Dintre substanţele  active,mai importante din fructe  amintim: grăsimi (în cantitate mare, aproape 50% din conţinutul alunei), protide (de asemenea în cantitate mare – până la 30%), numeroase săruri minerale, vitaminele A, B1, B2, F, tanin.

Amplasarea culturii.
Alunele de pamant prefera suprafete de teren arabil cu un sol nisipo-lutos, afanat care sa permita patrunderea ginoforilor la aprox.10 cm adancime si dezvoltarea fructelor. Cel mai favorabil pH este de 6,5-7,5.
In tara noastra arahidele pot fi cultivate numai in zona de sud Zimnicea, Turnu Magurele si pe nisipurile din Oltenia, in conditii de irigare.
Rotatia – se poate cultiva dupa oricare alta cultura mai putin leguminoasele pentru boabe mazare, fasole, linte, naut, lupin, bob, soia etc..
Fertilizarea
Sunt recomandate 50 – 60 kg/ha N s.a si 40 – 60 kg/ha s.a P2O5.
Samanta si semanatul
Epoca optima de semanat este cuprinsa intre 25 aprilie – 5 mai, cand la adancimea de semanat temperatura este de minim 12oC si vremea este in incalzire.
Densitatea optima a culturii este de 80 – 120 mii plante/ha, in functie de soi talia plantelor.
Cantitatea de samanta la ha variaza in functie de MMB boabelor, si variaza intre 60 – 75 kg/ha. Este bine ca inainte de semanat semintele sa fie tratate cu insectofungicide.
Semanatul se realizeaza in benzi, cu semanatorile pentru infiintarea culturilor prasitoare la distanta intre randuri de 50 cm, iar intre plante pe rand 16 – 20 cm in functie de viguarea soiului, la adancimea de 5 – 6 cm.
Lucrarile de ingrijire
Alunele de pamant rasar dupa aproximativ 10 – 15 zile, in functie de temperatura si umiditate. In primele 45 – 50 de zile plantele sunt sensibile la imburuienare intrucat au un ritm de crestere redus.
In mod obisnuit sunt necesare 3 – 4 prasile mecanice. Odata cu ultima prasila se realizeaza si bilonarea la soiurile cu port erect. Bilonarea este necesara, pentru ca ginoforii sa patrunda cu usurinta si sa dezvolte pastaile. Inaltimea biloanelor trebuie sa fie de 20 – 25 cm inaltime.
Indicat este infiintarea culturilor de arahide pe suprafete unde exista posibilitatea de irigare.
Recoltarea
Se realizeaza cand fructele au ajuns la maturitatea deplina, acest lucru se constata prin ridicarea de probe, obligatoriu inainte de caderea brumelor.
Recoltarea se realizeaza prin scoaterea din pamant a fructelor, folosind sapa, plugul, sau masini de dislocat. Plantele astfel recoltate se intind pentru uscare pe suporti de lemn in soproane aerisite. Dupa uscare pastaile se separa de pe tufe. Exista si masini speciale de separare a pastailor de pe tufe. Pastaile desprinse de pe plante contin 40 – 50% umiditate, din aceasta cauza se recomanda uscarea artificiala, pana cand umiditatea scade pana la 10 – 8%.
Productia
In mod obisnuit productia/ha este de 2,5 – 4 t/ha pastai, semintele reprezentand intre 65 si 75% din greutatea pastaii.

ALUNUL DE PĂDURE

Descrierea plantei

Este foarte răspândit în zonele de deal, colinare şi montane, fiind o specie pretenţioasă la lumină. Creşte la marginea pădurilor, în lumini­şuri. Celor care locuiesc în ast­fel de zone le recomand ca în curte, pe lângă brazi, pini sau alţi arbori ornamen­tali, să plan­teze şi câte un alun de pă­dure. Arbust de până la 5 m înălţime, cu tulpini drepte, ramificate de la ba­ză, alunul are o coroană cu deschi­dere largă, care cuprinde lumina ca un potir. În zilele senine, ramurile şi frunzele lui sunt poleite cu soare şi strălu­cesc, decorând feeric pădu­rea. Toamna târziu, după căderea frun­zelor, pe ramurile alunului apar mâţişori gingaşi şi cafenii, care puşi acasă în glas­tre, răspândesc aromă sălbatică, de pădure. Fruc­­tul alunului, aluna, este acoperit de o coajă sub­ţire, dar tare, care la maturitate are culoarea brun-ro­şietică. Din tulpinile tufei de alun se obţin araci de foarte bună calitate, rezistenţi la putrezire, care se folosesc în grădină.

Recoltare şi uscare

De la alunul de pădure se folosesc fructele (Fruc­tus coryli), frunzele (Folium coryli) şi scoarţa (Cortex coryli). Recoltarea se face toamna, când alunele ajung la maturitate deplină. Se pun la uscat câteva zile şi se decojesc doar înainte de folosire. Păstrate de­co­jite, încep să râncezească, pentru că au un conţinut mare în ulei. Se folosesc ca atare sau uşor coapte. Pen­­tru a păstra nealterate principiile active, tempe­ra­tura de coacere nu trebuie să depăşească 150 de grade.
Scoarţa se recoltează primăvara, odată cu înce­putul ciclului vegetativ, când se activează circulaţia sevei. În această perioadă, ea se desprinde uşor de pe ramurile şi tulpinile de 2-3 ani. Se taie sub formă de fâşii lungi de 5-10 cm şi se pun la uscat, fragmentându-se groscior, înainte de utilizare.
Frunzele au perioada optimă de recoltare în lu­nile iunie-iulie, când sunt încă tinere. Usca­rea se face pe cale naturală, la umbră, în strat subţire, în poduri, verande, balcoane sau şoproane bine aerisite.

Compoziţia chimică

La fel ca şi miezul de nucă, aluna este bogată în proteine, acizi graşi esenţiali (acidul lino­lenic = omega 3 şi acidul linoleic = omega 6) şi cantităţi mici de glucide, care o transformă într-un aliment pentru dieta diferitelor afecţiuni. De asemenea, în alune se găsesc vitamine hidrosolubile (vitaminele din complexul B, vitamina C, vitamina P), vita­mine liposolubile (vitaminele A, E şi F), nume­roa­se săruri minerale (macro, oligo sau micro­ele­men­te). Frunzele şi scoarţa conţin tanin, acid cafeic, acid clorogenic, fla­vonoide, diferiţi polifenoli.

Preparate farmaceutice din alun

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: ALUNELE

Ulei şi tinctură de alune

Infuzia

Mod de preparare: 1 lingură de frun­ze de alun us­cate şi mărunţite gros­cior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.

Decoctul

Mod de preparare: 1 lin­gură de scoarţă de alun uscată şi mărunţită groscior se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emai­lat. Se va avea în vedere să se com­pleteze la final apa evaporată. Se filtrează lichidul fierbinte prin tifon sau vată medicinală, care se va umec­ta cu puţină apă. Se îndulceşte, ca şi infuzia, cu miere.

Tinctura

Mod de preparare: 2 lin­guri de frunze sau scoarţă de alun, uscate şi mărunţite gros­cior, se pun la mace­rat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină lim­pezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, înde­păr­tându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe pe­rioada păstrării, se agită flaconul înainte de utili­zare.

Vinul terapeutic

Mod de preparare: peste 50 g (4 lin­guri) frunze sau scoarţă uscată şi mărun­ţită groscior se toarnă 1 litru de vin roşu, adus la fierbere. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După expirarea perioadei de macerare, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, şi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea lim­pede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păs­trat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la tempera­tura camerei, dacă vinul folosit la preparare are con­centraţia al­cooli­că de cel puţin 11 grade. În ca­zul concentraţiei alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medi­cinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în al­cool a tincturii şi a vi­nu­lui, nu se recomandă administrarea lor conducă­torilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.

Ulei terapeutic

Uleiul virgin de alune se ob­ţine mai greu în gos­podărie, de­oarece este nevoie de o presă de mână pentru obţinerea lui. Pu­tem, în schimb, să preparăm un ulei terapeutic folo­sind metoda prezentată mai jos. Obţinem în acest mod un preparat de bună calitate, bogat în acid linolenic.
Mod de preparare: 4 linguri de alune de pădure (în lipsă, se pot folosi şi alunele de pământ nesărate) mă­cinate groscior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute, pe baie de aburi, pus în flacoane de sticlă. Se lasă apoi timp de 2 zile, după care se filtrează. Uleiul rezultat este un excelent emolient pentru piele, pe care o protejează de efectul nociv al detergenţilor, solvenţilor organici, poluan­ţilor din aer, reziduurilor chimice şi contactului cu alergeni de diferite origini.

Tratamente interne
Nota farmacistului: viaţa biologică a organis­mului uman este posibilă datorită metabolismului. Ca să aibă loc fenomenul de metabolism este nevoie de aport de nutrienţi. Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor biochimice care au loc în ţesuturile vii şi care întreţin şi menţin viaţa. Nutrienţii sunt acele sub­stanţe care se găsesc în principal în produsele de ori­gine vegetală şi animală, şi pe care organismul şi le procură din alimente sau, când este cazul, din supli­mente nutritive, folosindu-le mai departe în pro­cesele metabolice, pentru a supravieţui şi a se dez­vol­ta. Sunt 7 nutrienţi esenţiali pentru viaţă: protei­nele (amino­acizii), lipidele (grăsimile), carbonhidra­ţii (za­ha­ru­rile), vitaminele, mineralele, apa şi oxige­nul. Dacă apa şi oxigenul se găsesc în natură, în me­diul în­conjurător, ceilalţi nutrienţi sunt produşi de plante şi animale. Proteinele, grăsimile, zaharurile sunt con­siderate macronutrienţi şi repre­zintă sursa principală pentru desfăşurarea metabolis­mului, vita­minele şi mi­neralele sunt micronutrienţi şi joacă un rol important în fenomenele biochimice care au loc în organism, sunt catalizatori ai metabolismului. Apa şi oxigenul sunt mediile în care se desfăşoară meta­bolismul vieţii pe pământ. De altfel, viaţa nu ar fi posibilă fără apă şi o atmosferă bogată în oxigen.

De reţinut
* Sunt multe asemănări între indicaţiile terapeu­tice şi modul de folosire a alunelor şi a miezului de nucă. De aceea, se recomandă ca în terapia de preven­ţie să se folosească prin alternanţă preparatele din alun cu cele din nuc, pentru a evita o monotonie în dieta terapeutică.
* Ca terapie complementară de prevenţie, pentru persoanele cu predispoziţie la anumite boli, se reco­mandă consumul regulat de alune. În cazul în care bolile au fost deja „instalate”, se folosesc şi cele­lalte pre­parate (infuzia, decoctul, tinctura sau vinul tera­peutic).

* Boli ale inimii – boală coronariană, angină pectorală, infarct miocardic, exces de colesterol
Locul predilect al depunerilor de colesterol rău (LDL) sunt vasele coronariene, care odată înfundate, devin rigide, producând inevitabil angina pectorală şi mai apoi infarctul miocardic. Preventiv, se folosesc alunele, câte 10 alune de pădure pe zi, ca atare sau mă­cinate. În cazul bolilor deja instalate, se recomandă următorul tratament:
Infuzia: câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adău­gate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, în­dul­cite după gust cu miere
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: ALUNELE

* Ateroscleroză
Rigiditatea vaselor (vene şi artere) specifică vârst­ni­cului se datorează, în principal, depunerilor de co­lesterol rău (HDL) care se numesc ateroame. Forma­rea acestora poate fi împiedicată de acizii graşi nesa­turaţi omega 3 (acidul linolenic) şi omega 6 (acidul linoleic) conţinuţi în miezul de alună. Se recomandă în acest sens, ca prevenţie, consumul regulat de miez de alună măcinat, câte 2 linguriţe pe zi. Pentru a evita monotonia se consumă al­ter­nativ cu miezul de nucă.

* Bolile vaselor sanguine – varice, tromboflebită, hemoroizi, fragilitate capilară
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, în­dulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale aparatului digestiv – diaree, flatulenţă, balonări
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust cu miere.

* Bolile ficatului – steatoză (sau ficat gras)
Reprezintă o acumulare excesivă de lipide în celu­la hepatică. Se poate preveni prin înlocuirea grăsimi­lor de natură vegetală, solide, cu grăsimi vegetale (uleiuri vegetale) fluide. Alunele au suficient ulei cât să acopere necesităţile fiziologice ale organis­mului. Consumaţi 10 alune de pădure pe zi, ca atare, sau măcinate.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: ALUNELE

* Bolile inflamatorii ale aparatului urinar
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, în­dulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale pielii – dermatită atopică
Principalul simptom al dermatitei atopice este ru­go­zitatea crescută a pielii, care poate fi atenuată şi îndepărtată prin consumul de produse bogate în acizi graşi nesaturaţi. Cei care sunt diagnosticaţi cu o ase­menea boală e bine să consume regulat alune. Tra­tamentul intern se asociază cu masaje pe piele cu ulei de alune.

* Bolile părului – alopecie, calviţie, peladă
Una din cauzele căderii păru­lui este şi lipsa zincului din orga­nism. Alunele, la fel ca şi nucile, conţin acest element, deci se re­co­mandă să fie con­sumate regu­lat de cei ce au predispoziţie la chelit. Doză zilnică: câte 5 alune de pădure, dimineaţa, şi 5 seara, după masă. Extern, se poate folosi o loţiune contra căderii părului preparată în Farmacia Faltis.

* Afecţiuni alergice – urticarie, prurit, eriteme
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli din sfera ORL – epistaxis
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel, coada-şori­celului sau salvie.

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: ALUNELE

* Boli de nutriţie – inaniţie, caşexie
O linguriţă de alune măcinate se amestecă cu miere şi se consumă de 2 ori pe zi, după masă. Pentru creş­te­rea apetitului, se poate bea o ceş­cuţă de vin terapeutic.

* Obezitate
Remediile din frunze şi scoarţă de alun, prin con­ţinutul lor bogat în acid clo­rogenic, sunt recomandate în curele de slă­bire. Se administrează câte o cană de infuzie şi o cană de decoct, înainte de mesele prin­ci­pale, ca terapie complementară, alături de o dietă hipo­calorică.

* Sarcină şi alăptare
În perioada de sarcină şi alăptare se recomandă zil­nic a se consuma dimineaţa şi seara alune, fiind un supliment alimentar de excepţie pentru mamă şi copil.

* Boli hematologice – anemie
Se consumă aluna ca atare sau:
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Decoctul: se adminis­trează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adău­gate într-o cană de ceai de pir.

* Boli ale cavităţii bucale – afte, inflamaţii gingivale
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.

* Afecţiunile anusului şi rectului – hemoroizi, fisură anală, prurit anal
Infuzia: se adminis­trează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite du­pă gust cu miere.
Decoctul: se admi­nis­trează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite du­pă gust cu miere.
Vinul: se adminis­trea­ză 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de găl­be­nele.

Tratamente externe
Din reţetele domnului farmacist Bobaru: ALUNELE

* Băile de şezut sunt recomandate în afecţiunile anusului şi rectului (anite, rectite, hemoroizi externi). Se prepară o fiertură de frunze sau scoarţă de alun (4 linguri la 1 litru de apă) făcându-se băi lo­cale. Se pot utiliza apoi unguente, creme, supozitoare. Farmacia Faltis prepară numeroase asemenea forme farma­ceu­tice pentru bolile respective.

* Gargarisme pentru boli ale cavităţii bucale: afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
După fiecare masă se face gargară, folosind o in­fuzie din frunze de alun.

* Băi terapeutice: în diferite afecţiuni ale pielii de natură alergică, înainte de aplicarea unor creme sau unguente, se fac băi cu o fiertură de frunze sau scoarţă de alun.

* Masaje locale: se practică în cazul eczemelor uscate
Din reţetele domnului farmacist Bobaru: ALUNELE

Ion Bobaru

şi al dermatitei atopice a pielii adultului. Se foloseşte uleiul terapeutic obţinut după metoda pre­zentată mai sus.

Pentru informaţii despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deţine „Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.