” Să nu furi.” (Exod, 20/15) Dacă ne lăsau komuniștii să ne naştem, nu din sămânţa învăţăturii şi moralei demonice– lumești (Ioan 8/44) ci, din Sămânţa Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11 şi… 1 Petru 1/23), (căci NUMAI învăţătura lui ne îndumnezeieşte şi ne vrea tot binele din univers); Dacă ne lăsau să ne hrănim cu rânduiala, gândirea, învăţătura cea Bună, Corectă, Veşnică, Advarată, Sănătoasă, Productivă, Desăvârşită, nici eu nu furam, cârteam, bârfeam, fumam, minţeam etc Dar lor le-a fost frică de înnoirea noastră, ca să nu devenim (Atot) puternici, (Atot) știutori- deștepți! Şi… pentru că ne-au vaccinat cu învăţături toxice şi cu alte lături științifico-maimuțărești, au făcut din omul creat de Dumnezeu un fel de cimpanzeu porno-fesenizant, idolatru, din care ies dejecţii globalii (Marcu 7/14-23)…” Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău…” … este spre binele meu că m’ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.” (Ps.119) Ei ne-au umplut inimile cu minciuni idolatre, cu datini, tradiţii, moașterii iconate şi cu alte viclenii, hoţii şi…! De aceea, oamenii de mâine vor scoate pe nas şi pe gura numai răutăţi, urâţenii, mizerii, toxine şi alte mizerii de nedescris -din Rom. cap. 1/18-32, Gal. 5/19-21 etc Dar toţi cei care au ca tată (Şef) pe Satan şi, dacă nu vor să se împacă, prin pocăinţă, cu Dumnezeu îşi pecetluiesc singuri gheena pieirii din Ap. cap. 20; Şi cei care nu cred în Creator şi nu-l respectă, nu-l apreciază, până la urmă vor ajunge aşternut al Picioarelor Lui (1 Cor. 15/24-28) Chiar dacă unii nu vor să se golească de sine, de Satan, până la urmă Totul va fi umplut de cunoaşterea şi învăţătura Lui, precum fundul mării de ape (Hab. 2/14)… Pentru că singurul împlinitor al LEGII este Omul Hristos- Domnul Sabatului, (pe care noi nu l-am primit în inima înnoită ci, într-un grajd şi, apoi, l-am răstignit), a adus sfârşitul LEGII (Rom. 10/4) şi începutul ÎNDUMNEZEIRII OMULUI ŞI COSMOSULUI! Aşa cum Ioan a devenit Glasul care strigă prin pustie, să înflăcărăm şi noi strigătul către Salvator, ca să ieşim din satan, din învăţătura falită, nu doar din cuptorul încins cu păcătuiri EGIPTENE… Căci după ce Creatorul i-a scos pe evrei din Egipt, prin transfuzia cu voia, rânduiala, Sângerarea gândirii, învăţăturii Lui, ne- a scos știința-veninul Luciferic din sângele adamic, infect… şi i-a trimis pe” creştinii diasporeni” în toată lumea, pentru ca dimpreună cu Duhul Sfânt să…” BIBLIBLICIZEZE” şerpăria faraonică din oamenii care nu se împrietenesc cu Dumnezeu (2 Cor. 5/15-21); Prin părtăşie cu gândirea şi voia DUMNEZEIASCĂ, PĂLMUITĂ şi RUMENITĂ în cuptorul de la Golgota (Ioan, cap. 6); Prin însetarea după izvorul rânduielii şi înfăptuirii Dumnezeieşti (Ioan 7/37-39), să devenim Una cu Poruncile lui, dacă le iubim ca pe El, ca să rămânem Una cu Duhul cel plin de Har şi de Adevăr şi să-i permitem să domnească în toate şi să rodească în totalitate… Dimpreună cu Duhul Creator care face totul foarte bine (Gen 1/31) şi pentru veşnicie (Ecl.3/11-14), să conlucrăm, dar să-i dăm Lui întâietate şi suveranitate deplină, nu ca arogantul Demolator; Dacă-L căutăm din toată inima (Mat. 7/7) Duhul Său ne ajută ca să nu luptăm ca nişte orfani (Ioan 14/18), batjocoriţi de ispite şi nelegiuiri (Iacov 1/13-15), căci fără Hristos devenim pradă sigură (Ioan 15/5); ”Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească… ca s’o puteţi răbda.” (1 Cor.10/13) Prietenul tuturor păcătoşilor a luptat până la sânge împotriva oricărei NELEGIUIRI (Evrei 12/4); Ne-a îngropat pentru totdeauna cu orice nelegiuire şi ne-a înfiat, ca să nu ne mai jucăm vreodată cu păcătuirea (Rom. cap.6), pentru a nu mai asculta de satan şi de sclavii lui, ca să rămânem în El, adică în învăţătura Lui, pentru a-L câştiga pe El şi toate ale Sale…”… Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de…” (Fil.3/7 -15)
” Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.” (Ap. 16/2 b) Astfel, grăbim ziua când vom recolta ce am semănat, ce am învăţat, pentru că am refuzat să ne împrietenim cu Adevăratul Creator şi, pentru câştiguri mârşave, am acceptat învăţătura idolatră, religios de preoţească, dată de tata-demolator (Ioan 8/44); După ce vor bate palma cele 2 FIARE (Ap. Cap. 13), învăţaţi de preoţi să pupăm icoane mute, surde, schiape, dar aurite (Ps 115 şi 135), picturi aurite- făcătoare de bani şi de sărăntoci, dacă nu vom da spre nimicire (Iosua, cap. 7) învăţăturile şi făptuirile globalii, vom ajunge una cu minciunitorul din iazul cu foc (Ap. Cap. 20); Aşadar, omule, poporule- care ai ca mamă hoţia, porno-preacurvia, beţia, cearta, idolatria, moaşteria, invidia şi alte trăsături demonice; Tu, care ai ca tată pe diavol, nu vrei să fie mama ta- Dreptatea, Împăcarea, Vindecarea, Bunătatea, Blândeţea, Pacea, Adevărul, Dragostea, Iubirea, Iertarea şi, prin naşterea din nou, din Sămânţa Duhovnicească, să te faci frate cu Prietenul păcătoşilor, prin care devenim Una cu învăţătura Lui, dacă ne botezăm, nu în apă de ploaie ci, în moartea lui Isuss, pentru a rămâne Una cu învierea Lui (Col. 3/1); Așa trecem Marea pe valuri spre Tatăl Nostru Atotputernic, căci până la urmă fiecare va da ochii cu El, ca să fie judecat după faptele lui…” Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. Şi Duhul şi Mireasa zic:, Vino!„ Şi cine aude, să zică: Vino!„ Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” (Ap. Cap.22/12-17)
Înfierea- Stanley Bruce Anstey…Cum reuşeşti să te laşi de păcat-1 Petru 4.1,2-James Butler Stoney;Eliberarea de sub puterea păcatului-Formalismul şi ceremoniile nu ne duc departe-John Thomas Mawson; Problema păcatului (2) Romani 6: Eliberaţi de păcat şi de moarte-Frank Binford Hole…Cum primesc eu un caracter ceresc?Evrei 2.9-Botschafter; Dragul meu tânăr …Cuvântul unui tată adresat fiului său! Frank Schönbach; Încurajare pentru tinerii creştini- Extras din două prelegeri din anii 1948 şi 1964- Paul Wilson… Un cuvânt de trezire referitor la tema alcool…Ce spune Biblia referitor la tema alcool? Stephan Isenberg; „Daniel a hotărât în inima lui” Daniel 1.8 Algernon James Pollock; Omul durerii-Frederick Charles Jennings; Satan şi iazul de foc Apocalipsa 19.20; 20.10-Frederick Charles Jennings; Gâdilarea urechilor: mesajul seducător plăcut al lui Joyce Meyer- Rudolf Ebertshäuser
(Fragment din „Măcelarul lumii” de Sue Coe) Elita globală este nebună; (Asa s-a nascut Democratia Pesediana…) Lupta anticoruptie si statul paralel in Romania; (Prin padurea cu austeritati ne pierdem complet!) CCR vrea să dea prime de 36.000 de euro la 3 judecători, deşi acest lucru a fost interzis de Guvern; Inteligența artificială va fi „de miliarde de ori” mai inteligentă decât oamenii, iar omul (sclavagizat) trebuie să se integreze în ea, spune un expert; (ASA SE INTRUPEAZA DICTATORUL NEMURITOR SI…FERO-RECE) Agenda algocrației: Cum inteligența artificială și statul profund digitalizează tirania; Salarii de 3.000.000€ la Autoritatea de care Bolojan zice că nu face nimic. Banii împărțiți politic; (Cum imbolnavim poporul cu mituitorul lustruit in alb…)Ministrul Sănătății, acuzații grave: „Am identificat medici care au eliberat 300 de concedii pe zi”; (In timp ce bastanii refuza sa creasca pensia minimă cu 150 lei pentru amarasteni, dă angajaților din Min. Muncii alte sporuri de 50.000.000 lei si,nu renunta nici la secretară, la etc… mașină la scară. Unii șefi mai primesc 1.000 lei pentru că au titlul de doctor (-adesea PLAGIAT)! Mii de instituții dau spor de antenă pe baza unor analize plătite din bani publici. Lista, la secret (Taina marturiei aducatoare de …MOARTE!) Transcriptul interviului dat de Aaron Russo lui Alex Jones. Asta ca sa ne amintim ca planul e vechi si se merge dupa el; Tirania transumanistă se instalează la nivel global; (Iata pariul autodistructiv…) Ce mai rămâne uman în transumanism? Topul salariilor la stat. Bugetarii, viață de lux pe banii românilor; (Cu ajutorul votatorului, lepra se vesniceste…) Avocatul Poporului sau Avocatul Diavolului? Adrian Severin: „Parteneriatul strategic cu SUA nu mai există de facto”; Buzunarul cu vorbe: Avocatul diavolului; „Avocatul Diavolului“; Discursul dramatic al lui Vladimir Bukovski în România: “Dacă sistemul energetic nu se întorce la voi sunteţi sortiţi pieirii ca stat și ca națiune. Lukoil este KGB!” Fondatorul GDS Silviu Brucan, inculpat pentru crime împotriva umanității, a cerut în 1989 invadarea României de către URSS, împreună cu Iliescu și Militaru (KGB/GRU) – RECHIZITORIUL DOSARULUI REVOLUȚIEI – DOC PDF; Cum a înființat Silviu Brucan Grupul pentru Dialog Social cu Pleșu și Liiceanu. Fondatorul GDS a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu. DOCUMENTE; Spionii nu ies la pensie. Corneliu Vlad despre anonimii de la CIA si KGB, SRI si SIE; Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea; România, printre statele UE cu cele mai multe salarii mici raportate la populația activă. Ce țară o întrece; Salariile magistraților în UE, față de salariul mediu: România și Italia – cei mai bine plătiți judecători. La polul opus, Germania; (Pentru ca bancherii prospera, plebea dispera!) Banca Naţională anunţă: profit uriaş pentru bănci; NOUA ORDINE MONDIALĂ – ACEASTA A FOST SCRISĂ ÎN 1989! (O viziune distopică din 1989); Salarii de lux din bani publici: angajați ai statului cu venituri peste cel al președintelui SUA; Tirania transumanistă se instalează la nivel global; Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Din seria „Ce ne mai clocesc mai-marii lumii” la Forumul Economic Mondial: supraveghere, cipuire, control tiranic, transumanism, moarte… Monseniorul Viganò: Dictatura Sanitară a OMS face parte din „lovitura de stat globală” a Marii Resetări; RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939.ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei”; KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi în siguranță”/ Marea Resetare, fericirea de a nu avea nimic și sfârșitul democrației; Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial de la DAVOS, arată că MAREA RESETARE va duce la fuziunea dintre identitățile noastre BIOLOGICE și DIGITALE/ Premierul canadian Trudeau confirmă că PANDEMIA este o OPORTUNITATE pentru MAREA RESETARE/ Mircea Badea despre mesajele neomarxiste de la DAVOS (Video)/ Bătălia pentru Adevăr; (Asa rodeste Satanismul multilateral de globa-komunist…) POVESTEA SOVIETELOR – UN FILM CARE TREBUIE VĂZUT DE TOȚI ROMÂNII – UN FILM ZGUDUITOR, CARE DEZVĂLUIE RĂDĂCINLE POLITICII BARBARE RUSEȘTI PERPETUATĂ ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI, PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE; Documentare celebre: “BLESTEMUL SATANIC AL COMUNISMULUI” si completari necesare; (Asa a crescut padurea cu votatori social-fesenari, care-si trag seva din sudoarea contribuabililor…) Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei; (Daca nu ne nastem din nou,nu din samanta de doctor (neom-Ioan cap. 8/44)ci,din Samanta corecta si adevarata a lui Dumnezeu- 1 Petru 1/23),nu ne vindecam…) Cum îi ajuta colonelul Mitrică pe militari să ia pensie anticipată? „Îți mai dau 14 zile”; (Si astfel este ingropat poporul/muncitorul cu….radio-tele-icona-euroiul…) Instituțiile publice care ar trebui desființate urgent: dacă vrem o reformă reală a cheltuielilor bugetare; (Deocamdata…) Primării în vizorul ANI: contracte de familie, bani publici și aleși incompatibili; Intr-o tara sanatoasa-Iliescu –demolatorul Tarii- teroristul si kalaul Poporului Roman era dupa gratii si Romania era eliberata de profitorii Lovi/lutiei, pricopsiti cu pamanturi,”prajituri ”ale industriei si foarte multi bani speciali cu…)Câţi bani a cheltuit statul cu Institutul Revoluției Române. Organizaţia, condusă de doi inculpați în dosarul evenimentelor din 1989; (Cine a turnat la RUSI, nu poate gandi ca BUSI…) 30.000 lei/lună pentru sindicalistul Marius Nistor din 10 surse. Vrea grevă contra austerității; Aprecierea necesară a „prostiilor”? (Experiment pentru globalizare…) Supraveghere în masă prin inteligență artificială la Jocurile Olimpice de la Paris; (Pentru divertisment va mai propunem aici alte subiecte; „Gata cu mocangeala” – Cristoiu comentează postarea lui Caramitru: „Cine e el? Scrie numai prostii”; Elon Musk avertizează că inteligența artificială ar putea crea un „dictator nemuritor de care nu vom putea scăpa niciodată”; Apple recomandă Blinkist, cea mai bună aplicație pentru intelectualii din întreaga lume; Stimulează schimbarea cu această listă cu cele mai inspirate cărți din lume; Elon Musk lansează un avertisment dur despre inteligența artificială, numind-o o amenințare mai mare decât Coreea de Nord; Arhivă pentru categoria „CITATE MEMORABILE”; (Acestia sunt viitorii GUVERNANTI…) Concurs de perle, la examenul de Capacitate; (Nemuritorii pricopsiti care au privati-furat si Avutia obsteasca-SINDICALA…) Cine sunt șefii care conduc marile confederații de decenii și resping orice reformă; Arhivă editorială; Geopolitica nebuniei elitei (Partea 1): În pragul Armaghedonului; Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? (Daca presa era ascultata –cand striga prin pustia ROMANEASCA…) România asistenţială trebuie să dispară. Repede; (Desi Mafia buletinelor rodeste in toata tara…) Cum au obținut ilegal identități românești cei 7.000 de ruși, ucraineni și moldoveni. „Se vedea că nu-s de-ai noștri”… unul dintre beneficiarii actelor false din Botosani este acuzat că a incendiat recent casa premierului britanic Keir Starmer… (Amintiri despre…) Zona Crepusculară, relansată de J.J. Abrams; Citate Bertrand Russell (1872 – 1970). Ca sa intelegem mai bine…Dictatura sanitară vs cea criminală în mintea șoșocianului de serviciu; Internetul idioților; (Dupa Decembriada si Mineriada, s-a pus de Marea Hoti-Debandada…) La ce folosesc manifestațiile PSD-iste? Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? Sue Coe: Fantomele cărnii noastre (Ediția a XII-a) (Ediția a XII-a); Carta Poporului pentru Crearea unei Lumi Nonviolente; Violența umană: omniprezentă, multidimensională și amenințătoare de dispariție; Cum ar putea mințile neurodivergente să umanizeze guvernarea IA; Cum Au Murit Cei Mai Mari Dictatori Ai Lumii; (Chemati-l pe Iliescu sa-si vada propria recolta-debandada…) Mesajul teribil al lui Ion Iliescu pentru camarila bugetară. Nu se mai fac așa politicieni la noi… Călinescu: “Guvernul trebuie cercetat penal pentru uciderea poporului român”/”Eu aș desfința TVA-ul”; Încă o fabrică de acte false româneşti. Percheziții la Primăria Câmpulung Moldovenesc; Crimele Ascunse ale lui Ceaușescu – Masacrul de la Vadu Roșca 🔥 Legende și Mistere ale Istoriei; Vadimu Groazei – Balada Tribunului Nebun (Pamflet Muzical SICTIR medIA); Nordis de Buzău – Marcel Ciordacu’ (Pamflet Muzical); (Ca in toata ROMANIA…) Judeţul Sălaj: aproape jumătate din populaţie beneficiază de ajutoare de la stat; Brucan a greşit cu 10 ani; Ajutaţi-i pe cei blocaţi în diaspora să revină în ţară! Voi, ambasade, MAE, stat român sau oameni buni, cine le întinde o mână? Elita globală este o revizitare nebunească; Niciun stat american nu îndeplinește standardele privind drepturile copilului;„Strategia este să ne distrugă”- Expulzarea cetățenilor din țări terțe de către SUA în Costa Rica; „Micul secret murdar” al umanității-Înfometarea, înrobirea, violarea, torturarea și uciderea copiilor noștri;Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? Ion, Vampirul Energetic – Pamflet Muzical (Ion Iliescu); Straniul caz al „Humanzee”- Povestea incredibilă a lui Oliver, presupusul „hibrid maimuță-om”; Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversitatea acesteia; Oamenii și cimpanzeii NU sunt 99% identici- Ultimul cui în sicriul evoluției umane;Evoluția îi face pe oameni atei! CTP, despre măsurile asumate de Guvernul Bolojan: „Trebuie scoși niște bani din piatră seacă”. B1TV; Jacques Monod și evoluția teistică; De ce ne cerți Bolojane pentru dezastrul vostru economic? – invitat Gen. (SIE) Gheorghe Dragomir; Bolojan, despre șefii cu salarii mari de la stat: „Lipitori”; (Si alergica Sfanta Udrea a fost rasplatita…) Judecătorii au decis eliberarea Elenei Udrea: motivele deciziei; ANDREI MARGA: ANULAREA ALEGERILOR FACE DIN DEMOCRAȚIE UN SIMPLU DECOR ; Transgenic, Transgender, Transuman: Agenda obsedată de tehnologie a „mai puținului uman”; Cheile METAFIZICE ASCUNSE: Ce NU vor să ȘTII; Emil Turdean,Fermier din Jud. Cluj – “La cât se fură în România, Bolojan ori sparge găștile, ori ajunge la casa de nebuni!” BOLOJAN: NESIMȚIREA E MARE LA STAT. LANȚ DE SUBÎNCHIRIERI, O AFACERE PROFITABILĂ; Salariile plătite de stat, dar și sporurile, alocațiile și pensiile vor fi înghețate; (Desi unii traiesc o viata de caine,ieri,ca si maine…) Criză la stat cu pensionari nababi care încasează lunar și câte 10.000 de euro, din salarii cumulate cu pensii, în administrația clujeană păstorită de Boc și Tișe; Ministrul Finanțelor: ”Am întins plapuma mai mult decât ne permiteam”; Superbugetarul Ion Sterian are în cabinet cinci secretare, nouă consilieri, un specialist în PR, plus șapte șoferi la dispoziție. El conduce compania monopolistă de stat Transgaz; Pensionarii de lux ai Romaniei – tineri pensionari la numai 46 de ani, reangajati in Politie; Doru Bușcu, despre afacerea RA-APPS – Eximbank: „Doar Securitatea făcea afaceri de tipul ăsta”; PRIMAR ÎN VACANȚĂ PE BANI PUBLICI; Concert cu Putiniști la Chișinău / Jurnaliști agresați / SUA lasă Ucraina fără apărare; LISTA GREA A SINCURIȘTILOR. ROMÂNII PLĂTESC ; Care sunt dovezile că Gould era marxist? Oamenii de știință creaționiști și alți specialiști de interes; 50 DE MINORE GRAVIDE ÎN PONORÂTA; România în pragul falimentului. Economic și politic;Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin; (Daca va mai pasa de POPOR)…Taiati subventia partidelor acum, nu la rectificarea bugetara! De la 8 la 386 milioane de lei. De ce a crescut, în 10 ani, subvenția pentru partidele parlamentare și care sunt riscurile pentru România
Retete vindecatoare cu apa- Aproape totul despre farmacia din ŢELINA- Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale- Ce se întâmplă când consumăm sare iodată? Ce să NU mănânci dacă ai dereglări hormonale- 7 semne că îți lipsesc vitamine importante din corp- Legatura neasteptata dintre vinul alb si cancer; Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale; Alimente cu efect antiinflamator…Iertarea – cel mai bun medicament pentru suflet; De ce iertarea are puterea de a vindeca ranile si te ajuta sa te simti din nou intreg; Piramida alimentelor; Cum să uscați și să păstrați corect ierburile; Principii de amestecare a amestecurilor de ceai; 8 ceaiuri care au efecte extraordinare pentru balonare; EDUCATIA SANITARA ; Top 10 alimente care curata ficatul; 10 plante si remedii care nu trebuie sa-ti lipseasca din casa (recomandari de la clientii Vegis); Cum sa ne ingrijim cu ajutorul legumelor? Idei de sucuri din fructe si legume; Puterea bunatatii – de ce iti face bine sa fii bun cu altii; Vrei sa te vindeci de trecut? Incepe prin a-ţi ierta părinţii; Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton; Vindecare în Hristos, prin rănile Lui suntem vindecaţi- HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 5 – CUM SĂ ÎŢI ÎNSUŞEŞTI VINDECAREA; (Vindecarea si de…manipulari) 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii;În paginile Revistei Informatii Agrorurale sunt tiparite diverse retete alimentare, tratamente, (indeosebi cu plante),notiuni despre ARTA VINDECARII,incursiuni în medicina naturistă,dar si vindecarea prin gândire, prin credinta, prin cultura, prin Cuvânt, prin Biblioterapie- Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie etc Sintetizam doar cateva titluri:10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli, fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară? Alte detalii puteti gasi aici:https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/s-o-credeti-voi-ca-va-rapeste-iisus-daca-ramaneti-una-cu-amanta-lume-scufundati-in-marea-senzualitatilor-de-o-clipa-caci-la-inviere-oamenii-nici-nu-se-vor-insura-nici-nu-se-vor-marita-ci-vor-f/CUPRINS
1 . Pana cand ne cheltuim atât de mult pentru vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca …
2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului, virusul din inimă, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?
3 . Pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Creator) haideți să tratăm mai intai “mama” tuturor suferintelor-boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie,idolatrie,hotie sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate ,precum tratăm și boala fizică…
4 . Totodată- Isaia, Ieremia și alți (”doctori”) folosesc acest Cuvânt de mai multe ori,facând refere la tămăduirea spirituală. Vă las ca să ne căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE)
Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, scrie că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice…
6 . Din terapiile lui Valeriu Popa invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”…
7 . Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat si a viru(s)zat totul…
(Fragment din „Măcelarul lumii” de Sue Coe) Elita globală este nebună; (Asa s-a nascut Democratia Pesediana…) Lupta anticoruptie si statul paralel in Romania; (Prin padurea cu austeritati ne pierdem complet!) CCR vrea să dea prime de 36.000 de euro la 3 judecători, deşi acest lucru a fost interzis de Guvern; Inteligența artificială va fi „de miliarde de ori” mai inteligentă decât oamenii, iar omul (sclavagizat) trebuie să se integreze în ea, spune un expert; (ASA SE INTRUPEAZA DICTATORUL NEMURITOR SI…FERO-RECE) Agenda algocrației: Cum inteligența artificială și statul profund digitalizează tirania; Salarii de 3.000.000€ la Autoritatea de care Bolojan zice că nu face nimic. Banii împărțiți politic; (Cum imbolnavim poporul cu mituitorul lustruit in alb…)Ministrul Sănătății, acuzații grave: „Am identificat medici care au eliberat 300 de concedii pe zi”; (In timp ce bastanii refuza sa creasca pensia minimă cu 150 lei pentru amarasteni, dă angajaților din Min. Muncii alte sporuri de 50.000.000 lei si,nu renunta nici la secretară, la etc… mașină la scară. Unii șefi mai primesc 1.000 lei pentru că au titlul de doctor (-adesea PLAGIAT)! Mii de instituții dau spor de antenă pe baza unor analize plătite din bani publici. Lista, la secret (Taina marturiei aducatoare de …MOARTE!) Transcriptul interviului dat de Aaron Russo lui Alex Jones. Asta ca sa ne amintim ca planul e vechi si se merge dupa el; Tirania transumanistă se instalează la nivel global; (Iata pariul autodistructiv…) Ce mai rămâne uman în transumanism? Topul salariilor la stat. Bugetarii, viață de lux pe banii românilor; (Cu ajutorul votatorului, lepra se vesniceste…) Avocatul Poporului sau Avocatul Diavolului? Adrian Severin: „Parteneriatul strategic cu SUA nu mai există de facto”; Buzunarul cu vorbe: Avocatul diavolului; „Avocatul Diavolului“; Discursul dramatic al lui Vladimir Bukovski în România: “Dacă sistemul energetic nu se întorce la voi sunteţi sortiţi pieirii ca stat și ca națiune. Lukoil este KGB!”
Fondatorul GDS Silviu Brucan, inculpat pentru crime împotriva umanității, a cerut în 1989 invadarea României de către URSS, împreună cu Iliescu și Militaru (KGB/GRU) – RECHIZITORIUL DOSARULUI REVOLUȚIEI – DOC PDF; Cum a înființat Silviu Brucan Grupul pentru Dialog Social cu Pleșu și Liiceanu. Fondatorul GDS a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu. DOCUMENTE; Spionii nu ies la pensie. Corneliu Vlad despre anonimii de la CIA si KGB, SRI si SIE; Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea; România, printre statele UE cu cele mai multe salarii mici raportate la populația activă. Ce țară o întrece; Salariile magistraților în UE, față de salariul mediu: România și Italia – cei mai bine plătiți judecători. La polul opus, Germania; (Pentru ca bancherii prospera, plebea dispera!) Banca Naţională anunţă: profit uriaş pentru bănci; NOUA ORDINE MONDIALĂ – ACEASTA A FOST SCRISĂ ÎN 1989! (O viziune distopică din 1989); Salarii de lux din bani publici: angajați ai statului cu venituri peste cel al președintelui SUA; Tirania transumanistă se instalează la nivel global; Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Din seria „Ce ne mai clocesc mai-marii lumii” la Forumul Economic Mondial: supraveghere, cipuire, control tiranic, transumanism, moarte… Monseniorul Viganò: Dictatura Sanitară a OMS face parte din „lovitura de stat globală” a Marii Resetări; RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939.
ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei”; KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi în siguranță”/ Marea Resetare, fericirea de a nu avea nimic și sfârșitul democrației; Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial de la DAVOS, arată că MAREA RESETARE va duce la fuziunea dintre identitățile noastre BIOLOGICE și DIGITALE/ Premierul canadian Trudeau confirmă că PANDEMIA este o OPORTUNITATE pentru MAREA RESETARE/ Mircea Badea despre mesajele neomarxiste de la DAVOS (Video)/ Bătălia pentru Adevăr; (Asa rodeste Satanismul multilateral de globa-komunist…) POVESTEA SOVIETELOR – UN FILM CARE TREBUIE VĂZUT DE TOȚI ROMÂNII – UN FILM ZGUDUITOR, CARE DEZVĂLUIE RĂDĂCINLE POLITICII BARBARE RUSEȘTI PERPETUATĂ ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI, PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE; Documentare celebre: “BLESTEMUL SATANIC AL COMUNISMULUI” si completari necesare; (Asa a crescut padurea cu votatori social-fesenari, care-si trag seva din sudoarea contribuabililor…) Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei; (Daca nu ne nastem din nou,nu din samanta de doctor (neom-Ioan cap. 8/44)ci,din Samanta corecta si adevarata a lui Dumnezeu- 1 Petru 1/23),nu ne vindecam…) Cum îi ajuta colonelul Mitrică pe militari să ia pensie anticipată? „Îți mai dau 14 zile”; (Si astfel este ingropat poporul/muncitorul cu….radio-tele-icona-euroiul…) Instituțiile publice care ar trebui desființate urgent: dacă vrem o reformă reală a cheltuielilor bugetare; (Deocamdata…) Primării în vizorul ANI: contracte de familie, bani publici și aleși incompatibili; Intr-o tara sanatoasa-Iliescu –demolatorul Tarii- teroristul si kalaul Poporului Roman era dupa gratii si Romania era eliberata de profitorii Lovi/lutiei, pricopsiti cu pamanturi,”prajituri ”ale industriei si foarte multi bani speciali cu…)
Câţi bani a cheltuit statul cu Institutul Revoluției Române. Organizaţia, condusă de doi inculpați în dosarul evenimentelor din 1989; (Cine a turnat la RUSI, nu poate gandi ca BUSI…) 30.000 lei/lună pentru sindicalistul Marius Nistor din 10 surse. Vrea grevă contra austerității; Aprecierea necesară a „prostiilor”? (Experiment pentru globalizare…) Supraveghere în masă prin inteligență artificială la Jocurile Olimpice de la Paris; (Pentru divertisment va mai propunem aici alte subiecte; „Gata cu mocangeala” – Cristoiu comentează postarea lui Caramitru: „Cine e el? Scrie numai prostii”; Elon Musk avertizează că inteligența artificială ar putea crea un „dictator nemuritor de care nu vom putea scăpa niciodată”; Apple recomandă Blinkist, cea mai bună aplicație pentru intelectualii din întreaga lume; Stimulează schimbarea cu această listă cu cele mai inspirate cărți din lume; Elon Musk lansează un avertisment dur despre inteligența artificială, numind-o o amenințare mai mare decât Coreea de Nord; Arhivă pentru categoria „CITATE MEMORABILE”; (Acestia sunt viitorii GUVERNANTI…) Concurs de perle, la examenul de Capacitate; (Nemuritorii pricopsiti care au privati-furat si Avutia obsteasca-SINDICALA…) Cine sunt șefii care conduc marile confederații de decenii și resping orice reformă; Arhivă editorială; Geopolitica nebuniei elitei (Partea 1): În pragul Armaghedonului; Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? (Daca presa era ascultata –cand striga prin pustia ROMANEASCA…) România asistenţială trebuie să dispară. Repede; (Desi Mafia buletinelor rodeste in toata tara…) Cum au obținut ilegal identități românești cei 7.000 de ruși, ucraineni și moldoveni. „Se vedea că nu-s de-ai noștri”… unul dintre beneficiarii actelor false din Botosani este acuzat că a incendiat recent casa premierului britanic Keir Starmer… (Amintiri despre…) Zona Crepusculară, relansată de J.J. Abrams; Citate Bertrand Russell (1872 – 1970). Ca sa intelegem mai bine…
Dictatura sanitară vs cea criminală în mintea șoșocianului de serviciu; Internetul idioților; (Dupa Decembriada si Mineriada, s-a pus de Marea Hoti-Debandada…) La ce folosesc manifestațiile PSD-iste? Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? Sue Coe: Fantomele cărnii noastre (Ediția a XII-a) (Ediția a XII-a); Carta Poporului pentru Crearea unei Lumi Nonviolente; Violența umană: omniprezentă, multidimensională și amenințătoare de dispariție; Cum ar putea mințile neurodivergente să umanizeze guvernarea IA; Cum Au Murit Cei Mai Mari Dictatori Ai Lumii; (Chemati-l pe Iliescu sa-si vada propria recolta-debandada…) Mesajul teribil al lui Ion Iliescu pentru camarila bugetară. Nu se mai fac așa politicieni la noi… Călinescu: “Guvernul trebuie cercetat penal pentru uciderea poporului român”/”Eu aș desfința TVA-ul”; Încă o fabrică de acte false româneşti. Percheziții la Primăria Câmpulung Moldovenesc; Crimele Ascunse ale lui Ceaușescu – Masacrul de la Vadu Roșca 🔥 Legende și Mistere ale Istoriei; Vadimu Groazei – Balada Tribunului Nebun (Pamflet Muzical SICTIR medIA); Nordis de Buzău – Marcel Ciordacu’ (Pamflet Muzical); (Ca in toata ROMANIA…) Judeţul Sălaj: aproape jumătate din populaţie beneficiază de ajutoare de la stat; Brucan a greşit cu 10 ani; Ajutaţi-i pe cei blocaţi în diaspora să revină în ţară! Voi, ambasade, MAE, stat român sau oameni buni, cine le întinde o mână? Elita globală este o revizitare nebunească; Niciun stat american nu îndeplinește standardele privind drepturile copilului;„Strategia este să ne distrugă”- Expulzarea cetățenilor din țări terțe de către SUA în Costa Rica; „Micul secret murdar” al umanității-Înfometarea, înrobirea, violarea, torturarea și uciderea copiilor noștri;
Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? Ion, Vampirul Energetic – Pamflet Muzical (Ion Iliescu); Straniul caz al „Humanzee”- Povestea incredibilă a lui Oliver, presupusul „hibrid maimuță-om”; Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversitatea acesteia; Oamenii și cimpanzeii NU sunt 99% identici- Ultimul cui în sicriul evoluției umane;
Evoluția îi face pe oameni atei! CTP, despre măsurile asumate de Guvernul Bolojan: „Trebuie scoși niște bani din piatră seacă”. B1TV; Jacques Monod și evoluția teistică; De ce ne cerți Bolojane pentru dezastrul vostru economic? – invitat Gen. (SIE) Gheorghe Dragomir; Bolojan, despre șefii cu salarii mari de la stat: „Lipitori”; (Si alergica Sfanta Udrea a fost rasplatita…) Judecătorii au decis eliberarea Elenei Udrea: motivele deciziei; ANDREI MARGA: ANULAREA ALEGERILOR FACE DIN DEMOCRAȚIE UN SIMPLU DECOR ; Transgenic, Transgender, Transuman: Agenda obsedată de tehnologie a „mai puținului uman”; Cheile METAFIZICE ASCUNSE: Ce NU vor să ȘTII; Emil Turdean,Fermier din Jud. Cluj – “La cât se fură în România, Bolojan ori sparge găștile, ori ajunge la casa de nebuni!” BOLOJAN: NESIMȚIREA E MARE LA STAT. LANȚ DE SUBÎNCHIRIERI, O AFACERE PROFITABILĂ; Salariile plătite de stat, dar și sporurile, alocațiile și pensiile vor fi înghețate; (Desi unii traiesc o viata de caine,ieri,ca si maine…) Criză la stat cu pensionari nababi care încasează lunar și câte 10.000 de euro, din salarii cumulate cu pensii, în administrația clujeană păstorită de Boc și Tișe; Ministrul Finanțelor: ”Am întins plapuma mai mult decât ne permiteam”; Superbugetarul Ion Sterian are în cabinet cinci secretare, nouă consilieri, un specialist în PR, plus șapte șoferi la dispoziție. El conduce compania monopolistă de stat Transgaz; Pensionarii de lux ai Romaniei – tineri pensionari la numai 46 de ani, reangajati in Politie; Doru Bușcu, despre afacerea RA-APPS – Eximbank: „Doar Securitatea făcea afaceri de tipul ăsta”; PRIMAR ÎN VACANȚĂ PE BANI PUBLICI; Concert cu Putiniști la Chișinău / Jurnaliști agresați / SUA lasă Ucraina fără apărare; LISTA GREA A SINCURIȘTILOR. ROMÂNII PLĂTESC ; Care sunt dovezile că Gould era marxist? Oamenii de știință creaționiști și alți specialiști de interes; 50 DE MINORE GRAVIDE ÎN PONORÂTA; România în pragul falimentului. Economic și politic; Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin; (Daca va mai pasa de POPOR)…Taiati subventia partidelor acum, nu la rectificarea bugetara! De la 8 la 386 milioane de lei. De ce a crescut, în 10 ani, subvenția pentru partidele parlamentare și care sunt riscurile pentru România…
(Daca va mai pasa de POPOR)…Taiati subventia partidelor acum, nu la rectificarea bugetara!
Către:
Ilie Bolojan, prim ministrul României
Petiție
Noi, semnatarii și semnatarele acestei petiții, vă solicităm să eliminați acum subvențiile partidelor, odată cu aplicarea celorlalte măsuri anti-criză! Solidaritatea trebuie să înceapă cu politicienii, iar sutele de milioane de lei încasate de partide, pentru a face propagandă, trebuie să fie eliminate.
De ce este important?
Guvernul încearcă să reducă cheltuielile și să aducă bani la buget, cu niște măsuri de austeritate fără precedent. Cu toate acestea, de banii partidelor nu se atinge nimeni. Întrebat despre subvenții, premierul Ilie Bolojan spune că le va reduce la rectificarea bugetară.
E de neînțeles de ce Guvernul taie bursele elevilor, obligă pensionarii să plătească CASS, taie din sporurile bugetarilor, dar NU elimină sutele de milioane pentru partide.
Partidele au primit 380 de milioane de lei în 2024, față de 14,5 milioane de lei în 2016. Creșterea e uriașă și nejustificată. În acest timp, cei mai mulți bani au ajuns la PSD și PNL, iar 57,8%[1] din subvenții au fost folosite pentru publicitate electorală mascată sau pentru atacuri în media la adresa celor care criticau partidele.
Dacă subvențiile ar fi tăiate odată cu celelalte măsuri anti-criză, atunci Guvernul ar arăta că solidaritatea e pentru toată lumea, nu doar pentru cetățenii de rând. Sutele de milioane de lei care ajung la PSD și PNL pentru propagandă pot merge la bugetul de stat în loc să finanțeze atacurile partidelor în media.
****
[1]Raport Expert Forum presă și propagandă: 214 milioane de lei – 57,8% din totalul cheltuielilor expertforum-ro-subventiile-2024-planuri-2025
În 2024, partidele parlamentare au primit cea mai mare proporție din felia din PIB la care au dreptul cf. unei legi problematice. Potrivit AEP, cea mai mare parte din acești bani au fost cheltuiți pentru publicitate. Imagine de la congresul unui partid parlamentar, august 2024.
În 2024, partidele parlamentare din România au primit subvenție, bani de la bugetul statului, 386 de milioane de lei, echivalentul a cca. 77 milioane de euro.
În plus față de subvenție, li se vor deconta și costurile campaniei electorale – partidele au raportat cheltuieli de peste 650 de milioane de lei. Adică o notă de plată în jur de 1 miliard de lei/ 200 de milioane de euro.
Ce efecte au aceste subvenții pentru politica din România? Ce se întâmplă cu reprezentarea reală a cetățenilor când majoritatea banilor vin de la centru? Sunt auziți alegătorii dacă publicitatea politică vorbește non-stop?
Nu cumva mărimea sumelor pentru politicieni, sub un guvern care cere oamenilor economii, este doar vârful aisbergului? Ce se întâmplă când un număr mic de persoane are la dispoziție sume mari de bani fără să dea socoteală până la ultimul sfanț?
Oamenii de știință creaționiști și alți specialiști de interes
Introducere și declinare a responsabilității
Mulți istorici (de diverse convingeri religioase – inclusiv atei) au arătat că știința modernă a început să înflorească abia în Europa, în mare parte creștină (vezi Rădăcinile biblice ale științei moderne ). Acești istorici subliniază că baza științei moderne depinde de presupunerea că universul a fost creat de un creator rațional (vezi De ce funcționează știința? ). Un univers ordonat are sens doar dacă a fost creat de un Creator ordonat. Dar dacă nu există un creator sau dacă Zeus și gașca lui ar fi la conducere, de ce ar trebui să existe vreo ordine? Așadar, nu numai că o credință creștină puternică nu este un obstacol în calea științei, dar o astfel de credință a fost chiar fundamentul ei. (Vezi și o respingere a argumentului că Newton a fost creaționist doar pentru că nu exista alternativă? )
Totuși, după apariția credințelor despre vechime, datorită lui James Hutton și Charles Lyell , unii oameni de știință au cedat și au „reinterpretat” Biblia pentru a se potrivi cu ele. De exemplu, unii au susținut că zilele din Geneza 1 erau de fapt epoci și că potopul lui Noe a fost una dintre multele catastrofe. Pentru dovezi că astfel de „reinterpretări” sunt eronate, vezi Compromisurile creației și Potopul lui Noe a acoperit întregul pământ .
Poate că au avut intenții bune, dar modelul lor eronat a fost o țintă ușoară pentru Darwin. De exemplu, Darwin a subliniat că teoria la modă propovăduită de Lyell, a fixității speciilor – conform căreia fiecare specie a fost creată independent în locația sa actuală – nu dădea prea mult sens observațiilor sale conform cărora speciile insulare erau adesea similare cu cele de pe cel mai apropiat continent. Însă observațiile sale se potrivesc perfect cu adevărata viziune biblică conform căreia a existat un Potop global și că animalele au migrat de la Ararat la insule prin continentul vecin.
Aceasta ar trebui să fie o lecție pentru cei care astăzi învață că creștinii ar trebui să compromită sensul simplu al Bibliei pentru a se potrivi cu „știința”. În afară de faptul că plasează opinia umană falibilă ca o autoritate deasupra Cuvântului infailibil al lui Dumnezeu, acest lucru pur și simplu nu funcționează și deschide calea pentru o și mai mare îndepărtare de Scriptură.
Unii oameni de știință în viață astăzi * care acceptă relatarea biblică a creației
Notă: Persoanele din această listă dețin un doctorat într-un domeniu științific sau (pentru rarele persoane care nu dețin un doctorat) realizări de cercetare la nivel înalt sau statut academic………………………………
Det. Aici
https://creation.com/en/pages/creation-scientists
///////////////////////////////////
Care sunt dovezile că Gould era marxist?
de Zane Martin, Noua Zeelandă (autor invitat)
În general, îl numim pe Stephen Jay Gould (1941–2002) marxist datorită înclinațiilor sale de stânga binecunoscute și activităților precum implicarea sa în grupul „Știința marxistă pentru oameni” (cu Richard Lewontin , marxist și mai fervent ). The Socialist Worker Online menționează că Gould a făcut parte din consiliile consultative ale revistei Rethinking Marxism și ale Forumului Brecht, sponsor al Școlii Marxiste din New York.1 Enciclopedia Stângii Americane l-a evidențiat pe Gould ca fiind unul dintre „puținii oameni de știință [care] au devenit aliați publici majori ai stângii” și ca „poate cel mai formidabil exemplu de prezență de susținere la evenimentele de stânga și pentru cauzele de stânga” .2
Un citat celebru al lui Gould este că, în cadrul subculturii familiale evreo-marxiste, el și-a învățat marxismul „în genunchii tatălui său”. El a spus că politica sa era foarte diferită de cea a tatălui său, dar nu a explicat niciodată exact cum. Unii au speculat că aceasta se referea la o respingere a stalinismului. Indiferent de semnificație, din opera lui Gould reiese clar că acesta a fost puternic influențat de credințele marxiste. În cartea sa, „Cultura criticii” , autorul evoluționist Kevin MacDonald scrie că Gould „a recunoscut că teoria sa despre evoluție ca echilibre punctate era atractivă pentru el ca marxist, deoarece postula răsturnări revoluționare periodice în evoluție, mai degrabă decât schimbări conservatoare, graduale” .3
El a recunoscut deschis că teoria sa privind echilibrul punctat, pentru care este cel mai faimos, l-a atras datorită cunoștințelor sale despre Hegel și Marx. Mulți sunt de acord că Gould a permis filosofiei sale marxiste să-i influențeze știința. A fost chiar etichetat de alți evoluționiști drept „confuz, ipocrit, orbit de marxism și retoric necinstit” .4
Citiți mai multe despre înclinațiile marxiste ale lui Gould:
Doru Bușcu, despre afacerea RA-APPS – Eximbank: „Doar Securitatea făcea afaceri de tipul ăsta”
https://www.youtube.com/watch?v=O86uKKgM5DA
////////////////////////////////////
Pensionarii de lux ai Romaniei – tineri pensionari la numai 46 de ani, reangajati in Politie
Romania se confrunta frecvent, in ultima perioada, cu o practica des intalnita, respectiv cea a „epoletilor cu multe stele din administratia publica”, pe principiul statul in stat – ne referim practic la personal MAI iesit la pensie la varste „fragede”, reangajat la stat pe sume deloc de neglijat.
Superbugetarul Ion Sterian are în cabinet cinci secretare, nouă consilieri, un specialist în PR, plus șapte șoferi la dispoziție. El conduce compania monopolistă de stat Transgaz
Mihai Roman
Ion Sterian, directorul general al companiei monopoliste cu capital majoritar de stat Transgaz, are în cabinetul său cinci secretare, nouă consilieri și un specialist în PR, potrivit schemei de personal consultate de G4Media. În plus, șeful Transgaz are la dispoziție șapte șoferi, potrivit organigramei.
În numai doi ani, cheltuielile cu personalul ale Transgaz au crescut cu aproape 150 de milioane de lei, de la 533.574.824 lei în 2022 la 683.571.928 în 2024, potrivit unui document obținut de G4Media.
Cheltuielile totale cu personalul la SNTGN TRANSGAZ S.A. în ultimii 3 ani (inclusiv salarii, sporuri, bonusuri, traininguri sau formare profesională, decontări și alte beneficii) (mii lei)
2022 – 533.574,824
2023 – 612.889,827 (+79.315,003)
2024 – 683.571,928 (+70.682,101)
Directorul general al companiei cu capital majoritar de stat Transgaz, Ion Sterian, a câștigat în 2023 venituri nete de peste 1,9 milioane de lei, potrivit datelor oficiale ale companiei. Sterian este unul dintre cei mai bine plătiți manageri de companii de stat și are în declarația de avere patru imobile – dintre care un apartament de aproape 100 metri pătrați în Emiratele Arabe Unite.
Veniturile lui Sterian sunt compuse din:
– Remunerația fixă netă în valoare de 414.185 lei
– zile concediu de odihnă, sumă netă: 59.623 lei.
– remunerația variabilă: 1.440.520 lei net
Sterian este unul dintre cei mai bine plătiți șefi de instituții sau companii cu capital majoritar de stat.
Transgaz, la care guvernul – prin Secretariatul General – este acționar cu 58,5%, deține monopolul transportului de gaze, al construcției și întreținerii sistemului intern de transport al gazelor naturale. Compania are o marjă limitată de decizie economică, dat fiind că tarifele pentru transportul gazelor sunt stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), potrivit legislației în vigoare.
Ion Sterian este sprijinit atât de PSD, cât și de PNL. El a rămas în funcție indiferent de partidul care a controlat Secretariatul general al guvernului, acționarul majoritar al companiei Transgaz.
Ministrul Finanțelor: ”Am întins plapuma mai mult decât ne permiteam”
de Mihaela Mihai
La o săptămână de la momentul în care a preluat protofoliul Finanțelor, ministrul Alexandru Nazare, a spus ce a găsit în finanțele României. Ministrul susține, într-o postare pe o rețea socială, că România are o fundaţie bugetară instabilă, bugete construite nerealist, cu estimări exagerate şi cheltuieli subevaluate. ”Am regăsit o economie vulnerabilizată în timp şi o fundaţie bugetară tot mai instabilă. Ani la rând ni s-a spus că România creşte. Ni s-a livrat iluzia unei economii în plin avânt, dar în realitate creşterea a fost împinsă în principal prin consum. S-au justificat astfel cheltuieli pe care, de fapt, nu ni le permiteam. Am uitat că nu cheltuiam banii noştri – ci, în cea mai mare parte, bani împrumutaţi”, a scris ministrul Alexandru Nazare.
Potrivit acestuia, bugetele au fost construite nerealist, cu estimări de venituri exagerate şi cheltuieli subevaluate.
”Iar pentru că nu s-au luat măsuri de corecţie la timp, România a intrat într-o spirală de deficite permanente. Realitatea este una singură: în ultimii cinci ani, deficitul bugetar al României a fost constant peste 6% din PIB, atingând vârfuri critice de peste 9%. Totul, în condiţiile în care regula europeană recomandă un prag de maximum 3%. Am întins plapuma mai mult decât ne permiteam, ignorând regulile jocului. Consecinţele? Dobânzi mai mari la împrumuturi, încredere şubrezită, iar datoria publică s-a dublat. Şi, cu toate acestea, ne-am comportat ca şi când resursele ar fi inepuizabile. Am trăit pe datorie, pe banii – tot mai scumpi – ai altora, fără să ne preocupe cu adevărat cum generăm bani sănătoşi, din interior.Cum creştem o economie competitivă, inovatoare, rezilientă, capabilă să susţină ritmul cheltuielilor publice”, a mai spus ministrul.
Șeful Finanțelor spune că e necesară reconstrucţia bugetului de stat pe baze solide.
(Desi unii traiesc o viata de caine,ieri,ca si maine…)Criză la stat cu pensionari nababi care încasează lunar și câte 10.000 de euro, din salarii cumulate cu pensii, în administrația clujeană păstorită de Boc și Tișe
by Luminița Silea, Cosmina Fernoagă
În ciuda crizei financiare pe care o invocă guvernanții de mai bine de doi ani, instituțiile publice continuă să fie acaparate de „pensionari de lux”, recuperați din diferite structuri: Poliție, DIICOT, Justiție, Servicii de informații etc. Oameni care se pensionează înainte de 50 de ani, pentru a se reangaja imediat în Primărie sau Consiliu Județean, cumulând astfel pensia cu salariul pentru a ajunge la venituri care i-ar face invidioși pe cei mai prolifici lideri din sistemul privat.Mai avem apoi categoria pensionarilor de 70 chiar peste 70 de de ani care nu se mai dau duși din regiile și societățile de stat, menținuți în funcții de conducere pentru a răspunde ordinelor politice, încasând venituri lunare de mii de euro, pe care nu le ating nici măcar directorii de bănci.
– Emil Miron , primul pensionar de lux, în vârstă de 69 de ani, este directorul Regiei de Termoficare Napoca – subordonată Primăriei. Acesta lucrează în instituție încă de pe vremea comunismului, urcând treptat de la funcția de economist la cea de director general. Miron încasează o pensie de invidiat, respectiv 12.567 de lei/lună (peste 2.500 de euro). Totodată, continuă să ocupe funcția de director general al Regiei de Termoficare, obținând salariul lunar de 32.000 de lei (peste 6.400 de euro). La această sumă se mai adaugă încă un salariu lunar, încasat de la firma Colonia Cluj, înființată de Regie împreună cu parteneri privați, respectiv 18.679 lei (peste 3.750 de euro). În total, Miron ajunge să încaseze lunar, din pensia cumulată cu salariile, suma impresionantă de 12.650 de Euro.
– Ion Pantelimon este alt pensionar de 71 de ani care nu se dă dus de la conducerea Regiei Autonome a Domeniului Public (RADP), aflată în subordinea Primăriei Cluj Napoca. Pantelimon a fost adus în partid (pe vremea când defunctul PDL era pe val), respectiv în 2004, iar surse politice spune că individul era atât de sărac încât nu-și permitea să contribuie financiar în campanii electorale, în schimb aducea multă hârtie, de la fabrica „Someș Dej”, unde lucra ca „șef de secție”. Boc l-a propulsat (în 2005-2007) pe o poziție de „director” la Direcția Regională de Drumuri și Poduri (DRDP), structură deconcentrată care răspunde de infrastructura a șase județe, entitate care a fost răspunzătoare de celebrul proiect al Centurii Vâlcele -Apahida, denumită și „Centura de Aur”, în urma costurilor imense suportate de stat, care până la finalizarea lucrărilor s-au triplat%. Din 2007 Pantelimon s-a mutat la RADP, regia Primăriei Cluj, unde a stat doi ani, pentru ca mai apoi, în 2009 să revină pe funcția de „director regional” al DRDP, unde a stat până în 2013, atât cât i-a fost ținut spatele pe linie politică. A pierdut o scurtă perioadă la cunoscuta firmă Napoca Construcții, pentru ca în 2014 să fie readus de Boc la șefia RADP, loc din care, în prezent, Pantelimon încasează un salariu lunar de 31.125 de lei, la care se adaugă pensia lunară de 7.108 lei, adică aproximativ 7.700 Euro………………………….
Transgenic, Transgender, Transuman: Agenda obsedată de tehnologie a „mai puținului uman”
TRANSUMANISM , 19 mai 2025
Julian Rose
12 mai 2025 – Tendința tehnologică obsedată a acestei perioade este noua pandemie, concepută, asemenea predecesoarei sale, pentru a deraia rasa umană.Este vorba despre promovarea formelor de viață non-biologice ca fiind „mai avansate” decât formele de viață biologice evolutive care constituie diversitatea infinită a planetei noastre vii – inclusiv pe noi, oamenii.
Această mare înșelăciune centrată pe tehnologie este planul maestru construit cu grijă al unui cult de elită care a învățat să imite comportamentul oamenilor, deși nu aparține de fapt familiei umane.
Sunt însă inteligenți și au recunoscut că, pentru a reproiecta viața astfel încât să fie o subversiune mecanizată „inteligentă” a originilor sale biologice, trebuie să se procedeze în etape incrementale, fiecare etapă părând a fi „o îmbunătățire” față de original.
Agenda tehno-digitală de astăzi este prezentată ca fiind o modalitate mai „eficientă”, mai „inteligentă” și mai „rapidă” de a atinge obiectivul final dorit. Trebuie să fie un mijloc complet controlabil și previzibil pentru atingerea acestui scop. Un scop pe care statul profund din secolul XXI l-a declarat a fi „salvarea planetei”.
Ceea ce își propune, de fapt, este să distorsioneze, să sterilizeze și, în cele din urmă, să ștergă ritmul biologic al vieții planetare.
Așadar, în primul rând, publicul trebuie făcut să creadă în înșelăciunea cultului „salvați lumea” – și apoi – că reproiectarea radicală a vieții biologice este singura modalitate de a realiza acest lucru. A se folosi un bisturiu pentru a atinge însăși rezerva genetică a vieții.
Scopul statului profund de a convinge publicul să creadă în retorica sa de „salvare a plantei” a fost în mare parte atins. Factorul secundar – acela că singura modalitate de a face acest lucru este prin ingineria genetică a ADN-ului biologic al vieții planetare – nu a fost atins. Dar la asta lucrează ei.
Explicat în acest fel cetățenilor lumii, răspunsul tipic ar fi putut fi „N-o să ne vindeți niciodată așa ceva nouă, oamenilor!”
Totuși, odată ce sarcina de convingere s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 40 de ani, au început să apară voci care susțineau acest concept diabolic.
Odată ce mesajul inițial a fost legat de o singură cauză specifică – „Opriți încălzirea globală – puneți capăt surselor de CO2 generate de antropologie!”, expus de guvernele globale, pseudo-oameni de știință și mass-media mondială, a început să se rostogolească scandarea nechibzuită „Trebuie să lucrăm cu toții împreună pentru a atinge zero emisii net până în 2050!”
Nu contează că nimeni nu a înțeles ce înseamnă „zero emisii net”. A fost suficient să i se spună că CO2 este un poluant nociv și că numai prin controlul complet asupra lui lumea poate fi salvată de la prăbușire.
Apoi, după instalarea cu succes a acestei iluzii particulare a realității virtuale în neocortexul maselor, calea a fost deschisă pentru o serie suplimentară de înșelăciuni care urmau să fie adăugate la berealia vrăjitoarelor.
Am selectat trei distorsiuni non-biologice ale vieții interconectate pentru a arăta cum presiunea continuă de dezumanizare a rasei umane a fost din ce în ce mai mult acoperită de utilizarea cuvântului „Trans”: transgenic, transgender, transuman.
Scopul final fiind lichidarea adevăratei noastre naturi evolutive prin îndepărtarea ei de legătura directă cu Sursa Supremă a existenței (noastre).
Virusul „transgender” a fost inventat ca o modalitate divizivă de a submina procrearea umană și, prin urmare , de a reduce populația lumii.
Luați în considerare forțele sinistre care i-au determinat pe tineri (copii) să creadă că pot sfida legile biologice ale naturii pentru a fi manipulați tehnic într-o entitate care neagă realitatea fundamentală a sexualității masculine și feminine.
Gândiți-vă cât de repede a devenit cauza „trans” o minge de fotbal politică, odată cu ascensiunea, sub influența unor factori de geniu social, a „apărătorilor libertății de a alege”, care susțin cauza LGBT și susțin că discriminarea este folosită de oricine se adresează persoanelor trans folosind pronumele „el/ea”.
Și, înainte să-ți dai seama, presupuși profesioniști medicali responsabili au început să-și ofere serviciile pentru a mutila organele sexuale ale acestor tineri tragici a căror dezvoltare ca ființe umane adulte nici măcar nu începuse.
Având în vedere înaintarea pubertății și vulnerabilitatea care vine odată cu ea, cum s-ar putea aștepta ca un tânăr să ia o decizie sigură pe sine cu privire la ceva ce i-ar afecta profund restul vieții?
Arhitecții bolnavi ai Marii Resetări/Noii Ordini Mondiale s-ar putea, fără îndoială, bucura de haosul pe care l-au generat prin această operațiune socio-psihologică sumbră și vicleană. O operațiune de distrugere a celor doi piloni fundamentali ai existenței, fără de care nu poate avea loc nicio procreare naturală. Doar viața a fost adusă prin inseminare artificială controlată în laborator și/sau inginerie genetică.
În cazul rar în care un sistem judiciar a fost de partea adevărului, în aprilie 2025, Înalta Curte a Regatului Unit a declarat pentru realitatea biologică inviolabilă a bărbatului și femeii și ilegalitatea transsexualilor care revendică drepturile celor de gen normal.
Nu putem decât să sperăm că această scânteie de sănătate mintală va triumfa. Dar brigada anti-viață își va continua, fără îndoială, eforturile de a consacra distorsiunea transgender ca „un drept al omului”. Nu este așa – este un drept inuman, dacă este vreun drept.
Ceea ce ne aduce la „ Transgenic ”. Din aceeași școală de inginerie a mutațiilor, profund dezvoltată de stat, ca și cea responsabilă de promovarea „modei” transgender, provin susținătorii transgenelor. Designerii și vânzătorii de organisme modificate genetic.
Definiția dicționarului pentru „transgenic” este „o ramură a biotehnologiei care se ocupă de producerea de plante, animale și alimente transgenice”.
Oamenii de știință care se ocupă de modificarea genelor regnurilor vegetal și animal pretind că fac acest lucru pentru a scurta timpul necesar pentru a ajunge la un scop dorit. Nu au nicio idee dacă acel „scop dorit” îmbunătățește sau întârzie evoluția vieții pe Pământ. Sau cum ar putea afecta viața vegetală și animală din jur.
La fel cum încercarea greșită de a atinge „Emisiile Net Zero” necesită o viziune de tunel, o mentalitate orbitoare care nu pune niciodată întrebarea „Ne dorim cu adevărat o lume în care resursele vitale de CO2 sunt grav epuizate?”
La fel, susținătorii transgenicilor nu pun niciodată întrebarea „În ce scop vrem să modificăm irevocabil ADN-ul vieții biologice?”
Statul profund nu vrea să i se pună astfel de întrebări despre planul său pentru o lume nouă și curajoasă, transgenică. Recrutează doar pe cei care acceptă că jobul pe care îl asumă este o treaptă în carieră, aprobată de status quo. Fără întrebări.
Mișcarea transgenică – la fel ca mișcarea transgender – este o încercare deliberată de a devia de la tranziția evolutivă a umanității, motivată de Dumnezeu. Progresia de la o stare inconștientă la una de conștientizare de sine. Punctul în care potențialul nostru încă nerealizat devine pe deplin realizat.
Totuși, viziunea tehnologică IT exprimată atât de puternic de Yuval Noah Harari, consilierul Forumului Economic Mondial, evită complet calea spirituală către mântuire: „Vom face mai bine decât Dumnezeu”, afirmă el.
Modelul agrobusiness care a adoptat această viziune promovează OMG-urile (organisme modificate genetic) ca modalitate de a asigura că deșertificarea planetei cauzată de creșterea omniprezentă a monoculturilor create agrochimic poate fi compensată prin modificarea genelor plantelor – și animalelor – pentru a putea tolera astfel de condiții de degradare.
În loc să oprească denaturarea toxică a mediului natural, ei consideră starea sa poluată ca pe un fapt împlinit, apoi distorsionează și mai mult setul genetic de semințe pentru a încerca să-l adapteze la deșertificarea cu deficit de minerale.
În acest proces, semințele modificate genetic contaminează semințele convenționale prin polenul purtat de vânt, insecte și alte activități de pe câmpuri.
Odată ce editarea genetică și ingineria genetică au devenit dominante – așa cum se întâmplă în SUA – întregul lanț trofic a devenit victimizat. Și, contrar a ceea ce industria OMG încearcă să ne convingă, agrochimicalele utilizate în regimurile de culturi modificate genetic sunt mai mult, decât mai puțin, toxice decât predecesoarele lor, determinând reducerea la zero a diversității naturale a plantelor.
Toate acestea fac parte din „Noua Acord Verde” și „A patra Revoluție Industrială” ale Forumului Economic Mondial, promovate de Klaus Schwab, acum „pensionat”, și de alți înșelători de la Davos.
Procesul de modificare genetică include modificarea genetică a animalelor de fermă pentru a produce mai mult lapte sau mai multă carne, suferind în același timp fizic dezechilibrele ulterioare produse în corpurile lor.
Asta în afară de substanțele chimice și antibioticele care fac parte în mod constant din „îngrijirea lor medicală”.
Punctul central al acestei activități transgenice este producția de alimente sintetice, în vase Petri, despre care elita de la Davos ne asigură că sunt special concepute pentru a sprijini cauza „opririi încălzirii globale”.
Vacile emit metan, iar metanul provoacă încălzirea globală, declară falșii maeștri ecologi ai spinului.
Așadar, gata cu vacile, laptele sau alte produse lactate. În schimb, suntem lăudați să ne bucurăm de plăcerile versiunii chimice sintetice transgenice. „Nu există nicio diferență”, ni se spune.
Vedeți cum, pas cu pas, o omenire în mare parte adormită și pasivă se transformă într-un cyborg proiectat de IT.
Al treilea dintre programele toxice de sterilizare „Trans” a devenit bijuteria coroanei idealurilor tehno-fasciste ale cultului morții din Silicon Valley și WEF: Transhumanul.
Nu a mai rămas mare lucru din specia originală (omul) odată ce se atinge acest punct. Dar nu va mai fi așa, cu condiția ca omenirea să accelereze ritmul actualei sale treziri – și să înceteze să accepte încălcarea sacralității vieții ca o formă de „progres”.
Transumanul ar trebui să fie despre atingerea nemuririi cibernetice. O formă tehno-digitală de viață eternă. Doar că „viața” – nu este. Este o formă suspendată de existență căreia îi lipsește orice calificare despre ceea ce este de fapt viața reală.
Deși transumanismul pretinde că promovează caracteristicile fizice, intelectuale și emoționale, producând astfel o formă mai „avansată” de om, în realitate este o viziune reducționistă, care implică editarea/ștergerea tiparelor emoționale naturale până la punctul în care devine o falsificare completă a ceea ce înseamnă să fii om.
Viteza cu care algoritmii „inteligenți” și dependența digitală sunt încorporați în viața de zi cu zi înseamnă că frecvențele microundelor electromagnetice domină acum comunicațiile umane.
Radiațiile cu microunde pulsate de 4, 5 și 6G pătrund în celulele și neuronii corpului și creierului uman. Acest lucru declanșează deja procesul de dezumanizare, care poate duce la o formă de dependență pentru utilizatorii frecvenți ai tehnologiilor cu microunde bazate pe WiFi.
Extindeți acest lucru în funcție de progresia prevăzută a inteligenței artificiale – și astfel vor apărea cibernetica și robotica.
În acest moment, omul este pierdut. Deviantul tehnologic a subsumat expresiile creative umane multifațetate care oglindesc Sursa Supremă omniscientă a Vieții Universale.
Transumanismul se dovedește a fi o ideologie a morții. Creierul uman devine un receptacol informatic bazat pe computer, lipsit de orice legătură cu inima și esența spirituală, ceea ce menține umanitatea legată pentru totdeauna de sursa sacră omnipotentă a vieții.
Necredincioșii și ateii nu cedează neapărat acestei versiuni cyborgiene a viitorului.
Dacă există căldură în inimă și un sentiment predominant de iubire, omenirea nu poate fi atrasă în această inversare demonică a misterioasei și exaltantei aventuri a vieții care este dreptul prin naștere al fiecărui individ.Suntem umanitate. Suntem „pentru Viață”. Abia am început marea călătorie a descoperirii care va dezvălui în cele din urmă ce Este Viața cu Adevărat. Nu lăsa nicio formă de „tehnologie” să te abată de la această cale.
*
Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram și X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.
Julian Rose este un pionier al agriculturii organice din Marea Britanie, scriitor, activist internațional și realizator de emisiuni. Consultați site-ul www.julianrose.info pentru informații despre apreciata carte a lui Julian, „ Depășirea minții robotice”, și alte lucrări . Cărțile pot fi achiziționate contactându-l direct pe Julian: consultați secțiunea „contactați autorul” la secțiunea „recenzii”.
De ce ne cerți Bolojane pentru dezastrul vostru economic? – invitat Gen. (SIE) Gheorghe Dragomir
https://www.youtube.com/watch?v=r0oO5g3nZx4
///////////////////////////////////
Jacques Monod și evoluția teistică
de W. Peter Gadsby
Jacques Monod a fost remarcat pentru contribuțiile sale nu doar în domeniul biologiei moleculare, ci și în filosofie. A fost un prieten apropiat al filosofului francez Albert Camus. Cartea lui Monod, „ Șansă și necesitate” , publicată în 1970, se încheie cu aceste cuvinte:
… omul știe în sfârșit că este singur în imensitatea lipsită de sentimente a universului, din care a ieșit doar din întâmplare. Nici destinul, nici datoria sa nu i-au fost scrise. Împărăția de sus sau întunericul de jos: depinde de el să aleagă.
Împreună cu Francois Jacob, Monod a contribuit mult la elucidarea modului în care genele reglează metabolismul celular prin dirijarea biosintezei enzimelor. Împreună cu Jacob și Andrew Lwoff, Monod a primit Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie în 1965.
Jacques Monod a murit la mijlocul anului 1976, la vârsta de 66 de ani. Pe 10 iunie 1976, Unitatea Științifică a Comisiei de Radiodifuziune din Australia a difuzat un omagiu adus lui Monod, intitulat „Secretul vieții”. Programul s-a încheiat cu un interviu între Monod și un anume Laurie John, în care, potrivit prezentatorului ABC Robyn Williams [el însuși ateu și fanatic anticreaționist – ed.], Monod a vorbit despre convingerea sa „că viața și evoluția nu au un scop suprem”. Cuvintele sale ar trebui reflectate de cei care doresc să împace credința în evoluție cu credința în Dumnezeu:
Monod: Dacă credem într-un Creator – dacă simțim nevoia acestei credințe – este în esență din motive morale, pentru a vedea un scop pentru propriile noastre vieți. Și de ce ar fi trebuit Dumnezeu să aleagă acest mecanism extrem de complex și dificil când, aș spune prin definiție, era liber să aleagă alte mecanisme, de ce ar fi trebuit să înceapă cu molecule simple? De ce să nu creeze omul imediat, așa cum credeau, desigur, religiile clasice?
Ioan: Dar atunci de ce crezi că teologia ar trebui să fie automat cât mai simplă posibil, când admiți că știința devine din ce în ce mai complicată? Poate că nu știm de ce Dumnezeu nu a spus pur și simplu: „Există omul”. Dar ar putea exista motive.
Monod: Pur și simplu nu înțeleg motivele și niciun teolog nu mi-a dat încă un răspuns bun la această întrebare. Și iată că ajungem din nou la ceea ce este cu adevărat o atitudine etică. Retragerea în misterul care nu poate fi abordat este, din punctul de vedere al științei, lipsită de etică. Datoria noastră, ca oameni de știință, este să considerăm că nu există niciun mister care să fie prin definiție impenetrabil analizei. Oamenii de știință sunt obișnuiți cu problema generală de a analiza ceva ce nu pot vedea. Aceasta este ceea ce numim „cutia neagră”. Și, de fapt, așa au lucrat fizicienii cu atomii, pentru că nu au văzut niciodată un atom – nimeni nu a văzut vreodată un atom. Și în mod similar, existau entități numite „gene” pe care nimeni nu le putea vedea, nimeni nu știa din ce erau făcute și totuși puteam deduce o mulțime de proprietăți ale acestor entități din experimente. Acum, dacă am vrea să încercăm să construim ceea ce aș numi, științific, o imagine semnificativă a lui Dumnezeu, ar trebui să presupunem un anumit număr de proprietăți finite, precise; Am fi de acord, desigur, că aceste proprietăți nu ar putea fi niciodată verificate direct, dar cel puțin unele dintre consecințele acestor proprietăți ar fi previzibile. Din punctul meu de vedere, conceptul modern (sau modernizat) de Dumnezeu nu are niciuna dintre aceste proprietăți. Conceptului nu i se atribuie nicio definiție suficient de clară sau precisă pentru a-l face supus experimentelor, observației, ceea ce reprezintă, desigur, o modificare fundamentală în mintea oamenilor religioși. Acesta nu este conceptul clasic de Dumnezeu.
John: Aș putea să revin la problema creației? Din câte înțeleg eu punctul dumneavoastră de vedere și așa cum mi s-a spus, creștinii au spus în mod tradițional: „Dumnezeu a creat lumea la început; Dumnezeu, la o anumită etapă, a creat viața; Dumnezeu a fost implicat în multe momente”. Apoi a apărut știința și a spus: „Nu, vă putem oferi o explicație deterministă a modului în care a fost creat universul și a modului în care viața a apărut, în întregime prin legi științifice; nu avem nevoie de ipoteza unui creator teist”.
Acum, am dreptate când cred că ai dus acest pas mai departe și ai spus: „Nu, nu este de fapt un sistem determinist; este și mai dificil să ni-L imaginăm pe Dumnezeu din cauza elementelor de aleatoriu care apar în multe puncte ale acestei povești și, de fapt, acestea sunt întregul fir care ține povestea împreună?” Dumnezeu nu ar fi putut decide de la început să folosească acest mecanism pentru a crea omul, deoarece nu ar fi putut prezice de la început că omul va ieși din el (sublinierea noastră).
Monod: Ai perfectă dreptate. Apariția omului a fost complet imprevizibilă, până când s-a întâmplat cu adevărat.
Ioan: Deci, cu alte cuvinte, am avea nevoie de o explicație mai sofisticată a creației. Mă întreb dacă aș putea lua o propoziție din cartea ta și să văd cum ai considera-o o încercare de a oferi o explicație mai sofisticată a Creatorului. Indici doi factori în apariția unor forme de viață din ce în ce mai superioare: unul este aleatoriul, mutațiile; celălalt este selecția naturală. Și ceea ce spui este că aleatoriul este hrana pe care o folosește selecția naturală. Și spui că nu este întâmplării, ci acestor condiții – și anume, a ceea ce trebuie selectat – evoluția își datorează cursul în general progresiv și dezvoltarea constantă pe care pare să o sugereze. Cu alte cuvinte, s-ar putea concepe că Dumnezeu folosește aleatoriul, atâta timp cât exista modelul pe care îl impunea rezultatelor mutațiilor întâmplătoare.
Monod: Dacă vrei să presupui asta, atunci nu am nicio dispută cu asta, cu excepția uneia (care nu este o dispută științifică, ci una morală). Și anume, selecția este cea mai oarbă și mai crudă modalitate de a evolua noi specii și organisme din ce în ce mai complexe și mai rafinate…
Ioan: Crud?
Monod: Cu atât mai crud, deoarece este un proces de eliminare, de distrugere. Lupta pentru viață și eliminarea celor mai slabi este un proces oribil, împotriva căruia se revoltă întreaga noastră etică modernă. O societate ideală este o societate neselectivă, una în care cei slabi sunt protejați; ceea ce este exact inversul așa-numitei legi naturale. Sunt surprins că un creștin ar apăra ideea că acesta este procesul pe care Dumnezeu l-a instituit mai mult sau mai puțin pentru a avea evoluție (sublinierea noastră).
CTP, despre măsurile asumate de Guvernul Bolojan: „Trebuie scoși niște bani din piatră seacă”. B1TV
https://www.youtube.com/watch?v=EHsuG-xSz_I
/////////////////////////////////////////
Evoluția îi face pe oameni atei!
De Jonathan Sarfati
Publicat inițial într-un buletin informativ CMI Update , august 2014.
În cadrul slujirii la biserici, vorbitorii noștri întâlnesc adesea părinți (și bunici) chinuiți care se plâng de faptul că copiii lor resping acum credința în care au fost crescuți. Dacă și dumneavoastră sunteți un părinte cu aceeași angoasă, vă reamintesc că Adam și Eva au eșuat chiar și cu cea mai bună educație posibilă de la Dumnezeu Însuși, precum și cu o sănătate perfectă și o viață în paradis. Și Iuda Iscarioteanul a rămas nemântuit în ciuda a trei ani petrecuți cu cel mai bun învățător din toate timpurile: Isus Însuși.
Acestea fiind spuse, există un model comun în multe apostazii – expunerea la evoluție.1 Aceasta ne învață că Scriptura nu este autoritatea finală; mai degrabă, „știința” uniformitară este. Și dacă aceeași „știință” ne învață și că fecioarele nu concepe și morții nu înviază, puteți vedea unde ar duce acest lucru la necredință? Evoluția ne învață, de asemenea, că moartea există de milioane de ani, ceea ce contrazice învățătura biblică conform căreia moartea este rezultatul păcatului. Acest lucru subminează Evanghelia, pentru că, dacă moartea nu are nicio legătură cu păcatul, atunci cum ar putea moartea lui Hristos să plătească pentru păcatul nostru? 2 Un student australian la biologie, Kevin B., este doar unul dintre mulții cu această mărturie prea comună:
„Am fost crescut în școli publice care predau viziunea evoluționistă asupra lumii. Părea că nu există loc pentru Geneză în ea și așa am început să mă îndoiesc de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu existau răspunsuri de găsit în biserica mea, iar creștinii pe care îi cunoșteam voiau doar să-mi ignore întrebările. Sau îmi spuneau să am doar credință. Nu avea sens pentru mine. Dacă totul era adevărat, atunci realitatea ar trebui să reflecte acest lucru. Așa că m-am îndepărtat de Dumnezeu.”
Credința în evoluția modernă îi face pe oameni atei. Cineva poate avea o viziune religioasă compatibilă cu evoluția numai dacă viziunea religioasă este imposibil de distins de ateism. — William Provine, biolog evoluționist ateu
Chiar și ateii știu acest lucru prea bine, de exemplu biologul William Provine a spus:
„[C]redența în evoluția modernă îi face pe oameni atei. Cineva poate avea o viziune religioasă compatibilă cu evoluția numai dacă viziunea religioasă este imposibil de distins de ateism.” 3
Biserica și părinții: avem o problemă
Uneori, pastorii și părinții nu văd nevoia unei lucrări CMI în bisericile lor : „Credem în toate acestea; de ce am avea nevoie de lucrarea voastră?” Da, s-ar putea să credeți , dar puteți să vă apărați ? Și copiii voștri cred asta? Mai degrabă, tinerii ca Kevin percep că școlile guvernamentale predau despre lumea reală, în timp ce biserica predă „povești biblice”. Cu toate acestea, Biblia este istorie reală – dar dacă biserica și familia nu predau asta, atunci cum vor învăța copiii? O mamă americană, Susan W., a scris către CMI confirmând acest lucru prin observația ei că mulți tineri din casele bisericești…
„Nu-mi amintesc dovezile prezentate în favoarea [creației]. Creșterea și lucrul în preajma adolescenților, văd că se datorează faptului că sunt îndoctrinați cu ideea că «adevărații oameni de știință nu cred în Biblie» încă din prima zi și, dacă părinții lor nu îi ajută, de obicei nu vor avea niciun sprijin.”
Uneori, pastorii și părinții nu văd nevoia unei slujiri CMI în bisericile lor: „Credem în toate acestea; de ce am avea nevoie de slujirea voastră?” Da, s-ar putea să credeți , dar puteți să vă apărați ? Și copiii voștri cred asta?
O altă problemă este afirmația comună: „Evoluția a fost doar o scuză; adevărata problemă a fost păcatul”.4 Totuși , aceasta este ca și cum ai explica un accident de avion cu „O defecțiune mecanică sau o eroare de pilot nu a fost responsabilă; gravitația a fost”. Adevărat, dar inutil, deoarece gravitația, la fel ca păcatul, este universală . Nu explică de ce acest avion anume s-a prăbușit, în timp ce atât de multe avioane evită să se prăbușească. În mod similar, a da vina pe condiția universală de păcat a tuturor descendenților lui Adam pentru o anumită apostazie nu explică corelația puternică cu îndoctrinarea evolutivă.
CMI prezintă răspunsuri
Totuși, lucrarea noastră există ca un slujitor al Bisericii , pentru a oferi respingeri ale îndoctrinării evoluționiste ( 2 Corinteni 10:4-5 ) și pentru a-i echipa cu motive întemeiate pentru credința lor ( 1 Petru 3:15 ). Așadar, în cazul lui Kevin, a existat o continuare fericită:
„Apoi am descoperit CMI și dintr-o dată am avut resurse care mi-au confirmat suspiciunile că naturalismul ateu nu putea fi adevărat. Dacă aș fi avut răspunsurile când am început să întreb!”
Pe lângă cărțile și site-ul nostru web, resursa noastră numărul 1 este revista Creation — un instrument de înzestrare pentru întreaga familie . Susan ne-a spus:
„Sunt atât de recunoscător că copiii mei au avut beneficiul salvator de a fi expuși la revista dumneavoastră timp de ani de zile… Vă mulțumesc pentru slujirea dumneavoastră. Vă mulțumesc că ne-ați amintit de Newton și de alți mari oameni de știință care cred în Biblie. Ați fost o mare binecuvântare pentru mine și familia mea.”
Termitele teologice: erodează credința în colegiile biblice „evanghelice”
Wikimedia commons/FearTec9955-daune-termite
Termitele subminează fundațiile.
Cei mai mulți pastori și părinți bine informați sunt conștienți de îndoctrinarea evolutivă din afara bisericii: școli, universități și mass-media. Așadar, își pot pregăti copiii să o aștepte. Însă un atac mult mai insidios vine din interiorul bisericii: chiar și din cadrul unor colegii și seminarii biblice presupus evanghelice.5 Tinerii se așteaptă ca aceste colegii să îi învețe cum să-și întărească credința, dar, în schimb, o subminează. Unele dintre aceste seminarii teologice au fost poreclite cimitire teologice : ucigând biserica treptat. Și, în majoritatea cazurilor, pastorii și părinții nu sunt conștienți de acest lucru până când tinerii lor nu părăsesc biserica după ce frecventează aceste colegii.
De fapt, unii dintre acești subminatori sunt chiar mândri de acest lucru. Una dintre aceste „termite teologice” este lectorul de fizică Karl Giberson.6 El este ostil în mod reflexiv creației biblice și îndrăgostit de întreaga gamă a evoluției, de la substanțe chimice la tine, trecând prin grădina zoologică, 7 și a fost vicepreședinte al BioLogos, care este mulțumită de ideea că Isus s-a înșelat în privința creației.8 Timp de mulți ani, a predat la Colegiul Nazarinean Estic (ENC), aparent evanghelic, dar problema este departe de a fi izolată, după cum se laudă Giberson:
„Majoritatea colegiilor evanghelice predau evoluția, deși discret, cu atenție și adesea cu ezitare, deși există excepții… Cei dintre noi care predăm evoluția la colegiile evanghelice suntem făcuți să simțim că avem acest secret subversiv pe care trebuie să-l șoptim încet în urechea studenților noștri: «Hei, știați că Adam și Eva nu au fost primii oameni și că nici măcar nu au existat niciodată? Și că poți fi totuși creștin și să crezi asta?»” 9
Observați cât de insidioase sunt: așa cum termitele reale evită lumina, aceste termite teologice subminează Biblia sub radar, în cazul în care își pierd sprijinul. Dacă secretul ar ieși la iveală, atunci de ce ar plăti părinții 40.000 de dolari pe an către ENC? Dacă ar trebui să fie îndoctrinați în evoluție, atunci de ce nu la o universitate seculară pentru o fracțiune din preț? Cel puțin la universitatea seculară, studenții ar ști la ce să se aștepte.
Karl Giberson
Rezultatele au fost dezastruoase. În timp ce Giberson și colegii săi, care susțineau compromisuri, doreau ca acești studenți să-și răspândească evoluția în bisericile lor, în schimb au abandonat biserica (pentru ca măcar putregaiul să nu se răspândească):
„[Î]n schimb, tinerii evanghelici informați științific s-au înstrăinat atât de mult de bisericile lor de origine încât au plecat, luând cu ei iluminarea lor… Mulți dintre cei mai talentați foști studenți ai mei nu mai frecventează nicio biserică, iar unii și-au abandonat complet tradițiile de credință.”
Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză – încă o dată, demonstrând că evoluția îi transformă pe oameni în atei. Totuși, lamentarea lui Giberson nu se referă la prejudiciul pe care l-a adus credinței oamenilor, ci la faptul că liderii bisericii sunt furioși din cauza acestui lucru – desigur, nu poate fi vina lui .
„Privit din «exterior», fenomenul îi alarmează și chiar îi înfurie pe liderii bisericești. Copiii sunt crescuți cu grijă în credința lor prin școala duminicală, biserică, programe de vară și acasă – și apoi sunt trimiși la colegii evanghelice private scumpe, cu așteptarea că această credință va fi protejată pe măsură ce copiii se maturizează și devin adulți bine educați. Dar adesea, elevii sunt educați în afara credinței lor din copilărie și chiar în lipsa ei de credință.” 7
Contracararea compromisului
Părinții și bisericile trebuie să devină mai conștiente de ceea ce predau aceste seminarii. Din fericire, exagerările lui Giberson i-au alertat, spre marea lui dezamăgire:
„Pastorii de tineret au informat biroul de admitere al colegiului că îi descurajează pe studenți să frecventeze facultatea deoarece aceasta promovează evoluția. Bisericile afiliate au refuzat sprijinul financiar. Donatorii și-au folosit banii în altă parte.” 7
Acesta este un început bun: nimic nu se compară cu sunetul carnetelor de cecuri care se închid brusc pentru a alinia seminariile. Totuși, așa cum spune Giberson, problema ENC cu el nu a fost că a predat evoluția, ci că a făcut evident că universitatea, în ansamblu, era de acord cu ea:
„Evoluția a fost doar o scuză; adevărata problemă a fost păcatul.” Este ca și cum ai explica un accident de avion cu „O defecțiune mecanică sau o eroare de pilot nu a fost responsabilă; gravitația a fost”. Adevărat, dar inutil, deoarece gravitația, la fel ca păcatul, este universală . Nu explică de ce acest avion anume s-a prăbușit, în timp ce atât de multe avioane evită să se prăbușească. În mod similar, a da vina pe condiția universală de păcat a tuturor descendenților lui Adam pentru o anumită apostazie nu explică corelația puternică cu îndoctrinarea evolutivă.
Administratorii se plângeau că eram prea controversat și cream probleme de relații publice — nu pentru că nu erau de acord cu ceea ce spuneam, ci pentru că nu mai șopteam doar lucrurile în clasă.
Așadar, chiar dacă Giberson a părăsit în cele din urmă ENC, problema de bază nu este rezolvată: o perspectivă negativă asupra Scripturii . Poate fi chiar mai insidioasă, pentru că acum este trecută cu vederea. Pentru a vă ajuta să detectați astfel de probleme fundamentale, CMI a elaborat un chestionar, cu note însoțitoare, care ar putea fi de ajutor.10 De asemenea, pentru potențialii seminarii, nu este suficient să vadă poziția „oficială”, ci și să știe ce se predă de fapt în sălile de clasă.
Ajutorarea victimelor
Pentru a încheia cu o notă pozitivă, chiar și victimele îndoctrinării seminariale au fost foarte ajutate de apologetica creației. Cu ceva timp în urmă, am publicat mărturia unui tânăr a cărui credință a naufragiat de o facultate „creștină” compromițătoare, dar a fost restaurată de lucrarea pentru creație. 11 Aceasta nu a fost doar o dovadă, ci, mai important, o gândire corectă , deoarece lucrarea i-a arătat că:
„«Creaționiștii apelează adesea la faptele științifice pentru a-și susține punctul de vedere. Evoluționiștii apelează adesea la presupuneri filozofice din afara științei.» Cunoașterea acestui lucru m-a ajutat să-mi perfecționez «detectorul de bologna», pe care [CMI] m-a ajutat și eu să-l dezvolt, astfel încât să pot ști mai bine ce să accept ca adevăr și ce ar trebui să pun la îndoială încă de la început.”
„Până în ziua de azi, când un anumit aspect al științei mă face să mă întreb, [CMI] mă poate ajuta de obicei. Știința încă mă face să mă întreb uneori despre anumite lucruri mărunte, dar dacă Dumnezeu există sau nu este ceva ce nu am pus la îndoială de când mi-am dat seama pentru prima dată că creștinismul este adevărul. Credința mea este acum solidă și departe de a fi oarbă.” 9
Publicat pentru prima dată: 17 februarie 2015
Reprezentat pe pagina principală: 19 ianuarie 2023
Referințe și note
Sarfati, J., De ce își pierde biserica tinerii? creation.com/church-losing-young, octombrie 2010. Înapoi la text.
Sarfati, J., Răspuns la inițiativele de conciliere a evoluției , creation.com/treasury, octombrie 2008. Înapoi la text.
Provine, WB, „Fără liber arbitru” în Catching up with the Vision , Margaret W. Rossiter (ed.), Chicago University Press, p. S123, 1999. Înapoi la text.
Acest lucru nu este complet greșit. Un observator perspicace al compromisului la creație a scris despre multe relatări despre „deconversie” pe care le cunoștea: „De jumătate din cazuri (sau mai mult), a ieșit ulterior la iveală că «îndoielile» inițiale ale persoanei erau legate de o luptă morală.” Câteva observații despre apostazie, teampyro.blogspot.com, septembrie 2008. Înapoi la text.
Wieland, C., Criza din colegii: Un apel la reformă , creation.com/college_crisis, 2004. Înapoi la text.
Vezi Batten, D., Karl Giberson se demască: „Cei din a cincea coloană” din seminariile noastre , creation.com/giberson-unmasked, iunie 2014. Înapoi la text.
Vezi, de exemplu, Cosner, L., Biblia este o singură carte sau 66? creation.com/bible-one-book, ianuarie 2012. Înapoi la text.
Cosner, L., Sincretismul evoluționist: o critică a lucrării Biologos , creation.com/biologos, septembrie 2010. Înapoi la text.
Giberson, K., 2013 a fost un an teribil pentru evoluție, thedailybeast.com, ianuarie 2014. Înapoi la text.
Nouă întrebări pentru a stabili dacă viitorul tău pastor, lider de grup de tineri sau director de colegiu biblic are o viziune directă asupra Genezei , creation.com/are-you-a-biblical-creationist, august 2008. Înapoi la text.
O mărturie: „Joel Galvin” , creation.com/galvin, 1999. Înapoi la text.
Oamenii și cimpanzeii NU sunt 99% identici- Ultimul cui în sicriul evoluției umane
de Robert Carter
Primele estimări ale similarității genetice dintre oameni și cimpanzei au fost făcute în anii 1970. ADN-ul celor două specii a fost amestecat și încălzit și răcit în mod repetat într-o eprubetă. Prin trecerea luminii prin eprubetă, gradul de aliniere a ADN-ului a fost estimat în funcție de cât de tulbure a devenit soluția la diferite temperaturi. Acest lucru ne-a dat primele afirmații despre o identitate de „98 până la 99%”. 1 John Ahlquist, pe care l-am intervievat în revista Creation , a fost unul dintre principalii cercetători din cadrul acelui proiect. Problema acestei metode, și-a dat seama el, este că măsura doar ADN-ul care se alinia. Ar putea exista zone uriașe de ADN diferit , iar ei nu ar fi putut să-l vadă.
Majoritatea evoluționiștilor au acceptat pur și simplu cifra „98 până la 99%” fără nicio îndoială, iar aceasta a fost difuzată practic pe toate platformele media de atunci. Singura provocare serioasă a venit din partea comunității creaționiste, 3 cu doar o recunoaștere ocazională din partea evoluționistă. Într-una dintre acestea, autorul a recunoscut „mitul lui 1%” și a spus că numărul real este mult mai mic.4
Multă vreme, totul părea să se învârtă în cerc. Apoi, biologul evoluționist Dr. Richard Buggs a scris o postare pe blog în 2018, în care a concluzionat că mai puțin de 85% din genomul uman și al cimpanzeilor se potrivea literă cu literă.5 Aceasta se baza pe o lucrare pe care urma să o publice împreună cu unul dintre proaspeții săi doctoranzi, Josiah Seaman.6 Lucrarea respectivă părea să indice o similaritate de 96,6%, dar aceasta apare numai după eliminarea centromerilor, telomerilor, a tuturor variațiilor numărului de copii, a aproximativ 300.000 de inserții și deleții mici (reprezentând aproximativ două milioane de litere în fiecare genom) și a unui procent suplimentar de ADN care a rezistat alinierii.23 Da , oamenii și cimpanzeii au în comun mult ADN, dar când incluzi ceea ce nu au în comun, procentul de identitate scade semnificativ, până la un interval scăzut de 80%.
Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversitatea acesteia
(Teoria generală a evoluției, așa cum este recunoscută de evoluționiști proeminenți, include originea vieții; vezi introducerea la Originea vieții .)
Mulțumiri lui „Cowboy Bob” Sorensen pentru această versiune „YouTube” a broșurii cu 15 întrebări.
Cum a apărut viața? Profesorul evoluționist Paul Davies a recunoscut: „Nimeni nu știe cum un amestec de substanțe chimice fără viață s-a organizat spontan în prima celulă vie”.1Andrew Knoll, profesor de biologie la Harvard, a declarat: „Nu știm cu adevărat cum a apărut viața pe această planetă”.2O celulă minimală are nevoie de câteva sute de proteine. Chiar dacă fiecare atom din univers ar fi un experiment cu toți aminoacizii corecți prezenți pentru fiecare vibrație moleculară posibilă în presupusa epocă evolutivă a universului, nu s-ar forma nici măcar o proteină funcțională de dimensiuni medii. Așadar, cum a apărut viața cu sute de proteine doar prin chimie, fără un design inteligent?
Vezi:
Originea vieții explicată .
Video despre întrebarea 1
Cum a apărut codul ADN? Codul este un sistem lingvistic sofisticat, cu litere și cuvinte, unde sensul cuvintelor nu are legătură cu proprietățile chimice ale literelor – la fel cum informațiile de pe această pagină nu sunt un produs al proprietăților chimice ale cernelii (sau ale pixelilor de pe un ecran). Ce alt sistem de codare a existat fără un design inteligent? Cum a apărut sistemul de codare ADN fără ca acesta să fie creat?
Vezi:
Limbajul remarcabil al ADN-ului.
Video despre întrebarea 2
Cum ar putea mutațiile – greșeli accidentale de copiere (litere ADN schimbate, șterse sau adăugate, gene duplicate, inversiuni cromozomiale etc.) – să creeze volumele uriașe de informații din ADN-ul ființelor vii? Cum ar putea astfel de erori să creeze 3 miliarde de litere de informații ADN pentru a transforma un microb într-un microbiolog? Există informații despre cum se produc proteinele, dar și despre controlul utilizării lor – la fel cum o carte de bucate conține ingredientele, precum și instrucțiunile despre cum și când să le utilizați. Una fără cealaltă este inutilă. Vezi: Metainformații: O enigmă imposibilă pentru evoluție . Mutațiile sunt cunoscute pentru efectele lor distructive, inclusiv peste 1.000 de boli umane, cum ar fi hemofilia. Rareori sunt ele măcar utile. Dar cum poate amestecarea informațiilor ADN existente să creeze o nouă cale biochimică sau nano-mașini cu multe componente, pentru a face posibilă evoluția „bună-ție”? De exemplu, cum a apărut un motor rotativ cu 32 de componente, precum ATP sintaza (care produce moneda energetică, ATP, pentru toată viața) sau roboți precum kinesin (un „poștaș” care livrează colete în interiorul celulelor)?
Vezi:
Trenul evoluției vine (Îmi pare rău, pleacă – în direcția greșită) .
Video despre întrebarea 3
De ce este selecția naturală , un principiu recunoscut de creaționiști, predată ca „evoluție” , ca și cum ar explica originea diversității vieții? Prin definiție, este un proces selectiv (selectarea din informațiile deja existente), deci nu este un proces creativ . Ar putea explica supraviețuirea celui mai adaptat (de ce anumite gene sunt mai benefice pentru creaturile din anumite medii), dar nu și sosirea celui mai adaptat (de unde provin genele și creaturile în primul rând). Moartea indivizilor neadaptați la un mediu și supraviețuirea celor care sunt adaptați nu explică originea trăsăturilor care fac un organism adaptat la un mediu. De exemplu, cum explică variațiile minore de tip „du-întors” ale ciocurilor cintezelor originea ciocurilor sau a cintezelor? Cum explică selecția naturală evoluția „bună-cu-ți”?
Vezi:
Claritatea revigorantă a evoluționistului Dr. John Endler despre „selecția naturală” a fost în mare parte ignorată .
Video la întrebarea 4
Cum au apărut noile căi biochimice, care implică mai multe enzime care lucrează împreună în secvență? Fiecare cale și nano-mașină necesită mai multe componente proteice/enzimatice pentru a funcționa. Cum au reușit accidentele norocoase să creeze măcar una dintre componente, darămite 10, 20 sau 30 în același timp, adesea într-o secvență programată necesară? Biochimistul evoluționist Franklin Harold a scris: „trebuie să recunoaștem că în prezent nu există relatări darwiniste detaliate despre evoluția vreunui sistem biochimic sau celular, ci doar o varietate de speculații ipocrite. ” 3
Vezi:
Design în organismele vii (motoare: ATP sintază) (include animație).
Video despre întrebarea 5
iStockphoto
Lalele într-o vază
Toată lumea recunoaște un design într-o vază de sticlă, dar evoluționiștii refuză să creadă că și florile din vază trebuie să fi fost concepute. Problema nu este că nu prezintă design, ci că prezintă prea mult design.
Ființele vii arată ca și cum ar fi fost proiectate, așa că de unde știu evoluționiștii că nu au fost proiectate? Richard Dawkins a scris: „biologia este studiul lucrurilor complicate care par a fi fost proiectate cu un scop.” 4 Francis Crick, codescoperitorul structurii duble elicoidale a ADN-ului, a scris: „Biologii trebuie să țină cont în mod constant că ceea ce văd nu a fost proiectat, ci mai degrabă a evoluat.” 5 Problema pentru evoluționiști este că ființele vii prezintă prea mult design . Cine obiectează când un arheolog spune că ceramica indică un design uman? Totuși, dacă cineva atribuie designul ființelor vii unui designer, acest lucru nu este acceptabil. De ce ar trebui știința să se limiteze la cauze naturaliste , mai degrabă decât la cauze logice ? Vezi:
Este explicația designului legitimă?
Video la întrebarea 6
Cum a apărut viața multicelulară? Cum au „învățat” celulele adaptate la supraviețuirea individuală să coopereze și să se specializeze (inclusiv să treacă prin moarte celulară programată) pentru a crea plante și animale complexe?
Vezi:
Evoluția multicelularității: ce este necesar?
Video la întrebarea 7
Cum a apărut sexul? Reproducerea asexuată oferă de până la două ori mai mult succes reproductiv („adaptabilitate”) pentru aceleași resurse decât reproducerea sexuală, așadar cum ar putea aceasta din urmă să obțină vreodată suficient avantaj pentru a fi selectată? Și cum ar putea simpla fizică și chimie să inventeze aparatele complementare necesare în același timp (procesele neinteligente nu pot planifica coordonarea viitoare a organelor masculine și feminine).
Vezi:
Argument: Evoluția sexului .
Video la întrebarea 8
De ce lipsesc (așteptatele) milioane de fosile tranziționale? Darwin a remarcat problema, iar aceasta încă persistă. Arborele genealogic evoluționar din manuale se bazează pe imaginație , nu pe dovezi fosile. Celebrul paleontolog (și evoluționist) de la Harvard, Stephen Jay Gould, a scris: „Raritatea extremă a formelor tranziționale din registrul fosil persistă ca secret comercial al paleontologiei”. 6 Și alți experți evoluționiști în fosile recunosc problema.
Vezi:
Citatul ăla! — despre fosilele tranziționale lipsă …
Video la întrebarea 9
Fotografie de Joachim Scheven
O fotografie a unui crab potcoavă
Crabul potcoavă este unul dintre miile de organisme vii astăzi care prezintă puține schimbări față de fosilele lor din „timpul îndepărtat”. În presupusele „200 de milioane” de ani în care crabul potcoavă a rămas neschimbat (fără evoluție), practic toate reptilele, dinozaurii, păsările, mamiferele și plantele cu flori ar fi evoluat.
Cum rămân „fosilele vii” neschimbate de-a lungul a presupuse sute de milioane de ani, dacă evoluția a transformat viermii în oameni în același interval de timp? Profesorul Gould a scris: „Menținerea stabilității în cadrul speciilor trebuie considerată o problemă evolutivă majoră”. 7
Vezi:
Fosile vii: un argument puternic pentru creație .
Video despre întrebarea 10
Cum a creat chimia oarbă mintea/inteligența, sensul, altruismul și moralitatea? Dacă totul a evoluat și l-am inventat pe Dumnezeu, conform învățăturilor evoluționiste, ce scop sau sens are viața umană? Ar trebui elevii să învețe nihilismul (viața este lipsită de sens) la orele de științe?
Vezi:
G.K. Chesterton: Darwinismul este „un atac asupra gândirii însăși” .
Video despre întrebarea 11
De ce este tolerată povestirea evoluționistă „doar așa”? Evoluționiștii folosesc adesea povestiri flexibile pentru a „explica” observații contrare teoriei evoluționiste. Dr. Philip Skell, membru NAS (SUA), a scris: „Explicațiile darwiniene pentru astfel de lucruri sunt adesea prea suple: selecția naturală îi face pe oameni egocentrici și agresivi – cu excepția cazurilor în care îi face altruiști și pașnici. Sau selecția naturală produce bărbați virili care își răspândesc cu nerăbdare sămânța – cu excepția cazurilor în care preferă bărbații care sunt protectori și furnizori fideli. Când o explicație este atât de suplă încât poate explica orice comportament, este dificil să o testezi experimental, cu atât mai puțin să o folosești ca un catalizator pentru descoperirea științifică.” 8
Vezi:
Povești „pur și simplu” despre sex și viață de familie .
Video despre întrebarea 12
Unde sunt descoperirile științifice datorate evoluției? Dr. Marc Kirschner, președintele Departamentului de Biologie a Sistemelor din cadrul Facultății de Medicină Harvard, a declarat: „De fapt, în ultimii 100 de ani, aproape toată biologia a evoluat independent de evoluție, cu excepția biologiei evoluționiste în sine. Biologia moleculară, biochimia, fiziologia nu au luat deloc în considerare evoluția.” 9 Dr. Skell a scris: „Cunoașterea modului în care funcționează aceste organisme, nu speculațiile despre cum ar fi putut apărea acum milioane de ani, este esențială pentru medici, medici veterinari, fermieri….” 10 Evoluția împiedică de fapt descoperirile medicale.11 Atunci de ce școlile și universitățile predau evoluția atât de dogmatic, furând timp de la biologia experimentală care aduce atât de multe beneficii omenirii?
Vezi:
Este evoluția relevantă sau utilă pentru știința reală?
Video despre întrebarea 13
Știința implică experimentarea pentru a descoperi cum funcționează lucrurile; cum funcționează ele. De ce este evoluția, o teorie despre istorie , predată ca și cum ar fi aceeași cu această știință operațională ? Nu poți face experimente sau chiar observa ce s-a întâmplat în trecut. Întrebat dacă evoluția a fost observată, Richard Dawkins a spus: „Evoluția a fost observată. Doar că nu a fost observată în timp ce se întâmpla.” 12 Vezi:
O distincție validă: știința originilor versus știința operațională .
Video despre întrebarea 14
De ce este predată la orele de științe o idee fundamental religioasă, un sistem de credințe dogmatic care nu reușește să explice dovezile ? Karl Popper, faimosul filosof al științei, a spus: „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program de cercetare metafizică [religioasă]…” 13 Michael Ruse, filosof evoluționist al științei, a recunoscut: „Evoluția este o religie. Acest lucru a fost valabil pentru evoluție la început și este valabil și astăzi.” 14 Dacă „nu poți preda religia la orele de științe”, de ce se predă evoluția?
Vezi:
Natura religioasă a evoluției și „Nu este știință ” .
Video despre întrebarea 15
Referințe și note
Davies, Paul, Centrul Australian pentru Astrobiologie, Sydney, New Scientist 179 (2403):32, 2003.
Knoll, Andrew H., interviu PBS Nova, Cum a început viața? 1 iulie 2004.
Harold, Franklin M. (Prof. Emerit Biochimie, Universitatea de Stat din Colorado) Calea celulei: Molecule, organisme și ordinea vieții , Oxford University Press, New York, 2001, p. 205.
Dawkins, R., Ceasornicarul orb , WW Norton & Company, New York, p. 1, 1986.
Crick, F., *Ce urmărire nebună: o perspectivă personală asupra descoperirii științifice* , Sloan Foundation Science, Londra, 1988, p. 138.
Gould, Stephen Jay, Ritmul neregulat al evoluției, Istorie naturală 86 (5):14, mai 1977.
Gould, SJ și Eldredge, N., Echilibrul punctat ajunge la maturitate. Nature 366 :223–224, 1993.
Skell, PS, De ce îl invocăm pe Darwin? Teoria evoluționistă contribuie puțin la biologia experimentală, The Scientist 19 (16):10, 2005.
Citat în Dizikes, P., *Missing links*, Boston Globe , 23 octombrie 2005; boston.com/news/globe/ideas/articles/2005/10/23/missing_links. Disponibil prin intermediul web.archive.org .
Skell, PS, Pericolele supraestimării evoluției; Concentrarea asupra lui Darwin și a teoriei sale nu promovează progresul științific, revista Forbes, 23 februarie 2009; forbes.com/2009/02/23/evolution-creation-debate-biology-opinions-contributors_darwin.html .
De exemplu, Krehbel, M., „Calea ferată vrea să se dea jos de pe spate” , Creation 16 (4):20–22, 1994; creation.com/monkey_back.
pbs.org/moyers/journal/archives/dawkins_now.html, 3 decembrie 2004, accesat la 4 mai 2022.
Popper, K., Căutare fără sfârșit , Fontana, Collins, Glasgow, p. 151, 1976.
Ruse, M., Cum a devenit evoluționismul o religie: creaționiștii au dreptate? National Post , pp. B1, B3, B7, 13 mai 2000.
Articole similare
Răspunsuri la cele 15 întrebări ale noastre: partea 1
Răspunsuri la cele 15 întrebări ale noastre: partea a 3-a
Evoluția întrebării!
Este evoluția adevărată?
Răspunsuri la cele 15 întrebări ale noastre: partea a 2-a
Straniul caz al „Humanzee”- Povestea incredibilă a lui Oliver, presupusul „hibrid maimuță-om”
În principal Primates Inc.Oliver
De Carl Wieland
De-a lungul anilor, CMI a fost informat din când în când despre cazul unei creaturi enigmatice, asemănătoare unei maimuțe, numită „Oliver” (în imaginea de mai jos). Întrebările veneau atât de la creștini îngrijorați, cât și de la sceptici provocatori, cu privire la amestecul particular de caracteristici de maimuță și om ale lui Oliver. Era vorba de o maimuță pe cale să devină om, un fel de „veriga lipsă vie”? Sau, și mai derutant, era vorba de un hibrid om-cimpanzeu? Informațiile și fotografiile cu Oliver, la fel ca cele de mai sus, erau atât provocatoare, cât și interesante.Putem observa cu ușurință că Oliver era cu siguranță diferit. Mulți au comentat despre capul său mic, chel, în formă de ou, care la cimpanzeii normali este mai păros, mai mare și mai plat. De asemenea, maxilarele sale sunt mai puțin proeminente, mult mai asemănătoare cu cele ale oamenilor. Urechile sale ascuțite (mai degrabă decât rotunjite) și chiar pistruii au făcut obiectul multor speculații.
Apoi, mai era și comportamentul său. Rapoartele indicau că Oliver nu fusese acceptat de alți cimpanzei și prefera compania oamenilor. Obișnuia să meargă drept și să stea cu picioarele încrucișate pe un scaun, la fel ca oamenii. Și părea că a ajuns să o „încânte” pe soția stăpânului său.
Un hibrid maimuță-om părea acum imposibil de negat – nu-i așa? Greșit!
Ce le puteam spune celor care ne întrebau? Concluzia era că nu aveam suficiente informații pentru a ajunge la o concluzie fermă. Ceea ce aveam însă era asigurarea biblică că cimpanzeii și oamenii nu sunt, fără îndoială, aceeași „față” specifică Genezei. Prin urmare, deoarece lucrurile se reproduc „după felul lor”, nu s-ar putea încrucișa (cu excepția unor manipulări genetice frankensteiniene de către oameni). Așadar, indiferent de cum arătau lucrurile la suprafață, trebuia să existe o explicație pentru această „umanzée” odată ce toate faptele erau clare.
Oliver
Este aceasta o maimuță, un om sau un hibrid maimuță-om?
Dar apoi au apărut rapoarte conform cărora se presupunea că Oliver avea 47 de cromozomi: exact între cei 46 ai oamenilor și cei 48 ai cimpanzeilor. Un hibrid maimuță-om părea acum imposibil de negat – nu-i așa? Greșit.
După ani de zile în care a fost expus în spectacole secundare ca o ciudățenie sau „veriga lipsă”, apoi a petrecut șapte ani într-o cușcă minusculă așteptând să fie închiriat pentru teste științifice sau cosmetice, Oliver a fost retras din fericire într-un sanctuar de animale, Primarily Primates, Texas. În 1996, la cererea directorului sanctuarului, Wally Swett, geneticianul Dr. David Ledbetter de la Universitatea din Chicago a examinat cromozomii lui Oliver. Rezultatul? 48 de cromozomi – la urma urmei, doar un cimpanzeu. În plus, studiile de bandare și alte studii asupra cromozomilor au exclus chiar și posibilitatea unui hibrid între un cimpanzeu comun și un Bonobo 1 – Oliver era doar un cimpanzeu vest-african. Dintr-o dată, s-a putut descoperi că alții ajunseseră la concluzia din anii 1970 că existau explicații mult mai prozaice pentru toate celelalte trăsături „hibride” sau „umanoide”.
În principal Primates Inc.Oliver
Oliver așa cum este astăzi – aproape orb, artritic și prezentând puține urme ale caracterului „uman” care i-au adus faima.
De exemplu, forma ciudată a urechilor, a capului, a pistruilor – și chelia – se încadrau în variațiile normale ale cimpanzeilor. Mersul și comportamentul său erau, se ajunsese la concluzia cu mult timp în urmă, rezultatul unei simple condiționări prin conviețuirea cu oamenii.
Ah, dar de ce nu avea maxilarul proeminent al altor cimpanzei? Simplu. Toți dinții îi fuseseră scoși cu mult timp în urmă. Drept urmare, a dezvoltat resorbția osului alveolar (cel care conține alveolele dentare), o scurtare a oaselor maxilarului superior și mușchi temporali subdezvoltați.
Așadar, nu numai că există o explicație logică care se potrivește cu toate faptele, dar există și o lecție. Anume, faptul că nu ai „toate răspunsurile” la un moment dat nu înseamnă că nu vei primi răspunsuri. Dacă pornești de la cadrul „de ansamblu” al istoriei prezentat în Biblie, nu trebuie să te temi niciodată, ba chiar ar trebui să te bucuri de descoperirea cât mai multor fapte posibil.
Asta pentru că, deși interpretarea noastră a faptelor poate fi eronată, Biblia nu este. Prin urmare, cu cât sunt disponibile mai multe fapte, cu atât acestea vor susține în mod covârșitor ceea ce spune Biblia, chiar dacă la prima vedere nu pare așa.
Nota
Cunoscut și sub numele de cimpanzeu pigmeu, Pan paniscus . Cimpanzeul comun este Pan troglodytes .
Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească?
Robert J. Burrowes, doctor în filosofie – Serviciul media TRANSCEND
În 2020, sub acoperirea narațiunii „virus”/„vaccin”, Elita Globală a lansat lovitura de stat planificată de mult timp pentru a prelua controlul total asupra populației umane.
Pornind de la o istorie care a început odată cu civilizația umană acum aproximativ 5.000 de ani și de la cel puțin 50 de ani în planificarea finală, eforturile progresive ale elitelor la nivel local, național și acum global pentru a extermina populațiile nedorite și a-i înrobi pe cei rămași în viață ating acum punctul culminant. Vezi „Bătălia finală pentru umanitate: Este «Acum sau niciodată» în lungul război împotriva Homo Sapiens” .
Din păcate, însă, gradul de conștientizare a ceea ce se întâmplă cu adevărat rămâne extraordinar de scăzut, chiar și în rândul celor care se opun distrugerii continue a drepturilor și libertății noastre, precum și numărului de decese cauzate de „vaccinuri”, care crește rapid. Vezi „Îngroziți de libertate: De ce majoritatea ființelor umane îmbrățișează tehnotirania elitei globale” .
„Micul secret murdar” al umanității-Înfometarea, înrobirea, violarea, torturarea și uciderea copiilor noștri
Robert J. Burrowes
Într-un articol recent intitulat „Provocări în rezolvarea conflictelor complexe” , am evidențiat patru configurații ale conflictului cărora le acordă puțină atenție teoreticienilor conflictului.În acest articol, aș dori să discut o a cincea configurație a conflictului, care este practic ignorată de teoreticienii conflictului (și practic de toți ceilalți). Acest conflict este, fără îndoială, cel mai fundamental conflict din societatea umană, deoarece generează toată violența pe care o comit și o experimentează oamenii și, totuși, este complet invizibil pentru aproape toată lumea.
Am descris anterior acest conflict drept „războiul adulților împotriva copiilor”. Este într-adevăr „micul secret murdar” al umanității.Permiteți-mi să ilustrez și să explic natura și amploarea acestui război secret. Și ce putem face în privința lui.În fiecare zi, conform unor estimări, adulții umani ucid 50.000 dintre copiii noștri. Adevărata cifră este probabil semnificativ mai mare. Ucidem copii în războaie. Vezi, de exemplu, „Scougging Yemen” . Îi ucidem cu drone. Îi ucidem în casele noastre și pe stradă. Îi împușcăm la școală.
De asemenea, ucidem copii în număr mare, înfometându-i, privându-i de apă potabilă curată, refuzându-le medicamente – vezi, de exemplu, „Malaria este vie și sănătoasă și ucide peste 3000 de copii africani în fiecare zi” – sau forțându-i să trăiască într-un mediu poluat, în special în anumite părți ale Africii, Asiei și Americii Centrale/de Sud. De ce? Pentru că folosim violența militară pentru a menține un sistem „economic” care alocă resurse pentru arme militare, precum și profituri corporative pentru cei bogați, în loc de resurse pentru trai.
„Strategia este să ne distrugă”- Expulzarea cetățenilor din țări terțe de către SUA în Costa Rica
Rezumat
Comunicat de presă din 22 mai 2025
SUA: Solicitanții de azil expulzați în Costa Rica detaliază abuzurile
Migranții privesc pe geamurile unui avion
De ce ne-au adus aici? Nu vorbesc limba. Nu știu nimic despre această țară. Și iată-mă cu doi copii. Ce ar trebui să fac? Nu pot dormi noaptea. Îmi tremură mâinile.
Statele Unite au expulzat 200 de cetățeni ai unor țări terțe, inclusiv 81 de copii, în Costa Rica cu două zboruri la sfârșitul lunii februarie 2025. Mulți dintre cei expulzați petrecuseră luni întregi în Mexic așteptând o programare pentru azil prin intermediul unei aplicații mobile a guvernului american, CBP One. Unii erau la doar câteva zile distanță de programările lor când guvernul american a anulat toate programările și cererile în așteptare pe 20 ianuarie 2025, ziua în care președintele Donald Trump a preluat mandatul și a emis o proclamație care pretindea că va pune capăt accesului la azil pentru cei care trec frontiera „ilegal”.
Legislația americană garantează oamenilor dreptul de a solicita azil, indiferent de modalitatea de intrare. Deși proclamația președintelui Trump se referă la acțiuni împotriva celor care trec frontiera „ilegal”, nu exista o logică evidentă cu privire la cine era vizat de guvernul SUA pentru expulzare. Unii intraseră în Statele Unite în mod ilegal, în timp ce alții conduseseră sau merseseră pe jos până la posturile de frontieră pentru a solicita azil. O femeie și fiul ei de 1 an intraseră în Statele Unite cu cinci zile înainte de începerea mandatului administrației Trump.
Toate cele 200 de persoane au fost deținute în condiții inumane în celule de detenție la frontieră sau centre de procesare a imigrației din Statele Unite, adesea timp de săptămâni întregi și, în unele cazuri, mai mult de o lună. Aceste centre de detenție sunt notoriu abuzive. Sunt adesea supraaglomerate, foarte reci și iluminate 24 de ore pe zi. Oamenilor li se permite să facă duș doar o dată la trei sau patru zile, dacă este cazul, iar în unele centre de detenție li se permite să se spele pe dinți doar o dată pe săptămână. Chiar și femeilor care au menstruație li se refuză posibilitatea de a se spăla atunci când își schimbă absorbantele.
Familiile sunt în mod obișnuit separate în timpul detenției. Bărbații și femeile sunt plasați în celule de detenție diferite. Adolescenții, și chiar și băieții mai tineri, sunt, de obicei, ținuți separat de bărbați și de femeile și fetele adulte. O femeie ne-a spus că fiul ei de 12 ani a fost ținut separat de ea și de copilul ei mai mic timp de 29 de zile.
Agenții Patrulei de Frontieră a SUA insultau frecvent oamenii, inclusiv înjurându-i, și uneori se angajau în alte manifestări meschine de putere.
Autoritățile americane au efectuat expulzările în Costa Rica cu o lipsă similară de respect pentru demnitatea umană. „Am fost înlănțuit, cu încheieturile mâinilor încătușate la talie și mi-au pus cătușe la picioare. A fost foarte dureros pentru copii să-și vadă tații încătușați”, a spus Baseem P., un bărbat în vârstă de 30 de ani din Afganistan.
Începând să plângă, a continuat: „Mă simțeam neajutorat. M-am simțit îngrozitor. M-am simțit ca un criminal.” A tăcut mult timp, cu capul în mâini, apoi a spus:
Simțeam că nu mai aveam identitate, că eram fără țară.
Întotdeauna am auzit lucruri minunate despre America. Dar nu ne-au acceptat. A fost atât de greu să fim tratați în felul acesta și pentru soția și copilul meu să mă vadă tratați așa.
Nu suntem criminali. Nu am comis nicio crimă. Nu știam de ce ne tratau așa. [1]
Tanya P., o femeie în vârstă de 33 de ani din Rusia, a împărtășit aceste îngrijorări: „Cred sincer că autoritățile [americane] ne-au tratat atât de prost, ne-au ținut în acele condiții oribile și degradante, pentru a ne obliga să semnăm acele documente de deportare voluntară cât mai repede posibil și poate și să le spunem și altora, astfel încât oamenii să se teamă să ceară azil, să vină în SUA.” [2]Agenții Serviciului Vamal și de Protecție a Frontierelor (CBP) al Statelor Unite au separat unele familii în timpul acestor expulzări. Într-un caz, agenții CBP au trimis un bărbat iranian în Costa Rica fără soția sa, care a rămas în detenție pentru imigranți din SUA. Într-un al doilea caz, CBP a expulzat o fetiță iraniană în vârstă de 10 ani și pe tatăl ei în Costa Rica, dar a ținut-o pe mama vitregă a fetiței în detenție în Statele Unite. Și într-un al treilea caz, CBP a separat o familie extinsă din Afganistan, trimițând o femeie în Panama, păstrându-i soțul și fratele de 19 ani în Statele Unite și trimițând sora, cumnatul și nepotul de 14 luni al femeii în Costa Rica.Legislația americană prevede un proces simplificat de deportare, cunoscut sub numele de expulzare accelerată, care include o protecție minimă, chiar dacă deficitară, pentru dreptul de a solicita azil și dreptul de a nu fi returnat în străinătate. Ca și în cazul expulzărilor anterioare în Panama, documentate și de Human Rights Watch, expulzările în Costa Rica nu au respectat nici măcar aceste protecții minime și nici nu au oferit oamenilor alte protecții ale unui proces echitabil prevăzute în legea și reglementările aplicabile. Toți cei intervievați de Human Rights Watch, cu excepția a două, au declarat că nu au avut nicio ocazie, în timp ce se aflau în Statele Unite, să explice de ce se temeau să se întoarcă în țările lor de origine. „Nu au vrut să știe povestea noastră. Nu ne-au acordat un interviu. Și nu aveam nicio idee că eram trimiși în Costa Rica până când nu am fost forțați să ne îmbarcăm în acel avion în noaptea de 21 spre 22 februarie”, a declarat Kamran I., un convertit Mandaen din Iran, în vârstă de 37 de ani, care a fugit cu familia sa din cauza persecuției religioase. [3]
Cei doi care au fost evaluați pentru azil sau interviuri bazate pe „frică credibilă” au fost informați imediat după aceea de către CBP că urmează să fie expulzați.Într-adevăr, în luna mai, președintele Trump a pus sub semnul întrebării dacă respectarea garanțiilor procesuale – o cerință constituțională aplicabilă tuturor „persoanelor” și o obligație internațională pe care Statele Unite s-au angajat să o respecte – se aplică în cazul deportărilor.Printre cei expulzați în Costa Rica s-au numărat două femei însărcinate, mai multe persoane cu vârsta peste 60 de ani și 81 de copii cu vârste cuprinse între 1 și 17 ani. Țările lor de origine au inclus Afganistan, Angola, Armenia, Azerbaidjan, China, Republica Democrată Congo, Georgia, India, Iran, Kazahstan, Nepal, Republica Congo (Congo-Brazzaville), Rusia, Turcia, Uzbekistan, Vietnam și Yemen………………….
(New York) – Protecția legală a copiilor în Statele Unite și în fiecare stat în parte nu corespunde standardelor internaționale privind drepturile copilului, a declarat astăzi Human Rights Watch. Copiii din SUA pot fi căsătoriți legal în 41 de state, pedepsiți fizic de administratorii școlilor în 47 de state, condamnați la închisoare pe viață fără posibilitatea de eliberare condiționată în 22 de state și pot lucra în condiții agricole periculoase în toate cele 50 de state. Fiind singurul stat membru al ONU care nu a ratificat Convenția cu privire la Drepturile Copilului , SUA se află mult sub standardele adoptate la nivel internațional.La un an de la publicarea unui tabel de evaluare care măsoară respectarea de către SUA a standardelor internaționale cheie privind drepturile copilului, 11 state au adoptat reforme care le îmbunătățesc clasamentele. În absența ratificării federale și a unor legi federale privind multe dintre problemele abordate de convenție, jurisdicția este lăsată la latitudinea fiecărui stat. Prin urmare, protecția și promovarea drepturilor copilului variază de la stat la stat.
„Este dezamăgitor că atât de multe state încă nu reușesc să îndeplinească standardele internaționale privind drepturile copilului, dar acest progres arată că factorii de decizie politică au potențialul de a produce schimbări rapide pentru a proteja copiii”, a declarat Callie King-Guffey , cercetătoare principală pentru tabloul de bord. „Trebuie să ne bazăm pe impulsul pentru a proteja copiii de căsătoria copiilor, pedepsele corporale, munca periculoasă a copiilor și pedepsele extreme cu închisoarea.”
202309crd_us_mapFaceți clic pentru a extinde imaginea
Deși doar șapte state au obținut scoruri mai mari decât „D”, patru state au pierdut nota „F”, trei au urcat la „C”, iar câteva și-au îmbunătățit semnificativ clasamentele. Alaska, Colorado, Connecticut, Illinois, Maryland, Minnesota, New Hampshire, New Mexico, New York, Vermont și Virginia de Vest au înregistrat îmbunătățiri în ultimul an.
Schimbările de politici care au îmbunătățit notele statelor au fost cel mai frecvent în domeniile interzicerii condamnării copiilor la închisoare pe viață fără posibilitatea de eliberare condiționată, creșterii vârstei minime de urmărire penală a copiilor în sistemul juvenil și limitării sau interzicerii căsătoriei copiilor. Progresele au fost limitate în ceea ce privește interzicerea pedepselor corporale. În ceea ce privește munca copiilor, unele state au luat măsuri pentru a reduce protecția muncii copiilor ……………………………………..
În 2014 am scris un articol intitulat „Elita globală este nebună” . Vreau să detaliez ceea ce am explicat în articolul anterior, astfel încât oamenii să aibă o idee mai clară despre cu ce ne confruntăm în lupta noastră de a crea o lume a păcii, dreptății și sustenabilității ecologice.
Desigur, așa cum am explicat anterior, nu doar elita globală este nebună. Toți acei indivizi – politicieni, oameni de afaceri, cadre universitare, editori și jurnaliști media corporativi, judecători și avocați, birocrați… – care servesc elita, inclusiv prin a nu o expune și a nu o rezista, sunt și ei nebuni. Și este important să înțelegem acest lucru dacă vrem să dezvoltăm și să implementăm strategii eficiente pentru a rezista violenței, exploatării și distrugerii elitelor, dar și pentru a evita extincția umană acum iminentă, determinată de dorința lor nebună de privilegii personale nesfârșite, profit corporativ și control politic, indiferent de costul pentru biosfera și formele de viață ale Pământului (atât umane, cât și non-umane).
Dar mai întâi, cine constituie elita globală? În esență, este vorba despre acei indivizi extrem de bogați – în special membrii familiilor Rothschild și Rockefeller, precum și alte familii vechi și extraordinar de bogate (inclusiv familii regale) și indivizi care sunt invariabil excluși din „listele tipice ale bogaților” publicate periodic de edituri cunoscute, care ne îndreaptă atenția către persoane proeminente în prezent, precum Elon Musk, Jeff Bezos și Bill Gates, care nu se sfiesc de publicitate, precum cei cu adevărat bogați.
Ca o dovadă a averii și puterii acumulate în secret și de mult timp, o investigație din 2012 a concluzionat că persoanele bogate și familiile lor dețin active financiare ascunse în valoare de până la 32 de trilioane de dolari – ceea ce exclude activele nefinanciare precum proprietățile imobiliare, aurul, iahturile și caii de curse – în paradisuri fiscale offshore. Vezi Tax Justice Network . Dar chiar și această cifră a averii ascunse este, fără îndoială, o subestimare masivă care nu reușește să ia în considerare averea ascunsă a Rothschild, de exemplu.
Desigur, dacă chiar și această sumă ar fi dedicată programelor de îmbunătățire socială, atunci foametea, sărăcia, lipsa de adăpost și alte privațiuni ar dispărea imediat, iar proiectele de restaurare a mediului, precum și cercetarea, dezvoltarea și implementarea inițiativelor vizionare de sustenabilitate ar înflori instantaneu. Ideea unei economii naționale „subdezvoltate” sau „în curs de dezvoltare” ar dispărea din literatura despre Africa, Asia și America Centrală/de Sud.
Pe lângă aceste persoane însă, elita globală include marile corporații multinaționale, în special următoarele – deși, trebuie menționat, această listă simplifică considerabil imaginea, ignorând natura conglomerată a multora dintre aceste corporații și neincluzând multe dintre corporațiile private (mai dificil de identificat) care ar trebui enumerate într-o prezentare cuprinzătoare:
marii producători de arme (precum Lockheed Martin, Boeing, BAE Systems, Raytheon, Northrop Grumman și General Dynamics)
marile bănci (inclusiv Industrial & Commercial Bank of China, China Construction Bank, HSBC Holdings, JPMorgan Chase, Mitsubishi UFJ Financial Group și Bank of America) și „grupurile lor industriale”, cum ar fi Conferința Monetară Internațională
principalele companii de administrare a activelor (inclusiv BlackRock, Vanguard, UBS Group, Fidelity Investments, State Street Global Advisors, Morgan Stanley, JP Morgan Chase, Allianz Group, Capital Group, Goldman Sachs)
principalele companii de servicii financiare (inclusiv Berkshire Hathaway, AXA, Allianz și BNP Paribas)
marile corporații energetice, inclusiv companiile de cărbune (cum ar fi Coal India, Adani Enterprises, China Shenhua Energy, China Coal Energy, Mechel, Exxaro Resources, Public Power, Glencore și Peabody Energy), precum și corporațiile de petrol și gaze (cum ar fi Saudi Aramco, Gazprom, Rosneft, PetroChina, ExxonMobil, Lukoil, BP, Royal Dutch Shell, Petrobras, Chevron, Novatek, Total SA și Eni)
marile corporații de tehnologie (inclusiv Apple, Samsung, Microsoft, Alphabet [proprietarul Google], IBM, Intel, Cisco Systems, Oracle, Hon Hai Precision și Hewlett Packard)
marile corporații media (inclusiv Alphabet, Comcast, Disney, AT&T, News Corporation, Time Warner, Fox, Facebook, BBC, Bertelsmann și Baidu)
principalele corporații de marketing și relații publice (inclusiv Edelman, W2O Group, APCO Worldwide, Deksia, BrandTuitive, Fearless Media și Citizen Group)
marii giganți ai agrochimiei (pesticide, semințe, îngrășăminte) (inclusiv Bayer, Syngenta, Dow, Monsanto și DuPont)
marile corporații farmaceutice (inclusiv Johnson & Johnson, Roche, Pfizer, Novartis, Sanofi și GlaxoSmithKline)
marile corporații de biotehnologie (mutilări genetice) (din nou, inclusiv Johnson & Johnson, Roche, Pfizer și Novartis)
marile corporații miniere (inclusiv Glencore Xtrata, BHP Billiton, Rio Tinto, Vale, Anglo American, China Shenhua Energy, Freeport McMoRan Copper & Gold și Barrick Gold)
marile corporații producătoare de energie nucleară (inclusiv Areva, Rosatom, General Electric/Hitachi, Kepco, Mitsubishi, Babcock & Wilcox, BNFL, Duke Energy, McDermott International, Southern, NextEra Energy, American Electric Power și Westinghouse)
marile multinaționale alimentare (inclusiv Cargill, Archer Daniels Midland Company [ADM], Nestlé, PepsiCo, Coca-Cola, Unilever, Danone, General Mills, Kellogg’s, Mars, Associated British Foods și Mondelez)
marile corporații de apă (inclusiv Veolia, Suez Environnement, ITT Corporation, United Utilities, Severn Trent, Thames Water și American Water Works).
Desigur, elita globală include și foruri de elită unde diverse combinații de indivizi din lumea corporatistă, politică, media și academică se reunesc pentru a-și planifica violența continuă împotriva Pământului și a locuitorilor săi și exploatarea acestora. Acest lucru are scopul de a consolida și extinde controlul lor asupra populațiilor, piețelor și resurselor pentru a-și maximiza privilegiile, profitul și puterea în detrimentul restului dintre noi și al vieții în general. Printre organizațiile interguvernamentale, aceasta include Națiunile Unite, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional.
O scurtă trecere în revistă a agendei unor astfel de reuniuni de elită – inclusiv Forumul Economic Mondial , Grupul Bilderberg și Comisia Trilaterală – relevă o lipsă generală de interes față de, în ciuda retoricii și a menționărilor ocazionale, a unor probleme presante, de la amenințarea războiului nuclear și a catastrofei climatice până la numeroasele războaie în desfășurare, adâncirea exploatării în cadrul economiei globale, gama extinsă de amenințări la adresa mediului și criza refugiaților, pe care le-au generat și pe care acum continuă să le exacerbeze în mod deliberat. Vezi, de exemplu, agenda recentei reuniuni a WEF de la Davos.
Printre principalii servitori ai elitei globale se numără liderii politici din principalele țări industrializate (care legiferează pentru a extinde progresiv puterea, profitul și privilegiile elitei, cum ar fi recentele reduceri de impozite ale lui Donald Trump pentru cei bogați în detrimentul programelor sociale), judecătorii și avocații (care apără puterea elitei folosind sistemul juridic conceput și manipulat de elită: ați auzit vreodată de o persoană bogată condamnată în instanță și care să primească o pedeapsă gravă sau de vreo corporație majoră trasă la răspundere legală pentru exploatarea popoarelor indigene sau distrugerea mediului natural?), precum și editorii și jurnaliștii media corporativi, personalul din industria divertismentului, cadrele universitare, organizațiile industriale (cum ar fi Masa Rotundă Europeană a Industriașilor) care reprezintă interesele marilor corporații, așa-numitele „think tank-uri” (cum ar fi Consiliul pentru Relații Externe și Institutul Brookings) și „trusturi filantropice” (cum ar fi fundațiile Rockefeller, Carnegie și Ford), toate acestea justificând, ignorând sau deviind atenția de la violența și exploatarea elitei.
Este important de menționat că printre principalii servitori ai elitei globale se numără cei care lucrează în cadrul agențiilor conduse de elită, în special cei din așa-numita „comunitate de informații” (cum ar fi CIA americană, MI6 britanic, SVR RF rusă, Ministerul Securității Statului din China și Mossad-ul israelian), care îndeplinesc funcții de elită legate de spionaj, supraveghere și asasinate secrete (în special ale activiștilor de la bază), aparent sub conducerea guvernelor naționale. Dar include și mulți servitori de nivel inferior, cum ar fi cei care lucrează ca lobbyiști politici sau în birocrație, precum și cei care lucrează în sistemele de educație, poliție și penitenciare sau în forțele militare.
Deci de ce susțin că elita și cei care o slujesc sunt nebuni?
Orice dicționar va oferi o definiție simplă a „sanității mintale”, cum ar fi „judecată sau rațiune solidă” și „capacitatea de a gândi și de a vorbi într-un mod rezonabil și de a se comporta normal”.
Dar dacă folosim această definiție a sănătății mintale, atunci, evident, „sănătatea mintală” trebuie interpretată ca însemnând că este „o judecată sănătoasă, rezonabilă și normală” să perpetrizezi în continuare violența și exploatarea care sunt caracteristice în mod covârșitor lumii noastre. La urma urmei, majoritatea oamenilor acceptă neputincioși această stare de fapt incredibil de violentă și, dacă o discută, o fac în funcție de meritele sale, politice, economice, morale sau de altă natură. Puțini oameni susțin, pur și simplu, că violența este pur și simplu o nebunie.
Așadar, aș dori să propun o definiție mai riguroasă a sănătății mintale: sănătatea mintală este capacitatea de a lua în considerare un set de circumstanțe, de a analiza cu atenție dovezile referitoare la acele circumstanțe, de a identifica cauza oricărui conflict sau problemă și de a răspunde în mod corespunzător, atât emoțional, cât și intelectual, la acel conflict sau problemă, cu intenția de a o rezolva, de preferință la un nivel mai ridicat de satisfacere a nevoilor pentru toate părțile (inclusiv cele ale Pământului și ale tuturor creaturilor sale vii).
Evident, definiția pe care o propun despre sănătate mintală este concepută să sugereze că orice concepții pe care le avem despre „judecată sănătoasă”, „rezonabil” și „normal” înseamnă că acestea sunt calități pe care le asociem cu indivizii care posedă capacitatea dorită de a îmbunătăți starea generală a afacerilor umane, fie că este vorba de o relație interpersonală sau geopolitică. Aceasta înseamnă, ca un minim absolut, capacitatea de a reduce violența sau exploatarea într-un context sau altul.
Ai putea, desigur, să mă acuzi că scriu o definiție a „sanității mintale” care servește agendei mele de a îmbunătăți dramatic ordinea mondială în direcția păcii, dreptății și sustenabilității. Și ai dreptate! Dar cui interes este să definim sănătatea mintală ca un comportament care implică „judecată sănătoasă” și este considerat „rezonabil și normal” în contextul perpetuării violenței extraordinare?
Alternativ, ați putea argumenta că definiția mea a nebuniei este prea largă. Cu siguranță, ați putea spune, putem explica multe dintre comportamentele descrise mai sus în funcție de diferite sisteme de credințe, ideologii și religii. Nu are oare o persoană care crede în uciderea oamenilor pentru a câștiga războaie (sau din alte motive) o viziune asupra lumii diferită de cea a celor care cred că oamenii ar trebui să rezolve conflictele nonviolent? Nu are oare un capitalist o viziune asupra lumii diferită de cea a celor care cred că oamenii ar trebui să împartă resursele în mod egal? Nu are oare o persoană care crede în acumularea nelimitată de bogăție o viziune asupra lumii diferită de cea a celor care cred în sustenabilitatea ecologică?
Însă există o problemă mai fundamentală aici. După cum am explicat în articolul meu original, citat la începutul acestuia: Chiar credeți că cineva care este capabil să comită acte de violență extraordinare, inegalitate și comportamente care amenință biosfera – și, prin urmare, în mod clar incapabil să experimenteze și să exprime dragostea, compasiunea, empatia și simpatia care ar impulsiona o abordare nonviolentă a lumii – este sănătos la minte? Având în vedere că calitățile emoționale precum dragostea, compasiunea, empatia și simpatia sunt un dar evolutiv pentru cei care nu au fost grav afectați în copilărie, ce s-a întâmplat cu acei indivizi care nu le posedă? Vezi „De ce violența?” și „Psihologia neînfricată și psihologia fricii: principii și practică” .
Sau, pentru a explica pe baza definiției mele mai lungi a sănătății mintale evidențiate mai sus: Observarea întâmplătoare a stării lumii noastre, inclusiv amenințarea principală a extincției umane pe termen scurt prin catastrofă climatică sau război nuclear – vezi „Pe drumul cel bun spre extincție: Poate umanitatea supraviețui?” – dezvăluie clar că niciunul dintre membrii elitei nu acordă o atenție considerabilă stării periculoase a lumii noastre, nu analizează dovezile în legătură cu aceasta, nu identifică cauza (cauzele) care o determină sau nu răspunde puternic pentru a-i pune capăt. De ce se întâmplă asta?
În esență, aceasta se datorează faptului că o manifestare a nebuniei lor îi determină să nege realitatea – vezi „Psihologia negării” – pentru a obține profituri uriașe din producția de arme folosite pentru a ucide oameni, arderea combustibililor fosili care distrug clima, distrugerea mediului (prin, de exemplu, minerit și exploatarea pădurilor tropicale), agricultura comercială bazată pe otrăvirea și mutilarea genetică a alimentelor, producția și vânzarea în masă a alimentelor otrăvite, procesate și cu deficit nutrițional, consumul de medicamente care distrug sănătatea și creează dependență și controlul asupra vânzării apei, considerată cândva un drept al omului. Mai mult, nebunia face ca elita să facă tot ce îi stă în putință pentru a menține această stare de fapt extrem de profitabilă. Vezi „Maximizarea profitului este ușoară: Investiți în violență” .
În plus, desigur, nu există dovezi ale implicării dedicate a elitei în eforturile de a pune capăt numeroaselor războaie locale (din care obțin profituri uriașe), de a pune capăt exploatării corporative a ființelor umane (care ucide, numai prin înfometare, 100.000 de oameni în fiecare zi, dar din care obțin profituri uriașe) și a ființelor non-umane (care duce la dispariție zilnică a 200 de specii de viață, dar din care obțin profituri uriașe) sau de a pune capăt distrugerii mediului local în nenumărate moduri (din care obțin profituri uriașe).
Așadar, pe scurt, având în vedere goana noastră continuă spre dispariție, este clar că cei care exacerbează această amenințare prin faptul că nu iau în considerare și nu acționează cu conștientizare (precum și nu încurajează acțiunile conștiente ale altora) nu reușesc să îndeplinească definiția sănătății mintale pe care am oferit-o mai sus. Pe scurt: A paria pe viitorul umanității nu este sănătos.Ca o paranteză, trebuie menționat: De asemenea, destul de des, elita se poate baza pe o populație în mare parte nebună pentru a consuma fără minte cel mai recent produs de larg consum, indiferent cât de inutil ar fi, sau se poate baza pe agenții lor de marketing și publicitate pentru a-i convinge pe cei dintre noi care manifestă cea mai mică reticență să cumpere cele mai recente prostii.
Așadar, cu o elită globală dementă și numeroșii ei slujitori dementați, precum și cu o populație de consumatori în mare parte dementă, ce putem face cei dintre noi care avem sănătatea mintală să răspundem puternic la numeroasele amenințări la adresa supraviețuirii noastre?Ei bine, dacă vrei un copil implicat emoțional și intelectual în lume și, prin urmare, capabil să răspundă puternic circumstanțelor sale (ceea ce include capacitatea de a rezista tentației de a servi elita și de a fi atras de marketingul acesteia), atunci terorizarea copilului până la ascultare nu este calea de urmat. Așadar, ai putea lua în considerare „Promisiunea mea pentru copii” .
Dacă sunteți suficient de sănătos la minte pentru a investiga dovezile și a acționa inteligent și puternic ca răspuns la acestea, vă încurajez să faceți acest lucru. O opțiune pe care o aveți, dacă găsiți dovezile referitoare la una sau mai multe dintre amenințările menționate mai sus convingătoare, este să vă alăturați celor care participă la „Proiectul Arborelui Flăcări pentru Salvarea Vieții pe Pământ” .
Dacă ești suficient de conștient de tine însuți încât să știi că ești înclinat să eviți „problemele dificile” și să iei măsurile pe care acestea le necesită, atunci poate ai putea aborda această problemă de la sursă „punând sentimentele pe primul loc” . Din păcate, așa cum am menționat mai sus, puțini dintre noi am avut o copilărie care ne-a hrănit sănătatea mintală.
Dacă doriți să mobilizați oamenii pentru a face campanii eficiente pe tema climei, războiului, distrugerii pădurilor tropicale sau a oricărei alte violențe conduse de elite care ne amenință viitorul, luați în considerare dezvoltarea unei strategii nonviolente cuprinzătoare în acest sens. Consultați Strategia de campanie nonviolentă .
Și dacă doriți să participați la efortul mondial de a pune capăt nebuniei pe care o numim violență în toate manifestările sale, sunteți bineveniți să luați în considerare semnarea angajamentului online al „Cartei Popoarelor pentru crearea unei lumi nonviolente” .
Nebunia elitelor, dacă nu este oprită, ne va scoate din existență. Dacă crezi că elita și slujitorii ei vor „vedea lumina” înainte de a fi prea târziu, te invit să cauți dovezi care să-ți justifice credința. Eu nu am găsit niciuna.
De asemenea, nu văd nicio dovadă că membrii individuali ai elitei vor face vindecarea emoțională necesară pentru a putea acționa cu prudență ca răspuns la criza care amenință extincția pe care a generat-o.
Așadar, depinde de cei dintre noi care pot gândi și acționa cu sănătos sufletesc să oprim goana spre dispariție înainte de a fi prea târziu.
Ești unul dintre acei oameni?
Acest articol, „The Global Elite is Insane Revisited” (Elita globală, o nebunie revizuită), a fost publicat inițial în diverse publicații progresiste în martie-aprilie 2018. A fost ușor revizuit/actualizat pe 23 decembrie 2021.
Sursa acestui document: https://feelingsfirstblog.wordpress.com/global-elite-is-insane-revisited/
Ajutaţi-i pe cei blocaţi în diaspora să revină în ţară! Voi, ambasade, MAE, stat român sau oameni buni, cine le întinde o mână?
De
Laurențiu Ciocăzanu
Mamele şi-au făcut datoria faţă de ţară, mergând la vot chiar şi cu copiii în braţe. Nu toate au avut norocul să fie ferite însă de efectele inumane ale crizei. Unele aşteaptă încă ajutorul nostru pentru a le fi redată viaţa normală
Acest articol nu e un proces de intenţie. Nici un „atac” de presă la adresa unor instituţii ale statului român, şi-aşa făcute praf ani la rând de asalturi mai mult sau mai puţin dezirabile, ori de propria înecăciune în indiferenţă şi incompetenţă.
Şi nu e nici o porţie de marketing în sprijinul cuiva sau o lecţie în detrimentul altcuiva.
Este pur şi simplu un apel. Unul chiar disperat. Din partea noastră, în numele celor care au mai mare nevoie de ajutor în astfel de vremuri. Nu e timp pentru scos ochii, nici pentru deconturi politice, e momentul să ajutăm. E poate tot ce ne mai rămâne de făcut atunci când „sistemul” dă rateuri, când statul e depăşit, când organismul putred al instituţiilor nu mai poate crea reacţii de imunitate pentru semeni în faţa crizei.
Sunt două cazuri. Unul din Madrid, altul din Barcelona; ambele, deci, din Spania. Dar sunt, de fapt, mai multe. Ele sunt strigătul de disperare lansat în tăcere şi decenţă al celor care au fost blocaţi de criza coronavirus, lăsaţi fără resurse, izolaţi de locurile de baştină şi care nici măcar nu mai au puterea să ceară ajutor.Nu-i priviţi ciudat. Şi nu-i judecaţi, nici nu-i luaţi la întrebări insidioase, aşa cum fac unii dintre cei care s-au repezit să comenteze ironic, de pildă, atunci când Lavinia Dionisiu a postat pe grupul de Facebook „Voluntari în Europa” marele ei necaz: a fost prinsă de pandemie în capitala Madrid, împreună cu copilul ei de 4 ani, a rămas fără jobul din Bucureşti, fără bani, fără posibilitatea de a se întreţine în Spania şi fără şansa de a urca într-un avion care s-o aducă înapoi acasă. Redăm postarea ei de miercuri, fără alte comentarii.
„Am asteptat aceste zboruri timp de o lună, dar nu au apărut. În continuare nu am avut nici un venit”
„Bună ziua!
O să relatez cât mai detaliat toată întâmplarea mea cu Ambasada! Va fi o postare lungă…………..
„Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, a fost celebra „profeţie” făcută de fostul comunist Silviu Brucan, cel care a pozat, la Revoluţie, în opozant al lui Ceauşescu, deşi fusese vreme bună înainte unul dintre tovarăşii loiali ai fostului dictator.Şi deşi Brucan nu avea câtuşi de puţin căderea morală de a fi luat în serios atunci când a scos ceva pe gură, vorbele sale au rămas puternic fixate în mentalul public.
Numai şi numai din acest motiv, al „zicerii din popor”, „profeţia” lui Brucan merită adusă în discuţie în special azi, când
(Ca in toata ROMANIA…)Judeţul Sălaj: aproape jumătate din populaţie beneficiază de ajutoare de la stat
Şi numărul drepturilor achitate persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi este considerat mare de autorităţi.
Aproape jumătate din populaţia judeţului Sălaj beneficiază de ajutoare de la stat, iar autorităţile au promis că vor analiza de urgenţă situaţia pentru a opri plăţile către persoane care le primesc pe nedrept.Până la finalul anului, plăţile vor ajunge la 100 de milioane de euro, după cum transmite corespondentul RRA, Adrian Lungu: Situaţia este îngrijorătoare şi a fost analizată zilele trecute în cadrul şedinţei de dialog social la Instituţia Prefectului, valoarea plăţilor efectuate pentru beneficiarii diferitelor tipuri de ajutor şi subvenţie socială, fiind una însemnată.Directorul Agenţiei pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Sălaj, Mircea Pop: În total, aproape 200 de milioane pe primele cinci luni, cam aproape 40 de milioane de euro. Estimăm că până la finalul anului vom depăşi 100 de milioane de euro.
Şi numărul drepturilor achitate persoanelor cu diferite tipuri de dizabilităţi este considerat mare de autorităţi. Situaţia a ajuns în atenţia administraţiei judeţului.
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, Adrian Crişan: 10% din populaţia judeţului beneficiază de ajutor de handicap. 50% din populaţia judeţului beneficiază de ajutoare sociale. Dacă excludem şi alocaţiile, care sunt 43 de mii, ajungem la un procent care, din punctul meu de vedere, este peste medie.Reprezentanţii patronatelor au solicitat de urgenţă reanalizarea dosarelor în cazul persoanelor care beneficiază de ajutor social. Situaţia va fi reanalizată de autorităţi în cel mai scurt timp, pentru eliminarea unor eventuale ajutare sociale plătite pe nedrept.
Călinescu: “Guvernul trebuie cercetat penal pentru uciderea poporului român”/”Eu aș desfința TVA-ul”
https://www.youtube.com/watch?v=O7fE9nGKt9M
////////////////////////////////////////
(Chemati-l pe Iliescu sa-si vada propria recolta-Pesediana,impanata cu… debandada )Mesajul teribil al lui Ion Iliescu pentru camarila bugetară. Nu se mai fac așa politicieni la noi…
https://www.youtube.com/watch?v=1ENkrnKwLM0
///////////////////////////////////////
Cum Au Murit Cei Mai Mari Dictatori Ai Lumii
https://www.youtube.com/watch?v=VcgsH0OshIg
////////////////////////////////////////
Cum ar putea mințile neurodivergente să umanizeze guvernarea IA
Persoanele neurodivergente ar putea fi cei mai importanți arhitecți ai inteligenței artificiale.
Totuși, majoritatea cadrelor de inteligență artificială reflectă presupuneri neurotipice, excluzându-i chiar pe oamenii care le-ar putea ajuta să iasă prin zgomot.
Următorul capitol al inteligenței artificiale se scrie acum; putem continua să construim sisteme care înțeleg greșit și exclud sau putem deschide ușile către întregul spectru al minților umane.
Ce se întâmplă dacă ingredientul lipsă în IA etică ar fi creativitatea neexploatată și experiența trăită a minților neurodivergente?
Violența umană: omniprezentă, multidimensională și amenințătoare de dispariție
De TLB Autor colaborator: Robert J. Burrowes
Violența este omniprezentă în societatea umană și are o gamă vastă de manifestări. Mai mult, unele dintre aceste manifestări – în special amenințarea războiului nuclear (care ar putea începe la nivel regional), catastrofa climatică și devastarea ecologică continuă, precum și geoingineria și implementarea 5G – amenință extincția iminentă a umanității dacă nu sunt controlate. Separat de aceste manifestări care amenință extincția, însă, violența are loc într-o gamă largă de alte contexte, negând multor oameni libertatea, drepturile omului și oportunitățile necesare pentru o viață plină de sens. Mai mult, violența umană duce acum la dispariție zilnică 200 de specii de viață de pe Pământ, alte 1.000.000 de specii fiind amenințate.
Pentru o mostră a dovezilor referitoare la amenințările menționate mai sus, a se vedea, de exemplu, „Arsenalele nucleare în expansiune rapidă din Pakistan și India prevestesc o catastrofă regională și globală” , „Planul A” , „Oraș în flăcări” , „Extincția umană până în 2026? O strategie de ultimă oră pentru a lupta pentru supraviețuirea umană” , Geoengineering Watch , „Apel internațional: Stop 5G pe Pământ și în spațiu” și „5G și revoluția wireless: Când progresul devine o condamnare la moarte” .
Având în vedere gama tot mai mare de amenințări la adresa supraviețuirii umane care necesită un răspuns strategic pentru a fi ținute sub control, este este posibil acest lucru?
Ei bine, orice evaluare sinceră a literaturii științifice relevante, împreună cu o înțelegere a factorilor psihologici, sociologici, politici, economici și militari care determină violența, indică în mod clar că răspunsul este „foarte puțin probabil”. Mai ales pentru că atât de mulți oameni sunt (inconștient) îngroziți și incapabili să reacționeze cu putere.
Totuși, asta nu înseamnă că mulți oameni nu încearcă, iar unii dintre acești oameni percep natura interconectată și sinergică a acestor amenințări și știu că trebuie să le abordăm strategic pe fiecare dintre ele dacă omenirea și un număr enorm de alte specii vor să aibă vreo șansă semnificativă de supraviețuire într-o biosferă viabilă. Acești oameni variază de la activiști „obișnuiți”, care lucrează cu pasiune pentru a pune capăt violenței într-un context sau altul, până la persoane proeminente la nivel global care fac același lucru. Permiteți-mi să vă povestesc despre unii dintre ei.
Ramesh Agrawal este un activist social și de mediu proeminent din India, care a dedicat mulți ani educării și organizării locuitorilor satelor locale, inclusiv a comunităților adivasi, pentru a-și apăra casele și pământurile de acele corporații și guverne care i-ar priva de drepturile, mijloacele de trai, sănătatea și un mediu curat în scopul exploatării cărbunelui abundent din statul Chhattisgarh. Cu toate acestea, deoarece eforturile sale continue de a accesa și de a partaja informații cheie și organizarea sa de satyagrahe (campanii nonviolente) inspirate de Gandhi au fost atât de eficiente, el a plătit și un preț mare pentru activismul său, fiind atacat în numeroase ocazii. În 2011, de exemplu, a fost arestat în ciuda stării de sănătate precare de la acea vreme și legat cu lanțuri de un pat de spital. Un an mai târziu, a fost împușcat în picior, ceea ce a necesitat mai multe operații. Încă are dificultăți în a merge cu șase tije metalice introduse prin coapsă.
Mișcarea Jan Chetna („conștientizarea oamenilor”) inițiată de Ramesh s-a răspândit în mai multe părți din Chhattisgarh, precum și în alte state din India. Pentru cea mai recentă relatare a eforturilor sale, inclusiv a recentului „satyagraha a cărbunelui” axat pe blocurile de cărbune deținute de companiile energetice de stat, dar dezvoltate și operate de Adani Enterprises, consultați „Mii de persoane dețin «Satyagraha a cărbunelui», susțin fabricarea consimțământului la audierea publică” . Pentru activismul său nonviolent, Ramesh a fost distins cu Premiul Goldman pentru Mediu în 2014. Consultați „Ramesh Agrawal: Laureat al Premiului Goldman în Asia în 2014” și „Activistul din Chhattisgarh, Ramesh Agrawal, câștigă premiul Goldman” ………………..
Carta Poporului pentru Crearea unei Lumi Nonviolente
de robertjburrowes
Carta Popoarelor pentru crearea unei lumi nonviolente a fost lansată simultan pe 11 noiembrie 2011 în mai multe locații din întreaga lume.
La data de 3 decembrie 2022:
2.537 de persoane din 105 țări au semnat angajamentul Cartei Nonviolenței, iar
119 organizații din 39 de țări au aprobat Carta Nonviolenței.
Organizații: Aprobarea Cartei
Pentru a anunța că o organizație susține Carta Nonviolenței , vă rugăm să trimiteți numele și site-ul web al organizației către Robert: flametree@riseup.net
Organizația care susține proiectul, împreună cu site-ul său web, vor fi listate pe acest site web, la pagina „Organizații”.
Rapoarte de progres
Cele mai recente rapoarte de progres pot fi citite aici:
Eforturi pentru a pune capăt violenței umane în perioada Covid-19 – 24 octombrie 2020
Violența umană: omniprezentă, multidimensională și care amenință dispariția – 14 octombrie 2019
Abordarea „imposibilului”: încetarea violenței – 25 aprilie 2019
Disperarea lui Gandhi și lupta pentru adevăr și iubire – 2 octombrie 2018
Nonviolență sau inexistență? Moștenirea lui Martin Luther King Jr. – 4 aprilie 2018
Adevărul lui Gandhi: Stoparea violenței umane, câte un angajament pe rând – 27 septembrie 2017
Colaborare internațională pentru a pune capăt violenței – 21 aprilie 2017
Gandhi: „Viața mea este mesajul meu” – 2 octombrie 2016
Stoparea violenței umane este o sarcină pentru fiecare dintre noi – 10 aprilie 2016
Gandhi Jayanti, Visul lui Gandhi – 2 octombrie 2015
Salvarea pasagerilor navei bune Titan… Pământ – 13 aprilie 2015
Crearea unei culturi mondiale nonviolente – 2 octombrie 2014
Lupta pentru umanitate – 3 aprilie 2014
Viața în pericol: Poate umanitatea să supraviețuiască? – 30 septembrie 2013
Cursa pentru a pune capăt violenței înainte de a pune capăt vieții – 26 februarie 2013
Scop
Scopul Cartei Nonviolenței este de a crea o mișcare mondială pentru a pune capăt violenței în toate formele sale. Carta își propune să dea glas milioanelor de oameni obișnuiți din întreaga lume care doresc să pună capăt războiului, opresiunii, distrugerii mediului și violenței de toate tipurile. Sperăm că această Cartă va sprijini și va uni luptele curajoase nonviolente ale oamenilor obișnuiți din întreaga lume.
După cum veți vedea, Carta Nonviolenței descrie foarte detaliat principalele forme de violență din lume. (Dacă doriți dovezi care să explice oricare dintre punctele din Carta Nonviolenței , vă rugăm să ne contactați la <flametree@riseup.net> și vă vom trimite informațiile.) De asemenea, prezintă o strategie pentru a pune capăt acestei violențe.Fiecare dintre noi poate juca un rol în stoparea violenței și în crearea unei lumi pașnice și drepte. Unii dintre noi se vor concentra pe reducerea consumului, alții dintre noi își vor crește copiii într-un mod care să promoveze siguranța și emanciparea copiilor, alții dintre noi vor folosi rezistența nonviolentă în fața violenței militare. Contribuția fiecăruia este importantă și necesară. Sperăm că această Cartă va fi o rampă de lansare pentru noi toți pentru a lua măsuri pentru a crea o lume pașnică și dreaptă, oricât de mici și umili ar fi acești pași. Ascultând adevărul profund despre noi înșine, despre ceilalți și despre Pământ, fiecare dintre noi își poate găsi propria modalitate unică de a contribui la crearea acestei lumi nonviolente.
De ce am ales 11 noiembrie ca dată pentru lansarea Cartei Nonviolenței ?
„Când eram băiat… toți oamenii din toate națiunile care au luptat în Primul Război Mondial au tăcut în timpul celui de-al unsprezecelea minut al celei de-a unsprezecea ore a Zilei Armistițiului, care era a unsprezecea zi a celei de-a unsprezecea luni. În acel minut din anul 1918, milioane și milioane de ființe umane au încetat să se măcelărească unele pe altele. Am vorbit cu bătrâni care se aflau pe câmpurile de luptă în acel moment. Mi-au spus, într-un fel sau altul, că tăcerea bruscă era Vocea lui Dumnezeu. Așa că încă avem printre noi câțiva oameni care își amintesc când Dumnezeu a vorbit clar omenirii.” (Kurt Vonnegut Jr., un umanist ateu, în romanul său „ Micul dejun al campionilor ”.)
„Un mic grup de spirite hotărâte, alimentate de o credință nestinsă în misiunea lor, poate schimba cursul istoriei.” Mohandas K. Gandhi
Sue Coe: Fantomele cărnii noastre (Ediția a XII-a) (Ediția a XII-a)
de Phillip Earenfight (editor), Sue Coe (artist), Stephen Eisenman (colaborator)
„Fantomele cărnii noastre” examinează o serie de picturi, gravuri și desene ale artistei/activiste Sue Coe, care critică consumul de carne și industria capitalistă a abatoarelor, susținând în același timp drepturile animalelor și o dietă sustenabilă, fără carne. Opera lui Coe se concentrează pe teme precum drepturile animalelor, empatia, cruzimea, lăcomia corporatistă și vinovăția consumatorilor. Discutând lucrările sale într-un eseu însoțitor, Stephen Eisenman demonstrează legăturile dintre opera lui Coe și cea a romanticilor și expresioniștilor, invitând la comparații cu picturi ale unor artiști precum Hogarth, Goya, Grosz, Dix, Shahn, Picasso și Golub. Cu toate acestea, în timp ce acești artiști s-au concentrat în mare măsură pe lipsa de umanitate a omului față de semenii săi, Sue Coe lărgește perspectiva pentru a include atrocitățile comise de om împotriva altor animale. Într-adevăr, multe dintre lucrările lui Coe fac referire la stilul și imagistica artei din epoca de la Weimar, realizând comparații incomode și controversate între abatoarele din industria cărnii și cele din timpul Holocaustului.
Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească?
Robert J. Burrowes, doctor în filosofie – Serviciul media TRANSCEND
În 2020, sub acoperirea narațiunii „virus”/„vaccin”, Elita Globală a lansat lovitura de stat planificată de mult timp pentru a prelua controlul total asupra populației umane.Pornind de la o istorie care a început odată cu civilizația umană acum aproximativ 5.000 de ani și de la cel puțin 50 de ani în planificarea finală, eforturile progresive ale elitelor la nivel local, național și acum global pentru a extermina populațiile nedorite și a-i înrobi pe cei rămași în viață ating acum punctul culminant. Vezi „Bătălia finală pentru umanitate: Este «Acum sau niciodată» în lungul război împotriva Homo Sapiens” .
Din păcate, însă, gradul de conștientizare a ceea ce se întâmplă cu adevărat rămâne extraordinar de scăzut, chiar și în rândul celor care se opun distrugerii continue a drepturilor și libertății noastre, precum și numărului de decese cauzate de „vaccinuri”, care crește rapid. Vezi „Îngroziți de libertate: De ce majoritatea ființelor umane îmbrățișează tehnotirania elitei globale” .
Așadar, permiteți-mi să explic pe scurt, din nou, exact ce se întâmplă și de ce cele mai populare răspunsuri – lobby pe lângă guverne, contestarea alegerilor sau formarea de noi partide politice, contestațiile legale și protestele (sub o formă sau alta) – din partea celor implicați nu pot avea succes. Și ce trebuie să facem dacă dorim să învingem această lovitură de stat.
Ce se întâmplă?
Dacă cineva citește site-ul Forumului Economic Mondial , precum și documentele primare produse de această organizație și îi ascultă pe principalii purtători de cuvânt ai organizației, cum ar fi Klaus Schwab – vezi „Acum este momentul pentru o «mare resetare»” – și Yuval Noah Harari – vezi „Citiți integral avertismentul vehement al lui Yuval Harari către Davos” – agenda elitei este destul de clară.
Sub titlul general „Marea Resetare”, Forumul Economic Mondial a lansat o serie de agende profund interconectate, care vor impune schimbări substanțiale în 200 de domenii ale vieții umane pentru cei rămași în viață.
Aceste agende interconectate includ implementarea programului de eugenie al elitei – vezi „Agenda «Ucidere și control» a elitei globale: Distrugerea securității noastre alimentare” – împreună cu diverse programe legate de a patra revoluție industrială și transumanism, care le vor oferi controlul total asupra populației transumane rămase într-o lume condusă de tehnocrați. Vezi „Uciderea umanității: Cum folosește elita globală eugenia și transumanismul pentru a ne modela viitorul” .
Aceste programe includ eforturi de dezvoltare și implementare a tehnologiilor relevante – inclusiv cele legate de 5G (și, în curând, 6G), arme militare, inteligență artificială [IA], identitate digitală, big data, nanotehnologie și biotehnologie, robotică, Internetul Lucrurilor [IoT], Internetul Corpurilor [IoB], Internetul Simțurilor [IoS], calcul cuantic, supraveghere și metavers – care vor submina identitatea umană, libertatea umană, demnitatea umană, voința umană și/sau intimitatea umană. Printre alte rezultate negative, aceste tehnologii ne vor priva de controlul asupra propriilor noastre activități bancare și finanțe. Vezi „Preluarea controlului prin distrugerea numerarului: Atenție la poligonul cibernetic ca parte a loviturii de stat a elitei” .
Pentru a repeta: Rezultatul net al acestor programe va fi o depopulare umană substanțială a Pământului și înrobirea și încarcerarea transumană a celor rămași în viață, în principal în „orașele lor inteligente”.
După cum a concluzionat Mark Steele în amplul său raport de expertiză privind emisiile de radiații dirijate 5G, „Dovezile prima facie ale acestei agende globaliste de depopulare sunt fără echivoc… Aceasta este cea mai mare crimă comisă vreodată asupra omenirii și a întregii creații a lui Dumnezeu”. A se vedea „Raportul de expertiză: Emisiile de radiații dirijate de a cincea generație (5G) în contextul vaccinurilor contaminate cu nanometale care includ Covid-19 cu antene din oxid feros de grafit” .
Evident, acest lucru se face fără nicio consultare cu cei dintre noi care s-ar identifica drept oameni „obișnuiți”.
Cine orchestrează asta?
Lovitura de stat a fost plănuită de Elita Globală și de agenții săi principali. Este implementată prin controlul elitei asupra unor organizații internaționale cheie (cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății și Națiunile Unite), corporații relevante (inclusiv cele din industria tehnologiei, farmaceutică și media) și guverne naționale.
Primul punct de remarcat este pur și simplu acesta: Elita globală este prea bogată și puternică pentru a se obosi să participe personal la forumuri bine-cunoscute, cum ar fi Forumul Economic Mondial sau chiar la unele mai puțin cunoscute, cum ar fi Consiliul pentru Capitalism Incluziv . Persoanele care „susțin” organizații de acest gen sunt agenți ai elitei. Bogați și puternici, la un anumit nivel, și fericiți să fie identificați public, dar nu stăpânii care ne modelează destinele, chiar dacă ei rezolvă multe dintre detalii. Pentru o discuție despre acest subiect, consultați „Ce este «Consiliul pentru Capitalism Incluziv?» Este Noua Ordine Mondială” .
Însă, deoarece această Elită Globală este atât nebună, cât și criminală, membrii săi nu au nicio idee despre ce înseamnă să experimentezi viața umană „obișnuită”, cu luptele ei zilnice și triumfurile ocazionale, cu temerile ei de rutină și bucuriile simple. Vezi „Elita Globală este o Revizuire a Nebuniei” . Mai multe informații sunt în „De ce violența?” și „Psihologia Neînfricată și Psihologia Fricii: Principii și Practică” .
Așadar, permiteți-mi să explic pe scurt, încă o dată, de ce guvernele, contestațiile legale și protestele sub diversele lor forme nu ne pot salva de ceea ce se întâmplă, deși elita este încântată să ne irosim energia cu astfel de eforturi, așa cum intenționează.
Constituții, guverne și iluzia „democrației”
Deși așa-numitele procese democratice au fost mult timp o farsă, chiar și elementele false ale democrațiilor – separarea constituțională a puterilor (împărțirea funcțiilor legislativă, executivă și judiciară a guvernului, menită să limiteze posibilitatea unor excese arbitrare din partea guvernului), respectarea drepturilor omului (inclusiv libertatea de exprimare, de întrunire și de mișcare), respectarea legilor și respectarea procedurilor legale – au fost ignorate de practic toate guvernele (naționale, provinciale și locale) din întreaga lume, deoarece măsurile decise de elită și promulgate prin intermediul organizațiilor sale internaționale, cum ar fi Forumul Economic Mondial și Organizația Mondială a Sănătății, au fost pur și simplu implementate de guverne, în ciuda încălcării prevederilor constituționale în diverse moduri și fără măcar o dezbatere publică (sau, în multe cazuri, chiar parlamentară).
Ca să reiau acest aspect mai direct: având în vedere rolurile eminente jucate de organizații de elită precum Forumul Economic Mondial și Organizația Mondială a Sănătății în ultimii doi ani și jumătate, aveți impresia că guvernele aderă la constituțiile naționale și iau decizii independente? Sau doar urmează ordine?
Și, în ciuda faptului că se presupune că au dreptul la „libertatea de exprimare”, chiar și politicienii disidenți care încearcă să prezinte o opinie alternativă în orice forum mainstream, și mulți politicieni „progresiști” pe lângă asta, duc la o serie de rezultate, cum ar fi, în cele mai benigne cazuri, cenzura – cu corporațiile și rețelele sociale majore în frunte – sau urlete de acuzații, cum ar fi „teoretician al conspirației” și „anti-vaccinare”, pentru a discredita vocea dizidentă.
Acest lucru s-a întâmplat, desigur, deoarece politicienii nu sunt obligați să respecte alegătorilor, motiv pentru care lobby-ul asupra politicienilor este o pierdere de timp, cu excepția cazului în care problema are o importanță redusă din punct de vedere geopolitic, militar, economic și ecologic. Așa cum s-a sugerat mai sus, elita controlează soarta politică a politicienilor, majoritatea fiind conștienți că supraviețuirea lor politică nu are nicio legătură cu mulțumirea alegătorilor obișnuiți. Politicienii sunt obligați să respecte elita care manipulează pârghiile puterii, cum ar fi mass-media corporativă și sistemele de învățământ, angajează o armată de lobbyiști pentru a se asigura că preferințele elitei sunt clar înțelese (folosind mită acolo unde este necesar) și are acces facil la opțiuni de înlăturare, cum ar fi, în cel mai elementar caz, retragerea aprobării pentru preselecție.
Desigur, sancțiunea supremă, plătită până acum de cinci președinți naționali în contextul actual, este asasinatul. Vezi „Cinci președinți care s-au opus vaccinurilor împotriva Covid au murit în mod convenabil, fiind înlocuiți de susținători ai vaccinurilor” .
Și Emanuel Pastreich argumentează convingător că Shinzo Abe, puternicul fost prim-ministru al Japoniei, a suferit aceeași soartă din cauza rezistenței sale continue față de elementele fundamentale ale agendei Elitei. Mai mult, există și alte figuri politice cheie care se află probabil în această categorie, ca să nu mai vorbim de cele marginalizate, nu asasinate.
Abe a fost până acum victima cu cel mai înalt rang a cancerului ascuns care corodează guvernarea în statele naționale din întreaga lume, o boală instituțională care mută procesul decizional de la guvernele naționale către o rețea de bănci private bazate pe supercomputere, grupuri de capital privat, firme de informații contra cost din Tel Aviv, Londra și Reston și gânditorii strategici angajați de miliardarii de la Forumul Economic Mondial, NATO, Banca Mondială și alte astfel de instituții extraordinare.
În paralel cu înlăturarea sau marginalizarea liderilor neconformi, bogăția elitei a fost mult timp folosită „pentru a crea rețele invizibile pentru o guvernare globală secretă, cel mai bine reprezentată de programul Tinerilor Lideri Globali al Forumului Economic Mondial și de programul Schwarzman Scholars . Aceste figuri în ascensiune din domeniul politicilor se infiltrează în guverne, industrii și instituții de cercetare ale națiunilor pentru a se asigura că agenda globalistă merge mai departe nestingherit”. Vezi „Asasinarea arhiducelui Shinzo Abe: Când globaliștii au trecut Rubiconul” .
Ca urmare a supunerii politice formale față de agenda elitei, presupuse drepturi fundamentale ale omului – cum ar fi libertatea de exprimare, de întrunire și de mișcare – au fost eviscerate în cadrul diferitelor măsuri de carantină, restricții de circulație și lege marțială, multe persoane care încearcă să exercite aceste drepturi descoperind rapid că acestea nu mai există, cu excepția, poate, a celor mai restrânse cercuri sau a unor contexte specifice.
Dar poate că avocatul constituțional John W. Whitehead, în colaborare cu Nisha Whitehead, surprinde adevărata profunzime a ceea ce s-a întâmplat în aceste două paragrafe despre Statele Unite, dar la fel de aplicabile și altor țări:
Guvernele federale și statale nu numai că au dezlegat structura constituțională a națiunii prin mandate de carantină care au dus economia într-o spirală descendentă și au provocat ravagii în ceea ce privește libertățile noastre, dar aproape că i-au convins pe cetățeni să se bazeze pe guvern pentru ajutoare financiare, intervenții medicale, protecție și susținere.
Anul trecut, sub carantină, a fost o lecție în multe privințe, dar mai ales, a fost o lecție despre cum să îndoctrinezi o populație să iubească și să asculte de Big Brother. Vezi „După un an de carantină, vor supraviețui libertăților noastre tiraniei COVID-19?”.
Dar „Big Brother” nu este guvernul. Este vorba despre acele figuri ale elitei care sunt în mare parte sau complet ascunse de ochii publicului și despre care nu auzi nimic substanțial, dacă auzi ceva.
Totuși, asta nu-i împiedică pe agenții lor, cum ar fi cei din Consiliul pentru Capitalism Incluziv, să vă spună ce fac. Doar că nu mulți oameni sunt atenți.
După cum a remarcat Brandon Smith: „Membrii CIC, inclusiv șeful Bank of America, sugerează deschis că nu au nevoie de cooperarea guvernelor pentru a-și atinge obiectivele. Ei spun că corporațiile pot implementa majoritatea ingineriei sociale fără ajutor politic. Cu alte cuvinte, este însăși definiția «guvernului din umbră» – o cabală corporativă masivă care lucrează în tandem pentru a implementa schimbări sociale fără nicio supraveghere”. Vezi „Ce este «Consiliul pentru Capitalism Incluziv?» Este Noua Ordine Mondială” .
Dacă încă mai credeți că putem ieși din această încurcătură prin lobby la guverne sau prin alegerea unui alt partid politic la guvernare, puteți citi mai multe despre cum funcționează lumea cu adevărat în „Killing Democracy Once and for All: The Global Elite’s Coup d’état That Is Destroying Life as We Know It” (Uciderea democrației odată pentru totdeauna: Lovitura de stat a elitei globale care distruge viața așa cum o cunoaștem) .
Provocări juridice
Deși „legea” și procesele juridice sunt învăluite într-o iluzie care sugerează că acestea joacă un rol în a face societățile „juste”, de fapt, se știe de mult timp că controlul elitei asupra guvernelor asigură că legile sunt redactate pentru a consolida controlul corporativ prădător și că controlul elitei asupra sistemelor juridice asigură că acestea funcționează pentru a menține puterea elitei, profitul corporativ și privilegiul personal al acelei mici minorități care beneficiază enorm de sistemul global de violență, exploatare și distrugere.
În 1748, baronul de Montesquieu a scris Spiritul legilor, în care a remarcat: „Nu există tiranie mai mare decât cea săvârșită sub scutul legii și în numele justiției”. De atunci, o serie notabilă și diversă de autori, începând cu bine 100 de ani în urmă, inclusiv Karl Marx, Lev Tolstoi și Mohandas K. Gandhi, au scris critici care expun nedreptatea și violența sistemelor juridice. În ciuda acestui fapt, iluzia că legea este o agenție neutră care înfăptuiește justiția încă predomină pe scară largă.
Prin urmare, se irosesc enorm timp, energie și resurse de către oameni buni și bine intenționați, care nu reușesc să facă distincția între ceea ce au fost făcuți să creadă și adevăr: sistemul juridic este conceput pentru a oferi o victorie ocazională pentru dreptate în contexte relativ minore, pentru a menține iluzia populară larg răspândită că „dreptatea prevalează”, funcționând în același timp pentru a menține controlul social al elitei asupra populației, a oprima electoratul exploatat și pe cei care rezistă și a ascunde și apăra vasta rețea de criminalitate elitară și corporativă care pătrunde în fiecare aspect al vieții planetare. Această iluzie este întărită de filme și programe de televiziune bazate pe contexte juridice, care prezintă adesea câștigătoare „omul mic”.
Și acesta este motivul pentru care n-ați auzit niciodată strigătul de mobilizare „Luptă pentru dreptate: aboliți sistemele juridice”.
Dacă credeți că legea este cu adevărat preocupată de justiție, atunci întrebați-vă de ce sărăcia și lipsa de adăpost nu sunt ilegale și de ce celor care suferă de sărăcie și lipsa de adăpost li se oferă imediat locuințe sociale și un venit adecvat. Desigur, acest lucru ar fi ușor dacă bugetele militare pentru ucidere ar fi eliminate (și conflictele internaționale ar fi abordate în mod semnificativ) sau dacă cele aproximativ 32 de trilioane de dolari americani reprezentând bogății ilegale ascunse în paradisurile fiscale offshore ar fi puse la dispoziția umanității. Vedeți „Elite Banking at Your Expense: How Secretive Tax Havens are Used to Steal Your Money” (Serviciile bancare de elită pe cheltuiala dumneavoastră: Cum sunt folosite paradisurile fiscale secrete pentru a vă fura banii) .
Concluzia este simplă: Elita Globală operează dincolo de statul de drept. Nu va fi ținută sub control sau trasă la răspundere, în niciun fel, de sistemele juridice. Ați auzit vreodată de un Rothschild, un Warburg, un Rockefeller sau chiar un Windsor în instanță? Sau de organizații precum Forumul Economic Mondial și Națiunile Unite?
Și, deși orice investigație va dezvălui rapid că uneori se fac încercări de a trage la răspundere o corporație pentru o anumită activitate ilegală într-un context național, dosarul arată, de asemenea, că rezultatele predominante în procesele împotriva corporațiilor sunt bătălii juridice prelungite în căutarea unor modalități de ieșire sau întârzieri lungi în a fi trasă la răspundere, amenzi care sunt ușor „candidate” ca un cost al desfășurării activității – a se vedea „Istoria Pfizer privind frauda, corupția și utilizarea copiilor nigerieni ca «cobai umani»” – precum și refuzul de a plăti amenzi și/sau represalii împotriva reclamanților și/sau a agenților acestora. A se vedea „Cum a pierdut totul avocatul de mediu care a câștigat o judecată masivă împotriva Chevron” .
Desigur, nu există nicio infrastructură juridică internațională care să poată trage la răspundere corporațiile sau organizațiile internaționale în vreun mod semnificativ.
Dacă doriți să citiți mai multe despre acest subiect, consultați „Statul de drept: nedrept și violent” .
Demonstrații, blocade, convoaie și alte mobilizări în masă
Dacă nu analizăm temeinic un conflict, este imposibil să dezvoltăm o strategie solidă, care să includă identificarea focarelor strategice adecvate pentru acțiune și apoi planificarea unor tactici care să abordeze fiecare punct central. Aceasta înseamnă inevitabil că, în esență, ghicim ce să facem, fără să știm dinainte, așa cum ar trebui, natura impactului strategic pe care îl va avea acțiunea.
Mai mult, ghicirea acțiunilor de întreprins, de obicei pe baza a ceea ce este familiar sau a ceea ce ne face să ne simțim bine – poate pentru că ieșim cu o grămadă de „oameni buni” – duce practic inevitabil la alegeri proaste, cum ar fi organizarea unei mobilizări în masă, într-o formă sau alta (fie cu oameni, camioane, tractoare…), axate pe guverne. Iar agenții de elită adoră să le ignore, așa cum demonstrează istoria lungă!
După cum a remarcat odată fostul secretar de stat american Alexander Haig despre o demonstrație masivă împotriva războiului: „Lăsați-i să mărșăluiască cât vor, atâta timp cât continuă să-și plătească taxele”. Vezi Alexander Haig . În calitate de general cu patru stele, Haig, considerat nu cel mai inteligent secretar de stat din istoria SUA, a înțeles cu siguranță importanța alegerilor tactice. Majoritatea activiștilor nu au nicio idee.
Ceea ce ilustrează de ce demonstrațiile sunt notoriu de ineficiente, așa cum este ilustrată încă o dată cea mai mare demonstrație din istoria lumii din 15 februarie 2003 – care a implicat demonstrații în peste 600 de orașe din întreaga lume, la care au participat până la 30.000.000 de oameni, împotriva iminentului război condus de SUA în Irak – vezi „Lumea spune nu războiului: Demonstrații împotriva războiului din Irak” .
Ideea este simplă: acțiunile individuale și cifrele nu sunt determinante; strategia este determinantă. Evident, adunările mari, indiferent de forma pe care o iau, ar putea fi eficiente, dacă ar fi concentrate strategic – niciodată asupra guvernelor însă. Vezi „De ce eșuează activiștii” .
În esență, dacă o adunare va avea vreo valoare strategică, ea trebuie folosită pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la mijloacele strategice de rezistență.
Așadar, dacă vrem să întreprindem acțiuni eficiente din punct de vedere strategic, trebuie să identificăm un obiectiv strategic adecvat contextului și apoi să planificăm o acțiune care să atingă acel obiectiv. Orice altceva este o presupunere. Vezi „Acțiunea nonviolentă: de ce și cum funcționează” .
Rezistența eficientă la agenda elitei
Dacă aveți curajul necesar de a rezista strategic „Marii Resetări” și agendelor sale aferente, sunteți bineveniți să participați la campania „Suntem oameni, suntem liberi”, care identifică o listă de 30 de obiective strategice pentru a realiza acest lucru.
În plus, și mai simplu, puteți descărca un fluturaș de o pagină care identifică o scurtă serie de acțiuni nonviolente cruciale pe care oricine le poate întreprinde. Acest fluturaș, disponibil acum în 17 limbi (cehă, daneză, olandeză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, ebraică, maghiară, italiană, poloneză, română, rusă, sârbă, spaniolă și slovacă), cu alte câteva limbi în curs de elaborare, poate fi descărcat de aici: „Campania de 7 zile pentru a rezista Marii Resetări” .
Dacă vă atrage rezistența strategică față de „Marea Resetare” (și agendele conexe), luați în considerare alăturarea grupului Telegram „Suntem oameni, suntem liberi” (cu un link accesibil de pe site).
Și dacă doriți să organizați o mobilizare în masă sub o anumită formă, asigurați-vă măcar că unul sau mai mulți membri ai oricărei echipe de organizatori și/sau vorbitori sunt responsabili de invitarea oamenilor să participe la această campanie și că unii participanți la eveniment sunt desemnați să distribuie fluturașul de o pagină despre campanie.
Dacă doriți, puteți viziona, distribui și/sau organiza pentru a afișa un scurt videoclip despre campanie aici: videoclipul „Suntem oameni, suntem liberi” .
În cele din urmă, deși intervalul de timp în care acest lucru va face vreo diferență este acum pus la îndoială, dacă doriți să creșteți copii care sunt puternic capabili să investigheze, să analizeze și să acționeze, sunteți bineveniți să faceți „Promisiunea mea pentru copii” .
Concluzie
După cum bine știe elita, criticile la adresa a ceea ce face și sfaturile privind strategia eficientă de a o învinge nu sunt căutate de cei care nu sunt interesați de analiză, înțelegere și impact strategic. Și aceste informații sunt ușor de suprimat, astfel încât puțini dintre cei care ar putea fi interesați aud vreodată de ele.
Prin urmare, o provocare principală este obținerea de informații relevante pentru cei dornici să reziste în moduri care să facă diferența.
În acest moment, practic toate eforturile depuse de cei care se opun diferitelor mandate și restricții asupra libertății și altor drepturi noastre sunt, strategic vorbind, irosite.
Și timpul pentru a rezista eficient se scurge repede.
Așadar, vă încurajez pe toți, cu blândețe, să renunțați la ideea de a petrece ceva timp evaluând ceea ce faceți și să luați în considerare participarea la alternativa oferită mai sus.Dacă vrem ca ființele umane să aibă un viitor care merită trăit, trebuie să ne confruntăm direct cu Elita Globală și să le subminăm puterea de a ne impune agenda lor. Nimeni altcineva nu ne poate salva.
Robert Burrowes, doctor în filosofie, este membru al rețelei TRANSCEND pentru pace, dezvoltare și mediu și are un angajament de-o viață pentru înțelegerea și eradicarea violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966, în efortul de a înțelege de ce ființele umane sunt violente, și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții Why Violence? Websites: ( We Are Human, We Are Free ) ( Charter ) ( Flame Tree Project ) ( Songs of Nonviolence ) ( Nonviolent Campaign Strategy ) ( Nonviolent Defense/Liberation Strategy ) ( Robert J. Burrowes ) ( Feelings First ) Email: flametree@riseup.net
Acest articol a apărut inițial pe Transcend Media Service (TMS) pe 1 august 2022.
Drepturi de autor : Editorialele și articolele provenite de pe TMS pot fi retipărite, diseminate, traduse și utilizate liber ca material de fundal, cu condiția includerii unei mențiuni și a unui link către sursă. TMS: Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobiți: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească?. Mulțumesc.
(Dupa Decembriada si Mineriada, s-a pus de Marea Hoti-Debandada…)La ce folosesc manifestațiile PSD-iste?
By Vlad B Popa in Miorisme sub lupă
Cifre de toată jena pe lângă manifestațiile concurente, oameni strânși pe față de partid, plătiți și cu transport asigurat, afișe împărțite de organizatori, discursuri de să intri în pământ de rușine, un spectacol grotesc al hoției, obrazului gros și caliciei absolute.
Dacă se mai și apucă să vorbească manifestanții te-apucă râsul plânsul: unii înjură chiar conduita PSD-ului în timp ce-l susțin, alții visează soroși și binoame, alții nici nu știu pentru ce sunt acolo și ceilalți spun c-au venit că așa li s-a zis.
Te-ai putea întreba, ca om normal la cap, ce-i motivează să se umple de ridicol și să arate în gura mare pe ce și cum și-au construit toată puterea politică?
Două lucruri:
aparența unui ”război” civil pe care să-și bazeze campania președintele dezbină țara – demonstrațiile astea pitice, analfabete și penibile sunt mult mai bune dezât zero ieșiri de susținere, adică ce s-ar fi întâmplat dacă nu scoteau ei divizia kiluldeuleișispunsărutmâna;
mai important, menținerea electoratului captiv. Pe lângă postacii virulenți, pe lângă electoratul interesat direct și pe lângă cel rupt total de orice influență, mai e o cantitate deloc neglijabilă de indivizi al căror vot nu e imun la mișcările sociale. Ei, aici este miza minciunilor pe bandă, păstrării aparențelor și mitingurilor de susținere – le confirmă oamenilor ăștia că nu sunt singuri și că părerile lor au legitimitate dacă le văd susținute în stradă. Altfel s-ar fi clătinat mulți în fața protestelor anti-guvern lăsate fără răspuns.
Tot ce face PSD-ul acum, de la mutilarea justiției până la dezastrul bugetar provocat de mituirea categoriilor sociale care-i susțin, era previzibil.
Ce poți să te aștepți de la o gașcă de condamnați/inculpați/anchetați ajunși la putere – să intre în pușcărie când au pus mâna pe pârghiile care să-i scape? Ce poți să te aștepți de la niște oameni la care singurele unelte de dezvoltare personală sunt furtul, șpaga, pilele și falsurile – să știe cum să guverneze după alte valori?
Nu numai că era previzibil dar a fost semnalizat chiar de ei în campania electorală, adică fix perioada în care trebuie să te dai sfânt pentru cei ce votează. Nici măcar acolo nu s-au putut abține să nu-și arate colții spre justiție, iar asta a fost un semnal de alarmă extrem de puternic(din păcate pentru mult prea puțini) care vorbea nu numai despre ținta lor ci și despre tupeul cu care și-o vor atinge.
În timpul manifestațiilor din iarna trecută, pornite de primul atac asupra justiției, am scris două chestii extrem de neplăcute:
nu se vor opri; strada nu poate schimba pașnic motivația PSD-ului, presiunea pe care o pune și atenția pe care o atrage funcționează doar dacă planul puterii are fisuri și doar dacă dă greutate unui alt jucător de forță.
pericolul real nu stă în scăparea câtorva sute/mii de corupți; pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află, poziție pe care au mizat tot ce au.
Ce se întâmplă zilele astea le confirmă, din păcate, pe amândouă. Nu mai e vorba de o stângace și disperată ordonanță de urgență dată spre miezul nopții ci despre un asalt legislativ parlamentar cu comisii, vot, tot tacâmul.
Fisurile pe care le avea planul iarna trecută au fost astupate:
prin folosirea instrumentului potrivit, lege nu ordonanță, adică voința parlamentului – pe care psd-ul o echivaleaza cu cea a poporului întreg nu doar a 18% ce au votat un program fără nicio legătură cu distrugerea justiției)
prin plasarea strategică a oamenilor de partid în posturi cheie ale organismelor gândite să mențină separația puterilor în stat și garantarea constituției
prin inventarea altei fantome pentru proști/electoratul captiv: statul paralel. Asta a fost o mutare pur și simplu incredibilă, de-un tupeu fantastic: Nu că metoda lor de propagandă nu ar fi tot timpul plină de invenții, dar de data asta au împachetat un lucru cât se poate de real (există un stat paralel, este rețeaua imensă de corupți, șpăgari și incompetenți clădită de clasa politică postrevoluționară cu ajutorul băieților deștepți din comunism și elevilor lor, rețea ce parazitează statul și bugetul cetățenilor de rând) în chiar organismul care încearcă să-l distrugă(o justiție care pentru prima oară amenința clasa politică în întregul ei, nu numai câțiva jucători țintiți la ordin politic).
Confirmarea invincibilității, marele pericol de care vorbeam, își arată acum efectele în toată splendoarea lor:
Ca să-și scoată un pumn de colegi de la răcoare au dat drumul la hoți, talhari, violatori și deja poartă parte din vină pentru viol și crimă – când dai drumul unui om înainte de a-și executa pedeapsa, știind că recivida e la 85%, ești și tu responsabil pentru ce urmează.
Nu mai vor să scape doar de dosarele pe care le au ci și de anchetele viitoare, codul penal pe care-l propun lipsește pratic justiția de majoritatea instrumentelor cu care i-ar putea prinde. Din păcate, operația pe cod nu e chirurgicală, în spatele ei stând niște oameni care au ”făcut” dreptul după ce aveau spate politic, pe la facultăți private și doar pe hârtie. De asta, schimbările nu-i favorizează doar pe ei ci pe toți infractorii, mai ales pe cei capabili de violență și intimidare.
Chiar dacă au o majoritate zdrobitoare în parlament și pot trece orice lege visează, nu vor să-și piardă prea mult timp cu asta(la urma urmei vin din masa oamenilor neobișnuiți cu munca, îi vedeți peste tot în administrația de stat pe cei puși acolo politic/pe pile/pe șpagă, sunt cei care-ți fac un favor dacă se uită la tine). Așa că modifică regulamentul parlamentului, lipsindu-l exact de esența lui – forum de dezbatere, scot butoanele de la microfoane și pierd pur și simplu amendamente depuse de USR, sau blochează intrarea în sală a deputaților USR care ar fi trebuit să-și susțină amendamentele depuse.
Așa arată PSD-ul, ALDE-ul, UDMR-ul și mare parte din PNL când nu le mai e frică de nimeni, sau mă rog, când le e mai frică de închisoare decât de un protest pașnic unde lumea îngheață în stradă și le bate obrazul. Așa arată clasa noastră politică dezvelită de toate măștile după care s-a ascuns de-a lungul timpului – o gașcă de infractori, golani și cu intelecte minore, cel mult medii.
Ce se întâmplă dacă rămân la guvernare după ce trimit legile astea la președinte? Hai să desenez eu limitele jocului, marginile posibile ale terenului de guvernare psd-istă:
Limita inferioară, răul cel mai mic posibil. Și-au arătat mușchii, nesimțirea și până unde sunt dispuși să meargă ca să-și asigure o poziție de forță în culisele negocierilor. Se mulțumesc cu varianta clasică a ”cei puternici sunt deasupra legii”, adică legea rămâne cum e pentru restul dar partea de execuție le revine lor prin interpuși, sau se mulțumesc doar cu varianta ordonanței(care acum pare joacă de copii pe lângă ce propun). După ce rezolvă cu justiția se retrag de la guvernare la prima grevă sindicală pe motivul – noi am vrut dar nu ne-au lăsat ăștia – și devin opoziție majoritară, ce blochează(așa cum au făcut cu Cioloș) orice măsură practică le-ar deranja sistemul parazit/statul paralel corupt, adunând capital electoral fără să facă nimic. Asta e cea mai fericită variantă.
Limita superioară. Și-au dat seama că sunt reprezentativi pentru poporul ăsta, că electoratul lor ar face exact același lucru pus în poziții de unde ar putea fura fără scrupule și că atâta vreme cât îi dă un dușman imaginar pentru sărăcia și mizeria în care trăiește, nimeni n-o să ia furcile și topoarele în mâini. Legile astea trec, mai vin și altele, orice măcăială împotriva partidului e stinsă rapid, furtul din funcție publică e legal, interlopii care le organizează presiunea în teritoriu nu pot fi atinși, românul e fericit că capra vecinului o duce la fel de rău și că nu mai e informat decât despre marile realizări ale guvernării, alegerile devin doar de formă. Asta e cea mai rea variantă pentru segmentul curat, minoritar, al populației, pentru majoritate ar însemna un trai într-o ignoranță mai plăcută decât acum când li se bate obrazul sau se simt oprimați de Soroș, justiție, stat paralele și gunoaiele de intelectuali vocali.
Bun, acum știm terenul, să vedem în ce poartă se duce mingea.
https://reactii.ro/psd-limitele-jocului/
……………………………………………..
PSD-ul și opoziția
By Vlad B Popa in Miorisme sub lupă
Săptămâna trecută, chiar când protestele strângeau sute de mii de români în stradă, m-am uitat la tvr. Am vrut să știu cum se vede și ce se vede la televiziunea națională.
Două jigodii, una de la PSD, una de la ALDE, un cred că jurist (nu știu dacă era din opoziție sau neafiliat politic) și moderatoarea. De văzut am văzut un spectacol definitoriu pentru scena politică actuală:
la două minute după ce juristul a explicat clar și corect de ce ordonanța ar produce efecte retroactive, pentru că așa funcționează dreptul penal, una din jigodii zice că ”nu produce efecte retroactive, astea-s prostii”
la trei minute, se lansează ambele jigodii într-o pledoarie care duce abuzul în serviciu în ceva bagatelă făcută din greșeală, câteva zeci de lei acolo alocați aiurea din neatenție și pentru care să faci închisoare e un lucru strigător la cer de nedrept.
Moderatoarea și celălalt tip se uitau la ăștia doi fără replică. Efectiv nu-și găseau cuvintele în fața unui discurs pe cât de nesimțit pe atât de bine construit. Eu țipam la televizor, încercând să-i pun vorbele în gură ăluia, vorbe ce mi-erau atât de clare și de evidente încât nu înțelegeam cum cineva de pe planeta asta nu le are la el.
Ăsta e tabloul general al scenei politice românești: un partid adevărat,profesionist, se luptă cu niște amatori.
Cuuuuuuuum? Cum să zici de șhleata aia ordinară de hoți, căpătuiți și mizerabili că-s un partid adevărat, profesionist? Sunt o mafie asta sunt, o mafie! Nu vezi că-s agramați, idioți, nu vezi că ăla zice de lanterna telefonului că-i pe abonament? Nu vezi că ailaltă nu știe să scrie o singură propoziție fără greșeli? Nu vezi că nici nu știu ce legi votează? Nu vezi c-aduc șoferi și secretare în ministere?
Văd, însă nu fac aceeași greșeală ca voi. Nu pun semnul egalității între a face politică și a guverna sau între a face politică și a legifera sau între a face politică și orice ține de construcție/administrare/pregătire.
A face politică se reduce în esență la un singur lucru: să câștigi votul. La asta, PSD-ul, cu adunătura lui de semianalfabeți, parașute, hoți și ciumegi, joacă în altă ligă.
Unde stă cea mai activă masă electorală? Unde stă cea mai credulă masă electorală? Ce le place să audă? Cum îi fidelizăm?
Și alte zeci de întrebări de felul ăsta pe care PSD-ul le pune și cărora le găsește răspuns în timp ce opoziția e ocupată să-și recite în oglindă mesaje despre valoarea proprie. Cum face asta? Plătind ajutor specializat.
Da, baronii ăștia trufași pe care-i vedem cu toții ignorând un popor de parcă ar fi furnici rătăcite pe sub talpa bocancilor, sunt conștienți de limitele proprii. Cu toată aroganța și obrazul de pingea cu care defilează, sunt perfect dispuși să plătească consultanță și specialiști și SĂ LE URMEZE PLANUL de parcă ar fi un singur om.
În timpul ăsta ultra-educații din USR, că de tristețea in PNL nici nu mai vorbim, au cifrele, expertiza, adevărul, bunul-simț, valoarea individuală de partea lor și sunt tocați mărunt de niște dobitoci cu iq-ul sub covor.
Cu un discurs ultra-naționalist coerent și noroi aruncat fără scrupule constant și un electorat pe care și-l cultivă de un sfert de secol, PSD-ul face politică. În momentul ăsta e singurul.
Restul ar trebui să priceapă că politica e o disciplină separată de ”roadele” ei. Opoziției îi trebuie oameni care știu să spună o poveste eficientă electoratului, profesioniștii în mesaj, în imagine.
https://reactii.ro/psd-ul-si-opozitia-1/
/////////////////////////////////////
Internetul idioților
By Vlad B Popa in the Online Jungle
”Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” – Umberto Eco
Nu mai revenim asupra subiectului, asta e realitatea, pe net orice imbecil se comportă ca și cum punctul lui de vedere ar avea aceeași greutate cu a unui specialist și orice tălâmb care n-ar avea tupeul să deschidă gura niciodată în vreun cerc mai aerisit, se trezește în online destul de viteaz cât să înjure și să jignească oameni cu zece nivele peste el în cunoașterea problemei date.
Cum să te comporți într-un mediu în care orice limbric analfabet funcțional o să-ți vâre opinia lui pe gât deși de multe ori nu e în stare să înțeleagă două propoziții simple în limba maternă?
E ușor de spus ignoră-i și, dacă te uiți atent, vezi cum și cele mai calme și, teoretic, imunizate la idioți persoane din online sunt departe de a se ridica la zen-ul pe care-l propăvăduiesc.
Dacă nu se iau tot timpul în gură cu un tâmpit de ăsta, atunci se iau numai o dată pe lună de unul ca să se simtă răzbunați, dacă nu se iau individual de exemplarele bubuitoare atunci, după ce la un articol apar mulți, scriu un articol separat în care dau în cretinii care nu au înțeles o boabă din articolul anterior.
Și ăsta e timp pierdut. Că încerci să-i explici fiecărui prost în parte, unuia din zece, sau unei tranșe întregi printr-un articol, tot timp stricat pe tâmpi e. Dacă ești bloger pro și asta ți-e sursa de bani, îl bagi la timp petrecut la muncă și gata, când însă tu ai altă treabă de făcut e și mai frustrant timpul ăsta aruncat la gunoi.Cum spuneam, puțini reușesc să-i ignore, iar eu nu sunt unul dintre ei. Că nu le răspund des nu înseamnă că nu mi-am făcut nervi tăcând și că nu mi-au frecat toată dispoziția din ziua aia. Când le răspund, tot atât pierd dar măcar știu că reușesc să-i înnebunesc de nervi și pe ei și da, consider că e mai bine decât să mă enervez doar eu.Care-i până la urmă soluția? Să nu-i atragi deloc. Poți face asta ținând un blog fără articole de interes comun, unde toți au în sân adevărul absolut. Nu tu cotidian, nu tu monden, nu tu politică, sport, nu tu bricolaj sau auto (să vezi dom’le câtă inginerie pe tot românu), nu tu IT și electronice. Ce mai rămâne?
Bloguri de specialitate restrânsă și neatractivă pentru mase (numismatică, viermi de mătase), bloguri axate pe vizual, chestii de astea ciudate. Și bloguri de scriitor, pure, care să aibă numai conținut legat de scriitura omului, fără păreri despre diverse (îl urmăresc cei care i-ar putea cumpăra cărțile, că dacă nu le place nu stau – literatura nu e în niciun caz magnet pentru prostalăi cu păreri).Cu alte cuvinte, vrei să nu-ți pierzi timpul cu proști, nu scrie nimic din ce i-ar putea interesa și, Doamne-ferește, atrage.
https://reactii.ro/internetul-idiotilor/
…
Anul idiotului
By Vlad B Popa in Editoriale de Vlad B Popa
Nu a fost an în istoria omenirii mai bun pentru vocea idiotului decât 2017, cam peste tot în lume. S-a ajuns aici, previzibil și absolut democratic, după ce economic, cultural și politic piața s-a întors spre cei mulți da’ proști. Când zic proști nu vorbesc neapărat despre o lipsă a inteligenței native ci despre o lipsă a punerii ei în funcțiune, a educației, a unui minim de cultură și raționament.
O singură privire peste gradul de tâmpenie al reclamelor de pe sticlă și-ți dai seama cum economic categoriei i se dă prim-planul. Nu e nimic anormal, vânzarea de volum e cea mai des întâlnită strategie de marketing.
O singură privire peste condițiile de acordare a creditelor, mai ales a celor personale și-ți dai seama cum, strâns legat de ce-i mai sus, categoriei i se dă libertatea să se întindă mult peste cât o ține plapuma pentru lucruri de care nu are cu adevărat nevoie.
O singură privire spre industria de divertisment, de la muzică și film până la carte(văzută în mod tradițional ca un produs pentru inteligență) și-ți dai seama cum cultural, tot din motive mercantile, produsele de masă sunt produse pentru un nivel de înțelegere din ce în ce mai jos până sub genunchiul broaștei.
În cele mai multe cazuri focusul ăsta nu e constructiv ci dimpotrivă; deși ar putea fi folosit pentru dezvoltare și găsirea de oportunități de creștere, nu e investit ci dimpotrivă, băgat în recompense imediate care, pe termen lung, adâncesc blocajul, dependența, amarul unui trai de azi pe mâine.
Toate astea, peste care adăugăm internetul și puterea lui de a egaliza aparent opinia unui dobitoc cu cea a unui geniu, au dus la aruncarea modelelor de specialiști și înlocuirea lor cu unele după chipul, asemănarea și pregătirea celor mulți da’ proști.
În momentul în care negarea valorilor a devenit evidentă, iar votul are aceeași forță indiferent de-a cui e mâna cu ștampila, lupta politică(și așa departe de corectitudine sau morală) a devenit o întrecere între cine poate minți și manipula mai nesimțit frustrarea și amarul celor mulți, proști și nemulțumiți.
Acolo suntem.
https://reactii.ro/anul-idiotului/
///////////////////////////////////
Dictatura sanitară vs cea criminală în mintea șoșocianului de serviciu
By Vlad B Popa in Editoriale de Vlad B Popa
Ni s-a spus să purtăm o cârpă pe gură, să facem o injecție la șase luni și să nu ne aglomerăm ca vitele unde nu e neapărat necesar ca să moară cât mai puțini dintre noi.Ați sărit în sus, ăștia care au purtat toată copilăria fular în șapte straturi și vă îmbrobodiți copiii ca pe mumiile egiptene să nu-i tragă curentu, că va taie oxigenu pânza aia folosită de zeci de ani de milioane de medici în operații. Lor nu le taie, numa la creiere mari consumatoare ca ale voastre se întâmplă.
Ați sărit în sus, toți ăștia vaccinați pe vremea lu Ceașcă cu vaccinuri stocate cum se nimerea și făcute cu un singur ac pe toată clasa, că nu știți ce e-n el, că e experimental, că vă cresc solzi pe coadă și vă usucă ouăle nepoților. Nu v-ați gândit o clipă – bre, e nou, dar s-au vaccinat câteva sute de milioane, asta înseamnă mai multe date decât au medicamentele aprobate după zece ani de testări. Nici la – dacă pe o parte ragem că nu știm ce face, de unde aceleași vite care spun asta știu că o să le crească solzi pe urechi și dau sterilitate peste 3 generații? – nu v-ați gândit.
Citate Bertrand Russell (1872 – 1970). Ca sa intelegem mai bine…
Bertrand Russell:
“Cred ca subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arata ca familia împiedica dezvoltarea individului… Desi acestea vor fi studiate în sistemul de educatie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populatia nu va cunoaste felul în care i se inoculeaza convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generatii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populatie în mod eficient si sigur, fara a fi nevoie de armate sau politie… Propaganda educationala, cu ajutorul guvernului, va putea sa obtina rezultate într-o singura generatie.
Exista însa doua puternice forte care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate stiintifica nu poate fi stabila decât sub conducerea unui guvern mondial.“„În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.”„Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.”Mai sus este descrisa modalitatea prin care omenirea a ajuns o mare gloata condusa de cativa stapani. Si intelegem astfel mai bine cum de a fost posibila teribila dictatura din timpul „luptei impotriva pandemiei Covid-19″…
Si totusi, atunci n-au mers pana la capat:De ce papusarii nu si-au instaurat Guvernul Mondial in timpul „pandemiei”, cand guvernele lor marioneta se intreceau intre ele in implementarea dictaturii?
Pentru ca nu acest soi de dictatura este capatul.
Am ales din comentariile la articolul mentionat mai sus pe cel al fratelui victorafteni:
„antihristul va fi instaurat in urma unor crize succesive: pandemii, războaie, foamete, „schimbările climatice”, blocaje și crize economice și financiare, mișcări sociale și sindicale, alte crize medicale, civice, căderi ale retelelor de internet / energie / transport etc.
(Amintiri despre…) Zona Crepusculară, relansată de J.J. Abrams
de Cristina Grigore
Celebrul producător, regizor şi scenarist a achiziţionat recent drepturile de producţie a unei ultime poveşti imaginată de creatorul lui Twilight Zone, Ron Serling…
Dacă vă era dor de Twilight zone, aflaţi că vom avea parte din plin de mister şi suspans căci în viitorul apropiat vor fi lansate nu una, nu două, ci… patru producţii inspirate din serialul de succes al anilor ’50 – ’60. Este vorba un reboot al seriei TV originale, două filme şi, potrivit The Hollywood Reporter, a încă unui serial scurt ce îl va avea drept producător pe J.J. Abrams, prin compania sa, Bad Robot.
Abrams a achiziţionat recent drepturile de producţie asupra unui ultim scenariu imaginat de Rod Sterling, creatorul seriei The Twilight Zone, ce a debutat pe micile ecrane în 1959 şi a rulat vreme de cinci sezoane. Se pare că Serling a scris scenariul acum 40 de ani şi a menţionat despre el abia înainte de moarte, într-un interviu. Deşi nu se ştiu prea multe despre intriga acestuia, Serling a menţionat atunci că este vorba despre una dintre poveştile sale preferate.
Exploreaza subiecte similare:
Twilight zone, J.J. Abrams
Alte știri din cinema
Povestea adevărată a unei eroine: Sub acoperire/Undercover
Sub acoperire spune povestea incredibilă a unei polițiste infiltrate timp de opt ani în gruparea teroristă ETA: Aranzazu Berradre Marín, pe numele ei real Elena Tejada
Filmul care i-a adus lui Arnold cei mai mulţi bani! Titlul o să te surprindă
Nu, nu este nici Minciuni adevărate şi nici vreun film din seria Terminator
(Desi Mafia buletinelor rodeste in toata tara…)Cum au obținut ilegal identități românești cei 7.000 de ruși, ucraineni și moldoveni. „Se vedea că nu-s de-ai noștri”… unul dintre beneficiarii actelor false din Botosani este acuzat că a incendiat recent casa premierului britanic Keir Starmer…
După sutele de percheziții făcute marți în Botoșani, două angajate de la serviciul de Evidență a Populației din orașul Săveni au fost reținute. Alte două femei sunt cercetate sub control judiciar.
autori
Elena Bejinaru, Iulia Ciuhu si Mariana Apostoaie
Ele sunt acuzate că au ajutat 7.000 de cetăteni din Rusia, Ucraina și Republica Moldova să obțină acte de identitate românești false.Cele două femei reținute pentru 24 de ore sunt șefa Serviciului de Evidență a Populației din Săveni și o alta funcționară, fostă angajată MAI.Alte două femei, printre care o pensionară care lucrase anterior tot în structurile MAI, sunt cercetate sub control judiciar. Cele patru sunt acuzate de fals informatic în formă continuată…
…
Surse din anchetă spun că unul dintre beneficiarii actelor false din Botosani ar fi cetățeanul român acuzat că ar fi incendiat recent casa premierului britanic Keir Starmer.
Stanislav Carpiuc, originar din Cernăuți, Ucraina, a fost arestat în urmă cu o lună într-o suburbie a Londrei.
(Daca presa era ascultata –cand striga prin pustia ROMANEASCA…)România asistenţială trebuie să dispară. Repede
Să discutăm un pic mai pe-ndelete despre România asistenţială. Când am spus că România nu se mai poate suporta aşa cum e, leneşă şi asistată, poate c-ar fi fost bine să ofer şi cifrele care definesc gravitatea situaţiei.
Ce înseamnă, de fapt, „România asistenţială”?
În aprilie anul trecut, fostul ministru al Muncii, Mihai Şeitan, declara că „circa 6 milioane de români, o treime din populaţia totală şi mai mult decât numărul angajaţilor, beneficiază, într-un fel sau altul, de ajutor social de la stat”.
Tot Şeitan preciza că „avem peste 12 milioane de indemnizaţii/om într-o lună, asta înseamnă, sigur, că nu 12 milioane de oameni profită, sunt 5-6 milioane de oameni care profită de astfel de sprijin, unii profită de câte două, trei sau patru.” (sursa) Fostul ministru al Muncii a adăugat că sunt persoane care, prin cumularea diverselor tipuri de ajutoare şi indemnizaţii, câştigă peste 1.000 de euro lunar fără să muncească nimic.Site-ul InfoNews scria, în mai anul trecut: „potrivit ANPS (Agenţia Naţională de Prestaţii Sociale – n-m.), in ianuarie erau sapte beneficiari care primeau nu mai putin de opt prestatii pe luna, 34 primeau sapte prestatii, 320 de persoane cumulau sase ajutoare de la stat, iar peste 2.000 de asistati sociali primeau lunar cinci tipuri de prestatii.”
InfoNews adaugă: „Prin cumularea a cinci indemnizatii de la stat, un beneficiar din Galati primea 5.148 de lei lunar, unul din Cluj – 4.664 de lei, iar altul din Gorj – 4.320 de lei. De altfel, cumularea mai multor prestatii duce la venituri lunare cuprinse între 1.500 si peste 5.000 de lei.”
De exemplu, între 2007-2009, după aprobarea unor noi ajutoare pentru persoanele cu handicap în România, numărul acestora a crescut brusc cu 200 de mii. De altfel, proporţia pensiilor „pe caz de boală” variază atât de mult de la un judeţ la altul, încât este evident că la mijloc e vorba de şpagă. Potrivit unor estimări, probabil că mai mult de o treime din pensiile de acest tip au fost acordate nejustificat.
Simplul fapt că sistemul permite asemenea aberaţii înseamnă că el e greşit şi profund corupt. Mai mult, acum putem înţelege perfect şi de ce unii reacţionează aşa vehement când se pune problema reformării acestui sistem.În aprilie 2010, Gândul arăta că „din 2003 până în 2009 numărul de ajutoare sociale acordate, „prestaţii” cum sunt ele numite de ministerul Muncii, a crescut de la 2,8 milioane la 9,7 milioane. […] statul a fost nevoit să crească bugetul alocat ministerului Muncii pentru asistenţa socială de la 582 de milioane de lei în 2003 la peste 8,1 miliarde de lei şase ani mai târziu.”
La sfârşitul anului 2010, oficialii vorbeau însă de „8,8 miliarde de lei” anual pentru ajutoare.
Cu alte cuvinte, costul acestui program de încurajare a nemuncii în România a ajuns la 2 miliarde de euro anual. Nu vă imaginaţi, însă, că toţi banii ajung la cei îndreptăţiţi (conform legii). Adriean Videanu estima că „30% din fondurile acordate programelor sociale sunt costuri de administrare” (sursa).
Nici nu-i de mirare – înainte să fi devenit un stat asistenţial, România era o ţară bolnavă de hiper-birocraţie şi parazitată de o administraţie pe cât de obraznică, pe atât de coruptă şi ineficientă.
Dar câte ajutoare sociale, indemnizaţii, alocaţii, mă rog, „prestaţii”, sunt oferite în România? Şeitan a spus de mai multe ori că e vorba despre „peste 200”. Actualul ministru al Muncii, Ioan Botiş, a fost mai precis: 202.
202!
Pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale sunt listate 43 dintre acestea – cele de care se ocupă direct Agenţia. Puteţi găsi aici o situaţie (cea mai recentă) pe luna noiembrie a anului trecut privind situaţia drepturilor acordate, pe judeţe. Totalul: 6.137.196 de beneficiari (inclusiv cumulări) au primit 662.319.042,00 lei. Adică 107 lei, în medie, lunar. Încă o dată – este vorba doar de cele 43 de „prestaţii” acordate de ANPS. Până la „peste 200”, câte sunt cu totul, mai avem de adunat. Ziarul Financiar a mai identificat câteva. Săptămânalul Capital, care citează date ale Institutului Naţional de Statistică, afirmă că e vorba de o medie de 194 de lei de persoană (dar nu estimează veniturile rezultate în urma cumulării).Cine plăteşte toate aceste ajutoare, 2 miliarde de euro anual? Păi, nici o surpriză aici, puţinii care mai muncesc în România. Site-ul Infolegal face următoarea constatare: „În luna martie (2010) existau 4,302 milioane de salariati care au virat statului impozite si contributii din care bugetul asigurarilor sociale trebuia sa plateasca pensiile a 5,521 milioane de persoane, prestatii si ajutoare sociale pentru aproape 7 milioane de persoane si indemnizatii de somaj pentru 462.289 de disponibilizati.”
Ca atare, rămâne cum am stabilit.
Din cauza unor politicieni fără minte şi a unei naţii care a acceptat cu mare plăcere, de fiecare dată, mita electorală, milioane de oameni din această ţară preferă acum să stea acasă în loc să meargă la muncă, pentru că, nu-i aşa, câştigă mai bine astfel decât din salariu.
Banii pe care-i încasează astfel nu sunt mulţi – suficienţi cât să nu moară de foame, dar mai bine decât nimic.
Banii aceştia, puţini cum sunt ei, se adună în bugetul naţional până la sume ameţitoare, plătite de cei care încă muncesc. Fireşte, veniturile acestora scad din cauza taxelor şi impozitelor mari – mari şi pentru că trebuie să plătească pentru milioanele de alţi români care constată că e mai profitabil să stea acasă decât să ia o slujbă.Unii, mai şmecheri, dau o şpagă unde trebuie şi cumulează ajutoarele, ajungând astfel să câştige binişor spre foarte bine prin specularea acestui sistem corupt şi stufos.
Concluzie –
cât timp acest sistem nu va fi tăiat din rădăcină, nemunca va continua să fie încurajată şi întreţinută în România. Câţiva vor continua să fie taxaţi la sânge pentru lenea multora.
Mie mi se pare uluitor că în ţara asta atâţia oameni pot spune că mai bine stau acasă, pe ajutoare, decât să muncească. Atitudinea asta trebuie să dispară, cu orice preţ, şi încă foarte repede.
Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească?
Robert J. Burrowes, doctor în filosofie – Serviciul media TRANSCEND
În 2020, sub acoperirea narațiunii „virus”/„vaccin”, Elita Globală a lansat lovitura de stat planificată de mult timp pentru a prelua controlul total asupra populației umane.Pornind de la o istorie care a început odată cu civilizația umană acum aproximativ 5.000 de ani și de la cel puțin 50 de ani în planificarea finală, eforturile progresive ale elitelor la nivel local, național și acum global pentru a extermina populațiile nedorite și a-i înrobi pe cei rămași în viață ating acum punctul culminant. Vezi „Bătălia finală pentru umanitate: Este «Acum sau niciodată» în lungul război împotriva Homo Sapiens” .
Din păcate, însă, gradul de conștientizare a ceea ce se întâmplă cu adevărat rămâne extraordinar de scăzut, chiar și în rândul celor care se opun distrugerii continue a drepturilor și libertății noastre, precum și numărului de decese cauzate de „vaccinuri”, care crește rapid. Vezi „Îngroziți de libertate: De ce majoritatea ființelor umane îmbrățișează tehnotirania elitei globale” .
Așadar, permiteți-mi să explic pe scurt, din nou, exact ce se întâmplă și de ce cele mai populare răspunsuri – lobby pe lângă guverne, contestarea alegerilor sau formarea de noi partide politice, contestațiile legale și protestele (sub o formă sau alta) – din partea celor implicați nu pot avea succes. Și ce trebuie să facem dacă dorim să învingem această lovitură de stat.
Ce se întâmplă?
Dacă cineva citește site-ul Forumului Economic Mondial , precum și documentele primare produse de această organizație și îi ascultă pe principalii purtători de cuvânt ai organizației, cum ar fi Klaus Schwab – vezi „Acum este momentul pentru o «mare resetare»” – și Yuval Noah Harari – vezi „Citiți integral avertismentul vehement al lui Yuval Harari către Davos” – agenda elitei este destul de clară.
Sub titlul general „Marea Resetare”, Forumul Economic Mondial a lansat o serie de agende profund interconectate, care vor impune schimbări substanțiale în 200 de domenii ale vieții umane pentru cei rămași în viață.
Aceste agende interconectate includ implementarea programului de eugenie al elitei – vezi „Agenda «Ucidere și control» a elitei globale: Distrugerea securității noastre alimentare” – împreună cu diverse programe legate de a patra revoluție industrială și transumanism, care le vor oferi controlul total asupra populației transumane rămase într-o lume condusă de tehnocrați. Vezi „Uciderea umanității: Cum folosește elita globală eugenia și transumanismul pentru a ne modela viitorul” .
Aceste programe includ eforturi de dezvoltare și implementare a tehnologiilor relevante – inclusiv cele legate de 5G (și, în curând, 6G), arme militare, inteligență artificială [IA], identitate digitală, big data, nanotehnologie și biotehnologie, robotică, Internetul Lucrurilor [IoT], Internetul Corpurilor [IoB], Internetul Simțurilor [IoS], calcul cuantic, supraveghere și metavers – care vor submina identitatea umană, libertatea umană, demnitatea umană, voința umană și/sau intimitatea umană. Printre alte rezultate negative, aceste tehnologii ne vor priva de controlul asupra propriilor noastre activități bancare și finanțe. Vezi „Preluarea controlului prin distrugerea numerarului: Atenție la poligonul cibernetic ca parte a loviturii de stat a elitei” .
Pentru a repeta: Rezultatul net al acestor programe va fi o depopulare umană substanțială a Pământului și înrobirea și încarcerarea transumană a celor rămași în viață, în principal în „orașele lor inteligente”.
După cum a concluzionat Mark Steele în amplul său raport de expertiză privind emisiile de radiații dirijate 5G, „Dovezile prima facie ale acestei agende globaliste de depopulare sunt fără echivoc… Aceasta este cea mai mare crimă comisă vreodată asupra omenirii și a întregii creații a lui Dumnezeu”. A se vedea „Raportul de expertiză: Emisiile de radiații dirijate de a cincea generație (5G) în contextul vaccinurilor contaminate cu nanometale care includ Covid-19 cu antene din oxid feros de grafit” .
Evident, acest lucru se face fără nicio consultare cu cei dintre noi care s-ar identifica drept oameni „obișnuiți”.
Cine orchestrează asta?
Lovitura de stat a fost plănuită de Elita Globală și de agenții săi principali. Este implementată prin controlul elitei asupra unor organizații internaționale cheie (cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății și Națiunile Unite), corporații relevante (inclusiv cele din industria tehnologiei, farmaceutică și media) și guverne naționale.
Primul punct de remarcat este pur și simplu acesta: Elita globală este prea bogată și puternică pentru a se obosi să participe personal la forumuri bine-cunoscute, cum ar fi Forumul Economic Mondial sau chiar la unele mai puțin cunoscute, cum ar fi Consiliul pentru Capitalism Incluziv . Persoanele care „susțin” organizații de acest gen sunt agenți ai elitei. Bogați și puternici, la un anumit nivel, și fericiți să fie identificați public, dar nu stăpânii care ne modelează destinele, chiar dacă ei rezolvă multe dintre detalii. Pentru o discuție despre acest subiect, consultați „Ce este «Consiliul pentru Capitalism Incluziv?» Este Noua Ordine Mondială” .
Însă, deoarece această Elită Globală este atât nebună, cât și criminală, membrii săi nu au nicio idee despre ce înseamnă să experimentezi viața umană „obișnuită”, cu luptele ei zilnice și triumfurile ocazionale, cu temerile ei de rutină și bucuriile simple. Vezi „Elita Globală este o Revizuire a Nebuniei” . Mai multe informații sunt în „De ce violența?” și „Psihologia Neînfricată și Psihologia Fricii: Principii și Practică” .
Așadar, permiteți-mi să explic pe scurt, încă o dată, de ce guvernele, contestațiile legale și protestele sub diversele lor forme nu ne pot salva de ceea ce se întâmplă, deși elita este încântată să ne irosim energia cu astfel de eforturi, așa cum intenționează.
Constituții, guverne și iluzia „democrației”
Deși așa-numitele procese democratice au fost mult timp o farsă, chiar și elementele false ale democrațiilor – separarea constituțională a puterilor (împărțirea funcțiilor legislativă, executivă și judiciară a guvernului, menită să limiteze posibilitatea unor excese arbitrare din partea guvernului), respectarea drepturilor omului (inclusiv libertatea de exprimare, de întrunire și de mișcare), respectarea legilor și respectarea procedurilor legale – au fost ignorate de practic toate guvernele (naționale, provinciale și locale) din întreaga lume, deoarece măsurile decise de elită și promulgate prin intermediul organizațiilor sale internaționale, cum ar fi Forumul Economic Mondial și Organizația Mondială a Sănătății, au fost pur și simplu implementate de guverne, în ciuda încălcării prevederilor constituționale în diverse moduri și fără măcar o dezbatere publică (sau, în multe cazuri, chiar parlamentară).
Ca să reiau acest aspect mai direct: având în vedere rolurile eminente jucate de organizații de elită precum Forumul Economic Mondial și Organizația Mondială a Sănătății în ultimii doi ani și jumătate, aveți impresia că guvernele aderă la constituțiile naționale și iau decizii independente? Sau doar urmează ordine?
Și, în ciuda faptului că se presupune că au dreptul la „libertatea de exprimare”, chiar și politicienii disidenți care încearcă să prezinte o opinie alternativă în orice forum mainstream, și mulți politicieni „progresiști” pe lângă asta, duc la o serie de rezultate, cum ar fi, în cele mai benigne cazuri, cenzura – cu corporațiile și rețelele sociale majore în frunte – sau urlete de acuzații, cum ar fi „teoretician al conspirației” și „anti-vaccinare”, pentru a discredita vocea dizidentă.
Acest lucru s-a întâmplat, desigur, deoarece politicienii nu sunt obligați să respecte alegătorilor, motiv pentru care lobby-ul asupra politicienilor este o pierdere de timp, cu excepția cazului în care problema are o importanță redusă din punct de vedere geopolitic, militar, economic și ecologic. Așa cum s-a sugerat mai sus, elita controlează soarta politică a politicienilor, majoritatea fiind conștienți că supraviețuirea lor politică nu are nicio legătură cu mulțumirea alegătorilor obișnuiți. Politicienii sunt obligați să respecte elita care manipulează pârghiile puterii, cum ar fi mass-media corporativă și sistemele de învățământ, angajează o armată de lobbyiști pentru a se asigura că preferințele elitei sunt clar înțelese (folosind mită acolo unde este necesar) și are acces facil la opțiuni de înlăturare, cum ar fi, în cel mai elementar caz, retragerea aprobării pentru preselecție.
Desigur, sancțiunea supremă, plătită până acum de cinci președinți naționali în contextul actual, este asasinatul. Vezi „Cinci președinți care s-au opus vaccinurilor împotriva Covid au murit în mod convenabil, fiind înlocuiți de susținători ai vaccinurilor” .
Și Emanuel Pastreich argumentează convingător că Shinzo Abe, puternicul fost prim-ministru al Japoniei, a suferit aceeași soartă din cauza rezistenței sale continue față de elementele fundamentale ale agendei Elitei. Mai mult, există și alte figuri politice cheie care se află probabil în această categorie, ca să nu mai vorbim de cele marginalizate, nu asasinate.
Abe a fost până acum victima cu cel mai înalt rang a cancerului ascuns care corodează guvernarea în statele naționale din întreaga lume, o boală instituțională care mută procesul decizional de la guvernele naționale către o rețea de bănci private bazate pe supercomputere, grupuri de capital privat, firme de informații contra cost din Tel Aviv, Londra și Reston și gânditorii strategici angajați de miliardarii de la Forumul Economic Mondial, NATO, Banca Mondială și alte astfel de instituții extraordinare.
În paralel cu înlăturarea sau marginalizarea liderilor neconformi, bogăția elitei a fost mult timp folosită „pentru a crea rețele invizibile pentru o guvernare globală secretă, cel mai bine reprezentată de programul Tinerilor Lideri Globali al Forumului Economic Mondial și de programul Schwarzman Scholars . Aceste figuri în ascensiune din domeniul politicilor se infiltrează în guverne, industrii și instituții de cercetare ale națiunilor pentru a se asigura că agenda globalistă merge mai departe nestingherit”. Vezi „Asasinarea arhiducelui Shinzo Abe: Când globaliștii au trecut Rubiconul” .
Ca urmare a supunerii politice formale față de agenda elitei, presupuse drepturi fundamentale ale omului – cum ar fi libertatea de exprimare, de întrunire și de mișcare – au fost eviscerate în cadrul diferitelor măsuri de carantină, restricții de circulație și lege marțială, multe persoane care încearcă să exercite aceste drepturi descoperind rapid că acestea nu mai există, cu excepția, poate, a celor mai restrânse cercuri sau a unor contexte specifice.
Dar poate că avocatul constituțional John W. Whitehead, în colaborare cu Nisha Whitehead, surprinde adevărata profunzime a ceea ce s-a întâmplat în aceste două paragrafe despre Statele Unite, dar la fel de aplicabile și altor țări:
Guvernele federale și statale nu numai că au dezlegat structura constituțională a națiunii prin mandate de carantină care au dus economia într-o spirală descendentă și au provocat ravagii în ceea ce privește libertățile noastre, dar aproape că i-au convins pe cetățeni să se bazeze pe guvern pentru ajutoare financiare, intervenții medicale, protecție și susținere.
Anul trecut, sub carantină, a fost o lecție în multe privințe, dar mai ales, a fost o lecție despre cum să îndoctrinezi o populație să iubească și să asculte de Big Brother. Vezi „După un an de carantină, vor supraviețui libertăților noastre tiraniei COVID-19?”.
Dar „Big Brother” nu este guvernul. Este vorba despre acele figuri ale elitei care sunt în mare parte sau complet ascunse de ochii publicului și despre care nu auzi nimic substanțial, dacă auzi ceva.
Totuși, asta nu-i împiedică pe agenții lor, cum ar fi cei din Consiliul pentru Capitalism Incluziv, să vă spună ce fac. Doar că nu mulți oameni sunt atenți.
După cum a remarcat Brandon Smith: „Membrii CIC, inclusiv șeful Bank of America, sugerează deschis că nu au nevoie de cooperarea guvernelor pentru a-și atinge obiectivele. Ei spun că corporațiile pot implementa majoritatea ingineriei sociale fără ajutor politic. Cu alte cuvinte, este însăși definiția «guvernului din umbră» – o cabală corporativă masivă care lucrează în tandem pentru a implementa schimbări sociale fără nicio supraveghere”. Vezi „Ce este «Consiliul pentru Capitalism Incluziv?» Este Noua Ordine Mondială” .
Dacă încă mai credeți că putem ieși din această încurcătură prin lobby la guverne sau prin alegerea unui alt partid politic la guvernare, puteți citi mai multe despre cum funcționează lumea cu adevărat în „Killing Democracy Once and for All: The Global Elite’s Coup d’état That Is Destroying Life as We Know It” (Uciderea democrației odată pentru totdeauna: Lovitura de stat a elitei globale care distruge viața așa cum o cunoaștem) .
Provocări juridice
Deși „legea” și procesele juridice sunt învăluite într-o iluzie care sugerează că acestea joacă un rol în a face societățile „juste”, de fapt, se știe de mult timp că controlul elitei asupra guvernelor asigură că legile sunt redactate pentru a consolida controlul corporativ prădător și că controlul elitei asupra sistemelor juridice asigură că acestea funcționează pentru a menține puterea elitei, profitul corporativ și privilegiul personal al acelei mici minorități care beneficiază enorm de sistemul global de violență, exploatare și distrugere.
În 1748, baronul de Montesquieu a scris Spiritul legilor, în care a remarcat: „Nu există tiranie mai mare decât cea săvârșită sub scutul legii și în numele justiției”. De atunci, o serie notabilă și diversă de autori, începând cu bine 100 de ani în urmă, inclusiv Karl Marx, Lev Tolstoi și Mohandas K. Gandhi, au scris critici care expun nedreptatea și violența sistemelor juridice. În ciuda acestui fapt, iluzia că legea este o agenție neutră care înfăptuiește justiția încă predomină pe scară largă.
Prin urmare, se irosesc enorm timp, energie și resurse de către oameni buni și bine intenționați, care nu reușesc să facă distincția între ceea ce au fost făcuți să creadă și adevăr: sistemul juridic este conceput pentru a oferi o victorie ocazională pentru dreptate în contexte relativ minore, pentru a menține iluzia populară larg răspândită că „dreptatea prevalează”, funcționând în același timp pentru a menține controlul social al elitei asupra populației, a oprima electoratul exploatat și pe cei care rezistă și a ascunde și apăra vasta rețea de criminalitate elitară și corporativă care pătrunde în fiecare aspect al vieții planetare. Această iluzie este întărită de filme și programe de televiziune bazate pe contexte juridice, care prezintă adesea câștigătoare „omul mic”.
Și acesta este motivul pentru care n-ați auzit niciodată strigătul de mobilizare „Luptă pentru dreptate: aboliți sistemele juridice”.
Dacă credeți că legea este cu adevărat preocupată de justiție, atunci întrebați-vă de ce sărăcia și lipsa de adăpost nu sunt ilegale și de ce celor care suferă de sărăcie și lipsa de adăpost li se oferă imediat locuințe sociale și un venit adecvat. Desigur, acest lucru ar fi ușor dacă bugetele militare pentru ucidere ar fi eliminate (și conflictele internaționale ar fi abordate în mod semnificativ) sau dacă cele aproximativ 32 de trilioane de dolari americani reprezentând bogății ilegale ascunse în paradisurile fiscale offshore ar fi puse la dispoziția umanității. Vedeți „Elite Banking at Your Expense: How Secretive Tax Havens are Used to Steal Your Money” (Serviciile bancare de elită pe cheltuiala dumneavoastră: Cum sunt folosite paradisurile fiscale secrete pentru a vă fura banii) .
Concluzia este simplă: Elita Globală operează dincolo de statul de drept. Nu va fi ținută sub control sau trasă la răspundere, în niciun fel, de sistemele juridice. Ați auzit vreodată de un Rothschild, un Warburg, un Rockefeller sau chiar un Windsor în instanță? Sau de organizații precum Forumul Economic Mondial și Națiunile Unite?
Și, deși orice investigație va dezvălui rapid că uneori se fac încercări de a trage la răspundere o corporație pentru o anumită activitate ilegală într-un context național, dosarul arată, de asemenea, că rezultatele predominante în procesele împotriva corporațiilor sunt bătălii juridice prelungite în căutarea unor modalități de ieșire sau întârzieri lungi în a fi trasă la răspundere, amenzi care sunt ușor „candidate” ca un cost al desfășurării activității – a se vedea „Istoria Pfizer privind frauda, corupția și utilizarea copiilor nigerieni ca «cobai umani»” – precum și refuzul de a plăti amenzi și/sau represalii împotriva reclamanților și/sau a agenților acestora. A se vedea „Cum a pierdut totul avocatul de mediu care a câștigat o judecată masivă împotriva Chevron” .
Desigur, nu există nicio infrastructură juridică internațională care să poată trage la răspundere corporațiile sau organizațiile internaționale în vreun mod semnificativ.
Dacă doriți să citiți mai multe despre acest subiect, consultați „Statul de drept: nedrept și violent” .
Demonstrații, blocade, convoaie și alte mobilizări în masă
Dacă nu analizăm temeinic un conflict, este imposibil să dezvoltăm o strategie solidă, care să includă identificarea focarelor strategice adecvate pentru acțiune și apoi planificarea unor tactici care să abordeze fiecare punct central. Aceasta înseamnă inevitabil că, în esență, ghicim ce să facem, fără să știm dinainte, așa cum ar trebui, natura impactului strategic pe care îl va avea acțiunea.
Mai mult, ghicirea acțiunilor de întreprins, de obicei pe baza a ceea ce este familiar sau a ceea ce ne face să ne simțim bine – poate pentru că ieșim cu o grămadă de „oameni buni” – duce practic inevitabil la alegeri proaste, cum ar fi organizarea unei mobilizări în masă, într-o formă sau alta (fie cu oameni, camioane, tractoare…), axate pe guverne. Iar agenții de elită adoră să le ignore, așa cum demonstrează istoria lungă!
După cum a remarcat odată fostul secretar de stat american Alexander Haig despre o demonstrație masivă împotriva războiului: „Lăsați-i să mărșăluiască cât vor, atâta timp cât continuă să-și plătească taxele”. Vezi Alexander Haig . În calitate de general cu patru stele, Haig, considerat nu cel mai inteligent secretar de stat din istoria SUA, a înțeles cu siguranță importanța alegerilor tactice. Majoritatea activiștilor nu au nicio idee.
Ceea ce ilustrează de ce demonstrațiile sunt notoriu de ineficiente, așa cum este ilustrată încă o dată cea mai mare demonstrație din istoria lumii din 15 februarie 2003 – care a implicat demonstrații în peste 600 de orașe din întreaga lume, la care au participat până la 30.000.000 de oameni, împotriva iminentului război condus de SUA în Irak – vezi „Lumea spune nu războiului: Demonstrații împotriva războiului din Irak” .
Ideea este simplă: acțiunile individuale și cifrele nu sunt determinante; strategia este determinantă. Evident, adunările mari, indiferent de forma pe care o iau, ar putea fi eficiente, dacă ar fi concentrate strategic – niciodată asupra guvernelor însă. Vezi „De ce eșuează activiștii” .
În esență, dacă o adunare va avea vreo valoare strategică, ea trebuie folosită pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la mijloacele strategice de rezistență.
Așadar, dacă vrem să întreprindem acțiuni eficiente din punct de vedere strategic, trebuie să identificăm un obiectiv strategic adecvat contextului și apoi să planificăm o acțiune care să atingă acel obiectiv. Orice altceva este o presupunere. Vezi „Acțiunea nonviolentă: de ce și cum funcționează” .
Rezistența eficientă la agenda elitei
Dacă aveți curajul necesar de a rezista strategic „Marii Resetări” și agendelor sale aferente, sunteți bineveniți să participați la campania „Suntem oameni, suntem liberi”, care identifică o listă de 30 de obiective strategice pentru a realiza acest lucru.
În plus, și mai simplu, puteți descărca un fluturaș de o pagină care identifică o scurtă serie de acțiuni nonviolente cruciale pe care oricine le poate întreprinde. Acest fluturaș, disponibil acum în 17 limbi (cehă, daneză, olandeză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, ebraică, maghiară, italiană, poloneză, română, rusă, sârbă, spaniolă și slovacă), cu alte câteva limbi în curs de elaborare, poate fi descărcat de aici: „Campania de 7 zile pentru a rezista Marii Resetări” .
Dacă vă atrage rezistența strategică față de „Marea Resetare” (și agendele conexe), luați în considerare alăturarea grupului Telegram „Suntem oameni, suntem liberi” (cu un link accesibil de pe site).
Și dacă doriți să organizați o mobilizare în masă sub o anumită formă, asigurați-vă măcar că unul sau mai mulți membri ai oricărei echipe de organizatori și/sau vorbitori sunt responsabili de invitarea oamenilor să participe la această campanie și că unii participanți la eveniment sunt desemnați să distribuie fluturașul de o pagină despre campanie.
Dacă doriți, puteți viziona, distribui și/sau organiza pentru a afișa un scurt videoclip despre campanie aici: videoclipul „Suntem oameni, suntem liberi” .
În cele din urmă, deși intervalul de timp în care acest lucru va face vreo diferență este acum pus la îndoială, dacă doriți să creșteți copii care sunt puternic capabili să investigheze, să analizeze și să acționeze, sunteți bineveniți să faceți „Promisiunea mea pentru copii” .
Concluzie
După cum bine știe elita, criticile la adresa a ceea ce face și sfaturile privind strategia eficientă de a o învinge nu sunt căutate de cei care nu sunt interesați de analiză, înțelegere și impact strategic. Și aceste informații sunt ușor de suprimat, astfel încât puțini dintre cei care ar putea fi interesați aud vreodată de ele.
Prin urmare, o provocare principală este obținerea de informații relevante pentru cei dornici să reziste în moduri care să facă diferența.
În acest moment, practic toate eforturile depuse de cei care se opun diferitelor mandate și restricții asupra libertății și altor drepturi noastre sunt, strategic vorbind, irosite.
Și timpul pentru a rezista eficient se scurge repede.
Așadar, vă încurajez pe toți, cu blândețe, să renunțați la ideea de a petrece ceva timp evaluând ceea ce faceți și să luați în considerare participarea la alternativa oferită mai sus.
Dacă vrem ca ființele umane să aibă un viitor care merită trăit, trebuie să ne confruntăm direct cu Elita Globală și să le subminăm puterea de a ne impune agenda lor. Nimeni altcineva nu ne poate salva.
Robert Burrowes, doctor în filosofie, este membru al rețelei TRANSCEND pentru pace, dezvoltare și mediu și are un angajament de-o viață pentru înțelegerea și eradicarea violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966, în efortul de a înțelege de ce ființele umane sunt violente, și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții Why Violence? Websites: ( We Are Human, We Are Free ) ( Charter ) ( Flame Tree Project ) ( Songs of Nonviolence ) ( Nonviolent Campaign Strategy ) ( Nonviolent Defense/Liberation Strategy ) ( Robert J. Burrowes ) ( Feelings First ) Email: flametree@riseup.net
Geopolitica nebuniei elitei (Partea 1): În pragul Armaghedonului
EDITORIAL
Robert J. Burrowes, doctor în filosofie – Serviciul media TRANSCEND
În timp ce lumea se află simultan în pragul unui război nuclear în Asia Centrală, spulberând orice urmă de „justiție internațională” prin lipsa unor măsuri eficiente pentru a opri genocidul televizat din Palestina (darămite riscul unui război extins dramatic în Asia de Vest) și se lovește cu capul înainte de tehnocrația în rapidă dezvoltare – pentru a nominaliza doar trei dintre cele mai pronunțate amenințări –, cea mai mare parte a populației umane cască în timp ce derulează prin cele mai recente intrări din diversele grupuri de chat de pe telefonul său.
Practic toate aceste grupuri de chat (și canalele prin care sunt distribuite), la fel ca „știrile” distribuite de mass-media corporativă prin televiziune, radio și ziare, găsesc o secvență nesfârșită de probleme nesemnificative pentru a distrage oamenii de la realitate.
Și astfel ne așteaptă moartea sau sclavia transumană.
Așa cum am explicat de multe ori în trecut, doar o persoană rară înțelege cum funcționează lumea, cine orchestrează și conduce evenimentele, cum fac acest lucru și scopurile programului său. Pentru o relatare a acestui lucru, vezi Analiza istorică a elitei globale: Jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”.
Prin urmare, majoritatea analiștilor concep greșit ce se întâmplă și, prin urmare, ce este necesar pentru a i se rezista eficient.
Prin urmare, inevitabil, populația umană continuă să fie victimizată de acest program, așa cum s-a demonstrat în mod constant de-a lungul istoriei.
Din păcate, timpul se scurge rapid cu programul Elite – ascuns în mare măsură de acest baraj nesfârșit de „știri” corporative, printre alte tehnici (vezi „Războiul de 5.000 de ani al Elitei împotriva minții tale atinge apogeul. Îl putem învinge?” ), conceput pentru a distrage atenția de la amenințările fundamentale – pentru a depopula Pământul și a-i închide pe cei rămași în viață într-o închisoare tehnocratică de tip „oraș inteligent” care avansează zilnic.
În cea mai recentă și semnificativă evoluție, arme produse și ghidate de NATO au fost lansate din Ucraina pentru a ataca teritoriul rus: în zilele de 19 și 20 noiembrie, rachete americane ATACMS (balistice tactice supersonice) și rachete britanice „Storm Shadow” (de croazieră) au fost folosite pentru a distruge ținte din Rusia.Ca răspuns și imediat după cea mai recentă actualizare a doctrinei nucleare rusești – traducerea în engleză aici „Textul complet al doctrinei nucleare actualizate a Rusiei” și explicația pe scurt și simplu a lui Andrew Korybko aici „Doctrina nucleară actualizată a Rusiei își propune să descurajeze provocările inacceptabile din partea NATO” – Rusia a lansat o versiune „experimentală” a noii rachete hipersonice „Oreshnik” (ICBM) (echipată cu șase focoase cu țintire independentă, fiecare conținând șase submuniții) care a călătorit cu Mach 10 (adică de zece ori viteza sunetului) pentru a distruge fabrica de rachete Yuzmash din orașul ucrainean Dnipropetrovsk.
Printre numeroasele comentarii ale experților care exprimă o îngrijorare profundă, inclusiv din cauza celei mai recente actualizări a strategiei NATO – vezi „NATO după summitul de la Washington: Asigurarea viitorului Alianței și sprijinirea Ucrainei până la victorie: Rezoluția 494” – vezi „La marginea prăpastiei” de Scott Ritter , „Rachete nucleare și cu rază medie de acțiune pentru junta neonazistă, rețeta perfectă pentru al Treilea Război Mondial” de Drago Bosnic și vizionați recentul interviu al colonelului Doug Macgregor „Cât de aproape suntem de al Treilea Război Mondial?”.Iar analistul geostrategic Drago Bosnic atrage atenția în mod special asupra lipsei de dovezi că președintele Biden a autorizat oficial livrarea de arme nucleare americane către Ucraina, în ciuda faptului că instituții media importante, începând cu New York Times , au indicat, fără a oferi nicio dovadă, că acest lucru a avut loc. Urmăriți „Spuneți nu războiului nuclear! Pace pe planetă” .
Așadar, deși putem specula despre identitatea persoanei sau persoanelor responsabile pentru o astfel de decizie, presupunând că a fost luată, acest lucru evidențiază pur și simplu faptul că cei despre care credem că dețin controlul nu dețin, de fapt, controlul. Elita pune la cale evenimente mondiale cheie și folosește pur și simplu marionetele alese din guverne, birocrații, organizații internaționale și mass-media pentru a oferi o secvență de acțiuni și anunțuri la nesfârșit deconectate, astfel încât majoritatea oamenilor sunt confuzi și incapabili, chiar dacă sunt înclinați să facă acest lucru, să acționeze decisiv și eficient.
Doi factori care complică serios acest conflict sunt faptul că Rusia pare să dețină cel puțin un tip de armă și un sistem de lansare a armelor care poate genera daune echivalente cu impactul exploziv al unei arme nucleare, dar fără căldura masivă și căderile radioactive mortale ale armelor nucleare. Aceasta înseamnă că daunele pot fi „limitate” la o țintă precisă, chiar dacă foarte mare. Iar lansarea armei nu poate fi interceptată.
Puterea distructivă a acestei arme, bazată pe descrierile oferite de Ritter în articolele sale „On the Brink” citate mai sus și „Fahrenheit 7232” – „Fiecare cap de război conținea, la rândul său, șase submuniții separate, constând din gloanțe metalice forjate din aliaje exotice care le permiteau să-și mențină forma în timpul căldurii extreme generate de vitezele hipersonice de reintrare. Aceste gloanțe nu sunt explozive; mai degrabă, folosesc efectele combinate ale impactului cinetic la viteză mare și căldura extremă absorbită de aliajul exotic pentru a distruge ținta dorită la impact” – sugerează o versiune substanțial redusă a armei de geoinginerie cunoscută sub numele de „Baston de la Dumnezeu”. Spre deosebire de versiunea originală a acestei arme, această armă rusească a fost lansată folosind o rachetă hipersonică și trasă împotriva țintei sale ca un grup de arme „mai mici”.Versiunea geoinginerească a acestei arme a fost lansată de pe un satelit și utilizată pentru a genera cutremurul din Turcia și Siria din februarie 2023. A fost descrisă cu atenție de șeful Agenției Spațiale Turce, Serdar Hussein Yildirim, aici , dar descrieri anterioare ale acestor fascicule de tije de hiperviteză („Tije de la Dumnezeu”) sunt disponibile în literatura militară americană și în alte părți. A se vedea, de exemplu, „Planul de zbor de transformare” al Forțelor Aeriene SUA, unde subiectul este discutat simplu în „Fascicule de tije de hiperviteză” .Separat de puterea sa distructivă, sistemul de lansare pentru această armă rusească era racheta Oreshnik, care este hipersonică . Aceasta poate călători cu viteze de până la Mach 10 și nu poate fi interceptată cu nicio tehnologie existentă, așa cum a fost clarificat de președintele Rusiei, Vladimir Putin, în declarația sa oficială de după atac. A se vedea „Declarația președintelui Federației Ruse” [referitor la lansarea rachetei Oreshnik din 20 noiembrie 2024] .Așadar, deși Rusia și-a actualizat recent doctrina nucleară pentru a permite un prag mai scăzut pentru utilizarea armelor nucleare, aceasta a dezvoltat, implementat și utilizat deja o tehnologie non-nucleară care poate, prin utilizarea unor cantități modeste din această armă, să reproducă impactul exploziv al unei arme nucleare și să fie lansată cu o viteză uluitoare.Complicația fundamentală a acestei stări de fapt este că Statele Unite nu dețin arme cu capacități echivalente, așa că este mai probabil să recurgă la utilizarea armelor nucleare, în ciuda faptului că impactul acestora este departe de a fi „curat”, relativ limitat sau chiar de scurtă durată.
Prin urmare, lumea se află într-un punct de cotitură periculos.
Acest lucru se datorează în special faptului că Elita care orchestrează acest conflict și alte conflicte critice este o nebunie, așa cum am explicat de multe ori anterior – vezi „The Global Elite is Insane Revisited” – iar majoritatea agenților lor din guverne și organizații internaționale cheie sunt, de asemenea, nebuni, mulți dintre ei având chiar și convingeri fundamentaliste sau extreme (ca un aspect al nebuniei lor).
O variantă a acestei nebunii o reprezintă acei oameni numiți uneori „Armaghedoniști” – oameni care cred, așa cum indică acest comentariu adresat profesorului Bernard Lown de către un oficial superior al Departamentului de Stat al SUA în 1998, „dacă va exista un război nuclear, vom fi primii care se vor ridica și îl vor întâlni pe Isus în cer”. Când Lown l-a întrebat pe oficial dacă și altcineva din Departamentul de Stat al SUA simțea la fel, oficialul a răspuns: „O, da, mulți dintre noi credem”. Citate citate în „Iran: Drumul spre Armaghedon? Ar pune administrația americană în pericol întreaga planetă?”
Dacă nu sunteți familiarizați cu pagubele pe care le poate provoca o armă nucleară, acest videoclip de 18 minute vă va clarifica suficient de mult acest lucru: „Adevărata scară a armelor nucleare moderne” . Iar cea mai recentă carte a lui Annie Jacobsen clarifică acest lucru: Război nuclear: un scenariu .
Însă, vreau să subliniez încă o dată, indiferent dacă războiul din Asia Centrală devine nuclear sau nu (sau genocidul israelian împotriva palestinienilor și războiul împotriva vecinilor săi arabi/persani din Asia de Vest merg în aceeași direcție), o gamă largă de obiective ale Elitei în legătură cu programul său genocidal și transumanist/tehnocratic sunt îndeplinite și nicio plângere pe această temă, semnarea de petiții sau declarații, lobby-ul agenților Elitei în guverne și organizații internaționale sau demonstrațiile pe străzi nu pot face diferența. Pentru o explicație mai completă, consultați „Lovitura de stat a Elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească?”.
Așadar, nu pot decât să încurajez orice cititor să reflecteze asupra situației periculoase în care ne aflăm și să ia în considerare serios participarea la strategii nonviolente cuprinzătoare, la nivel local, pentru a opri războiul din Asia Centrală, a pune capăt genocidului împotriva palestinienilor și a învinge tehnocrația în progres.
În articolele următoare, am explicat programul Elite care alimentează fiecare dintre aceste conflicte. În mod esențial, am explicat (sau am făcut legături cu) strategiile nonviolente necesare pentru a pune capăt fiecăruia dintre ele.
Strategii pentru a aborda multe alte amenințări au fost deja elaborate în alte părți sau, în unele cazuri (inclusiv geoingineria și biologia sintetică) sunt în curs de dezvoltare.
„Războiul din Ucraina: Înțelegerea și rezistența la agenda mai profundă a elitei globale”, care face referire la o listă de obiective strategice pentru o luptă nonviolentă menită să pună capăt unui război .
„Strategie nonviolentă pentru oprirea genocidului din Gaza, eliberarea Palestinei și înfrângerea tehnocrației globale” .
„Luptând pentru umanitatea noastră, luptăm pentru viitorul nostru” .
Fiecare articol face trimitere și la campania „Suntem oameni, suntem liberi” – care identifică acțiunea strategică necesară pentru a te apăra de tehnocrația în avans (explicată, cel mai simplu, în fluturașul de o pagină „Suntem oameni, suntem liberi” , disponibil în 23 de limbi).
Așa cum sugerează și titlul ultimului articol, este în joc o sumă monumentală și va fi nevoie de eforturi enorme din partea unui număr substanțial de oameni pentru a apăra viața umană și o viață care merită trăită.
Și totuși, în ciuda enormității acestor amenințări, nu există o rezistență eficientă la amenințarea războiului nuclear, la tehnocrația care avansează rapid sau chiar la genocidul televizat din Gaza.
De ce?
Cealaltă față a monedei
Asta pentru că există un obstacol și mai mare care trebuie depășit pentru ca o rezistență eficientă să se manifeste. Majoritatea oamenilor „obișnuiți” sunt prinși într-o versiune copilărească a supunerii.
Adică, majoritatea adulților sunt incapabili să facă nimic dincolo de echivalentul adult al plângerii neputincioase a unei nedreptăți pe care au învățat să o facă în copilărie.
La urma urmei, indiferent dacă este realizat în mod conștient de către orice adult, scopul principal al „socializării” în general și al pedepsei în special este de a teroriza copilul până la supunere față de „autoritățile superioare” din viața copilului: părinți, profesori și figuri religioase. Acest lucru se face astfel încât viitorul adult să fie supus și ascultător față de angajatori, sistemul juridic și alți actori statali, precum și (pentru unii) ofițeri militari. Vezi „Pedeapsa este violentă și contraproductivă” .
Copleșit de potopul de violență „vizibilă”, „invizibilă” și „complet invizibilă” la care a fost supus în timpul copilăriei – vezi „De ce violență?” și „Psihologia neînfricată și psihologia fricii: principii și practică” – copilul învață în cele din urmă că a se plânge neputincios agresorilor săi este limita „acțiunii” sale permise.
Prin urmare, adultul tipic este supus și ascultător și își limitează „acțiunea” la echivalentele adulte ale plângerii, cum ar fi semnarea unei petiții sau a unei scrisori de reclamație către o autoritate superioară (adesea un guvern), lobby-ul către un politician sau participarea la o adunare de protest. Frica lor face ca ideea de a întreprinde o acțiune strategică puternică nici măcar să nu le vină prin minte sau, în cazul persoanei căreia îi vine sau îi este prezentată ideea, aceasta să fie rapid eliminată din gândire și memorie.
În esență, rezistența eficientă necesită acțiuni orientate strategic, iar acest lucru este în mod inerent înfricoșător pentru majoritatea oamenilor. Este „mai sigur” să faci ceva ineficient (adică, limitat la intervalul „permis”), decât să iei măsuri care vor face diferența, dar care probabil vor atrage pedepse (cum ar fi o amendă sau o pedeapsă cu închisoarea pentru nesupunere civilă).
Concluzie
Procesele și evenimentele internaționale majore sunt conduse de Elita Globală, care este nebună. În timp ce Elita rămâne în mare parte ascunsă vederii, agenții ei la fel de nebuni sau supuși și ascultători din organizațiile internaționale, guverne, corporații și organizații non-guvernamentale își îndeplinesc voința nebună.
În acest moment, aceasta include împingerea lumii în pragul (și posibil chiar dincolo de pragul) unui război nuclear, pe fondul tehnocrației care avansează rapid și al genocidului din Gaza.
Și, deși nu există nicio rezistență efectivă la niciuna dintre aceste amenințări – chiar și cu multe critici din partea unora – programul Elite continuă nestingherit.Așadar, dacă nu luați măsuri care să facă o diferență strategică, vă pot încuraja doar să faceți acest lucru – poate ca parte a unui grup, astfel încât teama să vă fie ținută sub control – cât timp mai este timp să apărați o viață care merită trăită, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.
CITEȘTE: PARTEA 2 – PARTEA 3
Robert Burrowes, doctor în filosofie, este membru al rețelei TRANSCEND pentru pace, dezvoltare și mediu și are un angajament de-o viață pentru înțelegerea și eradicarea violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966, în efortul de a înțelege de ce ființele umane sunt violente, și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții Why Violence? Websites: ( We Are Human, We Are Free ) ( Charter ) ( Flame Tree Project ) ( Songs of Nonviolence ) ( Nonviolent Campaign Strategy ) ( Nonviolent Defense/Liberation Strategy ) ( Robert J. Burrowes ) ( Feelings First ) Email: flametree@riseup.net
(Nemuritorii pricopsiti care au privati-furat si Avutia obsteasca-SINDICALA…) Cine sunt șefii care conduc marile confederații de decenii și resping orice reformă
https://www.youtube.com/watch?v=CB721ImjKjw
////////////////////////////////////////
(Acestia sunt viitorii GUVERNANTI…)Concurs de perle, la examenul de Capacitate
https://www.youtube.com/watch?v=xtQarhXXlPI
//////////////////////////////////////
Arhivă pentru categoria „CITATE MEMORABILE”
„Nimic în lume nu te poate deranja la fel de mult ca propria ta minte…”
Dalai Lama – TRANSCEND Media Service
„Dacă vrei să construiești o corabie, nu aduna oamenii laolaltă pentru a aduna lemne și nu le da sarcini și muncă, ci mai degrabă învață-i să tânjească după imensitatea nesfârșită a mării.”
Antoine de Saint-Exupéry – TRANSCEND Media Service
10 ianuarie 2022 ( Comentarii dezactivate)„Dacă vrei să construiești o corabie, nu aduna oamenii laolaltă pentru a aduna lemne și nu le da sarcini și muncă, ci mai degrabă învață-i să tânjească după imensitatea nesfârșită a mării.”)
„Secretul schimbării este să-ți concentrezi toată energia nu pe lupta împotriva vechiului, ci pe construirea noului.”
Socrate – TRANSCEND Media Service
3 ianuarie 2022 ( Comentarii dezactivate)despre „Secretul schimbării este să-ți concentrezi toată energia nu pe lupta împotriva vechiului, ci pe construirea noului.”)
„Oamenii nu se opun schimbării. Se opun schimbării.”
Peter Senge – TRANSCEND Media Service
27 decembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Oamenii nu se opun schimbării. Se opun schimbării.”)
„Filosofii au interpretat doar lumea, în diverse moduri. Ideea, însă, este de a o schimba.”
Karl Marx – TRANSCEND Media Service
20 decembrie 2021 ( 1 comentariu » )
„Oameni buni, nu am încredere în copii. Ei sunt aici să ne înlocuiască.”
Stephen Colbert – TRANSCEND Media Service
13 decembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Oameni buni, nu am încredere în copii. Ei sunt aici să ne înlocuiască.”)
„Toată lumea se gândește să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine.”
Lev Tolstoi – TRANSCEND Media Service
6 decembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Toată lumea se gândește să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine.”)
„Cu cât îți lauzi și îți celebrezi viața mai mult, cu atât există mai multe motive de sărbătoare în viață.”
Oprah Winfrey – TRANSCEND Media Service
29 noiembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Cu cât îți lauzi și celebrezi mai mult viața, cu atât există mai multe de celebrat în viață.”)
„Când o ușă se închide, o alta se deschide; dar adesea privim atât de mult și cu atât de mult regret la ușa închisă, încât nu o vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.”
Alexander Graham Bell – TRANSCEND Media Service
22 noiembrie 2021 ( 1 comentariu » )
„În loc să gândești în afara tiparelor, scapă de ele.”
Deepak Chopra – TRANSCEND Media Service
15 noiembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „În loc să gândești în afara cutiei, scapă de cutie.”)
„Nu trebuie să vă pierdeți încrederea în umanitate. Umanitatea este un ocean; dacă câteva picături din ocean sunt murdare, oceanul nu se murdărește.”
Mahatma Gandhi – TRANSCEND Media Service
8 noiembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Nu trebuie să-ți pierzi încrederea în umanitate. Umanitatea este un ocean; dacă câteva picături din ocean sunt murdare, oceanul nu se murdărește.”)
„Urmărește-ți gândurile; ele devin cuvinte. Urmărește-ți cuvintele; ele devin acțiuni. Urmărește-ți acțiunile; ele devin obiceiuri. Urmărește-ți obiceiurile; ele devin caracter. Urmărește-ți caracterul; acesta devine destinul tău.”
Lao-Tzu – TRANSCEND Media Service
1 noiembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Urmărește-ți gândurile; ele devin cuvinte. Urmărește-ți cuvintele; ele devin acțiuni. Urmărește-ți acțiunile; ele devin obiceiuri. Urmărește-ți obiceiurile; ele devin caracter. Urmărește-ți caracterul; acesta devine destinul tău.”)
„Fii un tufiș dacă nu poți fi un copac. Dacă nu poți fi o autostradă, fii doar o potecă. Dacă nu poți fi un soare, fii o stea. Căci nu după mărime câștigi sau eșuezi. Fii cel mai bun din orice ești.”
Martin Luther King, Jr. – TRANSCEND Media Service
25 octombrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Fii un tufiș dacă nu poți fi un copac. Dacă nu poți fi o autostradă, fii doar o potecă. Dacă nu poți fi un soare, fii o stea. Căci nu după mărime câștigi sau eșuezi. Fii cel mai bun din orice ești.”)
„Măsura supremă a unui om nu constă în locul în care se află în momentele de confort și comoditate, ci în locul în care se află în momentele de provocare și controversă.”
Rev. Martin Luther King, Jr. – TRANSCEND Media Service
18 octombrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Măsura supremă a unui om nu constă în momentele sale de confort și comoditate, ci în momentele de provocare și controversă.”)
„Cu cât ești mai departe de o problemă, cu atât este mai probabil să crezi că ai o soluție.”
Proverb popular – TRANSCEND Media Service
11 octombrie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Cu cât ești mai departe de o problemă, cu atât este mai probabil să crezi că ai o soluție.”)
„Evitați tirania legii. Supunerea respectă regulile, dar dragostea știe când să le încalce.”
Anthony de Mello – TRANSCEND Media Service
4 octombrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Evită tirania legii. Ascultarea respectă regulile, dar dragostea știe când să le încalce.”)
„Un om care nu citește ziarul este neinformat. Un om care citește ziarul este dezinformat.”
Mark Twain – TRANSCEND Media Service
27 septembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Un om care nu citește ziarul este neinformat. Un om care citește ziarul este dezinformat.”)
„Un cuplu proaspăt căsătorit a întrebat un om înțelept: «Ce să facem pentru ca dragostea noastră să dăinuie?» El a răspuns: «Iubiți și alte lucruri împreună.»”
Anthony de Mello – TRANSCEND Media Service
20 septembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Un cuplu proaspăt căsătorit a întrebat un bărbat înțelept: «Ce să facem pentru ca dragostea noastră să dăinuie?» El a răspuns: «Iubiți și alte lucruri împreună.»”)
„După 20 de ani, mass-media tradițională se concentrează în continuare doar pe suferința Statelor Unite și niciodată pe victimele răspunsului la 11 septembrie: Războiul global împotriva terorismului al SUA. Este pur și simplu rușinos.”
Jan Oberg, doctor în filosofie – TRANSCEND Media Service
13 septembrie 2021 ( Comentarii dezactivate)„După 20 de ani, mass-media tradițională se concentrează în continuare doar pe suferința Statelor Unite și niciodată pe victimele răspunsului la 11 septembrie: Războiul global al SUA împotriva terorismului. Este pur și simplu rușinos.”)
„Cei care pot renunța la libertatea esențială pentru puțină siguranță temporară nu merită nici libertate, nici siguranță.”
Benjamin Franklin – TRANSCEND Media Service
6 septembrie 2021 ( 1 comentariu » )
„Dacă vrei un prieten în Washington, ia-ți un câine.”
Harry Truman – TRANSCEND Media Service
30 august 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Dacă vrei un prieten în Washington, ia-ți un câine.”)
„Slavă Domnului că oamenii nu pot zbura și nu pot pustiiți cerul la fel de bine ca pământul.”
Henry David Thoreau – TRANSCEND Media Service
23 august 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Slavă Domnului că oamenii nu pot zbura și pot pustii cerul la fel ca pământul.”)
„Aproape toți oamenii pot îndura adversitatea, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere.”
Abraham Lincoln – TRANSCEND Media Service
16 august 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Aproape toți oamenii pot îndura adversitatea, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere.”)
„Spune-mi cum te comporți într-un conflict dat; îți voi spune câtă cultură a păcii ai.”
Prof. Johan Galtung – TRANSCEND Media Service
9 august 2021 ( Comentarii dezactivate)„Spune-mi cum te comporți într-un conflict dat; îți voi spune câtă cultură a păcii ai.”)
„Întregul secret al unei vieți de succes este să descoperi care este destinul tău și apoi să o faci.”
Henry Ford – TRANSCEND Media Service
2 august 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Întregul secret al unei vieți de succes constă în a descoperi care este destinul tău și apoi a-l face.”)
„Nu lăsa niciodată teama de a fi eliminat prin strikeout să te împiedice să joci.”
Babe Ruth – TRANSCEND Media Service
26 iulie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Nu lăsa niciodată teama de a fi eliminat prin strikeout să te împiedice să joci.”)
„Dacă vrei să trăiești o viață fericită, leagă-o de un scop, nu de oameni sau lucruri.”
Albert Einstein – TRANSCEND Media Service
19 iulie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Dacă vrei să trăiești o viață fericită, leagă-o de un scop, nu de oameni sau lucruri.”)
„Cel mai trist aspect al vieții în acest moment este că știința/tehnologia acumulează cunoștințe mai repede decât societatea acumulează înțelepciune.”
Isaac Asimov – TRANSCEND Media Service
12 iulie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Cel mai trist aspect al vieții în prezent este că știința/tehnologia acumulează cunoștințe mai repede decât societatea acumulează înțelepciune.”)
„Guvernele sunt vasali ai bankismului și capitalismului militar, mafia care controlează afacerile umane prin manipularea cibernetică a informațiilor.”
Antonio CS Rosa | Redactor – TRANSCEND Media Service
5 iulie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Guvernele sunt vasali ai bankismului și capitalismului militar, mafia care controlează afacerile umane prin manipularea cibernetică a informațiilor.”)
„În egalitatea sa maiestuoasă, legea interzice atât bogaților, cât și săracilor să doarmă sub poduri, să cerșească pe străzi și să fure pâini.”
Anatole France – TRANSCEND Media Service
28 iunie 2021 ( Comentarii dezactivate)„În egalitatea sa maiestuoasă, legea interzice bogaților și săracilor deopotrivă să doarmă sub poduri, să cerșească pe străzi și să fure pâini.”)
„Și totuși, după tot acest timp, soarele nu-i spune niciodată pământului: «Îmi ești dator». Uite ce se întâmplă cu o astfel de iubire, ea luminează întregul cer.”
Hafiz – TRANSCEND Media Service
21 iunie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Și totuși, după tot acest timp, soarele nu-i spune niciodată pământului: «Îmi ești dator». Uite ce se întâmplă cu o astfel de iubire, luminează întregul cer.”)
„Când iubim, ne străduim mereu să devenim mai buni decât suntem. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, tot ce ne înconjoară devine și el mai bun.”
Paulo Coelho, Alchimistul – TRANSCEND Media Service
14 iunie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Când iubim, ne străduim mereu să devenim mai buni decât suntem. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, tot ce ne înconjoară devine și el mai bun.”)
„Ne încântăm de frumusețea fluturelor, dar rareori recunoaștem schimbările prin care au trecut pentru a atinge acea frumusețe.”
Maya Angelou – TRANSCEND Media Service
7 iunie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Ne încântăm de frumusețea fluturelor, dar rareori recunoaștem schimbările prin care a trecut pentru a atinge acea frumusețe.”)
„Acceptă-te, iubește-te și mergi mai departe. Dacă vrei să zbori, trebuie să renunți la ceea ce te împovărează.”
Roy T. Bennett | Lumina din inimă – TRANSCEND Media Service
31 mai 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Acceptă-te, iubește-te și mergi mai departe. Dacă vrei să zbori, trebuie să renunți la ceea ce te împovărează.”)
„Spune-mi cum te comporți în conflict. Îți voi spune câtă cultură a păcii ai.”
Prof. Johan Galtung – TRANSCEND Media Service
24 mai 2021 ( Comentarii dezactivate)„Spune-mi cum te comporți în conflict. Îți voi spune câtă cultură a păcii ai.”)
„Și acum iată secretul meu, un secret foarte simplu: Numai cu inima poți vedea bine; ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi.”
Antoine de Saint-Exupéry | Micul Prinț – TRANSCEND Media Service
17 mai 2021 ( Comentarii dezactivate)„Și acum iată secretul meu, un secret foarte simplu: Numai cu inima poți vedea corect; ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi.”)
„Este mai bine să fii urât pentru ceea ce ești decât să fii iubit pentru ceea ce nu ești.”
Andre Gide | Frunze de toamnă – TRANSCEND Media Service
10 mai 2021 ( 2 comentarii » )
„Nu merge în fața mea… s-ar putea să nu te urmez. Nu merge în spatele meu… s-ar putea să nu te conduc. Mergi alături de mine… fii doar prietenul meu.”
Albert Camus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură – TRANSCEND Media Service
3 mai 2021 ( Comentarii dezactivate)„Nu merge în fața mea… s-ar putea să nu te urmez. Nu merge în spatele meu… s-ar putea să nu te conduc. Mergi alături de mine… fii doar prietenul meu.”)
„Am învățat că oamenii vor uita ce ai spus, oamenii vor uita ce ai făcut, dar oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.”
Maya Angelou – TRANSCEND Media Service
26 aprilie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Am învățat că oamenii vor uita ce ai spus, oamenii vor uita ce ai făcut, dar oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.”)
„Fii tu însuți; toți ceilalți sunt deja ocupați.”
Oscar Wilde – TRANSCEND Media Service
19 aprilie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Fii tu însuți; toți ceilalți sunt deja ocupați.”)
„Este mai bine să schimbi o opinie decât să persisți într-una greșită.”
Socrate – TRANSCEND Media Service
12 aprilie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Este mai bine să-ți schimbi o opinie decât să persisți într-una greșită.”)
„Știm din experiență dureroasă că libertatea nu este niciodată oferită în mod voluntar de către opresor, ci trebuie cerută de către cei asupriți.”
Rev. Martin Luther King, Jr – TRANSCEND Media Service
5 aprilie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Știm din experiență dureroasă că libertatea nu este niciodată acordată în mod voluntar de către opresor, ci trebuie cerută de către cei asupriți.”)
„Măsura supremă a unui om nu constă în locul în care se află în momentele de confort și comoditate, ci în locul în care se află în momentele de provocare și controversă.”
Martin Luther King, Jr – TRANSCEND Media Service
29 martie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Măsura supremă a unui om nu constă în momentele sale de confort și comoditate, ci în momentele de provocare și controversă.”)
„Tot ceea ce ne confruntăm, s-ar putea să nu putem schimba, dar este cert că ceea ce nu este înfruntat nu poate fi niciodată schimbat.”
James Baldwin – TRANSCEND Media Service
22 martie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Tot ce ne confruntăm, s-ar putea să nu putem schimba, dar este cert că ceea ce nu este înfruntat nu poate fi niciodată schimbat.”)
Î: „Dacă conflictul este un aspect inerent al vieții, cum știm când am atins o pace pozitivă?”
Johan Galtung – TRANSCEND Media Service
15 martie 2021 ( Comentarii dezactivate)la întrebarea: „Dacă conflictul este un aspect inerent al vieții, cum știm când am atins o pace pozitivă?”)
„Nu schimbi niciodată lucrurile luptând împotriva realității existente. Pentru a schimba ceva, construiește un model nou care să facă modelul existent învechit.”
Buckminster Fuller – TRANSCEND Media Service
8 martie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Nu schimbi niciodată lucrurile luptând împotriva realității existente. Pentru a schimba ceva, construiește un model nou care să facă modelul existent învechit.”)
„Cred că adevărul neînarmat și iubirea necondiționată vor avea ultimul cuvânt în realitate. De aceea, dreptul, învins temporar, este mai puternic decât răul triumfător.”
Martin Luther King, Jr | Acceptarea Premiului Nobel pentru Pace – TRANSCEND Media Service
1 martie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Cred că adevărul neînarmat și iubirea necondiționată vor avea ultimul cuvânt în realitate. De aceea, dreptul, învins temporar, este mai puternic decât răul triumfător.”)
„Pentru mine, pacea este ceva ce creăm și adesea în moduri noi, nu trebuie înghețată într-un manual de legi – deși legea ar putea fi utilă și ca un ghid printre multe altele.”
Prof. Johan Galtung – TRANSCEND Media Service
22 februarie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Pentru mine, pacea este ceva ce creăm și adesea în moduri noi, nu trebuie înghețată într-un manual de legi – deși legea ar putea fi utilă și ca un ghid printre multe altele.”)
„Dumnezeu nu joacă zaruri.”
Albert Einstein – TRANSCEND Media Service
15 februarie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Dumnezeu nu joacă zaruri”.)
„Nu există cale spre pace. Pacea este calea.”
Mahatma Gandhi – TRANSCEND Media Service
8 februarie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Nu există cale spre pace. Pacea este calea.”)
„Pacea nu poate fi menținută prin forță. Poate fi obținută doar prin înțelegere.”
Albert Einstein – TRANSCEND Media Service
1 februarie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Pacea nu poate fi menținută prin forță. Ea poate fi obținută doar prin înțelegere.”)
„Cei mai buni războinici nu folosesc violența. Cei mai buni tacticieni încearcă să evite confruntarea. Cei mai buni oameni de afaceri servesc binele comunității. Cei mai buni lideri devin slujitori ai poporului lor…”
Lao Tzu | Tao Te Ching – TRANSCEND Media Service
25 ianuarie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Cei mai buni războinici nu folosesc violența. Cei mai buni tacticieni încearcă să evite confruntarea. Cei mai buni oameni de afaceri servesc binele comunității. Cei mai buni lideri devin slujitori ai poporului lor…”)
„Am creat o civilizație globală în care majoritatea elementelor cruciale depind profund de știință și tehnologie. De asemenea, am aranjat lucrurile astfel încât aproape nimeni nu înțelege știința și tehnologia. Aceasta este o rețetă pentru dezastru. S-ar putea să scăpăm nepedepsiți pentru o vreme, dar mai devreme sau mai târziu, acest amestec combustibil de ignoranță și putere ne va exploda în față.”
Carl Sagan – TRANSCEND Media Service
18 ianuarie 2021 ( Comentarii dezactivate)„Am creat o civilizație globală în care majoritatea elementelor cruciale depind profund de știință și tehnologie. De asemenea, am aranjat lucrurile astfel încât aproape nimeni nu înțelege știința și tehnologia. Aceasta este o rețetă pentru dezastru. S-ar putea să scăpăm nepedepsiți pentru o vreme, dar mai devreme sau mai târziu, acest amestec combustibil de ignoranță și putere ne va exploda în față.”)
„Bunăstarea umanității este întotdeauna alibiul tiranilor.”
Albert Camus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură – TRANSCEND Media Service
11 ianuarie 2021 ( Comentarii dezactivate)despre „Bunăstarea umanității este întotdeauna alibiul tiranilor.”)
Dintre toate tiraniile, o tiranie exercitată cu sinceritate pentru binele victimelor sale poate fi cea mai opresivă. Cei care ne chinuie pentru propriul nostru bine ne vor chinui la nesfârșit, pentru că o fac cu aprobarea propriei conștiințe.
CS Lewis – TRANSCEND Media Service
4 ianuarie 2021 ( Comentarii dezactivate)Dintre toate tiraniile, o tiranie exercitată cu sinceritate pentru binele victimelor sale poate fi cea mai opresivă. Cei care ne chinuie pentru propriul nostru bine ne vor chinui la nesfârșit, pentru că o fac cu aprobarea propriei conștiințe.)
Ideologia – aceasta este ceea ce oferă faptei rele justificarea îndelung căutată și îi conferă răufăcătorului statornicia și determinarea necesare.
Aleksandr Soljenițân – TRANSCEND Media Service
28 decembrie 2020 ( Comentarii dezactivate)despre ideologie – aceasta este ceea ce conferă răutății justificarea îndelung căutată și îi conferă răufăcătorului statornicia și determinarea necesare.)
„Cei care pot renunța la libertatea esențială pentru a obține puțină siguranță temporară nu merită nici libertate, nici siguranță.”
Benjamin Franklin – TRANSCEND Media Service
21 decembrie 2020 ( Comentarii dezactivate)„Cei care pot renunța la libertatea esențială pentru a obține o mică siguranță temporară nu merită nici libertatea, nici siguranța.”)
„Oamenii, s-a spus bine, gândesc în turme; se va vedea că înnebunesc în turme, în timp ce își recapătă simțurile doar încet, unul câte unul.”
Charles Mackay – TRANSCEND Media Service
14 decembrie 2020 ( Comentarii dezactivate)„Oamenii, s-a spus pe bună dreptate, gândesc în turme; se va vedea că înnebunesc în turme, în timp ce își recapătă simțurile doar încet, unul câte unul.”)
„E mai ușor să păcălești oamenii decât să-i convingi că ai fost păcăliți.”
Elon Musk lansează un avertisment dur despre inteligența artificială, numind-o o amenințare mai mare decât Coreea de Nord
Javier E. David
Puncte cheie
CEO-ul miliardar al Tesla și-a reînnoit critica la adresa inteligenței artificiale, spunând că, dacă nu ești îngrijorat, „ar trebui să fii îngrijorat”.
El a comparat mașinile autonome cu Coreea de Nord, spunând că acestea reprezintă o amenințare mai mare.
Directorul executiv al Tesla, Elon Musk, a lansat vineri un nou avertisment sumbre despre inteligența artificială, sugerând că tehnologia emergentă prezintă un risc și mai mare pentru lume decât o conflagrație nucleară cu Coreea de Nord.
Musk – un critic acerb și veteran al inteligenței artificiale, care a comparat-o cândva cu „o funcționare dintr-un film de groază” – a declarat într-o postare pe Twitter că oamenii ar trebui să fie mai îngrijorați de ascensiunea mașinilor decât de fapt.
„Dacă nu te preocupă inteligența artificială, ar trebui să te preocupe. Riscul este mult mai mare decât cel din Coreea de Nord.”
Ca reacție la vestea că tehnologia autonomă a învins jucătorii competitivi într-o competiție de sporturi electronice, Musk a postat ceea ce părea a fi o fotografie a unui poster pe care era inscripționat înfiorător mesajul „În cele din urmă, mașinile vor câștiga”.
Musk, care este liderul călătoriilor spațiale comerciale cu compania sa SpaceX, este și fondatorul OpenAI, o organizație non-profit care promovează dezvoltarea „sigură” a inteligenței artificiale. Poziția sa îl pune în contradicție cu o mare parte din industria tehnologică, dar reflectă remarcile unor voci proeminente precum Stephen Hawking – care a lansat, de asemenea, avertismente sumbre despre învățarea automată.
În mod ironic, tehnologia proprie a OpenAI a reușit să învingă doi jucători profesioniști de eSports la un turneu major, după doar două săptămâni de antrenament. Competiția Dota 2 este cunoscută ca fiind extrem de complexă, punând două echipe una împotriva celeilalte într-o arenă de luptă virtuală.„Nimănui nu-i place să fie reglementat, dar tot ce (mașini, avioane, alimente, medicamente etc.) reprezintă un pericol pentru public este reglementat. Și inteligența artificială ar trebui să fie reglementată.”
Stimulează schimbarea cu această listă cu cele mai inspirate cărți din lume
Ai misiunea de a schimba viața, dar ai nevoie de ajutor? Iată cele mai inspirate cărți care te vor ajuta să-ți atingi obiectivele!
de Rosamund Mather
A face o schimbare poate fi dificil. Indiferent ce vrei să faci, a te motiva și a te entuziasma în legătură cu ceea ce te așteaptă nu este întotdeauna ușor. De aceea, uneori este bine să cauți puțină inspirație. Adesea, viețile și experiențele cele mai diferite de ale noastre pot fi cele mai importante surse de înțelegere. Poate că nu ajungem cu toții să fim astronauți, dar cine nu este fermecat și captivat de cartea profund inspiratoare a lui Chris Hadfield?Dacă ai nevoie de puțină încurajare, am întocmit o listă cu cărțile noastre inspiraționale preferate, cele mai bine vândute, pentru a-ți oferi impulsul de care ai nevoie.
Fără alte formalități, consultați aceste cărți de top care vă inspiră.
Ghidul unui astronaut pentru viața pe Pământ: Ce m-a învățat mersul în spațiu despre ingeniozitate, determinare și pregătire pentru orice de Chris Hadfield
Chris Hadfield, primul canadian care a făcut o plimbare în spațiu, oferă o privire asupra vieții unui astronaut: o profesie pe care puțini o vor experimenta vreodată. Sunt multe de învățat petrecându-te în spațiu, așa că ascultă înțelepciunea extraterestră și inspiră-te.
Născut pentru asta: Cum să găsești munca pe care erai menit să o faci de Chris Guillebeau
Se spune că dacă îți iubești meseria, nu vei munci nicio zi din viața ta. Dar când ești blocat făcând ceva ce urăști, ajungerea în acel punct pare imposibilă. Aceasta este una dintre cele mai inspirate cărți care te ajută să descoperi ce anume te va ajuta să renunți la jobul de zi cu zi și să urmezi ceea ce îți aprinde cu adevărat entuziasmul, ceea ce reprezintă jumătate din călătorie – și jumătate din distracție.
Găsindu-ți elementul: Cum să-ți descoperi talentele și pasiunile și să-ți transformi viața de Ken Robinson
Pentru o viață plină de pasiune, nu trebuie întotdeauna să renunți la structură și siguranță – îți poți restructura viața pentru a le ține în loc. Concentrează-te pe ceea ce iubești, atunci când poți, pentru a-ți aduce acel echilibru ideal.
Cum îți vei măsura viața?: Găsirea împlinirii folosind lecții din unele dintre cele mai mari afaceri din lume de Clayton M. Christensen, James Allworth și Karen Dillon
Clayton M. Christensen a supraviețuit cancerului și este un lider de afaceri de top, ceea ce înseamnă că poate oferi sfaturi atât despre sensul vieții, cât și despre atingerea succesului în carieră – acordând la fel de multă atenție subiectelor de strategie și motivație, precum și consolidării relațiilor.
Arta de a întreba: Sau cum am învățat să nu-mi mai fac griji și să las oamenii să mă ajute de Amanda Palmer
Parte memorii, parte carte de auto-ajutorare, compozitoarea și muziciana Amanda Palmer își documentează parcursul către găsirea curajului de a accepta ajutorul, precum și de a-l cere atunci când este nevoie – o sarcină nu tocmai ușoară pentru cei încăpățânați. Chiar dacă nu ești faimos, creează-ți propria bază de fani și nu vei rămâne niciodată blocat.
Calea artistului: O cale spirituală către o creativitate înaltă de Julia Cameron
Te face cuvântul „spiritual” să tremuri? Nu trebuie să fie așa. Toată lumea are o latură artistică, dar totul se rezumă la a încerca să găsești o modalitate de a te conecta cu ea atunci când ești epuizat de monotonia vieții de zi cu zi. Lasă deoparte îndoielile și presiunile externe și conectează-te.
Linchpin: Ești indispensabil? De Seth Godin
Cunoști acei oameni ai căror șefi spun „Nu știu ce ne-am face fără ei”, care te fac să fii puțin invidios pentru talentul lor inerent, cu care nu te-ai născut? Știre de ultimă oră: se poate învăța! Dedicându-te mai mult muncii tale, nu numai că îți vei menține managerul și echipa fericiți, dar o vei și găsi mai satisfăcătoare.
Am crezut că sunt doar eu (dar nu este): Călătoria de la „Ce vor crede oamenii?” la „Sunt suficientă” de Brené Brown
Aceasta este una dintre cele mai inspiratoare cărți pentru cei care se simt împiedicați să-și trăiască viața la maximum din cauza rușinii. Este un manual de utilizare pentru empatie și conectare unii cu alții, demonstrând că exprimarea anumitor sentimente ne poate ajuta să părem mai autentici și mai realiști – atrăgând astfel oameni cu care avem o adevărată afinitate.
Când respirația devine aer de Paul Kalanithi
Când a primit un diagnostic de cancer în fază terminală, neurochirurgul Paul Kalanithi a început să-și scrie memoriile inspiraționale, explorând sensul vieții atunci când ești doar un organism printre toate celelalte de pe această planetă. Aceste clipiri rezumă ceea ce a învățat un om confruntându-se cu propria mortalitate și te vor face să apreciezi momentul prezent, motivându-te să-ți atingi obiectivele într-o lumină diferită.
Cum să găsești un loc de muncă împlinitor: Școala vieții de Roman Krznaric
Fapt: o muncă împlinitoare poate însemna să scoți ce e mai bun dintr-o situație proastă. Totuși, dacă ești hotărât să faci un pas mai departe, această carte populară despre schimbarea locului de muncă îți va fi de folos. Oferă sfaturi pentru a face noua ta carieră sustenabilă și realizabilă.Una peste alta, munca nu este totul în viață, desigur, dar schimbarea ei pentru a ți se potrivi poate face mult pentru fericirea ta. Fă un pas înainte astăzi citind sau ascultând cele mai inspirate cărți din lume dintr-o bibliotecă cu 2.000 de persoane și numărul acestora este în creștere!
Despre scriitor
Rosamund Mather
Rosamund este din estul Angliei și locuiește la Berlin din 2014. Pe lângă scris, este traducătoare din germană și franceză. Îi place să facă humus, să simtă mirosul dulce al cărților și revistelor noi și să încerce să atingă un echilibru optim între locuit și minimalist în apartamentul ei.
Ionuț Dumitru: Ajustarea fiscală va avea un impact negativ asupra economiei
Apple recomandă Blinkist, cea mai bună aplicație pentru intelectualii din întreaga lume
Apple recomandă Blinkist celor care învață pe tot parcursul vieții, celor care se pricep la gândire și oricui își dorește să aibă mai mult timp pentru a învăța ideile puternice din cărțile non-ficțiune.
de Vanessa Gibbs
Să începem cu întrebarea: cum devii intelectual? Ei bine, adesea implică multă dedicare studiului și cercetării. Dacă nu dedicăm timp, riscăm să experimentăm ceea ce psihologii numesc efectul Dunning-Kruger , o situație în care persoanele cu cunoștințe limitate despre un anumit subiect își supraestimează semnificativ înțelegerea. Din păcate, persoana obișnuită nu are timp să dedice ore întregi cercetării, motiv pentru care intelectualii moderni apelează la o aplicație numită Blinkist.Chiar și Apple recomandă Blinkist celor care învață pe tot parcursul vieții, numind-o una dintre cele mai bune aplicații din lume . Blinkist pare a fi, de asemenea, una dintre cele mai importante aplicații pentru utilizarea zilnică cu noul iPhone 16. Cu noile funcții ale iPhone 16, Blinkist este acum o experiență și mai bună pentru mințile curioase.
La Blinkist, adunăm informațiile cheie din cărțile non-ficțiune în lecturi și ascultări de 15 minute. Există peste 5.700 de titluri în 27 de categorii, inclusiv antreprenoriat, management și leadership și dezvoltare personală.
Peste 30 de milioane de oameni , printre care se numără și CEO-ul Apple, Tim Cook, și gazda podcasturilor Joe Rogan , își extind acum orizonturile cu Blinkist. Tim Cook a trecut chiar și pe la biroul Blinkist pentru a arunca o privire asupra popularității aplicației, iar aceasta este îndrăgită de toată lumea, de la The New York Times la Forbes .„Blinkist te încurajează să citești mai multe cărți non-ficțiune. Aplicația conține rezumate scrise ingenios — numite „blinks” — în care cărțile sunt împărțite în argumentele lor principale.”
– The New York Times
Deci, ce anume apreciază cei mai importanți gânditori la Blinkist?
O carte explicată în 15 minute
O persoană are nevoie, în medie, de 10 ore pentru a citi o carte, ceea ce este mult timp pe care mulți dintre noi nu îl avem.
Cu Blinkist, cele mai puternice idei sunt împărtășite în scurte explicații audio și text. Partea cea mai bună? Durează doar 15 minute să le citești sau să le asculți, așa că poți integra învățarea în timp ce iei micul dejun, faci naveta la serviciu sau plimbi câinele.În plus, în aplicație sunt adăugate 40 de titluri noi în fiecare lună, așa că nici cel mai pasionat cititor nu va rămâne niciodată fără conținut excelent.
Este susținut de știință
La Blinkist, există o echipă dedicată de experți care analizează milioanele de cărți publicate în fiecare an pentru a le găsi pe cele mai bune. Nu vrem doar bestselleruri – vrem comorile ascunse, clasicele atemporale, cărțile scrise pentru intelectuali, de intelectuali.
„Când am început, majoritatea aplicațiilor erau pentru rețele sociale sau jocuri. Am vrut să facem ceva diferit și să construim o aplicație care să adauge o valoare reală vieții cuiva” — Holger Seim, cofondator Blinkist.
Odată ce cărțile sunt selectate, editorii noștri specializați identifică principalele idei din fiecare carte și le transformă în explicații concise. Partea cea mai bună? Întregul conținut este creat folosind principii neuroștiințifice, ceea ce face ca toate informațiile să fie ușor de înțeles și de reținut.
Aruncați o privire – iată explicația pentru bestsellerul internațional Sapiens de Yuval Noah Harari.
Sapiens
de Yuval Noah Harari
Timp de citire de 28 de minute
versiune audio disponibilă
Obțineți ideile cheie despre Blinkist
Le transformă rutina de derulare fără minte – și o înlocuiește cu un obicei bun
Știi acele momente când te surprinzi navigând la nesfârșit pe rețelele de socializare? Este un fenomen de care suferă un număr alarmant de mare de oameni și se numește „doom-scrolling” , un fenomen care îi lasă pe oameni obosiți și furioși.
Unul dintre numeroasele motive pentru care intelectualii adoră Blinkist este acela că transformă acele minute pierdute în oportunități valoroase de învățare. Fie că este vorba de metrou, o pauză rapidă sau înainte de culcare: în loc să se piardă în aplicații care le pierd timpul, toate mințile curioase se implică acum în sesiuni de învățare concentrate și profunde . Schimbă regulile jocului! 80% dintre utilizatorii Blinkist spun că sunt mai predispuși să petreacă timp pe Blinkist decât să navigheze pe rețelele sociale . Iată ce spun unii dintre ei:„Această aplicație ar trebui să fie în categoria Esențiale: Una dintre cele mai bune aplicații cumpărate. Sunt membru de peste 6 ani și nu cred că mă voi opri vreodată. Aceasta este o experiență de învățare care îmi îmbunătățește cu adevărat viața. ”
–Recenzie de 5 stele pe Apple Store
Așadar, spune adio derulării fără minte și salută un nou obicei care îți va hrăni curiozitatea, va stimula dezvoltarea intelectuală și te va ajuta să devii o versiune mai bună a ta. Nu e de mirare că Apple și mulți dintre utilizatorii săi îl recomandă:„Acesta a fost cel mai mare impuls adus productivității mele / învățării pe tot parcursul vieții. Sincer, nu mă pot gândi la un obicei mai bun de început decât Blinkist. ”
–Recenzie de 5 stele pe Apple Store
Intelectualii adoră să învețe ascultând
Aplicația a devenit deosebit de populară în rândul intelectualilor odată cu introducerea funcției audio . Aceasta a permis marilor gânditori să asculte fiecare titlu din aplicație, ceea ce înseamnă că învățarea nu trebuie să aștepte niciodată până când ai timp să te așezi.
Astăzi, ascultarea este cea mai populară modalitate de a consuma pachete de informații utile, aproximativ 70% dintre utilizatori alegând să asculte Blinkist. Acest lucru nu este o surpriză, deoarece peste 30% dintre oameni învață și rețin informațiile mai bine atunci când sunt auzite, spre deosebire de citite.
Peste 94 de mii de evaluări de 5 stele
Blinkist nu este iubit doar de intelectuali, ci de toți cei dornici să învețe mai multe. Astăzi, există peste 94.000 de evaluări de cinci stele în magazinele iTunes și Google Play.
Ceea ce apreciază cel mai mult unii utilizatori la Blinkist este modul în care experiența de învățare se poate adapta vieții lor. Uitați-vă doar la ce spun unii utilizatori:
„Perfect pentru a-ți umple mintea cu gânduri inteligente și cele mai recente cercetări. Eu folosesc formatul audio în transport.”
– Recenzie de 5 stele
„Foarte informativ și perspicace. Pot găti cina și mă pot bucura de cunoștințe prin intermediul audio.”
– Recenzie de 5 stele
Cumpără doar cărțile pe care le vei iubi
Cu explicații de 15 minute, persoanele ocupate pot testa cărțile. Dacă le place ce aud în acele 15 minute, pot cumpăra cartea completă pentru a afla mai multe.
„Am constatat că, dacă o carte este încă interesantă după ce citesc cele mai importante pasaje, ajung să o cumpăr oricum. Acum cumpăr jumătate din cantități, cele pe care le cumpăr sunt de calitate superioară și au un impact mai mare.”
– @DaleyErvin
Nu numai că acest lucru îi economisește pe oameni bani cumpărând cărți pe care nu le citesc niciodată, dar le economisește și timp, deoarece fiecare carte pe care o cumpără este una din care știu că vor obține mult.
„Blinkist m-a ajutat să citesc mai mult — punct. Îmi place că pot învăța lucruri cheie din peste 10 cărți pe săptămână și le pot aplica imediat în viața mea. Blinkist m-a ajutat, de asemenea, să filtrez cărțile pe care le cumpăr — dacă nu mă pot sătura de Book-in-Blinks, le cumpăr.”
– Hitha Palepu, antreprenor și autoare
Una dintre cele mai bune aplicații din lume
„Blinkist este una dintre cele mai bune aplicații din lume.”
– Măr
Blinkist a câștigat numeroase premii importante de la Apple, Google și chiar de la Națiunile Unite. Este îndrăgit de toată lumea, de la The New York Times la Forbes, precum și de milioanele sale de utilizatori.
Mai mult, Apple recomandă Blinkist celor cărora le place să învețe. Gigantul tehnologic a numit Blinkist una dintre cele mai bune 20 de aplicații pentru cei care învață pe tot parcursul vieții.
Aplicația este o aplicație preferată printre iubitorii de cărți care folosesc Blinkist pentru a-și menține mintea tânără și a descoperi titluri noi.
Cunoștințele potrivite la momentul perfect
Persoanele curioase sunt atrase de Blinkist deoarece știu că pot accesa rapid cunoștințele pe care le doresc – exact atunci când au nevoie de ele. Această abordare a învățării, fără bătăi de cap și fără stres, elimină timpul și efortul care altfel ar putea fi investite în cercetare.
În acest fel, gânditorii intelectuali se pot menține la curent cu cele mai recente idei, pot completa lacunele din cunoștințele lor și pot integra cu ușurință învățarea în viața de zi cu zi.„Blinkist este o lentilă care stimulează gândirea, un instrument de sondaj. Pot, de exemplu, să fac o recenzie rapidă a câtorva dintre cele mai bune cărți despre negociere.”
– Adam Gries, fondatorul OKpanda
Blinkist își tratează bine angajații
Mulți oameni află despre Blinkist auzind despre mecanismele interne ale companiei. S-a dovedit a fi un loc minunat de muncă, cu o cultură organizațională unică. LinkedIn a numit Blinkist cel mai bun angajator pentru startup-uri din Germania, iar 95% dintre angajații săi de pe Glassdoor ar recomanda compania unui prieten.
Angajații adoră cultura startup-ului și simt că sunt îngrijiți. Acest lucru a dus la o rată scăzută de părăsire a forței de muncă, personalul rămânând pe termen lung pentru a contribui la îmbunătățirea aplicației.
„M-am mutat la Berlin după ce am locuit zece ani în New York pentru a lucra la Blinkist. Știam că voi lucra alături de niște oameni uimitori, construind un produs revoluționar. Acest lucru, combinat cu o cultură nouă și interesantă și cu modul de viață oferit de Berlin, a făcut ca mutarea să fie o decizie ușoară.”
– Carlos Alvarado, director de țară la Blinkist
Succes global și ștampila aprobării
Suntem mândri de ceea ce facem – credem în produsul nostru pentru că are sens, scop și intenție. Scopul nostru este să ajutăm oamenii să învețe, să le permitem să crească și să se perfecționeze în orice mod își doresc.
Acest lucru a fost recunoscut și lăudat de Națiunile Unite , care au recunoscut Blinkist drept lider global în domeniul învățării și educației…„Cu Blinkist îți poți îmbogăți cunoștințele și poți dobândi noi perspective, astfel încât să poți fi un profesionist mai bun, un partener mai bun sau o versiune mai bună a ta – și, în sfârșit, să-ți termini lista de cărți sau să înțelegi lumea din ce în ce mai mare și mai aglomerată a ideilor.”
– Națiunile Unite
Cu o comunitate de 34 de milioane de oameni din întreaga lume – de la antreprenori din domeniul tehnologiei la mame cu normă întreagă și directori generali de top – Blinkist are o bază de fani loiali care descoperă idei puternice în cărți non-ficțiune din aplicație.
Alătură-te! Descarcă acum aplicația Blinkist și alătură-te celor 34 de milioane de gânditori curioși cărora le place și ei să învețe.
Curios să afli mai multe despre sursele pe care le-am folosit pentru reclamele noastre? Apasă aici.
Despre scriitor
Vanessa Gibbs
Vanessa este o scriitoare independentă care locuiește în Londra. Când nu este la laptop, îi place să alerge, să călătorească și să facă scufundări oriunde poate.
Elon Musk avertizează că inteligența artificială ar putea crea un „dictator nemuritor de care nu vom putea scăpa niciodată”
Puncte cheie
Elon Musk, directorul executiv al Tesla și SpaceX, a declarat că inteligența artificială „nu trebuie să fie malefică pentru a distruge umanitatea”.
Într-un nou documentar, „Ai încredere în acest computer?”, Musk a avertizat că crearea superinteligenței ar putea duce la un „dictator nemuritor”.
Musk consideră că oamenii ar trebui să fuzioneze cu inteligența artificială pentru a evita riscul de a deveni irelevanți.
Elon Musk avertizează că inteligența artificială ar putea crea un „dictator nemuritor de care nu vom putea scăpa niciodată”
VIDEO 00:41
Elon Musk avertizează că inteligența artificială ar putea crea un „dictator nemuritor de care nu vom putea scăpa niciodată”
Superinteligența — o formă de inteligență artificială (IA) mai inteligentă decât oamenii — ar putea crea un „dictator nemuritor”, a avertizat antreprenorul miliardar Elon Musk .
Într-un documentar al cineastului american Chris Paine, Musk a spus că dezvoltarea superinteligenței de către o companie sau altă organizație de oameni ar putea duce la o formă de inteligență artificială care guvernează lumea.„Cel mai puțin înfricoșător viitor la care mă pot gândi este acela în care am democratizat cel puțin inteligența artificială, deoarece dacă o companie sau un mic grup de oameni reușește să dezvolte o superinteligență digitală divină, ar putea cuceri lumea”, a spus Musk.„Cel puțin atunci când există un dictator malefic, acel om va muri. Dar pentru o inteligență artificială, nu ar exista moarte. Ar trăi pentru totdeauna. Și atunci am avea un dictator nemuritor de care nu putem scăpa niciodată.”Documentarul realizat de Paine examinează o serie de exemple de inteligență artificială, inclusiv arme autonome, tehnologie de pe Wall Street și algoritmi care promovează știrile false. De asemenea, se bazează pe exemple culturale de inteligență artificială, cum ar fi filmul din 1999 „The Matrix” și filmul din 2016 „Ex Machina”.Musk a citat DeepMind de la Google ca exemplu de companie care dorește să dezvolte superinteligența. În 2016, AlphaGo, un program dezvoltat de companie, l-a învins pe campionul Lee Se-dol la jocul de societate Go. A fost considerată o realizare majoră în dezvoltarea inteligenței artificiale, după ce computerul Deep Blue de la IBM l-a învins pe campionul la șah Garry Kasparov în 1997.
Termenul limită stabilit de Musk pentru Marte este „aspirațional”
urmărește acum
VIDEO 02:30
Termenul limită stabilit de Musk pentru Marte este „aspirațional”
Musk a spus: „Sistemul DeepMind poate câștiga orice joc. Poate deja să bată toate jocurile originale Atari. Este supraomenesc; joacă toate jocurile la super viteză în mai puțin de un minut.”
Tesla
iar directorul general al SpaceX a declarat că inteligența artificială „nu trebuie să fie malefică pentru a distruge umanitatea”.
„Dacă inteligența artificială are un scop și umanitatea se întâmplă pur și simplu să stea în cale, va distruge umanitatea ca pe ceva firesc, fără să mă gândesc măcar la asta. Fără resentimente”, a spus Musk.
„E ca și cum, dacă construim un drum și se întâmplă să ne stea în cale un mușuroi, nu urâm furnicile, ci doar construim un drum, așa că, adio, mușuroi.”
Anul trecut, Musk a avertizat că cursa globală către inteligența artificială ar putea duce la un al treilea război mondial . Antreprenorul a sugerat, de asemenea, că tehnologia emergentă ar putea reprezenta un risc mai mare pentru lume decât un conflict nuclear cu Coreea de Nord.Musk consideră că oamenii ar trebui să fuzioneze cu inteligența artificială pentru a evita riscul de a deveni irelevanți. El este cofondatorul Neuralink, un start-up care se pare că dorește să conecteze creierul uman cu o interfață de computer.
El a demisionat din consiliul de administrație al OpenAI , o organizație non-profit care își propune să promoveze și să dezvolte inteligența artificială în siguranță, în februarie.
(Experiment pentru globalizare…)Supraveghere în masă prin inteligență artificială la Jocurile Olimpice de la Paris
Anne Toomey McKenna | Conversația – TRANSCEND Media Service
Nu au fost doar ochii umani care vor monitoriza miile de camere de securitate de la Jocurile Olimpice de la Paris. Martin Bureau
Un expert juridic despre avantajul securității și coșmarul vieții private
17 iulie 2024 – Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 atrag atenția lumii, deoarece mii de sportivi și personal auxiliar, precum și sute de mii de vizitatori din întreaga lume se adună în Franța. Nu doar ochii lumii vor fi atenți. Și sistemele de inteligență artificială vor fi atenți.Guvernul și companiile private vor utiliza instrumente avansate de inteligență artificială și alte tehnologii de supraveghere pentru a efectua o supraveghere omniprezentă și persistentă înainte, în timpul și după Jocurile Olimpice. Scena olimpică mondială și mulțimile internaționale prezintă riscuri de securitate sporite, atât de semnificative încât, în ultimii ani, autoritățile și criticii au descris Jocurile Olimpice drept „ cele mai mari operațiuni de securitate din lume în afara războiului ”.
Guvernul francez, mână în mână cu sectorul tehnologic privat, a valorificat această nevoie legitimă de securitate sporită ca motiv pentru a implementa instrumente avansate din punct de vedere tehnologic de supraveghere și colectare de date. Planurile sale de supraveghere pentru a face față acestor riscuri, inclusiv utilizarea controversată a supravegherii video experimentale prin inteligență artificială, sunt atât de ample încât țara a trebuit să își modifice legile pentru a legaliza supravegherea planificată .
Planul merge dincolo de noile sisteme de supraveghere video bazate pe inteligență artificială. Conform știrilor, biroul prim-ministrului a negociat un decret provizoriu clasificat care permite guvernului să intensifice semnificativ instrumentele tradiționale de supraveghere clandestină și de colectare a informațiilor pe durata Jocurilor Olimpice. Acestea includ interceptarea convorbirilor telefonice; colectarea datelor de geolocalizare, comunicații și date informatice; și captarea unor cantități mai mari de date vizuale și audio.
Sunt profesor de drept și avocat și cercetez, predau și scriu despre confidențialitate, inteligență artificială și supraveghere. De asemenea, ofer îndrumări juridice și politice pe aceste subiecte legislatorilor și altor persoane. Riscurile de securitate sporite pot necesita și chiar necesită o supraveghere sporită. Anul acesta, Franța s-a confruntat cu îngrijorări cu privire la capacitățile sale de securitate olimpice și cu amenințări credibile în jurul evenimentelor sportive publice.Măsurile preventive ar trebui însă să fie proporționale cu riscurile. La nivel global, criticii susțin că Franța folosește Jocurile Olimpice ca pe un instrument de acaparare a puterii în materie de supraveghere și că guvernul va folosi această justificare „excepțională” a supravegherii pentru a normaliza supravegherea statală la nivelul întregii societăți .
În același timp, există îngrijorări legitime cu privire la supravegherea adecvată și eficientă a securității. În SUA, de exemplu, națiunea se întreabă cum a eșuat supravegherea de securitate a Serviciului Secret să prevină o tentativă de asasinat asupra fostului președinte Donald Trump pe 13 iulie 2024.
Supraveghere în masă bazată pe inteligență artificială
Datorită legilor de supraveghere recent extinse, autoritățile franceze au colaborat cu companiile de inteligență artificială Videtics, Orange Business, ChapsVision și Wintics pentru a implementa o supraveghere video amplă bazată pe inteligență artificială. Acestea au folosit supravegherea bazată pe inteligență artificială în timpul concertelor majore, al evenimentelor sportive și în stațiile de metrou și de tren în perioadele de utilizare intensă, inclusiv în jurul unui concert Taylor Swift și al Festivalului de Film de la Cannes. Oficialii francezi au declarat că aceste experimente de supraveghere bazate pe inteligență artificială au decurs bine și că „luminile sunt verzi” pentru utilizări viitoare .
Software-ul de inteligență artificială utilizat este, în general, conceput pentru a semnaliza anumite evenimente, cum ar fi schimbările în dimensiunea și mișcarea mulțimii, obiectele abandonate, prezența sau utilizarea armelor, un corp la sol, fum sau flăcări și anumite încălcări ale regulilor de circulație. Scopul este ca sistemele de supraveghere să detecteze imediat, în timp real, evenimente precum o mulțime care se îndreaptă spre o poartă sau o persoană care își lasă rucsacul la colțul unei străzi aglomerate și să alerteze personalul de securitate. Semnalarea acestor evenimente pare o utilizare logică și sensibilă a tehnologiei.
Însă adevăratele întrebări legate de confidențialitate și juridice decurg din modul în care aceste sisteme funcționează și sunt utilizate. Câte și ce tipuri de date trebuie colectate și analizate pentru a semnala aceste evenimente? Care sunt datele de antrenament ale sistemelor, ratele de eroare și dovezile de părtinire sau inexactitate? Ce se face cu datele după ce sunt colectate și cine are acces la ele? Există puțină transparență pentru a răspunde la aceste întrebări. În ciuda garanțiilor care vizează prevenirea utilizării datelor biometrice care pot identifica persoanele, este posibil ca datele de antrenament să capteze aceste informații, iar sistemele să poată fi ajustate pentru a le utiliza.
Prin oferirea acestor companii private de acces la mii de camere video deja amplasate în toată Franța, prin valorificarea și coordonarea capacităților de supraveghere ale companiilor feroviare și ale operatorilor de transport și prin permiterea utilizării dronelor cu camere , Franța permite și sprijină legal aceste companii să testeze și să instruiască software de inteligență artificială pe cetățenii și vizitatorii săi.
Supraveghere în masă legalizată
Atât necesitatea, cât și practica supravegherii guvernamentale la Jocurile Olimpice nu sunt ceva nou. Preocupările legate de securitate și confidențialitate la Jocurile Olimpice de iarnă din 2022 de la Beijing au fost atât de mari încât FBI a îndemnat „toți sportivii” să-și lase telefoanele mobile personale acasă și să folosească doar telefoane cu microfon în China, din cauza nivelului extrem de supraveghere guvernamentală.
Franța, însă, este stat membru al Uniunii Europene. Regulamentul general privind protecția datelor al UE este una dintre cele mai puternice legi privind confidențialitatea datelor din lume, iar Legea UE privind inteligența artificială este în fruntea eforturilor de reglementare a utilizărilor dăunătoare ale tehnologiilor de inteligență artificială. În calitate de membru al UE, Franța trebuie să respecte legislația UE.
Franța a deschis calea legal pentru extinderea utilizării inteligenței artificiale în supravegherea locurilor publice:
Pregătindu-se pentru Jocurile Olimpice, Franța a adoptat în 2023 Legea nr. 2023-380, un pachet de legi care să ofere un cadru juridic pentru Jocurile Olimpice din 2024. Aceasta include controversatul articol 7, o prevedere care permite forțelor de ordine franceze și contractorilor săi tehnologici să experimenteze cu supravegherea video inteligentă înainte, în timpul și după Jocurile Olimpice din 2024, și articolul 10, care permite în mod specific utilizarea software-ului de inteligență artificială pentru a revizui fluxurile video și de la camere. Aceste legi fac din Franța prima țară din UE care legalizează un sistem de supraveghere bazat pe inteligență artificială, de o asemenea amploare.
Cercetătorii , grupurile societății civile și susținătorii libertăților civile au subliniat că aceste articole sunt contrare regulamentului general privind protecția datelor și eforturilor UE de a reglementa inteligența artificială. Aceștia susțin că articolul 7 încalcă în mod specific prevederile Regulamentului general privind protecția datelor care protejează datele biometrice.
Oficiali francezi și reprezentanți ai companiilor de tehnologie au declarat că software-ul de inteligență artificială își poate îndeplini obiectivele de a identifica și semnala acele tipuri specifice de evenimente fără a identifica persoane sau a încălca restricțiile Regulamentului general privind protecția datelor privind prelucrarea datelor biometrice. Însă organizațiile europene pentru drepturile civile au subliniat că, dacă scopul și funcția algoritmilor și a camerelor bazate pe inteligență artificială sunt de a detecta evenimente suspecte specifice în spațiile publice, aceste sisteme vor „ capta și analiza în mod necesar caracteristicile fiziologice și comportamentele ” persoanelor din aceste spații. Acestea includ pozițiile corpului, mersul, mișcările, gesturile și aspectul. Criticii susțin că acestea sunt date biometrice care sunt capturate și prelucrate și, prin urmare, legea franceză încalcă Regulamentul general privind protecția datelor.
Securitate bazată pe inteligență artificială – contra cost
Până acum, supravegherea prin inteligență artificială a fost un succes reciproc avantajos pentru guvernul francez și companiile de inteligență artificială. Observatorii algoritmici sunt utilizați din ce în ce mai mult și oferă guvernelor și colaboratorilor lor tehnologici mult mai multe date decât ar putea oferi oamenii singuri.
Însă aceste sisteme de supraveghere bazate pe inteligență artificială sunt slab reglementate și sunt supuse unor teste independente limitate. Odată ce datele sunt colectate, potențialul pentru analize suplimentare ale datelor și încălcări ale confidențialității este enorm.
Anne Toomey McKenna este profesor invitat de drept la Universitatea din Richmond.
Când conducerea nu știe „ce naiba” fac Iranul și Israelul
Introducere
Viitorul ar putea recunoaște că aceasta este o perioadă extraordinară în care liderul aclamat pe scară largă al lumii libere – și cea mai puternică persoană de pe planetă – este recunoscut în special pentru tendința sa de a „minciuni” (Tim Kenyon, Why Donald Trump is a such neregulamentary bullshitter , The Conversation , 26 februarie 2025; Stewart Lee, Trump’s bullshit blitz has Europe in its genunchis , The Guardian , 23 februarie 2025; Lauren Griffin, Trump isn’t lying, he’s bullshitting – and it’s far more dangerous , The Conversation , 27 ianuarie 2017). Utilizarea publică a blasfemiilor a fost explicată de Casa Albă, argumentând că unul dintre lucrurile pe care americanii le iubesc cel mai mult la acest președinte este că spune adesea ceea ce gândeau ei înșiși, dar le lipsește curajul să spună și ei ( White House Responses to Donald Trump’s bullshitting Use , Newsweek , 31 ianuarie 2025).
Această tendință este în concordanță cu recunoașterea naturii haotice și suprarealiste a guvernării globale în acest moment. ( Natura suprarealistă a guvernării globale actuale așa cum a fost experimentată , 2016; Anthony Burke și Rita Parker, Insecuritate globală: Viitorul haosului global și al guvernării , 2017; Breno Bringel, Haosul global și noua geopolitică a puterii și a rezistențelor , 2022)
Spre uimirea multora, această recunoaștere a fost întărită și mai mult de afirmația (ne)publicată pe scară largă a aclamatului pacifista global – nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace – prin utilizarea unui termen depreciat pe scară largă în discursul public (Oscar Rickett, Trump spune că Israelul și Iranul „nu știu ce naiba fac” , Middle East Eye , 24 iunie 2025; Rema Rahman, Trump despre continuarea luptei dintre Israel și Iran: „Nu știu ce naiba fac ” , The Hill , 24 iunie 2025; Nina Golgowski, Trump spune că Israelul și Iranul „nu știu ce naiba fac” , HuffPost , 24 iunie 2025; Giselle Ruhiyyih Ewing, Un Trump furios critică Israelul și Iranul pentru încălcarea armistițiului , Politico , 24 iunie 2025). Așa-numita „bombă F” a fost lansată într-un moment extrem de critic în care mulți se temeau că un dezastru nuclear era iminent sau că ar putea fi declanșat al Treilea Război Mondial.
Modelul oarecum evaziv de înjurături a fost exemplificat de o declarație anterioară a lui Donald Trump (( Trump ridiculizează protecțiile pentru imigranții din țările „de rahat” , The Washington Post , 12 ianuarie 2018; „Un nou nivel minim”. Lumea este furioasă pe Trump pentru remarca sa despre „țările de rahat” , Time , 12 ianuarie 2018; Iată ce spun acum oamenii din cameră și din afara ei despre remarca lui Trump despre „țările de rahat” , The Slate , 15 ianuarie 2018). Aceasta invită la reflecție asupra conotațiilor mai largi ale acestei evaluări, în special având în vedere controversata deportare actuală a imigranților în SUA către astfel de țări ( Pământul ca planetă de rahat – dintr-o perspectivă universală? Înțelegerea motivului pentru care nu există vizitatori extratereștri , 2018).
Termenul „rahat” a stârnit un studiu filosofic provocator, mult discutat, realizat în cadrul uneia dintre cele mai distinse universități (Harry Frankfurt, On Bullshit , 2005). Uniunea Europeană a publicat o analiză amplă a utilizării cuvântului „la dracu’” de către politicieni – și a istoriei sale în urma comentariilor recente și colorate ale lui Donald Trump pe peluza Casei Albe (David Mouriquand, WTF! Donald Trump and the politics of the F-bomb , Euronews , 25 iunie 2025).
Având în vedere prevalența profanității și utilizarea acesteia de către factorii de decizie, există argumente puternice pentru aplicarea metodologiei cercetării apreciative pentru a înțelege natura acesteia – în ciuda controversei pe care o evocă sau chiar tocmai din acest motiv. Un argument similar a fost adus în ceea ce privește „răul” – însuși folosit de politicieni pentru a-i încadra pe alții, ca în cazul unor forme de profanitate ( Ensuring Dynamics of Sustainability by Appreciative Recognition of Evil , 2022). Utilizarea profanității este, desigur, considerată frecvent „malefică”.
De o oarecare relevanță este un studiu recent cuprinzător asupra limbajului vulgar în comunicarea online în 20 de regiuni vorbitoare de limbă engleză, bazat pe Global Web-Based English Corpus (GloWbE). Identificarea vulgarității combină liste de cuvinte utilizate în detectarea blasfemiilor cu expresii regulate pentru a identifica o gamă largă de elemente vulgare, inclusiv variante de ortografie și forme ascunse. (Martin Schweinberger și Kate Burridge, Vulgaritatea în discursul online din întreaga lume vorbitoare de limbă engleză , Lingua , 321, iulie 2025, 103946; 201 de moduri de a spune „la dracu’: ce arată 1,7 miliarde de cuvinte de text online despre cum înjură lumea , The Conversation , 11 iunie 2025).
Mai puțin evidentă este corelația neexplorată dintre utilizarea limbajului vulgar, cel mai evident asociat cu capitalismul, așa cum s-a discutat separat ( Complementaritatea misterioasă între capitalism și arsenalism , 2020; Planetary Impalementary by Stakeholder Capitalism? 2023). Acestea pun întrebarea provocatoare dacă astfel de expresii metaforice sunt cruciale pentru luarea deciziilor eficiente, pentru sustenabilitate și pentru criza vremurilor actuale. Ideea capătă o atenție sporită prin utilizarea cuvântului „ ticălos ” ca sugerând legitimarea celor care eșuează în alinierea lor cu o anumită agendă.
Acest exercițiu folosește inteligența artificială pentru a obține o formă de înțelegere din resursele lumii cu privire la această chestiune. În mod ironic, este pertinent sensul în care IA este considerată în acest moment „minciuni” în sine (așa cum se discută mai jos) – și dacă răspunsurile ar trebui considerate ele însele „minciuni” (inclusiv cele prezentate mai jos).
Următorul exercițiu încearcă să obțină informații relevante despre blasfemii din resursele online ale lumii prin intermediul inteligenței artificiale Perplexity . Cu toate acestea, într-o perioadă plină de „dezinformări” produse în mod variat de umanitate, ne putem întreba dacă dezinformarea în sine invită la recunoașterea drept „minciuni” – și este, practic, un eufemism pentru aceasta. Mai problematic este dacă alteritatea, în general, tinde să fie încadrată drept „minciuni”, așa cum se întâmplă în cazul celor percepuți ca o întruchipândesc în felul și exprimarea lor. Orice astfel de argument este deosebit de provocator prin faptul că există o tendință marcată către „ limbaj neparlamentar ” în ceea ce privește orice opoziție sau alteritate – indiferent dacă aceasta se limitează sau nu la discursul din culise.
Există o ironie considerabilă în modul în care discursul public poate naviga în jurul termenilor considerați incorecți politic, așa cum este exemplificat de „ cuvântul cu N ”, „ cuvântul cu F ” și „ cuvântul cu G ”, cu noi conotații ca o consecință a acțiunilor Israelului în Gaza.
Având în vedere valoarea acordată recunoașterii a ceea ce constituie „minciuni”, studiul a abordat posibilitatea unui catalog sau a unor compilații la care se face referire pe scurt ( Către un catalog global al minciunilor? ).
PENTRU A CONTINUA CITIREA Accesați originalul – laetusinpraesens.org
(Cine a turnat la RUSI, nu poate gandi ca BUSI…)30.000 lei/lună pentru sindicalistul Marius Nistor din 10 surse. Vrea grevă contra austerității
DE Petre Bădică
30.000 lei/lună a câștigat sindicalistul Marius Nistor din 10 surse. Nistor e plătit de 3 sindicate și de 3 Case de Ajutor Reciproc ale angajaților din Educație. Nistor vrea grevă contra măsurilor de austeritate. Veniturile lui Nistor au crescut cu 9.000 ei pe lună într-un an…
Sindicalistul din Educație Marius Nistor câștigă salariul a 6 profesori cu vechime la catedră…
Nistor ia bani pentru că este președintele Federației din Educație Spiru Haret de unde câștigă 10.000 de lei pe lună net. Echivalentul a 2 salarii de profesor.
Marius Nistor „ciugulește” bani de peste tot.
Spre exemplu, Marius Nistor este membru în conducerea a 3 case de ajutor reciproc (CAR) ale angajaților din Educație. Acestea îi dau lui Nistor un total de 3.000 de lei pe lună net, salariul unui profesor debutant.
Evident că Marius Nistor nu are nicio implicare în aceste CAR-uri. Încasează doar banii.
30.000 lei/lună pentru sindicalistul Marius Nistor din 10 surse. Vrea grevă contra austerității
Veniturile lui Marius Nistor cresc ca Făt Frumos. Newsweek a scris că în 2022, Marius Nistor avea venituri lunare nete de 21.000 de lei.
Citește și: 21.000 lei / lună pentru Marius Nistor din 6 venituri. Câștigă de 4 ori mai mult decât un profesor
Un an mai târziu, Marius Nistor anunță venituri de 30.000 de lei pe lună din 10 surse de venit, toate plătite din bani publici.
Ce venituri a anunțat Marius Nistor într-un singur an?
Liceul Iorga (unde nu predă, încasează doar salariul) – 59.000 lei
Președinte Spiru Haret – 111.619 lei
Președinte Sindicatul Salariaților din Învățământ – 79.000 lei
Vicepreședinte Confederația Frăția – 12.000 lei
Drepturi proprietate intelectuală – Federatia Sindicatelor din Educație Spiru Haret – 32.100 lei
Consiliul Economic și Social – 28.744 lei
Diurnă Sindicat – 1.400 lei
Casa Ajutor Reciproc CAR SIP OLT – Slatina – 17.000 lei
CAR IFN SSIB – 6.000 lei
CAR SIP SIBIU – 11.200 lei
Total venituri anuale Marius Nistor: 356.00 lei NET. Venituri pe lună: 29.700 lei
Viață de sindicalist cu 70.000 lei pe lună
Marius Nistor a anunțat azi că nu e de acord cu măsurile de austeritate ale guvernului. El a spus că se va face grevă generală în zilele următoare dacă se taie sporurile de la buget.
Liderii confederațiilor sindicale s-au întâlnit luni dimineață să discute planul de acțiune. Tăierea sporurilor bugetarilor, în special plafonarea celui pentru condiții periculoase, a stârnit nemulțumiri puternice în rândul angajaților din sectorul public care ameninţă cu greva generală.
Un alt sindicalist care a cerut negocieri cu premierul Bolojan a fost Iacob Baciu. Președintele Confederației Sindicatelor Democratice din România, Iacob Baciu are 33.000 lei/lună salariu și 13.000 lei pensie. El a fost sudor și are facultatea de drept făcută la 45 ani la Universitatea privată Cantemir. Baciu este numărul 2 în Consiliul Economic și Social.
Citește și: 33.000 lei/lună salariu și 13.000 lei pensie pentru sindicalistul-șef cu „dreptul” făcut la 45 ani
Newsweek a scris, săptămâna asta, că sindicalistul Leonard Bărăscu, care conduce cele mai puternice sindicate, câștigă peste 1.000.000 de lei pe an, conform declarațiilor sale de avere și interese.
Asta ar însemna că ar câștiga lunar aproximativ 87.000 de lei, adică circa 17.000 de euro.
Citește și: 87.800 lei/ lună pentru sindicalistul Bărăscu. Amenință cu greva generală dacă se taie salariile
Newsweek a relatat că Anton Hadăr, sindicalistul care conduce Federația Alma Mater, ia bani din 16 surse și e implicat în 2 proiecte de cercetare de 1.000.000 euro. Sindicalistul milionar va conduce protestele profesorilor anunțate pentru mâine.
Citește și: Anton Hadăr câștigă 100.000€/an. Are 600.000€ puși în bancă și proiecte de cercetare de 1.000.000€
Sindicalistul Tancău Petre Petrea a câștigat lunar 7.000€, venituri obținute din pensie, de la stat și privat. Tancău a făcut dreptul la Băile Herculane. Tancău a absovit liceul la 41 de ani. La acea dată, era de 10 ani șeful sindicatului Petrochimistul.
Intr-o tara sanatoasa-Iliescu –demolatorul Tarii- teroristul si kalaul Poporului Roman era dupa gratii si Romania era eliberata de profitorii Lovi/lutiei, pricopsiti cu pamanturi,”prajituri ”ale industriei si foarte multi bani speciali cu…)Câţi bani a cheltuit statul cu Institutul Revoluției Române. Organizaţia, condusă de doi inculpați în dosarul evenimentelor din 1989
Adrian Ilie
Institutul Revoluției Române din Decembrie, al cărui președinte este Ion Iliescu, a fost practic reînființat printr-o decizie recentă a Curții Constituționale. În cei 15 ani de existență, IRRD a înghițit minimum un milion de lei pe an, deși activitatea sa a fost puternic contestată.
Desființat prin ordonanță de urgență a guvernului Orban, Institutul a fost salvat în două rânduri de către CCR, în pofida acuzațiilor că ar reprezenta o formă de irosire a banului public și că prezintă o variantă distorsionată privind evenimentele din decembrie 1989.
În perioada 2005-2019, Institutul a beneficiat de finanțare de peste 22.000.000 lei, cu o schemă de personal salariat de 27 de persoane. Înainte de a fi desființat, Curtea de Conturi a identificat și unele nereguli legate de cheltuirea fondurilor primite.
Membrii Colegiului, desemnați pe viață de Ion Iliescu
Institutul Revoluției Române a fost înființat prin Legea 556/2004, cu puțină vreme ca Ion Iliescu să-și încheie ultimul mandat de președinte al României, cel de-al treilea. Pe 14 decembrie 2004, Iliescu a numit cei 25 de membri ai Colegiului Național, printre care erau Claudiu Iordache, Lorin Fortuna, Gelu Voican-Voculescu, Dan Iosif, Petre Roman ș.a. La prima ședință a Colegiului, Iliescu a fost ales ca președinte al IRRD, iar Claudiu Iordache a devenit director general. De menționat că numirea în Colegiu este una pe viață întrucât legea nu prevede un mandat limitat. Institutul a primit și un sediu de la RAAPPS în centrul Capitalei, pe strada C.A. Rosetti, la numărul 33.
O britanică a plecat în vacanță și le-a trimis poze foștilor colegi. La…
Pentru primul an de funcționare, 2005, Institutul Revoluției Române din Decembrie a avut un buget de 24,4 miliarde de lei vechi, pentru ca apoi să creacă în 2006 la 25,9 miliarde, iar în 2007 la 26,2 miliarde. Ulterior, bugetul IRRD a cunoscut un proces de scădere lentă: 2008 – 1,8 milioane, 2009 – 1,5 milioane, 2010 – 1,1 milioane, 2011 – 1,1 milioane, 2012 – 1,1 milioane, 2013 – 950.000 lei, 2014 – 1.086.000 lei. Până la desființarea de la finele anului 2019, IRRD a avut un buget care a trecut ușor de un milion de lei. Sumele au venit din bugetul Senatului, în subordinea căruia funcționează Institutul.
Patimile legate de subiectul Revoluției din 1989 s-au manifestat și în interiorul Institutului. Pe 30 martie 2018, Claudiu Iordache a fost înlăturat din funcția de director general și înlocuit cu Gelu Voican-Voiculescu. Iordache a susținut că a fost înlăturat pentru că „grupul de la București” din IRRD ar fi încercat să blocheze o cercetare temeinică a evenimentelor din 1989 prin minimizarea rolului revoluției de la Timișoara.
Un an mai târziu, Iordache reclama că Iliescu a confiscat Institutul, la fel cum a făcut și cu Revoluția din 1989, astfel că IRRD a adoptat „interpretarea lui Ion Iliescu după care Revoluția Română, la nivel conceptual, a fost o biată revoltă vagabondă a unor “evenimente din decembrie”, căreia de abia prezența lui i-a conferit rangul de Revoluție („Revolta de la Timișoara, Revoluția de la București!”), teorie adoptată apoi de coteria unor renegați și impostori care, după spusele unuia dintre ei, au avut doar meritul de a fi urcat din mers într-un anume tren! În ceea ce-l privește pe Ion Iliescu, cel care a comandat confiscarea Institutului Revoluției Române după ce confiscase Revoluția Română însăși, pot afirma că omul acesta a avut în mână gloria Revoluției și a aruncat-o la gunoi!”.
Nereguli financiare la Institutul Revoluției Române
Odată cu preluarea conducerii executive a Institutului de către Gelu Voican-Voiculescu, au apărut și unele nereguli financiare semnalate într-un raport al Curții de Conturi dat publicității la începutul lui 2019.
„S-au constatat nereguli referitoare la încadrarea și salarizarea personalului contractual pentru funcțiile de consilier gradul IA, expert gradul I, II, consilier juridic gradul IA, aplicându-se grila de salarizare specifică administrației publice centrale, în condițiile în care IRRD este instituție publică de interes național. De asemenea, a fost înființată și salarizată funcția de secretar general fără bază legală, în condițiile în care în legea de organizare și funcționare a institutului această funcție nu este prevăzută (…) Valoarea abaterii este de 172.000 lei. Tot la capitolul salarizare s-a constatat încadrarea și acordarea eronată a unor drepturi de natură salarială unei persoane având funcția de secretară, precum și acordarea eronată a voucherelor de vacanță pentru două persoane angajate”, se arăta în raport.
Existența IRRD a devenit subiect de dezbatere publică în decembrie 2019 când s-au celebrat 30 de ani de la Revoluție. La o depunere de coroane în Piața Universității, directorul-general Gelu Voican-Voiculescu a fost întâmpinat cu huiduieli de un grup de foști revoluționari, iar unul dintre ei l-a lovit cu o cârjă în cap, astfel că Voiculescu a trebuit să părăsească însângerat zona, sub protecția jandarmilor. La acel moment, atât Voiculescu, cât și Iliescu erau trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității în dosarul Revoluției.Scandal a provocat și intenția Institutului de a organiza un concert pe 22 decembrie 2019 în Piața Revoluției, intenție care a scandalizat mai multe ONG-uri. Chiar și Ion Iliescu a simțit nevoia să precizeze că nu a fost de acord cu acest proiect.
„În urmă cu două luni, când s-a discutat în Colegiul Național această propunere, eu am fost categoric împotriva organizării lui. Cum am fost în imposibilitatea de a participa la toate reuniunile Colegiului, s-a trecut peste opinia mea, și s-a decis organizarea lui”, transmitea fostul președinte.
Scandalul a determinat Guvernul să adopte imediat o ordonanță de urgență prin care Institutul a fost desființat. „Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 s-a dovedit a fi un for ermetic al cărui scop real vizează asigurarea unor poziții publice finanțate din fonduri publice pentru interese personale (…) În fapt, evenimentele organizate de Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 au vizat propagarea în spațiul public a unor interpretări asupra Revoluției Române din 1989 menite să se contrapună cercetărilor aflate în curs, desfășurate de organele de anchetă în „Dosarul Revoluției”, se arăta în preambulul ordonanței de urgență.
Cum ordonanța de urgență își produce efectele imediat, Institutul nu a primit finanțare în 2020 și nici pentru anul în curs bugetul Senatului nu prevede bani pentru IRRD. Numai că odată ajunsă în Parlament, OUG-ul a fost respins. PNL și USR au sesizat CCR, dar fără succes, iar președintele Iohannis a cerut reexaminarea legii de respingere. La reeximinare, noua majoritate parlamentară a aprobat ordonanța, însă acum senatorii PSD au sesizat Curtea.Decizia de miercuri prin care desființarea IRRD a fost declarată neconstituțională a fost adoptată în unanimitate, însă deocamdată nu se știu considerentele judecătorilor Curții întrucât motivația nu a fost încă publicată. În textul sesizării, senatorii PSD au invocat considerente procedurale. Dacă CCR a luat decizia pe aceste gen de considerente, desființarea Institutului este încă posibilă însă printr-un alt act normativ. Situația este una delicată întrucât ordonanța de desființare a Institutului și-a produs efectele, dar a fost declarată neconstituțională. Astfel că IRRD ar trebui practic reînființat, însă Senatul nu are bani să-i finanțeze activitatea.
(Deocamdata…)Primării în vizorul ANI: contracte de familie, bani publici și aleși incompatibili
de Corina Oprea
Primării în vizorul ANI: contracte de familie, bani publici și aleși incompatibili
Agenția Națională de Integritate (ANI) a anunțat luni primele concluzii ale unei analize realizate cu ajutorul unui nou sistem informatic, capabil să verifice automat declarațiile de avere și interese ale demnitarilor. Scopul acestui demers este identificarea timpurie a incompatibilităților în rândul funcționarilor publici și prevenirea conflictelor de interese. În cadrul acestui proces, au fost verificate peste 300 de declarații depuse în ultimii trei ani de consilieri locali și județeni, iar rezultatele arată că 57 de persoane sunt vizate de factori de risc.
ANI: Trei cazuri deja confirmate de incompatibilitate
(Si astfel este ingropat poporul/muncitorul cu….radio-tele-icona-euroiul…)Instituțiile publice care ar trebui desființate urgent: dacă vrem o reformă reală a cheltuielilor bugetare
de Radu Caranfil
România se confruntă cu o criză bugetară fără precedent. Deficitul finanțelor publice a explodat în 2024, depășind 8% din PIB – echivalentul a peste 150 de miliarde de lei pe minus. Asta după ce și în 2023 deficitul fusese deja mult peste limita de siguranță, în jur de 5–6% din PIB. Altfel spus, statul cheltuie cu zeci de miliarde de lei mai mult decât încasează, acumulând datorii enorme.
În 2025, presiunea internă și externă pentru reducerea drastică a cheltuielilor bugetare a devenit uriașă: agențiile de rating amenință retrogradarea, Comisia Europeană cere încadrarea deficitului sub 3% din PIB, iar economia nu mai poate susține ritmul risipei guvernamentale.
Contextul crizei bugetare din 2024–2025
În acest context, tăierea cheltuielilor inutile nu mai poate fi amânată. Iar prima țintă ar trebui să fie chiar „ciuma” instituțiilor publice parazitare: acele autorități, agenții și institute finanțate de la buget care consumă resurse imense fără să ofere nimic util cetățenilor. Multe dintre ele sunt adevărate sinecuri, create de-a lungul anilor doar pentru a recompensa rețele de clientelă politică cu posturi călduțe și salarii regești. Altele dublează atribuții care oricum există în ministere sau în alte structuri, generând suprapuneri și birocrație redundantă. Toate însă au în comun ineficiența cronică și costurile exagerate pe spinarea contribuabilului.
Când guvernanții invocă „strângerea curelei” și caută soluții de economie, aceste „găuri negre” bugetare trebuie eliminate cu prioritate. În cele ce urmează vom analiza, tranșant și bazat pe cifre actualizate la zi (iunie 2025), principalele instituții publice din România care ar trebui desființate de urgență. Vom vedea cum și-au bătut joc de fondurile publice, ce bugete și personal imens au, ce atribuții fără rost sau deja acoperite de alții îndeplinesc și cum proliferează în interiorul lor mecanismele de salarii opulente și privilegii nemeritate. Tăierea lor fără milă ar fi nu doar o măsură de igienă financiară, ci și un act de dreptate pentru milioanele de români care suportă povara acestor excrescențe bugetivore.
Autorități de reglementare: salarii exorbitante pentru eșecuri de proporții
Un capitol aparte al risipei bugetare îl reprezintă autoritățile naționale de reglementare. Aceste instituții „independente” au fost create cu scopul declarat de a supraveghea piețe-cheie (energie, finanțe, comunicații etc.) și de a proteja interesele consumatorilor. În realitate, ele au devenit feude ale partidelor politice, conduse și populate adesea de apropiați ai acestora, și sunt sinonime cu salarii astronomice, lux pe bani publici și performanțe lamentabile. Deși unele se finanțează din taxe și contribuții ale companiilor din domeniu (nu direct din impozitele noastre), asta nu le face mai puțin împovărătoare: costurile lor sunt transferate în prețurile plătite de toți cetățenii la facturi și prime de asigurare. Practic, fiecare român plătește, indirect, „taxa pe bunăstarea” acestor autorități. Să le luăm pe rând pe cele mai notabile:
ASF – lux și impunitate în supravegherea financiară
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) ar trebui să vegheze la sănătatea piețelor de asigurări, pensii private și capital. În schimb, s-a remarcat ca un refugiu al politrucilor bine conectați și ca un observator pasiv al prăbușirii unor actori importanți din piață. În timp ce asigurătorii de top intrau în faliment pe bandă rulantă (cazurile City Insurance în 2021 și Euroins în 2023 au lăsat milioane de șoferi în aer și au dus la scumpirea accelerată a polițelor RCA), șefii și angajații ASF își încasau nestingheriți venituri demne de un satrap.
Cifrele sfidează orice comparație: președintele ASF a avut un venit anual de aproape 1,56 milioane lei brut (circa 892.000 lei net în 2022). Asta înseamnă în jur de 28.000 de euro brut pe lună, mai mult decât câștigă oficial orice președinte de stat din Uniunea Europeană! Ca termen de referință, salariul președintelui Franței, Emmanuel Macron, este considerabil mai mic, iar președintele României a avut în 2022 un venit de doar 182.000 lei net pe întregul an – de aproape 5 ori mai mic decât al șefului ASF. Iar la ASF nu doar președintele este rege: toți membrii Consiliului instituției, numiți politic de Parlament, încasează indemnizații uriașe. În total, consiliul ASF consumă aproape 5 milioane lei pe an doar în salarii, adică echivalentul a circa un milion de euro. Un director general în ASF a putut duce acasă peste 45.000 lei net lunar, un șef de serviciu peste 20.000 lei net, iar un simplu inspector de specialitate peste 12.000 lei net pe lună. Mai mult, angajații ASF beneficiază de privilegii inimaginabile în sectorul privat: contractul colectiv de muncă le garantează 16 salarii anuale (12 luni plus prime generoase de sărbători și vacanță), bonusuri de performanță (de parcă falimentarea pieței RCA ar merita premiată!) și alte sporuri (inclusiv pentru „condiții vătămătoare” sau acces la informații clasificate, de parcă munca de birou la ASF ar fi periculoasă).
Organigrama ASF este populată de numeroși foști parlamentari, rude și protejați ai politicienilor de toate culorile, plantați acolo ca recompensă pentru servicii de partid. O anchetă jurnalistică a dezvăluit o listă lungă de angajați înrudiți cu elite politice: de la nora unui fost secretar de stat, la rubedenii ale unor foști miniștri sau parlamentari cunoscuți. Unii își secretizează veniturile sau locul de muncă al soților/soțiilor în declarațiile de avere, sfidând legea, tocmai pentru a nu se vedea interconexiunile. Nepotismul este practic politică de personal la ASF, iar competența profesională a trecut pe plan secund.
Rezultatul? O instituție obeză, dar catastrofal de ineficientă. ASF nu a reușit să prevină practic niciuna dintre crizele din domeniul pe care îl supraveghează. Companiile de asigurări au prădat piața ani de zile (practicând tarife de dumping și rămânând subcapitalizate) sub ochii indulgenti ai Autorității. Când inevitabilul s-a produs și au intrat în colaps, pagubele le-au plătit cetățenii, prin scumpiri masive și haos pe piața RCA. Nici în domeniul pensiilor private sau al pieței de capital ASF nu excelează – investitorii se plâng adesea de reacția lentă și formalismul instituției. Pe scurt, ASF eșuează exact la misiunea sa principală, dar excelează în a asigura salarii de nababi personalului său. În plină criză bugetară, păstrarea acestei entități în forma actuală este de neconceput. Desființarea și preluarea atribuțiilor sale de către alte structuri (de exemplu, supravegherea asigurărilor și pensiilor ar putea trece sub Banca Națională, cum se întâmplă în alte țări, iar supravegherea pieței de capital sub Ministerul Finanțelor) ar tăia din rădăcină un focar de risipă și corupție instituționalizată. Nu putem permite ca un aparat care costă zeci de milioane de lei anual și a eșuat să protejeze consumatorii să continue așa – tăierea lui este absolut necesară.
ANRE – „super-autonomia” energiei, plătită din facturile noastre
Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) este un alt exemplu strident de instituție care și-a pierdut busola, devenind o sinecură hiper-bugetivoră. Teoretic, ANRE ar trebui să asigure reglementarea piețelor de energie electrică și gaze, protejând consumatorii de abuzuri și asigurând o piață funcțională. Practic, s-a transformat într-o structură supradimensionată, opacă și anchilozată, interesată mai degrabă să-și justifice propriul lux decât să-și facă treaba.
ANRE are o organigramă incredibil de stufoasă, cu peste 60 de departamente, servicii și birouri – un număr mai mare de structuri interne decât are chiar Parlamentul European! Fiecare compartiment are șefi remunerați generos și personal aferent, de parcă reglementarea energiei ar necesita o birocrație mai complicată decât toată Comisia Europeană. În total, ANRE numără aproximativ 350 de angajați, însă modul cum sunt împărțite sarcinile ridică semne de întrebare majore asupra eficienței: s-a ajuns ca majoritatea personalului să fie personal de suport (consilieri, funcții administrative), și doar o parte minoritară să fie experții tehnici care chiar lucrează la reglementări. Cu alte cuvinte, s-au creat posturi călduțe pentru o armată de funcționari care se supraveghează unii pe alții, nu neapărat piața energiei.
Acest mamut birocratic este finanțat nu direct din bugetul de stat, ci din taxe anuale impuse companiilor energetice pentru licențe, autorizații etc. Dar acele taxe, evident, sunt incluse de companii în factura plătită de fiecare consumator. S-a calculat că fiecare român plătește indirect 40–50 de lei pe an în facturile de electricitate și gaze doar pentru a întreține bunăstarea ANRE. Iar bunăstarea este cuvântul potrivit: potrivit bugetului pe 2024 (și a propunerilor pentru 2025), peste 60% din cheltuielile totale ale ANRE merg pe salariile personalului. Bugetul anual total al ANRE este imens – în jur de 52,5 milioane euro –, deci vorbim de peste 30 de milioane de euro pe an aruncați doar pe lefuri și privilegii pentru cei 350 de angajați! Calculat per capita, reiese că în medie un angajat ANRE „costă” instituția circa 9.000 de euro pe lună. ANRE a încercat să nege această cifră, susținând că salariul mediu brut ar fi „doar” vreo 23.000 lei (adică ~4.600 de euro) pe lună, însă probabil în medie au fost incluse strict salariile de bază, fără numeroasele sporuri și beneficii. Chiar și așa, 4.600 de euro brut (circa 2.700 euro net) lunar ca medie este uriaș față de salariul mediu pe economie și absurd de mare raportat la performanța instituției. Iar adevărul este că mulți din ANRE depășesc cu mult media: conducerea are un fond separat de salarii de peste 25 milioane lei anual (aproape 10% din întreg bugetul), care se împarte la un număr redus de oameni. Pe lângă salarii, angajații ANRE se bucură de sporuri felurite (pentru condiții chipurile vătămătoare, pentru confidențialitate etc.), prime consistente și chiar vouchere de vacanță. Practic, la ANRE s-au adunat toate privilegiile sistemului bugetar într-un singur loc, amplificate de faptul că își gestionează singuri veniturile.
Ce primește publicul în schimbul acestor sume extravagante? Birocrație, întârzieri și decizii discutabile. În ultimii ani de criză energetică, ANRE a fost percepută de consumatori și de investitori ca fiind departe de rolul său. La declanșarea crizei prețurilor la energie, reacția ANRE a fost anemică și în contratimp – Guvernul a intervenit cu plafonări și compensări, în vreme ce Autoritatea fie dormea, fie lua hotărâri controversate. De pildă, în 2024 președintele ANRE a decis majorarea tarifelor de distribuție a energiei electrice cu până la 28% fără o consultare adecvată a părților afectate, crescând povara pentru firme și populație. Iar când organizațiile consumatorilor au cerut transparență privind fundamentarea acestor scumpiri, ANRE a răspuns că informațiile sunt clasificate, invocând un ordin intern – un reflex de secretomanie inacceptabil pentru o instituție publică. Interacțiunea asociațiilor de prosumatori și a altor actori din societatea civilă cu ANRE este descrisă ca fiind „extrem de dificilă și adesea inutilă”, instituția tratând cu aroganță orice feedback extern. Mai grav, finanțarea pe baza contribuțiilor firmelor din energie – adică exact entitățile pe care ANRE ar trebui să le controleze și sancționeze – ridică un evident conflict de interese: cum să muști mâna care te hrănește? E ca și cum un arbitru și-ar primi salariul direct de la cluburile pe care le arbitrează; imparțialitatea devine iluzorie.
Cu încrederea publică aproape de zero și cu un cost uriaș care se regăsește în facturile noastre, ANRE ar trebui desființată și reconstruită de la zero. Reformarea reală a acestei „super-autorități” greoaie nu mai este un lux, ci o necesitate stringentă. Alternativa ar fi fie comasarea sa cu alte entități pentru eficiență (există discuții că s-ar putea uni cumva cu alte organisme de reglementare, deși domeniile sunt diferite), fie aducerea sub un control parlamentar și guvernamental mai strict, cu plafonarea severă a cheltuielilor de personal. Oricum, în forma actuală ANRE este un lux parazitar pe care România nu și-l mai permite – consuma zeci de milioane de euro anual, fără a oferi pe măsură protecție consumatorilor sau stabilitate pieței. Tăierea „în carne vie” a acestei instituții, urmată de reconstrucția ei pe principii de competență și austeritate, ar economisi bani și ar curăța un cuib de interese și incompetență.
ANCOM – comunicații pe pilot automat, cu servitori plătiți regește
Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) este o altă piesă din puzzle-ul agențiilor de reglementare opulente. ANCOM supraveghează piața telecomunicațiilor și a serviciilor poștale, gestionând licențele de telefonie mobilă, radio, internet etc. Deși domeniul tech evoluează rapid, iar digitalizarea țării lasă de dorit, ANCOM pare mult mai preocupată de propria prosperitate internă decât de impulsionarea comunicatiilor. Această autoritate se finanțează tot din venituri proprii (taxe pe operatori telecom, tarife de licență – din nou bani care ulterior sunt plătiți de utilizatorii finali), iar faptul că nu depinde de bugetul de stat a făcut-o să scape ani la rând de lumina reflectoarelor. În umbră, a înflorit ca o birocrație cu apetit nesățios pentru resurse, populată politic și scăpată de sub orice control real al eficienței.
Un caz revoltător a ieșit la iveală recent: șapte „consilieri de specialitate” din cadrul ANCOM au, cumulat, salarii de circa 2 milioane de euro pe an! Ați citit bine: șapte oameni, angajați pe posturi de consilieri în cadrul Autorității, costă instituția aproximativ 10 milioane de lei anual. Asta înseamnă că, dacă împărțim egal, fiecare consilier încasează în jur de 24.000 de euro pe lună (cel mai probabil sumă brută, dar oricum echivalentul a peste 100.000 lei lunar brut de persoană!). Este un nivel de remunerare absurd și indecent, care îi depășește chiar și pe șefii altor autorități deja menționate. Acești consilieri misterioși, plătiți regește, nu sunt nici membri în conducere, nici simpli consilieri ai vreunui demnitar de rang înalt. Ei formează un departament separat, cu contracte pe perioadă nedeterminată, însă nimeni nu știe concret cu ce se ocupă. Atribuțiile lor nu sunt clar definite public; nu sunt implicați în aspecte tehnice sau în decizii strategice vizibile, ceea ce sugerează că existența acestor posturi are un singur scop: a oferi sinecuri excepțional de bine plătite unor oameni de casă ai puterii. Informația a fost semnalată de un deputat din comisia de IT&C a Parlamentului, ceea ce indică faptul că până și unii decidenți sunt șocați de ceea ce se întâmplă în curtea ANCOM. Practic, aproape 2% din bugetul întregii Autorități se duce pe cei 7 consilieri-fantomă, în vreme ce, ironic, structuri esențiale rămân subdimensionate sau inexistente – de pildă, ANCOM nu are suficient personal (sau deloc) dedicat pentru supravegherea noilor obligații privind serviciile digitale sau pentru combaterea dezinformării online, domenii actuale unde ar fi într-adevăr nevoie de implicare. Se preferă însă risipirea banilor pe posturi comode pentru clientela politică.
ANCOM nu este străină nici de alte cheltuieli excesive. Pentru anul 2025, instituția și-a planificat o creștere a cheltuielilor de personal cu încă ~7% față de 2024 (deși 2024 deja a fost un an generos), iar la categoria „alte cheltuieli” a bugetului a inserat o sumă halucinantă: aproape 800.000 de lei pentru acțiuni de protocol. Da, Autoritatea Telecom își bugetează peste trei sferturi de milion de lei numai pentru recepții, mese festive, cadouri și alte cheltuieli de protocol, într-un an de așa-zisă austeritate. Mai mult, transparența e inexistentă: deși bugetul ANCOM trebuie aprobat de Parlament anual, detaliile proiectului de buget pe 2025 nu erau publicate pe site-ul instituției, ca și cum această entitate publică ar fi un SRL privat ce nu dă socoteală publicului. Acest comportament opac ridică suspiciuni legitime că ANCOM nu vrea să se știe pe ce toacă banii.
Conducerea ANCOM este, previzibil, tot o rotire a cadrelor de partid. În prezent, la cârma instituției se află Valeriu Zgonea – fost președinte al Camerei Deputaților, om de bază al PSD în trecut, care la un moment dat a fost chiar condamnat pentru corupție (și ulterior eliberat condiționat). Reintegrat spectaculos în grațiile actualei puteri, Zgonea a fost uns șef la ANCOM de coaliția PSD-PNL în 2023, deși pregătirea sa tehnică în domeniul comunicațiilor este cvasi-inexistentă. Evident, numirea sa a fost una strict politică. Iar sub Zgonea, după cum vedem, aparatul de consilieri și funcții dubioase a înflorit și mai tare. Se perpetuează astfel un sistem în care ANCOM servește ca refugiu de lux pentru figuri de partid sau apropiați ai lor, menținând totodată o aparență minimală de reglementare a telecomului. Între timp, probleme reale precum calitatea rețelelor în mediul rural, prețurile la servicii sau implementarea 5G sunt abordate lent și fără viziune.
În concluzie, ANCOM în forma actuală este un exemplu de sinecură de stat ce trebuie eliminată sau drastic reformată. O variantă discutată este comasarea acesteia cu alte entități pentru reducerea costurilor – de pildă, s-a vehiculat ideea unificării ANCOM cu ANRE și chiar cu Consiliul Concurenței într-o agenție generală de reglementare (după modelul unor țări vestice unde există autorități multi-sectoriale). Deși domeniile diferă, argumentul ar fi să se reducă cheltuielile administrative și numărul de șefi plătiți regește. Altă variantă ar fi aducerea ANCOM sub un minister (Comunicațiile pot fi gestionate de Ministerul Digitalizării, de pildă), eliminându-i statutul de „moșie autonomă” care i-a permis atâtea abuzuri financiare. Cert este că 7 consilieri fantomatici care înghit 2 milioane de euro pe an și un personal supradimensionat de suport sunt un lux strigător la cer în situația de față. Dacă Guvernul are curajul să facă reforme adevărate, trebuie să înceapă și cu ANCOM, tăind fără milă pozițiile inutile și reașezând instituția pe principii de eficiență și transparență.
Consiliul Concurenței și alții – necesari, dar nu scutiți de curățenie
Alături de marile autorități de mai sus, mai există câteva instituții de reglementare și control care, deși îndeplinesc roluri importante în teorie, suferă de aceeași boală a suprabirocratizării și costurilor uriașe. Un exemplu este Consiliul Concurenței, arbitrul anti-monopol și anti-cartel al pieței românești. Consiliul chiar a mai dat amenzi firmelor și a avut acțiuni notabile, deci nu e complet inert; totuși, ca structură, nici el nu e un model de cumpătare. Aproximativ 75% din bugetul Consiliului Concurenței se duce pe cheltuieli de personal – salarii, sporuri etc. Dintr-un buget anual de ~92 milioane lei, peste 68 milioane reprezintă remunerarea angajaților. Președintele Consiliului Concurenței are un salariu brut în jur de 22.000 lei lunar (fără sporuri) – comparabil cu alți demnitari, dar secretarul general câștigă ~15.000 lei, iar un inspector principal peste 9.000 lei brut. La acestea se adaugă sporurile (de condiții, de doctorat, de hrană etc.), astfel că veniturile reale cresc semnificativ. Nu e la nivelul ASF sau ANRE, dar e totuși mult peste mediana economiei. Și Consiliul Concurenței are probabil și el părți din organigramă ocupate de pile politice, deși fiind o instituție tehnică, a avut oarecare independență profesională.
Diferența este că la Consiliul Concurenței chiar există o activitate necesară – investigații la mari companii, monitorizarea fuziunilor, sancționarea practicilor anticoncurențiale. Desființarea completă a Consiliului nu ar fi de dorit, întrucât România are nevoie de un arbitru al pieței (mai ales că regulile UE impun existența unei astfel de entități). Însă o curățenie și aici se impune: reducerea personalului TESA supranumerar, tăierea sporurilor nejustificate și eficientizarea modului de lucru. Există chiar idei de comasare a Consiliului Concurenței cu alte autorități (cum ar fi alăturarea sa într-o agenție comună cu ANRE și ANCOM, după cum am menționat), deși fezabilitatea e discutabilă. Important este ca și aceste instituții care sunt necesare prin rolul lor să fie ferite de excesele sinecurismului. În definitiv, și aici vorbim de bani publici risipiți – bugetul Consiliului vine direct de la stat, deci noi toți plătim trei sferturi pentru salariile lor. Un președinte de Consiliu Concurenței cu 22.000 lei brut plus beneficii nu e scandalos în sine, dacă și-ar face impecabil treaba; dar când vedem ponderea enormă a cheltuielilor de personal, e clar că instituția trebuie să se uite critic în interior.
În aceeași categorie, putem menționa Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) – forul ce reglementează piața media. CNA e celebru pentru amenzi date televiziunilor și pentru scandaluri politice, dar ca buget nu este la fel de mare totuși. Totuși, și CNA are membri numiți politic, indemnizații bune, iar eficiența sa în a menține standarde în audiovizual e discutabilă. Datorită dimensiunii sale relativ mici, nu e prima pe lista tăierilor, însă nici acolo nu ar strica o reformă (eventual reunirea sa cu alte entități culturale într-o agenție de comunicare unică, cum au sugerat unii, sau măcar reducerea privilegiilor membrilor care de multe ori absentează dar încasează indemnizații).
Ideea de bază este aceasta: autoritățile de reglementare din România au ajuns, în majoritatea lor, entități scumpe și ineficiente, unde se dublează posturi și se adună clientela de partid, în timp ce misiunea pentru care au fost create e îndeplinită superficial. Soluția nu trebuie să fie neapărat ignorarea importanței reglementării – avem nevoie de organisme care să țină piețele în frâu – ci desființarea acestor structuri în forma actuală și reconstruirea lor într-o formulă mult mai suplă, transparentă și responsabilă. Fie prin comasări radicale, fie prin aducerea sub control guvernamental (renunțând la falsa lor „independență” care a însemnat de fapt zero răspundere), fie prin reorganizare cu mai puțin personal și salarii aliniate la grila comună a bugetarilor. Orice variantă ar fi preferabilă statu-quo-ului. Mii de miliarde de lei vechi (adică sute de milioane de lei noi) sunt aruncați anual pe aceste autorități-parazit – o luxură pe care bugetul 2025 nu o mai poate tolera.
Agenții naționale inutile: fabrici de posturi pentru clientelă
Pe lângă marile autorități de reglementare, în România post-decembristă au răsărit ca ciupercile după ploaie agenții naționale și instituții guvernamentale care, cel puțin în teorie, urmau să rezolve diverse probleme punctuale sau să administreze programe specifice. În practică, multe s-au dovedit a fi duble inutilități: și-au suprapus activitatea peste departamente existente ale ministerelor sau ale administrației centrale, fără să aducă valoare adăugată, și s-au transformat în „job cluburi” pentru apropiații puterii. Cu sedii proprii, directori generali, consilii de administrație, purtători de cuvânt și tot dichisul, aceste agenții consumă anual bugete consistente, uneori ascunse prin diverse anexe la bugetul de stat. În 2025, când prioritatea absolută este tăierea cheltuielilor parazitare, o serie întreagă de agenții naționale ar trebui pur și simplu desființate. Să vedem câteva cazuri elocvente:
ARICE – „specialiști” fantomă în comerț exterior, plătiți regește
Una dintre cele mai scandaloase agenții recent înființate este Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE). Creată în 2022 cu surle și trâmbițe de către guvernul de atunci, ARICE ar fi trebuit să devină instrumentul de promovare a exporturilor și atragerii de investiții străine, un soi de super-agenție care să ducă „diplomația economică” a României la un alt nivel. În realitate, ARICE s-a dovedit repede a fi doar o rebotezare și regrupare a vechilor consilieri economici din ambasade, combinată cu un aparat central stufos – cu alte cuvinte, nimic nou sub soare, doar un pretext pentru a scoate respectivele poziții de sub organigrama Ministerului Economiei și a le feri de ochii lumii. Scopul real? Salarizare uluitor de generoasă și numiri pe sprânceană.
Un fost ministru al Economiei a dezvăluit recent situația halucinantă de la ARICE: această agenție are ceea ce pompos numește “rețeaua de specialiști în comerț exterior”. Oameni care anterior (până în 2021) activau ca atașați comerciali și economici, răspândiți prin diverse țări, au fost preluați în ARICE și li s-au stabilit salarii la niveluri de invidiat chiar și pentru multinaționale: între 6.000 și 12.000 de euro pe lună fiecare! La aceste venituri lunare exorbitante s-au adăugat și o sumedenie de beneficii: diurne, chirii decontate, transport, bonusuri – și, inevitabil, “eterna pensie specială” la finalul carierei (pentru că mulți dintre acești consilieri comerciali au ranguri asimilate diplomaților sau funcționarilor publici de rang înalt, ceea ce le-ar putea aduce pensii de serviciu). Practic, ARICE a preluat niște sinecuri mai vechi și le-a turat motoarele, crescându-le costul.
Cheltuielile agenției sunt pe măsură: doar anul 2024 a „topit” circa 131 de milioane de lei din bugetul ARICE, fără vreun rezultat vizibil pentru economie. Pentru 2025, ARICE are alocat un buget de aproximativ 94 de milioane lei, plus credite de angajament de până la 177 de milioane (semn că intenționează contracte și cheltuieli viitoare și mai mari). Sume uriașe, mai ales comparativ cu efectele inexistente. Căci firmele românești care chiar fac export și comerț internațional nici măcar nu au auzit de ARICE sau de vreo asistență din partea ei. Exportatorii serioși, investitorii străini importanți – toți își fac planurile independent, fără vreo contribuție notabilă a acestei agenții. În fapt, ARICE pare să nu fi adus niciun plus față de ceea ce oricum făceau departamentele de comerț exterior ale ministerelor. Doar că acum totul costă dublu sau triplu.
Și pe cine plătim, mai exact, cu acești bani? Pe clienții obișnuiți ai partidelor. În rețeaua ARICE apar numeroase nume de persoane legate de politic: foști consilieri ai miniștrilor economiei (retrogradati sau recompensați cu posturi călduțe), fini și nași ai baronilor locali, foști subprefecți care trebuiau „abonați” undeva, soții ale unor demnitari din alte agenții de reglementare (ca să își rotunjească familia veniturile), ba chiar cel puțin un nepot de general din servicii, pentru care s-au făcut presiuni enorme să i se prelungească mandatul. Practic, un panteon al pilelor și relațiilor, reunite sub o titulatură pompoasă. ARICE, cum plastic spunea același fost ministru, e emblematică pentru problema României: agenții cu nume pompoase dar inutile, create doar pentru a oferi salarii mari unor privilegiați pe banii contribuabililor.
Este limpede că ARICE trebuie desființată urgent. Nu există niciun argument realist pentru menținerea ei: atribuțiile legate de investițiile străine pot fi ușor gestionate de un departament în Ministerul Economiei sau al Afacerilor Externe (cum se întâmpla înainte, de altfel), iar promovarea exporturilor la fel. Eficiența era oricum discutabilă și înainte, dar măcar costurile erau mai mici. Acum, avem un mastodont autonom care toacă peste 100 de milioane anual de la buget pentru zero impact. În pline discuții despre tăieri de cheltuieli, ARICE trebuie să fie printre primele capete tăiate de un guvern responsabil. Banii economisiți astfel – zeci de milioane – pot fi redirecționați spre programe cu adevărat utile firmelor exportatoare (de pildă, scheme de promovare cofinanțate sau facilități fiscale), nu spre salarii de 10.000 de euro/lună pentru „specialiști” pe care nu-i vede nimeni la față.
AMEPIP – super-agenția care controlează companiile de stat (sau mai degrabă nu)
O altă creație recentă a guvernelor este Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Numele complicat ascunde de fapt o idee ce ar fi avut sens în principiu: un organism central care să supravegheze toate companiile de stat, asigurându-se că acestea sunt profitabile și bine administrate. În teorie, AMEPIP ar fi trebuit să adune la un loc expertiza și pârghiile pentru a impune disciplina financiară în întreprinderile de stat – de la Tarom și până la complexurile energetice. În practică însă, AMEPIP a devenit rapid un exemplu de sinecură eșuată: cu șefi numiți pe criterii politice, fără experiența cerută de lege, și cu un personal ineficient, în mare parte detașat temporar și nefuncțional.
Agenția, apărută în 2022 (sub guvernarea de coaliție PSD-PNL), are o conducere tricefală: un președinte și doi vicepreședinți. Niciunul dintre cei trei (Mihai Precup – președinte, Victor Moraru și Ciprian Hojda – vice) nu îndeplinește condițiile solide de experiență în managementul companiilor de stat pe care chiar legea de înființare a agenției le prevedea. Cu toate acestea, au fost instalați în funcții, conform algoritmului politic probabil, și răsplătiți pe măsură: salariul președintelui AMEPIP depășește 24.000 lei lunar (circa 5.000 de euro), iar vicepreședinții nu sunt nici ei departe. Sunt venituri foarte mari, apropiate de cele ale unui ministru, pentru niște persoane al căror background nu justifică nici pe departe gestionarea întregii averi a statului în companii.
Mai mult, AMEPIP nu este nici măcar pe deplin operațională: o mare parte dintre angajați sunt „preluați” temporar prin detașare de la alte instituții, pentru că agenția nu a reușit să organizeze concursuri și să-și ocupe posturile legal și definitiv. Cu un astfel de personal provizoriu și fără o identitate clară, era previzibil că eficiența va fi minimă. Și așa a fost: niciun progres notabil în guvernanța companiilor de stat nu poate fi atribuit AMEPIP până acum. Marile probleme (pierderile uriașe la companiile energetice, managementul defectuos la societăți de infrastructură, politizarea consiliilor de administrație) au rămas la fel ca înainte. Practic, ministerele de linie continuă să ia deciziile importante, Fondul Proprietatea (acolo unde e acționar minoritar) tot el trage semnale de alarmă, iar AMEPIP… stă pe margine și în cel mai bun caz scrie niște rapoarte. Rapoarte pe care oricum le putea face un departament din Ministerul Finanțelor sau Secretariatul General al Guvernului.
Scandalos este că, pe lângă conducerea incompetentă, și aici regăsim salarizare nerușinată: s-a aflat că unii angajați din AMEPIP (mai ales cei din zona administrativă) încasează 30.000 de lei lunar, adică au retribuții comparabile cu cele de la ARICE menționată anterior. Ceea ce confirmă că schema de salarizare a fost gândită deliberat foarte sus, pentru a atrage (sau răsplăti) anumiți oameni. Că munca lor are sau nu vreo finalitate, pe cine mai interesează când „băieții și fetele deștepte” și-au asigurat încă un venit baban de la stat?
AMEPIP trebuie tăiată fără milă pentru că reprezintă exact genul de struțo-cămilă birocratică de care nu avem nevoie. Dacă chiar vrem să îmbunătățim performanța întreprinderilor de stat, soluțiile sunt altele: depolitizarea consiliilor de administrație (prin aplicarea reală a ordonanței privind managementul corporativ), întărirea rolului Ministerului Finanțelor ca acționar, listarea la bursă a pachetelor minoritare pentru transparență și presiune din piață, sau chiar privatizarea unora dintre ele. O agenție în plus, pierdută în schema guvernamentală, doar creează confuzie de responsabilitate și costuri. Când toate ministerele au oricum direcții de privatizare și monitorizare a propriei „ogrăzi” de companii, de ce mai trebuie un suprapopot care să dubleze acest rol? Răspunsul a fost clar: ca să mai apară niște posturi pentru cine trebuie. Ei bine, acele posturi pot dispărea la fel de repede precum au apărut. Desființarea AMEPIP ar fi un semnal că Guvernul înțelege să nu mai încarce statul cu duplicări aberante. Economia la buget, dacă punem la socoteală salariile personalului și costurile administrative, ar fi și ea semnificativă (vorbim de zeci de milioane de lei anual).
ONJN – oficiul jocurilor de noroc care poate fi asimilat Fiscului
Un alt exemplu de agenție ce poate fi desființată prin comasare este Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN). Acesta există de aproximativ un deceniu, având rolul de a autoriza și supraveghea piața jocurilor de noroc (cazinouri, pariuri, jocuri online etc.) și de a colecta taxele aferente. În principiu, e bine să existe un control strict pe acest domeniu sensibil. Dar întrebarea este: e nevoie de o agenție separată și autonomă pentru asta? Din moment ce administrarea fiscală a tuturor celorlalte domenii e făcută de ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală), nu s-ar putea ocupa tot ANAF și de licențierea și taxarea cazinourilor și pariurilor? Evident că s-ar putea, ba probabil ar face-o mai eficient.
ONJN a fost și el perceput adesea ca un colț de rai pentru clientelă. Conducerile s-au schimbat des, în funcție de guverne, și de multe ori la șefia Oficiului au ajuns persoane controversate (de pildă, la un moment dat soția unui politician influent, fără vreo experiență relevantă, a condus ONJN). De asemenea, fiind un mediu cu mulți bani (taxele pe jocuri de noroc aduc venituri mari la stat), tentațiile corupției și aranjamentelor sunt inerente – deci menținerea ONJN ca entitate de sine stătătoare, cu propriile reguli, a generat suspiciuni. Dacă ONJN ar fi integrat în ANAF, ar fi doar un departament în plus acolo, supus acelorași proceduri ca restul administrației fiscale, deci mai puțină opacitate.
Din motive de eficiență bugetară, actuala coaliție chiar a luat în calcul această schimbare: desființarea ONJN și preluarea atribuțiilor de către ANAF. Aceasta ar însemna automat și eliminarea conducerii separate (economisind astfel salariile unui președinte, vicepreședinți, consiliu consultativ etc.), precum și a multor poziții de suport. Angajații tehnici necesari pentru verificări ar putea fi încadrați la Fisc, restul birocrației s-ar tăia. S-ar tăia totodată și niște node de nepotism – căci ne putem aștepta că odată integrat ONJN în ANAF, va fi mai dificil pentru un protejat de partid să fie pus șef peste pariuri; postul nu va mai exista distinct.
E clar că Oficiul Jocurilor de Noroc este un lux organizational. Țări cu administrație mult mai suplă nu se complică: jocurile de noroc sunt supravegheate fie de ministerul finanțelor, fie de o comisie sub autoritatea acestuia. La noi, s-a creat un oficiu separat (probabil din nou pentru a extrage niște poziții și a oferi un cadru de „autonomie” convenabil). Această anomalie trebuie corectată. Desființarea ONJN nu ar lăsa niciun gol – dimpotrivă, ar închide o poartă prin care se scurgeau bani și influență discreționară. Iar pentru buget, ar însemna cheltuieli de personal mai mici. Atât jucătorii din industrie, cât și publicul, vor fi la fel de protejați dacă reglementarea trece la ANAF. Ce nu va mai fi la fel este posibilitatea ca diverși clienți politici să se perinde la conducerea unui oficiu obscur cu roluri profitabile. Dar aceasta este exact schimbarea de care avem nevoie în 2025: tăierea privilegiilor și eficientizarea.
Alte agenții de tăiat: de la turism la zone montane
Lista agențiilor redundante nu se oprește aici. În ultimii ani, diverse guverne au înființat structură după structură, de multe ori fără logică administrativă, ci doar ca să mai împartă niște poziții sau să mimeze preocupare pentru un sector. De exemplu, există un Institut Național de Cercetare în Turism (INCD Turism) – un institut care ar trebui să vină cu strategii și studii pentru dezvoltarea turismului. În mod tragicomic, turismul românesc se zbate în subdezvoltare, stațiunile se degradează, promovarea e ca și inexistentă, dar avem un institut teoretic „de cercetare” în subordine publică. Rezultatele acestuia? Probabil câteva studii uitate prin sertare și, în rest, salarii pentru conducere și personal. Guvernul însuși a indicat INCD Turism drept exemplu de entitate nerelevantă în actualul context socioeconomic. Cu siguranță, desființarea acestui institut și a altora similare (care trăiesc din subvenții dar nu contribuie la economie) este necesară. Dacă e nevoie de studii pe turism, acestea se pot contracta punctual de la experți sau mediul academic; nu e justificat un institut întreg blocat pe statul de plată.
Un alt exemplu: Institutul Național de Cercetare în domeniul Muncii și Protecției Sociale. Sună important, dar Ministerul Muncii are oricum direcții de politici publice, iar cercetări sociologice pot face și institutele de statistica sau academia. Între timp, acest institut (care de altfel are cercetători valoroși, nu negăm) intrase și el pe “lista neagră” a guvernanților ca fiind „nerelevant”. Aici trebuie precauție – nu toate institutele de cercetare trebuie puse la zid fără discernământ, unele chiar au activitate utilă. Dar e clar că trebuie o evaluare: cele care “scot 5 studii in 15 ani”, cum se spunea în presă, trebuie restructurate sau închise. Cele care sunt bune trebuie păstrate și finanțate. Problema e că, la grămadă cu entitățile serioase, s-au ascuns multe “institute fantomă” care există doar pe hârtie.
În sfera agriculturii și dezvoltării rurale, de asemenea, avem agenții care se suprapun peste minister: de pildă, s-a creat recent o Agenție pentru Calitatea și Marketingul Produselor Agroalimentare, cu scopul de a promova produsele românești. O idee lăudabilă ca intenție, dar pentru care nu era nevoie de o nouă agenție (Ministerul Agriculturii avea oricum direcție de industrie alimentară). Rezultatul? Birouri noi prin țară, posturi pentru șefi apropiați de partid, efecte zero în piață. Alt exemplu: Agenția Zonei Montane, teoretic pentru dezvoltarea comunităților de munte. Și aceasta își duce veacul mai mult bifând existența, în timp ce satele de munte tot sărace au rămas. Astfel de agenții tematice – pentru Diaspora, pentru Economie Socială, pentru Diverse Domenii – trebuie trecute prin filtrul eficienței. Dacă nu pot demonstra clar ce au realizat și de ce nu putea face ministerul lor de resort același lucru, atunci nu au rațiune de a exista ca entități separate.
O mențiune specială și pentru ceea ce numim deseori “agențiile statului din subordinea Secretariatului General al Guvernului (SGG)”. De-a lungul timpului, tot ce nu încăpea clar într-un minister s-a parcat la SGG, unde se află o pleiadă de instituții: de la Agenția Națională pentru Romi, la Comisia de Combatere a Traficului de Persoane, la diverse comitete și centre. Unele au rol justificat, dar altele sunt inactive și consumă bani cu chirii, mașini, personal. Coaliția actuală a sugerat că va comasa multe instituții din subordinea SGG care au același obiect de activitate. De exemplu, dacă există mai multe entități pe probleme de minorități sau de integrare, se pot unifica într-una singură mai puternică, tăind posturile de conducere multiple. Este un pas logic: SGG a devenit un fel de “cuier” pentru agenții, e momentul să se facă ordine și acolo.
În concluzie, agențiile naționale create în ultimele două decenii trebuie trecute prin sită: cele parazitare trebuie suprimate de urgență. Statul român trebuie să revină la organigrama de bază: ministere și departamente suple, nu agenții autonome la tot pasul. Orice agenție care dublează un departament ministerial e un lux inutil. Orice agenție al cărei impact nu poate fi măsurat (în afara existenței unui site web și a unor salarii plătite) e un parazit bugetar. Iar guvernul are obligația ca, sub presiunea bugetară actuală, să ia decizia curajoasă de a tăia aceste organisme. Da, vor protesta cei care și-au făcut cuib acolo, dar interesul general trebuie să primeze. Milioanele (uneori chiar sutele de milioane) economisite prin desființarea agențiilor inutile pot reduce deficitul sau pot fi redirecționate către domenii unde chiar se simte nevoia de finanțare (educație, sănătate, investiții publice reale). Nu mai putem finanța sinecuri mascate în agenții fantomă, nu când fiecare leu contează la stabilitatea financiară a țării.
Institute și academii „fantomă”: bani publici tocați pe titluri și vanitate
O categorie aparte de structuri ce reclamă desființare urgentă este cea a așa-ziselor institute de cercetare și academii publice care în realitate produc foarte puțin sau nimic, dar consumă fonduri generoase. Aici intră diverse “academii” apărute paralel cu Academia Română, precum și institute înființate pentru obiective istorice sau științifice discutabile. Aceste entități sunt practic refugii pentru personaje cu titluri pompoase, care primesc indemnizații lunare și privilegii fără a livra rezultate concrete. Cuvântul „fantomă” le caracterizează deoarece, în peisajul real al cercetării și culturii, prezența lor este abia sesizabilă – însă în bugetele publice apar bine, subvenționate an de an. Să trecem în revistă principalele astfel de structuri care ar trebui tăiate fără menajamente:
Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR) – o clonă costisitoare a Academiei Române
Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR) este poate exemplul cel mai notoriu de instituție controversată și inutilă în același timp. Fondată formal în 2007 ca instituție de interes public (după ce anterior funcționase ca ONG), AOSR s-a dorit a fi o continuatoare a unei vechi organizații interbelice, dar practic a ajuns să fie o “academie paralelă”, populată în bună parte de persoane care nu au reușit să fie primite în Academia Română și și-au creat propriul for pentru a-și spune “academicieni” într-un fel sau altul. Legea de înființare a AOSR i-a asigurat finanțare de la buget și le-a acordat membrilor indemnizații lunare, cu singura restricție ridicolă că “membrii AOSR nu pot purta titlul de academician” (titlu rezervat celor din Academia Română). În rest, privilegiile curg.
Câți bani publici înghite AOSR? Conform datelor financiare recente, Academia Oamenilor de Știință a avut în 2022 un buget de circa 2 milioane de euro (aproximativ 10 milioane de lei). Suma este una mare, raportat la ce produce instituția. Și, mai grav, modul cum sunt cheltuiți banii arată natura parazitară a organizației: peste 90% din fonduri merg pe cheltuieli administrative și de personal, doar vreo 7–8% ajung efectiv la activități de cercetare sau proiecte științifice propriu-zise! În 2022, de exemplu, din bugetul AOSR s-au plătit 5,64 milioane lei doar indemnizațiile membrilor și alte costuri de personal, restul fiind probabil utilități, chirii, protocol etc., iar pentru cercetare efectivă a rămas sub 10%. Cu alte cuvinte, scopul principal al instituției pare a fi să-și plătească membrii și personalul, nu să avanseze știința.
AOSR numără actualmente în jur de 199 de membri pe statele de plată (conform datelor comunicate oficial). Structura e următoarea: membri titulari (~107 persoane), membri corespondenți (~77 persoane) și membri de onoare (15 persoane, care pot primi indemnizații de merit în anumite condiții). Indemnizațiile lunare plătite din bugetul de stat sunt, ca valoare (la nivelul anului 2022): 1.675 lei pentru fiecare membru titular, 1.173 lei pentru un membru corespondent și 837 lei pentru un membru de onoare. Poate părea modest la nivel individual (undeva între 800 și 1.700 lei pe lună de persoană), însă în total se strâng milioane anual, cum am arătat mai sus. De notat că aceste sume sunt cumulabile cu orice alte pensii sau salarii ar avea respectivii membri în altă parte – deci e un bonus pur, pentru „prestigiul” de a face parte din academie. Mai mult, membrii din conducerea AOSR (prezidiul și consiliul onorific) primesc o majorare cu 20% a indemnizației, deci conducătorii se autorecompensează suplimentar.
Cine sunt acești membri ai AOSR? Regăsim aici o panoplie pestriță de personaje din mediul politic și academic, unele cu merite discutabile. Printre cei mai cunoscuți: Ion Iliescu (fostul președinte al României, al cărui nume nu mai are nevoie de prezentare), Ecaterina Andronescu (fost ministru al Educației, promotoare a legii de înființare a AOSR), foști parlamentari ca Răzvan Theodorescu sau Ion Solcanu, figuri controversate din universități, ba chiar și înalți ierarhi religioși (de exemplu IPS Teodosie este membru de onoare), plus diverse personalități apuse și, scandalos, chiar condamnați penal: de pildă, Anghel Stanciu (fost deputat, condamnat cu suspendare pentru fapte de corupție) sau Sorin Dimitriu (fost demnitar și șef al Camerei de Comerț București, și el condamnat cu suspendare) se află printre membrii AOSR. E clar că nu vorbim de un for al excelenței, ci de un club al foștilor demnitari și al amicilor influenți, unde criteriul principal e relația, nu valoarea științifică.
Iar când au fost întrebați oficial care sunt realizările notabile ale AOSR, reprezentanții săi au oferit un răspuns stupefiant: “Cel mai important rezultat… este că ne-am concentrat pe informatizare și digitizare. Avem un site extrem de atractiv.” Asta a declarat în Parlament președintele AOSR, Adrian Badea, în decembrie 2022, când un senator i-a cerut să justifice alocarea bugetară. Practic, conducerea academiei fantomă a admis implicit că nu poate indica vreo descoperire științifică majoră, vreo contribuție remarcabilă, nimic concret – în afara unui site web frumos (probabil realizat pe bani publici serioși). În rest, AOSR mai organizează ocazional sesiuni anuale, publică niște volume modeste și cam atât. Cu siguranță, cercetarea românească n-ar resimți deloc dispariția acestei entități. De altfel, tinerii cercetători sau institutele reale de cercetare nici nu interacționează cu AOSR; este un corp închis, autoreferențial.
Desființarea AOSR ar aduce economii imediate (milioane de lei anual) și ar trimite un mesaj ferm că statul nu mai sponsorizează vanități costisitoare. Cei ~200 de membri AOSR nu ar fi împiedicați să-și continue activitatea științifică individuală (cei care au așa ceva), doar că nu ar mai primi bani doar pentru că fac parte dintr-un club. Dacă doresc să se asocieze în continuare ca ONG, n-au decât – dar pe banii lor, nu ai contribuabilului. România oricum investește foarte puțin în cercetare ca procent din PIB; e cu atât mai revoltător ca din acei puțini bani, o felie să meargă pe “academii” fantomă care nu cercetează nimic. Un partid reformator a propus explicit oprirea finanțării pentru AOSR, tocmai din aceste motive. E timpul ca această propunere să fie pusă în practică: AOSR să fie tăiată de la buget și, implicit, desființată, căci fără bani publici nu va mai avea obiect de activitate. Cei obișnuiți cu indemnizațiile nemeritate vor protesta, firește, dar în vremuri grele nu mai putem plăti rentieri ai statului sub masca de academicieni.
Academia de Științe ale Securității Naționale (ASSN) – opacitate și sinecuri în uniformă
Un alt for pseudo-academic, cel puțin la fel de controversat, a fost Academia de Științe ale Securității Naționale (ASSN). Spunem „a fost” deoarece, în urma scandalurilor publice, s-a trecut la desființarea sa prin lege – însă trebuie verificat dacă procesul e finalizat sau dacă încă mai există vreo urmă a acestei instituții. ASSN a fost creată în 2015 sub patronajul Ministerului Apărării și al structurilor de informații, cu menirea declarată de a reuni experți în domeniul securității naționale și a promova cercetarea în acest domeniu. În realitate, s-a dovedit a fi un “club al generalilor și politrucilor”, închis în spatele ușilor, fără activitate științifică vizibilă, dar cu indemnizații lunare frumușele pentru membri. Printre membrii ASSN s-au numărat foști șefi din servicii secrete, generali, demnitari – practic, elitele sistemului de securitate, care oricum aveau pensii speciale foarte mari. Prin ASSN, mai primeau un bonus financiar lunar (în jurul a 2.700 lei lunar la un moment dat, similar indemnizației membrilor titulari ai Academiei Române). Secretomania a fost maximă: multe informații despre buget și membri erau ținute departe de ochii presei, ceea ce i-a adus și porecla de “cea mai opacă instituție de elită a statului român”. Evident, utilitatea era zero – securitatea națională ține de armata, servicii, poliție etc., nu de o „academie” care scrie eventual niște lucrări teoretice. ASSN a stârnit indignare publică, iar în 2017 s-a votat în Senat desființarea sa (propunere venită chiar din interiorul sistemului politic, de la un fost președinte). Nu imediat, dar treptat s-a oprit finanțarea și s-a închis. Este un exemplu fericit în care decidenții au înțeles la timp să taie o structură parazitară. În 2025, trebuie să ne asigurăm că nu există vreo tentativă de a „reinventa” vreo asemenea academie (poate sub alt nume) – dacă da, să fie curmată în fașă. Experiența ASSN ne arată că opiniei publice nu îi sunt indiferente aceste sinecuri: sub presiune, până la urmă s-a acționat.
Academia de Științe Medicale și Academia de Științe Tehnice – paralelisme costisitoare
Pe lângă AOSR și (fostul) ASSN, mai există Academia de Științe Medicale (ASM) și Academia de Științe Tehnice din România (ASTR) – instituții mai vechi (ASM datează din perioada comunistă, reorganizată prin lege în anii ’90; ASTR fondată în 1998), care la rândul lor primesc bani publici. Aceste academii de nișă au fost inițial gândite ca foruri profesionale specializate (medicii de elită într-o parte, inginerii de elită în cealaltă), complementare Academiei Române. Din păcate, și ele au degenerat într-un sistem de indemnizații pentru membri și nu pot justifica mare lucru la nivel de realizări concrete. Membrii ASM, de pildă, primesc o indemnizație viageră egală cu cea a membrilor titulari ai Academiei Române (conform legislației în vigoare) dacă sunt titulari ASM, respectiv jumătate dacă sunt corespondenți. Practic, un medic care e membru în ASM ia aceiași bani ca un academician “adevărat” – undeva la 3.000 lei lunar brut (în jur de 2.000+ lei net). În ASM sunt zeci de membri (toate somitățile medicinei românești, plus inevitabil ceva politicieni – de exemplu, fostul ministru PSD Florian Bodog era membru ASM, la pachet cu profesorii consacrați). Dacă punem cap la cap, bugetul ASM e de ordinul milioanelor de lei pe an, bani folosiți preponderent tot pentru indemnizații și administrative. Sigur, măcar ASM mai avizează programe în sănătate, mai ține congrese medicale – deci face niște activități. Dar merită aceste activități existența unei instituții separate, paralelă cu Academia Română (care oricum are o secție de științe medicale) și paralelă cu institutele de cercetare medicală? Probabil că nu. La fel, Academia de Științe Tehnice (ASTR) – are membri ingineri și cercetători tehnici, care la rândul lor primesc indemnizații lunare (la un nivel apropiat, dacă nu identic, cu cele ale AOSR sau ASM). Rezultatele ASTR în inovație tehnologică nu se prea cunosc, fiindcă inovația vine din alte zone (universități, companii, institute naționale). ASTR e practic tot o organizație corporatistă pentru membrii săi.
Desființarea ASM și ASTR ar fi fost de dorit încă de acum un deceniu, când s-a discutat prima oară intens despre aceste paralelisme. Măcar comasarea lor sub oblăduirea Academiei Române – ca simple secții subordonate acesteia, fără personalitate juridică și buget separate – ar aduce ceva economii și ar elimina dublajul. Însă cel mai onest ar fi să recunoaștem că România nu își permite luxul a patru-cinci academii finanțate public. Academia Română există de peste 150 de ani ca for suprem și are ea însăși nevoie de reformă și finanțare sporită (și acolo, sincer, sunt probleme, dar măcar e instituția-mamă consacrată). Celelalte academii apărute după 1990 sunt, în esență, refugii pentru orgoliile unor grupuri. Bugetul total alocat acestor academii paralele se adună: numai AOSR și ASM împreună iau anual peste 10 milioane de lei. Dacă adăugăm eventual și ASTR și alte structuri similare, am mai găsi câteva milioane. Toți acești bani ar putea fi fie economisiți, fie redirecționați către granturi de cercetare prin competiție, unde ar avea impact real.
Un caz aparte este Institutul Levantului – numit oficial Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL). Acesta nu e o academie de sine stătătoare, dar funcționează ca un institut public în subordinea Senatului României, creat în 2017 ca proiect personal al fostului președinte Emil Constantinescu. Ideea declarată era de a studia și promova patrimoniul cultural al zonei Levantului (Orientul Apropiat și Balcanii), însă de la început mulți au criticat inutilitatea științifică a demersului – practic nu existau specialiști suficienți și nici cerere pentru un astfel de institut. A fost perceput ca o sinecură pentru Constantinescu și apropiații săi, plus un instrument de a-i ține în circuit pe anumiți academicieni retrași. Ei bine, Institutul Levantului a supraviețuit încercărilor de desființare: două proiecte de lege care cereau tăierea lui au picat în Parlament în anii trecuți, semn că încă are sprijin tacit. Între timp, instituția a cerut chiar majorări salariale pentru personalul său (36 de angajați în organigramă) și și-a clarificat statutul, obținând includerea explicită în grilele de salarizare bugetară, ceea ce i-a permis să dea sporuri și beneficii ca orice altă instituție publică. Practic, deși era discutată desființarea, realitatea a fost invers: s-au consolidat pozițiile salariaților. Astfel, directorul general al Institutului Levantului are acum un salariu brut în jur de 10.900 lei (cu posibilitatea de a ajunge la 11.000+ lei după ajustarea grilei), directorul științific peste 10.300 lei brut, la care se pot adăuga sporuri de până la 15% (spor de condiții vătămătoare – da, au găsit justificare de „munca la calculator” ori „praful din documente” probabil, ca toți bugetarii care își dau astfel de sporuri). În total, cheltuielile de personal reprezintă oricum covârșitorul procent din bugetul institutului. În 2021, de exemplu, Senatul i-a alocat aproape 4,94 milioane lei, însă institutul a reușit să cheltuiască doar 2,73 milioane (semn al capacității scăzute de a derula proiecte). Din acei 2,73 milioane cheltuiți, 2 milioane au fost doar salariile! Restul de ~700.000 lei s-au dus cine știe pe ce – oricum, activitate științifică aproape zero (raportat tot de Curtea de Conturi: fără expoziții, fără simpozioane notabile, fără publicații de impact). Pur și simplu, o instituție-umbră, care plătește niște oameni să poarte titlul de cercetător al Levantului, într-o țară care se confruntă cu probleme reale și imediate mult mai grave. Până și istorici respectați de la Academia Română au spus clar că înființarea Institutului Levantului nu este oportună, că nu avem specialiști și resurse pentru așa ceva și că dublează inutil cercetări făcute (dacă e cazul) de institute universitare sau de Academia Română. Cu toate acestea, din orgoliu și aranjamente politice, institutul dăinuie.
Este de la sine înțeles că Institutul Levantului trebuie desființat imediat. Dacă până și liderii coaliției de guvernare au ajuns să-l includă pe lista scurtă a tăierilor (în negocierile din iunie 2025 s-a menționat explicit ca măsură: “desființarea Institutului Levantului”), e clar că nu mai există niciun dubiu asupra inutilității sale. Ar fi o economie de câteva milioane bune pe an și, cel mai important, un semnal că privilegiile foștilor demnitari nu mai sunt tabu. Emil Constantinescu, la peste 80 de ani, poate continua să scrie cărți sau să țină conferințe sub egida unei fundații private, dacă dorește să studieze Levantul – nu e nevoie ca statul român să-i finanțeze un institut întreg pentru asta.
Alături de Institutul Levantului, un alt dinozaur al trecutului ce trebuie pus la pământ este Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD). Acesta a fost creat în 2004 sub oblăduirea lui Ion Iliescu (imediat după încheierea mandatului său de președinte), chipurile pentru a studia și documenta Revoluția din ’89. În realitate, IRRD a funcționat ca feuda personală a lui Iliescu și a apropiaților săi, un instrument prin care aceștia să controleze narațiunea despre Revoluție și, de fapt, să se mențină pe statul de plată public. Timp de ani buni, IRRD a tocat bani publici (prin finanțare de la bugetul Senatului) organizând simpozioane omagiale, publicând reviste obscure și editând lucrări al căror mesaj era adesea acela de a-l prezenta pe Iliescu într-o lumină favorabilă și de a justifica acțiunile FSN din 1989-1990. Practic, o instituție de propagandă personală, deghizată în institut de cercetare istorică. Șefia institutului a fost deținută de figuri controversate precum fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu (implicat el însuși în evenimentele sângeroase de după Revoluție) – deci vă dați seama „imparțialitatea” cercetărilor.
În ultimii ani, IRRD a intrat și el în vizorul societății civile și al politicienilor reformiști. Președintele Iohannis a încercat în 2020 desființarea IRRD prin ordonanță de urgență, dar Curtea Constituțională a blocat demersul (pe motiv că Parlamentul trebuie să decidă, fiind institut înființat prin lege). Apoi Parlamentul însuși a votat în 2021 desființarea institutului. Cu toate acestea, procesul fie a stagnat, fie a fost contestat pe procedură, astfel încât iată, în 2025 IRRD încă există formal – dovadă că partidele încă negociază includerea lui pe lista tăierilor. E absurd să mai lungim gluma: Institutul Revoluției trebuie desființat imediat și fără echivoc. Nu doar că economisim fonduri (bugetul IRRD era de ordinul a 2-3 milioane lei anual, bani irosiți pe autopromovare iliesciană), dar și reparăm o nedreptate morală. Statul român nu trebuie să finanțeze propria mistificare a istoriei. Cercetarea revoluției o pot face istorici independenți, institute academice (precum Institutul de Istorie Recentă, care există deja) sau chiar Consiliul care investighează crimele comunismului (IICCMER, alt institut care a avut cândva probleme dar măcar are un obiectiv legitim). IRRD era doar un instrument de rescris istoria de către învingători. Locul lui e la coșul de gunoi al istoriei, nu la bugetul de stat.
Și nu în ultimul rând, menționăm Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) – o entitate aproape necunoscută publicului larg, dar care de peste 30 de ani figurează în subordinea Parlamentului și consumă resurse. IRDO a fost înființat în 1991, chipurile pentru a realiza studii, informări și formare în domeniul drepturilor omului. În realitate, de-a lungul timpului IRDO nu a făcut nimic notabil: nici rapoarte incomode despre situația drepturilor omului (acestea le fac ONG-urile și Avocatul Poporului, nu IRDO), nici vreo campanie majoră, nimic. Pagina sa de internet era demodată și rar actualizată, semn al unei activități minime. În schimb, conducerea IRDO a fost mereu asigurată de oameni agreați politic, foști parlamentari de exemplu, care s-au bucurat de salarii mari și de vizibilitate zero. Cu alte cuvinte, un sinecura veritabilă, protejată de titulatura nobilă de “drepturile omului” – cine să aibă curaj să taie fondurile pentru drepturile omului, nu? Ei bine, s-a ajuns la concluzia, corectă de altfel, că IRDO este nerelevant și duplicitar (din moment ce deja avem instituții responsabile: Avocatul Poporului, Consiliul anti-discriminare, plus angajamente internaționale). Așa că și Institutul pentru Drepturile Omului figurează explicit pe lista instituțiilor propuse spre desființare în planul de austeritate. Și pe bună dreptate. Odată închis IRDO, nimeni nu îi va simți lipsa; în schimb, bugetul Parlamentului va fi scutit de finanțarea salariilor conducerii și personalului de acolo, plus cheltuielile aferente. Drepturile omului vor fi cu nimic mai puțin apărate – se ocupă alte organisme cu adevărat active.
Enumerarea de mai sus nu e exhaustivă, dar evidențiază un fenomen general: proliferarea de institute și academii finanțate public, care nu produc valoare, ci doar stoarce bani pentru satisfacerea orgoliilor și intereselor materiale ale unor grupuri restrânse. În timp ce cercetarea adevărată e subfinanțată și cercetătorii tineri pleacă din țară din lipsă de oportunități, România irosește milioane pe pseudo-cercetare condusă de “eterni privilegiați”. Tăierea acestor instituții este imperativă. Banii economisiți pot fi redirecționați către granturi competitive prin UEFISCDI, de exemplu, unde oamenii chiar obțin rezultate pe bază de proiect. Sau, pur și simplu, pot reduce deficitul, ceea ce la scară macro e iarăși esențial. Important este principiul: finanțarea publică trebuie să urmeze interesul public, nu interese personale sau de grup. Or, în cazul academiilor și institutelor fantomă, interesul public nu există.
Mecanisme de sinecuri și salarizare opulentă în instituțiile parazitare
Analizând toate categoriile de instituții de mai sus – autorități de reglementare, agenții guvernamentale, institute și academii – se conturează clar câteva mecanisme comune prin care acestea reușesc să prospere pe bani publici, ferite de reforme. E util să le radiografiem, pentru a înțelege cum funcționează „ecologia” sinecurilor de stat și de ce e atât de greu uneori să fie extirpate.
În primul rând, aproape toate aceste entități beneficiază de cadre legislative speciale sau de portițe care le permit să plătească salarii mult peste grila unică a bugetarilor. De exemplu, ASF, ANRE, ANCOM sunt expres excluse de la Legea salarizării unitare – având dreptul să își stabilească propriile sisteme de salarizare (pe motivul finanțării din surse proprii). Așa s-au putut acorda la aceste autorități salarii de mii de euro lunar, sporuri de 50%, 100% sau chiar mai mult, prime multiple etc., în timp ce un funcționar obișnuit din minister abia dacă vede câteva mii de lei pe lună. La institutele și academiile „fantomă”, situația e similară: prin legile lor de organizare, li s-a permis fie să aibă indemnizații viagere pentru membri (cazul academiilor) indexate periodic ca și cum ar fi salarii de demnitari, fie să se încadreze în grile înalte (cazul Institutului Levantului, adus în grila Administrației Prezidențiale, una dintre cele mai mari grile din sistem). Aceste artificii legislative transformă respectivele instituții în raiuri financiare pentru cei din interior. Au fost cazuri unde s-au descoperit inclusiv cumul de venituri: de pildă, membri ai unor consilii de administrație la autorități sau agenții care primeau indemnizație lunară substanțială pe lângă salariul de bază, doar pentru a se prezenta la câteva ședințe. Sau angajați care, profitând de autonomia instituției, și-au acordat sporuri de doctorat, de confidențialitate, de antenă etc. până la limita caricaturalului – toți știm celebrul “spor de praf” sau “spor de ecran” invocat uneori. În multe agenții, aceste sporuri sunt regula. Complexul sporurilor și primelor face ca venitul lunar real al unui salariat de acolo să fie adesea cu 30-40% mai mare decât salariul de bază. Iar cum salariul de bază deja a fost pus generos, rezultă acele sume astronomice despre care am vorbit.
În al doilea rând, lipsa de transparență și controlul formal din partea statului permit acestor instituții să scape de evaluări serioase. Multe agenții și autorități își adoptă planuri de buget în ședințe închise sau nu publică detalii, astfel că e nevoie de interpelări parlamentare sau investigații de presă pentru a afla cum stau lucrurile. De exemplu, ca să aflăm că ANCOM alocă 800.000 lei pentru protocol, a trebuit un document intern. Sau pentru a vedea salariile adevărate din ASF, a fost nevoie de o cerere bazată pe legea informațiilor publice. În mod deliberat, aceste instituții își ascund cifrele cheie, mizând pe caracterul tehnic sau obscur al activității lor, știind că publicul nu le urmărește ca pe un minister clasic. Mai mult, raportările lor către Parlament sau Guvern sunt de multe ori pur formale. Parlamentul numește conduceri la ASF, ANRE, Consiliul Concurenței etc., dar apoi nu îi monitorizează serios. Sesiunile de raport anual devin niște parade ale ipocriziei, în care șefii agențiilor laudă ce grozavi sunt, iar parlamentarii – mulți dintre ei complici la joc – îi scutesc de întrebări incomode. Astfel se perpetuează statu-quo-ul. Impunerea unui control real (spre exemplu, condiționarea bugetelor de atingerea unor indicatori de performanță, audite externe periodice, evaluări independente ale activității) ar destabiliza această comoditate, motiv pentru care actualii beneficiari se opun tacit oricărei schimbări.
În al treilea rând, aceste structuri au devenit parte integrantă a sistemului de putere politică. Posturile din agenții și autorități fac obiectul algoritmului politic: când se formează coaliții, funcțiile de președinte, vicepreședinte, membri de consilii la ASF, ANRE, ANCOM, Consiliul Concurenței, ONJN, etc. se negociază intens, la pachet cu ministerele. De ce? Pentru că valoarea lor e enormă – nu neapărat ca influență (deși și aia contează), ci ca răsplată financiară și sursă de finanțare pentru clientelă. Un partid care intră la guvernare vrea “felia” lui de agenții: să-și pună oamenii acolo, care oameni apoi vor angaja la rândul lor alți apropiați. Acesta e mecanismul sinecurii: îți recompensezi fidelii punându-i pe un post bine plătit unde nu te deranjează nimeni. Ei, în schimb, devin datori partidului și, eventual, cotizează în campanii (din salariile grase primite). Și uite așa plătim cu toții indirect finanțarea rețelelor de partid. Astfel de practici există și-n alte țări, dar gradul de încărcare politică a agențiilor din România a devenit sufocant. De pildă, se știe că la ASF consiliul e compus din membri propuși de fiecare partid major – practic o înțelegere transpartinică să se servească reciproc. De aceea, de atâția ani nu s-au luat măsuri radicale: pentru că toți fură căciula tuturor. Nimeni nu vrea să taie agenția X fiindcă și oamenii lui sunt acolo. Dar iată că în 2025, cu cuțitul la os bugetar, chiar și aceste partide se văd nevoite să ia în calcul măsuri pe care altfel le-ar fi evitat. Este momentul, așadar, să întrerupem acest cerc vicios al sinecurilor – altfel, ne va înghiți finanțele publice.
În al patrulea rând, trebuie menționate și privilegiile post-angajare: multe personaje care lucrează în agenții și autorități beneficiază ulterior de pensii speciale sau de scheme de pensionare avantajoase. De exemplu, personalul din autoritățile de reglementare poate fi asimilat ca rang cu demnitarii sau parlamentarii, ceea ce, în unele interpretări legislative, i-ar putea califica pentru pensii speciale (deși acest subiect e în continuă modificare legislativă, intenția actuală fiind eliminarea acestor pensii; vom vedea). Oricum, garanția unei bătrâneți liniștite pe banii statului este un magnet. Și astfel, aceste instituții devin atractive și pentru persoane care altfel ar sta în privat – nu neapărat incompetentii, ci și unii competenți dar atrași de beneficii. În final, însă, tot nepotismul decide cine prinde loc. Rezultatul: statul se trezește și cu obligații pe termen lung – pensii mari de plătit – față de oameni care oricum deja încasaseră mult ca angajați.
Un alt mecanism: multe agenții și institute și-au creat de-a lungul timpului fundații sau asociații paravan ori au derulat proiecte dubioase, prin care fondurile publice au fost direcționate către firme sau ONG-uri de casă. Spre exemplu, unele institute de cercetare fantomă obțin granturi doar ca să le subcontracteze către propriile cunoștințe, fără output real. Sau academii care cheltuie bani pe “colocvii” organizate la hoteluri scumpe, asigurând onorarii de conferențiari pentru prieteni. E un mic ecosistem parazit în jurul fiecărei asemenea entități. Când o desființezi, tai și fluxul acestor contracte bănoase. De aceea se împotrivesc cei vizați. Însă este imperativ ca în 2025 statul să pună piciorul în prag și să spună: “Stop. Nu mai finanțăm această rețea de interese.”
Nu în ultimul rând, trebuie evidențiată discrepanța morală și socială pe care o creează existența acestor instituții. În timp ce medici, profesori, polițiști – categorii esențiale – se zbat pentru salarii decente și condiții mai bune, un consilier la ANCOM sau un șef la ASF încasează într-o lună cât alții în doi-trei ani. În timp ce cetățeanul de rând e lovit de inflație și i se spune să strângă cureaua, sute de indivizi din aceste agenții nu simt absolut deloc criza, protejați în bula lor plătită regește. Acest lucru erodează contractul social. Creează frustrare și neîncredere în stat. Oamenii se întreabă pe bună dreptate: “De ce să plătim taxe, dacă ele se duc pe asemenea absurdități? De ce unii sunt de neatins cu super-salarii, iar nouă ni se taie și sporul de 100 de lei?” Dacă guvernanții nu elimină aceste inechități flagrante, riscă o reacție virulentă din partea societății – de la proteste, până la respingerea oricăror măsuri de austeritate.
Așadar, tăierea sinecurilor nu e doar o chestiune contabilă, ci și una de justiție socială. Mecanismele de salarizare opulentă și privilegii în aceste instituții trebuie dezamorsate imediat: tăieri de posturi, plafonarea salariilor rămase, eliminarea sporurilor nejustificate, încetarea cumului de indemnizații etc. Este parte integrantă a efortului de redresare bugetară, dar și a reconcilierii statului cu cetățenii săi. Un stat perceput ca „gras la vârf și slab la bază” își pierde legitimitatea. Nu e nimic mai corrosiv decât imaginea unor funcționari publici de lux care se lăfăie în timp ce restul populației suferă măsuri de austeritate.
Tăierea fără milă a acestor instituții – testul decisiv al voinței politice
Deficitul bugetar al României a ajuns la un nivel critic, iar 2025 este anul în care nu mai putem amâna deciziile dure. Desființarea imediată a instituțiilor și agențiilor publice inutile, parazitare sau redundante se conturează nu doar ca o opțiune, ci ca o obligație față de stabilitatea economică a țării. Analiza de mai sus a scos la iveală nume concrete și cifre alarmante: autorități de reglementare transformate în bastioane ale privilegiilor, agenții naționale create artificial pentru a spori clientela de partid, institute și academii ce toacă milioane pe an degeaba. Toate acestea nu mai pot fi tolerate.
Desigur, rezistența sistemului la aceste schimbări va fi acerbă. Cei vizați – armata de profitori ai acestor sinecuri – vor încerca să-și salveze feuda: se vor plânge de “independența” autorităților, de “nevoia de cercetare”, de cine știe ce argumente emoționale (precum că fără un institut al Levantului se prăbușește cultura română – fals!). Vor fi presiuni, lobby, negocieri la sânge în culise. Însă testul unei guvernări responsabile este tocmai capacitatea de a trece peste aceste presiuni și de a lua decizia corectă, oricât de nepopulară în cercurile de privilegiați ar fi ea. Un guvern care nu are curajul să taie “în carne vie” acolo unde sunt evidente hemoragii de bani publici nu merită să conducă într-o perioadă de criză.
Trebuie spus clar: niciun cetățean onest al României nu va avea de suferit de pe urma desființării acestor structuri. Dimpotrivă, cetățeanul va fi beneficiar indirect: ori prin ușurarea poverii bugetare (ceea ce poate însemna mai puține taxe suplimentare sau împrumuturi mai mici deci inflație mai mică), ori prin realocarea fondurilor către zone unde chiar pot îmbunătăți viața oamenilor (educație, sănătate, infrastructură). În plus, eliminarea sinecurilor va da un semnal moral pozitiv: că se termină cu “statul la stat” și cu casta privilegiaților. Că intrăm într-o normalitate în care banul public e tratat cu respect. Asta ar putea avea efecte benefice și asupra aparatului de stat rămas – stimulând poate performanța reală, nu concursul de pile.
Sigur, desființarea instituțiilor trebuie făcută legal, organizat. Nu e de ajuns să dai o Ordonanță sau o lege de desființare – trebuie gândit și unde se duc atribuțiile utile (dacă există). Dar exemplul unor țări mai austere arată că se poate. Se pot comasa entități astfel încât una mai mare să preia funcțiile a două-trei mai mici, cu personal redus. Se pot transfera competențe înapoi la ministere (care oricum s-au umflat cu secretari de stat și directori fără număr – deci de muncă au nevoie!). Iar acolo unde nu e nimic de preluat (cazul academiilor fantomă sau institutelor de paradă), se pot lichida pur și simplu. Să nu ne speriem de cuvinte: da, lichidare – adică încetarea contractelor personalului (cu respectarea drepturilor legale de preaviz), inventarierea patrimoniului și fie trecerea lui la alte instituții, fie valorificarea lui. Este perfect realizabil administrativ; ce lipsea până acum era voința politică.
Voința politică pare că începe să apară, forțată de împrejurări. E un lucru bun. Dar cetățenii trebuie să rămână vigilenți și să ceară până la capăt aceste reforme. Să nu acceptăm jumătăți de măsură – de exemplu, simple reduceri de buget la agenții (care le-ar lăsa totuși în viață să se refacă mai târziu). Nu, problema unor asemenea instituții este structurală, nu doar de buget. Ele trebuie închise total, pentru a nu continua să reapară ca hidra cu alte capete. Dacă la ANRE sau ASF schimbăm doar conducerea sau tăiem 10% din salarii, nu am rezolvat mare lucru – “cultura” organizațională va rămâne, și în câțiva ani vor fi înapoi la vechile năravuri. În schimb, dacă dizolvăm instituția și refacem de la zero un organ de reglementare cu personal selectat pe sprânceană și salarizare moderată, putem spera la o schimbare reală. La fel, dacă tăiem ARICE, poate data viitoare când cineva vine cu ideea să creeze o agenție similară se va gândi de două ori, știind soarta precedentei. Este vorba de a rupe un cerc: cercul obezității administrative.
În perioada 2024–2025, România se află așadar în fața unui moment al adevărului. Se vorbește de mult despre “reforma statului”, despre “tăierea risipei”, dar de fiecare dată interesele de grup au blocat acțiunea. Acum, constrângerile financiare ne forțează mâna – ceea ce poate fi șansa de a face finalmente ceea ce trebuia făcut de mult. Instituțiile identificate ca parazite trebuie tăiate fără milă, rapid, și ireversibil. Aceasta va demonstra că statul își asumă întâi propriile sacrificii, nu aruncă mereu povara pe cetățeni. Abia după ce vom elimina aceste “tumori” bugetare, vom putea discuta, cu credibilitate, și despre alte măsuri de echilibrare (precum creșteri de taxe sau reduceri temporare de beneficii sociale, dacă vor mai fi necesare). Dar întâi să curățăm „gunoiul” din propria ogradă guvernamentală.
Imaginea de final pe care trebuie să o avem în minte este aceasta: un buget național ca o corabie care ia apă. Nu poți cere echipajului să scoată apa la infinit cu găleata (austeritate pentru cetățeni) dacă nu astupi găurile din carenă. Or, găurile în cazul nostru sunt exact aceste instituții scurse de bani. Să le astupăm – adică să le desființăm – și corabia va mai putea pluti. Dacă nu, oricât am chinui echipajul, tot ne vom scufunda în datorii. A venit timpul să punem interesul public deasupra intereselor de grup și să facem curățenie generală în aparatul de stat. România nu-și mai permite să hrănească structuri parazitare – cu atât mai puțin acum, sub spectrul unei crize bugetare majore.
Tăierea acestor instituții este dură, dar absolut necesară.
Doar prin astfel de măsuri radicale vom putea spera la un stat mai suplu, mai eficient și la recâștigarea încrederii publice. Fiecare zi în care amânăm decizia costă bani și erodează justiția socială. Cu cât mai repede ne debarasăm de aceste poveri inutile, cu atât mai repede vom putea reconstrui sănătos acolo unde este nevoie. Fără milă, fără excepții și fără privit înapoi – aceasta trebuie să fie abordarea față de instituțiile identificate ca inutile. Iar ziua de 12 iunie 2025 ar trebui să marcheze începutul sfârșitului pentru ele, dacă vrem ca viitorul să nu ne prindă din nou într-o fundătură bugetară.
Desființarea urgentă a agențiilor și instituțiilor publice parazite…
… nu este doar o măsură de austeritate contabilă, ci un act de însănătoșire a statului român. Este demonstrația că am înțeles lecția risipelor trecute și că suntem dispuși să ne corectăm cursul. „Tăiatul în carne vie” e dureros, dar uneori singurul mod de a salva organismul. Iar statul român, slăbit de hemoragia acestor structuri parazitare, are nevoie acum exact de acest tratament radical pentru a supraviețui și a reveni pe drumul corect. Nu există altă cale – ori tăiem rapid aceste cheltuieli nenecesare, ori vom ajunge să tăiem în curând de la lucruri cu adevărat importante. Iar a doua variantă ar fi dezastruoasă. Să alegem înțelept, deci, și să arătăm că se poate: un stat mai suplu, mai curat, mai orientat spre cetățean și interesul general. Totul începe cu curajul de a spune “Ajunge!” în fața sinecurilor și redundanțelor pe bani publici. Iar acel moment este acum.
(Daca nu ne nastem din nou,nu din samanta de doctor (neom-Ioan cap. 8/44)ci,din Samanta corecta si adevarata a lui Dumnezeu- 1 Petru 1/23),nu ne vindecam…) Cum îi ajuta colonelul Mitrică pe militari să ia pensie anticipată? „Îți mai dau 14 zile”
STENOGRAME
DE Vlad Alexandru
STENOGRAME
Au apărut stenogramele discuțiilor dintre colonelul Marian Mitrică, șeful secției de Neurochirurgie de la Spitalul Militar Central. Acesta primea plicuri cu bani la consultații pentru a-i ajuta pe militari să intre în comisiile de specialitate ca să iasă mai devreme la pensie
Procurorii DNA care au instrumentat dosarul șpăgilor de la Spitalul Militar Central din București spun că medicul primea bani în plicuri împreună cu documente medicale.
Conform unor informații sumele erau între 200 de lei si 100 de euro.
Cum îi ajuta colonelul Mitrică pe militari să ia pensie anticipată? „Îți mai dau 14 zile” STENOGRAME
Procurorii DNA spun că plata banilor contra zile de concediu în care medicii încercau „să găsească ceva” pentru a-i introduce pe militari în comisiile de specialitate care îi puteau pensiona devenise un obicei la întâlnirile în care șeful secției de Neurochirurgie, Marian Mitrică, a prelungit concedii medicale, a acordat consultații în care a vorbit despre condițiile de intrare în comisii, arată stenogramele din ordonanța de urmărire penală obținută și consultată de Digi24.ro.
Anchetatorii au descoperit că, la acele întâlniri, plicuri cu bani de 200 lei sau 100 de euro care îi erau lăsate pe masă odată cu documentele medicale ale militarilor care veneau la consultație. Pe urmă șeful secției Marian Mitrică lua plicurile sau banii și îi băga sub tastatură. Au fost 25 de astfel de situații în cazul lui Marian Mitrică, șeful secției de Neurochirurgie, susțin procurorii DNA.
De exemplu, stenogramele arată felul în care decurgeau discuțiile între șeful secției de Neurochirurgie Marian Mitrică și militarii care aveau nevoie de adeverințe de concediu medical și cum primea plicurile cu bani.
„Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Buta, Buta, Buta. Douăzeci și opt de zile, până mâine inclusiv, concediu.
BUTA IOSIF-GABRIEL: Da.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Ăsta-i concediu, ăsta nu ne interesează, adeverința, biletul e valabil, ăsta-i buletinul, ăsta-i cardul de sănătate.
BUTA IOSIF-GABRIEL: Da.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Ia să vedem, ce ai tu pe aici. Buta Iosif Gabriel?
BUTA IOSIF-GABRIEL: Da.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Găbiță. Deci aicea-s două problemuțe micuțe. Aicea stai binișor, normal. …(neinteligibil) micuță și pe aici.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Ia zi, dragule, tu vrei să intri în comisie?
BUTA IOSIF-GABRIEL: Da.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Tre să mai, mai căutăm, că nu-ți ajung astea ce ai aicea. Înțelegi tu?
BUTA IOSIF-GABRIEL: Am înțeles!
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Nu te încadrezi pentru asta. Bun! Îți mai dau paișpe zile de concediu și după aceea să mai facem o internare să vedem ce mai găsim. Da? Ca să știm o treabă cu tine.
BUTA IOSIF-GABRIEL: Da, domn doctor!
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Ai înțeles? De internare, când e cazul. Da? N.L. medicul așază plicul din hârtie albă în stânga mesei de birou
BUTA IOSIF-GABRIEL: Da.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Așa, buletin, card îți mai trebuie aicea N.L. medicul face mențiuni olografe pe un post-it de culoare galbenă. Bun, ok!
BUTA IOSIF-GABRIEL: Doamna asistentă, am vorbit cu dânsa și a zis că, dacă se poate, să-i lăsăm hârtiile că le face dânsa.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Lasă acolo, că tre să lași și buletinul și cardul și buletinul.
BUTA IOSIF-GAB RIEL: Am lăsat copie după buletin, am lăsat adeverință după card.
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Atunci lasă-le acolo, da? Gata, lasă-le așa, da? O să vadă.
BUTA IOSIF-GABRIEL: Să trăiți!
Col. dr. MITRICĂ MARIAN: Și vii să le iei când poți tu, mâine în cursul zilei, poimâine, da?
(Asa a crescut padurea cu votatori social-fesenari, care-si trag seva din sudoarea contribuabililor…)Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei
DE Petre Bădică
Directorul Institutului Național de Crecetare- Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” are un salariu de 30.000 lei net. Are în subordine 832 de angajați plătiți, în medie, cu 15.800 lei. Salariile au crescut, doar într-un an, cu 1.700 lei.
Directorul Institutului Național de Crecetare- Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” (INCDS) este Davidescu Șerban. El câștigă cu peste 5.000 de lei mai mult decât președintele Nicușor Dan.
Detalii AICI
Citește și: Sporuri crescute de 600 de ori la Agenția de stat care îți caută de lucru. Buget: 29.000.000 lei
Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei
Salariul lui Șerban Davidescu a crescut an după an. Potrivit ultimei declarații de avere, Davidescu a avut 3 venituri de la stat:
327.000 lei ca director științific al INCDS
20.750 lei ca Președinte Consiliul de Administrație INCDS
8.700 premiere articole științifice UEFSCDI
Total venituri: 356.000 lei. Venituri lunare – 29.700 lei net
Veniturile lui Davidescu au crescut în fiecare an. În 2022 a câștigat 312.000 lei pe an, în 2021 a câștigat 300.000 de lei, iar în 2020 a adus acasă suma de 191.000 lei ca șef de stațiune.
La Institut se fac angajări. Numărul angajaților crește
Newsweek a citit Raportul de activitate pe anul 2024. Din acest raport aflăm că Institutul avea un total de 870 de angajați repartizați astfel:
„Numărul mediu realizat al personalului de cercetare-dezvoltare a fost de 579, similar numărului mediu înregistrat în anul 2023”.
Veniturile angajaților au crescut substanțial:
Salariul mediu realizat în 2024 a fost de 15.725 lei cu 12,25 % mai mare decât în anul 2023 (14.009 lei).
„Numărul total al salariaților plătiți în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” la sfârșitul lunii decembrie 2024 a fost însă mai mare și anume 832, dintre care 794 salariați sunt angajați cu Contract Individual de Muncă pe perioadă nedeterminată, iar diferența o reprezintă angajații din cadrul proiectelor de cercetare, arată același raport.
Citește și: EXCLUSIV 261 de instituții au primit undă verde să dea sporuri de antenă și condiții grele în 2024
Aproape 160 de angajați lucrează în birouri la sediul central:
„În Centrala Institutului își desfășoară activitatea profesională un număr de 158 persoane în baza unui Contract Individual de Muncă pe perioadă nedeterminată, activ la 31.12.2024, iar în subunitățile teritoriale ale Institutului un număr de 636 salariați, existând 131 de posturi vacante și temporar vacante – atât pentru studii medii cât și pentru studii superioare –56 dintre acestea (42,7%) fiind alocate pentru activitatea de experimentare-producție”, se arată în Raportul de activitate al Institutlui pe anul 2024.
Motivarea cercetătorilor, prin contractul colectiv de muncă
Potrivit aceluiași document, în 2024 s-a realizat „motivarea cercetătorilor prin: suport pentru participare la întâlniri de lucru ale grupurilor de experți, creșteri salariale și sporuri la salariu acordate, în condițiile CCM, directorilor și responsabililor de proiecte, acțiuni de diseminare, reviste de promovare, suport pentru studiile doctorale, în condițiile contractului colectiv de muncă”.
Potivit propriei prezentări, INCDS ,,Marin Drăcea” este specializat în cercetare științifică, dezvoltare tehnologică, proiectare de investiții, acordarea de consultanță tehnică de specialitate, precum și pentru implementarea de tehnologii noi în vederea gestionării durabile a pădurilor.
Institutul adminstrează 10 baze de cercetare și 3 baze experimentale.
Documentare celebre: “BLESTEMUL SATANIC AL COMUNISMULUI” si completari necesare
Interesant dar chestiunea e mult mai complexa. Comunismul nu-i o inventie a evreului Karl Marx , ci o componenta a NOII ORDINI MONDIALE gandita inaintea lui de catre illuminatii finantati de ruda sa prin alinanta Rothschild. Karl Marx a fost mason , s-a tras dintr-o familie de rabini , dar nici el si nici Engels n-au inventat comunismul, ci au fost influentati direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875) care a fost si unul din fondatorii socialismului.
Jewish Chronicle, Londra, 4 aprilie 1919:
„Conceptiile bolsevice sunt in majoritatea punctelor in armonie cu ideea de iudaism„
La acea data 477 din cei 545 de oficialitati bolsevice erau evrei. Cititi va rog si:
Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi
Vladimir Lenin, in culmea gloriei sale fiind, spunea:
“Statul nu functioneaza asa cum ne-am dorit. Masinaria nu se supune. Se vede un om la volan si pare ca o conduce, dar masina nu merge in directia voita de el. Se misca insa dupa dorinta altor forte.”
Normal, erau fortele celor ce au finantat revolutia bolsevica. Si aici se cuvine sa amintim de: Jacob Henry Schiff (1847–1920), evreu, nascut in Germania, bancher american. Deosebit de influent la vremea lui, acesta a finantat Japonia in eforturile ei militare din timpul razboiului ruso-japonez. Dar ce este mai grav, a finantat Revolutia Rusa din 1917.
In 1905 a fost medaliat de japonezi cu Order of the Sacred Treasure iar in 1907 cu Order of the Rising Sun. A fost primul strain onorat de Emperor Meiji in palatul imperial.
In 1906, cand s-a format American Jewish Committee , a fost unul din primii lideri.
In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie. A devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Felix Warburg si Paul Warburg cel ce impreuna cu J.P. Morgan si John D. Rockefeller, Jr. au pus bazele Federal Reserve. De asemenea a fost director la New York City National Bank, Equitable Life Assurance Society si Union Pacific Railroad .
In afara de Japonia, a finantat si Puterile Centrale …
Unul dintre cei mai activi luptatori impotriva Federal Reserve, politicianul republican Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency 1920-1931 spunea:
“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.
Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostrii. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.
Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”
Cititi va rog si articolul:
NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului
Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat revolutia bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit …
Cititi va rog si:
„The Money Masters” – un excelent documentar despre modul in care ROTHSCHILD si locotenentii lor stapanesc sistemul financiar-bancar mondial
La minutul 56 al DOCUMENTARE CELEBRE: Aaron Russo – „AMERICA: FROM FREEDOM TO FASCISM“ – subtitrare in limba romana si completari foarte necesare puteti gasi asemanari intre conceptia Federal Reserve si a taxelor cu … “Manifestul comunist“ din care reiau primele puncte:
1.Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.
Impozit cu puternic caracter progresiv.
Desfiinţarea dreptului de moştenire.
Confiscarea proprietăţii tuturor emigranţilor şi rebelilor.
Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naţionale cu capital de stat şi cu monopol exclusiv.
Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mîinile statului.
In documentarul romanesc se subliniaza foarte bine cultul paladin practicat de personajele prezentate. Insa acelasi cult il practica si ELITELE de care tot vorbesc eu in acest blog. Finalul documentarului insa este inexact, caci raul nu se limiteaza la statele ce au ramas comuniste. Marele final acum se pregateste:
STANGA, NOUA ORDINE MONDIALA si ANTIHRISTUL. Ampla analiza plecand de la discursul premierului Gordon Brown in care Il invoca pe Dumnezeu, cerand o Noua Ordine Mondiala, in timpul unei predici la catedrala Sf. Paul
Chestiuni interesante despre socialism si Rockefeller gasiti si la:
DOCUMENTARE CELEBRE: Interviul luat de Alex Jones lui Aaron Russo, subtitrare in limba romana si o analiza a sa
Pentru o mai buna intelegere a celor de mai sus, cititi va rog si articolele:
NOUA ORDINE MONDIALA – rezumatul blogului (partea 1)
NOUA ORDINE MONDIALA – rezumatul blogului (partea 2)
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
(Asa rodeste Satanismul multilateral de globa-komunist…) POVESTEA SOVIETELOR – UN FILM CARE TREBUIE VĂZUT DE TOȚI ROMÂNII – UN FILM ZGUDUITOR, CARE DEZVĂLUIE RĂDĂCINLE POLITICII BARBARE RUSEȘTI PERPETUATĂ ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI, PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE
UN FILM CUTREMURĂTOR
Documentarul „The Soviet Story”, creație a regizorului lituanian Edvins Snore, este „povestea sovietelor”, povestea masacrelor politice puse la cale în numele unor utopii dictatoriale criminale, cu suportul și la cererea unor membri ai Parlamentului Uniunii Europene, care își doresc ca Europa sa nu uite niciodata prin ce a trecut, și istoria sa nu se mai repete.
In acest sfâșietor documentar, este analizata similitudinea dintre ideologiile care au facut cele mai multe victime în istoria omenirii: cea a nazismului și cea a comunismului, Lenin, Stalin si Hitler fiind „actorii” principali.
Uniunea Sovietică a ucis peste 20 de milioane de nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii. Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”.
Ideea crearii „omului nou” a stat la baza comunismului dar și a nazismului, iar principala asemănare dintre aceste ideologii , este aceea că liderii acestor regimuri doreau de la populație supunere totală.
Cei care se opuneau erau exterminați.
Exterminarea ucrainenilor din iarna anului 1932-1933, a atins cifre înfiorătoare: 7 milioane de ucraineni au murit încetul cu încetul, într-un proces de ÎNFOMETARE PLANIFICATĂ fără precedent.
Grânele și în general toată hrana existentă în gospodăriile oamenilor au fost confiscate de NKVD-ul lui Stalin si exportate in Vest.Ofiterii NKVD, actuali KGB, foști participanți la atrocități, sunt decorati și mândri de ceea ce „au realizat”.
„Ce a facut Vestul, în schimb?”, se intreaba realizatorii documentarului… „Nimic”, răspund tot ei.
N-a protestat nimeni din Occident, deşi se cunoştea situaţia.
Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”.
Marx vorbea de „holocaustul revoluţionar”, el e creatorul genocidului politic, el a scris primul despre necesitatea exterminării rasiale, subliniază filmul.
Lenin i-a desăvârşit opera.
De-a lungul vremii,Rusia nu a condamnat niciodată atrocitățile comise.
Mai mult, tartorul de la Kremlin, fostul ofițer KGB Vladimir Putin, a declarat cu nostalgie că destrămarea URSS a fost cea mai mare tragedie geopolitică a secolului XX !
Documentarul aduce în prim plan și actuala mentalitate a rușilor.
Faptul că în Rusia de azi încă există simpatizanti ai nazismului și ai comunismului, că încă sunt folosite metode NKVD-iste pentru exterminarea opozanților puterii (vezi cazul jurnalistei Ana Politkovskaya, n.r.) și că se practică genocidul populației civile în războiul din Ucraina, nu arata o Rusie dornică să se dezbrace de vechea sa haină a barbariei și cruzimii politice și să îi dea foc în piata publică.
Documentarul este în limba engleză, cu intervenții ale martorilor în limba rusă sau ucraineană și este dedicat memoriei tuturor victimelor comunismului!
Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial de la DAVOS, arată că MAREA RESETARE va duce la fuziunea dintre identitățile noastre BIOLOGICE și DIGITALE/ Premierul canadian Trudeau confirmă că PANDEMIA este o OPORTUNITATE pentru MAREA RESETARE/ Mircea Badea despre mesajele neomarxiste de la DAVOS (Video)/ Bătălia pentru Adevăr
Globalistul Klaus Schwab a lasat de inteles ca transumanismul este parte integrala a “Marii Resetari” atunci cand a declarat in fata Consiliului pentru Afaceri Externe din Chicago ca a patra revolutie industriala va “conduce la contopirea identitatilor noastre fizica, biologica si digitala”, pe care a explicat-o in cartea sa ca fiind realizabila cu microcipuri implantabile capabile sa-ti citeasca gandurile.Dupa cum am mai subliniat anterior, “Marea Resetare” atrage atentie in urma pandemiei de coronavirus, pandemie pe care Primul Ministru canadian Justin Trudeau o vede ca pe “oportunitatea unei resetari”.
Agenda se bazeaza in primul rand pe demantelarea sistemului capitalist curent in favoarea unei conduceri tehnocrate centralizate, care va conduce la niveluri de trai mai scazute, consum redus de combustibil, mai putine libertati civile si automatizarea accelerata a slujbelor.
Exista totusi un alt aspect important al “Marii Resetari” (sau “a patra revolutie industriala”, cum o numeste Schwab), iar acesta este contopirea omului cu masina.
Schwab a explicat cum cartea sa, “Modeland viitorul celei de-a patra revolutii industriale“, este populara mai ales in China, Coreea de Sud si Japonia, numai armata sud-coreeana cumparand 16.000 de exemplare.
Acolo, acesta ne explica entuziasmat cum tehnologia viitoare va permite autoritatilor sa “patrunda in spatiul pana acum privat al mintilor noastre, citindu-ne gandurile si influentandu-ne comportamentul”.
Schwab prezice ca acestea vor furniza un stimulent organelor legii pentru implementarea de programe “pre-crima” de tipul Minority Report.
“Pe masura ce abilitatile acestui domeniu sporesc, tentatia organelor legii si a tribunalelor de a folosi tehnici de determinare a unei potentiale activitati criminale, de a evalua vinovatia sau chiar de a prelua amintiri direct din creierul oamenilor va creste”, scrie Schwab. “Chiar si trecerea frontierei ar putea necesita intr-o zi scanarea creierului pentru a evalua riscul unui individ.”
“Tehnologiile celei de-a patra revolutii industriale nu se vor opri la lumea fizica din jurul nostru – ele vor deveni parte din noi”, crede acesta, descriind visul transumanist utopic impartasit de elite.
“Intr-adevar, unii dintre noi deja simtim ca smartphone-ul a devenit o extensie a propriei persoane. Dispozitivele externe de azi – de la computerele la purtator pana la castile de realitate virtuala – vor deveni aproape sigur implantabile in corpurile si creierele noastre.”
Totodata, Schwab sprijina in mod deschis ceva ce mass-media inca mai sustine ca ar fi strict de domeniul adeptilor teoriei conspiratiei – microcipuri active implantabile ce depasesc bariera pielii.
Globalistul aclama sosirea “dispozitivelor implantate care vor ajuta la comunicarea printr-un smartphone ‘incorporat’ a gandurilor exprimate de obicei verbal, precum si a gandurilor sau starilor neexprimate, prin citirea undelor cerebrale si a altor semnale”.
Deci, cu alte cuvinte, “fuziunea dintre identitatile fizica, digitala si biologica” se refera la singularitatea transumanista si la un viitor in care oamenii au fiecare miscare supravegheata si fiecare gand citit de un microcip implantabil.
Nu este o “teorie a conspiratiei” atunci cand ei iti spun in mod deschis ce vor sa faca.
***
EVZ/ Adrian Pătrușcă:
Marea Resetare și Bătălia pentru Adevăr – Când CNN ne face morală
Ca orice revoluție, Marea Resetare se bazează pe o dogmă considerată infailibilă și este gata să zdrobească pe oricine o neagă. Bătălia pentru controlul Adevărului și al Informației a început.
Christiane Amanpour, megera de la CNN, a ridicat pentru o clipă cortina, arătându-ne cum va arăta viitorul fără Trump.
În emisiunea sa de joi, 12 noiembrie, ea a evocat Kristallnacht, pogromul împotriva evreilor din 1938.
„În această săptămână, acum 82 de ani, a avut loc Kristallnacht; a fost lovitura de avertisment a naziștilor adresată omenirii, care a dus la genocid împotriva unei întregi identități”, a enunțat Amanpour.
Pe fondul unor imagini de arhivă cu evrei morți și cu naziști arzând cărți, vocea sumbră a CNN a comparat forțele care au declanșat aceste orori istorice cu… administrația Trump.
„Și, prin acel turn de cărți arse, s-a declanșat un atac împotriva realității, informației, istoriei și adevărului”, a spus ea. „După patru ani de asalt modern al lui Donald Trump împotriva acelorași valori, cuplul Biden/Harris promite o reîntoarcere la aceste norme, inclusiv la adevăr.”
Auzind aceste vorbe, ar trebui să ne cutremurăm cu toții. Nu de râs, ci de groază.
CNN vorbește de restabilirea realității, informației, istoriei și adevărului? Dar CNN este una dintre navele amiral („Crucișătorul”?) ale presei mondiale, presă a cărei principală misiune de luptă în ultimii ani a fost tocmai nimicirea realității, controlarea informației, scufundarea istoriei și pervertirea adevărului!
CNN vorbește despre ororile nazismului? Dar CNN și restul presei „mari” au salutat cu entuziasm, au sprijinit și încurajat în vară violențele, jafurile, incendierile și omorurile celor care își spun „antifasciști” și „antirasiști”.
CNN vorbește despre atacul la adresa istoriei? Dar CNN a fost în prima linie a celor care au căutat temeiuri și argumente „istorice” în favoarea dărâmării statuilor și a rescrierii istoriei, „pervertite” de istoricii albi, „suprematiști” și „colonizatori”.
CNN vorbește de cărți arse? Dar CNN, alături de toată presa zisă „mainstream”, l-a ironizat pe Trump pentru că, în iunie, a scos dintre dărâmăturile bisericii St. John din Washington, incendiate de vandalii Black Lives Matter și Antifa, o Biblie salvată din foc.
Când Diavolul îți vorbește despre Credință și Adevăr ar trebui să îți astupi urechile și să te priponești bine de catarg. Pentru că vine Marele Val.
Ce a făcut Amanpour joi seara a fost să ne expună „ordinea de zi” a congresului Revoluției Mondiale, după măturarea de la putere a lui Trump. Iar cel mai important punct pe ordinea de zi este „Bătălia pentru controlul Adevărului”.
Ca orice revoluție, Marea Resetare se bazează pe o dogmă considerată infailibilă și este gata să zdrobească pe oricine o neagă. „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră.”
Pentru ca dogma să fie impusă, trebuie controlate toate mijloacele de comunicare și eliminarea oricăror elemente care contrazic Dogma. Acest lucru se realizează deja astăzi.
Exemplul cel mai recent îl reprezintă dezvăluirile din laptopul lui Hunter Biden, care în vremuri l-ar fi scos pe Joe Biden din cursa electorală și l-ar fi aruncat în închisoare.
Acționând nu ca presă, ci ca mașinărie de propagandă, media clasică (televiziuni, radio, ziare) a ales fie să minimalizeze acest subiect exploziv, fie pur și simplu să-l omită de-a dreptul, de parcă nu ar fi existat.
Presa „mainstream” – cu onor CNN în frunte – a ajuns să se comporte asemenea marilor corporații transnaționale: bazându-se pe gabaritul uriaș și pe poziția de monopol, își permite să calce în picioare principiile elementare ale capitalismului.
Neavând practic concurență, și una și celelalte nu se mai preocupă să-și satisfacă clienții, ci să îi manipuleze. Să îi domine. Să îi stăpânească.
Vechiul slogan comercial „Clientul nostru, stăpânul nostru” a devenit caduc. Acum, clientul este robul stăpânului care îi vinde marfa. În cazul presei, „marfa” este informația.
În paralel, marile companii Tech au făcut totul pentru ca subiectul „Laptopul lui Hunter” să dispară de pe rețelele sociale, către care s-ar fi putut orienta nemulțumiții de presă clasică.
Twitter a blocat toate discuțiile pe tema dezvăluirilor, mergând până la suspendări și închideri de conturi. Inclusiv ale ziarului rebel New York Post, autorul anchetelor. Inclusiv ale președintelui Statelor Unite.
Ceva mai subtil, Facebook a etalat și el o întreagă gamă de tehnici de cenzură, care l-ar face pe Goebbels să bălească de invidie.
Însă acțiunile cele mai rafinate au aparținut Google: motoarele sale de căutare au ascuns dezvăluirile esențiale sub mormane de articolașe din presa „mainstream”, care ridiculizau și minimalizau subiectul.
Astfel, în jurul subiectului s-a creat o perdea de fum groasă și puturoasă, care i-a împiedicat pe americani să ajungă la sursa informațiilor. La Adevăr.
Potrivit unui sondaj realizat de Media Research Center, o treime dintre cei care au votat cu Joe Biden nu auziseră de tranzacțiile financiare cu regimul comunist chinez realizate de acesta prin intermediul lui Hunter.
Blocarea informațiilor care incomodează nu este însă suficientă. În paralel, trebuie impusă Dogma ca Adevăr absolut. Cine neagă Dogma, trebuie pedepsit. Marginalizat. Exclus din societate.
China este de mai mulți ani scena unui experiment monstruos, numit Creditul Social. Fiecare cetățean este supravegheat 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, prin mijloace tehnologice, de la recunoașterea facială până la urmărirea online.
Fiecărui chinez i se acordă note pentru comportamentul său. Ca la școală. La sfârșitul perioadei de bilanț, notele decid standardul de trai al omului. O „medie” mai bună îi dă acces la o serie de privilegii precum: dreptul de a călători cu trenul sau avionul, de a-și da copiii la o școală mai bună sau de a obține un credit ieftin. O „medie” proastă îi taie eșalonat din drepturi, până când ajunge un paria.
Orice abatere este sancționată: de la traversarea prin locuri nepermise până la nerespectarea restricțiilor de pandemie. Firește, însă, cea mai gravă abatere este nesupunerea politică față de regimul comunist.
Cine nu se supune, dispare. Mărturie stau cazurile medicilor din Wuhan, care nu au respectat consemnul autorităților și au vorbit public despre existența coronavirusului. Culmea ironiei totalitare (vezi cazul dr. Li Wenliang), ajunși oale și ulcele, ei sunt comemorați ca eroi ai neamului. Pentru că nu mai deranjează pe nimeni.
Asemenea monstruozități își fac loc tot agresiv și în Occident.
Se strecoară ca niște ploșnițe prin toate crăpăturile și îți intră în casă. În viața intimă. În creier. Nicăieri nu mai îți aparții.
Norvegia a anunțat că va modifica Codul Penal pentru a incrimina „remarcile în privat”. Iată ce scrie Reuters:
„Persoanele găsite vinovate de discurs ofensator sunt pasibile de amendă sau de un an închisoare, pentru remarci făcute în privat, și de un maximum de trei ani de închisoare dacă sunt făcute în public, potrivit noului Cod Penal.”
„Discursul ofensator” este o expresie folosită de Stânga pentru a cataloga criticile la adresa unor teme dragi progresismului: propaganda LGBT, imigrația în masă, multiculturalismul, globalizarea. Teme care sunt pilonii ideologici ai Marii Resetări.
Sub presiunea diverselor terori care apar pe bandă rulantă în ultimii ani – teroarea teroristă, teroarea COVID, teroarea străzii (BLM, Antifa), teroarea corectitudinii politice…, libertatea se pipernicește văzând cu ochii.
În era comunicațiilor, cenzura a devenit normă.
În era drepturilor omului, omul are un singur drept garantat: să se supună.
În era Marii Resetări, există un singur Adevăr. Cel oficial, dictat de organul abilitat: Ministerul Adevărului.
KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi în siguranță”/ Marea Resetare, fericirea de a nu avea nimic și sfârșitul democrației
LifesiteNews:
Nimeni nu e în siguranță până când nu sunt vaccinați toți, pretinde un lider al Formului Economic de la Davos
DAVOS, Elveția, 1 februarie 2021 (LifeSiteNews) – Fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, a spus că, dacă nu este vaccinată pentru COVID-19 „toată lumea”, atunci „nimeni nu va fi în siguranță”, în ciuda numeroaselor decese, efecte secundare grave și consecințe necunoscute asupra fertilității rezultate din vaccinuri.
Schwab, care deține doctorate în economie și inginerie, a făcut declarația de mai sus în contextul unei discuții despre capitalismul părților interesate (stakeholder capitalism), din cadrul reuniunii recente de la Davos a Forumului Economic Mondial. Vorbind cu editorul CNN Business Emerging Markets, John Defterios, Schwab s-a folosit de prilejul unei întrebări despre cooperarea guvernelor cu marile companii pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la lansarea vaccinurilor în întreaga lume.
„O lecție a aceastei crize este noțiunea de interdependență reciprocă. Pentru că, inclusiv ca indivizi, a trebuit să avem grijă să nu infectăm pe altcineva și să nu fim infectați. Și același lucru trebuie să îl aplicăm acum la nivel global.” „Atât timp cât nu toată lumea este vaccinată, nimeni nu va fi în siguranță”, a declarat Schwab.
Schwab a salutat apariția COVID-19, arătând că impactul cauzat de pandemie reprezintă o „fereastră unică de oportunitate” pentru realizarea unei Mari Resetări. Trebuie să „construim un nou contract social… Trebuie să ne schimbăm mentalitatea” și „stilul de viață”, a remarcat el.
În cartea sa recentă, COVID-19: The Great Reset, Schwab a indicat vaccinările regulate ca fiind singurul mod prin care se poate ieși din ciclul vicios al restricțiilor și carantinelor. „Se pare că până și o părută revenire la „business as usual” pentru majoritatea companiilor de servicii este de neconceput, atât timp cât COVID-19 rămâne o amenințare pentru sănătatea noastră. Acest lucru sugerează că o revenire completă la „normalitate” nu poate fi luată în considerare înainte ca un vaccin să fie disponibil.”
Schwab a menționat „provocarea politică” de a „vaccina suficient de mulți oameni la nivel mondial”, întrucât „suntem la fel de puternici, colectiv vorbind, ca cea mai slabă verigă”. Schwab a salutat „rata de conformitate suficient de mare”, și a denunțat, totodată, creșterea „anti-vacciniștilor ”, care reprezintă, în opinia sa, o amenințare la nivel global pentru administrarea vaccinului.
„Va fi foarte greu să lupți împotriva COVID-19 fără un tratament eficient sau un vaccin”, a afirmat Schwab, „și, până atunci, cel mai eficient mod de a reduce sau opri transmiterea virusului este prin testarea pe scară largă urmată de izolarea cazurilor, urmărirea contactelor și carantina contactelor expuse persoanelor infectate.” Pledoaria lui Schwab pentru ca populația globală să fie vaccinată vine în opoziție directă cu alte afirmații din carte. El a afirmat că „criza coronavirusului este (până acum) una dintre cele mai puțin mortale pandemii pe care le-a trăit lumea în ultimii 2000 de ani. După toate probabilitățile, cu excepția cazului în care pandemia evoluează într-un mod neprevăzut, consecințele COVID-19 în ceea ce privește sănătatea și mortalitatea vor fi ușoare în comparație cu pandemiile anterioare.”
Schwab a mai scris despre COVID că „nu constituie o amenințare existențială sau un șoc care își va lăsa amprenta asupra populației lumii pentru zeci de ani”. În ciuda acestei viziuni, Forumul Economic Mondial a avut un rol esențial în dezvoltarea „CommonPass”, împreună cu Commons Project, legat de crearea unui pașaport de sănătate în lumea post-COVID, care să permită sau să limiteze oamenilor posibilitatea de a călători în funcție de sănătatea și dosarul lor de vaccinare. Paul Meyers, CEO al Commons Project, a anunțat într-un videoclip al Forumului că proiectul CommonPass este o „platformă care permite oamenilor să își colecteze în siguranță informațiile de sănătate, indiferent dacă este vorba de un rezultat negativ al testului COVID sau, în cele din urmă, o evidență a unei vaccinări COVID”. Jeanne Smits de la LifeSiteNews, a comentat astfel: „Adevărul despre această aplicație, așa cum se întrevede, este că vor exista reguli globale implementate global ce vor permite controlarea tuturor călătorilor (dintr-o țară spre alta sau dintr-un oraș spre altul) în funcție de statutul lor legat de Covid.”
În timp ce Schwab solicită vaccinări universale pentru a proteja lumea de COVID-19, el ignoră sfaturile unor profesioniști din domeniul sănătății care au emis avertismente grave cu privire la vaccinurile experimentale dezvoltate în grabă. Fostul vicepreședinte al Pfizer, Dr. Michael Yeadon, a respins categoric necesitatea oricărui vaccin pentru COVID-19, spunând că „nu este deloc necesar ca vaccinurile să oprească pandemia. Nu am auzit niciodată atâtea prostii spunându-se despre vaccinuri. Nu se vaccinează persoanele care nu sunt expuse riscului unei boli. De asemenea, nu îți propui să vaccinezi milioane de oameni sănătoși și în formă cu un vaccin care nu a fost testat cum trebuie pe subiecți umani.” Dr. Theresa Deisher, cu un doctorat în fiziologie moleculară și celulară la Universitatea Stanford, a respins, de asemenea, necesitatea unui vaccin pentru COVID, explicând că „are o rată a fatalității mai mică de 0,03% și că majoritatea acestor persoane, cred că 92% sau mai sus, au alte probleme de sănătate; facem un vaccin pe repede înainte pentru un virus care nu pare să aibă nevoie de un vaccin”. (…)
George Purcăruș:
Sărac, dar fericit!
Nu știu dacă să mă amuz sau să plâng când aud pe unii spunând că trebuie să strângem din dinți și să mai suportăm un pic restricțiile (măști, lockdown, vaccinuri) ca să putem reveni rapid la NORMAL.
Cei de la Davos ne-au spus-o clar. Vechiul sistem (capitalismul adică) ne-a adus aici (la supraconsum, goana după profit, inegalități sociale, poluare, epidemii, suprapopulare etc) deci în nici un caz nu ne mai întoarcem înapoi. Nu se va reveni deloc la vechiul normal.
Se află în curs de pregătire „noua normalitate” – (stakeholder capitalism) – capitalismul responsabil, al cărui scop principal nu mai este profitul acționarilor, ci binele tuturor și al planetei, egalitatea, eliminarea inechităților sociale. Dacă ați trăit în România anilor 80, recunoașteți ideile…
Rezultatele implementării noului sistem sunt simple: vom fi ușurați de povara posesiilor, de obiceiurile proaste de a consuma carne, de a călători, de a merge la muzee, stadioane, biserici, restaurante cu familia sau prietenii.
Noul capitalism responsabil pretinde că ne va face pe toți egali – egali de săraci, dar fericiți. „You will own nothing, but you’ll be happy!”. (Ion Iliescu spunea că preferă să fie sărac, dar cinstit. Intre timp, lozinca s-a ameliorat). Elitele atotștiutoare vor avea grijă de starea noastră spirituală, să nu fim atașați de posesiile pământești. După cum vedeți, domniile lor fac aproape o lucrare misionară!
Nu ni s-a spus dacă și dânșii vor renunța la miliardele, acțiunile, vilele, avioanele private, servitorii, întreprinderile, băncile, terenurile și mai ales puterea pe care o dețin – sau ăsta e scenariul valabil numai pentru gloată.
Există însă o mică diferență între metoda lui Iisus și cea a lui Klaus Schwab – în timp ce primul îi solicita tânărului bogat detașarea voluntară de avere, celălalt, mai pragmatic, se ocupă și de aducerea ei la împlinire, fără a-și mai pierde vremea cu consultarea beneficiarului!
Marele Inchizitor ar fi mândru de urmașii săi!
Citesc ce scrie pe weforum.org si ascult ce se vorbeste la Davos si ma ia cu fiori.
O gramada de lozinci de care Ceausescu sau Iliescu ar fi fost mandri – unitate, impreuna, sa facem totul, solutii globale, criza climatica, eliminarea inegalitatii, justitie rasiala, reciclare, sa mancam mai putina carne, sa calatorim mai putin, sa abandonam diferentele ideologice, marirea increderii in vaccinare, bani digitali, noul capitalism (stakeholder, care e doar marxism vopsit in roz) etc.
Nu intamplator astazi primul vorbitor (dela Davos – n.n.) a fost presedintele Chinei. Da, tara aceea care respecta drepturile omului, de la lgbt pana la minoritatile religioase, asa cum (NU) auziti toata ziua la CNN sau BBC.
Cat despre unitate, asta cuvantul care ma sperie cel mai tare – pentru ca de regula inseamna “uniti in jurul partidului”, “consens” etc, adica sa fii mereu de parerea sefului.
Cine le mai rezista astora? Nici Soros, care altadata atragea atentia contra Chinei, nu mai spune nimic acum. Speranta e in institutiile care sunt prin natura lor conservatoare din Vest…si in tarile care vad in China un inamic. Si desigur, in Dumnezeu, care nu poate fi batjocorit de promotorii unui turn Babel modern.
Ne asteapta asadar inca o utopie – inca o incercare a omului de a “ameliora” natura.
Captură după contul de Twitter al șeului OMS
Ambrus Bela (QMagazine):
Sfârșitul democrației: „Marea resetare”
Marea resetare este o schemă inventată de oameni nu foarte mintoși, dar putred de bogați, care-și imaginează că banii pot cumpăra natura, populația, atmosfera, dar ca toate să fie posibile, mai întâi au cumpărat presa, serviciile de informații și politicienii.
UN FORUM APARTE
Marea diferență dintre Forumul Economic Mondial de anul acesta și edițiile precedente, nu rezidă în faptul că anul acesta evenimentul s-a petrecut online, ci în faptul fără precedent că, de data aceasta, a existat un „ghid de utilizare”, anume cartea scrisă de Kalus Schwab: Covid-19 Marea resetare.
Aceasta se adaugă celor două lucrări scrise în prealabil, The Fourth Industrial Revolution, Shaping the Future of the Fourth Industrial Revolution și celei recent lansate: Stakeholder Capitalism – A Global Economy that Works for Progress, People and Planet. Schwab este cunoscut ca și președinte al Forumului Economic de la Davos, fondat cu 1 milion de dolari primiți „premiu” din partea Israelului în 2004. Soția, Hilde, conduce Fundația Schwab. Klaus Schwab are un doctorat în economie la Fribourg (Elveția), un alt doctorat în inginerie la Zurich, dar și un master în administrație publică obținut la Harvard.
Are nu mai puțin de 17 alte doctorate onorifice. El a predat afaceri la Universitatea din Geneva și a lucrat pentru Națiunile Unite. A făcut parte din comitetul de conducere al Grupului Bilderberg.
Problema survine în momentul în care cineva începe să-i lectureze cărțile. Dincolo de analizele ce glosează între pueril și vizionar, răzbate o incapacitate de a depăși tezele propagandistice ale „progresismului”, cărora li se adaugă o doză de ticăloșie pură și de aserțiuni manipulatoare ce jignesc intelectul oricărui cititor cât de cât trecut prin școală.
Odată dezvăluite intențiile „resetării” post-Covid, întregul Forum Economic poate fi privit din perspectiva celor diseminate prin scrierile lui Schwab. Probabil acesta este și motivul pentru care cancelarul german Angela Merkel se întreba dacă avem sau nu nevoie de resetarea propusă, iar ministrul afacerilor externe al Braziliei se declară net contra „Marii resetări”, spunând sesiunii speciale a Organizației Națiunilor Unite pe COVID-19 că „controlul social totalitar nu este remediul pentru nicio criză”.
„Cei cărora nu le place libertatea încearcă întotdeauna să beneficieze de momente de criză pentru a predica reducerea libertății. Să nu cădem în acea capcană ”, zice așadar Ernesto Araujo.
Vladimir Putin a fost și mai tranșant, spunând textual că viziunea lui Schwab (din care a și citat) este naivă, adăugând: „Responsabilitatea noastră comună de astăzi este de a evita o astfel de perspectivă, similară cu o distopie mohorâtă, pentru a asigura dezvoltarea pe o traiectorie diferită, pozitivă, armonioasă și creativă” (Putin nu pare să se fi delimitat direct de viziunea de la Davos. Perspectiva menționată de el – aici este discursul integral – ca fiind distopică este cea a unui conflict global generalizat. Singura nuanță care diferă este cea a atașamentului la valorile tradiționale – nota Cuvântul Ortodox).
Wall Street Journal comentează în felul urmator: „Într-o carte a cărei teză este că liderii de afaceri fac lumea mai bună urmărind obiective sociale în plus față de profit, ne-am aștepta la o discuție despre cel mai important contra-argument – și anume că liderii de afaceri ar putea de fapt să înrăutățească lumea (… ) făcând exact ceea ce cere domnul Schwab. Așadar, „capitalismul părților interesate poate fi, în cele din urmă, o versiune mai profitabilă a capitalismului clasic – pentru că lumea e păcălită și terenul spălat”.
Profitând de criza Covid, cumulat, primii 10 bogați ai lumii și-au adăugat aproape 2 trilioane averilor inițiale! Iar până aici, nota de plată au plătit-o, ca de obicei, oamenii mărunți. Ca fapt divers, Bill Gates și-a achiziționat cca. 1.100 de kilometri pătrați de teren (în principal) agricol în 19 state din SUA.
Deci, dacă obiceiul era ca după Davos să se publice spicuiri din visele Gretei privind răcirea planetei, povești despre cum ne salvează corporațiile viitorul, cum devine economia circulară, despre minunile Guvernanței de mediu, socială și corporativă (ESG), anul acesta pare evident faptul că realitatea ar trebui să primeze unor astfel de relatări! Cu atât mai mult cu cât există o agendă ascunsă despre care presa corporatistă nu vorbește niciodată, iar giganții tehnologici o cenzurează copios.
Ceea ce trebuie știut este că prin vocea șefei Comisiei Europene, UE se angajează să respecte European Green Deal, va combate „hate speech”-ul, știrile „false”, a făcut apel la companiile tehnologice să fie mai atente cu diseminarea unor astfel de informații neconforme cu linia ideologică. Desigur, lupta cu Covidul și conlucrarea cu Fundația Gates sunt în centrul atenției Comisiei cum, la fel, și „schimbările climatice”.
Șocant a fost Emmanuel Macron care a afirmat că trebuie să ne concentrăm pe inegalitățile sociale generate de capitalism și pe schimbările climatice, astea fiind și „soluțiile” ieșirii din „pandemie”, mai ales în situația în care „capitalismul modern nu mai poate funcționa”! Macron a criticat ideea de economie de piață!
Davos este un show eco-horror cu accente totalitariste apte să-i facă pe Stalin, Mao sau Goebbels să pară duioși lucrători sociali. Deși Schwab și ai lui vorbesc despre post-pandemie, nicăieri nu i se arată sfârșitul acestei „pandemii”, dimpotrivă! Studiile Pfizer BioNTech pentru vaccin se preconizează a se termina abia în 2023, până atunci traversând doar perioada experimentală!
Așadar, o primă variantă de „resetare” descrisă de Schwab ar fi cea pașnică, în care națiunile obediente îi urmează pe cei din „elită” care se ocupă de preluarea tehnocrată a întregii lumi, sau ar putea exista o a doua versiune, violentă, cu conflicte între națiuni, revoluții etc. (…)
CARE DEMOCRAȚIE?
În cartea sa, Klaus Schwab pomenește în treacăt despre „trilema globalizării” și îl citează pe Dani Rodrik, autorul cărții „The Globalization Paradox”. Iată „trilema”, descrisă de Rodrik:
„Nu putem avea globalizare, democrație și autodeterminare națională împreună. Putem avea cel mult două din cele trei. Dacă vrem globalizarea și democrația, trebuie să renunțăm la statul național. Dacă trebuie să păstrăm statul național și dorim și globalizarea, atunci trebuie să uităm de democrație. Și dacă vrem să combinăm democrația cu statul național, atunci adio globalizării”.
Ce mai spune Schwab? „Trebuie să existe suficientă presiune populară – din partea cetățenilor, alegătorilor, consumatorilor, lucrătorilor, educatorilor și activiștilor – pentru a împinge guvernele și companiile să schimbe direcția în mod fundamental”. Serios? Marea Resetare este proiectul acelorași familii plutocrate, hiper-bogate, responsabile de defectele modelului economic mondial actual.
În fapt, impunerea „resetării”, „elitele” au gândit-o organizând și finanțând activiști pe modelul Ocupy, MeToo, BlackLiver Matter, Greta Thunberg, pentru a demonstra că nu ei, ci populația ar cere aceste măsuri.
CARE UMANITATE?
În spatele retoricii se află însă o agendă de eugenie și depopulare fără precedent, altminteri idee avansată și de Bill Gates. Nu este umană, de fapt, Schwab o și numește „transumană”. Iar asta presupune renunțarea la barierele morale și realizarea proiectului în numele „binelui” care-i așteaptă pe supraviețuitori. Exact cum spunea și mentorul lui Klaus Schwab, Henry Kissinger, astăzi membru al „cabalei”.
Așadar, existența umană viitoare presupune înlocuirea libertăților cu „utilitatea” fiecărui individ. Este o „alegere etică”, după cum spune Schwab. Se bazează pe „binele general”.
În 2016, Schwab, a scris o altă carte intitulată Shaping the Future of the Fourth Industrial Revolution. Aici, descrie schimbările tehnologice care apar odată cu cea de-a patra Revoluție industrială, a telefoanelor inteligente, 5G, Internetul obiectelor și inteligența artificială, care interconectează totul pentru a lua apoi și cele mai banale decizii în locul oamenilor.
Datele sunt centralizate în corporații private, cum ar fi Google sau Facebook, care permit guvernelor să „pătrundă în spațiul privat al minții noastre, citindu-ne gândurile și influențându-ne comportamentul”. Mai aflăm că „tehnologiile nu ne vor opri să rămânem parte a lumii fizice, dar vor deveni parte a noastră, implantabile în corpul și creierul nostru”.
Schwab adaugă: „La ce va duce a patra revoluție industrială este o fuziune a identității noastre fizice, digitale și biologice”. Aceste „dispozitive implantabile vor ajuta, de asemenea, la comunicarea gândurilor exprimate în mod normal verbal, printr-un smartphone „încorporat” și a gândurilor sau stărilor de spirit potențial neexprimate prin citirea undelor creierului și a altor semnale”. De guverne. De corporații. (…)/ integral la sursă
RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939. ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei”
International Man: Doug Casey despre viitoarea „criză” pe care a plănuit-o elita globalistă
International Man: În fiecare an, guvernarea mondială – cei mai influenți lideri mondiali, CEO-uri ale marilor corporații, universitari de top și chiar vedete – se reunesc la Davos. Discută despre subiecte care îi interesează și impun politicile lor preferate.
Care este părerea ta despre adunarea de la Davos și despre ceea ce fac?
Doug Casey: Adunarea de la Davos a devenit cel mai vizibil element al clasei conducătoare. Asta deși se suprapun cu multe alte grupuri care promovează aceeași agendă – Bilderberg, CFR și Bohemian Grove fiind unele dintre acestea.
Acum vreo doi ani am scris un articol după ce am participat la Concordia, care este un eveniment foarte asemănător, cu exact aceiași oameni. Nu intenționez să mai dau pe acolo. A fost îngrijorător și deprimant să ascult şmecheri lipsiţi de suflet trăncănind despre cea mai bună modalitate de a conduce plebea.
Acești oameni fac parte din ceea ce ați putea numi Deep State-ul mondial. Toți se cunosc între ei. Merg la aceleași conferințe și, cel mai adesea, au frecventat aceleași universități, aparțin acelorași cluburi sociale și au copii în aceleași școli.
Dar, cel mai important, împărtășesc aceeași viziune asupra lumii. Locuiesc în propriul lor buncăr, unde restul de 7,9 miliarde de oameni din lume sunt străini. Deci e normal ca oamenii dintr-un astfel de grup relativ strâns – deși informal – să conspire.
E celebră observaţia lui Adam Smith cum că ori de câte ori doi bărbați având aceeași ocupație se adună, ei pun la cale întotdeauna ceva împotriva intereselor publicului. Este un lucru perfect normal și natural.Dar acești oameni nu sunt doar comercianți care se străduiesc să facă câțiva shekeli în plus. Acești oameni sunt oamenii de maximă importanţă din toate guvernele, ONG-urile, corporațiile, universitățile și organizațiile media din lume. N-au decât dispreț pentru oamenii mici, pe care îi tratează fie ca idioți utili, fie ca guri inutile. Pe ei îi interesează puterea mai mult decât orice altceva.
După cum au arătat recent prin acest exercițiu COVID, ei cam controlează întreaga lume. Sunt foarte periculoși; eu îi disprețuiesc.
International Man: În 2019, cu mult înainte de raportarea primului caz de COVID, Forumul Economic Mondial (WEF), care găzduiește conferințele anuale de la Davos, a organizat un eveniment pentru a discuta despre posibilitatea unei pandemii mondiale.
De fapt, au desfășurat un exercițiu de simulare a modului în care scenariul ar putea evolua și în care guvernele, marile corporații și mass-media ar trebui să gestioneze situația.
Ce crezi despre asta? A fost o coincidență?
Doug Casey: Acești oameni sunt destul de îndrăzneți. Ei cred – în mod just – că 90% din populaţie va înghiţi, practic, ceea ce li se va da și va accepta orice li se spune. N-am nicio îndoială că acești oameni au o înțelegere informală unii cu alții privitoare la modul în care lumea ar trebui să fie resetată pentru folosul lor. Nu este o conspirație formală per se, doar o consecință firească a ceea ce se întâmplă în mod inevitabil atunci când oamenii care provin din aceeași clasă socială, au aceeaşi viziune asupra lumii și aceeaşi filosofie se află într-o poziție de putere.
Problema este că războaiele mondiale din ultimul secol au devenit tot mai grave de fiecare dată. Primul Război Mondial a fost incredibil de urât. Al Doilea Război Mondial a fost și mai urât. Am evitat un război termonuclear mondial cu Uniunea Sovietică. Dar asta nu înseamnă că al treilea război mondial nu va avea loc. Va fi doar diferit decât ar fi avut loc acum 40 sau 50 de ani.
Deci, pe baza tendinței actuale, dacă Primul Război Mondial a ucis 20 de milioane de oameni și cel de-al Doilea Război Mondial a ucis 60 sau 80 de milioane de oameni, orice s-ar putea întâmpla în ceea ce se va dovedi a fi cel de-al treilea război mondial. Poate 500 de milioane sau un miliard. Gândiţi-vă la scară largă, ca oamenii care au pus la punct Raportul Deagel.Așa cum am mai spus, acest război nu va avea prea mult de-a face cu gunoaiele depăşite precum tancurile Abrams, F-35 și transportatoarele Ford. Aceste jucării nu servesc unui scop mai mare decât acela de a falimenta SUA în timp ce îmbogățesc statul paralel. Acesta va fi în primul rând un război cibernetic și biologic.
Sunt doar surprins că mulți oameni nu se uită și nu fac legătura cu filmul V de la Vendetta, a cărui acţiune se învârteşte și ea în jurul unui virus numit virusul Saint Mary. Lumea are nevoie disperată de un V real.
Chiar sunt o mulțime de paralele astăzi. Mă întreb dacă „oamenii mici” știu că elita plănuiește sau se joacă cu ideea unui virus de ani de zile. Probabil că nu – este greu să ne imaginăm că cineva ar putea fi la fel de rău precum naziștii, sovieticii sau comuniştii chinezi, deoarece astea ţin de istoria antică și natura umană s-a schimbat, evident. Un mare virus care loveşte omenirea a făcut obiectul multor romane și filme SF de-a lungul anilor. Și acum, ca de obicei, viața imită arta.
Să facem un exerciţiu de imaginaţie pentru o clipă. Poate că elitele, care de cele mai multe ori se deghizează în filantropi, vor da o explicaţie logică planului lor ca fiind o modalitate de a curăța bazinul genetic, reducând populația cu 80 sau 90%. N-am nicio îndoială că acești oameni ar putea justifica o plagă virală drept o modalitate de a salva Gaia [pământul] de plaga umană. Poate că vaccinul va fi de fapt adevăratul vector, ucigându-i pe unii după un timp și sterilizând restul. Poate că va servi drept catalizator pentru cei 80% vaccinați supuşi, pentru a-i pune pe cei 20% de nevaccinați insubordonaţi în lagăre. Poate că virusul actual este doar prima mişcare și, după tulpinile Delta și Mu, se va prezenta o variantă Zeta cu adevărat serioasă. Orice este posibil. În acest moment, trăim într-o lume SF.
Chiar dacă lucrurile merg mai mult sau mai puțin așa cum sunt acum, există o mulțime de avantaje legate de virusul COVID-19 din punctul lor de vedere. Prăbușirea economiei, Mai Marea Criză Economică, nu va fi pusă pe seama băncii centrale, a inflației și a statului. Aceştia vor fi prezentaţi ca eroi în lupta împotriva virusului. Criza economică va fi explicată ca fiind cauzată de COVID – acest Deus ex machina – spre deosebire de cauzele reale. Este, într-adevăr, destul de pervers.
International Man: La începutul acestui an, Forumul Economic Mondial (WEF) a început să facă multă gălagie în legătură cu atacurile cibernetice care perturbă lanțurile de aprovizionare globale. Klaus Schwab, fondatorul WEF, a solicitat ca internetul să fie vaccinat preventiv – ceea ce înseamnă probabil mai multe controale, reglementări și mai puțină libertate și intimitate. Prevăd următoarea criză reală sau fabricată? Care ar fi scenariul?
Doug Casey: Nu am niciun dubiu în acest moment că SUA și, de fapt, multe țări, se transformă în adevărate state polițienești. Se întâmplă chiar în fața ochilor noștri cu Australia – întreaga țară este blocată. Oamenii, cu măşti tot timpul, desigur, nu pot merge mai departe de câțiva kilometri de locuinţele lor fără a suferi pedepse draconice. Nimeni nu poate intra în Australia și – asta e cu adevărat șocant – nimeni nu poate pleca. Și treaba asta nici măcar nu e pusă la îndoială. Dacă se poate întâmpla în Australia, Noua Zeelandă și în anumite părți din Canada, se poate întâmpla oriunde.
Se pare că începe să se întâmple aici, în SUA, Biden prezentând nu foarte subtile amenințări la adresa persoanelor care nu sunt vaccinate. A fost un semn de rău augur să-l auzim pe bătrânul senil spunând că el și vaccinații cei virtuoşi încep să-şi „piardă răbdarea” cu americanii care cred că își controlează ei propriile corpuri.
Nu intenționez să mă vaccinez. În cel mai bun caz, vaccinul nu are eficacitate dovedită și, probabil, nu vom ști cât de riscant este timp de câțiva ani. Iată de ce, în trecut, terapiile complet noi au trebuit mereu testate ani de zile. Dar în acest caz nu s-a mai aplicat această regulă.
Însă psihoza vaccinului este doar un aspect al acestui război. Oricât de mult ar vrea elitele să promoveze evenimentul din 6 ianuarie din Washington DC [așa-zisa „atacare asupra Capitoliului”] drept un echivalent al incendierii Reichstag-ului, nu cred că americanii obișnuiți cad în plasă. Prin urmare, poate că se va întâmpla ceva real sau imaginat pentru a le permite să marcheze o întreagă clasă de cetățeni americani ca teroriști interni.
Acum avem oameni cu adevărat nebuni care controlează aparatul de stat. Au exact același profil psihologic și filosofic precum bolșevicii sau iacobinii. Nu vor renunța la putere de bunăvoie. Orice este posibil în acest moment; suntem încă la început.
Pe măsură ce trecem de marginea Mai Marii Crize Economice, există de fapt ceva mult mai serios de luat în considerare în privința situației mondiale. Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939. Cine știe exact ce se va întâmpla în continuare?
International Man: Isteria COVID a funcționat extraordinar de bine pentru politicienii înfometați de putere din întreaga lume. Publicul a acceptat acum un nivel fără precedent de control al guvernului asupra vieții lor cotidiene. Dacă există așa-numita „pandemie cibernetică”, așa cum sugerează elitele, care ar fi consecințele asupra libertății personale?
Doug Casey: După cum am spus mai devreme, cel de-al treilea război mondial nu va fi despre arme nucleare sau armate convenționale, ci despre biologie și computere. Aspectul războiului cibernetic va fi imens, deoarece întreaga lume rulează acum pe computere. De fapt, lumea începe să funcționeze pe inteligență artificială. Nu mă îndoiesc că şi robotica îşi va intra în rol curând.
În ceea ce privește o pandemie cibernetică și închiderea Internetului, aș spune că este aproape o certitudine. Ei vor cu siguranță să facă asta, deoarece eşti, de fapt, viu atât timp cât poţi comunica cu ceilalți. Dacă nu-ți poți transmite gândurile sau știrile despre ce se întâmplă altor oameni, ai putea fi la fel de bine să fii sigilat într-un mormânt. Este logic că oamenii care doresc să controleze alte persoane vor să reducă mijloacele curente de comunicare. Vor găsi motive pentru a da jos de pe internet ceea ce ei consideră că sunt vederi nesănătoase. S-a întâmplat deja în ceea ce privește așa-numita pandemie. Opiniile contrare, oricât de bine motivate și factuale, chiar din surse renumite, sunt anulate. Disidența, chiar discuția nu sunt tolerate. Veți găsi această situaţie răspândită în toate celelalte domenii ale discursului intelectual și politic.
Deja nu putem călători cu ușurință; zborurile interne sunt nepotrivite, iar zborurile internaționale au scăzut cu aproximativ 85%. Se pregătesc pașapoartele de vaccinare. În multe locuri nu ne mai putem aduna, nici măcar în grupuri mici. Și, desigur, următorul lucru important este un internet puternic controlat. În acel moment, tot ce veți avea este ceea ce vi se spune oficial și ce puteți vedea în propria voastră mică zonă locală. Acești oameni sunt determinaţi să anuleze comunicarea. Este o modalitate excelentă, realmente critică, pentru a avea controlul. Nu vor ca oamenii să se poată organiza pentru a li se opune.
În discursul său recent, Biden i-a indicat de mai multe ori pe nevaccinaţi ca pe un potențial inamic – un pericol intern. Nu este o coincidență faptul că persoanele care nu doresc să se înţepe sunt asociaţi cu persoanele cu puncte de vedere convenționale de dreapta, alegătorii Trump și conservatorii culturali. Liniile de luptă au fost trasate. S-a transformat cu adevărat într-un război de clasă și ideologic.
Ei joacă cartea sănătăţii cu această prostie COVID. Joacă cartea rasismului şi a terorismului intern. Ei reușesc să delegitimeze valorile și istoria americană, precum și masculinitatea în general și bărbaţii albi în special. Următoarea mişcare va fi legată de punerea reflectoarelor pe înșelătoria privind încălzirea globală. Voi, plebea, nu veţi avea voie să faceţi nimic, iar majoritatea vor accepta asta, deoarece au fost îndoctrinați de-a lungul mai multor generații să creadă că e corect aşa. Elitele fac tot ce le stă în putere pentru a spori frica. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere și frica de distrugerea planetei de către climă.
După cum am discutat anterior, frica este cel mai puternic instrument pe care guvernele îl au pentru a controla oamenii. Asta înseamnă guvernele. Lor le merge bine când îţi e frică. Frica este sănătatea statului.
International Man: Ce poate face o persoană obișnuită pentru a se apăra de această direcţie îngrijorătoare?
Doug Casey: În Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, el vorbește despre cum, când sunt toți împreună în Gulag în cele mai proaste condiții posibile, spun: „Dacă am fi știut, când ar fi venit să ne adune pe fiecare… Dacă am fi apucat doar o tigaie, o țeavă sau o piatră și i-am fi atacat pe acești criminali… ” Dar le era teamă. Și nu credeau că lucrurile ar putea fi aşa de rele cât s-au dovedit a fi.
Este de înțeles că au ezitat să atace reprezentanţii aparatelor de stat atunci când au plecat spre Gulag, la fel cum evreii au atacat rareori Gestapo-u……………………………………………………………………..
Monseniorul Viganò: Dictatura Sanitară a OMS face parte din „lovitura de stat globală” a Marii Resetări
De Adrian Pătrușcă
Așa-numitul „Tratat Pandemic” reprezintă un atac brutal la adresa individului și a suveranității naționale, un pas spre instituirea Noii Ordini Mondiale.
În paralel cu Forumul de la Davos, la Geneva se desfășoară, între 22 și 28 mai, Adunarea Mondială a Sănătății. Se intenționează ca apogeul reuniunii să fie încununarea OMS ca despot absolut asupra sănătății tuturor oamenilor de pe planetă, peste capetele guvernelor naționale.Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò, una dintre cele mai puternice voci din timpul pandemiei, împotriva abuzurilor și samavolniciilor, iese iar în față, avertizând despre noul pericol de moarte.
Reproducem integral textul său, inclusiv îndemnul către ierarhii Bisericii Catolice de a-și apăra turma, așa cum NU au făcut-o în pandemie.Dincolo de granițele vremelnice dintre bisericile noastre, apelul său este perfect valabil și pentru ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, prea temători și toleranți (ca să nu spunem colaboraționiști) față de abuzurile străgătoare la cer împotriva Bisericii și a credincioșilor. Vii sau morți. (Nu uitați sacii negri!)
Măcar acum, în ceasul al unsprezecelea, când o primejdie și mai mare vine peste noi, Biserica trebuie să se facă zid de apărare în fața enoriașilor.
* * *
În zilele următoare, țările care au aderat la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) se vor pronunța prin vot în privința rezoluțiilor privind managementul pandemiilor de către OMS.
Aceste rezoluții vor transfera suveranitatea asupra sănătății cetățenilor către o organizație supra-statală, finanțată în mare parte de industria farmaceutică și de Fundația Bill & Melinda Gates.
Dacă aceste rezoluții sunt aprobate de o majoritate, OMS va avea, în caz de pandemie, autoritatea internațională exclusivă de a impune toate regulile, inclusiv carantine, lockdown-uri, vaccinări obligatorii și pașapoarte de vaccinare.
Nu trebuie omis nici că OMS se bucură de imunitate și că, prin urmare, membrii săi nu pot fi nici judecați, nici condamnați, în cazul în care comit crime.
În mod paradoxal, niște tehnocrați nealeși de nimeni vor avea mai multă putere decât cea conferită de cetățeni reprezentanților lor prin alegeri democratice.
Dat fiind că cedarea de suveranitate este considerată crimă de înaltă trădare de legile din orice țară, iar parlamentele au obligația de a nu legifera împotriva intereselor națiunilor lor, cu atât mai puțin de a nu încălca libertățile naturale și drepturile fundamentale ale cetățenilor pe care îi reprezintă, cred că toată lumea va înțelege că această tentativă a OMS de a-și însuși puteri care aparțin exclusiv statelor naționale urmărește să împiedice orice formă de opoziție față de Agenda 2030.
În domeniul sănătății, Agenda 2030 următește reducerea drastică a serviciilor medicale și spitalicești, privatizarea industriei sanitare și prevenirea bolilor grave prin intermediul vaccinurilor.
*
Psiho-pandemia a demonstrat obediența conducătorilor, sistemului politic, presei, justiției, întregii industrii medicale și a Sfântului Scaun însuși față de diktatele unui grup de funcționari dintr-o entitate supra-națională, aflată într-un grav conflict de interese.
Efectele adverse dezastruoase ale serurilor experimentale ARN-mesager sunt recunoscute abia acum și sunt numeroși cei care așteaptă ca responsabilii de aceste decizii să fie trași la răspundere în fața unui tribunal independent.Pare așadar cel puțin absurd că există acum intenția de a conferi o putere de decizie imperativă Organizației Mondiale a Sănătății, după ce managementul său în timpul ultimei pandemii și al campaniei de vaccinare a înregistrat un bilanț catastrofal din punct de vedere al numărului de morți și al persoanelor cu sănătatea afectată pe viață.Pe lângă impunitatea de care se bucură pentru crimele pe care le-a comis, grație tăcerii presei de largă circulație, OMS manifestă și o discreție totală privind modalitatea de reacție la situațiile de urgență din viitor, planificare în mod evident de lobby-ul farmaceutic.
Marginalizarea personalului sanitar care invocă Jurământul lui Hipocrat riscă să devină norma prin care sunt eliminate vocile disidente.Din acest punct de vedere, este semnificativ că țările care se opun Noii Ordini Mondiale – ca de exemplu Rusia sau Brazilia – sunt conștiente de consecințele foarte grave pe care ratificarea acestor rezoluții le va produce și din acest motiv se opun aprobării lor.
În timpul mandatului său, președintele Donald Trump a transmis un mesaj fără echivoc, prin încetarea finanțării OMS de către Trezoreria americană.
Este unul din motivele pentru care Statul Paralel a blocat realegerea sa în 2020, susținând un individ compromis și corupt, al cărui fiu, Hunter, este implicat în finanțarea laboratoarelor biologice din Ucraina.
Îmi exprim deci tot sprijinul pentru cetățenii – în mod special oameni de știință, medici și experți juridici – care denunță această amenințare la adresa suveranității naționale a țărilor și care cer să se facă lumină în legătură cu evenimentele din trecut și cu consecințele pe care deciziile OMS le-au cauzat sănătății populației lumii.Fac apel la șefii de state și de guverne, care vor fi chemați să își exprime punctele de vedere în legătură cu ratificarea acestor rezoluții, să le respingă, deoarece sunt contrare binelui comun și urmăresc realizarea „loviturii de stat globale” pe care OMS și Forumul Economic Mondial o pun la cale de ani de zile sub numele de „Agenda 2030” și „Marea Resetare”.
Guvernarea sanitară globală este unul dintre elementele fundamentale ale Noii Ordini Mondiale – lucru explicat limpede de experți cu autoritate, necompromiși de complicitatea cu sistemul – și ca atare trebuie respinsă.
Logica controlului, profitului și „patologizarea” în masă trebuie înlocuită cu o politică de sănătate publică al cărei prim scop să fie sănătatea cetățenilor și protejarea drepturilor lor inalienabile.
*
Sfântul Scaun – care este observator permanent la ONU și la OMS de un an de zile – are datoria de a reafirma dreptul indivizilor de a accepta sau refuza tratamentele sanitare, mai ales în fața pericolului concret al efectelor adverse – încă parțial necunoscute – ale acestor tratamente experimentale genetice.
Și, dacă până acum Bergoglio și cabala sa au marșat la delirurile lui Gates, Schwab și Soros, a venit momentul ca Biserica Catolică să îi apere pe cei mai slabi, pe copiii care urmează să se nască, pe copiii și bătrânii care nu se pot apăra, precum și pe cei care au fost ținta unui șantaj prin cinismul oamenilor de afaceri și conspiratorilor, pentru a fi forțați să fie injectați cu un ser contaminat de linii celulare de la fetuși avortați.
Pentru actuala tăcerea sa de acum, după declarațiile grăbite pe care le-a făcut la începutul pandemiei și rușinoasa aprobare pe care a arătat-o față de Big Farma, conspiratorul de la Vatican va fi tras la răspundere la condamnarea Sanhedrinului Roman, care s-a făcut el însuși complice la o crimă împotriva lui Dumnezeu și a omului.Să ne rugăm ca unii episcopi să găsească curajul de a se distanța de linia politică colaboraționistă a lui Bergoglio și de a găsi cuvintele care să deschidă ochii oamenilor cumsecade, înșelați de propaganda globalistă.
Din seria „Ce ne mai clocesc mai-marii lumii” la Forumul Economic Mondial: supraveghere, cipuire, control tiranic, transumanism, moarte…
https://www.youtube.com/watch?v=_HokH9cYnXY
„Cred că ne confruntăm cu un rău care nu are egal în istoria omenirii”. Un corespondent american din Rusia despre dictatura sanitară a CODULUI QR și alinierea regimului Putin la agenda MARII RESETĂRI
RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939. ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei”
Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă
……………………………………………………………………………
Enumerăm schematic în continuare câteva dintre metodele[53] și obiectivele de pregătire mentală și socială folosite de propaganda materialistă și transumanistă de-a lungul timpului și de-a latul spațiului:
Formatarea/șablonizarea gândirii omului încă din copilărie (memorare, repetare, „dresaj” intelectual) prin promovarea raționalismului științific[54] ca unică perspectivă de a cunoaște lumea exterioară și interioară → limitarea înțelegerii frumuseții infinite a naturii, a vieții și a experiențelor spirituale inefabile[55];
Promovarea unor mituri ideologice drept „dogme științifice” cu valoare absolută[56] → eliminarea întrebărilor/dezbaterilor, a judecății critice și instalarea cenzurii oficiale[57] (știința devine un instrument al impunerii dictaturii politice[58]) și autocenzurii în manifestarea solidarității și rezistenței la propagandă[59];
Alterarea discernământului prin dezinformare și fanatizare[60] → manipularea consimțământului și direcționarea urii de clasă[61];
Relativizarea moral-estetică și debusolarea spirituală[62] → distanțare și pulverizare socială;
Desacralizarea persoanei și a societății prin îndoctrinare organizată[63] → valorile promovate la nivel general sunt strict laice/profane și reduse la dimensiunea lor materialist-utilitaristă[64];
Controlul/monitorizarea și manipularea maselor (informațională și emoțională) – scor social[65] → gândirea de grup/stup/turmă (conștient și subconștient colectiv), sunt alterate alegerile și răspunderile personale și conștiința de sine[66].
Așadar, dincolo de toate lozincile eufemistice oficiale, revoluția transumanistă întemeiată pe o uriașă propagandă doctrinară injectată în mod viclean în mințile oamenilor țintește atât o reeducare ideologică a lor, în sensul eradicării concepțiilor și valorilor tradiționale și naturale și aducerii tuturor la un numitor comun de factură științifist-ateistă[67], cât și deprinderea unui anume comportament (stil de viață), imoral și distructiv/profanator (pe toate planurile și la toate nivelurile ființei umane), care-i îndepărtează pe oameni și mai mult de viața curată în Duhul Sfânt și de Dumnezeu – Creatorul nostru cel Iubitor și Înțelept „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4).
Transumanismul și mutațiile generate de el
Putem spune că materialismul comunist și relativismul postmodernist s-au amestecat acum într-o nouă ipostază ideologică și politică, ducând fenomenul de desacralizare a ființei/speciei umane și a lumii înconjurătoare (modificate și împănate de felurite produse artificiale) la un nou nivel: dacă marxismul comunist nu atentase la organizarea și integritatea văzută a omului și a familiei, transumanismul contemporan încearcă și o „trans-formare”[68] structurală a bazelor biologice și psihologice umane, declanșând, în ciuda promisiunilor deșarte intens trâmbițate, cel mai distructiv și aproape inevitabil atentat la existența/specia umană[69]. Se vede clar astăzi o paradoxală complicitate obiectivă între deconstrucție/destructurare şi transumanism[70].
Setări pentru confidențialitate
Dincolo de disputa ideologică a cărturarilor, însă, pe terenul vieții sociale se confruntă influente cercuri de putere care-și manifestă lăcomia și stăpânirea prin decizii politice definitorii pentru mersul întregii societăți, inclusiv pe termen lung. „Istoria ne învață că fiecare rezultat bun al progresului științifico-tehnologic este întotdeauna însoțit de motive de îngrijorare. Există o contradicție internă în progres: fiecare rezultat poate fi atât benefic, cât și dăunător. În această dilemă, există un anumit grad de subiectivism, care face și mai dificilă decizia: ceea ce este bun sau rău depinde de punctul de vedere al celor care iau deciziile[71]. Dacă luăm în considerare progrese tehnologice recente, cum ar fi ingineria genetică (manipulare genetică, clonare, reproducere asistată etc.), constatăm că tehnologia, văzută până acum ca pe unul dintre cele mai bune instrumente pe care omul le are pentru a-și îmbunătăți viața, poate fi în același timp un mijloc puternic de transformare a naturii și valorilor sale până la punctul în care apare întrebarea dacă omul va fi capabil să supraviețuiască ingeniozității și creativității sale.”[72]
Cum spuneam mai devreme, mutațiile generate de transumanism nu afectează doar formulele lingvistice[73] și deturnarea semantică a lor[74], ci și reprezentarea cognitivă a realității[75] precum și raportarea omului la ea în „noua” înțelegere mijlocită/modelată de înalta tehnologie, mai ales că este transformată însăși ființa/rasa umană prin această tehnologie. Astfel, tehnologia digitală (hardware) și programele de inteligență artificială (software) par că împing omul și omenirea, chipurile, „spre noi culmi de civilizație și progres”, unde „binele”[76] personal și social, sănătatea, părutul confort, plăcerile și performanțele trupului[77] par a fi țintele supreme ale transumanismului. „Acesta propune folosirea tehnologiilor biomedicale dincolo de scopurile terapeutice ale medicinei, pentru depășirea performanțelor obișnuite – fizice, psihice și mentale –, într-un efort de perfecționare necontenită a naturii umane. Transumanismul urmărește, așadar, o revoluție antropologică majoră, punând sub semnul întrebării omul, așa cum îl cunoaștem.”[78] Dar față de acest proces transformator sunt justificate nu numai întrebările, ci și temerile referitoare la modificările structurale/anatomice și funcționale/fiziologice legate de trupul omului, precum și la schimbările de personalitate, gândire, simțire și comportament induse în sufletul omului.
Antropologia și „valorile” transumane
Concepția transumanistă despre om prelungește și „rafinează” secularismul iluminist și materialismul marxist cu accente postmoderniste (mai ales în ce privește răzvrătirea față de tot ce este tradițional/conservator), considerând persoana umană, societatea și istoria realități pur fizice, decupând aproape complet dimensiunile lor metafizice și reducând sau redefinind chiar tot ceea ce teologia creștină și alte curente filozofice considerau ca fiind natural/axiomatic pentru ființa umană. Desconsiderarea și mutilarea omului (nu doar ideologică, ci și biologică și psihologică) reprezintă marea hulire față de cea mai înaltă creație a lui Dumnezeu „după chipul Lui” (Facere 1, 27) personal, iubitor și nemuritor, profanarea lucrării harice și a „templului Duhului Sfânt” (I Corinteni 6, 19) și cea mai violentă răzvrătire față de Dumnezeu Însuși, Creatorul și Proniatorul cel Atotînțelept al întregului cosmos. „Ura şi dispreţul pe care filosofii epocii Iluminismului le nutresc faţă de specia umană nu au egal decât în resentimentul pe care transumaniştii îl manifestă faţă de condiţia umană pe care o refuză şi vor să o schimbe.”[79]
Mai mult decât atât, mizând pe puterea aproape magică a înaltelor tehnologii care pot transpune în realitate ideile ce altădată păreau niște fantasme/basme complet rupte de realitate, ideologii transumaniști au dezvoltat noi domenii ale antropologiei, adăugând astfel: antropologia virtuală, antropologia tehnologică, antropologia cyberculturii și a culturii artificiale, antropologia postumană și cea postorganică[80], unde înțelegerea omului, a societății și a valorilor este ruptă de toate rădăcinile și structurile gnostice originare, acestea fiind înlocuite cu nou-concepte, la fel de relative și schimbătoare…
În concepția transumanistă, omul nu mai are o rațiune a existenței (gr. λόγος) și o identitate prezentă în Logosul divin din veci, ci se autodefinește pe sine într-un proces continuu, evolutiv, de transformare bio-tehnologică, psihologică și ideologică, reconfigurându-și mereu valorile, viața, legile proprii de funcționare și obiectivele individuale doar în cadrul acestei lumi materiale. „Transumanismul nu consideră natura umană actuală – presupunând că există una – ca scop în sine, ci ca pe o etapă pe drumul evoluției. Ar trebui să restructurăm propria noastră natură în conformitate cu ceea ce este dezirabil, să o „sculptăm”. Aplicând asupra noastră înșine anumite tehnologii, „vom deveni ceva ce nu va mai putea fi descris ca uman, noi putem deveni postumani”[81], adică „să depăşim limitele care definesc aspectele mai puţin dezirabile ale condiţiei umane”[82], cum ar fi boala, îmbătrânirea şi moartea.”[83]
Cu alte cuvinte, în transumanism nu doar omul se schimbă, ci și societatea în ansamblul ei, cu toate valorile și instituțiile ei, modificate de prezența noilor tehnologii la toate nivelurile vieții omenești. Totodată, trebuie să evidențiem ideea următoare: „concepția științifică plecată de la așa-zișii „iluminiști” potrivit căreia „tot ce este posibil din punct de vedere științific este acceptabil din punct de vedere moral” s-a dovedit a fi un veritabil pericol pentru omenire. De aceea problema nu este că dezvoltarea științifico-tehnologică de astăzi este mai avansată decât înainte, ci că stiința și tehnologia modernă doresc să-și depășească rolul de intermediari între viața umană și natură și să devină noi moduri de a trăi și de a gândi.(…) Trebuie înțeles că tehnologia stabilește limitele a ceea ce putem face, iar etica limitele a ceea ce ar trebui să facem.”[84]
Setări pentru confidențialitate
Este foarte interesant de observat, așadar, faptul că nu tehnologia este adaptată/modelată după valorile și instituțiile umane (naturale și sociale care au funcționat și funcționează încă), ci invers, omul este împins forțat[85] către o modelare după niște „valori” nenaturale, artificiale (false nevoi, idealuri și repere, imprimate și de tehnologie, dar și de o exacerbată răzvrătire), unele iluzorii de-a dreptul și nocive pentru om de la început și până la sfârșit. Este o direcționare pe un alt fel de „culoar al morții”[86], care dintr-o idee absurdă și virtuală riscă să devină cea mai cruntă și sinistră realitate personală și socială.
Dacă într-o gândire tradițională (conservatoare), întemeiată pe reperele spirituale și raționale ale Revelației divine (naturale și supranaturale), valorile sunt obiective și universal valabile (având un temei logic (λόγος) fix în Dumnezeu), în postmodernism și transumanism valorile sunt relative și fluide, date de poziționarea lor subiectivă diferită în mintea fiecărui om.
Ca și-n postmodernism, categoriile fundamentale pereche bine-rău, frumos-urât, adevărat-fals nu mai au consistență ontologică întemeiată în Dumnezeu – Binele, Frumosul și Adevărul suprem, întrupate în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos (Logosul divin devenit om deplin), ci sunt redefinite în funcție de capriciile personale ale fiecăruia, de interesele și purtările lui utilitariste, eficientiste și hedoniste, eventual integrate într-o conformitate socială nivelatoare.
În viziunea transumanistă asupra omului, moralitatea e înțeleasă ca (ori înlocuită de) un stil de viață augmentat. Mai mult decât atât, „în transumanism, morala urmează progresele biotehnologice şi se adaptează lor, nu invers”[87]. De fapt, cultura transumanistă (în esență fiind dominant secularistă) de azi susține că „alegerile morale sunt privite ca simple alegeri de stil de viață (ori de moarte). (…) Iar alegerea unui anume (macro)stil de viață nu mai e o alegere morală, ci o preferință personală fără implicații morale”[88]. Unde înainte exista o moralitate stabilă, bazată pe o tradiție socială, acum se instaurează pluralismul și relativismul moral (și bioetic), cu consecințe incalculabile[89]. Supraomul contemporan și trans-omul viitorului nu mai poate accepta condiționările exterioare – el mai mult produce social decât să fie el produs de sistemul social. El se raportează la propria-i metafizică şi acționează prin ea, autocentric, ghidat doar de „datoria de a (se) ameliora”.
Până și perechile antitetice viața-moartea, libertatea-robia, iubirea-ura, identitate-colectivitate, ca experiențe obiective reale inconfundabile au ajuns să fie decupate de conținutul lor spiritual/transcendent și chiar răsturnate complet, pendularea semantică a termenilor între extreme generând în omul contemporan un haos cumplit interior și exterior. Pe de o parte, transumaniștii doresc o nemurire orizontală[90] înțeleasă ca prelungire a vieții terestre în două moduri: fie prin hibridizarea om-mașină (protezarea nanotehnologică a omului), fie prin încărcarea „minții” lui („mind uploading”) într-un calculator (eliminarea corporalității). Dar ambele variante sunt pure și trufașe iluzii, oricum imposibile de realizat tehnic. Pe de altă parte, omul care nu înțelege viața ca dar suprem de la Dumnezeu cel Viu nu doar că nu o prețuiește în mod real, dar chiar caută și ajunge să scape de ea prin forme noi de euthanasiere lentă și „plăcută”…
Singurele repere fixe în transumanism și cu valoare obiectivă par a fi cele care au o „acoperire” materialist-științifică și tehnologică sau mai degrabă ideologic propagandistă de factură evoluționist-progresistă. Adică tot ce confirmă și aplică ideologia transumanistă este bine, frumos, adevărat și vrednic de dorit, iar tot ce contestă ideologia transumanistă trebuie calomniat, condamnat și eradicat. Trist este că oamenii aderă prea ușor la ideologia transumanistă deoarece nu au interiorizat la timp și profund valorile/reperele creștine (divine), nu și-au înțeles propria valoare/identitate și demnitate eterne în Dumnezeu și s-au oprit la o înțelegere superficială și chiar deformată/blasfemică a lucrurilor.
Transumanismul pune sub semnul întrebării însăși ființa/natura umană, care este înțeleasă (nu ca operă minunată, voită, a Creatorului Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor, ci) ca o lucrare neterminată a universului material (impersonal și inconștient, aflat într-o „evoluție”[91] accelerată la care contribuie fiecare om în parte, eventual fructificând și relațiile dintre cei care țintesc același ideal progresist. Astfel, este negată orice rațiune și origine divine ale ființei umane, precum și calitatea „naturală” a ei, deși ideologii transumaniști se zbat din toate puterile să o transforme. „Aici este paradoxul: este vorba, într-adevăr, de natura şi de condiția umană – negându-le ontologiile în același timp, ideologia transumanistă intenționează să le modifice, după ce le-a relativizat.”[92] Confuzia este prelungită, apoi, și mai departe: ce mai este atunci normal[93] pentru om sau unde mai poate fi trasată granița dintre natural (după origine) și artificial (după acțiuni) și care sunt criteriile stabilirii limitelor cercetărilor și experimentelor asupra ființelor vii (hibridizări, editări genetice, biologie de sinteză, inserții nano-electronice, etc)? Se observă, așadar, în antropologia transumanistă un dispreț apoteotic față de natură (cu toate daturile ei imuabile, precum sexul[94], de exemplu), precum și față de valorile și cultura trecutului care considerau aceste daturi naturale ca axiomatice/incontestabile și imuabile.
În gândirea transumaniștilor, omul nu are suflet nemuritor (adus la viață de Dumnezeu împreună cu trupul și într-o potrivire maximă cu el), ci este „format din trup și minte, iar acestea sunt privite tehnicist, mecanicist, altfel nu putem explica optimismul lor în ceea ce privește „conviețuirea” omului cu diverse viitoare interfețe cerebrale[95] sau cu tot felul de nano-roboți”. (…) Credem că aceste tehnologii vor duce la schimbarea sufletească a omului, la alterarea relație de rugăciune, cu Dumnezeu, a acestuia, și până la urmă, a chipului lui Dumnezeu în om. Poate că, de fapt, acești necredincioși asta și doresc, alungarea Duhului Sfânt din oameni.”[96]
Setări pentru confidențialitate
Astfel, identitatea unei persoane este dată (nu prin darul unic al lui Dumnezeu la viață și prin relaționarea unică a ei cu Dumnezeu[97], ci) potrivit imaginației proprii, putându-și schimba totul după capriciile de moment, numele, genul, sexul și forma corpului oricât de des, inclusiv prin inginerie genetică, farmacologie și nano-tehnologie. Evident, în ceea ce privește trupul, și modificările naturale legate de vârstă și de metabolism arată o variabilitate în timp a formei, forței, sănătății și vitalității omului, dar identitatea sa rămâne aceeași, precum și a sufletului. Însă nu putem să nu sesizăm alterarea de personalitate în cazul tratamentelor farmacologice (pe termen lung mai ales)[98] care țintesc ameliorarea cognitivă, precum și alte scopuri medicale (creând efecte adverse în acest sens). E adevărat că, în general, prin educație și studiu, anumite calități naturale ale omului se pot îmbunătăți, dar apelarea la produse farmacologice generatoare de anumite efecte „pozitive” (și de dependență) este riscantă și, adesea, cauzatoare de alte efecte, negative, cu mult mai păguboase decât beneficiile promise.
De asemenea, demnitatea umană e apreciată (nu ca o noblețe transcendentă și eternă, ca o taină necuprinsă a chipului dumnezeiesc imprimat în mod universal, ci) doar ca „voința sa de a se ameliora și de a combate lucrurile nefaste ale finitudinii”[99] vieții cu ajutorul tehnologiei în planul existenței imanente (sporirea capacităților fizice și intelectuale, chipurile). Cu alte cuvinte, transumanismul insistă pe componenta dinamică și variabilă a demnității umane (legată de procesul devenirii[100] ca urmare a acțiunii), dar nici măcar aceasta nu este valorificată în mod serios (întrucât evoluția transumanistă nu are un scop clar și precis), ignorând cu înfumurare componenta „statică”, naturală[101], universală, dată de firea umană comună (ipostaziată, însă, diferit), zidită „după chipul lui Dumnezeu” și reflectând taina lui Dumnezeu unitate – multiplicitate.
Libertatea omului reprezintă pentru transumaniști (nu puterea de a te situa deasupra oricăror condiționări pătimașe interioare sau exterioare printr-un demers spiritual și moral de purificare mentală și comportamentală[102], ci) doar posibilitatea de a-și modifica trupul și de a se folosi de el, inclusiv de minte[103]. Dar libertatea în fabricarea sinelui, în ameliorarea sa, în alegerea sexului nostru şi a devenirii noastre este unul dintre fundamentele transumanismului. După teoria trans-gender, în materie de sex, nimic nu ar fi stabilit apriori (genetic, din momentul concepției), ci fiecare își poate alege sexul și genul, chiar împotriva realității genetice și a normelor conservatoare ale comunității din jur. Observăm, așadar, o viziune reducționistă asupra libertății omului, care nu mai înglobează componentele naturale binecunoscute: de conștiință, de exprimare și de mișcare. Oricum, nu putem eluda întrebările: cum afectează prezența medicamentelor amelioratoare și (nano-)dispozitivelor în sânge și în creier procesele cerebrale superioare (memorie, uitare, atenție, gândire, iubire) și cât de libere mai sunt deciziile luate și sub presiunea îndoctrinării/reeducării ideologice prin canale mediatice (orientare a opiniilor și manipulare comportamentală)?
Responsabilitatea omului, ca-n orice ideologie materialistă, nu are decât o dimensiune orizontală, în fața oamenilor, și reprezintă gradul de conformare față de regulile sociale care țintesc „binele comun” asumat și trăit la nivel individual, familial sau comunitar; ea reflectă, așadar, nivelul de „conștiință”/obediență civică, neavând nicidecum o dimensiune verticală care implică un răspuns înaintea lui Dumnezeu față de legea divină naturală și supranaturală împlinită sau nu în viața proprie și în relațiile cu semenii. Dar nu e numai atât; în noua normalitate transumanistă, augmentarea tinde chiar să devină obligatorie (prin condiționări ale vieții sociale)[104], iar „refuzul de a beneficia de ameliorări posibile şi disponibile va fi pe parcurs considerat şi el ca o poziție antisocială”[105].
În viziunea transumanistă, iubirea și comunicarea, comuniunea și asocierea liber consimțită între oameni are temei (nu într-un prototip divin personal și iubitor, ci) într-o suprapunere de dorințe și interese împlinite tocmai prin acea relaționare „reciproc avantajoasă”. Cu alte cuvinte, fiecare îl ajută pe celălalt să se amelioreze doar în viața terestră (cu distracțiile și plăcerile ei fabricate), fără nici o perspectivă divină și eternă de îmbogățire în dragoste, dăruire, gingășie și respect. În plus, transumaniștii fac o separație între sexualitate și procreare, permițând și susținând diversitatea, fluiditatea și variabilitatea „familiei”[106]. De asemenea, este relativizată zămislirea naturală în raport cu fertilizarea in vitro și cu închirierea uterului (ectogeneză), iar acestea nasc în avalanșă tot felul de dileme juridice și bioetice. Mai mult, și relația părinți-copii are de suferit în transumanism, oscilând între abuz și nepăsare.
Și fericirea este înțeleasă doar ca o stare de bunăstare preponderent materială (evident, profitând de augmentarea tehnologică), ale cărei bogății se reduc la bucuriile și reușitele din această lume trecătoare. „Trăind o viaţă limitată în orizontul finitului şi al imanentului, fără nici o ancoră ultimă ori percepere a epifaniei şi transcendenței, omul „transuman” va avea nevoie de divertisment care să-l distragă de la pericolul confruntării şi recunoașterii absurdului şi lipsei de sens ultim. O asemenea cultură este marcată de o estetică săracă, căutând adesea bizarul pentru a scăpa de plictiseală. Omul se scufundă în căutarea mulţumirii de sine – o căutare egoistă a propriului său eu.”[107] Dar golul existențial, lipsa de sens veșnic și de iubire eternă în Dumnezeu, „urâtul”, nu poate fi acoperit cu „extazuri” și „euforii” trupești, pământești sau virtuale[108]…
Setări pentru confidențialitate
Trebuie să subliniem ideea că problemele trans-omului pornesc de la fenomenul decupării dimensiunii duhovnicești a vieții, întrucât sacrul este „elementul esențial al structurii conștiinței”, iar chipul și chemarea Lui la viață veșnică Dumnezeu nu le va lua înapoi de la oameni, oricât s-ar preface/amăgi omul că nu le vede; tocmai de aceea și are atâtea neliniști, care ar putea deveni îndemnuri spre pocăință… Ne punem, totuși, o întrebare îndreptățită: în ce mai constă atunci progresul transumanist și ameliorarea vieții, dacă partea cea mai înaltă a omului (duhul, dorul cugetător) e profanată, antrenând apoi prăbușirea morală a omului și decăderea din lumina înțelegerii și a iubirii în trufia nebuloasă a unei autodivinizări relative?[109]
Concluzii. Perspectiva creștină
Transumanismul, atât ca ideologie, cât și ca implementare politică, urmărește, așadar, o cuprinzătoare și agresivă revoluție antropologică, urmărind modificarea omului și a societății, cu toate valorile, idealurile și instituțiile lor, modelate ireversibil de intruziunea noilor tehnologii digitale aproape omniprezente în varianta progresistă de viitor. Însăși moralitatea cotidiană și, de asemenea, credința în Dumnezeu sunt supuse unor noi mutații desacralizante/secularizante[110], mai ales în mediile culturale lipsite de continuitatea Bisericii Dreptslăvitoare a lui Hristos și de viața duhovnicească fidelă Tradiției autentice a Sfinților Apostoli, Martiri și Părinți. Mai mult decât atât, exacerbarea mândriei și a celorlalte patimi, rafinate acum și prin alimentarea cu iluzii trecătoare oferite de tehnologie, îl face pe om vulnerabil inițierilor/ereziilor demonice subtile încă din fragedă vârstă, când nu are discernământul de a le respinge înainte de a se „înțepeni” și cauza daune sufletești și trupești.
Totuși, „întrebarea este cât timp se poate menţine un asemenea modus vivendi secularist? Este o societate post-creştină sustenabilă? Fukuyama se teme că un asemenea aranjament poate trezi patimile cele mai rele din om”[111] și procesul degradării/degenerării umane s-ar accelera ireversibil către punctul de „singularitate”/extincție… „Cultura transumanistă va fi complet secularizată, într-o lume postcreştină/postreligioasă unde „n-a rămas nici urmă de divinitate şi nimic nu are vreo semnificaţie ultimă. Rezultatul va fi probabil o transformare atât de radicală a ethosului public încât să erodeze grav până şi legitimitatea statului.”[112]
Trebuie subliniat, așadar, acest fapt: „transumanismul are două fețe. Prima ține de folosirea tehnicii pentru mărirea performanțelor omului, de depășire a condiției umane. Aceasta este fața, pentru mulți, atrăgătoare. Este ceea ce seduce pe mulți. A doua față ține de controlul exercitat de „elite” asupra oamenilor. Aceasta este fața întunecată, satanică, a acestei ideologii.”[113] Mai ales că mutațiile semantice și axiologice generate de transumanism provoacă în sufletele oamenilor un haos teribil, greu de controlat. Discrepanța între progresul tehnologic şi regresul moral – spiritual al omului, precum vedem cu toții, tinde să destabilizeze iremediabil omenirea, căci cu tot entuziasmul raţionaliştilor din secolul al XIX-lea, „paradisul pământesc, pe care omul a vrut să-l edifice ca o sfidare a paradisului ceresc cu ajutorul unei ştiinţe care nu vrea să ştie de Dumnezeu şi nici de aspiraţia fundamentală a fiinţei umane către eternitate, se întoarce împotriva lui şi tinde să devină un real infern”[114].
Firea, gândirea și viața omului contemporan precum și societatea umană însăși riscă să fie redefinite la propriu în noua viziune complet ateist-materialistă și antropocentrică prin chimie, (bio-nano-)tehnologie și ideologie, ca și cum omului i s-ar putea șterge/ascunde originile și idealurile/chemările divine, valorile naturale, căutările spirituale și demnitatea sa transcendentă eternă (de ființă zidită de Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor), odată cu legile biologice ale naturii, și i s-ar putea implanta altele, mai mult imaginare/artificiale decât reale/naturale…
Dacă ereziile vechi îl rupeau pe om de Dumnezeu printr-o concepție deformată despre Dumnezeu, noile erezii postmoderniste și tehnicist-transumaniste promovează o concepție deformată și superficială (oricâtă știință și tehnologie ar invoca) despre om, care nu mai e văzut ca o făptură minunată creată de Dumnezeu (vezi Psalmii 8, 4-6 și 138, 13-15) într-o legătură tainică și armonioasă dintre suflet și trup, ci ca o creatură autodefinibilă, exclusiv material(ist)ă, care nu mai are rădăcini și împliniri în Dumnezeu – Tatăl lui iubitor, ci doar în materia inconștientă generatoare, chipurile, a pulsiunilor vieții și a răzvrătirilor față de legile divine minunate ale naturii care sunt perfect armonizate/potrivite și benefice omului.
Creștinul are o existență hristocentrică, atât prin fire, fiind zidit de Dumnezeu după chipul Său personal și iubitor, dornic de asemănarea cu El, cât și prin ascultare voită de El, prin împărtășirea de harul Duhului Sfânt în comuniunea Bisericii. Chiar dacă omul se mai abate de la calea unirii cu Dumnezeu, are șansa revenirii prin pocăință și nevoință ascetică purificatoare, prin „credința lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), astfel redobândindu-și demnitatea de fiu duhovnicesc al lui Dumnezeu și al Bisericii.
Setări pentru confidențialitate
Valorile creștinului sunt obiective și eterne deoarece sunt întemeiate rațional și spiritual în Iisus Hristos – Logosul divin Creator și Mântuitor care este „Calea, Adevărul, Viața și lumina lumii” (Ioan 14, 6 și 8, 12), deci nu sunt supuse relativismului individualist și evolutismului doar în plan material, precum sunt „valorile” în transumanism. Omul credincios lui Hristos – Dumnezeu nu trebuie să renunțe niciodată la dimensiunea/demnitatea transcendentă a vieții sale, chiar dacă este condiționat în mod viclean de un aparat propagandistic și politic, care pare să urmărească ruperea ființei și a societății omenești de rădăcinile și scopurile lor divine eterne precum și de reperele unei vieți naturale temporare, frumoase și armonioase.
În înțelegerea creștină a ființei umane, viața are sacralitatea ei intrinsecă și trupul omului (și chiar cosmosul întreg) este „templu al Duhului Sfânt”, iar boala are cauze spirituale care trebuie asumate și eliminate împreună cu suferința fizică printr-un efort unitar al întregii ființe umane (suflet și trup) de re-naturalizare (revenire la rânduielile naturale de viață, întemeiate de Dumnezeu) și sfințire, deoarece trupul are o întemeiere spirituală și este destinat îndumnezeirii. În pronia divină și-n concepția creștină, boala trupului și moartea au o pedagogie mântuitoare cu perspectivă spirituală eternă, întrucât suferința poate fi transfigurată în pocăință și urcuș duhovnicesc către viața veșnică fericită în Dumnezeu. Chiar și în vremurile noastre, deși diavolul planifică tot felul de diversiuni și tulburări ca să creeze cât mai multă deznădejde și haos în oameni, totuși Dumnezeu cel Atotputernic și Atotînțelept are soluții pentru fiecare dintre aceste probleme, intervenind în avans de multe ori, și pentru rugăciunile Sfinților Săi, surpând la timp planurile malefice și risipindu-i pe vrăjmașii Lui și ai neamului omenesc (văzuți și nevăzuți), dar folosind pedagogic aceste ocazii pentru trezirea și îndreptarea copiilor Săi (puțin) credincioși.
Totodată, trebuie să fim vigilenți și „să cercetăm cu atenție vremurile și tendințele științei, pentru ca să nu ne găsească nepregătiți și să ne ia prin surprindere anumite politici, născute din ideologii necreștine, ca aceea a transumanismului”[115], care conduce, printr-o propagandă mediatică excesivă la profanarea ființei umane, la mutilarea și extincția ei, chiar dacă scopurile clamate sunt tocmai opuse faptelor reale.
Așadar, viața omului pe pământ nu trebuie prelungită și ameliorată/augmentată tehnologic cu orice chip, ci trebuie împodobită euharistic cu virtuți, păstrând nealterate firea proprie (rațiunea și mișcarea naturală) și cosmosul create de Dumnezeu „bune/frumoase foarte”, adică nu doar neprofanându-le, ci chiar sfințindu-le omul prin lucrarea sa creatoare luminată de harul divin ce iradiază din el, ca urmare a prezenței lui Dumnezeu în el. De aceea, nemurirea creștină este experiența dialogului iubitor și înțelegător cu Dumnezeu tot mai bucuros, este acea dilatare existențială pe verticală prin iubire și înțelegere (transformând euharistic folosirea tehnologiei), care poate fi trăită aici și acum doar în parte, ca o anticipare a vieții depline de după Învierea și Transfigurarea de obște în Împărăția lui Dumnezeu, unde pricinile de păcat, de ură și de moarte vor fi înlăturate.
Drept pentru care, nu trebuie să uităm că viața aceasta trecătoare este și un câmp de luptă duhovnicească, deoarece, încă de la început „potrivnicul nostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8), iar acum şi-a înmulţit „proorocii“ şi şi-a rafinat metodele satanice de înşelare/amăgire, folosind toate resursele tehnologice și metodele de manipulare (intelectuală și emoțională) prin propagandă mediatică la nivel global (inginerie socială), ştiind că nu mai are multă vreme la dispoziţie, venirea Domnului Hristos întru slavă apropiindu-se cu pași repezi. În rugăciunea domnească noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne hrănească, să ne ierte, dar și să ne izbăvească „de cel viclean”, întrucât ne recunoaștem slăbiciunile și vulnerabilitățile. Deci chiar ne trebuie trezvie și rugăciune, statornicie în credință și răbdare, precauție și realism în aceste vremuri de pe urmă pline de încercări și cerneri, anunțate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos (cf. Matei 24, 4-44) care ne-a încredințat, totuși, astfel: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27). „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. (…) Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22; 12-13, 20) Deci, sus să avem inimile!
Bibliografie selectivă
Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020
Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021
Daniel Estulin, TransEvoluţia. Apropiata epocă a deconstrucției umane, Meteor Publishing, București, 2018
Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023
Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021
Mihai Himcinschi și Răzvan Brudiu, Biserica Ortodoxă și provocările viitorului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020
Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 1995
Pr. Serafim Pose, Semnele sfârșitului vremurilor, Editura Egumenița, București, 2004
Pr. Alexandru Moldovan, „Trâmbiţa a ducea şi primul «vai» (Apocalipsa 9,1-11)-oprofeţie care se împlineşte în zilele noastre?”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 11-40
Setări pentru confidențialitate
Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 73-106
Alexandru Ojică, „Biserica Ortodoxă si societatea occidentală, între mărturisire duhovnicească şi progres tehnologic. Reflecţii pe marginea pandemiei Covid 19”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 121-138
Prof. Manfred Spitzer, Demenţa digitală: cum ne tulbură mintea noile tehnologii, trad. Dana Verescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2020
***, „Zeul toleranței și descreștinarea creștinismului”, Editura Christiana, București, 2009
Florica Elena Laurenţiu, Vânătoarea de simboluri: Metode de dezintegrare a creştinismului, Editura Scara, București, 2004
Arhim Mihail Stanciu, Despre radiația electromagnetică pulsată. Cât de nocivă este tehnologia GSM-xG-WiFi?, 15 februarie 2021, https://patermihail.wordpress.com/2023/03/29/despre-radiatia-electromagnetica-pulsata-cat-de-nociva-este-tehnologia-gsm-xg-wifi/
Arhim Mihail Stanciu, Îndemn la reflecție (încercare de eseu la vremuri de cernere), 10 septembrie 2021, https://patermihail.wordpress.com/ 2021/09/10/indemn-la-reflectie-incercare-de-eseu-la-vremuri-de-cernere/
Arhim. Mihail Stanciu, Telemedicina și riscurile Internetului Corpurilor, 10 decembrie 2022, https://patermihail.wordpress.com/wp-content/uploads/2023/03/ telemedicina-si-riscurile-internetului-corpurilor.pdf
Cuprins
Perspective teologice, filozofice și politice
asupra vremurilor contemporane. 2
Pregătirea lumii pentru transumanism.. 13
Transumanismul și mutațiile generate de el 18
Antropologia și „valorile” transumane. 20
Concluzii.
Perspectiva creștină. 28
Bibliografie selectivă. 32
Cuprins. 34
[1] Unii gânditori o încadrează printre „noile religii seculare” ale contemporaneității care tind să înlocuiască religiile tradiționale și să se generalizeze pe plan mondial, generând schimbări majore în lumea valorilor și în viața noastră cotidiană, atât la nivel personal, cât și social și instituțional. Vezi Nicu Gavriluță, Noile religii seculare: corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul, Iași, Polirom, 2018.
[2] Amintim aici pe Neil Postman, Friedrich Georg Juenger, Francis Fukuyama, Miquel Casas, George Annas, Lori Andrews, Daniel Estulin, Joseph Mercola, Robert F. Kennedy Jr, Jaques Ellul, Stefan Lorenz Sorgner, Luca Valera, Francesca Ferrando, Vladimir Gennadievich Bogomyakov, Philip Højme, Pr. Jean Boboc, Adrian Stoica, Vasile Astărăstoae, Mircea Gelu Buta, Sebastian Moldovan, Gheorghe Borcean, Camelia Cristina Diaconu, Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, Adrian Lemeni, Virgiliu Gheorghe, Andrei Dârlău, Pr. Sorin Bute, Pr. Mihail Ungureanu, Nicușor Deciu, Viorel Rotilă, Ana Veronica Ion, Loredana Vlad, Mihail Comănoiu, Dana Dobre, Mihaela Cătălina Nedelcu, Mircea Pușcașu, Andreea Iulia Someșan, ș.a..
[3] Vezi și studiul realizat de Felipe Fernández, Raissa Mariana Rita și José Baltazar Salgueirinho Osório de Andrade Guerra (University of Southern Santa Catarina, Brazil), „Technological changes and their social impacts” la conferința Science-Policy Brief for the Multistakeholder Forum on Science, Technology and Innovation for the SDGs, organizată de Organizația Națiunilor Unite în zilele de 5-6 mai 2022 (https://www.semanticscholar.org/paper/Technological-changes-and-their-social-impacts-Fern%C3%A1ndez-Rita/f01eccae1e4e3e28422ecc50354e2d8bfac86ceb).
[4] Evident, acest proces este susținut de lăcomia și concurența marilor corporații creatoare de tehnologie care trec peste etapa evaluării reale a riscurilor (biologice, psihologice și sociologice ale) introducerii produselor tehnologice peste tot, ca și cum ar și exista necesități stringente pentru aceasta.
Setări pentru confidențialitate
[5] În faimosul său eseu din septembrie 2004 intitulat The world’s most dangerous ideas: transhumanism (https://www.au.dk/fukuyama/boger/essay), Francis Fukuyama expune câteva dintre pericolele implementării ecestei ideologii (în primul rând vizând 1. alterarea suportului biologic natural prin intruziunea tehnologiei care duce la schimbarea vieții omului și 2. atribuirea pe nedrept a unor atribute divine oamenilor care pot abuza de ele): „Nimeni nu știe ce posibilități tehnologice vor apărea pentru auto-modificarea umană. Dar putem vedea deja începuturile dorințelor prometeice în modul în care prescriem medicamente pentru a modifica comportamentul și personalitatea copiilor noștri. Mișcarea ecologistă ne-a învățat umilința și respectul pentru integritatea naturii non-umane. Avem nevoie de o umilință similară în ceea ce privește natura noastră umană. Dacă nu o dezvoltăm curând, s-ar putea să îi invităm fără să vrem pe transhumaniști să desfigureze umanitatea cu buldozerele genetice și cu centrele lor comerciale psihotrope.”.
[6] Unii filologi și oameni de cultură sesizează deja nu doar o deviere și răsturnare semantică (de tipul nou-vorbei din utopia 1984 a lui George Orwell), ci și o confiscare abuzivă a unor cuvinte cheie și simboluri de bază. De exemplu, mai toate implementările politice ale ideilor referitoare la „dezvoltare durabilă și sustenabilă”, „societate deschisă”, „reforma educației”, „ecologizarea economiei”, „incluziune”, „combaterea discriminării”, „liberalizare”, „progres instituțional”, „siguranță și protecție socială”, „evoluție democratică”, „îmbunătățirea vieții”, „eradicarea bolilor”, „egalitate socială”, „dreptate globală”, „eliminarea sărăciei”, „încredere și transparență”, etc. au condus și conduc în prezent la adevărate dezastre sociale, adică provoacă exact opusul a ceea ce pare că vor să exprime lozincile pompoase. Nu cam așa sunau și termenii propagandei din perioada comunistă?
[7] Datorită propagandei excesive de tip științifist-progresist, are loc „subordonarea tuturor formelor vieții culturale suveranității tehnicii și tehnologiei” (Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023, p. 85).
[8] Trebuie să menționăm că acest lucru se face prin manipularea și vicierea consimțământului oamenilor la nivel de masă, condiționarea socială a acestora devenind o altă formă de obligativitate și persecuție a celor ce se opun acestui abuz.
[9] Duhul Sfânt a grăit mereu prin Proorocii Vechiului și Noului Testament când ei aveau să comunice înștiințări dumnezeiești mai sigure și mai binefăcătoare oamenilor decât toate prognozele și studiile științifice. Glasul Proorocilor și al Sfinților Părinți are și astăzi autoritate divină, nu doar prin chemarea oamenilor la pocăință, ci și prin demascarea preventivă a planurilor diavolești și omenești generatoare de mult rău în lume. De aceea trebuie cercetate și urmate cu multă grijă profețiile și sfaturile Sfinților referitoare la „vremurile din urmă” pe care le traversăm noi acum, manifestând trezvie, cumpătare și realism, înțelepciune și curaj, nicidecum disperare sau delăsare fatalistă.
[10] Biserica are rolul de a trezi credincioșii (în a-L asculta primordial pe Dumnezeu spre a dobândi sfințenia și viața veșnică), nu de a-i dociliza spre a fi servili față de cezarul tot mai mult poziționat împotriva lui Dumnezeu și a Adevărului. Biserica lui Hristos nu este o anexă a statului laic, cu o funcție/finalitate doar pământească, ci este independentă față de autoritatea lui trecătoare (tot mai abuzivă și invazivă în ceea ce privește drepturile și libertățile oamenilor), având datoria de a propovădui adevărul (fizic și metafizic), indiferent de consecințe.
[11] După cum vedem cu ochii noștri, promovarea răului moral drept „bine” social a devenit o uzanță în legislația neomarxistă americană, europeană și australiană care face ca viața creștinilor (cu toate valorile ei) să fie supusă unei agresive defăimări, îngrădiri și persecuții organizate, chiar dacă, în unele cazuri, prin înțelegeri locale cu „autoritățile statului”, prezența Bisericii și a credinței creștine mai este încă tolerată în viața socială, fie datorită convingerilor creștine ale dregătorilor, fie din rațiuni electorale cu țintă populistă.
[12] Sub pretenția științei „atotputernice” reducționiste, propaganda ideologică ateist-materialistă injectează minciuni care hulesc nu doar pe Dumnezeu, Biserica și concepția creștin-ortodoxă despre Dumnezeu, ci și omul (ca ființă transcendentă), viața și natura înconjurătoare, care nu ar avea transparență spirituală, sacralitate internă (fiind creația lui Dumnezeu) și un sens euharistic și eshatologic în Logosul divin.
[13] Niciodată în istoria lumii oamenii nu au fost manipulați cu atâta eficiență ca în ultima perioadă, când mass- și social-media a fost folosită în cel mai viclean mod pentru a instaura o gândire formatată după un anumit șablon nivelator, iar, de exemplu, cei mai mari inițiatori de crime în masă (războaie) au primit chiar premiul Nobel pentru pace sau titulatura de „mari filantropi” și binefăcători (deși, faptic, averile lor au crescut considerabil în urma crizelor pe care ei le-au semnalat și apoi tot ei s-au oferit, chipurile, să le rezolve). „Dar mai important pentru noi, în cadrul transumanismului şi digitalului, este ceea ce declară Bill Gates, care este în fruntea imperiului digital şi a aplicaţiilor IA: „Ţinând cont de problemele urgente din lume, un guvern mondial eslc un rău necesar”. Acelaşi Bill Gates previne lumea asupra riscului unei pandemii mondiale de origine teroristă şi propune o nouă axă de cercetări ce trebuie să ajungă să pună la punct laboratoare capabile să realizeze în şase luni vaccinuri pe loc. Fără a ne pronunţa asupra altruismului persoanei, este ceva aici ce ţine de pompierul piroman.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020, p. 306.
Publicitate
Setări pentru confidențialitate
Mai mult decât atât: dacă în vremea unei crize (medicale, alimentare, energetice, cibernetice, climatice, etc.), oamenii pot fi ușor manipulați prin propagandă și convinși să se încoloneze și să-și cedeze unele drepturi și libertăți, ne putem da seama că anumite cercuri înalte de putere vor genera mai multe crize în lanț tocmai pentru a-i deposeda pe oamenii înfricoșați (și amețiți de haosul creat) de toate drepturile și libertățile lor naturale și constituționale (exprimare, mișcare, comunicare, întrunire, chiar protest, decizie asupra propriului corp sau asupra copiilor, etc.), de toate puterile lor de manifestare socială/civică și de toate proprietățile lor. Vezi articolul lui Călin Marchievici, Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți (https://www.cotidianul.ro/mesaj-de-la-davos-nu-veti-mai-detine-nimic-si-veti-fi-fericiti/, 1 martie 2021).
[14] Unii dintre Mărturisitorii (și clerici și mireni) români care au și pătimit în perioada comunistă ne-au lăsat avertismente serioase privind tulburările și cernerile care vor urma în anii ce vin, de aceea trebuie să luăm aminte și atitudine în fața acestor noi lupte pentru apărarea credinței ortodoxe, a demnității ființei umane și a valorilor creștine în neamul românesc.
[15] Forumul Economic Mondial, Organizația Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Sănătății, Consiliul Europei și alte entități politice globaliste sunt promotorii declarați în mod oficial ai transumanismului ca ideologie imperialistă a Noii Ordini Mondiale, de aceea trebuie să vedem limpede ce planuri au și cum ne afectează viața pe termen lung aceste măsuri luate la nivel înalt și implementate apoi prin legi și ordonanțe guvernamentale impuse în fiecare țară. „Suntem în faţa unei sinergii convergente a unui plan stabilit de multă vreme, în care Noua Ordine Mondială, transumanismul, biopolitica şi cunoașterea luciferică ne asigură o lume totalitară, care se ascunde în spatele unui tehnoliberalism contemporan, care face greșeala să creadă în creșterea economică fără oprire.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 308.
De curând, la întâlnirea plenară anuală din 10-12 martie 2023 organizată la New Delhi, Comisia Trilaterală (alcătuită din reprezentanți din SUA, Europa și Asia) a numit 2023 „Anul Unu” al Noii Ordini Mondiale (https://asia.nikkei.com/Politics/International-relations/Indo-Pacific/Trilateral-Commission-calls-2023-Year-One-of-new-world-order), ceea ce ne confirmă temerile că distopia tehnocrato-transumanistă este pe cale de a fi grabnic instaurată la nivel mondial, trecând peste toate nemulțumirile și revoltele populare locale (estimate deja în planurile lor despre tranziția lumii spre viitorul „progresist”).
[16] Mai degrabă mutilați (genetic și bio-nano-tehnologic), în sensul devierii de la tiparele și rânduielile umane naturale „bune foarte” stabilite prin creația minunată a omului de către Dumnezeu „după chipul Său” (Facere 1, 27).
[17] Identitatea digitală (în esență un cod numeric personal sau un „număr al omului” cum este numit în Apocalipsa 13, 18) reprezintă sinteza/asocierea între identitatea biologică (dată și de anumite inserții bio-nano-tehnologice unice în corp), cea civică (menționată în actele civile de identitate, pașaport, diplome) și cea virtuală (telefon, email, conturi bancare și pe social-media) ale persoanei. Promovată încă din anii 2016 ca esențială pentru progresul omenirii (vezi articolul The Need for Good Digital ID is Universal – https://id2020.org/digital-identity), identitatea digitală este considerată suportul implementării Marii Resetări globale propuse și de Forumul Economic Mondial; vezi Raportul Identity in a Digital World A new chapter in the social contract din septembrie 2018 al Forumului Economic Mondial (http://www3.weforum.org/docs/WEF_INSIGHT_REPORT_Digital%20Identity.pdf), ale cărui idei sunt reluate în Agenda 2021 de la Davos (https://www.weforum.org/agenda/2021/01/davos-agenda-digital-identity-frameworks/).
Despre asocierea acestei identități numerice fiecărei persoane umane (inclusiv prin inserarea unor smart-device-uri în corp care devin „semnul fiarei”, adică acel marcaj permanent – conform declarației din 10 septembrie 2021 a lui Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc) care poate fi, astfel, monitorizată și condiționată în timp real în toate activitățile vieții sale biologice și sociale au vorbit mulți Părinți ai Bisericii, inclusiv Părinții noștri Mărturisitori și Pătimitori în vremea comunismului Iustin Pârvu, Adrian Făgețeanu și Arsenie Papacioc mai ales după anii 2000.
[18] Derek O’Halloran, director la Forumul Economic Mondial, a declarat plin de entuziasm în ianuarie 2018: „Identitățile digitale și sistemele de acces sunt elemente de bază ale viitorului nostru digital comun. Ele oferă oportunități extraordinare pentru indivizi și societate, în special pentru cei fără legitimație formală. În plus, trebuie să ne asigurăm că sunt elaborate noi abordări într-o manieră durabilă, incluzivă și de încredere. Guvernele, organizațiile internaționale, societatea civilă și afacerile vor juca cu toții un rol esențial în crearea acestui viitor.” (https://www.weforum.org/press/2018/01/digital-identity-why-it-matters-and-why-it-s-important-we-get-it-right/).
[19] Deși a fost inițiat în anul 2014, sistemul de credit/scor social (https://en.wikipedia.org/wiki/Social_Credit_System) din China tinde să devină prototipul după care se implementează și în restul lumii, mai ales după criza Covid. Vezi articolele: „China’s New Tool for Social Control: A Credit Rating for Everything” din The Wall Street Journal scris de Josh Chin și Gilian Wong (28 noiembrie 2016 – https://www.wsj.com/articles/chinas-new-tool-for-social-control-a-credit-rating-for-everything-1480351590), The Chinese social credit system: A model for other countries? scris de profesorii de drept Daithí Mac Síthigh și Mathias Siems de la European University Institute (ianuarie 2019 – https://cadmus.eui.eu/handle/1814/60424), „Datafication, dataveillance, and the social credit system as China’s new normal” publicat de Claire Seungeun Lee în Online Information Review, Volume 43, Issue 6 (8 mai 2019 – https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/OIR-08-2018-0231/full/html), „The red and the black China’s social credit experiment as a total test environment” publicat de profesorul Jonathan Bach în The British Journal of Sociology, Volume 71, Issue 3, pp. 489-502 (iunie 2020 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32314357/), China’s social credit system – a new Cultural Revolution scris de profesorul de științe politice Junhua Zhang, asociat la European Institute for Asian Studies (11 octombrie 2021 – https://www.gisreportsonline.com/r/china-social-credit-system/), World Economic Forum chair Klaus Schwab declares on Chinese state TV: ‘China is a model for many nations’ scris de jurnalistul Bradford Betz (23 noiembrie 2022 – https://www.foxnews.com/world/world-economic-forum-chair-klaus-schwab-declares-chinese-state-tv-china-model-many-nations), The ‘China Model’ and the WEF scris de Scott S. Powell (7 decembrie 2022 – https://www.discovery.org/a/the-china-model-and-the-wef/).
Setări pentru confidențialitate
Nu puțini sunt criticii care atrag atenția asupra posibilelor abuzuri ale autorităților politice la nivel global (care au folosit și încă folosesc discreționar tehnologii bazate pe inteligența artificială și microunde) asupra vieții sociale, personale și chiar asupra vieții naturale (biologice) ale oamenilor care, din diverse motive, nu vor să accepte înregimentarea digitală și alinierea ideologic-comportamentală, infrastructura de supraveghere și control fiind asigurată prin sistemele de telecomunicații digitale (4G, 5G) extrem de poluante electromagnetic și de periculoase pentru toate vietățile pământului.
[20] „Nu intenționez să iau în discuție tema efectelor „secundare” ale unei tehnologii implantate în corpul uman. Dar, dacă tehnologia digitală exterioară corpului, deși a fost concepută cu scopul de a sluji nevoilor cotidiene ale omului, a ajuns să aibă nenumărate efecte nocive și să dezvolte deja cunoscutele maladii digitale, ce se va întâmpla oare în momentul în care nanotehnologiile vor deveni parte a trupului? Iar la această întrebare ar trebui să se răspundă neapărat înainte de orice aglutinare a corpului omenesc, ce va produce efecte ireversibile.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).
[21] Vezi la Ieromonah Mihail Stanciu, Sensul creației. Actualitatea cosmologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul, Așezământul Studențesc Sfântul Apostol Andrei, Slobozia, 2001, pp. 73-76, 110, 115, 125-126, 134-143, 153.
[22] Promisiunile utopice ale transumanismului privind o viitoare epocă perfectă, lipsită de orice limitare și suferinţă provocate de imperfecțiunile noastre corporale și mentale ar trebui privite nu doar cu o pronunţată notă de scepticism, ci și cu teamă, deoarece nu putem uita faptul că în secolul XX omenirea a întâlnit și alte proiecte politice cu aceași caracter mesianic, univeralist-utopic (fascism, comunism) ce şi-au dovedit în timp caracterul nihilist și criminal.
[23] Vezi și analiza teologică a Pr. Prof. dr. Mihai Valică în studiul Teologia socială și provocările tehnologiei informatice în contextul mondializării (18 februarie 2023 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/teologia-sociala-si-provocarile-tehnologiei-informatice-in-contextul-mondializarii/).
[24] Marea Resetare (anunțată încă din 2014) vrea să definească o revoluție economică și culturală generală, plecând de la aprecierile „specialiștilor vizionari” din cadrul Forumului Economic Mondial care cercetează și evaluează relația dintre societate și tehnologiile sale. Este relevant să menționăm rolul important al progresului tehnologiilor definitorii celei de-a patra revoluții industriale (ingineria genetică, bio-nano-tehnologia, inteligența artificială, informatica cuantică, comunicațiile fără fir, imprimarea 3D, stocarea energiei și știința materialelor), progres care are un caracter imprevizibil și complex, capabil să genereze schimbări culturale și sociale pentru care încă nu există cadre legale sau manuale de conduită, ceea ce ridică îngrijorări în ceea ce privește utilizările acestor tehnologii pe scară largă, condiționările asupra vieții umane și chiar degenerările iremediabile care pot apărea. Detalii programatice se găsesc în cărțile lui Klaus Schwab, The fourth industrial revolution (2016 – https://www.docdroid.net/DNG1NMW/klaus-schwab-the-fourth-industrial-revolution-2016-pdf) și The Great Reset (2019 – http://reparti.free.fr/schwab2020.pdf), dar și în articolele de pe site-ul oficial al organizației – https://www.weforum.org/.
Ideile „nobile”, mai vechi sau mai noi ale transumaniștilor activiști (Hans Moravec, Raymond Kurzweil, FM-2030 (fost Fereidoun M. Esfandiary), Anders Sandberg, Robert Ettinger, Natasha Vita-More, Eric Drexler, Freeman Dyson, Max More, Nick Bostrom, David Pearce, Ronald Bailey, Dirk Bruere, Nikola Danaylov, Chris Willmott, George Dvorsky, Elon Musk, Bill Gates, Klaus Schwab, Yuval Noah Harari, Julian Savulescu, Sam Altman, diverși președinți, miniștri, directori de bănci și corporații transnaționale, regizori de filme, artiști ș.a.) capătă acum, iată, conturul unui program politic bine organizat impus la nivel planetar; este vorba de World Agenda 2030 votată la New York încă din 25-27 septembrie 2015 de Organizația Națiunilor Unite și aflată în curs de implementare în toate țările lumii (https://sdgs.un.org/2030agenda și https://www.mae.ro/node/35919).
[25] Sebastian Buckup, The end of neoliberalism? (iulie 2017 – https://www.weforum.org/agenda/2017/07/this-is-what-the-future-of-economic-liberalism-looks-like-its-time-to-rethink-it/).
[26] „Criza COVID-19 afectează fiecare fațetă a vieții oamenilor din fiecare colț al lumii. Dar tragedia nu trebuie să fie singura ei moștenire. Dimpotrivă, pandemia reprezintă o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate pentru a reflecta, reimagina și reseta lumea noastră pentru a crea un viitor mai sănătos, mai echitabil și mai prosper” – K. Schwab, Now Is The Time For A ‘Great Reset’ (https://corporatecitizen.in/v6-Issue4/editor-in-chief-s-choice-now-is-the-time-for-a-great-reset.html).
Setări pentru confidențialitate
[27] Totuși, mulți cercetători și profesori sunt foarte critici la adresa Marii Resetări și nu doar în plan economic, unde pare că se dorește o centralizare globală coordonată nu de guverne, ci de o oligarhie transnațională scăpată de sub orice control politic, în detrimentul oamenilor de rând aflați la baza piramidei (cresc riscurile tulburărilor sociale și implicit al instaurării regimurilor autoritarist-totalitare). Vezi Nicolai J. Foss, Peter G. Klein și Samuele Murtinu, „The economy doesn’t need a reset, and neither does management theory” în volumul Scandinavian Journal of Management, nr. 38/sept. 2022 (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0956522122000215).
[28] În ciuda tuturor rezultatelor modeste în mod real (mai puțin cele referitoare la confiscarea drepturilor și libertăților fundamentale), „socialismul verde” al Marii Resetări este promovat în plan politic și în mass-media ca singura cale de depășire a crizelor multiple prognozate de experții tehnocrați (și de sponsorii lor din umbră, evident) atât de precis, încât nu poți să nu te gândești dacă nu cumva ele au fost pregătite/planificate minuțios chiar de ei, provocate și chiar grăbite în mod accelerat (ca oamenii să nu se dezmeticească), amintindu-ne de profeția Mântuitorului referitoare la vremurile din urmă (Matei 24, 6-12) pline de înșelări și încercări/tulburări inițiate de oameni lacomi, vanitoși și interesați de stăpânirea lumii (adică nu din cauze naturale), ale căror lăcomie și răutate ating cote genocidare.
[29] Doar naivii și ignoranții mai pot crede în bunăvoința și generozitatea celor aflați la putere care ar vrea să renunțe la avantajele față de clasele sociale inferioare. După cum vedem, la finalul crizei Covid, cei bogați au devenit și mai bogați și mai bine „instalați” la butoanele conducerii lumii, iar statele au devenit și mai datoare unor instituții tehnocrato-financiare și corporații globaliste dornice de și mai multă putere.
[30] Oamenii riscă să-și piardă viața, activitatea și vizibilitatea sociale dacă nu se vor supune procesului de digitalizare și augmentare biotehnologică ce le vor condiționa, însă, existența la toate nivelurile. Mai ales că posibilele abuzuri de putere ale autorităților (înlesnite și de tehnologie) profilează la orizont cel mai restrictiv și represiv sistem totalitar din istoria omenirii.
[31] Această identitate digitală (un număr unic primit la naștere pe termen nelimitat) va asigura participarea persoanei la viața socială și virtuală, după cum se poate vedea în Raportul din 15 februarie 2022 al Forumului Economic Mondial intitulat Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, pp. 21-24 (https://www3.weforum.org/docs/WEF_Advancing_towards_Digital_Agency_2022.pdf). Vezi și articolul publicat de Jessica Schroers (în 23 februarie 2023) A Unique Identification Number for Every European Citizen (https://verfassungsblog.de/digital-id-eu/) care face referire la propunerea Comisiei Europene din 2021 privind identitatea digitală europeană (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52021PC0281).
[32] „Progresele tehnologice recente au dus la o nouă eră a Internetului Corpurilor (IoB), cu un număr fără precedent de dispozitive și senzori interconectați care sunt atașați sau chiar implantați și ingerați în corpul uman” (https://www.weforum.org/reports/the-internet-of-bodies-is-here-tackling-new-challenges-of-technology- governance, conferința din iulie 2020). Dar nu putem face abstracție că există și riscurile unor intruziuni/agresiuni din afară (hackeri) asupra corpurilor umane (și sistemelor electronice anexate) conectate la IoB și chiar ale unor intervenții distructive ilegale făcute de operatori umani necinstiți care trafichează date biometrice și medicale personale.
[33] Putem face o schematică prezentare astfel: prima revoluție industrială (1780, cărbune, motorul cu aburi, metalurgie, mecanizare), a doua revoluție industrială (1870, petrol și curent electric, automobile, telefonie, chimie, electrificare), a treia revoluție industrială (1950, energie nucleară, produse electronice, roboți), a patra revoluție industrială (după 2010, inteligență artificială, internet, digitalizare și hibridizare om-mașină). Vezi și materialul propagandistic al WEF – https://www.youtube.com/watch?v=SCGV1tNBoeU.
[34] Cum a declarat oficial și neoficial în repetate rânduri Klaus Schwab (vezi, de exemplu, aici: https://youtu.be/nuZnuQngyM8 și https://youtu.be/wsUMMz-LgkQ).
[35] Este recunoscut oficial faptul că multe din serurile experimentale antiCovid cu ARNm (insuficient testate oricum!) sunt modificatoare genetice (folosindu-se tehnologia CRISPR-Cas 9), nicidecum „antrenoare” imunitare, precum vaccinurile clasice cu virus atenuat. Din nefericire, există o tendință de a realiza și celelalte vaccinuri tot prin folosirea mecanismului ARNm, deși testările din ultima vreme (2021-2023) au furnizat rezultate nu doar descurajatoare, ci și incriminatoare.
[36] Nu putem face abstracție de faptul că există manipulare psihologică, folosindu-se de multă vreme tehnici de programare neuro-lingvistică și emoțională pentru controlul maselor, unde diversiunile mediatice și propaganda direcționată ascund lucrurile cu adevărat esențiale și grave, oamenii fiind „vrăjiți” și condiționați să accepte mai ușor schimbările nocive propuse (uneori chiar de „autoritățile” statului) în viața lor, capitulând rapid, adesea fără a opune o minimă rezistență.
Setări pentru confidențialitate
De exemplu, în criza „pandemiei” Covid, oamenilor li s-au injectat otrăvuri psihologice mult mai nocive decât serurile experimentale: minciuni (informații false atât medical-biologice, cât și etice și juridice), frici (de moarte, de suferință, de autorități și de excludere socială) și ură (dezbinare și fanatizare), în vreme ce li s-au confiscat abuziv drepturi și libertăți fundamentale, chipurile, „pentru siguranța lor”. Vezi amănunte la Marie D. Jones și Larry Flaxman, Mind Wars, The Career Press Inc., 2015, pp. 99, 132-134, 152-154 (https://archive.org/details/mindwarsbymariedjonesandlarryflaxman2015), Lucien Cerise, Neuro-pirații. Reflecții despre ingineria socială, Editura Mica Valahie, București, 2018 și Col. Claudiu Marius Ionescu și General-maior Florian Răpan, „Ingineria socială, componentă majoră a războiului cognitiv” în Revista Gândirea militară românească, nr. 3/2022, pp. 50-59 (https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2022 %20gmr/2022/GMR%203/IONESCU%2C%20RAPAN.pdf).
[37] Amintim faptul că în conferința de presă din 10 septembrie 2021, Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe i-a numit pe cei vaccinați drept „oameni marcați” (marked people – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc).
[38] În toate materialele propagandistice ale identității digitale (un număr ușor de manevrat în algoritmii de inteligență artificială) ni se ambalează în forme sclipicioase/laudative doar părutele ei beneficii (vezi Raportul WEF – Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, p. 22), viclenia din interiorul conținutului rămânând bine camuflată în timpul superficialelor interogații.
Dar acum se poate observa din ce în ce mai clar că restrângerea forțată a unor drepturi și libertăți fundamentale (mișcare, exprimare, informare, asociere civică și religioasă, demnitate, proprietate) sub pretextul soluționării crizelor (cum a fost în perioada crizei Covid și nu numai), renunțarea la banii lichizi (lăudată la Forumul Economic Mondial încă din ianuarie 2020 (https://www.weforum.org/agenda/2020/01/benefits-cashless-society-mobile-payments și socotită inevitabilă în martie 2023 (https://www.weforum.org/agenda/2023/03/could-we-be-seeing-the-end-of-cash-digital-currency/), folosirea monedelor digitale și monitorizarea tuturor tranzacțiilor comercial-financiare (după cum profețește cartea Apocalipsei 13, 16-17) nu reprezintă nicidecum o libertate de mișcare a oamenilor, ci tocmai opusul ei – condiționarea existenței lor în funcție de înregimentarea lor digitală și de obediența lor (față de puterea politică denumită „fiara” pentru că ea le urmărește, precum un prădător, toate mișcările prin înalta tehnologie) demonstrată și cuantificată prin sistemul de credit social. De asemenea,
Nu trebuie să fim naivi! Prin intermediul acestui sistem digital de supraveghere continuă, cezarul global va impune progresiv oamenilor constrângeri și mai mari, atât de ordin medical-social și funcțional-financiar, cât și de ordin spiritual (prezența „semnului fiarei” pe/sub pielea mâinii sau pe frunte va însemna cumva și adorarea „fiarei” (a noului idol, puterea politică sau cezarul-tiran), supunerea totală față de ea, lucru care este neplăcut Domnului – vezi Apocalipsa 14, 9-11).
Amintim faptul că „puterea lumească, nu de puține ori în istorie, a făcut alianță cu stăpânirile întunericului, iar în vremurile din urmă, va face alianță și cu Antihrist, care va trece drept Mesia cel adevărat, salvator și mântuitor. Timpurile actuale sunt doar un exercițiu de probă pentru creștinii adevărați, care se arată cât de luminați sunt doar în vremurile întunecate. Cine nu va face deosebirea între stăpânirea slujitoare lui Dumnezeu și rânduită de El și stăpânitorii întunericului veacului acestuia va fi împreună slujitor cu satana și se va manifesta ca un stăpân peste credința noastră și nicidecum un împreună lucrător la bucuria noastră (2 Corinteni 1, 24). (…) Creștinul nu trebuie să se supună stăpânitorilor întunericului acestui veac, ci să lupte cu păcatul până la sânge (Evrei 12, 4) și să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni ori de stăpânirea vremelnică și fără Dumnezeu (Fapte 4, 19; 5, 29). Nu există Ortodoxie de catifea. Vremurile actuale sunt favorabile pentru mărturisire.” – Pr. Dr. Mihai Valică, Lămuriri și precizări biblice – Stăpânirile rânduite de Dumnezeu și delirul de putere al stăpânirilor fără Dumnezeu (18 ianuarie 2021 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/lamuriri-si-precizari-biblice-stapanirile-randuite-de-dumnezeu-si-delirul-de-putere-al-stapanirilor-fara-dumnezeu/).
[39] Neinformarea reală a cetățeanului și vicierea consimțământului lui în privința procedurii „marcării” lui digitale, supravegherea continuă prin tehnologia de nivel înalt, lipsirea de orice intimitate în fața „autorităților” pământești și îngrădirea libertăților și mișcărilor lui sunt doar câteva dintre aceste abuzuri ale statului totalitar. De efectele biologice și psihologice nocive generate de omniprezența poluantă a (bio-nano-)tehnologiei și a radiațiilor electromagnetice pulsate nici nu mai vorbim, deși ele alterează bunăstarea psiho-somatică a tuturor ființelor vii. Toate acestea reprezintă forme de profanare a ființei umane și a naturii create de Dumnezeu, chiar dacă justificările lor ideologice și sociale se doresc a fi de convingătoare și benefice. Vezi și articolul Moufid El‐Khoury, Cenk Lacin Arikan, From the internet of things toward the internet of bodies: Ethical and legal considerations (https://www.researchgate.net/publication/351465461_From_the_internet_of_things_toward_the_internet_of_bodies_Ethical_and_legal_considerations).
Setări pentru confidențialitate
În vremurile noastre avem nevoie de multă trezire și înțelepciune. Pentru că mulți savanți și filozofi ai tehnologiei se întreabă, și pe bună dreptate: de unde putem fi noi siguri că datele noastre bio-medicale nu vor fi folosite în alte scopuri decât cele benefice? Cine (ce „autorități”) decide ce e benefic pentru noi, personal și social și de ce ar trebui să le delegăm/cedăm noi alegerile de viață? Și cine va fi tras la răspundere când se va dovedi că unele decizii (luate de aceste „autorități”) de restricționare și penalizare a unor oameni sau chiar a unor comunități întregi au fost abuzive și greșite, cauzând daune ireparabile?
[40] În discursul său intitulat The State of the World de la recenta întrunire a World Government Summit (15 februarie 2023), Klaus Schwab a declarat că progresul nostru constă în exploatarea tehnologiei cu toate cuceririle ei, „inteligența artificială, dar nu numai inteligența artificială, ci și metaversul, tehnologiile spațiale și aș putea continua – biologia sintetică. Viața noastră, peste zece ani, va fi complet diferită, foarte afectată și cine stăpânește acele tehnologii, într-un fel, va fi stăpânul lumii.” (https://www.youtube.com/watch?v=cDybeNbFJXE, de la min. 7:14).
[41] În eseul său intitulat „Transhumanism” publicat în volumul New Bottles for New Wine, London: Chatto & Windus, 1957, pp. 13-17, el afirma: „Cred în transumanism: când vor exista destui oameni care să poată spune cu adevărat acest lucru, specia umană se va afla în pragul unui nou tip de existență, la fel de diferită de a noastră cum este a noastră de cea a omului din Pekin. Își va împlini, în sfârșit, în mod conștient adevăratul destin.”.
[42] Unii cercetători spun că Jean Coutrot ar fi folosit primul acest termen în eseul său Umanismul economic din 1937.
[43] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (V) – https://astarastoae.wordpress.com/2022/12/23/editarea-genomului-intre-panaceu-eugenie-si-transumanism-v/.
[44] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., 2020, pp. 111-112.
[45] Forumul Economic Mondial și Organizația Națiunilor Unite reprezintă principalul pol de putere la nivel planetar, coordonând în mod centralizat politicienii (pe care-i recrutează și form(at)ează din timp într-un elitist „centru academic” – https://www.weforum.org/agenda/2023/03/meet-the-young-global-leaders-class-of-2023/) și politicile „de dezvoltare durabilă” (https://sdgs.un.org/goals) ale guvernelor din fiecare țară aproape în direcția implementării noilor valori ideologice și structuri instituționale globaliste slujitoare acestei „cauze” progresiste.
[46] „ Fiecare avans tehnic înseamnă schimbare (inovație), dar esența valorilor umane trebuie păstrată. Din păcate, ca rezultat aproape general, noile tehnologii au contribuit la sporirea decalajului dintre cei bogați, pregătiți tehnic și informatizați, și cei săraci lipsiți de calculatoare și analfabeți tehnic.” – Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).
„Transumanismul reprezintă o structură de putere politică de sus în jos, în care elitele decid politica și o administrează până la nivelul maselor. Alternativa transumanistă pornește de la o premisă aristocratică – cetățenii individuali capabili de acest lucru ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să-și corecteze deficiențele umane și să devină membri ai unei clase superioare, supraumane. Statul ar trebui apoi să sancționeze politici care să permită (1) experimentele pentru a determina domeniile specifice în care oamenii au nevoie de îmbunătățire și (2) procedurile biomedicale de îmbunătățire în sine. Chiar și argumentarea faptului că ar trebui să îmbunătățim oamenii pentru a fi ființe mai morale nu rezolvă această problemă. O astfel de soluție reflectă, pe de o parte, o premisă aristocratică acum, când trebuie să decidem ce cod moral va guverna societatea, sau, pe de altă parte, o premisă aristocratică mai târziu, când noii supraoameni trebuie să decidă ce cod moral va guverna societatea. Oricum ar fi, transumanismul reprezintă o viziune de sus în jos a politicii.” – William Kakenmaster, Transhumanism and Critical Theory as Alternatives to Liberalism (decembrie 2016 – https://www.theworldmind.org/home/2016/12/9/transhumanism-and-critical-theory-as-alternatives-to-liberalism).
[47] Din acest motiv, doar „autoritățile” sunt investite cu putere de decizie asupra tuturor acțiunilor oamenilor în plan medical, educațional și social (asta apropo și de constrângerile din vremea crizei Covid, când am avut parte de câteva exerciții de dresaj social de tip transumanist, Big Pharma conlucrând cu Big Tech, Big Media și cu Big Gov(ernment) la instaurarea unei tiranii cu spoială științifică și abuzând în mod totalitar de puterile lor pretutindeni pe glob).
[48] Sub pretextul unei supravegheri medicale predictiv-preventive, aceste nano-dispozitivele inteligente (sau nanoboții medicali) pot fi introduse în corp intravenos (cel mai adesea), fiind proiectate să analizeze local datele colectate de biosenzori, să identifice și să oprească procesele alterate din organism prin generarea punctuală de semnale electrice sau substanțe farmacologic active. Dar unele date corporale colectate (de biolocație și geolocație) pot fi transmise de la aceste smart-device-uri nu doar către serverele medicale, ci și către alte platforme de Internet al Lucrurilor (IoT – educație, administrație, poliție, fisc, bănci, etc.), unde sunt preluate de niște terți, păstrate și prelucrate. Toate aceste informații dinamice referitoare la o persoană umană formează dublura digitală a ei („digital twin”) și orice intervenție asupra acesteia prin acte de piraterie („hacking”), organizată (uneori chiar de către instituțiile statului, abuziv) sau nu, se poate reflecta negativ în starea generală a persoanei reale, de la blocarea conturilor bancare și a activității virtuale pe internet și până la inducerea de tulburări/alterări a stării de sănătate. Aceasta arată că tehnologia care asigură Internetul Corpurilor este vulnerabilă atât abuzurilor, cât și riscurilor de infracțiuni informatice cu consecințe inimaginabile.
Setări pentru confidențialitate
[49] Plantarea eșalonată de idei (inclusiv frici) în mințile oamenilor (sugestionarea repetată sub- și supra-liminală) respectă un algoritm psihologic de control al minților, de manipulare și „programare predictivă” a lor, așa încât efectele sociologice sunt estimate cu mult timp înainte, așteptate și apoi exploatate de cei care conduc acest proces. În general, pentru a preveni sau măcar diminua orice rezistență și ostilitate (cum e moralitatea conservatoare a creștinilor în fața propagandei sexo-marxiste, de exemplu) din partea publicului larg, cercurile înalte de putere folosesc mass-media pentru a furniza poporului, treptat, referințe subtile la viitoarele evenimente sociale planificate, astfel încât, atunci când ele se vor întâmpla cu adevărat, publicul să fie deja familiarizat mental, docilizat emoțional și chiar receptiv la noile schimbări bruște de valori în societate (le va accepta ca pe niște progrese naturale sau soluții ale „autorităților”), care, de altfel, îi provoacă daune serioase, chiar irecuperabile.
Cumva și experții tehnocrați care prezic tot felul de evenimente tulburătoare și crize inevitabile în plan terestru, ca apoi tot ei să ofere soluțiile optime de depășire a lor, pot fi încadrați între „proorocii mincinoși” și vicleni de la sfârșitul veacurilor. Vezi detalii și la Michael A. Hoffman II, Secret Societies and Psychological Warfare, Independent History & Research Coeur d’Alene Idaho 83816-0849, 2001, pp. 199-200 (https://archive.org/details/secret-societies-and-psychological-warfare-by-michael-a.-hoffman-ii-z-lib.org.epub).
[50] Merită menționat faptul că acum o sută de ani comunismul ateist (cu răbufniri criminale, chiar genocidare, în Rusia) era într-o expansiune crescândă în Europa, fiind susținut de înalte cercuri politice și financiare necreștine și chiar anticreștine.
[51] „ Odinioară ştiam că există o realitate dincolo de lumea vizibilă. Începând din secolele XV-XVII am încercat să înlocuim iubirea de Dumnezeu cu dragostea pentru adevăr (înţeles ca adevăr materialist – o formă de idolatrie, a ştiinţei). Începând cu secolul XVIII înlocuim iubirea pentru adevărul ştiinţific cu iubirea pentru noi înşine, adorarea propriului sine (auto-adorarea omului – idolatria ante-penultimă). Transumanismul propune înlocuirea acesteia cu adorarea tehnicii, a maşinii (idolatria penultimă). După aceasta, în mod logic, ultimul pas nu va mai putea rămâne decât adorarea satanică explicită (idolatria ultimă, a antihristului).” – Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 96.
[52] În materialele de propagandă de tip SF, cultura are temelii strict antropocentrice și evoluționiste, iar religia, dacă nu este absentă, calomniată sau ridiculizată, este prezentată în mod eronat și relativizant în felurite sinteze gnostice de tip New Age (uneori amestecând știința cu fenomenele oculte și paranormale), unde Dumnezeu nu mai este Ființa Supremă, personală și iubitoare, ci un fel de baterie cosmică impersonală și pasivă din care se alimentează cu energie super-eroii din lumea viitorului imaginar.
[53] Ele sunt împletite și se pot observa limpede în viața de zi cu zi și în unitățile de învățământ, unde nu se mai cultivă creativitatea și originalitatea copiilor și tinerilor, ci mai mult uniformizarea și încolonarea ideologică a tuturor.
[54] Ideologizarea cunoașterii raționaliste se poate exprima prin lozinca: „Știința (oficială) are ultimul cuvânt”.
[55] Întâlnirea și unirea mistică prin har cu Dumnezeu țin de trăirea unor experiențe de dilatare iubitor-înțelegătoare a ființei mai presus de lumea aceasta („cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit” – I Corinteni 2, 9).
[56] Evident, fără pic de respect democratic, promovarea exclusiv a acestor „dogme” presupune și combaterea, contestarea și inclusiv ridiculizarea opiniilor contrare și insultarea/calomnierea tuturor celor nealiniați.
[57] Impunerea acestor „dogme” prin condiționarea vieții sociale și chiar prin forța brută a „autorităților” (cum a fost și în cazul crizei Covid) dovedește radicalismul ideologic și politic al mișcării sciento-crate care nu suportă contraziceri, lucru care demască demonismul intențiilor din spatele propagandei prin faptul că nu respectă libertatea omului de a cerceta, de a expune și de a valoriza și alte opinii (și, eventual, de a face ulterior unele alegeri de viață foarte importante).
[58] Nu trebuie să uităm cât de radicali și de criminali au fost bolșevicii care au folosit cenzura și represiunea împotriva tuturor personalităților culturii creștine în țările europene cotropite de comuniști.
[59] În fața presiunii și represiunii masive (politice și culturale) sistematice și organizate la nivel înalt, este nevoie de o rezistență solidară în duh și-n putere, știind că mai sunt și alți creștini care sunt strâmtorați și duc aceleași lupte duhovnicești (conform II Corinteni 1, 6).
Setări pentru confidențialitate
[60] Minciuna sfruntată și informarea maselor populare cu adevăr spus parțial fac parte din arsenalul mijloacelor dolosive (viclene) de manipulare a oamenilor în sensul vicierii alegerilor lor (cu impact în viața lor personală și socială) și a instigării lor emoționale împotriva celor ce nu-și cedează așa ușor propria suveranitate, nici pe baza argumentelor viciate și nici măcar sub imperiul fricii de „autoritățile” lumești.
[61] Clasa încolonaților ideologic, supusă unor propagande și reeducări continue, tinde să se fanatizeze și să-și manifeste tot mai violent poziția (mai ales dacă este susținută numeric) față de clasa cealaltă, calomniată ca fiind retardată, retrogradă și demnă de excludere socială.
[62] Pe de o parte este încurajat dogmatismul informațional, iar pe de altă parte se promovează relativismul moral, diversitatea părerilor și comportamentelor imorale cu consecințe grave, mutilante, asupra psihicului și chiar a fizicului uman (ca în cazul operațiilor și tratamentelor trans-genderilor, de exemplu, ca și a altor practici profanatoare la adresa naturii umane). În urma îndoctrinării sistematice pur materialiste (ca în perioada comunismului) și imorale (neomarxismul cultural și sexual a cucerit nu doar mass-media, ci și tribunele academice), tinerii se îndepărtează de valorile și căutările spirituale, de virtuțile și frumusețea vieții duhovnicești, ajungând la degradare fizică și psihică, la o împuținare progresivă a vieții trupești și duhovnicești.
[63] Defăimarea și eliminarea credinței, valorilor, operelor și personalităților creștine din câmpul cunoașterii cotidiene a copiilor și tinerilor conduce inevitabil la o desacralizare, depersonalizare și chiar demonizare a lor, la întunecare existențială și la pierderea simțirii Duhului Sfânt și Iubitor în viața proprie, a societății și a naturii. Astfel se instalează în omul secularizat acea împietrire față de experiențele duhovnicești pe care le hulește tocmai din necunoașterea și netrăirea lor.
[64] Credința e tolerată ca o simplă opțiune personală și e mutată în sfera privată, ca și cum nu ar avea nici o importanță în sfera publică/socială, devenită câmpul de acțiune al științei, tehnologiei și economiei.
[65] Autoritățile supraveghetoare acordă fiecăruia aprecierea (scorul social) în funcție de gradul de conformare (integrare colectivistă) în grupul disciplinat, nu de ipostazierea originală a darurilor naturale proprii.
[66] Cu toate că majoritatea oamenilor virusați de transumanism își închipuie și declară că sunt unici, totuși, prin repetarea și perpetuarea tiparelor de gândire, vorbire și comportament, ei ajung să se cloneze aproape, după dictonul „suntem ceea ce sunt prietenii noștri”, iar alegerea personală este înlocuită cu conformarea față de regulile, tiparele și valorile grupului aparținător care-i oferă, aparent, desigur, „apreciere, siguranță și protecție” socială.
[67] Vezi detalii suplimentare și la Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Ediție electronică (https://invataturiortodoxe.ro/sfinti-parinti/ortodoxia-si-religia-viitorului.html) pp. 122-129.
[68] Modificarea genetică, marcarea digitală și protezarea (bio-nano-)tehnologică a corpului omenesc ridică numeroase probleme nu numai de ordin bioetic, ci și de ordin teologic, mai ales că unii clerici creștin-ortodocși (nu mai zic de liderii altor religii) au căzut în înșelare în timpul crizei Covid, nevăzând în adâncime și în perspectivă, dincolo de impunerea soluției „vaccinării” printr-o propagandă vicleană, implementarea ideologiei transumaniste și „agățarea” oamenilor în plasa ei. Or, modificarea structurii/compoziției fizice la nivel celular și tisular implică și o modificare a funcționării, adică o alterare ireversibilă a metabolismului natural și a proceselor superioare de sinteză biologică și psihologică (atenție, memorie, gândire, iubire, comunicare). Chestiunea aceasta nu a fost abordată în mod serios de teologii și biologii creștini, deși este una fundamentală pentru bioetica și spiritualitatea viitorului. Pentru că dacă nu sunt puse preventiv frâne la timp, atunci prăvălirea Bisericii, a creștinilor și a omenirii întregi spre lagărul lui Antihrist devine inevitabilă!
[69] Cum am putut observa cu ochii noștri mai ales în ultimii trei ani, de luptă globală contra „pandemiei” (și de mobilizare revoluționară fără precedent) care a provocat, statistic, mai multe victime prin soluția oferită („vaccinare” multiplă cauzatoare de boli grave și chiar mortale) decât problema inițială (boala Covid 19) ce trebuia tratată.
[70] Vezi amănunte și la Dorin Gabriel Pandele, „Evoluția miturilor Modernității în Transumanism, din perspectivă teologică ortodoxă”, în Analele Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi, Fasc. XVIII, Filosofie, nr. 11, 2021, p. 96 (https://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/philosophy/article/download/5237/4599/).
[71] Odată cu concentrarea puterii de decizie la nivel global în mâinile unei elite tehnocrato-financiare care dorește tot mai multă putere, este firesc să ne îndoim de bunele ei intenții și să rezistăm în fața propagandei ei mincinoase care amăgește poporul credul cu lozinci eufemistice care acoperă fapte mult păgubitoare, criminale chiar. Însuși Mântuitorul Hristos ne-a îndemnat să fim vigilenți în privința aceasta: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 15-16).
Setări pentru confidențialitate
[72] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).
[73] Neil Postman afirmă că „limbajul are o agendă ideologică ascunsă vederii” (în vol. Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 157) și orice nouă ideologie vine cu o „reformă”/„resetare” obligatorie a vocabularului.
[74] Limbajul nu este doar un vehicul al gândirii, cum spun majoritatea filozofilor încă din antichitate, ci și șoferul lui, direcționând procesul gândirii și, implicit, comportamentul uman. Alterarea limbajului conduce la alterarea gândirii și reciproc, patimile împletindu-și și prelungindu-și influența în toate planurile vieții și cunoașterii omenești.
[75] „Noile tehnologii transformă structura intereselor noastre: lucrurile despre care ne gândim. Transformă natura comunității: arena în care evoluează gândurile noastre.” – Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 52.
[76] Decretat în mod convențional de câțiva filozofi visători, corporatiști și conducători vremelnici, „binele” are o conotație strict materialistă și utilitaristă, suferind de o relativitate/fluiditate totală, ca toate valorile, de altfel. Și aici putem observa viclenia diavolului care vrea să schimbe identitatea și autoritatea divină a binelui cu un „chip cioplit” al lui făcut din materie.
[77] Între aceste ținte nu este enumerată viața lungă pe pământ, decât în prezența performanțelor sporite artificial care ar face să merite a fi trăită; cât despre viața duhovnicească și veșnică în Dumnezeu, nici pomeneală!
[78] Postfața Editurii Doxologia la cartea Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Iași, 2021, coperta IV.
[79] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 110.
[80] Vezi la Valeria Cavați, Antropologie postorganică și transumanism, Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti, Chişinău, Moldova, 21-22 aprilie 2016 (https://ibn.idsi.md/ro/collection_view/257).
[81] Max More, „The Philosophy of Transhumanism”, în vol. The Transhumanist Reader: Classical and Contemporary Essays on the Science, Technology and Philosophy of the Human Future, Max More şi Natasha Vita-More (ed.), John Wiley & Sons, 2013, p. 4.
[82] Ibidem.
[83] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 114.
[84] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).
[85] Prin propagandă și manipulare psihologică (inginerie socială).
[86] Sub acest nume este cunoscut ultimul drum al condamnaților la moarte în pușcăriile mai vechi sau mai noi. Analogia este foarte potrivită, pentru că transumanismul orientează omenirea atât spre punctul de „singularitate” terestră, de unde nu mai poate exista cale de întoarcere la starea/viața naturală, ci doar către extincția totală a speciei, cât și spre pierderea cunoștinței de Dumnezeu și a vieții veșnice (care se obține prin comuniunea cu El în ambianța iubitor-sacramentală a Bisericii). Să nu uităm că diavolul a fost de la început viclean și ucigaș de oameni, dorind îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, de viața și iubirea Lui nemărginite în Duhul Sfânt.
[87] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.
[88] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, p. 88.
[89] Ibidem, p. 89.
[90] „Biserica este cea care a descoperit lumii pe deplin tema nemuririi. Numai că între nemurirea propovăduită de ea și cea actuală, trâmbițată de transumanism, nu este o identitate, ci o deosebire fundamentală. În vreme ce transumanismul promite o nemurire pământească, Biserica vestește că în această lume este doar pregătirea pentru o nemurire ce va fi primită într-o altă, eternă și desăvârșită lume: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, zice Mântuitorul (Ioan 18, 36). Pentru că nemurirea este incompatibilă cu această lume, supusă și ea morții. Așadar, se pare că, dacă prin implantarea nanotehnologiilor în trup se va ajunge la alienarea și chiar suprimarea omului așa cum îl cunoaștem noi astăzi, prin promisiunea nemuririi pământești, transumanismul dorește, printr-o utopie periculoasă, să-l deturneze pe om de la sensul său final: nemurirea cerească.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).
Setări pentru confidențialitate
[91] Devenirea este un proces bazat pe necesitatea cauzală (oarbă/mecanicistă, fără un scop clar) care organizează materia (atomi, celule, țesuturi, organism) într-o formă nouă, umană, pe care, apoi, ființa apărută și-o poate ameliora prin tehnologie.
[92] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., pp. 217-218.
[93] Relativizarea normalului și detașarea lui de natural este tot o procedură lingvistică de alienare semantică a cuvintelor care sunt, iată, redefinite după regulile ideologiei transumaniste. Mai mult, unii transumaniști asociază printr-o analogie medicală anormalul cu patologicul, mediată statistic. Din punct de vedere creștin, această perspectivă nu este adevărată, deoarece nu majoritatea impune norma, ci conformitatea cu rațiunea divină.
[94] Cromozomii XX și XY definesc pentru totdeauna sexul unui om încă din clipa zămislirii (concepției), configurând de la bun început (pe toată durata vieții intrauterine și chiar după aceea) întregul mecanism de dezvoltare structurală specifică și de coordonare neuro-endocrină a trupului, într-o deplină potrivire/armonie cu sufletul care-l ține în viață. Necunoașterea, nerecunoașterea disforiei de sex (denumită mai nou disforie de gen) și netratarea ei în mod duhovnicesc și psihologic adecvat poate conduce, însă, la decizii cu consecințe grave pentru viața omului (mutilare pe viață, suferințe fizice și psihice, depresie ș.a.).
[95] Este o blasfemie și o eroare reducționistă uriașă analogia creierului uman cu un calculator ultraperformant (care rulează mai multe aplicații în paralel și) care memorează ca într-un hard disc amintiri, emoții și informații și care poate fi interconectat cu un calculator care-i poate citi și stoca aceste experiențe în format digital.
[96] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021, p. 158.
[97] Identitatea personală unică a persoanei umane nu e dată (nici măcar în trup) de dublura ei digitală unică, ci de prezența Duhului Sfânt care Se face străveziu într-un mod unic în fiecare om, în sufletul și-n trupul lui încă de la început, modelându-l într-o manieră unică și irepetabilă atât structural/istoric (inclusiv din punct de vedere genetic), cât și spiritual/harismatic. De aceea, sporirea duhovnicească a relației omului cu Dumnezeu (pe măsura efortului personal de despătimire, iluminare și îndumnezeire prin har) intensifică deopotrivă prezența lui Dumnezeu în om și, în oglindă, prezența omului în Dumnezeu, conducând la o accentuare a identității omului în Dumnezeu. De asemenea, prezența sporită a Duhului Sfânt în om înfrumusețează într-un mod unic și relația lui cu semenii și cu natura, proces reflectat, totodată, și în starea lui de armonie și sănătate.
[98] Vezi la Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021, pp. 166-171.
[99] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 216.
[100] În credința creștină, devenirea/evoluția omului este procesul asemănării progresive cu Dumnezeu printr-o viață sfântă și înduhovnicită, adică este urcușul în Dumnezeu de la „chip” la „asemănare”.
[101] Demnitatea omului are o valoare infinită intrinsecă, datorită originii lui ființiale (fiind adus în existență de Dumnezeu cel Viu prin energiile Sale necreate), nu acțiunii lui ulterioare de pe parcursul vieții.
[102] Despătimirea înseamnă ieșirea din robia păcatului și a neștiinței, înseamnă eliminarea gândurilor, cuvintelor și faptelor rele (care deturnează energiile umane de la rațiunile divine și de la mișcările lor naturale), ceea ce conduce la cunoașterea și trăirea lui Dumnezeu „în Duh și în Adevăr” precum și la viața eliberată de orice constrângere a voinței venită din partea lumii create sau a influențelor demonice. Aceasta presupune un efort ascetic susținut, smerenie, trezvie și rugăciune neîntreruptă către Mântuitorul Hristos – Adevărul întrupat, care a zis: „veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.” (Ioan 8; 32, 36).
[103] „Acestea (tehnologiile avansate – n.n.) ne pot permite să ne bucurăm de o „libertate morfologică” mai mare. Adica am putea lua noi forme prin utilizarea de proteze sau prin ingineria genetică. De asemenea putem spori capacitățile noastre cognitive. Am putea folosi interfețe creier-computer pentru a ne conecta la inteligența artificială avansată (AI). Nanoboții ar putea cutreiera corpul prin fluxul sanguin pentru a ne monitoriza starea de sănătate și pentru a ne spori înclinațiile spre bucurie, dragoste sau alte emoții pozitive. Progresele realizate într-un anumit domeniu dezvoltă adesea noi posibilități în altele, iar această „convergență” poate aduce schimbări radicale lumii noastre în viitorul apropiat. „Transumaniștii” susțin ideea că oamenii ar trebui să-și depășească starea lor naturală actuală și limitele, prin utilizarea tehnologiei. Ei cred că ar trebui să îmbrățișăm evoluția umană autodirecționată, cu alte cuvinte să ne proiectăm propria evoluție. Dacă istoria progresului tehnologic poate fi văzută ca încercarea omenirii de a îmblânzi natura pentru a-și servi mai bine nevoile, transumanismul este continuarea logică: revizuirea naturii omenirii pentru a-i servi mai bine fanteziilor.” – Dana Dobre, Transumanismul. Doar soluțiile HiTech pot eradica suferința (https://danadobre.ro/transumanismul-doar-solutiile-hi-tech-pot-eradica-suferinta/).
Setări pentru confidențialitate
[104] Cum am văzut deja în anii 2020-2022, de-a lungul crizei Covid19, când consimțământul omului a fost drastic viciat pentru a „accepta” noul „vaccinul experimental”, chipurile, spre binele lui și al celorlalți.
[105] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.
[106] Pot exista cupluri poliamoreice (m bărbați cu n femei), de exemplu, ca-n triburile primitive.
[107] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 94.
[108] Într-un interviu din aprile 2022, ideologul Forumului Economic de la Davos, Yuval Harari afirma următoarele: „Ce se va întâmpla cu oamenii inutili (n.n. cei care nu se vor integra)? Problema este mai mult plictiseala, ce să facem cu ei și cum vor găsi un sens al vieții când sunt practic lipsiți de sens, fără valoare. Cea mai bună presupunere a mea în prezent este o combinație de droguri și jocuri pe calculator.” – Wesley J. Smith, Transhumanist Theorist Calls the AI-Unenhanced ‘Useless People’ (https://www.nationalreview.com/corner/transhumanist-theorist-calls-the-ai-unenhanced-useless-people/).
[109] „Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.” – Lector univ. dr. Alexandru Mărchidan, Ce mai rămâne uman în transumanism?, 28 iunie 2022, https://www.upit.ro/ro/upit-pentru-comunitate/uman-in-transumanism.
[110] Fenomenul pulverizării neoprotestant-sectare s-a accentuat și el în ultima sută de ani, în paralel cu înțelegerea relativist-subiectivă a credinței creștine de pe fondul cultural materialist-postmodernist (unde ruperea de toate valorile și rădăcinile tradiționale este acțiunea dominantă). Totuși, soluția contracarării acestei dezbinări nefericite nu este nicidecum „sincretismul ecumenist”, ci pocăința reală, lepădarea „de satana și de toate lucrările lui și de toți slujitorii lui și de toată slujirea lui și de toată trufia lui” (inclusiv de toate inovațiile și adunările eretice) și unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos prin (re)venirea în Biserica Dreptslăvitoare a Lui.
[111] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 95.
[112] Ibidem, pp. 96-97.
[113] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Op. Cit., p. 162.
[114] Preot Profesor Dr. Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate, Editura Diogene, Bucureşti, 1996, p.103.
„Nicio societate nu poate supravieţui stricăciunii şi descompunerii morale ce o subminează din interior. Ea se va prăbuşi în anarhie şi haos provocat de propriii conducători şi cetăţeni, după ce trece printr-o fază totalitară în încercarea de a se menţine cu orice preţ. În tezele lui cele mai extreme, transumanismul este o utopie. El speră – şi postulează ca inevitabilă – o lume ce poate fi descrisă drept un paradis terestru. Dar dacă omenirea va continua să se orienteze după morale seculariste atee, există riscul real ca, în loc de paradisul terestru visat, tehnologiile aplicate fără scrupule să ne construiască un infern terestru antihristic.” – Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., pp. 103-104.
[115] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Op. Cit., p. 162.
Salarii de lux din bani publici: angajați ai statului cu venituri peste cel al președintelui SUA
Radu Ionescu Feature
În timp ce România se confruntă cu deficit bugetar, creșteri de taxe și investiții publice întârziate, există salariați din instituțiile de stat care câștigă mai mult decât președintele Statelor Unite. Nu este vorba despre fapte de corupție în sensul clasic, ci despre contracte legale, sporuri și beneficii aprobate cu girul statului.
Fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, a făcut publice recent mai multe exemple concrete, rezultate în urma ani de investigații și procese în instanță. Unele cazuri sunt pur și simplu uluitoare:
Un director de institut de cercetare a câștigat în 2019 aproape 2.000.000 de lei net, adică un venit lunar cu circa 5.000 de dolari mai mare decât cel al președintelui american.
Un director științific din același institut a încasat într-o singură lună din 2020 suma de 437.000 lei, echivalentul total al salariilor tuturor miniștrilor români la un loc. Între 2019 și 2021, acesta a primit 2.300.000 lei, adică peste 10.000 de euro pe lună.
La ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), șefii beneficiau de 16 salarii pe an, chirii și transport decontate, prime de vacanță, asigurări private, abonamente la sală și tichete cadou. Salariile nete anuale variau între 500.000 și 1.000.000 lei. Contractul colectiv de muncă a fost secretizat și a putut fi obținut de Năsui abia după aproape doi ani de procese.
La Romsilva, un director a primit o primă de pensionare de 100.000 de euro, pentru ca ulterior să fie reangajat într-o altă funcție de conducere, cu salariu consistent.
Într-un alt institut, un director a încasat 900.000 lei într-un an, apoi peste 1.000.000 lei în anul următor, și 600.000 lei în anul pensionării. Printre bonusuri s-au numărat: „sporul de Paște”, „sporul de Crăciun” și „prima de ziua cercetătorului”.
Claudiu Năsui atrage atenția că toate aceste plăți au fost legale, fiind bazate pe contracte și norme interne:
„Totul este făcut cu acte în regulă. Pe hârtie, finanțăm cercetarea, paza pădurilor sau ingineria nucleară. În realitate, finanțăm sinecuri și salarii de lux pentru casta politică.”
Mai grav este că demersurile de transparentizare au fost întâmpinate cu plângeri penale, presiuni și procese. Năsui însuși a fost reclamat penal după ce a publicat o simplă adeverință de salariu care arăta cât câștigase un „director științific” într-o lună.
Într-un context în care guvernul invocă permanent austeritatea, reforma și reducerea cheltuielilor, aceste cazuri ridică întrebarea esențială: De ce nu începe reforma de la vârful instituțiilor, acolo unde banii publici sunt transformați – legal – în sursă de îmbogățire pentru privilegiați ai sistemului?
NOUA ORDINE MONDIALĂ – ACEASTA A FOST SCRISĂ ÎN 1989! (O viziune distopică din 1989)
Gata să descoperi adevărul? Te-ai săturat de minciuni? Alătură-te acum canalului nostru de Telegram . E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
Terifianta profeție din 1989 despre Noua Ordine Mondială — un viitor în care regimurile autoritare distruge familia, zdrobesc religia și îți privează de libertăți. This analiză explozivă dezvăluie planurile întunecate de a controla fiecare aspect al vieții tale și nevoia urgentă de a rezista acestui lucru coșmar distopic.
Noua Ordine Mondială: O viziune distopică din 1989
Anul 1989 a fost martorul apariției unei profeții înfiorătoare – o viziune a unei lumi viitoare remodelate de o forță autoritară, care a lipsit esența libertății, familii și credinței. Această viziune, adesea denumită „Noua Ordine Mondială”, a prezis dezintegrarea structurii noastre societății actuale și înlocuirea cu un regim caracterizat prin control extrem, suprimarea individualității și o revizuire completă a valorilor. Pe măsură ce aprofundăm această previziune stranie, este esențial să recunoaștem gravitatea schimbărilor propuse și implicațiile de anvergură pe care le are pentru umanitate.
Sfârșitul Lumii Vechi
Profeția începe cu o declarație dură: „Lumea veche se apropie de sfârșit”. This afirmație surprinde convingerea că lumea așa cum o știam – o lume în care familiile erau unite, libertatea personală era prețuită și busolele morale erau ghidate de credință – era în pragul dispariției. „Lumea veche” se referă nu doar la o durată de timp specifică, ci la un întreg mod de viață, un set de valori care să susțină drepturile individuale, proprietatea proprie și caracterul sacru al credințelor personale.
Sugestia aici este că această „lume veche” a eșuat sau nu mai este adecvată peisajului global emergent. Forțele care promovează o „Nouă Ordine Mondială” structurale tradiționale ca fiind învechite, incapabile să facă față complexităților societăților moderne. Cu toate acestea, această perspectivă nu se referă doar la evoluție, ci la o demontare deliberată a acestor structuri. Ea sugerează o înlocuire mai aliniată cu controlul totalitar, unde puterea este concentrată în mâinile câtorva, iar masele sunt supuse unui nou set de reguli și reglementări.
Noua Ordine Mondială: Redefinirea Societății
În centrul acestei transformări se află conceptul de „Nouă Ordine Mondială”, un termen care a făcut obiectul multor dezbateri și teorii ale conspirației de-a lungul deceniilor. În această viziune, noua Ordine Mondială puterea unui regim global în care este centralizată, iar națiunile individuale sunt depuse de suveranitatea lor. Redistribuirea proprietăților de la „națiunile bogate” la „națiunile nebogate” indică o realocare forțată a resurselor, aparent pentru a crea egalitate, dar care probabil duce la o privare pe scară largă de drepturi de vot.
This redistribuire nu este doar economică, ci atinge fiecare aspect al vieții – familie, muncă și religie. Însăși fundamentale societății trebuie dezrădăcinate și restructurate pentru a se potrivi idealurilor Noii Ordini Mondiale, o restructurare despre care mulți ar susține că vine cu prețul libertății personale, al demnității umane și al integrității spirituale.
Familia: Prima victimă
Unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale profeției Noii Ordini Mondiale este atacul țintit asupra unității familiale. Familia, adesea văzută ca piatra de temelie a societății, este pe cale să treacă prin schimbări radicale. Legalizarea căsătoriei homosexuale, așa cum sa sugerat, nu se rezumă doar la recunoașterea diverselor relații, ci este prezentată aici ca parte a unei agende mai ample de demontare a structurilor familiale tradiționale.
În plus, interferența statului în drepturile părintești, unde părinții nu vor mai avea autoritatea de a-și crește propriile copii, semnifică o pierdere semnificativă a libertății personale. Ideea că „toate femeile vor fi angajate de stat și nu li se va permite să fie «casnice»” este un indiciu al unei societăți în care alegerea individuală este anulată de mandatul statului. Rolul femeilor, văzute în mod tradițional ca îngrijitoare și casnice, este redefinit cu forța, fiind eliminată autonomia lor și reducându-le identitatea la simplu rotițe în mecanismul statului.
Ușurința divorțului și eliminarea treptată a căsătoriei monogame o erodare a normelor sociale îndelungate care, timp de secole, au oferit stabilitate și continuitate. Familia, ca instituție, este descrisă ca fiind asediată, Noua Ordine Mondială urmărind să o înlocuiască cu un aranjament mai controlabil, mai puțin personal, în care statul deține autoritatea supremă asupra vieții indivizilor.
Locul de muncă: controlul statului asupra producției
În Noua Ordine Mondială preconizată, locul de muncă este scutit de schimbări radicale. Preluarea de către guvern a tuturor factorilor de producție și interzicerea proprietății private sugerează o îndreptare către un sistem economic complet socialist sau comunist. Această schimbare indică faptul că întreprinderea individuală, inovația și proprietatea – semne distinctive ale unei societăți capitaliste – ar fi înlocuit de controlul statului, ducând la un peisaj economic omogenizat și stagnant.
Un astfel de sistem ar elimina stimulentele care determină progresul și creativitatea. Absența proprietății private înseamnă că indivizii nu mai au niciun interes în propriul succes sau în succesul inițiativelor lor. This lipsă de investiții personale ar putea duce la o apatie larg răspândită, deoarece oamenii devin simpli funcționari într-o economie controlată de stat, lipsiți de ambiție personală sau de speranță de ascensiune socială.
VEZI ȘI: Înțelepciune! Sănătate prin farmacia lui Dumnezeu: Opt plante biblice, un supliment, o viață de bunăstare și har
Mai mult, eliminarea drepturilor de proprietate privată este un atac direct asupra libertății personale. În multe societăți, capacitatea de a deține proprietate este legată de libertate și autonomia individuală. Fără aceasta, cetățenii sunt în întregime dependenți de stat pentru trai, locuință și chiar nevoi de bază, ceea ce îi face mai susceptibili la controlul statului și mai puțin predispuși să reziste sau să se revolte împotriva măsurilor opresive.
Religie: Suprimarea credinței
Poate cea mai alarmantă predicție din cadrul acestui Noi Ordini Mondiale este scoaterea completă în afara legii a religiei. Eradicarea credințelor religioase și închisoarea sau eliminarea credincioșilor și a amintirii duratei eforturilor pe care acest regim nu le-ar face pentru a prima disidență și a menține controlul. Religia, adesea o sursă de îndrumare morală și comunitate, este văzută ca o amenințare a adresei dominației Noii Ordini Mondiale, poate oferi o sursă alternativă de autoritate și loialitate.
VEZI ȘI: Dialog divin: Fraza secretă misterioasă DEBLOCĂ puterea unui prim răspuns instantaneu la fiecare rugăciune!
Introducerea unei noi religii, centrată pe venerarea omului și a minții sale, în cazul schimbării ideologice semnificative. Acest nou sistem de credințe, în care intelectul umanității este venerat mai presus de orice, este o formă de umanism secular dus la extrem. El ridică raționamentul și realizările umane la statutul de divinitate, ignorând aspectele spirituale și transcendente ale existenței umane.
This sugerează că toți cetățenii vor fi obligați să adere la această nouă religie, ștergând efectiv secole de diversitate și libertate religioasă. Impunerea unui astfel de sistem uniform de credințe nu este doar un atac la adresa libertății religioase, ci chiar la adresa conceptului de liberă gândire. Prin impunerea a ceea ce trebuie să creeze oamenii, Noua Ordine Mondială urmărește să controleze nu doar acțiunile, ci și gândurile, creând o societate în care abaterea ideologiei prescrisă nu este tolerată.
Implicații Noii Ordini Mondiale
Viziunea Noii Ordini Mondiale prezentată în 1989 este o sfâșietoare. Sugerează un viitor în care libertățile personale sunt drastic îngrădite, valorile tradiționale sunt răsturnate, iar gândirea individuală este suprimată în favoarea doctrinelor impuse de stat. Restructurarea familiei, a locului de muncă și a vieții religioase indică sau societate în care controlul este primordial, iar individualitatea este văzută ca o amenințare care trebuie neutralizată.
Acest scenariu distopic ridică întrebări importante despre direcția în care se îndreaptă lumea noastră. Deși predicțiile specifice s-ar putea să nu se fi împlinit exact așa cum au fost descrise, preocupările subiacente legate de pierderea libertății personale, erodarea valorilor tradiționale și creșterea controlului statul rămân relevante și astăzi. Pe măsură ce navigăm într-o lume din ce în ce mai complexă și interconectată, este crucial să rămână vigilenți în ceea ce privește forțele care caută să remodeleze societatea conform propriilor agende, adesea în detrimentul drepturilor și libertăților individuale.
Concluzie:
Un avertisment din trecut
Profeția din 1989 despre Noua Ordine Mondială servește drept un avertisment dur cu privire la pericolele puterii necontrolate și la potențialele consecințe ale permiterii regimurilor autoritare să dicteze cursul istoriei umane. Deși viziunea poate părea extremă, ea nu reaminește că valorile care nu sunt dragi – libertatea, credința – sunt întotdeauna expuse riscului de a fi subminat de cei care caută familia să controleze și să domine.
Pe măsură ce înaintăm spre viitor, este esențial să nu amintim lecțiile trecutului și să protejăm principiile care au ghidat progresul uman timp de secole. Noua Ordine Mondială, așa cum a fost descrisă în 1989, s-ar putea să nu se materializeze niciodată pe deplin, dar amenințarea pe care o categorie – o lume în drepturile individuale sunt sacrificate de dragul controlului – rămâne o posibilitate de a avea grijă să …
(Pentru ca bancherii prospera, plebea dispera!) Banca Naţională anunţă: profit uriaş pentru bănci
by Sorin Sotoc
Banca Naţională anunţă: profit uriaş pentru bănci
Potrivit statisticilor făcute public de Banca Naţională a României (BNR), creşterea indicelui ROBOR a adus, în anul trecut, profituri uriaşe bancherilor. Astfel, la finele anului trecut, profitul net la nivelul sistemului bancar românesc a ajuns la pragul record de 10,2 mld. lei, în creştere cu 24,4% faţă de câştigul din 2021, în condiţiile creşterii creditării cu un ritm mediu de 14% an.
„Acesta a fost cel mai bun câştig anual pentru bănci”, specifică BNR, citată de Mediafax . „Privind retrospectiv, se observă că în 2021 câştigul băncilor urcase la un vârf de 8,2 mld. lei, după ce în 2020 profitul în bankingul românesc a fost de 5 mld. lei, iar câştigul din tot anul 2019, de dinaintea pandemiei COVID-19, era de 6,3 mld. lei. În termeni anuali, până în 2020 cel mai mare profit al sistemului bancar a fost în 2018, când câştigul s-a apropiat de 7 mld. lei”.
Potrivit aceleiaşi surse, pe parcursul anului 2022, după primul trimestru profitul sistemului bancar s-a apropiat de 2 mld. lei, la jumătatea anului câştigul a fost mai mult decât dublu, de circa 5 mld. lei, iar după nouă luni a urcat la 7,6 mld. lei, pentru ca la finalul anului 2022 să treacă de 10 mld. lei.
„Începând din vara anului 2022, băncile au cam sărit calul cu ROBOR “, remarca guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, dovadă stând cifra record a profitului uriaş al băncilor din anul trecut, după ce ROBOR la trei luni a explodat la 7%-8% în a doua parte a anului.
ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este un indice care se calculează printr-o formulă nu foarte complicată, clar stabilită, sub monitorizarea Băncii Naţionale a României (BNR). Reprezintă rata dobânzii la care băncile care contribuie la calcularea acestui indice sunt dispuse să ofere împrumuturi sub formă de depozite în lei celorlalte bănci contributoare. Cu alte cuvinte, ROBOR este rata cu care o bancă este dispusă să împrumute alte bănci.
„ROBOR se calculează zilnic ca medie aritmetică a cotaţiilor de rată de dobândă pentru lei, utilizate de zece banci mari din Romania. „Astfel putem spune despre ROBOR că este un preţ al banilor în termen de dobândă–un fel de referinţă–adica un reper al costului banilor pentru o monedă locală”, potrivit Băncii Transilvania. ROBOR este indicele care influenţează în mod direct ratele persoanelor fizice pentru creditele bancare angajate.
Salariile magistraților în UE, față de salariul mediu: România și Italia – cei mai bine plătiți judecători. La polul opus, Germania
În România, salariul mediul al judecătorilor de la Înalta Curte de Casație este de peste 6 ori mai mare decât salariul mediu pe economie, situație ce are un singur corespondent în UE: Italia.
Înspre celălalt capăt al clasamentului se situează Germania, cea mai puternică economie a Europei, unde un judecător de la Curtea Supremă câștigă dublul salariului mediu pe economie. În termeni reali, un astfel de judecător, de instanță supremă, câștigă în Germania un salariu net cu doar 1.000 de euro mai mult pe lună decât colegul său din România.
Datele privind raportul dintre salarii apar în Tabloul de bord privind Justiția din UE ediția 2023, publicat săptămâna trecută de către Comisia Europeană.
„Deși reducerea temporară a remunerației în contextul măsurilor de austeritate nu a fost considerată o încălcare a acestei dispoziții (Article 19(1) TEU), Curtea Europeană de Justiție a stabilit că primirea de către membrii sistemului judiciar a unui nivel de remunerare proporțional cu importanța funcțiilor îndeplinite constituie o garanție esențială a independenței judiciare”, menționează raportul.
Documentul nu conține decât graficul corespunzător anului 2021. Astfel încât CursDeGuvernare prezintă situația din 2020, anul pentru care există cele mai recente informații oficiale. Situația este similară cu cea din 2021.
Cu precizarea că salariul mediu pe economie din Germania corespunde mediei calculate pe normă întreagă de lucru. Raportul este aproximativ 2 dacă se ia în considerare salariul mediu brut pe economie normal.
Italia și Franța au cele mai mari remunerații pentru procurori și judecători de rang superior, din grupul de state de mai sus, și ele sunt aproape identice: peste 101.000 de euro, net.
Polonia, țara cea mai apropiată de România, ca mărime, structură a economiei, PIB, salarii, raportul dintre salariul brut al magistratului de la Curtea Supremă și salariul meidu brut pe economie este inferior raportului din România, însă netul lunar este cu aproape 200 de euro peste cel al judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).
Venituri mari, de peste cinci salarii medii pe economie, mai încasează judecătorii de Curte Supremă din Bulgaria, Cipru, Danemarca, Spania, Malta și Portugalia. În termeni reali, însă, judecătorul de la instanța supremă de la Sofia încasează sub 40.000 de euro, anual, comparativ cu peste 51.000 de euro, remunerația anuală a judecătorului de la ICCJ.
24 de judecători la 100.000 de locuitori, asemănător ratei din Germania
În România există aproximativ 24 de judecători la 100.000 de locuitori, peste media UE,mai arată raportul. Rate de peste 30 de judecători la 100.000 de locuitori se înregistrează și Croația și Slovacia (apeoximativ 40), Grecia, Lituania și Bulgaria.
Curtea Supremă din România, cea mai mare pondere a femeilor
În majoritatea statelor UE, ponderea femeilor în rândul judecătorilor de Curte Supremă este inferioară celei a bărbaților.
În șase state foste comuniste, situația este inversată, femeile reprezentând majoritatea. La Curtea Supremă din România, aproximativ trei din patru judecători sunt femei.
Cele mai multe litigii civile și comerciale inițiate, raportat la populație
În România au fost inițiate în primă instanță, în 2021, aproape 6,5 litigii civile și comerciale la 100 de locuitori, cel mai mare raport din UE.
Doar Belgia mai depășește rata de 6 noi astfel de cazuri la 100 de locuitori, în restul statelor find vorba de sub patru procese de acest gen.
Citește integral articolul pe www.cursdeguvernare.ro.
România, printre statele UE cu cele mai multe salarii mici raportate la populația activă. Ce țară o întrece
Nicoleta Bănilă
România este pe locul al doilea în Europa în ceea ce privește ponderea angajaților cu salarii mici, cu aproape un sfert dintre salariați remunerați sub salariul mediu, arată datele Eurostat, compilate de Euronews. Milioane de lucrători din UE câștigă doar o fracțiune din salariul mediu al țării lor.
Angajații care câștigă două treimi sau mai puțin din salariul mediu din țările lor sunt considerați lucrători cu salarii mici.
Pe primul loc între țările cu cei mai mulți oameni cu salarii mici este țara vecină Bulgaria, cu un procent de 26.8% din total angajaților, urmată de România (23.87%), Letonia (23.3%), Serbia (21.89%) și Grecia (21.7%).
La polul opus sunt țări precum Portugalia, Suedia, Finlanda, Italia si Slovenia, unde mai puțin de 10% din angajați au salarii mici.
Totodată, raportul arată o diferență de gen notabilă: 18,2% dintre femei se încadrează în această categorie, față de 12,5% dintre bărbați.
Mai mult, tinerii sunt deosebit de afectați: unul din patru salariați mici are sub 30 de ani.
Unde sunt cele mai mici salarii
Sectoarele ospitalității și alimentației sunt în fruntea listei celor cu salarii mici, angajând peste o treime (35,1%) din toți cei cu salarii mici din UE, urmați îndeaproape de serviciile administrative și de asistență, cu 32%.
Tipul de contract și educația joacă, de asemenea, un rol major în definirea câștigurilor. Persoanele cu contracte pe durată determinată au șanse de peste două ori mai mari de a intra în această categorie decât cei cu angajamente permanente (27,2% față de 12,6%).
Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea.
După prezentarea acestora pe simezele deschise ale Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu din inima Capitalei, în perioada 13 iunie – 13 iulie 2020, expoziția face parte acum din Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2020 – ediția “Război și pace” – și este disponibilă spre vizitare între 18 – 26 iulie în Piața Unirii din Râșnov și între 27 iulie – 30 august 2020 chiar în Cetatea Râșnov, transmite EVZ.
Fotojurnaliști, participanți și organizatori ai manifestației, Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea și-au răscolit negativele și amintirile pentru a reda tinerilor de azi cât și cercetătorilor, istoricilor și publicului larg, fotograme dintr-un fenomen unic european și chiar internațional: o demonstrație-maraton pentru libertate, de 52 de zile.
Cei trei s-au regăsit în anul 1990 în redacția „României libere”, care apărea pe atunci într-un tiraj extraordinar pentru azi, de 1.000.000 de exemplare, ceea ce ne arată aviditatea românilor pentru presa liberă. Astăzi, Nic Hanu este un fotograf consacrat, autor de cărți de fotografie, membru și fost președinte al Asociației Artiștilor Fotografi din România, Pascal Ilie Virgil este regizor, scenarist și producător independent, iar Victor Roncea, pe atunci fotoreporter la ziarul „Glasul” al Ligii Studenților, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și publicist la „Evenimentul Istoric”, „Evenimentul Zilei” și „Bursa”, informează Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni.
Expoziția organizată de Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2020 se desfășoară sub auspiciile Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Asociației Artiștilor Fotografi din România și a Primăriei orașului Râșnov, publică și ziarul Bursa.
Martori oculari ai crimelor din iunie 1990
Crimele de la Mineriada din 13 – 15 iunie 1990 au fost dezvăluite și rememorate dureros la vernisajul de la București al expoziției „Fenomenul Piața Universității – 30 de ani”, de către arh. Tomnița Florescu, profesor la Arhitectură, prof. dr. Nicolae Constantinescu, medicul care a primit la Spitalul Colțea morții și răniții evenimentelor, Corneliu Vlad, pe atunci jurnalist la România liberă, George Roncea, organizator al Pieței Universității, arestat în Arhitectură și încarcerat de mineri și organe la Măgurele, Miron Manega, maltratat brutal alături de poetul Cezar Ivanescu, Eugen Negrea, fotograf și autorii Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea, prin cuvinte și fotografii. VIDEO AICI:
Spionii nu ies la pensie. Corneliu Vlad despre anonimii de la CIA si KGB, SRI si SIE
Intamplarea cu spioni de-ai Washingtonului si Moscovei din acesta vara pare un fel de spectacol cu happy-end. Pentru un ziar occidental a fost un episod “istoric”, pentru unul rusesc – un episod “scurt”. Istoric, pentru ca e primul, de amploare, dupa incheierea razboiului rece. Scurt, pentru ca “incidental” a fost rezolvat cu celeritate, nu i s-a dat amploare si n-a fost exploatat politic si propagandistic, iar impricinatii nu vor avea voie sa-si povesteasca ispravile pentru marele public.
Batista pe tambal a fost pusa dupa negocieri expeditive, iar “ceremonia” schimbului de spioni a durat doar vreo ora si jumatate. Nici Washingtonul, nici Moscova, n-au acum interes sa-si tensioneze relatiile, dimpotriva, sunt in plin process de resetare a ecuatiei lor, chiar daca totul se face lent si prudent.
Afacerea nu aduce deloc cu povestirile captivante despre James Bond, iar targul parca ar fi fost facut mai degraba cu fotbalisti transferati, nu cu spioni. Chiar intr-atata sa se fi “degradat” conditia de spion? Una dintre vedetele show-ului, o tanara rusoaica, n-a avut parte de un sfarsit dramatic, prin impuscare, ca Mata Hari, ea e consemnata sa-si continuie viata in anonimat si tacere.
Nu mai sunt spionii de azi ce erau pe vremuri?
Politicienii si politologii, diplomatii si ziaristii se tot straduiesc sa raspunda la intrebarea daca razboiul rece s-a incheiat sau nu, iar opinia publica ii urmareste nedumerita. Si singurii care isi continua treaba, discreti si netulburati de spectaculoasele rasturnari de pe esichierul international sunt protagonistii confruntarii americano-sovietice, care actioneaza din umbra: serviciile de informatii si contrainformatii. E drept ca si CIA s-a intrebat, o vreme, existential, incotro sa se indrepte, iar de la institutiile ce au succedat KGB-ului “s-a asteptat” o innoire in procesul general de restructurare a societatii ex-sovietice. Aparenta acalmie este totusi falsa. In urma cu vreo sase ani, presa scria ca un cercetator al Institutului, Igor Sutiaghin, a fost arestat, anchetat, judecat si condamnat la 15 ani de inchisoare, sub acuzatia de spionaj pentru CIA, care ar fi actionat prin intermediul unei firme britanice de consultanta. (Sutiaghin face parte din “lotul” spionilor occidental predate acum de rusi in cadrul schimbului.)
La o zi dupa pronuntarea sentintei date lui Sutiaghin, un purtator de cuvant al serviciilor de informatii ruse tragea un semnal de alarma prin intermediul agentiei de presa Interfax, afirmand ca, „dintre toate serviciile speciale implicate in activitati de informatii impotriva Rusiei, in ultimii cinci ani, cele mai active au fost serviciile Statelor Unite“. El a observat ca, spre deosebire de inceputul anilor 90, cand CIA era interesata mai ales de stocurile de rachete ale armatei ruse, in perioada urmatoare atentia s-a concentrat asupra situatiei politice din Rusia si a relatiilor Moscovei cu Occidentul. Declaratii asemanatoare fac si oficiali de la Washington, si ei spun ca activitatea agentilor rusi din Occident s-a intetit.
Consolidarea Rusiei postsovietice, extinderea spre est a institutiilor europene si euro-atlantice plaseaza relatiile Moscovei cu Occidentul intr-o noua cheie. Esichierul geopolitic al clipei este labil, imprevizibil, in curs de conturare. Serviciile secrete ale protagonistilor jocului global, care si-au ingaduit poate (daca si l-au ingaduit!) un moment de ragaz in perioada imediat urmatoare incheierii razboiului rece, pana la atentatele de la 11 septembrie, incep sa fie tot mai solicitate. Un obiectiv primordial le este comun: lupta impotriva terorismului international. Dar, pe deasupra sau pe dedesubtul sau, serviciile speciale ale marilor actori mondiali mai au si sarcini specifice. Combatanti in primul razboi mondial, Stan si Bran, uitati de lume la incheierea ostilitatilor, continuau sa manance conserve in transee. Vitejii nevazuti de serviciile secrete, mai direct spus spionii, raman statornici pe alineamentele de lupta, de e pace, de-i razboi. Caci, in ce-i priveste, intotdeauna e ceva de facut. Inclusiv sa fie bagati la inchisoare, pentru spionaj, si apoi schimbati cu “omologi” de-ai lor ce lucreaza pentru cealalta tabara. Cazul din iulie 2010.
Spionii lumii n-au iesit la pensie, meseria lor n-a devenit inutila.
Cum a înființat Silviu Brucan Grupul pentru Dialog Social cu Pleșu și Liiceanu. Fondatorul GDS a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu. DOCUMENTE
Fondatorul GDS Silviu Brucan, inculpat pentru crime împotriva umanității, a cerut în 1989 invadarea României de către URSS, împreună cu Iliescu și Militaru (KGB/GRU) – RECHIZITORIUL DOSARULUI REVOLUȚIEI – DOC PDF
Cine a fost fondatorul Grupului pentru Dialog Social…
…Silviu Brucan potrivit Rechizitoriului Dosarului Revolutiei: Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu – inculpați pentru crime împotriva umanității – au cerut Moscovei invadarea trupelor URSS.
“Se observă că persoanele implicate în solicitarea de ajutor militar sovietic (trădare, conform legislaţiei penale), sunt aceleaşi faţă de care prezentul rechizitoriu reţine săvârşirea crimelor împotriva umanităţii, în circumstanţele arătate. Prin prisma acestei realităţi, prin raportare şi la probele administrate, în mod firesc se evidenţiază un liant, o continuitate logică, între consemnările din capitolul I (contextul internaţional), filosovietismul evident al componenţilor „grupului Iliescu”, acceptarea noii puteri din România de către URSS, reactivarea unor militari de o anumită factură şi (nu în ultimul rând) uciderea lui Ceauşescu Nicolae.
La nivelul anului 1989, Codul Penal în vigoare stabilea că este infracţiunea de Trădare „ Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima ori ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupării militare străine”. Pedeapsa pentru trădare era cea capitală sau închisoarea de la 15 la 20 de ani.”
Descărcați de Aici – RECHIZITORIUL DOSARULUI REVOLUȚIEI – DOC PDF
Ancheta despre GDS, Aici – Cine îl premiază pe Augustin Lazăr. Fondatorul GDS a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu. DOCUMENTE
Discursul dramatic al lui Vladimir Bukovski în România: “Dacă sistemul energetic nu se întorce la voi sunteţi sortiţi pieirii ca stat și ca națiune. Lukoil este KGB!”
Scriitorul și luptătorul anticomunist Vladimir Bukovski a plecat la cele veșnice la aproape 77 de ani, Duminica, 27 octombrie, orele 21.46, la reședința sa din Cambrige, Marea Britanie, unde se refugiase după calvarul din URSS. Bukovski a fost un mare prieten al României. După ce a furat din Rusia câteva mii de documente ale KGB, el a prezentat o parte din ele și presei române. În urma publicării lor în ziarul ZIUA, Administrația Prezidențiala de la acea dată, recte Ion Ilescu, a amenințat că îi va da în judecata atât pe Vladimir Bukovski cât și pe Victor Roncea, autorul articolului despre subordonarea lui Iliescu Moscovei. Din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat. În mai 2006, Asociația Civic Media l-a invitat pe Vladimir Bukovski la Întrunirea Rezistenţei Româneşti Anticomuniste de la Brașov. Cu acest prilej, Asociaţia 15 Noiembrie 1987, organizatoarea evenimentului, i-a acordat lui Bukovski titlul de Membru de Onoare. Ulterior, cu mare chin, s-a reușit și realizarea unei emisiuni cu Vladimir Bukovski la TVR, pe care o prezentăm, In Memoriam, aici:
Vedeti și La moartea unui erou. Cu Vladimir Bukovski la TVR despre Moștenitorii KGB din România. INTERVIUL pentru care Ion Iliescu a vrut să ne dea în judecată: “Iliescu, Militaru și ceilalți erau de fapt implicați într-o manevră a Moscovei.” “Nu știu cine-i Tismăneanu!” “UE, pe urmele URSS”. IN MEMORIAM
Redăm de asemenea, integral, discursul profetic pe care Vladimir Bukovski l-a ţinut la Braşov:
Bukovski: “Nici una din ţările noastre nu va fi cu adevărat liberă până nu îi vom termina pe ei, pe comunişti.”
“Îmi pare rău că n-am putut să ajung la timp, ca să-l salut pe unul dintre fondatorii luptei anticomuniste din România – dl. Gavrilă Ogoranu, pe care l-am cunoscut personal. A fost un om demn, care a dus o viaţă onorabilă şi cinstită. În faţa memoriei unor asemenea personalităţi trebuie să ne gândim la ceea ce am reuşit să facem noi. Tragedia ţărilor noastre constă în faptul că noi n-am reuşit să definitivăm ceea ce am început. Da, comunismul ca sistem a căzut, iar noi am crezut tot timpul că va cădea. Dar nu l-am terminat definitiv.
Comunismul continuă să umble prin lume ca o stafie, ca un vampir, până când noi nu-i vom străpunge inima cu un ţăruş.
În 1991 imediat după ce am ajuns în Rusia, după puciul de la Moscova, i-am convins aproape pe toţi că e nevoie de un proces Nuremberg al comunismului. Aproape pe toţi. Elţîn n-a fost de acord. El a înţeles foarte bine că dacă un asemenea proces ar avea loc, oameni de teapa lui, de talia lui, nu vor mai avea ce să caute în politică. Dar nu a înţeles alt lucru. Că dacă nu va termina comunismul – nu va avea nici un loc în politică. În politică e ca la război. Dacă nu înaintezi, te retragi.
Acest fenomen s-a produs şi în Rusia. Imediat după 1991, Elţîn a bătut în retragere. La început şi-a trădat politica, după aia şi-a trădat colegii, iar în 1993 se lupta pentru propria supravieţuire. Şi toate dintr-un singur motiv: pentru că nu a ştiut să meargă înainte. În 1991 am propus un lucru elementar – să fie judecaţi numai organizatorii puciului. Numai ei, cei 14. Şi cu asta să se termine.
Aceşti 14 erau reprezentanţi ai sistemului comunist. I-am explicat imediat lui Elţîn că nu îmi doresc un nou Gulag. Nu îmi doresc ca membrii Partidului Comunist să fie închişi şi să fie înfiinţat un nou Gulag. I-am spus explicit: uitaţi, sunt 14 persoane care sunt deja închise, pe ei trebuie să îi judecăm. Poate că ar fi trebuit să fie şi cel de-al 15-lea personaj – Gorbaciov. Problema nu constă în a-i pedepsi pe toţi vinovaţii. Pentru că într-un stat totalitar vina este comună, a tuturor. Tăcerea tuturor, participarea la vot în favoarea Partidului Comunist este o tăcere care îi face vinovaţi pe toţi. Pentru că nimeni nu se opune. Puterea sistemului comunist constă în participarea fiecăruia aşa cum la Dostoievski la acea cină toţi participă la acea taină a crimei prin sânge. Şi de aceea, nu fiecare trebuie judecat. Nu are sens. Trebuie dat un exemplu petru ca ţara în întregime, fiecare cetăţean în parte, să se gândească la ce a făcut şi cum urmează să procedeze în viitor.
Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, Rusia n-a putut înainta, nu s-a putut dezvolta, nu s-a putut mişca, nici un cetăţean nu a înţeles ce i s-a întâmplat, ce i se întâmplă şi ce i se va întâmpla. Noua putere care a venit în 2002 în Rusia sunt nişte funcţionăraşi mediocri ai sistemului KGB-ist. Aceşti noi conducători ai Rusiei, care şi-au făcut stagiunea prin Dresda şi prin alte locuri ale Europei, nu au înţeles ce s-a întâmplat cu ţara lor. Ei dau vina pe serviciile americane de informaţii, pe mişcarea sionistă, pe oricine vreţi – dar nu au înţeles cu adevărat ce s-a întâmplat cu ţara lor.
Iar acum, în loc să deblocheze, să cureţe ţara de rămăşiţele comunismului ei încearcă să refacă Uniunea Sovietică. Au reintrodus pentru această ţară fostul imn al Uniunii Sovietice. Imnul care ne trezea pe noi în puşcării la orele 6 dimineaţa. Au reintrodus drapelul roşu pentru armată. În toată ţara au reconstruit monumentele lui Stalin. Monumente care nu au mai fost reconstruite în Rusia din 1953. Au pus mâna pe toată media şi au supus marile afaceri. Şi sunt în proces de distrugere a tuturor organizaţiilor non-guvernamentale din Rusia. Iată nişte idioţi care cred că mai pot restabili puterea sovietică. Iar eu I-am întrebat: şi cum o să procedaţi? Ce o să faceţi cu Internetul? Ce o să faceţi cu telefonia mobilă? Ce o să faceţi cu televiziunile prin satelit? URSS a putut exista şi supravieţui numai într-o situaţie de izolare informaţională totală. Chiar şi posturile de radio cum ar fi: BBC, Vocea Americii, BBC în limba rusă sau Europa Liberă reprezentau un pericol de moarte pentru Uniunea Sovietică. Şi îi întreb: ce o să faceţi acum, în contextul în care au apărut noi surse, noi mijloace de informare?
Astăzi, e bun sau nu acest fapt, dar în Rusia există câteva milioane de oameni bogaţi, oameni care nu vor depune armele. Nu sunt timpurile sovietelor. Orice acţiune pe care ar putea-o întreprinde acestea se va reflecta numai în dimensiunile mitei pe care o vor primi. Să presupunem că vor interzice libera circulaţie a persoanelor. Ce înseamnă asta? Înseamnă doar că mita pe care o va primi un funcţionar care eliberează vizele va creşte şi ca dimensiune. Imaginaţi-vă o situaţie în care astăzi, la un cetăţean de rând, vine KGB-ul pentru a face o percheziţie. Tu ca persoană intuieşti. “Băieţi dacă v-aş da la fiecare câte 5000 de dolari m-aţi lăsa în pace?” Nu mai sunt timpurile sovietice. Acest sistem este condamnat. A fost condamnat demult, din start. Dar acum nu are nici o şansă. Dacă în anii ’80, în plină floare a puterii sovietice, s-a prăbuşit, astăzi nu are şanse să supravieţuiască nici o zi. Problema care se pune astăzi în faţa tuturor ţărilor din fosta URSS şi a tuturor ţărilor din fostul bloc al Europei de Est, se referă la faptul că avem o moştenire comună extrem de neplăcută şi extrem de dureroasă:
Noi nu i-am terminat definitiv atunci când am avut ocazia. Şi de aceea îi vedem pe aceeaşi oameni, foştii comunişti, în toate structurile, sub alte forme dar tot ei sunt la putere.
Permiteţi-mi să vă spun adevărul: nici una din ţările noastre nu va fi cu adevărat liberă până nu îi vom termina pe ei, pe comunişti. Trebuie să-i terminăm. Dacă astăzi Parlamentul României discută legea lustraţiei este corect. Este nevoie de lustraţie. Noi suntem obligaţi să-i îndepărtăm pe aceşti oameni din toate structurile puterii măcar pentru 5-6 ani. Nu este răzbunare. Nu este persecuţie politică. Este problema supravieţuirii unei naţiuni. Ştim că dacă îi vom lăsa pe aceşti oameni la putere atunci ei se vor organiza într-un fel de mafie. Şi atunci nimeni nu va mai putea face absolut nimic. Haideţi să-i lăsăm să muncească undeva în domeniul privat măcar 5-6 ani. Să plece din structurile de conducere măcar pentru 5-6 ani. Nu vor muri din acest motiv, iar noi din acest motiv vom supravieţui. Problema noastră se pune mult mai complex, mult mai grav şi nu e vorba numai de elita politică.
Uitaţi: circul prin România şi aproape pe fiecare benzinărie, pe fiecare staţie de benzină văd o inscripţie — Lukoil. Dar ce-i asta Lukoi ? Păi asta e KGB-ul! Mi s-a spus astăzi că întreg sistemul energetic românesc se află în mâna KGB-ului. Permiteţi-mi să vă spun încă un adevăr. Dacă sistemul energetic nu revine la voi sunteţi sortiţi pieirii ca stat. Trebuie să obţineţi un proces public şi o anchetă publică cu privire la modul în care sistemul vostru energetic românesc a ajuns pe mâna străinilor. Trebuie să obţineţi de la cei aflaţi la guvernare să schimbe această situaţie. Este problema dumneavoastră vitală şi fără să o rezolvaţi nu veţi reuşi să supravieţuiţi ca stat, ca popor şi naţiune.
În faţa noastră stă o problemă extrem de complexă şi de gravă. Noi urmează să debarasăm spaţiul nostru de rămăşiţele comunismului. Nouă, oamenilor în vârstă, poate nu ne vor fi suficiente zilele lăsate de Dumnezeu ca să scăpăm de această problemă. De aceea într-un mod deosebit sunt interesat de tineri. Tineretul trebuie să fie schimbul nostru, ei trebuie să definitiveze lucrarea pe care noi am început-o. Îi putem ajuta cu un sfat, suntem oameni cu experienţă, dar nu putem face acest lucru în locul lor. De aceea problema vieţii noastre se pune astăzi în felul următor: să identificăm aceşti tineri, să le dăm sfaturile de rigoare, să punem problema în faţa lor şi să discutăm această situaţie şi să îi ajutăm să reuşească. Numai împreună cu ei putem întoarce această filă ruşinoasă a istoriei omenirii.
Sunt de fiecare dată bucuros să vin România. România este o ţară foarte energică. Aici tot timpul se întâmplă ceva. Tot timpul. Sunt câteva ţări pline de energie în lume. Spre exemplu, eu locuiesc în Anglia şi acolo totul este mort. Nu se întâmplă nimic. Anglia e într-o stare de comă – moarte cerebrală -, nu se întâmplă nimic acolo. Pline de viaţă sunt Polonia, România, Italia şi Israelul. Tot timpul acolo se întâmplă ceva. Bun, greşit, dar se întâmplă. De aia sunt tot timpul bucuros să vin la voi: pentru că sunteţi o ţară energică, emotivă, şi tot timpul se întâmplă ceva la voi. Sunteţi gata să mergeţi înainte oricum. Din acest punct de vedere, folosesc acest moment pentru a mă adresa naţiunii dumneavoastră. În mod deosebit tinerilor. Haideţi să facem în România ceea ce nu s-a întâmplat niciunde în lume. Haideţi să terminăm cu comunismul. Haideţi să ne purificăm de acest păcat. Şi atunci vom vedea cât de frumoasă şi de uşoară va deveni viaţa noastră. Nu va fi un rai dar va fi o situaţie mult mai confortabilă. Iar tinereţii noastre pe cale de a pleca din lumea aceasta, Dumnezeu însuşi ne-a lăsat misiunea să transmitem tineretului povaţa noastră şi transmitem tineretului experienţa noastră şi să îi direcţionăm pe cale corectă. Vă mulţumesc!”
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
In Memoriam
Omul care a ucis frica
“You have to understand first—what is the essence of our struggle. The essence of it is the struggle against fear. The fear that has gripped the people since the time of Stalin. The fear that has not left people and thanks to which this system continues to exist—the system of dictatorship and oppression. It is in the struggle against fear into which we put our greatest efforts. And in that struggle great importance attaches to personal example—the example which we give people. I did what I considered right—I spoke out when I wanted to and I’m alive… It shows that it is possible to fight and that it is necessary to fight.” – Vladimir Bukovsky
Din paginile furate de el de la KGB, aici:
Soviet Archives posted by V. Bukovsky. Terror in USSR 2.2 1975 – 1991
Instituţia „avocatului Diavolului“ a fost creată pentru a opri inflaţia de sfinţi. Timp de 400 de ani cît a funcţionat, Biserica catolică a produs cam 2,5 sfinţi pe an. Odată eliminată în 1983, numărul a crescut de peste zece ori, iar dacă e să-i luăm în considerare şi pe cei beatificaţi, de peste douăzeci de ori. Papa, care a produs cei mai mulţi sfinţi, a sfîrşit şi el, logic, prin a fi consacrat ca sfînt. Apetitul pentru sfinţi e foarte ridicat în România. Politicianul român de rînd îşi doreşte sau îşi acceptă cu drag sfinţirea. Un sistem meritocratic trebuie să aibă şi un mecanism foarte bun de descurajare a sfinţilor sau a sfinţirii.
Ca tehnocraţi, am făcut greşeli. Greşeli pe care trebuie să le examinăm critic, pentru ca alţii să le poată evita în viitor. Nicicînd nu m-a inspirat cineva mai mult decît Dacian, dar asta nu înseamnă că el nu a făcut greşeli sau gafe. Noi, cei din jurul lui, am făcut probabil şi mai multe. Dacian nu şi-a dorit vreodată rolul „arhanghelului Dacian“ şi a tot repetat că el singur nu poate să schimbe mai nimic şi că trebuie să fim mulţi pentru a putea să aducem o schimbare. Cred că de asta a şi decis să refuze rolul şi povara de a fi salvatorul PNL-ului.
Orice mişcare civică sau politică ar trebui să aibă o instituţie de tipul „avocatul Diavolului“. Care să fie din capul locului contra. Rolul de „Gică contra“ este dificil şi vine împotriva unei culturi pupincuriste cum este cultura politică românească. Din păcate, efectele negative ale pupincurismului se pot vedea şi în mediul privat. Cele mai devastatoare efecte ale pupincurismului se văd însă în administraţia publică, ce a devenit un fel de prostituată dur supravegheată de rechinul politic. O instituţie puternică de „Gică contra“ ar fi putut elimina aberaţiile sistemice din politica românească. Sfîntul Iliescu, Sfîntul Constantinescu, Sfîntul Năstase, Sfîntul Geoa-nă, Sfîntul Băsescu şi Preasfînta Elena-făcătoarea-de-sarmale, Sfîntul Ponta şi acuşi Dumnezeul Dragnea nu ar fi putut să existe. Sper ca USR-ul sau mişcarea care, eventual, se va construi în jurul lui Dacian să nu facă aceleaşi greşeli.
Sfinţi există peste tot, inclusiv la televiziuni: Sfîntul Gâdea – apostolul tătucului Dragnea şi preaslujitorul Varanului, Sfînta Grecu şi Sfîntul Ciuvică, şi ei preaslujitori ai celebrului puşcăriaș, Sfîntul Turcescu – apostolul Zeului Băsescu…
Eu am tendinţa să îi sfinţesc pe domnul Pleşu, pe Dacian şi pe alţi cîţiva oameni cu care am lucrat îndeaproape. Sînt convins că sînt nişte oameni foarte faini şi, comparativ cu alţi lideri de opinie sau politici, sînt incomparabil mai buni. În mod sigur, nu sînt sfinţi şi nici nu cred că îşi doresc să ajungă. Mă irită opiniile împotriva lor, dar m-am educat să le ascult sau să le citesc cu răbdare şi fără a le considera adverse mie. Nu îmi este deloc uşor.
L-am auzit odată pe Vanghelie spunînd că niciodată un partid, în România, nu va putea să aibă un lider cinstit, pentru că ar fi imposibil de controlat de baronii locali care „ştiu cum se face banul“. Un partid care are o bună parte dintre principalii „acţionari“ puşcăriaşi sau puşcăriabili, în mod logic, va face tot posibilul ca interesul acestora la vîrf să fie bine reprezentat. Din păcate, cu excepţia USR-ului, nici un alt partid din Parlament nu are legitimitatea să discute despre o conducere cinstită. USR-ul nu are însă experienţă politică şi ar putea să urmeze aceleaşi căi ca toate partidele vechi, dacă nu vor avea o instituţie a „avocatului Diavolului“ care să prevină asta.
Greşeala principală pe care i-o reproșez eu lui Dacian este că a evitat conflictul. Cîţiva dintre cei mai faini tehnocraţi au făcut acelaşi lucru. Dragoş Pîslaru, şeful meu direct, a fost unul dintre ei. Ambii au un exces de bun-simţ care paralizează deciziile dure ale lor sau ale subordonaţilor lor. Decizii despre care eu am crezut şi cred că sînt necesare.
Roosevelt spunea că, dacă vrei să conduci negocieri vorbind încetişor, trebuie să te asiguri că ai cu tine un par ţeapăn. În partidele normale, „parul“ este accesul la banul, slujbele şi onorurile publice. În partidele noastre vechi a mai apărut o dimensiune foarte puternică a „parului“: aparenta protecţie împotriva puşcăriei. Guvernele nu reprezintă interesul cetăţeanului, ci în primul rînd al partidului. Cu cît partidele sînt mai corupte, cu atît administraţia publică pe care acestea o controlează este şi ea mai coruptă. Ameninţarea cu puşcăria creează o identitate de grup mult mai puternică decît o identitate construită pe idealuri cuprinzînd bun-simţ şi modestie.
În mod paradoxal, atacînd cu înverşunare tehnocraţii, Dragnea, Ponta, Ghiţă şi Tăriceanu, precum şi trîmbiţele lor sau ale lui Voiculescu, ajută la construirea unei identităţi din ce în ce mai solide a tehnocraţilor şi cresc apetitul implicării civice al unora dintre cei care pînă acum au stat în afara dezbaterilor politice.
Modul în care evităm ca USR-ul şi următoarea mişcare civică închegată în jurul lui Dacian să facă aceleaşi greşeli ca vechile partide depinde, în opinia mea, de felul în care aceştia vor evita apetitul pentru pupincurism şi sfinţirea şefului. Nouă, ca tehnocraţi, ne-au lipsit „bîta“ şi identitatea de grup. Fără „şopîrlele“ partidelor impuse în guvernul tehnocrat şi cu ameninţarea din ce în ce mai serioasă a unui stat captiv, ambele lipsuri par să-şi fi găsit rezolvarea. Următorii patru ani vor fi un test bun pentru a verifica rezilienţa, nu numai a tehnocraţilor, dar şi a democraţiei româneşti.
Sintagma „avocatul diavolului” este folosită în general în dezbateri, dar este frecvent întâlnită și în limbajul informal, în contexte neoficiale.
Sensul expresiei “Avocatul diavolului” se referă la atitudinea sau la rolul pe care şi-l asumă o persoană când apără o idee, un punct de vedere în care nu crede neapărat, dar face acest lucru pentru a provoca dezvoltarea subiectului, a dezbaterii și pentru a scoate la iveală cât mai multe aspecte…“Avocatul diavolului” este şi cel care se poziționează în permanentă opoziţie faţă de opiniile celorlalţi. El pune sub semnul întrebării lucrurile care i se par neclare sau greşite. Manifestă constant o atitudine negativistă, suspicioasă. Această persoană forţează dezvăluirea unor lucruri despre care crede că ar avea un impact negativ.
E destul de simplu să deducem sensul expresiei chiar de la prima vedere.
Avocatul are datoria de a apăra, deci avocatul diavolului susține toate aspectele pe care considerăm că „cel rău” le-ar apăra. V-ați gândit vreodată de unde vine această sintagmă? Care este originea ei? Am putea crede că e vorba de o metaforă, însă acest tip de avocat chiar a existat.
Iniţial, “avocatul diavolului” (Advocatus Diaboli) denumea o funcţie importantă din cadrul Bisericii Catolice, înfiinţată în 1587, prin care se puneau la punct aspectele juridice ale procesului de canonizare (trecerea unei persoane decedate în rândul sfinţilor).
Numit şi “promotorul credinţei”, acest avocat al diavolului era cel care trebuia să fie sceptic, să argumenteze împotriva canonizării persoanei respective, tocmai pentru a se putea lămuri toate prezentările greşite sau dovezile false. Așa cum poate vă gândiți și voi, da, exista și Avocatul lui Dumnezeu, care aducea argumente în favoarea canonizării.
Mult mai târziu, în 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a diminuat rolul aceastei funcţii.
Iar în prezent, în cadrul Bisericii Catolice, avocatul diavolului are doar misiunea de a prezida şedinţele teologilor în cadrul procesului de canonizare, poate să-şi exprime opinia, dar fără drept de vot.
(Cu ajutorul votatorului, lepra se vesniceste…) Avocatul Poporului sau Avocatul Diavolului?
George Arun
Bătălia acerbă pentru meseria de șef al instituțiilor publice este una dintre primele cauze ale corupției. Instituțiile-persoane lucrează împotriva cetățeanului.
Avocatul Poporului, Renate Weber
Fosta eurodeputată Renate Weber deţine din vara anului trecut funcţia de Avocat al Poporului
În societățile democratice cu o tradiție de sute de ani, instituțiile statului funcționează singure indiferent de balansul puterii politice. Sigur că se fac și aici schimbări la vîrful acestora, însă osatura, coloana vertebrală rămîne aceeași, în serviciul cetățeanului, de la o guvernare la alta. Sigur că și aici se înregistrează accidente de parcurs, dar acestea sînt remediate de organisme de control care au menirea de a reașeza lucrurile în matca lor. Clasa de mijloc, majoritară, este cea care face posibil ca instituțiile să se autoguverneze, să nu fie la cheremul puterii politice.
În România realitatea e inversă, viciată de o transcriere agramată la a doua mînă, ajungînd astfel să se constituie într-o clonă a ei. Instituțiile publice sînt feudele celor care le conduc, ale celor cărora le-au fost date în arendă pe termen limitat, mai exact pentru atîta timp cît conducătorii de mucava achită nota de plată adevăraților proprietari, politicienii.
În România pusă pe butuci de regimul de extracție comunistă al lui Iliescu, lăsat apoi moștenire ucenicilor săi, lipsește clasa de mijloc, cea care este motorul nu doar al bunăstării materiale, dar și al celei morale și al implicării civice în sensul cenzurării oricărui derapaj al poterii politice. Votul celor mulți a fost bolovanul pe care minoritarii, incluzînd aici și bruma de clasă de mijloc, îl duc în spate de treizeci de ani. Cabina de vot este cea care a creat monștrii politici și acolo unde ei nu existau. Exemplul implacabil al celor spuse este Ion Iliescu, trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, cea mai oribilă fiind uciderea din culpă a copiilor decembriști: dacă de-a pururi comunistul Iliescu nu ar fi existat, atunci el ar fi fost inventat. Răspunzînd prezent la strigarea catalogului pervers de către mineri, securiști, imeghebiști, femeile de la APACA sau gospodinele care aplaudau justițiarii huilei pe străzile Bucureștiului în 14-15 iunie 1990, poporul celor mulți nu a făcut decît să îi ascută ghearele și să-i dea drumul din lesă într-o țară secătuită de comunism. Așa a început vrerea celor mulți.
Concubinajul între CCR și Avocatul Poporului
Cînd puterea politică are în subordine, prin șefii pe care i-a numit „democratic“, două instituții fundamentale ale statului, Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, justiția funcționează cu cătușele la mîini. Tandemul CCR-AV calcă în picioare orice tentativă autohtonă de accedere către valorile fundamentale europene. Întrebare: Oare de ce Curtea Constituțională a respins anul trecut revizuirea Constituției în urma referendumului din 26 mai inițiat de președintele Iohannis, cînd 6,4 milioane de români au votat pentru:
interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție;
interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?
Răspunsul e elementar: Dacă CCR ar fi dat undă verde modificării Constituției prin includerea celor două norme votate de participanții la plebiscitul inițiat de președinte, e limpede că revizuirea legii fundamentale nu s-ar fi oprit aici și că una dintre normele de funcționare a statului ar fi urmărit tocmai modificarea regimului de stat în stat al Curții Constituționale.
La scurt timp după ce judecătorii constituționali au decis că trebuie lăsat la latitudinea legiuitorului să stabilească pe cine amnistiază sau grațiază, unul dintre cei mai buni specialiști în drept constituțional, profesorul Ioan Stanomir, afirma într-un interviu la RFI: „Problema fundamentală este, pe de o parte, extinderea inacceptabilă a competențelor Curții, care devine un adevărat arbitru politic, iar pe de altă parte, modul politizat prin care membrii ei sunt recrutați. Dacă punem cap la cap, avem explicația evenimentelor din ultima perioadă.“
Între instituțiile-persoane CCR și Avocatul Poporului există un concubinaj cununat și vegheat îndeaproape de eternul PSD, care, chiar dacă a pierdut puterea executivă, continuă să guverneze justițiar în virtutea numirilor pe criterii politice ale șefilor instituțiilor de stat, numiri anterioare căderii guvernului PSD-ALDE. Recentele sesizări la Curtea Constituțională ale președintelui Avocatului Poporului Renate Weber, numită în funcție la mijlocul anului trecut de parlamentul lui Dăncilă Viorica Vasilica și Tăriceanu Popescu Călin, sînt în spiritul contractului semnat cu puterea politică pesedisto-aldistă.
Una dintre ele atacă tăierea pensiilor speciale de către guvernul Orban în stare de funcționare. CCR a anunțat că se va pronunța în această speță la 1 martie. Decizia o știm de pe acum – pensiile nesimțite la pătrat sau chiar la puterea a treia vor fi livrate în continuare celor 160.000 de pensionari speciali: polițiști, securiști, magistrați, parlamentari – noua nomenclatură a eternei și fascinantei Românii.
Cea de-a doua sesizare a Renatei Weber va avea, în situația în care CCR îi va da cîștig de cauză, consecințe de o gravitate fără precedent. Fosta luptătoare civilă pentru drepturile omului Renate Weber, care în anii ’90 a fost co-președinte APADOR-CH, a atacat pe 9 decembrie anul trecut la curtea lui Valer Dorneanu o lege de acum paisprezece ani care eliminase condiția aberantă a „pregătirii specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie“ pentru procurorii DNA. În sesizare, Weber susţine că inculpaţilor le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că procurorii DNA nu sînt specializaţi pentru anchetarea faptelor de corupţie. Dacă CCR va admite sesizarea președintelui Avocatului Poporului, altfel spus, dacă Valer Dorneanu va bate palma cu Renate Weber, toate dosarele instrumentate de către DNA din 2005 până acum ar putea fi anulate, iar infractorii condamnaţi ar putea fi eliberaţi şi rejudecaţi. Printre ei, se înțelege, și Liviu Dragnea, care, iată, își activează antenele perverse și din pușcărie.
Fostul președinte al CCR Augustin Zegrean a declarat imediat după sesizarea ticăloasă a Renatei Weber:
„În cazul în care CCR va admite această sesizare, toate dosarele şi actele de urmărire penală efectuate de procurorii DNA vor trebui anulate. Toate sentinţele vor trebui anulate. Toţi cei care au fost trimişi în judecată de către Direcţie vor trebui eliberaţi şi rejudecaţi. Avem deja precedentul cu decizia CCR pe completele specializate, deci, în buna tradiţia a justiţiei din România din ultimii ani, toate dosarele se vor rejudeca. Tot constructul DNA se va dărâma. Tot. Sesizarea este eronată. Nu există o şcoală specială pentru procurorii DNA. Toţi procurorii fac aceeaşi şcoală. La fel cum nu există judecători specializaţi pe fapte de corupţie, aşa nu există nici procurori specializaţi pe alte infracțiuni. Nu cred că CCR va da curs acestei sesizări. Vorbim de o ordonanţă ce a mai fost atacată în două rânduri, prin anul 2008. Sigur, acum surprizele sînt la tot pasul”.
Dacă vom trăi o astfel de surpriză, zilele în UE ne vor fi numărate. Avocatul Diavolului ne va fi oaspete de onoare, iar noi ne vom închina cu pioșenie lui Dragnea, Codrin Ștefănescu, Florin Iordache și Partidului.
George Arun
George Arun Din 1990 până în prezent a lucrat în presa scrisă și audio. Din 1999 este colaborator DW.
Topul salariilor la stat. Bugetarii, viață de lux pe banii românilor
Măsurile de austeritate anunțate de guvern pentru anul acesta nu afectează și membrii consiliilor de conducere ale companiilor de stat. Salariile imense și beneficiile directorilor din aparatul bugetar, bonusurile și sporurile acestora contrastează flagrant cu planul executivului de a reduce deficitul bugetar.
Companiile de stat cheltuiesc sume mari de bani cu salariile conducerilor. Hidroelectrica, spre exemplu, risipește două milioane de euro pentru salariile a cinci oameni, potrivit ziare.com. Dar cazul nu este singular.
Exim Banca Românească
Președintele de la Exim Banca Românească, unde statul deține 99% din acțiuni, Traian Hălălai, a încasat 1,5 milioane de lei în decurs de un an. Conform unui calcul simplu, acesta are un salariu lunar de aproximativ 25.000 de euro.
Romsilva
Directorul general al Romsilva, Marius Dan Sîiulescu, are un salariu brut de 44.000 de lei pe lună.
De asemenea, cei din conducerea instituției primesc la pensionare un bonus echivalent cu 10 salarii brute. În unele cazuri, suma ajunge la 100.000 de euro.
Doar anul trecut, Romsilva a cheltuit 178 de milioane de lei numai pentru prime și sporuri, reprezentând 10% din fondul total de salarii pentru cei peste 140.000 de angajați.
ANRE
Și la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei salariile sunt uriașe, cu o medie lunară de 23.000 de lei.
În luna decembrie a anului trecut, George-Sergiu Niculescu, președintele instituției a avut un venit brut de 128.329 lei, ceea ce înseamnă 75.079 de lei net.
Mircea Man și Gabriel Andronache, vicepreședinții ANRE, au câștigat aproximativ 13.300 de euro net.
Transelectrica
Directorii companiei Transelectrica beneficiază lunar de indemnizații care ajung la 42.350 de lei brut. Aceștia primesc și 1.250 de euro pentru chirie și bani pentru transport.
Hidroelectrica
La Hidroelectrica se cheltuiesc peste două milioane de euro pentru salariile a cinci oameni. Directorii sunt renumerați cu 38.462 de lei, pe durata unui mandat de patru ani.
Membrii Consiliului de Supraveghere primesc o indemnizație lunară de 13.350 de lei, deși muncesc doar câteva zile pe an.
Nuclearelectrica
Salarii mari sunt și la Nuclearelectrica. Directorul general câștigă anual 840.965 de lei, adică peste 70.000 de lei pe lună. Acesta beneficiază de încă 56.160 de lei dintr-un contract de administrator neexecutiv la RoPower Nuclear SA.
(Iata pariul autodistructiv…) Ce mai rămâne uman în transumanism?
Alexandru Mărchidan, lector univ. dr.
Este adevărat că atitudinile privitoare la moralitate se schimbă deseori, însă aceasta nu înseamnă că înseși principiile morale se schimbă, pentru că atunci nu mai are rost să vorbim despre evaluare morală. De fapt, se schimbă gradul în care aderăm la aceste principii, nu principiile însele. Așa stau lucrurile în general. Principala întrebare care ar trebui să ne frământe în prezent și în deceniile următoare este aceasta: care e granița permisă pentru pătrunderea tehnologiei în viețile noastre? Pentru că ea înaintează tot mai mult, an de an, lună de lună. Anul a devenit deja o unitate prea mare de măsurare a timpului atunci când vorbim despre evoluția tehnologiei. De pildă, citim aproape săptămânal știri prin care suntem informați că inteligența artificială câștigă tot mai mult spațiu în detrimentul inteligenței umane. Aflăm mereu despre noi succese ale AI (Artificial Intelligence), noi domenii în care inteligența noastră este depășită. Pentru iubitorii progresului cu orice preț, aceste vești reprezintă o invitație la „transformarea” omului, la „altoirea” AI pe trunchiul inteligenței naturale, dacă vrem ca aceasta din urmă să nu fie total dată la o parte, s-ar putea spune……………………….
Tirania transumanistă se instalează la nivel global
Tirania transumanistă se instalează la nivel global, pe măsură ce identitatea digitală și monedele digitale se răspândesc în întreaga lume (I) – Înțelegerea reducționistă a identității în era digitală
Procesul lansării ID-urilor digitale la nivel mondial a început cu mai mulți ani înainte de nebunia COVID și de publicarea cărții lui Klaus Schwab „COVID-19: Marea Resetare”.
Proiectul Națiunilor Unite ID2020 a fost lansat în 2016; scopul este de a oferi fiecărei persoane din lume o identitate digitală. Dar Uniunea Europeană a creat cadrul legal pentru introducerea unui ID digital european chiar mai devreme, în 2014, scrie LifeSiteNews, într-o analiză pe care o prezentăm mai jos.
În Europa, putem vedea că ID-urile digitale sunt deja folosite de majoritatea populației în multe țări, cum sunt Italia, Austria, Danemarca, Franța, Olanda, Norvegia și Suedia.
Și chiar și Ucraina are o aplicație guvernamentală denumită Diia, un acronim pentru „statul și eu”, care combină deja identificarea digitală cu pașapoarte, licențe, ajutoare sociale, înregistrări privind „vaccinarea” COVID etc.
În timpul războiului în desfășurare cu Rusia, guvernul a adăugat chiar și o funcție prin care cetățenii puteau informa statul cu privire locația și echipamentul trupelor ruse. În mod bizar, aplicația conține și un joc în care utilizatorii pot distruge tancurile rusești cu dronele pe care le controlează.
Aș susține că însuși termenul „identitate digitală” este problematic, deoarece sugerează oamenilor că identitatea lor, întreaga lor ființă, ar putea fi stocată pe un server cloud.
Într-o prezentare din 2016 numită „Un proiect pentru identitatea digitală”, Forumul Economic Mondial a definit termenul „identitate” în felul următor:
„Identitatea este o colecție de atribute individuale care descriu o entitate și stabilește tranzacțiile la care poate participa acea entitate.”
Înțelegerea reducționistă a identității de către Forumul Economic Mondial este o problemă a epocii noastre tehnocratice, guvernată de dictatele unui materialism nihilist care vede ființa umană ca fiind nimic mai mult decât o colecție de atribute sau un „grup de celule” care se mișcă în timp și spațiu fără un scop sau sens ultim. În era noastră digitală, putem fi păcăliți să credem că o colecție de date digitale despre noi constituie identitatea noastră.
Identitatea umană este, desigur, mult mai mult decât atât, deoarece suntem creați după chipul lui Dumnezeu, ca unitate de trup, suflet și spirit. Suntem copii ai părinților noștri la nivel natural și facem parte dintr-o familie, dintr-un neam și un popor. Prin botez, devenim parte din trupul mistic al lui Hristos. Având un suflet nemuritor și liber arbitru, suntem mult mai mult decât o simplă colecție de calități și trăsături. Aceste adevăruri umane profunde sunt ignorate sau negate de tiranii transumaniști care conduc agenda din spatele așa-numitei identități digitale.
Supravegherea în masă prin date biometrice
Datele noastre biometrice vor fi o parte importantă a identităților digitale ale viitorului. Din păcate, supravegherea biometrică în masă prin camere cu recunoaștere facială nu se mai limitează la China comunistă.
Potrivit unui raport al Inițiativei Europene pentru Drepturile Digitale, țările extind supravegherea biometrică și digitală în masă în toată Europa de ani de zile. Raportul documentează proiecte de supraveghere biometrică în masă în 18 orașe germane, 5 orașe din Olanda și alte orașe din alte țări precum Franța, Spania și Marea Britanie. Un articol pe statista.com afirmă că tehnologia de recunoaștere facială este utilizată în 32 de țări europene.
UE intenționează să unifice toate sistemele de date naționale și ale UE într-o „superbază de date biometrice” gigantică, proiect care a necesitat deja costuri de aproape un miliard de euro.
De asemenea, agențiile guvernamentale americane colectează tot felul de date biometrice de la cetățenii lor și se relatează că Departamentul pentru Securitate Internă (DHS) intenționează să împartă aceste date cu alte țări, în special cu țările europene, în schimbul accesului la propria lor bază de date.
Dacă toate acestea nu sună a control guvernamental total, centralizat asupra tuturor cetățenilor, nu știu ce altceva ar putea înseamna.
Controlul țărilor prin intermediul monedelor digitale
Așa-numitele Monede Digitale ale Băncii Centrale (CBDC) sunt o altă piesă importantă în puzzle-ul controlului și supravegherii totale.
„Oferă-mi controlul asupra banilor unei națiuni și nu-mi pasă cine face legile”, este un citat atribuit bancherului german Mayer Amschel Rothschild. Acesta cuprinde esența monedelor digitale: controlul total al banilor echivalează cu controlul aproape total asupra populației.
LifeSiteNews a publicat anterior o analiză a lui James Corbett, prezentând o viziune de ansamblu excelentă despre cât de departe au ajuns diferite țări în dezvoltarea CBDC-urilor.
Pe lângă informațiile furnizate de Corbett, este interesant de menționat că Turcia a anunțat recent planuri de a introduce propria sa monedă digitală în 2023 și de a o conecta imediat la sistemul său digital de identificare.
De asemenea, UE sugerează conectarea Eero digitală la identitățile digitale în viitor. Într-o pagină de întrebări frecvente a Băncii Centrale Europene despre moneda euro digitală, putem citi următoarea afirmație: „Un euro digital ar putea oferi și funcționalități avansate, cum sunt funcții de plată automată sau utilizarea unei forme de identitate digitală”.
Această conexiune între monedele digitale și identitățile digitale este exact aspectul cu privire la care au avertizat oamenii îngrijorați de confidențialitate și de statul supravegherii.
Nu trebuie să fii un „teoretician al conspirației” pentru a vedea că acesta este un efort la nivel mondial, când 90% dintre băncile centrale studiază în prezent fezabilitatea emiterii propriilor CBDC.
*
Tirania transumanistă se instalează la nivel global (II) – Țările occidentale unde sunt deja în vigoare proiecte similare sistemelor de credit social
Scopul final al introducerii ID-urilor digitale, a supravegherii biometrice și a monedelor digitale pare a fi un sistem de credit social în stil chinezesc.
Introducerea pașapoartelor pentru vaccinare în timpul crizei COVID poate fi considerată o încercare de implementare a unui astfel de sistem distopic.
Criza COVID și măsurile draconice impuse au accelerat cu siguranță această evoluție către supravegherea digitală, așa cum au subliniat înseși agențiile guvernamentale precum Comisia Europeană.
„Pandemia de coronavirus a accentuat nevoia de servicii digitale eficiente și ușor de utilizat în întreaga UE. Nu avem timp de pierdut. Este esențial ca statele membre să înceapă să colaboreze imediat cu Comisia și cu sectorul privat pentru a pregăti implementarea cadrului european al Identității Digitale”, se arată într-o declarație de pe site-ul Comisiei Europene.Primele proiecte care seamănă cu sistemele de credit social sunt deja în vigoare în țări occidentale. Așa-numitele scoruri de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) sunt folosite deja de multe corporații din SUA. Acest lucru a fost explicat aici.
În plus, orașul italian Bologna a lansat proiectul „Smart Citizen Wallet”, un sistem prin care participanții pot colecta puncte pentru „comportamente virtuoase”, precum reciclarea sau utilizarea transportului public. Aceste puncte câștigate pot fi apoi cheltuite pentru a beneficia de reduceri sau intrare gratuită la evenimente culturale.Proiecte similare sunt testate și implementate chiar acum în alte zone din Europa, cum sunt Viena, Roma și Bavaria.
Suedia nu este doar un lider în ceea ce privește plățile fără numerar; țara scandinavă a introdus și un card de credit cu limită de carbon denumit DO BLACK. Acest card de credit calculează amprenta de carbon a tuturor achizițiilor făcute cu acesta și stabilește o limită de CO2 pentru utilizator. Odată atinsă această limită, nu mai pot fi făcute achiziții cu cardul.
În plus, UE a propus un Registru european al activelor, în care ar putea fi înregistrate toate activele fiecărui cetățean din UE și eventual legate în viitor de identitățile digitale. Justificarea oficială cu privire la introducerea acestui registru central al activelor este combaterea spălării de bani și a evaziunii fiscale.
De cealaltă parte a Oceanului Atlantic, Departamentul Agriculturii din SUA (USDA) le cere oamenilor să-și înregistreze grădinile de legume într-o bază națională de date.
Cu alte cuvinte, guvernul vrea să știe despre fiecare lucru pe care îl dețineți, pe lângă faptul de a avea toate datele personale și biometrice stocate în ID-urile digitale și monitorizarea tuturor tranzacțiilor prin monedele digitale.
În acest moment, majoritatea acestor programe sunt încă voluntare în țările occidentale – la fel cum primirea vaccinurilor COVID a fost inițial voluntară. Dar, după cum am constatat cu toții, constrângerea a început să fie impusă foarte curând, iar „nevaccinaților” li s-a interzis accesul în restaurante, magazine, săli de sport și călătoriile, iar mulți și-au pierdut locul de muncă. Pedepse similare ar putea fi impuse în viitor cetățenilor care refuză să participe la aceste programe de credit social sau care nu doresc să folosească un ID digital.
Modalități de a lupta împotriva tiraniei digitale
Sunt multe lucruri mici pe care le putem face fiecare pentru a lupta împotriva acestei tiranii digitale care se răspândește. Dr. Joseph Mercola oferă o listă bună de recomandări în acest articol.
În plus, folosirea numerarului în locul metodelor de plată digitale de câte ori puteți și faptul de a solicita politicienilor locali să protejeze dreptul legal de a plăti în numerar sunt pași importanți pe care îi poate face toată lumea. Politicienii se vor confrunta cu presiuni de sus, din partea elitelor globaliste, așa că trebuie să ne asigurăm că vor simți contrapresiunile de jos, din partea noastră, a cetățenilor.
Sprijinirea fermierilor locali și stabilirea de relații cu aceștia este, de asemenea, o modalitate excelentă de a deveni mai puțin dependenți de lanțurile globale de aprovizionare. În acest fel, este posibil să faceți rost de hrană în viitor fără a fi nevoie să utilizați ID-uri digitale sau monede digitale.
Folosirea numerarului și sprijinirea fermierilor locali sunt primii doi pași în lupta împotriva tiraniei globaliste, pași promovați de mișcarea „Global Walkout”, fondată de dr. Robert Malone și Peter McCullough și de alți luptători pentru libertate.
Și, nu în ultimul rând, rugăciunea este necesară. Nu putem câștiga această bătălie fără ajutorul lui Dumnezeu. Am experimentat direct puterea rugăciunii când Austria a încercat să introducă, în urmă cu un an, unul dintre cele mai stricte reguli din lume privind obligativitatea vaccinării. Nu au existat doar proteste masive în stradă împotriva acestei măsuri draconice, ci și o sporire masivă a rugăciunii publice. Inițiativa „Austria se roagă” s-a răspândit enorm în aceste luni grele, iar oamenii s-au rugat public în aproximativ 200 de orașe și sate din întreaga țară.
În cele din urmă, obligativitatea vaccinării nu a mai fost pusă în aplicare, legea fiind suspendată inițial și ulterior abrogată cu totul. Presiunea publică prin proteste masive și lobby, precum și problemele tehnice și juridice în zona administrației guvernamentale, toate acestea au avut un rol în renunțarea la măsura draconică. Dar fără rugăciune și dacă Dumnezeu nu ar fi răspuns strigătului de ajutor al credincioșilor, această victorie nu ar fi fost posibilă.
(Taina marturiei aducatoare de …MOARTE!) Transcriptul interviului dat de Aaron Russo lui Alex Jones. Asta ca sa ne amintim ca planul e vechi si se merge dupa el
Subtitrarea a fost realizata, cu peste 13 ani in urma, de Apologeticum.
Mai jos o postez si text:
[…]
– Scopul final pe care acesti indivizi il au in minte este de a crea un Guvern Mondial condus de sistemul bancar, de catre bancheri.
Si fac aceasta pe etape. Uniunea Europeana, moneda comuna: euro si Constitutia Europeana este una dintre ele.
Acum incearca sa faca la fel in America: Uniunea Nord Americana. Si vor sa creeze o moneda comuna: amero.
Intreaga agenda este de a crea un Guvern Mondial, unde fiecare va avea un cip RFID implantat in corp. Toti banii vor fi in aceste cipuri, nu vor mai exista monede, bancnote.
Acestea mi le-a spus direct Rockefeller. El mi-a spus ca asta vor sa faca.
Toti banii vor fi in cip. Si pentru ca nu vor mai exista bani cash, de fiecare data cand vei avea bani in cip, ei pot sa ia cat vor si cand vor. Isi vor lua impozitele dorite direct din cipul tau, in mod digital.
– Control total.
– Da: control total.
Iar daca eu sau tu protestam, ei vor bloca aceste cipuri si nu vei mai avea nimic. Nu vei mai putea cumpara mancare … absolut nimic. Va fi controlul total al oamenilor.
– Acest cip va fi conectat la o baza de date, ce contine inregistrari despre persoana ta, activitatile tale…
– Totul … totul este in memorie.
Deci ei vor un Guvern Mondial, controlat de ei, fiecare sa aiba un cip, toti banii in acel cip. Si ei controleaza acele cipuri, controleaza oamenii, transformandu-i in sclavi, servitori ai acestor indivizi. Acesta este scopul lor. Aceasta este intentia lor.
– Puteti fi mai specific? Unde l-ati intalnit pe Rockefeller si cum au avut loc aceste discutii?
– L-am intalnit pe Rockefeller la un simpozion la care am fost invitat si mi s-a spus ca unul dintre Rockefelleri vrea sa ma cunoasca pentru ca am realizat un film, in care apare si el.
Desigur ca am mers sa-l cunosc. Mi-a placut de el … era foarte inteligent. Si am vorbit, am impartit idei si ganduri. El este cel care mi-a spus cu 11 luni inainte de a se produce evenimentele de pe 11 septembrie 2001 (prabusirea turnurilor gemene). Mi-a spus ca va fi un eveniment. Nu mi-a spus ce eveniment va fi. Dar ca va fi un eveniment dupa care vor invada Afganistanul ajungand in Marea Caspica, ca vor invada Irakul, ca sa preia rafinariile de petrol din Orientul Mijlociu si sa le includa in planul Noii Ordini Mondiale. Apoi vor merge dupa Chavez in Venezuela.
Si la scurt timp dupa evenimentele de la 11 septembrie 2001 ne-am intalnit si mi-a zis cum ii vor urmari prin pesteri pe cei din Afganistan, Pakistan si ca se va declansa acest razboi contra terorismului, care de fapt nu este un inamic real, ca totul este o mare facatura, dar e modul prin care guvernul va controla poporul american.
– V-a spus ca va fi o facatura?
– O, da! Fara dubii! Im vorbea despre acest razboi razand … cu cine se va lupta?
De ce credeti ca s-au intamplat atentatele de la 11 septembrie 2001 iar pana atunci nu si-au pus planul in actiune?
Credeti ca apararea noastra este atat de grozava, incat sa nu mai poata fi posibil un alt atentat, sa doboare un alt avion? E ridicol! Atentatele de la 11 septembrie au fost „opera” unor indivizi din guvernul american, bancheri pentru a induce o stare de frica poporului american, ca sa-l poata subordona si sa faca ce vor ei cu el.
Despre asta este vorba… In plus, pentru a crea acest nesfarsit razboi impotriva terorismului. Asta a fost prima minciuna.
Urmatoarea minciuna a fost sa mearga in Irak, pentru a confisca armele de distrugere in masa ale lui Saddam. O mare minciuna.
– Asadar, toate acestea le stiati de acum 6 ani (anul 2000), cu 11 luni inainte de 11 septembrie?
– Da.
– Si Nick Rockefeller, care era avocat, fiindu-va prieten apropiat va spus ca va fi acest mare eveniment, dupa care un razboi impotriva terorismului si toate cate ne-ati spus?
– Corect! Un razboi fara inamic, dar si fara a putea defini un invingator.
– V-a spus ca va fi perfect? Ca nu vor putea declara un invingator?
– Da. Si fara un invingator va continua astfel la nesfarsit. Si vor face ce vor. Au atras de partea lor poporul american.
Tot acest razboi impotriva terorismului este o frauda, o farsa. Este foarte dificil sa se spuna aceste lucruri cu voce tare. Oamenii sunt intimidati, sunt eliminati. Daca vorbesti devii un caz disparut. Dar adevarul trebuie sa iasa la lumina! De aceea fac acest interviu.
In realitate, acest razboi impotriva terorismului este o frauda, o farsa. Noi am invadat Irakul. Iata, oamenii se omoara in Irak. Iar acest razboi impotriva terorismului este o gluma. Iar pana vom descoperi ce s-a intamplat la 11 septembrie 2001, cine este responsabil pentru asta, e bine de stiut ca acest razboi declarat impotriva terorismului este provocat de acele evenimente. Ele sunt inceputul. Si pana a ajunge la „radacina” atentatelor de la 11 septembrie vom avea parte de acest razboi contra terorismului.
– Acesti Rockefelleri si-au ales „jucatorii” lor, printre care v-au recrutat si pe dumneavoastra… Vreau sa fiti mai specific la ce am discutat cu o seara inainte.
… Va considerau un apropiat, aveati 20% din voturi, le puteati fi de folos pentru a crea niste filme, etc.
– Corect.
– Si au ajuns la a declara: „Hei, nu ai de ce te teme, caci cipul tau va fi unul special protejat de noi… Nu vei fi victima”
– Da, asa e … cu siguranta ca am fost recrutat, dar e mai mult decat atat…
– Cum s-a intamplat aceasta apropiere?
– Eram prieteni, ne vizitam, luam cina impreuna, discutam despre afaceri in care sa fiu implicat … sa fac parte din cercurile lor de afaceri… Ma interesa acest lucru… Erau doar afaceri. Mijloace de a te tine in top.
Insa nu am ajuns sa fac toate acestea. Nu mi se potriveau. Ii spuneam: „Oricat de simpatic mi-ai fi Nick, modul tau si modul meu de gandire sunt total opuse. Eu nu cred in sclavia oamenilor”.
– Iar el a venit cu alte oferte?
– Mi-a spus… „De ce-ti pasa de ei? De ce iti pasa de acesti oameni? Ce au facut ei pentru tine? Ai grija de viata ta. Fa ce poti mai bine pentru familia ta. De ce au importanta pentru tine? Sunt doar servitori, oameni oarecare”.
Pur si simplu nu-i pasa. Eu nu sunt la fel. Era parca de gheata, fara suflet.
Atunci l-am intebat, de ce toate acestea? Ai toti banii din lume, tot ce ai nevoie, toata puterea… Care-i scopul? Care este scopul final?
Si mi-a spus ca scopul final este ca fiecare sa aiba implantat un cip, sa controleze intreaga societate. Sa aiba pe bancheri, pe oamenii de conducere, guverne, sa controleze lumea.
Si l-am intrebat daca toti cu care face afaceri stiu lucrurile acestea. „Nu, nu, nu…” Majoritatea cred ca fac lucruri bune, o buna parte din ei cred ca e bine sa fi socialist. „Trebuie sa convingem oamenii ca socialismul este acelasi cu capitalismul. Si astfel America devine o tara socialista… Este o tara comunista azi.
Un alt lucru pe care mi l-a spus a fost cand m-a intrebat: „Ce crezi ca a insemnat miscarea feminista?” Eu am raspuns sincer ca femeile au dreptul de a munci, ca si barbatii; asa cum au dreptul sa voteze. El a inceput sa rada si mi-a zis: „Esti un idiot”.
„De ce sunt un idiot?”
„Gandeste ca noi, Rockefellerii, am fondat aceasta miscare feminista. Stiai asta? Noi suntem cei care detinem toate ziarele, televiziunile … toate sunt fundatii Rockefeller”.
Si m-a intrebat: „Si stii de ce? Sunt doua motive importante: Primul e ca nu puteam impozita toata populatia, inainte ca femeile sa munceasca. Al doilea motiv a fost ca acum copiii merg la scoala de la varste foarte mici. Ii putem indoctrina pe copii cum sa gandeasca … asupra notiunii de familie … copiii privesc statul ca pe o familie; scoala, autoritatile sunt familia lor. Nu mai sunt parintii cei care-i educa. Acestea sunt cele doua motive pentru miscarea feminista”.
Pana in acel moment credeam ca este un lucru nobil, dar dupa ce am vazut intentiile lor ascunse, provenienta si scopul lor, am vazut rau din spatele acestei miscari … nu mai era un scop nobil.
Comentariu saccsiv:
Aaron Russo (1943 – 2007), producator de filme, politician si activist. S-a nascut intr-o familie de evrei sefarzi originara din Italia.
In tinerete a ajutat in cariera multe legende rock: Led Zeppelin, The Who, Janis Joplin, The Grateful Dead si Jefferson Airplane
A produs filme precum Trading Places (cu Eddie Murphy si Dan Aykroyd) sau Teachers (cu Nick Nolte, Morgan Freeman si Ralph Macchio). A castigat sau a fost nominalizat la premii importante: Grammy, Tony, Emmy , Academy Awards , Golden Globes , Image Award.
In anii 1990 intra in politica in Nevada. In ianuarie 2007 anunta suportul sau total catre congresmenul Ron Paul pentru prezidentiale devenind si advisory board of Jews for Ron Paul 2008 .
In 2005 produce documentarul “America: de la libertate la fascism“.
In 2007 acorda interviul lui Alex Jones.
In 2007 moare de leucemie.
Vizionati va rog si:
DE CE TAXE?
Sa ne amintim de celebrul documentar realizat de Aaron Russo – „AMERICA: FROM FREEDOM TO FASCISM“
(In timp ce bastanii refuza sa creasca pensia minimă cu 150 lei pentru amarasteni, dă angajaților din Min. Muncii alte sporuri de 50.000.000 lei si,nu renunta nici la secretară, la etc… mașină la scară. Unii șefi mai primesc 1.000 lei pentru că au titlul de doctor (-adesea PLAGIAT)! Mii de instituții dau spor de antenă pe baza unor analize plătite din bani publici. Lista, la secret
De Petre Bădică
Mii de instituții publice din România dau spor de antenă. Sporul de antenă de 15% din salariu e primit de bugetari pe baza unor buletine de analiză eliberate tot de instituții publice. Lista completă a instituțiilor unde se dă spor de antenă este ținută la secret.
A fost nevoie ca România să ajungă pe marginea prăpastiei economice și financiare, cu un deficit colosal de 9% pentru ca politicienii să se aplece asupra unui subiect de care Newsweek se ocupă cu regularitate de peste 5 ani.
Primul articol scris de Newsweek România despre sporurile de antenă și de condiții vătămătoare acordate bugetarilor datează din 2020.
Citește și: Milioane de euro de la buget pentru boli închipuite
Mii de instituții iau spor de antenă pe baza unor analize plătite din bani publici. Lista, la secret
Printre măsurile de austeritate anunțate de viitoarea coaliție de guvernare se află reglementarea sporurilor de antenă. Ele se dau tuturor bugetarilor și sunt în valoare de 15% din salariu, dar nu mai mult de 1.500 lei brut. Nu există bugetar care să nu ia spor pentru condiții vătămătoare sau de antenă.
Deși amândouă sporurile sunt la fel de imorale și imposibil de justificat, viitorul guvern pare decis să elimine doar sporul de antenă.
Citește și: Sporuri de computer și praf în Primăria Capitalei: consilier – 1.100 lei, director – 2.300 lei/lună
Sporul de antenă se dă acelor bugetari care vin la locul de muncă și se expun undelor electromagnetice. Pentru că viața le-ar fi pusă în pericol, ei primesc un „spor de antenă” de 15% din salariu.
Sporul de antenă se dă pe baza unor buletine de analiză. Aceste buletine de analiză sunt eliberate tot de instituții publice sau aflate în subordinea unor ministere.
Așa cum se întâmplă în cazul Radiocom, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei. Detalii AICI
Radiocom încasează contracte din bani publici, dar le trece „la secret”
O parte din măsurătorile câmpurilor electromagnetice sunt făcute și de către Radiocom.
Într-un răspuns pentru Newsweek România, Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. (RADIOCOM) explică faptul că oferă servicii de măsurare a câmpului electromagnetic tuturor beneficiarilor care le solicită, în baza unei cereri și a încheierii unui contract de prestări servicii.
Radiocom pune la dispoziția beneficiarilor aceste buletine, dar nu face interpretări ale rezultatelor și nici recomandări privind acordarea „sporului de antenă”.
„Aceste responsabilități revenin angajatorului. În urma efectuării măsurătorilor, se întocmește și se transmite beneficiarului un Raport de măsurători”, mai spune Radiocom pentru Newsweek România.
Am cerut „lista cu instituțiile publice (primării, consilii județene, ministere, administrații etc.) la care ați realizat măsurători de determinare a densităţii şi intensităţii câmpului electromagnetic. Și de asemenea, sumele de bani încasate”.
Fără să nege că realizează astfel de buletine pentru instituții publice, Radiocom ne-a transmis că „în ceea ce privește informațiile solicitate referitoare la lista instituțiilor publice beneficiare și sumele încasate, precizăm că acestea sunt acoperite de clauze de confidențialitate contractuale”.
Unde lovesc undele electromagnetice, strict secret
Refuzul Radiocom nu stă în picioare.
În cazul instituțiilor publice care acordă „spor de antenă” măsurătorile câmpurilor energetice se realizează din bani publici. Radiocom refuză să facă publice numele instituțiilor care au cerut buletine de analiză pentru câmpuri electromagnetice pe care le-au plătit din bani publici.
Newsweek așteaptă un răspuns și de Institutul Național de Dezvoltare pentru Protecția Muncii „Alexandru Darabont” care se află în subordinea Ministerului Educației și Cercetării. Institutul realizează, de asemenea, buletine pe baza cărora se dau sporuri bugetarilor.
Newsweek a spart această secretomanie.
Pe baza unor documente, Newsweek a aflat că, în perioada, 2015-2020 un număr de peste 1.300 de instituții publice au plătit bani publici pentru a obține spor de antenă.
În anul 2015, un număr de 329 de instituții publice au plătit analize, din bani publici, pentru determinarea câmpului electromagnetic din interiorul instituțiilor.
În anul 2016, a fost vorba de 341 de instituții publice, în 2017 de un număr de 247 instituții publice, în 2018 de un număr de 189 instituții publice, în 2019 de 59 instituții publice, iar în 2020 de 68 instituții publice.
Citește și: Sporuri crescute de 600 de ori la Agenția de stat care îți caută de lucru. Buget: 29.000.000 lei
Pe această listă regăsim aproximativ 500 de comune, 70 de orașe, 40 UAT, zeci de școli, agenții (APIA, Protecția mediului, de sănătate publică,) teatre, administrații ale cimitirelor, stațiuni de cercetare agricolă, poliția locală, penitenciare și inspectorate de muncă, servicii și direcții (publice, comunitare, de alimentare cu apă, termoficare, sănătate publică, parcuri, salubritate), spitale etc.
Buletinele de analiză se reînoiesc periodic
Acordarea sporului de antenă este o formalitate. Buletinele de analize trebuie reînnoite o dată la 3 sau la 5 ani. Cum toți cei 1.300.000 de bugetari primesc și azi sporuri de antenă sau de condiții vătămătoare, contractele de mai sus au fost reînnoite. Desigur, tot din bani publici.
Estimăm tot la câteva mii numărul instituțiilor bugetare din România care au plătit din bani publici analize ale câmpului electromagnetic la locul de muncă.
Există cazuri, nu foarte multe, în care angajații unor instituții au trecut de la spor de antenă la spor pentru condiții vătămătoare de muncă. Pentru că procentul este același – 15% din salariu. Oricum, sporul din bani publici nu se pierde, doar se conservă.
CONCLUZIE Newsweek România face un apel la Ministerul Economiei, sub autoritatea căruia funcționează Radiocom și la Ministerul Educației care coordonează Institutul de Cercetare Darabond să publice lista cu cele câteva mii de instituții de stat care au plătit din bani publici analize pe baza cărora se dau spor de antenă sau spor pentru condiții vătămătoare de muncă.
Mai jos, câteva articole documentate de Newsweek România despre sporurile acordate în instituțiile publice.
Miliarde pentru spor de antenă și spor de condiții grele
Președintele Nicușor Dan va primi o grea moștenire. Peste 1.000.000 de angajați de la stat primesc sporuri pentru boli inventate. Viitorii săi consilieri, referenți și auditori primesc între 1.000 și 1.500 lei lunar ca „spor pentru condiții vătămătoare de muncă.”
Detalii mai jos:
Citește și: Sporuri pentru boli inventate, la Cotroceni: Directorii și șefii: 1.500 lei, consilierii: 1.200 lei
Parlamentul are angajați peste 100 de directori și șefi cu salariul de 17.000 lei brut. Aceștia mai primesc 1.500 lei spor de condiții vătămătoare, deși șefii stau în birou, au secretară și mașină la scară. Unii șefi mai primesc 1.000 lei pentru că au titlul de doctor.
Detalii mai jos
Citește și: Parlamentul a angajat 100 de directori cu 17.000 lei salariu, plus 1.500 lei spor de condiții grele
Alfred Simonis, liderul PSD din Camera Deputaților, e indignat de acordarea sporurilor de antenă și pentru condiții vătămătoare de muncă. Asta, în timp ce consilierii parlamentari de la Camera Deputaților încasează 1.500 de lei exact ca spor pentru condiții vătămătoare de muncă.
Detalii mai jos
Citește și: Alfred Simonis: Sporurile de antenă, absurde. Consilierii lui iau 1.400 lei/lună spor de antenă
Ministerul muncii nu crește pensia minimă cu 150 lei așa cum prevedea indexarea de la 1 ianuarie, în schimb le oferă angajaților sporuri de 50.000.000 lei pentru că muncesc în condiții grele de muncă.
Citește și: Ministerul muncii nu crește pensia minimă cu 150 lei, dar dă angajaților sporuri de 50.000.000 lei
(Cum imbolnavim poporul cu mituitorul lustruit in alb…)Ministrul Sănătății, acuzații grave: „Am identificat medici care au eliberat 300 de concedii pe zi”
DE Daniel Toșa
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete susține că sunt medici care eliberează și câte 2 – 300 de de concedii medicale pe zi, ceea ce fizic este impozibil.
Subiectul concediilor medicale abordat de Alexandru Rogobete nu este nou. În trecut a fost abordat și de fostul premier, Marcel Ciolacu. Ca și actualul ministru al Sănătății, el se plângea că românii își iau prea multe concedii medicale pentru dureri de spate, „strănutat şi răceală”.
Ministrul Sănătății, acuzații grave: „Am identificat medici care au eliberat 300 de concedii pe zi”
În luna martie Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a publicat o situație cu principalele coduri de boală pentru care s-au acordat concedii medicale în 2024. Alexandru Rogobete a vorbit despre situația concediilor medicale în emisiunea News Pass, cu Nadia Ciurlin. El a spus că i s-a părut suspect că foarte multe concedii au fost solicitate înaintea sărbătorilor legale.
Citește și: Scandalul concediilor medicale luate de sărbători. Casa de Sănătate: Se acordă în cazuri justificate
„Am o relație profesională foarte bună cu domnul președinte al CNAS, Horațiu Moldovan, motiv pentru care am solicitat Casei o situație a numărului de concedii medicale pentru 2024″.
Salarii de 3.000.000€ la Autoritatea de care Bolojan zice că nu face nimic. Banii împărțiți politic
DE Petre Bădică
10.000.000 lei/an cheltuie Autoritatea de Ordine Publică despre care Bolojan spoune că nu face nimic
Minim 15.000.000 lei/an cheltuie Autoritatea de Ordine Publică (ATOP) despre care Ilie Bolojan spune că nu face nimic. ATOP are un rol consultativ și oferă consiliere unor instituții precum poliția locală. E o instituție politică, formată din consilieri locali sau județeni.
Autoritatea Teritorială de Ordine Publică (ATOP) este o struțo-cămilă și o sinecură. Banii sunt luați de către consilierii județeni, dar și de către cei locali, în cazul muncipiului București…………….
(ASA SE INTRUPEAZA DICTATORUL NEMURITOR SI…FERO-RECE) Agenda algocrației: Cum inteligența artificială și statul profund digitalizează tirania
John și Nisha Whitehead | Institutul Rutherford – Serviciul Media TRANSCEND
„Dacă o companie sau un mic grup de oameni reușește să dezvolte o superinteligență digitală divină, ar putea prelua lumea. Cel puțin atunci când există un dictator malefic, acel om va muri. Dar pentru o inteligență artificială, nu ar exista moarte. Ar trăi pentru totdeauna. Și atunci am avea un dictator nemuritor de care nu putem scăpa niciodată .”
—Elon Musk
29 mai 2025 – Statul Profund nu va dispărea. Doar este înlocuit.
Înlocuită nu de un autocrat carismatic sau chiar de o birocrație obscură, ci de inteligența artificială (IA) – lipsită de sentimente, lipsită de responsabilitate și nemuritoare.
În pragul unei noi ordini tehnologice, mașinăria puterii se mută în liniște în mâinile algoritmilor.
Sub conducerea lui Donald Trump, această schimbare este blocată timp de cel puțin o generație.
Cea mai recentă inițiativă legislativă a lui Trump – o interdicție de 10 ani privind reglementarea inteligenței artificiale, îngropată în „ One Big Beautiful Bill ” – privează guvernele statale și locale de capacitatea de a impune orice bariere asupra inteligenței artificiale până în 2035.
În ciuda avertismentelor bipartizane din partea a 40 de procurori generali de stat , proiectul de lege a fost adoptat de Cameră și așteaptă aprobarea Senatului. Nu este nimic mai puțin decât undă verde federală pentru ca IA să funcționeze fără supraveghere în fiecare sferă a vieții, de la aplicarea legii și ocuparea forței de muncă până la asistență medicală, educație și supraveghere digitală.
Aceasta nu este inovație.
Aceasta este o automatizare instituționalizată a tiraniei.
Așa se face că, într-o stare de guvernanță algoritmică, codul înlocuiește rapid dreptul constituțional ca mecanism de control.
Trecem rapid de la o societate guvernată de legi și proceduri legale la una guvernată de software.
Guvernanța algoritmică se referă la utilizarea învățării automate și a sistemelor automatizate de luare a deciziilor pentru a îndeplini funcții odinioară rezervate ființelor umane: poliție, eligibilitate pentru asistență socială, verificare a imigrației, recrutare, scorare de credit și evaluări ale riscurilor judiciare.În acest regim, legea nu mai este interpretată. Este executată. Automat. Mecanic. Fără loc de apel, discreție sau milă umană.Aceste sisteme de inteligență artificială se bazează pe date istorice – date pline de prejudecăți sistemice și erori umane – pentru a face predicții și a declanșa decizii. Algoritmii de poliție predictivă le spun ofițerilor unde să patruleze și pe cine să oprească. Tehnologia de recunoaștere facială marchează „suspecții” pe baza unor fotografii extrase de pe rețelele de socializare. Software-ul de evaluare a riscurilor atribuie cetățenilor scoruri de amenințare fără explicații, fără supraveghere și fără remediere.Acești algoritmi operează în cutii negre, protejați de secrete comerciale și de excepții de securitate națională. Publicul nu îi poate inspecta. Instanțele nu îi pot contesta. Cetățenii nu le pot scăpa.
Rezultatul? O populație sortată, evaluată și supravegheată de aparate.
Acesta este rezultatul practic al agendei de dereglementare a administrației Trump: sistemelor de inteligență artificială li s-a dat carte blanche pentru a supraveghea, clasifica și incrimina publicul fără transparență sau recurs.
Și acestea nu sunt pericole teoretice – ele se întâmplă deja.
Exemplele de inteligență artificială necontrolată și poliție predictivă arată că precriminalitatea există deja.
Odată ce ești evaluat și semnalizat de o mașină, rezultatul îți poate schimba viața – așa cum a fost pentru Michael Williams , un bărbat în vârstă de 65 de ani care a petrecut aproape un an în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o. Williams se afla la volan când o mașină care trecea a tras asupra vehiculului său, ucigând pasagerul în vârstă de 25 de ani , care își luase cu el autostopul.Deși nu avea niciun motiv, nicio armă și niciun martor ocular, poliția l-a acuzat pe Williams pe baza unui program de detectare a împușcăturilor, bazat pe inteligență artificială, numit ShotSpotter . Sistemul a detectat o bubuitură puternică în apropierea zonei și a triangulat-o cu vehiculul lui Williams. Acuzația a fost în cele din urmă retrasă din lipsă de dovezi.
Aceasta este o pre-crimă în acțiune. O predicție, nu o dovadă. Un algoritm, nu un martor ocular.
Programe precum ShotSpotter sunt cunoscute pentru clasificarea greșită a zgomotelor precum cele legate de artificii și construcții drept focuri de armă. Angajații au modificat chiar manual datele pentru a se potrivi cu relatările poliției. Și totuși, aceste sisteme sunt combinate cu software de poliție predictivă pentru a genera hărți de risc, a viza indivizi și a justifica supravegherea – toate acestea fără transparență sau responsabilitate.
Nu se oprește aici.
Inteligența artificială semnalează acum familiile cu potențiale neglijențe ale copiilor, pe baza unor modele predictive care extrag date din înregistrările Medicaid, de sănătate mintală, din închisori și din locuințe. Aceste modele vizează în mod disproporționat familiile sărace și cele aparținând minorităților. Algoritmul atribuie scoruri de risc de la 1 la 20. Familiilor și avocaților lor nu li se spune niciodată care sunt scorurile sau că acestea au fost folosite.Imaginează-ți că îți pierzi copilul în sistemul de plasament familial pentru că un algoritm secret spune că ai putea reprezenta un risc.
Așa redefinește IA vinovăția.
Abordarea administrației Trump privind reglementarea inteligenței artificiale dezvăluie un plan mai profund de dereglementare a democrației însăși.
În loc să limiteze aceste abuzuri, administrația Trump le accelerează.
Un ordin executiv intitulat „ Eliminarea barierelor în calea conducerii americane în domeniul inteligenței artificiale ”, semnat de președintele Trump la începutul anului 2025, a revocat garanțiile anterioare privind inteligența artificială, a eliminat auditurile privind prejudecățile și a instruit agențiile să acorde prioritate „inovației” în detrimentul eticii . Ordinul încurajează fiecare agenție federală să adopte rapid inteligența artificială , în special în domenii precum poliția și supravegherea.
Sub pretextul „eficienței”, protecțiile constituționale sunt șterse.Moratoriul de 10 ani impus de Trump asupra reglementării inteligenței artificiale este următorul pas logic. Acesta demontează ultima linie de apărare – rezistența la nivel de stat – și asigură o politică națională uniformă de dominație algoritmică.
Rezultatul este un sistem în care guvernul nu mai guvernează. El procesează.
Extinderea inteligenței artificiale a guvernului federal construiește un stat de supraveghere pe care nicio autoritate umană nu îl poate restricționa.
Bun venit în Statul de Supraveghere 2.0, Mașina Nemuritoare.
Peste 1700 de utilizări ale inteligenței artificiale au fost deja raportate în cadrul agențiilor federale , sute dintre acestea având un impact direct asupra siguranței și drepturilor. Multe agenții, inclusiv Departamentele pentru Securitate Internă, Afacerile Veteranilor și Sănătate și Servicii Umane, implementează inteligența artificială pentru luarea deciziilor fără implicarea sau supravegherea publicului.
Aceasta este ceea ce tehnocrații numesc „algocrație” – guvernare prin algoritm.
Într-o algocrație, dezvoltatorii nealeși și contractorii corporativi dețin mai multă putere asupra vieții tale decât oficialii aleși.
Sănătatea, libertatea, mobilitatea și intimitatea ta sunt supuse unor sisteme automate de notare pe care nu le poți vedea și pe care nu le poți contesta.Și, spre deosebire chiar și de cei mai înrădăcinați dictatori umani, aceste sisteme nu mor. Nu uită. Nu sunt influențate de milă sau rațiune. Nu candidează pentru realegere.
Ei persistă.
Când inteligența artificială guvernează prin predicție, procesul legal dispare într-o ceață a logicii automate.Cel mai descurajant efect al acestui regim digital este dispariția garanțiilor procesuale.
La ce instanță poți face apel atunci când un algoritm te-a etichetat drept un pericol? Ce avocat poate contrainteroga un model predictiv? Ce juriu poate evalua raționamentul unei rețele neuronale antrenate pe date eronate?
Ești vinovat pentru că mașina spune asta. Și mașina nu greșește niciodată.
Când respectarea garanțiilor procesuale se transformă în prelucrarea datelor, sarcina probei se inversează. Prezumția de nevinovăție se evaporă. Cetățenii sunt obligați să demonstreze că nu reprezintă amenințări, nu riscuri, nu dușmani.
Și de cele mai multe ori, nici măcar nu știu că au fost semnalați.
Această erodare a garanțiilor procesuale nu este doar un eșec juridic – este unul filosofic, reducând indivizii la simple puncte de date în sisteme care nu le mai recunosc umanitatea.
Scriitorul și vizionarul Rod Serling a avertizat chiar asupra acestui deznodământ în urmă cu mai bine de o jumătate de secol: o lume în care tehnologia, deghizată în progres sub masca ordinii și logicii, devine instrumentul tiraniei.
Acel viitor nu mai este ficțiune. Ceea ce Serling și-a imaginat este acum realitate.
Momentul să rezistăm este acum, înainte ca libertatea să devină obsoletă.
Pentru cei care dau ordine în holurile guvernului, „noi, poporul” suntem doar mijloacele pentru a atinge un scop.
„Noi, poporul” – care gândim, care raționăm, care luăm poziție, care rezistăm, care cerem să fim tratați cu demnitate și grijă, care credem în libertate și dreptate pentru toți – am devenit cetățeni învechiți și subevaluați ai unui stat totalitar care, după cum spunea Serling, „s-a modelat după fiecare dictator care a pus vreodată amprenta sfâșietoare a unei cizme pe paginile istoriei de la începutul timpurilor. Are rafinamente, progrese tehnologice și o abordare mai sofisticată a distrugerii libertății umane.”
În acest sens, suntem cu toții Romney Wordsworth, condamnatul din episodul „Omul învechit” al lui Serling din „ Zona crepusculară ”.
„ Omul învechit ”, o poveste despre ștergerea valorii individuale de către un stat mecanizat, subliniază pericolul de a-i face pe oameni irelevanți într-un sistem de automatizare rece și vorbește despre pericolele unui guvern care consideră oamenii ca fiind de neînlocuit odată ce aceștia și-au depășit utilitatea pentru stat. Totuși – și aici e problema – aici devine și guvernul, prin monstruoasa sa inumanitate, învechit.
După cum a remarcat Serling în scenariul său original pentru „Omul învechit”, „ Orice stat, orice entitate, orice ideologie care nu recunoaște valoarea, demnitatea, drepturile omului… acel stat este învechit ” .
La fel ca statul totalitar al lui Serling, viitorul nostru va fi definit de conformarea la o ordine automată dezumanizantă sau de lupta împotriva dictatorului nemuritor înainte ca acesta să devină absolut.
Acum ne confruntăm cu o bifurcație: să rezistăm ascensiunii dictatorului nemuritor sau să ne supunem domniei mașinii.
Aceasta nu este o luptă împotriva tehnologiei, ci o luptă împotriva utilizării necontrolate, nereglementate și nedemocratice a tehnologiei pentru a controla oamenii.
Trebuie să cerem transparență algoritmică, drepturi de proprietate asupra datelor și căi de atac împotriva deciziilor automatizate. Avem nevoie de o Carta Drepturilor Digitale care să garanteze :
Dreptul de a ști cum ne afectează algoritmii.
Dreptul de a contesta și de a face apel împotriva deciziilor automatizate.
Dreptul la intimitate și securitatea datelor.
Dreptul de a nu fi supus supravegherii automate și poliției predictive.
Dreptul de a fi uitat.
Altfel, IA devine agentul suprem al unei stări de supraveghere din care nu există scăpare.
După cum a avertizat Eric Schmidt, fost CEO al Google: „Știm unde te afli. Știm unde ai fost. Putem ști, mai mult sau mai puțin, la ce te gândești. Identitatea ta digitală va trăi pentru totdeauna… pentru că nu există un buton de ștergere. ”
Un dictator nemuritor, într-adevăr.
Să fim clari: amenințarea nu este doar la adresa vieții noastre private, ci la adresa democrației însăși.
Așa cum subliniez în cartea mea Battlefield America: The War on the American People și în omologul său fictiv The Erik Blair Diaries , momentul să ripostăm este acum – înainte ca codul să devină lege, iar libertatea să devină o amintire.
________________________________________
John W. Whitehead este avocat și autor care a scris, a dezbătut și a practicat pe scară largă în domeniul dreptului constituțional și al drepturilor omului. Preocuparea sa pentru cei persecutați și oprimați l-a determinat, în 1982, să înființeze Institutul Rutherford, o organizație non-profit pentru libertăți civile și drepturile omului. Abordarea agresivă și inovatoare a lui Whitehead asupra problemelor legate de libertățile civile i-a adus numeroase distincții, inclusiv Medalia Maghiară pentru Libertate. A fost subiectul a numeroase articole din ziare, reviste și emisiuni de televiziune, de la Gentleman’s Quarterly la emisiunea 60 Minutes de la CBS . Articole de Whitehead au fost publicate în The New York Times, Los Angeles Times, The Washington Post și USA Today , printre altele. Comentariile lui Whitehead sunt disponibile pentru publicare în ziare și publicații web gratuit.
Nisha Whitehead este directoarea executivă a Institutului Rutherford.
Inteligența artificială va fi „de miliarde de ori” mai inteligentă decât oamenii, iar omul (sclavagizat) trebuie să se integreze în ea, spune un expert
Inteligența artificială ar putea fi „de miliarde de ori mai inteligentă” decât oamenii, iar oamenii ar putea avea nevoie să se integreze în computere pentru a supraviețui, a declarat un futurolog pentru CNBC marți.
Ian Pearson, futurolog la Futurizon, a declarat că va trebui să existe o legătură între inteligența artificială și creierul uman.
Elon Musk a spus anul trecut că oamenii trebuie să se contopească cu mașinile pentru a nu fi irelevanți în era inteligenței artificiale.
Inteligența artificială va fi de „miliarde de ori” mai inteligentă decât oamenii, spune un expert
VIDEO 01:06
Inteligența artificială va fi de „miliarde de ori” mai inteligentă decât oamenii, spune un expert
Inteligența artificială ar putea fi „de miliarde de ori mai inteligentă” decât oamenii, iar oamenii ar putea avea nevoie să se integreze în computere pentru a supraviețui, a declarat un futurolog pentru CNBC marți.
Vorbind în cadrul unui panel găzduit de CNBC la Summitul Mondial al Guvernelor din Dubai, comentariile lui Ian Pearson de la Futurizon au reflectat ideile propuse de Tesla.
Directorul general Elon Musk .
„Adevărul este că inteligența artificială poate merge mai departe decât oamenii, ar putea fi de miliarde de ori mai inteligentă decât oamenii în acest moment”, a spus Pearson. „Așadar, trebuie să ne asigurăm că avem niște mijloace pentru a ține pasul.”
„Modul de a te proteja împotriva acestui lucru este să conectezi inteligența artificială la creierul tău, astfel încât să ai același IQ… ca și computerul. Nu cred că este sigur, la fel ca Elon Musk… să dezvoltăm aceste computere supraomenești până când nu avem o legătură directă cu creierul uman… și apoi să nu avansăm prea mult.”
La Summitul Mondial al Guvernelor din 2017, Musk, care a avertizat despre puterea inteligenței artificiale în viitor, a spus că oamenii și mașinile trebuie să fuzioneze pentru a rămâne relevante odată cu apariția unor tehnologii mai puternice.
„În timp, cred că vom asista probabil la o fuziune mai strânsă între inteligența biologică și inteligența digitală”, a declarat Musk în februarie 2017.
„Este vorba în principal despre lățimea de bandă, viteza conexiunii dintre creierul tău și versiunea digitală a ta, în special despre rezultat.”
Musk a fondat un start-up numit Neuralink care își propune exact acest lucru.
Pearson a declarat marți că unele locuri de muncă care nu necesită intervenția umană vor dispărea. Inteligența artificială și impactul acesteia asupra locurilor de muncă au fost o temă importantă la Summitul Mondial al Guvernelor din acest an.
Luni, Sebastian Thrun, CEO-ul startup-ului din domeniul educației Udacity și unul dintre pionierii proiectului Google de mașini fără șofer, a declarat pentru CNBC că inteligența artificială ne va transforma în „muncitori supraoameni”.
(Asa s-a nascut Democratia Pesediana…) Lupta anticoruptie si statul paralel in Romania
………………………………….
Există şi, dacă da, cine este si ce vrea „statul paralel”?
Că ne place sau nu, „statul paralel” există. Bine, nu în sensul invocat de cei din PSD, însă, în mod cert, există încă o putere în România care luptă împotriva sistemului politic corupt, de tip balcanic.n mod cert, SUA si UE, partenerii noştri strategici, îşi doresc un sistem politic de tip occidental, orientat pe nevoile si bunăstarea cetăţenilor. Pentru că este greu să colaborezi eficient cu un sistem politic bazat pe cu totul alte valori.
În România, din păcate, democraţia de tip balcanic este orientată exclusiv pe bunăstarea celor care conduc, în detrimentul celor care sunt condusi. Cu cât mai needucaţi şi săraci sunt cetăţenii cu drept de vot, cu atât mai uşor manipulabili sunt.În occident, democraţia funcţionează fix invers, voturile se câştigă oferind cetăţenilor educaţie, prosperitate si bunăstare. Este o diferenţă fundamentală de viziune şi abordare politică.
De aceea, în România a fost si mai este necesară schimbarea întregului sistem politic!
Cine este deci statul paralel? În România, DNA si o parte din SRI reprezintă grupul de interes care încearcă să înlăture sistemul politic românesc. Cine este acest grup de interes? SUA si UE sunt cei care sprijină în mod activ reforma politică din România.
Nu putem fi credibili si luaţi în serios de către partenerii noştri strategici, dacă nu aderăm la sistemul lor politic. Şi cum noi nu am putut sa ne reformăm din interior, acum se încearcă înlăturarea sistemului din exterior, prin metoda citostaticelor DNA + SRI.
Acesta este status quo-ul:
O parte din români îşi doresc o ţară ca afară, celorlalţi le este teamă că-şi pierd identitatea naţională, dacă ne conduc străinii.
Disputa reală este însă între clasa politică românească şi sistemul politic de tip occidental. Baronii noştri împotriva establishmentului străin.
Fiecare tabără îşi activează electoratul stimulându-i cele mai mari temeri şi frici. Pentru unii înseamnă căderea în mizeria trecutului, pentru ceilalţi înseamnă dezromânizarea ţării şi pierderea identităţii naţionale.
Tabăra tradiţională PSD este de părere că este mai bine să fii condus de un corupt român, decât să fii slugă la străini.
Tabăra pro occidentală gândeşte fix invers: decât să fii sărac şi umilit de politicieni români, mai bine mulţumit şi respectat de străini.
Voi ce preferaţi?
Un DNA eficient, dar nedemocratic şi abuziv în lupta anticorupţie sau un DNA corect si profund ineficient, dar care respectă toate pârghiile democratice si legale?
(Fragment din „Măcelarul lumii” de Sue Coe) Elita globală este nebună
Robert J. Burrowes
Într-un raport recent intitulat „Lucrând pentru puțini: Capturarea politică și inegalitatea economică”, Oxfam ne informează că „Aproape jumătate din bogăția lumii este deținută acum de doar unu la sută din populație”. Raportul lor continuă prin a recomanda Forumului Economic Mondial , o reuniune de elită care are loc anual la Davos, Elveția, să ia măsuri economice și politice pentru a asigura o distribuție mai echitabilă a bogăției.
Și în explicația sa privind motivul participării sale la recentul Forum de la Davos, Kumi Naidoo, directorul executiv al Greenpeace International, ne spune: „Dacă reușim să schimbăm conștiința unui CEO sau a unui lider politic de rang înalt, care ar putea face același lucru cu câțiva dintre colegii săi, atunci cred că merită. De asemenea, merită să fim acolo, să ascultăm și să observăm, să înțelegem unele dintre forțele care ne modelează lumea și, important, să transmitem aceste informații restului Greenpeace și altor aliați ai societății civile”. Vezi „Davos: natura schimbătoare a puterii și puterea schimbătoare a naturii” .
După cum știe deja oricine acordă cea mai mică atenție realistă elitei globale, eforturile elitei de a-și maximiza influența politică și economică și, prin urmare, bogăția, în detrimentul tuturor celorlalți și al Pământului însuși, sunt elaborate cu grijă. Și acest lucru nu se va schimba la recomandarea noastră sau pentru că vom vorbi cu ei sau chiar pentru că îi vom asculta. Mai mult, motivul este simplu.
Elita globală este nebună. Și este incredibil de violentă.
Aș dori să ilustrez pe scurt această nebunie și violență, să explic ce înțeleg prin „nebunie” și apoi să schițez o strategie de a le rezista.
Într-o declarație video din 2012, cea mai bogată femeie din lume, Gina Rinehart, a cerut ca lucrătorii australieni să fie plătiți cu 2 dolari australieni pe zi – vezi „Gina Rinehart 2 dolari pe zi” și „Cea mai bogată femeie din lume solicită australienilor o reducere salarială – «deoarece lucrătorii africani sunt dispuși să câștige doar 2 dolari pe zi»” – într-o economie națională în care salariul minim legal actual este de 124 de dolari australieni pe zi pentru un lucrător adult cu normă întreagă. Dar Rinehart nu este singura care susține sau, de fapt, implementează astfel de politici. „Salariile” de sclavie sunt un fenomen comun în întreaga lume, după cum pot depune cu ușurință mărturie majoritatea lucrătorilor din fabrici, în special cei angajați de cele mai mari corporații din Africa, Asia și America Centrală/de Sud.
De asemenea, știm că 100.000 de oameni (85% dintre ei copii) mor în Africa, Asia și America Centrală/de Sud în fiecare zi, în esență pentru că nu au suficientă mâncare. Vezi „Starvation.net” . Aceasta este o rată a mortalității care are ca rezultat un total cumulativ de decese care depășește atât rata mortalității, cât și numărul total de decese din toate războaiele de-a lungul istoriei omenirii. Incredibil, chiar și numărul de decese din 6 și 9 august 1945, când armele nucleare au fost lansate asupra Hiroshimei și Nagasaki, a dus la mai puțin de 50.000 de decese individuale pentru fiecare dintre aceste două zile (și pentru fiecare dintre cele ulterioare). În afară de aceasta, știm că aproximativ un miliard de oameni din întreaga lume se culcă într-o stare semi-înfometată în fiecare noapte. Mai mult, știm că elita globală ia măsuri deliberate pentru a menține și a exacerba această stare crudă de lucruri prin planificarea și lucrul pentru implementarea unor acorduri economice atroce nedrepte, precum cele descrise în Parteneriatul Trans-Pacific (TPP) și Acordul Transatlantic de Liber Schimb (TAFTA), pe lângă structurile și relațiile economice deja extrem de dăunătoare ale capitalismului.
Ce simți când citești aceste fapte? Dacă ești ca mine, ești îngrozit la gândul că ai putea muri de foame, empatizezi profund cu cei care suferă această soartă și faci eforturi pentru a o ameliora sau a o schimba (de la oferirea unei donații, de preferință către o organizație cu mai multă perspicacitate politică decât Oxfam și Greenpeace, până la campanii de rezistență la implementarea TPP și TAFTA). Faci asta pentru că simți empatie, simpatie și compasiune. Faci asta pentru că percepi nedreptatea și vrei să iei măsuri, cel puțin, pentru a o schimba. Te identifici cu semenii tăi care suferă.
Nebunia este înțeleasă pe scară largă ca referindu-se la o stare de spirit care împiedică percepția, comportamentul sau interacțiunea socială normală; descrie pe cineva considerat a fi grav bolnav mintal.
Crezi că membrii individuali ai elitei globale împărtășesc percepția ta (care este modelată de empatia, simpatia și compasiunea ta)? Cine este normal: tu sau ei? Se comportă și interacționează membrii individuali ai elitei globale așa cum ai face-o tu? Împărtășesc ei concepția ta despre cum ar putea arăta o comunitate umană dezirabilă – bazată pe valori precum dragostea, solidaritatea, echitatea, dreptatea și sustenabilitatea?
Îmi este clar că, având în vedere violența de care au suferit fiecare în copilărie, putem concluziona cu ușurință că fiecare individ din elita globală se încadrează în definiția „nebunului”: cineva incapabil de „percepție, comportament și interacțiune socială normală”, cineva incapabil de iubire, compasiune, empatie și simpatie. Și acesta este motivul pentru care nu își unesc eforturile pentru a restructura economia globală pentru a asigura justiția distributivă pentru toți și pentru a-și distribui averea personală celor mai nevoiași, ca măsură a angajamentului lor față de crearea unei lumi umane bazate pe echitate, dreptate și sustenabilitate.
Deci, cum a apărut această nebunie? În esență, acești indivizi au suferit un nivel extraordinar de teroare și violență în timpul copilăriei, lăsându-i cu vătămări emoționale deosebit de grave. Vezi „De ce violență?”. Mai exact, de exemplu, două caracteristici psihologice centrale ale acestor indivizi sunt că sunt îngroziți și se urăsc pe ei înșiși, dar, pentru că își suprimă inconștient conștientizarea acestei terori și urii de sine (pentru că este prea dureroasă de simțit), o proiectează ca frică și ură față de grupurile de victime „legitimate”, inclusiv oamenii muncii și oamenii „săraci” din Africa, Asia și America Centrală/de Sud. Din cauza violenței pe care au suferit-o în copilărie, acești indivizi nu au dezvoltat niciodată o conștiință, nu au dezvoltat niciodată capacitatea de a iubi și nu au dezvoltat niciodată răspunsurile emoționale de compasiune, empatie și simpatie. Și de aceea nu le pasă.
Este nevoie de violență persistentă aplicată pe tot parcursul copilăriei pentru a distruge capacitatea înnăscută a unui individ de a dezvolta iubire, compasiune, empatie și simpatie. Din păcate, orice membru al elitei globale, precum și oricare dintre agenții lor plătiți din clasa profesională (lacheii politici care generează cadrele legislative delincvente ce facilitează exploatarea oamenilor obișnuiți, directorii de afaceri care se ocupă de gestionarea zilnică a acestei exploatări, cadrele universitare care o justifică, judecătorii și avocații care o apără și îi reprimă pe adversarii acesteia, precum și personalul din mass-media care ascunde adevărul despre ea), a suferit acest grad de violență, sau foarte aproape de el, pe tot parcursul copilăriei.
Și acesta este motivul pentru care acești indivizi sunt incapabili să înțeleagă că banii și resursele acumulate nu le pot oferi siguranță, mai ales în lumea care va veni. Sunt incapabili să înțeleagă că adevărata securitate este rezultatul relațiilor umane de cooperare și al unei relații de cooperare între oameni și lumea naturală.
Rezistența strategică la violența elitei
Așadar, cum rezistăm strategic nebuniei și violenței elitei globale? Cum înlocuim structurile controlate de elită cu unele care satisfac nevoile tuturor ființelor umane, precum și ale planetei și ale altor specii? Și cum facem toate acestea într-un interval de timp în care limitele ecologice ale Pământului nu sunt încălcate fundamental?
Pentru a realiza toate aceste lucruri, avem nevoie de o strategie integrată care să abordeze cauza fundamentală a violenței, combătând simultan toate simptomele acesteia. Această strategie are patru elemente principale.
În primul rând și cel mai important, trebuie să ne revizuim practicile de creștere a copiilor pentru a exclude toate tipurile de violență (inclusiv pe cele pe care le-am etichetat drept „invizibile” și „complet invizibile”), astfel încât să nu mai creăm indivizi nebuni și autori de violență. Vezi „De ce violență?” și „Psihologia neînfricată și psihologia fricii: principii și practică” . Să creăm oameni conștiincioși, oameni curajoși, oameni cărora le pasă.
În al doilea rând, trebuie să nu cooperăm, într-un mod strategic, cu structurile și procesele controlate de elită, creând în același timp structuri alternative, locale, care să ne permită să ne satisfacem în mod independent propriile nevoi într-un mod ecologic sustenabil. Anita McKone și cu mine am trasat o strategie pe cincisprezece ani pentru a realiza acest lucru în „Proiectul Flame Tree pentru salvarea vieții pe Pământ” .
În al treilea rând, trebuie să continuăm să planificăm și să implementăm campanii sofisticate de rezistență nonviolentă pentru a preveni/opri războaiele, a pune capăt exploatării economice și a salva ecosistemele amenințate, precum și strategii de apărare nonviolentă pentru a elibera palestinienii, tibetanii și alte populații oprimate în acele circumstanțe în care violența elitei trebuie confruntată direct. Vezi Strategia apărării nonviolente: o abordare gandhiană .
Și în al patrulea rând, trebuie să plătim cu curaj prețul represiunii violente a elitei atunci când rezistăm nonviolent, știind că mulți dintre noi vor fi închiși (uneori ca pacienți „psihiatrici”), unii dintre noi vor fi torturați și foarte mulți dintre noi vor fi uciși.
În concluzie, dacă vrem să rezistăm eficient violenței elitei din viețile noastre și să luăm măsuri concrete pentru a crea comunitatea mondială nonviolentă, atunci trebuie să recunoaștem că membrii individuali ai elitei globale sunt nebuni și nu își pot asuma responsabilitatea de a pune capăt violenței lor. În schimb, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a pune capăt violenței lor, creând în același timp o lume în care este puțin probabil să se creeze indivizi afectați și, dacă sunt creați, nu pot face ravagii asupra restului dintre noi.
Dacă doriți să vă angajați public să contribuiți la transformarea acestei lumi nonviolente în realitate, puteți citi (și, dacă doriți, semna online) „Carta Popoarelor pentru crearea unei lumi nonviolente” .
Acest articol, intitulat „Elita globală este o nebunie”, a fost publicat inițial în diverse publicații progresiste în februarie 2014.
În 1926, principalul cercetător al lui Stalin, Ilia Ivanovici, a încercat să creeze un super-războinic hibrid om-maimuță prin inseminarea cimpanzeilor cu spermă umană și a oamenilor cu spermă de maimuță. Toate experimentele au eșuat.
Iosif Stalin (1878-1953)
Dictatorul sovietic Iosif Stalin a vrut să reconstruiască Armata Roșie, la mijlocul anilor 1920, cu trupe în stilul Planetei Maimuțelor, prin încrucișarea oamenilor cu maimuțele. Aceasta se conform unui articol din ziarul The Scotsman din 20 decembrie 2005.1
Raportul susținea că Stalin i-a ordonat celui mai important om de știință din Rusia, Ilia Ivanov, să-și folosească abilitățile pentru a crea un super-războinic. Se spune că Stalin i-ar fi spus lui Ivanov: „Vreau o nouă ființă umană invincibilă, insensibilă la durere, rezistentă și indiferentă la calitatea alimentelor pe care le consumă”.2 În 1926 , Biroul Politic din Moscova a transmis această cerere de a construi o „mașină de război vie” Academiei de Științe, care l-a angajat pe Ivanov și l-a trimis în Africa de Vest cu mii de dolari pentru a efectua experimente de inseminare artificială a cimpanzeilor. În URSS, a fost înființat un centru în Georgia, locul de naștere al lui Stalin, pentru creșterea „maimuțelor”.
Experimentele lui Ivanov în Africa au fost un eșec total. Alte experimente din Georgia, care au folosit spermă de maimuță pe voluntari umani, au eșuat și ele. Ivanov a ajuns acum în dizgrație. Pentru eșecul său costisitor, a fost condamnat la cinci ani de închisoare, comutați în cinci ani de exil în Kazahstan, unde a murit în 1932, la vârsta de 61 de ani.1
Autorii raportului de mai sus nu oferă alte referințe în afară de „documente secrete descoperite recent” nespecificate, „arhivele Moscovei” și „ziarele moscovite”.1 Așadar , cât adevăr există în el?
Câteva fapte cunoscute
Conform Enciclopediei Britanice 3 și Wikipedia , 4 Ilya Ivanovich Ivanov s-a născut în Rusia în 1870. A absolvit Universitatea din Harkov în 1896 și a devenit profesor titular în 1907. Cercetător veterinar, a perfecționat inseminarea artificială și prima utilizare a acesteia în creșterea cailor. Acest proces a permis unui armăsar să fertilizeze până la 500 de iepe, mult mai multe decât cele 20-30 obținute prin mijloace naturale. Aceste rezultate au fost senzaționale pentru vremea lor (aproximativ 1901). De asemenea, a fost pionier în utilizarea experimentală a inseminării artificiale pentru a produce hibrizi de animale domestice și varietăți sălbatice ale acestora. 5 A fost unul dintre primii oameni de știință care au obținut un zorz 6 prin încrucișarea unei zebre cu un cal Przewalski. 7
Liderii aliați din cel de-al Doilea Război Mondial, Churchill, Roosevelt și Stalin, la Conferința de la Ialta, 1945.
În 1910, a susținut o prezentare la Congresul Mondial al Zoologilor din Graz, Austria, despre posibilitatea creării unui hibrid om-maimuță.8 În 1924 , a obținut permisiunea Institutului Pasteur din Paris de a folosi stația sa experimentală pentru primate din Kindia, Guineea Franceză, pentru un astfel de experiment. A solicitat sprijin pentru aceasta din partea guvernului sovietic. În cele din urmă, în 1925, a obținut 10.000 de dolari americani de la Academia de Științe pentru experimentele sale din Africa.
S-a dovedit că nu existau cimpanzei maturi sexual în Kindia, așa că, în 1926, a obținut permisiunea guvernatorului colonial al Guineei Franceze pentru a lucra la grădinile botanice din Conakry. Aici, Ivanov a inseminat artificial trei cimpanzei. Niciunul dintre ei nu a reușit să rămână însărcinat. S-a întors în Uniunea Sovietică, unde și alte experimente planificate au eșuat.
Ilya Ivanovici Ivanov, fotografiat la scurt timp după misiunea sa în Africa.
În 1930, Ivanov a fost criticat politic în timpul „Marii Epurări” și a fost arestat. A fost condamnat la cinci ani de exil în Alma Ata, RSS Kazahă (acum Almaty, Kazahstan), unde a lucrat pentru Institutul Veterinar-Zoologic Kazah până la moartea sa în urma unui accident vascular cerebral, pe 20 martie 1932. Celebrul psiholog și cercetător canin, Ivan Pavlov, a scris un necrolog despre el.
Motive
Stalin știa, fără îndoială, de proiectul compatriotului său de renume mondial. 10.000 de dolari americani ar fi fost o sumă enormă în acele vremuri și ar fi fost extrem de prudent ca oricine să obțină „aprobare de sus” înainte de a aloca atât de mult pentru un experiment atât de bizar. Dictatorul Stalin, un ateu pasionat, bazându-se pe credința sa în evoluție, 9 era perfect capabil să prevadă utilizarea tehnologiei, dacă aceasta s – ar dovedi reușită, pentru a produce războinici hibrizi sclavi. Și, datorită materialismului său evoluționist, nu ar fi avut nicio remușcare morală.10
Ivanov împărtășea credința stăpânului său în evoluție. Dacă evoluția ar fi adevărată, oamenii și maimuțele ar fi strâns înrudite. Așadar, ideea că s-ar putea încrucișa nu ar fi părut extravagantă.11 În Africa , Ivanov nu și-a folosit propria spermă (sau pe cea a fiului său, care era cu el), 4 ci pe cea a nativilor locali.12 Fără îndoială, el credea în opinia rasistă darwinistă, larg răspândită, conform căreia africanii erau mai apropiați de maimuțe ca strămoși decât el, un caucazian. Dar îi era și rușine să creadă că orice creatură hibridă produsă cu propria sa spermă ar fi „copilul” său?
Din punct de vedere biblic, un astfel de hibrid natural om-maimuță nu este posibil. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul lui Dumnezeu, nu după chipul unei maimuțe. Oamenii au o dimensiune spirituală, care implică capacitatea noastră de a ne închina lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Își împărtășește și nu va împărtăși asemănarea cu o maimuță. Spre deosebire de sugestia noastră referitoare la Ivanov, lui Dumnezeu nu-i este rușine, ci îi este plăcere să fie Tatăl nostru și să ne numească „copiii” Săi 13 – atunci când ne punem credința și încrederea în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al nostru din păcat.
Afiș de propagandă al Partidului Comunist Sovietic, înfățișându-l pe Stalin ca o figură binevoitoare. Legenda spune „Iubitul Stalin este fericirea poporului”. În schimb, Stalin a fost una dintre cele mai crude și brutale figuri ale lumii, care părea să considere uciderea oamenilor ca fiind la fel de simplă ca tunderea gazonului. 10
Stalin, Lenin și Kalinin la cel de-al VIII -lea Congres al Partidului Comunist din 1919.
Referințe și note
Stephen C. și Hall, A., Super-războinicii lui Stalin, pe jumătate om, pe jumătate maimuță, www.news.scotsman.com/international.cfm?id=2434192005, 2 august 2006.
„Și a existat o presiune intensă pentru a găsi o nouă forță de muncă, în special una care să nu se plângă, în contextul în care Rusia era pe cale să se angajeze în primul său plan cincinal pentru industrializare accelerată.” (Ref. 1.)
Enciclopedia Britanică, 6 :441, 1992.
Wikipedia, www.en.wikipedia.org/wiki/Ilya_Ivanovich_Ivanov_(biolog), 2 august 2006.
Obiectivul său era să dezvolte noi rase mai rezistente la boli și la iernile dure rusești (ref. 3).
Aceasta rezultă din presupozițiile evoluționiste; la fel ca iarba (verișoara noastră evolutivă), se presupune că suntem doar o altă rearanjare a materiei.
Rossiianov, K., Dincolo de specii: Il’ya Ivanov și experimentele sale pe încrucișarea oamenilor cu maimuțe antropoide, Science in Context 15 (2):277–316, 2002.
” Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.” (Ap. 16/2 b) Astfel, grăbim ziua când vom recolta ce am semănat, ce am învăţat, pentru că am refuzat să ne împrietenim cu Adevăratul Creator şi, pentru câştiguri mârşave, am acceptat învăţătura idolatră, religios de preoţească, dată de tata-demolator (Ioan 8/44); După ce vor bate palma cele 2 FIARE (Ap. Cap. 13), învăţaţi de preoţi să pupăm icoane mute, surde, schiape, dar aurite (Ps 115 şi 135), picturi aurite- făcătoare de bani şi de sărăntoci, dacă nu vom da spre nimicire (Iosua, cap. 7) învăţăturile şi făptuirile globalii, vom ajunge una cu minciunitorul din iazul cu foc (Ap. Cap. 20); Aşadar, omule, poporule- care ai ca mamă hoţia, porno-preacurvia, beţia, cearta, idolatria, moaşteria, invidia şi alte trăsături demonice; Tu, care ai ca tată pe diavol, nu vrei să fie mama ta- Dreptatea, Împăcarea, Vindecarea, Bunătatea, Blândeţea, Pacea, Adevărul, Dragostea, Iubirea, Iertarea şi, prin naşterea din nou, din Sămânţa Duhovnicească, să te faci frate cu Prietenul păcătoşilor, prin care devenim Una cu învăţătura Lui, dacă ne botezăm, nu în apă de ploaie ci, în moartea lui Isuss, pentru a rămâne Una cu învierea Lui (Col. 3/1); Așa trecem Marea pe valuri spre Tatăl Nostru Atotputernic, căci până la urmă fiecare va da ochii cu El, ca să fie judecat după faptele lui…” Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. Şi Duhul şi Mireasa zic:, Vino!„ Şi cine aude, să zică: Vino!„ Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” (Ap. Cap.22/12-17)
Epistola către Efeseni (1) Capitolul 1
Matta Behnam
Versete călăuzitoare: Efeseni 1
Versetul 1
Efeseni 1.1: Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii şi credincioşii în Hristos Isus care sunt în Efes:
Duhul Sfânt începe această scrisoare cu amintirea numelui scriitorului ei și slujitorului Lui; căci Pavel era vasul ales de Dumnezeu să fie un apostol al lui Isus Hristos între națiuni (Galateni 2.7-9). El a fost din trupul mamei lui pus deoparte pentru această lucrare. Lucrarea lui apostolică era caracterizată prin aceea, că ea a fost primită de la Domnul Isus, după ce El a fost înălțat la cer și Și-a ocupat locul în slavă la dreapta Tatălui (Faptele apostolilor 9.15; Galateni 1.12-16). El era un apostol „prin voia lui Dumnezeu”. Vedem deci aici izvorul lucrării sale, care a avut ca urmare binecuvântarea și bucuria credincioșilor din toate timpurile. Era planul lui Dumnezeu, ca pe acela, care mai înainte a fost un hulitor și prigonitor al Adunării lui Dumnezeu, să-l facă un vas ales, care să ducă Numele Domnului atât la națiuni cât și la împărații și la fiii lui Israel (Faptele apostolilor 9.15). Deci Pavel era „prin voia lui Dumnezeu” un „apostol al lui Hristos Isus”; de aceea Adunarea lui Dumnezeu trebuia să acorde atenție deosebită adevărurilor dumnezeiești, care i-au fost încredințate lui pentru Adunare. În primul capitol găsim de patru ori expresia „voia lui Dumnezeu”: Efeseni 1.1,5,9,11. Ce minunat, că El a vrut să ne arate voia Sa divină! Ce binecuvântare pentru sufletele noastre să cunoască această voie, s-o afle și să ne bucurăm de ea!
După prezentarea numelui și lucrării scriitorului, Duhul Sfânt ne arată cui i-a fost adresată această scrisoare: „sfinții … care sunt în Efes”. Cu toate că această scrisoare este adresată Adunării, Trupului lui Hristos, Duhul Sfânt se adresează personal credincioșilor – „sfinților”. În Adunarea lui Dumnezeu este deosebit de important pentru fiecare să înțeleagă, că Duhul Sfânt i se adresează lui, deci mie personal, și că aceste adevăruri, care îmi sunt prezentate aici, trebuie să mi le însușesc atât în ce privește valoarea lor de învățătură cât și valoarea lor practică. Eu trebuie să-mi găsesc satisfacția deplină în ele și umblarea mea trebuie să fie în concordanță cu ele.
„… sfinților” – înțelesul propriu-zis al acestui cuvânt este „pus deoparte pentru Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă, că credincioșii devin sfinți pe baza unei sfințenii care este în ei mai mult decât în ceilalți oameni; nici nu se spune că ei pe baza propriei lor sfințenii și evlavii devin sfinți, ci că Domnul Isus prin jertfa Sa desăvârșită i-a sfințit (Evrei 10.10; 13.12). Ei sunt puși deoparte pentru Dumnezeu. Un slujitor prețios al Domnului a prezentat aceasta în felul următor: „Expresia ‚sfânt’ în acest capitol nu înseamnă că noi am fi sfinți pe baza sfințeniei noastre, ci că noi trebuie să trăim o viață sfântă, deoarece am fost sfințiți” (H. A. Ironside).
„… și credincioșii în Hristos Isus”. Înțelesul aici este, că această scrisoare nu a fost adresată simplu acelora care mărturisesc credința lor în Domnul Isus Hristos, ci acelora, care cu toate „împotrivirile” – așa cum și apostolul a avut parte de ele în timpul cât a fost în închisoarea din Roma – prin harul lui Dumnezeu au păstrat cu fidelitate credința care le-a fost transmisă, deoarece ei sunt credincioși adevărați și fideli Domnului Isus. Dacă cineva crede în Isus Hristos, atunci el trebuie să-I fie și fidel.
Versetul 2
Efeseni 1.2: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos.
Apostolul salută pe credincioșii din Efes așa cum obișnuia și în celelalte scrisori, dorindu-le să fie umpluți cu har, cu pace și cu bucurie. Este un salut dublu – „har și pace” de la „Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos”. Dumnezeu Tatăl nostru este și „Dumnezeul oricărui har” (1 Petru 5.10) și „Dumnezeul păcii” (Evrei 13.20). În același fel a venit Domnul Isus Hristos la noi „plin de har și de adevăr … și din plinătatea Lui am primit har după har” (Ioan 1.14,16; 2 Corinteni 8.9). Și El, „Domnul păcii”, a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea” (Ioan 14.27). Tatăl și Fiul preaiubit sunt originea și izvorul oricărui har și al păcii depline. Trebuie să observăm legătura strânsă dintre har și pace. Dumnezeu oferă pace numai pe baza harului Său și este imposibil să te bucuri de harul Său, dacă mai înainte nu ai primit „pacea cu Dumnezeu”. Facă Dumnezeu, ca noi nu numai să cunoaștem harul Său și pacea Sa față de noi, ci și să le savurăm.
Versetul 3
Efeseni 1.3: Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos; …
Apostolul vede înaintea sa planul și hotărârile lui Dumnezeu, harul Său care se revarsă față de Adunare și tainele minunate, care mai înainte au fost ascunse, dar acum i-au fost descoperite lui, ca să le facă cunoscut sfinților. Din acest motiv îi este imposibil să înceapă această scrisoare fără această preamărire sublimă: „Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”. Dacă credinciosul înfăptuiește poziția lui cerească și binecuvântările lui în Hristos, atunci și pentru el este imposibil ca inima lui și sentimentele lui să nu se reverse în laudă și adorare. Un creștin care nu cunoaște poziția sa, privilegiile sale și binecuvântările sale spirituale în Hristos, nu se poate apropia de Dumnezeu, Tatăl său, ca un adevărat adorator; el nu poate să cânte lui Dumnezeu și să-L preamărească.
Un rob al Domnului a observat că această cântare spirituală de laudă (Efeseni 1.3-14) se compune din trei strofe :
Prima parte ne conduce înapoi în trecutul cel mai îndepărtat – la început – și subiectul ei este Dumnezeu, Tatăl; așa se încheie ea cu cuvintele – „spre lauda slavei harului Său” (Efeseni 1.3-6).
Partea a doua ne prezintă timpul actual, și subiectul ei este Dumnezeu, Fiul; de aceea ea se încheie cu cuvintele:”spre lauda slavei Sale” (Efeseni 1.7-12).
Partea a treia se referă la viitor, și subiectul ei este Dumnezeu, Duhul Sfânt; ea se încheie cu cuvintele „spre lauda slavei Lui” (Efeseni 1.13-14).
Toate aceste trei părți sunt legate între ele prin Domnul nostru Isus Hristos – „în Cel Preaiubit” (Efeseni 1.6), „în Hristos” (Efeseni 1.10), „în care” (Efeseni 1.13). „Binecuvântat să fie Dumnezeu!” Da, noi Îl binecuvântăm, și noi Îl adorăm, deoarece El „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cerești”.
Să observăm ce ne este prezentat aici: „Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”. Vedem aici pe Domnul Isus Hristos în relație dublă față de Dumnezeu. El este singurul Om desăvârșit – singurul Om, care a glorificat pe Dumnezeu aici pe pământ atât în viața Sa cât și în moartea Sa – Omul după gândurile lui Dumnezeu, în care Dumnezeu Și-a găsit toată plăcerea. În privința aceasta Dumnezeu era „Dumnezeul Său” (Psalmul 22.1; Matei 27.46; Psalmul 45.7; Evrei 1.9). Dar în același timp El este și Fiul lui Dumnezeu sub două aspecte. El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Cuvântul – „Cuvântul era Dumnezeu”. Domnul Isus Hristos este singurul, veșnicul Fiu al lui Dumnezeu – „singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui”. Acest adevăr divin este clar arătat în toată Sfânta Scriptură (Ioan 1.1,2,14,18; 3.16; 10.30; 17.5,24; 1 Ioan 1.2; Evrei 1.8 și alte locuri). În același fel El este Fiul lui Dumnezeu cu privire la întruparea Sa și nașterea Sa în această lume. „Și răspunzând, îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui-Prea-Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1.35).
Domnul Însuși a extins acest adevăr dublu, atunci când El după învierea Sa dintre cei morți a trimis prin Maria Magdalena acest mesaj la ucenicii Săi: „Du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Numai pe singurul fundament al morții Sale și învierii Sale ne lasă El să intrăm și noi în această relație dublă, în care El desigur ca „Întâiul născut dintre mai mulți frați” ocupă locul de onoare.
Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cerești”. Ce adevăr minunat! El vrea nu numai să ne binecuvânteze cu toate aceste binecuvântări, El nu vrea să ni le dea numai în viitor, nu! Dumnezeu ne-a binecuvântat realmente! „Binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească” – nu sunt binecuvântări pământești, ca în Vechiul Testament, nu sunt binecuvântări materiale, ci sunt binecuvântări spirituale. Noi suntem binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală, și nu mai există altă binecuvântare, pe care Cel Atotputernic ar putea să ne-o dea, deoarece El ne-a binecuvântat deja cu orice binecuvântare. Binecuvântarea nu este de pe pământul acesta, ci ea este cerească – „în locurile cerești”. Binecuvântările lui Israel erau pământești și prin necredință au fost pierdute curând din propria vină; însă binecuvântările Adunării sunt de natură cerească și ce le face să fie și mai minunate este, că ele sunt „în Hristos”. Binecuvântările sunt în Hristos și ele au fost date acelora care sunt în Hristos.
Ce minunat este să ști și să crezi, că noi suntem binecuvântați cu orice binecuvântare! Dar se pune întrebarea deosebit de importantă: ne bucurăm noi cu adevărat de aceste binecuvântări spirituale și cerești? Noi posedăm o bogăție inestimabilă, bogățiile de nepătruns ale lui Hristos. Dar ne bucurăm noi realmente de aceste bogății în experiența noastră practică, sau trăim ca niște oameni săraci? Dacă posedăm privilegii și binecuvântări cerești, atunci să trăim și o viață cerească și să facem experiențe cerești. Dacă fiecare credincios adevărat și-ar însuși această bogăție într-un mod de gândire spiritual și s-ar bucura de ea în mod practic, atunci el ar trăi și ar avea parte de toate aceste binecuvântări spirituale din locurile cerești.
Versetul 4
Efeseni1.4: … după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste; …
Problema alegerii este unul din acele adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu, care în mod absolut evident sunt divine; ea este strâns legată cu planul veșnic al lui Dumnezeu. Omul nu contribuie cu nimic la el, deoarece planul lui Dumnezeu a fost alcătuit înainte de crearea omului, da, înainte chiar de crearea lumii. Dumnezeu era de la început; și Cel Atotputernic Și-a propus „să ducă pe mulți fii la slavă”. Dar cum putea să aibă loc aceasta, după ce păcatul venise în lume?
Dacă Dumnezeu voia să ne atragă la inima Sa, atunci era necesar ca noi „să fim sfinți și fără pată înaintea lui în dragoste”. Aceasta însă nu putea avea loc pe baza unei lucrări a omului, ci numai prin lucrarea lui Dumnezeu pe baza răscumpărării prin sângele Fiului Său preaiubit Isus Hristos. „… după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Sa această Biserică slăvită, fără pată, fără încrețitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără defect” (Efeseni 5.25-27). Aceasta este poziția credinciosului adevărat; el este în Hristos, și Dumnezeu îl vede sfânt și fără pată numai din cauză că el este în Hristos.
Preamărit să-I fie Numele! El este Cel sfânt, Cel desăvârșit. Să vedem noi ceva mai puțin în El decât aceasta? Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva! Dumnezeu vede pe păcătosul stricat, care crede în Hristos și în lucrarea Lui atotsuficientă, așa cum Îl vede pe Hristos; Dumnezeu ne vede deja acum în El „sfinți și fără pată înaintea Lui în dragoste” și noi vom fi ca El, căci „Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Pentru aceasta ne-a ales Dumnezeu. „Dumnezeu este dragoste” și Domnul nostru Isus Hristos este „Fiul dragostei Lui”. El este imaginea Dumnezeului nevăzut, revelarea divină a dragostei Lui desăvârșite. „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18). Însă nu faptul că noi vom fi ca El și vom fi sfinți și fără pată ne va preocupa pe noi și ne va ferici în slavă, ci – „dragostea Sa”. Dragostea lui Dumnezeu, Tatăl, și dragostea Domnului Isus Hristos va fi subiectul bucuriei și fericirii veșnice a sfinților acolo sus, și ele să fie deja și acum aici pe pământ!
Dacă noi suntem priviți deja în această lume ca sfinți și fără pată, aceasta se va arăta în mod practic în slavă înaintea întregii creații la apariția Domnului Isus. „Când se va arăta Hristos, viața noastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3.4). „Vom fi ca El” (1 Ioan 3.2). Ah, și apoi, voi sfinților, Domnul vă va da să stați înaintea Lui în slava Sa fără pată și cu bucurie negrăită. Lui „să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii și acum și în veci! Amin” (Iuda 25). Însă deja acum este adevărat cu privire la noi, că potrivit cu poziția noastră suntem sfinți și fără pată înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă în ceea ce privește realizarea practică lipsește aceasta, „căci noi toți greșim” (Iacov 3.2). Da, cât de des greșim și eșuăm! Cât de des ne condamnă inima noastră, cu toate că în ceea ce privește poziția noastră înaintea lui Dumnezeu suntem fără vină (1 Ioan 3.20). Noi trebuie să fim veghetori și atenți, ca să umblăm „așa cum se cuvine unor sfinți” (Efeseni 5.3). „Preaiubiților, dacă nu ne condamnă inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Și orice vom cere, vom primi de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 Ioan 3.21,22).
Deci cu toate că adevărul despre alegerea mai dinainte este arătat clar și învățat în Cuvântul lui Dumnezeu, el nu stă nicidecum în contradicție cu voia lui Dumnezeu referitoare la mântuirea tuturor oamenilor și cu responsabilitatea omului înaintea lui Dumnezeu, Cel Atotputernic, „care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștință de adevăr” (1 Timotei 2.4). De aceea „poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Faptele apostolilor 17.30), căci „dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9). Deci nu există nici o scuză pentru omul care nu ascultă de chemarea lui Dumnezeu. Domnul cheamă pe toți oamenii la pocăință, și cine vine la El, pe acela El nu îl va alunga afară. De aceea dacă cineva va merge la pierzare, atunci este din cauza propriilor păcate și pentru că el a lepădat pe Hristos. Însă Dumnezeu nu hotărăște pe nimeni pentru judecată, ca să se piardă veșnic.
Versetul 5
Efeseni 1.5: … El ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, …
Am văzut în studiul nostru la Efeseni 1.2, că Dumnezeu este Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, dar că El este și Tatăl Său. Ca Dumnezeu al Domnului nostru Isus Hristos, El ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui în dragoste; dar ca Tată ne-a predestinat pentru înfiere. Înainte să înceapă timpul, Tatăl în dragostea Lui duioasă Și-a propus să ducă fii la Sine în slava Sa veșnică. Nu a fost deajuns pentru El, că ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui; El nu voia să ne ducă înaintea Lui ca robi, ci ca fii – fii deja acum, și fii în slava veșnică! Ah, noi nu vom sta înaintea Lui așa cum stau îngerii, „care Îi slujesc”, ci ca fii, care se bucură de dragostea Lui profundă, de Tată.
Aceasta este poziția noastră – noi stăm ca fii înainte lui Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Domnul Însuși este Întâiul-născut dintre mai mulți frați. Cu toate că Domnul Isus este singurul Fiu al Tatălui, El totuși nu se rușinează să ne numească frații Lui. Însă aceasta a putut să devină realitate binecuvântată abia după învierea Domnului dintre cei morți. Odinioară eram robi ai lui satan în această lume stricată prin păcat; dar acum – după ce am crezut în Domnul Isus Hristos și în lucrarea Sa pe deplin valabilă – am părăsit această poziție, ca să intrăm în această legătură minunată și binecuvântată cu Dumnezeu ca fii. „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel Întâi-născut dintre mai mulți frați” (Romani 8.29). El ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Hristos „pentru Sine Însuși”. Preamărit să fie Numele Dumnezeului și Tatălui nostru, că El ne-a predestinat „pentru Sine Însuși” și pentru slava Sa.
Expresia „hotărât mai dinainte” se găsește numai în anumite scrisori ale apostolului Pavel. Să observăm, că noi am primit deja Duhul înfierii. „Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!”„ (Romani 8.15) Însă numai pe baza lucrării Domnului Isus, care a murit pentru noi la cruce, am primit înfierea, (compară cu Galateni 4.4,5). Noi am primit Duhul Sfânt, El Însuși fiind Duhul înfierii.
Și acum așteptăm clipa minunată, în care Mântuitorul nostru va veni să elibereze trupul nostru pământesc, „El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului Său de slavă” (Filipeni 3.21). Aceasta este nădejdea credinciosului adevărat; și noi „care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru” (Romani 8.23). Însă aceasta nu înseamnă, că fiecare din noi ar fi în slavă mai mult un fiu decât suntem deja acum! „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3.2); și apostolul mai adaugă; „și ce vom fi nu s-a arătat încă” ; va veni însă timpul – și el este foarte aproape! – când se va descoperii înaintea întregii creații și spre onoarea lui Dumnezeu, că noi suntem cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, căci noi vom fi ca El, ca Hristos.
Tatăl ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Hristos, pentru Sine Însuși, și anume „după buna plăcere a voii Sale”. Nu a fost numai planul veșnic al lui Dumnezeu să ne aleagă mai dinainte și să ne predestineze pentru înfiere, ci totodată este și bucuria Lui, prin buna plăcere a voii Sale, să ne atragă la Sine ca fii (nu numai ca robi).
Această „bună plăcere a voii Sale” exista din veșnicie, căci Hristos, care este Înțelepciunea veșnică, spune: „Înainte de a fi fost întemeiați munții, înaintea dealurilor, am fost născută, … eram copilașul dragostei Lui și zilnic eram desfătarea Sa, veselindu-mă în partea locuită a pământului Său; desfătările mele erau în fiii oamenilor” (Proverbele 8.25,30,31). Când după aceea El a fost născut în lumea aceasta, oștile cerești au preamărit pe Dumnezeu și au zis: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ, o plăcere între oameni” (Luca 2.14).
De la început a fost buna plăcere atât a Tatălui cât și a Fiului să ne aleagă în El și să ne predestineze pentru înfiere. Nici măcar cel mai deosebit înger din cer nu va avea parte la slava oamenilor de odinioară stricați și păcătoși, care au fost acum salvați prin harul lui Dumnezeu revărsat din belșug.
Plăcuți în Cel Preaiubit
Versetul 6
Efeseni1.6: …spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit; …
Aceste cuvinte sunt strâns legate cu versetele anterioare Efeseni 1.3-5, alcătuind un lanț de aur, prețios, al hotărârilor lui Dumnezeu; toate sunt „spre lauda gloriei harului Său”. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos; El ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui în dragoste; El ne-a hotărât mai dinainte pentru înfiere, ca să fim fii pentru El Însuși – da, tot ce Dumnezeu a lucrat în Hristos și prin Hristos este „spre slava harului Său”. S-a apropiat ziua în care Adunarea glorificată va fi subiectul admirației îngerilor și oamenilor. Întreaga creație va privi minunea dragostei nemărginite și a harului revărsat din belșug față de omul păcătos.
În realitate bogățiile harului Său nu sunt acum general cunoscute, ci numai între aceia care au fost aduși la inima Sa. Dar nu va mai dura mult și acest har va fi revelat, „când va veni în ziua aceea ca să fie preamărit în sfinții Săi și admirat în toți cei care au crezut” (2 Tesaloniceni 1.10).
Slava harului Său va fi atunci tema admirației și adorării de către toate creaturile, când perioada prezenței Adunării pe pământ se va încheia, când ultimul mădular al oștirii acelora care au fost hotărâți mai dinainte pentru viața veșnică va fi adăugat ei. Atunci Adunarea va fi luată în slavă, ca să fie pentru totdeauna la Domnul; și Hristos va fi revelat creației întregi; și atunci orice creatură din cer, de pe pământ și de sub pământ va privi mărimea harului lui Dumnezeu în Adunarea glorificată, care va fi cea mai apropiată dintre toate creaturile de Domnul Isus și de inima Sa. Astfel, întreaga creație va fi plină de admirație și uimire, când va vedea Mireasa, soția Mielului, că are parte de bucuria și slava Sa.
Dumnezeu ne-a dat harul Său „în Preaiubitul”, deoarece dragostea Sa este izvorul harului care se revarsă spre noi. Este demn de remarcat, că nu se spune, că noi am fost făcut plăcuți „în Hristos”, cu toate că aceasta ar fi desigur adevărat, ci se spune: „în Preaiubitul”. Cât de prețios este, că aici găsim un Om, care a satisfăcut în chip desăvârșit inima lui Dumnezeu și dorința Lui cea mai profundă! Singurul, pe care Dumnezeu poate să-L numească „Preaiubitul”, este Hristos. Și noi suntem numai de aceea iubiți, pentru că suntem în Preaiubitul. Cât de preţips, de minunat, este acest har dumnezeiesc! Dumnezeu Și-a descoperit harul Său și dragostea Sa față de noi „în Preaiubitul”: Hristos este etalonul acestei dragoste. Așa a zis Hristos în rugăciunea Sa către Tatăl: „… că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17.23). Noi putem realmente să spunem cu libertate sfântă și adâncă adorare, că Dumnezeu nu putea să facă mai mult decât a făcut, și El nu voia să facă mai puțin, decât a făcut. În dragostea Sa nemărginită și în harul Său nemărginit El ne-a ridicat pe locul cel mai înalt posibil – în Preaiubitul și pentru Sine Însuși! Numele Lui să fie glorificat și adorat!
Răscumpărarea și iertarea
Versetele 7, 8
Efeseni 1.7,8: … în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greşelilor, după bogăţiile harului Său, pe care l-a făcut să prisosească faţă de noi în toată înţelepciunea şi priceperea, …
Ajungem acum la partea a doua a acestei minunate cântări de laudă (Efeseni1. 7-12). În prima parte (Efeseni 1.3-6) am văzut hotărârile harului lui Dumnezeu, Tatăl, de la început. Partea a doua, dimpotrivă, ne arată căile, pe care Dumnezeu le-a parcurs, ca să realizeze intențiile lui de har în timpul actual prin Fiul Său, Domnul nostru Isus Hristos, „în care avem răscumpărarea”.
Cuvântul „răscumpărare” îl găsim de trei ori în această epistolă. Răscumpărarea amintită în Efeseni 1.7 se referă la iertarea păcatelor noastre. Ea este deja acum partea noastră. În Efeseni 1.14 se vorbește despre răscumpărare în legătură cu luarea în posesiune a părții noastre de moștenire în slava viitoare. Efeseni 4.30 vorbește despre răscumpărarea trupului nostru, când va veni Domnul și noi vom fi făcuți ca El.
„… prin sângele Lui, iertarea greșelilor”. Prin prețul scump al sângelui lui Hristos noi am fost răscumpărați și eliberați din robia îngrozitoare și grea a lui satan și a păcatului. Sentința asupra păcatului este moartea (Geneza 2.17; Romani 6.23). Eliberarea de moarte este posibilă numai prin suplinirea de către altcineva, a unei vieți fără păcat. Deoarece sufletul (sau viața) trupului este în sânge (Leviticul 17.11), așa a venit și Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, în această lume, a devenit Om și S-a dat pe Sine Însuși (viața Sa) ca preț de răscumpărare pentru mulți (Matei 20.28). Fiecare, care acum crede în El și atotsuficiența lucrării Sale, primește certitudinea deplină a răscumpărării și eliberării din robia păcatului și a morții. Sângele Său prețios este temelia răscumpărării. Prin vărsarea sângelui Său, Domnul Isus a satisfăcut și dreptatea lui Dumnezeu, prin aceea că El a plătit vina, pe care noi nicidecum nu puteam s-o plătim (compară cu Luca 7.41,42). Așa cum noi posedăm poziția noastră și binecuvântările noastre în Hristos, tot așa vedem că noi – păcătoșii stricați de odinioară – am putut fi aduși la aceste binecuvântări numai prin răscumpărarea în Hristos Isus. Da, noi am fost păcătoși stricați și oameni fără Dumnezeu și nu puteam arăta nimic altceva decât numai păcatele noastre. Dar binecuvântat să fie Numele Dumnezeului nostru pentru răscumpărarea care ne-a fost dăruită în Hristos Isus.
Este de folos să observăm, că Duhul Sfânt în această epistolă ne conduce mai întâi în poziția cerească în Hristos, și abia după aceea se referă la răscumpărarea și iertarea păcatelor noastre; punctul de plecare al hotărârilor lui Dumnezeu este inima Sa de dragoste. Dumnezeu ne arată, ce gânduri de dragoste erau în inima Sa, înainte să existe vreo problemă a păcatului, înainte să existe omul. Nici oamenii drepți și nici oamenii păcătoși nu au putut să schimbe intențiile veșnice ale lui Dumnezeu. Dar păcătosul are nevoie de răscumpărare, de iertarea păcatelor sale. Când Domnul Isus va veni a doua oară, atunci noi vom primi răscumpărarea trupului nostru și răscumpărarea posesiunii dobândite, partea noastră de moștenire. Răscumpărarea sufletului o posedăm deja acum. În slava viitoare credinciosul nu va poseda iertarea păcatelor mai sigur decât așa cum este deja acum. Este imposibil ca Dumnezeu să facă mai mult pentru înlăturarea păcatului, decât a făcut deja. El a dat pe singurul Lui Fiu, care la cruce Și-a vărsat sângele Lui prețios. Cum ar putea Dumnezeu să facă mai mult, ca să înlăture păcatul dinaintea ochilor Lui? Ce adevăr prețios! El dă odihnă și pace conștiinței și umple sufletul cu bucurie și mângâiere.
Cu regret este însă adevărat și că noi păcătuim deseori (și de aceasta ar trebui să ne ferim foarte mult). Dar aceste înfrângeri, care ni le aduce păcatul, nu trebuie să-l facă pe credincios să se umple de groaza pedepsei veșnice, ci mai degrabă să-l conducă la judecata de sine.
Este deosebit de important ca credinciosul să diferențieze clar următoarele două lucruri:
Pedeapsa veșnică pentru păcat. Cu privire la aceia care au „răscumpărarea prin sângele Său”, este așa, că păcatele lor au fost judecate în Domnul Isus Hristos răstignit și prin aceasta au fost înlăturate pentru veșnicie.
Mărturisirea păcatelor înaintea lui Dumnezeu. În ceea ce privește judecata de sine: prima și serioasa datorie a credinciosului este, ca atunci când a căzut în păcat, să se condamne singur și să-și mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu. Însă noi nu ne putem judeca înainte de a fi recunoscut că judecata lui Dumnezeu asupra păcatului L-a lovit deja pe Hristos la cruce în locul nostru.
Gândește-te, ce preț nespus de mare a fost plătit pentru răscumpărarea noastră – „răscumpărarea prin sângele Său”. Nici un alt preț mai mic nu putea fi plătit, dacă este vorba ca noi să fim salvați de blestem și de judecata care amenință. Valoarea lucrării Domnului nostru Isus Hristos la cruce – valoarea sângelui Său prețios – este fără margini. Este suficientă pentru mântuirea oricărui suflet, dacă el își caută refugiul la Dumnezeu și la sângele prețios al lui Hristos. Ar trebui să fie clar pentru oricine, că mântuirea păcătosului are ca bază numai moartea suplinitoare a lui Hristos și vărsarea sângelui Său prețios la cruce. Nimeni nu poate fi mântuit prin imitarea lui Hristos și încercarea de a fi asemenea Lui. Imitarea vieții lui Hristos este privilegiul numai al acelora care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos și prin acest sânge au obținut iertarea păcatelor lor.
Ar trebui să acordăm toată atenția Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când el vorbește sub două aspecte despre „iertare”:
Iertarea veșnică Despre aceasta vorbește apostolul în versetul nostru. Fiecare credincios adevărat a primit iertarea veșnică în același moment în care el a venit la Dumnezeu. El primește această iertare în valoarea lucrării de răscumpărare a lui Hristos la cruce, prin Isus Hristos, care El Însuși „a purtat păcatele noastre în Trupul Său pe lemn” (1 Petru 2.24).
Judecata asupra fiecărui păcat al credinciosului, de la începutul și până la sfârșitul vieții lui, a fost purtată de Isus Hristos la cruce. Dumnezeu nu-Și mai amintește niciodată de ele. Cum ar putea Dumnezeu să-Și mai amintească de păcatele mele, după ce El le-a rezolvat și le-a pedepsit în Hristos? Ele sunt pentru totdeauna îndepărtate dinaintea ochilor Lui.
Iertarea Tatălui față de copiii Lui Dumnezeu este, ca Judecător al tuturor oamenilor, totodată și izvorul iertării veșnice. Dar în momentul când responsabilitatea mea ca păcătos înaintea lui Dumnezeu se termină, începe responsabilitatea mea ca fiu față de Tatăl! Când eu ca și copil al lui Dumnezeu vin la Tatăl meu cu păcatul meu, eu nu mă rog pentru iertarea veșnică și nici pentru salvarea de la judecată, ci eu vin la El cu mărturisirea păcatului meu, pentru ca părtășia mea ca fiu cu El, Tatăl meu, să fie refăcută. Când un credincios păcătuiește, aceasta nu înseamnă că el a pierdut viața nouă, căci această viață „este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Dar păcatele lui întrerup părtășia cu Dumnezeu, Tatăl său – ele îl jefuiesc de ea. Această părtășie nu se va reface înainte ca fiul neascultător să vină la Dumnezeu, Tatăl său și să-I mărturisească păcatele lui. Atunci el obține iertarea și astfel va fi reabilitat în părtășia cu Tatăl. (compară 1 Ioan 1.6-10; 2.1,2).
Observă și diferența între „gloria harului Său” din versetul 6 și „bogăția harului Său”, în versetul 7 (Efeseni 1.6,7). „Gloria” harului Său stă în legătură cu binecuvântările noastre spirituale și cu predestinarea noastră pentru înfiere, cu alte cuvinte: cu toate privilegiile noastre în Hristos Isus, Domnul nostru. Cât de minunat este harul Său, care a adus astfel de păcătoși nedemni la astfel de binecuvântări sublime! Dar „bogăția” harului Său este legată cu ceea ce Dumnezeu – fără să țină seama de prețul pe care El Însuși Îl va plăti – a pregătit pentru noi păcătoșii sărmani: răscumpărarea prin sângele Fiului Său preaiubit, Domnul nostru. Preamărit să-I fie Numele! Nu a fost deajuns pentru El să descopere față de noi păcătoșii sărmani izvorul harului Său bogat. El a descoperit și slava harului Său. El a vrut să ne arate Persoana Sa minunată, cine este El, Cel Atotputernic – și nu numai cine eram noi.
Dumnezeu ne-a dăruit din belșug bogățiile harului Său, pe care l-a răspândit peste noi „în orice înțelepciune și pricepere”. Preamărit să-I fie Numele! El ne-a dovedit nu numai harul Său, ci El a vrut în bunătatea și dărnicia Lui să ne dăruiască și înțelegere spirituală – înțelepciune și pricepere, pentru ca noi să cunoaștem și să înțelegem hotărârile dragostei Sale și harul în Hristos Isus și pentru ca noi să ne bucurăm de ele. Cuvântul lui Dumnezeu este revelația desăvârșită și divină a tuturor gândurilor și hotărârilor Sale. Cu cât noi cercetăm mai mult comorile Cuvântului Său divin și medităm asupra lui, cu atât mai mult vom crește în harul și cunoașterea gândurilor și hotărârilor Sale, însă în mod deosebit în cunoașterea Fiului Său preaiubit. Este ca și cum El ne-ar fi zis: „Tu poți intra acum în Locul Preasfânt, poți veni în acest loc, care este cel mai apropiat de Mine, ca să cunoști gândurile Mele cele mai lăuntrice, voința Mea și hotărârea Mea cu privire la Fiul Meu. Eu te-am eliberat de toată frica și de toate păcatele. Folosește-te deci de această libertate desăvârșită, pe care ți-am dat-o, ca să cunoști și să înțelegi voia Mea.” Ah, preamărit să-I fie Numele Său sfânt și minunat!
Taina voii Sale
Versetul 9
Efeseni 1.9: … făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Şi-a propus-o în Sine Însuşi, …
Este minunat, că Dumnezeu, Tatăl nostru, în dragostea Sa și în harul Lui dorește să ne facă cunoscut taina voii Sale, care nu a fost cunoscută de nimeni în tot universul. Este bucuria Lui să facă aceasta! „Ceea ce ochiul nu a văzut și urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit este ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care Îl iubesc. Iar nouă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, pentru că Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu.” ( 1 Corinteni 2.9,10).
„… care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte generații, cum a fost descoperită acum sfinților Săi apostoli și proroci, prin Duhul. … și să pună în lumină înaintea tuturor, care este administrarea acestei taine ascunse de veacuri în Dumnezeu, care a creat toate” (Efeseni 3.5,9). Este planul voii Sale să aducă toate lucrurile din cer și de pe pământ sub singura autoritate a lui Hristos. Această voie a lui Dumnezeu era o taină ascunsă față de orice ființă.
Este important să se înțeleagă sensul profund al cuvântului „taină”. El se folosește mereu în cărțile Noului Testament și în mod deosebit în această scrisoare. Conținutul acestei taine sunt gândurile și hotărârile divine, care de la început erau în inima lui Dumnezeu, dar care au fost ascunse și necunoscute în timpul Vechiului Testament. Acum însă ele au fost descoperite și explicate pe paginile Noului Testament. Credinciosului i s-a dăruit privilegiul să cunoască aceste taine. De aceea ele nu mai sunt ascunse, ci sunt „taine” descoperite. „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor (celor necredincioși) nu le-a fost dat” (Matei 13.11). Însă aceste taine ne-au fost date nu pentru satisfacerea curiozității noastre, ci cu scopul să ne bucurăm de ele și prin aceasta să fim întăriți în sufletele noastre, și astfel să trăim aici jos pe pământ o viață de sfințenie practică. Aproape că nu mai trebuie spus, că noi găsim adevăruri divine binecuvântate și în Vechiul Testament; dar despre acestea nu se spune că ar fi taine.
Cu toate că ar conduce prea departe, să spunem mai mult în privința aceasta, dorim totuși în continuare să prezentăm „tainele” cele mai importante, care ne-au fost revelate în Noul Testament:
Taina evlaviei (sau a întrupării lui Hristos):1 Timotei 3.16
Taina unirii intime a Adunării cu Hristos: Efeseni 5.32
Taina credinței: 1 Timotei 3.9
Taina unității credincioșilor dintre iudei și păgâni: Efeseni 3.5,6
Taina revenirii Domnului: 1 Corinteni 15.51
Taina reabilitării lui Israel pentru Domnul: Romani 11.25
Taina Evangheliei: Efeseni 6.19
Taina Împărăției lui Dumnezeu: Marcu 4.11; Matei 13.11; Luca 8.10
Taina celor șapte stele și a celor șapte sfeșnice de aur: Apocalipsa 1.20
Taina fărădelegii: 2 Tesaloniceni 2.7
Taina Babilonului, a curvei: Apocalipsa 17.5
Taina aducerii tuturor sub un Cap în Hristos: Efeseni 1.9
Dumnezeu ne-a făcut cunoscut taina voii Sale „potrivit bunei Sale plăceri pe care Și-o pusese în gând în Sine Însuși”. Era bucuria Lui, buna Lui plăcere, să ne facă cunoscut slava Fiului Său preaiubit, care umple toată voia Sa și S-a smerit pe Sine Însuși și S-a făcut ascultător „până la moarte, și chiar moarte de cruce”.
Hristos, Cap al tuturor lucrurilor
Versetul 10
Efeseni 1.10: …pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ;
Ce se spune în acest verset este rezumatul scurt „al tainei voii Sale”, aceasta înseamnă că Hristos este Domnul și va avea toată autoritatea asupra lumii acesteia. Guvernarea Lui nu este astăzi general recunoscută. Dar la sfârșitul perioadei actuale se va arăta înaintea întregii creații, că Hristos are autoritate asupra ei. Acum Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat un Nume, care este mai presus de orice nume. Însă nu mai este mult până când atunci „în Numele lui Isus se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă va mărturisi, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn” (Filipeni 2.9-11).
Expresia „administrarea plinătății timpurilor” înseamnă, că Dumnezeu Își va împlini planurile Sale prin Hristos. El va pune capăt timpurilor, care sunt legate de domnia și cârmuirea omenească – numite și „timpurile națiunilor” – și va preda domnia Împărăției lui Hristos: „Un sceptru de dreptate este sceptrul Împărăției Tale” (Evrei 1.8). Când a venit „împlinirea vremii”, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lumea aceasta, ca să înfăptuiască lucrarea de mântuire; dar la „împlinirea timpurilor” Dumnezeu va trimite a doua oară pe Fiul Său, pentru ca El să aducă toate lucrurile sub domnia Sa, ca și Cap. Atunci toată creația va mărturisii, că Domnul Isus este „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”. Este buna plăcere a voii lui Dumnezeu ca noi să avem parte de această slavă a Fiului Său.
Adunarea are marele privilegiu și marea binecuvântare, că ea este unită cu Hristos, și totodată Îi aparține și este în Hristos. De ce binecuvântări se poate bucura Adunarea! Dar la împlinirea timpurilor, aceasta înseamnă în timpul celor 1000 de ani de domnie a lui Hristos, toată creația va avea parte de aceste binecuvântări. Întristarea și durerea creației supuse deșertăciunii (Romani 8), timpul orbirii spirituale a poporului lui Dumnezeu din vechime și timpul guvernărilor neînțelepte ale națiunilor se vor sfârși atunci. Nu va mai fi nici slăbiciunea Adunării, nici sciziunile ei, nici puterea satanei pentru inducerea în eroare a oamenilor.
Creația încă suspină, căci toate aceste lucruri sunt încă prezente la noi. Ca urmare a păcatului această creație a fost supusă la tot felul de suferințe și boli, da, chiar și morții. Dar Dumnezeu va pregăti un sfârșit tuturor acestora, atunci când Hristos va veni să guverneze peste această creație suferindă. În timpul acela satan va fi legat, oamenii vor fi eliberați de robia și ispita lui. Atunci Dumnezeu va binecuvânta pe poporul Său pământesc sub conducerea și împărăția lui Mesia. El va binecuvânta și orice națiune, când El va fi sfințit în mijlocul lor. Nici pământul nu va mai rămâne mult timp în starea lui actuală de sărăcie și nenorocire, ci blestemul va fi înlăturat, și pustia se va bucura și va înflori. Întreaga scenă actuală va fi schimbată, când Hristos va fi făcut Izvorul și Punctul central al oricărei binecuvântări. Hristos, ca „Cel mai tare” va lega pe „cel tare”, și „sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui”. El este Domnul cerului și al pământului, care ca Mesia va domni peste poporul Său pământesc și ca Fiu al Omului va domni peste toate națiunile pământului. Această lume zbuciumată va fi atunci vindecată pe deplin. În încheiere putem spune, că venirea lui Hristos va fi leacul desăvârșit pentru această lume neliniștită, când El va ieși din locul tainic și orice ochi Îl va vedea.
Obținerea unei moșteniri
Versetelle 11,12
Efeseni 1.11,12: … în El, în care am şi primit o moştenire, fiind rânduiţi dinainte, după planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale, ca să fim spre lauda gloriei Sale, noi, care am sperat dinainte în Hristos; …
Apostolul vorbește aici despre sine însuși și despre iudeii, care ca și el au crezut în Isus Hristos, și ca urmare a credinței lor în Domnul Isus au primit o moștenire cerească.
În Efeseni 1.5 am văzut că adevărații credincioși sunt hotărâți de Dumnezeu pentru înfiere. Cu alte cuvinte: prin Isus Hristos ei devin copii ai lui Dumnezeu. Prin această poziție de copil ei sunt totodată moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos (Romani 8.17). Când toate lucrurile vor fi aduse sub un Cap în Hristos și împlinirea timpurilor va fi venit (aceasta are loc după răpirea Adunării), atunci fără îndoială toți credincioșii care vor trăi pe pământ, atât dintre iudei cât și dintre națiuni, se vor bucura de mari binecuvântări pământești. Noi însă am primit în Hristos o moștenire cerească, deoarece binecuvântările noastre nu sunt pământești ci cerești, după „hotărârea Aceluia care lucrează toate după sfatul voii Sale.” Preamărit să fie Numele Dumnezeului și Tatălui nostru! Hotărârea Lui era ca, copiii Lui, uniți prin Fiul Său preaiubit, să primească în El o moștenire cerească, minunată. Preamărit să fie Numele Lui minunat pentru această „hotărâre” și acest „sfat al voii Sale”!
„Ca să fim spre lauda gloriei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” Așa cum am remarcat deja, acest „noi” se referă la iudeii, care trebuiau să audă Evanghelia înainte ca ea să fie vestită națiunilor. Dar apostolul Pavel era unul dintre ei, de aceea el spune: „noi am primit o parte cerească”. „Ca să fim spre lauda gloriei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” se referă deci la acei iudei care în timpul lepădării Lui de către națiunea lor în totalitatea ei, au crezut acum în Hristos, și-au pus nădejdea în El. Când însă El va apărea în slavă și orice ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1.7; Zaharia 12.10) – chiar și aceia care L-au străpuns – atunci rămășița acestui popor se va întoarce la Domnul cu pocăință și întristare de faptul că L-au lepădat, și ei vor crede în El ca Domnul și Împăratul lor. Astfel cuvântul „noi” din acest verset se referă la iudeii care au crezut în Hristos, în timp ce cuvântul „voi” din Efeseni 1.13 se referă în mod deosebit la credincioșii dintre națiuni. Este ca și cum apostolul ar fi vrut să spună: noi (credincioșii dintre iudei), care „mai dinainte am nădăjduit în Hristos (sau, noi cei care am fost primii care au crezut în Hristos), vom fi spre lauda slavei Sale”, iar restul din Israel nu vor fi spre lauda slavei Sale, deoarece ei au lepădat pe Hristos.
Dar acea rămășiță din Israel, care în viitor vor crede în Mesia cel lepădat, vor vedea pe Împărat în frumusețea Lui și vor auzi cuvintele pe care le citim în Isaia 60.1: „Scoală-te, strălucește! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine”. În zilele acelea ei vor striga: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, pe El Îl așteptam” (Isaia 25.9). Ce mare va fi bucuria acelora, care vor primi pe Hristos, când Îl vor vedea în arătarea slavei Sale! Însă bucuria acelora care nu au văzut și au crezut va fi mai mare (Ioan 20.29)! Ei vor fi „spre lauda slavei Sale” și vor avea parte de toată slava Sa, când El va veni să domnească aici.
Lucrarea Trinității lui Dumnezeu
Am ajuns la partea a treia și ultima a acestei cântări de laudă plăcută, care se extinde de la Efeseni 1.3 până la versetul 13:
În prima parte (Efeseni 1.3-6) am văzut planul lui Dumnezeu, Tatăl, și hotărârile harului Său bogat, pe care El le-a întocmit în veșnicia trecută, prin aceea că El ne-a ales înainte de întemeierea lumii să fim sfinți și fără pată înaintea Lui în dragoste; și ne-a hotărât mai dinainte pentru înfiere prin Isus Hristos pentru Sine Însuși, ca să fim spre lauda slavei harului Său.
În partea a doua (Efeseni 1.7-12) vedem apoi ce a făcut Fiul pentru răscumpărarea noastră şi pentru iertarea păcatelor noastre, prin aceea că El a vărsat sângele Său preţios acolo la cruce – „spre lauda gloriei Sale”.
În partea a treia (Efeseni 1.13,14) vedem lucrarea Duhului Sfânt prin nașterea din nou a păcătosului și locuirea Lui în el – și aceasta iarăși „spre lauda gloriei Sale”.
A fost planul veșnic al Tatălui, ca să binecuvânteze pe om. Fiul a făcut lucrarea prin care acest plan veșnic al Tatălui putea să se împlinească. După aceea a venit Duhul Sfânt în lumea aceasta, ca să înfăptuiască această lucrare binecuvântată în inimile păcătoșilor care cred în Isus Hristos. Această lucrare a Duhului Sfânt durează până când credincioșii sunt în slavă. În toate acestea vedem pe Dumnezeu Trinitatea lucrând, ca să mântuiască pe oameni și să-i binecuvânteze.
Auzit – crezut – pecetluit
Versetul 13
Efeseni 1.13: … în care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, în care, de asemenea, crezând, aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt al promisiunii, …
În Efeseni 1.12 apostolul Pavel a vorbit în mod deosebit despre credincioșii dintre iudei. Începând de aici (versetul 13) cuvintele sale sunt adresate credincioșilor dintre națiuni. Diferența dintre cuvântul „noi” din versetul 12 și cuvântul „voi” din versetul 13 arată clar aceasta.
În acest verset se întâlnesc trei cuvinte remarcabile, importante: „auzit” – „crezut” – „pecetluit”. Oamenii, cărora apostolul le scrie, mai întâi au auzit și apoi au crezut, căci „Credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).
Prima lucrare a Duhului Sfânt într-un suflet este, să-i descopere adevărul despre sine însuși; să-l convingă, că ele este mort în păcate și greșeli și că este un sclav al lui satan și al păcatului. El îi arată, că el este pierdut și a meritat să fie condamnat veșnic din cauza păcatelor sale. Când însă el aude Evanghelia mântuirii și o primește, prin aceea că el crede în Domnul Isus și în atotsuficiența lucrării Sale pe cruce, i se iartă, el însuși devine născut din nou, și Dumnezeu îl pecetluiește cu Duhul Său Sfânt, ca răspuns la credința lui. „După ce ați auzit Cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al făgăduinței”. În clipa când un om crede în Domnul Isus și Îl primește ca Mântuitor personal, el este pecetluit cu Duhul Sfânt.
Domnul Isus Însuși a fost pecetluit cu Duhul Sfânt (Matei 3.16; Faptele apostolilor 10.38). Însă în privința aceasta El stă unic înaintea noastră. Căci El a fost pecetluit cu Duhul Sfânt înainte – nu după! – ca El să înfăptuiască lucrarea de mântuire; „căci Tatăl, adică Dumnezeu, pe El L-a pecetluit” (Ioan 6.27). Preamăritul nostru Domn a fost pecetluit ca Fiu al Omului cu Duhul, fără să fi avut câtuși de puțin nevoie de vărsare de sânge, deoarece El este Cel sfânt, „care nu a cunoscut niciun păcat”. Dar El a murit și Și-a vărsat sângele pentru noi, pentru ca Duhului Sfânt să-I fie posibil să ne pecetluiască și pe noi, care de la natură am fost total nedemni. Numai pe baza jertfei de ispășire a lui Hristos poate Duhul Sfânt să locuiască în noi.
Domnul a învățat pe ucenicii Săi să roage pe Tatăl pentru darul Duhului Sfânt (Luca 11.43). Răspunsul Tatălui la această dorință a fost dat în ziua de Rusalii, când El a trimis pe Duhul Sfânt din cer, ca El să locuiască în credincioși (Faptele apostolilor 2). „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui” (Romani 8.9). Dacă știm aceasta, este corect ca credincioșii să se roage pentru coborârea Duhului Sfânt? Căci El i-a pecetluit deja demult și are deja locuința în ei? Nu ar fi fost o necredință îngrozitoare, dacă ucenicii ar fi rugat pe Dumnezeu să le trimită pe Hristos, căci El era deja cu ei? Tot așa este un păcat al necredinței, când credincioșii astăzi se roagă pentru o nouă revărsare a „Duhului Sfânt” sau pentru un al doilea Rusalii, după ce Persoana divină a Duhului Sfânt a coborât și locuiește în credincioșii adevărați. De asemenea este adevărat, că noi nu trebuie să întristăm Duhul Sfânt, ci trebuie să ne rugăm permanent „să fim umpluți cu Duhul” și „întăriți cu putere în omul dinlăuntru” (1 Tesaloniceni 5.19; Efeseni 3.16; 4.30; 5.18).
Dumnezeu Însuși pecetluiește, pe cel care crede, de îndată ce acesta ia pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal. „Care ne-a și pecetluit și ne-a pus în inimi arvuna Duhului” (2 Corinteni 1.22). Astfel pecetea este dovada sau semnul vizibil al credinței adevărate, neprefăcute – „Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii” (2 Corinteni 3.3). Prin aceasta credincioșii adevărați sunt epistole ale lui Hristos față de o lume stricată, muribundă.
O scrisoare scrisă descoperă totdeauna gândurile și intențiile scriitorului; așa sunt și copiii lui Dumnezeu o scrisoare a lui Hristos, prin aceea că Duhul Sfânt a scris Cuvântul viu al lui Dumnezeu pe inimile lor și în viața lor, ca să fie cunoscut și citit de toți. Semnul distinctiv dintre un credincios adevărat și un simplu mărturisitor este că primul are pecetea Duhului Sfânt.
Dar o pecete este și o dovadă și un semn de posesiune: „Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Săi”„ (2 Timotei 2.19). Hristos a spus de asemenea: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale Mele și sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele” (Ioan 10.14).
Proprietarul unei turme de oi „înseamnă” oile sale cu un semn – un semn propriu, o pecete mit Feuer eingebranntes Siegel. Tot așa și Dumnezeu are pecetea Lui proprie, deosebită, pentru marcarea proprietății Sale – pentru a face cunoscut ce este al Lui și cine sunt ai Lui. Această pecete deosebită a lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, care ne-a fost dat și care acum ne mărturisește că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8.15,16; Galateni 4.6).
Pecetea este și dovada siguranței și păstrării până la sfârșit, căci Duhul Sfânt este „arvuna moștenirii noastre” (versetul 14), și prin El am fost „pecetluiți pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4.30). Aceasta este și un răspuns clar al lui Dumnezeu, care înlătură orice îndoială și arată că un credincios adevărat va fi păzit până la sfârșit și nu va mai putea merge la pierzare.
Observă că Duhul Sfânt este numit de trei ori în Noul Testament ca pecete pentru credincios, și anume în Efeseni 1.13; 4.30 și 2 Corinteni 1.22. Duhul Sfânt este numit aici și „Duhul Sfânt al făgăduinței”, deoarece Dumnezeu, Tatăl, a făgăduit, că El va trimite Duhul Sfânt în această lume, pentru ca El pe baza lucrării de mântuire înfăptuite să-Și facă locuință în credincioșii adevărați. (Faptele apostolilor 1.4; Ioan 14.26; 15,26; Efeseni 3.6).
Arvuna moștenirii noastre
Versetul 14
Efeseni 1.14: … care este arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea posesiunii dobândite, spre lauda gloriei Sale.
„Ziua răscumpărării” (Efeseni 4.30) se referă la răscumpărarea trupului nostru, când va veni Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos și „va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului Său de slavă” (Filipeni 3.21). „Pentru răscumpărarea moștenirii” se referă însă la timpul când Domnul va nimici puterea satanei și va începe guvernarea.
Ca „arvună a moștenirii noastre” Duhul Sfânt este pecetea pusă pe harul bogat al lui Dumnezeu, pe care noi l-am primit deja în Hristos; El este însă și arvuna acelei slave pe care noi urmează s-o primim împreună cu Hristos – probabil în scurt timp. Este lucrarea Duhului Sfânt „ca arvună”, să ne umple deja acum în timpul pribegiei noastre cu bucurie pentru slăvile acestei moșteniri, înainte ca noi să fi ajuns la ea, și să ne facă să savurăm deja acum binecuvântările cerești, înainte ca noi să fim în cer. Exprimat prin alte cuvinte, Duhul Sfânt lucrează în noi bucuria și fericirea cu privire la ceea ce noi posedăm în Hristos, înainte ca noi să fim cu El în slavă.
Această parte minunată de moștenire este în realitate moștenirea lui Hristos Însuși, căci pe baza lucrării Sale înfăptuite la cruce Hristos a răscumpărat înapoi pentru Sine toate lucrurile. Curând va veni ziua în care El în puterea și autoritatea Sa Își va revendica drepturile asupra acestei moșteniri. Atunci toate lucrurile, care Îi aparțin, vor avea parte de slava moștenirii Sale: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17.22).
Ca credincioși nu ar trebui să permitem ca ceva să ne împiedice în viața noastră spirituală în a savura bucuria noastră actuală, satisfacția și fericirea cu privire la moștenirea viitoare, să nu ne răpească bucuria în Domnul, care este „nădejdea slavei” în noi. Chiar și cea mai mică abatere de la Domnul va avea ca urmare pierderea bucuriei pentru moștenirea cerească – da, pierderea părtășiei noastre cu Domnul. Avem mare nevoie să stăruim în poziția de veghetori și oameni ai rugăciunii, pentru ca bucuria noastră să fie permanent așa de deplină, cum va fi la venirea scumpului nostru Domn Isus. Cine ar putea să-și imagineze starea noastră de fericire, când noi vom vedea față către față pe Domnul nostru preaiubit! Atunci nu va mai fi nici o urmă de păcat, de slăbiciune sau delăsare, care acum ne înconjoară încă. „Vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2).
Spre lauda gloriei Sale
Să medităm la faptul, că toate acestea vor avea loc „spre lauda slavei Sale”! Fiecare credincios mântuit – aceasta înseamnă, orice păcătos salvat prin harul lui Dumnezeu – va fi pentru totdeauna și veșnic spre slava Dumnezeului și Tatălui nostru și spre satisfacția deplină a inimii Domnului nostru Isus. Tocmai acesta a fost scopul Domnului Isus Hristos, pentru care El a părăsit tronul ceresc și S-a coborât pe acest pământ, ca să moară la cruce pentru păcatele noastre și prin sângele Lui prețios să ne răscumpere, pentru ca noi să devenim proprietate a Lui.
Tatăl ne-a dat Duhul Sfânt, care este arvuna moștenirii noastre, „spre lauda slavei Lui”. Să observăm diferența dintre expresiile „spre lauda gloriei harului Său” în Efeseni 1.6 și „lauda gloriei Sale” din Efeseni 1.12. Slava harului Său a fost realmente descoperită la cruce; când Hristos, viața noastră, Se va arăta, și noi vom fi arătați împreună cu El în slavă (Coloseni 3.4).
Vrem să mai atragem atenția la o altă diferență: Efeseni 1.6 vorbește despre „slava harului Său”, Efeseni 1.7 despre „bogățiile harului Său”. Cu toate că slava harului Său S-a arătat celor credincioși în mod deosebit la cruce, totuși această slavă nu se va arăta în toată desăvârșirea ei înaintea întregii creații, până când noi înșine, cu toată slăbiciunea noastră și lipsa noastră de demnitate, nu vom fi aduși prin harul lui Dumnezeu în slava Sa. Atunci vom fi cu adevărat „spre lauda slavei sale”. Dimpotrivă, noi ne putem deja acum bucura pe deplin de „bogăția harului Său” – fie mai întâi ca păcătoși, apoi ca credincioși, după cum este scris: „… în harul acesta în care suntem, și ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5.2).
Un bărbat al rugăciunii
Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament găsim o mulțime de rugăciuni, pe care le-au rostit bărbații sfinți ai lui Dumnezeu. Printre rugăciunile cele mai importante, notate pe paginile sfinte ale Bibliei, sunt și rugăciunile rostite de apostolul Pavel ca întemnițat în lanțuri – rugăciuni, care s-au înălțat spre Dumnezeu atât pentru credincioși singulari cât și pentru grupe de credincioși. Chiar dacă forțe și autorități rele au fost în stare să lege cu lanțuri pe marele apostol, totuși duhul lui nu a fost legat. Lanțurile de fier nu au putut să interzică sau să reducă părtășia lui cu Domnul lui și cu Dumnezeul lui. Ce învățături spirituale prețioase ne sunt date în rugăciunile acelor sfinți și în mod deosebit în cele ale apostolului Pavel!
Slujba apostolului Pavel nu consta numai în predicarea Evangheliei, în îndemnare și învățătură; el nu se epuiza în înființarea de adunări și în grijile pentru adunările din diverse locuri. Pavel a fost în primul rând și înainte de toate un om al rugăciunii! Tocmai rugăciunea a fost prima dovadă a întoarcerii lui la Domnul: „Iată, el se roagă” (Faptele apostolilor 9.11). Viața lui a constat în cea mai mare parte din rugăciune. Nu este în aceasta o învățătură profundă pentru noi? Nu ne arată acest bărbat al rugăciunii atât în viața sa cât și în scrisorile sale, că noi trebuie să ne rugăm tot timpul, și aceasta nu numai pentru noi, ci și pentru toți sfinții în parte și în general, da, „pentru toți oamenii” (1 Timotei 2.1,2)?
Scrisoarea care ne stă în față conține două rugăciuni. Prima o găsim în Rfeseni 1.15 până la 23, cea de-a doua în Efeseni 3.14-19. Am observat la studiul versetului 3 al capitolului nostru, că Dumnezeu – preamărit să-I fie Numele! – este „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos”, dar totodată și „Tatăl” Domnului nostru Isus Hristos. Aici vedem, că aceste două rugăciuni sunt legate între ele prin această legătură dublă. Prima rugăciune este înălțată spre „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 1.17), cea de-a doua spre „Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 3.14). Aceste două rugăciuni sunt adresate lui Dumnezeu, Tatăl, cu care Domnul Isus stă în legătură sub aspect dublu: în prima rugăciune Îl vedem (pe Hristos) ca Fiu al Omului, care vorbește despre Dumnezeu ca „Dumnezeul Meu” (compară cu Matei 27.46; Ioan 20.17); în timp ce în a doua rugăciune Îl vedem ca singurul Fiul veșnic în legătura Lui unică în felul ei cu „Tatăl Său” (compară cu Ioan 20.17; 1.18).
Credință și dragoste
Versetele 15,16
Efeseni 1.15.16: De aceea şi eu, auzind de credinţa în Domnul Isus care este în voi şi de dragostea voastră faţă de toţi sfinţii, nu încetez să mulţumesc pentru voi, amintind de voi în rugăciunile mele, …
Duhul Sfânt l-a călăuzit pe Pavel în legătură cu hotărârile lui Dumnezeu (aceasta înseamnă, ale Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt) să ne facă clar cunoscut în versetele anterioare (Efeseni 1.3,14) adevărurile și gândurile divine referitoare la mântuirea și binecuvântarea omului. Aceste adevăruri minunate au umplut inima apostolului cu mulțumire față de Dumnezeu, în mod deosebit când el a auzit de credința acelor credincioși și de dragostea lor față de toți sfinții. Este desăvârșit de clar și evident, că numai Domnul Isus Hristos este ținta și subiectul credinței. Apostolul a auzit de credința lor în Domnul Isus, și cu toate că credința este o forță care lucrează în ascuns, care leagă inima cu Hristos, ea are totuși un glas audibil.
Despre credincioșii din Tesalonic se spune, că ei au devenit un exemplu pentru toți credincioșii din Macedonia și Ahaia, deoarece în acele localități se vorbea despre credința lor (1 Tesaloniceni 1.7,8). Așa cum Persoana Domnului Isus este subiectul și ținta credinței, tot așa El este și subiectul și ținta dragostei „față de toți sfinții”. Acolo unde găsim credință adevărată în Domnul Isus, acolo găsim și dragoste adevărată față de toți sfinții. Da, dragostea față de sfinți este una din dovezile cele mai deosebite ale credinței adevărate și ale nașterii din nou. Dragostea este rodul divin al credinței adevărate în Hristos; „Știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați” (1 Ioan 3.14).
Este de o deosebită importanță să înțelegem toată dimensiunea expresiei „dragoste față de toți sfinții”, căci există pericolul, ca dragostea noastră să se limiteze numai la frații care au aceleași păreri ca noi, aceleași sentimente și simpatii ca și noi; sau să iubim numai pe aceia care sunt deopotrivă cu inteligența noastră, cu starea noastră socială sau chiar materială. Desigur aceasta nu este dragostea „față de toți sfinții”, este mai degrabă dragoste față de noi înșine decât față de sfinți. Prin natura noastră ne simțim mai mult atrași spre aceia care gândesc la fel ca noi, decât atrași de aceia care au alte obiceiuri decât noi, care dau naștere în noi la încercări și antipatii. Fie ca noi să fim caracterizați de felul de gândire al lui Hristos, prin aceea că iubim pe „toți sfinții”, deoarece și El îi iubește pe toţi.
Deci cu toate că noi ca credincioși în Domnul Isus trebuie să iubim pe toți sfinții, aceasta nu înseamnă însă dragoste cu prețul adevărului lui Dumnezeu. Dacă în mijlocul credincioșilor răul devine vizibil, în învățătură sau în umblarea practică, noi suntem chemați să judecăm acest rău în duhul dragostei și să-l condamnăm. Nicidecum sub pretextul dragostei nu trebuie să-l tolerăm sau să-l bagatelizăm. Dragoste cu prețul adevărului divin aduce pagubă Numelui și gloriei lui Hristos. Chiar și Ioan, apostolul iubirii, care mereu ne îndeamnă să ne iubim unii pe alții și să primim pe toți credincioșii fideli (3 Ioan 8), ne îndeamnă și, să nu primim în casele noastre pe cei care aduc rătăciri și nu rămân în învățătura lui Hristos, și nici măcar să nu-i salutăm, „căci cine îl salută, ia parte la lucrările lui rele” (2 Ioan 9-11). De aceea toți credincioșii trebuie să iubească mai întâi pe Domnul și apoi pe toți sfinții, din pricina Domnului.
Duhul înțelepciunii și descoperirii
Versetul 17
Efeseni 1.17: … ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui, …
Cuvintele acestei rugăciuni sunt adresate „Dumnezeului Domnului nostru Isus Hristos”. Hristos, Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, a devenit Om, pentru ca Om să înfăptuiască lucrarea de mântuire prin jertfa Sa pe cruce. Ca Om, Dumnezeu a devenit Dumnezeul „Său”. Însă în același timp El este singurul Fiu al lui Dumnezeu, și Dumnezeu, Tatăl, este Tatăl Lui din veșnicie în veșnicie.
Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos este numit aici „Tatăl gloriei”, deoarece El este originea și izvorul oricărei glorii. Toate binecuvântările noastre cerești își au originea în El, și ele sunt spre „gloria” Sa. Așa cum El este Tatăl gloriei, tot așa El este și „Tatăl luminilor” (Iacov 1.17), „Tatăl duhurilor” (Evrei 12.9) și „Tatăl îndurărilor” (2 Corinteni 1.3). El este și „Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1.3), „Dumnezeul păcii” (Filipeni 4.9; Evrei 13.20; Romani 15.33; 16.20), „Dumnezeul oricărui har” (1 Petru 5.10), „Dumnezeul nădejdii” (Romani 15.13) și „Dumnezeul răbdării și al mângâierii” (Romani 15.5). La fel şi Domnul Isus este „Dumnezeul gloriei” (Faptele apostolilor 8.2), „Domnul gloriei” (Iacov 2.1), „Domnul păcii” (2 Tesaloniceni 3.16) şi „Domnul domilor” (Apocalipsa 19.16). Ce plinătate de bucurie adevărată ne-a fost dată în Dumnezeu și Tatăl nostru prin preaslăvitul nostru Domn Isus Hristos, în care noi posedăm toate aceste binecuvântări minunate! Numelui Său minunat și binecuvântat să-I fie toată lauda și gloria din veșnicie în veșnicie! Amin.
Deci prima rugăminte, pe care apostolul o amintește în rugăciunea sa, este, „ca El să vă dea Duhul de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui Însuși”. Înțelesul aici nu este ca Dumnezeu să le dea Duhul Sfânt, căci ei Îl posedau deja și au fost pecetluiți cu El pentru ziua răscumpărării ( Efeseni 1.13; 4.30). Orice credincios adevărat a primit darul Duhului Sfânt; dar este dorința lui Dumnezeu, să ne dea înțelepciune prin Duhul Sfânt, pentru ca noi să înțelegem revelațiile divine ale Cuvântului Său sfânt și să le practicăm. Toată Scriptura ne-a fost dată de Dumnezeu, însă omul natural nu este în stare să primească ce ne face cunoscut Duhul lui Dumnezeu în Cuvântul Său (1 Corinteni 2.10,14). Dar credinciosului, în care locuiește Duhul Sfânt, îi este dată înțelepciunea și cunoașterea, pentru ca el să poată înțelege ce îi descopere Cuvântul lui Dumnezeu. Este imposibil să înțelegi Cuvântul lui Dumnezeu; numai dacă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne luminează duhul nostru, atunci Îl vom înțelege. După învierea Sa dintre cei morți, Hristos a dat ucenicilor Săi aceste două lucruri: El „le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile” (Luca 24.45), și El „le-a deschis Scripturile” (Luca 24.32). Așa ne este nouă descoperit prin Duhul „descoperirii” adevărul lui Dumnezeu, Cuvântul Său sfânt, în timp ce prin Duhul înțelepciunii duhul nostru este luminat, ni se deschide mintea, pentru ca noi să putem înțelege acest adevăr divin.
Preamărit să-i fie Numele, că El ne-a dat „Duhul adevărului și descoperirii”, pentru ca noi să obținem o înțelegere mai profundă și să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu, a Tatălui și a Domnului Isus Hristos (compară cu Ioan 16.14)!
Nădejde şi bogăţie
Versetul 18
Efeseni 1.18: … luminând ochii inimii voastre, ca să ştiţi ce este speranţa chemării Lui, ce este bogăţia gloriei moştenirii Lui în sfinţi …
Apostolul continuă rugăciunea lui pentru sfinți și spune: „luminând ochii inimii voastre …”. Aceasta înseamnă, că noi, așa cum cu inima am crezut în Hristos („deoarece cu inima se crede spre dreptate”, Romani 10.10), tot așa cu inima trebuie să intrăm în adevărurile și binecuvântările dăruite de Domnul Isus și să ne bucurăm de ele cu inima; căci numai cu mintea nu putem savura nimic din Domnul Isus și nici nu putem avea o părtășie adâncă și vie cu El. Numai cu inima suntem cu adevărat în stare să ne bucurăm de ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit ca bogății și glorii în Hristos Isus, despre care omul natural nu poate avea nici o înțelegere, oricât de inteligent ar fi el.
Apostolul se roagă să li se lumineze ochii inimii, ca să poată înțelege trei lucruri de bază:
Speranţa chemării Lui
„Ca să știți ce este speranța chemării Lui”.
Dumnezeu – preamărit să-I fie Numele! – ne-a chemat cu o „chemare cerească” (2 Timotei 1.9) și prin harul Său am devenit „tovarăși ai chemării cerești” (Evrei 3.1); aceasta este „chemarea de sus a lui Dumnezeu în Hristos Isus” (Filipeni 3.14). Ah, ce bogăție a harului Său! În această chemare minunată Dumnezeu nu a ales pe cei înțelepți, pe cei puternici, pe cei nobili, ci „lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cei înțelepți” (1 Corinteni 1.27). „Speranța chemării Lui” este, că într-o zi, care nu mai este departe, vom fi ca Domnul Isus Hristos și Îl vom vedea, „așa cum este”. Această chemare ne dă nădejde, care nu poate înșela. Efectul practic al acestei nădejdi minunate, să fim la Isus și să fim ca El, va fi atunci, că inimile noastre se vor despărți de lume și de lucrurile ei, ca să trăim o viață sfântă, „și oricine are speranța aceasta în El se curățește, după cum El este curat” (1 Ioan 3.3). Aceasta este speranța tuturor copiilor lui Dumnezeu, că El vine curând și va lua la Sine pe toți ai Săi, pentru ca ei să fie pentru totdeauna la El. Amin, vino Doamne Isus!
Bogăţia gloriei moştenirii Lui
„Ca să ştiţi ce este bogăția gloriei moștenirii Lui în sfinți”.
Am vorbit mai înainte de „bogăția harului Său” (Efeseni 1.7), însă aici este vorba de „bogăția gloriei Lui”. În momentul de față ne bucurăm de bogăția harului Său, dar în curând vom primi bogăția gloriei Sale, când ne vom pune mâinile pe moștenirea minunată și ne vom bucura cu o bucurie veșnică. Subiectul acestei părți a rugăciunii apostolului este „moștenirea”. Apostolul dorește, ca credincioșii să cunoască bogăția gloriei moștenirii și să crească în această cunoaștere. Este de importanță mare, să înțelegem ce vrea să spună apostolul, când zice: „bogăția gloriei moștenirii Lui în sfinți”. Unii comentatori cred, că sfinții însăși sunt această moștenire bogată și minunată a lui Dumnezeu. Dar nu acesta este gândul apostolului sau mai bine zis al Duhului Sfânt. Înțelesul acestei expresii este mai degrabă, că Dumnezeu, când toate lucrurile din cer și de pe pământ vor fi aduse sub domnia și autoritatea lui Hristos și a sfinților Lui uniți cu El, va intra atunci în posesiunea moștenirii Sale minunate, și anume în ai Săi, care au fost mântuiți prin harul Său și prin puterea Sa au fost aduși pe culmea cea mai înaltă a gloriei și binecuvântării. Aceasta va fi partea noastră minunată și partea minunată a lui Dumnezeu – partea noastră, să fim acolo, și partea Lui, să ne aibă acolo.
Așa cum în zilele de odinioară țara Canaan era moștenirea lui Dumnezeu și El, ca s-o ia în posesiune, nu a apărut personal și cu putere divină, ci a folosit pe vechiul Lui popor al legământului, tot așa în curând El va lua în posesiune moștenirea Sa, la arătarea lui Hristos în sfinții Săi, care vor domni împreună cu El. Cine ar putea să înțeleagă mărimea părții cuvenite nouă în această glorie? Ce bogată, ce minunată va fi partea cuvenită nouă în această moștenire! Când Hristos va reveni, ca să ia în posesiune împărăția Sa minunată, noi vom fi părtași împreună cu El la guvernarea Lui binecuvântată și fericită. Noi vom vedea fața Lui, Îl vom vedea, așa cum este și vom ședea cu El pe tronul Său. – Aceasta este deci bogăția gloriei moștenirii Sale în sfinți, pe care el dorește ca noi s-o cunoaștem. Nu citim niciunde în Noul Testament, că sfinții constituie în ei înșiși moștenirea lui Dumnezeu; dimpotrivă, ei sunt „moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Hristos” (Romani 8.17). Credincioșii nu pot moșteni și în același timp să constituie și moștenirea. Dumnezeu dorește în bunătatea Sa, ca întreaga creație să se bucure de binecuvântările și de fericirea de sub domnia lui Hristos. Însă noi am primit partea cea mai mare la bogăția gloriei moștenirii Lui. Numelui Lui să-I fie lauda, gloria și onoarea!
Nemărginita mărime a puterii Lui
Versetele 19,20
Efeseni 1.19,20: … şi ce este nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem, după lucrarea puterii tăriei Lui, care a lucrat în Hristos, înviindu-L dintre morţi, şi L-a aşezat la dreapta Sa, în cele cereşti, …
Avem aici al treilea subiect al rugăciunii apostolului pentru credincioși: el se roagă, ca ei să poată ști, care este nemărginita mărime a puterii Lui față de noi, care credem, această putere, care s-a văzut în învierea lui Hristos dintre morți. Desigur este adevărat, că puterea lui Dumnezeu se descoperă și în mărimea creației, că puterea Sa s-a văzut și la Marea Roșie, când El a despărțit apele și ei au trecut ca pe uscat, atunci când El a scos poporul Său din Egipt cu mână tare și cu braț puternic. Dar aici Duhul Sfânt nu ne îndreaptă privirea spre ceva de felul acesta, ci El ne îndreaptă toată atenția spre mărimea covârșitoare a puterii Sale, care s-a arătat în învierea lui Hristos dintre morți – în învierea Sa, nu în întruparea Sa, și nici în răstignirea Sa, cu toate că acestea erau desigur absolut necesare. Știm că fără răstignire ar fi fost rămas imposibil pentru Dumnezeu să ne ierte păcatele, să ne dea viața veșnică și să ne binecuvânteze cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești în Hristos. Dar mărimea covârșitoare a puterii Sale S-a dovedit în învierea lui Hristos dintre morți. Domnul Isus „a fost răstignit în slăbiciune” (2 Corinteni 13.4). La cruce El a fost sub judecata lui Dumnezeu; acolo El a fost și subiectul disprețului și batjocorii poporului; dar învierea Lui a pus capăt pentru eternitate la toate acestea. Învierea este triumful asupra slăbiciunii, în care El a fost văzut la cruce, când El, Cel curat, Cel fără pată, Cel desăvârșit, a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn. Așa cum El a glorificat în chip desăvârșit pe Dumnezeu, tot așa Dumnezeu L-a glorificat, atunci când El L-a înviat dintre morți și L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești.
Această mărime nemărginită a puterii Sale este „față de noi”, aceasta înseamnă cu privire la noi, credincioșii. Puterea, care ne-a fost descoperită pentru eliberarea și mântuirea noastră din robia lui Satan, care ne-a făcut sfinți și fără cusur înaintea Lui, era aceeași putere, care L-a înviat pe Hristos dintre morți și L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești. I-a venit vreodată vreunui om gândul, că puterea, care s-a descoperit în creație, a fost descoperită spre binele credincioșilor? Poate mintea naturală să înțeleagă aceasta? Și totuși este un fapt, că noi avem o putere care depășește chiar și toate lucrurile descoperite în creație. Cu alte cuvinte, noi avem aceeași putere care s-a văzut în învierea lui Hristos dintre morți „după lucrarea puterii tăriei Lui, care a lucrat în Hristos, înviindu-L dintre morți, și L-a așezat la dreapta Sa, în cele cerești”. Puterea a fost descoperită cu privire la noi și ne-a fost asigurată clar prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă aceasta este realitate, cum se face atunci, că noi suntem încă așa de slabi? De ce ne plângem de indolență spirituală? Numai din cauză că cunoașterea noastră este superficială și nu a prins rădăcini adânci în viața noastră! Noi nu cunoaștem în măsura care trebuie mărimea nemărginită a puterii Sale față de noi, care credem. Mulți copii ai lui Dumnezeu n-au fost învățați niciodată despre această putere uimitoare și nici n-au auzit niciodată ceva despre ea; dar chiar și aceia, care cunosc acest adevăr și au fost învățați în privința aceasta, nu toți și-au însușit-o cu adevărat și nu toți se bucură de ea în mod practic.
Cunoașterea teoretică a acestui adevăr este una; dar practicarea lui și experiența este cu totul altceva. Însă Dumnezeu dorește, ca noi să avem parte totdeauna de mărimea nemărginită a puterii Sale și să creștem în ea, și aceasta nu numai în zilele cu încercări și greutăți multe, ci întotdeauna și în orice detaliu al vieții noastre zilnice. Realizarea mărimii nemărginite a puterii Sale față de noi, care credem, este cea care umple inimile noastre cu liniște și pace. Era imposibil, ca vreun credincios să poată cunoaște acțiunea acestei puteri înaintea învierii lui Hristos dintre morți; această putere este deci pentru noi credincioșii Noului Testament, cei care am crezut, după moartea și învierea Domnului Isus. O, cititor credincios, gândește-te, că mărimea puterii care ne stă la dispoziție este aceeași care a lucrat și în Hristos, când El a înviat dintre morți și S-a așezat la dreapta Tatălui Său în locurile cerești. Este boala multor credincioși din aceste ultime zile, zilele secetei și indolenței, care face să lipsească realizarea acestui fapt. Cât de deplâns este aceasta! Însă singurul medicament divin de vindecare este Persoana binecuvântată a Domnului Isus. Dacă inimile și sentimentele noastre își găsesc punctul central în El, dacă ochii credinței noastre sunt îndreptați numai spre El, atunci vom experimenta practic „puterea învierii Lui”. În toate împrejurările vieții noastre zilnice vom experimenta aceeași putere, care L-a înviat pe El dintre morți, dacă tot timpul vom umbla și vom înainta în părtășie intimă cu El.
Domnul a coborât în părțile de jos ale pământului, în mormânt. Părea că Satan și cetele lui au biruit; și ei s-au bucurat, când L-au văzut sub puterea morții. Dar Dumnezeu L-a înviat dintre morți și L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești. Acolo în înălțimea cea mai înaltă a gloriei Își are El acum locul ca Fiu al Omului glorificat. Dar ceea ce apostolul vrea să ne prezinte aici în mod deosebit este, că puterea, care a lucrat toate acestea în Domnul Isus, este aceeași, care lucrează și astăzi în noi, cei care credem, și anume va lucra atâta timp cât noi nu împiedicăm activitatea ei în noi prin simpatie față de lucrurile lumii acesteia. Să fim treji în această privință și să nu începem din nou să ne plângem că nu avem putere să învingem o ispită sau alta, sau un păcat sau altul, care vin asupra noastră.
Înălțat peste toate
Versetul 21
Efeseni 1.21: … mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi putere şi domnie şi de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor; …
Minunate realități! Că Dumnezeu L-a înviat prin „nemărginita mărime a puterii Lui”, pe Cel care a murit pe cruce și a coborât în mormânt. El, Cel care mai întâi S-a coborât în părțile cele mai de jos ale pământului, este Același cu Cel care S-a înălțat mai presus de toate cerurile. Ce mare este diferența între mormântul, în care a fost pus Domnul Isus, și gloria la care Dumnezeu L-a ridicat! El este acolo ca Om, ca Omul glorificat. El este mai presus de orice creatură, mai presus decât orice ființă înălțată, fie ea înger sau căpetenii ale îngerilor, care nu s-au întinat ca oamenii păcătoși. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești mai presus de orice stăpânire și autoritate. În curând aceasta va deveni pe deplin vizibil, când El ca Fiu al Omului va apărea în gloria Sa și toți sfinții împreună cu El (Matei 25.31).
Hristos a fost ascultător până la moarte de cruce. De aceea Dumnezeu L-a înălțat și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume (Filipeni 2.8-11). Da, Dumnezeu L-a înălțat și L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești ca Om, și anume, ca singurul om. Poziția Lui sublimă peste toate lucrurile ca Dumnezeu nu este nimic nou. El a fost așa de la început. Dar aici Dumnezeu a înălțat Omul peste toate ființele. Preamărit să-I fie Numele! El a fost înviat ca Om dintre morți, ca Om glorificat se află acum la dreapta Tatălui, și ca Om El este înălțat acolo „mai presus de orice stăpânire și autoritate”.
Pare necesar să atragem atenția încă o dată asupra adevărului binecuvântat, că nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu, cu care El a înviat pe Hristos dintre morți și L-a așezat la dreapta Sa mai presus de orice stăpânire și autoritate, este aceeași putere care lucrează în noi, cei care credem. Fie ca cititorul scump să înțeleagă acest adevăr prețios și să se bucure practic de el!
Dat Adunării
Versetele 22,23
Efeseni 1.22,23: … şi a pus toate sub picioarele Lui şi L-a dat Cap peste toate, Adunării, care este Trupul Său, plinătatea Celui care umple totul în toţi; …
Să stăm liniștiți pentru un moment și să medităm la aceste revelații divine și binecuvântate! Domnului Isus, pe care Dumnezeu L-a așezat în locurile cerești peste orice creatură văzută și nevăzută, Lui – picioarelor Lui – I-a supus Dumnezeu totul. Însă nu numai aceasta, ci El L-a dat, pe El care este Cap peste toate, Adunării. Observă, că aici nu se spune, că El a fost făcut „Cap peste Adunare”, ci că El, ca și Cap peste toate „a fost dat Adunării”. Cu alte cuvinte, Adunarea va avea parte împreună cu El de gloria Sa și poziția Sa peste toate lucrurile, ea va avea parte cu El, ca aceea care este Trupul Său, Mireasa Sa, fără să poată fi vreodată despărțită de El. Dumnezeu a supus toate lucrurile, cele văzute și cele nevăzute, picioarelor Lui. El I-a supus toate, cu o singură excepție, „Adunarea”, al cărei loc nu este „la picioarele Lui”, căci ea este Trupul Lui. Da, este adevărat, El Însuși este partea ei binecuvântată! Și cu toate acestea rămâne marele nostru privilegiu, să ocupăm locul la picioarele Lui. Da, ce onoare, ce privilegiu, să stai la picioarele Domnului nostru demn de adorare, ca să ascultăm Cuvântul Său și să fim învățați de El! (Luca 10.39-42). Însă locul nostru ca Mireasă a Sa nu este la picioarele Lui, deoarece noi suntem mădulare ale Trupului Lui, din carnea Sa și din oasele Sale (Efeseni 5.30).
Preaslăvitul nostru Domn Isus Hristos ocupă ca Omul desăvârșit poziția cea mai înaltă peste toată creația, și El vrea – preamărit să-I fie Numele! – să împartă această glorie cu noi și să ne facă părtași împreună cu El. Aceasta va deveni vizibil realmente înaintea întregii creații. Credinciosul adevărat este un mădular al Trupului lui Hristos. El este deja acum, și nu va fi abia cândva în cer. Deci aceasta ne arată chemarea noastră înaltă, cu care am fost chemați, și ne arată și că Dumnezeu așteaptă din partea noastră o despărțire practică de lumea aceasta, care zace în rău. Noi suntem proprietatea Lui și mădulare ale Trupului Lui; de aceea El dorește și așteaptă, ca noi să ne îndreptăm inima și sentimentele spre lucrurile de sus, și nu spre lucrurile veacului acesta rău.
Plinătatea lui Hristos
Adunarea este plinătatea lui Hristos. Ca Trup al Lui, care constă din mădulare în parte, ea întregește totodată pe Hristos, pe Fiul Omului înviat dintre morți. Ca Fiu al lui Dumnezeu, fără îndoială, El nu are nevoie de nimic. Însă ca Om și Cap al Trupului glorificat El are nevoie de mădularele Sale, are nevoie de Adunare, ca să întregească Trupul. Era hotărârea veșnică a lui Dumnezeu, ca Hristos ca Omul înviat dintre morți și glorificat să facă părtași ai slavei Sale pe toți cei care odinioară erau păcătoși sărmani, dar care prin harul lui Dumnezeu au ieșit din nenorocirea lor și au devenit una cu Hristos spre glorificarea Lui veșnică!
Ah, gândește-te! Noi, cei care odinioară eram păcătoși pierduți și nu am meritat nimic altceva, decât judecata îngrozitoare a lui Dumnezeu, suntem acum eliberați prin harul Său bogat. Preamărit să-I fie Numele! Însă nu numai aceasta, noi am devenit și mădulare ale trupului lui Hristos, ale acestui Trup care este întregirea Lui, plinătatea Lui ca Om, cu toate că în același timp El este Dumnezeu, „care umple totul în toate”. Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu, ca Creator al tuturor lucrurilor, „umple totul”, căci prin El au fost create toate lucrurile. „Și El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El” (Coloseni 1.17). Și ca atare El este văzut și ca susținătorul întregii creații „în toate lucrurile” și ca Acela care are autoritate asupra ei, așa cum citim în Evrei 1.3. „Susținând toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui”. Cu adevărat, cât de prețios este harul mare, pe care l-am primit noi, și cât de mare este responsabilitatea noastră, să prezentăm pe Hristos în viața noastră în această perioadă de timp. Un gând serios! Noi trebuie să revelăm dragostea Lui, harul Lui, sfințenia Lui și ura Lui împotriva păcatului. În afară de aceasta noi trebuie să facem cunoscut compasiunea Lui față de păcătoși și să năzuim să-i conducem pe aceștia la El și la harul Lui bogat. Fără nici o îndoială, noi am fost de aceea lăsați în lumea aceasta, ca să prezentăm și să revelăm dragostea Sa lumii, care L-a lepădat și la răstignit. Ah, de am fi mișcați și înviorați cu adevărat să înfăptuim așa cum se cuvine marea noastră responsabilitate, atâta timp cât suntem în lumea aceasta, până El va veni!
Epistola către Efeseni (0) Privire de ansamblu şi introducere (partea doctrinară)
Din această cetate – situată pe coasta de vest a Asiei Mici și totodată capitala acesteia – a pornit o influență importantă asupra vieții politice și religioase din zilele acelea. Majoritatea locuitorilor acelei cetăți erau de origine greacă, dar se găseau printre ei și mulți iudei care se ocupau cu comerțul (Faptele apostolilor 18.19-24; 19.1,17,34).
În Efes se găsea templul unei zeițe, pe care o venerau atât romanii cât și grecii. Romanii o numeau „Diana”, greci o numeau „Artemis”. Acest templu a fost considerat una din cele șapte minuni ale lumii. El era construit complet din marmoră, măsura o lungime de aproximativ 140 m și o lățime de aproximativ 70 m. Acoperișul lui era susținut de 127 stâlpi din marmoră, fiecare având o înălțime de aproximativ 20 m. Templul a fost construit într-o perioadă de peste 200 de ani. Se pare că Duhul Sfânt a luat acest templu minunat ca prilej ca să aducă pe credincioși la cunoștința „Templului spiritual”, a Casei lui Dumnezeu, în care Isus Hristos Însuși este piatra din capul unghiului, în care »toată clădirea, bine alcătuită, crește ca să fie un templu sfânt în Domnul« (Efeseni 2.19-21). Templul zeiței Diana a fost distrus în anul 262 după Hristos de către goți; dar Adunarea, Casa lui Dumnezeu, nu va fi biruită nici măcar de porțile iadul.
Efes era în timpul acela un centru important al idolatriei păgâne, stimulată de lucrările impertinente ale vrăjitoriei, în timp ce fiecare din Asia credea că acest chip al zeiței ar fi căzut din cer (Faptele apostolilor 19.35). În cetatea Efes era și o sinagogă iudaică, care însă – legată de anumite prescripții legaliste – nu era în stare să alunge întunericul păgânismului, în care trăiau nu numai locuitorii Efesului ci întreaga Asie.
Dar, preamărit să fie Dumnezeu! Aici s-a petrecut ceva minunat. Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, a fost vestită în Efes, și toți, care locuiau în Asia, au auzit-o. Ea a nimicit pentru totdeauna mărimea acestei zeițe false, căci venerarea ei nu a mai fost reintrodusă. Această Evanghelie a fost în stare să producă în această cetate tocmai ce se temea argintarul Dimitrie. Ea a nimicit templul și divinitatea lui.
Vestirea Evangheliei în Efes
Nu știm exact când și cum a ajuns Evanghelia pentru prima dată în Efes. Dar știm, că în ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt a coborât peste credincioșii adunați, în Ierusalim erau prezenți și unii oameni veniți din Asia. Capitala acestei provincii era Efes. Aceștia au auzit deci predicarea Evangheliei, s-au pocăit și au crezut în Hristos (Faptele apostolilor 2.9-14).
Apostolul Pavel a vizitat cetatea Efes pentru prima dată în timpul călătoriei lui de la Corint spre Siria. Aceasta a avut loc în a doua călătorie misionară a lui în jurul anului 54 după Hristos. Acolo el a intrat în sinagogă și s-a întreținut cu iudeii. Însă el nu a rămas mult timp în Efes, ci a lăsat acolo pe Acuila și Priscila (Faptele apostolilor 18.19,20,26). Știm de asemenea, că Domnul a folosit aici pe Apolo, care – născut în Alexandria – era un bărbat puternic în cuvânt și vorbire. Era învățat în căile Domnului, și, cu duhul aprins, vorbea și învăța amănunțit lucrurile despre Isus, cu toate că el cunoștea numai botezul lui Ioan.
Afară de aceasta, ne este cunoscut, că apostolul Pavel a vizitat a doua oară cetatea Efes. De data aceasta a rămas trei ani acolo, noapte și zi neîncetând »să sfătuiască cu lacrimi pe fiecare« (Faptele apostolilor 20.31). Această lucrare a adus mult rod, atât în mântuirea multor oameni cât și în învățarea profundă a credincioșilor.
La sosirea lui în Efes, Pavel a întâlnit acolo doisprezece ucenici, care erau botezați numai cu botezul lui Ioan, dar care erau în necunoștință de tot adevărul Evangheliei harului și despre locuirea Duhului Sfânt în cei credincioși. Deoarece în discuția apostolului cu cei doi el și-a dat seama de aceasta, el le-a pus două întrebări:
Ați primit Duhul Sfânt după ce ați crezut?
Cu ce botez ați fost botezați?
La prima întrebare el a primit răspunsul; »Nici n-am auzit că există Duhul Sfânt«. Din aceasta se vede că credința lor nu se baza pe lucrarea Domnului Isus, care a murit la cruce și a înviat din morți. Cu privire la Evanghelie erau neștiutori și nu știau că Duhul Sfânt ca Persoană coborâse pe pământ ca să-Și facă locuința în sufletul care ia pe Domnul Isus ca Mântuitor al său. Este un adevăr dumnezeiesc, că locuirea Duhului Sfânt în inima omului este realmente dovada cea mai importantă, că el este un adevărat creștin. »Dar dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui« (Romani 8.9).
Răspunsul acestor oameni la a doua întrebare a apostolului este: »Cu botezul lui Ioan«. Cu siguranță puțina lor înțelegere era urmarea predicii lui Apolo, care însuși nu cunoștea mai mult decât botezul lui Ioan. De aceea ei erau neștiutori cu privire la adevărul despre mântuirea deplină, pe care Domnul nostru Isus Hristos a înfăptuit-o la cruce, despre învierea Sa dintre morți și despre înălțarea Sa la cer.
Fără îndoială Apolo cunoștea botezul pocăinței, care are ca subiect pe Împăratul care va veni. Botezul creștin însă se referă la lucrarea de mântuire înfăptuită, la moartea Sa ca jertfă, la învierea Sa victorioasă, la înălțarea Sa la cer și la ocuparea de către El a locului de la dreapta Tatălui. Botezul creștin este dovada pentru toți copiii lui Dumnezeu de a fi una cu Hristos în moartea Sa, în îngroparea Sa și în învierea Sa. Apostolul Pavel a dat acestor ucenici învățăturile de care aveau nevoie, cu rezultatul, că ei au fost botezați în Numele Domnului Isus (Faptele apostolilor 19.1-7).
Dacă urmărim mai departe pe apostolul Pavel în lucrarea sa în Efes, îl găsim în sinagoga iudaică, unde el trei luni a discutat liber și i-a convins pe iudei de lucrurile referitoare la Împărăția lui Dumnezeu (Faptele apostolilor 19.8). »Dar, fiindcă unii erau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei, discutând în fiecare zi în școala unuia numit Tiranus« (versetul 9). Pavel a respins să aibă vreun fel de părtășie cu aceia care tăgăduiau pe Domnul lui. »Ce părtășie are lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate să fie între Hristos și Belial?« Porunca lui Dumnezeu este foarte clară: »Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul« (2 Corinteni 6.17). Niciun slujitor credincios al lui Hristos nu va zăbovi să se despartă fără întârziere de aceia care tăgăduiesc Numele Domnului Său sau valoarea lucrării de răscumpărare făcută de El.
Timp de doi ani Pavel a vestit zilnic Cuvântul Domnului în școala lui Tiranus, așa că toți cei din Asia, atât iudei cât și greci, au auzit Cuvântu. Pe lângă aceasta Dumnezeu Și-a dat aprobarea la predica robului Său prin minuni neobișnuite, pe care El le făcea prin mâinile lui Pavel (Faptele apostolilor 19.11,12). Lucrarea harului în inimile acelora care au crezut a adus cu adevărat roade și prin aceasta a devenit clar vizibil că ei s-au îndepărtat de acele lucruri, care mai înainte aveau valoare pentru ei (Faptele apostolilor 19.18,19). »Cu atâta putere se răspândea și biruia Cuvântul Domnului« (Faptele apostolilor 19.20).
Împotrivirea față de vestirea Cuvântului în Efes
Cu toată roada bogată a predicii sale, apostolul a întâlnit o mare împotrivire din partea lui satan și a slujitorilor lui. Această împotrivire a început când unii iudei și-au împietrit inimile și n-au crezut, ci vorbeau de rău calea pe care o propovăduia Pavel. Însă aceasta era neînsemnat în comparație cu ceea ce a avut el parte mai târziu acolo, despre care citim în 1 Corinteni 15.32, »dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu animalele sălbatice în Efes …«. Aceasta este fără îndoială aluzie la împotrivirea mare pe care iudeii i-au adus-o în mod deosebit acolo. În același fel spune el în 1 Corinteni 16.8,9: »Voi mai rămâne totuși în Efes până la Cincizecime, căci mi s-a deschis aici o ușă mare și largă și sunt mulți împotrivitori«. Citim în continuare în 2 Corinteni 1.8: »Căci nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterea noastră, așa că nici nu mai aveam nădejde de viață«.
Satan s-a folosit de unelte diferite, ca să împiedice Cuvântul lui Dumnezeu, imitându-L chiar prin cei șapte fii ai lui Sceva, care era un mare preot iudeu. »Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus, peste cei care aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L predică Pavel!” Cei care făceau lucrul acesta erau șapte fii ai lui Sceva, un mare preot iudeu« (Faptele apostolilor 19.13,14). Acești oameni sărmani și neștiutori au trebuit să afle, că de Numele sfânt și sublim al Domnului Isus nicidecum nu se poate abuza fără să fi pedepsit. Și omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, a pus stăpânire pe amândoi și i-a biruit, în așa fel că au fugit goi și răniți din casa aceea« (Faptele apostolilor 19.16). Succesul din aceasta a fost, că toți cei care locuiau în Efes le-a devenit cunoscut cazul acesta; »pe toți i-a cuprins frica, și Numele Domnului Isus era slăvit« (Faptele apostolilor 19.17). Slăvit să fie Domnul, că Cuvântul Lui – oricât de înverșunat ar fi atacul lui satan și al slujitorilor lui – nu se întoarce gol înapoi la El!
Dar aceasta nu era singura împotrivire, de care a avut parte Pavel în Efes: »Un argintar, cu numele Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puțin câștig din ele. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de meserii asemănătoare, și le-a zis: „Bărbați, știți că din acest câștig ne este traiul; și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut o mare mulțime și zice că zeii făcuți de mâini nu sunt dumnezei. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marei zeițe Diana este socotit ca o nimica și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”« (Faptele apostolilor 19.24-28). Însă Domnul veghea asupra robului Său, mai marele cetății prin vorbirea lui a știut să liniștească mulțimea mânioasă adunată, și s-o facă să meargă înapoi acasă (Faptele apostolilor 19.35-41).
După această întâmplare apostolul a părăsit Efesul, după ce și-a luat rămas bun de la ucenici. În Sfânta Scriptură nu ni se spune că el s-ar mai fi întors vreodată acolo. Cei drept, se știe că el a trimis din Milet la Efes »și a chemat pe bătrânii adunării« ca să-și ia rămas bun de la ei și să le dea îndemnuri importante (Faptele apostolilor 20.17-38).
Rodul activității apostolului în Efes
Rodul activității apostolului Pavel în Efes, sau cu alte cuvinte, victoria Evangheliei nu numai în Efes, ci și în toată Asia, este amintită în Faptele apostolilor 19.10. Ei nu numai au auzit Cuvântul, ci mulți L-au primit în inima lor. În privința aceasta, Dimitrie avea dreptate, când a spus că: »Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut o mare mulțime« (Faptele apostolilor 19.26). Este posibil ca prin lucrarea apostolului să fi luat naștere adunări nu numai în Efes, ci și în alte localități ale Asiei Mici (compară cu apocalipsa 1.11).
Cu regret Pavel a trebuit să constate în a doua sa epistolă adresată lui Timotei un regres în adunarea din Efes, când scrie: »Ști că toți cei ce sunt în Asia m-au părăsit« (2 Timotei 1.15). Și printre acești credincioși, care s-au depărtat de el, se aflau deci și efesenii! Și în prima lui scrisoare adresată lui Timotei, în care îl ruga pe acesta să rămână în Efes, el îi încredințează colaboratorului său misiunea să poruncească unora »să nu învețe pe alții alte învățături și să nu ia aminte la basme și la genealogii fără sfârșit, care aduc mai degrabă certuri de cuvinte decât lucrarea lui Dumnezeu« (1 Timotei 1.3,4). Grija apostolului se vede și din faptul că el trimite din închisoarea din Roma pe Tihic la ei (2 Timotei 4.12).
Introducere generală
Apostolul Pavel a scris această scrisoare, ca și scrisorile către Coloseni, Filipeni și Filimon, în timpul primei lui întemnițări în Roma. Domnul a permis ca guvernatorul roman să arunce în închisoare pe robul Său credincios, dar prin aceasta El i-a dat ocazia minunată să scrie aceste scrisori prețioase prin inspirație dumnezeiască. Aceasta ilustrează cuvintele psalmistului, când el spune în Psalmul 76: »Căci mânia omului Te va lăuda; cu rămășița mâniei Te vei încinge« (Psalmul 76.10). Domnul a făcut ca din mânia omului, care a aruncat pe robul Său în închisoare, să rezulte laudă și onoare pentru Numele Său, oferind robului Său credincios har deosebit să scrie această scrisoare minunată, bogată în adevăruri divine.
În epistola către Efeseni, Duhul Sfânt revelează neîngrădit planul dumnezeiesc – taina dumnezeiască – care în epocile Vechiului Testament era ascunsă în inima lui Dumnezeu. (Efeseni 3.5,9).
Această scrisoare se compune în general din două părți: primele trei capitole constituie partea de învățătură, în care Duhul Sfânt ne arată bogăția harului lui Dumnezeu, în timp ce în partea a doua ea ne dă îndemnuri practice pentru aceia care au primit acest har. Aceasta înseamnă, ea ne arată mai întâi poziția noastră, apoi responsabilitatea noastră; sau privilegiile noastre și obligațiile care rezultă din acestea; sau, poziția cerească și apoi umblarea noastră aici jos în armonie cu această poziție, pe care Dumnezeu ne-o dăruiește în Hristos cel înviat. Aceasta este ordinea lui Dumnezeu în tot Cuvântul Său sfânt. Să ne bucurăm nu numai de ce ne dă harul lui Dumnezeu, ci și să umblăm în adevăr în chip vrednic de harul oferit.
Tema principală a acestei scrisori este »Hristos și Adunarea Sa«, și relația intimă, veșnică, dintre ei. Această relație dintre Hristos și Adunarea Sa ne-o prezintă Duhul Sfânt sub aspecte diferite.
În capitolul 1 Hristos și Adunarea ne sunt prezentate ca »Trupul« Său. Domnul Isus Hristos, Căruia să-I fie slava, este El Însuși Capul acestui Trup; și toți cei care cred, cei născuți din Dumnezeu, sunt mădulare ale Trupului Său.
Prin moartea Sa El, care este Capul Trupului, a înfăptuit lucrarea de mântuire; slava Tatălui L-a înviat dintre cei morți și L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești (Efeseni 1.20). Și deoarece este absolut imposibil ca să fie despărțit capul de trup, Adunarea, care este Trupul Său, este văzută ca fiind așezată împreună cu El în locurile cerești (Efeseni 2.6). Expresia »locurile cerești« se folosește de cinci ori în această epistolă: Efeseni 1.3,20; 2.6; 3.10; 6.12.
Este necesar să atragem aici atenția, că această epistolă are două „cuvinte cheie”. În primul rând găsim expresia »în EL« sau »în HRISTOS«. Deseori ni se spune că Adunarea și binecuvântările ei spirituale sunt »în Hristos«. Orice om, care nu este »în Hristos«, nu are nici parte și nici nu se bucură de vreuna din aceste binecuvântări cerești. Fără Hristos este imposibil să cunoști pe Dumnezeu și să te apropii de El, să te bucuri de El și de binecuvântările minunate, care sunt date acelora care sunt în Hristos. În al doilea rând găsim în această epistolă expresia caracteristică deja amintită »locurile cerești«, în care Adunarea a fost deja acum așezată împreună cu Hristos, așa cum ne arată această epistolă.
Deși Adunarea este văzută în această stare minunată, sublimă, Duhul Sfânt accentuează mereu importanța unei umblări corespunzătoare a credincioșilor în această lume. De șapte ori este amintit și arătat felul nostru de umblare, ce lucruri trebuie să evităm: Efeseni 2.1,10; 4.1,17; 5.1,8,15. Noi suntem un popor ceresc, și umblarea noastră trebuie să fie în armonie cu poziția noastră cerească. Dar cine ar fi în stare prin propria putere să trăiască corespunzător acestui etalon ridicat? Ah, mulțumesc lui Dumnezeu, că El ne-a dat propriul Lui Duh și prin aceasta ne-a făcut capabili să umblăm în chip vrednic de chemarea noastră cerească. Din acest motiv Duhul Sfânt este amintit de treisprezece ori; căci fără îndoială este Duhul Sfânt Însuși care ne dăruiește putere și har să revelăm o comportare cerească în timp ce noi suntem aici pe pământ. De aceea și cuvântul »har« este amintit de douăsprezece ori în această scrisoare.
„Primiţi Duh Sfânt!” Ce este viaţa de înviere?
Roy A. Huebner
Verset călăuzitor:Ioan 20.22
Ioan 20.22: Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a spus: „Primiţi Duh Sfânt!”.
Ajungem acum la prima comunicare despre „viaţa din belşug”, aceasta înseamnă viaţă în Fiul. Nu este vorba de o a doua aducere la viaţă în sensul unei „duble aduceri la viaţă”, aşa cum presupun unii, care cred că noi posedăm totul deja în primul moment al aducerii la viaţă. Şi ca rezultat al acestor păreri false se afirmă că atunci când Domnul nostru a suflat asupra alor Săi (Ioan 20.22), nu s-a petrecut nimic (numai că El a suflat asupra lor). Dar ce chestiune minunată s-a petrecut realmente acolo?
Bobul de grâu murise (Ioan 12.24); şi acum tocmai în ziua învierii, ziua în care Tulpina înviată în biruinţa asupra judecăţii, asupra iadului şi asupra morţii era răsărită, El a suflat asupra lor şi a zis „Primiţi Duh Sfânt!”. Aceasta nu este primirea darului Duhului la Rusalii. La Rusalii El a venit să locuiască în credincioşi şi să alcătuiască un trup, care era unit cu Capul. Pentru aceasta trebuia mai întâi să aibă loc înălţarea la cer şi glorificarea (Ioan 7.39; Faptele apostolilor 2.32,33). Situaţia din Ioan 20.22 era mai degrabă începutul aducerii de mult rod, asemenea bobului de grâu, care era mort şi a încolţit. Aceasta era facerea cunoscut a „vieţii Sale de înviere”, viaţa tulpinii înviate. Ai Săi au fost aduşi deja la viaţă cu viaţa divină, erau născuţi din nou, dar nu era nici o identificare a vieţii în El şi cu El, deoarece înainte de moarte El a rămas singur (Ioan 12.42). Însă acum ei au fost aduşi în legătură cu El Însuşi, erau una în El şi cu El – aceasta înseamnă identificarea vieţii în El.
W. Kelly a scris:
Aici stă înaintea noastră Domnul înviat … El este Om, şi acum El este Omul înviat. Dar El este şi Domnul Dumnezeu, aşa cum Toma spune imediat după aceea: „Domnul meu şi Dumnezeul meu.” El este Unul care uneşte în Persoana proprie atât natura divină cât şi adevărata natură umană. El stă acolo, Omul înviat, „Omul al doilea”, în prima zi a săptămânii şi ca Duh înviorător sau Duh dătător de viaţă suflă peste ucenici. Aceasta înseamnă, este Duhul lui Hristos Isus ca Cel înviat dintre morţi. Este vorba de Duhul Sfânt, aşa cum El însoţea această viaţă de înviere, şi de puterea acestei vieţi, pe care Domnul, ca şi Cap al noii familii, o transmite membrilor familiei. Ei au crezut în El … Acum ei aveau viaţa din belşug (Ioan 10.10). Aceasta este deci schimbarea deosebit de importantă, care a avut loc prin acţiunea Domnului nostru Isus Hristos. Îţi poţi imagina pe cineva care se gândeşte la acest fapt şi spune: „Dacă cineva primeşte viaţa veşnică, de ce atunci depinde dacă această viaţă este viaţă de înviere – de ce este aceasta o caracteristică aşa de importantă a acestei vieţi, că trebuie să fie viaţă în înviere împreună cu Hristos?” Este desigur foarte posibil, ca cineva să gândească în felul acesta. Noi însă vrem să ţinem seama, că este deja o diferenţă, dacă
s-a obţinut biruinţa deplină şi ea ne-a fost dăruită deja în Hristos sau
viaţa mai luptă încă cu moartea,
este o viaţă, împotriva căreia stă un înscris, care este împotriva noastră în porunci (acesta este Legea),
este o viaţă care încă nu a fost eliberată de sub puterea răului, de care ea este înconjurată,
este o viaţă care caută să facă binele şi cu toate acestea ratează, sau
este o viaţă care năzuieşte să evite răul, şi cu toate acestea este mereu mânată în această direcţie.
Aceasta este exact starea unui om la care puterea eliberatoare este necunoscută. Însă această stare este terminată pentru cel credincios. Lui i se arată locul nou, pe care el a fost aşezat prin moartea şi învierea Domnului nostru. Viaţa, pe care noi o primim acum în Domnul Isus, nu este o viaţă sub Lege – este o viaţă care nu are nimic a face cu pământul sau cu rânduielile acestuia. Ea este viaţa Aceluia care m-a adus în pace desăvârşită cu Dumnezeu. Ea este viaţa Aceluia care m-a adus în posesiunea propriilor Lui relaţii cu Dumnezeu. Când Domnul Isus Hristos a suflat în felul acesta asupra ucenicilor Săi, prin aceasta a vrut să arate felul semnificativ şi puterea deplină a acestei vieţi, ca să zicem aşa, noul caracter al vieţii, care le-a fost dată – că viaţa, pe care ei o trăiau în carne, era realmente prin credinţa în Fiul Însuşi: „Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Deci aceasta le-a fost dat prin faptul semnificativ, că El a suflat asupra lor. Ei au luat parte la El Însuşi, pe când El sta acolo – parte la ceea ce El era, în mod deosebit la viaţa care era în El, după ce toate întrebările referitoare la bine şi la rău au fost rezolvate şi eliberarea desăvârşită de păcat şi moarte a fost câştigată prin El şi era dăruită lor.
La aceasta se referă apostolul Pavel, când spune: „Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei în Hristos Isus.” De ce? „pentru că”, spune el, „legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.” – „Legea Duhului de viaţă” este expresia, pe care apostolul Pavel o foloseşte. Aceasta este exact această viaţă despre care ne relatează Ioan, că a fost dată aici. Dacă la naşterea din nou (Ioan 3) devii născut din apă şi din Duh, cu cât mai mult primesc ei aici Duhul Sfânt; dar era Duhul Sfânt ca Duh al vieţii. Nu era Duhul de putere, care Se manifestă numai prin lucrări de putere şi alte dovezi de putere – lucruri care în ochii oamenilor par mult mai mari. Şi cu atât mai puţin era ceva de felul samavolnic şi arogant, ca şi cum oamenii ar putea acum să preia locul lui Dumnezeu şi ar putea afirma că ei ar putea pe pământ să ierte păcate; nici un apostol nu a făcut aceasta vreodată. Însă aceasta este un privilegiu real, astăzi la fel ca în ziua când Domnul Isus a înviat din moarte. Ce a făcut Duhul Sfânt atunci, era să facă cunoscut viaţa în puterea ei de înviere şi conform caracterului învierii prin Isus Hristos, Omul al doilea, înviat dintre morţi şi totodată o Persoană divină, Fiul, care nu a dat mai puţin viaţă decât Tatăl (Receive Ye the Holy Ghost, pag. 4-7).
Toţi sfinţii Vechiului Testament şi aceia de după timpul de har au avut şi au viaţă din Fiul. Dimpotrivă credincioşii de astăzi (folosesc cuvântul „credincioşi” cu precauţie, ca prin aceasta să caracterizez pe aceia care au crezut Evanghelia mântuirii lor şi astfel ştiu că ei sunt într-o poziţie de iertare înaintea lui Dumnezeu) au viaţa din Fiul şi în Fiul.
Remarcă trei lucruri:
„În Fiul” caracterizează relaţia şi caracterul vieţii în cunoaşterea Tatălui.
„În Hristos” caracterizează locul şi poziţia.
„În Duhul” caracterizează puterea specifică pentru a exprima viaţa la locul ei şi poziţia ei.
Aceste trei lucruri se găsesc în adevărurile caracteristice creştinismului.
Conform caracterului ei de bază, viaţa divină, care se face cunoscut, este întotdeauna aceeaşi. Însă suflarea ultimului Adam a dat naştere la o schimbare mare.
J.A. Trench scrie:
Dacă se cunoaşte adevărul din alte părţi ale Cuvântului, atunci întâmplarea istorică din Ioan 20.22 ne ajută să ilustrăm diferenţa între Duhul ca putere de viaţă în Hristos şi Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. În Ioan 20 ultimul Adam a suflat peste ei, aşa cum Dumnezeu odinioară a suflat în nasul lui Adam suflarea de viaţă, şi aceasta arată foarte mult spre această legătură cu viaţa. Era acum viaţa lor (şi aceeaşi viaţă ca mai înainte, dar) într-o poziţie cu totul nouă într-un Hristos înviat. Astăzi nu mai poate avea loc aşa ceva, fără ca Duhul Sfânt să locuiască în noi (An Answer to !Life and the Spirit”, pag. 19).
Trench adaugă imediat poziţia lui, că ar fi o „absurditate” să presupui că această învăţătură ar însemna, că astăzi „oamenii primesc efectiv Duhul de viaţă, înainte ca ei să-L fi primit ca Duh de înfiere locuind în ei”. Începând de la Rusalii acestea două merg împreună.
Comentariile următoare de E. Dennet explică în continuare relaţia între Ioan 20.23,23 şi venirea Duhului la Rusalii ca Duh locuind în cel credincios (Faptele apostolilor 2).
Este o mare diferenţă între aceste două pasaje din Scriptură. Este clar conform cu Ioan 7.39, că Duhul Sfânt nu a fost dat credinciosului şi nu a venit să locuiască în el în sensul din Faptele apostolilor 2, până când Isus nu era glorificat. Este de asemenea clar şi din cuvintele Domnului Însuşi, că El nu intenţiona prin acţiunea Sa din Ioan 20 să anticipeze în vreun fel binecuvântarea specială de la Rusalii (vezi Luca 24.49; Faptele apostolilor 1.4,5). Dacă înţelegem această diferenţă, aceasta ne va ajura să înţelegem sensul cuvintelor Domnului din Ioan 20: „Primiţi Duh Sfânt!”, şi aşa mai departe. Este realmente împlinirea din Ioan 10.10: „Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să o aibă din belşug.” Înainte de cruce în timpul vieţii Sale aici pe pământ, ucenicii Săi, care cu adevărat au crezut în El, aveau viaţa; dar numai în înviere ei au putut s-o primească în aşa fel ca s-o aibă „din belşug”. Însă faptul că ei au primit-o în felul acesta include poziţia nouă, pe care Domnul, ca Cel înviat dintre morţi, a ocupat-o. Începând de la întruparea Sa El era Omul al doilea. Însă El nu a ocupat locul acesta ca atare şi realmente nu în starea Omului al doilea decât după învierea Sa. [Remarcă a lui R.A.H.: Domnul Isus era personal Omul al doilea prin întrupare. Dar locul ca Omul al doilea – ceea ce înseamnă că primul om este înlăturat – El l-a luat ca urmare a lucrării Sale la cruce şi ca urmare al învierii Sale. Aceasta L-a aşezat pe locul Omului al doilea conform planului lui Dumnezeu.] Faptul acesta dă întreaga însemnătate a scenei din Ioan 20. Isus a revelat deja ucenicilor prin Maria, că Tatăl Lui era acum şi Tatăl lor şi Dumnezeul Lui era şi Dumnezeul lor. El i-a adus astfel în legătură cu Sine Însuşi în propriile Sale relaţii; şi începând de acum El era Capul unei rase noi. De aceea când El a venit în mijloc, acolo unde erau ei adunaţi, după ce le-a dat pace, El le-a arătat mâinile Sale şi coasta Sa, le-a poruncit să iese în puterea păcii pe care El a dobândit-o; El le-a făcut parte de viaţa din belşug, ca să-i facă capabili să intre în poziţia lor nouă şi în relaţiile lor noi: o viaţă al cărei efect deplin va fi asemenea cu poziţia Lui în glorie. Noi putem de asemenea constata, că tocmai forma în care El le face parte de Duhul Sfânt ca putere a vieţii, explică înţelesul ei. „El a suflat asupra lor”; şi dacă ne întoarcem la cartea Geneza, atunci citim că „Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflarea de viaţă; şi omul a devenit un suflet viu” (Geneza 2.7). Primul om a fost făcut viu prin primirea divină a suflării, prin aceasta a devenit un „suflet viu”; „Ultimul Adam”, ca Duh dătător de viaţă, a suflat din propria Lui viaţă în înviere asupra ucenicilor Săi, şi ei au trăit în puterea Acestuia prin Duhul Sfânt. Contrastul acesta conţine în afară de aceasta fără îndoială adevărul despre Persoana Domnului; însă aici nu vrem să ne ocupăm mai îndeaproape cu aceasta.
Deci acesta este adevărul acestei scene şi al acestei acţiuni, după cum credem noi. Ceea ce ucenicii au primit în felul acesta, era Duhul Sfânt ca putere a vieţii, paralel cu ceea ce noi găsim în Romani 8.1-11; ca să primească Duhul ca putere, ca ungere, ca arvună, ca pecete şi ca Duh al înfierii, ei au trebuit să aştepte până la Rusalii. Şi de aceea era aşa, că ei nu au fost aduşi în poziţia creştină deplină înainte de Rusalii (Edward Dennett, „John 20:22-23; Acte 2:1-4” în The Christian Friend’s Friend and Instructor, Anul 15, 1888, pag. 49-50).
La aceasta dorim să adăugăm unele comentarii de J.N. Darby:
Adevărul despre viaţa de înviere în Hristos şi despre venirea Duhului Sfânt sunt două lucruri diferite. Însă acum, când ambele s-au împlinit, ordinea divină este următoarea: cunoaşterea referitoare la iertarea păcatelor şi primirea Duhului Sfânt; şi astfel ambele sunt de nedespărţit. După aceea ştiu sau am voie să ştiu, că eu sunt în Hristos. În timp ce iertarea, care a fost cunoscută mai înainte prin Evanghelie, este o iertare a păcatelor din trecut – ceea ce conştiinţa mea avea nevoie. Viaţa, pe care o primim, este în Hristos ca înviat, dar eu nu sunt conştient – şi aceasta este mai mult decât cunoaştere – de adevărul din Ioan 20.22, astăzi, când Duhul Sfânt a venit, până când eu am primit Duhul Sfânt. Romani 8 le leagă de nedespărţit una de alta (Letters of J.N. Darby, vol. 3, pag. 436).
Caracterul vieţii de înviere
Expresia „viaţa de înviere” a fost creată ca să descrie caracterul şi legăturile vieţii precum şi a fi una al vieţii cu El Însuşi, care rezultă din aceea că Domnul nostru a suflat asupra alor Săi, aşa cum aceasta ne este descris în Ioan 20. Când El era înviat dintre morţi, El a devenit prin această acţiune Capul unei creaţii noi. Este bine să ne gândim că noua creaţie a început atunci când Hristos, Capul ei, a înviat. Suflarea Lui peste ei era darul Duhului (nu ca darul de la Rusalii pentru unitatea cu Capul trupului aflat în cer, ci) ca putere a unităţii vieţii în El Însuşi în creaţia nouă. Această unitate a vieţii cu El Însuşi în înviere în legătură cu natura Lui omenească înviată (Ioan 12.24) a fost denumită viaţă de înviere.
W.J. Lowe remarcă:
Ca şi Cap al creaţiei noi şi ca Izvor al vieţii, ca Cel înviat dintre morţi El a suflat asupra lor suflarea vieţii de înviere şi în acelaşi moment a exprimat ce este această viaţă, şi anume „Duhul Sfânt”. (Într-un mod asemănător citim despre „Duhul de viaţă în Hristos Isus” în Romani 8.2.) Nimeni nu va nega, după cum cred eu, că această „perspectivă” spre venirea Duhului, în sensul că Duhul Sfânt va fi în cel credincios, este ceea ce conţine poziţia lui binecuvântată. Ea este poziţia binecuvântată a acelora pe care Domnul urma să-i părăsească şi cărora le-a spus în privinţa aceasta: „Vă este de folos ca Eu să Mă duc; pentru că, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi” (Ioan 16.7). Credinciosul ar trebui să primească Duhul Sfânt (Ioan 7.39). Însă era suflarea acestei vieţi noi de înviere, pentru care Domnul foloseşte cuvintele „Duhul Sfânt”, aşa cum spune şi Ioan 20.22. Şi aceasta trebuie s-o diferenţiem de prezenţa Duhului Sfânt cu mărturia personală în credincios – „cu duhul său” (Romani 8.16). Dacă deci pasajul acesta se confundă cu venirea Duhului Sfânt la Rusalii, atunci se întunecă adevărul prezentat în cele două cazuri. Avem aici viaţa nouă în puterea deplină şi acţiunea Duhului Sfânt, aşa cum El acţionează în viaţă şi formează această viaţă. Nu avem Duhul personal, cu această viaţă, aşa cum El locuieşte în credincios. (Aşa cum s-a spus deseori, aceste două adevăruri le găsim în Romani 8.) Şi această viaţă nouă, aşa cum ea a fost revelată, este „în Fiul”. Nu se spune că ea este „în noi”, ca şi cum ea ar putea exista despărţită de El. Şi cu atât mai puţin nu o putem avea independent de lucrarea Sa înfăptuită, o lucrare despre care s-a dat mărturie atât prin apă cât şi prin sânge, care au curs din El, pe când El „murise deja” (Ioan 19.33-55) (Life and Propitiation, pag. 39-40).
Citeşte şi această scrisoare de la J.N. Darby:
„Viaţa de înviere” este o expresie (care poate fi exprimată cât se poate de scurt), care a fost creată de creştini, ca să descrie starea în care suntem noi, dar nu este o expresie care se întâlneşte în Scriptură. În ceea ce priveşte natura ei, viaţa divină este întotdeauna aceeaşi: numai că astăzi Hristos, care devine viaţa noastră, este nu numai un Duh dătător de viaţă, ci El Însuşi a înviat dintre morţi şi de aceea noi posedăm această viaţă după starea în care El Însuşi a intrat ca Om.
Într-un anumit sens El dă viaţă cui vrea El (Ioan 5). În alt sens El a înviat dintre morţi, şi noi am fost făcuţi vii împreună cu El. Şi cu toate că toată această viaţă este în putere divină – Hristos viaţa noastră -, diferenţa este totuşi importantă şi conţine mult. Ea înseamnă nu numai să fi născut, ci să fi născut ca mort faţă de tot ce este trecător, aşa cum este valabil cu privire la Hristos: moartea, păcatul, puterea lui satan şi judecata au trecut, noi posedăm iertarea şi îndreptăţirea (Coloseni 2.13; Efeseni). Ea conduce, chiar dacă nu este acelaşi lucru, la unitatea tuturor sfinţilor în trupul lui Hristos. De aceea legătura vieţii cu învierea lui Hristos este de cea mai mare importanţă, deoarece ea urmează după moartea lui Hristos şi din partea lui Dumnezeu a fost pecetluită eficacitatea acestei lucrări. În afară de aceasta ea ne conduce – după ce întrebarea referitoare la păcat, judecată, puterea cărnii şi puterea lui satan a fost rezolvată – pe locul nou sau în sfera căreia ea îi aparţine. Însă viaţa este în esenţă întotdeauna aceeaşi, căci altfel ea nu ar putea savura pe Dumnezeu. Însă starea vieţii se modifică prin cunoaşterea locului în care ea a fost adusă în toate relaţiile ei – acolo unde este Hristos, prin care este atinsă în toate gândurile şi sentimentele ei, conform cu puterea Duhului Sfânt care este în ea şi cu ea. „Este legea Duhului de viaţă în Hristos” (Romani 8.2). Aceasta atinge întreaga stare în părtăşia cu Dumnezeu şi cu Hristos. Căci din punct de vedere moral viaţa trăieşte în acela în care ea se găseşte. „Cine are pe Fiul, are viaţa”, şi acest Fiu este Omul înviat.
Deci, în ceea ce priveşte viaţa, aceasta este starea aceluia care este creştin credincios, aceasta înseamnă, cel care are Duhul (Romani 8). S-ar putea ca el să nu fi cunoscut încă ce înseamnă aceasta cu adevărat, cu toate că toate sunt ale lui. Şi în Romani 7 vedem pe cineva care a fost făcut viu, aşa că el are bucurie de legea lui Dumnezeu, dar care nu este eliberat, şi prin aceasta nu are locul care aparţine aceluia care cunoaşte puterea învierii lui Hristos. Este unul, care nu are Duhul. Această stare ultimă (posedarea Duhului) este prezentată în Romani 8. Numai acela care este în (adevărata) stare creştină are această viaţă, şi toate acestea aparţin fiecăruia care astăzi este făcut viu. Dar până în momentul când el este pecetluit cu Duhul Sfânt, lui nu-i este cunoscută starea lui ca „viu în Hristos”; el nu a intrat în această stare a relaţiei cu Dumnezeu. Această viaţă este a lui, nu este nici o îndoială în privinţa aceasta, dar el nu a primit-o. Viaţa de înviere este viaţa într-o altă stare. Ea este singura viaţă pe care Dumnezeu o recunoaşte astăzi, dar nu este o viaţă de altă natură în sine. Carbonul şi diamantul sunt din punct de vedere chimic acelaşi lucru, sunt însă foarte diferite. Însă singura stare, care este recunoscută de Dumnezeu astăzi, este viaţa legată cu Hristosul înviat (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, pag. 405-407, 1877).
Printre altele ar trebui să observăm remarca lui, că „în ceea ce priveşte natura ei, viaţa divină este întotdeauna aceeaşi: numai că astăzi …” Aceasta înseamnă, că el era convins că sfinţii Vechiului Testament aveau viaţa veşnică corespunzător naturii ei, însă nu o aveau cu relaţia actuală şi unitatea în Hristos în înviere. Ei nu aveau ce vrea să se spună cu denumirea „viaţă de înviere”, adică viaţă în Fiul.
Viaţa de înviere abia de la învierea lui Hristos
Calea, pe care credinciosul are parte de ceea ce este divin, este următoarea:
„Natura omenească” a lui Hristos înviat şi tot ce noi putem avea parte la această natură umană, este un teren uşor de înţeles pentru fiecare care este spiritual. Aceasta ne păzeşte de ceea ce ne-ar lua de pe locul dependenţei smerite, care ni se cuvine, cu toate că el ne duce în binecuvântare nespus de mare (A.C. Ord: The Teaching of Scripture on the Subject of Spiritual Life, pag. 53).
Domnul nostru a zis: „Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el” (Ioan 6.56), o chestiune care era imposibilă până în momentul când răscumpărarea a fost realmente înfăptuită.
În felul acesta ar trebui să se trăiască: nu în propria viaţă, ci prin Hristos, prin aceea că te hrăneşti din El (Ioan 6.56). Aici Isus revine iarăşi la propria Persoană, după ce a fost întemeiată credinţa în moartea Sa. În continuare ei ar trebui să rămână în El şi fiind în El să fie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum El era plăcut înaintea lui Dumnezeu prin eficacitatea lucrării Sale în moartea Sa. Conform puterii şi harului acestei vieţi, în care Hristos a obţinut biruinţa asupra morţii şi în care El trăieşte acum ca Biruitor, El, Hristos, ar trebui să locuiască în ei. Aşa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe El şi El trăia – nu printr-o viaţă independentă, care nu avea pe Tatăl ca subiect sau izvor al Său, ci din pricina Tatălui -, aşa ar trebui şi acela, care L-a mâncat în felul acesta, să trăiască din pricina Lui (Ioan 6.57) (J.N. Darby, Synopsis, vol. 3, pag. 329-330).
J.N. Darby a mai remarcat, că „Hristos ne introduce în savurarea a ceea ce Îi aparţine Lui – propria Lui poziţie înaintea Tatălui”. El se referă la aceasta în legătura cu Fiul în natura Sa umană:
În mod binecuvântat aceasta este valabil în orice privinţă, în afară desigur în ceea ce priveşte Dumnezeirea fiinţei Sale şi unitatea cu Tatăl: în acestea El rămâne divin singur. Dar tot ce El are ca Om şi ca Fiu al Omului, în acestea El ne introduce: „Tatăl meu şi Tatăl vostru, Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” Pacea Lui, bucuria Lui, cuvintele, care I le-a dat Tatăl, ni le-a dat nouă. Gloria, pe care El I-a dat-o, El ne-a dat-o nouă; noi suntem iubiţi cu dragostea cu care El a fost iubit de Tatăl. Planurile lui Dumnezeu nu erau numai pentru a ieşi în întâmpinarea responsabilităţii noastre ca şi copii ai lui Adam, ci erau înainte de întemeierea lumii, ca să ne aducă în aceeaşi poziţie cu al doilea Adam, Fiul Său. Şi lucrarea lui Hristos a făcut ca aceasta să fie dreptate (Synopsis, vol. 3, pag. 371).
Acestea sunt unele din trăsăturile de caracter ale vieţii în Fiul:
„Pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.” Noi Îl vedem pe El, pentru că noi avem viaţa; şi această viaţă este în El şi El în această viaţă. „Această viaţă este în Fiul.” Ea este la fel de sigură ca şi imposibilitatea de a se desface a vieţii Sale. El Însuşi este Izvorul acesteia. Pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi. Viaţa noastră este în orice privinţă revelarea Lui Însuşi, Cel care este viaţa noastră, aşa cum exprimă apostolul prin cuvintele: „Pentru ca viaţa lui Isus să fie descoperită în trupul nostru muritor.” Vai!, carnea se împotriveşte acesteia; dar cu nimic mai puţin ea este viaţa noastră în Hristos. Însă aceasta nu este totul. Pentru că Duhul Sfânt locuieşte în noi, noi cunoaştem unirea noastră cu Hristos (J.N. Darby, Synopsis, vol. 3, pag. 371).
Înseamnă aceasta „făcut viu de două ori”?
Înseamnă învăţătura despre o „viaţă în Fiul”, aşa cum ea este prezentată în articolul acesta, experienţa unei „faceri vii de două ori” în viaţa unui credincios? În orice caz, aşa afirmă unii. Probabil felul în care adevărul este prezentat în extrasul următor are tendinţa să sprijine un astfel de gând.
În cazul mântuirii mele, Dumnezeu a folosit Psalmul 71.20 [„Tu, care ne-ai făcut să vedem necazuri multe şi grele, ne vei da din nou viaţa şi ne vei scoate din nou din adâncurile pământului”], nu când eu eram născut din nou, ci după ce eu m-am pocăit şi am fost condus să mă odihnesc în lucrarea făcută de Hristos, ceea ce Duhul Sfânt mi-a arătat din versetul acesta. Era după necazuri mari, că Hristos a fost făcut din nou viu în puterea învierii. Era, după ce Dumnezeu m-a făcut să înţeleg aceste încercări, că El m-a făcut din nou viu şi eu am fost pecetluit cu Duhul Sfânt (A.P. Cecil: A Sequel in Answer to the Tract on „Life in Christ and Sealing with the Spirit“, pag. 14–15).
Însă afirmaţii ceva mai atente exclud gândul unei duble aduceri la viaţă. De exemplu J.N. Darby spune următoarele:
Nu este nici o altă viaţă, decât numai viaţa lui Hristos. Numai astăzi, după ce El a înviat, El o dă potrivit cu puterea şi relaţia în care El a intrat. Însă nu se predică viaţa, ci Hristos – pocăinţa şi iertarea păcatelor: starea relaţiei noastre cu Dumnezeu în noi înşine sau în Hristos. „Trebuie să deveniţi noi” – oricât de adevărat ar fi aceasta, aceasta nu este Evanghelia. Dezvoltarea vieţii în noi va fi conform cu ceea ce credinţa ţine cu tărie cu privire la aceste relaţii. Ordinea normală a Scripturii era, dacă erai convins, iertarea păcatelor şi după aceea urma primirea Duhului Sfânt. Aceasta nu dă o viaţă nouă, ci dă viaţă în relaţiile în care cineva a intrat în felul acesta. Şi aceasta a dat nu numai libertate înaintea lui Dumnezeu în cunoaşterea iertării, ci libertate faţă de legea păcatului şi a morţii. Atunci eu voi şti nu numai că Hristos a murit şi m-a eliberat, m-a aşezat într-un loc nou cu privire la cele din trecut, ci şi că această viaţă pe acest loc nou este identificată cu puterea vieţii şi cu moartea faţă de păcat, aşa cum arată aceasta Romani 8.2,3(Letters of J.N. Darby, vol. 3, pag. 345).
Când ultimul Adam a suflat peste ucenicii Săi şi a zis: „Primiţi Duh Sfânt!” (Ioan 20.22), viaţa, pe care ei o aveau deja, a fost adusă la identificare cu El Însuşi, „Bobul de grâu” înviat. Era viaţă într-o relaţie nouă – şi anume viaţa Lui de înviere -, şi astfel ei au fost văzuţi ca fiind făcuţi vii împreună cu El. Aceasta nu este ceea ce s-a petrecut la Rusalii, când Duhul Sfânt a coborât cu scopul deosebit să-i adune laolaltă ca un singur trup (1 Corinteni 12.13) -, pe aceia care au crezut şi aşteptau în Ierusalim (Faptele apostolilor 1.4,5).
J.N. Darby face o diferenţiere în comentariul său la Coloseni 2.13 între „făcut viu” şi „făcut viu împreună cu Hristos”:
Acum eu sunt nu numai „făcut viu”, ci sunt „făcut viu împreună cu El” (Coloseni 2.13); căci dacă eu sunt viu, atunci eu pot fi viu spiritual sau în Romani 7. Oricine este acolo, spune: „Gândesc, Hristos este preţios pentru mine, şi eu iubesc Cuvântul Său şi pe ai Săi”, dar el se cercetează pe sine însuşi, ca să constate dacă este în această creaţie nouă. Ca şi fiul pierdut, el nu a întâlnit încă pe Tatăl său. Însă aceasta nu este poziţia „a-fi-făcut-viu-împreună-cu-Hristos” – el a fost făcut viu, fără îndoială, şi acolo unde eu vorbesc despre „făcut viu” în felul acesta, este acţiunea divină a unei vieţi noi în sufletul meu. Însă „făcut viu împreună cu Hristos” este altceva … Hristos a înviat ca Om dintre morţi. El a murit purtând păcatele noastre – pentru ele; El a mers în moarte pentru noi, şi Dumnezeu L-a înviat; şi să presupunem că eu sunt un credincios (aşa cum spune în Efeseni 1.13), atunci eu am înviat cu El … Este nu numai faptul că eu am viaţă. Eu am viaţă într-o stare nouă, unde este Hristos. Eu am venit pe un loc nou înaintea lui Dumnezeu – pe locul lui Hristos -, şi toate păcatele mele au rămas de partea cealaltă a mormântului lui Hristos. Eu nu recunosc omul vechi, el este lucrul îngrozitor, care m-a înşelat (Collected Writings of J.N. Darby, vol. 3, pag. 227).
Pentru unii apare o greutate în privinţa aceasta, deoarece ei se întreabă, când au fost ei făcuţi vii împreună cu Hristos: atunci când au crezut în Hristos sau într-un alt moment? Dacă a fost la un moment viitor, nu este atunci o a doua „facere vii”? Răspunsul pare să se găsească în primul rând în Efeseni 2.5. Însă întrebarea referitoare la timp („când”) nu este afirmaţia principală a acestui verset. Efeseni 2 arată planul lui Dumnezeu, prin aceea că El în harul Său suveran Se îndreaptă spre păcătoşii morţi spiritual şi lucrează o lucrare de har în sufletele lor. El îi face vii din starea de moarte şi îi strămută împreună cu Hristos într-o poziţie în locurile cereşti. Efeseni 2 nu prezintă detaliile acţiunii lui Dumnezeu cu sufletele şi exerciţiile prin care ele trec, aşa cum găsim aceasta în Romani 7. Acolo sunt descrise detaliat exerciţiile unui suflet, prin care el trece, până ajunge eliberat (Romani 7.24) şi pus în libertate (Romani 8.2). Efeseni 2 descrie acţiunea suverană a lui Dumnezeu, în timp ce Romani 7 tratează experienţele sufletului în căile lui Dumnezeu în timp. Deci Efeseni 2.5 nu răspunde la întrebarea pe care am pus-o la începutul paragrafului acesta.
Răspunsul cu privire la întrebarea referitoare la timp, când am fost noi făcuţi vii împreună cu Hristos, se întemeiază pe faptul că de când Hristos este acolo sus, noi putem spune: „Când a murit Hristos, am murit şi eu”. Realmente noi am fost făcuţi vii împreună cu El şi înviaţi împreună cu El şi aşezaţi împreună în locurile cereşti în Hristos Isus. Nimic din aceasta nu vorbeşte despre căile lui Dumnezeu cu noi în timp, ci mai degrabă despre acţiunea Sa puternică cu privire la Hristos şi noi înşine, ca uniţi cu El.
Într-un comentariu la Coloseni 2.13, J.A. Trench a făcut unele remarci utile. Redăm un extras din acesta:
Începând din momentul când noi am fost uniţi la Hristos, noi suntem învăţaţi în harul Său binecuvântat să privim înapoi şi să vedem totul ca acţiune completă a puterii divine, atunci când Hristos a fost înviat. Însă desigur este o cu totul altă întrebare, când am fost introduşi noi personal în aceasta. Pasajul nu spune nimic despre aducerea la viaţă a Duhului sau despre a-deveni-născut-din-Dumnezeu, ci mai degrabă despre a-fi-făcut-viu-împreună-cu-Hristos, ceea ce este un cu totul alt gând, aşa cum oricine poate vedea, care citeşte pentru sine aceste versete. Puterea măreaţă a lui Dumnezeu, care s-a exprimat în învierea lui Hristos, a venit şi ne-a scos din tot ce eram în Adam. Ea ne-a adus în ceea ce este poziţia lui Hristos, aşa cum ea [poziţia] se bazează pe lucrarea înfăptuită la cruce. Şi prin Duhul Sfânt, care Îşi ocupă locul în noi, aceasta devine activă pentru noi personal, dacă credem Evanghelia mântuirii noastre (John Alfred Trench, An Answer to „Life and the Spirit”, pag. 15).
El face în continuare încă o remarcă referitoare la greşeala, pe care noi o facem, dacă introducem aici întrebarea referitoare la timp:
… aşa că, dacă aici se introduce timpul, atât aducerea noastră la viaţă cât şi iertarea noastră au loc înainte ca noi să ne fi născut! Adevărul este, că pasajul nu ne spune nimic cu privire la timp (An Answer to „Life and the Spirit”, pag. 15).
La urmă vrem să privim încă o dată cuvintele primului citat, care l-am redat mai înainte: „Dumnezeu … m-a făcut din nou viu”. Într-o râvnă călăuzită greşit împotriva unei învăţături care nu există despre „dubla aducere la viaţă”, unii au condamnat o astfel de afirmaţie ca fiind „prostie grotescă”.
A.C. Ord a răspuns în felul următor la acest reproş:
Cine respectă Cuvântul lui Dumnezeu nu va fi atins de o aşa furtună de cuvinte. Aici este vorba numai de o întrebare referitoare la folosirea de expresii şi dacă Scriptura aplică exprimarea „a face viu” la o nouă intrare în viaţă. În Psalmi aceasta ne este mereu prezentată aşa, şi aceia care au fost făcuţi deja vii prin Cuvânt, spun: „Înviorează-ne şi vom chema Numele Tău” (Psalmul 80.18). Şi iarăşi: „Sufletul mi se lipeşte de ţărână; fă-mă să trăiesc după Cuvântul Tău” (Psalmul 119.25,40). Chiar şi în natură este aşa, că este o diferenţă între a face viu şi naştere, cu toate că acţiunile naturii sunt ascunse şi originea lor tainică. Apostolul însă merge mai departe …, când spune galatenilor: „Copilaşii mei, pentru care din nou simt durerile naşterii, până când Hristos va lua chip în voi” (Galateni 4.19). Dacă acela, care caracterizează cuvintele ca fiind „prostie grotescă”, ar fi fost un adversar al apostolului dintre galateni, cât de mult s-ar fi enervat de o aşa „extravaganţă grosolană”. Însă lucrurile naturale, cu toate că ele pot ilustra ceva, nu sunt ca să domine tainele spirituale, pe care le prezintă Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu atât mai puţin să înlocuiască ceea ce Cuvântul învaţă în sens pozitiv (Collected Writings of A.C. Ord, pag. 29, adnotarea 16).
Rezumat
Dacă „Bobul de grâu” înviat (Ioan 12.24) a suflat peste ucenicii Săi (Ioan 20.22), El a suflat peste aceia care erau deja născuţi din Dumnezeu şi aveau viaţa divină. El spune: „Primiţi Duh Sfânt!”. Aceasta era nu numai o expresie care anticipa coborârea Duhului la Rusalii. Dacă ar fi aşa, aceasta ar face din acţiunea Domnului nostru nimic mai mult decât o acţiune simbolică. Ci ei au primit Duhul, încă nu aşa ca la Rusalii, atunci când El personal a venit ca Acela care voia să locuiască în noi, ca să ne unească cu un Cap aflat în cer. Ei L-au primit ca putere a noii intrări la viaţă, viaţă în înviere, la viaţa de înviere a Celui înviat. La Rusalii Duhul a venit ca Acela care locuieşte personal în noi, ca să lucreze unirea cu Capul din cer şi în felul acesta să constituie trupul lui Hristos. Deci, începând de la Rusalii ambele lucruri sunt adevărate pentru credincios, dacă el este pecetluit cu Duhul: aceasta înseamnă, el primeşte Duhul ca putere a vieţii în Fiul şi ca Acela care locuieşte personal în el, ca să-l lege cu Capul din cer. Privit istoric Dumnezeu a făcut aceste două lucruri în timpuri diferite (vezi Ioan 20 şi Faptele apostolilor 2). Aceasta ne ajută să învăţăm aceste lucruri şi să le înţelegem potrivit măsurii noastre de înţelegere.
Ioan vorbeşte despre viaţa în Fiul şi Pavel despre viaţa în Hristos. Una este caracterul vieţii, cealaltă este locul şi poziţia unde noi avem viaţa. Romani 8.2 spune: „Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.” Este binecuvântare să se înţeleagă corect aceste locuri din Biblie. Doresc acum să îndrept scurt atenţia spre faptul că sunt două feluri diferite cum se poate citi Romani 8.2:
Legea – Duhului de viaţă în Hristos Isus (corect);
Carismatica americană Joyce Meyer face parte dintre predicatorii la televiziune cu cel mai mare succes. Ea răspândeşte mesajele ei video şi TV pe plan mondial şi prin aceasta încasează milioane. Secretul succesului ei este simplu: ea predică un mesaj pozitiv al succesului, al realizării de sine, al dragostei de sine, al bunăstării şi prosperităţii. Ea vorbeşte cu mult umor şi foarte personal; cuvintele Bibliei joacă numai un rol secundar, mesajele ei sunt însă pline de anecdote şi glume.
Şi oamenii iubesc aceasta! Ei ascultă şi privesc mesajele ei cu plăcere şi regulat. În Germania ele sunt transmise de televiziunea „creştină” dominată catolic „Bibel-TV”. Ceea ce este îngrozitor este faptul că un număr mare de creştini din cercurile conservative, fidele Bibliei sunt spectatori regulaţi sau chiar adepţi fideli ai Joyce Meyer.
Predica publică ţinută de o femeie este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu
„De ce este îngrozitor?”, s-ar putea pune întrebarea. Ce se poate reproşa, dacă această femeie zideşte sufleteşte mulţi oameni prin mesajele ei? Deci, este îngrozitor, că sunt aşa de mulţi creştini care nu-şi fac nici un fel de gânduri, ca să evalueze activitatea acestei femei pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. În Cuvântul lui Dumnezeu stă scris foarte clar:
1 Timotei 2.12: Nu-i permit unei femei să înveţe pe alţii, nici să exercite autoritate peste bărbat, ci să rămână în linişte.
Aceasta înseamnă că slujba de vestire publică făcută de o femeie, în mod deosebit înaintea ascultătorilor de genuri diferite, nu este conformă cu voia lui Dumnezeu. O femeie, care totuşi face aceasta, încalcă limitele. Ea acţionează în neascultare faţă de Dumnezeu, şi aceasta înseamnă că binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi peste o astfel de slujire. Aceasta este total independent de faptul că femeile ar putea avea aptitudini deosebite pentru vorbire şi înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu. Pur şi simplu nu este misiunea ei, şi de aceea Dumnezeu nu Se va declara de partea acestei activităţi, chiar dacă aceasta ar putea apărea altfel.
Deseori creştinii justifică manifestarea femeilor ca predicatoare publice cu „binecuvântarea” pe care ei o primesc prin aceste servicii. Însă această apreciere este înşelătoare şi conduce în rătăcire. Dacă eu recunosc Biblia ca fiind Cuvântul revelat al lui Dumnezeu perfect, atunci trebuie totdeauna să accept că Cuvântul lui Dumnezeu are dreptate, chiar dacă experienţa mea vrea să-mi inspire altceva.
Dumnezeu Îşi respectă Cuvântul şi totdeauna Îl va împlini, chiar dacă se crede că ar fi altfel. Dacă Dumnezeu interzice slujba de predicare şi dare de învăţătură din partea femeii, atunci El nu va binecuvânta neascultarea. Adevărata credincioşie faţă de Biblie înseamnă că noi aşezăm Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de părerea noastră, de experienţa noastră şi de simţămintele noastre.
De aceea dacă luăm Cuvântul lui Dumnezeu în serios şi Îl onorăm, atunci noi nici măcar nu vom asculta predica unei femei, indiferent cât de atrăgător şi plăcut ar suna ceea ce spune ea. Aici este vorba de un pragmatism îngrozitor, de o desconsiderare a ordinii lui Dumnezeu, din partea multor credincioşi. „Important este, că mie îmi face bine!” Dar ce fel de mesaje sunt acestea, pe care mulţi ascultători le simt a fi aşa de plăcute şi „ziditoare”?
Mesajul seducător al lui Joyce Meyer
O carte de analiză critică s-a preocupat detaliat cu mesajele lui Joyce Meyer (Thorsten Brenscheidt, Spürst du Gott schon oder liest du noch die Bibel? Lage: Lichtzeichen 2014). Vrem să redăm ceva din această carte (paginile citatelor se referă la această carte; scoaterea în evidenţă aparţine lui RE).
Deja numele lucrării ei mondiale este program: „Enjoy Life – Savurează viaţa”. Conţinutul mesajelor ei este preponderent ajutor de viaţă. Interesant este, că ea înţelege totuşi că aceasta ar fi misiunea ei dată de Dumnezeu, de a învăţa pe alţii Biblia – în contradicţie obraznică cu Cuvântul lui Dumnezeu (200). Dacă se cercetează mai exact mesajele ei se constată că potrivit etalonului Bibliei Joyce Meyer este o învăţătoare falsă, care răspândeşte în principal învăţătura greşită a „gândirii pozitive”, a doctrinei carismatice şi a falsei evanghelii a bunăstării.
Ca şi ceilalţi învăţători carismatici greşiţi şi profeţi falşi, ea afirmă mereu că ar fi inspirată direct de Dumnezeu. Însă aceasta nu și-o mai poate revendica nimeni după încetarea existenţei apostolilor şi profeţilor în secolul întâi. Însă ea gândeşte: „… vă spun: aici nu este o predică de la Joyce Meyer, ci este un cuvânt de la Dumnezeu! Acesta este un cuvânt de la Dumnezeu!” – „Nu ştiu ce voi spune în curând. Dar orice aş spune: va fi corect, deoarece eu am fost unsă cu Duhul Sfânt!” (202). Ea afirmă, că ea ar putea chiar simţi această „inspirare”: „Simt astăzi stimulentul Duhului Sfânt” (203). „Uneori doresc să pot deschide un fermoar la oameni şi să-i îndop [sic!] cu înţelegerile mele. Simt în seara aceasta focul Duhului Sfânt în oasele mele!” (203).
Însă mesajul ei contrazice total mesajul adevăratului Duh Sfânt, pe care îl găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Vrem să arătăm clar aceasta în câteva puncte pe baza citatelor. Unii cititori ar putea reproşa că Meyer spune mereu lucruri corecte. Desigur, ea face aşa, căci vrăjmaşul ştie exact, că orice creştin adevărat veghează şi se îndepărtează când mesagerii lui povestesc rătăciri clare.
O predică seducătoare bine alcătuită conţine 70-80% adevăr şi 20-30% rătăcire – atunci cu regret mulţi creştini cad în cursă. Însă noi vrem să ascultăm predici care în totalitate sunt sănătoase; sunt foarte puţini cei care au capacitatea să filtreze amănunţit rătăcirea din mesajele amestecate ale înşelătorilor, şi de aceea ajung vătămaţi şi înşelaţi.
Care sunt deci conţinuturile, care dau de gândit, ale lui Joyce Meyer?
Dezvoltarea capacităţilor proprii şi dragostea de sine în loc de altruism
În timp ce Domnul Isus ne cere să ne lepădăm de noi înşine şi să renunţăm la viaţa noastră păcătoasă, Meyer predică fără scrupule şi fără jenă exact contrariul: „Savuraţi viaţa voastră! Savuraţi-vă pe voi înşivă!” – „Vă permit să vă fiţi plăcuţi vouă înşivă! Aţi auzit? Vă permit să vă plăceţi vouă înşivă!” (203). „În al doilea rând trebuie să învăţăm să ne iubim pe noi înşine. Cine nu se iubeşte pe sine însuşi, nu poate iubi nici pe alţii” (204). „Tu eşti deosebit de important pentru Dumnezeu, şi El vrea ca tu să savurezi viaţa ta (…) Dezvoltă-te pe tine însuţi pentru respectul sănătos şi iubeşte-te pe tine însuţi într-un mod stimabil. (…) Dumnezeule, voi sunteţi aşa de minunaţi! Ar trebui să vă serbaţi în fiecare zi!” (205). „Acum câţiva ani m-am hotărât să-mi savurez viaţa, să savurez slujba mea şi să mă savurez pe mine însumi. Îmi place de mine! Şi diavolul devine zăpăcit, când spun aceasta” (209).
Meyer nu se jenează să se refere la inspiraţie personală de la Domnul pentru învăţăturile ei false: „Domnul spune foarte des: ‚Fă ce este în inima ta. Eu sunt cu tine în tot ce faci. Savurează timpul. Ai o zi frumoasă. Lucrul va fi mereu la locul lui, când te vei întoarce’” (236).
„Gândirea pozitivă” în loc de credinţa biblică
Meyer predică erezia „gândirii pozitive”, aşa cum ea a fost predicată mai înainte de alţi înşelători cum ar fi Norman Vincent Peale şi Robert Schuller. „Gândirea pozitivă şi acţionarea pozitivă devine obişnuinţă la oamenii încrezători. De aceea savuraţi viaţa şi obţineţi mult.” – „Dacă avem o gândire pozitivă, devenim oameni pozitivi, care savurează o viaţă de succes” (254). „Da, este bine! Tu primeşti ceea ce gândeşti. Deci gândeşte pozitiv. Ai gânduri de putere. 12 strategii pentru biruinţă pe câmpul de luptă al gândurilor” (201).
Succes, bunăstare şi savurarea vieţii
Meyer predică o evanghelie a succesului şi bunăstării, chiar dacă ea este atentă să nu accentueze prea mult bunăstarea materială şi banii. Ea însăşi mărturiseşte: „Sunt mereu întrebată: ‚Sunteţi o predicatoare a bunăstării?’ Şi eu răspuns: ‚Desigur, în nici un caz nu sunt o predicatoare a sărăciei. Atunci sunt o predicatoare a bunăstării” (206). Ea mărturiseşte: „De aceea vreau neapărat să ajut pe oameni să savureze viaţa, căci pentru aceasta a murit Isus” (207). „Isus a murit deja pentru voi, pentru ca voi să puteţi avea ce este cel mai bun: dreptatea stă gata, pacea stă gata, bucuria, bunăstarea, favoarea” (207). Ea afirmă: „Biblia este manualul nostru pentru o viaţă de succes” (242).
În opoziţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, care pune înaintea ochilor noştri o speranţă cerească, ea amestecă pământescul cu cerescul: „Eu cred în aceasta; ştiu că am în cer un automobil, dar eu doresc să conduc şi aici pe pământ un autoturism luxos. Nu vreau să aştept după toate până voi ajunge în cer şi eu cred că aceasta este biblic” (216). Ea practică consecvent aceasta ; conform relatărilor ziarelor americane averea ei cuprinde printre altele o limuzină Mercedes în valoare de 100.000 de dolari, un avion pentru călătoriile de afaceri, care a costat 10 milioane de dolari, o casă, a cărei valoare este de 2 milioane de dolari, şi venituri anuale în jur de 100 milioane de dolari. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre un astfel de stil de viaţă?
Filipeni 3.18-20: Pentru că mulţi, despre care v-am spus deseori şi spun şi acum plângând, umblă ca vrăjmaşii crucii lui Hristos, al căror sfârşit este pieirea, al căror dumnezeu este pântecele, şi gloria le este în ruşinea lor, care gândesc cele pământeşti. Pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
1 Timotei 6.5-11: …oameni stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care consideră că evlavia este sursă de câştig. Dar evlavia cu mulţumire este mare câştig. Pentru că nimic n-am adus în lume şi nici nu putem lua ceva din ea. Dar, având hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi cu acestea. Dar cei care vor să fie bogaţi cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebune şi vătămătoare, care îi afundă pe oameni în ruină şi în pieire. Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele; după care unii, umblând, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns pe ei înşişi cu multe dureri. Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea duhului.
Meyer predică şi o evanghelie a mântuirii falsă a penticostalilor, conform căreia vindecarea trupească şi sănătatea au fost dobândite pentru fiecare creştin deja în jertfa de ispăşire adusă de Hristos şi care acum ar putea fi cerute de la Dumnezeu: „Se poate definitiv avea ce a promis Dumnezeu cuiva, şi acestea nu sunt posesiuni simple. Unul din lucrurile, pe care El le doreşte pentru voi, este sănătatea. Voi aveţi un drept plătit prin sânge, să vă simţiţi bine” (223).
Rătăciri carismatice extreme
Joyce Meyer se declară ofensiv pentru convingerile ei carismatice; ea vesteşte ca aproape toţi carismaticii şi penticostalii: „Eu cred că noi vom putea duce o viaţă de biruinţă numai atunci când înţelegem şi primim botezul în Duhul Sfânt” (226). În zelul ei carismatic ea merge mult prea departe. Jurnalistul evanghelical Karsten Huhn relatează despre spectacolul ei la conferinţa din Basel 2009:
„Indiferent dacă voi vreţi sau nu această rugăciune , eu mă voi ruga totuşi pentru voi”. – „Mă simt călăuzită de Duhul Sfânt, să fac aceasta”. Mulţimea chiuie. Apoi Joyce Meyer strigă focul Duhului Sfânt să vină peste mulţime. „Fiţi plini! În Numele lui Isus! Din cap şi până la picioare! Din înăuntru spre afară! Umpleţi-vă cu Duhul Sfânt (…)” Meyer stă cu braţele întinse la marginea scenei şi strigă: „Minunat! Minunat! Minunat!” – „Am primit o doză mare de Duh Sfânt! Voi aţi avut multă distracţie aici! Dumnezeul meu! Voi sunteţi cu adevărat deosebiţi aici!” (222).
Meyer merge aşa de departe, să răspândească erezia blasfematoare a lui Kenneth Hagin şi a altora, că Isus Hristos ar fi murit după câte se parte spiritual şi ar fi mers în iad. Ea îndrăzneşte să afirme: „Tu nu poţi merge în cer, numai dacă crezi că Isus a ocupat locul tău în iad.” (212). Aceasta este o inducere în eroare întunecată; Domnul Isus a ocupat locul nostru în judecata lui Dumnezeu pe cruce şi după aceea S-a înălţat la Dumnezeu şi Tatăl Său. Apostolul Petru vorbeşte într-un loc că la un anumit moment El a vestit „în închisoare” (aceasta este Împărăţia morţii şi nu iadul) duhurilor păcătoşilor morţi biruinţa Sa (compară cu 1 Petru 3.19).[1]
Afirmaţii defăimătoare la adresa diavolului
Caracterul carismatic extrem al lui Meyer se arată şi în atitudinea obraznică, curajoasă faţă de împotrivitor, în timp ce Cuvântul lui Dumnezeu ne atenţionează în privinţa aceasta şi denumeşte această atitudine ca fiind o caracteristică a ereziei:
Iuda 8,9: Totuşi, şi aceşti visători întinează în acelaşi fel carnea şi dispreţuiesc stăpânirea şi hulesc gloriile. Dar arhanghelul Mihail, când, împotrivindu-se diavolului, a discutat cu el despre trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotrivă o învinuire de hulă, ci a spus: „Domnul să te mustre!”
Unele citate de la Joyce Meyer ar trebui să fie suficiente în această privinţă: „La arme! Împuşcaţi-l pe satan! Sugrumaţi-l! Legaţi-l! Băgaţi-l în temniţă! Noi putem să-l biruim.” – „O, vai! Veniţi odată! Astăzi dăm un şut diavolului!” – „Aceasta înseamnă să stai tare pe poziţie şi să spui cu putere: ascultă, diavole: eu voi savura viaţa mea!” (213).
Neruşinarea obraznică, la care aţâţă duhul seducător carismatic al acestei femei, este îngrozitoare. Ea se adresează deseori direct lui satan şi îl batjocoreşte cu vorbiri obraznice, exact aşa cum epistola lui Iuda a prorocit despre învăţătorii eretici: „Tu nu mă prinzi, diavole! (…) Şi eu cred în fiecare zi din viaţa mea că diavolului îi pare rău că m-a supărat vreodată. În fiecare zi. Eu cred că în iad el spune în fiecare zi: ‚Aş dori s-o fi lăsat în pace.’ Şi acelaşi lucru se poate petrece şi cu tine. (…) Cere răsplata ta: ‚Dumnezeule, aştept o despăgubire dublă pentru dificultăţile mele!’” (211).
Veghetori faţă de ademeniri
Trăim în ultimul timp înainte de revenirea lui Isus Hristos. Biblia ne atenţionează, că în acest timp vor apărea mulţi înşelători şi profeţi falşi, care vor să ne abată de pe calea îngustă a urmării lui Hristos şi să ne ducă pe calea largă nimicitoare. Cuvântul mărturiseşte despre ei:
Romani 16.18: Pentru că unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Hristos, ci pântecelui lor; şi, prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate [naivi].
Să fim veghetori şi să verificăm ce citim şi ce auzim! Ar trebui ca tocmai în astfel de timpuri provocatoare să nu ne umplem inimile cu mesaje banale şi derutante, ci cu vestirea clară, serioasă a Cuvântului lui Dumnezeu!
2 Petru 3.17,18: Voi deci, preaiubiţilor, cunoscând dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva, fiind abătuţi de rătăcirea celor nelegiuiţi, să cădeţi din statornicia voastră, ci creşteţi în har şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria şi acum şi în ziua eternităţii! Amin.
2 Timotei 4.1-4: Te îndemn înaintea lui Dumnezeu şi a lui Hristos Isus, care îi va judeca pe cei vii şi pe cei morţi, şi pentru arătarea Sa şi pentru Împărăţia Sa: vesteşte Cuvântul, stăruie la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, încurajează cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura. Pentru că va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, dorind să-şi desfăteze urechile, îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor; şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme.
Sursa: Thorsten Brenscheidt: Spürst du Gott schon oder liest du noch die Bibel? Lage: Lichtzeichen 2014.
[1]Remarca redacţiei: Noi nu credem că Hristos a vestit ceva în Împărăţia morţii, ci că El a predicat cândva prin Noe acelora care acum sunt în Împărăţia morţii.
Este Isus Dumnezeu? Ioan 1.1-3
Andreas Steinmeister
Versete călăuzitoare:Ioan 1.1-3
Ioan 1.1-3: La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.
Mereu se pune întrebarea, dacă din primele versete din evanghelia după Ioan rezultă clar, că Isus este cu adevărat Dumnezeu?
Astfel, aşa-numita traducere Neue-Welt-Übersetzung (NWÜ) (Lumea-nouă) traduce Ioan 1.1-3 cu următoarele cuvinte:
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au venit la existenţă prin El, şi fără El nu a venit nimic la existenţă.
În broşura editată de Watch Tower Bible And Tract Society din New York cu titlul Cunoaşterea care conduce la viaţa veşnică se spune despre acest Isus pe pagina 39: Isus Îşi are originea ca Mesia „din timpurile de demult, din zilele timpului nesfârşit” (Mica 5.2). El Însuşi a vorbit despre faptul că El ar fi venit „din domeniile de sus” (Ioan 8.23; 16.8). Evanghelia după Ioan Îl denumește ca „singurul Fiu născut (Ioan 3.16), deoarece El [Dumnezeu] L-a creat nemijlocit”. În continuare se spune: „Ca Întâiul născut din toată creaţia El a fost folosit apoi de Dumnezeu ca să creeze toate celelalte lucruri (Coloseni 1.15; Apocalipsa 3.14.)” Din Ioan 1.1 rezultă că El înainte de existenţa Lui umană „era la început cu Dumnezeu. Cuvântul era aşadar la Iehova atunci când au fost create cerurile şi pământul.” La crearea pământului „Dumnezeu S-a adresat Cuvântului” (Geneza 1.26), şi acest Cuvânt ar fi fost „maistrul Său preaiubit”, care în Proverbe 8 este „descris ca înţelepciunea personificată”. Şi după aceea se mai spune: „După ce Iehova a făcut Cuvântul, El a trăit multe veacuri la Dumnezeu în cer, înainte să vină ca om pe pământ. Nu este de mirare că Isus este denumit în Coloseni 1.15 ‚chip al Dumnezeului nevăzut’. Prin timpul îndelungat de părtăşie strânsă, Fiul ascultător a devenit exact ca Tatăl Său, Iehova.”
Martorii lui Iehova resping în aceeaşi broşură la pagina 31 cuvântul „Triunitate” şi scriu:
Dumnezeul adevărat este o Persoană în sine, despărţit de Isus Hristos (Ioan 14.28; 1 Corinteni 15.28). Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu este o persoană. Acesta este mai degrabă puterea lui Iehova, pe care El ca Atotputernic o foloseşte, ca să împlinească planurile Sale (Geneza 1.2; Faptele Apostolilor 2.1-4,32; 2 Petru 1.20,21).
Rezumăm pe scurt:
Martorii lui Iehova învaţă: Isus este o creatură, care a fost creată de Iehova cu mari perioade de timp în urmă.
Martorii lui Iehova învaţă: Isus este „singurul Fiu născut” şi a fost născut ca atare cândva în trecut – înainte de crearea lumii.
Martorii lui Iehova învaţă: Isus a putut fi numit „chip al Dumnezeului nevăzut” pe baza ascultării Lui în cer şi a îndelungatei Lui părtăşii cu Tatăl Său.
Martorii lui Iehova învaţă: Ca „maistru preaiubit” şi „înţelepciune personificată” El a fost folosit de Dumnezeu ca să creeze lucrurile ca „Întâiul născut al creaţiei”.
Martorii lui Iehova învaţă: Nu există Dumnezeu Trinitate (Triunitate).
Martorii lui Iehova învaţă: Duhul Sfânt nu este o persoană, ci numai o putere.
Prin aceasta martorii lui Iehova tăgăduiesc cunoştinţe de bază despre Hristos ale creştinilor care îşi sprijină credinţa lor pe Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.
Dar ce este de fapt corect?
Vrem să ne preocupăm mai exact cu textul din Ioan 1.1-3. Acolo se spune în traducerea Elberfelder revizuită:
Ioan 1.1-3: La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.
La început (en archae)
Este important să se ţină seama că aici nu se spune: „La începutul”, ca şi cum aici accentul s-ar pune pe un anumit început. Nu este vorba de începutul creaţiei sau de un început anumit şi definit din veşnicia trecută, ci de ceva care este cu mult timp în urmă. Ioan nu foloseşte felul de exprimare uzual al lui ap’archae (de la început: Ioan 6.64; 8.44; 15.27; 16.4; 1 Ioan 1.1; 2.7,13,14,24; 3.8,11; 2 Ioan 1,5,6) sau kat’archae ca în epistola către Evrei 1.10 (= „în început”), ci arată clar că trebuie să fie vorba de ceva care are a face cu „originea”. Cuvântul archae este tradus în alte locuri corespunzător contextului cu „autoritate” (Luca 12.11; 20.20) şi „căpetenii” (archai: Romani 8.38; 1 Corinteni 15.24; Efeseni 1.21; 3.10; 6.12; Coloseni 1.16,18; 2.10,15; Tit 3.1) şi înseamnă ceva care stă cu autoritate asupra altora, deci stă la început şi este înainte de toate. De aceea Isus Hristos poate fi numit în Coloseni 1.18 şi hos estin archae (= „care este Început”) şi în Apocalipsa 3.14hae archaes taes ktiseos tou theou (= „Începutul creaţiei lui Dumnezeu”) sau în Apocalipsa 21.6; 22.13hae archae kai to telos (= „Începutul şi Sfârşitul”).
Dacă ar fi adevărat, că început aici înseamnă „început temporal”, atunci ar fi pentru Isus Hristos şi un sfârşit temporal. Însă aceasta o neagă şi martorii lui Iehova.
La început era (en archae aen)
Acest verb aen este deosebit de important. aen, persoana a treia singular preteritul de la eimi, arată că acest Cuvânt nu a „devenit” ci „era”. Dacă în Ioan 1.14 se spune: „Cuvântul a devenit carne”, atunci acolo stă scris: kai ho logos sarx egeneto (textual: „şi Cuvântul a devenit carne”).
Aceasta clarifică totul. Chiar dacă începutul din Ioan 1 ar fi un anumit început, totuşi Cuvântul era deja acolo. El era „în început cu Dumnezeu” şi „El era viaţă”, şi prin aceasta era şi „lumina oamenilor” (Ioan 1.4). Ioan spune categoric, că Ioan Botezătorul nu „era lumina”, ci mărturisea despre lumină.
Ioan 1.9: Aceasta era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om.
Mai târziu Ioan Botezătorul spune:
Ioan 1.30: Acesta este Cel despre care spuneam eu: După mine vine un Om care are întâietate faţă de mine, pentru că era mai înainte de mine.
Şi Isus Hristos Însuşi spune în
Ioan 6.62: Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte.
Ne gândim şi la
Ioan 8.58: Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt [prin abraam genaesthai ego eimi].
Aici avem afirmaţia existenţei[1], pe care o întâlnim mereu în evanghelia după Ioan şi pe care o întâlnim prima dată în legătură cu Dumnezeu în Septuaginta în Exodul 3.14. Acolo Iehova (Iahve) se revelează ca „Eu sunt” (ego eimi).
De altfel, nu este uimitor, că la acest ego eimi portăreii din Ioan 18 cad la pământ?
Deci această afirmaţie „la începu era” arată foarte clar preexistenţa Cuvântului.
La început era Cuvântul (en archae aen ho logos)
Este deci Logosul o creatură, care a fost creată cu foarte mult timp în urmă? Până aici am văzut, că din context nicidecum nu se poate admite aşa ceva, deoarece aici este vorba de un început nedeterminat, care nu este definit nici prin timp şi nici printr-un moment din veşnicie.
Dar ce înseamnă ho logos?
Din contextul primelor 34 de versete devine clar, că Logosului i se atribuie aici anumite aspecte:
Preexistenţa: Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
Puterea de Creator: „Toate au fost făcute prin El.”
Viaţă cerească: El era viaţă şi El era viaţa (Ioan 1.4).
Lumină: El era lumina, lumina adevărată (Ioan 1.5,9).
El nu a fost cunoscut nici de lume şi nici nu a fost primit de ai Săi.
Întruparea: El a devenit carne, adică El a devenit Om (Ioan 1.14).
El a revelat glorie (Ioan 1.14).
El era unic de acest fel de la Tatăl (Ioan 1.14).
El era înaintea lui Ioan Botezătorul (Ioan 1.15,30).
Prin El „au venit harul şi adevărul” (Ioan 1.17).
El este Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1.29 „cunoscut dinainte, înainte de întemeierea lumii”; 1 Petru 1.20).
El va boteza cu Duhul Sfânt (Ioan 1.33). Ar putea vreo creatură să facă aceasta vreodată?
El este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1.34).
Din niciunul din aceste aspecte nu rezultă că El ar fi o fiinţă personală creată.
Ce înseamnă expresia logos?
Acest cuvânt este foarte des folosit în Noul Testament şi are următoarele înţelesuri:
cuvântul despre cruce (1 Corinteni 1.18); cuvântul lui Hristos (Coloseni 3.16); Cuvântul lui Dumnezeu ca transmitere paulinică referitor la ordinea în Biserică (1 Corinteni 14.36).
într-un anumit sens şi un titlu al Persoanei lui Isus, care este „Cuvântul” (ho logos, Ioan 1.1,14), „Cuvântul lui Dumnezeu” (ho logos tou theou, Apocalipsa 19.13) şi „Cuvântul vieţii” (ho logos tou zoaes, 1 Ioan 1.1,2).
Deoarece Dumnezeu este o fiinţă personală şi Lui ca persoană „vorbirea, cuvântul” Îi sunt proprii, Cuvântul niciodată nu poate fi creat, ci aşa cum Dumnezeu este veşnic, la fel şi Cuvântul este veşnic; El aparţine lui Dumneezu aşa cum aparţine lumina (1 Ioan 1.5) şi dragostea (1 Ioan 4.8,16); însă în timp ce lumina, dragostea şi cuvântul, ca şi cuvânt scris sau vorbit, sunt însuşiri, respectiv moduri de exprimare ale lui Dumnezeu, Cuvântul (ho logos) este un titlu sau Numele lui Dumnezeu.
logos în Vechiul Testament
În Vechiul Testament, în Septuaginta, logos este traducerea cuvintelor ebraice dabar (Judecători 3.20; 2 Samuel 24.11; 1 Împăraţi 12.22; 2 Împăraţi 9.36), emaer (= „vorbire, cuvânt, regulament”, Proverbe 1.2; Psalmul 119.9; 119.42) şi imrah (Psalmul 119.11; Isaia 5.24). Toate aceste cuvinte sunt folosite şi pentru a accentua vorbirea lui Dumnezeu.
Memra în literatura iudaică, în targumim
Mai târziu iudeii au folosit cuvântul memra, care corespunde cuvântului logos. Ei l-au identificat cu Dumnezeu, dar îl şi deosebesc de Dumnezeu. Dumnezeu a creat totodată prin memra; tot ce există ar fi prin memra, de aceea memra poate fi cel care lucrează în creaţie. Dar memra lucrează şi mântuirea şi este totodată revelarea lui Dumnezeu, şehina, gloria lui Dumnezeu.
Iudeul mesianic A. Fruchtenbaum scrie:
Grecii au elenizat cuvântul „şehinah”. Cuvântul grecesc în locul acesta este acum skeinei (Ioan 1.14) şi nu înseamnă a locui sau a trăi într-un loc fix, ci a locui sau a trăi în cort. Exact acesta este înţelesul pe care Ioan îl gândeşte. Căci acest cuvânt îşi are originea în cartea Exodul. Acolo, în capitolul 40, a coborât şehina-gloria în forma unui nor şi a trecut prin Locul Preasfânt şi pentru secolele următoare „şi-a făcut cort” în mijlocul poporului Israel, până când în cele din urmă a părăsit pe Israel în timpurile lui Ezechiel (Ezechiel 8-11). Însă acum „şehina” s-a reîntors. Nu sub forma de nor, foc sau lumină, ci în carne şi din nou Şi-a făcut cort în mijlocul lui Israel. Şi ca şi rabinii, aici trebuie să se şină seama, şi Ioan leagă „şehinah” respectiv skeinei cu gloria lui Dumnezeu: „Şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1.14). (Din Das Leben des Messias.)
Când Dumnezeu S-a revelat omului, atunci aceasta a avut loc prin memra (Evrei 1.1) şi când în Vechiul Testament El a încheiat cele opt legăminte, aceasta a avut loc prin memra.
Într-un loc se spune chiar în Targum Onkelos: „Memra Domnului va fi Dumnezeul meu.”[2]
Deci Logos niciodată nu este o fiinţă creată, ci este o Fiinţă personală şi veşnică, una cu Dumnezeu în ceea ce priveşte fiinţa şi natura, la care este şi era. De aceea Logos este numit şi „Dumnezeu”.
Singurul Fiu
Singurul Fiu, Cel care este în sânul Tatălui (monogenaes hyios ho on eis ton kolpon tou patros ekeinos exaegaesato) a făcut cunoscut pe Tatăl, a povestit despre El (Ioan 1.18).
Acest Fiu posedă o glorie, care este proprie „Singurului de la Tatăl” (Ioan 1.14), da, El este singurul Fiu în sânul Tatălui” (Ioan 1.18). El a văzut pe Tatăl şi L-a făcut cunoscut. El „a fost dat” de Dumnezeul care a iubit lumea (Ioan 3.16), respectiv „trimis” (1 Ioan 4.9). Şi de aceea noi, prin credinţa în El, putem primi viaţa veşnică (Ioan 3.18) şi putem „trăi prin El” (1 Ioan 4.9).
Înseamnă deci „singurul Fiu” că El a fost primul născut? Nu, absolut nu. Lui Avraam i se spune: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti.” În Septuaginta se foloseşte numai expresia ton agapaeton hon aegapaesas (= „preaiubitul, pe care l-ai iubit”). Acest preaiubit este numit în Evrei 11.17monogenae (= „singurul născut”). Nu este uimitor, că această relaţie de dragoste din Noul Testament este parafrazată cu cuvintele „l-a adus jertfă pe singurul fiu”? El nu era întâiul născut de Avraam, ci era „unic în felul lui”, „preaiubitul”. Întâiul născut era Ismael.
În cartea Judecători 11.34, fiica lui Iefta este privită în Septuaginta ca „singura născută”; în Psalmul 22.20; 35.17 David vorbeşte despre sufletul lui, ca fiind singurul suflet al lui. Şi aici în Septuaginta se foloseşte expresia monogenaes. Desigur David ştia că are numai un suflet şi că acesta nu era născut, însă el îl privea ca „unic în felul lui”. Aşa este Isus ca Fiu al lui Dumnezeu unic în felul Lui. El este Fiul dumnezeiesc, căruia Tatăl I se adresează cu „o, Dumnezeule”. Isus este Dumnezeu.
Dar să privim mai departe:
… şi Cuvântul era cu Dumnezeu (kai ho logos pros ton theon)
Cuvântul în existenţa Lui la început este descris ca fiind diferit de Dumnezeu. Cuvântul era pros ton theon (= „la Dumnezeu, orientat spre Dumnezeu”). Prepoziţia pros cu acuzativul care urmează arată spre o relaţie existentă, o legătură (Ioan 14.12,28; 16.28; „Mă duc la Tatăl”). În 1 Ioan 1.2 citim: „şi viaţa a fost arătată; şi noi am văzut, şi mărturisim, şi vă vestim viaţa eternă, care era la Tatăl şi ne-a fost arătată.” Aici Cuvântul este denumit „Viaţa veşnică” şi aceasta era pros ton patera (= „la Tatăl”), şi în 1 Ioan 2.1 este Cuvântul „Mijlocitorul la Tatăl” (pros ton patera).
Dacă Cuvântul nu ar fi mai mult decât o creatură, atunci şi viaţa veşnică ar fi de asemenea o viaţă veşnică creată – ce contradicţie!
… şi Cuvântul era Dumnezeu (kai theos aen ho logos)
Şi Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul era nu numai dumnezeiesc, căci atunci ar fi trebuit aici să stea theios (= „dumnezeiesc”, 2 Petru 1.3,4; Faptele apostolilor 17.29); de asemenea El nu a devenit Dumnezeu, căci atunci ar fi trebuit să stea acolo geneto; nu, El era Dumnezeu.
Acum se reproşează, că cuvântul Dumnezeu nu este însoţit de articolul hotărât, ca în afirmaţia pros ton theon (= „la Dumnezeul”: n. tr. în traducerea românească a Bibliei nu se poate recunoaşte acest detaliu). Aceasta ar trebui să aibă o importanţă, şi afirmaţia ar putea fi tradusă şi cu „un Dumnezeu”, deci ar trebui să se spună: „şi Cuvântul era un dumnezeu.” Într-adevăr această diferenţă fină trebuie să aibă importanţă, dar nu în sensul că din cuvântul „Dumnezeu” fără articol se face o fiinţă creată.
Dar de ce aşa de mulţi traduc „şi Dumnezeu era Cuvântul” respectiv „şi Cuvântul era Dumnezeu”?
Ioan vrea să explice cine sau ce este Cuvântul şi până aici ne-a clarificat, că El era la Dumnezeu [Dumnezeu, cu articol hotărât!]. El era orientat spre Dumnezeul adevărat (pros), într-o relaţie strânsă cu El. Acum el vrea să ne clarifice, prin aceea că el scrie ho logos („Cuvântul”) cu articol hotărât şi theos fără articol, că ho logos este subiectul propoziţiei şi theos aen este predicatul, predicatul pronominal. Ioan vrea să arate foarte clar cititorului că Cuvântul nu este Dumnezeu [Dumnezeu, cu articol hotărât!], căci atunci Duhul Sfânt, de exemplu, ar fi exclus, ci că „Cuvântul era (un) Dumnezeu”.
Deci aici nu este vorba de o propoziţie reciprocă, ca aceasta: „Păcatul este fărădelegea” (hae hamartia estin hae anomia), sau în Matei 6.22: „lumina trupului este ochiul” (hae lychnos tou somatos estin ho ophthalmos), sau: „Căci pâinea (lui) Dumnezeu este cea coborâtă din cer” (ho gar artos tou theou estin ho katabainon ek tou ouranou). În aceste propoziţii s-ar putea simplu schimba reciproc subiectul cu nominativul echivalent, deoarece ambele substantive sunt însoţite de articol şi ambele sunt legate prin verbul ajutător „a fi”.
Înapoi la versetul nostru: gândul exprimat anterior este continuat şi este scoasă în evidenţă diferenţa între „Dumnezeul” şi „Cuvântul” [ambele cu articol hotărât].
Gramatical s-ar putea scrie corect „un” Dumnezeu – cu articol nehotărât -, însă atunci numai pentru a exprima că este o diferenţă între Dumnezeu şi Cuvânt – ambele cu articol hotărât, însă această diferenţă niciodată nu constă în caracterul de a fi creat al Cuvântului, ci în faptul că aşa cum Dumnezeu [cu articol hotărât] era în veşnicie, la fel şi Cuvântul, diferit de Dumnezeu, era de asemenea dumnezeiesc şi veşnic prezent acolo.
Foarte clar exprimă aceasta versetul următor:
„Acesta era la început cu Dumnezeu” (outos aen en archae pros ton theon)
Cuvântul „acesta” (outos) se refă aici la ho logos (= „Cuvântul”) şi ho este de genul masculin; cuvântul „acesta” este însoţit în multe traduceri în limba germană de articol de genul neutru, deoarece substantivul „cuvântul” este de genul neutru. În textele următoare, care se referă la Isus Hristos, acelaşi pronume demonstrativ este redat la genul masculin, deoarece el se referă la „Fiul” (Matei 3.17; 17.5; 21.11,42; Ioan 1.15,30,33,34).
Cuvântul era la început cu Dumnezeu. Este foarte clar: aici se vorbeşte despre un început nedeterminat, care este determinat prin prezent, existenţa Cuvântului. Cuvântul nu a devenit împreună cu începutul, nu, El era la început la Dumnezeu [cu articol hotărât; Dumnezeul), în legătură (părtăşie) cu Dumnezeu [cu articol hotărât; Dumnezeul).
Şi versetul acesta combate orice imaginare despre a fi creat sau caracterul de a fi creat al Cuvântului.
Toate au luat fiinţă prin El (panta di’ autou egeneto)
„Toate au luat fiinţă prin El” este o traducere exactă, căci panta este într-adevăr o formă de plural de la pas şi de aceea poate fi tradus cu „toate lucrurile”, însă aici este limitat prin singularul egeneto (persoana a treia singular aorist 2 de la ginomai).
Traducerea foarte liberă de la egeneto (= „au venit la existenţă”) nici nu este necesară, cu toate că ea corespunde pe deplin sensului.
În Faptele apostolilor 17.24; Romani 11.36; 1 Corinteni 8.6; Efeseni 1.10,22; 3.9; Filipeni 3.21; Coloseni 1.16,17,20; Evrei 1.3 şi Apocalipsa 4.11panta se referă la toate cele create, la care în cele mai multe texte Fiul stă pe prim plan. Fiul este deci Creatorul, „prin care sunt toate” (1 Corinteni 8.6), care „susţine toate prin Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1.3), „prin care şi pentru care sunt toate” (Coloseni 1.16) şi „toate se menţin prin El” (Coloseni 1.17).
Dacă se studiază textele din Vechiul Testament, care vorbesc despre Creator, atunci de fiecare dată este El, respectiv Elohim, Iahve, şi aşa mai departe:
Geneza 1.1: La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.
Psalmul 90.2: Mai înainte de se fi născut munţii şi ca Tu să fi format pământul şi lumea, din eternitate în eternitate Tu eşti Dumnezeu.
Isaia 42.5: Aşa zice Dumnezeu Domnul, Cel care a creat cerurile şi le-a întins, Cel care a aşternut pământul şi ce produce el, Cel care dă suflare poporului de pe el, şi duh celor care umblă pe el.
Psalmul 33.6,9: Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. … Pentru că El a spus şi a fost; El a poruncit şi aceea a stat acolo.
În cartea Iov citim despre Creatorul, care este identificat cu Dumnezeu (Iov 32.22; 35.10; 36.3); în Psalmul 149.2 Israel trebuie să se bucure de Creatorul, Împăratul lui; Solomon aminteşte tinerilor în Eclesiastul 12.1 de Creatorul cu cuvintele: „Şi adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale”, şi Isaia strigă: „Nu cunoşti? N-ai auzit că Dumnezeul cel etern, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu oboseşte, nici nu-Şi poate pierde puterea? Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă” (Isaia 40.28), şi: „Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Creatorul lui Israel, Împăratul vostru” (Isaia 43.15), la care el identifică pe Creatorul cu Sfântul şi Împăratul lui Israel.
Acest Creator din Vechiul Testament este Iehova, Elohim şi în Noul Testament este Fiul Isus ca Cuvântul.
Niciodată Isus nu este prezentat în Biblie ca Fiinţă creată. Dumnezeu Îi spune în Evrei 1.8, ca Fiu: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului” (ho thronos sou ho theos eis ton aiona tou aionos).
Dacă se citeşte contextul din Evrei 1.6,7, atunci devine clar, că Dumnezeu are îngeri ca slujitori, care ascultă supuşi de El şi slujesc; dar când El vorbeşte Fiului Său, atunci El vorbeşte despre domnia şi tronul Acestuia. De aceea traducerea din aşa-numita traducere Neue-Welt-Übersetzung (NWÜ) (Lumea-nouă) „Tronul Tău este Dumnezeu” este absolut nepotrivită, deoarece estin (= „este”) nu stă în text şi în afară de aceasta aici este vorba de vocativ şi Fiul este apelat. În Septuaginta se întâlnesc formulări asemănătoare: în Psalmul 25.22; 36.7; 42.1; 43.1; 44.4; 48.9 şi aşa mai departe, şi de asemenea şi în Psalmul 45.6, unde adresarea este redată cu ho theos.
Deci Dumnezeu se adresează Fiului Său cu cuvintele „o, Dumnezeule”.
Alte pasaje, care arată spre dumnezeirea Domnului Isus:
2 Tesaloniceni 1.12; Tit 2.13; 2 Petru 1.1: aici de fiecare dată prin construcţia genitiv şi printr-un articol hotărât pentru ambele substantive [Dumnezeului şi Mântuitorului], ambele substantive se pot referi la Hristos.
În Evrei 1.2 se spune, că Dumnezeu en hyio (= „în sau ca Fiu”); În Evrei 1.5 prin folosirea cuvintelor Fiu şi Tată fără articol hotărât este prezentat mai clar caracterul relaţiei veşnice între cei doi şi nu faptul începutului acestei relaţii.
În Galateni 4.6 verbul „a trimite” se referă atât la Fiul cât şi la Duhul Sfânt. Aşa cum Duhul Sfânt este „Duhul veşnic” (Evrei 9.14), la fel şi Fiul este „Fiul veşnic”.
Ioan 17.4 spune că Fiul a posedat o glorie la Tatăl, înainte de a fi lumea; conform cu Ioan 17.24 El era şi Preaiubitul înainte de întemeierea lumii; El a fost cunoscut ca Miel mai înainte de întemeierea lumii (1 Petru 1.18); conform cu 1 Ioan 1.2 El era viaţa veşnică la Tatăl, da, El este numit în 1 Ioan 5.20 „Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. De aceea Scriptura poate spune şi că El „a ieşit de la Dumnezeu” (Ioan 16.27,30), dar şi că „a ieşit de la Tatăl” (Ioan 16.28; 17.8). El putea „să iese” numai de acolo, deoarece El era acolo (nu a devenit). De aceea mai citim despre El şi că Dumnezeu L-a trimis şi prin aceasta El putea spune cuvintele lui Dumnezeu (Ioan 3.17,34; 4.34; 6.29) şi că pe de altă parte şi Tatăl L-a trimis (Ioan 5.23,37; 6.44,57; 8.16; 12.49; 14.24; 17.8,18,21,23,25). Hristos a vrut să arate clar, că El ca Fiu era în părtăşie deplină cu Tatăl – în cer şi pe pământ, ca Om.
Dar tocmai prin faptul că Isus a numit pe Dumnezeu Tată al Său (Ioan 5.18), au vrut să-L omoare, căci iudeii au recunoscut în această afirmaţie că El „a numit Tată al Său” pe Dumnezeu şi prin aceasta „S-a făcut una cu Dumnezeu”. Chiar dacă mai târziu El a accentuat: „Eu şi Tatăl una suntem”, iudeii nu numai au înţeles că El era în părtăşie minunată cu Tatăl, ci şi că El „S-a făcut pe Sine Dumnezeu” (Ioan 10.30-36).
Isus este numit şi „Salvatorul” (Mântuitorul). Expresia aceasta se aplică în Septuaginta în Isaia 43.3,11; 45.15; 49.26; 60.16; 63.8 la Iehova şi în Noul Testament în Luca 2.11; Faptele apostolilor 13.23; Romani 11.26 la Isus Hristos (compară şi cu Ioan 4.42; Efeseni 5.23; 1 Timotei 4.10, unde de asemenea se foloseşte cuvântul sotaer). În 1 Timotei 1.1; 2.3; Tit 1.3; 2.10; Iuda 25 cuvântul sotaer (= „Salvator”) se referă la „Dumnezeu” şi în 2 Timotei 1.10; Tit 1.4; 2 Petru 2.20; 3.2,18 se referă la „Hristos”.
Este interesant că expresia „Salvator” din Romani 11.26 descinde din Isaia 59.20,21, unde se foloseşte cuvântul ebraic goel (= „Răscumpărător”). Acest cuvânt este folosit ca participiu de la gahal în Isaia exclusiv pentru Iehova (Isaia 41.14; 43.14; 44.6,24; 47.4; 48.17; 49.7,26; 54.5,8; 59.20; 60.16; 63.16). Iehova ca Răscumpărător este Hristosul preexistent.
În Matei 22.41-46 se spune: „Şi fariseii fiind adunaţi, Isus i-a întrebat, spunând: «Ce gândiţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?» Ei I-au spus: «Al lui David». El le-a spus: «Cum atunci David, vorbind în Duh, Îl numeşte Domn, spunând: ‚Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale’? Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al Lui?» Şi nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt; nici n-a îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.” Aici Hristos explică, că Fiul lui David este într-adevăr Hristos, dar totodată Adonai (= „Domn”). Însă Adonai este şi Iehova.
În 1 Petru 3.15 se spune: „… sfinţiţi-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Acest text este preluat din Isaia 8.13: „Pe Domnul oştirilor, pe El să-L sfinţiţi …” Prin urmare Hristos este Iehova.
Alte pasaje din Vechiul Testament şi din Noul Testament arată că Iehova al Vechiului Testament este Isus al Noului Testament:
Isaia 40.10; 63.1; Daniel 7.13; Mica 2.12,13; Zaharia 9.9,10; 12.10; 14.3-5; compară cu Matei 24.30; 25.31; Marcu 13.26; 14.62; Luca 21.27; 1 Tesaloniceni 3.13.
Psalmul 102.24-26; compară cu Evrei 1.12; 13.8; „Acelaşi” este Numele lui Dumnezeu (Deuteronomul 32.39)
Isaia 6.3-5; Ioan 12.37-43.
Hristos, Întâiul născut
În evanghelia după Matei 1.25 şi Luca 2.7 se vorbeşte despre Hristos ca „Fiul ei cel întâi-născut”, al Mariei. Realmente El era primul ei Fiu născut şi în acelaşi timp Fiul care avea un Tată ceresc. În acest sens El era şi Acela care nu numai a fost primul născut în timp, ci şi prototipul tuturor celor întâi-născuţi, al căror nume este scris în cer (Evrei 12). Cuvântul folosit aici prototokos este un titlu de demnitate, care în ordinea de rang redă rangul cel mai înalt.
Evrei 1.5 citează 1 Cronici 17.13; 2 Samuel 7.14 şi se referă la Solomon. Însă în Evrei 1.6 se vorbeşte despre faptul că Dumnezeu „Îl aduce din nou pe Cel întâi-născut în lumea locuită”. Deci, această expresie „Întâi-născut” (prototokos) este aplicată în Psalmul 89.27 de Etan ezrahitul la „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului”: „Şi Eu Îl voi face cel întâi-născut, cel mai înălţat dintre împăraţii pământului.” Aici este clar vorba de Mesia. El va fi făcut Cel întâi-născut, cel mai înălţat dintre împăraţii pământului. El nu este cel care a fost primul născut, ci Cel care stă în rangul cel mai înalt. La fel trebuie înţeles şi Evrei 1.5, că aici Fiul stă într-o relaţie deosebită, unică faţă de Dumnezeu, Tatăl Său, şi Fiul ca Om este numit în versetul 6 „Cel întâi-născut”.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru expresia „Cel întâi-născut între mulţi fraţi” (Romani 8.29): El are întâietatea absolută, El, Cel care nu Se ruşinează să numească „fraţi” pe credincioşi.
Ca „Cel întâi-născut din toată creaţia” (Coloseni 1.15), El este Acela care a creat toate, aşa cum arată Coloseni 1.16,17: „Pentru că toate au fost create prin El [en auto = „în El”, adică în puterea Persoanei Sale], cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorităţi: toate au fost create prin El [di’ autou = „prin El”, adică, El era mijlocul prin care au fost create acestea] şi pentru El [eis auton = „spre El, în direcţia Lui”]. Şi El este înainte (pro) de toate, şi toate se menţin prin El [en auto].” Deci Coloseni 1.15 nu spune că Hristos este prima creatură creată, ci că El este Creatorul – existent înainte de toate şi ca Omul desăvârşit sublim peste toate.
Şi Hristos este şi „Cel întâi-născut dintre cei morţi” (Coloseni 1.18) şi „Întâiul născut din morţi” (Apocalipsa 1.5). În acest sens El este singurul înviat care trăieşte pentru totdeauna şi nu mai moare din nou şi totodată este Căpetenie peste toţi morţii.
Lucrările lui Hristos Îl dovedesc ca Dumnezeu
Realmente: Hristos putea ierta păcate (Matei 9.5,6); putea atinge leproşi necuraţi, fără să Se întineze, şi i-a vindecat (Matei 8.3); putea domina peste forţele naturii (Matei 8.26,27; 14.32,33); putea învia morţi (Marcu 5.22; Luca 7.11; Ioan 11); putea înmulţi pâini (Marcu 6.41; 8.6-9); putea transforma apa în vin (Ioan 2.1-11) şi dărui vederea orbilor din naştere (Ioan 9.1-17) – toate acestea arată clar: El este Dumnezeu.
Domnul Isus Hristos vorbeşte foarte clar în evanghelia după Ioan despre relaţia intimă între El şi Tatăl ceresc. El poate spune în Ioan 5.17: „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez”, în Ioan 5.20: „Pentru că Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată toate câte face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi”, în Ioan 5.21: „Pentru că, după cum Tatăl înviază morţii şi dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea”, în Ioan 5.22,23: „Pentru că Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul, după cum Îl onorează pe Tatăl. Cine nu-L onorează pe Fiul, nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis”, în Ioan 14.13: „Şi orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face, ca Tatăl să fie glorificat în Fiul”. În textele care urmează Domnul Isus arată clar, că El este în Tatăl şi Tatăl în El: Ioan 14.10,11,20; 17.21. De aceea El putea spune şi: „Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va primi din ce este al Meu şi vă va face cunoscut” (Ioan 16.15), şi: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14.9).
Acest Domn minunat a luat chip de rob şi S-a smerit pe Sine Însuşi, prin aceea că a fost ascultător până la moarte pe cruce. El a murit pentru Mine şi m-a făcut un copil al lui Dumnezeu, care învaţă tot mai bine să-L cunoască şi curând să fie la El, ca să-L vadă, aşa cum este El, pe El, Cel care este „chipul Dumnezeului Cel nevăzut”; în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”; care este „strălucirea gloriei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui”, da, care „n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu”.
Lui să-I fie onoarea, adorarea şi lauda pentru ceea ce este El şi pentru ce a făcut pentru mine la Golgota.
Adnotare
[1]ego eimi în legătură cu afirmaţia nominală care urmează citim în Ioan 6.35,48 (pâinea vieţii), Ioan 8.12 (lumina lumii), Ioan 10.7 (uşa oilor), Ioan 10.11 (păstorul cel bun), Ioan 11.25 (învierea şi viaţa), Ioan 14.6 (calea, adevărul şi viaţa), Ioan 15.1 (adevărata viţă).
[2]Citat din Risto Santala: Der Messias în AT, Hänssler 1997, pag. 131.
Apocalipsa 19.20: Şi fiara a fost prinsă; şi împreună cu ea era prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Apocalipsa 20.10: Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor.
Vrem să ne ocupăm cu expresia producătoare de groază „iazul de foc”, în măsura în care I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să ne relateze despre ea în Cuvântul Său sfânt.
Expresia „iazul de foc” se întâlneşte numai în cartea Apocalipsa, şi anume în total de şase ori în ultima parte a cărţii. Primii care vor fi aruncaţi în iazul de foc sunt »fiara şi prorocul mincinos« (Apocalipsa 19.20). Fără să treacă prin moartea trupului, ei vor fi daţi de vii chinurilor iazului de foc. Relatările Scripturii nu lasă nici un loc pentru posibilitatea ca cei doi condamnaţi să fie nimiciţi prin foc; căci după domnia de o mie de ani a lui Mesia îi găsim încă în iazul de foc, şi anume în starea de deplină conştienţă; »Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor« (Apocalipsa 20.10). Deci focul nu are caracterul de mistuire, de distrugere, aşa cum îl cunoaştem de la focul natural. Este într-adevăr vorba de focul natural?
Mai întâi trebuie să ne fie clar, că toate, care ne înconjoară în această creaţie, nu a fost create pur şi simplu ca noi să le putem percepe prin organele noastre de simţ. Lucrurile vizibile constituie oarecum numai curtea din faţă. Ca să înţelegem sensul lor profund trebuie să intrăm în Locul preasfânt. Lumina dumnezeiască ne poate învăţa. Întreaga creaţie, începând cu soarele, luna şi stelele până la cele mai mici animale târâtoare, constituie pentru noi o carte plină de taine. Totul din creaţia lui Dumnezeu depune mărturie despre adevăruri spirituale, veşnice. Domnul în timpul vieţii Lui pe pământ ne-a învăţat unele lecţii preţioase din această carte a creaţiei.
Astfel nu ar fi imposibil să se presupună că focul natural a fost creat, deoarece numai în felul acesta s-a putut transmite înţelegerii noastre ceva din lumea invizibilă. Biblia foloseşte noţiuni pământeşti în informaţiile care ni le dă despre lucrurile cereşti, veşnice.
Afirmaţia Domnului, că focul iadului a fost pregătit »diavolului şi îngerilor lui« (Matei 25.41) conţine cel puţin două adevăruri importante. În primul rând nu a fost nicidecum intenţia iniţială a lui Dumnezeu să facă pe oameni să aibă parte de focul iadului. După aceea din acest loc devine clar, că nu este vorba de focul pe care Dumnezeu l-a pus în slujba omului. Focul judecăţii este „pregătit” categoric pentru duhurile căzute; el îşi exercită efectul nu asupra materiei, ci asupra duhului.
În Vechiul Testament găsim tablouri şi simboluri asemănătoare, cu scopul de a ne transmite adevăruri invizibile şi veşnice. Astfel iadul este denumit în ebraică „gheena”, tradus textual „Valea Hinomului”. Acesta era locul din afara Ierusalimului, unde se ardeau gunoaiele cetăţii. În evanghelia după Marcu 9.43 şi versetele următoare, unde Domnul foloseşte cuvântul gheenă (iad), evident El se referă la Isaia 66.24, când vorbeşte despre viermele care nu moare şi despre focul, care nu se stinge: »Şi vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi un dezgust pentru orice făptură.« Cadavrele, viermele şi focul se pot înţelege în primul rând pe deplin textual şi material. Însă cadavrul arată simbolic spre »moartea a doua«; viermele arată spre conştiinţa fiecărui condamnat în parte, care roade, acuză, care niciodată nu poate fi adusă la tăcere; focul arată spre suferirea veşnică a mâniei lui Dumnezeu, un foc care nu poate fi stins prin nimic. Mânia lui Dumnezeu este totdeauna comparată cu focul; citim despre aprinderea mâniei Sale, despre mânia Lui aprinsă şi despre efectul ei mistuitor (compară de exemplu cu Evrei 12.29).
În focul iazului de foc vedem un tablou al mâniei îngrozitoare a lui Dumnezeu, care potrivit planului de mântuire al lui Dumnezeu niciodată nu ar fi trebuit să lovească pe om. Această mânie a lui Dumnezeu a lovit pe Fiul Său preaiubit pe cruce în judecată în timpul acelor trei ore de întuneric. Focul literalmente, prin care era mistuită jertfa pentru păcat în Vechiul Testament, şi-a găsit acolo contraimaginea în judecata mistuitoare, pe care Dumnezeu a executat-o asupra Fiului Său. Nimeni dintre noi nu va tăgădui, că Domnul nostru preaslăvit a gustat pe cruce judecata şi moartea, pe care noi ca păcătoşi am meritat-o (Evrei 9.27). Însă Domnul în acele ore ale judecăţii nu a fost supus focului în sensul lui literar. Deoarece această judecată ar fi fost partea noastră, putem deduce logic că şi judecata noastră ar fi constat în mânia lui Dumnezeu şi nu în foc, în sensul propriu-zis al cuvântului.
De ce denumirea de »iaz«? Ea arată spre o îngrădire, o delimitare. Să ne gândim la Marea Moartă (de fapt un lac); ea ne oferă un exemplu bun. Ea nu are scurgere! »Râul morţii« (Iordanul) se varsă permanent în acest lac, dar nu există nici o scurgere. În felul acesta răul este îngrădit veşnic în iazul de foc, limitat pe toate părţile prin puterea Aceluia care a spus odată: »Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale« (Iov 38.11). Acolo nu este nici un scaun de domnie, căci stăpânirea diavolului s-a sfârşit. El, cel care a căzut de la mare înălţime, se adânceşte mai profund decât toate celelalte creaturi în ocara şi chinul iazului de foc.
Este o realitate faptul că Dumnezeu niciodată nu va restabili starea de odinioară, care a fost stricată prin păcat. El face totdeauna ceva mai bun. Înainte să se găsească răul în satan, creaţia se afla într-o stare caracterizată de Dumnezeu ca »foarte bună«. În starea veşnică este cel puţin într-un loc prezent răul – în iazul de foc; acolo este »plânsul şi scrâşnirea dinţilor« şi acolo se află fiara, prorocul mincinos, satan cu îngerii lui şi în curând şi toţi aceia »care nu au fost găsiţi scrişi în cartea vieţii«. Se poate aceasta numi o îmbunătăţire faţă de starea primară a creaţiei, aşa cum a ieşit ea din mâna Creatorului? Nu ar fi mai bine o înlăturare totală a iazului de foc, a acelui bazin de acumulare a tuturor necurăţiilor, aşa cum este prezentat simbolic în „Tofet” în Valea Hinom? Deci, chiar numai faptul că Dumnezeu nu înlătură acest loc al pedepsei, este pentru credinţa copilărească o dovadă suficientă, că nu ar fi mai bine să fie înlăturat; căci El totdeauna a făcut ce este bine. Distrugerea totală a oricărui rău ar diminua glorificarea lui Dumnezeu (compară cu Psalmul 76.10). Este permanent felul Lui ca »din cel ce mănâncă să scoată ce se mănâncă« şi »din cel tare dulceaţă« (Judecători 14.14).
Iazul de foc completează într-o oarecare măsură scena fericirii universale, veşnice. Pe de o parte el arată spre Fiinţa dumnezeiască, care în starea de fericire veşnică nu şi-ar mai găsi expresia. Toate vestesc bunătatea lui Dumnezeu; iazul de foc însă vorbeşte despre severitatea Lui, şi aceasta este tot spre glorificarea Sa (Romani 11.22). În timpul stării lipsite de păcat a primei creaţii a rămas deschisă întrebarea, cum va acţiona Dumnezeu dacă va fi împotrivire faţă de voia Sa şi răul va pătrunde. Îl vor birui sau El nu va putea face altceva, decât să nimicească întreaga creaţie? Căderea în păcat a intervenit şi ea a trebuit să slujească la revelarea lui Dumnezeu în desăvârşirea felului Lui de a acţiona. El iubea. El iubea lumea aşa de mult, că a dat pe singurul Său Fiu la moarte. El a găsit drumul să păstreze legătura cu creaţia Lui decăzută, fără să lezeze sfinţenia Sa. După ce s-au încheiat toate socotelile, a răsunat cântarea de laudă, care în creaţia de la început niciodată nu s-a auzit – »cântarea nouă« a păcătoşilor, care au fost salvaţi prin moartea Fiului Său; şi aceasta este fără îndoială »mult mai bună«.
Astfel crearea şi existenţa lui lucifer, »luceafărul strălucitor de dimineaţă«, care acum este diavolul, satan, balaurul, şarpele cel vechi, Beelzebub, Apolion, leviatan, Abadon – existenţa lui (ca şi a lui faraon, care era un tablou al lui) este îndreptăţită prin aceea, că el rămâne o mărturie veşnică pentru puterea, sfinţenia şi asprimea lui Dumnezeu. Şi genunchii lui se vor pleca, şi limba lui ca contribui la mărturisirea universală, că Isus Hristos este Domnul, spre glorificarea lui Dumnezeu, Tatăl. Totul va justifica căile Lui din veşnicie în veşnicie. Acum însă vedem încă »printr-o oglindă, neclar« (1 Corinteni 13).
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că »fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu« (Romani 14.12). Însă această dare de socoteală nu are loc pe parcursul vieţii noastre pe pământ. Cu privire la inegalităţile şi nedreptăţile, care aici pe pământ niciodată nu s-au egalizat pe deplin sau corectat, a trebuit deja cel mai înţelept dintre fiii oamenilor să spună: »Este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi anume sunt oameni drepţi cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele; şi sunt răi cărora le merge ca şi celor drepţi, care fac fapte bune« (Eclesiastul 8.14). Deja moartea pare să fie »nedreaptă«, căci cel drept şi cel păcătos sunt »deopotrivă« prada ei (Eclesiastul 9.2-3).
Nu, aici pe pământ nu vedem nici o egalizare, nici un semn al unei domnii morale desăvârşite în soarta oamenilor. Această realitate a pregătit pe parcursul mileniilor bătăi de cap în mod deosebit acelora care în derularea evenimentelor acestui timp au fost conştienţi de existenţa unui Creator şi Dumnezeu atotputernic şi bun. Ei au ajuns la concluzia – făcând abstracţie totală de o revelare – că semănăturii omului din timpul acesta trebuie să-i urmeze o recoltă pe un alt nivel la un alt moment. »Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, … dar să şti că pentru toate acestea Dumnezeu te va chema la judecată« (Eclesiastul 11.9). Dar fără o revelare dumnezeiască specială noi nu mai putem spune că »Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.« (Eclesiastul 12.14). În timpul Vechiului Testament toată omenirea – în măsura în care ea nu se afla în starea de adormire morală sau de moarte – aştepta pe Unul şi Singurul care putea să aducă »viaţa şi neputrezirea la lumină«; mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru aceasta, că le-a adus la lumină. Noi trebuie să ne îndreptăm spre Noul Testament pentru a găsi un verset ca bază pentru cercetările noastre în continuare, ca acesta: »Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui păcătoasă, va secera din firea păcătoasă stricăciunea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.« (Galateni 6.7-8).
Dar dacă orice sămânţă semănată aici, orice cuvânt conduce la o recoltă viitoare, atunci soarta veşnică a fiecăruia ar trebui să fie foarte diferită. Căci nimeni nu a semănat numai binele, aşa după cum nimeni nu a semănat numai răul. Şi cum se împacă atunci aceasta cu starea fericirii depline pentru unii şi pedeapsa generală, veşnică în iazul de foc pentru alţii? De aceea noi trebuie să căutăm în Scriptură după un etalon care diferenţiază, care este mai mult decât marea despărţire „fericire-condamnare”; şi acesta îl găsim scris în Scriptură ca principiu important. Dumnezeu nu numai ia cunoştinţă de faptele omului (principiul: semănat şi recoltă), ci şi de ceea ce el este înlăuntrul fiinţei lui. Epistola către Romani se preocupă până la capitolul 5 versetul 11 cu ceea ce am făcut eu, cu fărădelegile mele. După aceea ea se îndreaptă spre rădăcina din care iese păcatul, deci spre starea mea păcătoasă, spre ceea ce eu sunt. Ca să rezolve fărădelegile noastre în chip dumnezeiesc, Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre; ca să rezolve problema păcatului care locuieşte înlăuntrul meu, El a fost făcut păcat ( 2 Corinteni 5.21).
Scriptura cunoaşte întrucâtva numai doi oameni diferiţi, pe „primul Adam” şi pe „ultimul Adam”, pe „primul om” şi pe „Omul al doilea”. Natura celui dintâi se arată prin dragostea faţă de păcat, în ura şi duşmănia faţă de Dumnezeu, »căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate« (Romani 8.7). Felul de gândire al celui de-al doilea este exact opusul şi constă din orice bunătate şi părtăşie cu Dumnezeu; »nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu« (1 Ioan 3.9). Vedem aici o linie de despărţire clară. Aceşti doi oameni nu pot petrece veşnicia împreună; unul ar fi ne la locul lui în cer aşa cum ar fi celălalt în iad. Despărţirea lor este pentru Dumnezeu, care »nu este un Dumnezeu al neorânduielii«, o necesitate morală absolută.
În cartea Levitic ne este prezentat leprosul (Leviticul 13). El este tabloul »omului în carne«. Exteriorul lui dă mărturie despre starea lui de necurăţie, cu toate că el s-ar putea să nu fi făcut nimic condamnabil. Era misiunea preotului care făcea cercetarea să dea o sentinţă despre starea lui (nu despre faptele lui). Dacă era găsit că nu este curat, atunci locul lui era în afara taberei. Acolo el nu primea o pedeapsă, ca de exemplu sub forma de bătaie sau ucidere cu pietre; nu, el era acolo nu din cauza unor delicte, ci din cauza stării lui. Prezenţa lui în tabără, în al cărei mijloc locuia Dumnezeu, era incompatibilă cu sfinţenia lui Dumnezeu.
Cu siguranţă în aceasta putem vedea un tablou al acelei zile în care »cortul lui Dumnezeu este cu oamenii«; şi »El va locui cu ei« (Apocalipsa 21.3). Şi atunci tot ce este necurat va trebui în mod necesar îndepărtat din prezenţa lui Dumnezeu – nu numai în afara taberei, ci să fie exclus de la fericirea veşnică. Căci numai posedarea vieţii dumnezeieşti de la »al doilea Adam« va face pe om capabil să locuiască la Dumnezeul cel viu; dacă această viaţă lipseşte, atunci »moartea a doua« este soarta lui irevocabilă.
Deoarece viaţa dumnezeiască se poate obţine numai prin Hristos şi în Hristos, linia de despărţire clară, pregnantă între oameni decurge potrivit atitudinii lor şi relaţiei lor faţă de Fiul lui Dumnezeu, faţă de Domnul Isus Hristos: »Cine are pe Fiul are viaţa«; »el nu vine la judecată ci a trecut din moarte la viaţă« (Ioan 5). Nimeni care posedă pe Hristos, şi prin aceasta viaţa veşnică, nu va gusta »moartea a doua«; pe de altă parte nimeni, care părăseşte scena pământului acesta într-o stare moartă spiritual, nu va putea avea intrare în sfera luminii în prezenţa lui Dumnezeu.
Deci destinaţia veşnică a oamenilor se stabileşte în primul rând prin ceea ce sunt ei, nu prin ceea ce au făcut ei. Dar desigur ambele principii ale judecăţii dumnezeieşti nu se pot contrazice. Dacă un om are în Hristos viaţa dumnezeiască, atunci natura dumnezeiască se va revela la el prin dezvoltarea luminii şi dragostei (1 Ioan 3.7; 4.7,8).
Prin preocuparea noastră cu această temă încă nu am înlăturat toate greutăţile. Căci nu chiar şi credincioşii seamănă »în firea lor«? Nu găsim noi la Petru şi la Ioan cedarea ocazională faţă de fire, şi nu a trebuit preaiubitul nostru apostol Pavel cu regret să primească înapoi ce a strigat înaintea sinedriului: »Dumnezeu te va bate, perete văruit!«? Dacă aceasta s-a putut petrece chiar apostolilor, unde să rămânem noi cu deraierile noastre? Dacă noi trebuie să »culegem stricăciunea« pentru tot ce semănăm în firea noastră păcătoasă (Galateni 6.8), unde rămâne atunci fericirea netulburată a veşniciei?
Cuvântul lui Dumnezeu ne dă şi în privinţa aceasta informaţii clare. Şi cei născuţi din Dumnezeu trebuie mai întâi să fie descoperiţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (potrivit cu locul din Scriptură din 2 Corinteni 5.10), înainte ca ei să poată fi arătaţi împreună cu Hristos în slavă (Coloseni 3.4). În acea lumină dumnezeiască, sfântă, pătrunzătoare se va clarifica, că credincioşii sunt adevăraţi copii ai lui Dumnezeu. Ei vor revela faptele care au fost făcute prin natura dumnezeiască. Fiecare credincios va trebui înaintea scaunului de judecată în mod necesar să prezinte aceste două însuşiri ale naşterii din nou: mărturisirea păcatelor lui şi judecata de sine. Ochiul Marelui Preot, pe baza acestor însuşiri, va declara pe credincios liber de orice bănuială de „lepră” şi îl va putea declara ca fiind curat (Leviticul 13.37). Toate faptele din viaţa dinainte de întoarcerea la Dumnezeu şi – din păcate – multele din timpul de după întoarcerea la Dumnezeu vor fi recunoscute ca »fapte moarte« şi vor arde. Desigur unora le va merge conform cuvântului Scripturii: »Dar dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc« (1 Corinteni 3,15).
»Va secera din firea păcătoasă stricăciunea« nu este acelaşi lucru cu pedeapsa veşnică în iazul de foc. Este însă clar, că acela care în viaţa lui a semănat spini şi pălămidă, va culege neapărat spini şi pălămidă. Fără discuţii el va suferi pierdere, nu este nici o îndoială în privinţa aceasta.
Deci cele două mari linii călăuzitoare ale pedepsei dumnezeieşti, respectiv ale răsplătiri nu se contrazic nicidecum una cu alta. Căci există nu numai linia de despărţire categorică: aici viaţă – dincolo moarte (despărţire de Dumnezeu). Mai mult chiar, atât în soarta unora cât şi a celorlalţi vor fi o mulţime de diferenţe şi trepte; ele vor corespunde umblării fiecăruia în viaţă, aşa cum recolta corespunde semănăturii.
Să ne îndreptăm spre un cuvânt al Domnului Isus, care se referă nemijlocit la tema noastră: »Robul acela care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a făcut voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; cui i s-a încredinţat mult i se va cere mai mult.« (Luca 12.47-48). Prin aceasta pedeapsa va fi corespunzătoare luminii spirituale, pe care a primit-o fiecare în parte. Aici Domnul Se referă la Deuteronomul 25.1-3. La o ceartă dintre oameni, cel vinovat putea fi pedepsit cu până la patruzeci de lovituri. Cât de frumos este să vedem grija lui Dumnezeu chiar şi pentru cel vinovat: »… ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.« Avem voie să deducem din aceasta, că Dumnezeu nu rânduieşte o pedeapsă nelimitată pentru o vină limitată? Dar cum se poate aduce la unison realitatea unei pedepse limitate cu o judecată care durează veşnic? Răspunsul este simplu. În cadrul unei veşnicii nelimitate în timp măsura de pedeapsă, intensitatea pedepsei nu are voie să fie nelimitată în mărime. Chiar şi într-o perioadă de douăzeci de ani de pedeapsă prin închisoare, împrejurările pedepsei pot fi măsurate foarte diferit. S-ar putea imagina o executare normală a pedepsei, o pedeapsă în lagăr de concentrare cu muncă grea sau chiar cu pedepsiri corporale zilnice, săptămânale sau lunare, şi aşa mai departe, fără ca măsurarea temporală a pedepsei să fie schimbată.
Şederea celor care nu se pocăiesc va fi prin urmare veşnică, însă măsura de pedeapsă va fi în relaţie dreaptă cu lumina respinsă, cu dragostea dumnezeiască lepădată. Cuvintele Domnului ne confirmă, că nimeni nu va primi lovituri pentru necunoaşterea nevinovată. El va fi lovit numai pentru faptele care erau în contradicţie cu lumina pe care el a primit-o prin revelarea ei din partea lui Dumnezeu în creaţia Sa (Romani 1). Conştiinţa lui îl va acuza şi va confirma dreptatea deplină a sentinţei primite.
Vrem să ne amintim şi faptul că descrierile cele mai profunde ale judecăţii drepte ne sunt puse înaintea ochilor din punctul de vedere dumnezeiesc şi prin aceasta din singurul punct de vedere corect. Şederea veşnică în prezenţa Domnului ne este prezentată din punctul de vedere dumnezeiesc ca fiind o fericire netulburată. Dar ce va fi ea pentru un păcătos aflat sub povara vinei neiertate? El va căuta cu o frică de moarte, ca şi acel împărat lepros în Locul preasfânt (2 Cronici 26.20), o ieşire, ca să fugă de prezenţa sfântă a Domnului. Tot aşa despărţirea veşnică de Dumnezeu, blestemul mâniei Sale şi conştiinţa care roade reprezintă din punctul de vedere dumnezeiesc suferinţa cea mai îngrozitoare pentru o creatură, care a fost creată pentru a savura veşnic dragostea Sa. Măsura suferinţelor pe care le îndură un păcătos va fi în orice caz pe deplin corespunzătoare măsurii de lumină şi dragostei dumnezeieşti pe care el le-a respins în timpul vieţii sale.
Flăcările iazului de foc – un tablou al mâniei dumnezeieşti – nu vor produce la toţi aceleaşi suferinţe. »În ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon« decât pentru aceia care au lepădat privilegiile. Cine a cunoscut revelarea deplină a dragostei lui Dumnezeu şi totuşi s-a îndepărtat de ea, va fi expus celor mai mari suferinţe sub judecata mâniei; cine a primit cea mai multă lumină va suferi cel mai mult, în comparaţie cu cei care au fost în întunericul de afară.
Leprosul trebuia să stea în afara taberei »în tot timpul leprei sale«. O graţiere a celor pierduţi ar fi posibilă numai atunci când lepra lor ar putea fi vindecată prin introducerea unei naturi noi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă în nici un loc o speranţă în acest sens.
Satan, odinioară creatura cea mai superioară, va fi atunci cel mai nenorocit dintre toţi. Dar şi el este numai o creatură. Însă este Unul, care nu este o creatură limitată, ci nemărginită: Domnul Isus. Întunericul groaznic de pe Golgota a fost pentru El o suferinţă nesfârşită. Pentru El, Cel care din veşnicie a savurat lumina nesfârşită şi dragostea nesfârşită, valurile şi talazurile judecăţii în ultimele trei ceasuri de pe cruce au fost suferinţe nesfârşite, de nemăsurat de mari. El a fost acolo cu adevărat singur, părăsit de Dumnezeu, asemenea într-un iaz de foc al judecăţii. Când primul om a fost încercat, el a căzut. Dar Omul al doilea nu a căzut, El a rămas statornic. În supunere sfântă El a justificat pe Dumnezeu, cu toate că a fost în necazul cel mai mare: »Totuşi Tu eşti sfânt« (Psalmul 22). »Trei ceasuri« de suferinţe nesfârşite au fost suficiente să-L reveleze pe deplin. Numai El singur este »demn«, în toată veşnicia va fi preamărit.
În cartea noastră stăm exact la pragul de intrare în Locul Preasfânt, şi vom face bine să intrăm cu veneraţie, pentru ca nici o urmă din cele pământeşti să nu murdărească această Sfântă a Sfintelor. Pereţii ei sunt cu siguranţă mai albi decât un înălbitor de pe pământ ar putea albi. Va fi oare cel puţin un cititor care împreună cu mine să implore, ca Duhul, care este la fel de sfânt ca şi acest text din Scriptură, să ne păzească de rătăcire, să ne călăuzească în adevăr şi să ne aducă în amintire lucrurile referitoare la Hristos, pentru ca inimile noastre nestatornice să fie atrase spre El şi să le ţină pentru totdeauna cu tărie?
Pasajul acesta este centrul cărţii lui Isaia. La reflectarea asupra înţelesului numelui lui Isaia vedem că partea cea mai lăuntrică a „mântuirii Domnului”, inima lui Dumnezeu, se revelează aici credinţei respectoase şi dragostei primitoare a ei. Pe cine altcineva ne-am aştepta să întâlnim aici decât pe Acela a cărui locuinţă era din veşnicie la sânul Său şi care L-a părăsit ca să arate păcătoşilor harul Său şi îndurarea Sa (Ioan 1.18)?
Înainte de a intra vrem să câştigăm o privire de ansamblu a textului: să identificăm turnurile de veghere, să remarcăm întăriturile, să contemplăm palatele lui şi să ne bucurăm de frumuseţea şi tăria stilului arhitectonic. În felul acesta vom fi conduşi la temă: Domnul nostru Însuşi!
Este uşor de constatat că împărţirea pe capitole a cărţii este făcută de mâna omenească; structura ei are în mod clar de suferit din cauza aceasta, însemnătatea ei este voalată. Dar dacă ne gândim că împărţirea în versete în poezia ebraică este la fel de divin inspirată ca şi textul însuşi, la un studiu mai detaliat se constată că următoarele cincisprezece versete se pot subîmpărţi în de cinci ori trei versete. „Trei” şi „cinci” aşa cum s-a remarcat deja, descriu în acest context legătura vitală între Dumnezeu (3) şi om (5). Dar totodată te întrebi, la cine altcineva s-ar putea referi această unire, decât la „Cuvântul, care era la început Dumnezeu” (Ioan 1.1) şi care totuşi „a devenit carne şi a locuit printre noi” (Ioan 1.14). Prin aceasta nu este vorba de nimeni altul, decât de Emanuel, ceea ce tradus înseamnă „Dumnezeu cu noi”, sub altă formă, Isus, care tradus înseamnă „Mântuitorul”. De aceea Numele acesta exprimă ambele: Om şi Dumnezeu, care este mai presus de toate şi preamărit să fie în veşnicie, căci Dumnezeu Însuşi spune: „În afară de Mine nu este alt Mântuitor” (Isus).
Aceste cinci pasaje constituie un al doilea Pentateuh, care are asemănare frapantă cu primul Pentateuh din Biblie. De aceea primele trei versete constituie Geneza, facerea, acestei profeţii, căci ca şi prima carte a Bibliei noastre ea constituie începutul a tot ceea ce urmează după aceea.
La studiul acestui text remarcăm întăriturile de neînvins, care se împotrivesc oricărei forme de necredinţă, turnurile de veghere, din care credinţa noastră este apărată, şi încă un turn, care arată cu adevărat brut şi fără podoabă. Însă tocmai aceste însuşiri le găsim atrăgătoare, deoarece numai ele sunt în armonie deplină cu tema noastră importantă. „Sunt numai două texte în care felul de exprimare este mai aspru, mai voalat şi mai important, şi anume în capitolul 53 şi 57. În primul domină impresia tristeţii, în ultimul impresia mâniei” (Delitzsch). Dacă aşa stau lucrurile, nu trebuie să ne aşteptăm aici la tonul de odinioară uniform şi vesel, care se aseamănă cu o compoziţie metrică cu puţine schimbări. Tema rămâne aspră, aşa cum este subiectul ei.
Capitolul 52.13-15
Isaia 52.13-15: Iată, Robul Meu va prospera [va lucra cu înţelepciune]; va fi înălţat şi va fi ridicat şi va fi foarte sus. După cum mulţi erau uimiţi de Tine (atât de desfigurată Îi era faţa, mai mult decât a oricărui om, şi înfăţişarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor), tot aşa El va uimi [1] multe naţiuni; înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura, pentru că vor vedea ceea ce nu li se istorisise şi vor înţelege ceea ce nu auziseră.
„Iată” este de la sine înţeles o solicitare din partea lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi pământului, aşa cum ni-L prezintă versetele introductive ale primei cărţi a lui Moise – Geneza. El ne cere să acordăm cea mai mare atenţie Unuia, Robului Său. Cine poate fi acest Rob? Unde Îl putem găsi, ca să-I acordăm atenţie? Cuvântul „Rob” din versetul acesta (vezi şi Isaia 42) se poate referi la trei noţiuni diferite: pe de o parte la tot poporul Israel, pe de altă parte la rămăşiţa credincioasă şi în afară de aceasta la Mesia. La cine exact se referă versetul acesta?
Cea mai mare parte a poporului iudeu suferind aflat în împrăştiere a aplicat totdeauna această profeţie la ei înşişi şi au afirmat că Israel ar fi robul menţionat. În cele ce urmează verificăm această ipoteză: „Domnul a făcut să cadă asupra acestui popor nelegiuirea noastră a tuturor.” – „Acest popor a fost scos din asuprire şi din judecată. Şi generaţia lui, cine o va spune?” – „Şi groapa acestui popor a fost rânduită cu cei răi; dar poporul acesta a fost cu cel bogat în moartea lui.” Trebuie să mai continuăm? O negare a acestei teorii nu se merită, ea se contrazice singură.[2]
„Rămăşiţa” modestă nici măcar nu va avea această pretenţie. Prin aceasta se impune adevărul simplu, că prin aceasta nu poate fi nimeni altcineva decât Isus din Nazaret, adevăratul Mesia al lui Israel, Salvatorul nostru. Concordanţa tuturor detaliilor este aşa de clară, aşa de simplă, aşa de minunată, că este inexplicabil cum cineva cu minte sănătoasă poate pune la îndoială înţelesul lor, că un gânditor logic îşi exclude mintea. Un astfel de om care gândeşte carnal se împotriveşte la tot ce este dumnezeiesc şi stă sub stăpânirea unui vrăjmaş puternic şi viclean.
Primele cuvinte ne revelează exact aceea despre care Duhul a vorbit în capitolele anterioare, care conduc la acest punct culminant. El era Acela, ale cărui urechi au fost deschise; El era Acela care a cunoscut cărarea suferinţei şi ruşinii, care era înaintea Lui, şi era pregătit să meargă pe ea. El a învăţat să respingă răul şi să aleagă binele. Aici El este văzut ca Unul care face această alegere cu înţelepciune. El a mers pe drumul acesta, deoarece sulul cărţii I-a arătat clar crucea şi gloria care urma după aceea.
El a acţionat foarte înţelept, ca să asigure succesul Său. Cuvintele „va prospera = va lucra cu înţelepciune” înseamnă „a avea succes”, şi realmente aici se pot vedea ambele noţiuni: cu un singur cuvânt se spune ambele: a acţiona cu înţelepciune şi a avea succes. Acţionarea Lui înţeleaptă L-a dus până la suferinţe nelimitate, şi prin aceasta El a obţinut ţelul Său. Deci primul rând vorbeşte despre acest drum al suferinţei „înţelept”, care s-a sfârşit la cruce.
Următoarele trei rânduri descriu rezultatul întreit al acţionării Lui înţelepte: mai întâi El a fost înălţat din adâncul umilirii, unde L-a condus acest drum al suferinţei: din mormânt. Apoi El a fost ridicat, atunci când picioarele Lui s-au ridicat de pe Muntele Măslinilor şi un nor L-a acoperit, şi în cele din urmă El a primit cel mai înalt loc în univers. Aceste puţine cuvinte descriu tot drumul lui Mesia: El a părăsit tronul ca Fiu al lui Dumnezeu şi apoi l-a reprimit ca Fiu al Omului. Toate acestea sunt prezentate în geneza acestui Pentateuh.
Versetul 14 vorbeşte iarăşi despre adâncimea smeririi Sale: „După cum mulţi erau uimiţi de Tine …”, urmat de o explicaţie intermediară: „atât de desfigurată Îi era faţa, mai mult decât a oricărui om”. Aici trebuie să ne distanţăm cu adevărat de unii comentatori (şi de Delitzsch), căci ei aplică această înfăţişare desfigurată la exteriorul Domnului nostru: ca şi cum în timpul vieţii Lui înfăţişarea Sa ar fi fost aşa de schimonosită, că era de nerecunoscut. O astfel de interpretare trebuie respinsă cu cea mai mare oroare. Copiii mici, ale căror simţăminte erau curate, veneau cu plăcere la El, şedeau pe genunchii Lui sau se rezemau de pieptul Lui. Ei erau atraşi de El, şi nu respinşi, nici de faţa Lui şi nici de înfăţişarea Lui. Cum ar fi putut El în momentul acesta să arate a fi inuman?
Fără îndoială însă aceste cuvinte arată spre adâncimea suferinţelor Sale şi a urmărilor lor asupra exteriorului Lui. Până la bătaia ceasului de ora doisprezece din acea zi fatală de aprilie a anului 32 din era noastră (conform cronologiei aproape sigure a lui Sir Robert Anderson), tâlharii de la dreapta şi de la stânga Lui au suferit în aceeaşi măsură. Probabil suferinţa lui Isus era mai grea din cauza sensibilităţii mărite a corpului Său omenesc fără cusur. Însă timp de trei ceasuri, şi numai trei ceasuri, El a suferit „mai mult decât fiii oamenilor”, aşa că faţa Lui a fost desfigurată peste măsură de mult. Fără îndoială Dumnezeu a tras voalul Său peste chinul acesta, ca să arate solemn că nimeni nu poate „vedea” sau înţelege toată adâncimea acestui martiraj. Însă tăcerea sfântă a evangheliilor este întregită prin descrierea inspirată divin a profetului Isaia. Despre această luptă de moarte incomparabil de grea ne relatează Dumnezeu Însuşi, ce a văzut El în acest întuneric mare. Ce mare trebuie să fi fost durerea Lui proprie, căci Cel suferind pe cruce era Fiul Său preaiubit!
Trebuie să observăm că faţa Lui a fost desfigurată, aceasta înseamnă, că ea nu a fost aşa din naştere. Deci ceva a avut loc, că această faţă a fost desfigurată. Ea era aşa de atrăgătoare pentru copilaşi şi în mod deosebit pentru păcătoşii plini de căinţă. Nu ar fi corect să se limiteze prima parte a versetului 14 şi să se creadă că numai oamenii orbi spiritual, demni de dispreţ, s-ar fi uimit. Şi îngerii, care ardeau să primească o privire în această taină sfântă, cu siguranţă nu au lipsit de la acest eveniment îngrozitor. Cu siguranţă au fost deplin copleşiţi de lupta de moarte de bună voie, suplinitoare a Creatorului lor.
Versetul 15 reia afirmaţia primei părţi a versetului 14: „După cum mulţi erau uimiţi de Tine” (din cauza smeririi fără asemănare a Aceluia care era aşa de desăvârşit), „tot aşa El va uimi multe naţiuni”. Chiar împăraţii vor amuţi fiind cuprinşi de uimire, căci aşa ceva depăşeşte tot ce a fost până atunci.
Prima parte, sau Geneza, se termină prin prevestirea a ceva minunat pentru aceia care până atunci nu au văzut aşa ceva sau au auzit: celelalte naţiuni, care nu au primit nici o revelaţie şi nici o profeţie de la Dumnezeu, aşa ca Israel. La începutul celei de-a doua părţi a Pentateuhului (Exod) profetul se identifică cu poporul în mărturisirea smerită a păcatelor şi plânge cu amar orbirea şi necredinţa acestuia. De aceea acest text se aseamănă foarte mult atât cu Exodul Vechiului Testament cât şi cu cel al Noului Testament (Faptele Apostolilor). În ambele cărţi este vestită lui Israel salvarea şi în ambele este descrisă şi respingerea acesteia: „Pe acest Moise, pe care ei l-au respins, spunând: Cine te-a pus căpetenie şi judecător?, pe acesta Dumnezeu l-a trimis căpetenie şi salvator.” – „Voi, cu grumazul înţepenit şi necircumcişi în inimă şi în urechi, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; şi voi, ca şi părinţii voştri” (Faptele Apostolilor 7.35.51). Istoria se repetă. Dar acum profetul stă cu ochii plecaţi, ca şi vameşii sau ca acest celălalt om important, Daniel. El se face una cu poporul Său, mărturiseşte păcatele lor şi se plânge:
Capitolul 53.1-3
Isaia 53.1-3: Cine a crezut vestirea [3] noastră? Şi cui i s-a descoperit braţul Domnului? Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă şi ca o rădăcină dintr-un pământ uscat. Nu avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim. El era dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerilor [4] şi obişnuit cu suferinţa şi ca unul de care îţi ascunzi faţa; era dispreţuit şi noi nu L-am preţuit.
Ca să înţelegem afirmaţia copleşitoare, trebuie să ne fie clar că primul pasaj este strâns legat cu finalul capitolului anterior. Acolo ne-iudeii şi împăraţii lor au primit o veste de care ei s-au uimit; însă această profeţie a fost în primul rând pentru noi – aşa spune profetul lui Israel. Ea era destinată pentru noi, trimisă nouă: dar cine dintre noi a crezut-o? Braţul este partea corpului prin care se face o lucrare care necesită putere deosebită. Braţul face ceea ce îi dictează voinţa. Există o imagine mai potrivită pentru Acela care realmente era Braţul lui Dumnezeu? Şi cine a făcut cu bucurie voia lui Dumnezeu, aşa cum a făcut acest Braţ? El a lucrat aşa de puternic, că nimeni nu a putut fi găsit, nici măcar dacă s-ar fi căutat în cer, pe pământ sau în locurile de sub pământ (compară cu Apocalipsa 5.3).
Totuşi, cui i-a fost descoperit acest braţ? Cine a recunoscut în acest Om smerit braţul puternic al lui Dumnezeu? Israel a strigat mereu: „Trezeşte-te, trezeşte-te, tu braţ al Domnului!” Dar când S-a arătat braţul, cine L-a recunoscut? Putea El, care cupă cum se pretindea era Fiul unui tâmplar, să fie braţul Domnului? Putea El, Cel care locuia liniştit şi necunoscut în această casă modestă din Galileea dispreţuită, să fie braţul Domnului? Niciodată nu putea veni ceva bun din Nazaret (Ioan 1.46); putea într-adevăr braţul Domnului să fie de acolo? Şi când El a venit realmente de acolo, El a fost respins de toţi, chiar şi de aceia pe care noi i-am considerat onorabili, înţelepţi, cu vază şi conducători religioşi ai poporului. Este posibil ca El, care a fost dispreţuit de toţi aceştia, să fi fost totuşi braţul Domnului? Noi am aşteptat pe un cu totul altul. Privirea noastră arogantă s-a îndreptat într-o altă direcţie. Noi am sperat să fie unul cu „drapel împărătesc şi cu tot ce aparţine de aceasta, cu prestigiu, cu fastul şi măreţia unui războinic minunat” şi care să conducă oştirile lui Israel aşa cum a făcut căpetenia oştirii Domnului cu mult timp în urmă (Iosua 5.14) şi care în marş triumfal ne va elibera de ocupaţia romană. Aceasta ar fi fost ceva măreţ în ochii noştri! Plini de bucurie ne-am fi strâns în jurul unuia ca acesta! Dar cu aceste aşteptări pompoase ce puteam noi găsi de onoare în acest Bărbat care nu atrage atenţia? El plângea cu cei ce plâng; El era un Om al multor dureri, care S-a bucurat numai puţine momente cu cei care se bucură.
Încet cade voalul de pe ochii inimii noastre şi ne amintim că Mielul de Paști niciodată nu a fost ales şi pus deoparte înainte de ziua a zecea a lunii. În primele zece zile ale anului nostru [anul iudaic începe primăvara; remarca traducătorului] numai Domnul cunoaşte Mielul de Paști, şi numai ochii Lui Se odihnesc cu plăcere pe El. Nimeni altcineva nu ştie! La fel este şi cu Mesia al nostru; şi El era ascuns şi a fost denumit ca Miel al lui Dumnezeu după ce au trecut treizeci de ani. Aşa a crescut El numai înaintea Lui.
Casa lui David se asemăna demult cu un copac tăiat, şi au trecut secole până când un urmaş al lui David a stat pe tronul lui. Dar iată, din rădăcina copacului tăiat creşte o mlădiţă bine dezvoltată, în timp ce toate celelalte sunt vestejite, uscate şi moarte. Aşa a crescut El, o floare omenească, aşa cum mai înainte nici Dumnezeu şi nici oamenii nu au văzut pe pământ. Şi totuşi, când El a apărut public şi a început să lucreze, a făcut ce este bine, a luat parte la durerile oamenilor şi le-a alinat, El a fost dispreţuit de conducătorii noştri. Şi cu regret El a fost desconsiderat şi de noi, cei care acuzăm necredinţa noastră, nici noi nu L-am luat în seamă. Ne-am comportat ca oamenii care se îndepărtează de un lucru pentru care ei nu au nici un interes.
Istoria tristă a omenirii se repetă şi în zilele noastre. Suntem scurt înainte de venirea din nou a Domnului Isus. Şi iarăşi cei onorabili, cei învăţaţi şi oamenii pur religioşi se îndepărtează de Acela care singurul este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuire”: adevăratul braţ al Domnului.
Ca şi atunci, când numai câţiva, care erau conştienţi de propria lipsă de ajutorare, s-au legat de El, aşa este şi astăzi: istoria se repetă. Relativ puţini sunt mânaţi de povara păcatelor lor la picioarele Sale. Însă pentru aceştia El este mult mai de dorit decât toate comorile lumii. Regretăm însă puţina cunoaştere îndeaproape a Lui. Pot eu presupune, că inimile noastre uscate însetează după El şi doresc să-L cunoască mai bine? Căci numai Lui, Cel care a devenit „braţul Domnului” pentru noi, Îi datorăm mântuirea noastră, trecutul, prezentul şi viitorul.
Prin aceasta ajungem la partea a treia a profeţiei acesteia, a treia carte a Pentateuhului (Levitic), care ne conduce în Locul Preasfânt cu multele jertfe legate de acesta. Vedem aici jertfa unică care înlocuieşte toate aceste imagini simbolice şi prin care noi avem chiar intrare liberă în Locul Preasfânt. Următoarele trei versete dezvăluie taina acestor suferinţe. Ar trebui să ascultăm foarte atenţi, nu indiferenţi, ci cu emoţie, ce se spune despre această revelare. Căci cele descrise aici ne interesează personal în cea mai înaltă dimensiune.
Capitolul 53.4-6
Isaia 53.4-6: Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit,[5] lovit de Dumnezeu şi chinuit. Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Noi toţi, ca nişte oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Ce copleşitoare sunt aceste versete! Ele aruncă o lumină sfântă pe acele suferinţe care timp de trei ore de întuneric pe Golgota au rămas ascunse de ochiul omenesc. Afirmaţiile sunt aşa de clare şi precise, că nu ne putem imagina că ele au fost scrise cu 700 de ani înainte de împlinirea lor.
Primul cuvânt din versetul 4 este „Amin”, care se întâlneşte şi în Noul Testament şi pe care Domnul nostru îl foloseşte de multe ori. [Rădăcina cuvântului înseamnă „aşa să fie, cu adevărat, realmente, într-adevăr”; remarca traducătorului.] El exprimă cea mai înaltă treaptă de confirmare. Nimeni nu ar trebui să se îndoiască câtuşi de puţin de cauza reală a acestor suferinţe incomparabil de grele. Cu siguranţă acest motiv nu a existat în viaţa Sa, care era plăcută Tatălui. Nu, numai prin ultimele trei ceasuri de pe cruce aflăm ceva despre ele.
Nici o biciuire, care brăzdează spatele Lui, nici un spin, care străpunge fruntea Lui, nici un cui, care pătrunde prin mâinile şi picioarele Lui nu-l poate determina să geamă de durere. Era nevoie de chinuri mai mari, care să dezlănţuie strigătul „Eli, Eli, lama sabactani?” Care putea să fie motivul pentru chinuri mai mari?
Pe la miezul zilei amuţesc batjocurile oamenilor. Soarele, care de obicei străluceşte, se întunecă. Nici o lumină nu cade pe această scenă sfântă, în timp ce păcatele mele erau pe El. (Doreşti tu să te alături de mine cu capul plecat şi ochii plecaţi?). Dumnezeu Îl părăseşte din cauza aceasta şi loviturile nuielei Sale Îl ating; comparate cu acestea, loviturile de bici romane erau blânde. Sufletul Lui nevinovat s-a îngrozit numai de acestea, aşa că chiar mai dinainte transpiraţia Lui a devenit ca stropii mari de sânge. Şi totuşi ceea ce se petrecea în grădină era numai o umbră a ceea ce Îl aştepta. Cât de insuportabilă trebuie să fi fost realitatea? Dacă am putea să evaluăm numai puţin aceasta, atunci inimile noastre nu ar fi aşa de împărţite. Nu ne-am irosi aşa de egoist viaţa, aşa cum cu regret facem deseori. Vrem să ne facem una cu cuvintele acestui om cu vază din timpurile biblice: „Cu urechile noastre am auzit despre Tine, dar acum ochii noştri Te-au văzut. De aceea ne este scârbă de noi înşine şi ne pocăim în ţărână şi cenuşă.” Dacă priveliştea aceasta nu produce căinţă şi pocăinţă la noi, ce ar putea atunci altceva să ne facă să ne pocăim?
Cu plăcere ne-am fi preocupat mai departe cu acest studiu aprofundat. Este însă de neevitat să analizăm o interpretare ciudată şi falsă a acestor cuvinte. În Matei 8.16,17, prima evanghelie din Noul Testament, citim: „Şi, când s-a făcut seară, au adus la El mulţi demonizaţi. Şi El a scos duhurile prin cuvânt şi i-a vindecat pe toţi care erau bolnavi; ca să se împlinească ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice: El Însuşi a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Din ultima frază unii deduc că Domnul Isus în viaţa Sa pe pământ a purtat bolile altora şi de aceea ai Săi niciodată nu trebuie să se îmbolnăvească! Cu toate acestea El niciodată nu S-a îmbolnăvit sau a fost slab. În felul acesta cu siguranţă El nu a purtat bolile. Atunci când El a vindecat un om cu mâna uscată, aceasta nu a avut nici un efect asupra Lui. Corpul Lui nu a fost supus slăbiciunilor, care sunt partea noastră. Cusururile noastre sunt urmări ale păcatului care a venit în lume. Într-adevăr El S-a supus de bună voie slăbiciunilor nepăcătoase cum este foamea, setea şi oboseala, dar El nu avea nimic comun cu urmările venirii păcatului în lume. El a fost ispitit în toate (pus la probă) la fel ca noi, cu excepţia păcatului (Evrei 4.15).
De ce scrie evanghelistul Matei că El „a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre”? Era imposibil să fie numai din compasiune cu oamenii suferinzi. Domnul Isus a întâlnit pretutindeni urmările amare ale păcatului cum ar fi demonizarea, boala, durerea, malformaţii, lacrimi, şi totdeauna a vindecat. Dar cu toate că El avea pe pământ putere şi autoritate să înlăture efectele păcatului sau pedeapsa pentru el (Marcu 2.10), El Însuşi a preluat responsabilitatea pentru cauze. Numai El putea face aceasta, deoarece El va purta „pe trupul Său pe lemn” păcatul [1 Petru 2.24], care a provocat astfel de suferinţe. Niciodată El nu putea, atunci când a venit timpul, să îndepărteze vreo durere fără să poarte şi păcatul care a provocat această durere. Aşa cum cel mai mic suspin sau chiar o singură lacrimă dovedeşte existenţa păcatului, la fel este şi alinarea suspinului şi plânsului o dovadă pentru ispăşirea păcatului. Nimic altceva din universul întreg nu ar fi putut realiza aceasta, decât numai aceste suferinţe pe cruce în timpul celor ultime trei ceasuri. Matei ne relatează că El a purtat suferinţele noastre, pentru ca să se împlinească profeţia lui Isaia. Ceea ce s-a petrecut atunci era numai o imagine (aşa cum botezul Lui era o imagine despre împlinirea dreptăţii), însă pentru împlinirea definitivă noi trebuie să privim numai la cruce.
Deci dacă s-a îndepărtat cauza păcatului, de ce nu au fost înlăturate urmările, cel puţin pentru aceia care prin căinţă şi credinţă au primit împăcarea? De ce credincioşii mai sunt confruntaţi cu boală şi moarte? Deoarece toată acţiunea lui Dumnezeu cu oamenii depinde de locul pe care Fiul Său preaiubit îl ocupă. El este încă respins şi încă nu primeşte onoarea care I se cuvine. Lucrarea Sa de împăcare este într-adevăr desăvârşită şi încheiată pe deplin cu privire la cerinţele lui Dumnezeu – „El este ispăşire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru lumea întreagă” –, aplicarea efectivă la viaţa noastră este însă în viitor. Păcatul încă mai este legat de corpul nostru. Căci altfel de ce am fi îndemnaţi, prin Duhul să omorâm faptele trupului (Romani 8.13)? Noi aşteptăm să fim aşezaţi în poziţia de copii ai lui Dumnezeu (aceasta înseamnă, să aparţinem lui Dumnezeu şi să fim recunoscuţi public ca şi copii ai Săi), atunci când şi trupurile noastre vor fi răscumpărate (Romani 8.23). Până acum Domnul Isus este încă respins, şi Duhul lui Dumnezeu este încă aici pe pământ. De aceea binecuvântarea lui Dumnezeu nu constă în vindecarea bolilor – corpul nostru stă încă sub puterea morţii (Romani 8.10) –, ci „în orice binecuvântare spirituală în locurile cereşti” (Efeseni 1.3), corespunzător locului pe care Hristos şi Duhul Sfânt îl ocupă acum.
El era fără păcat şi fără cusur; El nu a purtat păcatele noastre în timpul vieţii Sale pe pământ şi de asemenea El nu le-a dus până la cruce – toată viaţa Lui S-a delectat de buna plăcere a Tatălui Său –, ci ca Miel fără pată El S-a jertfit pe Sine Însuşi şi a purtat păcatele noastre numai când a atârnat pe cruce.
În versetul 5 lumina lui Dumnezeu cade peste aceste suferinţe şi în mod impresionant arată clar: noi eram contravenienţii şi El a fost pedepsit; noi am păcătuit şi El a fost lovit pentru aceasta. Noi eram vinovaţi, El a suferit moartea, plata păcatului! Cuvintele noastre trebuie acum să amuţească, căci tăcerea poate exprima mai mult decât cuvintele. Înapoia loviturilor, a rănilor, a morţii bănuim ceva din dragostea Lui pentru noi.
Ce se prezintă acum ochilor noştri, privesc cu uimire adâncă cele mai inteligente dintre creaturi. Cu câtă plăcere ar pătrunde ele mai adânc în aceste adâncimi de nepătruns! Acest Dumnezeu, de care noi toţi ne-am îndepărtat în diferite direcţii, să fi hotărât El ca toate nedreptăţile noastre ca un torent puternic de ape reziduale urât mirositoare să se reverse ca un şuvoi într-un anumit loc – pe El, Cel care era cel mai preţios pentru El? Cum este posibil să rămâi departe de un astfel de Dumnezeu? Pe noi ne aşteaptă nu numai pâine, ci şi o îmbrăţişare; nu rangul unui rob, ci sânul Tatălui; nu haina unui salariat, ci cel mai bun costum. Dacă acestea ar fi suficient cunoscute, care fiu pierdut nu s-ar grăbi să vină acasă? Eu doresc să iau de mână pe cititorii mei şi împreună cu ei să strigăm la acest Dumnezeu: „O, Tatăl meu, ajută-mă să rămân la Tine pentru restul vieţii mele în lumea aceasta, căci Tu m-ai răscumpărat cu un preţ mare. O, Dumnezeu, Tatăl meu, fă ca dragostea care nu a cruţat pe singurul ei Fiu pentru mine nedemnul, să lege pentru totdeauna de Tine inima mea nestatornică. Eu m-am îndepărtat de Tine, nu numai atunci pe când nu eram născut din nou, ci chiar şi după ce am cunoscut dragostea Ta. Mă ruşinez şi Te rog fierbinte, ajută-mă să nu mai plec de la Tine. Doamne Isuse, chiar dacă sunt nedescris de slab, eu rămân totuşi oaia Ta, care are nevoie de Tine. Tu eşti Păstorul meu, care chiar Şi-a dat viaţa pentru mine. Te rog fierbinte, ţine-mă aproape de Tine până în ziua în care voi fi pentru totdeauna la Tine!”
În Locul Preasfânt am văzut suferinţele Domnului Isus cu ochii lui Dumnezeu. Dacă revenim la primul Pentateuh al Bibliei, căci după cartea despre Locul Preasfânt, Levitic, urmează cartea Numeri, cartea „în pustiu”, aşa cum este numită ea în Biblia ebraică. În cartea a 4-a este descrisă călătoria prin pustiu a lui Israel, inclusiv încercările cărora a fost supus poporul, şi eşecul lui permanent. Şi în Isaia ajungem tocmai la acest aspect al suferinţelor Mântuitorului: cum El a suferit sub atacurile venite din partea oamenilor şi totuşi a rămas statornic; El niciodată nu a eşuat.
Capitolul 53.7-9
Isaia 53.7-9: El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şi-a deschis gura. Ca un Miel dus la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura. El a fost scos din asuprire şi din judecată; [6] şi generaţia Lui, cine o va spune? [7] Pentru că El a fost şters de pe pământul celor vii. Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit. Şi groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu a făcut nici o nedreptate şi nu a fost vicleşug în gura Lui.
Aici este vorba de o privire retrospectivă la aceste suferinţe, care acum aparţin trecutului. Aceia care reflectă ruşinaţi şi zdrobiţi la acest pasaj sunt copleşiţi de dăruirea smerită a Celui care sufere. Consimţământul Lui smerit la aceste suferinţe nemeritate impresionează pe de o parte şi pe de altă pare împing la adorare; această stare de lucruri exprimă un element de bază al planului de mântuire. Dacă Cel care suferă ar fi scos chiar şi numai un singur suspin ca protest, caracterul liber consimţit al morţii Sale ca jertfă ar fi fost anihilat şi urmările ar fi fost de neimaginat. Atunci judecătorii nedrepţi ar fi avut probabil un motiv să pedepsească pe cel nevinovat ca pe un vinovat. Ne amintim că Pilat a amuţit, căci în funcţia lui el a avut deseori a face cu oameni care au protestat cu voce tare şi afirmau solemn că sunt nevinovaţi. Însă pe Omul acesta dimpotrivă Îl ameninţa o moarte îngrozitoare şi cu toate acestea El sta înaintea lui tăcut şi liniştit; un Om a cărui simplă prezenţă rostea volume de cărţi, cu toate că nici măcar un singur cuvânt nu Îi ieşea de pe buze. Niciodată tăcerea nu a vorbit aşa de elocvent! Niciodată o gură închisă nu a vestit adevăruri aşa de profunde! Dacă ar fi protestat o singură dată, dacă S-ar fi plâns sau probabil ar fi arătat bucurie cu privire la cruce, unde El trebuia să poarte păcatele, aceasta ar fi ruinat total desăvârşirea Persoanei Sale şi a lucrării de răscumpărare făcută de El. Nici o minte omenească nu ar fi putut să-şi imagineze un astfel de echilibru şi nici o mână omenească nu ar fi putut descrie aşa ceva. Repet: niciodată tăcerea nu a fost aşa de elocventă!
Evident Dumnezeu a creat pe fiecare creatură a Sa de pe pământ ca să facă cunoscut adevăruri divine nevăzute; ce este maiestos, frumos, blând printre animale simbolizează puterea de atracţie morală a Fiului Său. Leul exprimă demnitatea Fiului, boul exprimă slujirea răbdătoare; va rămâne mielul mut? Dacă este aşa, nu va dovedi tocmai tăcerea lui Isus în faţa morţii dragostea Lui, care L-a făcut capabil „să rabde crucea şi să dispreţuiască ruşinea” [Evrei 12.2], pentru ca prin aceasta Dumnezeu să aibă puterea să salveze, şi El Însuşi să aibă bucuria să salveze oameni păcătoşi şi să împărtăşească cu ei bucuria pe care El o savurează la dreapta lui Dumnezeu, pe care El fără suferinţe ar fi putut s-o aibă veşnic singur?
În curtea interioară L-au dezbrăcat şi spre batjocură L-au îmbrăcat cu o manta împărătească. Însă nu s-a auzit nici un cuvânt de ocară ca răspuns la râsetele de batjocură ale soldaţilor romani brutali. După aceea a urmat Golgota; acolo a domnit aceeaşi linişte supusă, pe care profetul a vestit-o cu şapte sute de ani mai înainte şi la care noi astăzi, mii de ani după aceea, medităm. Şi tema aceasta ne va preocupa toată veşnicia!
Versetul 8 ne duce un pas mai departe pe acest drum Via Dolorosa: profetul vede cum Cel suferind după parodia procesului şi dezlegat de cătuşă până este dus în moarte. Genealogia lui Adam o găsim în cartea Geneza 5, dar cine va scrie pe a Lui? Unde sunt urmaşii, care continuă linia Lui şi prin aceasta menţin pretenţia la tronul lui David, a strămoşului Său „după carne”? Linia Lui se va şterge cu El; făgăduinţa, care era valabilă pentru El, dispare odată cu moartea Lui; speranţa poporului pare să se fi şters. Foarte întristaţi sunt şi ucenicii în aceste trei zile întunecate, căci ei „au sperat, că El este Acela care va răscumpăra pe Israel” (Luca 24.21). Însă speranţa lor zace acum moartă îngropată în mormântul lui Iosif. Cine poate cunoaşte însemnătatea acestor suferinţe şi a acestei vieţi aşa de scurte? Cine înţelege, că El a fost pedepsit nu pentru păcatele Lui, ci pentru păcatele poporului lui Dumnezeu? Şi că judecata a fost făcută nu de oameni, ci de Dumnezeu? Cine a înţeles atunci adâncimea acestor suferinţe? Dar acum încetează durerea: ruşinea a trecut pentru totdeauna. Din momentul în care moartea Lui a fost atestată prin suliţa soldatului roman, Dumnezeu nu mai permite nici o urmă de umilire, ci „începând de acum dragostea aşează la picioarele Lui numai ceea ce vine din plinătatea Lui”!
Oamenii, cărora le-a reuşit să-L omoare, au avut intenţia să-l îngroape împreună cu făcătorii de rele, în rândul cărora El a fost socotit. Cu toate că Dumnezeu a permis această moarte ruşinoasă, deoarece însemna împlinirea planului Său stabilit exact şi a providenţei Sale, El opreşte acum răutatea omenească: până aici, şi nu mai departe! Numai o mână venerabilă, plină de dragoste are voie să atingă corpul sfânt, şi numai un mormânt, care nu a fost murdărit printr-un cadavru, are voie să primească pe acest „Ceva sfânt”. Aşa cum am amintit, Unul născut dintr-o fecioară poate fi pus numai într-un mormânt neatins. De aceea mormântul acestui bărbat bogat va avea onoarea să găzduiască corpul Domnului gloriei. Oriunde se va vesti Evanghelia va fi amintit şi numele acestui bogat. La păşirea pe un astfel de teren sfânt nu pot crede că numele lui poate fi numit fără să fie explicat înţelesul său profund: „Iosif din Arimateea”.
„Iosif” (cu înţelesul plin de speranţă, bucuros, „El va adăuga”) era numele, pe care Rahela l-a dat primului ei născut, căci – aşa întreabă mama fericită – va fi darul acesta preţios ultima dovadă a harului lui Dumnezeu? Nu, căci „Domnul să-mi mai dăruiască un fiu [aceasta înseamnă, Iosif], şi Dumnezeu a făcut aşa. Probabil întrebăm: sunt crucea aceasta, mormântul acesta, finalul? Nu mai poate fi adăugat nimic? Nu este nici un Beniamin, nici „un fiu al dreptei mele”? Numele „Iosif” poate da un răspuns la această întrebare, căci în profeţii el se referă totdeauna la istoria unei salvări, de exemplu în Psalmul 81.5. Sunetul bucuros al trâmbiţei este „aşezat ca o mărturie în Iosif” şi vesteşte urechii deschise, că, aşa cum Israel a fost eliberat din Egipt, la acesta se va adăuga; Israel se va trezi din ţărâna pământului (Daniel 12.2). La fel Dumnezeu „va adăuga” la acea înmormântare lucrarea nespus de puternică; un „Iosif” va trebui, însă fără să-şi dea seama, să vestească aceasta prin numele său. Dar care este lucrarea nespus de puternică? Numele locului de naştere al lui Iosif dă explicaţia: „Arimateea” înseamnă „a fi înălţat” [8] ca în Isaia 52.13, şi aceasta este ceea ce va fi „adăugat”. Cu toate că mormântul nu a fost folosit, el nu-L poate reţine: El va fi „înălţat” din acesta. Acest cel mai preţios adevăr dintre toate va vorbi la fel ca numele şi locul de naştere al acestui ucenic retras, dar adevărat şi membru al sinedriului demn de onoare, al acestui Iosif bogat din Arimateea, şi el va fi auzit de multe urechi ascultătoare.
Sfinţenia Mântuitorului nostru era desăvârşită: El era fără prefăcătorie şi fără violenţă. Dar îngroparea Lui într-un mormânt neatins nu era suficientă să-I ofere recunoştinţa care I se cuvine – ar fi fost cu adevărat fără folos. Monumentele, pe care sunt scrise presupusele virtuţi ale celor care putrezesc sub ele, dovedesc contrariul şi pot fi bune pentru urmaşii lui Adam. Dar sfinţenia Domnului Isus putea fi dovedită numai prin învierea Sa. Când El în umblarea Sa pe pământ „a adus cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt puternic şi lacrimi”, El „a fost ascultat datorită evlaviei {sau: temerii sfinte}Lui” [Evrei 5.7]. „Teama” de a fi făcut ca unul din noi L-a îngrozit. Însă ascultarea Lui a dovedit desăvârşirea Sa şi sfinţenia Sa. Învierea Lui a dovedit că El a fost înălţat datorită temerii Lui de Dumnezeu (Evrei 5). În două nume aparent lipsite de importanţă găsim, ca un toporaş mirositor ascuns sub frunze, unul din aceste versete prin care Duhul confirmă învierea: El a fost înviat a treia zi „după Scripturi”. „Iosif din Arimateea” ne învaţă că învierea urma să vină după cruce („adăugată”). În locul acesta te simţi bine, mai ales după furtuna care a plecat Capul preaslăvit, o furtună care acum s-a liniştit pentru totdeauna. Încă se mai vede norul întunecat, însă el se retrage treptat, ca niciodată să nu mai vină asupra Lui. Însă noi stăm în strălucirea soarelui, salvaţi pentru veşnicie. Noi avem voie şi până la revenirea Lui vom privi în urmă din când în când: la frângerea pâini şi când bem din pahar ne amintim de crucea Sa şi de lovitura suliţei, de sentinţa de condamnare şi de moartea pe care El a suferit-o pentru noi.
Tăcuţi mai zăbovim un moment aici, căci cu siguranţă mormântul nu era într-o grădină fără intenţie divină. În duh vizităm prima grădină Eden, pe care Dumnezeu Însuşi a plantat-o. În mod logic acolo domneşte o atmosferă apăsătoare, căci aici a fost rostită sentinţa de moarte asupra înaintaşilor noştri, care au păcătuit. Urmare acestui fapt natura lor păcătoasă a stricat pe toţi urmaşii lor (Romani 5.12). În grădina lui Iosif dimpotrivă în primele zile ale lunii aprilie a anului 32 după Hristos (după cronologia prudentă a lui Sir Robert Anderson) se trezesc păsările şi cântă, aşa cum femeile s-au dus dis-de-dimineaţă acolo (Marcu 16.1). Florile şi pomii fructiferi înmuguresc, un semn că natura se trezeşte la viaţă din somnul iernii. Totul vesteşte vestea îmbucurătoare că atmosfera sumbră a grădinii Eden a fost alungată. Moartea a fost nimicită,[9] dar viaţa şi neputrezirea au fost aduse la lumină (2 Timotei 1.10). Aruncă o privire în mormânt! El este gol, în afară de veşmintele de in. Ele au rămas acolo din două motive: pe de o parte, ca să facă cunoscut puterea supranaturală prin care mormântul a devenit gol. Nici un „jefuitor al morţilor” nu ar fi desfăcut giulgiul şi l-ar fi împăturit aşa grijuliu, că se putea recunoaşte exact unde a fost aşezat mortul. Pe de altă parte, veşmintele rămase trebuiau să arate clar că El niciodată nu va mai avea nevoie de ele (în contrast cu Lazăr, care le-a luat cu sine din mormânt).
Aşa cum un frate în Domnul (C. H. Burchell, din Birmingham, Anglia) a remarcat, în ultima grădină din Biblie, în Apocalipsa 22, nu apare pomul cunoaşterii binelui şi răului, ci numai pomul vieţii, care era în Eden. Dar acesta nu mai este păzit de heruvim cu sabia lui învăpăiată. Intrarea este liberă pentru toţi care nu se laudă cu dreptatea proprie, ci dimpotrivă simbolic şi-au spălat hainele în sângele Mielului, care a stins pentru totdeauna focul.
Ultima frază („pentru că nu a făcut nici o nedreptate şi nu a fost vicleşug în gura Lui”) se aseamănă cu o manta de protecţie suplimentară pentru Sfântul Domnului, însă ea este mai necesară pentru înmormântare decât pentru moarte. Oamenii răi au vrut să-L îngroape împreună cu răufăcătorii – aceasta era permis – şi prin aceasta să-L facă una cu ei. Dar nu ei erau cei care hotărăsc îngroparea Mortului sfânt. Mormântul lui trebuia să adeverească, că în El nu era nici o urmă a celor două elemente; brutalitate şi stricăciune. Ce contează că aceia care leapădă pe Hristos arată cu degetul spre urmaşii Lui inconsecvenţi? Prin aceasta ei încearcă zadarnic să justifice propria lor hotărâre, care conduce la condamnare veşnică, tocmai prin acest caracter contradictoriu. Ei nu vor găsi în El nici un abur de rău. O voinţă mai înaltă, care stă mult deasupra marilor preoţi şi stăpânitori, deasupra cărturarilor şi fariseilor, veghează ca mormântul Lui să mărturisească despre desăvârşirea Lui şi că strigătul dureros „Eli, Eli, lama sabactani?” nu a răsunat pentru El Însuşi. Iubite cititor, tu şi eu, noi ştim care este adevăratul motiv.
Ajungem la ultima partea, la partea deuteronomică a acestui Pentateuh, şi ca şi a cincea carte a lui Moise (Deuteronom) ea este un rezumat al acţiunii lui Dumnezeu cu Israel. Aşa cum ei după călătoria lor prin pustiu stau la graniţa ţării făgăduite, şi privesc partea cealaltă a râului care îi desparte, tot aşa aici este privit încă o dată drumul Robului. Călătoria Lui prin sălbăticie s-a încheiat. Îl vedem aici privind înainte la viaţa lungă, care este înaintea Lui, o viaţă fără sfârşit şi veşnică. Dar nu aceasta o dorea cel mai mult inima Lui iubitoare. El voia spre satisfacţia Lui să împartă cu alţii veşnicia, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.
Capitolul 53.10-12
Isaia 53.10-12: Totuşi Domnului I-a plăcut să-L zdrobească;[10] L-a supus suferinţei. Dar, după ce Îşi va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânţă, Îi va lungi zilele şi plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui. Va vedea rod din munca sufletului Său şi va fi satisfăcut. Prin cunoştinţa [11] Lui, Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe cei mulţi şi va purta nelegiuirile lor. De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că Şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat cu cei fărădelege; şi a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru cei fărădelege.
Din toate cuvintele care au fost scrise sau rostite vreodată niciunul nu este cu un înţeles mai profund; niciunul nu are o simbolistică aşa de felurită, şi niciunul nu conţine un adevăr care inspiră reverenţă ca acesta: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească”. Tremurând de frică ne apropiem acum de acest cuvânt sfânt şi reflectăm la fiecare noţiune. Cine a fost lovit în felul acesta? Nimeni altul decât Acela a cărui bucurie era să facă voia Aceluia căruia I-a plăcut să-L zdrobească.
Dacă El a fost aşa de smerit şi de ascultător, de ce atunci Domnul L-a lovit? Da, mai mult chiar: Lui I-a plăcut chiar să-L zdrobească. Era El supărat de vre-o greşeală foarte gravă a acestui Rob preaiubit? Nu, Acesta Însuşi a dovedit că El întotdeauna a făcut ce este plăcut lui Dumnezeu (Ioan 8.29). Nimeni nu putea să-L dovedească de vreo slăbiciune, şi cu atât mai puţin de vreun păcat. Cu adevărat, nu. Cerul aproape că ameninţă să plesnească, aşa de fericit este Domnul cu privire la acest Fiu al Omului fără păcat şi fără pată. Acele cuvinte de la botezul Lui şi cele de pe muntele transfigurării dovedesc buna plăcere a lui Dumnezeu, care era netulburată. Şi cu toate acestea aici se spune: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească!” De ce acest braţ atotputernic a lovit aşa de dur şi a provocat durere şi necaz Preaiubitului? Ce L-ar fi putut determina pe Domnul să-Şi provoace aceste suferinţe, aşa cum îl doare pe un tată când el provocă suferinţe fiului preaiubit?
Dragostea Lui pentru păcătoşi era aşa de mare, că El nu a cruţat pe propriul Său Fiu preaiubit. Putem noi înţelege o astfel de dragoste? Nevoile, care ne fac parte de viaţă sau de moarte, am putea să le întâmpinăm cu bucurie, dacă am fi înţeles această dragoste.
Cum poate fi înţeles acest „a face plăcere”? Pentru Fiul era o bucurie să facă voia Tatălui, şi cu toate acestea aceasta L-a dus la chinuri mari. Când sufletul Lui a avut parte numai de o umbră a acestor suferinţe, El S-a rugat cu strigăte tari şi cu lacrimi, ca, dacă este posibil, acest pahar să treacă de la El. De aceea, şi numai de aceea, Domnului I-a plăcut să-L zdrobească. Dragostea Lui s-a îngrozit dinaintea loviturii, aşa cum Fiul preaiubit S-a îngrozit de suferinţă. Însă dragostea Lui pentru noi păcătoşii sărmani L-a determinat pe Tatăl să exercite pedeapsa, şi L-a determinat pe Fiul să o îndure.
Să observăm că era sufletul Său care a devenit o jertfă pentru păcate. Sufletul este prezentat fizic prin sânge. Sufletul este veriga de legătură între ceresc şi pământesc. Cineva a spus: „Sufletul pare să aibă aceeaşi relaţie cu duhul cum are femeia cu bărbatul: unul este preponderent emoţional şi celălalt este mai ales activ spiritual; ambii se completează reciproc. Aşa cum păcatul a început prin înşelarea Evei, la fel sufletul a căzut pradă păcatului.”
Care era rezultatul? „El va vedea o sămânţă.” Grăuntele de grâu a murit şi acum prin învierea Lui aduce mult rod. El a suferit ca o creatură care naşte. Aceste suferinţe grele ispăşitoare sunt ca durerile naşterii, prin care răsare sămânţa. Nimeni nu putea descrie generaţia Lui, căci El nu avea o sămânţă naturală, dar spirituală avea în număr mare. Psalmistul se alătură de profet şi exclamă: „O sămânţă Îi va sluji” (Psalmul 22.30).
„El Îi va lungi zilele.” – „A cerut de la Tine viaţa: Tu I-ai dat – viaţă lungă pentru totdeauna şi pentru eternitate” (Psalmul 21.4). Deoarece El a primit viaţa de la El, şi sămânţa Lui este acolo unde nu există moarte; niciunul din aceia care au primit această viaţă veşnică nu vor vedea vreodată moartea (Ioan 8.51).
„Plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.” Aceste cuvinte cad ca o rază de soare pe un nor de furtună şi aruncă un arc plin de speranţă. De la evenimentul trist de pe Golgota, unde Domnului I-a plăcut să-L zdrobească, vedem această plăcere încadrată de o îmbrăţişare din care nimic din toată creaţia nu ne poate smulge pe noi păcătoşii sărmani, vinovaţi şi rătăciţi. Ce bucurie trebuie să producă aceasta lui Dumnezeu! Nu era nici o alternativă să ajungă la această bucurie, decât prin zdrobirea Fiului Său. Numai de aceea nu L-a cruţat. Şi această bucurie va dura, până când El va face toate lucrurile noi.
Şi ce este cu Cel care a suferit? „El va vedea sămânţa Sa”, şi prin aceasta „va fi satisfăcut” [sau: Se va sătura]. Ce adâncă este totuşi dragostea despre care vorbesc aceste puţine cuvinte! El ar fi putut în orice moment al vieţii Sale pe pământ să se reîntoarcă la sânul de unde a venit; însă atunci ar fi fost nesatisfăcut. Ar fi fost scutit de ruşinea şi groaza crucii, dar nu ar fi fost fericit. După învierea Sa ar fi putut să se reîntoarcă singur înapoi la dreapta lui Dumnezeu, acolo unde sunt bucurii veşnice; dar chiar şi acolo, la aceste bucurii, I-ar fi lipsit ceva. Priviţi la miriadele de oameni: toţi au făcut cunoştinţă cu păcatul şi urmările Lui: dureri şi suferinţe. Toţi au meritat mânia lui Dumnezeu. Însă acum pe fiecare din ei îi aşteaptă o veşnicie unde domneşte bucuria. Pe toţi aceşti oameni El i-a avut înaintea ochilor Săi, şi de aceea sufletul Său este satisfăcut. Toate acestea le datorăm Lui. Ce privilegiu să cunoşti dragostea care depăşeşte orice înţelegere!
Prin cuvintele „prin cunoştinţa Lui” nu este vorba de înţelepciunea pe care copiii Săi o pot primi de la El. Aici Duhul lui Dumnezeu ne îndreaptă inimile numai spre Domnul Isus. Cuvântul, care Îi atribuie înţelepciune, leagă ultima serie a grupelor de câte trei versete cu prima. Acolo se spune că Robul „va lucra cu înţelepciune”. Prin această înţelepciune sau pricepere, pe care El şi-o însuşeşte „în fiecare dimineaţă”, El cunoaşte drumul pe care îl are de mers. Acesta a atins punctul culminant prin aceea că El a împăcat pe mulţi cu Dumnezeu, prin aceea că le-a purtat păcatele.
Simpla citire a versetului 12 dă naştere cel puţin la întrebări. Nu pare să fie normal că aceia care nici nu au suferit şi nici nu ar fi putut să împărtăşească durerea, să trebuiască să aibă parte de răsplata Aceluia care a avut parte de dureri incomparabil de grele şi de umiliri. Duhul Se împotriveşte puternic oricărei creaturi care ar putea să ocupe un astfel de loc. Dacă cuvintele ebraice permit pe drept contestarea acestei rivalităţi evident aşa de nedrepte, totuşi dorim cu plăcere să fim de acord cu această traducere, în timp ce ne împotrivim celei mai mici abateri de la adevărul Scripturii. Scriptura nu trebuie apărată. Găsim exact aceeaşi structură în Iov 39.17: „Dumnezeu a lipsit-o de înţelepciune.” Aici o comparaţie a celor două versete:
Iov 39.17: „Dumnezeu a lipsit-o de înţelepciune.”
Isaia 53.12: „De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari …”
La prima vedere aici nu se recunoaşte nici o neclaritate, dar aşa cum Dumnezeu a dat struţului să nu aibă nici o „înţelepciune”, aşa El a dat Robului Său pe aceşti „mulţi”. Struţul nu împarte cu pricepere – aceasta nu ar avea nici un sens –, dar la fel Domnul Isus nu împarte cu cei mulţi. Nu sunt cei mulţi care împart cu acest Rob unic în felul Lui, ci ei sunt obiectele pe care El le primeşte. Prin aceasta este vorba de cei care nu sunt iudei.[12]
Înţelesul acestei a doua frază: „va împărţi prada cu cei puternici”,[13] nu este sigur. Desigur nu putem fi de acord cu aceia care ca şi Luther traduc: „El trebuie să aibă pe cei puternici ca pradă”, căci prepoziţia se schimbă. Pentru aceasta trebuie să ţinem seama de un pasaj asemănător dintr-un alt verset. Proverbe 16.19 este asemănător în structura lui: „… decât să împarţi prada cu [eth] cei mândri.” De aceea m-am simţit obligat să traduc ca mai sus.
Dar cine sunt cei „puternici”? trebuie să fie „poporul Său binevoitor”, ai căror aparţinători asemenea înaintaşilor lor, macabeii, „au fost întăriţi în slăbiciune” [textual: „din slăbiciune au scos putere”] (Evrei 11.34) şi au făcut fapte mari, „s-au dovedit tari şi au acţionat”. El Se identifică cu ei, aşa cum a făcut odată, şi Se aşează în fruntea poporului, cu care El vrea să împartă prada duşmanilor Lui şi ai lor: „Pentru că Mi l-am încordat pe Iuda ca arc şi cu Efraim am umplut arcul; şi voi trezi pe fiii tăi, Sioane, împotriva fiilor tăi, Grecia, şi te voi face ca sabia unui viteaz” (Zaharia 9.13). Şi pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat un exemplu în David, care a incorporat aşa de deplin pe Mesia, că a împărţit prada cu Israel (1 Samuel 30.26-31). Dacă nu mă înşel, prima expresie se referă la vrăjmaşii ne-iudei, şi a doua la Israelul plin de căinţă, rămăşiţa credincioasă. Primii vor deveni prada Lui, pe care El o împarte cu ultimii.
Iarăşi textul ne determină să ne întrebăm singuri: „Pentru ce această înălţare?”, şi iarăşi dăm patru răspunsuri:
El Şi-a vărsat sufletul în moarte.
El a fost pus în rândul celor fărădelege.
El a purtat păcatele multora.
El S-a rugat pentru păcătoşi.
Cât de mult se aseamănă aceasta cu a cincea cartea a lui Moise: este o privire retrospectivă detaliată la tot ce s-a spus mai înainte. Cât de profund iubeşte totuşi Dumnezeu omenirea sărmană! El înalţă pe Fiul Său, deoarece El prin moartea Acestuia poate revărsa binecuvântările Sale peste omenirea pierdută. Orice revelare a dragostei lui Hristos pentru oameni exprimă şi dragostea inimii Tatălui. „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa, ca din nou să o iau” (Ioan 10.17). Nu devenim noi impresionaţi prin aceasta? A fost vreodată un moment în care Tatăl să nu se fi îndreptat spre Fiul Său cu dragoste gingaşă, nelimitată? Şi totuşi acest Fiu spune, că nu este dragoste mai mare decât să-Şi dea viaţa pentru oi, pentru ca prin înviere s-o ia din nou. Prin aceasta El putea dărui poporului Său sărman o viaţă eliberată de orice condamnare. De aceea Îl iubeşte Tatăl.
Repet: Dragostea lui Dumnezeu, Tatăl, este nespus de mare, faţă de copiii oamenilor – da, faţă de noi! Da, faţă de mine! Acesta este imboldul divin pentru adevărata sfinţenie. Să nu Îl dezonorăm prin presupunerea că „a mijlocit pentru cei fărădelege” ar putea îmblânzi pe un Dumnezeu sever. Intervenţia lui Blast (Fap. 12.18-23) la Irod cel „foarte mâniat” nu oferă un exemplu de mijlocire plăcută lui Dumnezeu. Împărăteasa Estera dimpotrivă a obţinut favoarea împăratului prin frumuseţea ei naturală şi pentru că ea era îmbrăcată cu hainele luxoase împărăteşti. Când el i-a întins sceptrul de aur, fiecare aparţinător al poporului ei era la fel de sigur precum era ea (Estera 5). Dar ce este umbra comparată cu realitatea? Cine îşi poate imagina bucuria lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său, atunci când El S-a reîntors la El, după ce Şi-a vărsat sufletul în moarte, a fost numărat în rândul celor fărădelege şi a purtat păcatele multora? Trebuie acest Fiu preaiubit să mai stea pe genunchi cu rugăciuni de implorare, ca să determine un Dumnezeu nemulţumit să-Şi schimbe atitudinea? Departe, foarte departe de aşa ceva! Cicatricele Sale au realizat răscumpărarea şi ele vorbesc în favoarea celor mai săraci ai poporului Său, pe care El îi doreşte. Prin aceasta dragostea Lui poate curge neîngrădită. Dacă ar mai fi vreun obstacol, atunci acesta este în inima rece a omului necredincios.
Îl vedem înălţându-Se la cer de pe Muntele Măslinilor, cu mâini binecuvântătoare ridicate, rugându-Se încă pentru aceia ale căror păcate El le-a purtat, şi noi ne despărţim aici de El. Cel care ne face cunoscut toate acestea este profetul care vorbeşte pentru Israel şi „plânge cu amar că a fost iubit aşa de târziu”.
Adnotare
[1]Această expresie necesită o explicare. Verbul în engleză to sprinkle al Authorised King James Version a provocat multe discuţii aprinse între comentatori. Cu toate că încerc să ţin seama de diferite interpretări, vreau să spun pe scurt motivul pentru concluzia mea. Înţelesul principal al rădăcinii este „a sări, a chiui de bucurie”; când însă dimpotrivă este vorba de ceva lichid înseamnă „a uda”, şi aşa cum este folosit aici înseamnă „a face să explodeze”. În orice caz aşa este redat în toate celelalte locuri din Biblie, şi prin aceasta este confirmat înţelesul lui aici. Dar pe de altă parte – citez pe Delitzsch: „Cuvântul nu este construit niciodată cu acuzativul persoanei sau obiectului care va fi ‚explodat’”. Un exemplu din multele: „El a stropit din el pe altar.” Totdeauna substanţa explodată este legată cu verbul. În versetul 15 înţelesul lui ar fi: „a arunca naţiunile în aer”; de aceea deseori este tradus cu „va împrăştia multe naţiuni, le va nimici”, ceea ce nu trebuie acceptat. Delitzsch spune pe drept: „O prezentare deodată a robului în funcţia unui preot care stropeşte [un lichid] ar fi prea abruptă.” De aceea pare să fie sigur că „a face să explodeze” în versetul acesta are un alt înţeles. În arabă, care este strâns înrudită cu ebraica, acest cuvânt este folosit în înţelesul lui primar şi înseamnă: „sărirea în sus a persoanelor emoţionate puternic”. Deoarece aceasta este o antiteză deosebită a primei părţi a versetului 14 m-am decis pentru traducerea „a sări în sus cuprins de uimire”.
[2]„Învăţaţii creştini”, spune iudeul Abravanel, „cred că această profeţie se referă la Omul care a fost răstignit în timpul celui de-al doilea Templu în Ierusalim. Ei afirmă, că El era Fiul lui Dumnezeu şi a devenit Om în trupul unei fecioare.” Însă după Jonathan ben Uzziel locul acesta se referă la Mesia care urmează să vină; aceasta este şi părerea învăţaţilor rabinici în multe din comentariile lor. Cel puţin aceasta arată că iudeii antichităţii ştiau că subiectul acestei profeţii era Mesia!
[3]„Vestirea” se referă la ceva care este auzit, şi nu la ceva care este rostit; compară 2 Samuel 4.4, unde acelaşi cuvânt este redat prin „veste”.
[4]„Dureri” este la plural în textul de bază şi mediază gândul de intensitate sau de diferite feluri de dureri.
[5]Cuvântul ebraic nahga înseamnă „pedepsit greu”. Este folosit acelaşi cuvânt ca şi pentru pedepsirea cu lepră în 2 Cronici 26.20. (compară cu: „M-a atins mâna lui Dumnezeu”; Iov 19.21.)
[6]Înţelesul cuvântului „a fost scos” nu este acela al cuvântului „răpire” din cazul lui Enoh, ci de „a lua repede cu sine”
[7]Fraza următoare este cunoscută ca fiind grea, aşa cum dovedesc diferitele traduceri. De exemplu: înţelesul primordial al cuvântului „a spune” din versetul 8 este „a scoate, a duce în afară”, dar dacă se referă la cuvinte, înseamnă „a vesti” sau „a spune”; dacă se referă la gânduri, „a medita”. Mulţi afirmă, că aici ar fi acest înţeles. În cazul gândurilor fericite se cuprinde înţelesul „a cânta” (Psalm 45.5); dacă ele sunt triste, înţelesul este „a plânge” (Iov 7.11). La fel este şi înţelesul primordial al cuvântului dohr (generaţie) „a se mişca în cerc”, de aceea şi „un veac, o generaţie” (ciclul anilor vieţii). Apoi mai este introdus un element moral, şi este vorba de „rasa” de oameni, care se deosebesc între ei prin trăsături morale (Deuteronom 22.15; Matei 23.36). Noţiunea „urmaşi” de asemenea nu este exclusă, aşa cum se întâlneşte în Numeri 9.10; „Dacă cineva dintre voi sau din generaţiile voastre …”
[8]„A fi înălţat” este primul pas pe cărarea biruinţei.
[10]„A zdrobi” este un cuvânt foarte tare (ebraică: dakah). Nu este acelaşi cuvânt ca şi cel din Geneza 3.15 („a strivi călcând în picioare”, ebraică suf), Satan nu a avut voie să aibă parte la această „zdrobire”, care servea lucrării de ispăşire – numai Domnul singur putea face aceasta.
[11]Acest cuvânt înseamnă „cunoaştere care vine de la Dumnezeu”.
[12]Aceasta este părerea multor adepţi evrei; de exemplu citim în Septuaginta: „De aceea El trebuie să moştenească pe mulţi”; Luther traduce: „De aceea vreau să-I dau pe mulţi ca pradă”; Birks: „Îi voi da o parte din cei mulţi.”
[13]Cuvântul ebraic beth, care în fraza anterioară înseamnă „în”, este redat aici cu eth şi înseamnă „cu” şi în aceasta constă diferenţa.
A fost noul legământ încheiat cu Biserica? Evrei 8.6-13; Ieremia 31; Matei 26; 2 Corinteni 3
Stanley Bruce Anstey
Versete călăuzitoare:Evrei 8.6-13
Noul legământ
Evrei 8.6: … dar acum [El] a obţinut o slujbă cu atât mai înaltă cu cât este şi Mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune.
Astfel Domnul este un Mare Preot cu o „slujbă mult mai înaltă” decât preoţii după rânduiala lui Aaron (Evrei 8.1-5). Poziţia Lui ca Mare Preot în Locul Preasfânt ceresc este prezentată prin faptul că El „este şi Mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune” (Evrei 8.6; 9.15; 12.24). Aşa cum Moise era mijlocitorul legământului vechi (Galateni 3.19), aşa este Hristos Mijlocitorul noului legământ (Ieremia 31.31-34).[1]
Noul legământ este „mai bun”, deoarece el se bazează pe „făgăduinţe mai bune”. Când a fost încheiat legământul vechi, poporul a făcut o făgăduinţă. Ei au zis: „Tot ce a zis Domnul vom face” (Exodul 19.8; 24.3). Însă când Domnul a întemeiat legământul nou, El a dat o făgăduinţă. Şi aceasta a aşezat lucrurile pe o bază cu totul nouă, căci El niciodată nu eşuează în a-Şi ţine cuvântul. Astfel primul legământ este caracterizat prin aceea că poporul promite: „noi vom …”. Pe de altă parte noul legământ este caracterizat prin aceea că Domnul promite: „Eu voi …”.
Binecuvântările sub legământul vechi erau legate de condiţii. Dacă ei voiau să aibă parte de ele, poporul trebuia să-şi facă partea (compară cu Luca 10.28). Cu cuvintele „noi vom …” stau în legătură alte două cuvinte: „tu trebuie …” (Exodul 20). Ele sunt de asemenea caracteristice pentru primul legământ. Dar tocmai aceasta era slăbiciunea acestui legământ. Deoarece binecuvântările făgăduite depindeau de contribuţia omenească, totul s-a prăbuşit, deoarece omul a ratat să-şi facă partea.
Cât de cu totul altfel sunt lucrurile în legătură cu legământul nou! Fraza decisivă a noului legământ este cuvântul Domnului: „Eu voi …”. El conţine promisiuni necondiţionate, care sunt îndeplinite de Domnul Însuşi. De aceea aceste binecuvântări sunt neschimbabile şi sigure. Deci diferenţa mare între legăminte este: legământul vechi stabileşte ce trebuie să facă omul, în timp ce legământul nou spune ce va face Dumnezeu.
Evrei 8.7,8: Pentru că, dacă cel dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat niciodată loc pentru un al doilea. Pentru că, mustrându-i spune: „Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ.”
Dacă preoţia aaronită ar fi fost desăvârşită, nu ar fi nici o necesitate să se introducă o preoţie nouă (Evrei 7.11). El spune: „Pentru că, dacă cel dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat niciodată loc pentru un al doilea” (Evrei 8.7). Punctul lui este aici: deoarece există un „al doilea” legământ, s-a dat dovada că primul legământ trebuie să înceteze. Logica lui este simplă şi clară: anunţarea, că Domnul va încheia un nou legământ înseamnă că primul legământ nu va fi continuat. Dacă legământul vechi ar fi fost desăvârşit, Dumnezeu nu ar fi promis să introducă ceva nou. (Este important să se înţeleagă că legământul nou este amintit aici nu ca să se dea învăţătura că el va fi încheiat cu creştinii, ceea ce este o rătăcire frecventă, ci ca să dovedească că primul legământ se va termina.)
Observă: el nu spune că primul legământ era o greşeală; el spune: „Pentru că, mustrându-i spune: …” Greşeala era la israeliţii care stăteau sub acest prim legământ; ei au ratat în a îndeplini condiţiile. Legea era „fără putere prin carne” (Romani 8.3). Încă o dată: aceasta nu înseamnă că ceva nu era în regulă cu Legea, ci că din carne nu putea ieşi nimic bun, deoarece materialul în întregime era rău. De aceea nu este nimic fals în Lege; ea este „sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7.12); problema este carnea.
Legământul nou va fi încheiat cu Israel, nu cu Biserica
Evrei 8.8-12: Pentru că, mustrându-i, spune: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ; nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua în care i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n-au stăruit în legământul Meu, nici Eu nu M-am uitat la ei, zice Domnul. Pentru că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: dând legile Mele în mintea lor, le voi înscrie şi pe inimile lor; şi le voi fi Dumnezeu şi ei Îmi vor fi popor. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe aproapele său şi fiecare pe fratele său, spunând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»; pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mic până la cel mare dintre ei. Pentru că voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“.
În Evrei 8.8-12 scriitorul reia condiţiile primului legământ în toată dimensiunea lor. Este un citat din Ieremia 31.31-34. El începe cu: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ” (Evrei 8.8). Aceasta este important! Domnul spune foarte clar, că legământul va fi încheiat „cu” Israel şi „cu” Iuda. În nici un loc din Sfânta Scriptură Domnul nu spune că legământul va fi încheiat cu Biserica, şi cu toate acestea aceasta este de secole o rătăcire frecventă între creştini. Este o greşeală veche a teologiei (legământului) reformate.
Faptul că noul legământ este numit „nou” arată că el va fi încheiat cu aceia care aveau legământul „vechi” (deci, Israel). De asemenea noi nu am vorbi despre încheierea unui acord „nou” cu cineva cu care înainte niciodată nu am avut un contract. Noi nu i-am spune: „Haide să încheiem un acord nou”. Aceasta poate fi spus numai unuia cu care am avut deja un acord, şi căruia îi propunem un acord nou în locul celui vechi. La fel, Biserica niciodată nu a fost sub legământul vechi. Ea nici măcar nu exista, atunci când a fost încheiat legământul vechi; ea a început în ziua de Rusalii (Faptele apostolilor 2). Deci Domnul nu vorbeşte despre încheierea unui legământ nou cu Biserica.
În afară de aceasta noul legământ cu Israel nu este încă încheiat; el este o chestiune de viitor. Contextul din Ieremia 31 arată clar aceasta. La sfârşitul acestui capitol sunt prezentate condiţiile şi binecuvântările legământului şi ele vor fi ratificate după ce rămăşiţa lui Israel s-a căit şi a fost adusă înapoi la Domnul. Aceasta nu a avut încă loc.
Se argumentează că noul legământ a fost încheiat cu creştinii, deoarece când se bea din paharul de la Cină aceasta simbolizează părtăşia cu sângele lui Hristos şi paharul este denumit „noul legământ în sângele Meu” (1 Corinteni 11.25), şi de aceia ei deduc că legământul a fost încheiat cu creştinii. Ei spun: „Pentru ce să roage Domnul pe creştini să aibă părtăşie cu ceva care nu este destinat lor?” Ca altă dovadă ei se referă la afirmaţia lui Pavel, că el şi conlucrătorii lui sunt numiţi „slujitori ai noului legământ” (2 Corinteni 3.6). Aceşti slujitori ai Domnului erau creştini! În ochii lor aceasta este o dovadă suficientă că noul legământ a fost realmente încheiat cu creştinii.
Dar dacă se studiază mai exact Matei 26.28 şi 1 Corinteni 11.25, se vede că accentul la Cină se pune pe părtăşia cu „sângele” şi nu pe „noul legământ”. Legământul va fi încheiat cu Israel, şi el va fi valabil pentru ei într-o zi viitoare, dar binecuvântările, pe care le-a adus sângele, sunt savurate acum de creştini, fără ca legământul să fi fost încheiat cu noi. Se poate pune întrebarea: „De ce oare este amintit legământul la Cină, dacă el nu are nici o valabilitate pentru creştini?” Răspunsul este, deoarece ea a fost introdusă în ziua sărbătorii de paşte, ceea ce este foarte clar o sărbătoare iudaică.
Cu privire la 2 Corinteni 3.6 este adevărat că Pavel şi aceia care au lucrat împreună cu el sunt numiţi „slujitori ai noului legământ”. Dar trebuie să se ţină seama că el precizează imediat ce spune, adăugând: „nu ai literei, ci ai Duhului”. „Litera” noului legământ se referă la împlinirea literală într-o zi viitoare, în care o rămăşiţă va fi salvată şi va fi dusă în Împărăţie (Romani 11.26,27). Să aplici aceasta după „literă” la Biserică ar însemna că legământul a fost încheiat cu Biserica, ceea ce însă nu este adevărat.
Pavel s-a folosit de „duhul” noului legământ, şi anume harul. El învăţa pe creştini că binecuvântările spirituale ale legământului le aparţineau lor prin har, chiar dacă ei nu erau legaţi formal cu el – şi aceasta este aşa pe baza sângelui. H. Smith a scris: „Cu toate că litera noului legământ se limitează la Israel, duhul noului legământ poate fi aplicat la creştini” (The Epistle to the Hebrews, pag. 45). În 2 Corinteni 3.6 Pavel merge mai departe şi spune: „litera omoară”. Aceasta înseamnă, dacă el (sau noi) ar aplica noul legământ la Biserică conform literei, aceasta ar distruge caracterul ceresc al chemării creştinului şi ar distruge diferenţa între Israel şi Adunare.
Astfel creştinii au fost binecuvântaţi după principiile noului legământ, fără să stea formal sub noul legământ. Evanghelia, care este predicată în creştinism, nu este noul legământ, ci este după rânduiala noului legământ: harul. Cele trei mari binecuvântări spirituale ale noului legământ sunt:
posedarea vieţii divine prin naşterea din nou (Evrei 8.10)
o relaţie cu Hristos marcată prin cunoaştere (Evrei 8.11)
cunoaşterea şi iertarea păcatelor (Evrei 8.12)
Aceste binecuvântări ale noului legământ sunt binecuvântările spirituale elementare, pe care le au credincioşii. Ele vor fi partea tuturor copiilor lui Dumnezeu. De altfel în epistola către Romani, Coloseni şi Efeseni Pavel prezintă plinătatea binecuvântărilor noastre, care sunt în mod clar creştine. Dimensiunile acestor binecuvântări sunt mult mai mari în natura şi conţinutul lor decât ceea ce va poseda Israel sub noul legământ, şi toate acestea sunt „în Hristos”, care este la dreapta lui Dumnezeu.
Evrei 8.13: Prin aceea că zice „nou“, a făcut vechi pe cel dintâi; iar ce este învechit şi îmbătrânit este aproape de dispariţie.
Scriitorul încheie cu cuvintele: „Prin aceea că zice «nou», a făcut vechi pe cel dintâi; iar ce este învechit şi îmbătrânit este aproape de dispariţie.” Prin aceasta primul legământ este descris ca fiind vechi, însă în momentul scrierii epistolei sistemul pământesc legat cu vechiul legământ nu dispăruse încă. Templul din Ierusalim şi slujba făcută în el erau încă în vigoare, chiar dacă demult nu mai erau recunoscute de Dumnezeu (compară cu Matei 23.38). „Sărbătorile Domnului” (Leviticul 23.4) nu mai erau recunoscute ca atare, ci erau denumite sărbători ale „iudeilor” (Ioan 2.3; 5.1; 6.4; 7.2; şi aşa mai departe). Acest întreg sistem pământesc era „aproape de dispariţie”, căci nu după mulţi ani cetatea şi Templul vor fi distruse de romani (Psalmul 69.25,26; Daniel 9.26; Matei 22.7; Luca 21.21-24). Aceasta a avut loc în anul 70 după Hristos.
Încă o dată: Scopul scriitorului prin introducerea temei referitoare la noul legământ nu este să înveţe că noul legământ a fost încheiat cu creştinii, ci să arate că vechiul legământ a devenit depăşit.
Să rezumăm capitolul 8: scriitorul a arătat că funcţia lui Hristos ca Mare Preot este mult superioară a celei lui Aaron:
Hristos este Slujitorul adevăratului Loc Preasfânt – în cerul însuşi (Evrei 8.1-5).
El slujeşte în legătură cu un legământ mai bun, care se bazează pe promisiuni mai bune (Evrei 8.6-13).
Adnotare
[1]Rolul unui mijlocitor este să împace; rolul unui avocat este să restabilească; şi rolul unui preot este să întărească. Hristos este privit în Noul Testament în toate cele trei funcţiuni – 1 Timotei 2.5; 1 Ioan 2.1; Evrei 4.14,15.
Iona 1.1-5: Şi cuvântul Domnului a fost către Iona, fiul lui Amitai, zicând: „Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei; pentru că răutatea lor s-a suit înaintea Mea“. Dar Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarsis, departe de faţa Domnului; şi a coborât la Iafo şi a găsit o corabie care mergea la Tarsis; şi a plătit costul călătoriei şi a coborât în ea ca să meargă cu ei la Tarsis, departe de faţa Domnului. Dar Domnul a trimis un vânt tare pe mare şi a fost o furtună puternică pe mare şi corabia era ameninţată să fie sfărâmată. Atunci corăbierii s-au înspăimântat şi au strigat fiecare către dumnezeul lui şi au aruncat în mare încărcătura care era în corabie, ca să fie uşurată de ea. Iar Iona coborâse în partea de jos a corabiei şi se culcase şi dormea adânc.
Istoria lui Iona a fost cu siguranţă mai mult batjocorită decât oricare altă relatare a Vechiului Testament. Cum ar putea un om să fie înghiţit de un peşte şi să rămână în viaţă? Chiar şi unii creştini au greutăţi să „înghită” această istorisire şi de aceea au numit-o o parabolă a Vechiului Testament. Nu! Cartea Iona este relatarea istorică a unui om real, care a trăit în secolul 8 înainte de Hristos (vezi 2 Împăraţi 14.25). Domnul nostru Isus n-a avut nici o îndoială cu privire la Iona şi experienţa lui traumatică. El a folosit realmente experienţa acestuia ca să profeţească şi să ilustreze moartea şi învierea Lui (Matei 12.38-41).
Putem învăţa multe din viaţa lui Iona. Dumnezeu a preluat în Biblie istoria acestui profet din Israel, aşa că credincioşii aflaţi în creştere pot învăţa în secolul 20 ce aşteaptă Dumnezeu de la ei. Iona era un slujitor al lui Dumnezeu, însă el nu a ascultat de cuvântul Domnului şi a fugit la Tars, în loc să predice în Ninive. În îndurarea Sa Dumnezeu S-a plecat şi l-a adus pe Iona înapoi la locul unde trebuia să fie, însă a fost necesară o zguduire temeinică în viaţa profetului. (Citeşte toată cartea Iona.) Experienţele, prin care a trecut Iona, au fost toate preţul plătit pentru neascultarea lui. Ca slujitori ai Domnului nostru Isus Hristos trebuie să fim ascultători de cuvântul Lui. Dacă nu ascultăm, cu neascultarea sunt legate cheltuieli. Da, Dumnezeu Se va coborî întotdeauna în dragoste şi ne va ierta în chip desăvârşit toate, dar păcatele au întotdeauna urmări, chiar dacă ele sunt iertate.
O parte a cheltuielilor, care trebuie plătite pentru neascultare, este despărţirea. Când Iona în neascultare s-a sculat să fugă, fuga aceasta era o fugă „departe de faţa Domnului” (Iona 1.3). Desigur Iona nu putea fugi de Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului, dar a avut loc o despărţire, în ceea ce priveşte părtăşia lui cu Dumnezeu. Neascultarea are ca urmare, că părtăşia cu Domnul se întrerupe.
Este neascultarea în viaţa ta cauza pentru care uneori Domnul pare să fie aşa departe de tine? Cum sunt relaţiile în familie (compară cu Efeseni 5.22-6.4)? Cum stau lucrurile la noi, când este vorba să iertăm unii altora (Coloseni 3.12,13)? Cum stau lucrurile cu noi când este vorba de prietenia cu lumea (Iacov 4.4)? Domnul Isus a spus: „Cine are poruncile Mele şi le ţine, acela este cel care Mă iubeşte; iar cine Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta Lui” (Ioan 14.21). Ascultarea este taina unei părtăşii intime cu Domnul nostru.
Preţul neascultării include şi pericolul de a eşua. Corabia, în care a călătorit Iona, era ameninţată să se sfărâme (Iona 1.4). Creştinul neascultător este în pericol să facă fără efect toată viaţa lui de slujire creştină. Observă că Domnul era Cel care a trimis vântul puternic pe mare, aşa că a luat naştere o furtună mare. Intenţia lui Dumnezeu nu era să nimicească pe Iona. Era disciplinare! Dumnezeu acţiona ca să aducă pe Iona înapoi. Dacă nu ascultăm de Domnul, El poate permite ca viaţa noastră să se sfărâme, aşa că noi ne vom întoarce înapoi la El. Evrei 12.6 spune că Domnul îi disciplinează pe cei care îi iubeşte. S-ar putea să fie o „furtună mare” înainte să se termine lupta de putere. Dar dacă rămânem în neascultarea noastră şi refuzăm să ne smerim, viaţa noastră de slujire se poate termina în eşec.
Alte costuri ale neascultării le vedem în Iona 1.5. Şi viaţa altora era în pericol din cauza neascultării lui Iona. Ne-am putea întreba: Cât de des a fost influenţată în sens negativ viaţa altora din cauza neascultării mele? Este colegul meu de cameră încă un om nemântuit, deoarece viaţa mea de neascultare este în contradicţie cu ceea ce eu predic? Sunt relaţiile în familia mea distruse, deoarece eu refuz să mă supun rânduielilor lui Dumnezeu referitoare la viaţa de familie?
În final o altă urmare a neascultării este somnul. În versetul 5 citim că Iona a coborât în partea de jos a corabiei, s-a culcat şi a adormit adânc. Ce imagine a unui creştin neascultător! El este indiferent și absent față de drepturile și rânduielile Domnului. Între timp corăbierii luptă pentru a-și salva viața. Iona are răspunsul, dar el doarme adânc şi nemişcat! Ca şi Iona, şi noi avem răspunsul la lupta omului, însă suntem prea des indiferenţi, ca Iona. Oamenii din jurul nostru se tem şi strigă, fiecare la dumnezeul lui. Ei caută deznădăjduiţi sensul şi scopul şi călăuzirea în viaţa lor. Privit superficial, mulţi dintre ei sunt „corăbieri cu experienţă”, dar ei nu cunosc răspunsul corect. Noi avem singurul răspuns, dar noi dormim mai departe! Ce stare gravă şi de deplâns, dacă fiind indiferenţi nu dăm răspunsul. Această stare insensibilă a inimii noastre este urmarea neascultării de Domnul. Pierderea simţului fin este o parte a costurilor pentru neascultare.
Preţul pentru neascultare este mare. Deseori nu este uşor să urmezi cuvântul Domnului şi să-i dai ascultare, dar cu cât mai bine este să suferi pentru ascultare decât să suferi din cauza urmărilor neascultării (1 Corinteni 11.31,32). Dacă într-un anumit domeniu al vieții tale nu ești ascultător de Domnul, atunci căieşte-te de aceasta şi mărturiseşte păcatul acesta acum. Tatăl nostru va ierta întotdeauna şi ne va restabili deplin, aşa cum a făcut cu Iona. Să perseverezi în neascultare este o greşeală cu urmări fatale în viaţa unui creştin credincios aflat în creştere. Iona „a plătit preţul călătoriei sale” pentru neascultarea lui – şi aceasta va trebui s-o facă fiecare creştin credincios neascultător.
Daniel este un exemplu deosebit de încurajator pentru credincioşii tineri. Ca şi captiv la curtea împăratului din Babilon, ca tânăr, care nu avea încă douăzeci de ani, a făcut un început bun al carierei lui, a cărui binecuvântare l-a însoţit toată viaţa prin casele diferiţilor domnitori şi în mijlocul multor schimbări. El a slujit lui Dumnezeu aproximativ şaptezeci de ani, uneori în poziţii cu mare renume, alteori mulţi ani în ascuns.
Ce a caracterizat începutul lui Daniel? El a fost pus la probă foarte de timpuriu. El şi trei prieteni ai lui au fost aleşi să înveţe scrierea şi limba caledeenilor, pentru ca în felul acesta să devină capabili să ocupe poziţii de onoare şi de încredere în împărăţie. În timpul celor trei ani de studiu le-a fost rânduită o parte anumită din mâncarea şi băutura împăratului.
După aceea citim:
Daniel 1.8,11,12: Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea el şi a cerut voie de la căpetenia famenilor să nu se întineze. … Daniel i-a zis îngrijitorului: … să ni se dea să mâncăm legume şi să bem apă.
Partea împăratului a fost fără îndoială mai întâi jertfită idolilor, şi de aceea Daniel nu voia să ia ceva din ea. Era o atitudine curajoasă, aceea pe care a luat-o. Un monarh tiranic putea uşor ajunge la gândul să lase să fie omorât tânărul curajos, care a îndrăznit să jignească idolii lui şi să dispreţuiască mâncarea, pe care împăratul însuşi o mânca.
Care era deci secretul acestui curaj? Daniel a hotărât în inima lui. Inima lui era câştigată pentru Domnul. Sufletul lui s-a revoltat împotriva superstiţiei oarbe a idolatriei, şi cu orice preţ nu voia să părăsească punctul lui de vedere. Nimeni nu poate spune în ce fel a fost câştigată inima lui pentru aşa ceva. Noi nu ne putem aduce pe noi înşine într-o stare de devotament. Desigur este bine dacă un credincios tânăr se plânge de lipsa de hotărâre a inimii lui pentru Domnul şi în rugăciune se adresează Lui, ca să se schimbe. Zilele noastre sunt zile de mare indiferenţă. Laodiceea – indiferenţă producătoare de dezgust – este ultima treaptă în istoria Bisericii lui Dumnezeu pe pământ, rezultatul definitiv al primei abateri în Efes: părăsirea dragostei dintâi.
Numai preţuirea dragostei Domnului pentru noi produce în noi dragostea potrivită pentru El. „Noi iubim, pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4.19). Dragostea lui Hristos este singura care ne poate constrânge să trăim pentru El, şi să nu mai trăim pentru noi înşine.
Dumnezeu a venit şi l-a sprijinit pe Daniel. Dumnezeu era capabil să menţină în picioare pe tânărul Daniel în prezenţa unui împărat mândru. Citim că El „a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi îndurare înaintea căpeteniei famenilor” (Daniel 1.9). Când Daniel a rugat ca el şi prietenii lui să fie puşi la probă hrănindu-se zece zile cu legume şi apă, mai marele funcţionar al curţii le-a acordat aceasta. Zece zile nu era un timp lung, ca să se obţină un rezultat în cazul unei încercări de hrănire. Însă la sfârşitul acestor zile înfăţişarea lui Daniel şi a tovarăşilor lui era „mai frumoasă şi mai grasă la carne” (Daniel 1.15) decât a acelora care mâncau din mâncărurile alese ale împăratului.
Însă cel mai bun dintre toate era, că după împlinirea celor trei ani de studii aceşti patru erau în toate lucrurile de zece ori mai superiori în înţelepciune decât aceia care au mâncat din mâncarea împăratului. În felul acesta Daniel a fost îndreptăţit.
Însă toate acestea şi-au avut începutul în inimă. Nu este nici o îndoială că inima stăpâneşte pe om. Duhul ar putea să-ţi spună, că una sau alta nu este corectă, însă inima este cea care face pe om să înainteze.
Era Barnaba, cel care a îndemnat pe cei de curând întorşi la Dumnezeu „să rămână cu hotărâre de inimă cu Domnul” (Faptele apostolilor 11.23). Omul înţelept îndeamnă pe fiul său cu cuvintele remarcabile: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbele 4.23). Este îngrozitor, dacă un credincios tânăr permite inimii lui să meargă după lucrurile lumii acesteia. Cât de înşelătoare sunt aceste lucruri! Ce bine este dacă inima credinciosului tânăr, ca a noastră a tuturor, este îndreptată spre Domnul.
Să ne dea Dumnezeu fiecăruia dintre noi adevărata „hotărâre de inimă”.
Un cuvânt de trezire referitor la tema alcool Ce spune Biblia referitor la tema alcool?
Stephan Isenberg
În cadrul unui studiu al cărţii profetului Habacuc m-am lovit de un cuvânt în capitolul 2: „Vinul înşală” (Habacuc 2.5). Naţiunile sunt caracterizate prin consumul excesiv de alcool; aşa era deja în zilele lui Habacuc. Orice virtute este distrusă prin consumul mărit de alcool. Alcoolul înceţoşează mintea şi amorţeşte simţămintele naturale. Ajuns odată în patima alcoolului este greu să te desprinzi de el. Mulţi îneacă grijile lor în alcool. Dacă ţinem seama de îndrumările biblice, nu vom cădea nici la stânga şi nici la dreapta.
Sfânta Scriptură nu interzice consumul de alcool. Cu plăcere se face referire la Psalmul 104.15: „… vin, care înveseleşte inima omului”, sau la Judecători 9.13: „Să-mi las eu mustul meu, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe om?” Apostolul Pavel recomandă conlucrătorului său Timotei, „… foloseşte puţin vin, din cauza stomacului tău” (1 Timotei 5.23). Uneori se argumentează, că de fapt Domnul Isus a transformat apa în vin la nunta din Cana, şi aceasta ar fi dovada că noi putem oferi alcool în oriceocazie. Foarte batjocoritor devine apoi, când din acuzarea adusă Domnului Isus – „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin” (Matei 11.19) – se trage concluzia că Domnul Isus s-ar fi ameţit regulat cu alcool. Vinul este amintit în Biblie pentru prima dată în Geneza 9: „Şi Noe a început să cultive pământul şi a sădit o vie. Şi a băut din vin şi s-a îmbătat şi s-a dezgolit în cortul său” (Geneza 9.20,21).
De îndată ce vinul înceţoşează mintea şi ne dezleagă mai mult limba, se începe să devii păcătos. În multe locuri din Noul Testament suntem îndemnaţi să fim treji (1 Petru 4.7; 2 Timotei 1.7; 4.5; 1 Tesaloniceni 5.8). Unul, care nu poate trăi fără alcool este numit de Scriptură un „beţiv” (1 Corinteni 5.11; 6.10). Cine trebuie să aibă întotdeauna alcool în casă şi îl consumă regulat, ar trebui să se întrebe înaintea lui Dumnezeu dacă nu cumva el poartă cu sine o pată neagră. În unele case, chiar şi cu copii, stau cantităţi mari de alcool în camera de zi. Unii îl ascund cel puţin într-un dulap.
Cu siguranţă nu este o regulă rea, dacă băuturile alcoolice sunt oferite numai în cadrul anumitor festivităţi şi atunci numai în cantităţi rezonabile. Trebuie să ţinem seama că alcoolul este o problemă foarte mare pentru mulţi oameni. Ce trist ar fi, dacă prin libertatea pe care eu o am un altul ajunge să cadă. În Romani 14.21 se spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticneşte, sau în care el este slab.” Tocmai tinerii ar trebui să fie dublu precauţi în consumul de alcool. Ar fi chiar foarte înţelept şi priceput să se renunţe total la alcool în cadrul întrunirilor de tineret, sau a sărbătorilor sau taberelor. Şi înţeleptul Solomon învaţă pe fiul său în acest sens, aşa cum vom vedea. Cât de mulţi au ajuns la alcool tocmai din tinereţe, deoarece li s-a servit alcool la o aniversare a zilei de naştere. Este posibil ca acela care le-a dat să bea, putea să se stăpânească şi să bea cu măsură.
Apostolul Pavel ne atenţionează: „Nu vă îmbătaţi de vin, în care este destrăbălare” (Efeseni 5.18). Deseori se poate observa în legătură cu alcoolul, că unii nu se cunosc încă pe ei înşişi şi subapreciază total propria lor carne păcătoasă. Apostolul Pavel atenţionează pe credincioşii din Roma: „Să umblăm cum se cuvine, … nu în chefuri şi în beţii, … Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de carne, ca să-i treziţi poftele” (Romani 13.13,14). De aceea să ne lăsăm încurajaţi, chiar şi cu privire la copiii noştri, să renunţăm la băuturile cu multe procente şi să nu avem cantităţi mari de băuturi alcoolice în casă. Parţial este îngrozitor cât de uşuratic se comportă deseori tineri creştini cu această temă alcool, care de altfel în rest sunt serioşi. Probabil şi de aceea, că părinţii nu au fost un model bun în această privinţă.
La tinerii care au venit la credinţă dintr-un mediu necredincios se constată de regulă că ei sunt deosebit de înflăcăraţi pentru Domnul. În fiecare zi îşi doresc foarte mult să-I fie plăcuţi, şi sunt gata să renunţe tot mai mult la viaţa lor veche din pricina lui Hristos. Alţii dimpotrivă, care au crescut într-un mediu creştin mai sever, arată deseori nevoia să testeze limitele, sau chiar să le depăşească. În loc să se întrebe: „La ce mai pot renunţa?”, gândesc deseori: „Aceasta îmi mai pot permite”, sau: „Aceasta o pot liniştit face”. Cu toate că poate fi o mare binecuvântare să creşti într-o casă părintească de credincioşi, aici există pericolul să nu te fi hotărât să fi consecvent urmaş al lui Hristos şi de multe ori sunt duşi de apă. S-a obişnuit devreme cu gândul să se testeze până la extrem limitele. Un creştin serios nu va considera lipsită de importanţă tema referitoare la atitudinea faţă de alcool, ci va fi foarte prudent.
Naţiunile sunt caracterizate tocmai prin aceea, că se îmbată cu alcool (compară cu Habacuc 2.5; Naum 1.10). Apostolul Petru scrie:
1 Petru 4.3-4: Ne este de ajuns că am împlinit, în timpul trecut, voia naţiunilor, umblând în destrăbălări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în idolatrii neîngăduite, în care se miră că nu alergaţi împreună cu ei la aceeaşi revărsare de desfrâu, defăimându-vă.
Creştinul nu trebuie să „se asemene cu lumea” (Romani 12.2), ci să se deosebească de agitaţia lumii prin facerea de bine şi comportare exemplară. Deci dacă la o sărbătoare ai ca oaspeţi şi necredincioşi, atunci calea normală este ca aceştia să se minuneze că tu ai cu totul alte obiceiuri; chiar dacă aceasta poate fi ceva ciudat pentru ei. Cum arată sărbătoririle, la care iei parte de regulă? Se va uimi un necredincios, când va privi la tine? Sau el se va uimi mai degrabă, că în comportarea ta el nu vede nici o deosebire faţă de comportarea celor necredincioşi?
Înţeleptul Solomon spune:
Proverbe 21.17: Cine iubeşte veselia va fi un sărac; cine iubeşte vinul şi untdelemnul nu va fi bogat.
Cuvântul ebraic pentru „bucurie” poate fi tradus şi prin „plăcere” sau „petrecere”. Deci cine iubeşte plăcerile şi party, acela nu are nici o făgăduinţă în Cuvântul lui Dumnezeu şi nu trebuie să se mire dacă este lipsit de binecuvântarea lui Dumnezeu şi el sărăceşte în adevăratul sens al cuvântului, dar şi spiritual. Pavel scrie tânărului Timotei, că va veni un timp în care oamenii vor iubi mai mult plăcerile decât pe Dumnezeu (compară cu 2 Timotei 3.4). Nici nu ajută mult, dacă se spune că nu se merge la party al celor necredincioşi, ci la party „creştine” (unde asemănător se consumă mult alcool). În mod deosebit la sărbătorile creştinilor, unde sunt unul sau altul prieteni necredincioşi, ar fi o ocazie bună să se arate că credincioşii pot fi oameni veseli şi fără alcool. În loc de aceasta, deseori se oferă alcool, ca să arate celor necredincioşi, că în fond şi ca credincios „ai voie” să consumi alcool. Cu toate că omeneşte pot înţelege foarte bine gândul acesta, ar trebui să citeşti încă o dată locul din Biblie citat mai sus din 1 Petru 4.4.
Deci tu ar trebui pe cât posibil să nu te adaptezi la cel necredincios, ci pe el trebuie să-l uimească, când vede că tu ai alte obiceiuri. Dacă nu vrei să renunţi complet la alcool, ţi-ai stabilit cel puţin anumite limite, în care fiecare poate recunoaşte că tu iei foarte în serios consumul de alcool? Probabil la o sărbătorire ajungi să discuţi cu un necredincios, şi amândoi aţi băut mai mult sau mai puţin bere – deci nu mai sunteţi complet lucizi. Tu vrei de fapt să-i explici, că Evanghelia poate schimba oamenii; vrei să vorbeşti despre puterea Domnului Isus de a schimba viaţa, însă îţi dai seama că această schimbare nici măcar la tine nu a avut loc. Gândeşti tu cu adevărat că Domnul va binecuvânta aşa ceva (făcând excepţie de acţiunea Sa suverană)? Te rog să nu mă înţelegi greşit, nu doresc să te condamn, dacă ai mers pe drumul acesta, poate chiar într-o anumită necunoaştere. Tu poţi chiar astăzi să te întorci de pe acest drum şi să pui în mişcare o transformare. Căieşte-te sincer de aceasta, că până acum ai vorbit declamator despre această temă şi nu ai văzut pericolele. Întotdeauna Domnul va binecuvânta căinţa sinceră şi va elibera de obiceiuri false (compară cu Ioan 8.36).
Solomon dă fiului său şi alte sfaturi:
Proverbe 20.1: Vinul este batjocoritor, băutura tare este zgomotoasă; oricine se abate la ele nu este înţelept.
Ca şi creştini nu trebuie să luăm parte la batjocură, defăimare sau vorbire de rău, şi cu toate acestea nimic nu dezleagă aşa de mult limba la batjocură, defăimare şi vorbire de rău precum face o cantitate de alcool; pentru aceasta nu trebuie să fi beat. Te laşi ademenit să spui lucruri, care în alte situaţii nu le-ai spune şi iei parte la „vorbiri nechibzuite şi glume proaste” (Efeseni 5.4). În astfel de situaţii nu avem Sfânta Scriptură de partea noastră, şi nici nu devenim înţelepţi prin ele; şi va lipsi orice capacitate de diferenţiere spirituală („nu este înţelept”). Solomon spune mai departe:
Proverbe 23.20,21: Nu fi printre băutorii de vin, printre mâncăcioşii neînfrânaţi. Pentru că beţivul şi mâncăciosul vor sărăci; şi somnolenţa îmbracă în zdrenţe.
S-ar putea ca noi înşine să nu fim băutori de vin sau mâncăcioşi neînfrânaţi, şi cu toate acestea Sfânta Scriptură ne atenţionează să nu fim într-o astfel de societate. Aici se poate spune numai: atenţie, pericol de infectare!
Proverbe 23.29-34: Pentru cine este „Of!“? Pentru cine este „Vai de mine!“? Ale cui certurile? A cui plângerea? Ale cui rănile fără motiv? A cui roşeaţa ochilor? Ale celor care întârzie mult la vin, ale celor care merg să încerce vinul amestecat. Nu te uita la vin când este roşu, când sclipeşte în pahar şi alunecă uşor. La sfârşit muşcă asemenea unui şarpe şi înţeapă ca o viperă. Ochii tăi vor privi femei străine şi inima ta va spune lucruri stricate. Şi vei fi asemenea celui culcat în inima mării şi asemenea celui culcat pe vârful unui catarg.
Foarte nimerit se atenţionează aici cu privire la urmările consumului de alcool. Conduce la „Of!” şi „Vai de mine!” Da, cât necaz a adus alcoolul în unele familii vesele odinioară. Certuri permanente sunt urmarea, şi se produc răni, care probabil niciodată nu se vor vindeca. Alcoolul tulbură privirea, capacitatea de discernământ spiritual dispare, gândurile lui Dumnezeu nu mai sunt corect recunoscute. Este interesant că versetul acesta condamnă şi băuturile amestecate.
Proverbe 31.4,5: Lemuele, nu este demn pentru împăraţi, nu este pentru împăraţi să bea vin, nici pentru conducători să zică: „Unde este băutura tare?” Ca nu cumva să bea şi să uite legea şi să sucească judecata vreunuia dintre fiii întristării.
Sfatul acesta îl dă o mamă fiului ei. În mod deosebit împăraţii şi prinţii naţiunilor erau caracterizaţi permanent de consumul exagerat de alcool; când erau masacraţi de alte popoare, aceasta nici nu putea fi altfel îndurată. Însă pentru un împărat înţelept sau un prinţ nu se cuvenea alcool. Desigur, noi nu suntem împăraţi. Cu adevărat, nu suntem? Nu vorbeşte apostolul Petru despre faptul că noi am primit o preoţie împărătească, „ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2.9)? Şi nu scrie apostolul Ioan: „ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său” (Apocalipsa 1.6; 5.10)? Nu ar trebui aceste locuri din Biblie să facă cel puţin o impresie morală asupra noastră? Prea mult alcool va conduce în cele din urmă ca noi „să uităm ce este prescris” şi să nu ne mai interesăm de lucrurile care sunt răspunderea noastră primordială.
Noi nu numai am fost făcuţi o împărăţie, ci am fost făcuţi o împărăţie de preoţi. Apostolul Petru spune: „şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală, o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5). Nu trebuie atunci să ne amintim ce s-a întâmplat fiilor lui Aaron la scurt timp după consacrarea lor, în Leviticul 10? Nadab şi Abihu au adus foc străin în Locul Preasfânt şi au trebuit să moară. Este interesant, că în acest context se spune:
Leviticul 10.9-11: Să nu bei vin şi băutură tare, tu şi fiii tăi cu tine, când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: va fi o rânduială pentru totdeauna în generaţiile voastre, ca să puteţi deosebi între ce este sfânt şi ce nu este sfânt şi între ce este necurat şi ce este curat şi ca să-i învăţaţi pe fiii lui Israel toate rânduielile pe care Domnul le-a spus lor prin Moise.
Cine merge sâmbătă seara la party şi consumă mult alcool, nici duminică dimineaţa, când noi dorim să aducem jertfe de laudă într-un mod deosebit lui Dumnezeu, nu va fi pe deplin treaz. Făcând excepţie de aceasta: slujba noastră preoţească nu se limitează numai la o oră pe săptămână, şi se spune chiar, că noi [trebuie] „să aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15). Deci noi suntem în Locul preasfânt nu numai duminica dimineaţa când sărbătorim Masa Domnului şi aducem „jertfa de laudă”.
Cine doreşte după o poziţie de răspundere în Adunare (Biserică), ca bătrân sau diacon, sau gândeşte chiar să meargă permanent în slujba creştină, acela ar trebui să asculte ce apostolul Pavel l-a îndrumat pe Timotei:
1 Timotei 3.2,3: Trebuie deci ca supraveghetorul să fie fără vină, soţ al unei singure soţii, cumpătat, chibzuit, cuviincios, primitor de oaspeţi, capabil să înveţe pe alţii; nu dedat vinului, nu bătăuş, ci blând, nu certăreţ, nu iubitor de bani. (compară cu Tit 1.7)
1 Timotei 3.8:Slujitorii, la fel: demni, nu cu două feţe, nu dedaţi la vin mult, nu doritori de câştig josnic. (compară cu Tit 2.2,3).
Desigur şi aici se poate pune întrebarea: Cât de departe pot merge?, căci este o diferenţă mare, să bei vin, şi să fi dedat la vin. Dar dacă inima noastră este orientată spre Hristos, atunci nu întrebăm, cât de departe putem merge, ci: Ce este mai degrabă spre onoarea lui Hristos? Nu ar trebui sub acest punct de vedere să se spună mai degrabă, că aceste locuri din Scriptură vorbesc foarte clar despre: fii atent, Timotei, pentru un slujitor cu răspundere al lui Hristos alcoolul nu trebuie să aibă nici un rol. El poate ici şi acolo să bea un pahar sau la ocazii deosebite să-l ofere, însă în rest slujitorul lui Hristos iese la socoteală şi fără alcool. El este conştient de pericolul alcoolului şi doreşte să fie un model pentru alţii.
Desigur şi exemplul din Numeri 6 este o învăţătură bogată pentru fiecare creştin spiritual. Nazireul ar trebui să se abţină de la orice consum de vin. Nu pentru că vinul ar fi principial interzis, ci pentru că un nazir dovedea prin aceasta dedicarea lui pentru Dumnezeu. Aşa putem exprima noi dedicarea noastră pentru Dumnezeu, prin aceea că nu acordăm importanţă mare plăcerilor pământeşti. Noi luăm din ele numai în trecere, aşa cum Ionatan a gustat mierea cu vârful toiagului fiind în trecere (1 Samuel 14.43).
Din toate aceste exemple nu trebuie să se deducă, că trebuie să existe o abstinenţă absolută la alcool, dar ele trebuie să arate cât de prudenţi ar trebui să ne ocupăm cu această temă şi că în locul acesta este valabil: mai puţin este mai mult.
Nu uităm că Dumnezeu ne-a dăruit pe lângă binecuvântările cereşti şi multe binecuvântări pământeşti, pe care noi le putem lua cu mulţumire. Însă apostolul Pavel ne încurajează să luăm seama la ceea ce este mai important: „Deci, dacă aţi fost înviaţi împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde Hristos este aşezat la dreapta lui Dumnezeu: gândiţi la cele de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3.1,2). Vinul aparţine în orice caz binecuvântărilor pământului, însă un credincios spiritual se preocupă în principal cu „binecuvântările spirituale din locurile cereşti”, el caută „cele de sus, unde Hristos este aşezat”. Cine şi-a găsit odată toată bucuria în aceasta, aproape automat va avea o atitudine corectă faţă de consumarea alcoolului.
Teren tare sub picioare … sau stai pe nisipuri mişcătoare?
William John Hocking
Verset călăuzitor:2 Timotei 2.19
2 Timotei 2.19: Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu rămâne …
„Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu rămâne”, spune apostolul în 2 Timotei 2.19. El a vorbit despre unele lucruri îngrozitoare, care vor avea loc în ultimele zile. Fapte rele şi învăţături false se răspândeau rapid în acele zile şi mai târziu se vor înmulţi şi mai mult. Însă Pavel se bucură să-şi amintească lui însuşi şi să amintească lui Timotei şi nouă, că temelia tare a lui Dumnezeu rămâne, chiar dacă ceea ce a fost încredinţat omului eşuează. Ce este de la Dumnezeu rămâne neînfrânt, şi nimic nu-l poate leza.
Şi în timp ce acest caracter al statorniciei este adevărat cu privire la lucrurile Adunării, gândesc că este un principiu foarte sănătos, pe care fiecare credincios ar trebui să-l aibă înaintea ochilor. Ceea ce Duhul lui Dumnezeu ţi-a revelat cu privire la adevăr nu se schimbă niciodată.
Asigură-te că ceea ce ai, este de la Dumnezeu. Lasă să fie ancorat cu desăvârşire în sufletul tău aşa ca înaintea lui Dumnezeu, că ceea ce tu crezi şi cu care eşti legat este de la El. Nu-ţi însuşi convingerile spirituale ale altora; nici măcar convingerile tatălui tău şi ale mamei tale; ci primeşte-le de la Dumnezeu şi ai dovezi din Scriptură pentru ele, şi atunci vei putea fi liniştit cu o conştiinţă bună şi un duh plin de pace. Temelia tare a lui Dumnezeu rămâne; şi ceea ce a fost tare cu cincizeci de ani în urmă, este şi astăzi tare; ce era tare în zilele apostolice, este şi astăzi tare şi sigur.
Pe drumul eşecului Geneza 13.12; 14.12; 19.1
David R. Reid
Versete călăuzitoare: Geneza 13.12; 14.12; 19.1
Geneza 13.12: Avram a locuit în ţara Canaanului, iar Lot a locuit în cetăţile câmpiei şi şi-a întins corturile până la Sodoma.
Geneza 14.12: Şi au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, şi bogăţiile lui şi au plecat; pentru că el locuia în Sodoma.
Geneza 19.1: Cei doi îngeri au venit la Sodoma. Şi Lot şedea la poarta Sodomei.
Studenţi eşuează din multe motive. Însă una au comun: ei nu eşuează dintr-o dată şi nemijlocit. Eşecul este întotdeauna un proces. Aceasta este la fel valabil şi când un creştin eşuează. Creştinii în maturizare nu eşuează deodată, ci înaintează permanent pas cu pas pe drumul eşecului.
În istoria lui Lot din cartea Geneza găsim cazul trist al unui credincios care a eşuat. Lot era foarte clar un credincios. În 2 Petru 2.7,8 Lot este numit de trei ori „drept”. Însă Lot cel „drept” a eşuat în a trăi viaţa pentru Dumnezeu. El a călătorit pe drumul ratării. Fiecare creştin poate astăzi să facă la fel. El ori trăieşte o viaţă, care are valoare pentru Dumnezeu, ori eşuează în viaţa sa, în ceea ce priveşte valorile veşnice (vezi 1 Corinteni 3.11-15). Cât de tragic şi de ruşinos va fi pentru el, când el va sta înaintea Domnului şi va trebui să dea socoteală pentru o viaţă goală şi irosită (vezi 2 Corinteni 5.10). Cu toate că acest fel de eşec nu influenţează soarta veşnică a unui creştin adevărat – dacă el va merge în cer sau în iad -, în Scriptură sunt totuşi unele pasaje de atenţionare. Ele au scopul de a determina foarte serios pe credinciosul neascultător să-şi verifice mărturia lui că el aparţine lui Hristos şi să se asigure că el este cu adevărat mântuit (vezi Ioan 15.4-6; Coloseni 1.23). Dorim ca şi creştini în maturizare să ne ostenim să evităm drumul eşecului.
Perspective false – Lot
Primul pas în direcţia eşecului Lot l-a făcut atunci când a privit lucrurile dintr-o perspectivă falsă. El a făcut o alegere egoistă: El „şi-a ales pentru sine …” (Geneza 13.11). Alegerea lui s-a bazat numai pe ce arăta a fi cel mai bun: El a văzut „toată câmpia Iordanului, care era bine udată peste tot” (Geneza 13.10). Perspectiva lui nu a ţinut seama că cetăţile rele ale văii urmau să fie distruse: aceasta era „înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora” (Geneza 13.10). Lot avea perspectiva falsă, deoarece el nu era în părtăşie cu Dumnezeu. Un creştin, care trăieşte în afara părtăşiei cu Hristos, are privirea îndreptată ca şi Lot: egoistă, lumească şi mărginită.
Ca şi la Lot, drumul eşecului începe pentru mulţi creştini prin aceea că ei „îşi ridică ochii” (Geneza 13.10) şi văd toate posibilităţile şi ocaziile pe care le oferă lumea aceasta. Este foarte natural dacă aleg ceea ce îmi oferă cele mai multe plăceri şi cele mai multe posesiuni şi cea mai mare autoritate. Însă aceasta este perspectiva falsă. Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar, că lumea aceasta şi tot ce oferă ea merge spre pierzare (vezi 1 Corinteni 7.31; 1 Ioan 2.17). Ca şi Sodoma şi Gomora, lumea aceasta este destinată pentru judecată. Este numai o chestiune de timp, până când pământul va fi distrus şi înlocuit prin „ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea” (vezi 2 Petru 3.10-13).
Nici un creştin cu mintea clară nu va depune acţiuni în sistemul mondial actual. Ai depune tu bani la o bancă, despre care şti foarte bine că mâine va da faliment? Ai cumpăra tu o casă în avalul unui dig, care conform autorităţilor este deosebit de nesigur? Desigur, nu! Însă aceasta ilustrează foarte bine ceea ce fac unii creştini cu viaţa lor, deoarece ei au o perspectivă lumească şi naturală: ei investesc timpul şi energia lor în ceva care va fi total şters şi nu are valoare veşnică. Un creştin cu perspectivă falsă a început în viaţa lui să meargă pe un drum al eşecului.
Perspectiva corectă – Avraam
Ce contrast vedem între Lot şi Avraam! Avraam era un credincios fidel, care avea perspectiva corectă. El era în părtăşie cu Dumnezeu. Cu toate că Avraam şi Lot aveau aceeaşi moştenire biologică, acelaşi fundal social, acelaşi mediu cultural (vezi Geneza 11-12), Avraam avea o cu totul altă privire asupra lucrurilor, deoarece el umbla cu Domnul. Să citim Geneza 13.3-5, unde Avram (Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam) s-a închinat Domnului, atunci când ei au ajuns la altarul din Betel. Şi Lot era un credincios, însă nu citim că el s-a închinat Domnului sau că a chemat pe Domnul. Citim numai că şi el „avea oi şi boi şi corturi”.
Cum stau lucrurile cu noi? Întâmpinăm noi viaţa cu perspectiva lui Avraam sau cu perspectiva lui Lot? În Evrei 11.10 citim că Avraam „aştepta cetatea care are temelii, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu”. Avraam avea perspectiva corectă. Prin credinţă se odihnea pe făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu date lui (Geneza 12.1-3). Avraam nu era interesat de cele pământeşti şi de cetăţile făcute de oameni, ca Sodoma şi Gomora. El se preocupa cu fundamente mai de încredere: cu valorile veşnice ale lui Dumnezeu. Spre care cetate priveşti tu?
Lot cocheta cu lumea
Al doilea pas al lui Lot pe drumul eşecului îl găsim în Geneza 13.12: el „şi-a întins corturile până la Sodoma”. El nu a intrat în Sodoma, însă el a cochetat cu lumea.
În mod normal acesta este pasul următor, atunci când un creştin eşuează. În aspectul acesta nicidecum nu este vorba că un creştin credincios trăieşte într-un păcat evident; este numai o orientare în direcţie falsă: ocupi un loc de muncă bine plătit, care te implică în practici imorale; eşti atras în activităţi de vacanţă palpitante, care răpesc timpul şi talentul, care apoi vor lipsi grupei creştine de pe uni-campus; te îndrăgosteşti de un necredincios „căruia nu te poţi împotrivi” – toate acestea pot fi mişcări „nevinovate” în direcţie falsă. Este numai o chestiune de timp, până când creştinul eşuat „va intra” în Sodoma, aşa cum a făcut Lot. În Geneza 14.12 Lot trăieşte în Sodoma.
… şi Avraam?
Ce contrast vedem la Avraam! În Geneza 13.18 vedem şi la el că îşi deplasează cortul, dar nu în direcţia Sodoma: El s-a dus spre Hebron în ţinutul muntos şi „acolo a zidit un altar Domnului”. În Sodoma nu era nici un altar! De asemenea citim, că Domnul a făgăduit lui Avraam toată ţara (Geneza 13.14-18).
Ce lecţie! Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar, că Domnul Isus va reveni într-o zi şi va instaura Împărăţia Lui pe pământul acesta (2 Timotei 4.1). Acelor creştini, care în viaţa aceasta sunt fideli şi rămân consecvenţi, le este făgăduită o parte nespus de bogată în Împărăţia aceea (Iacov 2.5; 2 Petru 1.11; 2 Timotei 2.12). Să nu pierdem răsplata!
Implicaţiile din Sodoma
În Geneza 14 vedem că problemele Sodomei au devenit şi problemele lui Lot, deoarece el era legat cu această cetate rea. Pe de altă parte, Avraam era scutit de toată neliniştea şi cearta şi problemele Sodomei. Desigur nu era scutit, pentru a fi nepăsător, nu, Avraam era foarte îngrijorat de problemele oamenilor din Sodoma – şi în mod foarte deosebit de situaţia celui care era credincios împreună cu el şi rudă apropiată a lui, Lot. Şi el a făcut ceva!
Aici avem iarăşi o lecţie despre adevărata legătură a creştinilor cu lumea aceasta. O umblare în temere de Dumnezeu ne va elibera de multă nelinişte şi haos al acestui sistem al lumii. Însă noi avem o responsabilitate în a ajuta oamenilor, care sunt prinşi în capcanele ei, şi noi ar trebui să facem tot ce ne stă în putere (prin puterea lui Dumnezeu!), ca să „salvăm” pe fraţii şi surorile noastre în Hristos care au eşuat. Ca şi Avraam, noi nu trebuie să devenim parte a sistemului Sodoma, ca să ajutăm oamenilor de acolo. Suntem liberi ca să ajutăm tocmai pe baza faptului că nu suntem parte a acestui sistem. Domnul nostru Isus a spus, că noi desigur suntem în lume, dar nu suntem parte a acestui sistem rău al lumii (Ioan 17.9-23). Să observăm, că Avraam nu s-a lăsat înşelat prin împăratul Sodomei şi prada biruinţei (Geneza 14.21-24). Nu era întâmplare că a venit Melhisedec, cel temător de Dumnezeu, ca să binecuvânteze pe Avraam şi să-l încurajeze. Dumnezeu are întotdeauna căi să ne întărească în timpurile noastre grele.
Staţia finală: lumea (în porţile Sodomei)
În Geneza 19 vedem că Lot a fost deplin amestecat în afacerile Sodomei. Acesta este un alt pas următor logic pe calea eşecului. Ne-am fi gândit că prin scăparea cu greu, de care a avut parte în capitolul 14, şi-a învăţat lecţia, sau cel puţin din dragostea, pe care Avraam i-a dovedit-o. Însă credincioşii care eşuează sunt deseori indiferenţi şi insensibili pentru dragoste şi minte omenească sănătoasă. Cât de mult trebuie să-l fi întristat aceasta pe Avraam! Mulţi dintre noi pot simţi împreună cu Avraam în privinţa aceasta. Uneori este nevoie de un eveniment cutremurător şi traumatic, pentru a scoate un credincios din Sodoma. Îngeri şi foc din cer l-au scos în cele din urmă pe Lot din Sodoma. Însă chiar şi atunci, aceasta nu a avut loc fără luptă mare, ezitare şi pierdere (Geneza 19.15-29).
Aversiunea lui Lot de a părăsi Sodoma nu este singurul indiciu că el era implicat în Sodoma. Dacă studiem mai îndeaproape capitolele, găsim dovezi că Lot era probabil căsătorit cu o femeie din Sodoma. El a părăsit cortul său şi şi-a cumpărat o casă în Sodoma. El a crescut familia lui în Sodoma, şi rădăcinile familiale sunt greu de desprins. În afară de aceasta pare că Lot era implicat în corupţia politică din Sodoma. „Şederea în porţile Sodomei” (Geneza 19.1) poate însemna că Lot participa la treburile administraţiei cetăţii Sodoma. Probabil Lot a încercat să introducă reforme în cetate, dar este foarte interesant că Avraam, care trăia în afara cetăţii, era o mărturie mult mai mare pentru împăratul Sodomei într-o singură zi, decât era Lot tot timpul vieţii lui în cetate.
Ca şi Lot, sunt mulţi creştini care nu neapărat sunt amestecaţi în păcatele „grosolane” ale lumii acesteia, cum ar fi homosexualitatea şi brutalitatea (Geneza 19.2-9), însă gândirea lor este sucită şi deformată (vezi Geneza 19.8), deoarece ei au pierdut contactul cu Dumnezeu. Ce a mai rămas din mărturia lor este denaturat şi confuz (Geneza 19.14). Un credincios eşuat ajuns pe această treaptă este cu adevărat o imagine tristă.
Scena finală a lui Lot este tragică. Prin îndurarea lui Dumnezeu viaţa i-a fost salvată, dar el a pierdut totul: lucrul său, casa sa, averile lui, soţia. Da, Lot a putut scoate pe cele două fiice ale lui din cetate, însă el nu a mai putut îndepărta Sodoma din fiicele lui (Geneza 19.30-38). Din această legătură de incest a rezultat Moab şi Amon – două naţiuni care pe parcursul anilor au fost o plagă pentru poporul lui Dumnezeu.
Eşecul lui Lot, care a început cu o alegere, a avut urmări devastatoare pentru el însuşi, pentru familia lui şi în cele din urmă pentru întregul Israel. Istoria lui este o atenţionare clară şi severă pentru orice creştin aflat în maturizare. Nu umbla pe căile eşecului!
Pe cine cauţi? (2) Ioan 20.11-18
Botschafter
Versete călăuzitoare:Ioan 20.11-18
Ioan 20,11-18: Dar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Şi a văzut doi îngeri în alb, stând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap şi altul la picioare. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” Zicând aceasta, ea s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Gândind că este grădinarul, ea I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Maria!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică: „Învăţătorule!” „Nu Mă atinge”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu, ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” Maria Magdalena a venit şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
„Pe cine cauţi tu?” O astfel de întrebare ar putea să-ţi pară ciudată, după ce L-ai găsit pe Hristos ca izvor al tuturor binecuvântărilor. Dar fi puţin atent. Conform cu mărturisirea ta, Domnul este totul pentru tine. Te lauzi că posezi în El toată plinătatea şi ai găsit în El liniştea conştiinţei tale, bucurie pentru inimă şi mângâiere şi ajutor în fiecare zi; şi totuşi ai început probabil să cauţi ceva în afara Lui. Căci de unde vine atunci uscăciunea şi răceala inimii tale, de unde vin unele probleme, în care te-ai încurcat? Nu sunt aceste apariţii triste anumite semne că te-ai îndepărtat mai mult sau mai puţin de adevăratul izvor şi ai căutat satisfacerea ta în lucrurile vizibile, pământeşti? Dar cum ar putea un om ceresc să găsească în unele lucruri ale lumii acesteia hrană şi băutură pentru sufletul său şi putere şi capacitate pentru o umblare demnă? Aceste lucruri dau naştere tot mai mult numai la suferinţă şi slăbiciune, insensibilizare a simţului spiritual şi ne încâlcesc tot mai de nedesfăcut în capcanele căilor proprii. În loc să umple inima cu pace şi bucurie, cu laudă şi mulţumire, dau naştere la nelinişte, nesiguranţă, nemulţumire, griji şi lipsă de curaj. Cât de necesar este de aceea într-o astfel de stare să stai liniştit şi în prezenţa lui Dumnezeu să pui sufletului tău întrebarea: „Pe cine cauţi tu?” Atâta timp cât numai Isus a fost subiectul căutărilor tale, în inima ta era fericire şi pace şi drumul tău era simplu; trăiai pentru El şi te bucurai în El. Dar de îndată ce sentimentul afecţiunii tale pentru El s-a răcit şi ca urmare umblarea ta cu El a slăbit, atunci ai căutat înlocuitor în lucrurile vizibile şi, în loc să te bucuri de venirea în curând a Domnului, ai năzuit după un loc în lumea aceasta şi după o pace pământească pentru zilele care vor veni. Dar ce urmări triste se leagă de o astfel de stare! Nu înainta mai departe în această atitudine! Căci este Domnul credincios şi preaiubit, care şi astăzi Se osteneşte să câştige iarăşi pentru Sine inima ta şi s-o înveselească prin prezenţa Sa.
„Dar”, vei spune tu probabil, „eu recunosc necredincioşia mea şi ştiu că eu însumi mi-am pregătit tot felul de greutăţi; dar cum să decurgă acum lucrurile altfel? Zilnic inima mea este apăsată de grijile neliniştitoare; fac zilnic eforturi să găsesc mijloace şi căi să ies din împrejurările pe care singur le-am creat, dar totul este în zadar.” – Desigur, sunt mulţi care fac ca şi tine; ei s-au aruncat fără Dumnezeu în situaţiile cele mai grele şi acum doresc fără Dumnezeu să iese din ele. Ei deplâng zilnic greutăţile lor, dar ei nu deplâng necredincioşia lor faţă de Domnul, ca fiind cauza greutăţilor lor. Se poate aştepta un astfel mod de gândire la harul Domnului? Desigur, nu. De aceea îndreaptă-te cu toată inima spre El, mărturiseşte-I necredincioşia ta, neseriozitatea ta, caracterul tău lumesc şi curând vei găsi că El este plin de har şi îndurare. Pune înaintea Lui toată situaţia ta, cu toate că El o ştie, şi bazează-te pe deplin pe călăuzirea Lui şi vei afla că braţul Lui nu s-a scurtat şi dragostea Lui nu a scăzut. Ce nebunie este să nu-ţi cauţi refugiul în toate imediat la Izvorul viu! Îţi lipseşte ţie şi alor tăi hrana şi îmbrăcămintea, atunci mergi la El şi fi sigur că El Îşi va deschide din belşug mâna Sa blândă şi aducătoare de binecuvântare. El Însuşi ne îndeamnă să ne apropiem permanent de El, spunând: »Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte să-I cereţi.« – Eşti încercat de boli şi alte suferinţe, atunci adresează-te lui Isus, care cunoaşte suferinţele acestui pământ, şi vei afla cât de mult simte El cu tine şi cât de mult poate să te mângâie şi să te ajute la timpul potrivit. Nimeni nu are compasiune cu necazurile tale aşa cum are Isus; nimeni nu ia parte cu tine în timpul de lipsuri, nimeni nu simte cu tine în zilele de suferinţe şi durere, aşa ca El. Inima Lui era profund mişcată de mulţimea flămândă, care Îl înconjura, şi nimeni nu a trebuit să plece flămând. Nu a vărsat El lacrimi împreună cu cei care plângeau la mormântul lui Lazăr? Şi acum să se fi schimbat inima Lui plină de dragoste? Nu, dragostea Lui nu se poate schimba; şi chiar dacă astăzi un nor Îl ascunde de ochii noştri, totuşi noi nu suntem ascunşi faţă de El, cu toate încercările noastre. De aceea du-te la El cu toate problemele tale, cu rugăciune şi implorare şi mulţumire, şi atunci drumul tău va fi simplu şi binecuvântat.
În final doresc să întreb pe cititorul credincios cu privire la o altă chestiune: „Pe cine cauţi tu?” Când vi împreună cu alţi credincioşi la Masa Domnului sau la rugăciune sau la studiul Cuvântului, este atunci Isus singurul subiect care umple inima ta, sau tu vii numai din obligaţie sau din obişnuinţă sau pentru liniştirea conştiinţei tale? Eşti tu prezent având o inimă plină cu mulţumire, ca să-I aduci laudă şi adorare, Aceluia care Şi-a dat viaţa pentru tine şi Şi-a vărsat sângele pentru tine? Sau gândurile tale sunt împrăştiate şi îndreptate spre lucrurile zilnice? Vii tu, ca să-L întâmpini pe El şi să auzi glasul Aceluia care te preţuieşte aşa de mult, sau cauţi darul deosebit al unui slujitor oarecare al Domnului? Aceste întrebări sunt destul de importante, ca să te gândeşti la ele cu toată sinceritatea înaintea Domnului. Dacă tu cauţi pe Isus în mijlocul acelora care sunt adunaţi în Numele Său, atunci niciodată nu vei veni în zadar şi El nu te va lăsa să pleci nebinecuvântat de acolo. Dar dacă cauţi altceva decât pe El, atunci deseori te vei simţi înşelat şi sufletul tău va deveni arid şi va obosi. Dar dacă Îl cauţi cu adevărat pe Isus, atunci vei dori şi glorificarea Lui şi vei fi plin de râvnă pentru onorarea Numelui Său; altfel te vei gândi numai la tine însuţi.
Domnul să ne deschidă tuturor ochii în această chestiune aşa de importantă, ca să descoperim căutarea falsă, prin care noi suntem jefuiţi aşa de des de binecuvântarea adevărată; El să lumineze inimile noastre, pentru ca noi să onorăm şi să savurăm dragostea Lui inegalabilă!
O dorinţă este liberă! Ce ţi-ai dori tu? Ilie şi Elisei
Walter Thomas Turpin
Versete călăuzitoare:2 Împăraţi 2.9-14
2 Împăraţi 2.9-14:9. Şi a fost aşa: după ce au trecut, Ilie a spus lui Elisei: „Cere ce să-ţi fac mai înainte de a fi răpit de la tine“. Şi Elisei a zis: „Să fie, te rog, o măsură dublă a duhului tău peste mine!“ 10. Şi el a zis: „Greu lucru ai cerut; dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi; iar dacă nu, nu va fi“. 11. Şi a fost aşa: pe când mergeau ei încă şi vorbeau, iată un car de foc şi cai de foc; şi i-au despărţit pe cei doi; şi Ilie s-a suit la ceruri într-un vârtej de vânt. 12. Şi Elisei l-a văzut şi a strigat: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ Şi nu l-a mai văzut. Şi şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi. 13. Şi a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. 14. Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a zis: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit şi el apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta. Şi Elisei a trecut.
Doresc cu plăcere să-ţi pun o întrebare: Presupunem că Domnul Isus încă nu S-a înălţat la cer şi noi am fi însoţitorii Lui, aşa cum erau ucenicii Lui pe drumul Său binecuvântat aici pe pământ. Dacă Domnul Isus în seara aceasta, în seara dinainte de ziua când El va părăsi pământul, ne-ar spune: Cere-Mi, ce să fac pentru tine, înainte de a fi luat de la tine – ce răspuns I-ai da tu? Am dorinţa sinceră, ca în privinţa aceasta fiecare inimă de aici să se gândească serios la această întrebare. Căci, gândeşte-te bine: indiferent care ar fi rugămintea voastră, orice natură ar avea ea, rugăciunea voastră ar arăta clar spre ce este îndreptată inima voastră; rugămintea voastră ar exprima ce este în inima voastră. De aceea rugăciunile noastre lasă să se recunoască mai mult decât orice adevărata stare a sufletelor noastre, chiar mai mult decât discuţiile noastre. În rugăciune se arată, mai mult decât ne dăm noi seama, ce este cu adevărat în inimile noastre, ce ne impulsionează, arată spre ce sunt îndreptate sentimentele noastre.
Care ar fi fost rugămintea ta?
Deci dacă voi v-aţi putea pune pentru un moment în situaţia ca Domnul Isus să vă pună această întrebare: Cere-Mi, ce să fac pentru tine, înainte să fiu luat de la tine – pentru ce te-ai ruga tu? Vă puteţi da seama, că aceasta este o întrebare solemnă. Vă întreb: Ce vă este cel mai drag, ce vă stă mai mult pe inimă? – Pasajul, pe care l-am citit, va răspunde la întrebarea, pentru ce să ne rugăm, dacă Hristos ar fi totul pentru noi: eu doresc să Te reprezint pe pământ. – Aceasta stătea înapoia rugăminţii lui Elisei, şi aceasta ar sta înapoia rugăminţii oricărei inimi de aici care aparţine cu adevărat lui Hristos, dacă tu ai fi cu adevărat sincer şi devotat. Dacă ai iubi cu adevărat pe Domnul Isus – nu mă refer la sentimente naturale; acestea nu ar avea nici o valoare -, dacă L-ai iubi dumnezeieşte, dacă ai avea simţăminte cereşti pentru Hristos, atunci singura dorinţă dominantă a inimii tale ar fi: Doamne Isuse, am dorinţa să Te reprezint aici, în timp ce Tu nu eşti în lumea aceasta. Aceasta era dorinţa lui Elisei cu privire la Ilie, aşa cum se poate vedea în capitolul de faţă.
Vreau să te reprezint
Aşa cum ştiţi, Ilie era aproape de momentul să fie luat şi Elisei să fie lăsat singur în urmă. Elisei era legat de Ilie, nu voia să-l părăsească. El a spus realmente: Nu te voi lăsa. Atâta timp cât tu eşti aici, rămân cu tine. – Dar, spune Ilie, în curând voi fi luat de la tine, ce vei face atunci? – Atunci, a replicat Elisei, dacă nu te mai pot avea, permite-mi să te reprezint. – Este minunat să medităm la aceasta: „Să fie, te rog, o măsură dublă a duhului tău peste mine!“, ceea ce nu înseamnă numai o cantitate de două ori mai mult, în înţelesul obişnuit, ci ca şi cum el ar fi spus: dorinţa inimii mele este, ca atunci când vei fi luat, să fie aşa ca şi cum tu ai fi încă aici la mine. – Eu cred că acesta este gândul, prieteni dragi: ca eu să te pot reprezenta aşa de clar, ca şi cum pe pământ ar fi o copie a celui absent. Aceasta este dorinţa mea, gândul şi râvna inimii mele.
Puterea există
Deci el cere putere, şi despre aceasta încerc să vorbesc acum. În seara trecută am vorbit despre poziţia noastră atât în cer cât şi pe pământ, şi în seara aceasta doresc să studiem ce rezultă din aceasta: puterea. Eu nu am nevoie de putere, ca să-mi păstrez poziţia din cer. Dar noi suntem încă în lume, ca să reprezentăm pe Hristos (şi fie ca noi toţi să simţim mai mult aceasta şi să devenim mai mult conştienţi în inimile noastre de acest fapt), unde suntem total lipsiţi de ajutor, în ceea ce priveşte locul ca atare. Nu ar trebui să ne aşteptăm la altceva decât la respingere din partea lumii acesteia; pretutindeni sunt numai încercări, greutăţi şi obstacole; şi aceasta nu numai din partea lucrurilor rele, ci şi a celor bune. Tendinţa tuturor, chiar şi a celor mai bune de pe pământ, este să ne facă să uităm că noi nu aparţinem pământului. Veţi gândi probabil, că aceasta este formulat la modul foarte general, dar repet: indiferent ce este – chiar şi cele mai bune, care aparţin lumii acesteia -, năzuieşte să ne facă să uităm, că noi nu îi aparţinem. De aceea toate sunt o încercare pentru noi: dovezile de har ne pun la probă, situaţiile favorabile ne încearcă; şi noi recunoaştem că nici un moment nu ne putem baza pe noi înşine.
Cine slujeşte lui Dumnezeu, trebuie să se aştepte la împotrivire
Sunt două lucruri, care caracterizează viaţa noastră, aşa cum a fost şi în cazul poporului Israel în pustie: ajutorul şi împotrivirea. Ajutorul este necesar, pentru ca noi să ne putem împotrivi cu succes; nu să ne odihnim şi să spunem: „Împotrivirea a trecut”, ci ca să ne putem împotrivi mai mult. Cu cât suntem ajutaţi mai mult, cu atât mai mult ne putem împotrivi, şi cu cât ne împotrivim mai mult, cu atât mai mult vom fi ajutaţi. S-ar putea părea ciudat, dar efectul este reciproc. Nu este aşa, cum gândesc mulţi oameni, că, dacă ai ajuns la un anumit moment în viaţa ta, poţi să-ţi încrucişezi mâinile pe piept şi să te aşezi liniştit. Eu gândesc că până la sfârşitul călătoriei este împotrivire, şi sunt convins: cu cât mergi mai mult cu Dumnezeu, cu atât mai mult trebuie să te aştepţi că împotrivirea creşte, în loc săscadă.
Ilie îl duce pe Elisei peste Iordan
Primul punct din pasajul citit, la care vreau să mă refer, şi la care voi trebuie să fiţi foarte atenţi, este: mai întâi Ilie, prin puterea care este în el, îl trece pe Elisei peste Iordan. El ia mantaua lui şi loveşte apa, şi îl duce pe Elisei cu sine pe cealaltă parte. Fiecare copil al lui Dumnezeu a fost trecut peste Iordan în moartea Domnului nostru Isus şi prin puterea Sa, în ceea ce priveşte poziţia, desigur. Dacă eşti un creştin credincios, atunci tu eşti de partea cealaltă a Iordanului. El te-a dus dincolo. Observă, că o discuţie între Ilie şi Elisei are loc abia după ce au traversat râul. Când au trecut peste Iordan, este ca şi cum Ilie spune: tu vei fi lăsat curând în urmă fără mine. Tu va trebui să fii singur în lumea aceasta; tu nu mă mai poţi avea la tine sau să te mai bazezi pe protecţia mea. Până aici ai avut sprijinul meu, ajutorul meu personal, dar acum aceasta nu mai este posibil; şi înainte ca eu să plec „cere-mi, ce să fac pentru tine”. Răspunsul lui Elisei este: „Să fie, te rog, o măsură dublă a duhului tău peste mine!“ Şi Ilie spune: „Greu lucru ai cerut; dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi.” Aici avem deci subiectul despre care vreau să vorbesc, şi anume: puterea. Ceea ce Elisei voia şi ce el a cerut era puterea, pentru ca el să poată fi un adevărat reprezentant al celui absent. Şi aceasta este ce îşi doreşte un adevărat sfânt al lui Dumnezeu; este râvna tuturor acelora care s-au devotat pentru Hristos.
El nu spune: doresc tot felul de binecuvântări – siguranţa că voi merge în cer şi că totul va fi bine în viitor, dar fără să gândească în vreo privinţă la prezent. Aceasta nu este devotament faţă de Hristos, nu este credincioşie şi simţăminte pentru El. Unul care spune cam aşa: sunt bucuros să pot lua în posesiune toate binecuvântările, toată bunătatea care rezultă din moartea lui Hristos, toate avantajele, care se revarsă spre mine prin ceea ce a făcut El: voi fi cu Hristos în cer, cu El în glorie; dar cu privire la lumea aceasta, El nu aşteaptă nimic de la mine, decât numai să dau ce este cel mai bun al meu – o astfel de persoană nu are nici o loialitate, nici un devotament sau credincioşie faţă de Domnul său lepădat.
Adevărata credincioşie spune altfel: mă bucur, că El m-a aşezat în toate binecuvântările; dar în acelaşi timp inima mea doreşte să fiu aici pentru El. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât pentru El aici nu era nimic altceva decât respingere. – Nu este ceva minunat să gândeşti, că înainte ca Domnul preamărit să ia în posesiune tronul Său de domnie în lumea aceasta – acum El nu are încă nici un tron în ea, dar îl va avea -, El Se coboară şi ocupă un tron de domnie în inimile noastre sărmane? Şi unul, care Îi este cu adevărat credincios, se bucură să spună: înainte ca El să aibă aici tronul Său de domnie (aceasta va fi în Împărăţia de o mie de ani), eu îi dau tronul inimii mele. Mă bucur, antedatând în gând ziua în care El va extinde acea domnie în tot universul. Îmi doresc ca El să facă aceasta acum în inima mea – Hristos să fie în ea Domnul oricărui impuls, Comandantul inimii mele; să nu fie în ea nici un singur impuls, al cărui imbold şi izvor şi satisfacţie nu este El.
Singura dorinţă: să reprezinţi pe Hristos …
De aceea inima îşi doreşte să-L reprezinte aici. Ea ştie, că El ne-a trimis aici, ca să fim pentru El, şi ea doreşte să acţioneze corespunzător voinţei Sale; de aceea ea doreşte să fie în mod practic prietenul lui Hristos. Aceasta este adevărata credincioşie faţă de Domnul Isus. Desigur această credincioşie se arată în cel mai bun caz sub o formă slabă, sărăcăcioasă; dar indiferent cât este ea de slabă, El priveşte la inimă. Gândeşte-te că poate fi o mulţime de show şi afirmaţii solemne însoţite de jurăminte, care nu sunt veritabile; dar dacă El vede că noi dăm totul, oricât ar costa, ca să-L prezentăm în lumea aceasta, atunci inima Lui se bucură.
Aceasta era, ceea ce Elisei avea nevoie şi pentru care s-a rugat. Nu a cerut nimic altceva – nu a cerut să fie folositor, nu ca să fie marele binefăcător al veacului său, să fie o persoană minunată, la care să privească toţi şi să-l vadă ca dătător de binecuvântare pentru sute şi mii de semeni ai lui. Nici un cuvânt despre aşa ceva; era ceva mult mai mare decât acestea, şi era exprimat în aceste cuvinte simple: „Să fie, te rog, o măsură dublă a duhului tău peste mine!“ Răspunsul lui Ilie este la fel de simplu, şi anume: „Greu lucru ai cerut; dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi; iar dacă nu, nu va fi.“ Ceea ce noi avem nevoie pentru aceasta este puterea, aşa cum am amintit deja. De aceea noi, dacă venim la învăţătura Noului Testament, găsim, că Duhul Sfânt a coborât când Domnul Isus Hristos a plecat din lumea aceasta. Este deosebit de interesant şi totodată important pentru noi să studiem această ordine în cartea Faptele Apostolilor capitolul 1. Acolo găsim cuvântul „a luat” , care este folosit aici în 2 Împăraţi („dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine”), nu mai puţin de patru ori. Aceasta are loc în legătură cu înălţarea la cer a Domnului Isus. „El a fost înălţat” – gândul acesta se întâlneşte în tot acest capitol. După aceea a coborât Duhul Sfânt. Aşa a coborât mantaua lui Ilie, când Ilie a fost înălţat.
„Eu nu pot” nu există!
Dacă eşti un creştin credincios, în tine locuieşte Duhul Sfânt, de aceea nimeni să nu se dea înapoi şi să spună: eu nu pot reprezenta pe Hristos. Expresia „eu nu pot” nu ar trebui să fie vocabularul nostru. Gândeşte-te că trupul tău este un „templu al Duhului Sfânt”! Îţi poţi imagina ceva mai copleşitor de emoţionant sau mai solemn decât aceasta, că trupurile noastre slabe, sărmane trebuie să fie locuinţa Duhului Sfânt? Se mai pune întrebare referitoare la putere, în timp ce puterea lui Dumnezeu locuieşte în trupul meu? Întrebarea adevărată este: Cum o folosesc eu? Eu nu trebuie să rog pe Dumnezeu pentru putere, căci puterea a coborât deja; greutatea şi încurcătura în care se află unii creştini este din cauză că ei roagă pe Dumnezeu pentru putere şi prin aceasta tăgăduiesc puterea prezentă, care este gata să lucreze. Mă tem că necazul obişnuit este din cauză că crucea lui Hristos a fost dată practic la o parte, se poartă grijă de lume, felul de a fi al lumii este preluat, şi apoi rugăm pe Dumnezeul sfânt să ne dea putere. Vai, dacă ne comportăm în felul acesta, atunci întristăm pe Dumnezeu Duhul Sfânt, care locuieşte în noi şi care este puterea. Eu spun, puterea a coborât, şi aceasta în nici un fel mai neînsemnat decât în Persoana lui Dumnezeu Duhul Sfânt, care locuieşte în trupurile noastre. De aceea putem spune că pentru un creştin credincios este disponibilă orice cantitate de putere.
Putere prin împotrivire
Permiteţi-mi să scot în evidenţă două sau trei lucruri referitoare la această putere, care fac chestiunea mai simplă. Această putere lucrează în două feluri şi în două cercuri, şi noi avem o ilustrare despre aceasta în capitolul nostru. Primul fel este prin împotrivire. Aceasta are loc în mod foarte liniştit; nu este o prezentare mare sau o realizare fantastică, care zguduie tot oraşul. Puterea în sine este foarte liniştită. Dacă priveşti elementele încărcate cu electricitate şi auzi zgomotul tunetului puternic peste capul tău, s-ar putea gândi, cât de mare este puterea prezentată acolo. Dar nu este aşa. Puterea este înainte, după aceea puterea a trecut, ea nu este în zgomot. Puterea este în fulger, nu în tunet. Ea este fără zgomot, dar irezistibilă. Deci, aşa cum am spus, această putere spirituală se opune. Permiteţi-mi să ilustrez aceasta: la înot sunt două acţiuni aproximativ diferite. Prima acţiune este o împotrivire faţă de elementul în care se află înotătorul. Dacă el nu se împotriveşte, el se va scufunda. Căci el se află într-un element advers, care l-ar înghiţi. Aceasta este prima acţiune. Dar acum priveşte cealaltă acţiune: el trebuie să facă o mişcare nouă în acest element. El introduce un principiu nou, care cu adevărat este un aspect nou de putere. El se împotriveşte elementului în care el este, dar cu ajutorul unei puteri cu totul nouă.
Deci acestea sunt cele două lucruri, care sunt legate cu putere: mai întâi împotrivire şi apoi opunere la împotrivire. Există împotrivire din partea elementului care se află acolo şi introducerea unei mişcări noi, care este total străină de cea care se află acolo. De aceea, dacă tu vezi un om umblând pe pământul acesta în puterea Duhului lui Dumnezeu, vei găsi aceste două lucruri: nu numai împotrivire faţă de influenţele care îl înconjoară, ci în acelaşi timp şi introducerea unui principiu nou de acţiune.
Deci, prieteni dragi, prezentăm noi în afară această putere? Aceasta este întrebarea. Să-mi fie permis să întreb pe fraţii tineri şi pe surorile tinere, care sunt în seara aceasta aici, câţi dintre ei se îngrijorează de influenţele care îi înconjoară în lumea aceasta. Principiul suprem al siguranţei este să ne temem de vrăjmăşia elementului care ne înconjoară. Totdeauna te bucuri când vezi o teamă divină, sfântă, copilărească şi cutremur; şi simţi totdeauna un sentiment neplăcut îndoielnic, când pe de altă parte vezi încredere exagerată. Afirm, că un creştin, care se teme de influenţele care îl înconjoară, este veghetor faţă de pericolele prin care merge. În partea opusă este unul care nu are grijă în pericolele mari, să nu se scufunde în torentul veacului acesta.
Cel mai greu pas în jos este primul pas
Dacă te temi, atunci te vei împotrivi. „Ferice de omul care se teme de Domnul” (Psalm 112.1). Am auzit, că diferenţa între un peşte mort şi unul viu constă în aceea, că peştele viu înoată împotriva curentului iar peştele mort în direcţia curentului. Tot aşa stau lucrurile şi cu creştinii credincioşi. Şi de aceea ne impresionează puterea acestui cuvânt: „Trezeşte-te tu, care dormi, scoală-te dintre cei morţi şi Hristos va străluci peste tine” (Efeseni 5.14)! Domnul să dea fiecăruia de aici această teamă sfântă, veghetoare asupra tuturor celor care ne înconjoară: căci noi ne aflăm într-un element îngrozitor, plin de capcane şi pericole, plin de lucruri care au scopul să conducă pe căi lăturalnice pe cei ce sunt fără grijă şi neatenţi. De aceea şi Duhul Sfânt spune: „lucraţi cu teamă şi tremur mântuirea voastră” (Filipeni 2.12). De ce? Deoarece noi suntem în ţara vrăjmaşului, duşmăniţi la fiecare pas. Şi de aceea repet şi accentuez insistent aceasta. Primul lucru, pe care sufletul tău trebuie să-l înveţe, dacă doreşti să lucrezi aici cu putere pentru Hristos, este să te împotriveşti. Fii sigur, că dacă cedezi în cele mici, curând vei ceda şi în alte lucruri mai importante! Pasul cel mai greu în jos este primul pas, ceilalţi urmează nespus de uşor. Ce gând îngrozitor! Domnul să-ţi îndrepte inima, ca tu să trebuiască să te împotriveşti, ca să trăieşti pentru Hristos în putere pe pământ.
Dă la o parte ce ţi se pare a fi cel mai important
Şi apoi găsim o expresie a acestei energii noi şi minunate în istoria lui Elisei. Ce a făcut el mai întâi, atunci când mantaua lui Ilie a căzut peste el, în timp ce Ilie se urca spre cer? Cum a arătat el, că o măsură dublă din duhul lui a venit peste el, care l-a făcut apt să fie un reprezentant demn al lui Ilie înălţat la cer? Care a fost prima dovadă? „Şi şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.” Aici eu găsesc aşa-numitul primul cer. Şi o spun accentuat: dacă tu nu te împotriveşti în cercul dinăuntru, nu o vei face niciodată în cercul exterior. Mulţi oameni spun: tu nu cunoşti situaţia mea grea; tu nu şti cum îmi merge în mediul meu familiar, în cercul cunoscuţilor mei, la locul de muncă, şi aşa mai departe. Oricât de grele ar putea fi toate acestea şi oricât de mult v-aţi afla în situaţii grele, permiteţi-mi să vă spun, prieteni dragi: cu toate acestea, dacă aţi învăţat în sufletul vostru mai întâi să vă împotriviţi la ceea ce vine dinăuntru, atunci veţi cunoaşte cât de plini de putere şi de hotărâţi puteţi să vă împotriviţi la cele din afară. De aceea eu cred că primul cerc este cel mai greu. Vorbind simbolic, Elisei dă la o parte mai întâi ce îi era cel mai apropiat – ca să zicem aşa, ceea ce îl caracteriza, şi anume mantaua proprie.
Dacă ne îndreptăm spre Noul Testament, în evanghelia după Luca capitolul 9 găsim un răspuns la aceasta: „Dacă vrea cineva să vină după Mine … să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” Se spune aşa? Nu direct, căci aceasta ar fi ce este în afară; ci se spune şi: „să se lepede de sine însuşi”, acesta este cercul lăuntric. Abia după aceea urmează „să-şi ia zilnic crucea şi să Mă urmeze.” În privinţa aceasta aveţi ambele cercuri; cel interior şi cel exterior. Şi acolo unde este o dorinţă sinceră de a reprezenta pe Hristos în puterea care ne-a dat-o El, atunci eu trebuie mai întâi să sfâşii mantaua mea proprie, trebuie să renunţ la mine însumi. După părerea mea, aceasta înseamnă „să se lepede de sine însuşi”. Nu să ne reţinem de la anumite lucruri, ci să renunţăm la eul propriu. Minunată libertate! Eu nu cunosc ceva mai frumos decât aceasta: eu renunţ la eul meu în totalitate, pe deplin, Eu primesc motivaţii noi, impuls, gânduri şi ţeluri de la altcineva, şi de aceea eu pot să mă lepăd de mine, să-mi iau crucea şi să urmez pe Isus.
Voi primiţi aceste lucruri prezentate aici într-o imagine impresionantă: Elisei a apucat hainele sale şi le-a rupt în două bucăţi. După aceea ridică mantaua lui Ilie şi spune cam aşa: acum nu mă dau înapoi de frica Iordanului. Acum pot întâmpina moartea. Nu mă uimeşte durerea, suferinţa şi ruşinea care mă înconjoară în lumea aceasta. Şi pot să mulţumesc Aceluia care îmi dăruieşte să accept toate acestea, pentru că dorinţa inimii mele este: doresc să reprezint pe Acela care nu este aici.
Depinde de ceea ce vedem
Dar permiteţi-mi să mă ocup cu un alt punct important. Cineva ar putea să mă întrebe: Cum primesc eu această putere? Pe de o parte noi posedăm, aşa cum am amintit deja, toată această putere. Prin harul minunat al lui Dumnezeu şi marea Lui bunătate Duhul Sfânt a coborât ca să locuiască în noi. Dar cum se face cunoscută această putere a Duhului Sfânt practic în noi şi prin noi? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Duhul Sfânt locuieşte în trupurile noastre. Dar cum este practicată puterea, şi care este principiul în acest caz? Este foarte frumos să vedem ilustrarea de aici. Nimic mai simplu decât aceasta; răspunsul este: „dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine.” Sunt conştient că simplitatea acestei afirmaţii este o piatră de poticnire pentru unii. „Dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine.” Noi nu citim, că el l-ar mai fi văzut şi altă dată după aceea, ci dimpotrivă: „Şi nu l-a mai văzut.” Dar el a văzut cum a fost luat Ilie de la el, şi aceasta este important. Acum vă întreb: vă puteţi imagina ceva mai minunat? Arată-mi pe domnitorul, deţinătorul puterii lumii acesteia, care ar fi putut vreodată spune celui supus lui: dacă tu mă vezi într-o anumită poziţie, atunci vreau să-ţi dau ceva din mine însumi. Exact aceasta găsim aici: „Dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi.”
Singura întrebare era: Îşi va îndrepta el ochii spre el? Va accepta el provocarea mare a lui Ilie în înălţarea lui la cer şi îşi va ţine permanent ochii îndreptaţi ţintă spre el, când el va pleca? Aceasta este întrebarea. Doresc să vă arăt pe baza Scripturii, cum principiul acesta străbate toată Biblia. Este realitatea binecuvântată să nu mai priveşti la tine însuţi şi nici la toate celelalte, ci la Hristos. Dacă ochiul nu mai priveşte la toate celelalte şi se îndreaptă spre El, atunci găsim puterea Duhului Sfânt în acţiune. Ce minunat de simplu este aceasta!
Petru priveşte la Isus
Doresc să vă dau şi alte exemple de aceeaşi natură:
Să ne îndreptăm spre întâmplarea relatată în evanghelia după Matei capitolul 14 şi să privim pe Petru. Ce spune el? „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-Mi să vin la Tine pe ape.” Domnul Isus îi cere; „Vino!” Petru a coborât din corabie şi a mers pe ape, ca să ajungă la Isus. Şi este minunat să medităm la aceasta: atâta timp cât privirea lui se odihnea pe Domnul binecuvântat, el a mers pe ape fără nici un efort, ca şi Hristos Însuşi. Nu se punea nici o întrebare referitoare la prezenţa puterii; aceasta era evident prezentă. Cum ar putea un om să meargă pe apă, dacă nu printr-o putere supranaturală? Tocmai despre această putere vorbesc eu, despre puterea supranaturală; nu nenaturală ci supranaturală, o putere dinafara naturii întregi. Dar priviţi, prieteni dragi: vântul şi valurile devin acum furtunoase şi Petru începe să se scufunde, atunci când priveşte la vânt. Atâta timp cât privirea lui era umplută numai de Domnul Isus, el mergea peste apele învolburate sub protecţia Domnului Însuşi. Era o călătorie fără efort; şi eu afirm, nu contează greutăţile, ele trebuie să dea naştere numai la preocuparea cu Domnul. Dacă avem ochii îndreptaţi spre El, greutăţile nu ne vor birui. Oamenii îmi spun deseori: Dacă voi merge pe drumul acesta sau acela, voi pierde totul. – Bine şi frumos, răspund eu, presupunând că este aşa. Nu merită Hristos totul? În afară de aceasta niciodată nu veţi avea o altă posibilitate atât să dovediţi cât şi să arătaţi că Hristos singur vă este de ajuns.
Şi mai este altceva: în măsura în care voi pierdeţi ceva din pricina lui Hristos, veţi trăi bucuria cea mai minunată şi mai binecuvântată, pe care Domnul Însuşi v-o dăruieşte. Voi veţi primi returnat înmiit sub altă formă. Depăşeşte orice imaginaţie omenească, că în momentul în care ochiul meu se odihneşte pe Hristos în gloria Lui actuală, eu pot accepta aici totul: ocara, batjocura, ura, respingerea. De ce? Deoarece puterea lui Hristos este de partea mea. Eu pot accepta locul Lui pe pământ – şi de ce? Deoarece eu Îl văd în glorie şi eu sunt cu El acolo.
Ştefan vede pe Isus
Să luăm un alt exemplu: acela al lui Ştefan din cartea Faptele Apostolilor capitolul 7. Nimeni nu s-a mai aflat de atunci încoace în aceleaşi împrejurări ca el. Să-l privim pentru un moment. El stă acolo în mijlocul mulţimi furioase, care setoase de sânge se năpustesc asupra Lui şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. El privea ţintă spre cer şi vede gloria lui Dumnezeu şi pe Isus. Nimic nu îl oprea de la aceasta. El îngenunche şi se roagă pentru ucigaşii lui şi îşi încredinţează duhul în mâinile Domnului Isus. De unde a primit el puterea pentru aceasta? Plin de Duhul Sfânt a privit ţintă spre Unul care a fost luat. Aşa cum Elisei a văzut pe Ilie când a fost luat şi a primit mantaua lui, tot aşa Ştefan, când a privit spre Domnul Său, a putut să-şi lase viaţa aici. El a putut suporta toată ura îngrozitoare, pietrele, atacurile ucigaşe ale vrăjmaşilor săi şi a putut îngenunchea să se roage pentru oamenii care îl omorau.
Moise priveşte într-un anumit sens la Isus
În acest contest este o chestiune care este foarte importantă pentru inimile noastre, şi anume cum se desfăşoară această putere. Presupunem că puterea este prezentă, cum se manifestă ea caracteristic? După părerea mea Evrei 11.27 clarifică aceasta. Când Duhul Sfânt vorbeşte despre istoria lui Moise, El spune: „[El, Moise] a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut.” Cuvântul decisiv aici, care descrie clar şi precis exercitarea puterii, este „a rezista”. Cum se realizează aceasta? Aceasta se poate urmări în istoria lui Moise. Ce a făcut el mai întâi? El a refuzat. Tocmai despre aceasta am vorbit: el s-a împotrivit împrejurărilor sale. Ştiu că oamenii spun mereu cu privire la împrejurările lor: Dumnezeu m-a pus în ele. Tu şti că providenţa m-a aşezat în această situaţie neobişnuită, şi de ce gândeşti tu acum, că eu trebuie să-i întorc spatele? Hotărârea lui Dumnezeu m-a pus în locul acesta. – Eu nu cunosc o persoană în viaţă, care mi-ar putea arăta o hotărâre divină mai clară şi mai pregnantă decât Moise. Era hotărârea divină, care l-a salvat din groapa cu apă în coşuleţul din răchită, care a trimis pe fiica monarhului la malul râului, i-a deschis inima şi a trezit în ea compătimire pentru copilaşul sărman. Era providenţa divină, care l-a aşezat pe Moise în poziţia unui copil adoptiv al fiicei monarhului. Totul a fost călăuzire divină, de la început şi până la sfârşit.
Dar, prieteni dragi, a fost o zi, în care a început credinţa; şi aceasta se uită repede. De îndată ce credinţa a început să lucreze în inima lui Moise, el a respins cea mai bună poziţie, pe care un om o putea avea. El a respins exact postul, pe care oricine l-ar fi ocupat cu lăcomie în mod normal în interesele poporului său. S-ar putea spune şi probabil s-a spus: el este cel potrivit, ca să elibereze pe Israel. Priviţi la poziţia lui: el este fiul respectabil al fiicei monarhului, marele bărbat în Egipt alături de împărat. El ne va aduce o eliberare minunată. – Dar gândiţi-vă la aceasta: el renunţă la toate: „El a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon.” El este ca înotătorul în elementul vrăjmaş, şi el i se împotriveşte. În cazul lui, împrejurările păreau să fie favorabile, cu toate că în realitate erau vrăjmaşe. Aceasta este partea rea. Ele par favorabile, dar în realitate erau vitrege. Ce face el după aceea? El alege suferinţa. Renunţă la comoditate şi alege inconvenientul. Renunţă la lux şi alege starea de umilinţă. El renunţă exact la ceea ce inima s-ar bucura, şi alege exact ceea ce pentru carne şi natura noastră este respingător. El se împotriveşte comodităţii de la curtea lui Faraon, el respinge demnitatea unui fiu al fiicei împăratului şi alege suferinţa şi necazul cu oamenii cei mai mult jupuiţi, care au existat vreodată. Şi tocmai de la acest popor a avut el de suferit în timpul întregii lui vieţi. Şi care este comentariul Duhului Sfânt referitor la această atitudine? Ce valoare avea ea din punctul de vedere al lui Dumnezeu? Cum o evaluează Dumnezeu? Găsim aceasta în epistola către Evrei 11.26. Era „ocara lui Hristos”, pe care Moise a considerat-o o bogăţie mult mai mare decât comorile Egiptului. Ce minunat, că Duhul Sfânt poate da o astfel de mărturie la fapta lui Moise!
Şi apoi a mai fost ceva: Moise a părăsit Egiptul. Mai întâi el renunţă la luxul de acolo şi alege necazul împreună cu poporul lui Dumnezeu; şi acum el întoarce spatele la toată chestiunea. Ce putere era aceea, care l-a făcut să suporte toate acestea? El a văzut pe Unul, care a fost luat: pe Dumnezeul nevăzut: „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut.” Tot aşa este şi cu noi; forţa nevăzută lucrează în noi, acolo unde cu ochii credinţei noi vedem pe Hristos Cel nevăzut. Aşa cum ochiul nostru priveşte pe Hristos în cer, care este de toţi nevăzut, în afară de omul credinţei, tot aşa lucrează în noi forţa nevăzută.
Noi trebuie să privim la Isus
Dar eu doresc să vă îndrept atenţia în mod deosebit la acest exemplu despre Moise, căci ştiu că el atenţionează cu privire la capcanele şi pericolele pentru poporul lui Dumnezeu din zilele noastre, în mod deosebit pentru cei mai tineri. Şi observaţi, că momentan nu atât de mult lucrurile rele ale lumii acesteia sunt o capcană – trebuie să recunosc, că sunt mulţi care au o conştiinţă care îi reţine să vrea să facă răul. Însă sunt lucrurile bune ale lumii acesteia, după care aleargă aşa de mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu. Afirm cu toată severitatea, că în felul acesta este total tăgăduită calea lui Hristos a suferinţei şi lepădării. Cât de cu totul altfel ar fi toate, dacă tu ai putea spune sincer Domnului Isus (cu aceasta am început în seara aceasta): doresc să Te reprezint pe pământul acesta. Este dorinţa inimii mele, să Te reproduc. De aceea îmi doresc mult o îndoită măsură din Duhul Tău, aici unde Tu ai părăsit acum scena aceasta, pentru ca eu să pot fi aici expresia fidelă, interpretul şi mesagerul Tău, şi anume exact în lumea care Te-a respins!
Perimteţi-mi să spun un cuvânt de încurajare, care să bucure inimile noastre. Este o mare mângâiere să şti că puterea se obţine aşa de simplu: „dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine”. L-ai privit tu vreodată prin credinţă, acolo sus în gloria Sa? Tu vei replica: tu nu cunoşti greutăţile mele şi ce vrea să mă ducă la cădere. – Dar ai probat tu puterea? Aceasta este întrebarea. Ţi-ai luat tu vreodată privirea de la toate şi în mod simplu ai îndreptat-o spre Hristos în cer? Şi mi-ai putea tu spune în seara aceasta, că tu cu adevărat ai făcut aceasta şi ţi-a lipsit puterea? Dragă prietene, sunt sigur, că nu vei putea spune. Una urmează inevitabil pe cealaltă.
Dumnezeu să vă dăruiască o inimă, care să bată pentru Hristos pe pământul acesta. Ocazia pentru aceasta niciodată nu va fi dată în cer. Acolo este glorie şi binecuvântări, dar momentul acesta nu va mai reveni niciodată. Eu am numai această unică viaţă, şi pentru ce? Pentru un moment scurt eu sunt pus în această lume vrăjmaşă, de neîmpăcat, ca pe această scenă să merg pe calea Acelui binecuvântat, ca să-L reprezint în lumea care nu a vrut să-L aibă. Tocmai aici El a fost urât, dispreţuit şi răstignit. Acesta este cu adevărat un moment cu cea mai mare însemnătate. Nu mă îndoiesc nicidecum că vom avea pierderi; dar dacă ele ar fi din pricina lui Hristos? O pierdere în lume din dragoste pentru Hristos! Nu este nimeni, care are dragoste sau sentimente pentru El, care nu s-ar bucura, dacă Dumnezeu l-ar considera demn să sufere pentru Numele Lui. Nu ai suferi tu pentru cineva de pe pământ, pe care îl iubeşti? Ce fel de sentiment pentru Hristos este acela, dacă nu ai putea suferi pentru El?
Domnul să dea prin Duhul Său simţământul inimilor noastre a ceea ce înseamnă să fii aici ca vase ale puterii lui Dumnezeu! Dacă privesc la Domnul Isus Hristos, dacă privirea se odihneşte pe El prin credinţă şi eu nu mă gândesc la mine, atunci vine puterea care mă face capabil să-L reprezint. Nu este o chestiune legată de aptitudinile mele, sau cum eu pot trece prin greutăţi. Nu-mi va folosi niciodată, să mă sprijin pe acestea. Nu vei ajunge la ţintă dacă gândeşti să ajungi la ţel. Dar dacă ochiul tău priveşte numai la Hristos, crucea îţi va deveni subiectul cel mai plăcut (ce este mai frumos, decât faptul că eu am voie să merg pe calea Domnului Isus prin lumea aceasta?). Şi suferinţa va deveni dulce şi ocara va deveni o nimic, din cauza bucuriei să fiu cu El mai presus de toate acestea, acolo unde este El. În felul acesta sufletul ia tot mai mult în posesiune plinătatea binecuvântată şi gloria nesfârşită a locului acela. Aşa a fost cu Avraam şi Lot. Lot – modelul unui creştin lumesc – a primit cetăţile câmpiei. Când a ajuns acolo şi apoi a avut ceea ce ochii lui au văzut şi ce inima lui dorea, i-a dăruit probleme de la început până la sfârşit. Însă lui Avraam Dumnezeu îi spune: „Ridică-ţi privirea”. Şi el îşi ridică privirea spre Dumnezeu şi are parte toate aceste discuţii divine şi de asemenea şi de călăuzire divină. El devine prietenul lui Dumnezeu şi are dreptul să savureze părtăşia cea mai intimă cu Dumnezeul preamărit.
Domnul să îmbărbăteze prin Duhul Său fiecare inimă şi să facă pe Hristos centrul sufletelor noastre, ca fiecare să poată spune: dorinţa mea cea mai mare este să reprezint pe Domnul Isus în lumea aceasta rea. – Şi fie ca noi să cunoaştem personal această putere minunată. Domnul să consolideze legământul fiecărei inimi cu El, pentru ca noi nu numai să vedem ca misiune a noastră, ci ca unul din privilegiile cele mai mari, care ne-ar putea fi dat: să fi trimis acolo unde Hristos a fost respins şi să fii chezaş pentru El într-un timp tău.
Încurajare pentru tinerii creştini Extras din două prelegeri din anii 1948 şi 1964
Paul Wilson
Remarca redacţiei: Paul Wilson avea un dar de a prezenta mesajele sale într-o formă uşor de înţeles, intuitiv şi în cuvinte simple, aşa că el putea atrage pe copii şi pe tineri. În prelegeri speciale s-a adresat creştinilor tineri, ca să-i încurajeze în viaţa lor de credinţă şi să-i îndrume spre o viaţă temătoare de Dumnezeu. Le-a pus foarte mult pe inimă citirea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca ei să aibă un „ghid de călătorie”, care să-i călăuzească pe drumul corect. La toate întrebările referitoare la credinţă şi viaţa zilnică ei ar trebui să caute călăuzirea şi voia lui Dumnezeu. El însuşi a făcut greşeli în tinereţe şi uneori a mers pe căile proprii, aşa cum el a recunoscut într-o prelegere ţinută înaintea tinerilor.
Caută călăuzirea lui Dumnezeu pentru tine
Cred că în viaţa noastră nu este un timp în care să fim mai mult înclinaţi a hotărî singuri viaţa noastră şi să vrem s-o plănuim, aşa cum sunt anii tinereţii. […] Vorbesc ca unul care a făcut unele experienţe; ca unul, care deseori a ales căile proprii – chiar dacă prin aceasta nu vreau să spun, că era un drum rău. Sunt multe lucruri în viaţă, pentru care trebuie să facem o alegere! Constat astăzi, şi anume, mai mult decât atunci, când eram un bărbat tânăr: tinerii sunt înclinaţi să creadă că ei ar şti toate răspunsurile. Ei par să aibă părerea, că ei ar fi mai înţelepţi decât părinţii lor şi decât bătrânii din Adunare. Rareori gândesc să încredinţeze căile lor Domnului şi să caute călăuzirea Lui.
Nu demult am auzit despre un tânăr, care a luat hotărârea să se mute într-un alt oraş. Nu spun că aşa ceva este fals sau că un credincios niciodată nu ar trebui să-şi schimbe domiciliul. Dar eu aveam impresia, că el a căutat foarte puţin să afle gândurile lui Dumnezeu şi călăuzirea Lui în această chestiune. Întotdeauna sunt argumente omeneşti pro şi contra schimbării domiciliului: posibilităţi profesionale bune, multe locuri de muncă, posibilităţi de câştig deosebite. […] Aproape că nu ne dăm seama ce consecinţe mari depind de deciziile luate de noi. […]
Voi, tinerilor, vă rog căutaţi călăuzirea Domnului, dacă vreţi să vă schimbaţi domiciliul. Vorbesc ca unul care a făcut greşeli. Eu mi-am schimbat de mai multe ori domiciliul; unele schimbări de domiciliu au fost iniţiate de Domnul. Îmi amintesc de o schimbare a domiciliului, la care părea aşa, ca şi cum eu trebuia s-o fac. Astăzi mă îndoiesc, că atunci am cunoscut gândurile Domnului. Dar dacă odată v-aţi schimbat domiciliul – gândiţi-vă că nu mai puteţi schimba ce aţi făcut![1]
[Remarca redacţiei: Desigur aceasta este astăzi mult mai uşor de revenit. Paul Wilson vrea aici să prezinte clar un lucru: Noi ar trebui să discutăm realmente cu Domnul hotărârile noastre şi să întrebăm Cuvântul lui Dumnezeu. Unii au spus uneori: „Am adus totul în rugăciune”, fără să fi deschis cu adevărat Biblia şi să aştepte răspunsul Domnului; lăuntric s-a luat deja o hotărâre. Dacă vrem să schimbăm domiciliul, trebuie de exemplu nu numai să ţinem socoteală că aceasta are a face cu timp şi bani; se pune şi întrebarea; schimbarea domiciliului mă va face să progresez spiritual sau mă va frâna în viaţa de credinţă? Sunt acolo fraţi şi surori, care se strâng cu adevărat în Numele Domnului şi unde El este în mijloc? (Vezi în privinţa aceasta seria noastră de articole: „În care Adunare (Biserică) să merg?”) – Chiar dacă un drum fals pare în timpul nostru să fie uşor de corectat, totuşi iau naştere relaţii care leagă pe unii (de locul nou). O nouă schimbare de domiciliu va însemna întrebări referitoare la un loc de muncă, la o nouă locuinţă. Uneori aceasta este foarte greu şi legat cu osteneală şi conduce ca multe să stea ca obstacole în cale, ca să se poată corecta un drum fals. În mod deosebit pentru credincioşii tineri este important ca ei să ceară sfatul părinţilor sau al creştinilor cu experienţă. Aceste sfaturi trebuie aduse apoi în rugăciune înaintea Domnului şi trebuie verificate pe baza Cuvântului lui Dumnezeu.]
Fă Biblia să fie ghidul tău de călătorie!
Nu uita: Biblia este ghidul de călătorie dumnezeiesc […], şi voi trebuie să urmaţi cu atenţie acest ghid. Dacă nu citiţi Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu înţelegeţi gândurile lui Dumnezeu cu privire la drumul vostru, probabil veţi schimba direcţia spre drumul fals şi probabil veţi merge pe drumul acesta o zi, o lună sau chiar toată viaţa. […] Dumnezeu ne-a dat nu numai un ghid de călătorie […], ci o Persoană, pe care puteţi s-o urmaţi: Isus Hristos este modelul desăvârşit şi Ghidul desăvârşit de călătorie.[2]
Adnotare
[1]Dintr-o prelegere pentru tineri, ţinută în mai 1964 în Sierra Madre, California. Prelegerea se poate procura şi astăzi sub forma de broşură cu titlul Choose the Path la Bible truth Publishers.
[2]Dintr-o prelegere pentru tineri, ţinută în anul 1948 la o conferinţă în Walla Walla, Washington: „We need to Follow a Road Map”.
Dragul meu tânăr … Cuvântul unui tată adresat fiului său!
Frank Schönbach
În cartea Proverbele, capitolul 7, găsim o învăţătură insistentă a tatălui Solomon dată fiului său aflat în creştere. În ea el doreşte să atenţioneze pe fiul său cu privire la ispitele sexual-erotice, cărora el era evident expus pe unele din străzile Ierusalimului. Astfel de feluri de ispite probabil ni se par astăzi departe de noi, dacă nu locuim în mijlocul unui oraş mare. Sau totuşi sunt reale şi pentru noi?
M-am gândit ce ar trebui să spună Solomon astăzi fiului său, în mediul nostru înconjurător, ca să-l prevină de ademenirile foarte reale cărora sunt expuşi tinerii noştri, şi realmente noi toţi, în fiecare zi, şi aceasta mult mai mult decât era expusă generaţia tânără de atunci din Israel.
Dezamăgitoare şi tragică este pentru mine evoluţia de mai târziu a acestui sfătuitor înţelept, care în cele din urmă el însuşi a căzut pradă femeilor (1 Împăraţi 11) şi prin aceasta împărăţia lui a ajuns la distrugere. Ele toate erau soţiile şi soţiile lui străine oficiale, dar au avut o influenţă absolut negativă asupra lui şi asupra stării lui spirituale.
Proverbele 7.1-3: Fiul meu, păzeşte cuvintele mele şi păstrează cu tine poruncile mele! Păzeşte poruncile mele şi trăieşte; şi învăţătura mea, ca lumina ochiului tău. Leagă-le la degetele tale, scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
Dragul meu tânăr, trebuie să discut cu tine astăzi ceva foarte important. Şi eu mi-aş dori ca tu să reţii foarte bine aceasta şi toată viaţa ta să nu uiţi, căci este foarte important pentru dezvoltarea ta ca om.
Proverbele 7.4: Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“ Şi numeşte inteligenţa ruda ta,
Şti tu, mulţi bărbaţi se comportă naiv sau chiar prosteşte cu această temă. Dar eu doresc ca tu să fi înţelept în deciziile tale cu privire la influenţele sexuale care vin asupra ta.
Proverbele 7.5: ca ele să te ferească de femeia străină, de străina care linguşeşte prin cuvintele ei.
Vreau să te feresc de femeile străine, pentru care tu nu ai nici o legătură personală, dar care îşi prezintă şi etalează corpul în imagini.
Proverbele 7.6,7: Pentru că la fereastra casei mele am privit printre zăbrelele mele şi am zărit printre cei neîncercaţi, am observat printre fii un tânăr fără minte,
Am privit puţin în jurul meu, şi pretutindeni am întâlnit tineri (dar şi tinere) complet neinformaţi,
Proverbele 7.8: trecând pe strada apropiată de colţul ei şi mergea pe cale spre casa ei,
Care au surfat în internet, mereu căutând lucruri noi captivante – şi aceasta este foarte normal la vârsta ta. Însă au ajuns repede pe pagini care i-a încătuşat de neimaginat.
Proverbele 7.9: în amurg, în seara zilei, în întunecimea nopţii şi în întuneric.
Deja la scurt timp, seara, când s-a întunecat şi ei erau singuri, au revenit mereu la acestea.
Proverbele 7.10-12: Şi, iată, l-a întâmpinat o femeie având înfăţişarea unei curve şi inima şireată. Era gălăgioasă şi fără astâmpăr; picioarele nu-i stăteau acasă: când afară, când în pieţe; şi pândea la orice colţ.
Acolo au văzut mii de femei tinere frumoase, pe jumătate îmbrăcate sau chiar complet goale, şi acestea au făcut să le bată inima. Ele erau deosebit de sexy şi neînfrânate. Şi ele erau disponibile pretutindeni, cu un singur click pe maus, şi aşteptau evident numai după aceşti bărbaţi.
Proverbele 7.13: Şi l-a apucat şi l-a sărutat şi cu faţă neruşinată i-a zis:
Când cineva a aruncat prima privire asupra ei, femeia l-a primit cu o privire seducătoare şi şi-a întins corpul ei zvelt.
Proverbele 7.14,15: „Am jertfe de pace cu mine; astăzi mi-am împlinit promisiunile. De aceea am ieşit să te întâlnesc, să-ţi caut stăruitor faţa şi te-am găsit!
Ea i-a zis: Tot ce vezi şi simţi aici este bun şi corect. Eu te-am aşteptat numai pe tine şi sunt singură aici pentru tine.
Proverbele 7.16,17: Mi-am împodobit patul cu cuverturi tapisate, de in colorat, din Egipt; mi-am stropit aşternutul cu mir, aloe şi scorţişoară.
Am pregătit totul pentru tine, tot ce vrei să vezi şi să trăieşti şi ceea ce te provocă tot mai mult. Şi sunt încă multe alte imaginii palpitante în video-ul următor. Ştiu că tu ai nevoie acum de aceasta.
Proverbele 7.18: Vino să ne îmbătăm de iubire până dimineaţa, să ne desfătăm cu dezmierdări.
Vino, rămâi toată noaptea pe această pagină sau priveşte alte mii de pagini, care te provocă şi mai mult. Tu trebuie să explodezi cu adevărat de plăceri.
Proverbele 7.19: Pentru că soţul nu este acasă; a plecat într-o călătorie lungă,
Şi crede-mă, este complet anonim – nimeni nu va afla şi tu nu trebuie să vorbeşti cu nimeni despre aceasta.
Proverbele 7.20: a luat punga de bani cu el, va veni acasă în ziua de lună plină“.
Şi în afară de aceasta, totul este gratis.
Proverbele 7.21: Cu ispitirea ei multă, ea l-a ademenit; cu linguşirea buzelor ei, l-a convins.
Ea i-a arătat aşa de multă piele şi corp şi pasiune, că el a fost imediat înflăcărat prin ceea ce a văzut.
Proverbele 7.22,23: El a mers deodată după ea, cum merge un bou la înjunghiere şi ca un cerb care aleargă spre cursă, până când o săgeată îi străpunge ficatul: cum se grăbeşte o pasăre spre laţ şi nu ştie că îşi pierde viaţa.
Curios şi lipsit de voinţă a privit una după alta plin de patimă scenele irezistibile şi nici măcar nu a observat cum aceste imagini au pus stăpânire pe el şi cu timpul au schimbat gândirea şi simţirea lui.
Proverbele 7.24,25: Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. Să nu ţi se abată inima pe căile ei, să nu rătăceşti pe cărările ei.
De aceea, tinerilor, ascultaţi de mine şi de bărbaţii mulţi, care au avut deja parte de experienţele rele ale dependenţei şi de multe alte urmări negative, dar care au reuşit să iese din ea. Voi nu trebuie să trăiţi personal această spirală care duce în jos!
Proverbele 7.26,27: Pentru că ea a doborât pe mulţi, rănindu-i, şi toţi cei ucişi de ea au fost puternici. Casa ei este calea spre Locuinţa morţilor, coborând la cămările morţii.
Mulţi au căzut deja într-o patimă în urma privirii la aceste imagini pornografice, şi sentimentele lor veritabile au ajuns aproape atrofiate. Ei au folosit femeile spre propria satisfacere, dar dorinţele lor profunde nu au fost satisfăcute. Căci niciodată nu vei putea găsi în aceste imagini anonime adevărata viaţă, dragoste şi intimitate
Evrei 2.9: Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi.
Este foarte binecuvântat, să ai permanent gânduri şi sentimente potrivite, cu privire la lucrurile cereşti, însă întrebarea este: Cum le obţinem şi cum le păstrăm? Aşa cum ştim, în privinţa aceasta duhul legalist nu este capabil; el „naşte spre robie”. Legea nu face pe nimeni fericit, căci chiar şi atunci când noi am împlini-o în chip desăvârşit, ne-am făcut numai datoria; dar dacă o încălcăm câtuşi de puţin, am căzut sub pedeapsă. Un suflet, care este preocupat cu sentimentele sale, se află într-o situaţie şi mai gravă, căci el stă sub stăpânirea sentimentelor lui, şi deseori acestea apucă într-o direcţie inacceptabilă, deoarece ele sunt supuse schimbării.
Dar cât de cu totul altfel este când inima este pusă în libertate în prezenţa lui Dumnezeu prin lucrarea lui Hristos! Ea este atunci cu adevărat liberă şi stăpâneşte peste sentimentele ei; ea gustă pentru prima dată dulceaţa unei păci desăvârşite precum şi bucuria care este nespus de mare şi plină de glorie. Dacă recunoaştem pe Hristos ca Cel înviat aflat în cer şi ochii noştri sunt îndreptaţi ţintă spre El, atunci vom avea gânduri şi sentimente care corespund poziţiei Lui acolo sus; şi aceste gânduri şi sentimente vor fi permanente, în măsura în care privirea feţei Sale nu este întreruptă sau neglijată din partea noastră. Atunci vom evalua atât lucrurile cereşti cât şi cele pământeşti aşa cum Hristos Însuşi le evaluează. Dacă ochiul este simplu, atunci totul va fi văzut în lumina Lui adevărată. „Dar acum”, spune apostolul, „încă nu vedem că toate Îi sunt supuse, dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare” (Evrei 2.8-9).
Aici apostolul pune înaintea ochilor noştri două feluri de lucruri: ceea ce vedem, şi ceea ce nu vedem. Noi privim spre pământ şi vedem că nu toate sunt supuse lui Hristos; noi privim spre cer şi Îl vedem acolo în glorie şi putere. Dar având cunoaşterea şi savurarea lui Hristos, Cel înviat, credinţa priveşte permanent scena de pe pământ în raportul ei cu ceea ce este acolo sus. Dacă suntem în prezenţa directă a Domnului Isus, atunci El ne face ochii ageri. Atunci privim lucrurile şi oamenii ca fiind destinaţi pentru El. Numai în felul acesta evaluăm corect lucrurile de pe pământ. Hristos nu Se află pe locul cel mai strălucitor de pe pământ; ochiul nu-L vede acolo. Eu văd în jurul meu preocuparea sârguincioasă, permanentă a oamenilor, care se laudă cu invenţiile şi descoperirile lor şi se dedau plăcerilor lumii; dar totul este deşertăciune şi fără valoare. Chiar dacă s-ar uni într-un singur punct gloriile tuturor naţiunilor, limbilor şi popoarelor, aşa fel ca ochiul să le poată privi deodată pe toate, dar ce ar fi toate acestea, dacă nu-L vedem pe Isus în ele? Cele mai strălucitoare apariţii pălesc pentru ochiul credinţei, căci gândul referitor la absenţa Domnului reduce strălucirea cea mai mare.
Dar simţim noi totdeauna aşa? Cu regret deseori creştinii s-au îndepărtat în inima lor aşa de mult de Hristos, că sunt smulşi de preocupările vieţii acesteia şi unii din ei iau parte la deşertăciunea sclipitoare, pompoasă, dar jalnică a lumii acesteia. Ce ar putea fi mai de deplâns? Ei au uitat că tot ce se află de partea aceasta a învierii poartă amprenta adânc gravată a morţii. O astfel de comportare tristă dovedeşte desigur că inima s-a îndepărtat deja de mult de Hristos şi probabil este murdărită de păcate. Căci o astfel de stare nu apare deodată, ci acest punct culminant al unei umblări rele se atinge pas cu pas; şi prima lipsă de credincioşie cea mai neînsemnată este primul pas în această direcţie.
Chiar şi omul natural va trebui să recunoască, că toată această strălucire a deşertăciunii omeneşti, după care năzuieşte inima, nu este în stare să-i ofere fericire permanentă şi să potolească neliniştea permanentă a sufletului său. Dar conform sentinţei credinţei, totul, în care nu Se găseşte Hristos, este deşertăciune şi goliciune; şi este totuşi evident, că în toate gloriile lumii acesteia nu se găseşte niciunde mâna Sa. Căci toate acestea nu Îi sunt încă supuse şi de aceea ele nu arată nici cea mai mică reflectare a gloriei Sale. De aceea ar trebui să ne punem întrebarea, cu privire la tot ce vrea să ne atragă: cui îi este supusă şi de la cine este strălucirea? Credinţa va avea atunci totdeauna răspunsul pregătit: tot ce nu este de la Tatăl este din lume, şi ce nu este de la Hristos, este de la satan, şi ce nu este de la Duhul este de la firea pământească (de la carne). „Dar acum, încă nu vedem că toate Îi sunt supuse.”
Noi trebuie să mai aşteptăm „puţin” şi „lumea locuită viitoare” va fi supusă Fiului Omului. Prin expresia „lumea viitoare locuită” nu se înţelege, aşa cum se presupune în general, cerul şi iadul, ci mai degrabă perioada viitoare din lumea aceasta sau Împărăţia de o mie de ani. Noi nu putem vorbi de un cer „viitor” şi un iad „viitor”, deoarece ambele există deja astăzi. Însă noi toţi ştim, că Împărăţia de o mie de ani – acel timp în care Hristos va domni peste cer şi pământ, în care toate vor fi unite în El ca şi Cap peste toate – este în viitor. Atunci va fi complet la locul lui faptul că credinciosul se va bucura de lume şi de gloria ei şi cu toată bucuria inimii sale va savura binecuvântările ei. Atunci Numele Domnului va fi minunat pe întreg pământul şi maiestatea Lui va fi mai presus de ceruri (Psalmul 8). Însă până atunci credinciosul va trebui să privească lumea ca pelerin şi străin pe pământ. Cetăţenia noastră este în ceruri; noi nu putem fi cetăţeni ai cerului şi în acelaşi timp cetăţeni ai pământului. Odinioară eram cetăţeni ai lumii acesteia, acum însă suntem cetăţeni ai cerului şi cât timp picioarele noastre vor merge pe pământul acesta, să umblăm ca atare. Noi nu mai aparţinem lumii vechi, din care Domnul ne-a ales, ci suntem cetăţeni ai unei lumi noi, în care El vrea să ne ducă. Ce mărturie ne-a păstrat Duhul Sfânt despre străbunii pelerini, despre care citim: „Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea, însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei” (Evrei 11.15,16). Ce mărturie minunată ne dau aceşti pelerini! Ferice de credinciosul, pentru care Domnul nu Se ruşinează de locul pe care credinciosul îl ocupă în lume – sau mai degrabă în afara ei!
Să ne îndreptăm acum privirea spre al doilea subiect al studiului nostru, şi anume, spre ceea ce vedem. „Dar Îl vedem pe Isus.” Aceasta este mai important decât Împărăţia de o mie de ani viitoare.
El, Cel care a purtat păcatele noastre pe cruce, care din pricina noastră a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, este încununat cu glorie şi onoare pe tron. Ce ar putea fi mai atrăgător pentru inimă, care nu găseşte nimic în lumea aceasta, care să aibă valoare destulă, ca să se preocupe cu ele? Ar putea fi dată o dovadă mai clară pentru adevărul, că păcatele noastre au fost înlăturate pentru veşnicie? Aceasta ar trebui să fie pentru noi răspunsul cel mai complet la orice întrebare, liniştea desăvârşită a inimii şi mobilul viu şi izvorul bucuriei şi adorării noastre. Prima licărire de la Isus, a Domnului şi Mântuitorului încununat cu onoare şi glorie, ar trebui să fie de ajuns ca să despartă pentru totdeauna inima de lumea care L-a lepădat şi răstignit, şi s-o unească intim cu ceea ce este sus în cer. Raza cea mai slabă, care porneşte din această glorie, este capabilă să schimbe gândurile şi sentimentele inimii şi să le îndrepte spre Cel care este acolo sus. Tot ce este demn de iubit, este acolo sus – tot ce ne atrage, este acolo sus. Preocuparea cu lucrurile acestea este singurul mijloc şi singura cale spre un caracter ceresc. Starea noastră spirituală depinde în totul de faptul dacă noi vedem pe „Isus … încununat cu glorie şi onoare”.
Desigur sunt multe, foarte multe pe pământ, pe care noi le iubim şi le preţuim mult, şi probabil sunt multe prietenii şi relaţii pe care le îngrijim şi le întreţinem. Dar să nu uităm, că noi trebuie să le evaluăm pe toate în lumina lui Isus înviat. Orice lucru, care mă atrage, ar trebui să trezească în mine întrebarea: se cuvin aceste simpatii, având în vedere faptul că eu sunt legat cu Isus? Cu regret deseori la noi nu este nimic care să fie mai puţin realizat decât este viaţa noastră de înviere.
Permanent ar trebui să locuiască în inimile noastre conştienţa, că atunci când Hristos a murit, şi noi am murit în El şi prin moartea Sa noi am părăsit lumea veche. „Am fost răstignit cu Hristos”, spune apostolul, „şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2.20). Dar la fel ar trebui să ne însoţească gândul, că noi am înviat în Hristos şi în puterea vieţii de înviere am intrat în noua creaţie. „Dar Dumnezeu, … ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos … şi ne-a înviat împreună şi ne-a aşezat împreună în locurile cereşti în Hristos Isus” (Efeseni 2.4-6). Noi suntem deci, aşa cum ni se spune, „în Hristos Isus”, şi dacă suntem în El, atunci noi trebuie să fim acolo unde este El. Inima naturală este incapabilă să pătrundă în înţelegerea acestor adevăruri, dar credinţa nu găseşte nici o greutate în ele. Credinţa priveşte totdeauna lucrurile aşa cum le priveşte Dumnezeu.
Ce vedem noi, atunci când ne îndreptăm privirile spre Isus încununat cu onoare şi glorie? Foarte mult! Vedem acolo locul nostru şi imaginea noastră în El. Cât de simplu este aceasta şi totuşi ce dimensiune are. Aici este locul unde credinţa îşi desfăşoară puterea proprie şi activitatea. Hristos este expresia divină, explicaţia desăvârşită a poziţiei fiecărui creştin în prezenţa lui Dumnezeu. Ce adevăr minunat este acesta, şi ce putere exercită el asupra noastră, dacă l-am primit cu o inimă orientată spiritual şi este savurat în părtăşia cu Domnul! Cu cât Îl privim mai mult, cu atât privirea se îndreaptă mai tare şi mai permanent spre El şi cu atât mai mult gândurile şi sentimentele noastre arată o înfăţişare cerească. „Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie în glorie, prin Domnul, Duhul” (2 Corinteni 3.18). Acesta este singurul drum spre o gândire spirituală, singura cărare spre adevărata fericire, singura bază a unui cetăţean ceresc pentru aducerea închinării care se cuvine şi singura sursă a unei bucurii permanente în Domnul.
Aici este locul de odihnă pentru fiecare care este descurajat. De aceea lăsaţi ca în mijlocul răului, care ne înconjoară şi care mărturiseşte că Domnului Isus încă nu Îi sunt supuse toate, să ne îndreptăm privirea ţintă spre Acela care odinioară a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, dar care acum şade pe tron la dreapta Maiestăţii în locurile cereşti încununat cu onoare şi glorie. Acolo sus la El totul este în ordine. Şi ce adevăr minunat, că cu noi nu este altfel decât cu El, chiar dacă noi încă nu am ajuns în realitate la locul nostru fericit în patria noastră acolo sus. Dar „aşa cum este El, tot aşa suntem şi noi în lumea aceasta”. Titlul lui este titlul nostru. Dacă ne-am îndreptat privirea ţintă spre El, atunci piciorul merge sigur pe drumul plin de spini al pustiei acesteia. Atunci nu este nici o şovăire, nici o poticnire; pentru credinţă drumul este permanent deschis şi toţi spinii sunt călcaţi în picioare, toate adâncimile sunt umplute, toate obstacolele înlăturate. De aceea, ori de câte ori ochii noştri, prin privirea în jurul nostru, ar putea să ne ademenească inima spre lucruri nedemne, să ne îndreptăm totuşi începând de acum privirea ţintă spre faţa prietenoasă a lui Isus, şi inima noastră va fi umplută cu bucurie, mângâiere şi putere. Rămâne un adevăr de neclintit, că subiectul care captivează ochiul, totdeauna va exercita influenţa lui asupra inimii. Dacă subiectul privirii noastre nu este demn, atunci braţul luptător va slăbi, piciorul călător va paraliza şi mărturia va rămâne fără efect.
„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.” Cât de clar defineşte această expresie poziţia noastră! Şi acest cuvânt rămâne adevăr permanent şi veşnic, căci el este Cuvântul lui Dumnezeu. Ar putea fi exprimată mai clar unirea noastră veşnică şi vie cu Hristos? Cu certitudine, nu. Duhul Sfânt Însuşi ne asigură că aşa cum Hristos este în mijlocul gloriei şi binecuvântărilor cerului, tot aşa suntem şi noi în ochii lui Dumnezeu, cu toate că noi în mare slăbiciune mergem printr-o lume în care păcatul, moartea şi judecata încă nu au fost anulate. Cât de bogat este totuşi harul! Şi totul este lucrarea Aceluia care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, dar care acum este încununat cu onoare şi glorie. De aceea cât de încurajatoare sunt cuvintele apostolului, când nestingherit de ceea ce îl înconjoară în lumea aceasta a decăderii, exclamă cuvintele: „Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare.” Da, noi Îl vedem pe Isus şi în El vedem locul nostru şi chipul nostru. Să nu permitem să ni se răpească această binecuvântare care se revarsă din cer, oricât de slabi ne-am simţi în noi înşine şi oricât de felurite ar fi ispitele, cărora suntem expuşi!
Fie ca noi să privim totdeauna cu linişte, cu încredere, cu perseverenţă şi cu o inimă fericită la Domnul nostru preaiubit încununat cu onoare şi glorie. Să ne amintim, că noi, când Îl privim în gloria şi frumuseţea Sa, într-un anumit sens ne vedem pe noi înşine! Cum este Cel ceresc aşa sunt şi cei cereşti (1 Corinteni 15.48). Ambele locuri din Scriptură, cu care ne-am ocupat, sunt cu adevărat destinate să întărească sufletele noastre şi să le umple cu mulţumire şi adorare. Hristos este glorie pentru ochi şi Cuvântul lui Hristos este glorie pentru inimă. Dacă Petru în călătoria lui pe mare ar fi avut ochii îndreptaţi spre Persoana lui Hristos şi inima spre cuvântul lui Hristos „Vino!”, el ar fi păşit în furtună peste valuri aşa cum a mers Domnul Isus.
Cum primesc eu pace cu Dumnezeu? Născut din nou şi totuşi fără pace?
Hendrik Leendert Heijkoop
Verset călăuzitor:Romani 5.1
Romani 5.1: Deci, fiind îndreptăţiţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.
M-am bucurat foarte mult, când am auzit despre tine că te-ai recunoscut ca păcătos pierdut, care s-ar fi pierdut veşnic, dacă acum ar trebui să apari înaintea lui Dumnezeu. Tu ţi-ai recunoscut păcatele înaintea lui Dumnezeu dar nu şti dacă ele au fost iertate. Şi acum întrebi, dacă nu cumva simţi prea puţină căinţă, dacă convertirea ta este suficient de adâncă. Sunt zile în care tu nu te gândeşti deloc sau gândeşti foarte puţin la acestea.
Pot înţelege bine gândurile tale, căci şi eu am trăit toate aceste lucruri. Mulţi ani (eram încă foarte tânăr) am ştiut că eram pierdut. Ziua nu mă gândeam aşa de des la aceasta; însă seara în pat mă cuprindea frica: dacă voi muri în noaptea aceasta, voi fi pierdut pentru totdeauna. Apoi am recunoscut din nou păcatele înaintea lui Dumnezeu şi L-am rugat să mă ierte. Însă niciodată nu am fost sigur că ele mi-au fost iertate. Odată mi-a povestit sora mea mai mare, că ea a găsit pace. Am întrebat-o cum a făcut şi seara am făcut şi eu la fel, desigur fără rezultat.
Când eram de şaptesprezece ani, şedeam într-o seară în patul meu. Eram descurajat şi gândeam: toate rugăciunile nu ajută la nimic. M-am rugat deja aşa de mulţi ani lui Dumnezeu ca să mă salveze, şi nimic nu s-a schimbat. În momentul acela Dumnezeu a lucrat în mine gândul: dar stă scris: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9). Nu este aceasta adevărat? Desigur este adevărat, căci Dumnezeu nu minte, m-am gândit eu. Însă după aceea Domnul mi-a arătat clar şi ce însemna aceasta pentru mine. Atunci deci păcatele mele erau deja iertate, atunci când pentru prima dată le-am mărturisit sincer înaintea lui Dumnezeu. În momentul acesta a venit liniştea în inima mea, sau mai bine spus, atunci conştiinţa mea a găsit liniştea. Începând din seara aceea ştiu că păcatele mele au fost iertate. Niciodată nu m-am mai îndoit de aceasta; căci Dumnezeu a spus-o!
Câtă căinţă trebuie să simtă omul?
Care a fost deci cauza că au trecut atâţia ani până am găsit pace? Fără îndoială una din cauze era că eu aveam un simţământ al păcatului foarte redus şi o prea mică conştienţă a păcatului. Nu ca şi cum Dumnezeu ar pune un etalon şi El nu iartă până când conştienţa de păcatele noastre şi căinţa noastră nu sunt suficient de adânci. Niciodată încă vreun om la întoarcerea lui la Dumnezeu nu a avut o căinţă suficientă şi o suficientă conştienţă de păcat. Abia după convertire vom învăţa cât de răi suntem în noi înşine.
Însă Dumnezeu vrea totuşi ca noi să avem o cunoştinţă clară despre starea noastră pierdută. Cu cât această cunoaştere este mai profundă, cu atât convertirea noastră este mai temeinică, cu atât mai clar recunoaştem şi sentinţa pe care am meritat-o, şi cu atât mai sinceră este şi mărturisirea vinei noastre. Însă şi cu atât mai profundă va fi liniştea şi pacea, pe care le vom simţi după aceea. De aceea Duhul Sfânt lucrează la inima unui păcătos şi încearcă să aducă conştiinţa lui în lumina lui Dumnezeu, pentru ca el să vadă starea lui pierdută, mulţimea păcatelor sale şi să înţeleagă ceva din judecata unui Dumnezeu sfânt şi drept, pe care El trebuie s-o rostească asupra lui.
Însă nu acesta este esenţialul. Decisiv la mine era, că eu priveam la mine şi nu la Dumnezeu. Cuvântul Lui nu era destul pentru mine. Când am văzut păcatele mele şi ştiam că am stricat totul, ar fi trebuit să ascult de glasul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu nu este neclar: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele.” Eu aşteptam ceva în inima mea şi în viaţa mea, care trebuia să-mi dea siguranţă cu privire la iertarea păcatelor mele; însă ar fi trebuit să cred Cuvântul lui Dumnezeu, care îl asigură pe fiecare, care îşi mărturiseşte păcatele, că păcatele lui sunt iertate.
Dreptatea lui Dumnezeu
Dumnezeu nu este un judecător pământesc cu o inimă moale, la care este posibil să pedepsească mai blând pe cineva care Îi provocă milă, decât pe altul, care nu înţelege aceasta aşa; căci dragostea şi harul lui Dumnezeu niciodată nu pot acţiona în contradicţie cu dreptatea Sa. Aceasta este caracteristica minunată a Evangheliei, că acelaşi Dumnezeu, care odată va arăta dreptatea Sa în judecarea fiecărui păcătos, arată acum dreptatea Sa în aceea, că El iartă pe fiecare păcătos, care cu credinţă în Domnul Isus vine la El, şi îi şterge orice vină. „Pentru că dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea [în Evanghelie] din credinţă spre credinţă” (Romani 1.17). „… spre arătarea dreptăţii Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească pe acela care este din credinţa în Isus” (Romani 3.26).
Îndreptăţirea
Realmente Dumnezeu poate acţiona numai drept, numai în concordanţă cu dreptatea Sa. De aceea omul ar fi pierdut fără să aibă o posibilitate de salvare, dacă Domnul Isus nu ar fi înfăptuit lucrarea de răscumpărare pe Golgota. Dragostea lui Dumnezeu voia să salveze pe păcătos de la pierzarea veşnică; însă aceasta nu era posibil, deoarece dreptatea cerea pedepsirea păcătosului. Şi dragostea lui Dumnezeu niciodată nu poate acţiona în contradicţie cu dreptatea Sa.
Acolo a avut loc lucrul minunat, despre care citim în Evrei 10, Psalmul 40, şi aşa mai departe. Voia lui Dumnezeu era să salveze pe toţi păcătoşii (1 Timotei 2.4). Domnul Isus a devenit Om şi a zis: „Iată, Eu vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule!” El a mers la cruce, pentru ca acolo să rezolve problema păcatului. Acolo El a fost făcut păcat, şi judecata lui Dumnezeu în privinţa păcatului a fost pusă asupra Lui, aşa că dreptatea lui Dumnezeu a fost deplin satisfăcută în această judecată.
Însă Domnul a purtat judecata nu din pricina Lui. Căci El era Cel sfânt, Cel curat, Cel care n-a cunoscut păcat. El a purtat păcatul ca locţiitor pentru fiecare care prin credinţă Îl va primi ca Mântuitor al lui. Acum Dumnezeu poate spune oricui păcătos: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5.20). Şi nu numai dragostea Lui, ci şi dreptatea Lui cere ca fiecare, care vine la El având credinţa în Isus, să primească iertarea.
Învierea – dovada dreptăţii lui Dumnezeu
Punctul acesta vreau să-l analizez mai profund. Domnul Isus a mers la cruce şi acolo a purtat în trupul Său toate păcatele acelora care L-au primit şi al celor care Îl vor primi (1 Petru 2.24). De asemenea, El a fost făcut păcat şi judecat ca atare (2 Corinteni 5.21; Romani 8.3). „Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23), depărtarea de Dumnezeu (Apocalipsa 20.14,15). Aceasta a trebuit Domnul Isus să sufere pe cruce. În orele îngrozitoare El a fost părăsit de Dumnezeu, şi la urmă a murit. Dar El a putut spune la cruce: „S-a sfârşit!”
Putea Domnul Isus să rămână în mormânt, după ce El a sfârşit lucrarea de mântuire? Dreptatea lui Dumnezeu, care în primul rând a adus asupra Lui judecata, cerea acum ca El să nu rămână în moarte. Lucrarea era terminată, judecata lui Dumnezeu desăvârşit exercitată şi dreptatea lui Dumnezeu deplin satisfăcută. De aceea Dumnezeu L-a înviat dintre morţi (Efeseni 1.20). Aceasta este dovada pentru lume şi pentru noi, că Dumnezeu a primit lucrarea suplinitoare a Domnului Isus şi prin aceasta a fost satisfăcut (Ioan 16.8,10). Dacă Domnul nu ar fi înviat, aceasta ar fi dovada că lucrarea nu ar fi terminată. Însă atunci nu ar fi nici mântuire pentru noi (1 Corinteni 15.17,18). Aceasta ne lasă să vedem că centrul Evangheliei este învierea, şi orice atac asupra învierii strică Evanghelia. De aceea Romani 4.25 spune: „… care a fost dat din cauza greşelilor noastre şi a fost înviat din cauza îndreptăţirii noastre.”
În timpul de har, în care noi trăim, este deci aşa, că Dumnezeu spune despre orice om: „… căci toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu.” Însă El mai spune şi: „… sunt îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispăşire [scaun al îndurării], prin credinţa în sângele Lui” (Romani 3.23-25).
Mesajul este „către” toţi (oamenii), este însă numai „peste” toţi care cred (Romani 8.22). Numai aceia care primesc sentinţa divină, că ei sunt pierduţi, şi totodată primesc prin credinţă pe Domnul Isus, au parte de aceasta.
Deci Duhul Sfânt a lucrat în inima ta şi tu ai văzut păcatele tale şi starea ta pierdută. Ai mers la Dumnezeu cu acestea şi ai mărturisit înaintea Lui ceea ce eşti şi ce ai făcut. Dumnezeu te-a îndrumat spre Domnul Isus şi a spus: „El a murit pentru păcătoşi; dacă Îl primeşti, Eu îţi socotesc lucrarea Lui ca fiind făcută pentru tine.” Tu L-ai primit pe Domnul Isus. Acum tu trebuie să crezi şi că este adevărat ceea ce spune Dumnezeu, şi deci că păcatele tale sunt iertate. Nu este vorba dacă simţul tău îţi spune că totul este în ordine, ci este vorba de ceea ce spune Dumnezeu, şi numai aceasta contează. Când în noaptea de paşte (Exodul 12) îngerul nimicitor a trecut prin Egipt, el a trecut pe lângă casele unde a văzut sângele. Era tot una dacă întâiul născut sau aparţinătorii însăşi vedeau sângele. Dacă ei au făcut numai ceea ce Dumnezeu a spus, atunci totul era în ordine; dar pentru a avea pace, ei trebuiau să creadă, că ei erau siguri, pentru că Dumnezeu a spus-o.
Ceea ce este minunat în toate acestea este faptul că Dumnezeu este glorificat în toate privinţele, dacă El primeşte pe un păcătos. Este foarte clar că îndurarea Sa, harul Său şi dragostea Sa se văd în aceasta; dar aceasta nu este totul. Dacă un păcătos vine la Dumnezeu având credinţa în Domnul Isus, Dumnezeu îi socoteşte lucrarea Domnului Isus. Dar pentru că Domnul Isus a purtat în chip desăvârşit judecata asupra păcatului, aceasta înseamnă pentru el: Dumnezeu mă vede ca neavând nici măcar un singur păcat, care ar trebui să mai fie judecat. Deci Dumnezeu este drept, când El declară liber de orice judecată pe un astfel de om şi îl îndreptăţeşte. În felul acesta dreptatea lui Dumnezeu este glorificată, dar şi adevărul Său; căci El a spus în Cuvântul Său, că El vrea să facă aceasta. Atunci ne devine clar înţelesul exprimării din 1 Ioan 1.9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate”
Dumnezeu ştia cine eram noi
Acum tu spui: „Dar eu nu pot constata nici o schimbare. Fac mult mai multe lucruri greşite decât am făcut înainte.” Eu te cred, că tu vezi acum mult mai multe păcate la tine decât înainte. Nici nu poate fi altfel; căci Duhul Sfânt ţi-a luminat ochii. Însă Dumnezeu te-a cunoscut deja, atunci când ai venit la El. El cunoştea inima ta, viaţa ta, toate păcatele, pe care le-ai făcut şi pe care le vei mai face. El cunoaşte şi a cunoscut mult mai mult decât tu îţi vei da seama vreodată pe pământ. „Bunătatea şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu s-a arătat” pe când şi noi eram aceia despre care se spune: „Şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de diferite pofte şi plăceri, trăind în răutate şi în invidie, vrednici de a fi urâţi şi urându-ne unii pe alţii” (Tit 3.3,4). „Pe când eram noi fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioşi. Dar Dumnezeu Îşi arată propria Lui dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.6-10; 2 Corinteni 5.20). Ca vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu!
Noi avem pace cu Dumnezeu
Deci cu toate că Dumnezeu ştia în chip desăvârşit cine eşti tu, El a dat pe Domnul Isus la moarte, pentru ca tu, dacă crezi în El, să ai viaţa veşnică. El a spus, că tu trebuie să fi îndreptăţit gratis, dacă vii la Dumnezeu având credinţa în sângele Domnului Isus (Romani 3.23-25). El a spus, că El te va declara liber de toată vina ta, dacă te apropii de El în felul acesta, El fiind îndreptăţit să facă aceasta. Aceasta dovedeşte deci, că El nu mai are nimic împotriva ta, începând din momentul în care tu ai venit la El cu mărturisirea vinei tale. Deci din partea Lui totul este în ordine. Mai ai tu atunci ceva împotriva lui Dumnezeu? Desigur, nu. Tu ai venit la Dumnezeu, deoarece ai recunoscut că ai nevoie de iertare.
Dar de ce nu ai pace? Pace cu Dumnezeu înseamnă desigur, că nu mai este nimic care trebuie pus în ordine între Dumnezeu şi mine, totul este în ordine. Deci Dumnezeu nu mai are nimic împotriva ta; căci El te-a îndreptăţit, pentru că tu ai crezut în Domnul Isus şi de aceea ai parte de răscumpărarea veşnică, pe care Domnul a dobândit-o (Evrei 9.12; Romani 5.1). Şi tu nu mai ai nimic împotriva Lui; tu eşti împăcat cu Dumnezeu (2 Corinteni 5.20). Deci tu ai pace cu Dumnezeu! Romani 5.1 spune după aceea şi: „Deci, fiind îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu!”
Dar eu nu am pace!
Însă tu spui acum: Dar eu nu am pace! – Aceasta este adevărat, căci tu nu ai luat încă pentru tine faptul că pacea este deja demult prezentă. Domnul Isus a făcut pacea. El este pacea noastră. Şi El ne vesteşte această pace (Efeseni 2.14-17). „… făcând pace prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1.20). Începând din momentul în care tu L-ai primit, tu ai parte de această pace. Dar pentru a savura această pace, tu trebuie să crezi că este aşa. Tu vei avea pace de îndată ce crezi că Dumnezeu vorbeşte adevărul, atunci când spune că Domnul Isus a făcut pace pe cruce. Tu faci asemenea soldaţilor japonezi de pe o insulă din Oceanul Pacific: la cinci ani după terminarea războiului ei trăiau încă în stare de război. Ei aşteptau atacuri din partea duşmanului, şi aşa mai departe, cum este în război, şi de ce? Deoarece ei gândeau că mai este încă război, căci ei nu au crezut mesajul de pace. Faptul că tu nu ai încă pace îşi are motivul adânc în aceea că tu nu crezi fără rezerve Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă pentru tine o pagubă mare. În primul rând dezonorezi pe Dumnezeu, dacă nu crezi Cuvântul Lui. „Dumnezeu nu este un om, care să mintă” (Numeri 23.19)!
De îndată ce tu crezi pe Dumnezeu şi în punctul acesta, Îi poţi mulţumi pentru tot ce El a făcut pentru tine, pentru harul Său minunat. Şi atunci vei simţi pacea în inima ta, nu însă înainte de aceasta. Omul spune: „Mai întâi să văd, după aceea cred!” Dumnezeu spune: „Mai întâi crede, după aceea vei vedea!”
Cu salutări cordiale,
Al tău prieten H.L.H.
Din Briefe an junge Menschen, Editura Ernst-Paulus-Verlag, 1985, pag. 16–22.
Pace cu Dumnezeu şi pecetluirea cu Duhul
Întrebare
Nu pot înţelege, cum poate fi o distanţă în timp între naşterea din nou şi pecetluirea cu Duhul Sfânt.
Răspuns
Aşa cum sună întrebarea, răspunsul este foarte simplu. La Rusalii ucenicii au primit Duhul Sfânt, dar nu erau ei născuţi din nou înainte de momentul acesta? Şi acelaşi lucru pot întreba în cazul lui Corneliu şi al celor doisprezece ucenici din Faptele apostolilor 19.
Cartea Faptele apostolilor dovedeşte că poate fi şi aşa la persoane care se convertesc după ce Duhul Sfânt locuieşte pe pământ. Conform cu Faptele apostolilor 9.3-7, apostolul Pavel era întors la Dumnezeu şi născut din nou. Conform cu Faptele apostolilor 22.10 el întreabă pe Domnul, ce trebuie să facă el, şi aceasta o face numai unul care a fost născut din nou.
Trebuie ţinut seama, că naşterea din nou este o cu totul altă chestiune decât pecetluirea şi ungerea cu Duhul Sfânt şi locuirea Duhului Sfânt în cel credincios. (Aceste trei lucruri sunt trei aspecte ale aceleiaşi realităţi.)
Ordinea în care un păcătos devine creştin, conform Cuvântului lui Dumnezeu este următoarea: Duhul Sfânt întrebuinţează Cuvântul lui Dumnezeu la conştiinţa şi inima lui. El vede că el este un păcătos pierdut şi mărturiseşte păcatele sale înaintea lui Dumnezeu – şi în acelaşi moment Duhul Sfânt lucrează în el o viaţă nouă: naşterea din nou. După aceea Dumnezeu îi spune: Tu mărturiseşti, că eşti un păcătos pierdut? Pentru aceştia Eu am dat pe Fiul Meu. Crede în El şi în lucrarea Lui la cruce. Abia după aceea păcătosul poate crede Evanghelia. Şi dacă el înţelege aceasta în însemnătatea ei deplină pentru păcatele lui şi pentru natura lui rea şi crede Cuvântul lui Dumnezeu, că Dumnezeu a fost deplin satisfăcut prin aceasta, atunci el are pace cu Dumnezeu şi Duhul Sfânt vine ca să locuiască în el, şi prin aceasta el este pecetluit şi uns.
El nu poate primi Evanghelia înainte ca el să se convertească şi să fie născut din nou. Şi el este pecetluit abia după ce el a crezut Evanghelia mântuirii sale (Efeseni 1.13). Şi Evanghelia mântuirii noastre o găsim în 1 Corinteni 15.3,4: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, că El a fost înmormântat şi că El a fost înviat. Primul aspect are a face cu păcatele noastre (faptele rele); al doilea cu natura noastră rea (noi am fost îngropaţi împreună cu El); al treilea aspect are a face cu faptul că Dumnezeu a fost deplin satisfăcut (Romani 4.23-25). Şi dacă el crede aceasta, are pace cu Dumnezeu şi este pecetluit.
Titlul original: „Fragen und Antworten“ din Hilfe und Nahrung, Editura Ernst-Paulus-Verlag, 1970, pag. 33.
Romani 8.1,2: Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei în Hristos Isus. Pentru că legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.
Dar cum devine eficientă această eliberare? Cum are ea loc? La aceste întrebări primim răspuns dacă începem să citim Romani 8. La sfârşitul capitolului 7 din epistola către Romani legea păcatului şi a morţii s-a dovedit mai puternică decât legea minţii înnoite. Începutul capitolului 8 arată că legea Duhului, care a fost dat acum credinciosului, se dovedeşte a fi cu mult mai puternică decât legea păcatului şi a morţii. Apostolul poate exclama triumfător: „M-a eliberat”.
Noi avem nu numai viaţă în Hristos Isus, ci nouă ni s-a dat şi Duhul acestei vieţi. Prin aceasta în viaţa noastră va lucra o putere nouă. În timp ce noi venim sub puterea stăpânitoare a Duhului lui Dumnezeu, suntem eliberaţi de puterea stăpânitoare a păcatului şi a morţii. Legea mai superioară anulează puterea legii mai inferioare.
Această stare de lucruri poate fi ilustrată prin unele evenimente din lumea naturală înconjurătoare. Este de exemplu o bucată de fier. Ea stă nemişcată pe pământ, ţinută prin legea gravitaţională. Un electromagnet este adus deasupra ei şi se cuplează curentul. Bucata de fier este imediat atrasă în sus, ca şi cum ar fi primit deodată aripi. O forţă dominantă nouă a devenit activă. Sub anumite condiţii şi într-un domeniu limitat de influenţă ea s-a dovedit mai puternică decât forţa gravitaţională.
Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne conducă, şi nu ca să decidem noi asupra Lui. Cum Îşi exercită El influenţa? El lucrează în credincios, dar în aşa fel că acţiunea Lui ne îndreaptă toată privirea spre o Persoană, deci în afara noastră: spre Hristos Isus, Domnul nostru. Duhul Sfânt este aici, nu ca să vorbească de la Sine Însuşi, sau să Se glorifice pe Sine Însuşi, ci ca să glorifice pe Hristos. El locuieşte în noi. Însă El nu încurajează viaţa veche, viaţa primului Adam. Viaţa, al cărei Duh este El, este viaţa lui Hristos, a ultimului Adam. Noi suntem „în Hristos Isus”, aşa cum arată primul verset, şi noi suntem aşa fără nici o îngrădire, de orice natură ar fi ea.
În Hristos nu este nimic care ar fi de condamnat, şi în aceia care sunt în Hristos Isus de asemenea nu este nimic de condamnat. Pentru aceasta este o justificare dublă. O vedem din versetele 2 şi 3 din Romani 8, ambele încep cu cuvântul „deci” respectiv „pentru că”. Versetul 2 ne dă motivul practic sau cel bazat pe experienţă. Credinciosul aflat sub domnia Duhului a fost eliberat de domnia aceluia care a atras după sine condamnarea. Deoarece afirmaţia se referă la o libertate, care se realizează prin experienţă, apostolul vorbeşte în forma personală şi individuală: „m-a eliberat”.
Vers. 3
Romani 8.3: Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne, …
În contrast cu aceasta versetul 3 este o afirmaţie referitoare la ceea ce Dumnezeu a lucrat prin crucea lui Hristos în mod juridic. Legea s-a dovedit prin carne a fi fără putere, cu toate că în sine ea era sfântă, dreaptă şi bună. Ea era asemenea unui sculptor versat, care era împuternicit ca dintr-o grămadă mare de mocirlă murdară să facă un monument statornic, un exemplar minunat spre bucuria permanentă a contemplatorilor. O misiune descurajantă, lipsită de speranţă, nu din cauza incapacităţii sculptorului, ci din cauza materialului extrem de nefolositor, cu care el ar trebui să lucreze. Legea putea să-l condamne pe păcătos, dar nu putea condamna păcatul în carne în aşa fel ca oamenii să poată fi eliberaţi din robia păcatului, şi pentru ca apoi, umblând în Duhul, să poată avea o comportare în care să fie împlinit ceea ce Legea cerea în mod drept.
Dar ceea ce Legea nu a putut face, a făcut Dumnezeu. El a trimis pe propriul Lui Fiu, care a venit în asemănare cu carnea păcatului – numai în această asemănare, căci cu toate că El era Om în chip desăvârşit, El era totuşi un Om desăvârşit, fără nici cel mai mic cusur de păcat. Dumnezeu L-a trimis „pentru păcat”, aceasta înseamnă ca jertfă pentru păcat, aşa că în moartea Lui a putut fi condamnat păcatul în carne. Păcatul este rădăcina a tot ce este rău în om, şi carnea din om oferă totodată păcatului mijlocul pentru acţiunile păcătoase, asemenea cum curentul electric produs într-o centrală electrică îşi găseşte mijlocul de transport în conductele de înaltă tensiune.
Ştim că păcatul îşi are primul început în ceruri. A început cu satan şi cu îngerii căzuţi, însă Hristos nu a venit ca să moară pentru îngeri, şi drept urmare nu păcatul din natura îngerilor a fost condamnat. El a murit pentru oameni, şi a fost păcatul în carne, care a fost condamnat. El a fost condamnat, nu iertat. Dumnezeu într-adevăr iartă păcate, care se arată în carne ca roade ale păcatului, dar păcatul, rădăcinile şi carnea, natura în care lucrează păcatul, nu vor fi iertate, ci vor fi condamnate fără cruţare. Dumnezeu le-a condamnat în crucea lui Hristos. Noi trebuie să învăţăm să le condamnăm în experienţa noastră.
Noi trebuie să judecăm, aşa cum judecă Dumnezeu. Noi trebuie să vedem lucrurile, aşa cum le vede Dumnezeu. Dacă păcatul şi carnea sunt sub judecata Lui, atunci şi la noi trebuie să fie aşa. Deoarece păcatul şi carnea au fost judecate la cruce, ne-a fost dat Duhul Sfânt ca să dea putere vieţii noi, pe care o avem acum. Dacă umblăm în Duhul, toate activităţile noastre, spirituale şi trupeşti, sunt conduse de El. Urmarea va fi că în faptele noastre va ieşi la lumină faptul că cerinţele drepte ale Legii vor fi împlinite.
Vers. 4
Romani 8.4: … pentru ca cerinţa dreaptă a legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit cărnii, ci potrivit Duhului.
Aceasta este cu adevărat uimitor. Când eram încă sub Lege şi în carne, am luptat deznădăjduiţi ca să împlinim cerinţele Legii şi permanent am eşuat. Acum, după ce am fost eliberaţi de Lege şi suntem în Hristos Isus şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi, există o putere care ne face capabili să le împlinim. Şi dacă umblăm în Duhul, nu în carne, împlinim, corespunzător măsurii unei astfel de umblări, realmente ceea ce Legea cerea de la noi în mod drept. Acesta este un triumf mare al harului lui Dumnezeu. Desigur, triumful poate fi şi mai mare, căci creştinului îi este posibil „să umble aşa cum a umblat El [Hristos]” (1 Ioan 2.6). Şi „umblarea” lui Hristos a fost mult mai presus decât cerea Legea.
Să rezumăm: Potrivit gândurilor lui Dumnezeu creştinul este un om căruia i s-a iertat, a fost îndreptăţit şi împăcat, în a cărui inimă a fost turnată dragostea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Însă el este şi unul care vede condamnarea divină a păcatului şi a cărnii la cruce. El a înţeles că legătura lui de viaţă cu Dumnezeu nu mai constă cu Adam decăzut, ci cu Hristosul înviat. Drept urmare el este în Hristos Isus, Duhul locuieşte în el. Acesta îl conduce şi îl umple cu Hristos. Hristos stă înaintea sufletului lui luminând şi curat, şi astfel în eliberarea fericită de sub puterea păcatului el poate umbla, şi cu bucurie poate face voia lui Dumnezeu.
Nimic mai puţin decât aceasta intenţionează Evanghelia. Cum gândim noi în privinţa aceasta? Noi mărturisim cât de minunat este aceasta. Noi explicăm, că acesta este un plan care în mod demn corespunde înţelepciunii şi inimii lui Dumnezeu. Aceasta face bine conştiinţei noastre. Ne aminteşte cât de puţin am transpus noi în viaţa zilnică aceste posibilităţi minunate.
Vers. 5,6
Romani 8.5,6: Pentru că, cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; şi cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului. Pentru că gândirea cărnii este moarte; iar gândirea Duhului, viaţă şi pace.
Este remarcabil că apostolul Pavel, după ce el a scris versetul 4 nu a depus peniţa şi nici nu s-a dedicat altei teme. Este de mare ajutor să spună mai mult, pentru ca noi să intrăm realmente în această eliberare binecuvântată şi s-o experimentăm şi prin energia Duhului lui Dumnezeu să trăim viaţa lui Hristos. În versetele din Romani 8.5 şi până la versetul 13 urmează explicaţii foarte practice în privinţa aceasta.
Sunt analizate două clase de oameni, aceia care sunt „după” (sau „corespunzător”) carne, şi aceia care sunt după Duhul. Primii gândesc la cele ale cărnii, ultimii gândesc la cele ale Duhului. Gândirea cărnii este moartea, gândirea Duhului este viaţa şi pacea. Cele două clase sunt total opuse una alteia, atât în ceea ce priveşte natura lor cât şi în ceea ce priveşte caracterul lor şi ţelul lor. Ele se mişcă în două sfere total diferite. Desigur apostolul scrie într-o vorbire abstractă. El judecă întreaga situaţie corespunzător naturii lăuntrice a lucrurilor şi în privinţa aceasta nu se gândeşte la fiecare persoană în parte sau la experienţele lor schimbătoare.
În mod justificat putem pune întrebarea referitoare la experienţele proprii. Ce trebuie să spunem, când facem aceasta? Noi trebuie să recunoaştem că noi, cu toate că nu suntem după carne, avem totuşi carnea în noi. De aceea este posibil să ne lăsăm abătuţi şi, în loc să gândim la lucrurile Duhului, să fim atraşi de lucrurile cărnii. Prin aceasta sunt din nou contacte cu moartea, în loc să fie cu viaţa şi pacea. Să nu ne înşelăm: dacă urmărim lucrurile cărnii, atunci nu căutăm ceea ce de fapt ar trebui să-l caracterizeze pe un creştin. O comportare carnală este ceva nenormal şi nepotrivit pentru un creştin.
Vers. 7
Romani 8.7: Pentru că gândirea cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate.
Lucrurile cărnii se adresează gândirii cărnii, şi aceasta este efectiv vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. Această constatare din versetul 7 ar putea părea dură, dar ea este adevărată, căci carnea este fărădelege în ceea ce priveşte natura ei. Ea nu este supusă, şi nici nu poate să se supună. Credem noi aceasta? Carnea poate fi educată, înnobilată, poate fi făcută religioasă. Poţi s-o laşi să flămânzească, s-o biciui, s-o asupreşti, dar ea rămâne carne. Noi o putem numai condamna şi da la o parte, şi exact aceasta a făcut Dumnezeu, aşa cum spune versetul din Romani 8.3. Fie ca noi să avem înţelepciune şi har să procedăm la fel.
Vers. 8
Romani 8.8: Şi cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu.
Deoarece gândirea cărnii nu este altceva decât vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, oamenii „în carne” nu pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. Opusul la aceasta îl găsim în 1 Ioan 3.9. Oricine este născut din Dumnezeu nu poate păcătui. Toţi cei care nu sunt născuţi din Dumnezeu sunt carne, aceasta înseamnă, starea lor este caracterizată prin carne şi prin nimic altceva. Ei nu posedă în ei înşişi natura nouă, şi de aceea carnea este izvorul gândirii şi acţionării lor. Şi toate acestea nu plac lui Dumnezeu. Cine este născut din Dumnezeu este părtaş naturii Aceluia din care este născut.
Vers. 9
Romani 8.9: Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă, în adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi; dar, dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
Credinciosul nu numai este născut din Dumnezeu, ci el are şi pe Duhul lui Dumnezeu locuind în el, care l-a pecetluit ca aparţinând lui Hristos. Această realitate mare schimbă total starea lui. Acum el nu mai este în carne, ci în Duhul. Prezenţa şi puterea Duhului lui Dumnezeu caracterizează starea lui. În versetul 9 acest Duh este numit Duhul lui Hristos. Este numai unul şi acelaşi Duh, însă schimbarea în denumire pe parcursul prezentării este remarcabilă. Hristos este Acela în care noi avem originea noastră în sens spiritual. El este Acela căruia Îi aparţinem. Dacă suntem ai Lui, avem Duhul Lui locuind în noi, şi drept urmare ar trebui să fim asemenea lui Hristos în duhul nostru, aşa de fidel ca toţi să poată vedea că Hristos este în noi.
Vers. 10
Romani 8.10: Dar, dacă Hristos este în voi, trupul este muritor din cauza păcatului, dar duhul este viaţă, datorită dreptăţii.
Conform cu versetul 10 El este în noi, dacă Duhul Său locuieşte în noi, şi de aceea noi nu ar trebui să fim stăpâniţi de trupurile noastre. Ele trebuie ţinute în moarte, căci dacă ele sunt cele care acţionează, aceasta conduce la păcat. Duhul trebuie să fie dătătorul de putere în viaţa noastră, rezultatul va fi atunci dreptatea. Facerea voii lui Dumnezeu este dreptate practică.
Vers. 11
Romani 8.11: Dar, dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos dintre morţi va face vii şi trupurile voastre muritoare, datorită Duhului Său care locuieşte în voi.
Versetul 11 vorbeşte despre trupurile noastre ca fiind „trupuri muritoare”. Ele sunt supuse morţii. Ele poartă în ele de la început germenele morţii. La venirea Domnului ele vor fi făcute vii. Dumnezeul, care L-a înviat pe Hristos dintre morţi, va face aceasta prin Duhul Său. În acest context este o descriere suplimentară a Duhului Sfânt. El este „Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre morţi”. În acest caracter El locuieşte în noi ca arvună a faptului că noi vom fi făcuţi vii, fie că este vorba de învierea trupului sau de transformarea lui, care va avea loc cu trupurile credincioşilor care trăiesc şi rămân până la venirea Domnului.
Vers. 12,13
Romani 8.12,13: Astfel deci, fraţilor, suntem datori nu cărnii, ca să trăim potrivit cărnii; pentru că, dacă trăiţi potrivit cărnii, veţi muri; dar, dacă trăiţi prin Duh, omorâţi faptele trupului şi veţi trăi.
Din toate cele care tocmai le-am studiat se trage concluzia că, carnea nu are nici o revendicare asupra noastră. Ea a fost judecată la cruce. Ea se împotriveşte lui Dumnezeu şi este de neîmpăcat în această privinţă. Noi nu suntem „în carne”. Noi avem Duhul locuind în noi, noi suntem „în Duhul”. De aceea noi nu suntem în nici un fel datori cărnii, ca să trebuiască să trăim conform ei, căci o viaţă trăită conform cărnii are numai un sfârşit: moartea. Duhul este în noi, pentru ca noi să trăim corespunzător Lui. Aceasta înseamnă să omorâm acţiunile trupului, deci să refuzăm practic imboldurile şi dorinţele lui. Aceasta este calea spre o viaţă trăită adevărat pentru Dumnezeu.
Vers. 14
Romani 8.14: Pentru că toţi cei care sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu.
Cât de mare importanţă acordă toate acestea faptului că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi. El produce în cel credincios o stare cu totul nouă, al cărei caracter El îl determină. El este puterea în viaţa credinciosului, energia care frânge puterea păcatului şi ne eliberează. Şi El este mai mult decât aceasta, căci El este o Persoană reală, care locuieşte în noi şi astfel preia conducerea.
Vers. 15
Romani 8.15: Pentru că voi nu aţi primit un duh de robie, din nou spre frică, ci aţi primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!“
În timpul dinaintea crucii Legea era pentru iudeu un învăţător sau educator. Ea l-a apucat de mână, ca şi cum el ar fi fost un copilaş, şi l-a călăuzit până la timpul când a venit Hristos. Acum după ce Hristos a venit, noi nu mai suntem sub un învăţător, ci ne asemănăm fiilor maturi în casa Tatălui nostru. Şi noi suntem nu numai fii, ci noi posedăm şi Duhul Fiului lui Dumnezeu. Toate acestea le găsim în epistola către Galateni 3 şi 4. Romani 8.14 se referă la acest adevăr.
Aceia, care erau în starea de minori, au fost puşi sub Lege ca sub un învăţător, de care erau conduşi. Noi, cei care am primit Duhul lui Dumnezeu şi suntem călăuziţi de El, suntem fii ai lui Dumnezeu. Hristos este iniţiatorul mântuirii noastre şi a intrat deja sus în cer. Pe pământ Duhul locuieşte în noi. El este conducătorul nostru pe drumul spre gloria de sus. Preamărit fie Dumnezeul nostru! Inimile noastre ar trebui să fie permanent umplute cu laudă.
Capitolul acesta ne oferă o prezentare minunată a adevărului despre Duhul lui Dumnezeu. În Romani 8.2 L-am văzut ca legea nouă în viaţa credinciosului. În Romani 8.10 El ne este prezentat ca viaţă în legătură cu experienţele noastre. În Romani 8.14 El este conducătorul, sub a cărui călăuzire noi stăm, atâta timp cât suntem pe drum spre glorie.
Vers. 16
Romani 8.16: Însuşi Duhul mărturiseşte cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
În afară de aceasta El este un Martor, despre care vorbeşte versetul 16. Deoarece noi am fost făcuţi fii ai lui Dumnezeu, noi am primit Duhul înfierii. În aceasta se includ două aspecte: În primul rând noi suntem făcuţi capabili să corespundem relaţiei noi restabilite, prin aceea că noi ne adresăm lui Dumnezeu şi spunem: „Ava, Tată”. În al doilea rând Duhul ne dăruieşte savurarea conştientă a acestei relaţii. În duhul nostru ştim despre un eveniment care ne-a adus de la întuneric la lumină. Duhul confirmă aceasta, prin aceea că El mărturiseşte ceea ce a avut loc, şi anume că noi suntem acum copii ai lui Dumnezeu.
Vers. 17
Romani 8.17: Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă, în adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.
Mărturia merge chiar mai departe, căci dacă noi suntem copii ai lui Dumnezeu, atunci noi suntem şi moştenitori, şi anume împreună-moştenitori cu Hristos, căci prin Duhul am fost uniţi cu Hristos, cu toate că adevărul acesta nu este tratat mai mult în această epistolă. Nu trebuie noi să ne mirăm? De câte ori nu se întâmplă că tocmai familiarizarea noastră cu textul face să pierdem din vedere importanţa unui adevăr! Să ne gândim la aceasta, pentru ca să câştigăm timp pentru a întipări acest adevăr adânc în inimile noastre.
Capitolul acesta a început prin aceea că noi ca şi credincioşi adevăraţi suntem în Hristos. După aceea am găsit că dacă avem Duhul lui Hristos, atunci Hristos este în noi. Acum avem înaintea noastră faptul că noi am fost făcuţi una cu El, atât în suferinţele din timpul de acum cât şi în gloria viitoare. Aici nu este vorba de suferinţele pe care noi le îndurăm ca martori pentru Hristos , şi nici de gloria care urmează după aceea ca răsplată. Aceasta o găsim în alt loc. Accentul se pune aici mai mult pe faptul că noi, în timp ce noi suntem în El şi El este în noi, avem parte de viaţa Lui şi de împrejurările Lui, fie că este vorba de suferinţele de aici sau de gloria de acolo.
Vers. 18
Romani 8.18: Deoarece socotesc că suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie comparate cu gloria viitoare, care va fi descoperită faţă de noi.
Aceasta îl determină pe apostol să studieze contrastul dintre suferinţele din timpul de acum şi gloria viitoare. (Romani 8.18-30). El îl schiţează chiar de la începutul acestui pasaj cu indicarea categorică, că aceste suferinţe nu merită să fie comparate cu gloria.
Acelaşi contrast îl întâlnim în 2 Corinteni 4.17. Vorbirea este acolo mult mai expresivă: „mai presus de orice măsură o greutate eternă de glorie”. În pasajul nostru ies în evidenţă mai mult detaliile. El pare să le împartă în trei grupe: mai întâi caracterul gloriei viitoare, în al doilea rând mângâierea şi încurajarea credincioşilor în mijlocul încercărilor, în al treilea rând planul lui Dumnezeu, care garantează gloria.
Vers. 19-22
Romani 8.19-22: Pentru că şi creaţia aşteaptă cu dorinţă vie descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Deoarece creaţia a fost supusă deşertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui care a supus-o, în speranţa că şi creaţia însăşi va fi eliberată de robia stricăciunii, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Pentru că ştim că toată creaţia suspină împreună şi este împreună în dureri de naştere până acum.
Mai întâi gloria este legată cu descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Fiii vor fi descoperiţi atunci când Fiul, ca Cel Întâi născut şi Moştenitor, Se va arăta în gloria Sa. Atunci creaţia va fi eliberată de robia stricăciunii, ca să aibă parte de „libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu”. Pe drept s-a spus că creaţia nu ia parte la libertatea harului pe care noi înşine îl savurăm în mijlocul suferinţelor, dar ea va avea parte de libertatea gloriei. Creaţia nu a fost supusă deşertăciunii din voia ei proprie, ci mult mai mult ca urmare a păcatului aceluia căruia ea i-a fost supusă, şi anume a lui Adam. De asemenea creaţia ne este prezentată aici ca aşteptând cu dor în speranţa eliberării care va veni cu descoperirea gloriei. Când fiii vor fi glorificaţi public, va veni anul jubiliar al eliberării pentru întreaga creaţie. Ce glorie va fi aceasta! Cum arată suferinţele actuale în lumina acestei glorii?
Vers. 23-25
Romani 8.23-25: Şi nu numai atât, ci şi noi înşine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, şi noi înşine suspinăm în sinea noastră, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. Pentru că am fost mântuiţi în speranţă; dar o speranţă care se vede nu este speranţă; pentru că ceea ce vede cineva, de ce să şi spere? Dar, dacă sperăm ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
Aceste suferinţe durează încă, fie că este vorba de creaţie în totalitatea ei sau de noi înşine personal. Primele le găsim în Romani 8.22, ultimele în versetele din Romani 8.23 până la 26. Noi avem slăbiciuni şi suspinăm, provocate prin dureri fizice sau sufleteşti. Ce mai avem, ca să rezistăm în mijlocul tuturor acestor lucruri?
Şi iarăşi răspunsul este: avem pe Duhul. Sunt prezentate alte trei funcţii, pe care El le împlineşte: El este rodul dintâi (Romani 8.23), El este Cel care ajută, care intervine pentru noi, şi Susţinătorul, care mijloceşte pentru noi (Romani 8.26). Noi suntem deja fii ai lui Dumnezeu. Însă noi aşteptăm „înfierea”, aceasta înseamnă starea ei deplină şi gloria acestei poziţii, pe care noi o vom avea atunci când trupurile noastre vor fi răscumpărate la venirea Domnului. Căci noi am fost mântuiţi în speranţă (nu: prin speranţă), de aceea aşteptăm cu perseverenţă gloria făgăduită. Mântuirea a avut loc în perspectiva lucrurilor minunate care vor veni; însă noi avem deja acum cele dintâi roade ale Duhului, care ne-a fost dat. În Israel roadele au fost aduse ca arvună şi gust anticipat al recoltei care va veni (vezi Leviticul 23.10,17,20). La fel şi noi avem în cele dintâi roade ale Duhului arvuna şi gustul anticipat al răscumpărării trupului şi al gloriei care este înaintea noastră.
Vers. 26
Romani 8.26: Şi în acelaşi fel şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui, dar Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine de nespus.
În continuare Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre. Cuvântul acesta ne ajută să vedem că între slăbiciune şi păcate este o diferenţă clară, căci niciodată nu vom avea ajutorul Duhului, dacă noi păcătuim. Slăbiciunea este mărginirea puterii noastre psihice şi fizice. De aceea noi putem cădea foarte uşor pradă ademenirilor păcatului, dacă nu avem sprijin. Prin ajutorul Duhului devenim întăriţi şi eliberaţi.
Slăbiciunea şi mărginirea noastră ne conduc deseori în situaţii în care noi efectiv nu ştim pentru ce să ne rugăm. Atunci intervine ca Mijlocitor Duhul care locuieşte în noi şi Îşi înalţă glasul Lui Însuşi în suspinele noastre, care ne împiedică să ne exprim aşa cum se cuvine.
Vers. 27
Romani 8.27: Dar Cel care cercetează inimile ştie care este gândirea Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu, care cercetează toate inimile, ştie care este sensul şi dorinţa Duhului, căci toată dorinţa Lui şi toată intervenţia Lui pentru noi sunt în concordanţă deplină cu planurile lui Dumnezeu, oricare ar fi natura dorinţelor noastre proprii. Dumnezeu împlineşte potrivit cu dorinţa Duhului, nu potrivit cu cererea noastră. Noi putem fi mulţumitori că este aşa.
Vers. 28
Romani 8.28: Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemaţi potrivit planului Său.
Să observăm contextul din versetul 26 cu versetul 28: „noi nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui, … ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu”. Un eveniment sau altul pare să producă ceva grav, dar ele slujesc spre binele nostru spiritual. Aceasta trebuie să fie aşa, căci Duhul locuieşte în noi, El vine în ajutorul slăbiciunilor noastre şi mijloceşte pentru noi în strâmtorările noastre. Noi ne putem gândi şi la faptul că Dumnezeu ne-a primit conform planului Său şi nimic nu poate împiedica planul Său.
Vers. 29
Romani 8.29: Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi rânduit dinainte săfie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi-născut între mulţi fraţi.
Prin aceasta avem un al treilea aspect: planul lui Dumnezeu care garantează gloria. Prima verigă este cunoaşterea dinainte, care îşi are rădăcina în atotştiinţa lui Dumnezeu şi de aceea în veşnicie. Veriga următoare este predestinarea, un act al cunoştinţei divine, prin care El a prevăzut pe aceia, pe care El i-a cunoscut, să aibă o anumită poziţie glorioasă, şi anume cu mult timp înainte ca ei să existe în timp. Din alte locuri din Scriptură ştim că predestinarea a avut loc înainte de întemeierea lumii.
Vers. 30
Romani 8.30: Iar pe cei pe care i-a rânduit dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi glorificat.
Predestinării i-a urmat chemarea efectivă, care a ajuns la noi prin Evanghelie. Prin aceasta ajungem în timp, la momentele diferite ale istoriei vieţii noastre, în care am venit la credinţă. Pasul următor se suprapune practic cu momentul acesta, căci noi am fost îndreptăţiţi, nu numai chemaţi, atunci când am crezut. Şi în final: „pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi glorificat.” După ce lanţul nostru de aur a venit din veşnicie şi s-a coborât în timp, el se reîntoarce iarăşi în veşnicie.
Dar – să nu trecem cu vederea – se spune „glorificat”, o formă a verbului în trecut, nu în viitor. Dacă privim lucrurile din punctul de vedere al planului divin, suntem duşi în afara tuturor întrebărilor legate de timp şi trebuie să învăţăm să vedem totul aşa cum vede Dumnezeu. El cheamă cele care nu sunt „ca şi cum ar fi” (Romani 4.17). El alege „ce nu este” (1 Corinteni 1.28). Lucruri, care pentru noi nu sunt, există pentru El. În planul lui Dumnezeu noi suntem glorificaţi. Aceasta este ca şi cum ar fi avut loc, căci nici o putere vrăjmaşă nu poate împiedica planurile Lui.
Să ne oprim, ca să vedem unde am ajuns. În Evanghelie Dumnezeu a explicat în minunea harului Său care îndreptăţeşte, că El este pentru noi. Am avut aceasta înaintea noastră până la sfârşitul capitolului 5. După aceea am cercetat ce răspuns ar trebui să dăm noi la un astfel de har. Am descoperit că într-adevăr în noi înşine nu avem nici o putere să dăm răspunsul potrivit, dar că totuşi există putere pentru aceasta, deoarece noi suntem în Hristos şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi. Noi am fost eliberaţi de vechea robie, ca să facem voia lui Dumnezeu. În afară de aceasta am văzut cât de felurite sunt lucrările Duhului care locuieşte în noi. El este „lege”, „viaţă”, „conducător”, „martor”, „rodul dintâi”, „ajutor” şi „mijlocitor”. Şi apoi ne găsim pe noi înşine incluşi în planul lui Dumnezeu, care culminează în glorie şi pe care nimic nu-l poate stingheri.
Vers. 31
Romani 8.31: Ce vom spune deci faţă de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?
Nu este de mirare dacă apostolul, având aceste lucruri minunate înaintea ochilor, revine la întrebarea lui: Ce vom spune deci faţă de aceste lucruri? Ce s-ar putea spune în afară de cuvintele care însufleţesc un duh de jubilare? Romani 8.31 pune această întrebare, şi începând de aici şi până la sfârşitul capitolului urmează răspunsul în forma unei serii de întrebări şi răspunsuri, care se pun într-o formă aşa de rapidă, că ele trădează o inimă care arde şi triumfă. Aceste versete se recomandă nu atât de mult pentru o interpretare doctrinară, ci mai degrabă pentru studiu meditativ. Să privim punctele cele mai importante.
Dumnezeu este pentru noi! Omul decăzut gândeşte automat că Dumnezeu ar fi împotriva lui. Dar este cu totul altfel, aşa cum dovedeşte Evanghelia. Inima Lui este îndreptată spre toţi oamenii. El este cu adevărat şi veşnic pentru toţi cei care cred. Aceasta aduce la tăcere sub o formă activă pe orice vrăjmaş. Nimeni nu poate face ceva împotriva noastră, chiar dacă unii doresc mult să facă ceva.
Vers. 32
Romani 8.32: El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?
Darul Fiului include orice dar mai mic, pe care noi l-am putea avea împreună cu El. Să observăm în versetul 32: El ne va dărui împreună cu El toate. Mai dorim noi ceva, pe care nu l-am putea avea împreună cu El? În nebunia şi graba noastră am putea uneori să cedăm la o astfel de dorinţă. La o chibzuinţă liniştită însă nu vom vrea să avem ceva care ar putea să ne despartă de El.
Vers. 33,34
Romani 8.33,34: Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte. Cine este cel care condamnă? Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi.
Dumnezeu este Cel care ne îndreptăţeşte, nu omul. Având în vedere această realitate nimeni nu va fi capabil să ne acuze nici măcar cu ceva. Chiar şi între oameni este o batjocură să învinovăţeşti pe un captiv, dacă judecătorul l-a declarat nevinovat.
Dar dacă nici o acuzare nu mai poate fi adusă, atunci lipseşte orice teamă de judecată şi condamnare. Dacă totuşi ar rămâne vreo întrebare, atunci este Hristos care dă orice răspuns de clarificare, El, Cel care a murit odinioară şi acum a înviat, care ne reprezintă la tronul puterii. Observă că acest capitol prezintă o apărare dublă: Hristos la dreapta lui Dumnezeu şi Duhul în credincios aici pe pământ (Romani 8.26,34).
Vers. 35-39
Romani 8.35-39: Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz sau strâmtorare sau persecuţie sau foamete sau lipsă de îmbrăcăminte sau primejdie sau sabie? După cum este scris: „Pentru Tine suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca oi de înjunghiere“. Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit. Pentru că sunt convins că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălţime, nici adâncime, nici o altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.
Ar putea dragostea, dragostea personală a lui Hristos, fi exprimată în mod mai desăvârşit decât o găsim aici? Nicidecum. Şi cu toate acestea s-ar putea pune întrebarea, aşa de fricoase şi necredincioase sunt inimile noastre: n-ar putea totuşi vreun eveniment sau vreo putere să se arate şi să ne despartă de această dragoste? Deci, haidem să cercetăm şi să vedem.
În lumea aceasta, după cum ştim, sunt o mulţime de puteri vrăjmaşe. Unele din ele vin direct din oameni răi, aşa cum sunt prigoanele sau sabia. Altele lucrează indirect în căile de guvernare ale lui Dumnezeu ca urmare a păcatului: necazuri, foamete, lipsă de îmbrăcăminte sau pericole. Va putea vreunul din necazurile enumerate să ne despartă de dragostea lui Hristos? Nu, nici măcar pentru o clipă! S-a întâmplat mereu că un convertit fricos a fost atacat de oameni brutali cu cuvinte rele: „Îţi vom alunga aceste gogoşi”, cu rezultatul că batjocura lor rănitoare a făcut ca adevărul să se întipărească şi mai adânc. El s-a dovedit a fi nu numai cel superior în conflict, ci el a ieşit câştigător şi de aceea era mai mult decât biruitor. Prin astfel de experienţe ne întemeiem şi mai adânc în dragostea lui Hristos.
Dar este o lume nevăzută, un alt domeniu al lucrurilor, despre care ştim puţin. Răul, pe care nu-l înţelegem, produce întotdeauna mai multă teamă în noi decât răul pe care îl cunoaştem şi-l înţelegem. Viaţa şi moartea sunt misterioase. Sunt îngeri şi alte puteri spirituale. Putem să parcurgem timpuri şi spaţii mari şi să întâmpinăm viziuni sau creaturi, care până acum ne sunt necunoscute. Cum stau lucrurile în acest caz?
Răspunsul este, că niciuna din acestea nu va putea să ne despartă nici măcar pentru o clipă de dragostea lui Dumnezeu. Această dragoste se odihneşte peste noi în Hristos Isus, Domnul nostru. El este subiectul demn şi nespus de minunat al acestei dragoste, şi noi suntem incluşi în ea, deoarece noi suntem în El. Această dragoste a ajuns la noi în El, şi deoarece noi suntem acum în El, noi rămânem în această dragoste. Dacă Hristosul acestei dragoste ar putea fi răpit, atunci ar putea să aibă loc şi cu noi aceasta. Dar nici una nici cealaltă nu poate avea loc. Dacă înţelegem această realitate măreaţă, atunci convingerea lui Pavel ar fi şi convingerea noastră. Nimic nu ne poate despărţi, şi pentru aceasta mulţumiri fie aduse veşnic lui Dumnezeu!
Capitolul acesta, care a început cu „nu este nici o condamnare”, se termină cu „nici o despărţire”. Şi între ele ne-am văzut pe noi ca fiind primiţi conform planului lui Dumnezeu, în care nu este nici o schimbare.
Problema păcatului (3) Romani 7: Păcatul, Legea, eu-l şi cum se continuă?
Cuvintele introductive din capitolul 7 ne îndreaptă gândurile spre versetele paisprezece şi cincisprezece ale capitolului anterior, unde apostolul a prezentat clar că cel care crede nu se află sub Lege, ci sub har. O ceartă aprinsă a luat naştere cu privire la acest punct, despre care ne relatează cartea Faptele apostolilor, în mod deosebit în capitolul 15.
Chestiunea litigioasă a fost rezolvată în Ierusalim pentru credincioşii dintre naţiuni cu autoritate care oblică. Ei nu trebuie puşi sub Lege. Dar era această întrebare clară şi cu privire la credincioşii dintre iudei? Este clar că pentru credincioşii iudei aceasta nicidecum nu era clar. Faptele apostolilor 21.20 dovedeşte aceasta. De aceea era imperios necesar ca Pavel să prezinte situaţia detaliat şi definitiv. De aceea el revine la începutul acestui capitol la această temă.
Vers. 1
Romani 7.1: Nu ştiţi, fraţilor (pentru că vorbesc celor care cunosc legea), că legea are stăpânire asupra omului atât timp cât trăieşte el?
Fraza intercalată în versetul 1 arată că el se adresează acum în mod deosebit fraţilor lui iudei. Numai ei cunoşteau Legea în adevăratul sens al cuvântului. Păgâni ar putea şti ceva despre aceasta, dar ca unii care priveau din afară. Israel o cunoştea dinăuntru, deoarece ei ca popor au fost puşi sub Lege. Această remarcă a apostolului ne oferă o cheie importantă pentru acest capitol, deoarece ea redă punctul de vedere din care va fi tratată întrebarea. Primele şase versete ale capitolului poartă un caracter doctrinar şi arată felul în care credinciosul a fost eliberat de robia Legii şi a fost adus în legătură cu Hristos. În Romani 7.7 începe un pasaj care are a face în mare măsură cu experienţa noastră. Sunt descrise în detaliu efectele Legii asupra inimii şi conştiinţei unui om temător de Dumnezeu. Primim o imagine în efectele practice ale Legii, care în cele din urmă pregătesc pe credincios pentru experienţa eliberării, care se găseşte în Hristos şi în Duhul lui Dumnezeu. Remarcabil este faptul că în întreg capitolul 7 Duhul Sfânt nu este nici măcar o singură dată amintit, în timp ce în capitolul 8 El este amintit probabil mai mult decât în oricare alt capitol al Bibliei.
Apostolul ia ca punct de plecare bine-cunoscuta realitate că Legea domneşte asupra unui om atâta timp cât el trăieşte. Moartea, şi numai moartea, sfârşeşte această domnie. Foarte clar aceasta se vede în exemplul legii divine a căsniciei, care este citată în versetele 2 şi 3.
Vers. 4
Romani 7.4: Astfel că şi voi, fraţii mei, aţi fost făcuţi morţi faţă de lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai Altuia, care a fost înviat dintre morţi, ca să aducem rod lui Dumnezeu.
Acelaşi principiu este valabil pentru lucrurile spirituale, aşa cum arată versetul 4, cu toate că este sub o formă puţin schimbată. Legea ocupă poziţia soţului, şi noi, care credem, suntem în poziţia soţiei. Însă nu este aşa că moartea ar avea autoritate asupra Legii, ci că noi am murit. Versetul 4 arată foarte clar aceasta. În acelaşi sens şi versetul 6 constată că noi am murit.
„Prin trupul lui Hristos” noi am murit faţă de Lege. La prima vedere această expresie pare puţin neclară. Pavel se referă aici, aşa cum credem noi, la trupul Domnului, care a fost pregătit pentru El şi pe care El l-a luat atunci când El a devenit Om. El a luat acest trup având în vedere ca în acest trup să sufere moartea, şi de aceea expresia „trup al lui Hristos” este folosită aici în înţelesul morţii Sale. Este aceeaşi vorbire simbolică ca şi aceea pe care o avem în Coloseni 1.22, unde ni se spune că noi am fost împăcaţi „în trupul cărnii Lui, prin moarte”.
Vers. 2,3
Romani 7.2,3: Pentru că femeia măritată este legată prin lege de soţul ei cât timp trăieşte el; dar, dacă soţul ar muri, este dezlegată de legea soţului. Astfel deci, cât timp trăieşte soţul, ea se va numi adulteră, dacă va fi a altui bărbat; dar, dacă soţul moare, ea este liberă faţă de lege, astfel că nu este adulteră, chiar dacă ar fi a altui bărbat.
În moartea lui Hristos noi am murit faţă de stăpânirea Legii. Prin aceasta s-a sfârşit legătura cu primul soţ. În acelaşi timp noi am intrat într-o legătură nouă, cu şi sub Hristosul înviat. Fiecare iudeu a considerat vechiul soţ, Legea, ca fiind sever şi neînduplecat, asemenea unuia care „bate soţia”. Cu toate acestea ei trebuiau să recunoască că au meritat din belşug ceea ce au primit. Ca şi credincioşi dintre naţiuni nu ne putem imagina cât de mare trebuie să fi fost uşurarea când un iudeu convertit a descoperit că el era acum sub Hristos şi nu mai era sub Lege. După ce el a fost „cununat” cu Hristos înviat dintre morţi, standardul prescris era mai mare decât acela pe care Legea i l-a cerut vreodată, însă de la Hristos se revărsa acum spre el o nelimitată plinătate de har şi putere, de care el avea nevoie ca să poată aduce rod pentru Dumnezeu. În imaginea „soţului” Hristos este izvorul oricărui ajutor, oricărei călăuziri şi oricărei puteri precum şi al oricărei mângâieri.
Vers. 5
Romani 7.5: Pentru că, atunci când eram în carne, pasiunile păcatelor care erau prin lege lucrau în mădularele noastre spre a aduce rod pentru moarte;
Cât de impresionant este contrastul pe care îl prezintă Romani 7.5! Acest verset este realmente foarte remarcabil, căci el numeşte patru lucruri, care aparţin împreună: carnea, Legea, păcatele, moartea. Legea a fost dată unui popor „în carne”. Aceasta a provocat păcatul, care se ascunde permanent în carne, să devină activ. Drept urmare au fost trezite „pornirile” sau „patimile” păcatului, şi toate acestea au fost urmate de moarte ca judecată a lui Dumnezeu. „Carne” nu înseamnă aici trupul nostru, ci natura noastră decăzută, care locuieşte în trupurile noastre actuale. Fiecare persoană neconvertită este „în carne”, aceasta înseamnă, ea este stăpânită de carne şi caracterizată de aceasta în starea ei. Observăm însă că această stare aparţine trecutului pentru cel credincios. Apostolul spune: „atunci când eram în carne”.
Vers. 6
Romani 7.6: … dar acum am fost dezlegaţi de lege, fiind morţi faţă de ceea ce ne ţinea, ca să slujim în înnoirea duhului, şi nu în învechirea literei.
Apare un alt contrast, dacă ne îndreptăm spre versetul 6: „Pentru că, atunci când eram …” (Romani 7.5), „dar acum” (Romani 7.6). Deoarece noi am murit cu Hristos, noi nu numai am murit faţă de păcat, aşa cum arată Romani 6, ci noi am murit şi faţă de Lege şi de aceea suntem eliberaţi de ea. Drept urmare noi putem sluji lui Dumnezeu într-o formă cu totul nouă. Noi nu numai împlinim misiuni noi, ci noi facem aceasta într-un duh nou. În capitolul anterior am citit despre „înnoirea vieţii” (Romani 6.4). Acum citim despre „înnoirea duhului”.
În Vechiul Testament citim despre persoane care se întorc la temerea de Dumnezeu dintr-o viaţă de nelegiuire şi păcat, ca de exemplu Manase, împăratul lui Iuda, aşa cum se relatează în 2 Cronici 33.11-19. S-ar putea probabil spune despre el că în timpul ultimilor ani ai domniei lui el a umblat în înnoirea vieţii. Însă el putea sluji lui Dumnezeu numai conform principiilor şi posibilităţilor rânduite de Lege, sub care stătea. De aceea era imposibil să fie caracterizat de înnoirea duhului. Dacă dorim să vedem o slujire în înnoirea duhului, atunci trebuie să ne îndreptăm spre un iudeu convertit în timpul actual de har. S-ar putea ca odinioară el să fi încercat să slujească lui Dumnezeu cu tot ce avea el mai bun în respectarea strictă a Legii. Dar acum el s-a recunoscut pe sine însuşi ca fiu şi moştenitor al lui Dumnezeu în Hristos Isus, şi el slujeşte în duhul unui fiu care are înaintea Tatălui său un duh cu totul nou.
Un patron poate da la doi bărbaţi o anumită misiune, unul din ei fiind fiul său. Dacă tânărul este conştient într-o oarecare măsură de relaţia deosebită în care stă, el va face lucrarea cu o cu totul altă atitudine decât angajatul. Această imagine devine mai concludentă dacă noi luăm exemplul unei soţii care urmăreşte interesele soţului ei. Eliberat de Lege prin moarte, prin moartea lui Hristos, noi suntem legaţi cu Hristos înviat, pentru ca noi să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou şi să aducem rod pentru El.
Vers. 7
Romani 7.7: Deci ce vom spune? Este legea păcat? Nicidecum! Dar eu nu aş fi cunoscut păcatul dacă nu ar fi fost legea; pentru că n-aş fi avut nici conştiinţa poftei, dacă legea nu ar fi spus: „Nu pofti!“
În cazul unei astfel de învăţături Hristos trece clar pe primul plan, şi Legea este pusă în umbră. Este prin aceasta Legea cumva degradată? Se poate deduce din aceasta că ceva este fals în Lege? Această întrebare este tratată în versetele din Romani 7.7-13, şi se constată foarte clar că ea era desăvârşită în limitele care i-au fost hotărâte. Cauza dezastrului nu era în Lege, ci la păcat, care s-a ridicat împotriva Legii. În afară de aceasta păcatul a găsit în Lege atât ceea ce l-a provocat cât şi ce l-a condamnat.
Romani 7.7 ne spune cum Legea a dezvelit păcatul şi l-a condamnat. Înainte să vină Legea, noi am păcătuit, însă nu am cunoscut cât de păcătoşi eram. Dar când Legea a vorbit am recunoscut imediat adevărata noastră stare. Exact aşa cum un fir cu plumb arată cât de înclinat este un zid care se clatină, la fel ne demască Legea.
Vers. 8
Romani 7.8: Dar păcatul, găsind prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; pentru că, fără lege, păcatul este mort.
Era însă păcatul care a pricinuit sentinţa, nu Legea, aşa cum ne învaţă Romani 7.8, cu toate că păcatul a încercat să ascundă aceasta prin aceea că el a devenit deodată activ tocmai când el era confruntat cu o poruncă clară a Legii. Tocmai faptul că ne-a fost poruncit să nu facem un lucru ne-a provocat să-l facem!
Vers. 9-11
Romani 7.9-11: Iar eu odinioară eram viu fără lege; însă, venind porunca, păcatul a prins viaţă, şi eu am murit. Şi porunca, ea, care era spre viaţă, s-a dovedit pentru mine spre moarte: pentru că păcatul, găsind prilej prin poruncă, m-a amăgit şi, prin ea, m-a ucis.
Prin aceasta noi am avut a face cu Legea în două feluri. În primul rând ea a provocat păcatul să fie activ. Ea a tras o linie şi ne-a interzis să trecem peste ea. Numaidecât păcatul ne-a provocat la încălcare, şi noi am trecut peste linie. În al doilea rând, având în vedere această încălcare sub tot felul de forme Legea a rostit sentinţa de moarte asupra noastră. Este adevărat, că Legea a pus înaintea noastră viaţa cu cuvintele: „Fă aceasta şi vei trăi”. Rămâne însă realitatea că tot ce ea a rânduit cu privire la noi s-a epuizat în a ne condamna la moarte, deoarece noi am ratat total să facem ceea ce ea ne-a poruncit. Aceste două rezultate ale Legii sunt formulate pe scurt şi precis la sfârşitul versetului 9: „Păcatul a prins viaţă, şi eu am murit.”
Vers. 12
Romani 7.12: Astfel că, în adevăr, legea este sfântă şi porunca este sfântă şi dreaptă şi bună.
Deoarece lucrurile stau în felul acesta, Legea însăşi nu merită nici o acuzare, căci ea este „sfântă, dreaptă şi bună”. Păcatul este vinovat, nu Legea.
Vers. 13
Romani 7.13: Deci ceea ce este bun devine moarte pentru mine? Nicidecum! Dar păcatul, ca să se arate păcat, a lucrat moarte pentru mine prin ceea ce este bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să devină peste măsură de păcătos.
Păcatul a pricinuit moartea, cu toate că sentinţa de moarte a fost rostită de Lege. Într-adevăr păcatul lucra deja înainte să fie dată Legea, dar în momentul în care ea a fost dată, păcatul nu mai avea nici o scuză şi împotrivirea lui obraznică a crescut peste măsură. Prin porunca dată păcatul a devenit deosebit de păcătos, aşa cum spune Romani 7.13.
Avem aici un pasaj al acestui capitol în care apostolul vorbeşte la persoana întâi singular. În versetele din Romani 7.5 şi 6 se spune: „noi … noi … noi”, în timp ce după întrebarea de la începutul capitolului se spune: „eu … eu … mie … eu”. Schimbarea se bazează pe faptul că el vorbeşte acum despre experienţe, şi când este vorba de experienţe, atunci fiecare trebuie să vorbească despre sine însuşi.
Vers. 14
Romani 7.14: Pentru că ştim că legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut păcatului.
Primele cuvinte din versetul 14 constituie numai aparent o excepţie a celor pe care noi tocmai le-am spus, dar nu sunt. Este o realitate că Legea este spirituală, aceasta nu este o chestiune de experienţă, ci este constatat ca o realitate pe care noi o cunoaştem. În contrast cu aceasta stă ceea ce „eu sunt” şi aceasta se învaţă prin experienţă tristă: „carnal, vândut păcatului”.
Cum învăţăm noi ce suntem? Prin aceea că ne ostenim sincer să ne supunem cerinţelor pe care le pune Legea. Cu cât mai serios facem aceasta cu atât mai eficientă este lecţia care se marchează în inimile noastre. Noi învăţăm să cunoaştem natura noastră păcătoasă prin aceea că încercăm să fim buni.
Să ne amintim ce am învăţat în Romani 6, căci acolo ne este arătată calea. Dacă prin credinţă ne actualizăm că noi am fost făcuţi una cu Hristos în moartea Sa, vom înţelege că noi ne considerăm morţi faţă de păcat dar vii pentru Dumnezeu, şi drept urmare trebuie să ne dăm pe noi înşine şi mădularele noastre lui Dumnezeu pentru a face voia Lui şi buna Lui plăcere. Inimile noaste vor fi deplin de acord cu aceasta, ca fiind corect şi că se cuvine, şi ne spunem nouă înşine, probabil chiar cu mare entuziasm: „Exact! Voi face aceasta.”
Noi încercăm sincer să transpunem hotărârea în practică, şi iată că avem parte de un şoc foarte neplăcut. Hotărârea noastră este foarte bună, dar cumva nu avem putere s-o împlinim. Vedem binele şi-l recunoaştem în duhul nostru, dar eşuăm în a-l face. Vedem şi răul şi îl dezaprobăm, şi cu toate acestea suntem încurcaţi în el, o stare foarte dureroasă şi umilitoare, pe care o găsim descrisă în versetul din Romani 7.19.
În Romani 7.14-23 găsim cuvântul „eu” nu mai puţin de douăzeci şi patru de ori. „Mie” şi „al meu” se întâlnesc de zece ori. Evident autorul descrie o experienţă, în timp ce el s-a pierdut în preocuparea cu sine însuşi. Toate gândurile s-au îndreptat spre interior, spre sine însuşi. Aceasta nu surprinde, căci tocmai acesta este în mod normal efectul Legii asupra unui suflet trezit, conştiincios. Dacă cercetăm mai îndeaproape aceste versete, constatăm că cu experienţele descrise sunt legate descoperiri preţioase.
Vers. 16
Romani 7.16: iar ceea ce urăsc, aceasta practic. Iar dacă ceea ce nu vreau, aceea practic, recunosc că legea este dreaptă.
1. El a descoperit prin experienţă caracterul bun şi sfânt al Legii. Ea este bună, aşa cum spune Romani 7.12, dar acum el trebuie să spună: „Sunt de acord că Legea este bună.”
Vers. 15
Romani 7.15: Pentru că ceea ce fac nu recunosc: pentru că ceea ce nu vreau, aceasta fac;
2. El a descoperit prin experienţă starea lui decăzută nu numai ca fiind „carnală”, ci şi ca „vândută păcatului”. Cineva care trebuie să mărturisească că el este aşa de biruit, că el nu poate face ce vrea şi că trebuie să facă ce urăşte, şi care ajunge într-o stare aşa de umilitoare ca permanent să condamne propriile acţiuni, acela este cu adevărat înrobit. Noi ne asemănăm cu sclavii care sunt vânduţi pe piaţă unui stăpân tiran, vânduţi păcatului.
Vers. 17
Romani 7.17: Atunci însă nu mai fac eu aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
3. Însă el învaţă să diferenţieze între ceea ce este în el lucrat de Dumnezeu, ceea ce noi numim „natura nouă”, şi carnea, natura veche. Versetul 17 arată aceasta. El recunoaşte că este adevăratul lui „eu”, care este legat cu natura nouă, şi este un „eu” sau un „al meu” care trebuie respins, deoarece el aparţine naturii vechi.
Vers. 18-21
Romani 7.18-21: Pentru că ştiu că în mine, adică în carnea mea, nu locuieşte nimic bun: pentru că voinţa este cu mine, dar înfăptuirea binelui, nu. Pentru că nu binele pe care-l vreau îl practic, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl fac. Iar dacă ceea ce eu nu vreau, aceea practic, nu mai fac eu aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc deci legea aceasta că, pentru mine, care vreau să practic binele, răul este cu mine.
4. Prin experienţă el înţelege caracterul adevărat al acelei naturi vechi. Când este vorba despre „mine”, atunci este „carnea mea” (aici vezi tu că este vechiul „eu”, care trebuie respins), în care nu locuieşte nimic bun, aşa cum spune versetul 18. Pur şi simplu binele nu este prezent. De aceea nu are sens să-l cauţi. Sunt unii printre noi care au petrecut luni grele, sau chiar ani, să caute binele într-un loc unde el nu era prezent?
Vers. 22
Romani 7.22: Pentru că, după omul dinăuntru, îmi place legea lui Dumnezeu, …
5. El mai învaţă că, cu toate că acum el posedă o natură nouă, un „om dinăuntru” (Romani 7.22) în sine însuşi nu-i poate da nici o putere. Omul dinăuntru ar putea să se bucure de Legea sfântă a lui Dumnezeu. Duhul lui poate fi de acord cu Legea, că ea este bună, dar cu toate acestea este o putere mai mare care lucrează în mădularele lui şi care îl înrobeşte.
Cât de distrugătoare este această stare de lucruri! Unii dintre noi au cunoscut din belşug amărăciunea ei. Alţii probabil trebuie s-o guste acum. Şi dacă unii până acum nu au putut relata nimic despre aceasta, atunci ar trebui să nu fie liniştiţi, căci imediat se pune întrebarea dacă ei într-adevăr posedă natura nouă. Dacă nu este nimic altceva decât numai natura veche, atunci conform experienţei nu sunt cunoscute luptele şi experienţele de acest fel.
Astfel de experienţe au o valoare mare, deoarece ele pregătesc sufletul pentru fericirea unei eliberări lucrate divin.
Vers. 23
Romani 7.23: … dar văd o lege diferită în mădularele mele, luptând împotriva legii minţii mele şi ducându-mă în robia legii păcatului, care este în mădularele mele.
Dacă ne apropiem de finalul capitolului 7 din Romani, este important să observăm că cuvântul lege este folosit în sens dublu în acest pasaj. Într-un număr mare de exemple se referă desigur la Legea lui Dumnezeu dată prin Moise. În versetele din Romani 7.2 şi 3 avem însă „legea” soţului, în Romani 7.21 avem „Legea”, în versetele 23 şi 25 avem „o altă lege”, „legea minţii mele” şi „legea păcatului”. În aceste cazuri cuvântul este evident folosit pentru a descrie o putere sau o autoritate, care lucrează regulat într-o direcţia prescrisă: în exact acelaşi sens în care noi folosim cuvântul atunci când vorbim despre „legi naturale”.
Dacă mai citim încă o dată versetele citate şi înlocuim cuvântul „lege” prin „putere de dirijare sau de stăpânire”, putem înţelege puţin mai clar ce vrea apostolul să spună. Să luăm versetul 23. Duhul nostru ar trebui să fie pentru fiecare din noi puterea conducătoare: trupurile noastre ar trebui ţinute în supunere. Aceasta ar trebui să fie aşa la aceia al căror duh a fost reînnoit prin puterea lui Dumnezeu. Însă noi trebuie să ţinem seama de păcatul care doreşte să stăpânească mădularele noastre. Această realitate gravă trebuie privită în ochi şi învăţată prin experienţă, că păcatul, dacă noi suntem lăsaţi în seama noastră, se dovedeşte ca putere mai mare, preia domnia şi ne ţine în captivitate.
Vers. 24
Romani 7.24: O, nenorocit om ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup al morţii?
Nu este de mirare dacă apostolul amintindu-şi de aceasta strigă plin de chinuri: „O, nenorocit om ce sunt!” Cu siguranţă şi noi cunoaştem acest sentiment nenorocit de suferinţă. Noi ne-am putea compara cu necazul chinuitor al unui pescăruş care de la cap şi până la coadă este acoperit cu uleiul murdar curs din motoarele vapoarelor. Legea îngrozitoare a uleiului lipicios împiedică ca legea lui şi legea fizică pentru zborul în aer să se impună! Şi cine să-l salveze? În sine însuşi el nu are nici o putere. Dacă cineva nu-l prinde şi nu-l curăţă, el trebuie să moară.
Versetul 24 conţine nu numai strigătul chinuitor, ci şi întrebarea importantă: „Cine mă va elibera?” Formularea acestei întrebări este importantă. În partea anterioară a acestei relatări, atunci când vorbitorul a trecut prin acele experienţe, aşa cum de exemplu sunt descrise în versetele din Romani 7.14-19, această întrebare ar fi fost de forma: „Cum mă voi salva?” Atunci el căuta încă un mijloc de ajutor în sine însuşi, care ar putea aduce salvarea, dar această căutare era zadarnică. Acum el începe să caute un salvator în afara lui.
Vers. 25
Romani 7.25: Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Astfel deci eu însumi, cu mintea, slujesc legii lui Dumnezeu, dar, cu carnea, legii păcatului.
Dacă nu numai încrederea în noi înşine ci şi acea speranţă în noi înşine a fost zguduită, atunci am făcut un pas mare înainte. Inevitabil nu mai privim în noi înşine, ci în afară. La început probabil căutăm numai ajutor şi de aceea privim în direcţie greşită. Însă mai devreme sau mai târziu descoperim că noi nu de ajutor avem nevoie, ci mai degrabă avem neapărată nevoie de eliberare printr-o putere, care nicidecum nu este a noastră. Atunci vom găsi foarte curând răspunsul la strigătul nostru. Eliberarea noastră este prin Isus Hristos, Domnul nostru, Dumnezeu fie lăudat pentru aceasta! El poate să ne elibereze atât din sclavia păcatului, cât şi de vina păcatelor noastre.
Problema păcatului (1) Romani 5: Adam şi generaţia lui
Până la capitolul 5 ne este prezentată Evanghelia în legătură cu păcatele noastre. Fărădelegile noastre au stat în atenţia noastră şi noi am descoperit pe ce cale Dumnezeu ne-a îndreptăţit cu privire la ele şi ne-a făcut să avem parte de favoarea Lui. Însă în legătură cu starea noastră decăzută a trebuit rezolvat mai mult decât numai această întrebare. Mai era o întrebare, pe care noi o putem numi întrebarea familiilor sau a generaţiilor.
Vers. 12
Romani 5.12: De aceea, după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit; …
Capul generaţiei noastre este Adam, şi anume în starea lui decăzută. Căci abia după căderea în păcat el a născut fii şi fiice. Căderea lui a avut loc printr-o singură faptă păcătoasă, însă această faptă a dat naştere la o stare de păcat care a pătruns toată fiinţa lui. Prin aceasta s-a schimbat predispoziţia lui spirituală aşa de radical, că ea a avut influenţă şi asupra generaţiilor care au urmat după el. El a putut naşte copii numai „după asemănarea lui, după chipul lui” (Geneza 5.3) – asemănarea şi chipul unui om decăzut. O moştenire ereditară de felul acesta este o realitate înfiorătoare, şi Scriptura confirmă aceasta. Oferă Dumnezeu cu Evanghelia şi un antidot împotriva acestei suflări otrăvite, care s-a răspândit peste generaţia de oameni? Are El o soluţie pentru problema naturii din care rezultă faptele păcătoase – pentru problema rădăcinii care dă la iveală aceste roade dezgustătoare? Antidotul pentru problema roadelor l-am studiat deja în primele capitole.
El are un antidot. Rezolvarea acestei probleme a avut deja loc. Începând cu Romani 5.12 sunt prezentate rezultatele a ceea ce Dumnezeu a făcut în această privinţă. Aici nu este descris cu multe cuvinte ceea ce a făcut El, cu toate că se deduce clar din acestea. Recunoaştem că pasajul este puţin greoi, şi cuvintele puţine contribuie la această greutate de înţelegere. Ea este mărită şi prin aceea că unele cuvinte sunt redate deficitar în unele traduceri. O a treia greutate rezultă din aceea că această parte a problemei păcatului este prea des trecută cu vederea, şi acolo unde are loc aceasta ne cufundăm în ape pe care nu le cunoaştem şi pierdem terenul de sub picioare.
Mai întâi vrem să observăm că versetele 13-17 sunt o intercalare. Pentru ca aceasta să fie uşor de recunoscut ele au fost introduse în paranteze în diferite traduceri. Ca să se înţeleagă sensul citim de la versetul 12 până la versetul 18. Vedem apoi că întreg conţinutul pasajului este în contrast cu un om care a păcătuit şi a atras şi pe alţii în urmările fărădelegii lui, şi cu un Altul, care a înfăptuit dreptatea şi a adus pe alţii sub efectele binecuvântate ale acesteia. Întreg pasajul accentuează contrastul mare între Adam, pe de o parte, şi Hristos, pe de altă parte. Dacă Adam stă ca şi cap al unei generaţii decăzute, supusă morţii şi condamnării, vedem în Hristos Capul unei generaţii noi, care stă în dreptate şi viaţă.
Ceea ce Dumnezeu a făcut putem de aceea să parafrazăm în felul următor: El a realizat în Domnul Isus Hristos un Cap nou pentru oameni. Înainte ca El să ocupe formal locul ca şi Cap, El a realizat o dreptate desăvârşită prin ascultare până în moarte. Pe baza morţii Sale şi a învierii Sale cei care cred nu mai stau în legătură cu Adam, ci cu Hristos. Ei sunt, ca să zicem aşa, altoiţi în Hristos. Ei nu mai sunt în Adam, ci „în Hristos”. Aceasta este realitatea de bază, care este prezentată în pasajul nostru şi ale cărei urmări minunate sunt dezbătute.
Vers. 18
Romani 5.18: … deci, după cum printr-o singură greşeală a venit judecată către toţi oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură dreptate împlinită, consecinţele au fost către toţi oamenii spre o îndreptăţire a vieţii.
Să privim încă o dată la versetele din Romani 5.12,18 şi 19, în mod deosebit la versetul 18. Expresia „către toţi oamenii” este în ambele cazuri traducerea mai bună decât „peste toţi oamenii” sau „pentru toţi oamenii”, căci prepoziţia arată aici direcţia. Contrastul constă între greşeala lui Adam, cu urmarea că condamnarea ameninţa pe toţi oamenii, şi dreptatea lui Hristos, pe care El a realizat-o prin moartea Sa, cu urmarea că pentru toţi oamenii a fost deschisă uşa spre o îndreptăţire a vieţii.
Dacă mai medităm un moment în linişte la aceasta, probabil noi înşine vom remarca că – cu toate că toţi oamenii au ajuns sub condamnare – nicidecum nu toţi ajung la îndreptăţire. Şi aşa este, căci versetul 18 constată numai direcţia generală a acţiunilor respective, şi este adevărat că moartea lui Hristos este pentru toţi conform planului lui Dumnezeu.
Vers. 19
Romani 5.19: Pentru că, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.
Versetul următor descrie rezultatele efective ale neascultării lui Adam precum şi ale ascultării lui Hristos, şi numai „cei mulţi” sunt în câmpul vizual.
Prin expresia „cei mulţi” înţelegem pe aceia, şi numai pe aceia, care aparţin capului respectiv. În cazul lui Adam „cei mulţi” cuprinde desigur pe toţi oamenii naturali, căci prin natura noastră noi toţi aparţinem neamului lui. Dar când este vorba de Hristos, atunci nu toţi oamenii aparţin neamului Lui, ci numai cei care cred. Prin neascultarea lui Adam toţi oamenii au devenit păcătoşi. Însă toţi cei care cred au devenit drepţi prin ascultarea lui Hristos, care a dus până în moarte.
În cele trei versete pe care le studiem avem deci această succesiune. Pe de o parte: omul Adam, o încălcare, toţi oamenii în poziţia de păcătoşi, toţi păcătuiesc, drept urmare toţi sunt sub moarte şi condamnare. Pe de altă parte: Omul Hristos, o dreptate în ascultare până în moarte, aceia, al căror Cap este El, au fost aşezaţi în poziţia de drepţi în îndreptăţirea vieţii.
Vers. 13
Romani 5.13: … (deoarece, până la Lege, era păcat în lume; dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege;
Să luăm acum seama la cele cinci versete intercalate. Primele două întâmpină o greutate, care ar putea apare la aceia care erau foarte familiarizaţi cu Legea. Adam a păcătuit împotriva unei porunci clare. De aceea păcatul lui era o încălcare. După aceea au trecut aproximativ 2500 de ani, până când Legea a fost dată lui Moise, deci a devenit posibil ca ea să fie încălcată. Între aceste două momente nu era nici o încălcare, căci nu era nici o lege, care ar fi putut fi încălcată.
Vers. 14
Romani 5.14: … dar moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar peste cei care nu păcătuiseră după asemănarea încălcării lui Adam, care este o imagine a Celui care avea să vină.
Şi cu toate acestea păcatul se întâlnea pretutindeni, aceasta s-a arătat prin aceea că moartea domnea pretutindeni. Diferenţa practică constă în aceea că păcatul nu este „socotit”, dacă nu este nici o lege: aceasta înseamnă, el nu ne va fi socotit în acelaşi fel. Numai aceia care au cunoscut Legea, vor fi judecaţi după Lege, aşa cum am văzut în Romani 2.
Vers. 15
Romani 5.15: Nu este greşeala ca şi darul de har? Pentru că, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul în har, care este al unui singur Om, Isus Hristos, au prisosit pentru cei mulţi.
Presupunând toate acestea, rămâne totuşi adevărat că păcatul şi moartea au domnit pe plan mondial. Toţi urmaşii lui Adam sunt incluşi în căderea lui în păcat. Deoarece aceasta este aşa, în versetele din Romani 5.15-17 este tratată diferenţa între Adam şi Hristos. Fiecare verset conţine o particularitate, însă gândul principal este exprimat la începutul versetului 15, şi anume că darul de har gratis în Hristos nicidecum nu este mai prejos de încălcarea lui Adam, ci realmente este mai presus de ea.
În versetul 15 se spune de două ori „cei mulţi”, la fel cum am găsit şi în Romani 5.19. Şi aici este vorba de familii de oameni, care sunt văzute sub capul fiecăreia din ele, fie că este Adam sau Hristos. Primul a adus moartea peste toţi aceia al căror cap este el, şi aceasta înseamnă realmente peste toţi oamenii, fără excepţie. Isus Hristos a adus harul lui Dumnezeu şi darul de har gratis pentru mulţi, care stau sub El ca şi neam, aceştia sunt toţi cei care cred.
Vers. 16
Romani 5.16: Şi nu este darul ca printr-unul singur care a păcătuit? Pentru că judecata a fost din unul singur spre condamnare, iar darul de har este din multe greşeli, spre îndreptăţire.
Versetul 16 arată contrastul dintre condamnare şi îndreptăţire. În privinţa aceasta darul este mai presus de păcat. Condamnarea a venit printr-un singur păcat. Îndreptăţirea a fost lucrată triumfător prin har, în ciuda tuturor încălcărilor.
Vers. 17
Romani 5.17: Pentru că, dacă prin greşeala unuia singur, moartea a domnit printr-unul singur, cu atât mai mult cei care primesc plinătatea harului şi a darului dreptăţii vor domni în viaţă printr-Unul singur, Isus Hristos);
Un alt contrast întâlnim în Romani 5.17. Condamnarea şi îndreptăţirea din versetul anterior le-am putea numi urmări imediate. Fiecare, care vine sub capul familiei lui Adam, stă imediat şi sub condamnare. Fiecare, care vine sub Capul familiei lui Hristos, primeşte imediat îndreptăţirea. Dar care este rezultatul final în fiecare caz? Rezultatul final al păcatului lui Adam era domnia atotcuprinzătoare a morţii asupra urmaşilor lui. Rezultatul final al lucrării dreptăţii, pe care a înfăptuit-o Hristos, aduce tuturor alor Săi harul care se revarsă şi ca dar liber aduce dreptatea, aşa că ei pot domni în viaţă. Nu numai că viaţa va domni, ci noi vom domni în viaţă. Ce realitate uimitoare! Nu ne miră că acest har gratis depăşeşte încălcările, aşa cum spune versetul 17.
Vers. 20
Romani 5.20: Dar Legea a intervenit, ca să prisosească greşeala; dar unde păcatul a prisosit, harul a prisosit şi mai mult, …
Versetele din Romani 5.20 şi 21 repetă şi rezumă ceea ce tocmai am văzut. Legea a fost adăugată ca să descopere pe deplin păcatul omului. Păcat a existat în toate timpurile, dar abia cu Legea a ieşit la iveală ca încălcare reală, şi încălcarea, care a fost pusă categoric ca vină asupra omului, a prisosit. După un anumit timp Legea a fost urmată de harul care ne-a fost adus în Hristos. De aceea putem deosebi trei trepte. Prima este epoca dinainte de Lege, în care era păcat, dar nu în caracterul de încălcare. În al doilea rând timpul Legii, când păcatul a devenit nespus de mare, da, ca şi cum ar fi ajuns pe vârful munţilor Himalaia. În al treilea rând introducerea harului prin Hristos – un har care a crescut asemenea unui fluviu puternic, peste munţii păcatului omenesc.
Vers. 21
Romani 5.21: … pentru ca, după cum păcatul a domnit în moarte, tot aşa şi harul să domnească prin dreptate spre viaţa eternă, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
În Evanghelie harul nu numai se revarsă, ci el domneşte. Noi, cei care am crezut, am ajuns sub influenţa binefăcătoare a harului. Acest har domneşte prin dreptate, aşa cum şi crucea era în primul rând o lucrare a dreptăţii. Şi ţelul minunat şi împlinirea tuturor este viaţa veşnică. Aici începe să se deschidă înaintea noastră priveliştea nemărginită a veşniciei. Noi privim fluviul harului. Vedem canalul dreptăţii – pregătit prin lucrarea de pe cruce -, în care curge harul. Şi în final vedem oceanul nemărginit al vieţii veşnice, în care el se revarsă.
Şi toate sunt „prin Isus Hristos, Domnul nostru”. Toate au fost lucrate de El. El este Capul, căruia noi ca şi credincioşi Îi suntem supuşi, şi drept urmare este Izvorul din care curg toate aceste binecuvântări spre noi. Că noi avem parte de ele îşi are motivul în aceea că noi suntem în viaţa Lui. Îndreptăţirea noastră este o îndreptăţire a vieţii, căci în Hristos noi avem o viaţă care exclude orice posibilitate de condamnare – o viaţă în care noi nu numai am fost declaraţi liberi de toate încălcările noastre, ci noi am fost şi scoşi din poziţia de păcătoşi, în care eram odinioară, când era legaţi cu Adam.
Romani 6.1: Deci ce vom spune? Să rămânem în păcat, ca să prisosească harul?
Până aici am învăţat din această epistolă despre Evanghelie, pe care Dumnezeu a vestit-o, ce este El spre favoarea noastră, ce a lucrat El pentru noi prin moartea şi învierea lui Hristos şi ce am primit noi prin credinţa simplă. În toate Dumnezeu, dacă avem voie să ne exprimăm în felul acesta, S-a manifestat faţă de noi în binecuvântare. Romani 6 începe cu întrebarea potrivită: „Deci ce vom spune?”
Aceasta arată că începe un subiect nou. Nimic nu poate întrece minunea pe care Dumnezeu a făcut-o din pricina noastră, dar ce suntem noi pentru El ca urmare a acestui fapt? Care trebuie să fie răspunsul credinciosului având în vedere harul minunat revelat? Se câştigă prin Evanghelie o putere care-l face capabil pe credincios să dea un răspuns lui Dumnezeu, demn de El Însuşi? Începem să cercetăm această întrebare ocupându-ne cu capitolul 6. Vom descoperi calea pe care Evanghelia ne eliberează, pentru ca noi să ne putem trăi viaţa în dreptate şi sfinţenie practică.
Dacă oamenii îşi însuşesc o simplă cunoaştere cu capul a harului lui Dumnezeu şi inimile lor rămân neatinse de acesta, ei pot foarte uşor să falsifice harul în desfrânare şi să spună: „Deci dacă harul lui Dumnezeu poate inunda păcatul nostru, atunci să continuăm să păcătuim, pentru ca harul să poată să se reverse şi mai departe.”
Vers. 2
Romani 6.2: Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în el?
Numeşte Evanghelia undeva bun gândul acesta? Nici un moment. Dimpotrivă. Ea ne spune clar că noi am murit faţă de păcat. Tot ce avea a face cu voinţa noastră păcătoasă, cu plăcerile noastre egoiste, de acestea eram obsedaţi, în timp ce eram surzi şi morţi faţă de Dumnezeu şi chestiunea Lui. Acum a avut loc o întoarcere deplină, noi am murit faţă de păcatul pe care odinioară îl făceam cu multă plăcere, noi suntem morţi faţă de el, şi noi suntem vii pentru lucrurile pentru care odinioară eram morţi.
Vers. 3
Romani 6.3: Sau nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi pentru Hristos Isus, am fost botezaţi pentru moartea Lui?
Eram noi neştiutori în privinţa aceasta sau eram numai confuz conştienţi? Aceasta nu trebuia să fie aşa, căci chestiunea a fost prezentată clar în botezul creştin, o acţiune care stă în legătură cu începutul. Ştim noi ce înseamnă botezul nostru, sau nu ştim?
Probabil mai întâi trebuie să punem o altă întrebare: Eşti tu botezat? Punem această întrebare, deoarece pare că în unele cercuri este o delăsare evidentă în această chestiune, probabil provocată de accentuarea exagerată care a fost acordată botezului în zilele din trecut. Dacă cineva nu se lasă botezat, aceasta înseamnă o pierdere pentru el. În botez noi suntem îngropaţi cu Hristos, aşa cum spune versetul 4. Să nu fi îngropat cu El este o nenorocire. În afară de aceasta, expunerea de dovezi a apostolului în versetele 4 şi 5 îşi pierde puterea cu privire la noi, dacă nu facem parte din aceia care „au fost botezaţi pentru Hristos”.
Vers. 4
Romani 6.4: Deci am fost înmormântaţi cu El prin botez, pentru moarte, pentru ca, după cum Hristos a fost înviat dintre morţi prin gloria Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm în înnoirea vieţii.
Care este deci importanţa botezului? El înseamnă unirea cu Hristos în moartea Lui. El înseamnă că noi am fost îngropaţi cu El şi că ne-am luat obligaţia să umblăm în înnoirea vieţii, aşa cum El a fost înviat într-o ordine nouă a lucrurilor. Acesta este înţelesul lui şi obligaţia pe care el o impune. Necunoaşterea în privinţa aceasta ar fi pentru noi o pierdere mare. Ne temem mult că certurile rele care au bântuit cu privire la felul botezului şi la persoanele care se botează au determinat pe mulţi să treacă total cu vederea înţelesul lui propriu-zis. Discuţiile cu privire la botez au fost uneori făcute într-un fel foarte „nebotezat”, aşa că nici un observator nu putea să-şi dea seama că cei care se certau erau „morţi faţă de păcat”.
Însă botezul ca rânduială este un semn exterior. El nu dă naştere la viaţă, şi vai, milioane de oameni botezaţi se vor regăsi într-o veşnicie pierdută! Desigur botezul arată, ceea ce în înţelesul lui deplin este de importanţă vitală, spre cruce, aşa cum vom vedea.
Să luăm seama la ultimele cuvinte din versetul 4: „înnoirea vieţii”, căci ele dau un răspuns direct la întrebarea de la începutul capitolului. În loc ca noi să perseverăm în păcat, ceea ce nu este nimic altceva decât continuarea vieţii vechi, noi trebuie să umblăm într-o viaţă nouă. În timp ce vom studia capitolul în continuare, ni se va arăta natura acestei vieţi noi.
Vers. 5
Romani 6.5: Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morţii Lui, tot aşa vom fi şi în a învierii lui, …
Botezul nostru era – simbolic – înmormântarea noastră cu Hristos. Era „în asemănarea morţii Lui” şi în aceasta noi am fost făcuţi una cu El sau am fost „crescut împreună” cu El, aşa cum este adnotarea la Romani 6.5. Noi ne-am supus Lui cu încrederea că vom fi făcuţi una cu El în viaţa Lui de înviere. Înnoirea vieţii, în care noi trebuie să umblăm, este efectiv legată cu viaţa de înviere actuală a lui Hristos.
Vers. 6
Romani 6.6: … ştiind aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desfiinţat, ca noi să nu mai fim robi ai păcatului.
În Romani 6.3 ar trebui să cunoaştem înţelesul botezului nostru; în versetul 6 suntem solicitaţi să cunoaştem înţelesul crucii cu privire la „omul nostru vechi” şi la „trupul păcatului”. Crucea stă la baza botezului; fără cruce botezul şi-ar pierde orice semnificaţie.
Am avut deja înaintea ochilor moartea lui Hristos în dimensiunea ei cu privire la păcatele noastre şi la iertarea lor. Aici este vorba de înţelesul ei cu privire la natura noastră păcătoasă, din care au rezultat toate păcatele pe care noi le-am făcut.
Probabil nu este foarte uşor de înţeles gândul pe care ni-l face cunoscut expresia „omul nostru vechi”. Explicaţia constă în aceea că apostolul personifică aici tot ceea ce noi suntem ca şi copii naturali ai lui Adam. Dacă ne putem imagina o persoană, al cărei caracter a unit în sine toate aceste însuşiri urâte, care s-au văzut vreodată la toţi urmaşii lui Adam, o astfel de persoană ar putea fi descrisă ca „omul nostru vechi”.
Tot ce suntem noi ca şi copii ai lui Adam în starea lui decăzută, a fost răstignit cu Hristos, şi noi trebuie să ştim aceasta. Nu este o simplă imaginaţie, ci o realitate adevărată. Era o faptă a lui Dumnezeu, care a fost făcută în crucea lui Hristos. Era efectiv o faptă a lui Dumnezeu şi ea era la fel de reală precum este îndepărtarea păcatului nostru, care a avut loc în acelaşi timp. Aceasta ar trebui s-o ştim prin credinţă, aşa cum ştim că păcatele noastre au fost iertate. Dacă prin credinţă ştim aceasta, atunci vor urma alte rezultate. Însă noi începem prin a le şti cu adevărat prin credinţa simplă.
Intenţia lui Dumnezeu la răstignirea omului nostru vechi era ca „trupul păcatului” să fie desfiinţat, aşa că noi de acum înainte să nu mai putem sluji păcatului. Nici această afirmaţie nu este uşor de înţeles. Noi trebuie să ne amintim că păcatul a domnit odinioară în trupurile noastre, care drept urmare erau – este îngrozitor să spunem aceasta – trupuri ale păcatului. Deci nu este aşa că trupurile noastre fizice au fost nimicite, ci că păcatul, care stăpânea cu toată puterea lui trupurile noastre, a fost nimicit şi în felul acesta noi am fost eliberaţi de autoritatea lui. El a fost nimicit prin răstignirea omului nostru vechi ca rezultat al unirii noastre cu Hristos în moartea Lui, aşa că moartea Lui era şi moartea noastră.
Observă finalul versetului 6. El arată foarte clar cum este văzut păcatul în acest capitol. Păcatul este un despot, un deţinător de sclavi, sub a cărui autoritate noi am venit. Nucleul acestui capitol nu este prezenţa păcatului în noi, ci puterea păcatului asupra noastră.
Vers. 7-9
Romani 6.7-9: Pentru că cine a murit a fost eliberat de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, ştiind că Hristos, fiind înviat dintre morţi, nu mai moare: moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.
Noi am fost eliberaţi de păcat sau descătuşaţi de păcat. Noi am fost îndreptăţiţi faţă de păcat (Romani 6.7).
Dezlegarea noastră de păcat a fost lucrată prin moartea lui Hristos. Dar este foarte important să menţinem foarte strâns legătura între moartea Lui şi învierea Lui. Am văzut aceasta când am studiat ultimul verset din Romani 4, şi aici o vedem din nou. Moartea noastră cu Hristos a avut loc cu privire la viaţa noastră în El în lumea de înviere. Cuvântul „ştiind” îl întâlnim pentru a treia oară în Romani 6.9. Noi ar trebui să ştim care este înţelesul botezului. Noi ar trebui să ştim care este înţelesul morţii lui Hristos cu privire la omul nostru vechi. În al treilea rând ar trebui să ştim care este înţelesul învierii lui Hristos. Învierea Lui nu era o simplă readucere la viaţă. Ea nu se asemăna cu învierea lui Lazăr – o revenire la viaţă în lumea aceasta pentru un anumit număr de ani, după care moartea avea iarăşi loc. Atunci când El a înviat, El a lăsat moartea pentru totdeauna înapoia Lui şi a intrat într-o altă ordine a lucrurilor, pe care noi din motive de simplitate o numim lumea de înviere. Pentru un moment scurt moartea a exercitat domnia peste El, şi aceasta numai pentru că El i S-a supus prin propria acţiune. Acum El este de partea cealaltă a morţii, şi aceasta pentru totdeauna.
Vers. 10
Romani 6.10: Pentru că, în ceea ce a murit, a murit faţă de păcat odată pentru totdeauna; iar în ceea ce trăieşte, trăieşte faţă de Dumnezeu.
În ceea ce El a murit, a murit faţă de păcat odată pentru totdeauna. Aici se spune „păcat” şi nu „păcate”, să observăm aceasta, este vorba de principiul-rădăcină, care a pătruns în natura noastră şi a luat cu forţa domnia asupra noastră. Deci aici nu este vorba de fărădelegile care au rezultat din aceasta. De asemenea nu se spune nici că „a murit faţă de păcate”, ci „a murit faţă de păcat”. Spre deosebire de noi, păcatul nu a avut nici o putere şi nici o influenţă asupra Lui în natura Lui. Dar El Şi-a arătat puterea atunci când El în jertfa Sa S-a ocupat cu toată problema păcatului şi a rezolvat-o. Căci această problemă a atins gloria lui Dumnezeu în creaţia Lui decăzută în ruină, şi ea ne-a atins pe noi, deoarece ea stătea ca o barieră puternică împotriva binecuvântărilor noastre. Atunci când El a rezolvat problema păcatului, atunci când El a purtat judecata din cauza lui, El a murit faţă de păcat şi acum trăieşte pentru Dumnezeu.
Să facem o pauză şi să ne verificăm cu privire la acest adevăr. Îl cunoaştem noi cu adevărat? Cunoaştem noi realmente în această lumină moartea şi învierea lui Hristos? Înţelegem noi cât de deplin Domnul nostru „a murit ieşind” din domeniul vechi al lucrurilor dominat de păcat, în care El a venit în har odată, ca să facă lucrarea de răscumpărare, şi cât de deplin trăieşte El pentru Dumnezeu într-o lume nouă, în care El a intrat? Este important ca noi să înţelegem toate acestea, deoarece versetul 11 continuă să ne înveţe că noi trebuie să „socotim” conform cu ceea ce ştim, şi anume trebuie să ne comportăm ca atare.
Vers. 11
Romani 6.11: Tot aşa şi voi, socotiţi-vă pe voi înşivă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus.
Dacă nu înţelegem corect, atunci nu putem „socoti” corect. Nici un om de afaceri nu va socoti corect facturile lui dacă nu cunoaşte tabla înmulţirii. Nici un căpitan nu poate determina corect poziţia vaporului lui, dacă nu cunoaşte principiile navigării. La fel nici un credincios nu va putea „calcula” corect poziţia şi comportarea lui, nici cu privire la păcat şi nici cu privire la Dumnezeu, dacă el nu cunoaşte efectul asupra lui a morţii şi învierii lui Hristos.
Dacă ştim aceasta, atunci părerile sfătuite cu insistenţă în versetul 11 ne vor fi desăvârşit de clare. Ceea ce Hristos a avut parte este valabil şi pentru noi, căci noi suntem făcuţi una cu El. A murit El faţă de păcat? Atunci şi noi am murit faţă de păcat, şi noi ne considerăm aşa. Trăieşte El pentru Dumnezeu? Atunci şi noi trăim pentru Dumnezeu, şi noi ne considerăm aşa. Părerea noastră nu este a-face-ca-şi-cum. Ea nu constă în aceea că noi încercăm să ne considerăm a fi ceva, ceea ce în realitate nu suntem. Dimpotrivă! Noi suntem morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu prin ceea ce a făcut El în moartea şi învierea lui Hristos (ceea ce prin Duhul Sfânt trebuie făcut valabil practic în noi, aşa cum vom vedea mai târziu). Pentru că aceasta este aşa, noi trebuie să primim aceasta şi să ne adaptăm corespunzător gândurile. Noi trebuie să privim lucrurile aşa cum sunt şi nu altfel.
Vers. 12
Romani 6.12: Deci păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor, ca să ascultaţi de poftele lui.
Înainte să ne fi întors la Dumnezeu, noi eram morţi faţă de Dumnezeu şi trăiam pentru păcat. Nu ne interesa ce avea Dumnezeu a face cu noi. Noi nu am înţeles lucrurile Lui, ele ne lăsau reci şi morţi. Dacă era vorba de o chestiune care plăcea dorinţelor noastre naturale sau dădea hrană deşertăciunii şi iubirii de sine, atunci eram interesaţi plini de viaţă. Acum prin harul lui Dumnezeu situaţia este exact inversă, deoarece noi suntem în Hristos Isus.
Deci dacă ne privim în felul acesta în concordanţă cu realitatea morţii şi învierii lui Hristos, pe care le cunoaştem, atunci rămâne de făcut un alt pas. Noi trebuie să ne prezentăm lui Dumnezeu, sau să ne punem Lui la dispoziţie, pentru ca voinţa Lui să se facă şi în lucrurile zilnice ale vieţii noastre. Expresia „a se da”se întâlneşte de cinci ori în partea a doua a capitolului nostru, aşa cum s-a remarcat.
Deoarece noi am murit faţă de păcat, acum este obligaţia evidentă să refuzăm păcatului orice drept asupra noastră. Odinioară el a domnit în trupurile noastre muritoare, şi noi am ascultat permanent de el în tot felul de pofte. Dar aceasta nu mai are voie să fie aşa, aşa cum ne spune versetul 12. După ce noi am murit faţă de păcat, asupritorul nostru vechi, pretenţia lui asupra noastră s-a anulat. Ca vii dintre morţi, noi aparţinem lui Dumnezeu şi suntem fericiţi să recunoaştem drepturile Lui asupra noastră. Noi ne punem la dispoziţia Lui.
Vers. 13
Romani 6.13: Nici să nu daţi păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptăţii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, dintre morţi; şi daţi mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptăţii.
Romani 6.13 arată că această dare este o chestiune foarte practică. Aceasta este valabil pentru toate mădularele trupului nostru. Odinioară fiecare mădular stătea într-un fel sau altul în slujba păcatului şi era astfel o unealtă a nedreptăţii. Nu este minunat că acum fiecare mădular este înrolat în slujba pentru Dumnezeu? Picioarele noastre pot alerga ca să împlinească comenzile Sale. Mâinile noastre pot face lucrarea Lui. Buzele noastre pot vesti lauda Lui. Şi pentru ca acestea să poată avea loc noi trebuie să ne dăm lui Dumnezeu.
Să ne întrebăm cu toată seriozitatea dacă această dăruire este o realitate vie la noi. Ne-am predat noi şi am predat noi mădularele noastre definitiv lui Dumnezeu şi voii Sale? Dacă da, atunci să nu uităm niciodată jurământul nostru de credincioşie şi să nu cădem în cursa să lăsăm pentru un moment mădularele noastre în slujba nedreptăţii, căci urmarea ar fi păcat.
Vers. 14
Romani 6.14: Pentru că păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub lege, ci sub har.
Deci păcatul nu are voie să exercite nici o autoritate asupra noastră tocmai din cauză că noi nu suntem sub lege, ci sub har. Aici avem răspunsul divin pentru acei oameni care ne spun că oamenii cărora noi le-am spus că ei nu mai sunt acum sub Lege, cu certitudine vor cădea în păcat. Însă în realitate nu există nimic care să biruie inima aşa de mult şi să genereze sfinţenia precum este harul lui Dumnezeu.
Vers. 15
Romani 6.15: Atunci ce, să păcătuim, pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
Romani 6.15 mărturiseşte că întotdeauna au fost oameni care gândesc că singurul drum pe care se promovează sfinţenia ar fi acela de a ne ţine sub robia tare a Legii. Din aceştia erau şi în zilele apostolului Pavel. El anticipă obiecţia lor, prin aceea că el reia conţinutul întrebării cu care el a început capitolul. Ca răspuns el reia detaliat poziţia lui.
Vers. 16,17
Romani 6.16,17: Nu ştiţi că, dacă vă daţi pe voi înşivă Robi cuiva spre ascultare, sunteţi robi ai aceluia de care ascultaţi, fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că eraţi robi ai păcatului, dar aţi ascultat din inimă de modelul învăţăturii în care aţi fost instruiţi.
Versetele din Romani 6.16-23 sunt o extindere şi o consolidare a ceea ce Pavel a spus deja în versetele din Romani 6.12-14.
El se adresează la o înţelegere practică comună tuturor. Noi toţi ştim că suntem practic robi sau sclavi ai aceluia căruia ne punem de bună voie la dispoziţia lui (chiar şi atunci când nu este vorba de o „robie” oficială). La fel este şi în cazul lucrurilor spirituale, unde este vorba dacă eu slujesc păcatului sau lui Dumnezeu. Dar când a ajuns la noi „modelul învăţăturii” Evangheliei, noi am ascultat de ea – Dumnezeu fie glorificat! Urmarea a fost, că noi am devenit liberi de robia păcatului ca să devenim slujitori ai lui Dumnezeu şi ai dreptăţii. Deci, deoarece noi suntem robi ai dreptăţii, trebuie să dăm lui Dumnezeu fiecare mădular al nostru, pentru ca El să poată merge cu noi pe drumul Său.
Această dăruire este o chestiune deosebit de importantă. „Cunoaşterea” şi „opinia” conduc la acest punct. Dacă ne oprim deodată în această privinţă, cunoaşterea şi opinia nu folosesc la nimic. Fără îndoială aici ne lovim de motivul pentru care la creştini aşa de multe lucruri sunt slabe şi fără rod, care teoretic au fost bine instruiţi cu privire la aceste lucruri. Ei se dau înapoi speriaţi să se predea pe ei înşişi şi mădularele lor lui Dumnezeu. Ah, să facem imediat aceasta, dacă până acum nu am făcut această predare printr-o acţiune valabilă o dată pentru totdeauna! După aceea vom avea nevoie de har şi-l vom găsi pentru o dăruire permanentă a mădularelor noastre în slujba pentru Dumnezeu.
Toate acestea ţin seama de faptul că vechiul despot, păcatul, este încă în noi şi aşteaptă ocaziile în care să se impună. Dar aceasta face triumful harului să fie şi mai mare. Va face ca lecţiile, pe care le învăţăm, să fie şi mai de valoare. Noi învăţăm să dăm mădularele noastre în slujba dreptăţii spre sfinţire, chiar dacă păcatul pândeşte înăuntru şi pofteşte să se impună. În timp ce slujim dreptăţii, slujim lui Dumnezeu, căci a face voia lui Dumnezeu este primul element al dreptăţii. Şi dreptatea în toate acţiunile noastre conduce la sfinţenie în viaţă şi caracter.
Vers. 19-21
Romani 6.19-21: Vorbesc omeneşte, din cauza slăbiciunii cărnii voastre. Pentru că, după cum aţi dat mădularele voastre în robie necurăţiei şi nelegiuirii, spre nelegiuire, tot aşa, acum daţi mădularele voastre în robie dreptăţii, spre sfinţire. Pentru că, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. Deci ce rod aveaţi atunci în acele lucruri de care acum vă este ruşine? pentru că sfârşitul acelora este moarte.
În loc să înaintăm în păcat ca aceia care sunt înrobiţi de puterea lui, noi am fost eliberaţi de el prin aceea că am fost aduşi sub domnia lui Dumnezeu. De două ori avem expresia „eliberaţi de păcat” (Romani 6.18,22). Odinioară eram „liberi faţă de dreptate”. Noi am scăpat de omul vechi şi am venit sub cel nou. Acesta este drumul sfinţirii şi al vieţii.
Vers. 22
Romani 6.22: Dar acum, eliberaţi de păcat şi devenind robi ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, şi sfârşitul: viaţa eternă.
Aici viaţa eternă apare în câmpul vizual ca împlinire a tuturor acestor expuneri minunate. În scrierile apostolului Ioan ea este prezentată ca posesiune actuală a credinciosului. Dar nu este nici o contradicţie între aceste două feluri de a privi viaţa veşnică. Ceea ce deja acum ne aparţine în ceea ce priveşte natura ei, va fi al nostru în plinătatea ei atunci când va veni veşnicia.
Vers. 23
Romani 6.23: Pentru că plata păcatului este moartea, însă darul de har al lui Dumnezeu este viaţa eternă în Hristos Isus, Domnul nostru.
Ultimul verset foarte bine cunoscut al capitolului nostru rezumă exact conţinutul. Noi nu putem sluji păcatului fără să nu primim plata lui, şi anume moartea. Moartea este un cuvânt cu înţeles vast. Într-un anumit sens moartea l-a surprins pe om atunci când prin păcat el a fost total despărţit de Dumnezeu. Moartea trupului are loc atunci când acesta se desparte de partea spirituală a omului. „Moartea a doua” urmează apoi când oamenii pierduţi vor fi pentru totdeauna despărţiţi de Dumnezeu. Plata deplină a păcatului include moartea în acest sens întreit.
În legătură cu Dumnezeu nu se vorbeşte despre plată. Totul este dar. Chiar şi viaţa, în care noi Îi putem sluji, este darul Lui propriu prin Isus Hristos, Domnul nostru. Astfel la sfârşitul capitolului revenim la gândul cu care s-a sfârşit capitolul anterior. Noi ne putem lăuda cu viaţa veşnică, care este a noastră ca dar fără plată al lui Dumnezeu şi din inimă luăm toate urmările care descind pentru noi.
Din Grundzüge des Neuen Testamentes, pag. 36–45, cu aprobarea amabilă a editurii CSV-Verlages, www.csv-verlag.de. Versetele biblice au fost introduse de SoundWords.
Mai multe articole despre locul din Biblie Romani 6 (1)
Nota redacţiei:
Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).
Evenimente trăite împreună cu profetul Elisei (2) Sarea în izvor
John Thomas Mawson
Versete călăuzitoare: 2 Împăraţi 2.18-22
2 Împăraţi 2.18-22: Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?” Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede Domnul meu; dar apele sunt rele, şi ţara este stearpă.“ El a zis: „Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el.” Şi i-au adus. Apoi s-a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: »Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici lipsă de roade.«“ Şi apele au fost vindecate până în ziua aceea, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.
Sare într-un vas nou – cum vor fi eliberaţi aceia care au învăţat că nimic bun nu locuieşte în ei şi care întreabă „Cine mă va mântui?“
A fost un timp nou şi fericit pentru Ierihon, atunci când Elisei a intrat în el şi a rămas acolo. Mai înainte a fost o cetate a dezamăgirilor, căci cu toate că avea o aşezare bună, după mărturia locuitorilor ei, apa era rea şi ţara era neroditoare. Din ziua când cetatea a fost reconstruită pe ruinele înaintaşilor ei, blestemul era asupra ei. Apele ei erau stricate la izvor şi câmpia din jurul ei nu aducea niciun rod, cu toată osteneala locuitorilor ei. Dar nu totdeauna a fost aşa, odinioară a fost numită „Cetatea palmierilor“. Dar aceasta a fost cu mult timp în urmă. Cunoaşterea acestui trecut a întărit speranţa că o îmbunătăţire a situaţiei era posibilă, căci aşezarea cetăţii era bună. Dar toate ostenelile au fost zadarnice. Este mai mult decât probabil, că dezamăgirile se apropiau de deznădejde, atunci când Elisei, omul lui Dumnezeu, a făcut acea vizită memorabilă. Cu siguranţă nu sunt departe de adevăr, dacă spun că el a rămas în Ierihon, deoarece avea pe inimă să binecuvânteze cetatea. Şi în felul acesta a locuit printre ei, până când ei s-au smerit şi au devenit suficient de sinceri, ca să-i descrie starea lor.
Unii din cititorii mei au locuit mult timp în Ierihon. În experienţele lor au avut parte de speranţe şi dezamăgiri. Cu câtă dorinţă au sperat la o îmbunătăţire a situaţiei, s-au gândit serios la ea şi cu câtă dorinţă au privit spre o viaţă mai puţin istovitoare, mai uşor de suportat, decât aceea pe care o aveau. Dar nu au obţinut-o. Simţeau însă, că nu trebuia să fie aşa. Nu a fost omul destinat să preamărească pe Dumnezeu şi totdeauna să-I facă bucurie, precum şi să trăiască deosebit de bucuros şi să fie o binecuvântare pentru alţii? Dar de ce apa vieţii lor a fost aşa de amară şi ţara lor neroditoare? Să vedem dacă putem descoperi motivul şi care este mijlocul de vindecare!
Când omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu – vă rog să nu vă daţi înapoi de la puţină învăţătură, căci fără ea nu putem înţelege situaţia – el a fost „o cetate de palmieri”, proaspăt, frumos şi plin de putere nestricăcioasă. El a fost capabil să aducă rod pentru Dumnezeu şi să fie un canal de binecuvântare pentru toţi. Dar el a căzut. Aşa cum Ierihonul s-a împotrivit voii lui Dumnezeu, tot aşa şi Adam s-a îndepărtat cu premeditare şi încăpăţânare de voia lui Dumnezeu şi greşeala în care el a căzut în ziua aceea este cu siguranţă greşeala Ierihonului.
Era normal ca urmaşii lui Adam să depună toate eforturile să recâştige puterea şi poziţia pierdută. Dar ei au făcut aceasta fără Dumnezeu, şi în felul acesta efortul lor a fost zadarnic. Sentinţa morţii este asupra neamului întreg, aşa cum a fost asupra lui Hiel din Betel, care a rezidit Ierihonul cu preţul întâiului lui născut, atunci când i-a pus temeliile, şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui, când i-a pus porţile. Toată familia lui stătea sub pedeapsa morţii, căci »printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit.«
În scrisoarea apostolului Pavel adresată creştinilor din Roma este prezentată această învăţătură în capitolul 5. Dar când ajungem la capitolul 7 vedem cum se realizează aceasta practic în viaţa aceluia, care, recunoscând ce este bine, s-a trezit şi doreşte să fie înaintea lui Dumnezeu aşa cum ar trebui să fie. Ce istorie este aceasta! Cât de amară este experienţa! Aproape că auzim respiraţia grea şi suspinul omului care a învăţat lecţia amară, că »apa este rea şi ţara neroditoare«, până când în cele din urmă ajunge să recunoască că toate eforturile lui sunt fără succes şi încrâncenarea lui nu foloseşte la nimic, şi strigă: »O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?« Mulţi dintre cititorii mei au trăit mult timp cu astfel de experienţe în sufletele lor şi cu un astfel de strigăt pe buzele lor.
Acum un cuvânt cu privire la Elisei, care pe drept este numit omul lui Dumnezeu. El era în opoziţie cu Ilie, care apăra Legea şi sfătuia cu insistenţă poporul cu privire la poruncile lui Dumnezeu. Ilie a venit să le spună, că Domnul este Dumnezeu şi să prezinte drepturile Lui, să le spună cum trebuie să fie ei şi ce trebuie să facă. Şi pentru că ei nu au acordat lui Dumnezeu drepturile care I se cuvin şi nu au fost ce trebuiau să fie, lucrarea lui a fost însoţită mereu de condamnare şi judecată. Apoi a venit Elisei, nu ca să ceară, ci ca să dea. El a arătat poporului nefericit bunătatea lui Dumnezeu. El a oferit har şi îndurare şi toate straturile sociale din popor au fost binecuvântate prin el. Niciodată nu a respins pe cineva, care a venit la el şi i-a prezentat nevoile.
În lucrarea lui Ilie nu era nicio speranţă pentru Israel, şi în Lege nu este nicio speranţă pentru noi, deoarece firea pământească este fără putere. Apostolul Pavel, care ne explică aceasta, a învăţat din propria experienţă. Legea nu poate să facă din noi ceea ce ar trebui să fim. Ea nu poate să facă roditoare ţara neroditoare, şi nici să îndulcească apa amară; ea poate numai să descopere şi să arate nerodirea şi amărăciunea, şi să ne condamne. Şi ea a făcut deja aceasta. Noi stăm sub sentinţa ei, dacă dorim ajutorul ei. Dacă am atins acest punct în experienţele sufletului nostru, atunci suntem pregătiţi pentru Elisei şi pentru sarea din vasul nou, suntem potriviţi pentru Domnul nostru Isus Hristos în poziţia Lui actuală de Mijlocitor al harului lui Dumnezeu. El este marele Eliberator, a cărui compasiune este pentru oamenii aflaţi în suferinţă.
Mie îmi place omul care a vorbit pentru delegaţia care aştepta pe profet. Vorbirea lui este sinceră şi scurtă. El nu scuză starea tristă, şi nici nu o ascunde. El o descrie cu câteva cuvinte simple şi aşteaptă. El nu spune nici că ei ar vedea cu plăcere, dacă profetul ar face ceva. El avea sentimentul că este suficient să-i prezinte nevoia, şi în privinţa aceasta nu s-a înşelat. Încrederea lui în Elisei a fost urmată imediat de răspuns în har şi binecuvântare. Să observăm că a fost Ierihonul care a primit binecuvântarea, cetatea ţării aflată sub blestem. Şi Ilie a fost în această cetate, dar el a părăsit-o, lăsând-o aşa cum a găsit-o. Se pare că locuitorii cetăţii nu i s-au adresat. Dar deoarece Elisei a trăit printre ei, se pare că ei au fost încurajaţi prin cuvintele şi comportarea lui, să se apropie de el. Cu siguranţă el a fost omul la care ei puteau să vină. El era foarte accesibil, plin de înţelegere, atrăgător.
Nu sunt cuvinte mai binecuvântate în Biblie, ca cele din evanghelia după Ioan 1.14-17: »Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. … Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.« Ambele sunt prezente în El. Isus a fost Iehova, Domnul lui Elisei, şi tot harul care era în Elisei lucea asemenea luminii Lunii, captată de la Soarele care răsare şi este reflectată. Isus era adevărata lumină. El era Soarele.
Cât de minunată este dragostea care L-a făcut să vină la noi, şi să locuiască la noi în lumea în care noi ducem o viaţă neroditoare; nu ca să ceară ceva de la noi, sau să impună cerinţele Legii, sau să ne condamne din cauza necurăţiilor şi păcatelor noastre, ci ca să ne salveze. »Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.« El a venit în har; El a fost plin de har. El a venit ca să dea. Noi nu avem nevoie să ascultăm de cuvintele cuiva, ca să aflăm aceasta, căci El Însuşi a spus: »Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie« (Ioan 4.10). »Isus a stătut în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”« (Ioan 7.37-38). El a venit cu vasul cel nou; acesta era har. Adevărul din vasul vechi, acesta era Legea, venită prin Moise, nu putea decât să ne condamne, căci binecuvântările, despre care ea vorbea, puteau fi obţinute şi primite numai prin ascultarea deplină şi permanentă de poruncile ei. Dimpotrivă, blestemul este asupra tuturor, care nu rămâneau în tot ce este scris în ea, ca să le împlinească. Adevărul din vasul cel nou nu a adus nimic altceva decât binecuvântare, căci el era explicaţia faptului că Dumnezeu este dragoste şi că această dragoste binecuvântează pe oameni.
Nicio descriere, nici măcar cele date de Dumnezeu, nu poate fi ca cea a adevărului. Chiar şi aceste istorisiri din Vechiul Testament sunt numai umbre ale întregii bunătăţi care urma să vină, şi nu chipul ei. Dar acum ea a venit. Corpul a apărut, şi acesta este Hristos. El a înfăptuit pentru noi, ceea ce Elisei niciodată nu putea să înfăptuiască pentru acei oameni din Ierihon, căci »Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.”« Cât de mare este dragostea care L-a determinat să facă aceasta! Şi dacă ne gândim la o astfel de constatare cu privire la adevăr, nu ne simţim noi constrânşi să spunem: »Am fost răstignit împreună cu Hristos şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.« Şi în afară de aceasta: »Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului«, şi aceasta aduce cu sine, că nu mai există »nici moarte, nici lipsă de roade«, ci porunca Legii este împlinită în noi, »care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului« (Romani 8).
Da, Adevărul (care în realitate este sare) cu privire la ceea ce suntem noi şi ce este Dumnezeu ne-a fost adus în harul extraordinar. Este »harul lui Dumnezeu care aduce mântuire« şi în măsura în care pătrunde în sufletele noastre simţim lipsa noastră de roadă şi înţelegem cât de lipsit de speranţă este să încerci să îmbunătăţeşti firea noastră pământească, căci în ea nu locuieşte nimic bun. Atunci ne vom îndepărta de acest drum şi ne vom îndrepta cu totul spre Hristos.
Atunci adevărul despre care am citit aşa de des în Cuvânt, dar pe care niciodată nu l-am primit în sufletele noastre, va deveni pentru noi viu, şi va fi viu în noi. Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus ne va elibera de legea păcatului şi a morţii (Romani 8). Eliberarea de nerodire şi moarte nu va mai depinde de lucrarea firii pământeşti, ci de mărturisirea sinceră, că în ea nu este nimic bun şi în întoarcerea spre Hristos, care a purtat sentinţa asupra firii pământeşti, atunci când a fost făcut jertfă pentru păcat. Noi ştim că El a înviat dintre cei morţi, căci aceasta este o parte a Evangheliei pe care am crezut-o, şi aceasta înseamnă pentru noi îndreptăţire cu privire la toate fărădelegile noastre (Romani 4.25). Este harul care ne îndreptăţeşte de vina trecutului nostru, făcând-o însă pe o bază absolut sigură şi dreaptă, aşa că problema vinei noastre niciodată nu va mai fi pusă. Şi acelaşi har ne duce din viaţa omului vechi, aflat sub judecată şi condamnare, şi care nu aduce nicio roadă, la Hristos, Mântuitorul nostru înviat. În felul acesta ne devine clar, că »unde păcatul s-a înmulţit, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult« (Romani 5, 20), şi »odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit, viaţa veşnică« (Romani 6.22).
Dar aceasta nici pe departe nu este totul, căci citim: »Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi« (Romani 8.34). El a murit pentru ca noi să putem fi socotiţi neprihăniţi; El trăieşte şi mijloceşte pentru noi, ca noi să trăim ca popor neprihănit. Însă toate acestea sunt în El – adevărul este în Isus. El a venit la noi cu har deplin, şi prin aceasta totul s-a schimbat. Noi am fost aduşi în situaţia, să închidem capitolul deciziilor serioase şi al dezamăgirilor amare şi să deschidem un alt capitol al odihnei desăvârşite în Domnul nostru Isus Hristos şi al roadei pentru Dumnezeu Tatăl, precum şi al binecuvântării pentru toţi oamenii.
Ierihonul a devenit iarăşi »cetatea palmierilor (sau, finicilor)« (2 Cronici 28.15) şi acolo au fost îmbrăcaţi cei goi, cei înfometaţi au primit hrană, celor slabi li s-a dat ajutor, fraţi, care au trăit mult timp despărţiţi, au fost iarăşi uniţi, şi poporul lui Dumnezeu a devenit ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa va fi cu fiecare din noi, care se îndreaptă pe deplin spre Domnul şi cu inima hotărâtă Îl urmează. Harul, care a început cu mântuirea noastră, nu ne va lipsi niciodată. El este suficient pentru toată viaţa noastră, în toate privinţele. Şi în timp ce el ne învaţă să trăim în această lume rea cu cumpătare, dreptate şi evlavie, ne convinge de viaţa nouă a libertăţii, rodirii şi binecuvântării. O astfel de viaţă trebuie să fie fericită, căci este o viaţă nouă.
Eliberarea de sub puterea păcatului Formalismul şi ceremoniile nu ne duc departe
S-ar putea ca în strângerile noastre laolaltă din aceste zile să se ridice întrebări în unele inimi: întrebări referitoare la trecut, întrebări referitoare la stilul de viaţă actual, întrebări referitoare la viitor şi întrebări referitoare la ceea ce se face şi cum trebuie să slujim Domnului, căruia Îi aparţinem. Unii ar putea chiar să aibă nopţi nedormite, deoarece ei sunt neliniştiţi în inimile lor cu privire la aceste lucruri. Însă din cauza aceasta nimeni nu trebuie să fie trist, căci cu cât exerciţiul este mai profund, cu atât binecuvântarea este mai mare, dacă prin acesta eşti adus pe deplin la Domnul. Din plinătatea Lui primeşti răspuns la fiecare greutate, la fiecare întrebare.
Ioan 1.14-16: Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi, … plin de har şi de adevăr. … Pentru că noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har.
Ce înseamnă aceasta? Aceasta vorbeşte despre marea nemărginită a harului, care se revarsă val după val în teritoriul nevoii umane, ca să umple orice golf, orice loc de refugiu şi orice peşteră. Oriunde s-ar privi este spaţiu, care poate fi copleşit cu binecuvântare. Este plinătatea Dumnezeirii, care a fost adusă la noi în Isus, căci I-a făcut plăcere Tatălui ca în El să locuiască plinătatea, şi ea a locuit cu adevărat în El. Şi ea este încă în El, căci în El, Salvatorul tău, locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Acolo nu este nici un necaz, pe care El să nu-l poată rezolva. Nu este nici un loc în inima ta, pe care El nu ar putea să-l umple. Nu vrei să primeşti de la El?
Eliberarea de sub puterea păcatului
Este ceva specific Scripturii: când la începutul unei cărţi din Biblie ne este prezentat un cuvânt profund, de cele mai multe ori găsim explicarea acestui cuvânt în aceeaşi carte a Bibliei. Şi eu cred că noi găsim şi în Evanghelia după Ioan ce înseamnă plinătatea Sa, har peste har. Dacă eşti neliniştit din cauza trecutului, dacă păcatele tale apasă asupra conştiinţei tale ca o povară insuportabilă, atunci vreau să-ţi strig: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). Aceasta este prima mărturie publică, care a fost dată despre Isus, după ce El a apărut printre oameni. Şi tu trebuie mai întâi să-L cunoşti ca „Mielul lui Dumnezeu”. Acesta este începutul plinătăţii Sale pentru tine. Este primul val care spală nenorocirea ta provocată prin păcat şi te eliberează pentru totdeauna de povara şi de pedeapsa păcatelor tale.
Meditează la titlul care Îi este dat aici. Este Mielul. Aceasta îl caracterizează pe El la începutul activităţii Sale publice ca Acela care este destinat să sufere şi să moară. Viaţa Sa în slujba pentru om şi pentru Dumnezeu a atins punctul culminant la cruce. Acolo avea să moară ca jertfă pentru păcat. Şi El a mers cu hotărâre să ajungă la acest ţel spus mai dinainte. Nimic nu-L putea abate de la aceasta, căci fără moartea Sa niciodată plinătatea Lui nu putea ajunge la tine şi tu nu puteai fi salvat. Însă acum tu poţi şti, că El a purtat păcatele tale în trupul Său pe cruce, că El a fost rănit din cauza fărădelegilor noastre şi zdrobit din cauza nelegiuirilor noastre. Eşti descurajat? Eşti încă greu împovărat cu păcate? „Iată Mielul lui Dumnezeu.” Du-te la locul unde stă crucea, şi vei pierde povara – vei fi salvat de pedeapsa pentru păcatele tale.
Însă acolo este mai mult! Harul se revarsă val după val. În versetul 33 citim: „Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt”. El înlătură pedeapsa pentru păcate şi El frânge şi puterea păcatului. Cred că chiar şi unii dintre voi, care sunt siguri că sunt eliberaţi de pedeapsa pentru păcate, chiar dacă este numai în taină, totuşi oftează încă sub puterea ei. Tu eşti un sclav, când ar trebui să fi liber! Numai plinătatea Lui te poate aşeza în libertate. Dacă crezi Evanghelia, atunci El ţi-a dat Duhul Sfânt, care locuieşte în tine. „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, pe care Îl aveţi de la Dumnezeu, şi voi nu sunteţi ai voştri? Pentru că aţi fost cumpăraţi cu un preţ.” Preţul este sângele Mielului. Şi acum prin locuirea înăuntru a Duhului Sfânt El a luat în posesiune cea ce a dobândit. Prin Duhul vine la tine plinătatea Sa, ca să te elibereze de puterea păcatului.
Să luăm în seamă aceasta. Cum ia naştere? Din propria experienţă ştiu că un creştin tânăr în credinţă gândeşte în mod obişnuit că el trebuie să se preocupe serios cu păcatele proprii, aşa cum te preocupi cu un şarpe uriaş, care a încolăcit pe cineva. Şi el speră şi crede că Duhul Sfânt a venit să-l ajute în această luptă şi în cele din urmă să-i dea biruinţa. Dar deoarece el nu vede mai mult decât această părere şi nu a fost altfel învăţat, el se forţează zadarnic, până când strigă cuprins de deznădejde: „O, nenorocit om ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup al morţii?” Şi acesta este momentul biruinţei, pe care tu, aşa cum sper, o vei obţine în curând! Duhul Sfânt trebuie să asiste, dacă am voie să spun aşa, şi să aştepte până când va fi atins acest punct. Dar dacă tu zaci ca un suflet lipsit de ajutor, nenorocit, uitându-te pe tine însuţi, eliberat de orice încredere de sine, atunci eşti pregătit pentru plinătatea Lui, pentru a o primi val după val.
Ia seama la faptul care urmează după anunţul că Mielul botează cu Duhul Sfânt: „Şi cei doi ucenici [ai lui Ioan Botezătorul] l-au auzit vorbind şi L-au urmat pe Isus.” Ioan Botezătorul era profund impresionat şi a dat mărturie despre Acela a cărui glorie umplea privirea lui, şi această mărturie a fost folosită de Duhul să trimită pe acei doi bărbaţi la Isus. Aici este taina eliberării de puterea păcatului: inima ta trebuie să aibă un subiect, care să alunge gândurile şi dorinţele proprii. Isus este singurul care este demn şi capabil să facă aceasta. Lucrarea mare a Duhului Sfânt nu este să-ţi dea daruri neobişnuite şi putere mare, prin care să obţii un nume, ci să umple gândurile tale cu harul şi gloria Salvatorului tău. El a venit, ca să ia din ceea ce este al Domnului şi să ţi le arate. O inimă nesatisfăcută şi mulţumită cu sine însuşi niciodată nu poate fi eliberată de puterea păcatului; întrebarea referitoare la eliberarea de puterea păcatului este o întrebare de inimă. Tu trebuie să înveţi ce vrea să se spună prin o simpatie nouă prin puterea care alungă. Atunci vei fi în stare să spui: „Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!”
Lumea şi vraja ei
Merg acum la capitolul 4, în care se relatează despre femeia, care a venit printre farmecele lumii şi a fost dezamăgită şi ea însăşi s-a dezonorat. Viaţa ei a fost nesatisfăcută, era un joc al lui satan. Obosită, mergea în miezul zilei, ca de obicei, cu urciorul la izvorul lui Iacov – o păcătoasă singuratică, ocolită de toţi. Dar ce zi era aceasta pentru ea! Ea s-a întâlnit cu Isus. Căci din pricina ei El venise în Samaria, şi a aşteptat-o la acea fântână. Ce schimbare mare a avut loc prin acea discuţie scurtă cu ea! Ea s-a grăbit să meargă la locuitorii cetăţii şi le-a strigat: „Veniţi să vedeţi un Om … pe Hristos.” Desigur El era un Om, nu putea fi nici o îndoială, căci El era însetat şi flămând. Dar acest Om era Hristosul! Ochii ei erau deschişi şi au văzut ceea ce alţii nu puteau diferenţia, aceia care nu au privit prin credinţă la El. Inima ei era deschisă, şi a primit din plinătatea Lui. Probabil locuitorii cetăţii au întrebat-o: „Vrei cu adevărat să ne povesteşti, că El a vorbit cu tine?” – „Da”, a spus ea, „voi nu vreţi să vorbiţi cu mine şi mă ocoliţi, şi nici un iudeu n-ar vorbi cu mine, dar El a stat lângă mine acolo la fântână şi nu mi-a inspirat nici o teamă. Mai degrabă, El a vorbit cu mine, până când nenorocirea mea m-a părăsit şi speranţa a intrat în mine şi odată cu speranţa şi bucuria.”
Dar ce i-a spus El, ce a dat naştere la această schimbare? Nu era punerea în lumină a ceea ce era ea, ci descoperirea plinătăţii Sale. Ascultă cuvintele Lui, căci sunt cuvinte ale vieţii veşnice: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.” Ce cuvânt captivant! Şi un cuvânt adevărat, un cuvânt de la El, Cel care rostea cuvinte pe care niciodată nu le-a rostit vreun om.
Lumea aceasta nu poate satisface inima omului. Numai plinătatea lui Dumnezeu poate s-o satisfacă; însă această plinătate este în Hristos, şi El o dă. El nu a venit să ceară de la noi ceea ce noi niciodată nu am putea da, ci să dea, şi El dă fără limită, har după har. Priveşte cum El Îşi propune să ridice această femeie de la o căutare umilitoare după fericire în lume, pe care ea niciodată nu o poate da, la Dumnezeu, pe care ea L-a uitat total. Darul Lui, apa vie, era nu numai spre satisfacerea ei, ci ca în ea să se reîntoarcă la originea lui; în acea regiune, de unde a venit: la Dumnezeu Însuşi. Aceasta era mai mult decât eliberarea de puterea păcatului. Creatura este adusă în relaţia corectă cu Dumnezeu Creatorul. Însă Dumnezeu S-a făcut cunoscut nu numai ca Creator, nu, El vrea să Se reveleze în dragostea Lui ca Tată, care a trimis pe Fiul Său ca Salvator al lumii. Căci Tatăl caută adoratori.
Eşecul formalismului şi ceremoniei
Mergem la capitolul 7; şi aici ne este prezentată o altă latură a lumii. Nu este latură murdară, josnică, ci este partea ei religioasă. Era în ultima zi mare a celei mai mari sărbători religioase a iudeilor, când Isus S-a sculat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie.” Domnul a privit la feţele obosite ale acelor oameni religioşi plin de zel şi în inimile lor. El ştia că obiceiurile şi ceremoniile lor erau lipsite de binecuvântare şi ştia cât de odioase erau înaintea lui Dumnezeu practicările lor fără inimă. El a vegheat asupra lor în timpul sărbătorii şi a aşteptat ultima zi, cea mai mare, şi apoi S-a oferit pe Sine Însuşi în locul tuturor acelora, care i-a dezamăgit atât de mult: „Veniţi la Mine!”, a strigat El. Ce minunată era oferta Lui, şi cât de binecuvântată trebuie să fi fost plinătatea Sa, care realizează toate acestea! El nu vorbeşte numai despre un râu, ci despre râuri, râuri de apă vie! Şi acestea curg nu numai înăuntru, ci şi în afară, în afară spre o lume uscată, întinată, încărcată cu păcate şi dezamăgită. Şi singurul lucru, care este necesar, este setea! „Dacă însetează cineva, să vină la Mine.”
În zilele noastre sunt foarte mulţi care încearcă cu o religie construită. Formalităţile religioase i-a atras. Însă aceasta este un lucru mort, neroditor. Acolo nu este apă vie. Ele lasă sufletul nesatisfăcut şi neeliberat; în timp ce stimulează simţămintele, omoară conştiinţa. Dar ţie nu îţi place să fii atras de lucrurile acestea; dar îţi este sete? Sau ai încercat să te mulţumeşti prin mergerea la biserică şi prin îndeplinirea obligaţiilor religioase? Observi tu, că viaţa ta nu este viaţa despre care vorbeşte Biblia? Observi tu, că acolo este o lipsă şi că de aceea tu nu eşti fericit şi de asemenea nu poţi fi o binecuvântare pentru alţii, ceea ce tu de fapt îţi doreşti foarte mult? Aici este răspunsul şi mijlocul de vindecare: „Vino la Mine!” Gândeşte la cuvintele „plinătatea Sa”, şi poţi veni cu cele mai mari speranţe. Spune-I simplu: Doamne Isuse, eu încă nu am înţeles importanţa cuvintelor Tale, dar vin la Tine şi Te rog, fă-mă s-o văd.
Nu mai căuta mult timp în inima ta ceva care să te satisfacă şi să fie altora spre binecuvântare. Vino la El! Nu te îndrepta spre ceremonii religioase sau formalism mort. Vino la El! Nu-ţi pune încrederea în oameni dotaţi sau strângeri laolaltă creştine, în literatură în concordanţă cu Scriptura sau într-o poziţie bisericească corectă. Vino la El! Întreţine relaţii personale cu Isus. Bea din plinătatea Lui, şi apele vieţii vor curge din tine: acasă şi la lucru, când dai învăţătură sau depui mărturie în lume despre Salvatorul tău, în viaţă şi în slujire; zi de zi, ceas de ceas vor curge atunci râuri de apă vie din tine.
Ce trebuie să facem noi?
Doresc să mă mai refer la două locuri din Vechiul Testament, ca să îndrept atenţia la exerciţiu şi hărnicie din partea noastră. În 2 Împăraţi 3 găsim trei împăraţi cu oştirile lor însetate, aflate la limita morţii. Nu era apă pentru toţi. Dar profetul, omul lui Dumnezeu, a apărut ca profet al harului, ca să le deschidă plinătatea lui Dumnezeu în necazul lor. El a spus: „Aşa zice Domnul: «Faceţi în valea aceasta groapă lângă groapă [sau: şanţuri]». Pentru că aşa zice Domnul: «Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie; totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi şi turmele voastre şi animalele voastre.» … Şi a fost aşa: dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare, iată, a venit apă de pe calea Edomului şi pământul s-a umplut cu apă.” Numai Dumnezeu putea trimite apa. Era darul din plinătatea Lui. Însă ei trebuiau să creeze spaţiu pentru apă: să sape canale şi să dea la o parte tot ce împiedica apa să curgă în vale.
Aici este partea ta în această chestiune. Unii dintre voi au dorit mult să aibă o cunoaştere mai profundă a plinătăţii lui Hristos, însă încă nu aşa, ca să sape gropi. Sunt încă lucruri care împiedică curgerea apei, şi tu le cunoşti foarte bine. Dar dacă nu le cunoşti, atunci îndreaptă-te spre Dumnezeu în rugăciune: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Şi vezi dacă este în mine vreo cale a întristării şi condu-mă pe calea eternă!” (Psalmul 139.23,24). El îţi va arăta, care sunt şi unde sunt obstacolele. Apoi ridică-te în puterea harului, pe care El ţi-l dă, şi desparte-te de ele. „Fă groapă lângă groapă în vale.” Dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare, a curs apa. Această jertfă vorbea simbolic despre scumpătatea lui Hristos pentru Dumnezeu. Şi în măsura în care noi Îl preţuim şi suntem gata să privim celelalte lucruri ca un gunoi datorită valorii nespus de mari a cunoaşterii lui Hristos Isus, începe o dimineaţă nouă pentru noi, şi apele încep să curgă.
Dar mai este nevoie şi de altceva, şi aceasta ni-l arată Ezechiel 47. Este istoria despre râul binecuvântării, care curge din Casa lui Dumnezeu şi în care profetul a fost introdus pas cu pas. Acesta a curs aşa de mult, până când el a putut să înoate – până când apa nu avea fund şi maluri. Dar profetul nu ar fi putut merge în această apă, dacă nu ar fi fost în tovărăşia Omului care ţinea măsura de măsurat. Acest om este o imagine a Duhului Sfânt, care „cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2.10). El este acela care te va călăuzi în tot adevărul (Ioan 16.13). Plinătatea trebuie să curgă în noi. Noi trebuie să creăm spaţiu, loc, pentru ea şi s-o primim val după val. Noi trebuie să fim călăuziţi în ea. Numai Duhul Sfânt poate face aceasta. De aceea să luăm seama la îndemnul: „Nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4.30).
Fie ca fiecare din noi să fie capabil să spună din toată inima şi cu faţa radiind de fericire: „Noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har”, din pricina Numelui Său.
Cum reuşeşti să te laşi de păcat 1 Petru 4.1,2
James Butler Stoney
Versete călăuzitoare:1 Petru 4.1,2
1 Petru 4.1,2: Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
Înainte să putem trata corect subiectul referitor la odihna faţă de păcat, trebuie mai întâi să înţelegem ce este păcat. Păcat este fărădelege. Păcat este acţiunea sau intenţia de a acţiona după voia mea proprie. „Pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului.” Păcatul a pătruns când Eva, contrar cuvântului lui Dumnezeu, a acţionat în concordanţă cu părerea şi voinţa ei proprie. Nu a fost aşa, că ea ar fi făcut ceva josnic din punct de vedere moral; şi aceasta nu diminuează cu nimic faptul că a fost un păcat, căci acţiunea Evei contribuia foarte mult la avantajul ei propriu şi o va înălţa în rangul în creaţie. Este important să se vadă că păcatul nu se limitează la aspectul imoral sau la ceva josnic. Este foarte simplu ceva contrar voii lui Dumnezeu, şi s-ar putea să fie păcate grave care din punctul de vedere omenesc par plăcute şi avantajoase. Saul din Tars a trăit cu conştiinţa foarte bună şi era fără cusur în ceea ce priveşte dreptatea care se primeşte prin Lege, şi cu toate acestea el era cel mai mare păcătos, căci cu tot prestigiul lui moral era contrar lui Dumnezeu în ce priveşte voinţa şi fapta.
Un gând prostesc este păcat. Ce nu este din credinţă, este păcat. Cu un cuvânt: „Fiindcă gândirea firii păcătoase [cărnii] este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate”; „Nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea”; „Gândirea cărnii este moarte”; „Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu.” Deoarece în carne [firea pământească] nu este nimic care să fie bun, dacă i se permite să gândească sau să acţioneze, deja păcatul este prezent. De aceea este tot una, dacă este comportarea cea mai nobilă sau cea mai dăunătoare, ea este simplu independenţă de Dumnezeu şi în fond este o preferare a drumului propriu faţă de calea lui Dumnezeu. Şi realmente, deoarece nu poate exista decât o singură cale corectă, este clar că este păcat, dacă firea pământească [carnea] acţionează sau gândeşte pentru sine.
Delimitarea între păcat şi nevoile naturale
Desigur noi trebuie să diferenţiem între revendicările corpului cum ar fi foamea, frigul, etc. aşa cum Creatorul l-a creat pe om, şi dorinţele cărnii şi ale duhului, care sunt născociri ale omului. Dumnezeu a creat pe om sincer, dar el a căutat multe şiretlicuri. Când voinţa omului urmăreşte vreo idee de felul acesta, aceasta este păcat; căci cu toate că în sine însuşi ea poate să nu fie rea, totuşi faptul că ea este căutată sau savurată independent de Dumnezeu face din ea un păcat.
Nimic bun în carne
Dacă deci vedem că în carne de la cap până la picioare nu este nimic bun, cum vom putea noi atunci reuşi să renunţăm la păcat? Este evident că din carne nimic bun nu poate rezulta, căci în ea nu este nimic bun. Izvorul este stricat şi astfel singura cale de a curma cu păcatul, respectiv de a renunţa la el, este ca noi să supunem morţii păcatul în carne, aceasta înseamnă să lăsăm să devină realitate ceea ce în Scriptură este numit „mort faţă de păcat”. Punctul, la care eu trebuie să ajung mai întâi, este acela, că în carnea mea nu este nimic bun şi dacă ceva bun trebuie să vină din mine – ceva, care este plăcut lui Dumnezeu –, atunci acesta trebuie să vină din afara cărnii, şi anume de la Duhul lui Dumnezeu. Trupul cu o voinţă [proprie, independentă] în el, acesta este carnea; trupul fără o voinţă [proprie, independentă] în el, acesta este slujitorul lui Hristos.
Să ţii carnea în moarte
Cu ajutorul harului eu am primit prin Hristos iertarea păcatelor mele. Dar carnea ca principiu al păcatului este încă în mine, dar în unul căruia i s-a iertat. Primit în Hristos, cu o natură şi o viaţă nouă în El şi ca templu al Duhului Sfânt eu nu pot savura poziţia mea nouă, dacă nu renunţ la păcat. „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri”, şi cu toate acestea nu mă comport potrivit cu starea în care m-a aşezat harul, dacă nu sunt mort faţă de păcat. Mărimea harului Său mi-a fost arătată, pentru ca să nu păcătuiesc, aşa cum spune Ioan. „Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.” Nu este suficient pentru mine că eu doresc după sfinţirea adevărată sau ştiu că am o natură divină. Eu trebuie să ţin carnea în moarte. Eu trebuie să mă înarmez cu „acelaşi fel de gândire” – acesta este moartea –, „căci cel care a suferit în trup, a sfârşit-o cu păcatul” (1 Petru 4).
Nu este nici o cale pentru îmbunătăţirea cărnii, ea trebuie ţinută în moarte. Eu trebuie să învăţ în primul rând, că eu am fost răstignit cu Hristos. Ca să zicem aşa Dumnezeu a terminat prin judecată la cruce cu omul vechi, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui. De aceea eu sunt mort înaintea lui Dumnezeu. „Voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3.3), dar eu sunt viu în Hristos, legea Duhului m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. Cu toate acestea carnea este în mine şi ea pofteşte împotriva Duhului, şi cu toate acestea Duhul triumfă. Dacă umblu în Duhul, nu voi împlini poftele cărnii. Poftele sunt prezente, dar lor nu le este permis să se manifeste. Dacă ele n-ar fi prezente nu ar fi nici o luptă a poftelor şi nici un succes al Duhului. Cum ar putea fi succes, dacă nu ar fi adversar? Eu am fost acum aşezat în libertate – nu, eu sunt chemat să acţionez ca om liber –, să tratez carnea mea ca pe ceva faţă de care nu sunt dator. Şi nu numai aceasta, ci dacă eu trăiesc potrivit cărnii, eu voi muri, dar dacă prin Duhul omor acţiunile trupului, voi trăi.
Păcate făcute inconştient
Deci primul motiv pentru problema mare a multora este necunoaşterea cu privire la ce este păcat. Ei nu ştiu aceasta, şi astfel ei nu sunt în stare să-l recunoască [în viaţa lor], căci conştiinţa nu poate să se simtă afectată, dacă nu este nici o simţire cu privire la lipsa de sfinţenie. Cu toate acestea pot lua naştere pagube pentru suflet, cu toate că momentan el nu este conştient de motivul pentru aceste pagube. Citim: „Când cineva, fără să ştie, se va atinge de ceva necurat, fie de cadavrul unei fiare sălbatice necurate …, el este totuşi necurat şi vinovat” (Leviticul 5.2).
Noi venim în contact cu unele lucruri necurate, şi cu toate că aceasta întristează pe Duhul Sfânt din noi, nu este nici o durere pentru conştiinţa noastră, deoarece noi nu avem nici o lumină în privinţa lor, şi astfel rămâne îndrăzneala noastră înaintea lui Dumnezeu, inima noastră nu ne condamnă (vezi 1 Ioan 3.20,21). Cineva poate suferi de un mare egoism sau să aibă contacte multe cu o persoană „moartă” şi el nu este conştient de aceasta. Dacă ar fi conştient şi cu toate acestea nu condamnă egoismul lui şi nu renunţă la el, aceasta ar însemna o conştiinţă rea şi orice părtăşie va fi întreruptă. Sunt numai păcate conştiente, de care conştiinţa poate lua act, dar ele sunt pagubele inconştiente ale sufletului, şi cu cât eşti mai spiritual cu atât eşti mai vigilent, ca să nu vii în contact cu păcatul.
Să trăieşti în Duhul
Aptitudinea de a vedea ce este păcatul este în funcţie de felul cum eu trăiesc în Duhul, şi la fel cunosc şi opusul. Cât de des s-a constat mai târziu că ceva era păcat, despre care atunci nu se ştia nimic.
Doi paşi importanţi
Primul pas spre adevărata cunoaştere este să te deteşti singur ca fiind total stricat şi incapabil să faci sau să cauţi ceva bun potrivit cu Dumnezeu.
Al doilea pas este apoi, atunci când am descoperit un păcat, să renunţ la el, suferind în carne.
Poftele
Pentru a clarifica puţin mai bine căile false pe care noi încercăm deseori să renunţăm la păcat, voi numi unele păcate speciale. Sunt două grupe de păcate: una, poftele, care trebuie omorâte, cealaltă, felul de comportare, la care trebuie să renunţăm. Lăcomia de exemplu este o poftă, şi anume este păcatul cel mai obişnuit şi deseori cel mai mult scuzat. O dorinţă necontrolată de a obţine ceva este slujire la idoli. Dacă un suflet este în această stare, a primit pofta, şi este păcat, cu toate că probabil dorinţa nici nu a fost împlinită sau a ajuns să fie exercitată.
Deci felul de a se lăsa de ele nu constă numai în a te ruga, chiar dacă o faci cu cea mai mare hotărâre, ca pofta să fie înlăturată. De asemenea nu este suficient să eviţi lucrurile sau situaţia care hrănesc pofta. Cu toate că noi nu putem aduce o astfel de problemă suficient de clar înaintea Domnului şi nu putem evita cu suficientă băgare de seamă orice loc şi orice împrejurare unde pofta este excitată – totuşi aceasta se poate perpetua de la an la an, fără să se renunţe cu adevărat la ea. Dimpotrivă, s-ar putea ca tocmai aceste exerciţii, cu toate că ele sunt destul de reale, ne dau măsura de eliberare, care linişteşte pentru moment conştiinţa, dar cu siguranţă va urma o poftă mult mai profundă. Nu este o renunţare la păcat. De asemenea nu este nicio biruinţă asupra păcatului numai prin credinţă. Dacă ar fi aşa, atunci în mine nu ar fi, aşa cum este îndreptăţirea prin credinţă, nici o experienţă a vieţii prin Duhul, nici o purtare cu noi, în trupul nostru, a omorârii lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru (2 Corinteni 4.10).
Păcatul trebuie declarat ca fiind o chestiune care nu poate fi permisă. Existenţa rădăcinilor lui, carnea, nu trebuie nici tolerată nici unanim recunoscută. Astfel ea nu este numai un păcat special, pe care îl resping, ci insist ca acest teren de cultură al tuturor păcatelor, carnea, trebuie să fie mort, aşa cum ea este moartă înaintea lui Dumnezeu cu privire la mine. Trebuie să fie suferinţe în carne, căci altfel nu va fi renunţare la păcat.
Ce înseamnă suferinţe în carne?
Dacă văd fructe şi mi se trezeşte pofta, dacă constat că aş putea lua din ele fără să fiu descoperit, atunci am păcătuit, chiar dacă nu am luat din ele; pofta a luat naştere. Dar dacă eu am un simţământ de durere în loc de satisfacţie, de îndată ce văd ce aş putea face, atunci eu sufăr în carne: am permis păcatului care este în ea.
Un lucru este de la sine clar: noi vom avea simţământul pentru întunericul sau păcătoşenia unei pofte numai atunci când am văzut ceva din contrastul mare faţă de natura desăvârşită care era în Hristos. [Aceasta înseamnă: dacă nu văd cât de sfânt este Hristos, nu va fi nici o îngrozire cu privire la păcătoşenia faptei mele sau a gândurilor mele. Însă cu cât mă preocup mai mult cu Hristos şi fiinţa Lui, cu atât mai mult îmi dau seama de starea mea de păcătoşenie şi cu atât mai mult mă îngrozesc de mine însumi. – remarca redacţiei] Natura Lui sfântă nu s-a lăsat sedusă nici măcar de oferta cea mai ademenitoare, la care El ca Om nu avea nici un drept; şi noi ştim că El Însuşi, cele la care El avea dreptul nu a vrut să le primească de la cineva, decât numai de la Dumnezeu, singurul care este bun. [Ce ispită mai mare, mai tentantă ar putea fi pentru un om, decât să i se ofere toate împărăţiile lumii? Mai mult nu se poate imagina. Însă această ispită nu a putut să atragă natura Domnului spre rău. Ce este „lucrul cel mai mic”? O bucată de pâine. Nici măcar aceasta nu era o ispitire la rău pentru Domnul, căci El a vrut chiar şi aceasta s-o primească numai de la Dumnezeu (vezi Luca 4). – remarca redacţiei.]
Felurile de comportare ale cărnii (firii pământeşti)
Urmează felurile de comportare ale cărnii. Nu este suficient să le condamnăm, atunci când ele se ridică, ci ele trebuie respinse, şi nu să le îmbunătăţim, pentru ca astfel în locul lor să se vadă harul lui Hristos.
Gândurile rele
În încheiere ceva referitor la gânduri, care fără îndoială sunt cele mai chinuitoare şi mai contagioase, deoarece ele sunt începutul oricărui rău. Căci orice ispită începe cu un gând. Dacă lui satan îi reuşeşte să ne atragă atenţia pentru propunerea lui, atunci terenul este pregătit pentru el ca să ne ajute să facem o acţiune rea. De aceea pofta trebuie mai întâi să se nască, înainte ca ea să devină păcat. Gândul loveşte ca un fulger, dar dacă noi am suferit în carne îl vom alunga, aşa cum alungăm o viespe. Dar dacă mă preocup cu gândul, atunci este păcat. Legăturile, cărţile, istorisirile şi împrejurările sunt înclinate să ofere duhului nostru gânduri specifice lor. De aceea este necesar să fim veghetori cu privire la toate aceste lucruri, căci nu are nici un rost să se spună, carnea trebuie ţinută în moarte, în timp ce noi îi slujim în felul acesta.
Titlul original: „How to ceace from Sin“ din Ministry by James Butler Stoney, New Series, vol. 10, pag. 221–225.
Traducere: Ion Simionescu
Înfierea
Stanley Bruce Anstey
Noţiunea înfiere este folosită în Scriptură în legătură cu Israel (Romani 9.4) şi cu Adunarea (Romani 8.14,15,23; Galateni 4.5-7; Efeseni 1.5), însă în sensuri cu totul diferite. În legătură cu Israel adoption[1] se referă la faptul că Israel va fi adus între popoarele pământului într-un loc privilegiat cu privire la Dumnezeu (Exodul 4.22). Însă în sens creştin adoption are a face cu faptul că un copil al lui Dumnezeu este aşezat în familia lui Dumnezeu pe locul privilegiat al Fiului Însuşi, prin aceea că el posedă Duhul Sfânt locuind în el. Înfierea este mai mult decât primirea, prin aceea că cel credincios are parte de privilegiile şi de libertatea pe care numai un fiu o poate avea în prezenţa lui Dumnezeu.
Cuvântul înfierea în limba greacă înseamnă literal „fiu-loc”. Înfierea este realmente o binecuvântare creştină. Aceasta înseamnă, înfierea este o binecuvântare deosebită pe care Dumnezeu a rezervat-o pentru cei care cred în Hristos. Ceilalţi din familia lui Dumnezeu – credincioşii Vechiului Testament, rămăşiţa iudaică din viitor, israeliţii răscumpăraţi din cele zece seminţii, păgânii convertiţi din timpul Împărăţiei de o mie de ani, etc. – nu sunt înaintea lui Dumnezeu pe acest loc privilegiat. Ei toţi sunt copii în familia lui Dumnezeu, dar în epoca harului numai credincioşii creştini au locul de fii.
Înfierea este poziţia cea mai înaltă a binecuvântării, pe care o creatură o poate avea în legătură cu Dumnezeu Tatăl. Îngerii au fost numiţi „fii ai lui Dumnezeu” în Vechiul Testament (Geneza 6.2; Iov 1.6), însă ei nu mai sunt numiţi aşa de când Hristos a înviat dintre morţi şi S-a suit în înălţime şi a adus omenirea pe locul pe care El Însuşi stă înaintea lui Dumnezeu. Fii ai lui Dumnezeu (Romani 8.14) este astăzi o noţiune rezervată exclusiv credincioşilor creştini, căci ei au un loc mai înalt al binecuvântării şi al privilegiului înaintea lui Dumnezeu decât au toate celelalte făpturi binecuvântate. Dumnezeu ar fi putut să ne aşeze pe locul îngerilor aleşi sau ar fi putut chiar să ne înalţe pe poziţia sublimă a unui arhanghel – şi noi am fi fost recunoscători pentru aceasta. Dar El a făcut ceva mult mai mare şi mai binecuvântat: El ne-a aşezat pe locul propriului Său Fiu cu toată favoarea şi privilegiile legate de aceasta, locul acesta îl avem!
Uimitor în aceasta este că Dumnezeu a planificat această binecuvântare mare pentru creştinii credincioşi „înainte de întemeierea lumii”, şi este „buna plăcere a voii Sale” să realizeze aceasta (Efeseni 1.3-6). Produce realmente bucurie şi satisfacţie în inimă să ai înainte o societate de fii, care stau exact în aceeaşi poziţie ca propriul Său Fiu! Ca „fii ai lui Dumnezeu” avem parte de:
În general se gândeşte: dacă Dumnezeu ne face fii, atunci aceasta este o acţiune care aduce pe om în familia Sa. – Însă aceasta nu este ceea ce învaţă Scriptura. Este numai un singur drum spre familia lui Dumnezeu; el conduce prin naşterea din nou (renaşterea). Oferirea înfierii are a face cu faptul că cineva, care este născut din nou (şi prin aceasta este un copil al lui Dumnezeu în familia lui Dumnezeu), este înălţat, sau i se măreşte prestigiul, pe un loc deosebit al privilegiului şi al evidenţierii. Aşa cum am amintit, este vorba de faptul că el este adus exact înpoziţia pe care Fiul lui Dumnezeu Însuşi o are înaintea lui Dumnezeu! Aceasta are loc atunci când un om crede în Evanghelia mântuirii lui şi este pecetluit cu Duhul Sfânt (Efeseni 1.13). Aşadar un om devine un copil al lui Dumnezeu în familia lui Dumnezeu atunci când el devine născut din nou; dar când el primeşte Duhul, prin aceea că el crede Evanghelia, el este introdus ca fiu (primirea înfierii) în familie.
Oamenii cu origine iudaică înţeleg probabil mai uşor felul în care este folosită adoptarea (adoptiom) în Scriptură, decât aceia care descind dintre păgâni. Când într-o familie iudaică un tânăr împlineşte vârsta de treisprezece ani, părinţii lui îi pregătesc un „bar-mizwa”: din momentul acesta el este promovat oficial în familie de la statura de copil la cea de fiu. După aceea el savurează libertăţi şi privilegii mai mari în părtăşia casei. Bar-mizwa nu aduce tânărul în familie, ci îl promovează pe un loc privilegiat în cadrul familiei.
La fel este când Duhul îl înalţă în poziţia de fiu în familia lui Dumnezeu [în momentul când Duhul Îşi ia locuinţa în cel care crede]. Apostolul Pavel învaţă aceasta în Galateni 4.1-7. El diferenţiază între „copii” şi „fii” în familia lui Dumnezeu şi ilustrează aceasta pe baza unei gospodării iudaice. Copiii – în sensul în care Pavel foloseşte expresia în acest pasaj – sunt priviţi ca şi cum ei ar avea un loc subordonat în familie. Pavel pune aceasta în legătură cu locul pe care îl aveau credincioşii din timpul Vechiului Testament. Dar odată cu venirea lui Hristos, pentru a înfăptui răscumpărarea, şi cu trimiterea Duhului Sfânt, credincioşii epocii vechi, care au luat pe Hristos ca Mântuitor, au fost primiţi ca fii şi astfel au fost înălţaţi, sau li s-a ridicat valoarea, în poziţia creştină a „înfierii”. Ei au părăsit poziţia de minori şi au venit în poziţia privilegiată a „fiilor” în familia lui Dumnezeu. (Apostolul Ioan nu foloseşte cuvântul „copii” în acelaşi sens de subordonare, cum îl foloseşte Pavel în epistola către Galateni. În scrierile lui Ioan copiii sunt priviţi ca având Duhul Sfânt şi prin aceasta poziţia creştină deplină; vezi 1 Ioan 2.20; 3.24; 4.13. Chiar şi aceia, pe care Ioan îi denumeşte „copilaşi”, deci care sunt născuţi din nou, sunt văzuţi pe acest loc; vezi 1 Ioan 2.18. Ioan îi numeşte copii, deoarece accentul în epistolele sale se pune pe viaţa veşnică şi pe relaţia pe care noi o avem cu Tatăl în sentimente, ceea ce întruchipează „copii”. Astfel credincioşii creştini sunt priviţi în Scriptură atât ca şi copii, cât şi ca fii.[2])
În timp ce Dumnezeu îi binecuvântează pe toţi care sunt în familia Sa, El este suveran şi poate acorda unora din familia Lui o favoare deosebită faţă de alţii, dacă El vrea. El a făcut aceasta, prin aceea că din epoca actuală a ales credincioşi pentru înfiere (pe credincioşii creştini). Sunt patru locuri principale în Scriptură, în care este amintită înfierea; fiecare loc se concentrează la un alt aspect al acestei mari binecuvântări creştine:
Galateni 4.1-7 accentuează poziţia privilegiată, pe care o avem şi care este mai presus de poziţia celorlalte persoane binecuvântate din familia lui Dumnezeu.
Romani 8.14,15 accentuează libertatea deosebită, pe care o avem înaintea lui Dumnezeu, prin aceea că în orice timp avem intrare în prezenţa Sa şi ne putem adresa Lui ca Tată al nostru cu o intimitate, pe care nici o altă făptură nu a cunoscut-o vreodată – prin aceea că putem striga: „Ava, Tată”.
Efeseni 1.30 accentuează binecuvântările mai înalte şi cunoaşterea, pe care le avem conform planului lui Dumnezeu, care până atunci a fost păstrat ascuns în „taina”.
Evrei 2.10-13 accentuează demnitatea, pe care o avem prin aceea că noi suntem identificaţi în noua rasă a creaţiei cu Hristos ca „fraţi” ai Lui. Hristos ca „Cel întâi născut” este Capul acestei rase (Apocalipsa 3.14; Romani 8.29; Coloseni 1.18).
Retete vindecatoare cu apa- Aproape totul despre farmacia din ŢELINA- Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale- Ce se întâmplă când consumăm sare iodată? Ce să NU mănânci dacă ai dereglări hormonale- 7 semne că îți lipsesc vitamine importante din corp- Legatura neasteptata dintre vinul alb si cancer; Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale; Alimente cu efect antiinflamator…
Iertarea – cel mai bun medicament pentru suflet; De ce iertarea are puterea de a vindeca ranile si te ajuta sa te simti din nou intreg; Piramida alimentelor; Cum să uscați și să păstrați corect ierburile; Principii de amestecare a amestecurilor de ceai; 8 ceaiuri care au efecte extraordinare pentru balonare; EDUCATIA SANITARA ; Top 10 alimente care curata ficatul; 10 plante si remedii care nu trebuie sa-ti lipseasca din casa (recomandari de la clientii Vegis); Cum sa ne ingrijim cu ajutorul legumelor? Idei de sucuri din fructe si legume; Puterea bunatatii – de ce iti face bine sa fii bun cu altii; Vrei sa te vindeci de trecut? Incepe prin a-ţi ierta părinţii; Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton; Vindecare în Hristos, prin rănile Lui suntem vindecaţi- HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 5 – CUM SĂ ÎŢI ÎNSUŞEŞTI VINDECAREA; (Vindecarea si de…manipulari) 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii;
Denumirea telinei –
Apium graveo¬lens vine din latină, unde apium este o denumire generică dată rădăcinilor comestibile, gravis înseamnă puternic, iar olens înseamnă miros
Aşadar, denumirea ştiinţifică a acestei legume s-ar traduce prin „rădăcina puternic mirositoare”, fă¬când referire la aroma sa intensă şi care o face foarte uşor de identificat, provenită de la un complex de sub¬stanţe cu efecte vindecătoare extraordinare. Telina are stramos o plantă sălbatică, care a cres¬cut cu milenii în urmă în zona Mediteranei şi a Mării Negre, unde prefera pământurile umede şi să¬rate, bine expuse la soare. Apoi a început să fie îmblân¬zită de oameni, care au luat-o în grădinile lor şi au îngrijit-o. Ţelina a fost recunoscătoare pentru grija lor şi a răspuns pe măsură: de la o generaţie la alta, rădă¬cina sa a devenit mai mare şi mai cărnoasă, frunzele sale mai fragede, iar seminţele sale bogate în uleiuri aromate. Aşa a ajuns ţelina leguma pe care o cunoaştem azi, fiind răspândită mai întâi în toată Europa şi apoi în toată lumea. În antichitate, ţelina era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Ro¬man, încât a fost consemnată în scrie¬rile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele medicilor, care o conside¬rau un medicament deosebit de preţios, recomandat în boli de inimă, reuma¬tism, gută şi astenie sexuală. Hipo¬crate, părintele medicinei, o numea „selinom” şi o socotea un remediu foarte eficient pentru liniştirea sistemului nervos. Însuşi Homer o menţionează în „Iliada” şi „Odiseea” drept o iarbă sacră, cu calităţi terapeu¬tice excepţionale. La rân¬dul lor, romanii preparau o băutură alcoolică din ră¬dăcina şi seminţele de ţe¬lină, pentru a-şi mări ca¬pacitatea de efort şi ferti¬litatea. Medicii romani le prescriau şi copiilor şi ado¬lescenţilor rădăcină de ţelină, pentru a creşte mai repede, pentru a fi feriţi de boli şi de tulburările ado¬lescenţei. Tot la romani exista credinţa că o cunună din frunze de ţelină pusă pe cap fereşte mintea de aburii vinului în exces. Se spunea chiar despre poetul latin Horaţiu că purta mereu, atunci când participa la ospeţe, o cunună de frunze de ţelină. Multe din credinţele şi obiceiurile folosirii ţelinei, consemnate în antichitate, le găsim şi în tradiţia şi me¬dicina populară de la noi. În lumea satului românesc, ţelina era primul remediu în caz de convalescenţă, tuberculoză pulmonară sau infertilitate. De altfel, cali¬tăţile afrodiziace ale acestei plante au devenit un ade¬vărat mit în tradiţia populară românească, ajungând până în zilele noastre. Cât este ficţiune şi cât este ade¬văr din toate aceste utilizări terapeutice vom afla în rândurile care urmează.
Ţelina ca medicament
Piure de ţelină
Rădăcina acestei legume este o adevărată colecţie de substanţe cu efecte vindecătoare. Trebuie ştiut, însă, că ele se găsesc preponderent în coaja ţelinei, pe care de obicei gospodinele o curăţă şi apoi o aruncă, nefiind consumată. Or, ea conţine cele mai multe substanţe antibiotice şi antifungice din plantă, dar şi vitamine cum ar fi C, B1, B2, B6 sau B9, toate cu rol în protec¬ţia contra radicalilor liberi, în întărirea imunităţii şi a rezistenţei noastre la factorii de mediu agresivi. Ca atare, pentru a fi eficientă în terapie, ţelina va fi consu¬mată cu tot cu coajă. Sub coaja cea bogată în vitamine (rădăcina propriu-zisă a plantei) se află calciu, potasiu, magneziu, fosfor şi fier, adică mai toate mineralele cu rol în menţinerea sănătăţii sistemului nervos şi a celui endocrin, în dezvoltarea lor armonioasă la copii. De aceea, rădăcina de ţelină este recomandată în mod spe¬cial copiilor şi adolescenţilor, inclusiv celor cu tulbu¬rări de creştere şi de maturizare.
Cum preparăm şi cum administrăm rădăcina de ţelină
Mai întâi de toate, trebuie ştiut că cele mai bune efec¬te terapeutice se obţin consumând rădăcinile proaspete de ţelină, şi nu cele conservate prin depozitare la rece sau preparate prin încălzire, care îşi pierd multe din calităţile vindecătoare. După două săptămâni de refrigerare, se pierd aproximativ 50% din majori¬ta¬tea vitaminelor, în timp ce prin fier¬bere, este pierdut un procent de peste 70% din conţinutul de vitamina C, vitamina A, vitaminele B1 şi B6.
Sucul Este forma de administrare a ţeli¬nei cea mai eficientă din punct de ve¬dere terapeutic. Se obţine cu ajutorul storcătorului elec¬tric centrifugal, din ţe¬li¬nă proaspătă, sănătoasă, bine spălată, dar necurăţată de coajă, care este partea cea mai bogată în substan¬ţe nutritive. Coaja va fi doar spălată foarte bine. Sucul obţinut se amestecă în proporţie de 3:1 cu suc de morcov, consumân¬du-se amestecul imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în recipiente bine închise, dar nu mai mult de şase ore. De regulă, un adult va consuma zilnic 50-150 ml de suc de ţelină, o cantitate mai mare fiind contrain¬di¬cată, deoarece poate produce deranjamente gastro-intes¬tinale, stări de inapetenţă, vomă. Sucul de rădăci¬nă, obţinut prin centrifugare, este cea mai eficientă for¬mă de administrare a acestei legume, deoarece vita¬mi¬nele, enzimele, mineralele şi pigmenţii pe care îi con¬ţine sunt foarte uşor de asimilat.
Ţelina fiartă Poate fi consumată ca atare, sub formă de piure sau în diverse alte mâncăruri (ciorbe, tocăniţe, ghiveciuri etc.). În urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A conţinută este distrusă, la fel ca şi vitamina C şi multe alte substanţe nutritive. Totuşi, este important de ştiut că vitaminele şi mineralele rămase după fier¬bere vor fi mult mai uşor de asimilat din ţelina fiartă, decât din cea crudă. Mai mult, ţelina fiartă (eventual amestecată cu cartofi şi puţin morcov fiert) este foarte bine digerată şi tolerată de către tubul digestiv, fiind ca atare recomandată în mod special persoanelor convalescente ori celor care datorită unor afecţiuni gastro-intestinale nu suportă crudităţile. Din aceste motive, ţelina fiartă poate avea de multe ori o aplica¬bi¬litate terapeutică mai mare decât cea consumată crudă.
Vinul tonic de ţelină
Se taie mărunt două rădăcini de ţelină de mărime medie şi se pun într-un litru de vin alb. Apoi se adaugă 100 g miere de albine şi 5 linguriţe de seminţe de ţelină pisate. Totul se macerează timp de cinci zile, apoi se filtrează, obţinându-se o băutură parfumată, cu un gust dulce-picant, din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale, având efecte diuretice, afrodiziace şi tonice. Vinul de ţelină se mai foloseşte tradiţional şi pentru reglarea ciclului men¬strual sau contra amenoreei, iar mai nou, pentru înde¬părtarea efectelor nedorite ale anticoncepţio¬na¬le¬lor de sinteză.
Tratamente interne o Adjuvant în cancer – studii de laborator au arătat că există nu mai puţin de opt substanţe cu efecte citostatice în rădăcina ţelinei. De pildă, aşa-numiţii compuşi acetilenici stopează creşterea tumorilor. Alte substanţe din rădăcina acestei legume, care între altele dau ţelinei mirosul specific, au un important rol în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă, atât pentru prevenire cât şi ca adjuvant contra bolilor tumorale, consumul de suc de ţelină, câte 50-100 ml pe zi. o Cancerul gastric – se recomandă administrarea unui amestec de suc de ţelină şi suc de cartofi, com¬binate în proporţia 1:2. Se consumă câte 300 ml de suc pe zi, în reprize. Cura durează timp de 1 lună, după care se face o pauză de 15 zile (timp în care se admi¬nistrează suc de varză), apoi se reia. Cumarinele, o categorie de substanţe conţinute de rădăcina de ţeli¬nă, blochează dezvoltarea tumorilor pe tubul digestiv, în timp ce sucul de cartofi cruzi conţine la rândul său sub¬stanţe citostatice naturale, care împiedică meta¬sta¬za¬rea tumorilor. o Cancerul intestinal – pentru prevenirea formării tumorilor în colon se recomandă curele îndelungate cu salată de ţelină. În tratamentul cancerului de colon deja instalat, se face o cură cu suc de rădăcină de ţelină. Se beau 100 ml suc zilnic, în combinaţie cu suc de mor¬covi. Studii făcute în New Jersey, Statele Unite, au arătat că mai multe principii active din ţelină stopează dezvoltarea formaţiunilor tumorale din colon. o Leucemie – se consumă sucul obţinut din ră¬dăcini şi frunze de ţelină, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în proporţii egale cu suc de morcovi. Su¬cul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica dete¬riorarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, o speranţă în tratamentul acestei afecţiuni. Studii de medicină experimentală au arătat că două categorii de principii active conţinute de ţelină (luteolina şi ftali¬dele) au un efect citostatic, provocând aşa-numita moarte programată a celulelor mutante. o Colesterol şi trigliceride mărite – un studiu făcut de un institut al Departamentului Guvernamental pentru Agricultură al Statelor Unite a arătat că o porţie de doar 100 de grame de salată de ţelină consumată zilnic ajută la scăderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20 %. Aceasta, deoarece ţelina stimulează secreţia de acizi biliari şi este foarte bogată în fibre alimentare, blocând, atunci când este consumată îm¬preună cu alte alimente, punerea în circulaţia sanguină a trigliceridelor în exces şi a colesterolului. Efectul celulozei şi a altor fibre alimentare conţinute de ţelină asupra nivelului trigliceridelor din sânge este extraor¬dinar, studii de medicină experimentală arătând o scădere a valorii acestora cu 17,3-33,5% după doar treizeci de zile de tratament. o Diabet – se consumă zilnic minimum 50 de grame de rădăcină de ţelină, sub formă de salată, care poate fi amestecată cu morcovi, varză, pătrunjel. Toate aceste legume sunt bogate în fibre alimentare şi în principii active cu efect hipoglicemiant. Consumată zilnic, salata ajută, de asemenea, organismul să devină mai receptiv la acţiunea insulinei. o Obezitate – cura cu suc de ţelină, din care se con¬¬sumă 50 ml înainte de fiecare masă, este un ade¬vă¬rat elixir în tratarea supragreutăţii. Această plan¬tă are efecte diuretice, aju¬tându-ne să eli¬minăm excesul de apă din ţesuturi şi aju¬tându-ne la controlul apetitului ali¬men¬tar (substanţele din coaja ţelinei reduc apetitul pe termen lung). De ase¬menea, ţelina rădăcină şi cea verde, consu¬mate zilnic (40-70 de gra¬me), reduc reacti¬vitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru comba¬terea aşa-numitelor „accese de foa¬me”, care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii de tensiune emo¬ţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă.
o Cistită – combinaţia de suc de ţelină şi de mor¬cov este un ajutor foarte puternic în tratamentul cisti¬tei. Coaja ţelinei este bogată în substanţe antibiotice cu spectru larg, substanţe care fac – între altele – ca ră¬dăcina de ţelină să reziste fără să se strice un timp mult mai îndelungat decât alte legume. Dar cea mai importantă proprietate a acestei legume este cea de alcalinizare a urinei, ceea ce va face mult mai eficient tratamentul cu plante medicinale sau cu antibiotice de sinteză. o Calculi renali – sărurile de potasiu şi magneziu conţinute de rădăcina sa fac din ţelină un excelent diu¬retic, eficient pentru eliminarea calculilor renali, mai ales a celor de mici dimensiuni. Mai mult, frun¬zele şi rădăcina de ţelină conţin principii antiin¬fla¬matoare renale, contribuind astfel la prevenirea for¬mării calcu¬lilor. Se recomandă curele de 2 săptămâni, timp în care se administrează în fiecare zi câte 100 ml de suc de rădăcină şi frunze (obţinut prin centrifugare). o Calculi biliari – se recomandă, în mod special, consumul rădăcinii şi al frunzelor de ţelină crude, sub formă de salată. Datorită conţinutului de fibre alimen¬tare, a efectelor sale de stimulare a evacuării bilei din colecist (colecistochinetice), ţelina este un remediu ex¬celent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosită pentru eliminarea „mâlului” (mi¬crocalculilor) din vezica biliară. o Bronşită cronică (inclusiv tabagică), tuber¬cu¬loză pulmonară, pneumonii recidivante – având pro¬prietăţi antispastice bronşice, antibiotice, emoliente şi expectorante, rădăcina de ţelină este folosită în me¬di¬cina tradiţională europeană şi asiatică contra afec¬ţiu¬nilor bronşice şi pulmonare. Ţelina crudă nu trebuie să lipsească de la masa celor cu tuberculoză pulmonară sau cu pneumonie, deoarece stimulează imunitatea, in¬hibă înmulţirea bacteriilor, reduce transpiraţiile noc¬tur¬ne şi calmează tusea. o Dismenoree, infertilitate feminină, menopauză prematură – sucul de ţelină (frunze şi rădăcini) are efecte întineritoare şi de reglaj hormonal asupra femei¬lor. Fitohormonii prezenţi în întreaga plantă acţionează asupra hipofizei, glandă care coordonează, între altele, activitatea ovarelor. Din acest motiv, sucul de ţelină este eficient contra tulburărilor de ciclu men¬strual (dis¬menoree) şi în apariţia precoce a menopau¬zei, cu dere¬glări la debutul climaxului (bufeuri, prurit vaginal). Câte 30 de ml de suc de ţelină se iau cu 30 minute îna¬intea meselor principale, într-o cură de 28 de zile. În timpul curei nu se vor consuma dulciuri (ciocolată, prăjituri, sucuri artificiale), iar timp de 3 luni, se re¬duce consumul alimentelor bogate în grăsimi şi protei¬ne (carne, preparate din carne, conserve, brân¬zeturi grase).
o Frigiditate – se consumă 50-100 ml de vin obţinut din rădăcini şi seminţe de ţelină, preparat după reţeta prezentată. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după ce aţi mâncat, cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe ter¬men lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, sucul de rădăcină de ţelină (100 ml pe zi), pulberea de seminţe de ţelină (2 grame pe zi), care au efecte pu¬ternice de relansare a activităţii gonadelor. o Aritmie cardiacă – datorită conţinutului foarte ridicat de potasiu şi magneziu (de 4 ori mai mare decât la alte plante), ţelina are calităţi puternice de stabilizare a ritmului cardiac. De altfel, această plantă este reco¬mandată în toate afecţiunile inimii, având efecte uşor coronaro-dilatatoare, prevenind depunerile de aterom pe vasele de sânge care alimentează inima, ajutând la reducerea edemelor celor cu insuficienţă renală. o Hipertensiune – cercetătorii de la Universitatea Chicago au descoperit recent în ţelină un compus (3-butilftalidă) care scade puternic tensiunea arterială prin dilatarea şi relaxarea vaselor sanguine. Acest medica¬ment hipotensor natural se găseşte în sucul de rădăci¬nă de ţelină şi are efecte pe termen lung. Oamenii de ştiinţă consideră că o cură de scurtă durată (şapte zile), în care se consumă 100 ml pe zi, are efecte care pot dura şi trei săptămâni, producând o scădere a tensiunii arteriale. o Reumatism – rădăcina de ţelină merită cu priso¬sinţă să fie supranumită „mătura reumatismelor”, de¬oa¬rece are efecte de ameliorare evidente în mai toate formele de reumatism, de la cel infecţios, la cel cu fenomene degenerative. Aceasta, deoarece sucul şi salata din această legumă catalizează eliminarea substanţelor toxice, au efecte antiinflamatoare şi calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă. Se reco¬mandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcină (100-150 ml pe zi), consumat pe stomacul gol, în com¬binaţie cu suc de morcovi. Este eficace şi salata de ţe¬lină crudă. o Gută – puţine remedii se pot lăuda cu un aseme¬nea efect de eliminare a excesului de săruri ale acidului uric, ca ţelina. Se administrează sucul sau fiertura de ţelină, în cure de 2 săptămâni, timp în care se ţine un regim exclusiv vegetarian. Cura cu ţelină elimină rapid crizele dureroase, acţionează direct la nivelul articu¬laţiilor afectate de gută, ajută la îmbunătăţirea meta¬bolismului proteinelor.
Tratamente externe
o Leziuni canceroase pe piele – rădăcina şi frunzele proaspete de ţelină se toacă fin sau se pasează prin mixer, iar pasta rezultată se pune în tifon şi se aplică pe locul afectat, unde se ţine vreme de 4 ore. Toa¬te părţile plantei conţin substanţe care distrug ce¬lulele canceroase şi stimulează refacerea ţesuturilor sănătoase. Cura externă cu ţelină va fi dublată şi de administrarea internă a acestei legume, precum şi de un regim vegetarian cu multe crudităţi. o Degerături – medicul francez Jean Valnet şi-a vindecat un prieten în doar trei zile, de nişte degerături destul de grave la picioare, cu ajutorul unei reţete foar¬te simple: se pune un sfert de kilogram de rădăcină de ţelină într-un litru de apă şi se fierbe vreme de 45 de minute. După ce se răceşte, ajungând la tempera¬tura ca¬merei, se strecoară şi se pune într-un lighean. Se cu¬fundă mâinile şi picioarele în acest decoct con¬centrat, ţinându-le vreme de 10-20 minute, de 3 ori pe zi. o Vitiligo – pe locurile afectate se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi apoi lă¬sate să se răcească puţin. Aplicaţia se ţine timp de 2 ore, frunzele (se pun cât de calde putem suporta) fiind acoperite cu celofan şi cu ţesături din lână. Intern, se administrează sucul din rădăcină (cu tot cu coajă) şi din frunze (obţinut prin centrifugare), din care se iau câte 6 linguri, pe stomacul gol, înaintea fiecărei mese. Se pare că efectul favorabil în această tulburare de pigmentare a pielii s-ar datora în principal conţinutului ridicat în bergapten (o substanţă conţinută în mari cantităţi de către coaja rădăcinii) al acestei plante. o Inflamaţii oculare – cu sucul de rădăcini şi frunze de ţelină se umezeşte o bucată de tifon curat, care se pune pe pleoapele închise. Aplicaţia se lasă minimum 30 de minute şi are efecte antiinflamatoare oculare şi antiinfecţioase. o Placă bacteriană, carii, tartru – consumul de salată de ţelină crudă este o completare foarte necesară spălării dinţilor cu periuţa şi pasta de dinţi. Rădăcina acestei legume are efecte antibiotice la nivelul gurii, iar în procesul masticaţiei va curăţa foarte bine dinţii şi întreaga cavitate bucală. Ţelina şi potenţa
Salată de ţelină
Contrar credinţelor populare, cel mai puternic efect de stimulare a potenţei nu îl are sucul de ţelină, ci pulberea obţinută din seminţele acestei legume. Ele con¬ţin într-o proporţie mult mai mare decât rădăcina nişte substanţe aromatice care sti¬mulează hipo¬fiza să producă aşa-numiţii hormoni gonadotropi, care stimu¬lează nu doar apetitul amoros, ci şi fertilitatea mas¬culină. Seminţele şi rădăcina de ţelină au efecte vaso¬dilatatoare genitale, lucru care explică faima acestei legume, de afrodiziac rapid. Pentru combaterea infer¬til¬ităţii şi a impotenţei masculine, se fac tratamente cu o durată de 30 de zile, timp în care se administrează câte 5 grame de pulbere de seminţe de ţelină pe zi. În paralel, se consumă sucul de ţelină, câte 100 ml pe zi, administrat dimineaţa. Ambele părţi ale plantei au un efect reîntineritor general asupra bărbaţilor, redându-le vigoarea. Precauţii şi contraindicaţii la folosirea ţelinei
În timpul sarcinii, rădăcina de ţelină nu va fi consumată crudă, ci doar fiartă. Frunzele de ţelină se vor consuma cu moderaţie (maximum 5 grame pe zi), în perioada sarcinii, în timp ce seminţele de ţelină sunt total contraindicate în această perioadă. Curele de ţelină pot conduce la apariţia fotodermatitelor (sensi¬bilitate exagerată a pielii la radiaţia solară), de aceea, persoanele ce consumă ţelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic, fără să folo¬seas¬că creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiaţiilor ultraviolete. În cazul aplicaţiilor externe cu ţelină, expunerea la soare este strict interzisă, vreme de mini¬mum 24 de ore. În foarte rare cazuri, ţelina poate produce alergii, traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz în care tratamentul va fi întrerupt.
Sucul din ţelină, cel mai bun detoxifiant al organismului
Atât frunzele, cât şi rădăcinile ţelinei au virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală. Frunzele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale. Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decât sucul din rădăcini. După îndepărtarea peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea, dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minimum 24 de zile (nu se depăşeşte cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în acnee juvenilă rebelă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool. Infuzia din frunze (o linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în congestie hepatică, litiază renală şi reumatism. Sucurile din rădăcini, excelent tonifiant Sucul se obţine din rădăcina rasă sau prin tăiere în felii subţiri sau cuburi care se pun în mixer 2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj, nervozitate, febră, reumatism, gută, tuse, catar bronşic, obezitate, de drenor pulmonar şi hepatic şi remineralizant. Extern, se aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură. Sucul din rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni). Decoct din rizomi şi rădăcini rase (30 g fierte într-un litru de apă timp de 10-15 minute), se bea câte o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos, cu acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă, balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută. Sirop din rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel, sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g) care se infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop de zahăr, după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5 linguri pe zi având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului. Infuzie din ˝ linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive, tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.
„Inamicul“ stresului Având proprietăţi antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă (hidropizie). Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres. Părintele medicinei, Hippocrate, recomanda, în urmă cu 2.500 de ani, să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“. Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap. Ţelina diminuează senzaţia de foame Prin efectele diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame. Se recomandă a fi consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ˝ de pahar suc din frunze într-o cură de 15-20 de zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină. Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge. Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele debile, anemice şi convalescente. „Mătura reumatismelor“ Numită „mătura reumatismelor“, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze, lumbago şi gută, având rol în eliminarea substanţelor toxice precum şi efecte antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă. Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (două pahare pe zi), consumat pe stomacul gol în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata din frunze tăiate mărunt, cu rol depurativ şi curativ. Pe articulaţiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de două ore, învelite cu celofan şi cu ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.
Sucul de ţelină şi morcov, bun pentru regenerarea pielii
Prin proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi antipruriginoase, preparatele din ţelină sunt remedii excelente în profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienţă în vindecarea de ulceraţii, plăgi tegumentare, degerături, contuzii, vânătăi, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis şi acnee juvenilă. Pentru aceste afecţiuni sunt recomandate cure de 2-3 săptămâni cu salate bogate în frunze de ţelină sau cu suc din rădăcini (câte ˝ pahar de 2 ori pe zi, luate dimineaţa şi seara, la culcare). Pentru regenerarea ţesuturilor epidermice după răniri şi ulceraţii, la sucul de ţelină se adaugă şi suc de morcov. La bolnavii de vitiligo, o leucodermatită de lungă durată, este indicat sucul de ţelină (2-3 linguri pe zi, luate dimineaţa pe stomacul gol şi înainte de mese). Întrucât există în rădăcini un raport ideal între conţinutul de fier şi cel de magneziu, sucul din rădăcina de ţelină ajută la profilaxia cancerului de piele. Ţelina în alimentaţie Toate organele plantei ar trebui să fie nelipsite din alimentaţia noastră curentă. Frunzele au fost utilizate în alimentaţia europeană încă din secolul al XV-lea, fiind mult apreciate la aromatizarea unor salate, supe, ciorbe, sosuri, maioneze şi în multe feluri de mâncăruri scăzute cu carne, peşte şi ouă, fripturi rotisate. Se asortează cu morcov, pătrunjel verde, cartofi, fasole etc. Savoarea proaspătă, aromatizantă şi suculentă, cu miros intens şi agreabil, are un rol esenţial în stimularea apetitului şi în favorizarea digestiei. Frunzele se consumă în stare proaspătă sau uscată pentru iarnă. Pentru salate se toacă mărunt şi se amestecă cu puţină lămâie şi ulei de floarea soarelui. Rădăcina este indispensabilă în arta culinară, fiind în perfectă armonie cu prazul, pătrunjelul, ceapa şi morcovul. Se poate consuma în stare crudă, dată pe răzătoare şi introdusă într-un amestec de salate, luate înainte de mese. Salata se prepară într-un castron în care se rade o rădăcină de ţelină, alături de morcov, măr, sfeclă roşie şi pătrunjel (rădăcină); se adaugă puţină salată verde, ceapă, felii de tomate, untdelemn, sare şi suc de lămâie, care se amestecă şi se consumă la mesele principale. O altă salată se prepară din 2 ţeline mari care se fierb în apă cu sare; se taie în felii subţiri şi rotunde, se adaugă ulei, sare, suc de lămâie şi se aşază pe un platou, asortat cu frunze de pătrunjel, salată verde sau varză roşie. Tot din ţelină se prepară o supă dintr-o rădăcină tăiată în bucăţi mici, se adaugă 0,5 kg cartofi şi 100 g orez; se fierb împreună în doi litri de apă cu sare şi se drege cu smântână sau cu bulion. În arta culinară sunt mult apreciate câteva feluri de mâncare preparate cu rădăcină de ţelină: salate (eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lămâie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maioneză), supă-cremă, tocane de ţelină (cu carne, parmezan, măsline sau ciuperci), budincă, gustare cu ciuperci, musaca, piure, sufleu.
Un studiu recent aduce vesti nefaste pentru amatorii de vin alb. Potrivit specialistilor, consumul frecvent al acestei bauturi are efecte grave asupra sanatatii. Cercetarea realizata la Brown University a scos la iveala faptul ca vinul alb este asociat unui risc sporit de melanom invaziv.
In urma analizarii datelor cu privire la 210.252 de indivizi cu varsta peste 18 ani, specialistii au ajuns la concluzia ca un pahar de vin alb pe zi sporeste cu 13% riscul de aparitie a melanomului. Alte tipuri de alcool, insa, precm berea, vinul rosu sau lichiorul, nu au un impact similar asupra sanatatii individului, potrivit cercetarii.
Eunyoung Cho, autorul studiului, mentioneaza ca nu a fost identificata si o explicatie pentru legatura dintre vinul alb si aparitia melanomului. A tinut, insa, sa specifice ca unele vinuri prezinta un nivel sporit de acetaldehida – substanta care afecteaza ADN-ul si impiedica regenerarea acestuia – comparativ cu alte bauturi alcoolice. Cu toate ca si vinul rosu prezinta un nivel sporit de acetaldehida, specialistii cred ca antioxidantii din acest tip de vin reduc impactul asupra ADN-ului.
Aceasta legatura dintre melanom si alcool a fost ceva mai evidenta in zone ale corpului care nu sunt expuse atat de des la soare, precum trunchiul. Comparativ cu subiectii care nu beau, cei care au consumat 20 de grame de alcool pe zi au prezentat un risc cu 2% mai ridicat de a fi diagnosticati cu melanom la nivelul gatului, capului sau extremitatilor. In schimb, aceiasi indivizi au prezentat un risc cu 73% mai mare de a fi diagnosticati cu melanom la nivelul trunchiului.
Un studiu recent a demonstrat cat de periculos este fumatul in acest context, caci mii de celule purtatoare ale ADN-ului pot suferi mutatii, iar fumatul unui pachet de tigari pe zi produce acest efect zilnic, avand loc 150 de astfel de mutatii in plamani, 97 in laringe, 23 in cavitatea bucala, 18 in vezica urinara si 6 in ficat, iar fiecare mutatie creste riscul ca aceste celule sa devina cancerigene. Fiecare tigara contine cel putin 160 de substante cancerigene, ceea ce face ca 6 milioane de oameni sa moara din aceasta cauza in fiecare an, tutunul fiind cauza a 17 tipuri de cancer.
In anul 1956, epistemologii Richard Doll si Bradford Hill au inceput sa isi puna intrebari in ceea ce priveste rolul tigarilor in aparitia cancerului de plamani, iar incepand cu prima zi a anului 1971, reclamele cu privire la tigari contineau si avertismente cu privire la modul in care acestea afecteaza sanatatea, acest deceniu fiind crucial in ceea ce priveste perceptia asupra acestei dependente si a faptului ca este extrem de periculoasa.
Cu toate acestea, dependenta inca este o realitate. Tot ceea ce ingeram ajunge sa faca parte din noi si, mai mult, ne modifica ADN-ul, iar acest lucru ne demonstreaza cat de putin control avem asupra corpului nostru si asupra mintii.
Pastele de dinti din comert nu contin doar substante naturale. De cele mai multe ori acestea sunt pline de chimicale, triclosan (un antibiotic) si sulfat de lauril de sodiu (agent de spumare). Toate acestea, in timp, duc la afectarea danturii si a gingiilor. Poti opta, in schimb, pentru pasta de dinti naturala, pe care o poti prepara chiar tu, acasa.
Ai nevoie de:
2 linguri ulei de nuca de cocos
2 linguri bicarbonat de sodiu
1 lingurita pudra de turmeric
extract de menta (optional)
Intr-un bol adauga uleiul de nuca de cocos si bicarbonatul de sodiu. Amesteca foarte bine si adauga 2-3 picaturi de ulei esential de menta (sau mai mult daca vrei ca pasta sa fie mai aromata). La final adauga turmericul si continua sa amesteci pana obtii o compozitie omogena.
Sfat: in locul uleiului esential de menta, poti folosi orice alt ulei esential, cu conditia sa te asiguri ca este 100% natural.
Adauga pasta de dinti intr-un bol si pastreaza-o la frigider. Poate fi pastrata timp de 3-4 zile, fara probleme.
Spala-te pe dinti in mod normal si clateste-te foarte bine.
Aceasta pasta de dinti nu va face spuma precum cea din comeret, deoarece nu contine agent de spumare.Sursa: stil.acasa.ro
Aproximativ 80% dintre oamenii plantei au avut cel putin o data in viata o durere de spate. Fie ca au incercat sa ridice ceva greu, fie ca au facut o miscare mai brusca, fie nu au avut o postura corecta, durerea de spate i-a chinuit mai mult sau mai putin intens.
Chiropractica a devenit o terapie din ce in ce mai cautata, insa toata lumea ar trebui sa fie foarte atenta la specialistul la care apeleaza. Daca nu este aplicat tratamentul corespunzator, problema nu doar ca nu se rezolva, ci s-ar putea inrautati.
In mod traditional, un chiropractician va alinia oasele, pornindu-se de la teoria ca durerea este cauzata de proasta aliniere a scheletului. „Ajustarea” presupune sucirea sau trosnirea rapida a oaselor. Riscul este major. Daca persoana la care apelezi nu stapaneste bine meseria, pot fi afectate arterele care duc sangele la coloana vertebrala si la creier si pot aparea accidentele vasculare. Alte complicatii pot fi hernia de disc sau afectarea nervilor spinali care pot conduce la dureri severe, slabirea muschilor si incontinenta.
Exista numeroase discutii contradictorii in lumea medicala in ceea ce priveste chiropractica. Mai ales ca, pe fondul unor afectiuni care nu sunt identificate, manevrele chiropractice pot fi periculoase. Ca, de exemplu, in cazul unor boli care afecteaza peretii arteriali.
Ce ai de facut cand te doare spatele?
Intai de toate cere sfatul unui fizioterapeut sau osteopat. Ei nu folosesc miscari bruste pentru a aseza oasele.
Priveste in viitor. Ce ai putea schimba din stilul tau de viata ca sa reduci durerea de spate sau sa o previi. Fii atent la postura, fa exercitii de stretching.
Daca alegi un chiropractician intreaba-l ce proceduri urmeaza sa faca si care sunt alternativele lor.
In cazul in care optezi pentru o terapie executata de un chiropractician, fa mai intai un test al peretilor arteriali. Chiar si asa pot aparea probleme, intrucat rezultatele pot iesi negative in faza incipienta a bolii vasculare.Sursa: sfatulparintilor.ro
Ştim deja că starea permanentă de oboseală este un prim simptom, însă mai există şi alte semne care dau de înţeles că îți lipsesc vitamine importante din corp.
Există anumite semnale pe care corpul ţi le transmite şi de care trebuie să ţii cont. Iată care sunt acestea şi ce trebuie să faci pentru a rezolva problema:
1. Te dor muşchii
Dacă ai remarcat acest simptom şi nu are legătură cu sportul, atunci este posibil să ai o lipsă de vitamina D, după cum susţin specialiştii, citaţi de publicaţia lifehack.org. Chiar dacă această carenţă este foarte dificil de depistat, deoarece nu dă semnale clare, este recomandat să verifici nivelul vitaminei D în corp dacă te dor toţi muşchii şi ai des probleme cu oasele şi dantura.
Între timp cele mai bune alimente pe care trebuie să le incluzi în dietă sunt: lactatele îmbogăţite cu vitamina D, somon, ton, hering, macrou, ulei din ficat de cod, ciuperci, ouă, ficat de vită.
2. Îţi simţi picioarele amorţite
Senzaţia de amorţeală resimţită la nivelul picioarelor, asociată cu dificultăţi la mers (pierderea echilibrului şi starea de oboseală care apare rapid) poate să semnaleze un deficit al vitaminei B12 în corp.
Aceasta este o vitamină esenţială pentru sistemul nervos, iar o lipsă a ei împiedică creierul să transmită semnalele aşa cum trebuie.
Este important să incluzi în alimentaţia ta: carne, lactate, ouă, peşte, lapte vegetal, ficat, bere, scoici.
3. Ai probleme cu vederea când e întuneric
Dacă ai constatat că problemele cu vederea sunt mai accentuate când este întuneric afară este posibil să suferi de o lipsă a vitaminei A. Ea este esenţială pentru sănătatea ochilor, prevenind apariţia unor afecţiuni oculare grave, cum ar fi degenerescenţa maculară. Trebuie să incluzi în alimentaţie: legume cu frunze verzi, morcovi, mango, dovleac, cartofi dulci, ouă.
4. Reacţionezi mai greu la orice
Dacă ai constatat că reflexele tale sunt mult mai lente este posibil să nu fie vorba doar despre neîndemânare, ci să fie de vină o lipsă a vitaminei E din corp. Este la fel de importantă pentru sistemul nervos precum vitamina B12, de aceea dacă ai constatat această problemă trebuie să mănânci: germeni de grâu, ouă, organe, nuci, seminţe şi avocado.
5. Rănile se vindecă greu
Dacă te-ai tăiat sau te-ai zgâriat, însă ai constatat că durează foarte mult până se vindecă locul este posibil să ai o lipsă de vitamina C în corp. Această vitamină este esenţială pentru regenerarea celulelor. Ca să te asiguri că ai un aport însemnat de vitamina C trebuie să incluzi în alimentaţie citrice, pătrunjel verde, spanac, rucola, ardei, rodie şi cătină.
6. Nu ai chef de nimic şi eşti frecvent tristă
Chiar dacă se întâmplă să avem şi zile proaste nu trebuie să te îngrijorezi decât atunci când această stare persistă şi se adânceşte.
O lipsă a vitaminei B1 poate să stea la baza acestor simptome cu care te confrunţi mai des. Atunci când nivelul vitaminei B1 este foarte scăzut, sistemul nervos nu funcţionează cum trebuie şi pot să-şi facă apariţia aceste stări de depresie. În special persoanele care consumă cantităţi mari de alcool, precum şi cele care suferă de boala Crohn şi de anorexie sunt predispuse unei carenţe de vitamina B1. Ca să furnizezi corpului această vitamină trebuie să mănânci organe de animale, mazăre, fasole, linte şi germeni de grâu.
7. Ai probleme cu respiraţia urât mirositoare
Halena sau respiraţia urât mirositoare poate să apară atunci când din corp lipseşte vitamina B3, deoarece această carenţă determină o încetinire a funcţiilor ficatului. Prin urmare, digestia nu se realizează corect şi favorizează apariţia halenei. Ca să furnizezi corpului această vitamină, ai grijă să incluzi în alimentaţie organele animale, peştele gras, seminţele de floarea-soarelui crude, arahide crude, piept de curcan şi sfeclă roşie.Sursa: www.eva.ro
Pe lângă tratamentul medicamentos, inflamațiile pot fi combătute și prin remedii naturiste și o dietă care conțin alimente cu efect antiinflamator.
Nuci
La primele semne ale unei inflamații apărute în corp, cum sunt febra, durerea, roșeața, umflătura, mănâncă mai des nuci. Au în compoziție vitamina E care combate efectele radicalilor liberi și reduce inflamația. Atenție însă la nucile pe care le cumperi! Dacă le preferi pe cele curățate, riști să iei unele râncede, prin urmare este mai sigur să le alegi pe cele în coajă.
Ghimbir
Capsaicina este o substanță antiinflamatorie, cu gust picant, pe care o poți procura din ghimbir, dar și din curcumă, cuișoare, ardei iute sau turmeric. Sub formă de infuzie sau de pulbere, ghimbirul reduce inflamațiile articulare și durerile reumatice. Amestecă o jumătate de linguriță sau o linguriță întreagă într-un pahar de ceai sau de apă. Este un remediu pe care-l poți folosi pentru întărirea imunității, pentru ameliorarea simptomelor astmului sau alergiilor, în gripă sau răceală, contra grețurilor matinale.
Anghinare
Inflamațiile stomacului sau intestinului pot fi prevenite cu ajutorul anghinarei care are în compoziția ei nu doar vitamina C, ci și o fibră vegetală numită inulină. Consumul frecvent de anghinare încetineşte absorbţia intestinală şi permite producerea de probiotice esențiale pentru păstrarea imunității. Dacă nu se numără printre alimentele tale preferate, ba din contră, o poți folosi sub formă de ceai. Îl poți face din două linguriţe de anghinare uscată, mărunţită şi o cană de apă clocotită.
Pentru efectul hepatoprotector, prepară ceaiul dintr-o lingură de frunze de anghinare și 2 căni cu apă fiartă. Bea o cană de ceai de anghinare dimineața, înainte de masă, și restul, în două reprize, cu 30 de minute înaintea meselor de prânz și de seară. Ține cure de câte o lună, cu pauză de 30 de zile între ele.
Rodie
Vitamina C și flavonoidele pe care ți le conferă consumul de rodie sunt tocmai substanțele care au efect antioxindant și puterea de a alunga inflamațiile. Opoţi mânca singură sau în salate. De asemenea, poți face din ea suc dulce-acrişor. Dacă ocolești acest fruct din cauza sâmburilor lui, cea mai bună formă de a o consuma este aceea de suc.
Sarea iodata nu este altceva decat sare obisnuita la care s-a adaugat iod, microelement nutritiv implicat in cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului. Iodul poate fi procurat din fructe si legume insa nu intotdeauna nivelul acestuia este suficient, lucru care se explica prin faptul ca solul este sarac in acest microelement. In Romania mai bine de 30 de judete se confrunta cu deficitul de iod, acest lucru avand repercusiuni serioase asupra starii de sanatate a populatiei.
O modalitate simpla si eficienta de a contracara deficitul de iod este consumul de sare iodata-produs la indemana oricui.
Deficitul de iod are un impact major asupra organismului fiind considerat la noi in tara o problema de sanatate publica. Glanda tiroida este in mod direct afectata de lispa iodului lucru ce se traduce prin afectarea functiei acesteia cu implicatii grave asupra intregului organism. Gusa, hipotiroidia si cretinismul endemic sunt afectiuni relativ frecvent intalnite in populatie. In momentul in care tiroida nu mai functioneaza cum trebuie acest lucru se resfrange si asupra celorlalte organe.
Cu ajutorul sarii iodate se pot ameliora diverse simtome si semne care sigur nu le ati fi pus pe seama deficitului de iod. Astfel tulburarile de memorie si scaderea capacitatii de concentrare pot fi contracarate daca se obtine un aport corespunzator de iod (este demonstrat faptul ca deficitul de iod scade IQ-ul cu 15 puncte). O alta problema de sanatate care se asociaza frecvent cu hipotiroidia si implicit cu deficitul de iod este problema suparatoare a kilogramelor in plus. Adaugarea iodului in sare contribuie la producerea de hormoni tiroidieni lucru ce usureaza procesul de scadere in greutate. Si intestinul sufera daca in organism nu sunt sintetizati hormoni tirodieni acest lucru manifestandu-se printr-o incetinire a peristaltirmului intestinal cu aparitia constipatiei. Si nu in ultimul rand trebuie mentionat faptul ca sarea iodata prin stimularea producerii hormonilor tiroidieni ajuta in mod indirect la mentinerea unui aspect fizic placut datorita efectelor pe care acestia ii au asupra parului, unghiilor si a dintilor.
Studii recente au demonstrat faptul ca deficitul necorectat de iod este un factor de risc in ce priveste aparitia cancerului (in special cancerul de san si de stomac). Astfel se recomanda consumul a 100 mcg de sare iodata pe zi in cazul copiilor si de 150 mcg/zi in cazul adultilor.Sursa: dralinpopescu.ro
Există alimente care, deși figurează în categoria produselor naturale sănătoase, nu sunt indicate atunci când ai dereglări hormonale cauzate de glanda tidoidă sau dacă ai sindrom al ovarelor polichistice.
Alimentația corect aleasă, ascultând nevoile organismului, îți poate îmbunătăți starea de sănătate. În cazul în care te confrunți cu probleme hormonale, prezinți sindrom al ovarelor polichistice sau dereglări ale glandei tiroide, ce poate duce inclusiv la creștere în greutate sau depresie, evită unele produse naturale. Atenționarea vine din partea unui expert în probleme hormonale, nutriționistul Alisa Vitti (FLOliving.com), autor al cărții bestseller în Statele Unite, ”WomanCode”.
Soia
Este un aliment consumat de multe femei, mai ales sub formă de lapte de soia. Însă, spune Alisa Vitti, ”soia conține fitoesogeni. Și deși nu sunt identici cu structura estrogenului uman, atunci când soia este consumată mult corpul primește semnale greșite. Sistemul endocrin încetinește producția de estrogen și poate duce și la oprirea ovulației.”
Stevia
Dacă eviți consumul de zahăr rafinat (și bine faci!) e posibil să îl înlocuiești cu îndulcitorul natural stevia. ”Este important” subliniază nutriționistul, ”să știi că, în istorie, stevia era folosită pentru a evita sarcina. Dacă nu ai o sensibilitate hormonală și consumi stevia în cantități mici nu vor fi efecte asupra fertilității. Dacă însă ai dereglări hormonale sau prezinți sindrom al ovarelor polichistice, alege un alt îndulcitor precum mierea.”
Carne roșie
O dietă bogată în proteine, mai ales din carne roșie, și puțini carbohidrați trebuie evitată. Proteinele în cantitate mare dăunează persoanelor cu dereglări hormonale și nici evitarea carbohidraților nu le este benefică. Pentru că au nevoie de glucoză care ajută la funcționarea corectă a glandei tiroide. Carbohidrații recomandați sunt semințele de quinoa și orezul brun.
Varza kale
Frunzele de varză kale nepreparate termic pot fi folosite în multe salate proaspete de către persoanele care le consideră un superaliment datorită proprietăților sale. Dar, în stare crudă, acest tip de vegetale (legumele crucifere) îngreunează producția hormonilor tiroidieni în cazul persoanelor sensibile. Mai bine optează pentru țelină, ridichi, salată verde sau sfeclă.
Castraveți, mentă, spirulină
Alte produse nerecomandate sunt castraveții, alături de frunzele de mentă și spirulina. În schimb, scorțișoara este benefică, deoarece stabilizează glicemia și favorizează ovulația.
Grăsimile de tip omega 3 influențează profund echilibrul endocrin!
„Când va confruntați cu astfel de tulburări, în afară de alimentele de mai sus ce trebuie evitate, este important să aduceți cât mai des în dietă grăsimile de tip omega 3 ce influențează profund echilibrul endocrin. Serviți zilnic nuci, semințe de in, ulei de cânepă, pește gras. Și alte tipuri de grăsimi precum cele din avocado și uleiul de cicis sunt importante. Evitați grăsimile artificiale și uleiurile procesate.” (dr. Ruxandra Pleșea, medic specialist în diabet și boli de nutriție, clinica Sanamed)Sursa: www.libertateapentrufemei.ro
Pe langa hidratarea obisnuita a organismului nostru, un pahar cu apa simpla poate deveni mult mai puternic atunci cand ii adaugam cateva ingrediente cu proprietati terapeutice.
Va propunem cateva retete de bauturi delicioase si vindecatoare, care imbunatatesc digestia si ne curata corpul de toxine.
Pentru prepararea acestora, se foloseste apa pura, la temperatura camerei (20 grade Celsius) sau usor calduta. Este important sa nu le indulciti sau, daca o faceti, sa adaugati putina miere.
1. Apa cu scortisoara
Adaugati o bucatica de bat de scortisoara in 250-300 ml apa si lasati-l la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pana cand aceasta se transforma intr-o bautura puternic aromatizata. Apa cu scortisoara este un remediu excelent iarna, pentru combaterea virusurilor, imbunatatirea digestiei si reglarea nivelului de zahar din sange.
Consumul regulat de apa cu scortisoara face adevarate minuni in ceea ce priveste metabolismul si arderea grasimilor din corp. Se pot adauga si cateva de mere, care ne protejeaza inima si ochii.
2. Apa cu ghimbir
Oamenii au folosit ghimbir inca din cele mai vechi timpuri pentru a trata diferite afectiuni digestive: stare de voma, crampe stomacale, balonare si indigestie.
Ghimbirul accelereaza circulatia sangelui, are proprietati antiinflamatoare si antivirale puternice.
Adaugati cateva felii de radacina de ghimbir in 250-300 ml apa si lasati-le la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit. Beti lichidul, apoi consumati si feliutele de ghimbir.
Aceasta bautura se poate servi dimineata, cu o felie de lamaie, sau seara, dupa o zi obositoare.
3. Apa cu cuisoare
Cuisoarele au proprietati antiseptice foarte puternice, de aceea poate fi o excelenta apa de gura.
Apa cu cuisoare ajuta, de asemenea, la eliminarea parazitilor si tratarea indigestiilor. Adaugati 5-10 cuisoare in 250-300 ml apa calduta si lasati la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pana cand acestea isi elibereaza aromele.
4. Apa cu menta
Terapeuitii ne sfatuiesc sa avem mereu in casa menta verde, proaspata. Aceasta se poate cultiva in gradina sau in ghiveci, pe timpul iernii.
Orice boala de plamani se poate vindeca cu acest remediu naturist
Menta este un leac de incredere pentru durerile de stomac. Apa cu menta stimuleaza glandele salivare si organismul sa digere mai bine alimentele, in plus improspateaza respiratia si energizeaza corpul.
Menta ucide de asemenea bacteriile si virusurile, un atu important in sezonul rece.
Puneti doua linguri frunze de menta proaspata in 250-300 ml apa calduta si lasati la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pana cand aceasta isi elibereaza aromele.
5. Apa cu rozmarin
Apa cu rozmarin are un gust minunat, dar este si o bautura excelenta pentru stimularea imunitati, circulatiei sangelui si reducerea inflamatiilor.
Rozmarinul are, de asemenea, efecte de reducere a colesterolului.
Se adauga cateva crengute de rozmarin intr-un recipient de sticla, cu 250-300 ml apa calduta si se lasa la macerat, acoperit, cateva ore. Se pot adauga si cateva felii de castravete sau lamaie.
6. Apa cu lavanda si lamaie
Apa cu lavanda si lamaie este un cocktail perfect de seara, dupa o zi lunga.
Simpla aroma placuta a lavandei ne poate induce un somn linistitor. Se pun o jumtate ceasca de lavanda si o lamaie feliata intr-o carafa cu apa (aproximativ 750 ml -1000 ml) si se pastreaza la frigider cateva ore inainte de a fi consumata.
7. Apa cu lamaie
Sucul de lamaie este una din cele mai bogate surse naturale de Vitamina C, un antioxidant extrem de important pentru intarirea imunitatii si neutralizarea radicalilor liberi. Apa cu lamiae detoxifica, energizeaza si alcalinizeaza corpul, stimuleaza digestia alimentelor. Incalziti un pahar cu apa (maxim 40 grade) si stoarceti sucul de la o jumatate de lamaie. Beti acest lichid in fiecare dimineata, pe stomacul gol.
8. Apa cu castravete
Adaugati cateva felii de castravete in 250-300 ml apa calduta si lasati la macerat cateva ore, intr-un recipient de sticla acoperit, pentru a obtine o apa vitaminizanta, profund hidratanta si detoxifianta.
Castravetii contin o apa mult mai pura decat apa potabila, care hidrateaza optim corpul. Consumati apoi si feliile de castravete, deoarece acestea contin foarte multe fibre si antioxidanti.
Acestea sunt doar cateva sugestii, puteti adauga orice plante sau condimente, in orice combinatie doriti si alegeti sa va bucure papilele gustative, in asa fel incat sa va bucurati de bauturi delicioase, naturale, cu proprietati vindecatoare.
sursa:secretele.com
Iertarea – cel mai bun medicament pentru suflet; De ce iertarea are puterea de a vindeca ranile si te ajuta sa te simti din nou intreg; Piramida alimentelor; Cum să uscați și să păstrați corect ierburile; Principii de amestecare a amestecurilor de ceai; 8 ceaiuri care au efecte extraordinare pentru balonare; EDUCATIA SANITARA ; Top 10 alimente care curata ficatul; 10 plante si remedii care nu trebuie sa-ti lipseasca din casa (recomandari de la clientii Vegis); Cum sa ne ingrijim cu ajutorul legumelor? Idei de sucuri din fructe si legume; Puterea bunatatii – de ce iti face bine sa fii bun cu altii; Vrei sa te vindeci de trecut? Incepe prin a-ţi ierta părinţii; Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton; Vindecare în Hristos, prin rănile Lui suntem vindecaţi- HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 5 – CUM SĂ ÎŢI ÎNSUŞEŞTI VINDECAREA; (Vindecarea si de…manipulari) 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii;
////////////////////
(Vindecarea si de…manipulari) 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii
https://www.youtube.com/watch?v=pvnzZP43LW4
////////////////////////////////////
Vindecare în Hristos, prin rănile Lui suntem vindecaţi- HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 5 – CUM SĂ ÎŢI ÎNSUŞEŞTI VINDECAREA
Capitolul 5
Cum Să Îţi Însuşeşti
Vindecarea
Primul Pas
Primul pas în a primi vindecarea este acelaşi cu primul pas către mîntuire sau către orice altă binecuvîntare promisă de Dumnezeu. Persoana bolnavă trebuie să ştie ce învaţă Biblia şi că voia lui Dumnezeu este să vindece pînă cînd cineva şi-a trăit timpul dat de Dumnezeu (şaptezeci de ani, Ps. 90:10). Fiecare suferind trebuie să fie convins de Cuvîntul lui Dumnezeu că vindecarea lui sau a ei este voia lui Dumnezeu. Este imposibil să ai credinţă reală pentru vindecare atîta timp cît există cea mai mică îndoială dacă aceasta este voia lui Dumnezeu.
Este imposibil să ceri cu credinţă şi cu îndrăzneală o binecuvîntare de care nu eşti sigur că Dumnezeu o oferă. Puterea lui Dumnezeu poate fi cerută doar acolo unde voia lui Dumnezeu este cunoscută. Spre exemplu, ar fi aproape imposibil să-l faci pe un păcătos să creadă pentru a fi socotit neprihănit înainte de a-l fi convins pe deplin că voia lui Dumnezeu este să-l salveze. Credinţa începe acolo unde voia lui Dumnezeu este cunoscută. Credinţa trebuie să se bazeze doar pe voia lui Dumnezeu şi nu pe dorinţele sau preferinţele noastre. Credinţa care îşi asumă promisiunile lui Dumnezeu nu este a crede că Dumnezeu poate, ci a crede că El o va face. Cei care pretind că cred în vindecare, dar spun un cuvînt în favoarea ei şi zece împotrivă nu pot produce credinţă pentru vindecare.
Credinţa Este Aşteptarea ca Dumnezeu Să Împlinească Voia Lui
Atunci cînd Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm pentru cei bolnavi El vrea ca noi să ne rugăm cu credinţă. Nu am putea face lucrul acesta dacă nu am şti care este voia Lui în această privinţă. Cît timp o persoană nu ştie voia lui Dumnezeu el sau ea nu are nici o bază pentru credinţă. Credinţa este aşteptarea ca Dumnezeu să facă ceea ce ştim că este voia Lui să facă. Nu este greu, atunci cînd avem credinţă, să-L convingem pe Dumnezeu să facă voia Lui.
Cînd ştim că ceea ce cerem este voia Lui atunci nu ne este greu să credem că El va face ceea ce suntem siguri că El vrea să facă. În acest fel orice persoană mîntuită a experimentat minunea mai mare a naşterii din nou. Nu poate fi nici o însuşire prin credinţă pînă cînd nu cunoaştem, prin Evanghelie, ceea ce ne-a dat Dumnezeu.
Nu e o altă doctrină învaţată mai clar în Cuvîntul lui Dumnezeu decît aceea că prin Ispăşirea lui Hristos ne-au fost oferite atît mîntuire cît şi vindecare fizică. Voia lui Dumnezeu este să ia bolile celor care-L slujesc şi să facă numărul zilelor lor deplin, după promisiunea Lui (Exod 23:25-26). După cum imaginile din Levitic 14 şi 15 ne arată că invariabil boala era vindecată prin ispăşire în Vechiul Testament, la fel Matei 8:17 afirmă hotărît că Isus a vindecat pe toţi în baza Ispăşirii. Scriptura ne arată că motivul pentru care Hristos nu a făcut nici o excepţie în vindecarea bolnavilor care-L îmbulzeau a fost Ispăşirea realizată de El. El a făcut Ispăşire pentru toata rasa lui Adam, inclusiv pentru tine. Fiind îmbulzit de mulţime pentru ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor, din nou şi din nou, ni se spune în Evanghelie că El i-a vindecat pe toţi (Matei 4:24, 12:15, 14:14, Luca 4:40, Fapte 10:38). Nu a făcut nici o excepţie. De ce? Pentru că în Ispăşirea pe care urma să o realizeze la cruce El a luat neputinţele noastre. Deoarece El a purtat neputinţele noastre, aceasta necesită vindecarea tuturor pentru împlinirea profeţiei. Dumnezeu a pus în mod intenţionat acest adevăr într-un limbaj simplu, astfel că doar citind acest verset în mod greşit ne-am scoate pe noi din el. Ceea ce oferă Calvarul este pentru toţi!
Calea lui Dumnezeu de mîntuire a sufletului, sau de vindecare a trupului, sau de a face orice altceva ce doreşte El să facă, este de a-Şi trimite Cuvîntul Său, promisiunea Lui. Apoi El îşi ţine promisiunea oriunde ea produce credinţă. Procedura divină în vindecare este descrisă în acest text: El Şi-a trimis Cuvîntul şi i-a vindecat şi i-a scăpat de groapă (Ps. 107:20).
Cuvîntul lui Dumnezeu este cel care lucrează în cei ce cred. El este sănătate pentru tot trupul lor (1 Tes. 2:13, Prov. 4:22).
Tot aşa cum credinţa unei fetiţe pentru o rochie nouă vine prin auzirea promisiunii mamei ei de a i-o cumpăra Sîmbăta următoare la fel şi credinţa noastră pentru vindecare vine prin auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu. Promisiunea Lui e că ne va vindeca. Atît credinţa fetiţei cît şi a noastră vin prin auzire. Fetiţa nu ar fi putut crede şi nici nu ne-am fi aşteptat să creadă pentru o rochie nouă atîta timp cît mama nu i-a promis-o. La fel şi noi nu putem să avem credinţă pentru vindecare sau mîntuire sau pentru orice altă binecuvîntare pînă cînd acea credinţă nu ne vine prin auzirea Cuvîntului (promisiunii) lui Dumnezeu de a face lucrul respectiv.
Cum poate cineva găsi îndreptăţirea prin credinţă pînă cînd ea nu i-a fost predicată? Cum poate găsi cineva vindecare prin credinţă pînă cînd ea nu i-a fost predicată? Scripturile pot să ne dea înţelepciune spre mîntuire. Înainte de a avea motiv pentru a aştepta vindecarea trebuie să înţelegem că Creatorul şi Răscumpărătorul corpului nostru este de asemenea şi Medicul lui.
Valoarea Numelor de Răscumpărător a lui Dumnezeu
Odată ce Dumnezeu ne vindecă trimiţînd Cuvîntul Său, ce poate fi mai mult Cuvîntul Său decît Numele Sale de răscumpărare şi de legămînt, care au fost date, toate şapte, cu scopul specific de a descoperi fiecărui om din rasa lui Adam atitudinea Sa răscumpărătoare faţă de ei?
Cînd Hristos ne porunceşte să predicăm Evanghelia la orice făptură El are în vedere să spunem Vestea Bună a Răscumpărării. Cele şapte nume de răscumpărare ale Lui descoperă ce include răscumpărarea noastră. El are multe alte nume, dar doar şapte de răscumpărare. Aceste şapte nume nu sunt folosite niciodată în Scriptură decît în relaţiile lui Dumnezeu cu omul. Nu şase nume, nu opt, ci şapte, numărul perfect, pentru că El este un Mîntuitor perfect. Răscumpărarea Lui acoperă tot spectrul nevoii umane. Binecuvîntările descoperite de fiecare din aceste nume sunt toate în Ispăşire.
Iehova-Şama înseamnă Domnul este prezent, şi noi am fost apropiaţi prin sîngele lui Hristos.
Iehova-Şalom se traduce Domnul este Pacea noastră. Aceasta la fel este în Ispăşire pentru că pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El.
Iehova-Raah se traduce Domnul este Păstorul meu. El a devenit Păstorul nostru dîndu-şi viaţa pentru oile Sale. Acest privilegiu este în Ispăşire.
Iehova-Iire înseamnă Domnul va oferi o jertfă. Hristos Însuşi a fost jertfa oferită la Calvar.
El S-a făcut Iehova-Nissi, Domnul-steagul nostru sau Biruitorul, dezbrăcînd domniile şi stăpînirile la Cruce.
El a purtat păcatele noastre şi a devenit Iehova-Ţidkenu, Domnul Neprihănirea noastră. El a făcut posibil fiecărui păcătos să primească darul neprihănirii.
Iehova-Rafa se traduce Eu sunt Domnul care te vindecă sau Eu sunt Domnul, Medicul tău. Acesta deasemenea este în Ispăşire, pentru că El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.
Acest ultim nume completează lista celor şapte nume care au fost date cu scopul de a revela relaţia lui Dumnezeu cu noi toţi. Aceste şapte nume aparţin lui Hristos. Cu aceste şapte nume este El acelaşi, ieri şi azi şi în veci. Isus spune tuturor celor care vin la El pentru oricare din aceste şapte binecuvîntări: Cine vine la Mine nu-l voi izgoni afară.
Aceasta este vestea bună pe care Dumnezeu vrea să o predicăm la orice făptură, pentru ca orice făptură să poată avea privilegiul de a se bucura de plinătatea binecuvîntării Evangheliei lui Hristos.
O zic din nou că nimic nu este mai mult Cuvîntul lui Dumnezeu aşezat în cer decît numele Său de Răscumpărare Iehova-Rafa. Nimeni nu are dreptul să schimbe Eu sunt Iehova-Rafa în Eu am fost Iehova-Rafa. Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în veac.
Deoarece Iehova-Şalom, Domnul-Pacea Noastră, este unul din numele de răscumpărare a lui Hristos, nu are oare orice om dreptul de răscumpărare de a obţine pacea de la El? La fel nu are oare orice om dreptul de răscumpărare de a obţine victoria de la Iehova-Nissi? Nu are oare orice om dreptul de răscumpărare de a obţine darul neprihănirii de la Iehova-Ţidkenu, etc.? Daca da, de ce nu ar avea orice om dreptul de a primi vindecare de la Iehova-Rafa?
Oridecîte ori starea de sănătate a poporului Israel, căruia i-a fost dat la început acest cuvînt Iehova-Rafa, era afectată de păcatele lor, cît de curînd se pocăiau, aveau loc ispăşiri care indicau spre Hristos. Dumnezeu era astfel Iehova Rafa, Vindecătorul, nu doar pentru unii ci pentru toţi. Dumnezeu vrea ca acest nume de răscumpărare, ca şi toate celelalte, să fie trimis la orice făptură cu promisiunea se vor însănătoşi. Şi Domnul îl vă însănătoşi.
Şarpele de Aramă – O Prefigurare a lui Hristos
Dumnezeu le-a trimis Cuvîntul Său Israeliţilor care mureau: oricine este muşcat şi va privi spre el (şarpele de aramă, o imagine a Calvarului) va trăi. Dacă vindecarea fizică nu este inclusă în Ispăşire, de ce atunci li s-a cerut acestor Israeliţi care mureau să privească la acest prototip al Ispăşirii pentru vindecare fizică? Aşa cum blestemul lor a fost înlăturat prin înălţarea prototipului lui Hristos, la fel şi al nostru a fost înlăturat prin înălţarea lui Hristos. Odată ce Duhul ne este dat pentru a-L face pe Hristos o realitate, de ce să nu privim la Hristos cu la fel de multă aşteptare cu care au privit ei la prototipul lui Hristos?
Va fi potrivit să remarcăm faptul că ei nu puteau să privească la şarpele de aramă şi la simptomele lor în acelaşi timp. Credinţa lui Avraam a crescut atunci cînd el a privit la promisiunea lui Dumnezeu. Unii oameni inversează aceasta. Credinţa lor slăbeşte în timp ce ei privesc la simptomele lor şi uită de promisiuni. Cuvîntul lui Dumnezeu este unica bază solidă pentru credinţa noastră. Dumnezeu a vindecat trimiţîndu-Şi cuvîntul Său. Vom pierde vindecarea dacă permitem simptomelor noastre să ne împiedice în a aştepta ceea ce promite Cuvîntul Său.
Al Doilea Pas
Al doilea pas spre vindecare este să te asiguri că eşti într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. Binecuvîntările răscumpărării sunt condiţionate. După ce auzim Evanghelia şi cunoaştem ceea ce ne oferă ea Isus spune: Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie. Atunci cînd căutăm vindecare pentru corpurile noastre nu trebuie să fie nici un compromis cu vrăjmaşul sufletelor noastre, deoarece el este autorul bolilor noastre. Isus a promis să distrugă lucrările diavolului din corpurile noastre. El nu poate face aceasta, în mod legal, atîta timp cît noi ne ţinem de lucrarea diavolului în sufletele noastre. Este greu să exerciţi credinţă pentru înlăturarea unei părţi a lucrării diavolului în timp ce permiţi altei părţi şi mai rele să rămînă. Pînă cînd omul nu vine sub ascultare de Dumnezeu el nu este pe terenul credinţei. Iacov spune: Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi. Voia lui Dumnezeu este ca toate lucrurile să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte şi sufletul tău. Însă Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea nu m-ar fi ascultat Domnul. Atunci cînd inimile noastre nu ne condamnă avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu.
Porunca dată celor bolnavi, de a chema presbiterii, a fost scrisă pentru început creştinilor care fusese umpluţi cu Duhul. E ceva greşit atunci cînd un om îşi doreşte binecuvîntarea dar nu şi pe Cel care o dă, mila Lui dar nu pe El Însuşi. Nu este corect să cauţi mila Lui în timp ce respingi voia Lui. Nu cere o binecuvîntare mică şi respinge una mare. Este imposibil să primeşti şi să respingi binecuvîntările divine în acelaşi timp. Dumnezeu aşteaptă să spună lui Satan şi bolii ceea ce i-a spus lui Faraon: Lasă pe poporul meu să plece, ca să-Mi slujească (Exod 7:16). Prima noastră preocupare în toate lucrurile, chiar şi în cererea de restaurare a sănătăţii fizice, ar trebui să fie gloria lui Dumnezeu (P.Gavin Duffy).
Tărie pentru a sluji lui Dumnezeu este singurul motiv potrivit atunci cînd căutăm sănătate din mîna Lui. Ungerea cu untdelemn pentru vindecare este un simbol şi un semn al consacrării. Trebuie să ne dorim sănătatea pentru gloria lui Dumnezeu.
Ce înseamnă ungerea? Deschide-ţi la Levitic 8:10-12 şi veţi primi răspunsul lui Dumnezeu la această întrebare. Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfîntul locaş şi toate lucrurile, cari erau în el, şi le-a sfinţit, adică le-a pus deoparte pentru Dumnezeu. Ungerea cu untdelemn în numele Domnului era un act de dedicare şi consacrare, însemnînd, pentru cel care era uns o predare deplină lui Dumnezeu a mîinilor lui pentru a lucra pentru El şi doar pentru El, a picioarelor lui pentru a umbla pentru El şi doar pentru El, a ochilor lui să vadă, a buzelor lui să vorbească, a urechilor lui să audă pentru El şi doar pentru El, şi tot corpul să fie templul Duhului Sfînt.
R.A. Torrey
Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău (3 Ioan 2).
Duhul Sfînt ne spune să ne supunem lui Dumnezeu înainte de a ne împotrivi diavolului, pentru că nimeni nu se poate împotrivi cu succes diavolului înainte de a se supune lui Dumnezeu. Atunci cînd te împotriveşti diavolului în acest fel el nu numai că va pleca de la tine ci el va fugi de la tine! (Iacov 4:7).
Blestemul, inclusiv diferitele boli enumerate în Deutoronom 28, au venit peste oameni pentru că ascultarea şi slujirea lor nu a fost cu bucurie şi cu dragă inimă. Starea inimii care a fost responsabilă pentru venirea bolilor menţionate în acel capitol nu este atitudinea corectă pentru ca ele să fie înlăturate. Cu alte cuvinte, condiţia inimii care a fost responsabilă pentru blestem în acele zile nu este condiţia inimii cu care să venim la El astăzi pentru înlăturarea blestemului.
Promisiunile lui Dumnezeu Sunt Doar Pentru Cei Ascultători
Celor care îşi găsesc desfătarea în Domnul El le promite să le dea tot ce le doreşte inima (Ps. 37:4). Dumnezeu nu a coborît standartul pentru această Zi a Harului. Doar pentru cei ascultători, care vor asculta cu luare aminte glasul Domnului şi vor face ceea ce este bine înaintea Lui este scris că Domnul va depărta de tine orice boală (Exod 15:26, Deut. 7:15).
Credinţa este unirea inimii şi voinţei noastre cu voia şi scopul lui Dumnezeu şi acolo unde această unire nu există rezultatele sunt imposibile. Aceasta este o lege spirituală foarte importantă la care, în zilele noastre, am fost foarte orbi (P. Gavin Duffy). Dumnezeu spune, despre frica de Domnul şi depărtarea de rău: aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale (Prov. 3:7-8).
Credinţa implică întotdeauna ascultare. Pavel i-a învăţat pe Efeseni să asculte de cea de-a cincia poruncă ca să fie fericiţi şi să trăiască mult pe pămînt (Efes. 6:3). Predarea şi ascultarea lui Naaman au fost depline înainte ca el să fie vindecat.
Celor ce duc o viaţă fără prihană le este spus că Domnul nu îi lipseşte de nici un bine. De aceea, înainte de a căuta ceva de la Domnul ar trebui să ne predăm împlinirii primei şi celei mai mari porunci: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu cu toată inima. Dumnezeu zice: Pentru că Mă iubeşte îl voi izbăvi (Ps. 91:14). El Îşi ţine legămîntul şi îndurarea pînă la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui (Deut. 7:9). De aceea, ca şi leprosul, să venim şi să ne închinăm Lui atunci cînd cerem vindecare.
În dreapta ei (a Înţelepciunii) este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă (Prov. 3:16). Căsătoreşte-te cu ea (Înţelepciunea) şi vei primi averile ei. Înţelepciunea este prezentată aici ca o Regină care are de toate şi care-şi împarte binecuvîntările ei, cu ambele mîini, tuturor celor ce se vor supune conducerii ei.
Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui (2 Cronici 16:9).
O inimă liniştită este viaţa trupului dar invidia este putrezirea oaselor (Prov. 14:30). O inimă neliniştită e mai rău decît un stomac neliniştit. Un suflet bolnav e mai rău decît un trup bolnav. O voinţă dereglată e mai rău deîct un ficat dereglat. Pavel a spus trupul este pentru Domnul înainte de a spune că Domnul este pentru trup.
Biblia ne învaţă că trupul este cumpărat cu un preţ şi că trebuie să-L proslăvim pe Dumnezeu în trupul nostru şi în duhul nostru, care sunt ale lui Dumnezeu (1 Cor. 6:20). Vă îndemn, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie… aceasta va fi o slujbă duhovnicească (Rom. 12:1). De aceea, dacă vrei să fii vindecat, adu trupul tău Lui. El promite să-l repare doar după ce El devine proprietatea Lui.
Mai Întîi La Cruce Pentru Curăţire
Drumul sigur pentru cel bolnav este mai întîi la cruce pentru vindecare, apoi în camera de sus pentru darul Duhului, apoi la muntele hotărît pentru slujirea vieţii noastre şi în cele din urmă la Marele Doctor pentru putere pentru slujire (Bryant). Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi (Rom. 8:11). În Hristos, Adevărata Viţă, există toată viaţa de care au nevoie sufletul şi trupul nostru. Putem să ne bucurăm de ea doar fiind uniţi cu Viţa. Nu despărţiţi de El, ci în El avem totul deplin (Col. 2:10).
Substituire fără unire nu este suficient pentru a primi şi a ne bucura de viaţa Viţei. Dacă ai nevoie de o minune atunci armonizează-te cu Făcătorul de Minuni. Ne bucurăm de viaţa Viţei prin unirea noastră perfectă cu Viţa. Cerînd vindecare în timp ce refuzăm să fim conduşi de Duhul este ca şi cum am cere tîmplarului să repare casa în timp ce refuzăm să-l lăsăm să intre în casă.
Toţi cîţi s-au atins (de El) s-au vindecat (Matei 14:36). Nu poţi să te atingi de El cu rezerve. Asemenea femeii care a trecut prin mulţime şi s-a atins de El şi tu trebuie să dai la o parte egoismul, neascultarea, păcatele nemărturisite, starea de căldicel, opinia publică, tradiţiile oamenilor, şi articolele scrise împotriva vindecării divine. De fapt, adeseori trebuie să treci şi de păstorul tău, care poate încă fi neluminat în această parte a Evangheliei. Treci peste îndoieli, ezitări, simptome, simţăminte şi Şarpele Amăgitor.
Duhul Sfînt, care e trimis să execute pentru noi binecuvîntările Răscumpărării, este Avocatul şi Ajutorul nostru. El este gata să ne ajute să trecem peste toate aceste obstacole spre locul unde ne putem atinge de El pentru nevoile noastre. Dumnezeu aşteaptă să toarne Duhul Sfînt în plinătate peste noi. El vine ca Reprezentant al lui Hristos să execute pentru noi toate binecuvîntările oferite de Calvar. Aceste binecuvîntări ne sunt oferite în cele şapte nume de răscumpărare şi ale legămîntului.
Încă este adevărat că toţi cei ce se ating de El sunt făcuţi sănătoşi. Cum ne atingem de El? Crezînd promisiunea Lui. Acesta este un mod infailibil de a-L atinge pe Hristos pentru orice a promis El. Ne atingem de El cerînd şi crezînd că El aude rugăciunile noastre atunci cînd ne rugăm. Atunci cînd femeia s-a atins de El, credinţa ei i-a adus vindecarea. Aceasta nu a fost doar o atingere fizică pentru că Duhul este Acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic. Milioane de păcătoşi s-au atins astfel de El pentru minunea mai mare a naşterii din nou.
Nu Doar Contact ci Unire
Aşa cum L-au atins bolnavii şi au fost făcuţi sănătoşi atunci cînd Hristos a umblat pe pămînt, la fel şi astăzi este privilegiul tuturor de a se atinge de El. Atingerea prezentă ne uneşte cu Hristos într-o unire mai strînsă decît o făcea atunci. Acesta nu este doar un contact, dar unire la fel de reală ca cea care există între viţă şi mlădiţă. Tot ce este în Viţă, atît viaţa fizică cît şi cea spirituală, ne aparţine nouă, mlădiţelor.
Atingerea prin credinţă poate să ne aducă azi sub controlul deplin al Duhului Sfînt aşa cum nu o putea face în timpul slujirii pămînteşti a lui Hristos, pentru că Duhul Sfînt încă nu era dat. El este Făcătorul de minuni. Isus nu este mai puţin Mîntuitor şi Vindecător de cînd a fost glorificat, ci şi mai mult. Privilegiul de a-L atinge pe El acum este cu mult mai mare decît atunci cînd a fost aici în trup, pentru că acum putem primi mai mult atingîndu-ne de El. De la dreapta lui Dumnezeu El are mai multe de oferit. El a spus Vă este de folos să mă duc. El a plecat ca să trimită Duhul. Odată ce Duhul a venit să-L descopere pe Hristos aşa cum nu putea fi descoperit înainte de plecarea Sa, de ce nu putem să ne apropiem de El pentru vindecare cu cel puţin la fel de multă credinţă ca cei care Îl îmbulzeau în trecut?
Ceea ce am spus mai devreme arată cît este de important să fim într-o relaţie corectă cu Dumnezeu înainte de a cere vindecarea. Binecuvîntarea de a fi într-o relaţie corectă cu Dumnezeu este de o mie de ori mai de dorit şi de savurat decît vindecarea însăşi. Am văzut bolnavi în trup dar care radiau de fericire şi păcătoşi perfect sănătoşi care erau atît de nefericiţi încît s-au sinucis.
Al Treilea Pas
Vom încerca acum să facem clar cum să ne însuşim vindecarea. A primi lucruri de la Dumnezeu este ca şi cum ai juca în jocul de dame. După ce o persoană face o mişcare ea nu mai are ce face pînă cînd celălalt jucător face mişcarea lui. Fiecare face mişcarea sa cînd îi vine rîndul. Atunci cînd Dumnezeu ne-a oferit vindecarea sau orice altă binecuvîntare şi ne-a trimis Cuvîntul Său, e rîndul nostru să facem o mişcare înainte ca El să facă o nouă mişcare. Mişcarea noastră, atunci cînd ne rugăm, e să aşteptăm să căpătăm ceea ce ne promite El. Aceasta ne va determina să punem în acţiune credinţa noastră înainte de a vedea vindecarea. Vindecarea vine în următoarea mişcare, care este mişcarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu face niciodată mişcări cînd nu este rîndul Lui de a Se mişca, dar El întotdeauna Se mişcă atunci cînd i-a venit rîndul. Atunci cînd Noe a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, mişcarea lui a fost aceea de a crede că potopul vine. El a pus în acţiune credinţa lui construind arca pe uscat. Atunci cînd Dumnezeu spune celor bolnavi că rugăciunea credinţei va mîntui pe cel bolnav, şi tu, ca şi Noe, eşti înştiinţat de lucruri care nu se văd încă. Mişcarea ta trebuie să fie aceeaşi ca a lui Noe, adică să crezi şi să procedezi ca atare. Natura căzută a omului este guvernată de ceea ce vede, de simţuri. Credinţa este guvernată de Cuvîntul lui Dumnezeu şi e nimic mai puţin decît a aştepta ca Dumnezeu să facă ceea ce promite. Credinţa înseamnă a-L trata pe Dumnezeu ca pe o fiinţă onestă.
Prin aşteptare nu am în vedere speranţă. Un autor a spus bine atunci cînd a zis că noi sperăm la ceea ce ar putea fi posibil, dar ne aşteptăm la ceea ce trebuie să fie posibil… cu acea aşteptare care dă la o parte îndoiala sau frica de faliment şi manifestă o încredere de neclintit.
Credinţa nu aşteaptă niciodată să vadă înainte de a crede. Ea vine prin auzirea lucrurilor care încă nu se văd. Ea este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd. Tot de ce are nevoie un om al credinţei e să ştie că Dumnezeu a vorbit. Aceasta împarte siguranţă perfectă sufletului. Aşa vorbeşte Domnul clarifică totul. Este scris e tot de ce are nevoie credinţa.
Credinţa întotdeauna sună din trîmbiţă înainte, nu după, ce zidurile au căzut. Credinţa niciodată nu judecă după ceea ce se vede cu ochiul. Ea este dovada lucrurilor care nu se văd dar care au fost promise. Credinţa se bazează pe un teren mult mai solid decît simţurile. Ea se bazează pe Cuvîntul lui Dumnezeu care rămîne în veci. Simţurile ne pot înşela însă Cuvîntul lui Dumnezeu nu ne înşală niciodată!
Cînd unei fetiţe îi este promisă o rochie nouă Sîmbăta următoare credinţa este aşteptarea pe care o are ea şi pe care o manifestă pînă Sîmbătă. Cînd vine Sîmbăta şi ea vede rochia nouă credinţa pentru acea rochie nouă se opreşte. Credinţa reală întotdeauna are acţiuni corespunzătoare. Fetiţa, datorită credinţei ei, bate din palme şi zice: Minunat! Voi avea o rochiţă nouă Sîmbăta viitoare! Apoi aleargă şi spune prietenilor ei de joacă că urmează să primească o rochie nouă.
Dumnezeu Nu Poate Să Mintă
Isus, la mormîntul lui Lazăr, a privit în sus şi a spus: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Lazăr era încă mort. Fetiţa nu se teme să mărturisească anticipat că va avea o rochie nouă. Atunci cînd prietenii o întreabă: De unde ştii acest lucru? ea răspunde cu încredere: Mama mi-a promis! Acum, tu ai un motiv mai bun de a aştepta vindecarea decît are fetiţa de a aştepta rochia nouă, pentru că mama ar putea muri pînă Sîmbătă, dar Dumnezeu nu poate muri. Mama poate minţi, dar Dumnezeu nu poate minţi. Casa mamei ar putea arde împreună cu banii.
Fiecare caz de credinţă din istorie a fost o siguranţă puternică produsă de promisiunea lui Dumnezeu. În baza acestei promisiuni s-a acţionat încă înainte de a fi ceva vizibil care să încurajeze această siguranţă, ca şi cu fetiţa ‘de azi pînă Sîmbătă’.
Credinţa se uită nu la lucrurile care se văd. Nu se vedea încă nici un potop venind atunci cînd Noe a construit arca. Ziduri de piatră nu mai căzuseră pînă atunci de la sunetul trîmbiţelor şi de la strigăte. Ei aşteptau doar împlinirea a ceea ce a promis Dumnezeu. Atunci cînd au pus în acţiune credinţa lor, sunînd din trîmbiţe atunci cînd pereţii erau încă în picioare, aceasta a fost mişcarea lor. Apoi, desigur, Dumnezeu a făcut mişcarea Lui şi zidurile au căzut!
Întregul capitol unsprezece al epistolei către Evrei a fost scris pentru a arăta cum a acţionat fiecare care a avut credinţă ‘de azi pînă Sîmbătă’. Dumnezeu este atît de mulţumit de faptele credinţei încît a descris în detaliu multe asemenea cazuri în capitolul unsprezece din Evrei. Prin credinţă, Noe a acţionat aşa şi aşa. Prin credinţă, Iacov a acţionat aşa şi aşa. Prin credinţă, Moise a acţionat aşa şi aşa. Prin credinţă zidurile Ierihonului au căzut jos. Prin credinţă, Avraam a acţionat aşa şi aşa atunci cînd totul părea contrar la ceea ce a promis Dumnezeu. Gîndindu-se la promisiunea lui Dumnezeu ( nu la faptul că nu mai putea naşte) Sara a primit putere să fie o mamă atunci cînd era prea în vîrstă pentru aceasta. Toţi aceştia au acţionat cu nimic altceva decît Cuvîntul lui Dumnezeu ca motiv pentru a aştepta lucrul pe care Dumnezeu l-a promis.
La fel este cu orice caz de credinţă în istorie. Simptomele lui Iona erau foarte reale atunci cînd el se afla în burta peştelui şi el nu le-a negat; dar el le-a numit deşertăciuni (Cornilescu: idoli deşerţi). Cu alte cuvinte, orice simptome care ne fac să ne îndoim de faptul că Dumnezeu este bogat în îndurare faţă de toţi cei ce strigă la El trebuie privite ca deşertăciuni. Iona a spus: Cei ce privesc deşertăciunile (Cornilescu: cei ce se lipesc de idoli deşerţi) îndepărtează îndurarea de la ei. În loc să ascultăm de Satan şi să ne uităm la simptomele noastre trebuie în schimb să fim lucrători împreună cu Dumnezeu, care vindecă trimiţîndu-Şi Cuvîntul şi împlinindu-L apoi! Trebuie să cooperăm cu El, fiind ocupaţi nu cu ceea ceea ce spune diavolul, ci cu Cuvîntul pe care-L trimite Dumnezeu pentru vindecarea noastră.
Simptomele Mai Pot Persista
Chiar şi atunci cînd acţionăm în credinţă simptomele nu dispar întotdeauna imediat. După ce Ezechia s-a vindecat au trecut trei zile pînă cînd a fost suficient de puternic pentru a se urca la Casa Domnului. În Ioan 4:50-52 slujbaşul împărătesc a crezut cuvîntul pe care i l-a spus Isus. Atunci cînd şi-a întîlnit slujitorii i-a întrebat de ora în care a început să-i fie mai bine.
Biblia face diferenţă între darurile vindecărilor şi darul minunilor. Hristos nu a putut face nici o minune în Nazaret, din cauza necredinţei lor, dar El a vindecat pe cîţiva bolnavi. Dacă toţi ar fi fost făcuţi sănătoşi imediat nu ar fi fost loc pentru darurile vindecărilor. Toate ar fi minuni. Mulţi oameni pierd vindecarea pentru că încearcă să-L limiteze pe Dumnezeu la minuni. Promisiunea lui Hristos este că bolnavii se vor însănătoşi, dar El nu spune că aceasta va avea loc imediat.
Simptomele vieţii dintr-un copac rămîn pentru un timp după ce copacul a fost tăiat.
Credinţa înseamnă că suntem siguri de ceea ce sperăm, convinşi de ceea ce nu vedem (Evrei 11:1 – traducerea lui Moffatt). Suntem convinşi pentru că Dumnezeu, care nu poate să mintă, a vorbit. Cît de atotsuficient este acest motiv pentru a crede! Credinţa este cel mai raţional lucru. Nu este, aşa cum cred mulţi, a crede fără dovadă. Este a crede datorită celei mai mari dovezi posibile – Cuvîntul lui Dumnezeu, care este stabilit în cer. Apostolul Iacov zice: eu îţi voi arăta prin fapte ce înseamnă a crede (Iacov 2:18 – traducerea Moffatt). Credinţa este a fi atît de convins de adevărul absolut al declaraţiilor lui Dumnezeu, care sunt înregistrate în Biblie, încît acţionezi în baza lor.
Credinţa Este Atît Raţională cît şi Sigură
Ce poate fi mai raţional şi ce poate fi mai sigur decît credinţa? Credinţa este a primi promisiunea scrisă a lui Dumnezeu ca mesajul Său direct pentru noi. Promisiunea Lui înseamnă acelaşi lucru cu posibilitatea ca El să apară în faţa noastră şi să ne spună: Am auzit rugăciunea ta. Cuvîntul lui Dumnezeu este făcut viaţă pentru corpurile noastre în exact acelaşi fel în care este făcut viaţă pentru sufletele noastre, prin credinţa în promisiunea Lui.
Ştiu pe unii oameni care s-au rugat pentru vindecare timp de patruzeci de ani fără să o fi primit. Cît de curînd li s-a spus cum să îşi însuşească vindecarea, ea a venit uneori într-o clipă. Nu trebuie să ne rugăm timp de patruzeci de ani şi nici timp de o săptămînă pentru o binecuvîntare pe care Hristos vrea să ne-o dea. Inima Lui plină de milă doreşte să ne vindece mai mult decît avem noi capacitatea să ne dorim acest lucru. Noi Îl facem să aştepte însă pînă cînd avem credinţa care vine prin auzire şi pînă cînd acţionăm în baza acelei credinţe. Dumnezeu nu ne va înşela.
Înţelegem că Isus a purtat bolile şi păcatele noastre pe cruce şi de aceea nu trebuie să le mai purtăm noi. Următorul nostru pas e să ne însuşim prin credinţă. Aceasta este singura cale scripturală. Dumnezeu ne-a dat această parte de moştenire două mii de ani în urmă şi El este Cel care aşteaptă. El aşteaptă ca noi să ne însuşim binecuvîntarea prin credinţă. Două mii de ani în urmă Dumnezeu a şters păcatul. Două mii de ani în urmă Dumnezeu a pus asupra lui Hristos nelegiuirea noastră a tuturor. Două mii de ani în urmă Hristos a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre. Dumnezeu este partea care aşteaptă. El aşteaptă ca să ni se arate cum să ne însuşim binecuvîntarea pe care El deja ne-a dat-o. 2 Petru 3:9 spune: Domnul nu zăboveşte în împlinirea promisiunilor Sale… ci este îndelung răbdător faţă de voi. Sau, aşa cum a tradus Weymouth: Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea… Dar El vă aşteaptă cu răbdare pe voi. Dumnezeu nu este încet în ceea ce priveşte promisiunile Lui, dar noi suntem înceţi şi Dumnezeu este răbdător cu noi.
Cei mai mulţi dintre noi am fi putut fi salvaţi cinci ani mai devreme decît am fost. Nu Dumnezeu ne-a făcut să aşteptăm, ci noi L-am făcut să aştepte. La fel este şi cu vindecarea noastră.
Cînd Vă Rugaţi, Nu Mai Tîrziu
În Marcu 11:24 Isus ne spune exact cum să ne însuşim oricare din binecuvîntările procurate de El pentru noi prin moartea Sa. Odată ce ne-a promis tot de ce avem nevoie, El ne-a zis: Orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi. Aceasta nu înseamnă după ce te-ai rugat timp de douăzeci de ani. Nu după ce te-ai făcut bine, ci în timp ce eşti bolnav. Cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea. Condiţia pentru a primi ceea ce cerem de la Dumnezeu este să credem că El ne răspunde la rugăciune atunci cînd ne rugăm şi că vom căpăta ceea ce cerem aşa cum ne-a promis El.
Cînd te rogi pentru vindecare Hristos te autorizează să consideri rugăciunea ta răspunsă deja. E la fel cu situaţia cînd a stat lîngă mormîntul lui Lazăr şi a spus Tată, Îţi mulţumesc că m-ai ascultat, înainte de a-l vedea pe Lazăr ieşind din mormînt. Cînd cerem vindecare Hristos ne porunceşte să spunem cu credinţă: Îţi mulţumesc, Tată, că m-ai ascultat înainte de a fi văzut răspunsul la rugăciunea noastră.
Credinţa este atunci cînd Cuvîntul lui Dumnezeu este singurul nostru motiv pentru a crede că rugăciunea noastră e răspunsă, înainte de a vedea sau a simţi.
Isus a declarat: Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh şi viaţă. Ioan ne spune: Cuvîntul era Dumnezeu. Credinţa este a primi cuvintele scrise ale lui Hristos ca mesajul direct pentru noi. În felul acesta Cuvîntul lui Dumnezeu devine viaţă pentru noi, atît pentru vindecarea cît şi pentru mîntuirea noastră. Spre exemplu, actul credinţei de a-L primi pe Hristos, potrivit cu Ioan 1:12, este sinonim cu actul lui Dumnezeu, care ne dă, prin puterea Sa, naşterea din nou. Prin acelaşi proces şi vindecarea divină este împărţită corpurilor noastre.
Cineva a spus, cu referire la femeia care a atins haina lui Isus, că credinţa, faptul şi apoi simţămîntul este ordinea vindecării pe care Dumnezeu nu o schimbă niciodată. Dacă noi ne îndepărtăm de această ordine atunci nici credinţa, nici faptul şi nici simţămîntul nu vor fi aşa cum ne dorim pentru că ele nu vor fi aşa cum le doreşte Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 2:13 spune că Cuvîntul lui Dumnezeu lucrează în voi, care credeţi. Cînd Cuvîntul Lui ne convinge că rugăciunea noastră este răspunsă, înainte de a vedea răspunsul, Cuvîntul îşi începe lucrul Său în noi.
Cuvîntul lui Dumnezeu nu falimentează niciodată să lucreze în cei ce-L cred, pentru că ei nu se îndoiesc dacă el se va împlini în vieţile lor… Dumnezeu a dat toate binecuvîntările Sale credinţei, El nu a lăsat nimic necredinţei.
Harriet S. Bainbridge
Cînd oamenii îmi spun “Nu ştiu dacă este voia lui Dumnezeu pentru mine să fiu vindecat,” eu îi întreb „Este voia lui Dumnezeu să-Şi ţină promisiunea?” Întrebarea nu este „Am eu destulă credinţă?” ci „Este Dumnezeu onest?” Aceasta nu ţine de felul în care ne simţim ci de care sunt faptele. Dacă fetiţa s-ar îmbolnăvi în ziua următoare şi s-ar simţi rău aceasta nu are nimic de a face cu faptul că mama îi va cumpăra rochia nouă Sîmbătă. Scripturile ne spun: Dacă cerem ceva după voia Lui ştim că ne ascultă. Este aceasta adevărat sau nu?
Răspunde Dumnezeu la rugăciune? Dacă vei crede cu tărie că ai şi primit răspunsul la rugăciunea ta (Marcu 11:24) şi vei acţiona cu credinţă, vei fi vindecat, chiar dacă nu imediat.
Dumnezeu întotdeauna se mişcă după ce ne mişcăm noi. Aceasta e punerea în acţiune a unei credinţe depline produsă doar de promisiunea Lui, înainte de a vedea răspunsul la rugăciunea noastră. Deoarece vindecarea este prin credinţă şi credinţa fără fapte este moartă, Dumnezeu începe să ne vindece atunci cînd noi începem să acţionăm în credinţă.
Credinţa Noastră Îl Face Pe Dumnezeu Să Acţioneze
Lucarea credinţei noastre îl determină pe Dumnezeu să acţioneze. Nu putem să acţionăm cu toţii în acelaşi mod. Atunci cînd cei zece leproşi au mers să se arate preoţilor ei au fost vindecaţi. Iona nu putea pleca din burta peştelui, dar el şi-a pus credinţa în acţiune atunci cînd a zis: Eu îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire! A pune credinţa noastră în acţiune prin a-L lăuda şi a mulţumi lui Dumnezeu anticipat a fost, pe parcursul istoriei, calea pe care El a hotărît-o pentru a ne însuşi binecuvîntările Lui. Evrei 13:15 ne învaţă că jertfa noastră de mulţumire, jertfa noastră de laudă, trebuie oferită anticipat pentru binecuvîntarea pe care Dumnezeu ne-a promis-o. Doar atunci putem să ne aşteptăm să primim răspunsul. Psalmul 50:14-15 zice: Aduca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului tău şi eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi.
Aici, ca şi peste tot, ni se cere să aducem mulţumiri cînd suntem încă în necaz, aşa cum a făcut Iona. Poate că aceasta a fost promisiunea pe care a aşteptat-o el. Laudă-L pe Dumnezeu aniticipat, cînd eşti încă în necaz. Să vii înaintea Lui cu mulţumire nu înseamnă să fii vindecat şi apoi să pleci din prezenţa Lui mulţumindu-I. Înseamnă să vii la El cu mulţumire pentru vindecare înainte de a fi vindecat. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cîntări în curţile Lui. Trebuie să plecăm cu mulţumire dar aceasta nu este credinţă.
Credinţa este ceea ce avem înainte de a fi vindecaţi. Cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda (Ps. 22:26). Vei numi zidurile tale Mîntuire şi porţile tale Laudă (Isaia 60:18). Fără laudă suntem în faţa unui zid fără porţi, dar atunci cînd începem să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să ne însuşim promisiunile Lui, punem poarta noastră în zid şi intrăm prin ea. Bucură-te şi veseleşte-te căci Domnul (va) face lucruri mari (Ioel 2:21). Despre primii creştini citim că ei stăteau tot timpul în Templu şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Aceasta nu a fost după, ci înainte de a fi umpluţi cu Duhul Sfînt. Atunci cînd şi-au ridicat glasul şi au lăudat pe Domnul gloria Domnului a umplut Casa lui Dumnezeu. Atunci ei au crezut în Cuvîntul Lui (nu simptomele lor şi nici pe tatăl minciunii) şi au cîntat laudele Lui (Psalmi 106:12).
Fă-L pe Satan Să Asculte Laudele Tale
În loc să-l asculţi pe tatăl minciunii fă-l pe el să te asculte pe tine, cum Îl lauzi pe Dumnezeu pentru promisiunea Lui! Tot ce are suflare să laude pe Domnul. Cel bolnav are suflare. Cu alte cuvinte, în timp ce eşti bolnav, laudă-L pentru că te vei însănătoşi aşa cum a promis El. Să nu vi se tulbure inima. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu. Aruncaţi toate îngrijorările voastre asupra Lui, căci El însuşi îngrijeşte de voi.
Fiecare creştin bolnav, cît timp este bolnav, are de o mie de ori mai multe motive să fie fericit decît cel mai fericit păcătos într-o stare de sănătate perfectă.
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile căci aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi. Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme, lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Odată ce tot ce are suflare trebuie să laude pe Domnul, singura scuză scripturală de a nu-L lăuda pe El e să fim fără suflare. Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc (laudă) Numele Lui. Cine aduce mulţumiri ca jertfă acela Mă proslăveşte. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa, de aceea buzele mele cîntă laudele Tale. Laudă-L pentru că este bine să lăudăm pe Domnul. Măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt. Laudă-L pentru că a nu-L lăuda arată fie necredinţă fie nemulţumire. Laudă-L pentru că lauda stă bine oamenilor fără prihană. Laudă-L pentru că Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor poporului Său. Pavel şi Sila au cîntat laude la mijlocul nopţii chiar dacă spatele lor sîngera şi picioarele erau în lanţuri şi Dumnezeu a cîntat bass-ul cu un cutremur care i-a eliberat. Adevărata credinţă se bucură în promisiunea lui Dumnezeu ca şi cum ar şi fi văzut izbăvirea şi s-ar fi bucurat deja de ea.
Cu trei armate mari venind împotriva lui Iosafat, ceea ce din punct de vedere omenesc ar fi însemnat anihilare, ei au lăudat pe Domnul cu voce tare. Singura mărturie cu privire la aceea că rugăciunea lor a fost răspunsă era Cuvîntul lui Dumnezeu şi acela venit prin buze omeneşti. În ziua următoare, cînd au mers să lupte şi au început să cînte şi să laude pe Domnul, Domnul la rîndul Lui s-a mişcat şi a pus o pîndă împotriva vrăjmaşului şi victoria a fost cîştigată (2 Cronici 20:21-22). Avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare pentru că oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit mînaţi de Duhul Sfînt (2 Petru 1:19, 21).
Ca şi în Eden, acolo unde vrăjmaşul a reuşit să îi înşele pe oameni să nu creadă mărturia lui Dumnezeu cu privire la consecinţele mîncării din fructul oprit, la fel şi astăzi el încearcă să-i înşele pe oameni ca să nu creadă Evanghelia şi rezultatele pe care le produce ea în viaţa celor ce o cred. După ce Dumnezeu a spus În ziua în care vei mînca din el vei muri negreşit şarpele a spus Nu veţi muri şi acum cînd Cuvîntul lui Dumnezeu spune clar că cei ce cred îşi vor pune mîinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi acelaşi şarpe încearcă să ne convingă că bolnavii nu se vor însănătoşi. Este raţional oare să crezi pe tatăl minciunii în loc să-L crezi pe Fiul lui Dumnezeu, care este Adevărul întrupat? Atunci cînd vii la Dumnezeu pentru mîntuire sau vindecare este esenţial să te hotărăşti dacă vei permite şuieratul şarpelui să se ridice mai presus de vocea lui Dumnezeu.
Ferice de urechile care aud pulsul şoaptei Divine şi nu iau aminte la multele şoapte ale lumii.
Thomas a Kempis
După ce ai fost uns cu untdelemn Satan îţi va spune că nu te vei însănătoşi, dar, ca şi Isus, spune-i “Este scris: Se vor însănătoşi. Domnul îl va însănătoşa (Iacov 5:15).” În acelaşi pasaj în Numele Domnului înseamnă că ar fi ca şi cum te-ar fi uns însuşi Domnul. Aşteaptă-te ca El să onoreze propria Sa rînduială şi promisiune.
De Ce Să Asculţi De Diavolul?
Tot ce a auzit diavolul de pe buzele lui Hristos cînd L-a ispitit a fost: Este scris! Este scris! Este scris! (Matei 4:4, 7, 10). Atunci diavolul L-a lăsat (Matei 4:11). Dar tot ce auzim de la unii oameni este Diavolul spune! Diavolul spune! Diavolul spune! ca şi cum cuvintele lui Hristos ar fi de o importanţă mai mică decît cele ale diavolului! Aceasta este calea lui Hristos, de a birui cu Cuvîntul. Este metoda cea mai eficientă de a te împotrivi diavolului. Să nu încercăm alta! Să nu daţi prilej (loc) diavolului (Efes. 4:27). Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi (Iacov 4:7). Există o singură cale de a te împotrivi diavolului şi aceasta constă în a crede cu tărie Cuvîntul lui Dumnezeu şi a acţiona în baza Lui.
Oricînd suntem afectaţi de orice altă voce mai mult decît vocea lui Dumnezeu am părăsit calea Domnului pentru vindecarea noastră.
Ce motiv ai pentru a te îndoi? Nu ai nici un motiv mai mult să te îndoieşti decît are păcătosul atunci cînd se pocăieşte şi cere iertare pentru păcatele lui. Ai acelaşi motiv să te aştepţi să fii vindecat ca şi să aştepţi să fii salvat. Ai Cuvîntul Lui pentru aceasta şi dacă nu Îl poţi accepta pînă la punctul de a acţiona în baza Lui atunci credinţa ta este încă foarte departe de ceea ce ar trebui să fie.
Îndurarea Domnului – O Bază Pentru Credinţă
Ce bază pentru credinţă este îndurarea Domnului! Odată ce Hristos ne-a răscumpărat din boală cu siguranţă că putem avea încredere în dragostea şi credincioşia Lui. Crucea este o temelie sigură şi un motiv perfect pentru exersarea credinţei. Haideţi să lepădăm boala de la noi prin credinţă aşa cum am lepăda păcatul. Un creştin consacrat nu va tolera în mod conştient păcatul nici pentru o clipă şi totuşi cît de toleranţi sunt unii faţă de boală. Ei vor îngădui durerile lor în loc să li se împotrivească ca lucrări ale diavolului.
Harriet S. Bainbridge spune că Domnul Isus a declarat cu privire la păcat, tristeţe şi suferinţa fizică a rasei lui Adam S-a isprăvit. El ne-a oferit fiecăruia darul Duhului Sfînt ca să ne facă în stare să înţelegem şi să ne bucurăm de mîntuirea mare pe care a procurat-o pentru noi. A crede fără a ne îndoi că cuvintele lui Hristos S-a isprăvit sunt o afirmaţie literară a unui fapt care nu poate fi schimbat ne aduce eliberare. Şarpele încă mai neagă această afirmaţie minunată a lui Hristos spre marea noastră pierdere, tot aşa cum a reuşit să o facă pe Eva să uite şi să deconsidere cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus în mod clar. Răscumpăraea noastră din boală a fost realizată în trupul Domnului nostru răstignit. Atunci cînd credem din toată inima şi primim ceea ce declară Dumnezeu în Cuvîntul Său scris cu privire la vindecare Duhul Sfînt ne dă experienţa personală a lui Hristos ca doctorul nostru.
Rezultate din Zilele Noastre a Credinţei lui Dumnezeu
Urmarea acestor instrucţiuni a adus sănătate la mulţi sfinţi care fuseseră învăţaţi mai devreme că timpul minunilor a trecut. Li s-a spus că Dumnezeu vrea ca oamenii să rămînă bolnavi pentru slava Lui, etc., etc. Cei care s-au născut orbi însă acum văd. Surzii şi muţii din naştere aud acum şi vorbesc. Ologii din naştere acum sunt perfect sănătoşi. Epilepticii de mai mulţi ani sunt liberi acum şi bucuroşi. Mulţi care mureau de cancer sunt sănătoşi acum şi se roagă cu rugăciunea credinţei pentru vindecarea altora. Dumnezeu nu este părtinitor. Dacă se curăţeşte cineva va fi un vas de cinste, folositor Stăpînului său pentru orice lucrare bună. Aceasta nu poate fi adevărat cît timp suntem bolnavi şi ţinuţi la pat. Noul legămînt al lui Dumnezeu prevede să fim făcuţi desăvîrşiţi în orice faptă bună pentru a face voia Lui. Acest lucru nu poate avea loc cît suntem bolnavi. Aceasta arată dorinţa Lui de a ne însănătoşi. De fapt, El de abia aşteaptă să facă acest lucru.
El nu poate să-Şi ţină legămîntul încheiat cu noi fără a lua de la noi boala şi fără a face numărul zilelor noastre deplin, conform promisiunii Lui. Odată ce suntem vindecaţi prin rănile Lui să ne uităm care e preţul vindecării noastre. Haideţi să stăm pe promisiunea Lui cu mulţumire şi dragoste, şi cu consacrare de a sluji lui Dumnezeu să sunăm trîmbiţa credinţei şi a mulţumirii pînă cînd zidurile bolii noastre vor cădea. Credinţa nu aşteaptă ca zidurile să cadă, credinţa le aduce jos prin strigătul ei!
ianuarie 22, 2013 in Uncategorized | Tags: MILA DOMNULUI, Vindecare | Lasă un comentariu
Capitolul 4
Îndurarea Domnului
Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. Psalmul 145:8-9
Studiind îndurarea Domnului primim o descoperire completă a dorinţei lui Dumnezeu de a ne vindeca. În timpul lucrării Sale pămînteşti Isus a fost pretutindeni mişcat de milă şi a vindecat pe toţi cei ce aveau nevoie de vindecare. Acelaşi Isus care după ce ne-a spus Vă este de folos să mă duc, este aşezat acum la dreapta lui Dumnezeu pentru a fi pentru noi un Mare Preot milos şi vrednic de încredere.
În Scriptură, îndurarea şi mila înseamnă acelaşi lucru. Substantivul Ebraic rachamin este tradus atît milă cît şi îndurare. Verbul Grecesc eleeo este tradus prin a avea milă şi a te îndura şi astfel şi adjectivul Grecesc eleemon este tradus ca milostiv.
A te îndura înseamnă a iubi cu gingăşie, a arăta milă, a fi mişcat de un sentiment puternic.
Atributul Cel Mai Măreţ al lui Dumnezeu Este Dragostea
Textul de mai sus începe astfel: Domnul este milostiv şi plin de îndurare. Aceste sentimente ale naturii lui Dumnezeu sunt exprimate din nou şi din nou în Scriptură. Atributul cel mai măreţ al lui Dumnezeu este dragostea – aceasta este legată de faptul că El este Tată. Cele mai minunate afirmaţii din Scriptură despre Tatăl nostru ceresc sunt cele legate de dragostea Sa, mila Sa, îndurarea Sa. Nu e un alt adevăr cu privire la caraterul lui Dumnezeu care să inspire credinţa aşa cum o face acesta. La întrunirile noastre am văzut cum credinţa oamenilor a crescut dramatic atunci cînd adevărul dragostei şi îndurării prezente a lui Dumnezeu a început să pătrundă în mintea şi inima lor. Nu ceea ce Dumnezeu poate să facă ci ceea ce El doreşte să facă ne inspiră credinţa.
Arătîndu-Şi pretutindeni mila prin vindecarea celor bolnavi Isus a manifestat inima plină de îndurare a lui Dumnezeu faţă de oameni. Mulţimile veneau la El după ajutor. Cît de viclean a lucrat cel rău pentru a ascunde acest fapt glorios de oameni. El a trîmbiţat această poziţie nescripturală şi ilogică precum că timpul minunilor a trecut pînă aproape că a reuşit să eclipseze îndurarea lui Dumnezeu de ochii oamenilor. Teologia modernă preamăreşte puterea lui Dumnezeu mai mult decît îndurarea Lui; puterea Lui mai mult decît faptul minunat că puterea Lui nemărginit de mare este faţă de noi. Dar Biblia inversează aceasta şi preamăreşte dorinţa Lui de a-Şi folosi puterea Sa mai mult decît Puterea în sine. Nicăieri Biblia nu ne spune că Dumnzeu este Putere dar ea ne spune că Dumnezeu este dragoste. Nu credinţa în puterea lui Dumnezeu ne garantează binecuvîntările Lui, ci credinţa în dragostea Lui şi în dorinţa de a-Şi folosi puterea.
Dragostea lui Dumnezeu Acoperită de Teologia Modernă
Primul lucru pe care-l citim în textul de mai sus e că Domnul e milostiv, ceea ce înseamnă că El este dispus să ne arate favoarea Sa. Acest fapt glorios, care străluceşte cu atîta splendoare în Scriptură, a fost atît de eclipsat de teologia modernă încît auzim peste tot că Domnul e în stare în loc să auzim că Domnul e milostiv. Sute de oameni care au nevoie de vindecare şi care au venit la noi sau care ne-au scris ne-au spus că ei cred că Domnul e în stare să îi vindece. Învăţătura pe care au primit-o sau pe care n-au primit-o i-a oprit din a cunoaşte că Domnul vrea să-i vindece. De cîtă credinţă e nevoie să spui că Domnul e în stare? Diavolul ştie că Dumnezeu e în stare şi el ştie că Dumnezeu doreşte să vindece, dar el i-a împiedicat pe oameni să cunoască acest ultim fapt. Satan nu este deranjat dacă noi preamărim puterea Domnului, deoarece el ştie că aceasta nu este o bază suficientă pentru credinţă, însă îndurarea Domnului şi dorinţa Lui de a ne ajuta sunt.
Înainte de a ne ruga pentru vindecarea oamenilor trebuie să-i învăţăm Cuvîntul lui Dumnezeu pînă ei vor spune Domnul este milostiv în loc de Domnul e în stare. Aceasta e exact ceea ce a făcut Isus înainte de a-l vindeca pe acel lepros care i-a spus Dacă vrei poţi să mă curăţeşti. El Şi-a arătat dorinţa de a-l vindeca pentru ca omul să poată aştepta cu adevărat să fie vindecat.
În capitolul precedent am prezentat multe dovezi Scripturale ale dorinţei prezente a lui Dumnezeu de a ne vindeca. Dar chiar şi atunci cînd putem avansa de la a spune că Domnul poate la a spune că El doreşte aceasta nu e îndeajuns. Cuvîntul doreşte este prea blînd pentru a exprima pe deplin atitudinea plină de milă a lui Dumnezeu faţă de noi. Domnului îi place îndurarea (Mica 7:18). Avem atitudinea Lui exprimată şi mai deplin în 2 Cronici 16:9 Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul, ca să sprijinească (cu putere) pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Acest text ne arată că Domnul nostru nu este doar dispus ci este dornic să-Şi reverse binecuvîntările din abundenţă peste toţi cei care îi permit să o facă. Faptul că Domnul îşi întinde privirile peste tot pămîntul (în originalul ebraic – ochii Domnului cutreieră tot pămîntul) ne arată că Domnul caută oportunităţi de a-Şi satisface inima Sa binevoitoare, deoarece Lui îi place mila.
Bunăvoinţa este atributul minunat al lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii plăcut Lui atunci îndepărtează obstacolele din calea exercitării bunăvoinţei Lui. El este infinit de bun. El există veşnic într-o stare de consacrare de a revărsa binecuvîntări peste creaturile Sale oricînd ele fac lucrul acesta posibil. Oricine poate face aceasta. Să presupunem că Oceanul Pacific ar fi ridicat la un nivel mai înalt decît noi. Apoi gîndiţi-vă la presiunea lui depusă în fiecare crăpătură pentru a găsi o cale prin care să-şi reverse apele sale puternice peste tot pămîntul. Aveţi astfel o imagine a atitudinii binevoitoare a lui Dumnezeu faţă de noi.
O Provocare Serioasă
După ce ai fost luminat, te provoc, cititorule, să te poziţionezi acolo unde îndurarea lui Dumnezeu te poate ajunge fără ca El să trebuiască să violeze principiile glorioase ale domniei Sale morale. Apoi aşteaptă şi vezi dacă nu vei experimenta cea mai copleşitoare demonstrare a dragostei şi milei Sale. Binecuvîntarea va curge pînă vei fi ajuns la limita aşteptărilor tale. Corneliu s-a poziţionat pe sine acolo unde mila lui Dumnezeu putea să-l ajungă, spunîndu-i lui Petru: Suntem cu toţii aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui. El a găsit bunătatea lui Dumnezeu atît de minunată încît Domnul nu a aşteptat ca Petru să-şi termine predica sa. Cît de curînd Petru a vorbit suficient ca să fie o bază pentru credinţa lor binecuvîntarea a coborît.
Nu numai că Dumnezeu poate dar El şi doreşte să facă nespus mai mult decît noi cerem sau gîndim. Iubirea Lui este atît de mare încît nu poate fi satisfăcută pe deplin prin binecuvîntarea tuturor fiinţelor sfinte din univers. De aceea ea se extinde şi vrăjmaşilor Săi din tot pămîntul. Mi se pare că Dumnezeu mai degrabă ar îngădui să ne îndoim în puterea Sa decît în dorinţa Sa de a ne ajuta. Mai degrabă aş vrea ca un om care este în nevoie să-mi spună: Frate Bosworth, ştiu că m-ai ajuta dacă ai putea (îndoindu-se de abilitatea mea) decît să-mi spună: Ştiu că poţi să mă ajuţi dar nu am încredere în dorinţa ta de a mă ajuta.
Din nou, textul de la începutul predicii spune în continuare că Domnul este plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. Cînd mă gîndesc la felul în care Domnul ne inundă inimile cu dragostea Sa, pînă cînd, în mijlocire pentru alţii, inimile noastre sunt prea pline de dorinţe pentru a putea fi puse în cuvinte, sunt uimit şi mă întreb cît de mare trebuie să fie mila Lui. Mila unei mame pentru copilul ei suferind o face nu numai dornică de a-i uşura durerea, dar gata să şi sufere ea în locul lui dacă ar putea. Cuvîntul grecesc sumpathes (tradus îndurare) înseamnă a suferi împreună cu altul. Şi Isaia zice: În toate suferinţele lor n-au fost fără ajutor (în original El însuşi a suferit). Nu e straniu oare ca acest fapt minunat al milei Sale faţă de cei bolnavi, atît de clar arătat şi aplicat în timpurile mai întunecate ale Vechiului Testament, să fie trecut cu vederea şi pus de o parte în această dispensaţie mai bună? Hristos a deschis calea spre manifestarea cea mai deplin posibilă a milei Lui faţă de orice categorie de nevoie umană.
Inima Binevoitoare a lui Dumnezeu Îi Ajunge pe Toţi
Textul nostru, după ce ne arată măreţia îndurării Lui, se încheie cu o concluzie logică: Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. Cu alte cuvinte, El este atît de plin de îndurare încît nu poate fi părtinitor în oferirea milei Sale. Dumnezeu nu poate să-Şi satisfacă pe deplin inima Sa binevoitoare binecuvîntînd fiinţe sfinte. El trebuie să-Şi extindă mila faţă de cei răi de pe pămînt. Cum ar putea El să reţină binecuvîntarea comună a vindecării de la oricare din copiii Săi ascultători?
Profeţi şi împăraţi au dorit să vadă şi îngerii au dorit să privească în această eră a harului. Ce doctrină stranie e cea care spune că cei bolnavi nu ar trebui să aştepte la fel de multă milă în acest timp de lumină precum aşteptau suferinzii în vremurile mai întunecate. Doreşte oare Dumnezeu mai mult să arate mila iertării copiilor diavolului decît să arate mila vindecării copiilor Săi? Adevărul este că că El îl iubeşte pe copilul Său bolnav mai mult decît îl iubeşte pe păcătos. Bunătatea (Îndurarea) Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El. Cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El, precum şi faţă de păcătoşi. Creştinul bolnav poate spune împreună cu Solomon: Nu este Dumnezeu ca Tine… Tu ţii legămîntul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta cu toată inima lor! (2 Cronici 6:14) Nu unele doar ci Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui (Ps. 25:10).
Exemple ale Îndurării Domnului
Haideţi să privim la cîteva pasaje din Evanghelii care ne arată mila Domnului.
A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-i zicea: ,,Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.„ Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mîna, S-a atins de el şi i-a zis: ,,Da, voiesc, fii curăţit!„ Îndată l-a lăsat lepra şi s-a curăţit… şi veneau la El din toate părţile.
Marcu 1:40-45
În acest caz Hristos a fost mişcat de milă pentru a-l vindeca pe acest lepros.
Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
Matei 14:13-14
Aici, ca şi peste tot, El a fost plin de milă faţă de toţi cei ce aveau nevoie de vindecare. Mila a fost cea care L-a mişcat.
Cînd au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. Şi doi orbi şedeau lîngă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au început să strige: ,,Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!„ Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: ,,Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!„ Isus S-a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: ,,Ce vreţi să vă fac?„ ,,Doamne„, I-au zis ei, ,,să ni se deschidă ochii!„ Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.
Matei 20:29-34
Aceşti orbi au cerut mila de a avea ochii deschişi. Isus le-a oferit mila vindecării, dovedind astfel că vindecarea ca şi iertarea este o manifestare a milei. Bolnavii, în acele zile, atunci cînd căutau vindecare, cereau milă. În zilele noastre cei mai mulţi oameni se gîndesc la milă doar aplicîndu-se păcătosului, neştiind că mila Lui se extinde şi celor bolnavi.
Dumnezeu – Părintele Îndurărilor
Pavel, care-L numeşte pe Dumnezeu Părintele Îndurărilor, dovedeşte acest fapt vindecînd-i pe toţi bolnavii din insula Malta. Isus a spus: Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă. Iov a fost vindecat după ce s-a rugat pentru prietenii săi. Potrivit uneia dintre fericiri el a căpătat milă prin faptul că a arătat-o. Referindu-se la vindecarea lui Iov, Iacov 5:11 spune Domnul este plin de milă şi de îndurare. Apoi dă următoarea instrucţiune bisericii: Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii bisericii… Domnul este plin de milă şi de îndurare. Cu alte cuvinte, fie ca orice bolnav din Biserică să-şi primească vindecarea aşa cum a primit-o şi Iov. Isus a cîştigat tot de ce avem nevoie. El continuă să spună aşa cum a spus şi celor doi orbi: Ce vreţi să vă fac?
Isus a avut milă de omul care stătea în morminte. El era atît de posedat de o legiune de demoni încît se tăia cu pietre şi rupea lanţurile cu care oamenii îl legeau adeseori. Cînd era îmbrăcat şi cu mintea întreagă era atît de bucuros încît a rugat pe Domnul să-l lase să rămînă cu El. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: ,,Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.„ El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau (Marcu 5:19-20).
Rezultatul Mărturiei Unui Om
Să citim Matei 15:30-31 şi să vedem rezultatele mărturiei acestui singur om cu privire la îndurarea Domnului.
Atunci au venit la El multe noroade (în Decapole), avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i -a tămăduit; aşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
Nu faptul că erau bolnavi, aşa cum învaţă unii astăzi, ci faptul că au fost vindecaţi a determinat mulţimile să slăvească pe Dumnezeul lui Israel. O, cîtă glorie ar fi adusă lui Dumnezeu şi binecuvîntare pentru lume, dacă fiecare slujitor ar prezenta în mod clar promisiunile Bibliei cu privire la vindecarea celor bolnavi. Ce binecuvîntare ar veni dacă, cît de curînd ar fi vindecat cineva, ar vesti îndurarea Domnului prin Decapolele lui. Într-un timp scurt mii de bolnavi de pretutindeni ar primi credinţa în Hristos pentru vindecare. Atunci s-ar spune din nou despre mulţimi că au slăvit pe Dumnezeul lui Israel. Criticul şi modernistul ar deveni în curînd nepopulari şi sectele de vindecare falsă nu ar mai abate de la Biserică mulţimile care sunt acum înşelate.
Este scris că omul acesta a vestit mila pe care Domnul a arătat-o faţă de el. Unii se opun şi scriu articole împotriva noastră pentru că noi publicăm mărturiile celor care au fost vindecaţi în chip miraculos. Care e problema? E ceva greşit în a asculta de porunca Domnului şi de a face cunoscute lucrările Lui printre oameni? Odată ce Isus a murit pentru a deschide calea pentru ca Îndurările Domnului să ajungă la toate nevoile omului, ar trebui cu siguranţă să vrem ca ei să cunoască acest lucru. Citind unele articole sau cărţi îţi poţi crea impresia că este o crimă să le spui oamenilor despre îndurarea Domnului.
Veţi observa că în textele din Scriptură citate mai sus, ca rezultat al minunilor de vindecare, faima lui Isus s-a răspîndit pretutindeni, şi veneau la El din toate părţile. Şi au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos şi mari mulţimi au venit la El. Mulţimi! Mulţimi! Mulţimi! pretutindeni.
La fel este şi astăzi. Atunci cînd porunca de a face cunoscute lucrările Lui printre neamuri este împlinită şi mila Lui este vestită, vindecările încep să se producă. Cît de curînd se cunoaşte în orice oraş că Acelaşi Isus vindecă pe cei bolnavi, oamenii vin din toate părţile. Nu am văzut niciodată ceva care să sfărîme toate barierele şi să aducă pe oameni din toate părţile aşa cum o face manifestarea milei Domnului în vindecarea celor bolnavi. Am descoperit la întrunirile noastre că atunci cînd oamenii află ce face Acelaşi Isus ei vin din toate părţile. Ei vin din partea Metodistă, Baptistă, Catolică, a Ştiinţei Creştine, a Unitarienilor, a Spiritiştilor, a Iudeilor, din partea celor săraci şi a celor bogaţi, din orice parte. Mulţimile aud Evanghelia şi îşi predau viaţa lui Dumnezeu. Ei nu ar fi venit niciodată la aceste întruniri dacă nu ar fi fost minuni de vindecare care să descopere îndurarea Lui.
Efectul Vindecărilor din Zilele Noastre
Dacă Hristos şi apostolii Lui nu au putut atrage mulţimile fără minuni aşteaptă oare El mai mult de la noi? Am predicat timp de treisprezece ani înainte ca Domnul să ne conducă să predicăm această parte a Evangheliei mai cu îndrăzneală şi într-un mod public. În loc ca lucrarea de vindecare să îi abată pe oameni de la lucrarea mai importantă de mîntuire a sufletului, am văzut mai multe convertiri fericite într-o singură săptămînă decît am văzut mai înainte într-un an de lucrare evanghelistică. Cît de curînd întrunirile noastre devin cunoscute, sute de oameni se adună în faţă în fiecare seară pentru a-şi preda inimile şi vieţile lui Dumnezeu. Oraşe întregi încep să vorbească despre Isus. Alţi evanghelişti care au vizitat întrunirile noastre dovedesc că acest lucru este adevărat în întrunirile lor.
Ultima noastră lucrare, înainte de scrierea acestei cărţi, a avut loc în Ottawa, Canada. În timpul celor şapte săptămîni de întruniri şase mii de oameni au venit pentru vindecare şi aproximativ douăsprezece mii pentru mîntuire. Mă îndoiesc să fi avut o mie de oameni pentru mîntuire dacă nu ar fi fost minunile de vindecare care au manifestat îndurarea Domnului. Oraşul şi ţara au fost mişcate ca niciodată mai înainte în istorie. Cele mai mari mulţimi care s-au adunat vreodată sub un acoperiş pentru o întîlnire religioasă în capitala Canadei au umplut auditoriul de milioane nou construit. La fiecare serviciu aveam zece mii de oameni. Înainte de a părăsi oraşul am primit sute de mărturii scrise. Cei care au fost vindecaţi de orice fel de boală şi neputinţă au povestit ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. A lui Dumnezeu să fie toată gloria!
Un evanghelist Baptist, care, printre alţi evanghelişti, a dovedit că ceea ce spunem este adevărat, a scris în una din cele zece broşuri pe care le-a publicat la acest subiect că vindecarea este cel mai bun mijloc de evanghelizare pe care Domnul l-a folosit vreodată. El a spus că nu se va mai întoarce la calea veche (calea nouă de fapt) pentru toţi banii din America.
Secerişul în Creştere
Haideţi să privim acum la un alt text care vorbeşte despre mila Domnului.
Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod. Cînd a văzut gloatele, I s’a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n’au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: ,,Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui. Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le -a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă… le-a dat învăţăturile următoare: … mergeţi… propovăduiţi … Vindecaţi pe bolnavi.
Matei 9:35-10:8
Aici compasiunea lui Isus faţă de cei bolnavi devine atît de cunoscută încît secerişul a devenit prea mare pentru un singur lucrător. Inima sa plină de milă tînjeşte după cei mulţi care nu pot ajunge la El datorită mulţimilor care-L înconjurau tot timpul. Cînd a văzut gloatele I s-a făcut milă de ele. El era în stare să slujească în mod personal doar la o parte din ele şi mila Lui faţă de ceilalţi oameni din aceste mari mulţimi Îl mişcă să trimită noi lucrători pentru a predica şi a vindeca. Secerişul Lui din zilele noastre nu numai că este acelaşi în caracter, dar este şi cu mult mai mare decît atunci cînd a fost pe pămînt în trup. Mila Lui este aceeaşi. El doreşte aceeaşi lucrători care să strîngă acelaşi seceriş, predicînd şi vindecînd în toate cetăţile şi satele. Mila Lui manifestată prin aceşti doisprezece lucrători noi a necesitat în curînd trimiterea a încă şaptezeci, la fel împuterniciţi să predice şi să vindece. Lucrători de acest fel sunt puţini astăzi. Secerişul este într-adevăr mare, cu mult mai mare decît a fost atunci. Ceea ce El a început să facă şi să înveţe este exact ceea ce El vrea să fie făcut şi învăţat peste tot astăzi. În loc să sfîrşească ceva, după ideea modernă, El a început ceva, despre care a promis că va continua şi va creşte. Nu Evanghelia secolului douăzeci, ci “această Evanghelie” (cea pe care El a proclamat-o) a zis El că “va fi predicată în toată lumea.”
O Inversare Stranie a Promisiunii lui Hristos
Isus, în Ioan 14:12-13, a învăţat şi a promis că aceeaşi milă şi îndurare vor ajunge la oameni prin rugăciunile noastre în timp ce El este Marele nostru Preot în Cer. De fapt plecarea Lui trebuia să deschidă drumul pentru compasiunea Lui să fie manifestată pe o scară mult mai largă. Isaia a proorocit despre El cînd a zis că El va fi înălţat ca să dea îndurare. Isus a spus: Vă este de folos să Mă duc. Aceasta nu ar fi fost adevărat dacă plecarea Lui ar fi retras sau ar fi modificat manifestarea milei Lui în vindecarea celor bolnavi. Nu este straniu oare că mulţi slujitori astăzi inversează promisinea lui Hristos că aceleaşi lucrări şi altele mai mari vor fi făcute, învăţînd că era minunilor a trecut? Alţii fac acelaşi lucru atunci cînd învaţă că Dumnezeu vrea ca unii din copiii Săi devotaţi să rămînă bolnavi pentru gloria Lui, precum şi multe alte idei tradiţionale şi nescripturale.
Oricine învaţă că vindecarea nu este pentru toţi cei ce au nevoie de ea astăzi aşa cum a fost în trecut învaţă de fapt că mila lui Hristos faţă de cei bolnavi a fost cel puţin modificată de la înălţarea Sa. Şi mai rău, alţii învaţă că îndurarea Lui în vindecarea celor bolnavi a fot retrasă în întregime. Pentru mine este un mister cum poate un slujitor lua o poziţie care ascunde şi intervine în manifestarea celui mai minunat atribut al dumnezeirii. Îndurarea lui Dumnezeu este dragostea divină în acţiune. Cînd Pavel a făcut cel mai puternic apel la consacrare el a spus: Vă îndemn… pentru îndurarea lui Dumnezeu. Acesta este manifestarea celui mai important atribut al lui Dumnezeu.
Marele Nostru Preot
Isus a spus: Cînd va veni Duhul Adevărului El Mă va proslăvi. Ar putea Duhul să-L glorifice pe Hristos pentru cei bolnavi spunîndu-le că timpul minunilor a trecut? El a promis să facă aceleaşi lucrări şi altele mai mari în timpul acestei ere. Ar fi oare Isus glorificat după înălţarea Sa, dacă El şi-ar fi retras sau modificat slujirea Sa faţă de cei bolnavi? A venit oare Duhul Sfînt să-L preamărească pe Hristos, modificîndu-I slujirea faţă de fraţii Săi bolnavi şi suferinzi? Este Hristos Marele lor Preot? Nu ar fi oare aceasta contrar cu proslăvirea Dumnezeului lui Israel în Decapole, care a avut loc atunci cînd mulţimile au fost vindecate? Trebuie să abandonăm oare rugăciunea credinţei pentru vindecarea celor bolnavi? Dacă da, atunci practica comună de a te ruga pentru cei bolnavi, ca să aibă putere şi răbdare să sufere neputinţa lor e corectă. Ceva nu e în regulă!
De cînd Isus a devenit Marele nostru Preot El ne vorbeşte din cer de şapte ori, zicînd: Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul. Oamenii spun astăzi multe din ceea ce Duhul niciodată nu a spus şi ceea este opusul a ceea ce spune El. Mai jos sunt cîteva lucruri pe care Duhul le spune cu scopul de a-L glorifica pe Hristos.
Prin urmare a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere (Evrei 2:17). Am văzut deja că atît cuvîntul milostiv precum şi îndurător sunt traducerea adjectivului Grecesc eleemon, tradus milos în acest pasaj. Acest verset nu se referă la mila lui Hristos care a fost manifestată în timpul lucrării Sale de pe pămînt. El se referă la slujirea Sa din cer şi la faptul că întruparea Lui a fost pentru aceea ca El să arate milă în calitate de Mare preot al nostru odată ce se va întoarce în cer. Tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oaemeni pînă în ziua cînd a fost înălţat la cer este ceea ce, datorită îndurării Lui neschimbătoare, El a promis să continuie să facă şimai mult după plecarea Sa.
Duhul Îl glorifică pe Hristos spunîndu-ne că n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre. El poate fi îngăduitor (îndurător) (Evrei 5:2). El este Isus Hristos – Acelaşi ieri şi azi şi în veci. Haideţi să ne închinăm Lui pentru că îndurarea Lui este aceeaşi şi astăzi. Atunci cînd se uită la toate neputinţele noastre El este încă mişcat de milă şi doreşte să ne ajute.
Recunoaştem că mulţi dintre cei care nu cred în vindecare divină cooperează cu Duhul în aceste sentimente glorioase în ceea ce priveşte lucrarea mai importantă de mîntuire a sufletului. Unii zic că timpul minunilor a trecut. Cît de minunat ar fi dacă toţi slujitorii şi Creştinii ar coopera cu Duhul proclamînd aceste sentimente glorioase celor care suferă fizic. În loc să fie preoţii şi leviţii care trec pe alături, Bisericii i se porunceşte, în Iacov 5, să fie un Samaritean milostiv. Ea trebuie să slujească cu milă nevoilor fizice ale celor bolnavi şi suferinzi. Ar trebui să le lege rănile şi să toarne balsamul vindecător de vin şi untdelemn (Cuvîntul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu). El Şi-a trimis Cuvîntul şi i-a vindecat prin puterea Duhului Sfînt. Isus a pronunţat un vai peste cărturari şi farisei pentru că aceştia au omis partea cea mai importantă a legii şi anume mila şi credincioşia.
În capitolul cinci din Fapte avem încă o dovadă minunată a faptului că mila lui Hristos faţă de cei bolnavi este aceeaşi. Citim cu privire la bolnavii care au fost scoşi în străzile din Ierusalim, în zilele după înălţarea Sa la Tatăl, că toţi se vindecau. Aici din nou, ca Marele nostru Preot din cer, Isus a făcut aceleaşi lucrări pe care le-a făcut şi înainte de plecarea Sa. Din ceruri El a fost mişcat de milă şi a vindecat pe toţi cei ce aveau nevoie de vindecare.
Chiar şi în ultimul capitol din Fapte găsim mila Sa manifestată din cer prin vindecarea tuturor bolnavilor din insula Malta. În timp ce El este Marele nostru Preot îndurarea Lui este aşa de mare încît El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru noi.
Din nou mila Lui pentru cei bolnavi, de la înălţarea Sa, L-a mişcat să rînduiască în Biserică daruri spirituale. Darul credinţei, al minunilor, şi cel al vindecării celor bolnavi sunt date pe parcursul secolelor în timp ce El este Marele nostru Preot. W.C. Stevens spune despre aceste zile ce au urmat înălţării lui Hristos: Găsim, ca şi o chestiune de timp şi necesitate, darurile de vindecare ocupînd acelaşi loc şi aceeaşi proeminenţă pe care le-au avut şi în lucrarea personală a Domnului nostru aici pe pămînt.
Chiar şi Laicii se Pot Ruga Pentru Cei Bolnavi
Compasiunea prezentă a lui Isus pentru cei bolnavi L-a determinat, în calitate de Mare Preot şi Cap al Bisericii, să poruncească presbiterilor şi laicilor să se roage cu rugăciunea credinţei pentru vindecarea oricărui bolnav în Era Bisericii (Iacov 5:14, Marcu 16:17-18). W.C. Stevens remarcă în această privinţă: Toţi predicatorii, învăţătorii şi ceilalţi care împart Cuvîntul Vieţii oamenilor trebuie să ţină această poruncă (Iacov 5:14) înaintea ochilor oamenilor după cum şi boala îi confruntă în mod constant.
Chiar şi în timpul lucrării Sale pămînteşti Domnul nostru minunat a sacrificat totul şi a suferit chiar şi blestemul pentru a deschide calea pentru mila Sa să ajungă la cei mai nevrednici vrăjmaşi ai Săi. Atît sudoarea de sînge din Ghetsimani cît şi chinurile teribile de la Calvar au fost manifestările îndurării Sale infinite. El a mers la Calvar cu faţa ca de cremene. El a fost trădat de sărutul lui Iuda în mîinile celor ce L-au răstignit. Petru a tăiat urechea robului Marelui Preot. Isus vindecă urechea vrăjmaşului Său şi îi spune lui Petru să-şi pună sabia înapoi în teacă. El Şi-a pus în teacă propria sabie, dacă putem spune aşa, înfrînîndu-şi impulsul cel mai natural al sufletului Său sfînt. El a refuzat să se roage, atunci cînd prin rugăciune, ar fi putut avea douăsprezece legiuni de îngeri la dispoziţia Lui să-L ajute să scape de agonia crucii. Atunci ar fi rămas doar un scaun de judecată şi nu ar fi fost nici un scaun de milă. Omul căzut, cu toate nevoile trupului, sufletului şi duhului său nu ar fi avut nici o speranţă. În lucrarea Sa ispăşitoare pentru noi El a anticipat orice nevoie posibilă a rasei umane şi a deschis drumul pentru mila Sa să ajungă la orice parte a nevoii umane. El a fost atunci, şi este şi acum, mişcat de milă pentru toţi cei ce au nevoie de ajutorul Lui. Cele şapte binecuvîntări ale legămîntului Său – Prezenţa Sa ca Cel care ne poartă de grijă, Pace, Victorie, Păstor, Neprihănire, şi Medic sunt asigurate datorită lucrării de la Cruce. Ele ne sunt descoperite prin Numele Sale de Răscumpărător. Legămintele Sale, inclusiv legămîntul vindecării, sunt date datorită îndurării Sale. El Îşi ţine legămîntul şi îndurarea pînă la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc (Deut. 7:9).
Cum Să Nu Întristăm Inima lui Isus
A pune la îndoială sau a ignora dragostea şi mila Lui întristează inima lui Isus. Aceasta L-a făcut să plîngă pentru Ierusalim. De atîtea ori slujitorii din zilele noastre au spus că nu avem nevoie de minuni. Ei privesc minunile doar ca semne care dovedesc Dumnezeirea lui Isus, etc. Le-am zis: Dacă un cancer v-ar mînca capul aţi avea nevoie de o minune, nu? Cei mai mulţi oameni sunt atît de mult în întuneric încît nici nu le vine în minte faptul că este milă şi pentru cei bolnavi. Nu se găndesc niciodată la darurile vindecărilor şi ale minunilor ca fiind manifestarea îndurării Domnului. Oră de oră, zi de zi, timp de trei ani, El a vindecat pe toţi cei ce au venit la El datorită milei Sale. Nu sunt oare nevoile celor suferinzi de astăzi la fel cu ale celor din trecut? Nu au oare nevoie ei de la fel de multă milă ca cei din trecut?
Ne gîndim la miile de oameni disperaţi, care suferă într-o agonie atît de intensă încît moartea ar fi o veste bună pentru ei. Medicii, după ce au făcut tot ce au putut, au fost obligaţi să spună: Nu mai pot face nimic pentru tine. Mila lui Hristos, în fiecare clipă, este exact aceeaşi ca şi cea care a fost manifestată în timpul celor trei ani de slujire a dragostei pe pămînt. Cît de preţios este să ştii aceasta ca şi un fapt pe care te poţi baza în mod absolut.
Am arătat că vindecarea fizică este milă pe care Hristos a arătat-o tuturor celor care au căutat-o. El a fost exprimarea voii Tatălui. Avem afirmaţiile clare că Domnul este plin de îndurare pentru toţi (inclusiv cei bolnavi) cei ce-L cheamă. Mila Lui este din veşnicie în veşnicie. El este plin de milă faţă de toate făpturile Sale. Nu clarifică oare aceste Scripturi în mod definitiv întrebarea vindecării? În loc să spui că timpul minunilor a trecut spune mai bine: Este scris! Este scris!
HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 3 – ESTE OARE VINDECAREA PENTRU TOŢI?
ianuarie 10, 2013 in Uncategorized | Lasă un comentariu
Este încă voia lui Dumnezeu, ca şi în trecut, să vindece pe toţi cei ce au nevoie de vindecare şi să împlinească numărul zilelor lor? Cea mai mare barieră pentru credinţa multora din zilele noastre, care caută vindecarea, este nesiguranţa din mintea lor cu privire la voia lui Dumnezeu de a-i vindeca pe toţi. Aproape fiecare ştie că Dumnezeu vindecă pe unii, dar multe din teologia modernă îi împiedică pe oameni să cunoască ceea ce Biblia învaţă clar – faptul că vindecarea este pentru toţi. Este imposibil să cerem cu îndrăzneală, prin credinţă, o binecuvîntare de care nu suntem siguri că Dumnezeu o oferă. Puterea lui Dumnezeu poate fi cerută doar acolo unde voia lui Dumnezeu este cunoscută.
Ar fi aproape imposibil să-l facem pe un păcătos să creadă pentru mîntuire înainte de a-l fi convins pe deplin că voia lui Dumnezeu este să-l salveze. Credinţa începe acolo unde voia lui Dumnezeu e cunoscută. Dacă Dumnezeu vrea să-i vindece doar pe unii din cei ce au nevoie de vindecare, atunci nimeni nu are vreo bază pentru credinţă decît doar dacă a primit o revelaţie specială că este printre cei favorizaţi. Credinţa trebuie să se bazeze doar pe voia lui Dumnezeu, nu pe dorinţele noastre. Credinţa care îşi însuşeşte binecuvîntările lui Dumnezeu nu înseamnă a crede doar că Dumnezeu poate dar a crede că Dumnezeu va face ceea ce-i cerem. Deoarece mulţi din zilele noastre care caută vindecare nu ştiu că vindecarea e un privilegiu al răscumpărării pentru toţi, ei adaugă la rugăciunea lor fraza „Dacă este voia Ta.”
O Teologie Corectă
Dintre toţi cei care au căutat vindecarea la Hristos, în timpul lucrării Sale pămînteşti, citim doar despre unul care a avut acest fel de teologie. Acesta a fost leprosul care a zis: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” Primul lucru pe care l-a făcut Hristos a fost să corecteze teologia lui spunîndu-i: „Da, vreau. Fii curăţit.” „Da, vreau” al lui Hristos a anulat „dacă-ul lui”. Aceasta a adăugat la credinţa lui care credea că Hristos poate să îl vindece, faptul că El o va face. Teologia acestui lepros, înainte ca Hristos să-l lumineze, este aproape universală astăzi, deoarece această parte a Evangheliei este atît de rar şi fragmentat predicată.
Vedem în Scriptură, din orice unghi posibil, că nu e o doctrină mai clar învăţată decît cea că voia lui Dumnezeu este să-i vindece pe toţi cei ce au nevoie de vindecare, pentru ca ei să-şi poată împlini numărul zilelor, potrivit cu promisiunea Lui. Desigur, îi avem în vedere pe cei care au fost învăţaţi corect şi care îndeplinesc condiţiile prescrise în Cuvînt. Acum pot să-i aud pe unii zicînd: Dacă vindecarea este pentru toţi, atunci nu vom muri niciodată. De ce nu? Vindecarea divină nu merge mai departe de promisiunea lui Dumnezeu. El nu ne promite că nu vom muri niciodată, dar El zice:
Voi depărta boala din mijlocul tău… Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin (Exod 23:25-26).
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani (Psalmul 90:10).
Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele (Ps. 102:24).
Pentru ce vrei să mori înainte de vreme?(Ecles. 7:17)
Cineva ar putea întreba: Cum va muri cineva, atunci?
Le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor (Ps. 104:29).
Rev. P. Gavin Duffy scrie cu privire la aceasta:
Dumnezeu a determinat pentru om un anumit timp de viaţă şi voia Lui este ca viaţa să fie trăită. Vreau să vă aduceţi aminte că toţi cei pe care i-a adus Isus înapoi la viaţă din morţi au fost tineri care nu şi-au trăit plinătatea zilelor lor şi chiar prin însăşi acest fapt putem vedea bine protestul Lui împotriva morţii premature… Desigur, nu trebuie să ne aşteptăm că cei bătrîni vor fi tineri din punct de vedere fizic, dr dacă timpul care ne-a fost stabilit de Dumnezeu nu a fost trăit încă, atunci avem dreptul să cerem darul lui Dumnezeu de sănătate. Şi chiar dacă am trecut peste acest timp, dacă este voia lui Dumnezeu să mai continuăm să trăim aici pentru un timp, atunci voia Lui la fel este să trăim sănătoşi.
Citeşte Testamentul şi Află
Dacă vrem să ştim ce este într-un testament, atunci trebuie să-l citim. Dacă dorim să ştim voia lui Dumnezeu cu privire la un subiect oarecare, atunci să citim testamentul Lui. Să zicem că o doamnă ar spune: “Soţul meu, care era foarte bogat, a murit. Acum aş vrea să ştiu dacă mi-a lăsat ceva în testamentul său.” I-aş spune în acest caz: “De ce nu citeşti testamentul să afli?”
Cuvîntul testament, vorbind în termeni legali, înseamnă dorinţa unei persoane. Biblia conţine voia şi testamentul lui Dumnezeu, prin care El ne oferă toate binecuvîntările răscumpărării. Deoarece ea este ultimul său testament, orice venit mai tîrziu e un fals. Un om nu scrie un nou testament după ce a murit. Dacă vindecarea e în testamentul lui Dumnezeu pentru noi, atunci a spune că timpul minunilor a trecut înseamnă a spune ceea ce e contrar adevărului, că un testament nu e bun după moartea celui ce l-a lăsat. Isus nu este doar Cel ce ne-a lăsat testamentul, Cel care a murit, ci El a şi înviat şi e Mediatorul acestui testament. El este avocatul nostru. El nu ne va înşela în ceea ce priveşte partea noastră de moştenire, aşa cum fac unii avocaţi pămînteşti. El este Reprezentantul nostru la dreapta lui Dumnezeu.
Pentru a căpăta răspunsul la întrebarea pe care o discutăm haideţi să ne luăm ochii de la tradiţia modernă şi să ne uităm în Cuvîntul lui Dumnezeu, care este o descoperire a voii Lui. Capitolul 15 al cărţii Exod ilustrează răscumpărarea noastră şi a fost scris pentru învăţătura noastră. Imediat după trecerea Mării Roşii Dumnezeu a dat prima Sa promisiune de vindecare. Această promisiune a fost pentru toţi. Aici Dumnezeu le-a dat legămîntul de vindecare, descoperit şi pecetluit prin primul Său nume de răscumpărare, IEHOVA-RAFA, tradus “Eu sunt Domnul care te vindecă.” Acesta este Cuvîntul lui Dumnezeu aşezat în cer, un fapt care nu se schimbă niciodată, în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu.
Cine Este Autorizat să Schimbe Testamentul lui Dumnezeu?
A spune că acest privilegiu de sănătate nu este pentru poporul lui Dumnezeu astăzi, înseamnă a schimba EU SUNT al lui Dumnezeu în EU AM FOST IEHOVA-RAFA. Cine are autoritatea de a schimba numele de răscumpărător al lui Dumnezeu? În loc să-Şi abandoneze statutul Său de Vindecător, Isus Hristos este Acelaşi ieri şi azi şi în veci, în virtutea acestui prim nume al legămîntului. Binecuvîntările descoperite de Numele Sale de Răscumpărare au fost asigurate în Ispăşire, aşa cum am văzut în capitolul precedent. El a gustat moartea pentru orice om şi de aceea nu poate fi limitat la Israel. Acest capitol cincisprezece din Exod ne arată că în acea perioadă, 3,500 ani în urmă, Dumnezeu nu i-a lăsat pe oameni în îndoială cu privire la dorinţa Sa de a-I vindeca pe toţi.
Această stare de sănătate universală a continuat în poporul Israel cît timp condiţiile lui Dumnezeu au fost îndeplinite. Douăzeci de ani mai tîrziu (Numeri 16:46-50), cînd, din cauza păcatului, urgia a distrus 14,700 oameni, Israel din nou a îneplinit condiţiile. Urgia a fost oprită şi El era tot IEHOVA-RAFA, Vindecătorul, nu pentru unii doar, ci pentru toţi. Nu ar fi fost adevărat că urgia a încetat, dacă ea ar mai fi rămas asupra unuia din ei măcar. Această stare de sănătate a rămas iarăşi neîntreruptă pînă nouăsprezece ani mai tîrziu. Poporul, nesatisfăcut de calea lui Dumnezeu pentru ei, a cîrtit împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise. Ca rezultat au fost blestemaţi cu şerpi înfocaţi. Atunci iarăşi au împlinit condiţiile, mărturisindu-şi păcatele. Cuvîntul Domnului pentru ei, prin Moise, a fost următorul: oricine este muşcat, şi va privi spre el (spre şarpele de aramă, o imagine a Calvarului), va trăi (21:8). Din nou, Scripturile ne arată că voia lui Dumnezeu era să-I vindece, nu pe unii, ci pe toţi. Oricine era muşcat trăia atunci cînd privea la şarpele de aramă, un simbol al jertfei de la Calvar pentru noi.
Psalmistul David, la timpul său, a înţeles vindecarea ca un privilegiu universal. În Psalmul optzeci şi şase el spune: “Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.” Vom vedea în predica următoare că vindecarea era una din îndurările principale ale lui Dumnezeu peste tot în Scriptură. Bolnavii, în Noul Testament, cereau milă atunci cînd căutau vindecare la Hristos. Mila lui Dumnezeu acoperă atît natura fizică cît şi cea spirituală a omului. De aceea Isus, potrivit promisiunii Vechi Testamentale, a arătat că este “plin de îndurare”, vindecînd nu pe unii, ci pe toţi cei ce au venit la El. Din nou, în psalmul 103, vedem că David a crezut că mila vindecării era un privilegiu universal, ca şi mila iertării. El îşi cheamă sufletul să binecuvînteze pe Domnul, “care îţi iartă toate fărădelegile, care îţi vindecă toate bolile tale.”
În Psalmul 91:16 Dumnezeu spune cu privire la omul care stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt: „Îl voi sătura cu viaţă lungă.” Este oare privilegiul de a sta sub ocrotirea Celui Prea Înalt doar pentru unii sau pentru toţi? Dacă este pentru toţi, atunci promisiunea lui Dumnezeu pentru toţi este: „Îl voi sătura cu viaţă lungă.” Dumnezeu ar trebui să-şi calce această promisiune pentru a nu vrea să vindece pe copiii Săi ascultători care sunt la mijlocul vieţii lor. Dacă era posibil să stai sub ocrotirea Celui Prea Înalt într-o perioadă mai întunecată a istoriei lumii, cu siguranţă că acest lucru e posibil într-o perioadă mai bună, a harului. El poate să dea har din belşug fiecărui copil al Său, în ziua de azi. Sfinţii prooroci din vechime au vorbit despre harul care ne era păstrat nouă.
Calvarul Împlineşte Toate Nevoile Omului
În marele capitol al răscumpărării, Isaia 53, vedem că Isus a purtat atît bolile noastre, cît şi păcatele noastre. Aceasta face un beneficiu la fel de universal ca şi celălalt. Ceea ce a făcut Isus pentru cei care au venit la El ca să fie binecuvîntaţi a fost pentru ei, dar ceea ce a făcut El la Calvar a fost pentru toţi.
Este clar din toate aceste relatări din Vechiul Testament că voia lui Dumnezeu a fost să-i vindece pe toţi cei ce împlinesc condiţiile. Oriunde Dumnezeu a oferit iertare, El a oferit şi vindecare. Cei care învaţă pe oameni că voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte vindecarea nu este aceeaşi şi astăzi să răspundă la întrebarea: De ce ar retrage Dumnezeu această milă Vechi Testamentală din această dispensaţie mai bună? Nu e oare de aşteptat ca Cel care a păstrat lucruri mai bune pentru noi şi care este acelaşi ieri şi azi şi în veci să continuie să arate aceeaşi milă în timpul acestei dispensaţii mai bune? Haideţi să privim acum în Noul Testament şi să vedem.
Hristos – Exprimarea Voii lui Dumnezeu
Nu există o cale mai bună de a găsi un răspuns potrivit la întrebarea care ne stă înainte decît a citi Evangheliile, întrucît ele ne prezintă învăţătura şi lucrările lui Hristos. El a fost expresia voii Tatălui. Viaţa Lui a fost atît o revelaţie precum şi o manifestare a dragostei şi voii neschimbătoare a lui Dumnezeu. El a împlinit în mod literar voia lui Dumnezeu pentru rasa umană. El a spus: „Am venit din cer nu să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” „Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” Atunci cînd, zi de zi, El a vindecat mulţimile care-L îmbulzeau, El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu. Atunci cînd şi-a pus mîinile peste fiecare din ei şi i-a vindecat El făcea şi descoperea în acelaşi timp voia lui Dumnezeu pentru corpurile noastre. Probabil nimeni nu e atît de conservator ca teologii bisericii Episcopale. Comisia alcătuită de ei a studiat subiectul vindecării şi a raportat bisericii. Au petrecut trei ani de studiu şi cercetare atît a Bibliei cît şi a istoriei. Au spus în acest raport următoarele: „Vindecarea bolnavilor de către Isus a fost făcută pentru a descoperi voia lui Dumnezeu pentru om.” Deoarece au descoperit că voia lui Dumnezeu a fost descoperită pe deplin, au adăugat: „Biserica nu se mai poate ruga pentru cei bolnavi cu fraza distrugătoare de credinţă ‘Dacă este voia Ta’.”
Mesajul învăţat peste tot în Evanghelii este unul de vindecare deplină, pentru suflet şi trup, pentru toţi cei ce vin la El. Mulţi zic astăzi: Eu cred în vindecare, dar nu cred că e pentru fiecare. Dacă nu este pentru fiecare, atunci cum putem să ne rugăm pentru cineva cu rugăciunea credinţei? Chiar dacă ne rugăm pentru cineva pe care Dumnezeu vrea să-l vindece trebuie să avem o revelaţie specială, prin Duhul, că ne rugăm pentru persoana corectă. Dacă nu este voia lui Dumnezeu să-i vindece pe toţi atunci nici un om nu poate determina voia lui Dumnezeu pentru el din Biblie. Să înţelegem de la aceşti învăţători că trebuie să ne închidem Bibliile? Trebuie să ne primim revelaţia direct de la Duhul, înainte ca să ne rugăm pentru cei bolnavi, deoarece voia lui Dumnezeu nu poate fi determinată din Scriptură? Aceasta ar însemna că toată activitatea divină de vindecare ar trebui guvernată de revelaţia directă a Duhului, mai degrabă decît de Scriptură. Dar cum pot fi vindecaţi cei bolnavi dacă nu este o Evanghelie (veste bună) a vindecării care să le fie proclamată ca bază pentru credinţa lor? Sau, dacă credinţa înseamnă a aştepta ca Dumnezeu să-Şi ţină promisiunea, cum poate fi credinţă pentru vindecare dacă nu este nici o promisiune în Biblie pe care cei bolnavi pot să o aplice pentru ei înşişi? Scripturile ne spun cum vindecă Dumnezeu pe cei bolnavi. “El Şi-a trimis Cuvîntul şi i-a vindecat, şi i-a scăpat de groapă” (Ps.107:20). …Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează în cei care cred este „sănătate pentru tot trupul lor” (1 Tes. 2:13, Prov. 4:22).
Credinţa se Bazează pe Mai Mult decît Abilitate
Dacă un milionar ar apărea în faţa a o mie de oameni şi ar anunţa că este în stare să dea cîte o mie de dolari la fiecare, aceasta nu ar fi o bază pentru cineva din ei să creadă că vor primi cei o mie de dolari. Credinţa nu poate să se bazeze doar pe abilitate. Dacă el ar merge mai departe şi ar spune: „Voi da o mie de dolari la cincizeci dintre voi,” nici atunci nimeni din sală nu ar avea o bază pentru credinţa că va primi cei o mie de dolari. Dacă ai întreba pe oricare dintre ei dacă sunt siguri că vor primi cei o mie de dolari, răspunsul ar fi acesta: „Am nevoie de aceşti bani şi sper să fiu printre cei norocoşi, dar nu pot fi sigur.” Dar dacă milionarul ar spune: „Dorinţa mea e să dau fiecăruia cîte o mie de dolari” atunci fiecare din audienţă ar avea o bază pentru credinţă şi ar spune, fără îndoială, omului bogat: „Mulţumesc, îmi voi lua banii.”
Acum, să presupunem că Dumnezeu ar fi părtinitor şi că voia Lui e să-i vindece doar pe unii care au nevoie de vindecare. Haideţi să aruncăm o privire în Evanghelii şi să vedem cum prietenii celor bolnavi au decis pe care bolnavi să-i aducă la Isus pentru vindecare. „La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mînile peste fiecare din ei şi-i vindeca” (Luca 4:40). Aici cei fără noroc, dacă erau unii, au fost aduşi şi vindecaţi alături de ceilalţi. Dacă tu ai fi fost acolo şi ai fi fost bolnav, ai fi fost adus la Isus şi ai fi fost vidnecat împreună cu ceilalţi, pentru că îi aduceau pe toţi. Matei, în înregistrarea lui a aceleiaşi instanţe, ne spune de ce Isus nu a făcut excepţii. “El i-a vindecat pe toţi că se se împlinească ceea ce a fost spus prin proorocul Isaia: ‘El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre’”. Cuvîntul noastre înseamnă ale fiecăruia, în jertfa de la Calvar. De aceea, pentru a împlini proorocia, era nevoie să fie vindecaţi toţi. Nu numai în această situaţie, ci în fiecare situaţie pînă în ziua de astăzi, El îi vindecă pe cei bolnavi ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin proorocul Isaia, care zice: ‘El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.’
Îi las pe cei bolnavi să treacă prin Evanghelii şi să observe referirile la toţi şi fiecare şi să se convingă că binecuvîntarea răscumpărării – vindecarea, este pentru toţi. Nimeni nu a apelat în zadar la Isus pentru vindecare. Nu a fost niciodată o mulţime prea mare ca Isus să lase pe cineva din ei nevindecat.
Isus a Vindecat Toate Bolile
Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan. Matei 4:23-25
Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod. Cînd a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le -a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Matei 9:35-36; 10:1
Observaţi că mulţimile care au venit pentru vindecare aveau nevoie de trimitirea de noi lucrători în seceriş pentru a predica şi a vindeca. Nu a durat mult pînă cînd alţi şaptezeci au fost trimişi să predice şi să vindece (Matei 12:15).
Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii. (Matei 12:15)
Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi (Matei 14:14).
După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s-au atins, s-au vindecat (Matei 14:34-36).
S-a pogorît împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi. Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi (Luca 6:17-19).
Vedem înEvanghelii că atunci cînd oamenii i-au adus pe cei bolnavi la Isus, ni se spune în mod repetat că i-au adus pe toţi, ceea ce îi include şi pe cei nenorocoşi, dacă erau unii. Dacă potrivit tradiţiei moderne, voia lui Dumnezeu este ca cei bolnavi să sufere în răbdare pentru slava Lui, nu e straniu oare faptul că printre toţi cei ce au fost aduşi la Hristos pentru vindecare nu s-a găsit nici unul care să fie lăsat să sufere? Vindecînd băiatul epileptic (Marcu 9:14-29) Isus a dovedit că voia Tatălui era să-l vindece şi pe acesta pe care ucenicii, fiind împuterniciţi să scoată afară demonii, nu au putut să-l elibereze. Înţelegem din acest verset că ar fi fost greşit să se pună la îndoială şi să se înveţe faptul că Dumnezeu nu vrea să vindece atunci cînd ucenicii au suferit faliment. Vindecîndu-l, Isus le-a arătat că falimentul lor nu a dovedit nimic altceva decît necredinţa lor. Petru, după trei ani alături de Domnul, descrie lucrarea Sa pămîntească prin această afirmaţie scurtă: „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El” (Fapte 10:38).
Aşadar, în toate textele menţionate mai sus, şi în multe alte locuri din Scriptură, care ne arată că El i-a vindecat pe toţi, avem voia lui Dumnezeu descoperită pentru corpurile noastre şi răspunsul la întrebarea „Este vindecarea pentru toţi?”
Dragostea Plină de Compasiune – Motivul care L-a Condus pe Isus
Mulţi, în zilele noastre, au fost învăţaţi că Hristos a făcut minuni de vindecare doar pentru a-Şi arăta puterea şi a dovedi divinitatea Sa. Aceasta ar putea fi adevărat dar e departe de a fi întregul adevăr. El nu ar fi trebuit să-i vindece pe toţi pentru a-Şi arăta puterea. Cîteva cazuri remarcabile ar fi fost îndeajuns. Dar Scripturile ne arată că El a vindecat datorită compasiunii Lui şi pentru a împlini profeţia. Alţii învaţă că El a vindecat pe cei bolnavi pentru a se face pe Sine cunoscut, dar în Matei 12:15-16 citim: “După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.”
Unii, care recunosc că Isus i-a vindecat pe toţi cei ce au venit la El, susţin că profeţia lui Isaia cu privire la purtarea bolilor noastre se referă doar la lucrarea Sa pămîntească, că această manifestare universală a compasiunii Sale a fost specială şi nu o revelaţie a voii neschimbătoare a lui Dumnezeu. Dar Biblia ne învaţă clar că El doar “a început să facă şi să înveţe” lucru care urma a fi nu numai continuat ci şi mărit după înălţarea Sa.
După ce Hristos, timp de trei ani, a vindecat pe toţi cei ce au venit la El, El a spus: „Vă este de folos să Mă duc.” Cum ar putea fi lucrul acesta adevărat dacă aceasta ar fi schimbat lucrarea Sa faţă de cei bolnavi? Anticipînd necredinţa cu care această promisiune minunată va fi întîmpinată, El o prefaţează cu promisiunea de a continua aceleaşi lucrări, şi chiar mai mari, ca răspuns la rugăciunile noastre după înălţarea Sa, cu cuvintele „Adevărat, adevărat.” „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le-am făcut Eu, ba încă va face altele şi mai mari decît acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” Cu alte cuvinte, noi vom face aceste lucrări, cerîndu-I Lui să le facă.
El nu a spus „mai puţine lucrări”, ci „lucrările” şi „mai mari lucrări.” Pentru mine, această promisiune de pe buzele lui Hristos este un răspuns complet tuturor oponenţilor vindecării divine şi tuturor cărţilor şi articolelor lor.
„Este scris” a fost tactica lui Hristos atunci cînd a rezistat diavolului.
William Jenning Bryan a întrebat bine: Odată ce Hristos a spus „Este scris” şi diavolul a spus „Este scris” de ce nu poate şi predicatorul spune „Este scris?”
Înţelepciunea Bisericii Primare
Biserica primară L-a luat pe Hristos pe Cuvînt şi s-a rugat în unitate pentru semne şi minuni de vindecare pînă cînd locul unde erau adunaţi s-a cutremurat. Apoi „scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi… Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim din cetăţile vecine şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.” Tot ce „a început Isus să facă şi să înveţe” Îl vedem aici continuînd să facă de la dreapta lui Dumnezeu prin trupul Său, Biserica, aşa cum a promis. Unii vor spune: „O, aceasta a fost doar la începutul Faptelor, pentru a confirma cuvîntul lor cu privire la învierea lui Hristos.”
Haideţi să întoarcem la ultimul capitol al Faptelor şi să citim cum treizeci de ani mai tîrziu, după ce Pavel, aflîndu-se pe insula Malta, a vindecat pe tatăl lui Publius, au venit şi ceilalţi bolnavi din insula aceea şi au fost vindecaţi. În ultimul capitol al Faptelor Duhului Sfînt, care e singura carte nefinisată din Noul Testament, vedem că voia lui Dumnezeu încă era să-i vindece, nu pe unii, ci pe toţi.
Faptele Duhului Sfînt
Duhul Sfînt, pe care Hristos L-a trimis ca Succesor şi Executor al Său, a intrat în posesia Bisericii, care este trupul lui Hristos. El a arătat după Cincizecime aceeaşi putere de vindecare pe care Hristos a arătat-o înainte, şi mari mulţimi de oameni au fost vindecate. Ca şi în Evanghelii, şi în Fapte, nu vedem ca cineva să ceară vindecare şi să fie refuzat. Oamenii au numit această carte Faptele Apostolilor. Un nume mai bun şi mai adevărat însă ar fi Faptele Duhului Sfînt. Ea relatează lucrarea Duhului Sfînt făcută prin apostoli şi alţi oameni. Filip şi Ştefan, care nu erau apostoli, au fost folosiţi în mod la fel de glorios ca Petru şi Ioan. Duhul Sfînt a venit să execute pentru noi toate binecuvîntările procurate de răscumpărarea făcută de Hristos şi garantată de cele şapte nume de răscumpărator. El nu Şi-a pierdut niciodată interesul pentru lucrul pe care a venit să-l facă. Dacă vrei să ştii cum doreşte El să lucreze astăzi atunci citeşte cum a lucrat El în trecut. Cartea Faptelor ne arată cum vrea El să lucreze în toate zilele, “pînă la sfîrşitul veacului.”
Duhul Sfînt a lucrat toate vindecările care au fost făcute de mîinile lui Hristos. Isus nu a făcut nici o minune pînă cînd Duhul Sfînt, Făcătorul de Minuni, a venit peste El. Apoi, bazîndu-se deplin pe puterea Duhului, El a scos draci şi a vindecat pe cei bolnavi. Minunile lui Hristos au fost făcute prin Duhul încă înainte de a veni dispensaţia Lui. De ce Duhul Sfînt, care a vindecat pe cei bolnavi înainte ca dispensaţia Lui să înceapă, ar face mai puţin după ce a intrat în poziţia Lui? Şi-a luat locul Făcătorul de Minuni pentru a încheia minunile în timpul propriei Lui dispensaţii?
Este oare învăţătura şi practica bisericii în ceea ce priveşte vindecarea în perioada această Laodiceană (căldicică) a istoriei ei o exprimare mai adevărată a voii lui Dumnezeu decît învăţătura şi practica bisericii primare care era în puterea deplină a Duhului? Cu siguranţă că nu! Nu ezit să spun că teologia modernă a furat pe Duhul Sfînt de o parte din lucrarea Sa.
Atitudinea Prezentă a lui Hristos
Acum, sumarizînd ceea ce am scris pînă aici, avem o descoperire, din mai multe unghiuri, a atitudinii lui Hristos plină de milă faţă de bolile şi neputinţele noastre din momentul înălţării Sale la dreapta lui Dumnezeu. Avem de a face acum nu cu trecutul ci cu atitudinea prezentă a lui Hristos faţă de boală.
Atitudinea prezentă a lui Hristos este descoperită deplin prin numele Său de Răscumpărător IEHOVA-RAFA. Numele Lui de Răscumpărator nu se pot schimba. Toţi vor recunoaşte că celelalte şase nume de Răscumpărator ale Lui sunt o revelaţie a atitudinii Sale prezente în ceea ce priveşte oferirea binecuvîntării pe care fiecare nume o descoperă. Cu ce fel de logică putem presupune atunci că El Şi-a abandonat rolul Său de Vindecător, rol descoperit prin numele IEHOVA-RAFA?
Atitudinea Sa prezentă este din nou descoperită pe deplin prin promisiunea Sa clară de a continua şi creşte lucrarea Sa de vindecare în timp ce este la dreapta lui Dumnzeu, ca răspuns la rugăciunea credincioşilor. “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le-am făcut Eu, ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl şi orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul” (Ioan 14:12-13).
Atitudinea Sa prezentă este descoperită prin faptul că Şi-a împlinit promisiunea menţionată mai sus, aşa cum a fost înregistrat în cartea Faptelor. Chiar şi în ultimul capitol, treizeci de ani după înălţarea Sa, citim că au venit şi toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă şi au fost vindecaţi (Fapte 28:9).
Atitudinea Sa prezentă este descoperită prin faptul că vindecarea este o parte a Evangheliei Marii Trimiteri pe care Hristos a poruncit să o predicăm. Această trimitere este urmată de promisiunea “îşi vor pune mîinile peste cei bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa” (Marcu 16:15,18).
Atitudinea Sa prezentă este descoperită prin faptul că lucrarea Sa de ispăşire de la Calvar a fost pentru toţi cei ce trăiesc pe pămînt în timpul în care El este înălţat la dreapta lui Dumnezeu. Am văzut în predica precedentă, ca şi în Levitic, este înregistrat că toate bolile erau vindecate în baza Ispăşirii. Matei ne spune că Ispăşirea este motivul pentru care Hristos nu a făcut excepţii în vindecarea bolnavilor care au venit la El.
Atitudinea Sa prezentă este descoperită prin porunca clară pentru orice bolnav din biserică, în timp ce El este cu Tatăl, să ceară rugăciune şi ungere cu untdelemn şi promisiunea e că Domnul îl va însănătoşa. Are El în vedere să ne rugăm cu credinţă sau fără? Cum putem să ne rugăm cu credinţă decît dacă voia Lui este să vindece? Ne porunceşte El să ne rugăm pentru un lucru pe care El nu-l va face? Tot aici, chiar şi membrilor de rînd, li se porunceşte să-şi mărturisească păcatele unii altora şi să se roage unii pentru vindecare, cu acelaşi scop cu care Ilie s-a rugat pentru ploaie (Iacov 5:16-18). Ne-ar porunci oare Dumnezeu să mijlocim pentru ceva care nu este voia Lui să facă? Cu siguranţă că nu!
Atitudinea Sa prezentă este descoperită şi prin faptul că de la înălţarea Sa El a rînduit în biserică învăţători, minuni, daruri de vindecare, etc. Aceasta este pentru continuarea aceloraşi lucrări şi a lucrărilor mai mari pe care El a promis că va continua să le facă de la dreapta lui Dumnezeu. Istoria relatează manifestarea acestor daruri miraculoase din zilele apostolilor pînă în prezent.
Atitudinea Sa prezentă faţă de bolile noastre este descoperită în mod minunat prin faptul că de la înălţarea Sa, compasiunea Lui nu a fost retrasă sau modificată. În mesajul următor, pe subiectul milei Domnului, vom vedea că în timpul lucrării pămînteşti a Domnului nostru El a fost pretutindeni mişcat de milă şi i-a vindecat pe toţi cei ce aveu nevoie de vindecare. Cînd cei doi orbi au cerut milă, Isus a fost mişcat de compasiune şi i-a vindecat.
Odată ce vindecarea fizică, în Noul Testament, este întotdeauna o manifestare a milei, mila fiind cea care L-a mişcat pe Fiul lui Dumnezeu să-i vindece pe toţi cei ce au venit la El, nu este oare promisiunea care zice că El este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă încă adevărată? Nu ne oferă oare această dispensaţie glorioasă a Evangheliei la fel de multă milă şi compasiune celor suferinzi ca şi dispensaţia veche mai întunecată? Pastorul Kenneth Mackenzie, un învăţător şi scriitor cunoscut al Bisericii Episcopale, întreabă cu privire la acest subiect: “Ar putea oare inima iubitoare a Fiului lui Dumnezeu, care a avut milă de cei bolnavi şi a vindecat pe toţi cei ce aveau nevoie de vindecare, să înceteze a mai ţine cont de suferinţele celor care sunt ai Lui odată ce S-a înălţat la dreapta Tatălui?”
Nu e straniu oare ca cineva, în această eră mai bună, a harului, să ia o poziţie sinonimă cu cea care spune că manifestarea compasiunii lui Hristos faţă de cei suferinzi a fost retrasă, sau chiar modificată, de la glorificarea Lui? Dacă Dumnezeu nu vrea atît de mult să arate mila vindecării închinătorilor Săi precum vrea să arate mila iertării vrăjmaşilor Săi, atunci El vrea să arate milă mai mult copiilor diavolului decît copiilor Săi. Scripturile neagă însă acest lucru zicînd: “Bunătatea (sau mila) Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El.” El îşi iubeşte copilul Său care este bolnav şi suferă mai mult decît îl iubeşte pe cel păcătos. Slavă Domnului pentru că „bunătatea (mila) Lui ţine în veci şi credincioşia Lui din neam în neam.”
Binecuvîntare Pentru Toţi
Atitudinea prezentă a lui Hristos este arătată prin faptul că în anul jubiliar Vechi Testamental(Lev. 25:28), pe care Isus în Luca 4:19 îl aplică la era Evangheliei, fiecare trebuia să se întoarcă în partea lui de moştenire. Binecuvîntările anului jubiliar erau pentru fiecare. În era Evangheliei binecuvîntările ei la fel sunt pentru orice făptură.
Atitudinea Sa prezentă este de asemenea descoperită în faptul că El ne-a răscumpărat (pe toţi) din blestemul legii (Gal. 3:13). Am văzut în capitolul precedent că acest blestem includea toate bolile cunoscute în istorie. Cum poate Dumnezeu să ne justifice şi în acelaşi timp să ne ceară să rămînem sub blestemul din care ne-a răscumpărat?
Arvuna sau Răscumpărarea Deplină
Atitudinea Sa prezentă este descoperită prin faptul că Duhul Sfînt şi lucrarea Sa în noi sunt „arvuna moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu” (Efes. 1:14). Am punctat deja faptul că odată ce destinul nostru etern este atît fizic cît şi spiritual, răscumpărarea noastră la fel trebuie să fie astfel. Astfel noi nu putem primi moştenirea noastră deplină pînă la venirea Zilei Răscumpărării. Dar, slavă Domnului, că fiind umpluţi cu Duhul, avem acum „primele roade” ale răscumpărării. Şi acestea se manifestă atît spiritual cît şi fizic. Primele roade ale Duhului includ şi arvuna nemuririi. Aceasta e un gust al învierii. Deoarece corpurile noastre sunt mădulare ale lui Hristos, viaţa Lui trupească glorificată este legată de corpurile noastre, după cum viaţa Lui spirituală este legată cu duhurile noastre. Aceeaşi viaţă care este în Viţă este şi în Mlădiţe. În Hristos, Adevărata Viţă, există viaţă atît fizică cît şi spirituală. Doar aducînd în corpurile noastre o măsură din aceeaşi viaţă pe care o va aduce la înviere, Duhul poate fi arvuna moştenirii noastre pentru trup. Dacă moştenirea noastră include un corp glorificat ce este arvuna acestei moşteniri? Slavă lui Dumnezeu că viaţa lui Isus este arătată în corpurile noastre muritoare. Viaţa Lui nemuritoare atinge trupurile noastre muritoare dîndu-ne astfel un gust al răscumpărării. Aceasta ne face în stare să ne „sfîrşim alergarea” ca să primim „o răsplată deplină.”
Nu ne descoperă şi natura atitudinea prezentă a lui Hristos faţă de vindecarea corpurilor noastre? Natura peste tot vindecă, sau face tot ce-i stă în puteri ca să vindece. Cît de curînd germenii bolii ne pătrund în corp, natura începe să-i dea afară. Dacă îţi rupi un os sau îţi tai un deget natura va face tot ce poate ca să te vindece şi de obicei are succes. Acum, a poruncit oare Dumnezeu naturii să se răscoale împotriva voii Lui? Dacă boala este voia lui Dumnezeu pentru copiii Săi, nu ar părea oare aşa?
Foloseşte Dumnezeu Suferinţa Fizică?
Dacă boala, aşa cum cred unii, este voia lui Dumnezeu pentru copiii Lui credincioşi, atunci este un păcat pentru ei chiar să îşi dorească să se facă bine. Cu atît mai mult să cheltuie mii de dolari pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu. Eu mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ajutorul care a venit pentru cei suferinzi prin medici şi asistente medicale, şi prin spitale. Dacă boala este voia lui Dumnezeu, atunci fiecare medic este un călcător de lege, fiecare asistentă medicală Îl sfidează pe Cel Atotputernic, fiecare spital e o casă de rebeliune în locul unei case de milă. Dacă aceasta e adevărat atunci, în loc să sprijinim spitalele, ar trebuie să facem tot ce ne stă în puteri ca să le închidem pe toate.
Dacă teologia modernă a celor care învaţă că Dumnezeu vrea ca unii din închinătorii Lui să rămînă bolnavi pentru gloria Lui este adevărată, atunci Isus, în timpul lucrării Sale pămînteşti, nu a ezitat niciodată să-L fure pe Tatăl de toată gloria vindecîndu-i pe toţi cei ce au venit la El. Şi Duhul Sfînt la fel, L-a furat de toată gloria vindecîndu-i pe toţi bolnavii din străzile Ierusalimului. Şi Pavel, de asemenea, L-a furat pe Dumnezeu de toată gloria vindecîndu-i pe toţi bolnavii de pe insula Malta.
Mulţi susţin astăzi că Dumnezeu îi loveşte chiar şi pe cei ascultători de El, pentru că îi iubeşte, făcînd astfel boala un semn al dragostei din partea Tatălui nostru ceresc. Dacă aceasta este adevărat atunci de ce încearcă ei să scape de acest semn al dragostei lui Dumnezeu? De ce cel care suferă de cancer nu se roagă pentru încă o binecuvîntare de acest fel pentru el sau pentru soţia, copiii, tatăl, mama şi vecinii săi?
Nu îi pedepseşte oare Dumnezeu uneori pe copiii Săi cu boală? Desigur că da! Cînd nu ascultăm de Dumnezeu, boala poate fi permisă de El, prin disciplina iubitoare a Tatălui. Dar Dumnezeu ne-a spus cum putem să o evităm şi să o înlăturăm. “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar cînd suntem judecaţi suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim judecaţi odată cu lumea” (1 Cor. 11:31-32). Aceste pedepse vin să ne scape de judecata finală. Atunci cînd înţelegem care este motivul pentru care suntem pedepsiţi şi ne întoarcem de la acel lucru, promisiunea absolută este că nu vom fi judecaţi. Judecîndu-ne pe noi înşine putem evita pedeapsa lui Dumnezeu. Vindecarea divină nu este promisă necondiţionat tuturor Creştinilor, indiferent de comportamentul lor. Ea este pentru cei care cred şi ascultă. „Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui” (Ps.25:10).
Atitudinea Domnului nostru o putem cunoaşte şi din faptul că El a fost arătat ca să nimicească lucrările diavolului (1 Ioan 3:8). Gîndiţi-vă cît L-a costat să părăsească Cerul şi să devină om şi suferinţa şi sacrificiul care au urmat. Ce L-a determinat să facă toate acestea? Scripturile ne dau răspunsul. „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” Acest scop include vindecarea tuturor celor apăsaţi de diavolul (Fapte 10:38). A renunţat El oare, atunci cînd S-a înălţat la cer, la acest scop, pe care l-a menţinut chiar şi în timpul chinului din Ghetsimani şi de la Calvar? Doreşte El oare lucrările diavolului pe care le-a distrus mai înainte acum să rămînă în corpurile noastre? Poate fi oare că El doreşte acum un cancer, sau un blestem, „lucrările diavolului” în „mădularele lui Hristos” şi în „templele Duhului Sfînt?” Nu este oare cu adevărat voia Lui să vindece orice parte a Trupului lui Hristos? Dacă nu, atunci de ce a poruncit celor bolnavi din trupul Său să fie unşi cu untdelemn în Numele Lui pentru vindecare?
Odată ce „trupul este pentru Domnul” şi „o jertfă vie lui Dumnezeu” nu ar vrea El să aibă mai degrabă un corp sănătos decît unul ruinat de boală? Dacă nu, atunci cum poate să ne „desăvîrşească pentru orice faptă bună,” pentru a face voia Lui? Voia descoperită a lui Dumnezeu este „să prisosim în orice faptă bună, să fim echipaţi deplin „pentru orice lucrare bună,” să fim „plini de rîvnă pentru fapte bune.” Este oare aceasta voia lui Dumnezeu doar pentru bărbaţii şi femeile care sunt sănătoşi? Dacă este pentru toţi atunci El ar trebui să-i vindece pe cei bolnavi ca să facă lucrul acesta posibil. Nimeni nu poate prisosi în fapte bune în timp ce este limitat la o cameră de boală.
Mîntuirea Care-i Include pe Toţi
Atitudinea Sa prezentă este descoperită în însăşi sensul cuvîntului mîntuire. Cuvîntul grecesc pentru mîntuire – soteria, implică eliberare, păstrare, vindecare şi sănătate. În Noul Testament el este aplicat uneori la suflet şi alteori la trup. Cuvîntul grecesc – sozo, tradus “mîntuit” înseamnă vindecat, făcut sănătos, întregit. În Romani 10:9 el este tradus „mîntuit” iar în Fapte 14:9 acelaşi cuvînt este tradus „vindecat,” cu referire la vindecarea celui olog din naştere. Ambele cuvinte Greceşti pentru „mîntuire” şi „mîntuit” înseamnă atît salvare spirituală cît şi fizică, sau cu alte cuvinte, vindecare spirituală şi fizică. Pavel afirmă în Efeseni 5:23 că El este Mîntuitorul Trupului.
Este oare aceasta pentru toţi sau pentru unii doar?
Dr. Scofield, în nota sa de subsol la cuvîntul mîntuire, spune: „Mîntuire este cuvîntul cuprinzător al Evangheliei care cuprinde în sine toate faptele şi procesele de răscumpărare.” Cuvîntul include astfel posesia tuturor binecuvîntărilor descoperite de cele şapte nume de Răscumpărător ale lui Dumnezeu. Aceste nume ne-au fost date pentru a ne arăta ce include mîntuirea noastră. De aceea Evanghelia este Evanghelia vindecării pentru trup, precum şi pentru suflet, şi ea este „puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede, mai întîi a Iudeului, şi apoi a Grecului.” „Acelaşi Domn este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.”
HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 2 – NE-A RĂSCUMPĂRAT ISUS DIN BOLILE NOASTRE ATUNCI CÎND A ISPĂŞIT PĂCATELE NOASTRE?
ianuarie 1, 2013 in Uncategorized | Lasă un comentariu
Înainte de a răspunde din Cuvîntul lui Dumnezeu la întrebarea de mai sus vreau să vă atrag atenţia la cîteva lucruri învăţate în Scriptură la acest subiect. Scripturile declară în Romani 5:12 că “printr-un singur om a intrat păcatul în lume, iar prin păcat moartea.” De aceea este clar că boala, care este moartea incipientă, a intrat în lume prin păcat. Deoarece boala a intrat prin păcat adevăratul ei remediu trebuie să se afle în răscumpărarea făcută de Hristos. Diavolul este cel care îi apasă pe oameni (Fapte 10:38), astfel că atunci cînd natura nu se mai isprăveşte, ce altă putere poate înlătura boala decît puterea Fiului lui Dumnezeu? Cît de curînd boala a avansat peste puterea naturii de a restaura corpul, ea va rezulta în moarte în fiecare caz decît doar dacă va fi înlăturată de puterea lui Dumnezeu. Toţi medicii oneşti vor admite acest lucru, căci ei au putere doar să ajute corpul natural, nu să vindece. În acest caz orice ar împiedica puterea lui Dumnezeu să ajute ar face recuperarea imposibilă. Iată de ce Iacov zice: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele…ca să fiţi vindecaţi,” avînd astfel în vedere că altfel nu poţi fi vindecat.
Atunci cînd boala a avansat peste puterea naturii, nici natura, nici medicul, nici chiar rugăciunea nu poate să-l salveze pe cel suferind pînă cînd el îşi va mărturisi păcatele şi Dumnezeu, în suveranitatea Lui, va înlătura boala. Deoarece boala este parte a blestemului, remediul ei adevărat trebuie să fie crucea. Cine poate înlătura blestemul decît doar Dumnezeu şi cum poate face Dumnezeu lucrul acesta cu dreptate decît prin substituire? Biblia ne învaţă, aşa cum spunea un autor, că boala este pedeapsa fizică a păcatului. Deoarece Hristos a purtat în trupul Său toate efectele fizice ale păcatului corpurile noastre sunt astfel eliberate de boală din punct de vedere legal. Prin răscumpărarea făcută de Hristos putem avea cu toţii, ca parte a arvunei moştenirii noastre, “viaţa lui Isus manifestată în trupurile noastre muritoare”. Aceasta suplimentează lucrul corpului natural pînă cînd lucrarea noastră este terminată. În acelaşi fel în care primim cele dintîi roade ale salvării noastre spirituale, putem primi şi cele dintîi roade ale salvării noastre fizice.
Acum însă să revenim la întrebarea noastră: Ne-a răscumpărat Isus din bolile noastre atunci cînd ne-a ispăşit păcatele? Dacă, aşa cum învaţă unii, vindecarea nu este în Ispăşire, de ce ne-au fost date în Vechiul Testament simboluri ale Ispăşirii în termenii vindecării fizice? În capitolul doisprezece a cărţii Exod, de ce li s-a poruncit Israeliţilor să mănînce carnea mielului pascal pentru putere fizică, decît dacă şi noi putem primi viaţă şi putere fizică de la Hristos? Pavel spune: “Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit.” Şapte sute şi şaizeci şi cinci de ani după instituirea Paştelui citim în 2 Cronici 30:20 că „Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul (în original este vindecat nu iertat).” Pavel, în 1 Corinteni 11:29-30, vorbeşte despre faptul că Corintenii nu deosebeau corect trupul lui “Hristos, Paştele nostru,” şi acesta era motivul pentru care mulţi din ei erau „neputincioşi şi bolnavi.”
Cina Domnului e mai mult decît un ritual deoarece luînd din simbolurile morţii Lui noi ne împărtăşim cu Hristos şi avem parte de beneficiile care rezultă de aici. În Hristos este atît viaţă fizică cît şi spirituală. Cu siguranţă că nu este o ocazie mai bună de a ne folosi de privilegiul de a avea „viaţa lui Isus manifestată în trupul nostru muritor (2 Cor. 4:11).”
Vindecarea Învăţată în Simbolurile Vechiului Testament
Din nou, în Levitic 14:18, citim despre aceea că preotul trebuia să facă ispăşire pentru curăţirea leprosului. De ce era nevoie de ispăşire pentru vindecarea leprosului dacă vindecarea noastră nu este în Ispăşirea lui Hristos? Simbolurile din Levitic, capitolele patrusprezece şi cincisprezece, ne arată că anume prin ispăşire erai vindecat de boală. Acesta este un răspuns complet la întrebarea pe care o discutăm. Toate aceste ispăşiri vechi testamentale indică şi prefigurează Calvarul.
Din nou, Isus ne-a spus în Luca 4:19 că El a fost uns ca să vestească anul de îndurare al Domnului, făcînd referire la anul jubiliar din Vechiul Testament. Aceasta ne arată că anul jubiliar prefigurează binecuvîntările Evangheliei.
Levitic 25:9 ne arată că nici o binecuvîntare a anului jubiliar nu era anunţată prin sunetul trîmbiţei pînă în Ziua Ispăşirii. În acea zi însă un bou era junghiat ca jertfă pentru păcat şi scaunul de îndurare era stropit cu sînge. Mila nu era oferită pînă cînd scaunul îndurării nu era stropit cu sînge, pentru că nefiind stropit cu sînge acesta ar fi fost un scaun de judecată. Aceasta ne învaţă că nici mila şi nici vreo binecuvîntare a Evangheliei nu este oferită independent de Ispăşirea lui Hristos.
Recuperare a Tot ce A Fost Pierdut în Cădere
Prin Cădere am pierdut totul. Isus a recuperat totul prin Ispăşirea Sa. În ziua Ispăşirii Dumnezeu a zis “fiecare să se întoarcă în partea lui de moştenire.” Ordinea anului jubiliar era aceasta: mai întîi Ispăşirea, apoi sunetul trîmbiţei Jubileului, cu vestea bună: „fiecare să se întoarcă în partea lui de moştenire.”
Cele şapte nume de răscumpăre ale lui Dumnezeu, unul din care e Iehova Rafa, “Eu sunt Domnul care te vindecă,” ne arată la care posesiuni pierdute se poate întoarce orice om în dispensaţia prezentă. Cele două posesini majore care urmează a fi restaurate în era Evangheliei sunt sănătate pentru suflet şi trup. Iertarea şi vindecarea au fost oferite în mod universal oriunde Hristos a predicat „anul de îndurare al Domnului.” Omul interior şi cel exterior poate fi astfel făcut sănătos şi gata pentru slujire lui Dumnezeu. Toţi sunt făcuţi „destoinici pentru orice lucrare bună” ca să-şi poată „isprăvi alergarea.”
Unii Fundamentalişti care atacă Ştiinţa Creştină pentru că aceştia din urmă cred că poţi fi salvat fără Calvar, fac aceeaşi greşeală atunci cînd spun că cred în vindecare, dar că aceasta este oferită indiferent de Calvar. Este un mister pentru mine cum cineva poate spune că sîngele lui Hristos era tot atît de eficient curgînd în venele Lui ca şi după ce a fost vărsat. Orice jertfă Vechi Testamentală trebuia să fie omorîtă şi sîngele ei trebuia vărsat înainte ca sîngele ei să devină eficient. Biblia ne spune că „fără vărsare de sînge nu este iertare de păcate.” Adoptă o religie fără sînge şi tot ce vei avea va fi o religie a ideilor şi nimic altceva decît emoţie omenească. „Bucuria negrăită” şi „plinătatea gloriei” nu pot fi cunoscute decît de cei care au fost salvaţi prin sîngele vărsat al lui Hristos. E un mister la fel de mare pentru mine cum aceşti Fundamentalişti pot spune că vindecarea ne este oferită indiferent de moartea lui Hristos. Salvarea oricărei părţi a omului fără jertfă este necunoscută în Scriptură.
Dacă vindecarea fizică este oferită şi trebuie predicată indiferent de Calvar de ce atunci nici o binecuvîntare a anului jubiliar nu putea fi anunţată prin sunetul trîmbiţei înainte de Ziua Ispăşirii? Pavel ne spune că “în El” toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da” şi „Amin”. Cu alte cuvinte toate promisiunile lui Dumnezeu, inclusiv promisiunea lui Dumnezeu de a vindeca, îşi datorează existenţa şi puterea exclusiv lucrării de răscumpărare a lui Hristos.
Vindecarea Nu Este Amînată Pînă la Mileniu
Unii slujitori încearcă să lege vindecarea de Mileniu, dar Isus ne-a spus „astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le auziţi.” În Biserică şi nu în mileniu Dumnezeu a rînduit „învăţători, pe cei ce au darul minunilor, al vindecărilor,” etc. Nimeni din Biserică nu va avea nevoie de vindecare în timpul mileniului deoarece vor primi corpuri glorificare înaintea mileniului. Ei vor fi răpiţi la cer pentru a întîmpina pe Domnul şi „ceea ce este muritor se va îmbrăca cu nemurire.” Dacă amînăm vindecarea pînă la mileniu atunci trebuie să facem acelaşi lucru şi cu învăţătorii pe care Dumnezeu i-a rînduit în Biserică şi cu darurile de vindecare la fel. A spune că vindecarea este doar pentru mileniu este la fel cu a spune că acum suntem în mileniu, pentru că Dumnezeu vindecă acum mii de oameni.
Promisiunea lui Dumnezeu este aceea că va truna Duhul Său peste orice făptură în timpul “anului de îndurare al Domnului,” care este dispensaţia Duhului Sfînt. El vine ca puterea executivă a lui Hristos, pentru a aduce toate binecuvîntările răscumpărării. El ne aduce arvuna sau cele dintîi roade ale moştenirii noatre spirituale şi fizice, pînă cînd ultimul vrămaş, care este moartea, va fi nimicit, astfel deschizîndu-ne drumul spre moştenirea noastră deplină.
Credinţa Vine Prin Auzire
Motivul pentru care mulţi bolnavi din zilele noastre nu s-au întors la partea lor de moştenire este acela că nu au auzit sunetul trîmbiţei cu privire la vindecare. Credinţa vine în urma auzirii iar ei nu au auzit pentru că trîmbiţa Evangheliei a multor slujitori a fost defectată în timp ce s-au aflat la seminarul teologic. Ei îmi aduc aminte de un om pe care-l cunoşteam care cînta la trombon într-o orchestră. La începutul repetiţiei băieţii puneau o pană mică în muştiucul trombonului său. Cînd sufla nu putea produce mult sunet din cauza penei. Totuşi continua să cînte astfel pe durata întregii repetiţii fără a descoperi ce nu era în regulă. Unii predicatori, asemenea acestui om, cred că suflă trompeta Evagheliei bine. Ei nu au descoperit că ea dă mai puţin de jumătate din sunetul pe care ar trebui să-l dea. Ei nu sunt ca Pavel care i-a învăţat pe oameni „tot planul lui Dumnezeu.”
Aşa cum în Levitic simbolurile arată că vindecarea e prin ispăşire, la fel şi Matei 8:16-17 afirmă hotărît că Hristos a vindecat toate bolile în baza Ispăşirii. Ispăşirea a fost motivul pentru care El nu a făcut nici o excepţie în vindecarea bolnavilor. El a vindecat pe toţi bolnavii ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Deoarece El a purtat bolile noastre, Ispăşirea Lui cuprinzîndu-ne pe toţi, ar fi necesară vindecarea tuturor pentru a împlini această proorocie. Isus încă îi vindecă pe toţi cei ce vin la El cu credinţă vie, „ca să se împlinească…”
Dacă în perioada mai întunecată a simbolurilor toţi au avut privilegiul de a fi vindecaţi cu cît mai mult în această dispensaţie mai bună, cu un legămînt mai bun şi promisiuni mai bune, Dumnezeu nu şi-a retras mila Vechi Testamentală.
În Numeri 16:46-50 după ce 14,500 de oameni au murit de urgie, Aaron, ca preot, în rolul său de mediator, a stat pentru oameni, între cei morţi şi vii şi a făcut ispăşire pentru înlăturarea urgiei, vindecarea corpului. La fel şi Hristos, Mijlocitorul nostru, prin Ispăşirea Lui, ne-a răscumpărat din urgia păcatului şi a bolii.
Imaginea Şarpelui de Aramă
Din nou, în Numeri 21:9, citim că Israeliţii au fost vindecaţi privind la şarpele de aramă care a fost înălţat ca o imagine a Ispăşirii. Dacă vindecarea nu este în Ispăşire atunci de ce li s-a cerut acestor Israeliţi care mureau să privească la acest simbol al Ispăşirii pentru vindecare fizică? Odată ce atît vindecarea cît şi iertarea au venit prin acest simbol al Ispăşirii, de ce nu ar veni şi pentru noi prin Hristos, Împlinirea tuturor simbolurilor? Aşa cum blestemul lor a fost înlăturat prin ridicarea şarpelui de aramă, la fel şi Pavel ne spune că al nostru a fost înlăturat prin înălţarea lui Hristos (Gal. 3:13).
Şi iarăşi, în Iov 33:24-25, citim: „…am găsit un preţ de răscumpărare (ispăşire) pentru el. Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui.” Aici vedem că carnea lui Iov a fost vindecată prin ispăşire. De ce nu şi a noastră?
Din nou, David începe Psalmul 103 chemîndu-şi sufletul să binecuvînteze pe Domnul şi să nu uite nici una din binefacerile Lui. Apoi el adaugă: „El îţi iartă toate fărădelegile tale; El îţi vindecă toate bolile tale.” Cum iartă Dumnezeu păcatul? Desigur, prin Ispăşirea lui Hristos. El vindecă bolile în acelaşi fel deoarece Ispăşirea realizată de Isus Hristos este singura bază pentru orice beneficiu pentru omul căzut. Cum poate Dumnezeu salva orice parte a omului decît doar prin Ispăşire?
În 1 Corinteni 10:11 Pavel spune: „Aceste lucruri li s-au întîmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfîrşiturile veacurilor.” În Galateni 3:7, 16, 29 Duhul Sfînt ne arată clar că aceste lucruri sunt la fel de mult pentru Neamuri ca şi pentru Israel. „Înţelegeţi şi voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă…acum făgăduinţele au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui…Şi dacă sunteţi ai lui Hristos sunteţi sămînţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” „De aceea voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi, ci cetăţeni împreună cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.”
Daniel Bryant, în cartea sa „Hristos printre Bolnavii Noştri,” spune: Biserica a învăţat atunci ce trebuia şi se pare că învaţă din nou acest lucru, şi anume faptul că pentru Hristos, care este plin de milă, nu e nici o diferenţă între un Israelit bolnav sau unul dintre Neamuri.
Cele Şapte Nume de Răscumpărător ale lui Iehova
Pentru mine, un alt argument care nu poate fi contrazis că vindecarea este în Ispăşire se găseşte în cele şapte nume de Răscumpărător ale lui Iehova. Pe pagina 6 şi 7 din Biblia Scofield, D-ul Scofield, la nota de subsol cu privire la numele de răscumpărare, spune că numele Iehova este în mod distinct numele de răscumpărător a lui Dumnezeu şi înseamnă „Cel care există prin Sine şi care se revelează pe Sine.” Aceste şapte nume de răscumpărător, spune el, indică spre o revelaţie continuă şi crescîndă. Apoi el adaugă: „În relaţia Sa de răscumpărător al omului, Iehova are şapte nume care Îl descoperă împlinind orice nevoie a omului din starea sa căzută pînă la sfîrşit.”
Odată ce aceste nume ne descoperă relaţia Lui de Răscumpărător cu noi, ele trebuie să indice toate spre Calvar unde am fost răscumpăraţi. Binecuvîntarea pe care o descoperă fiecare nume trebuie să fie prevăzută în Ispăşire. Acest lucru Scriptura îl învaţă clar.
IEHOVA-ŞAMA se traduce „Domnul este aici,” sau este prezent, şi ne descoperă privilegiul răscumpărării de a ne bucura de prezenţa Lui. El zice: „Eu sunt cu voi în toate zilele.” Faptul că această binecuvîntare ne este asigurată de Ispăşire este dovedit prin faptul că am fost „apropiaţi prin sîngele lui Hristos.”
IEHOVA-ŞALOM se traduce „Domnul, pacea noastră” şi ne descoperă privilegiul răscumpărării de a avea pacea Lui. Corespunzător şi Isus ne spune: „Vă dau pacea Mea.” Această binecuvîntare e în Ispăşire deoarece „pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” atunci cînd „El a făcut pace prin sîngele crucii Lui.”
IEHOVA-RAAH se traduce „Domnul este Păstorul meu.” El s-a făcut păstorul nostru dîndu-şi viaţa pentru oi, şi ca rezultat avem acest privilegiu de răscumpărare, procurat prin Ispăşire.
IEHOVA-IIRE înseamnă „Domnul va oferi jertfa” şi Hristos a fost jertfa oferită pentru răscumpărarea noastră completă.
IEHOVA-NISI înseamnă „Domnul este Steagul nostru,” sau Căpitanul nostru. Atunci cînd, pe cruce, Hristos a triumfat asupra stăpînirilor şi puterilor, El ne-a oferit, prin Ispăşire, privilegiul răscumpărării de a spune „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.
IEHOVA-ŢIDKENU se traduce “Domnul – Neprihănirea noastră.” El a devenit neprihănirea noastră atunci cînd a purtat păcatele noastre pe Cruce. De aceea, privilegiul răscumpărării de a primi darul neprihănirii este o binecuvîntare a ispăşirii.
IEHOVA-RAFA se traduce „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Acest nume ne este dat ca să ne descopere privilegiul răscumpărării de a fi vindecat. Acest privilegiu este procurat prin Ispăşire. Capitolul din Isaia care vorbeşte despre Răscumpărare declară: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi durerile noastr le-a purtat.” Pentru discuţia noastră am lăsat acest nume la urmă. Dar de fapt, primul legămînt pe care Dumnezeu l-a dat după trecerea Mării Roşii, care reprezentă atît de bine răscumpărarea noastră, a fost legămîntul vindecării. Atunci Dumnezeu S-a descoperit ca Doctorul nostru, prin primul nume răscumpărător al legămîntului – Iehova-Rafa, „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Aceasta nu este doar o promisiune ci o lege şi o rînduială. Şi astfel, în corespundere cu această lege veche, avem, în porunca din Iacov 5:14, o rînduială de vindecare în numele lui Hristos. Aceasta e la fel de sacră şi obligatorie pentru fiecare biserică ca şi Cina Domnului şi Botezul. Iehova-Rafa este unul din numele de Răscumpărător ale lui Dumnezeu, pecetluind astfel legămîntul vindecării. Hristos, în timpul Înălţării Sale, nu putea să abandoneze lucrarea Sa de Vindecător după cum nu putea să abandoneze lucrarea care reiese din celelalte şase nume de răscumpărare. Au fost retrase oare careva din binecuvîntările pe care Numele Sale de Răscumpărător ni le descoperă în această dispensaţie mai bună?
După ce am privit la unele imagini ale Ispăşirii haideţi să privim la însăşi Ispăşire. Ea este descrisă în marele capitol al răscumpărării – Isaia 53. Acesta este cel mai important capitol scris de unul din cei mai mari profeţi şi în el este afirmată pe deplin doctrina răscumpărării. Odată ce imaginile din Vechiul Testament care indicau spre Hristos ne-au învăţat vindecarea, ar fi cu siguranţă nepotrivit şi lipsit de logică să punem însăşi împlinirea acestor imagini pe un nivel mai jos.
El A Purtat Durerile Noastre
Înainte de a cita din acest capitol, permiteţi-mi să clarific sensul cuvintelor Ebraice folosite de Isaia. Cuvintele choli şi makob folosite pentru suferinţe şi dureri se referă la boală şi dureri peste tot în Vechiul Testament. Cuvîntul choli este tradus ca boală în Deutoronom 7:15, 28:61, 1 Împăraţi 17:17, 2 Cronici 16:12, 21:15 şi alte texte. Cuvîntul makob este tradus ca durere în Iov 14:22, 33:19, etc. De aceea ceea ce spune profetul în versetul 4 este „El a purtat bolile noastre şi a luat asupra Lui durerile noastre.” Poate fi consultat orice comentariu pentru informaţii adăugătoare, dar nu e un comentariu mai bun decît Matei 8:16-17.
Isaia 53:4 nu se poate referi la boala sufletului, nici cuvintele traduse ca boală şi durere nu se referă la partea spirituală, ci la boala fizică. Acest lucru este dovedit în Matei 8:16-17: „…El, prin cuvîntul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ,,El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.” Acesta e un comentariu inspirat al versetului 4 din Isaia 53. El ne arată clar că profetul se referă la suferinţele trupeşti. De aceea cuvîntul bolile – choli, din Isaia, trebuie înţeles literar. Acelaşi Duh Sfînt care a inspirat acest verset îl citează în Matei ca explicaţie a aplicării universale de către Hristos a puterii Sale de vindecare a corpului. A lua orice altă părere ar fi egal cu a acuza Duhul Sfînt că ar fi făcut o greşeală în a ne explica propria Lui predicţie.
Voi cita mai jos pe cunoscutul traducător, Dr. Young, în versiunea sa a Bibliei:
3 El a fost dispreţuit şi părăsit de oameni, un om al durerilor (în ebraică makob), şi obişnuit cu boala (choli), ca unul care-şi ascunde faţa de noi, a fost dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă.
4 Cu siguranţă bolile (choli) noastre le-a purtat şi durerile (makob) noastre le-a dus şi noi am crezut că a fost lovit de Dumnezeu şi pedepsit.
10 Iehova a găsit plăcere să-l lovească, El l-a făcut bolnav (choli), Dacă sufletul lui va aduce o jertfă pentru vină, El va vedea o sămînţă – şi zilele le va prelungi.
În versetul 4 cuvîntul a purtat (nasa) înseamnă a ridica, a purta în altă parte, a duce la o distanţă. Este un cuvînt Levitic şi se aplică la un ţap ispăşitor care a purtat păcatele poporului. „Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pămînt pustiit; în pustie, să-i dea drumul” (Levitic 16:22). Astfel Isus a purtat păcatele şi bolile noastre „afară din tabără,” la cruce. Păcatul şi boala au trecut de la mine la Calvar – salvare şi sănătate au trecut de la Calvar asupra mea.
Din nou în versetul 4 al capitolului răscumpărării verbele ebraice a purtat şi a luat asupra lui (nasa şi sabal) sunt folosite la fel în v.11 şi 12 pentru a descrie purtarea păcatului în locul nostru: „El va lua asupra Lui nelegiuirile lor…a purtat păcatele multora.” Ambele cuvinte denotă o povară grea şi descriu o substituire şi o înlăturare completă a ceea ce a fost purtat. Cînd Isus a purtat păcatele noastre, bolile şi durerile noastre, El le-a înlăturat. Ambele cuvinte înseamnă substituire, cineva care poartă povara altuia.
Cu privire la aceasta permiteţi-mi să citez din „Isus, Vindecătorul Nostru,” o broşură splendidă scrisă de W.C. Stevens. El spune:
Această profeţie prezintă vindecarea ca parte integrală a Ispăşirii… Acum, oricare ar fi sensul acestor două verbe Ebraice (nasa şi sabal), acelaşi sens trebuie aplicat în ambele privinţe, atît în purtarea păcatelor cît şi a bolilor. A schimba sensul într-o privinţă ar da libertatea pentru a-l schimba şi în cealaltă. Şi nici un student evanghelic nu va contesta faptul că sensul verbelor în ceea ce priveşte păcatul în acest text, dar şi în oricare altă parte din Vechiul Testament, este acela de ispăşire şi îndepărtare. De aceea acelaşi sens îl are şi legătura lui Hristos cu boala.
O Traducere Inspirată
Suntem astfel forţaţi de Duhul să ajungem la sensul de răscumpărare în purtarea bolilor noastre de către Hristos. În mod liber dar fidel Matei 8:17 traduce Isaia 53:4 în felul următor: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Ajutorul pe care l-a oferit Isus în tot felul de boli fizice este privit în Matei ca şi o împlinire a ceea ce a profeţit Isaia despre Robul lui Iehova. Verbele Ebraice din acest text, cînd sunt folosite cu privire la păcat, vorbesc despre o povară grea şi purtarea ei pentru înlăturarea vinei cuiva, adică a purta păcatele altuia pentru a face ispăşire pentru el. Dar aici, cînd se referă la bolile şi durerile noastre, sensul mediator rămîne acelaşi. Nu se referă doar la faptul că Robul Domnului s-a făcut părtaş suferinţelor noastre, dar că a luat asupra Lui suferinţele pe care noi trebuia şi meritam să le purtăm, şi astfel El nu numai le-a purtat, dar le-a suferit în locul nostru pentru ca noi să fim eliberaţi de ele. Atunci cînd cineva ia suferinţele altuia asupra lui şi face lucrul acesta nu doar în părtăşie cu el, ci în locul lui, noi numim aceasta substituire. Înţelegem dar că rezultatele cele mai bune ale unei exegeze stricte arată că purtarea şi îndepărtarea bolii umane este o parte integrală a lucrării de răscumpărare, un dar al Ispăşirii, o parte a doctrinei lui Hristos cel răstignit, că Isus e atît Salvatorul trupului cît şi a duhului. Vindecarea fizică prin lucrarea directă a lui Dumnezeu devine astfel un privilegiu pentru orice credincios din orice timp din perioada Evangheliei. Aceasta clarifică şi datoria predicatorului de a o predica.
O Obiecţie Abordată
Un autor Canadian scrie că Matei 8:17 nu poate să se refere la Ispăşire deoarece, aşa cum Hristos încă nu fusese răstignit, aceasta ar face viaţa lui Hristos o viaţă ispăşitoare. Acesta pentru mine nu este un argument deoarece Hristos a fost Mielul lui Dumnezeu junghiat de la întemeierea lumii. Nu numai că a vindecat de boli înainte de Calvar, dar a iertat şi păcatele, şi totuşi ambele binecuvîntări au fost fost oferite în baza Ispăşirii care urma a fi făcută în viitor.
Un cleric proeminent din New York ridică o altă obiecţie. El spune că faptul că Hristos, în Matei, împlineşte profeţia lui Isaia, vindecîndu-i pe cei bolnavi, dovedeşte că Isus a purtat bolile noastre nu pe Cruce, ci cînd era în viaţă, în cetatea Capernaum. Răspunzînd la această obiecţie vreau doar să întreb dacă Isus a purtat nelegiuirile noastre în Capernaum sau pe Cruce? Iertarea de păcate precum şi vindecarea celor bolnavi au fost ambele oferite avînd în vedere Ispăşirea care urma, deoarece fără vărsare de sînge nu este iertare.
Profeţia spune că El a purtat bolile noastre. Aceasta îi include pe toţi, inclusiv şi pe cei din Capernaum. În versetele 4 şi 5 a acestui capitol de răscumpărare, Îl vedem murind pentru
Bolile NOASTRE
Durerile NOASTRE
Greşelile NOASTRE
Nelegiuirile NOASTRE
Pacea NOASTRĂ
Vindecarea NOASTRĂ pentru că prin rănile Lui suntem vindecaţi.
Nu putea fi o afirmaţie mai puternică a răscumpărării noastre depline din durere şi boală prin moartea Lui ispăşitoare. Dacă Hristos, aşa cum cred unii, nu vrea să vindece la fel de universal în timpul înălţării Sale cum a făcut-o în timpul umilirii Sale, atunci ar trebui să-Şi calce promisiunea din Ioan 14:12-13. El nu ar mai fi Isus Hristos, acelaşi ieri, astăzi şi în veci.
Vindecarea inclusă în Ispăşire necesită continuarea lucrării Sale de vindecare şi în timpul înălţării Sale. Lucrarea Sa de răscumpărare îi cuprinde pe toţi cei ce trăiesc pe pămînt în timp ce El este la Tatăl. De la dreapta Tatălui El ne promite să facă aceleaşi lucrări, ba altele şi mai mari, ca răspuns la rugăciunile noastre. Atîta timp cît Biserica a rămas sub controlul Duhului aceleaşi lucrări au continuat. Istoria ne arată, aşa cum spunea Dr. A.J. Gordon, că oriunde găsim o trezire a credinţei primare şi a simplităţii Apostolice, găsim şi minunile Evanghelice care au caracterizat şi perioada Apostolică.
Apostolul Pavel ne spune că El a fost făcut păcat pentru noi, El care n-a cunoscut păcat (al Lui propriu). La fel El L-a făcut bolnav pentru noi, Cel care n-a cunoscut nici o boală (de-a Lui proprie). Petru scrie: „El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.” Isaia declară: „El a purtat bolile noastre şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.”
Crucea Este Un Remediu Perfect Pentru Întreaga Fiinţă
Isus a mers la cruce duh, suflet şi trup pentru a-l răscumpăra pe om duh, suflet şi trup. De aceea Crucea este centrul planului de salvare a omului, duh, suflet şi trup.
Orice formă de boală cunoscută omului a fost inclusă şi multe din ele au fost menţionate specific în blestemul legii (Deut. 28:15-62). În Galateni 3:13 citim că Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcîndu-se blestem pentru noi, căci este scris: „Blestemat este oricine este atîrnat pe lemn.” Ce declaraţie mai clară putem avea a faptului că Hristos, fiind născut sub lege pentru a ne răscumpăra, i-a purtat blestemul, şi astfel ne-a răscumpărat din toate bolile. Aici ni se spune că Isus ne-a răscumpărat de sub blestemul legii pe cruce. Cu alte cuvinte, El ne-a răscumpărat din următoarele boli, incluse în Deutoronom: lingoare, friguri, obrinteală, buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu rîie şi cu pecingine, nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii, şi orice boală „care nu este scrisă în cartea aceasta a legii.” Aceasta ar include cancerul, gripa, pojarul şi rujeola şi orice altă boală modernă. Dacă Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii şi boala este inclusă în acest blestem, atunci cu siguranţă că El ne-a răscumpărat din boală.
Răscumpărarea Sinonimă cu Calvarul
Răscumpărarea e sinonimă cu Calvarul. De aceea noi suntem răscumpăraţi din tot blestemul, trup, suflet şi duh, în exclusivitate, prin Ispăşirea făcută de Hristos. Dacă boala este o parte a blestemului, cum ar putea Dumnezeu să înlăture în mod just această parte a blestemului şi să-i vindece pe cei bolnavi fără ca să ne răscumpere mai întîi din el? Şi iarăşi, odată ce Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii cum poate Dumnezeu să ne îndreptăţească şi în acelaşi timp să ne ceară să rămînem sub blestemul legii? Apostolul Pavel spune: voi nu mai sunteţi sub lege, ci sub har (Romani 6:14). Pe scurt, de ce ar trebui să rămînă cineva sub blestemul legii dacă el nu este sub lege? Să se întîmple aşa ceva ar fi ca şi cum ai pune pe un om în închisoare pe viaţă după ce a fost dovedit nevinovat şi curtea a anulat învinuirea de omor.
Pavel argumentează în Romani, capitolul 3, că Dumnezeu L-a dat pe Hristos „să fie o jertfă de ispăşire… pentru ca să rămînă drept şi să îndreptăţească pe cel ce crede în Isus.” Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi fost Ispăşirea, Dumnezeu ar fi fost nedrept în a-l îndreptăţi pe cel păcătos. La fel ar fi nedrept în a-i vindeca pe cei bolnavi fără a-i răscumpăra din boală. Faptul că Dumnezeu a vindecat vreodată pe cineva este dovada cea mai bună pentru mine că vindecarea a fost inclusă în Ispăşire. Dacă vindecarea nu a fost inclusă pentru toţi în răscumpărare, atunci cum au obţinut mulţimile de la Hristos vindecarea pe care Dumnezeu nu a oferit-o? El i-a vindecat pe toţi.
O Întrebare Importantă
Dacă corpul nu a fost inclus în răscumpărare atunci cum poate fi o înviere? Cum poate putrezirea să se îmbrace în neputrezire, sau ce este muritor cu ceea ce este nemuritor? Dacă nu am fost răscumpăraţi din boală, atunci nu vom fi supuşi oare bolii în cer, dacă am putea fi înviaţi indiferent de răscumpărare? Cineva a remarcat bine spunînd: „Odată ce destinul viitor al omului este atît spiritual cît şi fizic, răscumpărarea lui trebuia să fi fost atît spirituală cît şi fizică.”
De ce să nu fi luat cel de-al doilea Adam tot ceea ce primul Adam a adus asupra noastră?
Haideţi să privim acum la cîteva paralele din evnaghelie:
OMUL INTERIOR
OMUL EXTERIOR
Adam, prin căderea sa, a adus păcatul în sufletele noastre. Adam, prin căderea sa, a adus bolile în corpurile noastre.
De aceea păcatul este lucrarea diavolului. De aceea boala este lucrarea diavolului. Isus a mers din loc în loc şi a făcut bine şi a vindecat pe toţi cei apăsaţi de diavolul.
Isus a fost arătat ca să nimicească lucrările diavolului din suflet. Isus a fost arătat ca să nimicească lucrările diavolului din trup.
Numele de răscumpărare IEHOVA-ŢIDKENU descoperă darul de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru sufletele noastre Numele de răscumpărare IEHOVA-RAFA descoperă darul de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru trupurile noastre.
La Calvar Isus a purtat păcatele noastre. La Calvar Isus a purtat bolile noastre.
El a fost făcut păcat pentru noi (2 Cor. 5:21) atunci cînd a purtat păcatele noastre (1 Petru 2:24). El a fost făcut blestem pentru noi (Gal. 3:13) atunci cînd a purtat bolile noastre (Matei 8:17).
El a purtat nelegiuirile noastre în trupul Său pe lemn. Prin rănile Lui suntem vindecaţi.
El îţi iartă toate fărădelegile tale. El îţi vindecă toate bolile tale.
Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ: proslăviţi dar pe Dumnezeu în duhul vostru (1 Cor. 6:20). Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ: proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru (1 Cor.6:20).
Duhul este cumpărat cu un preţ. Trupul este cumpărat cu un preţ.
Îl glorificăm noi pe Dumnezeu în duhul nostru dacă rămînem în păcat? Îl glorificăm noi oare pe Dumnezeu în trupul nostru dacă rămînem în boală?
Odată ce El a purtat păcatele noastre pe cîţi vrea Dumnezeu să-i salveze cînd vin la El? Pe oricine crede. Odată ce El a purtat bolile noastre pe cîţi vrea Dumnezeu să-i vindece cînd ei vin la El? El i-a vindecat pe toţi.
Aşa cum Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, El care n-a cunoscut păcat. Rev. A.J.Gordon La fel Dumnezeu L-a făcut bolnav pentru noi, pe El, care n-a cunoscut nici o boală. Rev. A.J. Gordon
Hristos a purtat păcatele noastre ca noi să fim eliberaţi de ele. Nu e vorba de SIMPTATIE – a suferi împreună cu cineva, ci SUBSTITUIRE – a suferi pentru cineva. – Rev. A.J. Gordon Hristos a purtat bolile noastre pentru ca noi să fim eliberaţi de ele. Nu SIMPATIE – a suferi împreună cu cineva, ci SUBSTITUIRE – a suferi pentru cineva. – Rev. A.J. Gordon
Dacă faptul că Isus a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn este un motiv întemeiat pentru care ne putem încrede în El acum pentru iertarea păcatelor… De ce faptul că El a purtat bolile noastre nu ar fi un motiv la fel de întemeiat pentru a ne încrede în El pentru vindecarea corpurilor noastre?
Credinţa pentru mîntuire vine prin auzirea Evangheliei – El a purtat păcatele noastre. Credinţa pentru vindecare vine prin auzire – El a purtat bolile noastre.
De aceea Predicaţi Evanghelia (că El a purtat păcatele noastre) la orice făptură. Şi Evanghelia ( că El a purtat bolile noastre) la orice făptură.
Promisiunea lui Hristos pentru suflet (va fi salvat) este în Marea Trimitere (Marcu 16:16). Promisiunea lui Hristos pentru trup (se vor însănătoşa) este în Marea Trimitere (Marcu 16:18).
În ceea ce priveşte botezul Biblia ne învaţă că cine va crede şi se va boteza va fi salvat (Marcu 16:16). În legătură cu ungerea cu untdelemn Biblia ne învaţă că cine crede şi este uns cu untdelemn va fi vindecat (Iacov 5:14).
Ni se porunceşte să botezăm în numele lui Hristos. Ni se porunceşte să ungem cu untdelemn în numele Domnului (Iacov 5:14).
La Cina Domnului vinul este luat în amintirea morţii Lui pentru sufletele noastre (1 Cor. 11:25). La Cina Domnului pîinea este luată în amintirea morţii Lui pentru corpurile noastre (1 Cor. 11:23-24).
Păcătosul trebuie să se pocăiască înainte de a crede Evanghelia pentru neprihănire. Iacov 5:16 spune: Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi.
Botezul în apă reprezintă dedicare şi ascultare totală. Ungerea cu untdelemn este simbolul consacrării.
Păcătosul trebuie să accepte promisiunea lui Dumnezeu ca adevărată înainte să simtă bucuria mîntuirii. Cel bolnav trebuie să accepte promisiunea lui Dumnezeu ca adevărată înainte ca să se simtă bine.
Tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu… născuţi din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Toţi care se atingeau de El erau vindecaţi ( Marcu 6:56).
Vindecaţi prin Credinţă
Voi povesti acum unul din multele cazuri de vindecare care a avut loc în timp ce suferinzii ascultau predicarea pe subiectul vindecării în Ispăşire. Vindecarea lor a venit prin credinţa lor înainte ca cineva să-i ungă cu untdelemn.
Cînd era doar un copil în vîrstă de opt ani D-na Clara Rupert din Lima, Ohio, a avut o tuse atît de grea încît şi-a rupt muşchii de la un ochi. Aceasta i-a orbit ochiul şi l-a făcut atît de mort încît în anii ce au urmat ea putea să-şi frece degetul de globul ochiului fără a simţi vreo durere. Ea zicea că în zilele cu vînt, cînd particule de praf îi erau suflate în ochi aceasta nu îi producea suferinţă.
Ea asculta o predică pe tema Ispăşirii în timpul întrunirii noastre din Lima, Ohio. Ea a spus în inima ei: „Dacă aceasta e adevărat, şi este adevărat pentru că Biblia spune aşa, atunci sunt tot atît de sigură că voi privi vedere în ochiul meu orb în seara aceasta după cum am fost sigură de mîntuire atunci cînd am mers la altar într-o biserică Metodistă cîţiva ani în urmă.” Cu acest raţionament logic ea a venit la altar şi în timp ce ne rugam pentru alţii ea i-a cerut lui Dumnezeu să o vindece. Înainte de a-i veni rîndul să o ungem cu untdelemn ea s-a ridicat în picioare plîngînd. A mers în spate şi l-a îmbrăţişat pe tatăl ei. Oamenii din sală se întrebau de ce a plecat de la altar înainte de a fi unsă cu untdelemn. Tatăl ei i-a zis: „Ce s-a întîmplat, fiica mea?” Ea a răspuns: „Ochiul meu.” El a zis: „Ce e? Te doare?” Ea a spus: „Nu, pot să văd perfect acum!”
Cîteva luni mai tîrziu, în timp ce ţineam o întrunire în St. Paul, Minnesota, am întîlnit-o iarăşi pe această femeie împreună cu soţul ei. Ei frecventau şcoala Biblică de acolo, pregătindu-se pentru slujire Stăpînului. Soţul ei dorea să-L predice pe Hristos, care a vindecat-o atît de minunat pe soţia lui.
Aproape zilnic în întrunirile noastre, primim mărturii din partea celor care sunt vindecaţi în timp ce stau pe scaune şi ascultă Evanghelia.
Ce Au de Spus Oameni Distinşi
Aceste vederi despre vindecare în Ispăşire nu sunt noi şi specifice doar mie. Mulţi dintre cei mai evlavioşi şi capabili învăţători ai Bisericii le-au înţeles şi le-au învăţat. Pe lîngă învăţătorii pe care i-am menţionat deja voi mai adăuga cîteva cuvinte de Dr. Torrey şi alţii.
Dr. R.A. Torrey, în cartea sa pe Vindecare Divină, declară:
Moartea ispăşitoare a lui Isus Hristos a obţinut pentru noi nu doar vindecare fizică, ci şi învierea şi desăvîrşirea şi glorificarea trupurilor noastre… Evanghelia lui Hristos are salvare atît pentru trup cît şi pentru suflet… După cum primim primele roade ale salvării noastre spirituale în această viaţă, tot aşa primim şi primele roade ale salvării noastre fizice în această viaţă… Credincioşii, fie că sunt Presbiteri sau nu, au privilegiul şi datoria de a se ruga unul pentru altul în caz de boală, cu aşteptarea că Dumnezeu îi va auzi şi îi va vindeca.
Dr. R.E. Stanton, un fost moderator al Adunării Generale a Bisericii Presbiteriene, scrie următoarele în cartea lui – Paralelismele Evangheliilor:
Scopul meu e să arăt că în Ispăşirea făcută de Hristos este aşezată temelia atît pentru eliberare de păcat cît şi eliberare de boală. O plată completă a fost făcută pentru amîndouă şi dacă condiţiile sunt îndeplinite şi credinţa este exersată atunci putem experimenta atît eliberarea de boală cît şi eliberarea de păcat. Ambele ramuri ale eliberării stau pe acelaşi trunchi şi trebuie să le includem pe amîndouă într-o prezentare adevărată a ceea ce oferă Evanghelia omenirii. Jerta ispăşitoare a lui Hristos acoperă atît nevoile fizice cît şi cele spirituale ale rasei umane…. Vindecarea corpului nu este, de aceea, o chestiune secundară, aşa cum o prezintă unii, după cum vindecarea sufletului nu este o chestiune secundară. Ambele sunt părţi ale aceleiaşi Evanghelii, bazate în mod egal pe aceeaşi Ispăşire minunată.
Ceea ce urmează este raportul Comisiei pe Vindecarea Spirituală alcătuită de Biserica Episcopală. Comisia a fost condusă de Episcopul Reese, care timp de mai mulţi ani a practicat lucrarea de vindecare. Comisia afirmă că:
Vindecarea corpului este o parte esenţială a Evangheliei şi trebuie predicată şi practicată…. Dumnezeu doreşte sănătatea noastră, ca Biserica, Trupul lui Hristos, să aibă aceeaşi misiune şi putere ca şi Capul, ca noi, membrii bisericii, cu această înţelegere corectă a lui Dumnezeu ca Dragoste Creativă, să dăm acestei lumi păcătoase şi care suferă această Evanghelie deplină a salvării din păcat şi din consecinţele lui inevitabile.
Membrii Comisiei au ajuns la aceste concluzii după trei ani de studiu şi cercetare.
Episcopul Charles H. Brent al Bisericii Episcopale era mai mare peste toţi capelanii din Franţa şi a condus viaţa religioasă a armatei noastre peste hotare. El afirmă: „Cel care dă la o parte puterea de vindecare a lui Hristos ca şi aparţinînd doar vremurilor Noului Testament nu predică o Evanghelie întreagă. Dumnezeu a fost şi este Salvatorul atît a trupului cît şi a sufletului.”
James Moore Hickson scrie: „O biserică vie este o biserică în care Hristos cel Viu trăieşte şi umblă, făcînd prin membrii ei ceea ce a făcut cînd era în trup pe pămînt. De aceea, ea este o Biserică care vindecă precum şi o Biserică care salvează suflete.”
Alţi slujitori cunoscuţi precum Dr. A.B. Simpson, Adrew Murray, A.T. Pierson, Dr. A. J. Gordon şi mulţi alţii au învăţat vindecarea în Ispăşire. Un autor necunoscut a spus: „Pe crucea Calvarului Isus a bătut în cuie următoarea proclamaţie: Izbăveşte-l să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el” (Iov 33:24).
Isaia îşi începe capitolul său cu privire la răscumpărare cu aceste întrebări: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” (Isaia 53:1). Şi apoi ni se spune că El a purtat păcatele şi bolile noastre. Răspunsul la întrebările de mai sus e că doar cei care au auzit această veste au putut crede, pentru că credinţa vine în urma auzirii. Odată ce Isus a murit pentru a ne salva şi vindeca, acest lucru merită a fi vestit.
Scopul acestei predici e de a dovedi că vindecarea este inclusă în Ispăşire şi este astfel parte a Evangheliei pe care Hristos a poruncit să o predicăm
În toată lumea,
La toate neamurile,
La orice făptură,
Cu toată puterea,
În toate zilele,
Pînă la sfîrşitul veacului.
HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 1 – CELOR CE AU NEVOIE DE VINDECARE
decembrie 30, 2012 in Uncategorized | Lasă un comentariu
Capitolul 1
Celor Ce Au Nevoie De Vindecare
Înainte ca oamenii să poată avea o credinţă tare pentru vindecarea corpului lor, ei trebuie să se elibereze de orice nesiguranţă cu privire la voia lui Dumnezeu în această chestiune. Credinţa care îşi însuşeşte promisiunile lui Dumnezeu nu poate merge mai departe de cunoştinţa voii descoperite a lui Dumnezeu. Înainte de a încerca să exerciţi credinţa pentru vindecare trebuie să ştii ce învaţă Scripturile, şi anume că voia lui Dumnezeu este la fel de mult să vindece corpul după cum e să vindece sufletul. Predicile din această carte scot în evidenţă şi explică acele porţiuni ale Scripturii care îţi vor clarifica pentru totdeauna acest lucru. Doar cunoscînd faptul că Dumnezeu promite să-ţi dea ceea ce tu cauţi poţi să fii eliberat de orice nesiguranţă şi o credinţă tare devine posibilă. Fiecare din promisiunile Lui este o descoperire a ceea ce Dumnezeu vrea să facă pentru noi. Pînă nu vom şti care este voia lui Dumnezeu nu avem pe ce să ne bazăm credinţa.
Este important ca mintea celor ce caută vindecarea să fie înnoită şi adusă în armonie cu gîndul Domnului. Acesta este descoperit în Biblie şi este scos în evidenţă în paginile următoare. Credinţa pentru însuşirea binecuvîntărilor promise ale lui Dumnezeu este rezultatul cunoaşterii şi acţiunii în baza Cuvîntului lui Dumnezeu (Rom. 10:17). Atitudinea mintală corectă sau “mintea înnoită” (Rom.12:2) face credinţa puternică posibilă pentru toţi.
Primim în mod constant mărturii de la cei pentru care s-au rugat de mai multe ori fără succes dar care au fost vindecaţi în chip minunat în timpul citirii acestei cărţi. Mulţi de asemenea s-au convertit citind aceste învăţături.
Lumea ar fi surprinsă dacă ar putea citi mărturiile minunate care ne-au parvenit din toată ţara. Am primit pînă acum mai mult de 250,000 scrisori de la ascultătorii noştri radio şi de la prietenii lor, pe cei mai mulţi din care nu i-am văzut niciodată.
Adevărurile abordate în această colecţie de predici împreună cu “rugăciunea credinţei” au adus vindecarea la întinderea mîinii a mii de suferinzi, care nu s-ar fi însănătoşit fără acţiunea directă a Duhului Sfînt. A lui Dumnezeu să fie toată gloria!
În timp ce ne bucurăm de aceste minuni, ştim că ele sunt doar manifestările exterioare ale unei minuni de o mie de ori mai mare şi mai preţioasă care a avut loc în camera sacră a omului interior. Cauza interioară este cu mult mai preţioasă decît efectul exterior. Rezultatele exterioare ale rugăciunii sunt ca cifrele dintr-o carte bancară care arată că aveţi aur depozitat în bancă. Aurul este mai de preţ decît cifrele.
Cuvîntul este Sămînţa
Isus a spus că Cuvîntul este sămînţa. El este sămînţa vieţii divine. Pînă cînd persoana care caută vindecare nu este sigură din Cuvîntul lui Dumnezeu că Dumnezeu doreşte să o vindece, ea va încerca să strîngă un seceriş de acolo de unde nu a fost plantată nici o sămînţă. Ar fi imposibil pentru un fermier să aibă credinţă că va strînge un seceriş înainte de a fi sigur că sămînţa a fost plantată.
Nu este voia lui Dumnezeu să fie un seceriş fără plantarea seminţei – fără ca voia Lui să fie cunoscută şi în baza ei să se acţioneze. Isus a spus: Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi. Libertatea de boală vine din cunoaşterea adevărului. Dumnezeu nu face nimic fără Cuvîntul Său. “El şi-a trimis Cuvîntul Său şi i-a vindecat” sunt cuvintele Duhului Sfînt (Ps. 107:20). Toată lucrarea Lui este făcută în credincioşie faţă de promisiunile Lui.
Pentru ca fiecare persoană bolnavă să ştie că Dumnezeu vrea să o vindece este nevoie ca “sămînţa” să fie plantată în mintea şi inima ei. Nici un păcătos nu poate deveni Creştin înainte de a şti că voia lui Dumnezeu e să-l salveze. Cuvîntul lui Dumnezeu, plantat şi udat şi în care îţi pui încrederea cu tărie, este cel care îţi vindecă atît sufletul cît şi corpul. “Sămînţa” trebuie să rămînă plantată şi udată permanent înainte ca să producă roadă.
Ca cineva să spună “Ştiu că Domnul poate să mă vindece” înainte de a şti din Cuvîntul lui Dumnezeu că El vrea să îl vindece, e ca şi cum un fermier ar spune “Cred că Dumnezeu poate să îmi dea un seceriş” fără ca sămînţa să fi fost plantată şi udată. Dumnezeu nu poate salva sufletul unui om înainte ca omul să cunoască el însuşi voia lui Dumnezeu în această privinţă. Salvarea este prin credinţă, adică prin încrederea în voia cunoscută a lui Dumnezeu. A fi vindecat înseamnă a fi salvat în sens fizic.
A te ruga pentru vindecare cu cuvintele distrugătoare de credinţă “dacă este voia Ta” nu este plantarea “seminţei” ci este distrugerea ei. “Rugăciunea credinţei” care vindecă pe cel bolnav trebuie să urmeze (nu să preceadă) plantării “seminţei” (Cuvîntul). Credinţa se bazează doar pe aceasta.
Evanghelia, despre care Duhul Sfînt ne spune că este puterea lui Dumnezeu pentru salvare, îşi are efectul în toate domeniile, atît fizic cît şi spiritual. Toată Evanghelia este pentru “orice făptură” şi pentru “toate neamurile”. Evanghelia nu îl lasă pe om în nesiguranţă rugîndu-se cu “dacă este voia Ta”, ea îi spune care este voia lui Dumnezeu. Cuvintele Duhului Sfînt “El a luat asupra Lui neputinţele noastre” (Matei 8:17) sunt tot atît de mult o parte a Evangheliei ca şi cuvintele Lui “El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (1 Petru 2:24).
Nici partea fizică şi nici cea spirituală a Evangheliei nu trebuie aplicată doar prin rugăciune. Sămînţa este fără putere pînă nu este plantată. Mulţi, în loc să spună “Roagă-te pentru mine” ar trebui să spună mai întîi “Învaţă-mă Cuvîntul lui Dumnezeu pentru ca să pot coopera în mod inteligent pentru vindecarea mea”. Trebuie să ştim care sunt beneficiile Calvarului înainte ca să ni le putem însuşi prin credinţă. David spune: El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale.
După ce am fost luminaţi destul atitudinea noastră faţă de boală ar trebui să fie aceeaşi ca şi atitudinea noastră faţă de păcat. Scopul nostru de a avea corpul vindecat trebuie să fie tot atît de sigur ca şi scopul de a avea sufletul nostru salvat. Nu ar trebui să ignorăm nici o parte a Evangheliei. Înlocuitorul nostru a purtat atît păcatele noastre cît şi bolile noastre ca noi să fim eliberaţi de ele. Faptul că Hristos a purtat păcatele şi bolile noastre este cu siguranţă un motiv întemeiat pentru a ne încrede în El acum pentru eliberare de amîndouă. Cînd Îi cerem lui Dumnezeu în rugăciune să ne ierte de păcate trebuie să credem, pe baza autorităţii Cuvîntului, că rugăciunea noastră a fost ascultată. Trebuie să facem acelaşi lucru cînd ne rugăm pentru vindecare.
Putem fi suficient de luminaţi de promisiunile lui Dumnezeu crezînd pur şi simplu că rugăciunea ne-a fost auzită înainte de a experimenta răspunsul (Marcu 11:24). Urmînd aceasta cu împlinirea a Evrei 10:35-36, putem să aducem întotdeauna la îndeplinire oricare din promisiunile lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu pentru orice creştin este să practice cu succes Evrei 6:11-12.
Din momentul în care ne-am încrezut în Dumnezeu pentru vindecarea corpului nostru şi pînă cînd vindecarea are loc, putem şi ar trebui de fapt să învăţăm una din cele mai valoroase lecţii pentru viaţa noastră creştină. Doar promisiunile divine pot să ne întărească credinţa. După ce Iona s-a rugat pentru milă el nu şi-a părăsit încrederea pentru că nu era încă o dovadă vizibilă că rugăciunea lui a fost răspunsă. Nu, el şi-a păstrat încrederea şi a adăugat la ea, anticipat, jertfa mulţumirii (Iona 2:9). În Evrei 13:15 Duhul Sfînt ne porunceşte să facem aceasta „totdeauna”.
Promisiunile lui Dumnezeu produc minunile lor atunci cînd noi vedem realităţile eterne şi acţionăm în baza lor (în baza promisiunilor Lui, a credincioşiei Lui, etc.) şi cînd refuzăm să fim afectaţi de lucrurile temporare care sunt pe moment contrare celor veşnice. Dumnezeu întotdeauna Îşi împlineşte promisiunile Lui dacă poate primi din partea noastră cooperarea necesară. El întotdeauna ne acceptă şi lucrează pentru noi atunci cînd noi împlinim Marcu 11:24 şi Evrei 10:35-36. “Îl voi sătura cu viaţă lungă” este promisiunea lui Dumnezeu care trebuie însuşită de toţi ( Ps. 91:16).
Instrucţiuni cuprinzătoare
În Proverbe 4:20-22 avem cele mai cuprinzătoare instrucţiuni despre cum să primim vindecare:
Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.
Cuvîntul lui Dumnezeu nu poate fi sănătate fie pentru trup sau suflet înainte de a fi auzit, primit şi împlinit cu atenţie. Observaţi aici că Cuvintele lui Dumnezeu sunt viaţă doar pentru cei ce le găsesc. Dacă vrei să primeşti viaţă şi vindecare de la Dumnezeu atunci fă-ţi timp să găseşti cuvintele Scripturii care promit aceste rezultate.
Atunci cînd Cuvîntul lui Dumnezeu devine sănătate pentru tot trupul tău cancerul tău va pleca şi tumoarea ta va dispărea. Am văzut cum Cuvîntul, atunci cînd este primit şi cînd în baza lui se acţionează, produce aceste rezultate de mii de ori. Corpurile a mii de oameni sunt nesănătoase astăzi pentru că ei nu au găsit şi nu au luat aminte la acea parte a Cuvîntului lui Dumnezeu care produce vindecare. Aceasta este metoda divină de a primi binecuvîntările pe care Dumnezeu le-a rînduit pentru noi. Mulţi nu au primit vindecare pentru că nu au urmat această metodă.
Dumnezeu ne-a spus că atunci cînd facem aşa cum ni se spune în Scriptură, Cuvintele Lui sunt făcute „sănătate pentru tot trupul nostru”. Nu contează ce boală ai, Dumnezeu spune “sănătate pentru tot trupul lor”. A cui trup? A celor care “găsesc” şi „iau aminte” la Cuvîntul lui Dumnezeu. Tot aşa Cuvîntul lui Dumnezeu devine sănătate pentru sufletul lor.
În acest pasaj cuprinzător Dumnezeu ne spune exact cum să luăm aminte la cuvintele Lui. El zice: Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! În loc să îţi ţii ochii aţintiţi pe simptomele bolii şi să fii preocupat de ele, Cuvîntul lui Dumnezeu să nu se depărteze de ochii tăi. Uită-te la El în mod constant şi asemenea lui Avraam, rămîi tare în credinţă uitîndu-te la promisiunile lui Dumnezeu şi la nimic altceva. După cum singurul mod în care o sămînţă îşi poate face lucrarea este prin a fi păstrată în pămînt, tot aşa singurul mod în care “sămînţa nepieritoare” a lui Dumnezeu poate să lucreze în noi este prin a fi “păstrată în adîncul inimii noastre”. Aceasta nu este ceva ocazional ci continuu. Motivul pentru care mulţi au suferit eşec este pentru că nu au făcut acest lucru.
Trebuie Să Facem ca Fermierii
Atunci cînd luăm aminte la Cuvintele lui Dumnezeu ţinîndu-le înaintea ochilor noştri şi păstrîndu-le în adîncul inimii noastre, sămînţa este în „pămînt bun”. Acesta este felul de pămînt care, aşa cum spunea Domnul Isus, aduce multă roadă. Pavel zicea “lucrează cu putere”. Cînd fermierul seamănă sămînţa în pămînt el nu o dezgroapă în fiecare zi să vadă cum este dar zice „Mă bucur că este aşezată”. El crede că sămînţa şi-a început lucrul. De ce să nu avem şi noi aceeaşi credinţă în “sămînţa nepieritoare” – cuvintele lui Hristos, despre care El spune că sunt „duh şi viaţă”. Crede că ele îşi fac deja lucrul lor fără ca să aştepţi să vezi. Dacă fermierul, fără vreo promisiune anume, poate avea credinţa în natură, de ce nu poate Creştinul să aibă credinţă în Dumnezeul naturii?
Psalmistul a zis „Cuvîntul Tău mi-a dat viaţă”. Pavel ne spune că Cuvîntul lucrează cu putere în cei ce cred. Fiecare Cuvînt al lui Dumnezeu este “duh şi viaţă” şi El va lucra în noi cînd îl primim şi luăm aminte la el. Cînd primim şi ascultăm Cuvîntul lui Dumnezeu putem spune împreună cu Pavel: “Puterea lui Dumnezeu lucrează în mine cu tărie” (Coloseni 1:29). Astfel Cuvîntul lui Dumnezeu devine puterea lui Dumnezeu. El este „duh şi viaţă”. Dacă un cîmp în care a fost semănată sămînţa ar putea vorbi atunci ne-ar spune: “Sămînţa lucrează în mine cu putere.”
Trei Lucruri Esenţiale
Acest pasaj din Proverbe ne arată metoda de obţinere a rezultatelor din promisiunile lui Dumnezeu din Cuvîntul lui Dumnezeu:
Trebuie să ai o ureche atentă. “Pleacă-ţi urechea la vorbele mele.”
Trebuie să ai o privire constantă. “Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi.”
Trebuie să ai o inimă care le păstrează. “Păstrează-le în fundul inimii tale.”
Cînd ochii îţi sunt îndreptaţi asupra simptomelor bolii şi mintea ta este preocupată cu ele mai mult decît cu Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci ai în pămînt un fel greşit de sămînţă pentru secerişul pe care-l aştepţi. Ai în pămînt seminţele îndoielii. Încerci să creşti un fel de plantă dintr-un alt fel de sămînţă. Este imbosibil să semeni neghină şi să strîngi grîu. Simptomele tale pot să indice spre moarte dar Cuvîntul lui Dumnezeu indică spre viaţă şi nu poţi privi în aceste direcţii opuse în acelaşi timp.
Ce Fel de Sămînţă Ai Tu?
Ce fel de sămînţă ai tu în pămînt? „Să nu se depărteze cuvintele lui Dumnezeu de ochii tăi; păstrează-le în adîncul inimii tale.” Adică priveşte continuu şi doar la mărturia pe care Dumnezeu ţi-o dă pentru credinţă. Dumnezeu spune tuturor incurabililor “oricine va privi va trăi”. Cuvîntul “va privi” este la timpul prezent continuu. Nu înseamnă doar o privire aruncată ci „să nu se depărteze Cuvintele Lui de ochii tăi; păstrează-le în adîncul inimii tale.”
Motivele pentru care trebuie să luăm aminte sunt foarte puternice. Tatăl nostru ceresc este Cel care ne vorbeşte. Tot Cerul e în spatele cuvintelor Lui. Lucrurile pe care le rosteşte El au o putere de a da viaţa şi a înviora. Ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate, nu doar pentru suflet, ci şi pentru trup, nu doar pentru o parte a trupului ci pentru „tot trupul”.
Un medicament eficient în vindecarea unei singure părţi a corpului omenesc ar putea să-l facă pe inventatorul lui bogat. Dar aici avem un medicament pentru tot corpul, din cap pînă-n picioare. Aici avem un Medic de o abilitate infinită – care „vindecă toate bolile tale.”
Dovada Lucrurilor Nevăzute
După ce ai semănat sămînţa crede că ea creşte înainte de a o vedea crescînd. Aceasta este credinţa care este “o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” În Hristos avem o dovadă perfectă pentru credinţă. Orice bărbat sau femeie poate scăpa de îndoielile lui sau ale ei privind cu tărie şi doar la mărturia pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru credinţa noastră. Văzînd doar ceea ce spune Dumnezeu va produce şi va creşte credinţa. Aceasta va face pentru noi mai uşor să credem decît să ne îndoim. Mărturiile pentru credinţă sunt cu mult mai puternice decît pentru îndoială. Nu te îndoi de credinţa ta, îndoieşte-te de îndoielile tale, căci ele sunt nedemne de încredere.
O, ce binecuvîntare e în privirea credinţei la Hristos! Acolo este viaţă, lumină, libertate, dragoste, bucurie, călăuzire, înţelepciune, înţelegere şi sănătate perfectă. Găseşti totul în privirea fermă spre Cel Crucificat. Nimeni nu priveşte în zadar la Marele Doctor.
Oricine a privit la şarpele de aramă, care era un simbol al lui Hristos, a trăit. Şi feţele nu li s-au umplut de ruşine, spune psalmistul. Ei toţi erau, din punct de vedere omenesc, incurabili, dar au fost atît iertaţi cît şi vindecaţi atunci cînd au privit. Cel care se încrede în Hristos nu are de ce să-i fie ruşine de încrederea lui. Timpul şi eternitatea vor îndreptăţi încrederea lui în Dumnezeu.
Această carte va arăta celor care au nevoie de vindecare ce parte a Cuvîntului lui Dumnezeu trebuie să o primească şi să ia aminte la ea. Unii au fost vindecaţi miraculos în timp ce citeau următoarea predică din această carte.
Lucrarea de vindecare a Domnului Isus Hristos
ianuarie 1, 2009 in Uncategorized | Lasă un comentariu
Oricine a citit Evangheliile a putut observa cu ochiul liber că un aspect important al lucrării lui Hristos a fost acela de vindecare. În Matei 9:35 citim că Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod. Evangheliştii descriu multe din lucrările de vindecare ale Domnului Isus: orbii îşi căpătau vederea, surzii auzeau, ologii şi cei slăbănogiţi căpătau putere şi se sculau de pe paturile lor, chiar şi unii din cei care au murit erau aduşi din nou la viaţă. Împlinind proorocia lui Isaia, Isus a luat asupra Sa neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre (Is.53:4, Matei 8:17).
Ce L-a determinat pe Fiul lui Dumnezeu să vindece pe orice om care venea la El cu o asemenea nevoie?
În primul rînd cred că Isus a fost determinat de mila şi dragostea Sa faţă de oameni. În Matei 14:14 citim că atunci cînd a ieşit din corabie Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi. Bolile de tot felul provocase oamenilor suferinţe de nedescris şi lui Isus îi era milă de ei. Încă un lucru important pe care trebuie să-l observăm este că multe din acele boli sau dizabilităţi erau provocate de diavolul, prin intermediul duhurilor necurate care îi apăsau sau locuiau în trupurile oamenilor, iar vindecarea oamenilor a fost din partea lui Hristos eliberarea lor de sub influenţa celui rău. Ap. Petru, vorbind despre lucrarea lui Hristos, în Fapte 10:38, spune că Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Şi Luca scrie în Evanghelia sa la cap. 4:40-41 că la asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El îşi punea mîinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. Din mulţi ieşeau şi draci…”. Lucrarea de vindecare a Domnului Isus a fost o lovitură puternică dată împărăţiei celui rău şi a fost o mare eliberare pentru oamenii care au avut parte de ea.
Un al doilea motiv pentru vindecările făcute de Hristos a fost acela de a-i convinge pe oameni că El este Hristosul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Isus zicea celor de pe vremea Lui: Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl (Ioan 10:37-38). Ioan este cel care ne spune că Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi crezînd să aveţi viaţa în Numele Lui.
Cei mai mulţi din noi nu ne îndoim de vindecările făcute de Hristos atunci cînd a fost pe pămînt. Întrebarea care ne deranjează mai mult este dacă Hristos continuă să vindece şi astăzi. Cu multele excese şi falsuri de vindecare pe care le vedem în ‘creştinismul’ de astăzi putem crede oare în vindecare autentică făcută astăzi de Hristos? Voi continua să abordez acest subiect în următoarele articole, dar acum aş vrea să vă dau o rază de speranţă din Epistola către Evrei 13:8 Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!
Vrei sa te vindeci de trecut? Incepe prin a-ţi ierta părinţii
Mai ții minte durerile din copilărie? Ai un resentiment profund pentru modul în care părinții te-au crescut? Ii consideri vinovați de unele dintre circumstanțele actuale ale vieții tale? Ai putea avea timp pentru a învăța să-i ierți!
Evident, nu suntem cu toții atât de norocoși incât să ne naştem într-o familie bună, cu părinți atenţi. Dar, spre deosebire de unii copii, a fi și a juca rolul de părinte nu este întotdeauna ușor. Și de multe ori de-abia când ajungem să avem proprii copii inţelegem și descoperim puterea de a ierta greșelile pe care părinții noștri le-ar fi putut face.
Iartă-i pentru că nu au putut face mai bine
Ceea ce uităm adesea este faptul că faptul de a fi un părinte bun nu este ceva ce poate fi uşor învățat. Așa că înainte de a vă învinovăți părinții pentru ceva, știți mai întâi că nimeni nu i-a învățat să-și îndeplinească rolul important pe care ei au decis să îl joace.
Capacitatea de a ne ierta parintii si de a accepta limitarile acestora este principalul semn al maturitatii.Deseori ii vedem pe parintii nostri in colegii nostri, prietenii nostri, chiar si in copiii nostri.
Daca am fost respinsi in copilarie de unul dintre parinti si am ramas blocati la acel nivel,in mod inevitabil ne vom simti respinsi si de ceilalti oameni.
Psihologul Robert Karen spune ca iertarea este primul pas spre fericire, acceptarea propriei persoane si maturitate.
Surprize Surprize! Comenzile de peste 129 lei vin cu o surpriză delicioasă blog
Orangefit – Nutriție inteligentă, rezultate vizibile! Până la 40% REDUCERE! Profită acum!
E luna Terralura – iar livrarea e din partea casei! Cumpără orice pachet Terralura și beneficiezi de Transport Gratuit! Ofertă valabilă doar în iunie! Profită acum! blog
Strălucire, hidratare și îngrijire delicată pentru pielea ta! Până la 50% REDUCERE la produsele Ariul! + CADOU blog
Elimina resentimentele
Crezi ca este mai bine sa stergi cu buretele durerile sufletesti din copilarie? Sa clasezi dosarul fara sa il fi deschis? S-ar putea sa transmiti copiiilor tai resentimentele pe care le ai fata de unul sau altul dintre parinti (sau fata de amandoi). Impacarea cu parintii nostri este, intr-un fel, o garantie si o promisiune pentru copiii nostri: “Suntem o familie frumoasa, in care fiecare il intelege, il iarta si il iubeste pe celalalt”.
Iertand, iti faci cel mai mare bine tie! Pentru ca te eliberezi de resentimente, de frustari, de durere. Nu degeaba se spune ca iertarea ne face mai buni.
iertare parinti
Cand durerea e prea mare si nu poti ierta, detaseaza-te
A ierta nu este egal cu a aproba lucrurile rele pe care parintii le-au facut. Nu trebuie să stergeti cu buretele egoismul, răutatea, brutalitatea sau oricare dintre celelalte greșeli, defecte de caracter sau limitări pe care le-ar putea avea.
Insa primul pas spre vindecare il reprezinta sa te smulgi dintr-o relatie traumatizanta, pentru a putea stabili alte relatii, binefacatoare. Este important sa ne separam de parinti – adica sa ne depasim statutul unor copii dependenti emotional, de statutul de victime, sa recunoastem adultul din noi care are capacitatea si posibilitatea de a-si modela propria-i viata in mod responsabil.
Iertarea este o calatorie
A gasi puterea de a ierta, a ne descoperi maturitatea reprezinta o calatorie interioara lunga si de multe ori, complicata. Nu suntem oricand gata sa iertam. Cu cat trauma este mai mare, cu atat procesul este mai dificil.
Insa linistea sufleteasca si libertatea pe care le ofera iertarea merita efortul.
Puterea bunatatii – de ce iti face bine sa fii bun cu altii
A da dovada de bunatate fata de altii nu face bine doar karmei, ci si starii de sanatate si vitalitate. Prof. dr. psiholog si cercetator Barbara Fredrickson, autoarea cartii Iubirea 2.0: Cum obtii fericire si sanatate din momentele de apropiere
A da dovada de bunatate fata de altii nu face bine doar karmei, ci si starii de sanatate si vitalitate.
Prof. dr. psiholog si cercetator Barbara Fredrickson studiaza modul in care “micro-momentele” de conectare cu altii, prin zambet sau exprimarea unei temeri, imbunatatesc rezistenta emotionala, stimuleaza sistemul imunitar si reduc predispozitiile catre depresie si anxietate.
In opinia lui Fredrickson, psihicul nostru are nevoie de conexiune pozitiva cu alti oameni in aceeasi masura in care corpul are nevoie de hrana de calitate.
“Momentele de emotie pozitiva au rol nutritiv pentru creativitate, dezvoltare si sanatate,” spune ea.
Cu toate acestea, desi niciunul dintre noi nu-si incepe ziua cu intentia de a tipa la alti soferi, a se rasti la copii sau a-si umili angajatii, o facem chiar mai des decat ne-am dori.
Si dupa cum arata psihologul prof. dr. Elisha Goldstein, autorul lucrarii Descoperirea fericirii: Depasirea depresiei prin prezenta si auto-compasiune, acest lucru se explica prin faptul ca mintea noastra contine o “inclinatie naturala spre negativism,” favorizand predilectia fata de gandurile ce ne tin in garda si intr-o stare de teama, in detrimentul celor pozitive si pline de generozitate.Ne-am dezvoltat acest mecanism de protectie pentru a ne apara de o potentiala amenintare, mentioneaza el, insa nu ne protejeaza prea mult relatiile. Iar in societatea de azi, cu ritmul sau de viata rapid, in care trebuie sa concuram pentru orice, de la spatii de parcare la mariri de salariu, instinctele noastre primare de supravietuire sunt in permanenta stimulate.
“Traim o viata bazata pe un sentiment fundamental ca ne lipseste mereu ceva,” explica Kristi Nelson, director executiv al organizatiei non-profit A Network for Grateful Living, care promoveaza practicarea recunostintei. “Aceasta senzatie de lipsa ajunge sa ne distruga viata.”
Duce, de asemenea, si la o goana perpetua, care nu face decat sa agraveze lucrurile. In viziunea lui Nelson, “preocuparea de a atinge mereu un obiectiv si de a obtine mereu mai mult” duce la dezvoltarea unei tendinte nesanatoase de egocentrism. Incepem sa gandim ca este o lupta in care trebuie sa castige cineva, „ori eu ori ei.” Tot timpul.
In aceste conditii de presiune, doar ideea de a fi bun – de a tine cont de sentimentele si nevoile altora, de a arata grija si empatie – poate fi privit ca un lux in cel mai bun caz. In cel mai rau, pare o prostie.
Insa directionarea atentiei catre altii poate reduce anxietatile generate de gandirea de a „mânca pentru a nu fi mâncat”. Iar pe parcursul intregului proces, ne putem imbunatati starea de sanatate si bunastare.
In 2013 Fredrickson a condus un studiu de sase saptamani la Universitatea Chapel Hill din Carolina de Nord, in cadrul caruia a testat efectele meditatiei asupra stresului. In loc sa se concentreze pe o mantra sau pe sunetul respiratiei, participantilor li s-a spus sa mediteze folosind ganduri pline de grija fata de altii si fata de ei insisi — chiar si fata de persoane pe care nu le simpatizau.
Dupa sase saptamani, participantii au fost testati pentru a vedea efectele practicii asupra nervului vag, un nerv cerbral care stimuleaza sistemul nervos parasimpatic pentru reglarea digestiei si a sanatatii cardiovasculare. Participantii care au raportat o crestere a sentimentelor pozitive si a relatiilor sociale, au manifestat si o imbunatatire a “tonului vagal”.
Iar bunatatea devine mai usoara pe masura ce o exersezi. Cand suntem buni cu altii, spune Goldstein, tiparele noastre mentale de lipsa, negativism si rigiditate incep sa se modifice. Ne ingrijoreaza tot mai putin ideea de a nu avea suficient de mult sau de multe.
Vrei sa fii mai pozitiv? Iata opt metode simple cu care poti incepe.
Cum cultivi bunatatea?
Observa si modifica reactiile automate
Stresul ne face sa reactionam in moduri care nu prea au legatura cu bunatatea – poate injuram un sofer care ne-a taiat calea, sau ne rastim la copii cand nu sunt imbracati la timp. Apoi ne pare rau, ceea ce mareste si mai mult starea de stres.
“Ramanem blocati in aceste cercuri vicioase negative si anxioase,” spune Goldstein. “Cautam alinare in orice mod si ajungem sa mancam in exces, sa cumparam prea multe, sa petrecem prea mult pe telefon sau gasim alte metode de a ne distrage atentia de la stres.”
Din fericire, putem contracara aceste tendinte automate creand in mod constient noi obiceiuri mentale. “Creierul are aceasta abilitate minunata de a face lucrurile automat,” spune Goldstein. “Cand iti doresti in mod constient sa fii bun, apoi o pui in practica, recalibrezi creierul pentru a avea ganduri mai bune.”
Cand ai un gand plin de manie, incearca sa te gandesti la altceva, spune el. Nu incerca sa fii bun imediat; nu vei face decat sa te enervezi si mai rau. In schimb incearca sa respiri adanc si verifica (contrar tendintei care ar veni in mod automat) daca ai tot ce-ti trebuie in mod normal.
Probabil ca ai, totusi, suficient timp pentru a ajunge la destinatie, chiar daca nu resusesti sa-ti potolesti copiii. Sau, chiar daca veti intarzia, iti dai seama ca nu e cazul sa pierzi timpul spumegand din aceasta cauza. Tot ce trebuie sa faci este sa iti directionezi gandurile intr-o directie mai blanda.
Cand te simti stresat aseaza mana pe piept – in dreptul inimii
Aceasta tehnica pare chiar prea simpla pentru a functiona, insa este incredibil de eficienta in a inspira o senzatie de compasiune si empatie, spune Kristin Neff, de la Universitatea din Texas, asistent universitar doctor in comportament, cultura si stiinte educationale, autoarea lucrarii Compasiunea fata de sine: Dovada ca este important sa fii bun cu tine insuti.
Fiziologia noastra este programata sa recunoasca acest gest simplu de auto-linistire. Expertul in traume dr. Peter Levine este de parere ca exercitiul prin care iti asezi maina pe inima functioneaza pentru ca sistemul nervos uman este receptiv la atingere; ca bebelusii, reactionam atunci cand suntem atinsi si ne relaxam si linistim. Aceasta atingere ne ajuta si ea sa ne conectam cu corpul si, mai ales, cu respiratia.
“Pare ciudat la inceput, mai ales cand incepi sa o practici,” recunoaste Neff. “Insa instinctele primare vor reactiona imediat cand iti atingi inima cu mana. Vei incep sa folosesti un ton mai cald si mai bland cand vorbesti cu ceilalti sau cu tine insuti.”
Directioneaza-ti atentia catre lucrurile bune din viata ta
Cultiva un sentiment de satisfactie ori de cate ori poti. Chiar si atunci cand simti ca totul in jurul tau e un haos si nu primesti iubirea, respectul, sau salariul pe care-l meriti, detaseaza-te putin si identifica acele cateva lucruri bune din viata ta, ne sfatuieste Nelson.
“Deseori, bunatatea inseamna doar sa te opresti din mers si sa constientizezi ce ai,” spune ea.
Legumele si fructele crude sunt incarcate de vitamine, minerale si alte substante nutritive. 75% din alimentatia noastra zilnica trebuie sa fie alcatuita din hrana vie (fructe, legume, seminte). Pentru o alimentatie diversificata recomandam consumarea sucurilor din legume si fructe, o modalitate usoara prin care putem asimila principiile active si substantele nutritive ale legumelor si fructelor in acelasi timp.
Suc din dovleac si nuci
*ingrediente: 150g dovleac ras, 150g nuca pisata, 2 lingurite scortisoara si miere dupa gust
Dovleacul ras se pune la fiert cu o cantitate de apa astfel incat sa-l acopere, amestecand periodic pana se va forma o pasta (nu trebuie sa scada prea mult).
Nuca pisata se distribuie proportional in paharele in care se va servi sucul, peste ele adaugandu-se paste rezultata din fierberea dovleacului ras cu apa.
Se toarna apa calduta (fiarta si apoi lasata la racit), indulcindu-se cu miere dupa gust.
Scortisoara se presara deasupra bauturii, dupa care se serveste calda.
Suc din morcovi cu lamaie
*ingrediente: 2 pahare din suc de morcovi, sucul de la 1 lamaie stoarsa, 1 pahar de apa, miere dupa gust, cuburi de gheata
Se amesteca sucul de morcovi cu apa rece (apa trebuie intai fiarta si apoi lasata la racit) si cu mierea, dupa care se lasa 30 minute la frigider.
Dupa acest timp sucul se va servi si se va adauga zeama de lamaie. Se amesteca si se adauga cate un cub de gheata.
Suc din morcovi, grepfrut si catina
*ingrediente: 2 pahare de suc de morcovi, 1/2 pahar suc de grepfrut, 1/2 pahar de suc de catina, miere
Prepararea este foarte simpla: se pune toata catitatea de suc intr-o sticla, se adauga mierea dupa gust si se amesteca. Sucul se serveste rece.
Suc din rosii si radacinoase
*ingrediente: 2 pahare suc de rosii, 1 lingurita de suc de lamaie, 1/4 pahar de apa fiarta apoi racita, 1 ceapa mica tocata, 1 radacina de patrunjel tocata marunt, 1 telina rasa marunt, 1 foaie de dafin, sare, miere si piper dupa gust
Se amesteca intr-un recipient sucul de tomate, apa si foaia de dafin maruntita. Se sareaza, indulceste si pipereaza dupa gust, dupa care se lasa sa se raceasca la frigider;
La servirea acestui suc se presara ceapa, telina si patrunjelul si se serveste.
Legumele si fructele folosite la prepararea acestor sucuri au proprietati terapeutice importante datorita substantelor nutritive pe care le contin:
– rosiile -> contin vitamine, acizi (citric, oxalic), uleiuri; sunt recomandate in dereglari ale metabolismului persoanelor supraponderale dar si in disfunctii intestinale;
Legumele sunt apreciate ca alimente ce contin in ele cele mai bune medicamente. O portie de salata sau o ramura de telina contine mai multe vitamine si minerale decat tabletele de vitamine sintetice.
Este foarte important sa le includem in alimentatia noastra zilnica pentru un aport de energie si mentinerea unui organism sanatos.
Legumele pot fi de mai multe tipuri:
legume dulci: de exemplu morcovii si cartofii care contin zahar;
legume semi-lichide si legume semi-solide in functie de cantitatea de apa continuta;
legume fainoase: seminte, radacini, tuberculi;
legume nefainoase: cu frunze, dulci, acre.
Fasolea verde este bogata in potasiu si ajuta la functionarea optima a pancreasului si a glandelor salivare. O atentie deosebita trebuie sa acordam si sucurilor din legume crude, deorece reprezinta un rezervor de vitamine.
Acestea sunt importante pentru organism datorita calitatii apei pe care o contin. In functie de legumele pe care le utilizam la prepararea sucurilor, putem observa cateva modificari la nivelul corpului: pigmentii coloranti din anumite legume, de exemplu:
carotenul din morcovi poate da pielii o tenta galbuie;
sucul de sfecla rosie poate da urinei o culoare mai rosiatica;
sucurile verzi (de patrunjel, spanac) pot irita peretele intestinal, daca acesta este inflamat.
Trebuie sa stim de asemenea ca legumele trebuie sa se prepare in apa foarte putina si nu timp indelungat, deoarece isi pierd vitaminele si enzimele.
Este important ca la o masa sa nu amestecam mai multe legume si fructe dulci, ci sa mancam doar un singur fel de legume.
10 plante si remedii care nu trebuie sa-ti lipseasca din casa (recomandari de la clientii Vegis)
Ne place să învățăm unii de la alții și mai ales să împărtășim experiențe cu cei care sunt interesați de un stil de viață sănătos. Am făcut pentru voi o selecție a recomandărilor de la clienții Vegis în ceea ce privește plantele și remediile care și-ar găsi loc permanent în casele voastre.
Sigur că rândurile de mai jos sunt pur orientative și au rolul de recomandări personale, fără a se baza neapărat pe studii medicale. Așadar, informați-vă și alegeți înțelept învățăturile și sfaturile care v-ar putea folosi.
Iată cele 10 plante și remedii pe care le recomandă clienții Vegis:
✿”Florile de tei si musetel se gasesc puse in saculeti de hartie in cantitati suficiente pana la o noua recolta. Acestea sunt cele mai la indemana de adunat din natura. Ceaiul de tei are intrebuintari pentru o gama larga de afectiuni, dar nu trebuie folosit in mod abuziv. Musetelul este planta suprema, ca sa o numesc asa, se foloseste de la tulburari digestive, crampe menstruale, viroze respiratorii sau migrene, precum si in prevenirea imbatranirii pielii, ameliorarea arsurilor solare, a acneei, cearcanelor si a scalpului uscat. Bineinteles ca, pe langa acestea, mai adunam si cozile de cirese, florile de galbenele si alte plante care se gasesc in cantitati mai mici. Din pacate, in zona mea a disparut pelinul.” (Tatiana G.)
✿”In bucătăria mea sunt nelipsite curcuma, patrunjelul si multe altele. Curcuma fiind numită si turmeric stimulează bila, ajuta ficatul pt a elimina toxinele fiind de mare ajutor unui membru din familia mea. Patrunjelul pe langa faptul ca il ador in mâncare il consum in exces deoarece contine mult fier contribuind la menținerea danturii si oaselor puternice, contribuie mult si in curele de slăbire.” (Aura Mihaela I.)
✿ ”Menta – este o planta medicinala ce se gaseste constant la mine in bucatarie si ma ajuta enorm in pastrarea unui organism sanatos. Cel mai des o consum sub forma de ceai. Menta trataeaza in principal instestinele, si cu precadere simptomele colonului iritabil precum diaree, crampe, dureri abdominale. Eu sufar de SCI si ceaiul de menta ma ajuta in tratarea simptomelor enumerate anterior. Explicatia stiintifica este data de mentholul continut de menta care blocheaza canalele de calciu, relaxand muschii netezi ai peretilor instestinali afectati. Atunci cand ma confrunt cu afte sau am greturi, o cana cu ceai de menta calmeaza aceste probleme, evitand astfel medicamentele. Eu recomand ceaiul neindulcit, eu asa il beau si este foarte placut la gust, daca ne gandim la industria alimentara si la cea farmaceutica, regasim gustul racoritor la mentei peste tot: de la sucuri, dulciuri, gume de mestecat, bomboane, pana la apa de gura, pasta de dinti si medicamente, daca ar fi fost un gust neplacut nu ar fi fost folosit atat de frecvent in aceste industrii. De asemenea, migrenele si durerile de cap le tratez tot cu ceai de menta. Recomand tuturor cultivarea acestei plante in gradina.” (Cătălina P.)
✿ ”Musetelul il ador, il iubesc! Imi aminteste de copilarie, cand plecam in vacanta de vara la bunici, la tara. Imi dadea bunica cand ma durea stomacul si mai apoi, cand eram adolescenta imi zicea sa imi tamponez fata pentru un ten curat si luminos. Îi multumesc si acum, la 38 de ani! Nu imi lipseste musetelul din casa! Apoi, il mai pun in apa, in cada. Cand fac baie il pun in batistute, in dulap langa haine sau pe noptiera sa ii simt parfumul” (Daniela D.)
✿ ”Planta mea preferata este Aloe Vera! O folosesc de nenumarate ori pe zi pentru ca are atatea proprietati benefice! Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi are efecte antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele şi psoriazisul. Este indicata in tratarea reumaticului, dureri articulare, arsuri si diverse leziuni datorita efectului dezinfectant si cicatrizant! Eu o folosesc pentru uz extern cat si pentru uz intern! De exemplu, iau cam 50ml de gel pe zi, dimineata pe stomacul gol pentru a imbunatati digestia. Pe langa toate acestea previne candidozele si alte infectii cu fungi, trateaza colonul iritat si hipercolita.” (Alexandra A.)
✿ ”Eu am mereu in camara ceea ce bunica ar numi tratament universal! E drept ca nu este o singura planta, ci un adevarat amestec (pe care in fiecare an il prepara strabunica- iar ea la randul ei il stie de la mama ei- si tot asa), mostenire de familie ca sa ii zic asa! Este un amestec alcatuit din diferite plante si fructe. Musetel, tei, cimbrisor, menta, codite de cires, macese, paducel, flori de galbenele, poame si coji de mere uscate la soare. Petale de cicoare, un strop de sunatoare si codita soricelului. Proportiile in care fiecare planta este tocata, macinata si adaugat nu le stiu, inca nu am ajuns in etapa in care sa patrund secretele acestui panaceu si sa il prepar singura (urmeaza cat de curand sa se intample si asta). Din amestecul acesta se prepara ceaiuri aromate, cu miere si lamaie din belsug, un adevarat panaceu universal. Fie ca ma doare capul, burta, ca nu am somn sau ma deranjeaza guturaiul, ceaiul bunicii este nelipsit si tin sa precizez ca m-a ajutat de fiecare data cand am avut nevoie (daca e placebo sau nu treaba nu am de unde stii).” (Amalia M.)
✿ ”Capsulele pt stimularea lactatiei de la Fares au fost mana cereasca pt noi. Combinatia de schinduf, chimen, anason si fenicul m-au ajutat sa am laptic pentru bebe si l-au ferit de colici.” (Adriana Ionica A.)
✿ ”Pentru mine planta minune este „SALVIA ” , nelipsită din curtea mea , chiar dacă este o plantă mediteraneană rezistă și la noi dacă este îngrijită !!! O folosesc la prepararea ceaiului , prepararea diverselor rețete cu carne în special ceea de miel , o pun cu ulei de măsline după care folosesc acest ulei la salate , iar uscată în mănunchiuri o pun în șifonierul cu rufe sau aprind un mănunchi pt. a purifica aerul din încăperi cu fumul emis.” (Elena C.)
✿ ” Valeriana o folosesc atat la ceaiuri, sub forma de pliculete, pentru relaxare si pentru un efect calmant, cat si proaspata, in salate fel de fel, e delicioasa!” (Eliza A.)
✿ ”Nelipsite din bucataria personala sunt semintele de urzica. Bogate in fier si alte substante esentiale corpului, imi intaresc organismul. Deoarece ajuta la sanatatea generala, le consum in amestec cu miere de albine, le adaug in salate si sucuri. Datorita energiei pe care acestea le confera, le consum cu masura si inainte de ora pranzului. Proaspete sau uscate, pentru mine ele reprezinta portia de sanatate de la natura. De asemenea, nu lipseste pudra de orz verde, foarte utilia in procesul de regenerare si curatare.” (Jorjette C.)
In top 10 alimente care curata ficatul se afla cicoarea, sparanghelul, lamaia si usturoiul, puternici antioxidanti si stimulenti ai functiilor hepatice, adesea regasite si in cele mai bune produse naturiste pentru tratarea ficatului bolnav. Ficatul este un organ care ajuta la detoxifierea organismului si functionarea normala a acestuia.
Din Articol
Cele mai bune 10 alimente care curata ficatul
Cicoarea/Papadia
Sparanghelul
Avocado
Lamaia
Grapefruitul
Turmericul
Usturoiul
Broccoli si conopida Romanesco
Varza alba si varza rosie
Pastele: somonul, tonul, sardinele, ansoa
5 produse nauriste pentru ficat sanatos
Ceaiul HepatoBil
Ceai HepatoBil regenerare celule hepatice
Tunctura de ghintura
Tinctura ghintura stimulant hepato biliar
Sirop de catina cu macese
Sirop catina cu macese tonic vitaminizant
Bitter ardelenesc din 40 de plante naturale
Tunctura obligeana
Tinctura obligeana pentru sistem digestiv
Sanatatea ficatului: functii importante, predispuneri la risc si semnalele de alarma
Cele mai importante functii ale ficatului
Cum predispui ficatul riscului de imbolnavire
Ce semnale transmite ficatul bolnav
Concluzie
Top 10 alimente care curata ficatul: Intrebari frecvente
Ce este ficatul?
Care sunt simptomele unui ficat bolnav?
Ce investigatii sunt recomandate in caz de ficat bolnav?
Cum mentii ficatul sanatos?
Consumul de alcool, kilogramele in plus si diabetul zaharat, expunerea la substante toxice sunt factori de risc care duc la probleme ale ficatului precum icter, mancarimi, oboseala, apetit scazut, durere abdominala in partea dreapta. Toate acestea sunt semne ale unui ficat bolnav care are nevoie de un tratament hepatic naturist sau investigatii de sange, ecografie, biopsie.
Cele mai bune 10 alimente care curata ficatul
10 alimente care curata ficatul
Cele mai bune top 10 alimente care curata ficatul, contribuie la sanatatea ficatului si sunt capabile sa protejeze ficatul de toxine si sa imbunatateasca functia hepatica sunt:
Cicoarea/Papadia
In top 10 alimente care curata ficatul este cicoarea/papadia. Cicoarea are un puternic efect coleretic-colagog, ceea ce inseamna ca ajuta ficatul sa produca mai multa bila, esentiala in digestia grasimilor si detoxifierea ficatului, dar si sa elimine bila eficient.
Cicoarea este o planta bogata in flavonoide, inulina si compusi amari, dar si in vitamina C, o vitamina care scade colesterolul, beta-caroten si alti antioxidanti care reduc stresul oxidativ din ficat si protejeaza celulele hepatice de inflamatii cronice si stres metabolic. Cicoarea poate fi consuma sub forma de ceai, frunze crude, dar si tinctura.
Sparanghelul
Benefic, in primul rand, in detoxifierea organismului, sparanghelul stimuleaza producerea glutationului, care protejeaza celulele hepatice de stresul oxidativ si elimina excesul de lichide, ajutand in acest fel la curatarea ficatului, dar si a rinichilor. Pe langa efectul detoxifiant si diuretic, sparaghelul are un continut ridicat de fibre, deci imbunatateste digestia si previne acumularea toxinelor in corp.
Iar pentru ca este bogat in vitamina C, vitamina E si flavonoide, sparanghelul reduce inflamatia si poate fi consumat pentru a preveni anumite afectiuni cronice ale ficatului, precum si ficatul gras.
Avocado
Avocado este un super-aliment, dar si un medicament bun pentru colesterol marit, intrucat este bogat in grasimi sanatoase mononesaturate. Poate reduce colesterolul LDL si stimula productia de glutation, un antioxidant care neutralizeaza toxinele, ajuta la functionarea corecta a enzimelor hepatice si previne daunele care pot fi provocate de stresul oxidativ.
Se afla in top 10 alimente care curata ficatul si pentru ca este o puternica sursa de vitamina C si E, dar si de carotenoide ca luteina care reduc inflamatia. Consumul regulat de avocado sustine regenerarea celulelor hepatice si are efecte hepatoprotectoare. Recomandat si in dieta pentru cei care slabesc greu.
Lamaia
Lamaia sustine detoxifierea, ca urmare are capacitatea de a elimina toxinele din ficat si intestin. In plus, este bogata in vitamina C care ajuta cu regenerarea celulara si productia de glutation. Lamaia este ideala pentru detoxifierea organismului, dar ramane si un puternic diuretic natural cu rol in eliminarea excesului de apa si toxine prin rinichi. Este si un bun medicament natural pentru infectii urinare.
Grapefruitul
Grapefruitul este un fruct bogat in naringenina si naringina, doi antioxidanti puternici, care stimuleaza enzimele implicate in detoxifiere, reduc inflamatia si protejeaza celulele hepatice. Totodata, ajuta la arderea grasimilor la nivel hepatic si la prevenirea inflamatiilor cronice care pot duce la fibroza sau ciroza.
Turmericul
Turmericul este un puternic antiiflamator si antioxidant care poate proteja ficatul de toxine, imbunatati functia hepatica, preveni aculuarea grasimii pe ficat si reduce riscul de ciroza hepatica. Recomandam ceai de radacina de turmeric, radacina proaspata sau pudra, dar si folosirea lui in mancare, ori de cate ori se poate.
Usturoiul
Usturoiul poate neutraliza toxinele de la nivelul ficatului datorita alicinei, seleniului si compusilor sulfurici care au si efect antioxidant si antiinflamator. In caz de ficat gras sau steatoza hepatica, usturoiul poate ajuta la reducerea colesterolului si trigliceridelor. Isi merita locul in top 10 alimente care curata ficatul si pentru efectul vasodilatator usor si contributia sa la imbunatatirea fluxului sangvin catre ficat.
Recomandam sa fie consumat crud, zdrobit, dar doar la 5-10 minute dupa zdrobire. De 5-10 minute are nevoie alicina pentru a se activa.
Broccoli si conopida Romanesco
Broccoli are proprietati antioxidante si antiinflamatorii si sustine detoxifierea ficatului datorita prezentei unui compus puternic numit sulforafan. Consumul de broccoli sprijina functia hepatica, intrucat este bogat si in vitamina C, K, A si minerale precum seleniul.
Conopida Romanesco este bogata in sulforafan si glucosinolati si are aceleasi proprietati benefice pentru ficat ca broccoli. Recomandam a se consuma, ambele tipuri, fierte, sub forma de supe sau chiar crude.
Varza alba si varza rosie
Varza alba si varza rosie, consumate regulat, pot proteja ficatul de toxine, proteja celulele hepatice si reduce inflamatia. Proprietatile medicinale se datoreaza glucosinolatilor si antioxidantilor din compozitie.
Sub forma de salate cu alte cruditati sunt cele mai gustoase, dar pot fi pregatite si in alte feluri.
Pastele: somonul, tonul, sardinele, ansoa
Pestele este o sursa sigura de Omega-3. Somonul, datorita continutului sau de acizi grasi, poate reduce inflamatia si proteja ficatul. In plus, daca ai lipsa de vitamina D, somonul te poate ajuta.
Tonul, pe langa proteinele care ajuta la repararea tesuturilor hepatice si sustin metabolismul, este plin de seleniu care are efecte antioxidante puternice.
Sardinele se afla in top 10 alimenente care curata ficatul pentru ca au Omega-3, seleniu care sustine functia hepatica, dar si vitaminele B12 si D cu rol in metabolism si calciu care sustine sanatatea ficatului.
Ansoa poate ajuta la regenerarea tesuturilor hepatice, reduce inflamatia, proteja ficatul de stresul oxidativ si sustine functia hepatica.
5 produse nauriste pentru ficat sanatos
Iti recomandam 5 produse naturiste pentru ficat sanatos, produse care sa te ajuta sa mentii sanatatea ficatului, dar si sa ajuti ficatul sa se regenereze, in cazul in care acesta este un ficat bolnav sau gras.
Ceaiul HepatoBil
Pentru regenerarea ficatului pe cale naturala, recomandam consumul de ceai HepatoBil care mai contribuie si la detoxifierea ficatului, reglarea functiilor biliare si reducerea senzatiei de voma, precum si la protejarea celulelor hepatice.
Ceai HepatoBil regenerare celule hepatice
Prețul inițial a fost: 46,23 lei.
Prețul curent este: 40,00 lei.
Ceai HepatoBil: o cana cu ceai cu 30 de minute inaintea meselor principale. Se consuma ca atare sau imbogatit cu miere de albine si lamaie.
Cu alte cuvinte, este un puternictonic hepatic, hepatoprotector, regenerant al celulelor hepatice, antihepatotoxic, coleretic, colagog, hipocolesterolemiant, hipolipemiant, litotriptic biliar, antispastic, antiinflamator si tonic digestiv. Din cele top 10 alimente care curata ficatul mentionate mai sus, ceaiul HepatoBil contine cicoare, dar si alte plante amare benefice pentru functionarea normala a ficatului si regenerarea acestuia.
Mod de preparare si administrare:
Se face o infuzie din 3 linguri plante si 750 ml de apa si se consuma o cana cu ceai cu 30 de minute inaintea meselor principale.
Tunctura de ghintura
Tinctura de ghintura stimuleaza functiile hepato-biliare, imbunatateste functia hepatica si activitatea ficatului, favorizeaza digestia, drenarea bilei si functionarea normala a ficatului. Pe langa acestea, stimuleaza secretiile salivare si gastrice si este un puternic antihelmintic, coleretic-colagog, antipiretic si antimalaric.
Tinctura de ghintura
Tinctura ghintura stimulant hepato biliar
Prețul inițial a fost: 59,23 lei.
Prețul curent este: 50,00 lei.
Indicatii terapeutice: gastrita hipoacida, tulburari dispetice, anorexie, stari de debilitate la copii, diskinezie biliara, helmintiaze, maladii febrile(inclusiv malarie), colite, litiaza biliare, diaree, paraziti intestinali
Mod de administrare:
Se poate consuma simpla, 3 linguri de tinctura/zi, dimineata, la pranz si seara, cu 30 minute inainte de masa. Se poate consuma si diluata in ceai HepatoBil pentru afectiuni hepatice.
Sirop de catina cu macese
Siropul de catina cu macese este recomandat in caz de sechele de hepatita. Totodata, este un sirop bogat in vitamina C si vitamina A care intaresc imunitatea si vitamina E care ajuta la regenerarea organismului.
Sirop catina cu macese tonic vitaminizant
Prețul inițial a fost: 48,97 lei.
Prețul curent este: 35,00 lei.
Indicatii terapeutice: avitaminoze, sursa de vitamina C, urticarie, diverse dermatoze, cresterea rezistentei organismului la efort fizic, in stari gripale si viroze respiratorii, tulburari de circulatie perifica
Mod de administrare:
Se consuma 2 linguri de sirop de catina cu macese de 3 ori/zi.
Bitter ardelenesc din 40 de plante naturale
Pe langa faptul ca intareste imunitatea, bitter-ul ardelenesc contribuie la curatarea si detoxifierea organismului de reziduuri si toxine, purificarea sangelui, eliminarea excesului de apa si a secretiilor prin diureza si expectoratie.
Din cele top 10 alimente care curata ficatul, bitter-ul ardelenesc continute cicoare/papadie, dar si alte plante medicinale ca sunatoarea, coada soricelului, coada calului, soc.
Mod de administrare:
O lingura de bitter se dilueaza in apa plata sau ceai si se consuma de 2-3 ori/zi.
Tunctura obligeana
Tinctura obligeana favorizarea secretiilor biliare, iar pe langa asta mai ajuta si la functionarea normala a sistemului digestiv si digestie. De asemenea, intrucat apetitul scazut poate fi un semnal de alarma ca ficatul sufera, tinctura poate fi folosita si pentru a stimula pofta de mancare.
Tinctura obligeana pentru sistem digestiv
58,00 lei
Prețul inițial a fost: 58,00 lei.50,00 leiPrețul curent este: 50,00 lei.
Contribuie la: functionarea normala a sistemului digestiv, normalizarea secretiilor gastro-intestinale, favorizarea secretiilor biliare, imbunatatirea digestiei, mentinerea starii de relaxare psihica
Mod de administrare:
Se dilueaza o lingurita de tinctura de obligeana in 50 ml apa sau ceai si se consuma de 3-4 ori/zi, pe stomacul gol.
Sanatatea ficatului: functii importante, predispuneri la risc si semnalele de alarma
Pe langa cele top 10 alimente care curata ficatul, vorbim si despre sanatatea ficatului si dorim sa trecem in revista cateva aspecte cum ar fi: functiile ficatului: care sunt cele mai importante functii ale ficatului?
predispunerea ficatului la imbolnavire: cum predispui ficatul riscului de imbolnavire?
semnale care indica un ficat bolnav: ce semnale transmite ficatul bolnav?
Cele mai importante functii ale ficatului
Ficatul are mai multe roluri, insa cele mai importante functii ale ficatului sunt:
ficatul faciliteaza absorbtia si digestia grasimilor: prin producerea de bila, emulsioneaza grasimile dobandite prin alimente, facandu-le mai usor de absorbit in intestine
ficatul ajuta la metabolizarea zaharurilor: este capabil sa filtreze zaharurile si sa le transforme in glicogen, adica in rezerve de energie pe care organismul le poate folosi atunci cand metabolismul o cere
ficatul metabolizeaza proteinele, carbohidratii si grasimile: pentru a le putea folosi ulterior
ficatul curata corpul de toxine: un adevarat filtru pentru organism, blocheaza si elimina toate substantele potential daunatoare pe care le ingeram
ficatul produce substante care ajuta la coagularea sangelui: exemplu, fibrinogenul
Cum predispui ficatul riscului de imbolnavire
Poti predispune ficatul riscului de imbolnavire astfel:
consumi alcool in exces
te expui regulat la substante chimice sau lucrezi intr-un mediu in care se folosesc substante toxice
ai mai multe kilograme in plus sau te confrunti cu obezitate
istoric familial
consumi antibioticele si antidepresivele in cantitati foarte mari
ai o infectie cu virusurile hepatitei B si C
suferi de o boala autoimuna din cauza careia sistemul imunitar ataca celulele hepatice
Ce semnale transmite ficatul bolnav
Pe langa icter, un alb al ochilor mai galben si piele galbena, ficatul bolnav transmite si alte semnale ca:
mancarimi sau eruptii pe piele carora nu li se gasesc o cauza clara
vanatai usoare aparute intamplator
tensiune arteriala foarte mica
glezne si picioare umflate
durere la nivelul abdomenului
ascita, lichid acumulat in zona burtii
oboseala constanta
lipsa echilibrului
stare continua de slabiciune
confuzie
stari de greata si apetit scazut
Concluzie
Ficatul este un organ complex cu functii importante in absorbtia si digestia grasimilor, metabolizarea acestora, dar si a proteinelor, carbohidratilor si zaharurilor. Totodata, are rolul de a curata organismul de toxine si a produce substante cu rol in coagularea sangelui. Un ficat bolnav se poate recunoste mai putin prin durere si mai mult printr-o serie de semnale ca:
icter
mancarimi ale pielii
confuzie
lipsa apetitului
slabiciune si oboseala
Recomandam, pe langa alimentele din top 10 alimente care curata ficatul si o dieta echilibrata, evitarea expunerii la substente toxice, reducerea consumului de alcool, miscare si un stil de viata echilibrat.
Top 10 alimente care curata ficatul: Intrebari frecvente
Ce este ficatul?
Ficatul este un organ mare format din patru lobi, conectat la sistemul digestiv. Este situat in partea superioara dreapta a cavitatii abdominale, sub diafragma, in apropierea colonului transvers si a stomacului. Are forma ovoida, greutate de aproximativ 1-1.5 kg si lungime de 24-28 cm.
Care sunt simptomele unui ficat bolnav?
Simptomele unui ficat bolnav sunt: ingalbenirea pielii, ingalbenirea ochilor, oboseala cronica si permanenta stare de slabiciune, durere in partea dreapta a abdomenului, edem, ascita, piele uscata, eruptii pe piele, mancarimi, greata, pierderea apetitului.
Ce investigatii sunt recomandate in caz de ficat bolnav?
In caz de ficat bolnav, se recomanda urmatoarele investigatii:
verificarea functiei hepatice prin analize de sange si verificarea ALT, AST si bilirubinei
ecografie abdominala
teste pentru hepatita
biopsie hepatica, la cererea medicului specialist
Cum mentii ficatul sanatos?
Pentru a-ti mentine ficatul sanatos:
evita consumul de alcool
evita fumatul
adopta o dieta echilibrata, bogata in fibre
mentine-te din punct de vedere fizic
asigura-te ca nu ai kilograme in plus
consuma regulat alimentele din top 10 alimente care curata ficatul recomandate mai sus
Referinte:
The Liver Benefits Of Brussels Sprouts: A Nutritious Powerhouse: https://shuncy.com/article/are-brussel-sprouts-good-for-your-liver
Curcumin in Metabolic Health and Disease: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34959992/
Pentru a putea combate factorii de risc și pentru a cultiva un stil de viață sanogenetic, este necesară nu numai intervenția medicului, ci și o educație corespunzătoare a individului care să acționeze în interesul propriei sale sănătăți.Educația sanitară presupune un complex de măsuri tehnico-organizatorice care vizează creșterea gradului de cultură sanitară a individului în vederea însușirii și practicării unor comportamente capabile să asigure păstrarea și îmbunătățirea stării sale de sănătate.Educația pentru sănătate se referă atât la însușirea cunoștințelor și deprinderilor igienice necesare prevenirii îmbolnăvirilor, cât și la însușirea cunoștințelor și deprinderilor necesare îngrijirii bolilor acute, a bolilor cronice și a primului ajutor medical. Totodată, educația sanitară trebuie să se adapteze problemelor medicale ale individului respectiv, nivelului său de cultură și de înțelegere.
Preventia primara
Îngrijind diferite boli, specialiștii de profil văd pacientul doar după ce boala a apărut și a evoluat. Fiind medicul pacientului de la naștere până la moarte, medicul de familie este de obicei acel medic care vede pacientul înainte ca boala să apară.
Pentru a realiza o prevenție primară eficientă, medicul de familie va trebui să acționeze atât asupra individului, cât și asupra familiei (omul se naște și trăiește într-o familie) și asupra mediului în care aceasta trăiește.
Acțiunile de prevenire asupra individului sunt:
acțiuni nespecifice
urmăresc prevenirea bolilor în general
exemple: educația pentru sănătate, combaterea factorilor de risc
acțiuni specifice
urmăresc prevenirea anumitor boli
exemple: vaccinarea, sterilizarea unor purtători sănătoși (de exemplu – purtătorii de streptococ beta hemolitic de grup A – prevenirea răspândirii infecției și apariției reumatismului articular acut), prevenirea specifică a unor boli necontagioase (de exemplu – prevenirea rahitismului prin administrarea de vitamină D)
Vaccinarea urmărește realizarea unei imunizări specifice împotriva unor boli infecțioase, mai ales la acei indivizi, sau grupuri de indivizi, care prezintă o receptivitate crescută față de boala respectivă.După cum se știe, imunitatea față de o boală infecțioasă se poate obține în mod activ, prin contractarea bolii, sau prin vaccinare, sau în mod pasiv, prin injectarea de seruri imune sau de imunoglobuline. Prin injectarea de virusuri sau bacterii, omorâte sau atenuate, vaccinarea urmărește să stimuleze sinteza de anticorpi care să apere individul față de boala respectivă.De remarcat că pentru a fi cât mai eficiente, în cazul unor tulpini variabile, vaccinurile sunt preparate din tulpinile și variantele cele mai actuale, așa cum se întâmplă în cazul vaccinului antigripal.
Pentru a obține o protecție optimă, vaccinurile trebuie administrate după o anumită schemă, la o anumită vârstă (de exemplu – Calendarul Național de Vaccinare publicat de Institutul Național de Sănătate Publică din România).Există și vaccinuri opționale (de exemplu vaccinul anti-HPV, vaccinul împotriva COVID-19).
Preventia secundara
Deoarece există foarte mulți factori de risc neinfluențabili, iar mecanismele de apărare ale organismului au anumite limite, oricâte mijloace de prevenție s-ar aplica, până la urmă bolile tot apar. În această situație, bolile trebuie să fie depistate cât mai precoce deoarece în unele boli șansele de vindecare sau de supraviețuire sunt cu atât mai mari cu cât boala este tratată mai precoce.
Depistarea precoce a bolilor se poate face:
în cadrul consultațiilor curente
în cadrul examenelor de bilanț (consultului periodic)
prin intermediul screening-ului
– screening-ul reprezintă depistarea activă în masă a unor boli care au prevalență crescută, cum ar fi cancerul sau tuberculoza
-pentru a efectua un screening trebuie să existe metode precise și ieftine de diagnostic, trebuie ca boala respectivă să dispună de un tratament eficace
– screening-ul se aplică de o echipă pregătită întregii populații, în cadrul unor campanii organizate
– exemple de screening: screening-ul cancerului de col uterin
Preventia tertiara
Deoarece bolile cronice au de obicei o evoluție progresivă, atrăgând în procesul patologic tot mai multe aparate și organe și agravând astfel starea de sănătate a bolnavului, după ce bolile au fost depistate, se pune problema tratării corecte și a prevenirii agravărilor și complicațiilor. În acest sens, s-au elaborat o serie de norme privind managementul bolilor cronice.
S-a constatat că prin îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor cronici se poate preveni apariția complicațiilor, se poate îmbunătăți calitatea vieții și se poate prelungi viața bolnavilor.În încheiere, trebuie subliniat faptul că dialogul medic-pacient este cursiv, bazat pe încredere și respect reciproc. Pacientul înțelege importanța informației medicale, oferită adaptat fiecărui bolnav.
8 ceaiuri care au efecte extraordinare pentru balonare
Aceste ceaiuri din plante sunt un remediu accesibil, natural, pe care îl poți încerca pentru balonare și alte probleme digestive.
Adnana Bacescu
Cuprins
Menta – Mentha piperita
Roinița – Melissa officinalis
Pelinul – Artemisia absinthium
Ghimbir – Zingiber officinale
Fenicul – Foeniculum vulgare
Rădăcină de gențiană – Gentiana lutea
Mușețel – Chamomillae romanae
Aceste ceaiuri din plante sunt un remediu accesibil, natural, pe care îl poți încerca pentru balonare și alte probleme digestive.
Balonarea afectează aproximativ 20-30% din populație. [1]
Există o mulțime de factori care pot declanșa senzația de balonare: intoleranțele alimentare, acumularea de gaze în intestin, bacteriile intestinale dezechilibrate, ulcerele, constipația și infecțiile parazitare.Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au folosit remedii naturale, cum sunt ceaiurile din plante, pentru a ameliora balonarea.Există și o serie de studii care atestă utilitatea ceaiurilor din plante pentru calmarea acestei stări incomode.
Iată 8 ceaiuri din diferite plante care pot ajuta la reducerea balonării.
Cele mai bune ceaiuri pentru balonare
Există mai multe ceaiuri din plante care pot avea efecte pentru balonare și pot ameliora tulburările digestive.
De exemplu, menta, roinița și pelinul sunt folosite în produsele digestive care au demonstrat beneficii împotriva balonării.
În general, sunt necesare mai multe studii pentru a fi confirmate efectele ceaiurilor pentru problemele digestive.
Menta – Mentha piperita
Menta este recunoscută pe scară largă pentru proprietățile sale calmante asupra problemelor digestive. Are o aromă rece și răcoritoare. [2]
Studiile sugerează că flavonoizi, compușii vegetali găsiți în mentă, pot inhiba activitatea mastocitelor, celule ale sistemului imunitar care sunt abundente în intestin și contribuie uneori la balonare. [3]
De asemenea, unele studii mai arată că menta relaxează intestinul, ceea ce poate ameliora spasmele intestinale – precum și balonarea și durerea care poate veni la pachet cu ea. [4]
Totuși, menta nu se află printre acele ceaiuri pentru balonare testate direct.
Capsulele cu ulei de mentă sunt produse testate pentru balonare, iar acestea pot atenua durerile abdominale, balonarea și alte simptome digestive. [5]
Însă, conform unui studiu un plic de ceai de mentă a furnizat de șase ori mai mult ulei de mentă decât cantitatea existentă într-o capsulă cu ulei de mentă. [6]
Prin urmare, ceaiul de mentă poate fi destul de eficient.
Ceai Plic Plante Menta 18 Plic ECO| Sonnentor
ceai menta
Piperat și mentolat la gust, ceaiul de mentă ajută digestia, asigură o minte limpede și este o băutură răcoritoare minunată. Încercați-l cu un tort de ciocolată. Delicios! Denumire Latină: Mentha X Piperita Timp infuzare: max. 10 minute / Temperatura apei: 100°C
Comanda ceai de menta de pe ViataVerdeViu.ro
Roinița – Melissa officinalis
Ceaiul de roiniță are miros și aromă de lămâie, dar și note de mentă deoarece face parte din aceeași familie ca aceasta.
Agenția Europeană pentru Medicamente susține că ceaiul de roiniță poate ameliora problemele digestive ușoare, balonarea și gazele. [7]
Roinița este un ingredient cheie în multe medicamente folosite pentru reglarea digestiei.
Acest produs poate reduce durerea abdominală, constipația și alte simptome digestive, conform mai multor studii. [8]
Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a afla mai multe despre efectele digestive ale roiniței asupra oamenilor.
Pelinul – Artemisia absinthium
Pelinul este o plantă din ale cărei frunze verzi rezultă un ceai cu gust amar. Pentru un gust mai plăcut, ceaiul de pelin poate fi combinat cu sucul de lămâie și miere.
Extractul de frunze de pelin este uneori folosit și în diferite bitteruri digestive. Acestea sunt suplimente făcute din ierburi amare și condimente care pot susțin buna digestie. [9]
Studiile sugerează că capsulele de pelin uscat pot preveni sau ameliora indigestia sau disconfortul din partea superioară a abdomenului.
Această plantă promovează eliberarea de sucuri digestive, care pot ajuta la optimizarea digestiei sănătoase și la reducerea balonării.
Alte studii raportează că pelinul poate ucide și paraziții, care pot fi cauze ale balonării. [10]
Cu toate acestea, ceaiul de pelin în sine nu a fost testat pentru efecte antibalonare.
Mai trebuie specificat că pelinul nu ar trebui folosit în timpul sarcinii, deoarece conține tuyonă, un compus care poate provoca contracții uterine.
CEAI DIGESTIV TULSI (BUSUIOC SFANT) TUMMY CU GHIMBIR, PLANTE SAVUROASE SI CONDIMENTE, PLICURI ORGANIC INDIA
ceai tulsi digestiv
Ceai Digestiv Tulsi (Busuioc Sfant) Tummy cu Ghimbir, Plante Savuroase si Condimente este un produs natural, 100% Certificat Organic si nu contine organisme modificate genetic. Nu contine si nu sunt folosite in niciun stagiu al productiei pesticide sintetice, erbicide, ingrasaminte sau alte tratamente chimice. Trei varietati sacre de Tulsi: Vana, Krishna si Rama, ce revigoreaza intreg organismul, sunt amestecate cu Ghimbir, Scortisoara, Lemn Dulce (Licorice) si Menta intr-un ceai digestiv ce linisteste sistemul gastrointestinal. Acest amestec delicios si eficient de plante medicinale linistitoare calmeaza stomacul si contribuie la o digestie sanatoasa.
Comanda ceai digestiv de pe ViataVerdeViu.ro
Ghimbir – Zingiber officinale
Ceaiul de ghimbir este făcut din rădăcinile plantei și a fost folosit pentru afecțiunile stomacale de multă vreme.
Studiile spun că administrarea zilnică a ghimbirului poate ameliora greața. [11]
În plus, suplimentele cu ghimbir pot accelera golirea stomacului, ameliorează tulburările digestive și reduc crampele intestinale, balonarea și gazele. [12]
Aceste studii au fost realizate cu ajutorul extractelor lichide sau capsulelor de ghimbir, mai degrabă decât cu ceai.
Deși sunt necesare mai multe cercetări, compușii benefici din ghimbir – cum ar fi gingerolul – sunt de asemenea prezenți în ceai. [13]
Ceaiul de ghimbir are o aromă ușor picantă, dacă nu te încântă acest lucru, aroma poate fi atenuată cu miere și lămâie.
Fenicul – Foeniculum vulgare
Semințele de fenicul sunt folosite pentru ceai și au un gust asemănător cu cel al plantei lemn-dulce.
Feniculul a fost folosit în mod tradițional pentru tulburări digestive, dureri abdominale, balonare, gaze și constipație. [14]
În cadrul cercetărilor, tratamentul cu extract de fenicul a ajutat la protejarea împotriva ulcerelor. Prevenirea ulcerelor poate reduce și riscul de balonare. [15]
Constipația este un alt factor care contribuie la unele cazuri de balonare. Prin urmare, reglarea activității intestinale – unul dintre efectele potențiale ale feniculului asupra sănătății – poate rezolva și balonarea.
Într-un studiu, oamenii cu constipație cronică care au băut o porție zilnică dintr-un amestec de ceai de plante care conținea și semințe de fenicul, au avut mai multe mișcări intestinale pe parcursul a 28 de zile decât cei care au băut un placebo. [16]
Totuși, sunt necesare studii care să se concentreze pe ceaiul de fenicul pentru a confirma beneficiile sale digestive.
Citeste si: Alimente și băuturi care te ajută să combați balonarea
Rădăcină de gențiană – Gentiana lutea
Rădăcina de gențiană provine din planta Gentiana lutea, care are flori galbene și rădăcini groase.
Ceaiul are inițial un gust dulce, căruia îi urmează un gust amar. Unii oameni îl preferă combinat cu ceai de mușețel și miere.
Rădăcina de gențiană este folosită în produse medicinale și ceaiuri din plante pentru balonare, gaze și alte probleme digestive. [17]
În plus, extractul de rădăcină de gențiană este folosit și în bitteruri digestive.
Gențiana conține compuși de plante amare – iridoide și flavonoide – care stimulează eliberarea sucurilor digestive și a bilei pentru a ajuta la descompunerea alimentelor, ceea ce poate ameliora balonarea. [18]
Cu toate acestea, ceaiul nu a fost testat la oameni – și nu este recomandat dacă ai un ulcer, deoarece poate crește aciditatea stomacului.
Mușețel – Chamomillae romanae
Mușețelul este un membru al familiei margaretelor. Ca leac popular, mușețelul a fost și este folosit pentru a trata indigestie, gaze, diaree, greață, vărsături și ulcere. [19]
Studiile arată că mușețelul poate preveni infecțiile bacteriene cu Helicobacter pylori, care sunt o cauză a ulcerelor stomacale și sunt asociate cu balonarea. [20]
Mușețelul este, de asemenea, parte din suplimentele alimentare care ajută la reducerea durerilor abdominale și a ulcerelor.
Florile de musetel conțin unii dintre cei mai benefici compuși pentru sănătate, inclusiv flavonoide.
Totuși, studiile despre ceaiul de mușețel sunt necesare pentru a confirma beneficiile sale digestive.
Rădăcină de angelică – Angelica archangelica
Angelica este o plantă cu aromă amară, membru al familiei țelinei. Ceaiul din rădăcina de angelică poate fi combinat cu roiniță pentru un gust mai bun.
Extractul de rădăcină de angelica este utilizat în multe medicamente digestive pe bază de plante. Componentele amare ale plantei pot stimula sucurile digestive pentru a promova o digestie sănătoasă.
În plus, cercetările arată că rădăcina de angelica poate ameliora constipația, care este o sursă de balonare. [21]
În general, este nevoie de mai multe cercetări pentru a confirma efectele digestive ale plantei asupra oamenilor.
Unele surse susțin că rădăcina de angelica nu ar trebui utilizată în timpul sarcinii, deoarece nu există suficiente informații despre siguranța acesteia.
Ar trebui să consulți întotdeauna medicul înainte de a utiliza orice plantă în timpul sarcinii sau în timpul alăptării.
Cele mai multe ierburi pot fi folosite separat, ca decoct sau infuzie, pentru a prepara ceaiul. Dar de ce să nu amestecați propriul amestec de ceai de plante? Următoarele reguli aparțin alfabetului pe bază de plante: Ingredientul principal se numește remediu cardinal. Este o plantă care este purtătoarea principală a efectului amestecului.Amestecul include și ierburi auxiliare, așa-numitele adjuvant remediu. Această componentă extinde efectul plantei principale sau susține efectul acesteia.
Un alt ingredient este remedium corrigens, adică o plantă care adaugă aromă amestecului.Și la amestec se adaugă constituenți de remediu, care este de fapt un fel de umplutură, de ex. o plantă care îmbunătățește aspectul (de exemplu, flori), adaugă parfum și în plus completează și susține amestecul cu efectele sale.
Și câte tipuri de ierburi să folosești? Pentru ca amestecul să fie echilibrat, sunt suficiente patru medicamente de bază – câte o specie de plante pentru fiecare componentă.
Amestecați bine amestecul. Nu este o regulă că trebuie să punem cea mai mare cantitate din plantele principale în amestec. Mai ales in cazul pelinului, probabil ca amestecul nu ar fi potabil, asa ca preferam sa folosim o cantitate mai mica. Nu punem ierburi care trebuie fierte (rădăcini) împreună cu ierburi din care se prepară infuzia într-un singur amestec. Trebuie să pregătim un astfel de ceai separat în funcție de componentele individuale și să amestecăm lichidele rezultate.
Ierburile universale care pot fi folosite în aproape orice amestec de ceai sunt frunzele de zmeură și căpșuni, florile de celidonă sălbatică și galbenele.
Exemplu de amestec de ceai: ceai pentru a susține vezica biliară și digestia planta principala: pelin adevarat – este recomandat tocmai pentru a sustine digestia si pentru problemele cu vezica biliara planta auxiliara: musetel – relaxeaza, reduce spasmele, are efect antiinflamator si antidiareic.
planta pentru gust: menta – sustine digestia si imbunatateste productia de sucuri gastrice o plantă care va servi ca umplutură și va îmbunătăți aspectul: gălbenele – este, de asemenea, un antibiotic natural, are un efect de vindecare asupra tuturor membranelor mucoase
Uscarea plantelor este una dintre abilitățile de bază ale unui herbalist. Prin urmare, este necesar să-i cunoaștem principiile corecte. Uscarea ierburilor vă poate îmbunătăți munca, dar o poate și înrăutăți. Ciorchinii de ierburi uscate vor arăta grozav în bucătărie și, de asemenea, vor face ca camera să mirosească mai bine.Înainte de uscare, îndepărtăm iarba, frunzele și crenguțele nedorite, larvele și coconii de larve, care se găsesc mai ales pe partea inferioară a frunzelor.
Unele ierburi dobândesc o aromă prin uscare. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru salvie, cimbru, rozmarin, salvie sau maghiran. Alții, precum mierea, menta sau busuiocul își vor pierde aroma mai devreme.
Ierburile nu se usucă niciodată la soare, ci într-un loc întunecat, uscat, cald și bine aerisit. De exemplu, plasele suspendate pe mai multe niveluri pentru uscarea ierburilor sau ciupercilor sunt bune. De asemenea, le putem întinde într-un strat subțire pe hârtie albă curată (de exemplu, hârtie de împachetat), dar niciodată pe ziar. O altă opțiune este să legați ierburile în mănunchiuri și să le atârnați pe o sfoară. Pentru unele ierburi, așteptați-vă la o pierdere de culoare, dar de obicei revine în timpul preparării.
Atenție, nu uscați ciorchinii de ierburi care atârnă în bucătărie, este prea umed pentru ele. Agățați ierburi bine uscate în bucătărie ca decor sau depozit de ingrediente alimentare gustoase și sănătoase.
Cu cât uscam mai repede ierburile, cu atât vor fi mai parfumate. Întunericul, la rândul său, previne pierderea culorii și a gustului. Uscarea și fluxul de aer accelerează procesul de uscare și împiedică ierburile să devină mucegai. Ierburile nu trebuie clătite înainte de uscare, deoarece acest lucru ar crea condiții pentru infestarea cu bureții. Scăpăm de praf și de orice insecte din interiorul pachetului scuturându-l bine.
Uscarea poate fi accelerată prin răsucirea regulată a ierburilor cu mâna. Daca avem mai multe ierburi aromate (ex. ligurt), preferam sa le uscam separat.Ierburile sunt cu adevărat uscate dacă tulpinile încep să se rupă pentru că sunt casante, frunzele sunt răsucite și totul foșnește frumos.
SFAT: Putem verifica uscarea suficientă prin sigilarea unei mici părți din plantă într-o pungă de plastic. Dacă interiorul pungii nu face rouă în câteva ore, planta este uscată.Rădăcinile trebuie uscate la o temperatură de aproximativ 50-60 ° C. Se usucă cel mai bine și cel mai repede în cuptor. Trebuie să le întoarcem regulat până când sunt casante și nu se rup.
Și cum să păstrezi ierburile?
Nu recomandăm genți de pânză. Nu vei proteja planta de umezeală și vei pierde multe substanțe aromatice.
Ierburile trebuie păstrate separat, în funcție de fiecare tip. Puteți folosi cutii de tablă, recipiente din sticlă închisă la culoare sau cutii din plastic pentru alimente care pot fi închise ermetic. Recipientele sau cutiile cu ierburi trebuie să fie etichetate pentru a evita confuzia. Unele ierburi durează până la doi ani, dar dacă depozitați, de exemplu, o floare, folosiți-o în decurs de un an. Nu depozitați ierburi la lumină, puneți-le în cămară.Și cel mai important – nu uita să folosești comorile tale vindecătoare pentru ceai și să le adaugi la creațiile tale culinare!
Aceste alimente nu ingrasa daca nu sunt preparate termic sau asociate cu grasimi. Rolul lor este de a asigura organismul cu energie pentru desfasurarea activitatilor de pe parcursul intregii zile. Ele sunt o buna sursa de proteine, vitamine si minerale.
Aceste alimente trebuie sa fie incluse in cea mai mare masura la fiecare masa. Cerealele integrale sunt bogate in fibre, iar fibrele previn constipatia si afectiunile intestinale. De asemenea cartofii sunt o sursa importanta de vitamina C (in special cei necuratati de coaja), putand astfel preveni anemia.
Legumele si fructele
Legumele sunt principala sursa de minerale si vitamine. Pe langa consumul fructelor care sunt in sezon, incercati sa mancati fasole si linte, deoarece sunt o sursa excelenta de minerale.
Este important sa consumati cat mai multe legume verzi, deoarece sunt o sursa importanta de fier. Fructele contin de asemenea vitamine si minerale. Cel mai bine este sa mancati fructele crude, nu in compot, uscate sau inghetate. Mancati mai mult de 4 portii de legume si fructe in fiecare zi (mai mult de 400 g)
Carne si peste
Cu cat mancam mai multe grasimi animale cu atat sunt predispusi la probleme de sanatate. Organismul nostru are nevoie de foarte putine grasimi animale, dar de obicei se consuma in cantitati destul de mari. Grasimile saturate se gasesc in carnea de porc, vita, oaie si in produsele preparate cu acestea.
Consumul ridicat de asemenea grasimi saturate poate conduce la boli de inima și obezitate. Grasimile nesaturate se gasesc in carnea de peste gras, de pui, de curcan, de rata, in oua, fasole si in mancarurile preparate cu acestea. Grasimile nesaturate sunt mai potrivite pentru consum, dar atentie!!! consumul ridicat de orice tip de grasime poate avea repercursiuni negative asupra sanatatii tale.
Lapte si produse lactate
Laptele, branza si iaurtul sunt surse importante de proteine, vitamine si minerale, dar sunt de asemnea bogate in grasimi animale. Pentru a avea un stil de viata sanatos este important sa consumam lapte si produse lactate. Laptele degresat si semi-degresat este mai bun pentru adulti, deoarece contine mai putine grasimi.
Grasimi, ulei si zahar
Varful piramidei este reprezentat de aceasta grupa de alimente. Acest lucru inseamna ca din aceasta grupa trebuie sa mancam cat mai putin. Pentru a evita kilogramele in plus mancati paine fara a intinde untul pe ea. Incercati sa eliminati zaharul deoarece acesta aduce atat probleme dentare cat si greutate corporala.
https://sanatatecuplante.ro/piramida-alimentelor
///////////////////////////////////////
De ce iertarea are puterea de a vindeca ranile si te ajuta sa te simti din nou intreg
Una dintre poverile emotionale cel mai greu de suportat este incapacitatea de a ierta – pe altii si, mai ales, pe noi insine. Putem ierta chiar si atunci cand nu suntem de acord cu comportamentul unei persoane. Puterea de vindecare a iertarii Cand
Una dintre poverile emotionale cel mai greu de suportat este incapacitatea de a ierta – pe altii si, mai ales, pe noi insine.
Putem ierta chiar si atunci cand nu suntem de acord cu comportamentul unei persoane.
Puterea de vindecare a iertarii
Cand purtam in suflet un resentiment, o suferinta, rusine, vina sau durere din trecut, relatia minte-corp are de suferit. Corpul produce in exces adrenalina si cortizol, care in timp compromit sistemul imunitar si pot contribui la dezvoltarea unei boli cardiovasculare.
Ostilitatea este o emotie inflamatorie si, asa cum au descoperit cercetatorii, principalul factor de risc pentru moartea prematura cauzata de atacuri de cord si accidente vasculare. Ostilitatea este asociata si cu afectiunile autoimune. Nu intamplator se spune ca oamenii “mor de inima rea” sau se descrie tradarea ca “un cutit infipt in spate” sau se spune despre pierdere ca da sezatia de « gol in stomac ». Asa cum se stie deja de mai bine de trei decenii, corpul si mintea sunt in mod intrinsec interconectate.
Din fericirea, relatia minte-corp este incredibil de flexibila, iar in momentul in care renuntam la toxicitatea emotionala, corpul revine imediat la starea de homeostaza, adica starea de autovindecare si autoreglare. La nivel emotional, beneficiile iertarii si ale eliberarii de gandurile critice sunt inestimabile. Prin iertare, ne eliberam de atasamentele din trecut, ne curatam de greutatile care ne apasa inima si accelereaza procesul de imbatranire. Cand ne concentram asupra iertarii, ne marim capacitatea de a simti compasiune si dragoste pentru toti cei din jurul nostru, inclusiv pentru noi insine.In cele din urma iertarea este un dar pe care ni-l oferim noua insine.
A ierta, nu a trece cu vederea
Oamenii sunt reticenti la iertare din convingerea ca a ierta este echivalent cu a trece cu vederea actiunile unei persoane. Insa iertarea nu inseamna ca trebuie sa trecem cu vederea o actiune care a cauzat durere altora. Nu inseamna ca toleram actiunea unui hot care ne-a furat, a unui partener care ne-a inselat sau a unui copil care ne-a spus o minciuna. Putem ierta chiar si atunci cand refuzam sa trecem cu vederea comportamentul unei persoane si nu mai vrem ca acea persoana sa faca parte din viata noastra.
In cele din urma iertarea este un dar pe care ni-l facem noua insine. Ne putem bucura de avantajele iertarii chiar daca persoana pe care o iertam nu este constienta de acest lucru sau nici nu mai traieste.
Sa ne amintim cuvintele pline de inspiratie ale lui Nelson Mandela, care a fost inchis de guvernul Africii de Sud timp de 27 de ani, si cu toate acestea a reusit sa iasa din inchisoare fara sa aibe resentimente fata de cei care l-au inchis. A declarat, “Cand am fost eliberat am stiut ca daca nu las in urma mania, ura si amaraciunea, voi continua sa raman un prizonier.”
Chiar si atunci cand cunosc valoarea iertarii, multi oameni nu sunt siguri ca vor putea ierta si ca vor putea lasa in urma lucrurile care i-au ranit. Dar nu trebuie sa-ti faci griji in acest sens, fii sigur ca poti ierta, este in natura vietii sa te eliberezi de ce este toxic si sa te intorci catre ceea ce te intregeste ca fiinta.
In acelasi timp, iertarea nu se intampla peste noapte. Mai ales atunci cand ranile sunt foarte adanci, iertarea este deseori un proces care se face in trepte. Uneori ai nevoie sa ierti o persoana de mai multe ori pana simti ca poti trece cu adevarat peste reziduurile emotionale ale trecutului.
Insa, pe masura ce inima ta isi regaseste linistea, in suflet se va produce o schimbare. Fiecare act de iertare si eliberare este un act de vindecare al sinelui. Cand practici iertarea in mod regulat, te simti mai usor si-ti dezvolti capacitatea de a iubi, de a fi flexibil si de a arata compasiune.
Cu totii trecem prin momente dificile, legate de relatii – poate fi o dezamagire, o tradare, o despartire nedorita sau neprevazuta, un divort sau orice alta forma de ruptura care poate provoaca o durere greu de suportat. Pentru a merge mai departe insa, pentru a ne construi o viata noua si mai buna decat cea dinainte, iertarea persoanei care ne-a facut sa suferim constituie piatra de temelie. Iata, asadar, 7 lucruri esentiale asupra carora puteti reflecta pentru a intelege mai bine conceptul de iertare si a-l putea folosi in interes propriu.
Iertarea adevarata necesita timp
Nu exista o scurtatura pentru iertare. Este chiar recomandabil sa nu ierti cu prea mare usurinta. Nu pare o iertare sincera.Uneori, ai nevoie de timp pentru a simti suferinta. Poti avea sentimente de negare, furie si tristete. Dar dupa ce accepti toate emotiile si ti le asumi, (il chemi pe Duhul Sfant si…)poti incepe sa lucrezi pentru a dobandi iertarea de care ai nevoie.
Iertarea nu inseamna ca esti de acord cu fapta
“Iertarea inseamna ca te eliberezi de toata furia si resentimentele pe care le ai impotriva persoanei care te-a ranit. Si,prin mijlocirea iertatorului Dumnezeiesc, înseamna ca te eliberezi de sursa pacatuirilor-Satan si ierti persoana care ti-a gresit, nu greseala in sine,” explica un consilier marital.Desi e posibil sa deplangi modul gresit in care poate ca s-a terminat o relatie cu un partener, care te-a facut sa suferi, trebuie sa ajungi la momentul la care sa nu mai ai resentimente fata de el. Este posibil chiar ca acest capitol nefericit sa fie o binecuvantare deghizata, sa-ti fi deschis ochii spre o noua viata si catre noi calitati din tine insati, sa te fi eliberat dintr-o stare in care nu faceai decat sa reactionezi la nedreptatea care ti s-a facut.
Iertarea contribuie la sanatate
Renunta la resentimente. Nu este nimic mai neplacut decat sa devii o persoana care se plange oricui o asculta despre suferintele pe care le-a indurat din cauza unui fost sot sau partener.Consilierii maritali sunt de parere ca multe persoane raman atasate de furia cauzata de despartire pentru ca e un mod in care pot mentine relatia vie. Insa renuntarea la manie este eliberatoare. Odata cu ea, dispar si ridurile de expresie,durerile de stomac, tensiunea de la nivelul umerilor si alte efecte ale unei stari constante de negativism.
Razbunarea e mai bine sa fie lasata in seama universului…(in seama lui Hristos)
Karma este un concept care ne invata ca suntem agentii propriei fericiri si nefericiri. Fa fapte bune si iti vei crea propriul rai. Fa fapte rele si iti vei construi propriul iad.
Nu este treaba ta sa-l inveti o lectie pe cel ce ti-a gresit, asa ca renunta la razbunare si ranchiuna. Dar nici nu trebuie sa te bucuri de raul lui. Si acest lucru atrage energie negativa.“Nu poti controla daca vei fi inselat sau abuzat in vreo relatie, insa poti decide cum sa reactionezi daca acest lucru se intampla. Cea mai buna razbunare, pana la urma, este sa mergi (pe Mana Atotstiutorului Divin)… mai departe si sa te bucuri de o viata productiva” spun specialistii.
Ai incredere ca ce e mai bun pentru tine e pus deoparte
Oricat de mult am dori sa controlam comportamentul unei persoane sau un anumit rezultat, trebuie sa renuntam la control. Ai incredere ca orice deceptie are un scop. Poate ca fostul tau nu era persoana potrivita pentru tine. Poate ca sufletul tau pereche, cel care iti va impartasi valorile, este o persoana pe care o vei cunoaste in viitor.“Oamenii echilibrati inteleg ca nimic nu este garantat in viata, insa fiecare situatie, indiferent cat de intunecata pare, este doar o ocazie de progres si de dezvoltare a propriului nostru potential” ne invata psihologii.
Iertarea cultiva empatia
Capacitatea de a dezvolta empatie cu cei care ne-au ranit este o practica minunata — si cu siguranta o mare provocare. Nu este usor, insa, cu perseverenta, vei reusi. Treptat, te vei elibera de manie si de gandurile negative. Si vei intelege ca cei care ranesc sunt, de fapt, persoane care sufera si ele, la randul lor.
Iertarea este o strada cu doua benzi
Desi este usor sa dai vina pe altii pentru raul pe care ti l-au facut, viata nu este niciodata atat de simpla.Multe dintre persoanele care au fost ranite intr-o relatie nu reusesc sa se ierte pe ele insele— pentru alegeri proaste, pentru ca au ignorat ceea ce era atat de evident, pentru ca au „patit-o din nou”, pentru ca au asteptat prea mult, ca au permis sa fie tratati intr-un fel pe care nu-l meritau. Cand, insa, isi exploreaza si accepta toate aspectele durerii, sunt pregatiti sa se vindece.
Iertarea e libertate
Cand reusesti sa ierti persoana care ti-a facut rau, vei simti o mare usurare si un sentiment profund de eliberare,(ca un om nascut din nou,din Samanta Iertatorului Isuss)…Vei fi eliberat de trecut si te vei simti perfect pregatit sa te bucuri pe deplin de prezent,ajutand si la eliberea semenilor…
Iertarea este contagioasa
Iertarea se raspandeste ca focul cand este facuta din inima Cristica-Indumnezeita…Familia si prietenii celui care sufera de obicei se solidarizeaza cu sentimentul de manie si resentimentele celui ranit. Urasc si ei persoana care a cauzat durere unei fiinte dragi lor. Cand are loc iertarea, insa, pastrarea resentimentelor celor apropiati nu mai are nici ea sens. Toti pot privi colectiv catre viitor cu speranta si optimism.
Iertarea paveaza drumul catre adevarata iubire
De multe ori, persoanele care s-au impacat cu trecutul si au reusit sa ierte persoana care i-a ranit, in scurt timp au cunoscut persoana cu adevarat potrivita. Simpla coincidenta? Nu chiar. Sunt pur si simplu pregatiti pentru o alta relatie.Este aproape imposibil sa mergi mai departe fara sa renunti la acuzatii si la manie. Relatiile sanatoase se nasc intre persoane sanatoase. Este esential sa scapi de (Sursa Tuturor relelor-Satan),de negativismul care te tine legat de trecut, pentru a progresa si a fi fericit.
Imaginati-va ca pentru fiecare tip de afectiune de care suferiti, aici gasiti tratamentul naturist din plante medicinale care va poate scapa de suferintaiar aici, o dieta de slabit naturista.
❌ Ati incercat o multime de tratamente fara efect?
❌ Ati pierdut timp si bani pe la doctori fara rezultate?
Aveti incredere in puterea plantelor si vedeti mai jos: Cum va puteti trata naturist cu plante medicinale!
Ce inseamna tratamente naturiste
Medicamentele naturiste sunt extrase din plante sau parti ale plantelor, care se considera ca au proprietati terapeutice. Acestea sunt cunoscute si sub numele de remedii naturale, medicamente botanice sau fitomedicamente
Medicamentele naturiste pot fi utilizate pentru tratarea unei varietati largi de boli, care pot fi atat acute, cat si cronice. Terapiile naturiste sunt, in general, percepute ca tinand de medicina alternativa.
Grecii, Egiptenii, Romanii au folosit plantele ca tratament naturist pentru ca fitoterapia a luat nastere odata cu omul. De asemenea, plantele sunt des utilizate in curele pentru detoxifierea organismului
Frunze, flori, fructe, tulpina si radacina sunt folosite, deopotriva, de la multe plante medicinale, fiind consumate sub forma de ceai, decoct, infuzie, cataplasme, tincuri sau sucuri naturale.
La casa de ceaiuri Albut cunoastem perioada optima in care plantele trebuie recoltate astfel incat, sa isi pastreze calitatile terapeutice. Si nu doar perioada recoltarii conteaza ci si modul in care plantele medicinale sunt depozitate si apoi preparate.
Plante medicinale folosite in tratamente naturiste
Valeriana Sunatoare Rostopasca Galbenele Arnica Roinita Musetel Coada calului Pelin Paducel Afin Catina Crusin Brusture Coada soricelului Ciubotica cucului Anason Anghinare Brandusa de toamna Albastrea
Alege tratamentele potrivite
Tratament Pentru Rinichi
Tratament Raceala Gripa
Tratamente Digestive
Tratament Reumatic
Tratament Ficat / Bila
✔️ Nu ati gasit tratamentul potrivit? Vedeti -> Mai Jos
Untul pamantului
Untul pamantului (Dioscorea communis sau Tamus communis) este o specie de planta infloritoare din familia Dioscoreaceae si este cunoscuta in mod obisnuit sub denumirile de brusture negru, sigiliul doamnei sau smardar negru.
Untul pamantului este o planta erbacee, cu tulpina lunga de 2-4 metri, care se agata de alte plante sau pe pietre, dezvolta o radacina lunga pana la jumatate de metru si groasa cat un brat.
In Romania creste spontan in zona subcarpatica in padurile de foioase, in locuri umbroase si pietroase, unde radacina sa se ascunde fiind dificil de scos.
Aceasta planta este folosita de localnici fiind un leac vechi in medicina populara empirica.
Radacina este carnoasa, cu miezul alb, de unde ii vine si denumirea.
In trecut a fost folosita pentru tratarea loviturilor, traumatismelor, durerilor reumatice dar si pentru intarirea organismelor slabite.
Tratamentente naturiste terapeutice cu planta untul pamantului: Pentru deformari osoase, ciocuri, monturi, dureri mari cronice, artroze, cozartroze, gonartroze, lombosciatica, dureri de menisc, apa la genunchi, osteoporoza, artrita, se recomanda in prealabil masaj cu tinctura pentru a deschide porii, apoi ungerea prin masaj cu alifie pe baza de radacina de Untul Pamantului, pentru a inchide porii.
Musetelul
Musetel
Florile de musetel contin un ulei volatil care datorita unui ingredient numit azulen si a unui glicozid de natura flavonica, au proprietati antispasmodice, anestezice, dezinfectante si antiinflamatorii.
Florile pot fi folosite in stare proaspata, insa compusii activi isi pastreaza calitatile timp de un an, daca sunt uscate intr-un loc intunecos si uscat.
Azulenul din uleiul de musetel prezinta un efect favorabil in unele stari alergice. In plus, proprietatile antiseptice si bactericide ale musetelului sunt mult apreciate in tratamente naturiste.
Cercetarile mai noi au dovedit faptul ca florile de musetel sitate, din care s-au eliminat coditele si receptaculul prin sitare, sunt mai active decat florile intregi, iar acest fapt se datoreaza celulelor cu ulei volatil care contin azulen si care sunt fixate numai pe aceste mici floricele.
De asemenea, continutul in flavone este mai ridicat in florile tubuloase decat in cele intregi.
Florile de musetel intra in compozitia ceaiurilor contra colicilor pentru adulti si copii, anticolitic, gastric, sudorific gargara si a produselor cosmetice.
Musetelul este folosit de obicei pentru anxietate si relaxare, se utilizeaza si pentru vindecarea ranilor si pentru a reduce inflamatia, dar si pentru proprietatile calmante.
Musetelul se consuma ca ceai sau se aplica sub forma de compresa.
Musetelul poate fi utilizat ca remediu naturist pentru a trata iritatia pielii, cauzata de radioterapie, in tratamentul impotriva cancerului.
Musetelul sub forma de ceai poate fi utilizat pentru a controla varsaturile, pe parcursul chimioterapiei.
Galbenele
Galbenelele sunt cunoscute pentru proprietatile lor calmante. Veti gasi adesea extract de galbenele in unguente pe baza de plante, geluri de dus si chiar sampoane.
Datorita actiunii antiinflamatoare, antiseptice, decongestive, cicatrizante si antimicrobiene, florile de galbenele sunt indicate in ulceratii si eczeme, ajutand la grabirea vindecarii si la regenerarea rapida a tesuturilor, prin aplicatii locale.
Florile, a caror culoare poate varia, isi raspandesc semintele si revin an de an. Galbenelele sunt usor de cultivat si polenizat, deoarece insectelor le plac aceste flori.
Galbenelele contin numerosi compusi chimici miraculosi si recunoscuti pentru calitatile sale si efectele benefice asupra organismului uman, printre care mentionam flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri volatile, substante amare cu o structura nedefinita, acid malic, substante proteice, saponine triterpenice, rasini si mucilagii.
Galbenelele pot fi folosite atat intern cat si extern, avand mai multe modalitati de consum.
Fiind cunoscute in intreaga lume si utilizate la scara larga, remediile cu galbenele fac parte atat din medicina complementara, cat si din cea cu tratamente naturiste.
Recomandat in remedii naturale precum: varice, ulcer varicos, eczeme, degeraturi, plagi postoperatorii, noduli, masaj de relaxare
Marul lupului
Marul lupului este o planta medicinala folosita cu succes in tratamente naturiste, care creste la marginea padurilor, prin tufarisuri, in zone de campie, dar si de deal.
Este o planta perena, foarte rezistenta, care se regenereaza extrem de repede.
Tinctura marul lupului are proprietati antiparazitare, antispasmodice, antiinflamatorii si digestive. Marul lupului contine o cantitate mare de acid aristolochic, dar si tanin, alantoina, colina, principii amare si acizi esentiali.
Atat floarea, cat si radacina plantei are actiune antibiotica, antitumorala, antiinfectioasa, antibacteriana, antifungica, antiinflamatoare si antispasmodica.
In remedii naturiste, acidul aristolochic ajuta la stimularea sistemului imunitar si are un efect puternic in vindecarea ranilor canceroase, tumorilor si leziunilor infectate.
Marul lupului ca planta medicinala, se remarca si prin proprietatile sale antitumorale, sustine imunitatea celulara si buna functionare a celulelor.
Datorita continutului de alantoina, se explica gradul inalt de eficienta in tratamentul starilor septice, a arsurilor si plagilor greu vindecabil
Tratament natural pentru: afectiuni mamare (chisturi, infectii, fisuri mamelonare, abcese) afectiuni ale pielii (psoriazis, eczeme, acnee, dermatoze, micoze, rani, taieturi, arsuri de orice tip, eriteme).
Lavanda
Levantica sau lavanda, este una dintre cele mai puternice plante medicinale din lume, care are actiune benefica asupra psihicului si fizicului.
Lavanda are efecte benefice in arsuri, afte bucale, migrene, insomnii, muscaturi de insecte, afectiuni ale pielii, infectii, stres sau tensiune nervoasa.
In terapii alternative, lavanda ajuta organismul sa se adapteze la conditii de stres sau la anumite dezechilibre. De asemenea, lavanda este folosita intr-un ceai bun la raceala.
Ofera un plus de relaxare si un somn odihnitor, dar are si proprietati de restabilirea a echilibrului organismului, stimulandu-l din punct de vedere energetic.
Uleiul esential de lavanda are actiune sedativa, relaxanta muscular, antiinflamatoare, analgezica, cicatrizanta, scade tensiunea sangvina si reduce manifestarile stresului.
Proprietati: emolient, hraneste si catifeleaza, regeneratoare, tonifianta, cicatrizanta, antiinflamatoare, antiseptica.
Tratamente naturiste cu lavanda – Recomandari: varice, ulcer varicos, eczeme, degeraturi, plagi postoperatorii, noduli, masaj de relaxare.
Remedii naturale cu radacina de ghintura
Ghintura este o planta medicinala popular cunoscuta ca buruiana de leac pentru diverse afectiuni.
In scopuri terapeutice, radacina de ghintura poate fi administrata ca ceai, decoct, vin, sirop sau tinctura. Dintre toate, cea mai comuna este tinctura de ghintura, denumita si tinctura de gentiana.
In tratamentul naturist, tinctura de ghintura se administreaza intern si este folosita ca remediu naturist pentru numeroase boli.
Cel mai cunoscut beneficiu pe care il aduce sanatatii este acela ca poate ameliora tulburarile digestive, biliare si previne afectiunile hepatice.
Ghintura (Gentiana) este o planta care creste in zonele de ses si la poalele muntilor. Aceasta planta erbacee este de mai multe feluri: Gentiana Lutea, Gentiana Punctata si Gentiana Asclepiadea.
Radacina de ghintura contine cantitati mici de uleiuri volatile si multi alti compusi vegetali care ii confera proprietati benefice.
Ghintura contine mucilagii, taninuri, pectine, glicozizi, alcaloizi, dar si vitamine si minerale.
Indicatii terapeutice: gastrita hipoacida, tulburari dispetice, anorexie, stari de debilitate la copii, diskinezie biliara, helmintiaze, maladii febrile(inclusiv malarie), colite, litiaza biliare, diaree.
Mod de administrare in tratamente naturiste:
Se poate consuma in doua modalitati:
Simpla – 3 linguri pe zi, dimineata, la pranz si seara, cu 30 minute inainte de masa;
Pentru persoanele care nu suporta alcoolul, tinctura se poate dilua in ceai digestiv, hepato-biliar, sau pentru afectiuni ale colonului, dar sa fie ceaiul fierbinte, atunci alcoolul se evapora, iar principiile active raman in ceai.
In cazul in care apar dureri dupa mesele principale, sau in timpul noptii, se mai poate lua cate o lingura simpla, chiar din doua in doua ore.
Tratamentul va fi urmat de la 1 la 5 luni in functie de gravitatea si vechimea bolii. Se poate lua si preventiv, o lingura in fiecare dimineata pe stomacul gol(cereti sfatul fitoterapeutului).
Terapii complementare cu plante medicinale
Tratamente naturiste pentru raceala
Raceala si gripa: la baza terapiei complementare pe baza de plante medicinale, stau compusi ai plantelor pe care ii extragem in mod natural la casa de ceaiuri albut. Asadar, pentru raceala si gripa va propunem urmatoarele tratamente naturiste:
Ceai Bronho-Forte
Tinctura Pulmonara
Sirop Muguri de Pin, patlagina si cimbrisor
Sirop Catina cu macese
Sirop Catina cu propolis
Tratament din plante pentru diabet
Diabet: Diabetul zaharat zaharat este o boala cronica netransmisibila care apare atunci cand pancreasul nu mai poate produce insulina. Preventiv sau recuperator, folositi terapia complementara recomandata cu:
Ceai Gliconorm
Tinctura Dietetica Hipoglicemica
Sirop Aronia fara zahar
Tratament naturist pentru pietre la rinichi
Litiaza renala: Litiaza renala presupune formarea de calculi renali (pietre la rinichi). Pietrele la rinichi (numiti si calculi renali, nefrolitiaza sau urolitiaza) sunt depozite dure formate din minerale si saruri care se formeaza in interiorul rinichilor.
Tratamente recomandate:
Ceai Renalo Forte
Tinctura Renalo Forte
Sirop Merisoare
Ceai Limba Cerbului
Cure naturiste pentru tensiune arteriala
Tensiune ateriala: Hipertensiunea arteriala (HTA) apare atunci cand forta cu care sangele impinge in artere este in mod constant prea mare. Pentru ca de multe ori o persoana afectata nu manifesta simptome, specialistii vorbesc despre tensiune mare ca despre un „ucigas tacut”, produce daune fara ca tu sa stii acest lucru.
Tratamente naturiste recomandate:
Ceai Tensio Forte
Ceai Cardio Forte
Tinctura de Paducel, Vasc si Urzica
Tratament naturist pentru hemoroizi si fisuri anale
Hemoroizi si fisuri anale
Fisurile anale sunt ulceratii deschise, care se dezvolta in mucoasa intestinului gros, la capatul exterior al acestuia. Dureroase, fisurile anale pot sa apara la orice varsta, cauzele fiind multiple. Tratamentul acestei afectiuni poate merge pana la interventii chirurgicale.
Hemoroizii sunt dilatatii venoase care apar la nivelul rectului, in special la nivelul portiunii finale a intestinului gros pe care organismul o foloseste pentru a stoca si a elimina materiile fecale. Aceste vene dilatatesunt acoperite de muschi si tesut conjunctiv.
Tratamente naturiste recomandate:
Ceai Antihemoroidal
Tinctura de Marul Lupului
Crema Marul Lupului, rostopasca, galbenele si ulei de sunatoare
Prostata marita cat si adenomul de prostata se poate trata cu ajutorul plantelor medicinale. Iata care sunt cele bune tratamente din plante pentru prostata
Ceai pentru afectiuni ale prostatei
Sirop de merisoare
Tinctura pufulita cu flori mici si Ghimpe
Plante medicinale pentru boli acute
Remediu naturist pentru afectiuni tiroidiene
Hipertiroidismul este o afectiune care apare atunci cand glanda tiroida produce in exces hormoni tiroidieni.
In aceasta situatie, glanda tiroida este hiperactiva, iar metabolismul are de suferit. Diagnosticarea timpurie a bolii ajuta la administrarea tratamentului, reducerea simptomelor si prevenirea complicatiilor.
Tratament naturist recomandat:
Ceai Afectiuni Tiroidiene
Tinctura Tiroido Forte
Crema dragaica cu galbenele
Tratament pentru adenomul de prostata
Adenomul de prostata reprezinta o afectiune cu evolutie cronica, cauzata de influenta hormonala asupra prostatei. Prostata este o glanda accesorie a aparatului reproducator masculin, situata la baza vezicii urinare care inconjoara portiunea initiala a uretrei.
Interventii naturale recomandate:
Ceai Prostato Forte
Tinctura de Pufulita cu flori mici si ghimpe
Tratament pentru acnee – eczeme – psoriazis
Bolile de piele sunt afectiuni care se dezvolta la nivel cutanat. Printre manifestarile caracteristice ale acestora se regasesc pruritul, eruptiile cutanate si inflamatia. Bolile pielii pot aparea ca urmare a unor afectiuni genetice.
Tratamente naturiste din plante recomandate:
Ceai Detoxifiant
Bitter Ardelenesc
Crema marul lupului, rostopasca, galbenele si ulei de sunatoare
Crema de galbenele cu propolis
Crema de galbenele
Crema de catina cu galbenele
Remedii naturale pentru depresie – anxietate – stress – insomnie
Anxietate deseori, insoteste starile de depresie, dar anxietatea poate include manifestari cum ar fi transpiratii excesive, stari de nervozitate, incapacitatea de a gandi clar, hiperventilatie, senzatie de panica, insomnie.
Tratamente medicinale recomandate:
Ceai Nervocalm
Tinctura de paducel si valeriana
Bitter Ardelenesc
Sistem imunitar slabit – practici terapeutice naturiste
Sistemul imunitar reprezinta o retea de celule din organism, specializate in apararea organismului impotriva agentilor patogeni (virusuri, bacterii, paraziti, ciuperci).
Un sistem imunitar slabit ne face susceptibili la dezvoltarea unor infectii, deoarece celulele imune nu mai reusesc sa faca fata agentilor patogeni.
Tratament naturist recomandat:
Sirop catina cu macese
Sirop Catina cu propolis
Sirop Catina cu merisoare
Bitter Ardelenesc
Sirop de Aronia fara zahar
Sirop de Afine
Tratament natural pentru afectiuni comune
Fie ca sunt boli contagioase sau nu, transmise ereditar sau nu, exista cateva boli foarte des intalnite, boli ce afecteaza mai multe persoane decat credem noi.
Desigur, exista boli mai frecvente in randul adolescentilor sau in randul persoanelor varstnice, dar acestea ne pot afecta la orice varsta.
Astm Bronsic
Tratament din plante pentru astm:
Ceai Bronho Forte
Tinctura Pulmonara
Sirop de Pin
Patlagina si cimbrisor
Pneumonie
Tratamente naturiste pentru pneumonie:
Ceai Bronho Forte
Tincture Pulmonara
Sirop de Pin
Patlagina si cimbrisor
Insuficienta Respiratorie
Remediu natural recomandat pentru insuficienta respiratorie:
Ceai Bronho Forte
Tincture Pulmonara
Sirop de Pin
Patlagina si cimbrisor
Incontinenta urinara
Tratamente naturiste recomandate:
Ceai Renalo Forte
Tinctura Renalo Forte
Tinctura de Ienupar
Sirop de Merisoare
Noduli Tiroidieni
Tratamente recomandate pentru noduli tiroidieni:
Ceai Afectiuni Tiroidiene
Tinctura Tiroido Forte
Crema de Dragaica si Galbenele
Ceai Napraznic
Tinctura Napraznic
Tumori Benigne
Tratamente naturiste recomandate:
Ceai Napraznic
Tinctura Napraznic
Angina pectorala
Tratamente naturiste pentru angina:
Ceai Cardio Forte
Tinctura de Paducel cu vasc si urzica
Hepatita
Remediu naturist pentru hepatita:
Ceai HepatoBil
Tinctura Ghintura
Sirop catina + macese
Sirop catina +propolis
Ciroza Hepatica
Tratament din plante medicinale pentru ciroza hepatica:
Ceai Hepatobil
Sirop catina + macese
Sirop catina+ propolis
Prostatita
Tratamente naturiste din plante medicinale pentru prostatita:
Ceai Prostato Forte
Tinctura Pufulita cu flori mici si ghimpe
Tinctura Ienupar
Foloseste sectiunea „Recenzii” pentru intrebari si raspunsuri legate de tratamente naturiste.
Terapii alternative cu ceaiuri
Ceaiurile sunt un produs bun, dar oricat de benefica ar fi o planta, nu poate raspunde la toate necesitatile fiintei umane.
Prin urmare, va sugeram sa utilizati cat mai multe tipuri de ceai, in masura in care considerati ca acestea va sunt necesare. Toate plantele medicinale sunt benefice si pot raspunde necesitatilor noastre atunci cand sunt utilizate in mod rational.
Infuziile din ceai sunt bauturi naturale lipsite de cafeina obtinute prin scufundarea diferitelor plante in apa fierbinte.
Multe dintre ele au proprietati medicinale si majoritatea favorizeaza digestia, relaxarea sau somnul.
Plantele folosite pentru infuzii contin principii active (uleiuri esentiale, alcaloizi, fitonutrienti) si sunt cunoscute dintotdeauna drept remedii naturiste ale diferitelor afectiuni.
Remedii de baza cu ceaiuri naturale din plante
Tratamente naturiste cu ceai: sunt indicate pe o perioada de 1-6 luni in functie de gravitatea si vechimea bolii.
✔️Tratamente naturiste pentru probleme Gastro intestinale
Indicatii terapeutice: ulcer gastric, ulcer duodenal, gastrite hiperacide, ulcer pe baza nervoasa, atonii digestive, duodenite acute si cronice, colici abdominale, infectii gastrointestinale, enterite, enterocolite, colita de fermentatie, eliminarea senzatiilor de voma, cancer de colon si de rect,in faza incipienta, colon iritabil,anorexie, pirozis.
Proprietati: puternic expectorant, fluidizant al secretiilor treheo-bronsice, antiinflamator, antiseptic respirator, decongestionant al cailor respiratorii, bronhodilatator, secretolitic(scade secretiile bronsice), antiinflamator, antispastic.
Indicatii terapeutice: se utilizeaza ca adjuvant in: bronsite acute si cronice, traheite, traheo-bronsite, catar bronsic, tuse de diverse etiologii, viroze respiratorii, stari gripale, pneumonii, astm bronsic, insuficienta respiratorie, alergii, laringita.
✔️Ceai pentru afectiuni renale
Ceai afectiuni renale – Tratament naturist – 29,99 Lei
Proprietati: datorita fitohormonilor si geraninei este reglator hormonal al aparatului genital, stimulator si reglator al activitatii gonadelor, imbunatatestre activitatea sexuala, creste apetitul sexual si performantele sexuale, hemostatic, antihemoragic, emenagog (declanseaza ciclul menstrual), antiseptic, depurativ.
Favorizeaza procesele de eliminare a toxinelor, combate efectele nocive ale iradierii, previne si combate efectele nocive ale expunerii la soare, actiune antitumorala, antidiferentiere celulara, regenerant tisular.
Stopeaza procesele de imbatranire, reduce radicalii liberi, hipoglicemiant, regleaza metabolismul (diabet, obezitate), actiune adaptogena, sporeste rezistenta la stres, asigura adaptarea organismului la schimbari, imunomodulator, stimuleaza mecanismele proprii de autoaparare.
Indicatii terapeutice: tuberculoza, sterilitate, tulburari de dinamica sexuala la ambele sexe, spermatogeneza si motilitate a spermatozoizilor, leucoree, cistita hemoragica, enterita hemoragica, ulcer gastro-duodenal hemoragic.
Metroragii, hemoragii uterine de diverse etiologii, epistaxis, tumori benigne cu diverse localizari, cancer uterin, pulmonar, intestinal, mamar , hipertensiunea arteriala, diabet, obezitate, boli psihice produse sub actiunea stresului.
In gama de tratamente naturiste cu plante medicinale mai gasiti ceaiuri pentru:
Diabet
Slabire
Hepatita
Hemoroizi
Prostata
Sistemul norvos
Afectiuni cardiace
Afectiuni circulatorii
Afectiuni dermatologice
Tratamente naturiste pe baza de tincturi
Tincturile sunt produse obtinute din macerarea la rece sau la cald, cu ajutorul alcoolului alimentar, a anumitor plante cu proprietati medicinale.
✔️Stimulente hormonale: impotenta – menopauza
Tinctura branca ursului – 39,99 Lei
Produs 100% natural , obtinut prin prelucrare manuala. Nu contine conservanti sau coloranti artificiali.
Produs 100% natural , obtinut prin prelucrare manuala. Nu contine conservanti sau coloranti artificiali.
Proprietati: intern: antispastic digestiv si mai ales uterin, calmant, carminativ, afrodiziac intens, reglator al activitatii nervoase, vasodilatator genital
Indicatii terapeutice: impotenta hormonala si vasculara, sterilitate masculine.
Efect energizant si tonifiant asupra sistemului nervos inlaturand blocajele energetice si confera o stare de confort psihic si echilibru emotional.
Prin continutul bogat de substante active , Bitterul Ardelenesc „Ierburile vietii”, tinctura sau ceai, este un remediu eficace in armonizarea functiilor vitale ale organismului.
Ajuta la depurarea si detoxifierea organismului de reziduuri si toxine , purificand sangele , elimina excesul de apa si secretiile prin diureza si expectoratie .
Corecteaza carentele de vitamine si minerale, intareste imunitatea naturala a organismului.
In tratamente naturiste, Bitterul Ardelenesc se recomanda pentru uz intern si ajuta la:
Produs 100% natural , obtinut prin prelucrare manuala. Nu contine conservanti sau coloranti artificiali.
Indicatii terapeutice: gastrita hipoacida, tulburari dispetice, anorexie, stari de debilitate la copii, diskinezie biliara, helmintiaze, maladii febrile(inclusiv malarie), colite, litiaza biliare, diaree.
Stimuleaza functiile hepato-biliare
Imbunatateste functia hepatica si activitatea ficatului
Favorizeaza digestia si drenarea bilei
Functionarea normala a ficatului
Creeaza conditii nefavorabile parazitilor si bacteriilor gastro-intestinale, ajutand la eliminarea acestora
✔️Tratament natural impotriva canceruleui
Produs 100% natural , obtinut prin prelucrare manuala. Nu contine conservanti sau coloranti artificiali.
Tinctura pufulita cu flori mici si Ghimpe – 34,99
Indicatii terpeutice: prostatita, adenoma de prostata, litiaza prostatica, cancer de prostata, boli renale si urinare, ulcer gastro-intesinal, pancreatite, hepatite cronice, ciroze hepatice, diskinezie biliara.
Proprietati: coleretic-colagog, astrigenta, antiinflamatoare, hipocolesterolemiant, reconstituent al celulei hepatice si prostatei, diuretic, cicatrizant.
Mod de administrare: o lingura de 3 ori pe zi inaintea meselor principale diluata in ceai pentru prostata .
La casa de ceaiuri Albut, gasiti tratamente naturiste cu puteri miraculoase provenite din plante si flori. Toate produsele sunt certificate si 100% naturale.
Ceaiurile, tincturile, cremele si siropurile pregatite in laboratoarele noastre pot rezolva peste 400 de afectiuni ale oraganismului uman.
Retele si tainele lor pastrate de la strabunii noastri, sunt ingredientul principal din aceste tratamente naturiste cu plante medicinale.
În paginile Revistei Informatii Agrorurale sunt tiparite diverse retete alimentare, tratamente, (indeosebi cu plante),notiuni despre ARTA VINDECARII,incursiuni în medicina naturistă,dar si vindecarea prin gândire, prin credinta, prin cultura, prin Cuvânt, prin Biblioterapie- Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie etc
Sintetizam doar cateva titluri:
10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli, fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară?
Alte detalii puteti gasi aici:https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/s-o-credeti-voi-ca-va-rapeste-iisus-daca-ramaneti-una-cu-amanta-lume-scufundati-in-marea-senzualitatilor-de-o-clipa-caci-la-inviere-oamenii-nici-nu-se-vor-insura-nici-nu-se-vor-marita-ci-vor-f/
************************************
CUPRINS
1 . Pana cand ne cheltuim atât de mult pentru vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca …
2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului, virusul din inimă, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?
3 . Pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Creator) haideți să tratăm mai intai “mama” tuturor suferintelor-boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie,idolatrie,hotie sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate ,precum tratăm și boala fizică…
4 . Totodată- Isaia, Ieremia și alți (”doctori”) folosesc acest Cuvânt de mai multe ori,facând refere la tămăduirea spirituală. Vă las ca să ne căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE)
Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, scrie că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice…
6 . Din terapiile lui Valeriu Popa invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”…
7 . Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat si a viru(s)zat totul…
8 . Iata doar cateva radacini ale pacatului –agenti patologigi pentru suflet si trup:
9 . Omul este nascut pentru a fi BUN si functioneaza bine,daca-si trage Seva din Vita Nobila(Ioan cap. 15), din virtutile,din pilulule Dumnezeiesti
10 . Fiecare om nenascut din nou din Samanta Sfinteniei lui Dumnezeu (Luca 8/11) încălca Legea lui Dumnezeu cu inima și cu gândul, chiar dacă pacatul nu este vizibil în exterior. Domnul nostru a arătat clar acest lucru în Predica de pe Munte (Matei 5:21-28).
11 . (Imbolnavirea), păcătoșenia omului începe din interior(Iacov 1/13-15). Ea nu este rezultatul unei educații rele din copilărie. Nu este culeasă de la tovarăși răi sau de la exemple rele, așa cum susțin unii creștini slabi. Nu! Este o boală de familie, pe care o moștenim cu toții de la primii noștri părinți…
12 . Păcatul este o boală care pătrunde și curge prin orice parte a constituției noastre morale și prin orice facultate a minții noastre. Înțelepciunea, simțămintele, puterea rațiunii, voința – toate sunt infectate (caci nimic bun nu locuieste in omul adamic…Rom.cap.7), mai mult sau mai puțin…
14 . Este cu neputinta sa nu gresesti,spun cei caldicei,dar daca actionezi fara Mine(Ioan cap.15)esti terminat!Deci,fii inflacarat dupa Focul Mistuitor,caci Acela care este in omul innoit, este mai tare si mai mare decat Satan,decat ispita pacatului…(1 Ioan 4/4)
15 . Tot ceea ce facem ,gândim, iradiem, reflectă starea noastră de sănătate
16 . Mă tem că noi nu conștientizăm suficient subtilitatea extremă a bolii sufletelor noastre
IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR
18 . VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA NOASTRA, A TUTURORA CARE CRED
19 . SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR,(dar El este VINDECATORUL intregului cosmos(Evrei 9/11-28) si al OMULUI CRISTIC)
20 . RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ CU CREDINȚĂ IN VINDECATOR
21 . ALTE VERSETE DESPRE VINDECARE:
22 . c.Vindecarea prin ungere cu mir
23 . ARTICOLE CORELATE- TOȚI AU FOST VINDECAȚI
24 . Poți Să-ți Vindeci Viața, de Louise Hay
25 . Iertarea (realizata numai dimpreuna cu Duhul Sfant) ca tratament, de Andreea Hefco
26 . ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora.”
27 . Este iertarea importanta pentru a primi vindecare
28 . Cinci cărți care ne învață iertarea
29 . Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb
(Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca, primiti si macar ) Lasati soarele sa intre!
31 . Iertarea – Miraculoasa cheie divină
32 . Bătălii spirituale
33 . Puterea supranaturală a iertării- DESCOPERĂ CUM SĂ EVADEZI DIN PROPRIA TA ÎNCHISOARE A DURERII ŞI SĂ DESCOPERI O VIAŢĂ A LIBERTĂŢII.
34 . Terapia asistată de animale (TAA)
35 . Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor
36 . Terapia prin grădinărit
37 . Vindecarea prin recunostinta
38 . Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare
39 . Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii (prin Indumnezeire)
40 . Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain
41 . Relaxare printre flori- Terapia cu flori
42 . Cele mai bune ceaiuri pentru digestie… Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă
43 . Sa valorificam cele SAPTE puncte magice aflate la nivelul talpilor; De ce slăbim de la apă cu lămâie; Bauturile de care trebuie sa fugi pentru ca iti distrug ficatul; Supa care vindeca infectia digestiva; De ce nu trebuie sa
44 . Ce puteți trata cu vin de leuștean; Vinul din mărar detoxifică şi stimulează digestia. Ce alte vinuri medicinale şi ceaiuri au acelaşi efect şi cum trebuie administrate; Tratament Artrita Reumatoida – de la cauze la tratamente natural; Beneficiile consumului de prune! De ce nu trebuie să lipsească salatele de la masă? 5 acțiuni terapeutice ale uleiului de măsline ; Infectiile urechii: Tratamente naturiste. Cum le alegi;Educatie pacienti: Tratamente naturiste pentru bronsita…
45 . Top 10 plante pentru slabit; Plante care vindeca plamanii – Top cele mai bune ierburi- Întrebări frecvente; Sanatatea organismului: 12 plante care te pot ajuta sa te relaxezi; Top 5 Plante de interior care purifica aerul; Leacuri din batrani pentru constipatie, o tulburare care provoaca balonare, iritabilitate, cefalee, stare generala de rau; Detoxifierea organismului – tratament pentru detoxifiere…
Daca doriti si alte vindecari desavarsite,vi le propunem aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/si-noi-l-am-ingropat-pe-evreul-iisus-dar-glasul-sangelui-dumnezeiesc-izvoraste-continuu-din-fantana-golgotei-si-striga-mantuirea-vine-de-la-evrei-pentru-ca-nu-ne-am-pocait-vom/
47 . Alte”pilule” de neglijat puteti gasi aici : https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/oameni-noroade-si-popoare-vreti-sa-ramaneti-morti-in-pacate-sa-ii-semanati-lui-marx-lenin-mao-kim-iliescu-fesenescu-globalescu-care-au-ca-tata-pe-satan-ioan-cap-8-44-ori-doriti-sa-va-nast/
48 . Am adunat din truda lui Dumnezeu,dar si a geniilor omenesti cateva ”pilule” muzicale …Incepand cu ajutorul muzicoterapiei pentru copii și adolescenți cu tulburări de comportament,continuand cu meloterapia, sonoterapia ori muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice si terminand cu…
49 . Terapia spirituala prin muzica
50 . Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament?
51 . Ce să citești în Biblie pentru…(orice vindecare Dumnezeiasca)
52 . Terapia „Meditație”
53 . Biblioterapia. Vindecarea prin lectură
54 . (Cinzeci- )50 de sfaturi pentru pacienții cu probleme psihiatrice
Ce este biblioterapia și cum se folosește în psihiatrie?
1 . Pana cand ne cheltuim atât de mult pentru vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca …
Intre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca este o interdependenta,daruita si asigurata de cel mai mare, mai tare,priceput, atotcunoscator (SEF) al TUTUROR retetelor,al plantelor medicinale si al tuturor medicamentelor ;Rolul nostru consta in a-l ruga pe Doctorul-creatorul si (ras)Cumparatorul fiecarui bolnav,ca sa ne primeasca la un consult;Lui sa-i daruim si defectele fardate,toate secretele si sa-l primim ,dimpreuna cu toate pilulele curatiei si vindecarii; Numai Vindecatorul cosmic(prin nasterea din Samanta Invataturii Bibliei lui Dumnezeu –Luca 8/11) ne poate spala de toate mizeriile,bolile, invataturile, smecheriile, rautatile, desteptaciunile, toxinele,nimicniciile acestei lumi;Sa nu ne fie rusine pentru ce am facut si cine suntem,caci nu avem un alt Prieten, caruia ii putem revarsa orice secret; Pe El sa-l lasam sa domneasca, sa hotarasca,sa conduca totul,dimpreuna cu fiecare om care-l primeste sa-i fie Cap,nu umplutura…Nici un doctor din lume nu cunoaste mai bine pe omul suferind,decat Vindecatorul care l-a creat fara cusur…Pentru asta,trebuie sa ne intoarcem de pe maidan, la Acela care stie totul perfect si le face pe toate de minune;Sa credem ca daca ne intoarcem la el ,nu ramanem zdrentuiti,carpiti, mandri,idolatri,impietriti,rai,analfabeti si…fardati, ci prieteni cu El,prin credinta si pocainta, precum fiul risipitor (Luca 15/10-32);Sa nu-l impiedicam pe acela care l-a creat pe om si-l cunoaste perfect,in totalitate!Desi suntem invatati sa-l scoatem din preocuparile noastre,pentru ca ne “descurcam” fara El,nu pierdem nimic daca-l primim si-i permitem sa se ocupe Dumnezeieste de digestie,asimilatie,respiratie,miscare ,auz ,gandire ,diviziunea celulelor si de… toti ”anticorpii vindecarii”!Chiar daca ne pricepem sa-l ocolim,pana la urma,tot dam ochii cu El!Cine are nevoie de Vindecator,il cauta,il crede,se increde in El si-l primeste dimpreuna cu toate pastilele-invatatura ,gandirea,infaptuirea,voia Lui… Dacă suntem bolnavi din punct de vedere fizic, suntem în stare să mergem la Cluj, la Paris, la Viena…Dar de ce nu mergem intai la Doctorul intregului cosmos,macar sa-i spunem de ce ne-am imbolnavit si ce am facut cu talantii sanatatii ,pe care ni i-a daruit ,nu pentru a ne imbolnavi,sau pentru a-i ingropa comorile,inclusiv Invatatura Dumnezeiasca,daruita pentru vindecare,inarmare (Ef.6/10-20) si biruire?
************************************
2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului- virusul din inima, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?
Dacă vedem că preacurvim,mințim, că suntem mândri, poate invidioși,de ce nu-i spunem Lui si nu-i dam lui acesti microbi? Dacă ne doare măseaua, imediat luăm calmante, sunăm dentistul, încercăm să rezolvăm problema cât mai repede posibil. Tot la fel ne ocupăm și de bârfă, de mânie, de ură,de lacomie,de cartire,de preacurvie,de…?
Oare nu suntem și noi mai rai decat fariseii din vremea Domnului Isus? Ei doreau doar izbăvirea fizică, să le meargă bine, să scape de romani. Dar adevarata lor BOALA era alta;Din pacate, nici nu mai erau conștienți de adevărata problemă, cea a păcatului, pentru că pierduse obiectivul…Sa nu ne facem griji, vom scăpa și de problemele acestei boali. Sa contam pe fagaduinta din Apocalipsa, capitolul 21:
1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2 Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
(Apocalipsa 21:1-4)
3 . Pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Creator) haideți să tratăm mai intai “mama” tuturor suferintelor-boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie,idolatrie,hotie sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate ,precum tratăm și boala fizică…
Va veni și vremea când Isus într‑adevăr va lua și durerea și boala, tânguirea si va șterge orice lacrimă;Dar să nu pierdem esența: boala fizică, (cancer,tensiune,pietre la rinichi, orice altă boală, orice virus) nu ne oprește să ajungem în cer cu Dumnezeu. Dar bolnavul spiritual , infectat de microbul păcatului nu poate intra in Imparatie prin Usa Hristos (Ioan cap.10)
Să ne tratam cu unele pilule-versete. David, în Psalmul 41 cu versetul 4, ne invata astfel : „Doamne, ai milă de mine! Vindecă‑mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!” (Psalmul 41:4) Cred că înțelegem cu toții foarte clar că aici este vorba despre tămăduire sau vindecare spirituală, nu fizică.
„Domnul zidește iarăși Ierusalimul, strânge pe surghiuniții lui Israel, tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” (Psalmul 147:2‑3) Din nou este vorba despre tămăduire spirituală, cea a inimii, care reprezintă interiorul nostru.
4 . Totodată- Isaia, Ieremia și alți (doctori) folosesc acest cuvânt de mai multe ori referindu‑se la tămăduire spirituală. Vă las ca să mai căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE)
In Noul Testament,, Evanghelia după Matei, capitolul 13/15 ,daruit de Doctorul Isuss,sta scris :„Căci inima acestui popor s‑a împietrit; au ajuns tari de urechi, și‑au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.” (Matei 13:15)
Despre ce vindecare este vorba? Bineînțeles, vindecare spirituală. Ar mai fi multe exemple, sunt mai multe cuvinte în limba greacă (cel puțin trei) care vorbesc despre vindecare, tămăduire, salvare, mântuire, iar ele pot să se refere atât la boală fizică, cât și la boală spirituală; atât la salvare de o anumită problemă, boală, cât și la salvarea veșnică, la mântuirea sufletului. Cel mai simplu și cel mai corect este să ne uităm la contextul din cartea prorocului Isaia, capitolul 53, și la contextul din Întâia Epistolă a lui Petru. De multe ori citim un verset din Biblie, poate nici pe acela în întregime, luăm doar o parte, precum „Prin rănile lui suntem tămăduiți”, „Prin rănile lui ați fost vindecați”, și ne grăbim să tragem concluzii.
Cred că este suficient de clar. Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate.
************************************
Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, zice că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice…
Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate, să putem trăi pentru neprihănire și să rodim sfințirea, iar ca sfârșit să dobândim viața veșnică. Mai este totuși o problemă. Versetul 4, din Isaia 53:
„Totuși El suferințele noastre le‑a purtat și durerile noastre le‑a luat asupra Lui…” (Isaia 53:4) Aici, într‑adevăr, este vorba despre boală fizică. Când a luat totuși Domnul Isus bolile fizice? Mergem la Evanghelia după Matei, capitolul 8, unde scrie: „Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.»” (Matei 8:16‑17) Seara au adus la Isus mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit toți bolnavii. De ce? (ca sa ne fie invatatura de minte pericolul nelegiuirii si…) Ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.” Exact ceea ce scrie în Isaia, capitolul 53, versetul 4. Evanghelistul Matei este acela care citează cel mai mult dintre toți evangheliștii Vechiul Testament. Tot el folosește cel mai des și expresia, „să se împlinească”.
*********************************
6 .
Din terapiile lui Valeriu Popa invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”…
… încălcarea legilor naturale care ne guvernează existența, duce invariabil la boală. Ne-a reamintit cum este să trăiești în echilibru, ce înseamnă nutriția curată-sanatoasa și că toate dezechilibrele vin din interior.
„Căutați ca prin viața pe care o duceți, să trăiți cât mai aproape de perfecțiune, folosindu-vă de ambele căi de cunoaștere: Știința și Credința! Prin credință la știință și prin știință la credință!”
Surse: Valeriu Popa îndrumător al cunoașterii prin știință si credință – Ovidiu Harbada- Arta vindecării învățată de la Valeriu Popa…
*******************************
7 .
Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat si a viru(s)zat totul…
… Cercetați Globul de la răsărit la apus și de la un pol la celălalt si veti constata călcarea in picioare,cu deplină știință și cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii lui Dumnezeu; cantariti fiecare popor din orice colț al pământului si pe fiecare om; cercetați orice clasă socială din țara sau de aiurea, de la cei mai de sus până la cei mai de jos, priviți la oamenii aflați în orice circumstanță și stare, iar constatarea va fi întotdeauna aceeași. În orice loc, inima omului este în mod natural „nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea” (Ier. 17:9).
***********************************
8 . Iata doar cateva radacini ale pacatului –agenti patologigi pentru suflet si trup:
Mândria, Neascultarea, Idolatria, Moasteria, Lăcomia pântecelui (gastrimarghia), Iubirea de arginți (arghirofilia), Lenea (akedia)-comoditatea-indiferenta, Slava deșartă (chenodoxia), Desfrânarea (nopveia), Ura,Cearta,Razbunare,Invidie,Barfa,Clevetire, Inselere si…Întristarea,care ,ca si celelelte “madulare” ale faradelegii este o boală a sufletului produsă prin reaua întrebuințare a stării de tristețe apărută în firea omenească în urma păcatului originar…
****************************
9 .
Omul este nascut pentru a fi BUN si functioneaza bine,daca-si trage Seva din Vita Nobila(Ioan cap. 15), din virtutile,din pilulule Dumnezeiesti
Din partea mea, eu nu cunosc vreo dovadă mai puternică a inspirației divine a cărții Geneza și a relatării mozaice privind originea omului decât puterea, răspândirea și universalitatea păcatului.Păcatul este “”samanta”” lui Satan ,zamislita in corpul uman,cu acceptul acestuia…El este microbul purtator de boli;Este cancerul distrugator, care spurca (Marcu 7/14-23), tulbura, inraieste, debusoleaza, corupe, ataca, inrobeste, omoara etc „Păcatul este fărădelege” (Iuda 1:19)si,cu voia omului produce o boală morală care afectează întreaga rasă omenească,fiindca orice om este intrupat din pacat si zamislit din nelegiuiri (Ps.51/5), cu excepția lui Hristos Isus, Domnul.
*********************************
Fiecare om nenascut din nou din Samanta Sfinteniei lui Dumnezeu (Luca 8/11) încălca Legea lui Dumnezeu cu inima și cu gândul, chiar dacă pacatul nu este vizibil în exterior. Domnul nostru a arătat clar acest lucru în Predica de pe Munte (Matei 5:21-28).
Omul poate să comită păcat și totuși să fie ignorant față de el, imaginându-se inocent, când, de fapt, el este vinovat. L-am observat pe Domnul nostru afirmând în mod expres că „cine n-a știut-o, și a făcut lucruri vrednice de lovituri”, nu a fost scuzat pe baza ignoranței sale, ci a fost „bătut” sau pedepsit (Luca 12:48). Este bine să ne amintim că, atunci când vom face din cunoașterea și conștiinciozitatea noastră mizerabil de imperfecte măsura păcătoșeniei noastre, ne vom afla pe un teren foarte periculos.
Dumnezeu a suflat in narile primilor parinti Suflare Sfanta,dar carnea a fost plamadita din tarana spurcata, otravita, pustiita, intunecata de Satan … (Gen. 1 / 2)
***********************************
11 . (Imbolnavirea) păcătoșenia omului începe din interior(Iacov 1/13-15). Ea nu este rezultatul unei educații rele din copilărie. Nu este culeasă de la tovarăși răi sau de la exemple rele, așa cum susțin unii creștini slabi. Nu! Este o boală de familie, pe care o moștenim cu toții de la primii noștri părinți…
… Adam și Eva, și cu care ne naștem în această lume. Creați „după chipul lui Dumnezeu”, inocenți și neprihăniți la început, părinții noștri au căzut din neprihănirea originală și au devenit păcătoși corupți moral. Începând din acea zi și până astăzi, toți bărbații și toate femeile se nasc după chipul lui Adam și Eva, oameni căzuți și moștenesc o inimă și o natură înclinată să facă rău. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume”. „Ce este născut din carne, este carne”. „Eram din fire copii ai mâniei”. „Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile” (Rom. 5:12; Ioan 3:6; Efes. 2:3; Rom. 8:7; Marcu 7:21).Extinderea acestei vaste boli morale denumită „păcat” ne este prezentata în Scriptură. „Toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Gen. 6:5).
********************************
12 . Păcatul este o boală care pătrunde și curge prin orice parte a constituției noastre morale și prin orice facultate a minții noastre. Înțelepciunea, simțămintele, puterea rațiunii, voința – toate sunt infectate (caci nimic bun nu locuieste in omul adamic…Rom.cap.7), mai mult sau mai puțin…
… Până și conștiința este atât de orbită încât nu mai poate fi considerată un ghid sigur ,care să-i conducă pe oameni într-o direcție bună, dacă nu este iluminată de Duhul Sfânt. Boala pacatuirii poate să stea ascunsă sub o poleială de curtoazie, politețe, bune maniere sau decor exterior, dar ea este adânc înrădăcinată în constituția noastră, căci, fata de lucrurile spirituale, omul este totalmente „mort” și nu are nici cunoaștere naturală, nici dragoste sau frică de Dumnezeu… Cele mai bune lucruri ale sale sunt atât de mult întrețesute și amestecate cu hotie,viclenie si… corupție, încât prin contrast cu Cuvântul lui Dumnezeu, ele nu fac altceva decât să aducă și mai mult în relief adevărul și extinderea (de)căderii. Aceeași creatură ar trebui să fie în unele lucruri atât de înaltă și în altele atât de smerită, atât de măreață și totuși atât de măruntă, atât de nobilă și totuși atât de obișnuită, atât de grandioasă în concepția și execuția lucrurilor materiale, și totuși atât de degradată în simțămintele sale…
…Toată această imagine este un puzzle îngrozitor pentru cei care batjocoresc Cuvântul scris al lui Dumnezeu și ne vorbesc de rău ca și cum am fi închinători la Biblie. Dar acesta este un nod pe care-l putem dezlega cu Biblia în mâini.Din pricina lui Satan nici macar „cerurile nu sunt curate”,dar Creatorul este Acela care citește gândurile și motivele și vede faptele, cerând ca adevărul să fie înăuntrul omului (Iov 4:18; 15:15; Ps. 51:6). Pe de altă parte, noi, creaturi sărmane, oarbe, în viață astăzi și morți mâine, născuți în păcat, înconjurați de păcătoși, trăind într-o atmosferă constantă de slăbiciune, infirmitate și imperfecțiune – ne putem forma cele mai neadecvate concepții cu privire la hidoșenia răului. Nu avem nicio capacitate de a conștientiza și nicio măsură pentru a verifica gravitatea păcatului. Dar haideți, în ciuda acestui fapt, să ne stabilim ferm în mințile noastre adevărul că păcatul este lucrul acela abominabil pe care Dumnezeu îl urăște, că Dumnezeu „are ochii așa de curați că nu pot să vadă răul, și nu pot să privească nelegiuirea”, că cea mai măruntă încălcare a Legii lui Dumnezeu ne face „vinovați de toate”, că „sufletul care păcătuiește va muri”, că „plata păcatului este moartea”, că Dumnezeu va „judeca tainele oamenilor”, că există un vierme care nu moare și un foc care nu se va stinge, că toti „cei răi vor merge în pedeapsa veșnică”, și că „nimic întinat nu va intra [în Cer], nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună” (Ier. 44:4; Hab. 1:13; Iacov 2:10; Ezec. 18:4; Rom. 6:23; 2:16; Marcu 9:44; Ps. 9:17; Matei 25:46; Apoc. 21:27).
****************************
14 . Este cu neputinta sa nu gresesti,spun cei caldicei,dar daca actionezi fara Mine(Ioan cap.15)esti terminat!Deci,fii inflacarat dupa Focul Mistuitor,caci Acela care este in omul innoit, este mai tare si mai mare decat Satan,decat ispita pacatului…(1 Ioan 4/4)
Pentru ca acum nu realizam hidosenia acestei boli a pacatului,sa credem ca ne va uimi atât de mult, atunci când ne vom trezi în ziua învierii, si vom vedea priveliștea păcatului și retrospecția nenumăratelor noastre defecte și eșecuri. Nu vom realiza niciodată pe deplin „păcătoșenia păcatului” până nu va veni ceasul când Hristos se va întoarce.
Poți vedea această înșelătorie în (1) incredibila înclinație a oamenilor de a privi păcatul într-o lumină mai puțin păcătoasă și mai puțin periculoasă decât este el în înaintea lui Dumnezeu, și în disponibilitatea oamenilor de a-l face mai puțin serios, de a aduce scuze pentru el și de a-i minimiza vinovăția. „Este doar un păcat mic! Dumnezeu este îndurător! Dumnezeu nu este exagerat ca să ia seama la orice greșeală! Am avut un scop bun! Nu putem fi atât de perfecți! N-am rănit pe nimeni prea mult. Nu facem altceva decât fac și alții!” Cine nu este obișnuit cu o astfel de exprimare? Poți să o vezi arătându-se în lungul șir de cuvinte moi și fraze pe care oamenii le-au compus pentru a descrie lucruri pe care Dumnezeu le numește fără ezitare rele și distrugătoare pentru suflet. Ce înseamnă expresii precum „repede”, „la modă”, „sălbatic”, „instabil”, „grăbit”, „liber”? Ele ne arată că oamenii încearcă să se înșele singuri în credința că păcatul nu este atât de păcătos pe cât spune Dumnezeu că este, și că ei nu sunt atât de răi pe cât sunt în realitate. Se poate vedea acest lucru chiar și în tendința credincioșilor de a tolera practici chestionabile în copiii lor și în a-și pune mâna la ochi cu privire la rezultatul inevitabil al iubirii de bani, al jocului cu ispita și al tolerării unui standard jos al practicării religiei în familie…
**********************************
15 . Tot ceea ce facem ,gândim, iradiem, reflectă starea noastră de sănătate
A ne vindeca de maladia faradelegii,înseamnă a-i da Duhului Sfant intaietate in toate,in totalitate ,pentru a curati,conduce si restabili cât mai deplin condițiile normale de funcționare a organelor, a plexurilor nervoase, a țesuturilor, iar pentru aceasta –IMPREUNA cu El să ne revizuim atitudinile, să ne controlăm gândurile, stările, să revenim la starea de armonie, de echilibru, de bunăstare interioară și să persistăm în această stare.Puterea Lui este singura forță pe care o avem la îndemână și care poate fi utilizată de noi pentru a ne menține trupul într-o stare armonioasă de sănătate.Gândurile benefice, credința în Atoputernicia lui vindecatoare, atitudinea impaciuitoare , o minte controlată facilitează procesul vindecării și în același timp ne ajută să descoperim cauzele subtile și dezechilibrele care au apărut în ființele noastre la un moment dat.
16 . Mă tem că noi nu conștientizăm suficient subtilitatea extremă a bolii sufletelor noastre
Printre cauzele subtile ale bolilor nu lipsesc :ceea ce gândim, frica, furia, neglijența,nepasarea,comoditatea,pofta,ispita etc
Suntem prea înclinați să uităm că ispita de a păcătui se va înfățișa înaintea noastră rareori în culorile ei adevărate, spunând, „Eu sunt dușmanul tău de moarte, și vreau să îți ruinez sufletul pe vecie în Iad”. O, nu!
Haideți acum să ne așezăm înaintea imaginii păcatului, așa cum ne este zugrăvit în Biblie, și să luăm aminte la cât de vinovați și ticăloși suntem, la ce creaturi corupte suntem cu toții înaintea lui Dumnezeu. Ce nevoie mare avem cu toții de acea întreagă schimbare a inimii denumită regenerare, naștere din nou sau convertire!… Le cer cititorilor mei să observe cât de profund mulțumitori ar trebui să fim pentru “”MEDICAMENTUL””- glorioasa Evanghelie a harului lui Dumnezeu. Există un remediu revelat pentru nevoia omului, atât de lat, lung și adânc pe cât este boala omului. Nu trebuie să ne fie teamă să privim la păcat și să îi studiem natura, originea, puterea, extinderea și răutatea, atâta vreme cât privim în același timp la medicamentul minunat care ne este oferit prin mântuirea în Isus Hristos.
Fragment din cartea Sfințenia.
Note bibliografice și explicative
(1) Articolul 9 din Cartea pentru Rugăciune Comună a Bisericii Anglicane.
De același autor
Ryle
Ryle (1816-1900) a fost un prolific și popular autor creștin anglican, și un slujitor al Evangheliei cu totul deosebit în vremea sa. În perioada contemporană este cunoscut cel mai bine pentru scrierile sale simple și clare pe teme practice ale credinței creștine. Broșurile și cărțile sale s-au vândut în milioane de exemplare în a doua jumătate
***********************************
17 . IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR
https://www.youtube.com/watch?v=Lw2GRrUy1dI
***********************************
18 . VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA NOASTRA, A TUTURORA CARE CRED
Din Exod 23:25-26 ,invatam :Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi îndepărta boala din mijlocul tău.
Isaia 53:4-5
Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Psalmii 105:37
…Şi nici unul n-a fost neputincios din seminţiile Lui [Şi eu sunt parte din familia LUI]
Psalmii 107:20
A trimis cuvântul Său şi i-a vindecat şi i-a scăpat de groapă.
Psalmii 103:2-3
Binecuvântează suflete pe Domnul, Şi nu uita nici una din binefacerile Lui, El îți iartă toate fărădelegile tale şi îți vindecă toate bolile tale.
Deuteronom 7:15
Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.
Isaia 40:31
dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.
Proverbele 4:20-22 ”Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.
*******************************
SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR,(dar El este VINDECATORUL intregului cosmos(Evrei 9/11-28) si al OMULUI CRISTIC)
Aflam sursa tuturor bolilor din Ioan 8/44 : „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
Luca 13:16 „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
Matei 12:22 Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.
— Era orb și mut pentru că un demon era în acel om.
Marcu 9:17-29 Domnul Isus eliberează copilul epileptic, mut și surd de demonii care-l stăpâneau.
Faptele Apostolilor 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
Luca 10:19 „Iată că v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”
Iacov 4:7 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului [stați ferm împotriva lui] şi el va fugi de la voi [terorizat].
1 Ioan 4:4 Cel ce este în voi, e mai mare decât cel ce este in lume.
Matei 9:27-30 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii.
Psalmii 107:20 Şi-a trimis cuvântul Său, i-a vindecat și i-a scăpat de groapă.
Psalmii 92:13-14 Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi-1 Ioan 3:8 – Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului [scopul meu este să distrug boala, poruncindu-i să plece in Numele Lui Isus].
**********************************
RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ CU CREDINȚĂ IN VINDECATOR
Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
– Credinţa este asigurarea (confirmarea) lucrurilor sperate, fiind dovada lucrurilor care nu se văd şi convingerea că sunt reale [credinţa mea considera ca fiind real, ceva ce nu percep încă prin simţurile mele].
Marcu 9:23 Isus a zis…: „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede…”
Evrei 6:12 … prin credinţă şi răbdare au moştenit făgăduinţele.
Evrei 11:6 Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Marcu 11:23-24 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:„Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”
–(Dacă voi)… zice acestui munte: “Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi nu mă voi îndoi în inima mea, ci voi crede că ce am zis se va întâmpla, AŞA VA FII! Trebuie să continui să mă rog pentru toate lucrurile, şi să cred că am şi primit tot ce am cerut, ŞI LE VOI AVEA!
Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Deci credinţa mea vine în urma auzirii şi auzirea prin Cuvântul Lui Dumnezeu.— Când mă aud pe mine rostind Cuvântul Lui Dumnezeu credinţa mea creşte şi încep să-i fac plăcere Lui Dumnezeu. Iar când cred că Dumnezeu vrea și poate să mă vindece, că promisiunile scripturii sunt valabile pentru mine azi, mă voi ruga și voi primi.
********************************
ALTE VERSETE DESPRE VINDECARE:
Marcu 16:15-18 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
a.Vindecarea prin cuvântul proclamat, rostit
Matei 8:3 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui.
b.Vindecare treptată, graduală
2 Împărați 5:8-10 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.” Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.”
2 Împărați 5:14-15 S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.
Marcu 8:23-25 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.
Matei 9:6-7 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.” Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.
Ioan 4:51-53 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.
***********************************
22 . c Vindecarea prin ungere cu mir
Iacov 5/14-15 : Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Marcu 6:12-13 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi* ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
d.Vindecarea prin prezența Domnului
Luca 5:17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
Minuni de vindecare:
Faptele Apostolilor 20:9-12 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
Faptele Apostolilor 9:33-35 Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul”. Şi Enea s-a sculat îndată. Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
Faptele Apostolilor 9:39-41 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.
Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.
Faptele Apostolilor 5:12-16 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
1 Corinteni 4:20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.”
************************************
23 . ARTICOLE CORELATE- TOȚI AU FOST VINDECAȚI
Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El cu smerenie,cu sinceritate,cu o credinte Dumnezeiasca! Isus este același și azi. Trebuie doar să credem.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI – VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ
Voia Lui Dumnezeu este să fim vindecați și Biblia ne arată cum putem intra în posesia a ceea ce Isus a făcut deja pentru noi la cruce.
“Poți Să-ți Vindeci Viața”, scrisă de Louise Hay, este o carte emblematică în domeniul dezvoltării personale și auto-vindecării. Considerată o lucrare clasică în literatura de specialitate, această carte explorează puterea gândirii pozitive și a afirmațiilor în procesul de vindecare, atât la nivel fizic, cât și emoțional sau spiritual.Louise Hay își bazează filozofia pe ideea că multe dintre bolile fizice și problemele emoționale au rădăcini în gândurile și credințele negative, accentuând conexiunea dintre minte și corp. Ea propune ca prin schimbarea modului de gândire și adoptarea unor atitudini mentale pozitive, oamenii pot afecta schimbări semnificative în sănătatea și starea lor de bine.Cartea oferă ghiduri practice, exerciții și afirmații destinate să ajute cititorii să identifice și să schimbe convingerile limitative. Hay susține că iubirea de sine și auto-acceptarea sunt fundamentale în procesul de vindecare și încurajează cititorii să cultive o relație pozitivă cu propriul lor corp și minte.
Principiile și tehnicile prezentate în “Poți Să-ți Vindeci Viața” sunt larg utilizate nu numai de către indivizii care caută vindecarea personală, dar și de profesioniști în domeniul sănătății mintale și fizice ….
Rezumat- Poți Să-ți Vindeci Viața
Aspectele cheie ale cărții includ:
Puterea afirmațiilor pozitive: Louise Hay subliniază importanța afirmațiilor pozitive în crearea schimbărilor pozitive în viața personală. Ea crede că modul în care vorbim și gândim despre noi înșine influențează direct sănătatea noastră fizică și emoțională.
Legătura minte-corp: Cartea explorează ideea că există o legătură profundă între stările noastre mentale și emoționale și sănătatea fizică. Hay sugerează că multe dintre bolile noastre sunt rezultatul unor modele de gândire negativă și a blocajelor emoționale.
Iertarea și eliberarea trecutului: Un alt aspect central este iertarea, atât a noastră cât și a altora, ca mijloc de vindecare emoțională și fizică. Hay încurajează cititorii să lase în urmă resentimentele și durerea pentru a se vindeca.
Autoiubire și autoacceptare: Hay pune un mare accent pe necesitatea de a ne iubi și a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem. Ea consideră că acestea sunt pași esențiali în procesul de vindecare și îmbunătățire a vieții.
Exerciții practice și studii de caz: Cartea include o serie de exerciții practice, precum și studii de caz care exemplifică modul în care modificarea gândurilor și emoțiilor noastre poate conduce la schimbări reale și pozitive în viața noastră.
“Poți Să-ți Vindeci Viața” este apreciată pentru mesajul său împuternicitor și pentru abordarea sa accesibilă și practică asupra vindecării. Louise Hay a inspirat milioane de persoane să ia controlul asupra sănătății și fericirii lor, demonstrând că, cu schimbările potrivite în gândire și atitudine, putem face transformări semnificative în viața noastră.
Notițe din Poți Să-ți Vindeci Viața
Problemele cu care ne confruntăm în viață provin din lipsa iubirii de sine. Este nevoie să te accepți pe tine așa cum ești tu și în mod necondiționat.
Obții acele lucruri pe care te concentrezi. Cu cât te vei concentra mai mult pe un lucru, cu atât îl vei obține mai mult.
Acceptarea sinelui poate fi făcută în 3 etape:
Înlocuiește expresia ar trebui pentru că te face să te simți vinovat. Nu te critica niciodată și schimbă ar trebui cu aș putea.
Eliberează-te de trecut, doar așa vei avea un progres real. Învinovățindu-ne de trecut ne pedepsim și nu ne putem bucura de un prezent fericit.
Iartă-te pe tine și pe ceilalți pentru a scăpa de emoțiile negative și de ura care sunt captive în tine.
Bolile sunt un produs al stării noastre de spirit și pentru a ne vindeca avem nevoie ca înainte de toate să ne iubim pe noi înșine.
Nu suntem în siguranță doar pentru că avem un job, un cont bancar generos sau un partener de viață. Devenim astfel atunci când învățăm să ne conectăm cu Puterea Cosmică,DUMNEZEIASCA creatoare a tuturor lucrurilor.
Citate din Poți Să-ți Vindeci Viața
Adu-ți aminte că te-ai criticat singur ani întregi și nu te-a ajutat. Încearcă să te aprobi și vezi ce se întâmplă.
Iubirea este medicamentul miraculos. Iubirea de sine provoacă miracole în viețile noastre.
Tu ești singura persoană care gândește în mintea ta! Tu ești puterea și autoritatea în lumea ta.
Când creăm pace, armonie și echilibru în mințile noastre, vom găsi asta și în viețile noastre.
Trecutul nu are nici o putere asupra noastră. Nu contează de cât timp am avut acele gânduri negative. Puterea este în momentul prezent.Ce lucru minunat de înțeles! Putem să începem să fim liberi din acest moment!
25 . Iertarea (realizata numai dimpreuna cu Duhul Sfant) ca tratament, de Andreea Hefco
Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că „iertând altuia, nouă ne iertăm“.Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării. În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a corpului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstrăm mânie ascunsă în „ţinerea de minte a răului“, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele.
A ierta nu înseamnă a scuza……………
…..Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.
https://doxologia.ro/iertarea-ca-tratament
************************************
26 . ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora.”
Dragi Cititori,
”La început, eu tratam cu ajutorul mâinilor, iar apoi am înțeles că doar omul însuși se poate vindeca pe sine, schimbându-și caracterul și concepția despre lume. De exemplu, la mine venea un om grav bolnav de cancer la stomac. Eu îi explicam că el este foarte supărat pe oameni, este nemulțumit de sine și îi propuneam să-i ierte pe toți și să elimine supărările prin căință.
Iertarea înseamnă renunțarea la dorința interioară de a-l ucide pe cel care ne-a jignit, întrucât orice jignire reprezintă o dorință de moarte interioară. Iar căința este un proces mai profund, o schimbare de sine: este necesar să fii puțin diferit pentru a nu te mai supăra, mai bine zis, să nu-ți repeți propriile greșeli în viitor,DOAR PRIN MIJLOCIREA LUI HRISTOSS
Pacientul făcea lucruri simple: îi ierta pe oameni, elimina supărările prin căință și boala se retrăgea. Iertarea și căința ne tratează de cele mai grave boli.
Adesea, mi se adresau femei ai căror copii erau bolnavi. Eu mă uitam în plan subtil după cauza bolii copilului și vedeam că această boală avea cauze înapoi în timp, încă până la nașterea lui.Noi ne-am obișnuit să fim atenți doar la evenimentele exterioare: la nivel extern, cauza dispare, dar consecința rămâne. Iar la nivel subtil, totul arată altfel: cauza și consecința au legătură una cu alta, cauza alimentează consecința în mod permanent. Este suficient doar să elimini cauza (de exemplu, supărarea din trecut) și efectul sub formă de boală fizică a copilului dispare.Iertarea și căința se pot dovedi a fi cu mult mai eficiente decât orice medicamente și operații deoarece sufletul este pe primul loc și starea corpului depinde de starea acestuia.
Supărarea duce la boli și probleme, iar iertarea și căința ne vindecă. Dar o singură tentativă sau două de căință și iertare sunt insuficiente. Pentru ca emoția noastră superficială să pătrundă în adâncul subconștientului, aceasta trebuie să se repete de sute și sute de ori sau să fie foarte puternică. Iar, pentru a o neutraliza în subconștient, de asemenea, sunt necesare sute de încercări. În plus, acest lucru este doar prima etapă. Iar apoi este necesar să-ți schimbi caracterul în așa măsură încât să nu mai faci o greșeală atât de mare în cazul în care o asemenea situație se repetă.La fel ca și un sacrificiu, iertarea și căința vindecă un om deoarece, atunci când omul sacrifică ceva, lui îi scade atașamentul față de lume. Căci tocmai atașamentul duce la intensificarea agresivității subconștiente.
Ce este iertarea? Este acceptarea unei jertfe forțate. De obicei, omul se supără atunci când pierde ceva, când dorințele sale sunt prejudiciate. Un om trufaș, care își pierde credința în Dumnezeu, nu este capabil să ierte.Schimbarea caracterului este un proces destul de chinuitor. Unul dintre principalele semne ale orgoliului este lipsa dorinței de a te schimba, incapacitatea de a-ți schimba atitudinea față de ce se întâmplă. Orgoliul înseamnă lipsa de înțelegere a faptului că voia Divină funcționează mereu spre binele „Eu-lui” nostru suprem, în favoarea salvării contactului nostru cu „Eul” suprem, chiar dacă „Eul” nostru din țărână este ofensat prin boli, nenorociri și chiar prin moarte.Suferințele ar trebui să nu ne îndemne la ură, ci la iubire. Eșecurile și pierderile nu trebuie să ne îndemne către supărări și tristețe, ci spre schimbări și dezvoltare.
De ce este necesar să-ți schimbi caracterul? Mai întâi, eu îi iert pe toți, pentru că neiertarea reprezintă o crimă la nivel subtil, înseamnă o neacceptare a voii Divine. Eu accept voia Divină, eu nu doresc să ucid oamenii, așa că mai bine îi voi educa. Iar când deja am învățat să iert, atunci eu trebuie să devin în așa mod încât să nu mă mai supăr – și atunci nici nu mai trebuie să iert.
Dacă un om este echilibrat la interior, dacă este gata să rezolve orice problemă și să-l educe pe cel care l-a jignit, atunci el nu mai are nevoie să se supere. Atunci energia lui este orientată și consumată nu pe supărare, ci pe schimbarea situației. Cu alte cuvinte, nu trebuie să te superi ci să dobândești ceva după un anumit efort.
Cine se supără? Se supără omul slab, pasiv, omul dependent sau consumator. Omul, care s-a obișnuit să dăruiască, se va strădui să facă ceva în orice situație, iar cel care nu face nimic doar se va supăra. Supărarea reprezintă, în mare, apanajul celor slabi, al oamenilor care sunt prea atașați de bunurile omenești, căci atașamentul dă naștere mereu unei firi sensibile.
Este iertarea importanta pentru a primi vindecare?
Iertarea este un punct esential pentru ca omul sa poata primi vindecare in trupul lui.
Lucrul acesta l-am vazut odata cand am fost chemat sa ne rugam pentru cineva. Era vorba de o femeie care si-a luxat glezna. Aceasta se inflamase si persoana respectiva nu mai putea merge la serviciu.
Atunci cand am ajuns sa ne rugam pentru ea, unul dintre mijlocitorii care a venit mai repede s-a rugat poruncind videcare, dar nu s-a intamplat nimic. Noi am intrebat-o pe femeie ce s-a intamplat in situatia ei. Atunci ne-a spus ca si-a luxat glezna incercand sa puna perdelele. Urcandu-se pe scaun, s-a dezechilibrat si a cazut, ceea ce a dus la luxatie. Avea dureri asa de mari, incat era nevoita sa-si ia concediu medical. Am intrebat-o daca acest lucru s-a mai intamplat in viata ei. Femeia mi-a spus ca da. Se intamplase un lucru similar facand ceva prin casa. Ea a cerut ajutorul fiicei, dar aceasta nu a vrut sa o ajute.
Atunci i-am zis daca poate sa aduca aceste evenimente inaintea lui Dumnezeu si s-o ierte pe fiica ei care ar fi trebuit s-o ajute, dar s-a eschivat de la aceasta. Dupa acesta rugaciune de iertare, m-am rugat pentru piciorul ei ca el sa fie vindecat si sa functioneze deplin. Ea a observat imediat ca durerea a disparut si a inceput instant sa sara in mijlocul sufrageriei pe varfuri, fiind mirata de faptul ca piciorul inca nu se dezumflase complet.
Vedem ca aceasta cauzalitate se imparte intre obtinerea vindecarii si acordarea de iertare cuiva, care intr-un anumit context a participat la problema pe care tu o ai. Pana cand femeia respectiva nu si-a iertat fiica pentru lipsa ei de implicare, chiar si o rugaciune bine intentionata si dorita nu a functionat.
Nu e greu să ierți, dar e greu să accepți că cineva a îndăznit să te rănească sau să îți trădeze așteptările.
Totul începe de la înțelepciune și de la ideea că nimeni nu este perfect și nu întotdeauna oamenii greșec cu intenţie, ci pentru că… a greși este omenește până la urmă, nu?
Suntem în ajunul sărbătorilor de Paști, aceste zile ne aduc mai aproape de tot ce înseamnă spirit. Este atât de bine să primești aceste sărbători cu sufletul deschis și fără urme de ranchiună.
De foarte multe ori vrem să iertăm, dar ne este greu. Poate nu știm dacă este corect să o facem, poate pur și simplu nu putem trece peste…
Cu siguranţă te-ai aflat și tu într-o astfel de situație măcar o dată în viață.
Îți recomandăm 5 cărți care te învață să ierți.
„A iubi înseamnă a ierta” (Savatie Baștovoi)
Părintele Savatie Baștovoi tratează tema iertării în această carte prin modelul religios.
Cele mai vechi sisteme care s-au preocupat de bunăstarea mentală a omului, înainte de orice temelie științifică, sunt sistemele religioase. Iar unul dintre modelele echilibrului relațional și, implicit, al liniștii sufletești, ne-a fost oferit cu două milenii în urmă de creștinism, prin rugăciunea lui Isus „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 9-13)
„Puterea de a ierta este însușire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc, ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea,” spune Savatie Baștovoi în cartea sa.
„Cartea iertarii. Cum să ne salvăm pe noi și lumea noastră” (Desmond Tutu)
Desmond Tutu – episcop și arhiepiscop – Laureat al premiului Nobel pentru Pace.
Mesajul autorului este foarte simplu:
Calitatea existenței umane pe Pământ nu reprezintă nimic altceva decât suma tuturor interacțiunilor noastre cotidiene. Iertarea este modalitatea prin care îndreptăm rupturile în cadrul structurilor sociale. Este modul prin care putem împiedica să se destrame comunitatea umană.
„Despre Sensul Vieții” cu Mihai Morar şi Parintele Necula
Această carte a devenit un bestseller în România într-un timp foarte scurt. Era și de așteptat. Mihai Morar – un jurnalist notoriu și Părintele Necula – un preot cu viziuni moderne.
Nu este o carte greu de citit. Ba, din contra, o puteți lectura degajați, alături de o ceașcă de cafea și nu contează dacă sunteți copii, adolescenți, tineri, adulți sau bunici.
Este o carte pentru ființă și nu pentru anumite categorii sociale, care atinge multe teme de interes printre care iubirea între oameni, echilibrul dintre religii și iertarea pentru a trăi liber.
„Între înger și demon, iertare și ranchiună” (Laura Tappata)
Laura Tappata este filosof, profesor de psihologie la Universitatea Catolică din Brescia. În prezent, este lector al Cercului de Filologie Milanez, iar în cadrul Universității Catolice din Piacenza.
În această carte autoarea aduce în discuție confruntarea inegală între Înger, ca simbol al iertării, și Demon, ca ranchiună, și subliniază darul pe care îl poate aduce ranchiuna: durerea și suferința psihică pot fi instrumente de cunoaștere de sine ce transformă chimia furiei în energie constructivă.
Scopul cărții este să abandoneze măștile falsei bunătăți și să se concentreze asupra necesității de a depăși vechile dihotomii inutil sufocante, de bine și rău, corect și incorect, cinstit și necinstit, pentru a ajunge la creativitatea sentimentelor noastre.
„Cele cinci limbaje ale scuzelor” (Gary Chapman si Jennifer Thomas)
Dacă până acum am recomandat cărți care te învaţă să ierți, atunci de acestă dată venim cu o sugestie mai diferită.
„Cele cinci limbaje ale scuzelor” este o carte despre cum să ne cerem scuze și despre atitudinea pe care să o abordăm atunci când greșim.
Gary Chapman și Jennifer Thomas se adresează cititorilor care sunt hotărâți să învingă frică de a-l ierta pe celălalt.
Limbajele scuzelor implică asumarea răspunderii pentru faptele noastre. De multe ori, cei care greșesc nu au un suflet bolnav, ci o percepție greșită. După ce vor urma pașii recomandați, cititorii vor depăși dificultatea morală de a fi iertați sau de a-i ierta pe cei de lângă ei.
Sperăm că te-am inspirat la lectură.
************************************
29 . Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb
Subtitlul cărții este Un psihoterapeut, psihoterapeutul său și viețile noastre dezvăluite. O lectură foarte interesantă, pe care o recomand. Cartea urmează să fie adaptată pentru un serial TV la ABC, cu Eva Longoria în rolul principal.
Despre ce este vorba?
Scrisă de Lori Gottlieb, jurnalist și psihoterapeut, cartea Poate ar fi bine să discuți cu cineva ne poartă în lumea psihoterapiei. Autoarea și-a dorit să ne ofere experiența unor ședințe de terapie și face acest lucru prin intermediul a 5 personaje (unul dintre personaje este chiar autoarea). Spun personaje, și nu persoane, pentru că stilul narativ este foarte asemănător unui roman. Astfel că, dacă te temi de o lectura greoaie și cu o terminologie specifică psihologiei, nu ai de ce să îți faci griji. Cartea se citește ușor și te ține conectat……………
Det. Aici https://casadincuvinte.ro/2020/05/25/poate-ar-trebui-sa-discuti-cu-cineva-lori-gottlieb/
************************************
(Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca, primiti si macar ) Lasati soarele sa intre!
Omul secolului XXI a reusit ceva ce pana acum 100 de ani era inimaginabil, si nu este vorba de vreo inventie sau de vreo descoperire tehnologica, ci mai degraba de ceva ce nu se va putea niciodata corecta prin tehnologie. Din pacate, prins in ciclonu
Omul secolului XXI a reusit ceva ce pana acum 100 de ani era inimaginabil, si nu este vorba de vreo inventie sau de vreo descoperire tehnologica, ci mai degraba de ceva ce nu se va putea niciodata corecta prin tehnologie. Din pacate, prins in ciclonul vietii, omul zilelor noastre a reusit sa se izoleze complet de natura . In ziua de azi pentru o mare parte din noi soarele, pamantul, aerul, apa sunt reflectii, amintiri ale unor timpuri indepartate in care oamenii mergeau in picioarele goale pe iarba , beau apa direct din izvor, respirau aerul curat in natura si se lasau imbratisati de razele calduroase ale soarelui. Unde este linistea padurii dupa care toti tanjim?…a fost inlocuita din pacate cu complexe rezidentiale, constructii interminabile de beton, orase aglomerate si poluate care ne usuca sufletul si ne chinuie corpul. O sa ajungem eventual sa ne ducem copiii sa vada „copacii doar la muzeu” !
Unde este aerul curat de care avem atata nevoie ? …astazi aerul pe care il respiram pe langa ca este poluat si bombardat din toate partile, ajunge la noi prin tot felul de tuburi si aparate gen „aer conditionat”, e chiar amuzanta denumirea asta ….conditionat de ce? de nepasarea noastra poate. Dintre toate lucrurile necesare vietii, aerul este cel fara de care nu putem rezista decat cateva minute.
Unde este apa? Suntem 70 % apa. Unde este apa , aceasta substanta vie si miraculoasa? …apa de azi ajunge la noi filtrata si refiltrata, alterata si chinuita de multele doze de chimicale, ca un zombie , ca un drogat fara viata , fara suflet! Din pacate aceasta apa care ajunge la noi este moarta. Bem pentru ca stim ca trebuie, dar apa care ar trebui sa ne dea viata si sa ne hidrateze , ne ucide. Prizoniera eterna , impachetata si plimbata apa este doar un al mod de a face bani.
Unde sunt campiile verzi? Cum mai interactionam cu pamantul? Am reusit sa ne izolam intr-atat incat singurul nostru contact cu pamantul care ne da viata este probabil prin mancarea obtinuta tot prin marinimia lui. Cand a fost ultima data cand ai mers descult prin iarba? Cand ai imbratisat ultima data un copac? Pamantul, pe langa ca ne hraneste si ne suporta pe toti, cand suntem in contact direct cu el ne umple fiecare celula din corp cu energia sa. Nu intamplator oamenii au o stare de liniste de fericire cand merg in picioarele goale pe iarba uda! (vezi Impamantarea : poate cea mare descoperire medicala !)
Dar poate ca cel mai rau dintre toate este ca ne-am izolat de lumina soarelui. Unde este soarele cu caldura lui maestoasa ? Cand ati vazut ultima data un rasarit sau unsoarele apus? Cand v-ati lasat ultima data topiti sub razele sale datatoare de viata? …va spun eu unde este soarele , este in spatele cremelor de bronzat sau de corp, este in spatele ochelarilor de soare de firme mai mult sau mai putin celebre, este in spatele draperiilor si a jaluzelelor, a sepcilor, palariilor, umbrelelor si prelatelor , este in spatele miturilor si a povestilor celor care ne vor izolati, poate in curand o sa fie in spatele unui geam alaturi de copaci, apa si aer , intr-un muzeu al relicvelor naturii. Soarele este sursa vietii pentru toate fiintele de pe planeta, fara el nu ar exista viata. Soarele are efecte incredibile asupra corpului nostru si expunerea zilnica aduce nenumarate binecuvantari, multe dintre ele de care nici nu suntem constienti. Cum am reusit sa ne indepartam asa de mult de noi insine nestiind ca exact aceste minunate elemente de care ne-am izolat sunt exact ceea ce avem nevoie mai mult pentru a fi fericiti si sanatosi?
………………………..
Nu e greu, natura este inca acolo, ne asteapta, planeta face in asa fel incat indura in continuare ca o mama rabdatoare si iubitoare toate marsaviile pe care noi le facem ca niste copii rasfatati si neascultatori impotriva ei. Nu este greu deloc sa bem apa direct de la izvor, sa petrecem cat mai mult timp in soare si cu picioarele goale pe pamant, sa respiram aerul curat din afara oraselor sa desteptam spiritualitatea si intelepciunea din noi.
Dar poate cel mai important lucru pe care il putem face este sa lasam soarele sa intre in casele noastre. Sa lasam soarele sa intre in sufletele noastre si sa ne incalzeasca sa ne trezeasca. Sa lasam soarele sa ne ilumineze mintea, sa ne invioreze spiritele sa ne purifice inimile! Haideti sa iesim din inchisorile de ciment pe care ni le-am facut si sa traim cu adevarat!
Prin aceasta carte, Peter Horrobin ne inmaneaza cheia miraculoasa a vindecarii si a libertatii. Cartea submineaza toate scuzele noastre, ne provoaca sa facem saltul credintei si sa rostim cea mai puternica rugaciune dintre toate.
Descriere
Publicata initial sub titlul Cea mai puternica rugaciune de pe pamant
Prin aceasta carte, Peter Horrobin ne inmaneaza cheia miraculoasa a vindecarii si a libertatii. Cartea submineaza toate scuzele noastre, ne provoaca sa facem saltul credintei si sa rostim cea mai puternica rugaciune dintre toate.
– WAYNE HILSDEN
PASTOR SENIOR, KING OF KINGS’ ASSEMBLY
IERUSALIM, ISRAEL
Niciodata o carte nu a fost mai binevenita si mai utila. Peter exploreaza iertarea in mod biblic, personal si practic. Fiecare crestin trebuie sa citeasca si sa raspunda la aceasta invatatura.
– JIM GRAHAM
PASTOR EMERIT, GOLD HILL BAPTIST CHURCH
Simpla si, totusi, profunda. Cartea ne da solutia vietii, asa cum ne-a fost ea prezentata si modelata de catre Isus insusi.
– ALISTAIR PETRIE
Fondator si director executiv, Partnership Ministries
Cateva chei care iti vor transforma gandurile si actiunile. Recomandam din toata inima aceasta carte, atat de necesara.
– EDDIE si ALICE SMITH
COFONDATORI AI U.S. PRAYER CENTER
Timp de mai bine de 45 de ani, am putut observa daunele si ranile produse de neiertare. Sunt atat de recunoscator ca prietenul meu, Peter Horrobin, a scris o carte atat de dinamica, de usor de citit, o carte de referinta pe acest subiect biblic vital, dar neglijat.
– GEORGE VERWER
FONDATOR AL OPERATION MOBILISATION
Peter ne prezinta, intr-un limbaj clar si exact, mijloacele pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca sa facem ceea ce e imposibil pentru om, posibil cu Dumnezeu.
– dr. DAVID KYLE FOSTER
DIRECTOR EXECUTIV, MASTERING LIFE MINISTRIES
Peter Horrobin este fondatorul si directorul international al „Ellel Ministries”, o lucrare crestina de instruire si vindecare, avand centre in peste douazeci de locatii diferite din intreaga lume. Peter a scris mai multe carti despre vindecare, eliberare si ucenicizare, cele mai remarcabile fiind Vindecare prin eliberare si, mai recent, Traieste viata!
CUPRINS
Partea I Iertarea – miraculoasa cheie divina
Cheia miraculoasa
Solutia lui Dumnezeu
Cea mai puternica rugaciune de pe pamant
Dinamita spirituala
Iarta si fii iertat
Legea divina a binecuvantarii lui Dumnezeu
Dar nu merita sa fie iertati!
Cel mai mare obstacol
Sa incepem cu parintii
Importanta iertarii propriilor parinti pentru tot ce au gresit
Confruntarea cu hotii si jefuitorii
Eliberarea de cei care ne-au furat o parte din viata
si pe mine?
Necesitatea iertarii de sine
De cate ori, Doamne?
Cea mai importanta lectie invatata de Petru
Cum ramane cu Dumnezeu?
Necesitatea de a-I cere iertare lui Dumnezeu pentru a-L fi invinuit
Cei sapte pasi spre libertate
Instructiuni de utilizare a cheii miraculoase a lui Dumnezeu
După cum dușmanii au luptat cu Iosua în Țara Promisă sau Neemia s-a confruntat cu opoziția în vreme ce rezidea Ierusalimul, tot astfel dușmanul se va lupta cu noi pe măsură ce ne apropiem de terenul spiritual promis de Dumnezeu.
Descriere
TU ȘTII CĂ BĂTĂLIA ESTE ÎN TOI – DAR LUPȚI ÎMPOTRIVA DUȘMANULUI ADEVĂRAT?
După cum dușmanii au luptat cu Iosua în Țara Promisă sau Neemia s-a confruntat cu opoziția în vreme ce rezidea Ierusalimul, tot astfel dușmanul se va lupta cu noi pe măsură ce ne apropiem de terenul spiritual promis de Dumnezeu. Cei mai mulți dintre creștini bat în retragere încă de la primul semn al bătăliei deoarece dau greș în a recunoaște adevărata natură a bătăliei. Tu însă poți izbândi în libertate și bucurie.
Împărtășindu-și propria poveste în contextul legăturilor demonice, a luptei și a eliberării în cele din urmă, pastorul și autorul Kris Vallotton confruntă ideea de război spiritual în sensul în care noi o știm. El descoperă minciunile diabolice și strategiile dușmanului – atacuri și capcane atât de subtile și înșelătoare încât sufletul și inima noastră pot fi înlănțuite chiar fără știrea noastră. Îndeajuns! Acum poți câștiga bătălia invizibilă împotriva păcatului și a dușmanului. Biruința îți este la îndemână. Ți-o vei însuși?
Vă recomand această carte cu un mare entuziasm, știind că urmează o creștere în rodire pănă în momentul în care Isus își primește răsplata pe deplin. – Bill Johnson, autorul cărții Când cerul invadează pământul, pastor senior Biserica Bethel, Redding California……………..
33 . Puterea supranaturală a iertării- DESCOPERĂ CUM SĂ EVADEZI DIN PROPRIA TA ÎNCHISOARE A DURERII ŞI SĂ DESCOPERI O VIAŢĂ A LIBERTĂŢII.
De: Kris Vallotton
Descriere
ZDROBIREA INIMII FACE LOC PUTERII LUI DUMNEZEU
Jason Vallotton a crezut că se dărâmă lumea în jurul lui, când a descoperit că soţia sa, Heather, avea o legătură amoroasă şi plănuia să-l părăsească. Folosind propria sa povestire drept o evocatoare şi tulburătoare ilustrare a harului şi vindecării lui Dumnezeu, Jason, împreună cu tatăl său, Kris Vallotton, vă invită să vă reajustaţi înţelegerea asupra răscumpărării. Împreună, ei ne arată cum se pot gestiona cele mai dificile perioade şi cele mai profunde dureri ale vieţii, astfel încât Dumnezeu să poată aşeza temelia pentru restaurarea completă şi împuternicirea viitorului vostru. Deşi poate părea un lucru dificil să considerăm rănile emoţionale drept daruri, de vreme ce ele încă dor atât de profund, Puterea supranaturală a iertării vă va ajuta să descoperiţi că Dumnezeu nu poate numai să vă vindece rănile, ci şi să folosească procesul de vindecare pentru a vă echipa pentru o viaţă deplină, împlinită şi puternică!
„Puterea supranaturală a iertării ne oferă exact ceea ce avem nevoie: sinceritate, inspiraţie şi discernământ, care să ne permită să înţelegem procesul spre vindecare şi însănătoşire.” Bill Johnson, Lider senior la Biserica Betel, Redding, California
„Puterea supranaturală a iertării va aduce fiecărei inimi care îmbrăţişează acest mesaj, o intimitate mult mai mare cu Tatăl.” Kim Walker-Smith şi Skyler Smith, Jesus Culture
Kris Vallotton este cofondator şi supraveghetor senior la Şcoala Betel a Slujirii Supranaturale, fondatorul şi preşedintele Revoluţiei Morale, o organizaţie dedicată transformării culturale şi lider senior asociat la Biserica Betel din Redding, California. Kris a scris mai multe cărţi, inclusiv Heavy Rain [Ploaie puternică] şi bestsellerul The Supernatural Ways of Royalty [Căile supranaturale ale regalităţii].
Jason Vallotton a dus o viaţă plină de provocări, de la întreţinerea unei familii tinere şi lupta cu incendiile de pe dealurile situate în nordul Californiei, până la a depăși îngrozitoarea lovitură cauzată de dizolvarea căsătoriei sale în 2008. În prezent supraveghează Şcoala de Slujire din cadrul Bisericii Betel din Redding, California, precum şi un grup destinat bărbaţilor, ce pune accent pe puritatea sexuală.
Interacțiunea om-animal a beneficiat în ultimele decenii de un amplu interes stiințific, în special, datorită necesității cunoașterii mecanismelor ce stau la baza efectelor benefice pe care animalele le pot avea asupra oamenilor atât la nivel fiziologic, cât și la nivel psihologic…………………………………………………………………………
Concluzii
Literatura de specialitate relevă faptul că Terapia Asistată de Animale este din ce în ce mai apreciată și adoptată de o paletă largă de specialiști, care au evaluat că acest nou tip de terapie este o tehnică eficientă ce propune strategii clinice alternative în tratarea sau ameliorarea tulburărilor emoționale și a tulburărilor psihice, atât la populația non-clinică, cât și la cea clinică. Cu toate acestea, specialiștii din domeniul sănătății apreciază că este nevoie de un număr mult mai mare de studii controlate pentru înțelegerea mecanismelor de funcționare a acestei terapii și pentru evaluarea rezultatelor obținute. Practic, este nevoie de o fundamentare teoretică mai riguroasă și de validarea unor metode clare de măsurare a efectelor psihologice ce rezultă din interacțiunea om-animal.
Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor
Mădălina Orian PARENTAJ
În calitate de logoped și psihopedagog, am observat numeroase beneficii ale terapiilor asistate de animale în dezvoltarea emoțională, cognitivă și socială a copiilor. Aceste terapii, cunoscute și sub denumirea de „terapii asistate de animale“, presupun implicarea animalelor în tratamentul diferitelor afecțiuni și dificultăți comportamentale, oferind un mediu sigur și stimulativ pentru copiii care au nevoie de sprijin suplimentar.
Ce este terapia asistată de animale?
Terapia asistată de animale implică interacțiunea controlată și structurată cu animale special pregătite pentru a facilita procesul terapeutic. Aceste sesiuni sunt conduse de profesioniști specializați, implicând diverse specii de animale, cum ar fi câinii, caii, delfinii sau chiar pisicile și iepurii. Scopul principal este de a îmbunătăți sănătatea mintală și fizică a pacienților, de a crește motivația și de a reduce stresul și anxietatea.
Beneficiile terapiei cu animale pentru copii………………………………
Un vechi proverb chinezesc susține că „Viaţa începe în ziua în care sădeşti o grădină”. O fi adevărat sau nu, vă lăsăm pe dvs. să decideţi, dar cert este că lumea plantelor şi a florilor poate fi una cu adevărat fascinantă. Recompensele și satisfacțiile pe care le oferă grădinăritul sunt dintre cele mai plăcute și mai benefice – aer curat, mișcare, apropierea de natură, dezvoltarea creativității, bucurie, relaxare – o adevărată terapie!
“Recunostinta este memoria inimii”- Honoré de Balzac
“Descoperindu-ne si studiindu-ne egoismul innascut, transformam iubirea din ceva ce meritam, in ceva ce primim in dar.”, Krech G.
André Comte-Sponville in “Mic tratat al marilor virtuti”, spunea ca recunostinta este “cea mai placuta dintre virtuti si cea mai virutoasa dintre placeri”, ea “(…) se bucura de ceea ce se intampla sau de ceea ce exista.”
Zi de zi suntem coplesiti de binecuvintari de tot felul, fizice, materiale si spirituale, insa ne rezumam doar la multumiri formale si reci, uneori uitam pur si simplu sa multumim pentru ceea ce primim sau suntem profund nemultumiti pentru ca ceea ce primim nu este perfect.
Cand cineva ne-a punctat viata intr-un mod benefic si ne-a ajutat sa ajungem la ceva ce ne-am dorit, a demonstrat ca a avut o constiinta adanca fata de noi si ne-a privit in perspectiva ajutandu-ne sa ne dezvoltam potentialul.
De cate ori rostim cuvantul “multumesc” intr-o zi pentru ca suntem sanatosi, pentru ca avem o familie, pentru ca avem din ce trai, pentru ca avem atatea oportunitati si putem face atat de multe lucruri?
Recunostinta reala nu presupune “serviciu contra serviciu”, acela este doar un troc! Din contra, dupa cum ne spune La Rochefoucauld: “graba prea mare pe care o arata unii de a-si plati datoriile este un fel de nerecunostinta”, deoarece uneori denota o gandire de genul: „sa ma scap de o grija!”.
Textele scripturistice in care se vorbeste despre o atitudine de recunostinta fata de binefacatorii nostri, folosesc cel mai adesea termenul „multumire” si mai rar cel de „rasplata”. Cea mai potrivita pentru a exprima aceasta atitudine este minunea vindecarii leprosilor in care, dintre cei zece bolnavi vindecati, „pe cand ei se duceau””multumindu-I” (Luca 17, 16) sa se arate preotilor, doar unul s-a intors sa-si arate recunostinta catre Mantuitorul.
Recunostinta implica disponibilitatea de a imparti cu ceilalti. Este benefic pentru noi sa simtim recunostinta pentru fiecare miscare, fiecare respiratie, pentru cerul albastru, pentru relatiile cu aproapele, pentru ca tot ce este in jurul nostru este interconectat cu noi, totul participa si inlesneste viata fiecaruia dintre noi. “Insasi energia pentru a rosti, pentru a scrie, sau pentru a gandi “multumesc” vine din efortul mitocondriilor. Fara ele, multumirile ar fi imposibile. Deci, nici macar multumesc nu pot spune fara ajutor.” Krech G.
A fi recunoscator ne ajuta sa ne schimbam starea concentrandu-ne pe lucrurile pozitive din viata noastra. Intr-un moment dificil, recunostinta este cea care ne ajuta sa vedem partea buna pentru a merge mai departe.
Recunostinta ne fereste sa ajungem in situatia de a aprecia ceva doar dupa ce pierdem, indeparteaza nemultumirile, temerile, furia si alte emotii distructive, si ne pazeste de indoiala de ceea ce este in jurul nostru si de noi insine.
Recunostinta inseamna sa deschidem ochii ca sa vedem cat de mult primim in fiecare clipa a vietii noastre, inseamna sa recunoastem si sa apreciem lucrurile care ne-au devenit obisnuite, bunatati si binecuvintari pe care le credem normale, ca si cand ni s-ar cuveni. Datorita acestui sentiment de “ni se cuvine”, de cele mai multe ori ne concentram pe ceea ce “nu merge”, aparand astfel in mod firesc frustrarea ca nu avem viata pe care credem noi ca ar trebui s-o avem………………………………………………………………………
……………Gregg Krech ne arata in cartea sa, 11 motive care ne impiedica sa ne exprimam recunostiinta:
Indreptarea atentiei in directia gresita. Cand atentia este indreptata asupra propriei persoane nu mai observam ajutorul primit de la ceilalti.
Lipsa reflectiei. Reflectia asupra modului in care s-a imbunatatit viata nostra ca urmare a unui mic dar sau serviciu venit din partea cuiva.
Prezumtia ca celalalt trebuie “sa stie” ca-i sunt recunoscator. “A avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da.”, William Arthur Ward
Amanarea. Niciodata nu e tarziu sa-ti arati recunostinta.
Uitarea. E bine sa ne exprimam recunostinta chiar in momentul in care primim un ajutor sau, sugereaza autorul, sa ne facem o lista cu persoanele carora avem a le multumi.
Lenea, fizica sau mentala.
Parerea ca “totul mi se cuvine”.
“Nu-si face decat datoria, deci nu am de ce sa spun multumesc”.
“Nu i-a luat un efort prea mare”.
„Acea persoana imi cauzeaza ulterior, probleme sau greutati”, in traducere insemnand ca „nu este tot timpul la dispozitia mea (pentru ca are si ea o viata, dar nu-mi pasa!), nu face lucrurile in locul meu sau, daca nu a reusit sa-mi dea o data ceea ce-mi da de obicei, este impotriva mea”
Cel care mi-a oferit serviciul a disparut sau este necunoscut. In acest caz ii putem multumi avand grija ce facem cu darul venit din partea sa.
“Este usor sa uiti de unde iti provin lucrurile. Iar cand uitam, pur si simplu le etichetam pe toate ca fiind “ale mele” si ne consideram stapani ai lumii nostre materiale, izolate si independente. Dar, cand zabovim sa reflectam asupra originii tuturor acestor lucruri, ne conectam, atat in timp cat si in spatiu, la reteaua de interdependenta care ne inconjoara – si care suntem noi. Cum de ne putem simti lipsiti de iubire, intr-o astfel de lume? Si cum am putea fi, vreodata, singuri?”, Krech G.
38 . Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare
Traumele din copilărie pot avea un impact profund asupra dezvoltării noastre emoționale, mentale și chiar fizice în viața adultă.
Fie că este vorba despre abuz emoțional, fizic, neglijare sau pierderi semnificative, aceste experiențe timpurii pot să contureze felul în care ne vedem pe noi înșine, cum interacționăm cu cei din jur și cum facem față provocărilor vieții.
În acest articol, vom explora felul în care traumele din copilărie influențează viața adultă și vom discuta despre diverse modalități de vindecare.
DEFINIREA ȘI TIPURILE DE TRAUME DIN COPILARIE
Ce este trauma?
……… MODALITĂȚI DE VINDECARE A TRAUMEI DIN COPILARIE…………….
Concluzie
Traumele din copilărie au un impact de durată asupra vieții adulte, influențând totul, de la relații și sănătate mentală la comportamente și percepția de sine.
Cu toate acestea, vindecarea este posibilă.
Prin terapie, practici de mindfulness, vindecare energetică și sprijin emoțional, putem începe să ne eliberăm de rănile trecutului și să creăm o viață mai echilibrată și mai sănătoasă.
Cheia este conștientizarea, iar drumul spre vindecare poate fi lung, dar merită parcurs pentru a obține o viață autentică și împlinită.
39 . Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii (prin Indumnezeire)
Relația dintre oameni și natură este una profundă. Natura ne oferă nu doar hrană și adăpost, ci și un sentiment de confort, care la nevoie ne calmează. Plantele și animalele ne hrănesc, iar natura ne furnizează sursele originale ale medicamentelor, sub formă de plante și ambient relaxant. Adăposturile noastre sunt adesea construite din materiale provenite din copaci și mineralele pământului. Întotdeauna, omul a căutat confortul în natură – fie că este vorba despre un pescar care se relaxează pe barca sa, fie despre o plimbare liniștită în natură pentru a ne liniști mintea.
Eco-terapia, cunoscută și ca terapie prin natură sau terapie verde, este un domeniu în continuă dezvoltare în ceea ce privește sănătatea mentală, evidențiind beneficiile semnificative ale petrecerii timpului într-un mediu natural.
Eco-terapia ajută la tratarea afecțiunilor fizice și psihologice ale condiției umane prin restabilirea unei conexiuni puternice cu lumea naturală.
Această practică accentuează legătura intrinsecă dintre oameni și natură și încurajează activitățile fizice și atenția acordată în mediile naturale pentru a îmbunătăți starea mentală……………………………………………………………..
Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain
Psiholog Craiova – Laura-Maria Cojocaru
Este bine ca iertarea sa fie prezenta in viata noastra si atunci cand este vorba despre a-i ierta pe cei din jurul nostru si, in aceeasi masura, atunci cand este vorba despre iertarea fata de noi insine…………
Nevoia de relaxare a omului este esențială pentru sănătatea fizică, mentală și emoțională. Relaxarea nu este doar o plăcere, ci o necesitate vitală pentru funcționarea optimă a organismului și a minții.
Aș spune că dintotdeauna am simțit, parcă puțin peste medie, o nevoie puternică de a mă relaxa și cu cât îmi doream mai mult acest lucru, cu atât părea să fugă de mine; valabil și în alte arii ale vieții.Cu cât alergi mai mult după ceva, cu atât acel ceva se îndepărtează. Și atunci care e soluția? Care este comportamentul potrivit? Soluția este să fii (valabil pentru femei) da, pur și simplu să fii! Și atunci vin către tine exact lucrurile, experiențele și oamenii de care ai nevoie! Și dacă tot am descoperit ‘’secretul’’… să fiu unde? mi-am spus eu. Unde în altă parte, dacă nu printre flori!
Hai să povestim puțin despre energia florilor și efectul lor terapeutic!
Energia florilor este un concept întâlnit în diferite tradiții spirituale și practici de vindecare alternativă. Aceasta se referă la ideea că florile au o anumită vibrație sau energie care poate influența pozitiv starea emoțională și fizică a oamenilor. Iată câteva aspecte importante legate de energia florilor:
Remediile Florale Bach
Una dintre cele mai cunoscute aplicații ale energiei florilor este reprezentată de remediile florale Bach, dezvoltate de dr. Edward Bach în anii 1930. Acestea sunt esențe obținute din flori sălbatice și plante, fiecare esență fiind asociată cu o anumită stare emoțională. De exemplu, esența de flori de aspen (eu le știu ca ‘’năsturei’’) este folosită pentru anxietate și temeri vagi, iar esența de flori de mimulus este folosită pentru frici cunoscute.
Aromaterapia
Aromaterapia utilizează uleiuri esențiale extrase din flori și alte părți ale plantelor pentru a promova bunăstarea fizică și psihică. Mirosul uleiurilor esențiale poate influența sistemul limbic al creierului, care este responsabil pentru emoții și memorie. De exemplu, lavanda este adesea folosită pentru relaxare și ameliorarea stresului.
Florile în Feng Shui
În Feng Shui, aranjarea florilor în casă este folosită pentru a îmbunătăți fluxul de energie sau „chi” și pentru a aduce noroc și prosperitate. Diferite flori sunt asociate cu diferite tipuri de energie. De exemplu, bujorii sunt considerați aducători de noroc în dragoste, iar orhideele sunt asociate cu prosperitatea și perfecțiunea.
Meditația
În unele practici de meditație și yoga, florile sunt folosite pentru a facilita concentrarea și pentru a crea un mediu calmant și inspirator. De asemenea, meditațiile ghidate pot include vizualizări ale unor flori, cum ar fi lotusul, pentru a simboliza deschiderea și iluminarea spirituală.
Arta florală și Ikebana
Ikebana, arta aranjamentelor florale japoneze, se bazează pe principiul că fiecare floare și ramură are o energie proprie care poate fi armonizată într-un aranjament pentru a crea echilibru și frumusețe. Această practică este văzută ca o meditație în mișcare, unde atenția și intenția depuse în aranjament sunt la fel de importante ca și produsul final.
Mitologia și Simbolismul
În diferite culturi, florile au simboluri și semnificații variate, adesea legate de mituri și legende. De exemplu, trandafirul este adesea asociat cu iubirea și frumusețea, iar floarea de lotus este un simbol al purității și renașterii în multe tradiții asiatice.
Energia florilor, fie că este folosită în vindecare, meditație sau artă, reflectă o apreciere profundă a frumuseții naturale și a interconectivității dintre toate formele de viață. Aceasta ne reamintește de puterea naturii de a influența pozitiv starea noastră de bine și de a aduce armonie în viețile noastre.
Vindecarea Chakrelor
În tradițiile de vindecare bazate pe sistemul chakrelor, anumite flori sunt asociate cu diferite chakre.
Florile sunt adesea asociate cu chakrele datorită culorilor lor și energiilor pe care le reprezintă. Fiecare chakră are o frecvență de vibrație specifică și este asociată cu anumite culori și simboluri, inclusiv flori. Iată o listă cu florile corespunzătoare fiecărei chakre:
Aceste flori nu doar că reflectă culorile chakrelor, dar sunt considerate a avea și energii care pot ajuta la echilibrarea și deschiderea chakrelor. Folosirea acestor flori în meditație, aranjamente florale sau terapii de vindecare poate contribui la îmbunătățirea echilibrului energetic al corpului.
Ecologie și Energie
Floarea vieții, un simbol geometric sacru, este adesea utilizat în meditație și artă pentru a reprezenta interconectivitatea și armonia vieții. Aceasta este o formă de geometrie sacră care reflectă structurile naturale și tiparele energetice ale Universului.
Grădinăritul și Bunăstarea
Grădinăritul și interacțiunea cu florile în grădină au fost dovedite a avea efecte benefice asupra sănătății mintale. Actul de a planta și îngriji flori poate reduce stresul, anxietatea și depresia. De asemenea, petrecerea timpului în natură și înconjurat de flori poate îmbunătăți starea de spirit și bunăstarea generală.
Florile și Emoțiile
Florile pot evoca diverse emoții și stări de spirit. De exemplu, buchetele de flori sunt adesea folosite pentru a exprima dragoste, compasiune, mulțumire sau simpatie. Culoarea florilor joacă, de asemenea, un rol important în acest context. De exemplu, galbenul este asociat cu fericirea și optimismul, în timp ce albastrul poate induce o stare de calm și liniște.
Florile în Gastronomie
Unele flori sunt comestibile și sunt folosite în gastronomie pentru a adăuga arome și culori interesante mâncărurilor. Florile de lavandă, trandafir, hibiscus și violete sunt doar câteva exemple de flori utilizate în preparate culinare. Acestea nu doar că adaugă o notă estetică, dar pot avea și proprietăți benefice pentru sănătate.
…………………………..
Energia florilor este un concept bogat și variat, care transcende granițele culturale și științifice, oferind modalități diverse de a ne conecta cu natura și de a îmbunătăți calitatea vieții noastre.
………
Relaxarea printre flori – un concept Andeli Design
Atunci când am „inventat” acest tip de atelier, se întâmpla prin 2012, nu știam că era o practică de mii de ani.
Deși nu există o dată precisă pentru „inventarea” acestei practici, există numeroase exemple istorice și culturale care arată că oamenii au recunoscut beneficiile relaxării în natură de foarte mult timp. Iată câteva exemple relevante:
Relaxarea printre flori,
cunoscută și sub numele de „terapie horticolă” sau „terapie prin grădinărit”, este o practică veche folosită pentru a promova bunăstarea mentală și fizică, o activitate umană universală și atemporală. Această practică se bazează pe ideea că interacțiunea cu natura, în special cu plantele și florile, poate avea efecte benefice asupra stării de spirit, reducând stresul și anxietatea, îmbunătățind calitatea vieții. Iată câteva modalități prin care relaxarea printre flori poate fi benefică:
Efecte asupra Sănătății Mentale
Reducerea Stresului și Anxietății: Petrecerea timpului într-un mediu natural plin de flori poate scădea nivelul de cortizol, hormonul stresului, și poate induce o stare de calm și relaxare.
Îmbunătățirea Stării de Spirit:
Culorile și mirosurile florilor pot stimula producția de serotonină și dopamină, neurotransmițători care contribuie la o stare de bine și fericire.
Terapie pentru Depresie: Activitățile de grădinărit și interacțiunea cu florile pot oferi un sentiment de realizare și scop, contribuind astfel la ameliorarea simptomelor de depresie.
Beneficii Fizice
Exercițiu Fizic Ușor: Grădinăritul implică activități fizice moderate, cum ar fi săpatul, plantatul și udatul plantelor, care pot îmbunătăți flexibilitatea, forța musculară și sănătatea cardiovasculară.
Reducerea Tensiunii Arteriale:
Contactul cu natura și activitățile de grădinărit pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale, reducând riscul de boli cardiovasculare.
Conexiunea cu Natura
Sensibilitatea Ecologică: Interacțiunea cu florile și grădinile poate crește conștientizarea și aprecierea mediului natural, încurajând comportamente ecologice.
Mindfulness și Prezență: Activitățile de grădinărit pot încuraja mindfulness, concentrând atenția asupra prezentului și reducând astfel ruminarea și gândurile negative.
Beneficii Sociale
Interacțiune Socială: Grădinăritul în comunități sau participarea la activități de grup legate de plante și flori poate favoriza relațiile sociale și poate combate singurătatea.
Colaborare și Învățare: Implicarea în proiecte de grădinărit poate oferi oportunități de a colabora cu alții și de a învăța noi abilități.
Tehnici de Relaxare Printre Flori
Meditație în Grădină: Meditația într-o grădină înflorită poate intensifica experiența de relaxare. Sesiunile de meditație pot include concentrarea asupra mirosurilor și sunetelor naturale.
Băi de Pădure: Conceptul japonez de „shinrin-yoku” sau „baie de pădure” implică petrecerea timpului în natură pentru a absorbi atmosfera pădurii, care poate include și zone cu flori sălbatice.
Aranjamente Florale: Crearea de aranjamente florale poate fi o activitate meditativă care promovează calmul și creativitatea.
Spații de Relaxare
Grădini Terapeutice: Multe spitale și centre de sănătate au creat grădini terapeutice pentru pacienți, oferindu-le un loc de relaxare și recuperare.
Grădini Botanice și Parcuri: Vizitarea grădinilor botanice și a parcurilor unde florile sunt în centrul atenției poate oferi o pauză de la agitația cotidiană.
Concluzie
Relaxarea printre flori nu este doar o plăcere estetică, ci și o practică terapeutică cu multiple beneficii pentru sănătatea mentală, fizică și emoțională. Prin integrarea florilor și a naturii în viața de zi cu zi, putem crea o sursă constantă de calm și inspirație.
Așadar, fă-ți un bine! Alege să fii înconjurată de flori! Depinde doar de tine cât loc le oferi în viața ta!
Det. Aici
https://lilianamasgras.ro/terapia-cu-flori/
42 . Cele mai bune ceaiuri pentru digestie… Ce să bei în balonare, constipație sau bilă leneșă;Terapia prin iertare- “Iertarea este mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o ”- Mark Twain; Eco-terapia: puterea de vindecare a naturii; Cum ne influențează traumele din copilărie viața adultă și modalități de vindecare; Vindecarea prin recunostinta; Asane care îmbunătățesc funcțiile renale; Terapia prin grădinărit; Terapia cu animale: O intervenție terapeutică de succes pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor; Terapia asistată de animale (TAA); CUM SE PRODUCE VINDECAREA SI SCHIMBAREA PRIN PSIHOTERAPIE? Top 5 cele mai bune ceaiuri din plante care combat oboseala cronică/ Ele cresc nivelul de energie și revitalizează organismul; Poți Să-ți Vindeci Viața; de Louise Hay; Iertarea ca tratament; ”Iertarea înseamnă acceptarea voii Divine, păstrarea iubirii față de cel care ne-a jignit și disponibilitatea de a te schimba pe tine însuți, cea mai bună formă de educare a altora…” Este iertarea importanta pentru a primi vindecare? Cinci cărți care ne învață iertarea; Recenzie: Poate ar fi bine să discuți cu cineva – Lori Gottlieb; (Daca nu-l lasati pe Isus sa intre cu Invatatura Dumnezeiasca,primiti si…) Lasati soarele sa intre! Iertarea-Miraculoasa cheie divină; Puterea supranaturală a iertării… Bătălii spirituale…
ALTE AMANUNTE GASITI AICI :
***********************************
43 . Sa valorificam cele SAPTE puncte magice aflate la nivelul talpilor; De ce slăbim de la apă cu lămâie; Bauturile de care trebuie sa fugi pentru ca iti distrug ficatul; Supa care vindeca infectia digestiva; De ce nu trebuie saiti cureti urechile cu betisoarele de vata; 10 alimente care pot creste coeficientul de inteligenta; 4 trucuri asiatice de ingrijire a tenului; Ce mananci ca sa traiesti mult ( si bine?) “Surasul vine de la picioare”. La nivelul talpilor tale exista mii de terminatii nervoase aflate intr-o legatura directa cu organele vitale ale corpului.Scapa de respiratia urat mirositoare fara medicamente; Secretul unui ficat sanatos… Regim pentru ficat: protejeaza-ti ficatul cu aceasta dieta… 6 semne ca esti bolnav pe care probabil le ignori… Remediu naturist pentru dureri articulare! E471, un aditiv despre care autoritatile europene spun ca este sigur, dar lucrurile nu stau tocmai asa!…5 Cele mai bune ceaiuri pentru intarirea imunitatii; Cele mai bune ceaiuri pentru sanatate: optiuni potrivite si beneficii; (Toata vesnicia vom avea timp sa dam socoteala pentru fiecare gand, gest, vorba, simtamant…) PLEDOARIE PENTRU GANDIREA POZITIVA; Aparatul circulator; Aparatul circulator; CURA DE DEZINTOXICARE DE O ZI; Aparatul digestiv; Aparatul urinar; Patrunjelul – leacuri de mult uitate; Secretele plantelor- pe cât de frumoase, pe atât de gustoase; Secretele plantelor medicinale. Cum să strângi ierburi pentru uscat; Au plantele conştiinţă? Experimente incredibile care arată inteligenţa şi capacitatea extraordinară de comunicare a plantelor; Farmacie naturista- Tratati hipertensiunea arteriala cu tratamente naturiste; Remedii naturale la îndemâna ta. Descoperă puterea plantelor medicinale românești; Coada-șoricelului, „leacul tuturor relelor“
44 . Ce puteți trata cu vin de leuștean; Vinul din mărar detoxifică şi stimulează digestia. Ce alte vinuri medicinale şi ceaiuri au acelaşi efect şi cum trebuie administrate; Tratament Artrita Reumatoida – de la cauze la tratamente natural; Beneficiile consumului de prune! De ce nu trebuie să lipsească salatele de la masă? 5 acțiuni terapeutice ale uleiului de măsline ; Infectiile urechii: Tratamente naturiste. Cum le alegi;Educatie pacienti: Tratamente naturiste pentru bronsita; Educatie pacienti: Accidentul vascular cerebral – Simptome si preventive; Dureri de dinti – Remedii naturiste pentru durerile dentare; Lavanda – beneficii pentru sănătate– planta cu proprietăţi extraordinare; Ce puteți trata cu vin de țelină; CEAIUL DE MACESE, LICOAREA CU ZECI DE BENEFICII PENTRU SANATATEA TA;Varză roșie la borcan – Rețetă pentru iarnă – Salată de varză cu morcov, țelină și hrean; Hreanul, un adevarat miracol al naturii. Ce beneficii are si cum il preparam; Alimentele care ne ajuta ficatul sa functioneze perfect. Varza, un adevarat miracol pentru sanatate; Care sunt cele mai nutritive legume – topul expertilor;Beneficiile și valoarea nutrițională a legumelor; Balonare: ce este, cauze, simptome, remedii eficiente…
45 . Top 10 plante pentru slabit; Plante care vindeca plamanii – Top cele mai bune ierburi- Întrebări frecvente; Sanatatea organismului: 12 plante care te pot ajuta sa te relaxezi; Top 5 Plante de interior care purifica aerul; Leacuri din batrani pentru constipatie, o tulburare care provoaca balonare, iritabilitate, cefalee, stare generala de rau; Detoxifierea organismului – tratament pentru detoxifiere; Top 4 plante medicinale pentru intarirea sistemului imunitar; SĂNĂTATE LA TINE ACASĂ: 9 PLANTE MEDICINALE BENEFICE ORGANISMULUI; 11 plante si condimente care amelioreaza simptomele artritei reumatoide; Cele mai bune remedii naturiste pentru prostata si potenta; Ceaiul de musetel: proprietati, beneficii si contraindicatii; Toate beneficiile pe care ceaiul de menta le aduce sanatatii tale- Cand si cum se consuma ceaiul de menta – Mod de preparare; Beneficiile ceaiului de menta; Consumul ceaiului de menta in timpul sarcinii; Administrarea ceaiului de menta la copii; Ceai de menta contraindicatii; Tratamente naturiste 60 plante medicinale etc
46 . Daca doriti si alte vindecari desavarsite,vi le propunem aici:https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/si-noi-l-am-ingropat-pe-evreul-iisus-dar-glasul-sangelui-dumnezeiesc-izvoraste-continuu-din-fantana-golgotei-si-striga-mantuirea-vine-de-la-evrei-pentru-ca-nu-ne-am-pocait-vom/
Vindecare prin gandire . Noesiterapia. Contine CD – Angel Escudero; b) VINDECAREA PRIN GANDIRE; Patru paşi de vindecare prin gândire, în ştiinţa noesiologiei: „Răul n-ar trebui menţionat nici măcar pentru a-l nega“; (Cine-l primeste pe Atotstiutorul si Atotputernicul Creator,Eliberator,scapa si de tatal piticirilor…) „Elimina-ti Piticii de pe Creier”; (Daca am cunoaste efectul Gandirii Dumnezeiesti asupra noastra…??? ) Efectul gândirii pozitive asupra sănătății– 7 beneficii uluitoare; PANA UNDE AM AJUNS! Plante inteligente și roboți durabili; Vindecarea organismului prin puterea minții (lui Dumnezeu-prin nasterea din Samanta Atatputerniciei Lui…);Vibratia gandului. Legea atractiei in lumea gandurilor; Învață să Găsești Rădăcina “Problemei”; Autovindecare prin puterea mintii (Atotputernice-DUHOVNICESTI); Terapia prin ras; Relaxare printre flori;Puterea gandului: Tehnici pentru a atrage succesul și fericirea…(DAR nu despartiti de Mine,cum aflam din Ioan,cap.15/5); Puncte de presopunctura importante…
Sănătatea Mintală – Ce Este și Cum Ai Grijă de Ea cu mult Calm; TERAPEUTUL TAU: Semnificatia culorilor (I); Semnificatia culorilor (IV); Psihologia culorilor – Cum ne influențează culorile? Ceapa omoară infecțiile; Departamentul de Sanatate din California avertizeaza ca oamenii ar trebui sa tine smartphone-urile la cativa metri departare pentru a reduce nivelul de radiatii la care sunt expusi; Cate oua avem voie sa mancam zilnic; Semnele ascunse ale anemiei; De ce ar trebui sa mananci mai des varza; Te dor articulatiile pentru ca e nor? Un grup de cercetatori infirma aceasta teorie, dupa ce a analizat 1,5 milioane de oameni; Periuta de dinti pentru lenesi si pentru grabiti care spala singura dantura in doar 10 secunde; Cele trei alimente care, consumate in exces, pot duce la boli grave; Cum poti folosi mierea pentru a scapa de riduri; De ce ne e foame la miezul noptii; Ce trebuie sa stii daca dormi pe spate; Cat de des ar trebui spalata lenjeria de pat; Ce risc de osteoporoza ai? Ce efecte grave au trezirile dese asupra sănătăţii? Boli pe care le poti depista cu usurinta daca acorzi mai multa atentie picioarelor; Bautura care iti pastreaza inima sanatoasa si te protejeaza de cancer; Ceaiuri care te ajuta sa elimini apa din organism; Talpa-gastii, o planta cu efecte spectaculoase; Ceaiuri care te ajuta sa ameliorezi celulita; Greseli de evitat atunci cand administrezi medicamente copiilor; Noua arma anti-cancer. Perioada de supravietuire s-a dublat in cazul bolnavilor cu leucemie acuta; Care sunt efectele muncii intensive asupra persoanelor de peste 40 de ani; Ce este sindromul burnout si cum stim ca ne afecteaza; Mineralul care poate schimba viata bolnavilor de diabet; Cauzele si simptomele hipotensiunii; 6 lucruri care tradeaza lipsa inteligentei oamenilor; 10 alimente care nu sunt atat de sanatoase pe cat credeai; Fructe si legume pentru nervi de otel; Cum putem schimba o mentalitate; Prima gradina terapeutica din Romania, folosita in tratarea afectiunilor psihice etc
************************************
48 . Am adunat din truda lui Dumnezeu,dar si a geniilor omenesti cateva ”pilule” muzicale …Incepand cu ajutorul muzicoterapiei pentru copii și adolescenți cu tulburări de comportament,continuand cu meloterapia, sonoterapia ori muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice si terminand cu…
…Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament? Terapia spirituala prin muzica; Despre sonoterapie; Ce este defapt sound healing-ul? Cancerul, învins cu usturoi şi sonoterapie; Muzicoterapia în afecțiunile neuropsihiatrice; Terapia prin muzică – între mit și realitate; Avantajele Muzicoterapiei în tulburările din spectrul Autismului; Pe scurt, ce este meloterapia?Editorial, Meloterapie – generalităţi; Ce este Aromoterapia și cum îți poate schimba viața; Terapia prin râs: de ce să râzi cu poftă mult și des; Zooterapia – Terapia cu animale de companie; 15 plante medicinale pentru sanatate; FLORITERAPIA; CROMOTERAPIE; Influenţa tainică a culorilor asupra fiinţei umane; CULOAREA PLANTELOR; UMORUL SĂNĂTOS ȘI EFECTELE BENEFICE ALE RÂSULUI STENIC; Apiterapia…Din retetele bunicii… Top 5 Plante Medicinale Romanesti pentru Slabit Natural si Sanatos
„Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos.” PLATON
„Muzica oglindeste toate misterioasele ondulatii ale sufletului, fara putinta de prefacatorie.” GEORGE ENESCU
„Caracterul unui om poate fi judecat dupa gusturile sale muzicale.” PLATON
„Daca ne-ar reusi sa reproducem detaliat in notiuni ceea ce exprima muzica, am capata o deplina si suficienta explicare a lumii.” ARTHUR SCHOPENHAUER
„Muzica trebuie sa fie scanteia ce aprinde focul in sufletul omenesc.” LUDWIG VAN BEETHOVEN
„Ceea ce este important in muzica, arta, este sa vibrezi tu insuti si sa-i faci si pe altii sa vibreze.”
Ce este muzicoterapia?
Muzicoterapia este terapia prin muzica, care prin fenomenul de rezonanta ne pune in legatura cu Energiile Benefice vindecatoare ale Universului, inducand stari frumoase, inaltatoare catre DUMNEZEU.
Puterea muzicii consta in faptul ca ea se adreseaza direct Spiritului. Prin natura ei vibratorie, muzica ridica nivelul de constiinta si induce stari sufletesti speciale, care pot fi chiar extatice, apropiindu-ne de ceea ce nu poate fi exprimat: de DUMNEZEU.Fenomenul care sta la baza acestui fapt se numeste REZONANTA, intre compozitia vibratorie speciala a muzicii si mintea celui care o asculta, inducand ascultatorului o stare psihica speciala aflata in rezonanta cu timpul muzicii.
MUZICOTERAPIA ESTE O MODALITATE DE A INTELEGE SI FOLOSI IN MOD INTELIGENT FENOMENUL DE REZONANTA…
Det.aici
https://www.muzicoterapie.ro/
************************************
50 . Cum poate ajuta muzicoterapia copiii și adolescenții cu tulburări de comportament?
Perioada copilăriei și a adolescenței poate fi deosebit de frumoasă, însă poate fi și perioada când apar anumite probleme de comportament. Influența prietenilor, presiunile academice, tumultul emoțional și relațiile de familie pot provoca unele probleme de comportament care, desigur, se manifestă diferit în funcție de vârstă și personalitate.Un lucru important de menționat este faptul că există și probleme de comportament grave care necesită intervenție urgentă și de specialitate. De exemplu, comportamentele de automutilare sau gândurile de suicid reprezintă semnale de alarmă care impun intervenție psihologică. De asemenea, adolescenții care prezintă comportamente ce pun viața lor sau a celor apropiați în pericol au, de asemenea, nevoie de intervenții urgente.
În acest articol, însă, vom analiza șase dintre comportamentele problematice cel mai des întâlnite la copii și adolescenți precum și modalitatea prin care muzicoterapia poate ajuta la amelioararea lor…
La sfârșitul fiecărei secțiuni veți găsi unul sau două versete din Biblie care reliefează ideea de speranță, vindecare sau reînnoire, acestea fiind teme centrale în muzicoterapie.
Una dintre problemele de comportament des întâlnite la copii și adolescenți este răspunsul agresiv la mânie. Frustrarea și lipsa unui control al emoțiilor pot provoca răspunsuri verbale sau fizice agresive. Probabil, cu toții am avut cel puțin o experiență în care am asistat la o scenă în care un copil sau un adolescent a strigat, a aruncat cu un obiect pe jos sau a trântit ușa de furie. Este important de menționat faptul că mânia face parte din spectrul normal de emoții pe care fiecare persoană îl experimentează. Problemele apar atunci când răspunsul la mânie este exprimat prin reacții agresive intense.
Muzicoterapia poate ajuta copiii și adolescenții în a-și dezvolta strategii sănătoase de a răspunde la mânie…
Anumite instrumente, mai ales cele de percuție, îi pot ajuta să-și exprime emoțiile sau să se se calmeze.De exemplu, cântatul la tobă poate ajuta la eliberarea energiei negative și îi poate determina pe copii și adolescenți să-și canalizeze mânia într-un mod pozitiv. Activități care implică instrumente de percuție pot ajuta la ameliorarea stresului, iar repetarea unui ritm poate promova o stare de calm.
Studiu de caz: acum câțiva ani, am lucrat cu un adolescent care prezenta tulburări de comportament și risca să fie exmatriculat…
Timp de 14 săptămâni am ținut sesiuni de muzicoterapie în care scopul principal a fost să învețe să-și exprime mânia într-un mod adecvat. În timpul sesiunilor, acest adolescent îmi povestea despre nedreptățile din viața lui și modul în care acestea îi stârneau mânia. I-am validat emoțiile și am stabilit amândoi că era justificat ceea ce simțea. Cu toate acestea, am început să lucrăm împreună la strategii prin care se poate face față mâniei. Una dintre strategii a fost cântatul la un instrument la alegere, de obicei pian sau tobă. În lipsa unui instrument, se pot folosi și alte suprafețe tari precum un birou, o bancă, etc.
L-am încurajat ca, de fiecare dată când simte mânie, să nu cedeze impulsului de a se lua la bătaie cu alti colegi , ci să încerce să-și elibereze mânia prin cântatul la tobe sau activitățile ritmice și de respirație pe care le-am învățat împreună. Spre sfârșitul sesiunilor noastre, acest adolescent a venit bucuros să-mi spună că a fost la un pas să se bată cu un coleg, însă și-a amintit de ce am discutat și a reușit să se calmeze prin exercițiile pe care le-am învățat. Din fericire, această poveste s-a încheiat cu bine, iar adolescentul a terminat școala fără alte incidente.
Versete Biblice de încurajare:
Proverbe 15:1 “Un răspuns blând potolește furia, dar o vorbă aspră provoacă mânia”;
Efeseni 4:31 – 32 “Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.”
O altă problemă des întâlnită la copii și adolescenți este hiperactivitatea și deficitul de atenție…
…
Versetul Biblic de încurajare: Filipeni 4:6-7 “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”
O altă provocare des întâlnită la copii și adolescenți este comportamentul social inadecvat…
În acest caz, de cele mai multe ori, întâlnim două situații. Unii copii și adolescenți prezintă un comportament antisocial care presupune un comportament violent, abuz de substanțe, furt sau vandalism. În multe din aceste cazuri, comportamentul se datorează unui anturaj negativ sau unei traume experimentate. În cea de a doua situație, întâlnim copii și adolescenți care se izolează din punct de vedere social. Aceștia evită interacțiunile sociale, sunt restrași și preferă să se izoleze. Astfel de comportamente pot fi simptome de depresie, anxietate sau o stimă de sine scăzută. Cu toate acestea, este important de menționat faptul că există copii introverți care, deși socializează, au mai multă nevoie timp petrecut în liniște. Atâta timp cât există totuși timp de socializare sau au unul sau doi prieteni cu care socializează în mod regulat, nu este cazul de îngrijorare.În ambele situații, atât cea a comportamentului antisocial, cât și a comportamentului de izolare socială, muzicoterapia, mai ales cea de grup, poate ajuta prin dezvoltarea abilităților sociale…
Muzicoterapia de grup implică activități precum crearea de muzică împreună sau împărtășirea unor activități muzicale de grup…
Aceste activități pot îmbunătăți comunicarea, cooperarea și abilitatea de a asculta activ, care sunt esențiale pentru un comportament social sănătos. Pentru copii, structura activităților muzicale de grup îi poate ajuta în a-și controla impulsurile și a învăța să-și aștepte rândul. De asemenea, crearea muzicii în cadrul unui grup poate oferi sentimentul de experiență împărtășită și poate încuraja comunicarea și comportamentul pozitiv.
În muzicoterapia de grup, una dintre tehnicile cele mai des utilizate este improvizația muzicală în grup, compoziția terapeutică și interpretarea muzicală în grup…
Aceste tehnici îi ajută pe copii și adolescenți să își dezvolte cooperarea, comunicarea și empatia, care sunt esențiale pentru dezvoltarea abilităților sociale. Cântând muzică împreună, ei învață să se asculte unul pe celălalt, să ia inițiativă pe rând și să lucreze în echipă…Pentru copii, o tehnică utilă pentru dezvoltarea abilităților sociale este jocul de rol bazat pe muzică. Această metodă încurajează copilul să joace un anumit rol sau personaj prin muzică și să exprime sentimentele sau gândurile acelui personaj prin improvizație vocală sau instrumentelă. Prin jocul de rol muzical, copiii își pot exersa empatia, ascultarea activă, dar pot și învăța cum să reacționeze în cazul unui conflict sau atunci când aud o perspectivă diferită.
Studiu de caz: Am avut bucuria de a fi implicată într-o sesiune de muzicoterapie deosebită cu un grup de adolescenți…
A fost o sesiune deosebită pentru că a fost un grup de 15 adolescenți cu nevoi speciale, care au participat la sesiune, fie din curiozitate, fie din nevoia de a socializa. Observând acest grup divers, s-a decis ca majoritatea timpului să fie alocat unei activități de compoziție muzicală de grup. Împreună cu muzicoterapeuții s-a lucrat la scrierea unui cântec care să întrunească ideile, sentimentele și dorințele fiecăruia. S-a făcut brainstorming pe versuri și melodii, fiecare participant contribuind cu o idee, versuri și melodie. Rezultatul a fost o piesă muzicală deosebită, care a ajutat la coeziunea grupului și la dezvoltarea unei comunicări pozitive. Atmosfera creată a fost atât de specială încât, la finalul sesiunii, nimeni nu a mai dorit să plece.
Versetul Biblic de încurajare:
Ioan 13:34 “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiți și voi unii pe alții.”
O altă problemă comportamentală care devine din ce în ce mai prevalentă este dependența de tehnologie…
Statisticile[1] recente ne indică faptul că aproximativ 60% dintre adolescenți au ajuns să aibă simptome de dependență față de telefonul lor mobil. De asemenea, folosirea excesivă a tehnologiei, mai ales a jocurilor video sau social media, poate conduce spre izolare, despresie, anxietate, probleme de comportament și performanțe școlare scăzute. În ultimul timp a devenit populară și Realitatea Virtuală (VR), care însă vine cu riscul de a perturba funcționarea normală a creierului. Utilizarea în exces a realității virtuale ar putea duce la reconectarea creierului în moduri imprevizibile sau chiar dăunătoare.[1] Mai mult, evadarea în realitatea virtuală poate provoca dependență pentru că, pe măsură ce ne obișnuim cu un mediul stimulant, vom fi tot mai înclinați să ne dorim ieșirea din realitate, mai ales dacă aceasta este stresantă.Această dependență de tehnologie se explică prin faptul că, atunci când folosim social media sau jucăm jocuri video, creierul secretă endorfine și dopamină, ceea ce ne face să ne dorim să repetăm această experiență plăcută…
Această stimulare constantă afectează sistemul nervos și poate provoca probleme de sănătate mintală.Cum poate ajuta muzicoterapia în această problemă?
Muzicoterapia îi ajută pe copii și adolescenți să își distragă atenția de la ecrane și să se îndrepte spre experiențe reale, care au și o componentă senzorială, cum ar fi sunetul și rimtul, ceea ce conduce spre o conectare cu realitatea prezentă. Persoanele dependente de tehnologie au adesea probleme în a se deconecta de la o lume ireală și a interacționa cu lumea reală. În acest sens, improviația muzicală este deosebit de benefică pentru că presupune realizarea unei muzici spontane folosind fie propria voce, fie instrumente cum ar fi tobe, instrumente cu claviatură sau instrumente cu coarde. Aceste activități ne “împământenesc” în realitate și în prezent.
Versete Biblice de încurajare:
Psalmul 147.3 „El vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”; Filipeni 4:13 “Pot totul în Hristos care mă întărește”
A cincea problemă comportamementală întâlnită la copii și adolescenți este minciuna și trăirea unei vieți ascunse.
Desigur că toți copiii și adolescenții sunt ispitiți în a minți ocazional, însă acest comportament reprezintă o problemă atunci când devine obișnuință. Motivele pentru minciună și trăirea unei vieți ascunse sunt diverse, dar adesea au de-a face cu teama de consecințe sau dorința de a evita anumite responsabilități. Frica de comunicare sau lipsa abilităților de confruntare îi pot determina pe copii să trăiască vieți duplicitare. În acest sens, un sfat pentru părinți este să încurajeze sinceritatea și să se asigure că reacția sau consecințele pentru minciună sunt proporționale cu greșeala. Nu sugerez că nu ar trebui să existe consecințe pentru minciună, însă, în unele cazuri, reacția părinților este atât de puternică, încât copiii ajung să ascundă note, probleme sau accidente de frica unei pedepse mult prea dure. Prin modelarea unei comunicări sănătoase și prin învățarea confruntării sănătoase, putem învăța copiii și adolescenții cum să reacționeze atunci când greșesc și sunt ispiți să mintă.
În acest sens, muzicoterapia este benefică pentru că oferă un cadru sigur de exprimare și reglare emoțională…
Prin muzică, copiii și adolescenții au posibilitatea de a-și comunica gândurile și sentimentele prin sunete, ritm și melodie. Prin muzicoterapie activă sau receptivă, ei pot să-și exploreze frustrarea, tristețea sau alte sentimente într-un cadru terapeutic sigur și controlat. Improvizația muzicală, de asemenea, poate ajuta copiii și adolescenții să învețe cum să comunice și cum să ia inițiativă în diverse situații.
Versetul Biblic de încurajare:
Luca 8:17 “Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.”
Ultimul comportament problematic pe care îl abordăm în acest articol este sfidarea sau lipsa de respect…
Chiar dacă acest comportament este mai des întâlnit la adolescenți, el se poate manifesta și în rândul copiilor. Sfidarea celor de jur, mai ales a părinților sau a profesorilor poate să fie o modalitate prin care adolescenții își testează limitele independenței. Aproape toțI adolescenții simt nevoia de avea mai multă independență și, prin testarea limitelor, ei vor să exploreze conceptul de libertate și vor să descopere cine sunt ei ca indivizi.
Cu toate acestea, atunci când sfidarea și lipsa de respect devin un obicei, ele pot să indice probleme emoționale profunde. În acest caz, una dintre metodele de muzicoterapie benefice este compoziția terapeutică. Această metodă presupune crearea unei piese muzicale împreună cu muzicoterapeutul prin care se pot transmite experiențe, provocări sau diverse emoții. Aceste elemente pot fi apoi discutate și abordate de către muzicoterapeut. Compoziția terapeutică oferă un cadru sigur pentru reflecție, pentru a descoperi și procesa emoții complexe sau dificile și pentru a dezvolta încrederea în sine.
O altă metodă benefică este terapia cognitiv-comportamentală bazată pe muzică. Această tehnică presupune schimbarea unor modele de gândire nesănătoase cu ajutorul muzicii…
Se folosesc strategii din terapia cognitiv-comportamentală cu scopul de ajuta adolescenții să își înțeleagă gândurile și sentimentele și să descopere strategii de a-și redefini gândurile și sentimentele negative, mai ales cele care conduc spre probleme comportamentale.
Versetul Biblic de încurajare:
Efeseni 6:10 “În cele din urmă, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.”
În conzluzie,
muzicoterapia poate fi un instrument eficient pentru a ajuta copiii și adolescenții cu diverse probleme de comportament, datorită faptului că oferă o modalitate non-verbală și creativă de exprimare și procesare emoțională. De asemenea, muzicoterapia poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale pozitive și dezvoltarea obiceiurilor sănătoase în vederea gestionării unui comportament adecvat.
Câteva gânduri de final:
Dacă aveți copii sau nepoți cu anumite probleme de comportament – nu disperați! Uneori aceste comportamente vor trece de la sine, odată cu maturizarea lor.
Dacă observați comportamente periculoase sau dacă observați faptul că anumite probleme persistă, nu ezitați să apelați la specialiști de încredere. Să nu vă fie teamă că veți fi stigmatizați dacă adolescentul sau copilul are nevoie de terapeut sau psiholog. Așa cum ne îngrijim de ei când sunt bolnavi fizic, așa trebuie să ne îngrijim de ei și când au provocări ce țin de sănătatea mintală.
Nu căutați soluții pe internet ci, la Duhul Sfant; El ne-a fost trimis ca sa nu luptam ca niste orfani!
Din păcate există foarte multe informații care se încadrează în pseudoștiință, iar unele sfaturi și terapii sunt chiar periculoase. Un exemplu este practica terapiei de memorie recuperată (RMT) sau sindromul memoriei false. Această abordare are ca menire recuperarea amintirilor reprimate ale evenimentelor traumatice, în special abuzul din copilărie, prin hipnoza sau imagini ghidate. Cercetările științifice au demonstrate însă că această terapie creează amintiri false, iar clienții au crezut că au experimentat lucruri care de fapt nu s-au întâmplat vreodată.
Încurajați activități care îi țin în realitate și în prezent – cum ar fi sportul, muzica sau arta. Problemele de comportament adesea rezultă din emoții pe care ei nu știu să le gestioneze. Implicarea în activități sportive sau artistice le poate îmbunătăți echilibrul emoțional.
Pentru aprofundare:
Baker, Felicity. Therapeutic songwriting: Developments in theory, methods, and practice. Springer, 2016.
Bunt, L. and Stige, B., 2001. Music therapy. The New Grove Dictionary of Music and Musicians, 17, pp.535-40.
Gardstrom, Susan, Suzanne Sorel, and B. Wheeler. „Music therapy methods.” Music therapy handbook (2015): 116-127.
Grocke, Denise, and Tony Wigram. Receptive methods in music therapy: Techniques and clinical applications for music therapy clinicians, educators and students. Jessica Kingsley Publishers, 2006.
Edwards, Jane, ed. The Oxford handbook of music therapy. Oxford University Press, 2016.
Wigram, Tony. Improvisation: Methods and techniques for music therapy clinicians, educators, and students. Jessica Kingsley Publishers, 2004.
Hanser, Suzanne B. The new music therapist’s handbook. Hal Leonard Corporation, 2000.
McFerran, Katrina. Handbook of music, adolescents, and wellbeing. Oxford University Press, USA, 2019.
McFerran, Katrina. Adolescents, music and music therapy: Methods and techniques for clinicians, educators and students. Jessica Kingsley Publishers, 2010.
Det. Aici
https://emanuel.ro/cum-poate-ajuta-muzicoterapia/
***********************************
51 . Ce să citești în Biblie pentru…(orice vindecare Dumnezeiasca)
Această terapie este de bază; se bazează pe Psalmul 1:2-3, care spune: „Dar El se bucură de Legea Domnului și la Legea Lui se gândește zi și noapte. Este ca un pom sădit pe malul râului, care dă roade la vremea lui și frunzele lui nu se ofilesc niciodată. Orice face el prosperă. ” (NIV)
Concept de bază: Învățați să prosperați meditând la Cuvântul Său.
Beneficii: Găsirea modalităților de a face proiectele noastre de succes.
Prima mișcare: alegeți un verset sau un pasaj din Biblie. De preferat ceva concret.
A doua mișcare: memorează versetul sau pasajul pe care l-ai ales. Și revizuiește-l dimineața, la prânz și seara înainte de a merge la culcare.
Pune-ți întrebări despre ceea ce citești. Întrebări de genul: Este scris la timpul prezent? Eu cred ce spune? Are data de expirare? Câte învățături are?
A treia mișcare: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?
Meditația este o armă puternică pentru a obține succesul în proiectele noastre; Meditarea asupra Cuvântului face ca acesta să se înrădăcineze în noi în așa fel încât devine o parte din noi și viața Cuvântului începe să acționeze în noi.
Exemplu:
Alegem versetul Ioan 6:27 „Nu lucrați pentru hrana care piere, ci pentru hrana care dăinuie până la viața veșnică, pe care ți-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl l-a rânduit”.
Întrebați-vă la ce se referă, se vorbește despre a fi leneș? Despre ce mâncare vorbește? Cum putem accesa acea mâncare? Este o masă pe care numai Isus o poate oferi?
Ei bine de acum înainte mă hotărăsc să caut acea hrană care vine de la Dumnezeu, ajung la concluzia că Biblia însăși este hrană sănătoasă pentru viața mea. Așa că am decis să aplic citirea și studiul Bibliei în viața mea de zi cu zi, căutând acele cuvinte care îmi dau viață.
Meditația este unul dintre instrumentele fundamentale pentru ca proiectele noastre să aibă succes.
Armando Carrasco Z
Terapia „de ședere”
Această terapie este de bază, bazată pe Ioan 15:7 care spune: „Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice doriți și vi se va face.” (NIV)
Concept de bază: A învăța să rămânem în Cuvântul Său ne va ajuta să primim orice cerem.
Beneficii: Găsirea modalităților de a te ruga în mod responsabil.
Prima mișcare: Meditați asupra întregului context al acestui pasaj.
Citește Ioan 15:1-8
A doua mișcare: Pune-ți următoarele întrebări:
Cum pot rămâne în Hristos?
Primul pas este să credem că Isus a venit să-și îndeplinească misiunea de a-l împăca pe om cu Dumnezeu. Tot ce trebuie să faci este să mărturisești, să-I spui cu cuvintele tale că ai crezut în El. Gata, atât de ușor. El nu cere nimic mai mult decât să-l crezi.
Și cum pot rămâne cuvintele Lui în mine?
Acest lucru este important; Pentru că mulți, dar mulți dintre mulți, când aud cuvântul lui Dumnezeu, singurul lucru pe care îl fac este să-l ia ca pe ceva mistic. Ceea ce trebuie să faci pentru ca cuvântul Său să rămână în tine este să-l pui în practică.
A treia mișcare: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?
Mărturisește că ai crezut în Isus
Fă-ți obiceiul să citești Biblia și să o pui în practică
Vorbește cu Dumnezeu crezând că vei primi ceea ce a promis El
Exemplu:
Fă o rugăciune simplă ca aceasta, folosind propriile tale cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, cred că ești fiul lui Dumnezeu și că ai murit pe cruce pentru a-mi ierta toate păcatele. Cred că ai înviat și aleg să ascult de Cuvântul tău.
Dacă nu ați citit niciodată Biblia, vă recomand să începeți cu o Evanghelie; alege unul și citește porțiuni din ea zilnic. Pune în practică ceea ce înveți.
Nu ezita să vorbești cu Dumnezeu. Își ține promisiunile.
Aceasta este una dintre marile promisiuni ale lui Isus Hristos. E doar o chestiune de a-l crede.
Armando Carrasco Z
Terapia 1
Terapia „Nu vă înșelați”
Această terapie este de bază, se bazează pe Ioan 22:29 care spune: „Isus le-a răspuns: greșiți pentru că nu cunoașteți scripturile sau puterea lui Dumnezeu.” (NIV)
Concept de bază: Învață să citești Biblia și să găsești o aplicație practică în timpul nostru.
Beneficii: Găsiți cu ușurință soluții pentru viața de zi cu zi.
Prima mișcare: Găsește un verset din Biblie.
A doua mișcare: Pune-ți următoarea întrebare: Cred ce spune Biblia aici?
Aceasta este cheia deoarece puterea Bibliei se bazează pe a crede în Dumnezeu. Nu crede doar în El. Mulți, mulți dintre mulți, cred în Dumnezeu. Dar foarte puțini cred în El. Asta e diferența.
Meditarea asupra acestui lucru este începutul acestei terapii.
A treia mișcare: Pune-ți o altă întrebare: Cum pot aplica asta în viața mea?
Uneori nu punem în practică obiceiurile bune, din simplul motiv că nu s-au „instalat” în mintea noastră. Sunt sfaturi bune pe care nu le-am „imbratisat”. Cel mai bun mod de a face acest lucru este să ne gândim cum l-am pune în practică.
A patra mișcare: Pune-o în practică
Să ne amintim că Isus însuși ne-a avertizat că puterea Cuvântului Său constă în ascultare și faptă. Învață și pune în practică. Lasă-ți mintea să rătăcească pentru a găsi modalități de a pune în practică pasajul pe care l-ai ales.
Exemplu:
Verset ales:
„Petru a venit la Isus și L-a întrebat: „Doamne, de câte ori trebuie să iert pe fratele meu care păcătuiește împotriva mea? Până la șapte ori?’ Isus a răspuns: „Nu-ți spun de până la șapte ori, ci de până la șaptezeci și șapte de ori.”
Matei 18:21-22
A doua mișcare: Îl cred?
Răspuns: Da, în totalitate.
A treia mișcare: Cum o pot pune în practică?
Răspuns: O să-mi iert vecinul care aruncă gunoiul în fiecare vineri în fața casei mele, (am să vorbesc cu el și o să fac tot ce îmi stă în putere pentru a încerca să-l conving într-un mod decent să nu mai facă asta) Dar în timp ce el este convins, decid să-l iert de fiecare dată când o face.
A patra mișcare: iertarea
Acest exercițiu simplu, dar puternic, te va obișnui să găsești modalități de a pune în practică învățăturile Bibliei.
Ziua Internațională a Cărții și Drepturilor de Autor se sărbătorește pe data de 23 aprilie, ca urmare a deciziei luate în cadrul conferinței UNESCO din Paris din anul 1995. Alegerea acestei zile a fost inspirată de tradiția din Barcelona, unde are loc în această zi Festivalul Trandafirilor, o manifestare dedicată Sfântului Gheorghe (San Jordi) şi în cadrul căreia este comemorat Miguel de Cervantes, alături de William Shakespeare. Cu ocazia acestui festival, fetele şi femeile primesc flori, iar bărbaţii cărţi.
Biblioterapia-
Vindecarea prin lectură
Ziua Cărții a început să fie sărbătorită din 1926 pe data de 7 octombrie (presupusa dată de naștere a lui Miguel de Cervantes), la inițiativei lui Vicente Clavel, director al editurii Cervantes din Barcelona, care a încercat ca prin această sărbătoare să aducă un omagiu lui Cervantes, dar și să stimuleze vânzarea de carte. Pentru că toamna nu e întotdeauna cel mai prietenos anotimp pentru plimbări printre standuri de cărți, regele Alfonso al XIII-lea a aprobat în 1930 mutarea sărbătorii pe timp de primăvară, pe 23 aprilie (presupusa dată la care s-a stins din viață Miguel de Cervantes în anul 1616).
Ideea de librării, biblioteci, anticariate ca spații magice, în care cei care poposesc își găsesc liniștea, inspirația sau chiar fericirea nu este una nouă, la fel cum nici idea de conexiune cu personaje din romane, alinare prin lectură nu aparține timpului prezent.Anul acesta, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și Drepturilor de Autor ne îndreptăm atenția către biblioterapie. Termenul îi aparține lui Samuel McChord Crothers, pastor unitarian și eseist, care a folosit pentru prima dată acest termen în articolul pe care l-a publicat în anul 1916. Valoarea terapeutică a cărților a fost descoperită însă cu mult timp înainte. Până în secolul al XIX-lea, textele religioase au reprezentat sursa principală care a stat la baza practicării a ceea ce azi numim biblioterapie.
Terapia prin lectură reprezintă de cele mai multe ori un adjuvant folosit de psihiatri și psihoterapeuți, fiind un instrument util pentru a oferi noi perspective, a comunica noi valori și atitudini, a facilita înțelegerea faptului că există și alte persoane care se confruntă cu probleme similare, a permite cititorului să vadă că există mai multe soluții pentru problema sa etc.
Cu precădere în momentele dificile, avem tendința de a căuta răspunsuri, alinare în literatură, chiar și în lipsa recomandărilor venite din partea unui specialist. În perioada pandemiei, la nivel global, se pare că au crescut vânzările de carte, iar două titluri s-au regăsit în top vânzări în multe țări din lume: Ciuma de Albert Camus și Dragoste în vremea holerei de Gabriel Garcia Márquez. Nu întâmplător aceste două romane clasice au revenit în atenția publicului larg. În fața incertitudinii, anxietății, distanțării, a înțelege cum alte persoane – fie ele chiar fictive – au făcut față unor situații similare poate avea un efect pozitiv asupra cititorului, îmbunătățindu-i starea de bine.
Iubirea conștientă, reziliența, vindecarea copilului interior, trauma, știința somnului, impactul stresului asupra corpului nostru, inteligența emoțională sunt toate subiecte pentru care cititorii au manifestat un interes aparte în ultima vreme, lucru care s-a tradus și în regăsirea titlurilor de dezvoltare personală în top vânzări pe libris.ro în acestă perioadă. În cadrul unuia dintre cele mai urmărite evenimente ale târgului online de carte și experiențe culturale, LIBfest, ediția a IV-a (martie, 2023), Petronela Rotar și Gáspár György, pshihoterapeuți, au discutat despre traumă și vindecare, menționând și biblioterapia.Cei doi psihologi au vorbit despre puterea cuvântului scris, impactul pe care îl poate avea o carte citită, percepția unori nefavorabilă a titlurilor din domeniul dezvoltării personale (influențată și de titlurile de tipul „5 pași pentru…” „Cum să … în X zile etc.”), importanța de a fi pregătiți pentru o anumită carte și puterea transformatoare a cititului. Gáspár György propune o abordarea extinsă a conceptului dezvoltării personale, considerând că acesta nu ar trebui să se rezume la aria psihologiei, ci ar putea să acopere și activități precum învățarea unui instrument muzical, practicarea unui sport etc. În perspectiva sa, biblioterapia poate fi considerată etapa de alfabetizare în procesul de dezvoltare personală. Cum să-ți reinventezi viața de Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Formula fericirii de Stefan Klein, Într-o voce nerostită de Peter A. Levine sunt doar câteva dintre titlurile recomandate în cadrul dialogului pe care-l poți viziona pe canalul Youtube a libris.ro.
Este biblioterapia o metoda folosită de specialiștii din domeniul sănătății mintale din România? Există date, studii cu privire la eficacitatea acesteia? Care ar fi diferența dintre actul individual al lecturii și biblioterapie? Iată câteva întrebări pe care ni le-am pus și pentru a aduce mai multă claritate asupra acestui subiect am discutat cu Sever Gulea, medic psihiatru, expert în domeniul sănătății mintale în România.
Libris: În rândul publicului larg, biblioterapia este deseori definită prin actul de citire a cărților de pe raftul de dezvoltare personală (în lipsa unor recomandări primite de la medic sau psihoterapeut). Considerați că există o diferență între acest act al lecturii și biblioterapie definită ca utilizare a cărților în scop ghidat terapeutic?
Sever Gulea: Există fără îndoială un înțeles larg al biblioterapiei, în care simplul act al lecturii este considerat o formă de terapie. În fond, textul scris a fost un însoțitor longeviv al umanității din cele mai vechi timpuri, inclusiv ca „asistent” pentru cei aflați în suferință. În secolul al XIX-lea, existau biblioteci atașate spitalelor, în secolul al XX-lea lectura era prescrisă de medici soldaților din Primul Război Mondial ca paliativ, astăzi, odată cu răspândirea culturii individualiste și cu explozia literaturii de dezvoltare personală, cărțile au devenit nu doar un instrument de evadare, de alinare a suferinței, ci și o bază de autoperfecționare. În unele facultăți de medicină, precum cea de la Universitatea Yale, lectura și scrierea poeziei sunt importante și chiar integrate de zeci de ani în curricula de studiu pentru medici. Și asta nu e întâmplător, atâta timp cât premisa acestei abordări e aceea că poezia ar fi o cale importantă de a cultiva empatia, de a avea acces la emoții (cele proprii și cele ale altora), la anumite profunzimi ale vieții interioare de care un medic are nevoie în contactul cu pacientul.
Până la un punct, am putea vedea aproape orice tip de lectură ca parte din înțelesul larg al biblioterapiei. Putem decela însă și un înțeles mai îngust, ca un demers orientat spre un scop anume, al unei persoane care traversează o situație dificilă sau se confruntă cu o vulnerabilitate psihică. În acest sens biblioterapiea implică un proces ghidat (adesea printr-o selecție personalizată făcută de un biblioterapeut) care urmărește ca pacientul să poată experimenta în siguranță o serie de emoții, să stabilească o conexiune cu un anume tip de experiență (cum ar fi doliul sau trauma) și să se deschidă ulterior spre o schimbare (fie că asta implică o eliberare emoțională, un catharsis sau chiar o acțiune concretă) după finalizarea procesului. Biblioterapia în acest sens nu presupune doar o parcurgere informativă/educațională a unui text, ci mizează pe potențialul lecturii de a genera emoție și conexiune cu experiențele personale filtrate prin alte experiențe imaginate. Prin acest ocol sau filtru, primim un tip de validare, dar și un posibil nou orizont de interpretare. Experiențele/ emoțiile personale pot fi confruntate (în cazul în care există un blocaj) sau pot fi puse într-o altă lumina (atunci când sunt prea apăsătoare). De asemenea, biblioterapia nu e legată neapărat de conținutul unei cărți (de exemplu că e literatură sau e dezvoltare personală), ci de natura procesului și demersului implicate în folosirea textului scris.
Libris: Este biblioterapia un instrument la care apelați în practica dumneavoastră profesională? Dacă da, ne puteți spune de ce anume depinde folosirea acestuia? (ex.: tipul tulburării și/sau problemelor cu care se confruntă beneficiarul? dacă persoana în cauză are deja cititul încorporat în rutina sa zilnică? etc.)
Sever Gulea: Din păcate de prea puține ori, pentru că nu am o pregătire în sensul îngust al biblioterapiei, amintit mai sus. Altfel m-am străduit în ultimele luni să adun recomandări de lectură personalizate pentru diferite situații terapeutice sau vulnerabilități mintale. Biblioterapia aduce în Occident un beneficiu celor cu tulburări psihice precum depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburările de alimentație, adicții, dar țintește și zone în afară patologicului precum problemele legate de stimă de sine sau doliul. Am avut surpriză că parcurgerea unei cărți cu un anume conținut să aducă un beneficiu mai mare decât o simplă discuție, chiar și când ea are loc într-un cadru terapeutic. De exemplu, într-o situație de doliu, chiar și atunci când încerci să fii suportiv caterapeut/ psihiatru, ar putea apărea o limita între clientul aflat în suferința pierderii și terapeutul cu care pacientul poate simți dificultăți de conectare emoțională.
Pe de altă parte, o carte potrivită, o poveste care prezintă un personaj care traversează efectiv experiența doliului ar putea fi sursă de alinare și suport de care cineva are nevoie: să vadă cum altcineva trece printr-o experiență similară, să-și recunoască trăirile în acel personaj, să dezvolte sentimentul că nu este singur într-o experiență dureroasă și că poate exista speranță sau reconciliere.
Libris: Din experiența dumneavoastră, există un segment de vârstă care este mai receptiv la biblioterapie?
Sever Gulea: Nu am o experiență vastă pentru a putea face aprecieri empirice în acest sens. În Occident există biblioterapie pentru copii dar și pentru adulți. Probabil că sunt mai receptivi cei pentru care obișnuința lecturii e ceva firesc, cei care cred în posibilitatea de a găsi sens și a trăi emoții prin literatură. Cu toate acestea, chiar și cei mai puțin obișnuiți cu literatura pot beneficia de biblioterapie. O mare parte a ascensiunii dezvoltării personale de astăzi și chiar dezvoltarea celei mai răspândite formă de psihoterapie la ora actuală (psihoterapia cognitiv-comportamentală) își au rădăcinile în filosofia stoică, astfel că scrierile lui Seneca sau Marc Aureliu sunt instrumente clasice de biblioterapie. Chiar si cei care nu au deprinderi experimentate de a citi în general pot beneficia de biblioterapie. Romanul grafic, de pildă, e folosit în vest cu succes în penitenciare, în cazul celor cu dificultăți de învățare sau cu dislexie.
Libris: Există oare câteva titluri ce pot fi mereu recomandate în cadrul biblioterapiei, indiferent de dificultățile cu care se confruntă o persoană și/sau răspunsurile în căutarea cărora este aceasta?
Sever Gulea: Ca orice demers terapeutic, și biblioterapia e mai degrabă personalizată. Atâta timp cât suntem unici ca indivizi, e important ca un biblioterapeut să cunoască parcursul, obișnuințele, preferințele și istoricul clientului pe care îl are în față sa, nu doar să se bazeze pe un diagnostic sumar sau pe rețete universale. Aceeași carte poate avea un impact evident diferit chiar și asupra persoanelor cu dificultăți aparent similare. Pentru cineva care traversează o depresie tonul lui William Styron din Beznă vizibilă ar putea fi o cutie de rezonanță potrivită, în vreme ce pentru altcineva ar putea părea ceva mult prea întunecat și apăsător. Iar acel altcineva ar putea găsi, dimpotrivă, mai multă conexiune cu Matt Haig, un autor care a depășit pragul sinuciderii și și-a așezat amintirile într-o varianta mai plină de umor, prin volumul Câteva motive să iubești viața.
Libris: Considerați că există și situații în care biblioterapia ar fi contraindicată?
Sever Gulea: Lectura oricărei cărți comportă în general un risc, acela de a nu mai vedea lucrurile ca înainte, de a produce o schimbare la care nu te aștepți. E un risc pe care suntem dispuși să ni-l asumăm prin natura curiozității noastre și disponibilității la schimbare. Nu cred că există o contraindicație generală a biblioterapiei. Putem vorbi de o incompatibilitate în aplicarea ei, atunci când nu există o disponibilitate minimală de participare într-un act de lectură din partea clientului. Ar mai putea exista și o aplicare prematură a ei, când un client vulnerabil e expus unor texte intense, fără avertismente /introduceri prealabile, când nu este pregătit să confrunte anumite tipuri de experiențe sau emoții și există riscul unor decompensări suicidare sau psihotice. În acest caz devine importantă și experiența unui biblioterapeut care să cunoască istoricul și să supervizeze evoluția clientului, să construiască un spațiu de siguranță în care clientul să își poată trăi emoțiile la contactul cu textul și să îl ajute să le dea un sens, nu doar să îl trimită acasă cu o recomandare de lectură și atât.
Libris: Trăim într-o perioadă în care noile apariții editoriale sunt într-un număr extraordinar de mare pe piața de carte din România, iar timpul de așteptare pentru traducerea și publicarea unui volum apărut într-o altă țară a scăzut considerabil de-a lungul ultimilor ani. Acest lucru vine cu multe avantaje, dar și cu dificultatea de a alege volumul potrivit de la un raft la care numărul de cărți pe aceeași temă poate fi copleșitor. Poate exista oare și cartea nepotrivită la momentul nepotrivit?
Sever Gulea: Cât de potrivit este ca o carte să apară într-un context sau în altul e ceva ce stabilim mai degrabă retrospectiv. Desigur, există o industrie întreaga a publicării care funcționează în statele cu piețe de carte imense și acolo unde instituția impresariatului și a editorilor are o vechime considerabilă și e extrem de competitivă, evident că vor fi oameni care vor evalua, vor anticipa contextul în care o carte e potrivit să apară – adică momentul în care ar avea cele mai mari șanse să se vândă și să atragă atenția (o poveste în acest sens, despre cum sunt unele cărți premeditate și create din nimic că să se potrivească unui context social/ unui trend al intereselor, aflați în romanul lui Nathan Hill – Nix, publicat de Editura Rao). Pe de altă parte, când vine vorba de cititori, nu cred că putem vorbi de o carte nepotrivită la un moment nepotrivit. Mai degrabă cred că pot există mai multe lecturi ale aceleiași cărți, la vârste diferite, în etape de viață diferite și cred că acele lecturi lasă urme mai mult sau mai puțin adânci în funcție de momentul de viață la care sunt citite. Pe de altă parte, inevitabil trebuie să ne împăcăm cu ideea că vor fi mereu tot mai multe cărți pe care nu le-am citit și cu care nu ne vom întâlni niciodată deși dacă ne-am fi întâlnit cine știe cum ne-ar fi impactat. Dar la fel se întâmplă și când vine vorba de relații interumane într-o lume globală… am putea întâlni atâția oameni, grație globalizării și deschiderii granițelor și totuși nu avem cum să o facem. De fapt, prin numărul tot mai mare de oportunități pe care globalizarea ni le scoate în cale (fie că e vorba de oameni, cărți, produse sau diverse experiențe), libertatea se simte tot mai grea și o filosofie a renunțării senine e tot mai necesară.
Libris: Se rezumă biblioterapia la anumite genuri literare? Și dacă da, care ar fi acestea?
Sever Gulea: Așa cum aminteam, biblioterapia nu e legată de un anume gen literar, ci e mai degrabă un demers care urmărește un scop prin diferite tipuri de medii. Se poate folosi în biblioterapie poezia, proza, eseul filosofic, jurnalul, romanul grafic. Exista o biblioterapie, să-i spunem pasivă, care presupune realizarea unui jurnal de lectură personal sau doar parcurgerea textului scris, citirea și recitirea anumitor pasaje sau versuri de impact emoțional și reflecția asupra lor (cu o pauză în care să capatam acces mai bun la emoția pe care o trăim). Exista și biblioterapie cu o dimensiune mai degrabă creativă care implică scrisul unei poezii sau a unei scrisori.
Libris: Se poate obține o specializare în biblioterapie?
Sever Gulea: Nu cunosc la acest moment cursuri oficiale în Romania pentru biblioterapie. În Occident există, fără îndoială.
Libris: Ați întâlnit persoane care au apelat la psihiatru sau psihoterapeut în urma citirii unei cărți? Dacă da, ne puteți dezvălui și titlul/titlurile care au contribuit la decizia de a apela la specialiști în domeniul sănătății mintale?
Sever Gulea: Cred că psihoterapia și psihiatria beneficiază tot mai mult de ambasadori solizi în spațiul culturii populare. Am avut pacienți care au căpătat încredere să ceară ajutor sau au fost dispuși să capete curajul recunoașterii unor probleme după ce i-au citit pe Irvin Yalom sau Petronela Rotar.
Libris: Aveți vreun scriitor(are) preferat(ă)? Dar vreo carte preferată?
Sever Gulea: Mereu revin cu plăcere la Alain de Botton sau Michel Houellebecq. Și, o dată la doi ani, recitesc cu fascinație cartea lui Lionel Shriver – Trebuie să vorbim despre Kevin.
Libris: Ce cărți se regăsesc în acest moment pe noptiera dumneavoastră?
Sever Gulea: Specii de Cristian Fulaș, Elementele alegerii de Eric J. Johnson, Psihopatologie, persoană și cultură de Mircea Lăzărescu
54 . (Cinzeci- )50 de sfaturi pentru pacienții cu probleme psihiatrice
”Pacienții sunt cei mai buni dascăli” – Dr. Allen Frances
Pe pagina de Facebook am postat un articol al doctorului Allen Frances în care acesta oferă ”50 de sfaturi pentru un psihiatru tânăr din partea unui psihiatru mai în vârstă”. Un text care însumează experiența a 50 de ani de experiență în diagnosticarea și tratarea persoanelor care suferă de o tulburare de sănătate mintală.
”Pacienții sunt cei mai buni dascăli” – Dr. Allen Frances
În continuare voi încerca să traduc și să comentez sfaturile pentru pacienți prezentate în articolul din Psychiatric Times, sfaturi care se regăsesc și în cartea lui: ”Esențialul în diagnosticul psihiatric” (merită citită – link la finalul articolului).
Sunt o grămadă de tratamente diferite – nu există unul care să se potrivească tuturor pacienților.
Unele dintre ele au o bază solidă de dovezi științifice, altele nu. Recomand să vă orientați către tratamente bazate pe dovezi.
Metodele de tratament utilizate în psihiatrie sunt la fel de eficiente (dar și la fel de ineficiente) ca tratamentele folosite în restul medicinei.
Rezultatele pot fi extrem de variabile și imprevizibile inițial. Pentru majoritatea persoanelor tratamentul este benefic într-o oarecare măsură, unii se recuperează complet, o minoritate nu răspund la tratament și câțiva pot fi sufere de pe urma efectelor secundare ale tratamentului.
Succesul tratamentului depinde de:
fiecare persoană în parte
natura problemei
acuratețea diagnosticului
tipul de tratament
abilitățile și flexibilitatea clinicianului
efortul pacientului
puterea relației terapeutice
prezența sau absența șansei
Alegerea unui tratament optim depinde de:
fiecare persoană în parte
natura problemei
severitatea problemei
preferințele pacientului
competența clinicianului
disponibilitate
rezultatele unei serii sistematice de încercări de tratament pentru a decide care dintre ele funcționează cel mai bine
”Niciun tratament” poate fi uneori tratamentul de elecție – în special pentru persoanele care se confruntă cu probleme normale, apărute în urma unor evenimente comune din viața de zi cu zi sau care nu au avut răspuns la tramentele anterioare.
Pentru simptomele ușoare, cel mai bun tratament este expectativa vigilentă, puterile vindecătoare ale trecerii timpului, reducerea stresului și suportul familiei/apropiaților.
În contrast, simptomele persistente/severe necesită atenție imediată – cu cât aștepți mai mult, cu atât mai greu va fi să tratezi, iar recuperarea va fi mai anevoioasă și mai incompletă.
O potrivire între pacient și clinician este crucială pentru un rezultat bun. Dacă este posibil, consultă mai mulți clinicieni înainte de a alege unul cu care rezonezi cel mai bine.
Nu-ți fie rușine să cauți ajutor – jumătate din populație poate avea un simptom de natură psihiatrică la un moment dat în viață, iar stigma de a fi sub tratament psihiatric aproape s-a evaporat (n.tr. – nu la fel stau lucrurile în țara noastră. Încă mai e nevoie de multă muncă și luptă împotriva stigmatizării bolnavului psihic). De aceea, articolul acesta te poate viza direct sau poți ajuta cel puțin jumătate din lista ta de prieteni distribuind textul pe rețelele de socializare!
Fii un consumator informat și sceptic – folosește internetul (deși nu recomand să crezi orice apare acolo); fă-ți o listă de întrebări înainte de fiecare vizită; așteaptă răspunsuri de bun simț. O a doua sau a treia opinie poate ajuta la luarea unei decizii.
Pune suflet în tratament; cu cât te implici mai mult, cu atât vei obține mai mult.
Psihoterapia este de regulă cel mai bun tratament pentru tulburările ușoare/moderate și uneori poate fi de ajutor în managementul tulburărilor mai severe.
Medicația psihiatrică este esențială pentru majoritatea cazurilor severe; uneori necesară pentru cele moderate; și trebuie luată în considerare atunci când simptomele persistă sau nu răspund la psihoterapie.
Există numeroase tehnici specifice și eficiente de psihoterapie – cognitive, comportamentale, interpersonale, psihodinamice, sistemice familiale și de grup.
Cei mai buni psihoterapeuți cunosc toate aceste tehnici și le aplică flexibil, așa cum e nevoie pentru fiecare pacient și moment în parte.
O alianță terapeutică puternică și o potrivire de caracter între clinician și pacient poate fi mai importantă decât tehnicile specifice utilizate.
Majoritatea terapiilor psihologice sunt scurte (5-12 ședințe); orientate către un scop; concentrate pe rezolvarea problemelor. Terapia pe termen lung poate fi necesară pentru probleme mai persistente sau scopuri mai ambițioase.
Cel mai mare beneficiu al psihoterapiei îl obțineți atunci când aplicați în viața de zi cu zi ceea ce se învățați în timpul ședințelor. Așteaptă să primești teme de casă de la terapeut și încearcă să descoperi modalități de a-ți îmbunătăți abilitățile și de a-ți extinde limitele bazat pe ceea ce înveți în terapie.
Este important să acorzi o șansă psihoterapiei, dar dacă nu funcționează, încearcă altceva sau caută alt terapeut.
Tratamentul psihofarmacologic este în momentul actual suprautilizat – 20% din populație ia cel puțin un medicament psihotrop, 12% iau antidepresive, incluzând aici 25% dintre femeile peste 40 de ani și 4% dintre adolescenți; 4% iau o benzodiazepină, 6% dintre copii iau un stimulant. Antipsihoticele sunt de asemenea supraprescrise, în mod special în centrele de plasament și în căminele de bătrâni.
Aproximativ 80% dintre rețetele de psihotrope sunt oferite de medicii de familie (n.tr – datele provin din SUA. În România medicii de familie pot prescrie doar câteva psihotrope fără scrisoare medicală din partea specialistului) care au destul de puțin timp să-și cunoască pacienții, au avut un stagiu scurt de psihiatrie în rezidențiat și sunt deseori presați de pacienții care vor rezultate imediate de la primul consult.
Este extrem de ușor să începi o medicație psihiatrică, dar destul de greu să o întrerupi. Decizia de a iniția un tratament medicamentos trebuie să fie bine gândită și deseori necesită o perioadă de expectativă vigilentă sau psihoterapie înainte de prescriere (așa cum e menționat mai sus, pentru cazurile cu simptome ușor-moderate).
Răspunsurile de tip placebo combină efectele trecerii timpului, așteptărilor și faptului că majoritatea simptomelor apar ca răspuns la un stresor specific și se remit spontan. Rata de răspuns la placebo este foarte mare (50% sau mai mult) în cazurile ușoare și foarte scăzută (mai puțin de 10%) în cazurile severe.
Dacă începi un tratament medicamentos pentru o problemă ușoară, trecătoare, răspunsul pozitiv poate fi datorat în cea mai mare parte efectului placebo. Dar nu poți face diferența; mulți vor acorda credit medicației pentru ameliorare, iar alții vor continua tratamentul pe termen lung fără niciun motiv. Este important ca medicația să fie de ultimă alegere, nu un prim reflex, pentru problemele ușoare și moderate.
Reclamele pentru medicamente scot în evidență beneficiile și minimizează riscurile (n.tr. – în România nu există reclamă directă pentru medicamente așa cum se întâmplă în Statele Unite. Doar suplimentele alimentare pot fi promovate prin mijloace publicitare – toate sfaturile prezentate până acum se aplică și suplimentelor alimentare/terapiilor alternative).
Răbdarea este importantă. Este nevoie de timp ca medicamentele să funcționeze; nu sări de la un medicament la altul fără să-i acorzi timpul necesar de ajustare a dozelor. Curele sistematice sunt singura modalitate de a verifica eficacitatea unui tratament.
Medicația trebuie folosită cu grijă și doar pentru indicații specifice. Majoritatea medicamentelor au efecte adverse.
Principiul sacru al inițierii unui tratament trebuie să fie ”începe în doze mici și crește încet”.
Multe dintre medicamente pot cauza sindrom de discontinuare. De aceea este necesar să se întrerupă treptat și nu brusc – în special benzodiazepinele.
Medicația este esențială, uneori vitală pentru formele severe ale tulburărilor psihiatrice.
Există trei tratamente dificil de administrat (litiu, clozapină și TEC – terapie electroconvulsivantă) care sunt eficiente în situații specifice, dar utilizate mai rar. TEC ar fi alegerea mea dacă aș suferi de depresie severă.
Evoluția tulburărilor psihiatrice variază de la dizabilitate profundă la inconveniențe enervante. Ele pot fi atribuite fie șansei, fie abilităților medicului curant, dar o mare parte este determinată de felul în care participi la tratament și înveți cum să îți gestionezi cel mai bine problemele și simptomele.
Accesul la serviciile de sănătate mintală (și finanțarea lor) este inadecvată în Statele Unite ale Americii, în particular pentru cei care suferă de tulburări severe și care au resurse financiare reduse și suport social inadecvat.
Întotdeauna cere ajutor atunci când te gândești să închei socotelile cu viața. Împărtășindu-le cu alții te poate ajuta să te simți mai bine. Nu fii rușinat și nu simți că trebuie să porți povara aceasta singur.
Pregătește un plan de acțiune atunci când nu ai ideație suicidară, listând o serie de strategii de coping și persoane de sprijin la care poți apela atunci când revin/apar ideile autolitice.
Trebuie să știi faptul că finalitatea tentativei suicidare nu îndeplinește scopul pe care tu îl aștepți – acela de a scăpa familia de o povară. Dimpotrivă, gestul îi va urmări tot restul vieții lor.
Impulsurile suicidare ating apogeul în perioadele de stres și deznădejde și de regulă se remit dramatic în doar câteva zile/săptămâni. E o greșeală enormă să iei o decizie de viață și de moarte bazată pe ceea ce simți într-una din zilele cele mai negre ale vieții tale.
Suicidul este aproape întotdeauna o greșeală. Majoritatea persoanelor care supraviețuiesc unei tentative suicidare sunt foarte recunoscătoare că sunt în viață.
Alcoolul și drogurile amplifică riscul de a dezvolta o tulburare psihiatrică și cresc dramatic riscul de suicid și violență.
Pacienții care suferă de atât de probleme de sănătate mintală și se confruntă cu o dependență de substanțe au nevoie de tratament pentru ambele afecțiuni.
Asigură-te că nu deții sau că nu ai acces facil la arme.
Nu fii perfecționist în ceea ce privește așteptările de la viață. Desigur, viața are destule coborâșuri – dar amintește-ți că viața este de asemenea incredibil de frumoasă și prețioasă.
Să nu ai niciodată așteptări perfecționiste de la tratament. Doar în unele situații este complet curativ, dar poate ajuta în majoritatea situațiilor și întotdeauna oferă confort și sprijin.
Fii rezilient. Desigur, nu e drept să fii împovărat cu o suferință psihică, dar nu este capătul lumii. Aproape întotdeauna suferința poate fi ameliorată cu trecerea timpului și cu tratament și poate fi gestionată pentru a fi compatibilă cu o viață decentă.
Nu fi demoralizat dacă tratamentul pare să nu funcționeze. Deseori necesită multe încercări cu numeroase metode de tratament și o echipă multidisciplinară pentru a găsi tratamentul corect.
Nu renunța la speranță. Mai devreme sau mai târziu majoritatea persoanelor sunt fie eliberați de simptome sau învață să le gestioneze foarte bine.
Devino expert în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de sănătate mintală, sociale sau locative din zona ta.
Devino un avocat pentru îmbunătățirea serviciilor pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală. Politicienii răspund doar atunci când sunt constrânși de presiunea publică. Pacienții cu probleme de sănătate mintală au fost ignorați deoarece se simțeau stigmatizați și au acceptat această neglijare. Fă-te auzit! Alătură-te comunităților și asociațiilor care militează pentru destigmatizarea bolnavului psihic și pentru o mai bună psihoeducație a societății!
Dr. Frances este Profesor Emerit
și fost șef de catedră a departamentului de Psihiatrie a Universității Duke. De asemenea, este autorul a numeroase cărți de specialitate (și nu numai) precum: Esențialul în Diagnosticul Psihiatric, Saving Normal și Twilight of American Sanity: A Psychiatrist Analyzes the Age of Trump.
Ce este biblioterapia și cum se folosește în psihiatrie?
Textul este tradus și adaptat după articolul apărut pe 7 decembrie 2020, în Jurnalul Frontiers in Psychiatry.
Autori: Emmanuel Stip, Linda Östlundh și Karim Abdel Aziz.
Biblioterapia (terapia prin citit) este o intervenție sistematică ce folosește materiale bibliografice atent selecționate pentru a ajuta persoanele să gestioneze mai bine stresul și problemele personale. O recenzie a studiilor desfășurate în acest sens sugerează că biblioterapia poate fi folosită cu succes atât în context educațional, cât și clinic.Acest articol sumarizează istoria biblioterapiei. De asemenea, am propus o listă de lectură care cuprinde diferite perioade istorice și culturi referitoare la pandemie, carantină, simptome, restricții și impacte sociale (ex. Camus, Moravia, London, Le Clezio etc.).
Biblioterapia poate fi un mod prin care personalul din prima line să găsească un sprijin psihologic și să se relaxeze. Poate să ajute persoanele care au nevoie de un sprijin emoțional în timpul pandemiei să-și verbalizeze emoțiile și să identifice noi modalități de a-și rezolva problemele.
Cuprins
Ce este biblioterapia?
Istoricul terapiei prin lectură
Cercetările actuale și cadrul practic
Terapie prin lectură pentru cei din prima linie
Propunere: De la Clubul de Literatură Medicală la Biblioterapie
Exemple de lecturi și cărți folosite în biblioterapie
Ciuma – Albert Camus
Dragoste în timpul holerei – Gabriel Garcia Marquez
Geopolitica țânțarilor – Erik Orsenna
Moarte la Veneția – Thomas Mann
Concluzii
Limitări
Ce este biblioterapia?
Biblioterapia este o formă de terapie clinică sau de dezvoltare personală, adesea folosită în asociere cu psihoterapia, care include lectura ca parte a unui tratament. Mai exact, terapia prin lectură este o sursă de reabilitare a tulburărilor de sănătate mintală (și anume tulburările de anxietate, tulburări de dispoziție, episoadele depresive, fobii, tulburări de somn, etc.) sau pentru întărirea bunăstării psihologice.
În mijlocul Primului Război Mondial, medicii și vânzătorii din librării de la Spitalul Militar din Alabama, Statele Unite ale Americii, au folosit cărți pentru ameliorarea tulburării de stres posttraumatic la soldații care se întorceau de pe câmpul de luptă.
Apoi, anii 1950 au marcat înmulțirea cercetărilor privind biblioterapia într-o mare varietate de domenii (asistență medicală, asistență socială, educație etc.), în principal în America de Nord, la care au contribuit în mare măsură librarii. În 1961, definiția a apărut în Webster International:
„Biblioterapia reprezintă utilizarea unui set de lecturi selectate ca instrumente terapeutice în medicină și psihiatrie,dar și o modalitate de a rezolva problemele personale prin activitatea de lectură dirijată.”
Fitoterapia este metoda ce utilizează plantele medicinale în scop terapeutic. Este o terapie cu o vechime de mii de ani si o eficiență deja dovedită.Fitoterapia este metoda ce utilizează plantele medicinale în scop terapeutic. Este o terapie cu o vechime de mii de ani și o eficiență deja dovedită. Ea folosește plantele sub formă de extracte totale, spre deosebire de medicina alopată, care recomandă doar substanțe extrase din plante. Sunt utilizate diverse părţi ale plantei – împreună sau separat, după caz – de la rădăcini până la flori, inclusiv scoarţa sau mugurii.
Ce tratează Fitoterapia?
Alergiile, astmul bronșic, reumatismul (unele forme);Bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici;Infecțiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecțiuni virale;Stările de stres și epuizare, carențele în anumite vitamine și minerale;Intoxicațiile cronice, hipercolesterolemia;Ulcerul gastro – duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil.neurovegetative (anxietate, angoasă, spasmofilie, depresie moderată);circulatorii (tulburări venoase, hemoroizi, insuficienţă circulatorie cerebrală, hipertensiune arterială, retenţie de apă);funcţionale digestive, hepatoveziculare, respiratorii;cutanate (acnee, eczeme, psoriazis, urticarie);urinare (cistite);din sfera ginecologiei (sindrom premenstrual, menopauză);
Avantaje:
Accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine; culegerea lor din natură ajută la armonizarea organismului, eliberarea de stres etc.);Acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate și sunt consumate conform indicațiilor sau prescripțiilor);Tratarea bolnavului ca un întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul pe toate nivelele);Se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate (cu câteva mici excepţii, la care trebuie să se ţină seama de antagonismul dintre unele medicamente şi unele plante);Se adresează oricărei grupe de vârstă, ținând cont de acțiunea specifică a plantelor și efectele lor;Previn și nu doar tratează, tratează și nu doar ameliorează; cu cât afecțiunea este de dată mai recentă, cu atât reversibilitatea simptomelor sau leziunilor este mai rapidă și mai eficientă; în formele acute cu declanșare bruscă fitoterapia nu este la fel de promptă, necesitând asocierea cu alte metode terapeutice;Sunt ușor de administrat, având în vedere multitudinea de modalități de prezentare;Tratamentul acționează lent, durata acestuia fiind pe perioade mai lungi, dând posibilitatea refacerii și regenerării structurilor lezate;Vindecarea se face pe cale blândă prin mecanisme proprii organismului și poate produce vindecări definitive.
CONTRAINDICAŢII
În mod normal, fitoterapia este foarte bine tolerată, dacă respectaţi dozele uzuale.Totuşi, anumite plante pot fi contraindicate în cazul unor boli (de exemplu, sunătoarea pentru persoanele care fac tratament anti-SIDA) sau al anumitor categorii (femei însărcinate, copii, persoane vârstnice).Fitoterapia nu este recomandată în cazul bolilor grave, dar poate aduce o ameliorare şi în aceste situaţii.
TRATAMENTE
Efectele plantelor se instalează în timp și necesită o administrare prelungită – de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcție de gravitatea și vechimea bolii, reactivitatea organismului și perseverența bolnavului în a urma tratamentul.În cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura și 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic.
După remediile provenite din natură, include:
terapia cu ceaiuri,terapia cu plante aromate (aromoterapie – utilizează esențele de plante, sau uleiurile esențiale, substanțe aromatice secretate de numeroase familii de plante),terapia cu uleiuri (oleoterapie),terapia cu muguri de plante (gemoterapie –se bazează pe utilizarea extractelor alcoolice și glicerinate de țesuturi vegetale tinere, ca mugurii și radicelele aparținând unor plante diferite. Preparatele sunt prezentate sub forma distilată de două ori.),Herboristeria (corespunde metodei fitoterapiei, în sensul cel mai clasic și mai vechi, se servește de plantele proaspete sau uscate; ea utilizează fie planta întreagă, fie o parte a acesteia (scoarța, floarea, fructul, rădăcina). Prepararea constă în metode simple: decocție, infuzie, macerație).Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecțiunile ușoare, funcționale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant și poate contribui la o parțială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.Aceste afirmații se aplică la modul general, deoarece se constată în practica medicală că important este pacientul și nu boala (diagnosticul), căci adeseori dorința bolnavului de a se vindeca poate face adevărate minuni, în pofida statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta suferă.
57 . Iertarea – cel mai bun medicament pentru suflet
Cu totii trecem prin momente dificile, legate de relatii – poate fi o dezamagire, o tradare, o despartire nedorita sau neprevazuta, un divort sau orice alta forma de ruptura care poate provoaca o durere greu de suportat. Pentru a merge mai departe insa, pentru a ne construi o viata noua si mai buna decat cea dinainte, iertarea persoanei care ne-a facut sa suferim constituie piatra de temelie. Iata, asadar, 7 lucruri esentiale asupra carora puteti reflecta pentru a intelege mai bine conceptul de iertare si a-l putea folosi in interes propriu…
Textele sunt semnate de: fermieri, primari, consultanti, cercetatori, academicieni si de membrii din Clubul Agroprimarilor, Colegiul Redactional si alte personalitati.
Publicat la:
Iulie 6, 2025
Înfierea- Stanley Bruce Anstey…Cum reuşeşti să te laşi de păcat-1 Petru 4.1,2-James Butler Stoney;Eliberarea de sub puterea păcatului-Formalismul şi ceremoniile nu ne duc departe-John Thomas Mawson; Problema păcatului (2) Romani 6: Eliberaţi de păcat şi de moarte-Frank Binford Hole…Cum primesc eu un caracter ceresc?Evrei 2.9-Botschafter; Dragul meu tânăr …Cuvântul unui tată adresat fiului său! Frank Schönbach; Încurajare pentru tinerii creştini- Extras din două prelegeri din anii 1948 şi 1964- Paul Wilson… Un cuvânt de trezire referitor la tema alcool…Ce spune Biblia referitor la tema alcool? Stephan Isenberg; „Daniel a hotărât în inima lui” Daniel 1.8 Algernon James Pollock; Omul durerii-Frederick Charles Jennings; Satan şi iazul de foc Apocalipsa 19.20; 20.10-Frederick Charles Jennings; Gâdilarea urechilor: mesajul seducător plăcut al lui Joyce Meyer- Rudolf Ebertshäuser
Fondatorul GDS Silviu Brucan, inculpat pentru crime împotriva umanității, a cerut în 1989 invadarea României de către URSS, împreună cu Iliescu și Militaru (KGB/GRU) – RECHIZITORIUL DOSARULUI REVOLUȚIEI – DOC PDF; Cum a înființat Silviu Brucan Grupul pentru Dialog Social cu Pleșu și Liiceanu. Fondatorul GDS a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu. DOCUMENTE; Spionii nu ies la pensie. Corneliu Vlad despre anonimii de la CIA si KGB, SRI si SIE; Martori oculari ai crimelor din 13 – 15 iunie 1990 vorbesc: VIDEO cu profesorii Tomnița Florescu și Nae Constantinescu, fotograful Nic Hanu și ziariștii Corneliu Vlad, Miron Manega, George și Victor Roncea; România, printre statele UE cu cele mai multe salarii mici raportate la populația activă. Ce țară o întrece; Salariile magistraților în UE, față de salariul mediu: România și Italia – cei mai bine plătiți judecători. La polul opus, Germania; (Pentru ca bancherii prospera, plebea dispera!) Banca Naţională anunţă: profit uriaş pentru bănci; NOUA ORDINE MONDIALĂ – ACEASTA A FOST SCRISĂ ÎN 1989! (O viziune distopică din 1989); Salarii de lux din bani publici: angajați ai statului cu venituri peste cel al președintelui SUA; Tirania transumanistă se instalează la nivel global; Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Din seria „Ce ne mai clocesc mai-marii lumii” la Forumul Economic Mondial: supraveghere, cipuire, control tiranic, transumanism, moarte… Monseniorul Viganò: Dictatura Sanitară a OMS face parte din „lovitura de stat globală” a Marii Resetări; RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939.
ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei”; KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi în siguranță”/ Marea Resetare, fericirea de a nu avea nimic și sfârșitul democrației; Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial de la DAVOS, arată că MAREA RESETARE va duce la fuziunea dintre identitățile noastre BIOLOGICE și DIGITALE/ Premierul canadian Trudeau confirmă că PANDEMIA este o OPORTUNITATE pentru MAREA RESETARE/ Mircea Badea despre mesajele neomarxiste de la DAVOS (Video)/ Bătălia pentru Adevăr; (Asa rodeste Satanismul multilateral de globa-komunist…) POVESTEA SOVIETELOR – UN FILM CARE TREBUIE VĂZUT DE TOȚI ROMÂNII – UN FILM ZGUDUITOR, CARE DEZVĂLUIE RĂDĂCINLE POLITICII BARBARE RUSEȘTI PERPETUATĂ ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI, PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE; Documentare celebre: “BLESTEMUL SATANIC AL COMUNISMULUI” si completari necesare; (Asa a crescut padurea cu votatori social-fesenari, care-si trag seva din sudoarea contribuabililor…) Directorul Institutului ce protejează pădurea: 30.000 lei salariu. Alți 832 angajați iau 15.000 lei; (Daca nu ne nastem din nou,nu din samanta de doctor (neom-Ioan cap. 8/44)ci,din Samanta corecta si adevarata a lui Dumnezeu- 1 Petru 1/23),nu ne vindecam…) Cum îi ajuta colonelul Mitrică pe militari să ia pensie anticipată? „Îți mai dau 14 zile”; (Si astfel este ingropat poporul/muncitorul cu….radio-tele-icona-euroiul…) Instituțiile publice care ar trebui desființate urgent: dacă vrem o reformă reală a cheltuielilor bugetare; (Deocamdata…) Primării în vizorul ANI: contracte de familie, bani publici și aleși incompatibili; Intr-o tara sanatoasa-Iliescu –demolatorul Tarii- teroristul si kalaul Poporului Roman era dupa gratii si Romania era eliberata de profitorii Lovi/lutiei, pricopsiti cu pamanturi,”prajituri ”ale industriei si foarte multi bani speciali cu…)
Câţi bani a cheltuit statul cu Institutul Revoluției Române. Organizaţia, condusă de doi inculpați în dosarul evenimentelor din 1989; (Cine a turnat la RUSI, nu poate gandi ca BUSI…) 30.000 lei/lună pentru sindicalistul Marius Nistor din 10 surse. Vrea grevă contra austerității; Aprecierea necesară a „prostiilor”? (Experiment pentru globalizare…) Supraveghere în masă prin inteligență artificială la Jocurile Olimpice de la Paris; (Pentru divertisment va mai propunem aici alte subiecte; „Gata cu mocangeala” – Cristoiu comentează postarea lui Caramitru: „Cine e el? Scrie numai prostii”; Elon Musk avertizează că inteligența artificială ar putea crea un „dictator nemuritor de care nu vom putea scăpa niciodată”; Apple recomandă Blinkist, cea mai bună aplicație pentru intelectualii din întreaga lume; Stimulează schimbarea cu această listă cu cele mai inspirate cărți din lume; Elon Musk lansează un avertisment dur despre inteligența artificială, numind-o o amenințare mai mare decât Coreea de Nord; Arhivă pentru categoria „CITATE MEMORABILE”; (Acestia sunt viitorii GUVERNANTI…) Concurs de perle, la examenul de Capacitate; (Nemuritorii pricopsiti care au privati-furat si Avutia obsteasca-SINDICALA…) Cine sunt șefii care conduc marile confederații de decenii și resping orice reformă; Arhivă editorială; Geopolitica nebuniei elitei (Partea 1): În pragul Armaghedonului; Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? (Daca presa era ascultata –cand striga prin pustia ROMANEASCA…) România asistenţială trebuie să dispară. Repede; (Desi Mafia buletinelor rodeste in toata tara…) Cum au obținut ilegal identități românești cei 7.000 de ruși, ucraineni și moldoveni. „Se vedea că nu-s de-ai noștri”… unul dintre beneficiarii actelor false din Botosani este acuzat că a incendiat recent casa premierului britanic Keir Starmer… (Amintiri despre…) Zona Crepusculară, relansată de J.J. Abrams; Citate Bertrand Russell (1872 – 1970). Ca sa intelegem mai bine…
Dictatura sanitară vs cea criminală în mintea șoșocianului de serviciu; Internetul idioților; (Dupa Decembriada si Mineriada, s-a pus de Marea Hoti-Debandada…) La ce folosesc manifestațiile PSD-iste? Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? Sue Coe: Fantomele cărnii noastre (Ediția a XII-a) (Ediția a XII-a); Carta Poporului pentru Crearea unei Lumi Nonviolente; Violența umană: omniprezentă, multidimensională și amenințătoare de dispariție; Cum ar putea mințile neurodivergente să umanizeze guvernarea IA; Cum Au Murit Cei Mai Mari Dictatori Ai Lumii; (Chemati-l pe Iliescu sa-si vada propria recolta-debandada…) Mesajul teribil al lui Ion Iliescu pentru camarila bugetară. Nu se mai fac așa politicieni la noi… Călinescu: “Guvernul trebuie cercetat penal pentru uciderea poporului român”/”Eu aș desfința TVA-ul”; Încă o fabrică de acte false româneşti. Percheziții la Primăria Câmpulung Moldovenesc; Crimele Ascunse ale lui Ceaușescu – Masacrul de la Vadu Roșca 🔥 Legende și Mistere ale Istoriei; Vadimu Groazei – Balada Tribunului Nebun (Pamflet Muzical SICTIR medIA); Nordis de Buzău – Marcel Ciordacu’ (Pamflet Muzical); (Ca in toata ROMANIA…) Judeţul Sălaj: aproape jumătate din populaţie beneficiază de ajutoare de la stat; Brucan a greşit cu 10 ani; Ajutaţi-i pe cei blocaţi în diaspora să revină în ţară! Voi, ambasade, MAE, stat român sau oameni buni, cine le întinde o mână? Elita globală este o revizitare nebunească; Niciun stat american nu îndeplinește standardele privind drepturile copilului;„Strategia este să ne distrugă”- Expulzarea cetățenilor din țări terțe de către SUA în Costa Rica; „Micul secret murdar” al umanității-Înfometarea, înrobirea, violarea, torturarea și uciderea copiilor noștri;
Lovitura de stat a elitei pentru a ne ucide sau a ne înrobi: De ce nu pot guvernele, acțiunile legale și protestele să le oprească? Ion, Vampirul Energetic – Pamflet Muzical (Ion Iliescu); Straniul caz al „Humanzee”- Povestea incredibilă a lui Oliver, presupusul „hibrid maimuță-om”; Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversitatea acesteia; Oamenii și cimpanzeii NU sunt 99% identici- Ultimul cui în sicriul evoluției umane;Evoluția îi face pe oameni atei! CTP, despre măsurile asumate de Guvernul Bolojan: „Trebuie scoși niște bani din piatră seacă”. B1TV; Jacques Monod și evoluția teistică; De ce ne cerți Bolojane pentru dezastrul vostru economic? – invitat Gen. (SIE) Gheorghe Dragomir; Bolojan, despre șefii cu salarii mari de la stat: „Lipitori”; (Si alergica Sfanta Udrea a fost rasplatita…) Judecătorii au decis eliberarea Elenei Udrea: motivele deciziei; ANDREI MARGA: ANULAREA ALEGERILOR FACE DIN DEMOCRAȚIE UN SIMPLU DECOR ; Transgenic, Transgender, Transuman: Agenda obsedată de tehnologie a „mai puținului uman”; Cheile METAFIZICE ASCUNSE: Ce NU vor să ȘTII; Emil Turdean,Fermier din Jud. Cluj – “La cât se fură în România, Bolojan ori sparge găștile, ori ajunge la casa de nebuni!” BOLOJAN: NESIMȚIREA E MARE LA STAT. LANȚ DE SUBÎNCHIRIERI, O AFACERE PROFITABILĂ; Salariile plătite de stat, dar și sporurile, alocațiile și pensiile vor fi înghețate; (Desi unii traiesc o viata de caine,ieri,ca si maine…) Criză la stat cu pensionari nababi care încasează lunar și câte 10.000 de euro, din salarii cumulate cu pensii, în administrația clujeană păstorită de Boc și Tișe; Ministrul Finanțelor: ”Am întins plapuma mai mult decât ne permiteam”; Superbugetarul Ion Sterian are în cabinet cinci secretare, nouă consilieri, un specialist în PR, plus șapte șoferi la dispoziție. El conduce compania monopolistă de stat Transgaz; Pensionarii de lux ai Romaniei – tineri pensionari la numai 46 de ani, reangajati in Politie; Doru Bușcu, despre afacerea RA-APPS – Eximbank: „Doar Securitatea făcea afaceri de tipul ăsta”; PRIMAR ÎN VACANȚĂ PE BANI PUBLICI; Concert cu Putiniști la Chișinău / Jurnaliști agresați / SUA lasă Ucraina fără apărare; LISTA GREA A SINCURIȘTILOR. ROMÂNII PLĂTESC ; Care sunt dovezile că Gould era marxist? Oamenii de știință creaționiști și alți specialiști de interes; 50 DE MINORE GRAVIDE ÎN PONORÂTA; România în pragul falimentului. Economic și politic;Superrăzboinicii-omul-maimuță ai lui Stalin; (Daca va mai pasa de POPOR)…Taiati subventia partidelor acum, nu la rectificarea bugetara! De la 8 la 386 milioane de lei. De ce a crescut, în 10 ani, subvenția pentru partidele parlamentare și care sunt riscurile pentru România
Iertarea – cel mai bun medicament pentru suflet; De ce iertarea are puterea de a vindeca ranile si te ajuta sa te simti din nou intreg; Piramida alimentelor; Cum să uscați și să păstrați corect ierburile; Principii de amestecare a amestecurilor de ceai; 8 ceaiuri care au efecte extraordinare pentru balonare; EDUCATIA SANITARA ; Top 10 alimente care curata ficatul; 10 plante si remedii care nu trebuie sa-ti lipseasca din casa (recomandari de la clientii Vegis); Cum sa ne ingrijim cu ajutorul legumelor? Idei de sucuri din fructe si legume; Puterea bunatatii – de ce iti face bine sa fii bun cu altii; Vrei sa te vindeci de trecut? Incepe prin a-ţi ierta părinţii; Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton; Vindecare în Hristos, prin rănile Lui suntem vindecaţi- HRISTOS VINDECĂTORUL de F.F. BOSWORTH – CAPITOLUL 5 – CUM SĂ ÎŢI ÎNSUŞEŞTI VINDECAREA; (Vindecarea si de…manipulari) 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii;
În paginile Revistei Informatii Agrorurale sunt tiparite diverse retete alimentare, tratamente, (indeosebi cu plante),notiuni despre ARTA VINDECARII,incursiuni în medicina naturistă,dar si vindecarea prin gândire, prin credinta, prin cultura, prin Cuvânt, prin Biblioterapie- Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie etc Sintetizam doar cateva titluri:10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli, fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară? Alte detalii puteti gasi aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/s-o-credeti-voi-ca-va-rapeste-iisus-daca-ramaneti-una-cu-amanta-lume-scufundati-in-marea-senzualitatilor-de-o-clipa-caci-la-inviere-oamenii-nici-nu-se-vor-insura-nici-nu-se-vor-marita-ci-vor-f/ CUPRINS
Cu cât alergi mai mult după ceva, cu atât acel ceva se îndepărtează. Și atunci care e soluția? Care este comportamentul potrivit? Soluția este să fii (valabil pentru femei) da, pur și simplu să fii! Și atunci vin către tine exact lucrurile, experiențele și oamenii de care ai nevoie! Și dacă tot am descoperit ‘’secretul’’… să fiu unde? mi-am spus eu. Unde în altă parte, dacă nu printre flori!
