” Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei; care… şi care … Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea minii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să … Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi peri… pentrucă nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnzeului vostru.” (Deut. 8/12-21) Fiecărui om i se întinde o Mână Omniprezentă, Atotputernică (1 Ioan 4/4), ca să fie scos din grota cuptorului încins (Ex. Cap.2 şi 3) cu păcătuiri, nevoi, lipsuri, greutăţi, idolatrii, răutăţi, invidii, curvii, boli, cârtiri, şmecherii, rătăciri ori cu alte urâţenii FARAONICE (dacă strigătul ajunge la urechea Lui)! Dacă nu-l căutăm cu toată fiinţa pe Acela pe care ni l-a trimis, ca să nu muncim ca nişte orfani (Ioan 14/18) ci, să biruim; Dacă nu ne facem Una cu El-Cap şi cu toate poruncile, sfaturile, învăţăturile Lui (nu cu ea -1 Ioan 2/15-17); Dacă nu-l căutam din toată inima, căci se lasă găsit (Mat.7/7), pentru a-i da întâietate în toate şi suveranitate în totalitate, ca să facă (El Şef şi noi, conlucrători) totul foarte bine (Gen.1/28) şi pentru veşnicie (Ecl.3/11-14); Dacă… degeaba aşteptăm RĂPIREA! „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi -L, câtă vreme este aproape.” (Îs.55/6) şi, prin pocăinţă Cristică şi Credinţă Duhovnicească…” pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău” (Amos 4/12)…, Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi -i pare rău de relele pe cari le trimete.” (Ioel 2/12-13) Când în inimă, în ţară, în lume nu mai este respect, recunoştinţă, dragoste de Dumnezeu- de dreptate, adevăr, blândeţe, bunătate, corectitutine, punctualitate, iertare, dragoste (1Cor. Cap. 13) ori… iubire Cristică (Ioan 3/16), TOTUL devine deşertăciune şi goană după vânt! Dacă am crezut în komunism, în capitalism, în globalism; Dacă am ascultat de miile de culte cre (ș) ţine şi s-a ales praful… de ce nu ne intoacem de pe căile falite, precum fiul risipitor din Luca, 15/10-32)? De ce nu vrem să ne împrietenim cu Adevăratul Tată (nu cu taica satan- Ioan 8/44), pentru a deveni una cu Duhul Sfânt şi cu toate ale Sale? Fiindcă ” … ne -a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne -a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!…” (2 Cor.4/15-21) Dacă nu ne împăcăm şi nu ne hrănim cu Bunătăţile Lui, ne otrăvesc ei cu învăţături demonice şi cu practici oculte, pentru a ne manipula, teleporta,hibrida, şi… robotiza, prin CIP-uire, îndoctrinare, vaccinare, demonizare şi prin alte dejecţii luciferice (Marcu 7/14-23) ale inteligenţei Artificiale, pentru ca…” Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însus, pe acela îl veţi primi.” (Ioan 5/43)

Publicat la: Februarie 22, 2025

Nici un comentariu

Cine a adus RĂUL în România după 1989? Detalii Silviu Brucan, Petre Roman si originea suferintelor poporului român (nom); In timp ce teroristii si alti ca(ka)lai primesc pensii colosale, geniul lumii-Nadia Comăneci incaseaza de la statul român- un mizilic; Parteneriat CNCD și ACCEPT – încă un Pas spre Introducerea Ideologiei Homosexuale în Școala Românească …Persecutarea si uciderea crestinilor in lume. Martirii prezentului nu renunta la religia si credinta lor (bis5); Privatizare pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare (nom); Sa nu-l uitam pe unul dintre parintii distrugerii Poporului Roman-Nicolae Vacaroiu si Curtea de Conturi: Privatizarile – un dezastru, Totul e impus de-afara, Romania este distrusa, Se fura 6 miliarde euro pe an, Bancile o duc bine peste tot in lume (nom)Eficienta unor programe de pasunat;Oferta-Electro Solar si Sisteme de irigatii profesionale; Controlul ecologic al bolilor si daunatorilor; Tehnologia no till pentru o agricultura sustenabila; Culturi verzi – o alternativa ieftina la ingrasaminte; Arbusti fructiferi – plantatie ecologica sau permacultura? Cum ne ferim de seceta si baltiri; Permacultura – Gradina fara sapa; Perdele forestiere – sunt intr-adevar rentabileO seara si o noapte amara; Satan si armele sale; A ÎNCEPUT NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ ! Istoria religiilor – varianta alternativa; Statul Orwellian; Genocid pe farfurie; Previziuni despre viitor; Controlul total…Controlul individului…Învățământul…Ce spune Biblia despre dragoste? DRAGOSTEA,SUFERA, CREDE, NADAJDUIESTE,RABDA; Cuvântul lui Dumnezeu este apă; Ce înseamnă a mânca trupul şi a bea sângele Domnului; Concepte biblice – Viaţă şi Moarte; John 7:38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apã vie, cum zice Scriptura.” ;Râuri de apă vieIoan 7.37-39Walter Thomas Prideaux Wolston; Consecinţa umplerii cu DuhulApocalipsa 22.16,17John Thomas Mawson; Viaţa veşnică în epistolele lui Ioan1 Ioan 1.1-4; 3.1-3; 5.1-5; 5.12,13; 5.20William KellyPână când „toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5:19) şi nu vrea să primească (nu doar o” injecţie”), ci pe Vindecătorul Dumnezeiesc, care este DRAGOSTE şi poate lecui totul ,caci ” acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Cor. cap.13); Până când nu înfometăm după Pâinea vieţii (Ioan cap.6), plămădită din dreptate, bunătate, adevăr, blândeţe, împăcare, iubire, dragoste, sfinţenie, iertare şi… De ce nu însetăm după hrana care izvorăşte din inimă, din Voia lui Dumnezeu (Mat.4/4); De ce rămânem anemici şi ne mâncăm unii pe alţii, mai rău decât şacalii! Să ne săturăm cu Pâinea veşniciei, care nu se trece niciodată, rumenită în Cuptorul Golgotei, încins cu sudoare sângerandă (Luca 22/44), cu pălmuieli, prigoane, bârfe, acuze şi” judecaţi” nedrepte! Numai dacă ne hrănim cu mâncarea, cu rânduiala, cu înfăptuirea (Fil 2/13) şi învăţătura Lui, nu vom înseta niciodată-fiindcă bem Sânge Duhovnicesc- Apa vieţii „… Dar oricui va bea din apa, pe care i -o voi da Eu, în veac nu -i va fi sete; ba încă apa, pe care i -o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa vecinică”… „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea … Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.” (Ioan 4/14 şi 7/37-39)

Biserica, Căsătorie, Homosexualitate (LGBTQ+) – Poate biserica să binecuvânteze relațiile între persoane de același sex? Supravegherea biometrica totala – Yuval Noah Harari; Observatorul Cultural – Gramsci și intelectualii (Caietul XII, avanpremieră); Ignoranta in bratele omenirii- Recenzie Claudia Partole; Ieșiți din Cetate, Treceți dincolo de Poartă – Păstorii vă Mint!-Ioan 2; Să privim în interiorul nostru comunist – Amintirile unui însingurat; Călătoria Creștinului & Călătoria Creștinei, de John Bunyan; Anul următor: 9 previziuni șocante pentru 2025; Să continuăm prezentarea începută în articolul precedent despre noua ordine mondială… Literatură mondială de bunăvoință online; ONU și Lucis Trust: conexiunea Alice Bailey; Carlo Maria Vigano: Scrisoare deschisă (VI); Falsa pandemie a fost pretext pentru implementarea controlului total; Scopul vaccinării în masă este controlul minții umane; De Ce Ești Bolnav și Vei Muri Dacă Nu Participi sau Participi Nevrednic la Cina Domnului? –Ioan 3; Poate diavolul să sădească anumite gânduri în mintea unui creștin? De John Piper; Așa-zisa căsătorie între persoanele de același sex; Inteligența artificială – Despre ChatGPT; Poftă, Pornografie, Sexualitate – Două strategii pentru a câștiga războiul împotriva poftei; Omoară pofta folosindu-te de crucea lui Christos; Productivitate, Viața de zi cu zi -10 principii pentru productivitate personală; Cum luăm Numele lui Dumnezeu în deșert? Biblia, Tehnologie, Viața de zi cu zi by John Piper; P ăcatul sexual în lucrare, de Harry Schaumburg; Cum să reacționezi la visele sexuale? ESTI GATA SA IL INTALNESTI PE DUMNEZEU? Omule, oricine ai fi” pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău…” (Amos 4/12 b) Nu mai rămâne unde „nu este nimic nou sub soare”, fiindcă Acela care este Totul Totului TOT a luptatat până la… In preajma (re)Venirii lui Hristos,starea deplorabila a multor ”asteptatori” este roada fariseilor de azi,care sunt cu mult mai decazuti ,decat cei din timpul primei veniri a Fiului lui Dumnezeu-Isuss- intrupat; Şi dacă nu am nevoie de Dumnezeu? A fost creștinătatea medievală cu adevărat creștină? Recenzie de carte; Religia care a remodelat lumea; Cum a schimbat creștinismul lumea; C. S. Lewis – Creştinismul redus la esenţe; (Copilul ateu care a zguduit lumea cre(s)tinilor… C.S. Lewis; Cinci ”credinte” care au schimbat lumea – Dan Pavelescu; Cum a schimbat creștinismul lumea – Alvin J. Schmidt; Creştinismul ca fundament al lumii civilizate; Criza Occidentului şi originile creştine ale civilizaţiei apusene; Sfârșitul Creștinătății; Preotul si filosoful francez Philippe Capelle Dumont: Islamismul ameninta civilizatia occidentala si crestina; Creștinismul global în cifre și câteva comentarii; „Lumea TREBUIE să aibă valori creștine!” Dan Bercian – Muzica modificata genetic… Auzi strigatul de la miezul nopții? Pepe Orsini – Papa gri și mâna ascunsă a puterii globale: șeful Rothschild, șeful Rockefeller, șeful Vaticanului și șeful Nobilimii Negre complete; Raport bomba! Judy Byington: Rețeaua de pedofili a Vaticanului a fost închisă, deoarece aurul a fost repatriat la Trezoreria SUA; Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton; SIMINA- Avem nevoie de Dumnezeu ; De ce eu, tânăr de 30 de ani penticostal am ieșit din această organizație; “Oamenii au uitat ce au facut nazistii, stalinistii, au uitat ce inseamna omorul institutionalitzat pentru cei vulnerabili”; Importanţa cunoaşterii lui Dumnezeu-Nevoia de revelaţie; Un mesaj pentru Cultul Penticostal! De ce te scuipă Dumnezeu pe tine?

(Pana cand si ”elitelor” din Romania le este frica de Dreptate , Corectitudine, Punctualitate, Adevar,Seriozitate si… nu vor sa iasa si sa lucreze la Lumina Neperitoare) RFK Jr. lansează o anchetă asupra…Corupția din Washington a rămas necontrolată de prea mult timp. Complexul medico-industrial a funcționat fără control de zeci de ani. Asta se termină acum…Kennedy a stabilit domeniile cheie de interes pentru această investigație și acestea sunt doar revoluționare: Alimente ultra-procesate – gunoaie proiectate pentru a agăța și a otrăvi consumatorii…pot face ravagii în tăcere în biologia noastră…Programul de vaccinare pentru copilărie – supraîncărcăm sistemul imunitar al copiilor noștri cu vaccinuri inutile? Glifosat și pesticide – Otrăva pulverizată pe alimentele noastre, legată de cancer și tulburări neurologice…Aceste „leacuri” înrăutățesc sănătatea mintală? Vaccinurile sunt arme de distrugere în masă; (De ce nu-i vindecati pe dr. De lepra coruptiei?!) Managerul Spitalului din Cernavodă, Marius Sponoche, reţinut de DNA pentru luare de mită. Pentru ce ar fi cerut 30.000 de euro; Reacții virulente după ce Trump a tăiat ajutoare sociale de mii de miliarde de dolari. Casa Albă îi amenință pe critici;Bombă!!! ACTUALIZARE 2025: DECLAS, rechizitori, arestări și execuții – Dezvăluirea agendei statului profund – „Le avem pe toate” ~Q”; ALERTĂ DE ȘTIRI: SECRETUL LUI PFIZER, LISTA CLASIFICATĂ A EFECTELOR ADVERSE ALE VACCINULUI COVID-19 A DEZVLUTIT ÎN FINIT – ȘI ESTE MAI RĂU DECĂ ȚI-AȚI IMAGINAT VREODATA! AU ÎNCERCAT SĂ ASCUNDA ASTA DE VOI! Partizanul Gheorghe Pașca; Reporter special: ultimul partizan; Luptătorii din munți. Rezistența anticomunistă din România; Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii! Mafia morții continuă la Vaslui. Ionuț Sârbu își vede liniștit de afaceri, sub protecția noii conduceri a spitalului și a CJ; (Pentru ca interesul poarta fesul intereselor PROPRII,nu al semenilor…) Cum au ținut politicienii România în loc timp de decenii. Crin Antonescu, Dumitru Buzatu, Gabriela Crețu: profesori… în acte; Cronica unui regim de tristă amintire; Fantasmele singurătăţii – Destin încarcerat;

Pfizer recunoaște că injecțiile ARNm conțin „nanoboți” care modifică permanent ADN-ul (II); Milionarii care conduc Romsilva. Conturi de sute de mii de euro, bijuterii de alte sute de mii și zeci de terenuri și case, averea membrilor Consiliului de Administrație; România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat; H.D. Hartmann, CONCLUZII DURE: „Situația politică a României s-a complicat!”– (TOP 30 cei mai bogaţi români care s-au certat cu legea… Marea minciună a Revoluției: vei fi veșnic tânăr! Lenin ar fi încântat de ce ar vedea astăzi; Revenirea Stângii acoperă crimele marxismului; Busola morală fărâmată; Toleranță în schimbul tiraniei; Revoluția Sexuală ne-a adus Cultura Violului; George Soroș e acuzat că a investit ÎN PROCURORI, care sunt blânzi cu infractorii, declanșându-se un val de crime…Rudy Giuliani: Soros are mâinile pătate de sânge; A fost tradusă în română cartea „George Soros – Puterea din umbră”; Cum a fost acaparată România de rețeaua lui George Soros. Drumul de la activism civic la activism politic; De ce nu mai știu să scrie studenții de azi; Programa națională? Spălare pe creier și propagandă; Diavolul se ascunde în cuvinte; 10 mituri despre încălzirea globală demontate într-un minut; Hillary Clinton le transmite crestinilor sa-si schimbe ideile religioase invechite privind avorturile; Viitorul ne-a ajuns din urma- Unde ne duce tehnologia? Minunata lume nouă; Incotro se indreapta tehnologia? Un joc video ne da raspunsul si pregateste mentalul maselor: transumanismul; Pe 25 iulie a fost dezvaluita statuia lui Bafomet in Detroit, SUA, iar Obama a vizitat Kenya si le-a cerut sa respecte drepturile homosexualilor; Despre Antihrist, de la unul dintre autorii preferați ai lui Putin; Tehnologia care îți citește gândurile – Cât este mit și cât este realitate? Diavolul nu poate să cunoască gândurile bune ale oamenilor;

Dracii nu pot citi gandurile oamenilor, dar le pot transmite “ganduri” … Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu citeşte gândurile și sfinţeşte inimile oamenilor, când vine să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi, pentru a le sădi în suflet iubirea față de Tatăl Ceresc! Forta gandului – Cum aduci mai multa bucurie in viata? (I); Vicepreședintele SUA critică anularea alegerilor din România și acuză Europa de excluderea populiștilor; Uluitor ce s-a găsit la generalul Zisu în urma perchezițiilor: 2000 de tablouri și ceasuri de lux; FIECARE ISI PRIMESTE PROPRIUL BUMERANG … (Se razbuna pornografia culturii) Scandal uriaș după ce membrii Academiei Române l-au respins pe Mircea Cărtărescu: Nu sunt conservatori, ci conserve din trecut; Nu va mai faceti frati cu dracul,ca sa treceti putul ci,faceti-va una cu El,nu cu ea (! Ioan 2/15-17),ca sa treceti Marea pe valuri,pt. ca Duhul Sfant este mai tare ,mai mare si mai sfant decat noi,TOTI,la un loc; Donald Trump, reacție la discursul lui Vance de la Munchen: „Europa își pierde libertatea de exprimare”; IGPR: Peste 1.300 de persoane au murit şi aproape 3.000 au fost rănite în accidente rutiere petrecute În România în perioada ianuarie – noiembrie 2024; CE: România, campioană la accidente rutiere mortale. Șoferii, tot mai nepregătiți (interviu); Orașul cu cea mai mare „taxă pentru persoanele singure”; „Sfinții închisorilor” – Legionarism religios în post-comunismul românesc*Tot ce a realizat Trump în prima sa săptămână ca președinte… Marturiile lui Emil Purdelea. Luptator in rezistenta anticomunista din Muntii Almajului; Ce grav este sa ramai neam prost,adamic,nenascut din nou din Samanta Stiintei,Invataturii,Strategiei lui Dumnezeu (Luca 8/11)…Derută în propaganda rusă. Trump a devenit „om de stat rezonabil”. Ideologii lui Putin și-au schimbat peste noapte tonul în privința Ucrainei; (Tara saraceste,dar se imbogateste cu nababi)… Scandalos! Un nou caz de bonusuri speciale după Romsilva: salarii de lux – 30.000 de lei pe lună, la o altă companie de stat;

(Teatrul austeritatii din Romania!) Salarii uriașe în regiile și companiile de stat, în timp ce guvernul cere austeritate bugetară; (Cand omul,poporul,lumea- se bizuie pe umbre ,TOTUL devine desertaciune si goana dupa vant!Nu va mai incredeti in oameni,in NATO sau in alte promisiuni(Ier.17/5-7),ocolind ”Umbrela”lui Dumnezeu…) Le Monde: Cum i-a insultat Macron pe liderii europeni. Motivul pentru care România nu a fost invitată la summit-ul de la Paris, dezvăluit de presa germa! (PREGATIREA! Din intalnirea celor 2 Fiare se intrupeaza Anticrist si Prorocul Mincinos…Umpleti-va CANDELA inimilor si aprindeti de la Faclia Duhovniceasca-Invatatura Biblica asimilata,pentru a inainta prin inevitabile intunecimi apocaliptice spre Sfanta Sfintelor… )Întâlnirea istorică dintre SUA şi Rusia s-a încheiat la Riad… Vladimir Putin este dispus să negocieze cu Volodimir Zelenski; După Munchen, Riad. Nori negri pe cerul Ucrainei. Europa amenințată de apropierea dintre Putin și Trump; …( Oricum, miliardele votate de Congres, nu au ieșit din America, ucrainenii primind armament din anii ’70-‘90, din depozite); Diavoli numiți de PSD în instituții publice. Dumnezeu rămîne neputincios… (Domnule neprofesor-nepresedinte-ar fi mai bine daca ai trece pe la Dumnezeu,sa te lasi invatat,nu cu lectii ”nationaliste”, toxice, falite sau cu alte dejectii de zeu-Marcu /7/14-23)… Crin Antonescu ar vrea să-l sune pe Elon Musk (ca sa-i dea lectii romanesti)! Bill Gates spune că generațiile tinere ar trebui să-și facă griji pentru patru lucruri „foarte înfricoșătoare”; (Ce ne facem cu prea multi profi, diplomati, destepti?) Theodor Paleologu, critici virulente după ce Trump l-a numit dictator pe Zelenski; Theodor Paleologu: „Patologia puterii afectează pe toată lumea”; Europarlamentar român, discurs elegant la adresa magistraților. Aceștia sunt „incompetenți, inculți, hoți, mizerii ordinare, satane de bolșevici”; Ioan Aurel Pop și Daniel David VOR SĂ REIA VOTUL pentru Cărtărescu PÂNĂ IESE! PATOLOGIE SOROȘISTĂ la ACADEMIE. Filmul evenimentelor și protestul lui Valeriu Matei care l-a pulverizat pe PORNO-SCATOFAGUL Cărtărescu împreună cu Breban și Mihăescu- Cărtărescu e un ilustru plagiator și un detractor al României, al lui Eminescu și al lui Cioran… „Spre marea mea durere, Mircea Cărtărescu este, în momentul de față, unul dintre detractorii cei mai notorii ai lui Eminescu… Cum l-a spulberat Breban pe Cărtărescu în plenul Academiei Române isterizând-o pe Blandiana: Confundă de un ridicol formidabil Mișcarea Legionară cu fascismul și nazismul și face eroarea grosolană și nerușinată de a-i ataca pe Eminescu și Cioran; Un fost spion sovietic dezvăluie: Trump a fost recrutat de KGB în 1987; NOUA ORDINE MONDIALA – ACEASTA A FOST SCRISA ÎN 1989! (O viziune distopică din 1989); BOOM: Dr. Fauci și Bill Gates AU INJECTAT lumea cu HIV și CANCER – Nuremberg 2.0 VINE pentru EI!

Din paginile Revistei Informatii Agrorurale mai puteți afla retete alimentare , tratamente-indeosebi cu plante ;Notiuni despre ARTA VINDECARII; Incursiuni în medicina naturistă; Vindecarea prin gândire,prin credinta, prin Cuvânt, etc… Iata doar cateva titluri:

10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli,fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară?

Alte detalii puteti gasi aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/s-o-credeti-voi-ca-va-rapeste-iisus-daca-ramaneti-una-cu-amanta-lume-scufundati-in-marea-senzualitatilor-de-o-clipa-caci-la-inviere-oamenii-nici-nu-se-vor-insura-nici-nu-se-vor-marita-ci-vor-f/

Din paginile Revistei Informatii Agrorurale mai puteți afla retete alimentare , tratamente-indeosebi cu plante ;Notiuni despre ARTA VINDECARII; Incursiuni în medicina naturistă; Vindecarea prin gândire,prin credinta, prin Cuvânt, etc…

Iata doar cateva titluri:

10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli,fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară?

Alte detalii puteti gasi aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/s-o-credeti-voi-ca-va-rapeste-iisus-daca-ramaneti-una-cu-amanta-lume-scufundati-in-marea-senzualitatilor-de-o-clipa-caci-la-inviere-oamenii-nici-nu-se-vor-insura-nici-nu-se-vor-marita-ci-vor-f/

CUPRINS

1 . Pana cand ne cheltuim atât de mult pentru vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca …

2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din suflet,virusul din inima, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?

3 . Totodată- Isaia, Ieremia și alți (doctori) folosesc acest cuvânt de mai multe ori referindu‑se la tămăduire spirituală. Vă las ca să mai căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE)

4 . Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, zice că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice…

5 .Din terapiile lui Valeriu Popa invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”…

6 . Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat si a viru(s)zat totul…

7 . Iata doar cateva radacini ale pacatului –agenti patologigi pentru suflet si trup:

8 . Omul este nascut pentru a fi BUN si functioneaza bine,daca-si trage Seva din Vita Nobila(Ioan cap. 15), din virtutile,din pilulule Dumnezeiesti

9 . Fiecare om nenascut din nou din Samanta Sfinteniei lui Dumnezeu (Luca 8/11) încălca Legea lui Dumnezeu cu inima și cu gândul, chiar dacă pacatul nu este vizibil în exterior. Domnul nostru a arătat clar acest lucru în Predica de pe Munte (Matei 5:21-28).

10 . (Imbolnavirea) păcătoșenia omului începe din interior(Iacov 1/13-15). Ea nu este rezultatul unei educații rele din copilărie. Nu este culeasă de la tovarăși răi sau de la exemple rele, așa cum susțin unii creștini slabi. Nu! Este o boală de familie, pe care o moștenim cu toții de la primii noștri părinți…

11 . Păcatul este o boală care pătrunde și curge prin orice parte a constituției noastre morale și prin orice facultate a minții noastre. Înțelepciunea, simțămintele, puterea rațiunii, voința – toate sunt infectate (caci nimic bun nu locuieste in omul adamic…Rom.cap.7), mai mult sau mai puțin…

12 . Pe scurt, „Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos” (Isaia 1:6)

13 . Este cu neputinta sa nu gresesti,spun cei caldicei,dar daca actionezi fara Mine(Ioan cap.15)esti terminat!Deci,fii inflacarat dupa Focul Mistuitor,caci Acela care este in omul innoit, este mai tare si mai mare decat Satan,decat ispita pacatului…(1 Ioan 4/4)

14 . Tot ceea ce facem ,gândim, iradiem, reflectă starea noastră de sănătate

15 . Mă tem că noi nu conștientizăm suficient subtilitatea extremă a bolii sufletelor noastre

16 . IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR

17 . VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA NOASTRA, A TUTURORA CARE CRED

18 . SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR,(dar El este VINDECATORUL intregului cosmos(Evrei 9/11-28) si al OMULUI CRISTIC)

19 . RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ CU CREDINȚĂ IN VINDECATOR

20 . ALTE VERSETE DESPRE VINDECARE:

21 . c.Vindecarea prin ungere cu mir

22 . ARTICOLE CORELATE- TOȚI AU FOST VINDECAȚI

23 . Poți Să-ți Vindeci Viața, de Louise Hay

24 . Iertarea (realizata numai dimpreuna cu Duhul Sfant) ca tratament, de Andreea Hefco

25 . ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora.”

26 . Este iertarea importanta pentru a primi vindecare

27 . Cinci cărți care ne învață iertarea

28 . Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb

29 . (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre!

30 . Iertarea – Miraculoasa cheie divină

31 . Bătălii spirituale

32 . Puterea supranaturală a iertării- DESCOPERĂ CUM SĂ EVADEZI DIN PROPRIA TA ÎNCHISOARE A DURERII ŞI SĂ DESCOPERI O VIAŢĂ A LIBERTĂŢII.

33 . Terapia asistată de animale (TAA)

34 . Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor

35 . Terapia prin grădinărit

36 . Vindecarea prin recunostinta

37 . Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare

38 . Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii (prin Indumnezeire)

39 . Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain

40 . Relaxare printre flori- Terapia cu flori

41 . Cele mai bune ceaiuri pentru digestie… Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă

1 . Pana cand ne cheltuim atât de mult pentru vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca …

Intre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca este o interdependenta,daruita si asigurata de cel mai mare, mai tare,priceput, atotcunoscator (SEF) al TUTUROR retetelor,al plantelor medicinale si al tuturor medicamentelor ;Rolul nostru consta in a-l ruga pe Doctorul-creatorul si (ras)Cumparatorul fiecarui bolnav,ca sa ne primeasca la un consult;Lui sa-i daruim si defectele fardate,toate secretele si sa-l primim ,dimpreuna cu toate pilulele curatiei si vindecarii; Numai Vindecatorul cosmic(prin nasterea din Samanta Invataturii Bibliei lui Dumnezeu –Luca 8/11) ne poate spala de toate mizeriile,bolile, invataturile, smecheriile, rautatile, desteptaciunile, toxinele,nimicniciile acestei lumi;Sa nu ne fie rusine pentru ce am facut si cine suntem,caci nu avem un alt Prieten, caruia ii putem revarsa orice secret; Pe El sa-l lasam sa domneasca, sa hotarasca,sa conduca totul,dimpreuna cu fiecare om care-l primeste sa-i fie Cap,nu umplutura…Nici un doctor din lume nu cunoaste mai bine pe omul suferind,decat Vindecatorul care l-a creat fara cusur…Pentru asta,trebuie sa ne intoarcem de pe maidan, la Acela care stie totul perfect si le face pe toate de minune;Sa credem ca daca ne intoarcem la el ,nu ramanem zdrentuiti,carpiti, mandri,idolatri,impietriti,rai,analfabeti si…fardati, ci prieteni cu El,prin credinta si pocainta, precum fiul risipitor (Luca 15/10-32);Sa nu-l impiedicam pe acela care l-a creat pe om si-l cunoaste perfect,in totalitate!Desi suntem invatati sa-l scoatem din preocuparile noastre,pentru ca ne “descurcam” fara El,nu pierdem nimic daca-l primim si-i permitem sa se ocupe Dumnezeieste de digestie,asimilatie,respiratie,miscare ,auz ,gandire ,diviziunea celulelor si de… toti ”anticorpii vindecarii”!Chiar daca ne pricepem sa-l ocolim,pana la urma,tot dam ochii cu El!Cine are nevoie de Vindecator,il cauta,il crede,se increde in El si-l primeste dimpreuna cu toate pastilele-invatatura ,gandirea,infaptuirea,voia Lui… Dacă suntem bolnavi din punct de vedere fizic, suntem în stare să mergem la Cluj, la Paris, la Viena…Dar de ce nu mergem intai la Doctorul intregului cosmos,macar sa-i spunem de ce ne-am imbolnavit si ce am facut cu talantii sanatatii ,pe care ni i-a daruit ,nu pentru a ne imbolnavi,sau pentru a-i ingropa comorile,inclusiv Invatatura Dumnezeiasca,daruita pentru vindecare,inarmare (Ef.6/10-20) si biruire?

2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din suflet,virusul din inima, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?

Dacă vedem că preacurvim,mințim, că suntem mândri, poate invidioși,de ce nu-i spunem Lui si nu-i dam lui acesti microbi? Dacă ne doare măseaua, imediat luăm calmante, sunăm dentistul, încercăm să rezolvăm problema cât mai repede posibil. Tot la fel ne ocupăm și de bârfă, de mânie, de ură,de lacomie,de cartire,de preacurvie,de…?

Oare nu suntem și noi mai rai decat fariseii din vremea Domnului Isus? Ei doreau doar izbăvirea fizică, să le meargă bine, să scape de romani. Dar adevarata lor BOALA era alta;Din pacate, nici nu mai erau conștienți de adevărata problemă, cea a păcatului, pentru că pierduse obiectivul…Sa nu ne facem griji, vom scăpa și de problemele acestei boali. Sa contam pe fagaduinta din Apocalipsa, capitolul 21:

1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

2 Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

(Apocalipsa 21:1-4)

Pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Creator) haideți să tratăm mai intai “mama” tuturor suferintelor-boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie,idolatrie,hotie sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate ,precum tratăm și boala fizică…

Va veni și vremea când Isus într‑adevăr va lua și durerea și boala, tânguirea si va șterge orice lacrimă;Dar să nu pierdem esența: boala fizică, (cancer,tensiune,pietre la rinichi, orice altă boală, orice virus) nu ne oprește să ajungem în cer cu Dumnezeu. Dar bolnavul spiritual , infectat de microbul păcatului nu poate intra in Imparatie prin Usa Hristos (Ioan cap.10)

Să ne tratam cu unele pilule-versete. David, în Psalmul 41 cu versetul 4, ne invata astfel : „Doamne, ai milă de mine! Vindecă‑mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!” (Psalmul 41:4) Cred că înțelegem cu toții foarte clar că aici este vorba despre tămăduire sau vindecare spirituală, nu fizică.

„Domnul zidește iarăși Ierusalimul, strânge pe surghiuniții lui Israel, tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” (Psalmul 147:2‑3) Din nou este vorba despre tămăduire spirituală, cea a inimii, care reprezintă interiorul nostru.

3. Totodată- Isaia, Ieremia și alți (doctori) folosesc acest cuvânt de mai multe ori referindu‑se la tămăduire spirituală. Vă las ca să mai căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE)

In Noul Testament,, Evanghelia după Matei, capitolul 13/15 ,daruit de Doctorul Isuss,sta scris :„Căci inima acestui popor s‑a împietrit; au ajuns tari de urechi, și‑au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.” (Matei 13:15)

Despre ce vindecare este vorba? Bineînțeles, vindecare spirituală. Ar mai fi multe exemple, sunt mai multe cuvinte în limba greacă (cel puțin trei) care vorbesc despre vindecare, tămăduire, salvare, mântuire, iar ele pot să se refere atât la boală fizică, cât și la boală spirituală; atât la salvare de o anumită problemă, boală, cât și la salvarea veșnică, la mântuirea sufletului. Cel mai simplu și cel mai corect este să ne uităm la contextul din cartea prorocului Isaia, capitolul 53, și la contextul din Întâia Epistolă a lui Petru. De multe ori citim un verset din Biblie, poate nici pe acela în întregime, luăm doar o parte, precum „Prin rănile lui suntem tămăduiți”, „Prin rănile lui ați fost vindecați”, și ne grăbim să tragem concluzii.

Cred că este suficient de clar. Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate.

4 . Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, zice că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice…

Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate, să putem trăi pentru neprihănire și să rodim sfințirea, iar ca sfârșit să dobândim viața veșnică. Mai este totuși o problemă. Versetul 4, din Isaia 53:

„Totuși El suferințele noastre le‑a purtat și durerile noastre le‑a luat asupra Lui…” (Isaia 53:4) Aici, într‑adevăr, este vorba despre boală fizică. Când a luat totuși Domnul Isus bolile fizice? Mergem la Evanghelia după Matei, capitolul 8, unde scrie: „Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.»” (Matei 8:16‑17) Seara au adus la Isus mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit toți bolnavii. De ce? (ca sa ne fie invatatura de minte pericolul nelegiuirii si…) Ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.” Exact ceea ce scrie în Isaia, capitolul 53, versetul 4. Evanghelistul Matei este acela care citează cel mai mult dintre toți evangheliștii Vechiul Testament. Tot el folosește cel mai des și expresia, „să se împlinească”.

5 .

Din terapiile lui Valeriu Popa invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”…

… încălcarea legilor naturale care ne guvernează existența, duce invariabil la boală. Ne-a reamintit cum este să trăiești în echilibru, ce înseamnă nutriția curată-sanatoasa și că toate dezechilibrele vin din interior.

„Căutați ca prin viața pe care o duceți, să trăiți cât mai aproape de perfecțiune, folosindu-vă de ambele căi de cunoaștere: Știința și Credința! Prin credință la știință și prin știință la credință!”

Surse: Valeriu Popa îndrumător al cunoașterii prin știință si credință – Ovidiu Harbada- Arta vindecării învățată de la Valeriu Popa…

6 .Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat si a viru(s)zat totul…

… Cercetați Globul de la răsărit la apus și de la un pol la celălalt si veti constata călcarea in picioare,cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii lui Dumnezeu; cantariti fiecare popor din orice colț al pământului si pe fiecare om; cercetați orice clasă socială din țara sau de aiurea, de la cei mai de sus până la cei mai de jos, priviți la oamenii aflați în orice circumstanță și stare, iar constatarea va fi întotdeauna aceeași. În orice loc, inima omului este în mod natural „nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea” (Ier. 17:9).

7 . Iata doar cateva radacini ale pacatului –agenti patologigi pentru suflet si trup:

Mândria, Neascultarea, Idolatria, Moasteria, Lăcomia pântecelui (gastrimarghia), Iubirea de arginți (arghirofilia), Lenea (akedia)-comoditatea-indiferenta, Slava deșartă (chenodoxia), Desfrânarea (nopveia), Ura,Cearta,Razbunare,Invidie,Barfa,Clevetire, Inselere si…Întristarea,care ,ca si celelelte “madulare” ale faradelegii este o boală a sufletului produsă prin reaua întrebuințare a stării de tristețe apărută în firea omenească în urma păcatului originar…

8 .

Omul este nascut pentru a fi BUN si functioneaza bine,daca-si trage Seva din Vita Nobila(Ioan cap. 15), din virtutile,din pilulule Dumnezeiesti

Din partea mea, eu nu cunosc vreo dovadă mai puternică a inspirației divine a cărții Geneza și a relatării mozaice privind originea omului decât puterea, răspândirea și universalitatea păcatului.Păcatul este “”samanta”” lui Satan ,zamislita in corpul uman,cu acceptul acestuia…El este microbul purtator de boli;Este cancerul distrugator, care spurca (Marcu 7/14-23), tulbura, inraieste, debusoleaza, corupe, ataca, inrobeste, omoara etc „Păcatul este fărădelege” (Iuda 1:19)si,cu voia omului produce o boală morală care afectează întreaga rasă omenească,fiindca orice om este intrupat din pacat si zamislit din nelegiuiri (Ps.51/5), cu excepția lui Hristos Isus, Domnul.

Fiecare om nenascut din nou din Samanta Sfinteniei lui Dumnezeu (Luca 8/11) încălca Legea lui Dumnezeu cu inima și cu gândul, chiar dacă pacatul nu este vizibil în exterior. Domnul nostru a arătat clar acest lucru în Predica de pe Munte (Matei 5:21-28).

Omul poate să comită păcat și totuși să fie ignorant față de el, imaginându-se inocent, când, de fapt, el este vinovat. L-am observat pe Domnul nostru afirmând în mod expres că „cine n-a știut-o, și a făcut lucruri vrednice de lovituri”, nu a fost scuzat pe baza ignoranței sale, ci a fost „bătut” sau pedepsit (Luca 12:48). Este bine să ne amintim că, atunci când vom face din cunoașterea și conștiinciozitatea noastră mizerabil de imperfecte măsura păcătoșeniei noastre, ne vom afla pe un teren foarte periculos.

Dumnezeu a suflat in narile primilor parinti Suflare Sfanta,dar carnea a fost plamadita din tarana spurcata, otravita, pustiita, intunecata de Satan … (Gen. 1 / 2)

… Adam și Eva, și cu care ne naștem în această lume. Creați „după chipul lui Dumnezeu”, inocenți și neprihăniți la început, părinții noștri au căzut din neprihănirea originală și au devenit păcătoși corupți moral. Începând din acea zi și până astăzi, toți bărbații și toate femeile se nasc după chipul lui Adam și Eva, oameni căzuți și moștenesc o inimă și o natură înclinată să facă rău. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume”. „Ce este născut din carne, este carne”. „Eram din fire copii ai mâniei”. „Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile” (Rom. 5:12; Ioan 3:6; Efes. 2:3; Rom. 8:7; Marcu 7:21).Extinderea acestei vaste boli morale denumită „păcat” ne este prezentata în Scriptură. „Toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Gen. 6:5).

… Până și conștiința este atât de orbită încât nu mai poate fi considerată un ghid sigur ,care să-i conducă pe oameni într-o direcție bună, dacă nu este iluminată de Duhul Sfânt. Boala pacatuirii poate să stea ascunsă sub o poleială de curtoazie, politețe, bune maniere sau decor exterior, dar ea este adânc înrădăcinată în constituția noastră, căci, fata de lucrurile spirituale, omul este totalmente „mort” și nu are nici cunoaștere naturală, nici dragoste sau frică de Dumnezeu… Cele mai bune lucruri ale sale sunt atât de mult întrețesute și amestecate cu hotie,viclenie si… corupție, încât prin contrast cu Cuvântul lui Dumnezeu, ele nu fac altceva decât să aducă și mai mult în relief adevărul și extinderea (de)căderii. Aceeași creatură ar trebui să fie în unele lucruri atât de înaltă și în altele atât de smerită, atât de măreață și totuși atât de măruntă, atât de nobilă și totuși atât de obișnuită, atât de grandioasă în concepția și execuția lucrurilor materiale, și totuși atât de degradată în simțămintele sale…

12 .

Pe scurt, „Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos” (Isaia 1:6)

…Toată această imagine este un puzzle îngrozitor pentru cei care batjocoresc Cuvântul scris al lui Dumnezeu și ne vorbesc de rău ca și cum am fi închinători la Biblie. Dar acesta este un nod pe care-l putem dezlega cu Biblia în mâini.Din pricina lui Satan nici macar „cerurile nu sunt curate”,dar Creatorul este Acela care citește gândurile și motivele și vede faptele, cerând ca adevărul să fie înăuntrul omului (Iov 4:18; 15:15; Ps. 51:6). Pe de altă parte, noi, creaturi sărmane, oarbe, în viață astăzi și morți mâine, născuți în păcat, înconjurați de păcătoși, trăind într-o atmosferă constantă de slăbiciune, infirmitate și imperfecțiune – ne putem forma cele mai neadecvate concepții cu privire la hidoșenia răului. Nu avem nicio capacitate de a conștientiza și nicio măsură pentru a verifica gravitatea păcatului. Dar haideți, în ciuda acestui fapt, să ne stabilim ferm în mințile noastre adevărul că păcatul este lucrul acela abominabil pe care Dumnezeu îl urăște, că Dumnezeu „are ochii așa de curați că nu pot să vadă răul, și nu pot să privească nelegiuirea”, că cea mai măruntă încălcare a Legii lui Dumnezeu ne face „vinovați de toate”, că „sufletul care păcătuiește va muri”, că „plata păcatului este moartea”, că Dumnezeu va „judeca tainele oamenilor”, că există un vierme care nu moare și un foc care nu se va stinge, că toti „cei răi vor merge în pedeapsa veșnică”, și că „nimic întinat nu va intra [în Cer], nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună” (Ier. 44:4; Hab. 1:13; Iacov 2:10; Ezec. 18:4; Rom. 6:23; 2:16; Marcu 9:44; Ps. 9:17; Matei 25:46; Apoc. 21:27).

Pentru ca acum nu realizam hidosenia acestei boli a pacatului,sa credem ca ne va uimi atât de mult, atunci când ne vom trezi în ziua învierii, si vom vedea priveliștea păcatului și retrospecția nenumăratelor noastre defecte și eșecuri. Nu vom realiza niciodată pe deplin „păcătoșenia păcatului” până nu va veni ceasul când Hristos se va întoarce.

Poți vedea această înșelătorie în (1) incredibila înclinație a oamenilor de a privi păcatul într-o lumină mai puțin păcătoasă și mai puțin periculoasă decât este el în înaintea lui Dumnezeu, și în disponibilitatea oamenilor de a-l face mai puțin serios, de a aduce scuze pentru el și de a-i minimiza vinovăția. „Este doar un păcat mic! Dumnezeu este îndurător! Dumnezeu nu este exagerat ca să ia seama la orice greșeală! Am avut un scop bun! Nu putem fi atât de perfecți! N-am rănit pe nimeni prea mult. Nu facem altceva decât fac și alții!” Cine nu este obișnuit cu o astfel de exprimare? Poți să o vezi arătându-se în lungul șir de cuvinte moi și fraze pe care oamenii le-au compus pentru a descrie lucruri pe care Dumnezeu le numește fără ezitare rele și distrugătoare pentru suflet. Ce înseamnă expresii precum „repede”, „la modă”, „sălbatic”, „instabil”, „grăbit”, „liber”? Ele ne arată că oamenii încearcă să se înșele singuri în credința că păcatul nu este atât de păcătos pe cât spune Dumnezeu că este, și că ei nu sunt atât de răi pe cât sunt în realitate. Se poate vedea acest lucru chiar și în tendința credincioșilor de a tolera practici chestionabile în copiii lor și în a-și pune mâna la ochi cu privire la rezultatul inevitabil al iubirii de bani, al jocului cu ispita și al tolerării unui standard jos al practicării religiei în familie…

14 . Tot ceea ce facem ,gândim, iradiem, reflectă starea noastră de sănătate

A ne vindeca de maladia faradelegii,înseamnă a-i da Duhului Sfant intaietate in toate,in totalitate ,pentru a curati,conduce si restabili cât mai deplin condițiile normale de funcționare a organelor, a plexurilor nervoase, a țesuturilor, iar pentru aceasta –IMPREUNA cu El să ne revizuim atitudinile, să ne controlăm gândurile, stările, să revenim la starea de armonie, de echilibru, de bunăstare interioară și să persistăm în această stare.Puterea Lui este singura forță pe care o avem la îndemână și care poate fi utilizată de noi pentru a ne menține trupul într-o stare armonioasă de sănătate.Gândurile benefice, credința în Atoputernicia lui vindecatoare, atitudinea impaciuitoare , o minte controlată facilitează procesul vindecării și în același timp ne ajută să descoperim cauzele subtile și dezechilibrele care au apărut în ființele noastre la un moment dat.

15 . Mă tem că noi nu conștientizăm suficient subtilitatea extremă a bolii sufletelor noastre

Printre cauzele subtile ale bolilor nu lipsesc :ceea ce gândim, frica, furia, neglijența,nepasarea,comoditatea,pofta,ispita etc

Suntem prea înclinați să uităm că ispita de a păcătui se va înfățișa înaintea noastră rareori în culorile ei adevărate, spunând, „Eu sunt dușmanul tău de moarte, și vreau să îți ruinez sufletul pe vecie în Iad”. O, nu!

Haideți acum să ne așezăm înaintea imaginii păcatului, așa cum ne este zugrăvit în Biblie, și să luăm aminte la cât de vinovați și ticăloși suntem, la ce creaturi corupte suntem cu toții înaintea lui Dumnezeu. Ce nevoie mare avem cu toții de acea întreagă schimbare a inimii denumită regenerare, naștere din nou sau convertire!… Le cer cititorilor mei să observe cât de profund mulțumitori ar trebui să fim pentru “”MEDICAMENTUL””- glorioasa Evanghelie a harului lui Dumnezeu. Există un remediu revelat pentru nevoia omului, atât de lat, lung și adânc pe cât este boala omului. Nu trebuie să ne fie teamă să privim la păcat și să îi studiem natura, originea, puterea, extinderea și răutatea, atâta vreme cât privim în același timp la medicamentul minunat care ne este oferit prin mântuirea în Isus Hristos.

Fragment din cartea Sfințenia.

Note bibliografice și explicative

(1) Articolul 9 din Cartea pentru Rugăciune Comună a Bisericii Anglicane.

De același autor

Ryle
Ryle (1816-1900) a fost un prolific și popular autor creștin anglican, și un slujitor al Evangheliei cu totul deosebit în vremea sa. În perioada contemporană este cunoscut cel mai bine pentru scrierile sale simple și clare pe teme practice ale credinței creștine. Broșurile și cărțile sale s-au vândut în milioane de exemplare în a doua jumătate

16 . IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR

https://www.youtube.com/watch?v=Lw2GRrUy1dI

17 . VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA NOASTRA, A TUTURORA CARE CRED

Din Exod 23:25-26 ,invatam :Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi îndepărta boala din mijlocul tău.

Isaia 53:4-5

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Psalmii 105:37

…Şi nici unul n-a fost neputincios din seminţiile Lui [Şi eu sunt parte din familia LUI]

Psalmii 107:20

A trimis cuvântul Său şi i-a vindecat şi i-a scăpat de groapă.

Psalmii 103:2-3

Binecuvântează suflete pe Domnul, Şi nu uita nici una din binefacerile Lui, El îți iartă toate fărădelegile tale şi îți vindecă toate bolile tale.

Deuteronom 7:15

Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.

Isaia 40:31

dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.

Proverbele 4:20-22 ”Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

18 . SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR,(dar El este VINDECATORUL intregului cosmos(Evrei 9/11-28) si al OMULUI CRISTIC)

Aflam sursa tuturor bolilor din Ioan 8/44 : „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Luca 13:16 „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”

Matei 12:22 Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

— Era orb și mut pentru că un demon era în acel om.

Marcu 9:17-29 Domnul Isus eliberează copilul epileptic, mut și surd de demonii care-l stăpâneau.

Faptele Apostolilor 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Luca 10:19 „Iată că v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”

Iacov 4:7 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului [stați ferm împotriva lui] şi el va fugi de la voi [terorizat].

1 Ioan 4:4 Cel ce este în voi, e mai mare decât cel ce este in lume.

Matei 9:27-30 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii.

Psalmii 107:20 Şi-a trimis cuvântul Său, i-a vindecat și i-a scăpat de groapă.

Psalmii 92:13-14 Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi-1 Ioan 3:8 – Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului [scopul meu este să distrug boala, poruncindu-i să plece in Numele Lui Isus].

19 . RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ CU CREDINȚĂ IN VINDECATOR

Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

– Credinţa este asigurarea (confirmarea) lucrurilor sperate, fiind dovada lucrurilor care nu se văd şi convingerea că sunt reale [credinţa mea considera ca fiind real, ceva ce nu percep încă prin simţurile mele].

Marcu 9:23 Isus a zis…: „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede…”

Evrei 6:12 … prin credinţă şi răbdare au moştenit făgăduinţele.

Evrei 11:6 Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Marcu 11:23-24 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:„Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”

–(Dacă voi)… zice acestui munte: “Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi nu mă voi îndoi în inima mea, ci voi crede că ce am zis se va întâmpla, AŞA VA FII! Trebuie să continui să mă rog pentru toate lucrurile, şi să cred că am şi primit tot ce am cerut, ŞI LE VOI AVEA!

Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Deci credinţa mea vine în urma auzirii şi auzirea prin Cuvântul Lui Dumnezeu.— Când mă aud pe mine rostind Cuvântul Lui Dumnezeu credinţa mea creşte şi încep să-i fac plăcere Lui Dumnezeu. Iar când cred că Dumnezeu vrea și poate să mă vindece, că promisiunile scripturii sunt valabile pentru mine azi, mă voi ruga și voi primi.

20 . ALTE VERSETE DESPRE VINDECARE:

Marcu 16:15-18 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

a.Vindecarea prin cuvântul proclamat, rostit

Matei 8:3 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui.

b.Vindecare treptată, graduală

2 Împărați 5:8-10 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.” Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.”

2 Împărați 5:14-15 S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.

Marcu 8:23-25 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.

Matei 9:6-7 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.” Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.

Ioan 4:51-53 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.

21 . c.Vindecarea prin ungere cu mir

Iacov 5/14-15 : Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Marcu 6:12-13 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi* ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

d.Vindecarea prin prezența Domnului

Luca 5:17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

Minuni de vindecare:

Faptele Apostolilor 20:9-12 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Faptele Apostolilor 9:33-35 Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul”. Şi Enea s-a sculat îndată. Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

Faptele Apostolilor 9:39-41 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.

Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Faptele Apostolilor 5:12-16 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

1 Corinteni 4:20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.”

22 . ARTICOLE CORELATE- TOȚI AU FOST VINDECAȚI

Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El! Isus este același și azi. Trebuie doar să credem.

TOȚI AU FOST VINDECAȚI – VERSETE BIBLICE

Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.

VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ

Voia Lui Dumnezeu este să fim vindecați și Biblia ne arată cum putem intra în posesia a ceea ce Isus a făcut deja pentru noi la cruce.

CONT. aici

https://www.thetruthstandsforever.com/vindecarea-prin-credin538258—versete-biblice.html

De aici=

“Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Gen. 39/9 b) Dar noi, aşa îl răsplătim pe Dăruitor? El-care ne dă mişcare, mâncare, digestie, iubire (Ioan 3/16), plămâni, respiraţie, învăţătură, iertare, dragoste (1 Cor. cap. 13) anticorpi şi alţi talanţi (de neângropat), oare nu merită mulţumiri, laude, nepăcătuiri şi aprecieri (Mat. 6/7-10)?! Cine ne-a învăţat să-l cinstim din an în paşte, dacă adevăraţii creştini îl sărbătoreau şi când munceau şi când se odihneau, sau când plângeau cu amar, căci…?” Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pînea acasă şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.” (F.Ap. 2/46) “Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin” (Luca 24/53)…” Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.” (F. Ap.5/42); Fiindcă…” Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus…” (2 Cor.4/10), de ce nu vrem să purtăm şi pocăinţa veşnică, credinţa, iertarea Cristică, bunătatea, blândeţea, evlania, smerenia, învierea, nepăcătuirea ,Domnia- Rodirea şi… slujirea Lui (Ioan, cap. 13)? Până când ne ascundem de Dreptate, Coretitudine, Seriozitate, Punctualitate şi de…? De ce vrem să îngropăm şi Adevărul, Lumina (Mat.5/14-16) Dreptatea, Blândeţea şi toate ale Sale? Nu ne simţim vinovaţi pentru respingerea Lui (Ioan 1/11) şi pentru răstignirea făptuită de noi,TOTI, încă de când eram în coapsele părinţilor noştri? Creatorul, când s-a odihnit a şaptea zi, nu s-a distrat, păcătuind ci, ne-a învăţat cum să-l reprezentăm, cum să-l onorăm-sărbătorim, (nu din când în gând) ci, clipă de clipă, cu tot trupul adus ca o jertfă vie şi sfântă (Rom.12/1-2)…” Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi -e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mânile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s’a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu -i fac dreptate şi pricina văduvei n’ajunge până la ei. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor”: (Îs.1/11-24)

23 . Poți Să-ți Vindeci Viața, de Louise Hay

“Poți Să-ți Vindeci Viața”, scrisă de Louise Hay, este o carte emblematică în domeniul dezvoltării personale și auto-vindecării. Considerată un clasic în literatura de specialitate, această lucrare explorează puterea gândirii pozitive și a afirmațiilor în procesul de vindecare, atât la nivel fizic, cât și emoțional sau spiritual.Louise Hay își bazează filozofia pe ideea că multe dintre bolile fizice și problemele emoționale au rădăcini în gândurile și credințele negative, accentuând conexiunea dintre minte și corp. Ea propune ca prin schimbarea modului de gândire și adoptarea unor atitudini mentale pozitive, oamenii pot afecta schimbări semnificative în sănătatea și starea lor de bine.Cartea oferă ghiduri practice, exerciții și afirmații destinate să ajute cititorii să identifice și să schimbe convingerile limitative. Hay susține că iubirea de sine și auto-acceptarea sunt fundamentale în procesul de vindecare și încurajează cititorii să cultive o relație pozitivă cu propriul lor corp și minte.

Principiile și tehnicile prezentate în “Poți Să-ți Vindeci Viața” sunt larg utilizate nu numai de către indivizii care caută vindecarea personală, dar și de profesioniști în domeniul sănătății mintale și fizice ….

Rezumat- Poți Să-ți Vindeci Viața

Aspectele cheie ale cărții includ:

Puterea afirmațiilor pozitive: Louise Hay subliniază importanța afirmațiilor pozitive în crearea schimbărilor pozitive în viața personală. Ea crede că modul în care vorbim și gândim despre noi înșine influențează direct sănătatea noastră fizică și emoțională.

Legătura minte-corp: Cartea explorează ideea că există o legătură profundă între stările noastre mentale și emoționale și sănătatea fizică. Hay sugerează că multe dintre bolile noastre sunt rezultatul unor modele de gândire negativă și a blocajelor emoționale.

Iertarea și eliberarea trecutului: Un alt aspect central este iertarea, atât a noastră cât și a altora, ca mijloc de vindecare emoțională și fizică. Hay încurajează cititorii să lase în urmă resentimentele și durerea pentru a se vindeca.

Autoiubire și autoacceptare: Hay pune un mare accent pe necesitatea de a ne iubi și a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem. Ea consideră că acestea sunt pași esențiali în procesul de vindecare și îmbunătățire a vieții.

Exerciții practice și studii de caz: Cartea include o serie de exerciții practice, precum și studii de caz care exemplifică modul în care modificarea gândurilor și emoțiilor noastre poate conduce la schimbări reale și pozitive în viața noastră.

“Poți Să-ți Vindeci Viața” este apreciată pentru mesajul său împuternicitor și pentru abordarea sa accesibilă și practică asupra vindecării. Louise Hay a inspirat milioane de persoane să ia controlul asupra sănătății și fericirii lor, demonstrând că, cu schimbările potrivite în gândire și atitudine, putem face transformări semnificative în viața noastră.

Notițe din Poți Să-ți Vindeci Viața

Problemele cu care ne confruntăm în viață provin din lipsa iubirii de sine. Este nevoie să te accepți pe tine așa cum ești tu și în mod necondiționat.

Obții acele lucruri pe care te concentrezi. Cu cât te vei concentra mai mult pe un lucru, cu atât îl vei obține mai mult.

Acceptarea sinelui poate fi făcută în 3 etape:

Înlocuiește expresia ar trebui pentru că te face să te simți vinovat. Nu te critica niciodată și schimbă ar trebui cu aș putea.

Eliberează-te de trecut, doar așa vei avea un progres real. Învinovățindu-ne de trecut ne pedepsim și nu ne putem bucura de un prezent fericit.

Iartă-te pe tine și pe ceilalți pentru a scăpa de emoțiile negative și de ura care sunt captive în tine.

Bolile sunt un produs al stării noastre de spirit și pentru a ne vindeca avem nevoie ca înainte de toate să ne iubim pe noi înșine.

Nu suntem în siguranță doar pentru că avem un job, un cont bancar generos sau un partener de viață. Devenim astfel atunci când învățăm să ne conectăm cu puterea cosmică care creează toate lucrurile.

Citate din Poți Să-ți Vindeci Viața

Adu-ți aminte că te-ai criticat singur ani întregi și nu te-a ajutat. Încearcă să te aprobi și vezi ce se întâmplă.

Iubirea este medicamentul miraculos. Iubirea de sine provoacă miracole în viețile noastre.

Tu ești singura persoană care gândește în mintea ta! Tu ești puterea și autoritatea în lumea ta.

Când creăm pace, armonie și echilibru în mințile noastre, vom găsi asta și în viețile noastre.

Trecutul nu are nici o putere asupra noastră. Nu contează de cât timp am avut acele gânduri negative. Puterea este în momentul prezent.Ce lucru minunat de înțeles! Putem să începem să fim liberi din acest moment!

Det. Aici

https://www.divin.ro/?articol=1945&Poti-sa-ti-vindeci-viata

24 . Iertarea (realizata numai dimpreuna cu Duhul Sfant) ca tratament, de Andreea Hefco

Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că „iertând altuia, nouă ne iertăm“.Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării. În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a corpului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstrăm mânie ascunsă în „ţinerea de minte a răului“, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele.

A ierta nu înseamnă a scuza……………

…..Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.

https://doxologia.ro/iertarea-ca-tratament

‌

Dragi Cititori,

”La început, eu tratam cu ajutorul mâinilor, iar apoi am înțeles că doar omul însuși se poate vindeca pe sine, schimbându-și caracterul și concepția despre lume. De exemplu, la mine venea un om grav bolnav de cancer la stomac. Eu îi explicam că el este foarte supărat pe oameni, este nemulțumit de sine și îi propuneam să-i ierte pe toți și să elimine supărările prin căință.

Iertarea înseamnă renunțarea la dorința interioară de a-l ucide pe cel care ne-a jignit, întrucât orice jignire reprezintă o dorință de moarte interioară. Iar căința este un proces mai profund, o schimbare de sine: este necesar să fii puțin diferit pentru a nu te mai supăra, mai bine zis, să nu-ți repeți propriile greșeli în viitor,DOAR PRIN MIJLOCIREA LUI HRISTOSS

Pacientul făcea lucruri simple: îi ierta pe oameni, elimina supărările prin căință și boala se retrăgea. Iertarea și căința ne tratează de cele mai grave boli.

Adesea, mi se adresau femei ai căror copii erau bolnavi. Eu mă uitam în plan subtil după cauza bolii copilului și vedeam că această boală avea cauze înapoi în timp, încă până la nașterea lui.Noi ne-am obișnuit să fim atenți doar la evenimentele exterioare: la nivel extern, cauza dispare, dar consecința rămâne. Iar la nivel subtil, totul arată altfel: cauza și consecința au legătură una cu alta, cauza alimentează consecința în mod permanent. Este suficient doar să elimini cauza (de exemplu, supărarea din trecut) și efectul sub formă de boală fizică a copilului dispare.Iertarea și căința se pot dovedi a fi cu mult mai eficiente decât orice medicamente și operații deoarece sufletul este pe primul loc și starea corpului depinde de starea acestuia.

Supărarea duce la boli și probleme, iar iertarea și căința ne vindecă. Dar o singură tentativă sau două de căință și iertare sunt insuficiente. Pentru ca emoția noastră superficială să pătrundă în adâncul subconștientului, aceasta trebuie să se repete de sute și sute de ori sau să fie foarte puternică. Iar, pentru a o neutraliza în subconștient, de asemenea, sunt necesare sute de încercări. În plus, acest lucru este doar prima etapă. Iar apoi este necesar să-ți schimbi caracterul în așa măsură încât să nu mai faci o greșeală atât de mare în cazul în care o asemenea situație se repetă.La fel ca și un sacrificiu, iertarea și căința vindecă un om deoarece, atunci când omul sacrifică ceva, lui îi scade atașamentul față de lume. Căci tocmai atașamentul duce la intensificarea agresivității subconștiente.

Ce este iertarea? Este acceptarea unei jertfe forțate. De obicei, omul se supără atunci când pierde ceva, când dorințele sale sunt prejudiciate. Un om trufaș, care își pierde credința în Dumnezeu, nu este capabil să ierte.Schimbarea caracterului este un proces destul de chinuitor. Unul dintre principalele semne ale orgoliului este lipsa dorinței de a te schimba, incapacitatea de a-ți schimba atitudinea față de ce se întâmplă. Orgoliul înseamnă lipsa de înțelegere a faptului că voia Divină funcționează mereu spre binele „Eu-lui” nostru suprem, în favoarea salvării contactului nostru cu „Eul” suprem, chiar dacă „Eul” nostru din țărână este ofensat prin boli, nenorociri și chiar prin moarte.Suferințele ar trebui să nu ne îndemne la ură, ci la iubire. Eșecurile și pierderile nu trebuie să ne îndemne către supărări și tristețe, ci spre schimbări și dezvoltare.

De ce este necesar să-ți schimbi caracterul? Mai întâi, eu îi iert pe toți, pentru că neiertarea reprezintă o crimă la nivel subtil, înseamnă o neacceptare a voii Divine. Eu accept voia Divină, eu nu doresc să ucid oamenii, așa că mai bine îi voi educa. Iar când deja am învățat să iert, atunci eu trebuie să devin în așa mod încât să nu mă mai supăr – și atunci nici nu mai trebuie să iert.

Dacă un om este echilibrat la interior, dacă este gata să rezolve orice problemă și să-l educe pe cel care l-a jignit, atunci el nu mai are nevoie să se supere. Atunci energia lui este orientată și consumată nu pe supărare, ci pe schimbarea situației. Cu alte cuvinte, nu trebuie să te superi ci să dobândești ceva după un anumit efort.

Cine se supără? Se supără omul slab, pasiv, omul dependent sau consumator. Omul, care s-a obișnuit să dăruiască, se va strădui să facă ceva în orice situație, iar cel care nu face nimic doar se va supăra. Supărarea reprezintă, în mare, apanajul celor slabi, al oamenilor care sunt prea atașați de bunurile omenești, căci atașamentul dă naștere mereu unei firi sensibile.

…………………………………………………

Det. Aici

https://lazarevsn.ro/comunitate/vindecarea-sufletului-si-a-corpului-3/?frame=0

26 . Este iertarea importanta pentru a primi vindecare?

Iertarea este un punct esential pentru ca omul sa poata primi vindecare in trupul lui.

Lucrul acesta l-am vazut odata cand am fost chemat sa ne rugam pentru cineva. Era vorba de o femeie care si-a luxat glezna. Aceasta se inflamase si persoana respectiva nu mai putea merge la serviciu.

Atunci cand am ajuns sa ne rugam pentru ea, unul dintre mijlocitorii care a venit mai repede s-a rugat poruncind videcare, dar nu s-a intamplat nimic. Noi am intrebat-o pe femeie ce s-a intamplat in situatia ei. Atunci ne-a spus ca si-a luxat glezna incercand sa puna perdelele. Urcandu-se pe scaun, s-a dezechilibrat si a cazut, ceea ce a dus la luxatie. Avea dureri asa de mari, incat era nevoita sa-si ia concediu medical. Am intrebat-o daca acest lucru s-a mai intamplat in viata ei. Femeia mi-a spus ca da. Se intamplase un lucru similar facand ceva prin casa. Ea a cerut ajutorul fiicei, dar aceasta nu a vrut sa o ajute.

Atunci i-am zis daca poate sa aduca aceste evenimente inaintea lui Dumnezeu si s-o ierte pe fiica ei care ar fi trebuit s-o ajute, dar s-a eschivat de la aceasta. Dupa acesta rugaciune de iertare, m-am rugat pentru piciorul ei ca el sa fie vindecat si sa functioneze deplin. Ea a observat imediat ca durerea a disparut si a inceput instant sa sara in mijlocul sufrageriei pe varfuri, fiind mirata de faptul ca piciorul inca nu se dezumflase complet.

Vedem ca aceasta cauzalitate se imparte intre obtinerea vindecarii si acordarea de iertare cuiva, care intr-un anumit context a participat la problema pe care tu o ai. Pana cand femeia respectiva nu si-a iertat fiica pentru lipsa ei de implicare, chiar si o rugaciune bine intentionata si dorita nu a functionat.

Interviu: Bogdan Graur, consilier, http://InHimMinistry.com

27 . Cinci cărți care ne învață iertarea

Eugenia Ion

Nu e greu să ierți, dar e greu să accepți că cineva a îndăznit să te rănească sau să îți trădeze așteptările.

Totul începe de la înțelepciune și de la ideea că nimeni nu este perfect și nu întotdeauna oamenii greșec cu intenţie, ci pentru că… a greși este omenește până la urmă, nu?

Suntem în ajunul sărbătorilor de Paști, aceste zile ne aduc mai aproape de tot ce înseamnă spirit. Este atât de bine să primești aceste sărbători cu sufletul deschis și fără urme de ranchiună.

De foarte multe ori vrem să iertăm, dar ne este greu. Poate nu știm dacă este corect să o facem, poate pur și simplu nu putem trece peste…

Cu siguranţă te-ai aflat și tu într-o astfel de situație măcar o dată în viață.

Îți recomandăm 5 cărți care te învață să ierți.

„A iubi înseamnă a ierta” (Savatie Baștovoi)

Părintele Savatie Baștovoi tratează tema iertării în această carte prin modelul religios.

Cele mai vechi sisteme care s-au preocupat de bunăstarea mentală a omului, înainte de orice temelie științifică, sunt sistemele religioase. Iar unul dintre modelele echilibrului relațional și, implicit, al liniștii sufletești, ne-a fost oferit cu două milenii în urmă de creștinism, prin rugăciunea lui Isus „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 9-13)

„Puterea de a ierta este însușire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc, ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea,” spune Savatie Baștovoi în cartea sa.

„Cartea iertarii. Cum să ne salvăm pe noi și lumea noastră” (Desmond Tutu)

Desmond Tutu – episcop și arhiepiscop – Laureat al premiului Nobel pentru Pace.

Mesajul autorului este foarte simplu:

Calitatea existenței umane pe Pământ nu reprezintă nimic altceva decât suma tuturor interacțiunilor noastre cotidiene. Iertarea este modalitatea prin care îndreptăm rupturile în cadrul structurilor sociale. Este modul prin care putem împiedica să se destrame comunitatea umană.

„Despre Sensul Vieții” cu Mihai Morar şi Parintele Necula

Această carte a devenit un bestseller în România într-un timp foarte scurt. Era și de așteptat. Mihai Morar – un jurnalist notoriu și Părintele Necula – un preot cu viziuni moderne.

Nu este o carte greu de citit. Ba, din contra, o puteți lectura degajați, alături de o ceașcă de cafea și nu contează dacă sunteți copii, adolescenți, tineri, adulți sau bunici.

Este o carte pentru ființă și nu pentru anumite categorii sociale, care atinge multe teme de interes printre care iubirea între oameni, echilibrul dintre religii și iertarea pentru a trăi liber.

„Între înger și demon, iertare și ranchiună” (Laura Tappata)

Laura Tappata este filosof, profesor de psihologie la Universitatea Catolică din Brescia. În prezent, este lector al Cercului de Filologie Milanez, iar în cadrul Universității Catolice din Piacenza.

În această carte autoarea aduce în discuție confruntarea inegală între Înger, ca simbol al iertării, și Demon, ca ranchiună, și subliniază darul pe care îl poate aduce ranchiuna: durerea și suferința psihică pot fi instrumente de cunoaștere de sine ce transformă chimia furiei în energie constructivă.

Scopul cărții este să abandoneze măștile falsei bunătăți și să se concentreze asupra necesității de a depăși vechile dihotomii inutil sufocante, de bine și rău, corect și incorect, cinstit și necinstit, pentru a ajunge la creativitatea sentimentelor noastre.

„Cele cinci limbaje ale scuzelor” (Gary Chapman si Jennifer Thomas)

Dacă până acum am recomandat cărți care te învaţă să ierți, atunci de acestă dată venim cu o sugestie mai diferită.

„Cele cinci limbaje ale scuzelor” este o carte despre cum să ne cerem scuze și despre atitudinea pe care să o abordăm atunci când greșim.

Gary Chapman și Jennifer Thomas se adresează cititorilor care sunt hotărâți să învingă frică de a-l ierta pe celălalt.

Limbajele scuzelor implică asumarea răspunderii pentru faptele noastre. De multe ori, cei care greșesc nu au un suflet bolnav, ci o percepție greșită. După ce vor urma pașii recomandați, cititorii vor depăși dificultatea morală de a fi iertați sau de a-i ierta pe cei de lângă ei.

Sperăm că te-am inspirat la lectură.

Cinci cărți care ne învață iertarea

28 . Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb

Subtitlul cărții este Un psihoterapeut, psihoterapeutul său și viețile noastre dezvăluite. O lectură foarte interesantă, pe care o recomand. Cartea urmează să fie adaptată pentru un serial TV la ABC, cu Eva Longoria în rolul principal.

Despre ce este vorba?

Scrisă de Lori Gottlieb, jurnalist și psihoterapeut, cartea Poate ar fi bine să discuți cu cineva ne poartă în lumea psihoterapiei. Autoarea și-a dorit să ne ofere experiența unor ședințe de terapie și face acest lucru prin intermediul a 5 personaje (unul dintre personaje este chiar autoarea). Spun personaje, și nu persoane, pentru că stilul narativ este foarte asemănător unui roman. Astfel că, dacă te temi de o lectura greoaie și cu o terminologie specifică psihologiei, nu ai de ce să îți faci griji. Cartea se citește ușor și te ține conectat……………

Det. Aici https://casadincuvinte.ro/2020/05/25/poate-ar-trebui-sa-discuti-cu-cineva-lori-gottlieb/

CUPRINS

29 . (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre!

Omul secolului XXI a reusit ceva ce pana acum 100 de ani era inimaginabil, si nu este vorba de vreo inventie sau de vreo descoperire tehnologica, ci mai degraba de ceva ce nu se va putea niciodata corecta prin tehnologie. Din pacate, prins in ciclonul vietii, omul zilelor noastre a reusit sa se izoleze complet de natura . In ziua de azi pentru o mare parte din noi soarele, pamantul, aerul, apa sunt reflectii, amintiri ale unor timpuri indepartate in care oamenii mergeau in picioarele goale pe iarba , beau apa direct din izvor, respirau aerul curat in natura si se lasau imbratisati de razele calduroase ale soarelui. Unde este linistea padurii dupa care toti tanjim?…a fost inlocuita din pacate cu complexe rezidentiale, constructii interminabile de beton, orase aglomerate si poluate care ne usuca sufletul si ne chinuie corpul. O sa ajungem eventual sa ne ducem copiii sa vada „copacii doar la muzeu” !

Unde este aerul curat de care avem atata nevoie ? …astazi aerul pe care il respiram pe langa ca este poluat si bombardat din toate partile, ajunge la noi prin tot felul de tuburi si aparate gen „aer conditionat”, e chiar amuzanta denumirea asta ….conditionat de ce? de nepasarea noastra poate. Dintre toate lucrurile necesare vietii, aerul este cel fara de care nu putem rezista decat cateva minute.

Unde este apa? Suntem 70 % apa. Unde este apa , aceasta substanta vie si miraculoasa? …apa de azi ajunge la noi filtrata si refiltrata, alterata si chinuita de multele doze de chimicale, ca un zombie , ca un drogat fara viata , fara suflet! Din pacate aceasta apa care ajunge la noi este moarta. Bem pentru ca stim ca trebuie, dar apa care ar trebui sa ne dea viata si sa ne hidrateze , ne ucide. Prizoniera eterna , impachetata si plimbata apa este doar un al mod de a face bani.

Unde sunt campiile verzi? Cum mai interactionam cu pamantul? Am reusit sa ne izolam intr-atat incat singurul nostru contact cu pamantul care ne da viata este probabil prin mancarea obtinuta tot prin marinimia lui. Cand a fost ultima data cand ai mers descult prin iarba? Cand ai imbratisat ultima data un copac? Pamantul, pe langa ca ne hraneste si ne suporta pe toti, cand suntem in contact direct cu el ne umple fiecare celula din corp cu energia sa. Nu intamplator oamenii au o stare de liniste de fericire cand merg in picioarele goale pe iarba uda! (vezi Impamantarea : poate cea mare descoperire medicala !)

Dar poate ca cel mai rau dintre toate este ca ne-am izolat de lumina soarelui. Unde este soarele cu caldura lui maestoasa ? Cand ati vazut ultima data un rasarit sau unsoarele apus? Cand v-ati lasat ultima data topiti sub razele sale datatoare de viata? …va spun eu unde este soarele , este in spatele cremelor de bronzat sau de corp, este in spatele ochelarilor de soare de firme mai mult sau mai putin celebre, este in spatele draperiilor si a jaluzelelor, a sepcilor, palariilor, umbrelelor si prelatelor , este in spatele miturilor si a povestilor celor care ne vor izolati, poate in curand o sa fie in spatele unui geam alaturi de copaci, apa si aer , intr-un muzeu al relicvelor naturii. Soarele este sursa vietii pentru toate fiintele de pe planeta, fara el nu ar exista viata. Soarele are efecte incredibile asupra corpului nostru si expunerea zilnica aduce nenumarate binecuvantari, multe dintre ele de care nici nu suntem constienti. Cum am reusit sa ne indepartam asa de mult de noi insine nestiind ca exact aceste minunate elemente de care ne-am izolat sunt exact ceea ce avem nevoie mai mult pentru a fi fericiti si sanatosi?

………………………..

Nu e greu, natura este inca acolo, ne asteapta, planeta face in asa fel incat indura in continuare ca o mama rabdatoare si iubitoare toate marsaviile pe care noi le facem ca niste copii rasfatati si neascultatori impotriva ei. Nu este greu deloc sa bem apa direct de la izvor, sa petrecem cat mai mult timp in soare si cu picioarele goale pe pamant, sa respiram aerul curat din afara oraselor sa desteptam spiritualitatea si intelepciunea din noi.

Dar poate cel mai important lucru pe care il putem face este sa lasam soarele sa intre in casele noastre. Sa lasam soarele sa intre in sufletele noastre si sa ne incalzeasca sa ne trezeasca. Sa lasam soarele sa ne ilumineze mintea, sa ne invioreze spiritele sa ne purifice inimile! Haideti sa iesim din inchisorile de ciment pe care ni le-am facut si sa traim cu adevarat!

https://viataverdeviu.ro/lasati-soarele-sa-intre

30 .

Iertarea – Miraculoasa cheie divină

De: Peter Horrobin

Prin aceasta carte, Peter Horrobin ne inmaneaza cheia miraculoasa a vindecarii si a libertatii. Cartea submineaza toate scuzele noastre, ne provoaca sa facem saltul credintei si sa rostim cea mai puternica rugaciune dintre toate.

Descriere

Publicata initial sub titlul Cea mai puternica rugaciune de pe pamant

– WAYNE HILSDEN

PASTOR SENIOR, KING OF KINGS’ ASSEMBLY

IERUSALIM, ISRAEL

Niciodata o carte nu a fost mai binevenita si mai utila. Peter exploreaza iertarea in mod biblic, personal si practic. Fiecare crestin trebuie sa citeasca si sa raspunda la aceasta invatatura.

– JIM GRAHAM

PASTOR EMERIT, GOLD HILL BAPTIST CHURCH

Simpla si, totusi, profunda. Cartea ne da solutia vietii, asa cum ne-a fost ea prezentata si modelata de catre Isus insusi.

– ALISTAIR PETRIE

Fondator si director executiv, Partnership Ministries

Cateva chei care iti vor transforma gandurile si actiunile. Recomandam din toata inima aceasta carte, atat de necesara.

– EDDIE si ALICE SMITH

COFONDATORI AI U.S. PRAYER CENTER

Timp de mai bine de 45 de ani, am putut observa daunele si ranile produse de neiertare. Sunt atat de recunoscator ca prietenul meu, Peter Horrobin, a scris o carte atat de dinamica, de usor de citit, o carte de referinta pe acest subiect biblic vital, dar neglijat.

– GEORGE VERWER

FONDATOR AL OPERATION MOBILISATION

Peter ne prezinta, intr-un limbaj clar si exact, mijloacele pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca sa facem ceea ce e imposibil pentru om, posibil cu Dumnezeu.

– dr. DAVID KYLE FOSTER

DIRECTOR EXECUTIV, MASTERING LIFE MINISTRIES

Peter Horrobin este fondatorul si directorul international al „Ellel Ministries”, o lucrare crestina de instruire si vindecare, avand centre in peste douazeci de locatii diferite din intreaga lume. Peter a scris mai multe carti despre vindecare, eliberare si ucenicizare, cele mai remarcabile fiind Vindecare prin eliberare si, mai recent, Traieste viata!

Partea I Iertarea – miraculoasa cheie divina

Cheia miraculoasa

Solutia lui Dumnezeu

Cea mai puternica rugaciune de pe pamant

Dinamita spirituala

Iarta si fii iertat

Legea divina a binecuvantarii lui Dumnezeu

Dar nu merita sa fie iertati!

Cel mai mare obstacol

Sa incepem cu parintii

Importanta iertarii propriilor parinti pentru tot ce au gresit

Confruntarea cu hotii si jefuitorii

Eliberarea de cei care ne-au furat o parte din viata

si pe mine?

Necesitatea iertarii de sine

De cate ori, Doamne?

Cea mai importanta lectie invatata de Petru

Cum ramane cu Dumnezeu?

Necesitatea de a-I cere iertare lui Dumnezeu pentru a-L fi invinuit

Cei sapte pasi spre libertate

Instructiuni de utilizare a cheii miraculoase a lui Dumnezeu

Depinde de tine!

Ganduri finale

Partea a II-a Am invartit cheia!

Marturii personale despre vindecarea prin iertare

Produse asemănătoare

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/iertarea-miraculoasa-cheie-divina-produs

31 . Bătălii spirituale

De: Kris Vallotton

Descriere

TU ȘTII CĂ BĂTĂLIA ESTE ÎN TOI – DAR LUPȚI ÎMPOTRIVA DUȘMANULUI ADEVĂRAT?

După cum dușmanii au luptat cu Iosua în Țara Promisă sau Neemia s-a confruntat cu opoziția în vreme ce rezidea Ierusalimul, tot astfel dușmanul se va lupta cu noi pe măsură ce ne apropiem de terenul spiritual promis de Dumnezeu. Cei mai mulți dintre creștini bat în retragere încă de la primul semn al bătăliei deoarece dau greș în a recunoaște adevărata natură a bătăliei. Tu însă poți izbândi în libertate și bucurie.

Împărtășindu-și propria poveste în contextul legăturilor demonice, a luptei și a eliberării în cele din urmă, pastorul și autorul Kris Vallotton confruntă ideea de război spiritual în sensul în care noi o știm. El descoperă minciunile diabolice și strategiile dușmanului – atacuri și capcane atât de subtile și înșelătoare încât sufletul și inima noastră pot fi înlănțuite chiar fără știrea noastră. Îndeajuns! Acum poți câștiga bătălia invizibilă împotriva păcatului și a dușmanului. Biruința îți este la îndemână. Ți-o vei însuși?

Vă recomand această carte cu un mare entuziasm, știind că urmează o creștere în rodire pănă în momentul în care Isus își primește răsplata pe deplin. – Bill Johnson, autorul cărții Când cerul invadează pământul, pastor senior Biserica Bethel, Redding California……………..

Det. aici

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/batalii-spirituale-produs

32 . Puterea supranaturală a iertării- DESCOPERĂ CUM SĂ EVADEZI DIN PROPRIA TA ÎNCHISOARE A DURERII ŞI SĂ DESCOPERI O VIAŢĂ A LIBERTĂŢII.

De: Kris Vallotton

Descriere

ZDROBIREA INIMII FACE LOC PUTERII LUI DUMNEZEU

Jason Vallotton a crezut că se dărâmă lumea în jurul lui, când a descoperit că soţia sa, Heather, avea o legătură amoroasă şi plănuia să-l părăsească. Folosind propria sa povestire drept o evocatoare şi tulburătoare ilustrare a harului şi vindecării lui Dumnezeu, Jason, împreună cu tatăl său, Kris Vallotton, vă invită să vă reajustaţi înţelegerea asupra răscumpărării. Împreună, ei ne arată cum se pot gestiona cele mai dificile perioade şi cele mai profunde dureri ale vieţii, astfel încât Dumnezeu să poată aşeza temelia pentru restaurarea completă şi împuternicirea viitorului vostru. Deşi poate părea un lucru dificil să considerăm rănile emoţionale drept daruri, de vreme ce ele încă dor atât de profund, Puterea supranaturală a iertării vă va ajuta să descoperiţi că Dumnezeu nu poate numai să vă vindece rănile, ci şi să folosească procesul de vindecare pentru a vă echipa pentru o viaţă deplină, împlinită şi puternică!

„Puterea supranaturală a iertării ne oferă exact ceea ce avem nevoie: sinceritate, inspiraţie şi discernământ, care să ne permită să înţelegem procesul spre vindecare şi însănătoşire.” Bill Johnson, Lider senior la Biserica Betel, Redding, California

„Puterea supranaturală a iertării va aduce fiecărei inimi care îmbrăţişează acest mesaj, o intimitate mult mai mare cu Tatăl.” Kim Walker-Smith şi Skyler Smith, Jesus Culture

Kris Vallotton este cofondator şi supraveghetor senior la Şcoala Betel a Slujirii Supranaturale, fondatorul şi preşedintele Revoluţiei Morale, o organizaţie dedicată transformării culturale şi lider senior asociat la Biserica Betel din Redding, California. Kris a scris mai multe cărţi, inclusiv Heavy Rain [Ploaie puternică] şi bestsellerul The Supernatural Ways of Royalty [Căile supranaturale ale regalităţii].

Jason Vallotton a dus o viaţă plină de provocări, de la întreţinerea unei familii tinere şi lupta cu incendiile de pe dealurile situate în nordul Californiei, până la a depăși îngrozitoarea lovitură cauzată de dizolvarea căsătoriei sale în 2008. În prezent supraveghează Şcoala de Slujire din cadrul Bisericii Betel din Redding, California, precum şi un grup destinat bărbaţilor, ce pune accent pe puritatea sexuală.

https://alfaomega.tv/librarie/restaurare-vindecare-eliberare/puterea-supranaturala-a-iertarii-produs

33 . Terapia asistată de animale (TAA)

De Gabriela N. STANCIU

psiholog clinician

Rezumat.

Interacțiunea om-animal a beneficiat în ultimele decenii de un amplu interes stiințific, în special, datorită necesității cunoașterii mecanismelor ce stau la baza efectelor benefice pe care animalele le pot avea asupra oamenilor atât la nivel fiziologic, cât și la nivel psihologic…………………………………………………………………………

Concluzii

Literatura de specialitate relevă faptul că Terapia Asistată de Animale este din ce în ce mai apreciată și adoptată de o paletă largă de specialiști, care au evaluat că acest nou tip de terapie este o tehnică eficientă ce propune strategii clinice alternative în tratarea sau ameliorarea tulburărilor emoționale și a tulburărilor psihice, atât la populația non-clinică, cât și la cea clinică. Cu toate acestea, specialiștii din domeniul sănătății apreciază că este nevoie de un număr mult mai mare de studii controlate pentru înțelegerea mecanismelor de funcționare a acestei terapii și pentru evaluarea rezultatelor obținute. Practic, este nevoie de o fundamentare teoretică mai riguroasă și de validarea unor metode clare de măsurare a efectelor psihologice ce rezultă din interacțiunea om-animal.

Det aici

https://expertpsyjournal.wordpress.com/2016/10/25/terapia-asistata-de-animale-taa/

************************************

34 . Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor

Mădălina Orian PARENTAJ

În calitate de logoped și psihopedagog, am observat numeroase beneficii ale terapiilor asistate de animale în dezvoltarea emoțională, cognitivă și socială a copiilor. Aceste terapii, cunoscute și sub denumirea de „terapii asistate de animale“, presupun implicarea animalelor în tratamentul diferitelor afecțiuni și dificultăți comportamentale, oferind un mediu sigur și stimulativ pentru copiii care au nevoie de sprijin suplimentar.

Ce este terapia asistată de animale?

Terapia asistată de animale implică interacțiunea controlată și structurată cu animale special pregătite pentru a facilita procesul terapeutic. Aceste sesiuni sunt conduse de profesioniști specializați, implicând diverse specii de animale, cum ar fi câinii, caii, delfinii sau chiar pisicile și iepurii. Scopul principal este de a îmbunătăți sănătatea mintală și fizică a pacienților, de a crește motivația și de a reduce stresul și anxietatea.

Beneficiile terapiei cu animale pentru copii………………………………

Det. Aici

https://www.paginadepsihologie.ro/terapia-cu-animale-o-interventie-terapeutica-de-succes-pentru-dezvoltarea-emotionala-si-cognitiva-a-copiilor/?srsltid=AfmBOoptmNl6AlE7Y5N_LocJdtvzHOqzRKH6kCbqN2hr2B_-F7y-ZslP

35 . Terapia prin grădinărit

Un vechi proverb chinezesc susține că „Viaţa începe în ziua în care sădeşti o grădină”. O fi adevărat sau nu, vă lăsăm pe dvs. să decideţi, dar cert este că lumea plantelor şi a florilor poate fi una cu adevărat fascinantă. Recompensele și satisfacțiile pe care le oferă grădinăritul sunt dintre cele mai plăcute și mai benefice – aer curat, mișcare, apropierea de natură, dezvoltarea creativității, bucurie, relaxare – o adevărată terapie!

Det. Aici https://www.rador.ro/2020/04/25/terapia-prin-gradinarit/

36 . Vindecarea prin recunostinta

“Recunostinta este memoria inimii”- Honoré de Balzac

“Descoperindu-ne si studiindu-ne egoismul innascut, transformam iubirea din ceva ce meritam, in ceva ce primim in dar.”, Krech G.

André Comte-Sponville in “Mic tratat al marilor virtuti”, spunea ca recunostinta este “cea mai placuta dintre virtuti si cea mai virutoasa dintre placeri”, ea “(…) se bucura de ceea ce se intampla sau de ceea ce exista.”

Zi de zi suntem coplesiti de binecuvintari de tot felul, fizice, materiale si spirituale, insa ne rezumam doar la multumiri formale si reci, uneori uitam pur si simplu sa multumim pentru ceea ce primim sau suntem profund nemultumiti pentru ca ceea ce primim nu este perfect.

Cand cineva ne-a punctat viata intr-un mod benefic si ne-a ajutat sa ajungem la ceva ce ne-am dorit, a demonstrat ca a avut o constiinta adanca fata de noi si ne-a privit in perspectiva ajutandu-ne sa ne dezvoltam potentialul.

De cate ori rostim cuvantul “multumesc” intr-o zi pentru ca suntem sanatosi, pentru ca avem o familie, pentru ca avem din ce trai, pentru ca avem atatea oportunitati si putem face atat de multe lucruri?

Recunostinta reala nu presupune “serviciu contra serviciu”, acela este doar un troc! Din contra, dupa cum ne spune La Rochefoucauld: “graba prea mare pe care o arata unii de a-si plati datoriile este un fel de nerecunostinta”, deoarece uneori denota o gandire de genul: „sa ma scap de o grija!”.

Textele scripturistice in care se vorbeste despre o atitudine de recunostinta fata de binefacatorii nostri, folosesc cel mai adesea termenul „multumire” si mai rar cel de „rasplata”. Cea mai potrivita pentru a exprima aceasta atitudine este minunea vindecarii leprosilor in care, dintre cei zece bolnavi vindecati, „pe cand ei se duceau””multumindu-I” (Luca 17, 16) sa se arate preotilor, doar unul s-a intors sa-si arate recunostinta catre Mantuitorul.

Recunostinta implica disponibilitatea de a imparti cu ceilalti. Este benefic pentru noi sa simtim recunostinta pentru fiecare miscare, fiecare respiratie, pentru cerul albastru, pentru relatiile cu aproapele, pentru ca tot ce este in jurul nostru este interconectat cu noi, totul participa si inlesneste viata fiecaruia dintre noi. “Insasi energia pentru a rosti, pentru a scrie, sau pentru a gandi “multumesc” vine din efortul mitocondriilor. Fara ele, multumirile ar fi imposibile. Deci, nici macar multumesc nu pot spune fara ajutor.” Krech G.

A fi recunoscator ne ajuta sa ne schimbam starea concentrandu-ne pe lucrurile pozitive din viata noastra. Intr-un moment dificil, recunostinta este cea care ne ajuta sa vedem partea buna pentru a merge mai departe.

Recunostinta ne fereste sa ajungem in situatia de a aprecia ceva doar dupa ce pierdem, indeparteaza nemultumirile, temerile, furia si alte emotii distructive, si ne pazeste de indoiala de ceea ce este in jurul nostru si de noi insine.

Recunostinta inseamna sa deschidem ochii ca sa vedem cat de mult primim in fiecare clipa a vietii noastre, inseamna sa recunoastem si sa apreciem lucrurile care ne-au devenit obisnuite, bunatati si binecuvintari pe care le credem normale, ca si cand ni s-ar cuveni. Datorita acestui sentiment de “ni se cuvine”, de cele mai multe ori ne concentram pe ceea ce “nu merge”, aparand astfel in mod firesc frustrarea ca nu avem viata pe care credem noi ca ar trebui s-o avem………………………………………………………………………

……………Gregg Krech ne arata in cartea sa, 11 motive care ne impiedica sa ne exprimam recunostiinta:

Indreptarea atentiei in directia gresita. Cand atentia este indreptata asupra propriei persoane nu mai observam ajutorul primit de la ceilalti.

Lipsa reflectiei. Reflectia asupra modului in care s-a imbunatatit viata nostra ca urmare a unui mic dar sau serviciu venit din partea cuiva.

Prezumtia ca celalalt trebuie “sa stie” ca-i sunt recunoscator. “A avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da.”, William Arthur Ward

Amanarea. Niciodata nu e tarziu sa-ti arati recunostinta.

Uitarea. E bine sa ne exprimam recunostinta chiar in momentul in care primim un ajutor sau, sugereaza autorul, sa ne facem o lista cu persoanele carora avem a le multumi.

Lenea, fizica sau mentala.

Parerea ca “totul mi se cuvine”.

“Nu-si face decat datoria, deci nu am de ce sa spun multumesc”.

“Nu i-a luat un efort prea mare”.

„Acea persoana imi cauzeaza ulterior, probleme sau greutati”, in traducere insemnand ca „nu este tot timpul la dispozitia mea (pentru ca are si ea o viata, dar nu-mi pasa!), nu face lucrurile in locul meu sau, daca nu a reusit sa-mi dea o data ceea ce-mi da de obicei, este impotriva mea”

Cel care mi-a oferit serviciul a disparut sau este necunoscut. In acest caz ii putem multumi avand grija ce facem cu darul venit din partea sa.

“Este usor sa uiti de unde iti provin lucrurile. Iar cand uitam, pur si simplu le etichetam pe toate ca fiind “ale mele” si ne consideram stapani ai lumii nostre materiale, izolate si independente. Dar, cand zabovim sa reflectam asupra originii tuturor acestor lucruri, ne conectam, atat in timp cat si in spatiu, la reteaua de interdependenta care ne inconjoara – si care suntem noi. Cum de ne putem simti lipsiti de iubire, intr-o astfel de lume? Si cum am putea fi, vreodata, singuri?”, Krech G.

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/vindecarea-prin-recunostinta.php

37 . Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare

Traumele din copilărie pot avea un impact profund asupra dezvoltării noastre emoționale, mentale și chiar fizice în viața adultă.

Fie că este vorba despre abuz emoțional, fizic, neglijare sau pierderi semnificative, aceste experiențe timpurii pot să contureze felul în care ne vedem pe noi înșine, cum interacționăm cu cei din jur și cum facem față provocărilor vieții.

În acest articol, vom explora felul în care traumele din copilărie influențează viața adultă și vom discuta despre diverse modalități de vindecare.

DEFINIREA ȘI TIPURILE DE TRAUME DIN COPILARIE

Ce este trauma?

……… MODALITĂȚI DE VINDECARE A TRAUMEI DIN COPILARIE…………….

Concluzie

Traumele din copilărie au un impact de durată asupra vieții adulte, influențând totul, de la relații și sănătate mentală la comportamente și percepția de sine.

Cu toate acestea, vindecarea este posibilă.

Prin terapie, practici de mindfulness, vindecare energetică și sprijin emoțional, putem începe să ne eliberăm de rănile trecutului și să creăm o viață mai echilibrată și mai sănătoasă.

Cheia este conștientizarea, iar drumul spre vindecare poate fi lung, dar merită parcurs pentru a obține o viață autentică și împlinită.

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/cum-ne-influenteaza-traumele-din-copilarie-viata-adulta-si-modalitati-de-vindecare.php

38 . Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii (prin Indumnezeire)

Relația dintre oameni și natură este una profundă. Natura ne oferă nu doar hrană și adăpost, ci și un sentiment de confort, care la nevoie ne calmează. Plantele și animalele ne hrănesc, iar natura ne furnizează sursele originale ale medicamentelor, sub formă de plante și ambient relaxant. Adăposturile noastre sunt adesea construite din materiale provenite din copaci și mineralele pământului. Întotdeauna, omul a căutat confortul în natură – fie că este vorba despre un pescar care se relaxează pe barca sa, fie despre o plimbare liniștită în natură pentru a ne liniști mintea.

Eco-terapia, cunoscută și ca terapie prin natură sau terapie verde, este un domeniu în continuă dezvoltare în ceea ce privește sănătatea mentală, evidențiind beneficiile semnificative ale petrecerii timpului într-un mediu natural.

Eco-terapia ajută la tratarea afecțiunilor fizice și psihologice ale condiției umane prin restabilirea unei conexiuni puternice cu lumea naturală.

Această practică accentuează legătura intrinsecă dintre oameni și natură și încurajează activitățile fizice și atenția acordată în mediile naturale pentru a îmbunătăți starea mentală……………………………………………………………..

Det. Aici

Sursa: https://www.lauramariacojocaru.ro/blog/eco-terapia-puterea-de-vindecare-a-naturii

39 .

Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain

Psiholog Craiova – Laura-Maria Cojocaru

Este bine ca iertarea sa fie prezenta in viata noastra si atunci cand este vorba despre a-i ierta pe cei din jurul nostru si, in aceeasi masura, atunci cand este vorba despre iertarea fata de noi insine…………

Sursa: https://www.consiliere-psihoterapie.info/arhiva-articole/articole-psihoterapie/terapia-prin-iertare.php

40 . Relaxare printre flori- Terapia cu flori

Posted by Liliana Masgras

Terapia cu flori

Nevoia de relaxare a omului este esențială pentru sănătatea fizică, mentală și emoțională. Relaxarea nu este doar o plăcere, ci o necesitate vitală pentru funcționarea optimă a organismului și a minții.

Aș spune că dintotdeauna am simțit, parcă puțin peste medie, o nevoie puternică de a mă relaxa și cu cât îmi doream mai mult acest lucru, cu atât părea să fugă de mine; valabil și în alte arii ale vieții.Cu cât alergi mai mult după ceva, cu atât acel ceva se îndepărtează. Și atunci care e soluția? Care este comportamentul potrivit? Soluția este să fii (valabil pentru femei) da, pur și simplu să fii! Și atunci vin către tine exact lucrurile, experiențele și oamenii de care ai nevoie! Și dacă tot am descoperit ‘’secretul’’… să fiu unde? mi-am spus eu. Unde în altă parte, dacă nu printre flori!

Hai să povestim puțin despre energia florilor și efectul lor terapeutic!

Energia florilor este un concept întâlnit în diferite tradiții spirituale și practici de vindecare alternativă. Aceasta se referă la ideea că florile au o anumită vibrație sau energie care poate influența pozitiv starea emoțională și fizică a oamenilor. Iată câteva aspecte importante legate de energia florilor:

Remediile Florale Bach

Una dintre cele mai cunoscute aplicații ale energiei florilor este reprezentată de remediile florale Bach, dezvoltate de dr. Edward Bach în anii 1930. Acestea sunt esențe obținute din flori sălbatice și plante, fiecare esență fiind asociată cu o anumită stare emoțională. De exemplu, esența de flori de aspen (eu le știu ca ‘’năsturei’’) este folosită pentru anxietate și temeri vagi, iar esența de flori de mimulus este folosită pentru frici cunoscute.

Aromaterapia

Aromaterapia utilizează uleiuri esențiale extrase din flori și alte părți ale plantelor pentru a promova bunăstarea fizică și psihică. Mirosul uleiurilor esențiale poate influența sistemul limbic al creierului, care este responsabil pentru emoții și memorie. De exemplu, lavanda este adesea folosită pentru relaxare și ameliorarea stresului.

Florile în Feng Shui

În Feng Shui, aranjarea florilor în casă este folosită pentru a îmbunătăți fluxul de energie sau „chi” și pentru a aduce noroc și prosperitate. Diferite flori sunt asociate cu diferite tipuri de energie. De exemplu, bujorii sunt considerați aducători de noroc în dragoste, iar orhideele sunt asociate cu prosperitatea și perfecțiunea.

Meditația

În unele practici de meditație și yoga, florile sunt folosite pentru a facilita concentrarea și pentru a crea un mediu calmant și inspirator. De asemenea, meditațiile ghidate pot include vizualizări ale unor flori, cum ar fi lotusul, pentru a simboliza deschiderea și iluminarea spirituală.

Arta florală și Ikebana

Ikebana, arta aranjamentelor florale japoneze, se bazează pe principiul că fiecare floare și ramură are o energie proprie care poate fi armonizată într-un aranjament pentru a crea echilibru și frumusețe. Această practică este văzută ca o meditație în mișcare, unde atenția și intenția depuse în aranjament sunt la fel de importante ca și produsul final.

Mitologia și Simbolismul

În diferite culturi, florile au simboluri și semnificații variate, adesea legate de mituri și legende. De exemplu, trandafirul este adesea asociat cu iubirea și frumusețea, iar floarea de lotus este un simbol al purității și renașterii în multe tradiții asiatice.

Energia florilor, fie că este folosită în vindecare, meditație sau artă, reflectă o apreciere profundă a frumuseții naturale și a interconectivității dintre toate formele de viață. Aceasta ne reamintește de puterea naturii de a influența pozitiv starea noastră de bine și de a aduce armonie în viețile noastre.

Vindecarea Chakrelor

În tradițiile de vindecare bazate pe sistemul chakrelor, anumite flori sunt asociate cu diferite chakre.

Florile sunt adesea asociate cu chakrele datorită culorilor lor și energiilor pe care le reprezintă. Fiecare chakră are o frecvență de vibrație specifică și este asociată cu anumite culori și simboluri, inclusiv flori. Iată o listă cu florile corespunzătoare fiecărei chakre:

Chakra rădăcină (Muladhara):

Culoare: Roșu

Flori: Trandafiri roșii, maci, garoafe roșii

Simbolism: Stabilitate, securitate, bazele existenței

Chakra sacră (Svadhisthana):

Culoare: Portocaliu

Flori: Crini portocalii, gălbenele, hibiscus portocaliu

Simbolism: Creativitate, sexualitate, emoții

Chakra plexului solar (Manipura):

Culoare: Galben

Flori: Floarea-soarelui, narcise, crizanteme galbene

Simbolism: Putere personală, voință, energie

Chakra inimii (Anahata):

Culoare: Verde (și uneori roz)

Flori: Trandafiri roz, lalele roz, bujori

Simbolism: Iubire, compasiune, legături emoționale

Chakra gâtului (Vishuddha):

Culoare: Albastru deschis

Flori: Iriși albaștri, hortensii albastre, albastrele

Simbolism: Comunicare, exprimare, adevăr

Chakra celui de-al treilea ochi (Ajna):

Culoare: Indigo

Flori: Lavandă, violete, florile de nu-mă-uita

Simbolism: Intuiție, percepție, înțelepciune interioară

Chakra coroanei (Sahasrara):

Culoare: Violet (și uneori alb)

Flori: Orhidee violet, liliac, lotus alb

Simbolism: Conexiune spirituală, iluminare, conștiință superioară

Aceste flori nu doar că reflectă culorile chakrelor, dar sunt considerate a avea și energii care pot ajuta la echilibrarea și deschiderea chakrelor. Folosirea acestor flori în meditație, aranjamente florale sau terapii de vindecare poate contribui la îmbunătățirea echilibrului energetic al corpului.

Ecologie și Energie

Floarea vieții, un simbol geometric sacru, este adesea utilizat în meditație și artă pentru a reprezenta interconectivitatea și armonia vieții. Aceasta este o formă de geometrie sacră care reflectă structurile naturale și tiparele energetice ale Universului.

Grădinăritul și Bunăstarea

Grădinăritul și interacțiunea cu florile în grădină au fost dovedite a avea efecte benefice asupra sănătății mintale. Actul de a planta și îngriji flori poate reduce stresul, anxietatea și depresia. De asemenea, petrecerea timpului în natură și înconjurat de flori poate îmbunătăți starea de spirit și bunăstarea generală.

Florile și Emoțiile

Florile pot evoca diverse emoții și stări de spirit. De exemplu, buchetele de flori sunt adesea folosite pentru a exprima dragoste, compasiune, mulțumire sau simpatie. Culoarea florilor joacă, de asemenea, un rol important în acest context. De exemplu, galbenul este asociat cu fericirea și optimismul, în timp ce albastrul poate induce o stare de calm și liniște.

Florile în Gastronomie

Unele flori sunt comestibile și sunt folosite în gastronomie pentru a adăuga arome și culori interesante mâncărurilor. Florile de lavandă, trandafir, hibiscus și violete sunt doar câteva exemple de flori utilizate în preparate culinare. Acestea nu doar că adaugă o notă estetică, dar pot avea și proprietăți benefice pentru sănătate.

…………………………..

Energia florilor este un concept bogat și variat, care transcende granițele culturale și științifice, oferind modalități diverse de a ne conecta cu natura și de a îmbunătăți calitatea vieții noastre.

………

Relaxarea printre flori – un concept Andeli Design

Atunci când am „inventat” acest tip de atelier, se întâmpla prin 2012, nu știam că era o practică de mii de ani.

Deși nu există o dată precisă pentru „inventarea” acestei practici, există numeroase exemple istorice și culturale care arată că oamenii au recunoscut beneficiile relaxării în natură de foarte mult timp. Iată câteva exemple relevante:

Relaxarea printre flori,

cunoscută și sub numele de „terapie horticolă” sau „terapie prin grădinărit”, este o practică veche folosită pentru a promova bunăstarea mentală și fizică, o activitate umană universală și atemporală. Această practică se bazează pe ideea că interacțiunea cu natura, în special cu plantele și florile, poate avea efecte benefice asupra stării de spirit, reducând stresul și anxietatea, îmbunătățind calitatea vieții. Iată câteva modalități prin care relaxarea printre flori poate fi benefică:

Efecte asupra Sănătății Mentale

Reducerea Stresului și Anxietății: Petrecerea timpului într-un mediu natural plin de flori poate scădea nivelul de cortizol, hormonul stresului, și poate induce o stare de calm și relaxare.

Îmbunătățirea Stării de Spirit:

Culorile și mirosurile florilor pot stimula producția de serotonină și dopamină, neurotransmițători care contribuie la o stare de bine și fericire.

Terapie pentru Depresie: Activitățile de grădinărit și interacțiunea cu florile pot oferi un sentiment de realizare și scop, contribuind astfel la ameliorarea simptomelor de depresie.

Beneficii Fizice

Exercițiu Fizic Ușor: Grădinăritul implică activități fizice moderate, cum ar fi săpatul, plantatul și udatul plantelor, care pot îmbunătăți flexibilitatea, forța musculară și sănătatea cardiovasculară.

Reducerea Tensiunii Arteriale:

Contactul cu natura și activitățile de grădinărit pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale, reducând riscul de boli cardiovasculare.

Conexiunea cu Natura

Sensibilitatea Ecologică: Interacțiunea cu florile și grădinile poate crește conștientizarea și aprecierea mediului natural, încurajând comportamente ecologice.

Mindfulness și Prezență: Activitățile de grădinărit pot încuraja mindfulness, concentrând atenția asupra prezentului și reducând astfel ruminarea și gândurile negative.

Beneficii Sociale

Interacțiune Socială: Grădinăritul în comunități sau participarea la activități de grup legate de plante și flori poate favoriza relațiile sociale și poate combate singurătatea.

Colaborare și Învățare: Implicarea în proiecte de grădinărit poate oferi oportunități de a colabora cu alții și de a învăța noi abilități.

Tehnici de Relaxare Printre Flori

Meditație în Grădină: Meditația într-o grădină înflorită poate intensifica experiența de relaxare. Sesiunile de meditație pot include concentrarea asupra mirosurilor și sunetelor naturale.

Băi de Pădure: Conceptul japonez de „shinrin-yoku” sau „baie de pădure” implică petrecerea timpului în natură pentru a absorbi atmosfera pădurii, care poate include și zone cu flori sălbatice.

Aranjamente Florale: Crearea de aranjamente florale poate fi o activitate meditativă care promovează calmul și creativitatea.

Spații de Relaxare

Grădini Terapeutice: Multe spitale și centre de sănătate au creat grădini terapeutice pentru pacienți, oferindu-le un loc de relaxare și recuperare.

Grădini Botanice și Parcuri: Vizitarea grădinilor botanice și a parcurilor unde florile sunt în centrul atenției poate oferi o pauză de la agitația cotidiană.

Concluzie

Relaxarea printre flori nu este doar o plăcere estetică, ci și o practică terapeutică cu multiple beneficii pentru sănătatea mentală, fizică și emoțională. Prin integrarea florilor și a naturii în viața de zi cu zi, putem crea o sursă constantă de calm și inspirație.

Așadar, fă-ți un bine! Alege să fii înconjurată de flori! Depinde doar de tine cât loc le oferi în viața ta!

Det. Aici

https://lilianamasgras.ro/terapia-cu-flori/

41 . Cele mai bune ceaiuri pentru digestie… Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă;Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain; Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii; Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare; Vindecarea prin recunostinta; Asane care îmbunătățesc funcțiile renale; Terapia prin grădinărit; Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor; Terapia asistată de animale (TAA); CUM SE PRODUCE VINDECAREA SI SCHIMBAREA PRIN PSIHOTERAPIE? Top 5 cele mai bune ceaiuri din plante care combat oboseala cronică/ Ele cresc nivelul de energie și revitalizează organismul; Poți Să-ți Vindeci Viața; de Louise Hay; Iertarea ca tratament; ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora…” Este iertarea importanta pentru a primi vindecare? Cinci cărți care ne învață iertarea; Recenzie: Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb; (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre! Iertarea-Miraculoasa cheie divină; Puterea supranaturală a iertării… Bătălii spirituale…

ALTE AMANUNTE GASITI AICI :

” Moise i -a zis: Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (Ex.33/15), pentru că numai omul identificat cu Biblia şi conlucrător cu El, care vorbeşte şi munceşte sub privirea Lui, iradiază mireasma cunoaşterii Lui-2 Cor.2/14-17 şi nu greşeşte niciodată! De aceea Enoh (care a umblat cu Dumnezeu Gen.5/22-24) a fost luat la Cer, iar nouă ni s-a dat pe Sine, nu doar să umblăm cu el ci, în El să rămânem şi să devenim Una cu învăţătura, rânduiala, voia, gândirea şi făptuirea lui (Fil.2/13), ca să rămânem înzidiţi în El,adică în Trupul Bisericii lui, cimentaţi, cârmuiţi de Duhul Sfânt-șef în toate; Cât îl mai ţinem la uşă (Ap.3/20) noi, cei care l-am răstignit, căci fără El-Căpetenie, nu putem face nimic Dumnezeiesc? Cât ne mai încredem în acela care este pe ducă, fiindcă, ”Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!”…” Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! „(Ier. 17/5-7) Ferească Dumnezeu de omul care se crede zeu, se încrede în Anticrist (Ioan 5/43), în NATO sau în… teroristul eu, pentru că nimic bun nu locuieşte în cel nenăscut din nou (Rom.7/18), din Sămânţa Învăţăturii lui Dumnezeu (Luca 8/11), fiindcă orice om este întrupat din păcat şi zămislit în nelegiuire (Ps.51/5)… Şi dacă vă încredeţi în vreo FIARĂ, până la urmă cele 2 Fiare (Ap. Cap.13) vor bate palma, iar pupătorii de moaşte iconate vor fi răsplătiţi cu moartea a doua (Ap. Cap.20) Nu mai lăsaţi în inimă să domnească Satan (Rom. cap.6) cu falita învăţătură, căci” Pretutindeni mişună cei răi, când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.” (Ps.12/8)” Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit” (Prov.13/13)… Ce pierdem dacă noi, TOŢI, credem că” Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15/5)… Dacă oamenii veneau la un viţel sau la un ţap, peste care îşi mărturiseau, işi descărcau desaga cu păcătuiri, de ce nu venim la Mielul lui Dumnezeu, pentru a-i da lui şi nelegiuirile fardate, dar şi pe Nimicitorul gunoier cu toate dejecţiile cosmice din omul învechit (Marcu 7/14-23)? Doar El ridică păcatul lumii pentru totdeauna; Prin Sângerarea Sa (Evrei 12/4) el îngroapă pentru totdeauna orice urmă de păcat! Nu-l duce în pustie, ca ţapul lui Azazel (Lev. Cap.16), păcat pe care Necuratul, împreună cu alte 7 duhuri mai mortale (Mat.12/43-45) îl întorc în inima nelegiuitului şi fac ravagii!” De aceea cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.” (Îs. 9/16), pentru că fiecare om şi orice popor încă din coapsa părinţilor din grădina Eden s-au făcut una cu falimentul Nimicitorului şi faliţi în grădina Ghetsimani…” Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii supt aripi şi n’aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea până când …!” (Mat.23/37-39) De ce nu venim la El (Mat.11/28-30), nu la ea, (Ioan 2/15-17), ca să devenim una cu Duhul Său, prin pocăinţa nemuritoare, dăruită în Luca 15/10-32 şi prin înnoirea din Sămânţa veşnică a rânduielii, gândirii şi învăţăturii lui Dumnezeu! Şi dacă nu credem în El, făcând preş din sfatul, din învăţătura Lui, vom suporta pe propria piele roada necredinţei, căci” am fost înştiinţaţi prin Luca 22/31-32 : ”Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grâul! Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi…” ” De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi …” (1 Tes.4/8)

42 . Sa valorificam cele SAPTE puncte magice aflate la nivelul talpilor; De ce slăbim de la apă cu lămâie; Bauturile de care trebuie sa fugi pentru ca iti distrug ficatul; Supa care vindeca infectia digestiva; De ce nu trebuie sa iti cureti urechile cu betisoarele de vata; 10 alimente care pot creste coeficientul de inteligenta; 4 trucuri asiatice de ingrijire a tenului; Ce mananci ca sa traiesti mult ( si bine?) “Surasul vine de la picioare”. La nivelul talpilor tale exista mii de terminatii nervoase aflate intr-o legatura directa cu organele vitale ale corpului.Scapa de respiratia urat mirositoare fara medicamente; Secretul unui ficat sanatos… Regim pentru ficat: protejeaza-ti ficatul cu aceasta dieta… 6 semne ca esti bolnav pe care probabil le ignori… Remediu naturist pentru dureri articulare! E471, un aditiv despre care autoritatile europene spun ca este sigur, dar lucrurile nu stau tocmai asa!…5 Cele mai bune ceaiuri pentru intarirea imunitatii; Cele mai bune ceaiuri pentru sanatate: optiuni potrivite si beneficii; (Toata vesnicia vom avea timp sa dam socoteala pentru fiecare gand, gest, vorba, simtamant…) PLEDOARIE PENTRU GANDIREA POZITIVA; Aparatul circulator; Aparatul circulator; CURA DE DEZINTOXICARE DE O ZI; Aparatul digestiv; Aparatul urinar; Patrunjelul – leacuri de mult uitate; Secretele plantelor- pe cât de frumoase, pe atât de gustoase; Secretele plantelor medicinale. Cum să strângi ierburi pentru uscat; Au plantele conştiinţă? Experimente incredibile care arată inteligenţa şi capacitatea extraordinară de comunicare a plantelor; Farmacie naturista- Tratati hipertensiunea arteriala cu tratamente naturiste; Remedii naturale la îndemâna ta. Descoperă puterea plantelor medicinale românești; Coada-șoricelului, „leacul tuturor relelor“

Det. Aici

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/preoti-nu-va-fie-frica-rugati-va-si-voi-la-pareti-pictati-auriti-dar-muti-pana-va-umplu-cu-aur-rugati-va-si-la-foto-picturi-si-moaste-iconate-dar-surde-schioape-ca-sa-nu-va-innecati-in-a-doua/

43 . Ce puteți trata cu vin de leuștean; Vinul din mărar detoxifică şi stimulează digestia. Ce alte vinuri medicinale şi ceaiuri au acelaşi efect şi cum trebuie administrate; Tratament Artrita Reumatoida – de la cauze la tratamente natural; Beneficiile consumului de prune! De ce nu trebuie să lipsească salatele de la masă? 5 acțiuni terapeutice ale uleiului de măsline ; Infectiile urechii: Tratamente naturiste. Cum le alegi;Educatie pacienti: Tratamente naturiste pentru bronsita; Educatie pacienti: Accidentul vascular cerebral – Simptome si preventive; Dureri de dinti – Remedii naturiste pentru durerile dentare; Lavanda – beneficii pentru sănătate– planta cu proprietăţi extraordinare; Ce puteți trata cu vin de țelină; CEAIUL DE MACESE, LICOAREA CU ZECI DE BENEFICII PENTRU SANATATEA TA;Varză roșie la borcan – Rețetă pentru iarnă – Salată de varză cu morcov, țelină și hrean; Hreanul, un adevarat miracol al naturii. Ce beneficii are si cum il preparam; Alimentele care ne ajuta ficatul sa functioneze perfect. Varza, un adevarat miracol pentru sanatate; Care sunt cele mai nutritive legume – topul expertilor;Beneficiile și valoarea nutrițională a legumelor; Balonare: ce este, cauze, simptome, remedii eficiente…

Det. Aici

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/tineri-daca-vreti-sa-va-faceti-una-cu-indumnezeirea-vesnica-nu-cu-amanta-placerilor-de-o-clipa-a-senzualitatii-nu-mai-acceptati-false-invataturi-idolatrii-datini-conditionari-traditii-fesen/

44 . Top 10 plante pentru slabit; Plante care vindeca plamanii – Top cele mai bune ierburi- Întrebări frecvente; Sanatatea organismului: 12 plante care te pot ajuta sa te relaxezi; Top 5 Plante de interior care purifica aerul; Leacuri din batrani pentru constipatie, o tulburare care provoaca balonare, iritabilitate, cefalee, stare generala de rau; Detoxifierea organismului – tratament pentru detoxifiere; Top 4 plante medicinale pentru intarirea sistemului imunitar; SĂNĂTATE LA TINE ACASĂ: 9 PLANTE MEDICINALE BENEFICE ORGANISMULUI; 11 plante si condimente care amelioreaza simptomele artritei reumatoide; Cele mai bune remedii naturiste pentru prostata si potenta; Ceaiul de musetel: proprietati, beneficii si contraindicatii; Toate beneficiile pe care ceaiul de menta le aduce sanatatii tale- Cand si cum se consuma ceaiul de menta – Mod de preparare; Beneficiile ceaiului de menta; Consumul ceaiului de menta in timpul sarcinii; Administrarea ceaiului de menta la copii; Ceai de menta contraindicatii; Tratamente naturiste 60 plante medicinale etc

Det. Aici

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/treci-la-romani-si-scapa-i-de-idolatrie-mergi-la-rusi-moldoveni-ucraineni-si-usureaza-i-de-ortomoasterie-du-te-in-africa-america-si-alunga-icoana-maimutaria-treci-in-ungaria-in-italia-gem/

Biserica, Căsătorie, Homosexualitate (LGBTQ+) – Poate biserica să binecuvânteze relațiile între persoane de același sex? Supravegherea biometrica totala – Yuval Noah Harari; Observatorul Cultural – Gramsci și intelectualii (Caietul XII, avanpremieră); Ignoranta in bratele omenirii- Recenzie Claudia Partole; Ieșiți din Cetate, Treceți dincolo de Poartă – Păstorii vă Mint!-Ioan 2; Să privim în interiorul nostru comunist – Amintirile unui însingurat; Călătoria Creștinului & Călătoria Creștinei, de John Bunyan; Anul următor: 9 previziuni șocante pentru 2025; Să continuăm prezentarea începută în articolul precedent despre noua ordine mondială… Literatură mondială de bunăvoință online; ONU și Lucis Trust: conexiunea Alice Bailey; Carlo Maria Vigano: Scrisoare deschisă (VI); Falsa pandemie a fost pretext pentru implementarea controlului total; Scopul vaccinării în masă este controlul minții umane; De Ce Ești Bolnav și Vei Muri Dacă Nu Participi sau Participi Nevrednic la Cina Domnului? –Ioan 3; Poate diavolul să sădească anumite gânduri în mintea unui creștin? De John Piper; Așa-zisa căsătorie între persoanele de același sex; Inteligența artificială – Despre ChatGPT; Poftă, Pornografie, Sexualitate – Două strategii pentru a câștiga războiul împotriva poftei; Omoară pofta folosindu-te de crucea lui Christos; Productivitate, Viața de zi cu zi -10 principii pentru productivitate personală; Cum luăm Numele lui Dumnezeu în deșert? Biblia, Tehnologie, Viața de zi cu zi by John Piper;

Păcatul sexual în lucrare, de Harry Schaumburg; Cum să reacționezi la visele sexuale? ESTI GATA SA IL INTALNESTI PE DUMNEZEU? Omule, oricine ai fi” pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău…” (Amos 4/12 b) Nu mai rămâne unde „nu este nimic nou sub soare”, fiindcă Acela care este Totul Totului TOT a luptatat până la… In preajma (re)Venirii lui Hristos,starea deplorabila a multor ”asteptatori” este roada fariseilor de azi,care sunt cu mult mai decazuti ,decat cei din timpul primei veniri a Fiului lui Dumnezeu-Isuss- intrupat; Şi dacă nu am nevoie de Dumnezeu? A fost creștinătatea medievală cu adevărat creștină? Recenzie de carte; Religia care a remodelat lumea; Cum a schimbat creștinismul lumea; C. S. Lewis – Creştinismul redus la esenţe; (Copilul ateu care a zguduit lumea cre(s)tinilor… C.S. Lewis; Cinci ”credinte” care au schimbat lumea – Dan Pavelescu; Cum a schimbat creștinismul lumea – Alvin J. Schmidt; Creştinismul ca fundament al lumii civilizate; Criza Occidentului şi originile creştine ale civilizaţiei apusene; Sfârșitul Creștinătății; Preotul si filosoful francez Philippe Capelle Dumont: Islamismul ameninta civilizatia occidentala si crestina; Creștinismul global în cifre și câteva comentarii; „Lumea TREBUIE să aibă valori creștine!” Dan Bercian – Muzica modificata genetic… Auzi strigatul de la miezul nopții? Pepe Orsini – Papa gri și mâna ascunsă a puterii globale: șeful Rothschild, șeful Rockefeller, șeful Vaticanului și șeful Nobilimii Negre complete; Raport bomba! Judy Byington: Rețeaua de pedofili a Vaticanului a fost închisă, deoarece aurul a fost repatriat la Trezoreria SUA; Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton; SIMINA- Avem nevoie de Dumnezeu ; De ce eu, tânăr de 30 de ani penticostal am ieșit din această organizație; “Oamenii au uitat ce au facut nazistii, stalinistii, au uitat ce inseamna omorul institutionalitzat pentru cei vulnerabili”; Importanţa cunoaşterii lui Dumnezeu-Nevoia de revelaţie; Un mesaj pentru Cultul Penticostal! De ce te scuipă Dumnezeu pe tine?

////////////////////////////////////////////////////////

Un mesaj pentru Cultul Penticostal! De ce te scuipă Dumnezeu pe tine?

https://www.youtube.com/watch?v=pRztrxjRIb0&t=65s

/////////////////////////////////////

Importanţa cunoaşterii lui Dumnezeu-Nevoia de revelaţie

Dan Bercian

Cunoastrea de Dumnezeu

Dumnezeu este de necuprins pentru mintea umană. Omul nu-şi poate imagina cum este Dumnezeu dacă Dumnezeu nu hotărăşte să se descopere omului. Atât putem înţelege despre El cât El ne revelează. Lui Moise Dumnezeu i-a spus: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!” ( Exodul 33:20) Şi cu toate acestea, în capitolul 24 al cărţii Exod citim;

9 „Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel.10 Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui.11 El nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut.” Nu este o inconsecvenţă din partea lui Dumnezeu ci este o manifestare a suveranităţii Lui. Domnul Isus spunea că la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă, chiar să transforme imposibilul în posibil. Chiar dacă, în mod normal, un om nu-L poate vedea pe Dumnezeu şi să trăiască, Dumnezeu poate face în aşa fel încât să se descopere omului în chip supranatural şi totuşi omul să trăiască.

Tot ce ştim despre Dumnezeu ştim prin revelaţie şi nu putem merge mai departe de aceasta, oricât ne-am strădui. Străduinţa este totuşi bună, atunci când vorbim despre cunoaşterea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Însuşi a spus: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” ( Ieremia 29:13 ) Moise, cel ce a avut mari revelaţii şi descoperiri despre cum este Dumnezeu, era însetat să-L cunoască mai adânc pe acest Dumnezeu, şi avem acel capitol deosebit din Exod 33 şi conversaţia lui Moise cu Dumnezeu, conversaţie care culminează cu exclamaţia lui Moise: „Arată-mi slava Ta!” Nu este singular acest exemplu, mai este şi David şi sunt şi alţii, Pavel bunăoară, cel care spunea că tot ce-şi doreşte este să-L cunoască pe El, pe Dumnezeul pe care deja l-a cunoscut atât cât Dumnezeu a îngăduit ca Pavel să cunoască. Pavel ştia şi el că nu poate merge mai departe în această cunoaştere decât prin revelaţie şi dacă Dumnezeu are milă şi se descoperă. Dar sufletul care a prins ceva din gloria şi frumuseţea lui Dumnezeu va tânji după mai mult ştiind că aceasta este cea mai mare şi mai de preţ comoară la care poate ajunge un suflet omenesc – cunoaşterea tot mai profundă a lui Dumnezeu..

Revelaţia lui Dumnezeu are diferite nivele. Vorbim mai întâi despre o revelaţie generală, accesibilă tuturor. Psalmistul David spune în Psalmul 19 că „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. 2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.3 Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: 4 dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.” Pavel spune şi el la rândul lui, în Romani capitolul 1: 20 „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că (oamenii) nu se pot desvinovăţi”. Dumnezeu se descoperă prin ceea ce a creat, măreţia şi frumuseţea lucrurilor care nu puteau apare la întâmplare, aşa cum greşit afirmă unii. Dar această revelaţie doar arată spre un Creator şi ar trebui, aşa doreşte Dumnezeu, ca omul care are parte de această revelaţie să caute acum să-L cunoască pe acest Creator; nu doar creaţia Lui ci chiar pe El. Nu înseamnă cunoaştere de Dumnezeu faptul că crezi că există Dumnezeu. Mulţi afirmă că Dumnezeu există, rămânând la acest nivel redus de revelaţie dar niciodată nu ajung să-L şi cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. Exemple avem din belşug în jurul nostru şi sunt atâtea grupări religioase care au o înţelegere atât de greşită despre cum este Dumnezeu încât, prin înţelegerea lor, Îl dezonorează şi umple de mânie pe adevăratul Dumnezeu. Idolatria este tocmai o cunoaştere greşită a lui Dumnezeu. Prin urmare omul trebuie să meargă mai sus în cunoaşterea lui Dumnezeu, dacă vrea să fie fericit.

Biblia este instrumentul prin care Dumnezeu se descoperă mai adânc şi în adevăr. Nici o altă scriere pe acest pământ nu mărturiseşte în adevăr despre cum este Dumnezeu, chair dacă poate prinde nuanţe care duc spre El. În final orice altă scriere care intră în conflict cu Scripturile Sfinte, deoarece nu a fost inspirată de Dumnezeu, duce cunoaşterea de Dumnezeu pe o direcţie greşită şi spre pierzarea sufletului care urmează această cale. Prin Biblie omul ajunge să înceapă să Îl cunoască pe Dumnezeu şi cine nu citeşte Scripturile este văduvit de instrumentul cel mai important care ajută omul să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu, să ajungă la viaţă. Neglijarea Bibliei face mult rău şi ignoranţa în care se află cei mai mulţi oameni, atunci când vorbim despre cunoaşterea lui Dumnezeu, se datorează faptului că nu pun preţ pe această Carte Sfântă, nu o citesc şi nu meditează asupra ei.

Când Domnul Isus era pe pământ spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl, pe Dumnezeu. Aceasta era şi o afirmaţie explicită a faptului că Isus era şi este Dumnezeu. Prin El Tatăl s-a făcut cunoscut aşa cum nu s-a mai făcut cunoscut niciodată în istorie. El a umblat printre noi şi am putut asculta cuvinte din gura Lui, I s-a putut aduce închinare, dar a şi putut fi atins, lovit, jignit, omorât chiar. În toate Dumnezeu s-a descoperit mai adânc şi mai tainic. Scripturile consemnează istoria umblării Domnului Isus pe pământ, adică ni-L descoperă pe Dumnezeu mai mult decât până la acest moment. A neglija Scripturile înseamnă a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu sau a avea o cunoaştere greşită, ceea ce este acelaşi lucru.

Dar, înainte ca Domnul Isus să se înalţe la cer, după ce Şi-a încheiat lucrarea pe acest pământ, le-a promis ucenicilor că va veni Duhul Sfânt şi revelaţia va continua, descoperirea va fi şi mai adâncă. Cel mai important rol al Duhului Sfânt este să-L facă cunoscut şi mai bine pe Dumnezeu, să înalţe şi mai sus şi mai frumos lucrarea măreaţă a Domnului Isus Hristos. Toate darurile de care Duhul Sfânt face parte omului care crede sunt cu scopul ca Hristos să fie înălţat, deci cunoscut de oameni. Scripturile Sfinte chiar nu pot fi înţelese pe deplin dacă Duhul Sfânt nu le descoperă. Sunt oameni care citesc Scripturile dar nu le înţeleg şi le răstălmăcesc, spre pierzarea lor, după cum scria apostolul Petru atunci când afirma: „În ele (în Scripturile scrise de apostolul Pavel) sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

Deci Dumnezeu nu poate fi cunoscut de om dacă nu se descoperă, dar El o face pentru cei ce sunt sensibili la semnalele date de El şi Îl caută cu o inimă sinceră.

Şi cel rău ştie lucrul acesta şi tocmai de aceea va căuta ca să-l ducă pe om pe o direcţie total greşită. De aceea şi avem atâtea căi şi atâtea concepţii false despre Dumnezeu şi, pentru cei ce nu au lumină, este o confuzie atât de mare.

Din nefericire vrăjmaşul sufletului omului reuşeşte să semene confuzie şi să aducă înşelare chiar şi acolo unde odată a fost lumină şi omul a prins o parte din imaginea lui Dumnezeu. Este greu de crezut dar în medii considerate fidele Scripturilor Sfinte s-au infiltrat idei şi imagini care Îl prezintă pe Dumnezeu în mod distorsionat. Scripturile au fost interpretate altfel de cum Duhul Sfânt le-a insiprat şi oamenii şi-au făcut imagini greşite despre Dumnezeu, spre pierzarea lor. Domnul Isus a spus clar şi lămurit că „viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3) Deci o cunoaştere greşită a Lui înseamnă moarte, vorbim de moartea veşnică.

O astfel de cunoaştere greşită este învăţătura că Dumnezeu este doar bunătate şi că El, datorită faptului că este bun, nu va îngădui ca oamenii să se chinuie în focul veşnic pentru totdeauna. De aici a apărut învăţătura că omul nu mai trebuie să se vadă păcătos ci să aibă o părere bună despre sine, datorită a ceea ce a făcut Hristos şi că omul are o valoare deosebită înaintea lui Dumnezeu. Aceste afirmaţii sunt amestecuri de adevăr şi minciună. Da, Dumnezeu ne iubeşte şi omul are preţ înaintea lui Dumnezeu şi Hristos a murit pentru noi, dar numai în contextul pocăinţei, a renunţării la păcat, a vieţii noi promise de Dumnezeu atunci când ne naşte din El, a vieţii schimbate în care păcatul nu mai domneşte asupra omului, a pocăinţei continue şi a umblării pe pământ în frică de Dumnezeu. Concepţia că Dumnezeu este în totalitate bun şi că El nu este şi mânios din pricina păcatului omului şi că nu este şi un foc mistuitor, face ca omul să nu se mai teamă de Dumnezeu şi să aibă faţă de El o atitudine lipsită de reverenţă şi respect. Frica de Dumnezeu dispare ori aceasta este o mare pierdere pentru om deoarece Biblia mărturiseşte clar şi de multe ori cât de benefică este pentru om frica de Dumnezeu. Nu este de mirare că am ajuns în vremea în care credincioşii se trag de şireturi cu Dumnezeu, adică El nu este pentru mulţi nimic mai mult decât un prieten cu care îţi poţi permite orice. S-a ajuns aici vorbindu-se şi insistând doar pe bunătatea lui Dumnezeu. A spune adevărul numai pe jumătate despre Dumnezeu este echivalent cu minciuna, pentru că Dumnezeu trebuie cunoscut aşa cum este El în totalitate. La fel cum se face rău atunci când se afirmă că Dumnezeu este numai bunătate şi dragoste se poate face rău atunci când afirmăm că Dumnezeu este numai foc mistuitor. A le spune oamenilor doar aceasta nu le-ar ajuta la nimic. Mai trebuie adăugat că El a găsit calea pentru a ne scuti de focul veşnic. Şi atunci Îl cunoaştem pe Dumnezeu mai deplin, mai aproape de ceea ce este El.

Dar învăţăturile acestea noi care Îl prezintă deformat pe Dumnezeu proliferează şi atacă chiar şi pe cei ce nu te-ai fi aşteptat niciodată să cadă pradă duşmanului. Îmi amintesc că atunci când am vizitat Irlanda am fost surprins să văd cum iedera, o plantă căţărătoare şi parazită, este pur şi simplu stăpână peste tot. Se urcă peste toţi copacii şi aceştia ajung victimele ei, mai devreme sau mai târziu. Am văzut copaci foarte bătrâni şi care au fost viguroşi odată biruiţi de iedera care i-a înfăşurat şi care, în final, le-a provocat moartea. Învăţăturile acestea false despre Dumnezeu se caţără, pe nesimţite, ca iedera pe copaci şi ajung în final să sufoce chiar şi copacii viguroşi odată. Soluţia ar fi ca iedera să fie tăiată imediat ce incepe să se caţere pe copac. Am văzut şi astfel de cazuri în care oamenii şi-au protejat anumiţi copaci pe care îi aveau în grădinile lor. Mai târziu este aproape cu neputinţă să mai scapi de iederă. Pătrunde adânc chiar în miezul copacului şi se hrăneşte din el, chiar dacă tai tulpina iederei mai jos, la pământ. Acum se hrăneşte din seva copacului până ce copacul se usucă. Aşa sunt azi învăţăturile greşite despre cum este Dumnezeu. Ajung să pătrundă adânc în om şi oricât te-ai strădui să le tai (adică să le faci cunoscută rătăcirea lor) constaţi că nu este de nici un folos deoarece ele se hrănesc acum din propriul lor orgoliu prin care ajung să se creadă ceva, să creadă că au ajuns la un nivel de reveleţie la care nimeni până acum nu a mai ajuns. Se hrănesc cu nesaţ din propria rătăcire până ajung să se usuce complet.

Aşa cum spuneam diavolul ştie că avem nevoie de revelaţie pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi, prin urmare, se foloseşte şi de acest mijloc ca să-i înşele pe cei ce nu sunt atenţi şi nu se ţin strâns, foarte strâns, de învăţăturile Sfintelor Scripturi. Mulţi au mărturisit că au avut revelaţii speciale de la Dumnezeu, revelaţii în care Dumnezeu însuşi sau îngeri ai Lui li s-au descoperit. Marile erezii şi grupări eretice s-au bazat pe astfel de revelaţii. Totul se bazează pe o înţelegere greşită a lui Dumnezeu şi o deformare a imaginii Lui.

Dacă vorbim despre revelaţii astăzi cred că sunt mai multe ca oricând. Foarte des aud oameni, bărbaţi şi femei, care mărturisesc că au avut parte de revelaţii şi chemări speciale din partea lui Dumnezeu, că Dumnezeu are pentru ei o lucrare cum nu a fost vreodată. În urmă cu circa 10 ani mi-a fost dat să o aud pe o femeie care locuieşte de mulţi ani în străinătate, peste Ocean, şi care mărturisea că a venit În România pentru că Dumnezeu i-a spus că ea va fi Moise pentru România, că prin ea Dumnezeu va scoate poporul acesta din robie. Interesant este că mulţi au crezut-o şi o mai cred şi azi deşi se vede clar că nici vorbă de aşa ceva. Lumea este plină de astfel de oameni care mărturisesc chemări speciale, ungeri speciale, lucrări speciale la care Dumnezeu i-a chemat, dar dacă stai să le analizezi lucrările şi roadele poţi constata cu uşurinţă că lucrurile nu stau chiar aşa cum spun ei, dimpotrivă.

De ce oamenii pierd revelaţia autentică şi primesc una falsă? Motivele sunt multe. Biblia spune la 2 Tesaloniceni 2, de la versetul 8: „Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.” Deci un motiv este că oamenii care au aflat odată despre adevăr nu l-au păzit, nu l-au iubit şi au acceptat deformarea lui, ducând în felul acesta în rătăcire şi pe alţii. Dumnezeu Însuşi îi va orbi ca să rămână în rătăcirea lor.

Un alt motiv este mândria. Atât Iacov cât şi Petru spun acelaşi lucru în scrierile lor:

„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” O inimă mândră, care se crede ceva îl are de duşman pe Dumnezeu. De ce este atât de multă rătăcire azi, deşi mulţi se cred aleşii lui Dumnezeu? Pentru mândria împotriva căreia chiar ei predică şi de care le spun altora să se ferească dar care le stăpâneşte inimile.

Un alt motiv este inima murdară. Domnul Isus spunea la Matei 5 cu 8: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Iar în Psalmul 7 cu 10 scrie: „Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.” Nu vor vedea pe Dumnezeu, nu vor avea revelaţie despre cine este El şi cum este El decât cei cu inima curată. Şi numai aceştia vor avea viaţa Lui. Viclenia, făţărnicia, dorinţa de a plăcea oamenilor, gândurile ascunse şi interesele meschine, dorinţa de înălţare personală, etc. arată spre o inimă care nu este curată. Poate că odată a fost dar, prin neveghere ea s-a pângărit, Duhul Sfânt s-a retras şi duhul rătăcirii a venit aducând cu el încă alte duhuri de înşelare.

Prin urmare să nu ne mirăm că atât de mulţi oameni au o imagine falsă azi despre Dumnezeu şi o cunoaştere atât de greşită a cine este El. Să veghem şi să nu alergăm ca orbii după primul ieşit în cale şi care spune că a avut o mare descoperire, că a avut parte de o mare chemare din partea lui Dumnezeu, o nouă revelaţie şi viziune, ceva ce nu am mai auzit până acum, ci să stăm liniştiţi, în rugăciune şi smerenie, în dragoste de adevăr, cerându-i Lui Dumnezeu să ne păzească inima de orice întinăciune şi să ne uităm la roadele celor ce „au fost chemaţi la mari lucrări”. Să nu vă miraţi dacă în timp veţi descopri doar frunze şi vorbe goale. Dar să fim atenţi ca nu cumva să fim noi în această situaţie care ne poate vătăma sufletele şi duce spre pierzare. Sunt vremuri în care doar dacă rămânem în smerenie ne putem feri de acest duh puternic şi viclean al rătăcirii care bântuie prin lume şi care Îl prezintă pe Dumnezeu într-o imagine falsă.

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

https://radiounison.ro/importanta-cunoasterii-lui-dumnezeu-nevoia-de-revelatie/

O marturie care iti va schimba viata – Abiam Caprar

https://www.youtube.com/watch?v=YckOuFKG0-w

//////////////////////////////////////

De ce eu, tânăr de 30 de ani penticostal am ieșit din această organizație

https://www.youtube.com/watch?v=b1Fch-Wl8-0

///////////////////////////////////////

“Oamenii au uitat ce au facut nazistii, stalinistii, au uitat ce inseamna omorul institutionalitzat pentru cei vulnerabili”

Interviu cu dna Jacqueline Laing, conferentiar universitar la Catedra de Drept a Universitatii Metropolitan Londra, Marea Britanie

Jacqueline Laing este unul dintre specialistii in drept din Marea Britanie, care a luat atitudine publica fata de legalizarea eutanasiei in tarile Uniunii Europene, in mod special in Marea Britanie. A publicat numeroase articole si eseuri critice de bioetica in ziare de mare tiraj, precum “Daily Mail”, si in reviste de specialitate din Marea Britanie. Este co-autor al volumului “Human Lives” si are in pregatire o carte despre jurisprudenta, drept si morala.

– Doamna Laing, de ce este tot mai acceptata ideea de eutanasie in societatea moderna?

– Cred ca, in primul rand, trebuie sa respingem ideea ca anumiti oameni nu merita sa-si traiasca viata. Aceasta idee este o reminiscenta a conceptului nazist “lebensunwerten Lebens”, adica “vieti care nu merita sa fie traite”. Era un concept arbitrar. Cine ar trebui sa decida ca o persoana merita sau nu sa traiasca? Acest concept este inclus in ideea ca anumiti oameni au o calitate a vietii atat de joasa, incat nu merita sa fie protejata de lege. Intr-o societate, care se afla deja pe panta declinului, in sensul ca nu are destui oameni care sa-i ingrijeasca pe cei bolnavi, pe moarte si pe cei cu handicap, in acest mediu, eutanasia devine un mijloc important de a rezolva problemele puse de acestia. De fapt, este un cerc vicios – avand mai putini copii, exista mai putin oameni ca sa-i ingrijeasca pe cei batrani sau bolnavi. In acest mediu, se impune imperativ optarea pentru o solutie ieftina. Si solutia ieftina inseamna sa nu se acorde nici un ajutor pentru bolnavi si batrani. Se pare ca toate tarile din Vest se afla in acest cerc vicios. In aceste tari, exista tot mai putini si mai putini oameni tineri care sa-i ajute pe cei batrani si bolnavi. Problema este si mai grava, daca luam in considerare faptul ca tarile europene opteaza tot mai mult pentru legalizarea acordului prezumat in donarea de organe.

– Care ar fi pericolul acestei optiuni? Este rau sa existe legi privind donarea de organe?

– Acest lucru presupune faptul ca organismul tau, corpul tau, la moarte, devine proprietatea statului, daca nu ai dispus sa se procedeze altfel. Repet, corpul tau devine proprietatea statului si medicii pot sa-ti preleveze organele. Acest lucru este foarte, foarte periculos, deoarece plaseaza persoana umana intr-o pozitie periculoasa. Avem deja dovezi care sugereaza ca unii oameni, carora li s-au prelevat organele, nu erau decedati pe deplin. Si este foarte dificil sa dovedesti omuciderea, deoarece prezumtia este in favoarea prelevarii organelor. Toate tarile europene se indreapta spre acceptarea acestui lucru din cauza tratatelor trans-nationale, care sunt tot mai mult invocate. Exista o Conventie pentru biomedicina, care incearca sa se impuna in legislatiile nationale, ca oamenii sa opteze pentru acordul prezumat in donarea de organe, fapt care reprezinta un act sinistru. Acest act duce la ideea ca persoana umana este o proprietate a statului. Realitatea este ingrozitoare, pentru ca o data adoptata o asemenea lege, putem avea oricand aceasta soarta. Vom ajunge sa ne tatuam pe corp refuzul privind donarea de organe, pentru a fi siguri ca nu vom fi inclusi in acest sistem. Repet, este o actiune profund periculoasa. Italia are deja o astfel de lege, Spania, la fel. Si exista presiuni din partea unor organizatii internationale, cum ar fi International Transplant, Ethics Committee, grupuri autoproclamate de experti, care sustin ca este acceptabil sa se preleveze organele oamenilor care nu si-au dat consimtamantul asupra acestui fapt. Intr-un articol important, publicat in revista britanica The Lancet, omul de stiinta Hoffenberg R. si alti 9 academicieni, s-au pronuntat in favoarea prelevarii organelor, fara consimtamantul pacientilor. Iata oameni de stiinta care spun, prelevati-le organele, inclusiv organele vitale, este acceptabil.

– Care sunt normele si legile UE pe care acestia le invoca?

– Ei sustin acest lucru in reviste de stiinta sau conventii internationale. Apoi tratatele internationale sunt implementate in legile interne ale tarilor. Este foarte, foarte dificil sa instiintezi oamenii si sa-i pui in alerta in legatura cu pericolul acestor dezbateri. In general, oamenii sunt preocupati de pop-staruri, de fotbal. Iar a incerca sa publici un articol pe aceasta tema in marile ziare trebuie sa le dai telefon continuu si sa le spui ca vrei sa faci publice anumite lucruri, ca vrei sa informezi oamenii despre un anume pericol. Presiunile se fac de la nivel inalt.

– Ce tip de eutanasie se practica in tarile europene?

– In opinia mea, exista eutanasie prin infometare (adica pacientul in coma este deconectat de la alimentatia artificiala), iar, daca in Marea Britanie va intra in vigoare Legea privind incapacitatea mintala, se va introduce de fapt eutanasia prin “testament dat in timpul vietii” sau prin procuri emise in timpul vietii pentru reprezentanti numiti de tribunale, autorizati sa dispuna retragerea alimentatiei artificiale, precum si sa refuze tratamentul pentru salvarea vietilor pacientilor aflati in coma sau incapacitate mintala. In cazul pacientilor in coma sau in stare vegetativa persistenta, care nu au decedat, acestia pot fi pur si simplu infometati pana la moarte, prin deconectarea de la aparate. Daca se va adopta aceasta lege, pe langa tribunale, acest lucru va fi autorizat prin testament, prin reprezentantii numiti de tribunal sau de avocati care sa decida in locul pacientului. Toate aceste trei institutii vor fi autorizate sa ia decizii de viata si de moarte. Trebuie sa ne gandim aici la un lucru ingrozitor: acesti pacienti, care vor fi lasati sa moara, se vor chinui zile si poate saptamani intregi. Iar reprezentantii lor vor fi disperati ca acest lucru sa se intample cat mai degraba. In acest caz, nu suntem foarte departe de injectia letala. Devine inevitabil, o data mecanismul declansat, ca omuciderea aprobata de medici, sa devina o rutina.

Exista o tendinta a legislatiei UE de a fi deasupra legislatiilor nationale

– Ce tari din Uniunea Europeana au cele mai mari probleme in acest sens?

– Olanda, desigur. Mai recent, am fost foarte surprinsa sa aflu despre optiunea privind prezumtia in donarea de organe. Acest lucru nu mai este nici macar eutanasie voluntara. Acest lucru priveste, literal, intreaga persoana umana, intregul organism ca proprietate a statului, care poate fi “accesat” in scop de transplant. Este o atitudine complet noua. Am fost foarte surprinsa sa aud ca Spania si Italia deja au adoptat aceste legi. Marea Britanie nu are asa ceva. Si interesant este ca sustinatorii pro-vita inca nu sunt interesati de acest lucru, absolut vital. Trebuie sa ne gandim la gravitatea acestei fapte: o persoana umana, in toata integritatea ei, este vazuta ca o proprietate, caruia urmeaza sa i se “recolteze” organele, cu exceptia cazurilor in care declara ca nu este de acord cu asta. Vedem ca statul incearca sa sistematizeze o abordare a persoanei umane, foarte, foarte periculoasa.

– Acceptarea eutanasiei are motive economice sau si de mentalitate?

– Cred ca, in multe cazuri, este un mod eronat de compasiune, daca as putea spune asa. Oamenii vad ca multi alti semeni ai lor sufera si au impresia ca vor trai o viata intreaga cu aceasta suferinta langa ei. Atunci vor sa puna capat cat mai repede acestei suferinte si considera ca sunt mai plini de compasiune pentru acestia, daca le-ar curma suferinta cat mai repede. Solutia lor insa este sa scape de cel suferind. Problema este ca, o data instituit omorul cu aprobarea medicului, devine aproape imposibil sa demonstrezi, in mod legal, un omor, omorul cu intentie.

– Care sunt zonele din societate care lupta impotriva eutanasiei? Biserica?

– Biserica, in special Biserica Catolica. De altfel, nu am auzit alte biserici sa se ridice fatis impotriva eutanasiei.

-Ce puteti spune despre clasa politica, despre organizatiile din societatea civila? Care dintre acestea se opun eutanasiei?

– In primul rand, organizatiile care reprezinta oamenii cu handicap sunt absolut impotriva eutanasiei. Oamenii care ii reprezinta pe cei cu dizabilitati sunt foarte hotarati impotriva eutanasiei. Foarte adesea, acestia devin cei mai elocventi exponenti ai campaniilor anti-eutanasie. Ei spun ca eutanasia pune in pericol viata oamenilor cu handicap.

– Dezvoltarea biotehnologiei moderne va creste sau va descreste tendinta catre eutanasie?

– Nu stiu… Cred ca este si o problema filozofica… Exista de asemenea o teama de durere si adesea se uita ce inseamna omor cu acordul statului. Oamenii au uitat ce au facut nazistii, au uitat ce au facut stalinistii, au uitat ce inseamna omorul institutionalizat pentru cei vulnerabili, pentru ca oamenii se gandesc la cu totul altceva: la staruri, la fotbal sau cum sa-si cumpere o casa mai buna etc. Oamenii devin tot mai deschisi la ideea ca nu pot trai in suferinta si atunci pot foarte usor semna un document, in care sa spuna: in caz de incapacitate mintala, rog sa nu mi se acorde nici un tratament. Dupa cazul Tony Bland (un tanar englez intrat in coma, dupa ce a fost calcat in picioare, intr-o busculada pe stadion, la un meci de fotbal, care a sfarsit prin retragerea tubului de alimentatie artificiala), oamenii pot nici sa nu-si dea seama ca alimentatia artificiala inseamna tratament. Exista lucruri pe care oamenii pur si simplu nu le cunosc. Ei nu stiu ca semnand aceste formulare, ei opteaza pentru moarte prin infometare…

– Legislatia din UE se indreapta spre legalizarea eutanasiei?

– Nu sunt specialist in legislatia UE, insa mi se pare ca exista o tendinta a legislatiei UE de a fi deasupra legislatiilor nationale. Si se pare ca legislatia UE se indreapta spre institutionalizarea eutanasiei in lumea occidentala.

– Eutanasia este legata de moralitate, de lumea moderna sau este o problema mai veche, care a iesit acum la suprafata si trebuie rezolvata?

-Alimentatia artificiala a aparut de curand, insa, in final, acesta este un pas inainte a stiintei medicale de a imbunatati viata pacientilor. Desi pacientii in coma, in stare vegetativa persistenta, pot fi adesea hraniti si manual. In noile circumstante, se presupune ca poti impiedica chiar si acest lucru. Nu pentru ca i-ai face un rau pacientului, ci pentru ca pacientul ar avea o “calitate inferioara a vietii”, pentru a i se garanta alimentarea. Este de fapt filozofia utilitarista, care spune ca trebuie sa iei in considerare durerea mare la care este expus pacientul si mai degraba sa curmi viata suferindului, decat sa-i curmi suferinta. Adica eradichezi durerea, facand sa dispara suferindul.

-Grija pentru oamenii cu handicap ar putea fi o solutie la eutanasie. Lumea a devenit foarte atenta la problemele oamenilor cu dizabilitati.

– Da, in mod paradoxal, da… Cea mai mare rezistenta in fata eutanasiei vine de la acesti oameni.

Filozofia utilitarista spune ca mai degraba sa curmi viata suferindului, decat sa-i curmi suferinta

– Care este legatura intre eutanasie si cercetarea pe embrion?

– Ambele deriva dintr-o filozofie, asa-numita personistica, filozofie ce priveste fiinta umana ca neavand o valoare in sine, in afara de faptul cand aceasta demonstreaza anumite calitati. Un profesor din Australia, Peter Singer, utilitarist convins, care a predat aproximativ 25-30 de ani la Universitatea Monash din aceasta tara si care a avut o influenta foarte mare in crearea primelor clinici de fertilizare in vitro de aici, sustine foarte mult cercetarea pe embrion. In cartea sa, “Practical Ethics” (“Etica practica”, n.tr.), acesta dezvolta ideea ca este permis sa iei viata unui copil de o luna – atentie!, a unui copil de o luna, nu a unui fat – pe motiv ca un copil de o luna nu este o persoana. Si sustine ca o persoana este cineva care demonstreaza rationalitate, constiinta de sine si autonomie – trei criterii ale personalitatii. El sustine ca persoanele au drepturi, iar fiintele umane in sine nu au drepturi. Numai in momentul in care fiinta umana devine persoana, incepe sa aiba drepturi, asta este ideea sa. Aceasta lucru fundamenteaza ideea sa ca un copil de o luna nu este rational, nu gandeste, nu are constiinta de sine si nu este autonom. Prin urmare, profesorul Singer sustine ca este normal sa ucizi un copil, daca parintii nu-l doresc. Cu atat mai mult daca copilul este cu handicap sau are vreo boala. Acest lucru decurge din ideea sa ca numai persoanele conteaza, numai persoanele pot fi protejate de lege. Problema cu aceasta filozofie este ca, de fapt, in viata, noi intram sau iesim adesea din starea de persoana. Astfel, cand suntem feti, nu suntem persoane, cand ne nastem, nu suntem imediat persoane, devenim persoane abia incepand cu primul an de viata. Dar, pe de alta parte, cand dormim, iesim din starea de persoana. Aceasta conceptie este arbitrara. Definitia a fost creata in scopul sustinerii eutanasiei, in scopul sustinerii activitatii de cercetare pe fiintele umane. Adica poti sa folosesti viata unor fiinte umane pentru a mari fericirea majoritatii oamenilor. Acest mod de a gandi este nedrept, deoarece fundamenteaza ideea ca poti sa te folosesti la propriu de viata unor inocenti pentru marirea utilitatilor celor multi.

Copiii nascuti prin metoda FIV nu au dreptul sa stie cine sunt parintii lor

– Credeti ca se mai poate reveni la discutiile incepute de Comisia Warnock din Marea Britanie, in 1984, despre momentul cand incepe viata omului?

– Oamenii de stiinta, mai ales cei care fac parte din aceste organizatii, sunt foarte influenti. Si sunt utilitaristi convinsi. Chiar daca sunt eticieni, sunt eticieni care vor justifica experimentul pe embrioni si crearea de embrioni pentru experiment, precum si distrugerea embrionilor. Trebuie sa ne puna pe ganduri aici mai multe lucruri. Pe viitor, vor exista sute de mii de copii creati fara a se cunoaste cine este mama sau tatal lor. Acesti oameni vor fi si sunt deja nemultumiti si se vor lupta pentru drepturile lor in tribunale. In Marea Britanie, deja exista un asemenea caz, in prezent, cazul Joannei Rose impotriva Autoritatii pentru Fertilizare si Embriologie si a Ministerului Sanatatii. Acesti copii doresc sa stie lucruri pe care ceilalti le considera de la sine inteles. Fiecare om din Marea Britanie are dreptul sa stie cine sunt parintii lui naturali, inclusiv si copiii adoptati. Copiii creati prin metoda FIV nu au acest drept. In dreptul anglo-saxon, exista Legea juramantului fals, care considera falsificarea certificatului de nastere infractiune, pedepsita cu inchisoarea. Aceasta lege nu face nici o exceptie, afara de cazul copiilor creati de industria FIV. Exceptia creata este profund discriminatorie -numai acesti copii nu au dreptul sa fie protejati de falsurile din certificatele lor de nastere. Avem, de asemenea, legi care pedepsesc incestul, considerandu-l infractiune. In acest context, legatura de sange intre mama si fiu, sora si frate, tata si fiica sunt foarte importante. Sunt lucruri batute in cuie in sistemul nostru de drept penal. Stim ca nu este voie sa se casatoreasca un frate cu o sora, un tata cu o fiica… Totusi, in cazul copiilor creati de industria FIV, trebuie sa acceptam ca ei nu trebuie sa stie cine le sunt parintii (mama sau tata), cine le sunt fratii sau surorile. Acesti copii sunt suparati si dezorientati. Tot mai multi si mai multi copii sunt creati prin aceste metode. Este posibil ca pe viitor sa se poata clona oameni fara tata si mama, fara sperma si ovul. Acestora li se va nega legaturile genealogice pe care oamenii le au in mod normal. Ei vor vrea sa aiba un tata, o mama. Se prea poate ca va fi dificil pentru acestia sa reproduca ei insisi. Parerea mea este ca, la fel ca si sclavia, aceasta este o forma de discriminare intre oameni. Acesti copii descopera ca sunt marginalizati, negati, ridiculizati pentru ca se opun industriei fertilitatii in vitro. Obiectia majoritatii este ca trebuie sa fie fericiti ca exista, ca sunt in viata. Isi datoreaza existenta acestei industrii, acestei metode si trebuie sa nu i se opuna. Existenta ta se datoreaza acestui mijloc de procreare. Insa faptul ca ei isi datoreaza existenta acestei industrii nu o face mai acceptabila. Conform parerii majoritatii oamenilor, el sau ea trebuie sa fie fericiti ca au fost creati. La fel cum clona este creata in mod abuziv, mod care o separa de mama si tata. Clona nu are mama si tata, ci numai un prototip. Mama si tatal pe care ii are, din punct de vedere al generatiei, sunt bunicii sai. Unchii si matusile sale sunt cu doua generatii in urma ei. Intreaga familie va fi fragmentata intr-un mod care o va deruta si o vor pune pe ganduri. Argumentul ca acesti oameni isi vor datora existenta acestor mijloace si, deci, nu au dreptul sa se planga, va cadea, caci acelasi lucru poate fi spus si despre copiii nascuti prin incest. Un copil, care s-a nascut prin incest nu-si datoreaza existenta incestului prin care a fost creat. In mod legal, acei copii nascuti prin incest au dreptul sa se planga despre modul in care au fost procreati.

– Care ar fi pericolele contraceptiei, avand in vedere ca tarile Europei trec printr-o criza demografica atat de mare? Nu exista nici o lege care sa restranga contraceptia in prezent… De fapt, majoritatea metodelor de contraceptie din prezent sunt abortive. De ce nu se impune o minima legislatie asupra contraceptiei?

– In Marea Britanie exista un impozit mare pe contraceptive. Si cred ca impozitarea lor, ca si in cazul tigarilor, este o buna metoda de a le controla. As sublinia ca, la origine, atitudinea utilizarii contraceptivelor este impotriva vietii. Toate tarile occidentale in care este utilizata pe larg contraceptia, se indreapta spre inexistenta, spre disparitie. Caci este nevoie de o infuzie mare de imigranti in aceste tari pentru inlocuirea populatiei care scade vertiginos. E nevoie de imigranti pentru inlocuire in Italia, Spania, Marea Britanie. Si foarte adesea populatia de inlocuire, imigrantii, nu impartasesc acelasi etos cu populatia tarii in care se instaleaza, oricare ar fi acesta. Astfel apar consideratii serioase pentru o societate, daca sa mai admita contraceptia ca un mod de viata sau ca un stil de viata. La un moment dat, am avut o discutie cu inventatorul contraceptivelor… El a recunoscut ca pilula n-a fost deloc conceputa pentru a impiedica copiii sa se nasca. Ea a fost conceputa ca un tratament pentru femei, insa nu s-a urmarit niciodata ca ea sa fie luata zi de zi de femei. Parerea mea este ca informatiile despre efectele medicale ale pilulei sunt dosite, deoarece pilula reprezinta o sursa uriasa de venituri pentru marile industrii producatoare, care scot noi si noi versiuni ale pilulei. Repet, ar fi foarte interesant de aflat care sunt efectele medicale ale acestor medicamente puternice asupra organismului femeii. Acest lucru nu este valabil si in cazul altor metode de contraceptie, insa exista destule argumente impotriva lor. Cred ca impozitarea lor ar fi de mare ajutor.

Daca luam in considerare legile, principiul autonomiei individuale poate fi usor demontat

– Ce valori umane slabeste contraceptia? Ce parere aveti despre sintagma “libertatea de a alege”, atat de utilizata in prezent?

– Principiul de baza al societatii moderne este principiul autonomiei liberale, ideea ca trebuie sa ai tot ceea ce vrei, indiferent de consecinte, fie asupra ta, fie asupra familiei, fie asupra societatii. Este, in final, o filozofie a adultului care-si da consimtamantul, in cadru privat. Adica poti sa faci orice, cu usa inchisa si nimeni nu te vede, nu ofensezi pe nimeni, deci trebuie sa ti se permita sa faci orice. Insa uitam ca sunt un numar de legi care interfera cu autonomia umana, fie in public, fie in cadru intim. Avem legi, spre exemplu, care interzic utilizarea de droguri acasa, unde nu te vede nimeni, sau in public. Daca vrei sa consumi heroina sau cocaina acasa, legea intervine. La fel cum legea iti interzice sa ai relatii sexuale cu tatal sau cu fratele tau, pentru ca este o infractiune. Daca vrei sa te casatoresti cu doi barbati, legea iti interzice. Daca vrei sa creezi o clona umana, legea iti interzice. De fapt, daca luam in considerare legile, in multe cazuri, acest principiu al autonomiei individuale poate fi usor demontat. Stim foarte bine ca sunt legi care te impiedica sa faci anumite lucruri in cadru privat sau public. Legile intervin pentru binele familiei, pentru binele societatii. In cazul incestului, intervin pentru binele generatiei viitoare. In cazul clonarii umane, intervin pentru binele generatiei viitoare. Din pacate, societatea moderna este fixata pe ideea ca, daca vrei ceva, poti obtine, cu orice pret. Insa, de fapt, oamenii nu iau in considerare legile lor, chiar legile lor liberale, sa vada ce protejeaza ele. Dar aceste legi protejeaza de fapt familia si societatea, protejeaza principala institutie sau structura, care permite societatii sa existe in forma ei din prezent. In societatea moderna este acceptata ideea ca, daca esti adult, iti poti da consimtamantul asupra orice, poti face orice doresti. Acest lucru este strain de societatile tribale, in care exista tabuuri asupra multor lucruri ce tin de familie, copii, casatorie. In aceste societati, autonomia moderna este un lucru foarte ciudat. Ei sunt de acord cu tabuurile privind sexul si reproducerea, deoarece societatea este formata din oameni. Societatea moderna ne lasa sa credem ca daca doresti ceva, poti obtine si, daca doresti sa faci ceva cu usile inchise, poti face pentru ca esti in spatiul tau privat. Este o doctrina falsa, ce poate avea efecte dezastruoase pentru generatiile viitoare. Pe aceasta idee de autonomie liberala moderna sta fixatia societatii moderne. Dar, repet, este o ideologie falsa. Si exista legi care zguduie din temelii acest principiu. Si liberalii vor avea probleme din aceasta cauza, deoarece propria lor ideologie este o ideologie distructiva. Vor avea probleme cu cei care nu accepta ideile liberale. Astfel, liberalii ar putea deveni tiranici, opresivi cu cei care respecta anumite tabuuri, ce tin de un anumit tip de societate sau religie. Adica ar putea impiedica oamenii sa-si mai exprime religia, cum se intampla deja acum in Franta si in Germania, unde se doreste, se cere chiar femeilor de origine araba sa umble cu capul descoperit. Si modul lor de a actiona este de asemenea maniera, incat chiar oamenii religiosi nu sunt deranjati de acest lucru. Liberalii insa trebuie sa accepte ca exista multi oameni care respecta tabuurile, mai ales in ceea ce priveste casatoria, familia si copiii. Doar societatea liberala sustine ca nu ar trebui sa existe asemenea tabuuri, ca totul este posibil. Aceasta atitudine duce la un tip de decadere a societatii. Nu e vorba doar de declinul moral al societatii, ci si de declinul ei numeric. Familia este unicul mod pentru o societate de supravietui in timp, nu numai in spatiu. Daca oamenii vor inceta sa se mai reproduca, chiar si societatea liberala va disparea.

A consemnat Larisa Iftime

Interviuri © Asociatia Provita Media

https://provita.ro/2004/10/25/oamenii-au-uitat-ce-au-facut-nazistii-stalinistii-au-uitat-ce-inseamna-omorul-institutionalitzat-pentru-cei-vulnerabili/

//////////////////////////////////////

SIMINA- Avem nevoie de Dumnezeu

https://www.youtube.com/watch?v=WvveaNGJGkY

///////////////////////////////////////

Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton

https://www.youtube.com/watch?v=5MnLqQbR2Bc

/////////////////////////////////////

Raport bomba! Judy Byington: Rețeaua de pedofili a Vaticanului a fost închisă, deoarece aurul a fost repatriat la Trezoreria SUA

De Medeea Greere

Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Fii informat! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!

Despre autor:

Judy Byington, MSW, LCSW, pensionară, autoarea cărții „Twenty Two Faces: Inside the Extraordinary Life of Jenny Hill and Her Twenty Two Multiple Personalities” este o terapeută pensionară, vorbitoare publică, activistă și jurnalistă de investigație ale cărei articole despre rețelele internaționale de exploatare a copiilor au fost citate de 3 site-uri web. Fostul supervizor, Alberta Mental Health și director al Centrului de consiliere familială Provo este CEO-ul Child Abuse Recovery and Speakers Bureau ( www.ChildAbuseRecovery.com ). Sunteți invitați să semnați petiția noastră către Congres pentru o investigație a controlului minții CIA asupra copiilor făcând clic aici .

O forță militară internațională a repatriat la Trezoreria SUA 650 de avioane de aur și numerar de la Vatican, potrivit lui Charlie Ward, Ph. D, a ceva echipă a asigurat aurul și obiectele de valoare.„Armata a arestat, de asemenea, familii cu 13 linii de sânge demoni, șefi de mafie, Papa și 350 de angajați în Vatican. Apoi au curățat Vaticanul de numerar, aur și obiect de valoare în încărcături de 650 de avioane și l-au dus la Fort Knox și în alte locații ale Trezoreriei SUA”, a continuat Ward.

„Când președintele Trump a spus: „În primul rând, i-au tăiat capul șarpelui”, se referă la familiile cu 13 demoni care au condus lumea globală a Statului Adânc”, a spus Ward.

Ca urmare, peste 6.000 de conturi bancare ale Vaticanului folosit pentru șantajul liderilor mondiali au fost închise, deoarece Banca Vaticanului și-a pierdut statutul de centru de spălare a banilor pentru rețelele globale de trafic de persoane, pedofili, trafic de arme și droguri ale Cultului Satanic Ninth Circle Child Sacrifice.Ward a susținut că, în martie 2020, prima țară care a intrat în izolare pentru virusul CV-19 a fost Italia. În același timp, a fost și prima țară în care a intrat armata globală care a asigurat aur pentru resetarea monedei globale care va avea loc, unde 209 de țări și-au evaluat moneda în funcție de aur și active fizice.

Nu rata asta:

Raport bomba Judy Byington: Vaticanul nu mai șantajează liderii mondiali, deși sacrifică copii (trebuie să vezi videoclipul)

Raport special! Judy Byington: CIA finanțează un cult al traficului sexual de copii a fugit din Vatican

Raport bomba Judy Byington! Papii și al nouălea cerc al cultului satanic al Vaticanului au fost expuse: Cultul a fost arestat cu bebeluși abuzați în cușcă și părți ale corpului eliberate fără acuzații (video)

Din 1913, sistemul financiar global al Rezervei Federale deținute de Cabal a direcționat dolarii contribuabililor americani către Queens Bank din Londra, Banca Vaticanului și către băncile centrale din întreaga lume. Acest sistem a dispărut acum o dată cu pornirea în septembrie 2020 a unui sistem financiar global transparent Quantum Computer al Alianței BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și America de Sud). Consultați sacrificiul copiilor, pedofilia și sistemul bancar global: /v3/crime-all-stars/2019/2469804.html

Ward a raportat:

„Cine sunt cei trei MARI JUCĂTORI? Arabia Saudită… Israel… și apoi Vaticanul. Trump apare la Vatican și transmiterea Papei Francisc un dosar în care spune: „Da, fă-ți timp, aruncă o privire, vezi. Poate vrei să-ți pui pantofii roșii. Nu plec de aici până nu semnezi niște documente pentru mine.„A doua zi, Vaticanul a capitulat în fața lui Donald Trump. Acum, ce a trebuit să facă Vaticanul pentru a semnă? Fed este controlată de un anumit grup din cadrul Bisericii Catolice… Iezuiții sunt adevărate MAFIA, prietenii mei”, a susținut Ward.

„Totul se întâmplă acum, dar informațiile nu vor apărea până în martie 2021. Atenție la idurile lui martie – atunci vom vedea căderea Cabalei în mass-media”, a spus Ward.

Vezi Vaticanul nu mai șantajează liderii mondiali, deși sacrifică copiii: /v3/politics/2019/3070002.html

„Când o persoană a devenit prim-ministru, președinte, guvernator al băncii centrale etc., a fost vizitată de autoritățile Băncii Vaticanului”, potrivit francmasonii P2, care ia transmis Intel lui Benjamin Fulford.

„Noul lider mondial a primit de la 100 de milioane de dolari la peste 1 miliard de dolari ca bun venit într-un club exclusiv, sub un avertisment că, dacă refuză să coopereze, vor fi uciși”.Au apărut mai multe dezvăluiri despre profunzimea altor crime ale Vaticanului, în special în Canada – un punct fierbinte pentru atrocitățile Vaticanului de secole. Vaticanul a refuzat cererile de excavare a gropilor comune de copii despre care se crede că au fost umplute cu cadavrele mutilate a peste 50.000 de copii dispăruți de la Biserica Anglicană, Unitatea a Canadei, deși în principal 80 de școli rezidențiale native catolice din Canada.

A se vedea: /celebrities/2018/05/vatican-pedophile-ring-child-trafficking-mass-graves-and-missing-children-2475394.html

https://www.dailykos.com/stories/2008/04/15/496538/-28-Mass-graves-of-Indian-Children-in-Canada

O resetare globală a monedei care urmează să fie implementată a pus deja capăt Băncii Vaticanului și operațiunilor de spălare de bani ale lui Ninth Circle, deoarece ia oprit pe criminali ale serviciilor diferitelor mafii din cadrul lor internațională de trafic sexual cu copii, trafic de arme și droguri.„Închiderea celor 6.000 de conturi (lider mondial) am paralizat întregul Vatican și am forțat Biserica Catolică să intre într-un program treptat de acceptare doar a donațiilor electronice (colecții bisericești) pentru a se conforma cu legislația internațională privind spalarea banilor. Acest lucru decuplează Vaticanul de mafia italiană”, a susținut Fulford.

Dezvăluit: Cel mai păzit secret al Vaticanului – „Rugăciunea divină”: O rugăciune miraculoasă de un minut din Scripturile antice! VIDEO MAI JOS

Uimitor tunel de 1.500 de mile: de la Vatican la Ierusalim dezvăluie o rezervă de aur uluitoare! (video)

Într-o revelație șocantă care ar face să cadă fălcile chiar și pe cei mai sălbatici teoreticieni ai conspirației, un tunel subteran care se întinde pe 1500 de mile incredibile de la Vatican până la Ierusalim a fost dezgropat. Dar asta nu este tot! This discoverre incredibilă se mândrește și cu un tezaur de aur uluitor, atât de vast cât a fost nevoie de o armată de 650 de avioane pentru al transporta! Pregătește-te să te adânci în adâncurile fascinante ale acestor descoperiri enigmatice și controversate.

Într-o lume în care secretele se ascund în umbră, această poveste incredibilă te va lăsa să pui la îndoială tot ce credeai că știi. Amplasat sub terenurile sfințite ale Vaticanului, un tunel discret se îndreaptă spre oceane, munți și pământuri, conectând două dintre cele mai venerate orașe din lume: Vatican și Ierusalim. Ceea ce se află în această minune labirintică este deloc uluitor!

CITIȚI ARTICOLUL COMPLET AICI : https://amg-news.com/the-vaticans-underground-secrets-the-vaticans-1500-mile-tunnel-to-jerusalem-and-the-secret-gold-stash-transferred-to-fort-knox-a-revelation-that-shatters/

Raport bomba Judy Byington! Regalii europeni ucid copii goi pentru a se distra la petrecerile de vânătoare de oameni | Sacrificiul copiilor și traficul în Olanda: un martor ocular vorbește (videoclipuri obligatorii)

Acesta este unul dintr-o serie de articole din mărturia martorilor oculari în fața Curții Internaționale de Justiție Common Law din Bruxelles. Cinci judecători internaționali examinează dovezile despre viol, tortură, ucidere și răpire de copii care se presupune că au fost comise de membrii de elită globală ai rețelei Ninth Circle Satanic Child Sacrifice Cult. Sa spus că jertfe regulate de copii din al IX-lea Cerc au loc în catacombele catedralelor catolice, Vatican, pe moșii și crânguri private și baze militare guvernamentale din Belgia, Olanda, Spania, Australia, Irlanda, Franța, Anglia și SUA. Cel puțin 34 de gropi comune pentru copii au fost identificați în Irlanda, Spania și Canada – și au refuzat săpăturile către guvernele respective, Coroana Angliei și Biserica Catolică. . .

CITIȚI ARTICOLUL COMPLET AICI:

https://amg-news.com/judy-byington-bombshell-report-european-royals-killing-naked-children-for-fun-at-human-hunting-parties-child-sacrifice-and-trafficking-in-holland-an-eyewitness-out-video-speaks–mustse-speaks/

Vă rugăm să împărtășiți lumea!

Articol Sursa originală : https://beforeitsnews.com/politics/2020/09/vatican-pedophile-network-closed-as-gold-repatriated-to-us-treasury-3213118.html

https://amg-news.com/bombshell-report-judy-byington-vatican-pedophile-network-closed-as-gold-repatriated-to-us-treasury/

///////////////////////////////////////

Pepe Orsini – Papa gri și mâna ascunsă a puterii globale: șeful Rothschild, șeful Rockefeller, șeful Vaticanului și șeful Nobilimii Negre complete

De Medeea Greere

Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!Pepe Orsini, cunoscut sub mai multe pseudonime, inclusiv Domenico Napoleone Orsini , este un nume care provoacă frică în inimile celor care îndrăznesc să pătrundă în adâncurile influenței globale. În spatele ușilor închise, el deține o putere de neimaginat, trăgând sforile celor mai influente figuri ale lumii ca un maestru păpușar. Acest articol nu este pentru cei slabi de inimă, deoarece îndepărtam straturile de secret din jurul acestei figuri enigmatice și expunem adevărul din spatele celui mai puternic om din lume.

Într-o lume în care fațada democrației maschează realitatea oligarhiei, există o ierarhie ascunsă a puterii care dictează cursul umanității. În vârful acestei piramide stă un om al cărui nume provoacă groază în inimile celor care îndrăznesc să-i provoace autoritatea: Pepe Orsini, cunoscut și sub numele de Papa Gri.

Poate că nu ați auzit de el, dar nu vă înșelați – Pepe Orsini este păpușarul din spatele perdelelor afacerilor globale. El este orchestratorul șef al familiei Rothschild, creierul din spatele Rockefellerilor și păpușarul care trage sforile în sălile sfințite ale Vaticanului. Dar influența sa se extinde cu mult dincolo de aceste instituții prestigioase; Pepe Orsini este șeful de necontestat al întregii nobilimi negre, figurile umbre care pândesc în întuneric, manipulând cursul istoriei pentru a se potrivi propriilor lor dorințe nesățioase.

LEGATE: Dezvăluirea moștenirii întunecate a Maicii Tereza: Adevărul ascuns din spatele imaginii sfinte – Video

Dezvăluirea Papei Gri: Pepe Orsini operează în umbră, mașinațiunile sale ascunse publicului. În timp ce mass-media distrage atenția maselor cu trivialități, el trage pârghiile puterii, modelând lumea după propria sa viziune întortocheată. Dar cine este această figură enigmatică și ce îl determină să caute un astfel de control absolut?

Născut în prestigioasa familie Orsini, Pepe a fost îngrijit încă de la o vârstă fragedă pentru a-și lua locul în elita conducătoare. Dar, spre deosebire de predecesorii săi, poseda un intelect viclean și o ambiție nemiloasă care îl diferențiază de semenii săi. Urcând în rândurile ierarhiei Vaticanului, s-a impus rapid ca o forță de luat în seamă, influența sa extinzându-se cu mult dincolo de limitele Sfântului Scaun.

Păpușarul: Dar aria lui Pepe Orsini se extinde cu mult dincolo de Vatican. În calitate de șef al familiei Rothschild, el controlează sforile celei mai puternice dinastii bancare din lume, manipulând piețele globale cu o mișcare a încheieturii mâinii. De asemenea, în calitate de șef al imperiului Rockefeller, el deține stăpânire asupra industriei petroliere, modelând politica energetică pentru a se potrivi propriilor scopuri.

Dar poate cel mai insidios dintre toate este controlul lui Pepe Orsini asupra întregii nobilimi negre. Aceste figuri umbre, ale căror nume nu apar niciodată în presă, exercită o influență imensă în spatele ușilor închise, acțiunile lor modelând cursul istoriei în moduri pe care puțini le pot înțelege. Și în fruntea acestei cabale clandestine stă Pepe Orsini, Papa Gri, cel mai puternic om din lume.

Adevărul Dezvăluit: Dar de ce operează Pepe Orsini în umbră? Ce îl determină să caute o asemenea putere absolută? Poate că adevărul nu va fi cunoscut niciodată, dar un lucru este clar: nu se va opri la nimic pentru a-și atinge obiectivele. Fie prin manipulare, constrângere sau violență totală, Pepe Orsini va face tot ce este necesar pentru a-și menține controlul asupra lumii.

Dar nu ne putem lăsa speriați de mașinațiile lui. Trebuie să strălucim o lumină în întuneric, expunând adevărul din spatele Papei Gri și al lui. Numai atunci putem spera să ne eliberăm din strânsoarea lor și să construim un viitor în care puterea să stea cu adevărat în mâinile oamenilor.

Marea Trezire! Puterea glandei tale pineale: cum AWAKEN XT vizează glanda pineală pentru a îmbunătăți sănătatea fizică și a crește experiențele spirituale

Așa că data viitoare când auziți șoaptele lui Pepe Orsini, amintiți-vă cine este el cu adevărat: cel mai puternic om din lume, păpușarul care trage sforile afacerilor globale. Și amintiți-vă că doar stând împreună, uniți în hotărârea noastră de a rezista tiraniei, putem spera să depășim forțele întunericului și să construim o lume mai bună pentru noi și pentru generațiile viitoare.

Pepe Orsini Grey Pope – Cavalerii Maltei aleg noul lider în funcția de Vatican. Mulți cercetători cred că el este papa gri și este regele sfintelor linii de sânge papale romane.. presupus mai presus de rothschild și rockefeller, dar în linie și pepe este cunoscut a fi un depopulationist major ca majoritatea elitelor globale. Familia orsini este una cu multă istorie în legătură cu biserica catolică, iezuiții și papalitatea. Acest papă gri, pepe orsini, este așadar adevăratul monarh, pentru că provine din neamul papal. A fost una dintre cele mai influente familii princiare din Italia medievală și din Renaștere. Se pare că papa gri (orsini) este cel mai puternic dintre toate, dar puținele sale informații online despre istoria sa.

El este papa gri și este regele sfintelor linii de sânge papale romane. El este conducătorul suprem al pământului. Henry breakspear și Pepe Orsini sunt în. Pepe Orsini din clanul roman maximus.

Grey Nobility Top Secret Thread

Unii dau vina pe evrei, alții spun că sioniștii spun că alții spun El Vaticano, sau regina Angliei sau chiar El presidente al republicii bananiere, în timp ce unii dau vina pe Rothschild și pe cei 13 „iluminati” familias sau pe iezuiți. eu? Ei bine, după 8 ani de cercetare, pot spune că 33 de familii conduc în prezent spectacolul. Toate provin din imperiul Akkadian cu mult înainte ca Atlantida să fie auzită. Adică, până la urmă, Atlantida ar fi fost în jurul Egiptului antic.

Aceste familii și-au schimbat numele pe măsură ce vremurile s-au schimbat, dar joacă în continuare același rol de a juca pe oligarhii care controlează tronul împăratului/regelui/faraonului/președintelui, care a fost vreodată conducătorul oricărui imperiu pe care l-au controlat la acea vreme prin cantități MASSIVE de bogăție. Aceste familii sunt cele care au contribuit la finanțarea creării Vaticanului și au contribuit la crearea statului sionist Israel.

Ei sunt cei care au contribuit la finanțarea cruciadelor, a revoluțiilor atât ale Franței, cât și ale Americii, cele 2 războaie mondiale, precum și acest actual război împotriva terorii și viitorul al treilea război mondial în care intrăm. Aceste familii s-au infiltrat în fiecare aspect al societății. Am spus că sunt 33 de familii pentru că sunt 3 tipuri de nobilimi prin care trec cu 11 familii în fiecare tip de nobilime. Aveți nobilimea albă care este mai publică și se consideră a fi oligarhii moderni sau „tehnocrații”, sunt mai publici și sunt nume despre care ați fi auzit, cum ar fi Rothschild/Rockefeller etc.

Nu ratați asta:

Raport bomba! Judy Byington: Rețeaua de pedofili a Vaticanului a fost închisă, deoarece aurul a fost repatriat la Trezoreria SUA

Uimitor tunel de 1.500 de mile: de la Vatican la Ierusalim dezvăluie o rezervă de aur uluitoare! (video)

EXPUS: Masă Satanică, Posesia Demonică a Vaticanului și a Papei Francisc, Illuminati, Francmasoni, Iezuiți (video)

Atunci ai nobilimea neagră, poate ai auzit despre ei, ei sunt oamenii care se află în spatele unor astfel de societăți secrete precum iezuiții și cavalerii Maltei. Ei sunt și membri ai curților Vaticanului. Unele dintre aceste familii poartă numele orsini, Breakspear, pallavicini, aldobrandini.

Apoi, nu în ultimul rând, ai nobilimea gri, aceste familii nu sunt niciodată cunoscute publicului larg sau grupului conspirator în sine. Singurul lucru care se știe despre acești oameni este că ei sunt în spatele societății Arcana Arcanoum, ritul Atlantidei etc. Nobilimea gri sunt cele care decid cine ajunge să fie Papa Gri al Romei.

PAPI GRI ȘI NEGRI – PEPE ORSINI … PAPA CRU

Cel mai puternic om din conspirația asupra acestei lumi este un roman pe nume PEPE ORSINI din puternica linie de sânge papală romană, Orsini, cunoscută și sub numele de Orso și din vechea familie Maximus.

Nu există nimeni mai puternic decât această figură care este cu adevărat Papa Gri.

Pepe Orsini din clanul Roman Maximus. El este Papa Gri și este Regele Sfintelor Linii de Sânge Papale Romane. Mai presus de Rothschild și Rockefeller, dar în linie și de statură egală cu Breakspear, Aldobrandini și alte linii de sânge papale…

Cavaler al Maltei, Tom Cruise donează pentru Optimum Population Trust din Manchester, Anglia. El și tatăl său sunt mari depopulaționişti. Ambii sunt legați de familia papală Orsini, o familie cea mai puternică care controlează complet conspirația. Pepe Orsini este Papa gri care lucrează cu Papa Negru în Societatea lui Isus. Familia Orsini (Maximus/Orso) este ierahia umbră zoroastriană a Ordinului Iezuit.

Dialog divin: Fraza secretă misterioasă DEBLOCEAZĂ puterea de a primi instantaneu răspunsul fiecărei rugăciuni!

„Illuminati” este doar unul dintre cele șase capete actuale care alcătuiesc „Fiara” și există un cap pentru acea fiară… o femeie care călărește acea fiară, rea Regina Hephzibah. Nu veți citi niciodată niciun articol despre ea și nici nu veți găsi linkuri către vreo informație web despre ea, ea este un hibrid Nephilim

Ptolemaic Papal Bloodlines: Doar cine conduce spectacolul

Orsini

Breakspear

Aldobrandini

Farnese

Somaglia

Toți controlați prin Ordinul Iezuit și Cavalerii lor de Malta și Cavalerii Teutoni, toți bazați în Borgo Santo Spirito protejat cu rachete din Roma.

Pepe Orsini – Italia

Henry Breakspear – Macao, China

Aceasta este adevărata putere în sfârșit.

Aceasta este puterea Guelf și Ghibelin asupra omenirii.

Familia Cecil era controlată de puternica familie iezuită cunoscută sub numele de Pallavicini.

Maria Camilla Pallavicini este mult mai puternică decât Regina Elisabeta a II-a.

Care este cea mai puternică forță de pe UNIVERS?

Regina și Prințul Philip sunt în totalitate subordonați familiei Papale Bloodline, familiei Breakspear și sediului lor iezuit UK la 114 Mount Street.

Te rog du-te și studiază cine a finanțat Elisabeta I acea sumă astronomică de bani pentru a lupta cu spaniolii, da Pallavicini.

Nu există nimeni mai puternic decât această figură care este cu adevărat Papa Gri.

Liniile de sânge papale sunt ierarhia secretă în umbră a Ordinului Iezuit, chiar și în spatele Papei Negru, promovat la numărul 1.

Aceste linii de sânge puternice sunt Breakspear, Somaglia, Orsini, Farnese și Aldobrandini.

Veți observa că David Rothschild se căsătorește în familia Aldobrandini cu drăguța, Prințesa Olimpia Aldobrandini.

Un alt șef real al acestui lucru este Henry Breakspear, care locuiește acum în Macao, în China.

Mulți dintre capetele liniei de sânge papale trăiesc acum în Asia și India. Ce îți spune asta?

Actualul Papă Negru, Adolfo Nicholas, a fost cumpărat înainte pentru această funcție din cauza iezuiților care au adus Asia ca următorul jucător de putere al agendei.Atât acest Papă Negru, cât și Papa alb nu sunt din linia de sânge papală, sunt amândoi oameni de rând.

Am numit cele mai puternice familii de pe planetă. L-am numit pe Papa Gri cel dintre alb și negru, dar nevăzut

Frăția Saturnală – Adevăratele 13 linii de sânge zoroastriene ale Illuminati

Casa lui Borja

Casa lui Breakspeare

Casa lui Somaglia

Casa lui Orsini

Casa lui Conti

Casa lui Chigi Casa

lui Colonna

Casa lui Farnese Casa

lui Medici

Casa lui Gaetani

Casa lui Pamphili

Casa lui Este Casa lui Aldobrandini

Acești conducători ai dinastiei ptolemaice egiptene dețin controlul deplin asupra Companiei lui Isus, a Înaltului Consiliu Gri al celor zece și a Papei Negru.

Acestea sunt câteva informații bune despre Black Pope:

„Papa Negru”, general superior iezuit (Președintele lumii), vorbește la Universitatea „Fortăreața Militară” din Loyola în al 14-lea amendament „Mica Roma” DC United States Corporation, neratificat.O corporație în conformitate cu Legea Amiralității Maritime Internaționale (Codul Comercial Uniform) bazată pe Dreptul Canonic Vatican și perfecționată de Imperiul Roman.

El minte cu privire la puterea lui, este peste Papă din 1814.

El slujește și lucrează doar cu iezuiții din umbră fiind ai lui Orsini, ai lui Breakspear, ai lui Aldobrandini, ai lui Farnese și ai Somalgiei.Adolfo nu este din linia de sânge papală, unii dintre cei ai Papei Negri au fost.Următorul la putere sub iezuiți este Bourbonul, regele Juan Carlos al Spaniei. Monarhul Roman al Lumii, Regele Ierusalimului și Navigatorul Militar SMOM.

Acesta este adevăratul sistem de putere al lumii chiar acum.

Adolfo servește ca general militar care protejează școlile de mistere de zoroathrianism și mitraism.Iezuiții au fost creați de către linia de sânge papală Farnese în timpul domniei Papei Farnese Paul al III-lea.

Loyola a fost comandată de Alessandro Cardinal Farnese.

Familia criminală Borgia i-a creat pe iezuiți!!

După teribila domnie a Papei Alexandru al VI-lea, romanii au fost dezgustați de spanioli și au jurat că nu va mai exista niciodată un alt Papă spaniol. Această animozitate față de spanioli a fost agravată și mai mult de jefuirea Romei în 1527 pentru a preveni divorțul lui Henric al VIII-lea de Ecaterina de Aragon.

Răspunsul Borgia la această animozitate spaniolă a fost crearea ordinului iezuiților – o forță de atac cvasi-religioasă/militară ai cărei membri erau dedicați în totalitate liderului lor spaniol care purta titlul militar de general.Ca și Papa Alb, generalul este ales pe viață, iar dinastia iezuiților este o papalitate paralelă sau pseudo… Desigur, generalul se mulțumește să conducă spectacolul din culise pentru a nu stârni ura veche a Italiei pentru spanioli.

Generalul iezuit este numit Papa „Negru” la Vatican, deoarece se îmbracă întotdeauna în negru.

Iezuiții au fost fondați oficial în 1540 de către Papa Paul al III-lea. Ignatius LIEola a devenit primul lor general.Don Francis Borgia a fost strănepotul Papei Alexandru al VI-lea și co-fondatorul iezuiților. Din partea mamei sale, era descendent din regele Ferdinand al Aragonului.

Spaniolii controlează Vaticanul prin iezuiți.

În ultimii 500 de ani, Inchiziția spaniolă a controlat Vaticanul prin intermediul iezuiților. Toți iezuiții îi răspund generalului lor din Roma, iar el, la rândul său, se mulțumește să conducă spectacolul din culise, fără nicio publicitate sau aclamație publică, pentru a nu trezi vechea ostilitate italiană față de spanioli.

Toată lumea știe despre războiul spaniol (verbal) inventat italian și încă este folosit în propagandă și astăzi pentru a-i ține pe toți amuți.Deci jos cu Papa? Ei bine, îmi pare rău să vă informez! Vizualizarea iepurelui este mult mai adâncă decât atât.Dar acesta este vârful ochiului atotvăzător al piramidei care se prăbușește în zilele noastre.Păstrează-ți tot aurul și argintul pentru tine acum, așa cum acest sistem de ucidere este demontat de noi toți.

Și demontat va fi datorită răspândirii acestei conștientizări.

Lucrul amuzant este că cardinalii care pretind că îl aleg pe Papa sub cheie spun că Dumnezeu vine în prezență și îl alege pe Papa. Te-ai gândit vreodată că, dacă ar fi așa, asta ar avea 7 miliarde de telespectatori la televizor dacă este adevărat?

Pentru ce ne iau ei?

Toți cei numiți mai sus au ales fiecare monarh și fiecare papă și fiecare președinte pentru a menține imperiile roman și britanic prin tiranie. CITIȚI DOAR JURĂMÂNTUL IEZUIȚILOR PENTRU SINELE TĂU ȘI VEDEȚI CĂ CATA CRIMĂ AU JURAT: Ți-au furat drepturile de a fi ceea ce tu cu adevărat ar trebui să fii:

Bile masive de ființe spirituale ușoare care pleacă și pleacă în jurul universului.

Mâncarea pe care te controlează să o digerezi, ruinează glandele spirituale care te aduc în adevăratele ființe de sine. Sunteți o construcție remarcabilă a sufletului evolutiv în vehicule 3D spirituale reîncarnate.

Te întrebi unde s-au dus spiritul și sufletul tău.

Adaptați din nou modul veridic al naturii și evoluției pentru aprecierea voastră spirituală și fiți responsabil de sănătatea voastră și nu mai fiți supuși armelor biologice și otrăvurilor farmaceutice chimice, în plus față de uciderea medicilor și stomatologilor din practicile iezuiților de aici: Întrebați-vă asta? Cine ar vinde cu bună știință și de bunăvoie Fluur în pastă de dinți și ar pune obturații de mercur de lungă durată în dinți?

Dacă nu este să-ți amuți Glanda Pineală (glanda cosmică spirituală conștientă din locația geocentrică a creierului).

Luați aurul de pe acești hoți și revendicați-l înapoi de la fiecare persoană din această matrice, pentru că este totul al vostru și faceți arestări planificate pentru cetățeni pe măsură ce ITCCS le prezintă.

A fost furat de la fiecare dintre voi în toate viețile voastre anterioare. Ceea ce s-ar putea să nu știi și să înțelegi este că ți s-a dat o dată în viață posibilitatea de a veni aici și a-ți lua totul înapoi și ai fost de acord să FACEȚI EXACT ASTA și să fii aici pentru a le revendica. Din păcate, ați fost controlat de amnezie și pur și simplu ați uitat de ce sunteți aici:

Albert Einstein a spus odată „Trecutul, Prezentul și Viitorul se desfășoară simultan în același spațiu-timp: Dacă vrei să prezici ce s-a întâmplat în viitor, tot ce trebuie să faci este să-ți amintești de asta”.

Este a voastră să le revendicați, la fel și toate bisericile și catedralele construite sub prefața religiei FURATE DIN BUZUUNARELE DVS., FIECARE ȘI FIECARE DINTRE VOI: bolțile secrete conțin secretele voastre ale succesului și realizării spirituale, și acestea sunt proprietatea voastră și pentru propria voastră educație.Acestea trebuie să fie în posesia ta și, în schimb, ca aurul, sunt închise în bolțile subsolului Vaticanului și în Muzeul Britanic și în multe alte așa-numite morminte sacre.

Secrete îngrozitoare ale Vaticanului expuse: Societățile secrete ale Vaticanului: iezuiții și noua ordine mondială – documentar complet!

Dezvăluirea enigmei societăților secrete ale Vaticanului, în special a iezuiților, dezvăluie o saga țesută complex în țesătura politicii globale și în căutarea dominației.

Bine ați venit, îndrăzneți căutători de adevăr, într-un tărâm în care șoaptele conspirației răsună mai tare decât sunetul clopotelor bisericii. Odiseea noastră începe cu o anchetă provocatoare asupra societăților secrete din Vatican, cu atenția asupra enigmaticilor iezuiți. Pregătiți-vă să vă zdrobiți percepțiile și să vă puneți la încercare convingerile în timp ce ne îmbarcăm într-o odisee de trei ore prin analele istoriei și adâncurile tulburi ale geopoliticii contemporane.

CITEȘTE MAI MULTE AICI:

https://amg-news.com/horrifying-vatican-secrets-exposed-vatican-secret-societies-jesuits-and-the-new-world-order-full-documentary/

DE ASEMENEA:

Uimitorul tunel de 1500 de mile: de la Vatican la Ierusalim dezvăluie o rezervă de aur uluitoare! (video) – https://amg-news.com/the-astonishing-1500-mile-tunnel-vatican-to-jerusalem-reveals-mind-boggling-gold-stash-video/

ȘI:

Raport bomba! Judy Byington: Rețeaua de pedofili a Vaticanului a fost închisă, deoarece aurul a fost repatriat la Trezoreria SUA – https://amg-news.com/bombshell-report-judy-byington-vatican-pedophile-network-closed-as-gold-repatriated-to-us-treasury/

https://amg-news.com/pepe-orsini-the-grey-pope-and-the-hidden-hand-of-global-power-chief-of-the-rothschilds-chief-of-rockefellers-head-of-the-vatican-and-chief-of-the-complete-black-nobility-video/

/////////////////////////////////////

Auzi strigatul de la miezul nopții?

https://www.youtube.com/watch?v=VkEYI6vDMhQ

///////////////////////////////////////

Dan Bercian – Muzica modificata genetic.

https://www.youtube.com/watch?v=EidxQ37Qo98

///////////////////////////////////////

„Lumea TREBUIE să aibă valori creștine!”

Cristian Mureșan

Cam așa se sfârșea prezentarea unui eveniment public de anvergură de la sfârșitul anului trecut. O exprimare nuanțată ulterior, însă numai pe rețelele sociale.

Doar fiindcă (eu cred că) știu ce e bine într-o privință nu e de ajuns ca alții să-mi și urmeze ideile.

„Mama, tata tot mă convinge”, „Tata, bunicu’ tot mă avertizează” sau „Tata, mama tot mă forțează” sunt mai nou câteva expresii cu care Thomas, băiețelul meu, ne-a obișnuit la final de 2022. Uneori, e strict o reacție naturală pentru că nu are chef de ceva sau nu e în toane bune și pot deduce lucrul acesta relativ ușor. Alteori însă, e clar că nu înțelege. Nu înțelege procesul meu mental, îi lipsesc multe informații și nu percepe importanța sau urgența chestiunii în cauză. Devine limpede în astfel de situații faptul că ideile din lumea mea nu sunt pe înțelesul lui. Cu ocazia asta, mi-am adus aminte din nou de faptul că doar fiindcă (eu cred că) știu ce e bine într-o privință nu e de ajuns ca alții să-mi și urmeze ideile. Mai mult, legitimitatea (faptul că arăți respect, corectitudine și că ești demn de încredere – lucruri care, de altfel, au implicații mai adânci) cu care mi-am exprimat punctul de vedere pare să fi fost determinantă pentru răspunsul final.

Mi-a revenit în minte recent cartea The Slavery of Death a lui Richard Beck. Isus este prezentat ca fiind cel venit să distrugă autoritatea celui care deține puterea asupra morții, adică a diavolului. De asemenea, El a venit și pentru a-i elibera pe cei care au fost ținuți în sclavie de frica lor de moarte. Oare ce înseamnă să fim robi fricii de moarte toată viața? Și de ce această frică este descrisă ca fiind puterea diavolului? Autorul pare să răstoarne cu susul în jos o anumită înțelegere destul de uzuală, susținând că frica de moarte introduce pentru noi astăzi păcatul, și nu invers. Cu alte cuvinte, deși pentru Adam și Eva păcatul a precedat moartea, după cădere, frica de moarte produce răul cel mai mare. (Practic, pe acest subiect tradiția ortodoxă răsăriteană este mai mult despre teodicee decât despre soteriologie)(1).

Slaba capacitate de a iubi, de a sacrifica sau de a tolera o nedreptate par să fie legate adânc într-o rădăcină unică, o frică mai mult sau mai puțin percepută de fiecare dintre noi.

Dacă așa stau lucrurile, slaba capacitate de a iubi, de a sacrifica sau de a tolera o nedreptate par să fie legate adânc într-o rădăcină unică, o frică mai mult sau mai puțin percepută de fiecare dintre noi. Dragostea și chiar speranța sunt în opoziție directă cu condiția noastră nu neapărat de ființe păcătoase, cât mai ales de ființe născute în sclavia morții.

Unii teologii cataloghează etapa din istorie în care ne aflăm ca fiind una de reînnoire personală, comunitară sau culturală. Între venirea și revenirea lui Cristos este posibilă răscumpărarea, dar nu desăvârșirea. Cu alte cuvinte, Împărăția lui Dumnezeu s-a inaugurat deja, dar încă nu s-a instalat pe deplin. Mai mult decât atât, privind lucrurile și dintr-un alt unghi, poate că, deși suntem răscumpărați individual, ne dăm seama repede că, de fapt, nu dominăm ideologic, social sau cultural societatea. Noi trăim mai degrabă ca exilați într-o lume pe care nu o controlăm. Excepție fac doar câteva perioade din istorie când credința în Dumnezeu pare să fi fost dominantă, generând în acest timp o atitudine triumfalistă a popoarelor credincioase față de celelalte popoare.

Deși suntem răscumpărați individual, ne dăm seama repede că, de fapt, nu dominăm ideologic, social sau cultural societatea. Noi trăim mai degrabă ca exilați într-o lume pe care nu o controlăm.

Totuși, de cele mai multe ori, creștinilor le-a fost serios contestată identitatea, iar ei trebuiau să pună umărul la prosperitatea unor culturi și civilizații străine de propriile lor valori, dacă doreau să trăiască în pace și să fie fericiți. Din Ieremia 29:5-7 aș putea deduce că fuga, evadarea sau ascunderea, la fel și dominarea sau cucerirea nu sunt opțiuni nici acum, în timpul nostru. Dacă nu acceptăm și nu înțelegem asta, atunci există riscul ca o versiune escapistă sau opresivă a realității „deja” să zădărnicească speranța autentică ce se leagă de realitatea incomplet instaurată a lui „nu încă”. Nevoia de a face ‘un colț de rai’ aici și acum poate fi validă, dar poate fi în același timp foarte ușor neînțeleasă, neconvingătoare sau chiar agasantă pentru cei din afara sferei noastre când acest demers al nostru le influențează cursul vieții. La fel ca în dialogul dintre mine și băiețelul meu.

Posibil ca legătura dintre frică și demersul în forță din societatea civilă amintit la început să nu fie evidentă sau demnă de luat în seamă. Dar nu putem face abstracție de nesiguranța, rușinea, invidia, dorința de putere și vinovăția ce ne însoțesc existența, iar grijile și temerile noastre cresc când ne comparăm cu alții din jur (1). Și atunci aș continua corelația cu o întrebare: oare nu cumva anxietatea activează și alimentează sistemele culture hero?

Nu văd o problemă dacă cineva vrea să lupte pentru dreptate socială și religioasă, din contră, însă ar trebui, poate, avute în vedere și măsura în care acest demers specific vizează un bine mai larg acceptat, respectiv atitudinea cu care este urmărit obiectivul: dacă este vorba mai degrabă despre a propune sau despre a impune. (Lucrăm adesea după un scenariu de tipul: în societate există problema X – morală de obicei, că acolo ne inflamăm – suntem creștini, iar revelația e clară deci soluția este Y, nu trebuie decât executat planul.)

E foarte improbabil ca binele comun să aibă nevoie de o etichetă confesională, deși nu poate fi dezbrăcat complet de ceea ce numim spiritual, nici de religios.

E foarte improbabil ca binele comun să aibă nevoie de o etichetă confesională, deși nu poate fi dezbrăcat complet de ceea ce numim spiritual, nici de religios. Totuși, ca antidot la tentația de a privi spațiul public exclusiv ca locul interacțiunii cu niște neregenerați spiritual, aș supune reflecției următoarea idee: oamenii din jurul nostru, datorită chipului lui Dumnezeu din ei, nu sunt atât de răi pe cât ar putea fi, și în același timp, recunoașterea faptului că noi, creștini fiind, datorită păcatului (sau fricii, în cheia acestui text), nu putem fi așa de buni pe cât ne-ar putea face credința noastră (2). Undeva în acest spațiu cred că ar merita să ne zbatem, mai mult decât la periferia celor 2 extreme care ne conduc fie la fuga din lume, fie la convingerea că numai o nouă creștinătate este soluția.

Aș vrea să concluzionez mai degrabă retoric: cum ar fi dacă ne-am crește capacitatea de a trăi cu înțelegerea faptului că, în calitate de creștini, ne ducem viața mai ales ca ‘exilați’ din Ierusalim decât în Ierusalim? Cum ar fi dacă am acorda manierei în care prezentăm și întrupăm un anumit scop cel puțin la fel de multă atenție precum obiectivului final urmărit? Câte proiecte, demersuri sau exemple din societatea civilă cunoașteți care să se fi remarcat pintr-o conduită și retorică a ‘dragostei care alungă frica’?

(Photo by Ben White on Unsplash)

[1] The Slavery of Death, Richard Beck

[2] Center Church, Tim Keller

https://convergente.ro/lumea-trebuie-sa-aiba-valori-crestine/

////////////////////////////////////////

Creștinismul global în cifre și câteva comentarii

Creștinism și societate

Teofil Stanciu

Potrivit raportului anual publicat de Center for the Study of Global Christianity (din cadrul Gordon-Conwell Theological Seminary), în 2021, numărul creștinilor, la nivel mondial, este de 2.432.007.000, dintr-un total estimat de 7.875.465.000 de locuitori ai planetei (deci puțin peste 32% din populația globului). Într-un top 3 al religiilor, creștinii sunt urmați de musulmani (1.926.115.000) și hinduși (1.073.619.000). Departe de a fi un fenomen marginal, religia domină copios și este pe un trend ascendent – cu 6.996.150.000 de oameni care-și declară apartenența la o religie (aproape 90%). La polul opus, se declară nereligioase un număr de 879.315.000 de persoane (în jur de 11%) dintre care atei sunt 147.609.000 (sub 2%), iar ponderea cea mai mare o dețin agnosticii 731.705.000.[1]

Rata de creștere a numărului persoanelor religioase (1,29%) în rândul populației globale, raportată la anul 2000, depășește aproape de trei ori rata de creștere a numărului celor nereligioși (0,47%) – agnostici și atei. În ultimii zece ani, religia cu cea mai mare rată de creștere a fost islamul (1,92%), urmat de sikh (1,71%) și hinduism (1,28%). Creștinismul ocupă poziția a patra, cu o creștere de 1,18%.

Foarte interesantă este repartizarea pe regiuni. Raportat la numărul de locuitori, procentul de creștini (din totalul populației) se prezintă, pe continente, astfel[2]:

Europa – 75%

Africa – 50%

America de Nord – 75%

America Latină – 95%

Asia – 8%

Oceania – 65 %

Se știe de mai multă vreme că centrul creștinismului global s-a mutat, ca pondere și ca dinamică, în emisfera sudică. Iar cifrele sunt mai mult decât elocvente: 1.712.851.000 de creștini locuiesc în Sudul global (>67% din total), și doar 832.729.000 în Nord, de unde a pornit creștinismul ca religie. La nivel de continente, Africa (684.931.000) și America Latină (617.295.000) devansează Europa (563.906.000) cu Rusia cu tot.

În baza datelor obținute la recensăminte, dar și prin cercetări sociologice, creștinii se identifică după cum urmează:

1.250.319.000 – catolici

655.557.000 – penticostali și charismatici

593.660.000 – protestanți (din marile ramuri protestante tradiționale)

396.991.000 – independenți

393.545.000 – evanghelici

293.599.000 – ortodocși

113.572.000 – neafiliați

Așadar, la nivel global catolicii însumează peste jumătate din numărul total creștinilor. Mișcările care se declară oficial penticostale și charismatice sunt a doua forță globală a creștinismului, acționând cu precădere în emisfera sudică.

Este important de precizat însă că, metodologic, cei care apar ca penticostali/charismatici sau ca evanghelici pot face parte și din alte grupuri (în special protestanți și catolici). Dacă se adună toate grupările enumerate mai sus, totalul lor depășește numărul total al creștinilor de pe glob, tocmai datorită acestor duble identificări. Din punct de vedere teologic, o parte dintre independenți și neafiliați pot fi asociați fie cu penticostalii/charismaticii, fie cu evanghelicii.

Dintre marile tradiții creștine, ortodoxia ocupă ultimul loc ca număr de aderenți (Rusia fiind urmată de Ucraina și România ca număr de credincioși într-un clasament pe țări), cu un procent de 11,5% din numărul creștinilor la nivel global. În afara catolicilor (dintre care unii se identifică însă și cu mișcările charismatice), probabil că ortodocșii sunt și grupul cel mai clar definit (e greu de presupus ca unii dintre cei care se identifică fie ca penticostali/charismatici, fie ca evanghelici să se declare totodată și ortodocși). Nu se menționează totuși în metodologie cum au fost numărate bisericile ortodoxe orientale (coptă, armeană, siriacă etc.), însă cifrele – comparate cu alte surse (de pildă, The Atlas of Religion) – par să sugereze că și acestea au fost incluse tot la rubrica ortodocșilor.

După structurile oficiale la care aderă creștinii, există peste 45.000 de denominații și rituri. Trebuie spus că, în accepțiunea americană, pot exista mai multe denominații în cadrul aceleiași tradiții teologice sau confesionale (avem mai multe denominații luterane, reformate, penticostale, baptiste etc.). Totodată, catolicii din fiecare țară constituie câte o denominație distinctă.

Există, la nivel mondial, peste 85.000 de periodice cu tematică creștină, peste 12 milioane de titluri de carte și, anual, Biblia se tipărește în peste 90 de milioane de exemplare.

Creștinii donează anual peste 848 de miliarde de dolari pentru diverse cauze. Veniturile bisericilor la nivel global totalizează în jur de 340 de miliarde de dolari, iar cel al instituțiilor și organizațiilor parabisericești, 510 de miliarde.

În ultimul deceniu, aproximativ 900.000 de creștini au plătit cu viața pentru credința lor.

În ce privește tendințele, se preconizează că, până în 2050, creștinii ar putea ajunge la 3.421.107.000 (aproximativ 35% din populația globală estimată), din care 2.633.755.000 (cam 77%) vor fi în emisfera sudică, Africa găzduind aproximativ jumătate dintre aceștia (1.324.601.000). Dacă în America de Nord numărul creștinilor va fi relativ același – cu o ușoară creștere – emisfera nordică va înregistra totuși o scădere (sub 790 de milioane) pe seama unei tendințe descendente în Europa (care va ajunge pe la 500 de milioane de creștini).[3] Se remarcă și o ușoară tendință de accentuare a urbanizării creștinismului (de la 66% la 72% din totalul creștinilor).

Se estimează că numărul ateilor va rămâne relativ constant, în vreme ce al agnosticilor va scădea. Procentual însă, ținând cont că populația globului se va apropia de 10 miliarde, ponderea lor va fi semnificativ mai mică.

(În imagine: Biserică din Tabora, Tanzania, Photo by Rohan Reddy on Unsplash)

——-

* Center for the Study of Global Christianity a produs mai multe lucrări de referință: World Christian Encyclopedia (cea mai recentă ediție: 2020), Atlas of Global Christianity (2010) și World Christian Database (din 2007, cu actualizări trimestriale). A lansat și World Religion Database, în colaborare cu Boston University. Status of Global Christianity este un rezumat de o pagină care se bazează pe informațiile din World Christian Database.

[1] Deși sunt folosite trei categorii ce par distincte (nereligioși, agnostici și atei), de fapt, nereligioșii reprezintă suma celor care se declară atei și agnostici, chiar dacă metodologia nu menționează acest lucru (pentru verificare: religioșii+nereligioșii=populația lumii).

[2] Fiindcă cifrele folosite de CSGC se bazează pe niște estimări la nivelul anului curent – după cum se poate vedea în precizările metodologice – pentru aceste procente am lucrat tot cu estimări ale populației din fiecare continent și am operat niște rotunjiri pentru a contura mai degrabă o imagine de ansamblu. De asemenea, le-am corelat cu datele din 2018.

În ce privește Asia, nu sunt menționate cifrele cu care centrul lucrează în dreptul Chinei, unde guvernul recunoaște aproximativ 45 milioane de creștini, dar alte surse estimează de pe la 70 la 100 de milioane sau chiar mai mult. Pe site-ul centrului, există totuși precizarea că, în țările greu accesibile, precum Coreea de Nord, China sau India se lucrează și cu informații culese de la reprezentanți locali.

[3] Previziunile pentru 2050 făcute de CSGC sunt mai optimiste decât cele făcute de Pew Research .

https://convergente.ro/crestinismul-global-in-cifre-si-cateva-comentarii/

////////////////////////////////////////

Preotul si filosoful francez Philippe Capelle Dumont: Islamismul ameninta civilizatia occidentala si crestina

Islamismul ameninta civilizatia occidentala si crestina, afirma, intr-un editorial publicat de cotidianul francez de dreapta Le Figaro, preotul si filosoful Philippe Capelle Dumont, in opinia caruia trebuie folosite „armele elementare de aparare”, dar si cele ale adevarului si bunatatii.

Filosof si teolog, parintele Philippe Capelle Dumont este profesor si decan onorific al Facultatii de Filosofie a Institutului Catolic din Paris dar si presedintele Academiei Catolice din Franta.

Preotul afirma ca, sub o forma brutala si fara avertisment, islamismul isi arata adevarata natura.

Iata mai jos cateva extrase din editorialul semnat de Philippe Capelle Dumont:

Preotul caruia i s-a taiat gatul la Rouen de catre doi agenti Daesh (…) va simboliza pentru mult timp pentru Biserica, dar si pentru un popor si o civilizatie, ceea ce pana acum era cu grija evitat si chiar cu lasitate ascuns: legatura dintre actiunea islamista, catolicism si supravietuirea Occidentului.

Nu mai este loc, acum, pentru alibiul psihiatric al dezaxatului izolat sau pentru pretextul somerului disperat: suntem noi, in existenta noastra civica mostenitoare a 20 de secole de inspiratie iudeo-crestina, care suntem, ca intreg, vizati si amenintati de o strategie de distrugere totala.

Refrenul indignarii si limbajul de compasiune s-au epuizat dintr-o data. Extenuati, ne intrebam unde sunt armele care sunt la inaltimea luptei.

Arme de protectie, in primul rand. (…) Sa ne gandim ca niciun preot nu mai este de acum in siguranta pe pamantul Frantei, a carui frumusete datoreaza atat vocatiei lor.

Dar la fel, si mai profund, armele adevarului! (…) Da, islamul fundamental care ascunde bogatii de spirituale nu este islamismul radical care pulverizeaza orice realitate anterioara mesajului coranic. Cu toate acestea, legatura de facto dintre islam si islamism ar trebui sa determine toate autoritatile religioase sa iasa din tacerea speriata si sa denunte discursul, raspandit in multe moschei, al recompensei celor 70 de fecioare promise (atacatorilor) kamikaze.

Si armele bunatatii, de asemenea. Cel mai rau ar fi sa se adopte, pe motiviul legitimitatii sau furiei sfinte, armele adversitatii criminale. (…) Instrumentalizate ideologic si politic intr-un trecut putin glorios, acestea nu sunt disponibile pentru o confruntare de acest gen. Ele trebuie orientate spre radacinile care construiesc coeziunea umana.

Absenta urii nu inseamna nici absenta protectiei si nici absenta luciditatii. Daca islamismul pune astazi o problema majora la fel ca, in alte timpuri, nazismul si stalinismul, musulmanii, fratii si surorile noastre, platesc un tribut greu.

Pot fi ele comune armele protectiei, ale adevarului si ale bunatatii? Raspunsul este in asteptare.

https://hotnews.ro/preotul-si-filosoful-francez-philippe-capelle-dumont-islamismul-ameninta-civilizatia-occidentala-si-crestina-462835

/////////////////////////////////////

Sfârșitul Creștinătății

Autor Chantal Delsol

Episodul de podcast, din seria Reziliența prin cultură, cu Teodor Baconschi, poate fi urmărit aici:

https://youtu.be/32K0zjLgn7Q

„Aşa cum sugerează titlul cărţii redate acum cititorilor exigenți din România, filosofii creştini (cel puţin cei din aria catolicismului) îşi mai extrag optimismul doar din critica (aparent surprinzătoare) a noţiunii de civilizaţie creştină, echivalentă cu lunga perioadă post-constantiniană în care „Evanghelia a guvernat Statele”: dacă religia creştină are un viitor, el nu mai trebuie căutat, prin urmare, în resuscitarea „creştinătăţii” (în stilul medievalei Europa christiana), ci în reasumarea existențială şi liberă a mesajului evanghelic, dincolo de orice vanitate politică. Era creştină – ca supunere unanimă, prin voinţa Prinţului şi a monarhiei pontificale – s-a încheiat, dar acest exitus nu este neapărat o catastrofă, dacă ne gândim că Iisus Hristos însuşi le-a cerut ucenicilor săi să dea Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

Teodor Baconschi

Într-o suită de reflecții articulate în jurul marilor curente filosofice, istorico-religioase și socioculturale care au modelat civilizația creștină, începând din secolul al IV-lea și până în zilele noastre, Chantal Delsol cercetează, cu o remarcabilă luciditate, cauzele destrămării Creștinătății, precum și consecințele acestui fenomen asupra celor două domenii fondatoare ale existenței umane: morala și ontologia. Sub asaltul modernității, al ideilor raționaliste din Epoca Luminilor și al mișcării nihiliste din a doua jumătate a secolului trecut, Creștinătatea devine simbolul cetății asediate, manifestând, deopotrivă, încercări de reconciliere cu societatea actuală, dar și atitudini retractile, în spiritul conservării propriilor principii fundamentale. Răsturnarea vechilor ierarhii morale, criza profundă a conștiinței, mutațiile ireversibile ale paradigmei de gândire, metamorfoza valorilor și a normelor ce jalonau relația dintre Biserică și Stat – toate acestea constituie, neîndoios, semnele inversiunii normative a noului timp. Deși umanitatea se înclină adesea în fața cântecului de sirenă al utopiilor și al falselor speranțe, conștiința sacrului se reanimă necontenit, sub forma unei noi spiritualități.

https://edituraspandugino.ro/perpetuo/187-sfarsitul-crestinatatii.html

/////////////////////////////////////

Criza Occidentului şi originile creştine ale civilizaţiei apusene

”Cum se face” – se întreabă scriitorul creştin anarhist Jacques Ellul, în introducerea la studiul său cu titul, intenţionat provocator, The Subversion of Christianity (Grand Rapids 1986) – ”că evoluţia creştinismului şi a Bisericii a născut o societate, o civilizaţie, o cultură care este cu totul contrară cu ceea ce citim în Biblie ?”Desigur, civilizaţia la care se referă Ellul nu este alta decât cea occidentală. Să lămurim, însă, mai întâi, ce anume înţelegem prin ”Occident”: abordările teoretice, curentele artistice, descoperirile ştiinţifice şi, în general, modul de viaţă al ţărilor europene şi al Americii. Civilizaţia occidentală şi modul de viaţă occidental, însă, nu se limitează azi la aceste graniţe geografice. Prin urmare, prin civilizaţie occidentală înţelegem acea civilizaţie care a fost produsă de popoarele europene în cele două milenii trecute.

Vorbind, prin urmare, despre ”criza” Occidentului, nu ar trebui oare să începem cu această chestiune introductivă şi cu realitatea pe care o subînţelege, aceea a dezicerii lumii occidentale de începuturile ei creştine? Nu ar fi necesară, astfel, îndepărtarea – după alţii, depăşirea şi întoarcerea împotriva – adevăratelor origini ideologice ale lumii occidentale şi a cauzei acestei ”crize” a Occidentului ?

Din păcate, nu putem fi de acord cu o asemenea interpretare. Întrebarea pe care o pune Ellul, deşi rezonabilă, rămâne însă naivă. Civilizaţia occidentală continuă să fie un rod al Bibliei, chiar dacă, aşa cum se întâmplă adesea cu urmaşii familiilor bune, aminteşte prea puţin de înaintaşii ei îndepărtaţi. Părerea contrară, care ar adeveri temerile teoreticianului francez, şi anume că Occidentul, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, nu ar avea deloc de-a face cu începuturile lui creştine, este atât de lipsită de întemeiere istorică, încât doar ignoranţa ar putea să o îndreptăţească.

Ce ne determină să exprimăm o asemenea părere pe care, în mod vădit, realitatea istorică pare să o dezmintă? Ce legătură poate să aibă individualismul nostru, bunăstarea noastră capitalistă care alimentează acest individualism, dogmatismul nostru ştiinţific, arta nihilistă a epocii noastre postmoderne, cu mesajul Evangheliei?

Vom îndrăzni să afirmăm că strânsa legătură dintre fenomenele la care ne-am referit şi care caracterizează societăţile occidentale îşi găsesc punctul de pornire în predica creştină. Nu doar că nu sunt rupte unele de altele, ci chiar sunt strâns legate între ele, independent de faptul că, în realitate, ele reprezintă o alterare şi o falsificare a moştenirii culturale creştine. Este semnificativ faptul că nimeni nu poate să urmărească evoluţia acestor fenomene sau, mai mult, să le înţeleagă, fără ca mai întâi să recunoască legătura dintre acestea şi creştinism.

Aşadar, discursul nostru va analiza pas cu pas, însă foarte pe scurt, fenomenul individualismului şi al celor trei manifestări caracteristice ale lui în economie, ştiinţă şi arte – capitalismul, raţionalismul şi nihilismul postmodern –, încercând să demonstreze originile lor creştine.

***

Noţiunea de personalitate individuală este una inedită pentru lumea antică, precum şi pentru ceea ce numim – în opoziţie cu Occidentul – Orient (Orientul Mijlociu, Islam, religiile orientale), în care predomină structurile colective. În cazurile mai sus menţionate, persoana izolată nu are valoare de sine stătătoare, fie pentru că individualitatea este considerată ceva rău în sine (vezi, în hinduism, budism), fie pentru că, oricare ar fi valoarea ei, ea depinde de integrarea într-un întreg de sine stătător (oraşul-stat, Islamul etc). Pentru antichitatea clasică, individul era perisabil[1]. Celebrele ”gropi de gunoi” ale Spartei de lângă muntele Taygétos constituie un exemplu elocvent (Plutarh, Λυκούργος, 16:1-2). În accepţiunea filosofică, superioritatea universalului faţă de individual va fi formulată de către Aristotel: „poezia vorbeşte mai degrabă despre cele universale, câtă vreme istoria despre cele particulare” (Aristotel, Περί Ποιητικής, 1451b 5-7). Un exemplu palpabil şi concret al acestei tendinţe ar fi arta plastică a Greciei antice, printre ale cărei caracteristici se numără lipsa trăsăturilor individuale (sculpturile şi statuile artei greceşti antice prezintă întotdeauna idealuri abstracte de atleţi, zei, eroi etc.). Dimpotrivă, expresia artistică a culturii occidentale îşi găseşte expresia artistică emblematică în pictură, cea mai individualizantă formă a artei în accepţiunea lui Hegel (Aesthetics: Lectures on Fine Art, vol. II, Oxford University Press, 1975, p. 803).

Facem referire la individualitate pentru că pe această calitate se bazează capacitatea critică (şi, prin extindere, auto-critică) a persoanei umane. Relaţia dintre individualitate şi capacitatea critică este următoarea: doar individul poate deveni vinovat şi poate fi socotit răspunzător de faptele şi deciziile sale. Pentru ca un om să fie judecat (pentru faptele lui, pentru deciziile lui sau chiar pentru părerile lui) el trebuie să fie persoană – nu putem să judecăm întregul (poporul, statul, regimul politic), pentru că responsabilitatea acestuia presupune posibilitatea de a fi chemat la judecată, noţiune strâns legată de aceea a păcatului, noţiune care dispare în spatele numărului maselor. Doar subiectul unic – persoana, pe care Kirkegaard o numeşte the single individual – poate fi judecată, pentru că doar aceasta poate fi socotită purtătoare de responsabilitate faţă de faptele şi deciziile proprii[2]. Noţiunea – atât de importantă pentru creştinism – a păcatului devine absurd, dacă nu pornim de la premisa unui individ responsabil pentru faptele lui. Tocmai noţiunea păcatului este cea care, pentru prima oară în istorie, dă naştere noţiunii de individ (iar astăzi, discursului despre drepturile individuale). Ar fi interesant exerciţiul de a opune noţiunii de individualitate noţiunea antică a moştenirii păcatului, a ”blestemului” care stigmatizează nu atât indivizi, cât ”case”, de pildă casa Atrízilor, casa Lavdakízilor etc. Vinovăţia eroului tragic este colectivă, iar nu individuală. Pe de altă parte, iudaismul prezintă o primă idee a individualităţii, care însă rămâne nedezvoltată până la capăt. Fiecare credincios se mântuieşte ca membru al poporului Israel, al poporului ales, pe care cuvântul prorocesc îl personifică (şi astfel acesta prezintă caracteristicile individualităţii).

Actul de naştere al Occidentului, textul care marchează plenar despărţirea atât de antichitate (reprezentată de neoplatonism), cât şi de „Orient” (reprezentat de gnosticismul maniheilor), sunt Confesiunile Fericitului Augustin. Acestea ne prezintă noţiunea de păcat ca făcând parte din aşa-numitul principium individuationis creştin. În relatarea Confesiunilor, ego-ul care ne este prezentat nu se recunoaşte în nimic altceva decât în păcatul pe care îl săvârşeşte – sau, după întoarcerea în grădina de la Milano – în păcatul pe care refuză să îl mai săvârşească. Ego-ul lui Augustin este un nou ego, ego-ul prin excelenţă occidental, de vreme ce nu se mai bazează pe cunoaştere (aşa cum era valabil în antichitate), ci pe voinţă – este un produs al voinţei.

Concluzionând, am putea spune că doar acela care este judecat poate judeca. În esenţă, aici este vorba de o răsturnare a cuvântului evanghelic care spune că acela care judecă este judecat (cf. Mt. 7, 1). Noţiunea de „capacitate critică” este legată indisolubil de aceea a subiectului responsabil (şi, prin urmare, de aceea a păcatului). Critica este un rezultat al judecăţii.

***

Relaţia capitalismului cu creştinismul a fost în mod detaliat analizată şi comentată de sociologul german Max Weber, a cărui argumentaţie nu e cazul să o reluăm aici (vezi Die protestantische Ethik und der „Geist“ des Kapitalismus, 1905). Să amintim cititorului doar faptul că viziunea capitalistă nu constituie nimic altceva decât „transmutarea” fidelă a Reformei în sfera economiei. Aşa cum Reforma s-a îndreptat împotriva mijlocitorului dintre credincios şi Dumnezeu, adică împotriva Bisericii, la fel şi capitalismul a negat mijlocirea statului între cetăţean şi piaţă. Nu este întâmplător faptul că modelul religios al protestantismului, adică al religiozităţii individuale, urmează pas cu pas dezvoltarea capitalismului. În acest caz, se observă inversarea influenţei menţionate mai înainte: credincioşii au ajuns să se poarte ca nişte consumatori.

Acest fenomen a fost, totuşi, pregătit mai de mult, atunci când creştinismul, la apariţia lui, a postulat principiul separării Bisericii de Stat. Acest principiu apare pentru prima oară odată cu creştinismul şi nu se întâlneşte nici în lumea antică, nici în Orient, el pregătind terenul atât pentru sacralizarea Statului, cât şi pentru secularizarea Bisericii. Acest fenomen devine limpede mai ales în societăţi precum aceea a Americii de Nord, unde separarea dintre Biserică şi Stat constituie un principiu fondator al regimului politic. Sacralizarea vieţii seculare prezintă un interes sociologic excepţional. Duminica nu doar că nu mai este zi liberă, ci s-a transformat chiar în ziua cumpărăturilor, prin excelenţă. Astfel, consumatorii/credincioşii se grăbesc de dimineaţă la centrele comerciale super luxoase, care, ca spaţii dedicate, au înlocuit catedralele (până la un anumit nivel chiar le imită: de pildă, cea mai mare orgă bisericească din lume se găseşte într-un mare centru comercial din Philadelphia, etc.). Postul a fost înlocuit cu dieta, iar vieţile Sfinţilor de articolele mondene. Obişnuinţele au rămas aceleaşi, doar acordarea de sensuri s-a schimbat.

În cadrul statului atenian nu se putea delimita secularul de sacru (conducătorul suprem, regele, era şi conducător religios, iar sărbătorile religioase – Panathinaía – erau prin excelenţă şi politice, am putea spune că erau chiar sărbători „naţionale”, de asemenea, puterea judecătorească îşi afirma originea divină – Areopagul, de pildă). În fapt, regimul politic atenian era teocratic – deosebirea faţă de teocraţiile contemporane constă în faptul că acestea din urmă sunt monoteiste (islamice, de exemplu), câtă vreme cel atenian era politeist şi de aceea caracterul lui teocratic era mai puţin vădit. În nici un caz, totuşi, nu era vorba de un regim care să se fi caracterizat prin idealul (creştin) al libertăţii religioase – condamnarea lui Socrate avea caracter religios, anume că „nu îi recunoştea pe zei”(vezi Απολογία 18b, 23d, 24c), câtă vreme alţi filosofi, precum Anaxagoras, au avut nefericirea de a fi defăimaţi pentru ateism. Libertatea religioasă s-a născut în februarie 313 d.Hr., în urma semnării în comun a Edictului de la Milano de către Constantin cel Mare şi Liciniu. Doar odată cu apariţia creştinismului, regimul politic îşi dobândeşte, cel puţin teoretic, independenţa faţă de religios, chiar dacă adesea independenţa teoretică a fost violată în fapt: a se vedea, de exemplu, istoria diferitelor imperii creştine.

***

Concepţia ştiinţifică asupra lumii se bazează pe un principiu teologic, pe faptul că natura este creată. Ce înseamnă caracterul creat al lumii? În primul rând, faptul că nu este infinită, ci finită, aşadar este „măsurabilă” şi, prin urmare, poate fi „cercetată”. În al doilea rând, dacă lumea nu este divină (vezi şi concepţia antică despre lume ca fiind plină de dumnezeire, de la cuvântul „lumea e plină de zei”, al lui Thales, până la planetele însufleţite ale lui Aristotel), atunci ea poate fi înţeleasă de către raţiunea umană. În al treilea rând, nu există deosebire între corpurile cereşti şi pământ (după cum afirma Fizica lui Aristotel), aşadar, omul de ştiinţă nu are nevoie de două concepţii diferite despre lume (una pentru realitatea pământească şi alta pentru cea cerească) – concepţia creştină despre lume ca realitate creată contribuind la unificarea lumii, lucru care azi ne poate părea de la sine înţeles, dar pentru lumea antichităţii târzii era de-a dreptul absurd.

Într-adevăr, doar concepţia creştină despre lume permite dezvoltarea ştiinţei, precum s-a şi întâmplat de altfel din punct de vedere istoric, mai întâi prin critica la concepţia aristotelică exercitată de învăţatul bizantin Ioannis Philóponos (îndeosebit critica la scrierea De Opificio Mundi a lui Aristotel) şi apoi de către episcopul Grosseteste şi de clericul francez Jean Buridan, cel dintâi om de ştiinţă adevărat al Europei (Buridan îndrăzneşte să afirme că nu e nevoie să presupunem că planetele sunt însufleţite pentru a explica mişcarea lor; explicaţia ştiinţifică pe care o propune el este aceea a lui impetus, o interpretare strict raţionalistă la care a ajuns prin observarea mişcării corpurilor)[3]. Mecanica modernă a lui Newton s-a întemeiat pe interpretarea mişcării ca impetus, concept pe care Philóponos l-a impus în locul fizicii depăşite a lui Aristotel[4].

***

Cultura europeană, nu doar la originea ei, dar şi în ansamblu, este creştină. De pildă, oricare din marile opere de muzică clasică este profund religioasă. Şi nu mă refer doar la messe şi oratorii, ci şi la opere care ar putea fi numite „abstracte” sau „tehnice”, precum variaţiunile Goldberg ale lui Bach sau tehnica fugii. Nu orice operă de pictură este, negreşit, religioasă? Şi nu mă refer doar la Pogorârile de pe Cruce sau la Madonele lui Rafael, ci la toate picturile, de la naturile moarte ale Şcolii Flamande până la Pătratul Negru nonconformist al lui Malevici. Cei care socotiţi îndrăzneaţă o asemenea concluzie, căutaţi să aflaţi ce are de spus Hegel despre pictură în prelegerile lui despre estetică sau lăsaţi-l chiar pe Malevici să explice de ce insista în aşezarea Pătratului Negru în locul în care în tradiţia rusă se ţineau icoanele, dacă nu pentru a denota tocmai dimensiunea religioasă a operei de artă[5] ?

***

Toate crizele din trecut care din când în când îşi făceau apariţia în Occident aparţineau Occidentului, erau, adică, crize occidentale, crize prin care Occidentul se regăsea pe sine. Aceeaşi noţiune a „crizei” aparţine, aşa cum am văzut, şi civilizaţiei occidentale şi, deci, prima „criză” reală care ar izbucni în Occident va fi tocmai lipsa crizei, uitarea capacităţii autocritice pe care o denotă şi pe care o presupune fiecare criză. La urma urmei, criteriul care ne permite să caracterizăm ceva anume că fiind occidental coincide cu acela care ne permite caracterizarea critică – amândouă noţiunile presupun existenţa comună a elementului creştin. Discuţia despre criza Occidentului, prin urmare, ne-a condus, în dublu mod, la miezul problemei: creştinismul, fiind piedestalul amândurora, al gândirii critice (şi autocritice) şi al culturii occidentale, a conferit Occidentului capacitatea critică care îl deosebesc de alte culturi.

Pentru că nici unul din fenomenele menţionate (nihilism, prosperitate capitalistă, dogmatism ştiinţific)— toate simptome patologice ale unui individualism sănătos —nu a apărut în afara cadrului socio-cultural care, din punct de vedere istoric, se delimitează de parametrii creştinismului, înseamnă că nici nu poate fi abordat în afara acestui cadru. Tentativele făcute regulat de a aborda „secular” aceste fenomene (de exemplu, marxismul) nu puteau decât să eşueze. În această privinţă, avem şi răspunderea, noi, toţi, cei care ne autodefinim creştini – de a ne impune permanent să avem un discurs atât critic, cât mai ales autocritic, astfel încât lumea occidentală căreia îi suntem şi părinţi şi copii, să nu îşi piardă trăsăturile creştine care, dincolo de orice, o caracterizează.

Sursa: Sýnaxis nr. 100/2003, pp. 28-34.

[1] Linda Zagzebski, “The Uniqueness of Persons” în The Journal of Religious Ethics 29 (2001): 401-23; Gregory Vlastos, “The Individual as Object of Love in Plato” în Platonic Studies (Princeton: Princeton University Press, 1981) şi John Crosby, Personalist Papers (Washington: Catholic University Press, 2004).

[2] Amintim aici sensul juridic al ”persoanei” pe care îl are încă din Dreptul Roman (persona), noţiune care se păstrează încă şi azi în limbajul juridic (persoană fizică sau juridică). Pentru ca un colectiv să fie socotit responsabil, Dreptul îl consideră (şi îl numeşte) în acest sens ”persoană”, recunoscând astfel doar persoanei „privilegiul” vinovăţiei. Vezi, de asemenea, lucrarea Mitropolitului de Pergam, kir Ioannis Zizioúlas, ”Dreptul Persoanei” în Πρακτικά της Ακαδημίας Αθηνών, vol. 72 (1997), fasc. II, pp. 585-602.

[3] O evaluare a operei lui Buridan, vezi în Zupko, Jack, John Buridan: Portrait of a Fourteenth-Century Arts Master, University of Notre Dame Press, 2003.

[4] Despre contribuţia operei lui Philóponos la dezvoltarea ştiinţei europene, vezi Basile Tatakis, Filosofia bizantină, ed. Nemira, Bucureşti 2010.

[5] Iannis Ziogas, Ο Βυζαντινός Μάλεβιτς [Malevici Bizantinul], Αθήνα: Εκδόσεις Στάχυ, 2004.

https://www.pemptousia.ro/2012/12/criza-occidentului-si-originile-crestine-ale-civilizatiei-apusene/

/////////////////////////////////

Creştinismul ca fundament al lumii civilizate

Dorel Dumitru CHIRIŢESCU

Scriu aceste rînduri în plină dezbatere publică iscată de decizia CCR privind statutul religiei în şcoli. Constat, fără surprindere, calitatea joasă a dezbaterii şi tonul său ridicat. Din păcate, tot felul de popi cinici şi aroganţi, dar şi ministrese fudule, sinistre, corupte şi cu un picior în puşcărie, vin la televizor sau pe alte canale media pentru a-l apăra pe Dumnezeu. Nu asta este tema (existenţa sau inexistenţa lui Dumnezeu) şi oricum Creatorul nu are nevoie să fie apărat de ei. Ca de obicei, Academia Română şi universităţile tac. O tăcere suspectă din partea unor oameni care sînt reprezentanţii raţiunii şi ai puterii fiinţei umane ca, dispunînd de liberul arbitru, să modifice lumea şi să-şi schimbe viaţa. Dumnezeu ne-a oferit adevărul revelat, iar noi, oamenii, cu puterile noastre reduse, de fiinţe damnate, izgonite din rai, ne batem pentru adevărul ştiinţific. Ştiinţele naturale (de exemplu) şi religia sînt două drumuri diferite în cunoaştere. De aceea ora de matematică nu poate urma după o oră de religie (mai ales aşa cum o imaginează unii popi mistici). Sau, dacă se încearcă un asemenea amestec, el trebuie făcut cu maximă grijă pentru copii, de către oameni care ştiu exact ce fac şi cu ce se joacă.

Dar să revenim la subiectul pe care l-am propus. Nu orice fiinţă umană şi nu orice societate umană poate ajunge în situaţia de a fi parte a unui proces atît de spectaculos cum este acela al apariţiei şi dezvoltării lumii moderne, a capitalismului. Niall Ferguson arată: „În ultimii 20 de ani am înţeles că în centrul culturii noastre este religia noastră: creştinismul. De aceea a fost Vestul atît de puternic. Fundaţia morală creştină a vieţii sociale şi culturale a făcut posibilă apariţia capitalismului şi apoi tranziţia plină de succes la politica democratică. Sîntem siguri de acest lucru“ (Niall Ferguson,

, Editura Polirom, Iaşi, 2011, p. 219). Claritatea exprimării autorului citat ne-a îndreptat înspre această dezbatere legată de creştinism şi de rolul său în punerea bazelor capitalismului şi civilizaţiei occidentale. Aşa cum am spus şi cu altă ocazie, în construcţia socială nimic nu se naşte din nimic şi totul, orice schimbare, are la bază acumularea determinată de trecut. Orice pas pe drumul construcţiei sociale este o sinteză în care trecutul are un rol fundamental şi de fundament. Pe drumul schimbării definitive a atitudinii omului occidental în raport cu lumea materială, tot creştinismul, prin forma dată de protestantism, va avea o contribuţie decisivă.

Cînd discutăm despre creştinism, ne gîndim la un set de valori umane, religioase şi sociale care permit o raportare specială, aparte, a fiinţei umane la lume, la ceilalţi oameni şi, în definitiv, la cosmos, la lumea fizică şi spirituală. Creştinismul joacă un rol fundamental pentru că fără această religie nu s-ar fi produs descătuşarea omului. Chiar dacă lumea creştină medievală nu anunţa o asemenea schimbare, aceasta se produce în mod definitiv odată cu Reforma. În epoca sa de aşezare, creştinismul se anunţa, prin războaiele pe care le purta în exterior şi prin violenţa din interior, ca fiind o religie nepermisivă, a intoleranţei, în dezacord profund faţă de cuvîntul Mîntuitorului. Tot în legătură cu rolul esenţial al creştinismului în formarea civilizaţiei occidentale, Fernand Braudel afirmă: „Creştinismul occidental a fost şi rămîne componenta majoră a gîndirii europene, chiar a gîndirii raţionaliste care se va constitui împotriva lui şi plecînd de la el în acelaşi timp. De la un capăt la altul al Occidentului el rămîne în inima unei civilizaţii pe care o animă chiar şi atunci cînd se lasă dus sau deformat de ea“ (Fernand Braudel,

, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994, vol. II, p. 34). Deşi Reforma nu a fost un salt uşor înţeles şi asimilat, creştinismul reuşeşte ceea ce alte religii nu au reuşit niciodată. Este vorba aici despre ceea ce Braudel numeşte „deformarea“ sa, sau adaptarea sa. În fapt, se va produce o minune. Creştinismul reuşeşte sinteza dintre morală şi bogăţie, dintre morală şi putere. Prin Reformă, creştinismul se retrage din administraţia statală, dînd Cezarului ce este al Cezarului, şi va rămîne doar în sufletele oamenilor. Adică exact acolo unde îi este locul. Nu este o întîmplare că America, cea mai puternică ţară capitalistă, simbolul capitalismului, este şi acum cunoscută ca fiind ţara în care religia joacă un rol esenţial în viaţa oamenilor. Este o ţară cunoscută pentru toleranţa sa maximă, în care orice credincios, al oricărui cult, se poate manifesta. Este o eroare să credem că Reforma şi capitalismul l-au alungat pe Dumnezeu din sufletele oamenilor. Nu s-a întîmplat aşa, dimpotrivă, se poate dovedi uşor că bogăţia, ca şi puterea, poate face casă bună cu morala, într-o sinteză unică, prevăzută cumva de Iisus, care recunoaşte autonomia Cezarului şi distanţa Bisericii sale faţă de Cezar în de-acum cunoscuta afirmaţie: „Daţi aşadar Cezarului, cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu“ (Matei, 22:21). Distanţa faţă de lumea Cezarului ajută în mod decisiv omul la a-şi construi propria lume pe acest pămînt şi a-şi urma destinul de fiinţă cu liber arbitru, oferit tot de Dumnezeu. Există aici o damnare pe care Iisus o recunoaşte, prin dubla subordonare a omului faţă de Dumnezeu şi faţă de Cezar. Este o recunoaştere a dublei naturi, divină şi pămînteană, a fiinţei omeneşti. Divină prin sufletul său şi pămînteană prin corpul său. Iisus înţelege că omul este sfîşiat de dragostea faţă de Dumnezeu şi împărăţia cerurilor şi dragostea faţă de sine şi cele care sînt lumeşti. Este şi motivul pentru care, cu dragoste, îi permite omului să-şi construiască o lume pe acest pămînt, dar să nu uite niciodată de credinţa în Dumnezeu. Iisus recunoaşte ca legitimă această zbatere a omului de a-şi construi propria lume şi propriul univers social. Creştinismul împacă într-o sinteză unică cele două lumi, ajutîndu-ne să ne simţim mai bine aici, pe pămînt, cu speranţa cu vom fi alături de Dumnezeu dincolo. Separarea Bisericii faţă de stat este principiul fundamental care a stat şi stă la baza civilizaţiei noastre occidentale. Aceasta a permis apariţia statului laic, a universităţilor, a acumulării de avere, dezvoltarea spiritului faustic. Pe măsură ce s-a despărţit de Biserică şi de imixtiunea sa în viaţa socială, civilizaţia a devenit tot mai puternică. Sîntem puternici azi şi pentru că recunoaştem legea Cezarului în relaţiile dintre noi ca indivizi asociaţi în comunităţi, care sînt obligaţi să trăiască împreună, şi legea lui Dumnezeu în sufletele şi în inimile noastre. Un om raţional modern suportă cu uşurinţă o asemenea stare de datorie faţă de semeni şi faţă de Dumnezeu.

De altfel, Parabola Talanţilor (Matei, 25:14 – 25:30) spune totul despre permisiunea pe care Fiul lui Dumnezeu ne-o acordă în înmulţirea şi buna gospodărire a celor lumeşti. Învăţăm astfel că banii nu trebuie îngropaţi în pămînt; că ei, banii, au o misiune, pentru care au apărut între oameni, şi că această misiune este de a ne uşura viaţa lumească prin înmulţire şi prin expansiune şi nu prin stagnare sau decădere economică. Creştinismul ne permite o marjă de mişcare mai mare, mult mai mare decît o permit celelalte religii ale lumii, care paralizează omul în contemplare şi inacţiune. Iisus ne recunoaşte rolul pe această lume şi în această viaţă şi ne permite să putem face ceva cu această viaţă, atunci cînd trăim pe acest pămînt. Este şi motivul pentru care, în comparaţie cu alte religii, creştinismul pare a dezvolta o ţesătură religioasă mai slabă. Dar este vorba doar de o aparenţă. Omul occidental este puternic în religia lui ca oricare locuitor al planetei în propria-i religie. Consecinţa acestei permisiuni pe care ne-a acordă Mîntuitorul a fost aceea că lumea creştină a dezvoltat o construcţie socială şi economică fără precedent ca nivel şi viteză de dezvoltare. Recunoscîndu-ne posibilitatea de subordonare faţă de Cezar ni se recunoaşte, practic, calitatea de oameni supuşi greşelii şi doritori de viaţă proprie, în dimensiunea noastră egoistă. Din acest motiv, creştinismul nu atrofiază şi nu distruge dimensiunea pămînteană a fiinţei umane. Este aici şi un nivel de încredere pe care Fiul lui Dumnezeu o acordă omului, prin faptul că-i permite să aibă şi o altă viaţă, una în acord şi cu legile Cezarului. Este tocmai încrederea pe care El ne-a acordat-o şi care ne face pe noi, creştinii, să ne întrebăm în fiecare clipă dacă acţiunile noastre, care sînt în acord cu lumea Cezarului, cu egoismul şi individualismul nostru, nu supără cumva pe Creator. Este o grijă a fiecărei clipe, aceea de a pune în acord destinul nostru de fiinţe umane cu vrerea lui Dumnezeu.

https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/crestinismul-ca-fundament-al-lumii-civilizate-594071.html

//////////////////////////////////////

Cum a schimbat creștinismul lumea – Alvin J. Schmidt

Descriere

Editura Reîntregirea, care încă de la înfiinţare a imprimat literatură teologică de cea mai bună calitate, tipăreşte acum lucrarea unui pastor luteran american, care este şi sociolog, Alvin J. Schmidt, Cum a schimbat creştinismul lumea, tradusă de domnul Cosmin Lauran, propunându-ne o perspectivă istorico-morală asupra creştinismului. Cartea este aceea a unui om din ziua de azi, scrisă într-un limbaj natural, accesibil pentru contemporanii săi occidentali – insist asupra acestui aspect -, străină însă de duhul decolorat al popularizării. Vasta paletă istoriografică valorificată de Alvin J. Schmidt în demersul său este aceea a unui autentic erudit, care conjugă cu un talent epic pe măsură: nicio pagină din volumul său nu plictiseşte şi nici nu-i dă cititorului să mestece dop de plută cu pretenţii „metodologice”.

Hristos, începe autorul, a adus pe lume cu Sine, cu apostolii şi ucenicii Săi o propunere radicală de transformare a lumii şi a omului. S-ar putea obiecta că ştim bine lucrurile acestea şi că ne este familiară experienţa de metanoia. Alvin J. Schmidt se vede nevoit să reamintească aceste adevăruri fundamentale şi, totodată, elementare, necruţând desacralizarea, depravarea şi neopăgânismul, fără să îşi aroge aere de tribun.

Pentru cititorul răsăritean, există alte elemente de interes major în cartea lui Schmidt, începând cu opoziţia din primele trei-patru secole de după Hristos, a păgânităţii, la propunerea Sa de primenire ontologică, asumată de adepţii noii religii. Obişnuiţi cu prestigiul cultural al Antichităţii elene şi îndeosebi cu al celei romane, ignorăm depravarea şi amoralitatea celor două societăţi, deşi cunoaştem unele detalii din opera lui Marţial sau a lui Tacit. Astăzi, când studiile clasice sunt la pământ, probabil că nici atât nu se mai ştie şi îmi vine în gând un articol din tinereţe al lui Mircea Eliade, care spunea că pentru noi, românii, interesul faţă de cultura Romei nu a fost unul estetic, ci prilej de a revendica apartenenţa la romanitate şi latinitate.

L-aş asemui pe pastorul şi sociologul american Alvin J. Schmidt cu acel scafandru evocat de Petre Ţuţea în urmă cu aproape 50 de ani, când l-am întrebat cum caracterizează el un pamfletar. Ca pe un scufundător – mi-a răspuns – care coboară în ape înnămolite şi mizere spre a se întoarce de acolo cu imundiţii înfăţişate societăţii. Aşa procedează Alvin J. Schmidt cu lumea precreştină în care plonjează temeinic şi metodic.

Cunoaştem reformele de inspiraţie creştină înfăptuite de Constantin cel Mare având ca scop protecţia femeii, atitudinea sa faţă de avort şi infanticid – le menţionează toate manualele de Istoria Bisericii Universale -, însă este prima dată când întâlnesc un autor care se opreşte îndelung, pe mai multe pagini, asupra unei practici eminamente păgâne: cremaţia. Autorul nu uită nici recrudescenţa ei galopantă în ultimele decenii, neascunzând faptul că după ce Biserica Romei a respins-o virulent, şi-a schimbat radical atitudinea faţă de acest obicei eminamente păgân. Nu este, de altfel, singurul obicei păgân eliminat de creştinism: în lumea euroatlantică a reapărut abia în secolul al XlX-lea. În aceeaşi notă de rechizitoriu creştin abordează sociologul american şi aberaţiile sexuale proprii Antichităţii, eradicate de creştinism, mare parte din ele fiind astăzi recuperate de umanitatea occidentală.

Insistând asupra lumii antice care a precedat creştinismul şi făcând lucrul acesta de la un înalt nivel intelectual, Alvin J. Schmidt potenţează şi nuanţează uriaşa schimbare produsă de creştinism în decurs de numai câteva secole, proces căruia Părintele Dumitru Stăniloae i-a găsit definirea cea mai proprie: Restaurarea Omului.

În fine, un cuvânt pentru impecabila traducere a domnului Cosmin Lauran, versat în materie de terminologie teologică şi bisericească şi dăruit cu simţul limbii române.

— Dan Ciachir

//////////////////////////////////////

Cinci ”credinte” care au schimbat lumea – Dan Pavelescu

DESCRIERE

Cele cinci credinte care au schimbat lumea prezentate in carte sunt: Crestinismul, Iudaismul si Islamismul, Hinduismul si Budismul. Fata de anumite adevaruri si neadevaruri, autorul a cautat sa dea raspuns, pe baze stiintifice la intrebarile:

Toate sunt religii?

Toate cred in Dumnezeu?

Toate cred in Iisus-Mesia?

Ce rol au avut: Iisus, Mohamed, Buddha, Abraham, Ismal?

Ce numar de credinciosi au lume?

Toate au contribuit la schimbarea lumii?

Care a dat raspuns la tarele societatii?

https://www.librariadelfin.ro/carte/cinci-credinte-care-au-schimbat-lumea-dan-pavelescu–i103772

//////////////////////////////////////

(Copilul ateu care a zguduit lumea cre(s)tinilor… C.S. Lewis

Născut în Irlanda în 1898, C.S. Lewis este educat la Colegiul Malvern timp de un an, după care își continuă studiile în particular. Obținând cea mai mare distincție de absolvire acordată de Universitatea Oxford (triple First), rămâne în cadrul Universității ca Fellow al Colegiului Magdalen, funcționând ca tutore, în perioada 1925-1954.

În 1954 devine profesor de literatură medievală și renascentistă la Universitatea Cambridge. Cursurile ținute de el, remarcabile și populare, au influențat în mod profund și durabil generații de studenți.

Ateu până la maturitate, C.S. Lewis își descrie convertirea în Surprised by Joy (Surprins de bucurie): „În 1919, pe la Rusalii, m-am dat bătut și am admis că Dumnezeu este Dumnezeu… eram, poate, cel mai descurajat și mai nehotărât convertit din toată Anglia.” Această experiență a fost cea care l-a făcut să înțeleagă nu doar apatia, ci și refuzul activ de a accepta religia; pornind de aici, în ipostaza de scriitor creștin înzestrat cu o minte excepțional de ascutită și de logică și cu un stil lucid și înviorător, C.S. Lewis a fost fără egal.

The Problem of Pain (Problema durerii), The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr), Mere Christianity (Creștinism. Pur și simplu), The Four Loves (Cele patru iubiri), precum și postuma Prayer: Letters to Malcom (Rugăciune: Scrisori către Malcom) nu sunt decât o parte dintre operele sale cele mai vândute. A scris și cărti pentru copii și science-fiction, în paralel cu multele sale lucrări de critică literară. Operele sale sunt cunoscute de milioane de oameni, pretutindeni în lume, prin traduceri.

S-a stins din viață în 22 noiembrie 1963, în locuința sa din Oxford.

Citate

Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii. Trebuie să învăţăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deşeuate, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu că galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel – de vreme ce El şi-a rezervat propriul armăsar – L-am putea însoţi?

Cu cât Dumnezeu deţine un control mai mare asupra noastră, cu atât devenim mai mult noi înşine – pentru că El ne-a făcut. El a inventat felul de oameni care tu şi eu am fost concepuţi să fim… Când mă întorc la Hristos, când mă predau pe mine însumi personalităţii Lui, atunci încep pentru prima dată să am cu adevărat propria-mi personalitate.

De ce să iubim, dacă pierderea ne provoacă suferinţă? Iubim, ca să ştim că nu suntem singuri.

Dumnezeu nu ne poate oferi fericire şi pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există aşa ceva.

Există două feluri de oameni: cei care îi spun lui Dumnezeu “Facă-se voia Ta” şi cei cărora Dumnezeu le spune “Bine, acţionează după cum crezi”.

Creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare. Dar nu poate avea o importanţă moderată.

Creştinul are un mare avantaj faţă de ceilalţi oameni, nu pentru că este mai puţin căzut decât ei, nici pentru că este destinat să trăiască într-o lume căzută, ci pentru că ştie că este un om căzut într-o lume căzută.

În realitate, rugăciunile noastre care par cele mai proaste, pot fi, în ochii lui Dumnezeu, cele mai bune. Mă refer la acelea care sunt cel mai puţin susţinute de sentimente evlavioase. Pentru că ele s-ar putea să vină de la un nivel mai adânc decât sentimentele. Dumnezeu pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos.

https://www.resursecrestine.ro/biografii/66059/c-s-lewis

/////////////////////////////////////

S. Lewis – Creştinismul redus la esenţe

De la data cînd a fost mai întîi publicată (1941) şi până astăzi, cartea aceasta s-a vândut în sute de mii de exemplare şi le-a slujit multor intelectuali drept călăuză pentru întoarcerea la o credinţă vie şi mîntuitoare în Dumnezeu.

Cartea a III-a: Conduita creştină

Oamenii noi

În capitolul precedent am comparat lucrarea lui Cristos de facere a oamenilor noi cu procesul de transformare a unui cal într-o făptură înaripată. Am folosit exemplul acela extrem pentru a sublinia ideea că nu este vorba de o simplă îmbunătăţire, ci de o Transformare. Cea mai apropiată paralelă din lumea naturală este întîlnită în cazul transformărilor remarcabile pe care le putem produce în unele insecte dacă le tratăm cu anumite radiaţii. Unii oameni cred că acesta este modul în care a operat evoluţia. Modificările din creaturi, modificări de care depinde totul, s-ar putea să fi fost produse de radiaţii venite din spaţiul cosmic. (Desigur, odată ce au apărut aceste modificări, a început să acţioneze asupra lor ceea ce ei numesc „selecţie naturală”, adică modificările favorabile supravieţuiesc, iar celelalte se sting.)

Poate că omul modern înţelege ideea creştină mai bine dacă face legătura cu evoluţia. Toată lumea ştie despre evoluţie (deşi, desigur, unii oameni educaţi nu o cred): tuturor ni sa spus că omul a evoluat din forme inferioare de viaţă. De aceea, oamenii se întreabă deseori: „Care este pasul următor? Ce va apare după om?” Unii scriitori cu imaginaţie încearcă uneori să descrie acest pas — „Supraomul”, cum îl numesc ei; dar de obicei ei nu reuşesc decît să zugrăvească o fiinţă mult mai rea decît omul, aşa cum îl cunoaştem noi, şi după aceea încearcă să compenseze aceasta prin faptul că îl înzestrează cu picioare sau cu mîini foarte lungi. Dar să presupunem că pasul următor ar fi ceva mult mai diferit de stadiile anterioare decît îşi poate imagina cineva. Nu este oare foarte probabil să fie aşa? În urmă cu sute de mii de ani, au apărut creaturi foarte bine protejate, cu o armură groasă. Dacă cineva ar fi urmărit atunci cursul evoluţiei, probabil că s-ar fi aşteptat ca aceste „armuri” să devină tot mai solide. Dar ar fi greşit. Viitorul rezerva ceva la care nu se aştepta nimeni atunci. El avea să producă animale mici, neprotejate, fără blană, dar care aveau o minte mai bună: şi cu mintea aceea ei aveau să stăpînească întreaga planetă. Ei nu aveau să aibă doar mai multă putere decît monştrii preistorici, ci aveau să aibă un nou gen de putere. Pasul următor nu numai că avea să fie diferit, ci avea să fie un nou gen de diferenţă. Rîul evoluţiei nu avea să curgă în direcţia în care 1-a văzut observatorul acela: de fapt, avea să facă o cotitură bruscă.

Mi se pare că cele mai larg acceptate presupuneri cu privire la stadiul următor fac acelaşi gen de greşeală. Oamenii văd (sau cel puţin cred că văd) cum fiinţa umană îşi dezvoltă un creier mai mare şi dobîndeşte o stăpînire mai mare asupra naturii. Deoarece ei cred că rîul curge în direcţia aceea, ei îşi închipuie că va continua să curgă în acea direcţie. Dar eu nu pot să nu cred că stadiul următor va fi realmente nou; el va merge într-o direcţie pe care nu am fi putut-o visa niciodată. Dacă nu ar fi aşa, nici nu ar merita să fie numit un Stadiu Nou. Ar trebui să ne aşteptăm nu numai la diferenţă, ci la un nou gen de diferenţă. Ar trebui să ne aşteptăm nu numai la o simplă schimbare, ci la o nouă metodă de a produce schimbarea. De fapt, ar trebui să ne aşteptăm ca stadiul următor al evoluţiei să nu fie un stadiu al evoluţiei: ar trebui să ne aşteptăm ca însăşi evoluţia, ca metodă de producere a schimbării, să fie înlocuită. In fine, nu ar trebui să fim surprinşi dacă, atunci cînd se va petrece lucrul acesta, foarte puţini oameni vor observa ce se întîmplă.

Ei bine, dacă vrei să vorbeşti în aceşti termeni, concepţia creştină este tocmai că Stadiul Următor a apărut deja şi este cu adevărat nou. Nu este o schimbare de la oameni inteligenţi la oameni mai inteligenţi: este o schimbare care merge într-o direcţie cu totul diferită — o schimbare de la a fi creaturi ale lui Dumnezeu la a fi copii ai lui Dumnezeu. Primul caz a apărut în Palestina în urmă cu două mii de ani. Într-un sens, această schimbare nu este nicidecum „evoluţie”, deoarece nu este ceva ce rezultă dintr-o desfăşurare naturală a evenimentelor, ci este ceva ce vine în natură din afara ei. Dar tocmai la aşa ceva trebuie să ne aşteptăm. Noi am ajuns la ideile noastre despre „evoluţie” prin studierea trecutului. Dacă există noutăţi pregătite în viitor, atunci ideea noastră, bazată pe trecut, nu le va cuprinde. De fapt, acest Stadiu Nou se deosebeşte de toate celelalte nu numai prin faptul că vine din afara naturii, ci şi prin alte cîteva trăsături.

(1) Nu este realizat prin reproducere sexuală. Ar trebui oare să fim urprinşi de acest lucru? A existat un timp cînd nu a existat sexul; dezvoltarea a avut loc prin metode diferite. în consecinţă, ne putem aştepta să vină o vreme cînd sexul va dispare sau (şi aceasta se petrece în realitate) un timp cînd sexul, deşi continuă să existe, încetează să mai fie principalul canal de dezvoltare.

(2) În stadiile primare de dezvoltare ale organismelor vii, ele nu au avut de ales, sau au avut prea puţin de ales, în ce priveşte pasul nou. Progresul a fost, în principal, ceva ce s-a petrecut cu ele, nu ceva ce au făcut ele. Dar noul stadiu, trecerea de la a fi creaturi la a fi copii, este voluntar, cel puţin într-un sens. Nu este voluntar în sensul că noi înşine am fi putut alege sau l-am fi putut imagina, dar este voluntar în sensul că atunci cînd ne este oferit îl putem refuza. Dacă vrem, ne putem retrage, putem să rămînem în pătrăţica noastră şi să lăsăm noua Omenire să înainteze fără noi.

(3) Am spus că „primul caz” a fost cel al lui Cristos. El este mult mai mult decît atît. El nu este doar un om nou, un specimen dintr-o specie, ci El este Omul nou. El este originea, centrul şi viaţa tuturor oamenilor noi. El a venit în universul creat, a venit de bunăvoie, aducînd cu Sine Zoe, viaţa nouă. (Vreau să spun, desigur, că Zac a existat dintotdeauna în sferele ei.) El transmite această viaţă nouă nu prin ereditate, ci prin ceea ce am numit „infecţia bună”. Oricine care o primeşte, o primeşte prin contact personal cu El. Alţi oameni pot deveni „noi” prin faptul că sînt „în El”.

(4) Acest pas este făcut mult mai repede decît cei precedenţi. În comparaţie cu dezvoltarea omului pe această planetă, răspîndirea creştinismului în rasa umană pare să fie ca un fulger — două mii de ani nu sînt aproape nimic în istoria universului. (Să nu uităm niciodată că noi sîntem încă „primii creştini”. Dezbinările actuale dintre noi, rele şi nefolositoare, sînt, sperăm, o boală a copilăriei: abia acum ne ies dinţii. Lumea din afară, fără îndoială, crede tocmai contrariul. Ea crede că noi murim de bătrîneţe. Dar ea a mai crezut de multe ori lucrul acesta! Mereu, mereu a crezut că creştinismul este pe moarte, din pricina persecuţiei din afară sau a corupţiei dinăuntru, din pricina ridicării mahomedanismului, din pricina progresului ştiinţelor naturii, din pricina ridicării marilor mişcări revoluţionare anticreştine. Prima dezamăgire a fost legată de răstignire. Omul Cristos a înviat. într-un sens — şi îmi dau seama cît de îngrozitor de nedrept trebuie să li se pară — lucrul acesta s-a repetat mereu de atunci încoace. Ei continuă să ucidă lucrul pe care 1-a început El: şi de fiecare dată, tocmai cînd ei bătătoresc pămîntul pe groapa creştinismului, aud dintr-o dată că este viu şi că a izbucnit în vreun loc nou. Nu este de mirare că ei ne urăsc.)

(5) Miza este mare. Dacă ar fi eşuat la unul dintre stadiile anterioare, creatura ar fi pierdut, în cel mai rău caz, puţinii ani de viaţă pe acest pămînt: dar foarte adesea nu a pierdut nici măcar atît. Dar dacă eşuăm la acest pas, pierdem un premiu care este infinit (în cel mai strict sens al cuvîntului). Acum a sosit momentul critic. In cursul secolelor, Dumnezeu a călăuzit natura pînă la punctul în care a produs făpturi care (dacă vor) pot fi luate direct din natură şi pot fi transformate în „dumnezei”. Oare vor accepta ele să fie transformate? într-un fel, este ca şi criza naşterii. Pînă cînd ne decidem să-L urmăm pe Cristos, noi încă sîntem părţi din natură, sîntem încă în pîntecele marii noastre mame. Sarcina ei a fost purtată mult, cu durere şi teamă, dar acum a ajuns la punctul culminant. A sosit momentul cel mare. Totul este pregătit. Doctorul a sosit. Oare se va desfăşura naşterea „fără probleme”? Bineînţeles că se deosebeşte de o naştere obişnuită printr-un aspect important. într-o naştere obişnuită, copilul nu are de ales: în cazul acesta, copilul poate alege. Mă întreb ce ar face un copil obişnuit dacă ar putea alege. S-ar putea să prefere să rămînă în locul întunecos, cald şi sigur din pîntece, pentru că ar crede că pîntecele înseamnă siguranţă. Dar alegerea ar fi cît se poate de greşită, pentru că dacă ar rămîne acolo ar muri.

În concepţia creştină, naşterea deja a avut loc: pasul nou a fost întreprins şi continuă să fie întreprins. Oameni noi sînt presăraţi deja ici şi colo pe tot pămîntul. Unii dintre ei, aşa cum am admis, sînt greu de recunoscut, dar alţii pot fi recunoscuţi. îi întîlneşti din cînd în cînd. Vocile şi feţele lor sînt diferite de ale noastre: mai puternice, mai liniştite, mai fericite, mai radioase. Ei încep calea acolo unde au abandonat-o cei mai mulţi dintre noi. Ei pot fi recunoscuţi, după părerea mea, dar trebuie să ştii ce să cauţi. Ei nu se vor asemăna cu ideea pe care ne-am format-o noi din lecturi despre „oamenii religioşi”. Ei nu atrag atenţia asupra lor înşile. Ai tendinţa să crezi că tu te porţi frumos cu ei, cînd de fapt ei se poartă frumos cu tine. Ei te iubesc mai mult decît alţi oameni, dar au mai puţină nevoie de tine. (Trebuie să depăşeşti stadiul cînd doreşti ca alţii să aibă nevoie de tine: pentru unii oameni buni, mai ales pentru femei, aceasta este ispita la care rezistă cel mai greu.) De obicei va părea că ei au foarte mult timp disponibil: te miri de unde au atîta timp. Cînd l-ai recunoscut pe unul dintre ei, pe următorul îl vei recunoaşte mult mai uşor. Părerea mea (dar de unde aş putea şti?) este că ei se recunosc unul pe altul imediat şi fără greş, trecînd peste orice barieră de culoare, sex, clasă socială, vîrstă sau chiar crez. în sensul acesta, a deveni sfînt poate fi comparat cu a deveni membru al unei societăţi secrete. Exprimîndu-ne în termeni foarte modeşti, trebuie să fie foarte amuzant.

Nu trebuie să vă imaginaţi însă că oamenii noi sînt, în sensul obişnuit, toţi la fel. Multe dintre lucrurile pe care vi le-am spus în această ultimă carte v-ar putea determina să credeţi acest lucru. A deveni om nou înseamnă să pierzi ceea ce noi numim „eul tău”. Trebuie să ieşim din noi înşine şi să intrăm în Cristos. Voinţa Lui va deveni voinţa noastră şi trebuie să gîndim gîndurile Lui, să avem „gîndirea lui Cristos”, cum spune Biblia. Dacă Cristos este unul şi dacă El trebuie să fie „în” noi toţi, oare nu ar trebui să fim exact la fel? S-ar părea să fie aşa, dar în realitate nu este aşa.

Este dificil să găsim aici o ilustraţie potrivită deoarece, desigur, nu există două lucruri în natură care să fie legate între ele prin aceeaşi relaţie ca şi Creatorul şi creaturile Sale. Voi încerca totuşi să vă dau două ilustraţii imperfecte, care să vă ajute să vă formaţi o idee despre adevăr, închipuiţi-vă o mulţime de oameni care au trăit întotdeauna în întuneric. Ajungeţi între ei şi încercaţi să le descrieţi cum este lumina. Aţi putea să le spuneţi că dacă vor ieşi la lumină, acea lumină va cădea asupra lor şi ei o vor reflecta şi vor deveni astfel vizibili. Nu este oare posibil ca ei să-şi imagineze că, întrucît ei vor primi aceeaşi lumină şi toţi vor reacţiona faţă de ea în acelaşi fel (adică o vor reflecta), toţi vor arăta la fel? Cu toate acestea, noi ştim că lumina va scoate la iveală diferenţele dintre noi. Şi iarăşi, să presupunem că un om nu ar şti nimic despre sare. îi dai puţină sare şi el simte un gust aparte, foarte puternic. După aceea îi spui că oamenii din ţara aceea folosesc sare în toate mîncărurile lor. Ar fi posibil ca el să răspundă: „In cazul acesta, cred că toate mîncărurile voastre au exact acelaşi gust, pentru că gustul acelei substanţe pe care mi-ai dat-o s-o gust este atît de puternic încît va anihila gustul oricărui alt ingredient”. Dar noi ştim că efectul sării este tocmai opus — departe de a anihila gustul oului, al cărnii şi al verzei, sarea scoate la iveală gustul lor. Ele nu îşi dezvăluie adevăratul gust decît după ce ai adăugat sarea. (V-am avertizat că aceasta nu este o ilustraţie foarte bună, deoarece poţi anihila gustul celorlalte ingrediente dacă pui prea multă sare, în timp ce nu poţi anihila gustul personalităţii umane dacă pui prea mult Cristos. V-am spus că este doar o încercare de a ilustra adevărul.)

Cam aşa ceva se petrece cînd Cristos este în noi. Cu cît dăm la o parte mai mult ceea ce numim „eul nostru” şi Îi permitem lui Cristos să preia controlul, cu atît devenim mai mult cu adevărat noi înşine. Cristos este atît de mare, încît milioane şi milioane de „Cristoşi mici”, care se deosebesc unii de alţii, nu sînt destui ca sâ-L prezinte pe El deplin. El i-a făcut pe toţi. El a inventat — aşa cum un autor inventează personajele dintr-un roman — ceea ce sîntem destinaţi să fim tu şi eu, oameni noi diferiţi. în sensul acesta, adevăratul nostru eu ne aşteaptă în El. Nu are rost să încerc să fiu „eu însumi” fără El. Cu cît mă împotrivesc Eui mai mult şi cu cît încerc mai mult să trăiesc pe cont propriu, cu atît voi fi mai dominat de ereditatea mea, de educaţia mea, de mediul în care trăiesc şi de dorinţele mele naturale. De fapt, ceea ce numesc cu atîta mîndrie „Eul meu” devine doar un loc de întîlnire pentru şiruri de evenimente pe care eu nu le-am pornit şi nici nu le pot opri. Ceea ce numesc „dorinţele mele” sînt de fapt doar dorinţele stîrnite în mine de organismul meu fizic, pompate în mine de gîndurile altor oameni sau chiar sugerate de demoni. O omletă, nişte alcool şi un somn bun vor fi adevăratele origini ale deciziei cu care mă laud că am luat-o eu însumi, cu discernămînt, de a mă culca cu tînăra care stă pe cealaltă banchetă în vagonul de tren. Propaganda va fi adevărata origine a idealurilor mele politice personale. In starea mea naturală, eu nu sînt o persoană atît de completă cum îmi place să cred: cea mai mare parte din ceea ce numesc „eul meu” poate fi explicată foarte uşor. Cînd vin la Cristos, cînd mă dăruiesc Personalităţii Eui, abia atunci încep să am cu adevărat o personalitate proprie.

La început am spus că au existat Personalităţi în Dumnezeu. Acum vreau să merg mai departe. Nicăieri altundeva, în afară de Dumnezeu, nu există adevărate personalităţi. Pînă cînd nu te vei dărui pe tine însuţi Lui, tu nu vei avea un eu real. Identitatea personalităţii este de aşteptat să fie întîlnită mai mult între cei mai „naturali” oameni, nu între aceia care s-au predat lui Cristos. Ce asemănare monotonă este între toţi tiranii şi cuceritorii; ce diferenţă glorioasă este între toţi sfinţii.

Trebuie să fie o predare reală a eului. Trebuie să-1 lepezi „orbeşte”, dacă pot spune aşa. Cristos îţi va da cu adevărat o personalitate reală, dar nu trebuie să mergi la El doar de dragul acestui lucru. Cîtă vreme ceea ce te interesează este personalitatea ta, tu nu te apropii deloc de El. Primul pas este să încerci să uiţi cu totul de eul tău. Eul tău real şi nou (care este al lui Cristos şi al tău, care este al tău tocmai pentru că este al Lui) nu va apare cîtă vreme tu îl cauţi. Va apare atunci cînd îl vei căuta pe Cristos. Ţi se pare ciudat? Tu ştii câ acelaşi principiu este valabil în multe probleme cotidiene. Chiar şi în viaţa socială, tu nu vei face o impresie bună asupra oamenilor decît atunci cînd vei înceta să te gîndeşti la impresia pe care o faci asupra lor. În literatură şi în artă, nici un autor care caută cu orice preţ originalitatea nu va fi original, în timp ce dacă nu încerci decît să povesteşti adevărul (fără să-ţi pese cîtuşi de puţin de cîte ori a fost povestit în trecut), în 90% din cazuri vei deveni original fără să-ţi fi dat seama. Principiul se aplică în toate aspectele vieţii. Dăruieşte-te pe tine însuţi şi atunci vei găsi adevăratul tău eu. Pierde-ţi viaţa şi o vei salva. Supune-te la moarte — moartea ambiţiilor şi a dorinţelor tale favorite în fiecare zi şi, în final, moartea întregului tău trup: supune-te cu fiecare fibră din fiinţa ta, şi atunci vei găsi viaţa veşnică. Nu reţine nimic pentru tine. Nimic din ce păstrezi nu va rămîne cu adevărat al tău. Nimic din tine care nu a murit nu va fi înviat din morţi. Priveşte la tine însuţi şi vei descoperi în viitor numai ură, singurătate, disperare, mînie, ruină şi descompunere. Priveşte însă la Cristos şi îl vei găsi pe El, iar împreună cu El vei primi toate celelalte lucruri.

Oameni buni sau oameni noi

Domnul Isus vrea să împlinească ce a spus. Cei care se încredinţează în mîinile Lui vor deveni desăvârşiţi, aşa cum El este desăvîrşit — desăvîrşit în dragoste, în înţelepciune, în bucurie, în frumuseţe şi în nemurire. Schimbarea nu va fi terminată în viaţa aceasta, pentru că moartea este o parte importantă a tratamentului. Cît de departe merge schimbarea înainte de moarte într-unui sau altul dintre creştini este incert.

Cred că este momentul potrivit să luăm în discuţie o întrebare care a fost pusă deseori: Dacă creştinismul este adevărat, de ce nu sînt toţi creştinii în mod vizibil mai buni decît toţi necreştinii? Îndărătul acestei întrebări este ceva care este în parte rezonabil şi în parte complet nerezonabil. Partea rezonabilă este aceasta: Dacă convertirea la creştinism nu îmbunătăţeşte acţiunile exterioare ale omului — dacă el continuă să fie la fel de snob, de dispreţuitor, de invidios sau la fel de ambiţios ca şi înainte — atunci eu cred că „convertirea” lui a fost în mare măsură imaginară; dacă după convertirea iniţială cineva vrea să vadă dacă a făcut vreun progres, acesta este testul pe care trebuie să-1 aplice. Sentimente mai nobile, gînduri noi, un interes mai mare pentru „religie” nu înseamnă nimic decît dacă comportarea noastră este mai bună; tot aşa, în timpul unei boli, faptul că „te simţi mai bine” nu este de mare folos dacă termometrul continuă să arate că temperatura ta creşte. în sensul acesta, lumea din afară are dreptate să judece creştinismul prin rezultatele lui. Cristos nea spus să judecăm după rezultate. Pomul se cunoaşte după roade sau, cum spunem noi, dovada că prăjitura este bună stă în faptul că o mănînci. Cînd noi, creştinii, ne purtăm în mod nepotrivit sau nu ne comportăm bine, noi facem creştinismul neverosimil pentru lumea din afară. O lozincă din timpul războiului ne avertiza că „Vorbirea neatentă duce la pierderea de vieţi”. Este la fel de adevărat că „trăirea neatentă duce la vorbe”. Vieţile noastre trăite neglijent fac lumea să vorbească, şi noi îi dăm prilej să vorbească într-un fel care aruncă îndoieli asupra adevărului creştinismului însuşi.

Mai este încă un mod în care este nelogic pentru lumea din afară să ceară să vadă rezultate. S-ar putea ca ei să ceară nu numai ca viaţa fiecărui om să se îmbunătăţească atunci cînd devine creştin; s-ar putea ca ei să ceară ca, înainte de a crede în creştinism, să vadă întreaga lume împărţită clar în două tabere — creştini şi necreştini — şi ca toţi oamenii din prima tabără să fie, în orice moment, în mod vizibil mai buni decît toţi oamenii din tabăra a doua. Cererea aceasta este nerezonabilă pentru mai multe motive.

(1) În primul rînd, situaţia din lumea reală este mult mai complicată. Lumea nu constă din creştini 100% şi necreştini 100%. Sînt oameni (şi încă mulţi) care încetează treptat să mai fie creştini, dar cu toate acestea îşi atribuie acest nume: unii dintre ei sînt clerici. Sînt alţi oameni care devin treptat creştini, fără ca ei să se considere deja creştini. Sînt oameni care nu acceptă toată învăţătura creştină despre Cristos, dar care sînt atît de puternic atraşi de El încît ei sînt ai Lui într-un sens mult mai profund decît pot ei înţelege. Sînt oameni de alte religii care sînt călăuziţi de influenţa secretă a lui Dumnezeu ca să se concentreze asupra acelor părţi din religia lor care sînt în armonie cu creştinismul şi care astfel aparţin lui Cristos fără să o ştie. De exemplu, un budist de bună-credinţă poate fi călăuzit să se concentreze tot mai mult asupra învăţăturii budiste despre milă şi să lase pe plan secundar (deşi el poate continua să spună că crede) învăţătura budistă despre alte lucruri. S-ar putea ca mulţi păgîni buni care au trăit cu mult înainte de naşterea lui Cristos să fi fost în această situaţie. Desigur, întotdeauna au existat mulţi oameni care sînt confuzi în gîndire şi au o mulţime de crezuri amestecate de-a valma. In consecinţă, nu are rost să încerci să emiţi judecăţi în masă despre creştini sau necreştini. Poţi să compari în masă dinii şi pisicile sau bărbaţii şi femeile, deoarece în cazul lor se ştie fiecare din ce categorie face parte. De asemenea, un animal nu se transformă (treptat sau brusc) din dine în pisică. Dar cînd comparăm creştinii, în general, cu necreştinii, în general, de obicei noi nu ne gîndim la oameni reali pe care-i cunoaştem, ci numai la două idei vagi pe care ni le formăm din romane sau din ziare. Dacă vrei să compari pe un creştin rău cu un ateu bun, trebuie să te gîndeşti la două persoane reale pe care le-ai cunoscut. Dacă nu venim la un caz concret, nu facem decît să ne irosim timpul.

(2) Să presupunem că am luat un caz concret şi că acum nu vorbim despre un creştin imaginar şi despre un necreştin imaginar, ci despre doi oameni reali din cartierul nostru. Chiar şi în cazul acesta trebuie să fim atenţi să punem întrebarea corectă. Dacă creştinismul este adevărat, atunci ar trebui să fie adevărate şi următoarele: (a) Orice creştin ar trebui să fie mai bun decît dacă aceeaşi persoană nu ar fi creştină, (b)……………………………….

Det.aici

https://www.resursecrestine.ro/studii/60223/crestinismul-redus-la-esente

////////////////////////////////////

Cum a schimbat creștinismul lumea

de pr. Constantin NECULA

La editura Reîntregirea – editură a Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Alba Iulia – a apărut lucrarea lui Alvin J. Schmidt, Cum a schimbat creștinismul lumea (2018, 579 pg.). Traducerea, remarcabil echilibrată în cunoașterea terminologiei teologice și literare, este realizată de prof. dr. Cosmin Lauran, iar Cuvântul înainte aparține lui Dan Ciachir (pp. 5-7).

Autorul ne mărturisește: „Această carte este un studiu al influenței uriașe, universale pe care creștinismul a avut-o timp de două mii de ani asupra celei mai mari părți a lumii, cu precădere în Occident. Ea nu are pretenția să ofere o analiză completă sau abordare exhaustivă a nenumăratelor contribuții rezultate din viața și învățătura lui Iisus Hristos și realizate prin ucenicii Săi. Cartea de față scoate în evidență doar câteva dintre consecințele influenței profunde pe care a avut-o Hristos asupra multor aspecte ale vieții omenești. Prin urmare, sunt conștient de faptul că în fiecare capitol puteau fi aduse alte exemple. De fapt, fiecare capitol ar putea fi dezvoltat ca o carte în sine” (Introducere, p. 9).

Cleric luteran, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale profesionale ca profesor de sociologie, ne dovedește cât de mare a fost influența constructului cultural creștin – prin Hristos – în alcătuirea lumii în care trăim. Amintind de efortul realizat de D. James Kennedy și Jerry Newcombe (cartea If Jesus Had Never Been Born/ Cum ar fi arătat lumea fără Iisus?, 1994) precum și despre lucrările lui Edward Ryan ori W. E. H. Lecky și alți specialiști în istoria mentalității influențată de creștinism, Alvin J. Smith caută să evidențieze contribuțiile nenumărate – infinite în fond ca energie creatoare – ale creștinismului la tot ce înseamnă lumea de azi. A amintit, desigur și cazurile nefericite ale acestei influențe, dar a subsumat lucrarea unei idei a lui Thomas Cahill: „Trebuie să ne gândim că lancea inițială a creștinismului a aruncat idei și fapte nu numai peste secole, ci și peste întreaga lume” (p. 13).

Construcția cărții este propusă pe domenii, cu articulări interioare interesante și bine argumentate: I. Oamenii transformați de Iisus Hristos (pp. 16-63); II. Sfințirea vieții omenești (pp. 64-108); III. Creștinismul și moralitatea sexuală (pp. 109-136); IV. Libertatea și demnitatea femeilor (pp. 137-177); V. Dragoste și milă: legătura lor creștină (pp.178-212); VI. Spitalele și sistemul de sănătate: rădăcinile lor creștine (pp. 213-241); VII. Amprenta creștinismului asupra educației (pp. 242-276); VIII: Munca și libertatea economică (pp. 277-310); IX. Știința și creștinismul (pp. 310-350); X. Libertate și dreptate pentru toți (pp. 351-387); XI. Abolirea sclaviei: o realizare creștină (pp. 388-416); XII. Arta și arhitectura (pp. 417-448); XIII. Sunetul muzicii: rezonanța lui creștină (pp. 449-489); XIV. Capodopere ale literaturii: amprente creștine (pp. 490-530); XV. Alte influențe: sărbători, cuvinte, simboluri, expresii (pp. 531-568).Îmbogățită cu imagini și o iconologie adecvată demersului propus, cartea oferă un amplu răspuns întrebării Unde era Biserica atunci când… Și rămâne întrebarea deschisă: vreți să aflați contribuția Bisericii la cunoaștere, viață, lume? Cartea aceasta, frumoasă propunere de înțelegere și lectură.

https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2022/04/17/cum-a-schimbat-crestinismul-lumea/

/////////////////////////////////////

Religia care a remodelat lumea

Cartea Dominion al lui Tom Holland: Cum a transformat revoluția creștină lumea a devenit o importantă apologie a Creștinismului în zilele noastre. La patru ani de la publicare, cartea, al cărei autor simpatizează cu Creștinismul, dar nu este chiar creștin, continuă să-i ajute pe occidentalii creștini și necreștini să aprecieze rădăcinile biblice ale civilizației lor.

Recent, cartea a ajutat-o chiar și pe proeminenta atee Ayaan Hirsi Ali să se convertească la Creștinism. Istoria lui Holland nu este perfectă, dar merită să fie citită de oricine este preocupat de viitorul societății noastre, analizează The Public Discourse.

Civilizația occidentală este în mod incontestabil creștină

Teza din Dominion, ca și cea din Progress and Religion a lui Christopher Dawson, este că relatarea „progresului” de către Iluminism este un mit. Toate lucrurile cu ce se mândresc occidentalii moderni – separația politicii de religie, respectul pentru demnitatea fiecărei ființe umane și zelul de a eradica nedreptatea – își au originile nu în rațiunea seculară și în știință, ci în credința creștină.Conceptul drepturilor omului a luat naștere nu în politica revoluționară, ci în credința că omul este făcut după chipul lui Dumnezeu și că Dumnezeu a luat trup uman în Isus Hristos. Creștinii europeni i-au înrobit pe non-europeni, dar închinarea lor la Dumnezeul-om care s-a lăsat crucificat le-a împietrit atât de mult conștiința sau i-a inspirat atât de mult pe cei pe care îi oprimau să se revolte, încât sclavia și colonialismul au dispărut în cele din urmă.

De asemenea, creștinismul, nu feminismul anilor 1960, a fost cel care a ridicat statutul femeii în societate și în căsătorie.

Chiar și mișcările occidentale aparent anti-creștine sunt în mod inevitabil creștine. Secularismul nu ar fi fost posibil dacă Isus Hristos nu ar fi făcut distincția între „lucrurile lui Dumnezeu” și „lucrurile Cezarului”. Neîncrederea în miraculos a început cu uimirea creștină față de înțelepciunea naturii așa cum a creat-o Dumnezeu: de ce să căutăm intervenții extraordinare ale lui Dumnezeu pe pământ când creația însăși este suficient de miraculoasă?

Pe parcurs, Holland aduce la viață figuri ale istoriei creștine care ar putea părea interesante doar pentru academicieni: Donatiștii, Pelagius, Martin din Tours, Papa Grigore cel Mare și Elisabeta a Ungariei, toți apar dintr-o perspectivă nouă și captivantă.

De asemenea, Holland încearcă să fie scrupulos de corect față de toate părțile implicate în evenimentele pe care le relatează, ca în cazul complicatei povești a lui Galileo: după cum amintește Holland, condamnarea savantului italian de către Biserică a avut mai puțin de-a face cu dogmatismul clerical, cât cu tendința sa de a-i insulta pe alții – chiar și pe cel mai înalt apărător al său, papa – și de a se promova pe sine.

Lege versus Iubire?

Unele dintre argumentele lui Holland nu vor fi pe placul creștinilor practicanți.

În primul rând, el arată o înțelegere deficitară a opiniilor creștine tradiționale cu privire la „căsătoria” între persoane de același sex și la transgenderism. Holland spune că aceste poziții se agață de o noțiune precreștină de lege morală care nu ia în serios mesajul de iubire al Creștinismului. El urmărește această presupusă contradicție până la Sfântul Pavel, care, în timp ce propovăduia dragostea lui Dumnezeu pentru toate ființele umane, a stabilit interdicții morale absolute privind activitatea sexuală între persoane de același sex.

Dar, așa cum au subliniat creștini precum Papa Benedict al XVI-lea, nu poate exista dragoste fără adevăr. Isus i-a iertat pe păcătoși, dar le-a spus și „mergeți și nu mai păcătuiți”. Comportamentele care izvorăsc din dorințe dezordonate – cum ar fi lăcomia, pofta sau furia – dăunează atât celor care le săvârșesc, cât și celor asupra cărora sunt săvârșite. Nu îi iubim pe ceilalți dacă îi încurajăm să persiste în comportamente autodistructive.

În plus, creștinii condamnă comportamente, nu persoane. Unii neagă faptul că este posibil să condamni o acțiune fără a condamna actorul, dar atunci ar trebui să negi că persoana transcende actele sale. Acest lucru, la rândul său, ne-ar conduce la negarea liberului său arbitru și, prin urmare, a responsabilității sale pentru acțiunile sale.

Dacă Holland ar fi înțeles mai bine înțelegerea creștină a sexualității umane, poate că ar fi fost mai circumspect în descrierea păcatelor sexuale. Nu că se bucură de lipsa de castitate; într-adevăr, el subliniază pe bună dreptate că o cultură a licenței sexuale îi ajută pe cei puternici să abuzeze de cei slabi.

Mai mult decât atât, el laudă Creștinismul pentru că a eliminat cultura păgână a Romei de exploatare sexuală; și atribuie revenirea acestei culturi, așa cum este atestată de mișcarea #MeToo, declinului Creștinismului.

Creștinism fără adevăr?

Poate că slaba înțelegere a lui Holland a legăturii dintre dragoste și adevărurile morale absolute explică și sugestia sa, la sfârșitul cărții, că „adevărul” Creștinismului are mai mult de-a face cu mesajul său decât cu istoricitatea sa.

Recunoscând forța punctului de vedere al lui Nietzsche, conform căruia, dacă creștinismul este fals, atunci valorile occidentale sunt o impostură, Holland replică că „un mit … nu este o minciună”, ci „poate fi adevărat”.

El spune că valoarea Creștinismului constă mai degrabă în „îndrăzneala” sa de a crede că Dumnezeu a devenit om și a suferit o moarte oribilă; această credință, sugerează el, este ceea ce susține energia morală a Creștinismului, indiferent de adevărul său obiectiv.

Dar dacă acesta este punctul de vedere al lui Holland, Apostolul Pavel îl respinge mai bine decât a făcut-o vreodată Nietzsche:

Dacă Hristos n-a înviat, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este zadarnică…. pentru că voi sunteți încă în păcatele voastre, … și cei … care au adormit în Hristos au pierit. Dacă în Hristos avem nădejde doar în această viață, suntem dintre toți oamenii cei mai de compătimit. . . . Dacă morții nu învie, “Să mâncăm și să bem, căci mâine murim”.

Este bine să urmărim dreptatea. Dar în această lume, toți mor, chiar și cei drepți, și uneori suferă mai mult decât oricine. Dacă nu am ști că dincolo de moarte există o răsplată eternă care depășește cu mult suferințele acestei vieți, de ce am fi dispuși să îndurăm moartea și să nu trăim doar pentru plăcerile de moment?

Evanghelia Harului

De asemenea, problematic este și argumentul lui Holland potrivit căruia valorile creștine sunt „foarte specifice din punct de vedere cultural” și „nu au fost niciodată adevăruri evidente”, așa cum susținea Declarația de Independență SUA cu privire la drepturile omului și egalitate.

Dacă acest lucru este adevărat, cum de culturi necreștine precum India și Imperiul Otoman au adoptat concepții despre religie, secularitate și imoralitatea sclaviei care au pornit din creștinism, după cum povestește Holland însuși?

S-ar putea ca Creștinismul, mai degrabă decât să fi creat aceste noțiuni din start, să fi ajutat la trezirea conștiinței latente a necreștinilor cu privire la acestea? În caz contrar, s-ar putea da credit opiniei conform căreia oamenii din culturile istorice creștine nu pot discuta cu oamenii din culturile istorice necreștine până când aceștia din urmă nu se convertesc.

Unii ar putea chiar să folosească acest lucru ca o scuză pentru a „forța” convertirea (ca și cum acest lucru ar fi posibil) – fie la creștinismul tradițional, explicit, fie la creștinismul implicit al progresiștilor, al drepturilor omului laic – ca un pas necesar în răspândirea civilizației.

În schimb, în povestea creștină, deși omul nu poate cunoaște misterul vieții interioare a lui Dumnezeu fără revelație, conștiința sa nu a pierdut niciodată cunoașterea adevărului moral. Dar conștiința poate deveni confuză dacă voința se răzvrătește împotriva adevărului, implantând în om legea străină a păcatului care se războiește cu legea morală originară a naturii sale.

Harul Duhului Sfânt, pe care Isus Hristos l-a câștigat prin suferința și moartea Sa, învinge legea păcatului, smulgându-i rădăcinile și îndreptând natura pe care a stricat-o. Astfel, Harul lasă să strălucească din nou clar lumina conștiinței, dar nu transmite cunoștințe morale cu totul noi; el reînvie cunoștințele pe care omul le are deja.

Pe de o parte, nevoia de har face ca cunoașterea legii morale să fie mai dificilă decât presupune Holland în mod optimist. El crede că valorile creștine nu dau semne că vor dispărea prea curând, chiar și în Occidentul post-creștin.

Dar poate că aceste valori au rezistat doar pentru că majoritatea occidentalilor în viață – probabil cei din generația baby boom și poate chiar și copiii lor, milenialii – au fost încă botezați în har. Deși mulți poate că nu răspund la har, cel puțin au amprenta acestuia în suflet. Dar, pe măsură ce milenialii încetează să-și mai încreștineze copiii și o nouă generație crește fără nicio cunoaștere directă a harului, ce se întâmplă atunci?

Totuși, într-un alt sens, putem avea mai multă speranță decât sugerează Holland. Pentru că, dacă toată lumea, chiar și cei care nu au harul botezului, cunoaște legea morală, atunci poate că influența indirectă a harului, prin atractivitatea carității creștine, ar putea fi suficientă pentru a-i ajuta pe necreștini să recunoască acea lege în conștiința lor.

La urma urmei, acesta este modul în care creștinii antici și-au câștigat concetățenii, după cum relatează Holland, prin exemplul iubirii lor unii față de alții. Dar asta înseamnă că creștinii practicanți trebuie să răspundă mai bine la harul lor baptismal și să muncească și să se roage mai mult pentru a-i evangheliza, sau reevangheliza, pe concetățenii lor.

Faptul că Holland trece cu vederea rolul Harului în istoria creștină este surprinzător, deoarece Apostolul Pavel, pe care îl consideră originea Creștinismului, vorbește constant despre centralitatea harului în Evanghelie.

Dar poate că nu ar trebui să fim surprinși, pentru că a-l trata pe Pavel ca fiind creatorul creștinismului înseamnă a-l înțelege profund greșit pe Pavel. Pavel credea că Creștinismul nu constă în cuvinte de înțelepciune omenească, ci în Cuvântul Întrupat: „Hristos răstignit”. Propunerea Bisericii către lume nu este un program de schimbare, un set de principii sau un set de idei (deși le include pe acestea), ci o persoană – Isus, Emanuel, Dumnezeu cu noi – care a luat asupra sa carnea noastră păcătoasă și a recreat-o în botezul suferinței, morții și învierii Sale.

Puterea în unitate

Lăsând criticile la o parte, Holland le dă tuturor occidentalilor moderni – creștini sau nu – mult de gândit.

Deosebit de utilă este sugestia cărții sale că aceste conflicte din cadrul civilizației occidentale contemporane – adevăr versus iubire, lege versus spirit – sunt între filoane ale creștinismului care, după cum arată experiența trecutului, au existat cândva în armonie. Împreună au dat viață unei mari civilizații; separat, fiecare dintre ele a devenit exagerată și distructivă.

Zelul pentru reforma morală a eradicat corupția din Biserica instituțională; dar când partizanii săi au abandonat comunitatea creștină tradițională, au creat distopii politice brutale – fie că este vorba de Regatul de Muenster al anabaptiștilor radicali sau de Franța revoluționară.

Devotamentul față de libertatea și demnitatea omului a pus capăt sclaviei și rasismului, dar a degenerat în anarhie morală atunci când a fost separat de reverența față de scopul transcendent al omului. Dacă aceste filoane ar fi reunite, s-ar putea echilibra reciproc și ar putea începe o nouă primăvară a civilizației occidentale.

Relatarea lui Holland ridică, de asemenea, întrebarea dacă nu cumva ruptura dintre diferitele elemente ale civilizației creștine a avut legătură cu diviziunile din cadrul Bisericii propriu-zise. Holland îl laudă pe Papa Grigore al VII-lea pentru că a distins domeniul statului de cel al Bisericii și pentru că a impus instituțiilor publice standarde morale universale.

Dar el notează, de asemenea, că zelul lui Grigore putea fi excesiv și a dus în cele din urmă la afirmația papalității medievale (pe care numeroși părinți de frunte ai Bisericii o condamnaseră cu secole înainte) că era bine ca autoritățile civile să urmărească erezia la îndemnul Bisericii.

A fost Grigore mai predispus la astfel de excese pentru că a fost unul dintre primii papi care nu a domnit în comuniune formală cu episcopii patriarhali răsăriteni, care se separaseră de Roma cu doar douăzeci de ani înainte de pontificatul său? Dacă papii medievali ar fi trebuit să țină mai mult cont de autoritatea și de judecățile fraților lor vorbitori de limbă greacă, poate că și-ar fi afirmat propria autoritate cu mai multă prudență.

Mai mult, dacă Orientul, cu venerația sa instinctivă pentru autoritatea transcendentă a lui Dumnezeu asupra vieții oamenilor, ar fi rămas în comuniune cu Occidentul, poate că încrederea Occidentului în rațiune nu s-ar fi transformat atât de repede în secularism, nici dragostea sa pentru demnitatea umană și libertate nu ar fi degenerat în politica identitară și anarhia morală de astăzi.

Pe de altă parte, dacă creștinismul răsăritean ar fi rămas ancorat în papalitate, ar fi putut fi capabil să se apere de împărații bizantini și ruși care au transformat Biserica într-o armă a statului. Acest „cezaropapism” – inversul teocrației papale – persistă până în prezent în unele părți ale Europei de Est, secătuind Biserica de energia evanghelică și determinând-o să consimtă la politicile autocratului domnitor, indiferent cât de brutale ar fi.

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările importante pe care istoria lui Holland le ridică pentru occidentalii contemporani, fie ei creștini sau nu. Am face bine să luăm în considerare toate perspectivele pe care el le are de oferit.

Tribuna.US

https://tribuna.us/religia-care-a-remodelat-lumea/

/////////////////////////////////////

A fost creștinătatea medievală cu adevărat creștină? Recenzie de carte

De către Elijah Mvundura

Singura întâlnire consemnată între Iisus și greci a fost cu puţin înainte de răstignirea Sa.

După cum se spune în Ioan 12:20,21, câţiva greci i-au cerut lui Filip să-L vadă pe Iisus. Nu ni se spune de ce sau ce L-au întrebat, dar versetele 23-24 afirmă: „Isus le-a răspuns: «A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. »” și versetele 31, 32 adaugă: „Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi. Şi când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi..” Comentând în versetul 33, Ioan precizează: „Vorbind astfel, arăta cu ce fel de moarte avea să moară”, adică moartea pe cruce.

„Dominion: How the Christian Revolution Remade the World” („Dominaţie: Cum a reconfigurat lumea revoluţia creștină”) de Tom Holland, Basic Books, 2019, 624 de pagini.

Volum care s-a situat pe prima poziţie în categoria cărţilor de istorie a creștinismului, pe Amazon.com.

Cu siguranţă, grecii nu au înţeles răspunsul lui Iisus, pentru că nici audienţa Sa evreiască, nici ucenicii Săi nu au reușit s-o facă atunci, ucenicii înţelegându-l numai după Înviere și numai prin iluminarea Duhului Sfânt. După cum a descoperit apostolul Pavel, moartea lui Iisus pe cruce, „emblema suferinţei și a rușinii” din inima Evangheliei, era „pentru iudei este o pricină de poticnire și pentru neamuri o nebunie” (1 Corinteni 1:23).

Și totuși, în mod paradoxal, această Evanghelie, evanghelia „Dumnezeului răstignit”, atât de nepătrunsă de raţiunea grecească și de repugnabilă pentru monoteismul evreiesc – a cărei absurditate părea, într-adevăr, concepută să provoace respingerea sa universală – a luat în stăpânire Imperiul Roman și a realizat, în celebra exprimare a lui Nietzsche, cea mai mare transmutare a tuturor valorilor din istoria lumii. Povestea acestei transmutări a fost spusă de multe ori; dar Tom Holland o narează din nou în cartea sa și, așa cum au spus mulţi critici, o face într-un mod foarte interesant, arătând cum toate mișcările de reformă din istoria occidentală, până la mișcarea Me Too, sunt o înflorire a revoluţiei morale instaurate de răstignirea lui Iisus Hristos.

Ceea ce face ca repovestirea lui Holland să fie atât de interesantă este faptul că acesta se concentrează pe figuri-cheie, din antichitate până în prezent, care au imprimat valorile creștine în lume. Și figura cheie în acest proces este Pavel. „Prin predicarea întâietăţii iubirii” în relaţiile sociale și a părtinirii lui Dumnezeu pentru „cei mici și dispreţuiţi de lume” și a egalităţii tuturor în Hristos, el a răsturnat ierarhia romană și a pus creștinismul pe traiectoria sa de transformare a lumii. Holland descrie plastic imoralităţile crase și opresiunea plină de cruzime a Imperiului Roman, pentru a arăta ce practici culturale și forţe împământenite a învins creștinismul. Astfel, Augustin va putea spune în secolul al IV-lea că „toţi sunt uimiţi să vadă întreaga rasă umană gravitând către Cel Răstignit, de la împăraţi până la cerșetori”.

Citește și:

Tom Holland© Mike Rogal | Dreamstime.com

© Mike Rogal | Dreamstime.com

Creştinii şi instinctul persecuţiei (I)

Dar în partea a II-a a cărţii, Christendom (Creștinătatea), Holland notează că „radicalismul original, neliniștitor al mesajului lui Pavel fusese diluat” de realităţile sociale și politice, permiţând construirea fundamentului civilizaţiei moderne. Astfel, când Imperiul Roman s-a prăbușit în Occident, episcopii din multe orașe (de exemplu, Grigorie cel Mare la Roma) și clericii din mănăstiri au umplut vidul politic. Autorul parcurge repede această perioadă fundamentală și acoperă trei secole, din 754 până în 1076 (Evul Mediu Întunecat), în cuprinsul a 20 de pagini. Cu toate acestea, corupţia și tensiunile specifice creștinătăţii medievale, care s-au amplificat ca întindere și intensitate până când au declanșat Reforma Protestantă, dând naștere lumii noastre moderne, au proliferat în cursul Evului Mediu Întunecat.

În timpul Evului Mediu Întunecat, clericii au luat locul elitelor păgâne din vârful ierarhiei romane, biserica a moștenit pe deplin aparatul juridico-administrativ coercitiv roman și l-a legitimat cu faimoasele falsuri – Donaţia lui Constantin și Decretele false; biserica a preluat ritualuri, folclor și superstiţii magice păgâne, modificând radical credinţa și viaţa creștină. Holland trece cu vederea toate aceste schimbări radicale; totuși, adresează întrebarea dacă societatea medievală era creștină. Așa cum au susţinut unii medievaliști, textele medievale arată că, în afara elitei clericale minoritare, marea masă a poporului medieval „în cel mai bun caz a fost doar superficial creștinată; credinţa și practica creștină s-au impus cu adevărat în rândul populaţiilor europene în timpul Reformei și al Contrareformei.”

Cu siguranţă, concluzia că societatea medievală era „superficial creștină” a fost formulată mai întâi de unii creștini medievali, de așa-numiţii eretici. Într-adevăr, așa cum remarcă Holland însuși, „acuzaţia ereticilor” era în mod obișnuit aceeași: acei preoţi nedemni erau pătaţi, corupţi; nu erau cu adevărat creștini”. Cu toate acestea, indiferent de această acuzaţie corectă din punct de vedere teologic, Holland scrie că, din punctul de vedere al clericilor medievali, „erezia trebuia eliminată”. El chiar adoptă limbajul lor acuzator: „Marele șarpe al ereziei… începuse să dea iarăși din coadă.” Dar, din punct de vedere teologic, acest lucru este greșit și, „din punct de vedere istoric, este evident fals”, așa cum a subliniat R. I. Moore în The Origins of European Dissent (Originile disensiunilor europene).

Citește și:

© Ieva Zemite | Dreamstime.com

Creştinii şi instinctul persecuţiei (III): Dragoste complicată

Ortodoxia nu a domnit niciodată necontestată. Reproșurile, protestele, disidenţa, critica sunt înscrise în ADN-ul credinţei biblice. Chiar acuzaţiile de a fi reprezentanţi divini nevrednici, de depravare și ipocrizie pe care ereticii le-au adus clericilor medievali, profeţii și Iisus le-au exprimat la adresa liderilor religioși din zilele lor. În Marcu 7: 6-8 NTR, Iisus a spus: „Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este scris: «Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor!» Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor!”

Această acuzaţie de renunţare la poruncile lui Dumnezeu și de propagare a tradiţiilor omenești trebuie să fie îndreptată și către papalitatea medievală. Pentru că, așa cum a remarcat Moore în mod corect în The Formation of a Persecuting Society (Formarea unei societăţi persecutoare), „cei care au negat necesitatea botezului copiilor, sacralitatea căsătoriei, necesitatea de mijlocire pentru sufletele din Purgatoriu, participarea regulată la slujbă și mărturisirea păcatelor la preot nu s-au răzvrătit împotriva tiparelor ancestrale de credinţă și practică. Oricare ar fi teologia în discuţie, aceste aspecte au fost inovaţii în viaţa de zi cu zi a credincioșilor care, de-a lungul perioadei respective [secolul al XI-lea], au fost treptat impuse preoţimii și turmei de credincioși de către… papalitate.”

Neînţelegând inovaţiile religioase, Holland a ratat semnificaţia reală a inovaţiilor papale: faptul că „au renunţat la poruncile lui Dumnezeu” și la Evanghelie.

Holland nu menţionează în mod specific aceste inovaţii religioase, dar observă că „ambiţiile lui Grigore al VII-lea pentru poziţia de papă aveau, la momentul respectiv, un caracter original. [În loc să se ţină de canoanele conciliilor bisericești]… era mai mult decât pregătit să introducă inovaţii proprii.” Neînţelegând inovaţiile religioase, Holland a ratat semnificaţia reală a inovaţiilor papale: faptul că „au renunţat la poruncile lui Dumnezeu” și la Evanghelie. Ca atare, acuzaţiile de erezie se aplică de fapt papalităţii. La urma urmei, doctrinele celor condamnaţi la erezie, așa cum a remarcat Moore, „au echivalat cu o simplă aderenţă literală la preceptele Noului Testament, în special la Evanghelii și la Faptele apostolilor, care i-au făcut sceptici cu privire la unele dintre învăţăturile și ideile bisericii.”

Iar afirmaţiile făcute de Grigore al VII-lea în Dictatus Papae sunt radicale și eretice. Pentru a cita doar patru: „toţi prinţii vor săruta doar picioarele Papei” – îngerii au refuzat închinarea umană (Apocalipsa 19:10). „Doar numele lui [al papei] va fi rostit în biserici” – Iisus a fost înlocuit. Poate „numi împăraţi” – numai Dumnezeu poate numi sau desemna regi (Daniel 2:21) și, respectiv, „Biserica romană nu a greșit niciodată. Nici nu va greși, până în eternitate” – epistolele apostolice ale lui Pavel și scrisorile către cele șapte biserici din cartea Apocalipsei arată că biserica poate greși. A spune contrariul înseamnă arogarea unui atribut – infailibilitatea – care este rezervat exclusiv lui Dumnezeu. Într-adevăr, niciun rege, preot, profet sau apostol nu a pretins vreodată în Biblie supremaţia universală în religie și în politică revendicată de Dictatus Papae. Aceasta Îi aparţine numai lui Dumnezeu.

Holland îl numește pe Grigore al VII-lea reformator, în sensul că ar fi pus Occidentul „pe o traiectorie distinctă”, eliberând biserica de sub controlul Imperiului, ceea ce a dus la „distincţia dintre religio și saeculum, între sacru și profan”. Evident, acest lucru este fals. Istoria arată clar că scopul papalităţii medievale era supremaţia atât în ceea ce privește religio, cât și în saeculum. Așa cum a observat Miri Rubin, reformele papale din secolul al XI-lea, cu Euharistia în centru, au fost impuse agresiv „într-o perioadă în care papii încercau să își exercite pretenţiile de primat și universalitate, împotriva puterilor politice regionale și a formelor liturgice locale”. Iar rezultatul a fost un sistem sacramental atotcuprinzător, care amesteca religio și saeculum, sacrul și profanul, naturalul și supranaturalul, cu alte cuvinte, un univers fascinant.

Citește și:

© James Steidl | Dreamstime.com

Creştinii şi instinctul persecuţiei (V): Reformă, toleranţă şi persecuţie

Holland aclamă în mod necritic „miracolele” și ritualurile care au susţinut supremaţia papală și au generat acest univers fascinant. Dar, din punct de vedere biblic, un asemenea univers este o deformare. „Hristos nu i-a fermecat pe oameni”, observă W. H. Auden, „El le-a cerut să creadă în El”. „Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”, a spus Iisus în Ioan 20:29. Într-adevăr, ca religie a cărţii, creștinismul este conceput intrinsec pentru a declanșa o despărţire de tărâmul aparenţelor. Cititul este o activitate solitară. Îl înstrăinează, îl detașează de lumea exterioară, îl transportă pe om din lume în cadrul cărţii. În cazul Bibliei, care, citită, crezută și trăită, ne transportă interior sau spiritual în „trupul lui Hristos”; schimbă radical viaţa cuiva în raport cu lumea, astfel încât cineva să fie în lume, dar „nu din lume” (Ioan 17:16).

În termeni pur structurali, „a nu fi din lume” sau a fi „în Hristos” (Romani 8:1) implică distincţii între sacru și profan, natural și supranatural, religios și politic, întrucât „toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5:19), „șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9). Iar esenţa diferenţelor care se impun constă în protejarea împotriva înșelăciunii de a-l confunda pe Satana, „prinţul acestei lumi” (Ioan 16:11), cu adevăratul Dumnezeu. „Căci Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14).

Și împotriva înșelăciunilor și a tertipurilor diavolului, așa cum a arătat Iisus în cadrul celor trei ispitiri, protecţia vine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar într-o altă optică deformată semnificativ, creștinătatea medievală a mutat protecţia dinspre Cuvântul lui Dumnezeu către acţiunea rituală a preotului: se spune că diavolul este alergic la apa sfinţită, că se teme de semnul crucii. Înfrumuseţată prin artă, dramă și liturghie, această ritualizare a produs o reprezentare a diavolului în același timp comică și monstruoasă. Printr-o ironie care a scăpat neobservată, această ritualizare a mers mână în mână cu demonizarea evreilor și ereticilor, acuzaţi că s-ar afla în relaţie cu diavolul pentru a distruge societatea creștină prin toate mijloacele diabolice posibile și, prin urmare, trebuiau exterminaţi.

Și exterminatorii, sau „pelerinii războinici”, așa cum îi numește cu nonșalanţă Holland, erau „bine adaptaţi la ambiţiile papalităţii”, a adăugat el într-o secţiune subintitulată „Un război mare și sfânt”. Dar, în mod ciudat, acesta nu a observat că în Noul Testament războiul dintre bine și rău, Hristos și Satana este spiritual, un război purtat în inimă. „Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti.” (Efeseni 6:12, NTR). De aceea, „Noi, deşi trăim în fire, nu ne luptăm potrivit cu firea.” (2 Corinteni 10:3, NTR). Cu alte cuvinte, a lupta cu „armele lumii” împotriva „cărnii și sângelui” este o deformare diabolică a Evangheliei. Un astfel de război nu este nici sfânt, nici creștin. „Strict vorbind, acest lucru intră sub incidenţa… păgânismului, pentru că, din moment ce Evanghelia nu instituie niciodată o religie naţională, războiul sfânt este imposibil de purtat în rândul creștinilor”, după cum a remarcat Rousseau, pe bună dreptate.

Într-adevăr, militantismul papalităţii medievale este o moștenire romană. Faimoasa remarcă a lui Thomas Hobbes că „papalitatea nu este alta decât fantoma decedatului Imperiu roman, tronând încoronată pe mormântul acestuia” nu a fost o simplă glumă. La urma urmei, papa și-a asumat titlul de mare preot roman: Pontifex Maximus. Și Holland însuși notează cum „curtea papală, ca un ecou al clădirii unde se întrunea altădată Senatul roman, era cunoscută sub numele de Curia. Cu toate acestea, papa nu era Cezarul”, spune el. Adevărat. Dar, printr-o negare evidentă a Cuvântului lui Hristos (Matei 22:21), episcopul Romei a integrat papalităţii aspectele caracteristice și Cezarului, și lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el s-a numit în continuare „episcopul lui Hristos”, chiar în timp ce deforma Biserica, „trupul lui Hristos”, corupând-o prin militantism și fanatism politic.

Într-adevăr, așa cum a remarcat Holland însuși, „biserica ce tocmai ieșise din reformarea gregoriană era o instituţie de un tip care nu mai fusese până atunci.” A fost, a spus el, „un paradox suprem: faptul că biserica, făcându-se liberă de secularism, devenise ea însăși stat. Și încă un stat foarte nou.” Dar, în ciuda acestei noutăţi, Holland urmărește situaţia în mod ironic, revenind „înapoi la… Pavel… cea mai sigură bază pentru pretenţia papalităţii la autoritate universală”, și chiar afirmă: „Ordinea definită de biserica romană era una care se declara în mod conștient împotriva obiceiurilor primordiale înrădăcinate în inima păgânismului”. Dar, din nou, din punct de vedere istoric, acest lucru este evident fals. Holland ar fi trebuit să consulte lucrările lui Peter Brown și Ramsay MacMullen, distinși istorici ai Antichităţii târzii.

Despre păgânism aceștia au arătat în mod concludent că „triumful bisericii nu a fost unul de ștergere, ci de îmbrăţișare și asimilare lărgită a sa”.

Această îmbrăţișare și asimilare a elementelor păgâne – grecești, romane și germanice – este de o importanţă vitală, deoarece, așa cum a arătat Jean Seznec, a asigurat „supravieţuirea zeilor păgâni”, o supravieţuire pe care Nietzsche a remarcat-o și celebrat-o cu bucurie, ca fiind „atât de diabolic divină”, fiindcă „creștinismul ar fi fost astfel abolit!”, numai pentru ca apoi, să adauge cu tristeţe: „Luther s-a dus la Roma”. Dar el trece cu vederea „teologia crucii” a lui Luther, ceea ce este, într-adevăr, o neglijenţă ciudată, având în vedere că pe coperta cărţii lui Holland apare o imagine impunătoare a lui Hristos pe cruce și volumul începe cu o descriere plastică a răstignirii ca metodă de execuţie.

Dar după aceea crucea dispare din Dominion. Holland nu explică niciodată cu exactitate cum a transformat lumea. Și asta pentru că explică totul materialist, în termeni de evenimente concrete, idei sau indivizi unici. Acţiunea Duhului Sfânt, atât de importantă în creștinismul Noului Testament, este neobservată. Dacă ar fi fost observată, Dominion ar fi fost o carte foarte diferită. Căci prin Duhul Sfânt, primii creștini l-au experimentat pe Hristos înviat și i-au imitat smerenia și dragostea jertfitoare de sine, întruchipată de moartea Sa pe cruce. Din nou, prin puterea de susţinere a Duhului Sfânt, martirii au suportat persecuţia și moartea în Imperiul Roman. „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12).

Prin puterea de susţinere a Duhului Sfânt, martirii au suportat persecuţia și moartea în Imperiul Roman.

Dacă Holland ar fi surprins revoluţia creștină din perspectiva experienţei crucii, ar fi urmărit traiectoria descrisă de la martiri, trecând prin eretici, până la „teologia crucii” a lui Luther, în loc să o ia de la Constantin, episcop al Romei, până la papalitatea medievală. Cu siguranţă, Iisus Însuși a trasat o linie stacojie, „de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia” (Luca 11:51) și a prezis, în Ioan 16:2, că „va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu ”și a avertizat: „Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veţi cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?”(Matei 7:15,16). Iar rodul papilor medievali – avariţie, venalitate, sete de putere, imoralitate, arderea pe rug a ereticilor, antisemitism, cruciade, Inchiziţie, religie magică – se potrivește cu imaginea „lupilor răpitori” invocată de Iisus.

„Exerciţiul forţei este contrar principiilor guvernării lui Dumnezeu; El dorește doar slujba iubirii; iar iubirea nu poate fi comandată; nu poate fi câștigat prin forţă sau autoritate.” Un „adevăr” care trebuie să folosească violenţa pentru a-și asigura existenţa nu poate fi adevăr. Mai degrabă adevărul care mișcă soarele și stelele este acela atât de sigur de puterea sa încât refuză să o impună… cu forţa. Se bazează, mai degrabă, pe activitatea susţinută, lentă și aparent nerecunoscută a unui martor, un martor prin care se va impune chiar și într-o lume fragmentată și violentă.”

Acest martor, încadrabil în „teologia crucii” și exprimat prin mărturisirea autoacuzatoare: „sunt un păcătos” și prin angajamentul de a lupta împotriva răului din viaţa cuiva, reprezintă esenţa revoluţiei morale creștine. Tocmai întorcând spre sine degetul acuzator care fusese iniţial îndreptat spre altul, mărturisirea a generat ceea ce teologul Krister Stendahl a numit „conștiinţa introspectivă a Occidentului” și astfel a spulberat „mecanismul ţapului ispășitor”, practica umană primordială, universală de a se pune pe sine într-o lumină favorabilă acuzându-i în mod fals pe alţii. A constituit o abatere radicală de la „calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi” (Iov 22:15), atât de radicală încât Pavel a spus că nu poate însemna decât moarte și o viaţă nouă. Căci „știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El” (Romani 6: 6), pentru că „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).

„Exerciţiul forţei este contrar principiilor guvernării lui Dumnezeu; El dorește doar slujba iubirii; iar iubirea nu poate fi comandată.”

Oamenii se sinucid în multe feluri, dar niciodată prin răstignire. Acest lucru trebuie să fie făcut de altcineva. „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh” (Ioan 3:6). Din punct de vedere spiritual, imposibilitatea de a se răstigni pe sine și de a se naște la o viaţă nouă sau, altfel spus, abilitatea exclusiv a lui Dumnezeu de a o face este ceea ce surprinde crezul protestant sola gratia, „numai prin har”. Tocmai acest „numai harul” a suscitat mânia papalităţii medievale, deoarece exclude toate adăugirile sacramental-liturgice și platonic-aristotelice la Evanghelie, pe care s-au bazat puterea și autoritatea omenească. Pe scurt, mânia a fost motivată politic.

Într-adevăr, politica este semnul Contrareformei și al papalităţii moderne. „Oricare ar fi diferenţele doctrinare, cea structurală rămâne implacabilă. La fel ca înainte de Luther, Roma încă face politică și pretinde o dominaţie laică și spirituală… o biserică stat și un stat biserică”, așa cum am remarcat deseori. Să nu uităm, acest amalgam necreștin a fost ţinta specifică a strigătului de revoltă al lui Voltaire Ecrasez l’infame („Zdrobiţi infamia!”) și, de asemenea, al anticlericalismului, ateismului radical și al Revoluţiei Franceze anticreștine, care a ridicat lumea modernă împotriva creștinismului, chiar dacă acesta este încă, în cuvintele lui Holland, „complet saturat de concepte și supoziţii creștine”.

Acest paradox al lumii noastre moderne – cu rădăcini creștine, dar fiind totuși o cultură laică și necreștină – ocupă ultima parte a cărţii. Egalitatea, libertatea, iubirea, justiţia socială, demnitatea umană, preocuparea faţă de victime și de cei defavorizaţi – toate aceste valori care au animat revoluţiile moderne și mișcările de reformă sunt roade ale Evangheliei, așa cum a arătat pe bună dreptate Holland. Dar se bazează pe puterea și raţiunea umană de a aduce schimbări și de a institui perfecţiunea, la fel cum creștinătatea medievală a avut încredere în sacramente. De aceea, toţi au eșuat catastrofal. După cum a spus Isus: „Despărţiţi de mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5).

Acest „nimic”, care necesită numai credinţă, deoarece pe cruce Iisus a făcut totul, este foarte jignitor pentru mândria umană. Într-adevăr, chiar și cei care au acceptat de la bun început Evanghelia au fost deranjaţi de „pricina de poticnire a crucii” (Galateni 5:11). S-au retras din faţa acesteia, au căutat să tempereze insuportabila tăgăduire de sine și umilinţa pe care le cerea. Într-un fel, istoria creștinismului este o istorie a temperării, diluării sau eliminării directe a „pricinii de poticnire a crucii”. Aici, protestantismul este la fel de vinovat precum catolicismul. Înlăturarea „pricinii de poticnire a crucii” este ceea ce a făcut ca valorile și ideile creștine să devină artefacte culturale în construirea civilizaţiei occidentale.

Dar un creștinism fără „pricina de poticnire a crucii” nu este creștinism. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum ar reacţiona creștinismul modern la o altă recuperare a „teologiei crucii”.

Elijah Mvundura trăiește în Calgary, Alberta, Canada. Are studii superioare în istorie economică, istorie europeană și educaţie.

Footnotes

[1]„John Van Engen, «The Christian Middle Ages as an Historiographical Problem», American Historical Review 91, nr. 3, iun. 1986, p. 521.”

[2]„R. I. Moore, The Origins of European Dissent, Blackwell Publishers, Basel, Elveţia, 1985, p. 3.”

[3]„R. I. Moore, The Formation of Persecuting Society, Blackwell Publishers, Basel, Elveţia, 1987, p. 71.”

[4]„Ibidem, p. 17.”

[5]„Miri Rubin, Corpus Christi: The Eucharist in Late Medieval Culture, Cambridge University Press, 1991, p. 12.”

[6]„W. H. Auden, A Certain World: A Commonplace Book, Viking Press, New York, 1970, p. 150.”

[7]„Jean-Jacques Rousseau, The Social Contract, Maurice Cranston, editor, Penguin Books, New York, 1968, p. 185.”

[8]„Thomas Hobbes, Leviathan, Michael Oakeshott, editor, Simon & Schuster, New York, 1962, p. 543.”

[9]„Ramsay MacMullen, Christianity and Paganism in the Fourth and Eighth Centuries, Yale University Press, New Haven, Conn., 1997, p. 159.”

[10]„Jean Seznec, The Survival of the Pagan Gods: The Mythological Tradition and Its Place in Renaissance Humanism and Art, Princeton University Press, 1981.”

[11]„Friedrich Nietzsche, Twilight of the Idols/Antichrist, trad. R. J. Hollingdale, Penguin Books, New York, 1968, p. 194, 197.”

[12]„Ellen G. White, The Desire of Ages, Pacific Press Publishing Association, Mountain View, California, 1898, 1940, p. 22.”

[13]„Stanley Hauerwas, The Peaceable Kingdom: A Primer in Christian Ethics, University of Notre Dame, 1983, p. 15.”

[14]„Lincoln E. Steed, «Future Shock», Liberty, nov./dec. 2017, p. 2. ”.

https://semneletimpului.ro/religie/ateism/si-daca-nu-am-nevoie-de-dumnezeu.html

//////////////////////////////////////

Şi dacă nu am nevoie de Dumnezeu?

De către Nicu Butoi – 15 februarie 2025

Mult mai cumplită decât persecuţiile, ideologiile şi păgânismul militant la un loc ar putea fi forţa ascunsă în spatele expresiei aparent inofensive: „Nu ai nevoie de Dumnezeu!”

„Nu ai nevoie de Dumnezeu!” a devenit un fel de emblemă a progresului, a maturităţii şi a superiorităţii. Expresia capătă putere asupra minţii omului şi devine, pe neobservate, un subtil proces de deconstruire a gândirii (la fel operează pofta şi ura). Mai devreme sau mai târziu, ideea aceasta exprimată şoptit se va face trup şi va trăi, alimentând mândria şi aroganţa care cresc în minte precum buruienile. De aceea, „nu ai/am nevoie de Dumnezeu” a dat lumii credinţei una dintre cele mai devastatoare lovituri din istoria existenţei ei, nu vărsând sânge, ci producând indiferenţă.

În faţa expresiei „nu ai voie să…” omul adoptă imediat o poziţie de rezistenţă. Când însă i se spune: „Nu ai nevoie de…”, mândria lui este activată foarte subtil: „Tu eşti atât de mare şi de important, încât nu ai nevoie de aşa ceva…” Credinţa în Dumnezeu este pentru copiii cărora le este frică de întunerec, susţine Dawkins. Ideea de Dumnezeu, care a avut sens într-o anumită perioadă sau situaţie a vieţii, a încetat să mai aibă sens într-o altă situaţie sau perioadă. Hawking afirma ilustrativ că omul nu mai are nevoie de Dumnezeu ca să înţeleagă universul.

Pe fundalul mândriei astfel stimulate, mintea cedează adesea aproape fără luptă. Ca în povestea în care părintele îi spune fiului său care se pregătea să ia a doua piersică: „Nu e cazul. Toate au acelaşi gust şi un băiat ca tine nu se coboară până la rutina aceasta.” Băiatul a rămas descumpănit şi nu a încercat să mai ia o altă piersică, de teamă să nu cadă în rutina degradantă.

Greşelile din ochii noştri

Primul viciu al expresiei „nu ai/am nevoie de Dumnezeu!” este legat de conţinutul ei şi de statutul lui Dumnezeu şi al omului. Omul poate spune „nu am nevoie de ceva”, pentru că obiectele există ca să servească scopurilor pentru care le folosim. Când un om spune: „Nu am nevoie de cineva”, vorbeşte despre celălalt ca despre un obiect. Existenţa lui Dumnezeu nu este justificată de nevoia vreunuia dintre noi de El. El există şi prin acest simplu fapt, independent de nevoile autopercepute, omul este pus să aleagă cum se va raporta la Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă un om afirmă că nu are nevoie de Dumnezeu, se neagă pe sine, ca un copil care i-ar spune mamei sau tatălui: „Nu am nevoie de tine.” Se poate să nu ai nevoie de părinţi pentru împlinirea scopurilor tale de un fel sau altul. Dar dincolo de această perspectivă funcţională şi simplistă, existenţa oricărui individ este derivată din existenţa părinţilor lui. De la ei are deci viaţa şi, în plus, orice ar fi un copil şi oriunde s-ar afla, părinţii sunt şi vor rămâne pe veci parte din ceea ce înseamnă el. Dumnezeu nu e ceva de care ne folosim sau nu. Dumnezeu este Cineva prin care existăm.

Greşeala nu se comite deci când cineva spune: „Nu am nevoie de Dumnezeu!”, ci s-a comis atunci când omul a început să creadă că Dumnezeu este ceva de care „are sau nu nevoie”, că El este acolo ca să împlinească o „nevoie“ şi că atunci când lipsa respectivă dispare, nu mai este nevoie de El. Dumnezeu nu este ceva de folosit, ci este izvorul continuu al fiinţei noastre. „Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: «Suntem din neamul lui…»” (Faptele apostolilor 17:28), striga Pavel.

Adevărul din spatele cuvintelor

Nebunia expresiei „nu am nevoie de Dumnezeu!” („Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»” – Psalmii 14:1) rezultă şi din faptul că reperul oricărei măsurători este întotdeauna exterior, în timp ce omul care crede că nu „nu are nevoie de Dumnezeu!” spune, de fapt: „Mă măsor cu mine însumi, nu îmi conduc barca vieţii nici după stele, nici după vreun alt instrument, ci după cum cred eu că trebuie. Vreau să-L înlocuiesc pe Dumnezeul creştin cu un altul, fie că este cineva sau ceva conform cu dorinţele mele.” În realitate, omul nu-L înlocuieşte pe Dumnezeu cu ceva sau cu cineva, ci cu propria fiinţă şi gândire. El însuşi devine dumnezeu pentru sine. „Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!“ (Habacuc 1:11)

Este vorba, fără îndoială, de înlocuirea lui Dumnezeu şi nicidecum de renunţarea la El, aceasta fiind exclusă prin chiar natura fiinţei umane. Ideea de Dumnezeu este legată fundamental de ideea de creaţie, de existenţă. Cum omul nu poate fi creaţia lui însuşi, el este şi va rămâne, în mod esenţial, un rezultat, şi nu o cauză.

Proba efectelor

Cuvintele „nu am nevoie de Dumnezeu!”, în timp ce pot fi rezultatul diverşilor factori, sunt, în acelaşi timp, fără îndoială, expresia unei dorinţe şi a unui impuls de schimbare. Tendinţa de a căuta schimbarea este naturală şi pozitivă în sine, însă este condiţionată de natura, obiectul şi obiectivul ei. S-a dovedit pe vreo cale, cumva, că renunţarea la Dumnezeu şi înlocuirea Lui cu ceva sau cineva, indiferent de factorii care le cauzează, sunt spre binele, fericirea şi progresul omului şi ale omenirii? Au produs epocile păgânismului negru, ale idolatriei sau ale societăţilor ateiste superioare opere şi realizări care să ducă la înălţarea omenirii? Se află omul care s-a făcut pe sine însuşi dumnezeu într-o pozitie mai promiţătoare faţă de poziţia pe care i-o oferă teoria evoluţiei vieţii pe pământ?

Să aruncăm o privire în lumea noastră, aşa cum arată azi, în lumina deciziilor luate fără Dumnezeul de care spune că nu mai are nevoie. Primul afectat este adevărul. Odată ce Dumnezeu a fost înlocuit cu altceva sau cu altcineva, iar omul s-a făcut pe sine dumnezeu, se ridică întrebarea: Ne bucurăm de o măsură mai mare de adevăr? Am reuşit să găsim o definiţie a adevărului superioară celei pe care a dat-o Iisus când a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6)? Petre Ţuţea credea că fără Dumnezeu şi fără eternitate nu putem vorbi de adevăr pentru că nu avem o referinţă universală şi nici timpul necesar dezvoltării lui complete. Câtă dreptate a avut acest profet dispreţuit în patria lui. Cine sau ce poate înlocui Absolutul şi, fără existenţa Lui, cine mai poate şti de unde vine, încotro se duce şi cu ce rost se află aici? Dacă este amputat gândul veşniciei, cine mai poate scăpa din nisipul mişcător al timpului? Primul efect pe care l-a resimţit generaţia noastră, care nu duce lipsă de Dumnezeu, a fost pierderea definiţiilor. „Şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt şi mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.” (Isaia 59:14) Omul nu mai ştie exact ce înseamnă că este om, valorile au dispărut, înghiţite de mocirla localului, temporalului şi individualului. Moralitatea a pierdut orice fel de ghidaj şi direcţie. Legăturile sociale – familie, naţiune, societate, biserică – au fost desprinse de la ţărm şi trimise în larg, la discreţia valurilor şi fără niciun fel de reper. Omul, cu suficienţa lui de sine, a devenit el însuşi măsura lucrurilor, şi astfel a pierdut orice măsură. Limita spre care tinde decăderea morală este a ruinei şi nefiinţei. În ochii lui, lucrurile, fenomenele şi procesele au pierdut raportarea la absolut, unul bine definit şi stabilit. Vaste sectoare ale omenirii şi, din profundă nefericire, printre ele sunt şi ale bisericii, au împrumutat limbajul demonilor – „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Iisuse din Nazaret?“ (Luca 4:34) –, sperând că totuşi rezultatul va fi diferit. (Cazul bisericii Laodiceea este exemplul tipic.) Din nefericire, sau din fericire, aceiaşi factori, prin aceeaşi operaţie, vor duce întotdeauna la acelaşi rezultat.

Aşadar, e adevărat că omul nu are nevoie de Dumnezeu? Dacă acesta este un adevăr, iar adevărul îl face pe om liber, trebuie demonstrat că omul fără Dumnezeu e liber. Nu-l întrebaţi pe el, ci întrebaţi viaţa lui. Dacă nu este liber, concluzia logică şi imediată este că lucrul cu care L-a înlocuit pe Dumnezeu nu este adevărat. De teamă să nu obţină un răspuns nedorit, omul care-L abandonează pe Dumnezeu nu-şi pune aceste întrebări. Şi chiar şi când răspunsul vine din toate direcţiile, omul continuă să fie în negare.

Contra curentului

E vreo cale de scăpare din acest vârtej? Cine ar putea rezolva dosarul omului care nu are nevoie de Dumnezeu? „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi“ (Ioan 8:32), a spus Iisus de-a lungul şi de-a latul creaţiei şi timpului. Dacă am percepe corect gravitatea problemei, am trăi textul din Apocalipsa: „Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.” (Apocalipsa 5:4) În acelaşi capitol, scena se schimbă dramatic: „Şi unul din bătrâni mi-a zis: «Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.” (Apocalipsa 5:5) Simpla apropiere a lui Iisus, simpla menţionare a numelui Său îl face pe demon să exclame: „Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” (Luca 4:34) „Iisus l-a certat şi i-a zis: «Taci şi ieşi afară din omul acesta!» Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.” (Luca 4:35)

Autoînşelare

E adevărat că, prin renunţare, omul trăieşte o viaţă fără Dumnezeu? Ce putem deveni noi despărţiţi de Dumnezeu? Cu care alt Dumnezeu va mai fi omul om? Înseamnă asta cumva că ilustraţia lui Petru, cu întoarcerea la noroi şi la vomă („Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: «Câinele s-a întors la ce vărsase» şi «scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă».“ – 2 Petru 2:22), este adevărată? Este clar că noi cunoaştem puţină istorie şi, tragic, puţinul pe care-l cunoaştem îl distorsionăm şi îl ignorăm. De aici suntem declaraţi repetenţi, adică trimişi să repetăm istoria. Este clar că expresia „nu am nevoie de Dumnezeu!“ nu reflectă adevărul. Omul nu există fără noţiunea de „dumnezeu”, într-o formă sau alta. Cuvintele acestea spun, de fapt: „Nu am nevoie de acest Dumnezeu al religiei creştine, aşa cum, mai mult sau mai puţin, L-a înţeles ea de la Iisus. Mă feresc să ridic braţele în sus dintr-o «oroare sfântă» în faţa acestui «potop de desfrâu» şi, în loc să mă întreb de ce s-a stricat carnea, aleg să îmi privesc faţa în oglindă şi să mă întreb: «Unde a fost sarea?»” (John Stott). Răspunsul la această întrebare îl dă Solveig Anna Boasdottir, profesoară la Facultatea de Teologie şi Studii Religioase din cadrul Universităţii din Islanda. Printre rezultatele studiilor ei se numără următoarele aspecte: 46% din tânăra generaţie încă se consideră creştină, dar niciunul dintre ei nu crede că Dumnezeu a făcut pământul. „Teoriile ştiinţifice se bucură de o largă acceptare în rândul generaţiilor de toate vârstele, dar lucrul acesta nu a dus neapărat la pierderea credinţei în Dumnezeu“, spune Boasdottir. Preoţii (luterani), afirmă raportul, au discutat fenomenul pe larg pe Facebook, dar, „După câte am văzut, ei (preoţii) nu sunt surprinşi, şi cu atât mai puţin şocaţi.” Întrebarea: „Unde a fost sarea?” primeşte deci un răspuns clar nu numai în dreptul clerului, ci şi al nostru, al tuturor.

Având în vedere roadele şi rezultatele afirmaţiei: „Nu am nevoie de Dumnezeu!”, ne dăm seama că ea nu mai este o expresie a dorinţei de schimbare şi de evoluţie, ci este, de fapt, corpul delict al tragediei umane, constituie autoincriminarea omului. Avem de-a face cu legea semănatului şi seceratului, fie că e vorba de un individ, fie că e vorba de o societate sau de istoria însăşi. Acesta este capul de acuzare în înfiorătorul dosar al naufragiului societăţii umane.

Răspuns pentru ultimul „de ce?”

Atunci când aud: „Nu am sau nu mai am nevoie de Dumnezeu!”, simt îndemnul să repet întrebarea pastorului către tânăra care tocmai renunţase la credinţa în Dumnezeu: „În care Dumnezeu nu mai crezi?” Ea a răspuns: „În Dumnezeul iadului, al cataclismelor naturale şi umane, al suferinţei şi al morţii…” „Nici eu nu cred în acesta“, a spus pastorul. Aşadar, „de care Dumnezeu nu mai ai nevoie”? De Cel de care ai avut nevoie cândva şi la care vei fi gata să alergi îndată ce reeditezi acel cândva? Când ai avut nevoie de Dumnezeu, de ce ai avut nevoie de El, care au fost motivele tale, şi acum, când nu mai ai nevoie, care îţi sunt raţiunile? Pare simplu să zici: „Nu mai am nevoie de Dumnezeu!”, dar, de fapt, nu este simplu deloc. Tocmai mi-a spus un prieten: „Dacă ştiam ce înseamnă să divorţezi, în viaţa mea nu aş fi urcat treptele tribunalului!” Şi renunţarea la Dumnezeu se petrece tot pe treptele unui tribunal, cu mult mai real decât cel din centrul oraşului. Este vorba de tribunalul conştiinţei. Fiinţa ta te acuză de cea mai odioasă crimă de care eşti capabil împotriva ei: „Vai de ei, pentru că fug de Mine! Pieirea vine peste ei, pentru că nu-Mi sunt credincioşi! Aş vrea să-i scap, dar ei spun minciuni împotriva Mea!“ (Osea 7:13) Sau: „Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te putea ajuta.“ (Osea 13:9) Ce fel de explicaţie îi vei putea da vreodată fiinţei tale? Niciodată ea nu va înţelege pentru ce ai comis această crimă odioasă împotriva ei, după cum nici copiii nu vor primi, niciodată, niciun fel de motive pentru justificarea divorţului părinţilor. Sufletul le rămâne sfâşiat, ca un călător singuratic pe peronul pustiu al gării. Ce vei spune la bara de judecată a tribunalului conştiinţei tale? Ţi-a fost fiinţa ta cel mai cumplit duşman, ca să comiţi împotriva ei cea mai haină crimă pe care o poate comite cineva împotriva propriului suflet? Greu de crezut aşa ceva. Mai degrabă cred că acesta este un act de gravă iresponsabilitate şi de suprem egoism, cred că este vorba, mai curând, de superficialitate decât de sadism.

Am văzut oameni stând în faţa altor oameni fără să aibă niciun răspuns la întrebarea acestora: „De ce?” Recent, am văzut la ştiri un asistent medical împuşcat pe stradă de către un poliţist. A fost împuşcat pe când era întins la pământ, cu mainile ridicate în sus, total dezarmat. Victima a supravieţuit ca să-l întrebe pe agressor: „De ce ai tras în mine?” Acesta, cu un chip fără expresie, a răspuns: „Nu ştiu de ce am făcut asta!” Acesta va fi, de fapt, singurul răspuns pe care-l vor da omul fără Dumnezeu şi diavolul, deopotrivă. Fiindcă taina fărădelegii a fost şi va rămâne pentru totdeauna o taină. „Doamne, scapă-mă!” (Matei 14:30) a strigat Petru.

https://semneletimpului.ro/religie/ateism/si-daca-nu-am-nevoie-de-dumnezeu.html

//////////////////////////////////////

In preajma (re)Venirii lui Hristos,starea deplorabila a multor ”asteptatori” este roada fariseilor de azi,care sunt cu mult mai decazuti ,decat cei din timpul primei veniri a Fiului lui Dumnezeu-Isuss- intrupat

https://www.youtube.com/watch?v=Nn6gXLZu4Hw

///////////////////////////////

Omule, oricine ai fi” pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău…” (Amos 4/12 b) Nu mai rămâne unde „nu este nimic nou sub soare”, fiindcă Acela care este Totul Totului TOT a luptatat până la sânge împotriva oricărui păcat şi ne-a strămutat, (şi dacă tu nu crezi) pe TOŢI, din satan în Sine! Acum „viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col.3/3) Nu te mai lasă amăgit, că prin moartea se pune capac la toate; Abia după ea urmează nesfârşita aventură! Toată veşnicia o să avem timp să dăm socoteală pentru fiecare gând, cuvânt, gest, vorbă, privire- fie pentru mângâiere, (2 Cor. 5/10) fie pentru pedeapsă (dacă nu-i dăm Lui toate mizeriile puse de satan în inima omului (Mat.15/11-20) Refuză oferta tuturor deşertăciunilor senzuale, muzicale etc (Ecl. Cap.12 şi 11/9-1 0) „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. Goneşte orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.” Învaţă, prin pocăinţă şi naşterea din nou (Ioan, cap.3) să devii Una cu El, pentru a rămâne una cu un” Pământ nou şi cu un Cer nou „(Ap.21/1) Crede că prin El am fost înzidiţi în Trupul Bisericii Duhovniceşti (Ef. 5/31-32) spre a iubi şi grăbi Venirea Lui-

https://informatii-agrorurale.ro/cum-a-devenit-ecou-acela-care-a-strigat-prin-pustia-romaneasca-pentru-salvarea-insulei-de-la-scufundarecare-a-scris-o-istorie-a-faptelor-agriculturii-perene-viabile-care-a-creat-si-ziua-campului/

//////////////////////////////////////

ESTI GATA SA IL INTALNESTI PE DUMNEZEU?

De aceea, iti voi face astfel, Israele – si fiindca iti voi face astfel, pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau, Israele!” (Amos.4:12).

Pana aici putem sa spunem :”Dumnezeu ne-a ajutat”,in anul 2011 a fost cu noi ,a stiut prin tot ce am trecut,acum la sfarsit de an putem sa ii multumim caci suntem inca in viata.Suntem gata sa ne imbarcam pentru un nou an:”2012”,dar daca anul care vine va fi ultimul an;suntem noi gata asa cum spune Amos in cuvintele lui; “ sa intalnesti pe Dumnezeul tau Israele!”(Amos.4:12)

Amos era chemat de Dumnezeu in slujba pe cand era pastor:(unul din pastorii din Tecoa..Amos.1:1) In inima lui Dumnezeu se pare caci este un loc special pentru pastori,foarte de multe ori El a chemat in slujba pastori;Abel,Avram,Isac,Iacov,Iosif,Moise,David…pastori din campia Betleemului si multi alti…

Amos ,avea pentru popor cuvant din partea Domnului ;un mesaj al pocaintei,un mesaj al intoarceri la Dumnezeu,fiindca poporul nu se intorcea de la faptele lui,Dumnezeu a trebuit sa trimita un mesaj prin care descopera poporului ca va veni o vreme in care va trebuie sa se intalaneasca cu Dumnezeu.

IN MESAJ SE DESCOPERA:

-Existenta lui Dumnezeu=El este in control.

-Dumnezeu are putere=si va aduce toate lucrurile la judecata.

-Dumnezeu are legii/principi=care trebuiesc respectate.

-Dumnezeu are o zi a judecati=a intalniri cu El.

-Ziua de judecata a lui Dumnezeu este hotarata.

-Avertizare=iti dau timp de pregatire de pocainta-sa nu ai nici o scuza.

Chiar daca uni spun caci nu va exista o zi a judecati ,eu raman la cuvantul lui Dumnezeu(care nu minte)va fi o zi a judecati uitati ce scrie apostolul Petru in una din scrisorile lui:Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea. De aceea, preaiubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina si in pace. (2 Petru.3:9-14)

CUM SA MA PREGATESC IN A MA INTALNI CU DUMNEZEU?.

Cel mai bun raspuns cred caci ar fi acesta,chiar daca unii ar spune e un joc de cuvinte ,o nu.ca sa fi pregatit sa te intalnesti cu Dumnezeu trebuie sa:

-TE INTALNESTI CU EL MAI INTAII.

Daca ai acceptat o intalnire cu El in camaruta tainica a inimi tale,ai facut primul pas.

-Trebuie sa Il intalnesti pe Dumnezeu si sa devina Mantuitorul tau,aratandu-ti drumul spre El.Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.(Ioan 14:6)

-Sa accepti sa devii proprietatea Lui:. Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.(1Cor.6:20) Voi ati fost cumparati cu un pret. Nu va faceti, dar, robi oamenilor(1Cor.7:23)

-Recunoaste in fata Lui caci esti un om pacatos caci numai in felul acesta te califici pentru a fi cu El: „Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.”(Marcu.2:17)

-Accepta-I prietenia oferita,si comportate ca un prieten:Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu. (Ioan.15:14)

-Accepta-L pe Fiul si vei avea viata. Cine are pe Fiul are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica(1Ioan.5:12-13)

IN CONCLUZIE:

*Ca sa fii mantuit iti trebuie credinta: „Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.”(Fapte.16:31)

*Marturiseste-ti pacatele si lasate de ele , si sa nu le mai faci din nou: Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.(1Ioan,1:9)

*De ce trebuie sa ne marturisim?; Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.(Rom.3:23)

*Cosecinta nemarturisiri:Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.6:23)

*In cer nu se ajunge ca o recompense a faptelor bune pe care le facem,ci vom ajunge prin mila si harul Domnului(noi facem fapte ca raspuns al mantuiri,nici decum ca sa fim mantuiti)

Exista o judecata si trebuie sa vie (spunea un roman)va fi o zi a socotelilor ;ceace iti spun tie imi spun si mie:Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeu>

….. oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata,(Evrei.9;27)

Amin.

https://strainisicalatori.wordpress.com/2011/12/30/esti-pregatit-sa-te-intalnesti-cu-el/

///////////////////////////////////////

Cum să reacționezi la visele sexuale?

John Piper

În urmă cu șapte ani, am lansat acest podcast. 1400 de episoade mai târziu, iată-ne aici, abordând în sfârșit subiectul viselor sexuale. Da, visele sexuale – cu ușurință unul dintre cele mai adresate subiecte din inbox și, cu siguranță, cel mai întrebat subiect pe care l-am tratat până acum. Iată e-mailul primit de la un bărbat anonim.

“Bună ziua Pastor John și vă mulțumesc pentru podcast. Am 31 de ani, sunt credincios, căsătorit de 12 ani cu o femeie creștină minunată. Sunt familiarizat cu poruncile lui Dumnezeu despre păcatul sexual și pericolele sale veșnice. De aproape un an de zile mă lupt cu succes cu păcatul, cu pornografia, datorită rugăciunii, Cuvântului lui Dumnezeu, ajutorului soției mele, pastorului meu și unei organizații externe care urmărește activitatea pe internet în scopul responsabilizării. Știu și sunt de acord că sexul în afara căsătoriei este păcătos și greșit. Chiar și dorința este păcătoasă, așa cum a spus Isus. Totuși, întrebarea mea este următoarea: De ce am vise sexuale lucide cu alte persoane în afară de soția mea, chiar și cu persoane pe care nu le-am mai întâlnit niciodată? Aceste vise mă deranjează intens chiar și după ce mă trezesc, pentru că nu pot să nu simt că am păcătuit și, mai rău, am impresia că nu am avut niciun control asupra lor, ca în cazul majorității viselor mele. Am un tipar de somn destul de nesănătos, în parte pentru că aș prefera să nu visez deloc. Sunt destul de tulburat de acest lucru și orice ajutor ar fi apreciat.” Pastore John, ce i-ați spune?

Primul lucru pe care l-aș spune este că nu știu de ce se întâmplă acest lucru. Nu vreau să pretind că am un răspuns psihologic sau spiritual sau fizico-hormonal sigur la ceea ce se întâmplă. Cred că este bine să te simți deranjat de ele, așa cum este el și cum sunt și alții, dar nu este bine să le lași să te distrugă.

Permiteți-mi să fac această distincție. Permiteți-mi să vă prezint patru pasaje din Scriptură care ar putea să ne lumineze asupra modului în care funcționează visele, ce înseamnă ele, despre ce este vorba, iar apoi să închei cu cinci sugestii practice foarte scurte. Ceea ce mă rog este ca aceste texte să fie folosite de Duhul Sfânt pentru o nouă putere de eliberare din visele pe care noi nu le putem controla, dar Dumnezeu poate.

Visele pot transmite mesaje false.

Așadar, iată primul text: Zaharia 10:2,

“Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint și mângâie cu deșertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociți pentru că n-au păstor.”

E simplu: Există vise false, mincinoase. Un vis fals nu înseamnă numai un vis pe care pretinzi că l-ai avut, dar de fapt nu l-ai avut. Cum este cazul acestor oameni despre care vorbește versetul, un vis fals sau mincinos poate însemna un vis despre care ei pretind că ar avea un anumit înțeles, când de fapt are altul. Există înțelesuri false. Vise care vin și ne transmit mesaje false.

Așadar, primul meu îndemn este: spune-le Domnului, visului și diavolului: “A fost un vis fals. Nu înseamnă că sunt necredincios. Vreau să fiu credincios soției mele. Nu sunt infidel față de ea. Aceste vise sunt o minciună”. Întrucât pe baza realității din Biblie, există vise false sau mincinoase.

Visele ne pot testa.

Iată punctul doi: Deuteronom 13:1-3,

“Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ți va vesti un semn sau o minune și se va împlini semnul sau minunea aceea de care ți-a vorbit el zicând: ‘Haidem după alți dumnezei – dumnezei pe care tu nu-i cunoști – și să le slujim!’, să n-asculți cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să știe dacă iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.”

Wow, Dumnezeu folosește profeți falși și vise mincinoase, însoțite chiar de semne și minuni supranaturale, pentru a-și testa poporul. Așadar, nu este greșit ca în timp ce aceste vise te chinuie să spui: “Viselor, Satana, creierule, hormonilor, orice ați fi, nu mă voi lăsa atras de voi. Acum credința mea este testată. Oare îmi iubesc soția? Iubesc eu puritatea? Iubesc eu sfințenia? Îl iubesc pe Christos, care a murit ca să mă facă pur? Da, îi iubesc. Nu mă voi lăsa distrus de acest test. Îl voi trece prin credința în sângele lui Isus care îmi acoperă toate păcatele, care îmi dă putere să umblu în adevăr.”

Așadar, cred că nu este greșit să spui: “Nu știu de ce, dar sunt testat de aceste vise și voi trece acest test”.

Visele pot dezvălui dorințele noastre.

Iată punctul trei: Isaia 29:7-8. Acest lucru se apropie cât se poate de mult, din câte văd eu în Biblie, de o viziune freudiană asupra viselor, și anume că ele semnalează nevoi sau dorințe profunde, chiar și sexuale.

“Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strângându-l de aproape. După cum cel flămând visează că mănâncă și se trezește cu stomacul gol și după cum cel însetat visează că bea și se trezește stors de puteri și cu setea neastâmpărată, tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.”

Așadar, ideea acestui text este că națiunile, care cred că vor învinge împotriva lui Israel, nu vor învinge mai mult decât și-a potolit setea cel care a visat că a băut. Aceasta este ideea.

Iată motivul pentru care am subliniat acest text: Era de notorietate faptul că setea poate face ca o persoană să viseze că bea, pentru ca apoi să fie frustrată. Foamea putea face ca o persoană să viseze că mănâncă, doar pentru a se trezi flămândă. Aș spune că, în același mod, hormonii sexuali, dorințele, impulsurile, născute din firea noastră umană, ar putea face ca o persoană să viseze că face sex, pentru ca apoi să se trezească și să constate că nu a făcut sex.

Acum, asta nu explică motivul pentru care ai putea visa la alte femei decât soția ta. Acest lucru poate fi cauzat de vechile tipare de fantezii care datează de treizeci de ani, douăzeci de ani, cincisprezece ani, și care trebuie să fie eliminate. Dar ceea ce vreau să spun aici este că nu este nimic extraordinar ca o poftă fizică, cum ar fi foamea, setea sau sexualitatea, să provoace un vis în care să aibă cel puțin impresia că satisface pofta.

Totuși întrebarea care se pune este: ce faci tu cu acest vis? Cum îl tratezi în viața ta duhovnicească?

Visele ne pot avertiza.

Iată și ultimul punct: Iov 33:14-18,

“Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbește prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci, El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui,

ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei.”

Este uimitor. Acest text ne învață că Dumnezeu chiar folosește visele pentru a ne îngrozi cu avertismente, pentru a ne umili mândria și a ne feri de păcat. Dar dacă este adevărat, un mod de a privi visele sexuale, este că Dumnezeu ne îngrozește în visele noastre de grozăvia acestei perspective în viața reală, astfel încât să nu o facem.

Ne întoarcem la ideea de a fi testat, așa cum s-a spus mai devreme: Va avea visul efectul său desemnat de Dumnezeu de a ne smeri, de a ne speria în legătură cu propria noastră înclinație spre păcat? Îl vom folosi pentru puritate în viața de veghe?

Cinci moduri de a scăpa de visele sexuale

Așadar, iată cele cinci sugestii rapide ale mele care decurg din aceste câteva observații biblice:

Rugați-vă cu stăruință pentru izbăvire de aceste vise și adunați câțiva frați în jurul vostru pentru a se alătura în rugăciune sinceră.

Citește Scripturile timp de cinci sau zece minute chiar înainte de a te culca – o porțiune despre lucrarea lui Dumnezeu și valoarea Lui, cum ar fi Filipeni 3:8 sau Coloseni 1:15-18 sau Evrei 1:1-3. Scufundă-ți mintea în Cuvânt chiar înainte de a adormi.

Curăță-ți lista de filme și programe tv de orice conținut stimulant din punct de vedere sexual – nu doar pornografia, ci și sexualitatea lumească. Filtrează toate emisiunile TV și toate filmele pe care le privești. Nu ai nevoie de ele. Timp de două mii de ani, creștinii nu și-au hrănit mintea cu filme în fiecare seară.

Poate faceți un studiu al somnului. Eu am făcut așa ceva, soția mea a făcut așa ceva, pentru a vedea dacă există sau nu nereguli fizice.

După ce ai făcut toate aceste lucruri, încrede-te în promisiunile din Psalmul 25:15 și spune cu încredere,

“Ochii mei sunt mereu îndreptați spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din plasă.”

Sursa originală: How Do I Respond To Sexual Dreams? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-do-i-respond-to-sexual-dreams

Tradus cu permisiune – Translated with permission

//////////////////////////////////////

Păcatul sexual în lucrare, de Harry Schaumburg

În ultimii douăzeci de ani, mii de bărbați din întreaga Americă care se luptă cu păcatul sexual au venit la atelierul nostru intensiv de consiliere. Peste jumătate erau pastori și misionari.

Mi-ar fi plăcut ca experiența noastră să fie unică.

Acum câțiva ani, un profesor de seminar mi-a spus: „Nu îi mai întrebăm pe studenții noștri dacă se luptă cu pornografia; presupunem că fiecare student se luptă. Întrebarea pe care o punem este, ‘Cât de serioasă este lupta?’”

O agenție misionară mi-a spus că 80% dintre aplicanții lor indică voluntar o luptă cu pornografia, ceea ce duce la lipsuri de personal pe teren.

Pornografia este doar un nivel de păcat — o formă de sex vizual sau adulter în inimă. Adulterul fizic include o aventură, aventuri multiple, prostituție și homosexualitate. Alte comportamente sexuale din cadrul lucrării sunt atât de infame „lucrările neroditoare ale întunericului… Căci este rușinos chiar și numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns.” (Efeseni 5:11–12, NTR). Pentru a face față crizei, trebuie să înțelegem corect natura problemei, să cerem lui Dumnezeu să ne cerceteze inimile noastre și să fim angajați să restaurăm pe fiecare prins în păcatul sexual „cu duhul blândeții” (Galateni 6:1, NTR).

M-am gândit mult și îndelung la două întrebări: De ce oamenii se întorc repetat la păcatul sexual și de ce oamenii se întorc de la păcatul sexual?

Mai adânc decât o Boală

În primul rând, aș spune că, după două decenii de ajutorare a celor eliberați de sub captivitatea păcatului sexual, sunt convins că conceptul de dependență sexuală ca o boală nu identifică pe deplin gravitatea problemei. Dacă vrem să fim serioși în legătură cu problema în biserică, nu ne putem permite să fim induși în eroare în gândirea noastră. Problema reală este ascunsă adânc înăuntru. Cel mai mic indiciu de poftă este un semn al corupției vaste în inima umană. Este o sclavie care nu poate fi ruptă prin nicio formă de management al comportamentului, program de recuperare sau consiliere. Interiorul este atât de devastat de păcat încât nu putem face nimic pentru a-l schimba.

Când cineva este ținut în strânsoarea păcatului sexual, nu există speranță de auto-reformă sau eforturi de sine pentru cei care trăiesc conform „Între aceștia trăiam și noi toți cândva, în poftele firii noastre pământești, făcând voile firii pământești și ale gândurilor noastre” (Efeseni 2:3, NTR). Spunând-o pe șleau, cei care trăiesc în păcat sexual obișnuit sunt „morți în nelegiuirile și păcatele [lor]” (Efeseni 2:1, NTR). Morți — adică, o pierdere a vieții spirituale. Morți în a găsi satisfacție în Dumnezeu. Morți în a trăi pentru scopul lor. Sfințenia este moartă. Înțelepciunea este moartă. Puritatea este moartă. Dragostea este moartă. Ca David, păcătosul sexual a păcătuit „împotriva Domnului” (2 Samuel 12:13, NTR) și, făcând asta, a „disprețuit cu desăvârșire pe Domnul” (2 Samuel 12:14). Faptul oribil este că ei sunt „din fire copii ai mâniei” (Efeseni 2:3, NTR).

Cred că adictologia minimalizează gravitatea păcatului și necesitatea lucrării lui Dumnezeu atunci când încurajează dependentul sexual să accepte teoria că recuperarea va fi de succes doar atunci când începe să creadă că este, în esență, o persoană bună și are doar o boală.

Diagnosticările determină întotdeauna metoda de tratament. Astfel, persoanele „bune” trebuie doar să fie serioase, să urmeze pașii de recuperare și să rămână în recuperare. Contrariul este adevărat. Când tratăm păcatul sexual, trebuie să ne agățăm de învățătura lui Isus Christos: „Căci din interior, din inima omului, ies gândurile rele, preacurviile, … adulterele” (Marcu 7:21-22, NRT).

Prin natură și prin alegere ne satisfacem pe noi înșine, ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu și nu avem o înțelegere precisă a adâncimii problemei noastre. Inima este înșelătoare și, fără o schimbare supranaturală, va deveni din ce în ce mai rea. Singura speranță este „harul lui Dumnezeu… ne învață să renunțăm la comportamentul lipsit de evlavie și la poftele lumești și să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept și evlavios” (Tit 2:11–12, NTR).

Privește cu atenție și vei vedea că păcătoșii sexuali sunt dezamăgiți de plăcere în căutarea lor a ceea ce este în esență o intimitate falsă. Cum spunea un pastor, care trăia în două relații de adulter, „Aceasta era nebunia: de îndată ce terminam actul sexual, izbucneam imediat în lacrimi, devastat de ceea ce făcusem, dar mă întorceam din nou și din nou la aceeași relație păcătoasă.”

Ca păcătoși, suntem creați cu dorințe de intimitate și de plăcere. Prin urmare, „Modalitatea de a lupta împotriva poftelor este de a hrăni credința cu promisiunea prețioasă și magnifică că cei curați la inimă Îl vor vedea, față în față, pe Dumnezeu, sursa tuturor satisfacțiilor” (Future Grace, 338).

Totuși, păcătosul sexual, neaflând plăcere în intimitatea reală cu Dumnezeu, în cele din urmă nu găsește plăcere nici în intimitatea falsă. Intimitatea reală are atât durere cât și plăcere; intimitatea falsă oferă iluzia absenței durerii, dar la final nu există plăcere reală! O parte din a „schimba adevărul lui Dumnezeu într-o minciună” (Romani 1:25, NTR) este că ajungi să ai plăcere acum, dar durere pentru totdeauna!

Decepția Descendentă

Decepția este mai profundă decât credem. Decepția este inerentă problemei păcatului sexual la două nivele.

În primul rând, există viața dublă cu legături clandestine, ore nesfârșite ascunse la calculator sau abuzul de timp necontabilizat departe de birou sau de acasă. Comportamentul este ascuns cu grijă de ochii lumii, dar există minciuni, apoi mai multe minciuni pentru a acoperi minciunile. Să înfruntăm faptele: motivul pentru secretomanie este de a continua să o faci. Dar secretomania păcatului sexual indică și angajamentul unei persoane de a fugi de lumină. „dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19, NTR).

Al doilea nivel al decepției este auto-decepția. Dacă inima este înșelătoare, aceasta influențează modul în care dorim să vedem lucrurile secrete din viețile noastre, în special păcatele sexuale secrete. Misionarul poate justifica mersul pe plaje nud; un pastor vede valoarea unei aventuri pentru că îl face fericit; mersul la o prostituată luni este doar o recompensă pentru munca grea de duminică.

Când spui, „Voi păstra această parte a vieții mele secretă,” ce ascunzi?

Ascuns de ochii lumii este un comportament scandalos care ar oripila cu siguranță orice adunare sau soț/soție. Este, de asemenea, o contradicție calculată a imaginii publice care, dacă ar fi dezvăluită, ar aduce ruina. De asemenea, poate fi o relație pe care o consideri atât de împlinitoare încât nu-ți poți imagina să o închei.

Toată lumea crede că își ascunde faptele de păcat: pofta, înșelăciunea, pornografia și adulterul. Acest mod de gândire face mai ușor să justifici secretomania pentru binele mai mare al căsătoriei, familiei, lucrării, locului de muncă și viitorului. O astfel de raționalizare este universală pentru toate păcatele sexuale secrete. „La urma urmei, multe persoane ar fi rănite dacă ar ști ce fac eu.” Cum spunea un pastor, „Am fost într-o aventură de șase luni, în același timp predicând și consiliind împotriva adulterului și spunându-mi că lui Dumnezeu nu-i pasă pentru că biserica creștea.”

În realitate, nu doar comportamentul în sine este ascuns.

Păcatul sexual secret este o otravă invazivă pentru suflet, minte și corp. Este o otravă adâncă în adâncurile sufletului care împiedică pe cineva să găsească satisfacție în Dumnezeu și intimitate semnificativă cu alții. Aceasta este o otravă care va ucide nu doar în această viață, ci și pentru eternitate! „să știți sigur că niciun om imoral sau necurat… n-are moștenire în Împărăția lui Christos și a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:5, NTR). Comportamentul sexual care nu se deosebește de cel al lumii necredincioase poate indica faptul că o persoană nu este cu adevărat un copil al lui Dumnezeu.

Răspunsul la Păcat

De ce se întorc oamenii de la păcatul sexual?

În mii de cazuri pe care le-am consiliat, doar aproximativ 1% dintre bărbați au venit la noi voluntar și preventiv. Nouăzeci și nouă la sută dintre bărbați au fost prinși.

Prinderea în păcatul sexual nu schimbă inima.

Nu pot dovedi asta, dar cred că Dumnezeu va expune providențial păcatul sexual secret al copiilor săi.

Ne uimește imaginația finită că Dumnezeu își va lăsa aleșii să cadă adânc în păcatul sexual obraznic, să trăiască în el mulți ani și să rănească atât de mulți oameni. Și indiferent cât de dificil este pentru soți și membrii bisericii să o vadă în acel moment, Dumnezeu lucrează când păcatul unui pastor este expus. Expunerea este un act suveran al lui Dumnezeu. Căile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre (Isaia 55:8)! În toată vilenia și rebeliunea împotriva lui Dumnezeu care este o parte mare a păcatului sexual, expunerea ne arată răbdarea perfectă a lui Cristos.

De multe ori am fost întrebat, „Cum poți continua să te ocupi de bărbați atât de păcătoși?” Sunt două motive: În primul rând, am văzut din nou și din nou puterea lui Dumnezeu de a schimba cel mai întunecat păcătos. În al doilea rând, restaurarea cu Dumnezeu este mai importantă decât orice. Este mai importantă decât cariera sau căsătoria. Lui Dumnezeu Îi pasă mai mult de tine, sufletul tău și soția ta decât Îi pasă de darurile și chemarea ta. Ești copilul Său înainte de a fi pastor sau soț.

Convingerea

După ce păcatul sexual secret este expus, putem face greșeala de a ne concentra pe acțiuni și de a încerca să eliminăm comportamentul. S-ar putea să alimentăm în mod inadvertent o condamnare falsă în loc să ajutăm la o adevărată convingere.

Convingerea falsă este o reacție reflexă provocată de autodezgust, o tristețe față de consecințele păcatului. Convingerea adevărată este o tristețe constantă față de ofensa adusă lui Dumnezeu și, deși nu este răspunsul natural, demonstrează că Dumnezeu a început o lucrare bună pe care o va finaliza (Filipeni 1:6). Convingerea adevărată este urmată de pocăință adevărată. Convingerea falsă este urmată de o pocăință falsă care vede doar consecințele păcatului sexual și durerea pe care a provocat-o altora. Adesea, acest lucru duce la o schimbare temporară a comportamentului fără o schimbare a inimii.

Schimbarea inimii este critică, „Căci să știți sigur că niciun om imoral sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are moștenire în Împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:5, NTR). Nu există loc pentru eroare când vine vorba de gestionarea păcatului sexual. Există o cerință de a te pocăi sau de a pieri (Luca 13:3, 5). Așadar, trebuie să existe o transformare interioară a inimii pentru că este „mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare.” (Ieremia 17:9, NTR).

Creștinii trebuie să ia măsuri severe în a ucide acest păcat. Acesta este adevăratul pericol: „Orice gând necurat ar fi adulter dacă ar putea” (John Owen). „De aceea, dați la moarte tot ce este firesc în trupul vostru pământesc: preacurvia…” (Coloseni 3:5, NTR).

Crucea nu este un program de recuperare, locul pentru a îmbunătăți ce este deja bun. Este un loc unde să mori. Nu este vorba despre a renunța la păcatul sexual, ci despre a renunța la drepturile tale!

„Dar mulțumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși erați sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățătură căruia i-ați fost încredințați, 18ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai dreptății.” (Romani 6:17–18, NTR). Ca păcătoși morți am trăit „în poftele firii noastre pământești, făcând voile firii pământești și ale gândurilor noastre, și eram, prin natura noastră, copii ai mâniei, ca și ceilalți.” (Efeseni 2:3, NTR). Înșelați, ne gândim nebunește că putem folosi corpurile noastre cum vrem când suntem îndrăgostiți, când ne aduce plăcere, când ne face o persoană întreagă sau alimentează bunăstarea noastră spirituală. Păcătosul sexual cu adevărat pocăit începe să înțeleagă, „Sau nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveți de la Dumnezeu, și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Glorificați-L deci pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19–20, NTR).

Pocăința adevărată este o schimbare radicală din interior spre exterior. „Sensul de bază al cuvântului pocăință este de a experimenta o schimbare a percepțiilor și dispozițiilor minții și a scopurilor” (Ce cere Iisus de la lume, 41). Pocăința nu este doar a deveni sexual pur, ci o schimbare interioară, „ca să trăiți într-un mod demn de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în toate, rodind tot felul de fapte bune și crescând în cunoașterea lui Dumnezeu” (Coloseni 1:10, NTR). Schimbarea interioară duce la puritate sexuală. Pocăința se întâmplă în interior unde schimbarea inimii include dezvoltarea unei atitudini încetățenite de a fugi de imoralitatea sexuală.

Nu aștepta să fii prins

Acum ceva timp, am întâlnit un pastor care mi-a spus că a avut două sau trei aventuri în fiecare dintre bisericile pe care le-a păstorit. El a spus, „Reputația mea în denominația mea este să preiau o biserică mică și în dificultate și să o văd crescând, doar pentru a prelua apoi altă biserică mică și a o vedea crescând. Am făcut această mișcare de trei ori, dar, de fapt, mă mutam la o nouă biserică înainte să fiu prins în acele aventuri.” Acel om nu are niciun motiv să își expună păcatul sexual sau să părăsească lucrarea. De ce ar trebui să știe cineva?

De ce ar trebui cineva să se întoarcă de la păcatul sexual înainte de a fi prins?

În primul rând, nu te lăsa înșelat. „Cel ce săvârșește păcatul este de la diavolul… Oricine este născut din Dumnezeu nu trăiește în păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el. Și el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 3:8–9, NTR). Deși nu sunt complet liberi de păcat, inimile adevăraților credincioși au fost transformate, și ei nu pot trăi într-un model continuu de păcat sexual.

În al doilea rând, îndemnul este „mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.” (Iacov 5:16, NTR).

În al treilea rând, frica nu este o virtute. Da, expunerea va fi costisitoare, dar acum mori pe dinăuntru. Poate că nu simți ca și cum ai muri acum, dar o faci. Te omori încet pe tine, pe soția ta, familia ta și congregația ta.

În al patrulea rând, dacă păcatul sexual secret are consecințe severe, merită să te ocupi de el înainte ca devastarea să aibă loc. Cere ajutor înainte ca istoricul tău de navigare pe Internet să fie descoperit și distribuit; prostituata se transformă într-o polițistă sub acoperire și ești arestat pentru solicitare; contactezi o boală cu transmitere sexuală; sau ești expus public, umilindu-te pe tine, soția ta, familia ta și congregația ta.

În al cincilea rând, va ieși la iveală. Dumnezeu nu este niciodată batjocorit. „Uită-te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui.” (Romani 11:22, NTR).

În al șaselea rând, a fi prins distruge încrederea și onestitatea în căsătorie, o face pe soția ta să se simtă jenată și face reconcilierea mai dificilă.

În al șaptelea rând, există speranță. Începe prin a înfrunta adevărul. Nu este niciodată doar o luptă cu gândurile tale; ca orice păcat sexual, este rău. Dacă există un „sine vechi” de lepădat, trebuie să existe un „sine nou” de îmbrăcat; aceasta este evanghelia (Efeseni 4:20–24).

Ascultă Cuvântul mai Bun

Cristos poartă mânia care va veni pentru tot păcatul sexual. Dacă ești un adevărat credincios și a avut loc o schimbare reală, ești chemat să renunți la vechi și să îmbrățișezi noul. Uciderea păcatului sexual începe cu expunerea; se termină când nu mai ești sclavul acestuia (Romani 6:6). Expunerea este dureroasă, dar este mai bine să auzi, „Bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21, NTR) decât să auzi, „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi cei ce comiteți fărădelegea!” (Matei 7:23, NTR).

Dacă ești un pastor prins în păcatul sexual, indiferent cât de bine ai încercat să acoperi acele păcate cu straturi și straturi de minciuni, te implor, ieși din întunericul acelor păcate. Intră în lumină. Caută ajutor. Niciodată nu vei găsi viața în umbre.

Sursa originală: Sexual Sin In The Ministry – https://www.desiringgod.org/articles/sexual-sin-in-the-ministry

Tradus cu permisiune – Translated with permission

Harry Schaumburg este vorbitor, autor și consilier specializat în domeniul păcatului sexual din biserică. Este directorul Stone Gate Resources și autorul cărților False Intimacy: Understanding the Struggle of Sexual Addiction (1997) și Undefiled: Redemption from Sexual Sin, Restoration for Broken Relationships (2009). El și soția sa, Rosemary, au doi fii adulți.

https://corpusreformatorum.org/2025/02/13/pacatul-sexual-in-lucrare/

///////////////////////////////////

Alte lectii pot fi gasite aici : https://corpusreformatorum.org/category/viata-de-zi-cu-zi/page/3/

Biblia, Tehnologie, Viața de zi cu zi by John Piper

Biblie tipărită sau Biblie în format electronic?

Descarcă gratuit 3 planuri de citire a Bibliei pe site-ul nostru: www.mostenirea-baptista.ro – meniul “Resurse”. Principala observație pe care am făcut-o la un moment dat când vorbeam despre citirea digitală a Bibliei, este că cuvântul lui Dumnezeu nu este identic cu cerneala și hârtia, ci cuvintele în sine și contextul lor gramatical. Și, prin urmare, nu este nicio diferență dacă citim pe hârtie sau citim pe un ecran. Iar ceea ce contează este să o citim, să o înțelegem, să o

Tehnologie, Viața de zi cu zi by John Piper

Mai bine decât să stai pe telefon dimineața

Întrebarea Ne trezim din senin, ne luăm telefonul, reducem alarma la tăcere – și acolo, întins în pat, cu telefonul în mână, ne confruntăm cu prima decizie a noii zile. Închidem ecranul? Sau începem să dăm scroll? Am vrut să aflu cât de frecventă este această dilemă în rândul creștinilor. Așa că, în aprilie 2015, am realizat un sondaj online în rândul a opt mii de cititori ai site-ului desiringGod.org. Sondajul s-a axat pe obiceiurile legate de smartphone și de social media.

See More

November 17, 2023

Botox/operații estetice, Viața de zi cu zi by John Piper

Despre botox, diete și operațiile estetice la creștini

Întrebarea Recent au sosit câteva e-mailuri legate între ele. O femeie ne-a scris pentru a ne întreba: „Pastor John, într-o cultură obsedată de diete, nutriție, sănătate și slăbire, și cu informații diferite venite din toate părțile, cum putem avea grijă de trupurile noastre, spre slava lui Dumnezeu, fără a le face un idol?”. Iar Becky întreabă: „Pastor John, ce spune Biblia despre chirurgia plastică și Botox?”. Ei bine, aceasta este o întrebare excelentă. Cred că este corect să spunem acest lucru: Găsiți

See More

September 11, 2023

Cerșetori, Viața de zi cu zi by John Piper

Ne-a poruncit Isus să ajutăm fiecare cerșetor?

Întrebarea Începem săptămâna aceasta cu o întrebare de la o ascultătoare pe nume Kate, care locuiește în orașul plin de viață Cape Town: „Pastor John, bună ziua! Vă apreciez pe dumneavoastră și slujirea dumneavoastră de aici, din Africa de Sud, o țară cu o rată a șomajului de 35 la sută – o rată adesea menționată ca fiind cea mai mare din lume. Pe teren, navigarea printre cerșetori este viața de zi cu zi pentru noi. Iată un scenariu zilnic.

See More

July 25, 2023

Controverse, Viața de zi cu zi by John Piper

Iubirea bolnavă a controverselor

Întrebarea Astăzi ne uităm la dragostea bolnavă după controverse – sau la „boala certurilor de cuvinte”, așa cum o numește Pavel în 1 Timotei 6:4. Întrebarea vine de la Brett. „Pastor John, bună ziua! Trăim într-o epocă a controversei. Și acest spirit iubitor de controverse a ajuns în biserică. Apostolul Pavel ne avertizează în mod clar împotriva oamenilor din biserică care au o „poftă bolnavă” (nosōn) sau „au boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc

See More

////////////////////////////////////

Cum luăm Numele lui Dumnezeu în deșert?

John Piper

Limbajul din Cele Zece Porunci este contracultural, contraintuitiv, ofensator și șocant pentru oricine nu a îmbrățișat centralizarea lui Dumnezeu. Am putea rezuma primele două porunci în felul următor:

Să nu aveți nimic mai presus de Mine în gândurile, sentimentele, cuvintele și acțiunile voastre. Să nu aveți înlocuitori ciopliți care să vă fure gândurile și sentimentele și cuvintele și acțiunile. Căci sunt gelos și vreau să am toată inima voastră, toată mintea voastră, tot sufletul vostru și toată puterea voastră.

Apoi vine cea de-a treia poruncă: „Să nu iei în deșert numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu-l va ține nevinovat pe cel care ia în deșert numele Lui” sau „Să nu foloseşti nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.” (Exod 20:7). Această poruncă nu este mai puțin contraculturală, contraintuitivă, ofensatoare și șocantă decât celelalte. Cu toate acestea, dacă Dumnezeu nu ar fi atât de gelos, nu am avea parte nici de mântuire și nici de bucurie.

Chemarea celei de-a treia porunci, deci, este următoarea: Întoarceți-vă de la a lua numele Domnului în deșert. Pocăiți-vă, primiți iertarea și apoi, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, încetați. Nu luați în deșert numele Domnului Dumnezeului vostru.

Cel mai mare nume

Propun să clarificăm ce înseamnă numele, ce înseamnă sintagma „a lua în deșert”, iar apoi să lăsăm ca fluxul de gânduri de la porunca unu, doi și trei să ne ajute să definim ce înseamnă să iei numele Domnului în deșert.

Numele – Eu sunt Cel ce sunt

Primul punct central al semnificației lui Dumnezeu este cu siguranță numele propriu al lui Dumnezeu, pe care l-a dezvăluit în timp ce Moise a eliberat poporul din Egipt, YHWH, care este construit pe verbul „Eu sunt” (Exod 3:14) și care semnifică ființa absolută a lui Dumnezeu: „Eu sunt Cel ce sunt” – fără început, fără sfârșit, fără devenire, fără dependență de ceva din afara Mea. Acesta este numele Meu.

Exodul 20:2: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”

Exodul 20:5: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos”

Exodul 20:7: „Să nu foloseşti nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău”

Așadar, prima și cel mai evident sens al termenului „nume al lui Dumnezeu” din versetul 7 este Iahve. „Eu sunt Cel ce sunt” – nu luați acest nume în deșert.

Numirea realității

Dar simplul fapt că numele Iahve are o semnificație ne amintește că, în Biblie, numele sunt menite să reprezinte caracteristici importante despre persoanele care le poartă. Ele nu sunt simple etichete care te ajutau să distingi o persoană. În Biblie numele sunt expresii ale realității cu privire la caracterul unei persoane.

De exemplu, versetul 5 spune: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.”. Așadar, gelozia face parte din realitatea și caracterul Său. Iar când ajungem la Exod 34:14: „tu să nu te închini nici unui alt dumnezeu, căci Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.”. Acest verset e o descriere a realității din Exod 20:5.

Isaia 57:15 „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt, dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriţi şi inimile celor zdrobiţi.”

Isaia 9:6 „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.»”

Matei 1:21 „Ea va naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus, pentru că El Îşi va mântui poporul de păcatele lui!“

Apocalipsa 19:13, 16 „Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[e] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume: „ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.”

Așadar, „Să nu iei în deșert numele lui Iahve, Dumnezeul tău”, înseamnă „Să nu-l iei în deșert pe Dumnezeu sau orice altceva pe care numele Lui îl exprimă despre realitatea Sa, despre caracterul Său”. Dumnezeu este Eu Sunt, o ființă absolută, Gelos, Sfânt, Sfetnicul minunat, Dumnezeul cel puternic, Tatăl veșnic, Prințul păcii, Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, Regele regilor, Domnul domnilor, ”Alfa și Omega” (Apocalipsa 21:6). Acesta este El, numele Său, realitatea Sa, dumnezeirea Sa. Nu-l luați în deșert pe El sau vreun aspect al ființei Sale.

A lua în deșert

A lua în deșert – ce înseamnă asta?

Ce înseamnă să avem în mintea noastră o anumită imagine a realității lui Dumnezeu și să Îi luăm numele în deșert? Ce înseamnă să avem în inimile noastre o anumită imagine despre cum este Dumnezeu și să avem sentimente despre El care Îl iau în deșert? Ce înseamnă să ne folosim de o anumită expresie a realității lui Dumnezeu și să rostim cuvinte despre El în mod nesăbuit? Să luăm o anumită realitate despre Dumnezeu în hotărârile noastre și să acționăm astfel încât numele Său să fie folosit în mod nesăbuit?

Ce înseamnă asta – să-L tratăm pe Dumnezeu și numele Său, în gândurile noastre, prin sentimentele noastre, prin cuvintele noastre sau acțiunile noastre în mod nesăbuit?

Zadarnic, inutil, irosit

Semnificația acestei expresii în zadar sau în deșert din Exodul 20:7 este cu adevărat foarte clară atunci când te uiți doar la utilizările din Vechiul Testament și apoi o completezi cu cuvintele Domnului Isus. Priviți cum e folosit acest cuvânt în următoarele versete:

Ieremia 2:30 „Degeaba v-am pedepsit copiii, căci tot n-au luat aminte la pedeapsă. Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu distrugător.»”

Ieremia 4:30 „Iar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roşu, te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.”

Ieremia 6:29 „Foalele suflă năprasnic şi plumbul este topit de foc, dar rafinorul curăţă degeaba; cei răi nu sunt înlăturaţi.”

Ieremia 46:11 „Du-te în Ghilad şi adu balsam, fiică fecioară a Egiptului! Degeaba îţi înmulţeşti leacurile, căci nu este vindecare pentru tine.”

Maleahi 3:14 „Aţi spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce-am câştigat dacă am păzit poruncile Sale şi am umblat căindu-ne înaintea Domnului Oştirilor?”

Așadar, în zadar sau în deșert înseamnă zadarnic, gol, fără rost, irosit: îi disciplinezi pe copii, dar nu se corectează, nu vezi nicio îmbunătățire. Te machiezi, dar nu ai niciun iubit. Îi treci pe cei răi prin focul rafinării, dar nu se pocăiesc. Iei medicamente, dar nu te vindeci. Îl slujești pe Dumnezeu, dar nu vezi niciun rezultat. Totul e în zadar.

Inimi îndepărtate de Dumnezeu

Întrebarea „Ce înseamnă a lua numele Domnului în deșert?” devine: „ Cum poate numele lui Dumnezeu să ajungă fără rost, irosit, zadarnic în gândurile, sentimentele, cuvintele și acțiunile tale?”.

Domnul Isus ne dă un răspuns în Matei 15:8-9. El citează din Isaia 29:13: „Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura şi Mă cinsteşte doar cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Frica pe care o are faţă de Mine este doar o poruncă omenească, învăţată pe de rost.”

Aici e vorba despre închinare. Dar ceea ce ne învață se aplică întregii noastre vieți pentru că, pentru creștin, toată viața ar trebui să fie o închinare continuă (Romani 12:1-2). „Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31). „Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17).

Lipsit de afecțiune și de adevăr

Isus spune că două lucruri fac ca închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu să fie goală, zadarnică, inutilă, irosită.

„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”- Inima este lipsită de afecțiune pentru Dumnezeu, pentru numele Său – dragoste, admirație, respect, prețuire.

Al doilea lucru care face ca închinarea să fie “în zadar” (Matei 15:9) este faptul că „degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor!” – Cuvintele, afirmațiile despre Dumnezeu, au fost golite de adevărul lui Dumnezeu și înlocuite cu opinii omenești.

Atunci când inima este lipsită de afecțiune pentru Dumnezeu, iar cuvintele sunt golite de adevărul lui Dumnezeu, toate gândurile, toate cuvintele, toate emoțiile și toate acțiunile sunt goale, fără rost, zadarnice, inutile, în zadar. Prin urmare, a lua numele lui Dumnezeu în deșert, sau a-l folosi în mod nesăbuit înseamnă a prelua o anumită expresie a realității lui Dumnezeu în gândurile, emoțiile, cuvintele sau acțiunile noastre, atunci când adevărul lui Dumnezeu a ieșit din ele, iar adevăratele afecțiuni pentru Dumnezeu lipsesc.

Dacă ați crezut că voi vorbi despre înjurături în acest articol, cum ar fi “La naiba!”, “Iisuse Christoase!” și “O, Doamne!”, ei bine, am făcut-o, dar numai dacă aveți urechi de auzit. Eliminarea acestui tip de folosire a numelui lui Dumnezeu este la nivel de grădiniță în școala lui Christos. Dacă încă aveți comportamente de grădiniță, iată remediul: umpleți-vă cuvintele cu greutatea adevărului lui Dumnezeu și umpleți-vă inimile cu afecțiune pentru numele Lui.

Viața noastră trăită pentru Numele Lui

Acum, revenim la primele două dintre cele zece porunci.

Amintiți-vă de limbajul contracultural, contraintuitiv, ofensator, șocant al lui Dumnezeu: „Să nu aveți nimic mai presus de Mine în gândurile, afecțiunile, cuvintele și acțiunile voastre. Nu aveți chippuri cioplite care să vă fure gândurile și afecțiunile și cuvintele și acțiunile. Căci sunt gelos și vreau să am toată inima voastră, toată mintea voastră, tot sufletul vostru și toată puterea voastră”.

Prin urmare,

Nu mă tratați pe Mine – numele Meu – ca fiind gol, zadarnic, inutil, nefolositor, banal, inconsecvent, nesemnificativ. Nu lăsați cuvintele voastre să fie goale de adevărul Meu. Nu lăsați inimile voastre să fie goale de afecțiunea Mea. Să Mă venerați. Iubiți-Mă. Aveți încredere în Mine. Prețuiți-Mă. Satisfaceți-vă inima cu Mine.

Ceea ce mulți nu reușesc să vadă este că gelozia lui Dumnezeu pentru Numele Său – gelozia Lui de a fi pe primul loc în inima noastră – este mântuirea și bucuria noastră.

„Doamne, din pricina Numelui Tău, iartă-mi vina, căci mare este!” (Psalmul 25:11)

Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!” (Psalmul 79:9)

„El i-a izbăvit din pricina Numelui Său, ca să-Şi descopere puterea Sa.” (Psalmul 106:8)

„Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el şi este protejat.” (Proverbe 18:10)

Nu tratați acest turn tare ca pe o colibă prăbușită.

Sursa originală:

How We Take Gods Name In Vain – https://www.desiringgod.org/articles/how-we-take-gods-name-in-vain

/////////////////////////////

Productivitate, Viața de zi cu zi -10 principii pentru productivitate personală

De John Piper

Am vorbit recent despre cartea pe care tocmai ați scris-o, pastore John, în cursul zilei de joi a săptămânii trecute. Având în vedere acest lucru, Brandon din Charlotte, Carolina de Nord, ne scrie: “Pastor John, vă mulțumim pentru precizia centrată pe Christos și pentru volumul extraordinar al lucrărilor dumneavoastră de slujire. Sunt curios cum reușiți să produceți atât de mult conținut. La ce oră vă treziți? Când găsiți timp să citiți și să scrieți, sau luați micul dejun? În „Nu-ți irosi viața” ați menționat aversiunea dumneavoastră față de televizor; ce sfaturi ne dați pentru a ne crea un program zilnic astfel încât să profităm la maximum de viață pentru Christos?”

Renunță la comparații

În primul rând, ferește-te să vrei să fii ca mine. Tu nu cunoști păcatele din viața mea. Nu știi cât de mult am neglijat alte domenii. Nu știi care au fost costurile. Adevărata întrebare este cum să fii cel mai plin, cel mai centrat pe Dumnezeu, cum să îl înalți cel mai mult pe Christos prin viața ta, cum să fii saturat de Biblie, cum să fii cel mai iubitor, umil, implicat în misiune, căutător de dreptate, slujitor – tu -, pentru că poți fi. Nu te raporta la alții. Măsoară-te după potențialul tău în Christos. Acesta este primul lucru pe care am simțit că trebuie să îl spun, din cauza modului în care părea să fie pusă întrebarea.

Concentrează-te pe marile oportunități

Investește-ți 10 % din atenție în a evita obstacole și 90% pentru a-ți fixa obiective înalte și a le urmări cu toată puterea ta. Foarte puțini oameni devin productivi și obțin rezultate numai prin simplul fapt că au evitat obstacolele din calea lor. Nu pe asta trebuie să te concentrezi. Nu de acolo provine energia. Nu de acolo vine viziunea.

Oamenii scriu cărți despre asta și fac o mulțime de bani, dar crede-mă că nu merită. Lucrurile care contează își au sursa în niște scopuri și posibilități viitoare mari, glorioase, minunate, care te captivează și te atrag să le urmărești cu toată puterea ta. Apoi înlăturarea obstacolelor din calea te sunt cele zece procente de „măturat” despre care vorbeam.

Fii atent la anotimpul în care te afli

Viața noastră se întâmplă „pe capitole”, iar aceste capitole sunt foarte diferite unele de celelalte. În cazul în care ești căsătorit și ai copii mici, acest capitol din viața ta trebuie să se concentreze asupra lor. Dacă Dumnezeu dorește astfel, ar fi posibil să existe un capitol al vieții tale dedicat ție, cu posibilități diferite, cu potențial și priorități diferite. Dumnezeu va fi mulțumit de tine dacă te concentrezi cu toată puterea ta asupra capitolului pe care îl trăiești și îl abordezi în conformitate cu cerințele și responsabilitățile pe care perioada respectivă le aduce în viața ta.

Găsește-ți scopul

Gândește-te serios și roagă-te ca Dumnezeu să îți facă înțeles marele tău scop în viață, care să te consume pe deplin. Expresia mea biblică preferată se găsește în Filipeni 1:20-21. Și acum spun și eu împreună cu Pavel: „Dorinţa mea puternică şi speranţa mea sunt să nu fiu făcut de ruşine cu nimic, ci să am, acum şi întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Așadar, a-L glorifica pe Christos prin viața mea și prin moartea mea și a răspândi pasiunea pentru Christos în viețile altora – acesta este scopul meu. Acesta este marele scop al vieții mele. Găsește-l pe al tău și fă-l să funcționeze în tot ceea ce faci.

Nu uita că vei da socoteală

Dobândește sentimentul responsabilității înrădăcinate în Evanghelie în fața Dumnezeului cel viu. Adică, înțelege Evanghelia și dinamica spirituală, modul în care funcționează. Nu te strădui să intri într-o relație corectă cu Dumnezeu. Dinamica Evangheliei nu funcționează așa. Mai degrabă faci tot ce îți stă în putere pentru relația ta cu Dumnezeu când ești și pentru că ești deja într-o relație corectă cu Dumnezeu. Filipeni 2:12-13: „duceţi la bun sfârşit mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; şi astfel voi aveţi voinţă şi puteţi lucra după buna Lui plăcere. ” Aceasta este dinamica Evangheliei.

„însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15:10). Harul lui Dumnezeu își stabilise deja reședința în mine și lucra în mine, spune Pavel. Iar dacă această ordine se dă peste cap, s-ar putea să realizezi multe în viață și să te duci direct în iad cu toate realizările tale.

Domnul Isus a evidențiat acest simț al responsabilității prin parabola talanților (Matei 25:14-30). El a împărțit talanți: i-a dat unui om cinci, altuia doi, iar altuia unul. Când a venit să ceară socoteală, persoanei care avea unul singur, i-au fost adresate niște cuvinte îngrozitoare: „Sclav rău şi leneş!” (Matei 25:26). Eu nu îmi doresc să aud aceste cuvinte.

Vreau să experimentez opusul acelor cuvinte, din Luca 12:42: „Cine este deci administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp?”. M-am gândit adesea la aceste cuvinte când eram păstor. Eram „responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi” (Luca 12:42). „Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” (Luca 12:43).

Stăteam și îmi pregăteam mesajele sau scriam ceva sau conduceam familia în timpul devoțional și mă rugam în gândul meu „Vino acum, Doamne Isuse, și mă vei găsi făcând așa”. Acesta este opusul slujitorului rău și leneș care a îngropat talantul lui Dumnezeu și nu a făcut nimic cu el.

Lucrează urgent

Adăugă la simțul responsabilității în fața lui Dumnezeu un simț al urgenței: „Cât este zi, trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9:4). Sau Efeseni 5:15-16: „Fiţi atenţi deci cum trăiţi – nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Folosiţi orice ocazie pe care o aveţi, pentru că zilele sunt rele”. Sau Coloseni 4:5: „Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară, folosind fiecare ocazie”. Există o urgență în acest sens. Zilele sunt rele, iar noaptea se apropie.

Ucide „cu jumătatea de inimă”

Fă ceea ce faci din toată inima ta. Termină cu jumătățile de inimă. Atât de mulți oameni șchiopătează prin viață făcând tot ceea ce fac cu jumătate de inimă, cu jumătate din energia lor. Dacă merită să faci ceva, fă cu tot sufletul tău. Eclesiastul 9:10: „Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta”.

Una dintre hotărârile lui Jonathan Edwards a avut probabil mai mult impact asupra mea în ultimii treizeci de ani decât orice altceva a spus. El a spus: „M-am hotărât ca atâta timp cât trăiesc, să trăiesc cu toată puterea mea”. Aceste cuvinte le port în gând de mult timp în urmă.

Gândiți-vă la opusul variantei de care v-am spus: de paisprezece ori în cartea Proverbe este folosit cuvântul leneș. Nu este acesta un cuvânt urât? Leneș. De paisprezece ori. Și ce este un leneș? Proverbe 20:4: „Leneşul nu ară toamna, aşa că nu va găsi nimic la seceriş”. Nu vrei să fii leneș!

Persistă

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Acest aspect e important pentru că ne descurajăm mult prea repede. Lovim cu toporul de o mie de ori și apoi, dacă nu am reușit să doborâm, ne descurajăm. Tocmai am terminat de ascultat Robinson Crusoe. Ați putea spune: “De ar asculta John Piper un roman pentru adolescenți?”. Nu cunoscut acest clasic, așa că îi ascult acum.

Robinson Crusoe, izolat pe o insulă de unul singur, vrea să scape și are nevoie de o barcă. Continentul se află la 45 de mile distanță. S-ar putea să fie canibali acolo. Nu este sigur că vrea să plece, dar are nevoie de o barcă. Nu are nimic altceva de făcut, așa că se hotărăște să facă o barcă. Găsește un copac cu un diametru de 1,5 metri și 10 centimetri la bază. Are la el un topor și îi ia 22 de zile pentru a tăia acest copac, încă 14 zile pentru a tăia crengile și un an și jumătate pentru a termina barca – cu un singur topor.

Dacă ar fi să tai un copac, aș încerca o zi, două zile poate, dar apoi aș spune: „Copacul ăsta nu mai cade. Mă duc să caut un copac mai mic.”

Așadar, iată cheia. Multe lovituri pot doborî chiar și un copac mare. Vrei să faci ceva măreț? Nu renunța. Continuă să tai.

Îndeplinește sarcinile dificile cu bucurie

Fii dispus să faci cu bucurie lucrurile pe care nu vrei să le faci, care nu îți vin natural. Nu există niciun rol valoros în viață care să nu necesite să faceți lucruri pe care la început nu ai chef să le faci sau care să te lase să faci doar ceea ce îți vine natural. Așadar, fii vesel atunci când faci ceea ce nu îți place.

Leagă-ți chemarea de Christos

În cele din urmă, găsește-ți nișa – adică, găsește lucrul pe care îți place să-l faci cu adevărat. Cu toate slăbiciunile și toate punctele forte, pune cea mai mare parte a energiei și a iubirii tale acolo, pentru Christos și pentru Împărăția Sa.

Sursa originală:

Ten Principles For Personal Productivity – https://www.desiringgod.org/interviews/ten-principles-for-personal-productivity

Tradus cu permisiune – Translated with permission

John Piper este fondator al site-ului desiringGod.org și profesor și rector al Bethlehem College & Seminary. Timp de 33 de ani, a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a peste 50 de cărți, printre care Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist și, cel mai recent, Foundations for Lifelong Learning: Education in serious Joy.

/////////////////////////////////////

Omoară pofta folosindu-te de crucea lui Christos

De John Piper

Bine ați revenit. După cum știți, în acest podcast abordăm subiectul poftei dintr-o varietate de unghiuri. Am făcut acest lucru și luni. Este, probabil, categoria de întrebări despre care suntem întrebați mai mult decât oricare alta. Veți vedea toate modurile în care acest subiect a fost abordat în podcast în acel rezumat pe care l-am alcătuit la paginile 309-329 din noua carte Întreabă-l pe pastorul John.

Luni, Pastor John, în episodul APJ 2047, ați încurajat o soție să își confrunte soțul în legătură cu literatura erotică pe care a găsit-o în telefonul lui. Iar din confruntare vine convingerea și pocăința, sperăm noi, care face parte din disciplina de o viață întreagă de a ucide pofta din noi înșine. Trebuie să dezrădăcinăm păcatul poftei din viața noastră.

Și pentru a face asta, am fi neputincioși de unii singuri. Nu am putea să o facem de unii singuri, pentru că nu suntem chemați să luptăm singuri. Mai ales că avem Evanghelia. Și avem nevoie de Evanghelie aici pentru că

singurul păcat pe care îl putem curăța vreodată din viața noastră este păcatul anulat. Pasul 1: Păcatul este anulat prin sângele lui Christos; suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Apoi, pasul 2: Noi curățăm acel păcat din viața noastră. Păcatul anulat, apoi păcatul curățat – o altă temă super importantă în podcast de-a lungul anilor, după cum puteți vedea în cartea APJ la pagina 274.

(Tony)

Așadar, folosirea Evangheliei pentru a curăța păcatul este subiectul nostru de astăzi. Este potrivit, deoarece astăzi, în Planul de lectură biblică Navigators, citim despre uciderea lui Christos în Marcu 15:33-41.

Pastor John, ați vorbit despre rolul vizualizării răstignirii lui Christos în lupta noastră împotriva gândurilor de poftă.

Pofta este atât de des o luptă vizibilă. Așadar, este logic ca această bătălie să fie purtată vizual, sau cel puțin în vizualul imaginației. În acest scop, ați folosit un acronim: ANTHEM (tradus imn).

Cu privire la litera H ați spus să avem (to Hold) în gândul nostru o imagine frumoasă a Domnului Isus, până când imaginea Domnului triumfă asupra oricărei pofte sexuale.

Cât de important este să avem în minte imaginea lui Isus și cum o folosim în momentele în care vine ispita? Ce se întâmplă când păstrezi imaginea lui Isus în imaginația ta?

(John Piper)

Ei bine, Tony, în trecut am greșit mult în acest domeniu. Așa că, chiar dacă nu răspund din start întrebarea ta, lasă-mă să încep de aici.

Imaginile pot începe să înlocuiască cuvântul Scripturii ca centru al comunicării mântuitoare a lui Dumnezeu și asta este cu adevărat periculos. Putem mărgini și încălca intenția celei de-a doua porunci – „Să nu-ți faci chip cioplit”. Există o abordare pe care am întâlnit-o – este destul de răspândită – a rugăciunii de vindecare în care oamenii sunt instruiți să se întoarcă în trecutul lor dureros și să vizualizeze o scenă de, să zicem, abuz fizic sau abuz sexual. Și, de exemplu li se spune: „Imaginează-ți-l pe Iisus, imaginează-ți-l pe Iisus, intrând în cameră și luându-te în brațe, îmbrățișându-te și având grijă de tine”.

Și mi se pare că există probleme cu acest tip de consiliere, pentru că este străină de Scriptură. Nu găsești niciun model asemănător în Scriptură și este departe de rolul pe care îl joacă Isus – și anume, în providență – prezentându-l doar ca pe un mângâietor și nu ca pe un suveran, judecător. Au tendința de a prezenta doar un Isus blând și cald, de a simplifica și de a psihologiza excesiv ceea ce este cu adevărat necesar.

Vindecarea sufletului implică o percepție spirituală profundă nu doar a unui Isus tandru și afectuos, ci și a semnificației depline a crucii și a realității Duhului Sfânt și a căilor, a dreptății și a judecăților lui Dumnezeu. Așadar, există pericole reale pe care le-am întâlnit în toată această zonă a vizualizării în rugăciune.

Cuvinte vizuale

Dar permiteți-mi să revin la partea pozitivă. Isus este Cuvântul veșnic care S-a făcut trup (Ioan 1:14). Așadar, știm că a avut un trup. Oamenii se uitau la El – îl puteau vedea cu ochii lor fizici – spre deosebire de Dumnezeu Tatăl, care nu poate fi vizualizat în acest fel. Nu cred că ar trebui să ni-L imaginăm pe Dumnezeu Tatăl ca pe un bunic cu o barbă albă. Cred că este o mare greșeală. În schimb Isus chiar a avut carne și oase.

Și iată un alt aspect: unele cuvinte nu invocă realități vizuale – cum ar fi dragoste, ură, corect, greșit, bun. Acestea sunt tipuri de cuvinte generale, principiale. Dar alte cuvinte evocă neapărat imagini în mintea noastră: cruce, sânge, cuie, suliță, mâini, picioare, spini, barbă, scuipat, toiag, soare întunecat, deal. Nu poți rosti aceste cuvinte fără să vezi ceva, pentru că aceste cuvinte redau priveliști.

Așadar, când citești: „Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare” (Matei 27:46), acum ai și sunete. Există cuvinte care desemnează sunete, cum ar fi voce tare. Acel cuvânt ar trebui să evoce ceva în mintea voastră cu privire la „Eli, Eli, lema sabachthani?” (Matei 27:46). Cuvântul tare este folosit pentru a te face să simți și să gândești tare. Și apoi Isus strigă cu voce tare: „Tată, în mâinile Tale îmi dau duhul meu!”. (Luca 23:46). Scopul acestor cuvinte este tocmai de a ne face mintea să audă ceva, iar cuvinte precum barbă și spini ar trebui să ne facă mintea să vadă ceva.

Și apoi iată un indiciu al apostolului care mă îndeamnă să merg mai departe și să-mi formez această imagine în minte. Galateni 3:1: „Galateni nebuni! Cine v-a vrăjit? Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?”. Acum, ce înseamnă asta? Nu cred că înseamnă că Pavel a scos o bucată de cretă și L-a desenat pe Isus, dar înseamnă, în mod evident, că a înfățișat (cu ajutorul cuvintelor prin Evanghelie) crucea atât de viu încât spune: „Era ca și cum s-ar fi întâmplat sub ochii voștri”. El a folosit aici cuvintele ochi.

Așadar, poate că vrea să spună: „Întruchipez acest lucru prin suferințele mele; vorbesc în așa fel încât voi să Îl puteți vedea”.

Combate imaginea cu imagine

Și astfel, să ne întoarcem la ANTHEM și la întreaga luptă cu pofta. Una dintre strategiile mele, Tony, în încercarea de a-L asculta pe Isus – smulgându-mi ochii, omorând păcatul și socotindu-mă mort – este să lupt cu imaginea nudității (hai să luăm doar acest exemplu concret) în mintea mea cu suferința lui Christos pe cruce.

Să zicem că această imagine păcătoasă își face loc în mintea mea. Dar tocmai am spus că vizualizez scena morți lui Christos pe cruce, care și-a dat viața pentru a mă face pur. Gândurile mele păcătoase nu sunt pure, deci dacă păstrez imaginea păcătoasă în mintea mea, înseamnă că iau o suliță pe care o înfig în Domnul Isus. Mă văd cu o suliță în mână, înțepându-L pe Domnul Isus, în timp ce El îmi spune: “Te iubesc atât de mult, încât îmi dau viața pentru a te elibera din această robie a păcatului”

Și îmi imaginez un trup bătut fără să am în vedere un chip anume; nu știu cum arăta Isus. Nu aleg o vedetă de film din „Patimile lui Christos”, El nu seamănă cu niciun actor. Mă gândesc la o imagine nespecifică, una creată de cuvinte, nu de fotografii.

Este ceea ce cred că a făcut Pavel când a spus în Galateni 2:20: „Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit”. Ar fi putut să se oprească chiar aici, nu-i așa? Dar a adăugat: „și S-a dat pe Sine însuși pentru mine”. În mintea lui Pavel, dorința de a ucide păcatul în fiecare zi din viața lui era întărită de amintirea iubirii lui Christos pentru el. Iar dragostea lui Christos era înfățișată în mintea lui prin imaginea crucii. „El s-a dat pe Sine însuși pentru mine”. Și Pavel a văzut oameni răstigniți. Erau pe dealuri. Era oribil. Și când a spus: „Christos S-a dat pe Sine însuși pentru mine”, nu pot să cred că nu avea în minte o imagine – dacă nu chiar fotografică – a lui Christos suferind profund pentru puritatea lui. Și astfel, credința lui a fost împuternicită să învingă pofta.

Sursa originală: Killing Lust With The Cross Of Christ – https://www.desiringgod.org/interviews/killing-lust-with-the-cross-of-christ

Tradus cu permisiune – Translated with permission

https://corpusreformatorum.org/2024/09/11/omoara-pofta-folosindu-te-de-crucea-lui-christos/

////////////////////////////////////

Poftă, Pornografie, Sexualitate – Două strategii pentru a câștiga războiul împotriva poftei

De John Piper

Câștigarea războiului împotriva poftei este, de departe, cea mai comună temă din toate e-mailurile pe care le primim în căsuța de e-mail. Întrebarea de astăzi vine de la un ascultător anonim. “Bună ziua, pastor John. Sunt o studentă de la un colegiu din Maryland și îmi place să vă ascult podcastul. Vă mulțumesc pentru încurajarea și adevărul pe care le puneți la dispoziție în fiecare săptămână. Întrebarea mea este următoarea: Cum anume își poate transforma cineva modul în care gândește? Biblia vorbește despre a-ți lăsa mintea să fie transformată, dar am impresia că nu este atât de simplu precum este prezentat în Scriptură. În ultima vreme, m-am luptat cu pofte care mă fac să mă simt foarte nesigură și vinovată. Așadar, cum mă descurc cu asta, mai ales într-o cultură înnebunită după sex? Vreau să lupt împotriva tentațiilor. De fiecare dată când apare un astfel de gând, mă simt ca și cum L-aș fi dezamăgit pe Dumnezeu. Cum pot lăsa mintea mea să se transforme, așa cum spune Biblia, pentru a putea câștiga această luptă copleșitoare și obositoare?”

“Cum anume își poate transforma cineva modul în care gândește?” Dați-mi voie să continui de aici. Sunt atât de multe chestiuni privitoare la această întrebare, încât probabil că nu voi atinge fiecare dintre ele, dar permiteți-mi să îi ofer prietenei noastre studentă de la colegiul din Maryland o paradigmă simplă în două părți pentru transformarea modului în care gândim. Apoi voi încerca să completez cu câteva detalii.

Rămâi în formă

Permite-mi să folosesc o analogie pentru a ilustra modul în care putem deveni spiritual sau mental transformați. Cea a transformării fizice pe care p suferim în fitness. Aproape toată lumea cunoaște faptul că dacă dorești să fii în formă din punct de vedere fizic, există două etape ale procesului de transformare, respectiv, le vom numi azi rezistență și recepție. Cred că aceleași se aplică și în plan spiritual.

Prin rezistență mă refer la genul de exerciții care supun mușchii la un efort nefiresc de mare. De exemplu, vrei ca bicepsul tău să fie mai puternic pentru a putea ridica pachete mai grele sau pentru a le ridica mai ușor pe cele ușoare. Ridici o greutate – să zicem zece, cincisprezece sau douăzeci de kilograme – și o faci de suficient de multe ori, încât abia reușești să duci la capăt ultima repetare, deoarece rezistența este atât de puternică împotriva bicepsului tău.

În acest proces de rezistență, bicepsul, în mod ironic, devine mai puternic. Este ciudat că în primă fază arăți ca un om slab, tremurând și trăgând și nereușind să ridici greutatea pentru a zecea sau a douăzecea oară. Dar din această slăbiciune, câteva săptămâni mai târziu, bicepsul tău devine mai puternic.

Prin recepție mă refer la ceea ce primește corpul tău: alimente sănătoase, somn suficient și un tip de activitate care oferă corpului tău stare de bine.

Aceasta este analogia. Voi puteți lucra cu ea și să analizați dacă am înțeles bine din punct de vedere fizic acest proces. Eu nu știu foarte multe despre acest domeniu, dar pare să funcționeze pentru mine.

Împinge întunericul înapoi

Acum, haideți să o aplicăm la condiția fizică, spirituală și mentală așa cum spune Biblia că se întâmplă. Bineînțeles, rezistența și recepția nu sunt secvențiale. Nu vei avea rezultate dacă în unele zile faci doar rezistență și în altele doar mănânci. Nu, ele sunt simultane.

În primul rând, există principiul biblic al rezistenței. Iacov spune: “Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Pavel spune în Romani 8:13: “Dacă, prin Duhul, dați la moarte faptele trupului, veți trăi”. Așadar, omorâm păcatele, țintuindu-le cu o rezistență letală.

Iacov 1:3 spune: “Încercarea credinței voastre produce statornicie”. Așadar, încercarea credinței corespunde rezistenței halterei de lângă bicepsul tău. O anumită ispită sau o anumită suferință vine în viața ta și amenință să te cucerească și să-ți distrugă credința și sfințenia. Trebuie să te agăți de o promisiune a lui Dumnezeu și să împingi cu toată puterea ta împotriva îndoielii și a necredinței care se ridică, în timp ce te bazezi pe promisiunea lui Dumnezeu.

Așadar, împinge înapoi întunericul care te invadează, așa cum împingi podeaua când faci flotări. De ce? Pentru că acest lucru produce statornicie sau anduranță. Aceasta înseamnă că acele încercări, acele presiuni ale necredinței și ale ispitei, acele încercări cărora trebuie să le reziști prin credință, au ca rezultat două lucruri.

Aceste teste ne permit să rezistăm la teste mai mari, la ispite mai mari și la suferințe mai mari în viitor.

Aceste teste ne permit să facem față cu relativă ușurință tuturor testelor care ne făceau să ne poticnim, astfel încât să nu mai fim într-o criză de fiecare dată când întâlnim vreo ispită sexuală, de exemplu.

Regula celor cinci secunde

Acum, toate acestea se aplică poftei și ispitei sexuale, pentru că acestea sunt gânduri și încercări cărora trebuie să le rezistăm. Trebuie să ne agățăm de o promisiune a lui Christos, să o credem și apoi să o folosim pentru a împinge – în mod activ – gândul din mintea noastră.

Adică, eu fac asta. Nu glumesc aici. Un gând pofticios sau o imagine îți vine în minte și ai la dispoziție aproximativ cinci secunde pentru a decide dacă îl vei lăsa să preia controlul sau dacă îl vei împinge și-i vei spune “Nu, pleacă de aici. În numele lui Isus, pleacă de aici!”.

Trebuie să-ți îndrepți atenția către o promisiune mai mare decât ispita: “Isus este mai bun. Isus este suficient. El a spus asta”. Și continui să o împingi până când dispare.

Deci asta înțeleg eu prin rezistență – prima etapă a transformării. Vreau să vă încurajez, chiar dacă la început poate părea sau suna obositor, într-adevăr produce un rod pașnic al neprihănirii. Citiți Evrei 12 și veți vedea ce vreau să spun.

A rula în gol

Acum, iată ce-a de a doua etapă. Până acum, ce am discutat ține de prima etapă, și atât de mulți creștini încearcă să rezolve problemele ispitelor și înfrângerilor lor doar prin jumătatea de rezistență pe care o presupune sfințirea. Nu va funcționa. Pur și simplu nu va funcționa pe termen lung.

Dați-mi voie să vă explic ce înseamnă a doua etapă, cea a recepției, a primirii. Pavel spune: “Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18). Observați, aceasta vine de la Domnul, Duhul. Noi suntem primitori. Aceasta este partea de recepție.

Ne fixăm privirea asupra slavei Domnului și facem acest lucru în principal în cuvânt. Zăbovim asupra descrierilor dulci și frumoase ale persoanei și lucrării lui Isus Christos. Ne marinăm mințile receptive prin credință în cuvântului lui Dumnezeu. Ne fixăm ochii inimii noastre, asupra lui Isus.

Cu cât primim mai mult în inimile noastre frumusețea lui Christos prin ochii inimii în timp ce citim și medităm, cu atât mai mult vom avea dorințele, preferințele și convingerile Lui. Vom fi transformați prin faptul că suntem receptiv.

O, ce dulce este să fim transformați astfel!

Făpturi noi

Coloseni 3:10 ne amintește că, în Isus, suntem făpturi noi. Dar trebuie să ne îmbrăcăm cu noul sine – să îl îmbrăcăm ca pe o haină – să îl primim în mod conștient.

Dar există o frază în Coloseni 3:10 care ne indică modul în care se întâmplă acest lucru. Spune: “Îmbrăcați-vă cu sinele cel nou” – și aici vine fraza – “care se înnoiește în cunoaștere după chipul creatorului său”. Așadar, transformarea minții, a dorințelor și a gândurilor noului eu se întâmplă “în cunoaștere”.

Este ca și cum ai spune: “Privește-L pe Isus din ce în ce mai mult și gândurile și sentimentele tale se vor schimba”.

Cunoaștere nouă

Iată ultimul pasaj pe care îl voi menționa și care are legătură cu noutatea prin privirea lui Christos – noutatea prin cunoaștere. Se referă în mod specific la ispita sexuală. Iată ce spune Pavel: “Aceasta este voia lui Dumnezeu, sfințirea voastră: să vă abțineți de la imoralitatea sexuală; fiecare dintre voi să știe să-și stăpânească trupul său în sfințenie și cinste” – și aici vine cheia – “nu în patima poftei, ca neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 4:3-5).

Observați unde pune Pavel vina pe pasiunea sexuală care preia controlul și ne distruge viața. El spune că pasiunea, acea pasiune păcătoasă, domnește în oamenii care nu știu. La fel ca în Coloseni 3:10 și 2 Corinteni 3:18, ei nu știu, nu văd, nu meditează, nu cunosc, nu absorb, nu primesc cunoașterea lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, ei nu au fost reînnoiți în cunoaștere. Nu și-au pus mintea să privească ziua și noaptea gloria lui Isus, astfel încât să devină asemenea Celui pe care Îl admiră. Ei sunt la mila pasiunii lor păcătoase, pentru că nu au fost transformați prin îmbrăcarea cu sinele cel nou, reînnoit în cunoaștere.

Acesta este modelul biblic de transformare a minții și a inimii noastre, astfel încât să fim mai puțin vulnerabili la ispita sexuală. Este atât rezistența împotriva necredinței, a ispitei, a îndoielii și a lui Satana, cât și primirea dulce și plăcută, prin cuvântul lui Dumnezeu, a prețiozității, frumuseții și măreției lui Isus. Atât împotrivirea, cât și primirea, în timp, ne transformă inimile și mințile.

Sursa originală: Two Strategies To Win The War On Lust – https://www.desiringgod.org/interviews/two-strategies-to-win-the-war-on-lust

Tradus cu permisiune – Translated with permission

https://corpusreformatorum.org/2024/10/02/doua-strategii-pentru-a-castiga-razboiul-impotriva-poftei/

/////////////////////////////////////

Inteligența artificială – Despre ChatGPT

De John Piper

Întrebarea

Pastore John, zilele trecute mă jucam pe ChatGPT. Și i-am cerut să conceapă un tweet pentru mine despre inteligența artificială și bucuria creștină – și să scrie totul cu vocea ta. Iată ce a spus:

Inteligența artificială poate aduce noi niveluri de confort și productivitate, dar să nu o confundăm cu adevărata bucurie. Satisfacția noastră supremă poate fi găsită doar în Christos, care este singurul care poate satisface cele mai profunde dorințe ale inimilor noastre.

Conexiuni simpliste aici, dar nu prea rele. De fapt, chiar seamănă cu tine. Dar ascultă asta. Această a doua propoziție, așa cum este scrisă – “Satisfacția noastră supremă poate fi găsită doar în Christos, singurul care poate satisface cele mai profunde dorințe ale inimilor noastre” – această afirmație nu a apărut niciodată în lucrările tale scrise, sau ale nimănui! Nu a apărut niciodată online, nicăieri, conform Google. Din câte văd, este o propoziție originală, ceea ce este fantastic.

După cum știți, ne aflăm în stadiile incipiente ale inteligenței artificiale, când seturi mari de date pot fi analizate și sintetizate, iar computerele pot, în esență, să conceapă ceea ce par a fi răspunsuri bine gândite la solicitări. Lucrarea dvs. a produs un set de date masive, ca să mă exprim în mod brut. Și nu este departe ziua, și poate că este deja aici, când oamenii vor fi tentați să nu mai meargă la acest podcast sau la predicile sau cărțile dvs. pentru a vă asculta; ci ei vor cere pur și simplu un răspuns sumar la ceea ce ar putea spune John Piper despre o anumită dilemă etică sau un text biblic. Și un model de inteligență artificială va concepe un răspuns sumar în scris, sau poate într-o zi cu vocea dvs. vorbită sau chiar cu un răspuns generat video care arată ca și cum ați vorbi.

Totul este încă foarte devreme. Multe lucruri se vor schimba. Dar vreau să vă rog să îmi spuneți primele gânduri și, pentru a ajunge acolo, vreau să las deoparte tema discuției și să fac o presupunere. În primul rând, există probleme juridice peste tot. Să le lăsăm deoparte pentru moment. În al doilea rând, să presupunem, de dragul discuției de astăzi, că textul generat este de fapt destul de bun și o reprezentare rezonabil de exactă a ceea ce ați spune. Care este primul tău instinct aici cu privire la această chestiune? Ce ați dori ca epoca inteligenței artificiale John Piper generată de calculator să audă de la dumneavoastră, prin vocea dumneavoastră vie, despre modul în care doriți ca moștenirea dumneavoastră de lucrări să fie privită în această viitoare eră a inteligenței artificiale?

Răspunsul

Ei bine, îmi place această ultimă întrebare; și anume, concentrarea atenției mele la cel mai înalt nivel, ceea ce voi încerca să fac. Dar este remarcabil că acest lucru apare chiar acum, deoarece, cu doar câteva săptămâni în urmă, în cadrul forumului facultății de la Bethlehem College & Seminary, unde predau și servesc ca rector, problema inteligenței artificiale, și în special ChatGPT, a făcut parte din discuția planificată.

Detectarea înșelăciunii

În cadrul pregătirii, unul dintre profesorii noștri a trimis rezultatele cererii sale către ChatGPT (care înseamnă Chat Generative Pre-Trained Transformer, am aflat ulterior). Și el îi dăduse chatbotului această solicitare: “Scrieți un eseu despre punctul de vedere al lui Augustin despre dragostea dezordonată”. Și acesta a produs un eseu de patru sute de cuvinte, pe care l-am citit și care, presupun, ar obține o notă de trecere la un curs tipic de literatură din universitate (și cu siguranță în liceu), ceea ce, desigur, este o mare preocupare pentru profesori.

Și există (am aflat și eu) programe de detectare a plagiatului, precum Turnitin, care pretind că pot depista eseurile produse artificial cu o precizie de aproximativ 99 la sută. Așa că, cine știe: poate că odată cu avansarea posibilităților de a trișa și de a folosi inteligența artificială pentru a redacta propria ta lucrare, vor exista progrese egale în ceea ce privește software-ul de detectare a acestei înșelăciuni. Și, după cum subliniezi, într-adevăr, nu doar ca potențial, ci ca realitate, există oameni care produc chiar acum citate artificiale ale lui John Piper și voci artificiale ale lui John Piper, care sunt suficient de apropiate de acuratețe pentru ca persoana obișnuită să nu facă diferența.

Dar întrebarea ta în acest moment – din fericire, pentru că nu sunt expert – nu se referă la probleme juridice. Nu este despre posibilități de detectare. Este vorba despre asta: Care este primul tău instinct aici cu privire la această chestiune? Ce ați dori ca epoca inteligenței artificiale John Piper generată de calculator să audă de la dumneavoastră, prin vocea dumneavoastră vie, despre modul în care doriți ca moștenirea dumneavoastră de lucrări să fie privită în această viitoare eră a inteligenței artificiale?

Instinctul meu nu ajunge mai întâi la limba mea. Instinctul meu ajunge mai întâi la minte, unde se află Sfânta Scriptură, iar instinctul meu se consultă cu mintea mea și spune: “Hei, minte, ce spune Biblia despre asta?”. Așadar, iată expunerea răspunsului meu la modul în care ai pus întrebarea.

Gândirea corectă și bucuria corectă

Viziunea biblică a hedonismului creștin oferă într-adevăr un cadru remarcabil pentru a oferi un răspuns la inteligența artificială. Aceasta a fost o surpriză pentru mine, deoarece nu m-am gândit la acest lucru înainte. Amintiți-vă, Hedonismul creștin spune că Dumnezeu este cel mai mult glorificat în noi atunci când suntem cel mai mult satisfăcuți în El. Acum, ceea ce face acest lucru este să ridice afecțiunile spirituale ale inimii umane la cel mai înalt nivel posibil în cadrul rolului unic pe care ființele umane îl joacă în scopurile lui Dumnezeu în crearea lumii.

Dumnezeu a creat universul pentru a-și expune gloria și pentru a se descoperi creaturilor Sale de dragul înțelegerii și bucuriei noastre (Psalmul 19:1; Isaia 43:7; Romani 1:19-21; Romani 9:20-23 și așa mai departe). Scopul lui Dumnezeu de a se glorifica pe Sine în creație atinge punctul culminant dorit de Dumnezeu atunci când ființele umane nu numai că înțeleg în mod corect, dar simt în mod corect natura realității lui Dumnezeu și prețiozitatea părtășiei Sale. Dumnezeu se glorifică pe Sine Însuși în viața oamenilor atunci când acei oameni Îl înțeleg cu adevărat (în mintea lor) și se bucură de El în mod corespunzător (în inima lor). Dacă lipsește oricare dintre acestea, înțelegerea minții sau bucuria inimii, Dumnezeu nu este glorificat așa cum ar trebui să fie.

Iar dacă lipsește oricare dintre acestea, cealaltă este defectă. Ideile corecte fără bucuria corectă sunt sterile, mecanice – și da, se poate spune că sunt artificiale. Chiar și în mintea umană – nu doar în calculator – sunt artificiale dacă nu sunt pătrunse de bucuria cuvenită. Bucuria fără idei corecte, pe de altă parte, este ca spuma pe o băutură și nu fructul de pe o viță de vie.

Pentru ca gândirea corectă să Îl slăvească pe Dumnezeu, ea trebuie să fie atașată de bucuria corectă în Dumnezeu. Iar pentru ca bucuria în Dumnezeu să Îl slăvească pe Dumnezeu, ea trebuie să fie înrădăcinată în gândirea corectă despre Dumnezeu. Cu alte cuvinte, afecțiunile spirituale ale inimii umane sunt esențiale în realizarea scopurilor lui Dumnezeu în crearea lumii.

Bucuria inimii noi

Aceste afecțiuni spirituale, afecțiunile inimii umane, nu vor fi niciodată produsul unor baze de date computerizate. Și spun asta nu numai pentru că computerele nu vor fi niciodată inimi umane – adică nu vor fi create niciodată ca oameni după chipul lui Dumnezeu. O spun și pentru că, nu numai că inimile sau sufletele umane sunt de altă natură decât computerele și limbajul informatic, dar (și acest lucru este și mai semnificativ) inima umană care Îl slăvește pe Dumnezeu și Îl preamărește pe Christos este o creație nouă, care este adusă în existență printr-o intervenție supranaturală – nu naturală, nu computerizată – a Duhului Sfânt.

Se numește “nașterea din nou”, sau “o nouă creație”, sau “o făptură nouă”. Noua creație în Christos, inima nou-născută, persoana creată în mod supranatural, este singura persoană care se poate bucura de Dumnezeu pentru ceea ce este cu adevărat. Ochii inimii au fost deschiși de către Duhul Sfânt. Frumusețea spirituală a lui Christos din Evanghelie este văzută, iar ecoul acestei frumuseți în inimă este să ne încredem în El, să ne bucurăm în El și să-L prețuim.

Aceste afecțiuni care Îl glorifică pe Dumnezeu, revărsându-se în acte exterioare de iubire, sunt motivul pentru care Dumnezeu a creat universul. Ceea ce înseamnă, pentru ChatGPT, că acesta este de patru ori rupt de scopurile intenționate de Dumnezeu pentru inteligență.

De patru ori rupt

În primul rând, este un tip de inteligență, nu de afecțiuni. Dar afecțiunile sunt esențiale în trăirea unei vieți umane care să-L slăvească pe Christos și să-L glorifice pe Dumnezeu.

În al doilea rând, această așa-zisă inteligență este produsul unei mașini, nu al unei inimi. Iar inima este de esență în trăirea unei vieți umane care Îl preamărește pe Christos și Îl glorifică pe Dumnezeu.

În al treilea rând, cauzele și defectele acestei așa-zise inteligențe sunt toate naturale, nu supranaturale. Dar Biblia arată clar că omul pur natural (și cu atât mai mult calculatorul natural) nu poate fi ceea ce oamenii au fost creați să fie; și anume, persoane care Îl slăvesc pe Dumnezeu.

În al patrulea rând, această inteligență artificială este defectuoasă în același mod în care este defectuos omul natural. Ea nu se poate ridica mai sus decât inima naturală, decăzută și neregenerată a omului. Inteligența, așa cum a dat-o Dumnezeu la început, a fost concepută nu numai pentru a percepe realitatea naturală, exterioară – și apoi pentru a o asambla – ci și pentru a vedea în ea și prin ea, realitatea slavei lui Dumnezeu: măreția, frumusețea, valoarea Persoanei infinite care ne-a creat. Atunci când inteligența nu poate face acest lucru – nu poate discerne, vedea și simți în mod spiritual acea glorie – ea eșuează în cel mai important motiv pentru care există inteligența.

Așadar, ca răspuns la întrebare, aș dori ca moștenirea operelor mele să fie văzută ca fiind rodul unei minți și al unei inimi umane finite, falibile și imperfecte, care a fost atinsă de lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu în Christos și care a fost abilitată să vadă gloria lui Dumnezeu, să simtă ceva din valoarea lui Dumnezeu și să reflecte pentru lume gloria lui Dumnezeu, pentru bucuria supranaturală a cât mai multor oameni.

Sursa originală: John Piper on ChatGPT – https://www.desiringgod.org/interviews/john-piper-on-chatgpt

Tradus cu permisiune – Translated with permission

https://corpusreformatorum.org/2024/01/23/despre-chatgpt/

//////////////////////////////////////

Așa-zisa căsătorie între persoanele de același sex

John Piper

Isus a murit pentru ca păcătoșii heterosexuali și homosexuali să fie salvați. Isus a creat sexualitatea și are o voință clară cu privire la modul în care aceasta trebuie trăită în sfințenie și bucurie.

Voința Sa este ca un bărbat să-i lase pe tatăl și pe mama sa și să se lipească de soția sa, iar cei doi să devină un singur trup (Marcu 10:6-9). În această uniune, sexualitatea își găsește sensul desemnat de Dumnezeu, fie că este vorba de unificarea personală-fizică, de reprezentarea simbolică, de jubilația senzuală sau de procrearea rodnică.

Pentru cei care au abandonat calea lui Dumnezeu cu privire la împlinirea sexuală și au pășit în relații homosexuale sau în curvie extraconjugală heterosexuală sau adulter, Isus este dispus să le ofere o milă uimitoare.

Așa au fost unii dintre voi. Dar voi ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost îndreptățiți în numele Domnului Isus Christos și prin Duhul Dumnezeului nostru. – 1 Corinteni 6:11

Păcatul instituționalizat

Dar la 26 iunie 2015, această milă cu privire la actele sexuale păcătoase nu a fost îmbrățișată. În schimb, a avut loc o instituționalizare masivă a păcatului.

Printr-o decizie de 5 la 4, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis că statele nu pot interzice căsătoria între persoane de același sex.

Nota traducătorului: A se vedea, recent, și Decizia CEDO prin care România a fost obligată la același lucru.

Biblia nu tace cu privire la astfel de decizii. Alături de cea mai clară explicație a ei cu privire la păcatul relațiilor homosexuale (Romani 1:24-27) se află acuzația privind aprobarea și instituționalizarea acestuia. Deși oamenii știu intuitiv că actele homosexuale (alături de bârfă, calomnie, insolență, aroganță, trufie, lăudăroșenie, necredință, lipsă de inimă, cruzime) sunt păcat, “ei nu numai că le fac, dar dau aprobare celor care le practică” (Romani 1:29-32). “Mulți, despre care v-am spus de multe ori și acum vă spun chiar și cu lacrimi… se laudă cu rușinea lor” (Filipeni 3:18-19).

Aceasta este ceea ce a făcut cea mai înaltă instanță – știind că aceste fapte sunt greșite, dar aprobându-i totuși pe “cei care le practică”.

Senzația mea este că nu ne dăm seama ce calamitate se întâmplă în jurul nostru. Lucrul nou – nou pentru America și nou pentru istorie – nu este homosexualitatea. Această stricăciune este aici de când am fost cu toții stricați prin căderea omului (și există o mare diferență între orientare și faptă – la fel cum există o mare diferență între orientarea mea spre mândrie și fapta de a mă lăuda).

Ceea ce este nou nu este nici măcar celebrarea și aprobarea păcatului homosexual. Comportamentul homosexual a fost exploatat, s-a bucurat și a fost celebrat în artă timp de milenii. Ceea ce este nou este normalizarea și instituționalizarea. Aceasta este noua calamitate.

O chemare la a plânge

Motivul principal pentru care scriu nu este acela de a organiza un contraatac politic. Nu cred că aceasta este chemarea bisericii. Motivul pentru care scriu este de a ajuta biserica să simtă durerea acestor zile. Și amploarea asaltului asupra lui Dumnezeu și a chipului Său în om.

Creștinii, mai clar decât alții, pot vedea valul de durere care se pregătește. Păcatul poartă în el propria sa mizerie: “Oamenii săvârșind fapte nerușinate unii cu alții și primind în ei înșiși pedeapsa cuvenită pentru greșeala lor” (Romani 1:27).

Iar peste puterea autodistructivă a păcatului se adaugă, în cele din urmă, mânia finală a lui Dumnezeu: “imoralitatea sexuală, necurăția, patima, dorința rea și lăcomia, care este idolatrie. Din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu” (Coloseni 3:5-6).

Creștinii știu ce urmează, nu numai pentru că o vedem în Biblie, ci și pentru că am gustat roadele dureroase ale propriilor noastre păcate. Nu scăpăm de adevărul că noi culegem ceea ce semănăm. Căsătoriile noastre, copiii noștri, bisericile noastre, instituțiile noastre – toate sunt tulburate din cauza păcatelor noastre.

Diferența este că: Noi plângem pentru păcatele noastre. Nu le sărbătorim. Nu le instituționalizăm. Ne întoarcem la Isus pentru iertare și ajutor. Strigăm către Isus, “care ne izbăvește de mânia viitoare” (1 Tesaloniceni 1:10).

Și în cele mai bune momente ale noastre, plângem pentru lume și pentru propria noastră națiune. În zilele lui Ezechiel, Dumnezeu a pus un semn de speranță “pe fruntea bărbaților care suspină și gem pentru toate urâciunile care se săvârșesc în [Ierusalim]” (Ezechiel 9:4).

Acesta este motivul pentru care scriu. Nu din motive politice, ci dragoste pentru numele lui Dumnezeu și compasiune.

Ochii mei varsă șuvoaie de lacrimi, pentru că oamenii nu respectă legea Ta. – Psalmul 119:136

Sursa originală: So-Called Same-Sex Marriage – https://www.desiringgod.org/articles/so-called-same-sex-marriage

Tradus cu permisiune – Translated with permission

https://corpusreformatorum.org/2023/05/31/asa-zisa-casatorie-intre-persoanele-de-acelasi-sex/

//////////////////////////////////////

Poate diavolul să sădească anumite gânduri în mintea unui creștin?

John Piper

Întrebarea

În ultima vreme am vorbit despre gânduri. Vineri, ne-am întrebat dacă Dumnezeu ne poate citi gândurile. Răspunsul răsunător este da, Dumnezeu poate să ne citească gândurile, și nu numai gândurile noastre, ci și intențiile inimilor noastre. Acest fapt are implicații vaste pentru fiecare dintre noi. Înseamnă că Dumnezeu poate vedea diferența dintre ceea ce vrem să spunem și ceea ce spunem de fapt. El poate cântări diferența. Așadar, Îl putem glorifica pe Dumnezeu prin oprirea cuvintelor păcătoase la ieșirea din gura noastră.

Vom începe această nouă săptămână cu o altă întrebare scurtă, dar profund importantă, despre viața noastră de gândire. Este pusă de Garrick: “Pastore John, poate Satana însuși să ne pună gânduri în mințile noastre?”

Răspunsul

Da, poate și o face.

Și, bineînțeles, întrebările urgente care se pun atunci sunt: Cum le recunoaștem? Și cum să ne împotrivim lor și cum să nu ne lăsăm controlați de ele?

Dar, înainte de a da câteva exemple biblice în acest sens, ar fi bine să ne reamintim că punerea de către Satana a gândurilor în mintea noastră și punerea dorințelor în inima sau în trupul nostru sunt foarte strâns legate.

Uneori, el poate pune dorințe pentru ceva păcătos direct în inimile noastre, urmate de gânduri care justifică acele dorințe păcătoase. Uneori, el poate face invers, punând în mintea noastră gânduri înșelătoare care duc la dorințe păcătoase.

Acum, Garrick a întrebat doar despre gânduri, dar am vrut doar să precizez că gândurile și dorințele sunt atât de strâns legate încât ar trebui să întrebăm despre amândouă, așa că vom ține minte acest lucru.

Satana și natura noastră păcătoasă

Să începem cu textul biblic care folosește de fapt cuvintele pe care Garrick le-a folosit în formularea întrebării sale – și anume: “Oare Satana ne pune de fapt gânduri în minte?”. Iată Ioan 13:2:

“În timpul cinei” – adică în timpul Cinei cea de Taină – “diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să-L trădeze”.

Gândul, intenția, dorința existau în Iuda. Satana, spune Ioan, “l-a pus” acolo.

Acum, iată totuși o altă clarificare. Asta nu înseamnă – nu înseamnă pentru Iuda și nu înseamnă nici pentru noi – că intenția și dorința nu au apărut din natura păcătoasă a lui Iuda. El este descris în Ioan 12:6 ca fiind un hoț care lua bani din punga cu bani a ucenicilor. Se spune că era o persoană care nu avea inimă pentru cei săraci, ceea ce înseamnă că era și mincinos, ceea ce înseamnă, de asemenea, că era lacom. Așadar, putem deduce cu destulă certitudine de aici că Isus nu era genul de Mesia pe care Iuda dorea să-l urmeze. Avea alte lucruri care se petreceau în mintea și în inima lui. Tot ce trebuia să facă Satana era să intensifice și să direcționeze păcătoșenia lui Iuda. Acest lucru este valabil și în cazul nostru. Nu există o linie subțire și clară între gândurile pe care le pune Satana și gândurile pe care le avem noi, sau dorințele pe care le pune Satana și dorințele pe care le avem noi.

Nu știm exact cum. Aceste întrebări despre cum sunt cele care ne derutează, nu-i așa? Nu știm exact cum interacționează Satana cu propria noastră natură păcătoasă pentru a-și face lucrarea păcătoasă. Dar cred că este corect să spunem că propria noastră păcătoșenie este ca o invitație, ca un covor de bun venit și o ușă deschisă pentru Satana.

Este ceea ce spune Pavel în Efeseni 4:26-27:

“Nu lăsați să apună soarele peste mânia voastră și nu dați nici o ocazie diavolului”.

Cu alte cuvinte, a purta ranchiună în mod păcătos este ca un covor de bun venit pus la dispoziția lui Satana. Și funcționează și în sens invers. Când Satana ne cheamă la a păcătui cu gânduri sau dorințe înșelătoare, propria noastră natură păcătoasă intră în acțiune și face ca acele chemări să fie mai atractive.

Minți nesupravegheate

Iată un alt exemplu biblic pentru a răspunde la întrebarea lui Garrick: “Pune Satana lucruri în mintea noastră?”. Iată Faptele Apostolilor 5:3, unde Anania și Safira decid să-i mintă pe apostoli și să rețină o parte din prețul vânzării lor. Petru a spus:

“Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să reții pentru tine o parte din prețul pământului?”

Anania și soția sa au avut gândul: “Ah, hai să facem niște bani în plus pentru noi înșine mințind cu privire la prețul cu care am vândut pământul nostru”.

Și gândul s-a transformat într-un plan, iar planul s-a transformat în faptă, iar Petru descrie tot acest proces ca fiind “Satana v-a umplut inimile”. Satana a făcut ca planul să pară mai dezirabil decât onestitatea sau închinarea. Planul lui Satana i-a umplut și a cucerit toate celelalte gânduri și dorințe ale lor. A fost un păcat destul de costisitor (vezi Fapte 5:5, 10).

Un alt exemplu este modul în care Satana l-a determinat pe regele David să facă un recensământ în Israel împotriva voinței lui Dumnezeu. “Atunci Satana a stat împotriva lui Israel și l-a incitat pe David să facă numărătoarea lui Israel” (1 Cronici 21:1) – adică să facă un recensământ în Israel. El a pus gândul în mintea lui David și a făcut ca acest gând să pară venit din înțelepciune militară, când, de fapt, era neîncredere în Dumnezeu. Și, în cele din urmă, a trebuit să se pocăiască de această greșeală.

Ne-am putea gândi, dacă ne întoarcem la începutul Bibliei, că înșelarea Evei în grădina Edenului nu a fost asemănătoare cu modul în care acționează Satana astăzi, deoarece a fost o conversație reală între diavol și Eva. Dar Pavel a spus că creștinii trebuie să fie foarte atenți împotriva unui asalt asemănător, exact ca în grădina Edenului. El a spus în 2 Corinteni 11:3:

“Mă tem că, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia lui, gândurile voastre se vor rătăci de la un devotament sincer și curat față de Christos”.

Aici, lucrarea lui Satana în mințile noastre se numește a ne duce în rătăcire, a ne corupe gândurile. Nu știm cum o face Satana, dar iată că o face; el o face. El poate să ne strice, să ne denatureze și să ne inducă în eroare gândurile și să le transforme în gânduri împotriva lui Christos.

Arme ale adevărului

Acum, principala realitate pe care trebuie să o reținem în toate acestea este că Satana este un înșelător, un mincinos, un ucigaș. El își orchestrează distrugerea în principal prin înșelăciune, prin minciună – uneori cu jumătăți de adevăr, dar întotdeauna cu intenții înșelătoare și ucigașe. Iată Apocalipsa 12:9:

“A fost doborât balaurul cel mare, șarpele cel vechi, care se numește diavolul și Satana, înșelătorul întregii lumi.”

“[Diavolul] a fost ucigaș de la început și nu stă în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când minte, vorbește din caracterul său, căci este mincinos și tatăl minciunii.” – Ioan 8:44

Cu alte cuvinte, toate gândurile lui sunt înșelătoare. Sunt gânduri înșelătoare. Fie că sunt jumătăți de adevăr sau minciuni întregi, ele sunt înșelătoare. Toate minunile lui sunt minuni mincinoase – adică minuni în slujba minciunii (2 Tesaloniceni 2:9) – ceea ce înseamnă că arma centrală și constantă împotriva lui este adevărul, credința în adevăr.

Iată cum spune Pavel în 2 Timotei 2:25-26. Ar trebui să ne corectăm adversarii “cu blândețe. Poate că Dumnezeu le va da pocăința care să îi conducă la cunoașterea adevărului”.

Și iată care este efectul acestui lucru: “… și poate că își vor veni în fire și vor scăpa din cursa diavolului”. Iată cum o vor face: prin cunoașterea adevărului. Isus a spus: “Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).

Permiteți-mi să continui să citez din 2 Timotei; m-am oprit la mijlocul versetului 26. “… să își vină în fire și să scape din lațul diavolului, după ce au fost prinși de el ca să facă voia lui” (2 Timotei 2:26).

Cum i-a capturat? Cum i-a capturat Satana? Prin a-i prinde în capcană cu minciuni, cu neadevăruri. I-a convins să creadă o minciună, punându-le minciuna în inimă, amăgindu-i că eroarea este mai bună decât adevărul, că păcatul este mai bun decât neprihănirea. Remediul, spune Pavel, este să spunem adevărul și să arătăm dragoste neprihănită.

Este exact ceea ce aflăm în Efeseni 6:11-18:

“Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.”

Apoi sunt menționate șase piese ale armurii, iar patru dintre cele șase se referă direct la adevăr, pentru că uneltirile diavolului sunt minciuni, iar noi ne protejăm pe noi înșine și pe alții cu adevărul:

centura adevărului (Efeseni 6:14)

încălțămintea Evangheliei (Efeseni 6:15)

sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:17)

scutul credinței, care este credința în cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:16)

Renunțarea la minciunile diavolului

Cred că răspunsul la întrebarea lui Garrick este destul de clar. Da, Satana ne poate pune gânduri în minte, dar Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie pentru a le recunoaște și a renunța la ele. Iată întrebările pe care cred că trebuie să ni le punem în legătură cu fiecare gând care ne vine în minte.

Este acest gând fals față de Scriptură?

Este acest gând fals față de slava lui Christos?

Este acest gând fals față de dragostea care Îl onorează pe Christos pentru alții?

Este acest gând fals față de puritate?

Servește acest gând pentru a face păcatul atractiv și pentru a face sfințenia neatractivă?

Dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări este da, atunci să ne amintim de Apocalipsa 12:11, unde Ioan spune:

“Ei l-au biruit [pe Satana] prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor, căci nu și-au iubit viața până la moarte”.

Cu alte cuvinte, să ne întoarcem la Christos, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, și să ne agățăm de prețioasele promisiuni pe care ni le-a dat cu privire la valoarea și ajutorul Său superior și să îi mărturisim lui Satana: “Christos este adevărul meu. Christos este comoara mea. Pleacă!” Și să ne întoarcem și să umblăm cu Christos în adevăr.

Sursa originală: Can Satan Put Thoughts into Our Heads? – https://www.desiringgod.org/interviews/can-satan-put-thoughts-into-our-heads

Tradus cu permisiune – Translated with permission

https://corpusreformatorum.org/2023/04/03/poate-diavolul-sa-sadeasca-anumite-ganduri-in-mintea-unui-crestin/

////////////////////////////////////

De Ce Ești Bolnav și Vei Muri- Dacă Nu Participi sau Participi Nevrednic la Cina Domnului? –Ioan 3

https://www.youtube.com/watch?v=Gf45YEwpUYc

//////////////////////////////////

Scopul vaccinării în masă este controlul minții umane

De la începutul „pandemiei”, în anul 2020, am susținut în predicile mele că scopul vaccinării este unul multiplu.

În primul rând, a fost un test efectuat la scară planetară, privind impactul tehnologiei ARNm și a nanotehnologiei asupra ființei umane.

În al doilea rând, s-a urmărit reducedea populației, așa cum afirma Bill Gates încă din anul 2015 și Albert Bourla, directorul executiv al Pfizer, care se lăuda la Forumul Economic Mondial că visul său de a reduce populația planetară cu 50%, până în 2025, s-a împlinit. Probabil se referea la faptul că s-a reușit injectarea cu otrăvuri a mai bine de 50% din populația Planetei.

În al treilea rând, se urmărește injectarea oamenilor cu ARNm și nanotehnologie pentru a pregăti platforma de conectare a oamenilor la Cloud și inteligența artificială. Satanistul Klaus Schwab, președintele Forumului Economic Mondial (FEM) afirmă de ani de zile că oameni vor fi implantați cu microcipuri, ceea ce va duce la o fuziune a biologicului cu tehnologia și inteligența artificială. De fapt, acesta este principalul scop urmărit.

Direcția în care ne îndreptăm în următorii zeci de ani este dezvăluită și făcută publică de Agenda 2030 a ONU și de agenda Forumului Economic Mondial. O mulțime de decizii importante nu vor mai fi luate de oameni individual, ci de mașini, de inteligența artificială. Întrebarea este: cine va conduce lumea? Răspunsul este, foarte puțini oameni. Asta la prima vedere.

Acest lucru nu se poate realiza într-o democrație, cu acordul liber al oamenilor, pentru că nimeni nu va dori asta vreodată. Așadar, cum obții asta? Fie prin forță, lucru greu de realizat, care ar da naștere la reacții puternice din partea maselor, fie făcândui pe oameni să-și dorească acest lucru. Dar cum faci asta? Evident, prin schimbarea creierului, prin schimbarea modului de a gândi.

Și aici intervine „pandemia” planificată din timp. Ce a fost COVID-ul? O simplă sperietoare cu care s-a indus frica în oameni, ca să-și dorească injecția. Planul este atât de diabolic încât pentru mulți este de necrezut. Dar să ne amintim de avertismentul dr. Pierre Gilbert care, în anul 1995, atrăgea atenția asupra faptului că se urmărește contaminarea sângelui oamenilor cu nanoparticule magnetice, prin vaccinuri, care au drept scop controlul mental al oamenilor și transformarea lor în zombie. De asemenea, să ne amintim de predicția făcută în urmă cu 100 de ani de Rudolf Steiner, care spunea că se va descoperi un vaccin care va separa sufletul și spiritul de trup, iar oamenii vor fi transformați în „automatomi” (automate sau zobie).

Dr. Michael Nehls, specialist în genetică moleculară, explică cum frica și stresul prelungit pot afecta creierul prin neuroinflamarea lui. El și-a dat seama că scopul vaccinării în masă nu este nici sănătatea, nici obținerea de profituri, ci acela de cucerire a minții umane. „Toate piesele puzzle-ului s-au asamblat fără cusur.”

„Și asta înseamnă cu adevărat să submineze capacitatea umană de a gândi. Și este chiar mai rău decât atât. Și este chiar mai rău decât atât lucrul pe care îl arăt în carte, pentru că avem nevoie de această producție de noi celule nervoase, nu doar pentru curiozitate, reziliență psihologică sau pentru capacitatea noastră de a gândi. De asemenea, acestea sunt necesare pentru memorarea și recuperarea de noi amintiri. Așadar, dacă oprești această producție și forțați hipocampusul să memoreze toate aceste povești diferite, aceste narațiuni bazate pe frică, atunci aceste narațiuni vor intra în creier. Acestea vor fi memorate în hipocampus, dar cu un cost: vor înlătura amintirile preexistente. Nu există o altă cale de a evita acest lucru deoarece nu aveți producție de noi celule nervoase, care să permită formarea de noi amintiri, fără a le afecta pe cele anterioare. Așadar, ceea ce se întâmplă este să anulezi cu narațiunile, cu narațiunile bazate pe frică, cu narațiunile tehncratice, să anulezi amintirile preexistente, individualitatea, personalitatea ta și să o schimbi.”

Mai pe înțeles, stresul, fricile excesive și iraționale, precum și otrăvurile injectate în organism opresc producția de noi celule nervoase, ceea ce reduce capacitatea de memorare. În acest caz, informațiile vechi sunt rescrise cu informații noi, iar în felul aceste se produce controlul minții umane.

Să ne întoarcem la afirmațiile făcute de Rudolf Steiner, care spunea că se va descoperi un vaccin care va separa sufletul și spiritul de trup, iar oamenii vor fi transformați în „automatomi” (automate sau zobie). Observăm că scopul urmărit are și conotații spirituale. Se urmărește deconectarea omului de la sursa vieții, care este Dumnezeu și conectarea lui cu Inteligența artificială și sistemul de calculatoare.

Fostul președinte al Chile, Sebastián Piñera, într-un discurs public afirma următoarele:

„5G reprezintă un salt uriaș. Este un salt cosmic, un salt copernician, pentru că, într-adevăr, tehnologia 5G va însemna o modificare și mai mare în viața noastră decât au însemnat toate tehnologiile anterioare. Aceasta oferă posibilitatea ca mașinile să ne citească gândurile și chiar să ne inducă gânduri și sentimente. Asta nu doar ne va modifica viața, ci o va schimba din temelii. 5G pur și simplu în sistemul nostru nervos, în societatea actuală. Este implementat pentru a moderniza statul nostru, pentru a face o schimbare care să ajungă în fiecare casă din țara noastră.”

ONU, FMI, organizația ID2020, UE și Forumul Economic Mondial doresc implementarea identității digitale, a portofelului digital și a monedei digitale CDBC, pentru ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, sau să se deplaseze, decât dacă este identificat biometric prin sistemul de supraveghere și control total, administrat de inteligența artificială. Dar pentru a primi identitatea digitală va trebui să accepți injectarea cu ARNm și nanotehniologie.

Nu este greu de observat că ceea ce se urmărește seamănă foarte mult cu ceea ce scrie în Apocalipsa capitolul 13. Ne întrebăm, are acest sistem de a face cu duhurile cele rele? Nimeni nu recunoaște pe față acest lucru. Mai trebuie să adaugi și alte piese la acest puzzle pentru a avea o imagine completă.

Hai să încercăm să completăm imaginea existentă.

Klaus Schwab este membru al orhanizației sataniste Fraternitas Saturni. El, împreună cu Noah Yuval Harari, promovează o agendă vădit satanică, pe care doresc să o impună întregii omeniri.

Din mărturisirile multor militari și agenți ai serviciilor de informații, precum și a altor cercetători, cum ar fi David Allen Rivera, John Coleman, Milton William Cooper, fost ofițer în serviciul de informații al US Navy și alții, știm că noua ordine mondială înseamnă înrobirea omenirii și este un plan satanic, dictat de entități din altă dimensiune.

Același lucru este afirmat de toți teosofii, începând cu H. Blavatsky, Annie Besant, Alice Bailey și continuând cu David Spangler. De la ei aflăm că noua ordine mondială este dictată de Lucifer, stăpânitorul acestei lumi. Alături de toți aceștia la atingerea acestui deziderat au fost înhămați toți masonii, care și ei se închină lui Lucifer, Marele Arhitect.

De la Leo Zagami, fors illuminati, aflăm că la vârful tuturor societăților secrete se află entități non-umane, din altă dimensiune. De la Roger Morneau, fost membru a unei loji masonice spiritiste, aflăm că Lucifer este cel care dictează politica la nivel mondial prin intermediul societăților secrete și prin cele sataniste.

La rândul său Ronald Bernard, fost bancher de rang înalt, mărturisește că în vârful piramidei financiare se află adoratori ai demonilor, care practică pedofilia, orgiile sexuale și sacrificii umane.

Acestea sunt doar câteva nume, ale căror mărturii ne ajută să înțelegem că în spatele conceptului de nouă ordine mondială și guvern mondial stă Lucifer în persoană.

Întregul sistem de supraveghere la nivel mondial și control total, precum și tehnologia necesară, sunt de inspirație demonică și controlat de demoni. Din dezvăluirile făcute de Aaron Russo aflăm că scopul clanului Rockefeller este acela de a implanta întreaga omenire cu microcipuri, fapt confirmat mai târziu de satanistul Klaus Schwab și consilierul său Harari.

Merită să mai amintim faptul că purtarea măștii, spălatul pe mâini și distanțarea socială au fost impuse de Lucifer pentru a testa starea de spirit a oamenilor. Injecțiile cu ARNm și nanotehnologie sunt satanice și au rolul de a ne rupe de Dunezeu, trup și suflet.

Bibliografie

[1] https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/wp-content/uploads/2021/11/antena-1-bogatii-vor-sa-fim-mai-putini.mp4

[2] https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/wp-content/uploads/2021/11/Dr-Pierre-Gilbert-1995-Magnetic-Vaccines.mp4

[3] https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/wp-content/uploads/2021/11/Jacques-Atalli-1981.mp4

//////////////////////////////////////

Falsa pandemie a fost pretext pentru implementarea controlului total

Zbigniew Brzezinski, un polonez-evreu khazar, şeful Comisiei Trilaterale, vorbea încă din 1970 despre „era tehnotronică”, când toţi oamenii vor fi controlaţi şi supravegheaţi! În cartea sa „Între două ere: Rolul Americii în epoca tehnotronică”(1970), afirma:„Avem un public larg, care este foarte ignorant cu privire la treburile publice şi foarte sensibile la sloganuri simpliste făcute de către candidaţi, care apar de nicăieri, nu au palmares, dar gura plină de sloganuri. Era tehnotronică conduce la apariţia unei societăţi cât mai controlate. O astfel de societate trebuie dominată de o elită, fără restricţii de valori tradiţionale.În curând va fi posibil să se supravegheze în continuu fiecare cetăţean şi să se menţină în timp real informaţii personale ale cetăţeanului, chiar dacă se încalcă intimitatea sa. În Societatea Tehnotronică lumea va trebui să fie atrasă de cele mai noi tehnici de comunicare pentru a li se putea manipula cât mai uşor emoţiile.”

Ceea ce afirma Zbigniew Brzezinski în urmă cu cinci decenii astăzi a devenit realitate.

În anul 2010, Fundația Rockefeller a redactat un raport intitulat „Scenarii pentru viitorul tehnologiei și dezvoltarea internațională”, care la paginile 18 – 25 prezintă planul după care au acționat guvernele începând din 2020, odată cu declararea falsei pandemii, pentru controlul și supravegherea populației.

În octombrie 2019, este organizat „Evenimentul 201”, care simula cum ar trebui să acționeze guvernele în cazul declanțării unei pandemii. Și după câteva luni lumea întreagă era sub teroarea guvernelor care invocau lupta împotriva unei pandemii care nu exista. Știm cu toții cum s-au petrecut lucrurile.În octombrie 2020, la Forumul pentru Democrație de la Atena, desfășurat în parteneriat cu The New York Times, Yuval Noah Harari, aghiotantul homosexual al satanistului Klaus Schwab, declara printre altele:

Ei bine, cred că peste câteva decenii, când oamenii vor privi în urmă, ceea ce își vor aminti despre criza COVID va fi că acesta este momentul în care totul a devenit digital. Și acesta a fost momentul în care totul a fost monitorizat. Că am acceptat să fim supravegheați tot timpul, nu doar în societățile autoritare, ci chiar și în democrații. Și, poate cel mai important dintre ele, a fost momentul acela în care supravegherea a început să intre sub piele.

Cum adică să intre sub piele? Se referă cumva la nanotehnologia injectată în oameni prin așa-zisele „vaccinuri”? Știm că s-a descoperit că mulți dintre cei injectați emit un cod MAC, care poate fi captat pe Bluetooth. (video)Pentru că, de fapt, nu am văzut încă nimic. Cred că marele proces care are loc acum în lume, este hackingul ființelor umane, abilitatea de a pirata oamenii, de a înțelege în profunzice ce se întâmplă în interiorul tău, ce te face să acționezi. Iar pentru aceasta, cele mai importante date nu sunt ceea ce citești, cu cine te întâlnești și ce cumperi, ci ceea ce se întâmplă în interiorul corpului tău.

Harari declară cât se poate de clar că ceea ce se urmărește este controlul total, nu numai la ceea ce se întâmplă în afara ta, ci mai ales la ceea ce se întâmplă în corpul tău.Astfel, am avut aceste două mari revoluții, revoluția informatică, sau infotehnică, și revoluția în științele biologice. Și sunt încă separate, dar sunt pe cale să fuzioneze.

Acestea fuzionează în jurul, aș putea spune, senzorului biometric. Este vorba despre un obiect, un gadget, o tehnologie care convertește datele biometrice în date digitale care pot fi analizate de computere. Iar capacitatea de a monitoriza cu adevărat oamenii sub piele este cea mai mare schimbare de joc dintre toate. Pentru că aceasta este cheia pentru a-i cunoaște pe oameni mai bine decât se cunosc ei înșiși.Controlul aceste este inspirat de demoni și controlat direct de demoni. Klaus Schwab nu face decât să implementeze ceea ce îi dictează demonii în frunte cu Lucifer.Iar COVID este esențial pentru că acest lucru este ceea ce îi convinge pe oameni să accepte, să legitimeze supravegherea biometrică totală.

Cu alte cuvinte falsa pandemie a fost doar un pretext pentru a impune oamenilor „supravegherea biometrică totală”.

Dacă vrem să oprim această pandemie, nu trebuie doar să monitorizăm oamenii, ci trebuie să monitorizăm ceea ce se întâmplă sub piele, temperatura corpului lor. Înainte de a ajunge aici a trebuit să trecem printr-o testare a temperaturii corporale.Deci repet, nu sunt împotriva supravegherii, este un instrument important, în special pentru a combate epidemiile. Întrebarea este: Cine și cum o face? Dacă îi dai sarcina de a face acest lucru serviciilor de informații, este extrem de periculos. Da, acum îl folosesc pentru a vedea dacă aveți covidul. Dar exact aceeași tehnologie poate determina ceea ce credeți despre guvern. Știți, furia este un fenomen biologic, la fel ca și boala. Nu este un lucru spiritual. Este un tipar biologic în corpul tău.

Cu acest tip de supraveghere, vreau să spun că, dacă te uiți la președinte, la marele lider, care ține un discurs la televizor, televizorul ar putea să te monitorizeze și să știe dacă ești furios sau nu, doar analizând indiciile, indicii biologice care vin din corpul tău. Știți că oamenii ne urmăresc acum online, în toată lumea această conversație. Acum, poate chiar în acest moment, oamenii care ne privesc sunt urmăriți și analizați. Și știți, chestia este că nu doar voi vă uitați acum la asta. Chestia este că noi știm că vă uitați la asta și știm, de asemenea, ce simțiți. Sunteți supărat din cauza a ceea ce auziți? Sunteți speriat? Sunteți plictisit?

Acesta este genul de putere pe care Stalin nu o avea. Știți, când Stalin ținea un discurs, toată lumea, desigur, bătea din palme și zâmbea. Acum, de unde știi ce cred ei cu adevărat despre Stalin? Este foarte dificil. Nu poți avea un agent KGB care să urmărescă pe toată lumea tot timpul. Chiar dacă o faci, el doar îți urmărește comportamentul exterior. El nu știe cu adevărat ce se întâmplă în mintea ta. Dar peste 10 ani, viitorii Stalin ai secolului XXI, ar putea supraveghea în permanență mințile, creierele întregii populații și, de asemenea, vor avea puterea de calcul pentru a analiza toate acestea. Știi, nu este vorba de a avea doar un agent care să urmărească pe toată lumea tot timpul. Pe vremea lui Stalin, agentul scria un raport pe hârtie, iar la Moscova se adunau milioane de rapoarte pe hârtie. Cineva trebuia să le citească, să le analizeze. Acest lucru este imposibil.

Acum nu mai aveți nevoie de agenți umani. Nu aveți nevoie de analizori umani. Aveți doar o mulțime de senzori și o inteligență artificială care analizează și asta este tot.

Aveți cel mai diabolic regim totalitar din istorie.

Iar COVID este important deoarece Covid legitimează unele din etapele cruciale, chiar și în țările democratice.

Practic, Harari recunoștea cu seninătate exact fondul pentru care am fost acuzat drept „conspiraționist”, și anume că așa-zisa pandemie a fost doar un pretext pentru impunerea la nivel mondial a dictaturii biometrice prin intermediul inteligenței artificiale și nanotehnologiei – „inclusiv sub pielea oamenilor”.

Dacă nu este suficient ceea ce am prezentat până acum, ascultați următoarea declarație:

„Băncile centrale, ca și Banca Angliei, și-au pregătit deja implantul de microcipuri RFID. Chip care va fi implantat sub piele. Și de ce se discută atât de brusc despre acel venit de bază universal pe care toate adunările marilor grupuri de miliardari? Oh, Venitul de bază universal este mită pentru ca tu să accepți microciparea.”

„Rezerva Federală ia în considerare un dolar digital. Implicațiile pentru viața privată și libertate sunt înspăimântătoare, iar banii digitali ai Bancii centrale sunt de rău augur.”

Satanistul Klaus Schwab vorbea încă de prin 2016 despre implantarea oamenilor cu microcipuri.

[1] [https://rumble.com/v4ipxxn-supravegherea-biometrica-totala-yuval-noah-harari.html]

///////////////////////////////////////

Carlo Maria Vigano: Scrisoare deschisă (VI)

Ecumenismul este una dintre temele-cheie ale gândirii globaliste. Acest lucru este confirmat de Robert Muller, care a fost secretar general adjunct al Organizaţiei Naţiunilor Unite:

„Trebuie să ne îndreptăm cât mai repede posibil către un guvern mondial unic, o singură religie şi un singur lider mondial.”

Înaintea lui, unul dintre susţinătorii Societăţii Naţiunilor, Arthur Balfour, a creat Societatea Sintetică, care avea ca scop crearea „unei religii unice pentru umanitate”.

Însuşi Pierre Theilard de Chardin, un eretic iezuit condamnat de Sfântul Oficiu şi astăzi un celebru teolog al progresismului, a considerat Organizaţia Naţiunilor Unite ca „încarnarea instituţională progresivă a filozofiei sale”, exprimându-şi speranţa într-o

„convergenţă generală a religiilor într-un Hristos universal, care le îndeplineşte pe toate… Mi se pare singura convertire posibilă a lumii şi singura formă în care poate fi concepută o religie a viitorului”, pentru a „reduce decalajul dintre panteism şi creştinism prin scoaterea la iveală a ceea ce ar putea fi numit sufletul creştin al panteismului sau aspectul panteist al creştinismului”.

Nu trecem cu vederea faptul că Pachamama şi atribuirea conotaţiilor marianice „Mamei Pământ” fac din aceste concepte ale lui Theilard de Chardin o realitate tulburătoare.

Şi asta nu e tot: Robert Muller, teoreticianul guvernului mondial care este şi adept al teosofiei lui Alice A. Bailey, declară:

„Teilhard de Chardin şi-a influenţat tovarăşul (părintele iezuit Emmanuel Saguez de Breuvery, care a deţinut funcţii importante la ONU), care şi-a inspirat colegii, iar aceştia, la rândul lor, au iniţiat un bogat proces de gândire globală şi pe termen lung în cadrul Naţiunilor Unite, ceea ce a afectat multe naţiuni şi oameni din întreaga lume. Am fost profund influenţat de Teilhard.”

În cartea sa Omul viitorului, Theilard scrie:

„Chiar dacă forma sa nu este încă vizibilă, mâine omenirea se va trezi într-o lume complet organizată.”

Muller a fost fondatorul World Core Curriculum, care avea ca scop „orientarea copiilor noştri către cetăţenie globală, credinţe centrate pe pământ, valori socialiste şi o mentalitate colectivă, care devin o cerinţă pentru forţa de muncă a secolului XXI.” (Revista New Man) Şi dacă el o revendică cu mândrie pe Alice A. Bailey printre mentorii săi, descoperim că aceasta a fost o discipolă a Mişcării Teosofice fondate de Helena Blavatsky, o luciferică declarată.

Doar pentru a încadra personajul Blavatsky în context, iată câteva citate din operele sale:

„Lucifer reprezintă Viaţa, Gândul, Progresul, Civilizaţia, Libertatea, Independenţa… Lucifer este Logosul, Şarpele, Mântuitorul.”

Şi, aproape anticipând Pachamama:

„Fecioara celestă devine astfel, în acelaşi timp. Mama Zeilor şi a Demonilor, pentru că este Divinitatea benefică mereu iubitoare… dar în timpurile străvechi şi în realitate, Lucifer este numele. Lucifer este Lumina divină şi pământească. Duhul Sfânt şi Satana în acelaşi timp.”

Şi închei cu:

„Satana este zeul planetei noastre şi singurul zeu.”

Alice Bailey a fondat Lucifer Pulishing Company, cunoscută acum sub numele de Lucis Publishing Company, strâns legată de Lucis Trust, fostul Lucifer Trust, recunoscut ca ONG de către Organizaţia Naţiunilor Unite.

Dacă adăugăm la aceste concepţii şi divagaţii infernale cuvintele lui David Spangler, directorul Proiectului de Iniţiativă Planetară a Naţiunilor Unite, ne dăm seama cât de teribilă este ameninţarea care stă peste noi toţi:

„Nimeni nu vaface parte din Noua Ordine Mondială până nu va face act de închinare către Lucifer. Nimeni nu va intra în Noua Eră până când nu va primi iniţierea luciferică.” (Reflecţii despre Hristos, Findhorn, 1978).

Alice A. Bailey scrie despre New Age:

„Realizările ştiinţei, cuceririle naţiunilor şi cuceririle teritoriului sunt toate indicative ale metodei Epocii Peştilor (epoca lui Hristos), cu idealismul, militantismul şi separările sale în toate domeniile — religios, politic şi economic. Dar epoca sintezei, a incluziunii şi a înţelegerii este peste noi, iar noua educaţie a Epocii Vărsătorului (epoca Antihristului) trebuie să înceapă foarte delicat să pătrundă în aura umană.”

Astăzi, vedem cum metodele de predare teoretizate de Muller în curriculum-ul mondial sunt adoptate de aproape toate naţiunile, inclusiv ideologia LGBT, teoria genului şi toate celelalte forme de îndoctrinare. Acest lucru este confirmat de fostul director al OMS, dr. Brock Chisolm, explicând ce ar dori să realizeze politica educaţională a ONU:

„Pentru a realiza un guvern mondial, este necesar să scoatem din mintea oamenilor individualismul, fidelitatea faţă de tradiţii, familie, patriotism naţional şi dogme religioase” (vezi Christian World Report, 1991, vol. 3).

Iată din nou firul roşu care îl leagă nu numai pe Klaus Schwab de Helder Câmara, ci şi pe Robert Muller şi Alice A. Bailey de Pierre Theilard de Chardin şi Emmanuel Saguez de Breuvery, întotdeauna într-o cheie globalistă şi sub inspiraţia neplăcută a gândirii luciferice.

O analiză aprofundată a acestor aspecte tulburătoare va face posibil să aruncăm lumină asupra adevărului şi dezvăluirea complicităţii şi trădărilor a nu puţini oameni ai Bisericii, robi ai inamicului.

Răspunsul nostru la criza autorităţii

Corupţia autorităţii este de aşa natură încât este foarte dificil – cel puţin din punct de vedere uman – să presupunem o ieşire paşnică din impas.

De-a lungul istoriei, regimurile totalitare au fost răsturnate cu forţa. Este greu de crezut că dictatura sanitară care a fost instituită în ultimele luni poate fi combătută altfel, deoarece toate puterile statului, toate mijloacele de informare în masă, toate instituţiile internaţionale publice şi private, toţi puternicii economici şi financiari ai lumii sunt complici la această crimă. Confruntaţi cu acest scenariu sumbru de corupţie şi conflict de interese, este esenţial ca toţi cei care nu sunt supuşi planului globalist să se unească într-un front compact şi coeziv, pentru a-şi apăra drepturile naturale şi religioase, propria sănătate şi cea a celor dragi, libertatea şi bunurile lor.

Acolo unde autoritatea nu îşi îndeplineşte atribuţiile şi trădează într-adevăr scopul pentru care a primit mandat, neascultarea nu este numai legală, ci obligatorie.

Neascultare nonviolentă, cel puţin deocamdată, dar hotărâtă şi curajoasă. Neascultarea faţă de dictatele nelegitime şi tiranice ale autorităţii civile şi opoziţia fermă faţă de dictatele autorităţii ecleziastice, acolo unde se dovedeşte a fi un complice al planului infernal al Noii Ordini Mondiale.

Concluzie

Permiteţi-mi să închei această reflecţie cu un scurt gând de natură spirituală.

Tot ceea ce ştim, descoperim şi înţelegem despre complotul global în curs de desfăşurare ne arată o realitate extraordinară, dar care este în acelaşi timp limpede şi clar definită: există două părţi, cea a lui Dumnezeu şi cea a lui Satana, cea a copiilor Luminii şi cea a copiilor întunericului.

Nu este posibil să ne împăcăm cu Inamicul şi nici nu putem sluji la doi stăpâni (Matei 6, 24). Cuvintele Domnului nostru trebuie să fie gravate în mintea noastră: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu se adună cu Mine risipeşte.” (Matei 12, 30).

Speranţa de a construi un guvern mondial în care împărăţia Divină a lui Iisus Hristos este scoasă în afara legii este nebunească şi blasfemiatoare şi nimeni care are un astfel de plan nu va reuşi vreodată. Unde domneşte Hristos, domnesc pacea, armonia, dreptatea; unde nu domneşte Hristos, Satana este un tiran.

Să ne gândim bine la acest lucru ori de câte ori trebuie să alegem dacă vom încheia înţelegeri cu adversarul, în numele unei himerice coexistenţe paşnice cu el! Şi lăsaţi-i pe acei prelaţi şi conducători civili care-şi imaginează despre complicitatea lor că afectează doar probleme economice sau de sănătate, pretinzând că nu ştiu ce se află în spatele tuturor acestor lucruri, să se gândească bine la asta!

Să ne întoarcem la Hristos, la Hristos împăratul inimilor, familiilor, societăţilor şi al naţiunilor. Să-L proclamăm ca împăratul nostru şi pe Preasfânta Maria ca împărăteasa noastră!

Doar aşa poate fi înfirânt acest proiect infam al Noii Ordini Mondiale. Doar aşa se poate purifica Sfânta Biserică de trădători şi renegaţi.

Şi Dumnezeu să ne asculte rugăciunea!

Note

[1] Referitoare la cultul Sfintei Fecioare Maria.

Aici se încheie scrisoarea deschisă a arhiepiscopului Carlo Maria Vigano.

În încheiere, aș dori să rețineți următorele idei.

Noua ordine mondială este un concept vechi de secole și îl întâlnim pentru prima dată la rosicrucieni care chemau intelectualitatea vremii, printr-un manifest numit Fama fraternitas, la o renovatio a lumii, începând cu învățământul. Renovatio înseamnă nouă ordine mondială. După apariția tiparului, masoneria satanică a promovat „alfabetizarea” maselor, adică spălarea creierelor. Apoi tot ei au promovat învățământuul de stat, separarea învățământului de religie și a statului de Biserică. Mai pe înțeles, secularizarea și ateismul.

În secolul al XIX-lea H. Blavatsky înființează Societatea Teosofică prin care a promovat luciferismul, instaurarea unei noi ordini mondiale cu un guvern mondial și o religie unică.

În aceeași perioadă apare spiritismul modern (1848) , adică comunicarea cu spiritele demonice deghizate în sufletele celor răposați. Pe plan religios apar Martorii lui Iehova, mormonii și religia Baha`i, a căror fondatori au fost masoni.

Spre sfârșitul secolul XIX apare mișcarea ecumenică fondată tot de masoni și adepți ai socialismului.

Deși par mișcări separate, toate au legătură directă cu luciferismul și masoneria. Platforma lor cuprinde câteva puncte comune: nouă ordine mondială (noua eră, era Vărsătorului care va înlocui era Peștilor, adică creștină), guvern mondial, religie unică.

Teosofia și masoneria au susținut pe plan religios ecumenismul și pregătirea terenului pentru o religie mondială, iar pe plan politic au susținut înființarea Ligii Națiunilor, apoi a Organizației Națiunilor Unite, ca mijloace de pregătire a guvernului mondial.

Masoneria și teosofia sunt semne vizibile ale prezenței luciferismului în întreaga societate. Iar ca semne indirecte ale luciferismului avem politicile anticreștine, și vădit satanice, prin care se urmărește distrugerea valorilor moralei creștine și a societății bazate pe aceste valori.

Deocamdată mă opresc aici.

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2024/03/23/carlo-maria-vigano-scrisoare-deschisa-vi/

/////////////////////////////////////

ONU și Lucis Trust: conexiunea Alice Bailey

Nu există nicio îndoială că lumea este în era informației. O mulțime de informații se află la îndemâna oricui are un computer sau un smartphone. Totuși, într-un fel, chiar și cu toate aceste informații disponibile, cea mai mare parte a lumii nu a înțeles încă pentru ce a fost creată Națiunile Unite ca să realizeze.

Să facem o scurtă călătorie prin istorie și să vedem unde ne duce.

În 1920, Liga Națiunilor a fost dezvoltată ca un precursor al ONU pentru a stabili o infrastructură globală de cooperare între guverne pe probleme globale. Până în 1945, aceeași organizație a devenit ceea ce cunoaștem astăzi ca Organizația Națiunilor Unite. De la înființarea sa, ONU a fost adânc înrădăcinată în spiritismul ocult cu un singur scop: unificarea lumii sub un singur sistem.

Dar ce dovezi există pentru această afirmație?

În 1922, Alice Bailey și soțul ei, francmasonul de 32 de grade Foster Bailey, au înființat o companie de editură numită „Lucifer Publishing Company”. Da, ați citit corect, Lucifer Publishing Company. Există și astăzi și este cunoscut sub numele de „Lucis Trust”. Lucis Trust lucrează în cadrul ONU și difuzează materiale ONU în întreaga lume, promovând o agendă foarte spirituală.

Iată un mic fragment direct de pe site-ul Lucis Trust (lucistrust.org):

„Lucis Trust a fost înființat de Alice și Foster Bailey ca un vehicul pentru a promova recunoașterea principiilor spirituale universale aflate în centrul oricărei lucrări pentru a construi relații corecte.O companie de editură, numită inițial Lucifer Publishing Company, a fost înființată de Alice și Foster Bailey în statul New Jersey, SUA, în mai 1922 pentru a publica cartea, Initiation Human and Solar. Vechiul mit al lui Lucifer se referă la îngerul care a adus lumina lumii și se presupune că numele a fost aplicat editurii în onoarea unei reviste, care fusese editat de câțiva ani de fondatoarea Societății teosofice, HP Blavatsky. Curând a devenit clar pentru Bailey că unele grupuri creștine l-au identificat în mod tradițional „în mod greșit” pe Lucifer cu Satana, din acest motiv, numele companiei a fost schimbat în 1924 în Lucis Publishing Company.”

Și care este relația Lucis Trust cu ONU?

„Lucis Trust are statut consultativ la Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite (ECOSOC) și World Goodwill este recunoscută de Departamentul de Informații Publice al Națiunilor Unite ca organizație neguvernamentală (ONG)…

De la înființarea lor, Lucis Trust și World Goodwill și-au oferit sprijinul prin meditație, materiale educaționale și seminarii, subliniind importanța obiectivelor și activităților ONU, deoarece reprezintă vocea popoarelor și națiunilor lumii.” (lucistrust.org)

De fapt, chiar și adresa birourilor Lucis Trust din New York arată scopul lor ocult și legătura lor strânsă cu ONU:

La un moment dat, biroul Lucis Trust din New York era situat la 666 United Nations Plaza. Astăzi, se află la 866 United Nations Plaza, un birou care are vedere directă la clădirea ONU din New York.

Povestea devine deosebit de interesantă atunci când sunt descoperite obiectivele „World Goodwill”, ONG-ul deținut de Lucis Trust și aprobat de ONU. Ei l-au pus pe Lucifer, numindu-l Hristos, în locul adevăratului Iisus Hristos. Să aruncăm o privire la care sunt aceste obiective de pe propriul lor site web (https://www.lucistrust.org/world_goodwill/plan_wg):

„EDUCAȚIA ÎN NOUA ERĂ

Educația a devenit astăzi de o importanță majoră în toate părțile lumii. În acest articol sunt prezentate anumite idei și concepte fundamentale pentru educație în toate aspectele sale și în numeroasele circumstanțe diferite ale lumii moderne.”

„RELIGIA MONDIALĂ ÎNTR-O NOUĂ ERĂ

Spiritul cu adevărat religios este în mod fundamental viu astăzi decât în orice moment anterior. Pretutindeni oamenii sunt pregătiți pentru lumina și așteaptă o nouă revelație. Doar principiile mari și fundamentale ale vieții pot satisface cu adevărat nevoile omenirii. Religia în noua eră trebuie să se bazeze pe adevăruri care sunt universal acceptate”.

„REAPARIȚIA LUI HRISTOS

Hristos este mai aproape de umanitate decât în orice alt moment al istoriei omenirii; El este mai aproape decât știe cel mai aspirant și plin de speranță discipol și se poate apropia și mai mult dacă ceea ce este scris aici este înțeles și adus în atenția oamenilor de pretutindeni. Căci Hristos aparține omenirii, lumii oamenilor și nu numai bisericilor și credințelor religioase din întreaga lume”.

În timp ce site-ul World Goodwill folosește numele „Hristos” sau, mai frecvent, „cristul”, acesta nu este Iisus Hristos al Bibliei. Acest lucru poate fi dedus din modul în care descriu această figură la care se referă ca „hristos”. Într-o scurtă recenzie de pe site-ul lor, este clar că lui Hristos la care se referă ei nu îi pasă dacă oamenii urmează Biblia și nici că nu vine să întemeieze o împărăție cerească, ci una pământească.

„El recunoaște și îi iubește pe cei care nu sunt creștini, dar care își păstrează loialitatea față de Fondatorii lor – Buddha, Mohamed și alții. Lui nu îi pasă care este credința dacă obiectivul este iubirea față de Dumnezeu și față de umanitate. Dacă oamenii Îl caută pe Hristos care și-a părăsit discipolii cu secole în urmă, ei nu vor reuși să-l recunoască pe Hristos care este în curs de întoarcere…

El va reapărea și va conduce omenirea către o civilizație și o stare de conștiință în care relațiile umane corecte și cooperarea la nivel mondial pentru binele tuturor vor fi nota cheie universală…

Dar înainte ca toate acestea să se întâmple, El trebuie să intre din nou în arena publică, să-și joace rolul în afacerile lumii și să dovedească scopul misiunii Sale.”

(https://www.lucistrust.org/world_goodwill/world_goodwill_literature_on_line__2/the_reappearance_the_christ5)

Biblia arată că atunci când Iisus Hristos va veni din nou, picioarele Lui nu vor atinge pământul. Dacă această figură pe care World Goodwill și Lucis Trust o descriu vine și are picioarele pe pământ, nu este Iisus, ci Satan. Aceste organizații l-au plasat pe Lucifer/Satana în locul adevăratului Hristos și lucrează neobosit pentru a pregăti lumea pentru venirea sa.

Pentru a rezuma, există un grup puternic de oameni în interiorul ONU care îl sprijină și îl venerează pe Lucifer. Acești oameni au lucrat în cadrul ONU încă de înainte de 1945 pentru a promova și pune în aplicare o agendă care să unifice lumea în pregătirea pentru venirea unui Hristos fals. Acest lucru este adevărat și este realitatea lumii în care trăim.

O întrebare pe care oamenii ar trebui să și-o pună în acest moment, de ce ar permite ONU vreodată implicarea unei organizații care are un sprijin atât de clar și public pentru Lucifer?

Vom explora acest lucru mai mult pe măsură ce aruncăm o privire mai atentă la Alice Bailey și la modul în care viziunea ei pentru o lume unită se aliniază perfect cu obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2030 stabilite de ONU.

Bibliografie

[1] https://ia801409.us.archive.org/26/items/initiationhumans1922bail/initiationhumans1922bail.pdf

[2] https://www.lucistrust.org/world_goodwill/world_goodwill_literature_on_line__2/the_reappearance_the_christ5

[3] https://www.lucistrust.org/world_goodwill/plan_wg

[4] lucistrust.org

[5] https://www.youtube.com/watch?v=vjSf2B8mLjk

////////////////////////////////////

Literatură mondială de bunăvoință online

De Alice A. Bailey

[Textul acestui pamflet este preluat din capitolul III al cărții The Reappearance of the Christ de Alice A. Bailey, publicată de Lucis Press Limited din Londra și Lucis Publishing Company din New York. Cartea este publicată și în ediții daneză, olandeză, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, japoneză, poloneză, portugheză, spaniolă, suedeză și iugoslavă.]

DUMNEZEU Transcendent, mai mare, mai vast și mai cuprinzător decât lumea Sa creată, este recunoscut universal și a fost subliniat în general; toate credințele pot spune împreună cu Shri Krishna (vorbind ca Dumnezeu, Creatorul) că „după ce am pătruns întregul univers cu un fragment din Mine Însumi, eu rămân”. Acest Dumnezeu Transcendent a dominat gândirea religioasă a milioane de oameni simpli și cu minte spirituală de-a lungul secolelor care au trecut de când omenirea a început să avanseze spre divinitate.

Încet, se ivește trezirea conștiinței omenirii, marele adevăr paralel al lui Dumnezeu Imanent – „pătrunzând” divin toate formele, condiționând din interiorul tuturor împărățiilor naturii, exprimând divinitatea înnăscută prin ființe umane și – acum două mii de ani – înfățișând natura acelei Imanențe divine în Persoana lui Hristos. Astăzi, ca rezultat al acestei Prezențe divine care se desfășoară, intră în mintea oamenilor de pretutindeni un nou concept: acela de „Hristos în noi, nădejdea slavei”. (Col: 1.27.) Există o credință în creștere și în curs de dezvoltare că Hristos este în noi, așa cum a fost El în Maestrul Isus, iar această credință va modifica treburile lumii și întreaga atitudine a omenirii față de viață.

Minunea acelei vieți, trăită în urmă cu două mii de ani, este încă cu noi și nu și-a pierdut nimic din prospețimea ei; este o inspirație eternă, speranță, încurajare și exemplu. Dragostea pe care El a demonstrat-o încă ține în stăpânire lumea gânditoare, chiar dacă relativ puțini au încercat cu adevărat să demonstreze aceeași calitate a iubirii ca și El – o iubire care duce fără greșeală la slujirea lumii, la uitarea completă de sine și la o viață radiantă, magnetică. Cuvintele pe care El le-a rostit au fost puține și simple și toți oamenii le pot înțelege, dar semnificația lor s-a pierdut în mare măsură în legalitățile și discuțiile complicate ale Sfântului Pavel și în disputa îndelungată a comentatorilor teologici de când Hristos a trăit și ne-a părăsit – sau aparent ne-a părăsit.

Cu toate acestea, Hristos este astăzi mai aproape de omenire decât în orice alt moment al istoriei omenirii; El este mai aproape decât știe cel mai aspirant și plin de speranță discipol și se poate apropia și mai mult dacă ceea ce este scris aici este înțeles și adus în atenția oamenilor de pretutindeni. Căci Hristos aparține omenirii, lumii oamenilor și nu numai bisericilor și credințelor religioase din întreaga lume.

În jurul Lui – în acel Înalt Loc de pe Pământ unde El are locul Său de locuință – sunt adunați astăzi toți marii Săi Ucenici, Maeștrii Înțelepciunii și toți Acei Fii eliberați ai lui Dumnezeu Care, de-a lungul veacurilor, au trecut de la întuneric la Lumină, de la ireal la Real și de la moarte la Nemurire. Ei sunt gata să împlinească porunca Lui și să asculte de El, Stăpânul tuturor Maeștrilor și Învățătorul deopotrivă al îngerilor și al oamenilor. Exponenții și Reprezentanții tuturor credințelor lumii așteaptă acolo, sub îndrumarea Lui, să dezvăluie tuturor celor care se luptă astăzi în vâltoarea treburilor mondiale și care caută să rezolve criza mondială că nu sunt singuri. Dumnezeu Transcendent lucrează prin Hristos și Ierarhia Spirituală pentru a aduce alinare; Dumnezeu Imanent în toți oamenii se află în pragul unor recunoașteri uimitoare.

Marea Succesiune Apostolică a Cunoscătorilor lui Dumnezeu este pregătită astăzi pentru o activitate reînnoită – o succesiune a Aceia care au trăit pe Pământ, au acceptat faptul că Dumnezeu Transcendent, au descoperit realitatea lui Dumnezeu Imanent, au înfățișat în propriile vieți caracteristicile divine ale vieții lui Hristos și (pentru că Ei au trăit pe Pământ așa cum a făcut și El) ar fi trebuit să lăsăm un exemplu pe care ar trebui să-l urmăm. Pașii Lui” și ai Lor. Și noi aparținem în cele din urmă acelei mari succesiuni.

Însuși Buddha stă în spatele lui Hristos recunoașterea umilă a sarcinii divine pe care El este pe punctul de a o desăvârși și din cauza iminenței acelei împliniri spirituale. Nu numai că toți cei care funcționează în mod conștient în Împărăția lui Dumnezeu sunt conștienți de Planurile Sale, dar acele mari Ființe spirituale care trăiesc și locuiesc în „Casa Tatălui”, în „centrul în care este cunoscută voința lui Dumnezeu”, sunt de asemenea mobilizate și organizate pentru a ajuta lucrarea Lui. Linia spirituală de succesiune de la tronul Bătrânului de Zile până la cel mai umil discipol (adunat cu alții la picioarele lui Hristos) este astăzi concentrată pe sarcina de a ajuta omenirea.

Marele moment pe care El l-a așteptat cu atâta răbdare aproape a sosit; „Sfârșitul veacului” la care s-a referit El când a vorbit cu grupul Său mic de ucenici: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” a venit. Astăzi El stă în picioare și așteaptă, știind că a sosit ceasul când El „va vedea de truda sufletului Său și va fi mulțumit”. (Is: LIII: 11.)

Chiar prin succesiunea spirituală a Fiilor lui Dumnezeu, nu este nimic de văzut și simțit decât așteptare și pregătire. „Ierarhia așteaptă”. A făcut tot ce este posibil din perspectiva oportunității prezente. Hristos stă în tăcere răbdătoare, atent la efortul care va face ca lucrarea Sa să se materializeze pe Pământ și să-I permită să desăvârșească efortul pe care l-a făcut acum 2000 de ani în Palestina. Buddha plutește deasupra planetei, gata să-și joace rolul dacă îi este oferită ocazia de către omenire. Totul depinde acum de acțiunea corectă a oamenilor de bunăvoință.

Din Casa Tatălui („centrul în care se cunoaște voința lui Dumnezeu” sau Shamballa al ezoteristului) a ieșit acel fiat: A venit ceasul. Din Împărăția lui Dumnezeu unde domnește Hristos, răspunsul a fost dat înapoi: „Tată, fă-se voia Ta”. Jos, în lumea noastră nefericită, năucită și nefericită a oamenilor, strigătul se ridică neîncetat: „Fie ca Hristos să se întoarcă pe Pământ”. Pentru cele trei mari centre spirituale: Casa Tatălui, Împărăția lui Dumnezeu și Trezirea Umanității, există un singur scop, o idee și o așteptare unită.

Este esențial ca astăzi să existe o măsură de cunoaștere mai deplină cu privire la „centrul în care este cunoscută voința lui Dumnezeu”. Publicul ar trebui să aibă o oarecare înțelegere a acestui centru spiritual cel mai înalt la care — dacă credem povestea Evangheliei — Hristos Însuși a fost mereu atent. Adesea citim în Noul Testament că „Tatăl I-a vorbit” sau că „A auzit un glas”, neauzit de alții, sau că au fost auzite cuvintele „acesta este Fiul Meu iubit”. De mai multe ori, citim, I-a fost dată pecetea afirmării (cum este numită spiritual). Numai Tatăl, Logosul planetar, „Cel în Care trăim, mișcăm și avem ființa noastră” (Faptele XVII.28), Domnul Lumii, Bătrânul de Zile (Dan. VII.9) poate rosti acest cuvânt afirmativ final. Există, după cum știm, cinci crize sau inițieri care îl privesc pe Maestrul Iisus – Nașterea la Betleem, Botezul, Schimbarea la Față, Răstignirea și Învierea – dar în spatele acestei învățături evidente și practice se află un curent subteran sau gândire la ceva mult mai înalt și de importanță mai mare – Vocea afirmativă a Tatălui, care recunoaște că Hristos a făcut-o.

Când Hristos va termina lucrarea în următorii două mii de ani pe care a inaugurat-o acum două mii de ani, acea Voce afirmativă va fi cu siguranță auzită din nou și recunoașterea divină a venirii Sale va fi acordată. Atunci Hristos va lua acea inițiere uimitoare despre care nu știm nimic, cu excepția faptului că două aspecte divine se vor amesteca și se vor contopi în El (iubire-înțelepciune în deplină manifestare, motivată de voința sau puterea divină). Atunci Buddha și Hristos vor trece împreună înaintea Tatălui, Domnul Lumii, vor vedea împreună slava Domnului și vor trece în cele din urmă la un serviciu mai înalt de natură și calibru necunoscut nouă………………………………………………………………………….

Det. aici

https://www.lucistrust.org/world_goodwill/world_goodwill_literature_on_line__2/the_reappearance_the_christ5

//////////////////////////////////////

Să continuăm prezentarea începută în articolul precedent despre noua ordine mondială…

Conceptul de „noua ordine mondială” este strâns legat de cel de „New Age” (noua eră), ambele promovate, la vedere, de teosofi, Baha`i, martorii lui Iehova și adepții mișcării new age și preluate de ONU și Forumul Economic Mondial.

În spatele tuturor acestor organizații stau altele mai puțin vizibile, dar la fel de active, și anume masoneria, iezuiții și sataniștii.Dacă săpăm mai adânc vom descoperi că teosofii, masonii și iezuiții sunt forme mascate ale satanismului.Este foarte important de a înțelege și reține acceste amănunte, deoarece aspectele spirituale ale conceptelor de nouă ordine mondială și guvern mondial sunt ascunse sub cele politice și economice.

Toată lumea a auzit de ONU, OMS, FMI și Forumul Economic Mondial, dar foarte puțini au informații despre Societatea Teosofică și teosofi.

Teosofii, ca și masonii și sataniștii, au ca dumnezeu al lor pe Lucifer, zeul luminii și stăpânul Pământului, pe care masonii îl numesc Marele Arhitect, iar sataniști îl numesc Satan. Unii fac diferență între Satan și Lucifer, dar pentru noi, în această discuție, nu este relevant acest lucru, întrucât ambele nume denumesc pe conducătorul spiritelor răzvrătite care au trecut de partea lui Lucifer, care a dorit să fie și el cinstit așa cum este cinstit Dumnezeul biblic, YHWH.

Helena Blavatski ne spune că dumnezeul teosofilor este Lucifer, așa cum masonul de grad 33 Albert Pike ne spune că dumnezeul masonilor este Lucifer. David Spangler, director al Inițiativei Planetare, ONU și unul din fondatorii curentului New Age, afirmă și el că

„nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decât în cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferică”.

Așadar, din această declarație putem înțelege clar legătura despre care vorbeam, aceea dintre noua ordine mondială, noua eră și luciferism sau satanism.

Iată cum descrie agenda Noii Ordini Mondiale dr. John Coleman, fost ofiţer britanic de contrainformaţii în cadrul MI6, în cartea sa, Ierarhia conspiratorilor. Comitetul celor 300, apărută în 1997:

„Un singur guvern mondial, o singură monedă şi o singură religie, sub o oligarhie permanentă, nealeasă de popoare, care se alege singură din cercurile ei, sub forma unui sistem feudal, ca în Evul Mediu. Satanismul, luciferismul şi vrăjitoria vor fi cursuri aprobate în şcoli şi nu se vor permite şcoli particulare sau bisericeşti. Toate bisericile creştine au fost deja subminate şi creştinismul va dispărea sub guvernul mondial, fiind înlocuit cu o religie unificată, mondială.”

Așadar, noua ordine mondială (marea resetare) promovată de ONU, OMS, Forumul Economic Mondial (FEM), masonerie și alte organizații oculte este în strânsă legătură cu satanismul. Toți cei care promovează această nouă ordine mondială și un guvern mondial sunt sataniști și cinstesc ca dumnezeu al lor pe Lucifer. Sunt aceiași care promovează pedofilia, homosexualitatea, distrugerea creștinismului și a moralei creștine, precum și sacrificiile umane sub diverse forme: eugenie, războaie, avorturi, sacrificarea copiilor și transplantul de organe.

Până una alta, Agenda 2030 a ONU pentru instituirea sclaviei merge înainte. Acestea sunt fapte.

În continuare să vedem ce spun previziunile astrologice și numerologice.

„Majoritatea astrologilor au căzut de acord că 2025 este cel mai important an din restul secolului. Că suntem la răscrucea dintre trecut și viitor. Niciodată în viața noastră nu vom mai trăi ceva asemănător, iar la finalul anului lumea va fi cu totul alta. De ce se spune asta? Nu numai pentru că 2025 are o rezonanță aparte, ci pentru că trei planete majore își schimbă casa, iar două dintre ele sunt în punctul zero, ceea ce înseamnă că ies din zodia sfârșiturilor (Pești) și intră în cea a începuturilor (Berbec).

ce se va petrece? Pe de o parte avem revoluția inteligenței artificiale și sigur ea va fi în centrul atenției, pentru că Vărsătorul guvernează tehnologia.

La finalul tranzitului lui Pluto în Vărsător stă aici până în 2044. Vom trăi în cu totul altă societate. Să nu te îndoiești de asta. Iar revoluția va fi fi mai puternică decât ce am trăit când s-a inventat internetul sau rețelele sociale. Dar Vărsătorul nu este o zodie rece, orientată doar spre tehnologie. E cel mai umanitar semn al zodiacului. Visează la umanitate ca un tot, privilegiază libertatea, exprimarea sinelui, conștiința de sine și autodeterminarea. Nu suportă dictatorii și nici sistemele opresive. Dar nu e totul roz.”

Aceasta este o monstră de prezentare generalistă a ceea ce urmează să vină, căci afară de revoluția inteligenței artificiale și dezvăluirea unor noi tehnologii nu spune mare lucru.

Eu cred că Elita ocultă, care se știe prea bine cum se interpretează mersul astrelor, sincronizează propriul ei plan cu aceste simboluri. Și asta o face de secole, în vederea manipulării și controlului asupra maselor de sclavi sau servitori.

Ieșirea din zodia Pești simbolizează sfârșitul erei și dominației creștine în societate. Asta înseamnă că se va trece pe o „spiritualitate” anticreștină. Dacă până în 1990 s-a lucrat mai pe ascuns, după acest moment s-a trecut la o luptă pe față împotriva creștinismului. Alice Bailey chiar propunea o listă de acțiuni prin care creștinismul să fie desființat.

Deși ni se flutură sosirea unei noi ere în care sistemul vechi, sub toate aspectele sale,politic, economic, social, religios, va fi înlocuit cu un sistem nou mai echitabil și mai spiritual, nu se amintește nimic de Lucifer și inițierea luciferică, ci despre conștiința cristică și Hristosul cosmic. În aceste cuvinte frumoase se ascunde o mare amăgire, pentru că Hristosul cosmic și conștiința cristică nu au nimic comun cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci mai degrabă cu hristosul mincinos, Antihristul.

Poate vă întrebați de ce pun atât de mult accent pe aceste informați și conexiuni, și de ce iau în considerație interpretările astrologice. De ce? Le iau în considerație pentru a descifra vremurile pe care le trăim și pentru a înțelege că dincolo de limbajul și promisiunile frumoase ce ni se fac se ascunde o lucrare demonică, luciferică, de care trebuie să ne delimităm.

Dacă până acum Lucifer a condus lumea prin intermediul membrilor societăților oculte și secrete, acum vrea să o facă în mod vizibil. El nu renunță la putere și nici la statului de stăpân al Pământului, ci doar schimbă radical modul de conducere. Așadar, din punctul nostru de vedere creștin, lupta cu răul continuă și se va intensifica.

Acum suntem chemați să alegem de partea cui ne situăm, al lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sau a lui Lucifer și sistemului său prin care controlează omenirea?

Închei prin îndemnul de a fi curajoși și cu nădejde totală în Dumnezeu. Nu vă lăsați înfricoșați de nimic de cele ce veți auzi sau veți vedea. Scopul demonilor este să ne înfricoșeze, să ne facă să cedăm și să renunțăm la luptă și să ne facă să acceptăm planul lui de dominare a omenirii. Pe de o parte va încerca să ne atragă și să ne amăgească ca de bună voie să-i acceptăm planul de inrobire, sub masca comodității, iar pe de altă parte să înfrângă orice rezistență prin frică și amenințări.

O să discutăm și despre cu trebuie să facem ca să rezităm acestor ispite și să ne ferim de capcane.

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2025/01/18/anul-2025-x/

////////////////////////////////////

Anul următor: 9 previziuni șocante pentru 2025

Ar putea fi 2025 anul în care ne revendicăm puterea? Putem să ne ridicăm deasupra haosului și a întunericului care se profilează și să trecem dincolo de grila controlului tiranic asupra vieților noastre? Citiți mai departe pentru a afla mai multe…

Could 2025 be the year we reclaim our power? Can we rise above the chaos and looming darkness and move beyond the grid of tyrannical control over our lives? Read on to find out more …

Adevărul despre cancer

Pe măsură ce urmează 2025, lumea se află în prăpastia unei transformări dramatice – una care promite să remodeleze totul, de la economiile noastre până la stilul nostru de viață. Este un an pregătit pentru a produce schimbări seismice, cu noi tehnologii care apar, sisteme vechi care se prăbușesc și puterile din culise orchestrează schimbări pentru a consolida controlul.

Pregătește-te pentru o călătorie sălbatică în 2025, în care inovația, întreruperea și haosul se ciocnesc – și ai încredere în noi, nimic nu este așa cum pare. De la giganții tehnologiei care trag sforile în culise până la forțele întunecate care orchestrează mișcările pieței globale, acest an se pregătește a fi plin de surprize. Legați-vă centura, pentru că 2025 este pe cale să ne ducă într-o plimbare despre care nu vor să știți. Iată 9 predicții, unele dintre ele șocante, care ți-ar putea deschide ochii asupra forțelor reale în joc.

Inteligența artificială explodează

2025 se conturează a fi anul în care AI se transformă dintr-un instrument util într-o forță dominantă în fiecare aspect al vieții. Dar înainte să intrați în panică sau să vă alăturați isteriei AI-este rău, să clarificăm: AI în sine nu este nici „bună”, nici „rău”. Pur și simplu face ceea ce este programat să facă. Fie că este vorba de conducerea corporațiilor mai eficient decât directorii generali experimentați, de crearea de artă și muzică care rivalizează cu creatorii umani sau de a lua decizii critice în domeniul sănătății și justiției penale, AI se infiltrează în lumea noastră cu viteza fulgerului. De fapt, agenții de inteligență artificială, care sunt gata să schimbe peisajul forței de muncă, modifică deja modul în care funcționează afacerile. Acești agenți inteligenți devin capabili să îndeplinească sarcini odată rezervate oamenilor – analiza datelor, gestionarea fluxurilor de lucru și chiar luarea deciziilor de angajare. AI nu ne mai ajută doar; preia controlul.

Un robot care stă pe un acoperiș dintr-un oraș Descriere generată automat

Potențialul de impact pozitiv al inteligenței artificiale este incontestabil, de la îmbunătățirea rezultatelor pacienților cu recomandări de tratament personalizate până la revoluționarea industriilor precum sănătatea, finanțele și logistica. Cu toate acestea, cu o mare putere vine o mare îngrijorare. Aria IA se extinde în fiecare colț al societății și, pe măsură ce aceste sisteme evoluează, la fel și întrebările despre consecințele lor. Platformele bazate pe inteligență artificială iau deja decizii pe viață și pe moarte despre cine primește tratamente salvatoare și cine nu. Dar aceste decizii se bazează nu pe nevoie sau pe urgență medicală, ci pe rentabilitate. De ce să aloci resurse unui pacient al cărui tratament nu va genera venituri suficiente, când ai putea economisi bani refuzându-i îngrijirea și concentrându-te pe cineva mai viabil financiar?

Și nu se oprește la asistența medicală. Algoritmii predictivi de poliție, care iau deja decizii cu privire la cine ar putea comite crime înainte de a face acestea, oglindesc viziunea distopică a Minority Report . În plus, sistemele de identificare digitală își întăresc strânsoarea, permițând guvernelor și corporațiilor să ne urmărească în mod constant, în timp ce agenții AI ne monitorizează fiecare mișcare. Nu este doar supraveghere, este control.

În acest climat de eficiență și automatizare bazată pe inteligență artificială, se afișează una dintre cele mai promițătoare căi de carieră: arhitectul AI . Acest rol devine indispensabil, deoarece arhitecții AI sunt vizionarii din spatele următoarei generații de platforme AI. Ei sunt responsabili pentru proiectarea sistemelor inteligente care se integrează perfect în orice, de la inovații în domeniul sănătății până la vehicule autonome. Pe măsură ce industrii precum asistența medicală și industria auto apelează la AI pentru a-și eficientiza și optimiza operațiunile, cererea pentru acești arhitecți calificați este în creștere.

Centrele de date bazate pe inteligență artificială, noua coloană vertebrală a viitorului nostru condus de computer, vor trebui proiectate și menținute la o scară fără precedent. Aceste structuri hipereficiente, răcite cu lichid, vor deveni infrastructură critică, arhitecții AI conducând drumul în modelarea tuturor, de la medicina de diagnosticare la mașini fără șofer. Pe măsură ce impactul economic al inteligenței artificiale continuă să crească, capitalul de risc se revarsă în startup-urile care dezvoltă tehnologii de ultimă generație AI, alimentând generarea de venituri masive cu personal minim. Structurile corporative tradiționale sunt perturbate de startup-uri mici, agile, construite pe automatizarea AI.

Viitorul antreprenoriatului este în curs de redefinire, iar cei care proiectează sistemele care conduc această transformare — AI Architects — vor fi printre cei mai râvniți și bine compensați profesioniști din lume. Goana după aur a erei digitale nu este în metalele prețioase, ci în proiectarea viitorului AI .

Domnia dolarului se confruntă cu socoteala

Dolarul american a avut o evoluție bună ca monedă de rezervă globală, dar 2025 ar putea fi anul în care domnia sa se termină neplăcut. Odată cu escaladarea tensiunilor geopolitice și forța crescândă pentru dedolarizare condusă de națiunile BRICS, dolarul începe să-și piardă stăpânirea pe scena globală . Țările din întreaga lume stochează în liniște aur, semnalând că se pregătesc pentru un viitor în care dolarul nu este moneda implicită în comerțul internațional. Și nu este vorba doar de vorbire – această schimbare se întâmplă deja.

Dominanța dolarului a fost susținută de instituții precum Rezerva Federală („Fed”), dar pe măsură ce tot mai mulți oameni descoperă adevărul despre Fed și practicile sale umbrite, inclusiv tipărirea banilor din aer și crearea unei spirale a datoriilor, este clar că fundația pe care se sprijină dolarul este absolut stabilă. Fed a umflat dolarul de ani de zile, iar cu fiecare nouă măsură de salvare și relaxare cantitativă, valoarea dolarului se erodează și mai mult. Să nu uităm de datoria națională de 36 de trilioane de dolari SUA , care continuă să crească necontrolat, aruncând o umbră lungă asupra viitorului dolarului. Pe măsură ce datoria crește, crește și inflația, subminând puterea de cumpărare a dolarului. În fiecare an, datoria se înrăutățește, iar dolarul devine mai slab. Dacă dolarul își pierde statutul de monedă de rezervă globală, economia SUA se va confrunta cu o epocă de socoteală și, odată cu el, o eră de instabilitate financiară cum nu am văzut-o niciodată.

Dar, în timp ce dispariția dolarului ar putea părea inevitabilă, elitele globale sunt gata să intre cu „soluția” lor – monedele digitale ale Băncii Centrale (CBDC). Sigur, o vor prezenta ca un mijloc de a stabiliza economia și de a asigura „incluziunea financiară”, dar nu vă înșelați: este vorba de control, nu de comoditate. Cu CBDC-urile, guvernele pot urmări și controla fiecare tranzacție, pot implementa limite programabile de cheltuieli și pot chiar pot restricționa achizițiile pe baza scorurilor de credit social sau afilierea politică. Visul unei economii perfect controlate, în care fiecare ban cheltuit este monitorizat, este la doar un clic distanță. Dar iată care este adevărata schimbare a puterii nu este despre salvarea dolarului, ci despre înlocuirea lui cu ceva și mai insidios. Pe măsură ce dolarul se clătește, aceste monede digitale ar putea fi vehiculul perfect pentru cei de la putere pentru a bloca controlul economic total, eliminând orice libertăți financiare rămase. Mizele sunt mai mari ca niciodată și, pe măsură ce dolarul se slăbește, trecerea către monedele digitale ar putea foarte bine să marcheze sfârșitul ordinii financiare mondiale așa cum o cunoaștem. Așadar, în timp ce scăderea dolarului ar putea părea a fi o criză evidentă, pericolul real constă în viitorul orwellian care ar putea urma.

Alăturați-vă celor peste 1,25 milioane de cititori și abonați TTAC Substack! Devenind un abonat plătit, ne puteți susține munca.

Introduceți adresa dvs. de e-mail…

Abonați-vă

Aurul și argintul rămân refugii financiare sigure

Pe măsură ce încrederea în monedele fiduciare se erodează pe fondul instabilității economice, aurul, argintul și criptomonedele devin pilonii securității financiare. Aurul, vechiul refugiu sigur, va străluci și mai tare în 2025. Odată cu creșterea tensiunilor geopolitice, rezervele băncilor centrale și creșterea temerilor legate de inflație, mulți analiști estimează că aurul ar putea atinge 3.500 de dolari pe uncie – și posibil mai mult. Spre deosebire de banii fiat, aurul nu este legat de capriciile guvernelor sau ale băncilor centrale, făcându-l un depozit de valoare de încredere în timpul crizelor.

Un lingot de aur pe o masă cu monede Descriere generată automat

Argintul se pregătește să depășească aurul în câștiguri procentuale. Unii experți prevăd că s-ar putea ridica la 50 de dolari pe uncie sau mai mult, ca urmare a cererii crescute pentru aplicații industriale, cum ar fi energia regenerabilă și electronica. Cu un dublu rol atât ca investiție, cât și ca metal industrial vital, versatilitatea argintului l-ar putea face vedeta de izbucnire a anului 2025.

Metalele prețioase au fost mult timp apreciate ca o protecție tangibilă împotriva inflației, incertitudinii economice și devalorizării monedei. Suntem incredibil de recunoscători că avem parteneri precum GOLDCO , care nu numai că înțeleg importanța acestor active, dar și cred profund în misiunea noastră la The Truth About Cancer (TTAC). Sprijinul lor neclintit anul trecut a fost esențial pentru a ne ajuta să ne continuăm munca, aducând informații salvatoare pentru milioane de oameni. Vă rugăm să ne alăturați pentru a le susține. Alegând GOLDCO, nu vă protejați doar viitorul financiar, ci și sunteți alături de o companie care împărtășește valorile și angajamentul nostru față de adevăr. Aflați mai multe despre GOLDCO aici.

Un fundal alb cu text albastru Descriere generat automat

Trump face mișcări îndrăznețe: MAHA, cripto, reforma fiscală și controlul frontierelor

Fixați-vă, pentru că 2025 se preface a fi un rollercoaster politic și economic, spre deosebire de orice am văzut în decenii. Alegerea lui Donald Trump a trimis deja unde de șoc pe piețe, în special în spațiul criptomonedei. Administrația sa a instalat rapid lideri prietenoși cu criptomonede în poziții cheie, inclusiv vicepreședintele JD Vance, consilierul pentru securitate națională Michael Waltz, secretarul pentru comerț Howard Lutnick, secretarul Trezoreriei Scott Bessent, președintele SEC Paul Atkins, președintele FDIC Jelena McWilliams, liderul Departamentului de Eficiență Guvernamental (DOGE), Elon Musk, și liderul HHS, Secretarul MAFK, care a devenit secretarul JRH. mișcarea. Aceste numiri semnalează sfârșitul politicilor anti-cripto, cum ar fi debancarea sistematică a companiilor de criptomonede și a fondatorilor acestora, poziționând în același timp Bitcoin și alte active digitale ca componente strategice ale economiei SUA.

Vorbind despre sarcina DOGE și a lui Elon de a scăpa de risipa și ineficiența guvernamentală, RFK Jr. are misiunea de a face America sănătoasă din nou și a promis că va începe cu o revizuire a FDA, pe care a acuzat-o că nu a protejat sănătatea publică și că acordă prioritate intereselor Big Pharma. El a cerut dezmembrarea întregilor departamente ale FDA, precum divizia de nutriție, și a declarat că „războiul pentru sănătatea publică” al agenției se apropie de sfârșit. Kennedy a urmărit, de asemenea, politicile de vaccinare ale FDA, invocând conflicte de interese care decurg din dependența sa de taxele din industrie și ușa rotativă dintre agenție și Big Pharma. Declarațiile sale îndrăznețe, inclusiv o directivă pentru angajații FDA de a „păstra înregistrările” și de a „își face bagajele”, semnalează o schimbare radicală în politica de sănătate publică. În conformitate cu opoziția de lungă durată față de fluorizare, Kennedy a anunțat că pe 20 ianuarie, administrația Trump va sfătui eliminarea fluorului din toate sistemele de apă din SUA.

O persoană în costum Descriere generată automat

Este interesant că Elon este șeful DOGE (Departamentul pentru Eficiența Guvernului) și este, de asemenea, un mare susținător al monedei DOGE, cel mai popular memecoin din 2021 după saga GameStop . Tweeturile și aprobările lui Musk au ajutat Dogecoin să devină una dintre cele mai mari criptomonede după capitalizarea bursieră. În orice caz, se înmulțesc speculațiile conform cărora reformele fiscale majore ale lui Trump ar putea include eliminarea impozitelor pe câștigurile de capital pe criptomonede, declanșând un val de investiții și inovații în tehnologia blockchain. Combinată cu zvonurile sale de a desființa IRS sau de a trece la un model fiscal bazat pe consum, această revizuire a politicii ar putea distruge zeci de ani de structuri fiscale înrădăcinate, dând putere americanilor din clasa de mijloc și alimentând antreprenoriatul. Acești pași îndrăzneți ar cimenta SUA ca lider în economia digitală, dar nu fără o rezistență acerbă din partea instituțiilor financiare tradiționale și a instituției de la Washington.

Administrația lui Trump nu se oprește la reformele financiare. În ceea ce privește imigrația, retorica lui este la fel de ascuțită ca întotdeauna, iar în 2025 ar putea exista măsuri și mai agresive pentru a securiza granița cu SUA. El a dat vina pe politicile de frontieră deschisă pentru o creștere a atacurilor violente, subliniind tragediile recente din New Orleans și Las Vegas ca dovadă a haosului pe care îl poate aduce imigrația necontrolată. Cu un Congres republican care probabil îl susține, Trump este de așteptat să facă eforturi pentru finanțarea completă a zidului său de graniță și măsuri mai puternice de aplicare, încadrând aceste eforturi ca un răspuns necesar la preocupările tot mai mari de securitate.

Miza nu putea fi mai mare. Fie că este vorba despre revoluționarea codului fiscal, redefinirea poziției Americii cu privire la criptomonede sau revizuirea politicii de imigrație, întoarcerea lui Trump la Casa Albă promite schimbări seismice. Dar cu fiecare mișcare îndrăzneață vin bătălii politice aprige și opoziție inevitabilă din partea criticilor care văd politicile sale ca fiind divizibile. Consecințele acțiunilor sale – atât ale susținătorilor, cât și ale detractorilor – vor modela, fără îndoială, traiectoria Americii pentru deceniile următoare.

Creșterea meteorică a Bitcoin și Revoluția Crypto

2025 se preface a fi un an monumental pentru criptomonede, piața pregătită pentru o creștere explozivă. Bitcoin, regele lumii monedelor digitale, este de așteptat să experimenteze o creștere diferită de cea pe care am mai văzut-o până acum. Odată cu creșterea adoptării instituționale, trezoreriile corporative care se diversifică în Bitcoin și chiar și statele naționale care se încălzesc cu ideea, Bitcoin ar putea depăși cu ușurință pragul de 150.000 de dolari în prima jumătate a anului. Unii experți prevăd chiar 250.000 USD până în decembrie . Ce alimentează asta? O combinație de factori, inclusiv o mai mare claritate a reglementărilor, lansarea produselor Bitcoin tranzacționate la bursă (ETP) și jucătorii instituționali care continuă să verseze cantități masive de capital în Bitcoin, toate acestea putând gestiona colectiv peste 250 de miliarde de dolari în active până la sfârșitul anului. Aceste evoluții nu numai că cimentează poziția Bitcoin ca depozit de valoare, dar semnalează că este pe cale să devină o forță dominantă în economia globală.

Dar Bitcoin nu este singura criptomonedă care se așteaptă să experimenteze o creștere exponențială în 2025. Ethereum, cu ecosistemul său robust de aplicații descentralizate (dApps) și contracte inteligente, este pregătit pentru un salt masiv, atingând potențial o valoare de aproape 8.000 USD per ETH . Introducerea Ethereum 2.0, care promite tranzacții mai rapide și un mecanism de verificare a mizei mai eficient din punct de vedere energetic, combinată cu rolul Ethereum în centrul finanțelor descentralizate (DeFi), va stimula probabil adoptarea masivă. Odată cu mai multe întreprinderi și instituții care adoptă platforme bazate pe Ethereum, token-ul ar putea crește, călând pe valul încrederii tot mai mari în tehnologia blockchain.

Ripple, de asemenea, are un viitor strălucit în față, unii experți prevăzând că XRP ar putea atinge 10 USD în 2025 . Cu tranzacții mai rapide și mai ieftine în comparație cu sistemele vechi, Ripple oferă băncilor și corporațiilor o modalitate mai eficientă de procesare a plăților transfrontaliere, făcându-l o alegere preferată pentru mulți din lumea financiară. Potenţialul de creştere al lui Ripple este susţinut şi de sprijinul unor personalităţi de profil precum Elon Musk, care a menţionat recent XRP în contextul sprijinului său pentru tehnologiile descentralizate. Influența lui Musk ar putea spori vizibilitatea XRP și încrederea în piață, atrăgând noi investitori și parteneri instituționali. Cu o combinație de parteneriate strategice, rezultate juridice favorabile și susținători influenți, XRP va câștiga o acțiune semnificativă în 2025, făcându-l una dintre cele mai promițătoare criptomonede pentru anul următor. Pe măsură ce tehnologia blockchain continuă să remodeleze peisajul financiar global, XRP-ul Ripple ar putea deveni coloana vertebrală a plăților transfrontaliere, cimentându-și locul ca jucător cheie în viitorul finanțelor globale.

Monedele utilitare precum USA Unity Coin (UUC) redefinesc intersecția dintre finanțe, politică și libertate. Aceste monede depășesc simple speculații, oferind valoare reală prin sprijinirea inițiativelor și candidaților angajați să păstreze libertatea și drepturile individuale. UUC, de exemplu, dă putere americanilor să sprijine liderii politici pro-libertate, participând în același timp la un ecosistem financiar descentralizat. Prin alinierea acțiunii economice cu susținerea politică, monedele utilitare precum UUC oferă o oportunitate unică de a conduce schimbarea și de a proteja principiile libertății în era digitală.

Între timp, spațiul finanțelor descentralizate (DeFi) este gata să atingă noi etape în 2025, valoarea totală blocată (TVL) în protocoalele DeFi care se așteaptă să depășească 500 de miliarde de dolari. Pe măsură ce instrumentele financiare bazate pe blockchain continuă să se integreze cu finanțele tradiționale, DeFi va juca un rol esențial în remodelarea ecosistemului financiar. În plus, monedele stabile, ca punte între finanțele tradiționale și lumea cripto, sunt pe cale să depășească o capitalizare de piață de 500 de miliarde de dolari. Aceste evoluții evidențiază o schimbare majoră de la marginile finanțelor la adoptarea generală, deoarece criptomonedele și tehnologia blockchain continuă să provoace și să transforme peisajul financiar global. Fie că este vorba de creșterea fulgerătoare a Bitcoin, de ecosistemul în expansiune al lui Ethereum sau de tehnologia disruptivă a lui Ripple în plățile transfrontaliere, 2025 se pregătește a fi anul în care monedele digitale nu doar își dovedesc puterea de păstrare, ci își cimentează locul în inima economiei globale.

Penurie intenționată de alimente: o criză prin proiectare

Lipsa de alimente pe care le-am văzut în 2024 ar putea fi doar actul de încălzire pentru ceea ce va urma în 2025. Cu secetele care devastează recoltele, lanțurile de aprovizionare în haos și inflația care duce la creșterea prețurilor la magazinul alimentar, criza alimentară își ridică deja capul urât. Dar nu vă lăsați păcăliți de narațiunea că aceste probleme sunt doar rezultatul „ghinionului” sau „circumstanțelor neprevăzute”. Nu, credem că aceste lipsuri sunt create în mod deliberat de către elite globale puternice care au intenția de a controla producția de alimente și, prin extensie, de a controla oamenii.

O persoană în costum care stă într-un câmp Descriere generată automat

Nu este vorba doar despre lipsa alimentelor; este vorba despre cine o controlează. Împingerea pentru carne cultivată în laborator și alternative pe bază de plante ne este vândută ca o mișcare către „durabilitate”, dar devine rapid clar că agenda merge mult dincolo de salvarea planetei. Scopul real pare a fi eradicarea totală a surselor naturale de hrană. Deși ni se spune că aceste alimente sintetice sunt „viitorul”, realitatea este că este o încercare de a centraliza controlul asupra a ceea ce se află în farfurii noastre. Corporațiile majore, cu buzunarele lor adânci și cu influența lor, înghitează terenuri agricole, împing micii fermieri din afaceri și consolidează puterea asupra întregii oferte de alimente. Nu este vorba doar de a hrăni lumea, ci de a o deține . Dacă ei controlează pământul, ei controlează mâncarea. Dacă ei controlează mâncarea, ei ne controlează pe noi.

Și nu sunt doar speculații – așteptați-vă să vedeți aceste lipsuri escaladând, raționalizarea devenind o realitate. Prețurile vor continua să crească, făcând produsele de bază inaccesibile pentru mulți. Dar nu vă așteptați la nicio simpatie din partea puterilor. Sub pretextul „salvarii planetei” sau „combaterii schimbărilor climatice”, probabil că vom vedea și mai multe restricții și reglementări care vizează limitarea accesului la surse de hrană reale, naturale. Între timp, elitele vor continua să trăiască mare, neafectate de criza pe care au contribuit la crearea. Ironia? Ei fac eforturi pentru alternative bazate pe plante în timp ce stochează teren și resurse pentru ei înșiși. Este un caz clasic de „ fă cum spun, nu așa cum fac ” și nu va face decât să se înrăutățească. Bine ați venit în 2025, unde foamea ar putea fi nu doar rezultatul vremii rea, ci și consecința directă a unei agende elaborate cu atenție pentru a controla tot ceea ce mâncăm, de la sămânță la farfurie.

Gripa aviară: o altă pandemie produsă?

Avertizăm despre acest lucru de aproape un an și, pe măsură ce 2025 se profilează, narațiunea gripei aviare (H5N1) reapare cu o intensitate alarmantă și ar putea foarte bine escalada într-o presupusă „criză a sănătății” sau „pandemie”. Iar manualul care este lansat pentru această așa-numită „pandemie” H5N1 este ciudat de asemănător cu cel pe care l-am văzut cu COVID-19. Începe cu titluri care provoacă teamă, menite să stârnească panica și incertitudinea. Acestea sunt urmate îndeaproape de aprobarea în grabă a vaccinurilor, care sunt prezentate drept singura soluție pentru protejarea publicului. Dar iată adevăratul motiv: se ridică întrebări legate de originile acestor „focare” H5N1 și mulți se întreabă dacă sunt cu adevărat naturale sau, ca și în cazul COVID-19, concepute pentru o agendă mai largă. Momentul acestor focare, împreună cu mobilizarea rapidă a mecanismelor farmaceutice și politice, sugerează că aceasta ar putea fi mai mult decât o criză de sănătate întâmplătoare.

Un grup de persoane care poartă măști de față Descriere generată automat

Istoria ne-a arătat în repetate rânduri că aceste tipuri de crize servesc adesea drept oportunități pentru cei de la putere de a-și consolida controlul. Odată cu spectrul unei alte urgențe de sănătate care se profilează, este probabil ca depășirea guvernului să devină din nou o normă – gândiți-vă la blocaje, restricții de călătorie și măsuri obligatorii de sănătate menite să suprime disidența și să monitorizeze fiecare aspect al vieții noastre. Să nu uităm lecțiile din trecut: aceste evenimente sunt adesea folosite ca niște cortine de fum pentru a trece prin agende care altfel ar fi de neconceput. În timp ce lumea se pregătește pentru ceea ce ar putea veni, este clar că gripa aviară H5N1 ar putea deveni cu ușurință „omul de ciuperci” folosit pentru a speria publicul pentru a se conforma în masă.

Pe măsură ce situația se dezvoltă, liniile dintre preocupările legitime de sănătate și manevrele politice vor deveni din ce în ce mai estompate. Va vedea în 2025 o repetare a „pandemiei” COVID-19 la care am asistat cu doar câțiva ani în urmă, sau va începe publicul să se trezească și să vadă prin frica fabricată? Un lucru este cert: pe măsură ce această narațiune se desfășoară, trebuie să rămânem vigilenți, punând la îndoială motivele din spatele titlurilor și politicile promovate în numele „sănătății publice”. La urma urmei, adevărata criză poate să nu fie virusul în sine, ci exploatarea fricii pentru a îndepărta libertățile și a consolida puterea.

Thomas se va retrage, cimentând majoritatea conservatoare a Curții Supreme

Pe măsură ce 2025 se va desfășura, prezicem că echilibrul conservator al Curții Supreme a SUA ar putea fi consolidat pentru deceniile următoare. Judecătorul Clarence Thomas, la 77 de ani, a servit deja peste trei decenii pe bancă și, pe măsură ce se apropie de vârsta de pensionare, există tot mai multe speculații că ar putea demisiona. Spre deosebire de judecătorul Ruth Bader Ginsburg, care în mod tragic a așteptat prea mult să se retragă, lăsând soarta scaunului său în mâinile unui președinte democrat, Thomas este de așteptat să învețe din experiența ei și să facă o ieșire strategică în vârful influenței sale.

O persoană în halat de judecător Descriere generată automat

Cu un Congres controlat de republicani care îl susține, președintele Donald Trump este gata să nominalizeze un arhi-conservator pentru a-i lua locul lui Thomas. Această numire nu numai că ar cimenta majoritatea conservatoare de la Curtea Supremă, dar i-ar putea modela direcția timp de zeci de ani, afectând hotărârile privind chestiuni critice precum avortul, dreptul la arme și puterea de reglementare a guvernului federal. Următoarea justiție ar putea fi un constituționalist ferm, întărind agenda de dreapta și asigurându-se că instanța rămâne un bastion împotriva valului progresiv care traversează alte părți ale guvernului federal.

Pe lângă consolidarea înclinațiilor ideologice ale curții, retragerea lui Thomas și alegerea strategică a lui Trump ar declanșa o reacție în lanț în politica americană. Bătălia pentru succesorul lui Thomas ar putea deveni una dintre cele mai controversate audieri de confirmare din istoria modernă, democrații făcând tot ce le stă în putere pentru a opri sau bloca nominalizarea. Cu toate acestea, cu GOP-ul ferm controlat, probabil că vor promova nominalizarea cu blocaje minime, asigurându-se că moștenirea lui Trump este în continuare consacrată în sistemul judiciar. Consecințele acestei schimbări vor rezona pentru generațiile viitoare, pe măsură ce următoarea justiție se va alătura unei instanțe care este din ce în ce mai înclinată în favoarea valorilor conservatoare.

Schimbările climatice ca pretext pentru control: ipocrizia la maxim

Schimbările climatice sunt reale? Sigur, climatul se schimbă – întotdeauna a făcut-o și va fi mereu. Dar este cauzată de oameni? Acolo lucrurile devin periculoase. Așa-zișii „experți” nici măcar nu pot fi de acord; dar încercați să subliniați asta și urmăriți cum fanii climatici își strâng perlele. Pentru ei, schimbările climatice antropice (adică cauzate de om) sunt mai mult decât o opinie; este o religie, completă cu marii ei preoți, dogma incontestabilă și rușinea ereticilor.

Și să nu ignorăm ipocrizia uluitoare a tuturor. Aceleași elite care predică austeritatea pentru noi ceilalți – împingând taxe pe carbon, reglementări paralizante și sacrificii ale stilului de viață – se plimbă cu avioanele private, găzduiesc petreceri generoase în conace care consumă energie și consumă resurse într-un ritm care ar face ca majoritatea cartierelor să roșească. Ei nu reduc; se complac . Între timp, ei cer să ne schimbăm fripturile cu greieri și mașinile noastre cu biciclete în numele „salvarii planetei”. Nu este vorba despre salvarea Pământului, ci despre păstrarea status quo-ului lor intact în timp ce plătim factura.

Un colaj al unui grup de oameni care stau la o masă cu mâncare Descriere generată automat

Și să nu uităm de cireașa acestei șarade climatice: impulsul pentru vehiculele electrice și tehnologiile verzi, care își îmbogățesc convenabil investițiile, transferând costurile către oamenii obișnuiți. În tot acest timp, aceste așa-numite soluții se bazează în mare măsură pe operațiuni miniere și pe metode de producție consumatoare de energie, care distrug chiar mediul pe care pretind că îl protejează. Din nou, nu este vorba despre salvarea planetei, ci despre consolidarea controlului și desprinderea bogăției de la mase sub pretextul salvării Pământului. Luați-o pe Taylor Swift, de exemplu, o dragă a mulțimii celebrităților conștiente de mediu. Se pare că doar avionul ei privat emite de 1.800 de ori mai mult CO₂ într-un an decât o persoană obișnuită.

Sau luați în considerare corporațiile care își promovează „neutralitatea carbonului”. Mulți cumpără pur și simplu compensații de emisii de carbon – un termen elegant pentru a plăti pe altcineva să planteze copaci sau să reducă emisiile în altă parte, astfel încât să poată continua să polueze. Este echivalentul modern al indulgențelor medievale: plătește o taxă, absolvă-ți păcatele și continuă să trăiești mare. Și să nu-i uităm pe arhitecții acestor politici climatice înșiși. Politicienii merg la summit-uri internaționale cu avioane private pentru a predica despre reducerea emisiilor, să ia masa din delicatese importate și să ne stabilească mandate să „trăim sustenabil”. Nu este doar surd; este însăși definiția ipocriziei.

O persoană care stă pe un scaun lângă un copac mic Descriere generată automat

Narațiunea schimbărilor climatice a fost deturnată – nu pentru a salva mediul, ci pentru a consolida puterea. Reglementările draconiene, taxele exorbitante pe carbon și supravegherea deghizată în măsuri ecologice nu abordează doar problemele climatice; ele oferă în mod convenabil guvernelor și corporațiilor o scuză pentru a ne microgestiona viețile. Între timp, elitele continuă să trăiască mare în timp ce ne vând iluzia că suntem cu toții în asta împreună. Dacă schimbările climatice sunt cu adevărat o criză existențială, poate că primul pas ar trebui să fie tragerea la răspundere pe acești susținători ai „viații verzi”, care aruncă carbon și care se înființează în jet-setting. Până atunci, este greu să iei în serios cererile lor de sacrificii personale.

Concluzie

2025 se conturează a fi un an de haos, control și o mulțime de adevăruri incomode. Cu companiile tehnologice care ne gestionează fiecare mișcare, politicienii jet-setting în întreaga lume în timp ce predică sustenabilitatea sau o altă plandemie creată de om, s-ar putea să ne îndreptăm către un viitor în care conformarea, nu nevoia, ne determină soarta. Deci, da, viitorul pare… interesant, dacă ești interesat de „starea de supraveghere”.

Dar stai, nu te apuca de panica. În mijlocul tuturor acestor prostii, mai există speranță. Trăim într-o epocă a trezirii, în care mai mulți oameni pun la îndoială narațiunea și cer răspunsuri. Fie că este vorba de lupta împotriva stăpânirii lui Big Tech asupra libertății de exprimare sau de respingere împotriva elitelor care încearcă să ne conducă viața, 2025 ar putea fi anul în care ne recâștigăm puterea. Este timpul să nu mai fiți observatori pasivi și să începeți să preluați controlul asupra viitorului. Așadar, fiți informat, rămâneți sceptici și pregătiți-vă pentru o plimbare sălbatică. Pentru că, dacă am învățat un lucru, este că cele mai mari oportunități provin adesea din cele mai mari perturbări. Viitorul poate părea sumbru, dar nu este scris în piatră — încă. Încă mai avem puterea de a schimba cursul istoriei. Și aici, prieteni, este adevărata speranță.

https://thetruthaboutcancerofficial.substack.com/p/the-year-ahead-9-shocking-predictions

//////////////////////////////////////

Călătoria Creștinului & Călătoria Creștinei, de John Bunyan

Călătoria pelerinului, celebra carte a puritanului englez John Bunyan, este o alegorie clasică, ce nu cunoaște vreo alterare, decât cel mult aidoma unui vin de soi, căruia savoarea îi sporește mereu, odată cu trecerea timpului.Cartea aceasta, scrisă în secolul al XVII-lea, pe când Bunyan era întemnițat pentru credința lui, este recunoscută ca fiind, cel puțin în lumea protestantă, a doua cea mai citită operă imediat după Sfânta Scriptură.În Călătoria pelerinului, John Bunyan relatează povestea Creștinului și a Creștinei, descriind toate poticnirile și încercările care se ivesc în drumul lor spre Cetatea Cerească.

Într-o manieră remarcabilă, autorul reușește să îmbine adevărurile de netăgăduit ale Scripturii cu implicațiile imensului sacrificiu și ale bucuriei de nedescris pentru a țese această impresionantă operă a literaturii universale.

Personajele care dau viață fiecărei pagini, atât de bine zugrăvite de Bunyan, îndeamnă cititorul să-și cerceteze cele mai ascunse cotloane ale sufletului. Chiar autorul însuși ne adresează această invitație fiecăruia dintre noi: „Cum o mai duci? Ce mai e nou între Dumnezeu și sufletul tău?”

Scrisă acum mai bine de trei secole, cartea lui Bunyan poate fi considerată un ghid al călătoriei din moarte spre viață veșnică.

Deși vremurile de acum nu seamănă deloc cu cele din timpul lui Bunyan, vrăjmașii omului și hotarele dintre viață și moarte au rămas neschimbate.

Această ediție, presărată pe alocuri cu ilustrații sugestive, reunește într-un singur volum ambele părți în versiune completă: Călătoria Creștinului și Călătoria Creștinei.

JOHN BUNYAN (1628-1688) a fost scriitor și pastor puritan englez. A păstorit Biserica din Bedford, iar în timpul unui val de persecuții împotriva puritanilor, a fost condamnat la închisoare pentru doisprezece ani. Întemnițat fiind, scrie Călătoria pelerinului. Alte cărți scrise de el: Har din abundență pentru căpetenia păcătoșilor, Războiul sfânt, Mântuiți prin har.

https://www.miculbetleem.ro/c259l259toria-cre537tinului-c259l259toria-cre537tinei-de-john-bunyan-2392.html

///////////////////////////////////////

Să privim în interiorul nostru comunist – Amintirile unui însingurat

(Literatură)

Este evident, societatea romaneasca postdecembrista sufera de o boala pe care “o duce pe picioare”. Nu i s-a dat o denumire care sa multumeasca pe toate lumea, dar am putea sa ii spunem simplu ”sa privim in interiorul nostru comunist”.

Boala s-a raspandit in toate mediile socio-culturale, dar de manifestat, se manifesta diferit. Sunt unii care se imprietenesc cu ea si nici gand sa caute scapare, iar altii, dimpotriva, o invoca si o ironizeaza, de cate ori au ocazia, pentru a o anihila, in dialoguri cu apropiati si cu necunoscuti, in carti sau in filme. Dar, din pacate, nu este o boala care sa poata fi tratata usor. Si chiar daca unele simptome dispar, nostalgia ramane. Si nu pentru ca ar fi de dorit, ci pentru ca reuseste sa se strecoare si in cele mai deschise si mai maleabile minti. Nostalgia nu se incurca prea des cu trimiterile spre politic, pentru ca stie ca ar iesi in pierdere, nostalgia face trafic cu cele mai intime si mai dragi amintiri. De exemplu, sa spunem ca nu prea aveai ce manca in comunism, dar ca te-ai indragostit in acei ani pentru prima data si ca nu ti-ai mai revenit. Ce iti vei aminti? Bineinteles, prima iubire. Exact pe asta se bazeaza nostalgia.

Romanul Amintirile unui insingurat al scriitorului de origine romana stabilit in prezent in Japonia, Nicolae Sirius si aparut in 2013 la Editura Adenium in Colectia Punct Ro. Proza, exploateaza, cu verva si atentie la detalii, tocmai acea nostalgie a unor personaje care privesc in interiorul lor comunist. Citindu-l, nu poti fi niciodata sigur daca actiunea se intampla in trecut sau in prezent, pentru ca, in Amintirile unui insingurat, trecutul si prezentul se joaca de-a v-ati ascunselea cu o placere aproape sadica. Cunosti un personaj in primele pagini care nu se poate abtine sa nu iti prezinte un alt personaj care la randul sau are alte si alte personaje de care se simte legat. Si, de la o simpla poveste de dragoste al carui sfarsit nu il stii, inca, te trezesti ca tragi cu ochiul prin gaura firului narativ si surprinzi franturi de teama, de lasitate, de asumare sau de nefericire desprinse din multe alte povesti de viata. Fie ca ne raportam la o societate aflata in plin comunism sau in frageda democratie, oamenii se nasc, merg la scoala, se indragostesc, leaga prietenii, isi asuma sau abandoneaza, profita sau se inchid in saracie si in singuratate, sufera pentru ca nu sunt dispusi sa renunte la principii, pare sa ne spuna Nicolae Sirius in cele 326 de pagini ale cartii sale. El isi ia ca punct de reper povestea de dragoste nascuta intre personajul sau principal si Elena in facultate pentru a radiografia boala ”sa privim in interiorul nostru comunist” care in societatea romaneasca nu iarta pe nici unul dintre cei care au prins perioada ceausista, chiar si pe final. Un fost membru de partid infocat, un scriitor, mai multi securisti fara scrupule, intelectuali ai vremii si simpli muncitori in intreprinderi fac din Amintirile unui insingurat o lume dominata de atunci si acum.

Inca de la primele randuri este evident ca Nicolae Sirius mizeaza pe diversitatea tipologiilor umane pentru a-si atinge finalul in Amintirile unui insingurat, dar, uneori, trecerile sunt atat de bruste, incat tie, cititorul, iti vine sa-i trantesti printre randuri “stai, nu imi vorbi despre Panait si despre domnul Zavodeanu, pentru ca vreau sa ii mai acord ceva timp unchiului Valentin, scriitorul.” Dragostea aceea din trecut ramasa in grija punctelor de suspensie il obsedeaza pe scriitorul publicat de Editura Adenium in 2013. Dar, cum niciodata dragostea nu scapa de amprenta concretului, traitului, imposibilitatea sau esuarea sa cer unele explicatii cu trimiteri la conditia materiala, profesionala, sociala a protagonstilor. Cum se vad in prezent iubiri si oameni din trecut, cum te marcheaza esecul si renuntarea, lipsa sunt intrebari la care personajele lui Nicolae Sirius incearca sa ofere un raspuns. Samburele acela de emotie care sapa riduri pe fata inainte de a le veni vremea, tristetea pierduta printre incercarile de a supravietui pe care fiecare zi le aduce cu sine, acceptarea lasitatii ca forma a ratarii l-au inspirat sa dea viata unor amintiri care pot fi amintirile lui, ale tale, ale lor, ale noastre. Da, suntem ceea ce alegem si ceea ce iubim, ce lasam in urma, iti vine sa urli ca un lup intr-o noapte cu luna plina dupa ce termini de citit Amintirile unui insingurat. Nu este obligatoriu sa iti placa stilul scriitorului, desi prin veridicitatea si franchetea dialogului, acesta incearca sa te castige. Este suficient sa te recunosti ca suferind si sa vrei sa iti pansezi propria nostalgie. Si daca, totusi, ai vrea sa afli mai multe despre scriitorul Nicolae Sirius, pe coperta cartii, Aurel Maria Baros iti face aceasta favoare: “Nicolae Sirius a locuit un timp in Austria, apoi noua ani in Australia, doi in Germania si, de mai bine de cinsprezece ani, traieste in Japonia. A plecat de aici ca poet si revine, iata, acum, ca romancier-dupa ce a mai publicat piese de teatru si eseuri.”

“Realismul sau lirismul domina proza lui Sirius?” este o dilema pe care sigur o dezlegi dupa ce ii citesti aparitia de la Editura Adenium. Oricum, nu are cum sa iti scape faptul ca Nicolae Sirius descrie viata din doua perioade definitorii pentru personajele sale, comunism si democratie postdecembrista, cu bune si cu rele, ca se apropie de traumele unor eroi care nu isi proclama gloria, ci isi pun pe tava slabiciunile si o palpeaza, ca da o sansa dialogului si ii pastreaza un loc caldut imprevizibilului, ca face, asadar, un compromis. Nu ar vrea sa lase patetitismul sa detina controlul, dar nici sa semneze un raport de activitate dupa ascultarea unor marturii.

Pana spre ultimele pagini, Amintirile unui insingurat se dovedeste a fi o carte ca o pelicula cu un continut previzibil, dar cu un final neasteptat. “De ce, de ce se termina asa, cand eu am inceput sa ma obisnuiesc cu alta idee, pe parcurs?”, te intrebi. Nicolae Sirius nu are pretentia de a explora profunzimi neexplorate inca, nu reuseste sa se desprinda de acel cliseu deja amintit al analizarii simptomatologiei bolii ”sa privim in interiorul nostru comunist”, dar se citeste, totusi, usor si cu ingaduinta si, cu ultimele fraze care vaneaza punctul, iti expune ochiul dioptriilor.

http://www.ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3964

///////////////////////////////////

Ieșiți din Cetate, Treceți dincolo de Poartă – Păstorii vă Mint!-Ioan 2

https://www.youtube.com/watch?v=FS6IHi64dAc&t=178s

//////////////////////////////////////

Ignoranta in bratele omenirii- Recenzie Claudia Partole

Am citit și mai citesc din creația fenomenului pre nume Gheorghe VÎRTOSU…

L-am descoperit prin cărțile „O Inimă de Broscuță”. M-a fascinat felu-i de a vedea și de a interpreta această existență, zisă viață și oameni. Ca pe o fabulă, ca pe o metaforă, ca pe o alegorie, ca pe o poveste… Cum dorești poți să-i spui! A fost o adevărată provocare și romanul (în cinci volume) „Ignoranța în brațele omenirii”. Fiecare carte, depănată separat, impresionează atât prin subtitlu (I –„Duelul cu moartea”, II – „În umbra suferinței”, III – „O șansă dintr-o mie”, IV – „Libertatea. Pregustare a veșniciei”, V – „Renașterea”), dimensiune (toate volumele depășind 500 de pagini!), cât și prin mesajul emoționant, transmis într-un mod deosebit – aparent prea detaliat, prea meticulos, prea mult, dar și mai mult captivant, antrenant și convingător. Volumul „Duelul cu moartea” (I din cele V volume apărute la Editura Adenium, România) bunăoară, te face omniprezent la multele evenimentele care se întâmplă accidental, consecutiv (dar neîntâmplător, totuși!) în diferite colțuri ale lumii; circumstanțe adunate în același ghem amestecat cu fire ba albe, ba negre, subțiri și mai puțin subțiate, care se apropie, se unesc, se înnoadă și se împletesc într-o urzeală a intereselor lumești, pe cât de constructive sau viceversa – meschine, unele -, pe atât de premonitorii și benefice, altele. Devii și tu (ca cititor) nu doar un simplu personaj prezent la spectacolul aberant regizat și dirijat de monștrii acestei Lumi, care de la o zi la alta își grăbește Ceasul, ci devii total implicat în această „deșertăciune a deșertăciunilor”. Autorul tratează, evidențiind, cele mai dramatice subiecte, care depășesc orice frontieră terestră și distincție umană. Face, de fapt, o disecare chirurgicală a omenirii aflate în stare de totală agonie, dar și amnezie, și rătăcire. Îl plasează pe Om în fața propriilor sale fapte, reflectându-i atitudinea directă sau indirectă vis-a-vis de soarta care i-a fost menită provizoriu (în călătoria-i scurtă aici, în acest spațiu dat tuturor și fiecăruia). Îl poziționează în fața propriei Conștiințe, în postură de judecător, victimă, dar și gâde a destinului ce i-a fost menit. Romanele, rând pe rând, se contopesc perfect într-o pânză urzită conform acelorași canoane, subiectele fiind ca o apă de izvor pornit de la unicul sorginte, unde „Cartea Cărților” și „Coranul” sunt Una și exprimă același Adevăr, prin Cuvântul înțeles și interpretat diferit. Pe alocuri autorul, prin personajele sale sau prin descrierea unor împrejurări, situații, e de un lirism copleșitor. Apoi, cu aceeași pasiune, se lasă învăluit de mantia misterului înfiorător (aproape mistic!). Iar crearea, descoperirea, mai bine zis, a câtorva mituri, care la lectură rămân fixate în memorie ca niște stalactite, dau impresia și valoarea de piloni ai unui templu străjuit de atlanți. Acestea (legendele!) sunt punctele de reper ale volumelor! Asemenea „invenții” ale imaginației nu sunt niște simple trucuri care „vrăjesc” cititorul și nu vin doar din lecturi profunde. Demonstrează prin fabulă, mesajul surprins, pescuirea sau recepționarea unui semnal transmis de către Marele Creator, din Univers, unor aleși-vase ale Sale pentru a fi transmise altora, Aici. Intuiesc că această atingere-sigiliu nu-i este pusă pe fruntea oricui…

Gheorghe Vîrtosu a avut ocazia rară de a descoperi lumea „pe dinafară” (cu chipu-i sublim, dar imperfect, cicatrizat, metamorfozat), dar și „pe dinăuntru” (cu dragostea, pasiunile, disperarea și încrâncenarea revărsate ca un venin). I-a fost oferit prilejul (ca recompensă sau damnație?) de a gusta din bucatele dulci-amare ale vieții. Și nu pur și simplu a le contempla, ci pentru a se contamina de pasiunea de a „se povesti”; mulți călătoresc, contactează cu tot felul de lume, dar trăirile și impresiile șe păstrează sechestrate doar pentru sine. Și o fac nu din egoism sau posesivitate, ci din simplul motiv că nu au harul de a le transmite trăirile, a le inocula și altora… Nu au întâlnit Șobolanul! (referire la Destin încarcerat, Metamorfozele singurătății).

Autorul „Inimii de broscuță” și al romanelor cu genericul „Ignoranța în brațele omenirii” a găsit și motivație, și timp, consacrându-se meditației și aplecându-se asupra celor întâmplate în calea vieții sale, dar și în destinul Omenirii. S-a transformat (virtual, metafizic!) într-o celulă „văzătoare” (sănătoasă, neafectată de ciumă sau cancer) a acestui enorm organism, zis Omenire și, astfel, a văzut ceea ce, poate, transpare și altora, dar… puțini au timp sau nu le e hărăzit a tălmăci în cuvinte, drama Lumii. Argumentez prin câteva reflecții luate din primul volum: „…Suferința se plimbă nestingherită prin univers…”. „Voi știți că unde își face apariția „umbra suferinței”, ea lasă pustiul în urma ei…”. Sau: „…ne zbatem ca niște pești pe uscat când suntem expulzați din confortul vieții, pentru anumite himere, create de imaginația noastră, fără să avem șansa de a retrăi niște clipe, din simplul motiv că timpul nu se mai întoarce”. Și multe, multe gânduri aruncate pentru un cititor cu darul „ciugulitului”…

Mă bucur sincer pentru autorul cu un „destin încarcerat”. Apropo de romanul cu acest titlu, niciodată nimeni nu știe ce și de ce l-a trecut soarta prin încercări de multe ori imposibile și incredibile. Iată-mă-s, deci, ajunsă la capătul de început al creației acestui frumos „aventurier” în ale scrisului – Gheorghe Vîrtosu, la momentul când acesta a fost provocat și inițiat în descoperirea libertății de sine. Călăuza și magul fiind un Șobolan… Această lucrare – prima! – „Destin încarcerat (metamorfozele singurătății)” este fascinantă! M-a reîntors cu gândul la „Eseu despre Orbire” și „Intermitențele morții” de Jose Saramago. Desigur, și la unul. și la altul e diferit, e altceva, dar la ambii – e Ceva! Mesajul cărților lui Saramago, dar și a lui Vîrtosu, conțin în sine acea forță magnifică și hipnotizantă, care te pătrunde până în adâncul ființei. Din asemenea cărți înveți a discerne Binele și Frumosul care Azi sunt estompate de viciile lumii în alertă…

Claudia Partole, scriitoare

https://adenium.ro/ignoranta-in-bratele-omenirii-recenzie-claudia-partole-3/

/////////////////////////////////////

Observatorul Cultural – Gramsci și intelectualii (Caietul XII, avanpremieră)

La sfîrșitul lunii august, cu ajutorul unei contribuții financiare atribuite de Ministerul Afacerilor Externe și al Cooperării Internaționale italiene, în cadrul colecției „Biblioteca Gramsciana“, coordonată de Ioana Drăgulin (cercetător independent) și de Sabin Drăgulin (prof. univ. dr.), director editorial al Editurii Adenium din Iași, vede lumina tiparului Caietul 12 (XXIX). 1932. Însemnări și note răzlețe pentru un grup de eseuri despre istoria intelectualilor, al lui Antonio Gramsci. Acest caiet face parte din lucrarea clasică scrisă de teoreticianul sard în perioada în care a fost încarcerat în închisorile fasciste, lucrare intitulată Quaderni del Carcere(Caietele din închisoare); traducerile au fost efectuate de Sabin Drăgulin și îngrijite de Giuseppe Cascione.

Începînd cu anul 2015, un grup de specialiști din Italia și din România au decis să înființeze, pentru prima dată în spațiul culturii politice din Romînia, o colecție care să găzduiască atît texte, articole, eseuri scrise de gînditorul italian Antonio Gramsci, cît și lucrări de referință ale unor specialiști recunoscuți care au analizat conceptele/categoriile gramsciene. Contribuțiile au fost traduse de cei doi coordonatori ai colecției.

Din onestitate intelectuală, este necesar să specificăm că opera teoreticianului sard a intrat în atenția specialiștilor din România încă din anii ‘50 ai secolului trecut. În deceniile care au urmat au fost publicate o parte dintre textele gramsciene, începînd cu scrisorile pe care acesta le-a scris în perioada carcerală și le-a adresat cumnatei sale, Tania Schucht. O serie de intelectuali de stînga (Dumitru Ghișe, Titus Pîrvulescu, Florian Potra, Radu Florian și Gheorghe Stoica) au tradus sau au scris despre Gramsci. Desigur, în perioada respectivă, universul ideilor în care acționau au permis „citirea“ lui Gramsci în funcție de anumite comandamente, specifice.

După anul 1990, pînă la momentul apariției lucrărilor din cadrul colecției, singura contribuție notabilă în studierea gîndirii gramsciene îi aparține profesorului Mihai Milca, care, în lucrarea sa Geneza teoriei elitelor: Provocarea neomachiavellienilor (Editura Economică, București, 2001), a dedicat un capitol intitulat „Antonio Gramsci sau refondarea neomachiavelliană a marxismului“.

Revenind la colecția „Biblioteca Gramsciana“, demersul membrilor Colegiului științific a fost acela de a-l reconecta pe Gramsci la cultura română contemporană prin intermediul traducerilor și analizelor conceptelor/categoriilor prin care autorul sard este cunoscut la nivel mondial. Noile abordări ale autorilor care au tradus și îngrijit operele gramsciene îl încadrează pe Gramsci în contextul noilor curente de gîndire contemporane, eliminînd schemele de gîndire și formele de exprimare specifice unor perioade în care dogma comunistă obliga autorii să aplatizeze și să înregimenteze anumite idei în cadrul unui program mai larg al socialismului militant sau al comunismului, așa cum este cunoscut acest fenomen în Vestul, respectiv, Estul Europei.

Astfel, noile stiluri de interpretare și de traducere a textelor gramsciene scot în evidență, pe de o parte, mai puțin rolul pe care acesta l-a avut în apariția și organizarea mișcării comuniste italiene, ci mai cu seamă caracterul atipic al abordărilor marxiste ale teoreticianului sard, în timp ce, pe de altă parte, se dorește întîlnirea cu un mare spirit al gîndirii marxiste italiene și mondiale, care a devenit un reper pentru stînga intelectuală contemporană și un obiect de studiu pentru dreapta contemporană. Sînt studiate și chiar aplicate concepte sau categorii interpretative precum hegemonia, transformismul, revoluția pasivă, revoluția fără revoluție, blocul istoric, chestiunea meridională, intelectualii etc.

În condițiile în care Gramsci este al doilea gînditor italian tradus și publicat în Italia și în străinătate după Niccolò Machiavelli, gramscianismul reprezintă un fenomen cultural recunoscut la nivel mondial, precum și un suport ideologic pentru o serie de măsuri cu caracter social și economic aplicate de elitele neomarxiste din SUA, Marea Britanie, India sau America Latină.

Lucrările publicate pînă acum în cadrul colecției sînt (în ordinea apariției): Antonio Gramsci, Scrieri (1914-1926), Adenium, Iași, 2015; Ioana Cristea Drăgulin, Crearea statului italian în viziunea lui Antonio Gramsci, Adenium, Iași, 2016; Antonio Gramsci, Caietul 10. 1932‑1935. Filosofia lui Benedetto Croce (ediție îngrijită de Angelo Chielli), Adenium, Iași, 2016; Antonio Gramsci, Caietul 22. 1934. Americanismul și fordismul (ediție îngrijită de Silvio Suppa), Adenium, Iași, 2017; Antonio Gramsci, Caietul 13 (XXX). 1932-1934. Notițe despre politica lui Machiavelli (ediție îngrijită de Guido Liguori), Adenium, Iași, 2018, și Antonio Gramsci, Caietul 19.1934-1935. Risorgimentoul italian (ediție îngrijită de Ioana Cristea Drăgulin), Adenium, Iași, 2018.

Așa cum ne arată profesorul barez Giuseppe Cascione în studiul introductiv, Caietul XII face parte din categoria așa‑numitelor caiete „speciale“. Acestea sînt cele în care Gramsci începe să reordoneze notele pe care le-a scris anterior în caietele denumite „miscelanee“. În caietele miscelanee sînt prezente note ce abordează subiecte variate. Începînd cu Caietul XII, teoreticianul sard începe să regrupeze în formă tematică notele sale, de aici rezultînd și denumiri precum: Însemnări și note răzlețe pentru un grup de eseuri despre istoria intelectualilor. Gramsci își numește adeseori însemnările sale note, note răzlețe, adică folosește termeni care ne indică, conform profesorului Giuseppe Cascione, faptul că „munca sa intelectuală are un caracter provizoriu, că a deschis un șantier menit să fundamenteze un text care urma să fie definitivat după ieșirea sa din închisoare“.

Antonio Gramsci: Caietul 12 (fragmente)

„Intelectualii sînt, oare, un grup social autonom și independent sau fiecare grup social își are o proprie categorie specializată de intelectuali? Problema este complexă, datorită diferitelor forme pe care le-a luat, pînă acum, procesul istoric real de formare a diferitelor categorii intelectuale.

Dintre aceste forme se evidențiază următoarele două:

1) Fiecare grup social, născîndu-se pe terenul originar al unei funcții esențiale în lumea producției economice, își creează, totodată, organic, una sau mai multe pături de intelectuali care-i dau omogenitate și conștiința propriei funcțiuni, nu numai în domeniul economic, ci și în cel social și politic: antreprenorul creează odată cu sine și tehnicianul industrial, savantul economiei politice, organizatorul unei noi culturi, al unui drept nou etc. Trebuie notat faptul că antreprenorul reprezintă o colaborare socială superioară, caracterizată de o anumită capacitate de conducere și tehnică (adică intelectuală): el trebuie să aibă o anumită capacitate tehnică și în alte sfere, în afară de sfera circumscrisă activității și inițiativei sale, cel puțin în cele mai apropiate de producția economică (trebuie să fie un organizator al maselor; trebuie să fie un organizator al «încrederii» depunătorilor de economii la firma sa, a cumpărătorilor mărfurilor sale etc.).

Dacă nu toți antrepenorii, cel puțin una dintre elitele lor trebuie să aibă capacitatea de a organiza societatea, în general, în ceea ce privește întregul complex de servicii, pînă la organismul de stat, din nevoia de a crea condițiile cele mai favorabile expansiunii propriei clase – sau trebuie să dispună, cel puțin, de capacitatea de a alege «comișii» (angajați specializați), cărora să le încredințeze această activitate de organizare a raporturilor generale, din afara întreprinderii. Se poate observa că intelectualii «organici» pe care orice clasă nouă îi creează odată cu sine și îi elaborează în dezvoltarea sa progresivă sînt de cele mai multe ori «specializări» ale unor aspecte parțiale ale activității inițiale a tipului social nou, pe care noua clasă l-a pus în lumină. (Și seniorii feudali erau deținătorii unei anumite capacități tehnice, vorbim despre cea militară, și din momentul în care aristocrația pierde monopolul capacității tehnico-militare, începe criza feudalismului). Dar formarea intelectualilor, atît în lumea feudală, precum și în era clasică care a precedat-o pe aceasta, constituie o problemă ce necesită o atenție aparte: această formare/elaborare urmează căi și moduri ce se cuvine a fi studiate în mod concret. Trebuie reținut faptul că masa țăranilor, deși desfășoară o funcție esențială în lumea producției, nu își elaborează propriii intelectuali «organici» și nu «asimilează» nici o pătură de intelectuali «tradiționali», deși din masa țăranilor își extrag mulți dintre intelectualii lor alte grupuri sociale, o mare parte dintre intelectualii tradiționali fiind de origine rurală.

2) Orice grup social «esențial» care se face remarcat în istorie reieșind dintr-o structură economică precedentă eventual și ca expresie a dezvoltării acesteia a identificat categorii de intelectuali meniți să releve o continuitate istorică, neîntreruptă nici de cele mai complicate și radicale schimbări ale formelor sociale și politice. Cea mai tipică dintre aceste categorii intelectuale este aceea a clericilor, care au monopolizat multă vreme (chiar și o întreagă etapă istorică) cîteva servicii importante: ideologia religioasă (filozofia și știința epocii), școala, instrucțiunea, morala, justiția, operele de binefacere, asistența socială etc. Categoria clericilor poate fi considerată categoria intelectuală organic legată de aristocrația funciară: constituia echivalentul juridic al aristocrației, cu care împărțea exercitarea proprietății feudale asupra pămîntului și folosirea privilegiilor de stat legate de proprietate. Monopolizarea suprastructurilor din partea clerului nu a fost însă exercitată fără luptă și restricții; astfel, în diferite forme (se recomandă studierea acestora) are loc nașterea altor categorii, favorizate și sporite de întărirea puterii centrale a monarhului, proces care a continuat pînă în faza absolutistă. Vorbim despre crearea aristocrației togii, cu propriile privilegii, o pătură de administratori etc., oameni de știință, teoreticieni, filozofi, intelectuali care nu aparțin bisericii etc. […].

Care sînt limitele «maxime» ale accepțiunii de «intelectual»? Poate fi identificat un criteriu unitar, atît pentru a caracteriza toate activitățile intelectuale, diferite și disparate, cît și pentru a le deosebi, în același timp, în mod esențial, de activitățile altor grupuri sociale? Eroarea metodologică cea mai răspîndită mi se pare aceea de a fi căutat acest criteriu deosebitor, în ceea ce este intrinsec activităților intelectuale, iar nu în ansamblul raporturilor în care acestea (inclusiv prin urmare grupurile pe care le întruchipează) se află în complexul general al raporturilor sociale. […] S-a observat că antrepenorul – prin funcția sa – trebuie să aibă un anumit număr de calificări de natură intelectuală, deși figura sa socială nu este determinată de ele, ci de raporturile generale sociale, care caracterizează tocmai poziția patronului în industrie.

În consecință, putem spune că toți oamenii sînt intelectuali; dar nu toți oamenii au în societate funcția de intelectuali (după cum oricui i se poate întîmpla, la un moment dat, să-și prăjească două ouă sau să își coasă o haină ruptă, dar nu se poate spune că toți oamenii sînt bucătari sau croitori). Se formează astfel, din punct de vedere istoric, categorii specializate pentru exercitarea funcției intelectuale. Acest fapt are loc în toate grupurile sociale, dar se evidențiază în grupurile sociale mai importante, suferind modificări mai mult sau mai puțin extinse din partea grupului social dominant. Una dintre caracteristicile mai mult decît relevante ale oricărui grup care se dezvoltă către dominație este lupta sa în vederea asimilării și cuceririi «ideologice» a intelectualilor tradiționali, proces cu atît mai rapid și mai eficient, cu cît grupul respectiv elaborează simultan propriii intelectuali organici.“

https://adenium.ro/observatorul-cultural-gramsci-intelectuali/

///////////////////////////////////////

Petru Lascău – Întoarce-te la Dumnezeu!

https://www.youtube.com/watch?v=LJVzAfQBWog

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Supravegherea biometrica totala – Yuval Noah Harari

Fragment din discursul lui Yuval Noah Harari la Forumul pentru Democrație de la Atena.

Yuval Noah Harari, consilier principal al FEM (Forumul Economic Mondial) : „Covidul este esențial, deoarece acesta este cel care îi convinge pe oameni să accepte #supraveghereabiometrică totală”, care va permite „Stalinilor secolului XXI” să monitorizeze și să analizeze „mințile întregii populații, în permanență și astfel încât guvernele să știe ce gândești și ce simți în orice moment”.”Nu aveți nevoie de agenți umani. Nu aveți nevoie de analizatori umani. Veți avea doar o mulțime de senzori și o inteligență artificială care analizează și gata, ai cel mai diabolic regim totalitar din istorie”.

https://rumble.com/v4ipxxn-supravegherea-biometrica-totala-yuval-noah-harari.html

////////////////////////////////////////////////////

Biserica, Căsătorie, Homosexualitate (LGBTQ+) – Poate biserica să binecuvânteze relațiile între persoane de același sex?

John Piper

Anul 2023 s-a încheiat cu două declarații care au atras multă atenție online și au dus la o grămadă de e-mailuri pentru tine, pastor John. În primul rând, papa a spus că preoții romano-catolici pot acum să „binecuvânteze” (așa-numitele) cupluri de același sex, o mișcare care a derutat și înfuriat mulți catolici și necatolici deopotrivă, dar era de așteptat.

Potrivit declarației Vaticanului, această binecuvântare este „pentru cuplurile aflate în situații nereglementate și pentru cuplurile de același sex, a căror formă nu ar trebui să fie stabilită ritualic de către autoritățile ecleziale pentru a nu produce confuzie între aceasta și binecuvântarea proprie Sacramentului Căsătoriei”. Această așa-zisă binecuvântare divină este pentru „cei care – recunoscându-se pe ei înșiși ca fiind lipsiți și având nevoie de ajutorul lui Dumnezeu – nu pretind o legitimare a propriului lor statut, ci cer ca tot ceea ce este adevărat, bun și valabil din punct de vedere uman în viața lor și în relațiile lor să fie îmbogățit, vindecat și înălțat de prezența Duhului Sfânt”. Papa încearcă din răsputeri să infiltreze un ac aici.

La două săptămâni după aceste susțineri, Reuters a raportat că președintele Burundi, Évariste Ndayishimiye, a cerut cetățenilor săi să răspundă într-un mod diferit. „Dacă vreți să atrageți un blestem asupra țării, acceptați homosexualitatea”, le-a spus el jurnaliștilor. Apoi a spus: „Cred că dacă sunt astfel de oameni în Burundi, este mai bine să îi ducem pe un stadion și să îi omorâm cu pietre”. Aceasta a fost o afirmație făcută națiunii sale predominant creștine, probabil inspirându-se dintr-un text precum Levitic 20:13. Așadar, pastor John, cum le-ai răspunde papei și președintelui din Burundi?

Ei bine, dați-mi voie să încep spunându-vă că am încercat din greu să îl înțeleg pe papa și acel ac pe care ați spus că încearcă să îl infiltreze. Nu prea reușesc să înțeleg ce vrea să spună. Mi se pare că se contrazice singur.

Cred că Noul Testament ne îndepărtează de genul de binecuvântare pe care papa îl susține și ne îndepărtează și de pedeapsa capitală la care face referire președintele din Burundi.

Și cred că Noul Testament le oferă creștinilor și un alt mod de a dezaproba și un alt mod de a-i iubi pe cei despre care credem că au stiluri de viață veșnic distructive. Așadar, să începem cu Vechiul Testament și cu amenințarea președintelui din Burundi de a-i ucide cu pietre pe cei care practică homosexualitatea.

Excomunicați, nu executați

Legile pedepsei capitale din Vechiul Testament – pentru lucruri precum adulterul, dezonorarea părinților, întreținerea de relații sexuale între doi bărbați sau două femei – definesc modul în care biserica creștină trebuie să se ocupe de aceste păcate? Răspunsul este clar, NU.

Am avut mai multe podcast-uri în care am încercat să deslușim modul în care Vechiul și Noul Testament se raportează unul la celălalt. Și spun asta fără a nega autoritatea Vechiului Testament – cu validitatea sa pentru Israelul de atunci și cu autoritatea sa continuă pentru creștini, cu conștientizarea modului în care venirea lui Isus Mesia a schimbat lucrurile.

Atunci când Noul Testament tratează imoralitatea, de exemplu adulterul sau incestul, care ar fi fost o crimă capitală sub vechiul legământ – de exemplu, în 1 Corinteni 5 – este de a excomunica păcătosul din biserică, mai degrabă decât de a-l executa. În biserică, noul popor al lui Dumnezeu (care nu este un organism politic, etnic sau civil), excomunicarea a înlocuit pedeapsa capitală în cazuri ca acesta.

Binecuvântarea păcatului?

Când ne întoarcem la instrucțiunile papei conform cărora preoții catolici pot binecuvânta uniunile între persoane de același sex, trebuie să fim foarte atenți la modul în care înțelegem natura binecuvântării.

Am încercat, așa cum am spus, să înțeleg formularea papei și am ascultat un preot catolic care a apărat propunerea acestuia; cu toate astea nu pot scăpa de impresia că, deși face un efort spre a nu consacra așa-numitele „situații nereglementate” ca fiind căsătorie, totuși, însuși efortul de a oferi o cale oficială pentru a exista o binecuvântare a unui tip de împreunare între persoane de același sex, despre care Biblia avertizează că este rea și veșnic distructivă, comunică în mod inevitabil faptul că papa nu susține acest punct de vedere biblic, cel puțin nu cu aceeași seriozitate supremă cu care o face Noul Testament.

Iar motivul pentru care spun că trebuie să fim atenți la modul în care înțelegem natura binecuvântării este că Noul Testament ne spune de mai multe ori, foarte clar,

„Binecuvântați pe cei care vă blestemă” (Luca 6:28).

„Binecuvântați pe cei care vă prigonesc” (Romani 12:14).

„Nu răsplătiți rău pentru rău și nici insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați” (1 Petru 3:9).

„Când suntem ocărâți, binecuvântăm” (1 Corinteni 4:12).

Acum, niciuna dintre aceste utilizări ale cuvântului binecuvântare nu are ca sinonim o adunare oficială sau neoficială în care să aduci laolaltă oameni care în inima lor sărbătoresc păcatul. Nu asta înseamnă binecuvântarea. Fie că este vorba de doi bărbați care fac sex sau de oameni care sărbătoresc frauda sau care sărbătoresc vrăjitoria sau care sărbătoresc calomnia sau care sărbătoresc închinarea la diavol, oricare ar fi păcatul, poruncile biblice de a-i binecuvânta pe adversarii noștri, pe oponenții noștri, pe dușmanii noștri nu sunt o poruncă de a ține o slujbă în care să întinzi o mână de binecuvântare peste cei care sărbătoresc comportamente care duc la propria lor distrugere și pe care Dumnezeu le numește urâciune.

Acea adunare nu va comunica adevărul biblic al sfâșierii inimii, al pericolului și al avertismentului. Dacă ați face ca aceste pericole și aceste avertismente să facă parte din slujba de binecuvântare, cu siguranță că așa-zisul cuplu ar respinge-o. Dacă avertismentul despre iad ar face parte din slujba de binecuvântare, dacă păcatul ar fi numit o urâciune în slujba de binecuvântare, cuplul nu ar avea parte de slujbă.

Dorința pentru binele altuia

Semnificația binecuvântării din Luca 6:28, Romani 12:14 și celelalte este că noi trebuie să căutăm binele temporar și veșnic al dușmanilor noștri – sau al celor cu care nu suntem de acord; nu doar al dușmanilor, ci oricui cu care nu suntem de acord. Asta înseamnă binecuvântarea. Căutăm binele vremelnic și veșnic al adversarilor noștri, atât prin cuvinte, cât și prin fapte, chiar dacă asta ne costă viața. Nu suntem dornici să contribuim la distrugerea nimănui. Binecuvântarea este opusul blestemului. Atunci când îi blestemi pe alții, vrei să-i distrugi. Când îi binecuvântezi pe alții, vrei ca ei să fie salvați.

Vrem ca vorbele și acțiunile noastre să conteze pentru binele lor. Binecuvântare nu înseamnă să dăm impresia că tratăm cu ușurință ceva ce Dumnezeu tratează cu groază. Într-o astfel de situație poate părea că dai dovadă de tandrețe îngăduind anumite lucruri, însă tandrețea nu izvorăște din dragoste atunci când de fapt ar fi nevoie de claritate și fermitate pentru a salva viața cuiva.

Forma pe care o ia binecuvântarea în Romani 12:20 este aceasta: „Dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea ceva; căci, făcând astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui”. Cu alte cuvinte, scopul nu este afirmarea, ci căința, pocăința și mântuirea. Vrem ca ei să fie frații sau surorile noastre în prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna, iertați și transformați în asemănarea lui Christos.

Avertisment final

Cred că ar trebui să închei avertizându-i pe romano-catolici că trebuie să fie deosebit de îngrijorați de susținerile lui Papa Francisc, pentru că nu este prima dată când se rătăcește. El a îmbrățișat o gândire nebiblică și în alte situații.

L-am urmărit într-un videoclip în care discuta cu un copil – cu vârsta între șase și opt ani – căruia îi murise tatăl. Copilul a spus că tatăl său era ateu – nu a mers niciodată la biserică, nu credea în Dumnezeu – și apoi l-a întrebat pe papa unde este tatăl său acum. Iar papa a spus că tatăl său este în ceruri.

Acum, acest lucru este contrar a ceea ce Biserica Romano-Catolică și toate celelalte biserici creștine au învățat și au crezut vreodată. Mă îndoiesc că papa crede că va exista cineva care va suferi veșnic în iad. S-ar putea să mă înșel în această privință, dar dacă este așa, atunci avertismentele din 1 Corinteni 6:9-10 – că cei care practică homosexualitatea nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu – își pierd din seriozitatea finală pentru el. Aceasta este direcția în care cultura noastră s-a îndreptat de zeci de ani și în care pare să se îndrepte și papa.

Deci, prin toate mijloacele, să îi binecuvântăm pe cei care ne blestemă – dar nu să extindem o binecuvântare asupra unei uniuni între persoane de același sex.

Sursa originală: Should The Church Bless Same Sex Relationships? – https://www.desiringgod.org/interviews/should-the-church-bless-same-sex-relationships

Tradus cu permisiune – Translated with permission

https://corpusreformatorum.org/2024/07/30/poate-biserica-sa-binecuvanteze-relatiile-intre-persoane-de-acelasi-sex/

///////////////////////////////////////

Până când „toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5:19) şi nu vrea să primească (nu doar o” injecţie”), ci pe Vindecătorul Dumnezeiesc, care este DRAGOSTE şi poate lecui totul ,caci ” acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Cor. cap.13); Până când nu înfometăm după Pâinea vieţii (Ioan cap.6), plămădită din dreptate, bunătate, adevăr, blândeţe, împăcare, iubire, dragoste, sfinţenie, iertare şi… De ce nu însetăm după hrana care izvorăşte din inimă, din Voia lui Dumnezeu (Mat.4/4); De ce rămânem anemici şi ne mâncăm unii pe alţii, mai rău decât şacalii! Să ne săturăm cu Pâinea veşniciei, care nu se trece niciodată, rumenită în Cuptorul Golgotei, încins cu sudoare sângerandă (Luca 22/44), cu pălmuieli, prigoane, bârfe, acuze şi” judecaţi” nedrepte! Numai dacă ne hrănim cu mâncarea, cu rânduiala, cu înfăptuirea (Fil 2/13) şi învăţătura Lui, nu vom înseta niciodată-fiindcă bem Sânge Duhovnicesc- Apa vieţii „… Dar oricui va bea din apa, pe care i -o voi da Eu, în veac nu -i va fi sete; ba încă apa, pe care i -o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa vecinică”… „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea … Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.” (Ioan 4/14 şi 7/37-39)

DRAGOSTEA,SUFERA, CREDE, NADAJDUIESTE,RABDA

„Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pismuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuvincios,nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar,acopere totul , crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.” (1 Corinteni 13:4-5, 6,7.)

Dragostea sufera osteneli si greutati.Alta traducere are in loc de „sufera toate „,”acopera toate” si poate ar fi de preferat ,In Iacov 5:20 scrie: „Cine intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui va mantui un suflet de la moarte si va acoperi o sumedenie de de pacate”.

In Petru 4:8 scrie : „Mai presus de toate sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii,caci dragostea acopera o sumedenie de pacate”.

De obicei ,lumea trambiteaza pacatele altora …Sa te intrebi mereu: Cui foloseste ce vreau eu sa spun? Daca ceea ce spui nu aduce vreun folos ,este mai bine sa taci si sa acoperi.Dar cum sa acoperi ? Cuvantul acesta s-ar putea traduce si cu „a gasi dezvinovatire pentru orice”.

Asa face dragostea ,are mila si aduce scuze. Cand o femeie este vorbita de rau, dragostea este gata sa raspunda. Ei, sarmana de ea, din ce parinti s-a nascut.in ce mediu a trait ,pe mainile cui a cazut !…Asa vorbeste dragostea,in timp ce altii sunt gata sa spuna multe cu asprime.

Dragostea „crede toate”. Ea nu este lesne increzatoare,ci crede toate,in intelesul ca ea crede si ceilalti pot sa devina alti oameni si se bazeaza pe puterea lui Dumnezeu. Este adevarat ca deseori credinciosul este socotit naiv si se poate insela in privinta unor persoane.

Cand cineva spune ca L-a primit pe Domnul Isus, noi sa ne bucuram .Altul insa zice in astfel de cazuri: „Sa vedem! Sa vedem!”.Cine s-a bucurat, desi a putut fi inselat in asteptarile lui, este insa mai fericit decat cine se indoieste si spune: „Sa vedem!

Dumnezeu nu dispretuieste ziua inceputurilor slabe.Multi au un inceput slab,au mers slab, pana ce din nou focul Duhului Sfant s-a aprins in ei si au mers dupa aceea bine pe cale…Mai toti am avut un inceput de copilasi, cu multe defecte .

Dumnezeu a ingrijit insa ca sa ne ciopleasca si sa scoata din nou chipuri asemena Domnului Hristos.
N-am ajuns la desavarsire – desi desavarsiti de mantuiti suntem-, dar Domnul Isus nu ne lasa si,pentru ca El, care a inceput o buna lucrare, este in noi, o va duce la bun sfarsit. In felul acesta dragostea crede toate.{Teodor Popescu}

Cuvântul lui Dumnezeu este apă

Domnul Însuşi compară cuvântul Lui cu „apa ce vie” pe care, după ce o va bea cineva, nu va mai înseta niciodată, pentru că ea îi răcoreşte văpaia sufletului, îi satisface toate dorinţele lui sufleteşti si setea de bucurie.

Ea îi rezolvă toate problemele, îl umple pe om de fericire şi de mulţumire sufletească deplină.

Domnul spune: Dacă însetează cineva, să vină la Mine si să bea (Ioan 7, 37); iar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în El izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4,14)

Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017

Jurnal Spiritual

Ce înseamnă a mânca trupul şi a bea sângele Domnului

”Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă.” Ioan 6:53.

R 5342 W. T. 1 noiembrie 1913 (pag. 328-329)

În acest capitol Domnul li se adresează evreilor, care nu credeau în El, ci murmurau din cauză că le spusese că El era adevărata Pâine din Cer. Expresia Şa mânca trupul şi a bea sângele” avea o adâncă semnificaţie spirituală pe care nimeni în afară de israeliţii adevăraţi n-o putea primi. şi acest lucru este şi acum adevărat. Lumea, când Isus va lucra cu ea în Veacul viitor, va avea într-adevăr ocazia să mănânce din trupul Său — să-şi însuşească meritele sacrificiului Său; dar nu va avea ocazia să participe la Paharul Său — să bea din sângele Său. Simbolic, Paharul înseamnă viaţa sacrificată. Lumea nu va avea nici o parte în suferinţele lui Cristos, reprezentate în Pahar.

Cuvintele Domnului nostru implică: Dacă acceptaţi propunerea Mea din Veacul Evanghelic, puteţi avea viaţă, şi s-o aveţi mai abundentă decât a avut omul vreodată sau decât putea s-o aibă. Puteţi avea viaţă inerentă — „viaţă în voi înşivă”.

Cele două mântuiri ilustrate

Noi credem că în Scripturi se face deosebire între pâine, care simbolizează trupul Domnului, şi vin, care simbolizează sângele Lui. Biserica, pentru a fi acceptată de Domnul ca membri ai Corpului Său glorificat, trebuie să se împărtăşească de ambele acestea prin participare. Pâinea, după cum explică apostolul, reprezintă pentru noi nu numai pe Domnul nostru, ca Pâinea Vieţii necesară pentru noi, ci ne reprezintă şi pe noi ca membrii Săi, ca să fim frânţi cum a fost Domnul nostru; iar vinul reprezintă nu numai sângele Domnului nostru, ci şi sângele Bisericii — că noi suntem părtaşi cu El în suferinţele Sale de sacrificiu. 1 Cor. 10:16, 17.

Privilegiul părtăşiei la Paharul Domnului nu este pentru lume. Lumea nu va avea parte în suferinţele lui Cristos, pentru că toată ocazia de a participa la suferinţele şi la gloria Sa se vor fi sfârşit când Biserica va fi glorificată. Domnul a spus: „Beţi toţi din el” — beţi-l tot. Nu va mai fi nimic de băut pentru lume. Iar noi care suntem din clasa Bisericii Şîmplinim ce lipseşte necazurilor lui Hristos”. Colos. 1:24.

„Trupul Fiului Omului” reprezintă Restabilirea la privilegiile umane, adică mijlocul pentru obţinerea ei, şi redă omului viaţa pe care o pierduse — viaţa pierdută în Adam — viaţa umană, viaţa pământească. Ea va fi darul lui Dumnezeu prin Cristos. Dar furnizarea acestei Pâini nu va fi suficientă. Lumea va trebui să mănânce din Pâine şi să aibă ajutorul pe care-l va da Domnul prin împărăţia Sa. Isus a spus (versetul 51): „Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”.

Dintr-un punct de vedere se poate vorbi despre lume că nu este moartă. Ea şi-a pierdut dreptul la viaţă, dar Dumnezeu a făcut aranjamente prin Isus, prin care acea viaţă va fi restabilită. A fost pierdută în Adam, dar va fi restabilită prin Cristos, al doilea Adam. în timpul acestor şase mii de ani, lumea a fost într-o stare de înfometare şi decăzută. Dar Dumnezeu a dat această Pâine şi ea va fi pentru lume în Veacul Milenar.

Nu se arată simbolic nicăieri în Scripturi că lumea se va împărtăşi din sânge, şi astfel va participa la suferinţele lui Cristos. Numai puţini sunt reprezentaţi ca împărtăşindu-se din sânge. Acest lucru este arătat în Leviticul 16. Sângele stropit a doua oară pe Capacul Ispăşirii este pentru tot poporul, satisfăcând astfel Dreptatea. Aceasta reprezintă eliberarea întregii omeniri din sentinţa morţii, dându-le tuturor ocazia să mănânce din Pâine şi să nu moară.

În altă ilustraţie găsim că sângele este folosit ca să reprezinte acceptarea aranjamentului divin de către om. în pecetluirea Legământului Legii, care este un tip al Noului Legământ, Moise a stropit întâi cărţile Legii, reprezentând satisfacerea Dreptăţii. Apoi cu acelaşi sânge a stropit tot poporul (Evr. 9:19; Exod. 24:8). Stropirea cărţilor Legii a cerut numai câteva secunde; dar stropirea poporului a cerut mult timp.

La începutul Veacului Milenar — imediat ce Biserica va fi unită cu Capul ei dincolo de văl — sângele va fi stropit pentru a satisface Dreptatea pentru lume. Apoi, ca Mijlocitor, Cristos va începe să facă o lucrare pentru toţi care o vor primi. şi lucrarea aceea este reprezentată simbolic prin stropirea poporului cu sânge. Cu alte cuvinte, fiecare membru al omenirii va fi privilegiat să vină în relaţie de Legământ cu Dumnezeu prin Mijlocitorul, acceptând termenii pe care El îi va prezenta în timpul Domniei Milenare.

Cea mai valoroasă hrană şi băutură cunoscute

Dacă oamenii vor împlini cerinţele în timpul Domniei lui Mesia, la încheierea acelei perioade ei vor fi perfecţi; şi El îi va prezenta înaintea Tatălui şi toţi vor fi primiţi în deplină relaţie de legământ cu El, toţi care vor îndura cu credincioşie proba aplicată atunci.

În contextul nostru (versetul 54) citim: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică”. Declaraţiile Domnului nostru în multe împrejurări sunt atât de largi încât ele cuprind nu numai Turma Mică, ci şi Marea Mulţime, şi în aceasta arată mare înţelepciune. în acest verset Domnul nu spune: „are viaţa veşnică” în el însuşi, pentru că dintre cei care acum fac un Legământ de sacrificiu şi devin părtaşi Paharului şi Pâinii, sunt unii care nu vor ajunge la viaţă inerentă — nemurire — ci vor trece prin mare strâmtorare şi vor obţine viaţă pe un plan spiritual mai jos. Ei nu vor avea viaţă inerentă, chiar dacă va fi viaţă veşnică. Cei care vor obţine nemurirea vor avea viaţă veşnică pe planul cel mai înalt. Cei din Marea Mulţime vor avea viaţă veşnică, dar nu nemurire — nu viaţă în ei înşişi.

Când Domnul nostru a spus, „Căci trupul Meu este adevărată hrană şi sângele Meu adevărată băutură” (versetul 55), înţelegem că a vrut să spună că aceasta este cea mai valoroasă hrană şi băutură cunoscute vreodată. Nici o altă pâine nu are aşa valoare şi nici o altă băutură n-ar putea fi aşa de preţioasă ca aceasta, prin împărtăşirea din ele putându-se obţine glorie, onoare şi nemurire — natura divină, viaţa în sine.

Ploaia de mană antitipică

Pâinea din cer a fost trupul Domnului, pe care El urma să-L dea pentru viaţa lumii. şi Isus explică faptul că aceasta a fost simbolizată prin mana care a căzut în pustie. El a spus: ŞPărinţii voştri au mâncat mana în pustie şi au murit. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”. El a mai spus (Ioan 12:24): „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă”. şi El a căzut pe pământ şi a murit. Iar noi devenim părtaşi cu El în moartea Lui. Noi participăm la suferinţele şi la moartea Lui, ceea ce lumea nu va face niciodată. Ea va avea parte de rezultatul lor.

Toată lucrarea acestui Veac Evanghelic este pregătirea hranei pentru omenire şi a sângelui cu care va fi stropită. Dar Mesajul Domnului din textul nostru n-a fost intenţionat pentru lume. După cum ne spune El: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor”.

Numai o clasă specială a putut cunoaşte ceva despre Taina lui Dumnezeu în toţi aceşti o mie nouă sute de ani — în aceste două milenii. Aceste lucruri au fost ascunse de lume în general. Acum însă credem că a sosit timpul când ele trebuie date lumii, conştientizând lumea de binecuvântările pe care le are Dumnezeu de dat în curând. Scripturile ne spun că Taina va fi dezvăluită în timpul sunării trâmbiţei a şaptea — care sună acum. Aducerea la cunoştinţă a acestor adevăruri, prin urmare, ar părea să fie ploaia de mană.

John 7:38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apã vie, cum zice Scriptura.”

Ca sa putem intelege cuvintele Mintuitorului este necesar sa stim definitia credintei. Cind Mintuitorul a stat de vorba cu femeie samariteanca la putul lui iacov, El i-a spus aceste cuvinte, „Dacã ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu,Care era darul lui Dumnezeu? negresit ca era insus Fiul Sau. Dar, sa mergem mai departe sa vedem ce e cu credinta, ca fara credinta e cu neputinta spune Cuvintul sa fim placuti lui Dumnezeu.

Pe de alta parte, fara credinta nu putem sa intelegem lucrurile nevazute ale lui Dumnezeu. Am spus sa vedem care este potrivit scripturi definitia credintei. Iatat ce citim in, Hebrews 11:1 si credinta este o încredere neclintitã în lucrurile nãdãjduite, o puternicã încredintare despre lucrurile care nu se vãd.Cine crede in Mine, spune domnul Isus.

Dar cine poate crede? Avem tot in Cuvintul lui Dumnezeu cine poate crede si ce credinta poate duce pe un suflet la mintuire.

Ephesians 2:8 Cãci prin har ati fost mântuiti, prin credintã. ti aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.Iata deci cine poate crede in Domnul Isus, cel ce primeste Har, apoi credinta ca dar, si la urma nu vine nimic din partea omului. Am intilnit credinciosi care considera ca poti crede asa cum si cind vrei tu.Lucrurile nu stau asa. Si este trist ca asa si invata. Scriptura face lumina in aceasta privinta prin cuvintele Mintuitorului. Iata ce citim.

John 6:44 Nimeni nu poate veni la Mine dacã nu-l atrage Tatãl, ….Deci faptul ca nu poate omul sa ajunga, sa vina la Domnul Isus, ca singura sursa de mintuire,Implica interventia divina a lui Dumnezeu.El da acest dar ca atunci cind Dumnezeu vrea sa il directeze spre Fiul Sau, omul este irezistibil.Cind Domnul Isus a primit ce i-a dat Tatal , din inima acestui om va curge râuri de apã vie,Ce inseamna sa curga apa vie si inca riuri?Cel mintuit clocoteste in inima lui de dragostea de a spune si altora despre Domnul Isus si jerfa Lui.

39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sã-L primeascã cei ce vor crede în El. Cãci Duhul Sfânt încã nu fusese dat, fiindcã Isus nu fusese încã proslãvit.”

Cind cel mintuit este pregatit de Dumnezeu ,adica la inviat spiritual,prin duhul sfint care i-a fost dat si care genereaza aceste râuri de apã vie,Trebuie sa stim ca orice rascumparat are duhul sfint al lui Dumnezeu. Pina atunci nu este dubiu omul este mort spiritual.Scriptura ne arata destul de clar cronologia acestei nasteri din nou. Iata depilda ce citim in, Ephesians 1:13 si voi, dupã ce ati auzit cuvântul adevãrului (Evanghelia mântuirii voastre), ati crezut în El, si-ati fost pecetluiti cu Duhul Sfânt, care fusese fãgãduit,

Cu alte cuvinte ati fost pusi deoparte ca facind parte componenta din propietatea lui Dumnezeu.Iata deci ca, fara interventia lui Dumnezeu divina , omul nu poate sa faca ceva pentru mintuirea lui.Avem aici o conversatie a Mintuitorului cu o femei despre aceasta apa vie.10 Drept rãspuns, Isus i-a zis: „Dacã ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si cine este Cel ce-ti zice: „Dã-Mi sã beau!”, tu singurã ai fi cerut sã bei, si El ti-ar fi dat apã vie

Domnul Isus in conversatia cu aceasta femeie ii spune de darul lui Dumnezeu.parafrazez aceste cuvinte, o femeie daca ai fi primit tu darul lui Dumnezeu, CREDINTA.Atunci ai sti cine este Cel ce iti zice, da-mi sa beau.Aici ii aduce Mintuitorul in atentie despre apa vie, pe care am vazut-o in versetul 38,de care vorbea .Iata ce trebuie sa curga din inima si gura celor credinciosi apa vie care sa satisfaca setaea celor pierduti. Nu curge o astfel de apa, rezultatul este unul singur. Nu-l ai pe Domnul Isus ca izvor. Poate curge orce din vorbirea ta dar numai apa vie nu. Pentruca sursa apei vie se gaseste numai in Domnul Isus.

John Balarie

Los Angeles California

Viaţa veşnică în epistolele lui Ioan
1 Ioan 1.1-4; 3.1-3; 5.1-5; 5.12,13; 5.20

William Kelly

Cuprins

Texte biblice: 1 Ioan 1.1-4; 3.1-3; 5.1-5; 5.12,13; 5.20

În 1 Ioan capitolul 1

În cele două epistole scurte ale lui Ioan stă la bază în înţelepciune divină adevărul şi dragostea şi în prima epistolă ele sunt prezentate detaliat, unde din nou viaţa veşnică este permanent principiul dominant. Aşa cum înţelepciunea în Proverbe 8 se referă la Hristos, aşa este aici viaţa veşnică în introducerea minunată. »Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, – pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; – deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.« (1 Ioan 1.1-4) Revelarea vieţii în dimensiunea ei cea mai deplină a avut loc faţă de apostoli (chiar dacă nu exclusiv numai faţă de ei), pentru ca ei să poată relata altora despre ea, care apoi la rândul lor prin învăţătura fidelă să aibă bucuria deplină prin participarea la părtăşia lor cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos, pe baza vieţii veşnice, a vieţii – aşa cum Ioan o descrie -, înainte ca ea să fie revelată, care era la Tatăl, nesupusă niciunei îngrădiri în timp; căci El era veşnic.

Descrierea nu este aşa de abstractă ca în Ioan 5.26 (»Tatăl are viaţa în Sine Însuşi«), ci personală (»la Tatăl«, πρὸς τὸν IIατέρα); aceasta nu o poate tăgădui nimeni. Umblarea într-o astfel de lumină conduce necondiţionat la o astfel de părtăşie. Restul capitolului ne arată mesajul divin, care judecă orice mărturie falsă, în timp ce cel sincer savurează harul care curăţă de orice păcat prin sângele lui Isus, Fiului Său. În slujba de apărare a celui drept înaintea Tatălui s-au luat măsuri pentru eşecul lui (1 Ioan 2.1.2), şi El este şi ispăşirea în valoarea ei permanentă şi aplicarea ei cea mai cuprinzătoare.

În 1. Ioan capitolele 2 şi 3

Începând cu 1 Ioan 2.3 urmează apoi aplicarea practică la aceia care poartă Numele Lui: Ascultarea (1 Ioan2.3-6); dragostea (1 Ioan 2.7-11); ambele însuşiri necesare şi acţiuni ale vieţii în creştin, în opoziţie cu mărturisitorii falşi. Urmează o expunere bogată în conţinut cu privire la familia lui Dumnezeu şi varietăţile ei în 1 Ioan 2.12-28, unde fiecare este apelat cu privire la aceste contraste, fiecare clasă (părinţi, tineri, copii şi copilaşi). Singura referire categorică la viaţa veşnică este în versetul 25, unde făgăduinţa este prezentată ca fiind înainte de a fi lumea şi nu că ea este astăzi o făgăduinţă neîmplinită.

După aceea Ioan într-o intercalare a harului revine în 1 Ioan 3.1-3 la tema referitoare la neprihănirea practică ca dovadă de a fi născut din El, Cel drept. Intercalarea consolidează atenţionarea cu privire la fărădelege. După aceea el reia firul, prezintă însă pe Hristos ca pe Cel curat, care nu numai a îndepărtat păcatele noastre şi era fără păcat, ci şi ca Cel care oferă o natură care corespunde naturii Sale, şi aceasta atât în dragoste cât şi în dreptate. În opoziţie cu aceasta urăşte lumea; şi aşa cum ştim, că noi am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi, aşa este cel care urăşte pe fratele său, un ucigaş; şi noi ştim, că nici un ucigaş nu poate avea viaţa veşnică rămânând în el, aşa cum are cel credincios.

1 Ioan capitolul 5

Sărim acum peste restul capitolului al treilea şi peste capitolul preţios patru, căci următoarea prezenţă directă o găsim în 1 Ioan 5.1-5: »Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El. … pentru că tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea.« Numai egoismul se poate îndoi că oricine este născut în sens spiritual din Dumnezeu are şi viaţa divină în Fiul Său şi că »viaţa veşnică« este o viaţă superioară sau viitoare. Căci în Ioan 6.40,47 este prezentată viaţa veşnică atât ca rezultat al credinţei în El, Cel întrupat, cât şi al credinţei în faptul că El a dat Trupul Său, să fie mâncat, şi sângele Său, să fie băut (Ioan 6.54), adică ca rezultat al credinţei în moartea Sa. Şi cine ar putea trece cu vederea, că expresiile »viaţa veşnică« şi »viaţa« în 1 Ioan 5.11,12 se pot înlocui una cu alta, chiar dacă înţelepciunea divină exprimă una mai complet decât cealaltă. Însă ambele se referă la aceeaşi viaţă a lui Hristos. Nu mai puţin adevărat este că credincioşii din Vechiul Testament erau născuţi din Dumnezeu şi erau umpluţi cu aceeaşi viaţă, chiar dacă nu se poate spune despre ei, că au crezut în Domnul nostru Isus ci aveau numai o nădejde vie în Acela care va veni. Acesta era inevitabil caracterul credinţei lor, dar era credinţă, credinţa aleşilor lui Dumnezeu din zilele acelea. Nici un credincios inteligent nu se îndoieşte de partea lor cea bună prin harul lui Dumnezeu, har pe care noi, cei pentru care Dumnezeu a prevăzut ceva mai bun, nu trebuie câtuşi de puţin să-l devalorizăm sau să ne îndoim. Tot aşa de puţin era o parte mică a binecuvântării mari, de a crede în Isus, care a fost revelat de Tatăl ca Fiu al lui Dumnezeu, al Dumnezeului cel viu, care Însuşi a venit cu apă şi sânge şi căruia I-a dat mărturie atât Duhul cât şi apa şi sângele. »Şi mărturia este aceasta; Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.« Nouă ea ne-a fost revelată cum nu putea fi revelată credincioşilor din Vechiul Testament, şi noi o cunoaştem de aceea aşa cum ei nu puteau s-o cunoască. Aceasta o confirmă pe deplin versetul următor: »V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi, că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.« Ce privilegiu este pentru noi această cunoaştere sigură şi cât de existenţial caracteristic pentru creştinătate! Epistola nu se încheie fără să ne amintească că noi pe lângă multe alte realităţi cunoscute să ştim şi aceasta, că »Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.« Ce ziditor şi preţios este aceasta pentru noi! Ce apărare împotriva oricărui idol!

Partea anterioarăPartea următoare

Cont. pe https://www.soundwords.de/ro/viata-vesnica-in-epistolele-lui-ioan-a11292.html

Tradus de la: Das ewige Leben (3) In den Johannesbriefen

Extras din cartea „F.E.R. Heterodox on Life Eternal“ de William Kelly

Traducere: Ion Simionescu

Consecinţa umplerii cu Duhul
Apocalipsa 22.16,17

John Thomas Mawson

Versete călăuzitoare: Apocalipsa 22.16,17

Apocalipsa 22.16,17: Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt rădăcina şi vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineaţă. Şi Duhul şi Mireasa spun: „Vino!” Şi cine aude să spună: „Vino!” Şi cine însetează să vină; şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată.

Cuprins

Introducere

Aici avem ultima menţionare a Duhului Sfânt în Biblie, şi este o revelare pentru noi despre activitatea Lui neobosită. Ea ne arată de asemenea ce este „unitatea Duhului” în sens practic, exprimată în strigătul întreit din gura şi inima acelora în care El locuieşte şi pe care El îi aduce în armonie cu Sine Însuşi.

Strigătul Duhului este adresat lui Isus, Domnul nostru. El luminează în cer ca Luceafărul strălucitor de dimineaţă. „Duhul şi Mireasa [Îi] spun: Vino!”, atunci când gloria Lui răsare în suflet. Al doilea strigăt este îndreptat spre aceia care Îl iubesc pe Isus şi a căror dragoste El o doreşte foarte mult, dar ale căror inimi au devenit somnoroase; lor le strigă: „Cine aude să spună: Vino!” Al treilea strigăt se îndreaptă spre cercul mare din afară al unei lumi nevoiaşe. Inima lui Dumnezeu este plină de compasiune faţă de ea, şi aceasta este exprimat în ultimul strigăt al Evangheliei din Biblie: „Cine însetează să vină; şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată.”

Strigătul adresat Domnului

Duhul adevărului, Mângâietorul, a venit ca să ne arate lucrurile referitoare la Isus Hristos şi să-L onoreze. El are succes în lucrarea Sa, şi Hristos este glorificat, dacă inimile poporului Său răscumpărat sunt captivate de El aşa de mult, că celelalte lucruri pierd tot mai mult puterea lor de atracţie şi ele au nevoie numai de El şi îşi unesc pe deplin glasul cu ceilalţi având marea dorinţă, ca El să vină curând. Dacă inimile sfinţilor lui Dumnezeu se unesc în strigătul „Vino!”, atunci nu este nici un dezacord şi nici o contradicţie între dorinţa Duhului şi dorinţa acelora în care El locuieşte. Aceasta este unitatea Duhului. Duhul doreşte în orice moment ca Hristos să vină, şi începând din zilele de Rusalii El a lucrat neîncetat în privinţa aceasta, însă au trecut secole şi Hristos încă nu a venit. Oamenii au batjocorit mereu această speranţă măreaţă, însă Duhul nu S-a descurajat din cauză că a trecut aşa mult timp, ci El Îşi continuă lucrarea şi o va face până în momentul când ea va fi încununată definitiv şi veşnic cu succes, şi această ultimă menţionare în Cuvântul lui Dumnezeu a eforturilor Sale pune clar înaintea noastră această zi a gloriei.

Motivul principal, pentru care Hristos încă nu a venit, este, pentru că în primul rând El Îşi revendică dreptul asupra miresei Sale. La timpul potrivit El va primi Împărăţia, gloria şi omagierea generală, dar mai înainte El trebuie să aibă mireasa Sa, o Biserică desăvârşită şi corespunzătoare Lui. Până acum aceasta nu a fost posibil, căci Biserica nu este încă completă; însă Duhul nu va înceta lucrul Lui, până se va realiza aceasta şi ea va fi gata pentru a fi prezentată lui Hristos „fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta”. Atunci nu va mai fi nici o amânare. Domnul va răspunde strigătului Duhului şi miresei cu o izbucnire de bucurie şi triumf, care va trezi pe sfinţii adormiţi şi va transforma pe cei în viaţă şi îi va strânge pe amândoi într-un întreg, Biserica nedivizibilă, pentru ca ea să-L întâmpine în văzduh. Este evident că această zi s-a apropiat. Noi credem că realitatea vorbeşte pentru aceasta, că dorinţa după venirea Domnului a crescut foarte mult şi astăzi mai mult decât oricând mai multe inimi spun: „Vino, Doamne Isus”! Duhul uneşte sentimentele Bisericii şi face ca ele să se contopească împreună în această unitate, al cărei urzitor şi susţinător este El. Şi El va continua această lucrare, până când El va fi străpuns nenumăratele oştiri care vor înconjura pe Miel, încununat cu bucurie şi lumină nepieritoare, ca să-L salute, pe El, marele „Eu sunt”.

Strigătul îndreptat spre cei care Îl iubesc

Este imposibil ca Duhul să Se fi putut odihni de lucrarea Sa, în timp ce aşa de mulţi, pentru care Hristos au murit şi pe care El îi iubeşte cu o dragoste care niciodată nu poate înceta, să fie indiferenţi faţă de El şi de venirea Lui. El trebuie să lucreze, ca să zguduie inimile din această stare de indiferenţă, pentru ca ei să se unească în strigătul Duhului. Şi aceia, care sunt în concordanţă cu Duhul lui Dumnezeu, vor spune: Duhul lucrează până acum, şi de asemenea şi noi trebuie să lucrăm; noi nu ne putem deda la odihnă până când toţi cei care au urechi de auzit vor fi aduşi în aceeaşi unitate a inimii şi cu acelaşi glas spun: Vino, Doamne Isus!

Cât de străin ne pare acea stare a inimii, pe care o găsim uneori, care este aşa de indiferentă cu privire la sentimentul credincioşilor noştri faţă de Hristos. Cât de total în afara unităţii practice a Duhului este aceasta, şi cât de mult trebuie aceasta să descurajeze pe slujitorii Domnului, care merg la nord şi la sud, la răsărit şi la apus cu strigătul: „Iată, Mirele. Ieşiţi în întâmpinarea Lui!” O astfel de indiferenţă faţă de o chestiune de cea mai mare importanţă arată că inima nu este în concordanţă cu Duhul Sfânt şi are puţină înţelegere pentru dorinţa Domnului pentru sfinţi. Fie ca scriitorul şi cititorul să fie păziţi prin marea îndurare a lui Dumnezeu de o astfel de stare. Să auzim adevărul şi să ne bucurăm de el: „Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă a chemării voastre.” Biserica lui Dumnezeu este o singură Biserică, un singur Duh locuieşte în ea, şi Mielul, care a murit ca s-o răscumpere, este singura ei speranţă măreaţă. Fie ca această realitate mare să cuprindă inimile noastre şi să-i acorde locul ei adevărat în viaţa noastră; atunci vom fi activi pentru înviorarea strigătului Duhului în inimile tuturor sfinţilor.

Strigătul adresat lumii

Inima care este în unison cu Duhul va fi nu numai fidelă faţă de Hristos şi va aştepta venirea Lui, şi totodată va purta grijă de cei care cred împreună cu ea, ca ei să nu adoarmă, aşa cum adorm unii, ci ea se va osteni pentru salvarea sufletelor, va da lumii lipsită de mângâiere şi de speranţă o invitaţie solemnă. S-a spus că un bărbat al bisericii fidel va fi şi un evanghelist fidel, şi aceasta este adevărat. Nimeni nu a intrat mai mult în unitatea Duhului decât apostolul Pavel; nimeni nu a lucrat şi a slujit cu râvnă mai mare, pentru ca sfinţii să fie aduşi într-o stare potrivită pentru venirea Domnului. Căci din ce inimă caldă, plină şi totuşi îngrijorată trebuie să fi venit strigătul: „Sunt gelos faţă de voi cu o gelozie a lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos. Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, aşa şi gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea faţă de Hristos.”! Şi totuşi el era bărbatul care din cetate în cetate, dintr-o ţară în alta a îndurat necazuri nespus de mari, ca să predice vestea bună fiecărei făpturi de sub cer. Mântuitorul şi Domnul lui dorea să salveze suflete, atunci când El era aici pe pământ, şi la Pavel a fost la fel, căci viaţa Domnului Isus a devenit vizibilă în trupul lui muritor, şi compasiunea lui Dumnezeu a umplut sufletul său. El era un vas predat pe deplin Domnului său, prin care Duhul putea vorbi şi lucra; el era un om umplut cu Duhul Sfânt.

Au trecut aproape două mii de ani de când Duhul a încredinţat prin acel vas mesajul harului urechilor unei lumi lipsită de speranţă, şi El caută încă oameni care în concordanţă cu El lasă să răsune strigarea: „Cine însetează să vină; şi cine vrea, să ia apa vieţii fără plată.” Inima lui Dumnezeu nu este încă satisfăcută, izvorul apei vieţii ţâşneşte încă proaspăt ca întotdeauna. Până când Domnul va răspunde strigătului Duhului şi miresei, această sferă de influenţă stă deschisă pentru toţi cei care caută să păstreze unitatea Duhului. Sunt realmente aceste două sfere: Biserica şi lumea, şi binecuvântat va fi slujitorul pe care Domnul la venirea Lui îl va găsi preocupat cu interesele Sale în aceste două sfere de acţiune.

Tradus de la: Auswirkung einer Erfüllung mit dem Geist

Titlul original: „Der dreifache Ruf des Geistes“
din Der Dienst des Wortes, ediţia 8, 1930, pag. 175–179

Traducere: Ion Simionescu

https://www.soundwords.de/ro/consecinta-umplerii-cu-duhul-a11234.html

Râuri de apă vie
Ioan 7.37-39

Walter Thomas Prideaux Wolston

Versete călăuzitoare: Ioan 7.37-39

Ioan 7.37-39: În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.” Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.

Duminica trecută am studiat despre Duhul Sfânt în tabloul izvorului de apă. În seara aceasta Domnul nostru ne prezintă în capitolul citit darul Duhului Sfânt, însă noi vom vedea, că El o face nu în tabloul izvorului de apă, care curge în viaţa veşnică, ci noi vedem prezentat un trup, din care curg râuri de apă vie. Ne găsim încă în această parte a evangheliei după Ioan într-un domeniu în care Domnul foloseşte tablouri în vorbirea Sa. Dacă vom merge puţin mai departe în această evanghelie vedem că această vorbire în imagini încetează şi vom găsi afirmaţii foarte simple şi clare ale Domnului despre Duhul lui Dumnezeu Însuşi, despre venirea Sa, despre caracterul Său şi despre ceea ce El va face după venirea Sa. Dar aici ne găsim încă în domeniul tablourilor şi putem fi siguri că prin aceasta Domnul urmăreşte un scop foarte înţelept, atunci când vorbeşte în felul acesta.

Ce frumoase şi atrăgătoare sunt cuvintele lui simbolice: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a spus Scriptura.”« Nu este lăsat pe seama noastră să ghicim sau să deducem care este înţelesul acestor cuvinte, ci este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care prin evanghelist dă înţelesul. «Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.«

În capitolul 4 al evangheliei după Ioan citim despre viaţa în puterea Duhului Sfânt, care va fi dată ca un izvor de apă şi stă în legătură cu prezenţa Mântuitorului smerit, cu gânduri smerite, milos şi totuşi respins, care S-a coborât ca să vină pe pământul acesta. În acest capitol găsim, că primirea Duhului Sfânt de către credincioşi este strâns legată atât de lepădarea pe pământ a Fiului Omului cât şi de înălţarea Lui în slava cerească. Pe de o parte lumea, care nu Îl vrea, pe de altă parte cerul, care Îl revendică pentru sine. În acest loc din Scriptură vedem că darul Duhului este legat direct cu locul actual în slava cerească, pe care Domnul Isus ca Om l-a ocupat. Înainte să încercăm cu ajutorul Domnului să cercetăm mai îndeaproape acest text, probabil ar trebui să prezint contextul în care el stă. Totul în Scriptură stă într-o ordine minunată şi dumnezeiască. Şi cei care au fost prezenţi aici în serile anterioare, vor vedea că există o lumină crescândă, o dezvoltare a adevărului în legătură cu ceea ce Domnul nostru prezintă în locul acesta, dacă comparăm cu ceea ce avem deja. Care sunt condiţiile cadru, pe care le găsim aici? Este faptul trist şi serios, că lumea nu voia să aibă nimic cu Hristos. Lumea nu voia să primească binecuvântările de la El. Şi acesta este de fapt motivul pentru care El părăseşte complet scena şi spune că El va merge la locul care I se cuvenea şi va binecuvânta peste măsură de mult pe cei care Îl vor urma în acest loc.

Capitolul 7 începe cu următoarele cuvinte: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare.« (Ioan 7.1) El ştia exact, că moartea Sa era un lucru hotărât din partea iudeilor şi de aceea a plecat din Iudeea. Citim în continuare: »Şi sărbătoarea iudeilor, a corturilor, era aproape.« În capitolul anterior găsim în versetul patru cuvintele: »Dar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape« (Ioan 6.4). Gândeşti tu, că este o simplă întâmplare că în capitolul 6 citim despre sărbătoarea Paştelor şi despre sărbătoarea corturilor în capitolul 7? Imposibil! Ambele sunt simboluri importante şi ambele ocupă o poziţie mare şi importantă în scrierile Vechiului Testament. Paştele prezintă moartea Domnului Isus. Nu trebuie să ne îndoim deloc de aceasta, deoarece apostolul Pavel scrie în 1 Corinteni 5.7: »Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit.« Dacă mergem în cartea Deuteronom capitolul 16, vedem trei ocazii în care iudeul trebuia să apară înaintea Domnului. Aceste ocazii erau Paştele, sărbătoarea săptămânilor şi sărbătoarea corturilor. Aşa cum am spus deja, Paştele era un tablou al morţii Domnului şi prin aceasta un tablou al crucii. Sărbătoarea săptămânilor corespunde clar rusaliilor şi prin aceasta venirii Duhului Sfânt (compară cu Leviticul 23.15-20; Faptele apostolilor 2.1-4). Sărbătoarea corturilor este un tablou al Împărăţiei de o mie de ani. Ea constă din pace, odihnă şi glorie sub guvernarea Domnului Isus. În evanghelia după Ioan citim despre respectarea sărbătorii Paştelui şi a sărbătorii corturilor. Dar nu găsim nici o menţionare a sărbătorii săptămânilor. Şi motivul pentru aceasta trebuie căutat în aceea, că sărbătoarea săptămânilor era umbra a ceva care mai trebuia să vină, şi anume Rusaliile, venirea Duhului Sfânt. Contraimaginea sărbătorii corturilor este scena binecuvântării şi gloriei, când Numele Domnului va da naştere în cele din urmă la bucurie mare şi fericire mare în toată lumea. Aceasta este încă o chestiune de viitor. De aceea sărbătoarea corturilor nu are nici o replică sau contraimagine în creştinătate. Împlinirea ei încă nu a avut loc şi ea va avea loc când va veni Împărăţia Domnului Isus.

În capitolul 6 al evangheliei după Ioan întâlnim dorinţa lor de a face pe Domnul Isus Împărat. În versetul 15 citim: »Isus deci, ştiind că ei vor veni să-L ia ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăşi spre munte, numai El singur.« (Ioan 6.15) Dar cum era posibil să se instaureze împărăţia acolo unde păcatul domnea neînfrânat şi starea lumii acesteia era aşa fel, cum o vedem şi astăzi? Imposibil. Şi acesta este şi motivul pentru care puţin mai târziu în capitolul 6 Îl vedem pe Domnul cum El arată clar poporului, că El trebuia să moară şi ei, dacă nu vor mânca carnea Lui şi nu vor bea sângele Lui, nu vor avea viaţă. »Dacă nu mâncaţi Trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă« (Ioan 6.53). Acestea sunt cuvintele Lui. Se poate spune că cuvintele Lui n-au fost recunoscute atunci şi chiar şi astăzi nu găsesc o acceptare generală.

Trebuie să păstrăm înaintea ochilor, că ceea ce noi găsim aici în capitolul 6 este contraimaginea manei, a pâinii, pe care israeliţii au avut-o în pustiu. Nu mă îndoiesc, că în Ioan 5; 6; 7 avem un tablou remarcabil a aceea ce fiecare iudeu ar înţelege imediat. În capitolul 5 îi găsim întrucâtva în Egipt, în robie. În capitolul 6 îi găsim în pustiu cu mana în mijlocul lor. Şi în capitolul 7 ei sunt în Canaan şi sărbătoresc sărbătoarea corturilor. Dar s-ar putea pune întrebarea: de ce îi găsim în capitolul 5 în Egipt? Ce vedem acolo? Vedem acolo câţiva schilozi, care sunt vindecaţi prin Domnul de bolile şi durerile lor. Exact aceasta era ce a avut loc în istoria lui Israel. Ei au fost eliberaţi din Egipt prin puterea harului lui Dumnezeu şi aici avem un om, a cărui suferinţă se asemăna cu a lor, şi pe Domnul Isus, DOMNUL IEHOVA, care acum El Însuşi Se afla pe pământ şi care vindeca în chip desăvârşit. În capitolul 6 Domnul face aluzie la experienţa lor din pustiu. Nu au avut ei acolo mana? Ba da. Şi apoi El spune: »Eu sunt pâinea vieţii«. Eu sunt adevărata mana. Voi trebuie să Mă mâncaţi pe Mine, voi trebuie să Mă posedaţi pe Mine. Atunci ei resping aceasta şi cârtesc împotriva Lui, aşa că atunci când mergem în capitolul 7, unde se aminteşte sărbătoarea corturilor şi care într-o oarecare măsură este şi ţinută, Domnul refuză să recunoască sărbătoarea prin prezenţa Sa. De aceea ziua instaurării ei este amânată. Bucuria pe pământ trebuie schimbată cu bucuria în cer, care stă în legătură cu Fiul Omului lepădat pe pământ, dar încununat în cer.

Domnul era afară şi aceia, care voiau să-L urmeze, trebuiau să întrerupă relaţiile cu ceea ce era de la om şi de la lume, ca să se alipească de Cel lepădat. Duhul lui Dumnezeu consideră important să numească acest eveniment, sărbătoarea corturilor, ca fiind sărbătoarea iudeilor. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la paşte, care de asemenea este numit sărbătoarea iudeilor. Cei care cunosc Scriptura îşi vor aminti că în capitolul 23 din cartea Leviticul, unde găsim o relatare detaliată a instaurării acestor sărbători, se spune mereu că sunt sărbătorile Domnului. Aici în evanghelia după Ioan Duhul lui Dumnezeu le declară exclusiv ca sărbători ale iudeilor. Totul era fals, fără conţinut, neveritabil şi cu regret aceasta este exact ceea ce noi astăzi găsim în creştinism. El, Cel care este suma şi substanţa a toate, şi prin aceasta şi contraimaginea a acestor simboluri, Isus Însuşi, Fiul lui Dumnezeu era prezent. În El ar fi putut să aibă loc împlinirea lor. Dar ce pagubă, că ei nu L-au recunoscut şi El era Cel nedorit, Cel ne-binevenit şi Cel necunoscut. Dar nu numai aceasta, El era şi Cel urât, Acela a cărui moarte au pregătit-o iudeii în timp ce ţineau sărbătoarea care se referea la El. De aceea El a plecat.

Capitolul nostru începe cu motivarea acestei acţiuni: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.« În continuare vedem cum fraţii Lui vin la El şi spun: »Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.« El a făcut dintr-o cantitate mică, care consta din 5 pâini şi 2 peşti, mai mult decât era necesar, ca să sature o mare mulţime de oameni. Aşa cum ne relatează versetul 5, nici fraţii Lui de trup nu credeau în El (Ioan 7.4,5), dar cu toate acestea ei s-ar fi bucurat foarte mult, dacă ei prin legătura lor cu El, care putea face astfel de lucrări copleşitoare, ar fi primit un impuls în lume. Ce trist este să vezi, că omul foloseşte cu uşurătate Numele lui Hristos pentru a-şi mări popularitatea în lume. Aceasta este inima omului. Fraţii Lui spun în continuare: »căci nimeni nu face ceva în ascuns, ci caută să fie cunoscut în public; dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.« Arată-Ţi valoarea, exercită adevărata sărbătoare a corturilor şi întemeiază Împărăţia. Arată-Te lumii, ocupă-Ţi locul în lume, căci prin aceasta vom profita şi noi. Aceasta este ceea ce gândeau ei în realitate. Dar care este răspunsul Lui? »Timpul Meu n-a sosit încă, dar timpul vostru totdeauna este gata.«

Acesta este un cuvânt foarte serios pentru cel necredincios. Timpul tău este totdeauna gata. Tu, cel neîntors la Dumnezeu, astăzi este timpul tău. Ziua de astăzi aparţine timpului lumii. Este foarte impresionant, când vedem aici cuvântul Domnului cu privire la sine Însuşi: »Timpul Meu n-a sosit încă«. El Se referă la moartea Sa. Dar cât de cu totul altfel este afirmaţia Lui cu privire la ei. Acum este vorba de timpul lumii, de ziua lumii şi de ziua omului. Timpul vostru însă este permanent gata. Lumea nu vă poate urî pe voi, lumea iubeşte ce este al ei. Tu eşti o parte şi un element al ei. Ea nu te urăşte. Tu eşti o parte integrantă a ei. Probabil eşti necesar pentru progresul ei. Pe Mine însă ea Mă urăşte, deoarece mărturisesc despre ea, că faptele ei sunt rele. Duceţi-vă voi la sărbătoare. Lumea şi religia ei s-au potrivit atunci ca şi acum foarte bine una cu alta şi fiecare creştin ar trebui să se gândească foarte bine dacă el contribuie sau nu contribuie la reînvierea scenei din Ioan 7. Este vorba de înfăţişarea exterioară de bucurie lipsită de orice realitate. Era un simplu formalism exterior şi religios; mort, deoarece era fără Hristos. Nu exista nimic care putea să satisfacă sufletul.

Dar Domnul răspunde fraţilor Săi cu cuvintele: »… Suiţi-vă voi la sărbătoarea aceasta. Eu nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă timpul.« Când după aceea fraţii Lui s-au suit, S-a dus şi El – dar pe ascuns. Nu ca să Se ataşeze de ei, ci să apară ca Martor împotriva a ceea ce avea loc. El merge direct în Templu, ca să vorbească public. Erau deja multe discuţii cu privire la Persoana Sa şi poporul nu era unanim în privinţa aceasta. Aceasta este totdeauna aşa. Dar nici în această hală oamenii nu sunt una cu privire la El. Sunt inimi care Îl iubesc şi se bucură de El, şi sunt inimi care nicidecum nu se interesează de El, şi să şti, că tu aparţii acestora din urmă, dacă nu eşti încă mântuit. »Mulţimile vorbeau mult în şoaptă despre El.« Ei nu aveau nici o certitudine. Ce era El? Şi: Cine era El? Acestea erau întrebări care îi preocupau. Era El Fiul lui Dumnezeu? Hristosul? Un Om bun sau era numai un înşelător? Nimeni nu ştia. Însă El s-a urcat la Templu şi i-a învăţat. »Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?«

Aceasta era întrebarea următoare. O astfel de slujbă n-au auzit niciodată. El nu a stat niciodată la picioarele cărturarilor. El nu a vizitat niciodată o instituţie de pregătire teologică, şi nici institutele rabinice, şi de aceea Îşi pun întrebarea: »Cum ştie Acesta carte?« Este o realitate că omul gândeşte, că este imposibil să fi un om cult dacă tu însuţi nu te-ai străduit să înveţi sau să mergi la o şcoală. Dumnezeu este dat la o parte şi Duhul Său este ignorat. Isus a răspuns: »Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis.« Ce har se cuprinde în răspunsul Său! Hristos Se ascunde singur înapoia lui Dumnezeu Tatăl. Este de asemenea remarcabil, cât de clar Îl vedem aici ca Trimisul lui Dumnezeu. Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. »Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.« Pe de altă parte îi este posibil oricui care vrea să cunoască voia lui Dumnezeu. »Cine vorbeşte de la sine însuşi caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Trimisul lui Dumnezeu a venit ca să prezinte inima şi gândurile lui Dumnezeu şi natura Lui, planul Lui şi intenţiile Lui, precum şi să desfăşoare dragostea lui Dumnezeu. Gloria lui Dumnezeu a fost motivul şi ţelul Său. Egoismul era străin lui Isus. El a vorbit totdeauna despre Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Şi astfel citim: »dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Să ne oprim la acest loc. Ţelul lui Isus, când El a mers prin lumea aceasta era să reveleze natura lui Dumnezeu şi să dezvăluie ce era în inima Tatălui şi să aducă omului ce avea el nevoie în ruina sa, în suferinţa sa, în necazul său şi în păcatul său. Toate acestea ar fi imposibile dacă El Şi-ar întemeia împărăţia. El ştia, că nimic altceva decât numai moartea Sa putea să împlinească cerinţele lui Dumnezeu şi nevoia omului. Şi El de aceea a venit, ca să facă voia Aceluia care L-a trimis. În alt loc citim cuvintele Sale: »căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia mea, ci voia Celui care M-a trimis.«

Domnul întreabă acum care sunt motivele furiei lor împotriva Lui. El a vindecat un sărman olog, care 38 de ani la lacul Betesda nu a avut parte de nimic altceva decât numai de dezamăgiri. Când un om primeşte circumcizia în ziua de sabat, pentru ca Legea să nu fie încălcată, vă mâniaţi pe Mine dacă am făcut un om deplin sănătos în ziua de sabat? În capitolul 5 versetul 17 citim: »Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez.« Cum putea Dumnezeu să Se odihnească într-o lume de păcat, unde răul se răspândea nestingherit, unde domina satan, guverna moartea şi omul era nenorocit şi nefericit – cum putea Dumnezeu să se odihnească acolo? Natura Lui de dragoste făcea aceasta imposibil. Şi de aceea cuvintele: »Tatăl Meu lucrează până acum și Eu de asemenea lucrez«. Acesta este răspunsul lui Hristos. Este imposibil să excluzi înlăuntrul lui Dumnezeu şi tot aşa de imposibil este să opreşti revărsarea harului Său şi bunătăţii Sale. Şi astfel vedem aici pe Fiul Tatălui, expresia binecuvântată şi vie a Dumnezeului minunat, care umple inima lui Dumnezeu, spunând: »Nu judecaţi după aparenţă, ci judecaţi după dreptate.« Rezultatul a fost că au luat naştere mai multe discuţii cu privire la El şi fariseii au trimis slujitori, ca să-L prindă. Ei s-au hotărât să-L omoare, dar nu ştiau cum să înceapă. Nimeni nu a pus mâna pe El, căci ceasul Lui încă nu venise. Ceasul în care El Îşi va da viaţa pentru glorificarea lui Dumnezeu şi pentru salvarea oamenilor, pentru îndepărtarea păcatului şi distrugerea puterii lui satan.

Situaţia însă a evoluat spre o criză. Mai marii sărbătorii corturilor s-au unit în omorârea Sa. Şi când au venit slujitorii, ca să înlăture Martorul credincios al lui Dumnezeu, după porunca lor, observă ce spune El: »Mai sunt cu voi puţin timp şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. Voi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni.« El nu spune aceasta cu privire la un suflet care Îl caută insistent. Această afirmaţie nu este valabilă pentru o inimă care Îl iubeşte. Nu este vorba de cineva care tânjeşte după mântuire, care caută har. Nu, aceste cuvinte sunt adresate duşmanilor Săi de moarte, care cereau sângele Lui. »Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi?”« Este vorba de faptul că El Se întoarce acolo de unde a venit. Şi când El va face aceasta, El va deschide un drum spre Dumnezeu, aşa că oricine Îl urmează într-acolo o poate face pe baza legitimă a lucrării de mântuire înfăptuite. Adversarii Lui sunt total derutaţi de cuvintele Lui şi arată aceasta prin întrebarea lor: »Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci! Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni”?«

Aceasta ne conduce la cuvintele remarcabile, pe care dorim să le studiem mai detaliat: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.”« Sărbătoarea a durat deja 7 zile şi aceasta era ziua a opta. Şapte este în Scriptură numărul caracterului complet, în timp ce ziua a opta este legată cu binecuvântările învierii. Era în ziua a opta, prima zi a unei săptămâni noi, când Domnul a înviat din morţi. Era la opt zile după ceea ce ne este relatat în Luca 9.23-24, că El a fost văzut în glorie pe muntele schimbării la faţă. De aceea tu vei găsi în Scriptură că ziua a opta stă în legătură cu binecuvântările şi cu gloria învierii.

Sărbătoarea corturilor ne arată două aspecte. Tipologic arată spre venirea Împărăţiei şi aminteşte de intrarea lui Israel în Canaan. Dumnezeu a îndemnat categoric pe poporul Său, care a ieşit din Egipt, a călătorit prin pustiu şi a ajuns în ţara făgăduită, ca o dată pe an, la sfârşitul recoltării şi culesului viilor să sărbătorească timp de şapte zile o sărbătoare. Ce înseamnă în acest context recolta şi culesul viilor? Nu am nici o îndoială cu privire la ceea ce reprezintă ele. Recolta este în Scriptură un tablou al judecăţii, pe care Domnul o va face odată asupra lumii. O judecată de diferenţiere, în care El va salva pe cei drepţi, şi pe cei răi îi va strânge, conform cu Matei 13.38-43. După aceea vine culesul viilor, şi ce simbolizează el? Este vorba de judecata fără nici o diferenţiere, pe care Fiul Omului o va vărsa peste o lume vinovată şi pătată de sânge, precum şi peste aceia care poartă Numele Lui într-un chip fals şi nevrednic. După acest cules al viilor vedem cum este prezentată Împărăţia Sa şi cum va fi ea instaurată şi de aceea sărbătoarea corturilor nu trebuia sărbătorită mai înainte ca să se fi încheiat recoltarea şi culesul viilor (compară cu Deuteronomul 16.13). Prin această sărbătoare Israel exprima în ce fel ei au fost eliberaţi din Egipt şi din sclavie, cum Domnul i-a condus în timpul celor patruzeci de ani de călătorie prin pustiu şi cum în cele din urmă El i-a strămutat în ţara făgăduită, unde El a pregătit un loc pentru ei, care corespundea inimii Lui pline de dragoste. Era o sărbătoare a bucuriei. Ea trebuia caracterizată de veselie. »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii … «Să observăm că numai la această sărbătoare se afla o zi suplimentară în afara celor şapte zile planificate, în care fiecare era plin de bucurie. Dar unde era Hristos? El era afară şi total despărţit de ceea ce avea loc. »Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea”.« El ştia, că cu toată festivitatea, care se oferea ochilor, El era înconjurat de inimi epuizate, suferinde şi însetate. El ştia că în mulţimea mare, care participa la slujba religioasă, se găseau multe suflete nesatisfăcute, goale şi însetate. Şi nu vedem noi şi astăzi mii de suflete în aceeaşi stare? Ce sete şi suferinţă, da, ce necaz al inimii se arată în mijlocul unei formalităţi religioase, supra îmbelşugate. Ce binecuvântat este să auzi cuvintele Mântuitorului: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Ce vrea El să spună prin cuvintele »dacă cineva«? Aş dori cu plăcere să ştiu, pe cine nu include El în aceste cuvinte. Este un suflet însetat aici? Da? Atunci El Se referă chiar la tine. S-ar putea ca tu să întrebi: nu se referă aceasta la sfinţi şi la credincioşi, la aceia care au nevoie de înviorare şi de aceea ei trebuie să vină la Isus şi să bea? S-ar putea că şi la aceasta se referă, dar vreau să mă feresc să limitez Scriptura la aceasta. Eu citesc aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« »Să vină la Mine«, spune Isus. Dar s-ar putea, ca tu să-mi spui acum, că aici este vorba de aceia care după venirea Duhului Sfânt trebuiau să fie umpluţi cu Duhul Sfânt, căci aici se pleacă de la faptul că Isus S-a reîntors deja în cer.

Corect, dar nu poate fi nici o îndoială, că Salvatorul nostru, care acum era înălţat la cer şi glorificat, în timp ce El era aici şi mergea prin această lume întunecată, epuizată, neliniştită şi însetată, invita pe toţi. Oricine voia, să vină, ca să bea. Şi orice inimă nefericită, care în această seară aparţine acestei societăţi de însetaţi, să ia seama ce spune El aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Desigur recunosc, că aici este presupusă existenţa setei, a unei nevoi şi că noi trebuie să venim la El, dacă însetăm. Şi este Persoana Sa care astâmpără setea aceasta. Nimeni nu vine la El, dacă nu se simte însetat. Şi trebuie să recunosc, că Duhul lui Dumnezeu trezeşte această sete, acest simţământ al suferinţei şi al nemulţumirii. Avem noi în seara aceasta astfel de inimi printre noi? Ascultă, prietenul meu: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea«. Şi ce vei găsi, atunci când vii: că El te face mulţumit şi îţi astâmpără setea? Mult mai mult decât aceasta! O înghiţitură de apă rece va potoli setea. Ce spune El aici? Îţi voi astâmpăra setea? Nu, ci El spune: te voi face capabil să stingi setea multora. Te voi face ceva. Nu izvorul, căci El este izvorul, ci un canal de binecuvântare pentru alţii. Tu vii la Mine şi Eu vreau mai întâi să-ţi potolesc setea sufletului tău şi după aceea vei deveni un canal prin care râurile lui Dumnezeu vor curge spre cei însetaţi, precum şi spre ceilalţi nevoiaşi. Când inima bea din ceea ce este în Isus şi devine satisfăcută, atunci apele se revarsă şi înviorează alte suflete însetate. Mărturia devine simplă şi naturală. Aici ajungem la o temă minunată şi aproape că îmi este teamă să o ating. Este aşa de măreaţă, aşa de desăvârşită şi de binecuvântată. Tu vii în suferinţa ta, în necazul tău şi cu nevoia ta la Isus, şi ce găseşti? Tot ce inima îşi poate dori. Şi după aceea devii un canal al celor mai bogate binecuvântări pentru alţii.

În privinţa aceasta toate depind de Duhul Sfânt, »pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El«. Nu este liniştită numai setea, ci din »trupul aceluia« vor curge şi râuri de apă vie. Este clar, că aceasta este posibil numai prin puterea Duhului Sfânt, care vine din gloria în care este Hristos, ca să umple cu gloria Sa inima credinciosului în care El a intrat. Sunt cuvinte minunate, pe care noi le citim în versetele 38 şi 39: »din inima (sau: trupul) lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura. Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era (dat), fiindcă Isus nu fusese încă slăvit« (Ioan 7.38,39). Ce putea să fie mai potrivit pentru lumea aceasta, care se asemăna cu un pustiu uscat, decât »râurile de apă vie«, care curg prin ea? Noi putem numai să ne minunăm, că suntem aceste canale, prin care trebuie să curgă aceste râuri. Dar tocmai acesta este scopul pentru care noi după întoarcerea noastră la Dumnezeu am fost lăsaţi încă aici. Noi trebuie să fim martori ai Domnului nostru, care nu mai este aici. Acest tablou de aici stă în opoziţie evidentă cu cel din capitolul trei, în care naşterea noastră din nou este descrisă ca fiind »prin apă şi prin Duhul«. Nu este nici vorba de »izvoare de apă, care ţâşnesc în viaţa veşnică« (Ioan 4.14), care este un tablou al puterii Duhului în cel credincios, căruia îi dăruieşte bucuria conştienţei de legătura lui cu Tatăl şi cu Fiul, prin care credinciosul ajunge să savureze lucruri pe care el nu le poate vedea, deoarece ele sunt cereşti şi veşnice (Ioan 4). Nu, fără îndoială »râurile de apă vie» din capitolul şapte sunt legate mai mult de slujire decât de adorare. În afară de aceasta ele ne fac să ne gândim la Izvorul inepuizabil a întăririi (înviorării) permanente, care conduc pe credincios prin Duhul să se ridice deasupra împrejurărilor care acţionează asupra lui. De ce îţi amintesc apele vii? Nu este un tablou al binecuvântării bogate? Gândesc, că acest gând conţine o înviorare deplină.

Să observăm, că Domnul Isus spune, că »cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Se exprimă Scriptura cu adevărat aşa? Nu cunosc nici un loc din Scriptură, care redă în felul acesta. De aceea trebuie să fie duhul mărturiei Scripturii, la care Se referă Domnul nostru. Un exemplu pentru aceasta găsim în Proverbe 18.4: »Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci, izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge într-una.« Un alt loc este în Isaia 58.11: »Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul în secetă şi va da din nou putere oaselor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu înşeală.« Este bogat în învăţătură să cercetăm cum este folosit cuvântul »râu« în Scriptură. Dacă deschidem la Psalmul 46, citim în versetul 4: »Este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sanctuarul locuinţelor Celui-Prea-Înalt». Este deci ceva, care porneşte direct de la Dumnezeu. În versetul 9 al Psalmului 65 se spune: »Tu cercetezi pământul, îl adăpi şi-l umpli cu bogăţii: râul lui Dumnezeu este plin de apă.« (Psalmul 65.9) Dacă încă nu ai băut niciodată din acest râu şi încă nu ai fost adus niciodată la el, ca să înţelegi însemnătatea lui, atunci trebuie să-ţi spun, că ai pierdut o mare binecuvântare.

»Râul« se întâlneşte deja pe primele pagini ale Bibliei şi este un tablou remarcabil. Să cercetăm puţin »râul lui Dumnezeu« în Cuvântul Său. Vom constata că, canalele acestui râu iau forme diferite în funcţie de perioade, cu toate că este acelaşi râu care le alimentează. Să mergem în cartea Geneza capitolul 2, unde avem prima numire în Eden. În versetul 10 este descrisă binecuvântarea creaţiei: »Un fluviu ieşea din eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru râuri». Este deci râul lui Dumnezeu, care duce binecuvântare şi înviorare în toată lumea. Era o perioadă de har precum şi a binelui pe pământ şi fericirea omului era strâns legată cu creaţia şi cu Dumnezeu, Creatorul ei.

Dar după aceea a venit căderea în păcat şi ea durează (după cât ştiu eu) până în capitolul 17 al cărţii Exodul (cartea care ne prezintă simbolic salvarea prin sânge), când citim iarăşi ceva despre râu. În capitolul citat găsim pe israeliţi în pustiu. Fără apă! Ce se întâmplă? În versetul 5 citim indicaţiile date lui Moise: »Şi Domnul i-a zis lui Moise: „treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi pleacă. Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; şi tu vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.«

Să mergem în Psalmul 78, ca să aflăm ce spune Duhul Sfânt despre această întâmplare. El o descrie în cuvinte impresionante: »A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din adâncuri, din belşug; şi a făcut să ţâşnească izvoare din stâncă şi a făcut să curgă apă ca râuri. Iată, El a lovit stânca şi au ţâşnit ape şi s-au revărsat râuri« (Psalmul 78.15,16,20). A fost realmente aşa, că robul a lovit stânca şi din ea a curs înviorarea, pe care Dumnezeu voia s-o dea poporului Său epuizat. Pe tot parcursul călătoriei lor prin pustiu i-a însoţit acest râu de binecuvântare, deoarece ei erau poporul salvat al Domnului. Este posibil, că existau multe canale, prin care curgea binecuvântarea, ca să astâmpere setea acestui popor mare al lui Dumnezeu, însă era un Izvor: stânca lovită. Din 1 Corinteni 10 învăţăm să cunoaştem înţelesul acestei stânci: »şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească, care îi însoţea; şi stânca era Hristos.« Stânca era Hristos şi apa era Duhul lui Dumnezeu. Recunosc că este un tablou (şi cât de potrivit se folosesc tablourile în Scriptură) despre Duhul Sfânt, care urma să coboare, ca să glorifice pe Hristos. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine dintr-un Hristos viu, ca să învioreze sufletele, care vin la El şi cred în El, cu binecuvântări inepuizabile, ca să facă din ele un canal de binecuvântare prin care curge binecuvântarea spre alţii.

Când Israel s-a stabilit în ţara făgăduită, atunci acolo a fost şi locul locuinţei Domnului şi El a udat ţara cu »ploaia cerului«. Aici, în Ioan 7, ne găsim însă într-un timp în care sosise momentul să părăsească din nou ţara Canaan, deoarece a devenit o ţară uscată, privită duhovniceşte, şi râul lui Dumnezeu nu mai putea fi găsit acolo. Începând de acum acest râu, potrivit cuvintelor Domnului nostru, va curge din Fiul Omului glorificat şi prin canale cu totul noi, pentru poporul Său credincios de pe pământ, spre înviorarea celor ce au nevoi spirituale. Pământul ca atare va fi în continuare lepădat. Perioada de timp actuală este caracterizată prin binecuvântări spirituale în locurile cereşti şi nu pământul, ca să rămânem la prezentarea simbolică, este udat, ci poporul lui Dumnezeu, Biserica, care există de la coborârea Duhului Sfânt şi locuirea Lui în cei credincioşi. Acesta este înţelesul învăţăturii date de Domnul în acest capitol. Când Biserica va fi luată în cer, atunci Râul lui Dumnezeu va găsi alte canale, ca să binecuvânteze din nou pământul. Aceasta va avea loc în Împărăţia viitoare a Domnului. În cartea Apocalipsa capitolul 22 aflăm ceva despre partea cerească a acestei Împărăţii şi vedem acolo că »râurile apei vieţii« ies din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului (Apocalipsa 22.1-2), ca să menţină totul în prospeţime şi bucurie. Când privim în Împărăţia de o mie de ani de pe pământ vom observa cum acest râu iese »de sub pragul casei» Sionului pământesc, ca să ude nu numai Ierusalimul, ci întreg pământul (compară cu Apocalipsa 7.17; Ezechiel 47.1-12; Ioel 3.18; Zaharia 14.8). Va fi un timp minunat al gloriei cereşti şi pământeşti, care va corespunde Râului lui Dumnezeu, care este plin de apă (un tablou al Duhului Sfânt). Râurile vor curge nestingherit în toate direcţiile posibile, deşi caracterul binecuvântărilor nu va atinge profunzimea şi plinătatea perioadei actuale de timp.

Dar să revenim la Râu. De unde curge acest râu astăzi? El curge din inima Fiului Omului înviat, aflat în glorie, care dă Duhul Sfânt oricărui suflet care vine cu adevărat la El. Orice îndoială în privinţa aceasta este înlăturată, dacă citim: »Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.« Aici nu este vorba de ceva material din creaţie. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine de la un Salvator înălţat la cer, ca să fie Martorul gloriei Sale şi puterea care ne face capabili să savurăm tot ce curge spre noi din gloria în care El se află acum. Pe baza mântuirii înfăptuite noi primim iertare, justificare, pace, primire şi conştienţa relaţiei noastre cu Dumnezeu ca Tată al nostru. Prin primirea Duhului Sfânt noi am fost aşezaţi în poziţia creştină. Întrebarea se ocupă acum nu numai cu potolirea şi stingerea setei, ci şi, după ce setea a fost stinsă, ca sufletul să fie umplut şi în cele din urmă să ajungă, ca din el să curgă »râuri de apă vie«.

Această afirmaţie este foarte puternică. Sunt convins că în seara aceasta în această sală sunt oameni însetaţi. Ei au devenit vii prin Duhul şi doresc după Hristos. Ei sunt îngrijoraţi, încercaţi, probabil evlavioşi şi oameni ai rugăciunii, aşa cum era Corneliu. Cu toate acestea nu au linişte, deoarece încă nu posedă Duhul lui Dumnezeu. Ei au cunoscut numai o alergare neîntreruptă şi niciodată nu vor avea pace în sufletul lor, atâta timp cât nu au ajuns la capăt cu eul propriu, nu s-au plecat înaintea dreptăţii lui Dumnezeu, care s-a arătat aşa de deplin la cruce, şi nu recunosc că tot ce sunt ei şi tot ce au făcut ei a fost înlăturat prin cruce. Pentru ei este vorba de faptul să vadă că Dumnezeu i-a primit în Hristos, care a murit la cruce şi a înviat.

Fiecare credincios în parte primeşte Duhul, care este dat din gloria în care este Hristos în momentul când el primeşte mărturia lui Dumnezeu despre lucrarea pe care el a fost aşezat (Efeseni 1.13). Duhul lui Dumnezeu devine prin aceasta pecetea credinţei, prin aceea că se primeşte mărturia lui Dumnezeu dată lucrării lui Hristos şi este puterea bucuriei asupra poziţiei produse, ceea ce constituie poziţia creştină normală. Dacă vorbesc despre poziţia creştină, vreau să explic pe scurt la ce mă refer prin aceasta. Este locul nou, al cărui etalon şi caracteristică este Hristos, care a înviat dintre cei morţi şi pe baza lucrării de mântuire ocupă ca Om înaintea lui Dumnezeu un loc nou, unde El va duce pe toţi ai Săi. În această poziţie credinciosul este făcut conştient de Duhul care locuieşte în el, cu rezultatul că pe el îl înconjoară o pace deplină, căci ce ar mai putea împiedica această pace?

Este adevărat, că noi primim totul în Hristos şi prin Hristos. La început stă iertarea păcatelor. Setea noastră este stâmpărată şi noi primim Duhul Sfânt, care în caracterul »apei vii« curge prin noi spre alţii. Când mergem la Domnul şi inimile noastre sunt binecuvântate, înviorate şi sprijinite prin perceperea harului Său, noi suntem chemaţi să-L prezentăm aici pe pământ. Prin Duhul lui Dumnezeu suntem făcuţi capabili să fim canale de binecuvântare pentru alţii, care sunt în jurul nostru. Izvorul este Salvatorul aflat în glorie, în timp ce credinciosul reprezintă aici pe pământ canalul acestor »râuri de apă vie«, sprijinit prin puterea Duhului Sfânt. Întâlnim aici gândul referitor la slujire şi mărturie pentru Hristos. Dacă am primit Duhul Sfânt şi ne folosim de acest Izvor infailibil al apei vieţii prin părtăşia zilnică, da, în fiecare ceas, cu Domnul, atunci va avea loc ce este descris aici prin cuvintele: »din trupul lui vor curge râuri de apă vie«. Venim din bucuria părtăşiei, în care mai întâi noi am fost aduşi în inimile noastre proprii, şi rezultatul este mărturie şi lucrare, prin aceea că noi vestim Evanghelia, slujim în Cuvânt, păşunăm mieluşeii şi oile turmei lui Hristos, căutăm pe cei pierduţi, aducem pe drumul cel bun pe cei rătăciţi, vizităm pe bolnavi, pe săraci, pe cei întristaţi, pe văduve şi orfani. Realmente orice ramură a slujirii creştine este inclusă, începând de la paharul cu apă rece »în numele unui ucenic« şi până la formele cele mai înalte ale slujirii spirituale.

Este energia care se revarsă a Duhului lui Dumnezeu, care vine din gloria lui Hristos şi este legată cu ea în modul cel mai intim, care lucrează în inima credinciosului şi îl conduce să fie un canal permanent de binecuvântare, oriunde s-ar afla el. Duhul îi deschide buzele şi îi formează viaţa, aşa că el este o mărturie vie faţă de toţi care vin în contact cu el. El devine o ilustrare a ceea ce Petru exprimă prin cuvintele: »Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată« (1 Petru 2.9). Este ceva minunat să fi nu numai un »preot sfânt« în adorare, ci şi un »preot împărătesc« în lucrare. Pe primul îl găsim prezentat în Ioan 4, pe ultimul în Ioan 7.

Doresc să citez încă o dată cuvântul Domnului: »dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Probabil gândeşti, că nu ai nici cea mai vagă idee despre aceasta. Atunci este momentul culminant să te preocupi detaliat cu aceasta, ca să primeşti cunoştinţă despre aceasta. Şi aceasta este ceea eu doresc să dau fiecăruia dintre voi. Nu gândiţi şi voi, că este ceva minunat de frumos să fi numit aşa într-o lume întunecată, suferindă, stricată, împovărată de păcat şi condusă de satan? Nu ar fi minunat să fi umplut cu Hristos şi cu Duhul Sfânt? Şi de asemenea nu ar fi grandios să mergi prin lumea aceasta în părtăşie cu Hristos, să primeşti totul de la El, ca să fi în mâna Lui unealta pentru ajutorarea şi binecuvântarea altora? Aceasta ar genera o diferenţă mare în viaţa ta. Stau sub impresia că cei mai mulţi creştini în privinţa lucrurilor spirituale doresc mai mult să primească decât să dea. Este în ordine să primeşti, însă dacă stăvilarele nu sunt deschise, ca să las să curgă binecuvântarea prin mine, în curând bucuria inimii va fi învinsă.

Dacă ne-am gândi mai mult la faptul că noi posedăm totul în Hristos şi că noi suntem numai canale de comunicare, ca să luăm din depozitele inepuizabile ale harului, care se găsesc în El, şi să le călăuzim spre inimile nevoiaşe din jurul nostru – ce schimbare s-ar constata în viaţa noastră zilnică şi ce bucurie ar caracteriza viaţa noastră! Domnul să dăruiască har fiecăruia dintre noi, ca noi să mergem la El, ca să bem din harul Său şi din Duhul Său, pentru ca să devenim pe pământul acesta martori ai dragostei Sale, eliberaţi şi capabili să lăsăm să strălucească frumuseţea şi puterea de atracţie a acestui har, prin care El ne-a chemat la astfel de privilegii minunate.

Tradus de la: Ströme lebendigen Wassers

Traducere: Ion Simionescu

Concepte biblice – Viaţă şi Moarte

https://scripturile.wordpress.com/2013/01/23/concepte-biblice-viata-si-moarte/

Pentru a pătrunde semnificaţia unor concepte biblice foarte importante ca: învierea, naşterea din nou, moartea a-II-a, este strict necesar să înţelegem cum sînt definite, în terminologia Bibliei, „Viaţa” şi „Moartea”

În limbajul Bibliei, moarte nu înseamnă primordial desfinţare, anihilare, dispariţie, ci, departe de a numi o stare, ea descrie o situaţie, un raport.

În lumea lui Dumnezeu, oamenii nu încetează niciodată să existe. În rai sau în iad, ei vor continua să dăinuie veşnic. În sens cantitativ, toţi oamenii au viaţa veşnică. Calitativ însă, este şi va fi o mare diferenţă între situaţia celor care sînt destinaţi raiului şi celor care sînt destinaţi iadului. În terminologia Scripturii, „Viaţa” şi „Moartea” poartă o semnificaţie aparte: Viaţa desemnează starea de părtăşie, de comuniune, de trăire împreună, în timp ce „Moartea” descrie condiţia de despărţire, de separare, de absenţă.

Să luăm ca punct de plecare în studiul nostru pasajul din Luca 15:11- 32. Ne vom opri doar la cîteva versete care ne vor ajuta să înţelegem cu ce sens a folosit Domnul Isus cuvintele „moarte” şi „viaţă”.

Toată întîmplarea descrie modificarea unor raporturi între un tată şi fiul lui mai mic. Plecarea fiului risipitor şi starea de despărţire faţă de tatăl său este numită de Domnul Isus: Moarte, în timp ce întoarcerea acasă este numită „înviere”: „Să mîncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit”. (Luca 15:23-24) Această corespondenţă între Moarte (despărţire) şi Viaţă (trăire împreună, părtăşie) se vede şi mai clar din succesiunea versetelor 31 şi 32: „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit”. Fiul cel mare nu „murise” pentru că rămăsese acasă cu tatăl său („tu întotdeauna eşti cu mine”) în timp ce mezinul fusese mort, nu pentru că îşi încetase existenţa, ci pentru că fusese „pierdut”. Găsirea, echivalentă cu întoarcerea lui acasă în părtăşia căminului, este numită „întoarcere la viaţă” sau „înviere”.

Cuvintele Viaţă şi Moarte sînt folosite în Biblie în trei sensuri diferite. Altfel spus, Scripturile ne vorbesc despre trei tipuri de viaţă şi, corespunzător, trei tipuri de moarte.

Tipul	VIAŢĂ	MOARTE
Fizic	Trup + Suflet	Trup – Suflet
Spiritual	Om + Dumnezeu	Om – Dumnezeu
Veşnic	Om + Dumnezeu	Om – Dumnezeu

Să le luăm pe rînd:

1. Viaţă şi Moarte în sens fizic. În Geneza 2:7 ni se descrie facerea omului prin contopire a două elemente distincte: trup din ţărîna pămîntului şi suflet sau suflare divină. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Atît timp cît aceste două elemente stau împreună, se poate spune că omul este viu, are viaţă. Moartea apare atunci cînd intervine despărţirea, separarea între suflet şi trup. O astfel de eventualitate este descrisă în Eclesiastul 12:7: „…pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pîna nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat”. Notaţi că nu ni se spune că duhul omului este desfiinţat sau că-şi încetează în vreun fel existenţa.

Dacă sufletul rămîne în trup, se poate spune despre un om că, fizic, este încă în viaţă. Cazul cel mai elocvent este cazul tînărului Eutih, relatat în Faptele Apostolilor 20:7-12: „În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi laolaltă ca să frîngem pîinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a pogorît, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”…Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri”.

2. Viaţă şi Moarte în sens spiritual. În Geneza 2:17 ni se spune că pedeapsa pentru cel ce mînca din pomul cunoştinţei binelui şi răului trebuia să fie moartea („…căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit”.) Mulţi cititori ai Bibliei şi-au pus întrebarea: „Ei bine, a murit sau nu a murit Adam atunci cînd a mîncat din pomul oprit?”

Unii comentatori au încercat să spună că, într-un sens, Adam a murit, sau mai bine zis, atunci a început să moară, pentru că atunci a intrat pentru prima dată în lume moartea (Vezi Romani 5:12). Alţi comentatori spun că pentru Dumnezeu, care locuieşte în afara timpului şi spaţiului, Adam a murit chiar în clipa în care a călcat porunca pe care o primise.

Părerea noastră este că, într-adevăr, Adam şi Eva au murit chiar „în ziua” în care au mîncat din fructul oprit. Ştim, ei au continuat să existe din punct de vedere fizic încă multe sute de ani, dar în momentul neascultării ei au trăit o altfel de moarte, moartea spirituală. Păcatul lor a distrus părtăşia minunată care domnise pînă atunci între Creator şi Creatură, în „răcoarea zilei” (Geneza 3:8), Dumnezeu nu s-a mai întîlnit ca de obicei cu omul. „Unde eşti Adame?” a chemat Dumnezeu, iar omul a răspuns: „Mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns” (Geneza 3:10). Păcatul l-a despărţit pe primul om de Dumnezeu şi adus în lume o moarte mult mai teribilă decît moartea fizică: moartea spirituală. De atunci, toţi urmaşii lui Adam se nasc morţi din punct de vedere spiritual. David spune în Psalmul 51:5: „Iată că sînt născut în nelegiure şi în păcat m-a zămislit mama mea”.

Isaia descrie această existenţă în moarte spirituală astfel: „…nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte”. „…Bîjbîim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi, sîntem ca nişte morţi” (Isaia 59:2, 10).

Miliarde de oameni care trăiesc azi pe pămînt sînt spiritual morţi în păcat. Singura lor nădejde rămîne lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos. Cum o spune tot Isaia: „Totuşi întunerecul nu va împăraţi veşnic pe pămîntul în care acum este necaz… Poporul care umbla în întunerec, vede o mare lumină; peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină” (Isaia 9:1, 2).

Venirea Domnului Isus în lumea noastră a însemnat o ofensivă a vieţii. „Am venit să caut şi să mîntuiesc ce era pierdut” (Luca 19:10). Primirea Domnului Isus prin credinţă este echivalentă cu trecerea din moartea spirituală la viaţa spirituală. „Eu sînt Pîinea vie, care s-a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pîinea aceasta, va trăi în veac; şi pîinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii” (Ioan 6:51). „În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea”. Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:21, 24). Apostolul Pavel ne explică procesul acestei treceri din moarte la viaţă în Efeseni 2:13, 19: „Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Cristos”. „Aşadar voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu”.

În Adam, noi toţi am murit spiritual, dar în Cristos ne putem întoarce la Dumnezeu, ca să căpătăm iarăşi Viaţa.

3. Viaţa şi Moartea în sens veşnic. Cît timp trăim fizic, există posibilitatea mîntuirii, adică se poate trece din moarte spirituală la viaţă spirituală. După despărţirea sufletului de trup starea spirituală a celui mort nu mai poate fi schimbată. Ea primeşte un caracter veşnic. Cînd vom sta cu toţii în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu, vom auzi vocea divină care va pecetlui destinul nostru veşnic. Încă o dată, limbajul Scripturii este foarte semnificativ, vorbind despre Viaţă şi despre Moarte veşnică ca despre o Apropiere, respectiv Depărtare definitivă între om şi Creatorul său..Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. „Apoi va zice celor de la stînga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:34, 41).Atunci le va zice curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:23).

De data aceasta, între Viaţa veşnică şi Moartea veşnică nu mai există nici o punte de trecere, în istoria cu bogatul şi Lazăr, Domnul Isus ne descrie această realitate astfel: „… Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sînul lui şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta”. „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit. Pe lîngă toate acestea, între noi şi voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată” (Luca 16:22-26).

Este bine să ne reamintim că la crucea Golgotei, Domnul Isus a fost între viaţă şi moarte în toate cele trei aspecte ale lor, descrise în Scriptură. El a ales să poarte păcatele noastre asupra Lui şi să fie pedepsit de Dumnezeu în locul nostru (Isaia 53:4-6). Din cauza aceasta, El a fost despărţit de Dumnezeu pentru o clipă, trăind Moartea Spirituală. Din această situaţie, el a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).

Despărţirea aceasta de Tatăl, L-a făcut să simtă şi ceva din chinurile Morţii Veşnice. Atîrnînd de lemn, El s-a perpelit în flăcările iadului strigînd: „Mi-e sete!” (Ioan 19:28).

În finalul suferinţei, El a trecut şi prin Moartea Fizică.! „Isus a strigat cu glas tare: Tată, în mîinile Tale îmi încredinţez duhul! Şi cînd a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul” (Luca 23:46).

Domnul Isus a înfruntat Moartea în toată complexitatea şi hidoşenia ei. Biruinţa Lui de la cruce, ne-a adus nouă Viaţa.

„Şi pe muntele acesta, nimiceşte moartea pe vecie” (Isaia 25:7, 8). „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul moarte? Boldul morţii este păcatul… Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!” (1 Corinteni 15:54-57). „Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:14, 15).

Neascultarea lui Adam în grădina Edenului a adus oamenilor Moartea şi a făcut necesară jertfirea lui Cristos în locul nostru pentru a ne împăca cu Tatăl, şi pentru a ne aduce Viaţa.

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” Astfel dar, după cum printr-o singură greşală, a venit o osînda, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărîre de iertare a venit peste toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă viaţa” (Romani 5:12-18). „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui” (Coloseni 1:19, 20).

Noi cîntăm cu toţii în ziua de Paşti:

„Cristos a înviat din morţi,
Cu Moartea pe Moarte călcînd
Şi celor din morminte
Viaţă dăruindu-le.”

Aceasta este o realitate a vieţii de credinţă. Domnul Isus a spus:.Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea Moartea” (Ioan 8:51).

Singura întrebare care mai rămîne este aceasta: „Crezi tu lucrul acesta?” (Ioan 11:26).

VE ti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

Inceputul acestui verset in NTR este asa: „Nu va conformati acestui veac…”

Observ cu tristete cum in biserici si intre frati patrund tot mai mult tentaculele diavolului cu lucruri aparent neinsemnate: barfa, cearta de vorbe, partinirea si altele asemenea. Lipsa respectului dintre frati, fata de Dumnezeu si fata de Casa Sa e tot mai raspandit. Si nu numai in biserici, ci si in viata de zi cu zi. Lasam sa intre spiritul babilonian in casele, cuvintele, garderobele noastre si putin cate putin, in inimile noastre cu lucrurile scrise mai sus: barfa, cearta de vorbe, partinirea si altele asemenea.

1 Ioan 2:15. Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.

16. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.

17. Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.

Spunea cineva ca diavolul nu vine la noi cu uciderea si curvia, ca lucrurile astea nu functioneaza la noi, crestinii. Diavolul vine la noi cu lucruri marunte, dar cu lucruri care devin din ce in ce mai mari si mai evidente, la fel ca si bulgarele de zapada. Si daca nu le oprim, pacatele acestea vor fi atat de frecvente si evidente, incat ni se va parea intr-un final ca fiind normale.

Noi nu doar ca traim in Babilonul acestei lumi, dar in ultimul timp ne lasam absorbiti de Babilon. De ce? Chiar nu vedem pacatul in spatele ofertelor tentante ale lumii acesteia? Eu cred ca-l vedem, dar ori am devenit insensibili (pentru ca nu ne pasa) la voia Tatalui nostru si orice lucru ni se pare bun, ori ne temem. Ne temem de parerea celorlati din lume. Ca ceilalti ne vor crede niste salbatici. Vor crede ca daca nu copiez la examene sau daca nu ma imbrac provocator, sunt un fanatic in credinta mea. Ne e teama mai mult de parerea celor din jur decat de parerea Tatalui nostru Ceresc care si-a dat singurul Fiu sa moara in locul nostru. Nu ne mai recunoastem identitatea in Domnul Hristos Isus. Si incet-incet, ne lasam absorbiti de Babilon.

Daca nu-ti traiesti viata dupa standardul lui Dumnezeu, ci dupa standardul lumii, iti vei pierde sufletul.

1Pet.1:15-16. „Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”.”

Va rog sa reflectati si la urmatorul text:

Efeseni 4:17. Iata, dar, ce va spun si marturisesc eu in Domnul: sa nu mai traiti cum traiesc paganii in desertaciunea gandurilor lor,

18. avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor.

19. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie.

20. Dar voi n-ati invatat asa pe Hristos;

21. daca, cel putin, L-ati ascultat si daca, potrivit adevarului care este in Isus, ati fost invatati

22. cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare;

23. si sa va innoiti in duhul mintii voastre,

24. si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.

Ce spune Biblia despre dragoste?

„Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” 1. Ioan 4:8. Ce este dragostea? Când noi, oamenii, ne gândim la dragoste, este ușor să ne gândim la sentimente bune. Dar dragostea adevărată nu se leagă de simțuri. Este […]

Ann Steiner

„Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” 1. Ioan 4:8.

Ce este dragostea? Când noi, oamenii, ne gândim la dragoste, este ușor să ne gândim la sentimente bune. Dar dragostea adevărată nu se leagă de simțuri. Este vorba despre mult mai mult decât ceea ce simte cineva. Că este vorba despre o dragoste romantică, un membru al familiei mele, un prieten, un coleg – dragostea este atât de des oferită și primită bazându-se pe ce se primește din asta. Dar ce fac eu când mă costă ceva să iubesc pe cineva? Ce spune Biblia despre dragoste?

„Dragosteaa este îndelung răbdătoare, este plin de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudăm nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu cauta folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” 1. Corinteni13:4-8.

Când eu pot face toate aceste lucruri în ciuda simțurilor mele, indiferent de ce fac ceilalți, atunci este dragoste. Nu simt dragoste când sunt ispitit la mânie, la nerăbdare, la a-mi căuta propriul, la a crede ce e cel mai rău, să cedez pentru altcineva. Dar când eu neg aceste simțuri și mă bucur, când sunt îndelung răbdător, când mă smeresc, când îi port pe ceilalți, când îndur totul – asta este dragoste adevărată. Dragostea își dă viața, reacțiile naturale și cerințele care sunt parte din natura omenească, și nu așteaptă nimic în schimb.

„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” Ioan 15:13.

A iubit mai întâi

„Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” 1 Ioan 4:10. Este frumos dacă cineva mă iubește, și eu îi iubesc in retur. Este ușor. Dar nu este o conștiență a dragostei. Dumnezeu ne-a iubit înainte ca noi să-L iubim, și noi nu am făcut nimic ca să fi meritat acceastă dragoste. Ce se întâmplă dacă cineva s-a comportat urât cu mine? Unde este dragostea mea atunci? Dragostea dă, și nu numai celor care sunt buni cu noi. Ea iubește dușmanii ei; ea iubește mai întâi. Și ea nu dispare chiar dacă dragostea nu se răzbună niciodată. Ea suportă totul.

„Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.” Matei 5:44-45.

Dragoste dumnezeiască

„Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu! și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.” 1. Ioan 4:20-21.

Dragostea noastră pentru Dumnezeu nu este mai mare decât dragostea noastră pentru semenii noștri. Dragostea dumnezeiască nu se schimbă în funție de situații. Ea este tare ancorată.

Tendința este să-ți dorești ca ceilalți să se schimbe. Simțim că este greu să iubim pe unii așa cum sunt, și ne-am putea dori ca ei să fie altfel. Aceasta este o dovadă că noi suntem mai ocupați de fericirea și confortul propriu decât de dragostea pentru ceilalți; ne căutăm propriul.

Adevărul este că, în loc să sper că ceilalți se vor schimba, trebuie să găsim păcatul în noi înșine și să-l curățim. Interesul propriu, o atitutine «eu știu cel mai bine», orgoliu, încăpățânare, șamd. – păcate pe care le găsesc când am de a face cu ceilalți. Dacă ne curățim de aceste lucruri putem purta, crede, nădăjdui și suporta totul pentru ceilalți. Noi îi iubim așa cum sunt, și putem să ne rugăm pentru ei cu o dragoste dumnezeiască sinceră și cu preocupare pentru ei.

Fără excepții

Și nu este nici o excepție. Nici un gând că «Această persoană nu merită asta.» Isus și-a dat viața pentru noi, ultima dovadă a cât de mult ne-a iubit El. Și nimeni vreodată nu a meritat asta mai puțin decât noi. A iubi nu înseamnă a fi de acord cu păcatul celuillalt, sau a spune că tot ce ei fac este bine. Ci a-i purta, a se ruga pentru ei, a avea credință pentru ei, a dori ce e cel mai bine pentru ei. Sunt acțiuni în ciuda a ceea ce eu simt. Atunci pot să merg de la a avea o reținere naturală pentru cineva către a avea dragoste adevarată. Pentru a-i ajuta și a-i face să se întoarcă de la a face lucruri care pot fi dăunătoare pentru ei, pot să îndemn, să dau sfaturi sau să-i corectez, dar doar când fac asta dintr-o grijă adevărată pentru ei.

Pe oricine întâlnesc, va simți o atragere către Hristos prin mine. Dragostea este cea care atrage oamenii. Bunătate, milă, blândețe din inimă, răbdare, înțelegere. Cum poate cineva simți o atragere dacă experiența sa cu mine este nerăbdare, mândrie, impolitețe, ură, etc.?

Deci, dacă simt că-mi lipsește dragoste dumnezeiască adevărată, pot să mă rog lui Dumnezeu ca El să-mi arate cum primesc mai mult din asta. Trebuie să fiu voitor să cedez la voia mea proprie și să mă gândesc la ceilalți înainte de mine.

„Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 1. Corinteni 13:13.

Istoria religiilor – varianta alternativa

Există o istorie ascunsă şi secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să credem, teorii şi controverse care să demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele şi credinţele religioase? Cercetările şi investigaţiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstraţii care relevă o parte diferită de ceea ce ştim cu toţii că ar fi adevărat. Biserica şi preoţii par că ne ascund ceva. Din multe cercetări şi studii făcute în ulmii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preoţii – vicleni şi animaţi de motive oculte – au făcut ca lucrurile să pară aşa cum au vrut ei, reducându-i la tăcere pe opozanţi. Dovada? Au condamnat la moarte şi au ars pe rug pe toţi cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.

Sorii lui Dumnezeu

Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile a miliarde de oameni şi limitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deşi aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parte integrantă din marea conspiraţie.
Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesc creştini. Printre ei se numără destui oameni care îşi manifestă prin credinţa lor creştină o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusiv la Instituţia creştinismului şi la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-o în masă, pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care a creat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale umanităţii: hinduismul, creştinismul, iudaismul şi islamul s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat unde au apărut rasa ariană şi liniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” şi pot fi mântuiţi. Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.
Cei care refuzau să creadă în aceste bazaconii erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde şi miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuşi să renunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei cărţi vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor şi evreilor, voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenit adevăruri literale şi cum manipularea acestora a dat naştere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii.
Pentru a înţelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora. Esenţa acestor religii a fost Soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, căci, aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afectează viaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acest lucru. Cine înţelege aceste cicluri solare şi natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane la diferite evenimente şi în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoaşterii (sau iniţierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupra conştiinţei umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii şi luminii pe care le primeau de la el şi care influenţau în mod crucial viaţa lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochi decât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul, numerologia şi codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şi de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate.

Mare scamatorie!

Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Aşa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolul fundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile feniciene ale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul constă în împărţirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, când Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună că soarele „se naşte” pe data de 25 decembrie. După cum vedeţi, Crăciunul creştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfel toate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergerea păcatelor lor. Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! O altă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrân neputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazele evoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol. Într-o altă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung, dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „Zeul Soare”.
Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeaşi pretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze cel puţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îşi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţi adepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda, un iniţiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ aşa-zisa energie „christică”. Alţii cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au apărut ele?

În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii (sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai bine de o sută de ani, înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon, capitala antică a preoţimii şi ierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele de leviţi.

Vechiul testament

Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconştientul colectiv? În timpul şi după şederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi au amestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israeliţii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existenţa lor, ei ar fi trebuit să fie demult dispersaţi pe vremea când leviţii şi-au înmuiat penele în cerneală. Geneza, Exodul, Leviticul şi Numerele, care împreună alcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviţi sau sub supravegherea acestora, în timpul şi după şederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri şi fanatici care obişnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pe care evreii ar trebui să o urmeze până în zilele noastre. Eu n-aş avea încredere nici să-i întreb cât e ceasul! În schimb, creştinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele leviţilor, scrise sub directa îndrumare a iniţiaţilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Tăbliţele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială că Geneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povestea biblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiţi povestea lui Moise, găsit în stufăriş de o prinţesă egipteană? Exact aceeaşi poveste era relatată de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân.
Povestea lui Moise este o invenţie, cum este şi „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel puţin în forma descrisă în Biblie) şi crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviţi, ai căror conducători erau iniţiaţi la şcolile misterelor reptiliene din Babilon. Poveştile lor sunt simbolice şi codificate, astfel încât să fie înţelese de iniţiaţi, dar nu şi de mase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviţilor, Moise a primit legile şi poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsim mereu şi mereu acelaşi simbolism al munţilor. Una din explicaţii este legată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiar şi astăzi, soarele care răsare deasupra munţilor de la răsărit este unul din principalele simboluri ale Frăţiei. Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care îşi spun „evrei”. Aceştia au fost terorizaţi, folosiţi şi manipulaţi în maniera cea mai grotescă şi mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa o Agendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nu există nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit cu fonduri, şi nu numai, venirea la putere a naziştilor, lăsându-i pe semenii lor de rang inferior să suporte consecinţele. Povestea levită a Exodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtul cunoaşterii „ebraice” din şcolile misterelor egiptene după infiltrarea acestora de către Frăţia Babiloniană. Egiptenii au considerat revelaţia lui „Iehova” o crimă comisă împotriva ştiinţelor sacre.
Istoricul şi iniţiatul francmason Manly P. Hall afirmă că religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagră şi că activităţile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienţa deplină faţă de dogmele formulate şi impuse de preoţime. Această descriere corespunde perfect modului de manipulare al leviţilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv creştinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creştinismul şi islamul îşi bazează credinţele pe aceleaşi poveşti scrise de leviţi după şederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea să permită controlul lumii de atunci şi până în prezent. Cunoaşterea furată de leviţi de la egipteni şi răspândită după şederea lor în Babilon a devenit cunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”. Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informaţiile cele mai secrete iniţiaţilor. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nu reprezintă altceva decât o acoperire a Frăţiei Babiloniene, la fel ca şi Vaticanul. Cabala este cunoaşterea secretă ascunsă în codurile Vechiului Testament şi ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decât interpretarea literală a acestor texte. Aceeaşi tehnică este folosită de toate religiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu şi Azrel, aşa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevărata semnificaţie a acestor nume:
•Garia: indiciu prin care scribii antici obişnuiau să atragă atenţia că textul este fals sau că are o altă semnificaţie.
•Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.
•Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicat într-o formă obscură.
•Echanu: informaţie schimbată sau dublată.
•Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.
Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.
Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un iniţiat le citeşte ca pe o singură frază coerentă: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o manieră obscură – care au fost schimbate sau dublate – şi care reprezintă opera lui Ezra”. Există o carte intitulată Codul Bibliei care pretinde că a identificat un cod în varianta ebraică a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind că unul din aceste coduri prezice asasinarea preşedintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald, îngăduiţi-mi să rămân sceptic în ceea ce priveşte credibilitatea acestei cărţi. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta că Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstracţie făcând de această carte, există într-adevăr un cod al Bibliei, accesibil însă numai iniţiaţilor. Autorii Bibliei obişnuiau să inventeze anumite caractere care să corespundă simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a căror viaţă o falsificau. Iată câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate tradiţiile şcolilor misterelor se referă la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepţi din jurul unei divinităţi. Numărul 12 este un cod, care simbolizează – printre altele – cele 12 anotimpuri şi cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numărul 13. Acesta este numărul sacru „12 + 1”, după cum îl numesc unii oameni, şi aşa se explică recurenţa cu care apar numele 12 şi 13 în toate textele iniţiatice. De pildă, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinţi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar şi ai lui Buddha, Osiris şi Quetzalcoatl. Mai există apoi regele Arthur şi cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizează cercul zodiacului), Himmler şi cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, şi femeia (Isis, Semiramida) care poartă coroana cu 12 stele din Cartea Revelaţiilor (Apocalipsa). În Scandinavia şi în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeaşi rasă ariană venită din Orientul Apropiat. În această tradiţie există 12 „Drottar-i” care prezidează misterele împreună cu Odin. De fiecare dată avem de-a face cu acelaşi număr 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevărate din punct de vedere literal, ci reprezintă un simbolism folosit de şcolile misterelor. Aceleaşi simboluri sunt folosite astăzi de societăţile secrete ale Frăţiei pe steagurile naţionale, pe însemnele militare, în publicitate şi pe logo-urile companiilor. Una din marile creaţii ale Frăţiei, Uniunea Europeană, are drept simbol un cerc alcătuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre şi cu elemente de geometrie sacră. Proporţiile tuturor statuilor egiptene, indiferent dacă sunt mari sau mici, reprezintă multipli de 6 şi de 12. Alte coduri numerice din Biblie şi din mistere sunt 7 şi 40. De pildă, în Biblie avem şapte spirite ale lui Dumnezeu, şapte biserici din Asia, şapte lumânări din aur, şapte stele, şapte lămpi de foc, şapte sigilii, şapte trompete, şapte îngeri, şapte tunete şi dragonul roşu din Apocalipsă cu cele şapte capete şi şapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marşul armatei lui Iosua în jurul oraşului timp de şapte zile, însoţit de şapte preoţi cu şapte trompete. În cea de-a şaptea zi ei au înconjurat Ierihonul de şapte ori, iar zidurile oraşului au început să se prăbuşească. În legenda lui Noe, acesta a încărcat arca sa cu şapte perechi din fiecare animal şi cu şapte perechi din fiecare specie de păsări. Între prezicerea potopului şi diluviul propriu-zis s-au scurs şapte zile, şi tot şapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pământul în cea de-a 17-a zi a celei de-a şaptea luni, iar Noe a părăsit arca în cea de-a 27-a zi. După potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinităţilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau şapte litere. Avem apoi numărul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani şi nu este văzut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani şi rămâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseşte în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorbă. Ea este scrisă în codul ezoteric al şcolilor misterelor. Literatura arabă a fost scrisă tot de către şi pentru iniţiaţi, dovadă că regăsim în ea aceleaşi coduri. În cele 40 de poveşti din Arbaindt (care înseamnă 40) regăsim pretutindeni numărul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase şi 40 de zile cu vânt. Legile arabe se referă constant la numărul 40. O altă serie de cărţi arabe, numite Sebaidt, care înseamnă „şapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui număr. Aceste coduri numerice au semnificaţii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numărul de zile ale săptămânii sau numărul de luni ale zodiacului.
Între altele, numerele reprezintă frecvenţe vibratorii. Orice frecvenţă rezonează cu un anumit număr, o anumită culoare şi un anumit sunet. Anumite frecvenţe, cu numerele, culorile şi sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezintă la rândul lor rezonanţe cu anumite frecvenţe şi influenţează subconştientul omului fără ca acesta să-şi dea seama. Aşa se explică prezenţa anumitor simboluri pe însemnele societăţilor secrete, pe steagurile naţionale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, şi aşa mai departe.
Nu există dovezi istorice ale existenţei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele leviţilor şi în alte texte şi comentarii rezultate din acestea. Unii afirmă că acesta ar fi fost numele iniţiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficială referitoare la Moise nu are o bază istorică. Nu s-a ştiut nimic de povestea lui Moise şi de „blestemele” căzute asupra egiptenilor până când leviţii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole după perioada în care ar fi trebuit să se petreacă aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit să moară de trei ori! Cum or fi reuşit acest lucru – au murit şi au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului născut al faraonului egiptean, aşa că Sărbătoarea Paştelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o bază istorică, fiind inventată de leviţi. Referinţa la ungerea uşilor cu sânge de miel nu reprezintă decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraică oficială care să facă vreo menţiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca leviţii să ajungă în Babilon. Cât despre captivitatea israeliţilor în Egipt, până şi Deuteronomul îi descrie ca pe nişte „străini”, nu ca pe sclavi, în această perioadă. De unde a apărut atunci numele de Moise? Orice persoană iniţiată care atingea rangul suprem în ierarhia şcolilor misterelor egiptene era numită Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trăit în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirmă că a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care şi-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamnă: cel care a fost răpit, care a fost scos din apă, care a fost făcut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde şi apariţia numelui Iehova. În realitate, limba ebraică este limba sacră a şcolilor misterelor egiptene. Limba secretă a Egiptului era numită CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscută astăzi sub numele de coptă. Limba secretă a şcolilor misterelor şi-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adică la un anumit tip de tranziţie. Într-adevăr, scopul tuturor şcolilor originale ale misterelor era tranziţia către iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate iniţiaţilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevărata lui semnificaţie nu era cunoscută decât de preoţi.
Ebraicii (sau cel puţin fondatorii lor) nu erau israeliţi sau evrei, ci iniţiaţi ai şcolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare că la ora actuală este imposibil să identifici o „rasă” genetică ebraică sau evreiască. Cuvântul cohen, care înseamnă preot la evrei, provine de la cahen, pronunţia egipteană pentru preot şi prinţ. În limba engleză, Moses este numele lui Moise. Chiar şi circumcizia, acea tradiţie exclusiv „evreiască”, era practicată în şcolile misterelor egiptene de cel puţin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi iniţiat până când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraică, nici o lege ebraică, pentru simplul motiv că nu a existat o „rasă” ebraică. Singura religie era cea egipteană. Religia, limba şi rasa ebraică nu au apărut decât atunci când iniţiaţii misterelor egiptene, cunoscuţi mai târziu sub numele de leviţi, au scos cunoaşterea secretă în afara Egiptului şi au inventat această poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau şi de unde proveneau. Termenii „ebraic” şi „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Aşa se explică – între altele – de ce foloseşte Frăţia chiar şi la ora actuală atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida căreia îi lipseşte piatra din vârf. Aceasta reprezintă un simbol al Marii Piramide de la Gizeh şi al şcolilor misterelor egiptene, deşi ascunde şi alte semnificaţii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se ţineau misterele existau două obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi şi apar în toate clădirile proiectate sau finanţate de iniţiaţi. Aceasta este inclusiv explicaţia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pământ Samson. Toţi iniţiaţii din şcolile misterelor primeau un nume iniţiatic, tradiţie care continuă până astăzi în cadrul Frăţiei. O eventuală conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legată de invazia populaţiei Hyksos, sau a Regilor Păstori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea şi cucerirea Egiptului de o rasă ciudată de barbari. Când aceştia au fost respinşi în sfârşit, ei şi-au continuat călătoria prin Siria şi au construit un oraş pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele ţinuturi ale Sumerului, aşa cum se spune că ar fi făcut şi tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).
Povestea regelui Solomon şi a templului său reprezintă în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca şi în cazul lui Moise, nu există nici o dovadă că ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de către leviţi, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a călătorit în Egipt şi a studiat istoria acestuia şi a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masă al israeliţilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmăritorilor egipteni pe malul Mării Roşii. Platon a călătorit în aceeaşi zonă, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru că sunt numai invenţii. Cele trei silabe care alcătuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie că Solomon împreună cu soţiile şi concubinele sale simbolizează planetele, lunile, asteroizii şi alte corpuri cereşti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudică, Solomon este prezentat ca un maestru magician care înţelegea semnificaţia Cabalei şi putea să alunge demonii. Povestea sa este mai degrabă o expunere a simbolismului cunoaşterii secrete a leviţilor, sub acoperirea poveştii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor şi Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani după ce evenimentele pe care se presupune că le-ar descrie ar fi avut loc.
Exagerările din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirmă că la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de şapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat că în epoca noastră, costul unei asemenea lucrări ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, dacă ar fi înţelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie înţelese în sensul lor simbolic. Şi încă ceva: dacă Solomon nu a existat, ce ne-ar face să credem că „tatăl” său, regele David, a existat? Citesc tot felul de cărţi despre existenţa acestuia, dar singura sursă citată este Vechiul Testament scris de leviţi! Nu există nici o altă dovadă. Totul este o escrocherie, la fel ca şi ideea recentă (care face furori în ultimii ani) că linia genealogică a lui Iisus-David a ajuns în Franţa şi a dat naştere dinastiei Merovingienilor. După cum spune savantul şi cercetătorul L.A. Waddell: „Nu există nici o dovadă scrisă, nici o referinţă greacă sau romană, care să ateste existenţa lui Avraam sau a oricărui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu există dovezi că ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu excepţia ultimilor doi sau trei”.
Consecinţele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” şi asupra umanităţii în general au fost devastatoare. Legea Mozaică sau Legea lui Moise este legea leviţilor, a reptilienilor pur-sânge şi a celor cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah şi Talmudul, cele două texte care au fost compilate de leviţi în timpul şi după şederea lor în Babilon, reprezintă un veritabil bombardament mental alcătuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie să facă omul în fiecare domeniu de viaţă. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” să fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost leviţii, după care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adăugate şi alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilităţile rămase neexploatate. Paginile acestor texte levite conţin o temă recurentă şi aberantă, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, şi necesitatea de a „distruge fără milă” pe toţi cei care încalcă aceste legi, adică exact ceea ce Manly Hall numeşte metodele de operare ale preoţilor care aplicau magia neagră.
Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodată pe pământ. Iată câteva extrase din el, care atestă cât de departe poate merge aberaţia spirituală:
„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61
„Ne-evreii au fost creaţi pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225
„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97
„Ne-evreii trebuie evitaţi mai rău ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a
„Rata naşterilor ne-evreilor trebuie redusă dramatic”. Zohar 11, 4b
„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiţi cu alţii, la fel cum înlocuiţi o vacă sau un măgar”. Lore Dea 377,1
Acest text nu reprezintă însă o simplă expunere grotescă de rasism. Dacă îl citim cu atenţie, regăsim în el însăşi atitudinea reptilienilor draconieni şi a acoliţilor lor faţă de rasa umană. Vă reamintesc că aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Aceştia sunt ei înşişi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviţi, reprezentanţii Frăţiei Babiloniene alcătuite din reptilieni şi din rudele lor încrucişate, care nu au o simpatie mai mare faţă de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îşi doreşte Frăţia, căci acest lucru îi amplifică enorm posibilitatea de a diviza şi de a guverna, cele două fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp această manipulare, deopotrivă pentru „evrei” şi pentru „păgâni”! La fel stau lucrurile şi cu legea orală evreiască numită Mishnah, încheiată în jurul secolului II, era noastră. Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Belsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pe care este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). El povesteşte că în aspectul său extremist, reprezentat de rabinii ortodocşi moderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unui păgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcute dacă nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie să i se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor să rostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacă trec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă. Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi în cazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moartea imediată a creştinilor. Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlă de vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă. După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat că ne este interzis să le mulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotriva evreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc să strige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie prea mult de adevărul referitor la conspiraţia globală.
Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „antisemitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el: „La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizaţie cu sediul în Statele Unite, dar care operează în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasişti pe cei care se opun Frăţiei. Numele ei este Liga Anti-Defăimare (ADL). Am fost eu însumi o ţintă a lor, lucru care m-a amuzat şi mi-a confirmat faptul că mă aflu pe calea cea bună. Liga este susţinută inclusiv de nişte sicofanţi ne-evrei, care încearcă să păstreze o imagine pură şi sfântă despre această instituţie. Personal, nu voi lua în serios nici o mişcare „anti-rasistă” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, şi nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugnă. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populaţiei evreieşti şi mulţi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe faţă împotriva legilor rasiale stricte care le impun să nu se căsătorească decât între ei. Mulţi oameni care se consideră „evrei” sunt crescuţi de mici în cultul fricii, devenind astfel simple păpuşi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudişti şi în sioniştii extremişti din zilele noastre, controlaţi de rabinii fanatici care aplică „legea” leviţilor din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmează religiile născute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevărata lor origine şi Agenda care se ascunde în spatele lor. Această cunoaştere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflată în vârful ierarhiei unei reţele de organizaţii secrete, care a inventat şi manipulează aceste religii, inclusiv pe reprezentanţii lor. Ei nu sunt cu adevărat interesaţi de cei care îi urmează, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustrează mai perfect farsa pe care o reprezintă toate aceste religii şi rase ca cei care se autointitulează „evrei”.
Aşa cum au arătat chiar scriitorii şi antropologii evrei, nu există o rasă evreiască. Iudaismul este o credinţă, nu o rasă. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventată pentru a acoperi o altă realitate. Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie de acord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şi ideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sau orientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o a patra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti se regăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.
Realitatea este că în interiorul credinţei evreieşti şi a altor culturi se ascunde o rasă care operează sub acoperire, alcătuită din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge şi hibrizi. Aceste linii genealogice par să fie integrate în aparenţă în aceste credinţe şi culturi, dar scopul lor real este acela de a manipula şi de a controla. Din această categorie făceau parte şi leviţii. Farsa devine şi mai rizibilă, şi mai elocventă pentru perdeaua de fum în care s-a transformat această lume, dacă ţinem seama că majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuală nu au nici o legătură genetică cu pământul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este că tocmai această legătură a permis înfiinţarea cu forţa a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alţi scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler şi alţii, au expus această realitate, potrivit căreia toţi cei care au creat şi au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism. Iată ce scrie Koestler în această direcţie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pe care ne-a jucat-o vreodată istoria”.
Există două subdiviziuni majore ale aşa-zişilor evrei: şefarzii şi aşkenazii. Şefarzii sunt descendenţi ai evreilor care au trăit în Spania din antichitate şi până în secolul XV, când au fost expulzaţi. Prin anii `60 ai secolului XX, şefarzii au fost estimaţi la un număr total de circa o jumătate de milion, în timp ce aşkenazii numără circa 11 milioane. Aceştia din urmă nu au nici cea mai mică legătură de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul că „Dumnezeu” le-a promis lor acest pământ în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preoţii lor, leviţii! Şi cine a scris Noul Testament, care a dat naştere creştinismului? Oamenii controlaţi de aceeaşi forţă care i-a controlat pe leviţi: Frăţia Babiloniană.

Şi acum, vă propun o mică ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?

S-a născut dintr-o fecioară printr-o concepţie imaculată, în urma intervenţiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profeţie. Când s-a născut, tiranul aflat la putere a dorit să-l ucidă. De aceea, părinţii săi au fost nevoiţi să fugă, pentru a scăpa. Toţi copiii de sex masculin cu vârste de până la doi ani au fost măcelăriţi din ordinul tiranului, care spera astfel să scape de copil. La naşterea lui au fost prezenţi îngerii, dar şi nişte păstori, şi a primit daruri în aur, smirnă şi tămâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor şi a dus o viaţă morală şi umilă. A realizat miracole printre care s-au numărat vindecarea bolnavilor, dăruirea vederii orbilor, alungarea demonilor şi învierea morţilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morţi şi s-a ridicat la ceruri.

Noul Testament

Aţi putea crede că este povestea vieţii lui Iisus, dar vă înşelaţi. Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa naştere a lui Iisus. Dacă doriţi neapărat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea păcatelor noastre, aveţi de ales dintr-o multitudine de semenea personaje care au existat în lumea antică, toate avându-şi originea în aceeaşi rasă ariană şi reptilo-ariană care a provenit din Orientul Apropiat şi din munţii Caucaz. Iată numai câţiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joacă rolul principal în legende asemănătoare celei a lui Iisus; aproape toţi au fost adoraţi cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus: Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris şi Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal şi Taut în Fenicia; Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria şi Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat şi Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus sau Eros şi Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil şi Feta în Mandaites; Gentaut şi Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy în Formosa; Învăţătorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi şi Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion şi Quirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; şi Mohamed sau Mahomet în Arabia.
Cu puţine excepţii, toţi aceşti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeţi” (inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din ţinuturile ocupate sau influenţate de popoarele venite din Orientul Apropiat şi din Caucaz, pe scurt, ţinuturile ocupate de arieni şi de reptilo-arieni. Alţi „fii ai lui Dumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-creştin romano-persan, iar în Grecia şi Asia Mică pe Dionisos şi Bahus. Toţi aceştia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea păcatelor noastre, născuţi din mame fecioare, şi datele de naştere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morţi pe data de 25 martie – de Paşti! Iniţierile în misterele lui Mithra aveau loc în peşteri împodobite cu semnele Capricornului şi Racului, care simbolizau solstiţiile de iarnă şi de vară, respectiv punctul cel mai jos şi cel mai înalt de pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit şi la ora actuală de societăţile secrete. Referirile la leu şi la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obţinerea gradului de maestro mason îşi au originea în acelaşi simbolism al şcolilor misterelor. Iniţiaţii în ritul lui Mithra erau numiţi lei şi erau marcaţi pe frunte cu crucea egipteană. Iniţiaţilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroană din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeaşi coroană, care simbolizează razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului şi a legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei şi ale lui Tammuz (versiunea corespondentă a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea şi pentru a-i dărui viaţa eternă. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un şarpe încolăcit în jurul trupului său, care ţine cheile cerului. Acest simbolism stă la baza legendei Sfântului Petru care ţine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în şcoala misterelor din Babilon. După ce iniţiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine şi vin, convinşi că se hrănesc cu trupul şi sângele lui Mithra. La fel ca o întreagă listă de zei pre-creştini, Mithra a fost vizitat la naştere de trei înţelepţi care i-au adus daruri de aur, tămâie şi smirnă. Acelaşi lucru l-a afirmat Platon despre maestrul său, Socrate, în Grecia antică.
Creştinismul nu este altceva decât o religie păgână a soarelui, a cărei adorare este condamnată de creştinism! Este simultan şi o religie a astrologiei, deşi chiar Papa condamnă această ştiinţă ca fiind opera „diavolului”! Ia-mă la tine, Doamne, căci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii ştie foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este să ştim şi noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a răspândit din Persia până în Imperiul Roman şi la un moment dat această doctrină putea fi găsită pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale adepţilor lui Mithra, iar imaginea şi simbolurile acestuia au fost găsite cioplite în stânci şi pe tăbliţe din piatră în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franţa şi Britania. Creştinismul şi biserica romano-catolică au la bază cultul lui Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al cărui echivalent indian anterior a fost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia şi Siria, s-a născut de asemenea la miezul nopţii de 24 decembrie. Toţi aceştia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.
Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul său o sursă de inspiraţie pentru Iisus. Implicaţiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii creştine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat că este calea, adevărul şi viaţa. Horus a afirmat şi el că este adevărul şi viaţa. Iisus s-a născut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a născut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Păstorul cel Bun. Horus a fost şi el Păstorul cel Bun. Şapte pescari au urcat în barcă, alături de Iisus. Tot şapte adepţi au urcat în barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat şi el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost şi el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat şi el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost şi el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Naşterea lui Iisus a fost marcată de o stea. Naşterea lui Horus a fost şi ea marcată de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat şi el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12 discipoli. Horus a avut 12 adepţi. Iisus a fost considerat luceafărul de dimineaţă. Horus a primit şi el acelaşi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set. Iisus este considerat „judecătorul celor morţi”. Şi în această privinţă are numeroşi competitori. Acelaşi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus şi alţii. Iisus este numit Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel din urmă. La fel au fost numiţi însă şi Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus şi alţii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum vindecarea bolnavilor şi ridicarea din morţi. Aceleaşi lucruri le-au făcut însă Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk, Bahus, Hermes şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o linie genealogică regală. La fel şi Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o fecioară. La fel şi Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl şi foarte mulţi alţii.
S-a spus că Iisus va renaşte din nou. Mă tem că cerul va fi destul de aglomerat, căci la fel s-a spus şi despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, şi alţii. „Steaua” de la naşterea lui Iisus nu este decât o altă legendă pe care o regăsim într-o multitudine de mituri, mergând cel puţin până la povestea babiloniană a lui Nimrod, care a văzut într-un vis o stea strălucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii i-au spus că aceasta prezice naşterea unui copil care va deveni un mare prinţ. Toate aceste poveşti reprezintă reciclarea aceluiaşi mit. Iisus este un personaj mitologic.
Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeaşi expresie: Lumina Lumii, a fost folosită de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevăratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa naştere a lui Avraam, cel considerat astăzi creatorul conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îşi simbolizau şi ei Dumnezeul unic pe „o cruce unică”. Creştinii îl portretizează pe Christos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, aşa cum arată coloana feniciană din piatră datând din secolul IV î.Ch. (vezi Figura 14). Soarele era esenţa religiei egiptene. La amiază, când el se afla la apogeul „călătoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toţi aceşti zei solari au purtat de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida şi Ninkharsag până la Isis, simbolul egiptean al forţei creatoare feminine fără de care nimic n-ar putea exista, nici chiar soarele. În timp, numele foştilor „zei” extratereştri au devenit concepte şi simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, în funcţie de eră şi de cultură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioară a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictată ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, dar şi această imagine este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl ţine în braţe pe pruncul Horus (vezi Figura 15). Toţi aceşti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezintă altceva decât nişte simboluri. Isis a devenit asociată cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel şi Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea a mărilor” şi „Regină a cerului”, i-au fost acordate mai târziu şi Mariei, ambele ipostaze avându-şi originea în Babilon, unde regina Semiramida era numită „Regina cerului”.
Creştinismul şi iudaismul nu sunt altceva decât nişte religii babiloniene.
În întreaga lume regăsim aceleaşi religii şi ritualuri ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa în general, Mexic şi America Centrală, Australia… pretutindeni. Aceasta a fost religia universală inspirată de aceeaşi sursă extraterestră cu mii de ani înaintea creştinismului. Adorarea soarelui şi a focului a fost esenţa religiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda lui Iisus prezintă aceleaşi referiri la astrologie şi la simbolismul şcolilor misterelor. Coroana de spini este ea însăşi un simbol al razelor soarelui, la fel ca şi coroana de pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, aşa cum am arătat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelaşi simbolism în faimoasa sa pictură a Cinei cea de Taină . El i-a împărţit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un iniţiat de rang înalt al societăţilor secrete şi al şcolilor misterelor care cunoşteau adevărul. Nu este exclus ca Da Vinci să îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la divinitatea feminină Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forţe feminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede că Iisus s-a născut pe data de 25 decembrie, dată pe care creştinii au preluat-o din tradiţia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pe care le-am explicat deja. Se afirmă de asemenea că a murit de Paşti, pe o cruce. Este aceeaşi poveste antică, reluată la infinit. Egiptenii şi l-au reprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pe care o suferă pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morţi? De trei! De tot atâtea a avut nevoie şi Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morţi. Iată cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce: „Şi era pe la orele şase, când s-a lăsat un întuneric asupra pământului, care l-a acoperit până la orele nouă. Şi soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45) Fiul/Soarele murise, deci asupra pământului s-a lăsat întunericul. Şi câte ore a durat acest întuneric? Trei. Aceeaşi poveste despre întunericul care s-a lăsat asupra pământului au spus-o despre Krishna hinduşii, despre Buddha budiştii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, şi aşa mai departe. După cele trei zile, el s-a ridicat din morţi, la fel ca şi Krishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule şi Baldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Paşti deoarece acesta reprezintă momentul echinocţiului de primăvară, când Soarele (Iisus) intră în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în Cartea Revelaţiei reprezintă acelaşi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch., grupul cunoscut sub numele de Preoţii lui Melchisedek au început să-şi confecţioneze şorţurile din lână de miel, tradiţie continuată astăzi de expresia modernă a Frăţiei, francmasonii. Paştele sau echinocţiul este momentul în care soarele triumfă asupra întunericului, îndreptându-se către acea perioadă din an când ziua devine mai lungă decât noaptea. Lumea este restaurată astfel prin puterea Soarelui în momentul renaşterii acestuia, motiv pentru care echinocţiul de primăvară era unul din evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizată adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfel abundenţa specifică primăverii, marcată de intrarea în zodia Berbecului. Sărbătoarea Paştelui era la fel de importantă pentru primii creştini ca şi data de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirmă că acesta a fost crucificat şi a înviat din morţi pe data de 25 martie. La ora actuală, data Paştelui nu mai este fixată în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul rămâne acelaşi. Ziua religioasă a săptămânii creştine este… duminica (n.n. Sunday în limba engleză), adică SUN-day, ziua soarelui. Bisericile creştine sunt orientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna către est. Altfel spus, credincioşii privesc inevitabil către direcţia din care răsare soarele. Nici chiar ouăle de Paşti sau chiflele fierbinţi marcate cu cruce nu reprezintă o tradiţie creştină. Ouăle vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt şi Persia, printre altele.
Când te gândeşti că autorităţile de la Westmintster Abbey au ţinut o dezbatere publică, întrebându-se dacă e cazul să menţină tradiţia pomului de Crăciun, dar fiind că acesta reprezintă un simbol păgân! Păi… întreaga religie este păgână!
Alături de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus şi a nenumăraţilor săi predecesori include de asemenea simbolismul iniţierii din şcolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnită în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa şi din America Centrală şi de Sud. Roata Budistă a Vieţii alcătuită din două cruci suprapuse şi păsările cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumărate logouri, însemne ale armatei şi insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamănă cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnaţi disidenţii politici în Imperiul Roman, dar şi simbolul zeului druid Hu. Este folosită şi astăzi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vieţii” era folosită de egipteni şi avea un arc de cerc adăugat deasupra. Atât Crux Ansata cât şi crucea Tau au fost găsite pe diferite statui şi alte opere de artă din întreaga Americă Centrală. Era asociată cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblemă pentru zeii apei, despre care spuneau că le-au adus civilizaţia. Apropo, despre Naga-şi, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea că trăiesc în apă. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanităţii este un alt simbol străvechi. Religiile indiene aveau o tradiţie a mântuitorului crucificat cu secole înaintea apariţiei creştinismului, tradiţie care s-a născut la arienii din Munţii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustraţii bătut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune că a venit din mare purtând o cruce şi a fost reprezentat la rândul lui ţintuit pe o cruce. În simbolismul şcolilor misterelor, crucea de aur simbolizează iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obişnuit reprezintă smerirea, iar crucea din lemn aspiraţia. Cea din urmă este asociată de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate ţintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Există mistere păgâne în care adeptul era legat de o cruce sau aşezat pe un altar în formă de cruce, care simboliza moartea trupului, adică a lumii formelor fizice şi a dorinţelor, precum şi trezirea sinelui spiritual. Bătutul cuielor şi curgerea sângelui sunt alte simboluri ale şcolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezintă o alegorie, un eveniment mitologic cu semnificaţii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie să lase impresia că s-a petrecut. Ce putem spune însă despre învierea din morţi a lui Iisus? Iată ce afirmă Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresată corintenilor:
„Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos nu a înviat, şi dacă Christos nu a înviat, atunci într-adevăr este zadarnică propovăduirea noastră şi este zadarnică şi credinţa voastră. Ba încă suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit cu privire la Dumnezeu că l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie”.
(1 Corinteni 15: 13-16)
Altfel spus, el afirmă că dacă Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morţi, nu ar fi existat nici o bază pentru religia creştină. În acest caz, mă tem că această religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezintă numeroase contradicţii, căci fiecare relatează istoria originală într-o manieră diferită, sau îi schimbă scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezintă decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile străvechi. Cu mult timp înainte de apariţia creştinismului, persanii aveau un ritual în care un tânăr aparent mort era readus la viaţă. El era numit Mântuitor şi se spunea că suferinţele sale au contribuit la salvarea poporului. Preoţii supravegheau mormântul până la miezul nopţii de echinocţiu, după care strigau: „Bucuraţi-vă, o, iniţiaţi sacri, căci Dumnezeul vostru a înviat din morţi! Moartea şi suferinţele lui v-au mântuit!” Aceeaşi poveste circula în Egipt în legătură cu Horus, sau în India în legătură cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirmă că atunci când se va întoarce pe pământ, Iisus va reveni călare un nor. Cine răsare însă dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizează întunericul în care a coborât soarele înainte de renaşterea lui şi aproape toate iniţierile din şcolile misterelor se fac în peşteri, încăperi subterane sau spaţii întunecate. Chiar şi povestea suliţei care a străpuns şoldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezintă un simbol al şcolilor misterelor. Legenda creştină afirmă că suliţa a fost aruncată de un centurion roman orb pe nume Longinus şi că sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia şi i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu şi şi-a petrecut restul vieţii spărgând idoli păgâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil să fii centurion roman dacă erai orb, căci nu ţi-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regăsim această poveste simbolică şi în alte versiuni anterioare. De pildă, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost străpuns de o suliţă din vâsc aruncată de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numeroşi mântuitori păgâni. Scandinavii au consacrat această zi zeului Hod, iar creştinii au proclamat-o mai târziu sărbătoarea „Binecuvântatului Longinus!” Să mori de râs, nu alta!
Simbolul peştelui este o altă temă care transpare în toate Evangheliile şi care reprezintă un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatăl şi fiul din religia babiloniană. Un alt motiv pentru care Iisus a fost eprezentat ca un peşte ar putea avea legătură cu semnul astrologic al Peştilor. Se presupune că în jurul datei când s-a născut Iisus pământul a intrat în casa astrologică a Peştilor. S-a născut astfel o nouă eră, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei.

La ora actuală intrăm într-o altă eră, cea a Vărsătorului, potrivit legii mişcării de precesiune a axei pământului. Când Biblia vorbeşte despre „sfârşitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere greşită. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamnă mai degrabă eră sau epocă, nu lume. Prin urmare, nu ne aflăm în faţa unui sfârşit al lumii, ci al unei epoci, Era Peştilor, care a durat 2160 de ani.
Creştinismul nu a înlocuit religiile păgâne, căci este el însuşi o religie păgână. Persanii, care şi-au moştenit credinţa de la sumerieni, egipteni şi abilonieni, cunoşteau simbolurile botezului, confirmării, iadului şi raiului, al îngerilor luminii şi întunericului şi al îngerului căzut. Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de creştinism, care a pretins că îi aparţin în exclusivitate. În timpul presupusei vieţi a lui Iisus, Frăţia eseniană îşi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord a Mării Moarte, sau cel puţin aşa ni se spune. Cercetările lui Brian Desborough demonstrează că acest loc era în acele vremuri o colonie de leproşi şi că esenienii au trăit ceva mai departe de-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moartă, găsite în peşterile de lângă Qumran în anul 1947, le-au permis cercetătorilor să cunoască mai bine modul de viaţă şi credinţa esenienilor, cu toată opoziţia autorităţilor, care nu doresc ca adevărul să iasă la iveală, punând sub semnul îndoielii versiunea oficială a istoriei.
Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70, care a fost înecată în sânge. Au fost descoperite circa 500 de manuscrise ebraice şi aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre care şi o copie integrală a Cărţii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusă în Biblie. Există sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor şi modul lor de organizare. Ele confirmă că esenienii erau fanatici care respectau invenţiile levite din Vechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toţi cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe nişte duşmani şi se opuneau vehement ocupaţiei romane. Esenienii erau ramura palestiniană a unei secte egiptene încă şi mai extremistă, numită Therapeutae („Vindecătorii”, de unde se trage şi cuvântul modern terapie). Au moştenit cunoaşterea secretă din Egipt şi din întreaga lume antică. Therapeutae şi esenienii foloseau în egală măsură simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu a cărui grăsime erau unşi faraonii sub autoritatea Curţii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o cunoaştere profundă a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în iniţierile şcolilor misterelor şi pentru a intra în stări modificate de conştiinţă. Proprietăţile „ciupercilor sacre” sau ale „plantelor sfinte” făceau într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţa organizaţiilor secrete încât preoţii evreieşti purtau chiar o bonetă în formă de ciupercă (vezi Figura 17), confirmând astfel importanţa acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregătire şi folosire a ciupercilor. Până şi ciupercile căpătau conotaţii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol nu căpăta asemenea conotaţii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devoţiune înainte de răsăritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi găsite în Biblie şi în alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre şi a altor remedii, ca şi cunoaşterea secretă legată de proprietăţile lor, proveneau din cultura anterioară a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îşi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri şi filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o altă conexiune pe care o putem stabili cu Egiptul şi cu şcolile misterelor.
Esenienii erau adepţi ai lui Pitagora, filozoful şi matematicianul grec care era un iniţiat de rang înalt atât al şcolii egiptene a misterelor cât şi al celei greceşti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus, esenienii trebuiau să jure că vor păstra secrete numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din legile tuturor şcolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem de asemănătoare botezului creştin de mai târziu şi obişnuiau să marcheze frunţile iniţiaţilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminării indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit şi în iniţierile misterelor lui Mithra şi ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust funcţiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind şi în această privinţă precursorii Bisericii Romane, care avea să absoarbă multe din credinţele, terminologia şi practicile lor. Două manuscrise de la Marea Moartă, unul în ebraică şi celălalt în aramaică, conţin ceea ce am putea numi nişte horoscoape, care atestă convingerea că mişcările planetelor influenţează caracterul şi destinul omului. Esenienii practicau astrologia, al cărei simbolism poate fi găsit în toate cele patru Evanghelii şi în Vechiul Testament. Primii creştini, care erau urmaşii esenienilor-Therapeutae, făceau acelaşi lucru, la fel ca şi romanii şi celelalte naţiuni păgâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus, afirmă în lucrarea sa, “Tratat despre viaţa contemplativă”, că atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau către soare, dar şi faptul că aceştia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificaţiile (codurile) ascunse. Adaugă de asemenea că ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste cărţi sacre sub vălul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisă Biblia. La ora actuală, acest limbaj secret este folosit în logo-uri, însemnele armelor şi pe steaguri, precum şi în alte însemne ale companiilor şi altor organizaţii controlate de Frăţie.
Tot în legătură cu esenienii poate fi pusă şi existenţa unei societăţi secrete care se regăseşte atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, numită secta nazariţilor sau a nazarinenilor. Se spune că anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai acestei grupări, la fel ca şi Iisus din Noul Testament, fratele său Iacov, Ioan Botezătorul şi Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac următoarea afirmaţie în legătură cu Pavel: „Am descoperit că omul acesta este o ciumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul şi este mai-marele partidei nazarinenilor”. Deşi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevărat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secretă, care se regăseşte în întreaga Biblie. Esenienii şi nazarinenii par să fie ramuri diferite ale aceleiaşi secte. Potrivit istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi preoţii lui Isis din Egipt.
Negrul este culoarea Frăţiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanităţii. Nu întâmplător, el a devenit culoarea asociată cu autoritatea (priviţi robele judecătorilor şi ale avocaţilor) şi cu moartea. Reprezintă de asemenea culoarea tradiţională a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adaugă tichia cilindrică având deasupra un dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie să fi fost însă însăşi originea sa, căci Nazaretul nu existat deloc la vremea respectivă. Probabil că el a spus: „Să fie Nazaretul! Şi s-a făcut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hărţile detaliate ale romanilor şi nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu siguranţă, Iisus nu avea legătură cu o localitate numită Nazaret, ci cu societatea secretă a nazarinenilor. Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezintă puntea de legătură între Vechiul Testament, Noul Testament şi apariţia creştinismului. Primii creştini au fost numiţi nazarineni înainte de a fi numiţi creştini. Ritualurile Frăţiei Nazarinene pot fi regăsite cu uşurinţă în cele ale Bisericii creştine de astăzi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi majoritatea clericilor creştini. La Qumran se obişnuia să se practice baia rituală pentru spălarea „păcatelor”, tradiţie care s-a transformat în botezul creştin. În timpul slujbelor obişnuiau să mănânce pâine şi să bea vin, tradiţie care se regăseşte în misa catolică. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea să joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf Hitler şi a naziştilor. El ştia din interior întreaga poveste şi a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, că francmasonii de astăzi se trag din esenieni şi din alte grupuri similare din antichitate. Cuvântul modern prin care îi desemnează arabii pe creştini este nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseşte termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îşi au originea în termenul ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Păstrătorii Conventului (Contractului). Această expresie era folosită în perioada de timp atribuită vieţii lui Samuel şi lui Samson din Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adică al grupării care a pus la cale întreaga schemă a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Frăţiei Babiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Operă francmasonă a tuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare a controlului planetar de către reptilieni.

Liniile genealogice („poporul ales” de zei) şi cunoaşterea secretă sunt simbolizate de „vinul” şi de „viile” pomenite în Biblie şi în nenumărate alte texte şi gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeşte de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune că: „Via Domnului Oştirilor este Casa lui Israel, iar planta plăcută lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea fermă este că linia genealogică implicată aici nu se referă la casa regală a lui David. La urma urmei, acesta nici măcar nu a existat, lucru care confirmă această concluzie. Simbolismul vinului îşi are, ca de obicei, originea în Babilon şi în Egipt. În şcolile greceşti ale misterelor, zeii solari erau Bahus şi Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice altă plantă? De soare. Vinul şi linia genealogică a lui Iisus sunt două teme care se amestecă cu simbolismul solar, făcând referire clară la liniile genealogice regale şi preoţeşti ale reptilienilor Anunnaki. O altă temă abordată de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost o nuntă reală, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pământul, adică a zeului cu zeiţa. În ţinutul Canaan se obişnuia ca primăvara să se sărbătorească anumite rituri sexuale şi de fertilitate numite „Festivalul căsătoriei din Canaan”. La această nuntă simbolică din Cana, Iisus a transformat apa în vin. Cele două elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace şi pentru a putea fi transformaţi în vin sunt apa pământului şi căldura soarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus şi al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenea ritualuri eseniene legate de vin şi de apă. Esenienii, Therapeutae şi gnosticii erau implicaţi în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie alcătuită din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoaşterea secretă şi ritualurile şi numele folosite de şcolile misterelor. La fel ca şi Vechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale şi imaginare (acestea din urmă mult mai numeroase), care conţine o sumedenie de coduri şi simboluri intercalate într-o naraţiune care nu poate conduce decât la confuzie şi rătăcire dacă este luată literal. Acest lucru transpare în fraza repetată obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit să audă”. Cine este iniţiat în cunoaşterea secretă să înţeleagă ce este de înţeles. Cât de spre ceilalţi, care nu sunt iniţiaţi, lăsaţi-i să creadă în prostiile astea.
Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natură arheologică, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile şi în ceea ce îi priveşte pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson şi nenumărate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite şi diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperaţi trebuie să fi fost manipulatorii dacă au încercat să introducă o referinţă la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând să demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Există mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în această perioadă de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o menţiune la Iisus. Să nu existe chiar nici o referire la un om ca el, după tot ce se presupune că a făcut? Philo a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus şi a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral această perioadă. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit să se nască Iisus şi când Irod ar fi trebuit să dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de până la doi ani; şi totuşi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit să îşi facă intrarea triumfală în oraş, apoi să fie crucificat şi să se ridice din morţi a treia zi. Ce credeţi că spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunoşteau foarte bine perioada şi ţinutul respectiv nu menţionează nimic despre aceste lucruri.

De ce? Pentru simplul motiv că ele nu s-au petrecut. Întreaga legendă a lui Iisus este o poveste simbolică, împănată de coduri şi simboluri ezoterice şi astrologice, cu scopul de a crea o nouă religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeaşi simbolistică a Frăţiei Babiloniene.

Rasa umană a fost amăgită din nou. A câta oară?

http://libercugetatorul.info/

Alte postari similare :

Universul nu este constient de existenta ta! Relaxeaza-te !

Controlul mental asupra oamenilor

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Stapanii din umbra

A ÎNCEPUT NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ ! Pastor Ionel Tutac EDITORIALE

Photo credit www.prodocensmedia.ro

A ÎNCEPUT NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ !

CEDO a dat o hotărâre conform căreia statele parti la Conventie, inclusiv Romania, sunt obligate să recunoască uniunea civilă între persoane de același sex, încheiată în străinătate. Deși Codul nostru civil interzice această recunoaștere, efectul hotărârii este obligarea Statului Român de a recunoaște aceste uniuni între persoanele de acealși sex.

Este exact ce a făcut Curtea Supremă în SUA. Prin decizia unei instante au fost obligate toate statele să recunoască legitimitatea căsătoriilor între persoane de același sex. Un proces care a durat în America ani buni, la noi s-a derulat peste noapte.

Căsătoria între persoane de acelaşi sex este permisă în 11 state din cele 47 ţări membre ale Consiliului Europei, iar parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt recunoscute în 24 de ţări.
Decizia CEDO vine în urma unei plângeri înaintate de trei cupluri de homosexuali împotriva statului italian, care susțineau că sunt discriminaţi din cauza orientării sexuale pentru că legislaţia ţării lor nu le dă dreptul să se căsătorească sau să intre în orice formă de uniune civilă.

România a respins un proiect de lege înaintat de deputatul Remus Cernea, pentru recunoașterea parteneriatelor civile între persoane de același sex, Parlamentul European a dat un vot covârşitor în favoarea unui raport care recomanda statelor membre, să „ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de acelaşi sex”. Interesant este că 24 de europarlamentari români au votat pentru acest amendament.

Puțini dintre noi au remarcat ce s-a întâmplat de fapt și cum ne va afecta pe termen lung această decizie. Din acest moment, persoanele de acealși sex din România care vor dori să se căsătorească vor putea să se căsătorească într-un altă țară și se pot reîntoarce aici să adopte copii și să-și exercite drepturile la fel ca oricare altă familie din România.

Este de remarcat cum o lege exterioară unei țări se poate impune în pofida dorinței unui stat.
Mă întreb cum rămâne cu procentul mare de creștini din România, ale căror principii și drepturi sunt încălcate prin această decizie? Nu cred că ar trebui să așteptăm pasivi ca întreg procesul de dezintegrare a principiilor creștine – pe care a fost fundamentată Europa, să se deruleze.

Cred că este un moment în care trebuie să exprimăm în mod clar ce spune Scriptura cu privire la homosexualitate. Știu că vor veni vremuri când aceste declarații vor fi amendate, însă cu atât mai mult acum, suntem chemați să afirmăm că Dumnezeu a instituit familia ca o uniune sacră între un bărbat și femeie și că ea reflectă ideea și planul Său.

Aceasta reprezintă declarația mea de credință și protestez împotriva unei decizii care ne jefuiește de ce avem mai prețios – credința în valorile creștine.

Pastor Ionel Tutac

via www.prodocens.ro

Satan si armele sale

by Claudiu Murtaza

Efeseni 6:10-12 1 Petru 5:8-10 Iacov 4:7-10

Sunt multi cei care considera ca biserica este un refugiu al oamenilor slabi, al celor care nu sunt in stare sa faca fata problemelor vietii si care gasesc in religie alinare, iar in Cristos o carja pentru vremurile de incercare. Insa nimic nu poate fi mai departe de adevar. Biserica este mai degraba o cazarma, unde nu vin oameni infranti, ci aceia care indraznesc sa lupte. Oamenii care nu dau inapoi la greutatile vietii, care au fost eliberati de sub puterea intunericului si i-au declarat razboi diavolului. Fiecare trebuie sa stim ca daca suntem purtatori ai Duhului Sfant atunci suntem automat angajati intr-o lupta dura cu satan. Nu oamenii sunt cei impotriva carora luptam, ci fortelor spirituale ale intunericului din lumea care ne inconjoara.

Apostolul Pavel spune un lucru foarte important in 2 Corinteni 2:11. Oare asa stau lucrurile? Cunoastem noi, planurile, metodele si armele pe care satan le foloseste? Cine este diavolul? Cine sunt ingerii sai? Si care sunt armele pe care le foloseste impotriva noastra? Stiti ca mie nu imi place sa filosofez in predicile mele. Daca va doriti profetii si descoperiri spectaculoase, nu le veti auzi de la mine. Eu ma rezum sa predic doar din ceea ce zice Domnul in cuvantul Sau.

Domnul Isus il numeste pe diavol stapanitorul acestei lumi, iar apostolul Ioan afirma ca “toata lumea zace in cel rau.” Lucifer nu a fost singurul inger care s-a intors impotriva lui Dumnezeu, altii l-au urmat in razvratirea sa. Diavolul a crezut ca prin uciderea lui Isus, sansa lumii la mantuire va fi pierduta pentru totdeauna. Dar cand a vazut ca prin moartea lui Isus, Dumnezeu a pus pe umerii Fiului Sau pacatul intregii omeniri, satan a turbat. Pentru ca toata puterea lui statea in pacat. El tinea omul rob prin pacat. Doar asa putea sa vina inaintea lui Dumnezeu si sa ii spuna ca “daca esti intr-adevar un Dumnezeu drept si sfant, atunci nu poti sa nu ii condamni pe oameni din cauza pacatului lor.Daca pe mine m-ai condamnat si m-ai izgonit din prezenta ta din cauza razvratirii, acelasi lucru trebuie sa il faci si cu ei.” Pacatul care era arma sa, fusese acum luat de Isus asupra Sa si oferea astfel posibilitatea omului ca prin credinta, pocainta si botez sa primeasca mantuirea. Prin uciderea lui Isus, satan nu a facut decat sa implineasca planul lui Dumnezeu.

Sunt cateva lucruri foarte importante pe care trebuie sa le stim. Primul este ca in ciuda razvratirii sale, Dumnezeu i-a fixat de la inceput limite diavolului. Niciodata satan nu a facut ce a vrut el in lumea aceasta. Chiar si in povestea lui Iov vedem limitarea diavolului. De fiecare data cand a ingaduit o incercare, Dumnezeu i-a impus lui satan si o limita. Cand satan a cerut lui Dumnezeu sa ii cearna pe apostoli, Domnul Isus s-a rugat ca Tatal sa ii impuna o limita. Poti sa faci ce vrei cu ei, dar sa nu li se piarda credinta. Le poti arata cat sunt de slabi, necredinciosi si mandri, pentru ca am nevoie de ei apoi smeriti si umili pentru a face lucrarea Ta, dar Tata te rog nu ingadui sa ii incerce atat de tare incat sa li se piarda credinta. Deci diavolul are limite bine stabilite, de aceea spune si Pavel in 1 Corinteni 10:13 ca “nu v-a ajuns nici o ispita peste puterea voastra de a o indura.” Dumnezeu nu ii ingaduie lui satan sa mearga mai departe decat putem noi sa facem fata si in fiecare situatie a pregatit si o iesire din acea ispita.

Un al doilea lucru important de stiut este ca Dumnezeu a impus o limita si in ceea ce priveste influentarea personalitatii umane. Cu alte cuvinte Dumnezeu a facut astfel incat fiecare om sa aleaga cine ii este stapanul. Aceasta lege este atat de puternica incat nici insusi Dumnezeu nu o incalca. “Iata Eu stau la usa si bat”.

Satan incearca sa faca exact opusul lucrarii lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu vrea sa inflorim, satan vrea sa ne uscam prin pofte, ambitii, desfrau, mandrie, orgoliu. Lucrarea diavolului este aceea de descompunere a fiintei noastre. El vrea sa usuce trupul, sa incetoseasca mintea si sa omoare sufletul. Ca sa intelegem cel mai bine cum lucreaza satan, trebuie sa il privim ca un parazit, o bacterie. Parazitul traieste din viata fiintei in interiorul careia locuieste si din care suge toata puterea pana o omoara. Diavolul este parazitul sufletului uman. El se hraneste din toti cei care ii ingaduie sa le conduca vietile. Multi se intreaba cum a fost posibil sa decada atat de mult. Raspunsul este: pentru ca i-ai dat ocazia diavolului. Ati auzit vorba aia: “da mana cu dracu pana treci puntea”? Multi fac acest lucru, dar apoi nu mai reusesc sa scape de influenta satanei. Satan are multe arme si metode de lucru, dar astazi o sa vorbim despre trei dintre cele mai importante:

Prima, este mandria. Este chiar motivul pentru care el insusi a cazut si pentru care omul a cazut apoi fiind ispitit de el. Ce i-a promis satan omului? “Daca veti manca, veti fi ca Dumnezeu” Acelasi lucru si l-a spus si el: “voi fi ca Dumnezeu” Felul prin care el a cazut il foloseste ca sa-l faca si pe om sa cada. Satan iti spune: fii independent, de ce sa asculti de fiecare data de ceea ce spune Dumnezeu? Tu esti important, esti cineva. Prin munca si eforturile tale te-ai realizat, de ce sa ii dai slava lui Dumnezeu pentru asta? Dumnezeu ni l-a dat pe Domnul Isus ca sa ne invete cum sa luptam impotriva mandriei: smerenie si umilinta. Si ca un Tata minunat, nu ne-a impus acest lucru fara sa ne dea El insusi un exemplu. Isus s-a smerit asa cum nimeni nu se va smeri vreodata. Ne-a predat o lectie despre renuntare totala la sine. Doar atunci ii vom limita puterea lui satan de a folosi mandria ca o arma impotrva noastra.

A doua arma a diavolului este minciuna. Domnul Isus il numeste pe satan “tatal minciunii”. El este cel ce a conceput minciuna ca sa contrazica poruncile lui Dumnezeu. Ce i-a spus el femeii in gradina Eden? “A zis oare Dumnezeu sa nu mancati din toti pomii din gradina?” Il face pe om sa se indoiasca de poruncile lui Dumnezeu, si il impinge sa caute scuze pentru pacat si scurtaturi in respectarea legii lui Dumnezeu. Ce avertisment ne da apostolul Pavel? “Nu dati prilej diavolului.” Nu-l lasati pe satan sa planteze indoiala in mintea voastra pentru ca de acolo la cadere, mai este doar un pas. El lucreaza in noi nemultumire, intristare, frustrare si indispozitie. Trebuie sa invatam de la Domnul Isus. Cand vine diavolul sa ii raspundem cu puterea Scripturilor. Trebuie sa ii spunem in fata lui satan ca nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu. Ca el nu mai are putere asupra noastra. Duhul lui Dumnezeu este cea mai puternica arma pe care o avem impotriva lui satan. Iar pentru asta trebuie sa fim asa cum spune apostolul, ”plini de duh”. Asa vom putea sa ne impotrivim diavolului si sa respingem minciunile repetate pe care le foloseste asupra noastra.

A treia arma a lui satan este frica. Apostolul Petru spune despre diavol ca este asemenea unui leu. Numai unui om care nu este intreg la minte nu i-ar fi frica de un leu. Leul este regele junglei, cel mai de temut animal. Metoda diavolului este sa semene in noi frica. Si atata timp cat frica este in noi, suntem sub autoritatea si influenta lui. Nu ii mai ingaduim Duhului sa ne dea acel sentiment puternic al libertatii si sigurantei. Apostolul Pavel a putut sa biruiasca temerile si frica pe care diavolul dorea sa le semene in inima sa spunand si crezand cuvinte minunate ca cele din Romani 8:31-32. Teama de boala, teama de lipsa banilor, teama de a nu fi acceptat, teama de esec si multe altele sunt folosite de satan impotriva noastra. Pavel insufletit de Duhul lui Dumnezeu vorbeste si indeamna cu toata convingerea despre fiecare in parte. El ne spune sa nu ne mai temem de moarte, pentru ca moartea nu este decat manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a ne lua acasa ca sa ne puna responsabili peste lucruri cu mult mai mari decat am fost aici pe pamant. Cand ii vorbeste lui Timotei despre plecarea din aceasta lume, nu spune ca il asteapta moartea, ci ca il asteapta cununa. Moartea este un castig. Pavel spune: nu te teme de lipsa banilor, pentru ca niciodata Dumnezeu nu te va uita. Invata mai degraba secretul de a fi multumit in orice imprejurare, si cu mult si cu putin si slaveste-l pe Dumnezeu in orice circumstanta. Continua apoi incurajandu-ne sa nu ne temem de esec pentru ca ceea ce Dumnezeu a inceput in noi, va duce la bun sfarsit.; nimic nu te poate desparti de dragosea lui Dumnezeuin Isus Cristos. Cel mai eficient mod de a lupta impotriva fricii, este prin amintirea permanenta a promisiunilor lui Dumnezeu si increderea deplina in credinciosia lui Dumnezeu ca le va implini.

Puterea diavolului este limitata, iar planurile sale lucreaza in cele din urma chiar planurile lui Dumnezeu. I-a luat mult timp lui satan sa inteleaga ca prigoana nu face decat sa aprinda si mai mult dorinta oamenilor dupa Dumnezeu. Nu a inteles prea bine acest lucru prin condamnarea Domnului Isus. L-a folosit apoi pe Nero ca sa ii arda pe toti cei ce isi marturiseasu credinta in Cristos. Dar cu fiecare crestin care ardea, pasiunea si dragostea celorlalti care auzeau de jertfa lor, crestea. A incercat apoi sa distruga prin orice mijloc biblia, dar cu cat incerca mai mult cu atat biblia se raspandea mai tare ajungand in prezent cea mai tiparita si bine vanduta carte din lume. Acum satan pare ca a inteles mai bine ca cea mai eficienta metoda nu este prigoana, ci bunastarea si o falsa stare de pace si linste. Satan a invatat de-a ungul secolelor ceva din esecurile sale. Oare noi ne-am adaptat la noile sale metode? Le cunoastem? Avem la randul nostru pregatite armele potrivite de a ne impotrivi lui? Noi suntem chemati sa traim ca invingatori datorita jertfei Domnului Isus si prin puterea Duhului Sfant. Sa aratam lumii ca satan poate sa fie infrant. Noi stim ca satan are putere, dar am primit ceva ce ne da tot ce avem nevoie ca sa luptam impotriva lui, 1 Ioan 4:4. Slavit sa fie numele Lui cel sfant!

Eficienta unor programe de pasunat

Esti crescator de animale pe pasune? Vrei o incarcatura mai mare/ha? Paraziti mai putini? Foloseste un program de pasunat!

Un program de pasunat imparte terenuri in padocuri, si roteste animalele intre acestea. Fata de pasunatul continuu, productivitatea creste cu 50-200%

Ca raspuns la degradarea pasunilor si a solurilor, folosirea unui program de pasunat este din ce in ce mai des intalnita in zootehnie. Un program de pasunat ofera mai multe avantaje:

Creste cantitatea de furaj produs cu 50-200%
Mentine animalele mai sanatoase, prin evitarea contactului cu dejectile
Imbunatateste structura si calitatea solului

Orice crescator de animale care se respecta, stie ca programele de pasunat sunt folosite pe toate continentele lumii, Australia, SUA, si America Latina fiind zonele unde acestea au cunoscut o dezvoltare rapida. Institutul Savory este de departe liderul mondial in cercetarea, implementarea si administrarea programelor de pasunat, doar centrele acreditate de acesta ocupand o suprafata de 2.4 milioane de hectare, la care se adauga numerosi practicanti neacreditati de catre institut.

Filmul de mai jos prezinta o ferma australiana de 4000 de capete de bovine, practicanta a programelor de pasunat, situata intr-o zona de semi-desert.

Cum afecteaza modalitatea de pasunat productivitatea pasunii?

Crescatorul de animale este in primul rand un…..cultivator de iarba.
Un fermier inteligent trebuie deci sa aiba in vedere calitatea solului si starea pasunii, care sunt consecinte directe a modalitatii si programului de pasunat.

In zootehnie, pasunatul liber, unde animalele stau pe acelasi padoc/teren mare parte din an, fara a lasa plantele sa se regenereze, da in primul rand productii mici.

Daca ritmul de crestere al plantelor erbacee accelereaza o data cu varsta lor, crescand cantitatea de furaj produs, de ce sa pasunam cand sunt inca tinere? Ne batem singuri cuie in talpa?

Schimbarea frecventa a padocurilor duce la cresterea productivitatii plantelor

Cand padocurile nu sunt schimbate frecvent, din cauza unui program de pasunat defectuos, se produc mai multe fenomene:

Productivitatea scade drastic. Cantitatea maxima de furaj este obtinuta cand planta este pasunata inainte de inflorire (aproximaiv faza de burduf), acesta fiind sfarsitul perioadei in care cresterea este cea mai rapida. Acest lucru necesita o pauza de 30 – 70 de zile intre 2 pasunari, in functie de sezon. Un program de pasunat bun planifica ia in considerare acest fenomen.

Fazele de crestere a vegetatiei, si perioada optima de pasunat

Plantele pasunate sunt tinere, nu ating maturitatea fiziologica, sistemul radicular este slab dezvoltat, in sol apare compactarea, levigarea nutrientilor si pierderea materiei organice. Solul se degradeaza, si, odata cu el, si pasunea
Plantele preferate (in general leguminoasele) sunt pasunate agresiv, si cu timpul dispar, in timp ce ierburile cu continut mai mare de fibre nu sunt atinse. Adesea apar arbusti (maces, porumbar, mur etc), scazand din nou productivitatea
Dejectiile nedescompuse se inmultesc, animalele lasand zonele respective nepasunate
Contactul zilnic cu dejectiile creste sansa inmultirii parazitilor

Ce pasune ati alege, din cele doua de mai jos?
Daca detineti una asemanatoare primei imagini, nu disperati! Cu un program de pasunat potrivit, productia de furaj, calitatea pasunii, a solului, si sanatatea animalelor se pot imbunatati.

Degradarea pasunii in urma folosirii a prea putine padocuri pentru o perioada lunga de timp

Pasune productiva in urma folosirii unui program de pasunat cu 50 de padocuri

In ce consta un program de pasunat?

Un program de pasunat planifica durata in care animalele se afla intr-un padoc, si imparte terenul in padocuri flexiblie, delimitate cu gard electric portabil, ce pot fi schimbate intr-un timp foarte scurt.

Cheia aici este durata pasunarii unui padoc, si timpul de repauz pe care acesta il are, pana cand animalele se reintorc.

Delimitarea padocurilor se face folosind gardul electric portabil

Cum elaboram un program de pasunat?

Fiecare ferma are nevoie de un program de pasunat personalizat, care sa tina cont de aspectele pedoclimatice, agroecologice, economice, si sociale. Pentru a crea un program de pasunat optim, fermierul trebuie sa respecte cateva reguli de baza:

Plantele nu se pot pasuna mai mult de 6-7 ori pe an, in toate zonele din Romania. Cu alte cuvinte, un padoc nu se foloseste mai mult de 6-7 ori pe an
Niciodata un padoc nu se pasuneaza mai mult de 3 zile. La 3 zile dupa pasunat, majoritatea plantelor incep sa recreasca, si, continutul de proteine fiind ridicat, sunt pasunate a doua oara.
Animalele se reintorc in padoc doar cand planta a ajuns in punctul unde cresterea vegetativa stagneaza (faza de burduf). Durata de “odihna” a unui padoc depinde de viteza refacerii vegetatiei, fiind in general 30-70 zile in functie de sezon si precipitatii
Din cele 3 puncte rezulta necesitatea folosirea a minim 23 de padocuri intr-o ferma zootehnica

O parte dintr-un program de pasunat vazut de la distanta. Suprafata – 25ha

In realitate, procesul este mai complex, fiind recomandat sa se foloseasca sabloane standard pentru crearea unui program de pasunat, cum sunt cele oferite de organizatii de profil ca institutul Savory.

Diferenta intre fermele in care se foloseste un program de pasunat si cele in care padocurile nu sunt odihnite, se observa cu ochiul liber cel mai bine in zonele aride, unde raspunsul este mai rapid. Filmuletul de mai jos ilustreaza aceste diferente:

Controlul ecologic al bolilor si daunatorilor

Folosind mecanisme naturale, permacultura ofera solutii pe termen lung, care pastreaza banii in buzunarul fermierului sau gradinarului, si au nevoie de management redus.
In permacultura si agricultura ecologica, se foloseste un intreg sistem de control, in care tratamentele cu fungicide sau insecticide bio sunt doar un element. Cheia aici este folosirea a cat mai multe elemente din acest sistem.

Daca sistemele naturale tin sub control agentii patogeni, fara a folosi macerat de urzica, insecticide bio, sau alte stropiri, nu am putea sa ne inspiram din aceste mecanisme si sa le imitam?

Controlul ecologic al bolilor si daunatorilor inglobeaza un intreg ansamblu de factori

In permacultura, pe langa fungicide si insecticide bio, urmatorii factori sunt extrem de importanti:

Calitatea solului. Intr-un sol sanatos exista milioane de specii de bacterii, care, impreuna cu fungii, secreta substante benefice plantei. Acestea pot fi substante biostimulatoare, antibiotice (ex penicilina), sau chiar toxine pentru organismele daunatoare (nematozi, ciuperci patogene), prezenta lor micsorand nevoia de tratamente cu macerat de urzica si alte insecticide bio.
Conform cercetatorului revolutionar Chabossou, un sol sanatos permite si stimuleaza planta sa isi sintetizeze singura fitoalexinele si fitoanticipinele necesare pentru a lupta impotriva bolii ori daunatorului, crescand de zeci de ori rezistenta acesteia. Intr-un sol fertil, planta va fi mai rezistenta, si va avea nevoie de mai putine tratamente, fie ele si ecologice. Putem face lesne asocierea cu un copil mic – cand creste intr-un mediu sanatos, nu se imbolnaveste, cand creste intr-un mediu toxic, incidenta bolilor este mai ridicata.
Daca inca folosesti practici invechite ca aratura sau fertilizarea excesiva cu azot, ce duc la distrugerea lenta dar sigura a solului,
Echilibrul entomocenotic. Denumirea nu trebuie sa ne sperie, entomologia este stiinta care se ocupa cu studiul insectelor. Echilibrul entomocenotic este reprezentat de populatii echilibrate de daunatori si insectele pradatoare ale acestora.
Gradinarul inteligent trebuie sa isi puna urmatoarea intrebare: “De ce sa folosesc insecticide bio, cand exista deja mecanisme naturale care realizeaza controlul daunatorilor, cu 0 costuri?”.
Exemplul buburuzelor care se hranesc cu afide este cunoscut oricarui gradinar si fermier. Credeti ca degeaba politica agricola comuna 2014-2020 promoveaza cresterea biodiversitatii?
O biodiversitate crescuta de plante duce la o diversitate de insecte. Prezenta populatilor de insecte benefice duce la eliminarea tratamentelor cu insecticide bio sau sintetice, chiar si in cultura mare . Intr-un ecosistem echilibrat, celebrul macerat de urzica isi pierde incet incet din importanta.
Pentru a ajunge la un astfel de echilibru, habitatul si diversitatea de plante este esentiala. Intr-o gradina individuala, numarul mare de specii, prezenta florilor, plantelor aromatice, a arbustilor si pomilor creste biodiversitatea. In pomicultura, se folosesc speciile de sustinere, insamantate pe rand, iar in cultura mare, culturile verzi care au si rol de ingrasamant. Perdelele forestiere joaca si ele un rol extrem de important.

Amestec de specii de sustinere insamantate pe randul de pomi: facelia, mazariche, trifoi rosu, tataneasa, galbenele, craite, etc. Pe langa atragerea insectelor benefice, amestecul fixeaza azotul si mentine solul acoperit. Sursa: RidgedalePermaculture, ferma de formare a autorului
Prezenta pradatorilor naturali. Agricultorul inteligent incurajeaza pradatorii naturali ai insectelor, care lucreaza pentru el 365 zile / an, fara pretentii de salariu, reducand nevoia de fungicide ori insecticide bio.
Exista doua mari grupe de pradatori: pasarile si amfibienii. Prezenta desisurilor, vegetatiei de talii diferite din perdelele forestiere, si a ochiurilor de apa incurajeaza existenta acestora.
Cuiburile artificiale amplasate la inaltimile potrivite, atrag specii benefice de pasari. Atentie la diametrul orificiului cuibului, puteti atrage specii nedorite! Incet incet, incepe sa se contureze un intreg mecanism de protectie impotriva bolilor si daunatorilor, care il imita indeaparoape pe cel natural. In acelasi ritm, banii dati pe insecticide bio ori sintetice, raman in buzunarul fermierului.

Metoda simpla de control al daunatorilor – integrarea mini-iazurilor pentru a atrage pasari si broaste
Plantele companion. Acestea reprezinta specii de plante cu rolul de a atrage insectele benefice, creste biodiversitatea, crea un habitat confuz pentru daunatori, si, in unele cazuri, respinge anumite insecte daunatoare. Se folosesc in legumicultura si pomicultura, si reduc nevoia tratamentelor cu macerat de urzica si insecticide bio.
Cateva asocieri simple se pot urma in gradinile individuale:
- Ceapa se planteaza cu morcovii, in randuri diferite
- Rosiile cu ardei, busuioc si craite
- Varzoasele cu cimbru si o leguminoasa (in randuri diferite)
- Vinetele si cartofii cu hrean, in, ori crizanteme
- Sfecla rosie cu fasole, in randuri diferite
- Castravetii si dovleceii cu 2-3 seminte de ridichi in cuib
- Intercalarea lor din loc in loc a plantelor aromatice, ori plantarea lor in randuri, este utila intotdeauna.
  
  In gradina, plantele companion sunt adesea flori ori aromatice. Sursa: RidgedalePermaculture, ferma de formare a autorului
Fungicide si insecticide bio. Acestea sunt preparate prin fermentare, infuzie, si decoct, folosind plante din flora spontana, cum este faimosul macerat de urzica.
Preparatele sunt o ultima masura de aparare, si sunt mult mai eficiente aplicate preventiv.
Doar si copilului preferam sa ii dam vitamina C mai devreme, decat antibiotice mai tarziu, nu? In faza de conversie la agricultura ecologica (2-3 ani), aceste fungicide si insecticide bio sunt totusi extrem de importante.

Preparatele fermentate din plante sunt folosite in fazele incipiente ale conversiei

Cum preparam fungicide si insecticide bio?

Principalele preparate din plante sunt urmatoarele:

Extract fermentat (cunoscutul macerat de urzica). Plantele se toaca grosier, apoi se pun la macerat in apa, intr-o proportie de 1:10. Daca se foloseste planta uscata, proportia este de 1-2 : 100 (100-200g la 10l).
O data pe zi, plantele se amesteca timp de cateva minute, prilej cu care se observa prezenta bulelor (semn de fermentare). Cand aceste bule inceteaza (5 – 20 de zile), maceratul este gata si poate fi folosit. O metoda sigura de depozitare a maceratului este in sticle inchise, intr-o pivnita calduroasa (10-12 grade). Atentie la “a doua fermentare”, sticlele pot exploda!
Decoctul. Plantele se toaca grosier, apoi se fierb la foc mic 20 de minute, cu capacul acoperit. Infuzia este similara decoctului, doar ca focul se opreste cand apa da in clocot, preparatul fiind mai putin eficient

Adesea, cele mai folosite plante sunt urzica, tataneasa, si coada calului. Extractele din crizantema, feriga, usturoi, soc, si vetrice sunt mai greu de preparat si mai costisitoare.

Ca si extract fermentat, se foloseste maceratul de urzica, cu efect predominant insecticid. Maceratul de tataneasa are efect fortifiant, in special in perioada dinaintea infloririi.

Decoctul este folosit in principal la coada calului, cu efect fungicid.

Atentie: preparatele trebuiesc folosite preventiv, o data la 10-14 zile, pe parcursul intregului sezon de vegetatie. In cazul in care boala ori atacul daunatorilor sunt observate prea tarziu, este necesara aplicarea zilnica!

Tehnologia no till pentru o agricultura sustenabila

Tehnologia no till este o caracteristica de baza a agriculturii sustenabile. Avand nevoie de semanatori specializate, este un sistem de lucrari minime ale solului, si se preteaza cel mai bine fermelor mari.
In gradini individuale fara sapa, pe suprafete mici, se foloseste mulciul.

Tehnologia no-till aduce urmatoarele avantaje:

Scade costurile de motorina si timpul de lucru cu pana la 50%.
Creste productia cu pana la 10% in primii ani, are un efect cumulat pe termen lung
Conserva fertilitatea solului
Creste materia organica din sol
Conserva apa din sol

O semanatoare no till (in miriste), nu necesita pregatirea patului germinativ inainte de semanat

Tehnologia no-till in Romania si in lume

La nivel mondial, tehnologia no till este practicata pe o suprafaţă de peste 70 milioane ha, mare parte in America Latină, SUA şi Australia, şi doar o mică parte, în celelalte zone ale lumii. De remarcat afirmatia unui fermier american, care declara ca: “Nimic nu mi-a schimbat viata la fel de mult ca electricitatea si sistemul no till”

In Europa, Franta este una din tarile unde concepte ca no-till, culturi verzi, si agricultura ecologica, se imbina armonios

In Romania, unul din pionierii acestui sistem este compania Agricost din insula mare a Brailei. Reportajul de mai jos arata folosirea acestei tehnologii.

In conditiile in care fermele moderne merg din ce in ce mai mult pe lucrari minime ale solului, noi ne putem permite sa ramanem ignoranti?

Cum integram tehnologia no till in ferma?

V-ati intrebat vreodata de ce in Romania atat de putini fermieri reusesc sa aplice acest sistem?
Pentru ca un fermier care vrea sa foloseasca tehnologia no till, trebuie in primul rand sa isi schimbe intelegerea si perceptia asupra agriculturii. Pana acest pas nu este realizat, fermierul nu va avea succes. Usor de zis, dar pentru majoritatea fermierilor, blocati in metodele invechite, aproape imposibil de realizat.

Simpla achizitionare a unei semanatori no till, si folosirea tehnologiei conventionale, duce de cele mai multe ori la esec. No till este un intreg sistem, iar semanatoarea este doar un element din acest sistem.

Care sunt componentele sistemului no till?

Pentru a folosi cu succes tehnologia no till, trebuie sa intelegem ca lucrarile solului, in mod obisnuit efectuate de catre utilaje, vor trebui sa fie facute de catre aliatii cei mai de pret al fermierului – micro si macroorganismele – lucratori neobositi 365 zile / an, fara pretentii de salariu.
Pe cat de simplu poate parea acest lucru, pe atat de complicata poate fi punerea lui in practica pentru o persoana neexperimentata.

Componentele principale ale sistemului no till sunt:

Folosirea microorganismelor prin extrasele de compost si alte metode biologice.
Reducerea sau eliminarea lucrarilor solului, folosind o semanatoare no till
Fertilizarea folosind culturile verzi.

Ne mai surprinde oare faptul ca in Brazilia, tara care a popularizat tehnologia no till, 75% din fermierii care aplica acest sistem, folosesc si culturi verzi?

Din nou trebuie sa ne intrebam: “Ne putem permite sa ramanem ignoranti?”

Cum folosim no till in agricultura ecologica si permacultura?

In sistemul no till, unde aratura este redusa si de multe ori eliminata, combaterea buruienilor poate parea o sarcina imposibila.

Pentru a putea realiza acest lucru, practicantii de agricultura ecologica si permacultura au nevoie de o de o intelegere foarte buna a modului de functionare a culturilor verzi si a rotatiei, acestea fiind mecanismele principale de combatere a buruienilor.

Insamantatul folosind o semanatoare no till, in aceeasi trecere cu desfintarea culturii verzi. Stratul vegetal de la suprafata solului impiedica aparitia buruienilor pentru o perioada de 8 saptamani

In sistemul no till, alegerea speciilor folosite ca si culturi verzi, si momentul infiintarii si desfintarii acestora sunt critice, acestea influentand drastic gradul de imburuienare si productia.

Permacultura – Gradina fara sapa are si dezavantaje ;De multe ori, cele mai importante lectii pe care le-am invatat de la persoanele implicate in permacultura sau agricultura ecologica au fost de ordinul “ce NU functioneaza”.

Astfel, stii ce sa eviti, si, mai important, stii de ce sa (nu) faci asta. Este extrem de important sa intelegem CUM functioneaza lucrurile, pentru a putea lua decizii in cunostinta de cauza. De altfel, unul din mesajele permaculturii este de a nu urma orbeste o doctrina, ci de a analiza mecanismele implicate, a le adapta nevoilor si conditiilor noastre, si a le folosi cu eventualele moficiari.
Cele mai comune exemple din Romania sunt alegerea straturilor tip hugelkultur inspirate din Sepp Holzer, sau a swale-urilor, ca metode aparent potrivite terenului, cand in realitate, nu de putine ori, se pot gasi solutii mai eficiente.

Asadar, daca ati urmarit postarile anterioare, stiti acesta este un portal de permacultura si no till lucru care in gradina de legume, se realizeaza folosind o gradina fara sapa.

In permacultura, gradina fara sapa are cateva dezavantaje, iar importanta lor variaza. Variaza in functie de conditiile pedo-climatice, resursele proprietarului, si implicarea acestuia. Principalele sunt:

Intr-o gradina fara sapa, solul se incalzeste mai greu primavara. Absolut normal, avand in vedere ca este “izolat” fata de razele soarelui, de un strat de mulci, adesea paie. Va aduceti aminte puterea de izolare a unui balot de paie? Ei, asta inseamna ca primavara devreme solul se incalzeste mai greu. Anul acesta am semanat mazarea in perioada optima (toata lumea semana mazare in camp), si abia peste 4 saptamani a rasarit. Bineinteles, aceasta problema se poate rezolva dand stratul de mulci la o parte primavara devreme, pentru cateva saptamani.
Plantele sufera de ceea ce in agricultura se numeste “sindromul solurilor reci”. Insa, mai ales in camp, datorita beneficiilor aduse de tehnologia no-till si mulcire, in perioada mai-iunie plantele astfel semanate le prind din urma si le intrec pe cele semanate conventional.

Mulcirea, adesea folosind paiele, este un element esential al gradinii fara sapa
Semanatul semintelor mici intr-o gradina fara sapa (morcov, salata, patrunjel) necesita un strat mult mai subtire de paie, sau deloc. Asta inseamna ca in momentul semanatului, are loc o manipulare a mulciului care poate deveni stresanta. Da paiele la o parte integral, seamana, pune paiele la loc, dar nu toate, ci doar o parte, asteapta pana rasare morcovul, pune cu grija in jurul lui.

Indepartarea mulciului

Pregatirea rigolelor pt semanat

Semanatul, si acoperirea foarte usoara cu paie (se observa mai bine pe fundal)
In gradina de permacultura, sub stratul de mulci, umiditatea este crescuta fata de zonele unde s-a pregatit terenul. Privit pe termen lung, si mai ales in perioada de vara, acest lucru este un avantaj. Dar ocazional, poate crea probleme ca aparitia si inmultirea excesiva a melcilor si limacsilor, sau favorizarea fungilor patogeni. Din fericire in zona de campie in care locuiesc, melcii sau limcasii fac rareori probleme. Pentru cei din zonele de deal, solutia este simpla, indepartarea mulciului primavara devreme, sau in cazul perioadelor cu precipitatii excesive. Controlul fungilor patogeni (bolilor) se realizeaza folosind metode integrate
Chiar daca folosim un strat gros de mulci, si cartoane in primul an, tot vor aparea buruieni. Stevia, rugii, palamida, papadia, sau pirul sunt greu de eliminat total din primul an. Chiar si in anul doi vom gasi cateva din ele. Buruienile se scot manual din radacini, nu se sapa, fapt ce este un pic mai dificil in primul an, dar cu siguranta necesita un volum si o intensitate de munca mai mici.
Cararile pot genera probleme datorita vegetatiei care creste pe ele. Intr-o gradina de permacultura putem fie sa controlam vegetatia din carari pentru a nu se extinde in straturi, mentinand-o inierbata, cum fac cei de la Baza Ulmu, sau sa o eliminam de tot, cum am facut acum doi ani in Suedia, cand eram gradinar la RidgedalePermaculture. Cea mai eficienta metoda, si durabila pe termen lung, este adaugarea pietrisului in carari.

Gradina fara sapa de la Baza Ulmu

Gradina de la RidgedalePermaculture

Culturi verzi – o alternativa ieftina la ingrasaminte

Culturi verzi – beneficii

Adesea folosite in permacultura, ingrasamintele verzi, numite si culturi verzi, sunt plante semanate dupa sau inaintea culturii principale, tocate sau incorporate in sol inainte de semanat.

Culturile verzi aduc urmatoarele beneficii:

Scad necesarul de ingrasaminte
Cresc continutul de nutrienti asimilabili din sol. Leguminoasele sunt in special importante, prin fixarea azotului atmosferic
Imbunatatesc calitatea solului, cresc materia organica si humusul. Nu trebuie sa uitam ca pentru a avea un sol fertil, trebuie in primul rand sa ii acordam dreptul la vegetatie.
Conserva umiditatea din sol
Reduc gradul de imburuienare
Reduc eroziunea
Asimileaza nutrienti altfel pierduti prin levigare
Ofera habitat pentru insectele benefice

Desfintarea culturii verzi de secara, si semanatul porumbului, in aceeasi trecere, folosind tehnologia no-till

Despre culturi verzi si ingrasaminte

Fermierii care folosesc culturi verzi pun mare accent pe plantele leguminoase. Pe langa avantajele enumerate mai sus, acestea fixeaza azotul atmosferic in sol, cu ajutorul bacteriilor specifice fiecarei plante.

Toata lumea stie ca aerul este peste 70% azot. Deasupra fiecarui hectar de pamant, acest element exista in cantitati mai mult decat suficiente pentru orice cultura. Intamplarea face ca acesta sa fie si…gratuit.
Mai surprinde pe cineva faptul ca unii fermieri nu fertilizeaza cu azot, ci folosesc exclusiv plante leguminoase ca si culturi verzi?

Aportul de azot adus de diferite culturi verzi la sfarsitul perioadei de vegetatie variaza, fiind prezentat in tabelul urmator.

Cantitatea de N fixata de leguminoase

Cum trebuie sa gandeasca un fermier care foloseste culturi verzi?

Filozofia fermierilor care folosesc culturi verzi in rotatie este de a avea o planta vie in pamant pe o perioada cat mai lunga de timp din an, pentru a imbunatati calitatea solului. Nu trebuie sa uitam ca dreptul principal al solului, este dreptul la vegetatie. Un sol lipsit de vegetatie, devine in timp infertil.

Astfel, inainte sau dupa orice cultura principala, fermierii seamana diverse culturi verzi.
Multi dintre acesti fermieri folosesc culturi verzi in combinatie cu agricultura conservativa (no-till, sau semanatul in miriste).

De altfel, chiar institutul national de cercetare-dezvoltare pentru pedologie, agrochimie si protectia mediului (ICPA) recomanda urmatoarele “Păstrarea permanent acoperită a suprafeţei solurilor cultivate cu vegetaţie este una dintre cele mai importante şi practice măsuri, fiind la îndemâna oricărui fermier, în lupta împotriva unor procese ale degradării solului prin destructurare, crustificare, eroziune, pierdere a stratului fertil, a nutrientilor şi a materiei organice.”

Culturi verzi in lume

La nivel international, tarile care folosesc culturi verzi pe suprafete intinse sunt Brazilia, cu 47 milioane de hectare in 2009 (FEBRAPDP), si SUA, cu 113000 fermieri pe 4.1 milioane de hectare in 2013, in crestere cu 37.5% fata de 2012 (USDA)!!!

Daca aceste doua mari puteri in agricultura mondiala se folosesc de culturi verzi, iar suprafetele sunt in crestere (37.5%!!! in 2013), noi ne putem permite sa fim ignoranti fata de aceste tehnologii?

Culturi verzi cu potential in Romania

In Romania, se disting 2 perioade de insamantare a culturilor verzi: toamna si vara.

Culturile verzi de toamna/iarna se seamana dupa desfintarea culturii anterioare (septembrie-octombrie), cand umiditatea permite, si pot fi: secara, grau, triticale, mazariche, trifoi incarnat, sulfina, ridiche furajera, mustar, nap

Secara folosita ca si cultura verde de toamna

Culturile verzi de vara se seamana de obicei dupa o cultura de paioase sau mazare (iulie), cu cat mai devreme cu atat mai bine, si pot fi: sorg, iarba de sudan, hrisca, floarea soarelui, mei, porumb, fasolita, soia, facelia, mazare, fasole, trifoi incarnat, trifoi persan, trifoi de alexandria, sulfina, nap, ridiche furajera, mustar

Cultura verde de hrisca, semanata dupa grau

Culturi verzi – ce alegem si cand le desfintam?

In primul rand, trebuie sa ne intrebam de ce vrem sa folosim culturi verzi?
Poate ne putem dori un aport de azot, sau o cantitate mare de biomasa, poate vrem un control mai bun al buruienilor, o decompactare a solului, sau doar imbunatatirea habitatului pentru insectele benefice.

Toti acesti factori contribuie la alegerea speciei sau speciilor din cultura verde.

In agricultura ecologica cuplata cu tehnologia no-till, momentul desfintarii unei culturi verzi este critic. Tocarea sau cosirea reuseste sa distruga cultura verde doar in anumite faze de vegetatie. Daca aceasta operatiune este facuta prea devreme sau prea tarziu, cultura verde isi revine si este nevoie de incorporare.
Daca vorbim de leguminoase, cantitatea de azot disponibila in sol variaza in functie de momentul desfintarii culturii verzi. Pentru a obtine cantitatea maxima de substanta activa, culturile verzi se desfinteaza la momentul infloririi.
In cazul celorlalte culturi verzi (non-leguminoase), un alt factor important in alegerea momentului desfintarii este proportia C:N a plantei. Daca folosim unele paioase ca si culturi verzi (secara, triticale, etc), iar planta este prea matura la momentul desfintarii, proportia de C:N creste peste 30:1, iar azotul din sol este folosit pentru descompunerea masei vegetale, devenid disponibil plantei abia urmatorul sezon.

Momentul desfintarii trebuie ales cu atentie, in functie de fertilizarile anterioare, cultura verde, cultura principala, si rotatie. Acesta este un factor critic in reusirea integrarii unei culturi verzi in rotatie

Desfintarea unei culturi verzi de mazariche – o importanta fixatoare de azot

Culturi verzi – incorporam sau nu?

O intrebare pe care si-o pun majoritatea fermierilor care folosesc culturi verzi este daca sa le incorporeze sau nu.
Intr-adevar, incorporarea aduce beneficiile ei, facand nutrientii asimilabili mult mai rapid.
Azotul fixat de leguminoase face exceptie, acesta existand deja in sol, chiar daca se incorporeaza sau nu culturile verzi.

Pe termen scurt, incorporarea este benefica, insa pe termen lung duce la problemele obisnuite asociate cu prelucrarea solului:

Pierderea apei din sol
Distrugerea structurii solului
Scaderea activitatii biologice
Oxidarea materiei organice
Formarea hardpanului, in cazul araturii

Cand culturile verzi nu sunt incorporate, nutrientii retinuti devin asimilabili mai lent, iar planul de fertilizare se ajusteaza.
In combinatie cu tehnologia no-till, culturile verzi neincorporate ofera insa avantaje considerabile:

Apa este retinuta in sol, evaporarea este impiedicata de stratul vegetal de culturi verzi
Activitatea biologica se mareste sub stratul de mulci.
Materia organica si humusul din sol cresc anual, creand un sol fertil
Buruienile sunt reduse, acestea germineaza mai greu intr-un sol acoperit de resturi de culturi verzi

O intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem este: “Daca 30-60% din biomasa culturii verzi se afla in sistemul radicular, mai este nevoie sa incorporam, cand jumatate din munca este facuta gratuit de catre planta?”

Cum folosim culturile verzi de toamna/iarna?

Se pot insamanta in miriste, prin resturile culturii anterioare (de preferat), sau dupa pregatirea grosiera a patului germinativ
Perioada de semanat este cat mai repede dupa desfintarea culturii anterioare
Se desfinteaza primavara (martie – mai) prin cosire, tocare, tavalugire (vezi poza), erbicidare sau incorporare cu 1-10 zile inainte de semanat
Cultura urmatoare se insamanteaza fie in miriste (de preferat), fie dupa pregatirea patului germinativ

Soia ecologica semanata in culturi verzi semanate de toamna. De remarcat lipsa buruienilor!

Cum folosim culturile verzi de vara?

Semanatul se efectueaza cat mai devreme, imediat dupa recoltare, mai ales in conditiile climatice din zonele de campie
Se pot insamanta in miriste, prin resturile culturii anterioare (indicat pentru a impiedica pierderea apei din sol), sau dupa pregatirea grosiera a patului germinativ
Se desfinteaza toamna, in cazul in care sunt urmate de o paioasa, sau primavara urmatoare, daca urmeaza o cultura de primavara
Cultura urmatoare se insamanteaza fie in miriste (de preferat), fie dupa pregatirea patului germinativ, la 1-10 zile dupa desfintarea culturii verzi

Culturile verzi – norme de semanat

Principalul scop al unei culturi verzi este de a produce cat mai multa biomasa.
De aceea, cand o planta se foloseste ca si cultura verde, si nu pentru a recolta samanta, norma de semanat este in general crescuta cu 20-40%.

Norme de insamantare la cateva culturi verzi

Arbusti fructiferi – plantatie ecologica sau permacultura?

Pentru ca am avut recent o astfel de discutie, am hotarat sa scriu un articol in care sa evidentiez diferentele intre o plantatie de arbusti fructiferi ecologica “obisnuita”, si una care foloseste directiile permaculturii.

Profit plantatie arbusti fructiferi

In prima sectiune sunt expuse bazele unei plantatii ecologice de arbusti fructiferi, fara a intra foarte mult in detalii, iar in a doua, imbunatatirile ce pot fi aduse de permacultura. De retinut este ca acestea sunt doar niste idei, si in nici un caz permacultura nu impune implementarea tuturor.
Mai degraba, fiecare fermier se inspira din aceste idei, si alege daca si cate sa foloseasca in plantatia sa.

Ce presupune o plantatie ecologica de arbusti fructiferi “clasica”- generalitati

Plantatie de mur, parte dintr-o ferma ce contine si zmeur si coacaz, jud Dambovita

In primul rand fermierul trebuie sa se hotarasca ce specii va cultiva. Principalele 3 sunt zmeurul, murul, si coacazul. Fiecare are avantajele si dezavantajele sale, cu privire la costul infiintarii, administrarea, si pretul de desfacere.

Dar avand in vedere ca, vandute direct la client, fructele de padure aduc intre 20 si 50 RON / kg, la o recolta medie de 3t/ha, vanzarile pot trece de 30.000 euro / ha. Vanzarea direct la client este dificila in cazul fructelor perisabile, in realitate lucrurile sunt rar la fel de roze ca pe hartie!

Zmeurul intra primul pe productie, din anul II, iar coacazul si murul produc recolte viabile economic incepand cu anul III.

Inaintea infiintarii plantatiei de arbusti fructiferi, este nevoie de un buletin de analiza al solului, irigatie localizata (furtun sau banda de picurare), sursa de ingrasamant ecologic, care poate fi si foliar, si, ingrasaminte minerale in functie de rezultatele buletinului de analiza.
Se bugeteaza si un sistem de sustinere (la zmeur si mur), forta de munca, inchirierea utilajelor, intretinerea plantatiei, recoltarea etc.

Bineinteles, este nevoie si de material saditor de calitate, folosind mai ales soiurile rezistente la boli si daunatori. Cele principale sunt:

Coacaz negru: Deea, Abanos
Coacaz rosu: Abundent, Red Lake
Zmeur: Citria, Cayuga
Mur: Orest (cu tepi), Thornfree (fara tepi)

Inaintea infiintarii plantatiei de arbusti fructiferi, scarificarea este un element important. O desfundare cat mai adanca a solului ajuta planta sa se inradacineze in profunzime.

Dupa pregatirea solului, se trece la plantare.

Distantele de plantare variaza in functie de managementul vegetatiei dintre randuri. La suprafetele mici, distanta dintre randuri poate fi mai mica, caz in care se poate intra cu maxim o roaba. In schimb, unde este nevoie de accesul unui utilaj mic, cum este un motocultor, distanta este maxima (2.5m).

Zmeur: 0.5 x 1.5 – 2.5m
Mur: 1.2 – 1.5 x 1.5 – 2.5m
Coacaz 0.8 – 1 x 1.5 – 2.5m

Zmeurul si murul au nevoie de sistem de sustinere, in cazul murului 3 sarme intinse pe spalier, si 2 in cazul zmeurului. Dintre cei 3 arbusti fructiferi, coacazul poate fi cultivat fara tutori.

Irigatia si fertilizarea sunt importante, toate 3 plantele fiind consumatoare mari de elemente nutritive si apa.
Taierile variaza in functie de specie, la mur fiind cele mai intense.

Plantatie de coacaz in cadrul aceleiasi ferme

Folosim metode din permacultura, sau o plantatie ecologica “normala”?

Cand vine vorba de infiintarea unei plantatii de arbusti fructiferi dupa principiile permaculturii, destule persoane se sperie.
“E complicat”, “cine-a mai pomenit”, “prea diferit”, “nu-mi bat eu capul”, etc sunt scuzele obisnuite. Adevarul este ca, un pic de analiza facuta “cu cap”, indeparteaza usor astfel de temeri. Dar daca nu avem nici macar intentia de a ne informa si a intelege cum functioneaza mecanismele naturale folosite in permacultura, nu putem merge mai departe. Progresul vine din informatiile noi.

In realitate, odata intelese, lucrurile sunt destul de simple, iar cel care face alegerea este fermierul. Ne putem imagina o plantatie conventionala de arbusti fructiferi, careia ii putem modifica unul sau mai multe elemente.
Fiecare fermier alege cat de apropiat vrea sa ramana de practicile “conventionale” (nu ma refer la agricultura conventionala – bazata pe substante de sinteza, ci la metodologia “obisnuita” a agriculturii ecologice), sau cat de mult sa se duca in directia permaculturii.
Nu exista reguli fixe, doar potentiale idei, ce ajuta fermierul sa se orienteze. Nu toate trebuie respectate, chiar si una sau doua pot aduce imbunatatiri masive in productie, si scadea inputurile.

Intr-o plantatie de arbusti fructiferi, permacultura aduce in plus unul sau mai multe din urmatoarele elemente, in functie de alegerea fermierului. Tin sa evidentiez ca fiecare fermier alege pe care din aceste elemente sa le puna in practica in plantatia sa, in functie de pregatire, experienta, si resurse

Idei din permacultura ce pot fi folosite de fermierii ce cultiva arbusti fructiferi:

Fie ca vorbim de zmeur, mur, sau coacaz, radacinile plantelor pot fi inoculate cu fungi micorizali. Printr-o relatie de simbioza cu planta, fungii micorizali cresc suprafata de absorbtie a radacinii plantei cu pana la 800%. In curand, voi scrie un articol mai detaliat si despre ei. Beneficiile le puteti realiza si singuri, facand comparatia intre doua plante, din care una exploreaza un volum de sol de 8 ori mai mare… La coacaz, costul este de aproximativ 700 RON / ha. Folosind cateva metode ingenioase, acesta se poate reduce cu peste 50%
Intr-o plantatie de arbusti fructiferi, fertilizarea se face in faze bine definite, in doze optime, folosind dejectii, compost, vermicompost, extrase lichide, sau ingrasaminte ecologice disponibile pe piata. Doza de fertilizant tine cont de calitatea solului si evolutia sa de-a lungul timpului. Analizele solului si selectia ingrasamantului in functie de acestea sunt vitale, economisind sume importante
Nu se foloseste ogorul negru, intervalul dintre randuri ramane acoperit de vegetatie pentru imbunatatirea solului. Se aleg specii necompetitive cu planta de cultura, ce aduc beneficii ca fixarea azotului, decompactarea solului, sau atragerea insectelor benefice. Practica este straveche in cazul vitei-de-vie, dar putini au avut inca ingeniozitatea sa o foloseasca intr-o plantatie de arbusti fructiferi. In imagine avem trifoi rosu, dar in cazul arbustilor fructiferi se folosesc specii diferite, de multe ori in amestec. Managementul vegetatiei este critic, pentru ca aceasta sa concureze cat mai putin cu planta de cultura. Azotul fixat, cat si imbunatatirea solului pe termen lung compenseaza cu mult concurenta minima, daca speciile si managementul sunt potrivite
Resturile de plante (sanatoase) serecicleaza pentru sporirea materiei organice din sol, mentinerea populatiilor de fungi benefici, si mulcirea solului. Aici vorbim de resturile rezultate din taieri si tulpinile uscate de zmeur si mur
O suprafata de pana la 10% din plantatia de arbusti fructiferi poate fi ocupata de pomi fructiferi, pentru diversificarea si esalonarea productiei. Avantajele sunt si economice, dar si ecologice
O plantatie de arbusti fructiferi beneficiaza de protectia fata de vant. O suprafata de 10% acoperita de perdele forestiere poate spori productia cu pana la 30%, in functie de expunerea la vant a plantatiei de arbusti fructiferi.
Randurile de arbusti sunt amplasate dupa geometria keyline, aproape de curbele de nivel. Intrebarea de milioane de euro este: “Cand putem planta urmand topografia terenului pentru a ne feri de seceta si inundatii, de ce ne batem singuri cuie in talpa?
Bolile si daunatorii se controleaza folosind metode inspirate din mecanismele naturale.
- Macerate ecologice facute la ferma. Principalele sunt coada calului, urzica, laptele
- Atragerea pasarilor si amfibienilor pentru controlul insectelor. Unii fermieri CUMPARA viespi pentru a tine insectele sub control. Cei inteligenti atrag pasari si amfibieni. Daca vorbim doar de pitigoi, 4 familii tin sub control 90% din insectele de pe 1ha, fara a cere salariu. Ne putem permite sa fim ignoranti la aceste informatii?
- Cresterea populatiilor de zoofagi, insectele care se hranesc cu alte insecte. Aici, perdelele forestiere si vegetatia dintre randuri joaca un rol extrem de important
- Alternarea randurilor de arbusti fructiferi, folosind specii diferite (randuri alternative de coacaz, zmeur, sau mur)

Nu trebuie sa uitam, oricat de bine am sta la capitolul productie, daca fructele recoltate din plantatia de arbusti fructiferi se strica in soare, suntem pe drumul falimentului.

Alegerea unei strategii de desfacere ce include depozitarea, procesarea, desfacerea la client sau en-gros, este un factor critic

Cum ne ferim de seceta si baltiri? Iata avantajele integrarii sistemului Keyline design

De ce ar trebui sa ne preocupe topografia?

V-ati intrebat vreodata de ce vaile sunt cele mai fertile terenuri agricole? De ce vaile si nu varfurile de deal, spre exemplu?

Raspunsul este simplu: de-a lungul a milioane de ani, datorita topografiei, prin actiunea apei, in aceste zone s-au acumulat minerale si materii organice, dand nastere unui sol excelent.

Sau de ce unele zone din ferma baltesc, in timp ce altele sunt uscate? Doar ambele au primit aceeasi cantitate de precipitatii.

Factorii comuni ai acestor fenomene sunt:

Apa. Apa este vectorul, sau purtatorul, de fertilitate, este cea care transporta nutrienti si materii organice, pe care ajunge sa le depoziteze in zonele joase
Topografia. Panta si altitudinea terenului determina zonele in care apa se acumuleaza, dar si zonele care se usuca mai repede

Desi cu totii stim aceste lucruri inca din scoala primara, cati s-au gandit la cum le pot aplica in ferma? Cati si-au dat seama ca printr-o simpla proiectare a fermei, pot limita baltirile si pot creste rezerva de apa din sol in zonele uscate?

Adesea, din obisnuinta de a face lucrurile asa cum am fost invatati, “nu vedem padurea de copaci”.
Insa ma intreb daca ne putem permite sa fim ignoranti, cand toata Europa ne-o ia inainte?

Un fermier care poate observa si intelege fenomenele de mai sus, apreciaza avantajele integrarii sistemului Keyline design.

Ferma RidgedalePermaculture, SWE. Tiparul keyline ilustrat prin randurile de pomi, mulcite cu talas. Lucrarile agricole se executa intre randurile de pomi, obtinand un tipar anti-erozional, care distribuie precipitatiile uniform. Baltirile sunt cu mult reduse, iar zonele uscate sunt aprovizionate cu apa

De ce sa proiectam ferma folosind sistemul keyline design ?

Prioritatea sistemului keyline design este apa.

Sistemul este de fapt o metodologie de proiectare sau planificare a fermei bine definita, care integreaza directia lucrarilor, orientarea randurilor de plante perene, amplasamentul drumurilor, infrastructurii de irigatie, si (in unele cazuri) iazurilor de irigatie.

Aplicabil oriunde in Romania, in permacultura, agricultura ecologica sau conventionala, Keyline Design proiecteaza ferma in functie de topografia terenului, indeplinind urmatoarele obiective:

Captarea fiecarei picaturi de apa ce cade pe teren, pentru conservarea fertilitatii si cresterea rezervei de apa din sol
Distribuirea uniforma a precipitatilor, din zonele cu baltiri, catre zonele uscate, pentru a proteja terenul impotriva secetei si inundatiei
Oprirea eroziunii, imbunatatirea claitatii solului
Proiectarea celor mai eficiente rute pentru traficul tehnologic, anti-erozionale si practicabile pe o perioada lunga din an
Proiectarea celor mai eficiente locatii pentru iazurile si infrastructura de irigatie

Keyline design este folosit ca metodologie de proiectare in permacultura, predominant in cazul fermelor mijlocii si mari.

Design de permacultura pentru Armonia Brassovia folosind sistemul keyline design, 100ha

Keyline Design in Romania si in lume

Keyline design a fost dezvoltat in Australia in anii 50 de catre regretatul inginer P.A. Yeomans, intr-o zona cu variatii mari de precipitatii de la un an la altul, iar momentan, SUA si Australia sunt tarile unde este folosit cel mai mult.
Keyline design isi dovedeste utilitatea mai ales in zonele secetoase, uniformizand distributia precipitatilor.

In Romania, un sistem apropiat de keyline design este plantarea sau lucrarea solului pe curbele de nivel. Aceasta varianta rudimentara prezinta totusi cateva probleme ca :

Dificultatea mecanizarii
Distributia suboptima a precipitatilor
Ignorarea drumurilor (traficului tehnologic), iazurilor pentru irigatie, si infrastructurii de irigat

Keyline design aprofundeaza ideea lucrarilor pe curbele de nivel, creand o directie de efectuare a lucrarilor (numita tipar de cultivare), foarte apropiata de curbele de nivel, dar care redistribuie precipitatile in mod uniform.

Cum functioneaza Keyline Design?

Zonele unde apa se colecteaza sunt mai productive. In zonele aride, acest lucru este evident. In conditile climatice din Romania, este nevoie de un ochi format

Acelasi lucru se petrece si pe terenurile percepute ca “plate”.
Oare de ce masuratoarea nivelului cu furtunul este eficienta, si la diferente de nivel de cativa milimetri, pe o distanta de zeci de metri? Pentru ca apa isi gaseste intotdeauna nivelul, chiar cu o panta infima.

Terenurile plate sunt extrem de rare, iar pana si o panta de doar 0.2% inseamna ca apa se concentreaza undeva. Doar un ignorant nu vede baltirile de primavara de pe terenurile “plate” de la campie, in timp ce terenul vecinului este uscat la suprafata. Priceperea proiectantului identifica locurile cu probleme, si ofera solutia, distribuind surplusul de apa in zonele uscate.

Ilustratia de mai jos prezinta o zona de deal, mult mai lesne de inteles. Cu o harta topografica buna, exact aceleasi principii se aplica si in zonele de campie.

Prin crearea unui tipar de cultivare ce coboara altitudinal din vai catre culmi (da, ati citit bine), precipitatiile sunt distribuite uniform, dand solului sansa sa le inmagazineze

Tiparul de cultivare reprezinta directia pe care se efectueaza lucrarile agricole, sau se planteaza randurile de pomi fructiferi, arbusti, sau arbori silvici.

Care este metodologia de proiectare din sistemul keyline design?

Un exemplu de proiectare folosind keyline design poate fi vizionat in prezentarea de mai jos.

Pentru a intelege metodologia de proiectare a fermei, este necesar sa fim familiarizati cu ridicarile topo, acestea fiind hartile folosite in design.

Se incepe cu obtinerea unei harti topografice precise (echidistanta curbelor de nivel 0.5m sau 1m).

Se identifica vaile si culmile, principale sau secundare.

Se proiecteaza drumul de acces principal, in zona cea mai uscata.

Se genereaza tiparul de cultivare, care redistribuie uniform precipitatiile, din zonele cu baltiri, catre cele uscate.
Tiparul poate fi marcat cu randuri de pomi, sau doar pe GPS. Un rand de pomi la 2-300m este suficient. Toate lucrarile se executa paralel cu randul/randurile de pomi.

Executand lucrarile pe directia tiparului de cultivare, la fiecare lucrare a solului (mai ales la scarificare), apa din precipitatii este redirectionata catre culmi, locurile altfel uscate, si luata din vai, adesea excesiv de umede, uniformizand umiditatea.

Cum implementam keyline design?

Odata tiparul creat in proiectul fermei, acesta trebuie marcat pe teren. Cel mai usor sistem de marcaj pe termen lung este….plantarea pomilor sau arborilor, creand un sistem agroforestrier.

Adaugarea pomilor nu este obligatorie, insa este facila. Chiar si un rand de pomi la fiecare 300m este eficient, daca la prima brazda, lucrarea se face paralelel cu randul de pomi.

Marcarea directiei de cultivare la Zatreni, jud. Valcea

Keyline design isi are rolul sau, dar nu trebuie sa uitam ca fara a creste materia organica din sol, problemele vor continua sa apara, si, in contextul schimbarilor climatice, se vor agrava.

Sistemul keyline design este recomandat a fi folosit cu practicile ce imbunatatesc calitatatea solului, si integrat intr-un sistem agroforestier, creand un design de permacultura la nivel de ferma, fie ca aceasta este ecologica sau nu.

Perdele forestiere – sunt intr-adevar rentabile

Adesea folosit in permacultura, agricultura ecologica, sau conventionala, sistemul agroforestier integreaza pomii fructiferi, arbustii sau arborii in culturi anuale sau perene, cu multiple beneficii:

Imbunatatirea microclimatului (umiditate crescuta, protectie impotriva inundatiei, temperaturi mai mici vara si mai mari iarna, pagubele cauzate de vant mult reduse). Intr-un sistem bine planificat, prezenta unor perdele forestiere poate echivala cu un plus de 100l precipitatii anual! Fermierul Gheorghe Albu, raporteaza productii de grau cu 30-50% mai mari in zonele cu perdele forestiere, ajungand la 8t/ha.
Combaterea naturala a daunatorilor, incurajand populatiile de pradatori naturali
Stoparea eroziunii si imbunatatirea constanta a solului, cu 0 costuri de intretinere

Vezi efectul perdelelor forestiere asupra culturilor de porumb si grau in judetul Constanta in reportajul de mai jos!

In ciuda parerii profanilor, costurile de infiintare a unei perdele forestiere sunt infime, situandu-se intre 200 – 400 RON / ha de teren agricol protejat. De asteptat, avand in vedere ca pretul unui puiet silvic este de….30 bani.

Dupa stabilirea unei perdele forestiere, aceasta lucreaza pentru fermier 365 zile/an, protejand culturile, fara vacanta sau concediu, timp de generatii intregi. Intelegerea si folosirea mecanismelor naturale deja existente scuteste fermierul de bani aruncati si timp pierdut.
Sistemul aduce profit in fiecare an, in timp ce valoarea terenului creste odata cu trecerea timpului.

In interiorul unei perdele forestiere de la INCDA Fundulea

Cum influenteaza perdelele forestiere daunatorii din ferma sau gradina?

Cea mai ieftina si viabila solutie de a scapa de daunatori este crearea unui ecosistem in care pradatorii acestora sunt in populatii suficiente pentru a-i tine sub control, lucru realizat de vegetatia spontana in mod natural, dar si de diversitatea culturilor.

Inca din anii 1950, in Romania, la SCDA Turda s-a cercetat impactul plantarii de perdele forestiere asupra insectelor daunatoare, “..exista un echilibru entomocenotic real, astfel incat nu se inregistreaza situatii critice de atac al daunatorilor si nu se impune aplicarea tratamentelor cu insecticide”.

Impactul perdelelor forestiere in cultura mare. Tripsi – de 6 ori mai putini, Afide – de 10 ori mai putine

Si atunci ne punem intrebarea: “Continuam orbeste sa aruncam cu banii pe insecticide, care omoara si insectele ce tin daunatorii sub control, sau invatam sa gandim de 5 ori inainte sa actionam?”

Mecanisme naturale de control al daunatorilor – O buburuza hranindu-se cu afide

In cuvintele institutului de cercetare-dezvoltare pentru pedologie: “Diversitatea biologică creşte stabilitatea şi producţia totală a oricărui ecosistem şi de aceea este o precondiţie importantă şi necesară în dezvoltarea unei agriculturii durabile”

Din punct de vedere antreprenorial, o diversitate de culturi asigura rezilienta in fata pretului pietei si a conditiilor climatice din fiecare an, asigurand un flux constant de venit fermierului, fata de riscurile unei singure culturi.

Sistemul agroforestier in lume

Sistemul agroforestier este pretabil la orice scara, de la gospodarii mai mici de un hectar si microferme, pana la ferme mari, cu ajustarile de rigoare.

La nivel european, EURAF (federatia fermierilor ce folosesc sistemul agroforestier) isi propune implementarea acestuia in 50% din fermele europene pana in 2020.
Credeti ca vesticii recunosc valoarea acestui sistem, daca si-au ales ca obiectiv implementarea sistemului in 50% (!!!) din fermele existente? Cum ar fi ca jumatate din campurile din jurul unui sat romanesc, sa contina perdele forestiere? O schimbare radicala de peisaj.

Din pacate, in Romania, aceasta federatie este extrem de slab reprezentata, atat ca prezenta cat si la nivel politic.
In ciuda acestor nesanse, orice agricultor inteligent poate si ar trebui sa integreze perdelele forestiere in ferma sa daca poseda cunostintele necesare!

Si plantele de cultura pot fi integrate intr-un sistem agroforestier, crescand varietatea de produse! In imagine – cartofi cultivati intre randurile de alun. Ingrasaminte mai putine, umiditate crescuta, protectie impotriva vantului, secetei, si inundatiei, problemele cu daunatorii reduse.

Cum integram sistemul agroforestier intr-o ferma?

Cand vine vorba de perdele forestiere, impresia comuna a fermierilor este ca “pomii stau in drum”.
Intr-adevar, daca plantam aiurea, prezenta pomilor va prezenta o problema. Pana la urma, orice activitate facuta dupa ureche are sanse mari sa nu iasa cum trebuie.

Dupa un plan care ia in considerare panta, orientarea, latimea de lucru a utilajelor, agrotehnica, rotatia, si cunoasterea amanuntita a specilor, prezenta pomilor fructiferi sau a unor perdele forestiere ajunge sa fie un beneficiu imens pentru fermier.

In practica, sistemul agroforestier consta in introducerea de randuri de pomi la distante variabile(10-150m) in cultura, pastrand intervalul dintre randuri cultivat.

Astfel, exista mai multe variante:

Pentru ferme mici si mijlocii

Randuri de arbusti sau pomi fructiferi, latimea randului este de un pom, iar distanta dintre randuri este mica (10-50m). Intervalul dintre randuri este cultivat cu legume, arbusti fructiferi, sau folosit la cresterea animalelor / pasarilor

Marea Britanie – Randuri apropiate de mar, legume cultivate in interval

Pe fundal, arbusti fructiferi (coacazi), cultivati intre randurile de mar. Sistem intensiv, judetul Arges

Pentru ferme mari

Perdele forestiere – randuri de arbori silvici, latimea randului mai mare (5-10 arbori), iar distanta dintre randuri 50-150m. Intervalul dintre perdele este adesea teren arabil, sau pasune

Gheorghe Albu (Constanta) si o serie de perdele forestiere de salcam. Productii sporite cu 30-50%, ajungand la 8t de grau / ha

In designul de permacultura, distanta dintre perdele forestiere sau randuri de pomi/arbusti fructiferi variaza in functie de speciile cultivate, si de talia pomilor, pentru o functionare optima a intregului sistem.

Ce cultivam in intervalul dintre randuri, intr-un sistem agroforestier?

Vegetatia dintre randuri, poate fi de mai multe feluri

Culturi anuale, teren arabil, caz in care distanta dintre randuri trebuie sa fie multiplu de o brazda (2x latimea de lucru a utilajului), pentru a eficientiza folosirea spatiului cultivat
Plante perene pentru recoltat (arbusti fructiferi, vita de vie, topinambur, anghinare etc)
Pajisti si pasuni perene, pentru pasunat

Sistem agroforestier francez, grau intre randuri de plop. Se observa distanta dintre randuri, 2x latimea de lucru a combinei

Combinatia dintre randuri de pomi fructiferi diversificati si pasune in interval este profitabila, usor de administrat, ofera beneficii agroecologice considerabile, si se poate implementa fara o investitie majora, fiind varianta aleasa de multi practicanti de permacultura si agricultura ecologica. Animalele urmeaza un plan de pasunat sunt ingradite cu gard electric pentru a nu afecta pomii, iar padocul este schimbat zilnic.

Un sistem similar, format din nuc, este practicat si la SCDP Iasi, pe o suprafata de 5ha.

Sistem agroforestier cu oi si pomi fructiferi, SUA. Gardul electric apara pomii de animale, care fertilizeaza gratuit pomii

Pomii primesc ingrasamant gratuit, nu sufera de competitia ierbii (care este pasunata), iar animalele beneficiaza de umbra si protectie impotriva vantului, factori extrem de importanti pentru productivitate. In agricultura ecologica, animalele pot consuma si fructele cazute din cauza bolilor sau daunatorilor, intrerupand ciclul vietii acestora si contribuind la diminuarea lor urmatorul an.

Cum orientam randurile de pomi sau perdelele forestiere?

Un factor foarte important in proiectarea unui sistem agroforestier este orientarea randurilor de pomi, arbusti, sau arbori alesi.

Aceasta poate varia, si se stabileste in functie de factorul limitant al terenulu, fiind integrata in designul fermei:

In fermele mari – pe directia curbelor de nivel, pentru a maximiza absorbtia si retentia precipitatiilor, si a stopa eroziunea. Cea mai benefica orientare. Citeste mai multe pe pagina Keyline Design
In fermele mici – de la nord la sud, pentru a maximiza lumina disponibila plantelor, in situatiile in care randurile sunt foarte apropiate (sub 10m)
In zonele cu vant puternic – perpendicular pe directia vantului dominant

Specii folosite in perdele forestiere

Perdelele forestiere contin intotdeauna o multitudine de specii, cu talii diferite, cele mai intalnite fiind: salcam, gladita, plop, frasin, ulm, stejar, paltin, tei, corcodus, cires salbatic, mar paduret, par paduret, mahaleb soc, paducel, porumbar, maces, salcioara.

In permacultura si agricultura ecologica, este recomandat ca si speciile pomicole sa fie diversificate, alternand randuri sau plante samburoase (cires, visin, prun, cais, piersic) cu semintoase (mar, par, gutui) sau nucifere (nuc, alun, castan).

Sistemul agroforestier in agricultura traditionala din Romania

De multe ori, am auzit de la taranii batrani expresia : “pomii rodesc mai bine cand sunt aproape de padure”. La intrebarea: “de ce?”, nu au stiut sa-mi raspunda.
Stiinta moderna explica acest fenomen prin beneficiile aratate la inceputul paginii.

In mod traditional, sistemul agroforestier se foloseste in zonele de deal ale Romaniei prin combinatia pomi si arbusti fructiferi + pasune, desi distantele de plantare sunt adesea neoptime, iar tehnologia – cu mult depasita.

Sistem solar irigare pentru agricultura

Produse recomandate

Sistem fotovoltaic pompare apa pentru agricultura!

Apa are o influenta covarsitoare pentru existenta vietii. Sunt regiuni unde retelele de electricitate nu pot deservi in mod curent toate necesitatilor comunitatilor. Cauzele sunt diverse: probleme de infrastructura, relief dificil sau incapacitatea financiara de a te conecta la o retea de curent electric.

In aceste conditii, devin tot mai populare si utilizate solutiile fotovoltaice de pompare a apei pentru irigarea unor zone de interes.

Daca reteaua de electricitate se afla la o distanta mai mare de 0,53 km atunci sistemul fotovoltaic de pompare apa devine o solutie economic eficienta.

Firma Electro-Solar Timisoara pune la dispozitie sisteme de irigare pentru agricultura cu panou fotovoltaic si pompe solare submersibile in foraje sau fantani, incepand de la adancimi mari de 310m si cu debite zilnice pornind de la 7-8 m3 pana la 450 m3/ zi!!

Kitul fotovoltaic de pompare apa este unul simplu si in functie de debitul necesar poate sa fie compus din unul pana la 10 module fotovoltaice, un controller MPPT de comanda al pompei, si pompa submersibila conectata direct la panoul fotovoltaic. Sistemul functioneaza foarte simplu: atat timp cat este soare afara, energia produsa de panou este transmisa direct prin intermediul controllerului pompei solare, care pompeaza apa catre destinatia finala, fie ea bazin de stocare, direct catre plantatie, gradina de legume, irigarea gazonului, adapare animale ferma, sau chiar pentru alimentare cu apa in casa.

Sistemul este unul profesional, pompa solara este de inalta calitate si eficienta, respectiv consum mic. Controllerul prezinta mai multe protectii printre care la scurtcircuit, supratensiune, subtensiune, mers in gol, putere scazuta, lipsa apa in foraj, bazin plin, protectie fulger.

Pentru a evita functionarea pompei in gol (foraj fara apa) se instaleaza obligatoriu un plutitor apa (ce vine in pachet cu pompa) care se conecteaza la controller si care decupleaza pomparea apei atunci cand nivelul se apropie de un minim ce ar pune in pericol functionarea pompei. Optional se poate instala inca un plutitor in bazinul de stocare, care opreste functionarea pompei atunci cand bazinu este umplut la maximum. Astfel, sistemul poate fi complet automatizat.

Exemplu: SSPA24-30-1

Pompa solara submersibila:

Qmax (Debit max.)= 8 mc/zi

Hmax (inaltime maxima de pompare) = 30m

Pmax=80W

Greutate=7 kg

Diametru pompa= 76mm

Iesire pompa= 3/4″

Controller MPPT cu diverse functii de protectie pompa si controller

Panou fotovoltaic: 1 x 230W

APLICATII:

– Irigare prin picurare

– Stocare apa in bazine

– Alimentare cu apa pentru animale

– Asigurare apa ferma

– Irigare gradini legume

– Irigare gazon

– Irigare solarii, sere, etc.

Irigatii agricultura

Sistemele de irigat folosite in domeniul agricol sunt cele mai complexe datorita suprafetelor mari pe care functioneaza si a faputului ca trebuie administrat orect si ingrasamantul odata cu apa. Sistemele de irigatii pentru culturi agricole din acesata sectiune a site-ului ofera solutii la cele mai variate probleme din domeniu: linii de picurare, ceata, microaspersie, aspersie fina, aripi de ploaie, tamburi.

In aceasta sectiune se gasesc si solutii gata calculate pentru irigarea suprafetelor lungi dar inguste cum sunt majoritatea suprafetelor in Romania (ex. 25 x 300 m) pe care le gasim cu denumirea de „Linie aspersie fina” sau „Aripa de ploaie”.

SUBCATEGORII

- Aspersoare agriculturaCategoria aspersoare inglobeaza toata gama de aspersoare de gradina, folosite in agricultura, si care in general sunt in componenta Liniilor de aspersie fina sau a Aripilor de ploaie.

- Irigatii prin picurareSistemele si instalatiile de irigare prin picurare sunt cele mai eficiente metode de irigare. În timp ce sistemele de sprinklere au o eficientă în jur de 75-85%, sistemele de irigare prin picurare au de obicei peste 90%. Ceea ce inseamna mult mai puțină apă risipită! Din acest motiv irigarea prin picurare este solutia cea mai folosita pentru irigarea culturilor de legume in solarii si in camp, pentru gradini de flori sau ghivece, culturi de vita de vie si pomi fructiferi. Sistemul de irigare prin picurare, prin cumulul de avantaje prezentate , conduce in final la obtinerea unui spor de productie de pana la suta la suta si la cresterea calitatii produselor. Liniile de picurare sunt foarte folosite in legumicultura, pomicultura si in cultura vitei de vie. Exista o varietate foarte mare de produse si producatori pentru liniile de picurare, iar alegerea lor se face in functie…

- Ceata Sistemele de irigatii agricole de tip ceata sunt folosite in general pentru scaderea temperaturii si/sau cresterea umiditatii in sere, solarii, ferme zootehnice, ferme de cresterea ciupercilor, ferme de cresterea melcilor, hale de depozitare si/sau productie, locuinte particulare, terase, etc.

- MicroaspersieMicroasperia este un sistem de irigat cu picaturi fine, gandit pentru a fi eficient si economic atat in sere/solarii cat si in livezi sau ferme de melci. Asigura o uniformitate foarte buna a irigarii. In cele mai multe cazuri se prefera functionarea in regim automatizat. Microaspersoarele sunt rezistente la socuri mecanice precum si la actiunea ingrasamintelor sau a diferitelor tratamente aplicabile in acelasi timp cu apa. Microaspersoarele sunt rotative sau fixe, cu picuraturi de diferite dimensiuni.Microaspesia este folosita in special pentru irigarea culturilor de ceapa verde, salata, spanac, in solarii avand avantajul ca asigura o cantitate uniforma de apa in intreg solarul….

- Aspersie finaAspersia fina se alege pentru irigarea culturilor de legume deoarece prezinta mai multe avantaje:- realizeaza o ploaie fina si creaza un microclimat propice cresterii plantelor
  – pamantul nu formeaza crusta si nu sunt necesare lucrari ale solului suplimentare
  – avand stropi fini, nu dezveleste radacina plantei si nu se rup frunzele
  – asigura o uniformitate foarte buna a irigarii
  – sunt foarte usor de montat / demontat
  – diminueaza efectul de dispersie cauzat de vant
  – pot fi alimentate de la surse limitate de apa
  – costul sistemelor de pompare este destul de scazut deoarece nu au cerinte speciale legate de debit si presiune

- Aripi de ploaieAripile de ploaie sunt echipamente de irigat cu mutare manuala, formate din tronsoane de 5 sau 6 m, usoare, care pot fi mutate cu usurinta. Imbinarea lor se face cu ajutorul unor cuple rapide care asigura o etanseitate ridicata. Permit irigarea unor suprafete de pana la 1,4 ha la o mutare. Sunt utilizate pentru udarea la cultura mare sau a pajistilor. Pentru legume vezi Aspersia fina.Sunt produse relativ ieftine.

- TamburiTamburii se folosesc la irigarea tuturor tipurilor de culturi: legume, livezi, pepiniere, melci, cultura mare, pajisti si pasuni. De asemenea, se utilizeaza si la irigarea terenurilor de fotbal, rugby, hipodromuri, terenuri si spatii de agrement, terenuri de sport. tamburii pentru irigatii prezinta un mare avantaj in pretul relativ scazut, raportat la suprafata pe care o poate acoperi si la durata mare de viata.

Accesorii agriculturaIn aceasta categorie se reunesc toate produsele care nu se incadreaza la o alta categorie sau sunt parti componente ale altor produse, echipemente si sisteme de irigatii si ingrijire a culturilor si a gradinilor. De exemplu Duzele pentru aspersoarele din componenta aripilor de ploaie, a liniilor de aspersie, sau regulatoarele de presiune ale microaspersoarelor si aspersoarelor de ceata.Tot aici intra si sculele si accesoriile necesare la montarea sistemelor de irigat cum ar fi preducele, clesti de insertie etc.

Sisteme de irigatii profesionale

Fie ca este vorba de culturi pe suprafete intinse, gradini de legume si flori sau de intretinerea gazonului, sistemul de irigatii folosit este esential pentru udarea corecta a plantelor si mentinerea nivelului de umiditate corespunzator al solului.

Magazinul nostru ofera sisteme profesionale complete si accesorii pentru diverse tipuri de irigatii, precum aspersoare pentru gazon, sisteme de ceata sau instalatii de irigare prin picurare, aspersie fina si microaspersie sau aripi de ploaie. Pe langa accesoriile necesare pentru transportul si distributia apei, oferim, de asemenea, diverse tipuri de filtre si statii de filtrare care vor asigura calitatea apei si implicit durata de viata a sistemelor de irigare.

Obtinerea unor culturi bogate depinde in egala masura si de fertilizarea si tratarea plantelor. O solutie eficienta si usor de aplicat este fertigarea, ce consta in administrarea de ingrasaminte prin intermediul sistemelor de irigare agricola.

In timp ce teroristii si alti ca(ka)lai primesc pensii colosale, geniul lumii-Nadia Comăneci incaseaza de la statul român- un mizilic

Oana Pavelescu

Nadia Comaneci în timpul Olimpiadei de la Montreal

Conform legislației în vigoare, sportivii de performanță primesc de la statul român o rentă viageră care se calculează în funcție de performanțele obținute.

Statul român îi acordă Nadiei Comăneci, pentru toate performanțele ei, o rentă viageră de 13.149 lei, sumă pe care o încasează lunar.

Campioana noastră olimpică s-a născut la Onești, județul Bacău, în anul 1961.

Nadia a concurat pentru prima oară la vârsta de 9 ani ca membră a echipei orășenești de gimnastică, însă nu după mult timp a început să fie antrenată de soții Bela și Martha Karoly.

Sub îndrumarea celor doi, Nadia are primul succes important și câștigă, la numai 13 ani, argintul la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia.

Apoi, la doar 14 ani a uimit lumea la Jocurile Olimpice de la Montreal obținând prima notă de 10 din istoria competiției. În total a obținut 7 note de 10 la JO de la Montreal și a adus acasă 3 medalii de aur, una de argint și una de bronz.

Nicolae Ceaușescu i-a conferit Nadiei distincția ”Erou al Muncii Socialiste”, devenind cel mai tânăr român care a primit această medalie.

Citește și: Ce pensie încasează un campion olimpic

În anul 1977, la Campionatul European, echipa s-a retras în semn de protest față de modul în care s-a desfășurat arbitrajul.

În 1978 la Campionatul Mondial, Nadia Comăneci, care ieșise din formă, a căzut la paralele dar a ieșit campioană mondială la bârnă.

În 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova, Nadia a fost sabotată de arbitraj, între arbitrii iscându-se chiar un mic conflict, când sportiva noastră a trebuit să aștepte terminarea exercițiului Elenei Davâdova de la sol, pentru a primi nota, un lucru inacceptabil.

Comăneci și-a păstrat titlul de la bârnă și a câștigat o medalie de aur și una de argint împreună cu echipa.

Multipla campioană olimpică la gimnastică Nadia Comăneci a postat, vineri, un mesaj video pe contul personal de Facebook în care mulţumeşte tuturor celor care i-au transmis felicitări cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani.

„Vreau să mulţumesc tuturor pentru mesajele de felicitare de ziua mea de naştere, în această zi de 12 noiembrie în care împlinesc o vârstă. Vă doresc numai bine şi rămâneţi sănătoşi. Mulţumesc”, a spus Nadia în clipul video postat pe site-ul de socializare citat.

https://www.dcbusiness.ro/ce-pensie-incaseaza-nadia-comaneci-de-la-statul-roman_601093.html

Persecutarea si uciderea crestinilor in lume. Martirii prezentului nu renunta la religia si credinta lor (bis5)

by Emilian

Persecutarea şi uciderea creştinilor este o chestie încă valabilă şi în prezent. Există anumite locuri pe glob, unele ştiute, altele mai puţin ştiute, unde creştinii ajung să fie martirizaţi (ucişi pentru credinţa lor), chiar şi în vremurile actuale, în care globalizarea e în toi, multiculturalismul este promovat peste tot, iar religia a ajuns în foarte multe state pe ultimele locuri ca importanţă în viaţa oamenilor. Martirii prezentului nu renunţă la religia şi credinţa lor. Puteţi citi în continuare câteva detalii pe această temă:

La fiecare 5 minute un creştin e martirizat (sursa aici)

Numărul creştinilor ucişi în fiecare an datorită credinţei lor este atât de mare, încât matematic vorbind, la fiecare cinci minute unul moare ca martir, a afirmat sociologul Massimo Introvigne, care a reprezentat Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) la o conferinţă despre dialogul creştino-evreo-musulman din Ungaria. Potrivit lui Introvigne, numărul creştinilor ucişi în fiecare an pentru credinţa lor este de 105.000. Acest număr îi exclude pe creştinii care mor în războaie civile sau internaţionale şi îi cuprinde doar pe cei ucişi pur şi simplu pentru că sunt creştini. “Dacă aceste numere nu sunt cunoscute de lume, dacă acest măcel nu este oprit, dacă nu se recunoaşte faptul că persecutarea creştinilor este prima urgenţă mondială la capitolul violenţei şi discriminării religioase, atunci dialogul dintre religii nu va produce decât conferinţe frumoase, nu şi rezultate concrete,” a afirmat membrul OSCE, citat de Catholica.ro. Detalii în continuare:

Cele mai periculoase 10 ţări în care să fii creştin (sursa aici: în română sau în engleză)

Persecuţiile impotriva crestinilor au inceput in istorie in anul 64, in timpul imparatului Nero. Insa si astazi, in secolul al XXI-lea, opresiunea contra acestor credinciosi continua, in multe tari din lume, precum Coreea de Nord, Iran sau Arabia Saudita.

Creştinismul poate cã a devenit una dintre religiile dominante pe plan mondial, dar mai existã încã multe locuri unde creştinii sunt persecutaţi, expropriaţi, torturaţi sau chiar martirizaţi (omorâţi pentru credinţa lor). Adesea asta se întâmplã ca parte a politicii religioase sau guvernamentale, iar media occidentalã de foarte multe ori evitã astfel de subiecte de teama atingerii unor sensibilitãţi culturale…

Iată cele mai periculoase 10 tari pentru crestini, conform listei intocmite de Open Doors World:

1. Coreea de Nord

Populatia: 20 de milioane de locuitori; Crestini: 400.000; Religia principala: Ateism.

Persecutia crestinilor din Coreea de Nord nu cunoaste margini si sa fii crestin acolo este considerata una dintre cele mai grave crime posibile. Crestinii nord-coreeni trebuie sa-si ascunda credinta. Doar detinerea unei Biblii este un motiv pentru a fi executat sau deportat in lagarele de munca.

Persecuţia creştinã din Coreea de Nord nu are egal, a fi creştin este una dintre cele mai grave crime posibile. Dogma comunistã nu are tolerenţã faţã de religie, opiul poporului, dacã aceasta nu se suprapune cultului marelui conducãtor Kim Il Sung sau al fiului sãu, Kim Jong Il. Creştinii de aici sunt obligaţi sã-şi ascundã orientarea religioasã, pentru cã simpla deţinere a unei Biblii poate duce la pedeapsa capitalã sau la deportarea într-un lagãr de muncã. În 2010 au fost arestaţi sute de creştini, mulţi executaţi. În ciuda riscurilor, Biserica de aici câştigã în amploare. Aproximativ 400.000 de credincioi se adunã în cldiri dezafectate unde cântã încet imnuri.

2. Iran

Populatia: 74,2 milioane de locuitori; Crestini: 450.000; Religia principala: Islamica.

Presiunea asupra bisericii crestine este foarte mare in Iran. Multi dintre cei 450.000 de crestini din societatea musulmana traiesc cu frica hartuirilor autoritatilor.

În Iran a crescut numãrul creştinilor arestaţi în 2010. Deşi unii dintre ei au fost eliberaţi, presiunea asupra lor încã este relativ mare. Mulţi dintre cei 450.000 de creştini trãiesc cu teama hãituirii de cãtre guvern. Ba mai mult, regimul a pierdut din credibilitate ca urmare a revoltelor sociale în contextul alegerilor din 2009 şi a demonstraţiilor ulterioare. Pentru a distrage atentia de la protestele continue, guvernul iranian îi atacã pe creştini cu mai mult zel ca înainte.

3. Afganistan

Populatia: 28,1 milioane de locuitori; Crestini: foarte putini. Religia principala: Islamica.

Crestinii din Afganistan se confrunta cu o presiune constanta din partea autoritatilor si a societatii. Credinciosii nu se intalnesc niciodata in public. Multi crestini au plecat pe ascuns, parasind tara.

Creştinii declaraţi din Afghanistan fac şi ei faţã presiunii familiale, sociale, guvernamentale. De obicei sunt foarte discreţi şi nu se adunã niciodatã în public. În iunie 2010 secretarul adjunct al Parlamentului a cerut execuţia unor convertiţi la creştinism dupã ce a urmãrit la televiziunea afghanã o serie de botezuri. În august 2010 talibanii împuşcã şi ucid 10 membri ai unei echipe medicale creştine care se ocupa de tratamente la ochi şi altele în satele nordice.

4. Arabia Saudita

Populatia: 25,7 milioane de locuitori; Crestini: 565.400; Religia principala: Islamica.

Nu exista nicio libertate religioasa in regatul islamic din Arabia Saudita. Adunarile publice non-musulmane sunt strict interzise, iar convertirea la crestinism este pedepsita cu moartea. Credinciosilor crestini le este frica sa vorbeasca deschis despre credinta lor, chiar si cu familia.

Nu exista libertate religioasã nici în Arabia Sauditã. Exprimarea publicã a unei credinte nemusulmane este interzisa, iar convertirea la creştinism, perceputã ca apostazie, poate rezulta în pedeapsa capitalã. Majoritatea creştinilor sunt muncitori strãini atent monitorizaţi, care au voie sã se închine doar în privat şi în grupuri mici, dar şi atunci au de înfruntat dificultãţi. De pildã, 12 creştini filipinezi şi un preot au fost arestaţi în timp ce asistau la o slujbã privatã în octombrie 2010. Au fost acuzaţi de blasfemie şi exilaţi pe viaţã din Arabia Sauditã (deportarea tacitã este o nouã tacticã a politicii religioase, întrucât aşa se evita scrutinizarea media pe care o provoacã aresturile). Existã şi cazuri raportate de violenta fizicã împotriva creştinilor.

5. Somalia

Populatia: 9,1 milioane de locuitori; Crestini: foarte putini; Religia principala: Islamica.

Somalia ca stat nu mai are conducere centralã din 1991. Este periculos pentru oricine sã se afle acolo, dar îndeosebi pentru un creştin. Putinii crestini sunt persecutati si trebuie sa practice credinta lor in secret. Cel puţin 15 creştini au fost ucişi de insurgenţii islamişti Al-Shabaab in 2009, alţi 8 au fost omorâti în 2010. Mai bine de un sfert dintre credincioşi au pãrãsit ţara, pentru cã persecuţiile se pot sfârşi aici şi cu uciderea convertiţilor în fata copiilor, aşa cum s-a petrecut cu Osman Abdullah Fataho. Al-Shabaab a preluat controlul asupra celei mai mari pãrti din sud şi printre obiective au formulat şi eradicarea creştinismului din Somalia. Cu toate acestea, date recente ar sugera o pierdere în popularitate.

6. Maldive

Populatia: 311.000 de locuitori; Crestini: foarte putini; Religia principala: Islamica.

Toţi cetãţenii trebuie sã fie musulmani in Maldive, întrucât legea sheriatului interzice practicarea oricãrei alte religii. Bisericile creştine sunt interzise, la fel ca şi importul de literaturã creştinã. Noi reglementãri ale practicilor religoiase au fost date la ivealã în 2010, politica s-a radicalizat şi în privinţa turiştilor, dupa ce mai mulţi au fost fost gãsiţi purtând Biblii asupra lor. Puţinii autohtoni care şi-au menţinut orientarea (creştini indigeni din Maldive) sunt izolaţi unii de alţii şi monitorizaţi cu strictete de autoritãţile religioase şi locale.

7. Yemen

Populatia: 23,6 milioane de locuitori; Crestini: foarte putini; Religia principala: Islamica.

In Yemen, religia islamica este credinta de stat. Strainii au limitata libertatea religioasa, iar evanghelizarea de orice fel este strict interzisa. Yemenitii nu au voie sa paraseasca religia islamica, iar cei care se convertesc la crestinism se confrunta cu persecutii din partea autoritatilor.

Religia de stat din Yemen este Islamul, şi aici tot sharia este sursa oricãrei legislaţii. Strãinii au o oareşice libertate religioasã, dar misonarismul de orice naturã este strict interzis. Un caz concret este cel al unor muncitori expatriaţi din 2010, deportaţi pentru cã discutau aspecte ale creştinismului cu colegii lor musulmani care le-au cerut-o. mai mult, yemeniţii nu au voie sã se lepede de Islam, cei care o fac riscã persecuţii masive din partea familiei, autoritãţilor sau grupãrilor extremiste. La asta se adaugã şi instabilitatea crescândã cauzatã de mişcãrile teroriste şi separatiste. Asistentul social Johannes Hentschel, soţia sa Sabine, împreunã cu copiii lor Lydia, Anna and Simon şi inginerul Anthony Saunders au fost printre strãinii rãpiţi în regiunea nord-vesticã Saada. Anul trecut Anna şi Lydia (3 respectiv 5 ani) au fost salvate de forţele de securitate din Arabia Sauditã. Dar arabii au gãsit trupurile neînsufleţite ale altor trei creştini capturaţi, studenţii germani Rita Stumpp, Anita Gruenwald şi profesorul coreean Eom Young Sun. agenţii germani şi britanici şi-au încheiat de atunci operaţiunile de recuperarea a a lot ostatici.

8. Irak

Populatia: 30,7 milioane de locuitori; Crestini: 334.000; Religia principala: Islamica.

Uciderea crestinilor de la Mosul, inainte de alegerile din martie 2010, i-a facut pe acesti credinciosi sa-si paraseasca satele si sa se stabileasca in campia Ninive. Chiar si Papa Benedict al XVI-lea a facut un apel pentru siguranta crestinilor irakieni.

Violenţa anticreştinã din Irak este în creştere, dupã cum sugereazã numãrul morţilor şi rãniţilor. Ţintele vizate din Mosul în timpul campaniei electorale din martie 2010 i-a determinat pe mulţi creştini şã-şi pãrãseascã satele şi sã se stabilieascã în câmpiile Nineveh. Tot atunci s-a nãscut şi teama de un ghetto creştin în Baghdad. În acest moment Benedict XVI lanseazã un apel pentru siguranta creştinilor irakieni. Atacurile asupra instituţiilor creştine s-au înmulţit, iar cel puţin 58 de credincioşi au fost ucişi într-un atentat dintr-o bisericã din Baghdad în timpul unei slujbe, la sfârşitul anului 2010.

9. Uzbekistan

Populatia: 27,5 locuitori; Crestini: 208.600; Religia principala: Islamica.

Presiunea asupra crestinilor a crescut in ultimul an. Multe biserici crestine si-au pierdut dintre credinciosi si chiar cladirile. Crestinii convertiti recent si-au pierdut slujbele, au fost batuti si au fost alungati din casele lor.

Presiunea asupra creştinilor din Uzbekistan au crescut în ultimul an. Numãrul de jafuri din biserici a urcat şi amenzile pentru activitãţi religioase ilicite depãşesc acum de 100 de ori valoarea salariului minim. Condamnãrile la închisoare pe termen scurt (3-15 zile) sunt adesea pedepse pentru propagandã creştinã, iar misionarul baptist Tohar Haydarov a fost încarcerat pe baza unor acuzaţii de posesie de droguri, pregãtindu-se un apel pentru eliberarea sa. Multe biserici şi-au pierdut statutul, la fel ca şi alte instituţii. Convertiţii recenţi trebuie sã aibã de a face şi cu pierderea locului de muncã, violenţele, respingerea socialã sau expulzarea din cãmin.

10. Laos

Populatia: 6,4 milioane de locuitori; Crestini: 200.000; Religia principala: Budism.

Atitudinea Guvernului fata de crestini este ostila. Autoritatile din Laos, impreuna cu majoritatea societatii, vad crestinismul protestant ca o amenintare americana la adresa regimului comunist. Bisericile nu-si pot desfasura activitatea liber, iar multi crestini suporta persecutii fizice si psihice, pentru a-si abandona credinta lor.

Guvernul din Laos este ostil în mod deschis fatã de creştini. Autoritãţile, precum şi o bunã parte a societãţii privesc protestantismul creştin (creştinii Hmong Christians în particular) drept o amenintare amercianã la adresa regimului comunist. Bisericile creştine nu pot acţiona independent şi creştinii se limiteazã la spaţiul familiei sau al comunitãţii. Mulţi sunt supuşi unor tensiuni emoţionale şi fizice acute care îi împing sau nu spre abandonul credintei. Caz concret: în 2010 29 de creştini sunt ucişi şi cel puţin 20 arestaţi şi închişi fãrã proces, 11 familii din provincia Saravan sunt alungate în pãduri dupã ce refuzã sã-şi nege credinţa,în timp ce mai multe biserici sunt distrusea.

Ultimele noutăţi privind relaţiile dintre creştini şi musulmani (sursa AICI)

Făcând o sinteză a mai multor ştiri apărute în presă pe parcursul ultimelor zile, observăm că relaţiile dintre creştini şi musulmani se agravează tot mai mult, de vină fiind, ca de obicei (deşi există şi excepţii) musulmanii. Iată câteva titluri:

– În Algeria a fost adoptată Legea privind „pedeapsa hulei la adresa lui Allah şi a profetului său”, în baza căreia deja s-a pornit o luptă împotriva puţinilor creştini care au mai rămas acolo (mai puţin de 1% din populaţie). Pe 25 mai, Siagh Krimo a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru îndrăzneala de a predica Evanghelia. Doar într-o săptămână au fost închise 7 biserici creştine.

– „Partidul eliberării islamice” din Tunisia este gata să introducă legea shariatului chiar şi cu armele, pentru a face o ţară islamică exemplară. În curând, acolo vor începe dezbateri privind abrogarea interdicţiei poligamiei, întrucât Tunisia este singura ţară arabă unde aceasta a fost interzisă, deşi mai sunt şi alte ţări sau regiuni unde poligamia pur şi simplu nu este practicată, dar „de jure” există.

– În provincia Punjab din Pakistan, au fost răpite dodeuă fete creştine Rebecca şi Saima Masih, care au fost silite să primească islamul şi să se căsătorească cu un magnat musulman pe nume Muhammad Waseem. Tatăl fetelor a depus o reclamaţie la poliţie, dar aceasta a fost ignorată, el fiind îndemnat „să uite de fiicele sale”. Aaron Burkat Mazich, care se ocupă cu apărarea drepturilor minorităţilor în Pakistan, a declarat că provincia Punjab este dominată de fundamentalişti islamici, unde persoane de alte religii practic nu pot trăi.

– În Iraq a mai fost ucis un creştin, pe nume Arkan Jihad Yacob (62 de ani, tată a 4 copii), iar în Indonezia a mai fost închisă o biserică. Astfel de evenimente însă se întâmplă mult prea des ca să mai fie relatate sau comentate.

– Patru musulmani din Londra au primit de la 4 la 10 ani de închisoare, după ce au agresat pe Harry Smith, care preda de 8 ani religia la un Colegiu de fete. Aceştia au fost declaraţi periculoşi pentru societate.

Toate informaţiile au fost preluate din surse veridice de ştiri şi pot fi verificate prin introducerea numelor proprii în motoarele de căutare, pentru a vă convinge câte ziare, site-uri şi televiziuni, inclusiv din Rusia, au scris despre ele. Jurnaliştii din Moldova şi România sunt însă „toleranţi”…

Citeşte şi:

Despre ortodoxie dogme si practici. Critica film Dupa dealuri Cristian Mungiu (bis1)

Emilian, 31 ian 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

https://ceicunoi.wordpress.com/2013/01/31/persecutarea-si-uciderea-crestinilor-in-lume-martirii-prezentului-nu-renunta-la-religia-si-credinta-lor-bis5/

Cea mai mare problema a omenirii si a poporului român: incapacitatea de a cauta, vedea si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava (edu35)

by Emilian

Una dintre cele mai mari probleme ale omenirii şi implicit a poporului român este incapacitatea oamenilor de a căuta, vedea, conştientiza şi accepta adevărul dur, realitatea înconjurătoare, aşa cum este ea. De ce este important să cunoşti adevărul din jurul tău? Pentru că doar plecând de la o premisă reală – realitatea înconjurătoare, aşa cum este ea, îţi poţi îmbunătăţi viaţa. Dacă pleci de la o minciună, de la un fals, sau de la un adevăr doar parţial…şansele ca viaţa ta să se îmbunătăţească pe termen scurt, mediu şi lung sunt mici. Ce şanse ai să construieşti ceva durabil / sustenabil pe o fundaţie greşită / falsă / mincinoasă? Dacă vrei să construieşti o viaţă normală, trebuie să construieşti mai întâi o fundaţie rezistentă. Acea fundaţie este reprezentată de cel mai important lucru de la care trebuie plecat – INFORMAŢIA CORECTĂ, ADEVĂRUL REAL, REALITATEA DURĂ şi GRAVĂ din jurul nostru. Detalii în continuare:

Spuneam că cea mai mare problemă a omenirii este incapacitatea de a căuta şi conştientiza adevărul, realitatea înconjurătoare, aşa cum este ea. Această incapacitate a oamenilor este reliefată perfect de imaginea următoare şi de zicala “Ignorance is bliss” (ignoranţa este o binecuvântare):

“Un adevăr care deranjează” SAU “O minciună reconfortantă”

“A refuza să cunoşti adevărul înseamnă laşitate şi autodistrugere” (Philip C. McGraw) ( citat preluat de pe discerne.wordpress.com, de aici: Citate despre înţelepciune – mai sunt multe interesante acolo )

Oamenii nu pot şi/sau nu vor să cunoască adevărul din jurul lor pentru că adevărul le-ar crea un disconfort psihic. Pentru că adevărul din jurul nostru este din păcate DUR şi GRAV. Pe scurt, cunoaşterea adevărului, realităţii, ar însemna să realizăm că:

1. Suntem nişte sclavi muncitori care muncim fără să gândim şi fără să cârtim zi de zi pentru a-i îmbogăţii pe unii care fură bani din bugetul public (adică bani munciţi de noi) (detalii despre asta aici: Sclavia modernă)

2. Prin banii munciţi de noi zi de zi – banii publici furaţi de mafia politică – îi ţinem în vârful ierarhiei puterii mondiale pe nişte băieţi foarte puternici şi foarte bogaţi care conduc lumea din umbră (detalii AICI), şi care au planuri diabolice cu această omenire;

3. Printre planurile diabolice ale celor care conduc lumea din umbră se numără:

a. micşorarea populaţiei umane (a numărului de oameni) prin vaccinuri, sărăcie, boli etc;

b. eliminarea (omorârea) indirectă a pensionarilor consideraţi găuri în buget prin pensii de rahat, lipsă de medicamente, medicamente toxice, sărăcie, mâncare insuficientă şi de proastă calitate etc

c. distrugerea mentală a omului prin vaccinuri, fluor, televizor etc.

d. controlul total al omenirii prin tehnologie modernă – telefon, smart phone, tablete, internet, reţele socializare, wireless, satelit, CIPuri etc;

4. Căpuşarea lumii de către cei mai puternici şi bogaţi oameni din lume este atât de puternică încât este aproape imposibil ca puterea să revină în mâinile popoarelor prost educate care nu înţeleg nimic din ce se întâmplă în jurul lor – dar nici nu caută să înţeleagă…

5. Toate aceste lucruri grave care se întâmplă în jurul nostru şi multe multe altele, au loc în timp ce fraţi români de-ai noştri sau fraţi OAMENI de-ai noştri de pe alte meleaguri ale acestei Planete MOR DE FOAME LA PROPRIU. Vă dau doar două exemple de la noi din ţară, nu de prin Africa sau ţări şi mai sărace şi distruse decât a noastră: în groapa de gunoi de la Cluj (Pata Rât) şi în groapa de gunoi de la Baia Mare există oameni, bărbaţi, femei şi copii, care locuiesc acolo de ani de zile şi se hrănesc zi de zi cu gunoi ca să nu moară de foame. Detalii despre Cluj AICI şi despre Baia Mare şi Cluj AICI (inclusiv VIDEO).

(alte detalii despre situaţia României în prezent găsiţi aici: Review on Romania – situatia dezastruoasa a României in prezent, anul 2013, probleme economie, ecologie, politica si societate )

Iar aceasta este doar o frântură din adevărul dur pe care nu vrem să-l conştientizăm. Cunoaşterea acestor lucruri aduce individului uman un stres psihic – pentru că nimănui nu îi convine această situaţie şi pentru că individul s-ar simţi cumva dator moral, faţă de el şi faţă de omenire în general, SĂ FACĂ CEVA PENTRU A REMEDIA SITUAŢIA. Faptul că realizează că este aproape imposibil să schimbi situaţia uşor, fără să “lupţi” şi pentru că n-are chef de luptă (că e comod), şi pentru că îşi concluzionează greşit în cap că această situaţie dură nu mai poate fi schimbată sau pentru că gândeşte chestii de genul “ce pot face eu?” sau “nu putem schimba noi lucrurile…”, individul nostru ajunge SĂ IGNORE SITUAŢIA, SĂ IGNORE REALITATEA DURĂ, SĂ IGNORE ADEVĂRUL….ca să nu se simtă prost că nu îl poate îndrepta, că nu a găsit o soluţie prin care să îl îndrepte, sau că nu îi pasă.

Cei mai mulţi oameni preferă să se facă CĂ NU VĂD ce se întâmplă în jurul lor tocmai pentru a nu se stresa psihic în vreun fel. Devin astfel ignoranţi şi egoişti. Devin NEoameni.

Însă faptul că refuză să caute, să vadă şi să conştientizeze realitatea din jur aşa cum este ea – dură şi gravă, nu înseamnă că acea realitate nu îi va buşi şi pe ei direct în cap. Acea realitate dură îi afectează zi de zi. Ne afectează pe toţi. Chiar şi pe cei bogaţi şi foarte bogaţi, care sunt prea distruşi mental ca să-şi dea seama (detalii AICI).

Astfel, cam cea mai mare problemă a omenirii este preferinţa celor mai mulţi indivizi de a accepta o stare de ignoranţă faţă de realitatea reală şi preferinţa de a accepta minciuni / iluzii – cu care se hrănesc zilnic, în loc să caute, să afle, să accepte şi să conştientizeze adevărul.

(P.s: Acel stres psihic, acel disconfort interior de care am vorbit mai sus este catalogat ştiinţific ca fiind rezultatul unui mecanism interior denumit disonanţă cognitivă. Detalii despre asta aici: Disonanţa cognitivă – conflictele interioare)

Repun mai jos imaginea de mai sus… uitaţi-vă şi gândiţi-vă bine la ea… este exact situaţia în care ne aflăm noi românii, şi oamenii în general, legat de realitatea, adevărul din jurul nostru…:

Cea mai mare problema a omenirii si a poporului roman incapacitatea de a cauta, vedea accepta si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava din jurul nostru, minciuna iluzii ceicunoi.wordpress

“Un adevăr care deranjează” SAU “O minciună reconfortantă”

CE ŞANSE AI SĂ SALVEZI O ŢARĂ CA ROMÂNIA CU ASTFEL DE OAMENI NEINTERESAŢI LEGAT DE ADEVĂR, DE REALITATE, DE PROPRIA LOR VIAŢĂ?

CE PUTEM FACE CU ŞI PENTRU ACEŞTI OAMENI DEZINTERESAŢI / DISTRUŞI MENTAL / “MORŢI” ?

Această stare de fapt în care se află cei mai mulţi oameni în prezent – în ignoranţă faţă de realitatea reală din jur – este cauzată de câteva lucruri principale:

1. Natura biologică a omului – primitivă, egoistă (ca orice animal în junglă); lene, comoditate, eficienţă biologică (obţinerea de cât mai multe avantaje cu un consum de energie/resurse cât mai mic); supravieţuire – menţinerea unui echilibru psihic prin ignorarea lucrurilor rele din jur – disonanţă cognitivă etc.

Tot aici aş include şi Sclavia confortului, comoditatea fiind de asemenea una dintre cele mai mari probleme ale omenirii: ” Încîntat de sine însuşi şi de lumea sa aseptică, omul postmodern rămîne sclavul unei mentalităţi a confortului. Căutarea cu orice preţ a “vieţii confortabile” s-a transformat într-un ideal personal şi colectiv de necontestat; confortul este noua religie, promovată de tehnologism, globalism şi consumismul de masă. Lipsit de confort, de mistica şi imaginarul social pe care acesta le presupune, omul postmodern ar fi cuprins de o teribilă panică; faţă în faţă cu realitatea şi cu propria sa conştiinţă, s-ar simţi gol şi neputincios. Sursă de satisfacţii imediate, confortul îi risipeşte însă temerile, îl apără de confruntări dezagreabile. Îl transformă într-un sclav fericit.” (preluat de AICI)

Alte cauze:

2. Planurile ascunse ale celor care conduc lumea din umbră, şi care exact asta vor şi asta încearcă şi reuşesc să instaureze – o populaţie perfect ignorantă, docilă, “ascultătoare”, care să nu înţeleagă nimic din ce se întâmplă în jurul ei, care să muncească şi să tacă, care să fie o masă de manevră, care să fie uşor de prostit şi manipulat, care să fie neinformată şi/sau prost informată, care să fie pur şi simplu distrusă mental, o populaţie alcătuită din sclavi muncitori umili – asta suntem noi în prezent pentru cei care conduc lumea;

3. Lipsa educaţiei reale despre lumea în care trăim, despre normalitate, moralitate şi dreptate (câteva detalii AICI) – distrugerea educaţiei face parte din planurile NOM (Noua Ordine Mondială)

4. Complexitatea lumii – din cauză că lumea a ajuns atât de complexă şi complicată, oamenii nu înţeleg ce se întâmplă în jurul lor, de ce le merge prost, cine sunt vinovaţii etc – de asemenea confuzia şi neînţelegerea lucrurilor sunt de bază în NOM;

5. Sărăcia şi grija zilei de mâine – când eşti sărac şi cauţi să mai supravieţuieşti încă o zi pe acest Pământ…nu mai ai timp sau chef să te mai intereseze şi de alte chestii… şi de alţi oameni… – sărăcia şi vulnerabilitatea financiară este un alt mod prin care cei care conduc lumea controlează “oile”;

6. Perpetuarea la conducerea ţării, la nivel central şi la nivel local a unor nemernici mafioţi corupţi – instrumente în mâna celor care conduc lumea din umbră, care să menţină această situaţie dezastruoasă pe termen lung;

Deci de fapt…cea mai mare problemă a României şi a omenirii este faptul că lumea este condusă din umbră, de nişte personaje cu interese diferite şi opuse faţă de interesul general al popoarelor – bunăstarea fiecărui cetăţean. Din cauza intereselor acestor ne-oameni putred de bogaţi şi puternici apar absolut toate problemele pe care le vedem în jurul nostru, de la războaie, la exploatarea (furtul) resurselor naturale fără jenă şi fără grijă pentru mediul înconjurător, la boli profitabile pentru companiile farmaceutice patronate tot de ei, la sărăcie şi menţinerea oamenilor ca sclavi muncitori vulnerabili, la lipsa educaţiei reale care să-ţi permită înţelegerea lumii înconjurătoare, la supravegherea şi controlul omenirii prin tehnologie etc etc etc.

Oricine va vrea, din interior sau din afară, să schimbe cumva “sistemul” pentru a crea o situaţie mai bună pentru populaţie, va trebui să ţină cont cel puţin de cauzele enumerate mai sus, pe care le reiau aici: interesele celor care conduc lumea din umbră, marionetele politice ale celor care conduc lumea din umbră (“falşii conducători”, “politicieni de suprafaţă / de faţadă” cărora li se permite să se înfrupte din ciolan), natura biologică a omului (firea umană egoistă, comodă, leneşă), proasta educaţie a populaţiei, complexitatea lumii – e greu de înţeles cum funcţionează lucrurile, e greu de înţeles care sunt vinovaţii, sărăcia şi vulnerabilitatea oamenilor, greutatea (aproape imposibilitatea) ocupării unei funcţii publice de conducere de către oameni de bună credinţă, din afara “sistemului”…

Români, TREZIŢI-VĂ!

Români, UNIŢI-VĂ!

Citeşte şi:

Romanii sunt distrusi mental premeditat. Cum se obtine distrugerea mentala a popoarelor. Manipulare creier, gunoi mediatic, mass media, cenzurarea informatiilor, ascunderea adevarului, ocuparea timpului. Ce sanse mai avem sa salvam Romania? (nom31)

Exemple de comportamente care denota distrugerea mentala a românilor. Reactia gresita a oamenilor in diferite situatii. Societatea romaneasca distrusa la cap (edu75)

Cine conduce lumea si România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii etc (pol59)

Parteneriat CNCD și ACCEPT – încă un Pas spre Introducerea Ideologiei Homosexuale în Școala Românească

Posted on 17/10/2018 by Emilian

STIREA DE AZI (17 oct 2018):

CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) și ACCEPT, încă un pas spre Introducerea Ideologiei Homosexuale în Scoala Românească

Parteneriat pentru „instruirea profesorilor” întru combaterea „discriminării” persoanelor LGBT în școli.

După publicarea în septembrie 2017 a Strategiei naționale „Egalitate, incluziune, diversitate” pentru perioada 2018-2022, ACCEPT și CNCD fac un nou pas către introducerea ideologiei homosexuale în școlile din România: în perioada 22-25 octombrie vor forma 20 de profesori consilieri școlari din diferite județe ale țării.

În afară de profesori sunt vizați și judecători, avocați și asistenți sociali (in total, 160 de persoane).

………

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și asociația „Accept” organizează o sesiune de formare pentru profesorii consilieri școlari, în care dascălii vor avea ocazia să învețe„ informații de bază privind problematica LGBTI, istoria comunității din România, informații generale privind prevenirea și combaterea discriminării, atribuțiile și competențele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, proceduri administrative și judiciare,dar și modalitatea de a gestiona practic situații de bullying și discriminare în mediul școlar”, se arată într-un document intrat în posesia redacției ActiveNews.

Sesiunea de formare va avea loc în perioada 22 – 25 octombrie 2018, eveniment la care vor participa 20 de profesori consilieri școlari la nivel național. Costurile vor fi suportate integral de către organizatori.

Această sesiune de formare face parte din proiectul „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI”, pe care CNCD – instituție a statului român -, și asociația Accept îl implementează în perioada ianuarie 2018 – iunie 2019.

Proiectul, despre care ActiveNews a informat în luna februarie, „ are ca obiectiv creșterea capacității autorităților publice și a profesioniștilor din domeniul justiției, sănătății, educației și asistenței sociale de a relaționa cu petenți,pacienți, elevi, studenți, clienți care aparțin comunității LGBTI”.

De-a lungul proiectului 160 de persoane din domeniul domeniul justiției (judecători, procurori și avocați), educației (profesori și consilieri școlari), asistenței sociale (asistenți sociali), sănătății (psihologi și endocrinologi), au beneficiat sau urmează să beneficieze de astfel de „sesiuni de formare”.

Conform documentului semnat de președintele CNCD, Csaba Astalosz, motivația acestui proiect este constatarea creșterii, „ a gradului de intoleranță și homofobie din societate, manifestate printr-un discurs al urii din ce în ce mai apăsător față de comunitatea LGBTI”.

Sursa1: https://www.activenews.ro/stiri-social/CNCD-si-asociatia-Accept-parteneriat-pentru-%E2%80%9Einstruirea-profesorilor-intru-combaterea-%E2%80%9Ediscriminarii-persoanelor-LGBT-in-scoli-153092

Sursa2: https://stiripentruviata.ro/cncd-si-accept-inca-un-pas-spre-introducerea-ideologiei-homosexuale-in-scoala-romaneasca/

Educatia pentru turme – efectele nocive ale scolii asupra copiilor. Scoala indoctrineaza si limiteaza potentialul. Scopul real al sistemului de invatamant din prezent: indoctrinare, inregimentare, distrugere mentala, pregatire pentru viata de sclav (edu)

by Emilian

Redau mai jos câteva pasaje din două articole despre lipsa de educaţie reală în școli, licee și facultăți, despre îndoctrinarea, înregimentarea și distrugerea mentală ce se aplică fiinţelor umane încă din clasa I. Este vorba de educația pentru turme prin care copiii sunt pregătiți pentru viața de sclav muncitor pe care o vor avea tot restul vieții. Recomand citirea integrală a articolelor (ce conţin şi imagini, capturi din presă şi alte detalii interesante) despre educația pe care o primesc copiii noștri în cei 12 ani de școală – generală + liceu și despre cum școala îndoctrinează și înregimentează elevii. Am găsit articolele pe un blog al unei românce care a emigrat în Canada și care postează des despre ”RAIUL” de pe continentul Nord American, adică despre iluzia în care cred românii, că în vest, în occident, ar fi civilizaţie și bunăstare… Detalii în continuare:

Câteva atenționări ÎNAINTE de a citi informațiile de mai jos:

1. Alte detalii despre iluziile în care cred românii citiţi aici: Iluziile românilor

2. Despre faptul că Școala și Mass Media contribuie la distrugerea mentală a omului pentru a fi mai ușor de controlat și exploatat am vorbit și în textul ăsta – Românii sunt distruși mental premeditat, articolele de mai jos vin însă cu mai multe detalii și subliniază gravitatea trimiterii copilului pe mâna sistemului de învățământ corupt

3. Cei care nu au înţeles încă faptul că suntem sclavi conduşi din umbră, într-un sistem de exploatare unde suntem ţinuţi să muncim fără să gândim pentru a ţine în spate o ”Elită profitoare”, şi unde România este o simplă colonie a imperiului Atlantist, nu vor pricepe mai nimic din informaţiile de mai jos. Pentru că aceste informații contravin realității false în care cred cei mai mulți oameni și în care funcționează zi de zi. Se potrivesc însă perfect în realitatea reală despre care vorbim de 2 ani pe acest blog.

4. Articolele sunt scrise direct, semi dur și fără menajamente (cam cum am scris și eu textul cu Greșelile părinților). Încercați să treceţi cu vederea peste exprimare (plod/puradel/vite încălțate etc) dacă vă deranjează şi axaţi-vă pe ce e cu adevărat important – FONDUL problemei subliniate în acest articol: educația este o mare problemă la nivel mondial și România nu face excepție!)

5. Dacă sunt copii / elevi / tineri / studenți care ajung să citească aceste informații, le recomand următoarele lucruri: NU luați decizii la nervi, analizați bine situația în care vă aflați, înțelegeți că părinții și profesorii vă vor probabil binele, consultați-vă și cu alte persoane înainte de a lua orice decizie importantă, cereți un sfat (vezi CONTACT) și CITIȚI MULT pe cont propriu pentru a ajunge să înțelegeți Sistemul de exploatare în care, din păcate, ne aflăm cu toții în prezent!

6. Nu voi posta comentarii imbecile, neargumentate, jignitoare aiurea etc.

…………………………………..

PRIMUL DINTRE CELE DOUĂ ARTICOLE:

EDUCAŢIA PENTRU TURME:

(pasaje preluate din articolul ”mamă”, de aici: http://filosofiepebordura.blogspot.ro/2014/01/educatia-pentru-turme.html)

Scopul sistemului de invatamant este de a indoctrina plozii si de a-i dociliza, astfel ca la finalul celor 12 ani de incarcerare, plodul bacalaureat sa fie perfect modelat pentru viata de sclav pe care o are in fata. In schimbul diplomei de bacalaureat, plodul tau e tranformat intr-o vita docila care renunta la gandirea critica, in favoarea autoritatii de orice fel. (despre încrederea în ”autorități” citiți AICI)

Iar pentru a obtine asta, e imperioasa nevoia sa fie distrusa gandirea critica pe care orice plod o are in mod natural (celebra intrebare “de ce?”, cu care isi exaspereaza parintii). Distruge-i capacitatea de a gandi (de a se indoi de tot, a pune intrebari si a cauta raspunsuri) si fiinta respectiva va deveni de plastilina. Inlocuieste-i gandirea critica cu “gandirea de turma” (tiparele de gandire induse de dresaj) si omul va fi doar o marioneta in mainile dresorilor de minti umane. Uită-te in jur si constata cum vitele incaltate nu pot gandi singure, ci doar tot rotesc niste mituri si clisee de gandire cu care au fost indoctrinati: altii gandesc pentru ei!

Asta este produsul sistemului de invatamant. Asta vrei pentru puradelu’ tau, sa ajunga un handicapat mintal ce nu poate evalua realitatea in care traieste si nu poate gandi singur, ci doar asteapta ca autoritatile sa gandeasca in locul lui si sa-i dea gata dumicat?

Micile diferente intre sistemele de invatamanat din diferite tari sunt absolut irelevante, sunt doar pentru luat ochii parintilor prosti. In realitate, scopul invatamantului pentru turme, este de a distruge mintea copiilor si de a-i dociliza si obisnui cu viata de sclav ce le este destinata in societatea umana. Restul sunt vrajeli ieftine.

E simplu: primul lucru pe care plozii il invata la scoala, este ca sunt prizonieri care nu au scapare si vor nu vor, trebuie sa se conformeze regulilor si prezentei obligatorii in inchisoarea copiilor, pana ce le va fi infranta cerbicia si nevoia naturala de libertate. Pana vor deveni docili ca oile (uitati-va in jur la adulti, si veti vedea rezultatul!). Exact: docilizare!

Urmatorul lucru pe care il invata plozii la scoala este sa se supuna in fata autoritatii, care are intotdeauna dreptate. Nu chestionezi autoritatea (profesorii, manualele), ci te supui, daca vrei sa-ti fie bine. Obedienta e cheia. Nu conteaza ce gandesti tu, ce crezi si ce dubii ai tu: tot ce se cere de la tine este sa memorezi niste informatii, pe care sa le poti regurgita la comanda si vei fi rasplatit cu o nota mare. Asta e tot ce conteaza: sa fii un papagal!

Scoala e religia societatii moderne: plozilor le este predata DOAR dogma stiintifica acceptata de sistem, iar orice alte dovezi care o contrazic, sunt complet ignorate. Asta nu e stiinta, ci religie, iar plozii sunt dresati sa creada DOAR ce li se spune oficial. Tot ce nu e oficial sustinut de sistem, nu exista, sau nu e adevarat, sau e Bau-Bau. Gandirea critica e descurajata si suprimata: tot ce se astepta de la puradelu’ tau, este sa fie un bun papagal, iar plozii se vor adapta rapid, ca sa isi faca viata mai usoara si mai suportabila.

Ca nu e deloc simplu cand esti la mana altora (profesori si parinti) care te forteaza sa te comporti cum vor ei: tot ce iti ramane este sa te adaptezi.

Asta e momentul in care plodul intelege ca are fix doua variante: mimeaza si face ce i se impune si ce se asteapta de la el, pentru ca e la mana altora si asta e metoda de a-si face viata usoara pana va creste mare si va scapa de cei care au putere de decizie pentru viata lui. Faci pe prostul pana ramai asa (pe asta si mizeaza sistemul de invatamant), mai ales cand nu esti dotat cu o inteligenta sclipitoare si 12 ani de docilizare fortata si interzicere a gandirii critice te vor transforma intr-o vita incaltata.

A doua varianta este sa mimezi ce ti se impune, dar sa intelegi ca esti liber sa gandesti ce vrei, sa crezi ce vrei si sa gandesti critic, doar ca trebuie sa fii suficient de inteligent incat sa nu o spui cu voce tare si sa nu o arati cui nu trebuie (profesorilor si parintilor – daca te-ai pricopsit acasa cu doua vite incaltate). Sunt foarte putini copii care inteleg singuri si pot sa faca asta: e nevoie de o inteligenta stralucita care ii va ajuta sa scape de brainwshingul ce le este aplicat in scoli si societate. Cum astia sunt exceptiile, nu ma voi referi la ei, ci la majoritatea, cei ale caror minti sunt distruse de sistemul de invatamant pentru turme.

Cum ziceam, scoala nu are nici o legatura cu educatia, cu invatamantul. Scopul scolii nu este sa-ti invete puradelu’, ci sa-i distruga independenta si gandirea critica, fapt pentru care scoala este unul din cele mai periculoase lucruri din societatea umana.

Cat de idiot trebuie sa fii, sa iti declini dreptul de a-ti educa plodul, in favoarea unui sistem, al unor straini care o fac pentru bani si asupra carora n-ai nici un control (tu habar n-ai cum modeleaza astia creierul plodului tau!)…

Scoala din zilele noastre nici macar nu se mai deranjeaza sa pretinda ca scopul ei este invatamanatul. Nu. Ca oricum nu conteaza ce invata plozii in 12 ani de scoala, e doar pierdere de vreme. Scoala e doar inchisoarea copiilor si baby sitter gratuit pentru parintii care accepta ca niste straini sa le educe plozii (că pe ei ii doare in cot).

Cam asta e situatia sistemului de invatamant din intreaga lume: la scoala se ocupa cu orice altceva, numai cu invatatul nu. Ce dracu’ invata astia in 8 ani de scoala, daca nu sunt in stare sa faca o adunare simpla?

Majoritatea lucrurilor care se invata in 12 ani de scoala sunt complet inutile. Lectii memorate, date, cifre, razboaie, lectii de mate : nimic din toate astea nu ne mai amintim si nici nu ne-au folosit in viata. Şi atunci, de ce sa chinuim plozii sa memoreze niste lectii fara sens? Pentru ca da, nu au sens, atata vreme cat nu iti este descrisa imaginea de ansamblu si nu se interconecteaza disciplinele, astfel incat sa faca sens. Sunt doar piese dintr-un puzzle pe care niciodata elevii nu sunt invatati sa il completeze, si doar sunt pusi sa memoreze niste informatii care nu fac sens luate separat. Şi in fiecare an se reiau aceleasi lectii, aceleasi informatii, iar si iar si pana la absolvirea scolii, se uita tot. Nu esti lasat sa descoperi singur, sa cercetezi in directia in care esti interesat si sa faci conexiunile necesare, pentru a intelege ce inveti.

Se presupune ca scoala, in acei 12 ani, pregateste plozii pentru viata. Intra-adevar, ii pregateste perfect pentru a fi niste sclavi docili si fara gandire proprie. In rest, absolventii sunt complet nepregatiti pentru viata, nu stiu de nici unele, nu stiu ce ii asteapta si vor invata totul pe propria piele, prin metoda incercare-eroare.

Tinerii care ies din școală habar nu au cum functioneaza societatea, cum functioneaza relatiile dintre oameni si care e realitatea in care traim, pentru ca scoala nu le sufla o vorba despre asta. In cel mai fericit caz, doteaza absolventii cu o diploma cu care isi pot practica meseria (dar asta e universitatea, nu cei 12 ani de scoala). Cand insa toata lumea detine o diploma de universitate, este firesc ca ea sa valoreze cam tot cat un sul de hartie igienica.

Adevarul este ca piata muncii nu are nevoie de atat de multi profesionisti cu facultate, pentru ca majoritatea joburilor din economie, sunt pentru nivelul Nea’ Caisă cu 8-12 clase . Prin urmare, jumatate dintre absolventii de universitate din Anglia, sunt someri, iar alte sute de mii sunt in scoli muncind sa obtina diploma aia inutila.

Situatia este similara in Canada, unde 41% dintre adultii canadieni au obtinut “tertiary qualification” – cel mai mare procent dintre tarile OECD. In timp ce numarul canadienilor detinator de diploma de universitate creste continuu, canadienii sunt in topul tarilor OECD pentru cel mai mare numar de absolventi de universitate care traiesc in saracie.

Canadienii se plang ca taxele scolare din universitati sunt exorbitante (pai dupa USA, suntem primii din lume la scumpetea taxelor scolare), insa asta nu ii impiedica sa se imprumute de la banci, ca sa isi plateasca taxele scolare. Prin urmare, Canada este plina cu universitati si continua sa creasca numarul canadienilor someri, detinatori de diploma universitara, iar tinerii nu dau nici un semn ca s-ar opri din a cumpara diplome inutile si la un pret exorbitant. Asa se intampla cand nu intelegi realitatea din jurul tau.

Diplomele, nu educatia, au devenit principala afacere in universitatile din North America. Eu as adauga ca fabricile de diplome sunt principala afacere din North America: asta e si motivul pentru care refuza recunoasterea diplomelor imigantilor (ca sa-i forteze sa cumpere diplome canadiene, pe sute de mii de dolari, cat costa taxele scolare). E vorba de bani, n-are nici o legatura cu educatia.

(Detalii despre educaţia copiilor acasă şi netrimiterea lor la şcoală găsiţi în articolul ”mamă”. Redau doar un pasaj:)

Plozii sunt curiosi in mod natural si intreaba o gramada de chestiuni, pana merg la scoala si le este distrusa nevoia/setea de cunoastere. Daca plozii stau acasă și părinţii nu le pot raspunde la intrebari, folosesc Sfantu’ Google sau apeleaza la altcineva care ii poate ajuta. In schimb, plozii isi petrec măcar timpul cu părinţii, asa cum este firesc. Este trist cand auzi părinţii cum spun ca abia asteapta sa plece plozii la scoala, ca sa aiba si ei un moment de liniste. Daca nu vrei plozi in jurul tau, de ce i-ai facut? (…) Refuzand sa-ti incarcerezi plozii la scoala, ii tii acasa si le protejezi mintea, pentru a putea gandi liber, iar tu îi poți pregăti pentru a deveni antreprenori, in loc sa-i dai pe mâna școlii pentru a-i pregăti să devină sclavii altcuiva.

Partea crucială a educației echilibrate, este abilitatea de a-ți dezvolta gândirea critică şi de a pune la îndoială credinţele/tiparele în care ai fost crescut.

ARTICOLUL INTEGRAL AICI (conține multe pasaje din articole de presă din America de N și tot felul de exemple care susțin părerea exprimată)

…………………………………………………………………………………………………………..

Parte dintre aceste lucruri sunt confirmate în cadrul videoclipului de mai jos, în care profesorul Florian Colceag vorbește despre ”școala închisoare”, despre cum rămânem după Bac cu doar 6% din ce-am primit în cei 12 ani de Școală etc)

………

Prof. Florian Colceag: scoala dreseaza copilul astfel incat sa iasa ce vrea Sistemul. Educatia reprezinta un mod de insclavizare a populatiei:

“Sistemul de educaţie a omorât pasiunea pentru carte a elevilor (…). Este foarte important să înţelegem de la bun început ce vrem de la copii, pentru ce au gândit americanii sistemul “no child left behind”. Ce doreau? O populaţie supusă normelor, căreia dacă i se spune să facă ceva, face acel ceva. Pentru că depind de sistem. Au fost învăţaţi să depindă de sistem omorându-şi libertatea proprie. De ce în România se practică un sistem asemănător? Pentru că acei copii devin adulţi şi vor lucra în continuare în multinaţionale. Iar omul din multinaţionale nu trebuie să aibă idei ci trebuie să se supună efectiv la ce i se spune. Iar acum, România este una dintre ţările care se predau multinaţionalelor. Pentru ca educaţia să nu ajungă un instrument de dresură este necesar ca ea să fie orientată spre dezvoltarea potenţialelor copiilor. Gândiţi-vă bine: un copil care intră la doi ani în grădiniţă şi stă în şcoală până în clasa a 12-a când termină liceul şi mai face 3-4 ani de facultate, trăieşte 20 de ani în Şcoală. Timp de 20 de ani ai timp să-l dresezi astfel încât la sfârşit să iasă ce vrea Sistemul. Asta este deocamdată realitatea. Deci intră în Şcoală copii cu potenţial intelectual şi de personalitate înalt şi la sfârşitul liceului marea lor majoritate se pomenesc în pragul şomajului, neştiind să facă nimic concret, fără încredere în puterile proprii (…) iar piaţa de locuri de muncă nu îi oferă tânărului nimic. El este foarte mulţumit când îl prinde o multinaţională şi-i dă un salariu din care să poată supravieţui. (…) Acesta reprezintă un mod de însclavizare a populaţiei prin educaţie.” Florian Colceag

…………………………………………………………………………………………………………….

Trecem la AL DOILEA ARTICOL DE PE ACELAȘI SITE, pe același subiect:

INVĂȚĂMÂNTUL PENTRU TURME:

(articolul integral, inclusiv capturi din presă și studii aici: http://filosofiepebordura.blogspot.ro/2013/11/invatamantul-pentru-turme.html)

(câteva dintre pasajele de mai jos sunt din cartea Education in a free society, de Dr. Edward Younkins)

Invatamantul pentru turme se conduce dupa principiul de aur “carte multa nu se cere; sa fii prost, sa ai putere”… Nu e despre invatare, ci despre indoctrinare. Pune intr-o clasa, la gramada, niste plozi cu IQ diferit, destepti, retardati si incearca sa-i inveti pe toti in acelasi timp: evident ca aia buni vor fi trasi inapoi de cei slabi (lectia nu poate merge mai departe, pana nu o invata toti tampitii).

Prin tarile cu apa calda, s-a inventat trucul de linistit parintii, ca odorul lor cel destept, are sansa sa se dezvolte la scoala: uite, il punem in clasa desteptilor (ghifted class) unde va invata mai mult si mai repede decat se invata la clasa cu prosti. Dar si aici e fix aceeasi problema: toti desteptii sunt tratati la fel si li se cere sa avanseze in invatat, in acelasi timp (exact ca la clasa prostilor). Esti destept si ai invatat mai repede decat colegii tai ” gifted” si vrei sa inveti mai mult? Pai nu se poate! Trebuie sa astepti sa invete si colegii si abia apoi trecem la lectia urmatoare. Adica se merge tot pe principiul turmei si a pierderii de vreme.

Nenea Edward Younkins, profesor la Accountancy and Business Administration at wheeling Jesuit University in West Virginia, autorul “Capitalism and Commerce” spune ca educatia publica este inconsistenta in libertate si responsabilitate. Educatia publica erodeaza libertatea personala si ar trebui inlocuita cu decizia parinteasca, concurență si solutii de piata. Parintii sunt responsabili pentru educatia plozilor (numai ca parintii renunta la acest drept, in favoarea statului). Intr-o piata libera, familiile ar trebui sa decida care este cea mai buna solutie de a-si educa plozii.

Sistemul public de învățământ îi considera pe plozi ca fiind proprietatea statului si submineaza autoritatea morala a parintilor si anchilozeaza spiritul antreprenorial. Un sistem al fortei, inlocuieste educatia cu indoctrinarea.

Elevii invata doar doctrinele de stat, aprobate oficial, de la profesori aprobati de catre stat si folosind manuale (programe) aprobate de stat. Scolile publice promoveaza agende care vin in conflict cu drepturile parintesti de a modela valorile si credintele propriilor plozi.

Pai sa ma scuzati, dar parintii sunt vinovati pentru starea de lucruri, pentru ca accepta sa-si dea plozii la scoala! Rezultatele se vad cu ochiul liber: prostimea nu vede, nu accepta nimic altceva decat dogma oficiala propovaduita de sistem (in absolut orice domeniu). Si e plin de spalati pe creier de soiul asta, care se inchina autoritatilor: ”daca asa recomanda doctorul, apoi e musai 100 % asa”. Nici macar nu le da prin cap sa verifice sau chestioneze. Nici macar nu vor sa auda ca exista si alte opinii. Nu. Pentru astia, medicina se reduce strict la dogma popovaduita de sistem, iar ceilalti doctori care nu s-au supus, sunt niste tampiti care bat campii. Modul asta de vedere obtuz, se poate aplica in orice domeniu: daca dogma promovata de sistem, nu aproba ceva, rezulta ca nu e bun. (vezi de exemplu manualele de Istorie din România care ne spun că noi existăm începând cu secolul 2 fără să pomenească de strămoșii noștri MILENARI)

De ce prostimea nu pune intrebari, nu isi foloseste gandirea critica pentru a descoperi adevarul? Pentru ca asa i-au dresat eficient in scoala: sa accepte si sa ia de bun, orice le este spus de catre o autoritate aprobata de stat. Luam mura in gura si inghitim pe nemestecate ca pelicanii, orice ne servesc autoritatile: pentru ca asa am fost dresati sa facem. Din punctul asta de vedere, scoala a facut o treaba excelenta: in fiecare an, scoate pe banda rulanta, milioane de absolventi gata spalati pe creier sa accepte doar ce le spune doctorul, profesorul, dogma stiintifică and shit. Iar pentru asta, vinovata nu e scoala, ci parintii, ca sunt suficient de imbecili incat sa accepte sa-si dea plozii la scoala.

(CLICK AICI PENTRU ALTE EXEMPLE DE ÎNCREDERE ORBEASCĂ ÎN ”AUTORITĂȚI”)

Parintilor le este refuzat dreptul de a alege ce tip de educatie vor pentru plozii lor. Plozii nu invata in acelasi fel, cu aceeasi rapiditate, prin aceleasi metode sau in aceleasi conditii. Parintii sunt in cea mai buna pozitie pentru a observa diferentele dintre plozii lor si ar trebui sa le fie permis sa selecteze educatia potrivita, pentru fiecare plod in parte. Nu toti parintii vor ca plozii sa fie educati in acelasi fel. Performanta superioara a plozilor educati acasa (home school), este dovada abilitatii parintesti de a educa, comparat cu abilitatea profesorilor aprobati de stat.

Valorile scolii publice sunt conformitatea si docilitatea. Scolile publice suprimeaza individualitatea, initiativa si creativitatea elevilor. In efortul de a ramane ideologic independente, scolile sacrifica dezvoltarea intelectuala si a caracterului elevilor.

Educatia publica este bazata pe conceptul de prizonierat. Coercitia face parte din cultura scolilor publice. Plozii sunt incarcerati in scolile publice, cu un mandat obligatoriu pe 16 ani. Statul ia plozii de langa parintii lor, presupunand ca ei sunt incompetenti in a-si educa plozii sa devina buni muncitori si buni catateni. Iar idiotii de părinți, nu doar ca accepta, da’ se mai si bat intre ei pe locurile de la scolile considerate ” bune” …

Cand sistemul de invatamant detine controlul asupra elevilor, nu exista nici un interes pentru a produce rezultate excelente. Educatia publica depriveaza parintii de dreptul lor de a selecta tipul de educatie care este cel mai bun pentru plodul lor. Statul taxeaza veniturile parintilor si permite birocratilor sa intretina sistemul de invatamant, asa cum cred ei ca este potrivit.

Dupa 12 ani de inchisoare in sistemul scolar, absolventul iese cam tot cum a intrat, doar ca acum are creierul bine spalat. Nici cult nu este, nici o meserie nu a fost invatat, nici pregatit pentru viata nu a fost in nici un fel, iar doctrina aia in mare parte falsificata, ce a invatat-o in scoala, e demult uitata. Practic, a tembelit timpul degeaba, 12 ani.

La universitate, cam tot la fel. Cati ies din facultate si stiu sa-si practice meseria? Ma tem ca nimeni. Da, rezultatele sistemului de invatamant sunt mizerabile. E plin de meseriasi incompetenti. Alearga oamenii de nebuni, sa gaseasca un doctor bun, pentru ca e plin de incompetenti cu diploma, dar carora sistemul de invatamant le-a dat dreptul de a-si practica meseria, desi ei habar n-au. Iar situatia asta o intalnim in orice meserie vreti.

Studiu pe studenți:

Sa-i intrebam pe studenti ce au invatat ei in facultate: au invatat sa gateasca spaghete, sa-si mobileze camera si sa supravietuiasca 3 nopti fara sa doarma. Asta este ceea ce invata cu adevarat studentii, in facultati. Poate ca sunt la facultate ca sa invete, dar ei spun ca cele mai importante lectii pe care le-au invatat, nu au legatura cu biblioteca. In realitate, au invatat sa foloseasca cuptorul cu microunde si sa gateasca spaghete: e considerata o insusire vitala in viata universitara, conform răspunsurilor studentilor chestionati intr-un studiu recent. Lista cu invataturi este bazata pe raspunsurile a 1600 de studenti: sa-si spele rufele, sa faca omleta, sa-si mobileze camera sunt printre cele mai importante lectii pe care le-au invatat in facultate. Alte lectii importante invatate sunt sa isi faca un buget pentru gospodarie si mancare, sa isi faca aprovizionarea saptamanala si sa-si faca prieteni. Sa invete cum sa-si organizeze viata de zi cu zi, cum sa faca o programare la doctor, cum sa foloseasca masina de spalat este parte integranta a experientei universitare. Alte lectii importante invatate de studenti: au inteles dezavantajele de a manca mancare mucegaita, au invatat care farfurii pot fi puse in cuptorul cu microunde si care nu. 4 din 10 studenti care au luat parte la studiu, au fost socati sa constate cat de putine lucruri stiau cand au plecat de acasa (deci consideră că în timpul facultății au învățat foarte multe lucruri utile), iar o treime dintre studenti au susținut chiar că ”si-au deschis ochii” traind pe cont propriu la universitate.

50 dintre cele mai importante lecții învățate la universitate de către studenți:

Unde au trăit ăștia înainte de a merge la facultate? În uter?

Alte articole despre școală, de același autor, aici: Școala în Canada

………………………………………………………………………………………………….

UPDATE 3 martie 2014: Un pasaj despre aceeași problemă preluat de pe conspiratiisimistere.wordpress.com:

Elitele și-au dat seama că pentru starea de conștiință actuală a omenirii cea mai eficientă metodă e îngrădirea lentă a drepturilor oamenilor, transformarea extrem de lentă a libertăților, subliminalul și diverse tehnici colectiv psihologice ce transformă omul în sclav… totul încet, încet, aproape invizibil. În scurtă vreme se va produce o adormire a conștiinței umane cum nici nu va imaginați.

De fapt acest proces a început deja. În prezent legile prevăd că e obligatoriu ca de la 5-6 ani până la cel puțin 17-18 ani copiii să fieindoctrinați în instituții educative ce nu fac altceva decât să scoată roboți pe bandă. De ce spun asta ? Pentru că școala nu sprijină transformarea copiilor în adulți responsabili, autonomi, cu spirit de inițiativă, spirit etic, etc. Școala se bazează pe transmiterea unei cantități enorme de informații. Nu se ține cont de calitatea individului ci se pune accent pe competiție. Un profesor particular este accesibil doar persoanelor cu foarte mulți bani iar dintre acestia foarte puțini aleg varianta asta. Elevii și studenții din ziua de azi învață la propriu ceea ce li se predă, fără a avea posibilitatea de a contrazice un dascăl. Lucrurile merg atât de departe încât, în anumite cazuri și rezolvarea unei probleme de matematică trebuie să fie făcută după anumite norme; chiar dacă ajungi la acelas rezultată pe alte căi, trebuie folosite cele puse la dispoziție de sistem.

Toate marile genii din trecut au avut probleme de acomodare în școli tocmai datorită îngrădirii de care se loveau. Oare câți copii sunt în aceeași situație ? În viitor doar elitele vor mai avea profesori particulari care îi vor învăța pe copiii acestora CUM să gândească în timp ce restul maselor vor învăța CE și CÂT să gândească. Sistemul se va perfecționa în viitor și va scoate de pe băncile școlii oameni mult mai indoctrinați iar gândirea proprie va fi înăbușită din faza primară. Organizarea sistemului de educație publică va face imposibil orice gând de revoltă pe mai târziu, deoarece generațiile care vor urmă vor fi instituționalizate aproape de la naștere acesta fiind și motivul distrugerii noțiunii de familie, că celulă de bază a societății.

UPDATE 3 martie 2014: Alt pasaj preluat de AICI:

Mintea trebuie să fie însă liberă, critică și independentă, iar inima să bată în ritmul dragostei pentru aproapele nostru. Sistemul educațional de stat contribuie și el din plin la încătușarea minții și a spiritului. După ce sunt școliți conform prejudecăților cultivate de adulți, denumite eufemistic programe naționale, elevii devin de-a dreptul incapabili să gândească sau să acționeze în alt mod decât cel pe care l-au impus formatorii lor…

Update 8 iul 2014: Citiți și asta:

8 iulie 2014: Inchisoarea copiilor – Nu exista nici un motiv rational pentru care sa iti pierzi vremea pe la scoala. Si singurul motiv rational pentru care sa vrei sa aduci plozii la scoala, este sa le iei banii parintilor sau statului ( dupa caz ) si sa distrugi copiii, transformandu-i intr-o turma de oi spalate pe creier, dresate sa nu gandeasca, dar sa se inchine autoritatii de orice fel. Ca toti ies din scoli ca trasi la Xerox : gandesc la fel, au aceleasi dorinte, se comporta la fel si cred in aceleasi mituri sociale. Turma perfecta si docila pe care o vedem pe strazi. (…) Si daca vreun părinte vrea sa dispuna de timpul plodului propriu, ca sa-l ia in vacanta (din timpul programului de scoala) …e amendat! Puscarie in toata regula. Un cuplu din Anglia a fost amendat cu 1.800$ pentru ca si-au luat plozii de la scoala pentru o saptamana, ca sa mearga in vacanta in Grecia, la sfarsitul lui septembrie. Amenda se dubleaza daca nu vor plati in 21 de zile. (…) Scoala nu este despre educatie, ci despre spalarea de creier. Scoala nu este despre binele copiilor, ci despre binele sistemului. Doar prostimea cu IQ de babuin, isi inchipuie ca scoala pune pe primul loc binele copiilor lor. (…) Pe profesori, tot ce ii intereseaza este sa isi faca jobul fara incidente, fara sa aiba ei probleme. Ca pana la urma, sunt si ei niste sclavi fortati sa stea la scoala 8 ore, cu aceeasi scarba ca si plozii. Oricat de mult le-ar placea meseria pe care o au, cand faci ceva cu de-a sila , se strica jocu’.

……………………………………………………………………..

CONCLUZIE:

ȘCOALA (împreună cu mass media) DISTRUG MENTAL OAMENII IAR ACEST LUCRU ESTE PREMEDITAT DE CĂTRE CEI CARE CONDUC LUMEA DIN UMBRĂ. NOI NU PUTEM AVEA O VIAȚĂ NORMALĂ ATÂTA TIMP CÂT MARIONETELE ACESTOR INDIVIZI VOR FI LA CONDUCEREA ȚĂRII NOASTRE ȘI VOR MENȚINE INTENȚIONAT UN SISTEM DE ÎNVĂȚĂMÂNT CARE PRODUCE TINERI DISTRUȘI MENTAL!

Alte chestii:

Trezirea constiintei umane si suveranitatea personala – Ei numesc asta “educatie” si sunt al dracului de obsedati ca nu cumva fiinta aceea sa scape ne-”educata”, sa vada inchisoara mentala si sa se razvrateasca. Asta e frica lor cea mai mare. Pentru ca atunci toata hardughia ar cadea ca un castel de carti de joc.

Education in Singapore: Rapid Improvement Followed by Strong Performance

Dec 2013: Mitul performantei invatamantului romanesc, demontat de realitatea dura a testelor internationale (reportaj România te iubesc)

În SUA situația e mai gravă decât în România:

…………………………….

De citit și:

Sclavia modernă – în România și în occident

Romania 2014: peste 100 de probleme – o singura cauza. Am fost colonizati, suntem sclavi moderni si traim intr-un sistem de exploatare ascuns. Constientizarea adevarului dur e prima etapa in salvarea Romaniei

Greselile parintilor in educatia copilului. Parintii romani sunt prost educati si inconstienti

Exemple de comportamente care denota distrugerea mentala a românilor. Reactia gresita a oamenilor in diferite situatii. Societatea romaneasca distrusa la cap

Iluzii in care cred romanii si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei

De ce au romanii incredere in autoritati si care sunt tipurile de autoritate pe care se bazeaza oamenii – televizorul, profesori, doctori, site-uri, magazine etc

Cine a adus RĂUL în România după 1989? Detalii Silviu Brucan, Petre Roman si originea suferintelor poporului român (nom)

by Emilian

Pentru a înțelege mai bine cine a adus răul în România după 1989 (aceiași străini care au plănuit și pus în practică Lovitura de stat din ’89) și care este adevărata origine a suferințelor de azi ale poporului român, redau câteva pasaje preluate dintr-un text mai vechi, despre minunații noștri conducători STRĂINI cu nume de români precum Silviu Brucan, Petre Roman etc. Singura șansă pentru un român să priceapă ce se întâmplă în jurul nostru și cu țara noastră este SĂ CITEASCĂ. MULT! Acest text este total insuficient, iar nemernici precum Silviu Brucan și Petre Roman sunt doar instrumente pe tabla de șah a adevăraților Stăpâni ai lumii, pe care nu îi vedem niciodată.

25 feb 2010: ION COJA: Unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan?

Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu apară încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi…

Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România…

…………………………………………………..

Bonus: Încă o mărturisire cheie, absolut memorabilă și epatant de sinceră a unui fost ministru izraelian: “Acuza de antisemitism e un truc pe care-l folosim MEREU atunci cand cineva critica Izraelul. Când cineva din SUA critică guvernul din Izrael îi acuzăm de antisemitism, când cineva din Europa ne critică scoatem în față Holocaustul”:

…………………………………………………….

Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini… Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!

Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei…

Detalii în continuare:

Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

Profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan (un evreu)!

Acum însă îmi dau seama şi la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României…

Cumva în Israel?… Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?

Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine… Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!

Sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor…

Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns…

ION COJA, sursa AICI.

Pentru cine vrea detalii cu privire la De unde ne vine răul? să citească această carte:

“Spitalul” – Coranul, Talmudul, Kahalul si Francmasoneria – Dr. Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei

De citit și astea:

3 martie 2013: Personajele cheie ale afacerilor israeliene(sioniste) în România – Investitorii cu care ne-au pricopsit alde Iliescu, Roman și ceilalți guvernanți – EXEMPLU: Consacrat public prin afacerea/ecscrocheria CICO S.A., israelianul Sorin Beraru (nume real Samuel Bergovici) este cel mai celebru infractor evreu din România, prin fraudă acaparând şi devalizând multe întreprinderi româneşti, pe care le-a stors de fonduri ce au părăsit România, ca şi el. Inculpat în mai multe dosare penale, în anul 2002 Beraru a încercat mituirea procurorilor români cu suma de 600.000 de dolari. Aceştia au organizat un flagrant, astfel fiind arestat emisarul său israelian. La interogatoriu, acesta a declarat ca o parte din bani trebuiau să ajungă la Adrian (Năstase, primul ministru?). Dat în urmărire generală internaţională, Beraru rezidează în Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-l identifica şi extrăda în România. Mai mult, la vizita oficială din 2001 în Israel a primului-ministru Adrian Năstase, la întâlnirea oficială cu oamenii de afaceri israelieni, organizată de gazde, a fost prezent şi inculpatul Beraru pentru a-l certa pe premierul român că procurorii din România îi tulbură “gheşefturile”.

Privatizare pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare (nom)

by Emilian

De ce este atât de greu să observăm că decăderea economică / politică / socială a anumitor state este foarte asemănătoare cu decăderea altor state? Dacă am observa că situația se repetă, am putea să ne întrebăm dacă e coincidență / hazard / așa sunt oamenii politici peste tot – corupți, și de aceea se întâmplă asta, SAAAU există un pattern, un tipar bine gândit și implementat de niște băieți deștepți care trag sforile de undeva de sus…? După părerea mea și a celor treziți la realitate e mai mult decât clar că mafia internațională (NU mafia din filmele manipulatorii ale Hollywood!) are niște metode pe care le repetă pentru a cuceri, coloniza, căpușa și distruge țările și popoarele lumii cu scopul de a le exploata și a le controla total.

Metodele folosite de acești criminali internaționali (care conduc inclusiv România astăzi) presupun:

– infiltrare la conducerea statului prin MITĂ / ȘANTAJ / AMENINȚĂRI – controlarea oamenilor politici din funcțiile de conducere SAU prin introducerea propriilor oameni (străini) la conducerea statului (citisem undeva că cică în SRI, la un anumit nivel, nu se vorbește limba română 🙂 ) – noi încă trăim în iluzia că suntem conduși de români…; uneori – preluarea conducerii statului se face prin eliminarea unei conduceri naționaliste printr-o așa zisă „revoluție” a poporului – vezi lovitura de stat din ’89 prin care conducerea naționalistă a lui Ceaușescu a fost eliminată prin asasinat și puterea în România a fost preluată de străini; (detalii despre preluarea puterii de străini AICI și despre epoca Ceaușescu AICI)

– un atac ascuns, mai ales economic, prin instituții financiare externe (de rang internațional – gen FMI, BM, CE etc) + cedarea de suveranitate către astfel de entități internaționale; (detalii despre FMI = MOARTEA AICI)

– impunerea de „măsuri salvatoare” pentru economie, care de fapt distrug economia;

– modificarea legislației în favoarea atacatorului/cuceritorului/străinilor și în defavoarea poporului;

– distrugerea economiei autohtone (IMMuri etc) (adio independență economică), a sănătății (un popor bolnav mai ușor de controlat), a armatei (lipsă de apărare) etc;

– privatizarea instituțiilor de stat – adică mutarea lor din mâinile Statului/poporului în mâinile unor băieți deștepți străini;

– susținerea corporațiilor și multinaționalelor străine în defavoarea antreprenorilor/oamenilor de afaceri autohtoni (care trebuie eliminați de pe piață);

– cucerirea trusturilor MEDIA și a Sistemului de învățământ pentru a ”hipnotiza” populația – cine folosește TV sau mass media mafioților pentru informare n-are nicio șansă să afle adevărul despre ce se întâmplă în jurul lui; (detalii despre ce „învățăm” de la TV AICI și comparație Internet-TV AICI)

– distrugerea biologică a oamenilor – sărăcie, poluare, mâncare plină de chimicale, apă poluată etc – supermarket-urile străinilor oferă în mod legal otrava modernă în loc de mâncare – iar noi dăm bani pe ea și o mâncăm în fiecare zi otrăvindu-ne; (detalii despre Supermarket-uri și cum distrug ele economia României AICI)

– taxarea la sânge a populației și firmelor autohtone + aplicarea unui sistem economic în care singura șansă de supraviețuire este Legea junglei – să calci pe cei din jurul tău (asmuțirea oamenilor între ei);

– vrăjeală cu iluzii precum ”democrația SUA”, ”capitalismul e bun”, ”UE ne vrea binele”, ”FMI ne ajută” și alte minciuni ordinare; (detalii despre Iluziile Românilor AICI)

– săracii devin din ce în ce mai mulți și mai săraci, bogații devin din ce în ce mai ”străini” și mai bogați;

etc.

Aceste lucruri s-au întâmplat pas cu pas de la Lovitura de Stat din ’89 când străinii au cucerit România și au transformat-o progresiv într-o colonie până astăzi și continuă să se întâmple și azi. Aceleași lucruri le vedem ȘI LA ALTE STATE! Modelul e același, cu mici diferențe în funcție de specificul fiecărei țări.

Detalii în continuare:

Am dat peste un articol recent în engleză care prezintă pe scurt situația din Bosnia-Herzegovina – o situație foarte asemănătoare cu ce s-a întâmplat și se întâmplă în România. Încerc să scot în română câteva idei mai importante:

Bosnia – privatizare pentru colonizare. Cum a dus prădarea economiei la proteste masive (art. în engleză AICI)

În primăvarea lui 2014, privatizările criminale făcute în Bosnia au scos până la urmă oamenii în stradă.

Consecințele privatizărilor pentru angajatorii autohtoni și clasa muncitoare au fost dramatice; șomaj și sărăcie – asta a adus capitalismul; privatizarea a crescut dependența de străini; Bosnia este acum mai mult o neocolonie decât un stat independent.

Primul pas -> legea companiilor/privatizării dată în 1989; procesul nu a fost administrat în mod independent de guvernul din Bosnia, ci prin instituții capitaliste internaționale precum Banca Mondială, ONU și UE a căror influență a crescut din ce în ce mai mult, putând influența dinamica politică, a legislației și economiei naționale.

Instituțiile internaționale au oferit o atenție deosebită principalelor industrii din țară și sectorului bancar, dar și sectoarelor telecomunicatii, electricitate și furnizare de energie, apă și păduri. Scopul a fost „închiderea companiilor de stat neprofitabile”. Acest lucru a avut un impact grav asupra economiei lăsând mulți angajați -> șomeri. Înainte de 1991, 12 companii de stat mari asigurau 35% din produsul intern brut.

Privatizarea a fost criminală. Privatizarea nu a fost niciodată despre creșterea bunăstării poporului bosniac.

O mare parte din economie a fost privatizată foarte rapid – „terapie șoc”.

O anumită categorie de oameni a profitat și s-a îmbogățit – în special persoane venite din birocrația fostului regim.

Pentru că riscau să iasă oamenii în stradă dacă vindeau companiile doar câtorva oameni foarte bogați și investitorilor străini, au aplicat un sistem cu vouchere pentru populație, să pară că și poporul primește ceva – asta a creat doar o iluzie de „privatizare reală”, în beneficiul țării.

Mai întâi au privatizat companiile mici și medii și abia într-o a doua fază au vândut companiile mari – direct, mai ales către investitori străini.

Acești investitori nu au ezitat deloc; astăzi sectorul bancar și al asigurărilor este complet privatizat și pe mâinile străinilor (în special companiilor austriece). Foarte companii mari au fost privatizate dar nu există niciun semn de înflorire a economiei Bosniei.

Străinii nu au făcut investiții în companiile achiziționate. Bosnia a devenit un exemplu tipic în care străinii exploatează și înstrăinează resursele țării; un alt efect a fost eliminarea competiției. Un sistem bancar puternic nu este un indicator pentru o economie puternică. Cele mai multe împrumuturi sunt reprezentate de credite de consum, nu de credite pentru investiții.

Companiile străine nu au adus în Bosnia standarde ridicate aplicate în vest. În majoritatea companiilor privatizate, drepturile sindicale și drepturile fundamentale ale muncitorilor sunt ignorate, ceea ce duce la greve ale angajaților.

Repercusiunile sociale ale privatizării și impunerii capitalismului sunt enorme. Șomajul în Bosnia este peste 40% conform anumitor surse. Sindicatele estimează că 67% dintre companiile care au fost privatizate nu mai funcționează în prezent. Situația socială este crâncenă. 60% dintre cetățeni trăiesc la limita sărăciei sau sub aceasta (stabilită la 250 euro/lună). O mare parte din populație câștigă sub 50 euro pe lună. Pentru aceștia, consecințele privatizărilor din sectorul serviciilor sociale și medicale sunt dramatice. Doar 60% dintre bosniaci au asigurare medicală – săracii au acces limitat la îngrijiri medicale. Salariile sunt deseori plătite târziu sau nu sunt plătite deloc. Angajatorii refuză de multe ori să plătească asigurările sociale și medicale ale angajaților.

Acestea au fost principalele cauze care au alimentat protestele din 2013 și 2014. Capitalismul nu și-a respectat promisiunile. Privatizarea este una dintre dovezile acestui fapt. Privatizările nu doar că au înrăutățit situația socială în Bosnia, dar au crescut și dependența țării de puteri străine. Au transformat Bosnia într-o semi-colonie.

ARTICOLUL INTEGRAL ÎN ENGLEZĂ AICI

CÂT DE BINE SEAMĂNĂ TOATE ACESTE LUCRURI CU CE S-A ÎNTÂMPLAT ȘI SE ÎNTÂMPLĂ ȘI ÎN ROMÂNIA! CÂT DE SPĂLAȚI PE CREIER SĂ FIM SĂ CREDEM CĂ „SUNT COINCIDENȚE” sau „ASTA SE ÎNTÂMPLĂ DOAR DIN CAUZA CORUPȚIEI POLITICIENILOR AUTOHTONI”. Oameni buni, treziți-vă! Toate aceste cuceriri de state/popoare și impunere de ”democrație”, ”capitalism”, ”privatizare”, ”piață concurențială liberă” și alt bla bla sunt făcute în mod PREMEDITAT și BINE ORGANIZAT de mafia internațională PENTRU EI ȘI ÎMPOTRIVA NOASTRĂ! Despre asta ne-a avertizat DETALIAT și doctorul român Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei, în cartea sa din 1919: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria – cine vrea să înțeleagă ce se întâmplă în jurul nostru trebuie să citească această carte.

Detalii despre cucerirea României de străini și aici:

1 nov 2014: De ce am privatizat Petrom?

Cine a adus răul în România – Silviu Brucan și Petre Roman – evrei – cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… (…) procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei…

Vezi și: Cele mai importante articole de pe blogul Ce-i cu noi?

Sa nu-l uitam pe unul dintre parintii distrugerii Poporului Roman-Nicolae Vacaroiu si Curtea de Conturi: Privatizarile – un dezastru, Totul e impus de-afara, Romania este distrusa, Se fura 6 miliarde euro pe an, Bancile o duc bine peste tot in lume (nom)

by Emilian

Cel puțin două episoade interesante și benefice pentru trezirea la realitate a românilor ”adormiți” au avut loc legat de Curtea de Conturi a României în ultima perioadă. Curtea de Conturi este o instituție care veghează teoretic la buna cheltuire a banului public, instituție care știe unde și cum se scurg banii publici în România. Până să ajungă președinte la Curtea de Conturi Nicolae Văcăroiu (un personaj controversat și dubios care a fost mai tot timpul ”la putere” / în diferite poziții în Statul Român) eu unul n-am auzit nimic benefic venind de acolo. Insa după schimbarea conducerii, instituția pare că a început să miște ceva. Habar n-am în ce măsură este responsabil Văcăroiu pentru această schimbare, însă cele două episoade sunt interesante și oferă concluzii pentru ”adormiți”. Detalii în continuare:

Episodul 1 – Văcăroiu face declarații interesante la ASE in apr 2013 (sursa Agerpres):

(inițial am dat peste citate pe contul FB Acum ori niciodată)

“Nu vrem să recunoaștem că, din păcate, privatizările au fost în proporție de 80% un eșec. După cum nu vrem să recunoaștem că, iată, vindem acțiuni la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există. Nu vrem să recunoaștem că aveam prea puțin soluții de dezvoltare cu care să ne lăudăm astăzi. Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricții bugetare, de natură salarială”, a declarat Văcăroiu, prezent la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Academiei de Studii Economice.

El a apreciat că de-a lungul acestor ani o preocupare a fost legată de desființarea controlului.

“Din păcate, trebuie să recunoaștem că am distrus mult, mult mai mult decât era necesar. Astăzi ar fi trebuit să vorbim despre o Românie cu un PIB de cel puțin de trei ori mai mare decât cel de astăzi. Pur și simplu, au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Cu prea mare ușurință, începând din 90 încoace am acceptat prea multe sfaturi de afară, spre binele nostru și binele a dus la situația de astăzi a României“, a afirmat președintele Curții de Conturi.

(Vezi și CINE A ADUS RĂUL ÎN ROMÂNIA după ’89 – detalii Silviu Brucan și Petre Roman – EVREI)

“Mă bucur însă că aveți un sector unde se trăiește bine. Sectorul bancar: salarii serioase. Nu numai la noi, în toată Europa, în toată lumea, iar dacă aici se clatină ceva, toate guvernele, imediat, recapitalizare, le dăm. Păi, săracii, să rămână președinții ăștia fără bonusuri anuale și trimestriale?”, a spus Văcăroiu.

Episodul 2 – Curtea de Conturi spune oficial în feb 2014 că se fură 6 miliarde de euro pe an

Curtea de Conturi realizează sub nenea Văcăroiu (repet, nu știu dacă are el personal vreun merit pt asta) un raport OFICIAL (lansat public în feb 2014), prin care arată că 6 miliarde de euro s-au ”pierdut” din bugetul național în 2012 din cauza proastei administrări a banilor publici. Bineînțeles că în realitate ”se pierd” MULT MAI MULȚI BANI! De exemplu, ei au calculat / estimat / analizat diferențe de preț în achizițiile publice de doar 3-4 ori mai mari față de prețul pieței, când în realitate, în foarte multe contractări de firme prietene se dau și de peste 100 de ori mai mulți bani decât prețul pieței (chiar și de 1000 de ori mai mulți bani). Personal știu pe cineva care mi-a povestit că la renovarea Muzeului de Istorie din București s-au ”risipit” o grămadă de bani, de exemplu, o aplică de perete ce costă 10 lei pe piață, a fost cumpărată cu 1000 de lei (și e vorba de zeci/sute de bucăți) – deci de 100 de ori mai mult decât prețul pieței. Așa ajung banii munciți de noi (banii publici) la ”firme prietene” patronate de mafie. Și sunt o grămadă de astfel de exemple pe internet – vezi de exemplu capace de WC de 500 euro bucata luate de Udrea, sau hârtie igienică de 30.000 de euro pt deputați. Pe scurt, ce spune raportul OFICIAL al Curții de Conturi: SE FURĂ LA GREU DIN BANII PUBLICI!

ATENȚIE – CONCLUZII! :

AVEM UN RAPORT OFICIAL AL UNEI INSTITUȚII OFICIALE CARE NE SPUNE CĂ 6 MLD EURO SUNT FURAȚI DIN BUGETUL PUBLIC ANUAL (să ținem cont că suma e în realitate MULT mai mare!)

și

AVEM O DECLARAȚIE A UNUI ÎNALT OFICIAL ÎN STATUL ROMÂN – PREȘEDINTELE CURȚII DE CONTURI!

În urma acestor două episoade, orice român ”adormit”, distrus mental, incapabil să gândească singur și care are nevoie de autorități să îi spună cum stă treaba, ar trebui acum să se prindă de câteva lucruri banale și evidente, pe care chiar ”Autoritatea cu diplomă pe perete” /”Sistemul” / Curtea de Conturi și președintele ei le CONCLUZIONEAZĂ OFICIAL:

A. PRIVATIZĂRILE făcute în România au fost făcute ÎN DEFAVOAREA României, au fost dictate DIN AFARA ROMÂNIEI și au dus la DISTRUGEREA ROMÂNIEI!

B. NU ROMÂNIA DECIDE, CI ALTE PUTERI DECID CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA!

C. ÎN ROMÂNIA SE FURĂ OFICIAL 6 MILIARDE DE EURO ANUAL DIN BANI PUBLICI. Din moment ce STRĂINII (puteri străine) GESTIONEAZĂ/DICTEAZĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA, ÎNSEAMNĂ CĂ STRĂINII DISTRUG ȘI EXPLOATEAZĂ (FURĂ) ROMÂNIA!

D. BĂNCILE O DUC BINE PESTE TOT PE PLANETĂ, CHIAR DACĂ STATELE și POPOARELE O DUC PROST. E doar o coincidență? (De ținut cont că băncile sunt tot ale STRĂINILOR!)

De citit și articolele astea, care au legătură:

Bancherii conduc lumea. Documentar VIDEO guvernul din umbra, istorie adevarul despre razboaie, planuri oculte, sclavia moderna prin indatorare

Privatizare pentru colonizare – reteta aplicata de mafia internationala pentru a cuceri Bosnia, Romania si alte popoare

Recapitulare experimentul FMI in Romania si ţeapa datoriilor suverane – poporul roman indatorat si Romania – colonie a puterilor straine

Destainuirile unui bancher român – implicarea bancilor in politica, distrugerea economiei romanesti, falimentarea firmelor autohtone, implicatii pe piata imobiliara, credite de consum si executarea silita a datornicilor etc

Statul Orwellian

DE CRISTIAN TERRAN UN COMENTARIU

Intotdeauna am considerat SUA un experiment. In paralel cu acest experiment s-au mai desfasurat si altele. Scopul a fost de a combina concluziile in ceva concret, ceva ce va pune stapanire definitiv pe omenire. Daca in Statele Unite, cei aflati in spatele experimentului au mizat pe libertatea de care beneficia individul, in alte parti ale lumii se punea accentul pe panica si control. Nazismul si comunismul au fost alte piese principale in stabilirea centralizarii puterii intr-un singur pilon central. Tehnicile folosite de catre cei din urma erau diametral opuse celor de peste ocean, tocmai pentru a se vedea reactia oamenilor la aceste tratamente. Si s-a vazut … omul este docil.

Daca tratamentul este asigurat de cu regularitate, oamenii nu se pot organiza in opozitii, nu pot comunica unii cu ceilalti de teama opresiunii si a tradarii . Dupa „caderea” blocului comunist s-a aflat ca o prea mare parte a populatiei facea rapoarte secrete catre militiile locale. In aceiasi categorie intra si nazismul. Hitler a inteles foarte bine ca e mai usor sa mobilizezi oamenii impotriva a ceva decat pentru ceva. Astfel si-a creat armatele civile care au terorizat oponentii sistemului inca dinainte de a veni la putere. Cei mai multi au inteles ca au doar doua optiuni, sunt de partea lui sau morti.

Tot mai multi oameni ( nu doar adeptii teoriei conspiratiei ) sunt de acord ca exista un complot ascuns si la vedere pentru o centralizare a puterilor. In Europa este oficial de mult faptul ca se doreste ca toate statele comunitare sa fie vasale Parlamentului European. Un fel de ev mediu modernizat. Globalizarea la nivel planetar s-ar realiza astfel in decursul a ( cel putin ) o suta de ani. Statele mai dezvoltate isi vor disputa locul in randul din fata iar restul vor sta umile la coada listei pana cand numele de stat independent va dispare din dictionarele limbilor.

Insa in ultima perioada lucrurile se misca prea repede…cel putin in SUA. Nu a trecut mult timp de la promulgarea si punerea in aplicare a legii ce prevede interzicerea detinerii armelor de calibru mare in „cel mai democratic” stat al lumii. Evenimentele din Boston par sa pregateasca un control si mai mare asupra cetatenilor de rand, iar panica nu face decat ca acestia sa nu riposteze deloc. Elietele au invatat din sistemele precedente cum sa combine nevoia de libertate a individului cu frica de autoritai si s-a ajuns la …democratie capitalista.

Evenimentele din ultimele saptamani confirma banuielile multor persoane ca ne indreptam sigur catre un stat de tip Orwellian. Supravegherea se va face mai agresiv si in mod oficial, controlul fiind facut „pentru siguranta cetateanului”. Populatia deja a inceput sa se comporte ca cei din regimurile comuniste, conduita civica atingand cote de record. In ultimele luni firmele private de securitate au achizitionat armament militar mai mult decat suficient si in mod suspect, iar multi au fost cei ce s-au intrebat impotriva cui o sa-l foloseasca.

Sa nu uitam de Posse Comitatus – legea federala a SUA ce nu permite armatei sa actioneze pe teritoriul tarii. Modificata in 1981, legea da voie doar Garzii Nationale sa asigure ordinea in stare de urgenta. Deocamdata !

Genocid pe farfurie

DE CRISTIAN TERRAN

Asa-i ca mereu v-ati intrebat de ce sunt americanii niste grasani? Ei bine, omul modern este supus unor modificari fara precedent, in fata carora organismul nu se poate adapta. Modificarile alimentare din ultimii 70 de ani au fost intr-atat de radicale, incat efectele asupra organismului uman s-au resimtit peste doar o singura generatie. Constatam in principal tulburari ale metabolismului, afectiuni cu componente inflamatorii, dereglari ale tensiunii arteriale, nervozitate si stres. La acestea se mai adauga o veritabila explozie a cancerului. Daca in trecut aceste afectiuni erau considerate ca fiind boli ale batranetii, astazi au devenit la fel de comune la orice varsta.

V-ati gandit cat de mult colorant consumati intr-o luna? Ei bine, suficient de mult cat va este necesar sa va zugraviti intregul apartament.

Un secret deschis

De 70 de ani, omul este otravit lent, fara ca autoritatile sa intreprinda mai nimic pentru a-l proteja. Iar atunci cand este nascocita cate o reglementare noua, aceasta are darul de a-i proteja pe marii investitori in sfera chimiei alimentare. Unul din cele mai bine pastrate secrete deschise ale guvernantilor din umbra, Codex Alimentarius a intrat in vigoare la 31 decembrie 2009 si s-ar putea sa fie cel mai mare dezastru pentru sanatatea noastra. Documentul stabileste standardele de siguranta alimentara, regulile si reglementarile in vigoare in peste 160 de tari, adica 97% din populatia lumii.

Oficialii spun ca documentul are doar un rol consultativ, de corectare. Insa, daca ar fi sa fie astfel, de ce ar fi nevoie ca tarile din intreaga lume sa adopte legi si sa creeze organisme de aplicare? In Romania, perceptele Codexului au patruns prin Legea 215/2004, iar acum sunt in lucru noi prevederi legale de completare.

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latina si se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comert Codex Alimentarius este acum finantata si condusa de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS, ce apartine Natiunilor Unite, ONU) si FAO (Organizatia pentru Alimente si Agricultura a SUA).

Codex Alimentarius nu este altceva decat o colectie de standarde alimentare adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte in comertul alimentar.

Cea ce este aratat publicului este ca acest document cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Ceea ce publicul nu va afla este ca prin acest document se intentioneaza sa se puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice.

Romanii, condamnati la otravire

Comisia Codex Alimentarius este un organism international, interguvernamental, creat sub egida Organizatiei Mondiale pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) si a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) in 1962. Fiecare tara membra are un Punct Codex Alimentarius National. In Romania, acest organism a fost infiintat prin Legea 215/27 mai 2004, care la articolul 51 precizeaza ca se infiinteaza Comitetul National Codex Alimentarius fara personalitate juridica, in coordonarea presedintelui Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA). In planul de activitate pe 2009-2010 al ANSVSA se specifica faptul ca unul dintre obiectivele autoritatii este imbunatatirea contributiei Romaniei la activitatile Codex Alimentarius si participarea activa la Subcomitetele Codex Alimentarius si Comisia Codex Alimentarius si alte evenimente organizate la nivel Codex/FAO.

Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea intalnire are loc in 2010, la Roma. In acest moment, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare legislative pentru intregul lant alimentar.

Rockefeller si inceputul otravirii noastre

Originile chimiei farmaceutice si implicit ale Codexului se regasesc in jurul anului 1860. Atunci, Bill Rockefeller, un banal comerciant de petrol cu specializarea in farmaceutica, vindea taranilor naivi flacoane cu petrol brut, facandu-i sa creada ca era un leac eficient in tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat in flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prospera, cumpara o fiola de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un pret de 21 centi si o vindea pentru 2 dolari. Fara prea multa cultura, fara scrupule, fara cunostinte sau studii in domeniul medical, cu putine notiuni de contabilitate si de o aviditate feroce, Rockefeller a reusit sa se impuna. Noului produs Nujol i s-a atribuit meritul de cura impotriva constipatiei si a fost foarte comercializat la acea vreme. Intre timp, medicii au descoperit ca Nujol era nociv si ca ducea in timp la maladii grave, eliminand vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat sa evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din aceasta cauza si a adaugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carente. Senatorul Rozal S. Coperland era platit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.

Imperiul Rockefeller a fost construit gratie acestei formidabile smecherii care consista in a convinge oamenii sa ingereze un derivat de petrol brut imbogatit cu caroten. Asa au fost puse bazele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medicinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau in mod traditional bazate pe cunostinte extrem de precise legate de corpul uman si erau centrate (ca preocupare) pe binele si sanatatea fiintelor umane.

Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea productiei chimiei farmaceutice si atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. In 1948, cifra de afaceri anuala a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol inca mai poate fi gasit sub forma de ulei de parafina pura, clasificat drept laxativ usor si recomandat impotriva constipatiei cronice rebele in terapiile igieno-dietetice obisnuite. Este fabricat la ora actuala de laboratorul Fumouze.

Nazisti la ordinele lui Rockefeller

Trustul chimiei farmaceutice pe care il cunoastem a fost conceput de catre o asociatie condusa de Rockefeller si IG Farben din Germania. Compania Standard Oil apartinand asadar lui John D. Rockefeller, detinea in 1939 15% din acest nou trust germano-american. Rockefeller si-a infiltrat oamenii in conducerea partidului nazist, pe care l-au parazitat pana la sfarsitul razboiului. Dupa razboi, s-au convertit la noua ordine, pe care au slujit-o cu spor. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate in timpul razboiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Inca din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben finanta efortul german de razboi cu pana la 400.000 de marci germane. Fara acest sprijin, asa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: cel de al doilea razboi mondial nu ar fi avut loc…

Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben in BASF, BAYER si HOECHST. Toti responsabilii germani din IG Farben, ce slujeau interesele companiei americane, si care au fost condamnati de tribunalul de la Nürenberg, au fost insa eliberati in 1952, la numai un an, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupand functia de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O data eliberati, cei care se aflasera in conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat in economia germana, ocupand functii foarte importante. Pana in anii ‘70 consiliul director pentru societatile BASF, BAYER si HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Incepand cu 1959 acestia il finantau pe tanarul Helmut Kohl. Prin sustinerea politica a acestuia din urma, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decat societatea mama infiintata in 1941. Organizatia de mondializare asociata lui Rockefeller, a constituit o reusita totala, si deja de multa vreme piata chimiei farmaceutice a planetei a fost si este controlata, organizata si administrata pentru a asigura expansiunea industriala mondiala a chimiei farmaceutice.

Codex Alimenarius, mostenirea lui Rockefeller

Traditia cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: Asociatia pentru Industria Chimica. In 1955, industria chimica farmaceutica mondiala a fost regrupata sub auspiciile Camerei de Comert International a Natiunilor Unite si Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod Codex Alimenarius. Un mare numar de partide politice europene asa-zise de stanga si de dreapta au fost finantate de aceasta industrie pentru a se asigura o legislatie favorabila industriei farmaceutice.

Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomina in cazul mondializarii chimiei farmaceutice explica in mare parte desfiintarea sistematica a inovatorilor stiintifici independenti din ultimii 50 de ani. Aceasta industrie foloseste orice mijloc pentru a-si pastra locul pe piata in ceea ce priveste tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibila tratarea si vindecarea in majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare in forta pentru a se ascunde publicului aceste adevaruri.

Specialisti in otravire

Scoaterea in afara legii a oricarei informatii referitoare la medicina alternativa va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurand astfel profituri si mai mari acestei industrii mondiale care trateaza doar simptomele bolilor, fara a se ingriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste in cazul multor boli grave, descrie aceasta situatie astfel: Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a castiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutica are un interes financiar direct in perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspandit, ucigand in acest mod milioane de oameni…

O adevarata ,,legiune de indivizi care sa faca lobby pentru industria farmaceutica a fost angajata pentru a influenta legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetarii in domeniul medical si educational. Numai in 1961, trusturile farmaceutice au facut donatii pentru marile universitati din SUA in valoare de: Harvard – 8 milioane de dolari, Yale – 8 milioane de dolari, John Hopkins – 10 milioane de dolari, Stanford – 1 milion de dolari, Columbia din New York – 1,7 milioane de dolari etc.

Informarea medicilor este integral finantata de catre trusturi, care ascund cu grija un mare numar de efecte secundare periculoase si chiar mortale ale medicamentelor, negandu-le public. Dupa ce a stabilit clar originea acestor crime si a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice in ceea ce priveste instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a inmanat in data de 14 iunie 2003 Curtii Internationale de Justitie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime impotriva umanitatii.

438 milioane de petitii catre Parlamentul European

La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi in favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispozitii ale Codex-ului Alimentarius si care vizau elaborarea unei reglementari constrangatoare pentru toate terapiile naturiste si suplimentele alimentare – o maniera mai indirecta de a desfiinta concurentii care ar putea sa ocupe un anumit loc pe piata, pentru ca sanatatea se vinde si se cumpara.

Un val de petitii din partea populatiei a inundat mesageria europarlamentarilor, intr-o asemenea masura incat comunicatiile interne au fost blocate. In ciuda a o jumatate de miliard de petitii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate. Acest vot a fost o veritabila denigrare a democratiei, prevestind si alte viitoarele dificultati in respectarea acesteia.

Aplicatii ale directivelor Codex Alimentarius

Incepand cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare. Iata in ce constau acestea:

1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite de 28 de produsi de sinteza farmaceutica (asadar toxici), care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata numai in doze care NU au impact asupra nimanui. Magazinele noastre de produse naturiste si suplimente alimentare vor ramane pe raft numai cu 18 produse, atatea cate sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe lista, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale si asta nu inseamna ca vor fi numai cu prescriptie, ci vor fi ilegale adica foloseste-le si te duci la inchisoare.

2) Medicina naturista cum ar fi acupunctura, fitoterapia etc, va fi progresiv interzisa.

3) Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicand din principiu asa numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit in scopuri de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere. Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic (OMG) sa nu mai fie etichetate corespunzator. Mai mult, in 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.

4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decat cele permise anterior.

Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminati esentiali, asupra vitaminelor si mineralelor. Extinderea controalelor va actiona progresiv eliminand orice medicina alternativa naturista ancestrala.

Medicina care ucide

In fiecare an, 800.000 persoane mor in America de Nord in urma prescriptiilor medicale. Chimia farmaceutica mai mult ucide decat vindeca. Un raport al ONU mentioneaza ca numai 26 din cele 205.000 de medicamente ale acestei industrii sunt indispensabile. Dintre cele 26, numai noua ar trebui sa beneficieze de prioritate absoluta. Dar daca se recurge la medicina chineza, persana sau indiana, acele noua componente chimice nu mai au aproape nicio utilitate! Altfel spus, fara chimia farmaceutica lumea ar fi mai sanatoasa.

Omul alb nu traieste, ci functioneaza

Avem de a face cu o lupta intre doua conceptii antagoniste. Pe de o parte ideologia francmasonica a lui Rockefeller, in care unicul obiectiv este de a vinde fara scrupule, de a instaura hegemonia si o unica putere mondiala. A reface totul in molecule sintetice, a nega orice alta medicina, este ideea de progres sustinuta de catre toate trusturile farmaceutice. Aceasta politica nu are nimic democratic si vizeaza modelarea maselor dupa voia ei si in functie de propriile necesitati (fundatii, educatie, false norme stiintifice, propaganda, desfiintarea diferitelor forme de medicina naturista ancestrala). Elita francmasonica crede ca poate nega opinia populatiei, deoarece crede ca poate modela masele dupa vointa ei. In 1962 francmasonii au afirmat ca: Cel care controleaza hrana, controleaza lumea. Vom pune bazele unui proiect de implementare, la nivel global, a unui Codex Alimentar pana pe 31 decembrie 2009. Erau un fel de linii directoare. Comisia Codexului Alimentarius e administrata de Organizatia Mondiala a Sanatatii si de Organizatia pentru Agricultura si Hrana. Aceste doua organizatii finanteaza Codexul si il pun in aplicare la cererea Natiunilor Unite. In 1994, Codexul a declarat nutrientii a fi toxine. Incredibil ce-i drept dar perfect adevarat. Sunt otravuri. Pana aici a mers alienarea celor care promoveaza aceste masuri aberante.

Pe de alta parte exista adevaratii biologi, medici autentici, adevarati terapeuti sau cercetatori, adesea violentati de aroganta cartelului chimiei farmaceutice. Acestia au stabilit conceptul de bio-individualitate fondat pe libertatea pacientului de a-si alege singur terapia. Acest concept trezeste in pacient spiritul de cercetare, ii ofera alternative in maniera de a se vindeca. Aceasta abordare se adapteaza mai degraba individualitatii specifice a fiecarui pacient, decat impunerea unui protocol terapeutic de masa neindividualizat. Maladia are o conotatie specifica in viata fiecarui individ; fara sa se tina cont de acest lucru, fiinta umana este adusa la rangul de masina fizico-chimica. Ori fiinta umana este mult mai mult decat asta…

Dincolo de toate aceste consideratii, ne aflam in fata a doua conceptii umane, pe de o parte a omului-robot, parte integranta a unui sistem, iar pe de alta parte a fiintei holistice, reflexie microcosmica a intregului univers. Gandhi spunea despre occidentali: omul alb (un occidental) nu traieste, ci functioneaza.

Plante mutant in farfurii

Printre alte aberatii, Codexul postuleaza utilizarea pe scara larga a organismelor modificate genetic. Efectele acestora asupra organismului nu sunt pe deplin intelese, insa cert este ca nu pot aduce nimic bun. Spre deosebire de experimentele din laboratoare, care prezinta o siguranta mai mare datorita faptului ca se desfasoara intr-un mediu inchis unde intreg procesul poate fi controlat, organismele modificate genetic (OMG), o data iesite in natura nu mai pot fi controlate. Cu alte cuvinte, din acel moment oamenii devin cobai.

In 1992 cercetatorii au scos pe piata primul tip de tomata modificata genetic. US Food And Drug Administration (FDA, autoritatea americana in domeniu) a decis ca tomata nu prezenta nici un pericol asupra sanatatii si nu era necesara nici o eticheta care sa arate ca a fost modificata genetic.

In urmatoarele cateva luni cercetatorii au scos duzine de fructe, legume, cereale si lapte modificate genetic. In 1997, 4 milioane de hectare erau dedicate cultivarii de recolte OMG (organisme modificate genetic), iar in prezent 70% din mancarea comercializata in SUA include ingrediente modificate genetic.

Atuurile pe care producatorii le atribuie noii tehnologii sunt impresionante: productivitate mai mare, rezistenta marita la anumite insecte si boli, aspectul exterior mai estetic al fructelor, rezistenta sporita la stocare, intemperii ale vremii si pesticide, timpi de crestere redusi si posibilitatea de cultivare a respectivelor plante in afara mediului lor traditional. Mancarea modificata genetic poate contine adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutritiei si vaccinuri pentru a proteja impotriva bolilor. Si, desigur, marele argument este acela ca aceste produse sunt solutia miracol impotriva foametei. Toate acestea sunt de natura sa inchida gura celor prost informati si cu un nivel cultural care lasa de dorit, deoarece nimic din ceea ce natura a realizat atat de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu poate imbunatati intr-un timp atat de scurt.

Interesul nostru este sa vindem cat mai mult
Monsanto, masiva corporatie americana producatoare de OMG, este unul dintre cei mai controversati producatori, deoarece cercetarile si dezvoltarea tuturor produselor sale sunt protejate de patent si legile copyrightului. Corporatia este acuzata de prezentarea numai a rezultatelor favorabile a cercetarilor realizate pe produsele lor. Exista nenumarate efecte negative pe care produsele le-au avut asupra animalelor in urma testelor de laborator, dar toate acestea au fost musamalizate cu maiestrie. Monsanto a investit sume enorme in cercetare si dezvoltare, iar pentru a-si acoperi aceste cheltuieli are nevoie sa-si vanda in cantitati uriase produsele, fara ca cei care le consuma sa isi puna intrebari legate de rapoartele care au aparut in urma experimentelor de laborator pe animale hranite cu aceste produse.

Modalitatea Monsanto de a realiza modificarile genetice conduce intotdeauna la mutatii impredictibile ce duc la aparitia unor noi proteine inexistente in planta nemodificata genetic. Unele dintre aceste proteine sunt toxice sau pot produce alergii mortale. Monsanto stie de prezenta acestor proteine, iar reprezentantii sai spun in fata ca-i doare in cot. Iata mai jos un citat dintr-o declaratie a purtatorului de cuvant Monsanto, Phil Angel:

Monsanto nu are datoria sa garanteze siguranta produselor sale. Interesul nostru este sa vindem cat mai mult. Este de datoria FDA sa asigure aceasta.

Creier si testicule mai mici

Unul dintre nenumaratele studii cu rezultate negative facute pe mancarea modificata genetic a fost realizat de cercetatorul de origine maghiara Dr. Arpad Pusztai care a hranit soarecii de laborator cu cartofi modificati genetic. Rezultatele cercetarilor sale au aratat ca soarecii de laborator astfel hraniti aveau creier, ficat si testicule mai mici, precum si sistem imunitar deficient. S-a mai observat si prezenta unui numar ridicat de celule precanceroase in mai multe tesuturi ale organismului. La doua zile dupa publicarea rezultatelor cercetarilor sale, Dr. Puszai a fost dat afara din postul pe care il ocupa la Aberdeen University. Echipa sa de cercetatori a fost dizolvata si au inceput procese care aveau ca menire stoparea dezvaluirii a mai multe descoperiri.
Jeffrey Smith, renumit sustinator al campaniei impotriva mancarii modificate genetic, sustinea in cartea sa Seeds of Deception: Exposing Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically Engineered Foods You’re Eating, aparuta in 2003, ca cercetatorii din FDA care si-au exprimat ingrijorarea cu privire la mancarea modificata genetic au primit instructiuni precise de a pastra pe viitor tacerea referitor la acest subiect sau au fost eliberati din functie.

Soia cu otrava
Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns in SUA in 1800 si a fost inca de atunci folosita ca materie prima in industria alimentara datorita versatilitatii sale. Aproximativ 75% din mancarea produsa industrial contine soia sau derivate din soia, inclusiv margarina, painea si cerealele.

In 1996, Monsanto, a introdus pe piata soia modificata genetic RoundUp Ready. RoundUp este un foarte puternic erbicid produs de aceeasi corporatie. Cand noua soia modificata genetic a ajuns in Europa au aparut multe ingrijorari legate de efectele erbicidului asupra sanatatii umane, unele cercetari aratand ca acesta are efecte dezastruoase asupra fertilitatii si potenteaza aparitia tesuturilor canceroase.

In magazinele din SUA si nu numai, soia modificata genetic este amestecata cu planta naturala, FDA acceptand pretentiile producatorului cum ca nu exista nici o diferenta intre cele doua si deci nu exista necesitatea unei etichetari diferite. In consecinta, acele magazine si clientii lor nu au posibilitatea sa aleaga ce varietate de soia cumpara.

RoundUp omoara totul cu exceptia plantei de soia modificata genetic, in acest fel fermierii pot cultiva doar un singur tip de recolta, disponibila doar dintr-o singura sursa care este tot Monsato. Rezultatul este un aliment toxic cu multiple efecte negative asupra sanatatii.

Companiile toxice, cele mai mari profituri din istorie

Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite (FAO) arata intr-un raport ca 37 de tari din lume sufera de pe urma diminuarii resurselor alimentare sau a foametei. De la inceputul lui 2008, pretul orezului, porumbului si al soiei a crescut semnificativ. Aceste cresteri sunt puse pe seama pretului petrolului, a modificarilor climatice, a saracirii solului si chiar a cultivarii de plante pentru biocombustibili. Toate acestea sunt insa niste false probleme. La ora actuala exista suficiente dovezi care arata cum este mentinut in mod artificial pretul ridicat al petrolului, cum este descurajata utilizarea unor surse alternative de energie si combustibili, cum este manipulata clima prin incurajarea poluarii si utilizarea unor tehnologii criminale de genul HAARP.

Sunt trecute insa sub tacere interesele unor megacorporatii, precum Monsanto si modul in care acestea trag toate sforile posibile pentru a-si crea un cadru propice de vanzare a produselor proprii. Avand sustinere politica la cele mai inalte niveluri, astfel de megacorporatii ajung sa stabileasca preturile la alimente. Intr-un mod insidios, ele submineaza activitatea micilor fermieri, care, pentru a supravietui, sunt nevoiti sa se reprofileze pe cultivarea produselor modificate genetic.

In timp ce omoara totul in jur, Monsanto obtine profituri astronomice. In 2007 a avut castiguri de un miliard de dolari, in crestere cu 290% fata de cele din 2005. Spre comparatie, firma Exxon Mobil, una din cele mai mari din lume, a avut o crestere de doar 12% in 2007. Iar pentru 2009, Monsanto a anuntat o crestere a pretului semintelor de porumb, unul din produsele pe care le-a impus deja pe piata, cu 35%.

Intr-un interviu, directorul executiv al Monsanto, Hugh Grant, isi manifesta satisfactia fata de aceste rezultate, dezvaluind totodata si cheia succesului companiei pe care o conduce: actualele ingrijorari mondiale cu privire la combustibili si alimente ne-au oferit oportunitati semnificative de piata.

Britanicii, primii cobai pe scara larga

In luna octombrie 2008, premierul britanic, Gordon Brown a trimis o scrisoare secretarului general al ONU, reprezentantilor Fondului Monetar International si Bancii Mondiale, precum si primului ministru al Japoniei, tara care detine presedintia G8. In aceasta scrisoare, Gordon Brown propune un plan de rezolvare a actualei crize financiare mondiale. Printre solutii se afla si cultivarea pe scara larga a organismelor modificate genetic (OMG).

Presa corporatista a demarat deja o campanie de promovare a acestei idei cu titluri de genul Organismele modificate genetic ar putea contracara cresterea preturilor la alimente sau Organismele modificate genetic, singura solutie pentru combaterea foametei. Un articol de propaganda publicat chiar in Romania afirma: In conditiile in care mai bine de jumatate din produsele agricole importate de europeni din Lumea Noua sunt modificate genetic, specialistii in domeniul alimentar sustin ca este inutil ca populatia sa se mai intrebe daca OMG-urile sunt bune sau nu, deoarece fac deja parte din viata noastra.

Otravurile necesare

In nota de fundamentare a propunerii sale, Gordon Brown prezinta ideea cultivarii si consumului de organisme modificate genetic ca fiind o necesitate dictata de criza financiara globala. Puterea de cumparare a consumatorilor a scazut sensibil, sustine el. Dar tot el afirma mai departe ca in tarile dezvoltate consumul a atins cote foarte ridicate. Pe de alta parte, produsele alimentare clasice au preturi din ce in ce mai mari. Populatia globului a crescut foarte mult in ultimele decenii. Cantitatea si calitatea productiei agricole sunt afectate de modificarile climatice si de reducerea suprafetelor cu grau si porumb, prin cultivarea de plante necesare producerii de biocombustibili care sa inlocuiasca petrolul. Alimentele modificate genetic sunt mult mai ieftine si mai profitabile decat cele naturale.

Firmele americane, in fruntea carora se afla compania Monsanto fac un intens lobby in Europa pentru a-si desface aici produsele. Organizatiile de protectie a mediului vorbesc chiar de un nou tip de poluare – poluarea genetica – intrucat noile specii, odata lansate in natura viruseaza si infesteaza organismele existente.

Infertilitate si organe minuscule

Comisia Europeana a autorizat pana in prezent utilizarea pe teritoriul statelor membre a cinci astfel de organisme modificate genetic: trei tipuri de porumb, unul de sfecla de zahar si unul de soia. Cum tarile UE sunt obligate prin angajamentele pe care le-au semnat sa aplice intocmai directivele Uniunii, iar legile europene au intaietate fata de cele nationale, ne putem astepta ca aceste organisme sa fie introduse si in Romania, din simpla obedienta fata de directivele trasate de la Centru.

Un studiu realizat de Universitatea din Viena in colaborare cu Agentia pentru sanatate si siguranta hranei (Austrian Agency for Health and Food Safety) si Ministerul Sanatatii din Austria a ajuns la concluzia ca porumbul modificat genetic determina infertilitate si sterilitate.

Asociatiile care protesteaza impotriva alimentelor modificate genetic atrasesera de multa vreme atentia asupra acestui fapt. Anul trecut, Congresul american a primit cartea lui Jeffrey Smith, directorul executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabila. Avand ca titlu Ruleta genetica (Genetic Roulette), aceasta avertiza asupra a 65 de probleme serioase de sanatate, printre care infertilitatea si sterilitatea, cauzate de consumul de alimente modificate genetic.

Spre exemplu, porumbul Monsanto este modificat genetic pentru a produce o substanta asemanatoare cu pesticidele, care il face mai rezistent fata de daunatori. Numerosi fermieri din SUA s-au plans ca animalele pe care le hraneau cu un astfel de porumb ajungeau apoi in mod inevitabil sa sufere de sterilitate, respectiv infertilitate. Acum exista si o confirmare stiintifica din partea unei institutii recunoscute.

Jeffrey Smith a declarat: In SUA, alimentele modificate genetic sunt responsabile de o multime de probleme de sanatate. Guvernul trebuie sa le interzica imediat, pentru ca sunt periculoase. Consumatorii nu mai trebuie insa sa astepte ca guvernul sa faca primul pas, trebuie si ei sa actioneze.

Institutul pentru Tehnologie Responsabila a lansat o campanie pentru o America mai sanatoasa, prin care urmareste sa mobilizeze cetatenii, organizatiile, mediul de afaceri, mass-media pentru ca acestia sa respinga in masa alimentele modificate genetic. Reprezentatii firmei Monsanto nu au comentat in niciun fel aceasta situatie.

Cancerul vine din alimente

Activistii din Marea Britanie afirma ca rezultatele obtinute in urma testelor realizate in Rusia si facute publice dupa o batalie juridica de opt ani cu industria biotehnologica, sustin cercetarile realizate de catre dr. Arpad Pusztai, care primise aspre critici din partea Societatii Regale si a Institutului de Stat pentru Controlul Calitatii din Olanda.

Graham Thompson afirma ca dovezile sprijina cercetarea facuta de Pusztai, care a fost discreditata atunci de catre industrie. Brian John de la GM Free Cymru din Tara Galilor, care a publicat in 2007 rezultatele cercetarii cu privire la cartofii modificati genetic, afirma ca aceasta a fost realizata in 1998 de catre Institutul de Nutritie al Academiei de Stiinte Medicale din Rusia, rezultatele ei fiind ascunse timp de opt ani.

Cercetarea arata ca sobolanii hraniti cu cartofi modificati genetic au dezvoltat tumori; ficatul, rinichii si intestinul gros fiindu-le grav afectate. Cartofii contineau o gena rezistenta la antibiotice. Institutul rus a refuzat sa dea publicitatii aceste informatii.

In mai 2004, Tribunalul Districtual din Moscova a hotarat ca informatiile legate de siguranta consumului hranei modificate genetic sa fie facute publice. Insa institutul a refuzat sa publice raportul. Grupurile activiste din Rusia au dat in judecata institutul, iar in septembrie 2005 au obtinut o sentinta prin care raportul trebuia facut public.

Irina Ermacova, care a realizat pe cont propriu cercetari referitoare la hranirea animalelor cu hrana modificata genetic, a analizat concluziile raportului. Ea afirma ca soiul de cartofi MG Russet Burbank este printre cele mai periculoase categorii de hrana folosite in teste si ca pe baza acestor dovezi ei nu pot fi folositi in hrana oamenilor.

Romanii nu vor plante modificate genetic, dar le cultiva

LAPAR (Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania) a cerut reintroducerea cultivarii de soia modificata genetic, interzisa prin lege de la 1 ianuarie 2007. Argumentele invocate au fost costurile scazute si productia dubla fata de soia conventionala. Romania este cea mai mare cultivatoare de soia OMG din Europa desi 70% din populatie se declara impotriva consumului de organisme modificate genetic.

Franta a interzis cultivarea porumbului modificat genetic MON 810, produs de Monsanto, in urma a nenumarate manifestatii publice de refuz a OMG, dupa distrugerea unor culturi MG si chiar si greva foamei din partea unor importanti actori ai societatii civile.

Pana in 2004 Uniunea Europeana a tinut piept lobby-ului intens in favoarea introducerii culturilor de organisme modificate genetic in Europa si a mentinut moratoriul cu privire la acestea. Din luna mai a aceluiasi an, Comisia Europeana a aprobat, impotriva vointei majoritatii cetatenilor (care nu au fost consultati in prealabil), porumbul modificat genetic Bt 11, produs de Syngenta, pentru alimentatia umana si porumbul NK603, produs de Monsanto, pentru nutritia animala. Argumentul: testele au demonstrat ca aceste culturi nu prezinta nici un pericol pentru consumatori.

Un om informat face cat doi, un om dezinformat papa tot

Exemplele date sunt reprezentative pentru ceea ce se intampla la o scara mult mai larga – existenta unui conflict intre interesele economice si politice, pe de o parte si siguranta populatiei pe de alta. Cresterea intereselor economice este invers proportionala cu investirea in normele de siguranta ale populatiei, iar factorul ce regleaza acest raport este informatia (sau lipsa ei).

Cetatenii corect informati sunt mai motivati sa se manifeste atunci cand drepturile le sunt incalcate sau cand li se pune pe tava ceva ce nu au comandat, tocmai pentru ca sunt in cunostinta de cauza. Cetatenii neinformati vor merge in directia dictata de interesele dominante la un anumit moment.

In cazul Romaniei, intreaga populatie consuma linistita alimente ce contin OMG, desi in sondaje se declara impotriva lor, tocmai pentru ca nu este informata ca in tara noastra exista astfel de culturi inca din 1998 (la doi ani dupa ce fusesera introduse in SUA), tocmai pentru ca produsele ce contin OMG nu sunt etichetate sau etichetele acestora sunt minuscule si tocmai pentru ca cei ce le produc au tot interesul sa mentina tacerea cu privire la riscurile prezentate de acestea pentru sanatate, mediu si cultivatori. Marile corporatii producatoare de seminte (Monsanto, Pioneer, Syngenta) sunt principalele beneficiare de pe urma biotehnologiei iar lipsa de legislatie si de informare din tara noastra cat si practica raspandita a coruptiei nu fac decat sa le usureze demersurile de implementare a acesteia.

Ce sunt organismele modificate genetic:

* o serie de produse insuficient testate incat sa prezinte garantii pentru consum, motiv pentru care multe tari din UE au apelat la principiul de precautie si au refuzat cultivarea si consumul pe teritoriile lor (Franta, Austria etc.)
* testele efectuate pe cobai (insuficiente si ele) au aratat posibile legaturi intre consumul de OMG si perturbari de functionare a ficatului, rinichilor si testiculelor, alergii etc.
* reprezinta un pericol pentru biodiversitate – o data cultivate in spatii deschise ele se pot raspandi si contamina si alte medii, in exteriorul culturii propriu-zise(seminte purtate de vant etc) iar efectele nu pot fi controlate. In plus, prin continua cautare de soiuri tot mai rezistente de plante se vor elimina toate acele soiuri mai slabe deci efectiv se va reduce biodiversitatea.
* creeaza dependenta de firma ce detine patentul asupra lor (Monsanto, Pioneer, Syngenta, Bayer) – semintele OMG nu pot fi pastrate ca semintele traditionale, ele trebuie cumparate anual de la firma producatoare, impreuna cu erbicidul la care sunt rezistente (care distruge orice planta mai putin respectivul OMG). Deci planta modificata genetic contine o cantitate uriasa de erbicid. E o gluma povestea ca OMG ne ajuta sa folosim mai putine erbicide si pesticide.
* nu sunt o solutie contra foametei! Foametea din lume nu poate fi eradicata decat printr-o distributie diferita a alimentelor, prin limitarea saraciei si incetarea exploatarii tarilor sarace.
* sporesc problemele economice si sociale din tarile sarace sau in curs de dezvoltare – de obicei acolo sunt marile plantatii (India, Argentina, Mexic etc.). Fermierii sunt fermecati de costurile asa-zis reduse si de productivitatea mare a semintelor modificate genetic (idei foarte raspandite si in Romania de altfel.

Codexul ne aduce mai multe e-uri

Dincolo de impunerea utilizarii organismelor modificare genetic, Codex Alimentarius intervine si in utilizarea aditivilor alimentari. E-urile nu sunt nici pe departe combatute de Codex, ba mai mult se recomanda folosirea acestora. Cu toate ca omul de rand a invatat sa se fereasca singur de E-uri, autoritatile mai arunca din cand in cand praf in ochi, interzicand utilizarea unora, dar ignorand folosirea celor mai otravitoare dintre ele.

Ministerul Sanatatii a elaborat recent o lista cuprinzand cateva zeci de E-uri care nu ar fi periculoase pentru sanatatea populatiei. Dar exista peste o mie de astfel de substante ce sunt introduse in alimente si bauturi, in special racoritoare. In vreme ce in state din UE, SUA, Canada si tari foste componente ale URSS multe dintre acestea au fost interzise, la noi sunt folosite fara nici o restrictie. Iar alimentele importate nici macar nu sunt controlate – pe etichetele acestora nemaifiind mentionat continutul de E-uri -, de vreme ce provin de la firme cu un renume international mai mare sau mai mic.

O vreme, legislatia romaneasca a prevazut ca toate E-urile sa fie inscriptionata pe etichete. La aceasta decizie s-a revenit ulterior, in urma protestelor si presiunilor exercitate de producatorii si importatorii de astfel de produse. Moment in care s-a apelat la publicitatea, care induce in eroare cumparatorul. In loc de litera E urmata de un numar (indicativ prin care consumatorul poate afla despre ce aditiv alimentar este vorba si ce riscuri implica consumarea acestuia), pe etichete a inceput sa se mentioneze doar afanatori”, arome identic naturale”, conservanti” si alti asemenea termeni mincinosi.

Printre cele mai nocive produse care sunt consumate se numara cele instant. Dr. Pavel Chirila arata ca, compozitia reala a unei supe instant consta in: amidon modificat, sare, pudra de tomate, citrat de sodiu, diacetat de sodiu, sirop de glucoza, ulei hidrogenat, pudra de ceapa, guma Guar, ribonucleotide de sodiu, proteina hidrolizata vegetala, acid adipic, caseinat, chinolina, carmoizina, emulsifianti (disodium monofosfat, gliceril monosteara, polifosfat de sodiu, condimente, arome, indulcitori artificiali si antioxidanti. Dupa cum se poate observa, nu prea aveam de-a face cu o compozitie naturala, ci cu substante de sinteza greu asimilate de organismul uman. Un alt exemplu ar fi celebra cafea instant Jacobs, comercializata in tara noastra de SC Kraft Foods Romania, Brasov. Potrivit inscriptiei de pe ambalaj, aceasta n-ar contine, in afara de minimum 2,5% cafeina, nimic altceva decat cafea naturala. Cine este atat de naiv incat sa creada ca respectivul produs devine solubil instantaneu, fara ca in compozitie sa se afle si alte substante chimice de sinteza, se inseala amarnic. De asemenea, cunoscutul condiment Vegeta” contine potentatorii de aroma: glutamat de sodiu si inozinat de sodiu, amidon de porumb si este colorat cu riboflavina. Iar condimentul Delikat” este garnisit, in plus, cu guanilat de sodiu, maltodextrina din cartofi si acidificant: acid citric.

Carne chimica

La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste carnea. Inainte de comercializare, multi producatori injecteaza puii cu o solutie ce contine aditivi si sare in proportie de 16%. Culoarea produsului se schimba datorita deshidratarii, a concentrarii pigmentului sanguin si a transformarii hemoglobinei in methemoglobina, in stratul periferic, pe adancimea in care patrunde oxigenul.

Cu cat congelarea este mai lenta, cu atat carnea devine mai inchisa la culoare. Astfel, pentru un aspect placut, consumatorul plateste aditivul la pret de pui, fara sa ia seama ca produsul a fost tratat chimic cu substante de sinteza. Aici trebuie spus ca unele abatoare, care nu folosesc asemenea practici, eticheteaza expres pe ambalaj mentiunea Produs neinjectat”.

Pentru a se ameliora, chipurile, produsele inferioare calitativ, acestea sunt cosmetizate, modificandu-se aspectul si chiar gustul real. Lista E-urilor permise in tara noastra in industria carnii cuprinde peste 70 de aditivi. Mentionam doar cativa dintre acestia: acid citric monohidrat – agent de reglare aciditate, sechestrant; acid pentru inmuierea soriciului; amestecuri de condimente pentru decor; azotat/nitrit de sodiu, pentru formarea si stabilizarea culorii in produsul finit; benzoat de sodiu – conservant cu actiune puternica folosit si pentru pestele uscat semiconservat; agent de ingrosare compus din amestec de hidrocoloizi: guma Guar si guma Xanthan; E 450 si E 451 – fosfati pentru salamuri; E 300, E 301, E 471 si E 575 – potentiatori de gust si aroma; E 621 glutamat de sodiu, intensificator de gust picant, delicatese; diverse produse pentru injectari, compuse dintr-o sumedenie de E-uri in amestec, stabilizatori, emulgatori, regulatori de prospetime etc.

Pastrama cancerigena

La fabricarea salamului de vara, spre exemplu, se folosesc: carne de porc, vita, pasare, organe de porc, apa, proteina vegetala, atioxidanti (izoascorbat de sodiu), lactat de sodiu, sare, zahar, condimente, conservant (nitrit de sodiu), stabilizatori (polifosfati) si colorant (acid carminic E 120).

Nitritul de sodiu E 250 produce boli cardio-vasculare, in stomac putandu-se combina cu alte substante, ceea ce duce la formarea de nitrozamine. Pastrama tratata cu aceasta substanta are un ridicat potential cancerigen. Producatorii de carne si produse din carne mai inseala consumatorii si prin utilizarea in produs a unei cantitati de apa ce depaseste limita admisa de 66%. Apa nu poate fi stabilizata decat prin injectarea unor substante de sinteza folosite in exces. Un alt pericol pentru sanatatea consumatorilor il reprezinta cresterea animalelor – ce nu vad lumina soarelui – in mari aglomerari, pentru a se ingrasa mai repede. In hrana si corpul acestora se introduc hormoni de crestere, antibiotice, vaccinuri, sedative si vitamine. Astfel, nu este de mirare ca dupa consumarea unor produse din carne provenite de la asemenea animale isi fac aparitia alergiile, obezitatea, hepatita toxica si alte afectiuni grave.

https://gum.co/dKFsb

Sursa – http://cronicasupranaturalului.ro/?p=2115

Previziuni despre viitor

DE CRISTIAN TERRAN

-prima parte-

Dacă am discuta cu o persoană de vârstă înaintată și l-am întreba cum ar fi văzut el lumea anului 2014 în urmă cu 50 de ani, probabil că vom primi un răspuns diferit de ceea ce este astăzi în jurul nostru. Mai mult ca sigur, acea pesoană nu ar fi prevăzut Uniunea Europeană, ascensiunea Chinei, dezmembrarea URSS-ului, controlul asupra populației, tehnologia avansată de care dispunem azi, etc. Sau da ? M-am gândit să schițez și cum cred eu că va fi viață pe planeta noastră peste 50 de ani. Nu am pretenția unui vizionar și nici cunoștințele științifice ale unui scriitor SF, însă voi încerca pe parcursul a mai multor articole să subliniez cu ce cred eu că se va confruntă omenirea în perioada următoare.

Păstrând acelas trend cu care v-am obișnuit, o să încerc să vă demonstrez (dacă/unde mai e cazul) cum ocultiștii, sau elitele, depinde cum vreți să-i numiți, vor pune stăpânire pe rasă umană în timp ce voi stați și va lăsați hipnotizați, manipulați și îndobitociți de televizor, ziare, telefoane „inteligențe”, show-uri de doi lei, bârfe, etc. În ultimele 2 decenii schimbările au fost majore și s-au desfășurat cu o rapiditate care de multe ori ne-au luat prin surprindere. Lumea în care trăim nu mai are multe în comun cu cea de acum 20 de ani. Sursele de informare s-au schimbat, avem mai multă încredere în Facebook decât în demnitarii care ne conduc, iar specialiștii au opinii diferite despre cum va arată lumea spre care ne indreptm. Sau dacă va mai exista… Scenariile nu sunt prea multe.

Dacă în trecut religiile schimbau lumea și condiționau dezvoltarea științei și capacitatea de gândire a individului, în zilele noastre trebuie recunoscut aportul științei la aceste transformări planetare și individuale. Ceea ce ne conduce la concluzia că în viitor știința va avea un rol și mai important în viață de zi cu zi a individului (ca și în prezent de altfel) . Religiile își asumau rolul de a schimba lumea însă știința o va schimba într-un mod în care putem doar să ne imaginăm… dar și știință și religia o pot distruge.

Controlul individului

Raportându-ne la viitorul individului, nu putem să nu luăm în calcul interacțiunea om-mașină. Prin „mașină” se poate înțelege orice instrument artificial, de la componente electronice -telefon, computer și mecanice -proteze, costume metalice etc. Se estimează că în aproximativ 20-30 de ani computerele vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul 10 la puterea 14 operații pe secundă. Dacă este adevărat, acest salt tehnologic va duce la evenimente inevitabile pentru specia noastră : – contopirea inteligenței biologice cu cea artificială.

Acest lucru va avea efect dezastruos asupra noastră. Dacă acum va considerați supravegheați, gândiți-va că atunci nici măcar gândurile nu vor mai fi ale voastre. În ultimul timp Hollywood-ul ne transmite semnale, mai mult sau mai puțin subliminale, către acest concept. Suntem deja dependenți de tehnologie și chiar noi cerem mai mult fără să observăm efectele negative ale acesteia. Tehnologia este o sabie cu două tăișuri, se poate folosi în scopuri pașnice și pentru bunăstarea tuturor sau împotrivă maselor și doar în favoarea elitelor. Una din ramurile ce promovează aceste idei se numește transumanism (transhumanism).

Transumanismul este prezentat de către elite ca o mișcare intelectuală și culturală internațională care sprijină folosirea noilor științe și tehnologii pentru a îmbunătăți abilitățile și aptitudinile mentale și fizice ale oamenilor și a ameliora ceea ce ea vede ca aspecte nedorite și nenecesare ale condiției umane, cum ar fi prostia, suferința, boală, îmbătrânirea și moartea involuntară. Prima utilizare cunoscută a termenului „transumanism” datează din 1957, însă semnificația contemporană este un produs al anilor 1980, când un grup de oameni de știință, artiști și futuriști cu sediul în Statele Unite a început să organizeze ceea ce între timp a crescut la nivelul de mișcare transumanista. Țineți minte acest concept pentru că va veți mai întâlni cu el și îl veți vedea cum se dezvoltă sub ochii voștrii. În spatele acestei mișcări nu se află doar utopiști bizari care speră că vor schimbă specia umană. O întreagă politică și industrie sprijină aceste idei. Este o organizare eficientă a controlului total asupra individului.

Există deja aplicații ale acestui concept în medicină. Unii cercetători folosesc nanomateriale cărora li se pot da funcționalități biologice astfel încât să poată interacționa cu celulele într-un anumit mod; alți medici folosesc inlocuitea unor membre cu proteze care au incorporate senzori ce se conectează la sistemul nervos, etc. În viitor ideea că oamenii vor fi obligați să poarte un microcip încorporat care va avea diferite funcții nu mai este chiar așa SF ca în deceniile trecute ba chiar este un fapt prezent. În SUA se folosesc aceste implanturi (deocamdată doar voluntar) la un număr tot mai mare de persoane, însă se preconizează că în curând dispozitive de localizare vor fi împlântate în corpul a mai bine de jumătate dintre americani. (e doar începutul)

Bineînțeles că aceste procese par ca o alternativă în cazul accidentelor. Însă diferanta este mare între o persoană care își pierde o mână sau un picior și va primi o proteză bionică și cei care își vor schimba membrele sănătoase cu cele artificiale. Poate părea ciudat așa ceva acum însă sunt sigur că au deja planuri care să te facă să recurgi la astfel de metode, fie că e voința ta sau nu. Implementarea prin subliminal a unor noi concepte care tind spre o mai mare nevoie de robotizare, concepte cool gen omul cyborg, nu este prea complicat pentru elite. Astăzi nimeni nu te obligă să-ți faci un cont Facebook în care să îți treci acolo toate informațiile personale însă lumea s-a aliniat acestui trend destul de repede.

Învățământul

Familia

Tendințele actuale se îndreptă către destrămarea valorilor familiei așa cum le știm noi. În curând familiile de câte doi bărbați sau două femei vor fi ceva obișnuit în viața cotidiană. Copiii vor fi învățați de mici că e un lucru normal să aibă relații sexuale cu persoane de acelas sex.

E posibil ca anumite centre să fie deschise pentru că părinții vor fi prea ocupați cu muncă -creșe de copii la un nivel mai avansat- și nu vor mai avea timp să-și crească sau să educe copiii. Acolo vor fi învățați cum trebuie să se comporte în relația cu superiorii și cum să se alinieze standardelor sistemului. Probabil că acești copii își vor vedea familia doar la sfârșit de săptămâna sau o data pe luna.

Chiar dacă deocamdată pare ceva de domeniul SF-ului în viitorul apropiat doar unele familii vor mai avea dreptul de a avea copii. Se vor da legi (probabil prin motivul suprapopulării) prin care se va reduce numărul de copii la maxim doi, iar treptat-treptat doar cei aleși își vor putea exercita dreptul la reproducere. Persoanele cu dizabilități vor fi eutanasiate pentru a nu fi o „povară” pentru ceilalți sau pentru sistem. Se vor folosi anumite mutații ADN pentru a fi create diferite tipuri de oameni ( dar despre asta într-un articol viitor).

Controlul total…

Închipuiți-vă o lume împărțită în două clase sociale și două teritorii. Cea mai mare parte a oamenilor va face parte, ca și acum, din turma care va munci pentru elite. Însă distanța dintre clase va fi mai mare…mult mai mare . Statele se vor unii politic într-o mare alianță planetară iar un guvern va conduce cu o mână de fier această planetă. Oamenii simpli nu se vor mai putea deplasa unde vor și când vor pentru că elitele vor avea „oazele lor de liniște”. Chiar și acum există anumite zone, cum ar fi Dubai, în care nu oricine își permite să meargă și să locuiască, însă în câteva decenii diferență va fi mai vizibilă iar deplasarea în aceste zone imposibilă.

Când programul de desființare a identatitatilor naționale și distrugere a statelor că entități sociale, politice și militare va ajunge în fază finală, continentele vor fi împărțite în sectoare administrative pur și simplu, închise și controlate de granițe ca și cele de stat, și care vor fi conduse de un fel de guvernator asistat de un aparat administrativ asemănător unei primarii din prezent. În funcție de caracteristicile geo-economice ale zonei, sectoarele vor fi agricole, industriale, de cercetare, de recreere – pentru cei „merituoși” care au spălat cu limbă încălțările „stăpânilor” îndeajuns de mult și bine.

Probabil că în câteva decenii polițiști roboți, sau semi-roboți vor patrula pe străzi și se vor asigură că elitele nu sunt deranjate; drone inteligențe vor survola cerul și-ți vor asculta toate conversațiile analizând dacă ești sau nu fidel regimului; clădirile vor avea propriul sistem computerizat care va controla căldura, nivelul iluminării și toate sarcinile care azi necesită implicarea unui om; mașinile vor fi complet automate, fără șofer; totul în jurul nostru va fi conectat la o rețea; cam 80% din populație va locui în mega-orașe conectate între ele; se va pune accentul pe învățarea unei limbi care va deveni limbă oficială a Terrei; vor fi migrări masive de populații iar apa e va fi raționalizată pentru mase.

Probabil că legi aspre care vor interzice dreptul la greva, dreptul la a dezbate deciziile Guvernului, dreptul la liberă exprimare cum îl știm azi, vor fi ceva normal peste 50 de ani. Se va ajunge la un stat planetar de tip semi-sclavagist. În curând corporațiile vor avea un cuvânt și mai mare de spus în privință guvernării . Guvernul va fi format probabil dintr-un consiliu din care vor face parte membrii tuturor corporațiilor.

Discrepanțele dintre clase

Chiar dacă și astăzi diferența dintre oamenii foarte bogați și restul lumii este destul de vizibilă, într-un viitor nu prea îndepărtat această va fi și mai mare. Oamenii ce vor conduce această lume vor avea acces la cele mai avansate tehnologii în materie de sănătate beneficiind de viață lungă și sănătoasă în timp ce restul omenirii se va lupta pentru supraviețuire. Elitele nu au nevoie de oameni sănătoși decât dacă se pot folosi de ei pentru muncă, în rest nu le păsa dacă media de viață e undeva între 45-50 de ani. Lucrul acesta se poate vedea și în prezent când se încearcă mărirea vârstei de pensionare undeva la 70 de ani iar tot mai multe drepturi ale pensionarilor sunt scoase de pe lista beneficiilor. Sistemele medicale avansate nu vor fi accesibile decât păturii aflate la conducere.

Sper ca tot mai mulți să conștientizam în ce lume vor trăi copiii și nepoții noștri. Prin înțelegerea planurilor ascunse ale ocultei putem să ne pregătim și/sau să contracarăm aceste tendințe. Ce-i drept e greu, însă cu o masă cât mai mare de oameni treziți putem schimba viitorul. Chiar dacă în opinia mea viitorul sună sumbru, acesta se poate schimbă prin acțiunile noastre prezente. Ceea ce v-am prezentat mai sus este doar o parte dintr-o mai amplă acțiune urmând să va mai prezint câteva scenarii, mă tem că în aceeași notă pesimistă……………………

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este w.jpg

………….

(Pana cand si ”elitelor” din Romania le este frica de Dreptate , Corectitudine, Punctualitate, Adevar,Seriozitate si… nu vor sa iasa si sa lucreze la Lumina Neperitoare) RFK Jr. lansează o anchetă asupra…Corupția din Washington a rămas necontrolată de prea mult timp. Complexul medico-industrial a funcționat fără control de zeci de ani. Asta se termină acum…Kennedy a stabilit domeniile cheie de interes pentru această investigație și acestea sunt doar revoluționare:✅ Alimente ultra-procesate – gunoaie proiectate pentru a agăța și a otrăvi consumatorii…pot face ravagii în tăcere în biologia noastră…✅ Programul de vaccinare pentru copilărie – supraîncărcăm sistemul imunitar al copiilor noștri cu vaccinuri inutile?✅ Glifosat și pesticide – Otrăva pulverizată pe alimentele noastre, legată de cancer și tulburări neurologice…Aceste „leacuri” înrăutățesc sănătatea mintală? Vaccinurile sunt arme de distrugere în masă; (De ce nu-i vindecati pe dr. De lepra coruptiei?!) Managerul Spitalului din Cernavodă, Marius Sponoche, reţinut de DNA pentru luare de mită. Pentru ce ar fi cerut 30.000 de euro; Reacții virulente după ce Trump a tăiat ajutoare sociale de mii de miliarde de dolari. Casa Albă îi amenință pe critici;Bombă!!! ACTUALIZARE 2025: DECLAS, rechizitori, arestări și execuții – Dezvăluirea agendei statului profund – „Le avem pe toate” ~Q”; ALERTĂ DE ȘTIRI: SECRETUL LUI PFIZER, LISTA CLASIFICATĂ A EFECTELOR ADVERSE ALE VACCINULUI COVID-19 A DEZVLUTIT ÎN FINIT – ȘI ESTE MAI RĂU DECĂ ȚI-AȚI IMAGINAT VREODATA! AU ÎNCERCAT SĂ ASCUNDA ASTA DE VOI! Partizanul Gheorghe Pașca; Reporter special: ultimul partizan; Luptătorii din munți. Rezistența anticomunistă din România; Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii! Mafia morții continuă la Vaslui. Ionuț Sârbu își vede liniștit de afaceri, sub protecția noii conduceri a spitalului și a CJ; (Pentru ca interesul poarta fesul intereselor PROPRII,nu al semenilor…) Cum au ținut politicienii România în loc timp de decenii. Crin Antonescu, Dumitru Buzatu, Gabriela Crețu: profesori… în acte; Cronica unui regim de tristă amintire; Fantasmele singurătăţii – Destin încarcerat;

Pfizer recunoaște că injecțiile ARNm conțin „nanoboți” care modifică permanent ADN-ul (II); Milionarii care conduc Romsilva. Conturi de sute de mii de euro, bijuterii de alte sute de mii și zeci de terenuri și case, averea membrilor Consiliului de Administrație; România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat; H.D. Hartmann, CONCLUZII DURE: „Situația politică a României s-a complicat!”- (TOP 30 cei mai bogaţi români care s-au certat cu legea… Marea minciună a Revoluției: vei fi veșnic tânăr! Lenin ar fi încântat de ce ar vedea astăzi; Revenirea Stângii acoperă crimele marxismului; Busola morală fărâmată; Toleranță în schimbul tiraniei; Revoluția Sexuală ne-a adus Cultura Violului; George Soroș e acuzat că a investit ÎN PROCURORI, care sunt blânzi cu infractorii, declanșându-se un val de crime…Rudy Giuliani: Soros are mâinile pătate de sânge; A fost tradusă în română cartea „George Soros – Puterea din umbră”; Cum a fost acaparată România de rețeaua lui George Soros. Drumul de la activism civic la activism politic; De ce nu mai știu să scrie studenții de azi; Programa națională? Spălare pe creier și propagandă; Diavolul se ascunde în cuvinte; 10 mituri despre încălzirea globală demontate într-un minut; Hillary Clinton le transmite crestinilor sa-si schimbe ideile religioase invechite privind avorturile; Viitorul ne-a ajuns din urma- Unde ne duce tehnologia? Minunata lume nouă; Incotro se indreapta tehnologia? Un joc video ne da raspunsul si pregateste mentalul maselor: transumanismul; Pe 25 iulie a fost dezvaluita statuia lui Bafomet in Detroit, SUA, iar Obama a vizitat Kenya si le-a cerut sa respecte drepturile homosexualilor; Despre Antihrist, de la unul dintre autorii preferați ai lui Putin; Tehnologia care îți citește gândurile – Cât este mit și cât este realitate? Diavolul nu poate să cunoască gândurile bune ale oamenilor;

Dracii nu pot citi gandurile oamenilor, dar le pot transmite “ganduri” … Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu citeşte gândurile și sfinţeşte inimile oamenilor, când vine să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi, pentru a le sădi în suflet iubirea față de Tatăl Ceresc! Forta gandului – Cum aduci mai multa bucurie in viata? (I); Vicepreședintele SUA critică anularea alegerilor din România și acuză Europa de excluderea populiștilor; Uluitor ce s-a găsit la generalul Zisu în urma perchezițiilor: 2000 de tablouri și ceasuri de lux; FIECARE ISI PRIMESTE PROPRIUL BUMERANG … (Se razbuna pornografia culturii) Scandal uriaș după ce membrii Academiei Române l-au respins pe Mircea Cărtărescu: Nu sunt conservatori, ci conserve din trecut; Nu va mai faceti frati cu dracul,ca sa treceti putul ci,faceti-va una cu El,nu cu ea (! Ioan 2/15-17),ca sa treceti Marea pe valuri,pt. ca Duhul Sfant este mai tare ,mai mare si mai sfant decat noi,TOTI,la un loc; Donald Trump, reacție la discursul lui Vance de la Munchen: „Europa își pierde libertatea de exprimare”; IGPR: Peste 1.300 de persoane au murit şi aproape 3.000 au fost rănite în accidente rutiere petrecute În România în perioada ianuarie – noiembrie 2024; CE: România, campioană la accidente rutiere mortale. Șoferii, tot mai nepregătiți (interviu); Orașul cu cea mai mare „taxă pentru persoanele singure”; „Sfinții închisorilor” – Legionarism religios în post-comunismul românesc*Tot ce a realizat Trump în prima sa săptămână ca președinte… Marturiile lui Emil Purdelea. Luptator in rezistenta anticomunista din Muntii Almajului; Ce grav este sa ramai neam prost,adamic,nenascut din nou din Samanta Stiintei,Invataturii,Strategiei lui Dumnezeu (Luca 8/11)…Derută în propaganda rusă. Trump a devenit „om de stat rezonabil”. Ideologii lui Putin și-au schimbat peste noapte tonul în privința Ucrainei; (Tara saraceste,dar se imbogateste cu nababi)… Scandalos! Un nou caz de bonusuri speciale după Romsilva: salarii de lux – 30.000 de lei pe lună, la o altă companie de stat;

(Teatrul austeritatii din Romania!) Salarii uriașe în regiile și companiile de stat, în timp ce guvernul cere austeritate bugetară; (Cand omul,poporul,lumea- se bizuie pe umbre ,TOTUL devine desertaciune si goana dupa vant!Nu va mai incredeti in oameni,in NATO sau in alte promisiuni(Ier.17/5-7),ocolind ”Umbrela”lui Dumnezeu…) Le Monde: Cum i-a insultat Macron pe liderii europeni. Motivul pentru care România nu a fost invitată la summit-ul de la Paris, dezvăluit de presa germa! (PREGATIREA! Din intalnirea celor 2 Fiare se intrupeaza Anticrist si Prorocul Mincinos…Umpleti-va CANDELA inimilor si aprindeti de la Faclia Duhovniceasca-Invatatura Biblica asimilata,pentru a inainta prin inevitabile intunecimi apocaliptice spre Sfanta Sfintelor… )Întâlnirea istorică dintre SUA şi Rusia s-a încheiat la Riad… Vladimir Putin este dispus să negocieze cu Volodimir Zelenski; După Munchen, Riad. Nori negri pe cerul Ucrainei. Europa amenințată de apropierea dintre Putin și Trump; …( Oricum, miliardele votate de Congres, nu au ieșit din America, ucrainenii primind armament din anii ’70-‘90, din depozite); Diavoli numiți de PSD în instituții publice. Dumnezeu rămîne neputincios… (Domnule neprofesor-nepresedinte-ar fi mai bine daca ai trece pe la Dumnezeu,sa te lasi invatat,nu cu lectii ”nationaliste”, toxice, falite sau cu alte dejectii de zeu-Marcu /7/14-23)… Crin Antonescu ar vrea să-l sune pe Elon Musk (ca sa-i dea lectii romanesti)! Bill Gates spune că generațiile tinere ar trebui să-și facă griji pentru patru lucruri „foarte înfricoșătoare”; (Ce ne facem cu prea multi profi, diplomati, destepti?) Theodor Paleologu, critici virulente după ce Trump l-a numit dictator pe Zelenski; Theodor Paleologu: „Patologia puterii afectează pe toată lumea”; Europarlamentar român, discurs elegant la adresa magistraților. Aceștia sunt „incompetenți, inculți, hoți, mizerii ordinare, satane de bolșevici”; Ioan Aurel Pop și Daniel David VOR SĂ REIA VOTUL pentru Cărtărescu PÂNĂ IESE! PATOLOGIE SOROȘISTĂ la ACADEMIE. Filmul evenimentelor și protestul lui Valeriu Matei care l-a pulverizat pe PORNO-SCATOFAGUL Cărtărescu împreună cu Breban și Mihăescu- Cărtărescu e un ilustru plagiator și un detractor al României, al lui Eminescu și al lui Cioran… „Spre marea mea durere, Mircea Cărtărescu este, în momentul de față, unul dintre detractorii cei mai notorii ai lui Eminescu… Cum l-a spulberat Breban pe Cărtărescu în plenul Academiei Române isterizând-o pe Blandiana: Confundă de un ridicol formidabil Mișcarea Legionară cu fascismul și nazismul și face eroarea grosolană și nerușinată de a-i ataca pe Eminescu și Cioran;

////////////////////////////////////////////

Cum l-a spulberat Breban pe Cărtărescu în plenul Academiei Române isterizând-o pe Blandiana: Confundă de un ridicol formidabil Mișcarea Legionară cu fascismul și nazismul și face eroarea grosolană și nerușinată de a-i ataca pe Eminescu și Cioran

De Victor Roncea

După cum a relatat ieri în premieră ActiveNews, plagiatorul Mircea Cărtărescu, fost propagandist la Securitate, a fost trântit ieri la Academie, pentru a doua oară, la un singur vot diferență, cel mai probabil votul lui Eminescu, patronul Academiei Române.

Ana Blandiana, membră corespondentă și fostă globe-trotteră comunistă, cunoscută în breasla scriitoricească, din motive care ne scapă, și drept „amanta lui Gogu Rădulescu”, mahărul NKVD-ist de la CC al PCR, a făcut o criză de isterie în plenul Academiei, insultând academicienii la grămadă, ceea ce, cu siguranță, a ajutat progenitura de propagandist comunist, recte Cărtărescu, să cadă mai repede pe treptele călcate odinioară de titanii culturii românești Nicolae Iorga, Octavian Goga sau Nichifor Crainic.

Alături de celebrul membru de Onoare al Academiei Române, marele grafician Eugen Mihaescu, care s-a exprimat public, prin intermediul presei, singurul membru plin al Academiei care s-a opus categoric mârșăviei de a fi murdărită memoria academicienilor Eminescu și Cioran prin aducerea sub aceeași cupolă a unui pornoipochimen scatofag literar ca Cărtărescu, detractor mărunt chiar al celor două genii naționale, a fost maestrul nonagenar Nicolae Breban. Apelul său, citit și distribuit academicienilor, a fost considerat de fosta poetesă de la „curtea lui Gogu de la Comana” drept „calomnios, violent și plin de ură”, după rețeta clasică de auto-victimizare practicată de foștii limbiști și pupători în cur ai regimului comunist deveniți peste noapte vajnici „anticomuniști”, ca Volodea Tismăneanu și Cristian Preda, ca să dăm doar două exemple la întâmplare dintre pupincuriștii peceriști, gedesiști și soroșiști.

Prezentăm în continuare extrase din insultele fostei propagandiste leniniste adresate academicienilor, gest care cu siguranță l-a ajutat copios pe colegul ei mai mărunt de propagandă, urmat de discursul care l-a pulverizat și neantizat pe plagiatorul Cărtărescu.

Ana Blandiana „cu inima zvâcnind de mândrie”

„Înainte de toate, trebuie să vă mărturisesc că mă simt profund umilită de faptul că sunt obligată (obligată de mine însămi, de propria mea conștiință) să iau cuvântul în adunarea generală a Academiei Române împotriva unei asemenea revărsări de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism, care m-a întors în timp pe vremea revistei Săptămâna și a revistei România Mare”, s-a plâns halucinant Blandiana în urma discursului extrem de concis al lui Breban, pe care îl găsiți mai jos, spre cântărire.„Acum însă nu este vorba de mine și ,oricât ar părea de ciudat, nu este vorba nici de Cărtărescu. Este vorba de Academia Română, de faptul că propunerea de a fi primit în Academie unul dintre cei mai cunoscuți scriitori în viață, votat în unanimitate de secția de specialitate, a putut declanșa sub această cupolă un val de însemnătăți de o asemenea violență. Primit sau nu în Academie, Cărtărescu rămâne același scriitor, dar pata respingerii lui de pe imaginea Academiei, nu se va șterge.

Am luat cuvântul ca să mă adresez oamenilor de știință care ocupă majoritatea locurilor din această sală, savanților care nu au timp să citească romane de 1000 de pagini (chiar dacă sunt traduse în multe limbi și iau mari premii internaționale), așa cum nici eu adesea nu le citesc operele pentru că, în lipsa unei culturi științifice, nu le-aș înțelege. Dar asta nu m-a împiedicat să-i votez cu inima zvâcnind de mândrie pe când le numărau în cv-uri sutele de citări internaționale.”, a mai spus poetesa încercând să-i gâdile la mațul-inimii, cam ca cu aceeași mândrie revoluționară ca pe vremuri, cu „băieții șantieriști” și „vibratoarelor de pe Argeș”.

„Am luat cuvântul ca să vă conjur să nu vă lăsați manipulați de ură, invidie, frustrări toxice, care sunt tot atâtea arme de luptă împotriva valorii, să vă implor să nu mai așezați încă o pată, pe lângă atâtea altele de după 1948, pe obrazul Academiei Române.”

„Slavă veșnică lui Lenin!”, mai lipsea să zică.

Iată, spre comparație, și „revărsările de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism”, „valul de violență”, „ură, invidie, frustrări toxice” ale lui Nicolae Breban. Scurtul discurs de mai jos, din care jumătate este de fapt un citat din Cărtărescu, a fost citit și distribuit în plenul Academiei Române, în ciuda opoziției lui Ioan Aurel Pop, sinecuristul de la conducerea ei:

Nicolae Breban: Un atac grosolan la Cioran

Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate

„Reporter: În Solenoid, există această sectă care protestează împotriva morții și a tot ceea ce este rău în viață. Te-ai gândit la antinatalism și la principalul său susținător român, Emil Cioran, când ai scris despre ei?

Mircea Cărtărescu: Bineînțeles, am citit câteva cărți de Cioran când și-a publicat primele cărți în limba română. Dar nu-l prea iubesc din cauza trecutului său politic. Nu sunt total de acord cu ideile lui politice, care erau idei de dreapta, extremiste, fasciste. De aceea sunt suspicios față de tot ce a scris. A fost un foarte bun scriitor, înainte de a fi un foarte bun filosof, după părerea mea. Lucrările sale sunt absolut minunate ca piese ale experienței estetice, dar nu ale experiențelor politice sau ideologice. A fost un scriitor cinic. Era un fel de nou Schopenhauer, care era de fapt exact opusul a ceea ce susținea în filosofia sa – era un gurmand, un afemeiat sau, după cum spunem, „ardea lumânarea la ambele capete”. Este cam la fel cu Cioran. El era filosoful care vorbea tot timpul despre sinucidere, dar nu avea nicio intenție să se sinucidă el însuși, totul era pură fantezie.” (s.n.) (Sursa: 10.06.2022, interviu publicat și în engleză, și în olandeză la https://theuntranslated.wordpress.com/2022/10/06/mircea-cartarescus-interview-for-de-reactor-on-solenoid-mites-butterflies-kafka-untranslatability-censorship-a-paradise-in-ruins-and-his-latest-novel-theodoros/)

Acad. Nicolae Breban: „E atât de grosolan atacul dlui Cărtărescu la Cioran, încât ar fi ineficient dacă ar apărea într-o țară din cultura europeană. În plus, acest pasaj denotă o necunoaștere a marii filosofii moderne.

După atacurile incalificabile ale dlui Cărtărescu la adresa lui Eminescu, să ne mai mire că îl atacă și pe Cioran, acuzându-l de fascism și confundând Mișcarea Legionară cu fascismul italian și german (sau cu nazismul)?

Suntem uimiți că dl Cărtărescu (unul din liderii așa-zisei generații optzeci) nu face numai eroarea grosolană și nerușinată de a ataca unul din marii gânditori și poeți români, Eminescu, fondator al culturii moderne românești, ci și se încarcă de un ridicol formidabil prin acest atac la Cioran, atac care ne întristează pe toți.

Spre consternarea noastră, dl Cărtărescu atacă altundeva, cu o dezinvoltură profund provincială, și tema identității și specificului național roman – ceea ce este de neacceptat.

Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate.”

Atât.

Aceste câteva cuvinte sunt „revărsările de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism”, „valul de violență”, „ură, invidie, frustrări toxice” din capul și gura urât îmbătrânitei Ana Blandiana.

Câteva cuvinte care au fost hotărâtoare la vot. Nu ne mirăm că și-a dorit să le suprime profesorul Ioan Aurel Pop, concurentul lui Klaus Iohannis la avere, cu milioane de euro îndesate prin buzunărelele costumașului lui strâmt, făcute probabil tot din meditații. Puterea cuvântului, a adevărul, a biruit însă. Și va birui întotdeauna.

În plus, așa cum îi spunea academicianul Eugen Mihăescu actualului președinte secretos, Academia Română nu este o lojă masonică. Și mai adăuga: „Noroc că valul libertății se apropie și-l va mătura.”, atât pe el cât și pe toți cei de teapa lui.

Eminescu nu se lasă batjocorit!

https://www.activenews.ro/opinii/Cum-l-a-spulberat-Breban-pe-Cartarescu-in-plenul-Academiei-Romane-isterizand-o-pe-Blandiana-Confunda-de-un-ridicol-formidabil-Miscarea-Legionara-cu-fascismul-si-nazismul-si-face-eroarea-grosolana-si-nerusinata-de-a-i-ataca-pe-Eminescu-si-Cioran-195234

///////////////////////////////////////////

Ioan Aurel Pop și Daniel David VOR SĂ REIA VOTUL pentru Cărtărescu PÂNĂ IESE! PATOLOGIE SOROȘISTĂ la ACADEMIE. Filmul evenimentelor și protestul lui Valeriu Matei care l-a pulverizat pe PORNO-SCATOFAGUL Cărtărescu împreună cu Breban și Mihăescu

De Victor Roncea

………………………………………..

Regretata Doamnă Zoe Dumitrescu Bușulenga, Academician și Monahie, afirma cu o deosebită elocință despre atacurile distrugătoare la adresa axului culturii naționale întreprinse de către fostul său student:

„Spre marea mea durere, Mircea Cărtărescu este, în momentul de față, unul dintre detractorii cei mai notorii ai lui Eminescu, pentru că nu există lucru mai lipsit de delicatețe și de sensibilitate, decât să faci portretul unui muribund, aflat pe un pat de spital. Oribil. M-a durut îngrozitor. Ce se întâmplă? Are complexe față de Eminescu? Dacă ar fi un om de mare cultură, nu l-ar disprețui, măcar pentru o parte din operă. Am stat 30 de ani cu opera lui Eminescu. Sunt 17 volume mari și încă nu am intrat în el. Au intrat străinii și au găsit acolo pe Părinții Bisericii, pe gnostici, iar noi trebuie să-l călcăm în picioare, în condițiile și în starea aceasta a culturii române, în care se disprețuiesc valorile și sunt trecute sub tăcere.”

Valeriu Matei

Scrisoarea I –

Cărtărescu e un ilustru plagiator și un detractor al României, al lui Eminescu și al lui Cioran

Apel

către membrii titulari

și membrii corespondenți ai Academiei Române

„Doamnelor și Domnilor membri titulari și membri corespondenți ai Academiei Române,

Stimați colegi,

………………………………………………………………………………

Det. aici

https://www.activenews.ro/stiri/Ioan-Aurel-Pop-si-Daniel-David-VOR-SA-REIA-VOTUL-pentru-Cartarescu-PANA-IESE-PATOLOGIE-SOROSISTA-la-ACADEMIE.-Filmul-evenimentelor-si-protestul-lui-Valeriu-Matei-care-l-a-pulverizat-pe-PORNO-SCATOFAGUL-Cartarescu-impreuna-cu-Breban-si-Mihaescu-195262

/////////////////////////////////////////////

Europarlamentar român, discurs elegant la adresa magistraților. Aceștia sunt „incompetenți, inculți, hoți, mizerii ordinare, satane de bolșevici”

Autor Ștefana Teodoreanu

O nouă ieșire „în decor” a liderei SOS, Diana Șoșoacă.

Doamna Șoșoacă nu se dezminte cu nicio ocazie și, indiferent de poziția pe care o ocupă – ca a fost parlamentar iar acum, europarlamentar – aruncă cu vorbe jignitoare și, pe alocuri, cu amenințări, la adresa politicienilor, dar și a magistraților.

Ieri, eurodeputata Diana Șoșoacă, lidera SOS România, a reacționat cu violență în limbaj după ce a aflat că poliția s-a autosesizat la scandalul pe care doamna l-a făcut, cu o zi în urmă, în sediul Curții Constituționale a României (CCR).

Şoşoacă a dat buzna, luni, la Curtea Constituţională, unde s-a certat cu secretarele că „nu ştiu unde e şeful lor”, şi anume judecătorul Attila Varga, după care a dat buzna în biroul lui Gheorghe Stan.

„Având în vedere tot ce s-a întâmplat în această perioadă, cu lovitura de stat dată de CCR, am dori să ştim şi noi de ce pe salarii de 650 milioane de lei, aveţi un coleg care nu vine la servici, Marian Enache nu vine la servici, şi, încălcând întreaga Constituţie a României, judecaţi un om pentru delict de opinie, exact ca în perioada stalinistă şi sovietică. Luaţi bani degeaba, toată Curtea Constituţională.Sunteţi una dintre cele mai corupte instituţii din România. (…) Vreau să ştiu şi eu dacă veţi anula hotărârea de interdicţie a candidaturii mele la Preşedinţia României”, i-a spus Şoşoacă lui Gheorghe Stan.

De aici, Parchetul General a deschis o anchetă, iar Diana Șoșoacă l-a atacat direct pe procurorul general al României, Alex Florența, jignindu-i totodată pe magistrați.

Totul a fost live pe Facebook, în timp ce lidera SOS era în aeroport: „Cum plec din țară, cum satanele astea de bolșevici fac niște nefăcute, crezând că mă sperie pe mine. Pe mine nu mă sperie nimeni, mă! Eu îl am pe Dumnezeu alături de mine și cu asta basta. (…) domnu procuror… ăsta-i Florența, nu? N-ați vrea dumneavoastră, înainte să mă căutați pe mine, să-i căutați ouăle lui Năstase? Alea pline de bani? (…) Să căutați Tezauru și să vedeți cine l-a ascuns tot în România, pentru a face un mare scandal?”, și-a început Șoșoacă discursul.

„Nu pot să spun decât atât, și atenție ce vă spun: procurorii României, cu mici excepții, sunteți niște putori ordinare. Puteți să mă arestați!. (…) Va afla întreaga lume de ce mizerii ordinare sunteți! Sunteți incompetenți, sunteți inculți, sunteți hoți, sunteți niște prostituate intelectuale și juridice, sunteți niște mizerii ordinare, care ați distrus țara asta. (…)S-a depus o reclamație la poliție? Păi fir-ar mămicuța voastră nenorocită care v-a făcut pe voi de ordinari, câte plângeri la poliție sunt depuse de către români?. Fir-ar mama voastră de nemernici și putori ordinare, plătite cu zeci de milioane de lei pe lună, sute de milioane de lei pe lună. Voi îmi faceți mie, reacționați la o plângere, a cui, mă, a celor mai nenorociți, nici măcar magistrați, așa ziși judecători de la CCR. Bă, voi sunteți precum vă e numele, CCR, adică de un mare rahat. (…)Auzi, mă, Florențo, auzi, toți ăștia, procurorii de la Parchetul General, toate parchetele, vedea-te-aș înecat în ciorba lui Stan de la Curtea Constituțională. Sunteți niște mizerii ordinare, care ați distrus această țară. Sunt singurul om care are curajul să vă spună în față. Arestați-mă, mă, fac ceva pe voi. (…)Auzi, mă, Marian Enache, băi, om de nimic, incultule juridic care faci pe președintele Curții Constituționale. (…) Băi, spelunci ordinare ce sunteți, de la CCR și de la Parchetul General și din toate parchetele, fac ceva pe voi, bă!”, a amenințat, cu eleganța sa consacrată, europarlamentarul.

În plus, Diana Șoșoacă a mai adus aminte și de un alt scandal în care este implicată, vizavi de modul în care îi aduce laude dictatorului Nicolae Ceaușescu:

„Și apropo, mai faceți-mi astăzi un dosar: Nicolae Ceaușescu, erou național! Corneliu Zelea Codreanu, erou național! Mareșalul Antonescu, erou național! Na, mă, fir-ați ai dracu, trei dosare penale astăzi”.

În urmă cu câteva zile, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) anunța că a făcut un „denunț penal la adresa europarlamentarei Diana Ivanovici Șoșoacă pentru promovarea cultului dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, condamnat pentru genocid”.

„Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc anunță că a depus astăzi, 17.02.2025, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, un denunț la adresa europarlamentarei Diana Ivanovici Șoșoacă, privind săvârșirea infracțiunii de „promovare, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război”, prevăzută și pedepsită de disp. art. 5 din O.U.G. nr. 31/2002.Reamintim că, în data de 11.02.2025, Diana Iovanovici Șoșoacă a avut o intervenție de aproximativ 1 minut și jumătate în plenul Parlamentului European, în cadrul căreia le-a recomandat colegilor să elaboreze strategiile de politică externă după modelul dictatorului Nicolae Ceaușescu, afirmând că: „Nimeni nu l-a egalat vreodată”.

Redăm mai jos transcrierea discursului, astfel cum a fost difuzat pe canalele media naționale și internaționale:

„Vorbiți aici (în plenul Parlamentului European, n.n.) pentru prima dată despre creștini, dar când am ridicat icoana în Plenul Parlamentului European, m-ați sancționat. Când am vorbit și am acuzat-o pe Ursula von der Leyen de acțiuni care au dus la crime în pandemie, din nou m-ați sancționat. Vorbiți acum să apărați creștinii.

Cum să apărați creștinii din țările arabe, când dumneavoastră acuzați toate țările arabe? Nu îi respectați, nu îi cunoașteți. Nici pe perși, nici pe arabi. Îi discreditați pe Trump, îl discreditați pe Putin, sunteți în război cu toată lumea.Vreți strategii? Vă dau un sfat. Uitați-vă la politica lui Nicolae Ceaușescu. Nimeni nu l-a egalat vreodată. Dictator, dictator, dar a avut cea mai bună politică externă (subl.n.). A reușit să pună la aceeași masă Israelul și Palestina și a adus pacea în regiune.

De aceea Comisia Europeană se pare că nu este pregătită. Doamna Ursula von der Leyen nu face decât să ne pună în război cu toată lumea, și de aici, din plenul Parlamentului European, îi cer demisia Ursulei von der Leyen”, se preciza într-un comunicat de presă.La acel moment, IICCMER avertiza că „astfel de manifestări nu trebuie privite ca simple exerciții de nostalgie sau ca o încercare inofensivă de rescriere a trecutului, ci ca simptome ale unei gândiri periculoase, care sfidează sacrificiile celor care au luptat pentru democrație. Într-o Europă construită pe lecțiile tragice ale totalitarismului, promovarea unor astfel de idei trebuie ferm sancționată, nu doar prin reacția societății civile, ci și printr-o atitudine responsabilă din partea instituțiilor europene și românești”.

https://zin.ro/20/02/2025/politica/europarlamentar-roman-discurs-elegant-la-adresa-magistratilor-acestia-sunt-incompetenti-inculti-hoti-mizerii-ordinare-satane-de-bolsevici/

///////////////////////////////////////////

Theodor Paleologu: „Patologia puterii afectează pe toată lumea”

Paleologu a fost ministru, însă a aspirat, la un moment dat, inclusiv la funcția de președinte al României

Fostul candidat la prezidențiale din partea PMP, Theodor Paleologu sugerează că puterea poate deveni „contagioasă”, astfel că nimeni, indiferent de statutul său social ori de gradul de „moralitate” avut sau dobândit, nu scapă de această „boală”, oricât ar susține, în prealabil, că nu se va lăsa afectat.

Theodor Paleologu, cel care și-a dorit, la rândul său, puterea, despre Guvern și oamenii din el

Uitând că, la un moment, dat, și-a dorit să fie președintele țării, candidând la alegerile prezidențiale din 2020, Theodor Paleologu a vorbit despre legătura nescrisă dintre putere și componenta „psihologică”, dacă nu chiar „psihiatrică”. „Sunt foarte mulţi, majoritatea. Nu uitaţi, am fost ministru timp de un an de zile. Să fii membru într-un guvern timp de un an de zile este ca un stagiu în spital psihiatric”, a amintit Paleologu.

Becali, despre Șoșoacă: „a căzut puțin în derizoriu pentru că unei femei nu-i stă bine să facă așa ceva”

„Cam mare parte erau atinşi în vreun fel”, a continuat acesta, adăugând că „mai e ceva”. În opinia fostului prezidențiabil, atunci când te afli într-o funcție ce presupune putere trebuie să fii conștient de acest lucru și să fii „vigilent cu tine”, astfel încât să nu devii tentat să aluneci în extrema cealaltă. „Dar să ştiţi ceva, că patologia puterii afectează pe toată lumea.Orice meserie care are legătură cu puterea este susceptibilă să dezvolte patologii ale puterii, inclusiv jurnaliştii, episcopii, oamenii de afaceri, avocaţii, medicii, profesorii. Deci patologia puterii e foarte răspândită”, a mai spus acesta la Antena 3.

https://zin.ro/03/05/2021/politica/theodor-paleologu-patologia-puterii-afecteaza-toata-lumea-politicieni-medici-avocati-jurnalisti/

////////////////////////////////////////////

(Ce ne facem cu prea multi profi, diplomati, destepti?) Theodor Paleologu, critici virulente după ce Trump l-a numit dictator pe Zelenski

/////////////////////////////////////////

Bill Gates spune că generațiile tinere ar trebui să-și facă griji pentru patru lucruri „foarte înfricoșătoare”

Ștefan Borcea

Fondatorul Microsoft, Bill Gates, a spus într-un interviu că generațiile tinere ar trebui să-și facă griji pentru patru lucruri – criza climatică, inteligența artificială necontrolată, un război nuclear și o nouă pandemie.

„Există vreo patru sau cinci lucruri care sunt foarte înfricoșătoare. Singurul pe care l-am înțeles cu adevărat și de care m-am îngrijorat foarte tare când eram tânăr a fost războiul nuclear”, a spus Gates într-un interviu cu antreprenorul irlandez Patrick Collison.

Acestea sunt, în viziunea sa, criza climatică, inteligența artificială necontrolată, un război nuclear și o nouă pandemie.Gates, fondatorul Microsoft și președintele Fundației Gates, și-a împărtășit perspectiva asupra riscurilor cu care se confruntă omenirea. „Astăzi cred că am adăuga schimbările climatice, bioterorismul/pandemiile și controlul asupra inteligenței artificiale”, a spus Gates, scrie businessinsider.com.

El a mai spus că, de asemenea, polarizarea socială este o problemă, adăugând: „Tânăra generație trebuie să se teamă foarte mult de aceste lucruri”.Nu este prima dată când Gates identifică aceste teme de îngrijorare. Într-o postare pe blog din 2023, Gates a spus că, pe măsură ce familia sa crește, și dorința lui de a îmbunătăți lumea devine mai mare.„Un nepot te face să te gândești la modul în care putem face viitorul mai bun – politică, sănătate, climă etc.”, a scris el. Gates a susținut că societatea suferă de o „foame” de inteligență și că AI ar putea prezenta mai degrabă o soluție decât o problemă.

Deși unii au avertizat despre potențialul cataclismic al inteligenței artificiale, Gates crede că aceasta ar putea fi valorificată în mod productiv.În ciuda provocărilor, Gates a spus că încă se așteaptă ca cetățenii viitorului să trăiască mai bine – dacă contracarează riscurile.„În absența unora dintre aceste mari probleme, lucrurile vor fi mult mai bune”, a spus Gates. „Alzheimer, obezitate, vom avea un leac pentru HIV, vom fi scăpat de poliomielită, rujeolă, malarie. Ritmul inovației este mai mare astăzi ca niciodată”, a spus el.

Citește și:

Bill Gates este foarte pesimist cu privire la viitorul muncii: „Doar 3 domenii vor supraviețui inteligenței artificiale”

Citește și:

Bill Gates, despre modul în care s-a schimbat percepția asupra autismului: „Dacă aș fi copil astăzi, aș fi diagnosticat”

Citește și: Bill Gates îl critică dur pe Elon Musk: „Un rahat nebunesc”. Ce a discutat cu Donald Trump la Mar-a-Lago

https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/bill-gates-spune-ca-generatiile-tinere-ar-trebui-2423278.html

////////////////////////////////////////

(Domnule neprofesor-nepresedinte-ar fi mai bine daca ai trece pe la Dumnezeu,sa te lasi invatat,nu cu lectii ”nationaliste”, toxice, falite sau cu alte dejectii de zeu-Marcu /7/14-23)… Crin Antonescu ar vrea să-l sune pe Elon Musk (ca sa-i dea lectii romanesti)

Candidatul comun al PSD, PNL și UDMR în alegerile prezidențiale din 18 mai, Crin Antonescu, a declarat, marți, la Timișoara, că primul lucru pe care l-ar face în calitatea de președinte ales al României ar fi să-l sune pe Elon Musk și să-i spună că România este deja un stat suveran și independent și nu este nevoie ca cineva să ne dea acest lucru pe Twiter.

Candidatul liberal pentru Cotroceni a subliniat că România are aceste calități urmare a meritelor pe care această națiune le-a avut, a sacrificiilor pe care le-a făcut pentru a-și dobândi suveranitatea.

‘Am văzut o postare a domnului Elon Musk despre România, în care spune că merită să fie suverană. Dacă aș fi președinte, primul lucru pe care l-aș face ar fi să-l sun și i-aș spune că da, România merită să fie suverană, că este suverană din 1877, dacă domnia sa nu știe, că este un stat unitar din 1918, dacă domnia sa nu știe și că deci, sub acest aspect, mulțumim, n-avem nevoie de nimic. Adică suntem un stat suveran demult, suveranitatea este consacrată de Constituția României în vigoare și de tratatele internaționale și sigur că acest lucru este ca urmare a meritelor pe care această națiune le-a avut, a sacrificiilor pe care această națiune le-a făcut pentru a dobândi această suveranitate. Nu e nevoie să ni-l dea cineva prin Twitter’, a răspuns Crin Antonescu unei întrebări a presei, despre care ar fi primul lucru pe care l-ar face ca președinte al României.

https://www.cotidianul.ro/crin-antonescu-ar-vrea-sa-l-sune-pe-elon-musk/

//////////////////////////////////////////

Diavoli numiți de PSD în instituții publice. Dumnezeu rămîne neputincios

CAŢAVENCII

Într-o convorbire telefonică de anul trecut, Cristian Popescu Piedone și George Simion își dezvăluie identitatea:

„– Satană!

– Ce-i, Satană?

– Satană, sînt într-un județ care poate să-ți fie prieten sau ostil.

– Eu nu mă pun cu Satana ăla bătrîn (…).“

Și dialogul continuă ca la poarta iadului. Cei doi draci se hlizesc și se complimentează, pun la cale combinații politice învăluite în fum de pucioasă. Ei bine, tocmai această aromă diavolească a ațîțat nările premierului Marcel Ciolacu, care l-a numit pe Piedone, zis Satana cel Bătrîn, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului.

ANPC e o instituție cu puteri aproape nepămîntești, clocită parcă anume să împrăștie teroare în lumea alimentației publice și comerțului, și să adune șpăgi și alte foloase drăcești în dauna pieței și a consumatorului. Ca dovadă că în fruntea organizației a fost pînă nu demult o altă creatură a infernului pesedist, Horia Constantinescu, protejatul lui Marcel Ciolacu și protectorul scandalului Nordis, un ins cercetat pentru tîlhărie, suspectat de nenumărate activități interlope și tocmai de aceea propus de PSD candidat la Primăria Constanței.Piedone e cu un cap peste Horia Constantinescu, fiindcă a făcut și pușcărie. Format în canalele de scurgere ale administrației locale, hrănit cu mizeria umană din subteranele partidelor, Satana cel Bătrîn a parazitat din 1995 primăriile sectoarelor 4, 5 și 6, sugîndu-le vlaga cînd ca primar, cînd ca inspector. Și-a fabricat o imagine de vardist al piețelor, care toarnă detergent pe carnea de mici și răscolește în zarzavaturi după chitanțe, iar la umbra acestei ipocrizii și-a pus la lucru caracatița personală. În comparație cu primăriile de sector, ANPC e un teren de vînătoare vast, care deschide posibilități de jaf la scară națională și promite un număr incomparabil de consumatori păgubiți. Satana cel Bătrîn a fost propulsat de PSD în prelungirea competențelor lui fundamentale, care se transmit și se completează de la persoană la partid ca două vrejuri diavolești.Fiul bătrînei Satane, Piedone cel tînăr, a ajuns primar la sectorul 5 cu sprijin de la PSD. Apoi, PSD l-a pus în fruntea comisiei de supraveghere a SRI pe bugetarul multimilionar Eugen Bejenariu, extras direct din cutia cu draci a Parlamentului, susținător al puterilor discreționare ale serviciilor secrete și cercetat pentru corupție în dosarul Microsoft pînă cînd a fost salvat de imunitate. Cît despre comisia de supraveghere a activității SIE, acolo PSD l-a repartizat, în funcția de vicepreședinte, pe vechiul diavol constănțean Felix Stroe, turnător dovedit la Securitate, cu numele de cod Dan.Iadul e pentru PSD o inepuizabilă sursă de cadre. Și chiar dacă nu se vede nicăieri vreo punte, frăția cu dracul rămîne principalul mod de operare al partidului.

https://www.catavencii.ro/diavoli-numiti-de-psd-in-institutii-publice-dumnezeu-ramine-neputincios/

/////////////////////////////////////////////

După Munchen, Riad. Nori negri pe cerul Ucrainei. Europa amenințată de apropierea dintre Putin și Trump …( Oricum, miliardele votate de Congres, nu au ieșit din America, ucrainenii primind armament din anii ’70-‘90, din depozite.

Armand Goșu

Peste câteva zile se vor împlini trei ani de la începutul invaziei Rusiei. Dramatismul primelor ore și zile al celui ce a fost proiectat să fie un război fulger este egalat astăzi de emoția generată de inițiativele diplomatice intempestive ale președintelui american, Donald Trump.

Noua administrație republicană de la Washington vrea să obțină încheierea războiului în primăvara acestui an, mai precis până la Paște, care va fi sărbătorit atât de catolici cât și de ortodocși în aceea și zi, 20 aprilie. Condițiile în care se va încheia războiul dintre Rusia și Ucraina nu par să-l neliniștească pe Trump, important e ca drumul către premiul Nobel de Pace, care-l obsedează din cauza lui Barack Obama, care l-a primit în 2009, să-i fie pavat de medierea aranjamentelor de încetare a focului, din Orientul Apropiat și din Europa de Est.Debutul contactelor ruso-americane a fost neobișnuit, rolul determinant jucându-l prietenul lui Trump, dezvoltator imobiliar, miliardarul Steve Witkoff. Marți, 11 februarie, el a zburat la Moscova cu un avion privat, de unde s-a întors cu Mark Vogel, profesor american, arestat în Rusia și condamnat pentru posesie de droguri. În orele dintre aterizare și decolare, Witkoff ar fi fost primit la Kremlin, pentru o lungă conversație cu Vladimir Putin. A doua zi, 12 februarie, Trump anunța pe rețeaua sa de socializare că a discutat aproape o oră și jumătate cu Putin, un larg spectru de dosare, cel mai important fiind – evident – încheierea războiului Rusiei cu Ucraina. A fost un uriaș cadou făcut lui Putin, sărbătorit cu focuri de artificii (și chiar un titlul halucinant Trump+Putin=love!). Putin a ieșit din izolarea internațională în care s-a aruncat singur atacând un stat suveran, recunoscut de întreaga comunitate internațională. Peste câteva ore, Trump i-a telefon și președintelui Volodimir Zelenski, pentru a-l pune la curent cu cele discute cu Putin. O umilință gratuită.

Minerale și metalele rare

În ziua în care Trump discuta la telefon cu Putin, ministrul său de finanțe, Scott Bessent a vizitat Kievul și i-a înmânat președintelui Zelenski draftul unui acord prin care SUA primește 50% din veniturile încasate din exploatarea rezervelor de minerale și metale rare din Ucraina. Textul este în așa fel redactat (The Telegraph care a analizat draftul crede că e redactat de avocați privați, specializați în licențe de exploatări, nu de Departamentul de Stat), încât americanii dobândesc controlul aproape total asupra materiilor prime și resurselor ucrainene. Zelenski a refuzat să-l semneze și pregătit un sens de observații, urmând ca discuția cu americanii să fie reluată la Munchen, în marja conferinței pentru securitate. Episodul este relevant pentru a înțelege cum funcționează noua administrație americană.În timp ce lumea adunată la Munchen se dezmeticea cu greu din șocul discursurilor demnitarilor din administrația Trump, americanii i-au dat un ultimatum lui Zelenski care aștepta întâlnirea cu J.D. Vence. Ori semnezi acordul și cedezi jumătate din bogățiile subsolului, ori nu mai discutăm cu tine!

Zelenski venise pregătit să prezinte americanilor contra-propunerile sale, nicidecum să semneze vreun acord. De altfel, Zelenski însuși fusese cel care a pus pe masă bogățiile subsolului ucrainean la întâlnirea din septembrie 2024, de la Trump Tower, disperat de perspectiva suspendării livrărilor de arme americane.În dimineața de vineri, 14 februarie, oficialii ucraineni au început să se adune la reședința unde era cazat J.D. Vence, accesul jurnaliștilor fusese permis, când deodată, lumea din sală a fost anunțată că întâlnirea a fost amânată. Așa, brusc, fără nici o explicație. Spre stupoarea lor, membrii delegației ucrainene au înțeles că americanii îl șantajau pe Zelenski cu semnarea acordului. N-au spus că anulează întâlnirea, ci doar că o amână pentru seară. Delegația ucraineană avea șapte ore pentru a accepta semnarea. Ca să sporească presiunea, americanii au respins și toate amendamentele propuse de ucraineni pe marginea textului primit la 12 februarie și au cerut semnarea acordului în forma lui inițială. Presiunea n-a funcționat, Zelenski a refuzat să semneze. După care, atitudinea delegației americane, la limita grosolăniei, s-a schimbat ca prin farmec. Întâlnirea cu J.D. Vence s-a desfășurat într-o atmosferă agreabilă.

Potrivit informațiilor scurse în presa ucraineană, acordul propus de SUA se referă nu doar la minerale rare, ci și la resursele de hidrocarburi, petrol și gaz. Dacă de partea ucraineană, statul participă la acest acord, de partea americană ar fi vorba de un un fond de investiții privat, populat de oameni de afaceri a căror identitate nu este cunoscută. Dar cel mai controversat aspect este că acordul nu prevede nici o garanție de securitate. Mai mulți analiști ucraineni afirmă că acordul nu aduce nimic bun, singura consecință fiind reducerea cu 50% a veniturilor viitoare din redevențe. În ciuda acestui fapt, Zelenski și Vence au convenit să finalizeze proiectul, care va fi adus într-o formă juridică acceptabilă. La conferința de presă, Zelenski a subliniat că acest acord va fi încheiat sub forma unui memorandum de intenție, nu a unui document obligatoriu. Însă, americanii vor ca documentul să aibă alt statut. Zelenski condiționează acest lucru cerând garanții de securitate. Altfel, nu va fi aprobat de Rada Supremă.Dar cea mai controversată problemă legată de acest acord privind bogățiile subsolului a fost generată de retorica din campania electorală a lui Trump, anume că Ucraina a primit ajutor american de 500 de miliarde de dolari (apoi a revenit și a spus că ar fi vorba de 300 miliarde, pentru ca să vorbească din nou de 500 de miliarde, câteva zile mai târziu). În realitate, cele cinci pachete votate de Congres totalizează 175 de miliarde, din care 70 miliarde cheltuite în SUA pentru producția de armament, arme și muniție care ajung în depozitele armatei americane, o altă sumă o reprezintă ajutor umanitar, iar o mare parte din aceste pachete financiare sunt împrumuturi, adică bani care trebuie rambursați. În schimbul acestor cinci pachete financiare care se întind până în septembrie 2026, Trump cere acum statului ucrainean să împartă dividendele obținute de pe urma exploatării bogățiilor subsolului. Ar fi o lovitură politică pentru noua administrație care s-ar putea lăuda în fața alegătorilor că a adus sute de miliarde. Bani care nu există nici pe hârtie măcar.

Oricum, miliardele votate de Congres, nu au ieșit din America, ucrainenii primind armament din anii ’70-‘90, din depozite.

Ucraina n-a primit echipamentul militar pe care l-a cerut și doar ceea ce administrația Joe Biden a binevoit să trimită, când și în ce cantități a dorit aceasta. În ciuda a ceea ce și-ar putea închipui unii, banii n-au ajuns la Kiev, ci în industria de apărare americană, în crearea locurilor de muncă și în salariile muncitorilor americani.Pentru comparație, contribuția UE la asigurarea stabilității financiare și apărării Ucrainei este de circa 145 de miliarde de dolari, mai mult decât oricare alt aliat. (Această cifră a fost indicată de von der Layen la întâlnirea cu generalul Keith Kellogg, din dimineața de 18 februarie). Din această sumă, asistența militară este în valoare de 52 de miliarde dolari. Și ea este egală cu contribuția SUA.

Discuțiile despre bogățiile subsolului Ucrainei sunt suprarealiste. Se vorbește de 26.000 de miliarde de dolari, cifra nu se știe de unde apărută. Poate că Ucraina are cel mai mare bazin de litiu din Europa, dar prețul litiului s-a prăbușit acum trei ani cu 88%. În Nevada s-au descoperit cele mai mare depozite de litiu de pe planetă, suficient pentru a pune SUA în top, înaintea Chinei. Astfel că, depozitele din Ucraina sunt aproape inutile pentru SUA. Cât privește minereurile rare, Ucraina are cobalt, este adevărat. Dar majoritatea bateriilor folosesc acum fosfat de litiu și nu mai au nevoie de cobalt. În ce privește gazele de șist, cel mai important zăcământ se află sub controlul lui Putin, iar exploatarea rezervelor din Carpații Occidentali presupune costuri ridicate, din cauza geologiei complexe de acolo, ceea ce a determinat Chevron să se retragă, la fel cum a făcut și din Polonia.

Pe de o parte, nu e deloc onorabil pentru SUA să trateze o națiune victimă în acest mod, după trei ani de sacrificii enorme. Imaginea SUA în lume este compromisă pentru mulți ani de acum încolo. Pe de altă parte, nu doar că cifrele vehiculate n-au legătură cu realitatea, ci chiar acordul propus de echipa Trump nu aduce beneficii bugetului SUA, căci câștigurile din exploatarea subsolului ucrainean revin unui fond de investiții privat. Chiar și așa, există suficiente îndoieli că s-ar putea obține astfel de rente din exploatarea subsolului Ucrainei. Estimările privind bogățiile subsolului datează din perioada sovietică și nu există nici o garanție că ele sunt corecte.

În momentul în care Zelenski a condiționat semnarea unui acord cu putere juridică de garanții de securitate, partea americană și-a pierdut interesul pentru acest document. După felul în care au condus negocierile și au exercitat presiuni asupra lui Zelenski, se poate trage concluzia că oamenii de afaceri din administrația Trump au decis să profite de vulnerabilitatea Ucrainei și să o forțeze să semneze un acord dezavantajos privind împărțirea redevențelor de pe urma exploatării bogățiilor subsolului.

Conferința pentru securitate de la Munchen

După discuția telefonică Trump – Putin și declarațiile noului șef al Pentagonului, Pete Hegseth, care au șubrezit pozițiile de negociere ale Occidentului pe dosarul ucrainean cu Rusia, așteptările lui Zelenski de la întâlnirea cu Vence trebuie să fi fost modeste. Însă, dialogul ar fi fost surprinzător de bun. Zelenski a încercat să-și convingă interlocutorul că o înghețare a războiului fără garanții reale de securitate este inacceptabilă, pentru că Putin se va folosi de această pauză pentru a-și reface puterea militară, a obține o ridicare parțială a sancțiunilor, pentru a ataca din nou. De aceea, Zelenski nu vorbește de înghețarea ostilităților, de armistițiu, ci folosește formula: „pace justă, durabilă și sustenabilă”. O rază de soare a răsărit la ulița ucrainenilor, atunci când, chiar la deschiderea întâlnirii, vice-președintele Vence a formulat poziția administrației americane care era în similiară cu cea a ucrainenilor: vrem ca războiul să se încheie cu o pace durabilă, pe termen lung, nu o pace care duce la un alt război în Europa de Est!

Trump nu și-a ascuns niciodată ostilitatea față de Ucraina și a încercat să-l umilească în mod repetat pe Zelenski. Poate că această ostilitate datează de la tentativa de suspendare din 2019, pornită tot în urma presiunilor pe care le-a făcut asupra Kiev-ului ca procurorul general să înceapă anchetarea fiului lui Joe Biden. Nici lui Vence nu cred că-i pasă de soarta Ucrainei. Ultimele iluzii au fost spulberate de acordul privind bogățiile subsolului. Ce-l motivează însă pe Trump – pe lângă ambiția de a lua premiul Nobel – este faptul că nu vrea ca Putin să mai atace Ucraina în timpul președinției sale. Care s-ar putea întinde pe încă un mandat, adică opt ani de acum încolo, dacă republicații izbutesc să modifice legislația. Și apoi Vence, care speră să-i urmeze lui Trump la Casa Albă, are și el tot interesul ca pacea cu Rusia să dureze cât mai mult. Poate că tocmai din cauza asta, SUA nu mai insistă pentru o rezolvare ultra-rapidă a conflictului, deși și-ar dori-o. Oficialii americani vorbesc acum despre primii pași făcuți pe un drum lung. Asta ar fi vestea bună.

Vestea proastă venită de la Munchen este că s-a confirmat fisura în tabăra occidentală în domeniul securității și apărării. De o parte America, cu noua administrație revoluționară, care vrea să schimbe fața țării, aruncând în aer instituții și politici publice sub pretextul luptei cu woke-ismul. De altă parte, Europa, unde vechiul establishment încearcă să reziste asediului partidelor anti-sistem care-și propun să schimbe lucrurile. Cu ele se aliază Trump pentru a submina unitatea Europei și, mai ales, scena politică a principalilor săi actori. Pare că Trump detestă Germania și Europa Occidentală, și se simte mai confortabil să discute cu lideri autoritari. Consecințele acestei politici americane vor putea fi dramatice. Dacă asta va fi politica americană sub Trump, Europa, mai ales cea de Est, nu mai poate avea încredere în promisiunile și angajamentele SUA. Cade cortina peste un secol de istorie, în care America interpreta partitura personalului pozitiv, din poveștile încâlcite ale istoriei europene și mondiale. Astăzi, însă, chiar dacă n-o clamează în piața publică, Europa deja înțelege că are nevoie de o nouă alianță militară, la care s-ar putea alătura Marea Britanie și Canada. Vor trebui ani de eforturi serioase, de regândire a politicilor de securitate și apărare, pentru a suplini capacitățile SUA care se va retrage pentru a se concentra pe regiunea indo-pacific. Dar Europa are vitală nevoie de această nouă alianță militară pentru a-și promova propriile interese. Viața umbrelei protectoare americane se vor termina în curând, deci Europa trebuie să se miște repede, nu are la dispoziție mai mult de un deceniu pentru asta.

Paris, primul pas. Timid

Lăsate pe dinafară de Trump, în discuțiile ruso-americane care au început marți, 18 februarie la Riad, șapte lideri europeni s-au reunit de urgență la Paris, în compania conducerii Comisiei și Consiliului UE și a secretarului general al NATO. Două sunt temele dezbătute: programul european de consolidare a competitivității, suveranității, securității și apărării, iar al doilea punct – un program de sprijinire a Ucrainei. După întâlnire, președintele Emmanuel Macron i-a sunat pe atât pe Trump cât și pe Zelenski, subliniind că o încetare a focului trebuie însoțită de garanții puternice de securitate pentru ucraineni. La rândul său, premierul Marii Britanii, Keir Starmer care va merge săptămâna viitoare la Washington, afirmă că doar garanțiile de securitate americane vor putea descuraja Rusia să atace din nou Ucraina.

În ceea ce privește trimiterea de trupe europene în Ucraina, pentru a garanta încetarea focului, prea puține țări se arată disponibile, iar altele condiționează asta de un acord de pace și de implicarea americană.

Întâlnirea de la Paris a fost mai degrabă o ședință de terapie de grup a unor lideri europeni care încă mai speră că elefantul Trump se va calma înainte să distrugă porțelanurile, lustra și fotoliile din sufrageria Occidentului. Deocamdată, ochii lor sunt ațintiți pe Riad, unde marți 18 februarie a început prima rundă de consultări între delegațiile Rusiei și SUA.

Riad, începutul unei frumoase prietenii Trump-Putin?

Întâlnirea din Arabia Saudită este prima încercare serioasă, după negocierile eșuate de la Istanbul, din martie 2022, de a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. Președintele Zelenski se teme că Trump vrea să rezolve conflictul în termenii lui Putin. Încă înainte de programarea întâlnirii, SUA a făcut concesii semnificative lui Putin, respingând aspirațiile Ucrainei de a adera la NATO și de a elibera teritoriilor ocupate de Rusia. Aceste concesii nu fac decât să sporească apetitul lui Putin, al cărui plan este de a transforma Ucraina într-un stat eșuat, care să nu poată negocia o pace, ci doar să capituleze în fața Rusiei.

Putin nu se mai mulțumește doar cu ieșirea din izolarea internațională, ci vrea acum să-și atingă principalul obiectiv, schimbarea ordinii internaționale. SUA a renunțat singură la pretenția de hegemon, ultima rămășiță a lumii unipolare, și se pregătește pentru un dans în trei, alături de China și de Rusia. Pe cea din urmă speră – naiv – s-o atragă de partea sa, într-o alianță sui generis împotriva Chinei.

Faptul că este vorba de mult mai mult decât despre războiul Rusiei cu Ucraina, îl confirmă declarațiile de la sfârșitul întâlnirii care a durat nu mai puțin de patru ore și jumătate. Practic, despre Ucraina nici nu s-a discutat. Au convenit asupra unor negociatori care vor discuta despre Ucraina. Iar asta se va întâmpla doar atunci când Putin va decide să înceapă aceste negocieri. Deocamdată, Putin încă speră să cucerească Pokrovsk, să scoată din regiunea Kursk trupele ucrainene și să împingă în colaps regimul de la Kiev. Dar, în condițiile în care și resursele Rusiei sunt tot mai limitate, Putin poate fi atras de perspectiva încheierii războiului, fără ca obiectivele să fie atinse, câtă vreme mașina de propagandă controlată de Kremlin poate prezenta asta ca o mare victorie. Iar ziariștii moscoviți o să-l așeze pe Putin în șirul marilor conducători ruși.

Deocamdată, singura certitudine a negocierilor care se poartă la Riad, este spargerea unității Occidentului, pe linia Atlanticului, speculată de ministrul rus de Externe. De acum încolo, Serghei Lavrov se va poziționa public pe aliniamentele propagandei americane anti-UE, ca să-i facă plăcere echipei lui Trump. Fisurile în alianța dintre SUA și Europa nu se limitează la Ucraina. Comerțul și mai ales ideologia vor contribui și ele la răcirea relațiilor. Dar felul arogant în care Trump a lansat negocierile cu Putin, preluarea în spațiul public, fără nici o critică a unor teme ale propagandei rusești, declarația că Ucraina nu va deveni membru NATO și va trebui să cedeze teritorii i-a înfuriat pe europeni. SUA au fost până de curând liderul blocului occidental care a sprijinit Ucraina. Ajutoarele militare occidentale erau discutate în baza americană de la Ramstein, din Germania, unde sub bagheta șefului Pentagonului se organizau întrunirile miniștrilor Apărării din țările care alcătuiau această coaliție informală. Fără susținerea americană, Ucraina nu avea mari șanse să reziste în fața tăvălugului rusesc.

Dar nici Europa, nici SUA nu au susținut Ucraina încât aceasta să aibă vreo șansă să învingă Rusia. Nu i-au trimis armele de care avea nevoie. N-au aplicat un embargo total asupra petrolului rusesc, nu au blocat accesul băncilor rusești la rețelele financiare internațioale și nici nu au repornit propria industrie de apărare ca să alimenteze cu arme și muniție Ucraina. Singura strategie a capitalelor occidentale a fost așteptarea ca regimul Putin să intre în colaps. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Acum, faptul că Trump a retrogradat Europa și negociază direct cu Putin e șocant dar era perfect predictibil pentru liderii europeni. Dacă vrea să rămână relevantă și să nu devină obiectul unui târg în trei între Trump, Putin și Xi Jimping, UE trebuie să ia decizii radicale, să se transforme în altceva, pentru că actuala structură a Uniunii o împiedică să fie relevantă în materie de securitate și apărare. UE riscă să se prăbușească precum Imperiul rus în 1917, într-o atmosferă de totală indiferență, și unde nimeni nu a sărit în apărarea lui.

Doar o politică de securitate și apărare comune ar putea elimina discuțiile penibile de acum în care Germania nu vrea să trimită trupe nicăieri, Franța ar trimite, dar are o problemă cu datoria publică, polonezii încă mai speră să rămână în grațiile lui Trump și resping ideea unei armate europene, în timp ce britanicii nu vor să primească ordine de la UE. Realitatea este prea dură pentru ca liderii europeni să nu priceapă că dacă nu se mișcă repede și pragmatic în materie de securitate și apărare, viitorul UE se joacă la ruleta rusească.

O variantă restrânsă a acestui articol a apărut în Revista 22, cu titlul “La Munchen s-a confirmat fractura lumii occidentale”.

https://www.contributors.ro/dupa-munchen-riad-nori-negri-pe-cerul-ucrainei-europa-amenintata-de-apropierea-dintre-putin-si-trump/

///////////////////////////////////////////

(PREGATIREA! Din intalnirea celor 2 Fiare se intrupeaza Anticrist si Prorocul Mincinos…Cat se mai poate,umpleti-va CANDELA inimilor si aprindeti de la Faclia Duhovniceasca-Invatatura Biblica asimilata,pentru a inainta prin inevitabile intunecimi apocaliptice spre Sfanta Sfintelor… )Întâlnirea istorică dintre SUA şi Rusia s-a încheiat la Riad… Vladimir Putin este dispus să negocieze cu Volodimir Zelenski

Delegaţia SUA, condusă de Marco Rubio, şi cea din Rusia, condusă de Serghei Lavrov, au discutat în Arabia Saudită despre un plan de pace pentru Ucraina.

Daniel Spătaru

Intalnirea istorica dintre SUA si Rusia sa incheiat la Riad Vladimir Putin este dispus sa negocieze cu Volodimir Zelenski Update

Toți ochii au fost ațintiți marţi asupra Arabiei Saudite. În capitala Riad s-au desfășurat discuții între SUA și Rusia, având ca subiect un plan de pace pentru Ucraina, ţară care a fost invadată la ordinul lui Vladimir Putin în data de 24 februarie 2022.

Concluziile SUA după întâlnirea de la Riad

Într-o conferinţă de presă susţinută după încheierea convorbirilor, secretarul de stat american Marco Rubio, a declarat că oprirea războiului este condiţionată de concesii pe care trebuie să le facă toate părţile.

“Există câteva principii de bază trebuie să fie vorba de o încheiere permanentă a acestui război, nu o încetare temporară a focului. Vor exista anumite discuții în ce privește împărțirea teritoriilor și cu privire la garanțiile de securitate. Cel mai important lucru e că președintele Trump și-a exprimat determinarea de a pune captă acest război. Toate aceste lucruri vor conduce negocierile pe viitor”, a spus Marco Rubio.

Întrebat dacă Rusia va putea să anexeze o parte din teritoriile ocupate, secretarul de stat american a spus: “Acestea sunt lucruri care trebuie discutate, va trebui să începem să muncim din greu…cel mai important e că am început acest lucru.

Acest război a devenit o mașină de tocat carne de ambele părți. Doar în câteva luni președintele Trump a reușit să schimbe conversația globală de la când se va încheia acest război la cum se va încheia. Și Putin și Zelenski i-au spus lui Trump că doar el poate încheia acest război”.

SUA şi Rusia au convenit asupra unui plan de pace în trei etape pentru Ucraina

Rusia și Statele Unite au propus crearea unui plan de pace care să includă trei etape pentru soluționarea conflictului ucrainean: o încetare a focului, organizarea de alegeri în Ucraina și semnarea unui acord final. Jurnalista Fox News Jackie Heinrich a fost cea care a scris despre acest lucru, pe contul ei de socializare.

“Statele Unite și Rusia propun un plan în trei etape pentru reglementarea situaţiei din Ucraina, potrivit mai multor surse diplomatice străine, apropiate discuțiilor din Arabia Saudită. Sunt incluse o încetare a focului, organizarea de alegeri în Ucraina și apoi semnarea unui acord de pace final”, a transmis ea.

Discuţiile dintre SUA şi Rusia au ţinut patru ore şi jumătate

Negocierile dintre Rusia și Statele Unite, de la Riad, s-au încheiat după patru ore şi jumătate. Deocamdată nu au fost prezentate concluzii ale discuţiilor şi nici nu s-a făcut referire la vreo întâlnire între Donald Trump şi Vladimir Putin, în viitorul apropiat.

Totuşi, de la Moscova, Rusia a transmis câteva semnale despre ce ar dori să fie inclus în planul de pace, pentru a fi de acord cu el.

“Este de remarcat faptul că un refuz de a accepta Kievul în NATO nu este suficient. Alianța trebuie să dezavueze promisiunile de la București din 2008”, a insistat Zaharova, într-un răspuns la o întrebare adresată de Reuters. ”Altfel, această problemă va continua să otrăvească atmosfera pe continentul european”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului Rus al Afacerilor Externe, Maria Zaharova.“Ceea ce trebuie să facă Ucraina este să se întoarcă la originile propriei sale statalități și să urmeze litera și spiritul documentelor (…) Aceasta ar fi cea mai bună garanție a securității sale”, a adăugat Zaharova.

Putin este dispus să negocieze cu Zelenski

În marja întâlnirii de la Riad, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin a declarat că liderul de la Kremlin este dispus să se întâlnească cu Volodimir Zelenski, pentru a pune capăt războiului din Ucraina.

“Putin a declarat el însuşi că, dacă este necesar, el este gata să negocieze cu Zelenski, însă cadrul juridic al acordurilor trebuie să fie discutat ţinând cont de realitate”, a spus Peskov, marţi, într-o conferinţă de presă.La rândul său, vinerea trecută, Zelenski declarase că este gata să aibă o întrevedere cu Putin, cu condiţia ca “un plan comun să fie convenit în prealabil cu Donald Trump, cu Europa”.

Dmitri Peskov: “Este dreptul suveran al Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană”

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat marţi că Rusia recunoaşte “dreptul suveran” al Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană, dar nu şi la NATO. “În ceea ce priveşte aderarea Ucrainei la UE, acesta este dreptul suveran al oricărei ţări”, a spus acesta.“Vorbim despre procese de integrare şi de integrare economică. Şi aici, desigur, nimeni nu are dreptul să dicteze unei alte ţări ce să facă, iar noi nu vom face asta”, a adăugat purtătorul de cuvânt al lui Putin.“Este complet diferit când vine vorba despre probleme de securitate şi de alianţe militare. Abordarea noastră aici este diferită şi este binecunoscută”, a mai spus Peskov, legat de o posibilă aderare a Ucrainei la NATO.

Zelenski nu recunoaşte negocierile dintre SUA şi Rusia

Discuțiile de la Riad au loc fără participarea Ucrainei, iar președintele Volodimir Zelenski a declarat deja că nu recunoaște negocierile dintre secretarul de stat american Marco Rubio și omologul său rus Serghei Lavrov, cu privire la un plan de pace. El a subliniat că negocierile pentru o soluționare a conflictului nu pot avea loc decât cu prezenţa Ucrainei la masă.

Nici UE nu joacă, deocamdată, niciun rol în negocieri, lucru anunţat de Lavrov încă dinainte de plecarea de la Moscova, când a declarat în faţa jurnaliştilor: “Nu știu ce ar face UE la masa negocierilor.Dacă au de gând să ‘cerșească’ în favoarea unor idei viclene despre înghețarea conflictului, în timp ce, de fapt, vor continuarea războiului, atunci de ce să-i invităm acolo?”.

Prima întâlnire dintre miniştrii de externe din SUA şi Rusia, după trei ani

Întâlnirea de marţi, de la Palatul Diriya, din Riad, este prima care îi opune față în față pe un ministru de externe rus și un secretar de stat american de la întâlnirea dintre Serghei Lavrov şi Antony Blinken, care a avut loc în ianuarie 2022, cu o lună înainte de startul războiului din Ucraina.

Kirill Dmitriev, șeful fondului suveran rusesc, le-a declarat reporterilor care așteaptau pe holurile Palatului Diriya că se așteaptă la progrese în problemele economice dintre SUA și Rusia, iar acestea să fie rezolvate în termen de maxim trei luni. El mai susține că firmele americane au pierdut peste 300 de miliarde de dolari când au părăsit piața rusă, după momentul invadării Ucrainei.

Mihailo Podoliak avertizează cu privire la o “falsă pace”

Presa saudită a publicat marţi imagini de la locul unde are loc întâlnirea, cu delegaţiile ambelor ţări aşezate de o parte şi de alta a unei mese de reuniuni la care, pe lângă ruşi şi americani au mai putut fi văzuţi şeful diplomaţiei saudite, Faisal bin Farhan, dar şi Mosayed al Eyban, ministrul de stat pentru afaceri externe.

Întâlnirea ruso-americană de la Riad nu este privită deloc cu ochi buni la Kiev, iar Mihailo Podoliak, consilierul lui Volodimir Zelenski, a criticat “lipsa de pregătire” cu care a fost convocată întâlnirea.

Într-o postare pe reţelele de socializare, Podoliak a avertizat că discuţiile dintre Rusia şi SUA poate duce la o “falsă pace” care ar însemna, în realitate, continuarea războiului din partea Moscovei.

///////////////////////////////////////////

(Cand omul,poporul,lumea- se bizuie pe umbre ,TOTUL devine desertaciune si goana dupa vant!Nu va mai incredeti in oameni,in NATO sau in alte promisiuni(Ier.17/5-7),ocolind ”Umbrela”lui Dumnezeu…) Le Monde: Cum i-a insultat Macron pe liderii europeni. Motivul pentru care România nu a fost invitată la summit-ul de la Paris, dezvăluit de presa germa!

Un număr de țări l-au mustrat pe Macron, considerând comportamentul Franței arogant. Cehia, România și Slovenia sunt revoltate că nu au fost invitate la summitul liderilor europeni organizat de Emmanuel Macron , scrie publicația franceză Le Monde.

La reuniunea de urgență de la Paris au participat șefii de guvern ai Germaniei, Regatului Unit, Italiei, Poloniei, Spaniei, Țărilor de Jos și Danemarcei, precum și președinții Consiliului European și ai Comisiei Europene, precum și secretarul general al NATO.Interlocutorul publicației în guvernul ceh s-a plâns de aroganța lui Emmanuel Macron și a remarcat că, excluzând Polonia, țara sa este cel mai aproape de război.„Nimeni nu are mai mulți refugiați ucraineni pe cap de locuitor decât Republica Cehă. În plus, Republica Cehă este cea care organizează unul dintre cele mai eficiente sisteme de aprovizionare cu arme”, a spus sursa, referindu-se la programul comun de achiziție de muniție creat în 2024 la inițiativa Praga.

De ce nu a fost invitată România

La București, tonul era mai politicos, dar dezamăgirea era la fel de palpabilă. România are peste 600 de kilometri de graniță cu Ucraina și rămâne o țară strategică pentru aprovizionarea cu arme. Cristian Diaconescu, consilier pentru apărare și securitate al președintelui interimar Ilie Bolojan, și-a exprimat regretul că țara sa nu a fost invitată la Paris.

În spațiul de divergență dintre Europa și Statele Unite, Bucureștiul nu știe în ce parte să meargă. Dacă ar ține cont de principiile democrației liberale ar trece necondiționat de partea europenilor, dar România ia în calcul și alte variabile, cum ar fi nevoia sprijinului american în apărarea imediată a țării în caz de nevoie, dependența de avioanele și elicopterele cumpărate din Statele Unite și, în general, de armele mai mult sau mai puțin sofisticate comandate tot de dincolo de ocean.

Șeful Cancelariei prezidențiale, Cristian Diaconescu a motivat absența României de la summit-ul de urgență cerut de președintele Franței, spunând că e vorba despre „un grup informal de lucru”, care „s-a mai reunit de două ori până acum” și că, oricum „la Paris nu se iau decizii care să se refere la securitatea, stabilitatea regională, flancul estic și România în special”. Diaconescu susține că este vorba doar despre „o discuție în ceea ce privește capacitățile defensive europene asigurate în favoarea Ucrainei care să se constituie în garanții de securitate credibile”. În plus, e posibilă și analizarea unui plan prin care Ucraina „să obțină automat aderarea la NATO dacă acordul de încetare a focului ce urmează să se stabilească într-o formă cât mai rapidă este încălcat de Rusia”. Șeful cancelariei prezidențiale subliniază că Parteneriatul Strategic cu SUA „funcționează impecabil” și că „nu există absolut niciun fel de semnal în ceea ce privește diminuarea interesului american, implicit al României sub administrația Trump”.

Șeful diplomației române, Emil Hurezeanu i-a spus generalului Keith Kellogg, emisar special al președintelui SUA pentru Rusia-Ucraina, că „România rămâne un aliat de încredere al Statelor Unite” și că vrea să participe, alături de aliații din NATO și UE, la tratativele de pace și la reconstrucția Ucrainei. Printre argumentele sale în favoarea chemării României la masa negocierilor și reconstrucției stau cifrele: „România a sprijinit transferul a peste un milion de refugiați, transferăm în fiecare sezon al recoltelor între 50 și 60 de milioane de tone de cereale ucrainiene prin porturile noastre, antrenăm piloți ucrainieni. Am cedat Ucrainei una din bateriile Patriot, una din cele cele patru, 25% din zestrea noastră cea mai modernă de apărare antirachetă. Suntem una din țările care respectă pactele, tratativele. Suntem una din țările europene aflate într-o comunitate de destin cu Statele Unite încă de la Revoluția Română”.

Citește și: Macron explică ce s-ar întâmpla dacă pacea în Ucraina nu ar fi însoţită de „garanţii de securitate puternice”

România pendulează între democrația liberală și iliberalism

România pendulează între democrația liberală ale cărei principii stau la baza construcției europene și iliberalismul mărturisit de premierul ungar, preluat de Austria și Slovacia, în curs de adoptare în Statele Unite. JD Vance a vorbit despre democrație, dar a respins liberalismul. Liberalismul spre deosebire de democrație nu a prins niciodată rădăcini în Europa Răsăriteană, scria politologul bulgar Ivan Krastev, fiindcă liderii din această parte a lumii au acceptat și susținut alegerile libere, dar foarte rar au fost de acord că societatea modernă trebuie să tolereze diversitatea și să respecte statul de drept.

Pentru politicienii iliberali democrația se rezumă la alegeri, dar cât de corecte pot fi alegerile, dacă presa nu e liberă, dacă un stat inamic contorsionează rezultatele, dacă nu toți locuitorii societății nu au aceleași drepturi? În această nouă paradigmă, Statele Unite nu mai reprezintă puterea liberală a lumii, ci pare să treacă de partea „democrațiilor suveraniste” ca Rusia și să folosească în interior iliberalismul, o ideologie care disprețuiește toleranța și minoritățile, care crede în puterea majorității de a face tot ce poate, respinge echilibrul puterilor în stat, mizează pe naționalism și separatism.

La fel ca în multe momente ale istoriei, România ar vrea să rămână și cu Europa liberală și cu America iliberală. Acest tip de balans nu aduce mereu câștiguri și deși politica externă are la îndemână reglaje fine, nu are mereu destul timp pentru a lua deciziile cele mai bune la momentul potrivit. Această nehotărâre ar putea fi unul dintre motivele principale ale neinvitării Bucureștiului la summit-ul de la Paris, scrie Deutsche Welle.

Președintele sloven: „Aceasta nu este Europa pe care o dorim

Președintele sloven Natasa Pirc Musar a criticat și organizatorii pentru absența altor state membre UE la întâlnirea de la Paris, menționând că acest lucru nu a fost în spiritul procesului de integrare europeană.

„Aceasta nu este Europa pe care o dorim. Aceasta nu este Europa care este respectată în lume. „Aceasta nu este Europa care ar fi un partener demn pentru un aliat nord-american”, a subliniat ea.

În schimb, ministrul ungar de Externe Peter Szijjarto a declarat că la Paris se întâlnesc „liderii europeni frustrați, pro-război și anti-Trump” pentru „a împiedica un acord de pace în Ucraina”.

Potrivit Politico, eforturile conduse de președintele francez de lideri europeni de a prezenta un front unit asupra Ucrainei pe fondul îngrijorărilor legate de intențiile președintelui american Donald Trump au eșuat . Politicienii nu au putut cădea de acord asupra trimiterii de trupe pentru a monitoriza punerea în aplicare a termenilor unui potențial acord de pace.

Citește și: Președintele ucrainean, criticat de compatrioți pentru o serie de pași greșiți. Le Monde scrie despre „Marea singurătate a lui Volodimir Zelenski”

Citește și: Concluziile summit-ului de la Paris. UE se angajează să sporească cheltuielile pentru apărare pentru a asigura securitatea Ucrainei

https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/le-monde-cum-i-a-insultat-macron-pe-liderii-2422766.html

////////////////////////////////////////////

(Teatrul austeritatii din Romania!) Salarii uriașe în regiile și companiile de stat, în timp ce guvernul cere austeritate bugetară

Mirela PASCAL

În timp ce Guvernul încearcă să limiteze deficitul uriaș, care poate duce țara în incapacitate de plată, unii directori și președinți de regii și companii de stat bagă lunar în buzunar mii sau chiar zeci de mii de euro.

Replica Online

A devenit notoriu cazul directorului general de la Romsilva, care încasează echivalentul a 5.000 de euro pe lună. Nu este, nici pe departe, un caz izolat și nici cel mai sfidător salariu în vremuri de austeritate.

Salarii foarte mari sunt și la Compania Națională de Investiții Rutiere, și la alte instituții și autorități unde statul este gestionar.

Salarii de nababi în Romsilva

„Aproape jumătate dintre Direcțiile silvice județene au pierderi de milioane de lei. Cu toate acestea, Romsilva are bani de prime de pensionare. Doar anul trecut, aici au fost oferite prime de pensionare în valoare de 170 de milioane de lei.

Instituția este condusă de Marius-Dan Sîiulescu, care câștigă lunar 25.000 lei de la stat, mai mult decât câștigă premierul sau președintele țării. Direcția Silvică Arad este condusă de Teodor Țigan, care a beneficiat de o primă de 100.000 euro în trecut de la Romsilva.

Salarii uriase in regiile si companiile de stat, in timp ce guvernul cere austeritate bugetara

Țigan a fost reangajat, iar acum încasează de la stat anual peste 470.000 lei, adică undeva la 39.000 lei pe lună, echivalentul a aproape 8.000 de euro.

El mai beneficiază și de o pensie de peste 62.000 lei pe an.

Dezmăț pe banii statului și în Transporturi

În subordinea Ministerului Transporturilor se află Compania Națională de Investiții Rutiere. În plină austeritate, această companie de stat a cerut triplarea indemnizației pentru membrii din Consiliul de Administrație.

Salarii uriase in regiile si companiile de stat, in timp ce guvernul cere austeritate bugetara

Concret, s-a dorit ca indemnizația să ajungă la 27.000 lei, brut. Însă, din informațiile Antena 3 CNN, această propunere nu a fost acceptată.

Ceva mai rapid s-au mișcat cei de la Administrarea Infrastructurii Rutiere, care și-au dublat indemnizațiile de membri în C.A. încă de anul trecut. Situația este replicată și în alte companii din Transporturi.

Cele mai mari salarii sunt la nivelul conducerii BNR și Exim Banca Românească

Salariile cu adevărat uriașe sunt la nivelul conducerii Băncii Naționale a României, chiar dacă acesta nu este, totuși, o instituție bugetară în sens uzual.

Topul este dominat de guvernatorul Mugur Isărescu, cu peste 1.000.000 lei venit anual sau undeva la 90.000 lei pe lună. Leonardo Badea, prim-viceguvernator, încasează, și el, aproape 1.000.000 lei pe an de la BNR.

La Exim Banca Românească, fostul Eximbank, președintele Traian Halalai a avut un venit de aproape 1,5 milioane de lei în 12 luni. Asta înseamnă circa 25.000 de euro/lună. Trebuie precizat că la această bancă statul român este acționar majoritar, cu aproape 99%.

Vicepreședinte ANRE, venit de peste 11.000 de euro/lună

Salarii foarte mari găsim și la ANRE, instituția care se ocupă de reglementările în domeniul energiei.

Vicepreședintele ANRE Mircea Man a încasat într-un singur an peste 700.000 lei, adică undeva la peste 11.000 euro lunar. Un alt vicepreședinte ANRE, Gabriel Andronache, a avut un venit anual mai modest, de ‘doar’ 339.000 lei”, a relatat corespondentul Antena 3 CNN, Georgiana Iuzic

https://www.replicaonline.ro/salarii-uriase-in-regiile-si-companiile-de-stat-in-timp-ce-guvernul-cere-austeritate-bugetara-617643

/////////////////////////////////////////////

(Tara saraceste,dar se imbogateste cu nababi)… Scandalos! Un nou caz de bonusuri speciale după Romsilva: salarii de lux – 30.000 de lei pe lună, la o altă companie de stat

Conform informațiilor publice, membrii Directoratului CE Oltenia au încasat lunar aproximativ 30.000 de lei, directorii din conducerea executivă au primit salarii între 14.600 și 20.500 de lei pe lună, iar liderii de sindicat angajați ca inspectori sociali au avut salarii nete cuprinse între 9.000 și 10.500 de lei.

Alina Costache

Scandalos! Un nou caz de bonusuri speciale după Romsilva: salarii de lux – 30.000 de lei pe lună, la o altă companie de stat

Salarii la jumate pentru șefii Complexului Energetic Oltenia. Cum se pot trezi cu venituri de 11.000 de lei de la 22.000 de lei

Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) reclamă, vineri, salarii de lux şi beneficii nejustificate la Complexul Energetic Oltenia, unde afirmă că profitul net al companiei a scăzut de aproape 12 ori în doi ani, dar cheltuielile salariale au crescut cu 130 de milioane de lei.„Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a demascat managementul defectuos al Societăţii Complexului Energetic Oltenia, care menţine privilegii salariale şi beneficii exorbitante, chiar dacă cifra de afaceri a companiei a scăzut de patru ori într-un singur an. Datele oficiale arată o prăbuşire dramatică a profitului net a CE Oltenia, de la 3,5 miliarde de lei în 2022 la 1 miliard de lei în 2023, iar în 2024 a scăzut alarmant la doar 285 de milioane de lei, adică de aproape 12 ori mai puţin decât în 2022”, a transmis, vineri, FACIAS, într-un comunicat de presă.

Salarii de nabab la cei din conducere

”În ciuda acestei prăbuşiri financiare, conducerea CE Oltenia continuă să beneficieze de salarii şi avantaje financiare disproporţionate faţă de situaţia economică a companiei. Conform informaţiilor publice, în 2023, membrii Directoratului CE Oltenia au încasat lunar aproximativ 30.000 de lei, directorii din conducerea executivă au primit salarii între 14.600 şi 20.500 de lei pe lună, iar liderii de sindicat angajaţi ca inspectori sociali au avut salarii nete cuprinse între 9.000 şi 10.500 de lei”, a mai transmis organizaţia, care menţionează că a solicitat oficial conducerii CE Oltenia explicaţii privind politica salarială şi beneficiile acordate.”În răspunsul semnat de Iulius-Dan Plavet, preşedinte directorat CE Oltenia, se precizează că, în decembrie 2024, cel mai mare salariu brut din companie a fost de 28.219 lei pe lună, iar salariul mediu brut se află la 13.195 lei (…) Dacă CE Oltenia va aplica în 2025 aceeaşi politică salarială ca în anii anteriori, cu un management rupt de realitate care menţine salariile de lux chiar în contextul prăbuşirii financiare a companiei, FACIAS atrage atenţia că am putea asista la o devalizare accelerată a acestei companii, la acumularea de datorii publice şi, în final, la riscul intrării în incapacitate de livrare a energiei pentru consumatori”, a mai transmis organizaţia.

Alte articole

Ministerul Muncii, schimbarea aşteptată de milioane de români după ce FACIAS a dat Guvernul în judecată

Concedieri 2025. Austeritatea face curăţenie în toate companiile de stat. Ce plăţi compensatorii primesc cei 30% de angajaţi disponibilizaţi în februarie

Potrivit reprezentanţilor acesteia, ”având în vedere discrepanţele majore dintre veniturile conducerii şi situaţia financiară precară a companiei, FACIAS solicită Ministerului Energiei şi altor instituţii competente să iniţieze un audit detaliat asupra utilizării banilor publici la CE Oltenia”.

Concedieri iminente la CE Oltenia: “Cei de la TESA nu mai au nicio alternativă, vor fi dați afară. Îi dau afară doar cu un salariu compensatoriu”

Concedieri 2025. Administrația Complexului Energetic Oltenia (CEO) urmează să facă disponibilizări din rândul angajaților TESA, potrivit președintelui Federației Naționale a Muncii, Constantin Crețan. Liderul sindical afirmă că oamenii vor fi dați afară, urmând să primească doar un salariu compensatoriu.“Nu este nevoie să se mai facă o renegociere de contract… trebuia să se facă o renegociere de contract cu creșteri salariale, pentru că CEO va da afară pe toți aceia care au contracte de muncă pe perioadă determinată, după ce i-au folosit în campania electorală și i-au mințit că le vor face contracte pe perioadă nedeterminată.”

S-a decis în Parlament, un nou val de concedieri la stat: „Să renunţăm la ideea asta cu posturile călduţe la stat, ar trebui să ne reorientăm puţin şi către privat”

“CE O este în moarte clinică, cu o conducere care n-ar trebui să fie. De fapt, cum e conducerea țării, politic, așa este și conducerea CEO, cu un om care conduce CEO, decorat de Iohannis, care este, la rândul lui, într-o funcție în care nu mai trebuie să fie și stă abuziv. Cei de la TESA nu mai au nicio alternativă, vor fi dați afară.”

“Eu le-am spus că, până la 1 septembrie, să-și bage dosarele și să iasă la pensie, pentru că erau beneficiari ai Legii 197 și 74, dar de dragul de a sta în funcții, și la ei mândria este fără margini, pentru că e domnul director sau domnul șef de birou, i-a făcut să piardă enorm.“

“Pe Legea 197 sau 74, n-am avut oameni din TESA în Piața Prefecturii, dar eu am făcut anunț public ca, până la apariția noii legi, să-și bage dosarele de pensionare. Acum, au pierdut, ies cu pensii diminuate și nu li se mai recunoaște grupa de muncă”, a precizat sindicalistul.

Revoltător! Un bugetar român a primit bonus de pensionare de 100.000 de euro. Sinecuristul obținea 10.000 de euro lunar de la stat și cumula salariul cu pensia

Conducerea Complexului Energetic Oltenia trebuie să ia măsuri de reducere cu 20% a cheltuielilor salariale pentru a pune în aplicare măsurile de austeritate luate de guvern prin Ordonanța Trenuleț.

Investiţiile CEO în unităţi de producţie noi, reprezentând 2 centrale pe gaze naturale de 1.325 MW în total şi 8 parcuri fotovoltaice ce însumează 690 MW, la care se adaugă retehnologizarea unei hidrocentrale de 10 MW, sunt extrem de întârziate faţă de program.

Totodată, în baza angajamentelor în vigoare în prezent, România ar trebui să închidă, până în 2026, capacităţi de producţie de energie pe lignit cu putere instalată cumulată de 2.085 MW.

România va cere Comisiei Europene amânarea închiderii termocentralelor pe lignit ale Complexului Energetic Oltenia (CEO) şi a minelor care le alimentează cu până la 3 ani faţă de termenul din prezent, prevăzut de planul de restructurare.

Scandalos! Un nou caz de bonusuri speciale după Romsilva: salarii de lux – 30.000 de lei pe lună, la o altă companie de stat

//////////////////////////////////////////////

Ce grav este sa ramai neam prost,adamic,nenascut din nou din Samanta Stiintei,Invataturii,Strategiei lui Dumnezeu (Luca 8/11)…Derută în propaganda rusă. Trump a devenit „om de stat rezonabil”. Ideologii lui Putin și-au schimbat peste noapte tonul în privința Ucrainei

Ștefan Borcea

Principalii propagandiști ruși au declarat că este nevoie de negocieri pentru a face pace cu Ucraina.

Propaganda rusă s-a „reorientat” din nou, schimbându-și instantaneu poziția în exact opusul ei de îndată ce a venit un nou semnal de la Kremlin. Principalii Z-propagandiști ruși, inclusiv Soloviov și Kiseliov, au început să susțină negocieri active pentru a pune capăt războiului cu Ucraina.

Situația pare cât se poate de comică, deoarece până acum o săptămână toți făceau propagandă pentru disponibilitatea de a lupta „până la sfârșitul victorios”. Cu toate acestea, sfârșitul strădaniilor lor a venit neașteptat de repede, scrie dialog.ua.

Nu cu mult timp în urmă, gazdele emisiunilor de propagandă de la televiziunea rusă spuneau în cor că negocierile cu Ucraina reprezintă o „capitulare” și că „trebuie să luptăm până la sfârșitul războiului”. Dar acum, după apelul lui Donald Trump către Putin, tonul s-a schimbat dramatic – discuțiile au devenit „importante din punct de vedere strategic” și Trump însuși s-a dovedit a fi un „om de stat rezonabil”.

În acest context, frământările lui Vladimir Soloviev par deosebit de comice. Omul care a cerut ca Odesa, Harkov și Nikolaev să fie „șterse de pe fața pământului” vorbește acum inteligent despre necesitatea „dialogului pașnic”.

În cadrul emisiunii sale, el transmite cu entuziasm discursul politicianului american JD Vance, care a vorbit despre negocieri, și întreabă: „Care este problema? Noi înșine vorbim despre asta de mult timp”. Dmitri Kiseliov, care a fost întotdeauna celebru pentru declarațiile sale formidabile, nu rămâne în urmă. Nu cu mult timp în urmă, el a amenințat că va transforma SUA în „cenușă radioactivă”, iar acum îi admiră brusc pe Trump și Putin pentru că sunt „bine manierați”.

În ultima ediție a „Vesti Nedeli”, el a anunțat că dialogul a fost „reciproc respectuos” și că „Occidentul este amețit de o simplă conversație normală între doi oameni politicoși”. Ideologul „lumii ruse”, Alexander Dugin, a vorbit și el în mod neașteptat despre diplomație. Omul care în urmă cu un an declara că „orice pace pentru Rusia ar fi o rușine și o capitulare” susține acum că negocierile lui Putin cu Trump fără participarea Ucrainei și a UE sunt un „progres”.

Dar tăcerea lui Dmitri Medvedev este deosebit de ridicolă. Fostul președinte și acum principalul „șoim” al Kremlinului nu a mai scris brusc niciun cuvânt pe Telegram din 12 februarie. Acesta, care numea zilnic SUA „Pindostan” și amenința cu atacuri nucleare, nu a fost brusc pregătit să comenteze discuțiile lui Trump cu Putin. Utilizatorii social media râd de o astfel de „schimbare de curs” sincronizată. „O situație tipică pentru Rusia servilă: trăiesc la comandă, gata să își schimbe opiniile de cel puțin trei ori pe zi, doar pentru a primi un salariu de la Kremlin”, au scris comentatorii. După cum a glumit scriitorul rus Dmitri Bikov, Trump va deveni acum eroul principal al știrilor rusești, deoarece „nu au politicieni populari ai lor – pur și simplu nu au pe cine să arate”.

https://t.me/Ukraine_365News/96239

Citește și:

Rusia a finanţat cu 69 de milioane de euro o uriașă campanie de propagandă și dezinformare în România și Bulgaria. Compania care a jucat un rol semnificativ

Citește și: Cum a schimbat războiul percepția lumii asupra Ucrainei: Cinci lecții importante

Citește și: Un așa-zis plan de pace propus de Trump este fluturat de propaganda rusă. Ucrainenii sunt indignați

https://adevarul.ro/stiri-externe/rusia/deruta-in-propaganda-rusa-trump-a-devenit-om-de-2422622.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31948

/////////////////////////////////////////////

Marturiile lui Emil Purdelea. Luptator in rezistenta anticomunista din Muntii Almajului

https://www.youtube.com/watch?v=VFl1ulCzj44

////////////////////////////////////////////

Tot ce a realizat Trump în prima sa săptămână ca președinte:

💥💥💥

– L-a umilit pe președintele comunist al Columbiei și l-a forțat să accepte imigranți ilegali în avionul său.

– A desecretizat documentele JFK, RFK și MLK.

– A scos Statele Unite din escrocheria Acordului Climatic de la Paris.

💥💥💥

– Tom Homan a dezlănțuit iadul asupra criminalilor ilegali, deportând deja mii dintre ei.

– El a scos Statele Unite din Organizația Mondială a Sănătății după ce ne-au făcut în timpul Covid.

💥💥💥

– Președintele Trump a blocat angajarea a 88.000 de noi agenți IRS și le-a spus să se mute la graniță sau să fie concediați.

– Pe punctul de a pune capăt războaielor nesfârșite.

💥💥💥

– A stârnit liberalii după ce a susținut că numește Golful Mexic Golful Americii.

– A salvat TikTok, obținând sprijin viitor din partea generațiilor mai tinere.

– A afirmat că guvernul recunoaște doar două genuri.

💥💥💥

– A salvat libertatea de exprimare, a ordonat încetarea oricărei cenzuri. – A blocat ajutorul extern pentru Ucraina și alte escrocherii.

– I-a grațiat pe deținuții politici din 6 ianuarie.

– I-a concediat pe angajații DEI treziți din guvern.

💥💥💥

Era guvernării gay a luat sfârșit.

– A dezbrăcat Maw și alte creaturi de mlaștină de detaliile lor de securitate.

– A convins Arabia Saudită să investească peste 600 de miliarde de dolari în Statele Unite/

– A oferit victimelor uraganelor ajutorul de care aveau nevoie după ce Biden și FEMA au eșuat.

– A trimis trupe militare la graniță ca un mascul alfa.

💥💥💥

– A luat joc de faptul că Schiff părea că i s-a dat o lecție bună.

– A mers la incendiile din California și s-a ocupat de incendierea democraților.

– Le-a dat americanilor speranță și optimism pentru viitor.

Și asta a fost doar prima săptămână.

Imaginează-ți ce va realiza în patru ani.

////////////////////////////////////////////

„Sfinții închisorilor” – Legionarism religios în post-comunismul românesc*

Ionuț Biliuță

În mișcările fasciste din Balcani, în Garda de Fier de exemplu, în ceea ce privește formarea omului nou lucrurile stau puțin altfel pentru că în aceste cazuri elementul creștin joacă un rol foarte important. Omul Nou al Gărzii de Fier este un creștin practicant.[1]

Manifestările naționaliste sau politice nu ar trebui să reprezinte un factor determinant în procesul de canonizare, de recunoaștere a sfințeniei unor figuri din trecutul recent al Bisericii Ortodoxe Române.

În 2019 Biroul de Presă al Patriarhiei Române dădea publicității un comunicat prin care atrăgea atenția clerului și credincioșilor ei asupra distincției dintre sfânt și erou, precizând: „canonizarea de sfinți nu se face din rațiuni politice sau patriotice, ci din rațiuni ale trăirii și mărturisirii dreptei credințe atât în timp de pace, cât și în timp de prigoană”.[2] Cu alte cuvinte, manifestările naționaliste sau politice nu ar trebui să reprezinte un factor determinant în procesul de canonizare, de recunoaștere a sfințeniei unor figuri din trecutul recent al Bisericii Ortodoxe Române. În același spirit, în ședința de lucru a Sfântului Sinod din 28 octombrie 2019 s-a decis ca posibila canonizare a Ieromonahului Arsenie Boca (1910-1989) supranumit „Sfântul Ardealului”, să fie trecută în sarcina Subcomisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinților Români, deși Episcopia Devei și Hunedoarei, respectiv Mitropolia Ardealului, puseseră la dispoziția Sfântului Sinod un dosar de canonizare complet, inclusiv prin includerea unor documente relevante din arhivele statului și din cele bisericești, în vederea obținerii unei decizii pozitive din partea forului sinodal central. Mai mult, Sinodul stipula ca „până la luarea unei decizii finale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe recomandă clericilor și credincioșilor – indiferent dacă susțin canonizarea sau se opun acesteia – să aștepte cu rugăciune și răbdare rezultatul final al subcomisiei sinodale, evitând atât idealizarea excesivă a persoanei părintelui Arsenie Boca, cât și denigrarea lui”[3] (s.m.).

Aceste decizii sinodale controversate constituie răspunsul autorității centrale bisericești la mișcarea tăcută din interiorul organismului eclezial în favoarea canonizării unora dintre cei decedați sau care au supraviețuit detenției în închisorile comuniste, îmbrățișând apoi haina preoțească sau monahală. Inspirându-se din cazul ortodox rus, unde țarul Nicolae al II-lea (1868-1918) împreună cu familia, dar și reprezentanții clerului uciși de bolșevici au fost canonizați în masă de către Biserica Ortodoxă Rusă, anumite fundații și grupuri civice apropriate de Biserica Ortodoxă Română, în special cele din vecinătatea spirituală a mănăstirilor și parohiilor cu foști legionari sau membri ai Frățiilor de Cruce ajunși preoți/ieromonahi, au început să ceară la începutul anilor ’90 canonizarea „martirilor” legionari din pușcăriile comuniste ca sfinți-mucenici ai Bisericii Ortodoxe. Nu mai departe decât anul trecut (2021), în cadrul unui discurs ținut la mănăstirea Putna, un reprezentant al „tinerei generații” aducea aminte onoratei asistențe: „Studenții din perioada interbelică și cei din anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, alături de profesorii lor, fiind împreună elita intelectuală a acestei națiuni, au suferit bătăi, arestări, unii până la 23 de ani în închisori, iar alții au fost chiar uciși pentru că și-au asumat să apere prin toate căile integritatea neamului românesc și a Bisericii noastre strămoșești, suferind suplicii asemenea primilor și marilor martiri ai creștinătății. Astăzi, ei sunt cinstiți de mulți români drept sfinți ai închisorilor, iar unii deja au fost propuși spre canonizare.”

Prezentul text dorește să descrie fenomenul contemporan cunoscut în mediile ortodoxe drept evlavia pentru „sfinții închisorilor comuniste.” Această incursiune în istoria fascismului post-decembrist propune descrierea factorilor care au facilitat apariția acestei dezvoltări religioase, principalele sale premise istorice pentru fundamentarea unei teologii istorice a sfinților închisorilor, dar și manipulările post-comuniste ale mecanismelor memoriei și autobiografiei operate de către foști membrii ai Mișcării Legionare și ai organizației acesteia de tineret (Frățiile de Cruce) cu scopul creionării unei hagiografii fasciste care să fie ulterior integrată în cadrul celei oficiale a Bisericii Ortodoxe Române. Preluând o sintagmă pusă în circulație de Nicolae Steinhardt (1912-1989) auzită în timpul detenției de la Ioan Ianolide (1919-1986), la acea vreme prezumtivul cumnat al lui Valeriu Gafencu, în interiorul Bisericii Ortodoxe, anumite persoane (Arhimandritul Iustin Pârvu, Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Răzvan Codrescu) au cerut insistent Sfântului Sinod și administrațiilor eparhiale recunoașterea oficială a sfințeniei celor care au suferit rigorile sistemului concentraționar comunist.[4] Fără a fi un fenomen excepțional, această evlavie lipsită de discernământ spiritual orientată către anumite figuri cu sensibilități fasciste și antisemite este prezentă și în alte cazuri din zonă cum ar fi Ucraina și Slovacia cardinalului Jozef Tiso (1887-1947).

Departe de a fi un fenomen monocrom, monolit și animat de aceleași surse ideologice, memoria hagiografică a fascismului românesc în mediile ortodoxe conservatoare se situează tematic la intersecția dintre clandestinitate, fundamentalism religios și extremism ultranaționalist. Dacă istoricii anteriori au considerat această sub-cultură ortodoxă ca fiind produsul „reînvierii” unor mituri interbelice fundamentale ale fascismului codrenist sau ca un produs al confuziei ideologice post-comuniste, dorința de „canonizare” a martirilor legionari reprezintă materializarea generațională a unei „memorii-substitut” (vicarious memory) de-a lungul generației legionare a fraților de cruce intrată în pușcăriile comuniste în 1948 și a succesorilor lor post-comuniști. În același timp, această reflecție este produsul direct al unei continuități creatoare a fascismului religios propagat de către Mișcarea Legionară, al cultului martirilor mișcării identificați pe linie slavofilă cu martirii Bisericii și al spiritualității carcerale legionare care a receptat pușcăria ca un spațiu sacru (mai exact, o celulă monastică) în care aspirantul, golindu-se de propriul eu burghez prin diferite metode ascetice, parcurge drumul inițiatic prin suferință și rezistență pentru a deveni un „om nou” legionar. Nu este de mirare că după eliberarea din temniță, mulți foști membri ai Legiunii sau ai Frățiilor de Cruce (monahul Constantin Marcu Dumitrescu, Preotul Constantin „Tică” Voicescu, Preotul Constantin Calciu-Dumitreasa) vor îmbrățișa vocația călugărească sau preoțească într-un demers de prelungire a efortului ascetic și de auto-depășire spirituală descoperite pe filieră legionară în temnițe.

Amnezia anti-comunistă ce a dominat primii anii de după 1989 a îmbrăcat interbelicul cu aureola unei epoci de aur a istoriei românești, o perioadă istorică demnă de a fi imitată ca proiect de țară viabil și pentru noul regim democrat.

Popularizată la începutului anilor ‘90 mai întâi de către foști deținuți politici ca preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, preotul Constantin Voicescu sau arhimandritul Iustin Pârvu, care au făcut parte preponderent din Frățiile de Cruce, această mișcare constituită din mai multe grupuri și asociații i-a propus spre canonizare (recunoaștere) oficială ca sfinți-martiri ai Bisericii pe anumiți deținuți legionari sau membri ai Frățiilor decedați în temnițele comuniste. Dacă la începutul anilor ‘90 atenția acestei mișcări s-a concentrat asupra figurii lui Valeriu Gafencu (1921-1952), liderul și instructorul grupului FDC 34 din Iași, prin intermediul a trei memorii de canonizare înaintate spre analiză și aprobare în 1994 și 1999 Sfântului Sinod, după 2007, s-a declanșat o campanie de presă, de conferințe publice pentru canonizarea publică a unor figuri cu activitate sau simpatii legionare precum preotul Ilarion Felea (1903-1961), Valeriu Gafencu (1921-1952), Mircea Vulcănescu (1904-1952) sau Daniel Sandu Tudor (1896-1962), toți morți în temnițele comuniste.

Sub protecția lui Valeriu Gafencu, considerat a fi „mucenicul” prin excelență al acestei generații „martirizate” de ateismul comunist, atât foștii legionari, cât și ucenicii lor post-comuniști au popularizat biografiile acestor „sfinți” prin publicații, vizite la închisori și lagăre, ridicarea unor mănăstiri ortodoxe în marile centre de detenție ca Aiud, Poarta Albă, Pitești pentru pomenirea continuă a sufletelor „mărturisitorilor” legionari și prezervarea memoriei acestora în rândurile comunității creștine, tipărirea unui număr însemnat de cărți memorialistice, biografii și chiar oficii liturgice (acatiste, tropare, condace) pentru a populariza la nivel de mase o conștientizare a sacrificiului generațiilor legionare interbelice, a legionarilor închiși după rebeliunea din ianuarie 1941 sau în mai 1948. Această primă etapă de popularizare, de atragere a evlaviei publice către „sfinții închisorilor” (canonic, singurul criteriu valid în canonizările ortodoxe) a fost urmată de descoperirea rămășițelor pământești ale foștilor deținuți care, în opinia apologeților, nu numai că trebuiau considerate relicve sacre (sfinte moaște), dar și făcătoare de minuni, de vindecări și de viziuni printre participanții la aceste manifestări publice.

Paradoxal, deși rezistența anti-comunistă s-a compus din nenumărate grupuri ideologice și religioase, profitând de amnezia publică față de fascismul interbelic, foștii deținuți legionari au continuat și după 2015 să se auto-victimizeze public ca fiind singurele victime reale ale persecuției anti-democratice și atee a regimului comunist din România.

La propagarea acestui fenomen în România post-comunistă și-au adus contribuția o serie de factori socio-culturali. Amnezia anti-comunistă ce a dominat primii anii de după 1989 a îmbrăcat interbelicul cu aureola unei epoci de aur a istoriei românești, o perioadă istorică demnă de a fi imitată ca proiect de țară viabil și pentru noul regim democrat. Într-o primă etapă, principala preocupare a istoricilor care s-au aplecat asupra comunismului românesc a fost aceea de a analiza mecanismele represive și ingineriile sociale menite să asigure coeziunea regimului totalitar în detrimentul continuităților cu perioada interbelică sau a particularităților ultranaționalismului românesc. Demonizarea comunismului privit doar prin prisma unui regim represiv și criminal a contribuit de asemenea la această amnezie contemporană față de permutările ideologice și violențele antisemite ale fascismului românesc în interbelic.

Decomunizarea parțială a societății și a aparatului statal nu a fost însoțită și de o de-fascizare radicală la nivel mental, cultural și istoric, dar mai ales la nivel legislativ, ceea ce a avut ca repercusiuni imediate legitimarea foștilor legionari în spațiul public ca adevărații și (uneori) singurii deținuți politici care s-au opus regimului comunist și care au suferit consecințe nefaste. Legea 217/2015 supranumită de mai tinerii epigoni ai lui Corneliu Zelea Codreanu „legea anti-legionară” a fost adoptată mult prea târziu și efectele juridice ale acestui act legislativ au fost precare și tardive, mai ales în spațiile monastice sau în mediile dominate de grupuri ultra-conservatoare din Biserica Ortodoxă. Paradoxal, deși rezistența anti-comunistă s-a compus din nenumărate grupuri ideologice și religioase, profitând de amnezia publică față de fascismul interbelic, foștii deținuți legionari au continuat și după 2015 să se auto-victimizeze public ca fiind singurele victime reale ale persecuției anti-democratice și atee a regimului comunist din România.

Echivalarea dintre martiriul legionar și cel al sfinților mucenici ortodocși va surveni odată cu înmormântarea celor doi comandați legionari Ion I. Moța și Vasile Marin, morți în luptă pe frontul din Spania.

Mișcarea sfinților închisorilor este bazată pe câteva premise conceptuale. Prima dintre ele este aceea că principala calitate a unui creștin legionar este de a se jertfi pentru credință și neam. Așa cum afirma Ion I. Moța încă din 1935, unul dintre membrii fondatori ai Mișcării Legionare și viitorul martir legionar prin excelență, pentru orice legionar „jertfa [pentru țară] este esențialul!” Pentru o mișcare pe care apologeții ei contemporani o consideră ca fiind doar o revoluție religioasă și nicidecum un partid politic, faptul că nația devine obiectul ultim al adorației mistice și, implicit, al sacrificiului legionar și nu Dumnezeu, Biserica Ortodoxă sau credința creștină, ar trebui să reprezinte un paradox. Centralitatea spiritului de jertfă pentru legionarismul interbelic va avea un impact major după 1940 mai ales asupra Frățiilor de Cruce, unități legionare de înregimentare ideologică a tineretului din licee și școli, ele fiind sinonime cu îndoctrinarea în spiritul de jertfă și sacrificiu pentru țară. În contextul întemnițării liderilor mișcării și a reprimărilor sângeroase la care aceasta va fi supusă în timpul regimului autoritar carlist, la finalul anilor ’30 doctrina legionară și mitologia legionară fondatoare va suferi o mutație care va singulariza primatul jertfei pentru neam ca principala misiune a tinerimii legionare. Pentru tinerii din Frățiile de Cruce, mai ales pentru cei cu pronunțate tendințe religioase, martiriul pentru țară, dublat de suferință (devenită capital spiritual pentru răscumpărarea păcatelor întregului neam) și de practici ascetice împrumutate din instrumentarul monastic răsăritean, au devenit principalele ținte ale perioadei de detenție. Așa cum remarca un istoric american, întreaga istorie a mișcării legionare poate fi redusă la această tradiție de sacrificiu, acesta definind Legiunea ca „o formă mistică, kenotică de fascism semi-religios”.[5] Această tradiție a jertfei idealizate „kenotic”, de golire ascetică a individului de propriul instinct de conservare, de eu-ul burghez, va deveni principalul mit fondator care s-a transmis din generație în generație, perioadele de încarcerare contribuind decisiv la răspândirea acestuia în celulele populate de legionari.

În imaginarul fascist din România post-comunistă, suferința și jertfirea vieții chiar și pentru un crez politic nu pot duce decât la sfințenia creștină.

Atracția unanimă exercitată de sfinți și de tradiția hagiografică a Bisericii în imaginarul legionar poate fi trasată până la momentul fondării Legiunii Arhanghelului Mihail la 24 iunie 1927, când Corneliu Zelea Codreanu a întemeiat această organizație sub semnul Arhanghelului Mihai, una dintre figurile calendarului creștin-ortodox extrem de populare în mediile rurale românești. Echivalarea dintre martiriul legionar și cel al sfinților mucenici ortodocși va surveni odată cu înmormântarea celor doi comandați legionari Ion I. Moța și Vasile Marin, morți în luptă pe frontul din Spania. Slujbele religioase de pomenire ale sufletelor celor doi, oficiate de clerul ortodox și greco-catolic de-a lungul traseului pe care trenul mortuar ce le aducea trupurile l-a urmat în România, își vor da mâna cu „botezul în credința legionară” predicat cu insistență de comandantul legionar Vasile Iașinschi de lângă sicriele celor doi „martiri”. Iluzia sfințeniei celor doi a fost preluată rapid de către presa legionară care i-a etichetat ca fiind sfinți martiri ai Bisericii.[6] Această echivalare a celor două tipuri de martiriu în cadrul hagiografiei legionare realizată în cazul lui Ion I. Moța și Vasile Marin a fost aplicată și în cazul lui Corneliu Zelea Codreanu, după asasinarea acestuia de către forțele polițienești carliste (29-30 noiembrie 1938). În contextul înființării Statului Național Legionar (14 septembrie 1940), ceremonia de exhumare a cadavrelor lui Codreanu și a celorlalți 13 legionari asasinați împreună cu el a condus la presiuni puse de către gradele legionare asupra Patriarhului Nicodim Munteanu (1864-1948) pentru canonizarea lui Codreanu ca sfânt al Bisericii Ortodoxe, cerere refuzată de către înaltul prelat.[7]

Alt demers asemănător ce dorea canonizarea oficială a elitei legionare asasinată în 1939 și a lui Corneliu Zelea Codreanu va fi făcut în 1942 de către Nichifor Crainic și profesorul Șumuleanu pe lângă autoritățile bisericești, fără a se solda cu succes.[8] Atât nostalgia canonizării sacrificiului gardist, cât și faptul că jertfa avea prioritate au dus ulterior la subsumarea sacrificiului individual al lui Codreanu tradiției martirajului legionar. În imaginarul fascist din România post-comunistă, suferința și jertfirea vieții chiar și pentru un crez politic nu pot duce decât la sfințenia creștină. Tertius non datur! Nu este de mirare că unul dintre cei mai înverșunați susținători ai canonizării sfinților legionari decedați în închisorile comuniste, constatând primatul suferinței și al jertfei ca sacrament legionar ce ducea la sfințenie, preotul Gheorghe Calciu afirma fără ocolișuri într-un interviu, întrebat fiind dacă Corneliu Zelea Codreanu ar fi atins sfințenia, că „pentru martirajul lui, da, este deja un sfânt!”[9]

Susținătorii canonizării sfinților închisorilor au denaturat în mărturiile lor detaliile prezente în dosarele de arhivă, în mărturiile lăsate de personajele propuse spre canonizare sau… amănunte relevante din viețile candidaților la sfințenie.

Hagiografia fascistă a sfinților închisorilor se bazează și pe câteva exagerări flagrante ale adevărului istoric. Hagiografiile tradiționale se fundamentează pe viața sfântului respectiv documentată pe baza declarațiilor și faptelor personale, ale mărturiilor adunate și apoi filtrate prin intermediul Tradiției ca hârtie de turnesol a istoriei și sacralității unei personalități. Susținătorii canonizării sfinților închisorilor au denaturat în mărturiile lor detaliile prezente în dosarele de arhivă, în mărturiile lăsate de personajele propuse spre canonizare sau, printr-o selecție și reinterpretare premeditată în cheie hagiografică, amănunte relevante din viețile candidaților la sfințenie.

Potrivit acestei tentative de rescriere a istoriei generale sau personale, Legiunea s-a transformat dintr-un partid antisemit și violent într-o mișcare de reînnoire spirituală a neamului, condamnările penale pentru violențe împotriva evreilor sau a autorităților de stat au rezultat din persecuția religioasă asupra Bisericii reprezentată de Legiune, iar închisorile din locuri ale reeducării trecutului criminal au devenit „comunități de simțire” (Mabel Berezin) unde, prin intermediul practicilor ascetice și aprofundării principiilor legionare în contact cu alți membri cu mai mare vechime în mișcare, fiecare novice devenea legionar deplin. Idealizarea excesivă a legionarilor ca singurii reprezentanți ai unei elite naționale, trecerea sub tăcere a tuturor amănuntelor de viață privată care ar fi putut să constituie impedimente în calea unor portrete exemplare (crime, divorțuri, relații de concubinaj, infracțiuni penale), toate acestea sunt intervenții deliberate ale hagiografilor în biografiile celor propuși spre canonizare.

Familiarizați din timpul detenției cu discursul auto-confesiv al autobiografiilor comuniste, cei mai mulți dintre legionari și-au recunoscut trecutul politic și chiar unele căderi de la morala creștină în fața ofițerilor fostei Securități. Supraviețuitorii temnițelor și urmașii lor au negat ulterior vehement autenticitatea acestor autobiografii preferând ca, prin intermediul discursului memorialistic, a interviului sau a articolul de ziar, să propună o realitate narativă alternativă celei reflectate în arhive. Demonizând chiar și adevărul cuprins în aceste dosare ca fiind pure invenții ale Securității, „minciuni”, „ficțiuni”, „manipulări” sau „dovezi” indubitabile ale unui complot „iudeo-masonic” de răzbunare istorică împotriva legionarilor, cei mai mulți hagiografi au abjurat aceste confesiuni date Securității, rescriind (auto-)biografiile sub forma unor mărturii orale sau memorialistice adresate în special tineretului post-comunist care stipulau fără putință de tăgadă că Legiunea a triumfat asupra tuturor oponenților (evrei, comuniști, turnători, propriile cadre care au abjurat crezul legionar). Că proiectul antropologic al Gărzii de Fier, și anume formarea omului nou, esența programului legionar atât de mult clamată de Codreanu, a evoluat în temnițele comuniste și s-a soldat cu formarea „martirului”, sfânt al Bisericii Ortodoxe. În fața „lepădărilor” în masă de crezul legionar în reeducările din închisorile și lagărele de la Pitești, Gherla, Canal și Aiud, acest proces de revizuire (auto)biografică a avut un caracter terapeutic, cathartic. Hagiografia „sfântului” legionar semnala supraviețuitorilor atât încununarea proiectului antropologic legionar, cât și eșecul celui comunist de a-și subordona adversarul ideologic chiar prin chinuri, foamete, reeducare violentă, boală sau moarte. Competiția celor două tipuri de „om nou” (cel fascist și cel comunist) trebuia câștigată de ucenicii lui Codreanu.

Totodată, pentru supraviețuitori, circulația acestor narative hagiografice mai întâi în format oral și samizdat semnifica și continuitatea idealului legionar, nu numai faptul că la nivel individual Garda mergea înainte, dar și faptul că nu doar cei morți, ci și cei vii rămăseseră fermi pe poziția lor legionară, gata oricând să mărturisească credința creștină și crezul lor fascist. Poate cel mai elocvent exemplu îl reprezintă cazurile arhimandriților Iustin Pârvu (1919-2011) și Arsenie Papacioc (1914-2011) care, după eliberarea din închisoare, întrebați fiind ce mai cred despre legionari, aceștia ar fi răspuns că s-au alăturat legionarilor dintr-o greșeală, că nu au cugetat suficient și că regretă că nu și-au văzut de treabă, considerând atașamentul lor legionar ca o neseriozitate a tinereților.[10] Chiar dacă aceste afirmații au fost cauzate de dorința de a induce în eroare informatorii Securității (unde le era instinctul de mărturisire a adevărului legionar indiferent de consecințe atunci?), acest lucru nu se mai poate spune după 1990, când atât Iustin Pârvu cât și Arsenie Papacioc au vorbit admirativ despre Corneliu Zelea Codreanu și generația legionară de la 1948 din care ei au făcut parte, „căpitanul” fiind socotit un exemplu de credință, naționalism și verticalitate, demn de urmat pentru tinerii contemporani.

Acest portret excepțional al „sfântului” legionar sfidează principalul motiv pentru care un martir creștin moare sau suferă o anumită formă de persecuție și anume pentru credință. Modelând biografiile martirilor închisorilor pe baze hagiografice împrumutate din tradiția ortodoxă, hagiografii contemporani au trecut sub tăcere faptul că oameni ca Valeriu Gafencu, Nicolae Purcărea, Arsenie Papacioc, Ion Ianolide etc. au intrat în pușcăriile comuniste nu pentru credință lor ortodoxă, ci pentru crezul lor legionar. Mai mult, hagiografii (neo-)legionari pretindeau că motivul arestării de către autoritățile comuniste ținea de culpe religioase, pentru că legionarii se opuseseră valului ateu propagat și întreținut de la Moscova și care tindea să afecteze tradiția și Biserica Ortodoxă Română. Uitau totuși un detaliu istoric important: Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Nicu Mazăre, Virgil Maxim și alții primiseră condamnări pentru infracțiuni penale serioase (întruniri politice interzise, fabricarea și distribuția de manifeste, posesia de arme de foc, violențe la care participaseră în timpul Rebeliunii legionare, trecere frauduloasă a frontierei, propagandă legionară și posesia de material de propagandă legionar) în 1941 sau în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial, deci anterior preluării puterii de către comuniști.

O altă condiție sine qua non pe care legionarii propuși spre canonizare în masă nu o îndeplineau ține de verticalitatea credinței, de ortodoxia candidaților la sfințenie.

O altă condiție sine qua non pe care legionarii propuși spre canonizare în masă nu o îndeplineau ține de verticalitatea credinței, de ortodoxia candidaților la sfințenie. La nivel ritualic, prevalența ritualurilor legionare în detrimentul celor creștine (a se vedea înlocuirea ritualului spovedaniei în fața preotului cu „mărturisirea” publică a „păcatelor” în fața camarazilor), filtrarea spiritualității ortodoxe prin prisma catehismului legionar, dar și al devoțiunii heterodoxe pentru cultul lui Codreanu și al martirilor mișcării au condus la o hibridizare în cadrul religiozității carcerale fasciste în care legionarul asocia preceptele mișcării cu lecturile teologice și practicile isihaste. Lipsa remușcării pentru crimele comise, ura antisemită dezlănțuită în memorialistica închisorilor sau demonizarea exclusivă a comuniștilor palpabilă în aproape toate narativele legionare, fixația pe clericii de factură legionară considerați singurii sacerdoți marcați de harul Sfântului Duh, divinizarea auto-suferinței și a martiriului personal în scopuri propagandistice în detrimentul pocăinței sincere pentru păcatele comise ridică serioase semne de întrebare referitor la verticalitatea religioasă a acestor „mărturisitori” legionari.

Poate cel mai elocvent caz de manipulare hagiografică contemporană este acela al lui Valeriu Gafencu, tânărul student din Basarabia devenit „sfântul închisorilor” prin excelență pentru generația legionară de la 1948 intrată în pușcăriile comuniste. Așa cum o arată narativele orale și implicit cele hagiografice construite pe baza lor, motivul trimiterii în judecată a lui Gafencu în 1941 a fost acela că făcea „educație creștină și românească” unui grup din Frățiile de Cruce legionare cuprinzând tineri din diferite licee din zona Iașiului, printre care și cei de la Liceul Militar din localitate.[11] Într-o țară în care opera pastorală a Bisericii Ortodoxe, chiar dacă limitată în magnitudine, nu a fost interzisă niciodată, nu se înțelege de ce educația religioasă și naționalistă oferită din plin de către școli mai ales în timpul regimului antonescian trebuia făcută pe ascuns, prin păduri, în deplină clandestinitate. Așa cum arată sursele de arhivă, motivul condamnării lui Valeriu Gafencu este legat de o ședință legionară de mănunchi de prieteni ai Frățiilor de Cruce, surprinsă de poliția locală pe care a ținut-o în pădurile din jurul Iașilor în ziua de 23 noiembrie 1941, împreună cu șapte elevi de la liceul militar din localitate.

Lipsa remușcării pentru crimele comise, ura antisemită dezlănțuită în memorialistica închisorilor… divinizarea auto-suferinței și a martiriului personal în scopuri propagandistice în detrimentul pocăinței sincere pentru păcatele comise ridică serioase semne de întrebare referitor la verticalitatea religioasă a acestor „mărturisitori” legionari.

Reținut de organele competente ale Jandarmeriei și Poliției, a fost înaintat Parchetului Militar de pe lângă Curtea Marțială a Corpului IV Armată din Iași sub acuzația de „propagandă legionară” nu înainte de a-i fi amenințat pe cerberii săi că va veni o vreme când se vor căi amarnic pentru că au avut curajul să îl aresteze și de a-și recunoaște vina în fața anchetatorilor. Va fi condamnat de Curtea Marțială a Corpului IV Armată Iași la 5 Decembrie 1941 la 25 de ani muncă silnică și 1000 de lei cheltuieli de judecată cu posibilitatea de recurs.[12] În textul rechizitoriului alcătuit de procurorul militar antonescian și în cel al deciziei Curții Marțiale nu apare nicio mențiune despre educația creștină și naționalistă acordată tinerilor frați de cruce și nici despre vina de a fi încălcat vreo prevedere legală ce stipula interzicerea profesării publice a credinței creștine.

În aceeași categorie a manipulărilor biografice și a distorsionării datelor istorice stă și comportamentul mistic al legionarilor în spatele gratiilor. Sacrificiile pentru ceilalți deținuți inclusiv pentru evreii încarcerați, „isihasmul” carceral legionar al rugăciunii neîncetate pentru martirii mișcării și pentru ispășirea păcatelor neamului, lepădarea de crezul politic fascist și de activismul violent în schimbul acceptării martiriului fără opoziție și fără crâcnire, toate aceste elemente creează cadrul unei utopii (pseudo-)isihaste. Aceasta este menită să îi reliefeze pe martirii legionari din spatele gratiilor ca fiind doar creștini autentici, persecutați pentru propria lor credință religioasă pe care și-o trăiesc în solitudinea celulei chiar și atunci când regimul penitenciar, ca simbol al societății totalitare instituite de regimul comunist, se dovedește a fi unul anti-religios. Așa cum transpare din memorialistica legionară, abandonarea crezului politic cu toate implicațiile lui și a violenței legionare prin transfigurarea legionarismului în chip mistic prin propovăduirea Evangheliei și a păcii față de toată lumea inclusiv față de evreii închiși se dorește a fi piesa de rezistență ce demonstrează că lupul fascist și-a schimbat părul devenind mielul neprihănit al păcii, rugăciunii și dragostei față de aproapele. Așa cum aceleași narative produse de prima generație hagiografică, cea a celor care au trăit direct experiența închisorilor comuniste, o trădează, se pare că totuși „misticii” din închisorile comuniste nu și-au schimbat niciodată năravurile legionare, reușind de multe ori să înșele chiar vigilența autorităților ostile. Virulența tiradelor antisemite din memorialistica legionară amintește de vremurile „bune” interbelice și de adevăratele pogromuri ziaristice dezlănțuite în presa legionară din acea vreme. La fel ca și predecesorii lor, hagiografii sfinților închisorilor creionează profilul evreului întâlnit în pușcărie invariabil în cele mai întunecate tușe: trădători, torționari, informatori, ofițeri de securitate, tovarăși de drum ai regimului comunist sau, ca în cazul lui Richard Wurmbrand (1909-2001), „bunul sălbatic” a cărui singură rațiune de a exista era acela de a-i fi salvată viața de Valeriu Gafencu urmând a se boteza în credința ortodoxă sub numele Valeriu. Deși, în propriile sale memorii carcerale, Richard Wurmbrand nu a recunoscut aceste lucruri – iar unii legionari prezenți în Sanatoriul-Temniță de la Târgu Ocna cum ar fi cazul doctorului Aristide Lefa (1923-2009) nu menționează acest fapt – și în ciuda faptului că descendenții săi au declarat public că Sabina Wurmbrand (1913-2000) a fost aceea care i-a dus soțului ei în temniță medicamentele care l-au scăpat de la moarte, această narativă martirică a vieții lui Valeriu Gafencu continuă să fie instrumentată ca principal argument în cererea de canonizare ca sfânt a lui Gafencu și în respingerea acuzațiilor de antisemitism aduse Mișcării Legionare.

În absența unor interogații radicale și pertinente, pericolul populismului extremist, al nostalgiilor fascistoide mai ales în rândurile tinerilor, al antisemitismului și xenofobiei vor coborî din manualele și cărțile de istorie, devenind realități cu care societatea românească în ansamblul ei se va confrunta cotidian.

Ritualurile legionare dobândite în timpul uceniciei în Frății, ca spovedania păcatelor în comun sau așa cum era denumită în Îndreptarul Frățiilor de Cruce, „momentul prieteniei”, chiar în prezența preoților în celulă, exaltarea și cultivarea unității legionare prin subordonarea față de cel mai mare în rang legionar, convertirile la legionarism prin folosirea misticii creștine ca unealtă, lanțurile de rugăciune formate pentru iertarea păcatelor neamului și încrederea neabătută în necesitatea propriei jertfe pentru reînvierea neamului, toate acestea au constituit premisele teofaniei carcerale legionare. Această sinteză hibridă între legionarism și elemente din ascetica Bisericii Ortodoxe dobândite în temniță prin intermediul cărților care au circulat până în 1948 (Patericul, Filocalia, Noul Testament, anumite opere ale Sfinților Părinți) prin celule prezintă eronat istoria postbelică a Legiunii Arhanghelului Mihail ca o epopee mistică a golirii de legionarism și a aprofundării prin filtrul subiectivității fasciste a credinței creștine.

Popularitatea acestor figuri controversate în cadrul comunităților ortodoxe ridică semne de întrebare asupra relevanței memoriei fascismului sau a ceea ce ne mai amintim despre perioada interbelică. Faptul că o serie de oameni condamnați pe motive politice și penale renasc peste noaptea totalitaristă ca martiri religioși reprezintă un semn de întrebare care ar trebui să preocupe istoricii și teologii deopotrivă. În absența unor interogații radicale și pertinente, pericolul populismului extremist, al nostalgiilor fascistoide mai ales în rândurile tinerilor, al antisemitismului și xenofobiei vor coborî din manualele și cărțile de istorie, devenind realități cu care societatea românească în ansamblul ei se va confrunta cotidian.

* Acest text reia pentru cititorul român unele din argumentele prezentate în articolul pe care autorul l-a publicat sub titlul “Constructing Fascist Hagiographies: The Genealogy of the Prison Saints Movement in Contemporary Romania,” Contemporary European History (2021): 1-21 (variantă publicată inițial online), dar și intervenția pe care acesta a avut-o în cadru dezbaterii publice cu titlul “Mișcarea Legionară astăzi” (10 iulie 2021) organizată de Asociația “True Story Project”, împreună cu Biroul din București al German Marshall Fund și Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București.

[1] George L. Mosse, Nazism. A Historical and Comparative Analysis of National Socialism. An interview with Michael A. Leeden (Oxford: Basil Blackwell, 1978), 90.

[2] https://basilica.ro/biserica-ortodoxa-comemoreaza-pe-toti-eroii-dar-nu-i-proclama-pe-toti-sfinti/ (accesat la data de 31 mai 2021).

[3] https://basilica.ro/noi-hotarari-ale-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-28-octombrie-2019/ (accesat la data de 31 mai 2021).

[4] Danion Vasile, ed., Din temnițe spre sinaxare: despre mucenicii prigoanei comuniste (Galați: Egumenița, 2008); Ciprian Voicilă, ed., Mărturisitorii: Minuni, Mărturii, Repere (București: Lucman, 2010).

[5] Stanley G. Payne, Fascism. Comparison and Definition (Madison: Wisconsin University Press, 1980), 198; Stanley G. Payne, A History of Fascism (Madison: Wisconsin University Press, 1995), 480.

[6] Grupul Orientări, “+Ion Moța și Vasile Marin”, Orientări, Anul VI, nr.1 (Ianuarie 1937), 1741; Șerban Milcoveanu, “Mormânt de sfânt. Neam mesianic”, Cuvântul studențesc, An XII, nr.1-4 (Ianuarie-Februarie 1937), 1: “Ion Moța este sfântul Națiunii Române”. N. Crudu, “Doi sfinți noui în calendar”, Porunca Vremii, An VI, nr. 639 (28 Ianuarie 1937), 2; Fr. Ion Dumitrescu-Borșa, Cea mai mare jertfă legionară (Sibiu: Editura “Totul pentru Țară”, 1937), 274.

[7] R. G. Waldeck, Athénée Palace (București, Humanitas, 2006), 262; Vasile Posteucă, Dezgroparea Căpitanului (Madrid, Editura Mișcării Legionare, 1977); Ana-Maria Marin, Poveste de dincolo… Amintiri din țara cotropită (Constanța, Ex Ponto, 2002), 45-46;

[8] ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 013206, vol. 2, fila 233.

[9] Viața Părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale sau ale altora (București, Bonifaciu, 2007), 30.

[10] ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210833, fila 9.

[11] ACNSAS, Fond Penal, dosar nr. 013178, vol. 1, fila 1.

[12] Ibid. fila 96.

https://convergente.ro/sfintii-inchisorilor-legionarism-religios-in-post-comunismul-romanesc/

//////////////////////////////////////////

Orașul cu cea mai mare „taxă pentru persoanele singure”

Majoritatea persoanelor care locuiesc singure știu că plătesc o taxă mai mare decât prietenii lor care împart chiria cu parteneri sau colegi de cameră. Dar în niciun alt oraș această „taxă pentru persoanele singure” nu este mai scumpă decât în New York, relatează CNN.

Mirela Dădăcuș

În orașul care nu doarme niciodată, persoanele singure plătesc în medie cu 20.100 de dolari mai mult pe an pentru a locui singure, conform unei analize realizate de platformele imobiliare StreetEasy și Zillow, care deține marca StreetEasy, potrivit CNN.

Acestea au calculat costul suplimentar pe care o persoană îl plătește pentru a locui singură într-un apartament cu un dormitor, mai degrabă decât să împartă spațiul respectiv cu un partener.Cuplurile care locuiesc împreună într-un apartament cu un dormitor în New York economisesc o medie combinată de 40.200 de dolari pe an pe chirie, potrivit analizei.

Alte orașe cu chirii scumpe, cum ar fi San Francisco, San Jose, California și Boston, vin, de asemenea, cu o taxă mare pentru persoanele singure – dar să plătești pentru a locui singur în New York costă cel mai mult.La nivel național, economiile anuale tipice pentru o pereche de chiriași care coabitează sunt de 15.123 de dolari. Aceasta este cu peste 25.000 de dolari mai mică decât media orașului New York.Comparând cartierele orașului New York, cuplurile care locuiesc împreună economisesc cei mai mulți bani în Manhattan, unde un apartament mediu cu un dormitor se închiriază cu 4.200 de dolari, potrivit raportului.

„Orașul New York este plin de tineri care doresc să locuiască singuri. Oamenii vor să locuiască acolo și, deoarece cererea este atât de mare, acesta este un motiv major pentru discrepanță”, a declarat Emily McDonald, expert în tendințele de închiriere al Zillow.

Pentru cei care s-au săturat să plătească ăn plus pentru că nu au partener, Zillow a calculat, de asemenea, care sunt marile orașe americane care au cea mai mică taxă pentru persoanele singure. Detroit ocupă primul loc. În acest oraș, chiria medie este de 813 dolari, iar cuplurile economisesc anual 9 753 de dolari pentru că locuiesc împreună, ceea ce înseamnă că taxa pentru persoanele singure este de 4 876 de dolari. El Paso, Cincinnati și Buffalo se numără printre celelalte orașe mari în care este relativ mai accesibil să locuiești singur într-un apartament cu un dormitor, potrivit Zillow.Pe măsură ce prețurile locuințelor au continuat să crească, iar ratele ipotecare medii se situează în jurul valorii de 7%, McDonald a declarat că Zillow observă că mai multe familii rămân pe piața închirierilor mai mult timp în multe orașe, ceea ce sporește concurența generală pentru unitățile locative.

https://www.rfi.fr/ro/interna%C5%A3ional/20250216-ora%C8%99ul-cu-cea-mai-mare-%E2%80%9Etax%C4%83-pentru-persoanele-singure

///////////////////////////////////////////

CE: România, campioană la accidente rutiere mortale. Șoferii, tot mai nepregătiți (interviu)

În 2024, peste 20.000 de persoane au murit în accidente rutiere în Uniunea Europeană, cifra este in scadere cu 1 % față de anul precedent. Comisia Europeană anunță joi ca rata mortalității este in medie de 46 de decese la un milion de locuitori. Cele mai sigure drumuri rămân cele din Suedia și Danemarca cu 22, respectiv 27 de decese la un milion de lcouitori. În România, deși sunt in ușoară scădere, cifrele indică 81 de morți pe șosele la un milion de locuitori.

De:

Dan Andreșescu

Trainerul de conducere defensivă, campionul national de raliu, Valentin Porcișteanu spune la RFI că, pe lângă infrastructură, de vină pentru aceasta situație sunt șoferii care sunt neatenți ori slab pregătiți și nu fac nimic pentru a se pune la punct cu tehnologiile prezente pe mașinile de generație nouă:

Trebuie să ne uităm cel mai mult la șoferi, pentru că ei sunt cei care conduc mașinile. Și ei au rămas în urmă cu pregătirea, dacă ne uităm la ce se întâmplă cu intervenția în caz de accident, vedem că din ce în ce se întâmplă mai repede. Avem elicoptere, partea de SMURD și tot ce înseamnă intervenție este foarte, foarte bună, e bine pusă la punct. Mașinile, la rândul lor, reușesc cumva să protejeze mult mai bine pasagerii în caz de accident decât cum se întâmpla pe vremuri, când mașinile erau foarte firave. Ele se stricau puțin, dar aveau de suferit cei din mașină. Acum e invers. Mașina se strică foarte tare la orice lovitură, cât de mică, vedem că suferă mult, tocmai pentru a nu transmite șocul mai departe pentru cei care sunt în mașină. Infrastructura ajută și ea, într-adevăr, pentru că vedem, se construiesc drumuri bune, se construiesc autostrăzi, crește numărul de kilometri, dar noi, cei care le folosim, din păcate, am rămas în urmă cu pregătirea, pentru că noi nu facem nimic să ținem pasul cu tehnologia. Nu interesează pe nimeni să ne pună la punct cu tot ce presupune utilizarea unei mașini de generație nouă, să știm exact la ce să ne așteptăm, cum trebuie să folosim, ce trebuie să facem ca să fie în folosul nostru tot ce se întâmplă acolo. Iar dacă ne uităm la sistemul de pregătire, vedem că e rămas mult în urmă. Mașinile au evoluat foarte tare. Imi place să fac această paralelă: În anii ‘ 90 sau 2000 aveam multe telefoane cu butoane care nu știau să facă altceva decât să suni și maxim să dai un mesaj. Astăzi telefoanele au evoluat foarte mult. Avem nevoie de pregătire și noi ca să știm să le folosim. Poate nu atât de exagerat, dar în orice tehnologie există o evoluție. Mașinile sunt foarte diferite față de ce era odată. Din păcate, nivelul din școala de șoferi în România, dar aici nu este vina școlilor sau vina instructorilor, ci vina sistemului nu este pus la punct și nu este adaptat cu toate informațiile pe care le avem în jurul nostru astăzi. Deci, în primul rând, pregătirea șoferilor trebuie să fie mult mai bine făcută și șoferul să cunoască detalii despre mașină din toate punctele de vedere, să înțeleagă sistemele, să înțeleagă ce face… dacă deschizi ușa, dacă bagi în viteză, dacă nu, scoți deci tot felul de lucruri cu care el se poate confrunta. Uite, poți să te întâlnești cu situația asta. Noi mereu zicem lasă că nu se întâmplă, Uite că se întâmplă! Nu se întâmplă în fiecare zi, nu se întâmplă la toată lumea, dar uite că se întâmplă. Deci posibilitate există, așa că dacă există, hai să facem cumva să înțelegem ce să facem, să nu ajungem în situația respectivă. Deci oamenii trebuie să fie mult mai bine pregătiți. Infrastructura într-adevăr are nevoie de multe îmbunătățiri. Se lucrează, dar până acolo hai să ne vedem pe noi, cei care mânuim mașinile, dacă suntem în stare să facem treaba asta. Deci cam aici ne confruntăm cu problema asta, că oamenii se supraevaluează, se cred mult mai stăpâni pe situație decât sunt cu adevărat. Dacă înainte de curs, de exemplu, îi pun întrebarea cursantului -cam pe unde te vezi, unde te situezi? Dă-ți o notă evaluare de la 1 la 10. Cât de bun șofer ești la modul general acuma, cu tot ce presupune activitatea ta de condus? Mulți se văd aproape de nota 9 sau 10, adică dacă cineva își dă nota 8 e deja ceva rar. Și de fapt, după ce face cursul, când vede că nu știe să facă o frânare de urgență, dacă are nevoie să facă treaba asta, nu știe cum să reacționeze dacă derapează mașina. Și vorbim aici de derapaje mici. Adică nu vorbim de zona de pilotaj sau lucruri pe care le facem noi la competiții atât de sus. Nu știu să iasă dintr-o mașină când se răstoarnă mașina, nu știu multe lucruri și la sfârșit, după ce află toate detaliile astea cu indulgență, dacă își mai dau un 4 sau 5 e mult.”

https://www.rfi.fr/ro/rom%C3%A2nia/20241011-ce-rom%C3%A2nia-campioan%C4%83-la-accidente-rutiere-mortale-%C8%99oferii-tot-mai-nepreg%C4%83ti%C8%9Bi-interviu

////////////////////////////////////////////

IGPR: Peste 1.300 de persoane au murit şi aproape 3.000 au fost rănite în accidente rutiere petrecute În România în perioada ianuarie – noiembrie 2024

Scris de Andreea Unturica

În această perioadă, aua vut loc, în total, peste 3.800 de accidente, principalele cauze fiind indisciplina pietonilor, a bicicliştilor şi depăşirea vitezei regulamentare. Comparatic cu anul 2023, numărul accidentelor mortale şi a răniţilor în accidente rutier este mai scăzut, informează Poliţia Română.

Inspectoratul General al Poliţiei Române menţionează că acţiunile poliţiştilor de la Rutieră au drept scop prevenirea evenimentelor grave din trafic, în condiţiile în care respectarea regulilor de circulaţie de către toţi cetăţenii ar reduce semnificativ tragediile.

În primele 11 luni ale anului 2024, poliţiştii de la rutieră, sub coordonarea Direcţiei Rutiere, au acţionat pentru creşterea gradului de siguranţă şi protecţie pentru cetăţeni, prin „reducerea victimizării populaţiei în accidente de circulaţie”, aplicarea „fermă” a măsurilor legale, pentru combaterea cauzelor care au provocat accidentele rutiere.

Poliţiştii au urmărit „creşterea disciplinei în trafic şi combaterea eficientă a infracţionalităţii în zona drumurilor publice”, dar şi „combaterea concurenţei neloiale în domeniul transporturilor rutiere”.

Potrivit Inspectoratului General al Poliţiei Române, în perioada ianuarie – noiembrie 2024, la nivel naţional, s-au înregistrat 3.862 de accidente, în urma cărora 1.333 de persoane au decedat şi 2.980 au fost rănite grav. Comparativ cu situaţia similară înregistrată în anul 2023, se constată scăderea numărului de accidente -234 (-5,7%), scăderea numărului de persoane decedate -55 (-3,9%) şi scăderea numărului persoanelor rănite grav -217 (-6,7%).

Comparativ cu perioada similară a anului 2019, se constată scăderea tuturor indicatorilor dinamici de analiză, după cum urmează: -3.888 de accidente (-50,1%), -314 persoane decedate (-19%) şi -4.333 de persoane rănite grav (-59,2%).

Poliţiştii menţionează ca rincipale cauze ale producerii unor accidente rutiere grave indisciplina pietonilor (17,7%): 685 de accidente (-22), soldate cu decesul a 292 de persoane (+6) şi rănirea gravă a altor 400 (-30); nerespectarea regimului legal de viteză (15,9%): 617 accidente (-26), soldate cu decesul a 245 de persoane (-24) şi rănirea gravă a altor 524 (-7); şi indisciplina bicicliştilor (11,2%): 433 de accidente (-93), soldate cu decesul a 83 de persoane (-33) şi rănirea gravă a altor 352 (-67);

„Accidentele produse pe fondul primelor trei cauze reprezintă 44,9% din totalul accidentelor rutiere grave. Cele trei cauze menţionate anterior au generat 46,4% din totalul deceselor: indisciplina pietonilor: 21,9%; nerespectarea regimului legal de viteză: 18,3%; indisciplina bicicliştilor: 6,2%. În primele 11 luni ale anului 2024, la nivel naţional, structurile de poliţie rutieră au organizat şi executat 59.639 de acţiuni destinate combaterii principalelor cauze generatoare de accidente, implicând atât efectivele proprii, cât şi poliţişti din cadrul structurilor teritoriale de ordine publică desemnaţi poliţişti rutieri. De asemenea, la nivel naţional, structurile de poliţie rutieră au organizat şi executat 4.937 de acţiuni pe linie de transporturi rutiere, dintre care 1.985 au vizat transportul rutier public de persoane, 1.974 transportul rutier de mărfuri, 269 transportul rutier de mărfuri periculoase şi 709 au vizat transportul rutier de persoane în regim de taxi”, arată Poliţia Română.

La nivel naţional, în urma neregulilor constatate, structurile de profil ale Poliţiei Române au aplicat 1.790.503 sancţiuni pentru nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice, din care 69.225 de sancţiuni pentru indisciplina pietonilor, 662.608 sancţiuni pentru nerespectarea regimului legal de viteză, fiind reţinute 77.319 permise de conducere (70.774 pentru depăşirea cu mai mult de 50 km/h şi 6.545 pentru depăşirea cu mai mult de 70 km/h), ceea ce reprezintă 44,3% din totalul permiselor reţinute şi 76.931 de sancţiuni pentru indisciplina bicicliştilor.

În primele 11 luni ale anului 2024, la nivel naţional, în trafic, au fost constatate 20.999 de infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dintre care 6.957 de infracţiuni pentru conducerea unui auto sub influenţa băuturilor alcoolice. De asemenea, au fost reţinute peste 174.251 de permise de conducere, dintre care 19.982 de permise de conducere pentru conducerea unui auto sub influenţa băuturilor alcoolice.

În domeniul educaţiei rutiere, au fost încheiate 190 de parteneriate, iar poliţiştii rutieri au participat la 4.482 de ore de educaţie rutieră, în 2.790 unităţi de învăţământ.

Prin accesarea de fonduri externe nerambursabile, Poliţia Română a achiziţionat aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor, sisteme electronice mobile de depistare a substanţelor stupefiante în salivă, motociclete, kit-uri de semnalizare rutieră şi sisteme de cercetare la faţa locului. Acţiunile pentru siguranţa rutieră vor fi continuate şi în perioada următoare, mai informează Direcţia Rutieră din IGPR.

https://www.news.ro/justitie/igpr-peste-1-300-persoane-au-murit-aproape-3-000-au-ranite-accidente-rutiere-petrecute-romania-perioada-ianuarie-noiembrie-2024-scadere-accidentelor-mortale-ranitilor-comparativ-2023-1922403103052025011321886399

////////////////////////////////////////

Donald Trump, reacție la discursul lui Vance de la Munchen: „Europa își pierde libertatea de exprimare”

Costin Stancu

Președintele american Donald Trump a apărat discursul dur împotriva liderilor europeni ținut de vicepreședintele SUA la Conferința de Securitate de la Munchen, subliniind că JD Vance nu greșește când afirmă că Europa „își pierde libertatea de exprimare”.

Vicepreședintele SUA a avut un discurs bun, chiar „strălucit” la Conferința de Securitate de la Munchen, a declarat Trump când a fost întrebat în acest sens, remarcând că, din punctul său de vedere, remarcile sunt adevărate, Europa „își pierde minunata lumină a libertății de exprimare”, că acest fapt este vizibil și că ar trebui să aibă grijă.

El a subliniat totodată că Europa are o „mare problemă cu imigrația”, în special cu rata de infracționalitate. El a făcut referire la „ce se întâmplă în anumite părți ale Europei” fără a detalia.

Trump a spus că a auzit că discursul lui Vance a avut aprecieri pozitive și a fost bine primit, fiind unul foarte bun.

Vicepreședintele SUA s-a lansat într-un atac dur la adresa democrațiilor europene, argumentând că cea mai mare amenințare cu care se confruntă continentul nu vine din Rusia sau China, ci chiar „din interior”.

Vance a acuzat liderii europeni că se îndepărtează de valorile democratice și ignoră preocupările alegătorilor cu privire la migrație și libertatea de exprimare.

El a făcut referire la cenzura digitală și la măsuri ale guvernelor împotriva dezinformării și manipulării votului, precum anularea alegerilor, așa cum s-a întâmplat în România, unde Curtea Constituțională a dispus ca procesul electoral să fie reluat.

Potrivit acestuia ,,scrutinul a fost anulat „pe baza unor suspiciuni șubrede formulate de o agenție de informații și sub presiunea enormă exercitată de vecinii continentali ai României.”

„Dacă democrația ta poate fi distrusă cu câțiva 100.000 de dolari de publicitate digitală dintr-o țară străină, atunci nu a fost foarte puternică de la bun început”.

Premierul român Marcel Ciolacu a spus că țara sa rămâne „un apărător al valorilor democratice pe care Europa le împărtășește cu SUA”.

„Toate autoritățile române s-au angajat să organizeze alegeri libere și corecte prin împuternicirea cetățenilor și garantarea libertății de vot”, a scris el pe X.

„Trebuie să facem mai mult decât să vorbim despre valorile democratice. Trebuie să le trăim acum. În memoria vie a multora dintre voi din această sală, Războiul Rece a poziționat apărătorii democrației împotriva unor forțe mult mai tiranice pe acest continent. Și gândiți-vă la partea din acea luptă care cenzura disidenții, închidea biserici, anula alegeri. Erau ei cei buni? Cu siguranță nu. Și slavă Domnului că au pierdut Războiul Rece.

Și noi credem cu siguranță că aceste lucruri sunt legate între ele. Din păcate, când privesc Europa de astăzi, nu este întotdeauna clar ce s-a întâmplat cu unii dintre învingătorii Războiului Rece”, a declarat el.

Remarcile sale au fost condamnate de mai mulți oficiali europeni prezenți la conferință, între care ministrul german al Apărării, Boris Pistorius care a comentat că o asemenea retorică „nu este acceptabilă”.

Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a remarcat că Vance „încearcă să se lupte” cu Europa, care îi găzduiește pe unii dintre cei mai apropiați aliați ai SUA.

Cu nouă zile înainte de alegerile naționale tensionate din Germania, el a abordat o dezbatere națională aprinsă în jurul partidelor politice principale care mențin așa-numitul „firewall” de necooperare cu partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD).

„Democrația se bazează pe principiul sacru conform căruia vocea poporului contează”, a spus Vance. „Nu există loc pentru firewall-uri. Ori susțineți principiul, ori nu.”

Candidatul AfD la funcția de cancelar, Alice Weidel, a împărtășit ulterior extrase din discursul său pe X, lăudându-l drept „excelent”. Cei doi s-ar fi întâlnit ulterior, potrivit postului public german ZDF.

În propriul discurs, Pistorius s-a adresat direct lui Vance, spunând: „Democrația a fost pusă sub semnul întrebării de către vicepreședintele SUA pentru întreaga Europă.

„Vorbește despre anihilarea democrației”, a continuat Pistorius. „Și dacă l-am înțeles corect, el compară condițiile din anumite părți ale Europei cu cele din regimuri autoritare… nu este acceptabil”.

Citește și: Volodimir Zelenski, discurs dur după discuțiile cu JD Vance: „Cel mai influent membru NATO este Vladimir Putin”

Citește și: Olaf Scholz vede afirmațiile făcute de JD Vance la Munchen ca pe un sprijin pentru extremiștii germani

Citește și: Predoiu răspunde criticilor lui JD Vance cu privire la anularea alegerilor: „Statul român trebuie să facă mai mult pentru a explica ceea ce s-a întâmplat”

https://adevarul.ro/stiri-externe/sua/donald-trump-reactie-la-discursul-lui-vance-de-la-2422242.html

//////////////////////////////////////////

(Pustiitorul Gog din Tara Magog se pregateste sa LUCIFERIZEZE lumea (ne)buna…„Magul de la Kremlin”, un roman care cufundă cititorul în inima puterii rusești

https://putereaacincea.ro/magul-de-la-kremlin-un-roman-care-cufunda-cititorul-in-inima-puterii-rusesti/

Giuliano da Empoli, „Magul de la Kremlin”, traducere și note de Bogdan Ghiu, Editura Humanitas Fiction, 2023, Colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu

Scris în pandemie și predat la Gallimard în ianuarie 2021, Magul de la Kremlin este un roman în același timp documentar și vizionar, cu accente profetice. Dorința de a sonda misterele Kremlinului și ale Rusiei, actuale și dintotdeauna, l-a determinat pe autor, Giuliano da Empoli, să depășească granițele eseului pentru a apela la ficțiune și la forța imaginației, rodul acestei alchimii fiind nu numai un mare roman despre Rusia contemporană (de la declinul lui Elțîn, ascensiunea lui Putin, figurile oligarhilor, războiul din Cecenia, Jocurile Olimpice de la Soci până la criza ucraineană), ci și o extraordinară meditație despre putere, în universalitatea mecanismelor și a resorturilor ei. Romanul – din care publicăm în avanpremieră un fragment – va apărea în martie, la Editura Humanitas Fiction.

Pornind de la figura fostei „eminențe cenușii” a lui Putin, Vladislav Surkov, „noul Machiavelli” sau „Rasputin al lui Putin”, fost regizor de teatru și realizator de reality-show-uri tv, autor (sub pseudonim) de romane și de texte de hip-hop, figură misterioasă retrasă, între timp, cu totul din viața publică (aflându-se sub interdicție atât din partea Occidentului, cât și din aceea a actualului „Țar”), dar vreme de peste două decenii strategul din umbră al ascensiunii lui Vladmir Putin (creator al conceptelor putiniste de „verticalitate a puterii” și „democrație suverană”), povestea trăită și spusă de Vadim Baranov ne cufundă în inima puterii rusești. Unde curtenii și oligarhii poartă un război permanent, transformând o țară întreagă într-un teatru politic, singura realitate fiind îndeplinirea dorințelor țarului. Printr-o proiecție fantastică, demnă de marea proză rusă, Magul de la Kremlin analizează distopica alianță letală globală dintre regresiile populiste și noile tehnologii bazate pe așa-numita inteligență artificială, altfel spus, noua tiranie „științifică”.

Magul de la Kremlin – care va apărea în luna martie la Humanitas Fiction, 2023, în Colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu – a fost distins, în 2022, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și Premiul Honoré de Balzac.

„Giuliano da Empoli a terminat acest roman, ale cărui formulări puternice amintesc în parte de moraliștii și memorialiștii francezi din secolul al XVII-lea, în ianuarie 2021, cu un an înainte ca armata rusă să invadeze Ucraina. Unii ar spune că acest scriitor este un vizionar, alții, că își cunoaște subiectul mai bine ca oricine. Să adăugăm o a treia caracteristică, stilul, și vom avea o mare carte”, scrie despre el Jérôme Garcin, în Le Nouvel Observateur.

Iar Frédéric Beigbeder, în Le Figaro, scrie: „De multă vreme n-am mai devorat un roman cu atâta aviditate. Este ceea ce anglo-saxonii numesc un page turner, o carte căreia nu te poți opri să-i întorci paginile, supereficientă și bine documentată, care descrie culisele puterii ruse din ultimii douăzeci de ani într-un stil simplu, seducător și de un realism incredibil. […] Este cartea pe care trebuie să o citești dacă vrei să înțelegi războiul din Ucraina. […] Pentru un prim roman, este o lovitură de maestru.”

Cu Magul de la Kremlin – scrie Libération – Giuliano da Empoli oferă cititorului „o radiografie strălucită a sistemului mental și a logicii de război a lui Vladimir Putin. Într-un fel, el povestește tot ceea ce a dus la invadarea Ucrainei la 24 februarie 2022. Este o relatare de o mare forță literară și istorică, care trebuie citită dacă dorim să înțelegem ceea ce, de aici, pare de neînțeles.”

Giuliano da Empoli, autor cu origini italo-elvețian, este, probabil, cel mai în vogă scriitor francez al momentului, în același timp discutat și disputat. Născut în 1973, la Neuilly-sur-Seine, a studiat dreptul în Italia, absolvind ulterior un masterat în Ştiințe politice la Paris. A pendulat permanent între țări (Italia, Franța, Elveția), între limbi (italiana și franceza) și între profesii, impunându-se, pe rând și uneori simultan, ca jurnalist (presă scrisă, radio, tv), comentator, expert, consilier politic (la un moment dat, chiar al unui prim-ministru italian, Matteo Renzi), profesor (în momentul de față, la Sciences Po din Paris) și scriitor, mai întâi de eseuri, apoi – acum – de ficțiune. A debutat la doar 22 de ani, în 1996, cu Un grande futuro dietro di noi, pentru care La Stampa l-a declarat „Omul anului”. Au urmat numeroase și importante volume de nonficțiune, între care La guerra del talento (2000), Overdose (2002), Fuori controllo (2004), Obama, La politica nell’era di Facebook (2008), La prova del potere (2015), La rabbia e l’algoritmo (2017), Les ingénierus du chaos (2019). Da Empoli a atins deplina notorietate și succesul deopotrivă de critică și de public cu primul său roman (și a doua sa carte în franceză), Magul de la Kremlin (Le mage du Kremlin), apărut la începutul anului 2022, care s-a bucurat de aprecierea unanimă a publicului și a criticii, primind Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și Premiul Honoré de Balzac și ajungând până în selecția finală a prestigiosului premiu Goncourt, pentru a se situa, totodată, în fruntea topurilor de vânzări și a fi deja tradus sau în curs de traducere în peste 20 de limbi.

Fragment din roman

„Printre povestirile de pe front ale lui Isaac Babel, există una care se intitulează «Prima mea gâscă». Spune povestea primei zile a unui tânăr evreu înrolat în Armata Roșie în timpul campaniei din 1920. Abia ce a ajuns, și tovarășii săi de regiment, niște cazaci analfabeți, încep să își bată joc de el din pricina ochelarilor și a aerului său de intelectual. Unul dintre ei se ridică fără să spună nici un cuvânt și îi aruncă valiza în mijlocul străzii, după care se întoarce și strigă batjocoritor. Ce face atunci tânărul? Nu se vaită și nu protestează, ci, văzând o gâscă deplasându-se liniștit, o prinde cu un gest rapid, îi zdrobește capul cu bocancul, apoi o trage în ţeapă cu sabia şi i-o duce bucătăresei care nu voia să-i servească cina. „Gătește-mi asta”, îi spune. Din acel moment, evident, cazacii îl primesc printre ei. O purta el ochelari, evreiașul, dar în fond este un băiat bun și știe să impună respect.

Iată! Berezovski a fost prima mea gâscă. Veneam din teatru, tatăl meu era un intelectual și trebuia să-i fac pe cazaci să înțeleagă că nu eram un neputincios. Să-i luăm televiziunea a fost cel mai simplu lucru. Berezovski nu controla majoritatea, avea doar patruzeci şi nouă la sută din acțiuni. Restul aparținea statului. A fost suficient să-l sun pe directorul general al ORT şi să-i spun că de acum înainte îşi va primi directivele de la Kremlin, nu din saloanele Casei Logovaz.

— Un gest destul de brutal.

— Păi știți cum se spune: mila călăului constă în precizia gestului său. Ce-i drept, Boris nu a primit vestea prea bine. Peste noapte, directorii televiziunii sale încetează să-i mai răspundă la telefon. Jurnalistul lui preferat este concediat imediat. Până și gâsculițele care animă club-house-ul din Novokuznețkaia încetează să mai apară pe ecran. Berezovski a înnebunit. A început să hărțuiască pe toată lumea cu invective furibunde. Și cum Putin nu-i răspundea, mă suna pe mine și se descărca acuzându-mă de tot felul de crime, inclusiv de unele pe care nu le făcusem.

Toate acestea erau firești. Oricine ar fi făcut la fel în locul său. Dar Berezovski nu era oricine. Și tocmai de aceea, în loc să-și accepte înfrângerea, a făcut o greșeală fatală: a convocat o conferință de presă pentru a denunța abuzul de putere și pericolul unui viraj autoritar în Rusia. A apărut în faţa camerelor de luat vederi trăncănind despre libertatea presei și despre încălcarea drepturilor ca și cum ar fi fost Soljeniţîn. Așa că oamenii l-au luat exact drept ceea ce era: un afacerist fără scrupule care se agăța de puterea care îi fusese compromisă de ascensiunea Țarului.

Berezovski era sclipitor, dar nu studiase istoria. Dacă ar fi făcut-o, ar fi înțeles că, spre deosebire de legile naturii, regulile puterii se schimbă. Ascensiunea oligarhilor se produsese în perioada acelui soi de antract feudal care urmase căderii regimului sovietic. Boris și ceilalți deveniseră atunci stâlpii de susținere ai unui sistem în care puterea Kremlinului depindea substanţial de ei, de banii lor, de ziarele lor, de televiziunea lor. Când deciseseră să parieze pe Putin, oligarhii credeau pur și simplu că își schimbă reprezentantul, nu și sistemul. Priviseră alegerea Țarului ca pe un simplu eveniment, când de fapt era vorba de începutul unei noi ere. O eră în care rolul lor era sortit să fie revizuit.

Cine cunoaște Rusia știe că la noi puterea este supusă periodic unor mişcări tectonice. Înainte ca acestea să se producă, poți încerca să le orientezi cursul. Dar odată ce s-au produs, toate angrenajele societății se repoziționează în consecință, după o logică pe cât de tăcută, pe atât de implacabilă. A te răzvrăti împotriva acestor mișcări este la fel de zadarnic cu a te opune rotirii Pământului în jurul Soarelui.

Nu numai lui Berezovski, ci tuturor oligarhilor le plăcea să se prezinte drept stâlpii democrației, așteptându-se ca oamenii să ridice baricade în apărarea lor. Dar își supraestimau popularitatea. Noi, în schimb, o știam foarte bine. Recitiți-l pe Aristotel: primul gest al demagogului, odată ajuns la putere, este alungarea oligarhilor. Oamenii îi vedeau pe Boris și pe tovarășii săi ca pe niște profitori care acaparaseră imensul patrimoniu al Uniunii Sovietice cu pumnul. Iar apoi, odată muntele de bani cucerit, își scoseseră vestele antiglonț, își îmbrăcaseră costumele croite pe măsură și proclamaseră: gata cu loviturile de pumn, acum respectăm fairplayul din Camera Lorzilor. În fond, este logic că mulți dintre ei s-au exilat la Londra. Acolo, de altfel, s-a dus și Berezovski când a înțeles în sfârșit amploarea erorile sale de apreciere.

Cu puțin timp înainte de plecarea lui, m-am dus să-l văd pentru ultima oară, la Casa Logovaz. Țarul îmi ceruse să-l anunț că încă îl considera prieten. «Fă-l să înțeleagă că trebuie să rămână departe de politică pentru totdeauna, îmi spusese el. În ceea ce mă privește, dacă o face, poate rămâne liniștit la Moscova ca să-și gestioneze afacerile. Sau poate să se ducă la celălalt capăt al lumii. Dar, dacă se ocupă de politică, se va izbi întotdeauna de noi.»

Puține lucruri sunt mai triste decât locurile de putere abandonate, în care fantomele trecutului sunt mai puternice decât oamenii în carne și oase care se încăpățânează să le locuiască. La Casa Logovaz m-am trezit față în față cu un Berezovski deja, practic, singur. Chiar dacă mă străduisem să-i transmit mesajul Țarului în termeni amicali, nu l-a primit foarte bine. La început, a încercat să se stăpânească, dar cu cât înaintam în conversație, cu atât își dădea mai mult frâu liber furiei pe care o acumulase în acele ultime luni.

«Putin e un cekist, Vadia: din rasa cea mai feroce, aceea care nici nu fumează, nici nu bea. Aceștia sunt cei mai răi, pentru că își cultivă viciile cele mai ascunse. El va pune Rusia în lanțuri. Tot ce am făcut în ultimii ani pentru a deveni o țară normală vor fi măturat. Chiar și tu, Vadia, mai devreme sau mai târziu. De fapt, ai deja zgarda ta, ești pudelul cekistului. La fel ca tatăl tău, se vede că aveți supunerea în sânge. Aristocrați? Sunteți niște șerbi toți, așa cum sunteți, de generații!»

Cuvintele lui alunecau peste mine fără să lase vreo urmă, ca un pârâu de munte peste stânci. Mă gândeam domol că Marchizul de Custine i-ar fi dat dreptate, păcat că Boris nu l-a citit niciodată, i-ar fi fost de folos. El continua și se contrazicea.

«Dar nu veți fi lăsați să vă faceți de cap, Vadia. Există europenii, americanii. Rușii au cunoscut pentru prima dată democrația. Va izbucni războiul civil…»

Despre războiul civil, trebuie să recunosc că mi-a venit să râd: așa cum spunea acel diplomat francez, avantajul războiului civil asupra celuilalt este că ne putem întoarce să mâncăm acasă.

«Bravo, râzi, Vadia. – Boris era din ce în ce mai tulburat. – Sunteți pe cale de a construi un regim mai rău decât Uniunea Sovietică. Cel puțin, pe atunci, ferocitatea câinilor de pază ai KGB-ului era controlată de oamenii Partidului. Acum Partidul nu mai există, și cekiștii au luat direct puterea. Cine le va ține în frâu aroganța, poftele, prostia lor profundă? Tu, Vadia? Sau vreunul dintre prietenii tăi din teatru? KGB-ul fără Partidul Comunist nu este decât o bandă de tâlhari!»

Cu greu m-am abținut să nu-i reamintesc lui Berezovski prima noastră întâlnire cu Putin la Lubianka, dezinvoltura cu care el însuși se dusese să-l pescuiască pe succesorul lui Elțîn din meandrele acelei temnițe sinistre. Insultele lui mă lăsau indiferent, dar trebuie să recunosc că desăvârșita sa rea-credință începea să mă calce pe nervi.

«Din fericire, există mass-media, presa. Aceasta s-au obișnuit cu libertatea și nu vor permite să le fie luată cu una, cu două, crede-mă.

— Să fim serioși, Boris! Nu tu spuneai că un jurnalist se cumpără cu mărunțiș? Este un servitor, spuneai, căruia îi dai voie să stea lângă tine, căruia îți dai osteneala să-i citești unul sau două editoriale, și este al tău, se umflă în pene ca un păun bătrân. Dar poate că mă înșel, Boris, nu era vorba de tine.»

Nu ar fi trebuit să spun asta, știu. Dar are și răbdarea o limită, nu? Boris s-a întrerupt brusc, de parcă ar fi văzut o fantomă. Era oglindirea lui: spectrul unor Berezovski ai trecutului. Știa și el, nu era nevoie să insist.

Acum se uita la mine cu tristețe. Îmbătrânise brusc. Vremea lui se terminase și nu avea să se mai întoarcă. Își putea păstra banii, asta da. Avea să devină unul dintre acei bogătani pe care ne prefacem că-i ascultăm pentru că achită nota la sfârșitul cinei, atâta tot. Opiniile lui nu aveau să mai influențeze nici un pic cursul evenimentelor.

«Bravo, Vadia, ai devenit unul dintre ei. Ai păstrat ceva înregistrări, ca să mă dai jos? I le-ai pus Țarului să le asculte așa cum ar fi făcut-o Secin? Până acum a mers bine pentru tine; singura problema este că nu ești ca ei și nu vei fi niciodată.» Glasul lui Berezovski se preschimbase într-un șuierat de ură. „Sunt niște fiare sălbatice, Vadia. Vin din neant, și-au croit drum cu lovituri de măciucă, fără reguli, fără limite. Le este foame, o foame atavică. Au fost umiliți, vin din veacuri de umilință. Trebuie să ia totul, imediat, pentru că știu că roata se învârte. Ce știi tu? Pentru oameni ca tine, roata nu se învârte niciodată.

— Se poate, Boris, nu știu. Ce știu este că Rusia a fost făcută întotdeauna așa, cu lovituri de topor.»

Berezovski îmi aruncă într-un final o jumătate de zâmbet. Numărul se terminase, el o știa primul. Nu-i mai rămânea altceva de făcut decât să se ridice și să plece. Exista o oarecare demnitate melancolică la bătrânul actor obligat să-și ia rămas-bun. În orice caz, asta gândeam în seara aceea, ieșind pentru ultima oară din Casa Logovaz.”

https://putereaacincea.ro/magul-de-la-kremlin-un-roman-care-cufunda-cititorul-in-inima-puterii-rusesti/

////////////////////////////////////////

Nu va mai faceti frati cu dracul,ca sa treceti putul ci,faceti-va una cu El,nu cu ea (! Ioan 2/15-17),ca sa treceti Marea pe valuri,pt. ca Duhul Sfant este mai tare ,mai mare si mai sfant decat noi,TOTI,la un loc

https://www.youtube.com/watch?v=B4dqTKKNQ28

//////////////////////////////////////////////

(Se razbuna pornografia culturii) Scandal uriaș după ce membrii Academiei Române l-au respins pe Mircea Cărtărescu: Nu sunt conservatori, ci conserve din trecut

Denis Grigorescu

A stârnit un uriaș scandal faptul că Mircea Cărtărescu a fost respins de Academia Română la un singur vot, deși este cel mai mare scriitor român contemporan și totodată cel mai bine vândut în țară și peste hotare, fiind tradus în zeci de limbi și câștigător de mari premii literare internaționale.

Prin respingerea doar la un vot a lui Mircea Cărtărescu, Academia Română și-a atras numeroase critici. O respingere îndelung comentată, având în vedere premiile internaționale, aprecierile și cititorii lui Mircea Cărtărescu. O problemă la ora actuală în Academia Română este faptul că unii membri cuprinși sunt de un naționalism exacerbat și opac, dar și măcinați de invidie și imobilism, spun criticii.

Cel mai recent exemplu privind valoarea incontestabilă a lui Mircea Cărtărescu, refuzat de Academia Română: în 2024, pentru romanul „Solenoid“, acesta a câștigat prestigiosul Dublin Literary Award. Premiul, sponsorizat de Consiliul Municipal Dublin, este cel mai mare din lume pentru un singur roman publicat în limba engleză.

„Pe Nicolae Breban îl oftică și îl roade gloria lui Cărtărescu”

Printre cei care au votat împotriva lui Mircea Cărtărescu s-a numărat scriitorul Nicolae Breban, care înainte de 1989 era printre preferații puterii comuniste cu puterea comunistă, fiind inclusiv membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român. În plus, Nicolae Breban a fost prieten cu generalul-torționar Nicolae Pleșiță și a lucrat pentru neutralizarea lui Paul Goma.

Nicolae Breban, unul dintre membrii care au votat împotriva lui Mircea Cărtărescu

Reputatul profesor Vladimir Tismăneanu este foarte revoltat de respingerea candidaturii lui Mircea Cărtărescu de către Academia Română, dar și de votul împotrivă dat de Nicolae Breban.

„Votul din plenul Academiei este ca o radiografie a stării morale și intelectuale din România. Este o “stare” în sens de statut, inert, întârziat, rezidual, revolut. Respingându-l pe Mircea Cărtărescu, cei care au operat această ignominie au respins însăși ideea modernității ca spațiu deschis. Nicolae Breban, Mihăescu, Matei, Bădescu sunt vetuști. Nu sunt conservatori, ci conserve dintr-un trecut ce se obstinează să nu treacă. Trecutul reprezentat de stalinismul național al lui Ceaușescu. A fost o reacție de refuz al oxigenului într-un organism vlăguit, atins de o senilitate malignă.Votul lui Nicolae Breban, amicul de-odinioară al generalului securist Pleșiță, denigratorul constant al Monicăi Lovinescu si al lui Virgil Ierunca, a impiedicat primirea lui Mircea Cărtărescu in acel for. De ce a făcut-o Breban? Din niște piramidale complexe. Din oftică. Îl consumă, îl roade gloria lui Cărtărescu. Succesul acestuia în țară și în întreaga lume”, a declarat pentru „Adevărul” Vladimir Tismăneanu, profesor de științe politice și director al Centrului pentru Studiul Societăților Postcomuniste la Universitatea Maryland.

„Nu Mircea Cărtărescu are nevoie de România, ci România are nevoie de Mircea Cărtărescu”

Atitudinea membrilor Academiei Române a surprins-o neplăcut și pe actrița Oana Pellea:„Incredibil! Academia Română a votat a doua oară contra primirii lui Mircea Cărtărescu în rândurile sale.În schimb, Mircea Cărtărescu este, la loc de cinste, în Patrimoniul cultural Național si Universal. M-ar interesa cum și-au motivat votul…Și Gabriel Bebeșelea, dirijorul principal al Orchestrei Filarmonicii Georgescu Enescu din Capitală, a fost foarte dezamăgit de faptul că Academia Română nu l-a primit pe Mircea Cărtărescu.

Citește și: Mircea Cărtărescu: „Ceauşescu a fost un mic satrap local, Putin e un ţar cu arme nucleare“ INTERVIU EXCLUSIV

„Rușinea a fost primul sentiment care m-a încercat după aflarea rezultatului votului care îl împiedică pe imensul scriitor Mircea Cărtărescu să devină membru corespondent al Academiei Române. Academia Română ar fi trebuit să fie mândră în cazul în care Mircea Cărtărescu ar fi acceptat să-i devină membru, nu invers. Ce i se reproșează lui Mircea Cărtărescu e păcatul suprem de a fi enunțat niște adevăruri din trecutul nostru complicat, dar care se doresc a fi în continuare mistificate. Este de-a dreptul dezolant faptul că rezultatul acestui vot are în substrat o stare de fapt mult mai gravă, scoasă la suprafață în toată sluțenia ei în ultimele luni: re-normalizarea naționalismului deșănțat care refuză și obscurizează realități istorice factuale, îndepărtându-ne de valorile europene, ale lumii civilizate și ale păcii. Nu Mircea Cărtărescu are nevoie de România, ci România are nevoie de Mircea Cărtărescu. Dar mai întâi, România trebuie să-și confrunte și înfrunte demonii trecutului (care au revenit la viață) pentru a merita oameni de cultură și de știință, artiști și scriitori care sunt aclamați de un întreg mapamond”, a declarat Gabriel Bebeșelea.

„Cultura, primul edificiu ce va pica în România”

Și cunoscutul poet Bogdan O. Popescu a criticat votul Academiei Române.

„Cunosc mult mai bine decât extrem de mulți alții ambele părți. Mircea este cel mai important scriitor român, ca impact internațional cel puțin, dintotdeauna. Eminescu, Nichita, Caragiale, Camil Petrescu (și cam atât, pentru comparație) sigur, sunt scriitori geniali dar nu au reușit să fie universali, ceea ce Mircea a reușit, s-a întâmplat – gata, asta e trecut – și prezent și viitor – desigur. Sigur că îți vine să blamezi Academia Română. Ceea ce este greșit, în opinia mea. Pentru că, așa am înțeles, 73 de membri au votat pentru și 37 împotrivă. Academia este acum un amestec de oameni, care trebuie să își clarifice instituțional drumul și criteriile. Unii extrem de valoroși, alții mai puțin. Cunosc mulți membri ai Academiei Române, cu destui sunt chiar prieten. Nicolae Breban – se vorbește de el. L-am cunoscut, mă ducea Traian T. Coșovei la întâlniri unde venea. Este un scriitor bun, de acord. Dar nu a fost niciodată în liga lui Mircea Cărtărescu, care, să ne înțelegem, este alături de Céline, Márquez, Llosa, Eco. Când mă vedeam cu domnul Breban, vorbeam, dar infatuarea subînțeleasă domina încăperea (ceea ce cu Traian nu se întâmpla niciodată). Mă tem că, deși ajuns în iarna vieții, nu are înțelepciunea să judece pentru instituție, pentru Academie, și nici pentru România. Este posibil să sufere frustrarea că este clar că nu este la fel de bun ca Mircea Cărtărescu. Ce trist! Pentru Academie, zic. Nu pentru Mircea”, a spus Bogdan O. Popescu.

Citește și: Mircea Cărtărescu a câștigat un nou premiu literar, în valoare de 100.000 de euro: „Sunt recunoscător“

Andrei Marcovici, membru al Filarmonicii de Stat din Sibiu, critică la rândul lui faptul că Academia Română nu l-a primit pe Mircea Cărtărescu în rândurile sale.

„Eu cred că ne îndreptăm spre autodistrugere. Pentru mine, Mircea Cărtărescu este un geniu. Cultura este primul edificiu care o să pice în România pentru că nu contează, este egală cu zero… Instituțiile din România de cultură sunt folosite pentru a aduce bani și imagine partidelor care conduc aceasta țară de 35 de ani, cu manageri culturali frustrați și neprofesioniști care se consideră reformatori, dar sunt la fel de corupți ca și cei care i-au pus acolo. E păcat și nu un păcat din ăla de lucrat duminica în livadă, ci un păcat pe care nimeni n-o să-l mai repare nici în o sută de ani”, precizează Andrei Marcovici.

Prozatorul Cezar-Paul Bădescu a făcut o paralelă între atitudinea lui Nicolae Breban față de Mircea Cărtărescu și modul impecabil în care vorbea Mircea Cărtăresccu tocmai despre cel care s-a opus intrării sale în Academia Română: „Citesc că respingerea lui Mircea Cartarescu de ieri, la Academie, s-a bazat pe acuzele aduse de Nicolae Breban și, fără să vreau, îmi amintesc cât de frumos a vorbit Mircea despre Breban la seminarul pe care-l ținea la Litere când eram student și unde, ca scriere fundamentală a literaturii române contemporane, a ales să prezinte “Bunavestire” ”.

Citește și: EXCLUSIV Interviu cu Mircea Cărtărescu: „Am scris «Solenoid» cu dorința de a cuprinde o constelație de convergențe și coincidențe“

(Se razbuna pornografia culturii) Scandal uriaș după ce membrii Academiei Române l-au respins pe Mircea Cărtărescu: Nu sunt conservatori, ci conserve din trecut

https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/scandal-urias-dupa-ce-membrii-academiei-romane-2422037.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31843

/////////////////////////////////////////

FIECARE ISI PRIMESTE PROPRIUL BUMERANG … https://www.youtube.com/watch?v=pTdvzjXhlBg

////////////////////////////////////////////

Uluitor ce s-a găsit la generalul Zisu în urma perchezițiilor: 2000 de tablouri și ceasuri de lux

Aproximativ 2000 de tablouri și ceasuri valoroase au fost găsite vineri la perchezițiile DNA care îl vizau pe Generalul Cătălin Zisu, comandantul Comandamentului Logistic Întrunit al Armatei, într-un dosar cu prejudiciu uriaș. Procurorii le-au găsit într-o casă dintr-o zonă rurală.

Printre altele, este vorba despre mai multe ceasuri de lux:

„La percheziţii, la generalul Cătălin Zisu s-au găsit peste 2.000 de tablouri care sunt în registrele MApN. Generalul a luat tablourile de la armată şi le-a dus acasă, unde este un adevărat muzeu”, au declarat surse judiciare, potrivit Mediafax.Pe lângă tablourile descoperite în urma perchezițiilor, generalul Cătălin Zisu mai deținea și foarte multe ceasuri de lux, care au fost ridicate de anchetatori pentru a se stabili proveniența lor și sumele cu care au fost achiziționate.

Percheziții la prima oră a dimineții

Vineri, la primele ore ale dimineții, procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au percheziționat Complexul Hotelier Militar Haiducului, acolo unde locuiește controversatul general-locotenent dr. Cătălin Zisu, care este cunoscut și ca „Omul lui Nicolae Ciucă”.Ancheta DNA l-ar viza și pe Ștefan Zisu, fiul generalului, iar procurorii anticorupție vizează „lucrări neefectuate” și „abuz în serviciu” după ce generalul cu 3 stele Cătălin Zisu ar fi dat un contract pentru extinderea Cimitirului Ghencea Militar către omul de afaceri Ionel Olteanu.

Declarație de avere

Conform declarației de avere din anul 2024, generalul cu 3 stele Cătălin Zisu, aflat aproape de pensionare, are o soldă anuală de 182.259 RON.Totodată, generalul cu 3 stele primește și o normă de hrană + dreptui echipament, în valoare de 17.253 RON anual. La un calcul simplu, generalul Cătălin Zisu încasează anual 199.512 RON, respectiv 16.600 de lei pe lună.

Pe hârtie au fost trecute lucrări care, în realitate, nu au fost executate

Surse judiciare au declarat, potrivit sursei citate, că din probatoriul administrat în cauză, până în prezent, „se reține că există probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că au fost săvârșite mai multe activități infracționale, toate subordonate interesului de a credita în mod nejustificat și nelegal antreprenorul Garden Center Grup SRL cu suma de 11.959.654,87 lei, care au implicat articole de lucrări referitoare la evacuare pământ/moloz și la pământ de umplutură (n.red. – în contextul contractului atribuit pentru extinderea Cimitirului Ghencea Militar), în condițiile în care acestea nu au fost realizate în realitate”.Aceleași surse judiciare au mai declarat că generalul Cătălin Zisu ar fi dat acest contract în urmă cu doi ani către afaceristul Ionel Olteanu.„Pe hârtie au fost trecute lucrări care, în realitate, nu au fost executate. Sunt percheziții în Ilfov și în județul Giurgiu, la sedii ale unor societăți comerciale. Dosarul a fost deschis la sesizarea din oficiu a procurorilor militari DNA”, au precizat sursele judiciare.

https://www.stiripesurse.ro/uluitor-ce-s-a-gasit-la-generalul-zisu-in-urma-perchezitiilor-2000-de-tablouri-si-ceasuri-de-lux_3582799.html

///////////////////////////////////////////

Vicepreședintele SUA critică anularea alegerilor din România și acuză Europa de excluderea populiștilor

Mircea-Cristian Maer

Vicepreședintele american JD Vance a revenit asupra subiectului alegerilor prezidențiale anulate din România, exprimându-și îngrijorarea cu privire la motivele din spatele acestei decizii.

JD Vance crede că România are o problemă de democrație

Potrivit acestuia, citat de The Guardian, scrutinul a fost anulat „pe baza unor suspiciuni slabe formulate de o agenție de informații și sub presiunea enormă exercitată de vecinii continentali ai României.”Vance a criticat ideea că democrația poate fi distrusă prin campanii publicitare digitale provenite dintr-o țară străină, subliniind că, dacă un astfel de lucru este posibil, „atunci democrația respectivă nu a fost foarte solidă de la bun început.”În plus, el a atacat organizatorii Conferinței de la München pentru excluderea partidelor populiste de la eveniment. „Nu trebuie să fim de acord unii cu alții… dar avem datoria de a participa la un dialog cu aceste partide,” a declarat Vance.El a continuat criticile la adresa celor care, în opinia sa, folosesc concepte precum „dezinformare” și „fake news” pentru a-și proteja propriile interese. „Pentru mulți dintre noi, de cealaltă parte a Atlanticului, pare tot mai evident că vechile interese înrădăcinate se ascund în spatele unor expresii urâte, moștenite din epoca sovietică, precum dezinformare și manipulare, pentru că pur și simplu nu le place ideea ca cineva cu o viziune alternativă să-și exprime o opinie diferită, sau, ferească Dumnezeu, să voteze altfel, sau, și mai rău, să câștige alegeri.”

Vance acuză Europa de cenzură

JD Vance a continuat prin a critica ceea ce consideră a fi restricționarea libertății de exprimare în Europa.„Trebuie să facem mai mult decât să vorbim despre valorile democratice. Trebuie să le trăim acum. În memoria vie a multora dintre voi din această sală, Războiul Rece a poziționat apărătorii democrației împotriva unor forțe mult mai tiranice pe acest continent. Și gândiți-vă la partea din acea luptă care cenzura disidenții, închidea biserici, anula alegeri. Erau ei cei buni? Cu siguranță nu. Și slavă Domnului că au pierdut Războiul Rece.

Au pierdut pentru că nu valorificau și nu respectau toate binecuvântările extraordinare ale libertății – libertatea de a surprinde, de a greși, de a inventa, de a construi. Se pare că nu poți impune inovația sau creativitatea, așa cum nu poți obliga oamenii ce să gândească, ce să simtă sau în ce să creadă.Și noi credem cu siguranță că aceste lucruri sunt legate între ele. Din păcate, când privesc Europa de astăzi, nu este întotdeauna clar ce s-a întâmplat cu unii dintre învingătorii Războiului Rece.”El a criticat în mod direct regulile UE privind moderarea conținutului, poliția germană pentru „descinderi împotriva cetățenilor suspectați că au postat comentarii anti-feministe online ca parte a ‘luptei împotriva misoginiei pe internet’” și planurile Suediei de a condamna un activist care a participat la arderea Coranului.

De asemenea, s-a referit și la Marea Britanie, menționând pe larg cazul unui bărbat acuzat că a încălcat zonele de protecție din jurul clinicilor de avort și pliantele guvernului scoțian pe un subiect similar.

Citește și: Zelenski se întâlnește cu vicepreşedintele SUA, J.D. Vance, la München

Citește și: SUA și Regatul Unit refuză să semneze declarația summitului de la Paris privind inteligența artificială echitabilă, accesibilă și benefică pentru toți

Citește și: Vicepreședintele SUA amenință cu sancțiuni și chiar pârghii militare dacă Rusia nu negociază cu bună credință: „Totul este pe masă”

https://adevarul.ro/stiri-externe/sua/vicepresedintele-sua-critica-anularea-alegerilor-2422059.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31833

///////////////////////////////////////////

Forta gandului – Cum aduci mai multa bucurie in viata? (I)

Scris de Marian Rujoiu

www.traininguri.ro

www.marian-rujoiu.ro

Uneori îți este dat în viață să întâlnești anumiți oameni, să citești anumite cărți, să vezi anumite filme. De multe ori, oamenii sunt cei care pot avea un impact major asupra ta și de multe ori forța unui individ te poate face să-ți revizuiești modul de a gândi sau de a face lucrurile. Fiecare din noi în interiorul său este un mic căutător al adevărului, al împliririi, al abundenței sau al fericirii. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, tradiții, culturi, idei. Una din călătorii m-a marcat datorită unui om cu adevărat autentic. Un leader spiritual, un om de afaceri, un tată fericit, un om împlinit. Ioan mi-a povestit cum a început afacerea, mi-a povestit de fetița lui, de modul cum își petrecece timpul liber și cum își conduce propria afacere.

– Ceea ce gândim noi devin acțiuni iar toate gândurile noastre circulă libere prin univers, mi-a spus Ioan

– Da, este vorba de „legea atracției”, i-am spus eu

– Doar în oarecare măsură, legea atracției spune că tu atragi în viața ta ceea ce gândești, eu vorbesc de altceva și anume de „legea omnipotenței”!

– Și cum ar fi legea omnipotenței, am întrebat eu?

– Legea omnipotenței înseamnă că gândurile tale, nu te schimbă doar pe tine, îi schimbă și pe cei din jur și chiar întregul univers! Niciun gând pe care-l trimiți în univers nu rămâne fără răspuns. Fie primești tu ceva în schimb, fie primește altcineva.

– De unde știi aceste lucruri?

– Marian, unele lucruri pot să rămână învăluite în mister.

– În regulă. Povestește-mi, l-am provocat eu.

– Ne trec zeci de mii de ganduri prin minte în fiecare zi. Unele cercetări arată că am avea undeva la 60 000 de gânduri zilnic, majoritatea din ele inconștiente! Uneori gândurile au o legătură cu prezentul, alteori cu viitorul, uneori cu trecutul, iar alteori nu le găsim niciun sens și nicio poziționare temporală. Avem impresia că gândurile noastre sunt simple gânduri ele neavând niciun efect clar. Este numai o impresie. Din nou, cercetările au arătat fără dubiu că atunci când gândim emitem anumite unde care ies în afara corpului nostru! Întrebarea ar fi unde se duc aceste gânduri? La o distanța mai mare sau mai mică? Înfluențează ele într-un fel mediul sau nu? Ne influențează pe noi și pe cei din jurul nostru?

– Cred că ne influențează, i-am răspuns eu

– Poate uneori ai stat lângă o persoană care era tristă! Nu de puține ori ai rămas și tu cu această stare de tristețe, alteori o persoană veselă ți-a transferat această stare. Când folosesc termenul de gând nu am în vedere gândirea rațională sau logică ci am în vedere tot ceea ce poate simți, gândi și imagina un om. La fel, intri într-o încăpere și simți o tensiune fără măcar să observi nonverbalul oamenilor, pur și simplu simți. A ne imagina că ceea ce gândim nu are un impact asupra mediului încojurătoar poate fi o premisă bună, numai că este mai puțin demonstrabilă. Mai degrabă sunt suficiente dovezi că oamenii pot comunica și dincolo de gânduri. De câte ori nu vi s-a întâmplat să știți exact ce o să se întâmple? De câte ori nu ați avut același gând cu persoana de lângă voi fără măcar să schimbați două cuvine?

– Sunt în totalitate de acord!

Ioan își continuă povestirea.

Numește universul oricum dorești: Divinitate, Dumnezeu, Energie sau altcumva. Poate îți va veni greu se crezi însă fiecare gând al fiecărui om nu rămâne izolat în carapacea trupului. El merge în univers, deschide anumite canale de comunicare și întâlnește alte gânduri. Noi nu doar trimitem gânduri în Univers ci și primim! Atunci când primim un gând îl numim o idee bună, o idee rea, inspirație sau într-un alt fel. Un grup de cercetători japonezi au cercetat comportamentul unor maimuțe. Câteva din ele au fost învățate să spele cartofii înainte de a-i mânca. Pe măsură ce au fost învățate mai multe maimuțe, în același areal, maimuțe care nu văsuseră nciodată că acei cartofi au început să fie spălați au început să le spele și ele. Interesant nu-i așa?

Într-un anumit sat, oamenii gândesc într-un anumit fel, într-un anumit oraș la fel. Într-o anumită țară la fel. Ar fi ușor să spunem că la mijloc este vorba numai de ceea ce vedem însă este vorba de mai mult, este un mental colectiv constituit din forța gândului acelei comunități! Omul poate fi definit prin ceea ce este, ceea ce face și ceea ce are. Ceea ce face și ceea ce are este determinat în mare măsură de ceea ce este, de ceea ce simte și d imaginează. Practic ceea ce facem și ceea ce avem este o proiectare a interiorului nostru în exterior. Uneori această încercare de suprapunere a interiorului pe exterior nu este un fericită în sensul că există disonanțe, iar motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că nu ne-am clarificat în ceea ce privește interiorul nostru.

– Poți să fii puțin mai precis? Iți sunt relativ clare ideile nu-mi dau seama exact unde vrei să ajung

Ioan continuă: mai concret, forța gândului operează sub imperiul legii omnipotenței. Leagea omnipotenței spune că ne putem influența destinul din forța gândului utilizând două căi simple:

Prima cale – Manifestarea legii omnipotenței în acțiunile noastre

Orice gând pe care-l avem, la nivel neurologic, creează anumite conexiuni care ne pot sprijini să avem un anumit comportament. Schimbând modul în care gândim ne putem schimba acținile și ceea ce vom face. Mintea este asemenea unei grădini care trebuie cultivată și îngrijită. Cu cât vom da atenție mai mare buruienilor și ne vom plânge de existența lor cu atât mai mult atunci când va veni vremea recoltei nu vom culege mai nimic. Buruienile trebuie smulse imediat pentru a da voie să crească ceea ce ne-am dorit ca mai apoi să rodească. Mulți oameni adoră să trăiască încojurați de buruieni și au un sistem bine pus la punct pentru a menține această stare. Ei caută adepți și se conving singuri că este mai bine așa.. Foarte posibil să fie mai bine așa!

Cu toții ne dorim ca visele noastre să devină realitate, însă cum ar putea deveni ceva realitate dacă nu este nici măcar visat. Gândul pe care-l ai se poate materializa în multe cazuri, poate într-o formă diferită, poate uneri deloc, poate uneori mai mult decât ți-ai imaginat. Gândul pe care-l ai este sămânța care va rodi mai târziu. Nu toate semințele vor fi roditoare la fel cum nu toate gândurile vor duce neapărat la ceva bun. Gândul pe care-l sădești în mintea ta poate pune pe pilot automat mai multe din zecile de mii de gânduri care-ți trec prin minte zilnic. Gândul pe care-l ai dacă are la bază o dorință puternică ar putea acapara aproape în toatalitate cele 60 000 de gânduri zilnice. Practic, ai avea o armată de gânduri la dispoziție care va căuta căi pentru ca gândul tău să devină realitate. Gândurile pe care le ai produc anumite trasformări în interiorul tău, provoacă anumite stări care vor conduce la noi gânduri sau la noi acțiuni.

Trebuie să fim atenți pentru că gândurile noastre se manifestă în formă pură ele nu fac distincție între bine și rău, între pozitiv și negativ. De exemplu atunci când ai o teamă cum ar fi aceea de a vorbi în public, pe măsură ce te gândești mai mult la acest lucru, pe aceeași măsură îți va crește teama. Gândul trebuie să fie precis, perfect focalizat pe ceea ce-ți dorești, nu pe ceea ce nu-ți dorești.

– Este totul clar până aici?

– Mai clar de atât nu se putea, povestește-mi de a doua cale!

A doua cale – Manifestarea legii omnipotenței în gândurile noastre

Spuneam mai înainte cum orice gând pe care-l avem ne poate influența ceea ce facem și ceea ce avem. Este un simplu lanț de cauzalitate. Mai mult însă, orice gând pe care-l avem este conectat la Univers. Noi trimitem permanent gânduri în univers. Trimitem în univers bucurie, iubire, invidie, furie, încredere, milă, compasiune, dăruire, contribuție, etc. Gândurile pe care le avem rezonează de asemenea cu alte gânduri din univers, se cioncnesc, se intersectează sau rezonează. Asemenea undelor radio, gândurile noastre circulă nestingherite prin univers. Creierul nostru nu are doar capacitatea de a trimite ci și de a recepționa. Aici intervine cu adevărat forța gândului. Atunci când trimitem un gând deschidem un canal de comunicare care va fi folosit de univers pentru a ne trimite gânduri. Atunci când trimitem bucurie, Universul va găsi o cale de a ne trimite bucurie prin acest filtru. Atunci când trimitem ideea de a câștiga bani Universul ne va trimite soluții, iar atunci când ne gândim la sărăcie și probleme Universul ne va trimite sărăcie și probleme. Universul nu gândește în locul tău, îți dă posibilitatea să primești exact ceea ce ceri, ce-ți dorești sau ce gândești. Sunt oameni care spun că cei care au bani sunt răoi și trimit în univers invidie. Ce vor primi de la univers? Doar idei că au dreptate și astfel banii se vor ține departe de ei. Iubind oamenii așa cum sunt, bucurându-te dăruind și ajuntând vei primi întotdeauna mai mult. Uneori universul mai face un pas și aduce în preajma ta oamenii de care ai nevoie sau lucrurile de care ai nevoie exact la momentul potrivit. De multe ori oamenii aceia erau chiar acolo numai că nu ia-I văzut.

– Cu alte cuvinte gândurile noastre nu ne influeanțează doar pe noi? Îi influențează și pe ceilalți? Sau, cum îmi dau seama exact de ideile pe care le primesc înapoi, dacă sunt bune sau nu? am întrebat eu.

– Aici nu avem de-a face cu logica, uneori ideile pe care le avem parcă nu ai nicio legătură cu realitatea. Mesajele primite nu au întotdeauna claritatea necesară. De exemplu, dacă te vei gândi la o afacere, cel mai probabil câteva mii de oameni vor primi simultan aceeași idee. Doar doi – trei o vor pune în aplicare, restul se vor plânge. Universul comunică cu o viteză uimitoare. Atunci când spui că ești inspirat ai primit un gând. Gândurile pe care le primești nu au o logică, uneori primești gândul că trebuie să faci ceva diferit astăzi, alteori primești gândul că trebuie să încerci o idee de afacere, alteori că trebuie să suni câțiva prienteni. A încerca să deslușești acest mecanism nu merită efortul decât după ce ai acționat. Uneori abia după ce acționezi îți dai seama care a fost scopul sau sensul. Exact așa s-a întâmplat cu afacerea mea. M-am trezit într-o dimineață că trebuie să fac asta. Nu aveam nimic, nici bani, nici relații, nici economii. Pe măsură ce am dat ideii teren să se dezvolte au aparut soluții și oportunități una câte una.

În acest malaxor puterea gândului și legea omnipotenței presupune ca tu să-ți deschizi cât mai multe filtre către univers. Deschide filtrul bucuriei, contribuției, abundenței și iubirii în primul rând. Având aceste filtre deschise vei fi pregătit să primești oportunități, bucurii și iubire. Fiecare clipă este o ocazie de a trimite un gând potrivit cu ceea ce-ți dorești. Vei vedea cum vei primi înapoi. Să nu fii surpins pentru că de obiecei poți primi mult mai mult decât te-ai aștepta!

Ceea ce simți, gândești și imaginezi conform primei căi se va traspune în viața ta. Armonizându-ți gândirea îți armonizezi viața și relațiile cu cei din jur. Uneori este de ajuns să trimitem un gând de bucurie sau iubire către o persoană și lucrurile se rezolvă ca prin magie. Iar, conform celei de-a doua căi tot ceea ce gândești este trimis simultan și în univers și deschide filtre pentru ca tu să primești mai mult.

Un sceptic ar putea să spună că este imposibil, pentru că nu crede că trimițând anumite gânduri poți primi aceleași gânduri. Este foarte posibil ca în cazul acestui sceptic leagea omnipotenței să aibă cea mai mare aplicabilitate. El nu crede și universul ce-i va trimite? Dovezi și soluții că are dreptate! Este un paradox minunat care-ți poate aduce mai multă împlinire și mai multă bucurie în viața ta.

Poate ai dovezi în viața ta că lucrurile stau așa cum sunt descrise sau poate ai dovezi contrarii! Felicitări, în ambele cazuri demonstrezi omnipotența ta ca individ în acest măreț Univers!

– Ioan, ce alte lucruri ai mai învățat în călătoriile tale?

– Marian, aplică legea omnipotenței timp de cel puțin două săptămâni și foarte curând ne vom reîntâlni!

– Ești mai puternic decât pari și îți imaginezi!

Citeste a doua conversatie cu Ioan – prin click aici!

(Cat de prezent esti in viata ta? )

Scris de Marian Rujoiu

Manager Extreme Training

www.traininguri.ro

www.marian-rujoiu.ro

https://www.traininguri.ro/forta-gandului/

////////////////////////////////////////////

Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu citeşte gândurile și sfinţeşte inimile oamenilor, când vine să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi, pentru a le sădi în suflet iubirea față de Tatăl Ceresc!

În Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu); Ap. 1 Timotei: 4, 9-15; Ev. Luca 19, 1-10; glas 7, voscr 10, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă Română este redată scena minunată pe care Sfântul Evanghelist Luca o prezintă spre duhovnicească zidire şi care se petrece în oraşul Ierihon, unde trăia un om cu numele Zaheu şi unde Mântuitorul Iisus Hristos era în trecere, fiind înconjurat, ca de obicei, de o mulţime mare de popor, dornică să vadă cu ochii proprii lucrurile peste fire pe care le săvârşea Domnul, masa de oameni fiind însetată să-I asculte învăţăturile pilduitoare. Acest Zaheu, mai marele vameşilor, fiind mic de statură, pe cât era de bogat, pe atât era de păcătos, era căpetenia acelora care încasau dările pe care evreii trebuiau să le plătească stăpânirii romane, care nu cu mult îna¬inte, îşi întinsese puterea şi asupra pământului sfânt al făgăduin¬ţei. Cu toate că vameşul Zaheu practica o meserie dintre cele mai urâte de popor, fiind direct în slujba puterii înrobitoare şi dijmuind mai ales şi cu mai multă asprime pe cei de jos, pe cei mici şi fară ajutor, adică, pe săraci, pe orfani şi pe văduve, iar, acest lucru făcându-l, nu atât în folosul vistieriei statului, cât mai ales în preaplinul pungii sale! Cu toate că Zaheu explică bogăţia mare a lui, ca şi păcătoşenia sa, ca fruntaş între bogaţii oraşului, căci, îndeobşte, se ştia că respectul, consideraţia de care te bucurai, poziţia socială pe care o aveai, erau în directă legătură şi proporţie nu cu cinstea şi omenia vieţii tale, nu cu caracterul pe care-l aveai, nu cu virtutea pe care o practicai şi nici chiar cu ştiinţa şi priceperea de care dădeai dovadă, ci cu averea sau cu starea materială cu care te mândreai, aşa cum se întâmplă şi astăzi în ţară şi în lumea în care trăim! La vremea respectivă, desigur, vameşul Zaheu va fi auzit despre Mântuitorul, al cărui nume era rostit cu atâta admiraţie şi chiar cu un fel de preţuire de către mulţimea care Îi cânta osanale pentru toţi cei mântuiţi din tot felul de neputinţe, pentru că numai Dumnezeu citeşte gândurile și sfinţeşte inimile oamenilor, când vine să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi, pentru a le sădi în suflet iubirea față de Tatăl Ceresc!

„Zahee, grăbeşte de te pogoară, căci astăzi, în casa ta trebuie să rămân”!

Desigur, va fi auzit vameşul Zaheu despre Acest Mesia, Care, deşi Se comporta ca un om adevărat, trăia ca un înger, vorbea ca un heruvim şi făcea semne şi minuni mai mari şi mai multe decât orice profet al legii celei vechi. E posibil ca în inima acestui vameş bogat şi înrobit de avere să mijească o dâră de lumină, când în sufletul său înrăit de păcate începe să se înfiripe, să încolţească o dorinţă de evadare din rău înspre bine, din păcat spre virtute, deoarece, mai marele vameşilor şi păcătosul păcătoşilor, în acel moment dorea să-L vadă pe Mântuitorul Iisus Hristos. Această dorinţă a sa pare să nu fie realizabilă, căci el era mic de statură şi atâta lume era strânsă în jurul Mântuitorului, încât i se părea imposibil să-L poată vedea pe Hristos Domnul sau să poată străbate până la El prin mulţimea de oameni! Poate şi conştientiza faptul că încercând să se apropie de Mântuitorul, ar fi riscat, poate, să fie bruscat de cei ce-l cunoşteau cât de păcătos era faţă de popor şi faţă de rânduielile legii lui Moise. În această situaţie, ca să-şi poată astâmpăra curiozitatea şi ca să fie văzut de către Mântuitorul, se suie într-un sicomor, căci pe acolo avea să treacă Domnul! Călcând în picioare orgoliul personal de om bogat şi cu stare, nesocotind judecata oamenilor, care pe bună dreptate ar fi putut râde de el, văzându-l cocoţat în pom, Zaheu îşi potoleşte dorul năvalnic al sufletului de a-L cunoaşte pe marele Doctor al sufletelor oamenilor, iar, spre mirarea tuturor, văzându-l în pom, privindu-L cu atâta dor şi cu atâta iubire, Mântuitorul îi spune: „Zahee, grăbeşte de te pogoară, căci astăzi, în casa ta trebuie să rămân”, ceea ce înseamnă că Mântuitorul nu putea trece nepăsător prin faţa unui om care dorea cu atâta ardoare să-L cunoască şi în sufletul căruia încolţise speranţa izbăvirii din întunericul păcatelor! Zaheu era bolnav sufleteşte şi dorea să fie vindecat, iar Iisus venise să vindece pe cei ce sufereau de o asemenea boală atât de acutizată la oamenii din toate vremile! Deci, coboară vameşul Zaheu, pentru că Mântuitorul dorea nu nu¬mai tămăduirea sufletului celui păcătos, dar, şi tămăduirea casei vameşului! Prin urmare, atât de rodnică a fost întâlnirea dintre Mântuitorul Iisus Hristos şi vameşul Zaheu, încât, dintr-un om păcătos, devine un om drept şi smerit! Atât de totală şi de perfectă a fost întoarcerea lui de la păcat la adevăr, de la nedreptate la adevărata trăire, încât, chiar de la început, se debarasează de mocirla care îl copleşea în trăirea pământească atât de păcătoasă, avuţia sa prea mare fiind izvorul celor mai multe păcate ale sale, acestea nelăsându-l să se înalţe spre culmile binelui şi ale virtuţii desăvârşite! Aşa cum decurge din învățătura noastră ortodoxă, acest vameş Zaheu s-a îndreptat în fața lui Dumnezeu prin mărturisirea personală a fărădelegilor pe care le făcuse și prin hotărârea de a se îndrepta și de a trece peste nedreptățile pe care le făcuse altora! Deci, Zaheu devenind modelul biblic al convertirii, pe care Iisus ni-l oferă de urmat, aşa cum din omul păcătos, din Zaheu vameșul cel urât de oameni, izbucnește biruitor un om cu sufletul purificat! În comportamentul său vedem concentrate conștiința păcătoșeniei, conștiința nevredniciei sale și o dată cu aceasta, sfiala de a sta în apropierea Mântuitorului, după care urmează dorința fierbinte de a-L cunoaște pe Iisus Hristos şi a se căi pentru faptele sale cele rele, pentru care nu a adus nici o motivare. De asemenea, constatăm nemărginita mulțumire și profunda fericire de a se afla în preajma lui Iisus Hristos în casa sa și desăvârșirea schimbării, prin aceasta demonstrând că și-a impus și a împlinit cu deplină bucurie canonul de a da jumătate din avuția sa celor săraci! Poate că fiecare dintre noi am fost sau suntem în situația lui Zaheu, înainte de venirea lui Iisus în Ierihon şi fiecare dintre noi este, în felul său, un Zaheu, dacă nu exact ca el şi poate nu în aceeași măsură, poate nu cu aceleași păcate și greșeli, dar, fiecare din noi are pe cineva care l-a nedreptățit prin cuvânt, prin ocară, prin vorbire de rău, prin aceea că nu i-a recunoscut meritele sau l-a invidiat pe ascuns, i-a luat drepturile cuvenite sau nu i-a dat ceea ce i se cuvenea, a luat locul cuiva sau și-a însușit munca altuia, dar, numai Dumnezeu citeşte gândurile și sfinţeşte inimile oamenilor, când vine să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi, pentru a le sădi în suflet iubirea față de Tatăl Ceresc!

,,Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”!

De aceea, se cuvine ca fiecare dintre noi, conștient de neajunsurile sale și de păcătoșenia sa, chiar să dorească, să tindă a fi un Zaheu îndreptat, îmbogățindu-și sufletul cu virtuțile pe care le-a avut vameşul din Pericopa Evanghelică! Dar, pentru acest lucru, trebuie să aibă râvna lui Zaheu de a-L vedea pe Iisus, iar, în acelaşi timp, să cunoască îndeaproape învățăturile Sale și faptele Sale și să-și potrivească viața acestor legi morale, să se îndrepte spre Dumnezeu! În aces fel, dovedim că fiecare devine o fiinţă care așteaptă să fie mântuită, ca să vedem şi mai bine răul pe care l-am făcut și pe care îl ținem în întunericul păcatului de fiecare zi! Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă ceea ce înseamnă Lecţia Iubirii, pentru că doar iubirea vede ceea ce nu îi este accesibil ochiului indiferent sau privitor cu ură! Iubind cu dezinteres pe Mesia, Zaheu a putut să recunoască imediat în Învăţătorul aflat în trecere prin Galileea, pe Domnul Iisus Hristos, iar Domnul, plin de iubire dumnezeiască şi omenească, a văzut în acest Zaheu, care îl privea din ramurile sicomorului, acele adâncimi sufleteşti pe care nici Zaheu nu şi le bănuise până atunci! Domnul a văzut că iubirea arzătoare pentru Dumnezeu, neîntunecată şi nelegată de vreun interes personal, a acestei inimi de om păcătos, poate să-l renască şi să-l înnoiască, iar, atunci, deodată, răsună glasul dumnezeiesc: ,,Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”, iar, în acest fel, renaşterea morală, mântuirea, înnoirea au venit la Zaheu şi la toată casa lui, ceea ce înseamnă că Fiul Omului a venit cu adevărat să-i caute şi să-i mântuiască pe cei pierduţi! De fapt, aceleași cuvinte, Iisus Hristos ni le adresează și nouă, atunci când vrea să poposească în casa noastră! În fiecare zi avem ocazia de a sta împreună cu Iisus în această iarnă a păcatelor noastre, pentru că El vrea să fie alături de noi, pentru a ne pregăti, a ne încălzi, a ne îmbrăca, a ne hrăni și a ne îndruma către Împărăția cerurilor. Așadar, nu trebuie să pierdem timpul, nu trebuie să lăsăm să treacă un asemenea prilej de favorabilă și probabil unică întâlnire cu Dumnezeu! Să coborâm, așadar, din sicomorul în care ne-am urcat cu sfială şi chiar cu nepăsare, abandonând orice formă de vanitate, căci, doar fiind jos ne putem întâlni cu Iisus Cel de Sus! Trebuie să Îl primim pe Iisus Hristos cu bucurie, ca Zaheu, căci Iisus nu este un oaspete pe care trebuie să-L primim cu ceremonii fastuoase! El nu este un musafir care trebuie ținut doar în cămara nepăsării noastre, ci, pe El putem și trebuie să-L invităm peste tot, chiar și în cele mai ascunse unghere ale sufletului nostru, acolo unde am lăsat să se adune praful și cele mai urâte mirosuri ale păcatelor pe care vrem să le ascundem cu grijă în tumultul vieţii cotidiene! Constatăm cu uimire că vameşul Zaheu, eliberat de harul Domnului nostru Iubitor de oameni devine un alt om, se schimbă fundamental comportamentul său! Aşadar, să venim și noi cu inima curată şi cu sufletul smerit în întâmpinarea lui Iisus, să-L vedem, nu numai în Ierusalim și nu numai o singură dată, ca Zaheu, ci să-L întâlnim ori de câte ori suntem la Sfânta Biserică, pentru a-L asculta vorbind la Sfânta Evanghelie. Pentru că Iisus Hristos este întotdeauna prezent în Biserica Lui Sfântă și El ne cheamă necontenit să-L urmăm prin slujitorii Săi! Iubindu-L pe Dumnezeu, trebuie să căutăm să ne întâlnim cu El în bisericile noastre, la sfintele slujbe și în special la Sfânta Liturghie, ca să ne umplem sufletul de cuvântul veșnic și nesecat din Învăţătura lăsată de El pentru mântuirea noastră! În ultimă instanţă, căința de păcate și dorința de mântuire a creștinului trebuie să fie însușirea de căpetenie a sufletului credinciosului în toate zilele vieții sale, iar, Biserica este pentru sufletul credincios Casa Domnului, sub al cărei acoperământ, omul de ieri, de astăzi şi de mâine găsește căldură, liniște, ajutor și încredere, pentru că numai Bunul şi Atotputernicul Dumnezeu citeşte gândurile și sfinţeşte inimile oamenilor, când vine să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi, pentru a le sădi în suflet iubirea față de Tatăl Ceresc!

Profesor dr. Vasile GOGONEA

https://www.gorjeanul.ro/calea-lumina-adevarul-si-viata-dumnezeu-citeste-gandurile-si-sfinteste-inimile-oamenilor-cand-vine-sa-caute-si-sa-mantuiasca-pe-cei-pierduti-pentru-a-le-sadi-in-suflet-iubirea-fata-de-tatal-cer/#google_vignette

//////////////////////////////////////

Dracii nu pot citi gandurile oamenilor, dar le pot transmite “ganduri” …

Iata ce scrie in carte:

Acuma, sunt câteva chestii care mi s-au înfipt în cap ca nişte piroane. Unul din ele este faptul că am citit în Pateric, dar şi în Vieţile Sfinţilor faptul că dracul, unul din lucrurile pe care nu le poate face, este de a citi gândul. Gândul îl citeşte Dumnezeu, îngerii, deci ce e de la Dumnezeu. Dracul n-are cum.

Dracul nu poate citi gândurile celor credincioşi. Păcătoşilor le poate citi. De asta sunt atâţia vrăjitori şi falşi mistici care spun oamenilor ce gândesc…

Ciprian, ceea ce este scris cu italice sunt vorbele lui Danion.

Comentariu saccsiv:

Mi s-a parut o tema interesanta pentru un articol de sine statator, asa ca dialogul il pusesem la “de facut” si poate ar fi stat oaleaca acolo … Dar Bunul Dumnezeu a lucrat si cititorul Marturiseste mi-a amintit, intr-un comentariu la un cu totul alt articol, de Cu durere si dragoste pentru omul contemporan de Cuv. Paisie Aghioratul, din care citez:

– Parinte, aghiuta stie ce avem in inima noastra ?

– Asta ar mai lipsi, sa stie si inimile ! Numai Dumnezeu este cunoscator de inimi si numai oamenilor lui Dumnezeu le descopera uneori Dumnezeu – pentru binele nostru – ce avem in inimile noastre. Aghiuta stie vicleniile si rautatile ce le sadeste in madularele omului; nu stie gandurile noastre cele bune. Numai din experienta pricepe unele lucruri, dar si in acestea de cele mai multe ori greseste. Si daca Dumnezeu n-ar ingadui sa le priceapa nici pe acestea, mereu ar gresi in toate, deoarece diavolul este intunecat; vizibilitate zero !!! Nu stie de pilda, un gand bun de al nostru. Daca am vreun gand rau, pe acela il stie pentru ca el insusi il sadeste. Daca eu vreau sa merg sa fac o fapta buna undeva, sa mantuiesc un om, diavolul nu stie asta. Cand insa acela ii insufla cuiva un gand si-i spune: „Du-te si mantuieste pe cutare om !” – si il va broda in acelasi timp si cu mandrie, atunci stie gandul acesta. Prin faptul ca omul primeste mandria, da cale libera ispitei. Lucrurile sunt foarte fine. Va aduceti aminte de intamplarea cu Avva Macarie ? (Nota: Vezi Pateric, Avva Macarie, 3, pp. 130-131, Alba Iulia, 1990) Odata l-a intalnit pe diavolul ce se intorcea din pustia cea mai apropiata, unde a fost ca sa ispiteasca pe frati; acela i-a spus: Toti fratii s-au salbaticit impotriva mea, afara numai de unul care e prietenul meu si ma asculta si cand ma vede se invarte ca un titirez”. „Cine e fratele acela ?” – l-a intrebat avva Macarie. „Teopempt se numeste”, i-a raspuns acela. Merge Cuviosul si-l afla pe fratele. A reusit sa-l faca sa-i descopere gandurile lui si l-a ajutat. Cand l-a reintalnit pe diavol l-a intrebat despre frati, iar acela i-a raspuns: „Toti sunt foarte salbatici impotriva mea. Si ceea ce e mai rau e ca si cel ce imi era prieten, nu stiu cum s-a facut de s-a schimbat acum si este si mai salbatic decat toti !”. N-a stiut ca a mers avva Macarie si l-a adus pe fratele la prochimen, pentru ca avva Macarie a lucrat cu smerenie, din dragoste, si nu a avut diavolul parte la gandul lui. Daca avva Macarie s-ar fi mandrit, ar fi alungat harul lui Dumnezeu si diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci ar fi stiut asta, pentru ca el i-ar fi brodat mandria.

– Daca omul ar spune un gand bun de al sau undeva, diavolul l-ar putea asculta si sa-l ispiteasca dupa aceea ?

– Cum sa-l auda daca acela nu are „diavol” ? Daca insa l-ar spune ca sa se mandreasca, ar intra ispita la mijloc. Adica daca exista o predispozitie catre mandrie si cineva spune cu mandrie: „Voi merge sa-l mantuiesc pe acesta”, diavolul intra la mijioc si atunci stie gandul nostru. Insa daca actioneaza smerit, din dragoste, nu il stie. E nevoie de atentie. Lucrurile sunt foarte subtiri. De aceea Parintii spun ca viata duhovniceasca este „stiinta stiintelor”.

Asadar, dracul nu poate citi gandurile, dar e maestru in a transmite “ganduri” pe care bietul omul le crede ale sale. Cu atat mai mult daca apare mandria …

Vietile Sfintilor, Patericul si multe ale scrieri ale Sfintilor Parinti si marilor duhovnici le citisem pe vremea cand nu intrasem inca pentru prima data pe internet. O parte din ele in puscarie, imprumutate de la preotul penitenciarului, restul cand m-am eliberat, dar tot imprumutate. Retinusem invataturile citite, dar nu mai stiam cine si cand le-a spus, asa ca n-am prea putut sa-l contrazic pe Danion cu informatii clare: cutare Sfant a zis in cutare loc ca e asa si nu altfel …

Acum de exemplu imi amintesc de o istorie din Vietile Sfintilor, pe care n-am gasit-o la o cautare google, dar consider ca este utila articolului de fata. Nu-mi aduc aminte amanuntele, insa daca cineva o stie, rog sa dea detalii.

Un parinte avea un ucenic pe care la un moment dat il tot vizita un inger ce parea foarte luminos si care ii arata tot soiul de minunatii si care ii dezvaluia o gramada de mistere despre cum e facuta lumea asta mare.

Dupa o vreme, ucenicul a inceput sa renunte la a se mai ruga, a face matanii, a citi si il tot asculta indelung pe acel inger.

Parintele nu stia de acele vizite, dar a observat oarece schimbari la tanar si luandu-l cu binisorul, l-a facut sa se destainuie. Si a inceput tanarul cu multa exaltare sa-i tot povesteasca si se arata extrem de bucuros de vrednicia lui, cum ca bunul Dumnezeu i-a trimis un inger sa-l invete lucruri extraordinare.

Atunci parintele l-a determinat sa accepte o incercare prin care sa afle amandoi daca este intr-adevar inger sau drac. Si explicandu-i ca diavolul nu poate citi gandurile, l-a invatat ca la prima ocazie sa-l intrebe pe vizitator la ce anume s-a gandit parintele staruitor la momentul X al zilei Y.

Cand a venit “ingerul”, tanarul i-a cerut precum stabilise cu parintele sau. Dar vizitatorul a tot schimbat vorba si a inceput a-i arata lucruri si mai minunate decat pana atunci. Tanarul insa nu s-a lasat amagit si i-a spus-o in fata: esti drac. Atunci acela i s-a aratat in toata hidosenia lui, infiorandu-l cumplit.

Nu mai stiu cum s-a terminat istoria, dar ideea e cat se poate de clara …

https://saccsiv.wordpress.com/2010/07/05/11dracii-nu-pot-citi-gandurile-oamenilor-dar-le-pot-transmite-ganduri/

///////////////////////////////////////////

Tehnologia care îți citește gândurile – Cât este mit și cât este realitate?

Scris de: ZIUA NEWS0

Ceea ce părea odată de domeniul filmelor SF devine tot mai aproape de realitate. Tehnologia care „citește” gândurile sau interpretează semnalele cerebrale a făcut pași uriași în ultimii ani, datorită progreselor în neuroștiință și inteligență artificială. Însă, cât de mult din această tehnologie este realitate și cât este doar mit?

Dispozitivele care încearcă să „citească” gândurile funcționează prin analizarea semnalelor electrice emise de creier. Creierul nostru produce aceste semnale atunci când gândim, simțim sau luăm decizii, iar tehnologiile avansate încearcă să descifreze aceste activități cerebrale folosind metode precum:

Electroencefalografia (EEG): Electrozi plasați pe scalp măsoară activitatea electrică a creierului și o interpretează.

Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI): Aceasta cartografiază fluxul sanguin din creier pentru a identifica ce regiuni sunt active.

Implanturi neuronale: Dispozitive miniaturale introduse direct în creier care detectează semnalele neuronale cu o precizie mai mare.

Neuralink: Startup-ul lui Elon Musk lucrează la dezvoltarea unor implanturi cerebrale care ar putea permite persoanelor să comunice direct cu computerele sau să controleze dispozitive doar prin gânduri. Neuralink a demonstrat deja că poate interpreta semnalele cerebrale la animale, iar scopul final este să ajute persoanele cu dizabilități.

Kernel Flow: Acest dispozitiv portabil măsoară activitatea cerebrală și ar putea fi folosit în viitor pentru a înțelege mai bine procesele cognitive, cum ar fi memoria și învățarea.

Facebook Reality Labs: Compania a explorat tehnologii care permit utilizatorilor să tasteze doar prin gândire, folosind semnalele transmise de creier către mâini.

Mind-controlled prosthetics: Protezele controlate de gânduri sunt deja utilizate pentru a ajuta persoanele cu membre amputate să miște și să controleze dispozitivele prin semnale neuronale.

În acest moment, tehnologia nu poate „citi” gânduri exacte, ci doar interpretări ale activității cerebrale. De exemplu, un dispozitiv poate detecta intenția de a mișca un membru sau poate „ghici” cu o anumită probabilitate ce cuvânt gândește o persoană, dar nu poate decodifica gânduri complexe sau detalii intime.

Limitările actuale includ:

Precizia scăzută: Activitatea cerebrală este extrem de complexă, iar interpretările sunt încă aproximative.

Necesarul de echipamente avansate: Majoritatea tehnologiilor necesită echipamente mari și costisitoare, cum ar fi fMRI sau implanturi neuronale.

Pe măsură ce tehnologia avansează, apar și întrebări etice legate de intimitate și control. Cine ar trebui să aibă acces la aceste date? Cum ne putem proteja împotriva abuzurilor? Ce se întâmplă dacă aceste tehnologii ajung în mâinile greșite?

Un alt aspect sensibil este utilizarea tehnologiei pentru manipulare. În teorie, aceasta ar putea fi folosită pentru a influența deciziile oamenilor sau pentru a „spiona” gândurile personale.

https://www.ziuanews.ro/stiri/tehnologia-care-i-i-cite-te-gandurile-cat-este-mit-i-cat-este-realitate-1586502

/////////////////////////////////////////

Criminalul de război Harry Truman

de Ralph Raico

Cel mai spectaculos eveniment din timpul președinției lui Harry Truman nu va fi uitat niciodată, dar va fi mereu legat de numele său: bombardamentul atomic asupra Hiroshimei din 6 august 1945 și asupra orașului Nagasaki, trei zile mai târziu. Aproape 200.000 de oameni au murit în timpul acestor atacuri și apoi ca urmare a radiațiilor. Marea majoritate erau civili, inclusiv câteva mii de muncitori coreeni. 12 militari americani, încarcerați la Hiroshima, s-au aflat și ei printre victime.

A existat mereu o mare controversă în jurul bombardamentelor. Truman a insistat de la bun început asupra unui lucru: decizia de a folosi bombele atomice și responsabilitatea pentru atac i-au aparținut. De-a lungul anilor a avansat diverse explicații contradictorii pentru decizia sa. Uneori a sugerat că a acționat pur și simplu din răzbunare. Unui prelat care l-a criticat, Truman i-a răspuns țâfnos: Nimeni nu este mai tulburat decât mine de folosirea bombelor atomice dar am fost teribil de tulburat de atacul neprovocat al japonezilor la Pearl Harbor și de uciderea prizonierilor de război. Se pare că singurul limbaj pe care îl înțeleg este acela folosit în bombardamente.

Un astfel de raționament nu avea vreun impact asupra cuiva care refuză să accepte că atacul devastator asupra oamenilor inocenți, asupra femeilor și copiilor a fost cauzat de brutalitatea militarilor japonezi. Fără îndoială că Truman este conștient de acest lucru și din când în când a venit cu alte pretexte. Pe 9 august 1945 a afirmat: „Lumea va observa că prima bombă atomică a căzut asupra Hiroshimei, o bază militară. Aceasta pentru că am dorit în acest prim atac să evităm pe cât posibil uciderea civililor.”

Totuși, explicația este absurdă. Pearl Harbor era o bază militară. Hiroshima era un oraș, locuit de 300.000 de oameni, care conținea și elemente militare. În orice situație, din moment ce portul era minat iar trupele navale și aeriene americane controlau apele din jurul Japoniei, orice trupe (japoneze) s-ar fi aflat staționate la Hiroshima ele erau neutralizate efectiv.

Cu altă ocazie, Truman a susținut că Hiroshima a fost bombardată pentru că era un centru industrial. Dar, după cum a observat U.S. Strategic Bombing Survey, „toate uzinele importante din Hiroshima se aflau la periferia orașului și au scăpat fără daune serioase”. Ținta a reprezentat-o centrul orașului. Că Truman și-a dat seama ce fel de victime va face bomba este evident din comentariul său la întâlnirea cabinetului din 10 august, când a explicat reticența sa în a lansa o treia bombă: „gândul că vor fi șterși de pe fața pământului încă 100.000 de oameni era prea îngrozitor”, a spus el. Nu-i plăcea ideea că vor fi uciși „toți acei copii”. Vor fi șterși încă 100.000…toți acei copii.

Mai mult, ideea că Hiroshima era un obiectiv militar sau industrial nu are plauzibilitate, după cum s-a constatat. Orașul a rămas neatins după ani de atacuri aeriene devastatoare asupra insulelor japoneze și nu a figurat niciodată pe lista celor 33 de obiective principale ale Bomber Command.

Astfel, explicația pentru bombele atomice a ajuns să fie bazată pe o singură imensă înșelăciune, care a căpătat o surprinzătoare răspândire: atacurile au fost necesare pentru a salva viețile a mai bine de jumătate de milion de americani. Se presupune că acestea sunt viețile care s-ar fi pierdut în plănuita invazie din decembrie de la Kyushi, apoi în invazia totală, anul următor, de la Honshu, în cazul în care era nevoie. Dar cel mai negru scenariu al unei invazii totale a Japoniei presupunea 46.000 de victime din rândul soldaților americani. Cifra ridicol de exagerată de jumătate de milion de potențiale victime – aproape de două ori numărul total al soldaților americani uciși în toate teatrele de război în timpul celui de-Al Doilea Război American – este acum repetată constant în manualele de liceu și facultate și răspândită de comentatori ignoranți. (…)

Bombardamentele au fost condamnate ca nenecesare și un act de barbarie de ofițeri americani, inclusiv Eisenhower și MacArthur. Opinia amiralului William D. Leahy, chiar șeful statului major al lui Truman, era caracteristică: folosirea acestei arme barbare la Hiroshima și Nagasaki nu ne-a fost de niciun ajutor în războiul contra Japoniei… Sentimentul meu a fost că fiind primii care am folosit-o, am adoptat un standard etic comun cu al barbarilor din Evul Mediu. Nu am fost învățat să port războaie astfel, iar războaiele nu pot fi câștigate distrugând femei și copii. (…)

Când lui Truman i-a fost acordată o distincție universitară în iunie 1956 la Oxford, (gânditoarea catolică Elizabeth) Anscombe a protestat. Truman era un criminal de război, a susținut ea. Care este diferența între masacrul civililor din aer de către guvernul american, și naziștii care ștergeau de pe fața pământului locuitorii unor sate din Cehia și Polonia? (…)

Deja la începutul verii lui 1945, japonezii și-au dat seama din plin că erau înfrânți. De ce a mai continuat lupta atunci? După cum a scris Anscombe: „Problema era insistența asupra predării necondiționate”. (…) La conferința de la Postdam din iulie 1945, Truman a lansat o proclamație către japonezi în care îi amenința cu „distrugerea totală” a țării dacă nu se predau necondiționat. (…) Pentru japonezi aceasta însemna că împăratul – pe care ei îl priveau ca fiind divin, un descendent direct al zeului soare – va fi cu siguranță detronat și probabil judecat ca un criminal de război și spânzurat, probabil în fața palatului său. Totuși, nu era în intenția americanilor să îl destituie sau să-l pedepsească pe împărat. Dar această modificare implicită a predării necondiționate nu a fost comunicată niciodată japonezilor. În final, după Nagasaki, Washingtonul a acceptat dorința japonezilor de a menține dinastia și chiar să-l păstreze pe Hirohito ca împărat. (…)

În timp ce mass-media repeta papagalicește lozincile guvernamentale și lăuda incinerările atomice, conservatorii proeminenți au denunțat bombardamentele drept crime de război inimaginabile. Felix Morley, savantul constituționalist și unul dintre fondatorii Human Events, a atras atenția asupra nenorocirii de la Hiroshima, incluzând „miile de copii blocați în cele 33 de școli care au fost distruse”. A pledat pentru ispășirea acestui păcat de către compatrioți, pentru ce s-a făcut în numele lor, și a propus ca grupuri de americani să fie trimiși la Hiroshima, după modelul germanilor trimiși să vadă ce s-a întâmplat în lagărele naziste. Preotul catolic James Gills, editorul revistei „The Catholic World” și un alt apărător al Vechii Drepte, a criticat bombardamentele ca fiind „cea mai puternică lovitură dată vreodată civilizației creștine și legii morale.” David Lawrence, proprietarul conservator al „U.S. News” și „World Report” a continuat să denunțe atacurile timp de mai mulți ani. Reputatul filosof conservator Richard Weaver a fost revoltat de spectacolul tinerilor tocmai plecați din Kansas și Texas care au transformat Dresda într-un holocaust…făcând praf și pulbere locuri sfinte și vechi ca Monte Cassino și Nuremberg, și aducând anihilarea atomică la Hiroshima și Nagasaki. Potrivit lui Weaver asemenea atrocități sunt profund „contrare fundațiilor pe care se construiește civilizația”.

Astăzi, cei care se consideră conservatori etichetează ca „anti-american” pe oricine se arată cel puțin tulburat de masacrul a sute de mii de japonezi inocenți executat din aer de Truman. Aceasta arată la fel de bine ca orice altceva diferența dintre „conservatorii” de azi și cei care odată au meritat acest nume.

Leo Szilard a fost fizicianul de renume mondial care a compus scrisoarea originală către Roosevelt pe care Einstein a semnat-o, instigând Proiectul Manhattan. În anul 1960, cu puțin timp înainte de moartea sa, Szilard a afirmat încă un adevăr evident: Dacă germanii ar fi aruncat bombe atomice asupra orașelor în locul nostru, am fi definit lansarea bombelor atomice asupra orașelor drept crime de război, și i-am fi fi condamnat la Nurnberg cu moartea pe germanii vinovați de asta și i-am fi spânzurat.

Distrugerea Hiroshimei și Nagasaki a fost o crimă de război mai odioasă decât orice ar fi făcut generalii japonezi executați la Tokio și Manila. Dacă Harry Truman nu a fost un criminal de război, nimeni nu a fost.

Traducere din engleză de la lewrockwell.com

//////////////////////////////////////////////

Despre Antihrist, de la unul dintre autorii preferați ai lui Putin

de Daniel Lattier

Este binecunoscut faptul că Biblia prorocește venirea unui fals Mesia, la sfârșitul lumii, numit „Antihristul” Această profeție a dat naște multor speculații legate de caracterul acestui Antihrist, speculații care au stârnit interesul credincioșilor, cât și al ateilor.Una dintre cele mai cunoscute speculații se regăsește în „O scurtă povestire despre Antihrist” (o povestire scurtă pe care o puteți citi aici). Unii dintre voi își amintesc, poate, că președintele Rusiei, Vladimir Putin, i-a pus pe membrii cabinetului său să citească „The Justification of God”, o altă carte a lui Soloviev (semnificativă pentru meniul intelectual al lui Putin este absența gânditorilor sau filosofilor ortodocși – n. trad).

Pe scurt, iată care sunt caracteristicile pe care Soloviev (al cărui nume apare și ca “Solovyov” sau “Solov’ev”) i le atribuie Antihristului, în povestirea sa:

Era posedat de „o iubire de sine incomensurabilă”.

Voia să fie „binefăcătorul omenirii”.

„Menirea mea este să fiu binefăcătorul aceleiași omeniri, parțial reformate, parțial incapabile să fie reformate. Voi da fiecăruia ceea ce își dorește … O voi uni (n.t. omenirea) prin lucrurile de care au nevoie, în egală măsură, și cei buni, și cei răi.”

A scris o carte, aclamată universal, intitulată „The Open Way to Universal Peace and Prosperity”(„Calea Neîngrădită către Pacea și Prosperitatea Universale”):

„Nimeni nu a crâcnit împotriva cărții. Toată lumea a acceptat-o drept o descoperire a adevărului deplin. În carte, trecutului i se face dreptatea absolut cuvenită, în timp ce prezentul este evaluat într-un mod atât de imparțial și de catolic, iar viitorul – cel mai fericit cu putință – este descris într-un mod atât de convingător și aplicat, încât toți nu au putut să spună mai mult decât atât: <În sfârșit, avem ce ne-am dorit. Iată idealul, care nu este o Utopie. Iată un proiect, care nu este un vis>. Iar admirabilul autor nu doar că i-a impresionat pe toți, dar toți au consimțit”

A fost ales președinte pe viață al Statelor Unite ale Europei și, apoi, a fost făcut „Împărat Roman”.

A asigurat „pacea universală”.

A pus în aplicare „un program inteligent de reformă socială”.

„[Zise împăratul:] <De pace te poți bucura doar dacă există prosperitate. Dacă, pe timp de pace, te paște sărăcia, nu te poți bucura de pace. De aceea, vă chem la mine pe toți cei cărora vă este frig și foame. Vă voi da căldură și hrană!>…

Întrucât toate resursele financiare și toate proprietățile colosale ale lumii se aflau în mâna lui, Împăratul putea să-și pună în aplicare reforma în conformitate cu dorințele săracilor și fără să le provoace prea multe neplăceri bogaților. Toți primeau în funcție de abilitate, iar fiecare abilitate în funcție de silință și merit”

A împlinit dorința fiecăruia de desfătare:

„Mai important decât aceste detalii a fost instituirea, în rândul omenirii, a celei mai fundamentale forme de egalitate, egalitatea îndestulării universale. Aceasta s-a înfăptuit în al doilea an al domniei sale. Problemele sociale și economice au fost, în sfârșit, rezolvate. Dar dacă îndestularea este o problemă de importanță capitală pentru cei înfometați, cei îndestulați tânjesc după altceva. Chiar și animalele care și-au potolit foamea nu vor, de regulă, doar să doarmă, ci și să se joace – cu atât mai mult omenirea post panem („după pâine”) a tânjit după circenses („circ”).

Împăratul Superman a înțeles dorința mulțimii. În vremea aceea, un mare magician, învăluit într-un nor gros de întâmplări ciudate și povești uluitoare, a venit la Împărat, la Roma, din Orientul Îndepărtat… Împăratul, fermecat de-a dreptul de acest om, l-a primit ca pe un dar de sus, l-a gratulat cu tot felul de titluri de glorie și l-a transformat în companionul său permanent. Astfel că națiunile lumii, după ce primiseră de la stăpânul lor pace universală și abolirea universală a foametei, primeau acum șansa unei desfătări nesfârșite cu minuni dintre cele mai felurite și mai neobișnuite.”

Cu alte cuvinte, Antihristul lui Soloviev a îndeplinit ceea ce oamenii acestei lumi așteaptă, adesea, de la un conducător și de la o societate.

http://www.intellectualtakeout.org/blog/one-putins-favorite-authors-antichrist

//////////////////////////////////////////////

Pe 25 iulie a fost dezvaluita statuia lui Bafomet in Detroit, SUA, iar Obama a vizitat Kenya si le-a cerut sa respecte drepturile homosexualilor

O statuie din bronz, cu o greutate de 1 tona, reprezentandu-l pe Bafomet, a fost prezentata publicului din Detroit pe data de 25 iulie. O data cu semnificatie oculta, precum am prezentat si in articolul cu conferinta Christinei Lagarde de la FMI.

Locatia evenimentului a fost tinuta secreta, iar biletul de acces a costat intre 25 si 75 de dolari americani. Statuia a fost dezvaluita in fata catorva sute de oameni ce au participat la eveniment. Acestia au scandat: „Hail Satan” in momentul dezvaluirii statuii satanice de catre 2 barbati, care apoi s-au luat in brate si s-au sarutat.

Invitiatia la evenimentul satanist

Daca doriti sa vizualizati o inregistrare video filmata in timpul dezvaluirii acestei statui, puteti gasi un scurt clip pe site-ul celor de la Detroit News. Va avertizez insa ca este gretos.

In acelasi timp, presedintele american a vizitat Kenya. In conferinta de presa tinuta sambata, 25 iulie, alaturi de presedintele Kenyiei, Uhuru Kenyatta, intr-un momement ce a fost descris ca fiind tensionat de catre publicatiile ce au comentat acest eveniment, Obama i-a explicat omologului sau importanta drepturilor egale pentru comunitatea gay din Kenya.

Vorbesc din pozitia cuiva cu membri ai familiei ce locuiesc in Kenya si cunoaste istoria acestei tari. Stiu ca femeile si fetele nu sunt tratate in mod corect si sunt de parare ca si cei de alte orientari sexuale ar trebui sa se bucure de aceleasi drepturi ca ceilalti cetateni

Apoi a asemanat discriminarea impotriva homosexualilor cu „o cale pe care libertatea se pierde si lucruri rele se pot intampla”.

Presedintele Kenyatta i-a raspuns sec: „pentru kenyenii de astazi, problema drepturilor homosexualilor nu este cu adevarat o problema, noi vrem sa ne concentram pe problemele arzatoare de care poporul nostru se loveste in fiecare zi”. Kenyenii ce au participat la eveniment i-au aplaudat entuziasmati remarcile.

Va amintesc ca pe data de 26 iunie 2015, Curtea Suprema a declarat casatoriile dintre homosexuali ca fiind legale in toate statele americane.

Iata cum se leaga lucrurile si cine este tatal acestei initiative, daca era vreun dubiu pentru cineva.

Surse:

http://www.reuters.com/article/2015/07/26/us-usa-michigan-satanic-idUSKCN0Q009F20150726

http://www.detroitnews.com/story/news/local/detroit-city/2015/07/27/video-captures-unveiling-satanic-statue-detroit/30741773/

http://www.independent.co.uk/news/world/americas/watch-the-moment-when-a-bronze-goatheaded-satanic-statue-is-unveiled-in-detroit-10420934.html

http://edition.cnn.com/2015/07/25/politics/obama-kenya-kenyatta/

////////////////////////////////////////////

Incotro se indreapta tehnologia? Un joc video ne da raspunsul si pregateste mentalul maselor: transumanismul

Clipul video de prezentare, al unui nou joc din populara serie Call of Duy ce urmeaza sa fie lansat in curand, zugraveste un viitor sumbru, in care oamenii si robotii se „contopesc”. Lucru ce schimba profund ordinea sociala a lumii, lumea sportului, industria medicala si militara. Este cumva un alt exemplu de programare mentala la care suntem supusi?

[Nota mea: „programarea mentala” este o teorie ce propune ca elitele se folosesc de filme, jocuri si alte forme de divertisment, pentru a pregati, din timp, mentalul colectiv al societatii sa accepte anumite idei, tehnologii, teorii sau evenimente, inainte ca acestea sa fie „dezvaluite” sau „introduse” maselor.]

Seria de jocuri Call of Duty se bucura de un succes nebun. A vandut mai mult de 100 de milioane de jocuri in ultimii 10 ani. Materialul promotional al ultimului joc din serie, numit Black Ops III, plaseaza actiunea intr-un univers futurist unde transumanismul este atat de raspandit, incat incepe sa scape de sub control. Va prezint filmuletul de prezentare a jocului.

[Nota mea: am tradus clipul video, insa YouTube nu permite uploadul acestui clip din cauza drepturilor de autor ce le are Activision, producatorul acestui joc video. Mai jos clipul YouTube fara subtitrari. Daca doriti sa vizionati clipul video cu subtitrari, dati click pe acest link.]

Dupa cum vedeti, clipul de prezentare al jocului nu are mare legatura cu seria Call of Duty, ci mai mult cu viitorul transumanismului. Este vorba despre aparitia unei noi specii umane, „hibride” si despre integrarea acesteia in diverse domenii de activitate. Despre schimbarea legislatiei pentru a le proteja drepturile, despre aparitia unei noi industrii de lux ce vinde oamenilor bogati implanturi transumaniste, pentru corpurile lor. Si bineinteles, in final, aparitia unor oameni-roboti folositi in razboaie de catre armata.

Pe podium, castigatorul medaliei de aur al Jocurilor Olimpice din 2028, din Nairobi, poarta proteze pentru picioare, similare cu cele ale lui Oscar Pistorius.

Da, Pistorius care in reviste ne „ofera” salutul cu un ochi. [Nota mea: momentan se afla in inchisoare, pentru 5 ani, pentru uciderea prietenei sale.]

In succesiunea rapida de imagini, apare si un tatuaj electronic ce contine un microcip.

Tehnologia din spatele tatuajelor electronice se afla in dezvoltare de multi ani, si aparitia ei pe piata este iminenta – in ciuda vocilor care striga ca reprezinta „Semnul Bestiei”.

Clipul prezinta proteste si scene de violenta datorate de nedreptatile si inegalitatile aparute in urma transumanismului. Aceasta „ideologie” va asigura viitorul elitelor, in timp ce masele de oameni vor fi redusi la o specie inferioara.

Apoi vedem un „informator”, similar lui Edward Snowden, ce „dezvaluie” publicului ca armata americana s-a folosit de transumanism pentru a crea arma perfecta: oameni-roboti pentru a fi utilizati in misiuni ultra-secrete.

Si bineinteles, guvernul american neaga aceste dezvaluiri.

Aici intra in scena si jucatorii. Milioanele de fani ai seriei Call of Duty, de la copilasul care a primit jocul cadou de la bunica lui, pana la inginerul de 34 de ani care vrea sa se relaxeze in timpul liber, toti vor juca rolul unor oameni-roboti, modificati cu ajutorul transumanismului. Aceste „imbunatatiri” vor fi fara indoiala considerate misto si „cool” si vor fi necesare in joc pentru a „rupe” adeversarii.

O imagine din viitorul joc, Black Ops III. Jucatorul este pe jumatate robot si poseda puteri supraomenesti – o metoda buna de a „vinde” transumanismul tinerilor.

O imagine din viitorul joc, Black Ops III. Jucatorul este pe jumatate robot si poseda puteri supraomenesti – o metoda buna de a promova transumanismul tinerilor.

Desi clipul jocului prezinta transumanismul ca pe o ideologia ce va naste multe controverse, este prezentat ca fiind ceva complet inevitabil. Acesta este exact telul programarii mentale colective.

Aceasta teorie spune ca mass-media (filmele, programele TV, stirile, etc) contin indicii subtile privind viitorul social, politic sau tehnologic. Conform acestei teorii, mai tarziu, dupa ce aceste schimbari sunt introduse in viata de zi cu zi, publicul va fi deja obisnuit cu ele, datorita expunerii, si in acest fel le va accepta in mod pasiv, in loc sa opuna rezistenta. Programarea mentala este considerata o metoda de propaganda si de conditionare mentala colectiva ce lucreaza la nivel subliminal.

– Wikipedia – Programarea Mentala

Luand in considerare multitudinea de articole media ce promoveaza transumanismul in cultura populara (puteti citi numeroasele articole pe care le-am scris despre acest subiect), putem sa fim siguri ca este vorba despre un efort constient al elitelor de a-l transforma in realitate. Jocurile video nu sunt o exceptie, si ele sunt „atinse” de mana elitelor – mai ales atunci cand este vorba despre o franciza atat de populara precum Call of Duty.

Traducere: http://vigilantcitizen.com/latestnews/the-trailer-of-call-of-duty-black-ops-iii-is-all-about-transhumanism-video/

//////////////////////////////////////////

Minunata lume nouă

Vă recomand spre lectură două romane foarte bune:

Minunata lume nouă – de Aldous Huxley (publicată în 1932)

O mie nouă sute optzeci și patru – de George Orwell (publicată în 1948)

Ambele prezintă câte o schiță a unor societăți totalitare, în care libertatea individului e doar o lozincă, ca să-l parafrazez pe Ponta. Dar cele 2 societăți schițate sunt complet diferite. Orwell prezintă un stat polițienesc, bazat pe teroare, pe ură, pe cenzură, pe controlul absolut. Un sistem ce nu este străin istoriei și nici prezentului din păcate. Un sistem pe care și românii l-au suferit într-o anumită măsură. Dar mai interesant, cred eu, este sistemul prezentat de Huxley:

Va exista, în cursul generației următoare sau nu foarte departe de aceasta, o metodă farmacologică de a-i face pe oameni să-și iubească robia, creând dictaturi fără lacrimi, ca să spunem așa, și producând un fel de lagăre de concentrare nedureroase pentru societăți întregi, astfel încât oamenilor le vor fi luate libertățile, dar le va plăcea, fiindcă vor fi distrași de la orice dorință de a se răscula, prin propagandă sau spălarea creierelor, sau prin spălarea creierelor îmbunătățită prin metode farmacologice. Și aceasta pare să fie ultima revoluție!

Huxley, in 1932, a intuit o societate ce pare la prima vedere perfectă. Țelul principal e asigurarea fericirii indivizilor. Natalitatea este strict controlată, oamenii au întreaga viață predestinată încă de la nașterea lor artificială. Conceptul de familie a fost abolit, conceptul de mamă provocând repulsia cetățenilor civilizați.Societatea se împarte în mai multe caste, fiecare cu un rol bine determinat. Bolile nu mai există, bătrânețea a fost desființată prin optimizarea genetică și prin controlul chimic al organismului. Fericirea este permanentă, mintea este tot timpul ținută ocupată cu diverse activități, iar la nevoie există și drogul „soma”, ce-i permite utilizatorului să evadeze pentru moment, evitând astfel orice fustrare, pentru a menține neîntreruptă starea de fericire. Monogamia este un tabu, fiecare om „aparține” tuturor celorlalți și nu doar unei persoane.

Huxley ne avertizează despre pericolul pe care tehnologia îl poate reprezenta pentru societate, în mâna celor care conduc. Idee ilustrată prin controlul asupra reproducerii, folosind clonarea si genetica, sau a educatiei, folosind indoctrinarea in timpul somnului. Sau prin „masinariile” pentru amuzament ce ofera oamenilor ore nesfârșite de relaxare pentru trecerea timpului și promovarea consumului. Drogul soma intră în aceeași categorie. Tehnologii ce asigură stabilitatea societății. Orice risc asupra stabilității a fost eliminat. Aici Huxley diferențiază foarte clar între tehnologie și știință. Sistemul dorește progresul tehnologiilor dezirabile pentru stabilitatea societății, nu progresul științific propriu-zis. Dacă o nouă descoperire ar putea prezenta o amenințare asupra stabilității, „Supervizorul” regiunii va interzice publicarea ei.

Minunata lume nouă nu este o profeție, ci un semnal de alarmă asupra prezentului. Asupra unor tendințe pe care Huxley le-a observat în societatea în care trăia, acum aproape o sută de ani. Dacă la început comportamentul societătii descrise de Huxley, ni se pare bizar, uneori chiar inuman, spre sfârșitul romanului devine clar că este doar urmarea logică a societății de astăzi, în care fericirea individului este privită prin prisma hedonismului, iar succesul societății este redus doar la prosperitatea sa economică.

În romanul 1984 guvernul rămâne la putere prin forță și prin intimidare. În minunata lume nouă, guvernul menține controlul oferindu-le cetățenilor fericirea la nivel superficial, în același timp ținându-le atenția captivă permanent folosind mijloace de îndoctrinare și propagandă, sau chiar droguri.

George Orwell se temea de cei care vor interzice sau cenzura cărțile, Huxley se temea de cei ce vor face inutilă interzicerea unei cărți. Pentru că nimeni nu va mai dori să citească una:

Orwell se temea de cei ce ne vor restricționa accesul la informație. Huxeley de cei care ne vor oferi atât de multă, încât totul va deveni doar „zgomot”, iar noi vom rămâne pasivi în fața evenimentelor, fiind preocupați doar de trivialități:

În 1984 oamenii sunt controlați prin teroare și suferință, în Minunata lume nouă oamenii sunt controlați prin plăceri.

Sursa ilustratiilor: http://www.recombinantrecords.net/

///////////////////////////////////////////

Viitorul ne-a ajuns din urma

Unde ne duce tehnologia?

Va prezint un articol de pe Wall Street Journal:

Sistemele biometrice de identificare, cum ar fi citirea amprentelor sau scanarea irisului, sunt deja stiri vechi. Ce ziceti de ultimele noutati in domeniu: un director al companiei PayPal spune ca sisteme implantabile, injectabile sau ce pot fi inghitite sunt urmatoarea revolutie in industria de securitate pentru identificarea tranzactiilor si a altor informatii ce sunt transmise in mediul online.Intr-o prezentare numita sugestiv „Moartea parolelor” pe care a inceput sa o tina la diverse conferinte din sfera tehnologiei in SUA sau Europa, Jonathan Leblanc sustine ca tehnologia a facut pasi uriasi in directia „integrarii cu adevarat a tehnologiei cu corpul uman”.

Leblanc a spus ca metodele de identificare vor avansa de la citirea amprentelor catre recunoasterea unor functii interne ale corpului uman, cum ar fi bataile inimii sau recunoasterea venelor, iar pentru ca acest lucru sa devina realitate vor fi folosite sisteme ce pot fi implantate sau inghitite.

Aceste dispozitive vor cuprinde implanturi in creier si calculatoare implantabile in corp, ce vor „oferi oamenilor controlul total asupra propriei securitati”, a declarat el. Aceste dispozitive vor fi alimentate de catre acidul din stomac, ce poate alimenta bateriile acestor dispozitive”, a adaugat el.

Intr-un interviu cu The Wall Street Journal, Leblanc a declarat ca parolele sunt ineficiente si ca a venit timpul sa gasim concepte noi pentru a inlocui autentificarea folosind nume de utilizator si parole. „Daca o parola e slaba, aceasta trebuie intarita cu ceva fizic, real”.

Desi exista metode mai avansate pentru a spori securitatea, cum ar fi verificarea localizarii utilizatorului, sau a modului in care un utilizator introduce o parola, amprentele si alti identificatori biometrici, aceste metode pot sa dea erori si din aceasta cauza utilizatorii nu vor putea sa se autentifice cu succes pentru a accesa serviciile lor online. Sau, si mai riscant, utilizatori de rea vointa vor putea accesa contul altei persoane.

Leblanc prezinta noi metode mult mai sigure pentru a verifica identitatea unei persoane, cum ar fi cipuri foarte subtiri din silicon ce pot fi introduse in piele. Cipurile wireless pot contine si senzori ECG ce pot monitoriza activitatea cardiaca ce este unica pentru fiecare persoana si sa comunice datele folosind antene wireless catre „calculatoare ce pot fi aplicate ca un tatuaj pe piele”.

Capsule ce pot fi inghitite pot detecta nivelul de glucoza din corp si nivelul altor substante folosind astfel chiar corpul utilizatorului pentru a-l identifica. Pentru protectie impotriva hackerilor, informatia ar fi encriptata, a declarat el.

Leblanc spune ca PayPal lucreaza cu impreuna cu partenerii sai pentru a construi tehnologii pentru recunoasterea „amprentei” venelor si pentru recunoasterea amprentei cardiace. PayPal colaboreaza cu foarte multi ingineri in cadrul unor „maratoane” de 24 de ore pentru a veni cu idei futuristice si inovatoare in gasirea unor alternative la metodele clasice de identificare ale utilizatorilor.

„Nu pot sa speculez asupra viitorului PayPal, in sensul ca aceasta companie va introduce in practica aceste metode, dar incercam sa o pozitionam ca pe un viitor lider in aceasta industrie” a declarat Leblanc.

Leblanc admite ca din punct de vedere cultural nu am ajuns inca in punctul in care societatea ar accepta dispozitive injectabile sau ce pot fi incorporate in corpul uman. Dar chiar si asa exista multe companii ce lucreaza in spatele fiecarei idei despre care el vorbeste sustine acesta: „Prezentarile mele sunt ancorate in realitate, dar spre finalul prezentarii lucrurile pot sa devina putin ciudate”.

Sursa: http://blogs.wsj.com/digits/2015/04/17/paypal-wants-you-to-inject-your-username-and-eat-your-password/tab/comments/

Alte surse:

http://www.wired.co.uk/news/archive/2015-04/20/paypal-biometric-security-edible-passwords-tattoos

http://www.techworld.com/news/security/kill-all-passwords-by-eating-them-says-paypal-finger-print-biometrics-are-so-old-fashioned-3608577/

http://www.techtimes.com/articles/47639/20150421/hate-passwords-paypal-wants-to-try-password-pills-brain-implants-and-tattoos.htm

http://www.theinquirer.net/inquirer/news/2404954/paypal-talks-up-biometric-solutions-in-kill-the-password-initiative

//////////////////////////////////////////

Hillary Clinton le transmite crestinilor sa-si schimbe ideile religioase invechite privind avorturile

Intr-un discurs , Hillary Clinton s-a plans ca prea multor femei li se impedica accesul la avort. Candidatul democrat la cursa pentru prezidentiale a atras multe critici pentru acest comentariu pro-avort, dar nu a fost singurul lucru ce i-a atras o atentie negativa.

Ea a adaugat ca crestinii trebuie fortati sa-si schimbe ideile religioase astfel incat sa nu mai condamne avorturile.

„Mult prea multor femei li se interzice accesul la serviciile medicale pentru a se asigura ca iau cea mai buna decizie pentru sanatatea lor. Toate legile pe care le-am facut sunt inutile daca nu le si aplicam.,” a declarat Clinton, folosind un eufemism pentru a evita cuvantul avort.

„Drepturile trebuie sa existe si in practica – nu doar pe hartie, legile trebuie impuse cu alocari de resurse si cu vointa politica. Iar codurile morale culturale, credintele religioase sau parerile personale alor cativa trebuie schimbate.”

Activistii pro-viata nu au reactionat bine la acest discurs. Bill Donohue, membru al Ligii Catolice a declarat pentru LifeNews: „Nu e deloc surprinzator faptul ca Hillary Clinton, care se opune puternic interzicerii avorturilor de orice fel, a declarat in fata audientei feministe ca este o adepta a planificarii familiale. Ce a fost insa surprinzator a fost aceasta idee asupra necesitatii schimbarii convingerilor religioase privind avorturile. Ar fi un moment bun ca Hillary sa faca si urmatorul pas, si sa ne spuna care sunt planurile ei de actiune privind implementarea acestor idei. Nu doar catolicii practicanti doresc sa afle acest lucru, ci si evanghelistii, evreii ortodocsi, musulmanii si toti cei care pretuiesc viata incepand de la momentul conceperii pana la moartea naturala.”

Si David Ripley, membru al Idaho Chooses Life (statul Idaho alege viata) a condamnat remarcile lui Hillary: „Stim de ceva vreme ca principalul mesaj al campaniei electorale al lui Hillary se refera la avorturi. Ce a facut acest discurs sa iasa in evidenta este indrazneata declaratie ca Dumnezeu ar trebui sa-si puna lucrurile in ordine privind chestiunea asta cu avortul. Ar cam fi timpul sa-si aduca la zi cele 10 porunci. Aceste credinte religioase sunt bineinteles bazate pe Biblie si ne invata sa avem grija de copii pentru ca sunt pretiosi, sa ne sacrificam pentru aproapele nostru si mai ales sa nu ucidem pe cei nevinovati. Ceea ce Clinton si apropiatii ei de stanga nu inteleg este ca credintele noastre religioase nu sunt niste opinii personale ci un act de ascultare fata de Creatorul nostru. Dar Hillary nu este primul asa-zis lider care isi scutura pumnul catre cel Atotputernic. Probabil ca Dumnezeu nu este deloc impresionat, dar inima Sa este cu siguranta mahnita. Si noi ar trebui sa fim mahniti ca o persoana atat de aroganta are sanse reale sa devina presedintele acestei mari natiuni.”

Traducere: http://www.lifenews.com/2015/04/27/hillary-clinton-force-christians-to-change-their-religious-views-to-support-abortion/

///////////////////////////////////////////

10 mituri despre încălzirea globală demontate într-un minut

De James Corbett

Mitul 1. Pământul se încălzește!

Care este perioada de timp luată ca referință? 16 ani? 2000 de ani? 10.000 de ani? 420.000 de ani? 65 de milioane de ani?

(Răspuns: niciunul dintre cele de mai sus)

Mitul 2. Anul acesta a fost cel mai călduros din istorie!

Lucrul acesta s-a întâmplat după sau înainte ca NASA și NOAA să modifice informațiile istorice despre temperaturile înregistrate de-a lungul timpul pentru a arăta că ultimii ani sunt mai călduroși?

Mitul 3. 97% dintre oamenii de știință sunt de acord în privința încălzirii globale?

Vreți să spuneți 97% din cei 77 de oameni de știință într-un sondaj online neștiințific?

Mitul 4. Nivelul mărilor este în creștere!

Da…cu o medie de 17 cm pe secol.

Mitul 5. Uraganele s-au înmulțit!

Uraganele care au lovit teritoriul american sunt la cea mai scăzută intensitate din ultimul secol. (Bonus: Energia Acumulată a Cicloanelor este la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani.)

Mitul 6. Dar…urșii polari!

Populația de urși polari a crescut de cinci ori în ultimii 60 de ani iar USGS admite că numărul lor se apropie de „maxime istorice”.

Mitul 7. „Climategate” a fost publicitate și a fost demontat.

Un organism britanic independent (The UK Information Commissioner) a descoperit că oamenii de știință implicați în scandal au încălcat legea prin ascunderea unor informații față de public.

Mitul 8. Modelele prezic o creștere a temperaturii de peste 2 grade în acest secol.

Și aceleași modele au supraestimat încălzirea cu 400% în ultimii 15 ani.

Mitul 9. Vremea nu este climă.

De fapt, este. Și asta este adevărat și când este cald afară.

Mitul 10. Scepticismul legat de încălzirea globală este o conspirație foarte bine

De fapt, exact contrariul. Industria încălzirii globale a produs peste 140 de miliarde de dolari în fonduri guvernamentale, o piață de certificate verzi de 315 miliarde și este așteptată să genereze încă 10 trilioane de investiții guvernamentale în deceniile următoare.

Articol tradus din engleză de la https://www.corbettreport.com/10-climate-myths-debunked-in-60-seconds/

Cartea „Ghidul Incorect despre încălzirea globală” de Christopher Horner este în curs de apariție la Editura Contra Mundum.

////////////////////////////////////////////

Diavolul se ascunde în cuvinte

de Theodore Dalrymple

Unele cuvinte din presă nu sunt folosite doar ca scurtături, ci și ca niște clopoței pavlovieni care stimulează saliva ideologică. Este de ajuns să fie scrise sau pronunțate pentru ca gândirea să înceteze, și din moment ce uneori gândirea este un proces dureros care prezintă riscul de a ajunge la concluzii nedorite, astfel de cuvinte oferă protecție împotriva unor asemenea dureri și disconfort. Pentru unii oameni, în special în Europa, printre aceste cuvinte se numără sărăcie, liberalism și austeritate (lista este departe de a fi exhaustivă).

Conotațiile sărăciei sunt acelea din definiția Dr. Johnson: nevoia de necesități. Și nu se va găsi nimeni care să apere foametea, lipsa de adăpost, sau goliciunea. Dar înțelesul sărăciei în zilele noastre îl reprezintă un venit cu 60% mai mic decât venitul mediu, așa că ceea ce se înțelege prin asta nu este atât sărăcie, cât inegalitate. O societate în care fiecare om are garantat un venit compus din șase cifre s-ar confrunta cu o „sărăcie” accentuată, iar o țară incomparabil mai săracă ar putea avea mai puțină sărăcie, în sensul tehnic al cuvântului. În perioadele de recesiune, o astfel de sărăcie este în scădere nu pentru că toți oamenii sunt mai bogați, ci dimpotrivă: deoarece veniturile mari sunt în declin, iar cele mici (cel puțin cât există asigurări sociale) nu. Dar, în consecință, nimeni nu o duce mai bine material. Bineînțeles că toată această discuție nu atinge problema distinctă dacă egalitatea veniturilor este un ideal dezirabil.

În presa britanică și franceză, liberalismul (sau neoliberalismul ori ultraliberalismul) înseamnă economie laissez-faire. Sensul însă este de societate dominată de legea junglei în care, ca să schimbăm termenii metaforici în mijlocul frazei, fiecare este pentru el și Dumnezeu pentru toți. Pentru presa franceză, Marea Britanie este o societate ultraliberală, iar toate problemele manifeste ale țării provin din faptul că piețele sunt lăsate să conducă societatea, care, după cum ni se spune că gândea Margaret Thatcher, oricum nu există. Termenul „liberalism” este folosit iarăși și iarăși, în pofida faptului că 90% din educația și sănătatea din Marea Britanie sunt etatizate, că piața chiriilor este foarte reglementată, că sunt multe alte piețe pe care intrarea este extrem de dificilă sau practic imposibilă din cauza reglementărilor statului. Repet, termenul impropriu lasă neatinsă problema cât de mult ar trebui reglementat (după cum lasă și problema acelor scopuri în sine dezirabile). Dar este la fel de precis să numești Marea Britanie o comunitate liberală pe cât este să numești libertariană Coreea de Nord. „Corporatistă” ar fi un termen mai adecvat deși niciun cuvânt singur nu poate capta o realitate atât de complexă.

În fine, austeritatea. Acest cuvânt este folosit în Europa pentru a denota încercări ale guvernului de a-și adapta mai atent (nu în mod absolut) cheltuielile la venituri. Ar fi la fel de precis a numi cheltuitor pe un avar bogat care își cumpără o franzelă. Din nou spun, a folosi terminologia corectă nu rezolvă chestiunea dacă încercarea de a echilibra bugetele statelor este înțeleaptă sau stupidă economic, dar o discuție serioasă cu greu poate începe când a cheltui mai mult cu 3% sau 4% decât veniturile aflate la dispoziție, în loc de a cheltui, să spunem, 8% sau 10%, este văzut ca un fel de act sadomasochist ori ascetism penitențial. Toată terminologia este viciată, fără îndoială, dar unii termeni sunt mai viciați decât alții, iar unii nu reprezintă altceva decât minciuni în toată splendoarea și extrem de interesate.

Traducere din engleză de la https://www.city-journal.org/html/devils-diction-15476.html

///////////////////////////////////////////

Programa națională? Spălare pe creier și propagandă

de Peter Hitchens

Sistemul nostru de educație îi învață pe tineri ce să gândească, nu cum să gândească. Și dacă v-ați întrebat vreodată de ce atât de multe lucruri nu mai merg cum trebuie, sau de ce nu înțelegeți rostul atâtor organizații, acesta este unul din motive.Dar, de asemenea, este din ce în ce mai greu să gândești sau să spui anumite lucruri. Săptămâna aceasta, am trăit o amestecătură de spălare pe creier și propagandă la două capete diferite ale sistemului.

Mi-a fost trimis un chestionar mai degrabă sinistru dat noilor veniți la un gimnaziu pe care nu îl voi numi. Și am fost ținta unei contra-demonstrații bizare și destul de triste la unul cele mai prestigioase colegii de la Oxford. Cele două întâmplări sunt într-un fel legate.

Chestionarul este parte din ceea ce a devenit educația civică, personală, socială și de sănătate. Nu este anonim, dar caută pe ocolite să descopere ce cred copiii despre imigrație. Cea mai inteligentă întrebare le cere copiilor de 11 ani să spună de ce cred ei că este o penurie de slujbe pentru tineri. Unul dintre multiplele răspunsuri din acest test grilă este „concurența candidaților internaționali”.

Li se cere să spună dacă sunt de acord sau nu cu astfel de afirmații: „Îmi place să stau pe lângă oameni din alte țări”, „Este interesant să cunosc studenți din alte țări.” De asemenea, sunt invitați să spună cât de mult sunt de acord sau în dezacord cu o afirmație ca „imigrarea este rea pentru țară.” Sunt întrebați dacă au prieteni apropiați din alte țări și cum discută cu o persoană a cărei limba primară nu este engleza. Și mai sunt întrebați dacă imigranții ar trebui să aibă aceleași drepturi ca toți ceilalți, dacă ar trebui să fie încurajați să vorbească în limba acestei țări sau dacă să-și continue propriile tradiții.

Ei bine, sunt de acord în totalitate cu părintele care mi-a trimis acest chestionar crezând că este sinistru pentru că explorează mințile copiilor și în cele ale părinților, fără ca asta să fie treaba școlii sau a statului. Ar putea apărea un mic semn în dreptul copilului care nu a răspuns cum trebuie? Ar putea să îi fie afectat viitorul acelui copil și atitudinea școlii față de părinți? Dacă nu, care este scopul educațional al acestui exercițiu?

Nu există vreo îndoială că un conformism înfiorător a infestat sistemul nostru de educație. Când am fost la Colegiul Balliol de la Oxford pentru a vorbi despre revenirea școlilor clasice, am fost întâmpinat de un grup micuț și tăcut care afișa pancarte împotriva mea. Judecând după fețele lor foarte auto-îndreptățite, știau că se află de partea binelui. Când i-am rugat să-mi spună punctul lor de vedere nu au spus nimic. Dar mi-au fost înmânate două foi de hârtie în care eram denunțat și caricaturizat ca „transfobic” și „homofobic”.

Eram, conform capului de acuzare, „un personaj al ostilității și urii”. S-a terminat într-un soi de farsă. O tânără s-a postat în fața mea și apoi s-a retras încet cu spatele în timp ce afișa o pancartă pe care scria „istoria te va uita”. Istoria nci măcar nu și-a amintit de mine. Cum mergea ea cu spatele, fără să se uite, a nimerit într-un boschet mare și plin de spini. Era atât de pornită împotriva mea încât nici nu m-a ascultat când am încercat să-i atrag atenția asupra pericolului. Niciun lăstăriș nu a avut de suferit în timpul protestului.

Cu toate astea, istoria se repetă. Dacă tura asta a fost farsă, data viitoare va fi tragedie. Astfel de oameni vor ajunge în curând în politică, în justiție și în media. Cât va trece până când vor avea puterea să ne reducă la tăcere și să ne pedepsească? Nu așa de mult pe cât credeți.

https://contramundum.ro/2018/01/12/programa-nationala-spalare-pe-creier-si-propaganda/

//////////////////////////////////////////////

De ce nu mai știu să scrie studenții de azi

de Annie Hlomquist

Săptămâna trecuta, Nation Report Card a anunțat că nu mai mult de 40% din copii de până în 14 ani au abilități la citit sau la matematică. Sunt statistici înspăimântătoare, dar ele arată și mai prost în privința scrisului: doar 27% din copiii care termină cele 8 clase, respectiv 12 clase, se pricep la scris.

De ce sunt studenții americani atât de slabi la scris?

Câteva răspunsuri la această întrebare mi-au fost sugerate de lectura unei cărți din 1897 scrisă de Dr. Edwin Lewis. Cartea, intitulată „A first book in Writing English”, era recomandată pentru studenții abia intrați la facultate și pentru cei din anul doi. Era folosită la începutul secolului trecut în locuri ca Ann Arbor High School. Nu este nevoie să mai spunem că școlile americane, studenții și chiar adulții încalcă cele trei reguli pe care Lewis le considera esențiale în procesul de scriere.

Nu mai citesc literatură de calitate

După cum am precizat în altă parte, școlile de astăzi nu mai reușesc să le prezinte elevilor suficiente pasaje literare care să demonstreze exemple fericite de vocabular, structura propoziției și alte componente ale scriiturii de înaltă calitate. În opinia lui Lewis, un program de lectură complet și ambițios este indispensabil pentru a scrie bine.

„Una din cele mai rapide căi de a învăța engleza bună, este cititul cu voce tare. Pentru cel care va scrie este o mare economie să învețe să o citească. Este un obicei incredibil de valoros să citești cu voce tare în fiecare zi o bucată de proză cu cele mai alese sentimente pe care cititorul le poate întrebuința. În niciun alt fel nu poate învăța cineva atât de rapid să fie atent și să își amintească noi cuvinte. În niciun alt fel nu poate cineva prinde variațiile infinite de ritm ale prozei și să dobândească un simț despre cum o propoziție bună se ridică gradual la început și apoi coboară în cadență. Această creștere și declin al propoziției nu este pur și simplu o chestiune de voce; este, de asemenea, o chestiune de gândire…

Dacă elevul citește cu voce tare din scriitori a căror operă a fost naturală, neforțată, originală, va reuși treptat să vadă propriile idei mai clar, să își vadă propriile sentimente mai bine”

Epoca rapidă a internetului ne-a dresat pe toți – adulți și copii deopotrivă – să devenim răsfoitori de texte. Dar o asemenea practică alterează gândirea și înțelegerea, două fațete esențiale ale scrisului de calitate.

„Pentru a învăța noi cuvinte și noi idei, studentul trebuie să se forțeze pe sine să citească încet. Nerăbdarea și graba de a descoperi cum se termină povestirea sau poezia, îi face pe mulți tineri, obișnuiți să citească rapid, să rateze cea mai bună parte din ceea ce autorul încearcă să spună. Gândurile nu pot fi citite la fel de rapid precum cuvintele. Pentru a ajunge la gânduri și a reține cu adevărat expresiile valoroase, studentul trebuie sa analizeze și să cântărească textul citit. Fiecare cuvânt trebuie înțeles pe deplin. Valoarea sa exactă în propoziția dată trebuie înțeleasă.

Nu învață pe de rost

Metoda „drill and kill” (bazată pe practică și învățare automată, cum este cazul cu tabla înmulțirii sau tabloul elementelor – n.t.) și memorizarea faptelor au devenit interzise într-o epocă în care creativitatea și sentimentele sunt încurajate. Dar nu este această neglijare a memorizării o metodă prin care îi lipsim pe copii de materiile valoroase pentru scris?

„Mulți oameni își datorează ținerii minte pe de rost nu doar gândurile înalte care le înveselesc orele de singurătate și care le stimulează propria gândire, dar și puterea asupra cuvintelor. Gradul în care limbajul scriitorilor moderni este derivat din câțiva mari autori este uimitor. Frazele lui Shakespeare sunt parte din țesutul vorbirii comune de azi. Scriitori ca Charles Lamb poartă amprenta lui Shakespeare pe fiecare pagină. Versiunea Regelui Iacob a Bibliei se oglindește în proza și poezia modernă engleză. A format stiluri atât de diferite precum cele ale lui Bunyan, Ruskin și Abraham Lincoln. Majoritatea profesorilor ar spune că obiceiul de a învăța Scriptura pe de rost este o valoare inestimabilă pentru limbajul unui student”

E o întrebare retorică dacă abilitățile de scriere ar crește dacă aceste trei elemente ar fi introduse în școli.

Articol apărut pe siteul http://www.intellectualtakeout.org/

/////////////////////////////////////////////

Cum a fost acaparată România de rețeaua lui George Soros. Drumul de la activism civic la activism politic

George Soros și-a mărit influența în Europa de Est după căderea URSS. Filantropul american de origine maghiară ar fi venit în România imediat după căderea regimului Comunist. Soros a creat în România mai multe ONG-uri pentru a milita pentru conceptul său „O societate deschisă”. George Soros susținea că filosofia lui este o înțelegere imperfectă asupra lumii, iar nimeni nu deține adevărul ultim. De altfel, majoritatea oamenilor din societatea românească crescuți în umbra organizațiilor lui Soros îmbrățișează entuziast idei anti-creștine și critică în mod constant credința creștină a românilor.Într-o emisiune din 2005, Soros spunea că venit în România cu primul avion care a aterizat în București după Revoluție. Analiza jurnaliștilor americani arată că Soros ar fi oferit Grupului pentru Dialog Social un milion de dolari cu care să construiască o rețea favorabilă de organizații neguvernamentale în România. GDS i-a pus la dispoziție spații din clădire, grupul video și alte facilități fiind în folosința acestuia, în primă instanță.„Am venit aici după înlăturarea lui Ceaușescu, în ianuarie 1990, cred că am sosit cu primul avion civil care a aterizat în București, încă mai erau soldați aliniați pe drumul spre oraș. Îmi amintesc că era zăpadă, România se mai afla încă în stare de criză, dar revoluția era deja terminată”, spunea George Soros într-un interviu cu Robert Turcescu.

Jumătate de an mai târziu, Soros a fondat, în România, Fundația Soros – o organizație neguvernamentală cu un buget inițial anual de 1,5 milioane de dolari. Legătura dintre GDS și Fundația Soros a fost făcută de Alin Teodorescu, sociolog, care a intrat în PCR chiar în 1989, deși fusese anchetat și a trebuit să scrie sute de pagini de note informative. A fost primul președinte al GDS și, în același timp, președinte al Consiliului Fundației Soros între 1990-1996.

Până spre finele anilor ’90, Fundația Soros a fost singura organizație neguvernamentală din România care primea fonduri externe. În următorii 4 ani, Soros a investit în scrierea și publicarea de manuale școlare prin intermediul Ministerului Educației. De la an la an, sumele investite de el prin Fundația Soros au crescut și au ajuns la 10 milioane de dolari anual pe la mijlocul deceniului. După înlocuirea lui Alin Teodorescu din funcția de președinte, în anul 1997 Fundația Soros și-a schimbat numele, devenind Fundația pentru o Societate Deschisă, un nume similar cu cel al organizației-mamă din Statele Unite, Open Society Foundation. Bugetul anual al Fundației a crescut la 12 milioane de dolari. Mare parte din fondurile Fundației au fost folosite pentru a selecta și a finanța educația unor tineri români în universități occidentale, cât și la Universitatea Centrală Europeană de la Budapesta. Singurele condiții impuse de Soros acestor studenți a fost ca la terminarea studiilor să revină în România și să devină activi în viața socială și politică a țării.

„Așa este, însă în România lucrurile stau astfel, unii dintre candidați au devenit oameni foarte puternici, Monica Macovei, de exemplu, a devenit Ministrul Justiției. Renatte Webber, consilier prezidențial, Alina Mungiu conduce unul dintre cele mai importante ONG-uri, Societatea Academică din România. Prin puterea pe care au obținut-o acești oameni se poate spune că influența dumneavoastră a crescut în România. Cred că acești oameni reprezintă exact lucrurile în care ei cred. Ei nu sunt agenții mei. Nici măcar nu pot vorbi cu majoritatea, poate doar ocazional. M-am întâlnit totuși cu câțiva și am fost chiar impresionat și bucuros să văd că sunt activi în cadrul guvernului”, mai spunea Soros in interviul mentionat.Soros a continuat să crească sumele alocate pentru scopuri ideologice în România, la începutul anului 2000 FSD având un buget anual de 16 milioane de dolari. În același an, 2000, FSD s-a divizat în 12 grupuri separate, ele însă funcționând sub tutela unei organizații de tip umbrelă numită Soros Open Network – România. Articolele publicate de presa americană dezvăluie tranziția treptată a organizațiilor lui Soros de la un activism strict civic la unul politic. Potrivit Capital Research Center, Soros și organizațiile pe care le-a plătit el în România au finanțat mișcarea civică împotrivă proiectului minier de la Roșia Montană. O organizație similară cu cele ale lui Soros, Charles Stewart Mott Foundation, din Michigan, a contribuit, afirmă CRC, cu 426.800 de dolari, la activitățile lansate împotrivă proiectului Roșia Montană. Fondurile au fost folosite pentru propagandă, angajarea jurnaliștilor și influențarea mass-media și a publicului împotriva proiectului. În iunie 2006, Soros a anunțat că este împotriva proiectului Roșia Montană și că va folosi „toate metodele legale și civice pentru stoparea lui“.

La nivel politic, Soros a început să înregistreze succese în România după alegerile din 2004. În 1990, Sandra Pralong a demisionat din funcția de ofițer de presă de la publicația americană Newsweek și a devenit primul director executiv al Fundației Soros în România. A fost consilieră a președintelui Constantinescu și astăzi e consilieră a președintelui Iohannis. Alin Teodorescu a fost între anii 2000 și 2004 șef de cabinet al prim-ministrului Adrian Năstase, iar în 2004 a intrat în Parlament.

Renate Weber a fost liderul Consiliului Director al Fundației Soros din România între 1998 și 2007. Din 2004, a fost consiliera președintelui Băsescu în domeniul legislativ și constituțional, iar în noiembrie 2007 a intrat în Parlamentul European, iar în prezent este Avocat al Poporului.

Renate Weber este împreună cu Levente Salat și Andrei Pleșu, membră în Consiliul Fundației. Aceștia au preluat prerogativele fondatorului Fundației și sunt numiți pe viață.

Criza economică începută în 2008 l-a constrâns pe Soros să canalizeze 100 milioane de dolari pentru combaterea „populismului“ în Europa de Est, inclusiv în România. Într-un articol din Financial Times, Soros a numit atunci populismul din Europa de Est drept „xenofobic și de extremă-dreapta“.

După 2012, sumele investite anual de Soros în România au început să scadă. A fost însă doar o schimbare în strategie, și nu de obiectiv. George Soros a continuat să canalizeze fonduri în România, dar printr-o structură nouă, numită Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.

Din cele 12 organizații neguvernamentale care formau la început Fundația pentru o Societate Deschisă s-au format ulterior alte zeci de ONG-uri care militează pentru George Soros.

George Soros și-a creat o rezervă de cadre extrem de bine pregătite, după ce a finanțat bursele elitelor din universități în perioada anilor 1990. Într-un interviu din 1995, George Soros a oferit două motive pentru care finanțează masiv fundațiile din estul Europei: „Cred în principiile unei societăți deschise și îmi permit financiar să fac asta. Admit că nu sunt un om obsedat de detaliile organizării. Dar îmi rezerv dreptul de a formula strategia organizației“. Întrebat ce anume fac organizațiile sale, Soros a răspuns: „E imposibil de spus. În fiecare țară am identificat un grup de oameni, unele personalități, altele mai puțin cunoscute, care îmi împărtășesc credința într-o societate deschisă, iar apoi le-am dat sarcina să stabilească prioritățile“.

„Eu însumi am luat ca 1000 mii de oameni de la fundația Soros, nu aveam banii ăia în anii 90”, spunea Nicușor Dan, în urmă cu 8 ani:

Monica Macovei a devenit unul dintre numeroșii specialiști din Europa de Est care au beneficiat de filantropia americană, finanțată în special de miliardarul George Soros, cu scopul „dezvoltării democrației“ în această regiune. În 1992, Macovei a primit o bursă completă la Universitatea Central Europeană din Budapesta a lui George Soros, instituție creată de acesta cu un an în urmă, ca o platformă pentru diseminarea ideologiei sale. Macovei a absolvit doi ani mai târziu, cu un master în Drept.

Atunci când Monica Macovei a primit, în 2004, un telefon de la președintele Traian Băsescu pentru a prelua Ministerul Justiției, ea s-a consultat, printre alții, și cu o prietenă apropiată, Alina Mungiu-Pippidi, care conducea un ONG finanțat de George Soros. Mungiu-Pippidi, care a predat mult timp la universități din Ivy League, și-a încercat talentul și în dramaturgie. Piesa care a produs cel mai mare scandal a fost „Evangheliștii“, care a prezentat o variantă pornografică și balcanizată a Evangheliei.

Întrebată la TVR, în 2011, cum comentează rata scăzută de condamnare a cazurilor instrumentate de DNA, Monica Macovei a aruncat vina pe judecătorii corupți, care nu își îndeplinesc datoria. „Există judecători care emit mandate de arestare. Bravo lor! Există judecători care stabilesc condamnări. Bravo lor! (…) Acesta e motivul pentru care am intrat în Uniunea Europeană, să jucăm după reguli. După regulile lor!“. „Deci nu după regulile noastre?“, a întrebat-o atunci realizatoarea emisiunii, fără să primească răspuns de la Monica Macovei.

George Soros, ca un investitor înțelept, avut la un moment dat ține o listă de nume ale parlamentarilor europeni care îi erau favorabili. George Soros scrie despre Renate Weber că este o „suporteră hotărâtă a Societății Deschise“, pe Cristian Preda îl considera un „progresiv timid“, iar pe Monica Macovei o caracteriza drept „o progresistă absolută, un aliat indiscutabil al valorilor Societății Deschise“.

Politicianul Mihail Neamțu a scris pe blogul său că fostul ministru al justiției a fost la nunta filantropului în anul 2013.

Am aflat „pe surse” că Monica Macovei a participat și la ultima nuntă privată a lui George Soros, întrupând cu eleganță principiul sacrosanct al separației între politică și bani. Câtă distanță între un fost procuror al Republicii socialiste și un magnat anchetat pentru fraude financiare!, scris Mihail Neamțu pe blogul său.

Miliardarul George Soros era informat direct de către Monica Macovei despre protestele declanșate de adoptarea ordonanței 13. Fostul ministru al justiției ar fi mers în luna martie a anului 2017 la New York pentru o întâlnire cu filantropul.

„Era o seară de martie în 2017 când, într-un aeroport aglomerat din New York, m-am trezit umbrit de silueta unui europarlamentar român – persoană publică recunoscută la Bruxelles pentru „lupta anticorupție” și integritate. Răspunsul a venit prompt: „Sunt aici la invitația lui George.” Surprins de nonșalanța replicii, am ținut să verific: „George Soros?” „Da, am fost chemată să discutăm despre protestele din România.” […] Niciun om inteligent nu traversează oceanul doar pentru niște povești la cafea. Dialogurile între politicieni și miliardari sunt rareori triviale și foarte adesea strategice”, a dezvăluit Mihail Neamțu.

Analiza Capital Research arată cum „ONG-urile fondate de Soros și aliații acestora din Occident au făcut presiuni pentru realizarea unor revoluții anti-democratice în Europa de Est“. Autorii consideră că „aliații-fantomă ai lui Soros din România au încercat, cu încăpățânare, să dea jos Guvernul de la București, cu sprijinul ONG-urilor americane de extremă-stânga, al mass-media occidentale și al Departamentului de Stat de pe vremea lui Barack Obama“.

Autorul Capital Research Center se întreabă apoi cum au reușit 60.000 de protestatari bine organizați să dea jos guvernul unei țări de 20 de milioane de locuitori, și consideră că totul a început cu incendiul de la Colectiv. La scurt timp după demisia Guvernului Ponta, președintele Klaus Iohannis și-a atribuit victoria.

Doar două zile mai târziu, primul sondaj de opinie de după tragedia de la Colectiv a arătat o ruptură serioasă între protestatarii din stradă și restul populației. Numai 7% din respondenți considerau Guvernul responsabil pentru tragedie și doar 12% acuzau clasa politică, în timp ce 69% dintre respondenți considerau răspunsul Guvernului la tragedie drept potrivit.

Cimpoi Adrian

Cimpoi Adrian este absolvent al Universității din București. După o perioadă în care a fost redactor și reporter pentru un post de televiziune, a decis să-și continuie drumul în presa scrisă.

Cum a fost acaparată România de rețeaua lui George Soros. Drumul de la activism civic la activism politic

////////////////////////////////////////////

A fost tradusă în română cartea „George Soros – Puterea din umbră”

– care dezvăluie modul în care Rețeaua Progresisto-Globalistă şi-a introdus Tentaculele în Statele Lumii formând Puterea din Umbră prin State Paralele

După ce Fluierul.ro a deschis drumul în presa din România, cu dezvăluiri documentate despre Rețeaua Progresistă Mondială (încă de acum 4 ani când nimeni nu vorbea despre asta în România), iată că acum Editura Contramundum publică prima carte tradusă din România care tratează modul în care George Soros (și alții ca el) prin rețeaua sa de ONG-uri infiltrează și acaparează partidele politice și instituțiile guvernamentale ale statelor, impunând, astfel, ideologia corectitudinii politice și a politicilor progresisto-globaliste neomarxiste.

„Statul Paralel nu Există” – a urlat disperat progresistul Iohannis, un individ foarte apropiat de Rețeaua Progresistă Mondială și de ONG-urile lui SOROS pe care le-a invitat deseori la Cotroceni inclusiv la negocierile pentru formarea Guvernelor României.

Ba da, Statele Paralele există și sunt în majoritatea cazurilor Tentaculele Văzute și Nevăzute ale Rețelei Progresiste Mondiale. Iar dezvăluirile din această carte sunt încă o dovadă a existenței REȚELEI PROGRESISTE și modul în care ea își exercită pueterea prin interpuși, în diferite țări ale lumii

A fost tradusă în română cartea „George Soros – Puterea din umbră” – care dezvăluie modul în care Rețeaua Progresisto-Globalistă şi-a introdus Tentaculele în Statele Lumii formând Puterea din Umbră

În decembrie, la Editura Contra Mundum, a apărut CARTEA-EVENIMENT, „George Soros – puterea din umbră”, tipărită împreună cu Evenimentul zilei – informează EVZ.ro

Editura Contra Mundum și Evenimentul Zilei lansează prima carte din România care tratează modul în care George Soros și rețeaua sa de ONG-uri infiltrează și acaparează partidele politice și instituțiile guvernamentale ale statelor, impunând, astfel, ideologia corectitudinii politice și politicile care decurg din aceasta.

Prefațată de publicistul Adrian Pătrușcă, „Soros. Puterea din umbră”, cartea lui David Horowitz și Richard Poe, este, până, în prezent, singura documentare serioasă, contrasă într-un volum, care dezvăluie, cu istorii incontestabile, informații oficiale și declarații publice, metodele prin care magnatul George Soros acționează, prin care și-a construit rețeaua globală cu ajutorul căreia influențează politic, fără să fie mandatat de nimeni, viețile a miliarde de oameni.Volumul, opera a doi cercetători americani, a fost scris în urmă cu zece ani, atunci când nu se știau prea multe despre mașinăria „puterii din umbră”, iar numele miliardarului abia dacă era menționat. Cartea are, așadar, meritul de a devoala un mecanism subversiv de influențare a politicii și a statelor, pe care îl vedem, astăzi, la lucru și în România.Cartea este cu atât mai relevantă, cu cât cei doi cercetători americani studiază un caz-școală: acapararea de către George Soros a Partidului Democrat din SUA, prin intermediul protejaților săi, în principal Hillary Clinton.

Partidul Democrat a devenit practic principalul vehicul de promovare a ideologiei globaliste a lui George Soros, așa cum o confirmă cei opt ani de mandat la Casa Albă ai lui Barack Obama. De aici, mai departe, este descris traseul milardarului spre cele mai înalte și ascuse coridoare ale puterii, cu ajutorul manipulărilor, șantajelor, intimidărilor și campaniilor de presă, parte integrantă din arsenalul „puterii din umbră” şi a „statului paralel” construit de ea în fiecare țară pe care o controlează.

Prefațată de publicistul Adrian Pătrușcă, „Soros. Puterea din umbră”, cartea lui David Horowitz și Richard Poe, este, până, în prezent, singura documentare serioasă, contrasă într-un volum, care dezvăluie, cu istorii incontestabile, informații oficiale și declarații publice, metodele prin care magnatul George Soros acționează, prin care și-a construit rețeaua globală cu ajutorul căreia influențează politic, fără să fie mandatat de nimeni, viețile a miliarde de oameni. Volumul, opera a doi cercetători americani, a fost scris în urmă cu zece ani, atunci când nu se știau prea multe despre mașinăria „puterii din umbră”, iar numele miliardarului abia dacă era menționat. Cartea are, așadar, meritul de a devoala un mecanism subversiv de influențare a politicii și a statelor, pe care îl vedem, astăzi, la lucru și în România.

Cartea este cu atât mai relevantă, cu cât cei doi cercetători americani studiază un caz-școală: acapararea de către George Soros a Partidului Democrat din SUA, prin intermediul protejaților săi, în principal Hillary Clinton. Partidul Democrat a devenit practic principalul vehicul de promovare a ideologiei globaliste a lui George Soros, așa cum o confirmă cei opt ani de mandat la Casa Albă ai lui Barack Obama. De aici, mai departe, este descris traseul milardarului spre cele mai înalte și ascuse coridoare ale puterii, cu ajutorul manipulărilor, șantajelor, intimidărilor și campaniilor de presă, parte integrantă din arsenalul „puterii/partidului din umbră”.

Multe dintre numele care apar în carte nu vor spune mare lucru publicului român, după cum nu au spus la momentul apariției nici celui american, însă tocmai aici constă relevanța cărții. Ea descrie centrele ascunse de putere și decizie, oamenii aflați în afara reflectoarelor, păpușarii nevăzuți ai vieților noastre.

Horowitz și Poe nu neglijează nici expansiunea mondială a „imperiului Soros” concretizată în demolarea unor regimuri legitimate prin vot, prin aceeași rețetă a ONG-urilor infailibile, a protestelor de strădă controlate ocult și a „revoluțiilor colorate”.

Cartea dezvăluie, de asemenea, aspectele mai puțin cunoscute din biografia lui Soros, pe care „filantropul” a încercat să le ascundă. De la colaborarea cu ocupația nazistă din Budapesta și rememorarea acestei perioade ca fiind „cea mai frumoasă” din viața sa, trecând prin condamnarea din Franța pentru escrocherii financiare, Horowitz și Poe analizează fără teamă parcursul celui care se doreștește a fi, după propria-i mărturisire, „Dumnezeu”.

(FLUIERUL)

https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2017/12/23/a-fost-tradusa-in-romana-cartea-george-soros-puterea-din-umbra/

//////////////////////////////////////////

George Soroș e acuzat că a investit ÎN PROCURORI, care sunt blânzi cu infractorii, declanșându-se un val de crime…Rudy Giuliani: Soros are mâinile pătate de sânge

Miliardarul George Soroș a scris un editorial în Wall Street Journal în care îi apără pe procurorii pe care i-a susținut să ajungă în funcții, după ce aceștia au fost acuzați că sunt prea blânzi cu infractorii, ceea ce a declanșat un val de crime în Statele Unite.

„Am fost implicat în eforturile de a reforma sistemul judiciar în cea mai mare parte a celor 30 de ani în care am fost un filantrop. Și totuși, sistemul nostru este plin de nedreptăți care ne fac toți să ne simțim mai puțin siguri. Trebuie să recunoaștem că cetățenii de culoare din SUA au de cinci ori mai multe șanse să fie trimiși la închisoare decât albii. Aceasta este o nedreptate care ne subminează democrația”, a scris Soros în Wall Street Journal.

„În ultimii ani, procurori reformatori și alți oficiali din domeniul legal s-au coalizat în jurul unei agende care promite să mai eficiente și mai drepte. Această agendă include prioritizarea resurselor sistemului juridic pentru a proteja oamenii împotriva crimelor violente. Îndeamnă la tratarea adicției de droguri ca pe o boală, nu o infracțiune. Și caută să înceteze criminalizarea sărăciei și a bolilor mentale”, a mai scris filantropul.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: George Soros – puterea din umbră, de David Horowitz și Richard Poe, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media. Pentru vârfurile istorice înregistrate în locurile unde au ajuns procurori șefi cei pe care i-a promovat el, Soroș dă vina pe „o creștere a bolilor mentale între tineri din cauza carantinelor impuse de Covid”, uitând să adauge că acestea au fost cele mai draconice chiar în statele conduse de către politicienii susținuți chiar de…Soroș!

În realitate, cetățenii dau vina pe procurorii lui Soroș. Spre exemplu, procurorul George Gascon din Los Angeles, este supus unui vot de neîncredere, după ce orașul a cunoscut o creștere de 36% a uciderilor de persoane. Mai rău, Gascon este acuzat chiar de colegii săi, precum Șeriful Districtului LA, Alex Villanueva. Situația este atât de gravă încât cetățenii au cerut alegerea unui alt procuror. Gascon și-a propus să fie mai blând cu infracțiunile legate de droguri, de cazurile legate de „calitatea vieții” și legate de proprietate.Această tăietor de unghii rezolvă cu ușurință problema unghiilor groase la vârstnici.

O situație asemănătoare se petrece și-n San Francisco. Din cauza reformelor impuse de procurorul Soroș, Chesa Boudin, spargerile auto au crescut cu 100%, iar furturile s-au dublat între 2020 și 2021. Atacurile armate – soldate cu victime sau nu – au crescut și ele cu 100%. Anunțurile au fost făcute chiar de șeful poliției din oraș. În replică, fostul primar al New York-ului, Rudy Giuliani, faimos pentru duritatea cu care a atacat criminalitatea, l-a acuzat pe Soroș că este principalul vinovat pentru valul de infracțiuni.

„Dacă există cineva responsabil pentru creșterile record de crime și violențe din orașele Americii, acela este George Soroș. Este un contributor masiv la BLM, Antifa, Partidul Democrat, Biden, Harris și peste 40 de procurori. Sângele este pe mâinile lui”, a scris Giuliani pe Twitter.

https://r3media.ro/george-soros-e-acuzat-ca-a-investit-in-procurori-care-sunt-blanzi-cu-infractorii-declansandu-se-un-val-de-crime-rudy-giuliani-soros-are-mainile-patate-de-sange/

////////////////////////////////////////////

Revoluția Sexuală ne-a adus Cultura Violului

De Judith Gelernter Reisman și Mary E. McAlister

„The Hunting Ground”, documentarul realizat de CNN, s-a bucurat de elogiile producătorilor de film și a câștigat premiul Stanley Kramer acordat de Asociația Producătorilor de Film din America. În același timp, însă, filmul a fost criticat de elitele Ivy League, îngrijorate că reputația le este pătată de prezentarea campusurilor ca locuri unde înflorește o „cultură a violului” (Harvard Crimson). La rândul ei, această critică, a determinat un răspuns din partea studenților sub forma unei plângeri împotriva discriminării, garantată de o lege federală cunoscută sub denumirea de Title IX.

Atenția de care s-a bucurat „The Hunting Ground” a ridicat următoarea întrebare: „a fost mereu la fel în campusurile universitare?” Până și sexologi radicali precum profesoara Ira Reiss trebuie să admită că nu a fost așa. Potrivit lui Reiss, bărbații neînsurați de 18-22 de ani, recrutați în Al Doilea Război Mondial erau în marea lor majoritate, „încă virgini”. Până și Hugh Hefner era la 22 de ani un virgin. Studiul din 1960 al „sexperților” olandezi Kronhausens a arătat că „studentul modern spune că actul sexual este „prea important” pentru el, astfel încât să se gândească să se culce cu altcineva în afara femeii cu care se așteaptă să se însoare, și este gată să se abțină de la orice formă de sex din acest motiv” (p.219). Totuși, spre anii ‘70 odată ce radicalizarea sexuală a devenit mainstream, cei mai mulți dintre tineri considerau că a face sex înainte de căsătorie este ceva „natural”.

Cum a apărut această schimbare? O scurtă cronologie ne dezvăluie contextul istoric:

1950: „Diferența de Vârstă (Relații care implică un singur adult)…(p)ersoanele aflate sub vârsta de 7 ani sunt iresponsabile din punct de vedere legal… dar prin înzestrare și învățare multe sunt capabile să arate….responsabilitate în comportamentul sexual”

1953: „Tendința culturală de a supraproteja femeile și copii (este) adesea…mai dăunătoare…victimei decât agresiunea în sine…Descoperirile lui Kinsey…informează toată gândirea contemporană despre acest subiect”, The Illinois Commission on Sex Offenders

1955: „În pofida indiciilor că pubertatea debutează la 12 ani…se știe că un număr semnificativ de fetițe ajung în faza de deșteptare sexuală chiar la frageda vârstă de 10 ani”, Group for the Advancement of Psychiatry; the ALI, Model Penal Code

1983: „Vechiul concept de „viol” a fost încărcat cu o emoție negativă iar pentru vremurile noastre nu este realist…Femeia nu este…rănită de un comportament sexual nedorit, într-un mod singular” C. Nemeth, How New Jersey Prosecutors View the New Sexual Offense Statutes; N.J. Law Journal.

Trecem acum de la Hugh Hefner care la 22 de ani era virgin la atlelți profesioniști ca Tim Tebow și Russell Wilson, ridiculizați deoarece au anunțat că vor să rămână abstinenți pâna la căsătorie.

Reflectă oare acest dispreț pentru virginitate un fel de „pedagogie a exploatării sexuale” din partea profesorilor cu ștaif și a responsabililor din colegii? Și cum au influențat societatea absolvenții unei astfel de pedagogii sexualizate? S-au transformat în ideologie fanteziile elitiste despre abuzul sexual, strecurându-se în mințile luminate din drept, politică, educație, legislativ, religie, medicină, justiție, poliție și entertainment? Își răspândește pornografia roadele din birourile și dormitoarele universităților într-o omniprezentă ideologie sexuală?

Statisticile ne oferă raspunsul. În linii mari, 80% dintre studenți și 34% din studente urmăresc pornografie în campus sau în afara lui, autorizați de profesorii și administratorii de la Harvard prin „dreptul la liberă exprimare” – aceasta este cultura sexuală din universități! Și, mai periculos, Data4Justice a documentat multe cazuri de „profesori și personal asociat…arestați pentru comercializarea de materiale cu abuzuri sexuale violente împotriva copiilor, inclusiv asupra bebelușilor.”

De la decanul adjunct al Universității din Virginia, Michael Morris, care a descărcat violuri anale asupra unor sugari, la Kirk Nesset, profesorul de scriere creativă de la Colegiul Allegheny care a descărcat peste 500.000 de filme și imagini inclusiv cu violuri de bebeluși, implicarea în acest fenomen a profesorilor și a personalului din campusuri este dincolo de îndoială…Din august 2015 și până în prezent, săptămânal cel puțin doi profesori au fost arestați, acuzați sau condamnați.

Mai mult, Joseph Campbell de la FBI susține că „în prezent nivelul pedofiliei este nemainîntâlnit”. O „cercetare printre liceeni” a relevat că 13,5% dintre ei au făcut sex cu un profesor. Dacă administratorii și profesorii se uită la violuri de copii pe calculatoarele din campus se transformă această practică într-o intelectualizare a „culturii violului”? Un editorial din 2014 al profesorului de la Yale Jed Rubenfeld a fost întâmpinat cu obiecții agresive din parea studenților la drept din cadrul universității. El le-a reamintit oamenilor, în bună măsură ignoranți ai istoriei, efectele negative ale nostalgicului moment Woodstock 1969 și al revoluției sexuale.

Este o parte din revoluția ultimilor 50 de ani în privința atitudinilor legate de sex și în schimbarea codurilor despre sex din campusuri. Nu cu mult timp în urmă, sexul în campusuri pentru persoanele necăsătorite era interzis. Un act sexual putea însemna suspendarea sau eliminarea din facultate…Violul era de competența poliției, nu a universității. Spre sfârșitul anilor ‘60, însă, sexul în campusuri a început să fie acceptat…Problema a devenit cum să definești consensul.

Așadar, în urmă cu trei generații, tinerii au fost mințiți și convinși să creadă (citiți cărțile Dr. Reisman pentru amănunte) că oamenii din generația războiului au fost niște aventurieri sexuali, dar departe de ochii lumii. Credința în ipocrizia părinților (vezi filmul „The Graduate”, 1967) a dat o mână de ajutor tinerilor în a respinge tradiția americană în ceea ce privește restricțiile legate de alcov pentru „sex, droguri și rock-n-roll”. Din acel moment, cu fiecare nouă generație, permisivitatea sexuală a crescut. Ideologi sexperți îi învață pe copii despre sex în școală, în clipuri, în social media, în filme, în romane, în manuale și chiar în amvonul bisericilor, în timp ce „o dată la cinci zile, un politițist american este surprins în timpul unui abuz sexual sau în timp ce încalcă normele.” Iar abuzurile sexuale asupra bărbaților apar astăzi și în armată, nu doar în închisori. În 2012, peste 14.000 de bărbați au avut de suferit. „Potrivit Pentagonului, 38 de militari sunt asaltați sexual zilnic în armată”. Așadar, nu este doar o creștere a plângerilor. Este oare posibil ca pornografia să fie o pregătire pentru o cultură a violului?

Între timp, la Harvard, 19 profesori de drept, au publicat un protest ofuscat față de descrierea realizată de CNN a campusurilor universitare ca parte din „cultura violului”. Cel mai celebru semnatar este profesorul Laurence Tribe, un plagiator recunoscut, care le-a fost profesor de istorie legală americană lui Obama și pentru doi dintre judecătorii Curții Supreme. Impardonabil, dar Tribe, se pare, este ignorant sau trece sub tăcere cele mai mari crime și fraude din istoria legală americană – cele ale profesorului pedofil Alfred Kinsey de la Universitatea din Indiana, „părintele revoluției sexuale”. Legile sexuale din SUA, din prezent și din trecut, au fost revoluționate pe baza experimentelor realizate pe 2035 de copii, violați și torturați pentru presupuse „orgasme” publicate în lucrarea lui Kinsey „Sexual Behavior in the Human Male” (1948). Kinsey, care era un pedofil sadic, dependent obsesiv de masturbare și pornografie, a fost autoritatea științifică din spatele acestor schimbări catastrofale. Tabelul 30-34 a fost cel mai negru și nepedepsit experiment sexual împotriva copiilor și a bebelușilor desfășurat în istoria istoria legală a SUA (Reisman, 2013).

În 1952, de pildă, un articol al lui Herbert Wechsler în „Havard Law Review”, se baza pe documentele lui Kinsey pentru a propune liberalizarea tuturor legilor sexuale. Până în 1955, Wechsler, principalul autor al primului Cod Penal Model al Institutului de Drept American (MPC) susținea că protecția sexuală pentru femei este împovărătoare pentru bărbați. Noul și inovativul MPC demonstra că o reducere a crimelor sexuale poate fi obținută printr-o mai mare libertate sexuală, pedepse mai mici, eliberare condiționată din închisoare și terapie plătită din bani publici pentru toți criminalii sexuali. Codul modern al lui Wechsler propunea vârsta consimțământului pentru fete la 10 ani, deoarece „comportamentul lor incitant” i-ar putea împinge pe bărbați la viol. Potrivit lui Kinsery, din cele 4.441 de femei intervievate niciuna nu a fost afectată de un abuz sexual, iar de aici a rezultat planul Kinsey-MPC de a elimina violul „nerealist” și legile privind violul. Nu există vătămare în viol, deci nu există motiv pentru legi ale violului! Prin această pedagogie „culturală” promovată de cele mai prestigioase nume ale dreptului american, și fundamentată pe „știința sexului” a lui Kinsey, moștenirea noastră nu poate fi decât o „cultură a violului” – viol în campusuri, licee, biblioteci, dormitoare, băi, strane, tribunale, etc. Aveți grijă ce vă doriți!

După ce MPC a recomandat o scădere a vârstei la care sexul cu un minor este legal (pentru a permite sexul între „colegi”), după cum a demonstrat Reisman, legislaturile și curțile americane au dislocat legile statale care favorizau femeile (legi drastice împotriva violului, a adulterului, a abuzului sexual împotriva copiilor, incestului) și au micșorat în două treimi din statele americane pedepsele pentru cei condamnați pentru pedepse sexuale.

Wechsler și alții s-au bazat pe Kinsey și pe pretinsa lui „știință a sexului” pentru a justifica aceste măsuri și teze precum aceasta: „tendința culturală de a le supraproteja pe femei și pe copii (este) adesea… mai dăunătoare…pentru victimă decât ofensa în sine…Descoperirile lui Kinsey permeează toată gândirea despre acest subiect”. Aduceți-vă aminte că până la Kinsey societatea permitea „actul marital” doar în cadrul „instituției” căsătoriei, limitând sever chiar și sexul „consensual, pentru distracție”. Morris Ploscowe scria că în 1948, în era pre-Kinsey, trei state au dat pentru viol condamnări definitive la moarte, 19 state au dat pedeapsă cu moartea, închisoare pe viață sau termene foarte lungi, 28 de state au dat violatorilor 20 de ani sau mai mult, iar un stat a dat 15 ani sau mai mult. Datele post-Kinsey aratău că 95% dintre bărbați erau oricum infractori sexuali iar majoritatea femeilor era desfrânate sau și-ar fi dorit să fie. Potrivit lui Ploscowe, justificările pentru legi mai dure împotriva violului, a abuzului sexual împotriva minorilor și a obscenităților erau de modă veche.

Câte milioane de adolescente din colegii au fost scutite, prin astfel de idei „învechite”, de boli, sarcini, suferințe sentimentale, violuri, sinucideri și omoruri?

Acum, instruite de elite academice și, începând de la pubertate, de media, cum este de pildă revista Cosmopolitan („fi o tânără distractivă și fără prejudecăți – îmbată-te și agață), milioane de urmăritoare ale Cosmo arată cât de bine și-au învățat lecția atunci când apar în reviste studențești pornografice cum este „Diamond” de la Harvad, lansată în anul 2004. Cel puțin 10 universități americane au urmat exemplul și au publicat poze nud cu studenți obișnuiți. Mai multe au avut evenimente dedicate sexului, cum ar fi petreceri în pielea goală la Yale, „săptămâna sexului” la Tufts sau „Ziua sexului în aer liber” la Universitatea Western Washington. Alte exemple includ fotografii ale unor cupluri de homosexuali semidezbrăcați la Universitatea din Chicago, revista Squirm de la colegiul Vassar, și cea mai explicită Boink…Ghidul Studentului despre Cunoașterea Carnală, scos la Universitatea din Boston.

Administratorii de elită, probabil chiar unii dintre aceia care se plâng de „The Hunting Ground”, acordă fonduri pentru liberă exprimare și/sau susțin evenimente pornografice. Absolventul de Yale, Nathan Harden, a scris despre „săptămâna sexului” de la Yale în care tinerii naivi sunt recrutați pentru sexploatare vicioasă. „În campus sunt invitați pornostaruri și președinți din industria sexului, pentru un maraton de filme despre sex, seminarii și demonstrații de produse – toate legitimate de educația sexuală garantată de universitate”.

Acesta este un cost neanticipat al revoluției sexuale din anii ‘60, la fel ca și explozia de crime barbare împotriva femeilor, copiilor, a sugarilor și a recidivelor în creștere.

Unele elite academice încep să se trezească. Susan Estrich, avocatul feminist și fostul manager de campanie pentru candidatul democrat Michael Dukakis, a rămas stupefiată de influența MPC asupra legilor violului. A rămas surprinsă de clauza „plângerii rapide” care susținea că o „o plângere trebuie depusă în termeni de trei luni”, dacă e vorba de infracțiune sexuală. Această clauză nu făcea parte din common law-ul american. Mai mult, acum că avocații liberali sunt la putere, violul este o infracțiune de gradul unu doar dacă s-a produs „o vătămare corporală gravă”.

Mai mult, notează Estrich, în opinia avocaților, libidourile impun noi reguli pentru viol. Dacă vicitma a avut un trecut „picant” poate fi categorisită ca „prostituată”. Din acest motiv, chiar și când a fost victima unui viol „în grup”, infractorii pot fi absolviți de vină. Aceste legi, dar și multe altele, au fost o consecință firească a afirmațiilor lui Kinsey conform cărora violul este o reacție nevinovată, naturală și normală în fața femeilor ademenitoare (peste vârsta de 10 ani). De asemenea, în 8 martie 1949, New York Times susținea că Alfred Kinsey a demonstrat cum cel mult 5% dintre cei arestați pentru infracțiuni sexuale au provocat suferințe reale și din acest motiv legile sexuale nu au altă funcție decât să mențină obiceiurile.

Astăzi, 60 de ani mai târziu, aceleași școli înalte sunt angrenate în controversele legate de „cultura violului” pe care au creat-o, antrenând studenți, avocați, judecători, politicieni și legislatori în pansexualitatea lui Kinsey și a MPC. Mulți dintre acești profesori învățați, de generația a doua, semnează scrisori de protest împotriva ideii că există o cultură a violului în campusuri, provocată tocmai de revoluția sexuală instaurată de ei în universități.

Pentru un clip cu adevărat emoționant despre suferințele produse de revoluția sexuală promovată de elite, faceți-vă timp și urmăriți-o pe fosta vedetă Shelley Lubbe în Dead Porn Stars Memorial.

Traducere după breitbart.com

////////////////////////////////////////////

Toleranță în schimbul tiraniei

de Peter Hitchens

Voi fi foarte fericit dacă nu voi mai fi nevoit să scriu sau să citesc vreodată despre homosexuali.

Chiar nu vreau să știu ce fac alți oameni în dormitoarele lor. Dar în zilele noastre, ei insistă ca noi toți să știm. Și, mai important, țin cu tot dinadinsul să fim de acord. Nu mai este suficient să ne ținem părerile doar pentru noi, să fim politicoși și amabili.

Suntem obligați să declarăm că pentru noi homosexualitatea este un lucru bun iar cuplurile homosexuale sunt în toate privințele la fel ca cele heterosexuale. Cel mai strigător este că ni se cere să acceptăm ideea că un cuplu homosexual este la fel de potrivit să-i crească pe copii cum sunt bunicii copiilor. De fapt, mai potrivit.

Mulți oameni care nu cred o iotă din toate acestea știu că indiferent de domeniul în care activează (politică, media, armată, poliție sau educație) cariera lor va fi terminată dacă își fac cunoscute opiniile lor reale. Sunt sigur că mulți dintre ei mint în mod curent în aceste chestiuni, pentru a evita neplăceri.

Facem concesii noii Poliții a Gândirii, de parcă am fi supușii unui dement stat stalinist obsedat de sex, care ne obligă să fluturăm micile noastre steaguri curcubeu, în timp ce parada gay mărșăluiește prin fața noastră.

Și ajungem acum la alt subiect. Nici măcar nu îi mai putem numi pe homosexuali „homosexuali”. Acest cuvânt neutru este insuficient de entuziast. Trebuie să le spunem „gay”. Este exact ceea ce nu fac, cu excepția folosirii în ghilimele.

Credeți că exagerez puterea și violența acestor forțe. Când vine vorba de acest subiect elanul totalitar este incredibil. Am avut mai multe dispute și am fost numit în toate felurile de militanți.

Pot să trăiesc cu asta. E meseria mea. Dar ce se întâmplă cu un cuplu de bătrâni din Edinburgh, ai căror nepoți sunt distruși de ororile nenumărate ale societății noastre „eliberate”?

În primul rând, fata lor ajunge narcomană, la fel ca mulți alții într-o țară care permite publicitatea nesfârșită a drogurilor de către vedete rock dar refuză să-i pedepsească pe cei care dețin stupefiante, singura măsură care ar funcționa.

Apoi, când încearcă să aibă grijă de copiii fetei lor, bătrânii sunt informați batjocoritor că sunt prea bătrâni pentru acest lucru, iar bolile lor minore îi descalifică pentru această sarcină. Ferească sfântul ca vreun angajator „să discrimineze” în felul acesta! Dar noua Poliție a Gândirii face, în mod ciudat, excepție de la propriile reguli.

Apoi, bătrânii sunt informați că nepoții vor intra în grija unui cuplu de homosexuali. Și – iar acesta este momentul crucial – sunt avertizați că dacă obiectează împotriva acestui aranjament nu îi vor mai vedea vreodată pe cei mici.

Nu mai contează restul. Această cerință de a aproba vocal noul regim, ca niște deținuți într-un proces stalinist, este partea care ar trebui să vă facă pielea de găină.

Este tirania în acțiune, în special folosirea copiilor pentru șantajarea părinților și a bunicilor. Oamenii care fac acest lucru, sunt în stare de orice.

Nu e uimitor când te gândești că această campanie a început în numele toleranței?

Traducere din engleză de la http://www.dailymail.co.uk/debate/article-1133033/PETER-HITCHENS-We-tolerance-gays-tyranny-return.html

///////////////////////////////////////////

Busola morală fărâmată

de Walter Williams

Potrivit lui George Orwell, „unele idei sunt atât de cretine încât doar intelectualii pot crede în ele”. Multe idei cretine își au originea în universității sau în campusuri. Dacă ar rămâne acolo și nu ar infecta restul societății, ar putea fi o sursă de amuzament, la fel cum este, de pildă, circul. Să privim acum câteva astfel de idei colportate de intelectuali.

În timpul Războiului Rece, profesorii de stânga din universități au echivalat moral totalitarismul și democrația. Mai rau, i-au exceptat pe liderii comuniști de la critica dură pe care i-au făcut-o lui Adolf Hitler, deși cele 11 milioane de victime civile ale lui Hitler par, prin comparație, opera unui amator. Conform documentelor din cartea „Death by Government” a profesorului R.J. Rummmel, URSS a ucis sau a provocat, din 1917 și până la căderea regimului, moartea a 61 de milioane de persoane, majoritatea fiind proprii cetățeni. Regimul comunist chinez al lui Mao Zedong a fost responsabil, între anii 1949 și 1976, de moartea a aproximativ 78 de milioane de cetățeni.

În campusuri, același tip de echivalare se face între capitalism și comunism. Cu toate acestea, dacă se uită cineva la lumea reală, observă o diferență de proporții. Doar întrebați-vă: în care societăți este omul obișnuit mai bogat: în cele care sunt mai capitaliste sau în cele comuniste? În care societăți sunt protejate mai bine drepturile indivizilor: în cele mai capitaliste sau în cele comuniste? În fine, din care societăți fug oamenii: din cele capitaliste sau din cele comuniste? Și unde fug: în cele comuniste sau în cele capitaliste?

Mai recent, un alt nonsens, care poartă numele de multiculturalism și care susține că o cultură este la fel de bună ca oricare alta, a început să fie predat în campusuri. Cultul identității, diversitatea și multiculturalismul sunt comune și un motiv de sărbătoare la aproapte toate facultățile. Dacă cineva este negru, maro, galben sau alb, ideea predominantă este că ar trebui să fie mândru și să sărbătorească acest lucru, deși el nu are nimic de-a face cu asta. Gașca multiculturalistă pare să sugereze că rasa sau sexul reprezintă o mare realizare. Dar asta este o aberație cât toate zilele. Pentru mine, rasa și sexul ar putea fi o realizare demnă de sărbătorit, doar dacă un bărbat alb ar deveni prin eforturile și determinarea sa o femeie neagră.

Apoi, mai este „privilegiul albilor”. Facultățile au cursuri și seminarii despre „albitate”. O facultate are chiar un curs intitulat „abolirea albității”. În opinia intelectualilor universitari, albii se bucură de avantaje pe care non-albii nu le au. Câștigă mai mulți bani, trăiesc în case mai trainice iar copiii lor meg la școli mai bune și reușesc mai multe în viață. Pe baza statisticilor socio-economice, japonezii-americani sunt mai privilegiați decât albii. Și, ca o mărturie personală, fetița mea a avut parte de mai multe privilegii decât 95% dintre americanii albi. A urmat școli private, a făcut balet, a luat lecții de muzică, a călătorit în lume și a trăit în comunități cu venituri ridicate. Stângiștii ar trebui să se dezbare de conceptul de „privilegiu alb” și să-l numească pur și simplu „realizare”.

Apoi, este chestiunea violurilor din campus și a asalturilor sexuale. Înainte de a discuta despre asta, dați-mi voie să vă pun o întrebare. Am dreptul să-mi las portofelul pe mașină, să mă duc în casă, să iau prânzul, să trag un pui de somn, să mă întorc și să-mi găsesc portofelul la locul lui? Am tot dreptul să fac asta, dar adevărata problemă este dacă fac un lucru înțelept procedând astfel. Unele studente se îmbată criță, vorbesc porcării și dansează provocator. Eu cred că au dreptul să facă asta și nu să fie violate sau abuzate sexuale. Dar, la fel ca în exemplul cu portofelul plasat pe mașină, mă întreb dacă este o decizie înțeleaptă.

Multe dintre problemele noastre, atât în instituțiile de învățământ superior, cât și ale țării în general, provin din faptul că ne-am pierdut busola morală și nu există un prea mare interes să o redobândim. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, majoritatea oamenilor nu văd niciun fel de conexiune între problemele noastre majore și moralitate.

Articol apărut în engleză în The Richmond Times-Dispatch și retras ulterior de publicația americană.

////////////////////////////////////////////

Revenirea Stângii acoperă crimele marxismului

de Roger Scruton

Pe măsură ce ne apropiem de centenarul Revoluției Ruse, se cuvine să ne întrebăm dacă am învățat ceva despre originile sale ideologice. Ne dăm seama că ideologia marxistă distruge ordinea legală, opoziția politică și drepturile omuluui? Știm măcar ceva despre despre numărul victimelor apărute, fără excepție, după ce „avangarda partidului” a triumfat? Avem vreo noțiune fie și vagă despre costul colectivizării sau despre ce a însemnat Gulagul în termeni de umilință și distrugere umană?

Bineînțeles că în fiecare caz răspunsul este nu. Curriculum nostru școlar vorbește fără încetare despre Holocaust. Multe state au transformat negarea sa într-o crimă iar muzeele și monumentele dedicate victimelor nazismului și fascismului există în toată Europa. Dar milioanele de victime ale comunismului abia dacă sunt amintite. Una din istoriile standard de azi, foarte utilizată în școli, laudă Revoluția Rusă deoarece a țintit la „distrugerea completă a burgheziei ruse și europene”, necesară „pentru victoria socialismului”. Această istorie (vezi Eric Hobsbawm cu a sa „Age of Extremes”) nu menționează desființarea tribunalelor, întemeierea CEKA (poliția secretă), experimentele distructive de expropiere care au pus la pământ economia rusească, sau foametea în masă din Ucraina. Este inadmisibil pentru un istoric să scrie despre tratamentul criminal aplicat de naziști evreilor altfel decât în termeni scârbiți. Dar tratamentul egal de nemilos aplicat pentru „distrugerea burgheziei” poate fi descris în termeni de aprobare absolută.

Conceptul de „burghezie” este un termen tehnic în teoria marxistă. Dar are un referențial uman, iar acel referențial suntem tu și cu mine. Noi, cei care deținem proprietate, facem tranzacții pe piață, ne luăm salarii, avem neveste și copii și ne trăim viața în conformitate cu moralitatea de zi cu zi a comunității, suntem oamenii pe care Lenin și-a propus să-i distrugă. Suntem țintele resentimentului, iar marxismul este teoria acestui resentiment.

Un lucru pe care ar trebui neapărat să-l învățăm din Revoluția Rusă este că resentimentul se află întotdeauna în căutare de teorii care să-l justifice. De-a lungul călătoriilor mele în spatele Cortinei de Fier, am învățat sub diverse forme intense și de neuitat, că resentimentul, odată ajuns la putere, înseamnă moartea politicii.

Scopul real al politicii nu este să dea expresie resentimentului, ci să-l limiteze și să-l domolească. Când, ca urmare a incendiului de la Grenfell, figuri politice de anvergură au început să clameze o „zi a furiei” și rechiziționarea proprietăților burgheze, am auzit din nou vocea vechiului resentiment. Și m-am întrebat cum se face că lecția nu a fost încă învățată?

Problema nu este lipsa de literatură în domeniu. Descrierile terorii comuniste abundă și includ capodopere pe care toți oamenii educați ar trebui să le știe, cum ar fi „Întuneric la amiază” de Koestler, „Doctor Jivago” de Pasternak, „Arhipelagul Gulag” de Soljenițîn. Cu toate acestea, resentimentul anulează cu ușurință evidența. La fel cum antisemitismul a supraviețuit remomărărilor constante ale Holocaustului, la fel viziunea marxistă supraviețuiește în pofida mărturiilor despre moștenirea sa criminală. Resentimentarii prețuiesc ura lor mai mult decât respectă drepturile celor care le-a provocat-o.

Din acesst motiv, este cu siguranță momentul să punem bazele unor muzee dedicate moștenirii marxiste. Avem, într-adevăr, un model în Casa Terorii din Budapesta, apărută în 2002, sub conducerea Mariei Schmidt. Casa comemorează atât victimele fascismului cât și ale comunismului, drept pentru care a creat controverse. Chiar și în Ungaria, intelectualii de stânga ne spun că cele două rele nu pot fi comparate iar a comemora victimele celor două ideologii într-un singur muzeu înseamnă a nega cea mai importantă diferență dintre ele: scopurile comunismului au fost bune, iar cele ale fascismului rele. Tocmai pentu a contracara tipul acesta de argumente, Maria Schmidt a pus ambele ideologii sub aceeași lumină. Scopul era identic, insistă ea. Ce diferență este că unii își proiectează resentimentele pe evrei, iar alții pe burghezie, când scopul primar în ambele cazuri a fost crima în masă? Sau spunem, ca Eric Hobsbawm, că într-un caz, dar nu în celelălat, scopul justifică mijloacele?

Cum mișcarea Momentum (organizație politică de stânga – n.trad.) invită din ce în ce mai mulți oameni la amenzie istorică și extaz utopic, nevoia unui program de eduație publică în aceste chestiuni este mai urgentă decât niciodată. Dar mă tem că s-ar putea să fie prea târziu.

Articol apărut în The Spectator

/////////////////////////////////////////////

Lenin ar fi încântat de ce ar vedea astăzi

de Paul Bremmer

Deși comunismul a produs sărăcie, mizerie și moartea a zeci de milioane de oameni de pe tot globul, visul unei societăți colectiviste a supraviețuit până astăzi, la 100 de ani de la momentul în care Lenin a pus mâna pe orașul care purta atunci numele de Petrograd.

Sondajele recente au relevat că majoritatea tinerilor adulți americani sunt favorabili socialismului. Conform unor sondaje, același eșantion preferă socialismul capitalismului. Bernie Sanders, un socialist declarat, a obținut suficiente voturi în alegerile primare din Partidului Democrat, încăt aproape că a devansat-o pe Hillary Clinton. Sanders a beneficiat în principal de sprijinul entuziast al votanților tineri.

Potrivit istoricului Charles Sasser, acest fenomen reprezintă încă o dovadă că nenumărați americani tânjesc în continuare să-și transforme societatea într-o utopie colectivistă.

„Deși socialismul sub multele sale forme nu a reușit să producă altceva decât moarte și haos, dictatura proletariatului nu dispare niciodată. De fapt, devine din ce în ce mai puternică într-un stat totalitar centralizat. Visul unei societăți perfect dreaptă și egală nu se spulberă vreodată . Ca un monstru din vechile filme SF, continuă să revină din mlaștină, tocmai atunci când credeai că a murit”, a afirmat Sasser.

„Monstrul socialist (în ambele sale forme, comunistă și fascistă) trăiește în mințile proaspăt îndoctrinate cu ideologia „justiției sociale”. Vor să aducă egalitatea, să redistribuie avuție, să-i elimine pe cei mai de succes și mai bogați și să pună la conducerea întregii lumi un dictator ca Lenin”

Potrivit lui Sasser, a cărui cea mai recentă carte „Crushing the Collective: The Last Chance to Keep America Free and Self-Governing” se ocupă de istoria colectivismului, americanii sunt ca niște porci hrăniți la troacă: sunt condiționați treptat să se bazeze pe guvern pentru existența lor și așteaptă ca statul să le conducă viața de zi cu zi. De aici provine și credința solidă că un guvern colectivist poate rezolva toate problemele țării.

„Dezastrul societăților socialiste, cu 30 de milioane de oameni gazați, împușcați, înfometați sau munciți pâna la moarte în lagăre, prin efortul combinat al sovieticilor și naziștilor, din 1920 și până în 1954, ne readuce aminte că a ceda individualismul nostru pentru o utopie mereu inaccesibilă înseamnă a purcede, pe un drum întunecat, spre văile morții”, a avertizat Sasser.

Istoricul a subliniat că în 1920, când Lenin a anunțat că proletariatul trebuie să se ridice pentru a distruge capitalismul, el a clamat nevoia unor lideri care să creeze, să recruteze și să antreneze o avangardă de revoluționari profesioniști care să-i incite pe muncitori la revoltă. Fiindcă veni vorba, acei lideri urmau să devină stăpânii proletarilor odată ce revoluția triumfa, așa că muncitorii nu aveau să devină liberi vreodată.

Spre sfârșitul vieții sale, Lenin s-a plâns de faptul că, oricât de mult a încercat, socialismul nu a reușit să șteargă și ultimele urme de individualitate.

„Astăzi, la un secol distanță, o idee din ce în ce mai întâlnită și mai comună în SUA este de a împinge individul înapoi în turmă, cu statul care reglementează tot comportamentul individual, ne protejează de orice catastrofă, inclusiv de noi, și ne crește de la creșă pâna la azil, cât timp rămânem în cocina de porci, cu botul ațintit la troaca de gratuități”, a spus Sasser.

În opinia lui Sasser, părintele Revoluției Bolșevice ar fi încântat dacă ar putea vedea ce a produs revoluția, după moartea sa.

„Dacă astăzi s-ar întoarce să sărbătorească centenarul, Vladimir Lenin ar fi încântat să vadă cum lumea se îndreaptă spre socialism, spre socialismul global. Ar fi plăcut impresionat de „gândirea de grup” a cetățenilor americani din minunata utopie nouă.”

„Chicotul din mlaștină, monstrul care revine (…) nu este cumva Vladimir Lenin care își sărbătorește succesele de acum 100 de ani și anticipează rezultate similare astăzi?” s-a întrebat Sasser.

Articol tradus din engleză de la wnd.com

//////////////////////////////////////////

Marea minciună a Revoluției: vei fi veșnic tânăr!

de Jonathan Van Maren

Revoluția Sexuală s-a bazat întotdeauna pe un progres tehnologic care să împlinească promisiuni ce par nesustenabile. La început a fost Pastila, care a dus la rate amețitoare ale avortului și la o pandemie de boli cu transmitere sexuală; acum, tehnologia reproductivă le promite femeilor tinere că pot amâna momentul la care să aibă copii până în preajma menopauzei. În anul 2022, actrița de 53 de ani, pe atunci, Jennifer Anniston, un sex simbol al serialului „Friends”, a declarat pentru revista Allure că, după două căsătorii și ani buni de încercări de inseminare in vitro, are multe regrete – doar că nu regretă ceea ce ați crede că regretă.

„Am încercat totul”, a spus ea despre încercările de a deveni mamă. „Aș fi dat totul dacă cineva mi-ar fi spus: ajută-te, congelează-ți ovulele. Dar nu m-am gândit la asta și iată-mă ajunsă astăzi aici, iar vasul a plecat din port.”

E un simptom al maladiei sociale prin care trecem faptul că o femeie de 53 de ani, privind înapoi la viața și cariera ei, vorbind despre disperarea de a avea un copil, ajunge la concluzia nu că ar fi trebuit să aibă copii când era tânără, ci că ar fi trebuit să-și „înghețe ovulele” pentru a avea mai multe șanse după ce termina de jucat rolul de mamă într-un sitcom.

Una dintre marile minciuni implicite ale Revoluției Sexuale este aceea că vei fi veșnic tânăr. Căsătoria și familia sunt angajamente pe termen lung. A lăsa deoparte cluburile, promiscuitatea și ”monogamia” în serie, în favoarea unui soț sau a unei soții, înseamnă a investi într-un viitor alături de cineva pe care îl vei iubi când vei fi bătrân, cu părul alb și nu vei mai arăta la fel de bine. Aceia care aleg să „joace cât mai multe cărți” își vor da seama mai devreme sau mai târziu că există o graniță invizibilă pe care trebuie să o treacă oricine participă în aceste jocuri ale foamei sexuale, ale tinerilor îmbibați de pornografie – o graniță care îi separă pe jucători de cei jalnici, pe cei atractivi de cei ciudați. Dacă ai noroc, vei îmbătrâni.

Freddie DeBoer a făcut o observație similară într-un eseu recent cu titlul „Regret să te anunț că vom ajunge cu toții bătrâni, neputincioși și neatrăgători”. El a remarcat că un roman al Mirandei July le face pe unele femei de vârstă medie să-și abandoneze căsniciile în căutarea unor experimente sexuale strălucitoare, așa cum le descrie July (o scriitoare despărțită practic de soț și de copilul „non-binar”). Potrivit lui DeBoer, în practică lucrurile se sfârșesc foarte deprimant.

„E genul de situație care pare în mintea ta a fi foarte romantică și emancipată, iar în secunda următoare te trezești că ai o întâlnire cu un tip pe nume Chuck, care e prea bătrân pentru tine și care nu e nici măcar foarte atrăgător, dar el era singurul disponibil în acea seară pe Bumble, și miroase a pește, însă îți doreai să faci și tu ceva ceva ca în poveștile Mirandei July.”

DeBoer își dă seama că acest stil de viață atât de prizat – o viață de experimente sexuale fără angajamente – și prăbușirea natalității sunt evident legate. Ani de zile, presa mainstream a interzis orice discuție pe acest subiect, considerând că e o preocupare a extremei drepte. Ideea că ar fi mai bine pentru o țară să aibă mai mulți copii născuți de locuitorii ei, decât să importe imigranți din alte culturi, a fost una dintre multele observații de bun simț considerate a fi fasciste.

E ciudat că nu sunt mai mulți oameni care doresc copii fie și din egoism. „Cândva, vei deveni bătrân, infirm și vei avea nevoie de mult ajutor de la cei apropiați, așa că riști să rămâi foarte singur”, scrie DeBoer.

Cum de nu-și dau mai mulți oameni seama de asta? DeBoer susține, ca și mine, că una dintre minciunile implicite ale Revoluției Sexuale o reprezintă tinerețea veșnică:

„Cred că mulți oameni nu gândesc astfel pentru că în străfundurile lor ei nu cred cu adevărat că vor îmbătrâni vreodată. Cultura noastră nici măcar nu mai încearcă să nu idolatrizeze tinerețea: intrați pe social media și veți observa oameni de 50 de ani insultându-se cu faptul că sunt bătrâni. A dispărut complet ideea că a îmbătrâni e ceva natural și demn, asta în timp ce tinerilor noștri le e teamă să vorbească cu casierul de la McDonald’s. În cultura noastră a fi bătrân e un lucru de rușine. Așa că nu mă miră că văd atât de mulți oameni care rătăcesc prin viață fără să se gândească la faptul că va veni o vreme când vor avea nevoie să fie îngrijiți.”

În același fel, aceia care susțin că „iubirea romantică e un concept datat”, iar „oamenii nu sunt făcuți pentru monogamie” au fost înșelați de cinismul afișat. „Ideea că îți vei părăsi căsnicia la 40 și ceva de ani pentru a-ți urma împlinrea sexuală, depinde de premisa că vei găsi mereu oameni care să se culce cu tine. Nu vei găsi, iar cultura modernă i-a făcut pe mulți oameni incapabili să înghită această realitate. A rămâne atractiv fizic a devenit o obsesie acaparatoare. ”

A îmbătrâni cu un soț sau cu o familie e ceva minunat. A îmbătrâni pe piața sexuală, așa cum au îndemnat o mulțime de seriale tv revoluționare (Friends, Sex and the City) nu e minunat.

„La Hollywood există acea presiune pentru a fi mereu tânăr”, susține Aniston, care cheltuie anual zeci de mii de dolari pe operații estetice și care a pozat aproape dezbrăcată în Allure, o decizie care trădează cumva disperarea.

Pentru femei, povestea aceasta ar trebui să fie mai degrabă un avertisment.

https://contramundum.ro/2024/08/08/marea-minciuna-a-revolutiei-vei-fi-vesnic-tanar/

////////////////////////////////////////////

H.D. Hartmann, CONCLUZII DURE: „Situația politică a României s-a complicat!”

////////////////////////////////////////

România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat

(TOP 30 cei mai bogaţi români care s-au certat cu legea…

https://adevarul.ro/economie/top-30-cei-mai-bogati-romani-care-s-au-certat-cu-1598622.html )

Ionut Ancutescu

România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat

Peste 80% dintre averile celor mai bogaţi o sută de români sunt construite pe baza relaţiei dintre oamenii de afaceri şi autorităţile statului. Metoda de calcul porneşte de la o cercetare The Economist. Studiu de caz: averile celor patru miliardari în dolari pe care România i-a dat în ultimii opt ani. Există însă şi multimilionari care şi-au ridicat averile nu prin afaceri cu statul, ci preponderent prin iniţiative în zona privată.

Era 19 decembrie 2002, când Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, lansa într-un discurs adresat Parlamentului o sintagmă care avea să facă istorie. ”Trebuie să spargem acest capitalism de cumetrie care s-a format în România unde un grup de indivizi interesaţi parazitează finanţele statului, naţionalizând pierderile lor şi reţinând profitul”, spunea Ion Iliescu la împlinirea a 13 ani de la Revoluţie.

Sintagma ”capitalism de cumetrie” a intrat ulterior în limbajul comun ca o metaforă pentru un anumit tip de a face business: pe baza relaţiei dintre oamenii de afaceri şi autorităţile statului. Capitalismul de cumetrie rămâne o realitate şi în România, şi aiurea.

La 12 ani după declaraţia lui Iliescu, revista britanică The Economist a realizat un studiu despre caracterul global al fenomenului. Capitalism de cumetrie există, în ponderi diferite, atât în state emergente (Brazilia, Rusia, India, China), cât şi în Occident (Statele Unite sau Marea Britanie). The Economist a realizat – nu este o premieră – un aşa-numit index al capitalismului de cumetrie (crony-capitalism index, în limba engleză).

Un index al capitalismului de cumetrie

Indexul măsoară cât reprezintă averile miliardarilor care şi-au cosntruit averea pe baza unei relaţii cu statul din produsul intern brut al ţării lor de origine. În Hong Kong, averile miliardarilor prieteni cu politicienii reprezintă aproape 60% din PIB-ul ţării, în Rusia aproape 20%, iar în Statele Unite, sub 5%.

Metodologia publicaţiei britanice este, în principiu, simplă. Britanicii au selectat domeniile care sunt cele mai predispuse la acest tip de a face bani: cazinouri, cărbune, lemn, apărare, bănci comerciale sau de investiţii, infrastructură, petrol, gaz, chimie, porturi, aeroporturi, imobiliare, construcţii, oţel şi alte metale, minerit, mărfuri, utilităţi şi servicii de telecomunicaţii. Capitalismul de cumetrie e favorizat, conform The Economist, de mai mulţi factori: lipsă de competiţie, legislaţie deficitară sau transferul proprietăţilor statului către privaţi la preţuri de chilipir. Această formă de acumulare poate fi corectă sau incorectă.

Lecţia americană

Averile realizate în domenii predispuse capitalismului de cumetrie, în statele emergente, şi-au atins un maxim în 2008, potrivit The Economist. Atunci, averile miliardarilor care şi-au construit companiile în strânsă relaţie cu statul reprezentau 76% din averile tuturor miliardarilor. Acum, procentul a scăzut la 58%. Asta are legătură cu faptul că zonele emergente nu mai sunt, după 2008, atât de emergente, iar Europa Centrală şi de Est reprezintă un foarte bun exemplu în acest sens. Criza din Ucraina înrăutăţeşte şi mai mult lucrurile.

Revenirea creşterii poate să ducă la o nouă explozie a domeniilor predilecte capitalismului bazat pe relaţia cu statul. Sau, un alt scenariu, ponderea industriilor ”libere” va creşte. Cei mai bogaţi americani au făcut avere până în 1930 din construirea şi finanţarea de căi ferate. Şase decenii mai târziu, Bill Gates, părintele Microsoft, ajungea cel mai bogat om din lume cu o avere construită din producţia şi vânzarea de software. Dar, până la urmă, nimeni nu-i perfect pentru că Bill Gates, la rândul său, a fost acuzat de practici monopoliste.

Modelul românesc: 83%

Pe baza metodologiei care, evident, are imperfecţiuni, am determinat că 83% din averea celor mai bogaţi 100 de români, potrivit listei Forbes România, provine din afaceri bazate pe relaţia cu statul. Cei mai bogaţi o sută de români, potrivit Forbes, deţin active care reprezintă 10% din PIB-ul României. Am completat lista domeniilor enumerate de publicaţia britanică cu marile exploataţii agricole şi serviciile IT care s-au dezvoltat fie prin privatizări, fie prin relaţii privilegiate cu instituţiile publice.

Capitalismul de cumetrie experimentat de România ca ţară postcomunistă a fost esenţa mediului de afaceri din America sfârşitului de secol XIX. John D. Rockefeller, Andrew Carnegie sau J.P. Morgan, trei dintre constructorii Americii corporatiste de azi, au făcut avere din monopoluri industriale sau financiare, intim conectate cu autorităţile statului. Rămânând în istorie, dar revenind pe teren local, Nicoalae Malaxa, proprietarul uzinelor care îi purtau numele (ulterior Uzinele 23 August şi, acum, Faur), cel mai bogat român al perioadei interbelice, era un apropiat al regelui Carol al doilea, iar o bună parte dintre comenzile pe care le primea grupul său industrial proveneau de la statul român.

De-a lungul ultimilor opt ani, lista Forbes USA a miliardarilor lumii, a publicat numele a patru miliardari în dolari din România (clasamentul american e în dolari, iar cel românesc exprimă averile în euro). Fostul mare tenisman Ion Ţiriac a fost cel care a spart gheaţa în 2007. În 2010, trei români au apărut pe listă: Dinu Patriciu (fostul proprietar al Rompetrol şi al ziarului pe care este publicat acest blog), Ioan Niculae (proprietarul grupului Inetragro) şi Ion Ţiriac. Anul următor, în acest club select, a apărut şi Frank Timiş (cunoscut drept primul om de afaceri care s-a ocupat de proiectul Roşia Montană). De doi ani, Ioan Niculae este singurul miliardar român în dolari.

Cei patru au o vârstă medie de 61 de ani, deci dacă ar fi fost una şi aceeaşi persoană ar fi avut 36 de ani la Revoluţia din decembrie 1989 – kilometrul zero al capitalismului românesc modern.

Biografia picantă a lui Frank Timiş

Deşi, dintre cei patru, doar Dinu Patriciu a fost politician activ, conexiunile tuturor cu politicieni sau autorităţile statului sunt de notorietate. Cu autorităţile mai multor state, în cazul lui Frank Timiş ale cărui investiţii actuale în resurse minerale sunt în Africa. Timiş are, totodată, şi cea mai picantă biografie de miliardar. Până să fie preşedintele Timis Corporation, un grup cu investiţii în minerit, petrol, gaze, agricultură, cercetare, omul de afaceri a emigrat în Italia la vârsta de 15 ani şi a fost arestat pentru deţinere de heroină în Australia. Nu în cele din urmă, este primul care în anii ’90 a obţinut de la statul român licenţa de exploatare pentru zăcământul de la Roşia Montană în schimbul a doar trei milioane de dolari. În 2009, o altă companie a lui Timiş, Regal Petroleum, a luat cea mai mare amendă din istoria pieţei secundare de capital londoneze în valoare de 600.000 de lire sterline.

Acum, afacerile lui Timiş acoperă o geografie diversă în state bogate în resurse precum Coasta de Fildeş, Sierra Leone, Senegal sau Rusia. Investitorul locuieşte la Londra, este căsătorit cu Carmen Gheorghiţă (acum Timiş), o fostă prezentatoare TV şi este poreclit în capitala britanică ”teren petrolier” (gusher, în engleză).

Petrol, petrol, petrol

La Londra locuieşte acum şi Dinu Patriciu, după ce a suferit o operaţie de transplant de ficat la sfârşitul lui 2012. Când spui Patriciu, spui, în principiu, Petromidia şi Partidul Naţional Liberal – a fost parlamentar liberal, în mai multe legislaturi. Profesor de arhitectură înainte de 1989, perioadă în care a proiectat mai multe construcţii în ţările arabe, Dinu Patriciu a înfiinţat în 1990 prima societate privată românească – S.C. Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A.. După 18 ani, Patriciu apărea în lista americană Forbes drept cel mai bogat român cu o avere estimată la 2,5 miliarde de dolari după vânzarea pachetului de control la grupul Rometrol către KazMunayGas, compania de petrol şi gaze a statului Kazahstan.

Grupul petrolier l-a construit către sfârşitul anilor ’90, în urma mai multor privatizări. În 1998, Patriciu a preluat Rompetrol, în 1999 – rafinăria Vega, iar în 2001 – rafinăria Petromidia. Petromidia, considerată inima grupului, a fost cumpărată de la statul român cu 50,5 milioane de dolari (70% din acţiuni). De altfel, privatizarea a rămas în atenţia publică până la începutul acestui an, pentru că o dată cu acţiunile, Patriciu a preluat şi datorii istorice ale companiei de stat în valoare de aproape 600 de milioane de dolari. Datoria, transformată în obligaţiuni, a fost închisă recent printr-un memorandum adoptat de Guvernul României.

După vânzarea Rompetrol, Dinu Patriciu a încercat să iasă din zona capitalismului bazat pe relaţia cu statul, prin investiţii în domenii retail (Mic.ro) şi mass-media (Adevărul Holding), însă în ambele situaţii a acumulat datorii semnificative şi a fost nevoit să renunţe sau să vândă.

În august 2007, Patriciu făcea anunţul că a devenit miliardar prin vânzarea Rompetrol de la sediul fundaţiei sale din strada Mircea Eliade, nr.2. Pe aceeaşi stradă, la numărul 3 se află locuinţa pe care Ion Ţiriac (primul miliardar român) a primit-o de la RA-APPS în 1990 şi pe care, parţíal, a cumpărat-o. În imediata apropiere se află fosta reşedinţă a lui Nicolae Ceauşescu şi locuinţa fostului preşedinte Ion Iliescu.

Ion Ţiriac a făcut primele acumulări semnificative de capital cu mult înainte de 1989, când a câştigat din activitatea de tenisman, de impresar sportiv şi organizator de turnee. La un moment dat, a avut posibilitatea să devină acţionar cu 5% la Nike, însă a declinat oferta. După Revoluţie a făcut investiţii în imobiliare, retail şi import auto, cash&carry, asigurări, banking. Ţiriac a adus în România mărci puternice precum Metro (în puţine ţări, Metro intră pe piaţă împreună cu un om de afaceri local), Allianz, Unicredit sau Mercedes.

”În 24 de ani nu am făcut nicio afacere cu statul”, declara Ţiriac într-o ediţie a emisiunii ”După 20 de ani”, difuzată de PRO TV, anul trecut. Fostul tenisman a avut legături cu înalţi demnitari ai statului român şi înainte, şi după 1989. Este un cunsocut apropiat al lui Ion Gheorghe Maurer, fost premier între 1965 şi 1974. De altfel, pasiunea vânătorii i-a fost insuflată de Maurer – acum câţiva ani, circula în mediul virtual o fotografie în care Ion Ţiriac primea botezul vânătorii de la fostul demnitar comunist.

Afacerile în care este acţionar au interfaţă directă cu clientul final, nu cu statul, dar a participat la privatizările unor companii de stat cu importante proprităţi imobiliare. De exemplu, la sfârşitul anilor ’90, a cumpărat IFMA, producător de ascensoare care deţine cea mai înaltă clădire rezistentă la cutremure din România, în apropierea Podului Grant din Bucureşti. Aici Ţiriac avea în plan acum cinci ani un proiect rezidenţial la care a renunţat.

Mirajul vânătorii

În 2002, lua în concesiune terenul de vânătoare de la Balc (judeţul Bihor), locul în care, anual, sunt invitaţi investitori şi politicieni importanţi din Europa. La vânătoarea de la Balc a participat şi Adrian Năstase, premier între 2000 şi 2004, politician căruia Ţiriac i-a făcut servicii de imagine în cancelariile europene.

Vânătoarea este şi pasiunea lui Ioan Niculae, care în ultimii doi ani, este singurul miliardar român din lista Forbes USA. Tot în ultimii doi ani, proprietarul grupului Interagro, cu activităţi în agricultură şi industria chimică, este investigat pentru contracte preferenţiale de furnizare a gazului, materia primnă a combinatelor sale de îngrăşăminte chimice. Dosarul, etichetat de presă ”Gaze ieftine perntru Niculae”, în care sunt implicaţi şi doi foşti miniştri ai Economiei, estimează prejudiciul adus statului, între 2006 şi 2010, la circa 130 de milioane de dolari. Opinia mai multor observatori independenţi este că, în lipsa unor preţuri preferenţiale la gaz, producţia de îngrăşăminte pe care o face Ioan Niculae nu este sustenabilă. El însuşi a anunţat, în repetate rânduri, că îşi va închide combinatele chimice pe fondul creşterii preţului la materia primă.

Majoritatea activelor lui Nicuale au fost obţinute prin privatizări la care a participat după 1990. În afară de companiile din domeniul agricol şi producţiei de îngrăşăminte, a mai cumpărat de la stat societatea de asigurări Asirom (vândută către Vienna Insurance Group), Societatea Naţională Tutunul Românesc (proprietara unor suprafeţe importante de teren în ţară) sau Rafinăria Astra.

Averea lui Niculae a rămas relativ constantă din 2010, anul în care a apărut pentru prima dată pe lista Forbes USA: 1,1 – 1,2 miliarde de dolari. Ponderea românilor în acest club select a scăzut însă semnificativ. Dacă, în urmă cu patru ani, pe listă erau trei miliardari români, cu averi cumulate de 4,3 miliarde de dolari, în 2014, a rămas unul singur, cu deţineri de 1,2 miliarde de dolari.

Există însă milionari români care, chiar dacă nu bat spre vârful topurilor, nu şi-au bazat averea precumpănitor prin afaceri directe cu statul.

Florin Talpeş: de la matematică la tehnologie de vârf

În două decenii, soţii Florin şi Măriuca Talpeş au creat unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti din lume: software-ul antivirus Bitdefender. Produsul soţilor Talpeş are 400 de milioane de utilizatori în peste o sută de ţări.

Bitdefender concurează pe piaţa internaţională cu produse puternice precum Norton sau Kaspersky. În timp, software-ul românesc a devenit mai puţin dependent de reţelele occidentale de retail, precum Wal-Mart, 50% din cifra de afaceri provenind din vânzări online. Cel mai bun agent de marketing al Bitdefender sunt review-urile pozitive ale celor mai importante reviste tehnologice din lume.

Talpeş, profesor de matematică de profesie, şi-a anunţat de mai multe ori intenţia de a lista compania pe bursa românească sau pe o bursă străină, însă venirea crizei l-a făcut să-şi amâne planurile cel puţin pentru 2016.

În 2007, când Bitdefender era evaluat la aproximativ 100 de milioane de euro, Talpeş a vândut circa 7% din companie unui grup de investitori români şi străini care să pregătească producătorul de software pentru listarea la bursă.

Împreuă cu soţia sa, Talpeş finanţează din proprii bani copii supradotaţi – olimpici la matematică, de exemplu. A participat şi la emisiunea ”Arena Leilor”, difuzată de TVR, un show de televiziune al cărui rol era încurajarea antreprenoariatului autohton şi este fondatorul Asociaţiei Naţionale a Industriei de Servicii şi Software din România, organism pe care l-a şi condus.

Radu Georgescu creşte afaceri ca să le vândă

În urmă cu zece ani, Radu Georgescu făcea istorie prin vânzarea softului antivirus RAV către Microsoft. De atunci a mai vândut trei companii, toate pornite de la zero, către o altă multinaţională, către un fond de investiţii şi către un grup de investitori locali. Georgescu este unul dintre cei mai prolifici antreprenori în serie din România.

În 2010, a vândut GECAD ePayment (un integrator de plăţi online) către compania sud-africană Naspers, unul dintre cei mai activi investitori din online-ul românesc. Naspers controlează un portofoliu de magazine virtuale, printre care şi liderul detaşat al pieţei – eMag. Pentru scurt timp, Georgescu, alături de asociatul său Diwaker Singh, a fost membru în board-ul unui alt magazin electronic din România, elefant.ro.

A urmat, în octombrie 2013, exitul din Avangate către Francisco Partenrs, un fond de investiţii. Avangate este o platformă de e-commerce pentru producătorii de sofware – ceea ce era ePayment pentru clienţii persoane fizice.

Cea mai recentă tranzacţie a sa este vânzarea Axigen Messaging către un grup de investitori români. Compania a fost înfiinţată la un an după exit-ul din RAV, ca un furnizor de de tehnologie de vârf în domeniul comunicării prin email. Ulterior, aceasta a migrat către tehnologiile cloud, având clienţi din zona furnizorilor de internet, operatorilor telecom sau multinaţionalelor.

La fel ca Florin Talpeş, Radu Georgescu este un susţinător al antreprenoriatului local.

Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl: cum a umilit Dedeman multinaţionalele

Băcăuanii Dragoş (foto) şi Adrian Pavăl sunt exemple de câştigători ai crizei, retailerul de materiale de construcţii pe care îl deţin – Dedeman – devenind în ultimii cini ani liderul pieţei de bricolaj. Dedeman a dezechilibrat concurenţi străini precum Praktiker şi Bricostore care au fost nevoiţi să-şi vândă afacerile din România.

Anul trecut, Dedeman era, după RCS&RDS, cel mai mare angajator privat cu capital românesc, cu un număr de 6.600 de salariaţi. Totodată, Dedeman este şi cea mai mare companie cu acţionariat local din domeniul comerţului.

În anii de recesiune, compania fraţilor Dedeman a deschis 25 de magazine noi, transformându-se în jucător naţional, şi şi-a crescut vânzările cu 140% până la 600 de milioane de euro. În trei-patru ani, retailerul local ar putea atinge pragul de un miliard de euro (cifră de afaceri). Toată piaţa de bricolaj este evaluată la 1,8 miliarde de euro.

Fraţii Pavăl au mers pe strategia achiziţiei de terenuri, profitând de scăderea preţurilor din imobiliare, pe care şi-au dezvoltat magazine proprii. Un exemplu este achiziţia fostei fabrici de mobilă Mobila Elbac din Bacău, intrată în faliment.

Cei doi au început după Revoluţie un business local, după moda acelor vremuri. În timp, au rafinat conceptul de magazin pe care îl extind acum – suprafeţe mari, amplasate, de regulă, în zonele industriale ale marilor oraşe.

Dragoş şi Adrian provin dintr-o familie cu opt copii şi amândoi sunt abolvenţi ai Facultăţii de Matematică.

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/romania-capitalismului-de-cumetrie-patru-1526562.html

///////////////////////////////////////////

Milionarii care conduc Romsilva. Conturi de sute de mii de euro, bijuterii de alte sute de mii și zeci de terenuri și case, averea membrilor Consiliului de Administrație

Sorin Ozon Reporter investigații și contribuitor

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva funcționează sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și se ocupă, teoretic, de bunăstarea pădurilor patriei.

CUPRINS: Fechet a deschis ochii după un an de mandat

Liberalul Adrian Dănuț Apostu, 6 case Administratorul și cele 41 de conturi

Pensionarul SPP, băgat în mai multe CA-uri Firmele lui Nedelcu, contracte cu instituțiile statului

Colegii mai săraci din conducerea Romsilva

Fechet a deschis ochii după un an de mandat Romsilva administrează una dintre cele mai mari bogății ale țării – peste trei milioane hectare de păduri proprietatea statului (care reprezintă puțin sub 50% din pădurile României), administrează 22 de parcuri naţionale şi naturale şi 12 herghelii de stat.

Deși este ministrul mediului de mai bine de un an și jumătate, Mircea Fechet abia acum s-a arătat scandalizat de jaful de la Romsilva.

Și anume de faptul că, în ultimii doi ani, angajați ai Romsilva au primit bonusuri în sumă netă de aproape 23 de milioane de euro, la pensionare.

Det. aici

https://www.libertatea.ro/stiri/milionarii-care-conduc-romsilva-conturi-de-sute-de-mii-de-euro-bijuterii-de-alte-sute-de-mii-si-zeci-de-terenuri-si-case-averea-membrilor-consiliului-de-administratie-5191729?utm_medium=cross_exit&utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=article

//////////////////////////////////////////

Pfizer recunoaște că injecțiile ARNm conțin „nanoboți” care modifică permanent ADN-ul (II)

Să continuăm cu prezentarea informațiilor despre nanotehnologia conținută de serurile produse de Pfizer.

Deci, ce sunt acești nanoroboți și de ce ar vrea Pfizer și Big Pharma să injecteze în secret mii de miliarde dintre ei în ființe umane nebănuitoare?

În prezentarea sa, Bachelet s-a lăudat cu modul în care se pot asigura că nu „pierd controlul” asupra nanoroboților după ce au fost pompați în corpurile umane.

După cum a explicat Bachelet, „controlerul” este conectat la internet „ca o Xbox”. Și „controllerul conectează de fapt acești nanoboți la rețea”.

Asta e corect. Nanoroboții „au o adresă IP reală” și pot fi „accesați” de la distanță.

Acum, aici este kicker-ul. După cum a confirmat Bachelet, oricine controlează în secret acești nanoroboți ADN îi poate porni și opri cu apăsarea unui comutator și „eliberează sarcini utile” în corpurile umane.

Stai, încărcături utile? Sarcini utile de ce?

Pe măsură ce persoanele vaccinate continuă să moară în număr fără precedent pe tot globul, merită să ne întrebăm ce conțin aceste încărcături utile.

[Să ne reamintim de avertismentele făcute de dr. Rashid Butar, care spunea că oamenii au fost injectați cu nanotehnoologie care funcționează ca niște bombe cu ceas.]

Ar putea elita să controleze cine moare și când, datorită nanoroboților ADN pe care i-au pompat în liniște și înșelător în corpurile a miliarde de oameni din întreaga lume?

Dacă ascultați ce au de spus CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, și prietenii săi, inclusiv Bill Gates, răspunsul nu ar putea fi mai clar.

Nanoroboții ADN de la Pfizer ar putea suna de coșmar, dar pentru cei care au fost atenți, nu sunt altceva decât a patra revoluție industrială a lui Klaus Schwab pusă în practică.

Nebunul globalist al controlului Bill Gates a lucrat în culise pentru a computeriza corpul uman de ani de zile. Știați că Microsoft a primit „drepturi exclusive” asupra acestei capacități a organismului de a acționa ca o rețea de calculatoare?

Microsoft a primit brevetul american 6.754.472, care este intitulat: Metodă și aparat pentru transmiterea puterii și a datelor folosind corpul uman.

Gates deține și un alt brevet pe care i-a fost acordat înainte de pandemie, acesta prezentând în mod convenabil numerele 666.

Nu avem timp să intrăm în detalii despre aceste brevete, dar puteți urmări videoclipurile noastre anterioare, care au prezentat detalii despre planurile tulburătoare ale lui Gates și ale elitei de a pătrunde în corpurile noastre în beneficiul lor.

Nici CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, nu este străin de acest concept.

Robert F. Kennedy Jr. știa exact ce avea să se întâmple, deoarece elita globală s-a pregătit pentru plandemie de ani de zile. După cum explică el, și-au lăsat amprentele peste tot la locul crimei.

Descarcă Scenariul redactat de Fundația Rockefeller încă din mai 2010.

Pentru cei care încă nu cred că guvernul lor va experimenta asupra oamenilor, merită să învețe despre experimentul de sifilis Tuskegee, Operațiunea Sea-Spray și diferitele experimente depravate MK-ULTRA. Pentru cei care știu unde să caute, lista este nesfârșită.

Mai este și faptul puțin cunoscut că guvernul britanic a decis să arunce aleatoriu o bombă nucleară chiar lângă 20.000 de soldați britanici doar pentru a vedea ce se va întâmpla cu ei.

Ei nu te învață despre acest experiment bolnav și josnic în cărțile de istorie.

[Scopul urmărit de Elita satanică este aceea de a injecta oamenii cu nanotehnologie care să permită conectarea celor injectați la Cloud și inteligența artificială. Planul este impus de Lucifer Elitei satanice pentru pregătirea instaurării lui Antihrist.]

[1] https://thepeoplesvoice.tv/pfizer-admits-mrna-jabs-contain-nanobots-that-permanently-alters-dna/

[2] https://rumble.com/v4pxszq-pfizer-admits-mrna-jabs-contain-nanobots-that-permanently-alters-dna.html

[3] https://conferinteindirect.files.wordpress.com/2021/01/patent-060606.pdf

[4] https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/wp-content/uploads/2023/05/rb-despre-vaxx.mp4

Sursa: https://thepeoplesvoice.tv/

//////////////////////////////////////////

Fantasmele singurătăţii – Destin încarcerat

Nu stii niciodata ce se ascunde cu adevarat in tine, pana nu te afli intr-o situatie limita. Cand esti in libertate si in masura sa alegi orice ti se pare potrivit intr-un anumit moment, nu pui pret pe impreuna, pe “hai sa construim o amintire care sa ne salveze de neantul propriei minti si al propriului suflet”.

Dai frau liber egoismului si te mai rasfeti, din cand in cand, cu nepasarea. Chiar daca vezi raul din jurul tau si te impotmolesti in urat, te tragi pe branci afara si incerci sa nu lasi urme, dar nu te intrebi ce ai putea sa schimbi. Si, intr-o zi, cand poate ai imbatranit suficient, incat sa fii atent la detalii, iti cade o carte in mana. Nu trebuie sa fie cartea ta preferata. Dar, faptul ca a reusit sa respecte regula celor cinci minute de nehotarare si ca te-a facut sa ti-o strecori in biblioteca, te obliga sa o citesti si sa o intelegi. Da, este o carte despre agonia unei minti si a unui suflet care mentin viu un corp incarcerat. Si atunci iti testezi compasiunea, te convingi de puterea exemplului si iti reiei lectia cea mai grea pe care trebuie sa o inveti in viata “cum sa nu ii judeci pe ceilalti cu orice pret”.

O astfel de carte poate fi cea a lui Gheorghe Vartosu, aparuta la Editura Adenium in 2013, Destin Incarcerat. Metamorfozele singuratatii. Fara a merge pe urmele capodoperelor, aceasta aparitie editoriala mizeaza mult pe sinceritate si pe miezul de emotie care poate prinde radacini si in cel mai arid dintre gusturi. Personajul pe care Gheorghe Vartosu isi propune sa il imprieteneasca cu cititorul, vorbeste despre singuratatea aceea vecina cu nebunia, singuratatea unui om privat de libertate, un om nevoit sa isi imparta fiecare secunda din viata, pentru cativa ani, cu meschinul si sadicul gardian, cu mizeria unei carcere si cu toate vietuitoarele pentru care mizeria si obscuritatea sunt elemente care le incurajeaza propria libertate de miscare. Pielea lui este cea a unui tanar om de afaceri care la un moment dat pierde totul si ajunge intr-o inchisoare din Franta. Intregul sau univers isi regandeste limitele si mecanismele de functionare. Gratiile si sarma ghimpata pun bariera intre sine si lumea, atat de familiara pana in momentul arestarii, amintirile celor mai apropiate persoane din viata oricui, mama si tatal, ii devin adevarate icoane, iar propriile ganduri cei mai buni tovarasi de suferinta si cei mai inversunati dusmani.

Cand cu tenacitate, cand cu stangacie, cartea lui Gheorghe Vartosu, Destin Incarcerat se aliaza cu realismul magic, in primul sau volum Metamorfozele singuratatii, pentru a naste situatii si stari compatibile cu acea curiozitate a cititorului care il impinge spre ultima pagina cu viteza placerii de lectura. Astfel, pe parcursul celor 238 de pagini, contrariile, viata si moartea, trecutul si prezentul, perspectiva rationala asupra realitatii si acceptarea supranaturalului ca realitate prozaica,descrierile cele mai realiste si elementele fantastice, onirice, motive din mituri si dinbasme se amesteca si dau un profund sentiment de „acolo, pentru ca aici imi provoaca suferinta”, de interiorizare si de purificare, de eliberare prin poveste, prin fictiv, prin rememorare si reinterpretare. Astfel, personajul central isi constientizeaza si isi descrie cu exactitate starea de fapt, dar pentru a-si supravietui propriilor frici isi ia ca repere amintirile din copilarie, personifica orice element din jurul sau care ii este prietenos, o lumanare, o haina impletita de mana mamei, vantul, luna, soarecele acela specific inchisorilor, intr-atat de hamesit, incat i-ar roade si sufletul, pentru a da glas, intr-un monolog cu aspiratii de dialog, angoaselor. Stie ca in singuratate, tacerea este buna prietena cu nebunia si cu tiuitul urechilor si, de aceea, prefera sa isi auda propria voce si ecoul acesteia. De asemenea, visul, realitatea paralela a fiecaruia dintre noi si portia de eliberare a subconstientului din aproape fiecare seara, starea de visare, domina zilele si noptile barbatului aflat fata in fata cu propria pedeapsa. Acesta se simte uitat de Dumnezeu, dar il cauta cu inversunare, are momente in care nu mai face diferenta intre vis si realitate, noapte si zi si lasa cu fiecare gest, cu fiecare cuvant, cu fiecare amintire pe care o aduce in discutie, dare de patetism. Patetismul, exagerarile de orice natura si metaforele, intoarcerile in timp sunt, de altfel „frumosul” din destinul sau incarcerat.

Mizand mult pe particularizarea unei situatii de viata si pe intalnirea cu propriile suferinte, cu propriile ganduri, cu propriile traume si repere in viata, cartea lui Gheorghe Vartosu, Destin Incarcerat. Metamorfozele singuratatii, tiparita de Editura Adenium este o carte care se citeste ca un ghid al celor care cred in neingradirea imaginatiei, a gandului de mai bine si are un final care te pregateste pentru cel de-al doilea volum, simplu, clasic, uzand de puterea punctelor de suspensie.

http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3929

///////////////////////////////////////////

Cronica unui regim de tristă amintire

Volumul Toamna Căpitanului, de Zoe Petre, cuprinde mai multe texte publicate în cotidianul Ziua și pe blogul autoarei, în perioada 2009-2014, ce surprind cu o deosebită obiectivitate și luciditate, precum și cu un ascuțit spirit critic realitățile cenușii ale vieții politice românești contemporane.

Emanuel Copilaș: „Cu ironie fină, atenţie pentru detalii şi numeroase paralele savuroase cu legendele Greciei antice, autoarea ne poartă prin labirintul politicii româneşti din ultimii ani, asupra căreia şi-a pus amprenta de neşters fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu. Domnia sa «nu este doar un împătimit al discursului conflictual, ci şi marele maestru al declaraţiilor care se exclud reciproc» (p. 18). În ceea ce priveşte primul aspect, lucrurile sînt cum nu se poate mai simple. Tinerii au fost îndemnaţi să creadă că pensionarii sînt de vină pentru problemele economice şi sociale ale ţării, angajaţii din mediul privat au atribuit aceeaşi culpă bugetarilor, profesorii au fost admonestaţi că ar lucra prea puţin şi fără rezultate («şcoala produce tîmpiţi pe bandă», aşa cum ne amintim) şi, în general, protecţia socială a fost ridiculizată ca mentalitate asistenţială, incapacitate de adaptare la o piaţă a muncii dinamică sau, simplu spus, lene şi parazitism. În nici o perioadă din istoria modernă a României nu s-au spus şi nu s-au făcut atît de multe în direcţia dezbinării şi învrăjbirii sociale ca în perioada 2004-2014. «Avem un guvern», scrie doamna Petre despre cabinetul Boc, alcătuit exclusiv din politicieni aprobaţi în prealabil de către fostul preşedinte, «cum nu a mai avut România vreodată – din fericire pentru România – şi al cărui unic program de guvernămînt este distrugerea sistematică nu doar a adversarilor politici, ci şi a electoratelor acestora, începînd cu clasa de mijloc» (p. 141).”

Citiți cronica volumului în revista Observator cultural.

Zoe Petre (n. 1940) este un foarte cunoscut istoric, publicist și om politic român. În perioada 1990-1996 a fost decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității București. A susținut conferințe la Universitățile din Strasbourg, Lille, Amiens, Bruxelles și Cambridge (Marea Britanie). A publicat numeroase lucrări și studii științifice, dintre care amintim: Commentaire aux „Sept contre Thebès” d’Eschyle (1981), în colaborare cu Liana Lupaș, Les Belles Lettres, Paris (1981), Civilizația greacă și originile democrației (1993), Societatea greacă arhaică și clasică (texte antice traduse și comentate) (1994), Cetatea greacă, între real și imaginar (2000), Vârsta de bronz (2000), Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți (2004), La Roumanie après 1989 (în colaborare cu Catherine Durandin, 2008). De asemenea, a publicat peste 100 de studii științifice și comunicări la congrese și colocvii internaționale. Premii și distincții obținute: Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1981), Premiul „Nicolae Iorga” al Ministerului Culturii (1990), Premiul „Mihai Viteazul” al Societății Mihai Viteazul – Călugăreni (1995), „Legiunea de Onoare” în grad de Comandor (Franța, 1999), Ordinul „Dom Infante Enrique”, în grad de Mare Ofițer (Portugalia, 1999), Ordinul „Danebrog”, în grad de Mare Cruce (Danemarca, 2000), Ordinul Național Serviciul Credincios al României (2000).

https://adenium.ro/cronica-unui-regim-de-trista-amintire/

//////////////////////////////////////////

(Pentru ca interesul poarta fesul intereselor PROPRII,nu al semenilor…) Cum au ținut politicienii România în loc timp de decenii. Crin Antonescu, Dumitru Buzatu, Gabriela Crețu: profesori… în acte

Într-o țară în care educația este adesea considerată „prioritate națională” doar pe hârtie, realitatea din sistemul de învățământ scoate la iveală practici care blochează nu doar posturi, ci și viitorul. De peste două decenii, mai mulți politicieni de rang înalt și-au păstrat posturile de profesori titulari în licee și colegii din țară, fără să mai calce vreodată în sălile de clasă. Fenomenul ridică semne de întrebare nu doar despre moralitatea acestor decizii, ci și despre modul în care legislația a permis, timp de ani buni, conservarea unor privilegii departe de interesul educației.

Klaus Iohannis și Crin Antonescu: Profesori… în acte

Printre cei mai notorii beneficiari ai acestei practici se numără președintele Klaus Iohannis și fostul lider liberal Crin Antonescu. Iohannis a blocat timp de 24 de ani postul de profesor de fizică la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu. La rândul său, Crin Antonescu și-a păstrat postul de profesor de istorie la Colegiul Național „Spiru Haret” din Tulcea pentru aceeași perioadă. În tot acest timp, niciunul dintre ei nu a revenit la catedră, dar posturile lor au rămas inaccesibile altor profesori tineri sau mai bine pregătiți, care și-ar fi dorit să aducă o suflare nouă în învățământ.

Gabriela Crețu și Dumitru Buzatu: Familia care a „înghețat” educația în Vaslui

Cazul Gabrielei Crețu și al fostului său soț, Dumitru Buzatu, este emblematic pentru cum poate fi ocolit interesul public în favoarea intereselor personale. Gabriela Crețu, profesor titular de științe sociale la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, a beneficiat de rezervarea postului timp de 21 de ani, în timp ce ocupa funcții publice precum deputat, europarlamentar și senator. Deși s-a suspendat de la catedră în 2004, când a intrat în Parlamentul României, postul i-a fost păstrat până luna trecută, când a înaintat o solicitare de pensionare.

Dumitru Buzatu, fostul președinte al Consiliului Județean Vaslui, a mers chiar mai departe, blocând posturi la două licee din Vaslui—Liceul „Emil Racoviță” și Colegiul „Anghel Rugină”—pentru o perioadă record de 28 de ani. În toată această perioadă, nu a susținut niciun grad didactic, dar a păstrat dreptul de a reveni oricând la catedră, în detrimentul altor cadre didactice care ar fi putut ocupa aceste locuri.

Legislația, adaptată intereselor personale

Aceste cazuri nu sunt excepții, ci simptome ale unui sistem care a permis politicienilor să-și conserve pozițiile în educație fără a aduce vreo contribuție reală în domeniu. Actuala legislație permite titularilor din învățământ care ocupă funcții publice să-și rezerve posturile pe perioade nelimitate, ceea ce creează blocaje semnificative în sistem. Această practică nu doar că împiedică accederea tinerilor profesori în învățământul preuniversitar, dar subminează și calitatea actului educațional.

Ministrul Educației, Daniel David, a anunțat recent că ia în calcul modificarea legislației pentru a preveni astfel de situații. „Nu este normal ca posturile didactice să fie blocate pe termen nelimitat. Trebuie să găsim un echilibru între drepturile titularilor și nevoia de a menține un sistem educațional dinamic și performant”, a declarat ministrul. Pe aceeași linie, USR a anunțat o inițiativă legislativă care propune limitarea la maximum cinci ani a perioadei în care un profesor poate beneficia de rezervarea postului. Măsura este văzută ca o soluție pentru deblocarea posturilor și pentru stimularea competiției în rândul cadrelor didactice.

Educația, victima colaterală a intereselor politice

În timp ce posturile au fost „păstrate la cald” pentru politicienii care nu s-au mai întors niciodată la catedră, școlile au suferit de lipsa cadrelor didactice motivate și bine pregătite. Elevii au fost privați de șansa de a învăța de la profesori dedicați, iar tinerii absolvenți ai facultăților de profil s-au lovit de uși închise. Această realitate pune sub semnul întrebării angajamentele repetate ale autorităților privind modernizarea și reformarea educației. Cât timp astfel de practici sunt tolerate, orice discurs despre „prioritatea educației” rămâne doar o retorică goală. Cazurile lui Klaus Iohannis, Crin Antonescu, Gabriela Crețu și Dumitru Buzatu sunt doar vârful icebergului. Ele reflectă o problemă adânc înrădăcinată în modul în care funcționează administrația publică și sistemul educațional din România.

Sursa: https://stiriest.ro/2025/02/10/cum-au-tinut-politicienii-romania-in-loc-timp-de-decenii-crin-antonescu-dumitru-buzatu-gabriela-cretu-profesori-in-acte/

/////////////////////////////////////////

Mafia morții continuă la Vaslui. Ionuț Sârbu își vede liniștit de afaceri, sub protecția noii conduceri a spitalului și a CJ

După ani de zile în care și-a construit imperiul funerar pe suferința vasluienilor, Ionuț Sârbu, autopsierul de la morga Spitalului Județean de Urgență din Vaslui, își continuă nestingherit afacerile murdare. Protejat de baronul Dumitru Buzatu și lăsat moștenire actualului președinte al Consiliului Județean, Ciprian Trifan, Sârbu și-a consolidat monopolul asupra morții în județ. Deși Buzatu e istorie, Trifan își joacă perfect rolul de succesor docil. Ca un elev care își ascultă profesorul, Trifan “nu are curajul” să-l deranjeze pe Sârbu, iar morga spitalului a devenit, oficial, teritoriu de afaceri personale.

Morga spitalului, transformată în showroom funerar

Zilele trecute, holul de la morga Spitalului Județean de Urgență Vaslui arăta ca un depozit de sicrie. Toate, desigur, provenite de la firma lui Ionuț Sârbu. Oamenii ne-au trimis imagini și ne-au întrebat ironic: “Spitalul și-a deschis firmă de pompe funebre?” Nu, spitalul nu are firmă de pompe funebre, dar are un autopsier care controlează tot ce mișcă în domeniul funerar, iar conducerea instituției ridică din umeri. Sârbu și-a transformat locul de muncă într-o afacere personală, iar familia sa profită din plin de pe urma fiecărui deces.

Firma familiei Sârbu, exclusivitate la morgă: conflict de interese ignorat de autorități

Potrivit actelor obținute de la Registrul Comerțului, Ionuț Sârbu și soția sa, Nicoleta Sârbu, sunt singurii acționari ai societății EDENVIS, firma care deține exclusivitate la morga spitalului. Este un conflict de interese evident pentru toată lumea, mai puțin pentru Ciprian Trifan, președintele Consiliului Județean Vaslui. Dar să nu uităm că nici pentru fostul manager al spitalului, Ana Rinder, conflictul de interese nu a fost o problemă. Rinder l-a protejat ani de zile pe Sârbu, asigurându-se că afacerile lui înfloresc sub ochii închiși ai autorităților. După ce și-a făcut “treaba”, Ana Rinder și-a luat talpașița și a migrat în Parlament, lăsând spitalul pe mâna unui alt manager, Irina Ciobanu. Nici aceasta nu pare să fie mai brează. Sub conducerea ei, morga spitalului continuă să funcționeze ca o fabrică de bani pentru Sârbu, iar plângerile familiilor îndurerate sunt în continuare ignorate. În timp ce vasluienii își îngroapă morții în sărăcie și umilință, autopsierul Sârbu își umple buzunarele, sub protecția unei rețele politice care a transformat Vasluiul într-un teatru al corupției funerare. Moartea a devenit o afacere, iar tragedia oamenilor simpli e tratată ca o oportunitate de profit.

Sursa: https://stiriest.ro/2025/02/11/mafia-mortii-continua-la-vaslui-ionut-sarbu-isi-vede-linistit-de-afaceri-sub-protectia-noii-conduceri-a-spitalului-si-a-cj/

////////////////////////////////////////

Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii !

/////////////////////////////////////////////

Luptătorii din munți. Rezistența anticomunistă din România…

///////////////////////////////////////////

Reporter special: ultimul partizan

////////////////////////////////////////////

Partizanul Gheorghe Pașca

////////////////////////////////////////////

ALERTĂ DE ȘTIRI: SECRETUL LUI PFIZER, LISTA CLASIFICATĂ A EFECTELOR ADVERSE ALE VACCINULUI COVID-19 A DEZVLUTIT ÎN SFARSIT – ȘI ESTE MAI RĂU DECĂ ȚI-AȚI IMAGINAT VREODATA! AU ÎNCERCAT SĂ ASCUNDA ASTA DE VOI!

De Medeea Greere

Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!

AVERTIZARE! Vaccinul Pfizer împotriva Covid-19 este o bombă cu ceas! Cheaguri de sânge, insuficiență cardiacă, leziuni ale creierului, moarte subită — EI ȘTIAU ȘI MINȚIA! Câte vieți au fost distruse? ADEVĂRUL este, în sfârșit, DEMASCAT!

Adevărul a ieșit la iveală și este mai rău decât ne-am imaginat. Ani de zile, giganții farmaceutici și aliații lor din mass-media au respins preocupările legate de vaccinul Covid-19. Ei i-au numit pe sceptici „teoreticieni ai conspirației”, „negatorii științei” și chiar „periculoși”. Dar acum, avem dovada incontestabilă – direct de la sursă. Pfizer tocmai a lansat lista completă a efectelor secundare asociate cu vaccinul său „salvator de vieți”, iar dezvăluirile sunt dincolo de alarmante.

ADEVĂRUL ASCUNS: O LISTĂ PE CARE NU AU DORIT SĂ VEDEȚI NICIODATĂ

În ultimii patru ani, am fost supuși unui flux nesfârșit de propagandă: „Vaccinul este sigur”, „Efectele secundare sunt rare” și „Beneficiile depășesc riscurile”. Dar pe măsură ce ne adâncim în documentele proprii ale Pfizer, imaginea este mult mai sumbră decât au recunoscut ei vreodată.

Aceasta nu este o mână de reacții ușoare, cum ar fi febra sau oboseala. Nu, lista este un spectacol de groază absolut de condiții severe, care schimbă viața și chiar fatale. Iată toate efectele secundare devastatoare pe care Pfizer însuși le-a recunoscut, împreună cu explicații despre ceea ce înseamnă acestea pentru sănătatea umană:

Tromboza de sânge – Această afecțiune implică formarea de cheaguri de sânge periculoase în interiorul vaselor de sânge, ceea ce duce la complicații severe, cum ar fi accident vascular cerebral, atac de cord sau embolie pulmonară.

Leziuni renale acute – O pierdere bruscă a funcției renale care poate duce la acumularea de toxine în organism, care poate duce la dializă sau moarte.

Mielita acută flască – O tulburare neurologică rară care provoacă slăbiciune musculară și paralizie, asemănătoare poliomielitei.

Anticorpi antispermatici pozitivi – O stare alarmantă în care sistemul imunitar atacă spermatozoizii, ceea ce poate duce la infertilitate masculină etc

Det. Aici

https://amg-news.com/news-alert-pfizers-secret-classified-list-of-covid-19-vaccine-side-effects-finally-revealed-and-its-worse-than-you-ever-imagined-they-tried-to-hide-this-from-you/

////////////////////////////////////////////

Bombă!!! ACTUALIZARE 2025: DECLAS, rechizitori, arestări și execuții – Dezvăluirea agendei statului profund – „Le avem pe toate” ~Q”

De Medeea Greere

Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!

BOOM! Data este 5 ianuarie 2025 și este timpul să dezvăluim actualizarea monumentală pe care ați așteptat-o cu toții: Lista de rechizitori, arestări și execuții – Desființarea operatorilor și dublelor statului adânc pentru tot anul 2023! Acesta nu este doar un alt raport; acesta este DECLAS la maxim, Marea Trezire în plină desfășurare.

Cu Trump stăpânind ferm asupra națiunii , roțile justiției se rotesc ca niciodată. Tribunalele militare sunt pline la capacitate maximă, pronunțând verdicte de trădare de cel mai înalt nivel. Vinovații se confruntă acum cu soarta pe care au ocolit-o de mult, iar furtuna lovește cu o forță neînduplecată.

Rămâneți pe fază – această actualizare explozivă nu va lăsa piatra neîntorsătă. Adevărul este aici, socoteala este acum și timpul Statului Adanc a expirat. Bun venit la Trezire!

Toate drepturile de autor au fost fie eliminate, arestate, fie executate în întreaga lume

Toți prim-miniștrii au fost fie înlăturați, fie arestați, fie executați în întreaga lume

Începeți să căutați un conservator cinstit care să aleagă prim-ministru în țara dvs

Într-o lume învăluită în secret, în care puterile ascunse au manipulat și controlat cursul istoriei, o revoluție seismică se desfășoară sub suprafață. Căderea Cabalei, un grup evaziv care a ținut omenirea captivă de zeci de ani, nu este un spectacol pentru mase, ci o operațiune ascunsă care va schimba pentru totdeauna cursul lumii noastre.

Bine ați venit în era adevărului, în care secretele sunt dezvăluite, trădătorii sunt expuși și dreptatea este slujită – chiar dacă lumea rămâne neconștientă de propria sa transformare.

DREPTATEA PRIMEAZĂ! DUMNEZEU SA BINECUVINTEZE Pe TRUMP SI PATRIOTII CARE LUPTA PENTRU LIBERTATE!

Întunericul care a planat asupra umanității mult prea mult timp este în sfârșit risipit, dezvăluind o rețea sinistră de conspiratori care au orchestrat crime împotriva umanității la o scară de neimaginat. Pe măsură ce șoaptele de trădare și operațiuni ascunse circulă, o listă de rechizitori, arestări și execuții iese din umbră, oferind o privire într-un tărâm ascuns anterior ochiului publicului.

Lista stă ca o mărturie a faptelor odioase comise împotriva celor nevinovați. Cei care odată dețineau puterea cu impunitate acum se confruntă cu consecințele acțiunilor lor. Această compilație include figuri odată venerate de societate – politicieni, celebrități și persoane influente ale căror crime au zguduit însăși bazele încrederii.

Dezvăluirea justiției: arestări și execuții

Roțile justiției se pot întoarce încet, dar impulsul lor este neobosit. Revoluția împotriva Cabalei a dus la un val de arestări și execuții care au trimis unde de șoc prin cele mai adânci coridoare ale puterii. Rețeaua complicată a trădării este dezvăluită cu meticulozitate, scotând la iveală adevărata natură a celor care au jurat să protejeze și să slujească.

În întunericul operațiunilor clandestine, a apărut o înțelegere șoaptă – un pact cu cei care dețineau informații blestemate. În schimbul divulgării inteligenței critice, îi aștepta o promisiune a unui sfârșit milostiv. Moarte cu demnitate sau o viață închisă într-o celulă, trădătorii au rămas cu o alegere care să le sigileze soarta.

LEGATE:

BQQQM!!! Cel mai mare spectacol de pe Pământ: ALERT ALERT ALERT! ÎN ACEST FILM AU UTILIZAT PASTE 200.000 DE ACTORI DIN CASTINGUL CENTRAL CU CGI, AI, MĂTI ȘI MODULAREA VOCILOR

O expunere amănunțită: arestări în masă, tribunale de detenție și lupta împotriva corupției de stat profunde (GITMO, Honduras XPL, insulele Santa Cruz din Spania, închisoarea militară americană, închisoarea militară a bazei navale din Fort Worth și baza militară antarctică)

LISTA ACCHIZĂRILOR, AREȚĂRILOR ȘI EXECUTĂRILOR! Dezmembrarea Deep State Operatives și Doubles | CE SE PETREAZĂ CU ADEVĂRAT ÎN SPATELE SCENE. . .

Nimeni nu este ferit de socoteala care se extinde pe tot globul. Chiar și cele mai puternice figuri, care s-au crezut cândva de neatins, au fost demascate și trase la răspundere pentru acțiunile lor. Dezvăluirile dezvăluie măsura în care influența Cabalei sa extins, ajungând în inima guvernelor și instituțiilor.

Pe măsură ce zidurile se închid, chiar și cele mai emblematice figuri au fost aduse în fața justiției. Un exemplu notabil este dezvăluirea șocantă a moștenirii lui Michelle și Barack Obama. Trădarea și trădarea care se aflau sub suprafață au fost expuse, ducând la o serie de evenimente care, în cele din urmă, le-au sigilat soarta.

Lumea întunecată a operațiunilor clandestine a luat o întorsătură fără precedent odată cu activarea clonelor și dublelor AI. Slujitorii statului adânc, cândva marionete în mâinile Cabalei, se trezesc acum în slujba unui lider neașteptat – fostul președinte Donald Trump. Această întorsătură suprarealistă a narațiunii marchează un punct de cotitură în revoluție.

Decodificarea Adevărului: DECLAS și Trezirea. Pe măsură ce masele rămân fericiți în neștiință, un spectacol măreț se desfășoară în fața ochilor lor – o performanță atent orchestrată menită să dezvăluie jucătorii ascunși și să dezvăluie o realitate ascunsă anterior. Inițiativa DECLAS servește atât ca o dovadă a victoriei, cât și o revelație a dinamicii complexe a puterii care au modelat lumea noastră.

…………………………………………………………………………………….

Concluzie: O lume transformată

Revoluția împotriva Cabalei este o mărturie a puterii adevărului, a dreptății și a spiritului de nestăpânit al umanității. Pe măsură ce secretele se prăbușesc și întunericul se ridică, ne aflăm în prăpastia unei noi ere – o eră definită de transparență, responsabilitate și căutarea neînduplecată a justiției. Crimele împotriva umanității vor servi pentru totdeauna ca o reamintire a lungimii până la care unii vor merge pentru a-și păstra puterea, dar vor sta și ca o mărturie a triumfului luminii asupra întunericului.

Nu va fi război civil și patrioții nu au culoare! Uniti suntem puternici! Vă mulțumim că ați citit, like, comentați, abonați-vă. Vă rugăm să vă alăturați conversației, este gratuit!

Sfârșitul lumii așa cum o cunoaștem – Căderea Cabalei: „Arestări și execuții”. „Le avem pe toate” ~Q!

Medeea Greere

Salutare, suflete frumoase! Sunt eu, Medeea Greere, și dacă nu ne-am intersectat până acum, lasă-mă să te asigur că nu întâmplător ai aterizat aici astăzi. Mi-am petrecut fiecare răsărit și apus din viața mea într-o căutare neobosită, căutând esența radiantă a adevărului în acest univers vast și orbitor al nostru. Vezi tu, viața este un puzzle cosmic, o simfonie de mistere care uneori par atât de complexe, încât e greu de înțeles. Fiecare piesă, fiecare notă, este un fragment al poveștii – un fir vibrant în tapiseria existenței. Dar nu te teme! A fost munca vieții mele, pasiunea mea singulară, să împletesc aceste fragmente într-o narațiune care nu numai că are sens, dar îți umple inima cu speranță și sufletul cu scop. Tocmai de aceea s-a născut acest site. Împreună, să dezvăluim misterul și să îmbrățișăm Victoria Luminii! Cu toată dragostea mea, Medeea Greere

Det. aici

https://amg-news.com/bombshell-update-2025-declas-indictments-arrests-and-executions-unraveling-the-deep-state-agenda-we-have-it-all-q/

////////////////////////////////////////////

Reacții virulente după ce Trump a tăiat ajutoare sociale de mii de miliarde de dolari. Casa Albă îi amenință pe critici

Donald Trump testează limitele autorității prezidențiale, iar democrații și judecătorii îi opun rezistență.

Un magistrat a oprit temporar aplicarea unui ordin executiv al lui Trump, care ar fi lăsat fără fonduri o sumedenie de programe guvernamentale și organizații neguvernamentale.

Pe de altă parte, oficialii Casei Albe recunosc că Serviciul pentru Imigrație a primit cote obligatorii de arestări și deportări.

Decizia noi administrații republicane de a îngheța ajutoarele financiare și împrumuturile federale pentru mii de asociații civile și ONG-uri a stârnit critici virulente.

Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe: „Măsura vizează tăierea fondurilor pentru programele de incluziune, tăierea banilor pentru păcăleala cu programele de protecția mediului, care i-au costat pe contribuabilii americani zeci de miliarde de dolari”.Măsura a fost blocată temporar prin ordin judecătoresc, pentru că fondurile de aproape 3.000 de miliarde de dolari fuseseră deja aprobate de Congres.

Liderul democraților din Senat: ”Trump a scufundat țara într-un haos crud”

Chuck Schumer, liderul minorității democrate din Senat:„Președintele Trump a scufundat țara într-un haos crud, mizerabil și ilegal fără niciun avertisment. Donald Trump a făcut multe lucruri rele în ultima săptămână, dar nimic nu se compară cu asta”.La prima ei conferință de presă, purtătoarea de cuvânt de la Casa Albă n-a fost pregătită pentru șuvoiul de întrebări pe această temă.

”Reporter: Nicio persoană înscrisă în prezent în programul Medicaid nu va fi exclusă din cauza costurilor?

Karoline Leavitt: Voi verifica acest lucru și revin cu un răspuns”.

Printre asociațiile afectate de tăieri se numără „Mese pe roți”, care distribuie porții de mâncare pentru 2 milioane de bătrâni și persoane nedeplasabile.

Ruth Masterson, ”Mese pe roți”: ”Memorandumul emis de Casa Albă provoacă multă anxietate, confuzie și haos. Acesta pune în pericol și amenință multe dintre programele noastre”.

Alte programe care riscă să rămână fără finanțare federală sunt cele legate de violența domestică, de prevenirea suicidului ori de hrănirea în școli a elevilor săraci.

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, către presă: ”Nu vom accepta acest comportament”

Între timp, se întețesc operațiunile de arestare și deportare a imigranților ilegali.

”Jake Tapper, CNN: Cifrele pe care le pomeniți reprezintă un minim, nu un maxim. Cu prioritate infractorii violenți?

Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet al lui Donald Trump: Da, dar asta nu înseamnă că îi lăsăm în pace pe toți cei cărora Joe Biden le-a permis să intre ilegal”.

De altfel, și Karoline Leavitt a subliniat că raidurile nu îi vizează doar pe clandestinii care au comis delicte.

Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe: ”Dacă ai intrat în țară ilegal, ești un infractor. Prin urmare, poți ajunge să fii deportat”.

Pe de altă parte, Leavitt, care este la cei 27 de ani ai săi cea mai tânără purtătoare de cuvânt din istoria președinției americane, nu s-a sfiit să-i amenințe pe jurnaliștii acreditați la Casa Albă.Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe: ”Aveți acces la cel mai transparent și abordabil președinte din istoria Americii! Îmi iau angajamentul să transmit adevărul de pe acest podium, în fiecare zi. Dar solicit tuturor celor din această încăpere să respecte aceleași standarde. Știm că jurnaliștide la marile publicații americane au diseminat minciuni despre președinte și familia lui. Nu vom accepta acest comportament!”.

https://stirileprotv.ro/stiri/international/reactii-virulente-dupa-ce-trump-a-taiat-ajutoare-sociale-de-mii-de-miliarde-de-dolari-casa-alba-ii-ameninta-pe-critici.html

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

(De ce nu-i vindecati pe dr. De lepra coruptiei?!) Managerul Spitalului din Cernavodă, Marius Sponoche, reţinut de DNA pentru luare de mită. Pentru ce ar fi cerut 30.000 de euro

Cristina Stancu

Managerul Spitalului Orășenesc Cernavodă, Marius Sponoche, a fost reținut de DNA pentru 24 de ore, în urma unui flagrant organizat, marți, de procurorii Serviciului teritorial Constanța.

„Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore, începând cu data de 11 februarie 2025, față de inculpatul Sponoche Marius Ion, manager al Spitalului Orășenesc Cernavodă, jud. Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită”, se arată într-un comunicat transmis, marți, de DNA.

Acuzat că a cerut o șpagă de 30.000 de euro. Cât a primit

În ordonanța procurorilor se arată că există date și probe potrivit cărora, în cursul lunii ianuarie 2025, în baza unei înțelegeri prealabile, Marius Sponache, în calitate de director al Spitalului Orășenesc Cernavodă, instituție finanțată din bugetul U.A.T. Cernavodă, „ar fi pretins prin intermediul suspectei Cocor Laura Iuliana suma de 30.000 de euro, de la suspectul M.E. (administrator al unei societăți comerciale), din care ar fi primit, în data de 11 februarie 2025 suma de 15.000 de euro, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, privitoare la derularea unui contract de lucrări de renovare și modernizare bloc operator și compartiment ATI”.Suspecta a fi recunoscut că a primit suma

La data de 29 iulie 2024, între Spitalul Orășenesc Cernavodă, reprezentat de Marius Sponoche, în calitate de manager și societatea comercială administrată de suspectul M.E. a fost încheiat un contract reprezentând lucrări de renovare și modernizare bloc operator și compartiment ATI, în valoare de 1.099.026 lei.

„În data de 15 ianuarie 2025, suspecta Cocor Laura Iuliana, în calitate de Șef Serviciu Administrativ în cadrul Spitalului Orășenesc Cernavodă ar fi pretins, pentru sine și pentru inculpatul Sponoche Marius Ion suma de 30.000 de euro din care ar fi primit la data de 10 februarie 2025 suma de 15.000 de euro. Cu ocazia audierii sale, suspecta Cocor Laura Iuliana ar fi recunoscut, în esență, faptul că a primit suma respectivă în contextul menționat anterior, totodată arătându-și disponibilitatea de a colabora cu organele de anchetă pentru probarea suplimentară a faptelor cercetate în cauză”, mai arată DNA.

Marți, 11 februarie 2025, suspecta Iuliana Cocor i-a remis lui Mariusi Sponoche suma de 15.000 de euro ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, asupra inculpatului fiind găsită suma menționată anterior, se arată în ordonanța procurorilor.

„Inculpatului Sponoche Marius Ion i s-a adus la cunoștință calitatea procesuală în conformitate cu prevederile 309 Cod de procedură penală.Celor doi suspecți li s-a adus la cunoștință calitatea procesuală în conformitate cu prevederile 307 Cod de procedură penală”, precizează DNA.

Marius Sponache va fi prezentat Tribunalului Constanța cu propunere de arestare preventivă .

„În cauză, procurorii beneficiază de sprijinul lucrătorilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție și Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția de Operațiuni Speciale.Facem precizarea că efectuarea în continuare a urmăririi penale, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale sunt etape ale procesului penal reglementate de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”, se mai arată în comunicatul DNA.

Citește și: Manager controversat pentru Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu

Citește și: Tânăr internat cu o infecție la măsea, în comă de 47 de zile la Terapie Intensivă. Acuzații la adresa medicilor

Citește și: DNA a făcut percheziții la CryptoData, compania ginereleui lui Ioan Nicolae și fin al lui Florian Coldea

https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/managerul-spitalului-din-cernavoda-marius-2421297.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31706

////////////////////////////////////////////

Vaccinurile sunt arme de distrugere în masă

Publicat de Teodosie Paraschiv

Aș vrea să vă prezint un articol publicat ieri pe naturalnews.com, cu titlul „Dr. Peter Breggin: Vaccinurile sunt arme de distrugere în masă”.

Am făcut cunoscut acest lucru în predicile mele încă din 2020. Informațiile erau cunoscute încă de pe atunci, dar erau considerate ca făcând parte din teoria conspirației. La insistențele masoneriei s-a investit enorm în mass-media pentru a se induce panica și frica în oameni. Sigur, trebuie să vedem în spatele masoneriei pe Lucifer, Marele Arhitect, cel căruia i se închină masonii și pe care în cred dumnezeul luminii, eliberatorul omenirii, stăpânul Pământului.

Dr. Peter Breggin, psihiatru și expert în sănătate mintală, a avertizat asupra efectelor severe și dăunătoare ale vaccinurilor, legându-le de leziuni cerebrale și descriindu-le ca o formă modernă de lobotomie.

Cercetările lui Breggin au arătat că vaccinurile provoacă leziuni grave ale creierului, inclusiv convulsii, encefalită și simptome de autism, precum și leziuni cerebrale generalizate și reacții care pun viața în pericol.

Analizând rapoartele privind decesele legate de vaccinuri transmise de CDC și FDA, Breggin a găsit 20.000 de decese în trei ani, estimând cel puțin 2 milioane de decese în SUA din cauza vaccinurilor COVID-19, posibil mai multe.

Au existat eforturi ale instituțiilor medicale pentru a ascunde efectele adverse și efectele secundare ale vaccinurilor, medicii fiind descurajați să raporteze orice probleme, în special în timpul pandemiei.

Breggin avertizează asupra unei posibile serii repetate de pandemie pentru a împinge noi vaccinuri, sugerând o „încercare globalistă” de a speria oamenii și de a o depopula, ca parte a unei lupte pentru putere în curs.

Da, planul Elitei satanice care conduce lumea este de a reduce populația pe Terra sub 1 miliard. În cartea mea „Războiul împotriva lui Dumnezeu. Adevărul despre vaccinurile anti-COVID19 și scopurile ascunse ale campaniei de vaccinare la nivel mondial” am prezenat mai multe declarații ale liderilor politici care promovează și susțin politicile de reducere a populației prin diverse mijloace, inclusiv prin campanii de vaccinare, care sunt de fapt campanii de otrăvire în masă.

Într-un interviu recent cu Health Ranger Mike Adams, referitor la „Health Ranger Report”, renumitul psihiatru și expert în sănătate mintală Dr. Peter Breggin a avertizat asupra efectelor nocive și de amploare ale vaccinurilor. El le-a descris ca fiind arme de distrugere în masă.

Conform cercetărilor lui Breggin, vaccinurile depășesc doar cauzarea autismului. Acestea provoacă leziuni cerebrale severe și variate, de la convulsii și encefalită până la reacții care pun viața în pericol. (Legat: Aceste șapte studii indică concluzia inevitabilă: VACCINURILE PROVOCĂ AUTISM și alte afecțiuni cronice de sănătate.)

Breggin, o voce principală în dezvăluirea abuzurilor psihiatrice și a pericolelor lobotomiilor și terapiei cu electroșoc, a explicat că vaccinurile provoacă leziuni cerebrale generalizate de orice fel imaginabil.

„Problema reală este că vaccinurile provoacă leziuni cerebrale generalizate de orice fel pe care vi le puteți imagina”, a spus Breggin, adăugând că vaccinurile provoacă și febră, convulsii, dureri de cap, encefalită, encefalopatie și simptome de autism.

Cercetările efectuate de psihiatru și autor veteran, care au fost publicate în 2021, au analizat rapoartele de decese legate de vaccinuri transmise Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) și Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA). În primii trei ani, Breggin a găsit 20.000 de rapoarte de decese legate de vaccinuri, o cifră uluitoare despre care crede că este doar vârful aisbergului.

Mai mult, Breggin a dezvăluit că medicii au fost descurajați în mod activ să raporteze orice efecte adverse ale vaccinurilor, în special în perioada de vârf a pandemiei. În California, medicii au fost chiar avertizați că ar putea fi excluși din comunitatea medicală dacă vorbesc despre potențiale efecte secundare ale vaccinului la pacienții lor.

Cel puțin 2 milioane de decese în SUA atribuite vaccinurilor COVID-19

Pe baza acestor rapoarte și a cercetărilor lui Breggin, el a estimat că cel puțin două milioane de decese numai în Statele Unite pot fi atribuite vaccinurilor împotriva coronavirusului Wuhan (COVID-19), un număr care ar putea crește semnificativ atunci când sunt luate în considerare cazurile neraportate. Pe măsură ce Breggin explora implicațiile acestor statistici alarmante, el a descoperit dovezi ale unui efort concertat al instituțiilor medicale puternice de a ascunde adevărul.

Adams a menționat că establishment-ul se pregătește pentru o nouă plandemie, avertizând că vor împinge oamenii într-un alt val de vaccinuri noi. The Health Ranger a luat notă, de asemenea, de speriatul cu gripa aviare și de poveștile înfricoșătoare din Africa despre noile pandemii care vor veni. Apoi s-a adresat lui Breggin, întrebându-l dacă următoarea pandemie va fi promovată în același mod ca ceea ce au văzut oamenii la sfârșitul lui 2019 și începutul lui 2020.

Este vorba de așa-zisa boală X cu care mass-media încearcă să ne sperie.

„Vaccinurile au fost vârful opresiunii din 2020”, a remarcat Breggin. „Aceasta a fost o armă de distrugere, SUA fiind cea mai puternică lovită. Este folosită ca armă a terorii și a vătămării”.

Estimări credibile sugerează că numai vaccinurile COVID ar fi cauzat moartea a cel puțin 1,5 milioane de americani, cu mulți alții suferind răni grave și permanente, dar conform lui Breggin ar putea fi mai mult de două milioane. Implicațiile avertismentelor lui Breggin sunt uluitoare, ridicând semne de întrebare serioase cu privire la motivele din spatele programelor de vaccinare și viitorul sănătății umane.

„Încercarea globalistă de a conduce întregul glob este de a speria pe toată lumea și de a depopula cât mai mult posibil. Acest lucru merge înapoi și a fost întotdeauna un obiectiv al celor care caută putere și obțin putere care vor mai puțini oameni cu care să se ocupe”.

Urmărește Vaccines.news pentru mai multe informații despre vaccinuri.

Urmărește mai jos conversația completă dintre Dr. Peter Breggin și Health Ranger Mike Adams.

Dr. Peter Breggin i se alătură lui Mike Adams pentru un interviu uimitor despre VACCINURI care provoacă LOBOTOMII, deoarece oamenii sunt țintiți pentru operațiuni psihologice și distrugere.

Bibliografie

[1] Dr. Peter Breggin: Vaccines are weapons of mass destruction

[2] https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/wp-content/uploads/2024/12/dezvaluiri-masoneria-si-covid.mp4

[3] https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/sdm_downloads/razboiul-impotriva-lui-dumnezeu/

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2024/12/20/vaccinurile-sunt-arme-de-distrugere-in-masa/

///////////////////////////////////

(Pana cand si ”elitelor” din Romania le este frica de Dreptate , Corectitudine, Punctualitate, Adevar,Seriozitate si… nu vor sa iasa si sa lucreze la Lumina Neperitoare) RFK Jr. lansează o anchetă asupra…Corupția din Washington a rămas necontrolată de prea mult timp. Complexul medico-industrial a funcționat fără control de zeci de ani. Asta se termină acum…Kennedy a stabilit domeniile cheie de interes pentru această investigație și acestea sunt doar revoluționare:✅ Alimente ultra-procesate – gunoaie proiectate pentru a agăța și a otrăvi consumatorii…pot face ravagii în tăcere în biologia noastră…✅ Programul de vaccinare pentru copilărie – supraîncărcăm sistemul imunitar al copiilor noștri cu vaccinuri inutile?✅ Glifosat și pesticide – Otrăva pulverizată pe alimentele noastre, legată de cancer și tulburări neurologice…Aceste „leacuri” înrăutățesc sănătatea mintală?

RFK Jr. lansează o anchetă asupra epidemiei de boli cronice din America – „Nimic nu va fi interzis”

Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Fii informat! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!

RFK Jr. expune adevărul din spatele epidemiei de boli cronice din America! Timp de decenii, elitele corupte, Big Pharma și producătorii de alimente toxice ne-au OTRAVIT, în timp ce profităm de suferința noastră. Acum, cu Trump conducând renașterea Americii în 2025, RFK Jr. caută alimente procesate, glifosat, vaccinuri, radiații 5G și controlul mortal al Big Pharma asupra sănătății noastre. MINCIUNILE se opresc aici. Războiul împotriva trupurilor noastre s-a terminat!

Statele Unite se află la o răscruce de drumuri. Bolile cronice sunt la cote maxime și, de prea mult timp, cauzele au fost bătute sub covor de către birocrații corupți, Big Pharma și stăpânii corporativi care prețuiesc profitul în detrimentul vieții umane. Dar acum, un războinic adevărat a pășit în arenă, jurând că va dezgropa adevărul – indiferent unde duce acesta.

Robert F. Kennedy Jr. și-a anunțat oficial angajamentul de a investiga cauzele principale din spatele creșterii bolilor cronice care afectează americanii. Promisiunea lui? Acel „nimic nu va fi interzis”.De zeci de ani, ne-am lăsat să acceptăm că ratele în creștere ale cancerului, tulburărilor autoimune, afecțiunilor neurologice și crizele de sănătate mintală sunt doar o realitate nefericită a vieții moderne. Dar asta este o minciună – o înșelăciune flagrată creată de cei care profită de pe urma bolii.

O nouă eră a răspunderii sub RFK Jr.

Cu președintele Trump conducând acum America într-o nouă eră a renașterii naționale , abordarea fără teamă a RFK Jr. asupra acestei probleme ar putea schimba jocul care, în cele din urmă, forțează adevărul la lumină. El preia bătălia pe care atâția alții le-a fost prea frică – sau prea compromisă – să o ducă.

Kennedy a stabilit domeniile cheie de interes pentru această investigație și acestea sunt doar revoluționare:

✅ Alimente ultra-procesate – gunoaie proiectate pentru a agăța și a otrăvi consumatorii.

✅ Radiația electromagnetică – 5G și alte tehnologii moderne pot face ravagii în tăcere în biologia noastră.

✅ Programul de vaccinare pentru copilărie – supraîncărcăm sistemul imunitar al copiilor noștri cu vaccinuri inutile?

✅ Glifosat și pesticide – Otrăva pulverizată pe alimentele noastre, legată de cancer și tulburări neurologice.

✅ Aditivi alimentari artificiali – Produse chimice care nu au nicio activitate in interiorul corpului uman.

✅ ISRS și medicamente psihiatrice – Aceste „leacuri” înrăutățesc sănătatea mintală?

✅ Microplastice și altele – Plasticul este în fluxul nostru sanguin – care sunt consecințele?

RFK Jr. a spus clar: convingerile și suspiciunile sale din trecut sunt irelevante în comparație cu urmărirea unei științe imparțiale. Spre deosebire de shills corporativi din Washington, el este dispus să urmărească dovezile, oriunde ar putea duce acestea.

Epidemia de boli cronice: o criză proiectată?

Dacă credeți că creșterea bolilor cronice este doar o coincidență, gândiți-vă din nou. În 1980, doar 12% dintre americani sufereau de o boală cronică . Astăzi, acest număr este de peste 50% – și urcă. Autismul, tulburările autoimune, alergiile, infertilitatea și afecțiunile neurologice au explodat.Ce sa schimbat? Mâncarea. Drogurile. Mediul înconjurător. Vaccinurile. Expunerea la substanțe chimice și toxine la niveluri fără precedent. Aceasta nu este o problemă genetică – este o criză de inginerie.

Alimente ultraprocesate și explozie a obezității

Rafturile magazinelor alimentare din America sunt căptușite cu alimente false – produse atât de modificate chimic încât abia seamănă cu o nutriție reală. Încărcate cu uleiuri de semințe, îndulcitori artificiali, conservanți și emulgatori , aceste amestecuri alimentează obezitatea, tulburările metabolice și leziunile intestinale. Cu toate acestea, FDA continuă să le stampileze drept „sigure”.

Radiația electromagnetică – Ucigaș tăcut?

Tehnologia 5G a fost lansată fără studii de siguranță pe termen lung. Expunerea crescută la radiațiile neionizante a fost legată de stresul celular, deteriorarea ADN-ului și tulburările neurologice. De ce a ignorat guvernul aceste pericole? Pentru că giganții telecomunicațiilor le dețin.

Programul de vaccinare pentru copilărie – prea mult, prea curând?

În 1986, copiii au primit doar o mână de vaccinuri . Astăzi, acest număr s-a triplat , cu peste 72 de doze administrate înainte de vârsta de 18 ani. Autismul, alergiile și tulburările autoimune au crescut în paralel. Coincidenţă? Sau un eșec sistemic de a ne proteja copiii?

Pesticide și glifosat – Războiul chimic împotriva sănătății noastre

Glifosatul, ingredientul activ din Roundup, este peste tot. Este în mâncarea noastră, în apa noastră, chiar și în laptele matern. Acest cunoscut cancerigen este interzis în mai multe țări , dar America continuă să permită acest lucru, datorită Monsanto și buzunarelor lor adânci.

ISRS și medicamentele psihiatrice – Agravează sănătatea mintală?

Antidepresivele și medicamentele psihiatrice sunt distribuite ca bomboane, dar ratele de sinucidere nu au fost niciodată mai mari . Prescrierea excesivă a acestor medicamente modifică chimia creierului , creând dependență mai degrabă decât abordând cauzele fundamentale. Cine beneficiaza? Big Pharma, în detrimentul poporului american.

Microplasticele – Amenințarea invizibilă

O nouă realitate terifiantă – particulele de plastic se găsesc acum în sângele uman. Care sunt consecințele pe termen lung? Nimeni nu știe. De ce? Pentru că nimănui de la putere nu i-a păsat suficient să-l studieze — până acum.

De ce investigația RFK Jr. este cea mai bună speranță a noastră

Robert F. Kennedy Jr. nu este un om controlat de corporații, iar asta îl face periculos pentru instituție. Spre deosebire de politicienii de carieră care se înclină în fața Big Pharma și Wall Street, RFK Jr. nu se teme să pună la îndoială narațiunea.Acesta este tipul de conducere de care America are nevoie. Trump ne asigură granițele, ne revitalizează economia și pune America pe primul loc, în timp ce RFK Jr. abordează războiul ascuns împotriva sănătății noastre. Împreună, ei sunt o forță de care trebuie să ne gândim.

Promisiunea lui RFK Jr. este simplă:

Transparență deplină.

Fără vaci sacre.

Urmați știința, nu interesele corporative.

Corupția din Washington a rămas necontrolată de prea mult timp. Complexul medico-industrial a funcționat fără control de zeci de ani. Asta se termină acum.

Un viitor pentru care merită să luptăm

Americanii merită răspunsuri. Copiii noștri merită un viitor fără alimente manipulate, substanțe chimice toxice și tiranie medicală.

Pentru prima dată după generații, avem luptători adevărați de partea noastră. Cu președintele Trump restabilind puterea americană și RFK Jr. conducând acuzația împotriva epidemiei de boli cronice, asistăm la zorii unei noi ere.Dar bătălia nu este încă câștigată. Elita coruptă se va lupta cu dinți și unghii pentru a-și proteja imperiile. Presa va defăima pe RFK Jr. Big Pharma își va desfășura mașina de propagandă de un miliard de dolari.Instituția va face tot ce îi stă în putere pentru a suprima această anchetă.

De aceea, trebuie să stăm în spatele lui Trump, RFK Jr. și oricărui războinic dornic să dezvăluie adevărul.

Timpul tăcerii a trecut.

Momentul pentru acțiune este acum.

Poporul american nu va mai fi mințit.

Robert F. Kennedy Jr. a aruncat mănușa.

Acum, trebuie să-i luăm spatele.

https://amg-news.com/rfk-jr-launches-investigation-into-americas-chronic-disease-epidemic-nothing-is-going-to-be-off-limits/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=1783

Un fost spion sovietic dezvăluie: Trump a fost recrutat de KGB în 1987

Viorica Marin

Fostul președinte al Comitetului de securitate națională din Kazahstan, Alnur Mussaiev, susține că KGB-ul sovietic l-a recrutat pe Donald Trump înainte de prăbușirea URSS, atribuindu-i pseudonimul „Krasnov”, relatează The Mirror.

Președintele SUA, Donald Trump/FOTO:Arhiva

Un fost ofițer de informații sovietic a afirmat că Donald Trump a fost recrutat de KGB în 1987 și a primit numele de cod „Krasnov”.

Afirmația explozivă a fost făcută de Alnur Mussaiev, un fost șef al serviciilor de informații kazahe, într-o postare pe Facebook. Bărbatul în vârstă de 71 de ani, care a condus anterior Comitetul de securitate națională al Kazahstanului, a declarat că a servit în cadrul Direcției a 6-a a KGB din Moscova, care era responsabilă cu sprijinul contrainformațiilor în cadrul economiei.Unul dintre obiectivele principale ale direcției, a susținut el, a fost „recrutarea oamenilor de afaceri din țările capitaliste”. Potrivit lui Mussaiev, Trump, pe atunci un dezvoltator imobiliar din New York în vârstă de 40 de ani, a fost unul dintre acești recruți. „În 1987, direcția noastră l-a recrutat pe Donald Trump sub pseudonimul Krasnov”, a scris el.

Postarea lui Mussaiev nu a inclus dovezi în sprijinul afirmației sale, dar într-un comentariu ulterior a făcut o altă afirmație șocantă. „Astăzi, dosarul personal al rezidentului „Krasnov” a fost scos din arhiva FSB (fost KGB). Acesta este gestionat în mod privat de unul dintre asociații apropiați ai lui Putin”, a susținut el. Acuzațiile sale vin pe fondul unor ani de speculații cu privire la legăturile lui Trump cu Rusia, care datează de la prima sa vizită la Moscova, în 1987

La acea vreme, Trump, pe atunci un star în ascensiune pe piața imobiliară din New York, a călătorit în Uniunea Sovietică pentru a explora posibilitatea de a construi un hotel în capitală. Oficialii sovietici ar fi facilitat călătoria, ridicând întrebări în rândul analiștilor serviciilor de informații dacă a fost vorba de o oportunitate de afaceri de rutină sau de ceva mai scandalos.

În urmă cu câțiva ani, un raport a evidențiat modul în care, în 1985, KGB a actualizat un chestionar secret de personalitate distribuit ofițerilor săi, care detalia modul de identificare și recrutare a personalităților occidentale. Potrivit unor surse din serviciile de informații, documentul îi instruia pe agenți să țintească „figuri proeminente din Occident” cu scopul de „a le atrage într-o formă de colaborare cu noi… ca agent sau contact confidențial sau special sau neoficial”.

Afirmația lui Mussaiev pare să sugereze că Trump ar fi putut fi o astfel de țintă. În ciuda anilor de investigații, Trump a negat vehement că ar avea legături nepotrivite cu Rusia sau că ar colabora cu președintele Vladimir Putin.

Cu toate acestea, unii oficiali americani și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la relația sa strânsă cu liderul de la Kremlin, în special în timpul primului său mandat. Anthony Scaramucci, care a fost pentru scurt timp directorul de comunicare al lui Trump la Casa Albă în 2017, a sugerat că deferența lui Trump față de Putin i-a nedumerit pe mulți dintre foștii săi înalți funcționari. „Cred că există o strunire misterioasă asupra președintelui”, a spus el. Scaramucci nu a detaliat care ar putea fi aceasta, dar a sugerat că mai mulți foști oficiali ai administrației Trump, inclusiv H.R. McMaster, James Mattis și John Kelly- au avut, de asemenea, dificultăți în a înțelege afinitatea lui Trump pentru Putin. „Nu știu de ce este așa”, a spus el. „McMaster nu a putut să înțeleagă, Mattis nu a putut să înțeleagă, Kelly nu a putut să înțeleagă”, a mai spus Scaramucci.

https://adevarul.ro/stiri-externe/rusia/un-fost-spion-sovietic-dezvaluie-trump-a-fost-2423884.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=32140

////////////////////////////////////////

BOOM: Dr. Fauci și Bill Gates AU INJECTAT lumea cu HIV și CANCER – Nuremberg 2.0 VINE pentru EI!

De Medeea Greere

BOOM: Dr. Fauci și Bill Gates AU INJECTAT lumea cu HIV și CANCER – Nuremberg 2.0 VINE pentru EI! VIDEO

Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Fii informat! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!

SÂNGE PE MÂINILE LOR! Fauci & Gates au dezlănțuit o armă biologică deghizată în vaccin, injectând lumea cu toxine SV40 și HIV care cauzează cancer! Acesta este GENOCIDUL — mușamalizarea se prăbușește! Se apropie Nürnberg 2.0 — EI VOR PLATI! Trump și RFK Jr. conduc acuzația! Oamenii cer dreptate ACUM!

NUREMBERG 2.0: CAZUL ÎMPOTRIVA FAUCI ȘI GATES – INFRACȚIUNI ÎMPOTRIVA UMANIȚII DEMASCATE!

Lumea se trezește. Înșelăciunea, minciunile și mușamalizările sunt expuse într-un ritm fără precedent. Ceea ce odată a fost respins drept „teorii ale conspirației” devine acum un adevăr de netăgăduit. Și în centrul tuturor stau doi bărbați—Dr. Anthony Fauci și Bill Gates. Acești așa-numiți „lideri de sănătate publică” au jucat un rol esențial în cel mai devastator scandal medical al timpului nostru.

Dar valul se întoarce. Cererea de justiție crește. Nuremberg 2.0 vine!

Legătura șocantă dintre HIV, cancer și vaccinul COVID

Robert F. Kennedy Jr. a tras un semnal de alarmă cu privire la o realitate înfricoșătoare: un virus mortal al maimuței, SV40, a revenit – de data aceasta în interiorul vaccinului COVID.

Aceasta nu este speculație. Asta nu este paranoia. Aceasta este o dovadă.

SV40 (Virus Simian 40) a fost descoperit pentru prima dată în vaccinurile antipoliomielitei distribuite între 1951 și 1955. Ulterior a fost dezvăluit că acest virus, derivat din rinichi de maimuță, a contaminat milioane de doze administrate unui public nebănuit. Decenii mai târziu, cercetătorii au legat SV40 de cancere agresive , inclusiv tumori cerebrale, mezotelioame și cancere osoase.

Și acum, 75 de ani mai târziu , același virus a fost detectat în vaccinurile COVID. Coincidenţă? Absolut nu.

Cine a fost responsabil pentru dezastrul original SV40? Chiar instituțiile pe care Fauci și Gates le controlează astăzi.

BOOM! Puterile care există vă mint – Iată ce nu vor să știți:

Un model de genocid medical

Implicarea doctorului Fauci în experimente medicale periculoase și lipsite de etică se întinde pe zeci de ani. Acest bărbat a fost la cârma crizei HIV/SIDA, împingând medicamente toxice, mortale asupra pacienților, blocând în același timp tratamente mai sigure și mai eficiente.

Bill Gates, un miliardar din domeniul tehnologiei cu zero calificări medicale, a jucat mult timp bun cu politicile globale de sănătate. Obsesia lui pentru campaniile de vaccinare în masă a lăsat o urmă de devastare în Africa, India și nu numai. Paralizie, sterilizare și decese au urmat în urma programelor finanțate de Gates – totuși mass-media de masă, deținută de chiar elitele care profită de această corupție, refuză să expună adevărul.

Acum, acești doi bărbați și-au combinat puterea și influența pentru a declanșa o catastrofă medicală globală.Nu sunt eroi ai sănătății publice. Sunt criminali.

VEZI ȘI: Crima secolului! Big Pharma nu vrea să știți despre alternativă: Cum să faceți morfină naturală acasă folosind această plantă medicinală puternică!

COVID-19: Acoperirea perfectă pentru o agendă sinistră

De zeci de ani, elita globală a căutat o modalitate de a stabili controlul total asupra populației. Pandemia de COVID-19 a oferit oportunitatea perfectă. Frica a fost armata. Blocajele au zdrobit economiile și întreprinderile mici, în timp ce marile corporații – deținute de aceiași miliardari de elită – au prosperat.

Și apoi au venit vaccinurile.

Guvernele au forțat lumea să ia o injecție experimentală, grăbită, nedovedită sub pretextul „sănătății publice”. Dar acum știm adevărul:

Vaccinul COVID NU a fost NICIODATĂ despre sănătate. Era vorba de control.
Injecția NU a prevenit infecția – au mințit.
Împuşcătura NU a oprit transmiterea – au minţit.
Împuşcătura provoacă răni în masă, morţi subite şi distrugerea sistemului imunitar — au minţit!

Și au știut asta tot timpul.

AVERTISMENT: Ce nu vă spune Big Pharma despre beneficiile sale împotriva bolilor majore: Cum poate combate cafeaua Parkinson, diabetul de tip 2, bolile de inimă, cancerul hepatic și obezitatea – Secretele Big Pharma păstrează tăcerea !

Numărul deceselor din vaccinul COVID

Cifrele nu mint. Bazele de date privind leziunile provocate de vaccin din întreaga lume – VAERS (SUA), EudraVigilance (UE) și sistemul Yellow Card din Marea Britanie – arată o explozie a reacțiilor adverse, miocardită, cheaguri de sânge, accidente vasculare cerebrale și tulburări neurologice în urma vaccinării în masă împotriva COVID.

Cu toate acestea, mass-media coruptă, Big Pharma și agențiile guvernamentale continuă să suprime adevărul. Ei cenzurează oamenii de știință, aduc la tăcere avertizorii și luminează victimele.

O crimă atât de diabolică, care cere un tribunal în stilul Nürnberg

Codul de la Nürnberg a fost stabilit după al Doilea Război Mondial pentru a împiedica guvernele să mai efectueze experimente medicale pe ființe umane fără consimțământul informat.

Cu toate acestea, Fauci, Gates și aliații lor globaliști au încălcat fiecare principiu al acestui cod. Ei:

A constrâns lumea să ia un vaccin experimental fără date de siguranță pe termen lung.
Au cenzurat și distrus medici și oameni de știință care au încercat să avertizeze publicul.
Tratamente care salvează vieți blocate precum Ivermectina și Hidroxiclorochina pentru a proteja profiturile Big Pharma.
A injectat cu bună știință o substanță contaminată, potențial cauzatoare de cancer (SV40), în milioane de oameni.

Aceasta nu este neglijență. Aceasta este o crimă premeditată.

DE ASEMENEA: AVERTISMENT: Cercetare științifică – Legumele verzi provoacă diabet de tip 2 în milioane. Prezentare mare minciună pentru diabet zaharat de la medici!

Trump și Kennedy: Luptă pentru adevăr și dreptate

Spre deosebire de instituția coruptă, Donald Trump și Robert F. Kennedy Jr. se opun tiraniei medicale de adâncime.

Trump, acum președinte al Statelor Unite din nou , a promis să investigheze Big Pharma și să dezvăluie minciunile din spatele politicilor COVID. A fost indus în eroare în timpul primului său mandat, dar acum s-a întors, mai puternic ca niciodată, gata să demonteze sistemul corupt.

Robert Kennedy Jr. a fost un războinic necruțător în dezvăluirea crimelor lui Fauci. Cartea sa, The Real Anthony Fauci , prezintă istoria șocantă a corupției medicale , conectând punctele dintre atrocitățile medicale trecute și prezente.

DEZVOLTARE: Expunerea marii acoperiri: Dezvăluirea cauzelor ascunse ale HBP (hiperplazie benignă de prostată) care afectează milioane de bărbați

Cerem Nuremberg 2.0 — ACUM!

A venit vremea dreptății . Lumea nu va ierta. Lumea nu va uita.

Cerem:

Procese penale pentru Dr. Anthony Fauci, Bill Gates și toți conspiratorii lor.
Dezvăluirea completă a ingredientelor reale ale vaccinului și a efectelor pe termen lung.
Despăgubiri imediate pentru victimele rănite prin vaccin și familiile care și-au pierdut cei dragi.
Încheierea imunității Big Pharma față de procese.
Interzicerea permanentă a tratamentelor medicale forțate și a injecțiilor experimentale.

Nu este vorba doar despre COVID-19. Este vorba despre oprirea unei dictaturi globale înainte de a fi prea târziu .

Avertisment final: oamenii se trezesc!

Prea mult timp, am fost cenzurati si ridiculizati. Dar adevărul are un mod de a se elibera.

În fiecare zi, mai mulți avertizori fac un pas înainte. Mai mulți experți medicali vorbesc. Se depun mai multe procese.

Vinovatul nu se poate ascunde pentru totdeauna. Fauci, Gates și întregul cartel medical corupt VOR fi trași la răspundere.

E timpul să te ridici. Vorbește. Cere dreptate.

Nuremberg 2.0 nu este un vis – este o necesitate.

Și vine. Rapid.

MULȚUMIM lui Jack Straw!

Politica de redistribuire a conținutului

https://amg-news.com/boom-dr-fauci-and-bill-gates-injected-the-world-with-hiv-cancer-nuremberg-2-0-is-coming-for-them-video/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=1817

////////////////////////////////////

NOUA ORDINE MONDIALA – ACEASTA A FOST SCRISA ÎN 1989! (O viziune distopică din 1989)

Ești gata să descoperi adevărul? Sătul de minciuni? Alăturați-vă canalului nostru Telegram acum. E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!

Înspăimântătoarea profeție din 1989 a Noii Ordini Mondiale — un viitor în care conducerea autoritara distruge familia, zdrobește religia și îți îndepărtează libertățile. Această analiză explozivă dezvăluie planurile întunecate de a controla fiecare aspect al vieții tale și nevoia urgentă de a rezista acestui coșmar distopic.

Noua ordine mondială: o viziune distopică din 1989

Anul 1989 a fost martor la apariția unei profeții înfricoșătoare – o viziune a unei lumi viitoare remodelate de o forță autoritară, care elimină esența libertății, a familiei și a credinței. Această viziune, denumită adesea „Noua Ordine Mondială”, a prezis dezintegrarea structurii noastre societale actuale și înlocuirea acesteia cu un regim caracterizat prin control extrem, suprimarea individualității și o revizuire completă a valorilor. Pe măsură ce ne aprofundăm în această prognoză ciudată, este esențial să recunoaștem gravitatea schimbărilor propuse și implicațiile de anvergură pe care acestea le au pentru umanitate.

Sfârșitul Lumii Vechi

Profeția începe cu o declarație dură: „Lumea veche se apropie de sfârșit”. Această afirmație încapsulează convingerea că lumea așa cum o cunoșteam noi – o lume în care familiile țineau unite, libertatea personală era prețuită și busolele morale ghidate de credință – era pe cale de dispariție. „Lumea veche” se referă nu doar la o anumită perioadă de timp, ci la un întreg mod de viață, un set de valori care susțin drepturile individuale, proprietatea privată și sfințenia credințelor personale.

Sugestia aici este că această „lume veche” a eșuat sau nu mai este adecvată pentru peisajul global emergent. Forțele care susțin o „Nouă Ordine Mondială” văd structurile tradiționale ca fiind învechite, incapabile să facă față complexității societății moderne. Cu toate acestea, această perspectivă nu este doar despre evoluție, ci despre o dezmembrare deliberată a acestor structuri. Ea sugerează o înlocuire care este mai aliniată cu controlul totalitar, în care puterea este concentrată în mâinile câtorva, iar masele sunt supuse unui nou set de reguli și reglementări.

Această noțiune dă tonul transformării dramatice care urmează, una care nu este doar o schimbare în guvernare, ci o redefinire completă a existenței umane.

Noua ordine mondială: redefinirea societății

În centrul acestei transformări se află conceptul „Noua Ordine Mondială”, un termen care a fost subiectul multor dezbateri și teorii a conspirației de-a lungul deceniilor. În această viziune, Noua Ordine Mondială reprezintă un regim global în care puterea este centralizată, iar națiunile individuale sunt lipsite de suveranitatea lor. Redistribuirea proprietății de la „națiunile cu națiuni” la „națiunile care nu au” indică o realocare forțată a resurselor, aparent pentru a crea egalitate, dar care probabil duce la o privare de drepturi larg răspândită.

Această redistribuire nu este doar economică, ci atinge fiecare aspect al vieții – familie, muncă și religie. Înseși bazele societății trebuie să fie dezrădăcinate și restructurate pentru a se potrivi cu idealurile Noii Ordini Mondiale, o restructurare despre care mulți ar susține că are loc în prețul libertății personale, al demnității umane și al integrității spirituale.

VEZI ȘI: BOOOM!!! TRUMP A POSTAT ASTA PE adevăr!!! VEZI APA!!!!

Familia: prima victimă

Unul dintre cele mai deranjante aspecte ale profeției Noii Ordini Mondiale este atacul țintit asupra unității familiale. Familia, adesea văzută ca fundamentul societății, va suferi schimbări radicale. Legalizarea căsătoriilor homosexuale, așa cum se sugerează, nu se referă doar la recunoașterea diverselor relații, ci este prezentată aici ca parte a unei agende mai ample de dezmembrare a structurii tradiționale a familiei.

Mai mult, ingerința statului în drepturile părinților, în care părinții nu vor mai avea autoritatea de a-și crește proprii copii, semnifică o pierdere semnificativă a libertății personale. Ideea că „toate femeile vor fi angajate de stat și nu vor fi permise să fie „casnice”” indică o societate în care alegerea individuală este anulată de mandatele statului. Rolul femeilor, văzute în mod tradițional ca îngrijitoare și gospodine, este redefinit cu forța, eliminându-le autonomia și reducându-le identitatea la simple roți din mașina statului.

Ușurința divorțului și eliminarea treptată a căsătoriei monogame reprezintă o eroziune a normelor societale de lungă durată care au oferit, timp de secole, stabilitate și continuitate. Familia, ca instituție, este descrisă ca fiind sub asediu, Noua Ordine Mondială urmărind să o înlocuiască cu un aranjament mai controlabil, mai puțin personal, în care statul deține autoritatea supremă asupra vieții indivizilor.

Ghiduri și îngeri: îmbrățișând prezența ghizilor spirituali în viața noastră!

La locul de muncă: controlul de stat asupra producției

În Noua Ordine Mondială proiectată, locul de muncă nu este ferit de schimbările radicale. Preluarea de către guvern a tuturor factorilor de producție și scoaterea în afara legii a proprietății private sugerează o trecere către un sistem economic pe deplin socialist sau comunist. Această schimbare indică faptul că întreprinderea individuală, inovația și proprietatea – semnele distinctive ale unei societăți capitaliste – ar fi înlocuite de controlul statului, ceea ce duce la un peisaj economic omogenizat și stagnant.

Un astfel de sistem ar eradica stimulentele care stimulează progresul și creativitatea. Absența proprietății private înseamnă că indivizii nu mai au nicio miză în propriul lor succes sau succesul întreprinderilor lor. Această lipsă de investiții personale ar putea duce la o apatie larg răspândită, pe măsură ce oamenii devin simpli funcționari într-o economie controlată de stat, lipsiți de ambiția personală sau de speranța unei mobilități ascendente.

VEZI ȘI: Înțelepciunea! Sănătate prin farmacia lui Dumnezeu: opt ierburi biblice, un supliment, o viață de bunăstare și har

Mai mult, eliminarea drepturilor de proprietate privată este un atac direct la libertatea personală. În multe societăți, capacitatea de a deține proprietate este legată de libertatea și autonomia individuală. Fără aceasta, cetățenii sunt în totalitate dependenți de stat pentru existența lor, locuințe și chiar nevoile de bază, făcându-i mai susceptibili la controlul statului și mai puțin probabil să reziste sau să se revolte împotriva măsurilor opresive.

Religia: suprimarea credinței

Poate cea mai alarmantă predicție din această Nouă Ordine Mondială este interzicerea completă a religiei. Eradicarea credinței religioase și întemnițarea sau eliminarea credincioșilor este o reamintire clară a cât de mult ar merge acest nou regim pentru a suprima disidența și a menține controlul. Religia, adesea o sursă de îndrumare morală și de comunitate, este văzută ca o amenințare la adresa dominației Noii Ordini Mondiale, deoarece oferă o sursă alternativă de autoritate și loialitate.

VEZI ȘI: Dialogul divin: Fraza secretă misterioasă DEBLOCEAZĂ puterea de a primi instantaneu un răspuns la fiecare rugăciune!

Introducerea unei noi religii, centrată pe venerarea omului și a minții sale, reprezintă o schimbare ideologică semnificativă. Acest nou sistem de credințe, în care intelectul umanității este venerat mai presus de orice altceva, este o formă de umanism secular dus la extrem. Ea ridică raționamentul și realizarea umană la statutul de divinitate, nesocotind aspectele spirituale și transcendente ale existenței umane.

Această schimbare sugerează că tuturor cetățenilor li se va cere să adere la această nouă religie, ștergând efectiv secole de diversitate și libertate religioasă. Impunerea unui astfel de sistem uniform de credință nu este doar un atac la adresa libertății religioase, ci la însuși conceptul de gândire liberă. Mandatând ceea ce oamenii trebuie să creadă, Noua Ordine Mondială încearcă să controleze nu numai acțiunile, ci și gândurile, creând o societate în care abaterea de la ideologia prescrisă nu este tolerată.

Implicațiile Noii Ordini Mondiale

Viziunea Noii Ordini Mondiale prezentată în 1989 este una îngrozitoare. Ea sugerează un viitor în care libertățile personale sunt reduse sever, valorile tradiționale sunt răsturnate și gândirea individuală este suprimată în favoarea doctrinelor impuse de stat. Restructurarea familiei, a locului de muncă și a vieții religioase indică o societate în care controlul este primordial, iar individualitatea este văzută ca o amenințare care trebuie neutralizată.

Acest scenariu distopic ridică întrebări importante cu privire la direcția în care se îndreaptă lumea noastră. Deși previziunile specifice s-ar putea să nu se fi împlinit exact așa cum este descris, preocupările de bază cu privire la pierderea libertății personale, erodarea valorilor tradiționale și creșterea controlului de stat rămân actuale astăzi. Pe măsură ce navigăm într-o lume din ce în ce mai complexă și interconectată, este esențial să rămânem vigilenți cu privire la forțele care încearcă să remodeleze societatea în funcție de propriile lor agende, adesea în detrimentul drepturilor și libertăților individuale.

Concluzie: un avertisment din trecut

Profeția din 1989 a Noii Ordini Mondiale servește ca un avertisment dur cu privire la pericolele puterii necontrolate și la potențialele consecințe ale permiterii regimurilor autoritare să dicteze cursul istoriei omenirii. Deși viziunea poate părea extremă, este o reamintire a faptului că valorile care ne sunt dragi – libertatea, familia, credința – sunt întotdeauna expuse riscului de a fi subminate de cei care caută să controleze și să domine.

Pe măsură ce avansăm în viitor, este esențial să ne amintim lecțiile trecutului și să protejăm principiile care au ghidat progresul uman de secole. Noua Ordine Mondială, așa cum a fost descrisă în 1989, s-ar putea să nu se materializeze niciodată pe deplin, dar amenințarea pe care o reprezintă – o lume în care drepturile individuale sunt sacrificate de dragul controlului – rămâne o posibilitate pe care trebuie să o prevenim cu toții.

Medeea Greere

https://amg-news.com/the-new-world-order-this-was-written-in-1989-a-dystopian-vision-from-1989/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=1794

/////////////////////