Noua moralitate fără niciun Dumnezeu; Programul Terra – Un atentat extraterestru asupra omenirii; România emite din nou derogare pentru folosirea în agricultură de pesticide toxice, interzise în UE; (Se duce de rapa  si Castelul,dupa detronarea Regelui)… Plouă în Castelul Peleş. Apa a afectat grav acoperișul clădirii și camerele prețioase. Găleţile şi improvizaţiile, la ordinea zilei; (Mare este Gradina Domnului…)SEMNIFICATIA GENETICA A CODULUI FIAREI – 666; Adevăruri interzise – vol III, de Eugen Delcea; CEAUSESCU: ADEVARURI INTERZISE; Necunoscutul scriitor Virgil Ierunca, de Mihaela Albu & Dan Anghelescu; Rusia, UE si SUA; (Agricultorii culeg roada votarilor anterioare…) Protestul fermierilor: Instigare politică sau cuțit ajuns la os? – Interviu cu Dacian Cioloș; Asistăm la apariția unei noi ordini mondiale? Interviu Cristian Ghinea: “Revolta oamenilor care muncesc și sărăcesc este perfect justificată”; Cele Mai Intunecate Secrete Ale BISERICII CATOLICE Dezvaluite… MITURILE SI SECRETELE VATICANULUI; Zece secrete ascunse in biblioteca Vaticanului; Tehnici de manipulare a minţii. Riscurile nevăzute la care eşti expus; Cum sunt folosite rețelele sociale ca arme de manipulare; Fratele lui Justin Trudeau îl consideră pe acesta un teleghidat al lui Klaus Schwab și al Marii Resetări: Parcă ar oficia o magie neagră (I) si (II);Globalizarea nefericirii; Homosexuali din toate țările se pregătesc să se unească la București – Congres al activiștilor LGBT cu peste 450 de participant;Ce înseamnă demența digitală și cum se distruge creierul tinerilor; Dementa digitala. Cum ne tulbura mintea noile tehnologii,de  Manfred Spitzer; Cristian Pătrășconiu. Interviu Manfred Spitzer: „Demența digitală – o boală a viitorului”;Urmele Securității în mlaștina tranziției, de Vladimir Tismăneanu; „Marele jaf” și tenebrele stalinismului; Jon FOSSE – Discursul de la decernarea Premiului Nobel pentru Literatură 2023;  Serhii Plokhy: Războiul ruso-ucrainean. Întoarcerea istoriei; Educația sexuală, de la Rusia Sovietică la Organizația Mondială a Sănătății. Rădăcinile bolșevice ale unor politici publice contemporane; O universitate americană organizează cursuri de „vaginizare” a bărbaților; ”Putin, apărătorul moralei creștine”. Și alte mituri prăbușite ale extremei drepte; Marxismul cultural – o introducere sintetică; iteratura Noii Ordini Mondiale; Curs – Cărți mici, idei mari- De ce cărţi mici? Marea Resetare – minighid pentru naivi (I); CALEA SOVIETICĂ; Nevoia de Contra-Revoluție; Zelenski: „Vladimir Putin este un prădător care nu se va mulţumi cu un conflict îngheţat în Ucraina”; Referat DNA: „Legea junglei”, la Spitalul Județean Botoșani; (Cata vreme se legifereaza cu picioarele…) Răscoală și diversiune, de Cornel Nistorescu; (Pentru a grabi moartea poporului, au mai creat o criza…) Criza sanitară lovește direct în pacienți! Medicii de familie vor să-și închidă cabinetele! Prabusirea unei tari: 55% dintre copiii din Romania isi doresc sa plece in strainatate. 20% dintre cei de peste 16 ani nu urmeaza nicio forma de invatamant…(In timp ce unii   schiopateaza,falimenteaza,altii nu vor sa raspunda decat in fata marii adunari …globaliste !) Prime de 720.000 de lei pentru conducerea ASF în anul falimentului Euroins. Câți bani a încasat fostul șef al instituției… Cât câștigă CEO-ul OMV Petrom? Christina Verchere a avut în 2022 un salariu brut de 415.000 de euro; (De ce o preocupa vindecarea ranilor ROMANESTI pe printesa Rusiei?!) Rusia deranjată după ce la Chișinău o stradă va primi numele Reginei Maria a României; Mai multe imobile din Franţa aparţinând lui Vladimir Plahotniuc au fost percheziţionate de procurorii moldoveni;PSD = ciuma roşie a reprezentat şi reprezintă interesele mafioţilor bogaţi şi liberi…Cum ne-a vândut ţara ruşilor KGB-istul criminal Ion Iliescu… Cum a distrus mafiotul George Becali intreprinderea Electronica Bucuresti; Foştii comunişti au făcut mereu legea în România, cică democratică şi civilizată; 

RĂZBOAIE, VEȘTI DE RĂZBOAIE… CUTREMURE ȘI FOAMETE-Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău…VINE PESTE NOI ARMAGHEDONUL? PARTEA A 2 A…FURTUNA DE LA MIAZĂNOAPTE…UNIUNEA (Babilo)EUROPEANĂ ESTE PROFEŢITĂ ÎN BIBLIE?PROGRAMUL MESIANIC…DATA CELEI DE-A DOUA VENIRI…CE A SPUS PAVEL TESALONICENILOR? PARTEA 1…MAREA BRITANIE NU MAI ESTE CREŞTINĂ…INTERESUL ISRAELULUI LEGAT DE VREMURILE DIN URMACând am fost răpit în Carul de foc al lui Ilie, M-a întrebat: de ce vin singur?Apoi mi-a spus că să mă întorc şi să le spun TUTUROR celor peste 8 miliarde de oameni să ne pregătim pentru întâmpinarea Salvatorului – CĂCI… „S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1/15)…” Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură… Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” Marcu 16/15-16)… Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” (Luca, cap.24/47)…” Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan, cap. 3/36)… Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.” (Ioan, cap.12/48)………………………VIN VREMURI GRELE, PRIMEJDIOASE… BOMBA DATORIEI GLOBALE GATA SĂ EXPLODEZE…S-A DEZLĂNȚUIT ARMAGHEDONUL?Voi veni din nou- Cuprins [hide]…Venirea Domnului Nostru Cuprins…Ar trebui să fim ascultători de Dumnezeu-2 Samuel 6.6,7 Thomas Oliver; Creşterea spirituală (1) Cum ajung eu de la statura de bebeluş la statura de om mare? -Willem Johannes Ouweneel; Glorii ale lui Isus Hristos în evanghelia după Ioan (5;Gloria întâietăţii- William Henry Westcott; Adunarea lui Dumnezeu sau Domnul Isus este de ajuns pentru toate nevoile! Charles Henry Mackintosh……E-urile din alimente – Lista neagră a substanțelor chimice care otrăvesc alimentele; 24 de alimente-medicament; Top cele mai sănătoase legume;Top 7 alimente anti-cancer; Top 26 cele mai sanatoase alimente din lume; Cele mai bune alimente pentru creier si memorie; Totul despre macese: beneficii pentru sanatate si imunitate;Dulceața si Gem de măceșe; Vindecari facute de iisus; Lucrarea de vindecare a Domnului Isus Hristos; Domnul Isus Hristos, Marele Medic şi Marele Vindecător; „Vindecați bolnavii!”Alimentatia vegetariana si sanatatea fizica si spiritual; ALLAN PERCY- Dieta spirituala. Un program revolutionar pentru eliminarea a tot ce iti ingreuneaza inutil viata; Mâncare vie și moartă…(Daca nu ne preocupa  frumusețea si sanatatea Duhovniceasca,zestrea interioară devine groapa de gunoie-) Mâncare vie și moartă…,,,,,,Retete vindecatoare cu apa- Aproape totul despre farmacia din ŢELINA- Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale- Ce se întâmplă când consumăm sare iodată? Ce să NU mănânci dacă ai dereglări hormonale- 7 semne că îți lipsesc vitamine importante din corp- Legatura neasteptata dintre vinul alb si cancer; Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale; Alimente cu efect antiinflamator…

 

 

 

 

 

 

Stânga are o problemă vizibilă: pedofilia (de Spencer Lindquist); Eugenia: o pseudo-știință foarte „cutting edge” (II); Calea lui Dumnezeu şi cum să o afli, de C. H. Mackintosh; Mustrarea;Revoluţia sexuală şi copiii. Cum a dus Stânga lucrurile prea departe (de Jan Fleischhauer); Revoluția sexuală a luat-o razna;  Cauzele crizei actuale; (Fara Dumnezeu…) ROADELE EDUCAȚIEI UNIVERSITARE; … aflaţi că şi eu am fost hoţ, cârtitor, pârâcios, egoist, beţiv, preacurvar, înfumurat, idolatru, zdrenţuit etc! Dar după ce i-am dat lui Hristos toată zestrea gunoierului ( şi pe şeful Satan), El m-a golit, m-a spălat şi m-a umplut cu Plinătatea lui; Acum cel ce locuieşte şi lucrează în mine este veşnic, este mai tare decât satan, (care sperie lumea, dar umblă cu ţeasta zdrobită- încă de la Golgota)! Educația sexuală, de la Rusia Sovietică la Organizația Mondială a Sănătății. Rădăcinile bolșevice ale unor politici publice contemporane; În timp ce alţi putinişti (nenăscuţi din nou din Sămânţa învăţăturii, educaţiei, constituţiei lui Dumnezeu -Luca 8/11) continuă să…Nazismul satanic, partea a II-a;Reproducerea Rasei Ariene sau învierea îngerilor căzuți; Societatea secretă THULE l-a antrenat pe Hitler, prin ritualuri satanice, să devină Antichristul; Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur; Reeditarea mărturiei cutremurătoarea a lui Albert Vigneau; Mărturiile unui fost francmason, Albert Vigneau; Celui ce va birui; A șaptea promisiune extraordinară: Vei sta cu Mine pe scaunul Meu de domnie; Șapte promisiuni pentru biruitori, de Zac Poonen; Închinarea, de la exil la restaurare;  HAGAI; Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! – Hagai ; Isus stă … la uşă ! [Apocalipsa 3.20, Geneza 4.7]; Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton; Iosif Ton – Despre bunătate şi despre omul bun; Semnificația Întrupării Fiului lui Dumnezeu ; Dumnezeul filosofilor greci nu este Dumnezeul Bibliei; Știința și Credința în Dumnezeu! Probabil ți-ai mai pus întrebarea: Care e legătura între Știință și Credința în Dumnezeu? de Iosif ȚON; În sfera tăcerii. Richard Wurmbrand în dosarele Securității – Ediție îngrijită de Maria Hulber; Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu-Recenzie de carte; Vestea “’bună “”a marginalizării religiei; Amintiri cu sfinti- o viata de om; 100 de meditaţii din închisoare, de Richard Wurmbrand… Stiinta Si Credinta Crestina, de Harry L. Poe, Jimmy H. Davis; Când credinţa și știinţa se ciocnesc, de  L. James Gibson;„Pledoarie pentru credința creștină” de Lee Strobel; Poate știinţa explica totul? “Impărăţia Cultelor Eretice” de Walter Martin; “Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu”; Cu Pavel în Paradis- Paradisul şi cerul al treilea, de Hugo Bouter;Ruşinea goliciunii noastre; Lasati Cuvantul Domnului sa rasune – Charles Spurgeon…

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Lasati Cuvantul Domnului sa rasune – Charles Spurgeon

//////////////////////////////////////////

 

Ruşinea goliciunii noastre

https://www.youtube.com/watch?v=ykfDT7tm2qs

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Cu Pavel în Paradis- Paradisul şi cerul al treilea, de Hugo Bouter

 

Versete călăuzitoare: 2 Corinteni 12.1-5

 

2 Corinteni 12.1-5: În adevăr, nu-mi foloseşte să mă laud, pentru că voi veni la viziuni şi la descoperiri ale Domnului. Ştiu un om în Hristos, care acum paisprezece ani (fie în trup, nu ştiu, fie în afara trupului, nu ştiu; Dumnezeu ştie), unul ca acesta a fost răpit chiar până la al treilea cer. Şi ştiu că un asemenea om (fie în trup, fie în afara trupului, nu ştiu; Dumnezeu ştie), a fost răpit în paradis şi a auzit lucruri de nespus, pe care nu-i este îngăduit omului să le vorbească. Cu unul ca acesta mă voi lăuda, dar, cu mine însumi, nu mă voi lăuda decât în slăbiciunile mele.

 

 

 

Cuprins

Un om în Hristos

Paradisul şi cerul al treilea

Răpit în trup sau în afara trupului

Patru lucruri de nespus

Un om în Hristos

Deoarece învăţători greşiţi şi apostoli falşi au intrat în Corint, Pavel s-a văzut obligat să ia atitudine împotriva lor. Aceşti lucrători înşelători se lăudau „după carne”, adică, pe ei îi interesa originea lor proprie, onoarea şi prestigiul lor ca oameni naturali. Însă Pavel nu voia să se laude cu sine însuşi, ci numai cu „un om în Hristos”.

 

Ce vrea să se spună prin aceasta? Dacă cineva este unit cu Hristos prin credinţă, atunci Dumnezeu nu-l mai vede în starea lui naturală ca şi copil al lui Adam. Un astfel de om este „în Hristos”, adică el este strâns legat cu El, unit cu el. El stă înaintea feţei lui Dumnezeu pe o bază nouă, pe terenul învierii şi a Duhului vieţii în Hristos Isus (Romani 8.12). De aceea, cel care este în Hristos este „o creaţie nouă” – şi aceasta este singurul lucru care avea valoare pentru apostol (2 Corinteni 5.16,17; Galateni 6.12-16).

 

În cazul laudei unei persoane – un om în Hristos – nu este vorba deci de noi înşine, de onoarea proprie sau de poziţia noastră proprie. Toate acestea dispar în lumina cunoaşterii lui Hristos, care întrece cu mult toate acestea (Filipeni 3.8). De aceea nu este vorba de experienţe spectaculoase, pe care le facem noi (o „înălţare la cer” sau chiar – aşa cum îşi revendică unii dreptul – o „călătorie în iad”), la care se poate referi, la descoperiri din afara Bibliei. Aceasta este total lipsit de importanţă şi chiar induce în eroare.

 

„Un om în Hristos” datorează totul lui Hristos, moartea lui şi învierea lui şi înălţarea lui la cer. De aceea pe aceasta trebuie să se pună tot accentul; aceasta caracterizează poziţia noastră nouă ca şi credincioşi. Noi am fost răstigniţi cu Hristos, am murit şi am fost îngropaţi, dar şi înviaţi cu El şi strămutaţi chiar în locurile cereşti. „Un om în Hristos” este în El pus desăvârşit înaintea lui Dumnezeu (Efeseni 1.4-6; 2.6). Nu este locul omului natural, al copiilor oamenilor decăzuţi. Este locul tuturor celor care sunt în Hristos şi au fost făcuţi una cu El.

 

Principial aceasta este deci deja acum poziţia fiecărui credincios adevărat ca „om în Hristos”. Însă în curând se va revela gloria poziţiei. De aceea creaţia aşteaptă cu dorinţă vie descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8.19). Noi datorăm poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu Omului ceresc, cu care suntem legaţi, căci „cum este Cel ceresc aşa sunt şi cei cereşti” (1 Corinteni 15.48). La revenirea lui Hristos se va vedea aceasta în glorie, chiar şi în ceea ce priveşte trupul nostru. Aşa cum am purtat chipul primului om, al lui Adam material şi muritor, la fel vom purta chipul ultimului Adam, Omul glorificat în cer (1 Corinteni 15.49).

 

La Pavel era realmente vorba de „viziuni şi descoperiri ale Domnului” (2 Corinteni 12.1), de care el ca „un om în Hristos” a avut parte. Nu erau închipuiri sau invenţii omeneşti. Şi eu gândesc, că există un context şi cu viziunea de chemare a apostolului, aşa cum găsim aceasta în cartea Faptele apostolilor 9; 22; 26. Atunci când lumina din cer a strălucit în jurul lui, Pavel a înţeles pentru prima dată că Isus, pe care el Îl prigonea, ca şi Cap în cer era unit cu toţi aceia de pe pământ care Îi aparţineau. Hristos trăieşte în mădularele trupului Său pe pământ, şi invers, ei sunt uniţi cu El ca şi Cap al lor în cer. Hristos în noi şi noi în Hristos: aceasta este taina Bisericii (Adunării), a cărei administrare [a tainei] a primit-o Pavel.

 

Paradisul şi cerul al treilea

Pavel nu s-a lăudat cu descoperirile pe care le-a primit, în contrast cu publicitatea acelora care primesc acum uneori astfel de experienţe paradisiace. El a vorbit foarte rar despre acestea. Au trecut aproape paisprezece ani de când el a fost răpit în al treilea cer (o perioadă de timp care în modul cel mai remarcabil se întâlneşte şi în Galateni 2.1).

 

Apostolul a dat lui Hristos onoarea care I se cuvenea, prin aceea că el s-a numit pe sine însuşi numai „un om în Hristos”. Ca urmare a lucrări lui Hristos, toţi credincioşii adevăraţi sunt uniţi cu El în cer. Capul ceresc actualizează mădularele Sale. Acolo unde este El, suntem şi noi înaintea feţei lui Dumnezeu. Ca „om în Hristos” noi am căpătat har în El şi chiar am fost făcuţi plăcuţi în Preaiubitul. De aceea locul tuturor credincioşilor adevăraţi este în cerul al treilea, şi aceasta va deveni curând realitate deplină la răpirea Bisericii (Adunării).

 

Cerul al treilea este „Cerul cerurilor” (Psalmul 148.4), acesta este domiciliul nemijlocit al lui Dumnezeu. În privinţa aceasta ne putem gândi la împărţirea Templului şi a cortului din pustie: După curtea din faţă şi Locul sfânt urma Locul Preasfânt sau „Sfânta Sfintelor”. Acesta era locul unde domnea Dumnezeu şi unde avea loc ispăşirea în Ziua cea mare a ispăşirii prin sângele jertfei pentru păcat, care era adus de marele preot în Locul Preasfânt (Leviticul 16; Evrei 13.11).

 

În continuare apostolul spune că el a fost luat în Paradis (2 Corinteni 12.3,4). Nu gândesc că prin Paradis ar fi vorba de un alt loc decât cerul al treilea, despre care el a vorbit mai înainte; probabil este o parte a cerului al treilea.

 

Este vorba despre aceeaşi persoană (un om în Hristos), şi Pavel repetă numai că el nu ştie dacă aceasta a avut loc în trup, sau în afară de trup. În cazul Paradisului (acesta este un spaţiu înconjurat cu ziduri, o grădină de plăceri) este vorba în mod deosebit de savurarea binecuvântărilor locului acesta. Această grădină cerească este plină de gloria lui Dumnezeu. De aceea specificarea „vorbiri (lucruri) de nespus”, care se aud acolo. Ne vom ocupa în curând cu însemnătatea lor.

 

Răpit în trup sau în afara trupului

Pavel a fost dus, sau răpit în cerul al treilea. Aceasta trebuie să fi fost o experienţă care a avut loc deodată, aşa cum redă aceasta verbul folosit „a răpi” (compară cu Matei 11.12; Ioan 10.12,28,29; Faptele apostolilor 8.39; 23.19; 1 Tesaloniceni 4.17; Iuda 23; Apocalipsa 12.5). Această „ducere” poate fi o răpire a simţului, un extaz al duhului (compară cu Faptele apostolilor 22.17 şi 2 Corinteni 5.13), dar putea să fi avut loc realmente „în trup”. Istoria evanghelistului Filip confirmă că în cele din urmă nu este imposibil aceasta, căci Duhul Domnului l-a luat – l-a răpit -, aşa că famenul nu l-a mai văzut (Faptele apostolilor 8.39).

 

Aceasta este important pentru tema noastră, pentru că noi ca şi credincioşi în curând vom fi luaţi deodată de pe pământ şi vom întâmpina pe Domnul în văzduh. Aceasta nu va fi atunci un extaz, nu va fi un extaz al duhului. Aceasta va avea loc efectiv „în trup”: şi anume în trupul transformat al celor în viaţă, care vor fi în viaţă la venirea Domnului, respectiv în trupuri de înviere al celor adormiţi prin Hristos. Aceasta are loc potrivit cuvintelor apostolului la „răpirea” Bisericii (Adunării) (1 Tesaloniceni 4.15-17). Biserica va fi luată pe neaşteptate de pe pământ. De aceea unele traduceri nu vorbesc despre „luarea” ci despre „răpirea Bisericii” (engleză „rapture”, olandeză „wegvoering”, spaniolă „arrebatamiento”, germană „Entrückung”).

 

Pavel spune de două ori, că el cu adevărat nu ştie dacă a avut loc în trup sau în afara trupului. „Dumnezeu ştie” (2 Corinteni 12.2,3). Aceasta era cunoscut numai lui Dumnezeu. Însă despre Ioan se spune de câteva ori în ultima carte a Bibliei, că el era „în duhul” sau a fost fascinat în duhul (Apocalipsa 1.10; 4.2; 17.3; 21.10). Deci aceasta a avut loc evident în afara trupului, cu toate că tot ce el a văzut şi a auzit, după ce „a fost suit” în cer (Apocalipsa 4.1), putea fi perceput foarte exact.

 

Însă Pavel a fost aşa deodată „răpit” de pe pământ, că nu a putut să constate dacă era un extaz al duhului sau era realitate (compară şi cu Faptele apostolilor 12.9). Deci este posibil ca ambele să fi avut loc, şi privit din punct de vedere biblic ambele sunt adevărate. Căci credincioşii adormiţi sunt deja acum „în afara trupului” cu Hristos în Paradis, însă curând ei şi noi toţi, cei vii, care rămân în viaţă până la venirea Domnului, vom fi luaţi efectiv „în trup” în cerul al treilea şi în casa Tatălui; şi astfel vom fi pentru totdeauna la Domnul!

 

Patru lucruri de nespus

Atunci noi vom fi – cine ştie cât de curând – martori ai cuvintelor de nespus, care se aud acolo. Pavel nu aminteşte cine rosteşte aceste cuvinte: de sfinţii cereşti, de îngeri sau de Dumnezeu. Aceasta ne rămâne ascuns. Însă în ultima carte a Bibliei auzim de numeroase comunicări şi revelaţii profetice prin persoane din cer. Evident acolo nu este vorba despre „cuvinte care nu se pot spune”. Numai ceea ce vorbesc cele şapte tunete a trebuit Ioan să pecetluiască (Apocalipsa 10.4).

 

La fel de puţin putem presupune, că Pavel nu a trebuit să înţeleagă aceste „cuvinte de nespus”. Dimpotrivă, erau revelaţii „deosebite” sau „măreţe”, pe care el evident le-a înţeles (2 Corinteni 12.7). Căci altfel n-ar fi avut nevoie să primească o țepușă în carne, dacă nu ar fi fost pericolul mare al înălţării de sine şi glorificării de sine.

 

Probabil în privinţa aceasta trebuie să ne gândim la numeroasele revelaţii pe care Pavel le-a primit referitoare la adevărul despre Hristos şi Adunarea (Biserica) Sa, taine cu privire la viitor, cum ar fi restabilirea lui Israel, răpirea Bisericii şi aşa mai departe. Foarte multe din ele le-a scris în epistolele sale. De aceea caracterul lor de nespus se referă la forma cerească, divină a acestor taine, aşa cum ele vor fi cunoscute în Paradis. Însă nu este permis unui om de pe pământ să vorbească despre această experienţă cerească. Duhul Sfânt însă a condus pe Pavel şi pe ceilalţi apostoli aici pe pământ în tot adevărul divin (Ioan 16.13).

 

În orice caz nu este nici o îndoială că apostolul a luat cu adevărat cunoştinţă despre aceste revelaţii cereşti, pe care noi toţi le vom cunoaşte în curând (1 Corinteni 13.12). În timp ce el era în cerul al treilea, savurarea acestor lucruri nu constituia nici o problemă pentru el. Însă de îndată ce el era din nou pe pământ, a avut nevoie de o ţepuşă în trupul său (probabil o suferinţă a ochilor; Galateni 4.13-15), pentru ca el să nu se înalţe din pricina revelaţiilor. Pavel nu era încă desăvârşit pe pământ.

 

Însă credincioşii adormiţi au deja acum în Paradis parte de savurarea deplină a acestor lucruri cereşti minunate. Fericirea în starea intermediar nu se deosebeşte de fericirea din starea veşnică, în ceea ce priveşte felul ei. Imediat după adormire creştinul credincios este la Hristos (Filipeni 1.23), şi aceasta îl face fericit. Scriptura nu face nici o diferenţă în privinţa aceasta între starea intermediară şi starea veşnică. Ea nu face această diferenţiere nici cu privire la cei necredincioşi: grozăvia şi caracterul chinurilor în locuinţa morţilor şi în iazul de foc sunt puse pe aceeaşi treaptă.

 

De altfel noi nici aici pe pământ nu suntem lipsiţi de aceasta, căci noi ne bucurăm deja acum de Hristos „cu bucurie de nespus şi glorioasă” (1 Petru 1.8). Nu este bine să exprimăm în cuvinte această bucurie cerească, însă noi vedem strălucirea ei, între altele pe faţa lui Ştefan (Faptele apostolilor 6.15; 7.55).

 

În afară de aceasta noi putem mulţumi Dumnezeului nostru şi Tatăl pentru „darul Său nespus de mare” (2 Corinteni 9.15), şi anume pentru darul Fiului Său preaiubit şi pentru darul Duhului Sfânt (Ioan 4.10). Cine ar putea să măsoare bogăţia acestor daruri divine?

 

Pe lângă aceasta este Duhul Însuşi, care în timpul de acum Se roagă pentru noi şi imploră cu „suspine negrăite” (Romani 8.26). Duhul, care locuieşte în noi, dă naştere în inimile noastre la rugăciuni „potrivite cu voia lui Dumnezeu”, rugăciuni divine pentru „sfinţi” (Romani 8.27). Bogăţiile de nespus ale Dumnezeirii Triunitate ne stau deci aici pe pământ la dispoziţie!

 

Tradus de la: Mit Paulus im Paradies

 

Traducere: Ion Simionescu

 

 

 

https://www.soundwords.de/~/mit-paulus-im-paradies-a1688.html

 

 

//////////////////////////////////////////

“Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu”!

 

 

 

 

Prima instruire pentru liderii de apologetică în Republica Moldova, vine să crească oameni intelectuali, care să poată răspunde la orice provocare legată de credinţa creştină, acolo unde îşi desfăşoară activitatea. Timp de două zile, 02-03 mai, studiem intensiv cum să ne apărăm credinţa şi cum să învăţăm pe alţii să îşi apere convingerile.

 

Răspundem la întrebările: De ce să studiem apologetică? Cum putem pleda pentru adevăr şi integritate spirituală? Care sunt sistemele şi abordările apologetice pe care să le folosim? Şi care sunt argumentele apologeticii clasice, în baza cărţii: “Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu”!

 

Despre carte

 

„Clară, completă, convingătoare – această carte formidabilă îi va ajuta atât pe creştini, cât şi pe necreştini să înţeleagă baza raţională a creştinismului. Mi-aş fi dorit ca ea să fi existat şi pe vremea când eu însumi eram ateu – m-ar fi ajutat să câştig timp preţios în călătoria mea spirituală spre Dumnezeu!”, este părerea lui LEE STROBEL – autor al “Pledoariei pentru Cristos” şi al “Pledoariei pentru credinţa creştină“.

 

„Oricât de multe dovezi s-ar aduce, ele nu pot converti un necredincios. Aceasta este doar lucrarea lui Dumnezeu. Dar demersul lui Norman Geisler şi Frank Turek în această carte ar trebui să răscolească pe oricine pretinde că este ateu… poate suficient de mult pentru a-l convinge să pornească în căutarea lui Dumnezeu, care a existat tot timpul”, descrie această lucrare CAL THOMAS – foiletonist şi moderator al emisiunii “After Hours” de pe canalul Fox News.

 

„Geisler şi Turek ridică o mulţime de întrebări spinoase şi, ca întotdeauna, răspund la ele cu pricepere şi profunzime. Cartea aceasta este o completare valoroasă la multele scrieri contemporane de apologetică creştină”, susţine RAVI K. ZACHARIAS – preşedinte al Misiunii Ravi Zacharias Internaţional.

 

Despre autori

 

Norman Geisler a scris singur sau în colaborare aproximativ şaizeici de cărţi, între care menţionăm The Baker Encyclopedia of Christian Apologetics şi lucrarea în patru volume Systematic Theology. A predat cursuri la nivel universitar şi postuniversitar timp de aproape patruzeci de ani şi a conferenţiat în toate cele cincizeci de state ce compun SUA, precum şi în alte douăzeci şi cinci de ţări. Geisler deţine un doctorat în Filozofie (Ph.D.) de la Universitatea Loyola şi slujeşte acum ca rector la Seminarul Evanghelic de Sud, în apropiere de Charlotte, Carolina de Nord.

 

Frank Turek deţine două diplome de masterat şi acum îşi desfăşoară studiile doctorale în domeniul apologeticii la Seminarul Evanghelic de Sud, unde şi activează ca prorector. Este un vorbitor apreciat, apărând în numeroase emisiuni TV sau radio, inclusiv la The O’Reilly Factor, Hannity and Colmes şi Politically Incorrect. Prima lui carte, Legislating Morality: Is It wise? Is It Possible? (scrisă tot în colaborare cu dr. Geisler) a câştigat Medalia de Aur a Asociaţiei Editorilor Creştini Evanghelici pentru cea mai bună carte la categoria ei.

 

https://scoaladeapologetica.wordpress.com/category/recenzii-de-carte/

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

“Impărăţia Cultelor Eretice” de Walter Martin

 

“Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” Matei 24:24

 

Imparatia_cultel_4f16ad36043e9Titlul “Împărăţia Cultelor Eretice”, semnat de Walter Martin acum în a III-a ediţie revizuită este cel mai important instrument pentru studiul Cultelor Eretice adus acum complet la zi pentru secolul XXI. Sub editarea unuia dintre cei mai cunoscuţi apologeţi contemporani, Ravi Zacharias, cartea prezintă în discuţie principalele culte eretice şi religii printre care se numără:

 

Credinţa Bahai

Budismul

Ştiinţa Creştină

Religiile orientale

Islamul

Martorii lui Iehova

Mormonii

New Age

Societatea Teozofică

Scientologia

Universalismul unitarian

Şi altele…

Data fiind creşterea rapidă a cultelor eretice în toată lumea, creştinii au azi nevoie mai mult ca oricând de informaţiile demne de încredere din “Împărăţia cultelor eretice”. Această nouă ediţie, deosebit de amplă, îl echipeaza pe cititor – pe cel cu pregătire academică, dar şi pe creştinul de rând interesat de acest subiect – să înţeleagă şi să folosească adevărul biblic atunci când combate eforturile grupărilor religioase aberante, care adesea sunt considerate a face parte din adevăratul crestinism.

 

Cartea include toate informaţiile bine-documentate din ediţiile anterioare, precum şi o analiză a celor mai recente evoluţii organizaţionale şi ideologice ale cultelor eretice mai vechi şi mai noi. Statisticile şi referinţele aduse la zi ne ajută şi ele să ne facem o imagine mai clară a dezvoltării diverselor culte eretice în diferitele părţile ale lumii.

 

Uşor de citit şi conţinând date utile pentru creştinii aparţinând mai multor confesiuni – de la profesori şi pastori la credincioşi laici care vor să le mărturisească Evanghelia vecinilor şi prietenilor – această ediţie nouă a “Împărăţiei cultelor eretice” va rămâne cu siguranţă o carte de referinţă în problema cultelor eretice încă multe decenii de acum încolo.

 

Walter Martin este recunoscut cu dragoste şi respect ca “părintele apologeticii creştine moderne în faţa cultelor eretice”. Mulţi apologeţi care se ocupă în prezent de cultele eretice îi recunosc munca de pionerat în acest domeniu. Deţine patru licenţe, şi-a luat masterul la New York University şi doctoratul în religii comparate la California Coast University. A scris douăsprezece cărţi, şase broşuri şi numeroase articole. De asemenea, a fondat The Bible Answer Man, una din cele mai vechi şi mai binecunoscute emisiuni radio, în care ascultătorii pot suna în direct. Aşa a ajuns să fie cunoscut  în întreaga lume ca “omul care dă răspunsuri din Biblie”. De asemenea, a întemeiat Christian Research Institute şi l-a condus timp de aproape 30 de ani. Astăzi activitatea lui este continuată prin Martin Walter Ministries, organizaţie care îşi are sediul în sudul Californiei.

 

Cartea valorează 170 de lei şi o puteţi găsi la Uniunea Baptistă. Pentru detalii puteţi contacta: 069124947

 

Ediţie tipărită şi tradusă de Editura “Cartea Creştină” Oradea, România.

 

 

2 Comments

Posted by scoaladeapologetica on May 30, 2015 in Prezentări, Recenzii de carte

 

 

Titluri NOI: “Există Dumnezeu” de Antony Flew ACUM în limba română

09

MAR

DSC05248Titlul care a uimit lumea atee a ajuns la Chişinău. Titlul: “Există Dumnezeu” scrisă de cel mai mare ateu al vremurilor noastre, Antony Flew este acum în stocul Şcolii de Apologetică. Cartea a fost tradusă de Ancuţa Cuşnir şi editată de doctorul şi apologetul Livius Percy. Cartea a fost tipărită la Editura “Cartea Creştină” Oradea.

 

În aprecierile date acestei publicaţii, celebri autori creştini şi-au exprimat opiniile pe marginea acestui titlu foarte pozitiv.

 

“Într-o proză clară şi în capitole scurte, Flew explică cele patru categorii de dovezi care l-au convins pe el… O convertire intelectuală foarte semnificativă”. — DENVER POST.

 

În aceiaşi ordine de idei, autorul besttsellerului din clasamentul New York Times “The Language of God” (Limbajul lui Dumnezeu), Francis S. Collins a declarat:

 

“În tinereţa sa, ateul Antony Flew s-a devotat principiului socratic de “a urma dovezile oriunde ar putea conduce”. După o viaţă întreagă de cercetări filozofice, acest intelectual de înaltă ţinută şi foarte curajos a ajuns la concluzia că dovezile conduc în mod concludent la Dumnezeu. Colegii săi din biserica ateismului fundamentalist vor fi scandalizaţi de schimbarea sa de poziţie, însă credincioşii vor fi profund încurajaţi, iar cei care se află într-o căutare onestă vor găsi în pelerinajul lui Flew o iluminare pe calea lor către adevăr”.

 

În cartea Există Dumnezeu, unul dintre cei mai proeminenţi atei dezvăluie felul în care dedicarea sa de “a urma argumentul oriunde te-ar conduce”, l-a condus pe el la credinţa în Dumnezeu ca şi Creator. Acesta este un argument logic şi convingător care va schimba pentru totdeauna dezbaterea cu privire la ateism.

 

“O minte filozofică strălucită cumpăneşte cele mai recente descoperiri ştiinţifice. Concluzia: exista un Dumnezeu în spatele caracterului raţional al naturii”. – Michael Behe, autorul cărţii Darwin’s Black Box (Cutia neagră a lui Darwin).

 

“Un şoc foarte inconfortabil pentru cei care i-au fost cândva tovarăşi atei”. Nicholas Woltersorff, Profesor emerit de teologie filozofică, Universitatea Yale.

 

“Cea mai lucidă şi pătrunzătoare carte de teologie filozofică din ultimii ani – strălucită”. — The Catholic Herald.

 

“O carte remarcabilă. Întotdeauna este reconfortant să întâlneşti un gânditor de seamă care recunoaşte că a greşit”. – Houston Smith, autorul cărţii The World’s Religions (Religiile lumii).

 

Filozoful şi fostul ateu ANTONY FLEW a trasat direcţia ateismului modern prin eseul său din anii 1950, “Teology and Falsification” (Teologie şi falsificare), care a devenit publicaţia filozofică cel mai des şi mai larg retipărită în ultima jumătate de secol. Flew a publicat peste treizeci de cărţi, între care “God and Philosophy” (Dumnezeu şi filozofia), “The Presumption of Atheism” (Prezumtia ateismului) şi “How to Think Straight” (Cum să gândeşti corect). A petrecut douăzeci de ani ca profesor de filozofie la University of Keele şi apoi a deţinut poziţii la Oxford, University of Aberdeen si University of Reading. În ultima parte a vieţii a locuit la Reading, în Anglia. A încetat din viaţă în 2010.

 

https://scoaladeapologetica.wordpress.com/category/recenzii-de-carte/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Poate știinţa explica totul?

 

 Recenzie de carte

De către Adrian Petre

 

 

 

 Poate știinţa explica totul este o introducere accesibilă la relaţia dintre știinţă și religie.

 

Ştiinţa poate oferi anumite răspunsuri la întrebări de tipul „cum?“ sau „ce?“, însă nu poate răspunde la întrebări de tipul „de ce?“, care privesc scopul existenţei realităţii.

 

John C. Lennox, profesor emerit de matematică la Universitatea Oxford, este un autor și vorbitor internaţional renumit, abordând teme la intersecţia dintre știinţă, religie și filosofie. Dincolo de contribuţiile din domeniul știinţei, Lennox a participat la dezbateri cu reprezentanţi ai Noului Ateism (R. Dawkins, C. Hitchens și P. Singer) și a scris mai multe cărţi, printre care Groparul lui Dumnezeu, Șapte zile care împart lumea, Destinat pentru a crede?.

 

Cartea Poate știinţa explica totul? este o introducere accesibilă la relaţia dintre știinţă și religie. În prima parte a cărţii, Lennox respinge argumentul potrivit căruia știinţa poate explica realitatea din jurul nostru, fără supranatural. În spatele unui asemenea argument stă de fapt concepţia despre lume și viaţă naturalist-ateistă, care îi consideră ignoranţi pe cei care cred în Dumnezeu.

 

Această idee din urmă nu este însă una știinţifică, ci una filosofică. Știinţa poate oferi anumite răspunsuri la întrebări de tipul cum? sau ce?, însă nu poate răspunde la întrebări de tipul de ce?, care privesc scopul existenţei realităţii. Legile descoperite de știinţă descriu realitatea, însă nu o explică și nici nu o pot crea, așa cum autori precum Stephen Hawking încearcă să ne convingă. Fiind un sistem de credinţe, ca și teismul, ateismul presupune inteligibilitatea raţională a universului.

 

În a doua parte a cărţii, autorul își conduce cititorii către Biblie, provocându-i să adopte o atitudine raţională în abordarea acesteia. Folosind adesea limbajul metaforic și imagistic, Biblia vorbește despre o creaţie iniţială a universului la o dată nedeterminată și despre o creaţie recentă a vieţii de Pământ. Evidenţa majoră pentru veridicitatea concepţiei creștine este învierea lui Iisus Hristos. Deoarece universul nu este un sistem cauză-efect închis, ori de câte ori Creatorul intervine în realitatea creată minunile pot apărea.

 

Astfel, existenţa minunilor depinde de martori și de evidenţe istorice, care sunt suficient de solide pentru a putea fi acceptate raţional. Alături de cunoașterea știinţifică, autorul îi invită pe cititori să aibă o cunoaștere personală a lui Dumnezeu. Odată iniţiată, relaţia cu Dumnezeu devine prin ea însăși mijlocul prin care teismul creștin este verificat.

 

Scrisă într-un limbaj ușor și accesibil, cartea Poate știinţa explica totul? reprezintă o lectură relevantă în contextul prezent, atât pentru cei care îmbrăţișează o concepţie teistă despre lume și viaţă, cât și pentru cei care aleg opţiunea ateistă. Pentru cei dintâi, cartea este un exemplu bun al modului în care credinţa creștină poate fi mărturisită. Pentru cei din urmă, cartea reprezintă o provocare la reflecţie. Cartea lui John Lennox nu ar trebui să lipsească din biblioteca personală a niciuneia dintre cele două categorii.

 

Citește și: O perspectivă biblică asupra filosofiei știinţei

 

Poate știinţa explica totul O perspectivă biblică asupra filosofiei știinţeiAllexxandar

 

Footnotes

[1]„„Poate știinţa explica totul?“ de John C. Lennox; 166 pagini, editura Newordpress, 2020.”

SURSĂ

Semnele timpului, septembrie 2021, ediția tipărită

https://semneletimpului.ro/social/cultura/carti/poate-stiinta-explica-totul-recenzie-de-carte.html

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

„Pledoarie pentru credința creștină” de Lee Strobel

 

 

https://carteaeoviata.com/2021/03/31/pledoarie-pentru-credinta-crestina-de-lee-strobel/#more-10317

 

Vă sunt familiare întrebări precum „Dacă Dumnezeu este dragoste, atunci de ce există atâta suferință în lume”? Ați fost confruntați cu obiecții cu privire la validitatea Bibliei sau la existența minunilor? Sau poate v-ați pus voi înșivă întrebări cu privire la credință, dar v-a fost teamă să le rostiți cu voce tare, de teama de a nu fi judecați?

 

Astăzi vă propun o carte care să vă ajute în aceste probleme – fie să vă lămuriți îndoielile, fie să vă documentați pentru a face față discuțiilor cu alții și a-i ajuta ca, la rândul lor, să creadă. În Pledoarie pentru credința creștină, Lee Strobel își consacră talentul dezbaterii câtorva dintre cele mai persistente întrebări cu o puternică încărcătură emoțională – opt bariere ale „inimii” în calea credinței creștine.

 

Ce este credința? Pentru mulțimile de oameni care au răspuns chemărilor unor predicatori precum Billy Graham, nu era nevoie să fie definită. Pentru ei, credința era aproape palpabilă – a înlocuit deznădejdea cu speranța, vinovăția cu eliberarea, le-a udat sufletul însetat și le-a dat o nouă direcție.

 

Dar credința nu este întotdeauna așa ușoară, nici chiar pentru cei ce și-o doresc cu disperare. Unii oameni flămânzesc după certitudinea spirituală și totuși ceva îi împiedică să o cunoască. Obiecțiile nu le dau pace. Îndoielile râd de ei. Inimile lor vor să-și ia zborul spre Dumnezeu, dar intelectul îi ține strâns legați aici jos.

 

În mod ironic, tocmai pentru Charles Templeton, fost partener de amvon și prieten apropiat al lui Billy Graham, întrebările despre Dumnezeu s-au transformat într-o opoziție înverșunată față de creștinism.

 

De la cazul lui Charles Templeton a pornit în investigațiile sale Lee Strobel, care scrie: Pentru mine, care mi-am trăit mare parte din viață ca ateu, ultimul lucru pe care mi-l doresc este o credință naivă, bazată pe o temelie subțire constituită din așteptări nefondate sau imaginare. Am nevoie de o credință care să fie conformă cu rațiunea, nu contrară ei; vreau convingeri care să fie înrădăcinate în realitate, nu detașate de ea. Trebuie să aflu, o dată pentru totdeauna, dacă credința creștină este capabilă să reziste în fața testelor la care ar fi supusă.

 

La fel ca Templeton, și eu sunt un om care se luptă mereu cu întrebările. Pe când eram editor pe probleme legale la Chicago Tribune, devenisem notoriu pentru remarcile mele, „Da, însă…”. Da, puteam să văd că dovada într-un proces indica spre un anumit verdict, însă cum rămâne cu acea inconsecvență, cu acea omisiune sau cu acea legătură slabă?

 

Același lucru era adevărat și în cazul anchetei mele personale despre Isus. Am început ca ateu, ferm convins că Dumnezeu nu i-a creat pe oameni, ci că oamenii L-au creat pe Dumnezeu, în efortul practic de a explica necunoscutul și de a-și potoli copleșitoarea frică de moarte. Cartea Pledoarie pentru Cristos pe care am prezentat-o și noi în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ consemnează cercetările lui Lee Strobel și dovezile istorice care l-au condus la verdictul că Dumnezeu există și că Isus este realmente unicul Său Fiu.

 

Însă ele nu fuseseră suficiente ca să-mi rezolv problema, scrie Strobel în continuare. Încă mai persistau acele obiecții sâcâitoare. Cum rămâne cu ele? Am denumit aceste dileme drept cele opt mari întrebări:

 

Dacă există un Dumnezeu iubitor, de ce geme această lume devastată de durere sub atâta suferință și atâta rău?

 

Dacă minunile lui Dumnezeu contrazic știința, atunci cum poate un om rațional să creadă că ele sunt adevărate?

 

Dacă Dumnezeu a creat într-adevăr universul, de ce dovezi convingătoare ale științei îi silesc pe atât de mulți oameni să concluzioneze că procesul necontrolat al evoluției explică viața?

 

Dacă Dumnezeu este pur din punct de vedere moral, cum poate El să consimtă la uciderea copiilor nevinovați, așa cum relatează Vechiul Testament?

 

Dacă Isus este singura cale spre cer, cum rămâne cu milioanele de oameni care nu au auzit niciodată de El?

 

Dacă lui Dumnezeu Îi pasă de oamenii pe care i-a creat, cum poate să-i osândească pe atât de mulți dintre ei la o veșnicie de chinuri în iad, numai pentru că nu au crezut ce trebuie despre El?

 

Dacă Dumnezeu este supraveghetorul suprem al Bisericii, de ce a existat atâta ipocrizie și brutalitate în Biserică de-a lungul veacurilor?

 

Dacă mai sunt chinuit de îndoieli, mai este posibil să fiu creștin?

 

Am hotărât să-i depistez pe cei mai competenți și mai pasionați apărători ai creștinismului, scrie Lee Strobel în continuare în Pledoarie pentru credința creștină. Eram sincer interesat să văd dacă dețin răspunsuri raționale la cele opt mari întrebări ale mele. Voiam să le dau din plin ocazia să-și prezinte detaliat raționamentele și dovezile astfel încât, în final, eu să pot evalua dacă pozițiile lor au sens. Mai mult ca orice, voiam să aflu dacă Dumnezeu a spus adevărul când a afirmat: „Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.”

 

Pentru Obiecția 1 – De vreme ce există rău și suferință, nu poate să existe un Dumnezeu iubitor, Lee Strobel l-a intervievat pe filozoful Peter Kreeft. Trecând direct la miezul subiectului, cei doi au analizat atributele lui Dumnezeu și modul în care ele pot fi în același timp adevărate și să coexiste cu realitatea răului și a suferinței.

 

Mai întâi, Dumnezeu este atotputernic. Tocmai pentru că este atotputernic, argumentează Peter Kreeft, nu poate să facă unele lucruri. Nu poate face greșeli. Numai ființele slabe și neștiutoare fac greșeli. Apărarea clasică a lui Dumnezeu împotriva problemei răului este că nu este logic posibil să ai voință liberă fără posibilitatea răului moral. Cu alte cuvinte, odată ce Dumnezeu a ales să creeze ființe umane cu voință liberă, depindea mai degrabă de ele, decât de Dumnezeu, dacă păcatul avea să existe sau nu. Aceasta înseamnă voință liberă. În decizia lui Dumnezeu de a crea ființe umane este inclusă implicit posibilitatea răului, și prin urmare, suferința ce rezultă din rău.

 

Însă, asta nu înseamnă că Dumnezeu este creatorul răului! El a creat posibilitatea răului, iar oamenii sunt cei care au actualizat această posibilitate. Sursa răului nu este puterea lui Dumnezeu, ci libertatea omului.

 

Iar o lume fără libertatea omului, argumentează Kreeft pentru cei care imediat ar obiecta că prețul libertății este prea mare, ar fi fost o lume fără oameni. Da, o lume fără rău, suferință, dar și o lume fără dragoste, cel mai de preț lucru din univers. O astfel de lume n-ar fi meritat creată.

 

Dacă Dumnezeu este atotștiutor (atributul 2), El cunoaște nu numai prezentul, ci și viitorul. Iar Dumnezeu a demonstrat cum cel mai rău lucru care s-a întâmplat vreodată în istoria omenirii a dus în final la cel mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată în istoria omenirii. Este vorba despre deicid. Moartea lui Dumnezeu Însuși pe cruce. La vremea respectivă, nimeni n-a înțeles cum ar putea rezulta ceva bun din această tragedie. Și totuși, Dumnezeu a prevăzut că ea va deschide oamenilor cerul. Și dacă s-a întâmplat atunci – dacă răul suprem poate produce binele suprem – atunci se poate întâmpla oriunde, chiar și în propriile noastre vieți.

 

Referitor la atributul al 3-lea, bunătatea absolută a lui Dumnezeu, Peter Kreeft spune în interviu: Este cel puțin posibil ca Dumnezeu să fie suficient de înțelept încât să prevadă că avem nevoie de o oarecare suferință din motive pe care poate nu le înțelegem, dar pe care El le prevede ca fiind necesare pentru un bine final. Prin urmare, El nu este rău îngăduind ca acea durere să existe. Despre caracterul omului știm că se formează prin greutăți, prin depășirea obstacolelor, prin răbdarea în încercări.

 

Iar la obiecția lui Templeton cum poate Dumnezeu să îngăduie atâta suferință, Peter Kreeft declară răspicat: a îndurat-o. Răspunsul lui Dumnezeu la problema suferinței este că S-a coborât direct în mijlocul ei. Mulți creștini încearcă să-L absolve pe Dumnezeu de problema suferinței; Dumnezeu Însuși S-a vârât în această problemă, la cruce. Prin Întrupare, El a purtat toată durerea acestei lumi și acest lucru este inimaginabil și cutremurător, chiar mai impresionant decât puterea divină care a creat lumea la început.

 

Pentru obiecția nr.2, presupunerea că minunile ar contrazice știința, Lee Strobel l-a intervievat pe William Lane Craig, profesor, filosof, teolog și apologet creștin.

 

Este necesar ca omul să-și suspende judecata critică pentru a crede în ceva atât de improbabil ca minunile? Numai dacă crezi că Dumnezeu nu există, declară William Lane Craig. În acest caz, miraculosul ar fi absurd. Dar dacă există un Creator care a proiectat și a creat universul, care-l menține în existență clipă de clipă, care a instituit chiar și legile naturale care guvernează lumea fizică, atunci cu siguranță este rațional să crezi că miraculosul este posibil.

 

Dar mai întâi, ar trebui să definim ce anume este un miracol. Iată definiția lui Craig: la propriu vorbind, miracolul este un eveniment care nu poate deriva din cauzele naturale ce operează la momentul și în locul unde se produce acel eveniment.

 

De-a lungul timpului, mulți au contestat existența miracolelor. Spre exemplu, filozoful ateu Michael Ruse a spus: Creaționiștii cred că lumea a avut un început miraculos. Însă miracolele se situează în afara perimetrului științei, care studiază prin definiție naturalul, repetabilul, fenomenele guvernate de legi. Dar, dacă ne uităm cu atenție, Ruse nu spune că minunile contrazic știința. El spune că minunile se află în afara științei, ceea ce este cu totul altceva. La drept vorbind, miracolele se situează în afara științei naturale, dar asta nu înseamnă că ele contrazic știința.

 

În plus, filosoful scoțian David Hume, spunea că dovada uniformității naturii este atât de concludentă, încât nici o dovadă în favoarea minunilor nu va putea vreodată s-o răstoarne. Să luăm învierea lui Isus drept exemplu. Dispunem de dovada invariabilă a mii de ani de experiență umană care ne confirmă că morții nu înviază. Craig, în schimb, argumentează că nu este nici o contradicție între a crede că oamenii rămân în general în mormintele lor și că Isus din Nazaret a înviat din morți. De fapt, creștinii le cred pe amândouă. Opusul afirmației că Isus a înviat din morți nu este că toți ceilalți oameni au rămas în propriile morminte, ci mai degrabă că Isus din Nazaret a rămas în mormântul Lui. Putem fi de acord cu Hume că o înviere naturală a lui Isus din morți, fără nici un fel de intervenție divină, este extrem de improbabilă. Dar nu aceasta este ipoteza. Ipoteza este că Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți, ori ea nu se împotrivește legilor naturii care stipulează că morții nu înviază niciodată într-un mod natural.

 

Pe scurt, în ce privește minunile, baza este de fapt credința într-un Dumnezeu care face minuni. Așadar, în următoarele pagini ale capitolului, William Lane Craig parcurge o serie de argumente în favoarea credinței în Dumnezeu, pe care le puteți descoperi ascultând episodul integral aici.

 

Când ne întâlnim cu Dumnezeu față în față, toate argumentele și dovezile pentru existența Lui – deși ar rămâne perfect valabile – au un rol secundar. În acest caz, ele confirmă ceea ce Dumnezeu Însuși ne-a arătat într-un mod supranatural prin mărturia Duhului Sfânt în inimile noastre, spune Craig în finalul capitolului. Nu este o exagerare să spunem că cele mai mari minuni sunt a-L cunoaște personal pe Dumnezeu și a-L vedea transformând vieți.

 

Pentru obiecția 3 – evoluția explică viața, deci nu este nevoie de Dumnezeu – Lee Strobel l-a intervievat pe dr. Walter L. Bradley, coautor al cărții The Mystery of Life’s Origin, prin care demonstra că există o fisură fundamentală în toate teoriile actuale despre originea chimică a vieții.

 

Ca om de știință preocupat de precizie, Bradley răspunde la întrebări în propoziții atent formulate și complete, având grijă să specifice nuanțele și să nu exagereze concluziile. În plus, vorbește cu respect despre evoluționiștii cu care a polemizat de-a lungul anilor. Primul punct pe care îl subliniază este faptul că, deși a încercat să explice cum s-au dezvoltat formele simple de viață pe parcursul unor perioade lungi de timp în ființe tot mai complexe, Darwin nu a avut o idee clară despre cum a apărut de fapt viața.

 

În plus, la vremea aceea nu exista nici o modalitate de a surprinde complexitatea care există în interiorul membranei celulare. Adevărul este că un organism unicelular este mai complicat decât orice am fost noi în stare să recreăm cu ajutorul computerelor de înaltă performanță. Originea unui sistem atât de sofisticat, care este deopotrivă bogat în informație și capabil să se reproducă, i-a bulversat complet pe oamenii de știință preocupați de originea vieții. Sir Francis Crick, laureat al premiului Nobel, a spus: Originea vieții pare să fie aproape un miracol, atât de multe sunt condițiile care au trebuit satisfăcute pentru a apărea viața. Bradley explică apoi de ce diversele teorii propuse în încercarea de a explica în ce fel au ajuns biopolimerii, cum ar fi proteinele, să se asambleze numai cu cărămizile potrivite, aminoacizii, și numai cu izomerii potriviți, formând legăturile peptidice potrivite și producând numai succesiunea corectă, au falimentat.

 

Dispunem pur și simplu de prea multe indicii puternice – mai ales în complexitatea uluitoare a atomilor nevăzuți și în misteriosul limbaj chimic codificat în dubla spirală a ADN-ului – care stabilesc că Creatorul există și lucrează, concluzionează Lee Strobel în finalul celui de-al treilea capitol din cartea Pledoarie pentru credința creștină.

 

În cel de-al patrulea interviu, cu dr. Norman Geisler, Lee Strobel discută despre obiecția că Dumnezeu nu merită închinare dacă ucide copii nevinovați – despre caracterul aparent crud și răzbunător al Dumnezeului Vechiului Testament, atrocitățile menționate în această parte a Bibliei și presupusele contradicții și inconsecvențe ale Scripturii. Apoi urmează un interviu cu Ravi Zacharias despre pretenția că Isus este singura cale spre Dumnezeu, cu J.P Moreland despre obiecția că un Dumnezeu iubitor nu ar trimite oameni în iad, plus un capitol despre istoria violentă a Bisericii.

 

În ultimul capitol se discută despre obiecția „Nu pot fi creștin dacă am îndoieli” și merită să îl amintim și noi aici, pentru că, poate pentru unii, acesta va fi cel mai important capitol, găsindu-l încurajator și eliberator.

 

Pentru mulți creștini simplul fapt că au îndoieli de orice fel poate fi înfricoșător. Se întreabă dacă nu cumva îndoielile îi descalifică de la a fi urmași ai lui Cristos. Se simt nesiguri, pentru că nu știu exact dacă este permis să îți exprimi îndoieli referitoare la Dumnezeu, Isus sau Biblie. Așa că își țin întrebările pentru ei înșiși – și înăuntrul lor, fără să fi primit vreun răspuns, acestea cresc, rod din interior și devin tot mai amenințătoare, până când în final reușesc să le înăbușe credința, scrie Lee Strobel.

 

Pot îndoiala și credința să coexiste? Da, răspunde Lynn Anderson, intervievat de Lee Strobel în Pledoarie pentru credința creștină – înseamnă că poți avea îndoieli chiar dacă crezi. Lucrul acesta a fost adevărat și în cazul lui Avraam. Este evident că Avraam credea, dar în același timp avea și îndoieli, după cum reiese din ce făcea uneori și din ce spunea. Acolo unde nu există absolut nici o îndoială, probabil că nu există nici credință sănătoasă. Credința care este încercată de necazuri, de întrebări grele sau de meditație iese adesea mai puternică la sfârșit.

 

Primul pas este ca oamenii să decidă dacă vor să creadă sau nu, îndeamnă tot Lynn Anderson în interviul său. Unii oameni afirmă că vor să creadă, când de fapt nu vor. Iar dacă cineva vrea să creadă, următorul pas este să meargă acolo unde este credința. Dacă vrei să crești trandafiri, nu cumperi un hectar de pământ la Polul Nord. Te duci acolo unde trandafirii se cultivă bine.

 

Caută compania unor oameni pe care îi respecți pentru viața lor, pentru gândirea lor, pentru caracterul și pentru credința lor – și învață de la ei. Urmărește-le viața. Și umple-ți mintea cu lucruri care întăresc credința – cărți, casete, muzică ce motivează puternic credința, care clarifică natura lui Dumnezeu, cercetează dovezile pro și contra, care tratează inteligent critica credinței, care îți dau speranță că poți avea o relație cu Dumnezeu și care-ți furnizează instrumentele necesare ca să-ți dezvolți viața spirituală.

 

Cu alte cuvinte, concluzionează și Lee Strobel, dacă preponderența tuturor dovezilor înclină decisiv în favoarea lui Dumnezeu și omul face apoi alegerea rațională de a-și pune încrederea în El, ființa umană poate să mai aibă încă unele obiecții marginale, până în ziua când acestea își vor găsi rezolvarea. Între timp, omul poate decide să creadă – și să-I ceară lui Dumnezeu ajutor în necredința sa. Un gând încurajator cu care să închei, sperând că v-am stârnit interesul pentru cartea Pledoarie pentru credința creștină de Lee Strobel. Este important de amintit faptul că fiecare capitol are la final câteva întrebări de studiu, care nu doar că ne ajută să recapitulăm ce am înțeles din argumentația celui intervievat, ci și să putem studia cartea într-un grup.

 

De fapt, tocmai studiul într-un grup al acestei cărți ne-a făcut să ne mobilizăm în sfârșit să prezentăm și acest volum din seria pledoariilor elaborate de Lee Strobel, din care am prezentat până acum Pledoarie pentru Cristos, Pledoarie pentru Creator, Pledoarie pentru har, În apărarea lui Isus și Pledoarie pentru minuni, care pot fi unelte foarte bune în întărirea credinței noastre, și potrivite pentru a fi împărtășite cu alții.

 

Ascultă episodul integral aici:

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Când credinţa și știinţa se ciocnesc, de  L. James Gibson

 

 

S-ar putea să nu rezolvăm niciodată pe deplin tensiunea dintre credinţă și știinţă, dar putem învăţa să o gestionăm. Secretul înţelegerii acestei tensiuni este de a recunoaște presupoziţiile diferite cu care operează credinţa și știinţa în ce-L privește pe Dumnezeu și natura.

 

În învăţământul universitar, întâlnim adeseori conflicte între afirmaţiile credinţei și cele ale știinţei. Problema este spinoasă îndeosebi atunci când persoane credincioase urmează cursurile unei facultăţi în care predomină o perspectivă seculară. Conflictul se învârte de obicei în jurul chestiunilor legate de originea oamenilor și a altor organisme vii, potopul biblic și/sau vârsta pământului.

 

Ne putem întreba de ce există acest conflict. De ce credinţa și știinţa uneori se ciocnesc? Dumnezeu este Autorul Scripturii și Creatorul naturii, așa că ne-am aștepta ca cele două să fie în armonie. Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să analizăm sensurile și presupoziţiile credinţei și ale știinţei și modul în care se raportează una la cealaltă.

 

Credinţa, știinţa și Dumnezeu

 

Cei mai mulţi dintre noi am fi de acord că credinţa este ceva ce nu a fost demonstrat. Ca adventiști de ziua a șaptea, înţelegem prin credinţă că Dumnezeu a creat lumea și diferitele organisme în șase zile, cu câteva mii de ani în urmă. Această credinţă se bazează pe încredere în sursă, care este Biblia. Credinţa noastră nu este un salt în orb în întunericul ignoranţei, ci o expresie a încrederii noastre într-o sursă care s-a dovedit demnă de încredere în experienţa noastră personală. Această încredere crește și este întărită de o convingere interioară imprimată în mintea noastră de Duhul Sfânt.

 

În contrast cu credinţa, știinţa presupune demonstraţie și manifestă un scepticism general faţă de afirmaţiile care nu au fost testate empiric. Oamenilor de știinţă le place să poată explica fenomenele naturale prin prisma mecanismelor fizice. Credinţa, pe de altă parte, se concentrează mai mult pe ce a făcut Dumnezeu, indiferent dacă mecanismele sunt înţelese sau nu.

 

Cei mai mulţi oameni au o idee destul de clară despre ce este știinţa, dar a o defini în mod exact se dovedește a fi surprinzător de dificil. De fapt, filozofii știinţei nu au fost capabili să ofere o definiţie universal de mulţumitoare a știinţei. Mai mult, termenul „știinţă” este întrebuinţat într-o mulţime de moduri.

 

Două definiţii ale știinţei sunt folosite în mod curent, reprezentând două școli de gândire diferite. Mai întâi, din punct de vedere istoric, știinţa a fost înţeleasă ca demersul de a înţelege cum funcţionează lumea. Pe baza acestei definiţii, știinţa ar putea include aproape orice corp sistematizat de cunoștinţe, inclusiv explicaţii bazate pe activitatea divină. Acest sens al termenului „știinţă” este folosit în mod informal la scară largă, dar diferă de definiţia adoptată de comunitatea știinţifică.

 

A doua definiţie a știinţei este formulată în termenii naturalismului metodologic. Cei mai mulţi oameni de știinţă ar defini știinţa mai îngust, ca o căutare sistematică a mecanismelor care stau la baza regularităţilor observate în lumea naturală, exprimate ideal în termeni matematici. Această definiţie poartă de obicei o încărcătură materialistă. Pentru a sublinia acest aspect, majoritatea oamenilor de știinţă susţin o abordare numită „naturalism metodologic”. Aceasta înseamnă că doar procesele „naturale” pot fi folosite în explicaţiile știinţifice, orice luare în calcul a activităţii divine fiind exclusă dinainte de a fi analizate dovezile acesteia.

 

În practică, naturalismul metodologic implică faptul că tot ce studiază știinţa poate fi explicat prin legi naturale, fără a ne raporta la activitatea divină.

 

Așa stând lucrurile, nu ar trebui să fie nicio surpriză că există un conflict între o credinţă care crede în activitatea lui Dumnezeu în natură și o știinţă care exclude posibilitatea activităţii divine.

 

Credinţa, știinţa și raţiunea

O eroare care apare adesea în discuţiile privind credinţa și știinţa este afirmaţia că acest conflict dintre credinţă și știinţă este pur și simplu un conflict între raţiune (știinţa) și încrederea oarbă (credinţa creștină). Este fals să susţinem că raţiunea este folosită în știinţă, dar nu și în credinţă. Raţiunea este necesară atât pentru credinţă, cât și pentru știinţă. Ne folosim raţiunea pentru a evalua afirmaţiile amândurora și pentru a analiza tensiunea care ar putea apărea între ele. Aceasta nu înseamnă că ne îndreptăm către credinţă sau către știinţă doar prin raţiune, ci că nu putem ajunge să avem credinţă fără să ne exercităm capacitatea de raţionare. Raţiunea este absolut esenţială și în credinţă, și în știinţă.

 

O altă eroare este afirmaţia că știinţa se întemeiază pe dovezi, în timp ce credinţa depinde doar de rapoarte sau relatări ale experienţelor altora. O astfel de aserţiune nu este corectă. Și credinţa depinde de dovezi. Rugăciunile ascultate, vieţile schimbate, profeţiile împlinite și mărturia celorlalţi – toate se constituie în dovezi ale credinţei noastre.

 

Ca o ironie, și oamenii de știinţă trebuie să depindă de relatările sau rapoartele altora. Nimeni nu poate verifica fiecare raport știinţific repetând experimentul sau calculele. Nu avem de ales decât să ne bazăm pe rapoartele altor oameni de știinţă. Acceptăm ce au scris alţii pentru că, de obicei, rapoartele știinţifice au fost corecte. Un motiv important al acestui fapt este că sistemul de peer review folosit la publicarea articolelor ajută la eliminarea din știinţă a multor idei lipsite de fundament. Totuși, este de asemenea adevărat că multe rapoarte știinţifice nu se susţin atunci când sunt testate, iar unele sunt chiar frauduloase. Oamenii de știinţă, asemenea creștinilor, nu pot repeta fiecare experienţă, ci trebuie să se bazeze pe acurateţea rapoartelor sau relatărilor altora.

 

Credinţa și știinţa în armonie

Relaţia dintre credinţă și știinţă este adesea percepută ca fiind caracterizată de conflict, dar acesta este doar un element minor al acestei relaţii. În cea mai mare parte a lor, cercetările știinţifice nu produc nicio controversă între credinţă și știinţă. Subiecte ca structura atomului, principiile chimiei, fiziologia celulară, știinţa materialelor, relaţiile ecologice, știinţa atmosferică, sănătatea și medicina și multe alte domenii de cercetare pot fi explorate fără să ne lovim de vreo controversă între credinţa biblică și știinţă. Aproape toate conflictele se circumscriu unei palete restrânse de subiecte care privesc originile și evenimentele istorice care au legătură cu acest eveniment.

 

Armonia dintre credinţă și știinţă reiese și din rolul pe care l-au jucat creștinii în dezvoltarea știinţei. Nu se spune adesea acest lucru în literatura seculară, dar, în realitate, majoritatea pionierilor în domeniul știinţei au fost creștini. Printre aceștia se numără Sir Isaac Newton (fizică), Johannes Kepler (astronomie), Robert Boyle (chimie), John Ray (biologie) și mulţi alţii. Acești oameni de știinţă au considerat cercetarea știinţifică un demers de a înţelege modul în care susţine Dumnezeu creaţia.

 

Oamenii de știinţă au propus ideea că știinţa modernă s-a născut în Europa Occidentală deoarece cultura respectivă se baza pe credinţa în existenţa unui Dumnezeu creator care este separat de natură, consecvent în modul în care o guvernează și suficient de puternic, încât să acţioneze conform propriei Sale voinţe. Istoria originii știinţei moderne ne ajută să demonstrăm că știinţa și credinţa nu sunt în mod natural adversare.

 

Când credinţa și știinţa sunt în tensiune

Mulţi oameni de știinţă sunt materialiști care cred că nu există o cauză supranaturală în natură. În schimb, toate evenimentele sunt controlate de legi naturale și ar putea fi prezise și explicate dacă am putea măsura toate condiţiile relevante. În mod natural, acest angajament filozofic presupune din partea materialiștilor să respingă orice dovadă de proiect inteligent, deoarece o atare dovadă le-ar invalida materialismul. În această situaţie, tensiunea este de natură filozofică, nu empirică.

 

Materialiștii se opun adesea ideii că Dumnezeu acţionează în natură deoarece, spun ei, dacă Dumnezeu ar fi activ în natură, știinţa ar fi imposibilă. Dacă Dumnezeu ar acţiona în natură, susţin ei, oamenii nu ar putea prezice cum acţionează El și, astfel, nu ar putea face știinţă. Această afirmaţie se bazează pe supoziţia că Dumnezeu nu ar acţiona consecvent, însă aceasta este o ipoteză falsă. Creștinii înţeleg că Dumnezeu acţionează consecvent în natură pentru a o susţine în funcţionarea ei de zi cu zi. Activitatea lui Dumnezeu în natură este necesară pentru ca știinţa să aibă succes. Fără acţiunile consecvente ale lui Dumnezeu menite să menţină universul, știinţa ar fi imposibilă.

 

Este adevărat că Dumnezeu nu este limitat să acţioneze într-un mod consecvent și predictibil. Uneori, El acţionează în moduri neobișnuite. Ocazional, acţiunile Lui cauzează evenimente speciale, considerate îndeobște minuni. Evenimentele speciale nu sunt predictibile pe baza experienţelor trecute. Dar aceasta nu din cauză că ele violează legile naturale, ci pentru că există o Persoană inteligentă care folosește legile naturii ca instrumente cu care să producă rezultatele dorite. Și oamenii folosesc legile naturii pentru a obţine rezultate care nu s-ar întâmpla niciodată doar prin acţiunea legilor naturale.

 

Creaţia descrisă în Geneza a fost un eveniment special unic, care a avut loc în trecut și nu se mai repetă. Potopul global este un alt exemplu de eveniment neobișnuit care nu s-a mai repetat de atunci. Aceste evenimente excepţionale sunt suficient de rare, încât să nu afecteze practica știinţei experimentale. Totuși, când încercăm să explicăm ceva care a avut loc în trecut, trebuie să permitem posibilitatea ca Dumnezeu să fi acţionat printr-un eveniment special.

 

Evenimentele speciale cauzate de Dumnezeu nu formează un tipar consecvent, fiind așadar în afara spectrului știinţei. Conflictul apare atunci când oamenii de știinţă insistă să explice evenimentele speciale ca rezultate ale legilor naturale în acţiunea lor neghidată, refuzând să ia în calcul adevărata cauză. O astfel de tensiune ne poate indica faptul că trebuie să ne lărgim aria de căutare a explicaţiilor. Când descoperim un conflict între credinţă și știinţă, ar trebui să luăm în calcul posibilitatea că acolo ar putea fi implicată acţiunea divină. Desigur, nu vom trage nicio concluzie până nu vom fi verificat și răsverificat datele.

 

Relaţia dintre credinţă și știinţă este puternic influenţată de perspectiva filozofică asupra lumii (teistă sau materialistă) cu care abordăm subiectul. Preluarea frâielor știinţei de către oameni de știinţă cu o perspectivă militant materialistă este în mare măsură (dar nu complet) responsabilă pentru situaţia prezentă, în care credinţa și știinţa sunt privite ca adversare. Insistenţa filozofică cum că știinţa trebuie să fie materialistă, combinată cu afirmaţia că știinţa este singura metodă de încredere pentru obţinerea cunoștinţelor, poate fi acceptată numai dacă materialismul ar fi adevărat. Dacă însă există un Dumnezeu care este activ în lumea fizică, atunci doctrina materialistă va duce știinţa pe un drum greșit. Aceasta se poate vedea în situaţia prezentă.

 

Două exemple istorice de conflict

Un alt factor a contribuit la conflictul dintre credinţă și știinţă. Acest conflict poate rezulta și atunci când creștinii adoptă o idee știinţifică anulată de cercetări ulterioare. Probabil cel mai faimos exemplu de dezacord între credinţă și știinţă îl reprezintă conflictele cu privire la un univers geocentric și fixitatea speciilor. Istoria acestor două controverse ne oferă o lecţie importantă astăzi.

 

Experienţa lui Galileo (și, prin extensie, a lui Copernic) este folosită la scară largă ca exemplu a ce se întâmplă cu credinţa când se opune știinţei, cu implicaţia că credinţa trebuie să se retragă în faţa știinţei. Aici avem o lecţie importantă, dar ea este destul de diferită de cea care se trage de obicei. Povestea lui Galileo nu este deloc atât de simplistă pe cât este prezentată uneori. A fost într-adevăr un conflict, iar acesta l-a implicat pe Galileo, dar conflictul a fost complicat de abordarea dură a lui Galileo și de faptul că argumentele lui nu erau foarte convingătoare – ba chiar includeau unele erori. Mai mult, au fost oameni de știinţă și teologi care s-au poziţionat de ambele părţi. Totuși, este adevărat că Biserica Catolică a fost implicată în conflict și că a pierdut foarte mult din prestigiu ca urmare a acestui fapt.

 

Ce se trece adesea cu vederea este modul în care a ajuns biserica să fie implicată iniţial. Adeseori sunt invocate texte biblice pentru a susţine ideea că Biblia afirmă existenţa unui univers geocentric.

 

Adevărata origine a universului geocentric nu este Scriptura, ci filozofia grecească.

 

Sistemul geocentric era cunoscut ca sistemul ptolemaic, numit astfel după grecul alexandrin care a adus teoria respectivă în prim-plan.

 

Biserica a adoptat ideea extrabiblică a geocentrismului într-o vreme în care toată lumea presupunea că este adevărată. Într-o încercare de a demonstra că „știinţa” arată că Biblia este adevărată, părinţii bisericești timpurii au încorporat această idee „știinţifică” în teologia lor. Textele care folosesc cuvinte fenomenologice (care descriu un eveniment în limbajul comun al aparenţelor) au fost interpretate ca fiind confirmate în mod literal de știinţa din acea vreme. Biserica ar fi trebuit să fie mai precaută. Și astăzi folosim limbaj fenomenologic: de exemplu, în limba engleză folosim termenii sunrise „(lit.) ridicarea soarelui” și sunset „(lit.) așezarea soarelui”, descriind modul în care ne apare nouă. Dacă cei din vechime treceau dincolo de acest limbaj sau nu este irelevant – textele folosesc observaţii vizuale ca puncte de referinţă în cadrul naraţiunii, nu ca afirmaţii despre structura sistemului solar.

 

Ironia este că astronomia modernă ne spune că orice punct din spaţiu, inclusiv Pământul, poate fi luat ca centru al universului, întrucât totul este relativ. Avantajul faptului de a lua Soarele, nu Pământul, ca centru al sistemului solar este că matematica este mult mai simplă așa.

 

Adevărata lecţie pe care trebuie să o desprindem din incidentul cu Galileo este aceea de a nu încorpora niciodată concluzii știinţifice în teologia noastră, chiar și când se presupune că toată lumea știe că ele sunt adevărate. Știinţa este experimentală, provizorie, iar concluziile știinţifice sunt în mod obișnuit supuse modificării sau înlocuirii. Afirmaţiilor știinţifice nu ar trebui să li se dea niciodată valoarea de adevăr a învăţăturilor biblice.

 

Al doilea exemplu din istoria conflictului dintre credinţă și știinţă este chestiunea fixităţii speciilor. Acest aspect a căpătat un loc de frunte odată cu lucrarea lui Charles Darwin, care a propus ideea că speciile nu sunt fixe, așa cum fusese învăţat în cadrul cursului de teologie de la Oxford. Observaţiile lui Darwin au pledat cu greutate în favoarea ideii că speciile se pot schimba și se pot adapta la habitate diferite. Din nefericire, el a extrapolat gradul de schimbare cu mult dincolo de dovezile pe care le avea la dispoziţie și a susţinut că toate speciile au un strămoș comun. Conflictul care a urmat între afirmaţiile lui și credinţa creștină continuă până azi, rezultatul fiind că mulţi creștini au abandonat istoria Creaţiei și au acceptat o formă sau alta a ideilor lui Darwin privind strămoșul comun. Din nou, biserica a fost făcută de râs în conflictul ei cu „știinţa”.

 

Poate că vă întrebaţi cum s-a trezit biserica în această situaţie stânjenitoare. De unde a venit ideea că speciile nu se pot schimba? Nu spune Biblia că toată creaţia este blestemată, ceea ce implică schimbare? Răspunsul, din nou, este că ideea aceasta a venit de la grecii antici, în mod concret de la ideile lui Platon privind „tipurile” neschimbătoare, idei dezvoltate ulterior de gânditorii neoplatonici. Încă o dată, liderii bisericii au preluat o ideea grecească seculară pe care „toţi o știau” adevărată și au încorporat-o în teologia lor. Teoria a primit sprijinul implicit al lui Georges Cuvier cu a sa „corelaţie a părţilor”, precum și pe cel al lui William Paley cu a sa Natural Theology or Evidences of the Existence and Attributes of the Deity [„Teologie naturală, sau dovezi ale existenţei și atributelor Dumnezeirii”]. Totuși, ideea a pătruns în biserică de la grecii antici, iar când știinţa a avansat și a demonstrat că aceștia greșiseră, s-a considerat, prin asociere, că și biserica greșea.

 

Ca și în cazul incidentului cu Galileo, lecţia importantă este să ne opunem oricărei încercări de a încorpora în teologia creștină idei pe care „toată lumea le știe” adevărate. Nicio idee știinţifică nu ar trebui să fie privită ca absolută; există întotdeauna probabilitatea ca știinţa să se schimbe. Acest principiu se aplică și conflictelor contemporane dintre știinţă și Scriptură cu privire la presupusa relaţie dintre oameni și maimuţe. Ar trebui să recunoaștem că știinţa s-ar putea să descopere în cele din urmă că Scriptura a avut dreptate tot timpul.

 

Cum să ne raportăm la tensiunea dintre credinţă și știinţă

S-ar putea să nu rezolvăm niciodată pe deplin tensiunea dintre credinţă și știinţă, dar putem învăţa să o gestionăm. Secretul înţelegerii acestei tensiuni este de a recunoaște presupoziţiile diferite cu care operează credinţa și știinţa în ce-L privește pe Dumnezeu și natura. Teiștii cred că Dumnezeu este activ în natură și ocazional acţionează pentru a cauza evenimente speciale care nu pot fi prezise pe baza legilor naturale. Materialiștii cred că nu există nicio activitate divină în natură și că toate evenimentele pot fi explicate fără a face recurs la o forţă supranaturală. Aceste presupoziţii sunt contradictorii și nu pot fi armonizate.

 

Din fericire, nu suntem lipsiţi de dovezi care să ne ghideze în acest conflict. Există dovezi considerabile care par să arate că materialismul este fals. Natura conţine multe trăsături care se explică cel mai bine ca rezultat al unei proiectări inteligente făcute de un Creator: de la reglajele precise ale universului până la complexitatea ireductibilă a mașinăriilor moleculare din celulele vii și de la cât de adecvat este mediul înconjurător pentru viaţă până la conţinutul informaţional al ADN-ului celulelor. Astfel de exemple ameninţă întregul sistem al filozofiei materialiste, ceea ce explică de ce ideea de proiect inteligent este respinsă cu atâta vehemenţă de mulţi oameni de știinţă materialiști și de alţii care își întemeiază modul de a înţelege natura pe presupoziţia că Dumnezeu nu este activ în natură.

 

Dat fiind că dovezile proiectării inteligente fac ca teismul să fie mult mai probabil decât materialismul, ar fi înţelept să ne folosim teismul drept context pentru știinţă.

 

Putem realiza aceasta făcând din Biblie baza pe care este construită toată cunoașterea noastră, inclusiv știinţa. Acest lucru nu înseamnă să limităm înţelegerea știinţei strict la ce ne spune Biblia, ci să folosim învăţăturile biblice pentru a modela interpretarea pe care o dăm descoperirilor știinţifice.

 

Datele știinţifice trebuie să fie interpretate pentru a avea sens. Am putea remarca, de exemplu, că toate organismele au un sistem genetic bazat pe ADN. Este un fapt interesant, dar este logic că am vrea să știm ce înseamnă acest lucru. Cei care se apropie de știinţă de pe o bază biblică pot vedea în asta dovada unui design comun – opera unui singur Creator. Aceasta poate fi comparată cu opera unui programator sau a unui arhitect, care dezvoltă un modul funcţional și îl folosește într-o varietate de aplicaţii. Cei care sunt familiarizaţi cu astfel de module pot recunoaște opera acelui creator ori de câte ori întâlnesc modulul respectiv.

 

Cei care adoptă o filozofie materialistă nu vor considera proiectarea inteligentă drept opţiune și pot interpreta datele ca dovezi ale unui strămoș comun. Datele sunt aceleași în ambele cazuri; ce diferă este contextul filozofic ales de persoana care le interpretează. Acest exemplu întărește ideea de mai sus, că a recunoaște diferitele angajamente filozofice este secretul pentru a înţelege tensiunea dintre credinţă și știinţă.

 

Putem să identificăm cauza acestei tensiuni în diferenţele dintre presupoziţiile filozofice, dar aceasta nu ne garantează că vom putea răspunde la toate întrebările care se ivesc. Întotdeauna vor fi noi întrebări de studiat și noi descoperiri care să ne provoace modul de a gândi. Totuși, putem învăţa să acceptăm un anumit grad de tensiune și să îl considerăm o oportunitate de studiu și de dezvoltare.

 

Ce nu trebuie să facem este să ne punem credinţa sub controlul știinţei care predomină într-o anumită perioadă.

 

Concluzii

Care sunt, așadar, concluziile la care putem ajunge cu privire la credinţă și știinţă?

 

În primul rând, trebuie să înţelegem natura a ceea ce numim „știinţă”. Definiţia actuală a știinţei este strict materialistă și, prin urmare, nu poate fi acceptată niciodată ca standard al adevărului.

 

În al doilea rând, ar trebui să facem distincţie între știinţa care investighează procesele ordinare prin care Dumnezeu menţine lumea noastră fizică și acele aspecte ale știinţei care încearcă să reconstruiască evenimente din trecut. Cele două sunt tipuri diferite de iniţiative. Expertiza în funcţionarea unui sistem nu este totuna cu înţelegerea modului în care a apărut el. Un mecanic auto poate fi capabil să demonteze o mașină în mici bucăţi și să o refacă, dar aceasta nu îl califică să proiecteze fabrica în care aceasta este făcută.

 

În al treilea rând, niciodată nu ar trebui să încorporăm în teologia noastră o idee care derivă dintr-o sursă nebiblică, chiar și atunci când „toată lumea știe” că este adevărată.

 

În al patrulea rând, ar trebui să-I dăm slavă lui Dumnezeu pentru beneficiile minunate pe care știinţa ni le-a oferit în urma studierii lumii create și pentru complexitatea uimitoare a vieţii, care ne arată puţin din puterea și înţelepciunea Creatorului.

 

James Gibson (cu un doctorat obţinut la Universitatea din Loma Linda, California, SUA) este directorul Institutului de Cercetări în Geoștiinţe din Loma Linda, California.

 

Acest articol a fost preluat din revista Dialogue, nr. 3, 2019.

 

 

 

https://semneletimpului.ro/religie/crestinism/credinta/cand-credinta-si-stiinta-se-ciocnesc-dumnezeu.html

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Stiinta Si Credinta Crestina

Harry L. Poe, Jimmy H. Davis

    

Ce putem sa cunoastem si cum cunoastem? Ce fel de univers exista? De unde venim? Ce putem sti cu certitudine? Si cand se transforma ordinea in dezordine?

 

Iata principalele cinci intrebari pentru care omenirea s-a straduit veacuri dupa veacuri sa gaseasca un raspuns. Adesea ele creeaza tensiune intre teoria stiintifica si credinta crestina. Dar sunt oare stiinta si credinta intr-adevar incompatibile?

 

Realizarea unei integrari izbutite intre stiinta si credinta reprezinta o importanta sarcina pentru comunitatea crestina de azi. Harry L. Poe si Jimmy H. Davies si-au propus, in paginile acestei carti, sa discute fara prejudecati despre tensiunea intre principalele doctrine ale credintei crestine si principiile fundamentale ale teoriei stiintifice. Dialogul propus de cei doi autori pune la dispozitia crestinilor o unealta utila menita a-i ajuta sa analizeze critic atat presupozitiile credintei lor, cat si conceptiile stiintifice ale vremii in care traiesc.

 

 

https://www.stephanus.ro/stiinta-si-credinta-crestina/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

100 de meditaţii din închisoare, de Richard Wurmbrand

 

 

Richard Wurmbrand a avut mult timp de meditatie in timpul celor 14 ani petrecuti in inchisorile comuniste. El a reflectat asupra vietii sale, asupra lumii sale si, in special, asupra Creatorului sau. Tovarasii lui de inchisoare erau pastori, teolagi si invatatori ai Bibliei. Ei isi impartaseau unii altora ideile, gandurile, invataturile pe care le descoperisera in Cuvantul lui Dumnezeu. Captivitatea pe care el a indurat-o cuprinde ani cu regim de carcera.

 

Dupa citirea cugetarilor sale, vei intelege Biblia intr-un mod cu totul diferit. Ii vei vedea pe semenii tai intr-o lumina noua. Chiar tu vei trai intr-un mod nou.

https://clcromania.ro/produs/100-de-meditatii-din-inchisoare-sc-richard-wurmbrand-9739618499

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintiri cu sfinti- Richard Wurmbrand– o viata de om

 

 

Unul din cei care l-au cunoscut cel mai bine a fost, fara indoiala, Mihai Wurmbrand, fiul lui. Iata ce a scris acesta in necrologul rostit cu ocazia serviciului de inmormantare tinut Vineri 23 Februarie, la Sky Chapel- Rose Hills:

 

“Richard Wurmbrand (1909-2001)

 

Rev. Richard Wurmbrand, 91 de ani, autorul a 18 carti religioase de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, descriind viata sa si 14 ani in inchisori comuniste, a fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

 

Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada, a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei, l-a cunoscut pe domnul {olf\es, un tamplar german, care le-a pus in mana o Biblie.

 

Acest domn i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei cu inalta educatie sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

 

Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la incpeutul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare cu, sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi.

Familia Wurmbrand, iubita si respecata de multe personalitati romane ortodoxe, a reusit sa fuga prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul sef al celui mai raspandit ziar roman, Universul. Parintii Sabinei, doua surori si un frate au pierit in lagarele naziste. Isaac Feinstein, un misionar crestin evreu deosebit de eficient printre evreii romani, si cel care a jucat un rol important in convertirea sotilor Wurmbrand, a fost si el ucis de catre legionarii nazisti romani. Viata cuplului in acea perioada este descrisa in cartea lui Richard Wurmbrand numita Hristos pe calea evreilor. In scurta perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea razboi si tranzitia Romaniei spre comunism (1945-1947), Richard Wurmbrand a tiparit si organizat distribuirea ilegala a unui numar de un milion de evanghelii in limba rusa soldatilor rusi care ocupau Romania. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiti la crestinism.

 

In februarie 1948, desi aflat sub protectia diplomatica a suedezilor, Richard Wurmbrand a fost rapit de pe strada de catre guvernul comunist si a disparut in reteaua de inchisori comuniste. In vederea unei judecati formale, el a fost intemnitat sub un nume secret, timp de trei ani, singur intr-o celula. Acolo, a fost torturat si ulterior condamnat la 25 de ani de inchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodata, datorita faptului ca el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani in temnitele comuniste, in doua etape: 1948-1956 si 1959-1964. Sotia sa, Sabina, a fost arestata si trimisa la munca silnica intre anii 1950-1953. Richard a reusit sa convinga cativa ofiteri securisti sa devina crestini.

 

In 1956, unul dintre acestia, domnul Sandu Franco, a obtinut in mod clandestin eliberarea sa din temnita, convingand unul din capii distrati ai Securitatii sa-si puna semnatura pe ordinul de eliberare. In 1964, crestinii luterani norvegieni impreuna cu crestinii evrei britanici au platit suma de $ 10.000 pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista. Doi dintre fratii sai si Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substantiala contributie in eliberarea sotilor Wurmbrand. Cartile sale, Torturat pentru Hristos si Subteranele lui Dumnezeu, descriu unele din detaliile de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoastere mondiala in lumea occidentala n-au fost culese si publicate in nici o carte si, de aceea, sunt prezentate aici. Ele releva minunata imbinare a credintei sale cu curajul si perspicacitatea sa cu care a fost inzestrat.

 

Familia Wurmbrand a sosit in decembrie 1965 in Oslo, Norvegia, si, fiindca nu intelegeau norvegiana, au vizitat, in prima lor duminica, Biserica Luterana Americana. Impresionati de libertatea de inchinaciune la care au asistat, au plans intreg serviciul. Rev. Myrus Knutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceasta familie de refugiati, si-a deschis usa casei sale pentru a-i adaposti. in acelasi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatarilor incredibile ale familiei Wurmbrand. “Demni de toata increderea!” a venit raspunsul. Ca urmare, Rev. Wurmbrand a fost invitat sa vorbeasca in fata membrilor bazei NATO adunati in cea mai mare capela din Oslo.

 

Pentru ca se puteau pune intrebari, capelanul, colonel Cassius Sturdy, l-a intrebat pe Pastorul Wurmbrand de ce occidentul nu ar trebui sa incerce sa coexiste impreuna cu comunismul.

 

Wurmbrand, intotdeauna dramatic in actiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar si a zis: “Ti-am luat banii, banii tai sunt in buzunarul meu. Hai acum sa coexistam pasnic!” Apoi, a continuat, spunand:

 

“N-ar fi o problema pentru comunism sa coexiste, acum, dupa ce a ocupat jumatate de glob. Adevarul este ca, dupa cum nu exista leac impotriva cancerului, nu exista nici o solutie impotriva comunismului. Si tot asa, dupa cum nu ne putem multumi cu ideia ca trebuie sa ne resemnam in fata cancerului, n-ar trebui sa ne resemnam si cu ideia ca acest comunism n-are leac.”

 

Colonelul Sturdy s-a ridicat imediat in picioare si a zis:

 

“Domnilor, Wurmbrand este omul care ne trebuie! Hai sa-l trimitem in America ca sa le sterpeleasca portofelele tuturor simpatizantilor de stanga si sa le deschida ochii.”

 

S-a trecut de indata la colectarea unor fonduri si s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o luna, Rev. Wurmbrand sa tina discursuri, in special in estul Statelor Unite.

 

Ajuns la New York, a constatat ca audienta era compusa din pacate numai din cativa militari adunati intr-o micuta capela. Dezamagit, Wurmbrand si-a programat biletul de plecare inapoi in Europa, considerand toata actiunea lipsita de orice succes. Inainte de a pleca insa, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sa-si viziteze unicul prieten american pe care-l cunostea, un pastor evreu crestin. Acesta nu l-a incurajat de loc, in ceea ce privea ramanerea definitiva in SUA, considerandu-l mult prea in varsta si prea slabit pentru a fi in stare sa pastoreasca o biserica.

 

“Nu vei fi in stare sa-ti castigi existenta”, au fost ultimele cuvinte ale prietenului sau. Richard l-a rugat sa-l plimbe putin prin centrul din Philadelphia si “s-a intamplat” ca tocmai atunci sa aiba loc acolo cea mai mare demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, eveniment la care urma sa vorbeasca un pastor presbiterian, un partizan al miscarii de stanga. Oprindu-se sa asculte din curiozitate, Wurmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit in fata, a pus mana pe microfon si, de la inaltimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat cat il tineau puterile:

 

“N-ai nici o idee ce inseamna comunismul! Uita-te la mine, eu sunt doctor in comunism. Ca pastor crestin, locul tau ar trebui sa fie alaturi de victimele comunismului si nu alaturi de calaii care-i tortureaza.”

 

“Cum poti fi doctor in comunism?” i s-a replicat sarcastic.

 

“Uite diploma mea,” a raspuns Wurmbrand, si, desfacandu-si pana la brau camasa, le-a aratat tuturor cicatricele adanci de pe torace. Multimea a vuit uimita. A venit politia. L-au dat jos si l-au rugat politicos sa-si incheie camasa la loc.

 

Incidentul, desi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niste fotografi priceputi sa poata poza intamplarea dramatica si sa-l roage sa le dea niste interviuri.

 

A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima pagina imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri si solicitari de discursuri. Wurmbrand si-a amanat plecarea si si-a mai prelungit sederea cu inca aproape doua luni in SUA. Din cauza solicitarilor, a urmat inca o prelungire de alte trei luni, timp in care a facut turnee si a tinut peste tot discursuri si conferinte.

 

Marturia sa din mai 1966, inaintea Subcomitetului de Securitate Interna a Senatului SUA, a devenit publicatia cea mai bine vanduta a Guvernului SUA pentru urmatorii trei ani. In noiembrie 1966, Richard, Sabina si Michael, care intre timp s-au stabilit in SUA, au inceput infiintarea misiunilor crestine pentru tarile comuniste. In 1990, misiunea a fost denumita Vocea Martirilor Inc., cu sediul in Bartlesville, O|., director general actual Tom {hite, o organizatie mondiala care are ca tinta ajutorarea crestinilor persecutati de catre regimurile comuniste si evanghelizarea simpatizantilor de stanga. O atentie deosebita este acordata, acum cand regimurile comuniste au cazut, tarilor musulmane. Misiunea are filiale in peste 35 de tari din lumea libera. Rev. Wurmbrand a calatorit in toata lumea si a dat numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lasat-o pe Madeleine O^Hare, o ateista notorie, fara grai, atunci cand a intrebat-o, intr-un intervieu televizat in direct, daca cunoaste adresa vreunei societati de caritate ateiste, in timp ce lumea este plina de tot felul de societati caritabile religioase. Activitatea misiunii “Vocea Martirilor,” cat si discursurile reverendului Wurmbrand, au atras atentia lumii intregi asupra sortii triste si uitate a fratilor crestini de pe tot pamantul.

 

Mesajul lui Wurmbrand a fost intotdeauna: “Urati sistemul rau, dar iubiti pe cei ce persecuta si cautati sa-i convertiti la crestinism.” O credinta profunda, o minte ascutita si agerimea sa il prezinta pe Wurmbrand ca pe o persoana deosebit de placuta si calda. Principiul sau a fost: “Ajuta pe oricine si daruieste oricui iti cere.” Conducatori crestini din lumea intreaga au scris carti si au depus marturie despre el, numindu-l “martirul viu” si “Pavel al cortinei de fier.” Cateva din predicile sale au fost publicate in cartile “Predicile izolarii solitudinii” sau “Atingand inaltimile.”

 

Pana si dupa varsta de 85 de ani a continuat sa calatoreasca si sa tina discursuri. Dar in ultimii cinci ani a fost retinut la pat, datorita comotiilor numeroase si neuropatiilor de la picioare contractate in timpul inchisorilor, unde era nevoit sa stea mai mult in picioare si sa sufere de foame. A decedat in Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A ramas in urma fiul lor, Michael.

 

https://amintiricusfinti.wordpress.com/2008/05/07/richard-wurmbrand-o-viata-de-om/

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Vestea “’bună “”a marginalizării religiei

De către Alina Kartman

 

 

O decizie administrativă a unei universităţi catolice din Statele Unite ne folosește în încercarea de a înţelege un motiv important pentru care bisericile creștine își pierd accelerat, cu unele excepţii, relevanţa în societate.

 

Universitatea catolică Marquette, din statul american Wisconsin, a decis să interzică actele de prozelitism în campus, printr-un document care încurajează în schimb actele de evanghelizare. Gestul a provocat discuţii, fiindcă distincţia pe care instituţia o face între cei doi termeni („prozelitism” și „evanghelizare”) nu este fidelă nici dicţionarului, care așază cele două cuvinte într-o relaţie de sinonimie, dar nici accepţiunii populare (sau limbii dinamice), potrivit căreia „a face prozeliţi” înseamnă a manipula pentru a impune o anumită convingere/conduită religioasă.

 

Acţiunile Religioase, un regulament menit să normeze activitatea organizaţiilor religioase din campus, prevede ca „niciun individ sau organizaţie, atât din interiorul, cât și din exteriorul universităţii nu are permisiunea de a face prozelitism printre membrii acesteia, folosind săli, programe sau activităţi controlate de universitate”. În schimb, universitatea își arogă, tot prin regulament, „dreptul de a limita sau restricţiona activităţile în campus ale oricărei organizaţii sau oricărui individ ale cărui scopuri sunt în directă contradicţie cu valorile și scopurile religioase ale universităţii”.

 

Cu alte cuvinte, „prozelitism”, în viziunea universităţii, nu înseamnă doar folosirea unor „tehnici exploatatoare sau a unor apeluri manipulatoare care ocolesc facultăţile critice ale unei persoane”, sau folosirea „coerciţiei fizice”, a „presiunii psihologice” ori a „obligaţiei morale” pentru a converti pe cineva, așa cum prevede explicit regulamentul, ci poate fi și evanghelizarea condusă de grupuri cu valori diferite de cele catolice, așa cum prevede implicit înscrisul. Documentul de politică internă detaliază și descrie drept prozelitism, de exemplu, „efectuarea de comparaţii între tradiţii religioase și sublinierea realizărilor și idealurilor uneia dintre acestea, în timp ce se subliniază slăbiciunile și problemele practice ale celorlalte” ori „ignorarea realităţilor și identităţilor religioase ale altor tradiţii de credinţă”. În ciuda acestei normări atât de stricte, reprezentanţii universităţii susţin că măsura nu intenţionează să „descurajeze sau să inhibe împărtășirea și discutarea valorilor sau credinţelor religioase între membrii comunităţii universitare”.

 

Contradicţia regulamentului, remarcată de publicaţia Campus Reform, oglindește în mare măsură acea nuanţă paradoxală a culturii occidentale, numită și „dictatura toleranţei”, adică impunerea cu agresivitate a unei egalizări artificiale și superficiale între valori care, faptic, se oprește chiar înainte de a considera propriile valori egale cu ale celuilalt. Adică „suntem egali, deci nu ai voie să ne critici, însă nu suntem atât de egali cât să nu ne putem impune viziunea, fiindcă e totuși universitatea noastră”.

 

Idealizarea toleranţei este, în realitate, un paradox, fiindcă susţinând egalitatea tuturor convingerilor și tradiţiilor religioase, toleranţa împinsă la absolut nivelează valoarea acestora, iar nivelarea produce, de fapt, o depreciere a tuturor convingerilor. Dacă orice pietricică de pe pământ ar fi un diamant, diamantele nu ar mai fi considerate pietre preţioase, ci simple banalităţi. (E doar un exemplu ușor de înţeles, dincolo de faptul că industria diamantelor este una ridicată artificial și bazată pe constructe sociale superficiale.) În termeni economici, diamantele și-ar pierde utilitatea. În economie (dar și în psihologie și sociologie), utilitatea se bazează pe proprietăţile unui bun. Însă, fiind un concept abstract, utilitatea nu poate fi măsurată cu precizie. Totuși, economiștii măsoară utilitatea bazându-se pe disponibilitatea oamenilor de a plăti diferite sume pentru diferite bunuri. Dacă, deci, diamantele ar fi peste tot, oamenii nu ar mai fi dispuși să plătească mult pentru ele, indicând astfel faptul că diamantele nu mai au aceeași utilitate pe piaţă. Sigur, dispoziţia oamenilor de a plăti sau nu pentru un diamant nu îi va influenţa acestuia proprietăţile. Însă nu aceasta este esenţial acum, ci modul în care același mecanism se petrece și în spaţiul religios: dacă toate religiile sunt la fel de valoroase, dacă toate valorile religioase sunt la fel de adevărate/utile, la cât de multe religii există astăzi… înseamnă că trăim într-o mare de credinţe bune și valori autentice, vizibile oriunde întoarcem capul, prin urmare, ce nevoie mai avem de ele?

 

Evanghelia marginalizării

Sigur, când vine vorba de convingeri religioase, alegerile nu sunt neapărat atât de raţionale precum mecanismul utilităţii economice, pe care l-am descris mai sus. Însă efectul este similar: de pe piaţa religioasă, ca să îi spunem așa, tot mai mulţi oameni aleg opţiunea „ateismului funcţional”, vorba teologului James Emery White. Adică nu resping ideea că ar putea exista un Dumnezeu, doar că nu cred că Acesta le-ar satisface nevoile reale sau prezente. Altfel spus, religia nu le mai este utilă.

 

Studiile sociologice abundă în informaţii reci despre schimbările de religiozitate vizibile la nivel generaţional. Tinerii sunt mult mai puţin religioși decât vârstnicii, dar nu doar atât. Milenialii ar putea fi prima generaţie care nu va deveni mai religioasă odată cu înaintarea în vârstă. Și numeroase ţări din Europa Occidentală, aceea care „s-a născut creștină”, găzduiesc majorităţi nu doar necreștine, ci chiar nereligioase. O întreagă generaţie de oameni se naște pe acest fond cultural, iar Eliza Vlădescu a făcut o analiză exhaustivă a scenariilor care conturează viitorul lor în „Reforma 2.0”.

 

Mulţi observatori religioși constată superficialitatea concluziilor privind religia și sunt tentaţi să previzioneze că lumea devine un loc neprietenos faţă de credinţă (mai ales cea creștină), fiindcă se secularizează. Mai ales adepţii religiilor minoritare se văd adesea nevoiţi să trăiască secularizarea societăţii la pachet cu discriminarea la adresa lor și cu numeroase îngrădiri ale libertăţilor lor religioase. În acest cadru, numeroși creștini văd în secularizare un sinonim al dezumanizării, prin negarea înclinaţiilor spirituale ale omului. Este sensul în care psihologul Jordan Peterson, un gânditor canadian contemporan ale cărui idei au căpătat tracţiune internaţională în ultimii doi ani, spunea într-una dintre numeroasele sale prezentări publice că eliminarea religiei din viaţa individului este un factor care destabilizează emoţional.

 

O nuanţă importantă în acest tablou o aduce un studiu Barna Group, potrivit căruia relativismul valorilor noii generaţii nu este totuși fundamentat „pe o poziţie filosofică asumată, ci mai degrabă pe un deficit de informaţii despre ce este adevărul și cum poate fi găsit”. Aceasta este simultan și o veste rea, și o veste bună. Cum poate lipsa informării să fie, vreodată, o veste bună? Doar când ea este văzută nu ca un destin implacabil, ci, invers, ca un prilej de a răspunde unei nevoi: nevoia de a ști, de a primi lămuriri, soluţii și răspunsuri.

 

Remarca sociologilor de la Barna Group întărește și mai mult impactul unei afirmaţii pe care Rice Broocks, autorul cărţii ecranizate God’s Not Dead, o face în cel mai recent volum al său, Man, Myth, Messiah. Chiar în introducerea cărţii, Broocks mărturisește că a scris sub imperiul sentimentului că generaţia noastră trăiește o revoluţie culturală greșit înţeleasă. Și că, din cauza acestei confuzii, milioane de oameni își pierd credinţa. Mai exact, Broocks e de părere că secularizarea ar trebui privită altfel decât o „înrăutăţire” a caracterului omului în general. El spune că secularizarea ar trebui văzută mai degrabă ca o etapă culturală, în care milioane de occidentali își reevaluează onest credinţele, dar, fiind limitaţi de lipsa de informaţie de calitate și de argumente sănătos alcătuite, le este tot mai greu să mai păstreze credinţa generaţiilor anterioare. O parte sensibilă de vină (asumând tot arsenalul emoţional al acestui cuvânt) o au bisericile, care de prea multe ori nu reușesc să facă faţă onorabil atacului ateismului militant, nu din lipsă de argumente, ci din prezentarea inadecvată a acestora.

 

Biserica help-center

În faţa șuvoiului de literatură ateistă de toate speţele, promovată pe canale de toate facturile, bisericile răspund deseori ștergându-și de praf băncuţele, certându-i pe puţinii enoriași pe care îi mai au pentru lipsa celorlalţi sau luându-se aprig de guler cu opozanţii lor ideologici și practic întorcând nu obrazul, ci moneda. De prea multe ori, apelurile la reconstrucţia bisericii creștine se traduc în măsuri de reacţie la curentele existente sau de conservare sterilă a doctrinei, în forme perimate, care nu mai vorbesc pe limba generaţiei de astăzi. Această „limbă diferită” a generaţiei tinere nu presupune că tinerii ar avea neapărat alte nevoi existenţiale decât generaţiile anterioare când erau de vârsta lor, ci că tinerii de azi formulează altfel vechile nevoi, cu alte nuanţe, cu o complexitate potenţată de accesul lor la o cantitate vastă de informaţie. Iar lucrul acesta solicită răspunsuri pe măsura întrebărilor. Inadecvarea răspunsurilor, uneori prin dogmatismul lor simplu, îi face pe tineri să își piardă încrederea în autoritatea care le oferă.

 

Tinerii L-ar lua cu ei pe Dumnezeu oriunde, chiar și „în pustiu”, ca să parafrazez alt articol al Elizei Vlădescu, dacă la întrebările lor ar primi răspunsuri reale și vii, venite de la lideri care le înţeleg frământările, chiar dacă nu le împărtășesc neapărat. Nu pot însă să ia cu ei un Dumnezeu reprezentat de „ambasadorii” Săi așa cum e reprezentată o multinaţională de operatorii help-center, care au răspunsuri prestabilite, pe care sunt obligaţi să le transmită în conversaţiile cu clienţii. Dezamăgirea faţă de instituţiile bisericii (mai exact faţă de oamenii care le alcătuiesc și politicile acestora) vulnerabilizează iremediabil credinţa indivizilor influenţaţi deja înspre necredinţă prin educaţia strict seculară, evoluţionist-atee.

 

Sub presiunea acestor elemente, unele biserici adoptă noi medii și tehnologii de a-și transmite mesajul, fără însă a-l adapta în esenţă la vremurile noastre. Același limbaj jargotic, opac pentru cei nereligioși, șocant sau desuet atunci când apelează la arhaisme nu capătă o forţă sporită de convingere doar pentru că este transpus pe alt suport. La frământări noi, sau formulate nou, este nevoie de răspunsuri noi, sau formulate nou. E nevoie de efort de exegeză și interpretare, de analiză la graniţa dintre teologie, religie, sociologie, psihologie, de răspunsuri logice, raţionale, comprehensive, formulate cu onestitate și competenţă.

 

Și calitatea argumentării și completitudinea ei sunt așadar necesare pentru un răspuns adecvat. Calibrarea limbajului nu este suficientă, mai ales dacă ea este aplicată tot într-un tradiţional discurs de tribună. Fiindcă generaţia ridiculizată ca „snowflake” s-ar putea să nu fie chiar atât de hipersensibilă precum indică apelativul acesta peiorativ, însă cu certitudine nu va acorda respect unei autorităţi care doar pretinde ascultare, fără să ofere ceva consistent în schimb. Generaţie care nu respectă, pe linie de consecinţă, nici nu urăște, ci mai degrabă cultivă o indiferenţă rece faţă de obiectul de autoritate. Iar aceasta este exact ceea ce vedem astăzi în raportarea tinerilor la biserică. Tinerii nu au dispreţul virulent al ateilor militanţi, ci merg cu valul, ignorând ori de câte ori pot ceea ce consideră că nu le aduce niciun beneficiu.

 

Entropia religioasă

Nuanţele specifice timpului în care trăim (cu globalizarea comunicării, cu înlesnirea maximă a accesului la informaţie) nu obligă bisericile la nimic. Ele pot încerca să funcţioneze la parametrii cunoscuţi și comozi, servind în continuare acele generaţii care au răspuns iniţial la acești parametri. Însă dacă biserica poate opri timpul în loc în interiorul său, în afara ei nu poate stopa transformarea. Iar entropia va face ca lipsa ei de acţiune, sau acţiunile venite prea târziu, defazat în raport cu nevoile reale ale exteriorului, să o divizeze până ajunge la un nivel zero de relevanţă, sub orice aspect (numeric, ideologic, social).

 

Unii privesc la lipsa de relevanţă a bisericii și o confundă cu contracultura. Ceea ce ne aduce înapoi la Universitatea Marquette și politica ei „pro-evanghelizare, dar anti-prozelitism”. E straniu, ca să nu spunem abuziv, ca o universitate creștină să îngrădească libertatea de exprimare pretinzând că astfel o protejează. Dar nu asta fac și acele biserici care îi îndepărtează pe oameni în timp ce pretind că îi atrag? Recent, un predicator bucureștean își relata pe Facebook dezamăgirea că, în timp ce predica la microfon, pe o stradă din centrul capitalei, despre „înfrânare”, câţiva tineri din apropiere i-au aruncat priviri dispreţuitoare. „Vedeţi cum înfrânarea nu mai înseamnă nimic pentru tineri?” a concluzionat omul, fără să își pună problema dacă tinerii aceia nu cumva au respins modul în care a ales el să se facă auzit. Incidentul este emblematic pentru atitudinea bisericilor care constată respingerea, dar confundă dispreţul faţă de modul în care ele își etalează valorile cu respingerea acelor valori. Este comod și chiar tentant ca, după un gest evanghelistic ratat, să concluzionezi doar că „lumea e rea” și nu mai preţuiește valorile. O astfel de atitudine te duce în zona în care ajungi să cauţi, inconștient, respingerea celorlalţi pentru că asta îţi confirmă că tu ești total diferit de lumea lipsită de valori. Că tu ești bine spiritual și trebuie să faci tot ce îţi stă în putinţă ca să rămâi așa. La o adică, chiar și să te izolezi. Însă opoziţia faţă de valorile timpului nostru, sau contracultura în felul în care o promovează creștinismul, nu înseamnă nici opoziţie cu orice preţ, nici idolatrizarea diferenţelor (sau a diferendelor).

 

Contracultura nu este un obiectiv în sine, ci un efect secundar al efortului perseverent și respectuos de dezvăluire de sine și de Dumnezeu în cadrul unei relaţii cu celălalt. Iar aceasta presupune că nu voi închide ochii, autoprotector, la ce este celălalt și nu îi voi întoarce spatele pentru că „nu pot fi de acord cu ce face/crede/spune”, ci tocmai inversul. Acesta este, de fapt, modelul lui Hristos, care spunea că nu pentru cei sfinţi a venit printre noi, ci pentru a ne învăţa pe noi, cei păcătoși, să ne iubim vrăjmașii. Și sigur îi includea aici și pe dușmanii ideologici.

 

 

https://semneletimpului.ro/religie/misiune/evanghelizare/vestea-buna-a-marginalizarii-religiei.html

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu-Recenzie de carte

 

 

De către Daniel Nițulescu

 

 

Cartea „Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu“ descrie experienţa lui Richard Wurmbrand, care în temniţele ororilor comuniste transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului şi al cuvintelor bine cumpănite.

 

Richard Wurmbrand s-a născut în București, într-o familie de evrei. A fost atras în perioada tinereţii de comunism, care mai târziu avea să se dovedească cel mai mare torţionar al său. Ulterior a renunţat la doctrinele marxiste și L-a acceptat pe Mesia în viaţa sa, devenind pastor al Bisericii Luterane din București.

 

La 28 februarie 1948, Wurmbrand este arestat de autorităţi şi închis în temniţele ororilor comuniste, în „subterană“, unde el transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului şi al cuvintelor bine cumpănite.

 

Providenţa i-a oferit o clipă astrală care îi devoalează adevăratul caracter. În cadrul Congresului Cultelor, convocat la Palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza, siderat de dispoziţia liderilor religioși de a colabora cu dictatura comunistă, Wurmbrand este singura voce disonantă împotriva regimului totalitar și a coreligionarilor, care, asemenea lui Caiafa și Pilat, Îl vând pe Hristos pentru propriul interes.

 

Prin acest gest de sublimă credinţă, Wurmbrand „spală rușinea de pe obrazul lui Hristos”. Aceasta este placa turnantă a vieţii sale, care îi făurește un drum aparent fără întoarcere. La 28 februarie 1948 este arestat de autorităţi și închis în temniţele ororilor comuniste, în „subterană”, unde el transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului și al cuvintelor bine cumpănite. În suferinţa de peste 14 ani ia naștere această apologie a existenţei lui Dumnezeu.

 

Tipul de argumentare propus de Wurmbrand este născut din discuţiile purtate cu numeroși atei în „tihna” din subterană, deoarece „cuvintele bine gândite au rădăcina în tăcerea adâncă”. Wurmbrand face apel la înlăturarea „ochelarilor fumurii” pentru a nu cădea în plasa simplismului chiar atunci când vine vorba despre Dumnezeu.

 

Din pleiada argumentaţiei sale fac parte raţionamente cosmologice, metafizice, teleologice, istorice, morale, profetice, argumente ale probabilităţii, ale termodinamicii, ale rugăciunilor ascultate și ale credinţei etc. Pentru cititorul creștin tradiţional, volumul alocat argumentelor extrinseci Bibliei poate reprezenta un mic disconfort. Cartea face apel la lărgirea orizontului cultural-știinţific al creștinilor pentru a nu cădea în capcana fundamentalismului.

 

În formularea conaţionalului său Einstein, „coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Afirmaţia I se aplică bine Dumnezeului lui Wurmbrand, care îl lasă în ghearele regimului totalitar pentru a-L face cunoscut intelectualilor și oamenilor simpli din închisori și pentru a-l transforma într-unul dintre cei mai mari apologeţi ai existenţei și caracterului Său. Richard Wurmbrand este probabil cel mai tradus autor român până în prezent, cea mai cunoscută operă a sa fiind Cu Dumnezeu în subterană.

 

Citește și: De ce cred în Dumnezeu

 

 

 

https://semneletimpului.ro/religie/teologie/dumnezeu/dovezi-ale-existentei-lui-dumnezeu-recenzie-de-carte.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

În sfera tăcerii. Richard Wurmbrand în dosarele Securității – Ediție îngrijită de Maria Hulber

 

Datorită efortului de cercetare al Mariei Hulber, pastorului protestant Richard Wurmbrand, personaj-erou și reper moral pentru unii, figură controversată pentru alții,  i se schițează portretul și biografia printr-o suită de documente aflate într-o ordine deloc întîmplătoare.

 

„Impresionantul volum realizat de Maria Hulber cu privire la destinul lui Richard Wurmbrand, temeinic construit, cu o solidă bază documentară și cu o rafinată capacitate de analiză, este modelat în universul actelor de urmărire gestionate de fosta Securitate cu privire la eminentul pastor evanghelic. Capacitatea autoarei de a opera distincții și nuanțări importante în raport cu subiectul operei sale este fundamentată pe o consistentă, informată și critică lectură a documentelor de arhivă. Convingătorul studiu de caz, dar și exigenta selecție a documentelor suport ne prilejuiesc o întîlnire istorică cu Richard Wurmbrand în ipostazele propriilor rememorări, precum și în acelea ale celor care i-au supravegheat călătoria inițiatică în România și în afara ei. Concluziile judicioase, construite prin încrucișarea și lecturarea critică a surselor, stilul clar, ales și nuanțat al redactării studiului de caz, acribia documentării și aparatul critic consistent sînt calități determinante ale op-ului realizat de Doamna Hulber. Acesta dezvăluie cititorilor un Richard Wurmbrand încorsetat de valurile istoriei, luptînd pentru a le supraviețui și pentru a le tălmăci celorlalți.” (Virgiliu Țîrău)

 

https://www.ratioetrevelatio.com/carti/in-sfera-tacerii-richard-wurmbrand-in-dosarele-securitatii-editie-ingrijita-de-maria-hulber/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Triumful bunătății într-o lume a răutății

 

  – Iosif Țon –

 

 

 

 

Studiile, articolele şi cărţile despre răul, violenta, perversitatea şi răutatea care caracterizează şi domină societatea umană sunt fără număr. Scrise de atei sau de adepți ai diferitelor credințe, ele au un singur lucru în comun: ele nu ne oferă o soluție, o rețetă de ieșire din rău şi un mod practic şi credibil de a face omul bun şi societatea ideală.

 

O asemenea generalizare va scandaliza pe mulți, în special pe mulți scriitori creştini. Dar trebuie să recunoaștem că cei mai mulțievangheliști creştini se limitează la a-i invita pe oameni la iertarea de păcate pentru a fi siguri că atunci când vor muri vor merge în cer şi nu în iad. Dacă în loc de „păcate” scriem „răul” şi „răutatea”, înseamnă că Dumnezeu nu are o soluție pentru a-i face pe oameni buni, ci doar o formulă juridică pentru a-i putea duce în cer cu toată răutatea lor. Unii evangheliști adaugă că Dumnezeu dorește ca păcătoșii să abandoneze păcatele, dar se grăbesc să adauge – pentru a nu diminua „harul mântuitor necondiționat”- că această transformare nu este o condiţie pentru mântuire, ci doar un rezultat al mântuirii, care se acordă chiar dacă păcătosul respectiv nu demonstrează nici cea mai mică transformare. Acest adaos este ușa larg deschisă pentru o salvare fără transformare!

 

Teza noastră fundamentală este că scopul lui Dumnezeu este să-i scoată pe oameni din răutate şi să-i facă buni aşa cum El este bun şi că iertarea este doar o treaptă necesară pentru această transformare.

 

În articolul acesta vom căuta să arătăm care este formula oferită de Dumnezeu pentru transformarea unui om din om rău în om bun şi cum transformarea societății trebuie să fie rezultatul „convertirii” oamenilor din răi în buni, a trecerii lor de la răutate la bunătate.

 

Moise a fost primul om din istorie care a perceput că răutatea este plaga esențială a omenirii. El a primit revelația că Dumnezeu „este plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie şi milostiv, plin de bunătate şi de adevăr” (Numeri 34:6). Prin contemplarea bunătății lui Dumnezeu, el s-a transformat dintr-un om dur şi violent într-un „om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fata pământului” (Numeri 12:3).

 

La sfârşitul vieții, el le spune israeliților: „Iată, îţi pun astăzi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzești poruncile Lui… Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăiești, tu şi sămânța ta” (Deuteronom 30: 15-16 şi 19).

 

Regele, poetul şi profetul David, pe care Dumnezeu îl numește „om după inima Mea”, s-a întâlnit cu „bunătatea lui Dumnezeu” atunci când fiul regelui Saul, informat de tatăl său că David este o primejdie pentru tron şi ar trebui să fie ucis, îl ajută pe David să fugă şi astfel să-şi scape viaţa, în ciuda faptului că nu era în interesul lui să facă gestul acesta. El îi spune lui David că face lucrul acesta pentru bunătatea lui Dumnezeu şi-l roagă ca atunci când ajunge rege să-şi aducă aminte şi să-l trateze pe el, sau pe copiii lui, cu bunătatea lui Dumnezeu.

 

David a fost fugar timp de 13 ani, în care a avut din plin parte de răutatea oamenilor. Dar în el s-a imprimat conceptul de bunătate a lui Dumnezeu şi a devenit poetul şi cântărețulbunătății lui Dumnezeu. În psalmii lui, contrastul dintre bunătatea lui Dumnezeu şi răutatea oamenilor apare de cca 150 de ori!

 

Ideea care l-a dominat a fost că cine cunoaște pe Dumnezeu ca bunătate se leapădă de răutate şi acceptă să devină bun după modelul lui Dumnezeu. Apelul lui era ca oamenii că guste cât de bun este Domnul (Ps.34:8), să iubească pe acest Dumnezeu bun, să urască răul (Ps.97:10. Vezi de asemenea întreg Psalmul 37). David detesta jertfele de animale şi voia să pună în locul lor bunătatea (Ps.50:8-14, Ps.51,  PS.41:6-8; Ps.45:1-7, etc.).

 

La 200 de ani după moartea lui David, un grup de profeți care au trăit înainte de exilul babilonian, Amos, Osea, Isaia, Mica şi Ieremia, reiau ideile lui David şi continuă să facă apologia bunătății şi să afirme că lui Dumnezeu nu-i plac jertfele, ci El vrea bunătate. În special Osea şi Isaia insistă că bunătatea se naște din cunoaşterea lui Dumnezeu şi prevăd o epocă în care prin cunoaşterea lui Dumnezeu se va ajunge ca pământul să fie populat de oameni buni şi să nu se mai facă nici un rău pe toată planeta. Am scris cartea „O tara ideală” pornind de la profețiile acestea.

 

Isus şi bunătatea lui Dumnezeu. Conform evanghelistului Ioan, Isus este Cel care ni L-a făcut cunoscut (Ioan 1:18: literal „L-a exegetat”, L-a explicat) pe Dumnezeu ca existând ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt, trei Persoane care trăiesc în relații de totală dăruire de Sine unul față de ceilalți. Tot în Evanghelia lui Ioan citim că viațăveșnică înseamnă să-Icunoști pe Dumnezeu Tatăl şi pe Dumnezeu Fiul (Ioan 17:3).

 

Aici trebuie să arătăm că „a cunoaște” în limba ebraică nu este numai un act intelectual, ci este un act de unire intimă, ca cea dintre soț şi soție. Astfel, cuvântul ebraic „yada”, care înseamnă a cunoaște, se folosește şi pentru unirea dintre soț şi soție. Cu alte cuvinte, cunoaşterea lui Dumnezeu care duce la transformare este cunoaşterea prin întrepătrundere, aşa cum se vede din Ioan 14:15-23 şi Ioan 17:21-26.

 

Isus ne cheamă direct la a deveni buni aşa cum Dumnezeu este bun (Matei 5:43-48 şi Luca 6:27-37). Ceea ce este cu totul neașteptat este că Isus, după ce ne spune că noi suntem răi, ne cere nouă înșine să ne schimbăm, să facem pomul bun, şi atunci tot comportamentul nostru va fi bun (Matei 12:33-37).

 

Zic că este „neașteptat” fiindcă noi am fi așteptat ca El să se ofere să ne schimbe, sau să ne dea o rețetă a schimbării. În loc de acestea, El doar ne spune să ne facem noi buni şi apoi accentuează că noi vom răspunde la judecată de fiecare cuvânt nefolositor (să nu mai vorbim de cuvinte care produc daune şi care dor!) pe care l-am rostit în această viață.

 

Şi totuși Isus ne dă rețeta schimbării, dar ne-o dă prin toată învăţătura Lui,  prin modelul pe care ni l-a oferit El însuşi şi prin semnificațiamorții, a învierii şi a înălțării Lui la cer. La acestea trebuie să adăugăm ideile pe care ni le dau apostolii lui, Pavel, Petru şi Ioan, pe tema aceasta.

 

Vom încerca să le concentrăm pe toate în ceea ce poate ar trebui să numim „rețetabunătății în Noul Testament”.

 

La porunca lui Isus să facem noi înșine pomul nostru bun, noi suntem tentați să răspundem: Putem noi să schimbăm „natura” noastră viciată, pervertită, plină de atâta răutate? Se poate schimba un măr pădureț într-un măr ionatan?

 

Un grădinar ne va răspunde: Da, se poate, prin altoire. Să explorăm metafora aceasta şi să vedem unde ne duce.

 

În grădinăritul nostru, o mlădiță nobilă este grefată (altoită) într-un pom sălbatic.Mlădițafolosește pomul sălbatic ca sursă a vieții , dar ea își păstrează natura ei nobilă şi produce fructe nobile, conform propriei naturi. Isus răstoarnă imaginea şi ne spune că El este vița (nobilă) şi noi suntem mlădițele (sălbatice) care am fost altoite în trupul Lui şi acum noi suntem chemați să producem roade conforme naturii Lui. El lasă deschisă posibilitatea ca noi să nu producem roadele dorite de Grădinarul care a făcut altoirea.

 

Fiindcă se compară „un pom”, din lumea vegetală, cu „un om” din lumea umană, nu trebuie să ne așteptăm ca paralela să fie una de identitate. Metafora ne duce numai până la un anumit punct. Ea de fapt este menită doar să ne deschidă orizontul, să ne arate direcția în care să gândim pentru a afla răspunsul la întrebarea:Cum se poate transforma un om rău într-un om bun.

 

Nu abandonăm această metaforă, ci doar o lăsăm pentru un timp în suspensie şi luăm un alt punct de pornire: discuția apostolului Pavel din Romani cap. 1 despre originea răului în omenire. La început, omul avea comuniune şi comunicare directă cu Dumnezeu. În tot ce făcea, el se raporta la îndrumările pe care i le dădea Dumnezeu. Singura avertizare pe care i-a făcut-o Dumnezeu a fost ca atunci când va ajunge într-o situație în care va trebui să decidă ce este bine şi ce este rău, să nu ia decizia singur, ci să-l consulte pe Dumnezeu, care îi va spune care este binele şi care este răul în situația aceea. Avertizarea aceasta era materializată în interdicția de a mânca din pomul cunoașterii binelui şi a răului.

 

La sugestia lui Satan, omul a acționat fără să-L consulte pe Dumnezeu. Pavel scrie că în acțiunea aceea omul „nu L-a păstrat pe Dumnezeu în cunoaşterea (în mintea) lui” (Rom.1:28). Omul a acționat după ideea pe care i-a sugerat-o Satan, adică în acțiunea aceea omul îl avea în mintea lui pe Satan. Ascultarea aceasta de Satan n-a rămas fără consecinţe. Pavel explică fenomenul în general prin această observație profundă: „Nu știți că, dacă vă dați cuiva să-l ascultați, sunteți robii aceluia pe care-lascultați…?” (Rom.6:16). Prin urmare, când omul l-a ascultat pe Satan el s-a dat pe sine lui Satan şi a devenit robul lui Satan.

 

Dumnezeu i-a respectat omului decizia: El s-a văzut scos din mintea omului şi l-a văzut pe Satan luând-i locul de dirijor în mintea omului. Şi iată care sunt lucrurile pe care le-a pus Satan în mintea omului:

 

„Astfel, au ajuns plini de orice nelegiuire, de curvie, de lăcomie, de răutate, ; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, aroganți, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt fără dragoste naturală, neînduplecați, fără milă” (Rom.1:29-31).

 

Toate acestea, cu un cuvânt, sunt păcatul care a intrat în omenire. Dar, nu pot sublinia de ajuns că toate acestea, cu un cuvânt, sunt răutatea care a intrat în omenire (Vezi Geneza 6:5).

 

Iată cum descrie Pavel starea omului separat de Dumnezeu:

 

„Voi erațimorți în greșelile şi în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul autorității văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:1-2).

 

Prin urmare, răutatea nu este nativă în natura omului. Ea „curge” în om dintr-o altă sursă. Din sursa pe care Isus o numește „cel rău”!

 

Câtă vreme omul era conectat la sursa bunătății lui Dumnezeu, în el curgea bunătatea lui Dumnezeu. Când el s-a decuplat de Dumnezeu şi s-a cuplat cu sursa răutății, în el a început să curgă răutatea.

 

Soluția la răutatea omului devine clar vizibilă: decuplarea de la sursa răutății şi cuplarea la sursa bunătății!

 

Câteva alte pasaje din Noul Testament vor întări această imagine.

 

Când Isus trecea printr-un sat al samaritenilor şi locuitorii satului le-au refuzat șederea în acel sat peste noapte, doi dintre ucenici i-au cerut voie lui Isus să coboare foc din cer şi să ardă tot satul. O răutate şi cruzime tipice Orientului Mijlociu! Isus le dă replica următoare: „Nu știți de ce duh suntețiinspirați” (Luca 9:59). Cu alte cuvinte, gândul acesta, plin de atâta răutate, nu originează în voi; el v-a fost inspirat dintr-o altă sursă!

 

 În altă parte, Isus descrie sursa aceasta ca fiind diavolul  şi îl descrie astfel: „El de la început a fost ucigaș şi nu stă în adevăr, fiindcă în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44). Iudeilor care voiau să-l ucidă, Isus le-a spus: „Voi vreți să împlinițidorințele tatălui vostru” (Ibid.)

 

Este clar că pentru Isus,  înșelăciunea, răutatea, violența,  crima nu sunt native omului, ci îi sunt inspirate omului de „cel rău”.

 

Cu toate acestea ne întoarcem la metafora despre viță şi mlădițe. Scopul lui Isus, vizibil încă din predica de pe munte (Mat.5-7) şi în cea de pe câmpie (Luca 6: 20-49) era să producă oameni după chipul lui Dumnezeu, oameni buni aşa cum Dumnezeu este bun. Toate învăţăturile Lui sunt concepute şi pronunțate pentru a realiza scopul acesta.

 

Darla învăţături El mai adaugă câteva elemente. Primul este exemplul personal: „învățați de la Mine, căci eu sunt blând şi smerit cu inima” (Mat.11: 29). Apoi este relaţia de învățător şi ucenic, care se transformă într-o relație de prietenie şi apoi de frăție. La toate acestea se adaugă elementul cel mai fenomenal: Isus le promite ucenicilor că dacă ascultă de învăţăturile Lui, El Îl va ruga pe Tatăl să pună Duhul Sfânt în ei, va veni El însuşi în ei şi Îl va aduce şi pe Dumnezeu Tatăl să locuiască în ei (Ioan 14:15-24). Întreaga Sfântă Treime se va uni cu noi dacă noi acceptăm să trăim după învăţăturile lui Isus!În contextul acesta introduce El discuția despre legătura organică dintre Sine ca viță şi ei ca mlădițe, cu precizarea categorică: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic” şi cu declarația monumentală: „Voi sunteți prietenii Mei, dacăfaceți ce vă spun Eu” (Ioan 15: 5 şi 14).

 

Aceasta esterețetă totală pentru transformarea unor oameni răi cu răutatea lui Satan, în oameni buni cu bunătatea lui Dumnezeu. Să mai adăugăm că toate acestea au fost perfectate în actul morții şi al învierii Lui pentru noi (şi în unire cu noi).

 

Ce s-a întâmplat cu creştinismul?

 

În primele două secole ale istoriei sale, creştinismul ( sau „cristosianismul”) a fost o mișcare a unor oameni care au decis să trăiască după învăţătura lui Cristos, în special după „predica de pe munte” şi cea „de pe câmpie”. Aşa cum scrie medicul şi istoricul Luca, ei „stăruiau (perseverau) în învăţătura apostolilor” (Faptele ap. 2:44), care era învăţătura lui Isus (cf. Matei 28: 18-20). Trăirea aceasta după învăţăturile Fondatorului era factorul de atracție al noii mișcări. Dar ea mai avea câteva caracteristici fundamentale.

 

În primul rând, Biserica primară nu avea preoți, ci toţi erau preoți, adică toţi aveau părtăşie personală cu Dumnezeu. În al doilea rând, iertarea de păcate era oferită fiecăruia direct, prin moartea lui Isus pentru păcatele noastre. În al treilea rând, tocmai iertarea aceasta de păcate plătită de Isus cu propria Lui viață, obliga la curăție morală şi la bunătate.

 

Treptat, treptat, pe nesimțite, de-a lungul a două sute de ani, s-a întărit autoritatea liderilor, care şi-au atribuit tot mai multe atribuții sacerdotale. Procesul acesta a culminat la anul 250 după Cristos, când episcopul de la Roma, Ciprian, a decis să transfere în Bisericăpreoția din Vechiul Testament cu toate accesoriile ei: altarul, cădelnița, tămâia, odăjdiile preoțești şi funcțiilepreoțești, printre care de cea mai mare importanţă a fost cea de mijlocitor care procură mirenilor iertarea de păcate (Philip Schaff, History of the Christian Church,vol.II Eerdmans, Grand Rapids, Michigan, pag. 126-127. Pentru procesul introducerii preoţiei, vezi şi Iosif Ţon, Căderea în ritual,Editura Cartea creştină, Oradea,2009, pag.160-162).

 

Actul acesta a avut câteva consecinţe teologice şi practice majore. Prima a fost că relaţia personală cu Dumnezeu, prin Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt, a fost înlăturată. A doua a fost că esenţa religiei creştine, care până atunci a fost trăirea după învăţătura lui Isus, a fost schimbată în mântuirea sufletului, înțeleasă ca iertare de păcate intermediată de preoți.

 

La Reforma din 1517, Martin Luther a înlăturat medierea preoților şi a readus relaţia directă cu Dumnezeu, dar a lăsat neschimbatăesenţa, ca fiind iertarea de păcate făcută prin jertfa lui Cristos şi obținută de fiecare credincios în mod direct, printr-un act de credinţă.

 

Cultele evanghelice de la noi (baptiștii, creștinii după evanghelie şi penticostalii) pun şi ei accentul principal pe mântuirea sufletului înțeleasă ca iertare de păcate şi primită printr-un act de credinţă la convertire.

 

Toate cultele creştine (catolici, ortodocși, luterani şi neoprotestanți) vorbesc şi despre trăirea unei vieți caracterizate prin fapte bune, dar aceasta este ruptă de actul mântuirii: omul poate merge în cer şi fără o schimbare radicală a caracterului şi a modului de viaţa.

 

Să recapitulăm: La origine, esenţa creştinismului a fost transformarea vieții după învăţătura lui Isus; după introducerea preoţiei, esenţa a devenit obținerea iertării de păcate pentru ca sufletul să meargă în cer după moarte. Până astăzi, esenţa creştinismului este percepută ca modul de obținere a iertării de păcate.

 

Ce a dispărut în procesul acesta?

 

A dispărut scopul lui Dumnezeu de a produce oameni după chipul şi asemănarea Sa, sau, cu alte cuvinte, scopul Lui de a popula pământul cu oameni buni şi de a crea o omenire fără răutate (să se facă pe pământ aşa cum este în cer).

 

Să revenim la tema noastră: singurul care oferă o rețetă pentru a face oameni buni este Isus din Nazaret (cu predecesorii Lui care au discutat acest subiect: Moise, David, Osea şi Isaia şi cu ucenicii Lui care au întregit tratarea subiectului: Pavel, Petru şi Ioan).

 

O observație de temelie: Pentru a acceptasoluția dată de El, pentru a o înțelege şi a o aplica, este necesar să accepți modul Lui de a înțelege lumea (Weltanschaung, worldview). Problema este că omul modern se uită spre El cu condescendență şi nu se poate umili să accepte concepția despre lume a unui tâmplar care a trăit acum două mii de ani. Dar mai este o enorm de mare problemă: teologii tuturor cultelor creştine nu sunt dispuși să renunțe la construcțiile lor dogmatice (doctrinare), să accepte că au greșit şi să se întoarcă la concepțiile simple ale lui Isus din Nazaret.

 

Prin urmare, o acțiune de formare de oameni buni după rețeta lui Isus va fi lovită cu furie atât de la dreapta (cultele creştine) cât şi de la stânga (gândirea modernă).

Iosif Țon

 

 

Triumful bunătății într-o lume a răutății – Iosif Ton

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Iosif Țon – Știința și Credința în Dumnezeu!

Probabil ți-ai mai pus întrebarea: Care e legătura între Știință și Credința în Dumnezeu?

 

 

Ei bine, știm că foarte mulți oameni au încercat de-a lungul timpului, fie ei oameni de știință, filozofi sau oameni simpli, să găsească ori o legătură între tot ceea ce vedem în jurul nostru și un Creator, fie să demonstreze că totul există din totdeauna sau a luat ființă din nimic. Unii au demonstrat parțial anumite lucruri, alții au descoperit altele, dar noi creștinii, știm că există un Dumnezeu care a creat toate lucrurile.

 

Universul în care trăim și noi, a luat ființă datorită lui Dumnezeu care a creat tot ceea ce vedem în jurul nostru și nu numai.

 

Vă rog chiar, să citiți articolul de mai jos, scris de fratele Iosif Țon, privitor la legătura dintre Știință și Credința în Dumnezeu.

 

Știința și Credința în Dumnezeu

imagesUn cititor inteligent mă va întreba imediat: „Care ştiinţă? Cea bazată pe legile naturii stabilite de Isaac Newton pe la anul 1700? Sau cea clădită pe teoria relativităţii lui Albert Einstein în secolul al XX-ea? Sau, vorbeşti de ştiinţa clădită pe teoria lui Darwin, sau despre ştiinţa bazată pe înţelegerea vieţii pe care ne-a dat-o descoperirea ADN-ului imediat după 1950?”  Şi cititorul acesta va putea continua arătându-mi că există diferite înţelegeri ale „ştiinţei”. Apoi, tot cititorul acesta mă va întreba: „Credinţa în care Dumnezeu? În Dumnezeul despre care se zice că a planificat totul în cele mai mici detalii şi că noi doar ne împlinim mecanic rolul acordat nouă în acest sistem? Sau în Dumnezeul care, deşi conduce direct treburile universului şi ale istoriei, lasă oamenilor libertate de alegere, cu toate că această libertate crează atâtea probleme şi atâta confuzie? Sau, vorbeşti de Dumnezeul care stă ca un poliţai cu bastonul ridicat, gata să lovească pe om la cea mai mică mişcare greşită, sau vorbeşti de Dumnezeul iubirii, care este totdeauna bun, iertător, binevoitor şi totdeauna bine dispus faţă de noi?”

 

Dacă ar fi să dăm curs întrebărilor acestui cititor (bine intenţionat!), ar trebui să luăm un spaţiu larg şi un timp îndelungat ca să definim ce înţelegem noi prin „ştiinţă” şi apoi să definim cum ni-L imaginăm noi pe Dumnezeu. Nu putem, deci, să dăm curs acestor întrebări (legitime!), fiindcă nu avem nici timpul, nici spaţiul necesar. Ca să simplificăm lucrurile, vom începe prin a vă spune despre care Dumnezeu vorbim. Noi vorbim despre acel Dumnezeu pe care atât apostolul Petru cât şi apostolul Pavel L-au definit ca „Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Cristos”, adică Dumnezeul căruia Isus I-a spus „Tată” chiar şi atunci când era ţintuit în cuie pe cruce şi despre Dumnezeul pe care ni L-a descris Isus în toate învăţăturile Sale şi ni L-a ilustrat şi oglindit în toate acţiunile Sale. Acesta este Dumnezeul nostru.

 

Cu privire la „ştiinţă”, voi lăsa pe cititor să deducă el însuşi, din tot ceea ce voi scrie în continuare, despre care ştiinţă  vorbesc eu.

 

Timp de peste trei sute de ani a dominat ştiinţa modernă, bazată pe „legile naturii” formulate de Newton. Era un univers închis, în care nu putea interveni nimeni din afară. Materia  şi energia erau considerate ca fiind veşnice: atât materia cât şi energia erau în cantităţi fixate din totdeauna. Universul acesta a existat aşa din totdeauna. Universul nu a avut un început şi deci nu este nevoie să ne gândim la Cineva care să-l fi început, să-l fi creat. În acest univers, ziceau cei mai mulţi oameni de ştiinţă,  nu era nevoie de Dumnezeu.

 

Oamenii de ştiinţă erau categorici: Aşa este universul, fiindcă aşa ne spune ştiinţa!

 

Apoi a explodat bomba relativismului lui Albert Einstein, pe baza căruia universul are un început care poate fi calculat cu precizie. Ştiinţa aceasta ne spune că a fost „un timp” când nu exista nimic, nici măcar timp şi spaţiu, nici materie şi energie şi a avut loc o explozie a unui fel de atom iniţial, care era „nimic”, din care dintr-o dată s-a fomat tot universul.  Desigur, acum putem vorbi de Cineva care a conceput acest cosmos şi care a creat totul din nimic. Această „ştiinţă” mă ajută pe mine să cred într-un anumit Dumnezeu! Ce fel de Dumnezeu, ştiinţa aceasta nu-mi spune, dar ea îmi dă încredere că pot să Îl caut!

 

Ştiinţa anterioară, cea de la Newton, îmi vorbea de legi fixe, pe baza cărora se poate măsura şi determina totul şi astfel oamenii de ştiinţă aveau certitudine că ştiu totul şi pot prevedea totul. Apoi a explodat bomba fizicii cuantice, a fizicii care studiază fenomenele care au loc în lumea particolelor subatomice. S-a constatat cu uimire că electronul sare de pe o orbită pe alta fără să putem noi determina de ce o face. Acolo, la nivelul acela, electronul se poate diviza ca să treacă prin două orificii dintr-o dată şi să se unească din nou dincolo de paravanul care-i stătea în cale. Aceasta fiindcă deşi este o particulă, este sau se comportă şi ca undă. Dar şi mai ciudat, dacă există un observator, electronul se comportă într-un anumit fel, iar dacă nu există observator, electronul se comportă altfel. Şi mai ciudat, dacă doi electroni au fost o vreme uniţi, când cineva îi desparte şi-i duce la distanţe enorme unul de altul, ei se comportă totdeauna la fel: dacă cineva schimbă direcţia de învârtire a unuia, instantaneu, adică exact în aceeaşi clipă, îşi schimbă direcţia de învârtire şi celălalt, şi între ei informaţia aceasta este transmisă cu viteză mult mai mare decât viteza luminii.

 

Savanţii care au descoperit aceste fenomene au început să vorbească despre „incertitudine” şi despre „indeterminism” şi  despre o lume în care gândirea are un loc şi un rost şi în care există o unitate între lumea materială şi cea spirituală. Mulţi fizicieni au început să studieze gândirea mistică orientală şi s-au încadrat în mişcarea „New Age”. Noi considerăm că alegerea lor este greşită, dar ei ne-au dat semnalul că a fi om de ştiinţă şi a căuta lumea spirituală şi pe Dumnezeu nu este ceva incompatibil, ci dimpotrivă, este o încurajare care ne vine de la modul în care ştiinţa ne îndeamnă să cunoaştem realitatea.

 

Un gând personal. Cei doi electroni care după ce au fost o vreme uniţi rămân „uniţi” şi când sunt la mare distanţă unul de altul, îmi dau cea mai bună ilustrare şi confirmare a faptului că odată ce Fiul lui Dumnezeu S-a făcut una cu mine, chiar dacă El este în cer şi eu sunt pe pământ noi suntem una şi viaţa mea este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu! Ştiinţa aceasta mă ajută în trăirea mea în unire cu Dumnezeu!

 

Să ne gândim acum la Darwin. Pe baza câtorva asemănări dintre diferite animale a tras concluzia că ele s-au dezvoltat unele din altele şi astfel a lansat teoria că toate vieţuitoarele s-au format unele din altele pe baza fenomenului evoluţiei. Teoria evoluţiei a dat multor oameni de ştiinţă credinţa (noi spunem iluzia!) că ei pot explica lumea fără să mai aibă nevoie de un Creator: evoluţia a devenit pentru ei creatorul.

 

Dar iată că a explodat descoperirea de la anul 1953 că fiecare celulă vie are în ea un computer extraordinar de complex (ADN) în care este înscrisă toată informaţia din care se poate forma fiinţa (animalul sau omul) din care acea celulă este o parte. Până la această descoperire, se credea că viaţa este alcătuită din materie şi energie. Acum ştim că viaţa, toate formele de viaţă, este compusă din materie, energie şi informaţie. O fiinţă vie nu poate deveni o altă fiinţă vie decât dacă un „computerist” sau informatician genial ar schimba informaţia din ADN-ul uneia dintre fiinţe şi ar pune acolo informaţia pe care se bazează cealaltă fiinţă. Schimbările accidentale care se produc într-o fiinţă datorită mediului în care trăieşte nu au nimic de a face cu informaţia complexă care a produs acea fiinţă.

 

Pentru orice om care gândeşte liber (adică neobligat de o concepţie predominantă, care-l ţine rob conceptului de „political corectness”) descoperirea ADN-ului ar trebui să însemne sfârşitul teoriei formării fiinţelor vii prin mecanismul evoluţiei. Prezenţa Creatorului în procesul apariţiei fiinţelor vii  este vizibilă pentru oricine care gândeşte puţin la minunea imensităţii informaţiei  conţinută în fiecare celulă vie. Această credinţă într-un Creator ultra-inteligent este un dar pe care ni l-a făcut ştiinţa biologiei.

 

O altă bombă a explodat recent în lumea ştiinţifică şi aceasta s-a produs în neurologie. Aparatele ultrasofisticate de tip MRI (magnetic resonance imaging – RMN), sau CAT (computerized axial tomography), sau PET (positron emission tomography), dau posibilitate neurologilor să privească pe viu ce se întâmplă în creierul uman. Şi iată ce constată ei. Când un om are gânduri duşmănoase, gânduri de răutate, gânduri de ură, mintea omului comandă amigdalei şi glandelor suprarenale să producă adrenalină şi cortizol, numit şi hormonul de stres. Aceste substanţe au fost concepute ca să-l ajute pe om în momente de mare primejdie, fie să lupte cu primejdia, fie să fugă. Pentru scurtă durată, aceste substanţe sunt salvatoare. Dar aceste substanţe sunt extrem de dăunătoare organismului dacă sunt secretate şi lansate în organism în mod constant şi pentru lungă durată. În cazul acesta, ele produc ulcer, hipertensiune, boli de inimă, boli de nervi, şi lista ar putea să continue. Unii medici spun că până la 95% dintre boli îşi au originea în lansarea în organism a acestor substanţe în mod constant.

 

Pe de altă parte, când omul are gânduri frumoase, gânduri de bunătate, de mulţumire, de iertare şi de iubire, mintea comandă altor glande şi acestea produc şi lansează în organism substanţe numite endorfine, cum ar fi dopamina, serotonina şi oxitocina, care au efect vindecător şi care dau starea de împlinire, de satisfacţie, de fericire.

 

Constatările acestea au fost făcute de un grup de profesori universitari de la University of California in Berkeley, una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Ceea ce este cu totul revoluţionar este concluzia trasă de aceşti savanţi: Omul a fost programat şi structurat pentru bunătate şi nu funcţionează bine decât în bunătate. Duşmănia, ura şi toate formele de răutate (incorectitudinea, minciuna, hoţia, etc.) sunt nenaturale omului şi duc la îmbolnăvirea şi la moartea prematură a omului.

 

Nu avem spaţiu aici pentru a relata mai pe larg această nouă revoluţie în ştiinţă. Vă dau doar bibliografia de bază: „The Compassionate Instinct – The Science of Human Goodness”, Editori D.Keltner şi J.Marsh, şi „The Compassionate Mind – A New Approach to Life”s Challenges”, de P.Gilbert, ambele publicate în 2010.

 

Ceea ce m-a captivat pe mine sunt două lucruri. Primul este că ni se confirmă ceea ce ne spune Biblia, că omul la origine a fost creat bun, şi deci a fost creat să funcţioneze bine în bunătate, iar răutatea este anormală omului şi duce la nefericire şi la moarte. Al doilea este de o gravitate uluitoare: Medicii (în special psihopatologii) care tratează omul de diferite maladii, ajungând la concluzia că bunătatea este vindecătoare, s-au întrebat dacă există undeva o ştiinţă a bunătăţii, şi n-au găsit-o unde ar fi trebuit să fie, adică în creştinism, ci au găsit-o la Dalai Lama, la meditaţia budistă. Mulţi savanţi de cea mai mare reputaţie s-au dus în Tibet sau în India, şi au învăţat acolo meditaţia budistă pentru a-i putea învăţa pe oameni cum să devină buni! Nu este acesta un scandal şi o ruşine pentru noi, cercetătorii creştini?

 

Se impun câteva concluzii. Fiindcă titlul promitea  o discuţie despre ştiinţă şi credinţa în Dumnezeu, concluziile trebuie să dea răspunsul. Şi răspunsul este acesta: Cine este atent la ce s-a întâmplat în lumea ştiinţifică din ultima sută de ani poate să vadă clar că descoperirile ştiinţei ne-au întărit enorm credinţa într-un Creator. Nu numai atât: Ne-au confirmat ceea ce ne spune Biblia că ne-a creat un Dumnezeu  bun şi că, dacă Îl ascultăm şi ne lepădăm de răutate şi venim la El şi la bunătate, venim la vindecare, la împlinire şi la adevărata viaţă!

 

Louis Pasteur a făcut această observaţie: „Puţină ştiinţă te îndepărtează de Dumnezeu; multă ştiinţă te aduce înapoi la El”. Dacă tu spui că ştiinţa te-a îndepărtt de Dumnezeu, să ştii că e o ştiinţă „puţină”, sau o spoială de ştiinţă. Cu cât aprofundezi mai mult în toate ştiinţele, ca să capeţi o perspectivă generală a lumii şi a vieţii, cu atât vezi mai clar prezenţa lui Dumnezeu în toate şi cu atât Îl cunoşti mai bine şi doreşti mai mult să-L cunoşti personal!

 

Cu zece ani în urmă, am ţinut cursuri pentru studenţi universitari din cele mai de seamă oraşe din ţară despre cele nouă concepţii despre lume şi viaţă (ele se găsesc în internet). Am atras atunci atenţia asupra faptului că fiecare concepţie despre lume şi viaţă se bazează pe şase sau şapte axiome, sau postulate. În termeni populari, le-am putea numi presupuneri. Sunt afirmaţii pe care nu le dovedim, ci doar le afirmăm ca bază pentru sistemul nostru de gândire. Astfel, la baza concepţiilor ateiste stau aceste axiome: Nu există decât materie; nu există un creator; nu există suflet; nu există viaţă dincolo de moarte; existenţa nu are nici un scop; moralitatea este o convenţie umană.

 

Subliniez faptul că acestea sunt postulatele de bază pe care este clădit ateismul. Dar fiţi atenţi, acestea sunt presupuneri, nu sunt ceva dovedit! Întâi trebuie să le accepţi pe acestea „ca de la sine înţeles”, ca fiind „evidente” şi apoi te laşi dus încotro vreau să te ducă creatorii acestor sisteme de gândire.

 

Dacă urmăreşti cu atenţie descoperirile ştiinţifice pe care le-am semnalat în articolul de mai sus, vei observa că Dumnezeu apare ca o necesitate ştiinţifică. Şi anumite trăsături ale lui Dumnezeu apar ca desprinzându-se clar din descoperirile ştiinţei: inteligenţa Lui, bunătatea Lui, iubirea Lui pentru fiinţele umane. Dar creştinismul se deosebeşte de celelalte concepţii despre lume şi viaţă prin faptul fundamental că Dumnezeul nostru se descoperă şi descrie pe Sine (noi numim lucrul acesta „revelaţie”) şi, fiind un Dumnezeu Personal, este un Dumnezeu care vrea să intre în contact personal cu noi şi să stabilească o relaţie personală cu noi. În procesul acesta de relaţionare reciprocă ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, nu numai o cunoaştere intelectuală, ci una personală, prin unire şi prin trăire în simbioză.

 

Când Îl cunoaştem pe Dumnezeu în felul acesta, cunoaşterea noastră nu mai depinde de ştiinţă şi ştiinţa nu mai poate afecta negativ relaţia noastră cu El. Dar ştiinţa, adevărata ştiinţă, nu este atunci altceva decât cunoaşterea modului în care Tatăl nostru a făcut lumea şi viaţa. Şi mai mult, ştiinţa ne ajută să înţelegem locul nostru şi rolul nostru în ceea ce un poet modern a numit „lumea Tatălui meu”.

 

Iosif Țon

 

Iosif Țon – Știința și Credința în Dumnezeu!

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Dumnezeul filosofilor greci nu este Dumnezeul Bibliei, Iosif Ton

 

 

În anul 1969, când mi-am început studiile teologice la Universitatea Oxford, unul dintre cursurile pe care mi s-a cerut să le urmez a fost despre istoria doctrinelor creştine în primele secole, până la Calcedon (anul 451). Am fost fascinat atunci de intrarea creştinismului în lumea greacă şi de lupta unor filosofi greci încreştinaţi, ca Iustin Martirul sau Clement din Alexandria, de a convinge intelectualitatea greacă din imperiul roman, că creştinismul nu este inferior gândirii lor filosofice, ci poate fi reconciliat cu aceasta. Şi mai încântat am fost de prodigioasa gândire a lui Origen, de perseverenta luptă a lui Atanasie pentru divinitatea lui Iisus şi mai ales de profunda gândire a capadocienilor, Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Grigore al Nisei, care au definit şi mai clar Persoanele din Sfânta Treime şi care au pregătit calea pentru definirea la Calcedon a Persoanei Fiului lui Dumnezeu.

De atunci şi până astăzi m-am întors mereu la aceşti străluciţi gânditori greci şi la strădania lor de a defini cât mai exact credinţa creştină. Treptat, treptat însă, am început să înţeleg că problema cea mai mare creată de ei pentru creştinism a fost modul în care l-au definit pe Dumnezeu, urmându-i pe filosofii greci, Platon, Aristotel şi Plotin. Pentru ei, Dumnezeu este totalmente altul, în afara timpului şi a spaţiului, neafectat cu nimic de ce se întâmplă în omenire. În cuvinte teologice, Dumnezeu este în afara timpului, impasibil (care nu poate suferi), imutabil, transcendent, totalmente altul, mişcătorul nemişcat, incognoscibil (de necunoscut) şi incomprehensibil (de neînţeles).

La un asemenea Dumnezeu nu se poate ajunge, dar şi mai important, un asemenea Dumnezeu nu poate nici El să intre în legătură cu omenirea. Lucrul acesta l-a înţeles teologul ortodox grec Grigore Palama (1295-1359) care, pentru a rezolva această problemă, a venit cu teoria că Dumnezeu intră în contact cu omenirea prin aşa numitele „energii necreate”, nişte energii divine care emană din Dumnezeu şi ne afectează pe noi muritorii. Teologii ortodocşi se mândresc cu această „descoperire”, dar ea este necesară numai pentru cei ce acceptă să creadă în acest Dumnezeu al filosofilor greci.

Ca o precizare teologică. Teologii greci din primele secole au făcut un lucru extraordinar de bun în definirea şi apărarea divinităţii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.. Ei au greşit când L-au definit pe Dumnezeu Tatăl în termenii filosofiei lui Platon, Aristotel şi Plotin şi prin aceasta au creat un Dumnezeu străin de noi oamenii.

Să ne întoarcem acum atenţia spre Biblie şi să vedem ce fel de Dumnezeu ne revelează această sursă de informare dumnezeiască.  Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spune în introducerea la Evanghelia care îi poartă numele: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut” (Evanghelia după Ioan, 1:18).

În vremurile acelea biblice, în care se credea în sute de dumnezei, când vorbeai despre Dumnezeu trebuia să-L identifici: Despre care Dumnezeu vorbeşti? Răspunzând la această nevoie de identificare, atât Sfântul Apostol Petru (în 1 Petru 1:4) şi Sfântul Apostol Pavel (în Efeseni 3:14) Îl numesc pe Dumnezeul creştinilor „Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos”.  Adică, acel Dumnezeu pe care Domnul Iisus îl numea „Tatăl Meu” şi care ne-a învăţat să-I zicem „Tatăl nostru, care eşti în ceruri”.

Să ne uităm atunci cu atenţie ce ne învaţă Iisus din Nazaret despre Dumnezeu. Începem prin a semnala că Iisus a avut un singur subiect de învăţătură: Împărăţia lui Dumnezeu. Ce voia să spună Iisus prin termenul acesta? Este foarte simplu: Dumnezeu se întoarce spre omenire şi intenţia Lui este să locuiască în oameni, în toţi oamenii şi în fiecare om în parte. Dar El nu vrea să vină oricum, pe orice poziţie: El nu vine decât pe poziţia de Împărat şi acolo unde Dumnezeu locuieşte ca Împărat, acolo este Împărăţia lui Dumnezeu (sau Domnia lui Dumnezeu). În mod practic, aceasta înseamnă să acceptăm să ne subordonăm voinţa noastră voinţei Lui: Să se facă în noi voia Lui aşa cum se face în ceruri. Şi voia lui Dumnezeu ne este definită şi arătată în învăţăturile Domnului Iisus, despre care Dumnezeu zice: „De El să ascultaţi!” (Matei 17:5).

Iată cum descrie Domnul Iisus fenomenul acesta al instalării Împărăţiei lui Dumnezeu în noi:

„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele (adică, veţi trăi după învăţăturile Mele). Şi Eu voi ruga pe Tatăl să vă dea un alt Mângăietor… şi anume pe Duhul Adevărului… Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el…Şi Mângăietorul, adică Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte ce v-am spus Eu” (selecţiuni din Ev. după Ioan, 14:15-26).

Vedem că Dumnezeul pe care ni-L revelează Domnul Iisus stabileşte cu noi legătura cea mai intimă imaginabilă. Şi după ce se instalează astfel în noi, relaţia Lui cu noi este definită prin cuvântul „părtăşie”.  Această părtăşie personală, directă, intimă cu Dumnezeu este însăşi esenţa Evangheliei, a credinţei creştine. Aşa scrie Sfântul Apostol Ioan: „Ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Iisus Hristos” (1 Ioan 1:3).

Vedem că Biblia nu face speculaţii filosofice despre Dumnezeu, ci ni-L descrie pe Dumnezeu ca fiind dragoste şi bunătate şi ca având dorinţa de a avea fii care seamănă cu Tatăl lor şi care trăiesc încă aici pe pământ în cea mai intimă relaţie personală cu Tatăl lor.

Să recapitulăm. Noi nu-i dispreţuim pe greci, ci le recunoaştem meritul de a se fi străduit să înţeleagă credinţa creştină şi de a o transpune în limba lor, care era limba de circulaţie şi de cultură în tot imperiul roman. Dar ei au avut şi limitări, legând prea strâns credinţa creştină de filosofia lor. Noi trebuie să ştim unde să ne oprim când este vorba de credinţa noastră: unitatea noastră de măsură este Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este El scris în Biblie  sau Sfânta Scriptură şi nu-i urmăm pe greci acolo unde ei depăşesc hotarele revelaţiei divine.

În concluzie. Dumnezeul filosofilor greci, care a devenit Dumnezeul ortodoxiei române, este un produs al imaginaţiei unor oameni. El este un Dumnezeu ireal. Acest Dumnezeu îl lasă pe om singur, fiindcă el nu poate pretinde că-L cunoaşte pe Dumnezeu. Numai Biserica pretinde că Îl cunoaşte şi individul este dependent de Biserică pentru relaţia lui cu Dumnezeu. El nu are o viaţă spirituală proprie. Şi Bisericii îi convine să-i ţină pe oameni dependenţi de sine. Din mai multe motive. Unul este setea de putere şi dorinţa de dominare. Celălalt este de ordin financiar. Biserica decide cât trebuie să plătească omul pentru serviciile pe care i le face Biserica.

În contrast cu aceasta, Dumnezeul pe care ni L-a făcut cunoscut Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeul Adevărat! Şi cunoaşterea acestui Dumnezeu înseamnă viaţă. Aşa spune Fiul lui Dumnezeu: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ev. după Ioan 17:3).

Ce contrast enorm! Acest Dumnezeu ne aduce la viaţă spirituală aici şi acum. Învăţând în şcoala lui Iisus, învăţăm să trăim în intimitate cu Dumnezeu! Şi conform Sfântului Apostol Ioan, când Îl cunoaştem pe Dumnezeu umblăm în lumină şi căpătăm puterea să trăim cum a trăit Iisus  (Vezi prima  epistolă a lui Ioan, cap.1 şi 2). Transformarea morală este reală şi vizibilă. Întreaga societate se schimbă!

De dragul omului, a fiecărui om şi de dragul societăţii, a întregii societăţi, implorăm Biserica Ortodoxă Română să renunţe la putere (şi la bani!) şi să ajute pe toţi indivizii să-L cunoască pe Dumnezeul Adevărat!

Fostul Papă Benedict al XVI-lea a publicat în anul 2007 cartea „Iisus din Nazaret” şi în prefaţă ne spune explicit cu ce scop a scris-o: „M-a izbit că cea mai urgentă prioritate este să prezint Persoana şi învăţătura lui Iisus din lucrarea Lui publică pentru a ajuta la creşterea unei relaţii vii cu El” (sublinierea noastră,I.Ţ.).  Reforma de acum cinci sute de ani a fost caracterizată tocmai de introducerea unei relaţii personale cu Dumnezeu. Când Papa de la Roma ne cheamă la o relaţie vie, adică personală şi reală, cu Iisus, el se alătură scopului fundamental al Reformei. Chemăm Biserica Ortodoxă să aibă curajul să facă aceeaşi întoarcere spre Adevăratul Dumnezeu şi spre a ajuta poporul român să intre într-o relaţie vie cu El!

 

 

https://www.facebook.com/iosifton/posts/1803153256404364/

 

 

 

 

///’///////////////////////////////////

 

 

 

Semnificația Întrupării Fiului lui Dumnezeu, de Iosif ȚON

 

 

Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl…Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos” (Ioan 1:14,16-17).

 

După ce ni L-a înfățișat pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind ”cu Dumnezeu” și ca fiind Dumnezeu și fiind Agentul lui Dumnezeu în creație, Evanghelistul Ioan ne înfățișează Întruparea Fiului, dar o face în cuvinte extrem de condensate, care conțin în ele enorm de multă informație și semnificație. Ioan face referire la două evenimente cheie din Vechiul Testament: (1) momentul în care Dumnezeu Se descrie pe Sine Însuși în Exod 34: 6-7 și (2) momentul în care cortul întâlnirii a fost terminat și sfințit și când ”norul a acoperit cortul și slava Domnului a umplut cortul” (Exod 40: 34).

 

 

Cuvintele ebraice cheie în acest text sunt: hesed, a cărui traducere în românește nu poate fi cuprinsă într-un singur cuvânt și de aceea l-am tradus prin ”bunătate generoasă” (un alt cuvânt apropiat ar fi ”mărinimie”); emet, care înseamnă ”adevăr” și poartă în el sensul de ”cel ce își ține cuvântul dat”, sau ”este credincios cuvântului dat” și de aceea este tradus prin ”credincioșie”; al treilea cuvânt pe care trebuie să-l remarcăm este ”poartă”, în loc de ”iartă” și cuvântul ne duce la Isaia 53, unde ”Brațul Domnului”, adică Cel care este o extensie în afară a lui Dumnezeu, ”poartă” păcatele și astfel face posibilă iertarea lor.

 

Perechea ”hesed” și ”emet” se găsește de peste o sută de ori în Vechiul Testament și este tradusă de regulă prin ”bunătate și credincioșie” și Îi este atribuită lui Dumnezeu, dar îi este cerută și omului. De exemplu: ”Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia: leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale” (Proverbe 3:3).

 

Pe la anul 250 Î. Cr., s-a început traducerea Vechiului Testament în limba greacă (traducere numită ”Septuaginta”). Din nefericire, traducătorii au ales să traducă pe hesed, termenul extraordinar care exprima bunătatea generoasă și mărinimoasă a lui Dumnezeu, prin cuvântul  ”milă”, care este mult mai limitat din punct de vedere semantic. De exemplu, acolo unde Dumnezeu spune prin Osea ”Bunătate voiesc, nu jertfe” (Osea 6:6), Septuaginta traduce prin ”Milă voiesc, nu jertfe”. Evanghelistul Matei, care atunci când citează din Vechiul Testament citează din Septuaginta, scrie că Isus le-a zis fariseilor să se ducă și să învețe de la Osea ce înseamnă ”Milă voiesc, nu jertfe” (Matei 9:13 și 12:7), ceea ce este mult mai slab decât ”Bunătate voiesc, nu jertfe.”

 

Apostolul Pavel, care era adâncit în scrierile ebraice, a simțit că ”milă” nu este cuvântul cel mai potrivit pentru a-l reda pe hesed și de aceea el a ales să vorbească despre haris, care în limba greacă avea exact sensul de bunătate generoasă. În cartea mea Bunătate dau o mulțime de argumente în favoarea acestei afirmații.

 

Dar unul dintre cele mai puternice argumente că hesed se poate traduce cel mai bine în greacă prin haris ne este oferit de apostolul Ioan în textul nostru despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu (Ioan 1:14-17). Majoritatea comentatorilor scriu că Ioan are în gând perechea ebraică ”hesed” și ”emet” și că el o traduce în greacă prin haris kai aletheia, adică ”har și adevăr”.

 

Să ne uităm acum din nou la textul din Ioan 1:14-17. O traducere mai literală sună astfel: ”Și Cuvântul S-a făcut trup și Și-a instalat cortul (eskenosen) între noi… și noi am privit slava Lui”, o slavă exact ca a lui Dumnezeu. Cuvintele acestea sunt o replică exactă a instalării cortului întâlnirii la Sinai și a coborârii slavei lui Dumnezeu peste acel cort. Dar Ioan adaugă că Fiul Întrupat al lui Dumnezeu era ”plin de haris și de aletheia”, care este modul lui de a traduce în greacă descrierea pe care Și-a făcut-o Dumnezeu: ”plin de bunătate generoasă și de credincioșie” din Exod 34:6.

 

Exact așa cum Dumnezeu este ”plin de bunătate”, așa este și Fiul Întrupat ”plin de bunătate.” Iar Ioan adaugă: ”și noi am primit din plinătatea (bunătății) Lui bunătate peste bunătate” (v. 17).

 

Când înțelegem că haris înseamnă bunătate generoasă, întreg Noul testament capătă o bogăție extraordinară.

 

Iată cheia acestei înțelegeri: haris, adică harul nu trebuie tradus prin ”darul”, așa cum fac mulți interpreți protestanți. De fapt însuși Pavel nu ne dă voie să înțelegem cuvântul în felul acesta, deoarece el face distincție clară între har și dar, când scrie despre ”harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta”, care este ”darul îndreptățirii” (Romani 5:15 și 17). Ceea ce scrie Pavel trebuie tradus românește și iată traducerea: ”bunătatea lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut bunătatea aceasta.” Trebuie să facem distincție clară între bunătatea generoasă (sau darnică!) a lui Dumnezeu și darul pe care ni-l face această bunătate.

 

De ce este atât de importantă această distincție? Iată de ce. Fiindcă dacă nu o facem, mutăm toată atenția numai pe faptul că mântuirea este un dar. Și dacă este un dar, mulțumim frumos pentru darul acesta și nu mai simțim nici o altă obligație. Dar, apostolul Pavel încă de la începutul epistolei către Romani ne atrage atenția că ”bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință” (Romni 2:4) adică la transformare prin care, primind în noi această bunătate, devenim buni cu bunătatea lui Dumnezeu (pentru această expresie, vezi 1 Samuel 20:14 și 2 Samuel 9:3).

 

Cu acestea ne întoarcem la însemnătatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu, așa cum ne-o arată Ioan. Fiul lui Dumnezeu este Întruparea bunătății lui Dumnezeu: Lucrul acesta este afirmat foarte similar și de Pavel care, vorbind de Întruparea Domnului Isus o exprimă în aceste cuvinte: ”când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu și dragostea lui de oameni, El ne-a mântuit…” (Tit 3:4-5).

 

Ioan adaugă ceva care ne arată care este semnificația Întrupării pentru noi: ”și noi am primit din plinătatea bunătății lui și bunătate peste bunătate” (v.17, tradus și puțin parafrazat). La nașterea Domnului Isus, în iesle, trebuie să vedem înainte de toate manifestarea bunătății lui Dumnezeu. Dar această manifestare nu ne ajută cu nimic dacă nu ne lăsăm transformați de ea. Bunătatea lui Dumnezeu vrea să ne facă și pe noi buni, cum El este bun (Luca 6:35-36).

 

Cât de mult înseamnă pentru tine Întruparea Fiului lui Dumnezeu? Iată și răspunsul: Atâta înseamnă cât efect produce ea în tine; câtă bunătate produce în tine! Dacă nu te face om bun, Întruparea Fiului lui Dumnezeu este pentru tine în zadar.

 

                Poetul român a captat magistral semnificația Crăciunului:

 

Și-acum te las, fii sănătos

Și vesel de Crăciun,

Dar nu uita, când ești voios,

Române, să fii bun!

 

                 Iosif ȚON

 

 

 

Semnificația Întrupării Fiului lui Dumnezeu – Iosif TON

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Iosif Ton – Despre bunătate şi despre omul bun

 

 

 

Un alt fel de război

 

Între anii 1996-2005, preocuparea mea principală a fost viața spirituală, adică viața trăită cu Dumnezeu. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le-am înțeles și le-am explicat în cursurile de viață spirituală ținute în biserici din toată țara au fost cuprinse în cartea mea Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus, sub călăuzirea Duhului Sfânt, publicată de Editura Cartea Creștină.

 

Au existat foarte multe lucruri pe care eu însumi nu le-am înțeles mai înainte și pe care le-am studiat și mi le-am clarificat cu ocazia pregătirii acestor cursuri. Pot să spun că am avut multe descoperiri noi, care mi-au îmbogățit propria mea viață spirituală dincolo de orice așteptări ale mele. Chiar și după încheierea acelor cursuri am continuat să văd, să înțeleg, să percep lucruri noi. Pe unele dintre acestea le-am scris în lunga introducere la cartea numită mai sus, introducere pe care am intitulat-o Bazele teologice ale vieții spirituale.

 

Subiectul acesta nu a încetat să mă preeocupe și de atunci încoace. Una dintre problemele în care am simțit că nu am o imagine destul de cuprinzătoare este aceea a lucrurilor care se întâmplă în om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, când este născut din nou (Ioan 1:3-5), când este născut din Dumnezeu (Ioan 1:13), când este plasată în el sămânța lui Dumnezeu (1 Ioan 3:9), și când este făcut părtaș al firii dumnezeiești (2 Petru 1:4). Întrebarea fundamentală pe care mi-am pus-o a fost aceasta: Ce se schimbă în om când se naște din nou și ce nu se schimbă? Răspunsul pe care l-am dat la cursurile mele a fost că se schimbă orientarea generală a vieții, sau atitudinea fundamentală a vieții, adică omul născut din nou este acum orientat spre Dumnezeu și urăște ce urăște Dumnezeu și iubește ce iubește Dumnezeu. Ceea ce nu se schimbă, am spus atunci, sunt obiceiurile care, în totalitatea lor, alcătuiesc caracterul. La schimbarea obiceiurilor trebuie să lucrăm noi sistematic, prin înnoirea minții (Romani 12:2) și prin trăirea reală în unire cu Cristos și sub călăuzirea Duhului Sfânt.

 

Lucrurile acestea le văd și astăzi la fel, dar Domnul m-a călăuzit să merg mai departe și să explorez mai atent și mai profund diferența dintre Vechiul Legământ, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise pe table de piatră, și Legământul cel Nou, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise în inimă (Ieremia 31:33 și Evrei 8:10 și 10:16). După cuvintele Domnului Isus, pomul rău este făcut pomul bun, cu alte cuvinte, tot ale Domnului Isus, omul rău este făcut omul bun (Matei 12: 33-37).

 

Pe noi ne sperie și ne blochează cuvintele spuse de Domnul Isus tânărului bogat: „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” (Marcu 10:18). Noi nu vedem că Domnul Isus folosește aici hiperbola atât de titpic iudaică și, mai ales nu vedem că însuși scopul lucrării Domnului Isus prin Noul legământ este tocmai să schimbe natura oamenilor și să producă oameni buni, așa cum Tatăl lor ceresc este bun (Luca 6: 35-36).

 

Am ajuns, deci să văd și să înțeleg că transformarea fundamentală care se produce într-un om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu este că omul vechi a devenit omul nou, omul rău a devenit omul bun, și că atitudinea fundamental nouă din omul născut din Dumnezeu este bunătatea.

 

Este normal să fie așa. Fiii celui rău sunt răi, iar fiii Celui Bun sunt buni. Căci scopul fundamental și primordial al lui Dumnezeu este să-și producă fii după chipul și asemănarea Sa, fii care seamănă cu Tatăl lor, ființe umane a căror trăsătură fundamentală de caracter este bunătatea.

 

Așadar, am început să fac un studiu nou despre bunătate, să fac o analiză și o definire mai clară a bunătății.

 

Ce este bunătatea și ce înseamnă să fii om bun? Chemarea esențială a lui Dumnezeu este ca din noi să piară orice fel de răutate și, dimpotrivă, adică prin contrast cu aceasta, să fim buni unii cu alții, să fim miloși unii cu alții și să ne iertăm unii pe alții, cu continuarea că dacă suntem copii preaiubiți ai lui Dumnezeu trebuie să fim buni și plini de dragoste ca Tatăl nostru (Efeseni 4:31-32 și 5:1-2).

 

Dar ce înseamnă toate acestea? Cum trebuie atunci să se trateze copiii lui Dumnezeu unii pe alții? Și, de ce există în multe biserici evanghelice atâta răutate, atâta intoleranță, atâta violență verbală (care ucide mult mai radical decât violența fizică!)?

 

În ultima vreme, am lăsat la o parte alte scrieri și am studiat pe larg tema aceasta, și m-am pregătit să scriu despre ea o serie de eseuri și, poate, chiar o carte întreagă.

 

Ei bine, tocmai acum, când eu sunt pregătit să scriu despre bunătate, au izbucnit atacurile feroce asupra mea, asupra trecutului meu și asupra caracterului meu pe un anumit blog și de acolo pe multe altele, care fac înconjurul lumii.

 

Vă mărturisesc că nu le-am citit. Cineva care mă iubește le-a citit și mi-a spus foarte pe scurt ce se scrie și cine scrie. Am înțeles că se scrie foarte mult și deci mi-ar trebui un timp îndelungat să le citesc pe toate. Ce risipă de timp, când Domnul îmi cere să studiez și să scriu despre bunătate!!!

 

Am înțeles deasemenea că se toarnă asupra mea teribil de multe învinuiri și se produce o înspăimântătoare asasinare de caracter. De ce să mă otrăvesc cu toate acestea?

 

Apoi, imaginați-vă cât timp mi-ar trebui ca să iau toate aceste acuzații și să vă explic și să vă dovedesc, cu mărturii și cu înscrisuri, că nu sunt adevărate!

 

Și chiar dacă aș reuși să fac așa ceva, pe cei mai mulți tot nu i-aș convinge, deoarece ei au ales deja să aibă o atitudine dușmănoasă față de mine.

 

Să privim din altă perspectivă. Eu am 73 de ani, sunt ieșit la pensie, locuiesc literalmente la marginea lumii (uitați-vă pe mapamond unde se află orașul Portland, din statul Oregon, USA și de acolo să vă imaginați ceva mai la sud, un mic orășel între munți, și acolo un mic apartament dintr-un bloc pentru pensionari), cu o pensie care îmi acopere toate cheltuielile pentru trai, fără să mai am aspirații pentru slujbe sau poziții omenești și vă veți da seama că nu mai am interes omenesc pentru a intra în lupte interumane. Vorbind omenește, aș putea spune că nu-mi pasă de ceea ce se scrie despre mine pe aceste bloguri.

 

DAR! Persoana care mi-a relatat despre ceea ce se scrie despre mine mi-a relatat că un tânăr, citind atâtea lucruri rele despre mine, a zis cam așa: Înseamnă că nu mai trebuie să cred ce predică Iosif Țon și de aceea am luat casetele cu predicile lui, și de la mine și de la mama mea, și le-am pus de o parte!

 

Vă rog să înmulțiți cu multe mii această declarație. Multe mii de persoane s-au hrănit până acum cu predicile mele, cu cărțile mele, cu cursurile mele, iar acum le iau și le aruncă la coș! Iată, dragii mei, ce mă doare! Iată de ce nu pot să tac în fața a ceea ce se scrie pe aceste bloguri.

 

 

Vă rog să remarcați că sunt predicator și scriitor de patruzeci de ani și în tot acest timp nimeni nu a atacat conținutul învățăturilor pe care le propag eu. Nimeni nu se poate plânge că aș da învățături false sau dăunătoare. Și mai ales, nimeni nu spune că prin învățăturile mele aș deforma oamenii și caracterele, ci dimpotrivă. Ei bine, toate efectele benefice ale acestor învățături s-ar putea să fie anihilate de succesul acestei campanii de pângărire a persoanei mele și a integrității caracterului meu.

 

Este evident că s-a pornit un război pentru discreditarea mea. Dar cei care îl fac sunt din cultul baptist, în care am crescut și pe care l-am iubit și îl iubesc și în care L-am slujit pe Dumnezeu toată viața. De ce o fac și ce urmăresc ei cu acest război, nu pot să înțeleg. Dar ei sunt frații mei de credință! Cei mai mulți sunt în poziții eclesiale și academice de cinste și, deci, eu le datorez cinste. Și vreau să vă asigur că voi continua să le dau cinste!

 

Iată ce voi face eu. Voi continua să scriu despre bunătate! Dumnezeu mi-a deschis acest orizont nou, ca să înțeleg că esența faptului de a fi parte din Noul Legământ este să fii plin de bunătate și să răspunzi la rău cu bunătate.

 

Un bulb de crin a fost luat de un grădinar, a fost pus în pământ într-o groapă, a pus peste el gunoi și pământ și a turnat apă, așa încât s-a făcut un amestec care mirosea teribil și arăta groaznic. Bulbul de crin a zis: „Eu nu sunt din lumea aceasta a gunoiului și a pământului, ci sunt dintr-un regn superior lor. Le voi arăta ce pot eu face din gunoi, pământ și apă!” Și a așteptat până când razele calde ale soarelui l-au ajutat să dea rădăcini, să le înfigă în gunoi și pământ, și apoi să țâșnească afară din pământ și să producă în final floarea cea mai minunată, de un alb imaculat și care răspândea parfumul cel mai frumos și mai puternic. Și atunci a strigat: „Iată ce se poate face din gunoi, din pământ și din apă cu ajutorul de sus al luminii și căldurii soarelui!”

 

Așa voi face și eu. Voi arăta ce se poate face când peste toată murdăria care se aruncă peste mine răsare soarele Domnului Isus și mă inundă cu lumina și cu căldura Lui. Și ceea ce voi produce nu va fi din mine, ci va fi din El, căci scopul meu, prin toate învățăturile mele, este să-L arăt pe El, să-L înalț pe El, să-L fac pe el cunoscut altora.

 

Iată care este slujba mea:

 

„De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am primit-o, noi nu cădem de oboseală.

 

Ca unii care am renunțat la obiceiurile rușinoase și ascunse, noi nu umblăm cu viclenie și nu stricăm Cuvântul lui Dumnnezeu, ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice conștiință omenească, înaintea lui Dumnezeu.

 

Și dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei gloriei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.

 

Căci noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem slujitorii voștri pentru Isus.

 

Căci Dumnezeu, care a zis: Să lumineze lumina în întuneric, ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos” (2 Corinteni 4. 1-6).

 

Scopul slujbei mele este să fac ca oamenii să vadă chipul lui Dumnezeu în Domnul Isus Cristos, să vadă în Cristos bunătatea lui Dumnezeu și dragostea Lui de oameni (Tit 3:4), să se îndrăgostească de bunătatea lui Dumnezeu și a lui Isus și să dorească cu toată ființa lor să se dezvolte și în ei această bunătate și să manifeste spre alții, în orice situații posibile, această bunătate dumnezeiască. Cu alte cuvinte, scopul slujbei mele este scopul originar al lui Dumnezeu de a-Și face oameni după chipul și asemănarea Sa.

 

Prin urmare, îi provoc la război pe frații mei care mă împroașcă cu noroi. Dar la un alt fel de război. Un război împotriva răutății care lovește, rănește, distruge. Un război pentru bunătate. Un război pentru a face oameni după chipul lui Cristos.

 

Domnul Isus ne-a învățat că omul se cunoaște după ceea ce produce. Uitați-vă la conținutul predicilor, cărților și cursurilor mele și convingeți-vă că de 40 de ani mă străduiesc să dau învățătura care produce oameni de caracter, oameni care seamănă cu Domnul Isus.

 

Vă provoc să arătați și voi că scopul vostru, prin tot ce faceți, este să produceți oameni buni, oameni ca Domnul Isus.

 

Iar celor care au iubit predicile și cărțile mele, dar care acum sunt îngroziți de ce au citit despre mine, iată ce vă spun. Este imposibil să spulber eu toate câte s-au revărsat asupra numelui meu. Și nici nu cred că Dumnezeu îmi cere așa ceva. Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu a creat această nouă libertate în care fiecare scrie ce vrea, fără control și fără limite.

 

Dar Dumnezeu v-a creat și vouă libertatea de a alege ce să citiți și cu ce să vă hrăniți!

 

Eu voi continua să dau frumusețile pe care mi le-a dat mie Dumnezeu.

 

Voi sunteți liberi să vă hrăniți cu murdării din iad sau cu frumuseți din cer.

 

Internetul este probabil cea mai mare minune a epocii moderne. Dar în internet ai și frumusețile lui Dumnezeu și murdăriile diavolului. Aici, în sfârțșit, ai cu adevărat libertate, deoarece tu alegi, cu o simplă apăsare de buton pe un site sau pe altul, dacă intri în cer sau dacă te cobori în iad.

 

Vino cu mine să ne delectăm din frumusețile lui Dumnezeu!

 

Sursa: Masa rotundă. Acest document este pentru a fi adus la cunoştinţa tuturor celor care l-au atacat pe fr. Iosif şi cred că este un răspuns la ultimele dialoguri care s-au petrecut în comentariile de la unele posturi de pe acest blog.

 

Iosif Ton – Despre bunătate şi despre omul bun

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Creat sa fii BUN – Pastor Iosif Ton

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Apocalipsa 3;20. Iata Eu stau la usa si bat.

 

 

by john Fischer

 

Apocalipsa 3;20. Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.

 

         Din locul acesta am mai scris si cu alta ocazie. Ceva diferit In continut. Dar pentruca cine-va mi-a trimis din nou versetul acesta, personal doresc sa mai trec prin acest verset unde am constatat ca este mare confuzie In Intelegerea lui.Am mai spus ca nu sunt teolog si nici instruire omeneasca nu am In domeniul spiritual.Dar iubesc Cuvantul si nu ma plictiseste,nu ma oboseste,acesta e secretul de doresc sa Impartisesc cate-va ganduri din cand In cand cu Fratii si Surorile mele de pretutindeni.Versetul Incepe cu aceste cuvinte Iata Eu stau la usa si bat.  Cei mai multi pe care i-am Intalnit, sunt confuzi In Intelegerea acestui verset. Intrebarea  este,cine sta la usa si bate? Cuvantul ne arata ca, Domnul Isus este Cel ce sta la usa.La ce fel de usa sta? Poate sunt unii dintre noi care se grabesc sa spuna ca la usa inimi Si asa este;Inima este usa la care bate Domnul Isus.Cei mai multi spun ca,la inima unui pacatos. Un om pacatos este un om mort spiritual.

 

         Atunci la care Inima bate Domnul isus?Este adevarat ca usa este Infatisata In Cuvant cu inima.Avem un loc unde citim ca,Domnul a deschis o inima, (o usa) a unei femei cand Pavel vestea evangelia In Filipi o cetate din Macedonia. Fapte 16;14.Potrivit cu ce citesc, Inima este o usa la care nu poate bate si sa o deschida decat Dumnezeu.Cu toate ca am Intalnit si din acestia care spun ca si-au deschis ei inima Domnului. Intradevar Domnul Isus sta si bate la inima unor oameni spuneam cu alta ocazie. Care oameni? Oamenii care erau In Adunare. Supt nici-o forma Domnul Isus nu bate la o usa de piatra, rece din pricina morti spirituale.Sa stim ca nu la cei de pe strada bate Domnul Isus In acest verset. Apoi, sa luam seama ca, Domnul Isus vorbeste Bisericilor. Cu alte cuvinte, celor care se strangeau Impreuana.Cartea Apocalipsei este scrisa In exclusivitatea pentru Biserca.(Sau Biserici locale cum citim).Starea acestor biserici nu era una buna si nu erau vazute bine de Domnul Hristos. Acesta a fost motivul de s-a adresat lor.

         Erau bisrici corporale. Ce vreau sa spun cu acest cuvant ”corporal”? Biserica de adunatura ar fi definitia cuvantului “corporal”.Pentruca stim acum ce Infatiseaza usa si cine este Cel ce bate la inima,sa vedem ce ne spune Cuvantul la care inima bate Domnul Isus.Deci, mai stim ca inimile acestora la care bate ei se gasesc In adunare. In privinta aceasta avem un loc specific anume care ne arata ne dezvaluie la ce usa bate. Cuvantul nu ne lasa pe noi oricare am fi sa ne dam cu parerea sa ajungem la Intelegere eronata.Iata locul care ne dezvaluie as zice acest secret;1 Corinteni 11;30. Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm.Spuneam alta data ca se doarme si la modul literal si spiritual In Adunare. Dar Domnul Isus sunt ferm convins ca are In vedere somnul spiritual al celor care se strang Impreuna.Iata la ce usa bate Mantuitorul. La usa inimi celor care sunt In adunare.

 

         Daca somnul este adanc, atunci ai sansa sa nu te trezesti cand vine Mirele. Ce se v-a Intampla? Vei ramane pe afara.Vezi pilda celor zece fecioare; Matei 25;1 Daca doar ai atipit cum cei mai multi dintre noi ne gasim din cand In cand In aceasta stare de motaiala spirituala ne vom trezi. Trebuie sa stim ca; ni se va umple fata de rusine. Dece? Pentruca nu am fost Instare sa stam treji In asteptarea Mirelui.Domnul Isus In Gradina Getsimani a mustrat pe ucenici ca atipisera. Matei 26;40.Apoi, In continuare Domnul Isus spune; Daca aude cineva glasul Meu. Ce vor face cei care aud glasul Mirelui? Negresit ca acestia vor deschide usa vor iesi In Intampinare. Usa,care spiritual este asa cum am spus Inima.Personal Inteleg ca In adunare sunt doua categori de oameni. Unii care dorm deabinelea si pe care Ii asociez cu moartea spirituala. Defapt, Ap, Pavel vorbeste de doua feluri de vase; 2 Timotei 2;20.Unde vedem aceste vase de cinste si de ocara.

 

        Poate unii nu vor fi de acord cu aceasta comparatie,dar aceasta este realitatea din biserici, dar si a Cuvantului lui Dumnezeu ne-o arata.Daca dormi adanc, sau esti Inca mort spiritual nu esti In asteptarea Mirelui. Ap, Pavel spune de o cununa a neprihaniri care o v-a primi toti cei ce sunt treji.Cu alte cuvinte, sunt In asteptarea Intalniri cu Mirele iubit.Indraznesc sa spun ca sunt In adunare si Fratii si Surori care nu numai ca sunt nascuti din nou dar ei sunt treji. Ei bine, acestia sunt putini si ei sunt In asteptarea Mirelui.As Indrazni sa spun ca stau “cu mana pe manerul usei” gata sa-i  deschida cand vor auzi glasul Mirelui.si acestia Ii deschid usa,Este simplu sa Intelegem ca cei ce stau cu mana pe maner,  sunt gata sa deschida. Ce Inseamna sa stai cu mana pe manerul usi? Cu alte cuvinte, ei vegiaza asupra inimi lor sa nu se abata dela aceasta asteptare a Intalniri cu Mirele iubit.voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.Daca usa este deschisa la galasul Mirelui, sigur ca Mirele are acces si intra.V-a fi a stare de partasie cum nu o pot avea cei ce dorm sau nici chiar cei ce sunt atipiti. Atipitul nu e bun In niciun fel.

 

         Nu stiu cati dintre noi am luat seama cand adormim si ne sculam brusc ca suntem ametiti.Aceasta stare de ameteala spirituala nu este una care sa ne produca bucurie la venirea Mirelui.Personal sunt convins ca Domnul Isus nu bate la vre-o usa deafara ca sa i se deschida.Retinem ca este vorba de biserici nu de cei de afara.Sunt multe Invataturi care sunt abatute dela adevarul Cuvantului lui Dumnezeu. Dar asta e, asa s-a perpetuat dealungul vremi si asa sunt si cei care au avut parte de astfel de Invataturi.Am un verset care de anii de zile m-a framantat. Inteleg ca acest verset aduce lumina pentru cei ce sunt sinceri si iubesc Cuvantul lui Dumnezeu. Iata ce verset;Matei 7;14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, Demn de luat seama este ca;si putini sunt cei ce o afla.Pentru mine personal, acest verset I-mi face dovada de netagaduit ca sunt putini treji care asteapta Intalnirea cu Mirele.Am dorit sa mai aduc ceva In atentie din acest verset primit. Doresc sa-l Impartasesc cu Fratii si Surorile mele sinceri depretutindeni care iubesc Cuvantul lui Dumnezeu Intradevar si sunt treji.

 

John balarie

 

Los Angeles California!

 

https://fischerdotcom.wordpress.com/2018/03/22/apocalipsa-320-iata-eu-stau-la-usa-si-bat/

 

 

 

////////////////////////////////////////////// 

 

Isus stă … la uşă ! [Apocalipsa 3.20, Geneza 4.7]

 

 Florin

 

La uşă„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”. (Apocalipsa 3 : 20)

 

În Geneza 4 : 7, Dumnezeu spune : „Nu-i aşa ?

 

Dacă faci bine, vei fi bine primit ; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă ; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti”.

 

Acesta este un fel de concurenţă neloială. Cumva la aceeaşi uşă bate şi Domnul Isus, (adică Stăpânul, Creatorul), dar tot pe acolo ne iscodeşte şi păcatul. Păcatul însă nu bate la uşă, ci pândeşte momentul în care omul se deschide pentru rău, pentru a intra în viaţa lui.

 

Pe cine vreau să accept ? Isus sau păcatul ? Lupta aceasta pentru accederea în viaţa omului este toată viaţa, constant … secundă de secundă, oră de oră, zi de zi !

 

„Iată Eu stau la …”. (Apocalipsa 3 : 20)

 

Ce face Isus la uşă, pentru cine stă şi de ce face acest lucru, (ce scop are) ?

 

1.„ … EU stau … ”. Cine este EL ? Dumnezeu … Domnul Isus.

 

2. „ … la uşă …”. Cine este cel la a cărui uşă stă Dumnezeu ? Probabil un nimeni, (cu sensul de un om simplu de pe pământ, care pentru cei din jur este un oarecare), dar pentru Isus fiecare om are valoare, Şi-a dat viaţa Lui pentru noi !

 

3. „ … şi bat …”. Cum de-a ajuns Isus la uşa omului respectiv şi de ce bate ? Aşteaptă să fie primit înăuntru, de aceea merge la adresa exactă.

 

În I Petru 3 : 20 scrie că : „ … îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt”.

 

Aşteptarea lui Dumnezeu, a fost şi pe vremea lui Noe : Cine aştepta ? Îndelunga Lui răbdare. Dumnezeu Se aştepta la o schimbare a vieţii, la reîntoarcere la EL. Dar pentru cei din vremea lui Noe, a trecut timpul stabilit, fără să se producă schimbarea vieţii, pe care Dumnezeu o aştepta …

 

În Biblie scrie ce se întâmplă când omul, înşeală aşteptările lui Dumnezeu :

 

„Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. (Romani 2 : 5 – 6)

 

„Dar cu împietrirea inimii …”, omul îşi acumulează mânie, care se acumulează la Dumnezeu şi vine vremea în care omul va avea parte de ziua mâniei Lui … pur şi simplu i se întâmplă ceva, iar concluziile le trage omul în cauză !

 

Pe vremea lui Noe, judecata lui Dumnezeu s-a manifestat prin potop, indiferent de ce credeau teologii liberali din acele vremuri. Aşa s-a pus punct păcatului !

 

Şi azi omul poate uită că trăieşte pe pământul pe care nu el l-a făcut, ci este Casa lui Dumnezeu, în care beneficiază de resursele Lui naturale : aer, apă, soare, etc.

 

Dar : „Ce seamănă omul, aceea va şi secera”. În Galateni 6 : 7, apostolul Pavel scria : „Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Adică să nu vă imaginaţi că nu va fi o zi a socotelilor !

 

Va veni o zi, în care, omul care nu L-a vrut pe Isus în viaţa lui, va sta la Uşa Lui Dumnezeu şi va bate, pentru a intra în cer … dar va fi prea târziu !

 

Regretul va fi cu atât mai mare, cu cât omul :

 

1. Ştia Cine era Cel ce i-a stat la uşă, (fiindcă atunci când a auzit bătaia în uşă, s-a uitat pe vizor şi L-a văzut).

 

2. Cunoştea adresa la care stătea EL şi ar fi putut el să meargă până la EL acasă, pentru a se interesa : De ce a venit Isus pe la el, în vizită ?

 

3. Motivaţia nedeschizătorului nu va mai conta ! Veşnicia cu Isus … va începe şi fără el !

 

Vine şi ziua în care, cel ce-L respinge constant, va avea nevoie de Isus şi va merge acolo unde ştia că stă Isus, dar va fi prea târziu, pentru că nu va fi nici el primit … în Cer ! De ce ? Cerul este ca o sală, care are o anumită capacitate. Când toate scaunele s-au ocupat, uşa se închide !

 

În Romani 11 : 25 scrie :

 

„Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta : o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor”.

 

Despre ce uşă este vorba aici ? Simbolic se vorbeşte despre uşa mântuirii prin care se poate ajunge în Cer. Uşa este Isus :

 

„Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit … ”. (Ioan 10 : 9) Cum poţi face acest lucru ? ÎL rogi :

 

Doamne Isuse vino în viaţa mea !” După această rugăciune, totul va fi altfel …

 

 

https://www.cezareea.ro/usa-ce-sta-la-usa-apocalipsa-3-20-geneza-4-7/

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! – Hagai 1:5

 

AUREL GHEORGHE

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul.” (Hag. 1:7-8)

 

„Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor.” (Hag. 1:14)

 

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi, până în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele. Mai era sămânţă în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul şi nici măslinul n-au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.” (Hag. 2:18-19)

 

Domnul să ne ajute să ne așezăm prioritățile în ordinea corectă și să lucrăm la zidirea Casei Sale!

 

 

 

 

 

https://trezireazi.com/2016/02/24/uitati-va-cu-bagare-de-seama-la-caile-voastre-hagai-15/

 

///////////////////////////////////////////// 

HAGAI

 

 

CĂRȚILE BIBLEI

 

 

Hagai, Zaharia şi Maleahi sînt cei 3 profeţi care au fost ridicaţi de Dumnezeu între evrei după revenirea din robia babiloniană. Cărţile lor trebuiesc citite pe fondul evenimentelor istorice descrise de Ezra, Neemia şi Estera.

 

Titlul: Cartea poartă numele celui ce a scris-o: „Hagai”. Acest nume este o prescurtare a lui „Hagaiah” şi se poate traduce prin „sărbătoarea Domnului”.

 

Autorul: Numele lui Hagai este menţionat de 9 ori în textul cărţii (Hagai 1:1, 3, 12, 13; 2:1, 10, 13, 14, 20). Singura dată cînd mai este menţionat în altă carte a Bibliei (Ezra 5:1; 6:14) îl întîlnim pe profet activînd alături de Zaharia încercînd să trezească entuziasmului evreilor pentru rezidirea Templului.

 

Data: Timpul cînd a activat Hagai este foarte uşor de aflat din datele pe care ni le furnizează textul la începutul fiecărui capitol. Profetul şi-a rostit mesajele într-un interval de numai 4 luni, între l Septembrie şi 24 Decembrie 520 î.Cr. Ne aflăm la 15 ani după decretul dat de împăratul persan Cir, prin care s-a îngăduit evreilor să se reîntoarcă în ţara lor şi să-şi reclădească Templul.

 

Contextul istoric: În urma decretului dat de Cir (538 î.Cr.), o „rămăşiţă” din numărul total al evreilor răspîndiţi prin ţările imperiului s-au întors acasă. În convoiul condus de Zorobabel s-au înapoiat aproximativ 50.000 de iudei. Restul, estimat la cîteva milioane au preferat să rămînă prin ţinuturile în care îşi făcuseră un rost şi o situaţie, în ţară s-au întors mai ales preoţii, leviţii şi săracii.

 

Entuziasmul reconstruirii pe ruinele trecutului glorios s-a spulberat însă repede sub povara greutăţilor şi sub ameninţările duşmanilor care nu vedeau cu ochi buni întărirea naţională şi refacerea religioasă a poporului ales (Ezra 4-6). Găsind că este mai uşor să aştepte vremuri mai prielnice, decît să rişte o înfruntare directă cu duşmanii, evreii au stopat orice încercare de reconstrucţie a Templului în anui 534 î.Cr.

 

Au trecut aşa 14 ani de aşteptare, încet, încet poporul şi-a rezidit case pe temeliile vechilor aşezări ale Ierusalimului. Templul ieşise din preocupările lor. Preocuparea pentru progresul economic fusese luată ca scuză pentru neglijarea vieţii religioase de închinăciune.

 

În acest context, Dumnezeu i-a ridicat pe Hagai şi pe Zaharia ca să mustre poporul şi ca să-i îndemne să reia reconstruirea casei Domnului. Zaharia a început să profeţească între cel de al doilea şi cel de al treilea mesaj rostit de Hagai. Sub impulsul îndemnurilor lor, poporul s-a apucat de treabă (520 î.Cr.) şi reconstrucţia a fost terminată în anui 516 î.Cr. (Ezra 6:15). Deşi pe afară totul părea în ordine, din Talmud aflăm că în această nouă clădire a Templului evreii nu au mai avut nici chivotul legămîntului şi nici Urim şi Tumim.

 

Conţinutul cărţii:

Mesajul profetic rostit de Hagai a constat într-o serie de 4 cuvîntări rostite într-un timp de patru luni. Conţinutul lor a alternat între mustrare (primul şi al treilea) şi încurajare (al doilea şi al patrulea). Poporul ajunsese mai preocupat cu înfrumuseţarea caselor proprii decît de refacerea casei Domnului. Această delăsare în problemele religioase n-a fost uşor de vindecat. Hagai a profeţit numai 4 luni, dar Dumnezeu l-a ridicat apoi pe Zaharia care a profeţit timp de 3 ani de zile. După ei, Dumnezeu a continuat să mustre şi să îndemne poporul prin Maleahi.

 

Mesajul proorocului Hagai este o chemare la o reaşezare a priorităţilor în ierarhia stabilită de Dumnezeu. El avertizează poporul de pericolul neglijenţei în slujirea Domnului. Hagai le arată evreilor că atîta timp cît ei nu se vor angaja să-l slujească pe Domnul, Dumnezeu le va încurca treburile şi le va opri binecuvîntarea:

 

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui” (Hagai l:7, 9).

 

Scopul lui Hagai a fost să-i vadă pe oameni înapoi la lucru. Prima predică îi îndeamnă pe iudei să fie ,,cinstiți“ (1:1-15) și să-L pună pe Dumnezeu deasupra preocupărilor pentru propriile lor case. Apoi îi îndeamnă să fie ,,încrezători“ (2:1-9), ,,curați prin consacrare“ (2:10-19) și ,,încrezători în puterea divină“ (2:20-23).

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea lui Hagai marchează o piatră de hotar în istoria lui Israel. Rezidirea Templului nu s-a făcut oricînd. Data fusese aleasă de Dumnezeu din veşnicie. Acesta a fost motivul pentru care, tocmai atunci, Domnul a trezit duhul lui Zorobabel prin lucrarea lui Hagai şi a lui Zaharia. Se împliniseră cei 70 de ani de „pustiire” rînduiţi de Dumnezeu asupra Ierusalimului şi asupra Templului. Ieremia anunţase că: „Ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de 70 de ani” (Ier. 25:11). La încheierea acestei perioade, îngerul din cartea profetului Zaharia întreabă: „Doamne al oştirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mîniat în aceşti şapte zeci de ani?” (Zah. 1:12). Profetul Hagai este cel trimis să anunţe celor din Ierusalim răspunsul Domnului: „Din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvîntarea Mea” (Hagai 2:19).

 

Mesajul cărţii: Întreaga întîmplare este o ilustraţie desăvîrşita pentru afirmaţia Domnului Isus Cristos din Matei 6:33: „Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra”.

 

Vorbirea lui Hagai a avut scopuri precise. Succesul unui predicaor nu este atunci când ascultătorii pleacă acasă zicând: ,,Vai, ce predică frumoasă!“, ci când zic: ,,Trebuie să mă apuc de treabă!“

 

Hagai 2.15-23

 

Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta” (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care-şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de in­dustriaşul care-şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33).

 

Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cu­vinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume sem­nifică «născut în Babilon» (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc-ar vrea să spună: «fericit în necaz»; Ezra 1.8). Domnul 1-a chemat pe nume ca pentru a-i spune: «Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi-am pregătit „o împărăţie neclintită”» (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). In acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împă­răţi peste Israel.

 

SCHIŢA CĂRŢII

 

1. ÎNDEMN LA REÎNCEPEREA REZIDIRII TEMPLULUI (1:1-15)

Expresia caracteristică: „Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa!”

1. ÎMBĂRBĂTARE ŞI ÎNCURAJARE (2:1-9)

Expresia caracteristică: „Fii tare… Căci Eu sînt cu voi şi Duhul Meu este în mijlocul vostru” (Hagai 2:4-5).

 

III. ÎNDEMNARE ŞI PROCLAMARE (2:10-19)

Expresia caracteristică: „Dar din ziua aceasta îmi voi da binecuvîntarea Mea” (Hagai 2:19).

 

1. CONFIRMARE (2:20-23)

Expresia caracteristică: „În ziua aceea, te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales” (Hagai 2:23).

 

HAGAI

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Închinarea, de la exil la restaurare

 

 

Text de memorat: „Semănaţi mult şi strângeţi puţin, mâncaţi şi tot nu vă săturaţi, beţi şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă'” (Hagai, 1,6)

 

Din perspectiva zilelor noastre – după mai bine de o mie nouă sute de ani de la distrugerea Templului din Ierusalim – este foarte dificil să înţelegem cât de important era Templul pentru israeliţi ca naţiune şi pen­ tru viaţa lor religioasă. El era inima închinării lor, centrul identităţii lor et­ nice şi religioase. Domnul spusese că va locui acolo pentru a Se afla în mij­ locul lor şi pentru a-i conduce. Acolo, urmaşul lui Iehova găsea curăţire de păcat, iertare, har şi împăcare.

 

Acolo era Casa Domnului şi mulţi oameni nu au dat crezare avertiză­ rilor profetice care declarau că ea avea să fie distrusă de Babilon. Cum ar putea Dumnezeu să îngăduie ca Templul Său sfânt să fie distms? Ne putem imagina ce şoc au suferit când babilonienii l-au făcut una cu pământul, a~a cum spuseseră mai dinainte profeţii. Totuşi, în ciuda distrugerii lui, I Domnul a făgăduit că naţiunea va fi restatornicită, că Templul va fi re­ construit şi că Israel va primi o nouă de şansă pentru a-şi împlini destinul profetic.

 

Săptămâna aceasta, vom studia câteva aspecte ale închinării din pe­ rioada exilului şi făgăduinţa restaurării naţiunii.

 

„Fiul omului, vezi…?”

Apostazia nu se produce peste noapte; naţiunile nu ajung la decădere într-o zi, într-o săptămână sau într-un an. Decăderea se produce în urma unui proces îndelungat: o mică schimbare aici, un mic compromis dincolo, o mică „relaxare” a unei reguli pentru a ţine pasul cu timpul, pentru a fi relevanţi sau pentru a se conforma tendinţelor sociale şi culturale. Puţin câte puţin, pas cu pas, întreaga naţiune a început să facă lucruri pe care le-ar fi privit cu groază în urmă cu o generaţie sau două. Aceasta a fost soarta lui Israel şi a lui Iuda. Aceasta poate fi soarta oricărei biserici, in­ clusiv a bisericii noastre, dacă nu păzeşte cu grijă şi cu gelozie adevărurile sacre şi instrucţiunile primite de la Domnul.

 

1. Toate cele descrise În Ezechiel 8 au loc În Templul sfinţit de Domnul, În Casa În care Domnul făgăduise că va locui Numele Său. Cum au căzut israeliţii şi liderii lor spirituali Într-o astfel de apostazie? Ce lecţie Învăţăm de aici?

 

Păcatele secrete îngăduite de preoţi şi de bătrâni, erau nişte practici de închinare oribile şi respingătoare. Aceia care ar fi trebuit să-i conducă pe oameni la închinarea adevărată au adaptat închinarea la obiceiurile păcătoase şi stricate ale timpului şi locului în care trăiau, aducând ast­ fel urâciunile obiceiurilor altor popoare în Sanctuarullui Dumnezeu. Ca o ironie, numai venirea armatei babiloniene avea să pună capăt desa­ cralizării Templului lui Dumnezeu, prin distrugerea lui.

 

2. Ce motive logice invocau bătrânii poporului pentru a-şi justifica faptele? Cum au ajuns ei la aceste concluzii greşite? Ezechiel 8,12

 

Oamenii acestia s-au îndepărtat atât de mult de Domnul, încât au ajuns să creadă că El ~u-i vedea sau că Lui nu Îi păsa de practicile lor. Domnul Îşi manifestase neîntrerupt grija faţă de ei, preocuparea şi dorinţa după ascultarea lor, iar ei credeau că El părăsise ţara! Cât de atenţi trebuie să fim! Păcatul ne împietreşte inima şi ne otrăveşte mintea până într-acolo, încât ajungem să justificăm practicile cele mai oribile.

 

Inchinarea la idoli

După cum am subliniat deja, testul final al zilelor din urmă are de-a face cu închinarea (Apoc. 14,1-12). Toată omenirea va fi împărţită în două grupe: cei care se închină Creatorului cerurilor şi al pământului şi cei care se închină fiarei şi icoanei ei. Aceste evenimente se află încă în viitor; cu toate acestea, şi în prezent există în lume două tabere: cei credincioşi Domnului şi cei necredincioşi. Nu există teren neutru: facem parte fie dintr-o tabără, fie din cealaltă.

 

Având aceste lucruri în minte, istoria celor trei tineri evrei din cartea lui Daniel este deosebit de relevantă. Nu este vorba doar de o istorie extraordinară a salvării supranaturale a urmaşilor lui Iehova. Este vorba de un simbol, de un model de testare a închinării la care va fi supus fiecare om înainte de a doua venire a lui Hristos.

 

3. Citeşte Daniel 3. Compară Închinarea la chipul de aur cu Închinarea din Apocalipsa 14, la fiară şi la icoana ei. Cum ne ajută acest pasaj să identificăm semnul fiarei?

 

Aici era în joc porunca a doua, care interzice idolatria (Ex. 20,4-6); în zilele sfârşitului, problema controversată va fi porunca a patra (Ex. 20,8­ 11), porunca Sabatului. Este interesant de remarcat faptul că aceste două porunci au fost schimbate şi modificate de puterea fiarei (vezi Daniel 7,25). Ambele porunci sunt legate direct de închinare – porunca a doua interzice închinarea la idoli, iar porunca a patra arată de ce nu trebuie să ne închinăm la idoli: fiindcă Domnul naturii (nu natura în sine) este Cel care ne-a creat si ne-a răscumpărat (vezi DeuL 5,12-15).

 

În ambele situaţii, o entitate politico-religioasă doreşte să obţină închinarea şi loialitate a datorate Domnului şi este dispusă să recurgă la violenţă pentru a obţine această „închinare”.

 

Gândeste-te ce înseamnă să te „închini” la ceva sau cuiva. Este întotdea­ una gresit’să te închini altcuiva decât Domnului? De ce nu este gresit? Putem să ne în~hinăm altcuiva fără să păcătuim,jără să călcăm Legea lui Dumnezeu? Cui anume? Dacă nu este posibil aşa ceva, cum putem să ne asigurăm că ne închinăm numai Domnului?

 

„Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre!”

4. Ce ni se spune În Ieremia 29,10-14 despre caracterul lui Dumnezeu? Ce speranţă putem desprinde din acest pasaj?

 

După şaptezeci de ani, Domnul a început să îi readucă pe evrei în Ţara Făgăduinţei şi să le dea o nouă şansă de a-şi îndeplini destinul profetic.

 

Esenţial pentru îndeplinirea acestei misiuni era Templul, Sanctuarul, locul unde era înfăţişat tot Planul de Mântuire prin ceea ce simbolizau fiecare obiect şi fiecare slujbă. Acolo erau prefigurate lucrarea şi mi si­ unea lui Mesia, prin care toată lumea avea să fie mântuită (vezi Ioan 3,16; 2 Cor. 5,19, Evr. 8,1.2).

 

Însă lucrarea de reconstruire a Templului din Ierusalim nu s-a făcut fără piedici şi nici rapid. Au apărut piedici interne şi externe şi lucrarea a fost amânată. Domnul nu a fost mulţumit de această amânare şi i-a vorbit poporului prin Hagai.

 

5. Despre ce este vorba În Hagai 1? Care era preocuparea principală a poporului? De ce ne lăsăm absorbiţi atât de uşor de această preocu­pare?

 

Cât de uşor lăsăm ca treburile, dorinţele şi nevoile pământeşti să stea în calea responsabilităţilor noastre spirituale! Domnul le-a spus israeliţilor că nu vor fi fericiţi niciodată, dacă nu se vor consacra Lui şi dacă nu vor îndeplini lucrarea pe care le-a încredinţat-o. Şi noi putem comite această greşeală când ne lăsăm absorbiţi atât de mult de căile lumii, încât neglijăm lucrul cel mai important pentru viaţa noastră: relaţia cu Dumnezeu. El ne spune şi nouă: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”

 

Ce îţi spun căile tale, aCţiunile tale, ceea ce faci şi ceea ce nu faci despre relaţia ta cu Domnul? Te faci cumva vinovat de păcatele descrise de profetul Hagai?

 

„Unde sunt acum parintii vostri?”

Reconstruirea Templului a durat aproximativ doisprezece ani. Ezra 5,1.2 declară că Zaharia era unul dintre „prorocii lui Dumnezeu care-i ajutau”. La fel ca Hagai, Ezra pune accent pe slava care avea să locuiască în acest Templu.

 

Totuşi, făgăduinţele nu sunt necondiţionate. Oamenii au putere de alegere şi trebuie să decidă singuri dacă ascultă de Domnul şi dacă fac ceea ce El porunceşte, nu cu scopul de a fi mântuiţi, ci cu scopul de a arăta care sunt roadele sau beneficiile mântuirii.

 

Libertatea omului este un adevăr despre care Biblia nu vorbeşte în mod direct. Oamenii sunt liberi să aleagă cui vor să slujească si să i se închine. Împlinirea făgăduintelor depinde de deciziile pe care l~ iau oa­ menii. Biblia este plină de făgăduinţe mit;unate pentru toţi cei care Îl caută cu credincioşie pe Dumnezeu şi care Ii slujesc.

 

6. Citeşte Zaharia 1,1-6. Care este tema acestui pasaj? Ce aflăm despre realitatea libertăţii noastre de alegere?

 

Cuvintele cele mai miscătoare din pasaj se găsesc în versetul 5: „Unde sunt acum părinţii ~oştri?” Cu alte, cuvinte: Învăţaţi din greşelile înaintaşilor voştri, nu faceţi ce au făcut ei! Invăţaţi din trecut, învăţaţi din evenimentele istorice!

 

De aici derivă importanţa lucrării pastorului. Pastorul poate îndrepta atenţia oamenilor spre căIăuzirea Domnului, spre făgăduinţele Sale şi spre conditiile acestor făgăduinte. Predicarea Cuvântului nu trebuie să ge· nereze co~fuzii sau controvers;; ea trebuie să Îl aibă în centru pe Hristos, să arate spre lucrarea Domnului în favoarea noastră, spre ceea ce Se oferă să facă pentru noi şi spre ceea ce va face pentru noi, cu condiţia ca noi să venim la El prin credinţă şi pocăinţă. Acesta este mesajul principal al lui Zaharia din acest pasaj: Pocăiţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre rele, învăţaţi din trecut şi puneţi-vă speranţa în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale! Tot la fel, astăzi, în lumina descoperirii semnificaţiei Sanctuarului şi a slujbelor lui (viaţa şi moartea Domnului Isus, lucrarea Sa de Mare­ Preot), ar trebui să venim la Domnul şi să ne închinăm Lui cu o atitudine de credinţă, de pocăinţă şi de ascultare. Ascultarea nu ne poate mântui, dar mântuire a nu este posibilă fără ea, chiar dacă ascultarea noastră nu este lipsită de omenescul din noi.

 

Rugaciunea lui Neemia

În ciuda multelor făgăduinţe de restaurare, lucrurile nu mergeau bine la Ierusalim. Apăreau tot mai multe piedici din cauza neascultării oame­ nilor. În timp ce lucra pentru împăratul pers an, profetul Neemia a primit ştiri despre situaţia din ţară şi a fost atât de tulburat, încât a postit, a plâns şi s-a rugat. Dragostea şi preocuparea faţă de patria sa sunt înfăţişate în primul capitol din cartea care îi poartă numele.

 

7. Citeşte rugăciunea lui Neemia, din Neemia 1, apoi răspunde la urmă­ toarele întrebări:

De ce s-a inclus Neemia (care, din câte ştim, era un om credincios) în rândul celor care au păcătuit împotriva Domnului? Vezi şi Dan. 9,5.6.

 

Ce fel de rugăciune înalţă el? De ce este ea atât de importantă? Vezi şi Ex. 32,31-34; Iacov 5,16.

 

De unde descoperim că profeţia la care face referire această rugăciune este condiţionată?

 

Pe ce anume îşi bazează el cererea adresată Domnului? Ce anume îi dă speranţa că Domnul va răspunde la rugăciunea lui? Vezi şi Gen. 12,1-3; Ex. 6,4.5.

 

Scrie o rugăciune de mijlocire pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, pregăteşte-te să o aduci la grupa Şcolii de Sabat şi să o citeşti. Ce ne spun răspunsurile noastre la întrebările de mai sus despre modul în care percepem nevoile spirituale ale bisericii? Cum putem contribui la realizarea reformelor pe care le considerăm necesare?

 

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Profeţi şi regi, capitolele „Întoarcerea din robie”, „Pro­ rocii lui Dun;nezeu îi ajutau”, „Ezra, preot şi cărturar”, ,,0 redeşteptare spirituală”, „Indrumaţi în Legea lui Dumnezeu” şi „Reforma”.

 

„Timpul de suferinţă aflat înaintea poporului lui Dumnezeu va cere o credinţă care să nu se clatine. Copiii Săi trebuie să facă cunoscut că singu­ rul obiect al închinării lor este El.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag. 512 (sublinierea autorului)

 

„Există o primejdie continuă ca aceia care susţin a fi creştini să ajungă la conceptia că, pentru a avea influentă asupra celor ce sunt lumesti, tre­ buie ca, î~tr-o măsură oarecare, să s~ asemene lumii. Însă, cu t~ate că un asemenea drum poate părea că aduce avantaje mai mari, totdeauna se sfârşeşte cu pierdere spirituală.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag. 570 (sublinierea autorului)

 

„În lucrarea de reformă ce urmează să fie făcută astăzi, este nevoie de bărbaţi care, asemenea lui Ezra şi Neemia, nu vor acoperi şi nu vor scuza păcatul [ … ] nici nu vor acoperi păcatul cu un vesmânt de milă falsă. [ … ] Îşi vor aminti, de asemenea, că în acela care m~stră păcatul se va da pe faţă întotdeauna spiritul lui Hristos.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag.675

 

Întrebări pentru discuţie

 

1. Citiţi în cadrul grupei rugăciunile de mijlocire pentru Biserica Adven­ tistă de Ziua a Şaptea, pe care le-aţi pregătit joi. Ce putem învăţa din aceste rugăciuni? Care este cea mai mare nevoie prezentă a bisericii noastre care reiese din aceste rugăciuni?

 

2. Ce putem învăţa de la înaintaşii noştri? Ce lecţii spirituale putem des­ prinde din istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea?

 

3. Ce metode pe care le folosim în lucrarea misionară ne pun în pericolul de a compromite adevărurile noastre esenţiale? De ce nu observăm pericolul acesta?

 

4. Există pe de o parte pericolul de a face compromisuri din dorinţa de a nu fi greşit înţeleşi, iar pe de altă parte, pericolul izolării noastre în nişte convingeri sau practici care au nevoie de modificări sau de îmbunătăţire. Cum putem face distincţia între lucrurile neschimbătoare şi cele care trebuie să se schimbe cu trecerea timpului?

 

 

Închinarea, de la exil la restaurare

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Șapte promisiuni pentru biruitori, de Zac Poonen

 

 

În cartea Apocalipsa, capitolele 2 și 3, vedem că Duhul Sfânt acordă apreciere unui grup de credincioși plini de râvnă și loiali, pe care îi numește „Biruitori”, din mijlocul unei biserici. Aceștia sunt cei care biruiesc păcatul și caracterul lumesc și care rămân credincioși Domnului în mijlocul declinului spiritual din jurul lor. Domnul este interesat în principal de biruitori și există șapte promisiuni pentru aceștia.

 

Prima promisiune: Apoc. 2:7 – „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu».” Domnul promite o răsplată celor care biruiesc. Este privilegiul de a mânca din pomul vieții – privilegiu pe care Adam l-a pierdut. Pomul vieții este un simbol al vieții Divine, al naturii Divine. Cea mai mare răsplată pe care o poate da Dumnezeu vreodată unei ființe umane este de a fi părtașă naturii Sale. Aici pe pământ, chiar și cei mai mulți credincioși nu au o părere prea înaltă despre asta. Dar, în lumina mai clară a eternității, vom descoperi că aceasta este într-adevăr cea mai mare dintre toate răsplățile pe care Dumnezeu le poate da vreodată unei ființe umane.

 

A doua promisiune: Apoc. 2:11 – „Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: «Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte».” A doua moarte este moartea veșnică – a fi alungat din prezența lui Dumnezeu pentru toată eternitatea, într-un iaz de foc. Este semnificativ faptul că promisiunea scăpării de moartea a doua este făcută numai celor biruitori. De aceea este atât de important să biruim păcatul – fiindcă moartea este rezultatul final al păcatului (Iacov 1:15). Mesajul fundamental al Duhului în întreg Noul Testament este că trebuie să biruim păcatul în orice formă.

 

A treia promisiune: Apoc. 2:17 – „Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte».” Piatra prețioasă ascunsă, cu numele biruitorului scris pe ea vorbește despre o relație de intimitate cu Domnul, ca o mireasă cu mirele ei. Acesta este echivalentul spiritual al inelului de logodnă (cu o piatră prețioasă scumpă și un nume gravat pe el) pe care bărbații din lume îl dau logodnicei lor. Mirele numește mireasa cu un nume intim pe care nimeni altcineva nu-l cunoaște (Apoc. 2:17). Intimitatea cu Domnul este o răsplată care este promisă tuturor celor care biruiesc. Credinciosul de rând are o relație uscată și plictisitoare cu Cristos, fiindcă el nu este radical în ura față de păcat și caracterul lumesc. Dar adevăratul biruitor intră într-o relație spirituală extaziată cu Domnul său, precum o mireasă cu mirele ei de care este profund îndrăgostită. Acesta este tipul de relație descris în „Cântarea lui Solomon” și numai un biruitor o poate înțelege pe deplin și poate experimenta realitatea acesteia.

 

A patra promisiune: Apoc. 2:26-28 – „Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: «Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă».” Biruitorul este descris de Domnul aici ca fiind cel care păzește lucrările Lui până la sfârșit (Apocalipsa 2:26). Lucrările Domnului Isus sunt biruințele Lui față de ispită, din zilele vieții Sale pământești. Biruitorul este cel care biruiește ispita, așa cum și Isus a biruit, și care îndură pe această cale până la sfârșit. Domnul promite biruitorului răsplata autorității asupra neamurilor în viitor (Apocalipsa 2:26). Expresia „le va cârmui” (Apoc. 2:27) înseamnă de fapt: „le va păstori”. Biruitorului îi este de asemenea promis „Luceafărul de dimineață” (Apoc. 2:28). Luceafărul de dimineață este Însuși Isus (Vezi Apocalipsa 22:16). Isus este numit de asemenea Soarele neprihănirii, care-i va arde pe cei răi și va aduce vindecare neamurilor (Maleahi 4:1,2). Lumea Îl poate vedea doar ca Soarele neprihănirii, dar biruitorii Îl vor vedea ca Luceafărul de dimineață. Luceafărul de dimineață este văzut exact înainte de a răsări soarele. În ultimele momente ale acestui veac, la sfârșitul necazului celui mare, în timp ce lumea se va află în întuneric, va suna ultima trâmbiță, și Însuși Domnul va coborî din cer cu un strigăt. Biruitorii din toate generațiile vor fi luați apoi sus ca să-L întâmpine în văzduh, pentru a-L primi înapoi pe pământ. Atunci Îl vor vedea ca Luceafărul de dimineață.

 

A cincea promisiune: Apoc. 3:5 – „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: «Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui».” Dumnezeu are o listă cu numele celor care și-au păstrat inima curată. Această curăție nu se referă doar la eliberarea de păcatele firii pământești, ci și la eliberarea de păcatul căutării cinstei de la oameni și eliberarea de alte păcate ale duhului. Aceasta este rămășița biruitorilor care au trăit înaintea feței lui Dumnezeu în Sardes. Tuturor biruitorilor le este promisă răsplata de a fi îmbrăcați în haine albe. Aceasta indică în mod clar că numai cei care vor birui vor alcătui Mireasa lui Cristos. Biruitorilor le este de asemenea promis că numele lor nu va fi șters din cartea vieții Mielului. Domnul promite, de asemenea, să mărturisească numele biruitorilor înaintea Tatălui și înaintea îngerilor Lui. Aceasta este o răsplată promisă acelora care mărturisesc, fără a se rușina, Numele Lui înaintea oamenilor (Matei 10:32; Luca 12:8). Domnul pune mare importanță pe mărturisirea noastră publică a Numelui Său înaintea rudelor noastre, prietenilor, vecinilor și colegilor noștri de la locul de muncă.

 

A șasea promisiune: Apoc. 3:12 – „Îngerului Bisericii din Filadefia scrie-i: «Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu».” Biruitorul va fi făcut un stâlp permanent în Biserică. Ceea ce înseamnă asta este că el va fi un sprijin pentru alții în Biserică, purtând poverile lor. Va fi un „tată” spiritual pentru alții. În fiecare biserică este o mare nevoie de astfel de stâlpi. Biruitorul va avea Numele lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim și Numele cel nou al Domnului scrise pe fruntea sa. Cu alte cuvinte, va fi în mod public identificat ca ucenic plin de râvnă al lui Isus oriunde se duce.

 

A șaptea promisiune: Apoc. 3:21 – „Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: «Apocalipsa 3:21 „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie».” Domnul specifică faptul că putem birui DUPĂ CUM ȘI EL A BIRUIT în vremea când a fost pe pământ. Isus a fost primul Biruitor. El este Înainte-mergătorul nostru, care a biruit deja lumea și pe Diavolul. Astfel, El a fost înălțat pentru a sta împreună cu Tatăl pe tronul Său. Acum putem birui și noi toate aceste lucruri așa cum a făcut El. Dacă biruim, și noi putem să stăm împreună cu El pe tronul Său într-o zi, ca Mireasă a Lui.

 

 

https://romanian.cfcindia.com/node/63882

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

A șaptea promisiune extraordinară: Vei sta cu Mine pe scaunul Meu de domnie

 

 

Ann Steiner

 

 

 

 

„Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”” (Apocalipsa 3:21)

 

Dumnezeu Își iubește creația. Păcatul a corupt totul, dar acum El are un plan ca s-o aducă la starea inițială de perfecțiune și îi va răsplăti pe cei care Îl ajută să-Și ducă planul la îndemplinire.

 

Păcatul s-a născut din cauza dorinței lui Satan de a se pune deasupra lui Dumnezeu, iar asta a distrus armonia din cer. Acum Dumnezeu dorește ca păcatul să fie complet stârpit din toată creația Sa, ca să nu mai fie deloc nicio posibilitate ca el să mai aibă loc vreodată.

 

El a creat omul cu scopul clar ca el să stăpânească peste păcat. (Geneza 4:7). Întregul Lui plan a fost ca omul să trăiască o astfel de viață unde urăște păcatul și i se împotrivește, în același timp spunând „Da!” lui Dumnezeu – asta înseamnă a birui.

Cel care biruie păcatul în viața proprie dovedește că soluția lui Dumnezeu este perfectă și participă la lucrarea de eradicare a păcatului pentru toată veșnicia. Fiecare care face asta va gusta răsplata veșnică adusă de această viață. Aceste promisiuni se aplică tuturor care biruie.

 

Vei domni cu Isus

Harul lui Dumnezeu ți-a dat posibilitatea ca să fii o parte din Mireasa lui Hristos! Este de necuprins cât de mare este asta. Este o chemare care crează nevoia după credincioșie și acultare, ca locul tău acolo să fie confirmat. Ca parte din acea mireasă, vei sta împreună cu El pe tronul Său de domnie, judecând și domnind peste pământ! Înțelepciunea de care ai nevoie ca să faci asta o poți găsi doar trăind o viață biruitoare. (Proverbe 1:3-4)

 

Nu experiențele vieții în sine te învață, ci ce înveți din acele experiențe. Totul se leagă de ce se întâmplă în gândurile tale. Gândurile păcătoase vin, gânduri de invidie, mândrie și mult alte lucruri. Dar tu nu poți permite acestor gânduri să trăiască! Ele trebuiesc biruite. În loc să permiți unor lucruri precum invidie să-ți controleze acțiunile tale, poți învăța să reacționezi cu înțelepciune, într-un fel dumnezeiesc. Aceast îți va da autoritate ca să domnești împreună cu Hristos. Dacă domnești peste păcat, vei domni și împreună cu El!

 

Cât de multă înțelepciune obții? asta depinde doar de tine. Vei avea oportunități nenumărate în viață ca să birui păcatul. Fiecare dintre aceste oportunități, aceste ispite, reprezintă șanse de a crește mai mult în virtuțile lui Hristos și în valori cerești.

 

Acesta este singurul mod potrivit de a-I mulțumi lui Dumnezeu și de a-I aduce cinste pentru viața incredibilă și indescriptibilă și pentru eternitatea la care m-a chemat și pentru bunătatea și dragostea lui nesfârșită.

 

Personal, nu vreau să fiu ultimul care doar se mulțumește cu licărirea unei stele îndepărtate. Vreau să strălucesc ca soarele! Acesta este singurul mod potrivit de a-I mulțumi lui Dumnezeu și de a-I aduce cinste pentru viața incredibilă și indescriptibilă și pentru eternitatea la care m-a chemat și pentru bunătatea și dragostea lui nesfârșită.

 

 

https://crestinismactiv.ro/saptea-promisiune-extraordinara-vei-sta-cu-mine-pe-scaunul-meu-de-domnie

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Celui ce va birui

 

 

Autor: Rodica Pele 

 

Ajungând cu citirea Bibliei în ultima carte Apocalipsa la capitolul 3, am găsit scris de trei ori în trei versete expresia ,,Celui ce va birui…” Am citit de multe ori aceste versete dar niciodată nu am realizat câtă greutate are acest cuvânt ,,biruitor”. M-am gândit de ce este scris de trei ori la sfârșitul Bibliei și asupra cărui lucru vrea să ne atragă atenția? Cred că biruința nu e la începutul unui lucru, ci la sfârșitul lui.

 

Nu ai cum să fii biruitor când începi să faci un lucru, biruința o ai doar dacă ai reușit să duci la bun sfârșit acel lucru. La început de an luăm multe hotărâri noi. Unii își propun să citească toată Biblia dar prin luna iunie abandonează. Au fost biruiți de comoditate, plictiseală sau altele și în loc să fie biruitori au fost biruiți. Poate ți-ai propus să începi să mergi de la ora 9 la biserică, să fii la timpul de rugăciune și să stai mai mult de vorbă cu Domnul. Ai mers de câteva ori și ai renunțat să mai mergi. Efortul e prea mare, în loc să biruiești ispita de a sta acasă să mai dormi puțin, ai fost biruit. În fiecare zi ne confruntăm cu o mulțime de ispite și poate ai zis ,,nu mai vreau să folosesc minciuna”. Ai reușit o săptămână să nu te mai folosești de ea, dar din nou ai fost biruit și te-ai folosit de minciună. Te străduiești să nu te mai enervezi pentru orice și fără să vrei din nou ai fost biruit. Vrei de multe ori să postești și după o jumătate de zi renunți zicând că e prea greu, nu-i pentru mine. În loc să rămâi în post până seara ai fost biriuit și ai renunțat. Personal am realizat că în toate luptele care le avem în fiecare zi singuri nu putem fi biruitori. De multe ori am zis: ,,Acum știu cum să fac față la ispita aceasta”, dar nu a mai venit la fel, a fost sub o altă formă și din nou am pierdut examenul. Cred că este foarte important cât de mult îl chemăm pe Dumnezeu să lupte El pentru noi. Fiecare zi e o luptă cu noi înșine de a nu ne lăsa biruiți de ceea ce întâmpinăm. Fiecare luptă câștigată ne face mai puternici, primim o încredere mai mare în noi să nu ne dăm bătuți. Sportivii atunci când se pregătesc, au o mulțime de reguli și au grijă să facă tot antrenamentul necesar, să păstreze dieta și tot ceea ce este nevoie ca să poată câștiga la final medalia, trofeul promis. Noi, copiii Domnului suntem la fel și fiecare zi din viața noastră este o zi de pregătire pentru ziua răsplătirii când ni se va spune ,,Ai fost BIRUITOR”! Atunci vom intra în posesia a ceea ce ni s-a promis.

 

Biblia se încheie cu trei promisiuni minunate. În Apocalipsa 3:5 spune: ,,Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.”

 

O altă promisiune frumoasă este în versetul 12: ,,Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templu Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim…”

 

O a treia promisiune minunată este în versetul 21: ,,Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Nu cred că poate fi ceva mai minunat decât să intri în posesia acestor promisiuni. Ca și muritor, ce ai putea să-ți dorești mai mult? Ce Dumnezeu minunat avem, să ne iubească așa de mult, să ne dea așa onoare nouă oamenilor care de atâtea ori suntem biruiți în luptele noastre! În aceste promisiuni nu spune că, păstorii, evangheliștii, misionarii, cântăreții, dacă vor birui vor intra în posesia lor. Cel ce va birui, pot să fiu eu și cu tine oricine ai fi care dorești să moștenești viața veșnică împreună cu toți cei ce vor birui.

 

Dumnezeu nu îngăduie nimic ce noi nu putem birui și acest lucru ne confirmă 1Corinteni 10:13a ,,Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…”

 

Ne rămâne un singur lucru, să luptăm lupta cea bună a credinței și să fim biruitori.

 

Fii BIRUITOR în fiecare zi(Numai dimpreuna cu Duhul Sfant,numai prin Isuss).

 

https://www.resursecrestine.ro/devotionale/133433/celui-ce-va-birui

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Mărturiile unui fost francmason, Albert Vigneau

 

 

de Mihaela Gheorghiu

 

Albert Vigneau a fost maestru în Marea Lojă a Franţei, fondator şi membru al mai multor loji franceze. În 1934 a părăsit masoneria şi a scris o carte intitulată „Loja masonică – revelaţiile unui fost francmason” în care dezvăluie rolul pe care această sectă satanică l-a jucat în timpul celei de-a treia Republici franceze.

 

Contextul socio-politic al vremii este unul extrem de tulbure. Anul 1934 a însemnat pentru Franţa „Afacerea Stavinsky” şi cele mai ample şi violente mişcări de stradă din Europa interbelică. Două milioane de francezi au luat atunci cu asalt sediile Camerei Deputaţilor şi ale unor loji masonice. Un adevărat război civil care a culminat cu căderea guvernului. Evenimentele s-au precipitat odată cu moartea în condiţii suspecte a lui Alexander Stavisky. Acesta fusese anchetat de mai multe ori pentru fraudă, însă de fiecare dată cercetările fuseseră stopate datorită protecţiei de care se bucura din partea unor oameni politici şi înalţi demnitari din guvernul francez. Odată cu arestarea lui Gustave Tissier, directorul unei bănci populare, s-a descoperit că acesta pusese în circulaţie bancnote false în valoare de 235 de milioane de franci la comanda lui Stavisky. Ancheta declanşată cu această ocazie a dus la descoperirea unei ample reţele infracţionale din care făceau parte poliţişti, oameni de presă şi din justiţie, politicieni şi membrii ai guvernului, care erau totodată şi francmasoni. În condiţiile în care multe persoane sus-puse aveau interesul ca Stavisky să tacă şi să nu le dezvăluie complicitatea, acesta este găsit mort într-o vilă din Chamonix. Ziarele scriu: „Stavisky s-a sinucis, trăgându-şi un glonţ de la 3 metri. Se pare că avea braţul cam lung!”

 

În urma acestor descoperiri, se declanşează pe 6 februarie 1934 ample mişcări de stradă. Milioane de francezi iau cu asalt clădirea Camerei Deputaţilor şi sediul masonic din strada Cadet. Autorităţile intervin în forţă pentru a înăbuşi manifestaţiile, bilanţul este de 17 morţi şi peste 2000 de răniţi. Masoneria este profund discreditată şi ruptă în două. O parte din membri vrea să se dezică de „fraţii” implicaţi în afacerea Stavisky, cerând o asanare morală şi foarte necesară a masoneriei. O altă parte se declară partizanii lui Stavisky. Se organizează un Convent extraordinar al Marii Loji Naţionale a Franţei care are ca rezultat excluderea a 637 de membrii şi 705 demisii. Cei excluşi sunt însă exact cei care au demascat corupţia din masonerie şi s-au ridicat împotriva lui Stavisky. Printre ei se află Albert Vigneau şi Amédée Dunet, fost secretar al Marii Loji Naţionale a Franţei. Acesta din urmă publică un articol intitulat: „Cum s-a amestecat mafia masonică în scandalul Stavisky”. Rolul jucat de masonerie în această afacere este cert, din moment ce toţi oamenii politici implicaţi sunt masoni, şi însuşi Stavisky era finanţatorul mai multor loji şi al campaniilor electorale ale unor partide, după cum dezvăluie Albert Vigneau în cartea sa.

 

Masonii sunt minţiţi încă de la început

 

„Am fost dezamăgit chiar din primul an de când am intrat în masonerie, scrie el. Mi-am dat repede seama că acela care dorea să intre în această societate era minţit încă de la început, ea fiindu-i prezentată drept ceea ce nu este, adică o societate de oameni liberi, cu bune moravuri şi o judecată sănătoasă, care caută să cunoască adevărul în toate domeniile: moral, filozofic, ştiinţific, economic. Minciuni! Eu, care sunt mason cu ştate vechi, fondator de loji, o spun clar şi răspicat: toate acestea sunt minciuni. Atelierele masonice nu sunt locuri în care se dă o iniţiere filozofică, unde „facem oameni demni de a se numi oameni, cetăţeni conştienţi şi luminaţi”, aşa cum se pretinde în publicaţiile lor de propagandă. Nu. În Atelierele masonice principalele ocupaţii sunt intrigile politice, anticlericalismul şi laicitatea în sensul peiorativ al acestui cuvânt. Este ceea ce masonii numesc „a lupta cu erorile, cu ficţiunile”. Pentru majoritatea francmasonilor însă patria este o eroare, Dumnezeu este  o ficţiune. Am sperat multă vreme să pot reforma acest mediu corupt. Am luptat fără să mă descurajez împotriva relei voinţei care mă înconjura, dar nu am reuşit să ies victorios. Nu am reuşit decât să îmi fac numeroşi duşmani şi poate doar unul sau doi prieteni.

 

I-am avertizat pe fraţi că îi voi demasca pe cei implicaţi în afacerea Stavisky. Au început atunci să curgă împotriva mea plângeri peste plângeri la Consiliul federal al Marii Loji a Franţei. Vroiau să mă pună pe mine sub acuzaţie. Iar la puţină vreme s-a organizat o întrunire extraordinară în cadrul căreia s-a decis excluderea mai multor masoni, adevăraţi patrioţi, prin violarea tuturor tradiţiilor şi regulamentelor masonice. Printre aceştia mă aflam şi eu. Astfel, loja a dovedit că pentru patrioţi are alte regulamente decât pentru masonii părtaşi la afacerea Stavisky. ”

 

Intrigi politice şi anti-spirituale sub paravanul sinistrelor jurăminte masonice

 

În cartea sa, Albert Vigneau povesteşte în detaliu cum a fost iniţiat în masonerie, redă sinistrele jurăminte pe care le-a depus şi apoi cum şi-a dat seama că a fost minţit, fiindu-i speculate cele mai frumoase idealuri.

 

„Jur şi promit în prezenţa Marelui Arhitect al Universului şi a acestei respectabile adunări de masoni, în mod solemn şi sincer, să nu revelez niciodată nici unul din misterele francmasoneriei care îmi vor fi încredinţate, decât unui mason legitim sau într-o lojă regular constituită. Dacă nu voi repecta acest jurământ, pedeapsa va fi să mi se taie gâtul, să mi se smulgă limba şi să fiu îngropat în nisipul mării, pentru ca fluxul şi refluxul să mă ducă într-o uitare eternă…”

 

„După ce am fost acceptat în masonerie, continuă el, eram un participant asiduu. „Ornam” de 2-3 ori pe lună coloanele lojei de care aparţineam şi făceam numeroase vizite şi în alte ateliere. Trebuia doar să merit „mărirea de salariu” pe care o primisem în urma intrării în masonerie. Ceea ce mă uimea cel mai tare era faptul că, pentru o societate care se vroia iniţiatică se punea foarte puţin problema iniţierii, în timp ce timpul era petrecut în intense discuţii privind probleme sociale, antireligioase şi politice, cu toate că articolul 23 din Constituţia Marii Loji era clar: „este interzis în mod expres să se provoace sau să se înceapă în lojă discuţii politice şi religioase.” Eram mason, acest gând mă îmbăta precum vinul. Am atins gradul 3 şi mi s-a spus că aparţineam unei „omeniri superioare”. Începeam astfel să înţeleg ceea ce acum mă scandalizează. La opt luni după intrarea în masonerie am fost primit calfă, am îndeplinit „cinci călătorii” în cadrul cărora mi s-au dat toate „uneltele” necesare acestui nivel şi am putut să contemplu „Steaua sclipitoare” pe care oricum o mai contemplasem la fiecare întâlnire de vreme ce ea strălucea tot timpul, fiind un bec electric aprins în templu. Şi aşa am ajuns la vârsta de cinci ani. După încă 14 luni am fost admis ca Maestru, am cunoscut „salcâmul” şi mi s-a spus că am şapte ani şi ceva.  Prima oară când m-am îmbrăcat cu însemnele de Maestru am avut impresia că într-adevăr sunt altfel decât omenirea „profană” (termen cu care masonii îi numesc la propriu pe cei din afara masoneriei n.n.). Făceam parte dinte ei, iniţiaţii, cei care primiseră lumina, care cunoaşteau secretele naturii şi Cosmosului (sic). Noi, iniţiaţii, ştiam că suntem independenţi de Creator a cărui operă imperfectă trebuia să o desăvârşim, cădea în sarcina noastră să construim Templul Umanităţii, nu mai aveam nevoie pentru aceasta de Dumenzeu, fie el şi Marele Arhitect al Universului. De altfel loja din care făceam parte se debarasase de acest personaj demodat şi îl mutase de tot în magazia unde se ţineau tot felul de lucruri inutile. ”

 

„Venerabilul nostru de la acea vreme era fratele François Martin, chiar cel care mă sfătuise şi mă protejase la intrarea mea în masonerie.  Simţeam faţă de el o admiraţie profundă, iar el mă numea cu emoţie „fiul meu”. Dar şi această iluzie se sfârşi repede. Împotriva lui se formase un grup în lojă. De ce? Motivele nespuse: gelozie, ambiţie, invidie… Motivele de faţadă: fratele Martin îl vizitase pe Gaston Vidal, subsecretar de stat pe vremea Blocului Naţional. I s-au făcut o sumedenie de reproşuri pentru această vizită. Şi evident cei mai indignaţi erau chiar cei doi fraţi care râvneau cel mai mult la sceptrul lojei, adică fratele Lagorgette şi fratele Voogt. Lagorgette, politician barbar, adusese cu el în lojă spiritul arivist şi deviza: să parvii, să parvii, să parvii…. Spera să obţină şi în masonerie, ca şi în societate un post de comandă şi pentru aceasta utiliza orice mijloace. Într-o seară, în timpul unei „ţinute” furtunoase (termen masonic utilizat pentru a desemna întâlnirile n.n.) Martin vorbea despre doi fraţi care îl vizitaseră pe Gaston Vidal pentru a intra cu ajutorul acestuia în graţiile unui personaj important şi a-i cere acestuia protecţie, decoraţii, etc. Strigăte indignate, urlete furioase din partea celor doi fraţi menţionaţi, un limbaj total lipsit de respect faţă de Venerabilul lojii care era înjurat. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina acest tablou – o lojă în ţinută solemnă care îşi insultă venerabilul cu un limbaj de mahala. „Sunteţi un hoţ! ” striga unul dintre ei. „Fiind membru al Comisiei de Control al Asociaţiei Republicane a foştilor luptători l-aţi ajutat pe trezorier să fugă cu banii asociaţiei. Sunteţi un hoţ! ” Ieşeau astfel la iveală tot felul de lucruri. Oh, frate Martin, dumneavoastră care într-un mod atât de curajos aţi luat în public apărarea masoneriei atunci când ne-am întâlnit prima dată. Dumneavoastră care mi-aţi vorbit cu atâta pasiune de cele mai înalte virtuţi masonice….Toleranţă! Fraternitate! Cinste! Nu! Mai degrabă ambiţie! Rea credinţă! Minciună. După această seară memorabilă, mi-am pierdut o jumătate din iluziile legate de masonerie! ”

 

Masoneria dezvoltă în fiinţele umane slăbiciuni pe care le prezintă drept mari calităţi

 

„Dacă ar trebui să vă povestesc toate scandalurile şi intrigile din lojă, ar rezulta un volum întreg şi foarte gros. În loja Jean Jaures ţinutele aveau ca subiecte socialismul, comunismul, anarhia, antireligia. În loja „Les amis du progrès” fratele Lebey a declarat în timpul unei ţinute: „creştinismul este responsabil de toate nenorocirile omenirii”. O bună parte din şedinţe, şi ţin să subliniez aceasta, erau consacrate multiplelor intrigi ale masoneriei,” scrie Albert Vigneau.

 

„În cartea sa satirică Diavolul încălţat, Le Sage povesteşte că diavolul a ridicat într-o noapte acoperişurile caselor din Madrid, descoperind astfel secretele intime ale fiecărei locuinţe. De s-ar putea face la fel şi cu lojile! Să ridicăm şi noi acoperişul templului şi să aruncăm un ochi în Atelierele acestei masonerii albastre, atât de active şi nefaste. Masoneria este antireligioasă, antipatriotică şi se ocupă în mod ilegal de politică. O afirm cu tărie. Marele Orient respinge fără îndoială ce se spune împotriva lui. A publicat chiar o broşură cu titlul: „Documentele timpului prezent!”, care sunt în realitate documentele timpului trecut. O cărţulie drăguţă, plină de poze care incită curiozitatea şi sunt instructive, al căror text este în mod savant, redactat de Andre Lebey, om de litere şi fabricant de pipe. Dar de ce se adăposteşte Marele Orient Francez în spatele masoneriei engleze? Căci trebuie să ştiţi că masonii englezi nu se amestecă niciodată cu cei francezi, iar aceasta fratele Lebey a uitat să o precizeze. În această broşură sunt publicate fotografii cu monarhii Marii Britanii ca şi cum ei ar face parte din Marele Orient francez. ”

 

„Marea Lojă şi Marele Orient sunt corupte în mod iremediabil, ele l-au izgonit pe Dumnezeu din templele lor, sunt precum o maşină care separându-se de motorul ei pretinde acum că poate merge singură.

 

Visam la o masonerie creştină şi filozofică. Nu ştiam însă care este puterea Marii Loji a Franţei şi cât de bogată este ea în crearea de iluzii, speram să îmi pot realiza acest vis frumos. Aşa că am fondat Loja Eleusis. Mi-am împărtăşit proiectele câtorva masoni cu care mă înţelegeam şi care erau la fel de dezamăgiţi de masonerie ca şi mine. Mi-am dat apoi repede seama că pentru o mare parte dintre ei, ceea ce îi determinase să facă acest pas erau mai cu seamă ambiţiile şi ranchiunile lor exagerate. Doar trei sau patru dintre ei mi-au dovedit o adevărată prietenie. Aşadar, toţi aceştia au fondat alături de mine „respectabila lojă Eleusis” faţă de care au arătat apoi o totală lipsă de respect. Aceşti oameni nu erau răi, unii aveau calităţi, însă atmosfera lojilor riscă să îi corupă chiar şi pe cei mai buni. De ce? Pentru că ea dezvoltă în fiinţele umane slăbiciuni pe care le prezintă drept mari calităţi. În masonerie, umilinţa este înlocuită de mândrie şi orgoliu, caritatea este înlocuită de urmărirea intereselor de grup, iar în locul sentimentelor religioase, aceasta dezvoltă raţionalismul. Nu există respect pentru celelalte fiinţe umane, şi cu atât mai puţin respect faţă de femei – masonii nu au deloc aşa ceva. Adulterul este ceva curent în lumea lor, ar trebui numai să îi auziţi cum vorbesc despre femei…

 

Am ales numele de Eleusis în amintirea misterelor  antice, însă am uitat că Misterele Greciei antice duceau la divin, pe când cele din strada Puteaux unde se afla loja noastră, operau în sens contrar. Cu mari eforturi loja mea a fost recunoscută şi instalată oficial, însă din acel moment a fost în mod fatal pierdută. Opera pe care mi-o dorisem să fie una bună s-a dovedit a fi total contrariul, ceva nefast. Am făcut rău, dorind să fac bine.”

 

„Masonii pângăresc tot ceea ce ating şi cum sunt nişte teribili „ating tot”, vai de ţara în care puterea lor creşte. Masonii lucrează în societatea noastră precum termitele. Elemente de dezintegrare, aceşti aşa-zişi constructori sunt în realitate distrugători, ei  omoară suflete. ”

 

Asasinatele în scop politic sunt perfect justificate pentru masoni

 

„Să facem acum o scurtă întoarcere în timp, pe vremea preşedintelui Etienne Alexandre Millerand (n.n. preşedinte al Republicii Franceze între 1921-1924), care a demisionat din funcţie. Într-o seară eram într-una din lojile Marelui Orient şi îl ascultam pe unul din membrii Consiliului Ordinului. Referindu-se la demisia preşedintelui, el a făcut atunci o declaraţie de un mare cinism: „Masoneria poate să se mândrească cu faptul că a reuşit o faptă de arme.”

 

Acest membru al Consiliului Ordinului ne-a povestit apoi un mare secret: Millerand a fost determinat să plece prin intermediul unor fraţi masoni de la Sureté (n.n. Siguranţa franceză) şi al unui medic mason care avea uşile deschise la palatul Elysee. Acesta a avut o întrevedere între patru ochi cu Millerand în cadrul căruia i-a dat de înţeles că, dacă nu pleacă de bună voie, atunci i s-ar putea petrece vreo nenorocire…”

 

„Referitor la acest aspect, continuă Albert Vigneau, îmi aduc aminte că mă aflam, cu vreo 15 ani în urmă, în loja Jean Jaures, care avea în acea seară pe lista de discuţii tema: „Trebuie să aprobăm sau să dezaprobăm asasinatele politice?” La această întrebare fratele Fabius de Champville, grad 33, membru al Consiliului federal, figură marcantă a Partidului Radical socalist, a luat cuvântul pentru a emite o opinie care, dat fiind statutul lui, este aceea a unui mason model şi este reprezentativă pentru masonerie:

 

„Din punct de vedere religios şi filozofic nu putem admite crima politică. Dar când este vorba de a apăra regimul republican consider că totul este permis. N-aş ezita să folosesc în unele cazuri o otravă care nu lasă urme, spre exemplu. Într-un caz de acest gen ne putem folosi şi de hipnoză. Vom dirija un braţ criminal către cel pe care vrem să îl lovim. Fraţilor, poate vă îndoiţi de teoriile mele, dar ştiţi desigur că eu sunt şi preşedintele Societăţii Magnetice Franceze. De la distanţă, putem acum să ne facem stăpâni pe o conştiinţă sau pe o voinţă pentru a le pune astfel în slujba răzbunării noastre.”

 

Mişcările anti-masonice nu sunt atât de ineficiente pe cât vor masonii să credem

 

„La ce bun să combaţi francmasoneria din moment ce nu o poţi stopa, se vor întreba cei mai pesimişti. Francmasoneria este precum hidra cu 100 de capete; ştim că e imposibil să omori acest animal diabolic. Aceste raţionamente ale pesimiştilor sunt absurde pentru cei care i-au auzit pe masoni cum discută despre aceste lucruri în lojă. Anumite articole sau reviste izolate nu îi impresionează prea mult. Dar nu este la fel cu cele care atrag un număr  mare de oameni, cum este cazul „Cuvântului liber” (publicaţie a vremii n.n.).

 

Există şi masoni vechi care având curaj au îndrăznit să demaşte Marea Mincinoasă şi au revelat aspecte secrete precum comploturile masonice împotriva statului şi a bisericii. Aceşti masoni au avut curajul să acţioneze aşa după ani de zile în care au fost înşelaţi.

 

Spre exemplu, Amedé Dunet a făcut revelaţii de cel mai mare interes care au fost publicate de ziarul „Le Jour” din 7 şi 14 mai 1934 cu privire la mafia masonică şi jocurile fraţilor în privinţa sistemului asigurărilor sociale.

 

Articolul din 7 mai începe aşa: „De fiecare dată când izbucneşte un scandal la conducerea ţării, puteţi paria că masonii sunt eroii principali ai poveştii respective. Acest lucru îl spuneam şi pe vremea când făceam parte din masonerie. Eram ascultat cu politeţe, informaţiile mele erau notate şi apoi se spunea pe la colţuri: „Dunet ăsta e un pesimist.” Şi Dunet, pesimistul, care vorbeşte acum despre lucruri pe care le cunoaşte foarte bine, continuă: este foarte uşor de demonstrat că afacerile Route (trafic de decoraţii), American Foreign Oil, Gazette de France, Oustric etc. îşi au sursa în masonerie. L-am urmărit foarte atent pe Stavisky şi banda sa, dar „pesimismul” meu a fost întrecut de realitate.”

 

Cele trei scopuri secrete ale masoneriei: distrugerea creştinismului, crearea statului planetar, pervertirea familiei prin „emanciparea” femeilor şi copiilor

 

„În şedinţa din 11 octombrie 1934, în cadrul căreia am fost huiduit de fraţii prezenţi, scrie Albert Vigneau, pentru că am îndrăznit să vorbesc despre ateismul şi materialismul din masonerie, fratele Offner a luat cuvântul şi a spus: „Nu fac parte din Consiliul Ordinului, dar vreau să le vorbesc fraţilor. Noi masonii suntem superiori oricărei religii şi suntem toleranţi, cu excepţia Bisericii Catolice, căreia îi declarăm un război pe viaţă şi pe moarte. Noi nu suntem însă pentru violenţa imediată. Trebuie să lucrăm în secret. Dacă nu ar exista secretul, imediat ce se va afla ceva despre proiectele noastre, toată munca ne va fi năruită. Ascunzându-ne, vom putea lucra nestingheriţi şi deodată totul va exploda precum o bombă, dar atunci va fi prea târziu pentru duşmanii noştri. Din păcate, unele din lucrurile pe care ei le-au aflat despre noi sunt prea exacte şi  prea bine documentate. ”

 

Tot Albert Vigneau publică o scrisoare, redactată pe o hârtie ce poartă antetul Camerei Deputaţilor, scrisă de parlamentarul şi masonul Rucart: „Am putut deja constata că avem multe idei comune şi mă bucur că îmi confirmaţi acest lucru. Am considerat mai ales că mandatul de parlamentar este un instrument suplimentar pentru a lucra la Marea Operă.” Ce este Marea Operă a masonilor, aflăm în continuare.

 

„Am fost convocat de marele maestru în persoană, fratele Jacques Marechal care m-a întrebat: „Dumneavoastră aţi scris acea scrisoare domnului Chastanet, spunându-i că doriţi să ţineţi în lojă conferinţe cu privire la comunităţile religioase din Franţa?

 

– Da, frate, eu sunt acela.

 

– Din punct de vedere al logicii pure, aveţi fără îndoială dreptate. Din punct de vedere masonic însă, nu.  Domnule Vigneau, nu cunoaşteţi marile secrete ale francmasoneriei. Nu uitaţi că vă vorbeşte un grad 33, membru al Supremului Consiliu. Mai este necesar să vă spun că printre scopurile secrete ale francmasoneriei se află decreştinizarea Franţei?

 

Supriza mea s-a transformat în stupoare, căci domnul Marechal avea reputaţia unui om tolerant, care respectă tradiţia. Iar ceea ce spunea acum era exact pe dos faţă de ce i se povestea candidatului la intrarea în masonerie.

 

Atunci Marele Maestru mi-a reamintit care sunt scopurile masoneriei:

• Să răzbune moartea templierilor (n.n. Ordinul Templierilor a fost desfiinţat în mod brutal de Biserică în secolul XIV, iar Marele Maestru al templierilor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug pe 18 martie 1314. Din acest motiv ziua de 18 martie are o semnificaţie deosebită pentru masonerie, iar Biserica este considerată răspunzătoare pentru moartea templierilor). Cu această misiune sunt însărcinaţi masonii de grad 30, cavaler Kadosh.

 

• Să distrugă frontierele pentru a stabili statul universal, misiune cu care sunt însărcinaţi cei de grad 32, Sublim Prinţ al Secretului Regal (n.n. acest stat universal planetar este acelaşi lucru cu „Noua Ordine Mondială” către care ţinteşte fenomenul actual de globalizare).

 

• Să suprime familia tradiţională prin emanciparea femeilor şi copiilor după morala laică, misiune cu care sunt însărcinaţi cei de grad 33, Suveran Mare Inspector General.

 

Stupoarea mea era fără margini, iată deci care erau principiile reale ale masoneriei. […] Din acel moment am rupt orice legătură cu această societate criminală care a recurs la toate mijloacele posibile pentru distrugerea creştinismului în lume şi a sentimentului naţional în Franţa. Consider că este de datoria mea, cunoscând aceste lucruri, să le demasc, să denunţ acţiunile sale periculoase şi perfide, dorindu-mi în cel mai sincer mod ca fiinţele care s-au rătăcit în acest mediu masonic să îşi dea seama cât mai repede de aceasta şi să îl părăsească.”

 

Vă recomandăm să citiţi şi:

 

Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni

 

Creierul diabolic din umbră: faţa ascunsă a globalizării

 

Catafalcul, sicriul, scheletul – decoruri sataniste în templele masonice

 

Bibliografie:

Albert Vigneau – La loge maçonnique. Révélation d’un ex-Franc-Maçon, Paris, 1935.

https://yogaesoteric.net/marturiile-unui-fost-francmason-albert-vigneau/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Reeditarea mărturiei cutremurătoarea a lui Albert Vigneau

 

de Mihai Vasilescu

 

 

Editura franceză du Trident a republicat recent cartea lui Albert Vigneau, „Loja masonică”. Această carte a fost scrisă şi publicată în 1934, an marcat în Franţa de o puternică criză care a pornit de la afacerea Stavisky (atunci, dezvăluirile despre afacerile corupte ale politicienilor francezi masoni au dus la violente mişcări de stradă care revendicau, printre altele, desfiinţarea francmasoneriei). Albert Vigneau, fost membru al Marii Loje a Franţei, se numără printre politicienii francezi patrioţi care au demascat din interior adevărata faţă şi adevăratele scopuri ale francmasoneriei. El a rupt orice legătură cu diferitele loji şi obedienţe masonice şi a făcut dezvăluiri şocante despre faptul că francmasoneria este în realitate o sinistră sectă satanică, iar membri ei, dincolo de pretenţiile lor de emancipare şi elitism, ajung să fie nişte fiinţe de o jalnică mediocritate şi tristă depravare.

 

Fiind un mare patriot, este firesc să ne întrebăm ce căuta Vigneau în masonerie de la bun început? Cum a ajuns acolo? Imediat după Primul Război Mondial, căutând un ideal care să transceandă monotonia vieţii cotidiene, autorul mărturiseşte că a fost entuziasmat de lucrarea unui oarecare Ragon care prezenta Masoneria, în ciuda „denigrărilor” aduse de duşmanii săi, ca pe o „instituţie apolitică, tradiţională, filantropică şi progresivă (!), animată de oameni oneşti, liberi şi devotaţi”. Pornind de aici, el relatează experienţa sa de peste 15 ani în sânul Marelui Orient al Franţei, Ritul Scoţian. Violenţa rechizitoriului este pe măsura speranţei spulberate.

 

În ciuda neştiinţei sale, ritualul de iniţiere i-a părut neofitului pe cât de impresionant, pe atât de bizar şi emfatic, pe măsura grandilocvenţei discursului. Dar „idealul” predicat de „Maeştri” părea atât de elevat, că a hotărât să lase pentru mai târziu elucidarea acestor bizarerii. Pe măsură ce a urcat în ierarhie, a început să pătrundă obiectivele secrete ale „Copiilor Văduvei”, iar accesul la gradul 33 al Supremului Consiliu i-a dezvăluit „arcanele”, adevăratele scopuri urmărite de Francmasonerie: anihilarea Bisericii Catolice pentru a răzbuna Templierii, stabilirea Republicii laice universale, suprimând frontierele, distrugerea familiei.

 

Suficient de edificat în ce priveşte uneltirile malefice ale aceste secte (căreia, în naivitatea sa, a încercat să îi reformeze tradiţiile pervertite) care s-a găsit mereu în culisele fiecărei lovituri aduse Franţei (separarea Bisericii de Stat, rol pernicios în timpul Primului război mondial, puternică implicare în afacerea Stavisky, propagandă antipatriotică virulentă etc.), Albert Vigneau a publicat această mărturie cutremurătoare în 1934, după ce s-a retras de sub orice obedienţă. Nobilul spirit de toleranţă într-o atmosferă de bună înţelegere la nivel mondial afişat de Fraţi a fost şi rămâne un miraj. Denunţul lui Vigneau este uneori de-a dreptul profetic.

 

Şcoală a minciunii, Loja masonică îşi urmează în mod evident cariera otrăvitoare şi în zilele noastre, îmbolnăvind orice societate tradiţională, iar reeditarea acestei cărţi este foarte binevenită. Nimic nu s-a schimbat în obiectivele şi metodele francmasoneriei mondiale, care sunt total contradictorii faţă de pretinsele idealuri pe care şi le arogă.

 

Citiţi fragmente din această carte aici:

Mărturiile unui fost francmason, Albert Vigneau

 

Citiți și:

Strania mentalitate masonică – un articol de MIRCEA ELIADE

Confesiunile zguduitoare ale unui mason de rang înalt ce este învins de boală

 

 

 

https://yogaesoteric.net/reeditarea-marturiei-cutremuratoarea-a-lui-albert-vigneau/

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

 

 

de Mihaela Gheorghiu

 

O oribilă grupare masonică activa în anii treizeci şi, după unele dezvăluiri, mai activează şi astăzi. Formată din 99 de importanţi oameni politici şi de afaceri, ea caută să acapareze putere şi bani prin invocarea unor entităţi demoniace. Pacturi semnate cu sânge, ritualuri macabre practicate la  Solstiţiul de vară. Admiterea unor noi membrii doar prin tragerea la sorţi a morţii unuia dintre cei existenţi. Atacuri de natură paranormală pentru anihilarea celor care se opun planurilor lor. Sunt câteva din mârşăviile acestei grupări din care a făcut parte şi Adolf Hitler.

 

 

Cel care a atras atenţia asupra acestei oribile grupări masonice a fost Franz Bardon, considerat unul dintre cei mai mari ocultişti moderni şi încarnarea unei fiinţe superioare, a cărei misiune era trezirea spirituală a oamenilor.  Între anii 1920 şi 1930 el a ţinut mai multe reprezentaţii pe teritoriul Germaniei în cadrul cărora demonstra publicului existenţa planurilor subtile cu ajutorul extraordinarelor sale capacităţi paranormale. În acea perioadă era cunoscut sub numele de Frabato – de la FRAnz BArdon Troppau Opava (Opava fiind oraşul în care se născuse, iar Troppau numele german al aceleiaşi localităţi).

 

De-a lungul vieţii sale, Franz Bardon s-a confruntat cu multe piedici, mai ales din partea lojii masonice Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur şi a naziştilor. A fost în repetate rânduri ameninţat cu moartea, arestat, torturat şi chiar închis într-un lagăr nazist timp de trei ani şi jumătate. Cu puţin timp înainte de terminarea războiului, în 1945 a fost condamnat de nazişti la moarte. Chiar înainte de executarea sentinţei, închisoarea unde era întemniţat a fost bombardată şi el a reuşit să scape, fiind salvat de sub ruine de câţiva tovarăşi de detenţie. A stat ascuns până la sfârşitul războiului, apoi a reuşit să ajungă în oraşul său natal, pe teritoriul de azi al Cehiei.

 

În iulie 1958, cu puţin timp înainte de a muri, Franz Bardon i-a încredinţat secretarei sale Otti Votavova planul unei cărţi auto-biografice şi misiunea de a o publica după moartea sa. Manuscrisul, finalizat de Votavova şi corectat de un apropiat de-al său, Dieter Ruggeberg, a fost publicat abia în 1979 sub titlul „Frabato Magicianul”.  În această carte sunt descrise pentru prima oară acţiunile malefice ale grupării ultra-secrete Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur (în limba engleză Freemasonic Order of the Golden Centurion – FOGC).

 

În Epilogul acestei cărţi, Dieter Ruggeberg face câteva completări privind legăturile dintre loja FOGC şi nazişti care explică de ce aceştia din urmă îl vânaseră cu atâta înverşunare pe Bardon:

 

 

 

 

 

 

„În cele ce urmează, aş dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti Votavova le ştia direct de la Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost membru al lojii 99.

În afară de asta, Hitler şi câţiva dintre prietenii săi intimi au fost membri ai „Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul extern al unui grup de puternici practicanţi ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii acestui ordin pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler avea o mulţime de dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.

 

Din pricina neglijenţei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher), discipolul şi prietenul lui Bardon, care nu a ars corespondenţa sa cu acesta, deşi fusese rugat să o facă, Bardon a intrat în atenţia naziştilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu Quintscher. În timp ce erau biciuiţi, Quintscher n-a mai rezistat, şi-a pierdut controlul şi a rostit o formulă kabalistică; imediat după aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai târziu, după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuşcat din răzbunare.

 

Lui Franz Bardon i s-au oferit poziţii înalte în cel de-al treilea Reich de către Adolf Hitler, cu condiţia să-l ajute să câştige războiul folosindu-se de puterile sale magice. Mai mult, Franz Bardon urma să-i dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite în întreaga lume.

Când a refuzat să colaboreze, el a fost expus celor mai nemiloase torturi. Printre altele, făceau operaţii pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le-au strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.[…] După război, Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că Adolf Hitler îşi găsise scăparea peste hotare.

De teama s

ă nu

fie recunoscut, acesta îşi făcuse numeroase intervenţii chirurgicale faciale”.

 

 

Ordinul francmasonic al centurionului de aur

 

Informaţii despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea „Bestia” – şi ulterior în gruparea „Fraternitas Saturni”, desprinsă din OTO. Guido Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958.

 

 

„Jurământul celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi pot dezvălui anumite lucruri” şi-a început Guido Wolther confesiunea. „Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi spune.

 

Numărul membrilor ei este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere. Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.

 

Ţinuta pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.

 

Gradele de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.

 

Gradele de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie. Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. „Strângerea de mână” specifică este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea reciprocă a încheieturilor”.

 

Intenţia lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest cerc.

 

După admitere, fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu, după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în adevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe

care îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi.”

 

 

Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile

 

În ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume, descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic, totul fiind dominat de o imensă reptilă (!). 

 

Iată cum descrie Adolf Hemberger gruparea: „În 1840 lângă Munchen, în Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri, industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99 de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23 iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă – Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este sacrificat demonului lojii  în schimbul serviciilor aduse. Candidatul era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.

 

Guido Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului ritual: „Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei 99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant, iar această dispariţie trebuie „aranjată” cumva. Toţi membrii, inclusiv Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în Germania”.

 

„Loja FOGC a acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele, simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie, care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui. Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să îşi facă ultima rugăciune.”

 

 

Atacurile paranormale telepatice pentru a-şi elimina oponenţii

 

„Loja utilizează şi atacurile parapsihologice telepatice cu ajutorul unui aparat numit tepafon” scrie Adolf Hemberger. Acelaşi lucru îl dezvăluie şi Franz Bardon în Frabato Magicianul descriind cum a fost utilizat acest aparat împotriva lui şi cum fusese omorât de la distanţă unul dintre membrii care trădase secretele lojii prin provocarea unui infarct:

 

„Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de bani, adunaţi prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa-zisa „jurisdicţie”.[…]

 

Loja organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că acesta era o înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie descoperiţi.[…]

 

Printre secretele Lojii FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau de a ucide, după bunul lor plac. Membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă printr-un pact cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care era supusă. Frabato era un caz special pentru Lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel. Ei hotărâră să scape de Frabato printr-un asalt magic.

 

După o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojii FOGS, strict confidenţială. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.

 

 

Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp, fraţii formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie. Frabato, la început, nu sesiză atacul Lojii asupra sa. Începuse să se plimbe prin cameră neliniştit, încercând să afle cauza căldurii care creştea în corpul său. Îşi dorea să-i ţină piept, dar căldura deja se amplificase, sângele aproape fierbându-i în vine. Deşi încerca să reziste, nu putea să-şi influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să-l ajute şi să-l inspire. Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invoacaţiei sale, „Apă, multă apă!” Frabato îşi scufundă mâna stângă în apă, simţindu-se mai uşurat, iar în scurt timp claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră, putând în scurt timp să-şi utilizeze capacitatea de clarviziune şi realiză că atacul venea din partea Lojii FOGC. Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă, iar după o oră fraţii lojii desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi stingând flacăra. Fraţii lojei erau satisfăcuţi de ceea ce făcuseră şi aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care anunţau moartea binecunoscutului magician. Şedinţa se încheie. A doua zi, Marele Maestru al Lojei FOGC a rămas consternat să afle că Frabato nu murise. Merse grabnic la casa Lojii şi îşi propusese să ceară ajutorul tuturor entităţilor demoniace şi satanice pentru a-l omorî pe Frabato.”

 

Existenţa unor astfel de aparate prin intermediul cărora sunt amplificate anumite gânduri este confimată. Există numeroase cazuri de utilizare a unor aparate radionice, psihotronice şi a telepatiei în scopuri criminale.

 

Loja FOGC este doar una din încrengătura de ordine şi loji ale Francmasoneriei mondiale. Dacă în cazul unor alte loji, pentru masonii de ranguri mici, satanismul sectei malefice a Francmasoneriei nu este evident, pentru alte loji, cum este cea prezentată în acest articol sau pentru sinistra Skull and Bones, nici măcar cei mai naivi admiratori ai masoneriei nu pot să pretindă că nu înţeleg că masoneria practică satanismul.

 

 

 

 

Bibliografie:

 

 

1.  

 

Franz Bardon – Frabato Magicianul, Editura

Vox, 1995

 

 

2.  

 

Richard Laufenburg

 – Master Daniel’s account of FOGC Lodge –

Transcribed from a secret cipher by Master Daniel (Guido Wolther) of the Fraternitas Saturni

, http://www.geocities.com/orionbooks2002/MasterDaniels.html

 

 

3.  

 

Adolf Hemberger – Freemasonic order of the Golden Centurium, geocities.com/orionbooks2002/

 

https://yogaesoteric.net/dezvaluirile-lui-franz-bardon-despre-macabrele-ritualuri-ale-lojii-fogc-ordinul-francmasonic-al-centurionului-de-aur/

 

 

 

 ////////////////////////////////////////

 

 

Societatea secretă THULE l-a antrenat pe Hitler, prin ritualuri satanice, să devină Antichristul

 

 

Această organizaţie ocultă a influenţat toate lojele masonice şi societăţile

secrete din Germania anilor 1920

 

 

de George Preda

 

 

 

 

În ascensiunea lui Hitler şi evenimentele care au precedat al doilea război mondial, ca şi pe parcursul acestuia, aspectele oculte şi magia neagră au jucat un rol foarte important. Deşi istoria oficială nu le acordă prea mare importanţă, toate aceste elemente oculte au contribuit din plin la drama cu care s-a confruntat societatea umană la jumătatea secolului XX (ne referim la al doilea război mondial). Numai prin desluşirea şi punerea cap la cap a tuturor indiciilor de natură ocultă putem înţelege cu adevărat cum a fost posibilă această conflagraţie planetară şi ce forţe s-au aflat în spatele ei.

 

 

 

În ultimii ani au fost publicate din ce în ce mai multe informaţii care conturează acelaşi scenariu: apartenenţa lui Hitler la societăţi secrete care practicau magia neagră i-a înlesnit acestuia ascensiunea politică şi dobândirea unor anumite capacităţi charismatice, care l-au ajutat să manipuleze populaţia civilă şi militarii celui de-ai treilea Reich. Totodată, planurile sale de stăpânire a lumii seamănă foarte mult cu politica „Noii Ordini Mondiale” şi au fost cu siguranţă în deplin acord cu planurile francmasoneriei mondiale.

 

Detalii inedite vin să contureze peisajul bizar al preocupărilor lui Hitler pentru magie neagră şi ocultism: se vorbeşte despre faptul că el ar fi fost posesorul unui fragment din lancea care se presupune că l-a ucis pe Iisus (şi că CIA a reuşit să fure acest fragment chiar înainte de înfrângerea lui Hitler), despre magicieni tibetani prezenţi în anturajul său, despre importanţa pe care o acorda predicţiilor astrologice, etc. Simbolul specific nazismului este varianta răsturnată (întoarsă şi deci malefică) a străvechiului simbol spiritual, profund benefic, al svasticii. Se pare că ocultiştii secolului trecut identificaseră în persoana lui Hitler, încă din anii ’30, Antichristul.

 

Nu doar Hitler, ci toate personajele importante ale Germaniei Naziste făceau parte din societăţi secrete şi loji masonice, având o orientare predilectă către satanism şi magie neagră. Mai ales după 1920, ocultismul şi ritualurile sataniste, de magie neagră au proliferat în mediul politic german. Pe baza acestor informaţii s-a afirmat chiar că al doilea război mondial a fost un sui-generis ritual satanic cu un număr imens de victime sacrificate în beneficiul forţelor întunericului şi răului.

 

În acest articol vă prezentăm doar una dintre societăţile secrete ale Germaniei naziste, urmând să detaliem acest subiect incitant în alte articole viitoare din cadrul rubricii noastre speciale „Fapte incontestabile care probează realitatea conspiraţiei planetare”.

 

 

Societatea secretă Thule

 

În Germania, după sfârşitul primului război mondial, au proliferat lojile masonice şi societăţile secrete. Societatea secretă Thule este în aparenţă doar una dintre ele, dar în realitate a jucat un rol crucial. Climatul socio-politic de atunci din Germania era confuz, sub influenţa înfrângerii suferite în primul război mondial şi a tratatului de la Versailles. Anarhia a făcut posibilă instaurarea Republicii Revoluţionare Socialiste, condusă de muncitori şi soldaţi, în 1918, dar aceasta a fost urmată la scurt timp de o revoluţie ultranaţionalistă în spatele căreia se află, alături de alte loji masonice, societatea secretă Thule. Toate personajele cheie ale acelei perioade au în mod straniu în comun apartenenţa la diferite loji masonice sau grupări oculte şi o preocupare chiar obsesivă pentru ocultism şi magie neagră.

 

Societatea secretă Thule a fost fondată la Munchen, în 1918, printre fondatorii săi personajul cheie fiind Rudolf Glauer (1875-1945), care şi-a schimbat ulterior numele într-unul mult mai pompos – Baronul Heinrich von Sebottendorf. Ordinul Thule poate fi considerat „progenitura” Ordinului Germanic creat în 1912 şi condus de acelaşi von Sebottendorf, care este totodată autorul unor broşuri despre ritualuri masonice. „Doctrina” Ordinului Thule se baza pe ideile lui Guido von List, care s-a inspirat din lucrările Societăţii Teosofice ale Helenei Blavatsky şi a dezvoltat teoria „rasei Ariene pure”. Cel care avea însă să împingă la extrem aceste teorii a fost Jorg Lanz von Liebenfels, aşa-numitul „părinte al naţional socialismului”, de asemenea membru Thule.

 

Societatea Thule a pus bazele ideologiei celui de-al treilea Reich, în care regăsim supremaţia rasei germanice, dar şi aşteptarea unui „Mesia” care să repună în drepturi rasa germanică, ducând-o la supremaţia planetară – Adolf Hitler a fost identificat încă de timpuriu cu acest Mesia, deopotrivă fiind asimilat şi cu Antichristul.

 

Ca o paranteză, denumirea însăşi de cel de-al treilea Reich (cel de-al treilea Imperiu) ţine de propaganda nazistă. Cronologia şi ideile naziste recunosc ca prim imperiu „Imperiul Roman al naţiunii germane” (Imperiul medieval germanic, între secolul IX-1806), cel de-al doilea Reich fiind Germania unificată de cancelarul Otto von Bismark în 1871.

 

 

 

Câţiva dintre membrii Thule

 

Enumerăm în continuare doar câteva nume celebre ale membrilor Thule, pentru a vă oferi o imagine a influenţei şi importanţei acestui ordin secret. Funcţiile politice menţionate nu sunt cele din momentul creării ordinului, ci poziţiile pe care respectivii le-au ocupat în urma ascensiunii politice a lui Hitler.

 

1. Baronul Rudolf von Sebottendorf, mare maestru al ordinului

 

2. Guido von List, maestru al ordinului, ocultist

 

3. Jörg Lanz von Liebenfels, maestru al ordinului, „autorul” ideologiei celui de-al treilea Reich

 

4. Adolf Hitler, Führer, cancelar al celui de-al treilea Reich şi şef suprem al SS

 

5. Rodolf Hess, adjunctul Führer-ului

 

6. Hermann Göring, mareşal şi comandant SS

 

7. Henrich Himmler, comandant SS şi ministru al Reich-ului

 

8. Alfred Rosenberg, ministru al Reich-ului şi conducător al naţional-socialiştilor

 

9. Dr Hans Frank, conducător al naţional-socialiştilor şi guvernator al Poloniei

 

10. Julius Streicher, a jucat un rol important în propaganda nazistă

 

11. Dr Karl Hausholer, general de brigadă

 

12. Dr Gottfried Feder, secretar de stat

 

13. Dietrich Eckart, redactor şef al publicaţiei extremiste „Völkisher Beobachter” (Observatorul Poporului), de fapt revista Ordinului Thule

 

14. Bernhard Stempfle, confesorul lui Hitler şi prietenul său intim

 

15. Theo Morell, medicul personal al lui Hitler

 

16. Franz Gürtner, şeful poliţiei din Munchen

 

17. W. O. Schumann, Dr şi profesor la Facultatea de ştiinţe din Munhen

 

18. Trebisch-Lincoln, ocultist şi clarvăzător din Himalaya

 

Unii autori menţionează divizarea societăţii Thule în două ramuri, una pur ocultă, aşa-zis esoterică, din care se pare că făcea parte şi celebrul Rudolf Steiner, fondatorul doctrinei antropozofice şi o ramură „exoterică” cu preocupări conspiraţionist-politice.

 

 

 

Conspiraţia orchestrată de Ordinul Thule

 

Influenţa ordinului Thule asupra evenimentelor din Germania anilor 1918-1920 care au dus la formarea Partidului Nazist (Naţional Socialist) şi alegerea lui Adolf Hitler ca lider al acestuia şi lider al celui de-al treilea Reich nu s-a făcut niciodată în mod deschis, societatea nemanifestându-se vizibil pe scena politică. Cu toate acestea simbolurile sale (pumnalul şi svastica) se regăsesc în timpul „contrarevoluţiei” din 1919, iar ideologia sa (partea care putea fi făcută publică) este chiar ideologia celui de-al treilea Reich.

 

După revoluţia comunistă din Bavaria din 1918, Societatea Thule a devenit centru al subculturii contrarevoluţionare.

S-a organizat o reţea de spionaj şi ascunzătoare de arme. Încăperile clubului Thule au devenit cuibul rezistenţei revoluţiei.

 

Partidul Muncitoresc a fost creat de Anton Drexler cu acordul lojii Thule, iar Hitler a fost la început un simplu spion infiltrat de membrii Thule în acest Partid. El a devenit curând un membru activ şi influent. Peste doar patru luni de la intrarea lui Hitler în Partidul Muncitoresc, acesta îşi schimbă numele în Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc (cunoscut şi ca Partidul Nazist) şi adoptă simbolul svasticii inversate (simbolul societăţii Thule) ca emblemă.

 

Începând 1919 societatea Thule a generat formarea unui mare număr de grupări secrete şi loji masonice din care au ajuns să facă parte toate personajele politice şi militare importante, fără însă să ştie că astfel au intrat pe linia de influenţă controlată de Ordinul Thule.

 

În noiembrie 1919 societatea face una dintre puţinele sale declaraţii publice: „Vom lupta până când svastica va triumfa la sfârşitul acestei epoci întunecate”. Împreună cu alte grupări ultranaţionaliste, Thule a antrenat luptători şi a acumulat arme în secret. Nu întâmplător, în timpul contrarevoluţiei care a adus la putere Partidul Nazist armele cele mai uzuale erau pumnalele cu semnul svasticii pe mâner (adică ambele simboluri ale grupării Thule).

 

 

Masca spirituală a ideologiei Thule

 

Aparent, Societatea Thule credea în „comunicarea cu o ierarhie a Supraoamenilor – Conducătorii Secreţi ai Celui de-al Treilea Ordin”.

Calitatea care le făcea pe aceste fiinţe supraoameni era spiritualitatea lor ocultă. Chiar numele ales – Thule – vine de la denumirea tradiţională a unui centru spiritual ascuns unde este tezaurizată spiritualitatea planetară şi unde locuiesc marii înţelepţi care veghează asupra planetei noastre. Mai mult, ei credeau în Doctrina Secretă a d-nei Blavatsky, în care ea afirmă că anumiţi supraoameni au supravieţuit distrugerii Atlantidei păstrându-şi înaltul nivel de conştiinţă pe care-l aveau. Aceşti supraoameni erau Arienii.

 

Aceste două credinţe s-au combinat într-una singură prin Societatea Thule şi Hitler, fiind însă complet întoarse şi pervertite, şi culminând cu genocidul celui de-al doilea război mondial. Atunci când un grup de oameni introduce în structura ideilor sale aşa-zis spirituale faptul că ei sunt în mod inerent superiori unui alt grup de oameni, genocidul este inevitabil.

Trevor Ravenscroft, autorul excelentei lucrări “The Spear of Destiny” (Lancea Destinului) revelează practicile magice folosite de această societate secretă, care dovedesc indubitabil faptul că aici nu este vorba nici de spiritualitate, nici de idealuri înalte, ci pur şi simplu de satanism şi demenţă.

 

 

 

Satanism şi magie neagră, practica ocultă a societăţii Thule

 

Membrii societăţii secrete Thule erau satani

şti care practicau magia neagră şi

erau „preocupaţi să-şi coboare nivelul propriu de conştiinţă – cu ajutorul ritualurilor pe care le realizau – la nivelul de conştiinţă al inteligenţelor diabolice, non-umane din univers, pentru a obţine mijloace de comunicare cu acestea.” (Ravenscroft, p. 161). Ravenscroft afirmă de asemenea, că „participarea la aceste ritualuri sadice trezea în participanţi viziuni penetrante ale Inteligenţelor Malefice, care le acordau acestora puteri magice fenomenale.”

 

În interiorul acestei societăţi secrete se practica o formă de Magie Sexuală care provenea de la o lojă al cărei membru era şi Aleister Crowley. Crowley a fost recunoscut ca fiind cel mai de frunte adorator al lui Satana din secolul al 19-lea. „Originile acestei magii medievale pot fi găsite la francmasonul Robert Little, fondatorul Societăţii Rozicrucienilor în anul 1865.” (Ravenscroft, Spear of Destiny, p. 164-5).

 

„Societatea Thule organiza în mod regulat şedinţe oculte, în timpul cărora ei comunicau cu demoni care le apăreau ca spirite călăuzitoare. Dietrich Eckart, Alfred Rosenberg şi Adolf Hitler îl invocau pe Antichrist să se manifeste la şedinţele mediumice ale Grupului Thule din Munchen.” (Ravenscroft, Spear of Destiny, p. 168)

 

Eckart este un alt personaj-cheie, deoarece el avea convingerea că spiritul său călăuzitor îi încredinţase privilegiul de a-l pregăti pe “Cel Măreţ care va veni”, Antichristul. “De la începutul asocierii lor, Eckart a crezut că Hitler era Antichristul, de aceea nu a precupeţit nici o cunoaştere ocultă, ritual, sau perversiune în dorinţa lui de a-l „antrena” pe Hitler pentru acest rol. Odată ce pregătirea lui a fost completă, Hitler a fost „renăscut”, înzestrat cu acea putere superpersonală şi cu hotărârea de care avea nevoie pentru a-şi împlini mandatul ce-i fusese predestinat.” (p. Ravenscroft, p. 93-4). Hitler în nebunia sa, chiar a egalat această „renaştere”a sa cu renaşterea din credinţa creştină.

 

Pentru a fi foarte clar, sublinem că “sacralitatea rituală” menţionată aici şi maimuţărită de membrii Thule este o “sacralitate” satanică. Ritualurile satanice sunt de fapt activităţi nefaste realizate pentru a permite energiilor demoniace să se manifeste în participanţi. Aceste activităţi sunt psalmodierile blasfemiatoare, rostirea unor formule de magie neagră şi alte acţiuni de acest gen, toate plănuite în detaliu, cu mare grijă. Efectul acestora este devastator, din cauza forţelor demoniace care se revarsă asupra participanţilor, producându-le experienţe interioare teribile care pur şi simplu le schimbă viaţa.

 

Ravenscroft interpretează efectele acestor ritualuri asupra lui Hitler: „…perversiunile sexuale au jucat un rol central în viaţa lui Hitler… perversiunile sexuale monstruoase au fost centrul întregii sale existenţe, sursa puterilor sale mediumice şi de clarviziune şi motivaţia din spatele fiecărei acţiuni prin care el s-a răzbunat în mod sadic pe umanitate.” (Ibid., p. 171).

 

 

 

 

Citiţi şi:

 

 

 

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojei FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

 

 

https://yogaesoteric.net/societatea-secreta-thule-l-a-antrenat-pe-hitler-prin-ritualuri-satanice-sa-devina-antichristul/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Reproducerea Rasei Ariene sau învierea îngerilor căzuți

 

 

Toți Gentilii (ne-evreii) au fost creați de Satan. Însă, asta fiind spus, scopul acestei predici este de a servi pe post de chemare la trezire pentru Gentilii Albi. Rasa noastră Ariană, care este descendenta directă a lui Satan, este rasa cea mai amenințată cu extincția dintre toate rasele umane. Prin asta nu vreau să spun că vreuna dintre rase este mai bună decât cealaltă, însă este o necesară consultare a realității. Aceasta este o scrisoare deschisă pentru creștini, pentru că ei pun bețe în roate rasei noastre prin otrăvirea sufletului nostru rasial cu excremente evreiești. Absolut toate tipurile de creștinism – de la creștinii tradiționali și conservativi, până la aceia care sunt împotriva comunismului/marxismului – sunt la fel de letale pentru sufletul rasei noastre, pe cât de letal e și mixtul rasial pentru corpul fizic al rasei noastre. Asemenea mixtului rasial și comunismului, și creștinismul – care a fost creat de evrei cu scopul de a distruge Rasa Ariană – trebuie abrogat în mod permanent. Dacă nu facem acest lucru, noi nu vom avea un viitor.

 

Ceea ce urmează este preluat din „Ark of the Cristos” de William Henry. Copia mea este pe un CD-ROM; nu este o carte propriu-zisă.

„În cei mai bine de zece ani de cercetare a ceea ce poate fi privit ca ipoteza lui Sitchin, am cugetat asupra câtorva întrebări referitoare la căutarea după aur întreprinsă de cei Strălucitori și la crearea omenirii (inițial) ca o rasă de sclavi sorită la a procura acest element. În primul rând, de ce ai călători atâta drum până la Terra, după un element despre care se consideră a fi prezent din belșug în asteroizii din spațiu? În al doilea rând, de ce să străbați atâta cale doar pentru aur? De ce nu te-ar interesa nimic din celelalte resurse abundente pe Pământ? Cum ar fi apa, spre exemplu.

 

În al treilea rând, în loc să se angajeze într-o inginerie genetică destul de riscantă în care să-și amestece ADN-ul lor cu cel al proto-oamenilor care deja populau pământul, de ce cei Strălucitori n-au construit pur și simplu mașinării și roboți care să lucreze pentru ei? Dacă din punct de vedere tehnologic erau capabili să construiască nave spațiale, de ce n-au putut construi și roboți?

 

Am pus sub semnul întrebării de ce un metalurgist și un „fierar de gene” al renumitului maestru EA (Enki), ar fi nevoit să mineze după aur. Ca tată al alchimiei, acesta cu siguranță avea abilitatea de a produce aur din metalele de rând. În fapt, pe atât de atașat e el de arta alchimică, încât te poți gândi la ea ca la Tainica religie a lui EA.

 

Spre exemplu, aurul simbolizat (printr-un cerc cu un punct în mijloc), este un calambur sau simbol alchimic al sufletului, dar și pentru Sol, sau Soare. Sol este un termen alchimic pentru esența vieții ascunsă în aur. Această esență este numită tinc-tura rubea (tinctura roșie), roșie precum soarele alchimic (și ca Planeta X).

 

Această substanță solară picură din Soare și produce lămâi, portocale, vin, iar în regatul mineral, produce aur. În oameni, acesta este „corpul strălucitor” sau „străveziu” … În consecință, este materia primară, aurul, din care noi suntem creați – cel mai probabil acesta este aurul pe care îl căuta EA.

 

O altă cheie în descifrarea înțelesului alchimic a activității de minerit a lui EA, ne este oferit atunci când ne amintim că apa – primul element din care EA a încercat să extracte aur – este adesea folosit ca o metaforă pentru „mamă” și „suflete.” Anticii, în special magicienii hermetici, susțineau că apele materne în combinație cu pământul maternal, au dat naștere la suflete.

 

Oceanele lui Tiamat au fost descrise drept un pântec plin cu fluidul creației. Dacă în mod simbolic apa reprezintă sufletele, fiind fluidul creației, iar dacă aurul la rândul său reprezintă și el sufletul, atunci mările lui Tiamat și ale Terrei erau pline de suflete.

 

Un alt candidat pentru fluidul creației este sângele/ADN-ul. A treia posibilitate este Sol, esența vieții.

 

În lumina acestor cunoștințe, când Planeta X a despicat sau divizat piatra lui Tiamat în două, aceasta a eliberat un ocean de suflete, de sânge sau de esență cosmică în univers.

 

Premisa mea e că ființele de pe Planeta X sunt interesate să salveze suflete. Unul dintre titlurile originale ale lui EA, era „Apele-Casei”. Permițând schimbul între apă și suflete, EA devine „Domnul sufletelor”. Substituind sufletul cu aur, așa cum fac alchimiștii, se poate admite că pretinsa criză în care se afla Planeta X, nu era o criză materială ci una spirituală. Lăsând la o parte partea cu facerea sau achiziționarea aurului, preocuparea alchimiștilor e aceea de a-și transforma sufletele într-o formă mai înaltă, apoteoza sau zeificarea.

 

Mă întreb, poate că „atmosfera” Planetei X intrată în dezintegrare și pe care EA încerca să o repare cu aur, era în fapt o atmosferă sufletească. Să presupunem că Planeta X trecea printr-o criză de suflete și EA a venit pe Pământ în căutare de suflete pentru a-și reaproviziona lumea de acasă.

 

Mai mult, să presupunem că sufletele pe care avea de gând să le recupereze, locuiau la un moment dat pe Tiamat și că acum se găseau pe Pământ.

 

Titlul partenerului lui EA, Ninharsag, era Nin-ti-nugga și însemna „doamna vieții” sau „ea care dă viață morților;” acest lucru îmi reîmputernicește teza și punctu-mi de vedere cu privire la rolul ei special de delegat al Planetei X.

 

Din povestea cu Tiamat aflăm despre o planetă și despre un grup de suflete care au naufragiat în noapte și dintre care au fost supraviețuitori care s-au angajat într-un lung marș de regrupare și revendicare a unor unelte de putere care să-i ajute la reconstruirea civilizației lor, astfel încât sufletele să se poată întoarce acasă.

 

Cele mai antice cuvinte pentru suflet sunt de gen feminin: psihic, pneuma, anima, alma. Acest lucru se datorează faptului că anticii credeau că fiecare om avea un suflet feminin derivat din Zeița Mamă (Tiamat) prin Mama Terra. Acest lucru are sens, dacă Pământul este reîncarnarea lui Tiamat.

 

Povestea despre Tiamat, patria Pleiadă originală, este povestea Atlantidei celeste.” [1]

 

Lupta/ciocnirea dintre Marduk și Tiamat.

 

 

„Planeta X” a fost cunoscută atât de sumerieni cât și de Adolf Hitler și de naziștii din rangurile înalte, care au numit-o „Maldek” și „Marduk” – planeta a fost numită după fiul lui Satan, Marduk. Istoria a înregistrat ciocnirea dintre planetele Marduk și Tiamat. Reprezentarea în artă a acestei ciocniri este reprezentată prin Marduk – fiul lui Enki/Satan – care străpunge cu săgeți gâtul dragonului Tiamat. Această reprezentare este o metaforă a acestei ciocniri. Poporul evreu a furat ideea de la Tiamat, pentru a crea alegoria evreiască a puterii kundalinice evreiești, dragonul haosului, „Leviathan”. Acesta este motivul pentru care Ministerul Joy of Satan nu a întâlnit niciodată vreun Demon cu numele de „Leviathan,” însă unii oameni care sunt fie evrei fie simpatizanți cu aceștia, afirmă că l-au întâlnit pe „Leviathan” față-n față. Imaginile cu Leviathan decorează multe dintre sinagogile evreiești. Așa-numita Biserica lui Satan a ales literele evreiești pentru cuvântul „leviathan,” pentru a lega pentagrama inversată a lui Satan, Baphometul. Acest lucru e impardonabil întrucât îl blestemă pe Satan și-i exaltă pe inamicii acestuia, pe poporul evreu.

 

Sunt de acord cu o parte din afirmațiile lui William Henry din citatul de mai sus, însă știu sigur că Enki/EA a creat diferitele rase gentile, dar a ales să se împreuneze cu oamenii de rasă albă, oameni care se aseamănă cel mai mult cu Satan și cu Demonii săi în caracterul fizic, mental și emoțional și care, în aceiași măsură, sunt cei mai avansați oameni din punct de vedere spiritual – dat fiind faptul că Satan a pus cea mai multă cunoștință spirituală în sufletele Rasei Albe – ceea ce a făcut ca urmașii acestei rase să fie cei mai civilizați dintre oameni. Când Satan a creat diferitele rase gentile, a lucrat împreună cu Natura și evoluția, nicidecum împotriva acestora. Acesta este motivul pentru care atât creația cât și evoluția raselor umane sunt un fapt și nu o ficțiune.

 

Ca notă marginală pentru aceia care sunt curioși, eu personal nu cred că orientarea sexuală vine de la Satan și Demonii săi, ci, în schimb, cred că este o forță a Naturii care în mod aleatoriu alege care dintre Zei, oameni și animale deopotrivă, vor fi heterosexuali, homosexuali sau bisexuali. Asemenea heterosexualității, și homosexualitatea și bisexualitatea sunt lucruri normale printre Satan și Demonii săi. Însă un lucru de care trebuie să ținem cont însă, e acela că Satan a fost cel ce le-a dat oamenilor abilitatea de a avea sex și de a procrea, după cum reiese din ordinul dat heterosexualilor: „creșteți și înmulțiți-vă” – acest verset din biblie a fost furat din Epica lui Ghilgameș. Creștinismul, islamul și varianta comunisto-evreiască a sexualității umane sunt cele ce au creat dezechilibrele sexuale și psihozele sexuale pe care le cunoaștem în ziua de azi, unde sunt incluse și prejudiciile nenaturale împotriva homosexualității. Aceste sentimente nu vin de la Satan. Ele el au apărut în urma manipulării psihologiei umane de către evrei. Religiile inventate de evrei, cum sunt creștinismul și islamul, i-au făcut pe gentili să fie mult mai ușor de controlat și de ținut „în frâu” pentru a fi folosiți la avansarea agendei evreiești de instaurare a comunismului global.

 

Ceea ce William Henry notează mai sus, e că ciocnirea dintre Marduk și Tiamat a dus la pierderea unora dintre Demonii lui Satan, motiv pentru care Satan a venit pe Pământ pentru a învia aceste suflete pierdute. Acela a fost scopul creării omenirii: amestecarea ADN-ului lui Satan cu cea a nativilor planetei Pământ. Acest lucru a dus la crearea diferitelor rase gentile și la nașterea satanică a Rasei Ariene.

 

Următorul pasaj este din cartea „The lost book of Enki” și detaliază nașterea primilor oameni arieni, cu părul alb sau blond și cu ochi albaștri, imaginea perfectă a lui Satan și a Demonilor:

„În Edin, Lu-Mach era un maestru a cărui datorie era să impună cote,

Să reducă rațiile pământenilor era sarcina lui.

Batanash era consoarta lui, care era fiica fratelui tatălui lui Lu-Mach.

Era de o frumusețe excepțională și de această frumusețe Enki era fermecat.

Enki a trimis vorbă fiului său Marduk: Cheamă-l pe Lu-Mach,

Și învață-i pe pământeni cum să zidească un oraș!

Iar când Lu-Mach a fost chemat la Marduk,

În casa lui Ninmah, în Shurubak, orașul ceresc, a adus și pe soția sa, Batanash,

În siguranță și protejată de mulțimile de pământeni supărați.

Mai apoi Enki a vizitat-o în pripă pe a lui soră Ninmah, în Shurubak.

Când Batanash se scălda pe acoperișul așezării

Enki a apucat-o pe la spate, a sărutat-o și și-a vărsat sămânța în pântecele ei.

Batanash a rămas însărcinată, pântecele său era de-a dreptul umflat;

Din Shurubak au trimis vorbă lui Lu-Mach: Întoarce-te în Edin, ai un fiu!

În Edin, în Shurubak Lu-Mach s-a întors, iar Batanash i-a arătat fiul.

Pielea lui era albă ca zăpada, iar păru-i era de culoarea lânii,

Ochii îi erau ca cerul și sclipeau strălucitori.

Înmărmurit și înspăimântat a fost Lu-Mach; a alergat în dată la Matushal, tatăl său.

Lui Batanash i s-a născut un fiu diferit de pământeni, sunt nespus de derutat de nașterea lui!

Matushal a venit la Batanash, pruncul l-a văzut, de înfățișarea lui uimit a fost.

E un igigi tatăl copilului? A cerut el să afle adevărul de la Batanash;

Fie că e sau nu copilul lui Lu-Mach, bărbatului tău spune-i adevărul!

Tatăl pruncului nu e nici un igigi, jur asta pe viața mea! Așa a răspuns Batanash.

Atunci Matushal s-a întors spre fiul său Lu-Mach și si-a pus ușurat mâna pe umărul său.

Copilul este un mister, dar în ciudățenia lui ție ți se aduce o prevestire,

E special și a fost ales de destin pentru o sarcină specială.”

„Enki l-a adorat pe copil nespus de mult, l-a învățat să citească scrierile lui Adapa,

I-a arătat de mic cum să respecte și să îndeplinească riturile preoțești.” [2]

 

Și cine este Enki/EA, dacă e să ne luăm după scrierile inamicilor lui, poporul evreu?

„Gentilii sunt copiii șarpelui care a ademenit-o pe Eva.” – Zohar I, 28b

 

„Eva s-a culcat cu Diavolul și așa a adus pofta în Gentili.” – Abodah Zahar 22a

„… astfel Zohar explică din nou că citatul din scriptură ‘Iehova Elohim l-a creat pe om,’ înseamnă că El l-a creat pe Israel. Tratatul rabinic Emek ha Melek din sec. XVII-lea, constată: ‘Rabinii noștri au spus: ´Voi evreii sunteți oameni, datorită sufletului pe care îl aveți de la Omul Suprem (adică de la Dumnezeu). Dar națiunile lumii (ne-evreii) nu se califica drept oameni pentru că ei nu au primit Neschama (sufletul glorios) de la Omul Sfânt și Suprem, ci ei au (sufletul) Nephesch de la Adam Belial, care este omul malițios și inutil, numit Sammael, Diavolul Suprem.´” [3]

„Când Adam, pământeanul, a fost creat de Enki și Ninkhursag, Lilith a fost numită consoarta lui, însă ea a refuzat să se supună rolului de nevastă și a fugit de la Adam, devenind însăși mireasa lui Enki. … În tradiția talmudică, Enki-Samael și Lilith sunt considerați rezumatul Pomului Vieții.” [4]

 

Samael e Enki/EA/Satan și el este tatăl biologic al Rasei Ariene/Albe.

„Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu (îngerii căzuți/Demonii) au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuși, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.” (Geneza 6:1-4)

Notă: Când a fost publicată versiunea bibliei „corectă din punct de vedere politic,” s-au eliminat elementele rasiale din Geneza 6:1-4, astfel expresia „cu pielea deschisă la culoare” a fost înlocuită cu „frumoase.” Acesta este un atac evreiesc la adresa sufletului colectiv arian, prin care încearcă să facă ca mixtul rasial să pară „acceptabil,” în încercarea evreilor de a ne distruge atât pe noi cât și orice urmă de noi, întrucât noi aparținem lui Satan.

 

Potrivit lui Satan, „The Lost Book of Enki” este o alegorie detaliată care arată cum Rasa Ariană era o rasă de demizei și demizeițe, dar că ne-am pierdut imortalitatea datorită compromisurilor rasiale: mixtul rasial. Din Rasa Ariană a ieșit cele mai avansate civilizații și toate religiile satanice păgâne originale, care arătau cum ne putem întoarce din nou la a noastră natură imortală divină. Acesta este obiectivul Satanismului Spiritual, care înseamnă satanism păgân și nicidecum o versiune inversată a creștinismului.

 

După cum am văzut deja, Supraoamenii Nietzschean-naziști sunt Satan și Demonii săi; în a doua parte a acestei predici vom vedea că Nietzsche a fost profetul acestor Supraoameni arieni și că Adolf Hitler și naziștii au primit ordine de la Satan să creeze saltul de la om la omul-zeu și să deschidă calea Noii Epoci a Supraomului arian (666), guvernată de Satan și de Alesul său, Anticristul.

 

 

 

 

Referițe:

 

[1] Ark of the Christos, de William Henry [CD-ROM]

 

[2] The Lost Book of Enki, de Zecharia Sitchin; paginile 203-205

 

[3] http://www.talmudblasphemy.com/talmud-and-Jesus.htm (Website creștin plin de interpretări  greșite ale talmudului și ale așa-ziselor citate despre „Isus”)

 

[4] Genesis of the Grail Kings, de Laurence Gardner; pagina. 153

 

 

https://altreileasex.blogspot.com/2015/11/reproducerea-rasei-ariene-sau-invierea.html

 

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Nazismul satanic, partea a II-a

 

 

Contractul/angajamentul lui Adolf Hitler cu Satan-Lucifer, expus în Institutul German de Istorie de la Berlin:

 

 

Supraoamenii naziști sunt Satan și Demonii săi

 

A doua parte din această serie de predici este dedicată încăpățânaților ce nu vor să creadă că Hitler a fost un satanist și că era în contact cu Satan-Lucifer. Această predică este în aceeași măsură dedicată celor cărora le e greu să accepte faptul că Satan este Zeul păgân Enki/EA, care a existat cu mult înainte ca versiunea creștino-evreiască a lui „Satan” să fie născocită.

 

Dovezile arată că Adolf Hitler a încheiat un contract cu Satan în 1932. Hitler și-a scris dorința de a fi liderul arian care să salveze umanitatea gentilă din ghearele evreimii internaționale și să împiedice planurile evreilor de a anihila Rasa Ariană și de a înrobi restul gentililor. Hitler și-a semnat numele în sângele (vezi fotografia de mai sus). Pe vremea lui Hitler, nu se cunoșteau prea multe lucruri despre Satan, care să nu provină din surse creștine și care să fie autentice păgâne, așa că, la momentul respectiv, Hitler a crezut că el va trebui să-și dea sufletul lui Satan-Lucifer după 13 ani de la semnarea contractului. Presupusa sinucidere a lui Hitler a fost programată să aibă loc după exact 13 ani, pe 30 aprilie 1945, dată care coincide cu noul an satanic (ajunul sărbătorii Beltane). Cu toate acestea, Satan a avut alte planuri cu Hitler și cu ceilalți naziști. Corpurile lui Adolf Hitler și a lui Eva Braun n-au fost găsite niciodată. Mai multe detalii despre fuga și supraviețuirea lui Hitler vor fi oferite într-o altă predică. Ideea e că Hitler nu a ajuns să comită suicid în ziua în care a promis să-și dea sufletul lui Satan, pentru că Satan nu este un monstrul colector de suflete la fel ca Iehova/Yahweh. Satan a avut alte planuri cu Hitler și cu ceilalți naziști, ținând cont de faptul că însuși Satan a fost Supraomul acestora.

 

Cu privire la autenticitatea contractului lui Hitler cu Satan, care a fost scris pe data de 30 aprilie 1932, trebuie să aruncăm o privire la ceea ce s-a întâmplat. Înainte de 1932, cum a fost cazul multor altor suflete ariene satanice, lumea nu l-a prea înțeles pe Adolf Hitler și pentru o lungă perioadă de timp, norocul nu a fost de partea sa. Însă, la foarte scurtă vreme după ce Hitler și-a dedicat sufletul lui Satan și voinței acestuia, norocul său a început să se schimbe și foarte repede a ajuns la putere, întrucât era în acord deplin cu dorințele lui Satan.

 

Încă mai există evrei care cunosc adevărul despre Hitler, despre naziști și despre creștinism, însă pentru a menține în viață ciuma identității creștine, aceștia încearcă să-i convingă pe amăgiții programelor cușer că Hitler și nazismul erau „creștini.” Adevărul trist e că creștinismul a contaminat sângele multora dintre oamenii noștri, până în punctul în care aceștia acceptă aceste minciuni. Hai să examinăm dovezile despre ceea ce Adolf Hitler și naziștii credeau și au pus în practică:

„Se pot forma alianțe cu Stăpânul Lumii … care domnește peste un oraș ascuns undeva prin Orient. Aceia care conchid cu un pact (o dedicare), vor schimba fața pământului și vor moșteni aventura umană cu o nouă semnificație, pentru multe mii de ani.” (1)

 

„De asemenea trebuie să fim cu luare aminte la noțiunea de ‚supraoameni necunoscuți’. Această noțiune poate fi găsită în toate scrierile mistice ‚negre,’ atât în Occident cât și din Orient. Fie că veneau din interiorul pământului, fie de pe alte planete … au existat acești ‚supraoameni necunoscuți’ cu adevărat? Se pare că Hitler era un adept al acestei credințe și chiar a afirmat că a fost în contact cu acești ‚supraoameni.’” (2)

 

„’Noul om trăiește acum printre noi! Este aici!’ a exclamat Hitler în mod triumfător. ‚Nu este acest lucru îndeajuns? Vă voi spune un secret. L-am văzut pe acest nou om. Era cutezător și feroce. Mi-a fost teamă de el.’ ‚Hitler era cuprins de un fel de extaz’ a adăugat Rauschning” (3)

 

(Hitler) „Aerul devenise sufocat, astfel încât abia respiram. Scena zgomotoasă a Casei Tezaurului părea că se topește înaintea ochilor mei. Stăteam singur tremurând în fața formei plutitoare a unui Supraom (Ubermensch) – un Spirit sublim și feroce, cu chip cutezător și aprig. Cu o venerație solemnă, i-am oferit sufletul drept un vas al voinței sale.” (4)

 

„Adolf Hitler … era posedat de însuși Lucifer.” – Max Dominick (5)

 

„… Zeii umani ai lui Hitler n-au fost nimeni alții decât Legiunile lui Lucifer.” (6)

 

„… Hitler pe bună dreptate a crezut că a stabilit comunicarea cu Lucifer, de la care în mod public a râvnit posesiunea.” (7)

 

„Apollyon este îngerul căzut care l-a posedat pe Hitler …” (8)

Și cine este Apollyon? Demonul Abaddon/Apollyon este menționat în Apocalipsa din Noul Testament evreiesc și se spune despre acesta că ar fi „îngerul abisului.” Abisul este o metaforă pentru cele trei chakre inferioare: chakra plexului solar, chakra sacrumului și chakra bazei. Cu toate acestea, geografic vorbind, pământul este gol pe dinăuntru, iar deschizăturile interiorului pământului sunt situate în regiunile polare. Când l-am întrebat pe Satan dacă acest loc este real, mi-a arătat o viziune cu acest tărâm slab iluminat care se află sub lumea noastră, în care se găsesc fluxuri de apă gazoasă verzuie, tunele și peșteri; tot acolo am văzut și păuni peste tot – care sunt păsări sacre ale lui Satan.

 

Apollyon mai este și Enki, pe care Talmudul evreiesc îl numește Samael, Șarpele din Pomul Cunoștinței, Diavolul, care este Satan; inamicul și adversarul poporului evreu și Tatăl Creator și Eliberator al omenirii gentile; el este Zeul Rasei Ariene.

„… Enki și Annunaki sunt îngerii căzuți din textele biblice. Cine altcineva ar fi domnitorul abisului, dacă nu Lordul Abzului” – E. Vegh (9)

Imagine cu Satan/Enki din Orientul Îndepărtat, unde mai este cunoscut și sub numele de Sanat Kumara și Rigden Jyepo/Iyepo și care domnește din Regatul Shambhala (situat în interiorul pământului):

 

 

 

 

Enki, al cărui nume înseamnă „Lordul pământului” sau „Regele lumii” (un epitet al lui Sanat Kumara – un nume și o anagramă cu proveniență orientală, pentru Satan), este de asemenea și Lordul tărâmurilor din interiorul pământului. Tibetanii îl numesc Rigden Jyepo/Iyepo. Abzul lui Enki înseamnă „abis.” Cu alte cuvinte Enki sau Satan este Lordul abisului, despre care creștinii amăgiți cred că este „iadul” (mă rog, versiunea lor pentru iad). În timp ce Iadul *oficial* – care nu este un loc al chinului – se află în spațiu în Constelația Orion. În Abzu sau interiorul pământului se găsește un „Iad” care a fost casa lui Satan și a Demonilor pe vremea în care aceștia locuiau pe Pământ. Interiorul pământului și, anume, orașele subterane Agartha și Shambhala, este locul nașterii Rasei Ariene. Datorită faptului că interiorul pământului nu este iluminat de lumina Soarelui, Rasa Ariană are culoarea pielii mult mai deschisă la culoare. „Soarele central” despre care se crede că este o sferă compusă din prima materia, care este situată în centrul pământului și care este venerată de locuitorii supraumani ai acestui tărâm, mai este numit și „Soarele Negru.” În mod metaforic acesta este chakra solară, dar în același timp este și sursa luminii și vieții din interiorul pământului.

 

Enki/Satan, Lordul abisului, și-a luat Arienii săi în interiorul pământului pentru a le oferi refugiu în vremuri de catastrofe planetare și războaie date pe suprafața pământului. Încă mai există colonii ariene care trăiesc în interiorul Terrei, în special sub deșertul Gobi și sub munții Himalaya. Oamenii care dobândesc imortalitatea merg în aceste locuri, până când pot fi luați de pe pământ de către Demoni. Sir Edward Bulwer-Lytton, care a fost inițiat în Societatea Zorii Aurii și în cea Rosicruciană, a scris despre acești Zei Arieni umani în cartea sa „Vril: The Power of the Coming Race”: Practic, acești oameni au supraviețuit în aceste buncăre, „cazane” și peșteri în timpul catastrofelor care au avut loc pe suprafața pământului. Cu toate că este considerată de domeniul științifico-fantastic, naziștii au recunoscut adevărul pe care Bulwer-Lytton încerca să-l relateze în cartea sa și au numit Societatea Vril Nazistă după supraoamenii arieni din subteran. Vril-ya au supraviețuit și catastrofei care s-a abătut asupra Atlantidei, într-o regiune pe care Satan le-a desemnat-o în interiorul pământului.

 

 Trebuie să adaug aici că „iadul” FALS care cică se găsește în interiorul pământului și în care cred atât creștinii cât și musulmanii, NU vine de la Satan! Aceste locuri din interiorul pământului sunt locuite de mulți extratereștrii cenușii și de creatorii poporului evreu care se ascund sub numele de „Iehova,” „Yahweh,” „YHVH” și „Moloh” – reptilienii. Nu mă îndoiesc deloc că acolo locuiesc și inamici nordici. Unii oameni care au fost în moarte clinică au relatat tot felul de lucruri groaznice când au revenit în trup, lucruri care i-au determinat să se întoarcă la punga cu excrement evreiesc, Hristos. Aceștia au relatat că așa-zisul „iad” creștin se află în interiorul pământului și că este un „lac de foc” sau un loc cu „foc și cu pucioasă” menit a fi loc de chin veșnic. Aceste locuri NU vin de la Satan. Satan și Demonii săi n-au NIMIC de-a face cu asemenea locuri. Pentru absolut tot ceea ce inamicul face, se dă vina pe Satan și pe Demoni, care au fost calomniați la nesfârșit și despre care s-au spus nenumărate minciuni, pentru a-i ține pe urmașii lor – pe Rasa Ariană – departe de ei cu orice preț.

 

Pentru mai multe informații cu privire la Iadul adevărat și cel fals, consultă link-ul de mai jos:

Moarte, Iad și viața de apoi

Mai multe despre Enki/Satan, popoarele ariene și pământul gol: „(Unii) cercetători sugerează că o parte dintre Annunaki, sub conducerea lui Enlil, au părăsit planeta și astfel s-au salvat, reîntorcându-se numai după ce apele s-au retras. În același timp alții, sub conducerea lui Enki (apropo, „ki” înseamnă „subteran”) au scăpat prin sistemul de tunelele planetar, care acum este cunoscut sub numele de ‚sistemul de tunele agarthi’ (Agartha).” (10)

 

„După cataclismul care a făcut ca Hiperboreea să fie nelocuibilă, probabil acum 6000 de ani, locuitorii acesteia au migrat în regiunea care azi este acoperită de deșertul Gobi, iar acolo au pus bazele unei noi reședințe: Agartha. Oamenii s-au adunat din toate direcțiile spre acest ‚centru al pământului,’ loc care s-a bucurat de o civilizație strălucitoare timp de 2000 de ani. Apoi o altă catastrofă a avut loc, a cărei cauze este necunoscută: suprafața regiunii a fost devastată, însă Agartha a supraviețuit în subteran. Poporul Arian a migrat în două direcții: o parte a mers spre nord-vest, în încercarea de a reveni pe pământurile străbune ale Hiperboreei și să-și cucerească teritoriile pierdute. Al doilea grup a migrat spre sud în Himalaya, loc în care au fondat un alt centru secret în grotele din subteran (Shambhala).” (11)

 

„Se spune că atunci când HIPERBOREEA a început să se scufunde, hiperboreenii au săpat tunele în in scoarța terestră, cu ajutorul unor mașinării gigantice și s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Tărâmul subteran se numește AGARTHA iar capitala sa este SHAMBALLAH. Persanii numesc acest loc ‚Aryana,’ adică pământul de origine al Arienilor.

 

… Karl Haushofer afirmă că Thule era de fapt numită Atlantida și că – contrar cercetătorilor din Tibet și India – atlantidienii-thule s-au separat în două grupuri, unul bun iar altul rău. Aceia care se identificau cu Agartha după oracolul lor au fost cei buni și s-au așezat în regiunea Himalaya, în timp ce cei răi se identificat cu Shambhala și s-au așezat în vest.” (12)

 

„Simbolul Thule este zvastica cu brațele în sens invers acelor de ceasornic.” (13) 

„Hitler a căutat în mod special să descopere intrările spre lumea subterană Agartha și să ia legătura cu descendenții ‚Zeilor umani’ arieni din Aldebaran-Hiperboreea.” (14)

 

„Hitler a vrut să construiască o ‚Agartha’ sau ‚Aryana’ la suprafața pământului … iar Germania să casa acesteia. În timpul existenței celui de-al Treilea Reich, SS a trimis în Himalaya două expediții considerabile, pentru a găsi aceste intrări.” (15)

Cât despre concluziile lui Karl Haushofer, cum că „Agartha este bună iar Shambhala este rea,” sunt nevoit să le contest pentru că Satan, care este Zeul arian Sanat Kumara, este Lord atât peste Agartha cât și peste Shambhala. Personal cred că Agartha și Shambhala sunt interșanjabile.

 

În această predică am descoperit conexiunile dintre Enki/Satan, naziști, teoria pământului gol pe dinăuntru și Rasa Ariană. Satan a avut autoritate peste al Treilea Reich și el a făcut posibilă și fuga lui Adolf Hitler. Atât Satan cât și Antihristul le dau ordine naziștilor sataniști până în ziua de azi, pentru că aceștia vor instaura al Patrulea Reich. Mai multe detalii despre acest lucru vor fi date într-o altă predică.

 

În încheiere trebuie să spun că după cunoștințele mele, Satan și cei mai mulți Demoni (dacă nu toți), și-au părăsit casa din interiorul Pământului și s-au reîntors în Constelația lui Orion. Asta e ceea ce Satan mi-a indicat, însă nu pot spune asta cu o certitudine de 100% până nu primesc și confirmarea concretă a acestui fapt. Cu toate acestea, există colonii de Arieni și oameni care acum sunt Zei umani, care au dobândit imortalitatea și care pentru moment locuiesc sub scoarța terestră, până când Demonii îi vor putea prelua de pe Terra. Zeii noștri nordici au baze subterane, însă la fel au și inamicii și anume cenușii și reptilienii.

 

În timp ce Adolf Hitler a orchestrat reproducerea zeilor umani și și-a dorit o mutație a neamului arian german în ființe ale luminii prin reproducere selectivă și prin discipline spirituale – cum sunt meditațiile de împuternicire și yoga – viziunea și ordinile sale ulterioare de a continua cu acest lucru au venit direct de la Satan și Demonii săi. Aceștia au fost Supraoamenii originali care au dat naștere popoarelor ariene, prin relații sexuale cu femei umane care „erau clare,” ceea ce înseamnă „albe” sau „deschise la culoare”. Versiunile mai noi ale bibliei, acelea care sunt corecte din punct de vedere politic, au înlocuit cuvântul „clar” cu „frumos,” în încercarea de a șterge referințele rasiale din care reiese că Satan și Demonii săi s-au împreunat cu femei din Rasa Albă. Asaltul deliberat asupra aspectului rasial din Geneza 6:1-4, este încercarea evreiască de a manipula conștiința colectivă a Arienilor și de a polua sufletul arian, încurajând compromisurile rasiale prin mixtul rasial. Aceasta este o încercare de a șterge istoria ariană.

Hristos, evreul fictiv, cică a fost „ispitit de Diavol;” conversația lor fictivă este următoarea: „Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: „Toate aceste lucruri ți le voi da ție, dacă te vei arunca cu fața la pământ și te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai lui să-I slujești.’” (Matei 4:8-10) 

 

Cu privire la această conversație fictivă dintre Hristos și Satan, Hitler a scris următoarele lucruri care îi confirmă apartenența la satanism: „Să-l venerezi pe Supraom, Elita Rasei, Împăratul tuturor împărățiilor pământului și al splendorilor lor, și numai Lui să-i slujești” (16)

În acest caz, ca în multe altele, Supraomul lui Hitler nu a fost doar o mutație a Rasei Ariene, ci a fost însuși Satan, în imaginea căruia a modelat omenirea.

 

_____________

 

Referințe:

[1] The Morning of the Magicians: Secret Societies, Conspiracies, and Vanished Civilizations, scrisă de Louis Pauwels și Jacques Bergier; paginile 190-191

[2] idem. p. 193

[3] idem. paginile 194-195

[4] The Spear of Destiny, scrisă de Trevor Ravenscroft p. 38

[5] Blood Sacrifice: Cleansing the Soil For the Aryan Antichrist [Documentary DVD] [Acest documentar citează cartea „The Spear of Destiny” din abundență. La fel ca și cartea, acest documentar devine frenetic când vine vorba de asocierea naziștilor cu „răul” și cu „întunericul,” însă dovedește faptul că Adolf Hitler a fost într-adevăr satanist, spulberând orice urmă de îndoială în acest sens]

[6] The Spear of Destiny, scrisă de Trevor Ravenscroft p. 252

[7] The Hidden Dangers of the Rainbow, scrisă de Constance Cumbey paginile 100-101

[8] Hitler, 666, Giants, and the Third Temple, scrisă de Anthony D. Booker p. 85 [cartea ca întreg este plină de multă harababură creștină lipsită de sens, cu privire la „profețiile” din biblie]

[9] http://www.bibliotecapleyades.net/sumer_anunnaki/anunnaki/anu_38.htm [conține de asemenea și multe minciuni creștine despre Enki/Satan și despre Demonii săi]

[10] http://www.darkstar1.co.uk/gregjenner14.html

[11] Arktos: The Polar Myth In Science, Symbolism, and Nazi Survival, scrisă de Joscelyn Godwin p. 80

[12] http://black.greyfalcon.us/

[13] idem.

[14] idem.

[15] idem.

[16] The Spear of Destiny, scrisă de Trevor Ravenscroft p. 38

 

 

 

 

 

 

 

https://altreileasex.blogspot.com/2015/10/nazismul-satanic-partea-ii-a.html

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

În timp ce alţi putinişti (nenăscuţi din nou din Sămânţa învăţăturii, educaţiei, constituţiei lui Dumnezeu -Luca 8/11) continuă să bată cuiele nelegiuirii în trupul lui Hristos, unii se deslipesc de senzualul satan şi îşi întorc privirile de la pârâciosul arogant, egoist, beţiv, corupt, hoţ, communist, cârtitor, bârfitor… Cine se lasă pătruns de privirea Dumnezeiască a lui Hristos, precum Petru (Mat.26/75), plânge cu amar şi este vindecat, eliberat, golit de gunoierul cosmosului; Să credem că Prietenul TUTUROR păcătoşilor ne-a trimis pe Duhul Sfânt, ca să-l primim, să ne ajute, să-i biruim orice ofertă -poftă, ispită, nelegiuire, dacă îi respingem din start sămânţa “învăţăturii” demonice (Iacov 1/12-18) Să nu ne mai încredem în mincinosul lucifer, pentru că aghiotanţii lui urmează să-şi primească judecata (Ap. 19/20), iar cel rău şi viclean va fi terminat (Ap.20/10); Aşa cum a prezis Creatorul încă din Gen.3/15, capul lui Satan a fost zdrobit la Golgota; Lucrările,” învăţămintele” Diavolului au fost nimicite şi puterea morții a fost zdrobită- Evrei 2/14-15; Prizonierii Diavolului au fost eliberați-Luca 4/18… Nu pierdem nimic, dar câştigăm veşnicia, dacă prin pocăinţa Cristică, adusă din Cer pentru noi, (Marcu 1/15) credem că din punct de vedere juridic Satan a fost găsit vinovat, judecat și osândit- Ioan 16/11 și Luca 10/18 ; Căpetenia credinței noastre a înviat și l-a biruit pe Satan pentru totdeauna, iar această biruință ne-o dă și nouă, să-i strivim şi coada sub călcâiele noastre (Rom. 16/20). Tatăl minciunii la care se închină neştiutorii (Ioan 8/44) se află acum într-o perioadă de cauțiune; Crucea este locul unde satan a fost învins- Col.2/14-15 ,când dosarul cu păcătuirile noastre a fost luat de Hristos, dimpreună cu actul de proprietar asupra tuturor păcătoşilor! Din Romani 1/18-32 citim că omul care se împotrivește influenței, educaţiei, învăţăturii lui Dumnezeu va fi lăsat în voia pornirilor sale, suportând consecinţele gheenei. Pieirea lui Satan este garantată şi în Ioan 12/31: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” Urmează executarea pedepsei– Ap.20/10: „Și Diavolul care-i înșela a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde …” Să ne folosim de armura Bibliei lui Dumnezeu și să rămânem UNA in el,protejaţi; Să mâncăm şi să ne blidam cu învăţătura mai fatală decât arma nucleară-rugaciunea – făcută în Duh şi în Adevar- Ef. 6/10-20; Să ne bizuim pe El,scut şi să ne facem Una cu Duhul Adevărului; Să ne smerim, pentru a-l lăsa pe El Căpetenie şi, împreună, să veghem, să ne împotrivim duşmanului de moarte (1 Petru 5/5-10) Să rămânem conectaţi la transfuzia cu Sângele-Gândirea lui Dumnezeu-sub autoritatea Lui, şi Diavolul va fugi de la noi -Iacov 4/7, nu prin puterea noastră, ci prin Atotputernicia Lui.

 

 

În timp ce alţi putinişti (nenăscuţi din nou din Sămânţa învăţăturii, educaţiei, constituţiei lui Dumnezeu -Luca 8/11) continuă să bată cuiele nelegiuirii în trupul lui Hristos, unii se deslipesc de senzualul satan şi îşi întorc privirile de la pârâciosul arogant, egoist, beţiv, corupt, hoţ, communist, cârtitor, bârfitor… Cine se lasă pătruns de privirea Dumnezeiască a lui Hristos, precum Petru (Mat.26/75), plânge cu amar şi este vindecat, eliberat, golit de gunoierul cosmosului; Să credem că Prietenul TUTUROR păcătoşilor ne-a trimis pe Duhul Sfânt, ca să-l primim, să ne ajute, să-i biruim orice ofertă -poftă, ispită, nelegiuire, dacă îi respingem din start sămânţa “învăţăturii” demonice (Iacov 1/12-18) Să nu ne mai încredem în mincinosul lucifer, pentru că aghiotanţii lui urmează să-şi primească judecata (Ap. 19/20), iar cel rău şi viclean va fi terminat (Ap.20/10); Aşa cum a prezis Creatorul încă din Gen.3/15, capul lui Satan a fost zdrobit la Golgota; Lucrările,” învăţămintele” Diavolului au fost nimicite şi puterea morții a fost zdrobită- Evrei 2/14-15; Prizonierii Diavolului au fost eliberați-Luca 4/18… Nu pierdem nimic, dar câştigăm veşnicia, dacă prin pocăinţa Cristică, adusă din Cer pentru noi, (Marcu 1/15) credem că din punct de vedere juridic Satan a fost găsit vinovat, judecat și osândit- Ioan 16/11 și Luca 10/18 ; Căpetenia credinței noastre a înviat și l-a biruit pe Satan pentru totdeauna, iar această biruință ne-o dă și nouă, să-i strivim şi coada sub călcâiele noastre (Rom. 16/20). Tatăl minciunii la care se închină neştiutorii (Ioan 8/44) se află acum într-o perioadă de cauțiune; Crucea este locul unde satan a fost învins- Col.2/14-15 ,când dosarul cu păcătuirile noastre a fost luat de Hristos, dimpreună cu actul de proprietar asupra tuturor păcătoşilor! Din Romani 1/18-32 citim că omul care se împotrivește influenței, educaţiei, învăţăturii lui Dumnezeu va fi lăsat în voia pornirilor sale, suportând consecinţele gheenei. Pieirea lui Satan este garantată şi în Ioan 12/31: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” Urmează executarea pedepsei– Ap.20/10: „Și Diavolul care-i înșela a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde …” Să ne folosim de armura Bibliei lui Dumnezeu și să rămânem UNA in el,protejaţi; Să mâncăm şi să ne blidam cu învăţătura mai fatală decât arma nucleară-rugaciunea – făcută în Duh şi în Adevar- Ef. 6/10-20; Să ne bizuim pe El,scut şi să ne facem Una cu Duhul Adevărului; Să ne smerim, pentru a-l lăsa pe El Căpetenie şi, împreună, să veghem, să ne împotrivim duşmanului de moarte (1 Petru 5/5-10) Să rămânem conectaţi la transfuzia cu Sângele-Gândirea lui Dumnezeu-sub autoritatea Lui, şi Diavolul va fugi de la noi -Iacov 4/7, nu prin puterea noastră, ci prin Atotputernicia Lui.

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Educația sexuală, de la Rusia Sovietică la Organizația Mondială a Sănătății. Rădăcinile bolșevice ale unor politici publice contemporane

 

 

 

 

 

Rezumat:

 

educația sexuală este la origine un concept educațional sovietic preluat în politicile publice occidentale sub influența neomarxismului;

educația sexuală este o necesitate artificial creată de revoluționarii bolșevici (mai vechi), respectiv neomarxiști (mai noi), care, sub pretextul „eliberării omului”, au promovat o cultură a iresponsabilității sexuale și a comportamentului sexual de risc, apoi au pretins că trebuie să ajute oamenii să se ferească de bolile sexuale și sarcinile „neplanificate”;

viziunea europeană despre educația sexuală nu doar că urmează fidel, ci duce la extrem preceptele sovietice: bolșevicii promovau educarea copiilor cu privire la riscurile de boli cu transmitere sexuală și de sarcini nedorite, în timp ce biroul european OMS cere azi predarea principiilor plăcerii sexuale la copiii de creșă;

educația sexuală nu se adresează cauza problemei, respectiv disoluția familiei, iar politicile publice nu promovează educația pentru viața de familie, nu sprijină maternitatea și familiile numeroase și nu recunosc contribuția femeilor [2] casnice la creșterea și educarea noilor generații;

neomarxismul este urmașul ideologic al comunismului, care a mutat „lupta de clasă” de la nivel macrosocial la nivel microsocial, respectiv în interiorul familiei, astfel încât răsturnarea ierarhiilor firești se face pornind de la baza piramidei sociale în sus, nu de sus în jos, cum a făcut Lenin, care a impus un regim dictatorial cu forța, de la vârful societății înspre bază.

Pe vremuri, chestiunile intime se discutau în privat între mamă și fiică, respectiv între tată și fiu. Sexualitatea era explicată în familie ca acțiune care duce în mod natural și nedezmințit la conceperea unui copil. De aceea, erau în mod firesc încurajate relațiile sexuale în cadrul stabil și asumat al instituției căsătoriei.

 

Dar astăzi tot mai multe voci susțin că părinții nu sunt specialiști și că e nevoie de experți în educație care să facă acest lucru. Se cere instituționalizarea educației sexuale și realizarea ei pe baze „științifice”, în clasele mixte (fete alături de băieți) din școlile publice.

 

Se spune că societatea informațională le aduce copiilor informații despre sexualitate care oricum nu sunt bine ierarhizate și conduc la o practică deficitară a sexualității. Se spune că adolescenții vor să pună în practică ceea ce oricum văd pe la televizor și pe internet, dar nu se informează suficient pentru a se feri de bolile cu transmitere sexuală și de „sarcinile nedorite”.

 

Însăși această sintagmă de „sarcină nedorită” arată că la ora actuală sexualitatea este văzută ca un act în sine, un exercițiu „sportiv” care nu trebuie să meargă până la scopul și consecința sa firească, de împlinire a iubirii prin nașterea de copii.

 

Dar sunt aceste principii noi? Și cât de științifice sunt?

 

 

 

Revoluția și educația sexuală în Rusia Bolșevică

Ideea educației sexuale a copiilor nu este nouă. Prima promotoare a educației sexuale a fost comisarul sovietic Alexandra Kollontai, care propovăduia, în primii ani ai Revoluției Bolșevice din Rusia, „iubirea liberă” ca „mijloc de eliberare”. Aceasta vedea familia naturală ca pe o structură opresivă, viziune preluată de teoreticienii neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt (construcția creată de sovietici în Germania anilor 1920 și exportată în SUA după venirea naziștilor la putere în Germania).

 

În Rusia anilor 1920, Kollontai îndemna oamenii să se dezbare de viziunea tradițională asupra familiei. Dezideratul preconizat era iubirea liberă și tratarea copiilor rezultați drept bunuri ale întregii societăți, ceea ce presupunea instituționalizarea obligatorie a tuturor copiilor din societate. Pentru a gestiona noile principii ale iubirii libere, și atunci, ca și acum, se promova introducerea educației sexuale în școli.

 

Kollontai spunea:

 

„Educația sexuală în școli trebuie să înceapă de la 12-13 ani. În caz contrar, ne vom confrunta tot mai mult cu astfel de excese, cum ar fi începutul sarcinii la o vârstă mică. Nu este o raritate faptul că astăzi se dă naștere la această vârstă de 14 de ani.”

 

În acest scop, guvernul bolșevic a „importat” aproximativ 300 de psihologi și sexologi din străinătate, în principal din Germania.

 

Ca prima țară care a recunoscut oficial teoria lui Sigmund Freud, Uniunea Sovietică s-a situat în ceea ce oficialii internaționali de azi, ca și cei sovietici de atunci, ar numi drept „avanpostul progresului științific”.

 

Tot guvernul bolșevic [3] a fost și primul din lume care, în numele eliberării de „moravurile burgheze”, a eliminat din codul penal articolul care penaliza relațiile sexuale între persoane de același sex.

 

Dar vederile radicale ale Alexandrei Kollontai au fost temperate de Lenin, care s-a opus continuării revoluţiei în Rusia pe această linie. Iar sub conducerea lui Stalin codul penal sovietic incrimina din nou relațiile homosexuale.

 

Revoluția sexuală și educația sexuală în Ungaria Sovietică

 

A existat și un emul al Alexandrei Kollontai în Europa de Est. Puțină lume își amintește de regimul de 133 de zile al lui Bela Kuhn în Ungaria. La 21 martie 1919, Partidul Comunist Maghiar (fabricat la Moscova în anul anterior) a luat puterea și a proclamat Republica Sovietică Ungaria, care a supraviețuit doar până la intrarea armatei romane în Budapesta. Dar, până atunci, în cele câteva luni, comunistul maghiar Georg Lukacs [4], membru al guvernului, cu funcția de Comisar pentru Educație și Cultură, a introdus educația sexuală obligatorie în școlile publice, accesul liber la contracepție și înlesnirea legii divorțului. El era promotorul conceptului de „terorism cultural”, prin care copiii erau instruiți despre „iubirea liberă” și raporturile sexuale în afara căsătoriei, despre natura învechită a familiei „burgheze” și a monogamiei, despre irelevanța religiei, care privează omul de plăceri.

 

 

 

Revoluția sexuală din Occident (anii 1960) are rădăcini marxiste

 

Aceste concepte promovate de Lukacs s-au regăsit întru totul în programul promovat de Școala de la Frankfurt, brațul ideologic al bolșevicilor în Occident, înființată în anii 1920 pe lângă universitatea din orașul cu același nume, cu scopul secret de a cuceri ideologic Vestul.

 

În 1933, când naziștii au venit la putere în Germania, Școala de la Frankfurt a trecut oceanul și s-a instalat temeinic în zona universitară americană, punând umărul la ceea ce în anii 1960 a fost îndeobște cunoscut sub numele de „revoluția sexuală”.

 

Teoria suna cam așa: familia tradițională oprimă instinctele creatoare și libere ale omului; omul este prin definiție ființă sexuală; manifestarea sexualității echivalează cu manifestarea deplină a umanității și trebuie să depășească barierele și limitele arbitrar impuse de familie; aceasta se face în principal contestând figura autorității paterne.

 

Treptat, s-a făcut joncțiunea cu feminismul neomarxist, care prezenta femeia ca fiind oprimată de statutul ei de născătoare de viață și cerea eliberarea ei din acest șablon social prin care se spunea că bărbatul și-o supunea.

 

În paralel s-a promovat teoria minorităților reprimate de autoritate: minoritățile rasiale, sexuale, femeile (văzute ca „minoritate” oprimată de bărbații care dominau pozițiile-cheie din familie și societate).

 

Între timp a apărut și studiul lui Alfred Kinsey [5], un zoolog american în haină de sexolog care pretindea că a studiat populația generală din SUA, când în realitate făcuse studii pe un eșantion de delincvenți sexuali (inclusiv pedofili), publicând concluzia că bărbatul american este incapabil de monogamie și că până la o treime din bărbații americani ar fi non-heterosexuali.

 

Toate acestea, coroborate cu inventarea pilulei anticoncepționale (1960, SUA) și cu legalizarea avortului (1973, SUA), care îi promiteau femeii eliberarea din constrângerile ciclului ei biologic firesc (sexualitate-concepție-naștere), a condus la mutarea „luptei de clasă” marxiste de la nivel macrosocial la nivel microsocial, respectiv în interiorul familiei și al relației bărbat-femeie.

 

Ca orice comuniști care se respectă, și teoreticienii marxismului numit „cultural” au promis libertate și egalitate. Desigur, pentru aceste deziderate trebuia să te lupți.

 

Așa a început în familii lupta: dintre bărbat și femeie, dintre tată și fiu. Treptat, lupta aceasta avea să propage unde și la nivelul societății. O răsturnare a valorilor, ierarhiilor și priorităților în familii nu putea conduce decât la aceeași mișcare revoluționară în întreaga societate. Era doar o chestiune de timp.

 

 

 

Revoluția sexuală a învins

Această revoluție culturală a trecut oceanul în Europa de Vest și a cuprins întreaga lume. Rezultatul este că, în prezent, femeia a devenit (cu voia ei) obiect sexual, bărbații nu își mai asumă copiii concepuți în urma relațiilor sexuale, ceea ce conduce la multe avorturi și la realitatea că până la o treime din copiii americani cresc azi în familii monoparentale.

 

Divorțurile sunt la ordinea zilei, iar femeile se căsătoresc tot mai târziu sau deloc, fiind ocupate să profite de „egalitatea de șanse” pentru a-și urma visul de emancipare socială printr-o carieră cot la cot cu bărbații.

 

 

 

Educația sexuală tratează doar simptomele

Pe vremea bolșevicilor, oamenii nu erau pe deplin pregătiți să internalizeze aceste principii „revoluționare”. Dar acum, după zeci de ani de reeducare subtilă prin formatori de opinie formați în universitățile dominate de ideologia neomarxistă, a venit momentul potrivit pentru reintroducerea principiilor călăuzitoare ale sovieticilor în politicile publice din întreaga lume.

 

Astăzi aproape că nu există reclamă, program de televiziune sau conținut online care să nu bombardeze utilizatorii cu imagini în care mesajul este unul explicit sexual [6]. Pornografia online face ravagii și circulă viral pe telefoanele inteligente ale copiilor, inclusiv printre școlarii de 6-7 ani. Dar, în loc să se ceară curățarea mediilor de comunicare în masă de astfel de conținuturi sau împiedicarea ori îngreunarea accesului la acestea, se încearcă doar stăvilirea efectelor vizibile.

 

Adică, se urmează fidel preceptele comisarului Kollontai, care prescria educarea copiilor cu privire la riscurile de boli cu transmitere sexuală și de sarcini nedorite.

 

Dar rădăcina răului nu este atinsă: promovarea iubirii „libere” care duce la disoluția familiei continuă, iar politicile publice nu promovează educația pentru viața de familie, nu sprijină maternitatea și familiile numeroase și nu recunosc contribuția femeilor [7] casnice la creșterea și educarea noilor generații.

 

 

 

Educația sexuală în epoca revoluției sexuale victorioase: știință sau ideologie?

Principiile „științifice” după care se dorește educarea sexuală a copiilor astăzi sunt menționate într-un document oficial emis în 2010 de Organizația Mondială a Sănătății – Biroul European [8]. Acesta spune că un copil este ființă sexuală de la 0 ani și trebuie educat ca atare.

 

O organizație pro-familie din Italia care a evaluat și a împins până la ultimele consecințe logice cele scrise în documentul OMS citat, a constatat ca aplicarea acestuia ar echivala cu abuzarea sexuală a copiilor de grădiniță: „Cum poate fi, de fapt, informat în mod eficient un copil de 2 sau 3 ani despre plăcerea masturbării infantile precoce fără a deschide posibilitatea de a efectua cu copilul sau a reprezenta acte sexuale în prezența lui? Mai ales atunci când se recunoaște că educația la vârsta respectivă trece prin stadii incipiente, ale mesajelor non-verbale, care constau din gesturi și imagini?” (Sursa: Petiție italiană împotriva standardelor OMS de educație sexuală [9]).

 

 

 

Incidență sporită a comportamentului sexual de risc la tinerii din țările cu îndelungată tradiție în educația sexuală

În țările care s-au grăbit să introducă educația sexuală în programa școlară încă din anii 1970-1980, după revoluția de eliberare sexuală, rezultatele au fost exact pe dos decât cele scontate. Marea Britanie este un exemplu bun. Au introdus materia în anii 1970, iar peste decenii au constatat o creștere îngrijorătoare [10] a bolilor cu transmitere sexuala la tineri [11] (la fel și în SUA [12]) și a sarcinilor la adolescență [13].

 

Opinia unui educator britanic [14] este că

 

„toate celelalte aspecte ale educației pentru societate și sănătate îi avertizează pe copii cu privire la comportamentul de risc, dar numai în privința educației sexuale școlile ajung să le spună: «Știm că o să o faceți oricum, așa că vă oferim posibilitatea să o faceți mai bine». Această abordare subminează celelalte obiective [educaționale] … și …a condus la o confuzie.”

 

Dar să vedem și opinia tinerilor britanici de astăzi în această privință. Unul din răspunsurile libere primite de la adolescenți în cadrul unui sondaj [15] realizat de o companie din Marea Britanie cu privire la educația sexuală este următorul:

 

„Întotdeauna m-am simțit presată de profesori atunci când, de exemplu, îmi spuneau că «sexul e normal, doar să vă protejați cum trebuie», când de fapt eu nu eram interesată să fac sex la momentul respectiv și eram fericită să aștept persoana potrivită.”

 

În același sondaj tinerii au spus că se simt presați către promiscuitate prin abordarea pedagogică a acestei materii și că pornografia este „omniprezentă” în viețile lor.

 

De altfel, un caz [16] care a făcut vâlvă tot în Marea Britanie a fost al băiatului care a violat o fată la școală imediat după ora de educație sexuală.

 

 

 

(articol de Ștefania Armanca, Stiripentruviata.ro, 13 februarie 2017 [1])

 

–

 

[1] http://stiripentruviata.ro/sinteza-educatia-sexuala-de-la-rusia-sovietica-la-organizatia-mondiala-a-sanatatii-radacinile-bolsevice-ale-unor-politici-publice-contemporane/

 

[2] http://stiripentruviata.ro/noul-feminism-lanseaza-noua-alianta-in-apararea-identitatii-feminine-si-a-maternitatiii/

 

[3] http://stiripentruviata.ro/exemplificarea-radacinilor-comuniste-ale-revolutiei-sexuale-neomarxiste-de-azi/

 

[4] http://stiripentruviata.ro/freudo-marxismul-noua-utopie/

 

[5] http://www.culturavietii.ro/tag/alfred-kinsey/

 

[6] http://stiripentruviata.ro/consiliul-europei-cere-legi-de-limitare-a-reprezentarilor-media-hipersexualizate-si-de-educare-si-informare-a-copiilor-si-parintilor-cu-privire-la-riscurile-pentru-dezvoltarea-prihosexuala-a-copiilor/

 

[7] http://stiripentruviata.ro/noul-feminism-lanseaza-noua-alianta-in-apararea-identitatii-feminine-si-a-maternitatiii/

 

[8] http://stiripentruviata.ro/standardele-oms-vigoare-recomanda-inceperea-educatiei-sexuale-de-la-varsta-de-0-4-ani-2/

 

[9] http://stiripentruviata.ro/petitie-impotriva-standardelor-oms-de-educatie-sexuala-teoria-genului-nu-respecta-principiile-constitutionale-italiene/

 

[10] https://www.gov.uk/government/statistics/sexually-transmitted-infections-stis-annual-data-tables

 

[11] http://www.foxnews.com/health/2014/05/07/state-by-state-where-its-easiest-to-catch-or-avoid-stds/

 

[12] http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0017502

 

[13] http://dera.ioe.ac.uk/15086/1/teenage-pregnancy.pdf

 

[14] http://stiripentruviata.ro/educatia-pentru-sanatate-trebuie-sa-promoveze-castitatea-si-casatoria-argumentele-studiilor-si-ale-stiintei/

 

[15] http://stiripentruviata.ro/pornografia-este-omniprezenta-vietile-noastre-iar-educatia-sexuala-ne-impinge-spre-promiscuitate-sondaj-randul-adolescentilor-britanici/

 

[16] http://www.bbc.com/news/uk-wales-north-west-wales-30046091

 

[17] http://www.culturavietii.ro/2016/06/23/razboiul-impotriva-copiilor-hd-descarcare-proiectii/

 

 

 

 

 

Educația sexuală, de la Rusia Sovietică la Organizația Mondială a Sănătății. Rădăcinile bolșevice ale unor politici publice contemporane

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////

 

 

… aflaţi că şi eu am fost hoţ, cârtitor, pârâcios, egoist, beţiv, preacurvar, înfumurat, idolatru, zdrenţuit etc! Dar după ce i-am dat lui Hristos toată zestrea gunoierului ( şi pe şeful Satan), El m-a golit, m-a spălat şi m-a umplut cu Plinătatea lui; Acum cel ce locuieşte şi lucrează în mine este veşnic, este mai tare decât satan, (care sperie lumea, dar umblă cu ţeasta zdrobită- încă de la Golgota)! Acolo a luptat până la sânge, pentru biruirea oricărui păcat, (ca să nu mai păcătuim),dar şi pentru înfierea celui care –L crede, adică îl primeşte plin de Har, Adevăr, Dreptate, Împăcare, Iertare, Neprihănire, Dragoste şi… Nu încercaţi pe cont propriu să luptaţi contra păcatului ori a satanei, (Filip.4/6-7) căci omul întrupat din păcat şi zămislit din fărădelegi (Ps.51) nu poate învinge, fiindcă nimic bun nu locuieşte în cel nenăscut din nou (Rom. cap.7); Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă pe toţi „academicienii” nelegiuirilor, pentru că nu putem învinge fără El (Ioan 15/5), dacă nu ne blindăm cu tot arsenalul Biblic (inclusiv rugăciuni- Ef.6/10-20), pentru atac şi apărare, cum ne-a învăţat Hristos şi în pustie (Mat.4/1-11) Să-l credem, adică să primim toată Atotputernicia şi strategia triumfătoare, căci după ce am fost răstigniţi, îngropaţi şi înviaţi dimpreună, Cuvântul, Învăţătura Duhului Sfât domneşte, rodeşte prin noi şi dăinuie în toţi cei înnoiţi Gal.2/20 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până…” (Evrei 4/12)… El ne cheamă la Sine, pentru că este mai mare şi mai sfânt decât toţi oamenii de pe pământ (Mat.11/28-30); Să ne bizuim pe cel care face totul perfect şi pentru veşnicie! Să primim gratis Transfuzia cu Sânge, cu Voia, cu Învăţătura lui, pentru a rămâne (cu El în noi) în graţia, în dragostea, în ”Corabia Cristică” ancorată în Sfânta sfintelor… Noi, toţi cei născuţi din Sămânţa lui, doar prin Autoritatea şi Atotcunoaşterea lui suntem chemaţi să-l călcăm în picioare pe satan până-i strivim şi coada (Rom.16/20) Să nu mai rămânem nenăscuţi din nou, (neânnarmaţi şi cu Sabia cu 2 tăişuri) nici o clipă, pentru că suntem faliţi… Toţi cei adamici, (chiar şi cei mai „îngeri”) sunt mai ceva decât cârmâzul (Îs.6/5-8)

 

 

… aflaţi că şi eu am fost hoţ, cârtitor, pârâcios, egoist, beţiv, preacurvar, înfumurat, idolatru, zdrenţuit etc! Dar după ce i-am dat lui Hristos toată zestrea gunoierului ( şi pe şeful Satan), El m-a golit, m-a spălat şi m-a umplut cu Plinătatea lui; Acum cel ce locuieşte şi lucrează în mine este veşnic, este mai tare decât satan, (care sperie lumea, dar umblă cu ţeasta zdrobită- încă de la Golgota)! Acolo a luptat până la sânge, pentru biruirea oricărui păcat, (ca să nu mai păcătuim),dar şi pentru înfierea celui care –L crede, adică îl primeşte plin de Har, Adevăr, Dreptate, Împăcare, Iertare, Neprihănire, Dragoste şi… Nu încercaţi pe cont propriu să luptaţi contra păcatului ori a satanei, (Filip.4/6-7) căci omul întrupat din păcat şi zămislit din fărădelegi (Ps.51) nu poate învinge, fiindcă nimic bun nu locuieşte în cel nenăscut din nou (Rom. cap.7); Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă pe toţi „academicienii” nelegiuirilor, pentru că nu putem învinge fără El (Ioan 15/5), dacă nu ne blindăm cu tot arsenalul Biblic (inclusiv rugăciuni- Ef.6/10-20), pentru atac şi apărare, cum ne-a învăţat Hristos şi în pustie (Mat.4/1-11) Să-l credem, adică să primim toată Atotputernicia şi strategia triumfătoare, căci după ce am fost răstigniţi, îngropaţi şi înviaţi dimpreună, Cuvântul, Învăţătura Duhului Sfât domneşte, rodeşte prin noi şi dăinuie în toţi cei înnoiţi Gal.2/20 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până…” (Evrei 4/12)… El ne cheamă la Sine, pentru că este mai mare şi mai sfânt decât toţi oamenii de pe pământ (Mat.11/28-30); Să ne bizuim pe cel care face totul perfect şi pentru veşnicie! Să primim gratis Transfuzia cu Sânge, cu Voia, cu Învăţătura lui, pentru a rămâne (cu El în noi) în graţia, în dragostea, în ”Corabia Cristică” ancorată în Sfânta sfintelor… Noi, toţi cei născuţi din Sămânţa lui, doar prin Autoritatea şi Atotcunoaşterea lui suntem chemaţi să-l călcăm în picioare pe satan până-i strivim şi coada (Rom.16/20) Să nu mai rămânem nenăscuţi din nou, (neânnarmaţi şi cu Sabia cu 2 tăişuri) nici o clipă, pentru că suntem faliţi… Toţi cei adamici, (chiar şi cei mai „îngeri”) sunt mai ceva decât cârmâzul (Îs.6/5-8)

 

 

//////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(  Fara Dumnezeu…)ROADELE EDUCAȚIEI UNIVERSITARE

 

de Walter Williams

Mare parte din insubordonarea civică și disprețul pentru libertatea personală de azi își are rădăcina în campusurile universitare, iar cei care au astfel de comportamente sunt de regulă oameni trecuți prin universități. Să ne uităm la câteva exemple recente de necuviință și atac asupra libertății de exprimare.

 

Liderul majorității din Senat Mitch McConnell și soția sa, Elaine Chao, secretar la Transporturi,  au fost acostați și hăituiți de un grup de stângiști când plecau de la o cină ținută la Universitatea Georgetown. Senatorul McConnell a fost agresat de protestatari la Aeroportul Național Reagan, dar și în mai multe locuri din Kentucky. Senatorul Ted Cruz și soția sa au fost agresați la Washington într-un restaurat. Apoi, un grup cu numele Smash Racism DC a scris: „Nu, nu poți mânca în liniște. Politicile tale reprezintă un atac asupra noastră. Voturile tare (sic) reprezintă o dorință de moarte. Voturile tale sunt crime ale urii”. Alți membri ai Congresului, precum Andy Harris, Susan Collins și Rand Paul, au fost atacați fizic și abuzați de stângiști. Cel mai recent caz este cel al comentatorului politic de la Fox News, Tucker Carlson. Un grup de stângiști a apărut noaptea la el acasă, i-au stricat ușa din față și au început să strige: „Tucker Carlson, vom lupta! Știm unde locuiești! Gunoiule rasist, pleacă din oraș!”

 

Abuzurile împotriva celor care au alte puncte de vedere este scuzat ca fiind o reacție la un discurs al urii. Cercetătorul de la Enterprise Institute Charles Murray a descoperit asta când i s-a închis gura la Colegiul Middlebury iar profesorul care îl însoțea a ajuns la spital din cauza rănilor. Studenții de la Berkeley l-au redus la tăcere pe un vorbitor controversat și au produs pagube de 100.000 de euro în timpul protestelor. Manifestanții de la UCLA și Colegiul Claremont McKenna au întrerupt conferințele susținute de cercetătorul de la Manhattan Institute, Heather MacDonald.

 

Fundația pentru Drepturi Individuale în Educație a descoperit așa numitele echipe de raportare a discursului urii în campusurile universitare. Aceste echipe raportează la oficialii din campusuri și uneori la poliție orice discurs care ar putea cauza „panică, supărare și frică” sau care pur și simplu jignește. A face niște desene care iau peste picior oamenii din cauza convingerilor lor sau a afilierii politice se poate raporta ca discurs al urii. Universitățile au în vedere în mod manifest interzicerea dreptului constituțional la liberă exprimare. După cum a relatat FIRE în 2017, sute de universități de pe întreg cuprinsul țării au pus în funcțiune sisteme orwelliene prin care le cer studenților să-și raporteze, uneori sub protecția anonimatului, vecinii, prietenii și profesorii, pentru orice fel de discurs sau opinie părtinitoare.

 

Un sondaj recent realizat de Brookings Institution a descoperit că aproape jumătate dintre studenți consideră că discursul urii nu este acoperit de Primul Amendameent. Este absurd, pentru că este protejat. 51% dintre studenți cred că au dreptul să interzică unui vorbitor cu care nu sunt de acord să vorbească. 19% dintre studenți cred că este acceptabil să folosească violența pentru a-l împiedica pe un vorbitor să se exprime. Peste 50% dintre studenți sunt de acord că universitățile ar trebui să interzică discursurile și punctele de vedere care ar putea jigni anumiți oameni. Nu ar trebui să ne surprindă deloc că aceste puncte de vedere sunt susținute de mulți dintre profesori. Pe vremuri, colegiile predau și promovau o viziune a culturii occidentale. Astăzi, mulți profesori și birocrați universitari îi învață pe studenți că sunt victime ale culturii și valorilor apusene.

 

Potrivit lui Benjamin Franklin, „oricine va distruge libertatea națiunii va trebui să înceapă cu distrugerea libertății de exprimare”. Cu mult mai târziu, judecătorul de la Curtea Supremă Potter Stewart a afirmat „cenzura reflectă lipsa de încredere în sine a unei societăți. Este simbolul unui regim autoritarist”. De la naziști la staliniști și maoiști, tiranii au început întotdeauna prin a susține libertatea de exprimare, la fel ca stângiștii din anii 60. Adeziunea lor este ușor de înțeles. Libertatea de exprimare este vitală pentru a-și împlini obiectivele de putere, control și confiscare.  Dreptul de a spune ceea ce doresc este metoda lor de îndoctrinare, propagandă și prozelitism.  Odată ce pun mâna pe putere, cum s-a întâmplat la multe universități, libertatea de exprimare devine o vulnerabilitate și trebuie suprimată. Este ceea ce se întâmplă în tot mai multe campusuri universitare. Mare parte din lipsa de cuviință pe care o vedem în afara campusurilor de astăzi este rodul a ceea ce educația universitară a făcut din tinerii noștri.

 

Traducere din engleză de la lewrockwell.com

 

https://contramundum.ro/2018/11/21/roadele-educatiei-universitare/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cauzele crizei actuale

 

Cauzele crizei civilizaționale (și posibilului colaps) spre care sunt semne că ne îndreptăm nu sunt politice, ci spirituale; probema e la bază una spirituală (duhovnicească), extinsă apoi în sfera morală și finalmente trecută și în politic. Trebuie luptat și politic, pentru a ține sub control efectele și simptomele crizei, dar mai importantă e renașterea spirituală: căci de acolo vine tăria, de acolo virtutea. Din credință. Credința ne dă puterea de a birui.

 

Afirmați-vă, așadar, crezurile și revendicările politice, stați fermi pe fiecare redută morală, dar fundamentală este recuperarea bazei spirituale: credința în Dumnezeu, în Iisus Hristos, cunoașterea crezului, mesajului și argumentului creștin (conform confesiunii căreia îi aparțineți) și practica religioasă cotidiană.

 

Întoarcerea la Dumnezeu e cea mai puternică armă și cea mai bună strategie de rezistență. Restul vine de la sine.

 

Înapoi în Biserică, înapoi la rugăciune! „Fără Mine nu puteți face nimic!” (Ioan 15:5)

 

 

Similare

Nihilismul (I). Răzvrătirea: războiul cu Dumnezeu

ianuarie 8, 2020

În „Reflecții”

Un creștinism sălbatic și viitorul Occidentului

martie 1, 2023

Reflecții pe marginea discursului lui Soljenițîn la Harvard

noiembrie 12, 2020

În „Analize”

 

Publicat de CrossRoads

Lumea modernă înjosește. Înjosește cetatea; îl înjosește pe om. Înjosește iubirea; înjosește femeia; îl înjosește pe copil; înjosește națiunea (Ch. Peguy) Vezi toate articolele lui CrossRoads

 

 

Cauzele crizei actuale

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Revoluția sexuală a luat-o razna

 

 

Stephen Baskerville

 

Revoluția sexuală a scăpat de sub control. După ce inițial a promis libertate, ca toate revoluțiile, a intrat într-o fază de Domnie a Terorii și își devorează copiii.

 

De la Drepturile omului la Domnia terorii

 

Revoluția sexuală a scăpat de sub control. După ce inițial a promis libertate, ca toate revoluțiile, a intrat într-o fază de Domnie a Terorii și își devorează copiii. La fel ca și alte revoluții, nu este din cauza că revoluționarii se bucură de sprijin larg; este din cauză că liderii civici și religioși sunt confuzi, divizați și reduși la tăcere. Aceia care ne așteptăm să pună oarecare ordine în toate astea – politicienii conservatori, liderii religioși, libertarienii civici, jurnaliștii, cărturarii – fie s-au ascuns sub masă, fie își semnalizează virtuțile alimentând flacăra unei isterii pe care nu arată interes să încerce să o înțeleagă.

 

Când o isterie – spre exemplu „epidemia de violuri” din campus-uri – e într-un final demascată ca înșelătorie de înzestrata cu bun-simț Betsy DeVos, secretarul Educației [1], o alta izbucnește despre Harvey Weinstein și altele (și iar altele) apar zilnic, aproape. Comentatorii, de la stânga la dreapta, sunt atât de intoxicați de ipocrizie că nu sunt capabili să scrie despre ea critic. Și totuși, odată ce îndepărtăm jargonul ofuscat și ideologia, devine foarte clar ce se petrece.

 

Nu este nimic nou în acest comportament sordid. Tot ce este nou – și demn de remarcat – este că a fost politizat.

 

Ca să începem, nu există și nu a existat niciodată o epidemie de „hărțuire sexuală”, „asalt sexual”, „violență domestică” sau restul. Nu că fenomenele asociate cu acești termeni nu ar exista, ci termenii în sine sunt constructe ideologice destinate să creeze isterie și să nu însemne nimic.

 

Sunt și au fost mereu legi care să protejeze femeile (și pe oricine altcineva) față de infracțiunile cu violență. Au existat de asemenea legi civile care să protejeze de presiunea sexuală din partea superiorilor, la serviciu. Oricine trece prin așa ceva poate ușor depune plângere – și nu, cu siguranță că nu mai există nicio stigmă împotriva acesteia, dacă a fost vreodată.

 

 

 

Elitele culturale au tot interesul în schimbarea termenilor sexualității

Cu ce ne confruntăm este – așa cum mulți au avertizat – o cultură hiper-sexualizată, controlată de bărbați și femei care au avut succes în schimbarea termenilor sexualității deoarece ei au interese atât ideologice cât și pecuniare în folosirea sexului ca unealtă financiară și politică. Aceștia au aruncat la gunoi practic orice control asupra indulgenței sexuale, pe care ei o pot folosi nu doar pentru auto-gratificare dar și – destul de previzibil – ca mijloc de promovare în carieră, de acumulare de avere, eliminare de rivali, pedepsire de oponenți, extorcare de bani și în general de acaparare de putere. Aceste practici sunt omniprezente în elitele culturale: media, universități, Hollywood, televiziune și industria fashion, toate dedicate profitului din apetitul sexual și care oferă mari recompense oamenilor care le furnizează. Deoarece cei mai mulți dintre noi sunt consumatori ai acestei industrii, puțini ne putem spăla pe mini complet de responsabilități.

 

Opoziția inițială, din partea creștinilor și a altor critici etici, a fost de mult ridiculizată și redusă la tăcere de trupele de șoc ale Revoluției: feministele și, mai târziu, ideologii homosexualiști, care furnizează sex fără restricții ca pe o formă de eliberare politică de „opresiune”.

 

Aceasta a înrolat intelectualii și a alimentat un zel moralizator care a inversat total stigma morală, dinspre cei care își găsesc plăcerea în libertatea sexuală înspre cei care îi rezistă, acum stigmatizați ca „opresori”.

 

După decenii în care au servit ca apologiști ai acestei culturi crase, aceiași ideologi radicali au descoperit că își pot crește pe mai departe influența și puterea de pe urma haosului la care au ajutat să fie creat, prin convertirea neplăcerilor rezultate în cvasi-infracțiuni pe care nimeni nu le înțelege și care nu permit nicio apărare. După ce au ridiculizat nu doar creștinii dar și enervantul lor vocabular, precum „păcat”, „imoralitate”, „desfrâu” și „adulter”, radicalii sexuali l-au substituit cu un jargon care condamnă ne-ortodoxia ideologică („sexism”, „misoginie”) și implică infracționalitate: „hărțuire sexuală”, „abuz sexual”, „comportament sexual nepotrivit”, „asalt sexual”, sexual în sus și sexual în jos.

 

 

 

Ideologii sexuali au creat o nouă teologie, înlocuind păcatul religios cu infracțiunea politică

Pe scurt, ideologii sexuali au creat o nouă teologie politică, umplută la refuz cu o definiție politizată, sponsorizată de guvern, a păcatului. Cu alte cuvinte, au eliminat păcatul religios și l-au înlocuit cu infracțiunea politică. În loc să îndepărteze rușinea și stigma din cuvintele „desfrânat” și „adulterin”, așa cum au promis, ei le-au înlocuit pur și simplu cu termeni ca „hărțuitor” și „abuzator”. În acest proces, au schimbat moralitatea cu ideologia și standardele comunității cu standardele lor proprii ca unici arbitri ai inocenței și vinei.

 

Este vreo diferență? Da. Păcatul tradițional era clar și precis, se aplica în mod egal tuturor, era sancționat de autorități apolitice ca părinții, bisericile, comunitățile locale, iar pedeapsa era dezaprobarea socială și ostracizarea. Prin contrast, noile infracțiuni ideologice sunt vagi și fără o definiție fermă, doar bărbații pot fi vinovați de ele, sunt constatate de avocați și jandarmi și pedepsibile cu procese și închisoare.

 

Această „eliberare” ilustrează precis logica prin care au fost transformate Drepturile Omului în Domnia Terorii. Fanaticul Antoine de St. Just [2] ar fi putut să fie portavocea Revoluției Sexuale mai degrabă decât a Revoluției Franceze, atunci când a declamat „Nicio libertate pentru inamicii libertății!”

 

Nimeni nu înțelege cu adevărat ce înseamnă termeni ca „hărțuire sexuală” sau „violență domestică”, și exact acesta este scopul. Ei pot însemna orice, iar definițiile sunt expandate constant (chiar și într-o materie aparent clară, precum violul) și croite ca să se potrivească acuzatului. Astfel, ei șterg distincția între un comportament dizgrațios sau (îndrăznesc să o spun?) imoral și unul infracțional și circumscriu protecțiile necesare într-un proces penal unor proceduri subțiri și regulilor relaxate privind dovezile, adesea în curți de judecată neregulate [3], care sunt ridicate – precum pseudo-curțile din tribunalele revoluționare – pentru a se asigura de rezultatul predeterminat al pedepsei.

 

În cazul lui Weinstein, nu este clar care sunt acuzațiile. Tipic, auzim de posibile infracțiuni: viol. Dar apoi începe să devină vag: „abuz”, „exploatare”, „comportament nepotrivit”. Care din acestea? (Un editorialist nota același modus operandi în recentul scandal de „hărțuire” care cuprinde Camera Comunelor [4]: o „listă toxică [ce] include relații consensuale deschise și perfect consensuale laolaltă cu presupuse infracțiuni.”) Astfel se permite sistemului penal să intervină în viețile private ale unor oameni inocenți pentru a conecta acțiunile lor obișnuite la infracționalitate. Vagul le permite să stabilească principiul mai larg că toate relațiile femeie-bărbat constituie în sine o formă de opresiune politică.

 

Niciuna din figurile de la Hollywood care stau la coadă pentru a-și promova virtuțile prin denunțarea lui Weinstein nu par să dețină vreo dovadă imbatabilă pentru nimic. Două persoane relatează că acesta le-a primit pentru interviuri în camera sa de hotel, îmbrăcat în halat. Restul au doar „zvonuri” și „povești” de la alții. Câțiva spun că s-a comportat cu profesionalism absolut și nu a făcut nimic impropriu. Unele relatări sună ca și cum Weinstein ar fi depășit limita asaltului atât fizic cât și sexual (inclusiv multe contra unor bărbați), caz în care, din nou, existau statute și legi care puteau fi invocate la data respectivă. Plângerile le-ar fi ruinat cariera? Bun venit în responsabilitatea de cetățean…

 

Mult mai probabil desigur este că victimele erau parte dintr-un joc mai larg, presupunând oferirea de alură sexuală contra urcare în carieră.

 

Dacă cineva are dovezi că Weinstein a comis vreo infracțiune, el poate fi adus în instanță și cu asta basta. Dar asta nu ar servi la nimic agenda de linșaj a radicalilor – același linșaj pe care secretarul DeVos l-a înfruntat în universități.

 

 

 

Scopul nu este să relatezi o infracțiune, ci să creezi o isterie contra unor oameni mult mai puțin vinovați ca Weinstein

Scopul nu este să relatezi o infracțiune, ci să creezi o isterie care poate fi folosită împotriva unor oameni cu mult mai puțin vinovați decât pare să fie Weinstein. Weinstein va trebui să-și pledeze cauza. Dar odată ce procedurile acestea sunt în vigoare – ca rezultat al isteriei de la același Hollywood și aceeași cultură media care a creat problema, ele pot fi folosite contra unor nevinovați.

 

Chiar și dincolo de studenții de la universitate, din care puțini vor vedea vreodată interiorul unei pușcării, alte ținte își pierd vlaga dincolo de gratii din cauza zelului istericilor sexuali – și a tăcerii altora.

 

Acum, că secretarul DeVos a făcut să fie sigur, comentatorii conservatori – care ani de zile au rămas muți, pentru că puțini și-au riscat carierele și reputația ca să vorbească – ies acum din ascunzișuri ca să își trâmbițeze virtuțile. Chiar și National Review [5], care ani de zile s-a uitat studios în altă parte în fața nedreptății flagrante sau chiar i-a susținut pe isterici, a descoperit deodată că vânătoarea de vrăjitoare despre care li s-a spus de atâția ani este reală.

 

Dar dovada nou-găsitei virtuți va fi văzută în modul în care răspund altei, mai gravei injustiții și vânători de vrăjitoare încă dezvoltată de industria feministă a victimizării. Bărbații din armată sunt în mod similar subiecte unor acuzații umflate de „hărțuire sexuală” și urmăriți până la excludere din profesie, precum Brian Mitchell, Martin Van Creveld și alții au documentat, dacă nu cumva sunt mai întâi devastați în tribunalele de divorț.

 

În fapt, chiar și păcăleala cuprinzătoare a violului este doar una dintr-o serie de vânători de vrăjitoare generate de lobby-ul sexual radical:

 

1. În ciuda a numeroase expoze-uri începând cu anii 1980, acuzații intenționat false de abuzare sexuală a unor copii din partea unor părinți aleși pe criterii politice sunt încă scăpate de sub control: părinți creștini, familii care își educă copiii acasă,tați care au divorțat involuntar sau orice alți părinți. Și aici vedem politica acuzației, suspendarea protecției unui proces corect și amprentele radicalilor. Precum avocatele feministe ale căror salarii sug banii publici de la Departamentul Educației și educarea studenților din universitățile de stat, legiuitorii feminiști și lucrătorii din servicii sociale lansează acuzații la fel de lipsite de temei pentru confiscarea de către guvern a copiilor de lângă părinți. La fel ca și acuzațiile de viol din universități, fals după fals, poveste de groază după poveste de groază, au avut puțin impact asupra barajului de acuzații fabricate.

 

1. Acuzațiile sistematice de „violență domestică” constituie ceea ce avocatul David Heleniak numește „fiasco-ul unui proces echitabil”. El identifică 6 moduri distincte în care un proces echitabil este negat (și mai sunt și altele). Și aici, agresiunile sunt sancționabile în fiecare jurisdicție de pe Pământ. Dar „violența domestică” nu are nimic în comun cu atacul mai mult decât are „violul de campus” în comun cu violul adevărat. Este o altă coliziune politizată între radicali și asociațiile de barouri care câștigă salarii enorme de pe urma negării unui proces corect americanilor nevinovați care nu dețin nicio platformă de a se apăra. În vocabularul feminist, „violența domestică” poate însemna orice de la insultă verbală la refuzarea solicitărilor financiare. Aproape niciodată aceste procese nu se desfășoară în curțile cu juri și – cel mai uimitor dintre toate – nimeni nu este niciodată achitat.

 

III.  Acuzațiile de neplată a pensiei alimentare constituie poate cea mai vicioasă formă de vânătoare de vrăjitoare și înșelătorie, unde procesul echitabil este inexistent. Audierile pe bandă rulantă durează adesea 1-2 minute și bărbații sunt condamnați la închisoare cu anii. Mulți nu primesc dreptul la nici un martor dar sunt condamnați „cu celeritate”. Conform cu Conferința Națională a Legislativelor Statale [6], tații acuzați trebuie să își demonstreze nevinovăția împotriva unor acuzații nespecificate, fără consiliere juridică și fără juriu. Cel mai înspăimântător este că nu există nicio statistică publică a sancțiunilor cu închisoarea.

 

Spre deosebire de acești bărbați (și de aceste femei), cei precum Harvey Weinstein (Bill Cosby, Julian Assange etc.), plus studenții și militarii care se dedulcesc la relații sexuale pasagere și-o caută, probabil, și o și primesc. Putem înțelege din punct de vedere teologic trauma lor: deși primesc o pedeapsă injustă de la justiția umană, ei sunt, cu dreptate, sancționați de Dumnezeu. Acest principiu teologic ar putea ajuta pe unii să distingă un curs corectiv nu doar pentru propriul comportament, dar și pentru problema politică în sine. Ar putea foarte bine să transmită bărbaților mesajul că, volens-nolens, ei sunt inevitabil cei făcuți responsabili și că, deci, este la latitudinea lor să-și exercite discernământul moral (și politic?).

 

Liderii creștini au abandonat discursul biblic pentru a-și „semnaliza virtuțile”

Încă și mai semnificativ, aceste argumente nu au fost puse în discuție de nici un lider religios, pentru că aceștia pur și simplu evită fie și să privească în direcția unor asemenea conflicte deși subiectul moralității sexuale pare să fie chiar în ograda lor. Atât sunt de intimidați liderii creștini încât nu vorbesc aproape niciodată de „desfrâu” sau „adulter” (și nici de „păcat” prea mult), chiar și în bisericile lor. Așa încât și ei încearcă acum să se salveze de la irelevanță sărind în trenul din care își semnalizează propria virtute ideologizată.

 

Astăzi este mult mai probabil să auzim o predică despre „hărțuirea sexuală” sau „misoginie” decât despre desfrâu sau adulter, în ciuda uriașelor consecințe sociale și economice generate de nașterile în afara căsătoriei. Ironic, chiar ei îmbrățișează acum exact acuzațiile „auto-îndreptățitoare” pe care au încercat ani de zile să le respingă.

 

Însă principiul teologic cu greu poate justifica pedeapsa cvasi-infracțională. Desigur, orice guvern secular trebuie să distingă între păcat și infracțiune, la fel cum vechile standarde religioase distingeau sfere legitime ale lui Cezar și Dumnezeu. Ironic, tocmai radicalii seculariști sunt cei care substituie acum moralei o nouă formă de teologie politică, o modalitate cvasi-teocratică de abordare a eticii sexuale.

 

După eșecul cu Trump, radicalii sexuali s-au îndreptat contra propriei lor elite

Revoluționarii, intoxicați de putere, trec dincolo de indivizii fără apărare și țintesc prada mai largă din tărâmul politicii de vârf. Au încercat în campania electorală pentru prezidențialele americane să se poziționeze contra lui Donald Trump, transformând comentariile sale lascive într-o oportunitate de a-și insinua pe mai departe ideologia în locul moralei sexuale tradiționale.

 

Acum, mai subtil, și-au fixat privirile pe propria elită liberală de stânga [7]. Prin țintirea lui Weinstein și a altora ca el, radicalii recrutează (accidental sau intenționat) moraliști conservatori ca marionete. Conservatorii sunt încântați să sublinieze că politicieni liberali ca Bill Clinton care sunt cei mai declarați feminiști sunt în același timp și cei mai agresivi obiectificatori ai femeii. Și totuși, lipsindu-le tăria de a se mulțumi cu stigmele tradiționale contra imoralității lui Clinton sau Weinstein, ei imită jargonul radical al industriei „hărțuirii”. Pentru cine înțelege dinamica politicilor feministe, este clar că radicalii vor fii cei care vor râde la urmă, pentru că finalul este abandonarea încă și mai mult a moralității în favoarea ideologiei.

 

Dar poate cel mai mare impact al situației este efectul debilitant din punct de vedere moral pe care îl are asupra noastră. Nu mă refer doar la dispoziția noastră de a accepta permisivitatea sexuală dar și de dispoziția de a accepta confuzia între morala auto-îndreptățitoare și morala în adevăratul sens. „Afacerea” Weinstein ilustrează viu modul cum ideologia a transformat discursul public într-o cacofonie de dojeni sanctimonioase. În loc să stabilim reguli clare ale moralității sexuale și să avem curajul să le susținem în viața de zi cu zi și interacțiunile cu alți oameni, noi angajăm dezaprobatori profesioniști care să-și umfle mușchii politici – jurnaliști, comentatori media, avocați, judecători, polițiști și gardieni – să aplice pedeapsa în numele nostru, în timp ce noi stăm relaxați și strigăm insulte de la distanță.

 

Complacerea în plăcerile unor posturi moraliste nu ne pune în risc și nu ne aduce nicio responsabilitate pentru propriul nostru rol în decadența sexuală sau în subsecventele vânători de vrăjitoare. Și avem nevoie să nu ne batem capul cu „amabilități” precum dovezile sau procesul echitabil. Pe scurt, am adoptat „justiția” mulțimii, în care revoluția sexuală, ca oricare altă revoluție, trebuie inevitabil să degenereze.

 

___

 

[1] Echivalentul ministrului Educației în Guvernul federal american.

 

[2] Antoine de St. Just (1767-1794), teoretician al Revoluției franceze și membru al grupării Montagnards. Susținător indefectibil al lui Robespierre, a murit ghilotinat, la fel ca și acesta. Expresia „Nicio libertate pentru dușmanii libertății” este folosită și azi de extrema stângă (grupările „antifa”). [3] Aluzie poate la tribunalele itinerante (nepermanente), relativ comune în sistemul de justiție nord-american. [4] Camera inferioară a Parlamentului britanic. [5] Revistă bilunară americană de orientare conservatoare, specializată în comentariu politic, social, cultural și de afaceri. [6] National Conference of State Legislatures este un ONG creat în 1975 care își propune să monitorizeze i sprijine activitatea parlamentelor statale din SUA. [7] În accepțiunea americană a termenului, liberalismul este o doctrină de stânga, oarecum similară cu social-democrația europeană, mai ales în ce privește drepturile civile.

 

 

Articolul precedent

Costurile ascunse ale FIV – inimi zdrobite și riscuri pentru sănătate (de Naomi Whittaker)

Articolul următor

REPUBLICARE De ce să ne vaccinăm?

 

Stephen Baskerville

http://www.stephenbaskerville.net

Autor american specializat în științe politice și considerat o autoritate în materie de divorț, custodia copilului și dreptul familiei. Actualmente este profesor de studii ale statului la Collegium Intermarium din Varșovia. Rezident în România. Traduceri realizate de Bogdan Stanciu.

 

 

Revoluția sexuală a luat-o razna

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Revoluţia sexuală şi copiii. Cum a dus Stânga lucrurile prea departe (de Jan Fleischhauer)

Perdeaua de Fum

 

 

 

Stânga germană are propriul istoric de abuz. Unul dintre obiectivele mișcării din 1968 a fost eliberarea sexuală a copiilor, iar pentru unii, aceasta a însemnat depășirea tuturor inhibițiilor sexuale, creând un climat în care până și pedofilia era considerată progresistă.

 

În primăvara anului 1970, Ursula Besser a găsit o servietă în faţa uşii apartamentului ei. Nu era ceva cu totul neobişnuit în acele zile ca oamenii să lase diverse lucruri în faţa uşii sau să strecoare pacheţele mai mici în cutia de corespondenţă. Ea era, totuși, membru al parlamentului de stat din Berlin din partea Creştin-Democraţilor (CDU), conservatori. Uneori Besser telefona la poliţie pentru a cere examinarea vreunui pachet suspect. Avea întotdeauna grijă să-şi ceară scuze la vecini pentru agitaţie.

 

Studenţii proclamaseră o revoluţie, iar Besser, văduva unui ofiţer, făcea parte din acele forţe care se opuneau intens schimbărilor radicale ale momentului. Trei ani mai devreme, după ce a devenit un membru nou ales al parlamentului, CDU o numise pe Besser, doctorand în filologie, în Comisia pentru Educaţie. Ea a dobândit repede reputaţia unei persoane atât directe, cât şi combative.

 

Servieta conţinea un teanc de hârtii: rapoartele dactilografiate zilnic cu privire la munca educațională într-un centru de after-school din cartierul berlinez Kreuzberg, unde un grup de pînă la 15 copii cu vârste între 8 și 14 ani erau luaţi în grijă pe timpul după-amiezii. Primul raport era datat 13 august 1969, iar ultimul, 14 ianuarie 1970.

 

Chiar şi o revizuire sumară a materialului arăta că activitatea de învăţământ de la centrul Freiheit Rote („Libertatea Roşie”) era neobişnuită. Scopul centrului era de a forma elevii în „personalităţi socialiste”, iar misiunea educaţională depăşea cu mult joaca sub supraveghere adultă. Agenda centrului includea „propagandă de agitaţie” privind situaţia din Vietnam şi recrearea de „lupte de stradă”, în care copiii erau împărţiţi în „studenţi” şi „poliţişti”.

 

Mimarea actului sexual

Notiţele educatorilor indică faptul că un accent foarte puternic a fost pus pe educaţia sexuală. Aproape în fiecare zi, elevii jucau jocuri care cuprindeau dezbrăcarea şi citirea de reviste pornografice în grup, împreună cu mimarea actului sexual.

 

Conform înregistrărilor scrise ale acestor activităţi, un „exerciţiu de sex” a fost efectuat pe 11 decembrie şi o „oră de f***t” pe 14 ianuarie. O notiţă din 26 noiembrie scrie:

 

„În general, am provocat aluzii sexuale în mod repetat, deschis sau într-un mod ascuns, care au fost apoi exprimate de Kurt şi Rita, prin pantomimă pe o masă scundă, în faţa noastră.”

 

Acest material a prezentat publicului larg, pentru prima oară, un produs secundar al mişcării studenţeşti: eliberarea sexuală a copiilor.

 

Besser transmis aceste rapoarte unui editor de la ziarul vest-berlinez Der Abend, care a publicat fragmente.

 

La 7 aprilie 1970, parlamentul landului Berlin a pus în discuţie activitatea de la Freiheit Rote. După cum s-a dovedit, Institutul de Psihologie de la Universitatea Liberă din Berlin se afla în spatele centrului. De fapt, institutul înfiinţase acest centru şi furniza corpul didactic care lucra acolo. Besser crede ca persoana care a lăsat acele rapoarte în faţa uşii ei a fost un angajat alarmat al centrului.

 

Câteva zile mai târziu, Besser a efectuat o vizită la Institutul de Psihologie din cartierul berlinez Dahlem, „pentru a arunca o privire la faţa locului”, cum spune ea. În subsol, Besser a găsit două camere care erau separate de o oglindă mare. Într-una din camere se aflau o saltea, o chiuvetă de perete şi un rând de cârpe de spălat multicolore. Când a fost întrebat de Besser, un angajat al institutului a spus că subsolul era folosit ca o „staţie de observaţie” pentru a studia comportamentul sexual la copii.

 

De atunci, centrul s-a stins în obscuritate, dar membrii mişcării din 1968 şi succesorii lor au fost prinşi într-o obsesie cu privire la sexualitatea copilăriei. Acesta este un capitol al istoriei mişcării care nu este niciodată menţionat în rememorările lauditave la adresa acelei epoci. În această privinţă, veteranii mişcării studenţeşti de la sfârşitul anilor ’60 par să fi cedat unei amnezii acute. Metită făcută o analiză a acestui aspect al revoluţiei studenţești.

 

Posibilitatea sexului cu copii

În dezbaterea privind abuzul sexual, unul dintre elemente este confuzia în ceea ce priveşte linia care nu trebuie trecută în interacţiunile cu copiii. Este o confuzie care nu se limitează la Biserica Catolică. Însă, tocmai în cercurile aşa-numit progresiste a început erotizarea copilăriei şi eliminarea treptată a tabuurilor. A fost o schimbare care a permis chiar posibilitatea de sex cu copii.

 

Incidentele de la Şcoala Odenwald din landul vestic Hesse – o şcoală internat cu nicio afiliere religioasă – au arătat ca a existat o legătură între apelurile pentru reformă şi îndepărtarea de inhibiţie. Cazul lui Klaus Rainer Röhl, fostul editor al revistei de stânga Konkret, pare de asemenea izolat în lipsa contextului istoric. Articolele în care Konkret a pledat deschis în favoarea sexului cu minori sunt cel puţin la fel de tulburătoare ca acuzaţiile la adresa lui Röhl din partea fiicelor sale, Anja şi Bettina, că el le-a molestat, acuzaţii pe care Röhl le neagă.

 

Stânga are o istorie proprie de abuz şi este mai complicată decât s-ar părea la prima vedere. Atunci când lideri ai mişcării studenţeşti de la sfârşitul anilor 1960 sunt întrebaţi despre acest lucru, ei oferă răspunsuri evazive sau ezitante. „La baza mişcării din 1968 a existat în realitate o lipsă de respect faţă de limitele necesare între copii şi adulţi. Măsura în care acest lucru a dus la cazuri de abuz este neclară”, scrie în retrospectivă Wolfgang Kraushaar, om de ştiinţă politic şi cronicar al mişcărilor studenţeşti din 1968.

 

O lipsă de respect faţă de limite este o descriere clementă. S-ar putea spune, de asemenea, că graniţele au fost rupte în mod violent.

 

Eliberarea sexuală s-a aflat în fruntea ordinii de zi a revoluţionarilor tineri care, în 1967, au început întoarcerea societăţii cu susul în jos. Controlul asupra dorinţei sexuale a fost văzut ca un instrument de dominare, pe care societatea burgheză l-a folosit pentru a menţine puterea. Tot ceea ce inovatorii au perceput ca fiind greşit şi dăunător îşi are originile în acest concept: agresiunea omului, lăcomia şi dorinţa de a fi stăpân al propriilor posesii, precum şi predispoziţia de a se supune autorităţii. Studenţii radicali au crezut că doar cei care se eliberează de represiune sexuală pot fi cu adevărat liberi.

 

Tratamentul ostil al plăcerii sexuale

Pentru ei, era evident că eliberarea ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă. Odată ce inhibiţiile sexuale au prins rădăcini, au motivat ei, tot ce se putea face era doar un tratament al simptomelor. Ei au fost convinşi că o alternativă mult mai bună era împiedicarea dezvoltării acestor inhibiţii. Mai toate textele de stânga ale zilei abordau subiectul sexualităţii.

 

De exemplu, „Die Revolution der Erziehung” („Revoluţia în educaţie”), o lucrare publicată de editura Rowohlt în 1971, care a devenit rapid un bestseller, adresa subiectul sexualităţii după cum urmează:

 

„De-erotizarea vieţii de familie, de la interdicţia de activitate sexuală între copii şi până la tabuul incestului, serveşte ca pregătire pentru asimilarea totală – ca pregătire pentru tratamentul ostil al plăcerilor sexuale în şcoală şi subjugarea voluntară la un sistem de muncă dezumanizant.”

 

Numărul 17 al revistei culturale Kursbuch, publicat în iunie 1969, descrie poziţia revoluţionarilor din punct de vedere practic. Publicată de autorul german Hans Magnus Enzensberger, această ediţie conţinea un raport al membrilor Comunei 2 din Berlin, intitulat „Educarea copiilor în comună”. Trei femei şi patru bărbaţi s-au mutat în vara anului 1967 într-un apartament dintr-o clădire veche pe strada Giesebrechtstrasse, împreună cu doi copii mici, o fetiţă de trei ani, Grischa, şi un băiat de patru ani, Nessim. Pentru aceştia, experimentul concubinajului a fost o încercare de a depăşi toate constrângerile burgheze, inclusiv conturi bancare separate şi uşi închise la baie, până la fidelitatea în cadrul cuplurilor şi dezvoltarea sentimentului de ruşine. Cei doi copii au fost crescuţi de grup, ceea ce adesea a însemnat că nimeni nu le-a acordat prea multă atenţie. Deoarece adulţii au avut drept scop nu doar „a tolera, dar de fapt a afirma sexualitatea copiilor”, ei nu au fost mulţumiţi să acţioneze doar în calitate de observatori pasivi.

 

Membrii acestei comune s-au simţit obligaţi să scrie despre experienţele lor, ceea ce explică de ce unele dintre incidentele care au avut loc au fost documentate în mod fiabil. La data de 4 aprilie 1968, Eberhard Schultz descrie modul în care el este culcat în pat cu micuţa Grischa şi cum ea începe să-l atingă, în primul rând pe faţă, apoi pe stomac şi fese şi în cele din urmă pe penis, până când el devine „foarte excitat” şi „cocoşul îi devine greu”. Fetiţa trage în jos colanţii ei şi îi solicită lui Schultz să „o bage înăuntru”, la care el răspunde ca penisul lui este „probabil prea mare.” Apoi, el atinge vaginul fetei.

 

Uite, vaginul meu

Kursbuch 17 conţinea o serie de fotografii de dimensiuni afiş. Sub titlul “Joacă amoroasă în camera copiilor,” aceasta îi prezenta pe Nessim şi Grischa, amîndoi goi. Imaginile supradimensionate sunt de genul celor care se pot vedea într-o revistă pentru pedofilii de azi, cu siguranţă nu într-o publicaţie influentă a intelectualităţii de stânga. Textul explicativ spune: „Grischa se plimbă în faţa oglindei, se uită la trupul ei, se apleacă înainte de mai multe ori, îşi încercuiește fesele cu mâinile ei şi spune: Uite, vaginul meu.”

 

Ulrich Enzensberger, un fost membru al comunei, a declarat mai târziu că Nessim priveşte înapoi „cu groază” la zilele petrecute în cadrul comunei. Nessim este acum un om de ştiinţă politică în Bremen, în timp ce Grischa trăieşte în Berlin şi lucrează pentru o editură de carte. Nessim şi Grischa au trăit vieţi foarte private din momentul în care au avut posibilitatea de a lua decizii proprii. Nessim spune politicos că el discută despre copilărie „şi, prin urmare, subiecte intime, numai cu persoane de încredere”. Grischa, acum în vârstă de 46 ani, este la fel de reţinută în ce priveşte trecutul ei.

 

Este tentant de a considera „joaca dragostei” din această comună ca o excepţie, un exces radical al unui proiect revoluţionar, însă foarte mulţi părinţi de stânga şi-au modelat propriile vieţi după experimentele educaţionale de pe Giesebrechtstrasse. Pentru aceşti contemporani, Comuna 2 a fost un proiect pilot în educaţia anti-autoritară, care a fost repede urmat de grădiniţe private în care părinţii au aplicat idei noi pentru creşterea copiilor lor, în primul rând în Frankfurt, Berlin, Hamburg şi Stuttgart şi în cele din urmă în oraşe mai mici, cum ar fi Giessen şi Nurnberg.

 

Iniţial, părinţii au abordat aspectele practice, cum ar fi dacă să ia copiii cu ei pentru a protesta la marşuri. Dar, în cele din urmă, ordinea de zi s-a concentrat pe educaţia sexuală. În aceste grădiniţe şi centre de zi anti-autoritare, cunoscut sub numele de Kinderladen, niciun alt subiect a fost discutat la fel de mult ca sexul, spune Alexander Schuller, unul dintre pionierii mişcării.

 

Opinii împărţite

În 1969 Schuller, un sociolog, a fost unul dintre fondatorii unui Kinderladen în cartierul Wilmersdorf din Berlin. Asemeni lui Schuller şi alţi părinţi au fost cadre universitare, jurnalişti sau diverşi angajaţi la universităţi – fără îndoială un lot din clasa de mijloc. Cei doi fii ai lui Schuller, de patru şi cinci ani la acea vreme, au crescut fără regulile şi pedepsele obişnuite dintr-o grădiniţă de stat.

 

Dar adulţii au avut repede păreri împărţite în problema sexului. Unii au fost determinaţi să-şi încurajeze copiii să-şi arate şi atingă organele genitale, în timp ce alţii au fost îngroziţi de idee.

 

„Nu a fost niciodată abordat destul de direct, dar era clar că, în cele din urmă, se preconiza sex între copii şi cele două femei învăţătoare”, spune Schuller. „Mi-a fost extrem de dificil să adopt o atitudine anume. Am simţit că ceea ce încercam să realizăm era fundamental corect, dar când s-a ajuns la aceasta problemă, m-am gândit: Aşa ceva este o nebunie, nu este corect. Dar apoi mi-a fost ruşine de acest gând. Cred că mulţi părinţi au trecut prin aceeaşi situaţie”.

 

Gruparea mai pudică a prevalat după un an de discuţii istovitoare, iar părinţii au decis că nu va exista sex în Kinderladen.

 

În zilele noastre, stimularea organelor sexuale ale unui copil de către un adult este considerată clar ca agresiune sexuală penală. Dar pentru revoluţionarii din 1968 a fost un instrument educaţional care a ajutat la „crearea unei noi persoane”, în conformitate cu „Manualul de Îndoctrinare Pozitivă a Copilului”, publicat în 1971.

 

„Copiii pot învăţa să aprecieze erotismul şi actul sexual mult timp înainte ca ei să devină capabili de a înţelege cum este procreat un copil. Este important pentru copii să se dezmierde cu adulţi. La fel de valoros este ca actul sexual să apară în timpul acestor dezmierdări.”

 

Iluminism constant

Auto-înşelăciunea acestor părinţi aşa-zis „luminaţi” a început atunci când au încercat să forţeze asupra copiilor o relaţie de sex fără inhibiţii. În teorie, scopul lor a fost de a permite copiilor să acţioneze conform nevoilor lor sexuale. Dar, deoarece copiii nu manifestă în mod spontan tendinţa de a deveni activi sexual în faţa adulţilor, au trebuit să fie stimulaţi pentru a face acest lucru. Părinţii obişnuiau să spună în mod constant glume deocheate şi au folosit cuvinte cum ar fi „cocoş”, „fund” sau „vagin”. „De fapt, fiilor mei le-a plăcut foarte mult la Kinderladen“, spune Schuller, „dar pălăvrăgeala constantă despre sex li s-a părut oribilă.”

 

În romanul ei „Das Bleiche Herz der Revolution” („Inima palidă a revoluţiei”), Sophie Dannenberg a descris în mod izbitor cât de agonizant poate fi pentru copii atunci când limitele vieţii private sunt încălcate. Dannenberg, ai cărei părinţi, motivaţi de afilierea lor cu Partidul Comunist German, au trimis-o la un Kinderladen în oraşul Giessen în anii 1970, s-a folosit de amintirile depănate de mama ei şi alţi martori contemporani pentru a scrie o mărturie personală despre atmosfera de „constantă iluminare”.

 

Materialul folosit de ea include un episod de seară al părinţilor, când una dintre mame s-a dezbrăcat în faţa fiului ei, astfel încât el să o poată „inspecta”. Femeia şi-a crăcănat picioarele pentru a-şi expune părţile private pentru inspecţie. Jocul s-a terminat atunci când băiatul a blocat un creion în vaginul mamei sale. Părinţii, de asemenea, petreceau mult timp discutând dacă este o idee bună de a avea sex cu copiii lor, astfel încât să demonstreze „naturaleţea” actului sexual.

 

Deşi persoanele intervievate de Dannenberg nu îşi amintesc cazuri de avans fizic, ele au descris „forme mai moderate de agresiune sexuală”, cum ar fi cererile insistente asupra copiilor de a arăta trupurile lor goale. În roman, care se bazează pe cercetarea lui Dannenberg, personajului Simone de opt ani i se spune să se dezbrace în faţa mai multor adulţi şi altor copii. „De ce vrei să te ascunzi”, spune mama, spre amuzamentul celor din jur, atunci când copilul îşi acoperă instinctiv organele genitale cu o pernă. „Este un lucru frumos ce ai acolo! Arată-ni-l şi nouă!”

 

Escapade

Nicio altă scenă din carte nu a provocat reacţii mai furioase. Dannenberg spune că a fost literalmente huiduită în timpul discuţiilor cu publicul despre cartea ei, ori de câte ori această scenă a fost menţionată. „Minciuni, minciuni”, au strigat membrii din audienţă în timpul unei discuţii de grup cu Ulrich Enzensberger, atunci când i-a amintit de escapadele sexuale ale zilei.

 

Probabil că nici pentru adulţi nu a fost întotdeauna uşor să fie atât de liberi. Nu toată lumea ştia ce să facă atunci când copiii treceau de la joaca între ei la drăgosteală cu adulţii.

 

În cartea să autobiografică „Marele Bazar” din 1975, politicianul Partidului Verzilor, Daniel Cohn-Bendit, descrie experienţele sale ca profesor într-un Kinderladen din Frankfurt. Atunci când copiii încredinţaţi în grija sa se apucau să îi desfacă fermoarul la pantaloni, scrie el, „am fost, de obicei, destul de surprins. Reacţiile mele au variat, în funcţie de circumstanţe, dar atracţia lor erotică mi-a pus o problemă. I-am întrebat: ‘De ce nu vă jucaţi împreună, de ce m-aţi ales pe mine şi nu pe alţi copii?’ Dar dacă insistau, eu îi apreciam în orice caz.”

 

Asta doare

Altora le-a fost vizibil mai greu să facă faţă situaţiei. O însemnare din decembrie 1969 din arhiva unui Kinderladen din Stuttgart include mărturia unei mame care s-a pomenit dintr-o dată cu mai mulţi copii sub fustă. Atunci când unul dintre băieţi a început sa tragă de părul pubian, femeia nu a fost sigură cum să reacţioneze. Pe de o parte nu a vrut să pară inhibată, dar pe de altă parte situaţia a fost neplăcută pentru ea. „Asta doare”, a spus ea în cele din urmă, „Nu-mi place asta.”

 

O altă mărturie, a sociologului Monika Seifert, descrie experienţele ei în articolul „Cooperativa părinţilor a şcolii de copii din Frankfurt”, apărut în revista Vorgänge. Ea arată cât de greu a fost pentru părinţii copiilor din Kinderladen de a decide în cele din urmă între aşteptările ideologice şi sentimentul lor de bine şi rău.

 

Seifert se întreabă critic de ce, în proiectul descris de ea, „nu a fost observat niciun caz de tentativă de activitate sexuală directă între copii şi adulţi”. Trebuie remarcat faptul că ea vede acest lucru ca o deficienţă, nu un succes. Ca mamă, Seifert concluzionează că „inhibiţiile şi nesiguranţa adulţilor” au fost, probabil, de vină pentru pasivitatea lor, iar copiii „şi-au suprimat curiozitatea sexuală, datorită reacţiilor subconştiente ale adulţilor”.

 

Un joc erotic incredibil

Se califică lucrurile întâmplate într-un număr de Kinderladen drept abuz? Conform criteriilor care au fost aplicate pentru preoţii catolici, în mod clar da, spune Alexander Schuller, sociologul. „Obiectiv vorbind, a fost abuz, dar nu a fost din punct de vedere subiectiv”, spune autoarea Dannenberg. Aşa ciudat cum pare în retrospectivă, părinţii au avut aparent bunăstarea copiilor în minte, nu a lor. Pentru aderenţii la noua mişcare, copilul nu a servit drept un obiect sexual de satisfacere a poftelor trupeşti. Acest lucru diferenţiază abuzul motivat politic de pedofilie.

 

Aici, de asemenea, distincţiile devin neclare. Cum ar trebui să reacţionăm la ceea ce scrie Cohn-Bendit în memoriile sale despre „fetiţe de cinci ani care au învăţat deja să îmi facă propuneri sexuale”? Aceasta nu a fost singura dată când politicianul Verde s-a lăudat cu experienţele sale cu copiii. Într-o apariţie larg ignorată la televiziunea franceză în ziua de 23 aprilie 1982, Daniel Cohn-Bendit, astăzi membru al Parlamentului European, a declarat următoarele:

 

„La nouă dimineaţa mă alătur celor opt copii mici ai mei, cu vârste cuprinse între 16 luni şi 2 ani. Le spăl fundurile, eu îi gâdil, ei mă gâdila pe mine şi ne dezmierdăm… Ştii, sexualitatea unui copil este un lucru fantastic. Trebuie să fii onest şi sincer. Cu copiii foarte mici nu este acelaşi lucru cum ar fi cu copii între patru şi şase ani. E nemaipomenit atunci când o fetiţă de cinci ani începe să se dezbrace, pentru că este un joc. Este un joc incredibil de erotic.”

 

Cohn-Bendit a pretins mai târziu că portretele pe care le-a realizat în cartea sa au fost concepute ca o provocare. Indiferent dacă cineva crede sau nu afirmaţiile sale, evoluţia Verzilor din anii 1980 arată că discursul lor nonşalant despre sex cu copii mici a atras în cele din urmă pedofili reali.

 

Fără restricţii de vârstă

În urma mişcării gay în curs de dezvoltare au apărut curând şi aşa-numitele grupuri de pedo. Inspirându-se de la homosexuali, şi ei au au susţinut că, în virtutea faptului că sunt o minoritate, li se cuvin anumite drepturi. Cel mai cunoscut dintre aceste grupuri a fost „Comuna Indiană” din Nürnberg, un „proiect alternativ de viaţă” pentru adulţi şi copii. „Indienii”, gălăgioşi şi vopsiţi în culori vii, au apărut în 1980 la prima convenţie a Partidul Verde, în oraşul german Karlsruhe, pentru a atrage sprijin în favoarea cauzei lor, pe care au numit-o „sex liber pentru copii şi adulţi.”

 

Verzii nu au fost mult timp imuni la argumentul că guvernul nu ar trebui să limiteze sexualitatea copiilor. La convenţia din Lüdenscheid în 1985, organizaţia Verzilor din landul Rhein-Westphalia a susţinut că „sexualitatea non-violentă” între copii şi adulţi ar trebui să fie permisă în general, fără restricţii de vârstă. „Relaţii sexuale consensuale între adulţi şi copii trebuie să fie dezincriminate”, a scris într-un document de poziţie din aceeaşi perioadă grupul de lucru al Verzilor „Copii şi Tineret” din landul Baden-Württemberg. Proteste publice au forţat partidul să elimine această declaraţie din document.

 

În această perioadă, niciun alt ziar nu a oferit pedofililor o platformă mai mare ca ziarul de stânga Tageszeitung, ceea ce evidenţiază gradul de acceptabilitate socială pe care l-a căpătat violarea tabuurilor în cadrul comunităţii de stânga. În mai multe serii, inclusiv unul intitulat „Iubesc băieţii”, şi în interviuri lungi, bărbaţilor li s-a oferit posibilitatea de a descrie cât de frumos şi eliberator este sexul cu băieţi preadolescenţi. „A fost o mare incertitudine cu privire la cât de departe se poate merge”, spune Gitti Hentschel, co-fondator şi editor la Tageszeitung între anii 1979-1985. Cei care, asemeni lui Hentschel, s-au opus în mod deschis la promovarea pedofiliei au fost etichetaţi drept „pudici” şi împotriva libertăţii de exprimare. „Nu există cenzură în Tageszeitung”, a fost răspunsul publicaţiei.

 

Carte blanche

Unul dintre puţinii lideri din stânga care s-au opus de timpuriu mişcării pedofile a fost omul de ştiinţe sociale Günter Amendt. „Nu există nicio sexualitate echitabilă între copii şi adulţi”, a declarat Amendt, exprimându-şi indignarea asupra mişcării. Alice Schwarzer, fondator al revistei politice pentru femei Emma, a vorbit de asemenea împotriva minimalizării sexului cu copii şi l-a definit drept ceea ce a fost cu adevărat: abuz pur şi simplu.

 

Amendt îşi aminteşte cum a fost criticat drept un reacţionar în pliante şi articole. „În acea vreme a fost o campanie împotriva mea şi a lui Alice”, spune el. Acest episod oribil s-a încheiat abia la mijlocul anilor 1990. În 1994, pedofilii au publicat pentru ultima oară în Tageszeitung şi publicaţia a recunoscut că actul sexual cu băieţii nu este diferit de cel cu fetiţe, care, datorită mişcării feministe, au fost considerate demne de protecţie de mai mult timp.

 

Revoluţionarii de la sfârşitul anilor 1960 au încă un drum lung de parcurs pentru a confrunta această parte a istoriei lor. Atunci când au fost ridicate întrebări despre activităţile membrilor mişcării din 1968 în legătură cu cazurile de abuz de la Şcoala Odenwald, apologeţii mişcării s-au grăbit să îşi acorde carte blanche.

 

„Aceste acuzaţii fac parte din încercarea de a denunţa progresul social”, a scris în Frankfurter Rundschau sexologul şi veteranul din 1968, Gunter Schmidt. „Pe ansamblu, schimbările sociale care sunt asociate cu numărul 1968 au fost mai susceptibile de a fi condus la prevenirea abuzurilor.”

 

Aceasta este o modalitate foarte cuminte de amintire a trecutului. Cu siguranţă nu este împărtăşită de toată lumea care a făcut parte din experimentele educaţionale de stânga ale perioadei.

 

Despre autor

Traducere și adaptare după Der Spiegel – The Sexual Revolution and Children – How the Left Took Things Too Far.

 

 

Revoluţia sexuală şi copiii. Cum a dus Stânga lucrurile prea departe (de Jan Fleischhauer)

 

 

//////////////////////////////////////////////////////

 

 

Mustrarea

 

 

Autor: Dorina Madaras 

Referințe Matei 18:15-17

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă  să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.” (Matei 18:15-17) Amin! 

 

Domnul Isus, prin acestea versete ne-a lăsat un „ghid” pentru cum să ne comportăm şi să procedăm cu cei care păcătuiesc împotriva noastră. Aceste îndrumări se referă la:

(1) Creștini şi nu cei necredincioși

(2) Păcatele comise împotriva noastră și nu altora

(3) Rezolvarea conflictelor în contextul bisericii şi nu în cadrul comunității în general

 

Cuvintele Domnului Isus nu sânt o licență pentru un atac frontal asupra oricărei persoane care ne supără sau ne jigneşte. Nu sânt o licență pentru a începe o campanie de bârfe distrugătoare sau pentru a cere un proces de judecată bisericesc. Cuvintele Domnului sânt create şi rostite cu intenția de-a împăca pe cei în conflict, astfel încât toți creștinii să poată trăi în armonie.”Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18) „Urmăriţi pacea cu toţi și sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14) „Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea!” (Psalmul 34:14) „Trăiţi în pace între voi.” (1 Tes 5:13) „Iată ce plăcut și ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133: 1) AMIN! Doamne ajută!

 

Cuvântul „frate”, înseamnă acel creştin credincios care este născut din nou, adică născut din Hristos. Astfel de creştini sânt numiți frați, deoarece aparțin aceleiaşi familie răscumpărată, având un Tată comun: Dumnezeu, şi fiind uniți într-un singur trup şi singur Duh, călătorind spre acelaşi destinație, Împărăția lui Dumnezeu.   

 

Dacă un „frate” [soră] păcătuieşte împotriva noastră, adică ne răneşte în vreun fel, prin cuvinte sau comportament, acel om trebuie abordat singur, în persoană sau prin mesaj, pentru a căuta o explicație a comportamentului său şi a afla motivul pentru care a păcătuit împotriva noastră. Fiindcă a greşit, trebuie administrată o mustrare prietenoasă şi frățească fară duşmănie, urmată cu iertare şi împăcare! 

 

Dumnezeu a înființat această poruncă de la început: „Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.” (Leviticul 19:17) Aşadar, Domnul nu ne dă libertatea să neglijăm azi această poruncă, nici să-l schimbăm, ci să-l împlinim doar atunci când este cazul.

 

Când cineva ne greşeşte, de cele mai multe ori facem contra recomandării lui Dumnezeu. Atunci când suntem victime ale unui comportament greşit, în loc să abordăm problema cu cel care ne-a greşit, recurgem la îmbufnare! Ne întoarcem spatele în ciudă sau în ură, căutăm răzbunare sau ne implicăm în bârfe.

 

Să nu spunem: „Trebuie el să vină la mine.” NU! Noi trebuie să mergem la el. Fiindcă, el a păcătuit împotriva noastră, este o situație personală şi trebuie să-l confruntăm. Este nerealist să ne-așteptăm ca persoana care ne-a facut rău şi ne-a rănit, să încerce să facă pace. Rănitul este întodeauna cel care trebuie să ierte, deși el nu trebuie să fie iertat! Dacă cel rănit are gândul lui Hristos, el va iniția împăcarea.

 

Cuvântul Domnului ne învață să mergem mai întâi la acea persoană, oricât de dificil ar fi acest pas. Domnul Isus ne porunceşte să luăm inițiativă, să fim cât se poate de fermi cu el şi să-i atragem atenția asupra păcatului său comis împotriva noastră. Este cuvincios să-i dăruim o şansă de a-şi explica comportamentul. În cele mai multe cazuri, o sinceră, prietenoasă conversație poate rezolva problema. Dar, mândria şi ura omului împiedică acest rezultat, şi ca urmare, dă naştere unei relații ostile sau chiar distruge relația. 

 

Este necesar ca acel „frate” să aibă posibilitatea de a-şi recunoaşte păcatul, să-şi ceară iertare şi să repare relația. El trebuie să-şi facă partea lui pentru a îndrepta lucrurile. Chiar dacă păcătuiește împotriva noastră de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la noi și zice: „Îmi pare rău!”, trebuie să-l iertăm! (Luca 17:4) Iar vorbirea noastră față de el să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știm cum trebuie să-i vorbim şi să-i răspundem (Coloseni 4:6) şi să vorbim adevărul cu blândețe şi în dragoste (Efeseni 4:15). Doamne ajută!

 

Consider, că un creştin adevărat ar fi bucuros de o astfel de oportunitate de împăcare, şi este datoria noastră să o înițiăm. Dar dacă el nu primeşte mustrarea, nu-şi asumă greşeala, nu vrea să-şi ceară iertare nici să se îndrepte de bunăvoie, şi poate chiar ne amenință, atunci sântem nevoiți să-l abordăm cu unul sau doi martori pentru ca el să fie indus să-i asculte. Acesti martori ar trebui să fie persoane de influență sau autoritate, sau prietenii lui personal şi de încredere care vor fi martori ai comportamentului său în fața bisericii (2 Corinteni 13:1, Ioan 8:17), dacă este cazul.  

 

Dacă şi la acest pas „fratele” nu primeşte mustrarea şi sfaturile martorilor şi refuză împăcarea, atunci sântem obligați să-l spunem  Bisericii [congregației] din care face parte. Astfel de oameni trebuie aduşi în fața adunări pentru a fi sfătuiți, mustrați, îndreptați şi reformați. Asta a fost şi trebuie să fie întotdeauna prima prioritate a bisericii, disciplinarea unui frate ofensator. Dar dacă neglijează să asculte Biserica, să fie pentru noi ca un păgân şi un vameş care erau oameni păcătoşi, cu caracter abandonat, iar evreii nu aveau contact cu ei. Asemenea, nici noi să nu avem nici o tanjență cu el sau să-l recunoaştem ca frate creştin până când îşi recunoaşte vina şi se pocăieşte de acel păcat.

 

Acuma, asta nu înseamnă că ar trebui să încetăm să ne rugăm pentru el, să-i arătăm milă, bunătate şi dragoste, sau să nu-l ajutăm în suferință şi în încercare. Ca un creştin, este datoria noastră să iubim pe vrăjmașii noștri, să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să facem bine celor ce ne urăsc și să ne rugăm pentru cei ce ne asupresc și ne prigonesc (Matei 5:44). Totuşi, până ce nu se căieşte de acel păcat, trebuie să-l dezaprobăm ca pe un frate creştin, să-l tratăm ca pe cei care nu au legătură cu Biserica, şi să evităm contact şi părtăşie cu el. Aceasta este singura modalitate de-a păstra pacea şi sfințenia în Biserică. Să ne ferească Dumnezeu de astfel de situații.

 

Consider, că este mult mai eficace să-l avertizăm  pe „fratele” de greşeala lui, să-şi recunoască  greşeala, să-şi ceară ierate şi noi să-l iertăm, iar să nu mai trăim în trecut. Bârfa şi clevetirea nu fac nimic decât răneşte şi dezbină, şi pătează numele restul fraților creştini din întreaga lume. Astfel, necinstim Numele Dumnezeului nostru. În schimb, dacă avem o dragoste fierbinte unii pentru alţii, această dragoste acoperă o sumedenie de păcate (1 Petru 4: 8).

 

Dacă iertăm oamenilor greșelile lor, și Tatăl nostru ceresc ne va ierta greșelile noastre. Dar, dacă nu iertăm oamenilor greșelile lor, nici Tatăl nostru nu ne va ierta greșelile noastre (Matei 6: 14-15). Mai mult de atât, trebuie să iertăm cât de des este nevoie. Apostolul Petru a pus următoarea întrebare: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” Însă Domnul a răspuns: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” (Matei 18: 21-22) Amin! Doamne ajută-ne! 

 

Acest proces va crea o șansă mult mai bună de-a restabili relația şi al câştiga pe fratele nostru. A-l „câstiga” înseamnă a-l restaura, ca să fie un creştin consistent; a-l împăca cu noi însuşi; aducândul pe calea bună. Astfel, l-am câştigat ca frate creştin! Din păcate, mândria şi ura produce lipsă de comunicare şi mustrare, aşadar, cei care se fac vinovați de diferite păcate nici măcar nu îşi dau seama că purtarea lor a avut efecte negative asupra altora şi de aceea e foarte probabil să repete păcatul!

 

Unii vor spune că „tăcerea e de aur” şi nu are rost să confruntăm pe cei care ne-au greşit. Însă, o astfel de tăcere constituie o încălcare flagrantă a poruncii Domnului din Matei 18:15, iar Eclesiastul 3:7 zice că „tăcerea își are vremea ei dar și vorbirea își are vremea ei!” Aşadar, sânt situații în care tăcerea nu are nici o valoare.

 

Tăcerea nu este de aur atunci când o folosim ca mijloc pasiv, vindicativ, de exprimare a mâniei sau nemulțumirii față de o anumită situație. Tăcerea nu este de aur atunci când acceptăm păcatul împotriva noastră şi nu-l abordăm pe acel frate din pricina fricii de oameni, de a fi vorbit de rău sau judecați, de frica de înstrăinare sau de respingere. Tăcerea nu este de aur când are drept rezultat luarea decizii nedorite în mod implicit. La urma urmei, tăcerea poate fi interpretată drept consimțământ.

 

Deşi urâm mustrarea biblică, ea este o mare binecuvântare ascunsă, pentru sufletul nostru. Şi mai mult de atatât, mustrarea este un mare act de iubire! Felul de mustrare recomandat în Biblie, 2 Timotei 3: 16- 4:2, ne opreşte mersul de pe calea distrugerii.

 

Este mai uşor pentru mulți creştini să nu-l abordeze nici pe acel „frate” [soră] care a greşit, şi nici păcatul comis. Cu siguranță, nu ne convine ca cineva să ne tragă atenția când greşim. Preferăm să fim lăsați liberi de-a merge veseli pe calea nebuniei și a morții! Este firesc să nu ne convină mustrarea, corectarea, avertizarea şi sfaturile altora, dar repet, mustrarea este un act de iubire care derivă dintr-o dorință de-a face bine creştinului care a păcătuit împotriva noastră! Atunci când un soț sau un prieten, un membru al familiei sau un asociat, se ridică la nivelul unei astfel de iubiri, ar trebui să fim profund de recunoscători.

 

Psalmistul David spune în Psalmul 141: 5,”Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu!” David afirmă că, a fi mustrat de o persoană evlavioasă, este un act de bunătate şi un semn de iubire. Nimeni nu-i place să fie criticat, dar toată lumea poate beneficia de ea atunci când este spusă cu dragoste şi înțelepciune, și primită cu umilință.

 

David ne învață ce să facem atunci când sântem mustrați de frații noștri creştini.

1.) Să ascultăm vocea lui Dumnezeu în vocea fratelui care ne mustră. 

 

2.) Să nu refuzăm mustrarea, ci să ascultăm sfaturile şi să primim învăţătura, ca să fim înţelepți pe viitor (Proverbe 19:20). 

 

3.) Să acceptăm mustrarea pentru că este un act de bunătate și iubire (Psalmul 141: 5).

 

4.) Să îmbrățişăm mustrarea ca o binecuvântare. 

 

5.) Să apreciem pe cel care ne-a mustrat, şi să păstrăm pacea cu el. 

 

6.) Să-I mulțumim Domnului că ne iubeşte nespus de mult, deacea ne corectează când greşim, ne abate de pe calea rea, ne opreşte din nebuniile noastre, ne învață ce este plăcut înaintea Lui şi ne ajută să umblăm pe calea bună. 

 

Dacă punem în practică aceste sfaturi, cu siguranță ne va ajuta să controlăm modul cum reacționăm la mustrări, privindul ca pe un lucru productiv, și nu distructiv.

 

Chiar dacă, după părerea noastră, mustrarea este prost exprimată; timpul este nepotrivit; tonul se pare dur, iar motivația pare a fi suspectă, să dorim să cercetăm mustrarea pentru fiecare strop de adevăr, apoi să ne pocăim și să mulțumim lui Dumnezeu pentru harul de-a avea oameni în viață, care ne iubesc, spunândune adevărul pe față.”Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui! Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!” (Proverbe 3:11-12)

 

Prin ce metode ne poate mustra Domnul? Prin predică, prin cântare, prin Cuvânt şi prin oameni – un frate sau o soră în Hristos. Să fim atenți să nu respingem mustrarea Domnului când răsună prin vociile oamenilor a lui Dumnezeu, deorece respingem însăşi mustrarea Domnului.

 

Când un frate sau o soră în Hristos, sânt dispuşi să aibă o conversație incomfortabilă şi neplăcută cu noi, [despre greşelile noastre] care ne ajută să ne îndreptăm, ar trebui să fim plini de mulțumire, pentru că Domnul mustră pe cine iubește. Domnul să ne ajute să-i privim pe frații nostri care ne mustră, ca pe o unealtă al dragostei lui Dumnezeu, pentru binele nostru!

 

Bineînțeles, este mult mai ușor de spus decât de făcut! Adânc în ființa noastră păcătoasă, există o ură pentru mustrare şi corectare, deaceea nu o primim cu drag. Când citim că „toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să „învețe”, este firesc să fim mai entuziasmați de faptul că este pentru „învățătură” și ” înțelepciune în neprihănire”, decât pentru „mustrare” și „îndreptare” (2 Timotei 3:16). Este prea personal! Ne atinge un nerv! Dar nu este de mirat că sântem împotriva mustrări chiar şi atunci când este făcută cu blândețe şi gingăşie, pentru că orgoliul nostru ne împiedică să ne vedem slăbiciunile, şi ne considerăm perfecți în ochii nostri. Daca recunoaștem că defapt sântem defecți, egoiști și netrebnici, păcătuind mereu prin vorbele și acțiunile noastre, doar atunci vom putea accepta mustrarea unui frate ca o mare binecuvântare.

 

Mustrarea este un element vital in viața unui crestin autentic, dar de cele mai multe ori, este respins și disprețuit! Cuvântul lui Dumnezeu  definește acest tip de oameni care sânt împotrivă şi nu acceptă mustrarea frățească, și-i avertizează! Cel care respinge mustrarea apucă pe căi greşite (Proverbe 10:17), este un prost (Proverbe 12:1), un nesocotit (Proverbe 15:5), se disprețuiește pe sine (Proverbe 15:32).”Cine urăște mustrarea va muri (Proverbe 15:10) și „sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă mustrarea. ” (Proverbe 13: 18)

 

Din fericire, promisiunile de binecuvântare pentru cei care îmbrățișează mustrarea, sânt uimitoare.”Cel ce ia seamă la mustrare este pus în cinste” (Proverbe 13:18), ajunge înțelep (Proverbe 15:5), capătă pricepere (Proverbe 15:32), iubește ştiința (Proverbe 12:1), va locui în mijlocul înțelepților (Proverbe 15:31) și apucă pe calea vieții (Proverbe 10:17). Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune (Proverbe 29:15), și mustrarea este calea vieții (Proverbe 6: 23).”Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat, așa este înţeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.” (Proverbe 25:12 )

 

Dragi creştini, considerăm mustrarea a fiind ceva rău, sau acceptăm a fiind un lucru spre binele nostru? Proverbele lui Solomon, [un om foarte înțelept], articulează că cei care primesc mustrarea sunt înțelepți și merg pe calea vieții, iar cei care disprețuiesc mustrarea sânt nebuni şi se îndreaptă spre moarte.

 

Dumnezeu să ne ajute să acceptăm mustrarea ca o binecuvântare, ca să putem crește spiritual, să devenim mai înțelepți şi să avem parte de viață veşnică. Totodată, să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră! (Romani 14:19) AMIN! 

 

 

https://www.resursecrestine.ro/devotionale/178657/mustrarea

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

Calea lui Dumnezeu şi cum să o afli, de C. H. Mackintosh

 

 

Iov 28:7 , Luca 11:34-36 .

„Este o cărare pe care nicio pasăre de pradă n-o cunoaşte şi ochiul vulturului n-a văzut-o.”

 

Este o îndurare de nespus pentru cel care doreşte într-adevăr să umble cu Dumnezeu, să ştie că există într-adevăr o cale pe care poate să meargă! Dumnezeu a pregătit pentru răscumpăraţii Săi o cale pe care ei pot merge cu toata siguranţa, cu toată liniştea şi fermitatea. Este privilegiul fiecărui copil al lui Dumnezeu şi al fiecărui slujitor al lui Hristos să fie la fel de sigur de faptul că este pe calea lui Dumnezeu pe cât de sigur este de mântuirea lui. Poate că pare o afirmaţie deplasată; dar întrebarea care se pune este: este oare adevărată? Dacă este adevărată atunci nu poate fi exagerată.

 

 

Fără îndoială că, după părerea unora, s-ar putea să dai dovadă de încredere de sine şi dogmatism dacă afirmi în zile ca acestea în care trăim şi într-un mediu ca acela prin care trecem că eşti sigur că te afli pe calea Domnului. Dar ce spune Scriptura? Ea declară că ‚ „este o cale” şi, de asemenea, ne spune cum să o găsim şi cum să umblăm pe o ea. Da, aceeaşi voce care ne spune despre mântuirea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre ne spune şi despre calea lui Dumnezeu pentru picioarele noastre; aceeaşi autoritate care ne asigură că: „cine crede în Fiul are viaţa eternă”, ne asigură de asemenea că „cei care merg această cale, chiar nebuni, nu se vor  rătăci”. Isaia 35:8-10 .

 

Din nou spunem: acesta este  un semn de îndurare, o îndurare valabilă în toate timpurile, dar mai ales într-o zi plină de confuzie şi de amestec ca aceea în care trăim. Suntem profund mişcaţi văzând starea de nesiguranţă în care se găsesc mulţi dintre copii scumpi ai lui Dumnezeu în momentul de faţă. Nu ne referim acum la problema mântuirii; despre aceasta am vorbit pe larg în altă parte; ceea ce avem acum înaintea noastră este calea creştinului – ce trebuie să facă, unde trebuie să fie, cum să se poarte în mijlocul Bisericii mărturisitoare. Oare nu este atât de adevărat că mulţi dintre copii Domnului rătăcesc în legătură cu aceste lucruri? Oare nu sunt atâţia care, dacă şi-ar mărturisi adevăratele sentimente din inimă, ar trebui să recunoască că nu au linişte – să mărturisească că nu ştiu ce să facă, nu ştiu unde să meargă, sau ce să creadă? Acum se pune întrebarea, oare Dumnezeu Şi-ar lăsa copii şi Hristos slujitorii într-un asemenea întuneric şi în atâta confuzie?

 

Nu, piciorul se mişcă ascultător,

Nu în întuneric şi nesiguranţă

Ci urmându-Te pe Tine, Domnul meu iubit.

 

Oare un copil nu poate afla voia tatălui său? Nici servitorul voia stăpânului său? Şi dacă aşa stau lucrurile în relaţiile noastre pământeşti, cu cât mai mult putem conta pe aceasta în legătură cu Tatăl şi Domnul nostru din ceruri. În trecut, Atunci când Israel a ieşit din Marea Roşie şi a stat la marginea acelui desert uriaş şi teribil care îi despărţea de ţara promisă, cum puteau ei să cunoască calea? Nisipul fără urme îi înconjura din toate părţile. Degeaba ar fi căutat vreo indicaţie acolo. Era o întindere mohorâtă în care ochiul vulturului nu putea vedea cărarea. Moise a simţit aceasta când i-a spus lui Hobab ‚ „Te rog nu ne părăsi pentru că tu ştii unde să aşezăm tabăra în pustiu şi tu vei fi ochi pentru noi” (Numeri 10:31 ). Cât de bine pot înţelege inimile noastre necredincioase această rugăminte mişcătoare! Cât de dorit este un ghid uman în mijlocul unei scene de confuzie! Cu câtă dorinţă se lipeşte inima de cel pe care-l considerăm competent în a ne călăuzi în momente de întuneric şi dificultate!

 

Şi, ne putem întreba, ce nevoie avea Moise de ochii lui Hobab? Oare nu se angajase Iahve în îndurarea Lui să le fie ghid? Da, cu siguranţă, pentru că ni se spune că „în ziua în care a fost ridicat cortul, norul a acoperit locaşul cortului mărturiei; şi era seara ca o înfăţişare de foc deasupra cortului până dimineaţa. Aşa a fost neîncetat: norul îl acoperea şi noaptea avea o înfăţişare de foc. Şi, când se ridica norul de pe cort, atunci porneau fii lui Israel; şi, în locul unde stătea norul, acolo aşezau fii lui Israel tabăra. După porunca Domnului porneau fii lui Israel şi după porunca Domnului rămâneau în tabără; în toate zilele cât stătea norul deasupra cortului, ei erau în tabără. Şi dacă norul rămânea multe zile deasupra cortului, atunci fii lui Israel păzeau cele de păzit ale Domnului şi nu porneau. Şi dacă se întâmpla că norul era puţine zile deasupra cortului, după porunca Domnului aşezau tabăra şi după porunca Domnului porneau. Şi era aşa dacă norul era de seara până dimineaţa şi dimineaţa norul se ridica atunci porneau; sau dacă după o zi şi o noapte norul se ridica, porneau; sau dacă norul rămânea deasupra cortului două zile sau o lună sau multe zile, locuind peste el, fii lui Israel rămâneau în tabără şi nu porneau; dar când se ridica porneau. După porunca Domnului aşezau tabăra şi după porunca Domnului porneau, păzeau cele de păzit ale Domnului după pporunca Domnului prin Moise” (Numeri 9:15-23 ).

 

Aici era călăuzirea divină, călăuzire despre care putem spune cu siguranţă că era capabilă să-i facă independeţi de proprii lor ochi, de ochii lui Hobab sau de ochii oricărui alt muritor. Este interesant să observăm că, la începutul cărţii Numeri, chivotul trebuia să-şi găsească locul chiar în mijlocul adunării, dar în capitolul 10:33 ni se spune că ‚ „au plecat din muntele Domnului cale de trei zile. Şi chivotul legământului Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă”.  În loc ca Iahve să-Şi găsească un loc de odihnă în mijlocul poporului Său răscumpărat, El devine Călăuza lor pentru călătorie şi caută un loc de odihnă pentru ei. Ce mişcător este harul arătat aici şi câtă credincioşie! Dacă Moise a cerut lui Hobab să le fie ghid în ciuda mijloacelor puse la dispoziţia lor de Dumnezeu – norul şi trâmbiţa, atunci Iehova Şi-a părăsit locul Său din mijlocul seminţiilor şi a mers înaintea lor pentru a le găsi un loc de odihnă. Nu cunoştea El bine pustiul? Nu era El mai bun decât zece mii de Hobabi? Nu se puteau ei încrede în totul în El? Cu siguranţă. El nu i-ar fi rătăcit. Dacă harul Său i-a eliberat din sclavia Egioptului şi I-a condus prin Marea Roşie cu siguranţă că se putea încrede în acelaşi har pentru a-i conduce prin imensul şi teribilul pustiu spre ţara în care curgea lapte şi miere.

Dar trebuie să avem în vedere că, pentru  ne putea folosi de de călăuzirea divină, trebuie să abandonăm voinţa proprie şi încrederea în propria înţelepciune precum şi în gândurile şi înţelepciunea altora. Dacă îl am pe Iahve ca şi Călăuză a mea nu vreau nici ochii mei, nici pe cei ai lui Hobab. Dumnezeu este de ajuns; pot avea încredere în El. El ştie tot drumul prin deşert; de aceea, dacă ochii mei vor fi asupra Lui, voi fi călăuzit pe drumul cel bun.

 

Dar aceasta ne duce cu gândul la ceea de-a doua parte a subiectului nostru şi anume: Cum pot afla calea lui Dumnezeu? Este fără îndoială o întrebare de mare importanţă. La cine să merg pentru a afla calea lui Dumnezeu? Dacă ochii vulturului, care sunt atât de atenţi, atât de puternici, care pot vedea atât de departe – dacă leul cel tânăr, atât de viguros în mişcare, atât de maiestuos în umblare n-a trecut pe ea, dacă „omul nu-i cunoaşte preţul şi ea nu se află pe pământul celor vii”, dacă ‚ „adâncul zice ‚ „Nu este în mine” şi marea zice „Nu este la mine”,  aur ales nu poate fi dat pentru ea, nici argint nu poate fi cântărit ca preţ al ei, dacă toată bogăţia universului n-o poate egala şi inteligenţa omului n-o poate descoperi atunci de unde vine înţelepciunea? Unde îi este locul?

 

Să mă întorc la marile standarde ale ortodoxiei care guvernează gândul şi sentimentul religos al milioanelor de-a lungul şi latul Bisericii mărturisitoare ? Oare calea aceasta minunată a înţelepciunii este la ei? Să fie ei o excepţie la regula măreaţă,completă şi cuprinzătoare din Iov 28 ? Cu siguranţă că nu.

 

Atunci, ce să fac­? Ştiu că este o cale. Dumnezeu, care nu poate să mintă, afirmă lucrul acesta, iar eu cred; dar unde s-o găsesc? „Dar înţelepciunea unde se va găsi? Şi unde este locul priceperii? Ea este ascunsă de ochii tuturor celor vii şi tăinuită de păsările cerului. Distrugerea şi moartea zic despre ea – am auzit despre ea cu urechile noastre”(Iov 28:20-22 ). Nu este oare zadarnică căutarea acestei căi minunate  pentru orice fiinţă muritoare şi neştiutoare? Nu, binecuvântat fie Dumnezeu nu este nicidecum un caz pierdut, pentru că „Dumnezeu îi pricepe calea şi îi cunoaşte locul, pentru că El se uită până la marginile pământului vede sub cerul întreg, Când a făcut o greutate pentru vânt şi a împărţit apele cu măsură, când a rânduit o lege pentru ploaie şi o cale pentru fulgerul tunetului, atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, a statornicit-o,da, şi a cercetat-o. Şi către om a zis : „Iată temerea de Domnul, aceasta este înţelepciune ; şi depărtarea de rău este pricepere!” (Iov 28:23-28 ).

 

Acesta este deci secretul divin al înţelepciunii: teama de Domnul. Aceasta aduce conştiinţa în prezenţa directă a lui Dumnezeu, acolo unde îi este de fapt adevăratul loc. Ţinta Diavolului este să ţină conştiinţa în afara acestui loc, s-o aducă sub puterea şi autoritatea omului – s-o conducă în supunere faţă de poruncile şi învăţăturile omului – să forţeze ceva între conştiinţă şi autoritatea lui Hristos Domnul, nu contează despre ce este vorba; poate un crez sau o mărturisire conţinând o cantitate de adevăr – poate părerea unui om sau a unui grup de oameni – părerea unui învăţător favorit – pe scurt, orice care poate să intre şi să uzurpe în inimă locul care aparţine doar Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este o capcană înfiorătoare, şi o piatră de poticnire – o piedică serioasă în calea progresului nostru pe calea Domnului.Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să mă conducă – Cuvântul simplu şi curat, nu interpretarea omenească a acestuia. Fără îndoială că Dumnezeu poate folosi un om ca să deschidă Cuvântul sufletului meu; dar nu descoperirea Cuvântului este cea care mă conduce, ci Cuvântul lui Dumnezeu descoperit de om. Aceasta este foarte important.

 

Trebuie să fim învăţaţi şi conduşi exclusiv de Cuvântul Dumnezeului celui viu. Nimic altceva nu ne va ţine drepţi, şi nu va da consistenţă şi fermitate caracterului şi căii noastre ca şi creştini. Există o puternică tendinţă înăuntrul şi  în afara noastră de a fi guvernaţi de gândurile şi părerile oamenilor -de acele standarde măreţe stabilite de oameni.

 

Aceste standarde şi opinii pot avea o mare cantitate de adevăr – s-ar putea să fie în totul adevărate; nu despre aceasta vorbim acum. Ceeea ce vrem să convingem pe cititorul creştin este că el nu trebuie să fie guvernat de părerile oamenilor, ci pur şi simplu de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu are nicio valoare să susţii un adevăr primit de la oameni. Adevărul trebuie suţinut doar dacă este primit de la Dumnezeu însuşi. Dumnezeu poate folosi un om pentru a-şi comunica adevărul; dar dacă nu-l ţin ca şi cum ar fi de la Dumnezeu, el nu va avea putere divină asupra inimii şi conştiinţei mele; nu mă aduce în legătură vie cu Dumnezeu, ci împiedică această legătură aducând ceva între sufletul meu şi autoritatea Lui sfântă.

 

Am dori mult să dezvoltăm acest subiect şi să consolidăm acest principiu măreţ; dar nu o putem face acum, ci vom încerca să descoperim cititorului unul sau chiar două puncte de o mare importanţă practică prezentate în capitolul 11 din Evanghelia după Luca, puncte care, care odată înţelese, ne vor permite să înţelegem mai bine cum să găsim calea lui Dumnezeu. Vom cita pasajul în întregime. „Lumina trupului este ochiul, când ochiul tău este curat, tot trupul tău este de asemenea plin de lumină. Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Deci dacă tot trupul tău este plin de lumină, neavând nicio parte întunecată, va fi plin de lumină în totul, ca atunci când te luminează lumina cu strălucirea ei” Luca 11  :34-36.

 

Aici ni se oferă adevăratul secret al deosebirii căii Domnului. S-ar putea să pară foarte dificil să navighezi pe un curs drept în mijlocul mării agitate a creştinismului. În urechi ne răsună atât de multe voci controversate. Atenţia ne este solicitată de atât  de multe păreri opuse; oameni ai lui Dumnezeu judecă diferit; există atâtea curente diferite de opinii, încât pare imposibil să ajungi la o concluzie sănătoasă. Ne ducem la un om care, în opinia noastră, are lumină şi el ne spune un lucru; ne ducem apoi la un alt om care şi el pare să aibă lumină iar el ne spune exact invers. Atunci ce să mai credem ?

 

Ei bine, un lucru este sigur, atunci când alergăm în nesiguranţă şi confuzie, de la un om la altul, şi anume, că ochiul nostru nu este simplu. Ochiul simplu este îndreptat doar spre Hristos şi astfel trupul este plin de lumină. Israelitul din vechime nu trebuia să alerge încoace şi încolo pentru a se consulta cu tovarăşii săi despre calea cea dreaptă. Fiecare avea acelaşi ghid divin, şi anume norul ziua şi stâlpul de foc noaptea. Într-un cuvânt Iahve Însuşi era ghidul infailibil al fiecărui membru al adunării. Ei n-au fost lăsaţi călăuzirii celui mai inteligent, înţelept, sau experimentat om din adunare; nici n-au fost lăsaţi să umble fiecare pe calea lui; fiecare trebuia să-L urmeze pe Domnul. Trompeta de argint anunţa pe toţi gândul lui Dumnezeu; şi niciunul dintre cei care aveau urechea deschisă şi atentă nu se rătăcea. Ochiul şi urechea trebuiau aţintite doar la Dumnezeu, şi nu la un muritor.

 

Acesta era secretul călăuzirii în deşertul fără niciun fel de urme din vechime, şi acesta este secretul călăuzirii în pustiul moral pe care îl străbat astăzi răscumpăraţii Domnului. Cineva poate spune: „ascultă-mă pe mine” ; altul spune şi el: „ascultă-mă pe mine”,  iar cel de-al treilea spune şi el: „fiecare să meargă pe calea lui”. Inima ascultătoare spune, în contrast cu toţi: „eu trebuie să-L urmez pe Domnul meu”.

 

Aceasta face totul atât de simplu. Nu va creea tendinţa de a avea un duh de independenţă şi superioritate; ci dimpotrivă. Cu cât învăţ mai mult să mă sprijin pe Dumnezeu pentru călăuzire, cu atât nu voi mai avea încredere să apelez la mine; iar aceasta cu siguranţă nu este independenţă. Într-adevăr mă va elibera de a urma servil pe orice om şi mă va face să-mi simt reponsabilitatea doar faţă de Hristos; şi exact de aceasta este atâta nevoie în timpul prezent. Cu cât vom privi mai cu atenţie la elementele ce străbat Biserica mărturisitoare, cu atât vom fi mai convinşi de nevoia noastră personală de supunere totală faţă de autoritatea divină, care este doar un alt nume pentru „frica de Domnul” sau „un ochi simplu”.

 

Există o propoziţie scurtă în primele capitole ale cărţii Faptele Apostolilor, care ne dă un antidot perfect pentru voinţa proprie sau pentru teama şi supunerea faţă de om care sunt atât de des întâlnite printre noi, iar aceasta este „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu”. Ce declaraţie! „Trebuie să ascultăm”. Aceasta este soluţia pentru voinţa proprie. „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu”. Aceasta este soluţia pentru supunerea orbească faţă de poruncile şi învăţăturile oamenilor. Trebuie să fie ascultare; ascultare faţă de ce ? Faţă de autoritatea lui Dumnezeu şi numai faţă de ea. În felul acesta sufletul este păzit de influenţa necredincioşiei pe de-o parte şi de ceea a superstiţiei pe de altă parte. Necredincioşia spune „Fă ce îţi place”. Superstiţia spune „Fă ce îţi spune omul”. Credinţa spune „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu”.

 

În aceasta constă echilibrul sfânt al sufletului în mijlocul influenţelor confuze şi contradictorii care sunt în jurul nostru în aceste zile. Ca şi slujitor trebuie să-L ascult pe Domnul meu; ca şi copil trebuie să mă alipesc de poruncile Tatălui meu. Iar dacă tovarăşii mei de slujbă şi fraţii mei nu mă înţeleg, nu înseamnă că trebuie s-o fac mai puţin. Trebuie să am în vedere sufletulu meu are în primul rând de a face cu Dumnezeu Însuşi.

El, Cel în faţa căruia se închină bătrânii. Doar cu El am de a face de acum.

 

Este privilegiul meu să fiu tot atât de sigur de gândul Stăpânului meu în ceea ce priveşte calea mea, pe cât sunt de sigur de faptul că am Cuvântul Său pentru siguranţa mântuirii sufletului meu. Dacă nu aşa stau lucrurile, atunci unde sunt? Nu este privilegiul meu să am un ochi simplu? Cu siguranţă că da. Şi apoi ce urmează? „Tot trupul de asemenea plin de lumină”. Deci dacă tot trupul meu este plin de lumină, poate oare mintea mea să fie plină de confuzie? Imposibil. Cele doua lucruri sunt în totalitate incompatibile; şi ca urmare unul dintre ele este „plin de întuneric”. Este foarte clar că ochiul meu nu este simplu. Se poate să fiu sincer, se poate să doresc mult să fiu călăuzit drept. Dar trebuie să ştiu că ochiul nu este simplu – condiţia obligatorie a călăuzirii divine. Cuvântul este clar, „Când ochiul tău este curat(simplu) tot trupul tău este de asemenea plin de lumină”.

Dumnezeu va călăuzi întotdeauna sufletul smerit şi ascultător; dar, pe de altă parte, dacă nu mergem în lumina arătată, vom intra în întuneric. Atunci când nu umblăm în lumina care ne este dată, ea devine întuneric „şi ce mare este întunericul acela”! Nimic nu este mai periculos decât să respingi lumina pe care o dă Dumnezeu. Cu siguranţă aceasta va conduce mai devreme sau mai târziu la consecinţe dezastruoase. „Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric”. „Ascultaţi şi plecaţi urechea, nu vă îngâmfaţi, pentru că Domnul a vorbit. Daţi glorie Domnului Dumnezeului vostru, mai înainte de a aduce El întunericul şi mai înainte de a vi se poticni picioarele pe munţii nopţii. Şi veţi aştepta lumina dar El o va schimba în umbra morţii şi o va preface în întuneric adânc” (Ieremia 13:15-16 ).

 

Lucrul acesta este extrem de solemn. Ce diferenţă între un om cu ochiul simplu şi unul care nu umblă în lumina pe care Dumnezeu i-a dat-o! Unul are trupul plin de lumină; celălalt are trupul plin de întuneric. Unul nu are nici o parte întunecată, celălalt este plin de întuneric.Unul este sfeşnic pentru alţii; celălat este o piatră de poticnire în cale. Nu cunoaştem nimic mai solemn decât judecata a lui Dumnezeu de a ne schimba lumina în întuneric, pentru că am refuzat să acţionăm în lumina pe care El a avut plăcerea să ne-o împărtăşească.

 

Cititorule creştin, acţionezi tu în lumina pe care o ai? Ţi-a trimis oare Dumnezeu vreo rază de lumină în suflet? Ţi-a arătat El ceva greşit în căile tale sau în asocierile tale? Continui tu pe vreo cale despre care conştiinţa îţi spune că nu este în deplină concordanţă cu voia Stăpânului? Caută şi vezi. „Dă glorie Domnului Dumnezeului tău”. Acţionează în lumină.Nu ezita. Nu te gândi la consecinţe. Ascultă, te implorăm, Cuvântul Domnului tău. Chiar în clipa aceasta, când ochii tăi citesc aceste rânduri, fă ca ţinta sufletului tău să fie depărtarea de rău indiferent unde o găseşti. Nu spune: Unde să mă duc? Ce voi face? Este rău pretutindeni. Vei fugi de un rău pentru a cădea în altul; nu spune aceste lucruri; nu te certa şi nu argumenta; nu te uita la consecinţe. Nu te gândi la ce va spune lumea sau lumea biserică despre tine; ridică-te deasupra acestor lucruri şi umblă pe calea luminii – acea lumină care luminează din ce in ce mai mult până în ziua perfectă a gloriei.

 

Adu-ţi aminte, Dumnezeu nu dă niciodată lumină pentru doi paşi odată. Dacă El ţi-a dat lumină pentru un singur pas, atunci fă acel pas cu teamă şi dragoste faţă de Numele Său, şi, cu siguranţă, vei primi mai multă lumină – da, „din ce în ce mai multă”. Dar dacă există refuzul de a acţiona, lumina care este în tine va deveni un întuneric gros, paşii tăi se vor împiedica pe munţii întunecaţi ai greşelii care se găseşte de o parte şi de alta a căii drepte şi înguste a ascultării; iar tu vei deveni o piatră de poticnire pentru alţii.

 

Unele dintre cele mai deplorabile pietre de poticnire care stau în momentul acesta în calea căutătorilor neliniştiţi sunt persoane care odată păreau să aibă lumina, dar s-au abătut de la ea. Lumina care era în ei a devenit întuneric, şi oh ce mare şi ce îngrozitor  este acel întuneric! Ce trist este să-i vezi pe cei care ar trebui să fie sfeşnice acţionînd ca piedici în calea creştinilor tineri şi serioşi! Fie însă ca tinerii creştini să nu fie împiedicaţi de ei. Calea este clară. „Teama de Domnul aceasta este înţelepciune; şi depărtarea de rău este pricepere!”. Fie ca fiecare să audă şi să asculte pentru el vocea Domnului. „Oile mele aud glasul Meu şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează”. Domnul să fie lăudat pentru Cuvântul Său preţios! El pune pe fiecare în responsabilitate directă faţă de Hristos Însuşi; ne spune clar care este calea lui Dumnezeu şi la fel de clar cum s-o găsim.

 

 

https://comori.org/viata-de-credinta/calea-lui-dumnezeu-si-cum-sa-o-afli/

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Eugenia: o pseudo-știință foarte „cutting edge” (II)

Cătălin Sturza

 

În al doilea deceniu al secolului XX, o idee a devenit foarte la modă printre cei care simțeau că au dreptul sau chiar obligația să pună în aplicare noile inginerii sociale; și în special printre elitele liberale ale lumii occidentale.

 

Din Statele Unite și Canada, în Marea Britanie, Franța și Suedia, până în Germania nazistă, elitele societății susțineau pseudo-știința eugenică. Familiile bogate și fundațiile acestora, precum Fundația Carnegie și Fundația Rockefeller, ofereau finanțări generoase pentru cercetările eugeniștilor – desfășurate atât în SUA, cât și în Germania. Până în 1934, 17 state americane, incluzând California, aveau legi de „sterilizare forțată”. Statele Unite erau, în acei ani, o democrație liberală, iar programele de sterilizare erau privite în Statele Unite drept un progres firesc, pe care orice liberal ar fi trebuit să îl susțină. „Eugeniștii americani erau mândri că inspiraseră statul eugenic pur pe care naziștii îl construiau. În primii ani ai Celui de-al Treilea Reich, Hitler și igieniștii de rasă au construit cu grijă o legislație eugenistă modelată după legile deja introduse în America și susținute de Curtea Supremă a US”, arată un articol din The Guardian. Legi eugeniste au fost votate și în Marea Britanie, Canada, Suedia, Australia sau Brazilia. În fapt, definiția adevărată a eugeniei este una oribilă. Aceasta înseamnă, în realitate, procrearea selectivă și controlată a oamenilor, pentru a le permite să se nască doar indivizilor care au anumite calități „dezirabile”. O istorie pe larg a mișcării eugenice, în primele decenii ale secolului XX, puteți citi în prima parte a acestui articol.

 

G.K. Chesterton – singurul intelectual care a scris o carte împotriva eugeniei în perioada interbelică

Au existat intelectuali care s-au opus ideilor eugenice și care au scris constant împotriva eugeniei, în perioada interbelică? Din păcate, filosofia eugenică a avut foarte puțini critici și oponenți serioși printre jurnaliști și scriitori. Singurul intelectual din spațiul occidental care i s-a opus sistematic, scriind o carte împotriva acestei filosofii a fost G.K. Chesterton. Spre marele său merit, nu s-a lăsat intimidat de prestigiul (și numărul) oponenților săi de idei. El a numit deschis eugenia ca fiind unul din marile flageluri ale societății moderne. Și, într-o „profeție” care avea să se îndeplinească cu exactitate, el a atras atenția că ideile nocive pe care eugenia le dezlănțuise asupra lumii aveau să dea roade amare într-o altă țară. Acea țară s-a dovedit a fi Germania, „patria culturii științifice din care ne-a venit ideea unui Supra-om”. Și în mod deloc imprevizibil, cele două grupuri pe care Hitler a încercat să le extermine, cel al evreilor est-europeni și cel al slavilor, erau în fapt cele două populații a căror „inferioritate” biologică eugeniștii occidentali au încercat cu mult elan să o demonstreze.

 

Cartea lui G.K. Chesterton, „Eugenics and Other Evils”, a fost publicată inițial în 1922, într-o vreme în care, așa cum am arătat, ideile eugenice erau foarte „cutting edge”. La apariția ei, „Birth Control News” a lui Margaret Sanger (fondatoarea corporației Planned Parenthood) o descria astfel: „Este o carte reacționară, și, chiar dacă autorul reușește să-i facă pe cei mai mulți oameni să râdă, influența lui în direcția greșită este considerabilă”. Iar revista „Eugenic Reviews” scria: „Singurul motiv pentru care cineva ar fi interesat să citească o astfel de carte este unul patologic. Este o revelație a gradului de stupizenie la care ignoranța și prejudecățile oarbe pot reduce un om inteligent.”

 

„Negarea umanității pentru o întreagă categorie de populație”

Din păcate, ideile eugeniste nu au dispărut o dată cu Adolf Hitler. La modul general, toate argumentele originale în sprijinul eugenieiei se regăsesc astăzi în ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea numea „Cultura morții”. Și în special printre idei foarte „cutting edge” ale prezentului, precum avortul „la cerere”, eutanasia, și chiar clonarea umană. G.K. Chesterton a înțeles și a anticipat toate aceste idei și tendințe, încă din 1910, când a început să lucreze la cartea menționată mai sus. Eugenia, la fel ca avortul, își bazează presupusele beneficii pe negarea umanității pentru o întreagă categorie de populație. În cazul eugeniei, era vorba despre cei „neadaptați”, ceea ce însemna, de obicei, cei săraci, persoanele cu handicap, cei slabi, sau, pur și simplu, grupurile etnice nepopulare sau care aveau prea mulți copii. În cazul avortului, presupusul beneficiu este bazat pe dez-umanizarea și eliminarea celor mai slabi și lipsiți de apărare dintre oameni: copiii nenăscuți. Așa cum arăta G.K. Chesterton, „ei caută să detecteze semnele de viață [ale acestor copii] din simplul motiv că vor să le ia viața”.

 

Toate aceste curente și filosofii, și atunci, și acum, foarte „cutting edge” se bazează pe tirania unor elite care decid cine are dreptul să trăiască și cine trebuie să moară. Cercetările eugeniste au fost, în perioada interbelică, finanțate de industriași și magnați extrem de bogați; aceiași magnați au finanțat, mai târziu, Planned Parenthood. G.K. Chesterton arată că elitele financiară, și (pseudo)științele pe care le susțin aceste elite desfășoară experimente cu totul inumane, și atunci când acestea eșuează se apucă să desfășoare experimente chiar mai inumane. Și sunt inumani pentru că sunt „fără nici un dumnezeu”. Dar sunt „fără nici un dumnezeu deoarece nu vor să recunoască cât de inumani au devenit”. Magnatul și industriașul s-au transformat în agnostici „nu pentru că nu știau ce fac, ci pentru că voiau să uite. Mulți dintre cei bogați s-au apucat să se îmbete cu scepticismul așa cum cei săraci s-au apucat să se îmbete cu alcoolul: pentru că era o aparentă portiță de evadare.”

 

Deși Chesterton a fost, practic, singur împotriva curentului în perioada interbelică, istoria i-a dat dreptate. În prezent există un consens larg asupra faptului că eugenia s-a născut din paranoia alimentată de anumite idei darwiniste și de „ignoranța și prejudecățile oarbe” ale elitelor culturale și politice. Să nu uităm însă că G.K. Chesterton a fost singurul, în epoca sa, care a arătat aceste lucruri – condamnând ceea ce mulți dintre scriitorii, intelectualii și jurnaliștii vremii îmbrățișau și aplaudau fără rezerve.

 

Ecouri și întrebări ale prezentului

Închei această retrospectivă cu o altă referire la ceea ce se întâmplă în prezent. Într-o intervenție intitulată „De ce Hitler făcea baie chiar mai des decât ați crede”, profesorul Jordan Peterson arată că Hitler era mânat de o obsesie igienistă, făcând baie de câte 4 ori pe zi; această obsesie era reflectată și în plan ideologic prin viziunea sa asupra rasei ariene, văzută ca un „corp” care trebuia să rămână curat și să fie ferit de „paraziți” și de „predatori”. Așadar, această atitudine poate fi descrisă prin metafora unui „dezgust imunologic”. Jordan Peterson face apoi referire la la un studiu din Plus One intitulat „Patogeni și politică: Noi dovezi asupra faptului că prevalența patogenilor anticipează regimuri autoritare”, care arată că există șanse mai mari ca regimurile autoritare să apară în regiuni sau țări cu o rată mare prevalență a bolilor infecțioase.

 

Jordan Peterson mai arată că, înainte ca Hitler să pornească să curețe Germania de elementele „non-ariene”, a desfășurat o campanie de igienizare (deratizare) a fabricilor unde a folosit gazul Zyklon B; același gaz avea să fie folosit mai târziu în lagărele de exterminare a evreilor. După campania de deratizare a urmat o campanie de eutanasiere forțată a oamenilor considerați „o povară pentru societate”, desfășurată în numele „compasiunii”: e un act de „milă” să îi ucizi pe cetățenii „de mâna a doua” care sunt o povară pentru ei înșiși, pentru familiile lor și pentru stat, susținea Hitler. Următoarele campanii au devenit din ce în ce mai rasiste, și au fost toate desfășurate urmărind idealul „purității”; și alimentate de teama și dezgustul pentru elementele impure sau contaminante. Raportându-ne la anul 2020, ne putem întreba dacă nu cumva reacția descrisă de filosofi sau specialiști de marcă drept una exagerată și amplificată față de pericolul unei pandemii nu ascunde și nu cheamă din adânc monștri eugeniști care nu au dispărut, ci doar dormitează în așteptarea momentului oportun pentru a face din nou ravagii prin lume. Spaima de infectare este ușor de transferat în spaima față de agentul infectării: omul, fie că este agentul „negaționist” care contestă regulile sau interpretările oficiale, fie că este simplul trecător de care trebuie să te ferești; sau, de ce nu, copilul sau nepotul care poate să aducă virusul de la școală și te poate ucide.

 

Preocuparea pentru înțelegerea pseudo-științei eugenice este una foarte validă, și cred că este foarte important să cunoaștem istoria și efectele monstruoase din secolul XX ale acestei filosofii (o bibliografie detaliată a acestei istorii găsiți aici). Dar este în același timp posibil ca formele sale să fie mai surprinzătoare decât credem. Și, similar liberalilor și „progresiștilor” din anii interbelici, multe idei, politici și stări de fapt care ni se par astăzi „naturale” și „nechestionabile” ar putea în fapt să se reveleze a fi doar alte modalități de autoritarism biopolitic.

 

Articolul precedent

Eugenia: o pseudo-știință foarte „cutting edge” (I)

Articolul următor

Revoluţia sexuală şi copiii. Cum a dus Stânga lucrurile prea departe (de Jan Fleischhauer)

 

Cătălin Sturza

Doctor în filologie al Universității din Bucureşti. Jurnalist (Radio România Cultural) şi editor de carte (editura Curtea Veche). A avut colaborări la Ziua, Observatorul cultural şi Hotnews.

 

Eugenia: o pseudo-știință foarte „cutting edge” (II)

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Stânga are o problemă vizibilă: pedofilia (de Spencer Lindquist)

 

 

Stânga își continuă „tradiția” de a distruge morala sexuală a societății, militând acum pe mai multe fronturi pentru normalizarea pedofiliei.

 

La fel ca mulți alții, am amintiri plăcute din copilărie. Fie că mărșăluiam de Ziua Independenței, mă uitam la Power Rangers sau făceam oameni de turtă dulce de Crăciun, împreună cu familia, am avut șansa să mă bucur de o copilărie care mi-a păstrat inocența, o stare unică la copii și care, odată pierdută, nu se mai întoarce.

 

Unii copii care cresc astăzi, însă, își vor aminti anumite aspecte ale copilăriei într-un mod foarte diferit. Stânga s-a străduit, cu un grad uimitor de succes, să ne remodeleze societatea, încorporând ideile lor în experiența copilăriei, umbrind paradele de 4 iulie cu paradele Pride, inserând propagandă LGBT în spectacolele pentru copii și înlocuind oamenii din turtă dulce cu „persoane transgender”.

 

Privite izolat, oricare dintre aceste lucruri ar fi cel puțin problematice; dar, vizualizându-le într-un context larg, se ajunge la concluzia că sunt pe cât de iresposabile, pe atât de inevitabile. Nu numai că idei controversate poluează copilăria, dar curiozitatea naturală, deschiderea și naivitatea care sunt atributele inerente ale celor mici sunt azi deturnate, pentru a normaliza o etică sexuală divergentă.

 

Însă acest interes pe care activiștii Stângii îl manifestă pentru copii nu este unul pur ideologic. Tot mai des, evident și incontestabil, cei care au o obsesie teribilă cu implicarea copiilor în probleme sexuale și folosesc orice metodă pentru a face acest lucru fie au un interes sexual direct față de copii, fie doresc să îi acopere pe unii care manifestă asemenea preocupări. Stânga are o problemă numită pedofilia; și problema se agravează.

 

Am devenit dureros de conștient de asta când am participat la San Francisco Pride Parade în 2019, pentru a intervieva participanții, pentru canalul meu YouTube. Un participant, onest, mi-a spus că este „înnebunit după perversiuni cu copii”, menționând apoi că pentru el „vârsta este doar un concept”.

 

Un alt manifestant m-a informat că implicarea copiilor în travesti este „foarte cool” și că „ar trebui să fie mai mulți copii care se travestesc” și că afirmația „dragostea nu are vârstă” este „100% adevărată”, lăsând să îi scape așa, freudian, că un copil travestit – drag queen – care cânta într-un club de noapte gay a fost plătit l egalitate cu „stripperii”.

 

Aveți impresia că este un caz izolat? Aruncați o privire la acest amestec de titluri din Vice, care, în mai multe cazuri, încearcă să genereze simpatie pentru pedofili, mascând cumva definiția pedofiliei și conferind legitimitate pedofililor „care nu comit acte” sexuale. Printre ei, un individ cu pseudonimul Ian, a cărui slujbă  „implica în mod direct lucrurl cu copii” și un altul, Gary, un bărbat care făcuse o pasiune pentru o fată de trei ani, dar se autodefineste drept un pedofil „virtuos” care se presupune că nu acționează. Gary a fost, de asemenea, „părinte social” pentru trei copii, timp în care a fost acuzat că agresase sexual una dintre fetițele aflate în grija sa.

 

 

 

Aceste articole oferă un context destul de izbitor pentru alte articole Vice, cum ar fi unul în care se prezintă „Fotografiile fabuloșilor copii de la RuPaul Drag Convention”, pe care publicația îl descrie cu un emoji care desemnează un foc. Așa cum am menționat mai devreme, unul dintre acești copii a dansat pe scenă, pentru bani, într-un bar de homosexuali din New York, în fața unei mulțimi de bărbați adulți. Prestația lui a fost surprinsă într-un videoclip al carui link nu îl pot posta cu conștiința împăcată.

 

Pentru a nu crede că Vice este singura publicatie care încearcă să normalizeze pedofilia, vedeți și articolul din New York Times „Care este cel mai bun mod de a-i proteja lucrătorii sexuali? Depinde pe cine întrebi”. Articolul începe prin a prezenta pe „TS Candii” care „și-a comercializat sexul de la vârsta de 13 ani”. Nu, New York Times! Asta se numește pedofilie, nu comerț sexual.

 

Articolul relatează cu un ton glorios violul pedofil, în serie, asupa unui copil care a apelat la prostituție „după ce a fost dată afară din casă de familie” înainte de „a se refugia la un grup de femei transgender mai în vârstă, care au devenit mentorii ei” și „au învățat-o cum să se întrețină prin sex.” Oamenii normali interpretează asta ca pe un grup de perverși care codoșesc un copil fără adăpost. Trebuie să ne gândim de ce sunt folosite eufemisme pentru a încerca să ascundă realitatea? Poate pentru că Stânga are o problemă numită pedofilie!

 

Nici acest tip de perversiune nu este izolată în mass-media corporatistă. The Washington Post a publicat recent „Da, perversiunile își au locul la Pride. Și vreau să vadă asta și copiii mei”, articol tot atât de dezgustătoare pe cât pare din titlu. Profesor asociat la Universitatea Yale, Joe Fischel, a împărtașit și el acest sentiment în articolul său „Keep Pride Nude” („Pielea goală să rămână la Pride”), unde se întreabă „Care este prejudiciul presupus pe care un copil îl suferă… dacă vede fesele unui adult sau chiar organele genitale sau sânii unui adult?” Fischel continuă apoi să pledeze pentru ca copiii să fie expuși la o serie întreagă de alte perversiuni. Încearcă chiar să-și justifice perversitatea astfel: „copiilor s-ar putea să le placă”!

 

New York Times, Washington Post și Yale nu sunt singurii poli de influență care încearcă să normalizeze pedofilia. Flora Gill, care are o  cronică bisăptămânală despre „sex și relații” pentru GQ.co.uk, a cerut, de curând, să fie creată „pornografie pentru copii”, pe care ea o numește „pornografie de debut” – într-un tweet pe care ulterior l-a șters.

 

 

 

Cum am putea uita, de asemenea, infamul program „Drag Queen Story Hour” („Ora de povești citite de travestiți”), inițial susținut de persoane influente din San Francisco și a fost dat în vileag, în trei ocazii separate, că aducea în prezența copiilor infractori sexuali? Unul dintre evenimentele programului a fost găzduit chiar de un bărbat care avea șapte dosare de posesie de pornografie infantilă!

 

Mai este și Netflix cu filmul său „Cuties”, acuzat că promovează pornografia cu copii de un juriu din Texas.

 

Popularul stângist Vaush are, de asemenea, un istoric de apărare a pedofiliei, spunând că pedofilii care cumpără pornografie infantilă nu ar trebui să fie trași la răspundere. Personajul, zis „antifascist”, se interesează deasemenea de „dinamica sexuală a civilizației hawaiiene precoloniale”, civilizație în care adulții ar fi întreținut relații sexuale cu copii, explicația lui fiind că pedofilia nu pare a fi o formă de abuz asupra cestora.

 

 

 

Deschiderea Stângii în a recunoaște că țintesc copiii a devenit și mai limpede în ultima vreme, cu San Francisco Gay Men’s Chorus (Corul de bărbați gay din SF) interpretând o melodie care are versuri cam așa: „Crezi că îți vom corupe copiii dacă agenda noastră nu va fi șinută sub control. De data asta chiar ai nimerit-o”, și „Vă vom converti copiii, puțin câte puțin, în liniște și subtil și abia dacă veți observa” sau „veți fi dezgustați când vor începe să găsească singuri online lucruri pe care le-ați ținut departe de ei”, referindu-se, nu foarte subtil, la pornografie.

 

Deși grupul a spus ulterior într-o declarație că piesa era „o glumă” despre „cum să înveți tinerii să ia atitudine împotriva urii care vizează persoanele LGBTQ”, se pare că scepticismul este justificat, dacă nu de alta, măcar și pentru că Stânga are o problemă numită pedofilie. După cum se dovedește, un raport Western Journal a constatat că mai multe nume ale interpreților din numitul cor se regăsesc în registrul infractorilor sexuali din California, unii chiar pentru acte de pedofilie, deși este posibil ca aceste potriviri să fie doar… coincidențe. Iar autorii piesei muzicale, Charlie Sohne și Tim Rosser, au mai scris anterior și un musical despre practica pedofilă bacha bazi, pe care până și New York Times o consideră dezgustătoare.

 

Stânga are o problemă numită pedofilie și problema va continua să se înrăutățească, dacă nu ne vom împiedica, naiv, de apelurile neserioase la „toleranță”, de sloganurile fără sens precum „dragostea e dragoste” sau de insulte goale precum „ești un homofob”. Astfel de expresii nu sunt folosite cu bună-credință, ci sunt manevre bine gândite pentru a submina apărarea eticii sexuale în fața celor care urmpresc să distrugă inocența copilăriei.

 

 

 

Despre autor

Spencer Lindquist este stagiar la organizația americană The Federalist și student la Universitatea Pepperdine, unde studiază Științe Politice și Retorică și Leadership. Președinte al Partidului Republican, filiala Pepperdine. Îl puteți urmări pe Twitter @SpencerLndqst. Traducere și adaptare după The Federalist.

 

 

Articolul precedent

Dependența de pornografie la adolescenți (de Susan Ciancio)

Articolul următor

Se strecoară antinatalismul în societate? (de Susan Ciancio)

 

Alianța Familiilor din România

Organizaţie de advocacy, în sensul afirmării şi apărării tradiţiilor social-culturale care au stat la baza dezvoltării societăţii româneşti: familia şi morala creştină, aplicate în relaţiile interumane şi în viaţa socială.

 

Stânga are o problemă vizibilă: pedofilia (de Spencer Lindquist)

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

Când am fost răpit în Carul de foc al lui Ilie, M-a întrebat: de ce vin singur?Apoi mi-a spus că să mă întorc şi să le spun TUTUROR celor peste 8 miliarde de oameni să ne pregătim pentru întâmpinarea Salvatorului – CĂCI… „S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1/15)…” Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură… Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” Marcu 16/15-16)… Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” (Luca, cap.24/47)…” Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan, cap. 3/36)… Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.” (Ioan, cap.12/48)

 

Venirea Domnului Nostru

  Voi veni din nou

 

 

Poporule, care întronezi hoţia, pustia, minciuna, preacurvia- in locul Adevărului înăbuşit în idolatrie; Tu care-ţi votezi proprii călai, tu care te rogi la păreţi pictaţi, dar muţi, care pupi oase şi foto- picturi aurite, dar surde ; Tu, care trădezi nu doar pe nemţi, ci şi pe propriul popor, DAR şi pe Dumnezeu- degeaba spui cu gura că Hristos a înviat, dar tu rămâi mort în păcat, pentru că ai ca tată pe diavol, nu pe Dumnezeu (Ioan 8/44)! Românie, Românie,” care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci…” (Mat.23/37,38)

 

RĂZBOAIE, VEȘTI DE RĂZBOAIE… CUTREMURE ȘI FOAMETE-Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău…

Nu putem ști exact când și unde va erupe următoarea criză, însă există numeroase semne că evenimentele relatate de Isus în pasajul din Evanghelia lui Matei se precipită către noi. Cartea Apocalipsa detaliază scenariului zilelor din urmă, începând cu cei patru călăreți ai Apocalipsei (Apocalipsa 6:1-8). Ei îl vor aduce pe Anticrist, războiul, foametea și moartea vor fi pregnante în perioada cunoscută ca Necazul cel Mare, o perioadă de șapte ani, care va precede revenirea Domnului pe pământ. Când va reveni, El va pune capăt acestui veac și va domni peste un pământ reînnoit unde va fi pace și dreptate, promis de proorocii Bibliei.

Rasa umană se îndreaptă spre vremea  de necaz, un timp fără precedent în istorie. Isus a spus :Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:25-28) În fața acestei realități trebuie să facem tot ceea ce putem în slujba păcii și a dreptății, ajutând pe cei aflați în nevoie și înfometați. În același timp, trebuie să recunoaștem că nu putem opri aceste evenimente care se derulează și trebuie să trăim în perspectiva avertismentului „pregă­tește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău” (Amos 4:12). De aceea ne asigurăm că suntem mântuiți, pocăinți de păcate și ne punem încrederea în Domnul Isus Hristos. Trebuie să fim pregătiți ca, la nevoie, să suferim pentru credința noastră asemenea celorlalți oameni care, pe tot cuprinsul pământului, suferă de dragul lui Isus și spun altora că singura cale de mântuire este  credința în Domnul Isus.

Isus ne-a spus: Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului. (Luca 21:36) Aceste cuvinte ne reamintesc că va veni o zi când Dumnezeu va lua din această lume rea pe cei care se încred în El, ca să fie cu El la Răpirea Bisericii: Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

SECETĂ, FOAMETE ŞI SCHIMBĂRI CLIMATICE

Atunci când a vorbit despre semnele ce vor arăta că revenirea Sa este aproape, Isus a spus:   Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. (Matei 24:6-8)  Toate acestea se desfășoară acum, în vremurile noastre? Cu siguranță.

Războaie și vești de războaie

Coreea de Nord          Dictatura îngrozitoare a lui Kim Jong‑un este de cele mai multe ori imprevizibilă, dar acum a depășit măsura! A stârnit un val de indignare la începutul lunii martie când a lansat patru rachete balistice în Marea Japoniei. A urmat un test asemănător în ziua de 20, descris ca un pas periculos înspre dezvoltarea unui nou tip de rachetă intercontinentală care poate lovi Statele Unite.

Nave americane de război, soldați și avioane de luptă efectuează exerciții militare alături de aliații din Coreea de Sud, în demersul comun de a „decapita” conducerea de la Phenian în cazul creșterii amenințărilor.  Corea de Nord a avertizat că va lansa un atac nuclear împotriva Americii, în cazul în care „un singur glonț va fi tras” . Thae Yong-ho, un fost diplomat nord‑coreean de rang înalt care a reușit să fugă cu familia sa în Corea de Sud,  în anul trecut, a afirmat deschis că țara sa parcurge ultimii pași în vederea înarmării rachetelor sale cu încărcătură nucleară și se antrenează practic pentru un război nuclear. Ca urmare a amenințărilor nord‑coreene, Secretarul de stat al SUA, Rex Tillerson, declara că „avem pe masă toate opțiunile”. Coreea de Nord a replicat: „Suntem gata pentru orice război dorit de SUA”. Donald Trump a spus răspicat că orice încercare de intimidare și producere a rachetelor balistice nucleare capabile să lovească SUA, constituie un motiv suficient pentru ca armata americană să declanșeze lupta împotriva unui stat fără scrupule, ce încalcă sistematic dreptul intrenațional, normele diplomatice și drepturile omului.

Iran               La o zi după ce Corea de Nord a lansat rachetele, Garda Revoluționară din Iran testa cu succes o rachetă balistică de pe o navă de război, reușind să distrugă o țintă aflată la 250 km depărtare. Exercițiul a fost privit de SUA ca o provocare directă, menit să testeze  reacția președintelui Donald Trump. Cresc tensiunile dintre SUA și Iran, mai ales în zona strâmtorii Ormuz, unde navele de luptă americane patrulează. În ianuarie, vase de război iraniene au fost avertizate că s‑au apropiat inadmisibil de navele americane ce patrulau în zonă. Aproximativ 20% din petrolul lumii tranzitează prin strâmtoarea Ormuz, cu lățimea de 40 de km în cel mai strâmt punct.

David Albright, fost inspector ONU pentru arme și expert în neproliferare nucleară, afirma că există „un risc real” ca Iranul și Coreea de Nord să fie angajate într-o cooperare nucleară ilicită.  În acest caz, nu sunt respectate condițiile acordului interimar cu Iranul în ceea ce privește programul nuclear, semnat în 2015 de administrația americană sub Barack Obama. Ministrul iranian al apărării, Hossein Dehghan, a avertizat că orice acțiune americană îndreptată asupra lor va conduce spre război: „Un asemenea război înseamnă nimicirea regimului sionist (Israel), ar antrena toată regiunea și se poate ajunge la un război mondial”.Iranul, în mod repetat, a amenințat statul Israel cu nimicirea. Pe rachetele lor este scris: „Israel trebuie să fie șters de pe fața pământului”.  A amenințat Arabia Saudită cât și o mare parte din celelalte țări din Golf.

Israel

Israel l-a avertizat pe Vladimir Putin cu privire la pericolul unui acord de colaborare cu Siria care permite Iranului „să se stabilească permanent în Siria, cu forțe terestre și navale.”  Brigada de Eliberare Golan, finanțată de Iran, declară cu mândrie că are ca scop recucerirea Înălțimilor Golan. Israel acuză Iranul că alimentează cu rachete gruparea Hezbollah din Liban și pregătește un atac intens asupra Israelului. Israel estimează că acesta deține cam 150000 de rachete, din care unele au o rază de acțiune capabilă să lovească tot teritoriul statului Israel.

Israelul a avertizat Libanul de consecințe devastatoare ale unui eventual atac al Hezbollahului, fiind vizate rețelele de energie electrică și transport libaneze. În ultima perioadă, Israelul a atacat convoaiele de arme provenite din Iran destinate grupului terorist Hezbollah și a bombardat baza militară Mazzeh, în apropiere de Damasc. Pe 17 martie, o escadrilă de avioane de luptă a atacat mai multe ținte în Siria care a replicat cu rache sol‑aer. Sistemul israelian de apărare Arrow a detectat și distrus trei rachete siriene. Ministrul israelian al apărării, Avigdor Lieberman, a amenințat că va distruge întreg sistemul sirian de apărare aerian dacă vor fi lansate rachete împotriva avioanelor israeliene care operează în Siria, împotriva Hezbollah. În urma incidentului, Rusia l‑a convocat pe ambasadorul Israelului pentru a cere o explicație cu privire la incident. Președintele sirian Bashar al‑Assad a cerut Rusiei să intervină ca Israelul să nu mai atace Siria.Toate acestea ne conduc spre  evenimentele zilelor din urmă, menționând Isaia 17:1: Prorocie împotriva Damascului. „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături. Aceasta ar declanșa Războiul lui Gog și Magog decris în Ezechiel 38-39, în care  Rusia, Iran și aliații lor se vor uni împotriva statului Israel, în zilele din urmă.

Între timp, trupele NATO sunt mobilizate la granițele UE, îndeosebi în Regiunea Baltică, pentru a preveni agresiunea rusă.  Mass-media chineză avertizează despre riscurile unui posibil război cu SUA, motivul fiind insulele din Marea Chinei de Sud, un factor de îngrijorare pentru Beijing. Terorismul, conflictele interne și instabilitatea politică sunt împânzite ca o plagă peste toată regiunea islamică, din Mauritania până în Afganistan, ajungând, acum, în Asia de Sud‑Est. În SUA comentatorii vorbesc de un  „nou război civil” între stânga și dreapta politică. În SUA și interiorul NATO se solicită crearea unor „unități de luptă mega‑orașe” destinate instaurării ordinii în marile orașe în cazul unor conflicte civile, revoluție sau dezastre naturale. Pe tot cuprinsul Europei exista tensiuni în creștere și conflicte între și în interiorul națiunilor din UE ca urmare a terorismului și a migrației la scară largă, în special din țările musulmane.

Foamete    Omenirea se confruntă cu una din cele mai mari crize umanitare de la înființarea Națiunilor Unite, a declarat, la 10 martie, șeful Biroului ONU pentru Operațiuni Umanitare, Stephen O’Brien, în Consiliul de Securitate.  El atenționa: „fără eforturi colective și coordonate, oamenii pur și simplu vor muri de foame… mult mai mulți vor suferi și vor muri de boli… Deja, la începutul acestui an, ne confruntăm cu cea mai mare criză umanitară de la înființarea Națiunilor Unite. Momentan, mai mult de 20 de milioane de oameni din patru țări se confruntă cu secetă și foamete”.

În Yemen, două treimi din populație – 18,8 milioane – are nevoie de ajutoare și peste șapte milioane nu știu de unde va veni următoarea masă. Este cea mai săracă țară arabă și datorită conflictelor interne, peste 48 000 de oameni au fugit din zonele de luptă doar în ultimele două luni. Conducătorii guvernului și rebelii Houthi, care controlează capitala Sanaa au împiedicat distribuire ajutoarelor alimentare numai și numai din motive politice.

Sudanul de Sud, una dintre cele mai noi națiuni a lumii, a fost devastată de un război civil vreme de trei ani. Mai mult de 7,5 milioane de oameni au nevoie de ajutor și aproximativ 3,4 milioane au fost strămutați datorită războiului. Foametea din Sudanul de Sud este creată de om. Partidele părtașe în conflict sunt părtașe și la foamete.

Un articol din The Mail on Sunday, intitulat „Vulturii Foametei”  descrie modul în care conducătorii corupți și baronii locali profită de ajutoarele umanitare. Președintele a implorat oficialii de rang înalt să returneze cele 3,2 miliarde de lire sterline furate de la statul sărăcit.

În Somalia, mai bine de jumătate de populație – 6,2 milioane – au nevoie de ajutoare umanitare și protecție, inclusiv 2,9 milioane care se află în risc de înfometare și necesită ajutor urgent pentru „salvarea și susținerea vieții”. Aproape un milion de copii sub vărsta de cinci ani, anul acesta,  vor suferi de malnutriție acută.

În nord-estul Nigeriei, de șapte ani, grupul armat Boko Haram a ucis mai mult de 20000 de oameni și a alungat 2,6 milioane din casele lor. Un coordonator al operațiunilor umanitare ONU, relata luna trecută, că malnutriția este atât de mare în această regiune, încât unii adulți sunt prea slăbiți ca să mai poată merge, iar unele comunități și-au pierdut toți pruncii.Războiul, terorismul islamic și răutatea umană au condus spre aceste dezastre. Schimbările climatice reprezintă un alt factor care contribuie la apariția perioadelor de secetă, având ca rezultat distrugerea culturilor și moartea animalelor. Seceta afectează nordul Keniei, Eritrea, Somalia, Somalia și Etiopia, micșorând debitul surselor de apă.

Între timp, continentul sud‑american trece printr-un colaps economic. Cea mai afectată este Venezuela, unde 70% din populație suferă de foame, căutând  hrană în coșurile de gunoi. Semnale alarmate arată că această criză economică va afecta și alte țări din regiune, inclusiv Brazilia și Mexic.

Cutremure

De ce „fântâni gigantice de lavă” țâșnesc deodată din unii din cei mai periculoși vulcani de pe planetă  și de ce atât de mulți vulcani latenți de multă vreme revin dintr-odată, cu putere, la viață? Erupția spectaculoasă a vulcanului Etna din Sicilia  a fost principalul „cap de afiș” în ziarele din lumea întreagă, însă e departe de a fi un fenomen sigular. Conform Volcano Discovery, 35 de vulcani majori sunt activi și alte zeci sunt pe cale să erupă. Chiar acum, ceva împige magma, roca fluidă și incandescentă, prin învelișul pământului, izucnind în mai multe puncte cheie de pe tot cuprinsul  planetei.  În data de 25  februarie, un flux constant de rocă topită a izbucnit din „Vulcanul de Foc”  aflat în Guatemala, asemenea celui din Vulcanul Kilauea, aflat în mijlocul Oceanului Pacific, la 31 decembrie.

În emisfera sudică, vulcanul din muntele indonezian Sinabung a erupt de șapte ori pe parcursul unei zile, iar între timp, în emisfera nordică, autoritățile au avertizat că patru din cei mai mari vulcani din Islanda sunt gata să erupă. Fără îndoială, cu siguranță există ceva care duce la o creștere semnificativă a activității seismice la nivel mondial.Un număr considerabil de vulcani mari din toată lumea, adormiți de  multă vreme, încep să se trezească la viață. De pildă, singurul vulcan activ din Asia de Sud aflat pe insula Barren, ce aparține de India, a început dintr-o dată să „scuipe lavă și cenușă” după 150 de ani de liniște. O mulțime de vulcani adormiți se trezesc cu zgomot și numeroși experți se întreabă ce se petrece, care să fie cauza  acestui fenomen uimitor, cu multiple manifestări comune.

Un supervulcan uriaș cunoscut sub denumirea de Campi Flegrei, aflat sub orașul italian Napoli, se află aproape de „starea critică” și în cazul unei erupții, consecințele pot fi mai mult decât catastrofale. În acest caz, milioane de oameni vor fi în pericol, cerurile din emisfera nordică pot fi acoperite de cenușă luni de zile, iar o „iarnă vulcanică” s‑ar putea declanșa în toată lumea. În aceeași situație se află un supervulcan aflat în Corea de Nord dar și vulcanii aflați de-a lungul coastei de vest a Statelor Unite. Despre acest subiect, iată o statistică interesantă. În acest secol, de la 1 ianuarie 2000 până la 1 ianuarie 2017 s-a înregistrat un total de 2697 cutremure majore. În perioada de timp dintre 1 ianuarie 1900 și 1 ianuarie 1997 au fost înregistrate doar 97 cutremure majore, deci o intensificare incredibilă care arată că planeta noastră arată semnele durerilor nașterii asemenea unei femei la care s‑a declanșat travaliul, iar contracțiile și durerea cresc în intensitate; în mod similar, planeta noastră suferă de un număr incredibil de cutremure intense și dureroase.

 

VIN VREMURI GRELE, PRIMEJDIOASE

Într-o epistolă scrisă spre sfârşitul vieţii sale, Pavel nota că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele” (2Timotei 3.1).

Expresia „vremuri grele” înseamnă un timp periculos, nesigur, înspăimântător.

Pe măsură ce ne apropiem de a doua venire a lui Isus, ne aşteptăm ca lumea să devină mai nesigură şi periculoasă!

Isus a spus că, în ultimele zile vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume (Matei 24.7) El a avertizat asupra unei crize mondiale ce va fi declanşată la sfîrşitul acestei epoci: Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor (Luca 21.25).

        El a avertizat că va exista o criză fără rezolvare omenească, perioada Necazului cel Mare, care va preceda a doua venire pe pămînt a Domnului.

Cartea Apocalipsa (cap. 6-19) descrie detaliat Necazul cel Mare, începând cu „cei patru călăreţi ai Apocalipsei”. Primul este Anticristul care vine „biruitor pentru a birui” călare pe un cal alb, oferind o pace falsă. Cel de al doilea călăreţ vine pe un cal roşu şi aduce război, ia pacea de pe pământ şi face ca oamenii să se omoare unul pe altul. Al treilea călăreţ este călare pe un cal negru şi aduce foamete. Cel de al patrulea călăreşte un cal gălbui, provoacă moartea unei mulţimi uriaşe de oameni: Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

        Această perioadă se sfârşeşte datorită revenirii pe pământ a Domnului Isus Hristos (Apocalipsa 19).

În pasajul din 2Timotei 3.1-4 unde Pavel vorbeşte despre vremurile periculoase, grele care vin la vremea sfîrşitului, el continuă: Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.

Păcatul omenesc şi respingerea Domnului Isus Hristos ca Mântuitor sunt responsabile de greutăţile şi necazul care se abat peste pământ. Lucrurile merg în acest fel, din rău în mai rău, pentru că majoritatea oamenilor resping planul de mîntuire al lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos. Toţi cei care se întorc la Domnul Isus au un viitor şi o nădejde. El va veni din nou, cu mare putere şi slavă, investit cu toată puterea lui Dumnezeu ca să judece lumea cu dreptate şi va conduce Împărăţia Mesianică. În ziua aceea împărăţiile acestei lumi vor deveni Împărăţia Dumnezeului nostru şi al Hristosului Său/Mesia şi El va împărăţi în vecii vecilor. (Apocalipsa 11.15). Domnia de o mie de ani a lui Mesia pe pământ va fi preludiul veşniciei, unde Dumnezeu va face ceruri noi şi un pământ nou, în care vor locui pentru totdeauna răscumpăraţii Săi.

De modul în care răspunzi acum depinde veşnicia ta. Vei avea sau nu un loc în această împărăţie? Totul depinde de modul în care răspunzi mesajului Domnului Isus Hristos. Astăzi este ziua în care să te pocăieşti de păcate, să crezi vestea bună că Isus este Mesia, Mântuitorul şi Domnul, care a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi. Fă acest pas al credinţei şi vei cunoaşte ce înseamnă iertarea şi pacea cu Dumnezeu, cu un viitor slăvit în  Împărăţia Lui viitoare.

Dacă nu ai aflat mântuirea prin credinţa în El, ACUM este timpul să iei o hotărâre, înainte de a fi prea târziu. Iată o rugăciune care să o spui, ca să primeşti mântuirea prin credinţa în Domnul Isus:

Doamne Tată Ceresc, recunosc că sunt păcătos şi am nevoie de iertarea Ta.

Cred că Isus Hristos, Mesia, a murit în locul meu, şi-a vărsat sângele pe cruce pentru păcatele mele şi a înviat din morţi, ca să îmi dea viaţa veşnică.Vreau să renunţ chiar acum la păcatul din viaţa mea şi să Il primesc pe Isus Hristos ca  Domn şi Mîntuitor personal. Vreau să mă dedic Ţie şi te rog trimite Duhul Sfânt în viaţa mea să mă umple, să preia controlul şi să mă ajute să devin aşa cum vrei Tu.

Mulţumesc Tată că mă iubeşti. Te rog în numele lui Isus. Amin!

 

BOMBA DATORIEI GLOBALE GATA SĂ EXPLODEZE

Potrivit Fondului Monetar Internațional, datoria la nivel mondial a crescut  spre un uluitor total general de  $. 152 trilioane. Dacă luați această sumă și o împărțiți la  cele șapte miliarde de oameni care trăiesc pe planetă, veți obține $ 21.714, pentru fiecare în parte, bărbat femeie, copil. Considerând că aveți o familie compusă din patru persoane, cota din datoria globală va fi de $86.856 .Foarte puține familii ar putea scrie astăzi un cec pentru această suma, iar noi, cei din vest, trebuie să ne amintim că trăim în una dintre cele mai bogate zone de pe glob. Având în vedere faptul că mai mult de 3 miliarde de oameni din întreaga lume trăiesc cu doi dolari pe zi sau mai puțin, adevărul este că aproximativ jumătate din planetă nu ar fi în măsură să contribuie la rambursarea  datoriei de $152 trilioane. Deci, aceștia ar trebui cu totul scoși din calcul și astfel, cota datoriei familiei tale va fi, în cele din urmă, cu mult, mult mai mare.               Desigur, rambursarea datoriei globale nu va fi repartizată pe familii. Exemplul acesta este menit să îți arate că este imposibil ca acastă datorie să fie plătită. Trăim în vremea celui mai mare balon de îndatorare din istoria omenirii, iar experții noștri financiari au ajuns să caute moduri de menținere a acestei creșteri, mai rapide decât PIB-ul global, pentru că dacă vreodată s-ar opri din creștere ar exploda și distruge întregul sistem financiar global.

Bill Gross, persoana cu una dintre cele mai strălucite minți din domeniul financiar  de pe întreaga planetă, a observat recent că „sistemul nostru financiar extrem de îndatorat este asemenea unui camion cu nitroglicerină aflat pe un drum accidentat”. Corect. Totul ar părea în regulă pentru o vreme, dar într‑o zi, într‑un moment nepotrivit ne vom izbi de ceva  imprevizibil și …BOOM! Criza financiară din 2008 a reprezentat o oportunitate de a învăța din greșelile noastre, însă am trecut peste erorile noastre și am condus mai departe mașinăria de îndatorate, sumă care a ajuns la cote nemaivazute.

În continuare, Bill Gross …„În 2017, economia mondială a creat mai mult credit în raport cu PIB față de cel de la începutul dezastrului din 2008. În S.U.A.,  creditul de $6 trilioane este  aproximativ  de 350% din PIB-ul anual și raportul este în creștere. În China, raportul s-a dublat în ultimul deceniu și a ajuns la aproape 300%. Din 2007, China a adăugat datorii în valoare de $24 trilioane  la bilanțul său. În aceeași perioadă, SUA și Europa au adăugat câte $12 trilioane fiecare.

În Statele Unite, mai mult de $9 trilioane au fost adăugați la datoria națională pe parcursul administrației Obama. Dacă nu am fi luat mai mult de $9 trilioane pentru consum, am fi ajuns în prezent  în toiul unei crize economice epice. În loc de a trece printr-o perioadă mai grea, însă mai scurtă, am vândut generațiile viitoare de americani ca sclavi ai datoriilor și cu siguranță, într‑o zi, vor privi înapoi cu mânie, blestemând ceea ce le-am făcut.

Mulți cred că, spre deosebire de Obama, Donald Trump poate face o situația economică mai bună pe termen scurt, însă, oare, va reuși? Are de gând să împrumute alte $9 trilioane? Pentru a face acest lucru, ar trebui să ridice plafonul datoriei Trezoreriei SUA sau va rămâne foarte repede fără bani. În cazul în care plafonul datoriei nu este ridicat, aceasta va însemna aproape sigur că este iminentă o criză politică majoră și o recesiune economică gravă. Dar, în cazul în care plafonul datoriei este ridicat, aceasta va insemna ca Donald Trump si republicanii din Congres devin de bunăvoie complici la distrugerea pe termen lung a viitorului economic al Americii.Când te  îndatorezi, apar consecințe. Iar atunci când cea mai mare bulă a datoriilor din istoria omenirii  explodează în cele din urmă, consecințele devin extrem de grave. Cel mai bun lucru pe care liderii noștri îl pot face acum este de a menține bula în viață  cât mai mult posibil, pentru că ceea ce urmează după spargerea balonului  va fi absolut de neconceput”.

 

S-A DEZLĂNȚUIT ARMAGHEDONUL?

 

Recent, la Sky News TV  am auzit aceste declarații: „S-a dezlănțuit Armaghedonul”. Anunțul a fost făcut de Sam Kiley, redactorul secțiunii de știri externe  Sky News, care comenta  un articol  postat pe site-ul știrilor. Telespectatorii Sky News sunt obișnuiți să-l vadă pe Sam Kiley în reportajele de pe câmpul de luptă din Orientul Mijlociu, însă nu ca un profet al sfârșitului.  Au existat un număr de motive care l‑au determinat să facă acestă afirmație:

1.Victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA, votul Brexit și ascensiunea partidelor de dreapta din întreaga lume care se  opun globalizării și imigrației.

2.Europa antrenează 300.000 de soldați pentru a se apăra împotriva unei invazii rusești, în vreme ce în Orientul Mijlociu domină haosul și  groaza.

3.Degradarea mediului înconjurător. El a afirmat: „În curând lumea se va afla într-un război continuu pentru resursele în scădere – homo sapiens blocat într-o luptă permanentă pentru supraviețuire”.În acest articol vom analiza primele două argumente, iar în următoarea ediție vom trata problema legată de degradarea mediului.

Donald Trump și globalizarea

Victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale SUA a fost  elementul-surpriză al anului 2016, întâmpinat cu oroare de cea mai mare parte a lumii jurnalistice, inclusiv de Sam Kiley ce a adus acuze grave „campaniei pline de ură” ce au culminat cu „ideile rasiste împotriva imigrării” pentru a câștiga alegerile, susținând temerile privind aparițiile unor conflicte rasiale și a unui stat de sorginte fascistă. Totodată, există îngrijorarea că politica lui Trump ar genera un război cu China sau cu Iranul, în timp ce unii economiști dezavuează planurile de stimulare a economiei propuse de noua administrație care, susțin ei, vor avea rezultate dezastruoase pentru SUA.

Opozanții americani ai lui Trump s‑au mobilizat să  protesteze pe 20 ianuarie, ziua depunerii jurământului și au promis  o continuă revoluție împotriva președinției sale. Susținătorii lui Trump sunt considerați prea ignoranți pentru a lua decizii corecte, ajungându‑se până într‑acolo încât să fie pus sub semnul îndoielii modul american  de desemnare a președintelui.Dacă poporul, oamenii simpli, decid „greșit” la alegeri sau la un referendum, atunci trebuie să intervină o anumită elită care să  inversez rezultatul unui scrutin?Cealaltă parte a lumii jurnalistice sesizează că alegerea lui Tramp cât și votul Brexit reprezintă un vot de  blam împotriva acestei așa‑zise elite care dorește să impună agenda  globalistă, ceea ce s‑a întâmplat deja  prin acordurile comerciale internaționale ce transformă lumea într-o „piață unică” prin legi, reguli și reglementări uniforme. Cel mai clar exmplu este Europa care, printr-o succesiune de  tratate a încredințat UE guvernareasupranațională. Am detailat subiectul în ediția de primăvară 2016 (disponibilă la cerere).

Una din caracteristicile acestui tip de guvern constă în susținerea migrației în masă în țările bogate ale lumii. António Guterres,  noul Secretar General al ONU, a declarat la 23 noiembrie într-un cerc restrâns de formatori de politici europene că „migrația nu este problema, ci soluția” și a spus deschis că politicienii ar trebui să ignore alegătorii. El a susținut că țările europene nu au nici un drept asupra propriilor granițe și că aceste granițe trebuie luate cu asalt de cei mai săraci oameni din lume. El a insistat asupra faptului că fiecare țară din Uniunea Europeană trebuie să fie forțată să „împartă povara”  migrației în masă. El a continuat: „Noi trebuie să convingem euro-penii că migrația este inevitabilă, iar societățile multietnice, multi­culturale și multireligioase  construiesc bogăția”.

Acest mod de gândire este respins categoric de liderii populiști europeni cu rezultate bune în sondaje, în principal datorită promisiunilor lor de a redresa economiile, de a inversa cursul ascendent al șomajului, de a opri fluxul de migranți din Orientul Mijlociu și Africa prin măsuri ce ajung la  părăsirea UE .Adepții globlismului încura­jează oamenii să se raporteze la ei înșiși ca „cetățeni ai lumii”, nu a țărilor natale. Aspectul „multireligios” al acestui program declară război creștinismului biblic, în special împotriva  încredințării că  există o singură cale spre Dumnezeu prin Isus Hristos, care a afirmat: Eu sunt calea, adevărul și viața și nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Ioan 14:6). Această credință trebuie înlocuită acum cu ideea că toți dumnezeii sunt egali (sau că nu există Dumnezeu). Dacă te opui acestei idei, riști să fii acuzat de bigotism,  rasism și considerat o amenințare la adresa păcii.Cei care conduc acest proces sunt motivați, în general, de  perspectiva umanistă  asupra lumii ce domină mare parte a sistemul educațional cât și a mass-media. Această viziune dezaprobă valorile morale biblice și le înlocuiește cu relativismul moral care susține căsătoria homosexuală, avortul la cerere și, mai nou, drepturile transsexualilor. Cei ce se opun acestui proces și susțin moralitatea biblică sunt considerați intoleranți și homofobi. Atât în SUA cât și în Europa, libertatea de exprimare este îngrădită mai ales la locul de muncă și deseori sunt intentate procese  împotriva celor care-și exprima punctele de vedere „incorecte din punct de vedere politic”.

În toată Europa și America lumea reacționează  împotriva acestui proces. Mulți creștini din Statele Unite l-au sprijinit pe Trump pentru că au văzut în persoana sa un oponent al acestei agende de guvernare globală. Rivalul său din campanie, Hilary Clinton, a fost percepută ca  susținătoare a acestei agende. În trecut ea a afirmat: „Visul meu este o emisferică piață comună, cu un comerț și granițe deschise”. Asta sună ca o versiune americană a Uniunii Europene,  în relație cu alte blocuri comerciale, într-un guvern mondial viitor.  Ea a adoptat o poziție anti-biblică în raport cu aspectele morale și era de așteptat să numească un judecător de gândire liberală de stânga la Curtea Supremă. Oferindu-le astfel liberalilor  o majoritate s‑ar fi perpetuat legislația cu privire la avort, facilitarea drepturilor homosexualilor și transsexualilor și continua acționarea în justiție a creștinilor care se opun acestor fărădelegi și care duc la suprimarea creștinismului biblic în SUA.

În ciuda propriilor eșecuri din trecut în materie de moralitate, Trump și-a exprimat credința creștină, declarând că va susține valorile familiei creștine tradi­ționale. El a numit ca vicepreședinte pe Mike Pence, un om credincios  și a declarat că va desemna la Curtea Supremă judecători conservatori. Totodată, președintele american a făcut apel la creștinii americani pro Israel să  acorde  sprijin națiunii evreiești și a promis că va muta  ambasada SUA din Tel Aviv la Ierusalim. Trump a promis să se opună tratatului comercial Parteneriatul Trans-Pacific (TTP) propus de  adminis­trația Obama. Acest acord se dorește a fi parte dintr‑o serie de tratate comerciale de centralizare, care ar uni aproximativ 60% din economia mondială și 22% din populația sa. Parteneriatul este văzut de către adversarii săi ca o altă parte a implementării proce­sului de guvernare globală.

Într-un comentariu asupra victoriei lui Donald Trump, Nigel Farage declara pentru Daily Telegraph (11/11/16): „Acesta este anul revoluției politice. În primul rând am avut Brexit, care a fost prima cărămidă scoasă din zidul stabilimentului. Apoi, în SUA, am avut în termeni politici un eveniment extrem de asemănător. Epoca guvernului supranațional, a statelor naționale care să-și cedeze suveranitatea și controlul frontierelor s-a sfârșit. ”

Farage declară că va urmări evoluția acestui proces pe parcursul anului 2017, menționând Italia, unde Mișcarea Cinci Stele, principalul grup de opoziție, are ca obiectiv ieșirea Italiei din zona monedei euro. În acest an vor avea loc alegeri în Olanda, Franța și Germania  unde partidele anti-UE au rezultate foarte bune în sondaje.  În Olanda, Geert Vilders a obținut rezulate excelente în sondaje datorită programului anti-UE, care se concentrează în special pe stoparea islamizării orașelor olandeze cauzată de imigrația masivă musulmană. Dacă Marine Le Pen, președinta Frontului Național, anti-imigrație, va câștiga alegerile prezidențiale din Franța,  va propune un referendum pentru ieșirea Franței din UE.Aceste mișcări anti-globalizare sunt incomode pentru unii și ar putea stârni  conflicte rasiale și sociale.  Fără îndoială că vor duce la reacții violente din partea forțelor pro–globalizare, așa cum se întâmplă și aici, în Marea Britanie, prin impunerea  unor măsuri juridice și politice  care să  împiedice Brexit sau să-l dilueze, astfel încât, în realitate, să se producă foarte puține schimbări.Se întrevede și posibilitatea  unei noi crize economice.  Datoria marilor economii ale lumii crește continuu și apar predicții cu privire la o apropiată  furtună economică.

Promisiunea dlui Trump de a face „America măreață din nou” pare de neatins, deoarece datoria SUA aproape că s-a dublat sub președinția lui Obama. Se îndreaptă acum spre $20 trilioane, adică  o povară de $149.000 pe fiecare contribuabil american. Bank of America (cea mai mare bancă din SUA) a avertizat că o recesiune este iminentă. Profesorul Otmar Issing, prim economist-șef al Băncii Centrale Europene (BCE) și artizanul din spatele lansării monedei euro, a declarat că euro se va prăbuși asemenea unei  case din cărți de joc.  Anul trecut au existat zvonuri privind prăbușirea Deutsche Bank, cea mai mare bancă a Germaniei, care atrăgea după ea  și  zona euro. Băncile italiene sunt în pragul colapsului și ar putea declanșa o nouă criză economică. China a acumulat datorii uriașe și a fost avertizată cu privire la „izbucnirea unei explozii  bancare”.

Michael Snyder comenta această stare de fapt în  Prophecy News Watch:  „Se strânge lațul în jurul  economiei mondiale și, încă o dată, mass-media este prea părtinitoare sau prea naivă ca să o vadă. La o analiză atentă, oricine  poate observa că din 2008 asistăm la un declin economic neîntrerupt la nivel mondial. Mai rămâne să vedem când va sesiza acest aspect și cetățeanul de rând? După tendințele actuale, am sentimentul că va fi foarte curând… Elitele vor să invoce succesiunea crizelor economice pentru a îngrădi sistemul, dorind să-l înlocuiască cu ceva similar în esență, însă cu o funcție și mai opresivă. Ei doresc să creeze un haos pentru a obține o și mai mare centralizare, prin semănarea sentimentelor de frică și teroare” (Profetic News Watch).Michael Snyder  afirmă că elitele nu prea sunt deranjate de forțele anti-globalizare active din Europa și America, chiar s-ar putea să se folosească de acestea pentru împlinirea scopului final – Noua Ordine Mondială – prin prăbușirea sistemului. Profeția biblică arată că un guvern mondial unic va fi instaurat  în ultimele zile ale acestei epoci. În Apocalipsa 13 citim despre ascensiunea la putere a fiarei, cunoscute sub numele de Anticrist: …Balaurul (Satana) i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.

Un motiv posibil „de mirare” care va face ca lumea să urmeze fiara ar putea fi soluția politică și economică pe care o va oferi pentru a vindeca „rana mortală” a lumii. Această soluție ar putea fi o dictatură unde  „va face război cu sfinții”,  va închide și va da la moarte pe toți cei care i se vor opune (Apocalipsa 13:10); va implementa un control strict economic, de care va depinde oricine va dori să vândă ori să cumpere ceva. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13:16-18)

Acest Anticrist își va afla sfârșitul după ce armatele lumii se vor aduna la Armaghedon (Apocalipsa 16:16) și vor fi înfrânte la întoarcerea Domnului Isus Hristos ca Rege al regilor și Domn al domnilor care va domni în Împărăția Mesianică milenară. (Apocalipsa 11.15, 19.11-20.6).

 Ce intenționează Rusia?

Sam Kiley a analizat tensiunile dintre Europa și Rusia.

Potrivit unui studiu realizat de organizația non‑profit specializată în politica externă a SUA și afaceri internaționale, Consiliul pentru Relații Externe, în anul 2017 există un risc major cu privire la o confruntare  NATO-Rusia. În prezent sunt pregătiți în mod special  300.000 de soldați antrenați să contraatace în eventualitatea unei  invazii ruse.  Pe lângă  tensiunile continue existente în Ucraina, Rusia a amenințat voalat statele baltice și a avertizat  Polonia și România că se pot afla în raza de acțiune a rachetelor ruse deoarece găzduiesc elemente ale scutului antirachetă american.  Analiștii occidentali observă în Rusia  o adevărată desfășurare de forțe armate – mișcări de nave de luptă, rachete antiaeriene, arme nucleare și unități militare antrenate pentru război.Dar și Rusia, la rândul ei, este  serios îngrijorată că va fi  atacată de vest. La 4 octombrie, în Rusia a avut loc un exercițiu național de apărare civilă în care au fost implicate peste 40 milioane de oameni ca răspuns la un eventual atac nuclear.

Presa rusă, într-o campanie de incitare  națională împotriva Occi­dentului, a însoțit exercițiul  național de apărare cu o retorică agresivă, anunțând că „schizo­frenicii din America își pregătesc armele nucleare pentru a a ataca Moscova”. Între timp, Rusia a intrat în Orientul Mijlociu, unde a umplut  golul lăsat de SUA care a eșuat în încercarea de a rezolva criza din regiune. Rusia a vândut  armament și tehnologie nucleară Egiptului, Iordaniei cât și Iranului. În luna august a livrat Iranului sistemul său avansat de apărare aeriană S-300 când și-a anunțat intenția de a suplimenta vânzările de armament către Iran cu $10 miliarde, în special tancuri și avioane de luptă.

Rusia s-a implicat în mod direct în războiul civil sirian, luptând pentru  salvarea regimului aliatului său Bashar al-Assad și motivând că acționează pentru a opri teroriștii islamici să preia controlul asupra țării. Potrivit criticilor săi, Rusia luptă mai degrabă împotriva opoziției moderate din Siria, scopul fiind păstrarea bazelor militare din Tartous și Latakia, cele mai mari orașe‑port siriene.

America și UE au sprijinit pe rebelii moderați în lupta împotriva lui Assad, care au fost atacați de Rusia. Protestând sporadic împotriva Rusiei și a bombar­damentelor asupra orașului Alep, SUA și UE nu doresc și nu pot să treacă la acțiune de teama provocării unui conflict deschis cu Rusia, ceea ce ar însemna declanșarea unui nou război mondial.

În Siria, Rusiei i s-a alăturat Iranul și clientul șiit din Liban. Rusia, Iran și Hezbollah au acum câteva mii de soldați în Siria.  Turcia musulman sunită, membră NATO cu ambiții de aderare la UE, s-a implicat  în conflictul sirian de partea opusă  Rusiei. La un moment dat, problemele dintre Rusia și Turcia au atins un punct critic după ce Turcia a doborât un avion rus care le-a străbătut spațiul aerian. Cu toate acestea, de la lovitura de stat eșuată din Turcia, președintele Erdogan a făcut pace cu Rusia și este posibil ca, în viitor, să devină chiar aliatul Rusiei.Războiul civil din Siria se desfășoară de-a lungul graniței de sud, în vecinătatea Israelului.  De fapt, Damascul poate fi zărit din pozițiile militare israeliene instalate pe Înălțimile Golan. Rusia a precizat Israelului că dorește să evite orice confruntare. Prim-ministrul rus Medvedev a vizitat recent statul Israel, exprimându‑și interesul pentru relansarea discuțiilor de pace în Orientul Mijlociu sub auspicii rusești.Cu toate acestea, potrivit cotidianului Jerusalem Post,  Israel este precaut cu privire la întreaga situație: „Ursul rusesc este deja peste graniță, în Siria. Să fie Israel următorul pe lista de dominație rusă?”

Dl. Netanyahu și-a exprimat îngrijorarea cu privire la implicarea militară rusă în Siria și tehnologia militară  furnizată Iranului – sistemele de rachete S-300 și S‑400. Fostul comandant al forțelor aeriene israeliene, gen. Eitan Ben Eliyahu  avertiza: „Noi trebuie să ținem cont de faptul că un conflict cu Rusia este posibil și dacă așa va fi, Israel nu ar avea altă alternativă decât aceea de a distruge S-300”. În eventualitatea unui atac din partea Hezbollah asupra Israelului, acest sistem de rachete ar constitui o amenințare directă împotriva forțelor aeriene israeliene care ar acționa în Liban.

În războiul civil din Siria, Iranul, aliatul Rusiei, nu a făcut un secret din intențiile sale privitoare la Israel, amenințând că va nimici statul evreu în termen de 10 de ani. Adunarea Generală ONU a cerut Israelului să se retragă de pe Înălțimile Golan, iar Rusia a susținut această pretenție, declarând că zona petrolieră recent descoperită în regiune aparține Siriei și ar trebui să fie restituită.Israelul nu intenționează să redea Siriei acest platou și nu va tolera operațiuni militare ale forțelor iraniene, ISIS sau Hezbollah în apropiere.   În noiembrie, Israel a lansat atacuri împotriva unor convoaie iraniene care transportau arme către Hezbollah și asupra aeroportului militar de la Mezzeh, din apropierea Damascului. Ministrul israelian al apărării, Avigdor Lieberman a declarat ca Israelul încearcă să „împiedice contrabanda cu arme sofisticate, echipamente militare și arme de distrugere în masă din Siria spre Hezbollah”. Având în vedere referirea la „arme de distrugere în masă”, Amir Tsafarti, evreu mesianic israelian, care  transmite regulat știri din Israel cu implicații profetice, consideră că astfel de situații ar duce la distrugerea Damascului, descrisă  în Isaia 17:1: „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături.   Astfel, s‑ar putea declanșa, după cum afirmă el, Războiul dintre Gog și Magog  cu Israelul, descris în profeția din Ezechiel 38-39.

În conformitate cu această profeție, după readunarea poporului evreu din toate țările lumii „în zilele din urmă” (adică renașterea actuală a lui Israel), o mare putere din nordul îndepărtat – „Gog, din țara lui Magog, prințul Roș, Meșec și Tubal” – se va ridica împotriva lui Israel. Numeroși comentatori biblici au legat acest pasaj de Rusia, care va forma  o alianță cu Persia – Iran și Togarma  – Turcia. (Ezechiel 38:2-6). În mod semnificativ, aceste țări sunt acum implicate în Siria, la nord de Israel.

Ezechiel 38:8-9 relatează: După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării ai cărei locuitori scăpaţi de sabie vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi toţi liniştiţi în locuinţele lor. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale şi multe popoare cu tine.

Rezultatul final al acestui atac va  fi biruința lui  Dumnezeu  care va nimici această armată într-o desfășurare supranaturală de forțe urmărită de întreaga lume, în războiul declanșat de  Gog și Magog. Potrivit lui Ezechiel 38:18 -23, Dumnezeu va zdrobi armatele care vor ataca Israelul printr-o   intervenție spectaculoasă,  suprana­turală.  Va avea loc un cutremur violent – o ploaie năprasnică şi pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui şi peste popoarele cele multe care vor fi cu el. Domnul spune: Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sunt Domnul. (Ezechiel 38:23)

Va fi acesta Armaghedonul? Mulți comentatori ai Bibliei au observat că există o diferență semnificativă între războiul lui Gog și Magog așa cum este descris de Ezechiel și Armagedonul –  descris în Apocalipsa 16-19, în Ioel 3 și Zaharia 14,  care se încheie cu venirea în persoană  a Domnului pe pământ pentru a începe domnia Lui mesianică. Unii văd împlinirea profețiilor din Ezechiel 38-39  înaintea acestui eveniment, mai bine zis înainte de tratatul de pace de șapte ani menționat în Daniel 9 și Isaia 28. În acest caz, evenimentul dramatic legat de Gog Magog este urmat de o perioadă aparentă de acalmie, când dictatorul (Anticristul) va semna un acord de pace de șapte ani cu Israelul, care va fi înterupt la jumătatea perioadei, ceea ce va duce la situația în care se vorbește despre Armaghedonul biblic, unde armatele lumii se vor aduna laolaltă în valea Meghido pentru a lupta cu Israelul, lupta finală fiind dată în jurul Ierusalimului. În  acest moment, Domnul Isus se va întoarce cu mare putere și glorie pentru a pune capăt  războiului, va judeca lumea cu dreptate și va întemeia Împărăția Sa Mesianică, în care va fi pace și liniște pentru Israel și toate țările lumii (Isaia 2:1-4, 11-12 , 19:23-25, Zaharia 14, Apocalipsa 20).

 

 

VINE PESTE NOI ARMAGHEDONUL? PARTEA A 2 A

 

În ultima noastră ediție am analizat un articol scris de jurnalistul britanic de televiziune, Sam Kiley,în care sublinia: „Vine peste noi Armaghedonul”.
Au existat un număr de motive care l au determinat să facă acestă afirmație:
1.Victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA, votul Brexit și ascensiunea partidelor de dreapta din întreaga lume, care se opun globalizării și imigrației.
2.Europa antrenează 300.000 de soldați pentru a se apăra împotriva unei invazii rusești, în vreme ce în Orientul Mijlociu domină haosul și groaza.
3.Degradarea mediului încon¬jurător. El a afirmat: „În curând, lumea se va afla într-un război continuu pentru resursele naturale în scădere – homo sapiens blocat într-o luptă permanentă pentru supraviețuire”.
Am analizat primele două argumente în ediția trecută. Acum vom trata al treile motiv:
Degradarea mediului înconjurător
În articolul lui Sam Kiley, adevăratul Armaghedon va veni din ceea ce el numește „dispariția speciilor” . El susține că acest fenomen se desfășoară într o creștere accelerată față de orice altă perioadă din istorie și se datorează proastei gestionări a omului, argumentând: „Schimbările climatice au dus în parte la apariția „Primăverii arabe” după cinci ani de secetă. În mod egal, migrația masivă din Africa își are rădăcinile în creșterea nesustenabilă a populației și schimbările climatice. Curând, apa și lipsa hranei vor fi norma din jurul brâului de mijloc al lumii. Între timp, oceanele se îneacă în plastic, sufocate și transformate în acid când se adună în zonele de șes. Există numeroase discuții în jurul ipotezei „schimbărilor climatice”, însă e clar că mediul ce susține viața este degradat într un mod dramatic și amenință viitorul omenirii. Aproximativ 40% din râurile Chinei sunt atât de poluate încât nu pot susține viața și peștii morți ce plutesc pe suprafața râurilor și lacurilor constituie o imagine frecventă. Cantitatea de toxine, chimicale și bacterii periculoase din râul indian Gange este de aproximativ 3000 de ori peste limita de „siguranță” sugerată de Organizația Mondială a Sănătății. Nilul, sursa principală de apă potabilă de care depide Egiptul, este extrem de poluat, iar zona deltei este împânzită de pești morți datorită poluării. Problemele Nilului vor fi accentuate și datorită proiectului pe care Etiopia îl realizează pe Nilul Albastru, care prevede construirea unei hidrocentrale gigant; Nilul Albastru furnizează 85% din apele curgătoare înspre Egipt.
Recent, un număr mare de șerpi au atacat oamenii și vitele din sudul Irakului datorită scăderii nivelului fluviilor Tigru și Eufrat; reptilele își pierd habitatul lor natural format de stufăriș. Barajele din Turcia și Irak cât și sabotajele organizației ISIS afectează alimentarea cu apă a râurilor care au permis dezvoltarea civilizațiilor antice din Egipt și Mesopotamia.
Biblia afirmă că aceste ape vor seca. Cu privire la Egipt, în Isaia 19 este scris: Apele mării vor seca, şi Râul va seca şi se va usca, râurile se vor împuţi, canalele Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor veşteji. Livezile Nilului de la îmbucătura Râului şi toate semănăturile din valea Râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri. Apocalipsa 16:12 menționează marele râu Eufrat: Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit.
Știrile recente prezentă informațiii despre poluarea cu deșeuri din materiale plastice care ucid peștii mărilor cât și despre apa contaminată radioactiv care se scurge în ocean de la centrala nucleară Fukushima, Japonia.
Un raport arată că oceanele vor fi moarte până în 2048 ca urmare a poluării și pescuitului intensiv. Revista Foreign Policy atenționează că „Africa de vest este înghițită de mare”; o porțiune a zonei de coastă dintre Mauritania și Camerun este în pericol de a fi înghițită de ape, creșterea nivelului mării erodează mai mult de 30 de metri de teren în fiecare an. Într-o regiune în care 31% din populație trăiește de-a lungul coastei, generând 56 la sută din PIB, potrivit Băncii Mondiale, problema aceasta are un potențial catastrofic. „În Africa de Vest, infrastructura și activitățile economice sunt centrate pe regiunea de coastă, astfel încât, creșterea nivelului mării amenință însăși existența și sursa noastră de venit “ declara Kwasi Appeaning Addo, profesor la Departamentul științelor marine de la Universitatea din Ghana… „Stăm pe o bombă cu ceas.“
Foametea, distrugerea mediului și războiul sunt factori care alimentează dorința de migrație în masă din zonele afectate. Majoritatea celor din Orientul Mijlociu și Africa se îndreaptă spre Europa, care se confruntă în prezent cu opoziția propriilor cetățeni, speriați că noii veniți vor schimba stilul lor de viață și structura socială.
În articolul lui Sam Kiley, această situație constituie un motiv major al curentului antiglobalizare prezent în Europa și SUA. El analizează „realitatea despre care nu se vorbește și care apasă cu o povară covărșitoare spatele omenirii: când competiția globală devine o luptă pentru resursele care susțin viața, globalizarea înseamnă că nu vei mai avea unde să te adăpostești. Când oamenii sunt speriați, încep să se comporte anormal pentru că viitorul lor pare brutal și scurt. Acest fapt este comparat cu așezarea căruțelor în cerc (retragerea pionierilor americani în interiorului cercului format de căruțele din convoi pentru a se proteja împotriva atacurilor) ceea e înseamnă izolarea în propriul trib, clan și ostilitate împotriva imigranților”.
Secetele, incendiile forestiere, inundațiile, creșterea nivelului mărilor și oceanelor, poluarea apelor, cutremurele, foametea și epidemiile – toate aceste fenomene au loc acum, exact așa cum a profețit Biblia pentru zilele din urmă ale acestui veac. Isaia 24 consemnează un moment în care pământul este „spurcat de locuitorii ei”. După cuma spus Isus, înainte de revenirea lui vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate(Luca 21:25-26)
Apocalipsa 8:7-12 descrie o perioadă de timp din viitor, când mediul va fi afectat dramatic, o treime din copaci vor arde, o treime din creaturile mării vor muri, iar apele râurilor vor deveni amare, astfel încât nimeni va mai putea să bea din apa lor. Aceste situații vor genera foamete, războaie și migrații în masă, o „tulburare și o dezorientare a națiunilor”, consecința fiind criza globală, fără nici o soluție umană. Acesta este tot un semn al apropiatei perioade numite Necazul cel Mare, care va precede venirea lui Hristos pe pământ.
Sam Kiley, în articolul său, respinge proorocia biblică despre Armaghedon și consideră „profețiile escatologice un nonsens”. Din păcate, prin această atitudine el pierde esența mesajului biblic și singura nădejde pentru viitor. Evenimentele de astăzi, se mulează pe profețiile Bibliei referitoare la întâmplările din ultimele zile ale acestui veac, înainte de venirea lui Mesia Isus. Istoria urmează un curs ce va intra în coliziune cu Dumnezeu, urmând ca toate pasajele din Apocalipsa, profeților evrei, Evanghelii și Epistole despre „Ziua Domnului” – revenirea lui Hristos, să se împlinească întocmai, în mod literal. În ziua aceea, Domnul va veni cu putere să judece națiunile cu dreptate, va înființa împărăția Sa Milenară în care împărățiile acestei lumi devin împărăția Dumnezeului nostru și a Hristosului Său și El va împărăți în vecii vecilor Domnul va păși pe Muntele Măslinilor, în partea de răsărit a Ierusalimului, într-un moment în care națiunile lumii se vor aduna laolaltă pentru lupta finală (Armaghedon).
În urma acestui eveniment, Biblia ne spune că Domnul Isus va domni peste un pământ reînnoit timp de 1000 de ani (Apocalipsa 20), timp în care …pământul va fi plin de slava Domnului, așa cum apele acoperă marea (Isaia 11:9) , înțelepciunea lui Dumnezeu va umple lumea și toate armele de distrugere vor fi eliminate, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. (Isaia 2:2-4) În acest timp, Satan va fi legat și nu va mai influența națiunile (Apocalipsa 20:1-3) pentru că sfinții înviați (adevărații credincioși în Isus) vor domni pe pământ cu Mesia timp de o mie de ani (Apocalipsa 20:6). Ceva ce este așteptat cu nerăbdare în situația mondială întunecată a lumii de azi!

 

 

 

FURTUNA DE LA MIAZĂNOAPTE

Iată câteva indicii:Evenimentele recente din Siria care au antrenat statul Israel, Rusia și Iranul au stârnit interesul cu privire la posibilitatea reală a împlinirii profeției din Ezechiel 38,39: Războiul lui Gog și Magog.

Rusia. La 23 august, primul ministru israelian Benjamin Netanyahu s-a întâlnit cu președintele rus Vladimir Putin, ocazie în care și-a exprimat  îngrijorarea  cu privire la prezența Iranului în Siria. El a afirmat:„Nu putem uita nici o secundă faptul că zilnic Iranul amenință să distugă Israelul! Organizațiile lui teroriste  inițiază, întrețin și sponsorizează teroarea.” Netanyahu a mai remarcat  că Republica Islamică este „pornită pe traiectoria”  de a controla nu doar Siria, ci și alte țări din Orientul Mijlociu, inclusiv Irak, Yemen și Liban.

Într-un comentariu, Pravda Rusiei  relata că Netanyahu i-a descris preşedintelui rus o „imagine apocaliptică pe care lumea ar experimenta-o dacă nu sunt luate măsuri pentru a stăpâni Iranul” care,  potrivit lui Netanyahu „este hotărât să distrugă Israelul”.

Dl Putin și-a notat îngrijorările lui Netanyahu, fără a oferi vreo garanție că va lua atitudine împotriva Iranului. De la începutul intervenției sale directe în războiul civil din Siria în 2015, Rusia și-a schimbat complet direcția, pe seama averilor regimului Assad  și cu ajutorul trupelor terestre. Atât Rusia, cât și Iranul dețin acum baze militare în Siria, inclusiv o bază rusă în sudul Siriei, în apropiere de Înălțimile Golan. În iulie, Rusia a semnat un acord cu Siria care îi permite să păstreze baza sa aeriană Hmeymim din Siria  aproape o jumătate de secol. Prin această acțiune, Vladimir Putin  afirmă clar că Rusia intenționează să rămână o prezență cheie în țară. Iran.  Iranul  face apel repetat la eliminarea statului evreu în următorii zece-cincisprezece ani. Acum are forțe armate în Siria, chiar în nordul statului Israel și intenționează să devină o prezență permanentă în Siria pentru a crea în zonele aflate sub influența sa un culoar, de la frontiera iraniană,  prin Irak și Siria, până în Liban, la granița de nord a Israelului. Apoi se poate folosi de acest culoar pentru a aduce armata  împotriva Israelului. Iranul a ajutat Hezbollah să devină forța politică și militară dominantă din Liban, alimentându-l cu 150 000 de rachete, care au ca țintă Israelul.

La 4 august, ministrul israelian al apărării Avigdor Lieberman a declarat oficial  poziția Israelului în virtutea ultimelor evoluții. „Iranul încearcă să transforme întregul teritoriu sirian într-un avanpost împotriva Statului Israel cu baze militare, cu mii de mercenari șiiți aduși din tot Orientul Mijlociu în Siria, cu o Gardă Revoluționară  (IRGC) operând de pe o bază aeriană și navală. Construiesc în Liban uzine pentru fabricarea de arme de precizie. Aceasta este o realitate pe care nu intenționăm să o acceptăm”.

Pentru a arăta ceea ce a vrut să spună prin aceasta, la 8 septembrie Israel a atacat o bază militară importantă din Siria, despre care susține că este condusă de Iran pentru a produce muniție și arme chimice pentru Hezbollah. Această unitate era situată la 60 de kilometri de baza rusă din Siria și atacul a avut parte de reacții aprinse din partea guvernului sirian și a rușilor. Acesta este ultimul dintr-o serie de atacuri asupra Siriei, fiind vizat armamentul provenit din Iran care urma să fie folosit de către aliatul său Hezbollah împotriva Israelului.  Liban. În ultimele luni, liderul Hezbollah Nasrallah a amenințat Israelul cu un război care ar implica mii de luptători șiiți din Irak, Yemen, Iran, Afganistan și Pakistan, care se află acum la mică distanță de Israel. La Metullah, cel mai nordic oraș din Israel, la granița cu Libanul, casele israeliene sunt umbrite de un poster uriaș al Hezbollah aflat pe un deal. Pe acest poster reprezentând o imagine cu ayatollahul Khomeini din Iran privind înspre locurile sfinte din Ierusalim  Dome of the Rock, scrie mare în ebraică și arabă: „Venim la voi!”  Turcia (Togarmah). Turcia este un stat musulman sunnit, care s‑a aflat în tabăra opusă Rusiei și Iranului în războiul civil sirian. În 2015, Turcia era în conflict cu Rusia, în special datorită distrugerii unui avion de luptă rus care a pătruns în spațiul lor aerian în timpul  operațiunilor din Siria.      Cu toate acestea, Turcia a trecut printr-o adevărată schimbare de direcție, mai ales după lovitura de stat împotriva președintelui Erdogan din 2016. Aceasta a dus la răcirea relațiilor cu vestul și apropierea de Rusia. De asemenea, trupele turce au intrat în Siria, ocupând o zonă în nordul țării. La începutul anului 2017, Turcia a participat la Conferința de pace condusă de Rusia –despre Siria, desfășurată în Kazahstan.        Președintele  Erdogan al Turciei a făcut în mod repetat declarații  ostile, împotriva Is­raelului, acuzându-l de rasism și acțiuni anti-islamice, în special în Muntele Templului din Ierusalim. După problemele recente din Ierusalim, el a cerut musulmanilor să „inunde Muntele Templului” și să redea orașul islamului. Erdogan a transformat  Turcia dintr-o de­mocrație laică, într-un stat islamic radical. El susține și promovează  reînființarea Imperiului Otoman, care a stăpânit pe vremuri Ierusalimul, precum și  teritoriul actual al Israelului, Siriei și Egiptului.         Capacitatea militară a Turciei o plasează  pe locul opt în lume, cu o armată permanentă de aproximativ 750.000 militari.

 

Palestinienii și procesul de pace.   La 24 august, Jared Kushner, reprezentantul echipei de negociatori a președintelui american Donald Trump, s-a întâlnit cu liderul palestinian Abbas și cu premierul israelian Netanyahu în vederea pregătirii procesul de pace israeliano-palestinian.        Palestinienii i-au dat un ultimatum, amenințând că, dacă nu se vor face progrese în lansarea discuțiilor cu israeliții, ei nu se mai vor mai angaja în medierea SUA. În schimb, vor cere recunoașterea unilaterală de către Națiunile Unite a unui stat palestinian. Ministrul de externe al autorității pales­tiniene, Riyad al-Maliki, a spus că „nu va exista pace fără instituirea unui stat palestinian în interiorul frontierelor din 1967”.        Aceasta înseamnă retra­gerea completă a Israelului din teritoriile capturate în Războiul de Șase Zile, din întreaga zonă a Cisiordaniei, Iudeea, Samaria și partea de est a Ierusalimului. Toate coloniile evreiești din această regiune ar trebui evacuate. Israel nu poate accepta astfel de termeni. La 28 august, în timpul ceremoniei care a marcat 50 de ani de așezare evreiască în Samaria, premierul israelian Netanyahu s-a adresat unei mulțimi de mii de oameni, jurând  că „Iudeea și Samaria, inima biblică a poporului evreu care a fost eliberată în timpul Războiului de Șase Zile, va aparține mereu statului Israel iar Israelul nu se va retrage niciodată din nici o așezare evreiască din Iudeea și Samaria.”        Datorită marii discrepanțe dintre cele două părți, e greu de crezut că această inițiativă de pace va reuși. Dacă va fi așa, iar palestinienii își vor pune în practică amenințările, cel mai probabil se va ajunge la conflict.   Iranul și-a restabilit legăturile cu Hamas în Gaza și îl îndeamnă la război.         Liderul turc Erdogan a chemat miile de musulmani să mărșăluiască înspre Ierusalim pentru a pretinde Muntele Templului pentru islam.         Adunarea Generală a ONU a adoptat deja o rezoluție prin care se solicită înființarea statului palestinian cu capitala la Ierusalim și retragerea Israelului în granițele anterioare anului 1967.Adunarea datelor        Dacă pui împreună toate aceste date, rezultă Rusia cu două mari puteri din Orientul Mijlociu implicate în Siria, o adevărată amenințare  la adresa Israelului dinspre nord, care ar putea duce la un război în regiune.        Profeția biblică indică faptul că  o putere din miazănoapte (nord) se va ridica împotriva lui Israel pentru  împlinirea profeției din Ezechiel 38-39,  Războiul lui Gog și Magog. Profeția este adresată „lui Gog, din țara lui Magog, prințul lui Rosh, Meshech și Tubal”, care se va ridica împotriva lui Israel în „acharit ha shanim”, adică în zilele din urmă, la finalul acestei epoci care precede „Ziua Domnului”. Gog va veni cu o coaliție războinică, cu aliați ca Persia și „casa lui Togarmah”. Ceea ce este interesant este că trei dintre zonele care oferă jucători cheie în această armată sunt acum implicate în Siria,  nordul Israelului.

 

· Gog din țara lui Magog, prințul lui Rosh (sau domnitorul), Meshech și Tubal. Ezechiel 38.3. Rosh este conectat cu Rusia, iar Meshech a fost legat de Muscovi, tribul care a migrat spre nord înspre Rusia modernă și a dat numele Moscovei (Moskva în limba rusă). În Ezechiel 39.1 acest lucru este identificat ca provenind din „nordul îndepărtat”, ceea ce întărește ideea că această profeție vorbește despre Rusia.·  Persia (versetul 5) adică Iranul modern.· Togarmah (versetul 6)- teritoriul Turciei moderne.

 

Scriptura precizează că înainte de acest război, poporul evreu se va întoarce în pariaa lui, pe teritoriul lui, fapt profețit în multe părți ale Bibliei pentru zilele din urmă ale acestei ere, inclusiv acest pasaj din Ezechiel: După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării ai cărei locuitori scăpaţi de sabie vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi toţi liniştiţi în locuinţele lor. (Ezechiel 38:8)

 

Deși mulți o considerau cândva ceva imposibil,  acum atât cărturarii evrei, cât și cei creștini se întreabă dacă a venit vremea împlinirii acestei profeții. De pildă, Rabinul Pinchas Wilson a scris cartea intitulată „Nu este alt scenariu” în care leagă implicarea Rusiei în Siria cu războiul lui Gog și Magog (Ezechiel 38-9), privindu-l ca pe un semn „pe măsură ce elemente ale zilelor din urmă se adună exact în nordul statului evreiesc”.         Acest conflict poate fi declanșat de diferendul dintre Liban și Israel, care poate duce la zdrobirea Libanului și distrugerea activelor iraniene. Astfel se poate ajunge la coaliția națiunilor care se unesc  împotriva Israelului descrisă în Ezechiel 38-39. Conflictul poate izbucni și din eșecul procesului de pace, care ar determina puterile aliate să se unească împotriva Israelului pentru a înființa statul palestinian.

Ezechiel ne spune că această coaliție războinică va ataca Israelul în zilele din urmă, după ce poporul evreu se va fi întors în țara lui. Atunci aceste armate vor avea parte de o înfrângere zdrobitoare prin inter­venția directă a Dumnezeului Atotputernic în favoarea lui Israel .

        De aceea proroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Da, în ziua când poporul Meu, Israel, va trăi în linişte, vei porni din ţara ta şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călare pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire! Vei înainta împotriva poporului Meu, Israel, ca un nor care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine sub ochii lor, Gog!

 

…În ziua aceea însă, în ziua când va porni Gog împotriva pământului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mânia aprinsă. O spun în gelozia şi în focul mâniei Mele: în ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel. Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine şi fiarele câmpului şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, şi toţi oamenii care sunt pe faţa pământului; munţii se vor răsturna, pereţii stâncilor se vor prăbuşi şi toate zidurile vor cădea la pământ. Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său. Îl voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năprasnică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui şi peste popoarele cele multe care vor fi cu el. Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sunt Domnul. (Ezechiel 38:14-23)

 

Deci, când va avea loc acest eveniment?

Arnold Fruchtenbaum în cartea sa „Pașii lui Mesia” analizează toate etapele posibile din cronologia războiului Gog și Magog și ajunge la concluzia că momentul cel mai probabil este înainte de Necazul cel Mare. Alții sunt de părere că va fi după Răpire ori la începutul tribulației. Joel Richardson, în cartea  „Anticristul Islamic”, consideră că este unul și același eveniment numit Armaghedon, condus de Mahdi, salvatorul islamic, care va veni în cele din urmă potrivit cu învățătura islamică,  din Imperiul Otoman reînviat (Turcia). În opinia sa, nu se asociază în vreun fel cu Rusia.

Spațiul nu permite analiza detailată a tuturor argumentelor sau obiecțiilor la această temă, ci trebuie punctat că, indiferent de momentul în care va avea loc, putem observa modul în care progresează evenimentele în pregătirea împlinirii profeției.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, una din condiții este ca poporul evreu să fie din nou, reunit în Israel (Ezechiel 38.8). Deoarece acțiunea are loc pe munții Israelului, aceasta ar implica și o situație post-1967, deoarece Israel a dobândit în acel război controlul asupra ținutului Samariei și Înălțimilor Golan.

O problemă în acest sens este versetul 11, care spune: Vei zice: „Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără grijă în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri şi neavând nici zăvoare, nici porţi!

Unii cred că referirea la cei care stau fără grijă în locuinţele lor nu se poate aplica  Israelului de azi, datorită pericolelor cu care se confruntă. Cu toate acestea, cuvântul ebraic utilizat în versetele 8 și 11 pentru „în siguranță” este „betach”, care semnifică ideea de a fi în siguranța dată de capacitatea de autoapărare a poporului în fața dușmanului. Este o descriere exactă a situației statului Israel de azi, cu un sistem de apărare antirachetă și o armată puternică. În unele locuri, în Biblie „betach” este utilizat pentru a descrie o liniște fragilă, care urmează să dispară (de exemplu Judecători 8.11).

 

Se poate argumenta că textul nu se referă la un răzvoi modern, datorită terminologiei arhaice, utilizate pentru descrierea armatei: „călăreți pe cai”, „arcuri și săgeți”, „sulițe și sulițe” (Ezechiel 39.9).

Dacă Ezechiel ar fi descris armele moderne de război, tancuri și rachete, nici el și nici cititorii săi nu ar fi înțeles despre ce era vorba.  El a redat viziunea în limbajul războiului din vremea lui, deci este rezonabil să credem că vorbește despre un război modern cu armele disponibile în vremea noastră. Interesant că pasajul descrie forțele inamice venind ca o furtună, acoperind terenul ca „un nor” , un gen de atac aerian, unde în final  Domnul intervine într-un mod supranatural. Referința la săgeți și sulițe ar putea descrie, de asemenea, rachete și mortaruri (sistemul antirachetă al Israelului este denumit sistemul de apărare Arrow(Săgeată) Defence).

Un grup de țări va protesta împotriva coaliției care va declara război Israelului:

        Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei îţi vor zice: „Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii şi să faci o pradă mare?” (Ezechiel 38:13)

Comercianții din Tarsis au fost asociați cu națiunile occidentale, SUA, Marea Britanie, eventual cu națiuni ale UE. Sheba și Dedan sunt denumiri antice pentru poparele din peninsula arabă. Așadar, o altă conexiune interesantă cu Ezekiel 38-9.

În ultima vreme au avut loc mai multe întâlniri între oficialii saudiți și israelieni cu scopul comun de a se opune Iranului și tendinței de a împinge țara în Orientul Mijlociu.

Noul prinț al coroanei Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, se spune că se bucură de legături strânse cu oficialii israelieni în domeniul apărării. O altă conexiune cu profeția din Ezechiel 38 unde, atunci când Israelul este invadat, „ Sheba și Dedan” (Arabia) se vor opune invaziei și vor fi de partea Israelului.

Aceste națiuni nu vor face ceva pentru salvarea Israelului. Ezechiel descrie că Dumnezeu va distruge supranatural armatele din munții lui Israel prin cutremur, ploaie torențială, foc și grindină 38.18-23. Israel vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele. Nu vor lua lemne de pe câmp şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele și își vor îngropa morții. 39.11-16.

Gog cu armatele lui se întoarce și nu mai poate amenința Israelul. Voi pune foc Magogului şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sunt Domnul. (Ezechiel 39:6) Focul cade pe Magog (Rusia) și pe coastă (țări îndepărtate departe de Orientul Mijlociu, posibil inclusiv SUA).  Poate fi urmarea unui schimb nuclear limitat sau a judecății directe a lui Dumnezeu, care va zdrobi puterea acestor națiuni.

În final, Israel va recunoaște că Domnul este Dumnezeu și toate națiunile vor ști că Dumnezeu a acționat în numele lui Israel.

 

        Când îi voi aduce înapoi dintre popoare(Israel) şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri. Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo şi nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 39:21-29)

Deși acest eveniment poate fi perceput ca o înfrângere a islamului, poate fi și o cale prin care să fie înlăturat obstacolul din calea construirii Templului din Ierusalim.

Deasemeni, netezește calea ascensiunii Anticristului, deoarece lumea va dori cu disperare un salvator din acest tip de război iar arabii vor accepta un tratat de pace care va lăsa Ierusalimul în mâinile evreilor. Apoi Anticristul va trăda Israelul și va aduce urâciunea pustiirii în Ierusalim după care va urma vremea necazului lui Iacov, care va conduce la apogeul Necazului cel Mare și Armaghedon, ca evenimente separate de Gog și Magog.

Mesia Yeshua / Isus se va reîntoarce în persoană pe Muntele Măslinilor, va pune capăt războiului și va înființa Împărăția Mesianică, pe care o va conduce din Ierusalim timp de un mileniu în care va domni pacea și dreptatea în lume . „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 11:15)

Aleluia!

 

 

DATA CELEI DE-A DOUA VENIRI

 

Mulţi oameni au încercat să calculeze data celei de-a doua veniri a lui Isus Hristos. Un exemplu recent al faptului că nu ar trebui să facem acest lucru îl constituie chiar profeţia neîmplinită a lui Harold Camping care spunea că lumea se va sfârşi la data de 21 mai 2011. Camping susţinea că ar fi descoperit un cod secret în Biblie, prin care putea prezice ziua exactă a venirii lui Hristos şi a începerii judecăţii. El a declarat presei, sigur pe sine, că sfârşitul lumii „va avea loc fără nici un dubiu” la data prezisă de el. În aşteptarea zilei de 21 mai, Camping şi adepţii lui au achiziţionat mii de panouri publicitare transmiţându-şi mesajul în toată America. Unii dintre ei şi‑au dat demisia, şi-au lichidat conturile bancare şi au renunţat la toate averile lor, siguri că nu mai au nevoie de ele. Ziua de 21 mai a venit, a trecut şi în mod clar sfârşitul lumii nu a avut loc, însă Camping nu şi-a cerut iertare şi nici măcar nu a recunoscut că profeţia lui era falsă.  În schimb, el a afirmat că data de 21 mai ar fi fost o zi a judecaţii din punct de vedere „spiritual” şi că ziua reală a judecăţii, precedată de cutremure și cataclisme, va avea loc pe 21 octombrie.

Toate aceste lucruri au dat ateilor şi comedianţilor motive să‑şi bată joc de a doua venire. Aceştia au organizat pe data de 22 mai petreceri pentru „sfârşitul  lumii”, iar unul dintre grupurile de atei s-au oferit chiar să aibă grijă (în schimbul unei taxe!) de animalele de companie ale celor ce erau răpiţi. Oamenii care au fixat data celei de-a doua veniri au adus mari prejudicii acestei învăţături, făcând-o să pară ridicolă, anunţând o zi care a venit şi a trecut fără să se întâmple nimic. Domnul Camping reprezintă exemplul clasic al tipului de învăţător şi profet fals. Pe lângă problema cu cea de-a doua venire, el le-a spus creştinilor să îşi părăsească bisericile, pretinzând că ar fi găsit în Biblie afirmaţia că epoca Bisericii a trecut. De asemenea, el a spus creştinilor să renunţe la botez şi la Cina Domnului, lucruri pe care Domnul ne-a poruncit să le ţinem până la revenirea Lui.

Biblia ne avertizează cu privire la faptul că numărul de profeţi falşi va creşte, ca un semn al zilelor de pe urmă, cînd Isus va reveni: „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.” (2 Petru 2:1).  Domnul Camping nu a avut nevoie cu adevărat de un cod secret sau de diagrame complicate ca să calculeze data celei de-a doua veniri (sau mai degrabă ca să ştie că nu o poate calcula). Despre acest eveniment Isus a spus: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24:36) . În următorul capitol El spune: “Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului” (Matei 25:13).  Nici adepţii domnului Camping nu ar fi trebuit să demisioneze din funcţiile lor sau să renunţe la averile lor pe baza acestei profeţii. Este interesant de observat că în apropierea celor două pasaje despre venirea Domnului, în 1 Tesaloniceni 4-5 şi în 2 Tesaloniceni 2, Pavel ne spune că ar trebui să continuăm să trăim normal şi „ să lucraţi cu mâinile voastre”ca să „n-aveţi trebuinţă de nimeni.” (1Tesaloniceni 4:11-12). Creştinii ar trebui, atât cât le stă în putinţă, să se întreţină, ei şi familiile lor, prin câştigul obţinut de pe urma muncii lor.

În 2 Tesaloniceni 3:10,11,12 Pavel spune: „Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.”

În societatea modernă există mulţi oameni care nu pot să muncească din motive întemeiate: vârsta, boala sau lipsa locurilor de muncă, însă pentru cineva capabil să-şi cîştige existenţa, a renunţa la averi pe baza profeţiei celei de-a doua veniri este o nebunie şi neascultare faţă de Dumnezeu.

În 1Tesaloniceni 4:16-5:3 Pavel ne spune mai multe despre vremea venirii Domnului: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte. Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.”

 

Hoţul în noapte

 

Venirea Domnului este comparată cu venirea unui “hoţ în noapte.” Hoţul nu sună la telefon să ne spună: „Mâine la miezul nopţii vin la tine acasă să te jefuiesc” pentru că, dacă am şti că există posibilitatea ca un hoţ să vină şi să ne jefuiască ne-am lua măsuri de precauţie ca sa ne protejăm, atât cât se poate de mult, proprietatea. Dacă am putea să calculăm data venirii Lui, esenţa învăţăturii Lui s-ar pierde.  Să presupunem că am şti că Isus se întoarce pe 21 decembrie 2012 (o altă dată favorită, folosită pentru prezicerea sfârşitului lumii). Mulţi oameni ar gândi: „Voi continua să-mi trăiesc viaţa ca şi până acum până pe 20 decembrie 2012 şi apoi mă voi pregăti să mă întâlnesc cu El.” După cum ne-a scris şi Ioan în epistola lui, pentru că nu ştim data celei de-a doua veniri, ar trebui să fim pregătiţi tot timpul: „Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:3). Aşteptarea celei de-a doua veniri iminente a lui Isus sau tânjirea noastră de a fi cu El până la sfârşitul vieţii, ar trebui să constituie un imblod pentru noi la sfinţire, prin Duhul Sfânt, ca să putem fi gata sa ne întâlnim cu El. Petru a scris despre acest lucru De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. (2 Petru 3:14). Dorim să fim găsiţi în locul potrivit făcând ceea ce Lui îi place şi nu într-un loc nesfânt făcând ceva de care să ne fie ruşine. Din moment ce nu ştim când va reveni, ar trebui să ne fixăm un scop din a rămâne mereu la locul potrivit făcând ceea ce îi place Lui.

Atunci când Domnul va veni ca un „hoţ în noapte” cei care sunt încă în viaţă vor fi „răpiţi” ca să Îl intâlnească în văzduh. Aceştia sunt cei ce cred că Isus a murit pentru păcatele lor şi a înviat din morţi, cei ce vor lua parte la evenimenul cunoscut sub numele de „răpirea Bisericii.” Ei se vor alătura celor care au murit înainte ca acest eveniment să fi avut loc şi care mai apoi vor fi înviaţi din morţi.

Nu ştim când se va petrece Răpirea, va fi ceva neaşteptat iar milioanele de oameni care cred în Isus vor fi luaţi de pe pământ şi se vor întâlni cu El, Cel care revine, în văzduh. Atât creştinii sinceri care sunt consternaţi de haosul moral ce pune stăpânire pe lume, cât şi cei care sunt persecutaţi pentru credinţa lor, vor dispărea deodată, lăsând în urmă o lume care se îndreaptă spre dezastru, dezordine şi confuzie. Va urma apoi o mare perioadă de încercări în care Antichristul îşi va afirma puterea, promiţând pace şi siguranţă, dar conducând de fapt lumea spre un final catastrofic (Apocalipsa 6-19). Isus a comparat aceste evenimente cu zilele lui Noe. Oamenii erau ocupaţi cu treburile lor, nefiind conştienţi de potopul ce avea să vină şi să le distrugă lumea, dar  Noe a crezut că Dumnezeu a pregătit pentru el şi familia lui un loc în care să fie în siguranţă. Astăzi, acest loc al siguranţei poate fi găsit prin pocăinţa şi credinţa în Domnul Isus (Luca 17:26-36).

A doua etapă a venirii lui Isus va consta în apariţia în mod fizic, a Lui şi a credincioşilor care au fost răpiţi ca să Il întâlnească în văzduh. El va sta pe Muntele Măslinilor, în estul Ierusalimului, şi va învinge armatele Antichristului în bătălia de la Armaghedon. Cei care s-au  întors împreună cu El şi cei care s-au întors la El în timpul Necazului Cel Mare, Îl vor însoţi în Împărăţia Mesianică sau în Mileniu, unde Isus va domni peste naţiuni, va aduce pace şi va face dreptate lumii (Zaharia 14, Iuda, versetele 14-15, Apocalipsa 19-20). Atunci naţiunile îşi „[…] vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.(Isaia 2:4).” „[…] pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.(Isaia 11:9)” Vor fi cele mai glorioase timpuri ale omului pe această planetă, la fel cum perioada Necazului Cel Mare va fi cel mai îngrozitor timp trăit vreodată de oameni.

 

Femeia în durerile naşterii

În 1 Tesaloniceni 5:3 se face referire la femeia în durerile naşterii. Acesta este o ilustraţie folosită atât în Vechiul cât şi în Noul Testament pentru a înfăţişa zilele de pe urmă şi se pot face trei observaţii referitoare la ea. În primul rând, când o femeie începe să aibă dureri de naştere, ea simte nişte şocuri numite contracţii, care devin din ce în ce mai intense pe măsură ce se apropie momentul naşterii. Aceste dureri pe care le simte o femeie, sunt necazurile prin care lumea va trece şi care vor deveni din ce în ce mai dificile înainte de a doua venire, pe măsură ce lumea se apropie de sfârşit.

În al doilea rând, atunci când o femeie începe să simtă durerile naşterii, acesta este un proces ireversibil şi care se finalizează cu naşterea copilului. Odată ce durerile zilelor de pe urmă încep să se facă simţite (şi au început deja!), nici un lider religios sau politic nu va fi în stare să inverseze acest proces. Lucrurile se pot petrece mai lent sau mai rapid, dar nimeni nu va putea împiedica producerea acestor evenimente care vor conduce spre concluzia finală profeţită în Biblie.

În al treilea rând, atunci când se naşte copilul, femeia nu se mai gândeşte la întristările şi durerea prin care a trecut ci la bucuria naşterii şi la viaţa nouă care tocmai a păşit în lume. Această ilustraţie îşi găseşte o aplicaţie importantă în profeţia Bibliei despre vremurile de pe urmă. Naşterea unui copil corespunde unui mare eveniment, întoarcerea plină de putere şi de glorie a Domnului Isus Hristos. El va pune capăt epocii prezente a păcatului şi slăbiciunii şi va stabili pe pământ domnia Mileniului, o perioadă plină de pace şi dreptate, care va aduce bucurie oamenilor.   Datorită bunătăţii Domnului şi a măreţiei Împărăţiei Sale, ei vor uita suferinţele prin care au trecut.

În ciuda fapului că nu cunoaştem data exactă a întoarcerii lui Isus, există totuşi nişte semne, precizate de El în Biblie, privitoare la starea lumii în momentul întoarcerii Sale. Isus le-a vorbit ucenicilor despre acestea avertizându-i: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28). Este interesant de observat că El a folosit aici cuvîntul „începe.” Acesta indică faptul că un anume proces a  început, proces ce va avea şi un final, în acest caz a doua venire a lui Isus. În concluzie, deşi Domnul nu vrea să ne pierdem timpul preocupându-ne de calcularea datei exacte, El vrea totuşi să fim conştienţi de semnele întoarcerii Sale.

Când mergi într-un oraş mare ajungi mai întâi la periferia lui, dar ştii că odată ce treci de aceasta, dacă vei continua în aceeaşi direcţie de mers, vei ajunge în centru. Când te apropii de un lanţ muntos ajungi mai întâi la poalele munţilor, dar ştii că dacă vei continua să urmezi aceeaşi direcţie de mers, vei ajunge pe înălţimi. Tot aşa, când vezi că unele lucruri încep să se întâmple ştii că sfârşitul acestora va fi a doua venire a lui Isus.

Semnele majore precizate de Isus în legatură cu cea de-a doua venire, pot fi identificate în Biblie. Ele ne indică direcţia unui mare eveniment: întoarcerea glorioasă a Domnului Isus. Iată câteva semne dintre cele mai importante:

• · Războaiele, foametea, plăgile şi cutremurele se vor înmulţi şi vor aduce mari necazuri pe pământ. Luca 21:10-11.
• · Pământul se va umple de violenţă „ca în zilele lui Noe” şi multor oameni le va fi frică de ceea ce urmează să se întâmple. Luca 17:26-27; Luca 21:25-26; Geneza 6:11.

·„Ca în zilele lui Lot” (Sodoma şi Gomora), va exista o mare imoralitate sexuală. Luca 17:28-29:Matei 24:12; Romani 1:24-27; 2 Timotei 3:1-9.

• · Poluarea se va extinde pe pământ şi vor fi probleme cu mediul înconjurător. Isaia 24; Apocalipsa 8:6-11.
• · Israelul va fi recunoscut ca şi ţinut evreiesc. În Ierusalim va avea loc un conflict care va implica toate naţiunile lumii. Ezechel 36-39; Zaharia 12-14; Luca 21:20-24; Apocalipsa 16:16.
• · Va avea loc un proces de globalizare care va aduce toate țările împreună. Rezultatul va fi crearea unui guvern mondial anticreştin. Apocalipsa 13.
• · Se va dezvolta tehnologia şi posibilitatea de a călători. Daniel 12:4.
• · Vor exista profeţi falşi care vor aduce confuzie şi-i vor îndepărta  pe oameni de Dumnezeu şi de mântuire. Matei 24:5, 24:23-27; Apocalipsa 17:1-6.
• · Adevărurile de bază ale Bibliei vor fi atacate şi va exista opoziţie împotriva celor care predică Evanghelia. Matei 24:10-11; 2 Timotei 4:2-5; 2 Petru 2; 1 Ioan 2:18-23.

În ciuda persecuţiei şi a opoziţiei mesajul Evangheliei va ajunge la toate naţiunile. Matei 24:9-14; Matei 28:18-20.

Acum este ziua mântuirii. Acum este timpul să accepţi oferta lui Dumnezeu, care vrea să-ţi dea viaţa veşnică şi iertarea prin jertfa lui Isus de pe cruce. Făcând acest pas al credinţei vei avea un loc în Împărăţia lui Dumnezeu care urmează să vină şi vei fi răpit cu Domnul într-un loc al siguranţei. Dacă nu ai făcut acest pas niciodată poţi să îl faci acum, rugându-te sincer cuvintele următoare:

„Dragă Tată Ceresc, recunosc că sunt păcătos şi că am nevoie de iertarea Ta. Cred că Isus Mesia a murit în locul meu, plătind preţul pentru păcatele mele prin faptul ca şi-a vărsat sângele pe cruce. Doresc chiar acum să întorc spatele păcatelor mele şi să Îl accept pe Isus Mesia ca Domn si Mântuitor personal. Îmi dedic viaţa Ţie şi te rog să-L trimiţi pe Duhul Sfînt în viaţa mea, ca să mă umple şi să preia controlul ajutându-mă să devin ceea ce Tu vrei ca eu să fiu. Mulţumesc Tată că mă iubeşti. În Numele lui Isus, amin.”

În broşurile noastre despre semnele celei de-a doua veniri şi în cartea 10 Semne care se distribuie gratuit, veţi găsi mai multe detalii despre acest eveniment iminent. Aceste materiale sunt puse la dispoziţie în mod gratuit sau pe bază de donaţie.

 

PROGRAMUL MESIANIC 

Referitor la Israel, Dumnezeu vrea ca în zilele din urmă să corecteze  percepţia greşită despre Mesia şi să fie revelat faptul că Isus, Yeshua este Mesia. Poporul evreu neagă cu putere aceasta pentrucă este educat să nu creadă în Isus.

O carte populară în cercurile evreieşti este cartea lui Asher Norman “26 de motive pentru care evreii nu cred în Isus”. El afirmă aici că Mesia trebuie să îndeplinească 6 sarcini :

1. Provenienţa lui pe linia genealogică să fie exactă, adică să descindă din regele David şi regele Solomon.
2. Să fie uns rege al Israelului
3. Să readucă poporul evreu în Israel
4. Să reconstruiască Templul din Ierusalim
5. Să aducă pacea în lume şi să pună capăt tuturor războaielor
6. Cunoştinţa lui Dumnezeu va atinge toată lumea

El afirmă că oricine nu a îndeplinit aceste şase puncte nu poate fi Mesia. Deaceea Isus nu este Mesia. El mai scrie că dacă cineva va reuşi să facă toate acestea, atunci vom şti când va veni Mesia (însă el nu spune cum o va face!).

Perspectiva lui Asher Norman se bazează pe scrierile (‘Hilchos Melachim 11.1, 4 din Mishneh Torah’) lui Maimonide, cel mai mare expert în Tora care a scris în secolul al XII-lea în Evul Mediu. Trebuie să ne întrebăm “Pe baza cărei autorităţi trebuie să tragem concluzia că numai aceste semne vor arăta înspre Mesia?”

Cei credincioşi Bibliei ştiu că toate sunt semne mesianice şi că punctele 2-6 se vor împlini în Împărăţia Mesianică, după Cea de-a Doua Venire. Însă mai sunt şi alte semne care sunt ignorate de Asher Norman, semne împlinite de Isus la prima sa venire.

La vremea primei veniri a Domnului Isus, aceste semne nu au fost considerate ca fiind semne mesianice pentrucă poporul evreu se afla în Israel sub ocupaţie romană şi Templul era încă în picioare. Din motivele care urmează a fi enumerate, se aşteapta ca Mesia să vină în vremea celui de-al doilea Templu.  Care erau aşteptările mesianice de pe vremea lui Isus? Desigur că nu puteau fi reduse la doar şase, aşa cum a schiţat Asher Norman.

Aşteptările mesianice din primul secol de iudaism se regăsesc într-un număr de scrieri ebraice, însumate pe websitul http://www.christian-thinktank.com.

Aceste scrieri arată că se aşteaptă un Mesia eliberator, însă există mari diferenţe în ceea ce priveşte percepţia lui Mesia. Unii vedeau în el un mare lider care va elibera Israelul de romani asemenea Macabeilor, care în anul 164 ÎCr au eliberat Israelul de  asuprirea grecească.

Alţii vedeau un Mesia care va urma un complet alt program. Imaginea mesianică variază de la rege la preot sau profet.  Unii erau simpli regi omeneşti ca David (ex Psalmii lui Solomon, 2 Baruch, Sibyl 3), alţii erau regi mântuitori divini, preexistenţi (ex. I Enoch, Sibyl 5, Testament of Juda).

Targumurile sunt parafrazări ale Bibliei ebraice (Tanach) în aramaică, scrise sau compilate din perioada Celui de-al DoileaTemplu până la începutul Evului Mediu. Ele conţin peste 60 de referiri la Mesia, cu o sumă de texte din Biblia ebraică, precum Isaia 53 (Omul Durerii) şi Mica 5.1-3 (Naşterea lui Mesia în Betleem). În textul ebraic original în aceste pasaje cuvântul “Mesia” nu apare, ci apare numai în scrierile targumice care arată că erau considerate a fi despre Mesia.

Targumul din Isaia 52.13-53.12 conţine aceste cuvinte: .„Iată, Robul Meu  Mesia va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus…Voia Domnului este să cureţe şi ierte vina rămăşişei poporului Lui, să le cureţe sufletele de păcat, ca ei să vadă împărăţia lui Mesia”

Targumul din Mica 5.2 descrie: „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi MESIA, Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Există în Talmud un pasaj fascinant care afirmă: „Lumea va exista 6000 de ani. 2000 de ani de pustiiri, (adică de la Adam la Avraam); 2000 de ani de Tora (adică de la Avraam până undeva în jurul la începutul erei noastre – aceasta coincide cu naşterea lui Isus) şi 2000 de ani ai erei mesianice (aproximativ ultimii 2000 de ani). Dar, pentru că fărădelegile noastre au fost multe, toate acest lucruri s-au pierdut. ” Sanhedrin 97a-b. Potrivit acestei tradiţii evreieşti, Mesia ar fi trebuit să vină cu aproximativ 2000 de ani în urmă şi acum trebuia să fim în epoca mesianică. (Sanhedrin 97 a‑b).

Comentatorul medieval evreu Rashi explica: „După 2000 de ani de Tora, Dumnezeu a hotărît venirea lui Mesia  şi generaţia de oameni răi va pieri şi astfel subjugarea lui Israel se va încheia.” După Rashi, Mesia nu a venit din pricina multelor păcate ale lui Israel.

Convingerea evreior mesianici este că Mesia a venit acum 2000 de ani ca Omul Durerii obişnuit cu Suferinţa. El şi-a dat viaţa viaţa ca jertfă de ispăşire pentru păcatele lumii şi a înviat din morţi ca să dea viaţa veşnică tuturor celor care-l primesc ca Domn şi Mântuitor. În acest sens El a împlinit profeţia despre „sămânţa femeii” care “va zdrobi capul şarpelui” (Geneza 3.15) şi s-a dat ca jertfă pentru păcatul lumii cum profeţeşte  Isaia 53: “Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”(Isaia 53.6) El va veni din nou la sfârşitul acestei epoci să îndeplinească profeţiile despre Mesia, la care Aşer Norman se referă ca semnele lui Mesia la începutul acestui articol.

Există un număr de profeţii în Biblie care arată că Mesia a venit chiar în perioada în care  a venit Domnul Isus.

Naşterea în Betleem

Evanghelia lui Matei redă vizita magilor de la Răsărit care au venit să caute pe  “regele iudeilor”. Ajungând în Ierusalim, ei întreabă unde va avea loc evenimentul. Irod interpretează asta ca un semn al venirii lui Mesia (care îl supără) şi adună marii preoţi şi cărturari “să afle de la ei unde trebuia să Se nască Mesia,  Hristosul” (Matei 2.3-4).  Răspunsul este “În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin proorocul: „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”Acesta e un citat din Mica 5.2 (5.1 în Biblia ebraică) care deasemeni conţine informaţia că originile lui sunt străvechi din veşnicie. Fraza evraică pentru aceasta este ‘me yemei olam’ care înseamnă “din vremuri străvechi” sau “din veşnicie”.

În Psalmul 90.2 existenţa lui Dumnezeu e descrisă ‘me olam ve ad olam’ – din veşnicie în veşnicie. Proorocia lui Mica arată că cel ce se va naşte în Betleem îşi are originea în veşnicie. Aceasta se leagă perfect cu cuvintele spuse de Domnul Isus: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.” (Ioan 8.58) –că El venea din veşnicie. Asta însemna că existenţa lui nu începuse la concepţie, ci din veşnicie, din eternitate. Cum numai Dumnezeu există din veşnicie, acesta este un semn al dumnezeirii Lui.

Rashi e de acord că Mica 5 este textul care vorbeşte de originea lui Mesia. În comentariul lui asupra acestui verset el scrie: “Şi tu Betleeme Efrata care ai dat pe David….Tu ar fi trebuit să fii printre cele mai neînsemnate seminţii ale lui Iuda din pricina stigmatului lui Rut Moabita. Din tine va apare Mesia, fiul lui David…şi originea lui este străveche.”

În zilele noastre ar fi puţin probabil  ca Mesia al evreilor să se nască în oraşul arab Betleem!

Venirea înainte de dărâmarea celui de-al doilea Templu

Există profeţii care arată că Mesia va veni înainte de dărâmarea celui de-al doilea Templu (care a avut loc aproximativ cu 40 de ani după răstignirea şi învierea Domnului Isus). Vom privi la trei dintre ele:

1. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele. Geneza 49.10   

În contextul acestui verset Iacov îşi binecuvântă fiii. Cel mai semnificativ cuvânt nu vine pentru Ruben, cel mai mare fiu, nici pentru Iosif şi Beniamin, fiii lui preferaţi, ci pentru Iuda, cel de-al patrulea fiu.  El a încredinţat conducerea lui Iuda (care va fi împlinită pe linia genealogică a regilor descendenţi din David). El a mai proorocit că prin urmaşii lui  va veni “Shiloh”. În  scrierile ebraice se afirmă că “Shiloh” este un termen pentru Mesia şi avem un exemplu în Yalkult, o colecţie de explicaţii rabinice ale Bibliei: până va veni Shiloh, El este numit aşa pentrucă toate ţările vor aduce daruri Israelului şi regelui Mesia, după cum este scris “În ziua aceea darul va fi adus Domnului oştirilor.” Yalkut 160.

Toiagul de domnie în acest verset este cuvântul ebraic “shebet”- toiagul  care aparţinea fiecărei seminţii ca  însemn al autorităţii.  Astfel, până la venirea lui Mesia sau Shiloh, identitatea seminţiei lui Iuda nu va dispare la fel cum s-a petrecut cu alte seminţii.

Generaţiile de regi descendenţi din regele David proveneau din seminţia lui Iuda. Chiar şi după robia babiloniană, Iuda a continuat să aibă legiuitori (vezi Ezra 1.5-8).      În primii ani de ocupaţie romană, în Iudeea poporul avea un rege pe propriul teritoriu.  Mai mult, ei se conduceau după legile lor şi Sanhedrinul îşi exercita autoritatea. Însă în jurul anului 11dCr Archelaus, regele iudeilor, a fost detronat şi îndepărtat. Coponius devenea procuratorul roman investit iar împărăţia lui Iuda devenea ultima rămăşiţă a fostei naţiuni Israel, formal transformată într-o provincie a Siriei (vezi Antichităţile lui Josephus 17, capitolul 13.1-5).

În această perioadă Sinedriul şi-a pierdut puterea de a da sentinţe de condamnare la moarte (vezi Ioan 18.31). Rabinul Rachmon afirma “ Când membrii sinedriului s-au văzut lipsiţi de dreptul pe care îl aveau la viaţă şi moarte, şi-au acoperit capetele şi trupurile în sac şi cenuşă, exclamând “Vai de noi căci toiagul de domnie a fost luat din Iuda şi Mesia nu a venit.” (Talmud, Bab., Sanhedrim, capitolul 4, fol 37). Acestea s-au petrecut în perioada în care Isus era un băiat de 12 ani şi venea la Templu (Luca 2.41-59). Mesia venise!

Pentru o altă jumătate de secol, poporul evreu a păstrat o structură de guvernare provincială, însă orice formă de suveranitate naţională evreiască a dispărut odată cu dărâmarea Templului şi distrugerea Ierusalimului de către armatele generalului roman Titus în anul 70 dCr.

Dacă Isus este Mesia, atunci prorocia lui Iacov în care cita textul din Geneza, s-a împlinit în mod remarcabil. Mesia a venit înainte ca Iuda să-şi piardă identitatea naţională, exact aşa cum proorocise Iacov.

2. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.  Daniel 9.26.

Proorocia aceasta i-a fost dată lui Daniel la sfârşitul robiei babiloniene, după rugăciunea lui de reconstruire a Ierusalimului şi a Templului. Îngerul Gabriel a venit la el să-i spună ce se va întâmpla “poporului tău” şi “sfântului tău oraş” (adică poporului evreu şi în Ierusalim cu Templul).

Acest pasaj prooroceşte reconstruirea Ierusalimului şi a Templului.  Ceea ce probabil a fost şocant pentru Daniel era informaţia că Templul şi Oraşul vor fi din nou dărâmate de “poporul unui domn care va veni”. Înaintea acestui eveniment, textul ebraic afirmă “Mesia va fi îndepărtat dar nu pentru el însuşi”. Ce înseamnă asta?

Termenul Mesia din Daniel 9.26 se poate aplica unui om care a primit ungerea de rege sau unui mare preot. Bazat pe aceasta, Rashi a pretins că proorocia se referă la regele Agripa, ultimul rege evreu din perioada de final a celui de-al doilea Templu. Însă e greu de crezut că Agripa care era un rege rău, corupt şi un urmaş al lui Irod, Edomitul (neevreu deci), poate fi perceput ca “Unsul”. Mai mult, moartea lui nu a avut nici o semnificaţie pentru răscumpărarea poporului evreu, pentru Ierusalim sau pentru Templu- care sunt de fapt subiectul proorociei date lui Daniel de îngerul Gavril.

A mai fost cineva înainte de dărâmarea Templului care să fi pretins titlul de Mesia şi a fost “Tăiat”–moarte ispăşitoare–“însă nu pentru El, nu pentru păcatele lui, ci pentru ale altora? Evident că cei care cred în Isus nu au nici o problemă în a răspunde la această întrebare! Putem să mai adăugăm versetele (Psalm 22, Zaharia 12.1) care arată că Mesia va fi străpuns – va muri prin mijlocul roman de crucificare. Astfel se poate localiza evenimentul în perioada de dinaintea dărâmării Templului când romanii erau la putere în Iudeea.

Iudaismul neagă validitatea traducerii Psalmului 22.16 unde scrie ”ei i-au străpuns mâinile şi picioarele”. Pentru cei interesaţi putem pune la dispoziţia cititorului un material detailat scris de Michael Phelan despre acest verset, disponibile la cerere.

Cum scopul profeţiei lui Daniel este “încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii” (versetul 24) este clar că  nici Agripa şi nici Marele Preot nu pot fi consideraţi candidaţi eligibili. Dacă Isus nu este Mesia, atunci proorocia lui Daniel este falsă.

3. Voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.  Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.  Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.” Hagai 2.7-9

Contextul proorociei lui Hagai descrie reconstruirea Templului după întoarcerea poporului evreu din robia babiloniană. El afirmă că slava celui de-al doilea Templu va fi mai mare decât a Templului lui Solomon.

Aceasta ridică întrebarea “În ce sens slava celui de-al doilea Templu a fost mult mai mare ? 1 Regi 8 relatează că  în primul Templu, când Chivotul Legământului a fost adus  în Sfânta Sfintelor, “norul a acoperit casa Domnului”. Norul era Shekhinah “slava Domnului”- semnul prezenţei lui Dumnezeu. Solomon a răspuns: “Domnul a spus că va locui în norul întunecat”.  Cuvântul pentru “va locui” în ebraică este “shekhen” de unde derivă şi substantivul ‘Shekhinah’ a cărui înţeles derivat este locul prezenţei lui Dumnezeu.

Cărţile bibliei scrise după reîntoarcerea evreilor din Babilon nu fac referire la norul de slavă care să fi venit peste al doilea Templu. Talmudul afirmă că 5 semne ale slavei lui Dumnezeu lipseau din al doilea Templu, anume Chivotul Legământului, focul divin, Duhul Sfânt, Shekhinah şi Urim şi Tumim.

Evanghelia lui Luca redă mărturia lui Simeon: “Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.”(Mesia). Luca 2.26. Când Iosif şi Maria au dus pruncul Isus la Templu, după obiceiul Legii, Simeon l-a luat în braţe, l-a  a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”

Isus s-a descris ca fiind „mai mare ca Templul” (Matei 12.6) . Când Isus intra în Templu slava lui Dumnezeu se revărsa şi domnea mai măreţ decât pe vremea Templului lui Solomon. El venea la Templu şi vindeca bolnavii (Matei 21.14, Ioan 9) şi învăţa poporul (Ioan 8-10). El a deschis Calea pentru păcătoşi de a găsi pacea cu Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Lui pentru păcatele noastre. În timpul morţii Sale, Dumnezeu a rupt în două catapeteasma din Templu, de sus până jos –simbolizând că acum drumul este deschis de către Dumnezeu pentru oricine vrea să vină în prezenţa Lui –prin singura şi veşnica Jertfă pentru păcatele lumii. Toate acestea s-au petrecut înainte de pustiirea Celui De-al Doilea Templu proorocită de Isus în Matei 23.39 şi Luca 19.41-44.

Dacă Isus este Mesia, atunci aceste proorocii s-au împlinit. Dacă nu, nu s-au împlinit şi nici nu se vor mai putea împlini. Am retipărit recent cartea mea Factorul Mesia care tratează aceste probleme (disponibilă la 9£+expedierea). Sunt disponibile şi exemplare ale cărţii lui David Baron Scripturile antice pentru evreul modern, un comentariu clasic scris în secolul 19 (disponibil la 6£+ expedierea).

 

 

 

E-urile din alimente – Lista neagră a substanțelor chimice care otrăvesc alimentele; 24 de alimente-medicament; Top cele mai sănătoase legume;Top 7 alimente anti-cancer; Top 26 cele mai sanatoase alimente din lume; Cele mai bune alimente pentru creier si memorie; Totul despre macese: beneficii pentru sanatate si imunitate;Dulceața si Gem de măceșe; Vindecari facute de iisus; Lucrarea de vindecare a Domnului Isus Hristos; Domnul Isus Hristos, Marele Medic şi Marele Vindecător; „Vindecați bolnavii!”Alimentatia vegetariana si sanatatea fizica si spiritual; ALLAN PERCY- Dieta spirituala. Un program revolutionar pentru eliminarea a tot ce iti ingreuneaza inutil viata; Mâncare vie și moartă…(Daca nu ne preocupa  frumusețea si sanatatea Duhovniceasca,zestrea interioară devine groapa de gunoie-) Mâncare vie și moartă……… Aproape totul despre farmacia din ŢELINA- Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale- Ce se întâmplă când consumăm sare iodată? Ce să NU mănânci dacă ai dereglări hormonale- 7 semne că îți lipsesc vitamine importante din corp- Legatura neasteptata dintre vinul alb si cancer; Cum sa faci pasta de dinti acasa, din ingrediente 100% naturale; Alimente cu efect antiinflamator…etc

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Daca nu ne preocupa  frumusețea si sanatatea Duhovniceasca,zestrea interioară devine groapa de gunoie-) Mâncare vie și moartă…

 

 

Nimeni nu își poate imagina viața fără mâncare. Dar ne gândim atât de des la ce fel de hrană este concepută pentru oameni prin natură și la ce ne oferă anumite produse. De ce un aliment se numește hrană vie și altul moartă? Se pare că toată lumea știe că cauza bolii și a sănătății precare este adesea alimentația nesănătoasă. Doar de obicei totul se reduce la faptul că asta sau aia este dăunător. Acum există multe diete diferite și reguli de nutriție adecvată. Totuși, totul este mult mai simplu. Există principii de nutriție care sunt create de natura însăși. Tuturor ne pasă de frumusețea exterioară, dar practic nu ne gândim la frumusețea interioară. Dar doar un munte de gunoaie se acumulează în interiorul nostru. Sistemele noastre excretoare pur și simplu nu pot face față eliminării corpului de gunoi inutile și încep să împingă toate aceste deșeuri în organele noastre interne. Corpul devine ca o instalație sanitară neglijată care nu a fost niciodată curățată. Prin urmare, obezitatea și boală și, în consecință, sănătatea precară. Această hrană ne este dată de natura însăși. Acele alimente care sunt naturale pentru alimentația umană. Acestea sunt fără ambiguitate:

 

 

 

 

– legume si fructe

 

– ierburi proaspete

 

 

 

– semințe și nuci neprăjite

 

– răsaduri de cereale și leguminoase

 

– fructe uscate, uscate la o temperatură nu mai mare de 42 de grade

 

 

 

– cereale Alimentele vii nu sunt supuse prelucrării chimice. Nu conține aditivi care provoacă dependență de alimente. Adică, toate substanțele utile și necesare sunt stocate în ea și ne oferă putere și energie, saturându-ne cu toate substanțele utile și energia soarelui. Astfel de alimente sunt ușor absorbite de corpul nostru, fără a acumula toxine și toxine în organe.

 

Pe baza acestor reguli, puteți extinde această listă. Ascultați-vă întotdeauna corpul, acordați atenție modului în care vă simțiți după ce ați mâncat un anumit aliment, fiți conștienți în timp ce mâncați, iar dieta dvs. poate fi mult mai variată fără a vă compromite sănătatea. Toate alimentele create artificial sunt alimente moarte. Alimentele chimice nenaturale sau artificiale sunt cauza majorității bolilor. Fără ambiguitate, alimentele moarte includ:

 

– semifabricate din carne, precum și carne de la animale crescute în condiții dureroase

 

 

 

 

– alimente care conțin OMG-uri

 

– alimente care conțin aditivi E

 

– energizante

 

 

 

– produse obţinute prin mijloace chimice

 

Și, la fel ca și în cazul alimentelor vii, această listă poate fi extinsă. De exemplu, mulți oameni ar trebui să nu mai consume pâine cu drojdie și alte produse de panificație care conțin drojdie, unii adulți nu digeră bine laptele și, dacă alimentele care conțin gluten sunt prost tolerate, vor trebui să renunțe la grâu, secară și ovăz. Depinde de dvs. să vă dați seama ce alimente să adăugați la lista extinsă de alimente moarte. Din nou, singura modalitate de a face acest lucru este să vă observați și să vă ascultați corpul după fiecare masă.

 

 

 

 

Dacă, după consumarea unui produs, aveți unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

 

– oboseala

 

– dorinta de a dormi

 

 

 

– există arsuri la stomac, senzație de supraalimentare, balonare, cefalee

 

– Douăzeci și treizeci de minute după ce te-ai mâncat starea de spirit se strică

 

– anxietate

 

 

 

 

– există un miros din gură sau din corp

 

– ciuperca apare în interior sau în exterior

 

– există durere în zona rinichilor

 

 

 

atunci acesta este un semn clar că produsul nu este potrivit pentru dvs. Notează doar alimentele care te îmbolnăvesc și elimină-le din dietă.

 

În secolul al XVII-lea, chimistul Helmont, care a studiat digestia, a constatat că alimentele pe care le consumăm nu sunt descompuse în organism fără substanțe, pe care le-a dat numele de enzime (în lat înseamnă fermentare) sau, așa cum se spune acum, enzime.

 

Cu ajutorul enzimelor, toate procesele metabolice au loc în organism. Aceste procese pot fi împărțite în 2 tipuri:

 

 

 

 

– Anabolism (procesul de creare a țesuturilor noi)

 

– Catabolism (procesul prin care substanțele mai complexe se descompun în compuși mai simpli)

 

De la naștere, o persoană are o anumită cantitate de enzime. Această rezervă de enzime este concepută pentru a rezista o viață întreagă.

 

Atunci când mănâncă alimente moarte lipsite de enzime, organismul trebuie să ia aceste enzime pentru a digera alimentele din rezervele sale. Acest lucru duce la o scădere a aportului lor în organism. Și atunci când mâncăm alimente vii, alimentele se descompun singure, păstrând în același timp enzimele noastre.

 

Poate fi comparat cu capitalul inițial. Dacă acest capital este cheltuit și nu este completat, atunci poate apărea „faliment”. Alimentația necorespunzătoare epuizează foarte repede această bancă și apoi încep problemele de sănătate. Când vine momentul în care enzimele nu mai sunt reproduse, viața se încheie. Din alimentele pe care le consumăm, obținem energia de care avem nevoie pentru o viață normală. De ce, atunci, există adesea un sentiment când înțelegeți: nu există putere pentru nimic. Iritația și slăbiciunea apar. Faptul este că corpul energetic uman reacționează foarte subtil la zgomotul corpului. Fluxurile de energie sunt reduse, ceea ce duce la pierderea vitalității. Există un sentiment „stors ca o lămâie” Răspunsul este evident: nu există suficientă energie. Și acest lucru provine din alimentația necorespunzătoare. De ce o mâncare ne dă energie, în timp ce cealaltă, dimpotrivă, ne ia?

 

Este simplu, plantele primesc energie solară, motiv pentru care fructele, legumele și cerealele ne dau putere. Energia solară este transmisă împreună cu hrana vie. Organismul nu trebuie să cheltuiască multă energie și energie pentru a digera alimente moarte și ne păstrăm potențialul energetic fără a-l irosi pentru a digera alimente moarte, slab digerate.Gresim,folosind  aditivi;Ei au apărut destul de recent, iar tractul digestiv uman a fost format de milioane de ani, putem concluziona: Un organism viu trebuie să mănânce alimente vii.

 

 

https://ro.healthy-food-near-me.com/live-and-dead-food/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

ALLAN PERCY- Dieta spirituala. Un program revolutionar pentru eliminarea a tot ce iti ingreuneaza inutil viata

 

Vândut si livrat de:  Elefant

 

DESCRIERE

Cartea este un ghid practic care ne ajuta sa eliminam acele obiceiuri responsabile de scaderea calitatii vietii. Cele mai frecvente 24 de cauze ale nefericirii sunt supuse unei analize obiective si clare, intr-un program de „dieta” in care scopul este sa le inlaturam treptat una cate una, cu fiecare saptamana care trece.

 

Stresul, ranchiuna, frica, nerabdarea, perfectionismul, ostilitatea – si altele asemenea lor – sunt abordate capitol cu capitol, incepand cu un exemplu din viata de zi cu zi. Apoi, o pleiada de nutritionisti spirituali ne arata felul in care aceste comportamente ne afecteaza bucuria, bunastarea si sanatatea.

 

Organizata ca o dieta cu obiective saptamanale, aceasta carte are ca misiune reducerea cantitatii de nefericire si de suferinta, sentimente care se dezvolta atunci cand perpetuam obiceiurile daunatoare din punct de vedere emotional. Cand incepem sa invatam cum sa ne sa ne hranim cu emotii sanatoase, realizam lucruri minunate, cum ar fi faptul ca:

– ingrijorarea neintemeiata ne diminueaza increderea in sine;

– in loc sa ne comparam cu ceilalti, este mult mai productiv sa ne inspiram de la ei;

– a fi mereu in defensiva este o slabiciune, nu un punct forte;

– prea multa critica ii poate rani pe altii, dar si pe noi insine;

– iertarea este mai eliberatoare pentru cel care iarta decat pentru cel care este iertat.

 

„Kilogramele in plus nu sunt cauza principala a nefericii umane; exista alte greutati mult mai toxice de care ar trebui sa ne eliberam pentru a merge usor si a-i da vietii noastre ‘silueta’ pe care o merita. []

 

Trebuie doar sa eliminam ce este de prisos, acele atitudini care ne ingreuneaza existenta, pentru a ajunge la armonia care a fost inabusita sub toate aceste straturi inutile si nefunctionale. Am botezat aceasta metoda dieta spirituala, pentru ca, saptamana de saptamana, ne vom propune sa slabim in toate cele care nu doar ca nu ne hranesc ci, dimpotriva, atrag un balast pentru viata noastra cotidiana.” – Allan Percy

 

 

https://www.elefant.ro/dieta-spirituala-un-program-revolutionar-pentru-eliminarea-a-tot-ce-iti-ingreuneaza-inutil-viata_2f56593b-dc58-468e-8265-0f790bfa7d70

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Alimentatia vegetariana si sanatatea fizica si spiritual

 

 

Urmatorul articol este un fragment din cartea Nutritia Spirituala, Sase Fundamente pentru o viata spirituala si trezirea starii de Constiinta, scrisa de Gabriel Cousens, medic generalist, diplomat  al Consiliului American pentru Medicina Integrativa

Urmatorul articol este un fragment din cartea Nutritia Spirituala, Sase Fundamente pentru o viata spirituala si trezirea starii de Constiinta, scrisa de Gabriel Cousens, medic generalist, diplomat  al Consiliului American pentru Medicina Integrativa si Holistica, diplomat Ayurveda, este considerat unul dintre cei mai importanti doctori dedicati stilului de viata cu hrana vie. Este de asemenea psihiatru, terapist, homeopat,  practica acupunctura, ecologist, cercetator si un autor apreciat. Centrul medical condus de el, “The Tree of Life” (Arborele vietii) , este renumit pentru rezultatele miraculoase obtinute mai ales in domeniul bolilor de diabet.

 

Din perspectiva biblica, veganismul (alimentatia fara carne, lactate si oua) era privit ca principala cale catre o viata spirituala la inceputul Torei in Geneza 1:29:

 

“Atunci Dumnezu a spus, ‘Fiecare samanta din fiecare planta de pe fata pamantului si fiecare pom cu fructe pline de seminte vi le dau voua. Ele vor fi hrana voastra.”

 

Zece generatii mai tarziu, cand Noe parasea arca dupa marele potop si nu avea nicio planta pe care sa o manance, Dumnezeu a spus,

 

“Toate vietatile ce roiesc sunt ale tale pentru a te hrani cu ele; asa cum au fost toate plantele pe care vi le-am dat” (Geneza 9:3).

 

Acesta nu era un indemn de a consuma carne, ci o solutie pentru o situatie temporara. In Levitic 3:17, porunca data spunea ca

 

“este o porunca eterna pentru toate generatiile tale, oriunde ar trai ele; nu trebuie sa mancati grasimi sau sange”.

 

Acesta este un sfat bun mai ales pentru zilele noastre, pentru ca, grasimile din carne sunt responsabile de multe boli degenerative si absorb atat de multe pesticide, erbicide si alte toxine de mediu care patrund in lantul de productie alimentara.

 

Inainte de Noe, primii zece patriarhi au trait in medie 912 ani. In cele zece generatii dintre Shem (fiul lui Noe) si Abraham, speranta medie de viata a scazut la 317 ani. Consumul de carne le-a redus speranta de viata cu doua treimi. Mesajul lui Dumnezeu catre Adam a fost o porunca foarte clara de a nu ucide si a nu consuma animale. Cand au fost primite cele Zece Porunci, “Nu vei ucide” a fost interpretata de unii in sensul ca nu trebuie ucise animalele pentru hrana. Isus a propovaduit vegetarianismul si atat el cat si discipolii sai, asa cum se mentioneaza in cartea Mancatul constient, erau vegetarieni.

 

Yoga ne invata ca dieta vegetariana nu este esentiala doar pentru viata spirituala, ea sta si la baza unei bune stari de sanatate. Animalele ne pot fi prieteni, dar nu si daca le mancam. Stiinta ayurvedica ne invata ca mancarea este fundamentul corpului, care, la randul sau, este fundamentul mintii. Prin urmare, o dieta corecta reprezinta baza sanatatii fizice, dar si mentale si un fundament important pentru practicile spirituale. De aceea majoritatea ashramelor, templelor si centrele de Yoga din India servesc numai mancare vegetariana.

 

Elementul principal in abordarea nutritiei spirituale este veganismul. Carnea (carne de vita/porc, peste sau pui) mareste prezenta animala in corp si incurajeaza manifestarile specifice animalelor, respectiv vibratiile impulsurilor de manie, depravare, teama, agresivitate si crima. Energia alimentelor de origine animala aduce mai multe impuritati mintii si sistemului nervos. Acestea transmit o energie distructiva celulelor si acumuleaza energia mortii in campurile aurelor noastre, diminuand fluxurile superioare de prana in corp. Vietile creaturilor pe care le-am mancat apasa asupra corpului nostru astral cu sentimentele lor negative de teama si suferinta din momentul mortii.

 

Hrana pe care o consumam este hrana cu care contribuim la viata planetei. Este constiinta Pamantului viu. Daca procesul de hranire nu se bazeaza pe dragoste si compasiune, toate celelalte actiuni ale noastre au de suferit. Prin actul de hranire ne infruptam din intregul univers si demonstram Unicitatea lui Dumnezeu sau a Vietii. Totul in univers reprezinta hrana, de aceea ceea ce mancam este Dumnezeu si ne hraneste sufletele. Aceasta constientizare a mancarii ne afecteaza felul in care gandim si nu vine doar din Yoga. Marele matematician si filozof grec Pitagora a spus o data:

 

“Atata vreme cat oamenii vor ucide animale, se vor ucide si ei intre ei. Intr-adevar, cel care a pus samanta crimei si a durerii nu poate culege bucurie si Iubire.”

 

Statisticile arata clar ca vegetarienii sufera de mult mai putine boli degenerative si de cancer si au o speranta de viata mai mare decat cei care nu sunt vegetarieni. Nu numai ca vegetarienii traiesc mai mult si au mai multa rezistenta decat consumatorii de carne (asa cum arata cel putin zece studii), dar sunt predispusi la mult mai putine probleme de sanatate decat cei care consuma carne. Herodot, marele istoric, spunea ca oamenii care au trait cel mai mult in istoria omenirii au fost Pelegasienii, care aveau o alimentatie alcatuita numai din oleaginoase, seminte, fructe si legume.

 

Consumul de carne a marit semnificativ riscul bolilor cronice precum cele cardiace, hipertensiunea, cancer, boli de rinichi si osteoporoza. Riscul de cancer la colon pentru consumatorii de carne este de patru ori mai mare decat pentru vegetarieni. Conform Revistei Asociatiei Medicale Americane din 1961, bolile de inima s-ar reduce cu pana la 97 % daca oamenii ar deveni vegetarieni. Femeile care tin o dieta vegetariana au o rata a cancerului la san echivalent cu o patrime din numarul barbatilor care consuma carne.

 

Nutritia pe baza de plante, inteleasa ca lumina solara densificata, este foarte diferita de nutritia de origine animala. Soarele, ca radiatie cosmica, stimuleaza corpul subtil energetic al plantei si ii construieste structura din dioxid de carbon (Co2) si apa (H2O) pentru a alcatui conexiuni active de carbon-hidrogen prin fotosinteza, care stocheaza energia solara ca electroni incarcati energetic. Odata patrunse in corpul nostru, plantele stimuleaza un raspuns rezonant din partea Luminii Interioare a corpurilor noastre spirituale superioare, care primesc in mod direct transferul pranic al lumii solare stocate.

 

Cand animalele consuma plantele, beneficiaza in mod direct de eliberarea energiei luminii in sistemul lor. Preluand energia plantelor in mod indirect, prin intermediul animalelor, pierdem beneficiul stimularii Luminii noastre interioare si a sistemului nervos. Aceasta este diferenta majora dintre nutritia animala si cea a plantelor.

 

Pentru a digera alimentele vegetariene este nevoie de mai multa Lumina interioara spirituala si mai multa putere digestiva. Pe parcursul generatiilor consumatoare de carne, unele persoane si-au pierdut aceasta forta si nu pot asimila fortele vii ale plantelor din alimentatia vegetariana.

 

In medicina antropozofica, relatia luminii din plante pentru stimularea, formarea si mentinerea unui sistem nervos este importanta pentru dezvoltarea spirituala. Cu dieta vegetariana, evitam lipsa de armonie cauzata de uciderea animalelor. Legumele consumate sunt culese din pamant in ciclurile sezoniere specifice, in armonie cu perioada in care vor muri ele in mod natural. Fructele sunt darul plin de lumina solara al plantelor pentru noi. Exista o armonie naturala intre plante si oameni. Plantele absorb dioxidul de carbon ca produs al respiratiei noastre si il convertesc in oxigen si carbohidrati; astfel, facem parte din acelasi ciclu biologic de viata, care este foarte important. Fiecare planta colorata, ca aliment, este o concentratie a unei culori din spectrul de culori solare pe care o absorbim si ne echilibreaza chakrele si organele fizice, glandele si sistemul nervos. Cand ne completam spectrul de culori intr-o zi, beneficiem de un sistem al chakrelor echilibrat din punct de vedere energetic, cu ajutorul prietenelor plante. Acesta este principiul Alimentatiei Curcubeu.

 

Sursa utilizata:

 

http://treeoflifecenterus.com/vegetarian-diet-and-health/#sthash.dW29g8jp.dpuf – plantele hrana spirituala pentru vegetarieni

 

 

 

 

 

https://viataverdeviu.ro/alimentatia-vegetariana-sanatatea

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Vindecați bolnavii!”

 

 

Semne și minuni: în mod deosebit vindecări

 

 

Stephan Isenberg

© SoundWords, Online începând de la: 27.08.2022, Actualizat

      

Versete călăuzitoare: 1. Corinteni 12.9,28

 

1. Corinteni 12.9,28: [Pentru că unuia i se dă] … daruri de vindecare. … Și Dumnezeu a pus pe unii în adunare: … apoi puteri miraculoase; apoi daruri de vindecări, …

 

Cuprins

Introducere

Vindecările făcute de Domnul Isus

Cum a vindecat Domnul Isus?

Vindecări prin apostoli

Vindecările aparțin trecutului?!

Darul de vindecare în 1. Corinteni 12.9,28

Din ce sursă se produc vindecările?

Nu numai apostolii au făcut semne și minuni

Felul de vindecare

Rugăciunea pentru vindecare din Iacov 5

Legătura dintre boală și păcat

Cuvinte de încheiere

Introducere

În ultima vreme, în mod deosebit în cercurile conservatoare ale creștinismului german, s-a vorbit din nou din ce în ce mai mult despre semne și minuni, mai ales sub formă de vindecări. Sunt mulți care sunt de bunăvoie deschiși la aceste lucruri și cel puțin la fel de mulți care văd cum seducția carismatică foarte mare se revarsă asupra creștinismului german de aici.

 

Cei care se așteaptă ca acest articol să le arate la final exact ce este real și ce este fals astăzi ar trebui să se oprească în acest punct. Am dori doar să oferim câteva lucruri de luat în considerare în general, pentru a ajunge poate la o viziune mai echilibrată decât cea care este poate larg răspândită astăzi – cu cele mai bune motive. În multe dintre cărțile, articolele sau chiar conferințele actuale se poate recunoaște o mare dilemă: în timp ce unii știu doar lucruri negative despre anumiți vindecători, alții par să vrea să vadă doar părțile pozitive. Când Ioan i-a spus odată Domnului Isus: „Am văzut pe cineva care scotea demoni și care nu ne-a urmat”, Domnul, pe de o parte, a recunoscut minunile care se făceau în Numele Său, dar nu le-a cerut ucenicilor să se alăture acestei persoane. Acest echilibru al Domnului Isus este ceea ce ne dorim pentru timpul nostru.

 

Vindecările făcute de Domnul Isus……………………………………………………………………………….Cont. aici

https://www.soundwords.de/ro/vindeca-i-bolnavii-a16313.html

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Domnul Isus Hristos, Marele Medic şi Marele Vindecător

 

 

Autor: Olga Bucaciuc

 

 

            “Cei zece leproşi

 

Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galilea. Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi ei au stătut departe şi-au ridicat glasul şi au zis: “Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis: “Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, pe când se duceau, au fost curăţiţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi i-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis: “Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis:” Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.” (Luca cap.17:11-19).

 

Una din misiunile ce a avut Domnul Isus Hristos când a umblat pe pământ era, pentru oameni, cel mai mare medic pe care omenirii i-a fost dat să cunoască. Domnul, prin puterea Sa divină şi creatoare putea să vindece orice fel de boală ce exista în popor. Toţi bolnavii care au venit la El sau care au fost aduşi la El şi I-au cerut ajutorul, Domnul Isus, cu milă, i-a vindecat. Numai la atingerea Sa şi la cuvântul Său cei bolnavi erau vindecaţi iar cei demonizaţi erau eliberaţi de puterea duhurilor necurate (Matei cap.8:16; Marcu cap.1:32 şi cap.6:55).

 

Observăm că acţiunile Domnului Isus de pe pământ, învăţăturile Sale sfinte şi predicarea Împărăţiei Sale, erau împletite cu minunile de vindecare. Toţi bolnavii care erau aduşi la El au fost vindecaţi şi eliberaţi de puterea demonică. La înfăptuirea acestor minuni ale Sale multă bucurie aducea în sufletele celor vindecaţi şi care au fost apăsaţi de nenorocire şi suferinţe! Îmi imaginez prezenţa Domnului Isus printre oameni şi ar trebui să ne impresioneze profund căci acelaşi Dumnezeu al minunilor, al îndurării şi al milei avem şi noi, generaţia de oameni de azi. Fără Dumnezeu şi fără ajutorul Său suntem dezorientaţi şi pierduţi, căci numai Domnul Isus Hristos, Mântuitorul, este speranţa noastră pentru veşnicie. Numai prin credinţa în El avem un viitor şi nădejde.

 

Domnul Isus Hristos şi-a arătat puterea divină prin: vindecarea bolnavilor, învierea din morţi, potolirea furtunii, înmulţirea pâinilor şi săturând omenirea flămândă. Să ne imaginăm ce mari bucurii şi binecuvântări a dăruit Domnul Isus unor astfel de persoane chinuite de suferinţă şi chinuite de puterea Satanei. Domnul Isus Hristos, prin puterea Sa a dovedit omenirii că El este Fiul lui Dumnezeu, căci numai El, Dătătorul şi Izvorul de viaţă poate face aceste lucrări minunate. Toate aceste fapte ale Domnului Isus Hristos, făcute pentru binele şi fericirea oamenilor sunt dovezi clare are milei şi dragostei lui Dumnezeu pentru omenirea păcătoasă şi suferindă. Căci boala, suferinţa şi moartea existente în lume sunt efectele păcatelor omenirii. Dumnezeu, cu mila Sa, prin Domnul Isus Hristos, doreşte să ne salveze şi să ne vindece de boli şi de păcate. Minunile înfăptuite de Domnul Isus Hristos sunt dovezi pentru ca noi să avem credinţă în Dumnezeu şi să ne încredem în El pentru mântuire şi pentru viaţa veşnică. “Cel căruia i-a fost milă de gloate, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi fără păstor” (Matei cap.9:36) încă mai are milă de sărmanii suferinzi.

 

Minunile de vindecare şi refacerea sănătăţii în trupurile unora pe care i-a vindecat şi învierea din morţi sunt o prefigurare a vindecării depline şi a vieţii veşnice pe care le vom primi de la Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru, după revenirea Sa. Acestea vor fi unele din motivele bucuriei şi fericirii noastre în Împărăţia Domnului Hristos şi pe Noul Pământ. Căci vom fi în prezenţa Domnului Isus Hristos. Atunci şi acolo nu vom mai simţi boală, oboseală şi moarte, căci acestea nu vor mai exista pentru fiinţele noastre. Ni se va şterge orice lacrimă din ochii noştri deoarece nu vor mai fi motive de durere ci numai bucurie şi fericire toată veşnicia (Apoc.21:3-7).

 

În toate ţinuturile Palestinei Domnului Isus Hristos i s-a dus vestea pentru minunile făcute de El ca Marele Vindecător. Una din bolile cele mai cumplite ce a existat şi există fără a se găsi vreun leac este lepra, o boală care este considerată contagioasă căci bolnavii de lepră sunt izolaţi de restul oamenilor până la sfârşitul zilelor lor. Numai minunea lui Dumnezeu poate vindeca pe bolnavii de lepră.

 

Un grup de zece leproşi Îl văd trecând pe Domnul înconjurat de mulţime prin locul unde erau ei. De la distanţă au strigat către Domnul cerându-i să aibă milă şi de ei. Domnul, când s-a apropiat de ei, le-a văzut starea de boală şi le-a spus să meargă să se arate preotului. Căci, după poruncile din vechime date de Moise, preotul era acela care constata boala persoanei şi lua decizia de a fi izolată anumite perioade de timp, câte şapte zile. Cel bolnav de lepră era considerat necurat. Preotul trebuia să constate şi vindecarea celor bolnavi şi să decidă pentru cel ce a fost vindecat reîntoarcerea lui în comunitate. După vindecarea şi curăţirea lor, cei ce au fost bolnavi, trebuiau să aducă la templu înaintea Domnului jertfe ca ardere de tot şi jertfe de mulţumire doi miei sacrificaţi pe altar (Levetic cap.13 şi cap.14).

 

Aceşti leproşi ascultă glasul Domnului şi se pornesc să meargă la preot dar pe drum se întâmplă minunea: toţi cei zece leproşi au fost vindecaţi prin puterea de vindecare a Domnului Isus Hristos. Această boală, fiind vizibilă, ei s-au văzut vindecaţi şi curăţaţi de rănile ce le aveau. “Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţă la pământ la picioarele lui Isus şi i-a mulţumit. Era samaritean.” Acest samaritean vindecat, cu recunoştinţă se întoarce să mulţumească Domnului Hristos, aruncându-se cu faţa la pământ la picioarele Lui. El trăieşte cea mai mare bucurie şi fericire a vieţii lui, de a fi vindecat şi de a se întoarce în mijlocul celor dragi ai săi de care fusese despărţit. Acest bolnav vindecat dă dovadă de bun-simţ, respect şi recunoştinţă cu mulţumiri aduse Domnului Isus Hristos care i-a redat sănătatea. Domnul a văzut credinţa din inima lui. Căci în urma vindecării sale şi a minunii făcute de Domnul, el se întoarce şi slăveşte pe Dumnezeu şi are o credinţă şi mai mare în Domnul Isus Hristos şi în puterea Sa. Domnul Isus Hristos, când a văzut reacţia şi atitudinea acestui samaritean, care nu era nici din poporul iudeu, apreciază lucrul acesta şi mustră atitudinea celorlalţi nouă leproşi care, chiar dacă au fost şi ei vindecaţi, au mers mai departe, dând dovadă de lipsă de bun-simţ şi lipsă de recunoştinţă pentru Domnul Isus Hristos care a dăruit la toţi vindecarea de care aveau atâta nevoie.

 

Observăm în această relatare că Domnul Isus are milă de orice persoană bolnavă şi care îi cere ajutorul şi poate vindeca pe oricine. Domnul Isus a dorit din partea la toţi cei zece leproşi vindecaţi recunoştinţă şi mulţumire. Prin acest gest de mulţumire, manifestată în faţa Domnului Isus şi a mulţimii din jur, ei trebuiau să fie o mărturie pentru slava lui Dumnezeu şi care să ajute la un plus de credinţă atât pentru ei cât şi pentru martorii prezenţi la vindecarea făcută. Mai observăm un lucru foarte important valabil pentru cei de atunci cât şi pentru noi că samariteanul vindecat şi recunoscător, datorită credinţei sale în Dumnezeu, Domnul Isus Hristos îi oferă şi mântuirea (vers.19) pe care ceilalţi nouă leproşi nu au primit-o. Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru, ne dăruieşte pe lângă vindecare fizică mântuirea şi iertarea păcatelor, garantându-ne viaţa veşnică.

 

Ceilalţi nouă leproşi, vindecaţi şi ei de Domnul, nu au preţuit suficient de mult acest dar de a fi vindecaţi sau poate s-au îndreptăţit crezând că li se cuvenea vindecarea. Dacă studiem atent multele pasaje ale Sfintelor Scripturi se poate constata şi deduce că boala şi chiar moartea de multe ori sunt din cauza omului care nu respectă legile şi poruncile date de Dumnezeu şi acele legi ale sănătăţii. Domnul nu vindecă numai pe cei din poporul Israel ci El, cu mila Sa, a primit, primeşte şi oferă ajutor şi vindecare oricărei persoane din orice neam care are credinţă în El. Este strict necesar ca fiecare, noi, cei de azi, să-L recunoaştem pe Dumnezeu în viaţa de zi cu zi şi clipă de clipă şi să conştientizăm faptul că suntem dependenţi de mila, harul şi îndurarea Lui pentru fiecare clipă din viaţa noastră. Se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu şi să-I mulţumim cu recunoştinţă şi cu cel mai profund respect pentru toate darurile Sale, materiale şi spirituale. Să mulţumim lui Dumnezeu prin gânduri şi prin toate rugăciunile noastre, pentru darul cel mai de preţ şi măreţ al mântuirii, al iertării şi al vieţii veşnice, prin răscumpărarea făcută de Domnul Isus Hristos la cruce. Se cuvine să-L iubim pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră şi cu toată inima noastră. Iar această manifestare a simţămintelor noastre să o spunem şi să învăţăm şi pe copiii noştri să iubească şi să respecte pe Dumnezeu Tatăl nostru iubitor, pe Domnul Isus Hristos – Mântuitorul şi pe Duhul Sfânt – Lumina şi Călăuza vieţii noastre.

 

Concluziile acestei relatări:

 

• Domnul Isus Hristos, Marele Medic şi Marele Vindecător, vindecă zece oameni bolnavi de lepră.

 

• Cei zece leproşi erau izolaţi de societate datorită bolii dar şi datorită concepţiei greşite a semenilor conaţionali, fiind consideraţi de aceştia şi păcătoşi. Leproşii erau izolaţi de societate fără să primescă milă şi ajutor din partea cuiva. Iubirea şi ajutorul de care aveau nevoie le-au găsit din belşug la Domnul Isus Hristos, care a privit dincolo de corpul lor bolnav, dorind să-i şi mântuiască. Întâlnindu-L pe Domnul Isus aceşti bolnavi îi cer milă şi ajutor.

 

• Domnul Isus Hristos, cu mila şi puterea Sa, îi vindecă pe toţi.

 

• Unul din cei zece vindecaţi se întoarce să mulţumească Domnului, dând slavă lui Dumnezeu plin de credinţă şi bucurie. Pentru această atitudine şi manifestare a sa, pe lângă vindecarea fizică, Domnul Hristos îi dăruieşte şi mântuirea.

 

• Ceilalţi nouă, care şi ei au fost vindecaţi, nu s-au întors să-i mulţumească aşa cum se cuvenea şi aşa cum ar fi dorit Domnul şi de la ei.

 

• Pentru toate binefacerile, binecuvântările şi tot ce ne dăruieşte Dumnezeu se cuvine să-I mulţumim şi să-L binecuvântăm în permanenţă.

 

“Binecuvântează suflete pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt. Binecuvântează suflete pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale. El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare. El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul” (Psalmul 103:1-5).

 

                                                           Amin

 

Suceava, Olga Bucaciuc

 

https://www.resursecrestine.ro/tipareste-resursa/88868

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Lucrarea de vindecare a Domnului Isus Hristos

 

 

Oricine a citit Evangheliile a putut observa cu ochiul liber că un aspect important al lucrării lui Hristos a fost acela de vindecare. În Matei 9:35 citim că Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod. Evangheliştii descriu multe din lucrările de vindecare ale Domnului Isus: orbii îşi căpătau vederea, surzii auzeau, ologii şi cei slăbănogiţi căpătau putere şi se sculau de pe paturile lor, chiar şi unii din cei care au murit erau aduşi din nou la viaţă. Împlinind proorocia lui Isaia, Isus a luat asupra Sa neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre (Is.53:4, Matei 8:17).

Ce L-a determinat pe Fiul lui Dumnezeu să vindece pe orice om care venea la El cu o asemenea nevoie?

În primul rînd cred că Isus a fost determinat de mila şi dragostea Sa faţă de oameni. În Matei 14:14 citim că atunci cînd a ieşit din corabie Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi. Bolile de tot felul provocase oamenilor suferinţe de nedescris şi lui Isus îi era milă de ei. Încă un lucru important pe care trebuie să-l observăm este că multe din acele boli sau dizabilităţi erau provocate de diavolul, prin intermediul duhurilor necurate care îi apăsau sau locuiau în trupurile oamenilor, iar vindecarea oamenilor a fost din partea lui Hristos eliberarea lor de sub influenţa celui rău. Ap. Petru, vorbind despre lucrarea lui Hristos, în Fapte 10:38, spune că Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Şi Luca scrie în Evanghelia sa la cap. 4:40-41 că la asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El îşi punea mîinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. Din mulţi ieşeau şi draci…”. Lucrarea de vindecare a Domnului Isus a fost o lovitură puternică dată împărăţiei celui rău şi a fost o mare eliberare pentru oamenii care au avut parte de ea.

Un al doilea motiv pentru vindecările făcute de Hristos a fost acela de a-i convinge pe oameni că El este Hristosul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Isus zicea celor de pe vremea Lui: Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl (Ioan 10:37-38). Ioan este cel care ne spune că Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi crezînd să aveţi viaţa în Numele Lui.

Cei mai mulţi din noi nu ne îndoim de vindecările făcute de Hristos atunci cînd a fost pe pămînt. Întrebarea care ne deranjează mai mult este dacă Hristos continuă să vindece şi astăzi. Cu multele excese şi falsuri de vindecare pe care le vedem în ‘creştinismul’ de astăzi putem crede oare în vindecare autentică făcută astăzi de Hristos? Voi continua să abordez acest subiect în următoarele articole, dar acum aş vrea să vă dau o rază de speranţă din Epistola către Evrei 13:8 Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

 

Vindecari facute de iisus

 

Vindecarea soacrei lui Petru.

Vindecarea surdomutului din Decapole.

Vindecarea orbului din naștere.

Vindecarea slăbănogului de la Scăldătoarea Betezda.

Vindecarea orbului din Betsaida.

Vindecarea orbului din Ierihon.

Vindecarea omului cu mâna uscată

Vindecarea slăbănogului din Capernaum.

 

https://vindecare.wordpress.com/2009/01/01/lucrarea-de-vindecare-a-domnului-isus-hristos/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Gem de macese

 

 

 

 

 

 

 

 

INGREDIENTE

1 kg macese

450 gr zahar

zeama de la o lamaie

 

 

Portii: -Timp de preparare: sub 90 minute

 

MOD DE PREPARARE

RETETA Gem de macese:

Se spala bine de tot macesele in apa rece, in mai multe ape si se lasa apoi sa stea 15 minute in apa rece. Se taie apoi coditele si capatul negru, cel mai usor este cu o foarfeca. Se pun macesele intr-o oala incapatoare si se acopera cu apa rece, inca doua degete peste macese si se lasa la fiert cel putin 30 de minute, la foc potrivit, cu capac, pana se inmoaie bine. Se verifica daca sunt fierte zdrobind un fruct pe o farfurie cu o lingura.

 

Se mixeaza apoi macesele impreuna cu zeama la robot, pana se obtine o pasta. Se da apoi pasta printr-o sita, pana se obtine o crema de macese fina, fara samburi si coji. Daca aveti la robotul de bucatarie si sita este perfect, va merge mult mai repede! Se amesteca apoi pasta de macese cu aproximativ 500 ml apa, pentru ca va fi foarte groasa. Am cantarit apoi pasta rezultata, 1,5 kg. Am calculat cam 300 gr de zahar pentru un kg de pasta.

 

Se amesteca pasta de macese cu zeama de lamaie si zaharul si se pune pe foc mic, amestecand continuu. Se lasa pe foc aproximativ 45 de minute, pana se ingroasa si se inchide putin la culoare.

 

Cat timp fierbe gemul se sterilizeaza borcanele. Mie mi-au iesit 5 borcanele. Se spala bine borcanele si capacele cu apa calda si detergent sau la masina de spalat vase. Se pun apoi borcanele goale si capacele intr-o tava in cuptor si se seteaza temperatura la 100 gr. Se lasa borcanele in cuptor pana se incing bine si sunt zvantate de apa. Se scot cu tot cu tava, se lasa putin la racorit si apoi se pune gemul fierbinte. Se inchid capacele si se pun iar borcanele in tava, in cuptorul incins la 100 de grade pentru 10 minute. Se opreste focul la cuptor si se lasa borcanele sa se raceasca acolo.

 

https://www.bucataras.ro/retete/gem-de-macese-66576.html

 

 

/////////////////////////////////////////////////////

 

Dulceața de măceșe

 

 

(Hagebuttenmarmelade) este un răsfăț la început de toamnă. Se înțelege perfect mai ales cu clătitele pufoase și aburinde. Recunosc că nu știu cum se face, dar copil fiind, nu mi-a plăcut deloc această dulceață. Atunci preferam gemul de piersici și de vișine întregi. Acum, Hätschenpätsch-ul cum zic sașii, s-a reabilitat în lista preferințelor mele. Unde mai pui că, dacă ai noroc de pastă de-a gata, dulceața e ca și făcută

 

De ani de zile, cumpărăm pasta de măceșe de la niște prieteni de familie (nu există pericolul să fie „lungită”), care știu câtă trudă e până la răsfățul delicios și fin. Mai întâi, culesul măceșelor e o luptă inegală cu spinii tufelor încărcate. Asta nu-i treabă de abordat „cu mănuși”, ci cu anume cârlige de lemn și mai ales cu palme aspre și muncite și cu gândul la cămara plină.

 

Apoi, pasta de măceșe se face cam așa: se spală măceșele în mai multe ape, se aleg atent de vârfuri și codițe, se pun la fiert acoperite cu apă și se lasă până se obține o compoziție, care apoi se trece printr-o sită deasă (mai demult făcută din păr de cal!), ca să se separe sâmburii și puful. Pentru o pastă curată și foarte fină, secretul este ca operațiunea cu sita să se repete de mai multe ori, cu răbdare și migală. Și din nou, cu mâini care nu cunosc hodina.

 

Dacă cumpărați direct pasta, dulceața-i ca și gata: se mai adaugă doar zahăr. Mama pune un kilogram mai puțin de zahăr decât cantitatea de pastă. Dacă preferați să fie foarte dulce, se pot pune și părți egale de pastă și de zahăr, adică „kil la kil”. Se fierbe apoi pasta cu zahărul, amestecând continuu, pentru că se prinde ușor, cam o oră bună, până se mai îngroașă.

 

La Sâncraiu, județul Cluj, măceșele au în fiecare toamnă un festival al lor, pentru că locul e renumit pentru priceperea gospodinelor în prepararea gemului de măceșe – un simbol sănătos și aromat al zonei.

 

https://povestisasesti.com/2013/09/04/dulceata-de-macese/

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Totul despre macese: beneficii pentru sanatate si imunitate

 

 

de Alexandra Nelepcu , Farmacist Diriginte

 

 

Desi macesele se folosesc de sute de ani in diferite combinatii de plante in ceaiuri si tincturi pentru diferite afectiuni, proprietatile lor curative complexe au fost dezvaluite doar de cativac ani. Cum reusesc fructele de macese sa ajute organismul uman in lupta cu virusii gripali si cum trebuie preparate pentru a maximiza efectele benefice ale acestor fructe asupra imunitatii descopera in materialul urmator.

 

Ce sunt macesele? Soiuri de macese

Ce contin fructele de macese? Ce boli trateaza?

 

Ce intrebuintari au macesele? Cum se obtine dulceata de macese?

 

Beneficii macese pentru imunitate. Ceai de macese beneficii

 

Cura cu ceai de macese seara. Vin de macese beneficii

 

Contraindicatii macese. Ceai de macese contraindicatii

 

Ce sunt macesele? Soiuri de macese

Din cele mai vechi timpuri, diferite tipuri de fructe din diferite soiuri de macese au fost folosite pentru efectul lor de stabilizare a glicemiei, pentru efectul antidiabetic, pentru stimularea imunitatii, pentru prevenirea tumorilor si efectului lor regenerant si cicatrizant.

 

Substantele importante secretate de macese, precum antioxidantii sunt cele mai eficiente in tratarea si prevenirea multor afectiuni. Macesele contin vitamina C, vitaminele A, P, K, B1 si B2, zaharuri, acid citric, fier, mangan, fosfor, zinc, potasiu, magneziu, sulf, seleniu si antoxidanti.

 

Din sortimentul fara spini sunt cunoscute, pe plan mondial, varietatile Macese Piros 1, Macese Piros 2 si soiul romanesc Can, caracterizat prin tufe viguroase, inalte de 3 m, cu 5-6 tulpini, fructe mari (5,5 grame), alungite, de culoare rosu intens, cu epoca de maturare in septembrie si productie de 5-4 kg/tufa. Acestea sunt mai sensibile la seceta si la ger. Dintre soiurile cu spini amintim Wagenigen 2, Wagenigen 5 si Wagenigen 7, cu tufe mijlocii, cu ramuri acoperite de ghimpi desi si curbati, fructe rosii-caramizii.

 

Ce contin fructele de macese? Ce boli trateaza?

Ce contin fructele de macese si ce boli tratateaza vei afla din acest material.

 

Micile fructe rosii contin o multime de nutrienti – 49% apa, 21% zaharuri, 3,6% proteine, 3,5% acizi. 23% celuloza, 2,8% minerale dar si vitaminele C, B1, B2, B3, E, F, K, P si provitamina A. In ele mai regasim si acid linolic si arahidonic, dar si acid malis ci citric, ce contribuie la stabilizarea vitaminei C. De asemenea, macesele contin si betulina, dar si licopen, cel care le confera culoarea rosie.

 

Dintre ingredientele bioactive pe care le regasim in macese trebuie sa amaintim si substante glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide si glicozide ale beta-sitosterolului. Toate acestea substante nutritive recomanda macesele, precum si ceaiul de macese drept un adevarat panaceu.

 

Ce boli trateaza fructele de macese? Se stie deja ca sunt bogate in antioxidanti, micile boabe colorate in rosu aprins ocupa un loc de frunte in topul leacurilor recomandate pentru intarirea organismului inaintea sezonului rece. Indicata in acest scop, este mai ales pulberea de macese. Se macina boabele uscate cu rasnita, dupa care, pentru indepartarea samburilor, se trece pulberea prin sita. Se ia cate o lingurita, se tine 2-3 minute sub limba, dupa care se inghite cu putina apa, de 3-4 ori pe zi, intre mese.

 

Sunt recomandate pentru circulatia periferica deficitara poate fi mult imbunatatita prin urmarea, timp de doua luni, a unei cure cu sirop de macese, cate doua lingurite de trei ori pe zi. Mentinerea elasticitatii capilarelor si normalizarea circulatiei sangelui sunt si motivele pentru care unii medici recomanda macesele in afectiunile vasculare.

 

In plus, durerile reumatice pot fi prevenite daca se tine o cura cu infuzie de macese. Substantele antiinflamatoare si antioxidante din compozitia acestora, prin impiedicarea degradarii cartilagiilor din articulatii, ceea ce inseamna mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei vertebrale, vor reduce probabilitatea aparitiei crizelor reumatice.

 

 

 

Ce intrebuintari au macesele? Cum se obtine dulceata de macese?

Datorita aportului mare de vitamine si antioxidanti, macesele asigura functionarea normala a sistemului imunitar. Remediile pe baza de macese sunt tratamente naturale pentru imunitate si pentru tratarea simptomelor virozelor respiratorii. In acest scop, cura cu macese este recomandata mai ales in sezonul rece, cand este binevenita si asocierea cu propolis, miere, polen, catina, ghimbir.

 

Totodata, infuziile de macese si alte remedii sunt prescrise in multe tari pentru efectele lor cardioprotectoare. Consumul frecvent de ceai de macese ajuta la reducerea tensiunii arteriale si la combaterea colesterolului rau. Beneficiile maceselor asupra inimii se datoreaza antioxidantilor, fibrelor si vitaminei C din aceste fructe.

 

Tot datorita antioxidantilor, macesele contribuie la neutralizarea stresului oxidativ, ceea ce inseamna incetinirea procesului de imbatranire celulara. Astfel, consumat in mod frecvent, ceaiul de macese protejeaza organismul de boli degenerative. De asemenea, acest remediu ajuta la mentinerea unui aspect sanatos si frumos al pielii pentru mai mult timp. Explicatia: continutul mare de vitamina C stimuleaza sinteza colagenului, ceea ce asigura fermitate si elasticitate pielii.

 

Dulceata de macese necesita mai mult timp pentru preparare. Rezultatul, dulceata dulce-acrisoara este pe placul tuturor si se potriveste de minune in diferite dulciuri sau pur si simplu unsa pe paine. Pentru aceasta reteta pentru dulceata de macese nu sunt cantitati fixe, trebuie respectate doar proportiile. Astfel, pentru cantitatea de macese de care dispuneti, calculati exact acceasi cantitate de zahar si jumatate de cantitate de apa. In cazul in care nu doriti o dulceata foarte dulce, puteti sa scadeti zaharul cu 100 de grame, dar nu mai mult.

 

 

 

Beneficii macese pentru imunitate. Ceai de macese beneficii

Atunci cand ne gandim la beneficii macese pentru imunitate, primul lucru care ne vine in minte ne gandim la ceai de macese beneficii pe care le cunoastem de la bunici.

 

Ceaiul de macese este un vitaminizant ce sprijina in mod special sistemul imunitar. Daca am lua ca etalon pentru continutul de vitamina C fructele precum lamaile sau grepfrutul, trebuie sa stii ca macesele au de 50 de ori mai multa vitamina C. In comparatie cu merele, ele contin de 200 de ori mai multa vitamina C, acesta fiind si motivul pentru care este recomandat in curele pentru imunizare.

 

Aceasta vitamina nu are rol doar in imunizarea organizmului, ci si in procesele metabolice fundamentale precum reactia de oxido-reducere si respiratia celulara. Macesele ajuta la cresterea rezistentei capilarelor sanguine, avand si proprietati astringente, diuretice, antidiareice, stimuleaza pofta de mancare si sprijina digestia.

 

Cura cu ceai de macese seara. Vin de macese beneficii

Cura cu ceai de macese seara se poate tine fie cu ajutorul infuziei de planta, fie cu ajutorul pudrei de macese ce poate fi consumata in iaurt, in supa, sau sub forma de infuzie. In primul rand, macesele stimuleaza imunitatea avand un puternic rol regenerant, antiinflamator, cicatrizant, asigura o functionare buna a organelor interne, a sistemului cardiovascular si au efect antidiabetic. In plus, macesele combat astenia, regleaza metabolismul si este indicat consumul de macese inca de la varste foarte fragede.

 

Vinul de macese beneficii – Este o licoare medicinala cu proprietati terapeutice incontestabile, este indicat impotriva afectiunilor aparatului digestive, starilor de nervozitate, anemiei, reumatismului si imbunatatirea sistemului imunitar. Proprietatile terapeutice ale vinului medicinal din macese au fost descoperite si apreciate inca din antichitate, iar medicina moderna tine sa confirme aceste efecte benefice asupra starii generale de sanatate.

 

Continutul bogat de vitamine si minerale (calciu, potasiu, magneziu, fier), taninuri si acizi organici recomanda acest vin medicinal pentru cresterea rezistentei organismului la infectii, precum si pentru imbunatatirea poftei de mancare. Vinul din macese este recomandat in afectiuni ale tractului gastro – intestinal, boli de nervi, dereglari de metabolism sau boli de inima.

 

In plus cand vrei sa afli ceai de macese pret trebuie sa stii ca sunt diferente intre macese crude si macese uscate. In plus exista si macese otravitoare si trebuie sa ai grija cand vine vorba despre intrebari la care trebuie sa dai raspuns precum – cand se culeg macesele sau cand se culeg macesele pentru vin.

 

Totodata trebuie sa stii din timp macesele la ce sunt bune si care este perioada propice de recoltare macese. In plus trebuie sa stii ca florile de macese si planta de maces ceai trebuie pregatite inainte de folosire si ca ceaiul de macese in exces poate da efecte adverse daca nu esti atent. Trebuie sa stii de exemplu ca ceaiul de macese creste tensiunea.

 

Contraindicatii macese. Ceai de macese contraindicatii

Macesele nu sunt recomandate in sarcina si alaptare. De asemenea, pediatrii nu recomanda ceai de macese contraindicatii la bebelusi, ci doar dupa implinirea varstei de 3 ani. Este de evitat consumul de ceai in randul celor care au insuficienta cardiaca. O atentie deosebita trebuie acordata semintelor, mai ales perisorilor prezenti pe acestea, pentru ca irita puternic aparatul digestiv si aparatul respirator si nu este recomandata ingerarea lor. Persoanele alergice pot avea reactii severe si chiar crize de astm bronsic, de aceea se recomanda evitarea contactului cu perisorii maceselor.

 

Totodata, dincolo de proprietatile terapeutice ale ceaiului de macese, acesta prezinta si unele contraindicatii. Medicii atrag atentia ca acestea nu ar trebui consumate in exces, mai ales daca le sunt consumate si semintele. Acestea din urma au peri care irita esofagul si contin cianida, o substanta toxica pentru organism.

 

Ceaiul de macese ar trebui evitat de catre diabetici sau persoanele care urmeaza un tratament pentru scaderea tensiunii arteriale. Aceste categorii de persoane pot sa consume ceai de macese doar la recomandarea medicului si urmand dozajul stabilit de acesta.

 

In plus, femeile insarcinate nu trebuie sa consume ceai de macese sub nicio forma, deoarece poate sa induca menstruatia.

SURSE DOCUMENTARE:

https://www.webmd.com/vitamins-and-supplements/rosehip-uses-and-risks

 

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5485961/

 

REFERINTE:

Andersson, U. American Journal of Physiology, Endocrinology, and Metabolism, January 2011.

 

News release, 2008. National Standard web site.

 

Christensen, R. Osteoarthritis Cartilage, April 11, 2008.

 

Cohen, M. Australian Family Physician, July 2012.

 

Andersson, U. European Journal of Clinical Nutrition. May 2012.

 

National Comprehensive Database web site: „Rosehip.”

 

 

https://www.springfarma.com/blog/totul-despre-macese-beneficii-pentru-sanatate-si-imunitate.html

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cele mai bune alimente pentru creier si memorie

 

Creierul este foarte important pentru functionarea organismului. Chiar si cand dormi, creierul este foarte ocupat: selectează amintiri si informatii, stabileste ce este important si ce nu, reface conexiuni neuronale si monitorizeaza buna functionare a celorlalte organe. Tocmai de aceea, creierul are nevoie de energie, iar energia si-o ia din alimentele pe care le consumi. Chiar daca creierul nu doarme niciodata, pentru el este important ca tu sa te odihnesti, sa te relaxezi, sa te hidratezi, sa te alimentezi corect, sa ai o dieta echilibrata si sanatoasa.

 

Cele mai bune alimente pentru creier si memorie

 

 

In mod evident, nu exista o dieta perfecta pentru creier, care sa te protejeze de boli degenerative de exemplu. Dar este important sa stii ca alimentele pe care le consumi au un efect direct asupra bunei functionari a creierului.

 

Functionarea creierului depinde de foarte multe lucruri: factori de mediu, stres, componenta genetica, nutritie. Exista alimente bune pentru creier si alimente mai putin bune. In cele ce urmeaza, vorbim despre alimentele care fac bine creierului, dar si despre cele care nu sunt indicate.

 

Care sunt elementele nutritionale de care are nevoie creierul

Neuronii nu sunt in numar nelimitat, prin urmare pierderea acestora afecteaza functionarea optima a creierului. Alimentatia este esentiala pentru repararea/recuperarea unora dintre celulele nervoase.

 

Nutrientii esentiali pentru creier sunt:

 

proteinele;

carbohidratii;

grasimile;

vitaminele;

mineralele.

Alimente benefice pentru creier

Apa

Apa imbunatateste functionalitatea creierului. Corpul uman este facut din apa, iar atunci cand nu este hidratat corespunzator organele nu mai functioneaza optim si nici creierul. Prin urmare, nu uita sa te hidratezi!

 

Cafea

Cafeaua contine antioxidanti, aminoacizi. Daca nu se face abuz, cafeaua imbunatateste memoria si mentine un creier alert (pentru ca blocheaza adenozina, o substanta chimica ce induce somnul). Cafeaua stimuleaza productia de serotonina (un neurotransmitator important, care induce o stare de bine). Cafeaua este un excitant excelent, dar efectele sunt temporare.

 

Ceai

Ceaiul protejeaza creierul. Ajuta la procesarea informatiei si imbunatateste memoria.

 

Ciocolata neagra

Ciocolata neagra are cel putin 70% cacao si contine flavonoide (reduc riscul de accident vascular cerebral si imbunatatesc circulatia sanguina cerebrala). Ciocolata neagra contine si proteine antioxidante. Acestea induc o stare generala de bine si cresc puterea de concentrare si imbunatatesc memoria. In plus, ciocolata neagra imbunatateste fluxul sanguin si mentine sanatatea cardiovasculara.

 

Nuci

Nucile contin proteine si vitamine. Sunt recomandate pentru cazurile de depresie, anxietate si insomnie. Nucile imbunatatesc functia cognitiva si previn afectiunile neurogenerative.

 

Fructe de padure

Creierului ii plac fructele de padure (care contin antocianine, catehine, quercetina). Fructele de padure sunt bogate in antioxidanti, imbunatatesc memoria si puterea de concentrare, amelioreaza comunicarea dintre neuroni, reduc inflamatia din creier, ajuta neuronii sa formeze noi conexiuni.

 

Afine

Afinele sunt fructe de padure, dar merita mentionate separat. Afinele contin vitaminele C, K, fibre. Antioxidantii din afine se acumuleaza in creier si ajuta la imbunatatirea comunicarii dintre neuroni. Afinele imbunatatesc memoria pe termen scurt si ofera protectie impotriva stresului.

 

Avocado

Avocado este un fruct minunat pentru creier, pentru ca este bogat in grasimi mononesaturate, vitaminele esentiale K, B, C, E si acid folic. Protejeaza impotriva accidentelor vasculare cerebrale, imbunatateste memoria si puterea de concentrare.

 

Portocale

Vitamina C previne declinul mental. Vitamina C este un puternic antioxidant care ajuta la combaterea radicalilor liberi ce afecteaza functionarea optima a creierului, pe masura inaintarii in varsta. Toata cantitatea de vitamina C de care ai nevoie intr-o zi este cuprinsa intr-o portocala medie.

 

Broccoli

Legumele (verzi in special) oxigeneaza activitatea cerebrală si imbunatatesc functia cognitiva. Substantele care sunt continute in broccoli de exemplu reduc stresul oxidativ, reduc riscul de boli neurogenerative si contribuie la sanatatea creierului (vitamina C, flavonoide). Broccoli contine o serie de compusi care au efecte antioxidante si antiinflamatorii puternice (vitamina K) si colina.

 

Sfecla rosie

Sfecla rosie este bogata in antioxidanti, este o planta foarte nutritiva pentru creier.

 

Spanac

Spanacul ajuta la prevenirea declinului cognitiv. Exista studii care sustin aceasta legatura.

 

Crucifere

Varza, conopida sunt eficiente in pastrarea memoriei la persoanele in varsta. In aceste legume se gaseste vitamina K, aceasta substanta intrand in componenta grasimilor care formeaza membranele celulelor creierului.

 

Morcovi

Morcovii stimuleza creierul. Contin luteolina, o substanta care poate reduce problemele de memorie. Luteolina mai este continuta si in uleiul de masline, ardeii iuti, telina.

 

Semintele de dovleac/ floarea soarelui

Seminte de dovleac si de floarea soarelui contin antioxidanti care protejeaza creierul de deteriorarea radicalilor liberi. Sunt bogate in vitamina E (sustine performantele cognitive si reduce riscul de dementa) si tiamina. Semintele sunt surse de magneziu (esential pentru invatare si memorie. Deficitul de magneziu este legat de instalarea unor afectiuni neurologice, migrene, depresie, epilepsie), fier (functia creierului este afectata), zinc (deficitul este legat de afectiuni neurologice, boala Alzheimer, depresie, boala Parkinson) si cupru (deficitul duce la cresterea riscului de instalare a bolii Alzheimer).

 

Peste gras (somon, pastrav, sardine)

Pestele gras este bogat in acizi grasi esentiali Omega-3, proteine, fier, complexul de vitamina B. Aceste substante sunt importante pentru imbunatatirea memoriei. In plus, protejează celulele corpului, inclusiv neuronii. Daca nu reusesti sa consumi doua portii de peste gras pe saptamana, poti solicita medicului suplimente cu Omega 3.

 

Retine!

 

Aproximativ 60% din creier este format din grasime, jumatate fiind Omega-3. Creierul foloseste aceasta grasime in special pentru invatare si memorie, dar si pentru producerea de noi celule si conexiuni.

 

Carne

Carnea slaba (de curcan) este foarte buna pentru mentinerea functionalitatii creierului.

 

Oua

Ouale contin vitamine din complexul B (B6, B12, acid folic). Pot preveni micsorarea creierului (atrofia cerebrala) si pot intarzia declinul cognitiv. Galbenusul de ou este bogat in colina, un nutrient similar cu vitamina B, cu rol esential in functionarea si structura creierului. Exista studii care fac legatura dintre aportul de colina si o memorie buna.

 

Turmeric

Turmericul este un condiment galben. Are beneficii pentru creier. Ingredientul activ din turmeric (curcumina) poate traversa bariera sange-creier. Imbunatateste memoria persoanelor la persoanele diagnosticate cu Alzheimer. Stimuleaza producția de serotonina si dopamina (amelioreaza depresia).

 

Rozmarin

Rozmarinul contine acid carnosic, care previne neurodegenerarea.

 

Acestea sunt alimente bune pentru functionarea creierului. O dieta sanatoasa si echilibrata poate ajuta la prevenirea instalarii unor simptome grave.

 

Ce se intampla insa atunci cand consumi alimente „rele”? Alimentele care au o calitate indoielnică pentru sanatate (alimente procesate, sau care contin mult zahar) ajuta la aparitia inflamatiilor si a stresului oxidativ.

 

Alimente periculoase pentru creier

Bauturi bogate in zahar

Bauturile bogate in zahar sunt energizante, carbogazoase si sucuri naturale din fructe care depăsesc necesarul de glucide.

 

Carbohidrati rafinati

Carbohidratii rafinati se digera rapid, provoaca o crestere brusca a glicemiei si elibereaza insulina.

 

Alimente bogate in grasimi trans

Se produc prin hidrogenarea uleiurilor vegetale si sunt prezente in lactate si carne. Grasimile periculoase pentru creier sunt cele din prajituri, cartofi prajiti, produse congelate, margarina.

 

Alimente procesate

Au un continut mare de zahar, sare si grasimi, sunt bogate in calorii si sarace in nutrienti.

 

Alcool

Consumul excesiv de alcool dauneaza functionalitatii creierului.

 

Obiceiuri care dauneaza creierului

Lipsa somnului

Somnul insuficient are un impact negativ major asupra creierului, dar și asupra energiei. Lobul temporar, zona creierului care te ajută să procesezi limbajul, nu poate funcționa corect, iar asta duce la dificultăți in gandire.

 

Stresul

Stresul afectează inteligența emoțională, dar și modul in care percepem și transmitem sentimentele și emoțiile.

 

Excesul de dulciuri

Zahărul influențează negativ sistemul imunitar și procesul de asimilare a substanțelor nutritive.

 

Fumatul

Distruge celulele creierului și impiedică buna oxigenare și funcționare a acestuia. De asemenea, fumatul poate determina apariția mai multor boli degenerative, cum ar fi Alzheimerul.

 

Important de retinut!

 

Informatiile din acest articol nu tin loc de consult medical specializat. Recomandarile medicale (daca exista) au scop informativ. Concluziile si referintele pot varia de la individ la individ si depind de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate si de alti factori. Tocmai de aceea, aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat, fie din partea medicului specialist nutritionist fie din partea medicului de familie.

 

Surse suplimentare de informare:

 

Medical News Today, „12 foods to boost brain Function”: https://www.medicalnewstoday.com/articles/324044

 

Healthline, „11 Best Foods to Boost Your Brain and Memory”: https://www.healthline.com/nutrition/11-brain-foods#section3

 

Harvard Health Publishing, „Foods linked to better brainpower”: https://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/foods-linked-to-better-brainpower

 

BBC, „10 foods to boost your brainpower”: https://www.bbcgoodfood.com/howto/guide/10-foods-boost-your-brainpower

 

Well+Good, „7 Brain Foods a Neuroscientist Wants You to Eat Every Day”: https://www.wellandgood.com/healthy-staple-foods-ww/

 

Healthy Eating, „30 Best Worst Foods for Your Brain: https://www.eatthis.com/foods-for-brain/

 

 

 

https://www.drmax.ro/articole/cele-mai-bune-alimente-pentru-creier-si-memorie

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Top 26 cele mai sanatoase alimente din lume

 

 

Autor: SfatulMedicului

 

Va prezentam o lista a celor mai sanatoase alimente care se gasesc in lume! Descoperiti 26 de alimente bogate din punct de vedere nutritional, indicate in echilibrarea dietei si care previn aparitia unor afectiuni grave, precum: cancer, diabet zaharat sau boli cardiovasculare. Prin consumarea acestor alimente veti adopta o dieta personalizata prin asigurarea suplimentelor nutritionale necesare organismului dvs.

 

Un stil de viata sanatos nu presupune doar consumul alimentelor sanatoase; la fel de importante sunt si modul de preparare al alimentelor, respectarea unui program de exercitii fizice si o igiena riguroasa.

 

Cuprins articol

Generalitati

Fructe

Legume

Cereale si produse lactate

Fructe de mare

Citeste pe aceeasi tema

 

 

Fructe

1. Caise

Informatii nutritonale:

– beta-caroten: previne actiunea radicalilor liberi si mentine sanatatea ochilor;

– vitamina A: organismul transforma beta-carotenul in vitamina A, care contribuie la prevenirea anumitor tipuri de cancer, in special cancerul de piele;

– fosfor: eficient in prevenirea problemelor de memorie;

– vitamina C, magneziu, fier, calciu;

– 1 caisa contine 17 calorii, 0 g grasime si 1 g fibre alimentare.

 

2. Avocado

Informatii nutritionale:

– acid oleic: o grasime nesaturata care contribuie la scaderea colesterolului total din sange si cresterea nivelului de colesterol bun / HDL;

– asigura o cantitate semnificativa de fibre alimentare;

– 1 felie contine 81 calorii, 8 g grasime si 3 g fibre alimentare.

 

3. Zmeura

Informatii nutritonale:

– acid elagic: previne distrugerea membranei celulare si dezvoltarea celulelor cancerose;

– vitamina C si fibre alimentare: previn hipercolesterolemia si aparitia bolilor cardiovasculare;

– 1 pahar cu zmeura contine 60 calorii, 1 g grasime si 8 g fibre alimentare.

 

4. Pepene galben

Informatii nutritionale:

– vitamina C si beta-caroten: antioxidanti puternici care protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi;

– vitamina A: 100 g pepene galben asigura 50% din necesarul zilnic de vitamina A;

– potasiu: contribuie la scaderea tensiunii arteriale;

– 100 g pepene galben contine in medie 54 calorii, 1 g grasime si 2 g fibre alimentare.

 

5. Afine

Informatii nutritionale:

– combate infectiile vezicii urinare si prevenirea dezvoltarii bacteriilor daunatoare;

– contin: aprox. 90% apa, vitamina A, complexul de vitamine B;

– datorita continutului ridicat in substante bactericide (acid citric, acid benzoic) si in taninuri, afinele sunt un puternic antiseptic intestinal, au efect astringent si antidiareic;

– 1 pahar cu afine contine 144 calorii, 0 g grasimi si 0 g fibre.

 

6. Stafide

Informatii nutritionale:

– fier: contribuie la oxigenarea sangelui;

– vitaminele din complexul B: imbunatatesc sanatatea mentala si previn caderea parului;

– 1 jumatate de pahar cu stafide contine 218 calorii, 0 grasimi si 3 g fibre alimentare;

 

7. Smochine

Informatii nutritionale:

– potasiu, fier, vitamina B6: favorizeaza producerea serotoninei, scade colesterolul si previne retentia apei in organism;

– 1 smochina contine 37-48 calorii, 0 g grasime si 2 g fibre alimentare.

 

8. Lamaie si lime

Informatii nutritionale:

– limonen si vitamina C fortifica sistemul imunitar si previn aparitia cancerului;

– 1 felie contine 2 calorii, 0 g grasime si 0 g fibre alimentare.

 

Legume

9. Ceapa

Informatii nutritionale:

– quercetina este unul dintre cei mai puternici flavonoizi (antioxidant naturale) care protejeaza impotriva cancerului;

– contine vitaminele A, B, C, E, sodiu, potasiu, calciu, iod, fosfor, zinc etc.

– 1 pahar cu ceapa tocata contine 61 calorii, 0 g grasime si 3 g fibre alimentare.

 

10. Rosii

Informatii nutritonale:

– licopen: unul dintre cei mai puternici carotenoizi, care actioneaza ca un antioxidant;

– consumul zilnic reduce cu 50% riscul de aparitie al cancerului de colon si de vezica urinara;

– 1 rosie are 26 calorii, 0 g grasimi si 1 g fibre alimentare.

 

11. Aghinare

Informatii nutritionale:

– silimarina: un puternic antioxidant care previne aparitia cancerului de piele;

– fibre alimentare care controleaza nivelul de colesterol din sange;

– 100 g anghinare contine 40 calorii, 0 g grasime si 5 g fibre alimentare.

 

12. Ghimbir

Informatii nutritionale:

– gingerol: compuse care amelioreaza starile de greata;

– alti compusi contribuie la ameliorarea migrenelor si durerilor provocate de artrita prin blocarea inflamatiei prostaglandinelor;

– 1 lingurita de ghimbir proaspat care 1 calorie, 0 g grasime si 0 g fibre.

 

13. Broccoli

Informatii nutritionale:

– indol-3-carbinol si sulforafan: protejeaza impotriva cancerului mamar;

– vitamina C si beta-caroten;

– 1 pahar cu broccoli tocat contine 25 calorii, 0 g grasime si 3 g fibre alimentare.

 

14. Spanac

Informatii nutritionale:

– luteina si zeaxantina: carotenoizi care previn aparitia degenerescentei maculare, o cauza majora a orbirii;

– 1 pahar cu spanac are 7 calorii, 0 g grasime si 1 g fibre alimentare,

 

15. Dovleac

Informatii nutritionale:

– vitamina C si beta-caroten: protejeaza impotriva cancerului endometrial;

– 1 pahar cu dolveac contine 80 calorii, 1 g grasime si 6 g fibre alimentare.

 

16. Usturoi

Informatii nutritionale:

– componente cu sulf: scad colesterolul LDL / „rau” din organism, hipertensiunea arteriala si reduce riscul de aparitie pentru cancer de stomac si cancer de colon;

– 1 catel de usturoi are 4 calorii, 0 g grasime si 0 g fibre alimentare.

 

Cereale si produse lactate

 

17. Quinoa

Informatii nutritionale:

– 1 jumatate de pahar cu quinoa contine 5 g proteine, o cantitate mai mare decat in alte cereale;

– fier, riboflavon si magneziu;

– 1 jumatate de pahar contine 318 calorii, 5 g grasime si 5 g fibre alimentare.

 

18. Germeni de grau

Informatii nutritionale:

– 1 lingura cu germeni de grau asigura 7% din necesarul zilnic de magneziu, care prevenine aparitia crampelor musculare;

– vitamina E;

– 1 lingura cu germeni de grau contine 27 calorii, 1 g grasime si 1 g fribre alimentare.

 

19. Linte

Informatii nutritionale:

– izoflavone: contribuie la prevenirea cancerului mamar;

– fibre alimentare: previne apariatia bolile cardiovasculare;

– o cantitate impresionanta de proteine, 9 g la o jumatate de ceasca;

– 1 jumatate de ceasca cu linte contine 115 calorii, 0 g grasimi si 8 g fribre alimentare.

 

20. Arahide

Informatii nutritionale:

– grasimi nesaturate: reduc riscul aparitiei bolilor de inima cu pana la 20%;

– 30 g arahide contine 166 calorii, 14 g grasime si 2 g fibre alimentare.

 

21. Fasole Pinto

Informatii nutritionale:

– acid folic: o jumatate de pahar asigura 25% din necesarul zilnic de acid folic: previne aparitia bolilor de inima si malformatiilor congenitale;

– 1 jumatate de pahar cu fasole pinto din conversa contine 103 calorii, 1 g grasime si 6 g fibre alimentare.

 

22. Iaurt

Informatii nutritonale:

– calciu: intareste oasele;

– bacteriile active din iaurt previn infectiile fungice;

– 1 pahar cu iaurt contine 155 calorii, 4 g grasime, 0 g fibre alimentare.

 

23. Lapte degresat

Informatii nutritionale:

– riboflavona (vitamina B2): imbunatateste acuitatea vizuala;

– vitamina A: amelioreaza eczemele si alergiile;

– calciu si vitamina D;

– 1 pahar cu lapte degresat are 86 calorii, 0 g grasime si 0 g fibre alimentare.

 

Fructe de mare

 

 

24. Crustacee (scoici, midii)

Informatii nutritonale:

– vitamina B12: favorizeaza buna functionare a creierului;

– fier, magneziu si potasiu;

– 100 g crustaceea contin 126 – 146 calorii, 2-4 g grasime si 0 g fibre alimentare.

 

25. Somon

Informatii nutritionale:

– pestii de apa rece, precum somonul, macroul sau tonul, sunt cele mai bune surse de acizi grasi omega-3, care ajuta la prevenirea bolilor de inima;

– 100 g de somon contine 127 calorii, 4 g grasime si 0 g fibre alimentare.

 

26. Crab

Informatii nutritionale:

– o bogata sursa de vitamina B12 si zinc;

– 100 g contine 84 calorii, 1 g grasime, 0 g fibre alimentare.

 

 

https://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/top-26-cele-mai-sanatoase-alimente-din-lume_7433

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Top 7 alimente anti-cancer

 

Articol de

Dr. Mihaela Bilic

 

BROCCOLI

Este cel mai puternic aliment anticancerigen datorita compozitiei complexe de fitonutrienti, compusi cu sulf, vitamine, minerale si fibre. Odata ingerati, glucozinolatii (compusii cu sulf), se metabolizeaza in substante capabile sa combata cancerul: indoli, isotiocianati si sulforaphan. Tot in broccoli gasim bioflavonoide, indoli, monoterpene, acid fenolic, fitosteroli, precursori de vitamina D, minerale esentiale, vitamina C, betacaroten si acid folic, toate cu efecte benefice asupra sanatatii.

 

Prezenta acestei legume in alimentatia curenta scade semnificativ riscul de cancer de plamani (neutralizeaza inclusiv efectul toxic al nicotinei), dar si de colon, san, prostata, uter, vezica urinara, esofag, pancreas.

 

VARZA

Reprezentanta de seama a familiei cruciferelor, alaturi de conopida si varza de Bruxelles, varza contine compusi cu sulf, fitonutrienti, vitamina C, acid folic si betacaroten care protejeaza celulele impotriva actiunii nefaste a radicalilor liberi si franeaza cresterea tumorilor canceroase.

 

Compusii chimici din varza accelereaza metabolismul hormonilor estrogeni si scad riscul de cancer de san, uter sau ovare. Compusii cu sulf (glucozinolatii) se transforma in substante care limiteaza dezvoltarea cancerului, mai ales daca varza este mancata cruda sau doar putin fiarta, enzimele responsabile de metabolizarea hormonala ramanand in felul acesta active. Consumul regulat de varza are actiune preventiva pentru cancerul de colon, prostata, uter, plamani, stomac, laringe, datorita concentratiei crescute de antioxidanti, compusi fenolici si flavonoide.

 

ROSIILE

Au reputatia de a combate cancerul de prostata si de vezica prin intermediul licopenului, un fitonutrient cu mare putere antioxidanta.

 

Licopenul este o substanta liposolubila, se absoarbe mai bine si este mai activ in prezenta grasimilor (ulei) sau atunci cand rosiile sunt preparate termic si transformate in diferite produse: sosuri, bulion, concentrat, sos tomat, ketchup, piure de rosii, suc de tomate pasteurizat. Pe langa licopen, in rosii mai exista vitamina C, betacaroten, potasiu, fier, acid folic. Rosiile contin acid clorogenic, o substanta care, se pare, blocheaza efectul toxinelor din mediu, protejeaza impotriva cancerului si neutralizeaza nitrosaminele cancerigene eliberate din nicotina sau din alimentele cu nitriti.

 

USTUROIUL SI CEAPA

Pe langa proprietatile antivirale si antibacteriene, usturoiul este inzestrat cu actiune anticancerigena, anticoagulanta, antioxidanta, antihipertensiva si antifungica; principala responsabila de aceste efecte este allicina, o substanta care se activeaza in urma reactiilor enzimatice si din care rezulta compusi cu sulf.

 

Consumul de minim 6 catei de usturoi pe saptamana s-a dovedit a avea efecte pozitive si reduce cu 30% pana la 50% incidenta multor tipuri de cancer: colorectal, de stomac si prostata. Nu exista un consens in ceea ce priveste efectul anticancerigen al usturoiului, insa cu certitudine alimentul natural este mai eficient decat suplimentele farmaceutice, iar pentru halena neplacuta mestecati cateva frunze de menta sau patrunjel, bogate in clorofila. Ca si in cazul usturoiului, compusii benefici cu sulf din ceapa sunt eliberati doar daca aceasta este taiata/mestecata, iar temperatura ridicata scade eficacitatea anticancerigena.

In concluzie, beneficiile maxime pentru sanatate se obtin mancand ceapa si usturoiul crude, dar bine maruntite, astfel incat compusii sulfurosi eliberati sa poata stimula apararea naturala a organismului si sa incetineasca dezvoltarea tumorilor.

 

SOIA

Un regim alimentar sarac in grasimi animale si alcool si bogat in produse pe baza de soia previne riscul de cancer de san, deoarece furnizeaza organismului estrogeni vegetali care inhiba actiunea estrogenilor umani si le reduce capacitatea de a provoca multiplicarea anormala a celulelor.

 

Cu o structura chimica asemanatoare, estrogenii vegetali se fixeaza pe receptorii specifici din sani, ovare, endometru, prostata si blocheaza replicarea celulara, deci progresia cancerului. Aceste substante benefice fac parte din categoria isoflavonelor, un grup de fitonutrienti prezenti in soia, dar si in cerealele integrale. Efectul fitoestrogenilor dureaza 6-8 ore dupa ingestie, deci consumul de soia trebuie sa fie regulat pentru a avea rezultate pozitive reale asupra sanatatii.

 

ARDEIUL GRAS

Ardeii de culoare intensa (rosu, portocaliu, verde) sunt bogati in bioflavonoide, pigmenti vegetali care previn cancerul si acizi fenolici care impiedica formarea de substante carcinogene (ex: nitrosamine).

 

Ardeii contin steroli vegetali precursori ai vitaminei D, cu efect posibil protector impotriva cancerului. Ardeiul gras este o sursa importanta de betacaroten (precursor de vitamina A) si vitamina A, substante cu puternic efect antioxidant, de neutralizare a radicalilor liberi nocivi si de crestere a imunitatii organismului.

 

Gogosarii, ardeiul gras rosu si cel tip „kapia“ contin o cantitate dubla de vitamina C si de 6 ori mai mult betacaroten decat variantele de culoare verde.

 

CEAIUL VERDE

Numeroase studii au demonstrat ca ceaiul are efect anticancerigen datorita EGCG, o catechina considerata cea mai puternica substanta impotriva cancerului descoperita pana in prezent. Catechinele impiedica mutatiile ADN-ului celular prin mai multe mecanisme:

 

Reduc formarea de substante cancerigene in organism

Intaresc sistemul imunitar

Incetinesc proliferarea cancerului prin blocarea unei enzime de care celulele canceroase au nevoie pentru a se multiplica

Desi in laborator studiile pe animale au aratat ca EGCG impiedica proliferarea cancerului, legatura nu este la fel de clara si in cazul oamenilor, desi consumul de ceai corespunde unei incidente reduse de cancer de san, piele, stomac, colon si esofag.

 

Un studiu efectuat in Statele Unite confirma actiunea benefica a flavonoidelor din ceaiul verde, care neutralizeaza efectul toxic al nicotinei, blocand receptorii sensibili la aceasta. Actiunea EGCG nu este prezenta in cazul consumului de ceai negru sau apa.

 

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/top-7-alimente-anti-cancer

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Top cele mai sănătoase legume

 

 

Prăjite, fierte la aburi, sotate sau consumate în forma lor crudă, legumele sunt vedeta supremă a oricărei farfurii, adăugând textură, culori vibrante și substanțe nutriționale atât de necesare.

 

 

Bogată în fibre, antioxidanți, vitamine și minerale cheie, o dietă în care abundă legumele poate fi foarte benefică pentru sănătatea și bunăstarea ta generală. De fapt, nenumărate studii au asociat beneficiile unui consum crescut de legume cu scăderea riscului de boli cronice, inclusiv boli de inimă, diabet și anumite tipuri de cancer.

 

Fie că sunt proaspete sau congelate, poți profita în continuare de beneficiile incredibile ale legumelor. Iată câteva dintre cele mai sănătoase legume.

 

1. Broccoli

Broccoli este o legumă cruciferă înrudită cu varza, varza kale și conopida. Broccoli are reputația de a fi sănătoasă pentru că este bogat în micronutrienți, inclusiv vitaminele C, A și K. O porție de jumătate de cană de broccoli crud asigură aproape 70% din valoarea zilnică recomandată. Broccoli conține, de asemenea, substanța fitochimică sulforafan care poate ajuta la prevenirea diferitelor tipuri de cancer. În plus, este plin de alți antioxidanți puternici, precum luteina, betacarotenul și zeaxantina, care pot scădea riscul de degenerare legată de vârstă și susțin sănătatea generală a ochilor.

 

2. Ciuperci

Datorită numeroșilor compuși bioactivi, ciupercile pot susține cogniția, sănătatea inimii și prevenirea bolilor. Un studiu sugerează că aceste legume pot reduce riscul de depresie datorită substanțelor pe care le conțin.

 

Ciupercile sunt legume bogate în vitaminele B niacina, riboflavina și acidul pantotenic care au fiecare roluri unice în multe funcții corporale, inclusiv producerea de globule roșii, îmbunătățirea digestiei și menținerea sănătății pielii. Unele tipuri de ciuperci își sintetizează propria vitamina D ca răspuns la lumina ultravioletă. De asemenea, acestea sunt singurele alimente de origine non-animală cu vitamina D biodisponibilă, ceea ce le face o opțiune excelentă pentru vegani și vegetarieni. Folosește-le ca înlocuitor pentru carne sau savurează-le la grătar, sărate sau la aburi.

 

3. Morcovi

Morcovii sunt legume pline de substanțe fitochimice, precum betacarotenul, pe care corpul tău îl transformă în vitamina A care ajută la vedere – mai ales noaptea. Studiile asociază, de asemenea, consumul cu alimente care conțin carotenoizi, precum morcovii, cu un risc scăzut de cancer de sân. Morcovii conțin, de asemenea, vitaminele K, C, precum și potasiu.

 

4. Kale

Dacă nu ai auzit deja, varza kale se numără printre alimentele cu cea mai mare densitate de nutrienți de pe planetă. Este plină de o varietate de vitamine precum A, B6, C, K și minerale precum potasiu, calciu, cupru și magneziu care adesea lipsesc în majoritatea dietelor.

 

Frunzele acestei legume sunt pline de vitamina K, cunoscută pentru efectele sale asupra coagulării sângelui și metabolismului osos. O porție de varză kale furnizează, de asemenea, 10% din valoarea zilnică de calciu – o sursă perfectă de calciu fără lactate, potrivită pentru vegani și vegetarieni, persoane cu intoleranță la lactoză sau alergii la lactate. Antioxidanții care se găsesc în varza kale, numiți glucosinolați, pot ajuta, de asemenea, la protejarea împotriva anumitor tipuri de cancer.

 

5. Napi

Napul este un tip de legumă rădăcinoasă care aparține familiei cruciferelor. Napii vin într-o varietate de culori, de la mov la roșu și verde, apărând la exterior cu un bulb cu pulpă albă. Ceea ce este fascinant la această legumă rădăcină este că atât rădăcinile cât și frunzele lor pot fi consumate în siguranță.

 

Bogați în fibre și micronutrienți, inclusiv vitamina C, acid folic și potasiu, napii au un profil nutrițional excelent, cu efecte favorabile sănătății. Adăugarea napilor în rutina alimentară poate susține reglarea glicemiei, potrivit unui studiu pe animale, dar sunt necesare mai multe studii pe oameni pentru a confirma acest lucru.

 

6. Ardei gras

Dacă vrei să adaugi legume cu mai multă culoare mâncării tale, ardeii grași sunt alegerea perfectă. Nu numai că sunt „versatili“, dar sunt surse excelente de vitaminele A și C, potasiu și fibre. În plus, ardeii grași conțin compuși bioactivi precum fenoli, flavonoide și carotenoizi care prezintă proprietăți antioxidante, ajutând la combaterea bolilor din organism.

 

7. Sparanghel

Înrudit cu familia cepei și a prazului, sparanghelul este un diuretic natural și acționează ca un prebiotic care hrănește bacteriile intestinale sănătoase. Tulpinile conțin o abundență de vitamine, cum ar fi B9 (cunoscut și sub numele de folat), vitamina C, vitamina A și vitamina K.

 

https://www.cotidianul.ro/top-cele-mai-sanatoase-legume/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

24 de alimente-medicament

 

 

Tratamente naturiste

 

 

Descopera incredibilul izvor de sanatate care se gaseste in hrana ta zilnica. Vei afla ca alimentele nu-ti astampara doar foamea, ci sunt si veritabile medicamente.

 

1 – Merele si perele

 

În noul an explorează noi orizonturi ale gândirii citind cartea “Înapoi la argument”

CITEȘTE ȘI…

În noul an explorează noi orizonturi ale gândirii citind cartea “Înapoi la argument”

• reduc nivelul colesterolului din sange

 

• ajuta la digestie

 

• contin multe vitamine si minerale: betacaroten, vitamina C, acid folic, calciu, magneziu, iod, fosfor si potasiu

 

• perele stimuleaza secretia hormonilor tiroidieni

 

Dezvăluiri despre Mr. Pink, iubitul Monicăi Gabor: „Dacă îl vezi nu dai doi bani pe el’. Care e numele lui real

CITEȘTE ȘI…

Dezvăluiri despre Mr. Pink, iubitul Monicăi Gabor: „Dacă îl vezi nu dai doi bani pe el’. Care e numele lui real

• fortifica sistemul imunitar

 

• au efect antiinflamator

 

• te ajuta sa-ti refaci fortele

 

• au un usor efect laxativ si diuretic

 

2 – Bananele

 

• sunt o sursa bogata in proteine si potasiu

 

• au calitati energizante importante

 

• te ajuta sa lupti impotriva insomniei, depresiei si problemelor premenstruale

 

• contin antioxidanti, beta-caroten si vitamina C

 

• contin vitamina B6, care ajuta la prevenirea bolilor de inima si la buna functionare a sistemului nervos

 

• o hrana excelenta in perioadele de convalescenta – sunt usor de digerat si fac pofta de mancare

 

• bananele foarte coapte diminueaza simptomele neplacute provocate de diaree

 

3 – Pestele (somon, sardele)

 

• ajuta memoria si alte functii ale creierului

 

• previne aparitia bolilor de inima

 

• previne aparitia cheagurilor de sange

 

• reduce riscul aparitiei cancerului

 

• reduce riscul atacurilor cerebrale

 

• cercetarile arata ca acizii grasi Omega-3 ajuta la ameliorarea artritei reumatoide

 

• folosit in tratarea bolilor de piele, cum ar fi psoriazisul, dermatitele si eczemele

 

• contine vitamina E cu efect antioxidant

 

• reprezinta una dintre cele mai bune surse de seleniu mineral, element care previne aparitia cancerului

 

• carnea anumitor specii de peste contine triptofan, un aminoacid care ajuta in cazul tulburarilor de somn

 

4 – Sfecla

 

• intareste sistemul imunitar si curata organismul de toxine

 

• are un nivel ridicat de antioxidanti

 

• se crede ca stimuleaza memoria si concentrarea

 

• intareste rinichii, vezica biliara si ficatul

 

• previne aparitia pietrelor la rinichi

 

• atenueaza problemele menstruale, in special anemia cauzata de ciclurile abundente

 

5 – Fructele de padure

 

• coacazele negre, murele, coacazele rosii si afinele curata sangele si ajuta la circulatie

 

• afinele ajuta la vindecarea infectiilor renale, ale vezicii biliare si ale tractului urinar

 

• coacazele negre ajuta la tratarea infectiilor respiratorii

 

• capsunile pot sa atenueze ridurile, dar si inflamatiile articulare

 

• celuloza din fructele de padure ajuta digestia

 

• au un bogat continut antioxidant

 

• contribuie la refacerea si sanatatea celulelor

 

6 – Broccoli

 

• multi cercetatori considera ca ajuta la combaterea cancerului de intestin

 

• contine sulfurafan, substanta care detoxifica organismul si previne aparitia cancerului, a bolilor respiratorii si a bolilor de inima

 

• consumata de mama in timpul sarcinii, previne aparitia sindromului spina-bifida, la fat

 

• elibereaza serotonina, o substanta existenta in creier si responsabila de starea noastra de spirit, a carei lipsa determina aparitia depresiilor

 

• mentine sanatatea pielii

 

7 – Varza

 

• indeparteaza problemele stomacale si indigestia. Sucul de varza, consumat zilnic pe o perioada mai lunga de timp, poate vindeca ulcerul stomacal

 

• are efect laxativ

 

• sucul de varza revigoreaza tenul si previne aparitia acneei, in cazul persoanelor cu o piele sensibila

 

• curata ficatul – cine nu a auzit de faimosul “tratament cu zeama de varza pentru mahmureala”?!

 

• intareste sistemul imunitar

 

8 – Morcovii hepta_1460362

 

• ajuta la buna functionare a ficatului, mai ales consumati sub forma de suc

 

• au un bogat continut de betacaroten (pe care organismul il transforma in vitamina A, folosita la intarirea sistemului imunitar)

 

• protejeaza si fortifica atat sistemul respirator, cat si pe cel digestiv

 

• ajuta la intarirea dintilor, oaselor si parului

 

• betacarotenul are un efect curativ in cazul bolilor de piele, cum ar fi eczemele, dermatitele si acneea (sucul de morcov se bea zilnic, in amestec cu suc de mar)

 

• se crede ca imbunatatesc vederea, mai ales pe timpul noptii

 

• reduc riscul aparitiei cancerului

 

• contin zaharuri naturale, care dau energie

 

• maresc cantitatea de lapte, in cazul femeilor care alapteaza

 

hepta_1362656

 

9 – Carnea de pasare

 

• carnea de pasare este slaba, oferindu-ti astfel necesarul de proteine de origine animala, fara sa castigi kilograme in plus; proteinele ajuta la refacerea tesuturilor, a hormonilor si a enzimelor

 

• intareste sistemul imunitar

 

• previne aparitia anemiei

 

• contine tot complexul de vitamine B

 

10 – Usturoiul

 

• te ajuta sa lupti impotriva racelilor si a infectiilor virale

 

• ajuta la curatarea ficatului

 

• intareste sistemul imunitar

 

• reduce hipertensiunea arteriala

 

• contine sulf, care inhiba dezvoltarea tumorilor

 

• are proprietati decongestionante, fiind util in cazul problemelor respiratorii

 

11 – Mierea

 

• efect antiseptic

 

• efect energizant

 

• intareste sistemul imunitar

 

• diminueaza efectele alergiei la fan

 

• stimuleaza eliberarea serotoninei, care are un efect relaxant asupra psihicului

 

• are un bogat continut de minerale si vitamine (vitamina C si complexul de vitamine B)

 

12 – Soia si tofu (branza de soia)

 

• bogata in proteine (spre deosebire de proteinele animale, proteinele vegetale reduc hipertensiunea si nivelul colesterolului)

 

• cercetarile sugereaza ca soia poate preveni cancerul de san, cancerul cervical, cancerul ovarian si cancerul de prostata, boli influentate de dezechilibrul hormonal

 

• ajuta la reducerea simptomelor cauzate de sindromul premenstrual

 

• are un continut bogat in celuloza

 

• are un efect energizant, ajutandu-te astfel sa depasesti starile de oboseala

 

13 – Fructele de mango si papaya

 

• au un bogat continut antioxidant, de betacaroten

 

• intaresc sistemul imunitar

 

• au un puternic efect detoxifiant

 

• ajuta la intarirea unghiilor

 

• ajuta la digestie

 

• pot reduce balonarea si constipatia

 

14 – Fasolea si lintea

 

• contin fito-estrogeni sau estrogeni vegetali. Acestia ajuta la reglarea ciclului menstrual si indeparteaza simptomele neplacute provocate de menopauza. Sunt folosite din ce in ce mai mult in terapia de substitutie hormonala.

 

• contin fier, potasiu, magneziu, seleniu, calciu si acid folic

 

• refac flora intestinala

 

• reduc nivelul colesterolului

 

• lintea contine vitamine din complexul B, care ajuta la stabilizarea tensiunii arteriale

 

• au efect antiinflamator, fiind utile persoanelor care sufera de artrita reumatoida

 

• cercetari recente sugereaza ca reduc riscul aparitiei cancerului la san si a fibromului uterin

 

15 – Uleiul de masline

 

• contine acizi grasi esentiali, care indeparteaza tesutul adipos nedorit

 

• previne aparitia bolilor de inima

 

• reduce hipertensiunea si nivelul colesterolului din sange

 

• ajuta la mentinerea fertilitatii

 

• imbunatateste aspectul pielii prin refacerea stratului de colagen

 

16 – Ardeii

 

• au un continut bogat in vitamina C si betacaroten (mai ales ardeii capia)

 

• contin zinc, care intareste sistemul imunitar

 

• previn aparitia atacurilor cerebrale si a cancerului

 

• sunt energizanti

 

• contin magneziu, necesar pentru o buna functionare a glandei suprarenale

 

• contribuie la stimularea digestiei, consumarea lor fiind indicata in caz de constipatie

 

17 – Fructele de mare

 

• curata organismul de substantele toxice

 

• au un continut bogat in proteine

 

• contin potasiu, substanta cu ajutorul careia poate fi tinuta sub control tensiunea arteriala

 

• ajuta rinichii si sistemul nervos

 

hepta_1362656

 

18 – Semintele de floarea-soarelui

 

• constituie o sursa bogata de acizi grasi Omega-3, necesari pentru regenerarea celulelor sanatoase

 

• reduc riscul aparitiei bolilor de inima

 

• impiedica formarea cheagurilor de sange

 

• hranesc pielea si protejeaza de afectiunile reumatice

 

• ajuta la vindecarea ranilor, favorizand dezvoltarea tesuturilor tinere

 

• ajuta la buna functionare a prostatei

 

• previn constipatia si curata sistemul digestiv

 

19 – Nucile, migdalele, alunele

 

• contin vitamina E, care previne aparitia bolilor de inima

 

• complexul de vitamine B fortifica sistemul nervos

 

• nucile si migdalele contin calciu, care intareste oasele, parul si dintii

 

• au efect antiinflamator, reducand simptomele artritei reumatoide

 

• previn aparitia iritatiilor pielii, cum ar fi eruptiile si eczemele

 

• nucile de cocos au un continut bogat de acid folic, care, in timpul sarcinii, previne aparitia afectiunii spina-bifida la fat

 

20 – Ovazul

 

• imbunatateste digestia

 

• calmeaza gastritele si iritatiile stomacale

 

• reduce absorbtia carbohidratilor in sange, ceea ce stabilizeaza nivelul zaharului din sange, fiind astfel util mai ales diabeticilor

 

• previne schimbarile bruste de dispozitie

 

• poate ajuta la echilibrarea nivelului de estrogen si reduce retentia de apa in organism

 

• are un bogat continut de fier – element esential pentru sanatatea globulelor rosii din sange -, acesta prevenind aparitia anemiei

 

• stimuleza secretia hormonilor tiroidieni

 

21 – Spanacul

 

• contine calciu, care intareste oasele, dintii si gingiile

 

• fortifica sistemul imunitar

 

• previne si vindeca anemia

 

• previne, usureaza si vindeca starile de constipatie

 

• reduce hipertensiunea

 

• exista o posibila legatura intre consumul spanacului si imbunatatirea vederii

 

• contine magneziu si mangan, substante benefice pentru persoanele care sufera de osteoartrita

 

22 – Rosiile

 

• contin multa apa, ajutand astfel la hidratarea sistemului digestiv

 

• au un continut bogat in salicilati, substante asociate cu un risc redus de aparitie a bolilor de inima, prevenind cresterea vascozitatii sangelui

 

• contin licopen (substanta ce se gaseste in rosiile gatite si care previne infertilitatea masculina si cancerul de prostata)

 

• contin toate vitaminele antioxidante, plus zinc – ajutand astfel la intarirea sistemului imunitar contra infectiilor si reducand riscul aparitiei cataractei, bolilor de inima, atacurilor cerebrale si cancerului

 

• reduc inflamatia ficatului

 

23 – Cresonul (untisorul)

 

• contine vitamine antioxidante: betacaroten si vitaminele C si A; de asemenea, are un bogat continut de zinc

 

• atenueaza problemele respiratorii, cum ar fi racelile, guturaiul, sinuzita si infectiile faringiene

 

• reduce riscul aparitiei bolilor de inima, atacurilor cerebrale, cataractei si cancerului

 

• fierul intensifica oxigenarea sangelui si reduce anemia

 

• reprezinta un antiseptic si un antibiotic natural

 

• regleaza tensiunea arteriala si scade nivelul colesterolului din sange

 

• reduce starea de stres

 

• intareste oasele, dintii, muschii, inima si sistemul nervos

 

• benefic in afectiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul

 

24 – Iaurtul

 

• protejeaza sanatatea intestinelor si a stomacului

 

• reface flora intestinala, dupa tratamentul cu antibiotice

 

• reduce sensibilitatea persoanelor predispuse la probleme digestive si ajuta la vindecarea acestora

 

• reduce riscul osteoporozei si al infectiei cu candida; de asemenea, previne aparitia infectiilor bacteriene

 

• diminueaza nivelul colesterolului din sange

 

 

https://www.avantaje.ro/articol/24-de-alimente-minune-568118/2

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

E-urile din alimente – Lista neagră a substanțelor chimice care otrăvesc alimentele

 

 

În ultimii ani, o mare parte din cumpărătorii din România au aflat despre nocivitatea E-urilor. Și deși s-a vorbit mult despre E-uri, totuși, chiar și acum, nu toate produsele alimentare au înscris pe eticheta conținutul complet. Știu ei de ce o fac… pentru că, de multe ori, în alimentele pe care le vând se ascund tot felul de substanțe chimice foarte dăunătoare organismului, acele E-uri. Adevărul este că, în România, exceptând cazul în care ai fermã și culegi zarzavaturile din gradinã sau tăi puiul crescut în propria ograda, nu prea avem acces la o hrană de calitate, fără substanțe toxice.

 

De ce asta?

Pentru că România este o țară a cărei consumatori au o putere mică de cumpărare iar producătorii vor să vândă marfă ieftină, care nu se strică mult și care poate stă în galantar cât mai mult.

 

 

Aditivii alimentari sunt substanțe chimice adăugate în diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăți aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. Litera „E” simbolizează faptul că au fost testate minim 6 ani și atestate la nivel european. Cu toate acestea, citiți cu atenție ce scrie mai jos și uitați–va de două ori la ambalaj înainte să mâncați ceva! Aditivii alimentari sunt împărțiți în 24 de categorii dintre care enumerăm pe cele mai răspândite:

edulcoranții – pentru a îndulci

coloranții – pentru a schimbă sau a da culoare (E100-E180)

acidifiantii – dau un gust ușor acid

corectorii de aciditate – cresc sau diminuează aciditatea

emulgatorii – asigura un amestec omogen între apă și grăsimile alimentare (E400-E500)

conservanții – întârzie sau împiedică alterarea alimentelor. (E200-E290)

corectorii de gust și de miros – schimbă/îmbunătățesc mirosul și gustul alimentelor

propulsorii – unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje

antioxidanții – limitează oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337)

Majoritatea produselor alimentare conțîn aditivi, în special cei numiți emulgatori, cunoscuți în mod curent sub denumirea de E-uri. Multe dintre aceste E-uri s-au dovedit a fi periculoase pentru om. Astfel, s-au întocmit liste pozitive și negative cu E-urile conținute în produsele alimentare.

Cele mai periculoase E-uri folosite in Romania

Exemplu: E282

1. CEE ADITIVUL FUNCTII TEHNOLOGICE

E100                      Curcumina   Colorant galben

E101                      Riboflavina si riboflavin 5′-fosfatul                               Colorant galben

E102                      Tartrazina    Colorant galben

E104                      Galben de quinolina     Colorant galben

E110                      Galben FCF (galben oranj S)                               Colorant galben

E120                      Cochineal, acid carminic, carmine                               Colorant rosu

E122                      Azorubina, carmoizina Colorant rosu

E123                      Amarant Colorant rosu

E124                      Ponceau 4R, cochineal Red A                               Colorant rosu

E127                      Eritrozina     Colorant rosu

E128                      Rosu 2G  Colorant rosu

E129                      Rosu Ac   Colorant rosu

E131                      Albastru patent V   Colorant albastru

E132                      Indigotina, indigo carmin  Colorant albastru

E133                      Albastru brillant FCF    Colorant albastru

E140                      Clorofile si clorofiline   Colorant verde

E141                      Complexe cu cupru ale clorofilelor                               Colorant verde

E142                      Verde S   Colorant verde

E150a                    Caramel I      Colorant brun

E150b                   Caramel II sulfit – caustic  Colorant brun

E150c                    Caramel III-amoniac    Colorant brun

E150d                   Caramel IV – sulfit amoniac                               Colorant brun

E151                      Negru brillant BN, negru PN                               Colorant negru

E153                      Carbune vegetal     Colorant negru

E154                      Brun FK   Colorant brun

E155                      Brun HT  Colorant brun

E160a                    Caroteni (amestec de caroteni, b -caroteni)               Colorant galben-portocaliu

E160b                   Anatto, bixina, norobixina Colorant rosu portocaliu

E160c                    Extract paprika (oleorezina), capsantina, capsorubina    Colorant rosu-carmin

E160d                   Licopen   Colorant rosu

E160e                    b -apo-8′-carotenal      Colorant rosu-portocaliu

E160f                    Esterul etilic al acidului b- apo-8′-carotenoic            Colorant rosu-portocaliu

E160g                    Canthaxantina   Colorant rosu

E162                      Rosu de sfecla, betanina   Colorant rosu

E163                      Antociani      Colorant rosu, violet, albastru

E170                      Carbonat de calciu Colorant de suprafata

E171                      Dioxid de titan  Colorant de suprafata

E172                      Oxizi de fier si hidroxizi de fier (oxizi de fier rosu, oxid de fier negru, oxid de fier galben)                 Colorant de suprafata

E173                      Aluminiu Colorant de suprafata

E174                      Arginit     Colorant de suprafata

E175                      Aur    Colorant de suprafata

E180                      Litol rubina BK   Colorant de suprafata

E200                      Acid sorbic   Conservant

E201                      Sorabt de sodiu Conservant

E202                      Sorbat de potasiu   Conservant

E203                      Sorbat de calciu      Conservant

E210                      Acid benzoic Conservant

E211                      Benzoat de sodiu    Conservant

E212                      Benzoat de potasiu Conservant

E213                      Benzoat de calciu   Conservant

E214                      Hidroxibenzoat de etil Conservant

E215                      Hidroxibenzoat de etil sodic                               Conservant

E216                      Hidroxibenzoat de propil                               Conservant

E217                      Hidroxibenzoat de propil sodic                               Conservant

E218                      Hidroxibenzoat de metil                               Conservant

E219                      Hidroxibenzoat de metil sodic                               Conservant

E220                      Anhidrida sulfuroasa    Conservant si antioxidant

E221                      Sulfit de sodiu   Conservant si antioxidant

E222                      Sulfit acid de sodiu (bisulfit de sodiu)                    Conservant si antioxidant

E223                      Disulfit de sodiu (metabisulfit de sodiu, pirosulfit de sodiu)  Conservant si antioxidant

E224                      Disulfit de potasiu (metabisulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu) Conservant si antioxidant

E225                      Sulfit de potasiu      Conservant si antioxidant

E226                      Sulfit de calciu   Conservant si antioxidant

E227                      Sulfit acid de calciu Conservant si antioxidant

E228                      Sulfit acid de potasiu   Conservant si antioxidant

E230                      Bifenil (difenil)  Conservant de suprafata

E231                      Ortofenilfenol   Conservant de suprafata

E232                      Ortofenilfenol de sodiu                               Conservant de suprafata

E233                      Tiabendazol Conservant de suprafata

E234                      Nizina      Conservant

E235                      Natamicina (pimaricina)   Complex de suprafata

E239                      Hexametiletetraamina                               Conservant

E242                      Bicarbonat de metil     Conservant

E249                      Nitrit de potasiu     Conservant, agent de fixare culoare

E250                      Nitrit de sodiu   Conservant, agent de fixare culoare

E251                      Nitrat de sodiu  Conservant, agent de fixare culoare

E252                      Nitrat de potasiu    Conservant, agent de fixare culoare

E260                      Acid acetil glacial    Conservant, agent de reglare aciditate

E261                      Acetat de potasiu   Conservant, agent de reglare aciditate

E262                      Acetati de sodiu (acetat de sodiu, diacetat de sodiu)    Conservant, agent de reglare aciditate

E263                      Acetat de calciu      Conservant, agent de reglare aciditate

E270                      Acid lactic (L-, D-, DL)  Conservant, agent de reglare aciditate

E280                      Acid propionic   Conservant

E281                      Propionat de sodiu Conservant

E282                      Propionat de calciu Conservant

E283                      Propionat de potasiu   Conservant

E284                      Acid boric     Conservant

E285                      Borax (tetraborat de sodiu)                               Conservant

E290                      Anhidrida carbonica     Conservant, agent de carbonatare, gaz de conditionare

E296                      Acid malic (DL-) Conservant, agent de reglare aciditate

E297                      Acid fumaric      Conservant, agent de reglare aciditate

E300                      Acid ascorbic L-)     Antioxidant

E301                      Ascorbat de sodiu   Antioxidant

E302                      Ascorbat de cacliu  Antioxidant

E304                      Esterii acidului ascorbic cu acizii grasi ascorbilpalmitat)  Antioxidant

E305                      Ascorbilstearat  Antioxidant

E306                      Extract bogat in tocoferoli                               Antioxidant

E307                      a- Tocoferol Antioxidant

E308                      g- Tocoferol Antioxidant

E309                      D- Tocoferol Antioxidant

E310                      Galat de propil  Antioxidant

E311                      Galat de octil     Antioxidant

E312                      Galat de dodecil      Antioxidant

E315                      Acid erisorbic (izoascorbic)                               Antioxidant

E316                      Erisorbat de sodiu (izoascorbat de sodiu)                    Antioxidant

E320                      Butilhidroxianisol (BHA)                               Antioxidant

E321                      Butilhidroxitoluen (BHT)                               Antioxidant

E322                      Lecitina   Antioxidant, emulgator

E325                      Lactat de sodiu Agent sinergetic, umectant, agent de intarire

E326                      Lactat de potasiu    Agenti sinergetic, agent de reglare aciditate, agent de tratare faina de grau

E327                      Lactat de calciu Agenti sinergetic, agent de reglare aciditate, agent de tratare faina de grau

E328                      Lactat de amoniu   Agenti sinergetic, agent de reglare aciditate, agent de tratare faina de grau

E329                      Lactat de magneziu      Agenti sinergetic, agent de reglare aciditate, agent de tratare faina de grau

E330                      Acid citric     Agent de reglare aciditate, sechestrant

E331                      Citrati de sodiu: citrat monosodic, citrat disodic, citrat trisodic    Agent de reglare aciditate, sechestrant, stabilizator

E332                      Citrati de potasiu: citrat monopotasic, citrat tripotasic Agenti de reglare aciditate, sechestrant, stabilizator

E333                      Citrati de calciu: citrat monocalcic, citrat dicalcic, citrat tricalcic   Agent de reglare aciditate, sechestrant, stabilizator, emulgatori

E334                      Acid tartric   Agent de reglare aciditate, sechestrant

E335                      Tartrati de sodiu, tartrat monosodic, tartrat disodic Agent de reglare aciditate, sechestrant, stabilizant

E336                      Tartrati de potasiu: tartrat monopotasic, tartrat dipotasic     Agent de reglare aciditate, sechestrant, stabilizant

E337                      Tartrat de sodiu si potasiu      Agent de reglare aciditate, sechestrant, stabilizant

E338                      Acid fosforic Agent de reglare aciditate, agent sinergetic

E339                      Fosfati de sodiu: fosfat monosodic (ortofosfatmonosodic); fosfat dipotasic (ortofosfat dipotasic); fosfat tripotasic (ortofosfat tripotasic)                               Agent de reglare aciditate, sechestranti, agenti de retinere a apei

E341                      Fosfati de calciu: fosfat monocalcic (ortofosfat monocalcic); fosfat dicalcic (ortofosfat dicalcic); fosfat tricalcic (ortofosfat tricalcic)    Agent de reglare aciditate, agenti de tratare a fainii de grau, de intarire, texturanti, agenti de afanare, antiaglomeranti

E350                      Malati de sodiu: malat de sodiu, malat acid de sodiu Agenti de reglare aciditate, umectanti

E351                      Malati de poatsiu: malat de potasiu, malat acid de potasiu      Agent de reglare aciditate

E352                      Malati de calciu: malat acid de calciu; malat de calciu  Agent de reglare aciditate

E353                      Acid metatartric     Agent de reglare aciditate, agent de inhibare a cristalizarii

E354                      Tartrat de calciu     Agent de reglare, aciditate, agent de inhibare, stabilizare

E355                      Acid adipic   Agent de reglare aciditate

E356                      Adipat de sodiu Agent de reglare aciditate

E357                      Adipat de potasiu   Agent de reglare aciditate

E363                      Acid succinic      Agent de reglare aciditate

E372c                    Esterul citric al mono- si digliceridelor        Emulgator

E380                      Citrat de triamoniu Agent de reglare acidiatate

E385                      Sarea de Ca a EDTA      Agent de conservare, sechestrant

E390                      Tiodipropionat de stearil                               Antioxidant

E400                      Acid alginic   Substanta de ingrosare, stabilizator, substanta de gelificare

E401                      Alginat de sodiu      Substanta de ingrosare, stabilizator, substanta de gelificare

E402                      Alginat de potasiu  Substanta de ingrosare, stabilizator, substanta de gelificare

E403                      Alginat de amoniu  Substanta de ingrosare, stabilizator, substanta de gelificare

E404                      Alginat de calciu     Substanta de ingrosare, stabilizator, substanta de gelificare

E405                      Propan 1,2 diolalginat Substanta de ingrosare, emulgator, antispumant

E406                      Agar   Substanta de ingrosare, stabilizant, substanta de gelificare

E407                      Carrageenan      Substanta de ingrosare, stabilizant, substanta de gelificare

E410                      Guma locust (Guma de Caruba)                               Substanta de ingrosare, stabilizator

E412                      Guma Guar  Substanta de ingrosare, stabilizator

E413                      Guma Tragacanth   Substanta de ingrosare, stabilizator

E414                      Guma Acacia (guma Arabica)                               Substanta de ingrosare, stabilizator, emulgator

E415                      Guma Xantan    Substanta de ingrosare, stabilizator, emulgator

E416                      Guma Karaya     Substanta de ingrosare, stabilizator, emulgator

E417                      Guma Tara   Substanta de ingrosare, stabilizator, emulgator

E418                      Guma Gellan     Substanta de ingrosare, stabilizator, emulgator

E420                      Sorbitol si sirop de sorbitol                               Edulcorant, umectant, stabilizant, agent crioprotector, agent de scadere a punctului de congelare

E421                      Manitol   Edulcorant, umectant, stabilizant, agent crioprotector, agent de scadere a punctului de congelare

E422                      Glicerol   Umectant, substanta de diluare (purtator), substanta de intarire

E432                      Polioxietilen sorbitan monolaurat (Polisorbat 20)    Emulgator

E433                      Polioxietilen sorbitan monooleat (Polisorbat 80)    Emulgator

E434                      Polioxietilen sorbitan monopalmitat     Emulgator

E435                      Polioxietilen sorbitan monostearat (Polisorbat 60)    Emulgator

E436                      Polioxietilen sorbitan tristearat (Polisorbat 65)    Emulgator

E440                      Pectine: pectina, pectina amidata                               Substanta de ingrosare, stabilizator, substante de gelificare

E442                      Sarurile de amoniu ale acidului fosfatidic              Emulgator

E444                      Acetat izobutirat de zaharoza                               Emulgator, stabilizant

E445                      Esterii glicerolului cu rasini de lemn                               Emulgator, stabilizant

E450                      Difosfati: difosfat disodic, difosfat trisodic, difosfat tetrasodic, difosfat dipotasic, difosfat tetrapotasic, difosfat dicalcic, difosfat acid de calciu               Emulgatori, stabilizatori, agenti de reglare aciditate, agenti de afanare chimica, sechestranti, agenti de hidratare/retinere apa

E451                      Trifosfati: trifosfat pentasodic, trifosfat pentapotasic   Sechestranti, agenti de reglare aciditate, agenti de texturare, agenti de hidratare/retinere apa

E452                      Polifosfati: polifosfat de sodiu, polifosfat de potasiu, polifosfat de Ca si Na, polifosfat de Ca   Emulgatori, stabilizatori, sechestranti, substante de sechestrare, agenti de hidratare/retinere apa

E460                      Celuloza: celuloza microcristalina, celuloza pulbere  Emulgator, antiaglomerant, agent de texturare, dispersant

E461                      Metilceluloza     Substanta de ingrosare, emulgator, stabilizator

E463                      Hidroxipropil celuloza  Substanta de ingrosare, emulgator, stabilizator

E464                      Hidroxipropilmetilceluloza                               Substanta de ingrosare, emulgator, stabilizator

E465                      Etilmetil celuloza    Substanta de ingrosare, emulgator, stabilizator, spumant

E466                      Carboximetil celuloza sodica                               Substanta de ingrosare, stabilizator

E470a                    Sarurile de Na, K, Ca ale acizilor grasi                      Emulgatori, stabilizanti, antiaglomeranti

E470b                   Sarurile de Mg ale acizilor grasi                               Emulgatori, stabilizanti, antiaglomeranti

E471                      Mono si digliceride acizilor grasi                               Emulgatori, stabilizatori

E472a                    Esterii acidului acetic cu mono- si digliceridele         Emulgatori, stabilizatori, sechestranti

E472c                    Esterii acidului lactic cu mono- si digliceridele         Emulgatori, stabilizatori, sechestranti

E472d                   Esterii acidului tartric cu mono- si digliceridele         Emulgatori, stabilizatori, sechestranti

E472e                    Esterii mono si diacetil tartric ai mono si digliceridelor   Emulgatori, stabilizatori, sechestranti

E472f                    Amestec de esteri acetici si tartrici ai mono si digliceridelor     Emulgatori, stabilizatori, sechestranti

E473                      Esteri zaharozei cu acizii grasi                               Emulgatori

E474                      Sucrogliceridele Emulgatori

E476                      Poliglicerolpoliricinoleat                               Emulgatori

E477                      Esterii 1,2 propan diolului cu acizii grasi                      Emulgatori

E479b                   Ulei de soia oxidat termic in reactie cu mono- si digliceridele    Emulgatori

E481                      Stearoil 2-lactilat de Na                               Emulgator, stabilizator

E482                      Stearoil – 2-lactilat de Ca                               Emulgator, stabilizator

E483                      Stearoil tartrat  Emulgator, stabilizator, agent de tratare a fainii

E491                      Sorbitan monostearat Emulgator

E492                      Sorbitan tristearat  Emulgator

E493                      Sorbitan monolaurat   Emulgator

E494                      Sorbitan momooleat    Emulgator

E495                      Sorbitan monopalmitat                               Emulgator

E500                      Carbonat de sodiu: carbonat acid de sodiu, sesquicarbonat de sodiu     Agenti de reglare aciditate, agenti de afanare chimica, antiaglomerant

E501                      Carbonati de potasiu   Agenti de reglare aciditate, stabilizanti

E503                      Carbonati de amoniu: carbonat de amoniu, carbonat acid e amoniu  Agenti de reglare aciditate, agenti de afanare chimica

E504                      Carbonati de magneziu: carbonat de magneziu, carbonat acid de amoniu  Agenti de reglare aciditate, antiaglomeranti, fixatori de culoare

E507                      Acid clorhidric   Agent de reglare aciditate

E508                      Clorura de potasiu  Gelifiant

E509                      Clorura de calciu     Substanta de intarire

E511                      Clorura de magneziu    Agent de intarire

E512                      Clorura stanoasa    Agent de fixare culoare

E513                      Acid sulfuric Substanta de reglare aciditate

E514                      Sulfati de sodiu: sulfat de sodiu, sulfat acid de sodiu

E515                      Sulfati de potasiu: sulfat de potasiu, sulfat acid de potasiu     

E516                      Sulfat de calciu 

E519                      Sulfat cupric Agent de fixare culoare, agent de conservare

E520                      Sulfat de aluminiu  Agent de intarire

E521                      Sulfat de aluminiu si sodiu      Agent de intarire

E522                      Sulfat de aluminiu si potasiu  Agent de intarire

E523                      Sulfat de aluminiu si amoniu                               Stabilizant, agent de intarire

E524                      Hidroxid de sodiu   Agent de reglare, p H

E525                      Hidroxid de potasiu      Agent de reglare, p H

E526                      Hidroxid de calciu  

E527                      Hidroxid de amoniu    

E528                      Hidroxid de magneziu 

E530                      Oxid de magneziu   Antiaglomerant

E535                      Ferocianura de sodiu                               Antiaglomerant

E536                      Ferocianura de potasiu                               Antiaglomerant

E538                      Ferocianura de calciu                               Antiaglomerant

E541                      Fosfat acid de aluminiu si sodiu 

E542                      Fosfat de oase (in principal fosfat de calciu tribazic)    Aglomerant, emulgator, agent de retinere a apei

E551                      Dioxid de siliciu (silice amorfa)                               Antiaglomerant

E553a                    Silicat de magneziu Antiaglomerant, pulbere pentru pulverizare uscata

E553b                   Talc   

E554                      Silicat de aluminiu si sodiu                               Aglomerant

E555                      Silicat de aluminiu si potasiu                               Aglomerant

E556                      Silicat de aluminiu si calciu                               Aglomerant

E558                      Bentonita     Aglomerant agent de limpezire

E559                      Silicat de aluminiu (caolin)                               Aglomerant

E560                      Silicat de potasiu    Aglomerant

E570                      Acizi grasi     Agenti de glasare, agenti antispuma

E574                      Acid gluconic    

E575                      Glucono – d -lactona    Agent de acidifiere, agent de afanare

E576                      Gluconat de sodiu 

E577                      Gluconat de potasiu    

E579                      Gluconat de calciu  Agent de intarire

E620                      Acid glutamic    Potentator de aroma

E621                      Glutamat monosodic   Potentator de aroma

E622                      Glutamat monopotasic                               Potentator de aroma

E623                      Glutamat de calciu Potentator de aroma

E624                      Glutamat monoamonic                               Potentator de aroma

E625                      Glutamat de magneziu                               Potentator de aroma

E626                      Acid guanilic Potentator de aroma

E627                      5′-Guanilat disodic Potentator de aroma

E628                      5′-Guanilat dipotasic   Potentator de aroma

E629                      5′-Guanilat de calciu    Potentator de aroma

E630                      Acid inozinic Potentator de aroma

E631                      5′-Inozinat disodic  Potentator de aroma

E632                      5′-Inozinat dipotasic    Potentator de aroma

E633                      5′-Inozinat de calciu     Potentator de aroma

E634                      5′- Ribonucleotide calcice                               Potentator de aroma

E635                      5′- Ribonucleotide disodice                               Potentator de aroma

E636                      Maltol     Potentator de aroma

E637                      Etilmaltol     Potentator de aroma

E640                      Glicocol si sarurile sale                               Modificator de aroma

E641                      L-Leucine      Modificator de aroma

E912                      Esterii acidului montan     Agent de glasare

E914                      Ceara de polietilena oxidata  Agent de glasare

E922                      Persulfat de potasiu     Agent de tratare faina

E927b                   Carbamida   Agent de tratare faina

E930                      Citrat de monoizopropil    Agent de conservare

E938                      Argon      Gaz pentru ambalare sub atmosfera inerta

E939                      Helium    Gaz pentru ambalare sub atmosfera inerta

E941                      Azot   Gaz pentru ambalare sub atmosfera inerta

E942                      Oxid de azot Solvent

E948                      Oxigen    Gaz propulsor

E950                      Acesulfam K Edulcorant

E951                      Aspartam     Edulcorant

E952                      Acid ciclamic si sarurile de Na, K, Ca                          Edulcorant

E953                      Izomalt (isomaltitol)    Edulcorant, stabilzant, umectant, agent crioprotector

E954                      Zaharina si sarurile de Na, K, Ca                               Edulcorant

E957                      Thaumatina Edulcorant

E959                      Neohisperidina  Edulcorant

E965                      Malitol si sirop de malitol                               Edulcorant, stabilzant, umectant, agent crioprotector

E966                      Lactitol   Edulcorant, stabilzant, umectant, agent crioprotector

E967                      Xilitol Edulcorant, stabilzant, umectant, agent crioprotector

E999                      Extract de Quillaia  Spumant

E1100                   Amilaza   Agent de tratare faina

E1101                   Proteaze Agent de tratare faina, agenti de fragezire carne, agenti pentru obtinere aromatizanti si potentatori de aroma, agenti de stabilizare vinuri, bere

E1102                   Glucozoxidaza   Antioxidant, agent de tratare faina

E1103                   Invertaza      Agent de hidroliza a zaharozei, agent de stabilizare

E1104                   Lipaza     Agent de scindare a grasimilor si de obtinere a aromatizantilor

E1105                   Lizozim   Conservant

E1200                   Polidextroza A, N    Substanta de ingrosare, umectant, stabilizant, substanta de balast, de texturare

E1201                   Polivinil pirolidona  Substanta de ingrosare, umectant, stabilizant, substanta de balast, de texturare

E1202                   Polivinilpolipirolidona 

E1404                   Amidon oxidat (amidon fluid)                               Amidon cu capacitate de umflare redusa la tratament termic. Amidon cu vascozitate redusa

E1410                   Fosfat de amidon (amidon monofosfat)         Substanata de ingrosare, stabilizator, liant

E1412                   Fosfat de diamidon (amidon reticulat cu oxiclorura de fosfor sau trimeta fosfat de sodiu)              Substanata de ingrosare pentru alimente tratate termic la temperaturi >110° C, pentru alimente acide, subtanta de stabilizare, liant

E1413                   Fosfat de diamidon fosfat                               Substanta de ingrosare, liant, stabilizator

E1414                   Fosfat de diamidon acetilat                               Substanta de ingrosare, liant, stabilizator

E1420                   Amidon acetilat (ester)     Limitarea retrogradarii amidonului (stabilizare), reducerea temperaturii de gelatinizare. Suprima fenomenele legate de retrogradare: cresterea vascozitatii, gelificarea, sinereza. Se utilizeaza in alimentele conservate la 4° C, alimente congelate, alimente conservate pentru o perioada indelungata.

E1422                   Adipat de diamidon acetilat                               Substanta de ingrosare pentru alimente tratate termic la temperaturi >110° C, pentru alimente acide, substanta de stabilizare, liant

E1440                   Amidon hidroxipropilat (eter)                               Limitarea retrogradarii amidonului (stabilizare), reducerea temperaturii de gelatinizare, suprimarea fenomenelor legate de retrogradare: cresterea vascozitatii, gelificare, sinereza. Se utilizeaza in alimentele conservate la 4° C, alimente congelate, alimente conservate pentru o perioada indelungata.

E1442                   Fosfat de diamidon hidroxipropilat                               Substante de ingrosare, emulgator

E1450                   Octenul succinat de amidon (ester)                               Substante de ingrosare, substante de emulgare

E1520                   Propilenglicol     Umectant, dizolvant

 

 

 

https://www.casa-unirea.ro/e-urile-din-alimente-lista-neagra-a-substantelor-chimice-care-otravesc-alimentele/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Aproape totul despre farmacia din ŢELINA

Denumirea telinei -Apium graveo¬lens vine din latină, unde apium este o denumire generică dată rădăcinilor comestibile, gravis înseamnă puternic, iar olens înseamnă miros

 

Aşadar, denumirea ştiinţifică a acestei legume s-ar traduce prin „rădăcina puternic mirositoare”, fă¬când referire la aroma sa intensă şi care o face foarte uşor de identificat, provenită de la un complex de sub¬stanţe cu efecte vindecătoare extraordinare. Telina are stramos o plantă sălbatică, care a cres¬cut cu milenii în urmă în zona Mediteranei şi a Mării Negre, unde prefera pământurile umede şi să¬rate, bine expuse la soare. Apoi a început să fie îmblân¬zită de oameni, care au luat-o în grădinile lor şi au îngrijit-o. Ţelina a fost recunoscătoare pentru grija lor şi a răspuns pe măsură: de la o generaţie la alta, rădă¬cina sa a devenit mai mare şi mai cărnoasă, frunzele sale mai fragede, iar seminţele sale bogate în uleiuri aromate. Aşa a ajuns ţelina leguma pe care o cunoaştem azi, fiind răspândită mai întâi în toată Europa şi apoi în toată lumea.
În antichitate, ţelina era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Ro¬man, încât a fost consemnată în scrie¬rile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele medicilor, care o conside¬rau un medicament deosebit de preţios, recomandat în boli de inimă, reuma¬tism, gută şi astenie sexuală. Hipo¬crate, părintele medicinei, o numea „selinom” şi o socotea un remediu foarte eficient pentru liniştirea sistemului nervos. Însuşi Homer o menţionează în „Iliada” şi „Odiseea” drept o iarbă sacră, cu calităţi terapeu¬tice excepţionale. La rân¬dul lor, romanii preparau o băutură alcoolică din ră¬dăcina şi seminţele de ţe¬lină, pentru a-şi mări ca¬pacitatea de efort şi ferti¬litatea. Medicii romani le prescriau şi copiilor şi ado¬lescenţilor rădăcină de ţelină, pentru a creşte mai repede, pentru a fi feriţi de boli şi de tulburările ado¬lescenţei. Tot la romani exista credinţa că o cunună din frunze de ţelină pusă pe cap fereşte mintea de aburii vinului în exces. Se spunea chiar despre poetul latin Horaţiu că purta mereu, atunci când participa la ospeţe, o cunună de frunze de ţelină.
Multe din credinţele şi obiceiurile folosirii ţelinei, consemnate în antichitate, le găsim şi în tradiţia şi me¬dicina populară de la noi. În lumea satului românesc, ţelina era primul remediu în caz de convalescenţă, tuberculoză pulmonară sau infertilitate. De altfel, cali¬tăţile afrodiziace ale acestei plante au devenit un ade¬vărat mit în tradiţia populară românească, ajungând până în zilele noastre. Cât este ficţiune şi cât este ade¬văr din toate aceste utilizări terapeutice vom afla în rândurile care urmează.

Ţelina ca medicament   

 

Piure de ţelină

Rădăcina acestei legume este o adevărată colecţie de substanţe cu efecte vindecătoare. Trebuie ştiut, însă, că ele se găsesc preponderent în coaja ţelinei, pe care de obicei gospodinele o curăţă şi apoi o aruncă, nefiind consumată. Or, ea conţine cele mai multe substanţe antibiotice şi antifungice din plantă, dar şi vitamine cum ar fi C, B1, B2, B6 sau B9, toate cu rol în protec¬ţia contra radicalilor liberi, în întărirea imunităţii şi a rezistenţei noastre la factorii de mediu agresivi. Ca atare, pentru a fi eficientă în terapie, ţelina va fi consu¬mată cu tot cu coajă. Sub coaja cea bogată în vitamine (rădăcina propriu-zisă a plantei) se află calciu, potasiu, magneziu, fosfor şi fier, adică mai toate mineralele cu rol în menţinerea sănătăţii sistemului nervos şi a celui endocrin, în dezvoltarea lor armonioasă la copii. De aceea, rădăcina de ţelină este recomandată în mod spe¬cial copiilor şi adolescenţilor, inclusiv celor cu tulbu¬rări de creştere şi de maturizare.

Cum preparăm şi cum administrăm rădăcina de ţelină

Mai întâi de toate, trebuie ştiut că cele mai bune efec¬te terapeutice se obţin consumând rădăcinile proaspete de ţelină, şi nu cele conservate prin depozitare la rece sau preparate prin încălzire, care îşi pierd multe din calităţile vindecătoare. După două săptămâni de refrigerare, se pierd aproximativ 50% din majori¬ta¬tea vitaminelor, în timp ce prin fier¬bere, este pierdut un procent de peste 70% din conţinutul de vitamina C, vitamina A, vitaminele B1 şi B6.

Sucul
Este forma de administrare a ţeli¬nei cea mai eficientă din punct de ve¬dere terapeutic. Se obţine cu ajutorul storcătorului elec¬tric centrifugal, din ţe¬li¬nă proaspătă, sănătoasă, bine spălată, dar necurăţată de coajă, care este partea cea mai bogată în substan¬ţe nutritive. Coaja va fi doar spălată foarte bine. Sucul obţinut se amestecă în proporţie de 3:1 cu suc de morcov, consumân¬du-se amestecul imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în recipiente bine închise, dar nu mai mult de şase ore. De regulă, un adult va consuma zilnic 50-150 ml de suc de ţelină, o cantitate mai mare fiind contrain¬di¬cată, deoarece poate produce deranjamente gastro-intes¬tinale, stări de inapetenţă, vomă. Sucul de rădăci¬nă, obţinut prin centrifugare, este cea mai eficientă for¬mă de administrare a acestei legume, deoarece vita¬mi¬nele, enzimele, mineralele şi pigmenţii pe care îi con¬ţine sunt foarte uşor de asimilat.

Ţelina fiartă
Poate fi consumată ca atare, sub formă de piure sau în diverse alte mâncăruri (ciorbe, tocăniţe, ghiveciuri etc.). În urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A conţinută este distrusă, la fel ca şi vitamina C şi multe alte substanţe nutritive. Totuşi, este important de ştiut că vitaminele şi mineralele rămase după fier¬bere vor fi mult mai uşor de asimilat din ţelina fiartă, decât din cea crudă. Mai mult, ţelina fiartă (eventual amestecată cu cartofi şi puţin morcov fiert) este foarte bine digerată şi tolerată de către tubul digestiv, fiind ca atare recomandată în mod special persoanelor convalescente ori celor care datorită unor afecţiuni gastro-intestinale nu suportă crudităţile. Din aceste motive, ţelina fiartă poate avea de multe ori o aplica¬bi¬litate terapeutică mai mare decât cea consumată crudă.

Vinul tonic de ţelină

Se taie mărunt două rădăcini de ţelină de mărime medie şi se pun într-un litru de vin alb. Apoi se adaugă 100 g miere de albine şi 5 linguriţe de seminţe de ţelină pisate. Totul se macerează timp de cinci zile, apoi se filtrează, obţinându-se o băutură parfumată, cu un gust dulce-picant, din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale, având efecte diuretice, afrodiziace şi tonice. Vinul de ţelină se mai foloseşte tradiţional şi pentru reglarea ciclului men¬strual sau contra amenoreei, iar mai nou, pentru înde¬părtarea efectelor nedorite ale anticoncepţio¬na¬le¬lor de sinteză.

Tratamente interne
o Adjuvant în cancer – studii de laborator au arătat că există nu mai puţin de opt substanţe cu efecte citostatice în rădăcina ţelinei. De pildă, aşa-numiţii compuşi acetilenici stopează creşterea tumorilor. Alte substanţe din rădăcina acestei legume, care între altele dau ţelinei mirosul specific, au un important rol în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă, atât pentru prevenire cât şi ca adjuvant contra bolilor tumorale, consumul de suc de ţelină, câte 50-100 ml pe zi.
o Cancerul gastric – se recomandă administrarea unui amestec de suc de ţelină şi suc de cartofi, com¬binate în proporţia 1:2. Se consumă câte 300 ml de suc pe zi, în reprize. Cura durează timp de 1 lună, după care se face o pauză de 15 zile (timp în care se admi¬nistrează suc de varză), apoi se reia. Cumarinele, o categorie de substanţe conţinute de rădăcina de ţeli¬nă, blochează dezvoltarea tumorilor pe tubul digestiv, în timp ce sucul de cartofi cruzi conţine la rândul său sub¬stanţe citostatice naturale, care împiedică meta¬sta¬za¬rea tumorilor.
o Cancerul intestinal – pentru prevenirea formării tumorilor în colon se recomandă curele îndelungate cu salată de ţelină. În tratamentul cancerului de colon deja instalat, se face o cură cu suc de rădăcină de ţelină. Se beau 100 ml suc zilnic, în combinaţie cu suc de mor¬covi. Studii făcute în New Jersey, Statele Unite, au arătat că mai multe principii active din ţelină stopează dezvoltarea formaţiunilor tumorale din colon.
o Leucemie – se consumă sucul obţinut din ră¬dăcini şi frunze de ţelină, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în proporţii egale cu suc de morcovi. Su¬cul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica dete¬riorarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, o speranţă în tratamentul acestei afecţiuni. Studii de medicină experimentală au arătat că două categorii de principii active conţinute de ţelină (luteolina şi ftali¬dele) au un efect citostatic, provocând aşa-numita moarte programată a celulelor mutante.
o Colesterol şi trigliceride mărite – un studiu făcut de un institut al Departamentului Guvernamental pentru Agricultură al Statelor Unite a arătat că o porţie de doar 100 de grame de salată de ţelină consumată zilnic ajută la scăderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20 %. Aceasta, deoarece ţelina stimulează secreţia de acizi biliari şi este foarte bogată în fibre alimentare, blocând, atunci când este consumată îm¬preună cu alte alimente, punerea în circulaţia sanguină a trigliceridelor în exces şi a colesterolului. Efectul celulozei şi a altor fibre alimentare conţinute de ţelină asupra nivelului trigliceridelor din sânge este extraor¬dinar, studii de medicină experimentală arătând o scădere a valorii acestora cu 17,3-33,5% după doar treizeci de zile de tratament.
o Diabet – se consumă zilnic minimum 50 de grame de rădăcină de ţelină, sub formă de salată, care poate fi amestecată cu morcovi, varză, pătrunjel. Toate aceste legume sunt bogate în fibre alimentare şi în principii active cu efect hipoglicemiant. Consumată zilnic, salata ajută, de asemenea, organismul să devină mai receptiv la acţiunea insulinei.
o Obezitate – cura cu suc de ţelină, din care se con¬¬sumă 50 ml înainte de fiecare masă, este un ade¬vă¬rat elixir în tratarea supragreutăţii. Această plan¬tă are efecte diuretice, aju¬tându-ne să eli¬minăm excesul de apă din ţesuturi şi aju¬tându-ne la controlul apetitului ali¬men¬tar (substanţele din coaja ţelinei reduc apetitul pe termen lung). De ase¬menea, ţelina rădăcină şi cea verde, consu¬mate zilnic (40-70 de gra¬me), reduc reacti¬vitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru comba¬terea aşa-numitelor „accese de foa¬me”, care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii de tensiune emo¬ţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă.

o Cistită – combinaţia de suc de ţelină şi de mor¬cov este un ajutor foarte puternic în tratamentul cisti¬tei. Coaja ţelinei este bogată în substanţe antibiotice cu spectru larg, substanţe care fac – între altele – ca ră¬dăcina de ţelină să reziste fără să se strice un timp mult mai îndelungat decât alte legume. Dar cea mai importantă proprietate a acestei legume este cea de alcalinizare a urinei, ceea ce va face mult mai eficient tratamentul cu plante medicinale sau cu antibiotice de sinteză.
o Calculi renali – sărurile de potasiu şi magneziu conţinute de rădăcina sa fac din ţelină un excelent diu¬retic, eficient pentru eliminarea calculilor renali, mai ales a celor de mici dimensiuni. Mai mult, frun¬zele şi rădăcina de ţelină conţin principii antiin¬fla¬matoare renale, contribuind astfel la prevenirea for¬mării calcu¬lilor. Se recomandă curele de 2 săptămâni, timp în care se administrează în fiecare zi câte 100 ml de suc de rădăcină şi frunze (obţinut prin centrifugare).
o Calculi biliari – se recomandă, în mod special, consumul rădăcinii şi al frunzelor de ţelină crude, sub formă de salată. Datorită conţinutului de fibre alimen¬tare, a efectelor sale de stimulare a evacuării bilei din colecist (colecistochinetice), ţelina este un remediu ex¬celent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosită pentru eliminarea „mâlului” (mi¬crocalculilor) din vezica biliară.
o Bronşită cronică (inclusiv tabagică), tuber¬cu¬loză pulmonară, pneumonii recidivante – având pro¬prietăţi antispastice bronşice, antibiotice, emoliente şi expectorante, rădăcina de ţelină este folosită în me¬di¬cina tradiţională europeană şi asiatică contra afec¬ţiu¬nilor bronşice şi pulmonare. Ţelina crudă nu trebuie să lipsească de la masa celor cu tuberculoză pulmonară sau cu pneumonie, deoarece stimulează imunitatea, in¬hibă înmulţirea bacteriilor, reduce transpiraţiile noc¬tur¬ne şi calmează tusea.
o Dismenoree, infertilitate feminină, menopauză prematură – sucul de ţelină (frunze şi rădăcini) are efecte întineritoare şi de reglaj hormonal asupra femei¬lor. Fitohormonii prezenţi în întreaga plantă acţionează asupra hipofizei, glandă care coordonează, între altele, activitatea ovarelor. Din acest motiv, sucul de ţelină este eficient contra tulburărilor de ciclu men¬strual (dis¬menoree) şi în apariţia precoce a menopau¬zei, cu dere¬glări la debutul climaxului (bufeuri, prurit vaginal). Câte 30 de ml de suc de ţelină se iau cu 30 minute îna¬intea meselor principale, într-o cură de 28 de zile. În timpul curei nu se vor consuma dulciuri (ciocolată, prăjituri, sucuri artificiale), iar timp de 3 luni, se re¬duce consumul alimentelor bogate în grăsimi şi protei¬ne (carne, preparate din carne, conserve, brân¬zeturi grase).

o Frigiditate – se consumă 50-100 ml de vin obţinut din rădăcini şi seminţe de ţelină, preparat după reţeta prezentată. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după ce aţi mâncat, cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe ter¬men lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, sucul de rădăcină de ţelină (100 ml pe zi), pulberea de seminţe de ţelină (2 grame pe zi), care au efecte pu¬ternice de relansare a activităţii gonadelor.
o Aritmie cardiacă – datorită conţinutului foarte ridicat de potasiu şi magneziu (de 4 ori mai mare decât la alte plante), ţelina are calităţi puternice de stabilizare a ritmului cardiac. De altfel, această plantă este reco¬mandată în toate afecţiunile inimii, având efecte uşor coronaro-dilatatoare, prevenind depunerile de aterom pe vasele de sânge care alimentează inima, ajutând la reducerea edemelor celor cu insuficienţă renală.
o Hipertensiune – cercetătorii de la Universitatea Chicago au descoperit recent în ţelină un compus (3-butilftalidă) care scade puternic tensiunea arterială prin dilatarea şi relaxarea vaselor sanguine. Acest medica¬ment hipotensor natural se găseşte în sucul de rădăci¬nă de ţelină şi are efecte pe termen lung. Oamenii de ştiinţă consideră că o cură de scurtă durată (şapte zile), în care se consumă 100 ml pe zi, are efecte care pot dura şi trei săptămâni, producând o scădere a tensiunii arteriale.
o Reumatism – rădăcina de ţelină merită cu priso¬sinţă să fie supranumită „mătura reumatismelor”, de¬oa¬rece are efecte de ameliorare evidente în mai toate formele de reumatism, de la cel infecţios, la cel cu fenomene degenerative. Aceasta, deoarece sucul şi salata din această legumă catalizează eliminarea substanţelor toxice, au efecte antiinflamatoare şi calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă. Se reco¬mandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcină (100-150 ml pe zi), consumat pe stomacul gol, în com¬binaţie cu suc de morcovi. Este eficace şi salata de ţe¬lină crudă.
o Gută – puţine remedii se pot lăuda cu un aseme¬nea efect de eliminare a excesului de săruri ale acidului uric, ca ţelina. Se administrează sucul sau fiertura de ţelină, în cure de 2 săptămâni, timp în care se ţine un regim exclusiv vegetarian. Cura cu ţelină elimină rapid crizele dureroase, acţionează direct la nivelul articu¬laţiilor afectate de gută, ajută la îmbunătăţirea meta¬bolismului proteinelor.

Tratamente externe

o Leziuni canceroase pe piele – rădăcina şi frunzele proaspete de ţelină se toacă fin sau se pasează prin mixer, iar pasta rezultată se pune în tifon şi se aplică pe locul afectat, unde se ţine vreme de 4 ore. Toa¬te părţile plantei conţin substanţe care distrug ce¬lulele canceroase şi stimulează refacerea ţesuturilor sănătoase. Cura externă cu ţelină va fi dublată şi de administrarea internă a acestei legume, precum şi de un regim vegetarian cu multe crudităţi.
o Degerături – medicul francez Jean Valnet şi-a vindecat un prieten în doar trei zile, de nişte degerături destul de grave la picioare, cu ajutorul unei reţete foar¬te simple: se pune un sfert de kilogram de rădăcină de ţelină într-un litru de apă şi se fierbe vreme de 45 de minute. După ce se răceşte, ajungând la tempera¬tura ca¬merei, se strecoară şi se pune într-un lighean. Se cu¬fundă mâinile şi picioarele în acest decoct con¬centrat, ţinându-le vreme de 10-20 minute, de 3 ori pe zi.
o Vitiligo – pe locurile afectate se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi apoi lă¬sate să se răcească puţin. Aplicaţia se ţine timp de 2 ore, frunzele (se pun cât de calde putem suporta) fiind acoperite cu celofan şi cu ţesături din lână. Intern, se administrează sucul din rădăcină (cu tot cu coajă) şi din frunze (obţinut prin centrifugare), din care se iau câte 6 linguri, pe stomacul gol, înaintea fiecărei mese. Se pare că efectul favorabil în această tulburare de pigmentare a pielii s-ar datora în principal conţinutului ridicat în bergapten (o substanţă conţinută în mari cantităţi de către coaja rădăcinii) al acestei plante.
o Inflamaţii oculare – cu sucul de rădăcini şi frunze de ţelină se umezeşte o bucată de tifon curat, care se pune pe pleoapele închise. Aplicaţia se lasă minimum 30 de minute şi are efecte antiinflamatoare oculare şi antiinfecţioase.
o Placă bacteriană, carii, tartru – consumul de salată de ţelină crudă este o completare foarte necesară spălării dinţilor cu periuţa şi pasta de dinţi. Rădăcina acestei legume are efecte antibiotice la nivelul gurii, iar în procesul masticaţiei va curăţa foarte bine dinţii şi întreaga cavitate bucală.
Ţelina şi potenţa

Salată de ţelină

Contrar credinţelor populare, cel mai puternic efect de stimulare a potenţei nu îl are sucul de ţelină, ci pulberea obţinută din seminţele acestei legume. Ele con¬ţin într-o proporţie mult mai mare decât rădăcina nişte substanţe aromatice care sti¬mulează hipo¬fiza să producă aşa-numiţii hormoni gonadotropi, care stimu¬lează nu doar apetitul amoros, ci şi fertilitatea mas¬culină. Seminţele şi rădăcina de ţelină au efecte vaso¬dilatatoare genitale, lucru care explică faima acestei legume, de afrodiziac rapid. Pentru combaterea infer¬til¬ităţii şi a impotenţei masculine, se fac tratamente cu o durată de 30 de zile, timp în care se administrează câte 5 grame de pulbere de seminţe de ţelină pe zi. În paralel, se consumă sucul de ţelină, câte 100 ml pe zi, administrat dimineaţa. Ambele părţi ale plantei au un efect reîntineritor general asupra bărbaţilor, redându-le vigoarea.
Precauţii şi contraindicaţii la folosirea ţelinei

În timpul sarcinii, rădăcina de ţelină nu va fi consumată crudă, ci doar fiartă. Frunzele de ţelină se vor consuma cu moderaţie (maximum 5 grame pe zi), în perioada sarcinii, în timp ce seminţele de ţelină sunt total contraindicate în această perioadă. Curele de ţelină pot conduce la apariţia fotodermatitelor (sensi¬bilitate exagerată a pielii la radiaţia solară), de aceea, persoanele ce consumă ţelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic, fără să folo¬seas¬că creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiaţiilor ultraviolete. În cazul aplicaţiilor externe cu ţelină, expunerea la soare este strict interzisă, vreme de mini¬mum 24 de ore.
În foarte rare cazuri, ţelina poate produce alergii, traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz în care tratamentul va fi întrerupt.

Sucul din ţelină, cel mai bun detoxifiant al organismului

Atât frunzele, cât şi rădăcinile ţelinei au virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală.
Frunzele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale.
Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decât sucul din rădăcini. După îndepărtarea peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea, dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minimum 24 de zile (nu se depăşeşte cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în acnee juvenilă rebelă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool.
Infuzia din frunze (o linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în congestie hepatică, litiază renală şi reumatism.
Sucurile din rădăcini, excelent tonifiant
Sucul se obţine din rădăcina rasă sau prin tăiere în felii subţiri sau cuburi care se pun în mixer 2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj, nervozitate, febră, reumatism, gută, tuse, catar bronşic, obezitate, de drenor pulmonar şi hepatic şi remineralizant. Extern, se aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură.
Sucul din rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni).
Decoct din rizomi şi rădăcini rase (30 g fierte într-un litru de apă timp de 10-15 minute), se bea câte o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos, cu acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă, balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută.
Sirop din rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel, sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g) care se infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop de zahăr, după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5 linguri pe zi având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului.
Infuzie din ˝ linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive, tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.

„Inamicul“ stresului
Având proprietăţi antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă (hidropizie).
Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres.
Părintele medicinei, Hippocrate, recomanda, în urmă cu 2.500 de ani, să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.
Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.
Ţelina diminuează senzaţia de foame
Prin efectele diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame.
Se recomandă a fi consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ˝ de pahar suc din frunze într-o cură de 15-20 de zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină.
Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge.
Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele debile, anemice şi convalescente.
„Mătura reumatismelor“
Numită „mătura reumatismelor“, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze, lumbago şi gută, având rol în eliminarea substanţelor toxice precum şi efecte antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă.
Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (două pahare pe zi), consumat pe stomacul gol în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata din frunze tăiate mărunt, cu rol depurativ şi curativ.
Pe articulaţiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de două ore, învelite cu celofan şi cu ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.
Sucul de ţelină şi morcov, bun pentru regenerarea pielii
Prin proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi antipruriginoase, preparatele din ţelină sunt remedii excelente în profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienţă în vindecarea de ulceraţii, plăgi tegumentare, degerături, contuzii, vânătăi, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis şi acnee juvenilă. Pentru aceste afecţiuni sunt recomandate cure de 2-3 săptămâni cu salate bogate în frunze de ţelină sau cu suc din rădăcini (câte ˝ pahar de 2 ori pe zi, luate dimineaţa şi seara, la culcare). Pentru regenerarea ţesuturilor epidermice după răniri şi ulceraţii, la sucul de ţelină se adaugă şi suc de morcov.
La bolnavii de vitiligo, o leucodermatită de lungă durată, este indicat sucul de ţelină (2-3 linguri pe zi, luate dimineaţa pe stomacul gol şi înainte de mese).
Întrucât există în rădăcini un raport ideal între conţinutul de fier şi cel de magneziu, sucul din rădăcina de ţelină ajută la profilaxia cancerului de piele.
Ţelina în alimentaţie
Toate organele plantei ar trebui să fie nelipsite din alimentaţia noastră curentă. Frunzele au fost utilizate în alimentaţia europeană încă din secolul al XV-lea, fiind mult apreciate la aromatizarea unor salate, supe, ciorbe, sosuri, maioneze şi în multe feluri de mâncăruri scăzute cu carne, peşte şi ouă, fripturi rotisate. Se asortează cu morcov, pătrunjel verde, cartofi, fasole etc. Savoarea proaspătă, aromatizantă şi suculentă, cu miros intens şi agreabil, are un rol esenţial în stimularea apetitului şi în favorizarea digestiei.
Frunzele se consumă în stare proaspătă sau uscată pentru iarnă. Pentru salate se toacă mărunt şi se amestecă cu puţină lămâie şi ulei de floarea soarelui.
Rădăcina este indispensabilă în arta culinară, fiind în perfectă armonie cu prazul, pătrunjelul, ceapa şi morcovul. Se poate consuma în stare crudă, dată pe răzătoare şi introdusă într-un amestec de salate, luate înainte de mese.
Salata se prepară într-un castron în care se rade o rădăcină de ţelină, alături de morcov, măr, sfeclă roşie şi pătrunjel (rădăcină); se adaugă puţină salată verde, ceapă, felii de tomate, untdelemn, sare şi suc de lămâie, care se amestecă şi se consumă la mesele principale.
O altă salată se prepară din 2 ţeline mari care se fierb în apă cu sare; se taie în felii subţiri şi rotunde, se adaugă ulei, sare, suc de lămâie şi se aşază pe un platou, asortat cu frunze de pătrunjel, salată verde sau varză roşie.
Tot din ţelină se prepară o supă dintr-o rădăcină tăiată în bucăţi mici, se adaugă 0,5 kg cartofi şi 100 g orez; se fierb împreună în doi litri de apă cu sare şi se drege cu smântână sau cu bulion.
În arta culinară sunt mult apreciate câteva feluri de mâncare preparate cu rădăcină de ţelină: salate (eventual cu adaos de morcov, dovlecei, hrean, lămâie, tomate, mere, ananas, arpagic sau maioneză), supă-cremă, tocane de ţelină (cu carne, parmezan, măsline sau ciuperci), budincă, gustare cu ciuperci, musaca, piure, sufleu.

Legatura neasteptata dintre vinul alb si cancer

ADN-ul nostru se modifica in urma unui obicei uzual, pe care multi il practica zilnic

 

 

Multe forme de cancer sunt genetice, dar sunt multe forme care au si cauze externe si, mai mult decat atat, atunci cand factorul genetic se alatura celui extern, este mult mai greu ca organismul sa lupte impotriva cancerului.