Cum magia neagră controlează umanitatea! Illuminatii au distrus societatea avansată a Atlantidei şi ne-au înlănţuit pe noi, oamenii! Cum Satana şi îngerii săi malefici înşeală oamenii pe Internet; Eliphas Levi, cel care a inventat magia şi ocultismul modern; Psalmul 127; 1. Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; Fiindcă toate au fost făcute prin El şi de El, de ce nu-l lăsăm să lucreze în noi- faliţi şi falimentari încă din coapsele lui Adam, căci „Dacă… Degeaba bâiguiţi după promisiunile „pastorilor” din stânga sau; HRISTOS ÎNTR-O FAMILIE SĂNĂTOASĂ; Daruri Din Cer; Estera 5: Un Dumnezeu care deschide uşi; Pornografia: cauze, efecte şi soluţii; Voi aveţi totul deplin în El; Plinătatea în Cristos; Cristos: Capul Bisericii; Care este rolul Duhului Sfânt? Ioan 14; 17. şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi… “Chemaţi-L câtă vreme este aproape”; Nașterea din nou: cea mai mare minune; Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu? Cum să îi aduc pe cei din jurul meu la Hristos? De ce e important pentru mântuirea mea să știu despre Israel? VENIREA LUI ANTIHRIST; Semne înainte mergătoare lui Antihrist; Ce spune Biblia despre Anticrist? Ce spune Biblia despre preacurvie? Botezat cu Duhul Sfânt și cu foc; CALEA Îngustă şi Calea Largă; Poarta cea strâmtă; Ce spune Biblia despre Satan? Cum să biruim puterile lui Satan ? Cum sa avem biruinta in fata diavolului si a ispitei; ÎMPĂRĂȚIA LUI SATAN…

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Cum sa avem biruinta in fata diavolului si a ispitei

 

by Claudiu Murtaza

Nu există o vârstă anume la care să ne confruntăm cu ispita. Diavolul ne poate ataca in diferite momente ale vieţii şi întotdeauna ispita va fi cu noi atât timp cât vom trai în trup.

 

Apostolul Pavel vorbeste ne spune cu privire la ispita in 1 Corinteni 10:13: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”.

 

Acest verset ne avertizeaza să nu facem o excepţie din noi. De multe ori este atât de uşor să credem că nimeni, niciodată nu a trebuit să se confrunte cu Satan în acelaşi fel în care trebuie să ne confruntăm noi. Poverile noastre ni se par mai grele şi luptele noastre ni se par mai intense decât le-a trăit oricine altcineva. Pavel a declarat că acest lucru pur şi simplu nu este adevărat, şi nu trebuie să ne permitem să gândim aşa nici măcar pentru un moment. Indiferent cu ce ne confruntăm, exact aceeaşi ispită a venit şi asupra altor milioane de oameni, cu mult timp înainte de a ne naşte noi.

Avem tendinta de a face acest lucru pentru ca astfel vom avea un argument bun in cazul în care pierdem lupta şi cedăm ispitei. Pentru ca dacă situaţia noastră este atât de diferită, atunci Dumnezeu nu ne poate judeca la fel de aspru ca pe ceilalti, care au avut un test cu mult mai uşor. Trebuie să ne reamintim tot timpul că aceasta este psihologia lui Satan de şase mii de ani.

 

Ex.: Un om de afaceri se consolează cu ideea că a înşela statul cu taxele nu este neapărat cel mai bun lucru de făcut, dar el a avut de suferit mai mult ca oricare altul, din cauza pierderilor de pe urma birocraţiei si a sistemului corupt.

Soţul adulter spune: Problema mea este unică. Soţia mea este rece şi neiubitoare, nimeni nu înţelege tensiunea în care trăiesc.

 

Dar apostolul Pavel spune că Dumnezeu “a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Înseamnă oare aceasta că întotdeauna va exista o cale uşoară de a ieşi din fiecare lupta cu ispita? Nu. Înseamnă doar că în orice încercare, Dumnezeu ne va pregăti o alternativă. Întotdeauna vor fi două căi cand ne vom confrunta cu ispita – una a răului; cealaltă a binelui. Pavel spune că suntem traşi în două direcţii de fiecare dată când suntem ispitiţi.

 

Ex.: Un băieţel stătea într-o prăvălie, si de minute bune mângâia o portocala atrăgătoare. În cele din urmă, vânzătorul s-a apropiat de băiat şi l-a întrebat, “Băiete, încerci să-mi furi portocalele?” Băiatul a răspuns repede, “Nu, domnule. Încerc să nu fur.” Cu uşurinţă putem înţelege ce a vrut să spună prin replica lui onestă. Oricare dintre noi ne-am confruntat cu cele două voci şi cele două alegeri.

Legea naturii omeneşti spune că niciodată nu vom mai fi aceiaşi după ce am fost confruntaţi cu ispita. Ori vom căpăta biruinţa şi vom fi mai puternici la următoarea ispita, ori vom ceda şi vom fi mai slabi la următoarea cu care ne vom confrunta. Caracterul nostru fie se întăreşte, fie se slabeste, in functie de alegerea pe care o facem. Ispita are si un scop in viata noastra. Ispita oferă ocazia pentru creştere şi biruinţe spirituale. Dacă nu avem parte de lupte atunci nu vom puta obtine nici victorii prin alegeri ferme si puternice.

 

Daca ispita ofera crestere spirituala, atunci  ar trebui să căutăm ispita?

 

Dacă ispita ne ajuta sa ne dezvoltam caracterul si sa fim mai puternici spiritual, de ce nu ne-a spus Domnul să ne rugăm “Du-ne pe noi în ispită” în loc de “Nu ne duce pe noi în ispită. Focul controlat  din sobă este bun, dar nu este foarte bun atunci cand esta scăpat de sub control pe acoperiş. Este mai bine să eviţi sa cazi in lat decât să te lupţi sa scapi din capcană, după ce ai căzut.                                                                                                                                                                         Fiecare dintre noi avem puncte vulnerabile, de slăbiciune de caracter si există ocazii în care suntem cel mai mult înclinaţi să fim biruiţi de ispita. Satana este bine familiarizat cu acel anume moment când împotrivirea noastră este cea mai redusă şi înţelege şi slăbiciunile noastre ale fiecăruia. Putem fi siguri de un lucru, atacul lui cel mai puternic împotriva noastră va veni în momentul în care suntem cei mai slabi şi în punctul cel mai slab din caracterul nostru.

 

Ce vreau sa spun este ca avand in vedere iscusinta diavolului, nu trebuie să ne simţim niciodată în siguranţă în propriile noastre puteri. Suntem doar atât de puternici, câtă putere avem în cel mai slab moment din viaţa noastră. Caracterul nostru este la fel de puternic ca veriga cea mai slabă. Sper ca aceste lucruri sa ne ajute sa intelegem ca nu trebuie sa ne expunem deliberat la ispite cu gandul ca acestea ne vor cladi caracterul.

 

Niciodata sa nu avem încredere în firea păcătoasă.

 

Avem oare uneori o încredere mult prea mare în firea noastra pământească şi în capacitatea ei de a face faţă ispitei? Pavel scria, “Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12).

Aţi observat cum oamenii la care te aştepţi cel mai puţin să cadă, sunt biruiţi de cele mai neaşteptate păcate? Adesea se întâmplă ca, o persoană să fie învinsă în domeniul în care se simţea cel mai puternic. Cum de se întâmplă acest lucru? Pentru ca suntem atat de increzatori in fortele noastre incat devenim neglijenţi si cadem chiar in ceea ce noi consideram a fi punctul nostru forte.                                                                                                                                                                               Este greu sa intelegem cum a putut Moise să cedeze ispitei mâniei. Biblia îl prezintă ca pe cel mai blând om care a trăit vreodată. Ne asteptam poate ca un astfel de om sa poate ceda în faţa oricărei alte ispite dar, cu siguranţă nu în cea a maniei. Şi totuşi, acesta este exact păcatul care i-a închis lui Moise intrarea în Ţara Făgăduită. El a lovit stânca cu mânie, în loc să-i vorbească aşa cum îi poruncise Dumnezeu.

Punctul forte al lui Ilie era curajul. El a rezistat singur in fata tuturor proorocilor lui Baal pe muntele Carmel. Cu o îndrăzneală incredibilă i-a somat pe toţi cei care se depărtaseră de calea ascultării depline de Dumnezeu. Cu toate acestea, imediat după confruntarea lui reuşită cu proorocii lui Baal, a fugit ca un laş de ameninţările reginei Izabela. A fost atât de ciudat avand in vedere caracterul neînfricat al lui Ilie!                                                      Avraam se distingea prin totala lui încredere în Dumnezeu. El este numit părintele credincioşilor. Totuşi, l-a minţit pe regele Egiptului de teama că i se va lua soţia.                 Nu ne demonstrează oare aceste mari personaje ale Bibliei, că Satan atacă acel lucru din viaţa noastră în care uitam sa mai veghem? Nimeni nu ar trebui să creadă că este imun la atacurile Satanei.

 

Un alt mare adevăr despre ispită, care ar trebui să ne aducă tuturor curaj, este că multe ispite nu ne vor mai necăji pe măsură ce vom face din alegerile bune un obicei. Cineva a scris un articol intitulat “Oare să mergem la Biserică?” articol care a stârnit o controversă considerabilă. Însă idea de bază a articolului era că noi nici nu ar trebui să discutam asupra alegerii de a merge la Biserică. La fel cum nu ne luptăm de trei ori pe zi cu decizia de a mânca, tot aşa nu ar trebui sa reprezinta o lupta sa mergem la Biserică. Repetarea constanta a unui lucru devine cu timpul un obicei si o reacţie automată.                              Uneori suntem ispititi să nu ne rugam sau să nu citim Biblia in fiecare zi? Probabil că fiecare credincios a fost confruntat cel puţin o dată cu această ispită. Putem oare să luptam cu succes in fata acestei ispite? Da, putem. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa ne stabilim un program clar zilnic, încât nici măcar sa nu putem lua în considerare alternativa de a nu ne face timp pentru aceasta. Apostolul Pavel spune, “Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21).

 

Trebuie sa gasim puterea de a spune un NU hotărât

 

Toate procesele alegerii, voinţei şi deciziilor se află în misterioasă substanţă cenuşie a creierului. Aici este locul unde Satana a atacat-o mai întâi pe Eva. Pentru ca s-o facă să păcătuiască, Satan a trebuit s-o influenţeze să-şi deschidă mintea şi altcuiva, în afară de Dumnezeu. Şi singura cale de a ajunge la mintea ei era prin calea simţurilor. De aceea, Biblia spune că ea “a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea” (Geneza 3:6). Satan reuşeşte să ne murdareasca mintea folosind chiar căile pe care in mod conştient le putem stăpâni. Cu alte cuvinte, trebuie să ne dam acordul înainte să comitem vreun păcat. Nimeni n-a silit-o pe Eva să se îndepărteze de soţul ei, să se plimbe pe lângă copac, să asculte de şarpe sau să mănânce fructul. Dumnezeu pusese în Eva o minte curata, desăvârşită si fără păcat, astfel ca în orice moment putea alege sa nu cada in păcat. Cu toate acestea, ea a ales să nu asculte de Dumnezeu.

Astazi situatia noastra nu este la fel de simpla. Noi nu posedăm din natură, genul de minte curată şi nestricată pe care o avea atunci Adam si Eva. Noi am moştenit cu toţii trupurile şi minţile slabe şi înclinate spre compromis pe care le-a produs neascultarea lui Adam şi Eva. Cedând ispitirilor lui Satan şi alegând să-l asculte pe el, în loc să se supună lui Dumnezeu, ei şi-au pierdut imediat puterea de a se împotrivi ispitei. Voinţa le-a slăbit şi legea păcatului a început să lucreze în trupurile lor aducand moarte.

 

Prin acel singur act deliberat, ei si-au adus condamnare lor si tuturor celor care le-au urmat. Dacă Dumnezeu nu ar fi introdus imediat planul de mântuire, din Geneza 3:15, tot neamul omenesc ar fi urmat purtarea lui Adam si a Evei prin păcătuire cu voia şi ar fi murit fără speranţă. Sămânţa făgăduită femeii a oferit nădejde omenirii cazute in pacat. Prin Cristos, sentinţa la moarte poate fi înlăturată, iar mintea plină de pacat poate fi înlocuită cu o minte curata.  “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5). Ar fi inutil să ne ocupăm cu subiectul ispitei fără să recunoaştem că răspunsul final la această problemă este o supunere totala faţă de Cristos. Toate sfaturile din lume şi toate cunoştinţele cu privire la trucurile păcatului vor fi inutile, dacă mintea si inima noastra nu I se vor preda lui Cristos.

 

Trebuie sa ne  schimbam familia  – 1 Corinteni 15:45-49.

 

Să ne gândim pentru un moment la modul în care Domnul Isus a realizat o cale de a scăpa din ispită, pentru oricine va vrea s-o accepte. El a venit ca, cel de-al doilea Adam al lumii şi S-a confruntat cu duşmanul exact cum a trebuit să-i ţină piept primul Adam. Bineînţeles ca El nu a fost încercat în acelaşi mod în care au fost încercaţi Adam şi Eva. Isus nu l-a întâlnit pe ispititor într-o grădină minunată, înconjurată de frumuseţe. El S-a confruntat cu Satan într-o pustietate sălbatică. Primul Adam avea acces la toate varietăţile posibile de mâncare, în timp ce Isus era slăbit de cele 40 de zile de post în care nu mâncase.

Primul Adam l-a înfruntat pe ispititor în tăria unui trup desăvârşit, neatins de nicio slăbiciune ereditară. Domnul Isus a luat asupra Sa natura omenească după ce neamul omenesc fusese slăbit de 4000 de ani de păcat. Nu stiu daca putem înţelege vreodată pe deplin natura luptei din pustie. Satana aşteptase această confruntare de ani de zile, chiar de secole.

 

În cele trei ispite şirete diavolul a combinat toate metodele de expert in psihologie la care se putea gândi mintea sa de maestru. De fapt, Satan a apelat la aceleaşi stări sufleteşti de bază proprii omului, care l-au distrus pe primul Adam: pofta, îndrazneala şi poziţia. Dar, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, ispititorul nu a putut găsi nici măcar un lucru în Cristos, care să răspundă la momirile sale. Al doilea Adam l-a dezarmat şi înfrânt în totalitate pe diavol, exact în acele domenii care au fost aşa de eficiente împotriva primului Adam.                                                                                                                                                Dumnezeu a rezolvat problema printr-o strategie incredibilă. Fiul Sau, Isus Cristos a trebuit să-i ia locul omului şi să accepte pedeapsa morţii în locul lui. Totuşi, ca să poată muri pentru păcatele omului, Cristos trebuia să ia asupra Sa o natură care era supusă morţii pentru ca Dumnezeirea nu poate muri. Isus a acceptat condiţiile cumplite de a Se naşte în familia condamnată şi pierdută a lui Adam. El a fost ispitit în toate lucrurile la fel ca noi, totuşi El a învins în totalitate fiecare ispită. Isus a rămas total şi complet Dumnezeu, dar a fost tot atât de total şi om.

 

Isus a trăit o viaţă de perfectă ascultare, iar moartea şi învierea Sa I-au dat autoritatea finală ca să restabilească legatura dintre om si Dumnezeu dupa distrugerea pe care Satan a provocat-o prin victoria asupra lui Adam. Prin Isus, Dumnezeu a restaurant planul Sau initial.                                                                                                                                               Desi in momentul de faţă, Satan deţine o poziţia de stăpânitor temporar al acestei lumi, puterea firii păcătoase este învinsă ori de câte ori cineva se predă pe sine lui Cristos.

Ispita îşi pierde puterea atunci când Isus intră în viaţa omului. Victoria este asigurată printr-o singură decizie, ce poate fi luată chiar acum. Prin cel de al doilea Adam poţi fi eliberat de natura veche şi păcătoasă a primului Adam. El vrea ca tu să îţi schimbi familia. Nu este nici o speranţă ca noi să biruim ispita, decât dacă ieşim din familia biruită a primului Adam.  Isus ne oferă fiecăruia dintre noi biruinţa pe care a câştigat-o asupra lui Satana în trup omenesc. Poate că ne-am îndoi de darul Lui, dacă El n-ar fi biruit prin aceeaşi natură umană pe care o posedăm noi. Acum, El vrea să intre în viaţa ta, iar tu să experimentezi aceleaşi biruinţe zi după zi. Satana nu va avea nici o problemă să-i biruiască pe copiii primului Adam. El le-a învins tatăl şi se va descurca şi cu fiii. Pe de altă parte, nu va găsi nici o cale de a-i birui pe aceia, care îşi trag puterea de la al doilea Adam, Isus Cristos.

 

Să ne ajute Dumnezeu să aplicăm aceste principii spirituale în propria noastră viata si sa putem birui astfel ispita ramanand credinciosi Domnului pana la moarte si primind cununa vietii vesnice.

http://www.centrul-educativ-crestin.ro/2012/01/cum-sa-avem-biruinta-in-fata-diavolului-si-a-ispitei/

 

//////////////////////////////////////

Cum să biruim puterile lui Satan ?

  

 

Ca să biruim puterile celui rău, trebuie să le cunoaştem.

 

Înainte de a le cunoaşte, trebuie să ne însuşim modul de organizare al cerului imitat de cel rău:

 

Dumnezeul Bibliei are patru calităţi principale, arătate prin cei patru heruvimi sau făpturi vii, care stau pe tron cu Dumnezeu (Ezechiel 1:5-10; Apocalipsa 4:6-7) şi care au patru capete:

 

1. de LEU, reprezentând: Puterea (Judecatori 14:18);

 

2. de VIŢEL, reprezentând: Viaţa (Maleahi 4:2);

 

3. de OM, reprezentând: Dragostea (comp. 1Ioan 4:7-8 cu Geneza 1:27);

 

4. de VULTUR, reprezentând: Înţelepciunea (Iov 39:26-29).

 

Calităţi principale se ramifică în alte patru calităţi:

 

Din putere, derivă: sfatul şi tăria (Isaia 11:2), bunătatea şi asprimea  (Romani 11:22).

 

Din viaţa, derivă calităţi ca: bucuria (Romani 15:13), lumina vieţii (Ioan 8:11), dreptatea (Deuteronom 32:4), dar şi imuabilitatea, sau caracterul neschimbător (Iacob 1:17; Maleahi 3:6).

 

Din dragoste, derivă: pacea (Galateni 5:22), precum şi credincioşia (Psalm 40:10-11); mila (Isaia 49:13); îndelunga răbdare (1Petru 3:20; 2Petru 3:15).

 

Din înţelepciunea, derivă: cunoştinţa şi frica de Iehova (Isaia 11:2), adevărul, (Psalm 51:6), priceperea (Proverbe 2:6).

 

Şi demonii sunt organizaţi pe ierarhi (Efeseni 6:12).

 

Vrăşmaşul a încercat să imite pe Creator, ridicând la poziţia de „heruvimi”, 12 spirite (comp. cu 1Regi 7:25; 10:20). De aceea la dispoziţia lui Isus, au stat 12 legiuni de îngeri, gata pentru a interveni (Matei 26:53), şi poporul creştin a fost condus de 12 apostoli, iar când Iuda a căzut, a fost imediat înlocuit de Matia, ei trebuiau să rămână 12 în slujba de supraveghere a adunării creştine (Fapte 1:15-26).

 

Aceşti 12, creaţi de satan, iniţial nu erau la nivel de heruvimi, din care şapte sunt mai proeminenţi, fiind ca un fel de capete ale lui, ce poartă 10 coroane ale celui rău (Apocalipsa 12:3,Apocalipsa 12:7-9), care sunt 10 lideri (căpetenii demonice) peste zece ţări importante din lume.

 

Aceşti „heruvimi” creaţi de satan, au tot patru capete, ce reprezintă patru atribute:

 

1. Leu care reprezintă: mândria (Iov 28:8; Proverbe 30:29-30);

 

2. Taur care semnifică: moartea (Psalm 22:12-14);

 

3. Femeie care reprezintă: iubirea de sine (Geneza 3:5-6);

 

4. Vultur care reprezintă: înţelepciunea drăcească (Iacob 3:15; Obadia 1:4).

 

Cele patru puteri satanice, la rândul lor se ramifică în patru puteri secundare, care la rândul lor se mai ramifică în patru, şi apoi ultima ramificaţie tot în patru (comp. cu Fapte 12:4), a puilor de draci (comp. cu Matei 23:23) Primele puteri sunt heruvimi, din ei provin patru puteri secundare, numite: puteri, apoi santinele, apoi demoni şi apoi, pui de draci, astfel sunt patru nivele de draci a câte patru soiuri de draci!!!

Fiecare om este atacat şi înfluenţat constat în viata de una dintre ramificatiile puterilor lui satan!!!

Draga cititor, tu trebuie să o afli, ca apoi să o biruieşti  şi să devii un om liber în Cristos!!!

 

În primul rând, ca să biruim pe Satan şi pe îngerii lui, avem nevoie să ieşim din lumea lui, de sub domnia lui prin ascultarea faţă de Evanghelie, prin căinţă, credinţă, mărturisirea cu gura şi botezul în apă (Marcu 1:5; Fapte 2:38: Fapte 8:12; Fapte 22:16). Astfel suntem transferaţi în regatul lui Cristos şi devenim fii ai lui Dumnezeu (Coloseni 1:13; Romani 8:14-17). Aceasta este o primă biruinţă!

 

Apoi biruinţa spirituală se obţine prin ascultare, în măsura în care ne supunem lui Dumnezeu, în măsura aceea diavolul va fugi de la noi (Iacob 4:7; 1Petru 5:8-9).

 

Diavolul are patru „puteri mincinoase”, de care se foloseşte după cum urmează:

 

1. mândria (Iacob 4:6),

 

2. moartea (Evrei 2:14-15),

 

3. iubirea de sine (2Timotei 3:2),

 

4. înţelepciunea drăcească sau carnală (Iacob 3:15-16).

 

Soluţia prin care să biruim aceste patru puteri:

 

1. Cuvântul (ascultarea de el), care ne porunceşte să ne smerim (Iacob 4:7; 1Petru 5:6) şi astfel biruim: mîndria. Această putere are puteri secundare: trufia, care este biruită de umilinţă (Iacob 1:10), superioritatea, biruită de a ne considera inferiori celorlalţi (Filipeni 2:3), încrederea în sine, în a ne încrede în Domnul Isus (Ioan 3:36), smerenia falsă, este biruită de gânduri cumpătate despre noi (Romani 12:3).

 

2. Spiritul Sfânt care este un spirit de viaţă şi prin călăuzirea Lui biruim moartea (Romani 8:6-13) care lucrează prin: nepăsare, care se biruieşte prin dragoste faţă de Dumnezeu (Matei 22:37), ură, ce se biruieşte prin dragoste de semeni (Romani 13:8-10), vinovăţia, prin bucuria Spiritului (Galateni 5:22), durerea; prin speranţa insuflată de Spiritul (Romani 15:33).

 

3. Crucea, prin care biruim iubirea de sine, răstignind egoismul (Matei 16:24-25) şi lucrările iubirii de sine: pasiunea greşită, ce o biruim prin răbdare (Evrei 10:36), libertatea lumească, ce se biruie prin cruce (Galateni 6:14), toleranţa fără adevăr, este biruită de înţelepciunea crucii (1Corinteni 1:21), şi dragostea falsă care înşeală, este biruită prin adevăr (1Corinteni 13:6).

 

4. Credinţa prin care biruim înţelepciunea drăcească, lumească (1Ioan 5:4) în toate formele ei: cearta, biruită prin împăciuire (Matei 5:9), mânia, prin stăpânire de sine (Galateni 5:23), dezbinarea, prin unitate (Efeseni 4:1-6), rivalitatea este biruită prin blândeţe (Iacob 3:13-18).

 

Dumnezeu ne va călăuzi ce să facem şi cum să ieşim biruitori dacă Îl căutăm şi nu ne bizuim pe înţelepciunea noastră (Proverbe 3:5-6).

https://www.caleacrestina.ro/index.php/invatatura-crestina/476-cum-sa-biruim-puterile-lui-satan

 

////////////////////////////////////////

Ce spune Biblia despre Satan?

  CreștinismActiv

 

 

 

 

Satan este o creatură oribilă. El este respingător la vedere, are coarne, coadă, o furcă, etc. Aceasta este imaginea cu care toți suntem obișnuiți. Dacă ne uităm în ce spune Biblia despre el, vedem că suntem foarte departe de adevăr.

 

De fapt asta este o interpretare greșită și periculoasă a lui Satan. În Ezechiel 28:12-19 avem imaginea lui Satan. „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe… Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; Eu te-am întemeiat… Ai fost desăvârșit în căile tale, din ziua când ai fost făcut.”

 

Asta nu sună deloc ca imaginea tipică a lui Satan pe care mulți oameni o au. El era de fapt un heruvim ocrotitor, unul dintre cele mai înalte rancuri de îngeri. El era pus în ceruri, fiind la cel mai înalt nivel și într-o poziție ridicată. Creat de Dumnezeu ca „pecetea desăvârșirii.”

 

Căderea lui Satan

Dar Satan și-a întors ochii de la Creatorul lui și a început să admire creația – pe el însuși. „Ți-ai stricat înţelepciunea de dragul strălucirii tale.” (Ezechiel 28:17) El a devenit mândru și s-a înălțat singur; s-a născut o dorință de a stăpâni în el. El a dorit să se pună în locul lui Dumnezeu. A împrăștiat minciuni până a atras o treime din îngeri de partea sa.

 

„Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-15)

 

Problema a început cu acest „eu voi”. Satan s-a întors de la a mai asculta vocea lui Dumnezeu și a început să-și caute voia lui proprie. Când pui o altă voie peste voia lui Dumnezeu este același lucru cu a spune că a Lui nu este desăvârșită. Când Satan a spus „eu voi”, a început păcatul. Dumnezeu se numește pe nume spunând „EU SUNT” (Exodul 3:14). El nu își dă numele întreg nimănui. Cel care vrea să fie ceva însuși este de aceea în conflict cu Dumnezeu și este aruncat.

 

„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Apocalipsa 12:7-9)

 

Satan ca stăpânitorul acestei lumi

Deci Satan a fost aruncat din cer, iar acum bunătatea, înțelepciunea și dragostea absolute ale lui Dumnezeu nu mai trebuie puse sub semnul întrebării. Trebuie să fie dovedit că voia lui Dumnezeu este singura cale bună și desăvârșită. Deci Satan a primit stăpânire peste această lume și scopul lui a fost ca să se declare dumnezeu pe pământ. Lumea nu este sub control direct al lui Dumnezeu, ci sub Satan, care, practic, a primit mână liberă de a face ce dorește. Isus îl numește pe Satan „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 12:31) Apostolul Pavel îl numește „dumnezeul acestui timp” (2 Corinteni 4:4) Acesta este planul lui Dumnezeu de a aduce dovadă totală a înșelăciunii păcatului. Trebuie să fie dovedit dincolo de orice umbră de îndoială că calea lui Satan duce doar la moarte și distrugere.

 

El se folosește de mândria lor moștenită pentru a-i ocupa cu ei înșiși și măreția lor.

 

Majoritatea lumii nu este conștientă că ei de fapt „zac în cel rău” (1 Ioan 5:19) El se folosește de mândria lor moștenită pentru a-i ocupa cu ei înșiși și măreția lor, când de fapt aceasta a afectat toată umanitatea în toate aspectele ei. Scopul lui pentru omenire este ca să se asigure că abilitățile lor să îi împiedice să aibă nevoie de Dumnezeu. El nu este interesat să facă lumea rea, ci numai să îi aducă pe toți să zacă sub el. El încă își șoptește minciunile în toate urechile, semănând mândrie și îndoială, lucru care l-a făcut și în cer.

 

Împotrivitorii lui Satan

Totuși, Dumnezeu încă își întinde mâna Lui și îl încurcă pe Satan să-și îndeplinească planul complet. El L-a trimis pe Isus ca să deschidă o nouă cale pentru omenire, pe care ei s-o urmeze. Pe pământ sunt acei care și-au predat voia proprie ca să urmeze pe Mântuitorul lor, iar ei cred în voia desăvârșită a lui Dumnezeu împreună, aceste suflete credincioase formează Biserica lui Dumnezeu. Acest grup este spinul din coasta lui Satan. El lucrează ca să introducă îndoială, mândrie, despărțire, sau orice ar fi ca să întoarcă inimile oamenilor de la Dumnezeu.

 

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8) El caută furios, el vrea să aibă control total asupra acestui pământ și va ataca oriunde poate ca să își ducă planul la înfăptuire. Dar pentru cei care au o inimă pentru Dumnezeu, este posibil să i se împotrivească.

 

„Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:10-17)

 

Aceștia sunt acei care dovedesc prin credincioșia lor că direcția și calea lui Dumnezeu sunt desăvârșite.

 

Pentru că această putere este disponibilă, sunt acei care merg prin această lume și se împotrivesc înșelăciunii lui Satan, biruie păcatul și luminează ca o lumină în întuneric și în această lume rea. Aceștia sunt acei care dovedesc prin credincioșia lor că direcția și calea lui Dumnezeu sunt desăvârșite în timp ce restul omenii dovedește că direcția și calea lui Satan, acest mândru „eu vreau”, conduce doar la distrugere. Când această lume va fi trecut, va fi doar voia lui Dumnezeu care va rămâne veșnic. Satan, marele înșelător, va fi aruncat în lacul de foc pentru totdeauna. (Apocalipsa 20:10)

https://crestinismactiv.ro/ce-spune-biblia-despre-satan

////////////////////////////////////////////////////

 

 

ÎMPĂRĂȚIA LUI SATAN, de Vladu George

 

 

Nu aș vorbi despre acest subiect dacă Domnul nu ar fi vorbit despre el și dacă nu ar fi scos în evidență lupta permanentă pe care a dus-o împotriva lui Satan și împotriva acestei împărății.

 

Majoritatea creștinilor vorbesc despre Împărăția Lui Dumnezeu pentru că acesta este țelul fiecărui răscumpărat al Domnului și acesta este și mesajul Evangheliei. Totuși, pentru a ajunge acolo, trebuie să trecem prin împărăția Satanei și de aceea, trebuie să o cunoaștem și să știm cum ne raportăm la această împărăție.

 

– Satan (gr. Satanas – înseamnă adversar, dușman, vrăjmaș, în opoziție) – găsim scris de 34 ori în Noul Testament și doar de 14 ori în Vechiul Testament;

 

– Diavol (diàbolos înseamnă „care dezunește, dezbină) – 31 ori în Noul T. iar în Vechiul Testament nu este menționat.

 

Deci: Satan + Diavol 65 ori numai în Noul T. și Satan de 14 ori în Vechiul T.

 

Pe lângă aceste denumiri mai are și alte diminutive pe care nu le-am luat în calcul: Beltzebul, Belial, Mamona, cel rău, domnul puterii văzduhului, stăpânitorul lumii acestea sau dumnezeul veacului acestuia, stăpânul întunericului, tatăl minciunii, ucigaș și hoț. Alte denumiri: Lucifer (îngerul de lumină) Abaddon sau Apollion (îngerul adâncului).

 

Toate acestea ne arată cât de importantă este cunoașterea acestui subiect în aceste vremuri din urmă.

 

Chiar dacă am fost smulși din împărăția întunericului și strămutați în Împărăția dragostei Fiului Său, noi suntem încă în lume și pentru aceasta, Domnul Isus S-a rugat: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău” (Ioan 17:15)

 

Domnul Isus a fost conștient tot timpul de această împărăție și a confruntat pe Satana ori de câte ori a fost nevoie. Când Petru la certat și I-a zis „să te ferească Dumnezeu Doamne să ți se întâmple așa ceva El a zis: „înapoia mea Satano. Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor” (Marcu 8:33)

 

Apostolul Pavel se adresa adunării din Corint (2 Corinteni 2:11) „ … căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.”

 

Noi, trebuie să-l cunoaștem pe dușman și mai ales planurile lui, pentru a putea să-i ținem piept și să ne împotrivim lui.

 

Cine este Satana?

 

Știm cu toții că acesta este un înger care a fost pus în cea mai mare cinste în Împărăția Lui Dumnezeu care, datorită invidiei, îngâmfării și mândriei a dorit locul de glorie al Domnului. (Isaia 14:12-14) „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’”

 

A avut loc o rebeliune/revoltă/răscoală (lovitură de stat în termenii actuali) care a dus la coruperea multor îngeri (a treia parte) ce au trecut de partea lui. (Apocalipsa 12:3-4) „În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.”

 

Revolta a fost oprită de Dumnezeu și El a izgonit pe Diavol și îngerii corupți din gloria Lui. Izgoniți fiind ei au coborât în locurile de jos ale creației, acolo unde putea corupe și lupta mai departe împotriva Domnului. (Apocalipsa 12:12) – „De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

 

Pământul a fost ținta lucrărilor lui și a reușit să-și atingă planul cu cel pe care Dumnezeu îl lăsase administrator și chip al Lui pe pământ.

 

Acesta, prin neascultare de porunca Domnului și prin acceptarea în mintea lui a cuvintelor Satanei a trecut împreună cu toți urmașii lui de partea îngerului căzut. Astfel, omul a devenit vrăjmașul Domnului iar pământul și creația de jos împărăția lui Satan.

 

Diavolul a câștigat bătălia în Eden intrând în posesia proprietăților pe care Dumnezeu le încredințase lui Adam iar pe Adam la luat în stăpânire făcându-l rob. Totuși, încă de la început Dumnezeu a păstrat o sămânță prin care avea să-l nimicească pe Diavol și îngerii lui.

 

După această scurtă introducere vom privi la informații pe care Scriptura le oferă pentru a înțelege cât mai mult despre această împărăție satanică.

 

1. LOCUL SAU TERITORIUL STĂPÂNIT DE SATAN

 

(Luca 10:18) – „Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”

 

(Apocalipsa 12:9) – „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi , numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”

 

(Iov 1:7 și 2:2) – „Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

 

(Matei 12:26) – „Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui?”

 

(Ioan 12:31) – „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.”

 

(Ioan 16:11) – „ … în ce priveşte judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.”

 

Când a venit la Domnul Isus să-L ispitească cu o ofertă pe care el credea că nu o poate refuza – „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” (Matei 4:8-9)

 

De aici tragem două concluzii: dacă el nu era stăpânul lumii și bogățiile ei nu erau ale lui, Domnul l-ar fi contrazis făcând-ul mincinos, dar nu vedem că a făcut-o. Deci, el a spus un adevăr prin care dorea un „business” cu Domnul Isus.

 

A doua învățătură este că el dă cui vrea stăpânirea și slava acestor împărății (în limita pe care Dumnezeu i-o îngăduie) și deci, ceea ce alegem noi prin vot are în spate hotărârea lui mai dinainte.

 

Lumea aceasta merge spre rău și Dumnezeu a lăsat-o așa pentru planul de mântuire pe care îL are prin Fiul Său. Noi oricât de mult am dori ca oamenii pe care îi dorim în fruntea țării să fie corecți și morali, nu o să-i găsim și nu vom putea nici odată să schimbăm sau să transformăm împărăția Satanei în Împărăția Lui Dumnezeu prin alegeri prezidențiale sau de guvern sau locale. Acum, poate ziceți că sunt un „băsist” care opresc lumea să meargă la vot. Nu opresc pe nimeni ci doar atrag atenția celor ce vor să voteze pe cine votează pentru ca să nu regrete mai târziu când află cine este în spatele acelei persoane și ce fel de om este.

 

(Apocalipsa 2:13) – „Ştiu unde locuieşti: – acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.”

 

(2 Corinteni 4:4) – „ … a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

 

1. DIN CINE ESTE FORMATA ÎMPĂRĂȚIA LUI

 

1. Îngeri căzuți – Capetenii, domnii, stăpânitori ai întunericului

 

(Daniel 10:13) – „Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei.”

 

(Efeseni 6:12) – „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

 

Atunci când cineva ne face un rău la cine privim noi? La omul acela sau la cel din spatele lui care îl conduce? Noi trebuie să avem milă de fiecare persoană care face rău pentru că ei sunt sclavi ai împărăției lui Satan, iar noi, nu am fost chemați să ne luptăm cu oamenii ci cu puterile care îi conduc.

 

2. Oameni – Împărați, guvernatori, cercetători, savanți, filozofi, …..

 

(Daniel 7:17) – „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ.”

 

De când sunt nu am văzut până acum un miel care să fie împărat sau președinte sau guvernator afară de cei pe care Domnul i-a ridicat în Israel. Cunosc un Miel care a și fost junghiat și care va fi împărat pe pământ restul, doar fiare.

 

Satan dă stăpânirea lui doar celor care i se supun și i se închină.

 

El dorește închinare din partea creației Lui Dumnezeu și fiecare om prin natura lui este un închinător. Nimeni nu poate spune că el, nu se închină la nimic, că viața lui este liberă să facă ce vrea cu ea. Omul ori se închină Lui Dumnezeu ori Satanei, nu există cale de mijloc sau loc de refugiu.

 

Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cel ce nu adună cu Mine, risipește.” (Luca 11:23)

 

(1 Ioan 5:19) – „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.”

 

Acum, știind că toată lumea zace în cel rău și ea este condusă de el, cred că orice negociere și parteneriat cu ea ne face vrăjmași ai Lui Dumnezeu.

 

(Iacov 4:4) – „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.”

 

(Ioan 8:44) – „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

 

– El manipulează oamenii și îi conduce:

 

(1 Cronici 21:1) – „Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.”

 

Cum s-a ridicat Satana și cum a venit la David? Oare nu prin cei care erau în conducere pe lângă David? Care a fost scopul? Să-l facă să păcătuiască și Domnul să se depărteze de el și de popor.

 

(Judecători 9:23) – „Atunci, Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului, şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec.”

 

Vedem că duhurile rele pot manipula un grup de oameni sau chiar un popor. Cum ar putea să facă acest lucru dacă acei oameni nu s-ar lăsa folosiți de el?

 

– Dar îi și posedează:

 

(1 Samuel 16:14) – „Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.”

 

(Luca 22:3) – „Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.”

 

(Ioan 13:27) – „Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede”.”

 

(Faptele Apostolilor 19:15-16) – „Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.”

 

Acești șapte tineri, fii ai unui Iudeu numit Sceva, care se foloseau de Numele Domnului Isus pentru a elibera o persoană de un duh rău, puteau fi omorâți. Dacă s-ar fi dus să-l dea în judecată pe omul acesta pe care au vrut să-l vindece dar unde, s-au ales cu o bătaie „ruptă din iad”, credeți că aveau argumentele necesare la proces? Poate că erau în drept să ceară să li se facă dreptate dar, ce rezolvau?

 

III. ACȚIUNILE LUI SATAN ÎN LUME

 

1. Face planuri de distrugere

 

(2 Corinteni 2:11) – „ … ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.”

 

1. ACTIVITATEA LUI PE PĂMÂNT

 

El nu a venit aici ca un vizitator care să privească cât de frumoasă este lumea, să o admire și să plece mai departe.

 

El a venit să fure, să junghie și să prăpădească (Ioan 10:10).

 

El a venit să-și întemeieze o împărăție care să fie în rebeliune față de Creator.

 

El produce moarte, suferință și multă durere.

 

El este sursa suferințelor și nepuțintelor omenești.

 

LUCRĂRILE DIAVOLULUI

 

(1 Ioan 3:8) – „Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”

 

1. Să înșele, să amăgească toți oamenii – unul nu scapă să nu treacă prin ispitirile lui. Nu există „concediu de odihnă” atâta timp cât el este pe pământ.

 

(2 Corinteni 4:4) – „… a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

 

Cum își face lucrarea?

 

– se folosește de influența mass-mediei;

 

Există atâtea unelte în mâna lui prin care lucrează să ducă oamenii în rătăcire și păcat încât nu există șansă de scăpare.

 

Efectele audio-vizualului cu toate „cenzurile” făcute de C.N.A. sunt încă în mâinile Satanei. Cum pot argumenta acest lucru? Prin roadele pe care le aduce încă de timpuriu în viețile copiilor, tinerilor și .. până la cei ce fac eforturi mari să asculte sau să vadă emisiunile difuzate.

 

Ce promovează aceasta pe calea undelor? Sfințenia? Împărăția Lui Dumnezeu? NU

 

Să spunem și noi ca psalmistul: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei;

urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine.” (Psalmul 101:3) și „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmi 16:8)

 

– lucrează prin oamenii fărădelegii și religiile false;

 

Cine au fost cei care L-au judecat și omorât pe Domnul nostru? „ … pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” (Faptele Apostolilor 2:23) – cine erau aceștia? oamenii religioși și politici din acea vreme.

 

Un alt text scris de apostolul Pavel adunării din Corint – (1 Corinteni 6:1-6) – „Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!”

 

Tot adunării din Corint în cea de a doua scrisoare apostolul Pavel le spune:

 

(2 Corinteni 6:15) – „Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?” – Belial, în Vechiul Testament ne sunt prezentați oamenii stricați (Judecători 19:22) „Pe când se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el”.”

 

Apelăm noi atunci când dorim să rezolvăm o problemă la acești oameni? Ei reprezintă Legea, dar cât de morală este această lege și cât de mult ajută aceasta la stârpirea răului? Vedem că închisorile sunt pline și nu mai este loc dar, ajută aceste măsuri pentru ca răul să fie oprit? Sau încurajează mai mult? Se aplică aceasta fără părtinire? sau se aplică diferențiat de la persoană la persoană? și lista poate continua.

 

Am aflat de curând o știre despre o persoană bolnavă care nu avea bani pentru tratament și care a preferat să facă o infracțiune pentru a intra la pușcărie că acolo să poată primi îngrijiri medicale. Există multe alte cazuri de persoane în lipsă care preferă pușcăria.

 

Adevărata lege care lupta împotriva fărădelegii o găsim în Israel în Vechiul Testament în timpul lui Moise. Acum, legea este plină de fărădelege pentru că cei care o aplică nu sunt oameni sub stăpânirea Lui Dumnezeu care să asculte de El.

 

Legea de acum încurajează hoția, minciuna și … fărădelegea.

 

Legea este pentru cei fărădelege și nu pentru sfinți. Noi trebuie să o respectăm și să ne temem de ea, dar nu avem dreptul să o folosim pentru noi în judecăți cu ceilalți și mai ales cu frații din adunare. Biblia ne învață altceva și noi trebuie să o aplicăm.

 

De ce spun lucrurile acestea? Pentru că dacă Legea lui Moise era dreaptă și cerea „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, legea Domnul transmisă pentru cei ce vor moștenii Împărăția o găsim în predica de pe munte (Matei capitolele 5, 6 și 7) unde suntem învățați cum trebuie să ne raportăm la dușmani și la cei ce ne fură și ne fac rău și la cei ce ne prigonesc din pricina credinței. Și nu am văzut acolo un singur loc în care Domnul să ne spună să apelăm la puterile judecătorești ale statului în drept. Însuși Domnul când a fost în fața lui Pilat și acesta îi spunea că el are putere să-i de-a drumul, Domnul îi spune: „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus.” (Ioan 19:11)

 

Un alt exemplu, pe care îl apreciez, este cel al lui David când fugea de fiul său Absalom iar pe drum Simei, unul din poporul său începe și-l blesteme și să arunce cu pietre după el. Atunci Abișai, om din corpul de armată îi cere voie să-i taie capul, dar David îi zice: „ … Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i va zice dar: ‘Pentru ce faci aşa?’” (2 Samuel 16:10)

 

Apostolul Petru ne arată și el exemplul Domnului și ne spune: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (1 Petru 2:21-23) Cine era Cel la care Domnul Isus se supunea și accepta să fie judecat? Dreptului Judecător adică, Dumnezeu.

 

Diavolul dorește să fim împlicați în cât mai multe divergențe și să fim prinși cu acestea căutând să ne facem dreptate cu ajutorul sistemului lui de conducere, să apelăm la el.

 

– învățători care propagă învățătura Diavolului

 

(1 Timotei 4:1-2) – „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.”

 

Sunt multe biserici care își zic creștine și care, dacă te uiți la practicile lor te îngozești și te întrebi de unde le-au scos ca din Biblie nu. Dar știm că „ … nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:14) și „când un orb călăuzește pe un alt orb vor cădea amândoi în groapă” și aici se referă la învățătorii Legii din acea vreme.

 

Câte biserici mai predică adevărata Evanghelie și câte mai urmează setul de instrucțiuni numit „dreptarul învățăturilor sănătoase” sau „credința dată sfinților odată pentru totdeauna”? Influența lumii și a practicilor păgâne, sistemul de valori și de conducere al Satanei este pus la loc de cinste în aceste biserici. Pe cine îl propovăduiesc acestea? Nu pe Domnul Creatorul cerului și pământului.

 

2. Să asuprească, să țină în robie cât mai mulți oameni –

 

(Evrei 2:15) – „El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.”

 

Boldul morții este păcatul (1 Corinteni 15:55-56) „ … oricine trăiește în păcat este rob al păcatului.” și inclusiv lui Satan.

 

(Ioan 8:33-34) – „Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.”

 

Avem un caz prezentat de prima adunare: (Faptele Apostolilor 5:3) – „Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?”

 

Cum ia umplut Satana inima? A turnat cu găleata?

 

El picură amărăciune, invidie, răutate și minciună în inima celor lesne crezători, care nu veghează și nu sunt atenți la uneltirile Diavolului și, în felul acesta, inima lor ajunge să fie umplută. Dacă acceptăm mizeriile lui cele mai mici ne trezim în cele din urmă cu o inimă plină de resentimente și ură.

 

(Romani 6:16) – „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”

 

Cu puțin timp înainte ca Domnul Isus să fie prins El le spune ucenicilor: „vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine,” (Ioan 14:30)

 

Întrebarea mea este: în mine și în tine are ceva? Acel „ceva” din el poate fi orice păcat la care nu vrei să renunți, orice invidie, egoism sau răutate, orice lucru care îl caracterizează și îl arată pe el.

 

Noi trebuie să ne asemănăm cu Domnul „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6) Atunci când ispita se apropie de tine să faci un lucru care nu ești sigur că este greșit (pentru ca Diavolul ți-l pune într-o lumină care să pară corect și bun), pune-L pe Domnul Isus în locul tău. Îl vezi pe Domnul făcând lucrul acela? Dacă da, atunci poți să mergi mai departe, dar dacă nu, gândește-te cine te îndeamnă și cu ce scop.

 

Mai am câteva versete din Scriptură care ne ajută în acest sens:

 

(Romani 14:23) – „ … Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.”

 

(1 Corinteni 6:12) – „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”

 

(1 Tesaloniceni 5:22) – „Feriţi-vă de orice se pare rău. ”

 

(Iacov 4:17) – „Deci cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!”

 

3. Să producă suferință cât mai multă, războaie, boli și cataclisme ca oamenii să-L acuze pe Dumnezeu.

 

(Luca 11:14) – „Isus a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit şi noroadele s-au mirat.”

 

(Luca 4:35) – „Isus l-a certat şi i-a zis:„Taci şi ieşi din omul acesta!”Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-i facă vreun rău.”

 

(Matei 17:18) – „Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”

 

Atât Domnul cât și ucenicii nu foloseau termenii medicali când era vorba de suferințe datorate stăpânirii Satanei.

 

(Faptele Apostolilor 10:38) – „cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”

 

(Faptele Apostolilor 8:7) – „Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate și scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.”

 

Aceste lucruri nu sunt basme istorisite de ucenici ci adevărul pe care Domnul la făcut descoperit ca noi să știm.

 

(Luca 13:16) – „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani.”

 

(Luca 8:2) – „ … şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci.”

 

(Luca 9:1) – „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.”

 

Vedem că existau boli pe care Domnul le vindeca dar existau suferinți provocate de stăpânirea unor duhuri de draci.

 

Oamenii credeau că Domnul Isus este un om bolnav de „shizofrenie paranoidă” (termenii medicali de astăzi) – ”Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?” (Ioan 7:19-20) Un paranoic crede că este urmărit și că cei apropiați caută să îl omoare.

 

4. Să fure Evanghelia și să împiedice răspândirea ei.

 

– să fure sămânța Cuvântului / Evanghelia din inima oamenilor care ascultă

 

(Marcu 4:15) – „Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar, după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.”

 

– împiedică vestirea Evangheliei

 

(1 Tesaloniceni 2:18) – „Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana.”

 

– întinde curse celor salvați

 

(2 Timotei 2:26) – „ … şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa Diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”

 

(1 Timotei 3:7) – „Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.”

 

(1 Petru 5:8) – „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”

 

– să fure bucuria mântuirii din inima celor salvați

 

Când ucenicii s-au întors din misiune și au văzut că până și dracii le sunt supuși, Domnul le îndreaptă atenția spre poziția lor de răscumpărați și moștenitori ai cerului și le spune: „Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10:20) și în (Ioan 15:11) – „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.”

 

Unde este această bucurie în viețile noastre de cele mai multe ori?

 

(Efeseni 4:31) – „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.”

 

(Evrei 12:15) – „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.”

 

5. Să pârască pe cei credincioși, acuzându-i și punându-i într-o lumină proastă în fața Domnului.

 

Dacă aceștia sunt salvați și păstrați de mâna Domnului pentru mântuire, el nu poate decât să-i facă de ocară înaintea Lui și să-I ceară să fie încercați/testați.

 

Exemplul in cazul lui Iov din cartea cu același nume capitolele 1 și 2:1-10

 

(Zaharia 3:1) – „El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului și pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască.”

 

(Luca 22:31) – „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.”

 

(Apocalipsa 12:10) – „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”

 

CUM NE PUTEM ÎMPOTRIVI?

 

(Iacov 4:7) – „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”

 

(1 Petru 5:9) – „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.”

 

El este pregătit de luptă tot timpul, el are planuri de atac și știe cum și prin cine să atace. Noi cum acționăm? Cum ați vede o astfel de armată sau împărăție care ar sta nepăsătoare de planurile și acțiunile dușmanilor?

 

1. Conștientizând prezența și acțiunile Diavolului în jurul nostru.

 

(Matei 10:16) – „Iată , Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” vezi și (Luca 10:3)

 

2. Stând aproape de Dumnezeu

 

Diavolul nu are nimic împotrivă să crezi în Dumnezeu și din când în când să mai faci și ceva spiritual cum ar fi: să mergi la o biserică, să citești din Scriptură, să faci fapte bune și chiar să te rogi. El este încântat de religiozitate, e lumea lui.

 

Satanei îi plac jumătățile de măsură și lucrurile amestecate dar, Domnul cere:

 

(Matei 22:37) – „Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

 

(Matei 6:24) – „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” și (Luca 16:13)

 

(Matei 4:10) – „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’.” și (Luca 4:8)

 

Nu trebuie să ne amăgim. Dacă nu suntem fermi în relația cu Dumnezeu căutând tot timpul să ne împotrivim lucrărilor lui Satana, el are de câștigat iar noi de pierdut.

 

3. Prin credința în ceea ce a realizat Domnul prin jertfa Sa

 

(Coloseni 2:15) – „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.”

 

(Ioan 16:33) – „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 

(Romani 8:37) – „Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”

 

(1 Ioan 2:13-14) – „Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.”

 

(1 Ioan 4:4) – „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

 

(1 Ioan 5:5) – „Cine este cel ce a biruit lumea dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?”

 

(Apocalipsa 12:11) – „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.”

 

Când Domnul Isus Cristos intră în contact cu un posedat de o legiune de demoni, aceștia îL roagă să nu-i trimită în adânc înainte de vreme. (Luca 8:26-33)

 

Satan este biruit, el este ca și judecat, el știe că mai are puțină vreme, de aceea fiecare credincios adevărat trebuie să-i reamintească acest lucru când simte că vine la el cu diverse oferte.

 

4. Prin veghere și rugăciune constantă

 

(Luca 21:36) – „Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

 

(1 Petru 5:8) – „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”

 

(Coloseni 4:2) – Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.

 

5. Fiind echipați în fiecare moment cu uniforma de luptă

 

(Efeseni 6:10-19) – „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului….”

 

Care este armura de luptă pe care trebuie să o îmbrăcăm zilnic?

 

– Mijlocul încins cu adevărul – (1 Ioan 2:4 și 21); (1 Ioan 1:6 și 8) deci, „De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, … „ (Efeseni 4:25) deoarece „El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44)

 

– Platoșa neprihănirii – „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” „şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.” (Matei 6:33) și (Romani 3:22)

 

– Încălțați cu râvna Evangheliei păcii – „ … Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Isaia 52:7) și „Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc, şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16)

 

– Scutul credinței – Când Domnul era ispitit de Diavolul, El S-a apărat tot timpul cu scutul acesta. Credința aceasta nu este doar să crezi în Dumnezeu, pentru că „și dracii cred și se înfioară”, ci este o puternică încredințare în Cuvântul Său în promisiunile Sale în standardul de viață și de umblare cu Dumnezeu. „ … vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” (Iuda 1:3)

 

– Coiful mântuirii – „Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.”

 

(1 Tesaloniceni 5:8) „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.” (Evrei 10:39)

 

– Sabia Duhului care este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU – „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12) În același timp când Domnul se apăra de ispitirea celui rău El îl lovea cu sabia Cuvântului: „este scris … ”.

 

Să strângem Cuvântul în inima noastră ca la vreme de nevoie să ne putem împotrivi celui rău și să învățăm să-l mânuim cu înțelepciune astfel încât să nu rănim pe cei de lângă noi.

 

În final, vrem nu vrem, într-o tabără tot suntem. În această lume nu există nici un loc de refugiu pentru cei imparțiali și nehotărâți. Fiecare om este în același timp doar o unealtă. Depinde doar în mâna cui se află.

 

A lui Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos să fie toată gloria în veci vecilor!

https://aurelmunteanu.wordpress.com/2015/07/27/imparatia-lui-satan-de-vladu-george/

 

////////////////////////////////////

Observaţii generale cu privire la duh, suflet şi trup

 Max Billeter

 

„Iar Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească deplin; şi întreg duhul vostru şi sufletul şi trupul să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă, care va şi face aceasta“ (1. Tesaloniceni 5:23-24 ).

 

Omul este constituit din duh, suflet şi trup (corp). Domnul Isus a fost un Om ca noi, dar fără păcat. Şi El a avut ca Om un duh, un suflet şi un trup.

 

 

Când a murit, El Şi-a încredinţat duhul în mâinile Tatălui. El a mers, în ce priveşte sufletul Său, în Paradis. În ce priveşte trupul Său, El a fost aşezat într-un mormânt. Aceasta ne arată clar că moartea este despărţirea duhului şi a sufletului de corp şi că duhul şi sufletul sunt nemuritoare. La înviere, omul este constituit din nou din duh, suflet şi trup. Ştim bine ce este trupul nostru, dar dacă vrem să ştim ce este duhul şi sufletul, trebuie să fim atenţi, să nu devenim filosofici.

 

Chiar şi câte un verset din Biblie, luat singur, adesea nu ne ajută, pentru că duhul şi sufletul sunt folosite în Cuvânt pentru diferite lucruri. În funcţie de context, Biblia dă acestor cuvinte diferite înţelesuri. Totuşi, cercetând cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu, vom înţelege lucrurile.

 

Dacă încerc să spun acum ceva despre duhul şi sufletul omului, este ceea ce am citit şi eu de la fraţii J. N. Darby şi W. Kelly şi ce am auzit de la fratele H. L. Heijkoop; de asemenea, ce am recunoscut eu însumi în Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Duhul omului

 

Pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa, omul posedă un duh (Geneza 1:26 ). Duhul este partea cea mai măreaţă a omului.

 

Prin duh, omul are capacitatea de a intra în legătură cu Dumnezeu (Romani 8:16 ). Prin duh, el poate domni peste pământ şi animale.

 

Sufletul omului

 

Sufletul omului a venit sau a luat fiinţă prin suflarea lui Dumnezeu în om (Geneza 2:7 ). Putem recunoaşte din Cuvântul lui Dumnezeu, că sufletul este sediul personalităţii omului (Geneza 46:15 ).

 

În suflet (numit uneori şi inimă) se iau deciziile pentru viaţă (Proverbe 4:23 ). În afară de aceasta, sentimentele omului sunt în legătură cu sufletul (Marcu 14:34 ).

 

Punctul principal

 

Prin expresia „mântuirea sufletului“ (1. Petru 1:9 ), apostolul Petru se referă la ce numeşte apostolul Pavel „Evanghelia lui Dumnezeu“ (Romani 1:1 ) Spus pe scurt, este „mântuirea creştină“. Ea cuprinde întregul om: duhul, sufletul şi trupul. Dar de fapt, trupul nu este încă mântuit. Trupul este mântuit, când Domnul Isus revine şi transformă trupul nostru.

 

Când spunem că la credincios numai duhul şi sufletul ar fi mântuite, iar trupul încă nu, este adevărat, dar nu de foarte mare ajutor. Deci, dacă Petru vorbeşte despre „mântuirea sufletului“, nu vrea să spună „numai sufletul este mântuit“. El denumeşte prin această expresie „întreaga mântuire creştină“.

 

Credincioşii Vechiului Testament nu au avut încă această cunoştinţă despre mântuirea deplină. Nu că aş crede că un Avraam, un Moise şi un David s-au îndoit de iertarea păcatelor lor, dar ei nu au ştiut încă pe ce temelie Dumnezeu i-a iertat şi i-a mântuit.

 

Dar noi purtăm această cunoştinţă despre mântuirea creştină prin toate împrejurările vieţii până la ţintă. Şi cunoaştem de asemenea temelia mântuirii noastre. Este Golgota! Aceasta este însemnătatea expresiei din 1. Petru 1:9 !

 

Corneliu ne poate ajuta să înţelegem acest lucru. El a fost, fără îndoială, mântuit şi a avut viaţa. Totuşi, Petru a trebuit să vină la el şi să-l înveţe. „El ne-a istorisit cum a văzut îngerul în casa lui, stând şi spunându-i: Trimite la Iope şi adu-l pe Simon, care se numeşte şi Petru, care îţi va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta“ (Fapte 11:13-14 ). Abia prin cuvintele apostolului Petru a fost mântuit el şi casa lui. Abia în legătură cu aceasta a venit Duhul Sfânt peste ei şi a adeverit mântuirea.

 

https://comori.org/diverse/observatii-generale-cu-privire-la-duh-suflet-si-trup/

 

///////////////////////////////////////

Poarta cea strâmtă

 Christian Briem

 

Parabola despre „poarta cea strâmtă“ este, la fel ca parabolele precedente, o parte componentă din predica de pe munte, aşa cum ni le prezintă Evanghelia după Matei. Luca ne dă aceeaşi parabolă, dar într-un cu totul alt context.

 

poarta cea stramta

Este remarcabil că Domnul Isus încheie predica de pe munte, în care El expune principiile Împărăţiei cerurilor, cu patru avertizări. Fiecare avertizare conţine două lucruri, care au însă caracteristica supraordonată comună, dar în rest sunt deosebite una de alta pe cât de mult posibil: două porţi şi două căi (Matei 7:13-14 ), doi pomi (versetele 17-20), două tipuri de mărturisitori (versetele 21-23) şi doi zidari (versetele 24-27).

 

În cadrul acestei lucrări ne vom ocupa numai cu prima şi ultima pereche. Pentru început ne vom îndrepta atenţia spre parabola despre „poarta cea strâmtă şi despre calea îngustă“ din Evanghelia după Matei.

 

Poarta cea strâmtă în Evanghelia după Matei

 

„Intraţi pe poarta cea strâmtă! Pentru că lată este poarta şi largă este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea; pentru că strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o găsesc“ (Matei 7:13, 14 ).

 

Exista şi există încă un tablou care reprezintă calea îngustă şi calea largă. Odinioară, acest tablou se găsea în multe case ale credincioşilor. Pe calea cea largă se înghesuie mulţi oameni. Ei poartă tot felul de poveri şi bagaje cu ei. Calea largă este fără mari cotituri şi merge lin, pe lângă tot felul de locuri ale plăcerii. La final, calea dă într-o poartă lată, în spatele căreia ard cu vâlvătaie flăcările iadului. Calea îngustă, în schimb, este pustie şi în urcuş, şi merge în sus cu multe cotituri. Numai ici-colo se vede câte un călător pe ea, care cu osteneală urcă. La capătul căii este reprezentată poarta spre cer. – Eu însumi am privit uneori acest tablou şi întotdeauna m-a impresionat. Da, aşa este: aceste două căi există şi de asemenea aceste două puncte finale! Dacă ar şti oamenii încotro merg!

 

Chiar dacă acest tablou prezintă în multe amănunte ceea ce este corect, totuşi într-un punct se abate de la tabloul pe care îl oferă aici Domnul Isus: în tabloul Său, poarta strâmtă şi poarta lată se află la începutul respectivelor căi. Se poate ajunge pe calea îngustă, care duce la viaţă, numai dacă se merge prin „poarta strâmtă“. Aceasta este învăţătura care ni se dă aici. Greutatea este pusă pe poarta strâmtă şi pe necesitatea de a o folosi. Calea îngustă urmează după poarta strâmtă.

 

În Ioan 10 , Domnul Isus Se numeşte pe Sine „uşa“ şi spune: „Dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit“ (versetul 9). Numai prin credinţa în El şi astfel prin naşterea din nou se poate ajunge pe calea vieţii (Ioan 3:3-16 ). Dar de ce este poarta „strâmtă“? Deoarece strâns legată de „credinţa în Domnul nostru Isus Hristos“ trebuie să fie şi „pocăinţa faţă de Dumnezeu“ (Fapte 20:21 ). Omul trebuie să fie adus până acolo, încât să recunoască ce este păcatul în ochii lui Dumnezeu şi trebuie să se recunoască pe sine ca deplin pierdut şi stricat. Aceasta nu este uşor. Când Petru, în ziua Rusaliilor, le-a prezentat iudeilor păcatele lor, „au fost străpunşi în inimă şi le-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: «Ce să facem, fraţilor?» Şi Petru le-a zis: «Pocăiţi-vă…»“ (Fapte 2:37, 38 ).

 

Cât de greu le vine mai ales oamenilor religioşi să recunoască faptul că trebuie să renunţe la dreptatea lor proprie şi că pot să se bazeze numai pe harul lui Dumnezeu! Ei ar dori să-şi „câştige“ plăcerea lui Dumnezeu într-un mod sau altul. În acest sens, gândirea lor este deseori nobilă şi nu evită nicio osteneală să facă binele şi să respecte valorile de bază creştine. Dar la trecerea prin poarta strâmtă, aceştia trebuie să renunţe la orice îndreptăţire de sine şi să lase afară orice laudă a cărnii. Dar deoarece de regulă tocmai aceasta se loveşte de o împotrivire interioară, se găsesc aşa de mulţi pe calea cea largă, care duce la pierzare.

 

Poarta lată stă atrăgătoare în faţa lor, dar este o intrare pe care şi-au făcut-o după propriile lor închipuiri. Ei consideră că pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu cu formele lor creştine şi, evitând naşterea din nou, să poată savura binecuvântările creştinismului. În realitate însă sunt pe calea spre pierzare şi merg într-acolo împreună cu toţi „păcătoşii nelegiuiţi“. Nu este aceasta o constatare zguduitoare?

 

Cele două căi

 

Poţi fii fie pe o cale, fie pe cealaltă. O cale de mijloc nu există, nici un loc de mijloc după acest timp. Să observăm ceea ce prezintă Domnul: El arată două porţi, două căi, două grupe de călători, două ţinte. În această viaţă eşti fie pe calea cea îngustă, fie pe calea largă, te îndrepţi fie spre viaţă, fie spre pierzare în veşnicie.

 

Când vorbeşte Domnul despre „pierzare“, foloseşte pentru aceasta un cuvânt (greceşte: apóleia), care nu înseamnă „desfiinţare“ sau „distrugere“ (Sfânta Scriptură nu cunoaşte acest gând), ci „ruină sau decădere foarte mare, definitivă, pierzare irevocabilă“. În acest sens, cuvântul este folosit de mai multe ori în Noul Testament, pentru a descrie starea după moarte şi despărţirea veşnică de viaţa adevărată, divină (Ioan 17:12 ; Romani 9:22 ; Filipeni 1:28 ; 3:19 ; 1. Timotei 6:9 ; Evrei 10:39 ; 2. Petru 2:1, 3 ; 3:16 ; Apocalipsa 17:8, 11 ).

 

Cale îngustă sau cale largă aici, viaţă sau pierzare în veşnicie – aceasta este realitatea pe care fiecare trebuie să o privească. Faptul că mulţi merg pe calea cea largă, nu dovedeşte corectitudinea ei. Nu acolo unde este masa de oameni este adevărul. Deja în Vechiul Testament, Dumnezeu avertizează: „Să nu te iei după cei mulţi, ca să faci rău“ (Exod 23:2 ).

 

Chiar şi după ce ai intrat pe poarta cea strâmtă, este nevoie de energie mare, este nevoie de o hotărâre serioasă a inimii pentru a te separa de masa mare de oameni şi pentru a merge cu orice preţ o „cale îngustă“. Daniel a luat această hotărâre în inima sa (Daniel 1 ), iar Barnaba i-a îndemnat pe credincioşii tineri din Antiohia să rămână cu hotărâre de inimă la Domnul (Fapte 11:23 ). A rămâne la Domnul, a stărui în credinţă şi a fi gata să treci prin necazuri multe pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu (14:22), toate acestea descriu foarte bine calea îngustă.

 

Desigur, nu este la voia întâmplării faptul că cuvântul grecesc pentru „îngust“ (greceşte: tethlimméne = îngustat) este înrudit cu cuvântul „thlípsis“, care înseamnă „necaz, strâmtorare, apăsare, întristare, lipsă, teamă“. Aşa cum pocăinţa şi naşterea din nou reprezintă poarta de intrare, tot aşa sfinţenia este caracteristica acestei căi înguste. Aceasta însă include într-o lume duşmănoasă faţă de Dumnezeu necaz, strâmtorare şi prigoană. Nu este deloc o cale lipsită de bucurie, dar realizarea sfinţeniei lui Dumnezeu şi urmarea voii Sale o face să fie o cale „îngustă“.

 

Faptul că doar puţini găsesc această cale nu este din cauza harului lui Dumnezeu, ci din cauză că acesta este respins. Se doreşte să se intre pe poarta lată şi să se ia cu sine pe calea largă tot ce place ochiului şi tot ce iubeşte carnea. Nu-mi pot imagina o descriere mai reprezentativă a căii „largi“ şi „înguste“ decât acel cuvânt din prima epistolă a lui Petru: „ …ca să nu mai trăiască restul timpului în carne pentru poftele oamenilor (calea lată), ci pentru voia lui Dumnezeu (calea îngustă)“ (1. Petru 4:2 ). Să cugetăm: „savurarea păcatului“ este numai pentru un timp scurt (Evrei 11:25 ), dar sfârşitul tuturor este veşnic – este iadul, condamnarea veşnică!

 

Dar cei care merg pe calea îngustă au găsit calea sau poarta strâmtă: „şi puţini sunt cei care o găsesc“. Desigur, aceasta nu este propriul lor merit, ci totul se datorează numai harului lui Dumnezeu, despre care tocmai am vorbit. Poarta lată şi calea largă, dimpotrivă, nu trebuie să fie „găsite“, ele sunt deschise pentru toţi şi vizibile. Dar poarta strâmtă şi calea îngustă „se găsesc“ sub bunătatea lui Dumnezeu. Cu privire la această găsire se pare că apare gândul unei surprize pline de bucurie, la fel ca în cele trei parabole din Luca 15 .

 

Poarta strâmtă şi uşa închisă din Evanghelia după Luca

 

Motivul pentru parabola despre „poarta strâmtă“ din Evanghelia după Luca este că cineva L-a întrebat pe Domnul dacă sunt puţini cei care sunt salvaţi. Întregul pasaj prezintă parabola într-un context iudaic. Probabil, cel care a întrebat, a dorit să ştie dacă rămăşiţa iudaică, care va fi ocrotită de judecata viitoare, va fi compusă din mulţi sau puţini. Domnul nu răspunde direct la această întrebare inutilă în sine şi speculativă. Răspunsul Său indică mai degrabă spre „cine“ decât spre „cât de mulţi“:

 

„Străduiţi-vă să intraţi pe uşa ce strâmtă; pentru că, vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea“ (Luca 13:24 ).

 

A-L primi pe Domnul Isus în acel timp, când El a umblat pe pământ, însemna a intra pe poarta strâmtă. Iudeii trebuiau să năzuiască spre aceasta. Am văzut deja că aceasta se putea face numai prin pocăinţă şi credinţă. Într-adevăr, Domnul răspunde cu o dublă parabolă. El adaugă la parabola despre „poarta strâmtă“ şi parabola despre „uşa închisă“:

 

„Îndată ce Stăpânul casei Se va ridica şi va închide uşa, şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, spunând: «Doamne, deschide-ne», şi El, răspunzând, vă va spune: «Nu vă ştiu de unde sunteţi», atunci veţi începe să spuneţi: «Am mâncat înaintea Ta şi am băut, şi pe străzile noastre ne-ai învăţat.» Şi El va zice: «Vă spun: nu vă cunosc de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii nedreptăţii.» Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară. Şi vor veni de la răsărit şi apus, şi de la nord şi sud, şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, iată, sunt unii din urmă care vor fi întâi şi sunt unii dintâi care vor fi în urmă“ (versetele 25-30).

 

Dacă Domnul Isus spune în versetul 24 că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea, atunci El nu porneşte de la premisa şi nici nu spune că aceştia au încercat să intre prin poarta strâmtă. Cine doreşte cu seriozitate să intre prin poarta strâmtă va avea reuşită prin harul lui Dumnezeu. Nu, El spune simplu, că ei vor căuta să intre în Împărăţia lui Dumnezeu şi nu vor putea. Problema sau dificultatea, de care s-ar fi temut ei, nu era că poarta ar fi prea strâmtă, ci că uşa va fi închisă cândva. De aceea expresia aceasta a Domnului în ultima parte din versetul 24 poate fi înţeleasă corect numai dacă se foloseşte parabola despre „uşa închisă“ pentru explicaţie. De aici rezultă clar că Domnul Se adresează cu răspunsul Său nu numai celui care a întrebat, ci îi avertizează şi pe toţi aceia care au auzit atunci vestea Sa şi au lepădat-o.

 

Masa mare a poporului iudaic s-a comportat indiferentă sau chiar duşmănoasă faţă de El. Domnul îi avertizează: dacă vor rămâne în această stare, într-o zi vor fi afară. În acel timp erau necesare exerciţii adânci ale inimii, o străduinţă serioasă pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă ar încerca acum să intre fără aceste exerciţii de inimă, cum este pocăinţa şi credinţa, atunci vor sta mai târziu afară. Atunci, ei se vor „strădui“, vor striga cu seriozitate şi vor bate la uşă…, dar vor găsi o uşă închisă. Cu alte cuvinte: Dacă L-au lepădat pe Domnul Isus în smerirea Sa, vor fi lepădaţi de El în ziua gloriei Sale.

 

Gândul străduinţei uneşte cele două parabole şi face răspunsul Domnului atât de clar, dar şi atât de serios. Cuvântul folosit de Domnul pentru „a se strădui“ (în limba greacă agonízomai = a se strădui, a tinde cu mare râvnă spre ceva) este folosit adesea în legătură cu întrecerile atletice. Dimensiunea însemnătăţii date cuvântului în limba greacă arată clar şi că nu este vorba de obţinerea fericirii veşnice, ci de o căutare cu seriozitate după această fericire. Această însemnătate a cuvântului este subliniată prin faptul că el apare în Coloseni 4 : „ …luptându-se întotdeauna pentru voi în rugăciune“ (versetul 12). Numitorul comun al acestor două parabole este deci: străduiţi-vă acum într-un mod corect, pentru ca odată să nu vă străduiţi în zadar.

 

Aceasta este învăţătura Domnului în Evanghelia după Luca – o învăţătură şi avertizare, care în sens figurat sunt valabile şi pentru noi astăzi. Câţi nu se declară în exterior de partea creştinismului, dar nu sunt dispuşi să meargă calea simplă a mântuirii, aşa cum am văzut-o! Odată vor începe şi ei, stând afară, să bată la uşă şi să spună: „Doamne, deschide-ne!“ Dar atunci timpul harului va fi trecut, iar uşa va rămâne pentru ei închisă. Dinăuntru vor auzi vocea Domnului, pe care L-au desconsiderat aici: „Niciodată nu v-am cunoscut; plecaţi de la Mine, lucrători ai fărădelegii“ (a se compara cu Matei 7:22, 23 ).

 

În parabolele Domnului găsim de câteva ori o uşă închisă. Când Domnul Se găseşte în spatele uşii încuiate şi este descris ca fiind înăuntru, atunci aceasta prezintă gândul groaznic de a fi exclus pentru totdeauna de la binecuvântările Împărăţiei lui Dumnezeu şi ale cerului. În afară de acest text, avem acest sens şi în parabola despre cele zece fecioare (Matei 25:1-13 ): Domnul este înăuntru, iar făţarnicii şi mărturisitorii fără viaţă sunt afară. În parabola despre stăpânul care se întoarce de la nuntă din Luca 12 , El este afară şi bate: El aşteaptă de la slujitorii Săi să-L aştepte cu dragoste pe El şi revenirea Sa (versetul 36). Dar cu alte amănunte ne vom ocupa doar atunci când vom ajunge la aceste parabole.

https://comori.org/noul-testament/matei/poarta-cea-stramta/

//////////////////////////////////////

 

CALEA Ingusta si Calea Larga

 

​Stand de vorba cu oamenii, le-am spus multora ca starea lor, calea pe care merg nu e buna. Unii au negat acest lucru, dar destul de multi au recunoscut ca asa este. Ei au recunoscut, insa au ramas tot in starea in care erau, tot pe calea pe care erau!

 

​ ​Daca ar fi sa facem o comparatie pe care sa o inteleaga fiecare din noi, am putea asemana trecerea omului prin viata cu umblarea pe o cale care incepe la nastere, si se termina la moarte. Stim cu totii ca aceasta cale poate fi mai lunga, mai scurta, sau foarte scurta. Omul incearca sa scruteze cu privirea punctul terminus al caii si sa-l impinga cat mai departe. Daca nu suntem siguri cat de scurta sau cat de lunga e calea vietii noastre, de un lucru suntem siguri, si anume ca ea va avea un sfarsit.

 

​ ​Sa vedem ce este de fapt o cale (un drum). E o fasie de teren special amenajata, cu scopul de a face legatura dintre localitati, locuri, oameni. Tot asa e si din punct de vedere spiritual. Exista o cale special pregatita cu scopul de a face legatura ​d​intre lumea aceasta si cealalta, ​d​intre Dumnezeu si om. Multi cred ca exista mai multe cai pe care se poate ajunge la Dumnezeu. Dar asta e doar o dorinta de-a lor, pentruca in Biblie sunt specificate doar ​DOUA​ cai. In Evanghelia dupa Matei, capitolul 7, versetele 13 si 14 scrie asa:

„Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla”.

 

​ ​Daca vorbim de calea care duce la viata vesnica, la Dumnezeu, ea e una singura, si e numita ​CALEA​ ingusta.

 

​ ​Cealalta cale duce la pierzare, la iad, si e numita calea larga. Din prezentarea succinta a celor doua cai, vom vedea de ce multi oameni refuza sa mearga pe calea ingusta si prefera calea larga.

 

​ I. CALEA Ingusta​

 

1.Dezavantaje

 

​ a. Calea ingusta nu e pe placul oamenilor pentruca pe ea sunt multe inconveniente; restrictii, izolare, desconsiderare, aprecieri nedrepte si neplacute, acuzatii false, precum si suferinte si batjocuri pe care poti sa le primesti din partea multor oameni, dar si din partea cunoscutilor, colegilor, rudeniilor si chiar a celor din familia ta.

 

​ b. ​As vrea sa spun insa ca pe aceasta cale au mers toti crestinii adevarati, unii platind chiar cu viata aceasta hotarare a lor.

 

1. ​Vreau sa reamintesc ca pe calea suferintei a mers in primul rand Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, care Si-a dat viata Lui pe cruce, pe dealul Golgota!

 

​ d. ​Alt lucru care nu le place la multi e faptul ca-i ingusta si nu pot merge pe ea cu multele lor bagaje de pacate. Ba mai mult, pe aceasta cale trebuie mers cu atentie, ca nu cumva sa calci pe alaturi.

 

​ ​Toate acestea sunt dezavantaje imediate, care incep odata cu hotararea de a urma pe aceasta cale.

​ 2. Avantaje​

 

​ ​Calea are insa partile ei frumoase, placute​; ea​ e ​:​

 

​ a.Unica​; Nu e alta ca ea; e UNA singura in lume​, nu-s mai multe, nici macar doua!

 

​ b.​ ​D​reapta​; nu are curbe ; o tii numai drept inainte spre DUMNEZEU.​

 

​ c. Creata si indicata de Dumnezeu​; asa cum am zis, oamenii au si ei parerile lor si si-au facut ei caile lor, pe care zic ei ca vor ajunge la Dumnezeu; numai ca nu cuvantul lor are greutate, ci al Lui DUMNEZEU!​

 

​ d. Viata si fericire eterna cu DUMNEZEU ; acest avantaj i-a facut pe multi sa nesocoteasca toate dezavantajele imediate​, pentru ca acest​ avantaj e uluitor​!​ Pentru a putea fi usor identificata, aceasta cale are un nume:

 

​ e. Numele Caii e ​ISUS HRISTOS!​ Asta, ca sa nu se incurce nimeni care vrea sincer sa ajunga la DUMNEZEU!​ ​Vrei sa ajungi la DUMNEZEU in Rai, ia-o pe urmele si dupa invatatura DOMNULUI ISUS HRISTOS!​

 

„Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin M​ine”

 

​Acestea sunt cuvintele Domnului Isus din Evanghelia dupa Ioan 14:6. Deci El este singura cale, nu este alta!

 

​ Calea e scrisa cu articol hotarat „a”; deci NU lasa loc pentru o alta cale care sa mearga la TATAL. DOMNUL ISUS Nu zice ca EL ar fi una din cai care duce la TATAL.​

 

​ ​Tot Domnul Isus spune ca, din nefericire, „putini sunt cei ce o afla”.​ Mare tragedie! De ce? Pentru ca sunt atat de putini cei care merg pe aceasta CALE, din diferite motive!

 

1. Calea larga​

 

1. Cateva caracteristici ale acestei cai:

 

1. N-a trebuit si nu trebuie special pregatita.

 

1. Multi sunt cei ce intra pe ea​.​

 

1. Este suficient de larga pentru toti cei ce nu vor sa mearga pe calea ingusta.

 

​ d. Are multe avantaje pamantesti si trecatoare.

 

1. ​Pe ea nu trebuie sa ai grija cum mergi, poti umbla impleticindu-te dupa chefuri cu bauturi ametitoare, cu injuraturi si vorbe urate, cu batai, cu mandrie si ura in inima ta, cu furturi, jafuri, crime; cu toate mizeriile din lumea aceasta, dealtfel. Mergand pe aceasta cale poti ajunge in pozitii inalte in societate folosind cele mai murdare​ ​metode​,​​ poti obtine bani multi folosind metode necinstite, sau chiar „calcand peste cadavre”.

​ f. ​Poti fi trufas, nesocotindu-l pe Dumnezeu si invatatura Lui.

 

​ g. Prin legalizarea sodomiei de catre Curtea Suprema, pe tot teritoriul Americii, s-a pus varf la toate pacatele​, depasind prin aceasta chiar si Sodoma si Gomora, care nu scrie ca ar fi avut asta in legea lor, cu casatorii intre persoane de acelasi sex, adoptii de copii si toate celelalte drepturi ca si cuplurile obisnuite!

 

​ Dezavantataj: ca la orice lucru, nu e castig fara pierdere, sau avantaj(e) fara dezavantaj(e). Sunt dezavantaje si aici pe Pamant daca o iei razna, te mai ia la rost legea, dar cel mai mare dezavantaj e acesta:

 

Ea este calea care duce la pierzare​, adica la IAD, la chin si foc vesnic!​

 

As vrea sa-ti spun insa ca daca esti pe aceasta cale si daca pacatele si relele aratate mai sus, sau altele asemanatoare, ti se par dulci si avantajoase (pe termen scurt desigur, ca viata-i scurta), doresc sa-ti amintesc si ​acest dezavantaj, la care gandindu-ma, ma ia cu fiori​!​ ​Repet: d​ezavantajul este ca aceasta cale larga duce in iad unde il vei intalni pe ​diavolul​ pe care l-ai servit pe Pamant, si unde​ nu vei fi primit cu covor rosu, flori si aplauze​, ci vei fi chinuit in veci! Acest lucru nu i-o doresc nici celui mai mare dusman al meu si nu ti-o doresc nici tie cititorule (cititoare)! Ma cutremur ca ai putea avea un asemenea sfarsit de cale!

 

​ A​m prezentat aici, foarte pe scurt si atat cat Dumnezeu mi-a ajutat, cele ​DOUA​ cai care exista: ​CALEA​ ingusta care duce la viata vesnica si care se numeste I​SUS HRISTOS,​ si calea larga​,​ care duce la moarte, la pierzare, la iad.

 

​ ​ Poate ca unii, probabil, multi, foarte multi, din nefericire, ar dori sa continui si sa prezint si a treia cale, pe care ar dori-o ei sa existe. E vorba de calea de MIJLOC, de calea pe care omul ar putea sa mearga cum il taie capul, dar in final sa ajunga in rai, in fericire. Adica aici pe P​amant atata timp cat e in viata, omul sa fie si cu Dumnezeu si cu ​s​atana. As vrea sa precizez ca cei doi – Dumnezeu si ​s​atana -, nu se potrivesc in nici un fel, ba mai mult, fiecare e opusul celuilalt. Deci calea de mijloc e doar imaginara. Ea ​NU​ exista in realitate! Nu te amagi cu umblatul pe doua cai, ca nu se poate! Cei ce nu sunt pe calea ingusta, deci neurmand si netraind invatatura Domnului Isus, nu sunt pe calea din mijloc, ci pe calea larga​!​

 

​In cartea ​lui ​Ieremia 21:8, Dumnezeu spune: ” … iata ca va pun inainte calea vietii si calea mortii … „. El nu ne obliga sa mergem pe calea ingusta, ne indeamna insa sa parasim calea larga: „Sa se lase cel rau de calea lui … „ (Isaia 55:7), deoarece „calea pacatosilor duce la pieire” (Psalmul 1:6).

 

Sunt foarte multi care de-a lungul timpului au renuntat la evantualele avantaje si placeri pamantesti trecatoare, pentru marele avantaj, care e viata vesnica in fericire cu DUMNEZEU!

 

Din nefericire pentru ei, mult mai multi au fost si sunt si azi, cei care au ales, sau aleg, avantajele si placerile pamantesti, trecatoare, dar care au pierdut, sau pierd, ​marele avantaj vesnic de a fi in veci cu DUMNEZEU!

 

Iata ce ne indeamna Cuvantul Lui DUMNEZEU, prin apostolul Pavel:

 

18. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. ​(Romani 8:18).​

 

​Daca esti pe calea ingusta n-o parasi, indiferent cate necazuri ai avea pe ea. Daca esti pe calea larga, apuca degraba pe ​SINGURA CALE care te duce la DUMNEZEU in Rai​, si care este ISUS HRISTOS, pentru ca la capatul caii sa te astepte Dumnezeu si sa te rasplateasca cu viata vesnica! Amin.

​         Ioan Burca – robul DOMNULUI

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/06/30/c%E2%80%8Balea%E2%80%8B-ingusta-si-calea-larga/

//////////////////////////////////////

 

Botezat cu Duhul Sfânt și cu foc

 

Duhul este har și focul este adevăr, iar acestea două nu se pot despărți. Ce semnifică aceste lucruri pentru noi?

 

Johan Oscar Smith

Botezat cu Duhul Sfânt și cu foc – Matei 3:11

Ioan spune: „Eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Matei 3:11.

 

Duhul și focul nu pot fi despărțite

Duhul Sfânt și focul nu pot fi despărțite. Nu poate fi unul prezent când celălalt este exclus. Duhul Sfânt aduce pace și bucurie; focul arde viața proprie și provoacă durere. La fel cum focul are locuința în Duh, tot așa și Duhul are locuința în foc; căci Dumnezeu este Duh, dar El este și un foc mistuitor. (Evrei 12:29).

 

Când un om este botezat cu Duhul Sfânt, focul își face imediat apariția. Dacă L-am cunoscut pe Isus și puterea învierii Lui, atunci imediat acest lucru este urmat de părtășia suferințelor lui Hristos. Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră, dar cel care vrea să facă voia lui Dumnezeu va simți imediat durerea și participarea la suferințele lui Hristos. Dumnezeu nu are plăcere într-un om care se trage înapoi, care se cruță pe sine. Imaginea lui Hristos se arată în noi prin ascultarea Duhului. Însuși Hristos S-a jertfit în puterea unui Duh veșnic și, prin sângele Legământului celui veşnic, Dumnezeu a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor. (Evrei 13:20).

 

Dușmanii crucii lui Hristos încearcă să păstreze puterea învierii, dar disprețuiesc și leapădă părtășia suferințelor lui Hristos. Dar tocmai aici are loc devierea. Duhul Sfânt și Focul, puterea și durerea aparțin toate împreună. Dumnezeu nu permite niciodată vreo despărțire între ele, ci doar necunoștința și pofta după bunăstare a firii încearcă acea direcție. Și de-a lungul tuturor timpurilor s-a dovedit că astfel de oameni deviază.

 

Duhul Sfânt și foc: har și adevăr

Dacă totuși vrem să separăm Duhul Sfânt și focul, putem spune că Duhul este harul și focul este adevărul. Harul acoperă și ține lucrurile împreună până când focul își face lucrarea. Dreptatea iese la suprafață doar în acele domenii unde focul domnește. Aici se arată pământul bun și primitor, unde locuiește dreptatea. Scopul harului nu este de a acoperi și a ascunde, ci de a păstra pentru foc. Mânia lui Dumnezeu nu scade prin har, ci urgia Lui arzătoare pretinde ca focul să-și facă lucrarea. Un răufăcător poate fi grațiat, dar cel care aduce împăcarea trebuie să plătească pentru fărădelegile lui și răufăcătorul recâștigă statutul de neprihănit în acea cauză, după legile omenești. La fel este și în cele duhovnicești.

 

Dumnezeu pretinde de la noi jertfe în Hristos Isus. Putem scăpa prin a spune că Hristos a jertfit – și atunci rămânem fără vină. Da, este adevărat, dar nu este adevărul către sfințenie. Sfințenia pretinde participarea și ascultarea noastră față de voia lui Dumnezeu. Dacă suferim cu El, vom fi și proslăviți împreună cu El. Dacă nu suferim împreună cu El, nu vom fi proslăviți împreună cu El. Crucea este arma din mâna noastră. Ea va ține viața proprie și plăcerile din fire sub călcâi, iar fără acest „Cruță-te pe tine!”, Satan nu are parte de bucurie. Lumea hrănește firea în toate felurile și de aceea tot felul de duhuri rele au parte de bunăstare în astfel de oameni.

 

Cum este Dumnezeu satisfăcut

Crucea îl alungă pe Satan. Pe cruce a biruit Isus și tot acolo biruim și noi. În cuvântul crucii este putere; el unește și adună. Biserica devine una unde crucea poate lucra, dar oamenii care se predau la simțuri dulci – sunt locuințe ale duhurilor rele.

 

A sosit timpul când judecata trebuie să înceapă cu casa lui Dumnezeu – cu noi. (1 Petru 4:17). Dumezeu erupe din locul Lui sfânt cu judecată și începe cu sfinții – cu noi. Judecata este împlinită în Hristos și se împlinește treptat și la fiecare dintre cei care sunt botezați cu Duhul Sfânt. Astfel se descoperă calea, adevărul și viața. Prin Duhul lui Hristos, Dumnezeu Și-a satisfăcut toate pretinderile arzătoare către oameni, de aceea acest Duh pretinde ca Dumnezeu să fie satisfăcut în fiecare om.

 

Articolul a fost prima dată publicat cu titlul „Duh Sfânt și foc” în revista „Comori Ascunse” în mai 1912. Limbajul din articol este ușor modernizat.

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag | ActiveChristianity

 

 

/////////////////////////////////////

 

Ce spune Biblia despre preacurvie?

 

Ce este considerat „preacurvie” de Cuvântul lui Dumnezeu și care sunt consecințele acestui păcat?

 

  Steve Lenk

Preacurvia ia loc atunci când o persoană căsătorită intră în relații sexuale cu altă persoană față de cea cu care este căsătorită.

 

Biblia condamnă clar această faptă: „Să nu preacurvești!” (Exodul 20:14) Căci ea încalcă legământul făcut odată cu căsătoria – de a fi credincios partenerului de căsnicie.

 

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” (Evrei 13:4). Este scris despre Dumnezeu că „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” (Eclesiastul 3:11) și timpul în care El a menit intimitatea sexuală este între un bărbat și o femeie, în cadrul relației de căsătorie. Să ai această relație înainte de căsătorie (curvie) sau cu alt partener, după căsătorie (preacurvie) este în neascultare directă față de voia lui Dumnezeu. Chiar dacă și partenerul tău de căsnicie ar fi de acord cu o astfel de faptă, aceasta nu o face acceptabilă în ochii lui Dumnezeu.

 

Fugi de curvie

Pavel avertizează clar împotriva acestui comportament: „Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.” (1 Corinteni 6:18) Faptul că ni s-a dat de la Dumnezeu un trup este un privilegiu mare și îl putem folosi ca să-L cinstim pe Cel care ni l-a dat: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19-20)

 

Potențialul de a folosi trupurile noastre spre slava lui Dumnezeu este subliniat în Tesaloniceni 4:3-5: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.” Sfințirea este procesul care are loc în acei care își jertfesc trupul în ascultare de voia lui Dumnezeu și ca rezultat noi vom participa la sfințirea lui (Viața și natura Lui Dumnezeu).

 

În Noul Testament, Isus extinde curvia la o intenție ascunsă a inimii: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28) El scoate în evidență și atitudinea extremă pe care ar trebui s-o avem ca să evităm un asemenea păcat:„Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29-30)

 

Ispitit ca noi, dar fără păcat

Când noi suntem ispitiți la gânduri necurate, noi ne putem aminti că Isus a deschis o cale afară din păcat pentru noi toți: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 2:18)

 

Nu există fericire adevărată și de durată pentru un creștin în afara voii lui Dumnezeu. Plăcerea momentană a preacurviei va trece imediat, dar regretul pe care îl seceri este de foarte lungă durată. Ferice de cei care aleg ca Isus, să sufere și să facă voia lui Dumnezeu, prin a nu ceda în ispită. Atunci noi devenim o binecuvântare și un exemplu acolo unde suntem și obținem bucurii care cresc încontinuu în viața aceasta de pe pământ și apoi în toată veșnicia.

https://crestinismactiv.ro/ce-spune-biblia-despre-preacurvie

//////////////////////////////////////

 

Ce spune Biblia despre Anticrist?

 

Anticristul este opusul lui Isus. Exact cum Hristos a venit pe pământ pentru a face voia lui Dumnezeu; Anticristul va veni să facă voia lui Satan. El va fi întruchiparea lui Satan sub forma unui om.

 

Întreaga ambiție a lui Satan este să fie la fel ca Dumnezeu în putere și măreție, iar el lucrează la asta cu tot ce poate, zi și noapte. „potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tesaloniceni 2:4) Intenția lui este să îl înlocuiască pe Dumnezeu și îl va trimite pe Anticrist ca cel cu care să facă aceasta. Anticristul va nega necesitatea omului de a avea nevoie de Dumnezeu, și se va autoproclama ca și conducător ar acestei lumi.

 

Dar ce fel de oameni ar fi voitori să accepte un asemenea trimis al lui Satan ca și Domn? Este posibil ca lumea în care trăim acum să fi ajuns într-o asemenea stare?

 

Gândul la timpurile din urmă nu trebuie să ne provoace frică. Citeşte articolul acesta despre cum te poți cel mai bine pregăti pentru ziua când Îl vei întâlni pe Isus!

 

Isus Hristos venit în fire

Duhul care predomină în lume este „duhul Anticristului”, iar acesta lucrează încă de la începutul bisericii (1 Ioan 4). Acest duh poate fi însumat din fiecare duh care nu-L mărturisește pe Isus venit în fire. Acesta susține că Isus a avut ceva care noi nu avem, că El era divin, că El nu avea pofte și plăceri precum un om normal, și că de aceea, de fapt, nu a putut El să nu păcătuiască.

 

Acest duh poate fi însumat din fiecare duh care nu-L mărturisește pe Isus venit în fire.

 

Dar noi credem ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu, El a avut acceași carne și sânge ca și noi.

 

„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi* El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele.” (Evrei 2:14)

 

El a avut aceleași pofte și plăceri, care au făcut ca și El să fie ispitit, și El a trebuit să lupte pentru a se păzi de a la păcătui. El a avut Duhul Sfânt de la Tatăl din cer pentru a-L îndruma, a-L întări și pentru a-L ajuta. Din pricina vieții Lui, a făcut El aceeași viață posibilă și pentru noi, și de aceea, noi putem să Îl urmăm pe calea pe care El a deschis-o prin fire și înapoi la Tatăl.

 

Dar ca să putem recunoaște asta, noi trebuie să facem eforturi, să luptăm aceeași luptă pe care a luptat-o și El, să luptăm împotriva păcatului pe care îl avem în natura noastră omenească în urma căderii din Grădina Edenului. Majoritatea oamenilor nu vor să facă asta. Și astfel, duhul lui Anticrist primește putere. El arată oamenilor o cale mai ușoară.

 

Despărțirea dintre Dumnezeu și om

Despărțirea dintre Dumnezeu și om

 

Astfel, li se permite necurăției și păcatului să trăiească, iar omul se îndepărtează mai mult și mai mult de Dumnezeu – care este de fapt exact intenția lui Satan. Majoritatea lumii a cedat acestui duh, pentru că le permite să trăiască comfortabil, fără o conștiință vinovată. Asta s-a făcut sub acoporirea religiei, și prin iertarea păcatului fără încetarea înfăptuirii acestuia, în trecut. Totuși, în timpurile de acum în care trăim noi, umanismul își ia din ce în ce mai mult rolul pe care religia obișnuia să îl joace. Omenirea se bazează mai mult și mai mult pe ea însăși și este autoguvernată, decât să fie condusă de o altă „putere superioară”.

 

Descoperirea lui Anticrist

Toate acestea se pregătesc pentru ca însuși Anticrist să apară și să elimine orice pretenție de a fi religie. El îl va îndepărta cu totul pe Dumnezeu. El va face semne și minuni pentru a dovedi lumii o dată și pentru totdeauna că doar omul însuși este destul. (Apocalipsa 13:13-14)

 

O forță… care să realizeze toate gândurile și visele lor de pace și armonie pe pământ…fără vreun cost din partea lor înșiși.

 

Omenirea este pregătită să primească chiar o asemenea persoană. Cineva care nu se amestecă cu viețile lor confortabile – cineva care va fi o forță din-afara lor care să le realizeze toate gândurile de pace și de armonie pe pământ; o lume a toleranței, dragostei și a bunăvoinței, fără niciun fel de costuri pentru ei personal. Anticristul va fi capabil să împlinească toate acestea.

 

Numele Anticristului a fost de-a lungul timpului sinonimul răului, dar adevărul este că atunci când se va descoperi, majoritatea oamenilor nu îl vor recunoaște așa cum este el de fapt. El nu va fi o persoană respingătoare; din contră, el va fi cineva talentat și ambițios ca să rezolve problemele lumii. El va promova procesul care este deja pe cale să devină realitate; ca lumea să devină un paradis creat de mâna lui însuși, fără Dumnezeu. Lumea va crede că cu Anticrist la cârmă, omenirea poate realiza orice.

 

„Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.” (Apocalipsa13:6)

 

Când se va întâmpla asta, atunci Satan va fi primit ceea ce și-a dorit mereu. El va fi văzut ca egalul lui Dumnezeu. El va avea controlul unei lumi care nu are nevoie de Dumnezeu.

 

Mireasa lui Hristos

Dar mai sunt cei care nu au respins și nu vor respinge Evanghelia lui Hristos; cei care sunt interesați în a termina-o cu păcatul pe care ei îl văd că locuiește în ei, pentru a se putea uni cu Dumnezeu. Aceștia nu vor fi înșelați, pentru că pentru ei, păcatul este din extrem de păcătos. (Romani 7:13) Din cauză că ei au fost extreme de treji de vegheatori la orice duh care tolerează păcatul, lor le va fi permis să vadă Anticristul descoperindu-se; ei îl vor vedea exaxct așa cum este el.

 

Când se va întâmpla asta, ei Îl pot aștepta pe Hristos să se întoarcă ca să Își ia Mireasa acasă să fie cu El. Odată ce ei au fost răpiți, și și-au primit răsplata pentru credincioșia lor, Anticristul va avea vrâu liber. (2 Tesaloniceni 2:6-7) Acesta va fi un timp oribil pe pământ. Atunci se va descoperi adevărata natură rea a lui Anticrist. Când lucrurile vor fi devenit pe cât de rău posibil, atunci când nevoia va fi cea mai mare, Hristos se va reîntoarce cu Mireasa Lui.

 

Pământul va experimenta o mie de ani pentru a învăța cât de neprihănită, dreaptă, adevărată și cât de bună este voia desăvârșită a lui Dumnezeu, liber de înșelăciunea celui rău.

 

Atunci El îl va distruge pe Anticrist cu suflarea gurii Sale, și lumea va vedea cât de lipsit de putere este de fapt Anticrist. Isus va prelua controlul conducerilor pământului, satan va fi legat și aruncat în Adânc, și pământul va experimenta o mie de ani pentru a învăța cât de neprihănită, dreaptă, adevărată și cât de bună este voia desăvârșită a lui Dumnezeu, liber de înșelăciunea celui rău. Iar cei care s-au păstrat curați față de duhul Anticristului și L-au urmat credincioși pe iubitul lor Isus pe urmele pe care Le-a pregătit El pentru ei, vor trăi și vor împărăți cu Hristos în acest mileniu. (Apocalipsa 20) A lor va fi împărăția cerului, pentru totdeauna!

https://crestinismactiv.ro/ce-spune-biblia-despre-anticrist

 

///////////////////////////////////////

Semne inainte mergatoare lui Antihrist

 

 

1. Apostazia

 

Un semn caracteristic care avertizeaza despre venirea amagitorului este apostazia generala a oamenilor de la credinta in Dumnezeu, dupa cum ne asigura Sf. Ap. Pavel. „Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va veni pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta…” (II Tes.2, 3). Cand lumea se va lepada de Dumnezeu, atunci va veni Antihrist. Se va infatisa, asadar, in mijlocul unui climat anarhic, pacatos si ateu. Atunci „se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii” (II Tes. 2,3), zice Sf. Ap. Pavel. Apoi firesc va urma a doua venire a Domnului, care se va petrece la putin timp dupa venirea lui Antihrist, cand va predomina cea mai rea lepadare de credinta, dupa cum a zis Domnul in chip profetic: „Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti” (Lc. 17, 26-27).

 

Cu toate acestea poate se gaseste cineva care sa conteste. Nu cumva si in alte epoci a existat apostazie, anarhie, pacate, desfrau ? Deci pentru ce apostazia omului de astazi este unita cu asteptarea lui Antihrist ? Pentru ce apostazia generala si nemaivazuta a omenirii este luat ca semn pregatitor al apropierii venirii lui Antihrist ? Nu cumva de fiecare data cand omul a refuzat invatatura Bisericii, a pregatit sfarsitul ?

 

Biserica a facut mult bine. Pentru ca aceasta este misiunea ei, ca sa mantuiasca sufletele, ca sa le pregateasca, ca sa le trezeasca, ca sa se ingrijeasca drept de toate oile, pentru ca vremea celei de a doua veniri este necunoscuta, dupa cum necunoscut este si sfarsitul vietii noastre. Asadar pentru aceasta trebuie ca sa se implineasca toate semnele.

 

Cat priveste apostazia de astazi, nu exista ceva asemanator in istoria neamului omenesc si cu atat mai mult in perioada crestina.

 

Nu este o apostazie intamplatoare. Ci una generala organizata si nemaivazuta. Omul inainte cunostea apostazia ca pe ceva individual in omul renegat si depravat al veacului douazeci. Si nu spunem aceasta pentru neamurile salbatice, Nu; o spunem pentru oamenii civilizati, care primesc multe invataturi crestine, care au cunoscut adevarul, si cu toate acestea care staruiesc in greseala, in intuneric, in razvratire morala constienta, in razboi, in desfrau, in educatia fizica si morala fara de rusine, in batjocorirea lui Dumnezeu, in lupta cu cele dumnezeiesti. Omul vremurilor noastre neaga usor constiinta lui Hristos si promoveaza venirea lui Antihrist.

 

Lepadarea de Dumnezeu se percepe mai mult datorita faptului ca omul se alipeste de lucrurile materiale, de cele de jos. Credinta crestina numita intoleranta este inlocuita cu o credinta autonoma, fara Dumnezeu, fara porunci, fara constiinta.

 

Omul autonom, zboara in cosmos si se lauda batjocoritor si ironic, ca nu poate sa intalneasca undeva pe Dumnezeu, isi vinde constient sufletul Satanei cu acele erezii, imoralitati nemaivazute, certuri si organizatii antihristice.

 

Cuvintele rusine, pocainta, credinta, sfintit, biserica sunt considerate anacronice, dar si periculoase, pentru omul eliberat si autarhic al vremii noastre. Pacatul se arata organizat, condus cu metode satanice cu mijloace de influenta in masa si dezastroase.

 

Satana ne expune sfaturile zilnic in orele noptii, probabil pentru ca „toata coruptia care se savarseste uraste lumina„, dupa cum zice Sf.Scriptura. Iata si un exemplu deosebit al apostaziei nemaivazute si fara limita a omenirii si a comportarii ei cea impotriva lui Dumnezeu. Iata actiunile europenilor, care accepta elocvent caracterul trist si decazut vrednic de plans.

 

Homosexualitatea este recunoscuta oficial in Anglia si in alte state; mai mult, in unele state sunt celebrate si casatorii de acest gen de catre pastori si preoti. Inca si nudismul se raspandeste printre oameni.

 

De asemenea cinematografia si teatrul in afara de putine cazuri sunt puse in slujba diavolului si ale inainte mergatorilor lui Antihrist.

 

Pornografia si presa atee este mobilizata in lupta pentru predominarea raului, pierderii obiceiurilor si limitarea rezistentei morale a individului. Asociatiile homosexualilor si a tuturor genurilor anormale rasar peste tot ca ciupercile. Legalizarea preacurviei si a avortului este impotriva poruncilor dumnezeiesti si inumanitatea acestei legalizari este privita ca retrograda, necivilizata, inapoiata si ca inaplicabila social. Mai mult, in Anglia s-a mers pana acolo incat s-a propus un proiect de lege care sa acorde dreptul la legaturi incestuase, intre parinti si copii si intre frati !

 

Incestele, perversiunile, anomaliile, practicile oribile, condamnate de Sf. Scriptura, astazi au devenit recunoscute prin lege. Omul decazut al vremurilor noastre striga pe strazi pentru legalizarea tuturor practicilor, dovedind real cat de orb si constiincios slujeste Satanei.

 

Un fenomen ingrozitor care mobilizeaza pe atei il constituie si organizatiile satanice ale masoneriei.

 

Este un fenomen rar ca un om din zilele noastre sa nu apartina acestei organizatii. In zilele noastre, ale abundentei de democratie, din nefericire, exista oameni, presupusi seriosi, care sa-si vanda sufletul Satanei si care sa se oblige sa slujeasca intr-o organizatie secreta, antisociala si antidemocratica, careia nu i se cunosc secretele.

 

Alt paradox al zilelor noastre este Satanismul. Lepadarea desavarsita a mastii. Asadar exact adorarea Satanei cu taine, ceremonii, lacasuri de inchinare etc. Satanistii sunt astazi in numar de milioane. Si acestia se afla in tarile „civilizate”.

 

Culmea nerusinarii si a apostaziei, care caracterizeaza masele de oameni, astazi, este acceptata si in Grecia. Nu englezul, nici americanul, ci grecul ortodox accepta sa i se spuna ca descinde din maimuta, decat sa creada ca este facut dupa chipul lui Dumnezeu. Mai mult, aceasta teorie neghioaba este predata si in scoli copiilor nostri. Astfel scopul antihristilor este departarea crestinilor de Dumnezeu, fiindca oamenii si daca au cunoscut pe Hristos, „au iubit intunericul mai mult decat Lumina” (In. 3, 19).

 

Profetiile scrise confirmandu-se in zilele noastre, noi tragem alarma. In zilele din urma dragostea se va raci. „lubirea multora se va raci” (Mt.24, 12), zice Sf. Scriptura. Intr-adevar, astazi ura a pus stapanire pe omenire. Omul s-a inchis in cochilia sa, nu se mai increde in nimeni, considera pe vecinul sau dusman, ca pe cineva care va uzurpa interesul sau. Dar mania nu se foloseste numai in aparare, ci mai mult in distrugerea omeniei, semanand dezastru si distrugere cu arme distrugatoare, de nimicire in masa.

 

Pentru prima oara, omul a simtit amenintarea unui dezastru general, fara ca sa poata sa se opuna. Omul pregateste distrugerea sa in cadrul general al apostaziei care se pune in miscare in vremurile din urma.

 

Dragostea duhovniceasca s-a racit. Si nu numai a laicilor, ci si a clericilor, a pastorilor, care povatuiesc. Si aceasta pentru ca aseaza sufletul lor mai presus decat al oilor, dupa cum zice dumnezeiasca Scriptura.

 

Din nefericire, astazi oile sunt rupte in bucati de lupi, iar pastorii nu le vestesc primejdia. Si toate acestea au fost profetite de Sf.Parinti ai Bisericii, de Apostoli si de Insusi Hristos. Din cauza comportarii pastorilor se vor sminti multi, zice Sf. Scriptura. Pentru aceasta si Sf. Chiril al Ierusalimului scrie, sa nu ne ingrijim de cele care produc sminteala, ci de cele prezise de Sf. Scriptura pentru ca sa se pazeasca credinta cea dreapta. Caracteristica apostaziei de astazi este ca foarte putini se mai gandesc la moarte, cu responsabilitate pentru vesnicie. Oamenii vietuiesc numai pentru cele materiale si lucreaza faptele trupului, „si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare, inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, destrabalari, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am spus ca, cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (Gal.5, 19-21), dupa cum ne spune Sf. Ap. Pavel.

 

Biserica Ortodoxa, astazi, infrunta pe ereticii si ateii care lupta si distrug ortodoxia cu manie si ura. Si aceasta este un semn prevestitor al venirii lui Antihrist: apostazia generala si organizata. Desigur prigoane si eresuri au existat intotdeauna, dar au existat luptele antihristilor contra martirilor, sfintilor, marturisitorilor. Astazi dusmanul este liber fara un adversar puternic. Conducerea Bisericii noastre trage corul ecumenismului si modernismului, si este amenintata de duhul indiferentei si al fastului.

 

Pentru aceasta ne si intrebam. Este intamplatoare apostazia aceasta ? Va reveni omenirea risipita din nou la Tatal ceresc ?

 

2. Infiintarea statului evreu si ocuparea Ierusalimului de catre evrei

 

„… pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale” (II Tes.2, 7-8)

Un al doilea semn prevestitor al apropiatei veniri a lui Antihrist si a celei de a doua venire a Domnului este infiintarea statului evreu in vechea sa matca.

 

Dar sa luam lucrurile de la inceput, confruntand si coreland profetiile din Sf. Scriptura cu continut eshatologic.

 

Iisus Hristos, inainte de patima Sa cea de voie, a prevestit in amanunt despre distrugerea Ierusalimului ce urma sa vina si pentru soarta evreilor, omoratorii Fiului lui Dumnezeu. Relatam profetia de baza pentru soarta Ierusalimului si a evreilor. „Si vor cadea de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor” (Lc.21, 24).

 

Ce semnifica aceasta profetie ? Iisus adresandu-se ucenicilor Sai cu privire la distrugerea templului lui Solomon, din Ierusalim, si despre poporul evreu, care sunt un model al sfarsitului lumii, nu se limiteaza la profetia aceasta, ci vorbeste si de alte semne, care vor prevesti slavita Sa venire, dupa cum parabola pentru inmugurirea smochinului cand primavara se apropie. Aici se face aluzie la statul evreu, care a inceput sa „inverzeasca” dupa reintoarcerea evreilor pe pamantul parintesc, in 1948. De asemenea semnul care va sprijini apropierea sfarsitului lumii, amintit de Domnul, este propovaduirea Evangheliei Sale in toata lumea. „Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea, spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul” (Mt.24, 14). Foarte putini sunt cei care nu cunosc Evanghelia.

 

Cu toate acestea Iisus, continuandu-si cuvintele Sale profetice, a zis ca sfarsitul se va apropia cand „uraciunea pustiirii„, deci Antihrist, se va aseza in Locul cel Sfant. Asadar in templul lui Solomon. Acelasi lucru il zice si Sf. Ap. Pavel: „… asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2,4). Templul acesta este pregatit in mod insistent ca sa se rezideasca. Toate aceste profetii au oarecare legaturi intre ele si ne ajuta ca sa dam crezare profetiei Domnului despre poporul evreu si statul lor.

 

„Si vor pieri de ascutisul sabiei …„; evreii vor fi injunghiati, si vor fi luati prizonieri, si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de diferite neamuri, „pana ce se vor implini vremurile neamurilor„. Aceasta profetie a Domnului are multe sensuri, fiindca s-a implinit deplin, si iata cand.

 

Cea mai inspaimintatoare distrugere a Ierusalimului s-a petrecut in anul 70 d.Hr., sub imparatul roman Tit. Toate s-au petrecut asa cum prezisese Domnul. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, care a trait evenimentele, a descris-o foarte amanuntit.

 

O mama si-a mancat copilul de foame ! Templul a fost distrus din temelii si nu a mai fost refacut, dupa cum ne relateaza intr-un alt capitol. „… nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca” (Mt.24, 2). Evreii erau rastigniti. Erau spintecati de soldatii romani, ca sa li se scoata aurul pe care l-au inghitit, evident pentru ca sa se mantuiasca cei care l-au omorat pe Fiul lui Dumnezeu. „Sangele Lui asupra noastra si a copiilor nostri” (Mt.27, 25). Da, blestemul pe care l-au pronuntat ei insisi asupra lor, cand au predat la moarte pe Cel fara de pacat.

 

Cata bucurie a fost cand nu s-a mai gasit alt lemn, dupa cum zice istoricul Iosif Flaviu, pe care sa fie rastigniti, vanduti in toate partile lumii, ca sclavi, fara cea mai mica cinste. „Si vor fi dusi robi la toate neamurile„.

 

De atunci Ierusalimul este calcat in picioare de diferite neamuri, deci „pana ce se vor implini vremurile neamurilor” ? Fraza aceasta a creat si creaza multe dificultati exegetilor, fiindca se arata anevoie de explicat si neclara. Astazi nu trebuie sa ne facem probleme, fiindca s-a implinit asa cum a fost prezisa. Cand ? In 1948, cand evreii s-au intors pe pamantul stramosesc, dupa aproape 2.000 de ani si, practic, au pus stapanire pe Ierusalim. Prin urmare, Ierusalimul a patimit ca sa fie calcat in picioare de neamuri, si acum a cazut in mainile evreilor. Faptele vorbesc !

 

Astfel, crearea statului evreu si ocuparea Ierusalimului constituie piatra de hotar, lucru care s-a profetit de Domnul pentru o evolutie de seama. Crearea statului evreu inseamna o evolutie violenta si nemaivazuta de nimeni, fiindca s-au implinit vremurile neamurilor.

 

Oricat de dificila s-ar prezenta pentru exegeza fraza „pana ce se vor implini vremurile neamurilor„, totusi ea are un inteles. Caci din momentul in care evreii si-au creat statul, Sionismul international si-a luat in serios initiativa si pregateste intens guvernarea mondiala si degradarea morala si spirituala a popoarelor. A patruns pretutindeni. Masoneria, iehovismul, ecumenismul, comunismul si toate celelalte organizatii antihristice se lupta cu o manie nimicitoare contra Bisericii si a adevarului. Straduindu-se sa propage coruptia in toata lumea. Incearca sa distruga tot ce e sanatos in societate. Stiinta este pusa in serviciul scopurilor lor satanice. Cele doua superputeri, care de fapt sunt controlate de sionism, au subjugat intreaga omenire.

 

Dar in esenta duce pana la distrugerea popoarelor. Popoarele flamanzesc, in timp ce aceia fac multe arme si peste orice masura. Ceea ce cu putin timp inainte era de negandit, astazi este o realitate. Ca lumea poate fi distrusa in intregime prin apasarea unui singur buton. Asadar in putin timp va fi pregatit terenul pentru primirea lui Antihrist. Omenirea este superpopulata si de aceea se crede stapana pe soarta ei. Ce adevar poate sa reziste cu putere ? Dar si daca rezist nimeni nu poate nega cele ce se asteapta. Cei puternici isi fac singuri dreptate nu dupa Hristos, fiindca pe Hristos l-au lovit fiecare cum a vrut.

 

Dar sa vorbim despre Europa. Despre masoneria acestui continent. Despre toata murdaria si putoarea si decaderea morala, Sodoma si Gomora. Este Europa crestina ? Nu a fost educata Europa dupa invatatura Evangheliei ? Si daca va astepta vesnic ce folos ? Din nefericire Europa a ales pe Diavol si a parasit pe Hristos.

 

Inca si in Grecia, prin excelenta un stat ortodox, au avut loc schimbari sociale. Cine va mai intelege dintre cei mai batrani, ca in Grecia ortodoxa s-au votat legi pentru legalizarea preacurviei, a avorturilor, a divorturilor, dar si atatea altele care sunt in proiect ? Pana si buletinele crestine intentioneaza sa le schimbe cu cele ale Satanei, fara mustrari de constiinta, in numele progresului ! Asadar ce ne foloseste ca asteptam pe Domnul ? Iar daca aceasta nu este prevestirea vremii lui Antihrist, atunci ce este ? Ca daca nu este prevestire redobandirea statului evreu, incercarea de a reface templul, sodomia, atunci ce sunt ? Popoarele sunt amenintate cu disparitia de hidra cea urata a Sionismului. Lucrarile antihriste urla ca sa inghita tot ce a mai ramas inca sanatos.

 

Nu incape nici o indoiala ca redobandirea pamantului stramosesc si a Ierusalimului de catre evrei inseamna inceputul celor mai mari nenorociri peste omenire. Antihrist este mare inaintea fiarei. Astazi toate se prabusesc, se egalizeaza, se niveleaza: frontierele, religiile, datinile, traditiile, morala. Cu fiecare mijloc vom cunoaste toti numarul lui Antihrist.

 

Si ce daca striga poporul ortodox, iubitii mei ? Ce se are in vedere ? Cu intensificarea protestelor nu se cunoaste lupta, nici cu motiuni si rugaminti. Trebuie sacrificii. Trebuie credinta sincera. Dar nimeni nu se hotaraste ca sa se jertfeasca. Nici macar dintre arhierei. Nici dintre pastori ca sa-si dea sufletul pentru oi. Ce daca striga poporul ortodox ? Se aproba sau nu se aproba proiectui de lege pentru avorturi ? S-a votat sau nu legea pentru efectuarea stagiului militar de catre iehovisti, care sunt slugile Satanei ? Ce daca avertizeaza parintii neamului ? S-a votat pro sau contra legii rasismului, cu care se inchide gura grecilor ? Si nu intamplator avem in vedere pe aceia care ne sapa mormantul si secatuiesc tara ! Cine isi da seama ca, votandu-se in Camera Deputatilor legea care da fiecarui strain dreptate, „ca sa ocupe functii in Grecia”, si ca sa judece doi ani, este impotriva statului ? Trebuie sa luam masuri, sa nu lasam Parlamentul sa hotarasca impotriva noastra si a credintei noastre. Altfel il vom lasa sa serveasca admirabil scopurile Sionismului international, pentru reducerea la tacere a popoarelor. Niste mijloace asemanatoare folosesc si pentru reducerea la tacere a arhiereilor. Se micsoreaza anii de iesire la pensie, salariul, etc. (cu recenta lege fiscala) cu care ii opresc pe arhierei ! Amenintarile prind teren si impotriva arhiereilor, fiindca astazi este adorat mamona si nu Hristos.

 

Iata pentru ce ne ingrijoram, iata pentru ce credem ca omenirea merge nepocaita, pe un drum dezastruos pe care si-l traseaza singura. Drumul care va intalni pe Antihrist. Un sfarsit inspaimantator si dezastros. Pentru aceasta sa veghem, sa ne pregatim cu credinta si sa ne hotaram; Dumnezeu nu se lasa batjocorit”.

 

3. Reconstruirea templului lui Solomon

 

Dupa cum relatam in primul capitol, Iisus adresandu-se ucenicilor Sai, care admirau templul lui Solomon, pentru splendoarea sa, ii asigura ca templul acesta va fi distrus complet, „inainte de trecerea neamului acestuia„. Mai mult le-a precizat si diferitele semne care vor anunta distrugerea lui. Intre aceste semne a numarat si asediul Ierusalimului. „Iar cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, atunci sa stiti ca s-a apropiat pustiirea lui” (Lc.21, 20). Practic in anul 70 d. Hr. s-a implinit aceasta profetie a Domnului, in timpul domniei lui Tit, in urma asediului. Si daca au cerut asigurarea de la acesti cuceritori sa nu distruga templul, soldatii romani l-au distrus cu manie, l-au incendiat fara sa-i poata impiedica cineva. Tempul a fost pur si simplu distrus din temelii.

 

In anul 363 d.Hr., pe vremea lui Iulian Apostatul, au incercat iarasi, cu permisiunea aceluia, sa reconstruiasca templul. Cu toate acestea prin voia lui Dumnezeu nu au putut spori nimic. Flacari paradoxale si nisipul infierbantat au impiedicat pe lucratori ca sa sfarseasca lucrarea. Pe multi i-a omorat, dupa cum au marturisit martori oculari. Intre acesti martori se afla istoricul Eusebiu, Sf. Chiril al Ierusalimului, care au verificat in amanunt zadarnicia acelora, scriitorul Ammianus Marcellinos si multi altii. Si ne intrebam, pentru ce atunci nu s-a ingaduit construirea templului ? Si daca atunci nu s-a ingaduit construirea, dupa cum nu s-a ingaduit refacerea statului evreu, astazi se va ingadui construirea templului, dupa cum s-a ingaduit si infiintarea statului evreu ? Daca se incearca refacerea templului, aceasta va fi negresit un semn puternic pentru venirea lui Antihrist, fiindca acelasi lucru ne spune si Sf. Ap. Pavel: „Asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes.2, 4), si o spune clar pentru Antihrist.

 

Dar sa vedem ce fac acesti evrei dupa ocuparea Ierusalimului, dupa impresurarea popoarelor cu inspaimantatoarele tentacule ale masoneriei, hiliasmului, ecumenismului, comunismului ? Ce fac ei cu privire la templu ? Stau ? Nu, nicidecum.

 

Caci una din primele lor preocupari, care este facuta publica, este pregatirea pentru reconstruirea templului visurilor lor, templul lui Solomon.

 

Mai mult dupa cum s-a publicat si in presa, evreii au comandat in America pietrele pentru rezidirea templului. Asadar se transporta cu multa precizie pietrele dintr-o cariera din statul Benford, pentru reconstruirea templului. Si s-au adunat miliarde de dolari care sunt destinati pentru reconstruirea templului. Templul, dupa cum spun rabinii, va fi ridicat cum a fost, pentru Mesia al lor, adica pentru Antihrist, care este asteptat in viitorul apropiat. Toti rabinii de astazi ai lui Israel cred ca Mesia al lor, adica Antihrist, are sa se nasca, si sunt aproape douazeci de veacuri. Aceasta o istorisesc monahii veniti de la Locurile Sfinte. Reconstruirea templului va constitui culmea necredintei iudeilor. Deoarece, trebuie sa retinem, templul constituie pentru evrei centrul (locul de inchinare) a lui Dumnezeu, impreuna cu Vechiul Testament.

 

Reintoarcerea la templu inseamna aversiunea fata de Hristos si culmea necredintei, ca si instalarea lui Antihrist, a falsului Mesia, pe care il asteapta evreii. Fiindca reconstruirea templului va fi un semn al necredintei si nu al credintei. Evolutiile sunt foarte rapide si violente, dupa cum: pregatirea guvernarii mondiale, pregatirea buletinului unic cu numarul lui Antihrist, pregatirea pentru semnul lui Antihrist, pregatirea pentru semnul lui Antihrist, pregatirea psihologica, in mod special a tineretului, pentru primirea lui Antihrist, subjugarea mondiala a popoarelor, descurajarea omenirii, razboiul nemaivazut asupra Bisericii, pregatirea planurilor si adunarea materialelor pentru refacerea templului; toate ne descopera vederea exploziva a finalului evenimentelor, si nu credem ca poate fi cineva care sa nu inteleaga semnificatia apostaziei omenirii, incat sa se impotriveasca si in al doisprezecelea ceas.

 

„Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a mai fost de la inceputui lumii pana acum si nici nu va mai fi” (Mt.24,21).

 

4. Inventiile si descoperirile din vremea noastra

 

Dumnezeu „a dat oamenilor stiinta, ca sa se mareasca intru lucrurile Sale cele minunate” (Iisus Sirah 38, 6). In zilele noastre stiinta, cunoasterile, descoperirile s-au apropiat de limitele miracolului si au depasit si cea mai vie fantezie a omului.

 

Nelinistitor este faptul ca toata desavarsirea stiintifica a exagerat in privirea lumii, incat s-a ajuns sa se creada din aceasta ca omul este autonom, independent, atotputernic si prin urmare poate ca sa supravietuiasca si fara Dumnezeu. Pentru aceasta si omul veacului douazeci se mandreste si se comporta atat de dispretuitor si batjocoritor fata de Facatorul sau. Mai mult, nu va fi nicidecum exagerat ca sa spunem ca, puterile intunericului in numele progresului stiintific, urzesc legarea omului si pregatesc in chip satanic distrugerea si pieirea lui.

 

Energia atomica este pusa in slujba Satanei, care o foloseste potrivit scopurilor sale. S-au fabricat atatea bombe atomice incat cu ele se poate distruge intreaga civilizatie de pe pamant. Si in chimie si-a pus mana sa cea rautacioasa. S-au fabricat mii de bombe bacteriologice pentru ca sa se otraveasca intreaga lume. Mai mult, de curand s-a fabricat o bomba, dupa cum a facut cunoscut presa, care poate ucide de la sute de kilometri, prin inocularea cat de mica a substantelor toxice pe care le contine. Si aceasta pentru nefericitui om al planetei noastre.

 

Fotografia, cinematografia, televiziunea si atatea altele s-au inventat ca sa departeze pe om de Dumnezeu in loc ca sa-l inalte pe om duhovniceste pana la asemanarea cu Dumnezeu. Din nefericire vedem ca acestea sunt prin excelenta mijloace cu care puterile antihristice incearca ca sa indobitoceasca si sa prosteasca complet pe om. Astfel fara o rezistenta morala si duhovniceasca deosebita, omul zilelor noastre va ajunge usor in slujba lui Antihrist, pe care puterile intunericului il asteapta cu nerabdare.

 

Dar aici scopul nostru nu este de a parcurge trista decadere in care a ajuns omenirea folosind in rau stiintele si viata destrabalata, departe de Tatal ceresc. In principal dorim – sa remarcam ca formidabilele descoperiri si inventii ale secolului nostru si multimea cunostintelor sunt un semn prin care suntem avertizati despre venirea lui Antihrist si sfarsitul lumii.

 

Cu aproape 2.500 de ani in urma Daniel a profetit ca spre sfarsitui lumii se va inmulti stiinta. „Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul vremii. Multi vor cerceta-o cu de-amanuntul si va creste stiinta” (Dan.13, 4). Intr-adevar navetele spatiale, platformele spatiale, satelitii, armele spatiale, O.Z.N.-urile, bombele neinchipuit de distrugatoare, puse in miscare pe orbite geostationare, in spatiul cosmic, altele care se vor mai inventa, pentru distrugerea omului fara de minte, sunt un semn al apropierii sfarsitului lumii. In acelasi chip prevesteste si Domnul nostru ca inainte de sfarsitul lumii se vor arata semne ceresti si foamete inexprimabila. „… si vor fi cutremure mari si, pe alocuri foamete si ciuma si spaime si semne mari in cer vor fi„(Lc.21, 11).

 

Actuala este si profetia St. Nil Mirovlitul, care a trait pe la anul 1600 in Sfantul Munte. Sf. Nil scrie ca dupa 1900 incepe apostazia generala a omenirii. De asemenea profeteste ca va predomina un desfrau nemaivazut si stiinta va face descoperiri extraordinare. Iar in timpul predominarii lui Antihrist, Dumnezeu va scurta zilele ca sa grabeasca venirea Domnului si ca sa mantuiasca pe cei alesi. „… si toate acestease vor petrece pentru ca Antihrist doreste sa cucereasca toate, si va face semne si minuni dupa inchipuire, dorind sa dea invataturi rele sarmanului om, de la un capat la altul al pamantului. Atunci vor zbura prin aer ca pasarile si vor strabate fundul marii ca pestii …„. Acestea au fost profetite inainie cu 400 de ani de Sf. Nil. Si mai mult el are dreptate. Asadar descoperirile extraordinare ale veacului nostru ar trebui sa ne faca sa slavim pe Creatorul nostru si sa ne inarmam cu credinta in Dumnezeu, incat venirea lui Antihrist sa nu ne poata insela. Scopul este acela de a avea vestile despre semnele vremurilor. Deci sa veghem, sa stam continuu in priveghere duhovniceasca, fiindca si daca nu este intre noi, inca, dezgustatorul si vicleanul Antihrist, sunt in prezent altii, aghiotantii si inainte mergatorii nedreptatii, Satan si nefericitii lui urmatori. Si acestia vor ca sa ne amageasca, incat fara voie sa devenim uneltele lor si primitorii falsului Mesia al evreilor, adica a lui Antihrist.

 

„Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Mt.24, 35).

 

5. Anarhia democratiei

 

Astazi lumea traieste intr-o perioada de anarhie a democratiei. Intre popoare se observa ura, dusmanie, dezordine. Puterea lumii acesteia se exercita si se prezinta sub chipul democratiei. Diferitele conceptii despre lume, schimbarea traiului, obiceiurilor, traditiilor, se macina in moara cuvintelor despre democratia popoarelor. Aliantele, coalitiile politice, uniunile economice internationale, congresele si conferintele, intrunirile mondiale si vizitele protocolare, schimburile de pareri si informatii, dar si legaturile organizatiilor secrete formeaza catargul mondial pe care puterile intunericului le urzeste impotriva omenirii.

 

Popoarele care nici nu gandesc se prind in capcane unul pe altul. Asadar un mod de anarhie, care predomina pe plan mondial, diplomatia si prefacatoria, care tind ca sa defineasca normele de viata ale omenirii, pe dependenta economica si subjugare, popoarele facandu-se prada usoara a puterilor care lucreaza din umbra, care pregatesc nevazut, terenul pentru guvernarea mondiala.

 

Aici vom cerceta anarhia democratiei, ca semn care premerge lui Antihrist, asadar ca semn de avertizare, fiindca din vremea lui Daniel este profetit, ca anarhia democratiei va fi ultima forma a puterii pe planeta noastra, care premerge lui Antihrist, si care va pune capat puterii lui tiranice. Antihrist exploatand confuzia care va predomina prin divizarea omenirii si prin anarhie, pe plan mondial, va lua cu forta puterea, care aproape i se va oferi.

 

Fiindca, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel: „… si atunci se va arata cel fara de lege” (II Tes.2, 8), atunci se va arata Antihrist, „pana cand cel care o impiedica va fugi dat la o parte” (II Tes.2,7)

 

Cu toate acestea merita ca sa dam doua profetii ale proorocului Daniel despre chipul si fiarele care se refera la imparatiile care vor premerge lui Antihrist, in urma carora este anarhia democratiei pe care o parcurgem astazi.

 

Prima profetie este visul lui Nabucodonosor, care privea viitorul Imparatiei sale, si pe care i l-a talcuit apoi Daniel. „O, rege! Tu priveai si iata un chip; acest chip era peste masura de mare si stralucirea lui neobisnuita – statea inaintea ta si infatisarea lui era grozava. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul si bratele de argint, pantecele si coapsele de arama, pulpele de fier si o parte de lut. Tu priveai si iata o piatra desprinsa, nu de mana, a lovit chipul peste picioarele de fier si de lut si le-a sfaramat. Atunci au fost sfaramate in acelasi timp fierul, lutul, arama, argintul si aurul si au ajuns ca pleava de pe arie vara si vantul le-a luat cu sine, fara ca sa se gaseasca locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare si a umplut tot pamantul” (Dan.2, 31-35). Acesta este visul regelui Nabucodonosor. Dar sa dam acum si a doua profetie. „Si patru fiare uriase au iesit din mare, una mai deosebita decat alta. Cea dintai semana cu un leu si avea aripi de vultur. M-am uitat la ea pana ce aripile i-au fost smulse si a fost ridicata de pe pamant si pusa pe picioare ca de om. Si iata o a doua fiara, cu infatisare de urs, stand intr-o rana, cu trei coaste in gura, intre dinti, si asa i s-a poruncit: Scoala-te ! Mananca multa carne ! Apoi m-am uitat din nou si iata o alta fiara, asemenea unui leopard avand pe spate patru aripi de pasare; si fiara avea patru capete, si i s-a dat putere. In urma am privit in vedeniile mele de noapte si iata o a patra fiara inspaimantatoare si infricosatoare si nespus de puternica„, care avea zece coarne, dintre care s-a ridicat unul mic …,” care graia lucruri mari” (Dan.7,2-8). Talcuirea celor doua profetii de catre Daniel este urmatoarea: „Tu rege al regilor, caruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, taria si marirea, si in mainile caruia a dat pe fii oamenilor in orice tinut ar locui, precum si fiarele campului si pasarile cerului si i-a dat stapanire peste toate, tu esti capul de aur. Si dupa tine se va ridica un alt regat mai mic decat al tau, apoi un al treilea regat de arama, care va stapani peste tot pamantul. Si un al patrulea regat va fi tare ca fierul si dupa cum fierul sfarama si zdrobeste totul, asa si el va sfarama si va preface totul in pulbere, ca fierul care face totul in bucati. Iar picioarele pe care le-ai vazut si degetele, unele de lut de olar si altele de fier, inseamna ca va fi un regat impartit si va fi tare ca fierul, dupa cum tu ai vazut fier amestecat cu lut. Si degetele picioarelor, unele de fier si altele de lut, inseamna ca regatul va fi parte tare, parte subred. Si dupa cum ai vazut fier amestecat cu lut, asa se va amesteca prin inrudire, dar nu vor avea legatura temeinica intre ele, dupa cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar in vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat vesnic, care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la alt popor; el va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur el va ramane in veci. Dupa cum tu ai vazut ca o piatra a fost desprinsa din munte, nu de mana, si a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul si aurul, Marele Dumnezeu a dat de stire regelui ceea ce va fi in viitor; visul este adevarat si talcuirea lui neindoielnica” (Dan.2, 37-45).

 

Pentru intelegerea profetiei cu fiarele, Daniel zice urmatoarele: „… Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu si vedeniile pe care le-am avut ma inspaimantau. M-am apropiat atunci de unul din cei de fata si l-am rugat sa-mi spuna adevarul privitor la toate acestea. Si el mi-a vorbit si mi-a facut cunoscut intelesul acestor lucruri. Aceste fiare, patru la numar, inseamna ca patru regi se vor ridica pe pamant, si sfiintii Celui Preainalt vor primi regatul si il vor tine in stapanire in veci si in vecii vecilor. Dupa aceasta l-am rugat sa-mi spuna adevarul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte si care era afara din cale de inspaimantatoare, cu dinti de fier si cu ghiare de arama si care manca, sfarama, iar ceea ce ramanea calca in picioare. … El a raspuns astfel: Fiara a patra inseamna ca un alt rege va fi pe pamant, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va manca tot pamantul, il va calca in picioare si-l va zdrobi. Si cele zece coarne inseamna ca din acest regat se vor ridica zece regi, si un altul se va scula dupa ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui si va dobori la pamint trei regi. Si va grai cuvinte de defaimare impotriva Celui Preainalt si va asupri pe sfintii Celui Preainalt, si isi va pune in gand sa schimbe sarbatorile si legea, si ei vor fi dati in mainile lui o vreme si vremuri si jumatate de vreme. Si judecata se va face si i se va lua stapanirea, ca sa-l nimiceasca si sa-l prabuseasca pentru totdeauna” (Dan.7, 15-19; 23-26).

 

Deci, cele doua profetii, si prin urmare, si cea cu chipul fiarelor relateaza despre imparatiile lumii care vor premerge lui Antihrist. Vedem, asadar, ca perioada din ultima vreme, perioada anarhiei democratiei, pe care o strabatem in prezent, este simbolizata si caracterizata de legatura imposibila a materialelor din care erau facute degetele chipului (fier si lut) si face cunoscuta nestatornicia si neintelegerea dintre oamenii vremurilor noastre, dupa cum talcuieste insusi Daniel.

 

In a doua profetie remarcam si trebuie ca sa facem o imagine despre cele „zece coarne” (Dan.7, 7), adica despre zece imparati. De asemenea aceea ca dintre cele zece coarne a crescut „un alt corn mic” (Dan.7, 8), un mic neam, un mic rege, „care graia lucruri mari” (Dan.7, 8), care se impotrivea Celui Preainalt si asuprea pe sfiintii Celui Preainalt. Sigur nu incape nici o indoiala ca aici vorbeste despre Antihrist si sfarsitul lumii. Ca daca cei zece regi sunt guvernatorii masoni, implicati in faradelegile savarsite de Piata Comuna, „cornul cel mic” care va creste de acolo este Israel, de unde va veni Antihrist; timpul va dovedi.

 

Imagine  Problema este ca, sub mantia democratiei, in ultimul timp, cu stimularea si presiunile satanicei Piete Comune, chiar si Grecia a recunoscut preacurvia, avortul, divortul, scutirea de stagiu militar a iehovistilor si a votat diferite acte legislative, al caror efect este asemenea unor bombe asezate la temelia Greciei ortodoxe. Acum, de curad, prin Camera deputatilor se pregateste ca noi sa primim buletinele lui Antihrist cu 666 !

 

Daniel ne informeaza si prin alta profetie, ca Antihrist se va infatisa si va fi acceptat mai mare peste intreaga lume „cu putin popor” (Dan. 11, 23). In profetia aceasta se relateaza, ca, atunci cand se va intampla aceasta, vor guverna doua state. Statul de la miazanoapte si statul de la miazazi (Dan.ll, 11-15, 20-25). Care este statul cel mic ? Israel, care pregateste drumul pentru venirea lui Antihrist si pe care il asteapta cu nerabdare ? Oare cele doua state sunt Rusia si SUA care conduc destinele omenirii si formeaza cele doua maini ale diavolului, pregatite cu acele arme satanice ca sa semene dezastru si distrugere ? Timpul va decide. Daniel ne relateaza, de asemenea, ca va veni timpul mahnirii, „cum n-a mai fost de cand sunt popoarele si pana in vremea de acum” (Dan. 12,1), si ca Antihrist va anula jertfa de fiecare zi.

 

Prin urmare, Antihrist va veni dupa desavarsirea in lume a anarhiei democratiei, fiindca nu va exista nimeni care sa-l poata impiedica. Cat pentru statele cele mai tari si in special Rusia si SUA, putem spune ca sunt supuse organizatiei Sionismului international. Asadar anarhia, tulburarea, apostazia si autoritatea sunt predate usor lui Antihrist, fara mari impotriviri, in numele democratiei anarhice, a ecumenismului, internationalizarii, a colaborarii internationale dintre popoare.

 

Inca si Biserica este victima ecumenismului. Reprezentantii care supravegheaza in Consiliul Mondial al Bisericilor, au ca scop slabirea ortodoxiei si ca s-o traga spre sincretism, in care toate religiile sunt egale. In acest Consiliu international carturarii si fariseii stut siguri ca vor servi patronilor lor si nu grecilor, vor sprijini Sionismul international si nu ortodoxia. Vor pleca genunchii vicleniilor occidentale, papei si nu lui Hristos.

 

Profetul Daniel ne vorbeste inca si despre Imparatia lui Dumnezeu, care se va da sfintilor Celui Preainalt si care este reprezentata de piatra din profetie, care se desprinde dintr-un munte inalt, nu de mana si care lovind chipul l-a sfaramat; o aseamana cu un munte inalt care a crescut si a umplut tot pamantul. Asadar la sfarsit faradelegea va disparea, va fi distrusa prin slavita venire a Domnului si a imparatiei Sale, care va fi, dupa cum zice Daniel, vesnica. „Si imparatia… se va da poporului sfintilor Celui Preainalt; imparatia lui este imparatie vesnica” (Dan.7, 27).

 

In capitolul de fata relatam semnele acelea care s-au confirmat sau sunt in curs de desfasurare si care desi sunt relatate in Sf. Scriptura, lumea nu este atenta la ele, nici nu le coreleaza cu venirea lui Antihrist si cu a doua venire a Domnului.

 

Apostazia generala si nemaivazuta a omenirii, multimea cunostintelor, anarhia democratiei, infiintarea statului evreu si apropiata refacere a templului lui Solomon, sumt mai mult decat evidente si ingrijoratoare semne ale venirii lui Antihrist. Semne care au loc in vremea noastra si sunt descrise de profeti si de insusi Domnul nostru Iisus Hristos si de Apostoli, ca semne ale vremii. „… fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti ?” (Mt.16, 3).

 

Negresit semnele profetite de Domnul sunt multe, cum ar fi: profetii mincinosi, racirea dragostei, evenimentele ingrozitoare care vor veni si semnele ceresti, propovaduirea evangheliei in toata lumea si razboaie.

 

Vrednic de atentie este neobisnuitul semn ceresc, care a avut loc in zilele noastre, in anul 1962, alinierea planetelor.

 

Specialistii in materie, profesori de astronomie au zis ca o aliniere a planetelor a mai avut loc in anul 6 i.d.Hr., deci inainte de nasterea lui Hristos. Multi si-au exprimat opinia ca, probabil, alinierea planetelor din zilele noastre este un semn ceresc pentru nasterea lui Antihrist, fiindca Parintii Bisericii noastre sustin ca Antihrist va avea multe semne asemanatoare cu ale lui Hristos. Astazi toate semnele acestea trec neobservate de oameni. Ei le considera intamplatoare, dupa cum intamplatoare considera si minunile Facatorului lumii. Iar mijloacele de informare in masa si presa incearca sa convinga pe sarmanul om ca el se trage din maimuta si ca nu este facut de Dumnezeu. Asadar,omul care se inalta pe sine si care se inseala amarnic de instrumentele Satanei, nu remarca semnele vremilor, nu se intoarce la pocainta. Si in timp ce se lasa robit de Antihrist, va fi prins in capcana, si va cauta mantuirea, dar nu de la Cel rastignit si inviat. Care va veni sa judece vii si mortii, Domnul nostru Iisus Hristos.

 

6. Ce-l opreste si cel care-l opreste

 

Alt semn care prevesteste ca Antihrist este in fata usii este confirmarea din zilele noastre a profetiei Sf. Ap. Pavel pentru venirea lui Antihrist.

 

Noi zicem ca timpul exact al venirii lui Antihrist este necunoscut. Dar cunoastem semnele care vor prevesti venirea lui, incat este aproape cert ca astazi traim vremea in care Antihrist a aruncat deja dezgustatoarea sa umbra peste omenire, a carui venire se apropie cu repeziciune.

 

Un asemenea semn caracteristic ne este aratat de Sf. Ap. Pavel, care in a doua sa epistola catre Tesalonicieni ne spune urmatoarele: „Si acum stiti ce-l opreste ca sa nu se arate decat la vremea lui. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte” (II Tes.2,6-7).

 

Talcuirea acestor locuri a prezentat destule dificultati. Dar astazi evenimentele confirma profetia, precum s-a confirmat si profetia lui Iisus pentru redobandirea Ierusalimului, si nu trebuie sa ramanem pasivi pentru mantuirea sufletului nostru, amanand pocainta si intoarcerea la Hristos.

 

Nu este exclus sa-l vedem in zilele noastre pe Antihrist, oricat de desgustator si respingator ni s-ar parea aceasta. Deci, ce-l impiedica ? Cine este ce-l care-l opreste pentru care talcuitorii au scris si scriu atatea si atatea ? Multi zic ca cel care-l opreste a fost puterea romana. Altii zic ca ar fi una din diferitele imparatii sau regimuri, care au asuprit omenirea, si altii zic ca deja „ce-l opreste” a luat diferite forme concrete ale puterii pe pamant, care nu au exisat pana acum, si care i-a permis ca sa raspandeasca pe pamant anarhia democratiei. Dar sa vedem pe Sf. Ap Pavel ce zice despre „ce-l opreste” si „cel care-l opreste”.

 

Deci Sf. Ap. Pavel scrie tesalonicienilor in a doua epistola despre Antihrist si a doua venire, asa: „Cunoasteti ce-l opreste intrucat v-am spus-o alta data.” (Aici Pavel evita sa numeasca ce-l opreste, fie pentru ca tesalonicienii il cunosteau din alte marturii ale sale, fie pentru ca nu considera nimerit sa numeasca ce-l opreste, ca sa nu creeze dificultati, din partea puterii romane). Prin urmare, zice Sf. Ap. Pavel, cunoasteti ce-l impiedica pe Antihrist, ca sa nu vina acum, desi este ingaduita de Dumnezeu. Puterea raului si a faradelegii este si acum in mai mica masura, si exista cineva care-l impiedica pe cel fara de lege ca sa se arate; si abia se va da la o parte cel care o impiedica si atunci se va arata Antihrist. Si continua asigurand inca odata. „Si atunci se va arata cel fara de lege” (II Tes.2, 8). Deci o talcuire mai probabila este ca cel care o impiedica, care se va da la o parte, si va permite lui Antihrist ca sa se arate, este retragerea romanilor, pentru vremea lui Pavel, si pentru vremea noastra retragerea diferitelor neamuri care pana acum ocupa pamantul strabun a lui Israel si Ierusalimul, de aproape 2.000 de ani.

 

Era cu neputinta ca sa se arate Antihrist inainte de a se retrage puterea care stapanea pamantul lui Israel si inaintea celui care-l oprea, asadar purtatorul puterii va parasi Ierusalimul. Din 1948 insa evreii au infiintat statul Israel, pe pamantul strabun si cel care stapanea a eliberat Ierusalimul. Teritoriul este liber si nu numai liber, ci este pregatit intens de evreii care asteapta cu nerabdare pe Antihrist. Ba mai mult au adunat materialele pentru reconstruirea templului, incat sa aseze pe cel fara de lege in mijlocul lui.

 

Pentru aceasta si invingatorul razboiului de 6 zile, arhirabinul armatei israelite, a declarat: „am pus stapanire pe cetatea lui Dumnezeu, patrundem in epoca mesianica pentru poporul evreu„.

 

Sigur, cu toate acestea, Sf. Ap. Pavel a intarit zicand: taina celui fara de lege se lucreaza. Asadar raul si cel fara de lege au existat si exista, dar Antihrist,care in timpul epocii sale se va deda la orgiile faradelegii, nu avea putere ca sa vina in timpul stapanirii romane, care pe vremea lui Pavel alcatuia puterea care-l oprea. Si nici dupa aceea, cand Ierusalimul a fost calcat in picioare de diferite neamuri, dupa cum a prezis Iisus: „Si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor” (Lc.21, 24).

 

Caci Antihrist va fi o persoana politica. Va fi om care va guverna pentru scurt timp toata lumea, punand stapanire pe putere. Sigur, pentru ca sa se intample aceasta trebuie cineva care sa lucreze aspru. Astazi evreii prin Sionismul international lucreaza cu rabdare pentru instalarea unui superguvernant mondial, avand in mainile lor capitalurile si mijloacele de productie, incat realizarea acestui scop sa nu se arate o problema greu de rezolvat, ci sa fie o problema simpla, de timp.

 

De asemenea, numai astazi este liber drumul ca sa se arate Antihrist si ca sa se continue exact cuvintele Sf. Ap. Pavel „si atunci se va arata cel fara de lege” (II Tes.2, 8). Cand ? „Cand cel care o impiedica va fi dat la o parte” (II Tes.2, 7). De asemenea armatele sunt pregatite. Antihrist este inaintea usilor.

 

Sfarsitul lui Antihrist

 

 

Antihrist mai este numit si „fiul pierzarii” (II Tes.2, 3), fiindca la sfarsit va pierde si acesta, dupa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur.

 

Antihrist si cei doi aparatori ai lui, profetul cel mincinos si diavolul, vor fi aruncati in iezerul cel de foc. Despre aceasta nu incape nici cea mai mica indoiala. Mai mult Apocalipsa completeaza ca „unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti acolo, zi si noapte, in vecii vecilor” (Apoc.20,10).

 

Dar aceeasi soarta vor avea si aceia care se vor inchina lui Antihrist si vor primi semnul lui. „… Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apoc. 14, 11).

 

Despre infrangerea si pedeapsa lui Antihrist vorbesc multi Parinti ai Bisericii, afara de profeti, cum ar fi Daniel si Apostolii.

 

Domnul nostru Iisus Hristos, la a doua venire, va distruge moartea, cand „moarte nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut” (Apoc.21,4), dupa cum zice in Apocalipsa.

 

Atunci, cei credinciosi vor sluji lui Dumnezeu, care ii va rapi in aer, pentru intampinarea Domnului, si sa fie aproape, foarte aproape in dragoste vesnica duhovniceasca; „cele ce ochiul n-a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Cor.2,9), in dragoste, deci, care pe vremea Sf. Ap. Pavel, ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si mintea omului nu si le poate inchipui, pe care Dumnezeu le-a pregatit celor care-L iubesc. Dar Sf. Ap. Pavel zice, ca, in timpul celei de a doua veniri, vor exista oameni in viata, care „vor fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampine pe Domnul in vazduh” (I Tes.4, 17).

 

Sigur de mare cinste este privilegiul de a fi crestin si de a participa cu credinta puternica in lupta pe care o va duce Biserica impotriva stapanirii lumii acesteia, luand exemplul Parintilor Bisericii, ale martirilor, ale marturisitorilor si ale tuturor celor credinciosi din veci, care au stat fara frica impotriva puterilor intunericului.

 

Opiniile in legatura cu aceea, daca va mai continua pentru un timp viata pe pamant, dupa sfarsitul lui Antihrist sau va urma imediat a doua venire a Domnului, sunt impartite. Mai intai apare argumentul ca ziua celei de a doua veniri este necunoscuta, fiindca va veni ca un „fur noaptea” (I Pt.3, 10). Daca, asadar, a doua venire urmeaza imediat dupa infrlngerea lui Antihrist inseamna ca noi vom cunoaste a doua venire cu 7 ani inainte de a se realiza. Dar va exista o mare problema, generata de faptul ca oamenii acelor vremuri vor fi lenesi spre cele duhovnicesti si indiferenti pentru aceste probleme. Ochii lor vor fi orbi si inima lor impietrita, ne spune Sf.Scriptura: „ca o cursa; caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata pamantului” (Lc.21, 35), a doua venire a Domnului. De asemenea, Hristos a zis, profetic, ca oamenii din vremea lui Antihrist si a celei de a doua veniri, care va urma negresit, incet sau repede, vor fi fara frica de Dumnezeu, dupa cum oamenii din vremea potopului, care au vazut semnele de avertisment si pe Noe construindu-si 120 de ani corabia si chemarea sa la pocainta, au continuat sa traiasca in desfrau, si-l batjocoreau. Ori vor cunoaste cei nepocaiti vremea sfarsitului lor, ori nu, tot nepocaiti vor ramane.

 

Iata ce zice Domnul: „Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului” (Mt.24, 37-38).

 

Dupa cum vedem scopul tuturor profetiilor, care relateaza evenimentele de dupa Hristos, se concentreaza asupra persoanei si venirii dezgustatorului Antihrist, fiindca inainte mergatorii lui, instrumente ale Satanei, vor unelti si forta predarea sarmanei omeniri in mainile celui fara de lege, care vor pregati insemnarea celor necredinciosi cu semnul satanic, imposibil de sters. Crestinii credinciosi nu se vor teme de venirea lui Antihrist, dupa cum nu s-au temut si nu s-au inspaimmtat de inainte mergatorii si uneltele lui atatea sute de mii de martiri, sfinti, cuviosi si marturisitori. Zilnic se vesteste credinta lor si fermitatea unitatii glasului lor, ca a militantului ortodox Iosif Vrienie: „Prietene, nu tagadui ortodoxia. Nu minti evlavia stramoseasca; in aceasta te-ai nascut, in ea traiesti si in ea vei adormi„.

 

„Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus, il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale” (11 Tes.2, 8). Pe scurt despre planul anticreștin globalist

Devine din ce în ce mai clar faptul că trăim vremuri tulburi în care creștinismul este atacat de Noua Ordine Mondială, globalizare, masonerie, sataniști, anticreștini. În cadrul complexului proiect globalist (dezastruos) există și un plan anticreștin pe care indivizi oculți, diabolici, încearcă să-l implementeze la nivel mondial, într-un mod foarte subtil.Câteva obiective cuprinse în cadrul planului anticreștin:

– promovarea LGBT (gay, lesbian, bisexual, transsexual);

– promovarea agresivă a feminismului prin care se încearcă modificarea – într-un sens contrar Bibliei – rolului natural al femeii;

– interzicerea însemnelor creștine în diverse locuri publice;

– eliminarea orelor de învățătură creștin-ortodoxă din cadrul programei de învățământ;

– discreditarea Bisericii Ortodoxe și a creștinismului prin intermediul mass-mediei;

– mediatizarea excesivă a unor grupuri anticreștine cum ar fi Femen.

Complexul plan anticreștin este promovat subtil prin intermediul unor politicieni, persoane publice, vedete, clipuri muzicale, documentare, emisiuni tv, filme, jocuri video.

Globaliștii se folosesc și de organizații globale (ONU ….) și nonguvernamentale, fundații, asociații pentru apărarea drepturilor omului (Amnesty International …), toate acestea ascunzându-și adevăratele intenții sub umbrela unor deziderate nobile cum ar fi umanismul, drepturile omului sau pacea. Aberația numită politically correct, umanismul, egalitarismul, toate acestea sunt folosite asiduu, într-un mod pervers, în lupta anticreștină.

 

Imagine Planul anticreștin include și implementarea biocipului adică însclavizarea totală a oamenilor și însemnarea acestora cu numărul antihristului pe mâna dreaptă sau pe frunte. Când va începe însemnarea (biociparea) atunci va începe cu adevărat și prigoana creștinilor.

 

Elemente oculte încearcă, prin metode subtile, să răstoarne regulile lăsate de Dumnezeu. Astfel femeia capătă rol conducător iar copii ajung să dicteze părinților modul de comportament. Bineînțeles că toate aceste transformări nefirești nu duc decât într-un singur punct: la haos familial, la distrugerea familiei.

Distrugerea familiei este unul dintre scopurile ascunse ale globaliștilor.

 

Femeile creștine nu trebuie să se lase lase corupte de feminismul anticreștin. Dacă acestea vor dori să trăiască creștinește atunci vor urma învățăturile lăsate de Dumnezeu în Biblie. Așa-zisa “emancipare” a femeii promovată de feminism nu este altceva decât o mare înșelare pentru femeile creștine.

Este cunoscut faptul că “femeia ține casa”, ea reprezintă nucleul familiei, de aceea aceasta a și devenit principala țintă a globaliștilor.

 

Globaliștii vor încerca și unirea tuturor religiilor sub o singură religie mondială care se va numi, cel mai probabil, New Age (noua eră). Unirea tuturor religiilor va fi promovată sub forma unui îndemn pentru “pacea mondială”. Sună foarte frumos, nu? De fapt, adevărul este cu totul altul: în acest New Age nu există Dumnezeu, oamenii având posibilitatea să devină ei înșiși niște mici zei!?

În New Age femeile-”zeițe” dețin puterea, aceasta putând fi și explicația pentru promovarea agresivă a feminismului în zilele noastre. Probabil că acum se pregătește terenul pentru noua “religie”.

Planeta, denumită pompos “zeița-mamă” sau “marea zeiță”, ocupă un loc important în cadrul New Age, oamenii fiind obligați să proslăvească frunze, copaci, flori, ciuperci … Sună ciudat, însă, globaliștii chiar speră să impună o asemenea bizarerie la nivel mondial. Bineînțeles, “în numele păcii”.

Mulți preoți ortodocși au atras atenția asupra acestui New Age păgân, satanist (căutați pe Youtube).

Cine credeți că va fi conducătorul acestei noi “religii” mondiale, sataniste?

 

Cine sunt acești globaliști diabolici? Marea majoritate a acestora sunt masoni de grad superior, însă, există și bancheri, miliardari dezaxați, politicieni corupți, membri ai unor familii regale, sataniști, indivizi oculți de alte confesiuni sau indivizi care urăsc creștinismul.

Acestor tulburați le place să creadă că reprezintă o elită. Dacă aceștia fac parte dintr-o elită aceasta nu poate fi decât o elită a răului.

 

Cea mai mare parte a televiziunilor este controlată de globaliști. Nu vă lăsați influențați de mesajele sau emisiunile prezentate la tv – majoritatea televiziunilor românești sunt controlate astăzi de globaliști, direct sau prin publicitate. Prin contracte televiziunile nu mai pot dezbate anumite subiecte sensibile. Nu mai poți critica o firmă dacă aceasta te finanțează, nu? Nu veți auzi vorbindu-se la televizor de existența vreunui plan anticreștin – televiziunile vor deveni principalele instrumente pentru denigrarea creștinilor și a creștinismului.

 

Informați-vă de pe internet, singura zonă rămasă – încă – liberă.

 

Ochiul lui Horus și alte însemne masonice (piramida, soarele …) vor fi din ce în ce mai vizibile peste tot, mai ales în media.

 

Cele de mai sus și alte elemente ale planului anticreștin vor fi dezvoltate pe larg în diverse postări. Pe blog vor mai fi postate diverse materiale cu subiect creștin: miracole, învățături, interviuri cu preoți ortodocși, diverse video, filme, știri.

 

Noua Ordine Mondiala este – potrivit teoriilor moderne ale conspiratiei – o conspiratie mondiala condusa de grupuri de putere financiara si politica.

Imagine Ideea centrala in teoriile conspiratiei despre o „noua ordine mondiala” este ca o elita mondiala oculta ar conspira cu telul constituirii in final a unui guvern mondial, care ar inlocui rapid guvernarile statelor nationale suverane si ar pune capat luptelor pentru putere pe plan international. Despre diverse evenimente semnificative din politica si finante s-a speculat ca au fost si sunt orchestrate de o clica foarte influenta prin intermediul multor organizatii de fatada. Numeroase evenimente istorice sau contemporane sunt vazute ca etape ale unui plan in curs de desfasurare pentru a ajunge la dominarea lumii.

In secolul al XX-lea, multi sefi de stat, in frunte cu Woodrow Wilson si Winston Churchill, au folosit termenul noua ordine mondiala pentru a se referi la o noua perioada a istoriei care atesta schimbarea dramatica in gandirea politica a lumii si schimbarea echilibrului de putere dupa Primul Razboi Mondial si Al Doilea Razboi Mondial. Ei au vazut toate aceste perioade ca posibilitati de a pune in aplicare propunerile idealiste sau liberale pentru o guvernarea mondiala numai in sensul unor eforturi colective noi pentru a identifica, intelege si solutiona problemele curente care depasesc posibilitatile statelor individuale. Aceste propuneri au condus la crearea unor organizatii internationale, intre care Organizatia Natiunilor Unite si NATO, precum si unele acorduri internationale, ca sistemul Bretton Woods si Acordul General pentru Tarife si Comert, ca initiative atat pentru mentinerea unui echilibru intre puterile internationale, cat si pentru a reglementa cooperarea intre natiuni, pentru a inaugura o faza pasnica a capitalismului. Aceste initiative, precum si conceptiile unui internationalism in general au fost mereu criticate vehement de fortele ultraconservatoare nationaliste.

Dupa cele doua razboaie mondiale, fortele politice cu orientare de stanga au salutat aceste organisme internationale nou infiintate, dar au sustinut ca ele sufera de deficit democratic si ca, prin urmare, au fost insuficiente nu numai pentru a preveni un alt razboi mondial, dar au fost si incapabile sa promoveze o justitie globala. In consecinta, activisti din intreaga lume au format o miscare federalista cu scopul de a crea o noua ordine mondiala reala.

In 1940, scriitorul britanic de anticipatie Herbert George Wells a mers mai departe prin insusirea si redefinirea termenului de noua ordine mondiala ca sinonim pentru crearea unui stat mondial administrat stiintific si avand un sistem economic de tip socialist.

In anii 1947-1957, in care Razboiul Rece ajunsese la paroxism, teoreticienii conspiratiei dreptului american secular si crestin au amplificat unele temeri nefondate fata de francmasoni, Iluminati si fata de evrei ca ar constitui forta motrice a unei conspiratii comuniste internationale. Amenintarea comunismului mondial, sub forma unui stat ateu cu guvern mondial birocratic colectivist, demonizat ca Amenintarea Rosie, a devenit principala preocupare a conspirationistilor apocalipsei milenare

Imagine De aproape doua milenii, teologii crestini si mirenii se tem de o conspiratie globalista care sa duca la indeplinirea profetiilor despre Sfarsitul lumii din Biblie, in special din Cartea lui Ezechiel, Cartea lui Daniel, predica lui Iisus de pe Muntele Maslinilor, din Evangheliile sinoptice, precum si din Cartea Apocalipsei. Ei sustin ca agentii umani si demonici ai diavolului sunt implicati intr-un complot primordial de a induce in eroare omenirea cu scopul acceptarii unei teocratii satanice care sa domine lumea, teocratia satanica a Nesfintei Treimi – Satana, Antihristul si prorocul mincinos fiind baza unui cult imperial. In multe teorii ale conspiratiei contemporane crestine, profetul mincinos va fi ultimul papa al Bisericii Romano-Catolice (inscaunat prin tradare sau de o conspiratie iezuita), un guru carismatic din miscarea New Age sau chiar un lider al unei organizatii fundamentaliste crestine, cum ar fi Fellowship, in timp ce Anticristul va fi un presedinte al Uniunii Europene, ori secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite sau un actor virtual care serveste drept figura pentru un supercomputer.

Francmasoneria

Francmasoneria (sau „masoneria“), ca institutie, este un ordin initiatic ai carei membri sunt infratiti prin idealuri comune morale, spirituale si sociale (si in unele cazuri chiar politice), prin initierea conforma unui ritual comun, prin juramantul depus pe una din cartile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) si, in majoritatea ramificatiilor, de credinta intr-o „fiinta suprema“, un „Mare Arhitect al Universului“. Organizatiile masonice, prezente in majoritatea tarilor, se regasesc sub forma obedientelor autonome, ele insele compuse din loji albastre (zise si ateliere) de cate 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe).

Potrivit lucrarii The New Encyclopedia Britannica, francmasoneria este cea mai vasta societate secreta (sau „societate discreta”) din lume, raspandindu-se indeosebi in secolul al XIX-lea odata cu dezvoltarea Imperiului Britanic.

Illuminati

Ordinul Iluminatilor („illuminati”) a fost o societate secreta fondata la 1 mai 1776, in Ingolstadt, in regatul Bavaria, de Adam Weishaupt, un profesor de teologie. Miscarea era formata din liber-cugetatori, liberali, republicani si feministi, recrutati din lojile masone germane. In 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat si suprimat de autoritatile Bavariei pentru un presupus complot indreptat impotriva tuturor monarhiilor si religiilor de stat din Europa. Weishaupt a primit azil la curtea unui print german mason.

Protocoalele Sionului

Protocoalele inteleptilor Sionului (Протоколы Сионских мудрецов) este un text care a circulat la inceputul secolului al XX-lea in Europa si care descrie asa-zisele planuri de dominare a intregii lumi puse la cale de evrei. A fost publicat pentru prima oara in foileton intre 28 august si 7 septembrie (stil vechi) 1903 in ziarul Знамя (Znamia) din Sankt Petersburg.

Masa rotunda

Omul de afaceri Cecil Rhodes, promotor al Imperiului Britanic, a militat pentru ideea ca Marea Britanie sa reanexeze Statele Unite in vederea realizarii unei viitoare federatii imperialel care sa domine lumea pe plan militar si economic. In primul sau testament din 1877, scris la varsta de 23 ani, si-a exprimat dorinta de a finanta o societate secreta (cunoscuta sub numele de societatea electorilor), care ar promova acest obiectiv

Conspiratia la vedere a lui Wells

In cartea sa din 1928, The Open Conspiracy, scriitorul britanic Herbert George Wells a facut apel la intelectualitatea din toate statele lumii de a se organiza in vederea stabilirii unei viitoare federatii la nivel mondial in scopul intaririi democratiei, acordarii unei cetatenii mondiale, a asumarii autoritatii internationale intre agentii separate la nivel mondial, cu scopul de a construi o lume social-democrata.

Supraveghere in masa

Teoreticienii conspiratiei cred ca Noua Ordine Mondiala este implementata prin programe de supraveghere in masa, precum si prin utilizarea de coduri numerice personale pentru persoane, codul de bare pentru produse, codul universal de marcare a marfurilor, si, mai recent, identificarea prin frecventa radio folosind implanturi cu microcipuri de tip RFId. Dupa 11 septembrie 2001, serviciile secrete americane inregistreaza zilnic 1,5 miliarde de convorbiri telefonice.

Scepticii avertizeaza asupra promovarii consumului, ca de exemplu Katherine Albrecht si Liz McIntyre. Ei sustin ca guvernele si marile companii comerciale planifica urmarirea fiecarei miscari a consumatorilor si a cetatenilor cu RFID, ceea ce ar reprezenta ultimul pas spre statul totalitar care isi supravegheaza cetatenii ca in romanul 1984 scris de George Orwell. De aceea crestinii ar trebui sa se impotriveasca, intrucat – afirma scepticii – bazele de date si tehnologiile moderne de comunicatii, impreuna cu comercializarea echipamentelor sofisticate de captare a datelor si identitatilor si a sistemelor de autentificare, fac posibil astazi sa se solicite date biometrice asociate sau un semn pentru a putea face achizitii. Ei se tem ca aceste posibilitati tehnice noi seamana mult cu numarul fiarei prevestit in Cartea Apocalipsei.Unde îşi va avea locul Fiara?

I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat. (Apocalipsa 13:7-8)

 

Teologii creştini susţin pe baza acestui verset că Anticrist va domni asupra întregii lumi.  David Reagan scria: „Ultimul imperiu al neamurilor va uni întreaga omenire sub acelaşi sistem politic, social, economic şi spiritual. Toate ţările vor fi incluse. („The Gentiles in Prophecy”)

 

Joel Richardson nu este de acord, arătând că folosirea cuvântului „toate” în scriptură este uneori o hiperbolă sau exagerare. Un astfel de exemplu poate fi găsit în Ezra 1.2: Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda. Citând un alt verset care utilizează aceeaşi figură de stil, continuă: „Dacă facem apel la puţin bun simţ, ştim deja răspunsurile la următoarele întrebări, însă, în lumina versetelor de mai sus, evident, ne întrebăm:

 

Cezar a impus taxe, în mod literal, în toată lumea (Luca 2.1-3)? Oare chiar toţi bărbaţii, femeile şi copiii din Iudeea şi Ierusalim au fost botezaţi în Râul Iordan (Marcu 1.15)? Nebucadneţar sau Cirus, chiar au domnit, în mod literal, peste tot pământul (Daniel 2.36-38, Ezra 1.2)? Evanghelia a fost predicată lumii întregi, în mod literal, în timpul vieţii ucenicilor (Romani 10.18)?  Noi ştim că răspunsul la fiecare din aceste întrebări este  „Nu”. Este ca şi cum ai spune „toată lumea a vizionat duminică meciul din Super Bowl”.

 

Autorul subliniază că în versetele care cuprind expresia „tot pământul” – cum ar fi cele din Apocalipsa 13.3-4, 13.8, 13.12, 13.17 şi 17.8 – cuvântul „pământ” este tradus din grecescul „ge” care, deseori, desemnează „o ţară,  teritoriu cu graniţe bine stabilite, ţinut, regiune”. El afirmă că din Orientul Mijlociu va ieşi Anti­cristul, zonă binecunoscută (familiară) proorocilor evrei, ce cuprinde ţările din jurul Israelului şi Ierusalimului, care va fi centrul de interes al conflictului din zilele din urmă (vezi Zaharia 12:2,  14:14, Ioel 3.11-12). Toate aceste ţări au un singur numitor comun – religia islamică.

 

În Daniel 2 şi 7 ni se descoperă cele patru imperii – imagine din visul lui Nabucadneţar care a fost tălmăcit de Daniel – şi viziunea lui Daniel cu cele patru fiare care ies din mare, ceea ce, în general se interpretează ca fiind o succesiune a imperiilor babilonan, persan, grecesc şi roman care au domnit peste Israel. Potrivit cărţilor Daniel şi Apocalipsa, în zilele din urmă,  din cea de a patra fiară va mai ieşi o alta, condusă de Anticrist. În Apocalipsa 17, Ioan scrie despre şapte regi, unul care „este” şi unul care „trebuie să vină”. Cel care nu a venit încă este „fiara” sau Anticristul. Cel care „este” constituie  Imperiul Roman care exista în vremea lui Ioan, când a scris Apocalipsa.Acesta este şi motivul care a determinat comentatorii Bibliei să coreleze venirea lui Anticrist de ceva ce va ieşi din Imperiul Roman. Un punct de vedere popular afirmă că Anticristul va veni din Uniunea Europenă.

 

Originile Uniunii Europene se trag din Tratatul de la Roma şi a unit un număr de ţări ale fostului Imperiu Roman. Chiar şi acum ţările zonei euro urmăresc o uniune mai strânsă pentru a rezolva problemele create de lichiditatea monedei euro (vezi articolul din secţiunea Semnele Vremurilor).Dacă avem în vedere că Imperiul Roman a ajuns şi în Orientul Mijlociu, după care s‑a divizat în Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma şi Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (Istambul), este posibil ca cel „care urmează să vină” să apară din răsărit, partea islamică de astăzi a fostului imperiu.Daniel 8:23 vorbeşte despre un rege care se va ridica, un împărat fără ruşine şi viclean, iscusit în uneltiri. (Daniel 8.23).Majoritatea interpreţilor atribuie versetul ca fiind o referire la Anticrist, care, după cum se observă, se ridică din „împărăţia lor” în zilele din urmă. În context, „împărăţia lor” este regiunea imperiilor grec şi persan. Niciunul din aceste imperii nu s-a extins spre Europa de vest, ci înspre est, în ţările care formează astăzi inima islamului.

 

Viziunea lui Zaharia din capitolul 5 este centrată pe un „sul care zbura” şi o femeie aşezată într‑o efă (vasul care măsoară o efă). Despre sulul care zbura, un înger îi spune lui Zaharia: Acesta este blestemul care este peste toată ţara (care se întinde peste toată ţara).Despre femeia din vas, îngerul îi spune lui Zaharia că reprezintă nelegiuirea. În finalul viziunii, femeia este dusă să construiască o casă în ţara lui Şinear (Babilon).      Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.” Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.” Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei şedea o femeie. El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei. Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer. Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.” (Zaharia 5:5-11)

 

Imperiul babilonian se întindea peste zona care astăzi constituie epicentrul islamului. În plus,  un aspect interesant al acestui text este cuvântul „blestem” care, în ebraică, se scrie  chiar după modul în care este pronunţat, adică „alah”. „Babilon” este conexiunea ce o foloseşte Joel Richardson pentru a lega textul din Zaharia 5 cu versetele din Apocalipsa 17. El subliniază că numele Babilon, scris pe fruntea „femeii” descrisă în Apocalipsa 17, provine din cuvântul ebraic „Babel” care înseamnă „confuzie” (prin amestecare).

 

Islamul este un amestec de povestiri biblice evreieşti şi creştine, suprapuse peste religia existentă în Arabia.

 

Mahomed a luat dumnezeul Allah din cei 365 dumnezei veneraţi  de triburile arabe în templul Kaaba din Mecca şi l‑a proclamat ca fiind singurul dumnezeu adevărat, acelaşi Dumnezeu la care se închină evreii şi creştinii. Această declaraţie respinsă de evreii şi creştinii vremii,  a făcut ca Mahomed să se întoarcă împotriva lor şi să scrie pasajele din Coran care îndeamnă la subjugarea evreilor şi creştinilor.

 

Joel Richardson concluzio­nează că închinarea la Allah în regiunea fostului Imperiu Babilonian şi acceptarea islamului de către majoritatea copleşitoare a populaţiei Orientului Mijlociu reprezintă semnul că această regiune este scaunul de domnie a lui Anticrist.

 

Semnul Fiarei

 

Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este 666. (Apocalipsa 13:16-18)

 

Cea mai cunoscută interpretare a acestui pasaj este aceea că Anticristul va pune în mod literal un însemn pe oameni, fără de care ei nu vor putea vinde sau cumpăra. Potrivit unui articol de pe site‑ul Rapture Ready http://www.raptureready.com „anticristul se va autoproclama Dumnezeu, îşi va expune imaginea în Templu şi va obliga pe toată lumea să i se închine. El va cere tuturor să primească un semn cu numărul 666, fără de care nimeni nu va putea vinde sau cumpăra”.

 

Joel Richardson nu este de acord cu această perspectivă şi afirmă că semnul Fiarei  nu trebuie neapărat să fie, literal, un semn sau un număr imprimat pe mână sau pe frunte. El scrie:  „Semnul fiarei va fi mai curând un semn spiritual, după cum şi  semnul lui Cristos asupra aleşilor lui este unul spiritual. Apocalipsa 7:3 şi 14:1 descriu pe cei care au pecetea lui Dumnezeu pe fruntea lor. Majoritatea interpreţilor o percep ca semnul alianţei spirituale cu Domnul şi proprietate a Lui. Aşadar, de ce nu am asocia semnul din Apocalipsa 13 ca fiind unul spiritual?” Mai departe, susţine că, deseori, în Scriptură, atunci când un credincios face o alianţă cu Dumnezeu, accentul cade pe minte (cap) şi acţiune – înfăptuire (mână), ceea ce subliniază supunerea totală faţă de Dumnezeu, aşa cum este scris în Deuteronom 6:5-8:Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.

(Deuteronomul 6:5-8)

 

Acceptarea islamului înseamnă renunţarea la Dumnezeul Bibliei şi la  Domnul Isus Cristos.  Potrivit islamului, toţi cei care cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om pentru noi şi a murit pe cruce pentru păcatele lumii, comit cel mai mare păcat posibil numit „shirk”.

 

În Islam, acesta este un păcat pe care Allah nu îl va ierta niciodată.

 

În credinţa creştină Domnul Isus Cristos este calea spre mântuire şi viaţă veşnică.

 

Islamul învaţă că Isus este o fiinţă creată, unul dintre profeţi şi nu Fiul lui Dumnezeu şi că El nu a murit pe cruce şi nici nu a înviat din morţi.

 

Potrivit cu 1Ioan 2.18-23, afirmaţiile de mai sus califică islamul ca „anticrist”:  Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n‑aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.  (vezi şi  1Ioan 4.1-3 şi 2Petru 2.1)

 

zInteresant, Dome of the Rock (Cupola Stâncii) – sanctuar (altar) islamic ce a fost construit pe Muntele Templului (alături de Moscheea Al Aqsa), deasupra locului unde a fost ridicat cel de al doilea Templu Evreiesc (distrus de romani în anul 70d.C) – are inscripţionat de jur‑împrejurul cupolei, în limba arabă, proclamaţia că Allah este singurul dumnezeu şi că nu are nici un fiu. Despre Domnul Isus, în inscripţie se afirmă că El este mesagerul lui Allah şi nu Fiul lui Dumnezeu, iar cei care cred în Sfânta Treime trebuie să piară. Astfel, autorul cărţii, susţine că deja există o inscripţie a lui Anticrist în locul sfânt, în locul unde se afla odată Templul lui Dumnezeu.

 

Joel Richardson argumentează că închinarea la Allah face ca omul să primească un „semn spiritual” prin care se identifică cu islamul şi se supune lui Allah şi profetului Lui, ceea ce este echivalentul semnului fiarei.

 

Obiecţiunea ce poate fi ridicată este aceea că un astfel de semn ar trebui să fie vizibil – din moment ce va fi obligatoriu pentru a putea vinde sau cumpăra.Joel Richardson răspunde astfel: După cum afirmă dr. Labib Mikhail, fost profesor la Faith Mission Bible College din  Cairo, Egipt, „când este vorba de mediul din ţările islamice în care trăiesc creştinii, sărăcia este unul dintre motivele ce‑i forţează pe oameni să îmbrăţişeze islamul. Dacă nu îmbrăţişezi islamul, nu vei găsi de lucru, nu vei găsi un apartament şi vei avea mereu probleme financiare”

 

Dr. Labib Mikhail continuă să descrie modul de funcţionare a societăţilor din ţările dominant musulmane: „Deseori creştinii sunt trataţi ca cetăţeni de mâna a doua sau chiar mai rău. Mulţi dintre ei nu‑şi găsesc un loc de muncă şi nici nu pot să‑şi dezvolte o afacere proprie. Datorită faptului că musulmanii devin mai radicali în credinţele şi practicile lor, acest tip de tratament devine din ce în ce mai rău. În multe părţi ale lumii musulmane, creştinii sunt ameninţaţi că vor fi executaţi dacă  nu se convertesc la islam. În alte părţi, zi de zi, ei sunt discriminaţi. Când începem să înţelegem condiţiile sociale şi economice cu care se confruntă zilnic creştinii din ţările islamice, începem să înţelegem că, pe măsură ce islamul radical pune stăpânire pe aceste ţări, creştinii care refuză să se supună islamului – în minte (frunte) şi în faptă (mâna dreaptă) – nu vor mai putea să vândă şi să cumpere şi vor deveni ţinte de atac pentru islamişti. Această situaţie grea se va înrăutăţi odată cu instaurarea fundamentalismului islamic în aceste ţări”.

 

Joel Richardson atrage atenţia că în limba greacă, cuvântul „arithmos” – pe care îl găsim şi în cartea Apocalipsa – nu înseamnă doar „număr” ci şi „mulţime”. Acest cuvânt este folosit deseori în scripturi, atunci când se face referire la un grup de oameni. El scrie: „Acest detaliu este important, ca urmare, textul grecesc devine „…numărul fiarei (mulţimea fiarei), pentru că este numărul unui om (mulţimea de oameni) – mulţimea de oameni este aceeaşi cu mulţimea fiarei.  Mai departe, autorul cărţii susţine că „mulţimea de oameni” nu se referă la Anticrist în persoană, ci la Mahomed, fondatorul şi profetul islamului, deoarece nu poţi deveni musulman dacă nu îl recunoşti pe Mahomed ca profet. „Mulţimea Fiarei”, totuna cu „mulţimea de oameni”,  este sortită pieirii, căci a acceptat să primească semnul Fiarei.

 

În contrast cu aceşti oameni, există un număr de oameni care aparţin Mielului (Apocalipsa 7:17, 14:4)  şi care sunt pecetluiţi pe frunte cu sigiliul lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:3, 14:1) şi care, prin urmare, sunt destinaţi răscum­părării (Efeseni 4:30)”.

 

Războiul lui Gog şi Magog

 

 Nu este un secret faptul că forţele islamiste din Orientul Mijlociu doresc să elimine Israelul şi să preia controlulul asupra Ierusalimului. Abed Shehade, un lider  musulman salafist radical din Iordania declara recent: „Netanyahu pregăteşte-te, armata lui Mahomed vine după tine!”

 

În Psalmul 83 citim despre ţările vecine Israelului, care spun:„Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!” (Psalmi 83:4)

 

În Ezechiel 38-39 citim şi despre alte ţări – astăzi islamice – care plănuiesc să atace Israelul, dorind să şteargă ţara de pe faţa pământului. Potrivit multor comentatori ai proorociiilor, războiul lui Gog şi Magog (Ezechiel 38-9) din zilele de pe urmă, descrie o invazie a unei alianţe a ţărilor musulmane din Orientul Apropiat condusă de Rusia, împotriva Israelului. Această luptă va precede cu mai mult sau mai puţin timp Necazul cel Mare.  Acest punct de vedere continuă cu intervenţia lui Dumnezeu în bătălie, a cărui putere distruge armatele aliate. Anticrist se va ridica din „Imperiul Roman renăscut” (Europa sau ONU/Noua Ordine Mondială).  Acesta va semna tratatul de pace cu Israel ce va dura şapte ani, timp în care poporul Israel va reconstrui Templul. Anticrist va pângări Templul cu „urâciunea pustiirii”, după care tratatul de pace va fi rupt şi toate aceste evenimente vor conduce spre conflictul final şi revenirea lui Mesia.

 

Joel Richardson nu este de acord cu acest punct de vedere şi situează războiul lui Gog şi Magog la sfârşitul perioadei de timp cunoscută sub denumirea de Necazul cel Mare. El plasează Magog în regiunea Turciei moderne şi arată înspre Gog ca lider islamic care va ieşi din această regiune. Subliniază că Ezechiel 39:17-20 vorbeşte despre „o mâncare de jertfă”  pentru „păsările de toate felurile” care vin să se hrănească cu carnea armatelor înfrânte ale lui Gog şi Magog. În Apocalipsa 19.17-18 se observă că păsările sunt chemate să mănânce carnea armatelor distruse în bătălia de la Armaghedon. Acesta este şi motivul care leagă războiul lui Gog şi Magog proorocit în Ezechiel cu scena finală de la Armaghedon menţionată în Apocalipsa.

 

La sfîrşitul pasajului din Ezechiel 39 în versetele 21-29 citim: Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecăţile pe care le voi face şi pedepsele cu care îi va lovi mâna Mea. Cei din casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor din ziua aceea şi de atunci înainte.Şi neamurile vor cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei săvârşite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns faţa Mea şi i-am dat în mâinile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie. Le-am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor şi le-am ascuns faţa Mea.”De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel şi voi fi gelos de Numele Meu cel sfânt. Atunci îşi vor uita ocara şi toate fărădelegile pe care le-au săvârşit împotriva Mea, când locuiau liniştiţi în ţara lor şi când nu-i tulbura nimeni.Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri.Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acoloşi nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

 

Când Domnul intervine să distrugă armatele care se ridică împotriva Israelului, Duhul Sfânt este turnat peste casa lui Israel şi ca urmare  nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.Mai departe Ezechiel (cap. 40-48) îl descrie pe Domnul aflat în mijlocul poporului Său şi clădirea Templului, scaunul Lui de domnie timp de o mie de ani.Din moment ce lupta lui Gog şi Magog va fi bătălia finală ce se va desfăşura înainte de împărăţia milenară, atunci, acest eveniment se derula în momentul reîntoarcerii lui Mesia pe pământ. Pe această bază, Joel Richardson argumentează că isla­mul nu va fi înfrânt înainte de peri­oada finală a Necazului cel Mare. Anticristul se va ridica din rândul islamului şi va deveni forţa conducătoare a acelor  vremuri de mare necaz.

 

 Evoluţiile actuale din Orientul Mijlociu

 

       Este important faptul că islamiştii radicali aşteaptă venirea lui Mahdi, mesia cel aşteptat pentru zilele din urmă, care va curăţa şi va restaura credinţa islamică în puritatea ei originală, va uni lumea musulmană şi va instaura o epocă de aur de şapte ani chiar înainte de sfîrşitul lumii.  Ei văd evenimentele curente din Orientul Mijlociu în care islamiştii preiau controlul guvernelor arabe ca semne ale „venirii lui Mahdi”. Pe baza acestor date există posibilitatea ca cel care se va pretinde Mahdi, să fie de fapt Anticristul.

 

Naţiunile vestice au încurajat protestele din ţările arabe cunoscute sub denumirea de „primăvara arabă” în speranţa că înlocuirea dictatorilor ca Mubarak, Gaddafi şi Assad va aduce societăţi democratice, cu guverne ce vor promova libertatea şi dreptatea.Realitatea a demonstrat că acest proces a fost preluat de  mişcarea transnaţională „Frăţia Musulmană” şi islamiştii radicali cu scopul final de a crea un Califat islamic care va cuprinde Orientul Mijlociu.

 

După moartea lui Mahomed, expansiunea islamică a făcut ca hotarele Califatului să includă întreg Orientul Mijlociu. Califii – cei desemnaţi ca urmaşi ai lui Mahomed – au ajuns să conducă un imperiu care, la apogeul său, cuprindea Peninsula Iberică (Portugalia, mare parte a Spaniei) Africa de Nord, Peninsula Arabică, o parte a Asiei Centrale – până la graniţele cu China şi India. Religia islamică era impusă cu sabia. Evreilor şi creştinilor, ca  „oameni ai cărţii” li se permitea să‑şi păstreze credinţă, însă ca „dhimmi” aveau un statut inferior musulmanilor, fiind forţaţi să plătească taxa  „jizya” pentru „a fi protejaţi” de  musulmani.

 

Popoarele secularizate care au pornit revoluţiile din Egipt şi Tunisia se trezesc acum că au schimbat dictaturile conduse de lideri secularizaţi cu alte dictaturi ale religiei islamice. În Siria, regimul Assad se luptă într‑un război brutal cu rebelii ce în majoritate sunt motivaţi de islamul radical. Aceste forţe cuprind luptători din alte ţări musulmane şi au ca scop impunerea unui regim islamist. Ahmed al-Khatib, liderul Coaliţiei Naţionale siriene –forţa politică a opoziţiei siriene, recunoscută de puterile occidentale- a făcut apel la formarea unui stat islamist şi a strîns legăturile cu Frăţia Musulmană. În zone din Siria controlate acum de rebeli, creştinii sunt alungaţi din casele lor, iar bisericile sunt distruse.

 

Iordania este îngrijorată de faptul că, după înlăturarea regimu­lui Assad, islamiştii fundamentalişti vor folosi armatele bine pregătite pentru a destabiliza ţara. Frăţia Musulmană din Iordania mobilizează  opoziţia împotriva regelui Abdullah pentru a prelua puterea. Noi informaţii arată că Hamas planifică deja o lovitură de stat în Cisiordania pentru a prelua controlul asupra Autorităţii Palestiniene.

 

Până nu demult, Turcia era o republică seculară, aliniată valorilor vestului, parte a NATO şi aliată cu Israel. Acum are un prim‑ministru islamist, dl Erdogan, care transformă ţara într-un regim islamist ostil Israelului.  Erdogan a declarat că „…în acelaş spirit, trebuie să păşim pe urmele strămoşilor noştri care au fondat Imperiul Otoman…”

 

În Kuweit, femeile şi toţi membrii partidului liberal au pierdut aproape toate locurile din Parlament cu ocazia alegerilor recente, locuri care au fost câştigate de islamiştii radicali. Ei au promulgat o lege prin care orice „ofensă” adusă lui Mahomed şi islamului se pedepseşte cu moartea.

 

Clericii musulmani din Kuweit cer şi interzicerea construirii de biserici, inspiraţi probabil şi de Marele Muftiu al Arabiei Saudite care a declarat: „este necesar ca toate bisericile să fie distruse”.

 

Un raport din Daily Telegraph afirma recent că religia creştină este ştearsă din toate „teritoriile biblice” din Orientul Mijlociu din pricina persecuţiei suferite de creştini, cea mai mare ameninţare a creştinilor fiind islamismul militant. Raportul susţine în continuare că opresiunea creştinilor din ţările musulmane este ignorată deoarece există teama că astfel de critici împotriva islamului vor fi catalogate drept „rasism”. Cei care îmbrăţişează credinţa creştină sau părăsesc islamul riscă să fie ucişi în Arabia Saudită, Iran şi Mauritania, iar în majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu riscă sancţiuni juridice severe.

 

       Se estimează că aproximativ  200 milioane de creştini din întreaga lume suferă diferite forme de violenţă din cauza credinţei. Un procent ridicat din acest număr de creştini oprimaţi trăieşte în ţările musulmane.

 

Concluzie

 

       Deci, Anticristul va veni dinspre islam sau islamul este Anticristul?

 

În mod evident, unele aspecte din societatea islamică se potrivesc cu proorociile despre Fiară, aşa cum, trebuie subliniat, există unele care nu se potrivesc. Perspectiva lui Joel Richardson reflectă o adoptare mai puţin literală a anumitor aspecte din Apocalipsa, în special cele cu privire la Fiara care are putere peste toate seminţiile şi ţările – după cum afirmă textul din Apocalipsa 13:7,8 – şi la semnul fiarei care este impus şi fără de care oamenii nu vor putea vinde sau cumpăra (Apocalipsa 13:16-18).

 

De‑a lungul secolului 20 s‑au perindat societăţi care au avut trăsăturile lui Anticrist – Germania nazistă, sovietele şi comunismul lui Mao. Acestea au avut conducători demonizaţi – posedaţi de o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună (2Tesaloniceni 2), au persecutat creştinii şi evreii – „duşmani ai  statului” – interzicându‑le orice activitate economică (Apocalipsa13).

 

Au ridicat imagini ale liderilor lor, ca falşi dumnezei cu scopul de a fi slăviţi de oameni.

 

Este posibil ca islamiştii să implementeze un alt „sistem anticrist”, care va pregăti terenul Anticristului ce va ieşi din UE sau ONU? Ori, dat fiind faptul că regiunea care înconjoară Ierusa­limul şi Israelul, predominant musulmană, fiind punctul nodal al proorociilor pentru vremurile din urmă, va face ca Fiara să se ridice din Orientul Mijlociu?     Trebuie să ne rugăm şi să vegem, ştiind că toate aceste evenimente anunţă venirea Domnului Mesia Isus cu mare putere şi slavă. El va pune capăt războaielor şi va judeca lumea cu dreptate. Cei care se pocăiesc acum de păcatele lor şi cred în singura cale de mântuire dată prin Domnul Isus Cristos, vor intra cu bucurie în Împărăţia Lui.

 

Profetul Isaia vorbea de ziua în care Mesia va domni peste lume dintr-un Ierusalim reconstruit şi va pune capăt războaielor.  Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea (unul din cele popoare), unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. (Isaia 19:24)  Ca să avem parte de împărăţia lui Dumnezeu trebuie să ne pocăim de păcatele noastre şi să credem în Domnul Isus Cristos, Mesia, care a murit ca jertfă pentru păcatele noastre pe cruce, a fost îngropat şi a înviat din morţi ca să ne dea viaţa veşnică tuturor celor care credem în El. Surse

 

http://blogortodox.blogspot.ro/2013/06/pe-scurt-despre-planul-anticrestin.html  , http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Carti/Profetii_despre_Antihrist/20.htm , http://luminaultimelorzile.wordpress.com/2013/01/29/fiara-din-orientul-mijlociu/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

VENIREA LUI ANTIHRIST

 

„Si vor cadea de ascutisul sabiei. Si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare, pana ce se vor implini vremurile neamurilor” (Lc.21, 24).

 

Este cunoscut ca din momentul in care evreii au rastignit pe Dumnezeu – Omul Iisus, care asteptau pe Mesia, incepe numaratoarea inversa pentru venirea lui Antihrist. Multi, probabil, nu cunosc motivele reale pentru care evreii l-au rastignit pe Iisus, Cel fara de pacat.

 

Sigur ipocrizia si fariseismul lor formau o miscare serioasa; cu toate acestea un rol determinant pentru condamnarea nedreapta a lui Iisus, a fost mania si dezamagirea iudeilor de faptul ca Iisus nu numai ca lasa sa se inteleaga, ci propovaduia ca sa auda toti ca „Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” (In. 18, 36). Asadar Hristos nu a acceptat sa joace rolul de imparat pamantesc, dupa cum isi inchipuiau iudeii. Aceasta numai, si era suficient ca sa umple inima lor cu ura si mainile lor cu unelte ucigatoare.

 

De atunci iudeii asteapta pe „Mesia al lor”, asadar pe un imparat mondial, care este Antihrist, caruia ii pregatesc drumul, punandu-si in aplicare planul cu orice mijloace si cu multa fermitate.

 

Cu toate acestea apare logic o intrebare. Pentru ce nu a fost instalat inca Antihrist ? Ce se asteapta ? Ce-l impiedica ? Pentru ce a intarziat atata vreme ? Iubitii nostri cititori, cand ucenicii lui Hristos au admirat frumosul templu al lui Solomon, laudadu-l pentru splendoarea sa, Hristos le-a zis profetic: „Adevarat graiesc voua: Nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie risipita” (Mt.24, 2), adica nu va ramane piatra pe piatra din toata aceasta stralucita cladire.

 

De asemenea cand Pilat si-a spalat mainile sale si a zis: „Nevinovat sunt de sangele dreptului Acestuia” (Mt.27, 24), iudeii, care au dat pe Cel fara de pacat la moarte pe cruce au raspuns: „Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!” (Mt.27, 25). Astfel iudeii au admis acel ingrozitor blestem, asupra lor si asupra copiilor lor. Iisus Hristos inainte de rastignire a lasat si alta profetie caracteristica cu privire la Ierusalim si iudei. „Si vor cadea de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi la toate neamurile, pana ce se vor implini vremurile neamurilor” (Lc.21, 24). Asadar, iudeii vor fi ucisi, vor fi luati prizonieri, vor fi vanduti ca robi la neamuri straine, iar Ierusalimul va fi calcat de diferite neamuri, „pana ce se vor implini vremurile neamurilor”.

 

Credem oportun sa relatam pe scurt felul in care s-au implinit profetiile de mai sus, pentru ca confirmarea acestor profetii este strans legata de problema asteptarii lui Antihrist si care este asteptat de iudei pe terenul potrivit. (Ocuparea Ierusalimului, refacerea templului, predarea intregii lumii sub stapanirea lui Antihrist etc., dupa cum vom arata mai jos).

 

Sa incepem de la profetia lui Iisus despre distrugerea templului ca sa aratam cum si cand s-a implinit, si cum astazi evreii nu renunta sa-l redobandeasca si sa-si puna in aplicare visul lor de veacuri; deoarece in acest templu doresc ca sa instaleze pe Antihrist, dupa cum arata Sf. Ap. Pavel: „Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes.2, 4). Asadar Antihrist se va aseza in templu ca sa se dea pe sine drept Dumnezeu, si va urmari ca sa dovedeasca cu diferite inventii, ca este Dumnezeu.

 

Nici nu a trecut mult de la ziua rastignirii lui Iisus si profetiile Sale pentru templu si pentru soarta iudeilor care L-au rastignit, au inceput sa se implineasca.

 

La anul 70 d.Hr., Vespasian fiind ales imparat al Romei, a lasat pe fiul sau Tit ca sa continue actiunea sa de cucerire a Ierusalimului. Chinurile pe care le-au suportat iudeii sunt de nedescris. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, descriind asediul Ierusalimului, ne relateaza scene ingrozitoare.

 

Cetatea a cazut, iar macelul care a urmat nu poate fi descris. Mii de cruci au fost inaltate pentru rastignirea iudeilor. Si cei care rastigneau s-au oprit cand nu au mai gasit lemn pentru cruci. Sutele de mii care au fost ucisi confirma profetia Domnului „si vor cadea de ascusisul sabiei”, iar cei ramasi au fost luati robi si vanduti cu necinste, „si vor fi dusi robi la toate neamurile”. Cetatea a fost distrusa complet, iar templul distrus din temelii, „si nu va ramane aici piatra pe piatra”.

 

Dupa catastrofa biblica pe care a suferit-o Ierusalimul pe vremea imparatilor Vespasian si Adrian, evreii scapati s-au imprastiat in toate partile.

 

Evreii au incercat reconstruirea templului la anul 363 d.Hr. sub protectia imparatului Iulian Apostatul. Cu toate acestea, voia lui Dumnezeu a fost impotriva refacerii templului. Abia au inceput muncitorii, ca un prim cutremur il distruge. Multi au incercat sa puna temelia, dar in zadar. Nisipul ardea si pietrele cadeau si imprastiau muncitorii arzandu-i. Un martor ocular al minunii acesteia a fost scriitorul Ammianos Marcelinos si multi altii. Aceasta a fost si ultima incercare de reconstruire a templului pana astazi, caci vom arata mai jos cum evreii se pregatesc din nou pentru reconstruirea templului.

 

Precum stim evreii abia in 1947 au obtinut aprobarea din partea SUA de infiintare a statului israelit pe vechiul loc. „Si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor”. Asadar dupa 2.000 de ani de cand au fost risipiti in intreaga lume. In afara de templu, de a carui construire se pregatesc evreii, vom vedea mai jos unul cate unul celelalte semne. „Semnele vremurilor” care ne prevestesc sosirea lui Antihrist, dar si vestita venire a lui Hristos, pentru ca sa termine stapanirea lui Antihrist, si sa judece „viii si mortii”.

https://semnele-apocalipsei.weebly.com/venirea-lui-antihrist.html

///////////////////////////////////////

De ce e important pentru mântuirea mea să știu despre Israel? | Amir Tsarfati

 

„De ce să ne uităm la Israel, sau la ceea ce se întâmplă în jurul lumii ? Este acest lucru important pentru mântuirea mea?”, e o întrebare la care meditează unii creștini.

 

Să ne amintim că Isus ne-a spus să privim la smochin, pentru a fi pregătiți de revenirea Lui.

 

Același adevăr e transmis de pilda celor 10 fecioare: unele vor fi pregătite, altele nu. Dar când se vede diferența? Când Mirele va veni să ne ia.

 

Află mai multe despre ce înseamnă să fii creștin adevărat și de ce trebuie să avem o raportare corectă la Israel din acest interviu cu Amir Tsarfati, autor israelian creștin.

 

Comandă cărți scrise de Amir Tsarfati: https://alfaomega.tv/librarie/results,1-30?keyword=amir&limitstart=0&option=com_virtuemart&view=category&virtuemart_category_id=0

 

Dacă te interesează subiectul vremurilor din urmă, intră aici: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor

 

Extras din emisiunea „Realități și perspective” 145, cu tema „Israel și Biserica”, în cadrul căreia l-am avut ca invitat pe Amir Tsarfati. Aici poți viziona programul integral: https://www.youtube.com/watch?v=slZNVt1yEeE

 

////////////////////////////////////////

 

Cum să îi aduc pe cei din jurul meu la Hristos? | Ilie Popa

 

 

Cum să îi aduc pe alții la Hristos, pe cei din jurul meu? Ce să fac? Să vorbesc despre Hristos, să mă rog, să îi chem la biserică, sau să fac altceva?

 

În primul rând, roagă-te! În 1 Timotei 2:1, Apostolul Pavel spune să începi prin a te ruga: „vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni și cereri și mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii”. Absolut pentru toți, și acolo spune câteva categorii. Dar în versetul 3 spune că rugăciunile pentru toți oamenii, „Lucrul acesta este bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului”.

 

Dacă ai pe cineva care dorești să fie mântuit, vreau să te încredințez că el este ales pentru mântuire. Unii oameni zic așa: „dacă este ales pentru mântuire, el va fi mântuit, dar dacă nu e ales pentru mântuire, el nu va fi mântuit”. În Biblie nu am găsit scris lucrul acesta, nici explicit, dar nici implicit, ca să se deducă. Aici Biblia spune așa: „Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți, să vină la cunoștința adevărului”. Ioan 3:16 afirmă: „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că l-a trimis pe Domnul Iisus Hristos ca să moară pentru ca oricine crede în El”… deci oricine crede în El.

 

Prima dată, roagă-te pentru el! Nu este un model de rugăciune, dar roagă-te ca Dumnezeu să îi dea favoare, să îi deschidă inima. În Fapte capitolul 16 este menționat că Apostolul Pavel predica

 

Evanghelia, erau mai mulți în auditoriu și Dumnezeu a deschis inima unei singure femei, Lidia. Așa Dumnezeu să-i deschidă inima persoanei pentru care te rogi.

 

Apoi, după ce te rogi, vorbește-i! Romani 10:17 spune: „credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. Vorbește-i Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia Domnului Isus Hristos! În Romani 1:16, Apostolul Pavel spune: „mie nu îmi este rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă este puterea de mântuire a lui Dumnezeu pentru fiecare care crede”. Nu ne apucăm din toată Scriptura să începem să discutăm așa-numitele doctrine care sunt interpretabile, nu! Luăm doar numai Isus Hristos, și ce despre Isus Hristos? Că este singurul fiu de Dumnezeu. Nu un fiu, ci este singurul fiu al lui Dumnezeu, care a murit pe cruce pentru toate păcatele, a înviat din morți, s-a înălțat la dreapta Tatălui și oricine crede în El capătă prin credință în numele Lui iertarea păcatelor. „Oricine va chema numele Domnului va fi mântuit”, afirmă Romani 10:13.

 

Biblia spune că mântuirea nu este confesională, mântuirea o dă Dumnezeu și oricine va chema numele Domnului va fi mântuit. Dă-i posibilitatea persoanei respective să ia o decizie! Ioan 1:11-12 spune: „Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii lui Dumnezeu”. A fost un moment de decizie. În Efeseni 1:13, oamenii din Efes au auzit cuvântul Evangheliei, așa cum tu îl împărtășești, au crezut în El, în Domnul Isus, și au fost pecetluiți cu Duhul Sfânt.

 

Deci, dă-le posibilitatea să ia o decizie. Nu îi forța. Apostolul Pavel spune lui Timotei: „ferește-te de basme, de înșirări de neamuri și de tot felul de subiecte”. Primul lucru este să îi dai posibilitatea să îl cunoască pe Hristos, Evanghelia lui Hristos, să creadă în El și explică-i că oricine crede în El capătă, prin credința în numele Lui, iertarea păcatelor.

 

În Fapte, capitolul 10:38, Pavel spune: „să știți că în El, în Domnul Isus, vi se vestește iertarea păcatelor, pocăința în El, iertarea păcatelor”. Succes în mărturie înseamnă să iei inițiativa să împărtășești Evanghelia în puterea Duhului Sfânt, lăsând rezultatele în seama lui Dumnezeu.

 

Unii oameni trăiesc în vinovăție: „Îi predic Evanghelia și el nu se pocăiește. Înseamnă că eu nu îi predic bine?”

 

Da, e posibil să îi spui orice din Biblie, dar să nu îl aduci la momentul deciziei să nu îl predici pe Isus Hristos. Dar unii oameni trăiesc cu sentimentul de vinovăție: „Ei nu se pocăiasc, eu i-am predicat, i-am spus, i-am făcut”. Nu este responsabilitatea ta să îi pocăiești pe oameni. Ci responsabilitatea ta este să spui adevărul în dragoste, tot planul de mântuire al lui Dumnezeu, lăsând rezultatele în seama lui Dumnezeu.

 

Deci ce trebuie să fac? Începe și roagă-te, predică Cuvântul, stăruiește asupra lui. Dă-i posibilitatea ca el să ia o decizie pentru Hristos. Și tot ce ai semănat cu lacrimi, vei secera cu bucurie pentru gloria lui Dumnezeu. Amin!

 

Dacă persoane dragi vor să afle mai multe despre ce este creștinismul și cum să aibă o relație cu Dumnezeu, recomandă-le această secțiune: https://alfaomega.tv/viata-spirituala/esenta-crestinismului

 

Publicat inițial în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 11, nr. IV), din iulie-august 2021. Mai multe despre revista în sine și despre cum te poți abona:  https://alfaomega.tv/revista

 

///////////////////////////////////////

 

Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu? – John Ankerberg

Cea mai importantă întrebare din sfera religiei este: „Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu?” La un minut după moarte, fie vei vedea frumusețile, slava lui Hristos și cerul, fie vei vedea ceva atât de groaznic, încât abia îți poți imagina. Când te gândești la asta, cea mai importantă întrebare pe care o putem adresa vreodată e: „Unde îmi voi petrece veșnicia?”

 

Oamenii au probleme existențiale și se confrună adesea cu îndoieli. Ar plăti în aur pentru răspunsuri la îndoielile lor. Vor să fie siguri de mântuirea pe care o au în Domnul.

 

Să începem prin a descrie câteva dintre aceste anxietăți. Dacă mergi în Roma și privești fresca Judecata de apoi, pictată de Michelangelo în bazilica Sfântul Petru, îți poți imagina cum ai reacționa dacă ai ști că peste o oră vei muri și vei ajunge la judecată. Ce s-ar putea citi pe fața ta?

 

Michelangelo a surprins expresiile oamenilor aflați în fața judecății de apoi. Anxietatea, frica sunt sentimentele tuturor. Mulți se înfricoșează numai la gândul înfățișării înaintea unui Dumnezeu Sfânt, care știe tot despre ei. Se tem chiar și cei care merg la biserică, care au mărturisit credința în Isus.

 

Unii oameni au o credință falsă, iar alții au credință adevărată. Trebuie să le deosebim. Promisiuni biblice care te ajută să fii sigur de credința ta.

 

Nu depinde de realizările tale! La urma urmei, relația cu Dumnezeu e ceea ce contează, împreună cu adevărurile despre cer, judecată și altele. Să facem o deosebire între credința falsă și cea adevărată.

 

Ajungem la un adevăr care trebuie accentuat, și anume: este mai bine să avem o credință pâlpâindă în ceea ce trebuie, adică în Hristos, decât să avem o credință statornică, dar falsă.

 

Credința este la fel de bună cum e obiectul credinței.

 

Cum poate avea cineva o credință în Hristos atât de satisfăcătoare încât să ajungă la credința deplină despre care vorbește Biblia?

 

Dacă vrem să îndreptăm modul de gândire al oamenilor și să îi asigurăm că sunt mântuiți, trebuie să întipărim câteva promisiuni în mințile lor. Din nefericire, unii dintre prietenii noștri predicatori nu afirmă precis și cu acuratețe care sunt promisiunile Bibliei când vorbesc despre ce este mântuirea.

 

Să vă spun despre o soră care asculta la radio un predicator. Acesta spunea că trebuie să crezi în Hristos, dar făcea să pară că trebuie să te uiți la fapte și, dacă faptele nu confirmă credința, nu ești mântuit cu adevărat. Mie îmi pare o rețetă pentru dezastru. Trebuie să ne întrebăm de câte dintre faptele noastre e nevoie pentru a avea siguranța că suntem acceptați. Accentul trece de la ceea ce a făcut Hristos la faptele noastre.

 

Sora de care spuneam stătea într-un azil. Mi-a povestit că acolo, în fiecare dimineață, femeile se adună într-o cameră și ascultă un anumit predicator. Mi-a spus că știe că a fost creștină, crezuse cu adevărat. Trebuie să aducem acest lucru în atenția oamenilor fiindcă nu am vorbit încă despre diferența dintre credința adevărată și cea falsă.

 

Viața ei dovedea că avea credință adevărată, dar mi-a spus că este pierdută, conform învățăturii predicatorului. Am întrebat-o de ce. Mi-a răspuns că acesta spunea că adevărații creștini nu păcătuiesc și, dacă totuși se întâmplă, e pentru o perioadă scurtă, fiindcă își revin rapid. Mi-a zis că L-a dezamăgit pe Domnul de foarte multe ori și știe că e o mare păcătoasă.

 

Apoi a adăugat că până atunci crezuse că sângele lui Isus este de ajuns, însă predicatorul spunea opusul. I-am spus că sângele lui Hristos este cu adevărat de ajuns.

 

M-a întrebat ce poate face cu inima ei. Mi s-a părut foarte drăguț să o aud pe această femeie vârstnică spunând că nu își poate freca inima cu un burete de sârmă. Ce trebuia să facă? I-am spus că e suficient dacă și-a pus încrederea în Isus Hristos și sângele Lui curs pe cruce. M-a întrebat dacă ajunge cu adevărat, iar eu i-am răspuns că așa e. Mi-a zis că după ce va pune jos receptorul, le va spune tuturor celorlalte femei că sângele lui Hristos e de ajuns.

 

Sângele lui Hristos este suficient!

 

Dar presupune câteva lucruri: că ai o credință adevărată în sângele lui Hristos și în ce a făcut Isus pe cruce, că ești mântuit și că viața ta dovedește că ești creștin adevărat.

 

Siguranța vine atunci când vedem că ce a făcut Isus pentru noi este suficient, a făcut tot ce trebuie, iar datoria noastră este plătită. Trebuie să acceptăm acest adevăr.

 

Credința falsă vs. credința adevărată

 

Există oameni care afirmă credința în Isus și „X”, mai adaugă un cuvânt. Ce este greșit? În ceea ce-i privește, credința e un tip de fond de acțiuni. Ca în zicala „Nu miza totul pe o singură carte”. Cei mai mulți cred în Isus, dar cred și în altceva. Se întâmplă să spun cuiva:

 

„Dacă ai muri azi și Dumnezeu te-ar întreba care e motivul pentru care ți-ar permite să intri în rai, ce ai răspunde?”

 

Îmi răspunde că e o persoană bună și înșiră dovezi, dar îi spun că greșește. Răspunsul e că Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre… „Bineînțeles, cred și în El”, adaugă interlocutorul. Putem spune că o astfel de persoană e pierdută.

 

Este o insultă la adresa lui Hristos, e ca și cum I-am spune că ce a făcut pe cruce nu ajunge, dar va deveni de ajuns dacă adaug faptele mele amărâte la lucrarea lui binecuvântată. Abia atunci va fi de ajuns. Îi spunem că El Își face partea Lui, iar noi pe a noastră.

 

Este clar că acești oameni nu au siguranța mântuirii fiindcă niciodată nu putem fi siguri de partea noastră a înțelegerii. Iată un exemplu de credință falsă: Hristos și anumite ritualuri, Hristos și împărtășania, Hristos și botezul.

 

Unii spun că harul este atunci când Hristos ne dă puterea de a face anumite fapte, iar noi contribuim la ce a făcut El prin puterea pe care ne-o dă. Exact! Așa a gândit și bărbatul care s-a dus la templu să se roage: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni”, „Sunt mai bun deoarece Tu îmi dai harul de a face fapte bune”.

 

Într-adevăr, le facem prin har, dar înțelegerea lui asupra harului era prea superficială, iar Isus ne spune că nu a fost „socotit neprihănit”. Harul nu vine prin ritualuri omenești ca să putem oferi altcuiva salvare.

 

Harul intră în inima omenească prin predicarea Cuvântului, prin lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să le spunem asta oamenilor. Vorbind cu persoanele care cred că mântuirea vine prin ritualuri vom observa că nu sunt siguri de mântuire.

 

Tit 3:5 spune: „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire…”, prin puterea Domnului sau fără ea. Nimic din ce facem nu contribuie la mântuire.

 

Există încă un tip de credință falsă, e credința vagă în Hristos. „Da, cred în Isus”. „Crezi că a murit pentru păcătoși ?” „Da, oarecum”. Asta e o credință pasivă!

 

Luther a avut dreptate când a spus că „trebuie să coborâm în iad înainte de a putea urca la ceruri”.

 

„Trebuie să coborâm în iad înainte de a putea urca la ceruri.”

Martin Luther

 

Dacă nu înțelegem că suntem păcătoși și, dacă nu pricepem de ce este important ce a făcut Isus… O persoană care își pune încrederea în Isus nu e pasivă, își pune încrederea în Isus pentru destinul veșnic al sufletului său.

 

O persoană care are o credință relativă în Isus, dar e pasivă, are o credință îndoielnică. În plus, există mii de alte credințe false, alte religii, mișcări de tip New Age ș.a.m.d., nu le putem aborda pe toate.

 

Patru caracteristici ale credinței adevărate

 

• În primul rând, este vorba de o credință direcționată numai către Isus. În Biblie se spune de peste 100 de ori că mântuirea este legată de credința în Isus: „Cine vine la Mine are viața veșnică…” „Dar tuturor celor ce L-au primit… … le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;” „Cine crede în Fiul are viața veșnică…”

 

După cum am menționat, dacă este Hristos și „X”, atunci dăm de probleme, depindem de altceva în afară de Hristos.

 

Luther a formulat o întrebare foarte interesantă: „Ce te face să crezi că faptele tale bune sunt la fel de prețioase pentru Dumnezeu sau pot adăuga ceva la frumoasa lucrare pe care a făcut-o Isus Hristos?” Nu e o dovadă de mândrie gândul că faptele noastre bune pot contribui la minunata lucrare a lui Isus?

 

Mântuirea e întreagă a Domnului. Cei care gândesc așa nu înțeleg gravitatea păcatului, cine este Hristos cu adevărat, și care sunt cerințele lui Dumnezeu.

 

Îmi place Augustin. A spus că cel care înțelege sfințenia lui Dumnezeu cade în disperare încercând să-I facă pe plac. Dacă am înțelege cu adevărat sfințenia lui Dumnezeu, am înțelege de ce faptele noastre bune nu pot contribui la mântuire.

 

Îmi plac cuvintele lui Charles Haddon Spurgeon, care era un predicator londonez în anii 1800. A spus: „Aș putea să zbor sau să mă legăn deasupra flăcărilor iadului, atârnând de un fir de păr fără să mă tem, dacă aș ști că am credința în Isus și numai în El”. E minunat, e singurul care poate!

 

• În al doilea rând, e vorba de confirmarea Duhului Sfânt. Citim despre asta în Romani 8, precum și în alte pasaje unde scrie: „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

 

Știm că suntem copiii lui Dumnezeu, am primit nașterea din nou despre care am vorbit. Cred că atunci când citim Scriptura primim confirmarea Duhului Sfânt. Dacă Isus ar sta de cealaltă parte a biroului și mi-ar spune că dacă vreau să-mi asigur mântuirea trebuie să cred în El, să-mi trec numele în contract și să-l semnez. El ar semna în josul paginii, l-ar livra la cruce și mi-ar spune că asta e tot. Avem Cuvântul lui Dumnezeu, promisiunile Lui.

 

Dumnezeu nu a lăsat ambiguități legislative, nu încearcă să-Și desfacă promisiunile. Vrea să te asigure că ai mântuirea prin credința în Cuvântul Lui. Este unul dintre lucrurile pe care Duhul Sfânt le va folosi pentru a spune că, indiferent de sentimentele tale, Cuvântul lui Dumnezeu e valabil.

 

Experimentul de 21 de zile

 

Dacă citești acest articol și nu crezi în Scriptură și în Hristos, îți propunem un experiment de 21 de zile. E ceva care schimbă vieți. Experimentul de 21 de zile constă în citirea Evangheliei după Ioan. Are 21 de capitole. Citiți un capitol pe zi, durează 10 minute, apoi spuneți: „Dumnezeule, nu cred că exiști, dar dacă ce scrie aici e adevărul, arată-mi”.

 

Sunt atei care s-au convertit în urma acestui experiment. Promisiunile lui Dumnezeu, Cuvântul și Duhul Lui se îmbină și oamenilor li se deschid ochii. Își spun că Isus trebuie să fie cine pretinde că este. Acesta este modul în care credința ia naștere în inimă, în urma auzirii. Deci, credința e numai în Isus, e confirmată de Duhul Sfânt și de promisiuni.

 

• De asemenea, credința generează fapte. Biblia spune că suntem mântuiți „… pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele”.

 

Nu prin fapte bune. Odată ce o persoană e schimbată, e evident că va avea un alt mod de trai, fiindcă va avea dorințe diferite. E important să accentuăm faptul că nu binefacerile ne garantează mântuirea.

 

Ne luptăm cu păcatul chiar și după ce am fost mântuiți. Câteodată încălcăm tot ce știm că trebuie să respectăm. Siguranța mântuirii nu se bazează pe fapte, dar faptele o confirmă.

 

„Siguranța mântuirii nu se bazează pe fapte, dar faptele o confirmă”.

 

Dacă cineva mi-ar spune că L-a acceptat pe Isus ca Mântuitor, dar nu L-ar iubi pe Dumnezeu, nu ar dori să-I slujească, n-aș putea să știu ce are în inimă. Dumnezeu e judecătorul, dar aș pune la îndoială întoarcerea lui la Hristos.

 

În plus, credința adevărată crește. Credința mea în Dumnezeu, în Isus și în Biblie este mai puternică decât era în timpul facultății. Sper că e mai puternică decât a fost anul trecut. Credința continuă să crească și, pe măsură ce crește, ajungem la ceea ce Biblia numește „credința deplină”.

 

Unele persoane devenite creștine de curând au îndoieli și se luptă să rămână credincioase. Continuând să citească Cuvântul și să meargă cu Domnul, de cele mai multe ori, îndoielile dispar, iar încrederea lor în promisiunile Domnului continuă să crească.

 

Extras din seria de 7 episoade, „Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu”. Programele sunt prezentate de John Ankerberg, în dialog cu invitatul Erwin Lutzer, pastor, teolog și autor. Poți urmări seria pe canalul Alfa Omega TV începând din 6 august 2021, cu difuzare în fiecare vineri, de la 10:00, și reluare duminica, de la 19:00.

 

Urmărește live canalul TV: alfaomega.tv/canal

 

Publicat inițial în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 11, nr. IV), din iulie-august 2021. Mai multe despre revista în sine și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

 

///////////////////////////////////////

Nașterea din nou: cea mai mare minune

 

Claudiu Lăpădat

Sufletul omului nu este un obiect mecanic sau care poate fi operat în mod mecanic, ci fiecare suflet în parte are nevoi generale și nevoi personale. Dar este nevoie să ne luăm un timp de pauză pentru a conștientiza care sunt acestea.

 

Cea mai importantă nevoie a tuturor ființelor umane este nevoia de Dumnezeu. Am fost creați având în noi sete și foame de Dumnezeu. Păcatul a stricat chipul lui Dumnezeu din nou, dar nevoia de transcendent a rămas.

 

Când Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat pe pământ, a deschis calea mântuirii ca să ne ia de pe pământ și să ne ducă în cer.

 

Cum se realizează acest lucru?

Este un mister pentru mulți oameni, pentru singurul motiv că nu s-au îndeletnicit să caute mântuirea pentru sufletul lor.

 

Un om în vârstă, din vremea Domnului Hristos (teologii afirmă că ar fi avut între 70 și 80 de ani), numit Nicodim, era preocupat de relația cu Dumnezeu, de Împărăția lui Dumnezeu. Voia să știe ce înseamnă. Așa că vine la Domnul Isus pe ascuns, noaptea, și are o discuție foarte interesantă cu El, fundamentală pentru înțelegerea conceptului nașterii din nou, începutul unei vieți de credință și ce înseamnă să trăiești cu Dumnezeu în mod real.

 

Noi nu venim în lumea aceasta decât printr-o naștere naturală. Nu există altă cale. În lumea spirituală nu intrăm decât printr-o naștere spirituală.

 

Să ne îndreptăm atenția către textul biblic, din Ioan 3, unde este redată întâlnirea dintre Nicodim, un învățat din Israel, și Isus:

 

Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea și I-a zis: „Învăţătorule, știm că ești un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

 

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

 

Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?”

 

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh.

 

Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă nașteţi din nou.’ Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3:1-8)

 

Înțelegem că omul se naște natural, din părinți biologici. În același mod, trebuie să existe în ființa omului o naștere spirituală.

 

Există două elemente care contribuie la realizarea nașterii din nou

În primul rând, Evanghelia, Cuvântul lui Isus Hristos, pe care Îl auzim. Credința mântuitoare (nu strămoșească, nu tradițională sau confesională) este rezultatul direct al auzirii prin Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Această credință apare în inima omului, și are câteva semnificații: faptul că Dumnezeu există, Și-a trimis Fiul pe pământ, iar Hristos a venit în lumea aceasta, S-a întrupat, a plătit prin moartea Lui plata păcatelor mele – a fost răstignit pe cruce – a fost pus în mormânt, apoi a înviat.

 

Toate acestea au fost prorocite în Scriptură înainte de a se întâmpla.

 

Niciun om nu se poate convinge singur că are nevoie de mântuire

Al doilea element fundamental care înfăptuiește nașterea din nou este Duhul lui Dumnezeu, a treia persoană a dumnezeirii. El se află în spatele Evangheliei și îi dă putere creatoare.

 

Când cineva aude Evanghelia, o înțelege, Îl crede pe Dumnezeu și, când realizează ce a făcut Hristos pentru el pe cruce, Duhul Sfânt îl convinge de gravitatea păcatului.

 

Când aceste lucruri sunt puse împreună, credința și pocăința, are loc nașterea din nou, care este exclusiv lucrarea Duhului Sfânt. Niciun om nu se poate convinge singur că are nevoie de mântuire, Duhul Sfânt este Cel care ne duce în dimensiunea spirituală.

 

Vrei sau nu să fii mântuit?

 

Dar omul este pus în fața unei alegeri: dacă vrea sau nu să fie mântuit. Dumnezeu îți dă mereu libertatea să faci tot ce vrei tu. Îți dă de ales dintre binele adevărat și rău. El te va îndemna întotdeauna să faci binele, dar alegerea îți aparține.

 

Odată ce ai aflat că Dumnezeu te iubește, poți spune că totuși vrei să faci ce vrei tu. Foarte bine, nu ești obligat să trăiești conform voii lui Dumnezeu. E alegerea ta, pentru că nimeni nu răspunde pentru tine.

 

„Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pe pământ și a deschis calea mântuirii.”

 

Există și varianta în care auzi, înțelegi, apoi te gândești că, dacă Dumnezeu a făcut toate aceste lucruri pentru tine, înseamnă că Îi pasă de tine. „Nu cumva ar trebui să-L cunosc pe Isus Hristos?”, te întrebi apoi.

 

Îi poți spune: „Doamne Isuse, nu știu unde ești, nu te aud, dar sufletul meu are nevoie de tine. Vino în viața mea. Recunosc, Tu ești cine spune Biblia că ești. Îmi pare rău de păcatul meu și renunț la lucrurile greșite pe care le-am făcut. Vino în viața mea și naște-mă din nou, ca să pot vedea Împărăția Ta. Vreau să ajung în cerul Tău, acolo de unde ai venit ca să ne salvezi. Mi-ai spus că, dacă mă nasc din nou, pot intra și eu în Împărăția Ta. Ajută-mă.”

 

În acest mod, fiecare om de pe pământ, în orice loc s-ar afla, primește mântuirea. Nu are nevoie de cineva să intervină pentru el. Dumnezeul omniprezent, Dumnezeu, Duhul Sfânt, îl va ajuta. Și va fi născut din nou.

 

Articolul a fost publicat inițial în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. I), din ianuarie-februarie 2022, cu tema „Supranaturalul lui Dumnezeu”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

 

Claudiu Lăpădat este pastor la Biserica creștină „Sfânta Treime”, din Timișoara.

 

Dacă dorești să afli răspunsuri la întrebări asemănătoare, referitoare la cum poți avea pace cu Dumnezeu, cum poți primi vindecare, cum poți avea relații bune cu cei din jur, cum te poate ajuta Dumnezeu când treci prin probleme, urmărește în fiecare săptămână emisiunea „Calea, Adevărul și Viața”. Se difuzează pe canalul Alfa Omega TV, dar găsești programul și pe canalul YouTube Alfa Omega TV.

 

Dacă ai nevoie să înțelegi ce înseamnă viața de credință alături de Dumnezeu, comandă gratuit cursul „Ucenicie”, un set de 10 broșuri. Contactează-ne: 0256 284912 | comenzi@alfaomega.tv.

 

//////////////////////////////////////

 

Căutarea lui Dumnezeu (Ezra 8:22)

      Esența creștinismului    

 

De ce ai avea nevoie să-L cauți pe Dumnezeu și ce presupune această căutare? Cine trebuie să-L caute și în ce momente ale vieții?

 

Ezra spunea :

 

„Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului :

 

„Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc”. (Ezra 8 : 22)

 

A căuta înseamnă : „A încerca să găsească pe cineva sau ceva ; a umbla după …”. (Dex)

 

În Osea (10 : 12) este descrisă căutarea Lui Dumnezeu :

 

„Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou ! Este vremea

 

să căutaţi pe Domnul, ca

să vină şi

să vă plouă mântuire”.

Căutarea aduce găsirea Lui, a Harului Lui, a trăirii în prezenţa Lui !

 

Cum să-L caut pe Dumnezeu ?

 

1. Cu credinţă

 

Ştiind că :

 

„ … fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui ! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”. (Evrei 11 : 6)

 

În Evanghelia după Matei, (capitolul 7 : 8), Domnul Isus a promis că : „ … oricine cere capătă ; cine caută găseşte ; şi celui ce bate i se deschide”.

 

Iniţiativa este a Lui Dumnezeu, EL pune în om dorul după EL, care poate să vină prin gândul acesta: „Inima îmi zice din partea Ta : „Caută faţa Mea !” Şi faţa Ta, Doamne, o caut !” (Psalmul 27 : 8)

 

1. Când să încep căutarea Lui Dumnezeu ?

 

Aici şi acum ! Prin proorocul Isaia (în capitolul 55 : 6), Dumnezeu a spus :

 

„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi ; chemaţi-L câtă vreme este aproape”.

 

Noi nu avem din ziua de azi decât ceea ce numim acum, clipa prezentă, de aceea trebuie să folosim secunda pentru a-L chema în viaţa noastră pe Isus … chiar acum !

 

III. În ce constă această căutare şi care sunt rezultatele căutării Lui Dumnezeu ?

 

Omul va primi :

 

fericirea. În Psalmul 119 : 2 – 3 este scrisă această promisiune : „Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui !”.

protecţia Divină. „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat ; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El”. (II Samuel 22 : 31)

bucuria. În cartea I Cronici 16 : 10 găsim scris : „Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt ! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul !”

În Biblie avem şi un exemplu de căutare a Lui Dumnezeu. În Evanghelia după Marcu scrie că :

 

„Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute ; şi, când L-au găsit, I-au zis : „Toţi Te caută”. (Evanghelia după Marcu 1 : 36 – 37)

 

Mai concret, ce trebuie să fac ? Unde mă găsesc chiar acum, pot să mă plec pe genunchi şi să ÎL rog pe Isus … să vorbesc cu EL exact cum aş vorbi cu cineva la care ţin foarte mult (şi ştiu că şi el ţine la mine).

 

A ÎL ruga înseamnă a vorbi liber cu EL, chiar dacă nu ÎL văd, cred că EL mă vede, mă aude şi mă ascultă.

 

Spune-I Lui ce te apasă şi ştie EL ce să facă !

 

Preluat cu permisiune de pe Cezareea.ro

 

//////////////////////////////////////

 

 “Chemaţi-L câtă vreme este aproape.”

 

(Isaia, 55.6)

 

 

 

Conștient de realitatea în care trăim, de un timp folosesc tot mai des această expresie care ne îndeamnă la meditare: “Nu știm cu cine nu vom mai avea ocazia să mai vorbim sau să-i strângem mâna” sau cu aceste cuvinte  “Nu știm cine cu cine  vorbește pentru ultima dată“. Căci nu este zi în care să nu primim vestea că a mai plecat cineva în veșnicie. Azi de dimineață am aflat că un tânăr român în vârstă de numai 42 de ani a murit în somn, în timp ce se odihnea ancorat în Singapore  pe Vasul pe care lucra ca inginer, departe de familia din România. Vestea e cutremurătoare, pentru cei din familie și pentru cei care l-au cunoscut.

 

Înțeleptul Solomon  spune că: “Toate își au vremea lor și fiecare lucru își are ceasul lui.  Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; …căutarea îşi are vremea ei…tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei… războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul, 3.1-8)

 

.

 

Acum este vremea să-l căutăm pe Domnul Isus!

Omul, oricare ar fi el,  trebuie să fie conștient de un singur lucru: Acum este vremea să-l caute pe Domnul Isus, acum,  câtă vreme mai este pe această cale a vieții, căci după trecerea ei nu mai poate face nimic. Ce avem de făcut, trebuie să facem acum, fiecare om,  cum își așterne așa va dormi, așa își va petrece veșnicia de dincolo. Nimeni nu-l va duce cu forța acolo sau dincolo, după cum a dorit și cum și-a rezolvat singur, fiecare în dreptul său. Dumnezeu l-a creat pe om liber, nu pot ceilalți să îndrepte altfel lucrurile decât cum și le-a reglementat el, între el și Dumnezeu (prin Domnul Isus Hristos, Singurul Mijlocitor).

 

Se spune  că Hugo Chavez,  președintele Venezulei, care a murit de cancer la 58 de ani, în aceste zile, ar fi strigat către cei de lângă el, care-l puteau  auzi: “Nu mă lasați să mor!” Dar nimeni n-a putut face nimic să-i mai prelungească viața. Numai Dumnezeu (Dătătorul și creatorul vieții) mai poate zice inimii să mai bată în continuare, căci în El avem viața, mișcarea și ființa – suntem din neamul Lui. (Fapte, 17.28)

 

Astăzi în Statele Unite s-a trecut la ora de vară. Îmi puneam întrebarea “se întunecă mai repede sau mai târziu?” Pentru Chavez s-a întunecat totul rapid, mult prea rapid. Și nu a mai putut face nimic, a dorit să nu moară, însă nici medicii și nici cei apropiați nu au mai avut cum să-l ajute.

 

Tot astăzi un  evanghelist  american de la The Gideons International  (din Hickory, NC) a povestit despre un copil din statul Tennessee care trăia într-un sat unde localnicii lucrau într-o Mină de Extracție a Cărbunelui. Acel băiat de clasa a V-a s-a îmbolnăvit grav, chinuit de un virus și încet-încet aparatul locomotor devenise tot mai neputincios, paralizându-i activitatea. Nu i-a mai rămas decât pasiunea lui de a citi. Medicii nu i-au mai dat decât un timp limitat de trăit.  În acea zonă a Statelor Unite ale Americii a ajuns Societatea GIDEONS care  împărțea elevilor în școli Biblia și Noul Testament.  Așa se face că a primit și el o Biblie, pe care o citea cu mare interes mai tot timpul. A ajuns s-o citească de mai multe ori, căci era nedespărțit de Biblia lui. Mama, când mergea la cumpărături,  îl ducea cu ea în cărucior, iar băiatul căuta  prezența oamenilor de-a le vorbi despre  “al meu Isus, din  Biblie“. Mamei nu-i făcea plăcere și se rușina de Biblie, de aceea dorea să meargă fără el sau cel puțin să  fie  singură la Casa de achitat, să evite mărturia băiatului. Dar deseori se întâmpla câte ceva,  ba se defecta aparatul de la Casă, iar  lumea se aduna și  băiatull vorbea despre “al lui Isus”, ba se întâmplau altele, când băiatul avea ocazia să vorbească despre Isus și Biblie.

 

Într-o ultimă seară tatăl îl așeză pe băiat în pat, pentru culcare, și-și plânge neputința  de a-l ajuta mai mult. Însă, băiatul plin de credință, e cel care îl încurajează pe celălalt: “Tată, dar eu am tot ce-mi doresc; și tot ce-mi poate oferi lumea aceasta.”

 

În acea noapte, băiatul a murit, dar era cu inima împăcată deoarece îl avea în ea pe Isus, al lui prieten drag. Glorie Domnului!

 

Evanghelistul povestea că  în urma mărturiei băiatului, despre cum i-a schimbat și i-a împlinit viața Isus și Biblia, 36 de persoane din familiea lui au iubit mai apoi Biblia și s-au întâlnit cu Isus Hristos care le-a schimbat și le-a împlinit viața și lor. Glorie Domnului!

 

“Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”  (Matei, 4.4)

 

Pâinea cuvântului lui Dumnezeu, acea Pâine a vieții care este Isus,  aduce viață și  schimbare  în credincios, aduce satisfacție,  sațietate și împlinire, căci omul este împăcat cu Dumnezeu și este gata de a pleca în veșnicia pregătită de Dumnezeu.

 

Credința și ascultarea de Dumnezeu,  vin în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea, scump cititor, prețuiește Evanghelia, fii ca și apostolul Pavel care le scria creștinilor din Roma:

 

“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Epistola căre Romani, 1.16-17)

https://ioan11.wordpress.com/2013/03/11/cautati-pe-domnul-cata-vreme-se-poate-gasi/

/////////////////////////////////////

Ioan 14;17. si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi,

 

 

by john Fischer

 

Ioan 14;17. si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi.

 

         Cu ceva timp In urma am pus cate-va ganduri din acest verset pe care la vremea aceeia le-am gasit de cuvinta ca sunt necesare cel putin pentru mine.De data aceasta cineva mi-a trimis un link cu unul care spunea el ca, David avea Duhul lui Dumnezeu si pacatuise. Si mai mult ca, Dumnezeu Il cheama om dupa inima Lui.Pai ce nu sunt azi printre noi care traiesc In acest pacat al curviei? Sau au trait si spuneau ca sunt crestini?Am Intalnit pe unul care venise  din Basarabia si care ava sotie acolo si copii. Apoi, In Romania sa Incurcat cu alta si avea si cu ea copii.Si participa la cina, la masa Domnului.Uite astfel de oameni, au pretentie ca au “duhul adevarului “In ei.Nu e de mirare ca sunt printre noi astfel de specimente le numesc care Isi permit sa necinsteasca numele scump al Domnului Hristos.As dori sa aduc In atentie un aspect pe care l-am mai adus ca anume; Duhul lui Dumnezeu nu locuia In David si chiar nici In vreun Proroc.

 

         Cuvantul scoate In evidenta acest aspect.Dau numai un loc sunt destul de multe unde citim expresia;a venit peste……Judecatori 14;6. Duhul Domnului a venit peste Samson; Spuneam cu alta ocazie ca; Dumnezeu nu si-a pus Duhul Lui In cei din vechime oricare ar fi fost ei. Asa cum am mentionat ceva mai sus.Daca ne uitam In Geneza 6;3. Vom vedea ca Duhul lui Dumnezeu era In om……”Duhul Meu nu va ramane pururi in om, …..Nu citim peste om cum vedem In multe locuri de cand Dumnezeu si-a luat Duhul din om.Dumnezeu v-a pune Duhul Lui In cei pe care Ii naste din nou.Romani 8;9.Aceasta este o Invatatura care motiveaza pe unii sau pe altii de a pacatui. Sau a fi toleranti cu pacatul.Acestia nu numai ca nu Inteleg Cuvantul. Indraznesc sa spun ca; In ei Dumnezeu nu a facut lucrarea nasteri din nou. Este un altul care mi-a spus ca si cei din vechime aveau Duhul lui Dumnezeu.Si mi-a adus Inainte pe Mria ca avea zicea el Duhul lui Dumnezeu.In Luca 1; citim ca ; Maria a capatat Indurare. Apoi, In versetul 35. Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfant Se va cobori peste tine,Asta e! Si pretind sa dea Invatatura prin Adunari.

 

         Acestia doi si ca ei multi altii nu pot sa Inteleaga ceia ce citesc.Sau, as folosi un cuvant nu au o “Capacitate” Ei nu au capacitatea spirituala de a analiza sa vada ce spune Cuvantul despre acest aspect.Nu doresc sa le dau numele. In ultimi ani sau ridicat multi Invatacei dar care nu sunt validati De Cuvantul lui Dumnezeu prin ceie ce spun.Oricum, am Intalnit pe unii,si In cazul de fata, pe acesta care mi-a trimis acest link care nu cerceteaza pentru ei Isusi sa vada daca ceia ce citesc sau aud corespunde cu armonizarea mai multor locuri  din Cuvant pe acest subiect.Dar In fine, Intotdeauna a foast asa.Inainte de a pleca la Tatal Mantuitorul a strans pe Ucenicii Lui sa Ii anunte o veste pe care ei nu o anticipau. Si pana la acel moment nici Domnul Isus nu le-a destainuit acest adevar minunat.Ca adica, este necesar sa se duca la Tatal. Dece? Pentru ca sa le trimita pe Duhul Adevarului sau Duhul Sfant.Ce Intelegem din aceste cuvinte ale Domnului Hristos? Ca Duhul lui Dumnezeu nu venea si sa ramana In cel la care a fost trimis.Fie ei Proroci sau ca David Imparat.

 

         Indraznesc sa spun ca; Duhul sfant,are aceiasi sursa de unde (vine) ca si Credinta ca dar al lui Dumnezeu Efeseni 2;8.In versetul 16,citim ce le-a spus Inainte Domnul Hristos ca v-a face cand v-a ajunge la Tatal ;  16.Si Eu voi ruga pe Tatal,si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac;Iata ca de data aceasta nu mai citim ca si In vechiul Testament;Ca Duhul Domnului a venit peste ….. Am pus acest verset 16, ca sa putem Intelege mult mai bine pe 17 Aici Domnul Isus Il numeste;si anume Duhul adevarului, Dece Il numeste Mantuitorul ca este al Adevarului? Mai Intai trebuie sa stim ca Adevarul a fost adus tot de Domnul Isus.Ioan 1;17…dar harul si adevarul  au venit prin Isus Hristos.Iata ce alt ceva a mai venit prin Domnul Hristos.Harul dar nu voi spune acum de Har ca am spus cu alta ocazie cui Ii este dat Harul si dece Ii este dat.M-am oprit putin la Adevar pentru faptul ca a fost mentionat de Domnul Isus In versetul de mai sus 17.In care, Domnul Isus avea In vedere sa spuna ca; Adevarul este El Insusi.

 

         Si ca acest Duh al Adevarului va lua din ce este al Lui,Al Domnului Hristos si va va descoperi. Iata dece se numeste Duhul Adevarului pentruca este pus In slujba Domnului Hristos.Iata ce spune ca v-a face acest Duh al Adevarului;Ioan 16;14. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi.Apoi, Domnul Isus face o precizare poate la care Ucenicii nu se asteptau.Va fi fost pentru ei o supriza? Sunt convins ca da. Dece? Pentruca pe ei,Dumnezeu avea In vedere sa Ii echipeze cu acest Duh al Adevarului sau Duhul Sfant. Cei nascuti din nou vor fi beneficiarii Lui.. Deaceeia, Intelegem ca nu se stia In Vechiul Testament de acest fenomen divin Il numesc al nasteri din nou.Dece venea si pleca din nou la Tatal Duhul sfant? Pentruca  Duhul nu locuieste decat In templu. Si prin aceasta lucrare divina a nasteri din nou Dumnezeu a facut trupurile celor nascuti din nou un Templu.pe care lumea nu-L poate primi, Din cele spuse realizam ca lumea nu Il poate primi ca el nu locuieste Intrun vas murdar. ( ca sa nu spun mort)

 

         Ar fi mult de spus si de aceste vase murdare In care Duhul sfant nu poate fi pus de Dumnezeu.Ap, Pavel aduce In atentie trupurile sfintilor care au fost curatate pri nasterea din nou, prin Sangele Domnului Hristos.Asa citim In;1 Corinteni 6;15.Dece lumea nu-l poate primi?pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; As Indrazni sa spun ca;Lipsa de partasie cu acest Duh al Adevarului pune pe om In imposibilitatea de al cunoaste si de a putea vede efectul care poate sa-l aduca In viata lor.Ma refer specific la cei ce fregventeaza o Adunere sau alta de mult timp. Pe de alta parte, Incadrez lumea de care spune versetul.dar voi Il cunoasteti.Cum pot cei rascumparati sa-l cunoasca? Vazand In vietile lor transformarea unei vieti In una noua.Daca suntem sinceri si ne urmarim viata vom putea sa stim daca Duhul Adevarului locuieste In noi.Iata un alt motiv de al cunoste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi. O viata transformata nu este temporala ci permanenta pana vom pleca acasa la Tatal nostru.Am stat de vorba cu unul sau altu despre caderea In pacatul preacurviei. Sustineau ca; ce David nu a pacatuit. La fel ca acesta care se crede ca e teolog de clasa.Cand acestia au  preacurvit sunt ferm convins ca;Nu au avut Duhul acesta al Adevarului sau al lui Dumnezeu.

 

         Subiectul este greu de Inteles de cei mai multi care In viata lor nu au Duhul lui Dumnezeu.Fiecare Isi aduce fel de fel de scuze care sa-i Indreptateasca In felul de cum Isi traiesc viata.Daca Duhul Adevarului,ramane In cel nascut din nou si asa este.Potrivit cu cuvintele spuse  de Domnul Isus,Atunci I-mi Permit sa fac aceasta afirmatie supt acoperirea Cuvantului. Acestia care Isi aduc scuze,nu au fost nici-o data nascuti din nou, adusi la o viata noua.Ei nu au fost madulare In trupul Domnului Hristoa.Si acum In Incheiere iata garantia pe care o da Domnul Hristos rascumparatilor Lui ca Duhul Adevarului, nu v-a veni peste voi ca In vechime ci; si va fi in voi. Intelegem  deci, nu ce spun unii si alti ci ce ne este relatat de Cuvantul sfant al lui Dumnezeu.Fiecare poate sa-si dea cu parerea. Dar fara acoperire din Cuvant, apar Inainte celor care cerceteaza Cuvantul,ca sunt proroci mincinosi. Cate-va ganduri la care am fost provocat. Si pe care doresc sa le Impartasesc din nou cu Fratii si Surorile mele sinceri de pretutindeni  de si care iubesc Cuvantul lui Dumnezeu Intradevar.

 

John Balarie

 

Los Angeles California!

https://fischerdotcom.wordpress.com/2018/04/27/ioan-1417-si-anume-duhul-adevarului-pe-care-lumea-nu-l-poate-primi/

///////////////////////////////////////

 

 

Care este rolul Duhului Sfânt?

Persoana Duhului Sfânt poate ridica multe întrebări: Cine este Duhul Sfânt? De ce avem nevoie de El? Care este rolul Duhului Sfânt?

  Jan-Hein Staal

Care este rolul Duhului Sfânt?

  

Biblia explică clar cine este Duhul Sfânt și ce rol poate juca el în viețile noastre.

 

Duhul Sfânt vrea să ne vorbească, în special prin Cuvântul lui Dumnezeu

Când Domnul Isus i-a părăsit pe ucenici, spune că El se va ruga la Tatăl ca să le trimită Duhul Sfânt. „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:26. Așadar, ucenicii aveau nevoie de Duhul Sfânt ca să le amintească de lucrurile care le-a spus Isus în timpul Lui pe pământ. În zilele noastre, rolul Duhului Sfânt este să ne vorbească prin Biblie – Cuvântul lui Dumnezeu – exact în același fel. De aceea, este atât de important să citim Biblia. Duhul Sfânt ne ajută să înțelegem ce citim. Și mai târziu, în multe situații, Duhul Sfânt ne va învăța în special prin a ne aduce aminte exact de acele cuvinte din Biblie.

 

Duhul Sfânt vrea să ne învețe cine este Isus cu adevărat

“Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. ” Ioan 16:12-14.

 

În timpul lui Isus pe pământ, a avut loc o lucrare mare de mântuire în El. El a deschis o cale nouă și vie pentru noi. El este Marele nostru Preot, înaintașul nostru, care poate să ne înțeleagă și să ne ajute în lupta noastră. Poți citi despre aceasta în epistola către Evrei; ia-ți timp să citești și să te rogi ca Duhul Sfânt să îți vorbească și ceea ce tu citeşti să devină viu. Duhul Sfânt are multe lucruri să ne spună despre cine este Isus și însemnătatea faptului că el a trăit aici pe pământ ca om.

 

Rolul Duhului Sfânt: să ne dea putere și ajutor în lupta noastră împotriva păcatului

Înainte de a se întoarce în cer, Domnul Isus a spus: „…veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt … Dar veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi.” (Fapt. Ap. 1:5-8). În firea noastră (natura noastră umană) sunt puteri care sunt mult mai puternice decât noi. Pavel spune: „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu veți împliniţi poftele firii pământeşti … cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim  prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” (Gal. 5:16-25). Duhul Sfânt ne va întări în așa fel ca de fiecare dată când suntem ispitiți, să nu cedăm poftelor din firea noastră.

 

“Să nu întristaţi Duhul Sfânt …” Efeseni 4:30

Duhul Sfânt dorește să trăiască în inimile noastre. El vrea să ne vorbească prin Biblie. Dar cine citește Biblia cu o dorință arzătoare? Duhul Sfânt vrea să ne conducă, dar cine vrea să folosească puterea pentru a lupta împotriva păcatului, firii cu poftele și plăcerile ei? Rolul Duhului Sfânt este să ne ajute, de aceea, haideţi să nu Îl întristăm, ci să-L ascultăm și să ne supunem Lui.

https://crestinismactiv.ro/care-este-rolul-duhului-sfant

///////////////////////////////////////

 

 

Cristos: Capul Bisericii

 

,,El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Col. 1:18)

După ce Pavel Îl prezintă pe Cristos în relaţie cu Tatăl şi cu creaţia, ni-L descoperă pe Fiul lui Dumnezeu şi în relaţie cu Biserica. Pe lângă ,,Chipul Dumnezeului nevăzut” şi ,,Mijlocitorul creaţiei” El este şi ,,Capul Bisericii”. Pe lângă relaţia Sa unică cu Tatăl, şi rolul Său unic în cadrul creaţiei, Cristos S-a unit în mod tainic cu Biserica, născută din dragoste şi jertfă de Sine şi destinată spre a-I fi mireasă. În cele ce urmează aş dori să descoperim care sunt adevărurile pe care a intenţionat Pavel să ni le comunice despre Cristos prin această expresie, şi care sunt implicaţiile practice care decurg din ele.

1. El este capul de serie al noii creaţii, respectiv al Bisericii.

În mesajul intitulat: ,,Cristos mijlocitorul creaţiei” am descoperit că Cristos nu este doar autorul, autoritatea, scopul şi susţinătorul creaţiei ci şi răscumpărătorul ei. Încă înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a avut în vedere atât căderea cât şi restaurarea. Prin moartea şi învierea Sa, Cristos devine capul de serie al noii creaţii, dupăcum spune tot Pavel în 2 Corinteni 5:17: ,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” El este Cel întâi născut din această nouă creaţie, sau în limbaj tehnic, piesa de referinţă a începutului de lot. Ca unul care lucrez în producţie, la începutul unui lot, trebuie să execut piesa de referinţă, care va constitui modelul pentru toate celelalte. Toate piesele care urmează a fi fabricate, trebuie să fie identice cu piesa de referinţă. Fără a avea pretenţia că paralela este perfectă, expresia: ,,Cel întâi născut din toată zidirea”, semnifică faptul că Cristos este piesa de referinţă a noii creaţii. El este începutul de lot şi modelul a ceea ce trebuie să fim. Deci imaginea creaţiei, folosită de Pavel în Coloseni, ne arată că expresia ,,Cristos Capul Bisericii” se referă la rolul Său de Pârgă şi Model al noii creaţii adică Biserica: ,,şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” (3:10)

Dacă Cristos este Capul Bisericii, înseamnă că noi trebuie să ţintim a fi ca El. Însuşirea modului Său de a gândi, vorbi, simţi şi acţiona trebuie să fie principala noastră preocupare. Privirea noastră trebuie să fie aţintită mereu la El, spre a putea observa cum se comportă în diferitele situaţii cu care se confruntă. Am observat deja, că Pavel insistă mult, în epistolă, asupra necesităţii cunoaşterii lui Cristos, pentru ca în felul acesta să devenim ca El. Lucrul acesta reiese foarte clar din modul în care îşi prezintă scopul lucrării sale: ,,Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” Dar mai multe despre aceste versete vom vedea în mesajul următor.

2. El este sursa vieţii Bisericii.

În Coloseni, nu întâlnim numai imaginea creaţiei, pentru a descrie relaţia lui Cristos cu Biserica, ci şi imaginea trupului. Iată ce scrie în 2:18-19: ,,Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” Din experienţa vieţii de zi cu zi, ştim că un mădular care pierde legătura cu capul se îmbolnăveşte foarte grav sau moare. Fiecare funcţie a mădularelor trupului este comandată şi dirijată de la creier. Când între creier şi un anumit mădular se rupe legătura, mădularul respectiv rămâne inert şi absolut nefolositor. Viaţa şi sănătatea trupului implică o bună legătură cu capul. Viaţa vine din cap. Fără o mână sau fără un picior se mai poate trăi, dar fără cap în nici un caz. Un trup fără cap este un cadavru. Tot aşa stau lucrurile şi din punct de vedere spiritual. Viaţa şi sănătatea unui creştin implică o bună legătură cu Cristos. Un creştin despărţit de Cristos este mort. O biserică locală despărţită de Cristos este moartă. O biserică ce şi-a ales un alt cap decât pe Cristos, nu mai este a Lui.

Dacă Cristos este Capul Bisericii, atunci relaţia personală cu El trebuie să fie prioritatea numărul zero a fiecărui creştin. Preocuparea noastră de căpătâi trebuie să fie îmbunătăţirea continuă a legăturii cu Cristos, deoarece pe această cale curge viaţa din Dumnezeu spre noi. Această relaţie cu Cristos, conform epistolei către Coloseni, presupune două etape: a-L primi pe Cristos şi a umbla cu El: ,,Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,” (2:6) În capitolul 2:11-23 Pavel ne spune cum L-am primit pe Cristos, iar în capitolul 3:1-4:6 ne spune cum trebuie să umblăm cu El. Mai multe despre aceste două aspecte ale relaţiei noastre cu Cristos, vom vedea în mesajele viitoare.

3. El este Mirele Bisericii.

Chiar dacă ideea că Biserica este Mireasa lui Cristos nu apare explicit în Coloseni, ea apare implicit atunci când ni se spune: ,,Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;” (1:19-22) Acest text seamănă mult cu Efeseni 5:27 unde ni se spune că ceea ce Cristos vrea să înfăţişeze înaintea Tatălui fără pată şi fără zbârcitură este Mireasa Sa. De fapt ideea că am fost creaţi pentru Cristos este foarte prezentă în Coloseni. Deci Pavel când spune că Cristos este Capul Bisericii, afirmă că El este Mirele ei, Cel care s-a dat pe Sine pentru ea, Cel care o iubeşte şi doreşte să o aibă alături toată veşnicia.

Dacă Cristos este capul Bisericii, atunci trebuie să rămânem credincioşi Mirelui nostru. Cunoaşterea dragostei lui Cristos şi creşterea în dragoste pentru Cristos trebuie să fie scopul principal al vieţii noastre. A ne dărui păcatului, lumii şi diavolului reprezintă curvie spirituală, şi conduce la distrugerea relaţiei noastre cu Cristos. În sensul acesta îndemnurile lui Pavel din capitolele 3 şi 4 sunt esenţiale.

4. El este Împăratul Bisericii.

Pe lângă imaginea creaţiei, trupului şi familiei, în Coloseni avem şi imaginea împărăţiei, pentru a descrie relaţia Bisericii cu Cristos: ,,El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,” (1:13), ,,Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (2:10), ,,A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (2:15), ,,Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.” (3:1), ,,Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer.” (4:1) Iată cât de prezentă este imaginea împărăţiei în Coloseni. Expresia ,,Cristos Capul Bisericii” trebuie înţeleasă în sens de autoritate. Cristos este Împăratul Bisericii.

Dacă Cristos este Capul Bisericii, atunci trebuie să ascultăm de El. Lucrul acesta sună foarte frumos, însă de multe ori riscă să rămână doar o vorbă goală. În încheiere, propun să observăm practic, ce înseamnă la nivel de biserică locală a asculta de Cristos?

4.1. A asculta de Cristos, presupune ca toate învăţăturile care se dau în biserică să vină de la Domnul. De la amvon trebuie să se predice Cuvântul clar şi curat al lui Dumnezeu. Biserica n-a început cu noi şi nici nu se va termina cu noi. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac, şi în veac vor rămâne toţi cei ce se ancorează în El. Cei care răstoarnă Cuvântul lui Dumnezeu vor trece şi li se va şterge pentru totdeauna urma.

4.2. Biserica trebuie să accepte doar pe acei predicatori care predică Cuvântul curat al lui Dumnezeu. Biserica are obligaţia să cerceteze ceea ce li se predică, la fel ca Bereenii. Ea trebuie să promoveze doar pe acei predicatori care rămân fideli Scripturii şi să oprească pe toţi cei care propovăduiesc învăţături greşite. Scriptura vorbeşte de nişte vremuri în care oamenii îşi vor da învăţători după poftele lor. Adunarea care procedează în felul acesta, a încetat a mai fi biserica lui Cristos.

4.3. Adunarea generală sau comitetul bisericii nu au dreptul să voteze Biblia, chiar dacă ar avea o majoritate covârşitoare de voturi. La adunările generale putem să votăm proiecte de investiţii financiare, şi aspecte care ţin de organizarea lucrării bisericii, iar votul majorităţii este cel care decide. Însă votul majorităţii nu poate decide dacă beţia sau divorţul sunt păcate. Aceste lucruri au fost votate într-un for superior nouă. Datoria noastră este să ne supunem Bibliei nu să o supunem la vot. Dacă majoritatea unei biserici ajunge să voteze împotriva vreunui principiu biblic, atunci minoritatea, chiar dacă ar fi compusă dintr-o singură persoană, are obligaţia să se ridice şi să apere Scriptura chiar cu preţul vieţii.

 

https://predicipredici.wordpress.com/2012/07/11/cristos-capul-bisericii/

 

////////////////////////////////////////

Plinătatea în Cristos

 

,,Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Col.2:10)

 

Aş vrea să mai zăbovim puţin asupra acestui verset, deoarece el reprezintă versetul cheie al epistolei, şi este unul din versetele cheie ale Scripturii.

Expresia: ,,Voi aveţi totul deplin în El”, înseamnă mai mult decât că în Cristos avem resurse la toate problemele şi nevoile cu care ne confruntăm. Ea înseamnă că aceste resurse ne sunt date într-un mod deplin sau plenar. Noi, nu doar că avem totul în El, ci avem totul la modul deplin în El. Dumnezeu nu face nimic pe jumătate. Domnul Isus a spus: ,,Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

Când am înţeles acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu astfel: ,,Doamne, Tu îmi spui că în Cristos, eu am totul la modul deplin, plenar şi din belşug. Prin urmare nu vreau să-mi mai trăiesc viaţa creştină cu jumătăţi de măsură, târându-mă de pe o zi pe alta. Eu vreau să experimentez din plin această plinătate în Cristos, şi aceasta pentru simplul fapt că tu mi-ai dat-o. Dacă Tu mi-ai dat Har în Cristos, atunci vreau să am Har din belşug, nu cu ţârăita. Dacă Tu mi-ai dat pace în Cristos, atunci vreau ca ea, să nu fie ca pacea lumii care tulbură şi înspăimântă, ci să întreacă orice pricepere şi să-mi păzească toate gândurile şi inima. (Ioan 14:29, Filipeni 4:8) Dacă Cristos a fost făcut pentru mine sfinţire, (1Cor.1:30) atunci vreau să fiu desăvârşit dupăcum şi Tatăl meu este desăvârşit. (Matei 5:48) Nu mai vreau să fiu îngenunchiat, în fiecare zi, de tot felul de pofte şi ispite. Dacă în Cristos, mi-ai dat putere pentru trăire şi lucrare, atunci vreau s-o am din belşug, în a mă împotrivi până la sânge împotriva păcatului, în a-l birui pe cel rău şi în a propovădui Evanghelia. Nu mai vreau să cad neputincios sub povara ispitelor sau a greutăţilor lucrării. Dacă Cristos a fost făcut pentru mine înţelepciune (1 Cor.1:30), atunci o vreau din belşug. Nu mai vreau să fiu în criză de viziune, în pană de idei şi făcând tot felul de prostii din pricina propriei mele ignoranţe. Dacă în Cristos am asigurată biruinţa, atunci o vreau deplină, nu discutabilă. Vreau să domnesc în viaţă împreună cu Cristos, peste firea mea pământească, peste păcat şi peste lumea spirituală din locurile cereşti. Dacă în Cristos am primit Duhul Sfânt, atunci doresc plinătatea Duhului. Vreau ca El să se manifeste liber în mine, cu toată forţa, în ce priveşte roada, darurile, puterea şi călăuzirea în lucrare. Vreau ca manifestarea Duhului în mine, să fie comparabilă cu manifestarea Lui în perioada bisericii primare, ca în Petru, Pavel sau în Domnul Isus. Dacă în Cristos am primit bucurie, atunci vreau ca aceasta să fie atât de puternică încât să nu mi-o poată tulbura nici cele mai cumplite necazuri sau încercări. Dacă în Cristos am un Logodnic desăvârşit, atunci vreau ca dragostea dintre noi să fie la cele mai înalte cote. Vreau ca toată forţa minţii, aspiraţiilor, trăirilor şi sentimentelor mele să ţintească numai spre El, aşa încât să-I pot rămâne fidel în ciuda tuturor provocărilor ademenitoare ale lumii acesteia. Dacă în Cristos am un prieten minunat, atunci vreau să-mi fie cel mai apropiat. Vreau să-i pot împărtăşi chiar cele mai adânci trăiri ale sufletului meu, şi să rămân statornic şi echilibrat chiar dacă toţi ceilalţi prieteni m-ar părăsi. Dacă în Cristos am asigurată destoinicia în lucrare, atunci o vreau din belşug. Nu vreau să fiu un lucrător de mâna a doua ci de mâna întâi. Dacă în Cristos am o familie minunată, părtăşie cu fraţi preaiubiţi, unitate şi slujire în dragoste, atunci vreau să am aceste lucruri pe deplin. Vreau să se termine odată cu intrigile, măştile şi cu scopurile ascunse.”

Aceasta este rugăciunea mea, şi vreau să continui să mă rog în felul acesta, cu referire la toate cele peste 150 de lucruri, pe care am descoperit că le avem în Cristos, şi din care am prezentat 75 în mesajul intitulat: ,,Voi aveţi totul deplin în El” Dacă eu beneficiez de aceste lucruri în Cristos, atunci le vreau din belşug, şi asta nu pentru că aşa îmi place mie ci pentru că aşa mi le-a promis Dumnezeu.

Dar întrebarea este următoarea: ,,De ce anume depinde măsura plinătăţii în care voi avea aceste lucruri în viaţa mea? Care este factorul de care depinde abundenţa sau sărăcia în care aceste lucruri vor fi în mine?” Singurul răspuns biblic care poate fi dat, este format dintr-un singur cuvânt, şi anume: credinţa. În 2:5 Pavel vorbeşte despre tăria credinţei iar în 2:7 spune că noi suntem întăriţi prin credinţă. Deci o credinţă slabă va produce oameni slabi iar o credinţă tare va produce oameni tari. Intensitatea credinţei, determină intensitatea plinătăţii noastre în Cristos. Dar marea întrebare abia acum urmează să fie pusă: ,,Ce înseamnă în mod concret şi practic a crede în Isus?” Pentru mulţi creştini, credinţa este un lucru atât de teoretic şi de ambiguu încât nu mai reprezintă nimic. De aceea este absolut esenţial să definim ce înseamnă practic a crede în Isus. Deci:

Cum se manifestă în mod practic credinţa în Isus, în vederea beneficierii din belşug de lucrurile pe care le avem în El? Pentru cine este plinătatea în Cristos?

1. Plinătatea lui Cristos este pentru cei care se ţin strâns de Capul Cristos.

,,Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” (2:18-19) Lucrurile pe care le avem în Cristos, din 2:10, le găsim prezente şi în v 19, în expresia: ,,creşterea pe care i-o dă Dumnezeu”. În acest verset, Pavel ne prezintă scopul pentru care noi am primit totul în Cristos. De ce ne-a dat Dumnezeu totul în Cristos? Cu ce scop? Ca să risipim în poftele şi plăcerile noastre? Nu , ci pentru creştere. Scopul pentru care noi avem totul în Cristos este creşterea noastră şi creşterea altora. Din context, a ne ţine strâns de capul Cristos, înseamnă a avea pentru viaţa noastră acelaşi scop pe care îl are şi Dumnezeu. Pavel şi-a definit scopul vieţii sale în 1:28-29: ,,Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” Prin această aliniere a sa la voia lui Dumnezeu, Pavel s-a ţinut strâns de Cristos. Versetele 18 şi 19 din capitolul 2, prezintă nişte învăţători falşi care nu urmăreau voia lui Dumnezeu ci urmăreau planurile şi scopurile lor personale, de a se scoate pe ei în evidenţă şi a câştiga popularitate printre credincioşi, mânaţi de o mândrie deşartă. Despre aceştia Pavel afirmă că nu se ţin strâns de Capul Cristos.

Noi nu primim nimic de la Dumnezeu pentru a deveni vedete sau celebrităţi, nici pentru a risipi în poftele şi plăcerile noastre, însă dacă dorim să creştem sau să îi ajutăm pe alţii să crească în Cristos, atunci noi avem totul deplin în El.

Prin urmare, dacă constatăm că viaţa noastră spirituală este caracterizată de sărăcie, lipsuri sau neajunsuri, este timpul să ne cercetăm mai bine motivaţiile şi scopurile vieţii. Căutăm noi cu adevărat să-L proslăvim pe Cristos, lăsându-L să-şi facă lucrarea Lui în noi şi prin noi, sau urmărim o slavă deşartă? În Ioan 14:13 Domnul Isus ne promite că doar la acele rugăciuni va răspunde care fac ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Pericolul mândriei este foarte suptil, şi foarte adesea vine pe fondul unei false smerenii.

2. Plinătatea lui Cristos, este pentru cei care se ţin strâns de Trupul lui Cristos:Biserica.

Recitim 2:18-19, şi ne punem întrebarea: ,,Cu ajutorul a ce, dă Dumnezeu creşterea?, sau care este mijlocul prin care noi ajungem să avem totul deplin în El?” ,,Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” (2:18-19) Deci: noi avem totul deplin în El prin Trupul lui Cristos care este Biserica. Credincioşii uniţi în dragoste, sunt metoda lui Dumnezeu prin care noi primim totul deplin în Cristos. Măsura plinătăţii mele în Cristos, depinde de măsura unităţii mele cu Biserica.

Dar ce se întâmplă dacă eu mă izolez de biserică? Îmi pare rău dacă dezamăgesc pe cineva, nu-mi pot permite să ofer nădejdi înşelătoare, dar dacă mă izolez de biserică, mor. Ştiu că sună revoltător şi în totală contradicţie cu individualismul, spiritul de independenţă şi răzvrătire la tot ce înseamnă autoritate, a societăţii nihiliste postmoderne în care trăim, dar Dumnezeu nu-şi schimbă metodele şi planurile în funcţie de tendinţele vremii. Singurul mod prin care cineva îşi primeşte creşterea, este prin slujirea acelor fraţi şi surori imperfecţi şi cu slăbiciuni. La fel stau lucrurile şi în trupul fizic: După mii de ani de la creerea omului, obrajii sunt spălaţi tot de mâini chiar dacă şi-au pierdut vreo două degete într-un accident, stomacul este hrănit tot de gură chiar dacă între timp şi-a pierdut câţiva dinţi, iar picioare sunt călăuzite tot de ochi chiar dacă au cataractă şi văd în ceaţă. Mădularele separate de trup, sunt în viziunea lui Ezechiel, şi nu au viaţă în ele, ci acolo domneşte moartea şi uscăciunea. Când apare viaţa, mădularele se adună, interacţionează unele cu altele formând un trup.

Plinătatea în Cristos, este pentru cei care rămân în Biserica lui Cristos, în ciuda imperfecţiunilor ei şi a tendinelor vremii. A pleca din biserică înseamnă a ieşi din trup. Aceasta este echivalentul amputării şi conduce spre moarte.

3. Plinătatea lui Cristos este pentru cei care umblă şi se gândesc la lucrurile de sus nu la cele de pe pământ.

,,Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (3:1-2) Întrebarea este: Care sunt lucrurile de sus şi care sunt lucrurile de pe pământ? Conform textului, lucrurile de sus sunt lucrurile lui Cristos, sau cu alte cuvinte lucrurile pe care le avem în El, lista cu cele peste 150 lucruri pe care le avem în El. Conform versetelor 5, 8-9, lucrurile de pe pământ sunt: curvia, necurăţia, pofta rea, lăcomia, mânia, răutatea, clevetirea, minciuna şi aşa mai departe.

De plinătatea în Cristos beneficiază doar cei care umblă şi se gândesc la lucrurile lui Cristos. De fapt, cum şi-ar putea închipui cineva, că va avea pace deplină în Cristos, în timp ce nici măcar nu ştie unde scrie: ,,Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filip.4:6-7), decum să mai vorbim de lupta împotriva îngrijorărilor şi discutarea tuturor problemelor, în rugăciune cu Dumnezeu. Cum îşi imaginează cineva că va fi desăvârşit, în timp ce toată ziua şi-o petrece la televizor şi în compania unor prieteni care-l îndeamnă la rău. Cum îşi închipuie cineva că va primi înţelepciune de sus, în timp ce el se întâlneşte cu Biblia din an în paşti. Cum îşi imaginează cineva că va fi plin de Duhul Sfânt în timp ce în trupul său are un spaţiu destinat şi pentru alcool. Am putea continua mult cu astfel de întrebări.

Este aici un lucru esenţial pe care trebuie să-l înţelegem: Dumnezeu nu ne dă lucruri pe care nu ni le dorim, la care nu ne gândim şi după care nu umblăm. Dumnezeu nu aleargă după noi ca distribuitorii de reclame publicitare. El nu face risipă. El nu aruncă mărgăritare înaintea porcilor. El ne spune: ,,Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Mat.7:7-11) Împărăţia lui Dumnezeu este ca o comoară ascunsă ce trebuie căutată, şi acela o dobândeşte care este dispus să vândă pentru ea tot ce are.

Plinătatea în Cristos este pentru cei care o caută şi se gândesc la ea. Ce înseamnă practic acest lucru. Aceasta înseamnă să luăm pe rând toate lucrurile pe care le avem în Cristos, să ne gândim la ele, să ni le dorim şi să facem tot ce ne îndeamnă Scriptura pentru a creşte în ele. Vrem sfinţenia lui Cristos, s-o rupem cu păcatul. Vrem înţelepciunea lui Cristos, să ne împrietenim cu Scriptura, şi aşa mai departe.

În concluzie:

Asta înseamnă practic a crede în Isus: A avea pentru viaţa mea scopul pe care El îl are pentru mine, adică creşterea mea în Cristos, şi să-i ajut şi pe alţii la aceasta. A crede în Isus înseamnă a mă ţine strâns de biserica Sa, în ciuda slăbiciunilor şi imperfecţiunilor ei. A crede în Isus înseamnă a umbla şi a mă gândi la lucrurile Sale. De fapt este logic: Cred în acele lucruri după care umblu şi la care mă gândesc. Umblu toată ziua după bani şi mă gândesc tot timpul la bani, înseamnă că cred în valoarea acestora. Mă gândesc necurmat la Cuvântul lui Dumnezeu şi umblu în aşa fel încât să-l împlinesc, înseamnă că cred în valoarea lui.

Plinătatea lui Cristos se dobândeşte prin credinţă, iar credinţă înseamnă a-mi alinia viaţa scopurilor lui Dumnezeu pentru mine, a mă ţine strâns de biserică, a umbla şi a mă gândi la lucrurile de sus nu la cele de pe pământ.

 

 

//////////////////////////////////////

 

Cristos în Coloseni: Introducere

 

Epafras, conducătorul Bisericii, îl înştiinţează pe Pavel despre situaţia existentă în biserică: Iudeii care locuiau în Colose au produs intrigi printre fraţi, vrând să-i înşele, ducându-i la o nouă formă de legalism. Ei propovăduiau faptul că pentru mântuirea deplină nu este suficient Cristos, ci la ea se poate ajunge numai prin adăugarea şi respectarea preceptelor evreeşti referitoare la mâncare, sărbători şi ritualul circumciziei, de fapt, prin ţinerea Legii. (2:11-16) Deasemenea, biserica era influenţată şi de anumiţi învăţători eretici gnostici, care influenţaţi de mistica orientală şi filosofia greacă, afirmau că pe lângă Cristos este necesară şi un fel de cunoaştere filozofică destinată celor iniţiaţi. (2:8) La toate acestea, putem adăuga încă o învăţătură greşită, de provenienţă iudaică, care spunea că trebuie să te închini şi îngerilor, nu numai lui Hristos, deoarece şi ei ar avea un aport în problema mântuirii. Evreii, fiind un popor căruia Dumnezeu i-a vorbit multă vreme prin îngeri, tendinţa de închinare înaintea acestora o găsim încă de la Ghedeon şi Manoah. Deci problema bisericii din Colose putea fi definită prin cuvintele: ,,Cristos şi … .” (Cristos şi Legea, Cristos şi filozofiile omeneşti, Cristos şi îngerii)

Această stare de fapt a bisericii, îl determină pe Pavel să le trimită scrisoarea pe care noi o avem sub numele: ,,Epistola lui Pavel către Coloseni”, şi pe care Duhul Sfânt a hotărât să o includă în canonul Scripturii, spre a servi drept model Cristologic pentru toate bisericile care se confruntă cu probleme doctrinare.

Tema epistolei către Coloseni, ar putea fi redată prin cuvintele: ,,Numai Cristos” sau ,,Numai Acest Cristos”. Conţinutul epistolei este unul Cristologic. Pavel afirmă cu toată dârzenia, hotărârea şi claritatea, faptul că în Cristos, sau mai bine zis, în Cristosul biblic, noi avem totul pe deplin, şi că la El nu trebuie adăugat nimic. Pavel nu disecă ereziile în detaliu, nici nu pierde prea multă vreme cu o apologie abstractă, ci le descrie colosenilor întreaga slavă şi plinătate a lui Cristos, întărindu-le credinţa, spre a putea face faţă oricăror amăgiri. Aici descoperim un principiu de bază de care ar trebui să ţină cont orice apărător al Evangheliei: Nu trebuie să ne pierdem prea multă vreme cu combaterea falsului, ci trebuie să proclamăm cât se poate de limpede, clar şi răspicat Adevărul. Doar proclamarea Adevărului dă pe faţă minciuna, dupăcum lumina alungă întunericul.

În zilele noastre, epistola către Coloseni este mai actuală ca oricând. Înşelarea Bisericii zilelor din urmă începe şi astăzi tot de la persoana Domnului Isus. Există o serie de portrete distorsionate ale lui Cristos, care circulă şi astăzi printre credincioşi şi sunt prezentate pe la diferite amvoane: Cristos cel blând care te lasă să faci ce vrei, Cristos cel bun cu care poţi să te tragi de şireturi, Cristos cel social preocupat doar de săraci şi bolnavi, Cristos cel politic al cărui obiectiv principal este să se ocupe de guverne şi parlamente, care pune la punct romanii sau alte puteri pământeşti, şi aşa mai departe. O biserică care nu rămâne la Cristos cel biblic şi în Cristos cel biblic, nu este biserică creştină. Iată de ce este esenţial să ne adâncim din nou privirile în Scriptură pentru a-L redescoperi pe Cristos cel biblic. De fapt, modul în care cineva vorbeşte despre Cristos şi Îl prezintă pe Cristos, demonstrează dacă are în el Duhul Sfânt sau alte duhuri. Duhul Sfânt Îl proslăveşte pe Cristos, descoperindu-ni-L aşa cum este El în realitate şi dându-I cinstea pe care Acesta o merită.

Dacă este să vorbim despre Cristos, în epistola lui Pavel către Coloseni, atunci putem spune că El este prezentat astfel:

1. Cristos: plinătatea lui Dumnezeu. (capitolul1)
2. Cristos: taina lui Dumnezeu. (capitolul 2)
3. Cristos: viaţa noastră. (capitolele 3-4)

1.Cristos: plinătatea lui Dumnezeu. 1:1-29

Ca plinătate a dumnezeirii, Cristos este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea, Cel prin care şi pentru care au fost făcute toate lucrurile, Cel mai înainte de toate şi prin care se ţin toate. El este Capul Bisericii, Începutul şi Cel întâi născut dintre cei morţi. El este rânduit de Dumnezeu ca în toate lucrurile să aibă întâietatea, în El să locuiască toată plinătatea Dumnezeirii şi tot prin El să împace totul cu Sine. Iată o serie de expresii teologice profunde, pline de adânci semnificaţii, şi pe care, la timpul potrivit, va trebui să le desluşim spre a-L cunoaşte mai bine pe Cristos: ca plinătate a lui Dumnezeu.

2.Cristos: taina lui Dumnezeu. 2:1-23

În Cristos, Dumnezeu a făcut un plan care ne priveşte pe fiecare dintre noi, şi pe care l-a ţinut ascuns în veacurile trecute, dar pe care ni l-a făcut cunoscut la vremea hotărâtă de El, în special în descoperirea dată lui Pavel. (1:24-27) În capitolul doi, Pavel prezintă statutul nostru în Cristos. Taina lui Dumnezeu a fost aceea de a ne zidi şi înrădăcina în Cristos, prin credinţă, după învăţătura Evangheliei. În El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii, şi de aceea noi avem totul deplin în El. În El am căpătat adevărata tăiere împrejur, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti. În El, am fost îngropaţi faţă de păcat şi înviaţi la o viaţă nouă, după ce ne-a iertat toate greşelile. În El, a şters sentinţa divină care ne condamna la moarte datorită călcărilor noastre de lege, folosind terminologia biblică, zapisul care ne stătea împotrivă. În El, l-a demascat şi dezarmat pe Satan, punându-l la stâlpul infamiei şi făcând de ruşine toate puterile vrăjmaşe. De aceea, noi suntem liberi în Cristos, nefiind obligaţi să ne mai supunem altor forme de robie la care cei rău intenţionaţi ar vrea să ne supună.

3.Cristos: viaţa noastră. 3:1-4:18

Noul statut pe care îl avem în Cristos, afectează nu doar eternitatea noastră ci chiar şi viaţa noastră prezentă. Ba mai mult, doar dacă Cristos este viaţa noastră prezentă numai atunci, în ziua de apoi, ne vom arăta cu El în slavă. (3:4) Capitolele 3 şi 4 ne prezintă modelul de comportament al omului care este în Cristos. Omul care este în Cristos, nu mai are apucăturile fireşti din trecut, ci un nou tip de caracter şi de relaţii interpersonale.

Mulţi creştini au impresia că dacă eşti în Cristos, acest gen de comportament vine de la sine. Însă nu uitaţi că Cristos după ce ne-a aşezat în El ne-a dat nouă porunca să rămânem în El. (Ioan 15: 1-11) A fi în El şi a rămâne în El sunt două lucruri total diferite. Zidirea noastră în El este lucrarea lui Dumnezeu, însă rămânerea noastră în El este şi responsabilitatea noastră. Epistolele lui Pavel, în special Romani, Galateni, Efeseni şi Coloseni, sunt structurate pe două părţi: o parte teologică şi una aplicativă. În partea teologică Pavel descrie statutul nostru în Cristos, iar în partea aplicativă, prezintă responsabilităţile care ne revin, ca urmare a ceea ce suntem în El. A fi în Cristos, este un mare har, dar acest fapt implică şi o uriaşă responsabilitate din partea noastră. Noi nu avem dreptul să rupem aceste epistole în două, luând din ele doar ceea ce ne place. Atitudinea corectă care ni se cere este ca prin credinţă să ne însuşim statutul pe care îl avem în Cristos, prezentat de Pavel în partea doctrinară a epistolelor, iar tot prin credinţa în Cel care ne poate întări, să ne dăm toate silinţele spre a ne ridica la înălţimea chemării Lui, prezentată de Pavel în partea aplicativă a epistolelor sale. Coloseni 3 şi 4 conţine o serie de verbe care reprezintă responsabilitatea noastră în ce priveşte rămânerea în Cristos: ,,De aceea, omorâţi mădularele voastre care Sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli…. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut… Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele. Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când Sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni… Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer. Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea. Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (3:5, 8-10, 12-23,4:1-6)

După ce Pavel îi îndeamnă pe Filipeni să-şi ducă până la capăt mântuirea cu frică şi cutremur, nu uită să le arate cât se poate de limpede că Dumnezeu este Cel care le dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea. (Fil.2:12-13)

Petru deasemenea, după ce lămureşte că dumnezeiasca Lui putere ne-a dat tot în ce priveşte viaţa şi evlavia, îi îndeamnă pe credincioşi să-şi dea şi ei toate silinţele să unească cu credinţa virtuţile caracterului, pentru că doar în felul acesta îşi vor întări chemarea şi alegerea, şi în felul acesta li se va da intrare din belşug în Împărăţia veşnică. (2Pet.1:3-11)

Puterea lui Dumnezeu este inoperantă în creştinul pasiv, ea intră în acţiune doar atunci când ne apucăm de treabă. Ghedeon a devenit conştient de puterea pe care o avea doar atunci când a împlinit porunca : ,,Dute!” (Judec.6:14) În loc să ne tot lamentăm că cerinţele lui Dumnezeu pentru noi sunt prea grele, ar trebui să ne apucăm de treabă, şi atunci vom cunoaşte nemărginita mărime a puterii Sale, la lucru în viaţa noastră.

În concluzie:

Dacă va fi cu voia lui Dumnezeu, în perioada următoare, vom căuta să-L cunoaştem mai mult pe Cristos, aşa cum ne este prezentat, de către Pavel, în epistola către Coloseni: Cristos plinătatea lui Dumnezeu, Cristos taina lui Dumnezeu şi Cristos viaţa noastră. A Lui să fie slava în veci Amin.

 

///////////////////////////////////////

 

Voi aveţi totul deplin în El

 

,,Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.”(Col.2:10)

Provocat de acest verset, cu câţiva ani în urmă, am făcut un tur de forţă prin Noul Testament, în special prin epistolele lui Pavel, cu scopul de a sonda puţin bogăţiile pe care le avem în Cristos. Spre marea mea mirare, am descoperit peste 150 de lucruri distincte, pe care Scriptura spune că le avem în El, şi vă mărturisesc că nu am pretenţia că lista este exhaustivă.

În această zi, propun să părăsim puţin contextul cărţii Coloseni, şi să privim în Noul Testament, în special în epistolele lui Pavel, spre o parte din lucrurile pe care le avem în Cristos. Miezul teologiei lui Pavel, poate fi redat prin expresia: ,,În Cristos”. Pavel, nu numai că explică ce înseamnă ,,în Cristos” şi cum se poate ajunge acolo, dar ne şi prezintă comorile pe care le avem în El. Lista care urmează, poate constitui un punct de plecare în meditaţie în vederea reconsiderării imenselor bogăţii de care avem parte în Cristos, pentru încurajarea noastră şi beneficierea de ele prin credinţă. În acest mesaj, nu îmi propun să explic termenii teologici implicaţi, ci să vă ofer un punct de plecare în studiu şi câteva referinţe biblice. Ordinea aşezării lor în listă nu este neapărat foarte importantă.

Lucruri de care avem parte în Cristos:

1. Alegere. ,,În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui,” (Efes.1:4)
2. Har. ,,căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” (Ioan1:17)
3. Pace. ,,Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;” (Efes.2:14-15)
4. Evanghelie. ,,Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care Sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;” (1Cor.15:1-4)
5. Neprihănire. ,,Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate) pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii- şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.” (Rom.3:21-22)
6. Răscumpărare. ,,Şi Sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.” (Rom.3:24)
7. Ispăşire. ,,Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;” (Rom.3:25)
8. Împăcare. ,,Şi toate lucrurile acestea Sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, deci, Suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2Cor.5:18-20)
9. Iertare. ,,El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Col.1:13-14)
10. Răstignirea omului vechi. ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal.2:20)
11. Izbăvire de legea păcatului şi a morţii. ,,Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce Sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” (Rom.8:1-2)
12. Izbăvire de osândă. Rom.8:1-2
13. Naştere din nou ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie,” (1Pet.1:3)
14. Strămutarea din împărăţia întunericului în Împărăţia Fiului dragostei Sale. ,,El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Col.1:13-14)
15. Slobozenia. ,,Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos” (1Cor.7:22)
16. Dezbrăcarea domniilor şi stăpânirilor care ne-au ţinut robi. ,,A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col.2:15)
17. Răscumpărarea din blestemul Legii. ,,Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn” (Gal.3:13)
18. Mijlocire. ,,cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Rom.8:34)
19. Sfinţire. ,,Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,” (1Cor.1:30)
20. Binecuvântare. ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos” (Efes.1:3)
21. Putere. ,,…, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.” (Efes.1:17-21)
22. Înţelepciune. ,,Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,” (1Cor.1:30)
23. Îndepărtarea mahramei Vechi-Testamentale de pe ochii noştri. ,,Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.” (1Cor.3:16)
24. O nouă gândire. ,,Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1Cor.2:16)
25. Biruinţă. ,,Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2Cor.2:14)
26. Mângâiere. ,,Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângîiere.” (2Cor.1:5)
27. Duhul Sfânt. ,,Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Rom.8:9)
28. Roada Duhului Sfânt. ,,Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Gal.5:22-24)
29. Statutul de fii ai lui Dumnezeu. ,,Căci toţi Sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.” (Gal.3:26)
30. Părtăşie cu El. ,,Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (1Cor.1:9)
31. Statutul de sămânţă a lui Avraam. ,,Şi dacă Sunteţi ai lui Hristos, Sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă” (Gal.3:29)
32. Cetăţenie cerească. ,,Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos.” (Filip.3:20)
33. Domnie cu Cristos în locurile cereşti. ,,El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,” (Ef.2:6)
34. Fapte bune pregătite de Dumnezeu în care să umblăm. ,,Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Ef.2:10)
35. Creştere. ,,Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” (Ef.2:16)
36. Hrană. ,,şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” (Col.2:19)
37. Bogăţie. ,,Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2Cor.8:9)
38. Bucurie ,,Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” (Rom.5:11)
39. Plinătate. ,,Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Col.2:9-10)
40. Schimbarea răului în bine. ,,De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce Sunt chemaţi după planul Său.” (Rom.8:28)
41. Scop în viaţă. ,,Căci pentru mine a trăi este Hristos…” (Filip.1:21)
42. Posibilitatea ajungerii la desăvârşire. ,,Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus.” (Col.1:28)
43. Posibilitatea de a vedea slava lui Dumnezeu. ,,Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2Cor.3:18)
44. Transformarea vieţii după Chipul Lui. 2Cor.3:18
45. Viaţa Lui în noi. ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal.2:20)
46. Un nou mod de a-i vedea pe oameni. ,,Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii;” (2Cor.5:16)
47. Înnoirea tuturor lucrurilor. ,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2Cor.5:17)
48. Făgăduinţe minunate. ,,Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” (2Pet.1:3-4)
49. Un prieten. ,,Voi Sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” (Ioan15:14)
50. Un logodnic. ,,Căci Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.” (2Cor.11:2)
51. Un stăpân. ,,şi voi Sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.” (1Cor.3:23)
52. Pildă de urmat. ,,Dumnezeul răbdării şi al mângîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;” (Rom.15:5)
53. O nouă familie. ,,Aşa dar, voi nu mai Sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci Sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,” (Efes.2:19)
54. Aşezarea în Trupul lui Cristos. ,,tot aşa, şi noi, care Suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, Suntem mădulare unii altora.” (Rom.12:5)
55. Fraţi preaiubiţi. ,,Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.” (2Tes.2:13)
56. Părinţi. ,,Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.” (1Cor.4:15)
57. Tovarăşi de lucru. ,Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus,” (Rom.16:3)
58. Statutul de slujitor. ,,Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.” (1Cor.4:1)
59. Părtăşia cu fraţii. ,,deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1Ioan1:3)
60. Părtăşia cu suferinţele Lui. ,,Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângîiere” (2Cor.1:5)
61. Posibilitatea de a răspândi mireasma cunoştinţei Lui. ,,Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2Cor.2:14)
62. Posibilitatea de a fi epistola Lui. ,,Voi Sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care Sunt inimi de carne.” (2Cor.3:3)
63. Destoinicie în lucrare. ,,Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. Nu că noi prin noi înşine Suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,” (2Cor.3:4-5)
64. Încredinţarea slujbei împăcării. ,,Şi toate lucrurile acestea Sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;” (2Cor.5:18)
65. Egalitatea credincioşilor. ,,Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus” (Gal.3:28)
66. Unitatea credincioşilor. ,,În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi Sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efes.2:21-22)
67. Daruri spirituale pentru slujire. ,,De aceea este zis: S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.” (Efes.4:8)
68. Moştenire. ,,Şi, dacă Suntem copii, Suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Rom.8:17)
69. O nouă perspectivă asupra morţii. ,,Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig” (Filip.1:21)
70. Nimicirea morţii. ,,Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.” (1Cor.15:25-26)
71. Proslăvirea trupului nostru. ,,El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.” (Filip.3:21)
72. Înviere. ,,Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;” (1Cor.15:22)
73. Proslăvire. ,,Şi, dacă Suntem copii, Suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Rom.8:17)
74. Răsplată. ,,alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Fil.3:14)
75. Toate lucrurile. ,,El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Rom.8:32)

 

https://predicipredici.wordpress.com/2012/07/15/voi-aveti-totul-deplin-in-el/

////////////////////////////////////////

 

Pornografia: cauze, efecte şi soluţii

 

Pornografia este unul din marile flageluri care atentează cu neruşinare asupra moralităţii creştine, în spiritul căreia am fost educaţi. Această molimă a invadat cu o repeziciune de neimaginat toate compartimentele vieţii omului. Pornografia reprezintă o serioasă ameninţare asupra stabilităţii familiei, bisericii şi a întregei societăţi, în care trăim. Fiind considerat un subiect tabu, în familie, biserică sau educaţie, datorită vulgarităţii şi mizeriei implicate, pornografia s-a folosit de această tăcere a celor care trebuia să dea alarma, şi s-a strecurat aproape pe nesimţite în casele, minţile şi inimile unei mari majorităţi a celor care poartă numele de creştini. Probabil că nici nu ne imaginăm cât de adânc a pătruns această ciumă în rândurile societăţii sau chiar a membrilor bisericilor noastre, însă rezultatele nu întârzie să apară. Este adevărat că toate ispitele care vin pe latura trupească sunt puternice, datorită forţei impulsului sexual, dar nu imposibil de biruit. Vestea bună este că păcatul pornografiei poate fi biruit. De aceea îndrăznesc să scriu ceea ce urmează. Vă propun deci să urmărim împreună: Cauze, efecte şi soluţii la problema pornografiei.

1.Cauze ale pornografiei.

Vidul existenţial cauzat de scoaterea lui Dumnezeu din viaţa omului, conduce la înlocuirea Acestuia cu depresii, violenţe, sau dependenţe de tot felul. Pornografia este unul din lucrurile cu care omul încearcă să-şi umple golul sufletului fără Dumnezeu. În ultimii câţiva zeci de ani, pornografia a cunoscut o dezvoltare şi extindere fără precedent. Există câţiva factori care au favorizat această dezvoltare, şi pe care îi vom aminti, pe scurt, în cele ce urmează:

1.1. Cultura modernă a dependenţelor.

Cultura modernă în care trăim este o cultură a dependenţelor. Oamenii s-au învăţat să depindă: fie de un tranchilizant, fie de un somnifer, de o pastilă, de o anumită substanţă, de o activitate, de jocuri de noroc, de mass-media, etc. Pornografia crează dependenţă. Ea activează în creierul uman, aceleaşi circuite neuronale, care sunt activate şi de heroină. Deci dependenţa de pornografie, este la fel de puternică ca şi dependenţa de cel mai puternic drog. Ba încă, unii specialişti spun că este mai uşor să te laşi de heroină, decât de pornografie.

1.2. Degradarea morală a societăţii nihiliste în care trăim.

Nihilismul este o filosofie despre lume şi viaţă care afirmă că existenţa umană nu are un scop obiectiv, că nu există adevăruri absolute, şi nici valori esenţiale. Nihiliştii nu cred într-un creator sau cârmuitor suprem, nici într-o moralitate sau etică adevărată. Prin urmare nu există păcat şi moralitate ci doar lucruri pe care le agreezi şi lucruri pe care nu le agreezi, lucruri care îţi fac bine şi lucruri care nu îţi fac bine. Totul este relativ şi interpretabil. Într-un asemenea context, şi pornografia nu este decât o chestiune de preferinţă, iar dependenţa de aceasta în cel mai bun caz o deviaţie de natură psihică, nicidecum un păcat. Aşadar nu ar trebui să ne mire dezvoltarea rapidă a acestei maladii.

1.3. Dezvoltarea tehnicii şi infrastructurii într-un ritm fără precedent.

Dezvoltarea telefoniei, cinematografiei, televiziunii şi a internetului, au oferit pornografiei posibilităţi nelimitate de exprimare şi propagare. Aceste structuri nu sunt rele în sine. Dezvoltarea lor a deschis căi nelimitate şi de răspândire a Evangheliei, însă într-o societate bolnavă ele sunt folosite cu precădere înspre rău. De fapt fiecare persoană are posibilitatea să aleagă în slujba cui va pune aceste cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Mouseul şi telecomanda sunt în mâna noastră, şi fiecare ce caută aceea găseşte.

1.4. Manipularea maselor prin mass-media.

Mulţi specialişti, afirmă că mijloacele de informare în masă sunt şi mijloacele de manipulare în masă. Oamenii puternici din spatele camerelor de filmare, urmăresc nişte scopuri precise, şi vor să-şi ducă telespectatorii într-o direcţie dinainte stabilită. Există tehnici de manipulare a maselor prin mass-media. Este cunoscut faptul că promovarea erosului constituie o metodă foarte eficientă de manipulare, iar momeala este sexul. Această formă de manipulare aduce multe venituri celor care o folosesc. Pornografia, la ora actuală este una dintre cele mai puternice şi profitabile industrii. Folosindu-se de forţa impulsului sexual, oamenii preocupaţi doar de bani, nu se mai gândesc la ravagiile pe care le produce această murdară afacere, ci doar la câştigurile pe care le pot obţine de pe urma acesteia.

1.5. Curiozitatea.

Această cauză face ravagii în special în rândul copiilor şi adolescenţilor. Există o curiozitate de a cunoaşte înainte de vreme care este situaţia cu aceste lucruri din domeniul tabu-urilor. Curiozitatea este accentuată şi pe fondul tăcerii părinţilor, bisericii sau şcolii pe acest subiect. Este greşită metoda tăcerii absolute, în faţa copiilor, asupra subiectului sexualităţii, dar la fel de greşită este şi discutarea excesivă a lucrurilor, dincolo de puterea de percepţie potrivit cu o anumită vârstă. S-a constatat că deviaţiile comportamentale sexuale au apărut şi în cazul în care subiectul a fost ţinut sub cheie, dar şi în cazul în care copilului i s-au dat prea multe informaţii înainte de vreme.

2.Consecinţe ale pornografiei.

2.1. Îţi face trupul incapabil de a îndeplini voia lui Dumnezeu.

Pornografia îţi murdăreşte mintea, ochii, şi îţi robeşte voinţa. Îţi plantează adânc în minte imagini pe care nu le vei mai putea scoate de acolo ani de zile. Acestea te urmăresc când te aşezi pe genunchi pentru rugăciune, când pui mâna pe Biblie ca s-o citeşti şi când stai pe scaun, la predică, în cadrul închinării din biserică. Acest păcat te aruncă într-o confuzie spirituală şi emoţională din care este foarte dificil de ieşit. Treptat, pornografia te înstrăinează de Biblie, rugăciune, biserică şi în definitiv de Dumnezeu.

2.2. Te face vinovat de păcatul curviei cu privirea.

În predica de pe munte, Domnul Isus pune semnul egalităţii între curvia în gând şi curvia în faptă: ,,Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu preacurveşti. Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Mat.5:27-30)

2.3. Produce efectul de cascadă.

Te aruncă într-o goană după împlinire pe care niciodată nu o mai primeşti. Ce astăzi îţi produce plăcere mâine nu te mai satisface. Omul robit de pornografie are nevoie de stimulente din ce în ce mai puternice pentru a obţine plăcerea iniţială. Asta înseamnă că cel robit de pornografie se afundă din ce în ce mai mult în mocirla păcatului, cu fiecare imagine murdară pe care o acceptă în minte.

2.4. Crează în viaţa ta fortăreţe ale diavolului greu de cucerit.

Cu orice gând păcătos te deschizi pentru diavol. Fiecare imagine pornografică acceptată în minte, îi permite celui rău să mai zidească încă o cărămidă la cazemata din care te atacă pentru a te distruge definitiv şi despărţi de Dumnezeu.

2.5. Deschide uşa inimii şi pentru alte păcate.

De obicei, pornografia este păcatul care atrage după sine multe alte păcate. Pornografia merge mână în mână cu masturbarea. Curând acest păcat va afecta negativ relaţia cu alte persoane. În fiecare persoană de sex opus, vei vedea doar un obiect al plăcerii, nicidecum o persoană cu trăiri şi sentimente. Pornografia îl transformă pe cel robit într-un om posesiv, agresiv, egoist, individualist şi incapabil de relaţii profunde. Dependenţa de pornografie afectează negativ şi viaţa de cuplu. Cel afectat de acest păcat, dobândeşte înclinaţii spre perversiuni. El îşi va compara mereu partenerul de viaţă cu vedetele play boy pe care le vizionează, ceea ce va conduce la o nemulţumire permanentă faţă de aptitudinile şi performanţele fizice ale propriului partener. Dragostea va fi redusă doar la sex, plăcerea sexuală  va începe să depindă doar de stimulentele pornografice, iar violenţa împotriva femeilor va începe să crească.

2.6. Aduce blestemul lui Dumnezeu peste tine şi familia ta.

Nepăcăinţa şi stăruinţa în acest păcat aduce pedeapsa şi judecata lui Dumnezeu. Cel mai dureros este atunci când de pe urma păcatelor părinţilor încep să sufere copiii.

3. Soluţii la problema pornografiei.

3.1. Recunoaşte că pornografia este păcat.

Soluţia la orice păcat începe cu recunoaşterea acestuia. Trebuie să recunoaştem faptul că pornografia este un păcat îndreptat împotriva lui Dumnezeu. Până când numim dependenţa de pornografie doar ca o deviaţie comportamentală sau o afecţiune de natură psihică nu avem nici o şansă să scăpăm de ea. Pornografia este păcat şi plata păcatului este moartea.

3.2. Recunoaşte că pornografia este o otravă pentru suflet.

Şi în pornografie ca şi în oricare alt păcat, există o plăcere de o clipă. Însă această plăcere încetează odată cu închiderea calculatorului, după care încep consecinţele devastatoare despre care deja am vorbit. Dacă ai în faţă un pahar cu apă, şi şti că în el există câteva picături de otravă, nu bei apa respectivă oricât de chinuitoare ar fi setea. Este evident faptul că trupul afectat de păcat, însetează după apa pornografiei, dar în ea există otravă de moarte, care îşi va face efectul imediat după ce o vom termina de băut. Domnul Isus vorbeşte despre o altă apă care are întradevăr capacitatea de a stâmpăra setea noastră: ,, Isus i-a răspuns: Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” (Ioan 4:13-14)

3.3. Cercetează tot ce spune Scriptura în legătură cu acest subiect.

Am amintit deja cuvintele Domnului Isus din predica de pe munte, în care pune semnul egalităţii între curvia în gând şi curvia în faptă: ,,Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu preacurveşti. Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Mat.5:27-30)

Din vechiul Testament învăţăm că descoperirea goliciunii celuilalt era pedepsită cu moartea. Experienţa lui David ne vorbeşte deasemenea despre pornografie. Chiar dacă el nu era conectat la internet, tot privirea trupului dezgolit al unei femei l-a dus la dezastru. În Efeseni 5:3 Pavel ne spune că: ,,Curvia sau orice altfel de necurăţie sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.” Asta presupune deja că aceste lucruri nu trebuie să fie nici văzute.

3.4.Caută eliberarea de duhul curviei.

Biblia vorbeşte despre duhuri de curvie. (Osea 5:4) Omul stăpânit de patima pornografiei, este sub influenţa demonică. Prin urmare soluţia trebuie căutată, nu la psihologi, ci la Dumnezeu. Trebuie să te încrezi în puterea lui Dumnezeu, nu în terapiile propuse de către nişte oameni păcătoşi. În Coloseni 2:15 Pavel spune că Domnul Isus: ,,A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.”Doar El este cel care poate porunci Diavolului să plece din viaţa celui care se pocăieşte de păcat, şi noi în Mumele Lui.

3.5. Rupe orice legătură cu păcatul acesta.

Păcatul acesta nu se biruieşte treptat ci dintr-o dată. Fă legământ ferm cu ochii tăi la fel ca Iov. Închide calculatorul şi pleacă din faţa lui ori de câte ori simţi că vine ispita. Dacă simţi că nu poţi face lucrul acesta, instalează-ţi programe de filtrare a site-urilor pornografice sau deconectează-te o vreme de la internet. Aruncă din casa, telefonul sau calculatorul tău toate materialele pornografice. Fugi de ispită ca Iosif. Cu acest gen de păcate nu se stă la taclale ci de ele se fuge. Rupe orice relaţie cu persoane care constituie pentru tine un mediu care să te ducă la păcat.

3.6. Înlocuieşte vechile activităţi păcătoase cu altele noi.

Dedică-te sportului, cititului, muncii sau altor activităţi constructive care să le înlocuiască pe cele vechi. Caută un stil de viaţă sănătos cultivând în viaţa ta rugăciunea, postul, studierea Bibliei şi părtăşia cu biserica. Poartă-te aspru cu trupul tău şi ţine-l în stăpânire. Caută să creşti mereu în relaţia cu Dumnezeu.

3.7. La nevoie cere ajutor de la un consilier creştin.

Consilierul nu poate face nimic în locul tău, dar te poate îndruma şi asista în procesul de eliberare de acest păcat.

3.8. Sfat pentru părinţi.

Este foarte important ca părinţii să supravegheze activitatea de pe internet a copiilor lor. Televizorul sau calculatorul nu trebuie lăsate într-un loc în care copilul să fie singur. Instalează programe ,,parental control” de filtrare a site-urilor cu conţinut pornografic.

În concluzie:

Pornografia este un mare flagel al moralităţii timpurilor noastre. Ea are efecte devastatoare asupra relaţiei cu Dumnezeu, asupra minţii, trupului, familiei şi relaţiilor celui dependent de ea. Partea frumoasă este că pornografia poate fi învinsă. Dumnezeu ne-a pus toate resursele la dispoziţie pentru aceasta. Se cere doar dorinţă şi fermitate. Dumnezeu să păzească familiile, copiii şi tinerii noştri de acest păcat.

https://predicipredici.wordpress.com/2012/04/01/pornografia-cauze-efecte-si-solutii/

///////////////////////////////////////

 

Estera 5: Un Dumnezeu care deschide uşi

 

Dumnezeu este Cel care deschide şi închide orice uşă; vorba unui om de rând din popor: ,,La El sunt toate cheile şi parolele”. Când Dumnezeu deschide o uşă, nimeni n-o mai poate închide, iar când El închide o uşă nimeni n-o mai poate deschide. În mesajul lui Dumnezeu pentru una din bisericile din Apocalipsa găsim scris: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: „Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îţi dau din cei ce Sunt în sinagoga Satanei, care zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” (Apoc.3:7-10) Când Dumnezeu a deschis lui Israel uşa de ieşire din robia egipteană, nimeni, nici măcar Faraon, n-a mai putut s-o închidă, dar şi atunci când El a închis uşa corabiei lui Noe, nimeni n-a mai putut s-o deschidă.

Iată câteva exemple de uşi pe care Dumnezeu le închide şi le deschide după buna plăcere a voii Sale: uşa mântuirii, uşa morţii, uşa Evangheliei, uşa purtării de grijă, etc.

Despre uşa mântuirii, Domnul Isus a spus: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu Sunt uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine, Sunt hoţi şi tîlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu Sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.” (Ioan 10:7-9) Tot despre această uşă, în Evrei citim următoarele: ,,Să luăm, deci, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu…. Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evr.4:1,7) Relevantă în acest sens este experienţa celor cinci fecioare nechibzuite, din pilda Domnului Isus, care venite prea târziu au strigat: ,,Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” (Mat.25:11-12)

Despre uşa morţii, în vedenia lui Ioan din Apocalipsa, Domnul Isus a afirmat următoarele: ,,Nu te teme! Eu Sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că Sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apoc.1:17-18)

În vederea deschiderii uşilor pentru Evanghelie, apostolul Pavel cerea Bisericii din Colose: ,,Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.” (Col.4:3-4)

Despre uşa protecţiei divine şi a purtării de grijă a lui Dumnezeu, faţă de întreaga creaţie, şi în special faţă de copiii Săi, Solomon ne spune următoarele, în Psalmul 127: ,,Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Ps.127:1-2) Apostolul Iacov deasemenea avertiza pe cei care credeau că viitorul şi succesul stă în mâna lor: ,,Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom câştiga!” Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâne! Căci ce este viaţa voastră? Nu Sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.” (Iacov 4:13-16) Tot în legătură cu modul minunat în care Dumnezeu deschide toate uşile necesare spre a purta de grijă poporului Său, de la Domnul Isus ne-au rămas memorabilele cuvinte: ,,De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu semenă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu Sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Mat.6:25-34)

Dar să revenim la Estera. În capitolul 5 al cărţii, descoperim modul minunat în care Dumnezeu a deschis Esterei cât şi întregului popor evreu, uşa către inima împăratului Ahaşveroş, în vederea anulării decretului care îi condamna la moarte.

Faptul care mi se pare cel mai interesant, este că până şi în această acţiune divină de a deschide şi închide uşi, Dumnezeu conlucrează cu omul. Dumnezeu nu deschide uşi în timp ce poporul Său, stă cu mâinile în sân, sau doarme somnul nepăsării. Poporul lui Dumnezeu are şi el un rol împortant, în ce priveşte deschiderea uşilor, ocaziilor sau oportunităţilor. Dumnezeu deschide uşi, doar dacă poporul Său îşi îndeplineşte şi el partea lui.

În cele ce urmează, aş dori, ca folosind Estera capitolul 5, să descoperim care este rolul nostru, ca fii ai lui Dumnezeu, în procesul deschiderii sau închiderii uşilor. În sensul acesta, vom studia trei principii sau condiţii generale, pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să le îndeplinească, pentru ca Dumnezeu să le deschidă uşile de care au nevoie.

1. Posteşte şi roagă-te.

Iată cuvintele Esterei către Mardoheu, rostite înainte de a intra la împărat: ,,Du-te, strânge pe toţi Iudeii care se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.” Mardoheu a plecat, şi a făcut tot ce-i poruncise Estera. A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului.” (Estera 4:16-5:1)

Esra, omul care după vreo douăzeci de ani după Estera, avea să meargă la Ierusalim, cu o parte dintre prinşii de război eliberaţi, ne spune următoarele cuvinte: ,,Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru. Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui Sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.” (Esra 8:21-23)

Am văzut deja, cum apostolul Pavel cerea bisericilor să se roage, ca Dumnezeu să le deschidă uşi pentru propovăduirea Evangheliei.

Pe vremea lui Ahab, când în ţară păcatul era la culme, în urma rugăciunii fierbinţi, a prorocului Ilie, Dumnezeu a închis uşa ploii, şi a fost secetă, timp de trei ani şi jumătate, şi tot în urma rugăciunii sale, Dumnezeu a deschis cerul şi a dat ploaie pe faţa pământului. De aceea Scriptura ne îndeamnă: ,,Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrâni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” (Iacov 5:13-18)

Rugăciunea rostită de către omul neprihănit, în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cu credinţă, dintr-o dorinţă fierbinte, şi însoţită de post, este cheia prin care Dumnezeu deschide uşile la care bat copiii Săi.

2. Acţionează cu înţelepciune şi prin credinţă.

Rugăciunea şi postul copiilor lui Dumnezeu, sunt esenţiale, în ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu, de a deschide uşi poporului Său, însă nu sunt suficiente.

În urma postului şi rugăciunii, copiii lui Dumnezeu trebuie să pornească la acţiune, pe baza înţelepciunii care vine de sus, şi prin credinţă.

Rugăciunea şi postul nu înlocuiesc acţiunea plină de înţelepciune a credinţei, ci o pregătesc. Rugăciunea şi postul Esterei, nu au scutit-o de datoria de a intra la împărat, ci au pregătit drumul într-acolo. Rugăciunile şi postul evreilor, au alungat frica din inima Esterei, i-au dat curaj să intre la împărat, i-au pus cuvintele potrivite pe buze, au declanşat în lumea spirituală un război, în urma căruia Dumnezeu l-a eliberat pe împărat de răutate, determinându-l să-i cruţe viaţa împărătesei, întinzându-i toiagul, şi l-a pregătit să răspundă, cererii sale, în mod favorabil.

Rugăciunea şi postul nu au nici un sens, dacă nu ne conduc la o acţiuni pline de înţelepciune şi de credinţă. Există o vreme în care ni se cere să postim şi să ne rugăm şi există o vreme în care trebuie să acţionăm.

La fel a procedat şi Neemia, când a aflat despre starea jalnică în care se găsea Ierusalimul: A postit, s-a jelit, a plâns şi s-a rugat, câteva luni de zile, iar după aceea a mers înaintea împăratului, pentru a cere sprijin în lucrarea pe care Dumnezeu i-o pusese pe inimă. Rugăciunea şi postul au pregătit drumul lui Neemia la împărat, dar nu l-au înlocuit.

Există momente în viaţă în care trebuie să ne oprim din post şi rugăciune şi să acţionăm în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Ce părere aveţi despre un soţ, care hotărăşte să pună deoparte trei zile de post şi rugăciune, tocmai când soţia lui se zbate în durerile naşterii? Cam tardiv, nu-i aşa? A avut la dispoziţie nouă luni de zile pentru aceasta. În momentul respectiv, mai înţelept decât a se pune pe genunchi, ar fi să dea un telefon la 112.

Chiar şi Dumnezeu, la un moment dat, după înfrângerea lui Israel la Ai, îl opreşte pe Iosua din rugăciune, şi îl trimite să curăţească poporul. (Iosua 7: 6-13)

Aşadar: rugăciunea cu postul şi acţionarea plină de înţelepciune şi de credinţă, merg mână în mână. Nu se poate una fără cealaltă. Doar în felul acesta Dumnezeu deschide uşile de care avem nevoie.

Dar să spunem aici, un cuvânt şi despre înţelepciunea Esterei: ,,Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, împărăteasă Estero, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, îţi voi da.” Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să vină împăratul astăzi cu Haman la ospăţul pe care i l-am pregătit.” Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă îndată şi aduceţi pe Haman, cum doreşte Estera.” Împăratul s-a dus cu Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera. Şi pe când beau vin, împăratul a zis Esterei: „Care este cererea ta? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” Estera a răspuns: „Iată ce cer şi ce doresc. Dacă am căpătat trecere înaintea împăratului, şi dacă găseşte cu cale, împăratul să-mi împlinească cererea şi să-mi facă dorinţa, să mai vină împăratul cu Haman şi la ospăţul pe care li-l voi pregăti, şi mâine voi da răspuns împăratului după porunca lui.” (Estera 5:3-8)

Estera n-a fost doar o femeie frumoasă, ci şi una înţeleaptă. Estera a ştiut că cererea cu care vine înaintea împăratului, este mult prea importantă, pentru a fi adresată oriunde şi oricum. De aceea, pentru a se asigura că va obţine toată atenţia şi bunăvoinţa acestuia, Estera a pregătit cu foarte multă migală momentul destăinuirii inimii ei.

În primul rând, l-a scos din mijlocul teancului de dosare aflate pe biroul său de lucru, al numeroaselor probleme de pe ordinea de zi, al stresului cauzat de tensionatele discuţii cu sfetnicii, şi l-a dus într-un loc liniştit, unde să se poată odihni şi relaxa din punct de vedere fizic şi psihic.

Iată un gând de care ar trebui să ţinem seamă fiecare dintre noi, atunci când avem de discutat probleme mai delicate, în cadrul familiilor noastre. Alegerea locului, momentului cât şi cadrului potrivit, rezolvă cel puţin jumătate din problemă.

În al doilea rând, ca soţie frumoasă şi înţeleaptă, Estera a ştiut să curteze inima bărbatului ei, delectând-o cu ospăţul pregătit special pentru aceasta, iar folosind cu abilitate tehnica amânării, i-a stârnit atenţia şi curiozitatea, pregătind astfel momentul culminant, în care cererea ei să poată avea şanse maxime de câştig.

A fi creştin nu înseamnă a fi prost. Ceea ce mi se pare interesant, este că în Coloseni 4, după ce Pavel cere Bisericii să se roage ca Dumnezeu să deschidă uşi pentru Cuvânt, imediat apare următoarea frază: ,,Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară;” (Col.4:5) Dar ce legătură este între deschiderea uşilor pentru Cuvânt, şi înţelepciunea sau neânţelepciunea, cu care ne purtăm faţă de cei de afară? Răspunsul este acesta: Purtarea noastră cu înţelepciune faţă de cei de afară, deschide uşi pentru Cuvânt, iar lipsa noastră de înţelepciune faţă de cei de afară, închide uşile pentru Cuvânt. Faptul acesta este confirmat, cu prisosinţă, de experienţa practică de pe teren. În urma oamenilor înţelepţi se deschid uşi, iar în urma oamenilor ,,proşti” se închid toate uşile, iar Biblia spune că: ,,Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,” (Iacov 1:5-7)

3. Lasă rezultatele în mâna Domnului.

Să privim puţin la ultima parte a capitolului 5: ,,Haman a ieşit în ziua aceea, vesel şi cu inima mulţumită. Dar, când a văzut, la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula nici nu se mişca înaintea lui, s-a umplut de mânie împotriva lui Mardoheu. A ştiut totuşi să se stăpânească, şi s-a dus acasă. Apoi a trimis să aducă pe prietenii săi şi pe nevastă-sa Zereş. Haman le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie, şi despre locul pe care i-l dăduse mai pesus de căpeteniile şi slujitorii împăratului. Şi a adăugat: „Eu Sunt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospăţul pe care l-a făcut, şi Sunt poftit şi pe mâine la ea cu împăratul. Dar toate acestea n-au nici un preţ pentru mine, câtă vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, şezând la poarta împăratului.” Nevastă-sa Zereş, şi toţi prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, şi mâine dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.” Părerea aceasta a plăcut lui Haman, şi a pus să pregătească spânzurătoarea.” (Estera 5:9-14)

Haman şi Ahaşveroş tocmai plecaseră de la prima seară a ospăţului, urmând ca cererea Esterei să-i fie destăinuită împăratului, în seara următoare. În drum spre casă, Haman este atât de intrigat de atitudinea lui Mardoheu, încât îi plănuieşte acestuia moartea, pentru a doua zi dimineaţa. Dupăcum vom vedea în capitolul următor, Dumnezeu i-a nimicit planul, dar haideţi să presupunem pentru moment, că planul lui Haman ar fi reuşit. Să presupunem, că a doua zi dimineaţa, Haman ar fi obţinut, aprobarea spânzurării lui Mardoheu, şi că verişorul Esterei, nu ar mai fi fost viu, în a doua seară a ospăţului. Spuneţi-mi vă rog ce ar fi fost în inima Esterei? Eu cred că regrete şi autoânvinovăţiri, că n-a folosit prima seară a ospăţului, spre a-şi prezenta cererea ei împăratului, ca să nu mai vorbim de acuzaţiile confraţilor ei.

Chiar dacă nu a fost cazul Esterei, este de multe ori cazul nostru: Ne rugăm, postim pentru rezolvarea unei anumite probleme, acţionăm după înţelepciunea pe care ne-o dă Dumnezeu, la acea vreme, dar lucrurile nu totdeauna se întâmplă aşa cum ne-am fi aşteptat. De exemplu: Avem un bolnav în familie: postim, ne rugăm, acţionăm dupăcum considerăm că este cel mai bine, şi totuşi bolnavul moare. Atunci începem să ne autoânvinovăţim, sau ne învinovăţesc cei din jur, că dacă făceam altfel era mai bine şi vorba aceea: ,,mulţi viteji sunt după război”.

Principiul pe care trebuie să-l ţinem minte în astfel de situaţii este următorul: ,,Lasă rezultatele în mâna lui Dumnezeu.” Dacă am postit, ne-am rugat, am acţionat în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, suntem absolviţi de orice responsabilitate. De aici înainte este treaba lui Dumnezeu. El poate să repare chiar şi greşelile noastre de procedură, de lipsă de tact, sau lipsă de experienţă. Providenţa Sa are în vedere chiar şi limitările fiinţei noastre umane.

În concluzie:

,,Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Mat.7:7-11)

 

https://predicipredici.wordpress.com/2013/02/18/estera-5-un-dumnezeu-care-deschide-usi/

////////////////////////////////////////

 

 

Daruri Din Cer

DAVID JEREMIAH

 

„Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste”. (Psalm 127/1)

 

 

Avertisment: Aceasta NU este inca o carte tehnica despre cresterea copiilor. Este in schimb o carte a bucuriei si sperantei, scrisa cu multa sensibilitate de un tata a patru copii.

 

Inca de langa leaganul in care privim cu mirare si pana ii vedem imprastiati prin lume, copiii sunt mandria si fericirea noastra. Lumea nu-i primeste cu flori si calrea spre a deveni oameni intregi nu le e dinainte netezita. Emotiile si ingrijorarile care ne insotesc pe acest drum sunt trecute in fisa de post a fiecarui parinte. Si, cu toate acestea, nadejdea exista.

 

Dr. David Jeremiah foloseste aici stilul lui favorit combinand experientele sale personale cu adevarurile Scripturii. Temele sale predilecte au ca subiect: importanta alegerilor pe care le fac copiii nostri, rezistenta la presiunile grupului sau principiul continuitatii spirituale a familiei.

 

Odraslele noastre sunt mesajele vii trimise de noi unei epoci pe care nu vom ajunge sa o cunoastem.

 

Misiunea noastra de parinti este de a sadi in ei tipare sanatoase, care sa emane parfumul discret al vesniciei.

https://www.stephanus.ro/daruri-din-cer/

//////////////////////////////////////

 

HRISTOS ÎNTR-O FAMILIE SĂNĂTOASĂ

Claude Houde

 

În timp ce îi învăț pe alții din Biblie, sunt uimit de fiecare dată de importanța acesteia pentru familii când au de confruntat provocările secolului XXI. La urma urmei, Biblia este singura carte veche al cărui autor este încă în viață. Credința și încrederea mea sunt întărite prin luptele și încercările prin care trecem în familia lui Dumnezeu pentru că „dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Psalmul 127:1) și „binecuvântat este oricine se teme de Domnul, care umblă pe căile Lui!” (Psalmii 128:1).

 

Psalmistul ne-a învățat că multe promisiuni și binecuvântări sunt pentru cei ce zidesc împreună cu Dumnezeu. Le-am experimentat în casa mea și vă pot asigura că sunt reale.

 

Va fi bucurie și fericire în casă (vezi Psalmul 128:1).

Cei din familie se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Ei vor prospera și vor fi binecuvântați de Dumnezeu (vezi Psalmul 128:2).

Soția, mama va fi roditoare înăuntrul casei (vezi Psalmul 128:3).

Copiii vor fi puternici și cu rădăcini în valorile creștine și aceasta va fi diferența în viața lor; veți fi uniți de jur împrejurul mesei voastre (vezi Psalmul 128:3).

Vei fi pe pace în ciuda furtunilor din fiecare anotimp al vieții tale, din generație în generație. Nu vei fi făcut de rușine atunci când copiii tăi vor vorbi cu vrăjmașii lor la porți (vezi Psalmul 127:4-5).

Desigur, acest lucru nu înseamnă că familiile noastre vor fi perfecte. Nici părinții lui Isus nu erau perfecți. Vă aduceți aminte de călătoria familiei la Ierusalim? Isus nu avea mai mult de 12 ani, iar părinții Lui pur și simplu L-au uitat în templu.

 

Imaginați-vă discuția dintre tata și mama din caravana familiei care se întorcea spre casă. Deși a fost lăsat din greșeală în urmă, Isus a crescut în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea Domnului și înaintea tuturor oamenilor (vezi Luca 2:52). Datorită faptului că Isus a crescut în înțelepciune, totodată și întreaga familie a crescut pe plan emoțional, în relațiile lor și pe plan spiritual.

 

Deși părinții lui Isus nu au fost perfecți, Biblia ne arată modelul unei familii extraordinare și ne amintește tuturora de această unică și puternică încurajare: o familie puternică nu este o familie perfectă. Mai degrabă, este o familie care crește.

 

Claude Houde este pastorul lider al Bisericii Viață Nouă din Montreal, Canada. Sub conducerea lui, Biserica Viață Nouă a crescut de la o mână de oameni la mai mult de 3500 de membri într-o zonă a Canadei unde sunt puține biserici protestante de succes.

 

https://worldchallenge.org/ro/hristos-%C3%AEntr-o-familie-s%C4%83n%C4%83toas%C4%83

 

///////////////////////////////////////

 

Degeaba bâiguiţi dupa promisiunile „pastorilor” din stânga sau dreapta, caci numai Iisuss este Calea, Soluţia, Adevărul şi Viaţa; Lui daţi-i prioritate, întâietate şi suveranitate- în toate… Căci din Eden si până în Gheţimani, fără El, numai rele facem … ” Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.” (Psalmul 127/1) Oamenii se bălăcesc în pacat, zac în cel rău şi nu ştiu să deosebească stânga de dreapta (Iona, cap.4), pentru că-l resping pe învăţător, şi lucrează fiecare după capul lui, dar o să-l caute şi n-o să-l mai găsescă pe salvatorul Pescar de suflete înnecate în mocirla plăcerilor de o clipă ale senzualităţii ; Atunci, degeaba vor striga la munţi şi la stânci : “Cadeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Ap.6/16,7)… În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei.” (Ap. cap.9/6)

 

 

http://informatii-agrorurale.ro/cum-putem-obtine-profit-prin-tehnica-moderna-de-cultura-a-tomatelor-in-solarii-ciclul-i-iarna-vara/

 

//////////////////////////////////////

 

Fiindcă toate au fost făcute prin El şi de El, de ce nu-l lăsăm să lucreze în noi- faliţi şi falimentari încă din coapsele lui Adam, căci „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi…” (Ps.127/1-2) De ce nu credem că El este şi voinţa şi înfăptuirea, iar noi, toţi, suntem întrupaţi din nepricepere, necunoaştere, neputinţă, idolatrie, falsitate, mândrie, viclenie, preacurvie, ceartă, beţie! Noi suntem zămisliţi în cârtire, maimuţărie, mânie, necurăţie… De ce ne lăsăm şcoliţi de fel şi fel de dascăli şi refuzăm pe Învăţătorul Dumnezeiesc ? Să credem în Acela care ne-a dăruit Moartea Lui purificatoare, pre moarte călcând, să ne scape de orice urmă de păcat; Prin îngroparea Lui dimpreună cu toate păcătuirile, ne ajuta pentru totdeauna să nu mai dezgropăm moaştele fărădelegilor, căci ne-a înviat, înfiat, înălţaţ şi îndumnezeit în Sine, unde viaţa noastră este ascunsă cu Iisuss în Dumnezeu… DECI, prin El, să nu ne mai jucăm de-a păcătuirea… De ce- l încurcam, căci noi am fost răstigniţi, îngropaţi şi trăim, dar nu mai trăim noi, ci Hristos trăieşte în noi, biruitor, ca să-l lăsăm să domnească, să gândească şi să făptuiască El prin noi, dacă ne-am născut din nou, (Ioan, cap. 3) dacă ne-am botezat în moartea Lui Transformatoare (Rom. cap.6)

 

 

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/omul-daca-si-ar-privi-in-sine-muntii-de-rautati-si-uratenii-pusi-de-catre-gunoierul-cosmosului-brusc-s-ar-naste-din-nou-asa-cum-medicul-iisus-elimina-urina-din-organism-poate/

 

//////////////////////////////////////

 

Psalmul 127;1. Dacă nu zideşte Domnul o casă,degeaba lucrează cei ce o zidesc

 

 

 

by john Fischer

 

 

 

 

Psalmul 127;1. Dacă nu zideşte Domnul o casă,degeaba lucrează cei ce o zidesc;dacă nu păzeşte Domnul o cetate,degeaba veghează cel ce o păzeşte.

 

Sigur, cand citim aceste cuvinte avem tentatia sa spunem ca este vorba de o casa pamanteasca, sau as spune, chiar de o familie.Si la prima vedere asa poate fi. Dar sunt convins ca Psalmistul avea In vedere ceva mult mai mult decat o casa pamanteasca.Nu Inteleg ca gresesc daca voi arata ce e spiritual,duhovniceas, In acest verset.Si iata dece? Psalmistul avea In vedere zidirea lui Israel ca o intentitate de sine statatoare, ca tara.Sigur ca, la vremea aceia erau unii care se numeau Arhitecti care faceau fel de fel de planuri cum ar trebui sa fie o casa.Azi sunt muti care sunt scoliti pentru a devani arhitecti In ce este de natura pamanteasca. Dar cum am spus sa ne oprim la ce e de natura spirituala.O casa  proiectata pentru a putea o familie sa locuiasca in ea.Daca am aduce In atentie ceia ce ne intereseaza pe noi ca si Copii ai lui Dumnezeu,vom vedea ca este nevoie de a fi o Casa.Asa cum ete la modul literal asa e si la cel spiritual. Dar nu orce casa pamanreasca ci o casa Duhovniceasca.Zidita de Arhitectul care e Dumnezeu.

 

Ei bine, aceasta casa care se numeste Duhovniceasca, trebuie sa aibe ca lucratori pe care sa-i foloseasca Dumnezeu. Acestia trebuie sa fie de natura duhovniceasca.Dece? Pentruca Dumnezeu sa se poate folosi de ei, sa-i puna In lucrarea Lui de a o zidi.Cu alte cuvinte, trebuie sa fie vase de cinste.Israelitilor, spune Dumnezeu ca El va locui In mijlocul lor, In aceasta casa care la vremea aceia era Cortul Intalniri.Dealungul istoriei crestine au fost multi care s-au crezut arhitecti religiosi.Dar acestia au scapat din vedere ca, Dumnezeu, vrea mai Intai sa fi duhovnicesc,ca mai apoi sa te foloseasca El Inlucrare.Daca esti unul care ai vrea sa zidesti o casa duhovniceasca, ar trebui sa te Intrebi; Ma poate folosi Dumnezeu prin felul de cum I-mi traiesc viata? Ca sa te puna la dispozitia Lui sa te  instruiasca cum vrea  sa fie Casa pe care o are In vedere de construit pentru El.Am vazut dealungul anilor vieti mele astfel de arhitecti care vroiau sa zideasca o casa. Ma refer la una unde sa se poata strange cu totii Impreuna.

 

Acestia scapau din vedere ca, este o cerinta pe care Dumnezeu vrea sa fie respectata.Ne tinand cont de acesta cerinta, va fi o casa care va falimenta spiritual. Cu alte cuvinte, va fi zidita, construita, pe nisip. Ce se va Intampla cu o astfel de casa? Va dispare va fi nimicita la atacurile celui rau pe care le numesc suvoaie.Cineva din Romania mi-a zis ca In localitatea unde  locuieste nu e o adunare, o astfel de casa unde sa se starnga. Si vroia  sa facem una, sa cumparam o cladire. L-am ascultat si dupa aceia i-am spus; mai Intai trebuie sa fie inimile legate si dupa aceia casa la modul literal.Mai tarziu s-a vazut unde putea duce o astfel de casa pe care acesta vroia sa o zideasca.. Psalmistul spune; Dacă nu zideşte Domnul o casă, El aduce In atentie omul care vrea sa zideascao casa. Stia el ca omul  este falimentar.Omul o poate zidi, dar nu se va numi Casa lui Dumnezeu. Si cum am mentionat mai sus va fi o casa falimentara. Ce vreau sa spun este ca, te poti strange dar sa nu fie binecuvantata de Dumnezeu..

 

Sunt unii, daca nu cei mai multi, care au Incercat sa “zideasca” ei o biserica o adunare.Chiar daca la modul literal au reusit Intrun fel si dainuie strangerea laolalta, nu se vede ca Dumnezeu a fost cel care a zidit-o. Sunt multe aspecte care definesc Casa lui Dumnezeu.Dece spun asta? Pentru felul de cum se strang si se desfasoara lucrurile in acea”casa”.Cand o zideste Dumnezeu , atunci El Isi are locul Lui prin Domnul Hristos In mijlocul celor ce sa aduna.Poate se vor gasi si unii care nu vor fi de acord cu cele spuse. Dar versetul este destul de clar prin aceste cuvinte;Dacă nu zideşte Domnul o casă,Domnul Isus aduce Inainte aceste doua feluri de case zidite. Cea pe nisip care arata si ea ca o casa, dar si cea zidita pe stanca care rezista.Citim In continuare  la ce concluzie ajunsese Psalmistul. degeaba lucrează cei ce o zidesc; Spuneam ceva mai sus ca Dumnezeu ,pregateste pe cei ce sunt duhovnicesti ca sa poata zidi casa pe care o vrea El. Si le da si indicatii cum sa fie  zidita o astfel de  casa Duhovniceasca.

 

Asa s-a ocupat de Moise cand i-a spus sa faca Cortul Intalniri dupa modelul arat pe Munte de Dumnezeu.Evrei 8; 5. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, cînd avea să facă cortul: „Ia seama“, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte“.Asa cum am spus mai sus, poti face o casa dar sa nu semene cu ce vrea Dumnezeu.Iata la ce concluzie ajunsese Psalmistul;degeaba lucrează cei ce o zidesc; Iata deci, ca munca, stradania, celor ce vor sa zideasca casa lui Dumnezeu nu va fi binecuvantata. Am asistat la cate-va evenimente unde am vazut ca nu se tine cont de ceia ce Invata Cuvantul.Un oarecare terminase  seminarul si Impreuna cu alti ca el,venise  In America spuneau ei la specializare.Dar nu mai vroiau sa se Intoarca  Inapoi in tara.Daduse aici de oportunitati pecare firea le dorea dar nu le aveau in Romania.Trebuia sa le faca loc unde sa profeseze.Cei de aici, trebuia  sa-i faca la unul o biserica o ”casa”  sa poata sa aiba  un job.Am spus asta in trecat pentruca am cunoscut cazul acesta.Dumnezeu nu vrea In Casa lui Intertiment ci partasie.

 

Tot odata sa vedem ca e o diferenta cand Dumnezeu aduna pe credinciosii cu care El a facut legamant.Adunatura pe care o face omul orcare ar fie el nu are nimic de aface cu casa lui Dumnezeu.Psalmul 50;5. „Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!“ -Psalmistul vedea anticipat legamantul pe care Dumnezeu avea sa-l faca prin jerfa Fiului Sau.Deci, ramane sa Intelegem ca acestia fac parte din casa lui Dumnezeu, datorita acestui legamant de sange. Sa-mi fie Ingaduit sa spun ca; strangerile laolalta nu fac garantia ca te gaseti In Casa lui Dumnezeu.Intr-o astfel de casa a lui Dumnezeu trebuie sa domine, sa fie vizibila Sfintenia. Psalmistul are In vedere aceasta Sfintenie pe care o aducea Insusi prezenta lui Dumnezeu In vecime printre Israeliti. Apoi pentru noi pe Domnul Hristos care e prezent In casa zidita de Dumnezeu. Psalmul 93;5. Mărturiile Tale sînt cu totul adevărate;sfinţenia este podoaba Casei Tale,Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile.Am spus cu alta ocazie mai mult din acest verset despre sfintenia care trebuie sa fie Impodobita Casa lui Dumnezeu. Iata dece face referire Cuvantul la stradania celor care vor sa zideasca o casa. Ei nu pot sa instaleze si sfintenia in acea casa.

 

As Indrazni sa spun ca pentru cei rascumparati Casa pe care a zidit-o Dumnezeu din pietre vi,din cei nascuti din nou,este ca si o cetate. Psalmistul facea comparatia aceasta cu cetatea din pricina ca putea fi atacata de dusmani oricand. Daca suntem atenti la orcare din bisericile, adunarile pe care le cunoastem, vom opserva un fenomen care se gasete In unele  nu In toate.Acolo unde acest fenomen de atac al celui rau sunt casele care vor sa tina la sfintenie.Unde lucrurile se desfaoara ca si la un spectacol acea biserica, adunare,  nu este zidita de Dumnezeu.dacă nu păzeşte Domnul o cetate,Psalmistul cu toate ca era Imparat se vedea neputincios de a pazi Casa lui Dumnezeu de aracurile celui rau. La Israeliti spuneam cu alta ocazie ca rare au fost perioadele de liniste. Dusmanii se regrupau si atacau din nou. Daca nu ar fi fost Dumnezeu care sa ia grija de aceasta casa, cetate ar fi fost nimicita. Uite, tot asa se Intampla si cu Casa in care este vizibila sfintenia. Chiar daca pentru moment se linistesc lucrurile, cel rau Is aduna fortele si ataca din nou. Iata dece este necasar casa sa fie pazita de Insusi Dumnezeu.

 

         Sunt unii care se erijaza ei Insusi In aparatori ai casei lui Dumnezeu, Si Uza a vrut el sa vina In ajutorul carului In care era Chivotul Domnului, dar Dumnezeu nu a privit bine la actiunea lui Uuza. 1 Cronici 13;9,10.Cu alta ocazie am spus ceva din acest loc cu Uza.Tot asa nu priveste bine pe cei care vor ei sa ia grija de Casa lui Dumneezu ne fiind pusi de El.Am spus mai sus ca, aseman Casa cu o cetate unde copiii lui Dumnezeu Is gasesc refugiul. degeaba veghează cel ce o păzeşte.Am citit de unii care erau pusi de oameni sau chiar ei Insusi s-au pus sa ia grija de casa lui Dumnezeu. Numai ca, sau vazut In comportamentul lor fie lacomia de bani sau chiar si pacatul curviei. Ei bine, In astfel de casa de cetate nu troneaza sfintenia.Ce e trist ca, cei care se strang tolereaza astfel de lucruri care nu aduc cinste casei lui Dumnezeu. Iata dece spun potrivit cu ce citim In Psalmul 93;5. Domnul Hristos nu e In mijlocul celor ce se strang Intr-o astfel de casa unde nu e sfintenie. Fac aceasta afirmatie cu toata raspunderea.Sfintenia are si ea multe laturi de cum se manifesta In viata celor care pretind ca sunt credinciosi.Am spus ca poti sa te numesti crestin dar nu si Copil al lui Dumnezeu, Este o diferenta de intimitate pe care nu ai sa o gasesti decat numai Intre un Tata si Fiul Sau.Cu alte cuvinte, la cei nascuti din nou.

 

John Balarie- Los Angeles California!

https://fischerdotcom.wordpress.com/2017/02/10/psalmul-1271-daca-nu-zideste-domnul-o-casadegeaba-lucreaza-cei-ce-o-zidesc/

///////////////////////////////////////

 

Eliphas Levi, cel care a inventat magia si ocultismul modern

 

Eliphas Levi a fost unul dintre cei mai mari magicieni ai lumii. Desi de nationalitate franceza, nascut sub numele adevarat de Alphonse Louise Constant, el si-a luat numele evreiesc de “Eliphas Levi”, intrucat, in acea perioada, evreii erau asociati cu esenta exotica a tinuturilor indepartate, cu practicile stranii si stiinta magica. Scrierile sale sunt pline de referinte extraordinare la misterele secrete ale Talmudului, Zoharului si altor texte iudaice. Levi era de asemenea pasionat si dedicat traditiei mistice iudaice a Kabbalei. Faptul ca avea un nume iudaic era bine pentru credibilitatea sa ca savant kabbalist.

 

Visator si solitar, Levi a studiat la un mic seminar, Saint Nicolas du Chardonnet; acolo a studiat pentru a deveni preot, pana cand a fost eliberat de vesminte pentru ca „a predicat doctrine contrare bisericii”. Exact care sunt aceste doctrine nu este clar si este foarte probabil ca aveau de-a face cu magia sexuala.

 

Experienta unei necromantii

 

In 1854, Eliphas Levi a facut prima incercare de practicare a necromantiei, in timpul unei calatorii la Londra. O femeie misterioasa, ce pretindea ca este o adepta, l-a rugat sa conjure spiritul lui Apollonius din Tyana, marele magician antic. Fiind de acord cu acest lucru, Levi a trecut prin anumite pregatiri, care includeau doua saptamani de dieta vegetariana, o saptamana de post, care includea si meditatii despre Apollonius si conversatii imaginare cu acesta.Cand s-a simtit pregatit pentru ritual, s-a imbracat intr-o roba alba si a intrat in camera sa magica cu oglinzi pe pereti. A plasat o masa acoperita cu piele alba de miel in centrul camerei. Pe masa, a pus doua vase de metal in care a aprins focuri, ierburi si tamaie. Apoi a inceput incantatiile, care au durat douasprezece ore. I se facea din ce in ce mai frig pe masura ce intra mai adanc in ritual. Dupa douasprezece ore, podeaua de sub el a inceput sa se scuture. A vazut o aparitie intr-una din oglinzi. A cerut fantomei sa apara. La a treia cerere, a aparut un spirit gri in fata sa, subtire si trist si invaluit din cap pana in picioare intr-un giulgiu gri. Levi era infricosat si ii era foarte frig. Aparitia a atins sabia de ritual a lui Levi, facandu-i bratul sa amorteasca. Levi a scapat sabia si si-a pierdut cunostinta.Cum a povestit Levi, bratul i-a fost inflamat mai multe zile dupa eveniment. Nu a pus intrebari cu glas tare. Acestea erau fixate in mintea sa si aparitia raspundea in mod telepatic. Raspunsurile au fost „moarte” si „mort”, dar Levi nu a dezvaluit intrebarile. Levi a ramas neconvins ca l-a conjurat pe Apollonius in acel ritual particular, dar in alte ritualuri a pretins ca l-a conjurat pe Apollonius de mai multe ori.”

 

Cartile de magie ale lui Levi

 

In 1854, Levi a vizitat Anglia, unde l-a intalnit pe romancierul Edward Bulwer-Lytton, care era interesat in rozicrucianism ca tema literara, si era presedintele unui ordin rozicrucian minor. Impreuna cu Lytton, Levi a hotarat sa scrie un Tratat de Magie. Acesta a aparut in 1855, sub titlul „Dogma si Ritualul inaltei Magii”, si a fost tradus in engleza de Arthur Edward Waite ca „Magia Transcendentala”. In „Dogma si Ritualul inaltei Magii”, Levi a dedicat 22 de capitole celor 22 de carti atuuri sau Arcane Majore din Tarot. A legat toate cartile de literele alfabetului iudaic si de aspectele lui Dumnezeu. Unii experti au numit acest lucru un efort semnificativ, pe cand altii l-au facut ignorant.

 

Teoria luminii astrale

 

De asemenea, Levi a proclamat o Teorie a luminii astrale, pe baza credintei sale in magnetismul animal. In Teoria sa, lumina astrala este similara oricarei alta, o forta a vietii fluida care umple intreg spatiul si toate fiintele vii. Acest concept nu era original, ci fusese sustinut de altii in secolul al XlX-lea. Levi a afirmat: „A controla Lumina astrala inseamna sa controlezi toate lucrurile; vointa unui magician talentat nu are limita in putere.”

 

Alte carti oculte

 

Scrierile lui Levi au fost laudate ca fiind exterm de imaginative, dar nu tocmai precise. Prima si probabil cea mai importanta lucrare a sa a fost „Dogma si Ritualul inaltei Magii”, urmata de „Istoria Magiei”, „Cheia Marilor Mistere” si alte carti oculte. Levi a afirmat ca a fost influentat de un scriitor si ocultist anterior lui, Frances Barrett. La randul sau, l-a influentat pe alt scriitor si ocultist, Sir Edward Bulwer-Lytton, pe care l-a vizitat in Londra in 1861. Bulwer-Lytton a scris „Ultimele zile ale Pompeiului” si alte numeroase carti oculte, ceea ce a dus la popularizarea Magiei la sfarsitul secolului al XlX-lea. Amandoi au devenit membri ai unui grup secret, pe care este posibil sa-l fi organizat Bulwer-Lytton, unde se studia divinatia in cristal, magia, astrologia si hipnotismul.

 

Pana la moartea sa, Levi si-a castigat traiul din scrierile sale oculte si lectiile predate. Prin popularitatea sa, a avut un cult care l-a urmat, influentand pe altii sa-si scrie propriile carti. Ordinul esoteric al „Rasaritului Auriu” (“Golden Dawn”), fondat la Londra in 1888, a adoptat multe din magia lui Levi. Aliester Crowley, care s-a nascut in anul in care a murit Levi, a pretins ca este reincarnarea acestuia.

 

 

https://www.almeea.ro/eliphas-levi-cel-care-a-inventat-magia-si-ocultismul-modern/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Cum Satana si ingerii sai malefici inseala oamenii pe Internet

 

Chiar daca unii nu credeti, pretindeti pentru o clipa ca atat Dumnezeu cat si Satana sunt fiinte reale. Si ca Dumnezeu este omniprezent, in timp ce Satana este un inger cazut care nu poate fi decat intr-un singur loc la un moment dat. Dumnezeu, desigur, fiind Creatorul, iar Satana este fiinta creata.

 

OK, sa trecem mai departe. Satana a devenit mandru si a incercat sa uzurpeze autoritatea lui Dumnezeu, pentru asta fiind alungat repede din Ceruri. Acest lucru l-a infuriat foarte tare, ura lui determinandu-l sa se opuna scopurilor lui Dumnezeu. Omul, ca si Satana, a cazut din Imparatia lui Dumnezeu. Iar singurul mod prin care omul a putut fi iertat si adus intr-o relatie corecta cu Dumnezeu a fost acela al jertfei pe cruce a fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

 

In tot acest scenariu, ce strategii ar putea concepe un inger inteligent malefic, pentru a se opune scopurilor si imparatiei lui Dumnezeu? Satana nu e singur si se foloseste de alti ingeri cazuti care il slujesc in scopurile sale diabolice. Fiecaruia dintre acesti slujitori ai Satanei i se atribuie un anumit teritoriu geografic in care sa indeplineasca ordinele stapanului. Ce strategii ar putea folosi pentru ca Satana si armata sa de ingeri malefici sa atraga de partea sa pe oameni?

 

Strategia 1 – Convinge omul ca este propriul sau zeu. Il pacaleste sa creada ca nu este responsabil fata de un Creator. Cu alte cuvinte, il face pe om sa creada ca lumea se invarte in jurul lui. Trebuie ca omul sa-si indrepte ochii spre interior, si nu in ​​sus.

 

Strategia 2 – Creste o gramada de profeti mincinosi care propun o varietate de religii alternative. Orice religie este in regula, atat timp cat nu este vorba de crestinism. Orice practici religioase sunt bune, atat timp cat nu implica incredere in Iisus. De fapt, foloseste religia falsa ca arma impotriva crestinismului, convingandu-l pe om ca, atata timp cat caseta de religie este bifata in viata sa, totul se va dovedi bine pana la urma.

 

Strategia 3 – Activeaza dorintele pacatoase ale omului. Incearca sa indeplineasca acele dorinte, astfel incat ele sa devina obiceiuri dependente care sa-l indeparteze pe om si mai mult de Dumnezeu. Omul ii va uri pe ceilalti, va tine ranchiuna si va trai cu amaraciune si resentimente. Foloseste pofta, lacomia, gelozia si orice arma aflata la dispozitia sa.

 

Strategia 4 – Face ​​tot ce trebuie pentru a-l convinge pe om ca Scriptura nu este altceva decat o gramada de mituri. Convinge omul ca doar „fundamentalistii” sunt suficient de naivi ca sa creada asa ceva. Trebuie sa submineze orice incredere pe care omul o plaseaza in Cuvantul lui Dumnezeu.

 

Strategia 5 – Foloseste stiinta impotriva omului. Il face pe om sa creada ca stiinta ofera toate raspunsurile de care are nevoie in viata si sa respinga orice credinta in supranatural. Aceasta include chiar si respingerea existentei Satanei, a ingerilor, a minunilor si a lui Dumnezeu.

 

Strategia 6 – Convinge omul ca nimeni nu poate sti cu adevarat daca exista sau nu viata dupa moarte. Tine omul atat de ocupat cu activitatile din aceasta lume, incat abia are timp sa se gandeasca la probleme mai profunde, precum eternitatea si nemurirea sufletului.

 

Ce-i mai trist e faptul ca aceste strategii se propaga foarte mult in zilele noastre si pe Internet…

https://www.almeea.ro/cum-satana-si-ingerii-sai-malefici-inseala-oamenii-pe-internet/

//////////////////////////////////////

Cum magia neagra controleaza umanitatea! Illuminati a distrus societatea avansata a Atlantidei si ne-a inlantuit pe noi, oamenii!

 

Pentru a explica cum a ajuns lumea noastra sa fie controlata de un mic grup de persoane pe care noi ii numim Illuminati, ar trebui sa se stie tot adevarul despre magia neagra si modul in care ea este folosita impotriva vointei noastre libere. Prin intelegerea magiei negre, omul isi poate da seama cat de mult a trait el in iluzie. Fiind la inceputul Erei Varsatorului, acum este momentul de a folosi lumina din noi sa straluceasca, si de a trece dincolo de valul care ne inconjoara fiinta.

 

Ce este magia?

 

Magia, in general, este un cuvant folosit pentru a descrie incercarea de a influenta o actiune sau o persoana, prin utilizarea de ritualuri, simboluri, actiuni, gesturi si limbaj. Vrajile magice pot comunica cu constiinta altor dimensiuni, pentru a solicita ajutor in a se manifesta.

 

Magia neagra vs magia alba

 

Diferenta dintre magia neagra si magie alba este aceea ca magia neagra incalca liberul arbitru al indivizilor si abuzeaza de instrumentele care au fost destinate pentru a ajuta la ascensiunea spirituala. In timp ce la magia alba, este vorba despre alchimie si transformare intr-un sens spiritual, magia neagra este folosita pentru dominatie, putere si control. Deoarece traim intr-o lume a dualitatii, totul are opusul sau.

 

Magia ne conecteaza dincolo de realitatea noastra. Magia este de fapt un instrument multidimensional utilizat pentru a forma iluzia pe care noi o vedem, simti si auzi, si aceasta putere a fost ascunsa de noi inca din vremea Atlantidei. Acesta a fost transmisa doar preotilor si preoteselor, care i-au invatat pe oameni cum lucrurile se pot manifesta cu ajutorul unei energii fara forme. Magia a fost destinata utilizarii persoanelor avansate spiritual, care au avut o intelegere a puterii ei de manifestare si au fost capabili s-o foloseasca in mod responsabil, pentru binele omenirii.

 

Cum magia a provocat caderea Atlantidei?

 

Pe Atlantida au existat si oameni egoisti si lacomi, la fel cum sunt cei din Illuminati astazi. Desi corpul uman mental (mintea) si corpul spiritual au fost ancorate in dimensiunea a cincea, corpul fizic a fost ancorat in a treia dimensiune. Prin libera vointa, cineva ar putea explora de-a cincea dimensiune, in timp ce se afla in corpul fizic tridimensional, in timp ce altul ar putea alege sa vibreze in cea de-a treia dimensiune (mai joasa).

 

Ceva s-a intamplat in Atlantida, care nu trebuia sa se intample. Oamenii egoisti si lacomi au pus mana pe ritualurile antice folosite de preoti si preotese, si le-au utilizat pentru a avea parte de bogatie si putere in Atlantida. Ei au intentionat sa preia controlul asupra intregii planete, nu doar asupra Atlantidei, si se pare ca au avut succes.

 

Rezultatul acestor actiuni a fost aparitia unei rupturi in dimensiunea inferioara a patra, planul astral. Acesta este unul dintre cele mai urate locuri care se poate imagina vreodata, fiind comparat cu un “iad”. Extraterestrii reptilieni, spirite pamantene si djinni (genii si scamatori) sunt cateva dintre fiintele malefice din planul astral. Aceste fiinte au venit prin ruptura si s-au infiltrat in Atlantida, atasandu-se de cei cu vibratie scazuta. Ei aveau nevoie de sange uman, pentru a se ancora in dimensiunea noastra, si s-au folosit de cunostintele lor de manipulare a mintii, pentru ca oamenii sa le dea ceea ce aveau nevoie.

 

Aceste fiinte malefice au distrus civilizatia Atlantidei, si au continuat sa domneasca pe intreaga planeta prin incarnare. Ei au fost in stare sa faca acest lucru prin crearea unei adevarate linii genealogice de “sange pur”, inca de la inceputul sosirii lor, avand capacitatea de a-si proiecta esenta intr-un corp uman. Ei au facut acest lucru cu magia neagra prin utilizarea ritualului sangelui. Aceasta linie genealogica este foarte protejata astazi, membrii Illuminati incrucisandu-se doar intre ei.

 

De fiecare data cand a fost o sansa pentru umanitate sa se elibereze de aceasta iluzie magica, incercarile au fost zadarnicite de fiintele malefice, iar umanitatea a cazut in continuare si in continuare intr-o vraja profunda. In urma cu aproximativ 7.000 ani, fiintele intunecate au inceput sa distruga cat mai multe probe ale societatii atlante, ascunzand ramasitele de puteri magice de oamenii obisnuiti.

 

Cunostintele de magie alba au fost atent pazite de esenieni si cavalerii templieri de-a lungul veacurilor si au fost transmise prin viu grai si simboluri secrete. Dar, din pacate, si o parte din acestia au fost infiltrati de fiintele malefice si factiuni ale societatilor secrete au continuat sa practice ritualuri intunecate in spatele usilor inchise.

 

Controlul mintii si manipularea iluziei

 

Planul de a lua complet asupra planetei a fost un succes imens, datorita manipularii mintii de catre fiintele malefice. Sacrificii sangeroase au fost necesare pentru ca acestea sa ramana in viata, sa mentina oamenii intr-o stare scazuta de vibratii si sa pastreze secretul. Controlul mintii umane a devenit ca un program de calculator, in care gandirea este manipulata. Diferite forme de tehnologie sunt utilizate pentru a se asigura ca oamenii nu se mai trezesc din acest control. Controlul mintii si manipularea iluziei este forma de magie neagra de care are parte omenirea astazi.

 

https://www.almeea.ro/cum-magia-neagra-controleaza-umanitatea-illuminati-a-distrus-societatea-avansata-a-atlantidei-si-ne-a-inlantuit-pe-noi-oamenii/

 //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

  

 

Biserica Catolică în prag de dezastru: După ce mulți preoți au recunoscut că sunt homosexuali acum se cere eliminarea homosexualității dintre păcate; Un cercetător detonează piața suplimentelor alimentare vândute în farmacii: „Sunt apă de ploaie!” Noua generaţie de americani este nevoită să-şi vândă ovulele pentru a-şi achita datoriile; SRI se autodenunță; Inteligența artificială – pericol pentru omenire? Ștefan Hawking a avertizat despre pericolul inteligenței artificiale – dar AI ia dat o voce ; Pericolul inteligenței artificiale; Interviu cu Corey Goode – Pericolul Inteligenței Artificiale; OSHO: Este posibil să încerci să schimbi lumea, fără să fii agresiv? Avertisment: Evoluţia inteligenţei artificiale, pericol pentru omenire; Cioran, Noica şi Nae Ionescu: legăturile cu Garda de Fier şi miza „de Nobel” a inculpării lui Eliade ca legionar. „Această mişcare îmi dădea dramul de convulsie”; Geniile României – cum gândeau oamenii care ne-au schimbat ţara? Eminescu nu lectura cuvânt cu cuvânt, ci fraze întregi. Henri Coandă deţinea secretul vorbirii; Arestarea lui Constantin Noica pentru” uneltire contra orânduirii sociale”; Alegerile din 1946 și represiunea față de rezistența anticomunistă: cazul Iosif Capotă;: Alegerile din 1946 – nu a contat cine a votat, ci doar cine a numărat voturile;” Tarzan din Carpați”, omul care s-a ascuns de comuniști timp de 33 de ani; Evreii în conștiința lumii: trecut uitat, trecut edulcorat–interviu cu Dara Horn; Poezia are de jucat un rol în salvarea democrației–interviu cu Martin Espada; Porno-globalie în familie ingerie -Fostul papă Benedict al XVI-lea, acuzat de lipsă de acţiune în scandalul preoţilor pedofili (raport); Minciuni papale şi criza bisericii catolice; condamnat, în celebrul proces „Noica-Pillat”, la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”; Vladimir Bukovski: Un mod foarte eficient de a controla opoziția în Rusia, în Uniunea Sovietică; Viața lui Nicolae Steinhardt, intelectualul devenit monah; Istoria furată. Condamnați fără vină: liderii politici și intelectualii români au fost exterminați de comuniști; Amintiri din temniţele comuniste – SANDU LĂZĂRESCU DESPRE PROCESUL INTELECTUALILOR; Cum au fost lichidați intelectualii români opozanți ai regimului comunist și cum lăuda un torționar ororile comise de comuniști… REFLECȚIILE LUI KISSINGER ASUPRA LUMII; REFLECȚIILE LUI KISSINGER ASUPRA LUMII; SCULPTÂND ÎN TIMP DE ANDREI TARKOVSKY; OCHIUL INIMII DE FRITHJOF SCHUON; Desertaciune si goana dupa vant ajunge tot ce se face fara Dumnezeu cel viu si adevarat-neiconat… Dupa ce i- a ajutat pe pesedisti sa preia puterea…USR începe să se dezintegreze. Mărturia unui membru de partid: Incompetența, impostura și abuzul de putere sunt la loc de cinste la noi… ARBORELE GNOZEI DE IOAN PETRU CULIANU; ATENŢIE! OMUL IRADIAZĂ CEEA CE PRIMEŞTE… dieta magnetică produce magnetism spiritual; Gândirea Luciferică a lui satan îl sapa pe Dumnezeu dar, în final, ajunge în fundul gheenei pentru veşnicie… Pippidi, puternic semnal de alarmă: Putin nu mai are demult nici o jenă să lichideze pe față pe opozanții săi. Arta de a dansa cu ursul necesită pricepere”” AMINTIRI” DE MIHAIL GORBACIOV; Putinistii din Turcia sunt alăptaţi de Pontistii pesedisti şi prin… ulă de la Useristi, fără să invadeze doar Ucraina… Prostia la români. Dăm miliarde de euro pentru autostrăzi turcilor și chinezilor… Turcii lui Erdogdan și ai lui Ponta au câștigat cel mai mare proiect de autostradă din România

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Gandirea Luciferica a lui satan il sapa  pe Dumnezeu dar,in final,ajunge in fundul gheenei pentru vesnicie…Pippidi, puternic semnal de alarmă: Putin nu mai are demult nici o jenă să lichideze pe față pe opozanții săi. Arta de a dansa cu ursul necesită pricepere”  

 

de Marinela Anghelus

WWW.ROMANIACURATA.RO

 

Într-un editorial pentru România Curată, președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, atrage atenția asupra faptului că Rusia, dată fiind supremația ei în domeniul energetic și militar „este cea mai mare amenințare pe termen scurt și mediu pentru securitatea europeană”. Pippidi este de părere că, dacă Rusia nu se amesteca în Siria, de exemplu, nu aveam criza refugiaților care a dat o lovitură Europei din care nu ne-am revenit complet nici până astăzi.

 

„A cere Occidentului democratic să fie la fel de monolitic ca autocrația lui Vladimir Putin e o eroare și conceptuală, și tactică. Arta de a dansa cu ursul necesită pricepere”, spune președintele Societății Academice din România (SAR).

 

Redăm integral articolul semnat de Alina Mungiu Pippidi:

 

Chiar dacă pot exista țări europene ale căror interese sunt mai puțin direct opuse Rusiei decît România, Balticele sau Polonia, și care pot obține de la Vladimir Putin înlesniri privind prețul gazului, nu există nimeni în UE sau NATO să se simtă bine cu milioane de soldați ruși și armament nuclear la granițe. Există cert o unitate europeană de interese contra Rusiei. Iar diferențele de poziții dintre belicoasele țări de la frontiera cu Rusia, ca noi, țările vest-europene și Anglia sunt legitime și nu reprezintă fracturi iremediabile.

 

Dar avînd în vedere că acum cinsprezece ani Rusia retrăsese rachete, submarine și trupe aproape de peste tot, cu excepția Transnistriei, iar azi sunt toate înapoi, a nu chestiona politica occidentală din ultimii 15 ani, a ne imagina că există o singură abordare și aceea trebuie să continue indiferent de rezultate, a cere Occidentului democratic să fie la fel de monolitic ca autocrația lui Vladimir Putin e o eroare și conceptuală, și tactică.

 

Apelul la unitate în Occident e adesea confundat cu acceptarea fără discuții a punctului de vedere american. Or, americanii au greșit privitor la Irak și la Afganistan, deși au existat păreri contrarii și atunci și alternative (drone, intervenții limitate de scurtă durată, etc). Americanii nu ascultă întotdeauna de aliați și nu valorifică destul varietatea de expertiză care există în sînul Occidentului. Unilateralismul caracterizează nu doar administrațiile republicane. Victoria Nuland a devenit celebră cu ”Fuck the EU” al ei, într-un episod de la care s-a ajuns în linie dreaptă la criza de azi. Asta făceau europenii atunci, atrăgeau atenția că va veni momentul previzibil de azi în chestiunea ucraineană și trebuie să avem un plan. Altul decît să tot împingem în ruși că tot vor continua să se retragă. Uite că nu se mai retrag și s-au înarmat la loc, am ratat momentul istoric.

 

Ca atare, Emmanuel Macron nu e trădător că se duce la Moscova și nu se duce să vîndă Ucraina, chiar dacă o avea planuri să arate bine și în campania lui prezidențială. Adepții dialogului au și ei campanii electorale, ca și adepții confruntării ca Boris Johnson. Putem prezuma la toată lumea și profit politic, și de aceea nu merită să ne pierdem vremea cu suspiciuni politice, ele sunt prezumate și acceptate, hai să vedem pe fond.

 

Putin ne cere garanții privitoare la securitatea Rusiei, dar și le-a luat deja. Ele sunt Transnistria, Crimeea, Ucraina de Est pe care deja o are, și Bielorusia pe care a ocupat-o zilele din urmă, după ce în toamnă s-a speriat că opozanții sprijiniți de Occident îl vor da jos pe Lukașenko (care nu e etern) și s-a decis că mai bine control direct decît indirect. Garanții mai bune ca astea noi nu avem cum să îi dăm, și ce e în discuție e doar ocuparea directă a întregii Ucraine și a Georgiei, din care a plecat tot la intervenția unui președinte francez, Nicolas Sarkozy, la precedenta invazie.

 

Nu are sens să pretindem că noi nu sprijinim opoziția din Bielorusia sau Rusia, pentru că o facem, din considerente de valori democratice, ca și strategice. Angela Merkel a trimis un avion să îl salveze pe Alexei Navalny, a fost decizia lui după ce a fost salvat să se întoarcă în gura lupului. Putin nu mai are demult nici o jenă să lichideze pe față pe opozanții săi, oriunde s-ar afla, și să considere orice sprijin acordat lor ca o amenințare. Cum și e. A lichidat oameni în Anglia și la Berlin, în parcul din fața sălii mele de sport, și sentința unei curți germane spune în clar că a fost o comandă oficială.

 

Cu ursul nu poți cîștiga la trîntă, nu faci decît să creezi mai multe victime. Trebuie o strategie mai complexă, eșalonată în mai multe etape. Noi nu trebuie să părem uniți în belicozitate, că un lucru care îl ține pe loc pe Putin de la mișcări radicale e și ideea că există țări din Europa cu care poate vorbi, cu care se poate ajunge la o înțelegere. Foarte bine că există, cînd dansezi cu ursul e bine să ai mai mulți parteneri, unii să joace bad cop, alții good cop. E foarte bine că există Macron și face ce face. Destul să fim uniți în obiectivele ca deescaladarea, pe termen scurt, și pe termen lung dezarmarea și reducerea dependenței de gazul rusesc, de fluxurile financiare rusești, un adevărat pericol în băncile engleze și germane, de capitalul imobiliar rusesc, că au cumpărat Londra și Berlinul pe bucăți, de afacerile cu Rusia, că în Saxonia o firmă din trei din asta trăiește. Unitatea nu trebuie să o arătăm în discurs, de parcă Putin se sperie el de textele noastre, ci în decizii de durată lungă. Ar trebui să lăsăm UE să negocieze gazul unitar pe viitor pentru toți membrii și țările asociate cu Rusia, de exemplu (asta include Moldova, care luptă de una singură), acolo într-adevăr forța și unitatea noastră ne-ar obține prețuri mai bune (cum am făcut cu vaccinurile, de unde am învățat niște lecții). Dacă facem asta putem să le dăm și conducta în schimbul retragerii din Ucraina de Est, mai ales dacă avem un plan consistent cum să înlocuim treptat gazul, conform strategiilor noastre verzi pe care aruncăm găleți de bani fără considerente strategice suficiente. La fel, trebuie să avem un plan financiar comun contra spălării de bani, care acum nu există și care nu se rezolvă prin sancțiuni individuale și temporare. Sigur să trebuie să dăm sancțiuni, și să le agreăm cu toții, dar nai ales trebuie să agreăm politici mult mai ample și permanente care ar crește siguranța noastră energetică și financiară contra Rusiei, și unde cei cu gura mare ca Anglia sunt de fapt foarte vulnerabili, că iau comisioane enorme din spălatul banilor rusești. Da, ne-am simți toți mai bine dacă ar mai conduce Angela Germania, dar asta e situația, și să nu se îngrijoreze nimeni, cu toate particularitățile ei Germania nu e cu Rusia, sunt doar unii vînduți, dar din aceia sunt și la Londra, și destui, dar nu sunt miniștri sau cancelari.

 

Dacă admitem că Georgia și Ucraina nu pot fi decît neutre acum și pe viitor nu mi se pare că admitem altceva decît realitatea. Dacă putem apăra democrația în astea două țări (în Georgia președintele Saakașvili e închis pe motive politice și nu facem destul să îl eliberăm) neutralitatea lor e un preț mic. Nu are sens să urlăm că au dreptul – ipotetic – să fie în NATO, cînd ele pierd repede drepturi pe care le aveau deja acum cîțiva ani sub influența Rusiei. Poți apăra ceea ce ai deja, nu poți vinde chiar ursului pielea ursului din pădure.

 

Dar mai ales marea miză pe care o văd este să întoarcem pagina și cursul înarmărilor, să readucem Rusia la starea de spirit în care concepem o dezarmare reciprocă din nou. Data trecută s-au retras numai ei, așa că nu va fi ușor. Nimeni să nu își închipuie că putem obține asta pe gratis, dar acesta e obiectivul fundamental, și evident că nu trebuie să sacrificăm Ucraina, Georgia sau Moldova, dar nici nu le putem restitui vreodată frontierele și desface ce a făcut Stalin cu atîta abilitate, să le facă să includă minorități și teritorii care nu au fost ale lor și unde locuitorii nu vor să fie georgieni, ucraineni sau români. Vorbim doar de salvarea limitată, a instituțiilor democratice și acordurilor de asociere cu UE din aceste țări.

 

Între timp, arta de a dansa cu ursul necesită pricepere, și parteneri diferiți, cîtă vreme avem aceleași obiective poate învățăm să tolerăm diversitatea, că nu copiind brutalitatea rusească o să îi învingem pe ruși, și nu cu retorica se cîștigă războaiele.

 

Deși au trecut anii, poate sunt utile și azi articolele mele vechi din România liberă despre cum să înțelegem Rusia sau despre Crimeea. Că din păcate gîndirea și cunoștințele despre Rusia nu au progresat prea mult la noi nici în atîția ani, numai arhiva de la RL a devenit mai inaccesibilă.

https://psnews.ro/pippidi-puternic-semnal-de-alarma-putin-nu-mai-are-demult-nici-o-jena-sa-lichideze-pe-fata-pe-opozantii-sai-arta-de-a-dansa-cu-ursul-necesita-pricepere-624656/

//////////////////////////////////////

”AMINTIRI” DE MIHAIL GORBACIOV

Post author:Florin Cosma

 

Rolul jucat de Gorbaciov în istoria lumii este de netăgăduit, fie că este vorba de reformarea Uniunii Sovietice, incheierea Războiului Rece sau apropierea de Occident a țării conduse de el. În ”Amintiri” se prezintă mai mult fața lui umană decât cea politică. Desigur veți citi mărturiile și impresiile sale despre diverse întâlniri cu oameni politici și lideri, Reagan de exemplu. Apare și Putin menționat. Să vedem ce spune însuși Gorbaciov despre această carte: ”nu este un volum de memorii (…) deși există în ea și pagini memorialistice. Cartea nu e nici roman, nici măcar relatarea unor fapte istorice reale. Este povestea vieții noastre împreună [el și Raisa], așa cum am scris-o eu”. Într-adevăr, importanța pe care a avut-o Raisa (n. 1932 – d. 1999), soția lui, este sugerată în carte în repetate rânduri.Veți putea arunca o scurtă privire în trecutul său, trecutul personal, banal în multe privințe. ”A spune că munca la combină era grea e un eufemism. Era o muncă istovitoare: câte 14, ba chiar și până la 20 de ore pe zi, până la epuizare completă. (…) Era nu arșiță, ci pârjol, un adevărat iad, praf, duruitul neîncetat al fierului (…) Era grea munca țăranilor. Dar nu aducea îndestulare în casele colhoznicilor”. M-a atras această mărturie a sa despre munca pe câmp alături de tatăl său, întors din cel de al doilea răzvoi mondial. În privința perioadei de studenție un lucru mi s-a părut frumos: ”Trăiam totuși ca niște studenți nevoiași. (…) La sfârșitul lunii trebuia adeseori să trec fie la mâncare rece, fie la fasole cumpărată din magazin. Cu toate acestea, ultima rublă o cheltuiam nu pe mâncare, ci pe biletul la cinema.” Cu ultima rublă alegea ceva mai important ca mâncarea, câti ar face așa ceva, în loc să-ți iei mâncare când ești cu stomacul gol să alegi un film, un teatru, o carte. De fapt a-ți cumpăra un bilet de film e și mai și, cartea o iei după tine, e palpabilă, cu filmul rămâi numai în minte.

 

În legătură cu începutul relației lor (a lui cu Raisa) avem următoarea amintire: ”A venit prima noastră iarnă în Stavropol. Ne era foarte greu să trăim numai din salariul meu și să le mai și plătim proprietarilor pentru cameră. Ne întăream sufletul până la următorul salariu (…)”. Cine nu a trecut prin momente ca astea sunt destui, lumea e plină de lideri politici cu vieți privilegiate sau rapid îmbogățiți însă aceștia nu-și pot dezvolta o perspectivă echilibrată asupra vieții, devin lideri detestați. Oricum, nici Gorbaciov nu a scăpat de înjurături și îmbrânceli, mai ales din partea celor care-l fac vinovat pentru căderea URSS și într-un fel au dreptate, perestroika sa le-a dat libertatea rușilor și popoarelor componente URSS să-și aleagă alt drum. Intenția era să se creze o societate democratică nu una scindată însă nu a ieșit. Și-au mai vârât și alții probabil coada.

 

Mai sunt multe alte fragmente pe care eu le consider plăcute, lucruri cu care rezonez atât ca trăire cât și ca mentalitate. Nu mă așteptam la asta. În carte nu e vorba despre comunism, culmea, iar în ce privește politicul veți găsi o lipsă de îndoctrinare uimitoare pentru un om care și-a dezvoltat cariera profesională alături de partidul comunist și partid care l-a acceptat, promovat și în final susținut în poziția supremă de conducere. Se conturează și atmosfera din Kremlin care uneori îmi lăsa impresia că era pur și simplu o adunare de prieteni (tovarăși) care decideau lucruri importante în cadrul unor discuții atât de simple încât puteau să fie purtate la o bere. Desigur, realitatea nu era așa, însă discuțiile purtate de exemplu între Gorbaciov și Andropov în ”camping”, la ”un grătar la iarbă verde”, cu siguranță au jucat un rol important. Practic pentru a avea o poziție trebuia să le fii prieten, dovadă și ritualul de inițiere pe care îl descrie în carte.

 

În concluzie au fost unele din cele mai frumoase 500 de pagini pe care le-am citit de ceva timp. Are să vă placă dacă vă pasionează istoria. O consider o carte importantă chiar dacă ea nu conține, practic, nicio dezvăluire, o carte cu amintiri dintr-o eră ce s-a sfârșit.

 

 

https://florincosma.ro/amintiri-de-mihail-gorbaciov/

 

///////////////////////////////////////////////////////

Cum sa ne crestem “magnetismul nostru spiritual”: din secretele unei diete

 

 

Mancarea este foarte importanta pentru evolutia noastra spirituala, dintr-un motiv foarte simplu: toate celulele, inclusiv cele din alimentele pe care le consumam, au inteligenta latenta si ne pot influenta mintea si celulele creierului.

 

Alimentele naturale precum fructele crude, legumele si nucile au un efect armonios si de intarire asupra mintii si permit energiei vietii sa curga nestingherite prin corp. Carnea, care retine vibratiile durerii, fricii si maniei animalului sacrificat, precum si alimentele denaturate nu sunt corespunzatoare pentru echilibrul mintii, aceasta neputand directiona energia vietii pentru a vindeca orice parte a corpului.

 

ATENTIE! OMUL IRADIAZA CEEA CE PRIMESTE… dieta magnetica produce magnetism spiritual

 

Pentru a avea magnetism, trebuie sa ne mentinem corpul liber de otravuri. Daca corpul nostru este plin de otravuri, nu mai avem parte de energia de care avem nevoie pentru eliberarea spirituala. Daca suntem curati in interior, atunci toata energia poate fi afisata prin ochii nostri, prin chipul nostru si prin corpul nostru.

 

Trebuie sa fim atenti la dieta. Alimentele crude produc magnetism. Nuca de cocos produce mult magnetism. Sfecla, spanacul si salata verde sunt pline de vitalitate si va ofera magnetism.

 

Prea multa carne va face sa va pierdeti magnetismul, deoarece magnetismul animal va modifica magnetismul spiritual. Carnea ne determina sa ne concentram prea mult pe planul fizic. Daca mancam putina carne, nu este deloc rau, dar daca o consumam zilnic, atunci acest lucru ne va distruge calitatile magnetice.

 

Prea mult amidon si proteine ​​retin otravurile in organism. Dar, consumul de fructe si legume ne poate ajuta sa dezvoltam magnetismul. Fructele sunt chiar mai magnetizate decat legumele – sunt pline de soare si energie vitala.

 

Mancatul in exces este rau. Postul este foarte bun, deoarece ofera stomacului odihna.

 

In concluzie, nu trebuie doar sa avem credinta in Dumnezeu si atat; putem avea credinta in Dumnezeu, insa sa tinem cont si de legile dietei.

https://www.almeea.ro/cum-sa-ne-crestem-magnetismul-nostru-spiritual-din-secretele-unei-diete/

/////////////////////////////////////

 

 

 

ARBORELE GNOZEI DE IOAN PETRU CULIANU

Post author:Florin Cosma

Ce se află dincolo de cerul înstelat al nopții, ce se află ascuns adânc în inimile noastre, un suflet, o lumină, ceva ce nu aparține acestei lumi? Este carnea aceasta, carnea pe care o denumim ”eu” rodul unui hazard, opera unui demiurg sau planul lui Dumnezeu? Aceste întrebări și multe altele au acompaniat specia umană timp de milenii iar cazul gnosticilor este unul cu adevărat uimitor.

 

Cartea “Arborele Gnozei” a lui Ioan Petru Culianu nu este o carte ușoară și asta m-a bucurat fiindcă subiectul aflat în discuție este unul de o greutate intelectuală destul de mare. Este necesară o minimă cunoaștere a istoriei creștinismului, în mod deosebit primele secole, pentru a înțelege mai rapid cadrul în care mediile gnostice s-au dezvoltat, au prosperat și au pierit. Autorul oferă multe ajutoare pe parcursul lecturii și până la final ajungi într-o anumită măsură destul de alfabetizat pentru a înțelege lucrarea în intregul ei, însă pentru analizarea elementelor specifice, bibliografia atașată în ultimele pagini și o recitire a cărții sunt recomandate.

 

Încercarea de înțelegere a existenței noastre și a universului a generat un număr variat de combinații logice și stilistice pe care Culianu le-a asimilat în lucrarea sa într-o manieră meticuloasă, organizând și categorisind diversele curente principale împreună cu o analiză a posibilelor influențe dintre acestea. Un sfat este să păstrezi un caiet de notițe la îndemână fiindcă vei întâlni anumiți termeni pentru prima oară (în cazul în care nu ai mai citit cărți pe subiectul acesta) și se face referire la o serie de manuscrise (se comentează pe baza lor) pe care le vei putea găsi ulterior pe net (sau în alte cărți) pentru un studiu aprofundat.

 

Curentele gnostice au avut păreri împărțite în legătură cu natura lui Cristos, așa au apărut cei care-l considerau ori divin ori uman. Docetism se referă la cei care-l consideră numai uman iar psilantropism numai divin. Arborele se ramifică și apar grade de comparație, mai mult divin decât uman și invers, sau și uman și divin în aceeași măsură. Arborele se ramifică iar când este vorba de suflet, Atanasie considera că nu avea suflet uman spre deosebire de Origen care considera opusul și tot așa. Creația lumii este și ea dezbătută, de fapt ocupă un loc principal, uneori parcă mai important ca propria noastră creație considerată în anumite mituri drept accident. Ne-am obișnuit cu o anumită părere despre noi dar dacă am afla că propria noastră viață este în sine rea, creată de o ființă inferioară? Asta îmi amintește de un serial ce se numea Andromeda unde o specie pe nume Magog dezlănțuia iadul pe oriunde mergea și se închinau unui ”spirit al Abisului” (Demiurg). Personajul care face parte din această rasă este în mod miraculos aparte și joacă rolul unui fel de preot/călugăr.

 

Vechiul Testament este în mod predilect atacat fiindcă e considerat ca fiind o creație a Demiurgului sau a lui Satan. Motivul vine din faptul că însăși creația e privită ca fiind inferioară și nu este atribuită lui Dumnezeu sau Îi este atribuită dar ulterior denaturată de către o entitate inferioară Lui. Reinterpretarea Vechiului Testament a apărut dintr-o necesitate de a explica nedreptatea și răutatea din lumea. Unii merg atât de departe încât să considere viața asta ca fiind iadul sub care nu se mai află nimic.

 

Culianu ajunge și în modernitate atingând mișcarea nihilistă și elemente gnostice din literatură. Această carte trebuia să fie un început creându-se în cadrul ei premise și promisiuni pentru noi studii și cercetări, din păcate acest lucru nu a mai fost posibil, autorul căzând pradă negurii umane.

 

Ioan Petru Culianu (5 ianuarie 1950 – 21 mai 1991) a fost un istoric al religiilor, ideilor și culturii, un filosof, scriitor și analist politic. Din 1988 și până la moartea sa a lucrat la Universitatea din Chicago ca profesor de istorie a religiilor. A fost prieten și ”elev” al lui Mircea Eliade împreună cu care a scris un Dicționar al Religiilor.

https://florincosma.ro/arborele-gnozei-de-ioan-petru-culianu/

 

///////////////////////////////////////

OCHIUL INIMII DE FRITHJOF SCHUON

 

Post author:Florin Cosma

 

Ochiul Inimii se referă în mod simbolic la modul de percepție al Divinității. Oricine a pornit deja pe drumul sinuos al deșteptării va observa în afirmația anterioară mai multe aspecte pe care le conștientizează, dacă însă aceste aspecte nu sunt evidente atunci parcurgerea cărții de față este necesară. Fiind realizată de un ”practicant”, un ”credincios”, lucrarea aceasta nu este un simplu demers intelectual academic ci vine în sprijinul căutătorului cu informații necesare în mod direct și imediat. Pentru început este explicat acest ochi al inimii urmând precizări legate de cunoaștere, acestea constând (împreună cu alte subcapitole) prima parte a cărții, intitulată ”Metafizică și Cosmologie”.

 

”Orice cunoaștere este cea a realității absolute”

”Sensul și rațiunea suficientă a omului este să cunoască, iar a cunoaște înseamnă inevitabil a cunoaște Divinitatea”

 

Autorul înglobează pe parcursul acestei lucrări un câmp spiritual vast, în buna tradiție a Perennialiștilor și Tradiționaliștilor. Ramura islamică a spiritualității umane este foarte prezentă mai ales prin prisma sufi. Creștinismul este și el analizat, sau mai exact călătoria spre deșteptare, în dorința lui Schuon de a demonstra unitatea transcendentă a religiilor. Fiind (eu) interesat de filosofia și exegeza islamică m-am concentrat mai mult asupra acestor aspecte prezente în carte însă acest lucru limitează mult bogăția reală a textului. Un începător va beneficia de o introducere (poate prea abruptă) în esența islamului (recomand și ”Islam, Introducere în doctrinele esoterice” de Titus Burckhardt, ”Să înțelegem islamul” de Frithjof Schuon, ”Istoria filosofiei Islamice” de Henry Corbin și mult altele pe care vi le pot recomanda după caz).

 

”(…) simplul fapt că omul în rugăciune face să participe toate facultățile sale interioare la elanul său spre Dumnezeu (…) , nu înseamnă deloc că sentimentul trebuie luat ca un scop în sine și să antreneze în consecință o alterare mai mult sau mai puțin individualistă a adevărurilor doctrinale”.

 

” La omul spiritual, nicio facultate normală nu lipsește, dar toată viața psihică îi este ca iluminată sau înzestrată cu ochii Intelectului”.

 

” Omul este singura ființă din lumea terestră ce se poate purifica în mod conștient de cusururile existenței sale”

 

”Contrar a ceea ce se admite în general, meditația nu posedă virtutea de a provoca prin ea însăși iluminare, (…) ea trebuie să îndepărteze obstacolele interioare ce se opun unei cunoașteri, nu ”noi”, ci ”preexistente” și ”înnăscute”

 

În concluzie Ochiul Inimii de Frithjof Schuon este o carte de căpătâi pe care nu o poți parcurge o singură dată, este o adevărată ”mină” de înțelepciune” la care îți vei dori să revii. Recomandarea mea este să vă construiți un sistem de studiu fiindcă este foarte dificilă pătrunderea în profunzime a mai multor căi însă înțelegerea a cât mai multe dintre ele este un avantaj. Partea a doua a cărții este ”Viața Spirituală” unde se discută despre rugăciune, transgresiune, purificare și sacrificiu. Partea a treia este ”Forme ale spiritului” unde e vorba despre creștinism, budism, islam, modurile realizării spirituale (grosso modo calea acțiunii, calea iubirii și calea cunoașterii) și civilizația și intelectualitatea (cazul modernității). Ultima parte este ”Contemplația”.

 

Cine dorește să discutăm pe seama subiectului poate comenta aici. Toate cele bune.

 

https://florincosma.ro/ochiul-inimii-frithjof-schuon/

////////////////////////////////////

SCULPTÂND ÎN TIMP DE ANDREI TARKOVSKY

 

Post author:Florin Cosma

 

La data scrierii acestor gânduri mărturisesc o situație puțin ironică, nu am văzut integral un film regizat de Tarkovsky și astfel am ajuns să-l ”cunosc” pe regizor prin intermediul cărții sale. Surpriza a fost una bună și de proporții și consider cartea ca o introducere la activitatea sa cinematografică. Am descoperit un om cu o profundă înțelegere a lumii, chiar spirituală, deși din diverse motive se vede o reținere în expunerea propriilor idei. Respectivele idei le consider dezbătute pe larg și voalat în propriile filme (pe care nu le-am văzut însă le descrie în carte).

 

Mie mi se pare că unul dintre cele mai triste lucruri care se întâmplă în zilele noastre este această distrugere definitivă în conștiința omului a ceea ce este legat de noțiunea conștientă de frumos. Cultura actuală de masă, civilizația protezelor, calculată după numărul de consumatori, deformează sufletul, blocând drumul omului spre întrebările fundamentale despre existența sa, despre percepția propriei persoane ca ființă sufletească.

 

andrei-tarkovski-sculptand-in-timp_c11Când am citit fragmentul de mai sus m-am uitat pe coperta cărții și am privit cu atenție portretul lui Tarkovsky, cu fularul la gât, cu o figură serioasă și arătând cu degetul către ”tine”. Știam că provine din spațiul sovietic însă critica lui adusă societății actuale nu este o critică socialistă asupra capitalismului, este o observație care pentru mine este integral adevărată.

 

Cu ajutorul imaginii se păstrează senzația infinitului, în care infinitul se exprimă prin restricție, spiritualul prin material, nemărginirea, grație marginilor.

 

Arta se adresează tuturor, în speranța că va produce o impresie, că va fi simțită înainte de toate, că va provoca un șoc emoțional și va fi acceptată (…) ea îl cucerește pe om prin energia sufletească pe care i-o atribuie artistul.

 

În cinema există un singur mod de a gândi, cel poetic, care unește ceea ce este paradoxal și de neunit (p.200) / Cât despre poezie, eu nu o percep ca gen literar. Poezia reprezintă concepția despre lume, caracterul special al atitudinii față de realitate. În acest caz, poezia devine filosofia care îl ghidează pe om toată viața. (p.24)

 

Cinematografia a devenit clar metoda cea mai eficientă de ”influențare artistică” a privitorului iar gândurile despre artă pe care Tarkovsky le-a avut sunt în acord perfect cu filosofia-esență.

 

Oamenii deja nu mai au nevoie de frumos, de spiritualitate și consumă filmul ca pe o stică de coca-cola.

 

Spectatorul simte ca fiindu-i necesară experiența altui om, pentru a completa parțial ceea ce a pierdut și a neglijat el însuși.

 

Trebuie să ai un plan al propriului destin și să îl urmezi, fără să te resemnezi și fără să tolerezi orice condiții date.

 

(…) drama este că noi nu știm să fim liberi, noi cerem libertate pentru noi înșine pe socoteala altora și nu vrem să renunțăm la nimic în favoarea altcuiva, crezând că în asta constă încălcarea propriilor drepturi și libertăți. (…) Libertatea este renunțarea în numele dragostei!

 

Ce frumoase mi se pare ideile sale despre libertate și cât de adevărate fiindcă noi suntem educați să vedem o libertate în constrângeri când de fapt renunțarea eliberează și astfel ajungem la libertate. Observând genul de filme care au succes în prezent putem vedea, pur și simplu, cât de superficiali și pierduți suntem.

https://florincosma.ro/sculptand-in-timp-de-andrei-tarkovsky/

//////////////////////////////////////

 

REFLECȚIILE LUI KISSINGER ASUPRA LUMII

 

Post author:Florin Cosma

 

 

Nu sunt mulți oameni care să nu fi auzit de Henry Kissinger, rolul pe care acesta l-a jucat în formarea politicii externe ale Statelor Unite în timpul Războiului Rece este de o necontestată importanță. Influența sfaturilor sale a adus însă și o doză substanțială de responsabilitate mai ales în privința erorilor generate de Statele Unite în cadrul politicilor internaționale.

 

Henry-Kissinger__Ordinea-mondiala__606-609-867-0-785334298087Ordinea mondială este prima carte a lui Kissinger pe care am parcurs-o integral și inițial eram foarte nerăbdător să văd ce conține, mai ales fiindcă titlul este unul puternic și tentant, pentru mine cel puțin. Pozițiile profesionale deținute de autor în deceniile trecute și cunoștințele și prieteniile legate de acesta cu numeroși lideri m-au făcut să am așteptări poate prea mari de la o asemenea carte. În esență, în cele 300 de pagini Kissinger expune o viziune asupra lumii prea puțin personală cât mai degrabă oficială a Statelor Unite. Nu știu în ce măsură poate viziunea unui singur om să se identifice cu poziționările geopolitice ale unei țări în asemenea detalii încât să mă facă să cred că citesc comunicate de presă.

 

Autorul conturează pe tot parcursul cărții un fundal istoric bine documentat dar oarecum lacunar, riscând să cadă în generalizări stereotipale în cadrul studiilor de caz. De exemplu esența poporului rus este una axată pe dorința de a-și asigura securitatea, de a se extinde cu forța peste vecini, astfel păzindu-și frontierele în manieră brutală. Estența Americii în schimb este manifestarea unei misiuni divine de ”civilizator” global ce împrăștie democrație și libertate. Chinezii sunt reprezentați ca foarte încrezători în ei și fiindcă sunt ”Regatul de Mijloc” nu trebuie să cucerească alte popoare ci trebuie să le ademenească spre supunere. Islamul este descris prin pace în interiorul granițelor, război permanent în exteriorul lor. Nu există o demarcație clară între trecutul istoric și strategiile geopolitice contemporane, Rușii se extindeau pentru a nu-și lăsa adversarii să crească, din frică să nu fie atacați probabil și de aceea în timpul Războiului Rece NATO au inițiat un program de încercuire a URSS-ului. O strategie repetată și în prezent. Chinezii încă din antichitate și-au inspirat vecinii să li se alăture oferindu-le o cultură solidă și frumoasă, tehnologie și comerț, nu aveau nevoie de armată. În prezent Kissinger e de părere că lucrurile nu s-au schimbat cu mult [îmi exprim părerea personală că în China se dorește construirea unei flote navale capabile să facă față prezenței americane în Oceanul Pacific].

 

Lucrurile care m-au deranjat au fost în primul rând prezentarea incorectă a realităților Tratatului de Non Proliferare (a armelor nucleare). Israel nu este semnatar al acestui tratat deși a avut/are un program nuclear militar și deține armament nuclear. Motivația lui George W. Bush (alături de Dick Cheney care nu este menționat în carte) de a ataca Irak-ul s-a dovedit ca fiind nefondată și mincinoasă. Cu toate acestea Kissinger îl descrie pe Bush astfel: ”faptul că Bush urmărește Agenda Libertății [cu litere mari apare și în carte] și acum, după încheierea mandatelor sale prezidențiale, și că a transformat-o în tema esențială a bibliotecii sale din Dallas demonstrează devotamentul cu care îi urmărește punera în practică”. Nu știu ce mă sperie mai mult în fraza asta, faptul că Bush are o bibliotecă sau obsesia lui patologică pentru libertate.

 

Spre final Kissinger lasă problema internetului și a libertății de comunicare, venită în paralel cu înlesnirea supravegherii și a monitorizării individuale. Se întreabă ce ne rezervă viitorul, cum influențează acest tărâm cibernetic cultura politică și activitatea civică și, într-un fel, cum vede el dezvoltarea umană la nivelul de persoană în aceste vremuri de transformări.

 

Această carte a lui Kissinger ar trebui citită nu în paralel însă după sau fie, măcar înaintea lui Chomsky, pentru a nu cădea în niște extreme pe care, ca om interesat de cunoaștere, le consider capcane. Cartea ”Amintiri” a lui Gorbaciov (prezentată mai demult în această serie) reprezintă un bun bonus dacă vă interesează aspectul Războiului Rece.

 

Toate cele bune.

https://florincosma.ro/reflectiile-lui-kissinger-asupra-lumii/

//////////////////////////////////////

 

Cum au fost lichidați intelectualii români opozanți ai regimului comunist și cum lăuda un torționar ororile comise de comuniști.

Laudele incredibile ale unui torționar despre ororile comise de comuniști. Cum au fost lichidați intelectualii

Poate, dacă nu ar circula pe Facebook, ar fi doar una dintre multele mărturii rămase neluate în seamă, despre ce înseamnă oroarea unui sistem diabolic precum comunismul. Un sistem care a dovedit că oriunde a funționat, a funcționat doar bazându-se pe teroare și abuzuri, bazându-se pe idei utopice și pe micimea unor caractere.

Un interviu realizat în anul 2002 a fost postat pe Facebook de către utilizatorul Daniel Dumitrică,  face turul participanților români;

Tema deranjează, este greu digerabilă, iar comunismul este încă o necunoscută pentru mulți dintre români.

Ironie, nu? Deși mulți l-au trăit, adevărata dimensiune a ororilor comuniste nu este nici acum cunoscută.

Pentru că, dincolo de orice, comunismul a excelat la capitolul minciună și ascundere a adevărului. Pe asta s-a bazat.

În interviul care circulă pe Facebook, care nu este decât un fragment dintr-o discuție mai amplă, postată pe YouTube, frapează modul senin în care torţionarul povestea cum îi extermina pe cei închişi pe motive poltice, fără temei.

O tragedie pe care familii întregi au trăit-o, multe dintre ele având cel puțin o victimă în cimitir sau gropi comune.

„Torţionarul Franz Ţandără, fost copil de trupă și criminal, închis în anii ’50 pentru că şi-a ucis tatăl. A fost graţiat la intervenția scriitorului Mihail Sadoveanu (după propria-i mărturie) şi a ajuns instrument al sistemului criminal comunist. «Câte căpăţâni ai făcut luna asta?» «Era o plăcere de a tortura; era o distracţie». «Oamenii curaţi la suflet n’au scăpat. I’am terminat pe toţi». Nebunie curată…“, a postat Daniel Dumitrică pe Facebook.

Căci Franz Țandără, intervievatul, născut la 22 februarie 1930, povestește, senin, cum au fost eliminați rând pe rând intelectualii acestei țări.

Practic, cum a fost nenorocit viitorul României pe câteva generații.

Să nu uităm! Cine uită, nu merită!

Interviul integral face parte din filmul documentar „Cuvinte pentru comuniști”, realizat de Florin Anton în 2002.

Crimele povestite de către Țandără s-au petrecut la Spitalul 9 din București.

Iată câteva dintre afirmațiile făcute de Franz Țandără:

”Nu puteam să-l ținem (pe deținut) mai mult de 24 de ore. În 24 de ore trebuia să-l terminăm: venea cald și pleca rece. Mă întreba Nicolau (un alt torționar), „câte căpățâni ai făcut luna asta”? Făceai una, două căpățâni pe noapte. Îi spuneam uneori că am făcut 19. Cum, n-ai făcut 30? Adică dacă stăteai 30 de zile, trebuia să faci una pe zi”…

”Unii veneau începuți… și noi îi terminam. Îi terminam prin diferite metode. Bătut la testicule. Era cea mai cruntă bătaie. Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. O femeie ne-a învățat. Se zice că ea îi bătea cu creionul, dar eu îi băteam cu o nuielușă până leșinau. Că majoritatea mureau”.

”Oamenii curați la suflet n-au scăpat. I-am lichidat pe toți. A mai rămas câte-un Coposu, câte-un Diaconescu…  La politici, nu le făcea niciun bine (șeful Penitenciarului). Ăsta era interesul. În anii 50 era lupta de clasă, trebuia să scurtăm intelectualii. Trebuia eliminați toți filfizonii, că așa le ziceam. Fie că făcea sau nu studii la Paris, așa ni-i arunca. Trebuia să-i lichidăm. Nu eram numai eu”…

”Comunismul s-a făcut cu mulți ca mine. Și erau oameni care știau să te incite la nenorociri. Și reușeau”.

”Era o plăcere de a tortura. Era o distracție. Nu pot să mă dau înapoi. Nu pot să mă zic că mă pocăiesc, nu pot să zic Doamne iartă-mă”.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/02/10/cum-au-fost-lichidati-intelectualii-romani-opozanti-ai-regimului-comunist-si-cum-lauda-un-tortionar-ororile-comise-de-comunisti-video/

 

/////////////////////////////////////

Amintiri din temniţele comuniste – SANDU LĂZĂRESCU DESPRE PROCESUL INTELECTUALILOR

   

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

 

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

 

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

 

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

 

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

 

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

 

“Ne-am trezit douăzeci de oameni dintre care uni dintre noi nu ne cunoșteam și nu aveam relații și care fuseserăm orchestrați într-o singură boxă. Ceea ce era comun pentru toți acuzații din acest proces, era un delict de opinie. Faptul că împărtășind alte păreri politice decât regimul din acele vremuri, ne manifestaserăm între noi, deci într-un cadru foarte intim, această opoziție a noastră. Înafară de faptul că purtasem așa-zise discuții dușmănoase, ni-se mai reproșa faptul că participasem la difuzarea unor scrieri interzise. Procesul s-a desfășurat într-o atmosferă de teroare care fusese foarte bine pregătită, prin teroarea anchetei prealabile. Am intrat cu toții în boxă, traumatizați, șocați, și după convingerea mea și foarte bine drogați. Mulți dintre noi fuseseră bătuți. Dinu Pilat mi-a mărturisit că a fost bătut cumplit, eu am fost bătut, Goghi Florian a fost bătut și cred că mulți alții ale căror mărturisiri nu le-am primit.”

 

Închisoarea după securitate e un liman, o oază, un rai, scria în Jurnalul Fericirii  Nicolae Steinhardt, întărind cele povestite de Sandu Lăzărescu. De altfel, Sandu Lăzărescu și Nicolae Steinhardt au fost colegi în aceeași boxă a acuzaților și în câteva închisori. Amândoi s-au numărat printre oamenii de cultură condamnați în procesul Noica-Pillat, unul dintre cele mai faimoase procese împotriva intelectualilor. Ceea ce conta pentru regim, în realitate, era exemplaritatea procesului, îmi povestea avocatul Sandu Lăzărescu. Se știe, vânătoarea de intelectuali a fost un fenomen obișnuit în lumea comunistă iar procesul Noica-Pillat, în care au fost implicate personalitîți cunoscute în epocă pentru rezerva față de regimul comunist, a avut scopul de a răspîndi panica și teroarea în mediul intelectual românesc.

https://www.radioromaniacultural.ro/amintiri-din-temnitele-comuniste-sandu-lazarescu-despre-procesul-intelectualilor/

 

///////////////////////////////////////

Istoria furată. Condamnați fără vină: liderii politici și intelectualii români au fost exterminați de comuniști

 

Două milioane de victime ale represiunii comuniste, care au suferit în peste 450 de locuri de detenţie şi de tortură. Este bilanţul tragic al celor aproape 50 de ani de regim totalitar în România. Teroarea a început după semnarea Convenţiei de Armistiţiu, la 12 septembrie 1944.

 

 

Sub pretextul aplicării articolului 14 din armistiţiu, Guvernul Groza a început o serie de procese împotriva „criminalilor de război şi a vinovaţilor de dezastrul ţării”. Comuniştii s-au folosit însă de prevederile Convenţiei pentru a-şi lichida oponenţii politici. Oficial, împărţeau dreptatea.

 

„Mecanismul justiției trebuia să funcționeze pentru a demonstra și pentru a transfera vina complotului imaginar, a sabotorilor, a criminalilor de război, asupra partidelor democratice”, spune Andrei Muraru, președinte executiv al ICCMER.

 

În ziua de 19 mai 1946 s-a dat verdictul în procesul „marii trădări”. Mareşalul Ion Antonescu şi fostul ministru de externe Mihai Antonescu au fost condamnaţi la moarte şi executaţi la 1 iunie 1946, la Jilava.

 

 

Pe lângă criminalii de război, comuniştii i-au judecat în special pe liderii principalelor partide de opoziţie.

 

„Procese tipic comuniste, iar aceste procese au avut ca expresie prin excelență procesul intentat liderilor PNȚ, în urma înscenării de la Tămădău. PNȚ a fost în fapt câștigătorul alegerilor din 1946, partidul căruia i-a fost furată victoria și, odată cu furtul acestei victorii, României i-a fost furată democrația”, spune politologul Ioan Stanomir.

 

Liderii Partidului Naţional Ţărănesc, în frunte cu vicepreşedintele Ion Mihalache, au fost prinşi şi arestaţi în timp ce încercau să fugă din ţară, pe aerodromul de la Tămădău, la 14 iulie 1947. De fapt, totul era o înscenare pusă la cale de autorităţile comuniste.

Bogdan Murgescu, prof. dr. La Facultatea de Istorie, președintele Societății de Științe Istorice și Andrei Muraru, președintele executiv al IICCMER au fost invitați la ediția specială dedicată campaniei „23 august 1944 – Digi24 recuperează istoria furată”.

 

Ziarul Scânteia, auto-intitulat „organ central al PCR”, i-a demascat pe membrii PNŢ. În articol se susţinea că asupra politicienilor au fost găsite blănuri, arme automate, geamantane pline cu valori şi devize. PNŢ, cel mai puternic opozant al regimului, este scos imediat în afara legii. Cu toate că preşedintele ţărănist Iuliu Maniu nu a participat la această acţiune, propaganda comunistă l-a acuzat că „a trădat poporul”.

 

În vârstă de aproape 75 de ani la data arestării, Iuliu Maniu este condamnat, la 11 noiembrie 1947, la temniţă grea pe viaţă pentru „înaltă trădare şi spionaj în favoarea anglo-americanilor”. Tribunalul poporului a dat sentinţa în numele Regelui Mihai.

 

Liderul ţărănist va muri în închisoarea de la Sighet la 5 februarie 1953. Trupul său a fost aruncat într-o groapă care a rămas necunoscută. La procesul liderilor ţărănişti, până în ultimul moment, Ion Mihalache şi-a păstrat credinţa în prietenul său.

 

Ion Mihalache a fost condamnat la temniţă grea pe viaţă pentru complot, trădare şi insurecţie armată. A murit în detenţie la penitenciarul Râmnicu Sărat, la 5 februarie 1963. Avea 81 de ani. Valentin Cristea a supravieţuit infernului de la penitenciarul Râmnicu Sărat. A fost martor la momentele de teroare prin care a trecut liderul ţărănist Ion Mihalache.

 

„Uneori începea să țipe, să urle în celulă și atunci intrau peste el, îl băteau, îi puneau lanțuri la picioare. I-au pus și căluș la un moment, că se auzea că nu mai putea să strige”, povestește Valentin Cristea.

 

„L-au bătut până la moarte. În momentul în care au vrut să îl arunce în groapă, Vişinescu i-a înfipt un cuţit în inimă, vrând să vadă că într-adevăr a murit acest mare opozant al regimului de atunci”, spune cercetătorul Violeta Vâlcu.

 

Alexandru Visinescu, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, dă astăzi interviuri la televizor. Pentru ceea ce a făcut nu l-a căutat nimeni, niciodată.

 

Arestarea şi condamnarea membrilor PNŢ a declanşat o adevărată exterminare a politicienilor: cine nu e cu noi, e împotriva noastră.

 

„A existat o noapte a demnitarilor în 1950 , o acțiune coordonată a Securității și a autorităților comuniste de a aresta elita politică a României din acel moment”, spune Andrei Muraru.

 

În numele luptei de clasă, ca să-şi consolideze puterea, regimul stalinist din România a trimis ţăranii înstăriţi în lagăre şi mai ales a lichidat intelectualii. Poporul trebuia să gândească numai ce gândea partidul.

 

„Ăsta era regimul comunist. Foarte abil în păstrarea unei săbii a lui Damocles asupra capului tuturor: dacă nu ești liniștit, știi ce te așteaptă”, spune istoricul Mihai Dimitrie Sturdza.

 

Până în prezent, justiţia română nu a condamnat niciun torţionar comunist pentru faptele sale. Polonia are însă un parchet specializat pentru anchetarea crimelor comise de oficialii comunişti şi până acum au fost puse sub acuzare peste 400 de persoane, iar 900 de anchete sunt în desfăşurare. În România, însă, comuniştii au distrus generaţii şi au mutilat destinele a milioane de oameni, fără să fie traşi niciodată la răspundere. Au ucis elitele care au înfăptuit Unirea de la 1918 şi pentru o jumătate de veac au scos România din Europa.

 

Campania „23 august 1944 – Istoria furată”, demarată de Digi24 la începutul acestei săptămâni, se încheie cu o dezbatere amplă asupra unei zile care a schimbat destinul unei națiuni. Vineri, de la ora 19.30, într-o ediție specială moderată de Elena Vijulie și Dan Suciu, istoricii Stelian Tănase și Lavinia Betea, analistul politic Emil Hurezeanu și consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, trag concluziile unei campanii prin intermediul căreia Digi24 a recuperat istoria furată.

 

Timp de o săptămână, între 19 si 23 august, într-o campanie jurnalistică unică în peisajul media românesc, Digi24 analizează filmul unui moment controversat din istoria naţională. Campania „23 august 1944: Istoria furată” dezvăluie adevărul din spatele unei zile care a marcat România.

 

 

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/23-august/istoria-furata-condamnati-fara-vina-liderii-politici-si-intelectualii-romani-au-fost-exterminati-de-comunisti-109422

 

///////////////////////////////////////

Viața lui Nicolae Steinhardt, intelectualul devenit monah

Cristina Bucur

Se spune uneori că “viața bate filmul”, iar viața lui Nicolae Steinhardt cu siguranță se încadrează în acest tipar. Reprezentant al elitei intelectualilor români din perioada interbelică, dar și după al Doilea Razboi Mondial, Steinhardt ne-a lăsat moștenire “Jurnalul Fericirii”, opera sa cea mai de preț. Confiscat în repetate rânduri, dar de neoprit, “Jurnalul Fericirii” a ajuns să fie citit pe ascuns, dar și la radio Europa Liberă. Persecutat și arestat de comuniști, lăsat fără avere, evreul Steinhardt s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoare, și-a luat numele de fratele Nicolae, iar după ce a fost eliberat a ales calea monahală.

 

Vezi și: La povești cu stră-stră-nepoata lui Ion Creangă, Ana Maria Caia. De la copilăria la mănăstire și Ozana cea frumos curgătoare, până la ucenicia cu Lazarov și mentoratul cu Andrei Gheorghe

 

 

 

Viața lui Nicolae Steinhardt, scriitorul persecutat de comuniști

Nicolae Steinhardt s-a născut în 1912 în comuna Pantelimon, care se învecinează cu capitala, într-o familie de evrei. Tatăl său, inginer și arhitect de meserie, era directorul unei febrici de mobilă și de cherestea. Oscar Steinhardt, tatăl lui Nicolae, a fost rănit în bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial, fiind decorat cu ordinul Virtutea Militară.

 

Nicolae Steinhardt a urmat cursurile liceului de elită Spiru Haret și s-a înscris în cenaculul „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, intrând astfel în lumea literară. Primele texte le-a publicat în Revista Vlăstarul, unde îi avea ca și colegi pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat și Marcel Avramescu.

 

Înainte de a folosi numele său, Steinhardt a scris sub pseudonimul „Antisthius”. În 1934 a publicat volumul său de debut, „În genul… tinerilor”.

 

 

 

Steinhardt a avut prilejul să călătorească prin Europa, între anii ’37 și ’39, sporindu-și bagajul de cunoștințe. La întoarcere, s-a angajat ca redactor la Revista Fundaţiilor Regale.

 

Viața lui Nicolae Steinhardt: arestat de comuniști pentru că nu a depus mărturie împotriva prietenului său, Constantin Noica

 

În plin Război Mondial, evreul Nicolae Steinhardt este înlăturat de la revistă, în 1940. Începuse “purificarea etnică” declanșată de guvernarea Antonescu-Sima. Următoarea perioadă este una dificilă nu numai pentru el, ci pentru toți evreii din România, care sunt supuși constant persecutiei.

 

 

În ’44 se întoarce la revistă, dar trei ani mai târziu este din nou îndepărtat.

 

 

 

Și jurist de meserie, în ’47 Nicolae Steinhardt este dat afară și din barou. I se refuză și publicarea textelor. Era “tratamentul” care era aplicat tuturor intelectualilor români în acea perioadă.

 

În 1958,  Nicolae Steinhardt este arestat, alături de Constantin Noica și grupul lor de prieteni. Securitatea i-a cerut să fie martor al acuzării și să depună mărturie împotriva lui Noica. Pentru că a refuzat, a fost condamnat 12 ani la muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, fiind acuzat de „infracțiune de uneltire contra ordinii sociale”

 

Viața lui Nicolae Steinhardt: s-a convertit la religia creștină ortodoxă la Jilava

 

În 1960, Nicolae Steinhardt este “botezat” în închisoarea Jilavă, trece la religia creștină ortodoxă și devine “fratele Nicolae”. După ce a bifat mai multe închisori comuniste, a fost eliberat în 1964. Experiența din închisoare l-a făcut ca, după eliberare, să își caute liniștea și fericirea la mănăstire.

 

După eliberare, Steinhardt a scris și capodopera vieții sale, “Jurnalul fericirii”. Opera redactată la începutul anilor ’70 îi este confiscată de Securitate în două rânduri – în ‘72 și ’84. Prima oară a recuperat Jurnalul prin intervenții pe lângă Uniunea Scriitorilor. Redactat ulterior în mai multe exemplare, Jurnalul Fericirii a fost scos ilegal din țară, două exemplare ajungând la Monica Lovinescu și la Virgil Ierunca, la Paris. Monica Lovinescu l-a difuzat în serial la radio Europa Liberă, între 1988 și 1989.

 

 

 

Viața lui Nicolae Steinhardt: alege viața monahală

 

În 1978, Steindhart a petrecut vara la mănăstirea Rochia, iar din anul următor s-a stabilit definitiv acolo. Deși s-a integrat în viața mănăstirii, nu a renunțat la activitatea literară și a mai publicat câteva volume și în această perioadă.

 

Nicolae Steindhart s-a stins din viață în 1989. Acesta suferea de câțiva ani de angină pectorală. Se hotărâse să meargă la un medic la București, însă nu a mai apucat să ajungă: a suferit un infarct pe drum, la Baia Mare. Steindhart a murit pe 30 martie 1989, în spitalul din Baia Mare.

https://life.ro/viata-lui-nicolae-steinhardt-intelectualul-devenit-monah/

 

///////////////////////////////////////

Vladimir Bukovski: Un mod foarte eficient de a controla opoziția în Rusia, în Uniunea Sovietică

 

 

 

Anatol Petrencu: Am dori să aflăm care este rolul psihiatriei ca metodă de luptă împotriva disidenței. În anii 70, când era Brejnev la putere, nu mai erau represiuni în masă, ca pe timpul lui Stalin. În schimb, psihiatria a fost utilizată în masă împotriva disidenței, oamenii care respingeau regimul brejnevian erau considerați nebuni și închiși în spitale psihiatrice. L-aș ruga pe dl Bukovski să ne povestească despre m­e­ca­nismul de folosire a psihiatriei împo­tri­va oa­menilor absolut normali.

 

 

 

Vladimir Bukovski: Știu ce se întâmpla în aceste cazuri în amănunt, pentru că am fost internat la psihiatrie de două ori.

 

De fapt, a început chiar mai devreme decât credeți, a început în timpul guvernării lui Hrușciov. În 1959, Hrușciov a spus într-un discurs că într-o țară socialistă nu pot exista dușmani ai socialismului (una dintre pre­misele gândirii marxiste) și că, în consecință, cei care se proclamau ca fiind dușmani ai sistemului sunt, de fapt, nebuni. La vremea respectivă, nimeni nu s-a impacientat, considerând această declarație ca pe una din glumele lui Hrușciov. Nimeni nu a înțeles că, de fapt, era o directivă. Era o schimbare de direcție. Hrușciov, ca și Brejnev mai târziu, se afla într-o poziție dificilă, el tocmai eliberase prizonierii politici moșteniți din timpul lui Stalin, creându-și, astfel, în Vest o imagine pozitivă, de liberal (ceea ce nu era). Nu voia să-și strice această imagine. Deci, dacă ar fi continuat politica represivă, și-ar fi stricat această imagine. Și totuși, așa cum reiese și din documente, nici nu putea să-și mențină regimul fără să recurgă la represiunea politică. Destul să amintesc evenimentele din Ungaria, din 1956, care au generat un val de proteste în Rusia, și au avut ca rezultat încarcerarea a 5-7000 de oameni, între care un mare număr de studenți care împrăștiau manifeste de sprijin pentru Ungaria. Iată cum un singur eveniment a creat o asemenea reacție, ceea ce a demonstrat că era imposibil să se oprească represiunea politică. Deci trebuia continuată represiunea, dar cum?

 

Din punct de vedere ideologic, era, de asemenea, o problemă, pentru că, după doc­trina marxist-leninistă, dușman al socialis­mu­lui nu poate fi decât cel care a crescut sub un regim non-socialist. Acest principiu nu mai era de actualitate. Într-o țară socialistă nu puteau exista dușmani ai socialismului. Astfel, denumindu-i pe dușmanii socia­lis­mu­lui bolnavi mintal, au găsit o poartă de scăpare din chiar impasul ideologic în care se aflau. Deci, la începutul anilor ’60 (chiar eu, arestat în 1963, la scurt timp după aceea am fost internat într-un centru psihiatric) psihiatria a devenit un important fel de a rezolva problema (majoritatea cazurilor erau rezolvate în acest fel). A apărut o inflație de bolnavi mintal. Numai la Spitalul Psihiatric din Leningrad am fost transportați (un singur transport) 60, 70 de oameni. În întreaga Uniune Sovietică erau nenumărați.

 

Ce făceau și cum procedau? Se pune întrebarea, hilară acum, cum poți transforma un om sănătos într-un bolnav mintal? Erau două căi: prima, dezvoltarea unei perso­na­li­tăți paranoice. Însemna că cineva era atât de dominat de idei supraevaluatoare, încât era capabil să pună în pericol viața sa ori a persoanelor apropiate prin susținerea acestor idei. Aceasta era o “stare psihotică”, în viziu­nea psihiatriei sovietice. Cea mai frecventă întrebare cu care se confruntau internații era: “Ai realizat sau nu că prin atitudinea ta pui în pericol viața ta și a celor apropiați ție?” Dacă răspundeai că nu ai realizat, te considerau idiot, dacă răspundeai că ai realizat, te con­si­de­rau paranoic. Nu exista scăpare. Un prieten a căutat să găsească o cale de ieșire, spunând că și tovarășul Lenin și-a riscat viața, chiar și pe cea a rudelor, atunci când a început lupta împotriva regimului țarist. Pentru această replică i s-a pus diagnosticul de grandoman, pentru că s-a comparat cu tovarășul Lenin.

 

A doua cale, al doilea diagnostic, care a devenit în scurt timp dominant, era un tip de schizofrenie care se dezvolta lent, atât de lent că nimeni nu o observa. Creatorul acestui concept a fost profesorul Sivnievski. El mi-a pus acest diagnostic în 1961, deci schizofrenia mea încă se dezvoltă, să nu vă îndoiți de asta! Apropo, el e mort, iar eu încă trăiesc. Această cale era mult mai pericu­loa­să decât prima. KGB-ul nu făcea decât să trimită pe oricine la profesorul Sivnievski și el spunea: „Da, este schizofrenic.” Pentru para­no­ia nu există vindecare, deci, măcar, nu te îndo­pau cu prea multe medicamente. „Schi­zo­frenicii“ trebuiau “tratați” cu tot felul de substan­țe, de care nu-mi face nici o plăcere să-mi amintesc.

 

 

 

În Rusia au existat cca 12 spitale psihiatrice în care erau internații cei ca mine. Spitalul era, de obicei, o fostă închisoare, în care erau internați 1000-1200 de oameni, cei mai criminali psihopați. Noi trebuia să îm­părțim camera cu acești psihopați. Nu erau niște colegi de cameră prea plăcuți.

 

Erau folosite diferite substanțe, cum am spus. Pentru paranoici foloseau Sulfa­zina. Injectarea acestui drog producea o inflamare puternică, febră de 41, 42 de grade și o durere insuportabilă. Se făceau trei astfel de injecții în același timp: una în spate și câte una în fiecare picior, și erai astfel crucificat. Nu te mai puteai mișca un cen­timetru. Era îngrozitor! O altă substanță pe care o foloseau producea somn. Făceau o injecție, adormeai, te trezeau, îți făceau altă injecție și adormeai din nou, dormeai 24 de ore pe zi. Și astfel deveneai o legumă. Nu puteai gândi, nu puteai mânca, nu puteai face nimic. În sfârșit, a treia metodă, care era ca o pedeapsă, era o metodă aproape me­die­vală, o numeau “roll up” (înfășurarea). Te înfășurau într-un material ud care, odată ce se usca, se strângea, creând astfel senzația de sufocare. Au existat cazuri când, în urma aplicării acestui tratament, oamenii s-au sufocat și au murit. Remediul pe care îl aplica asistenta în momentul în care observa că te sufoci era să te “desfășoare” până îți reveneai, după care te înfășura la loc. Și toate acestea durau zile în șir. Aceste meto­de nu erau justificate de nici  un considerent medical.

 

Eu pot să spun că am fost norocos. Am povestit acest lucru în cartea mea au­to­biografică. Doctorul la care am fost repartizat era un domn bătrân, obișnuit cu re­gimul stalinist, în care oamenii se pre­fă­ceau bolnavi mintal ca să scape de ex­ter­mi­nare, iar misiunea lui era să afle dacă se pre­fac sau nu. Și acest doctor de 81 de ani, ca­re nu credea în destalinizare, m-a declarat să­nă­tos după o lună. A spus că nu vede la mi­ne nici un semn al vreunei boli mintale. Am spus: “Mulțumesc, doctore, și eu cred la fel”. “Deci ai falsificat realitatea?”, a fost re­pli­ca lui. I-am răspuns că eu nu am încercat să falsific nimic. Mi-a spus atunci că va face un raport în care mă va declara perfect sănătos, apt pentru a mă întoarce la închisoare și pentru a face față unui proces. Nu puteam să-i spun decât “mulțumesc”. A urmat o perioadă foarte ciudată, de vreun an, în care nu mi s-a mai aplicat nici un tratament. KGB-ul era furios pentru că mă voia internat ca bolnav mintal. Nu îi încânta deloc ideea unui proces.

 

În fine, după un an și două luni, doctorul a fost pensionat. Iar eu, ca un compromis, am fost eliberat… Au spus că starea mea este din ce în ce mai bună. Eram ca un paranoic pe cale de vindecare, care se întoarce acasă.

 

Mai târziu, când mi-au pus al doilea diagnostic (schizofrenia), totul a devenit din ce în ce mai greu de suportat. Cei diagnosticați astfel erau internați în centre unde li se administrau medicamente oribile: spre exemplu, exista un medicament in­jec­tabil care avea ca efect secundar apa­riția bolii Parkinson. Ca neurofiziolog, aș putea explica mai pe larg acest fenomen: efectul era cauzat de Dopamină, care crea mani­fes­tări asemănătoare bolii Parkinson. Ceva ab­so­lut îngrozitor! Unii nu suportau deloc această substanță și pur și simplu își pierdeau mințile. Mulți dintre prietenii, colegii mei, care au organizat sau au participat la mișcări împotriva regimului, erau pregătiți să moară. Dar nici unul, nimeni nu era pregătit să-și piardă mințile. Să rămâi un fel de idiot tot restul vieții? Era groaznic! Acesta era, deci, un mod foarte eficient de a controla opoziția în Rusia, în Uniunea Sovietică.

 

Din Vladimir Bukovski, Sistemul dublelor structuri, dublului limbaj, dublei conștiințe, conferință susținută la Memorialul Sighet în iulie 2002 și publicată în Bukovski la Sighet, editor Romulus Rusan, Fundația Academia Civică, 2002

https://www.memorialsighet.ro/vladimir-bukovski-un-mod-foarte-eficient-de-a-controla-opozitia-in-rusia-in-uniunea-sovietica/

 

///////////////////////////////////////

 

Constantin Noica

(12 iulie 1909-4 decembrie 1987)

 

 

 

filosof, scriitor

 

arestat la 11 decembrie 1958 şi condamnat, în celebrul proces „Noica-Pillat”, la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”

 

graţiat la 8 august 1964

 

 

 

***

 

Procesul Noica-Pillat a fost unul dintre cele mai celebre procese împotriva intelectualilor din anii 50, fiind soldat cu verdicte draconice. A fost un proces fabricat, cu intenţia de a reduce la tăcere elita culturii care încă nu fusese distrusă şi de a înspăimânta pe eventualii curajoşi care nu voiau să se supună dogmelor realismului socialist şi izolării faţă de Occident.

 

23 de persoane s-au aflat atunci în boxa acuzaţilor. Numărul anchetaţilor a depăşit cu mult această cifră. În timpul anchetei, doi dintre arestaţi – Barbu Slătineanu şi Mihai Rădulescu – au murit. Printre cei arestaţi se aflau nume importante ale culturii române, deja consacraţi prin scrierile şi activităţile lor din anii ’30-’40, ca Vladimir Streinu, Al. O. Teodoreanu, Constantin Noica, Dinu Pillat.. Alţii se vor impune după eliberarea din închisoare, ca Nicu Steihardt, Sergiu Al. George, Al. Paleologu. Lotul nu a fost unitar, unii dintre cei implicaţi nici nu se cunoşteau, deşi acuzaţiile priveau organizarea unui complot şi a unui grup antistatal. Unii era medici, alţii erau cercetători, scriitori, artişti, oameni din lumea teatrului. Intimidarea trebuia să atingă în calculele puterii nu doar scriitorii care nu colaborau cu regimul şi care erau izolaţi, ci şi persoane „integrate” care lucrau în diferite instituţii (Biblioteca Academiei, Institutul de Istoria şi Teoria Artei, Institutul „C.I. Parhon” etc.). Unii dintre cei arestaţi nu colaboraseră cu regimul (Nicu Steihardt, Dinu Pillat, Constantin Noica, Al. Paleologu etc.), alţii rămăseseră nişte marginali (Vladimir Streinu) sau se integraseră într-o formă sau alta (ca Marietta Sadova, regizoare cunoscută sau muzicologul Mihai Rădulescu). Procesul îi viza şi pe aceştia din urmă, pentru că se urmprea o epurare dublată cu o operaţie de intimidare de proporţii. Nimeni nu trebuia să se simtă la adăpost, nici cei care opuneau rezistenţă sau refuzau să colaboreze cu regimul, nici aceia care acceptaseră realitatea politică şi încercaseră să se integreze.

 

Arestările încep la câteva săptămâni de la atribuirea premiului Nobel lui Boris Pasternak, în decembrie 1958, cu Constantin Noica, aflat în domiciliu obligatoriu la Câmpulung, unde se aflau şi „alte elemente ale fostelor clase exploatatoare”. Anul 1959 va aduce arestarea, anchetarea în libertate, sau în stare de reţinere, a altor zeci de persoane, în legătură cu procesul care se pregătea. Ancheta în procesul lotului Noica-Pillat s-a încheiat la sfârşitul lui ianuarie 1960. Acuzaţiile din timpul cercetărilor s-au schimbat continuu. Mai multe scenarii au fost folosite pentru a-i condamna pe cei arestaţi. Puterea a decis că avea nevoie de acest proces, s-au formulat acuzaţiile de care regimul avea nevoie să facă demonstraţia sa de forţă şi intimidare. Pedepsele trebuiau să fie mari, exemplare, ca să sperie pe oricine ar fi îndrăznit să scape controlului sau să critice regimul. Anchetatorii trebuiau „să găsească dovezi” pentru ceea ce imaginaseră liderii comunişti în scenariul lor politic. Între realitate şi ficţiunea procesului existau puţine locuri comune, deşi faptele incriminate adesea sunt exacte. Anchetatorii transformau banale întâlniri literare sau conversaţii ocazionale în „grupuri organizate”, care puneau la cale „subminarea regimului”. În felul acesta erau descurajate orice fel de legături personale, crearea de grupuri, se bloca astfel refacerea societăţii civile. Sentinţele pronunţate au fost severe. Principalii acuzaţi au primit pedepse de 25 ani de muncă forţată, pedeapsa cea mai lejeră fiind cea de 6 ani. În plus, s-au dictat 125 de ani de degradare civilă şi pentru toţi acuzaţii confiscarea averii.

 

 

 

Din Romulus Rusan (coordinator), Dennis Deletan, Ştefan Mariţiu, Gheorghe Onişoru, Marius Oprea, Radu Portocală, Stelian Tănase, Sfârşiţi odată cu trecutul negru. Sistemul represiv comunist din România, Fundaţia Academia Civică, 2010

 

https://www.memorialsighet.ro/constantin-noica/

 

////////////////////////////////////

 

/

Minciuni papale şi criza bisericii catolice

 

William Totok

benedikt_platz.jpg

 

Tot mai multe localităţi germane intenţionează să schimbe numele unor străzi sau pieţe publice care poartă numele fostului Papă, Benedict al XVI-lea. Oraşul Regensburg îi va retrage titlul de cetăţean de onoare, acordat lui Joseph Ratzinger în 2006. Scandalul a izbucnit după ce Benedict a susţinut că nu a participat la o şedinţă în care s-a decis asupra detaşării unui preot pedofil.

 

Într-un raport legat de abuzurile sexuale ale unor preoţi din arhidieceza Freising şi München, dat publicităţii în urmă cu cîteva zile, autorii îi reproşează fostului Papă, Benedict al XVI-lea (2005-2013), că în cel puţin patru cazuri a contribuit la muşamalizarea faptelor. Între altele, se afirmă în raport, că Benedict, azi în vîrstă de 94 de ani, ar fi participat în ianuarie 1980 la o şedinţă în care s-a decis asupra detaşării unui preot acuzat de abuzuri sexuale.

 

Reacţia fostului Papă nu s-a lăsat aşteptată. Într-un comunicat, dat publicităţii săptămîna trecută, Benedict i-a contrazis pe experţi care susţineau că în calitate de arhiepiscop (funcţie deţinută între anii 1977 şi 1982) ar fi participat, în 1980, la şedinţa amintită. Atunci, preotul pedofil a fost transferat din land-ul Renania de Nord-Vestfalia în land-ul Bavaria. Joseph Ratzinger, precum se numeşte fostul Papă, nu s-a opus acestui transfer, deşi era la curent cu trecutul preotului. Comunicatul lui Benedict a stîrnit un val de critici. În ultimă instanţă, Benedict a fost nevoit să recunoască faptul că a fost przent la şedinţă, iar afirmaţia contrară adevărului s-ar fi strecurat în comunicat datorită unor neglijenţe de redactare.

 

In ultimele zile, minciuna fostului Papă i-a determinat pe mulţi catolici să-şi părăsească biserica. Numeroase localităţi au anunţat că vor schimba denumirea unor străzi care poartă numele fostului Suveran Pontif. Astfel, localitatea Wathlingen, din Saxonia Inferioară, va schimba numele Pieţii Benedict (precum a anunţat joi ziarul „Cellesche Zeitung”).

 

Oraşul bavarez Regensburg intenţionează să-i retragă lui Benedict titlul de cetăţean de onoare. „Asta e o datorie faţă de victimele violenţelor sexuale”, a declarat primarul oraşului (postului public de radio din Bavaria, BR, 27.1. 22). Între anii 1969 şi 1977, Ratzinger a fost profesor de teologie la Universitatea din Regensburg.

 

Despre retragerea titlului de cetăţean de onoare se discută şi în oraşul bavarez Freising.

 

Autorii expertizei au investigat acuzaţiile de abuzuri sexuale comise în Arhidieceza de München şi Freising între anii 1945 şi 2019. Raportul a identificat cel puţin 497 de victime. Critici ai Raportului susţin că ar fi vorba doar de vîrful unui aisberg. Ei consideră că astfel de rapoarte ar trebui făcute de către nişte echipe absolut independente. Controversele în acest sens nu sînt de dată recentă. Este evident o problemă dacă o instituţie îi încredinţează unei echipe investigarea propriului trecut. O cercetare neutru şi obiectivă poate fi garantată numai de experţi independenţi, veniţi din afara instituţiei. Asta s-a văzut şi cu ocazia altor expertize care au fost comandate. Autorii erau practic dependenţi de bunăvoinţa instituţiei respective, protejînd-o direct sau indirect. În pofida unei transparenţe mai accentuate, nici firma de avocatură din München care s-a ocupat de abuzurile sexuale din arhidieceza München-Freising nu poate fi exculpată. Raportului i se reproşează mai ales faptul că în majoritatea cazurilor ascunde numele celor care au comis abuzurile. Cu alte cuvinte, autorii aplică o strategie similară bisericii care de-a lungul anilor a fost interesată de protejarea instituţiei printr-o muşamalizare sistematică în dauna victimelor.

 

Cît de adînc înrădăcinat este acest aspect rezultă şi din comunicatul lui Benedict al XVI-lea, chiar dacă fostul Suveran Pontif a încercat să-şi rectifice declaraţia iniţială.

 

https://www.rfi.ro/politica-142074-minciuni-papale-si-criza-bisericii-catolice

 

///////////////////////////////////////

Porno-globalie in familie ingerie -Fostul papă Benedict al XVI-lea, acuzat de lipsă de acţiune în scandalul preoţilor pedofili (raport)

Eliza Casandra

 

Cardinalul Joseph Ratzinger, înainte să devină papă, nu a întreprins nimic pentru a-i exclude pe patru preoţi bănuiţi de violenţe sexuale asupra unor minori, au afirmat într-o conferinţă de presă autorii unui raport mandatat de Biserica Catolică, relatează AFP. Documentul denunţă disimularea sistematică a cazurilor de violenţe comise asupra unor minori între 1945 şi 2019, o strategie care ar viza, potrivit autorilor raportului, „protejarea instituţiei Bisericii”.

 

Papa emerit Benedict al XVI-lea a fost aspru criticat într-un raport independent prezentat joi în Germania, ce a vizat agresiunile sexuale comise asupra unor minori în Arhidieceza de Munchen şi Freising, pe care a condus-o între 1977 şi 1982, informează agenţiile de presă internaţionale preluate de Agerpres.

 

Cardinalul Joseph Ratzinger, înainte să devină papă, nu a întreprins nimic pentru a-i exclude pe patru preoţi bănuiţi de violenţe sexuale asupra unor minori, au afirmat într-o conferinţă de presă autorii unui raport mandatat de Biserica Catolică, relatează AFP.

 

Potrivit DPA, firma de avocatură Westphal Spilker Wastl (WSW), cu sediul general în Munchen, a fost angajată pentru a investiga acuzaţiile de abuzuri sexuale comise în Arhidieceza de Munchen şi Freising între anii 1945 şi 2019. Raportul a ajuns la concluzia că în perioada menţionată au existat cel puţin 497 de victime ale unor astfel de abuzuri, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre persoane tinere de sex masculin.

 

Într-o declaraţie transmisă avocaţilor germani, papa emerit Benedict al XVI-lea a respins „strict” orice responsabilitate în acel scandal, o poziţie pe care autorii raportului nu o consideră „credibilă”, a declarat avocatul Martin Pusch.

 

În două cazuri, era vorba despre membri ai clerului care au comis mai multe agresiuni confirmate, inclusiv de către tribunale, a subliniat acelaşi avocat. Cei doi preoţi au rămas în Biserica Catolică şi nicio acţiune nu a fost întreprinsă împotriva lor, a continuat el.

 

Autorii raportului s-au declarat convinşi că fostul cardinal Joseph Ratzinger era astfel la curent cu trecutul pedofil al preotului Peter Hullermann, venit în 1980 din Renania de Nord-Westfalia în Bavaria, unde şi-a continuat activitatea timp de decenii fără să fie anchetat.

 

În 1986, un tribunal l-a condamnat la o pedeapsă de închisoare cu suspendare. El a fost atunci transferat într-un alt oraş din Bavaria, unde ar fi recidivat. Abia în 2010 preotul german a fost constrâns să se pensioneze.

 

Joseph Ratzinger a negat că ar fi fost la curent cu trecutul acestui preot, al cărui scandal a ţinut prima pagină a ziarelor în 2010, în timpul pontificatului lui Benedict al XVI-lea.

 

Autorii raportului l-au acuzat şi pe cardinatul Reinhard Marx, actualul arhiepiscop de Munchen şi Freising, că a dat dovadă de neglijenţă în două cazuri ale unor preoţi bănuiţi de agresiuni sexuale comise asupra unor copii.

 

Global, raportul denunţă disimularea sistematică a cazurilor de violenţe comise asupra unor minori între 1945 şi 2019, o strategie care ar viza, potrivit părerii lor, „protejarea instituţiei Bisericii”.

 

„Atenţia acordată victimelor a rămas insuficientă din multe puncte de vedere, inclusiv după anul 2010”, când au fost dezvăluite primele scandaluri de pedofilie din rândul Bisericii Catolice germane, precizează acelaşi raport.

 

https://www.rfi.ro/politica-social-justitie-141738-fostul-papa-benedict-al-xvi-lea-acuzat-de-lipsa-de-actiune-scandalul

////////////////’’////////////////////

Poezia are de jucat un rol în salvarea democrației–interviu cu Martin Espada

Radu Tudor

 

 

Martin Espada, poet, eseist, profesor la Universitatea statului Massachusetts–Amherst

Sursa imaginii:

Wikipedia

Martin Espada, profesor de poezie la Universitatea statului Massachusetts–Amherst, este autorul a 15 volume de versuri și două colecții de eseuri. El a editat patru antologii, una dintre ele purtând un titlu semnificativ pentru angajamentul său politic și civic recent, CE NE SALVEAZĂ: Poeme de Empatie și Schimbare în Epoca Trump. Considerat unul dintre poeții marcanți ai culturii hispanice, Martin Espada este laureat al premiilor Patterson (pentru volumul REPUBLICA POEZIEI), Cărții Americane (pentru IMAGINEA ÎNGERILOR DE PÎINE), Ruth Lilly și Robert Creeley. El a fost de asemenea finalist la premiul Pulitzer.  Ultimul său volum de poezie, FLOATERS/Plutitori, publicat anul trecut la editura WW Norton and Company, a fost recunoscut cu prestigiosul National Book Award, Premiul Național al Cărții.

 

Martin Espada citește fragmente de poeme din volumul PLUTITORI:

 

 

PLUTITORI are energie de fluviu și majestate de cascadă, ieșind din mătci formale cu superbie și aplomb whitmanian. E un florilegiu de autobiografie (Povestea Venirii Noastre în America, Scrisoare către Tatăl Meu, Flan,  Mazen Doarme cu Piciorul pe Dușumea, Morir Soñando), protest social (Minge De Fotbal în Zbor Deasupra Sârmei Ghimpate, Moartea Ia Liftul în Brooklyn sau poemul titular), istorie americană (Vă Declar Morți) și pamflet, cel mai tranșant, mai necruțător anti-trumpianul Nu Pentru El Lacul de Foc al Falsului Profet: „mâini inodore, fără sânge sub unghii, mîini de demagog”, mâini răscolind patimile gloatei scandând, Zidul, zidul, înălțați Zidul–„ofrandă noului Conquistador”. Două prezențe titulare în lirica lui Martin Espada, tatăl, Frank, și insula natală Puerto Rico, aflată din 1898, când a intrat ca trofeu de război în vitrina cu trofee a Statelor Unite, într-o relație ambivalentă, confuză, nevrotică până la violență cu metropola. Frank Espada e o sinteză a celor două lumi, pentru fiul său un pod între ele. Este esența, prea-plinul emoțional al poemului Scrisoare Către Tatăl Meu: „când eram copil, și tu erai D- zeu, am zburat în Puerto Rico./ Ai spus, Bunicul meu a fost primar la Utuado, îl chema Buenaventura,/ care înseamnă noroc.  Am crezut în bunicul tău/Ți-am spus, „Ai venit de pe o altă planetă. Cum ai reușit?/Mi-ai răspuns, În fiecare dimineață, înainte de a mă trezi am văzut munții din Utuado/Știu acum că nu ești D-zeu. Am dovada: Dzeu nu moare, dar tu ești cenușă, în urna de pe un raft al bibliotecii mele/Dar cât aș vrea să-mi fii iar D-zeu, să te ridici din mulțime, să-l apuci pe președinte de mâna/Să-i tuni obscenități în spaniolă, să-l surghiunesti în Utuado, pe ploaie, fără acoperiș/să se destrame, coală după coală,/până când nu mai rămâne din el decât  inima-i de carton./

 

Martin Espada:  E o poezie în primul rând despre  dreptate, în toate formele ei.

 

Reporter:  Scrieți, „Tăcerea nu este acceptabilă”.  Poate fi auzită poezia în vuietul acestor vremi, este un antidot, sau e prea delicată, imaterială, ca să vindece bolile lumii?

 

Martin Espada:   Poezia nu este un antidot per se. Pe de altă parte, dacă aș fi crezut că e prea fragilă ca răspuns la suferințele lumii, n-aș scrie-o. Misiunea mea este să trezesc inimi și minți,  trezire care, știm cu toții, poate să ducă la schimbare în lume.

 

Reporter:  Există în viața dvs. o figură tutelară, o influență covârșitoare, tatăl dvs. Misiunea de a schimba lumea ați moștenit-o de la el. Vorbiți-ne despre Frank Espada.

 

Martin Espada:  Francisco Luis Espada, Frank Espada, s-a născut în 1930 în orașul montan Utuado din Puerto Rico și a murit în 2014 la Pacifica, în California. Ca imigrant a fost supus discriminării rasiale. A devenit activist, organizator, și în anii 1960–începutul anilor ’70 lider–unii spun cel mai important–al comunității puertoricane din New York, care număra atunci aproape un milion de suflete. A fost de asemenea fotodocumentarist, cu mai bine de 40 de expoziții personale pe tot cuprinsul Americii. Operele sale figurează în colecțiile Muzeului Smithsonian de Istorie Americană, Muzeului Smithsonian de Artă Americană, Galeriei Naționale de Portrete și Bibliotecii Congresului. În copilăria mea lucrările lui atârnau pe pereții apartamentului nostru din cartierul East New York, în Brooklyn, deci atârnau și atîrnă încă pe pereții imaginației mele. Mi-a arătat, de când eram tânăr, conexiunea între artă și activism, m-a influențat deci ca poet și activist.

 

Reporter:  Sunteți un fiu credincios, cum o dovedește o întreagă viață de angajament civic, începută ca avocat în serviciul imigranților indigenți în Chelsea, Massachusetts, și continuată prin opera dvs. lirică și eseistică. Sub o zodie duală această viață. Cât și cum a contat latura puertoricană a identității dvs.?

 

Martin Espada:  Puertoricanii au avut de înfruntat o feroce discriminare rasială în Statele Unite.  Dovada o am în gură: cîțiva dinți rupți. Ești definit de relația colonială dintre Statele Unite și Puerto Rico și animozitatea rasială cu care s-au confruntat imigranții de pe insula.

 

Reporter:  Aveați 15 ani când v-a lovit pentru prima oară, literalmente, această animozitate, cu pumnul unui calabrez sau sicilian, Donald de Blasio. Momentul e prins în poemul PE POD LA DOLCEACQUA: „el centurion păzind ultimul avanpost al imperiului, eu barbar, străin de tribul lui,  puertorican fără cuțit, fără giacă, fără gașcă”.

 

Martin Espada:  Marea ironie a acelui poem este că am sfârșit prin a mă îndrăgosti și căsători cu o italiancă din New Jersey. Ca-n Romeo și Julieta, dar cu  deznodământ fericit. În dragoste, nu se știe niciodată.

 

Reporter:  Ați avut șansa și capacitatea de a depăși condiția de victimă. Mulți n-au avut această șansă, cei ce dorm pe străzi, umbrele, uitații, disprețuiții, transfrontalierii prinși și deținuți în spatele sârmei ghimpate, cei morți în traversare, cei dezumanizați, cei despuiați de tot, până și de nume. Lor le dedicați câteva poeme, începând cu cel titular. Ce importanță mai au numele?

 

Martin Espada:  Importanța numelor supraviețuitorilor și victimelor nu trebuie subestimată.  În Statele Unite și în restul lumii oameni sunt dezumanizați ca preludiu la oprimare, exploatare, uneori ucidere. Cred că e datoria poeților angajați social să restituie numele pierdute, să-i re-umanizeze pe dezumanizați. E ceea ce am încercat în poemul PLUTITORI, care documentează moartea a doi imigranți salvadoreni– cunoscuți doar sub numele de Oscar și Valeria–care s-au înecat încercând să traverseze Rio Grande înspre Statele Unite.

 

Reporter:  O incantație, numele lor întregi, Oscar Alberto Martinez Ramirez, Angie Valeria Martinez Avalos. Xenofobia, discriminarea, violentul sentiment anti-imigraționist au avut și ele un prenume de-a lungul vieții dvs.: Donald. Altădată deBlasio, în ultimii ani Trump, pe care, în poemul NU PENTRU EL LACUL DE FOC AL FALSULUI PROFET îl etichetați „demagog”. Trump a părăsit puterea,  trumpismul bântuie în continuare. Are poezia puterea de a exorciza acest rău?

 

Martin Espada: Să fie clar: Trump e malefic, dar e unul singur. Să nu uităm că milioane de americani–aproape la fel de mulți ca votanții Biden–l-au plebiscitat pe Trump. Rezultatul a fost extrem de strâns. Milioane de oameni continuă să creadă că lui Trump i s-a furat victoria, amăgiți de mitul perpetuat cu succes de el și mass-media de dreapta. Trumpismul dăinuie, de fapt prosperă: milioane de americani așteaptă să-l voteze încă o dată. Ce poate face poezia?  Am avut un profesor la Universitatea statului Wisconsin-Madison, Herbert Hill, care spunea că „ideile au consecințe”. Paradoxul e că scrierea unui poem politic e un act de credință: trebuie să crezi că pe undeva o să conteze. Avem o nevoie disperată să ne organizăm în opoziție la trumpism și partidul Republican, care ar putea–și are toate șansele–să revină la putere. Trebuie să ne mobilizăm dacă e să salvăm democrația, și cred că poezia are de jucat un rol în acest proces.

 

https://www.rfi.ro/cultura-141950-poezia-are-de-jucat-un-rol-salvarea-democratiei-interviu-cu-martin-espada

 

///////////////////////////////////////

Evreii în conștiința lumii: trecut uitat, trecut edulcorat–interviu cu Dara Horn

Radu Tudor

dara-horn-people-like-dead-jews-

 

În septembrie trecut Dara Horn a publicat la editura WW Norton and Company volumul de eseuri PEOPLE LOVE DEAD JEWS/Lumii Îi Plac Evreii Morți (ilustrație)

În septembrie trecut Dara Horn a publicat la editura WW Norton and Company volumul de eseuri PEOPLE LOVE DEAD JEWS/Lumii Îi Plac Evreii Morți (ilustrație)

Sursa imaginii:

Facebook / Dara Horn (colaj)

Dara Horn, romancieră și eseistă  cu masterat în literatură ebraică la Universitatea Cambridge și doctorat în literatură comparată, idiș-ebraică, la Harvard, a predat literatură și istorie evreiască la o serie de prestigioase instituții academice americane. Primele ei două romane, IN THE IMAGE/Pre Chipul și THE WORLD TO COME/Lumea De Apoi, apărute în 2002 și respectiv 2006, au fost răsplătite cu Premiul Național al Cărții Evreiești. În septembrie trecut Dara Horn a publicat la editura WW Norton and Company volumul de eseuri PEOPLE LOVE DEAD JEWS/Lumii Îi Plac Evreii Morți, care a fost finalist la premiul Kirkus.

 

 

 

 

 

LUMII ÎI PLAC EVREII MORȚI este titlul provocator al unui mănunchi de eseuri despre destinul evreiesc și reflectarea sa, deseori în oglinzi roz, deformante. „Dementialele teorii conspiraționiste care au mănat la violență antisemită trădează  teama de libertate autentică. Societățile care-i acceptă pe evrei au înflorit, cele care-i resping s-au ofilit, s-au pierdut în întunericul istoriei. În orice societate, existența evreilor este dovada că libertatea este posibilă”, reamintește Dara Horn.  Vreme de milenii, „acceptarea” a fost o iluzie, realitatea mai degrabă una a prigoanei și anihilării. „Urâți în viață”, marginalizați, ghettoizati, supuși discriminărilor, evreii sunt „iubiți” doar după moarte,  argumentează, polemic dar justificat autoarea. Uneori iubirea postumă e din auto-conservare, auto-flatare sau nevoia de iertare, deseori e din interes. Morți sau vii, evreii sunt incomozi, pentru că reamintesc cât de încărcată, de vinovată este conștiința europeană.   Varian Fry e onorat ca „drept între popoare” de Yad Vashem, Muzeul Holocaustului de la Ierusalim, dar a fost uitat de personalitățile evreiești europene pe care le-a salvat de la moarte și trecut în penumbră de cultura occidentală  pentru că reamintește cât de rară fost inflexibilitatea morală care ar fi putut opri infernala mașinărie exterminaționista nazistă.  Trecutul de tăcere sau complicitate al societăților ne-evreiești poate fi rescris, deformat, zugrăvit sau acceptat selectiv. E ce explică, în viziunea Darei Horn, popularitatea unor Elie Wiesel sau Anne Frank, care au pansat plăgile conștiinței europene, și marginalizarea în uitare a celor care au refuzat s-o facă.

 

Dara Horn: Subiectul este rolul pe care evreii din trecut îl joacă în imaginarul societăților precumpănitor ne-evreiești. Explorez ideea că narațiunile despre evreii morți sunt construite pentru o mai bună imagine de sine a naratorilor și că deseori aceste istorisiri necesită obnubilarea evreilor vii.  Exemplul emblematic este ce s-a petrecut în 2018 la Casa Memorială Anne Frank din Amsterdam. Unui tânăr angajat evreu i s-a interzis să poarte kippa la vedere:  l-au obligat s-o ascundă sub o șapcă. Tânărul a făcut recurs pe lângă consiliul director, care după patru luni de deliberări a contramandat decizia inițială. Patru luni ca să decizi, la Muzeul Anne Frank,  dacă e o idee bună să forțezi un evreu să se ascundă? E foarte mult.  Modalitățile de comemorare a evreilor morți sunt într-un sens menite a flata societățile ne-evreiești estompând identitatea evreiască actuală.

 

Reporter:  Unde nu-i flatare e exploatare a trecutului anihilat sau alungat. Exemplul frapant în acest sens este Harbin, unde statul a refăcut cartierul evreiesc, unele clădiri impozante ale Străzii Centrale, și a strămutat o parte  a cimitirului evreiesc Huangshang. Un „sat Potemkin” reconstituit pentru profit.

 

Dara Horn:  Harbin, situat în nord-estul Chinei, e un oraș construit în mare parte de evrei ruși în procesul de extindere a TransSiberianului. 20.000 de evrei au construit practic întreaga infrastructură a localității la sfârșitul secolului al XIX-lea–începutul secolului XX.  De-a lungul secolului trecut regimurile care s-au perindat au făcut viața evreilor din ce în ce mai mizerabilă până când, în 1962, guvernul israelian a evacuat ultimul evreu din Harbin. Dar, acum 15 ani, autoritățile locale au decis să cheltuiască 30 de milioane de dolari americani pentru a reconstrui sau renova obiective istorice evreiești. Uimitor este că nu și-au ascuns motivele. Declarațiile publice ale epocii afirmă că  evreii-s bogați–în orice caz așa se aude– deci trebuie atrași să vină ca turiști și investitori. Planuri bazate clar pe un stereotip antisemit. Două familii evreiești sunt cu deosebire scoase în relief la Muzeul de Istorie a Comunității: Kaspe și Skidelsky. Joseph Kaspe, om de afaceri, a construit Hotelul Modern–centru cultural important, unde s-a aflat și primul cinematograf din China–și a lansat marca de înghețată Modern. Hotelul functioneaza în continuare iar înghețata să vinde peste tot, în oraș și la aeroport. Fiul lui Joseph Kaspe a fost ucis în 1931 de ocupanții japonezi ai Manciuriei iar Joseph a înnebunit și a sfârșit-o în Europa, unde familia sa a pierit în Holocaust. Aceeași poveste cu familia Skidelsky. Mari proprietari și patroni, aveau majoritatea minelor de cărbune din regiune și au jucat un rol major în funcționarea caii ferate trans-siberiene. În 1945, membri ai familiei au fost expropriați și trimiși în lagărele Gulag-ului.  Un descendent, pe atunci copil, Lordul Skidelsky, s-a întors din Anglia în 2006 ca să-și revendice averea. S-a ales cu un cec de 20.000 de lire sterline. La Muzeul de Istorie a Comunității evreiești din Harbin nimic nu explică de ce acea minunată comunitate nu mai există.

 

Reporter:  Baronul Skidelsky nu s-a ales cu mare lucru, ceea ce nu se poate spune despre Ehud Olmert, ai cărui tată și bunici paterni sunt originari din Harbin.

 

Dara Horn:  Da. Ehud Olmert, care a fost premier al Israelului, era vice-prim-ministru în 2004, când a întreprins o vizită de stat acolo. Au ridicat o sinagogă înaintea vizitei, au restaurat pietrele funerare ale membrilor familiei sale. Sinagoga construită în onoarea lui rămâne goală.  Ce au făcut autoritățile chineze e un soi de parodie a istoriei.

 

Reporter:  Unul dintre eseurile cărții este consacrat modului în care evreii înșiși reflectă trecutul– uneori pentru a se conforma așteptărilor și sensibilităților publicului creștin–și recepția foarte diferită a acestor relatări în lumea occidentală. Nu-i întâmplător că Anne Frank a dobândit o notorietate mondială în vreme ce Zalmen Gradowski este practic uitat, cum uitată este și extraordinara trilogie a Chavei Rosenfarb,  ARBORELE VIEȚII, una dintre cele mai vii și autentice cronici a atrocitatilor din ghetto-ul din Lodz, poartă a Infernului. Zaboviti însă asupra unui exemplu extrem de instructiv, cel al lui Elie Wiesel și cărții sale NOAPTE.

 

Dara Horn: A fost publicată inițial în idiș sub titlul ȘI LUMEA A TĂCUT. Trama e aceeași–un adolescent supraviețuiește lagărelor de concentrare în care familia sa este exterminată–dar mânia este îndreptată  asupra societăților ne-evreiești care au îngăduit genocidul.  În versiunea franceză,  adaptată sub îndrumarea scriitorului de confesiune catolică François Mauriac, laureat al premiului Nobel pentru literatură, și publicată sub titlul NOAPTE,  mânia este re-orientată către D-zeu. O soluție extrem de abilă.  Cartea apărea în franceză în anii ’50.  Care cititor francez ne-evreu vroia atunci să afle că societatea sa are o răspundere?  Nu-i de mirare că acea versiune este celebrată, altele nu. La fel cu Anne Frank. Scrie într-o limbă occidentală; citatul cel mai remarcat este, „cred în continuare, în pofida a tot ce se întâmplă, că oamenii  sunt buni la suflet”. Pentru cititori e flatant:  tânăra evreică i-a iertat. Anne Frank a scris acele rânduri cu trei săptămâni înainte de a  întâlni oameni care nu erau deloc buni la suflet:  a fost arestată și deportată la Auschwitz. Un alt autor de jurnal, Zalmen Gradowski a avut o istorie foarte similară–jurnalul său, ținut în timpul războiului, a fost găsit după moartea sa. Diferența este că el a ținut jurnal la Auschwitz, unde a fost membru a ceea ce naziștii numeau sonderkommando, unitate de prizonieri evrei forțați să conducă alți evrei spre camerele de gazare și apoi să le arunce cadavrele în cuptoarele crematoriului. Scrie, Gradowski, despre această experiență, despre faptele barbarilor,  fără citate naive stil Anne Frank, fără să se întrebe, contemplând infernul, „de ce”. Gradowski spune că incendiul a fost provocat de sălbaticii lumii în speranța că lumina flăcărilor va alunga brutalitatea din propriile lor vieți.  Acesta este adevărul despre Holocaust, adevăr pe care lumea nu vrea să-l audă.

https://www.rfi.ro/cultura-141534-evreii-constiinta-lumii-trecut-uitat-trecut-edulcorat-interviu-cu-dara-horn

 

///////////////////////////////////////

  ”Tarzan din Carpați”, omul care s-a ascuns de comuniști timp de 33 de ani

Bianca Pădurean

 

 

Scenă din filmul „Portretul luptătorului la tinereţe”, de Constantin Popescu, care se lansează în cinematografe din 19 noiembrie

Una dintre cele mai spectaculoase povești din istoria rezistenței armate opuse de români comunismului este cea a lui Grigore Sandu , supranumit „Tarzan din Carpați“. Povestea lui a fost spusă, pentru prima dată, de Ion Rațiu, în 1990, în ziarul său care apărea la Londra: Românul liber/Free Romanian. Aflați fabuloasa poveste a omului care s-a ascuns 33 de ani de comuniști din Pagina de istorie.

 

Grigore Sandu a fost membru al organizației Sumanele Negre. Grupul lui a avut o existență scurtă, până în decembrie 1949, când securiștii au reușit să îi prindă pe cei mai mulți dintre membrii acestei grupări. Grigore Sandu a scăpat, însă, deoarece el avea și o experiență mai bogată în lupta de gherilă. Când a fugit în munți, avea asupra sa inclusiv arme și muniție.

 

A fost numit „Tarzan din Carpați“ datorită unor tehnici speciale care i-au asigurat supraviețuirea în clandestinitate timp de 33 de ani. Grigore Sandu a reușit să îi evite pe securiștii trimiși pe urmele sale pentru a-l aresta prin faptul că, de când cădea zăpada și până primăvara, el se refugia între crengile copacilor și se deplasa din cracă în cracă. Astfel, el evita să lase urme pe zăpadă.

 

Povestea lui Grigore Sandu a fost publicată prima dată, în limba engleză, în ediția din luna ianuarie 1990 a ziarului „Românul Liber“, care era vocea Uniunii Mondiale a Românilor Liberi. Articolul este bazat pe o scrisoare a fostului securist care îl achetase pe Grigore Sandu, după ce s-a predat, securist care după 1989 a plecat în Germania.

 

Grigore Sandu avea, în 1990, 84 de ani și locuia în Podul Coşna din judeţul Suceava. Potrivit securistului care l-a anchetat, bărbatul a trăit ascuns, timp de 33 de ani, în Făgăraş, Munţii Apuseni şi în Ceahlău. Muntele a fost casa lui, care îi asigura şi hrana. A locuit în peşteri şi în gropi săpate în pământ. Nu şi-a permis să contruiască un adăpost, de frică să nu fie prins.

 

Între 1949 şi 1959, regimente întregi de soldaţi şi ofiţeri ai Securităţii au scotocit munţii, pentru a-i găsi pe partizanii anticomunişti. Se pare că Grigore a fost singurul care a supravieţuit. De-a lungul anilor, a văzut cum sunt prinşi şi împuşcaţi pe loc cei mai mulţi dintre prietenii şi camarazii săi, fără să fie măcar interogaţi sau judecaţi ori duşi la vreun post de poliţie. Toţi cei care îl cunoscuseră erau convinşi că Grigore a murit demult. 

Pagina din Romanul liber din ianuarie 1990, din colectia BCU Lucian Blaga din Cluj.

 

De multe ori a fost nevoit să mănce carne crudă, pentru că îi era frică să aprindă vreun foc, să nu fie văzut. Vara aduna fructe. A păstrat un calendar crestând semne pe scoarţa unor copaci tineri. Cu diferite ocazii, a salvat viaţa unor oameni care s-au rătăcit prin mulţi. Apoi, în primăvara lui 1978, la 33 de ani după ce a luat calea munţilor, a întâlnit, întâmplător, un preot ortodox, care i-a explicat că ar putea să se reîntoarcă în siguranţă în societate, pentru că orice ar fi făcut, deja era prescris.

 

Grigore s-a întors la casa lui din Podul Coşna, în mai 1978. Şi-a trimis un membru al familiei sale la sediul Securităţii din Dorna să le spună autorităţilor că s-a întors şi că vrea să se predea. Două duzini de ofiţeri înarmaţi până în dinţi au descins cu maşinile în faţa casei lui, pe care au încercuit-o. Imediat Grigore şi-a predat arma automată. A fost dus la sediul Securităţii locale, apoi la Suceava, iar în final la Bucureşti, unde a fost interogat timp de trei luni. A trebuit să dovedească faptul că în toţi cei 33 de ani a trăit doar în România, nu a părăsit sub nici o formă ţara, spre vest, pentru a exclude total ipoteza că ar fi un spion. A dovedit faptul că a stat toţi aceşti ani în țară, cu ajutorul declarațiilor mai multor martori care îl văzuseră prin păduri, dar şi prin faptul că le-a arătat anchetatorilor semnele făcute pe scoarţa copacilor, „calendarele“ cu ajutorul cărora ţinea el evidenţa trecerii anilor.

 

 

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

 

 

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 

 

https://www.rfi.ro/cultura-99059-pagina-de-istorie-grigore-sandu-tarzan-carpati-ascuns-comunisti

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 : Alegerile din 1946 – nu a contat cine a votat, ci doar cine a numărat voturile

Bianca Pădurean

alegeri_1946.jpg

 

Sursa  :

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet / memorialsighet.ro

În noiembrie 1946 a fost făcut un pas decisiv pentru comunizarea României. Comuniștii, sprijiniți de armata sovietică de ocupație, au falsificat grosolan alegerile din 19 noiembrie, apoi au trecut la dezmembrarea Opoziției, de multe ori prin violență. După ce au obținut fraudulos controlul asupra Parlamentului, comuniștii au trecut la planul final: i-au arestat pe liderii partidelor democratice, apoi l-au șantajat pe Regele Mihai I să abdice și să plece în exil, iar în 1948 a urmat interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Din acel moment, începea organizarea României după modelul sovietic.

 

Campania electorală care a precedat alegerile din noiembrie 1946 a stat sub semnul abuzurilor comise de comuniști, care fuseseră impuși de sovietici drept partid de guvernământ.

 

Comuniștii au interzis ziarele Opoziției, au dispersat în forță mitingurile PNȚ și PNL, i-au bătut sau chiar ucis pe liderii partidelor democratice și au utilizat în forță armata sovietizată împotriva tuturor celor care se opuneau comunizării României.

 

De asemenea, au oferit mită electorală pe scară largă, scria istoricul Adrian Cioflâncă. Însă nu au reușit să îi convingă pe alegători să renunțe la susținerea partidelor democratice. Rapoartele Siguranței din acea perioadă, citate de istoricul Virgil Țârău, arătau că PNȚ rămânea principalul partid în opțiunile electoratului, mai ales în Transilvania.

 

În aceste condiții, mai mulți lideri țărăniști, cum ar fi șeful organizației muncitorești, Ilie Lazăr, au fost arestați. Însă nici așa nu au reușit să îi intimideze pe susținătorii partidelor democratice. În locul lui Ilie Lazăr, maramureșenii au ales-o ca deputat pe soția sa, Maria Lazăr.

 

Comuniștii i-au scos de pe listele electorale pe alegătorii care simpatizau cu partidele democratice. Astfel, opt la sută dintre alegători nu au putut vota. În schimb, au fost eliberate cărți de alegător pe numele morților, minorilor sau infractorilor. În ziua votului, au fost introduse în urne voturi preștampilate în favoarea Blocului Partidelor Democratice, alianța electorală condusă de comuniști. Însă nici așa nu au reușit să câștige, astfel că au trecut la falsificarea proceselor-verbale ale alegerilor.

 

Pentru că s-au opus acestei operațiuni, unii lideri ai partidelor democratice au fost bătuți și arestați. Unii, precum doctorul Iosif Capotă, lider al PNȚ din zona Huedin, au fugit în munți pentru a scăpa de carceră. În județul Cluj, generalul Drăgănescu, care comanda Divizia a II-a de Vânători de Munte din Dej, a fost arestat, pentru că s-a opus falsificării votului militarilor. La fel a pățit căpitanul Diamandi Ionescu de la Turda. În Cluj, în comunitatea maghiară, comuniștii le-au spus femeilor că cele care nu votează cu formațiunea-satelit a PCR, Uniunea Populară Maghiară, nu vor primi rația de zahăr.

 

Însă nici așa comuniștii nu au reușit să câștige alegerile, așa că au aplicat cu cinism vorba lui Stalin, care spusese că nu contează cină votează, ci contează cine numără voturile. Comuniștii au inversat, pur și simplu, procentele lor cu cele ale PNȚ. Astfel, alianța condusă de comuniști a ajuns să aibă 347 de mandate de deputat, în timp ce PNȚ a primit 33, iar PNL doar 3.

 

Falsificarea grosolană a alegerilor a stârnit protestele Marii Britanii și ale SUA, însă acestea au rămas fără vreun efect, în condițiile în care România fusese aruncată în sfera de influență a URSS ca urmare a înțelegerii dintre Stalin și Churchill.

 

 

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

 

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

 

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 

https://www.rfi.ro/politica-99404-pagina-de-istorie-alegeri-1946-votat-numarat

 

///////////////////////////////////////

 

Alegerile din 1946 și represiunea față de rezistența anticomunistă: cazul Iosif Capotă

 

 

Bianca Pădurean

iosif_capota.jpg

În data de 19 noiembrie 1946, au avut loc cele mai controversate alegeri din istoria România. Este ziua în care comuniștii au falsificat masiv rezultatele alegerilor și au reușit, astfel, să confiște Parlamentul. Liderii Opoziției au fost intimidați, hărțuiți, arestați, bătuți și chiar uciși. Chiar și în aceste condiții, comuniștii au avut nevoie de o fraudă masivă pentru a rămâne la putere.

 

Comuniștii au ajuns la guvernare în 6 martie 1945, după ce sovieticii au forțat demisia generalului Nicolae Rădescu din postul de prim-ministru și l-au silit pe Regele Mihai I să îl desemneze premier pe Petru Groza.

 

 

 

Citește și Cine a fost criminalul sovietic care a impus Guvernul Petru Groza

 

 

 

Guvernul comunist a folosit instituțiile publice și armata pentru a-i intimida pe liderii Opoziției. Au suprimat apariția ziarelor PNȚ și PNL și i-au agresat pe liderii acestor partide. Uneori, aceștia au fost uciși.

 

Cu toate acestea, în 19 noiembrie 1946, oamenii s-au prezentat în număr mare la urne. Majoritatea covârșitoare a votat cu PNȚ, condus de Iuliu Maniu.

 

Comuniștii, pur și simplu, au schimbat procentele lor cu cele ale PNȚ și s-au proclamat câștigătorii alegerilor.

 

 

 

Citește și Alegerile din 1946, sfârșitul democrației în România

 

 

 

Un caz aparte a fost cel din județul Cluj. Aici, comuniștii au avut ocazia să își numească rapid aderenții în posturile din administrația publică, după ce Transilvania de Nord a fost retrocedată României.

 

Țărăniștii și liberalii au alcătuit o listă comună de candidați pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Lista era deschisă de Emil Hațieganu, urmat de Alexandru Lapedatu și de Iosif Capotă. Ultimul a plătit cu viața îndrăzneala de a candida împotriva comuniștilor.

 

Iosif Capotă era descendentul unei mici familii nobiliare din satul Mărgău. A studiat la Liceul George Barițiu din Cluj, apoi la Facultatea de Medicină Veterinară din București. S-a căsătorit cu Elena Leu și s-a stabilit la Huedin.

 

A devenit unul dintre cei mai înstăriți locuitori ai orașului și a început să facă politică, în interiorul PNȚ.

 

În septembrie 1940, când Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Capotă s-a refugiat la Câmpia Turzii. După război, Iosif Capotă s-a întors la Huedin și a fost ales președintele organizației teritoriale a PNȚ care includea orașul și comunele din zona montană.

 

De asemenea, a candidat pentru Parlament din partea PNȚ. A fost ales, însă nu a intrat în posesia mandatului din cauza falsificării alegerilor.

 

În noaptea de 19 noiembrie 1946, a fost agresat de comuniști, pentru că încerca să împiedice fraudarea alegerilor în Huedin. După alegeri, presiunile asupra sa au continuat. În martie 1947, a fost arestat pentru 10 zile, apoi a fost eliberat.

 

În mai 1947, comuniștii au decis să îl lichideze. Unul dintre prietenii săi, Mihai Simule, l-a prevenit. Iosif Capotă a reușit să se ascundă, iar Mihai Simule a fost executat în locul său.

 

 

 

Citește și “Bandiți sau rezistenți” – dilemă ignorată de societatea românească

 

 

 

Iosif Capotă s-a ascuns în satele din zonă: Ciuleni, Mărgău și Brăișor. A constituit, împreună cu ruda sa prin alianță, Alexandru Dejeu, un grup de rezistență anticomunistă.

 

Iosif Capotă a rezistat în clandestinitate 11 ani. A tipărit și răspândit mii de manifeste anticomuniste prin care protesta împotriva interzicerii Bisericii Greco-Catolice și a PNȚ și împotriva exilării Regelui Mihai I.

 

În 7 decembrie 1957, a fost arestat de Securitate, după ce încercarea sa de sinucidere a eșuat. În mai-iunie 1958, cele 50 de persoane care alcătuiau grupul Capotă-Dejeu au fost judecate de Tribunalul Militar Cluj.

 

Iosif Capotă și Alexandru Dejeu au fost condamnați la moarte în 9 iulie 1958 și executați în Penitenciarul Gherla în 2 septembrie 1958.

 

 

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

 

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

 

https://www.rfi.ro/politica-127619-alegeri-1946-represiune-rezistenta-anticomunista-iosif-capota

 

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 

///////////////////////////////////////

 

  Arestarea lui Constantin Noica pentru ”uneltire contra orânduirii sociale”

Bianca Pădurean

noica_bun.jpg

 

Acum 59 de ani, pe 11 decembrie 1958, comuniștii l-au arestat pe filosofului Constantin Noica, pentru „uneltire contra orânduirii sociale”. Alături de el au fost arestați și alți intelectuali, care participaseră la seminariile ținute de Noica. Cine erau acești intelectuali, vă invităm să aflați dintr-o nouă Pagină de istorie.

 

Gânditorul Constantin Noica a intrat în vizorul autorităților comuniste imediat după instalarea lor la putere. În perioada 1949 – 1958, Noica a avut domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Însă în 1958 Noica a fost arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el au fost arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung.

 

În noaptea de 25 spre 26 martie 1959 este arestat şi Dinu Pillat, iar anchetatorii hotărăsc să constituie „lotul Noica-Pillat”, din care mai fac parte alți 23 de intelectuali inculpați, printre care Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Marietta Sadova, Alexandru Paleologu, Simina Caracaş-Mezincescu și Nicolae Steinhardt, care a fost ultimul ultimul arestat, pe 4 ianuarie 1960. Procesul lor penal a început în 24 februarie 1960.

 

În ciuda acuzaţiilor procurorului, inculpaţii aveau foarte puţine elemente în comun, unele dintre acestea fiind chiar contradictorii. Unii fuseseră antilegionari, alţii dimpotrivă, membri marcanţi ai Legiunii sau doar membri activi. Acuzaţiile aduse erau de uneltire împotriva ordinii de stat, răspândirea de manuscrise cu caracter duşmănos, precum şi ascultarea de posturi de radio străine cu comentarii duşmănoase la adresa regimului.

 

Deşi erau inculpaţi 25 de oameni, justiţia comunistă a pronunțat sentința penală în doar trei zile. Cei doi intelectuali desemnaţi şefi de lot, Constantin Noica şi Dinu Pillat au fost condamnaţi la 25 de ani de muncă silnică. Alexandru Paleologu a fost condamnat la 14 ani de muncă silnică, Nicolae Steinhardt a primit 12 ani muncă silnică. Cele mai mici pedepse au fost de 6 ani închisoare corecţională primite de Anca Ionescu, Simina Mezincescu şi Păstorel Teodoreanu. De asemenea, fiecărui inculpat i s-a confiscat total averea şi a fost supus degradării civice.

 

După şase ani de închisoare la Jilava, Noica a fost eliberat în august 1964. Ultimii 12 ani din viață Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu. Locuința lui devense un loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi. Până la moartea sa, în 1987, a fost atent supravegheat de securitatea comunistă.

 

 

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

 

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

 

https://www.rfi.ro/politica-99881-pagina-de-istorie-arestarea-constantin-noica-uneltire

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 

////////////////////////////////////////

 

Geniile României – cum gândeau oamenii care ne-au schimbat ţara? Eminescu nu lectura cuvânt cu cuvânt, ci fraze întregi. Henri Coandă deţinea secretul vorbirii

 

Inteligenţa s-a manifestat încă din copilărie. În mai toate cazurile, marii gânditori au fost atraşi de lectură ca un magnet, reuşind să-şi formeze cunoştinţe vaste şi temeinice. Stăteau zile întregi , perioade lungi de  timp, cu ochii nedezlipiţi de paginile cărţilor. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Miza deşeurilor din Hunedoara. Cine va gestiona soarta lor: neînţelege… Kalus Iohannis, despre criza din Ucraina: Conflictul nu va ajunge la g… Barack Obama: „Ideea că Occidentul e în război cu Islamul este o minci… Chiar din copilărie, Eminescu s-a remarcat printr-o memorie şi o imaginaţie ieşite din comun. Imaginaţia reproductivă şi creativă se manifestau cu precădere în ceea ce priveşte darul de a povesti. Puterea lui de asimilare era foarte mare şi foarte rapidă. Ideile şi anumite imagini îl urmăreau până la obsesie. Avea un fel propriu de percepere. „Am o inimă şi o minte ciudată. Nimic nu pătrunde în ele nemijlocit. O idee rămâne la mine zile întregi la suprafaţa minţii, nici mă atinge, nici mă interesează. Abia după multe zile, ea pătrunde-n fundul capului, s-atunci devine prin altele, ce le-a fi găsit acolo, adâncă şi înrădăcinată. Simţirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om căzut mort în uliţă şi momentul întâi nu-mi face nici o impresie abia după ore reapare imaginea lui şi încep a plânge plâng mult şi urma rămâne neştearsă în inima mea“, scria Eminescu despre felul său de a gândi. Eminescu citea mult şi cu o repeziciune uimitoare. Eminescologii susţin că nu citea cuvânt cu cuvânt, ci cuprindea întreaga frază. Citate despre inteligenţa lui Eminescu:  Mai mulţi scriitori au remarcat în diverse scrieri memoria şi inteligenţa marelui poet. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa de covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în epoca alienaţiei declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână.” (Titu Maiorescu, Eminescu şi poeziile lui) „Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atâta putere de gândire. Era pe lângă aceasta un mare poet ” (I.L. Caragiale, Ironie) „Era inteligent, avea ochi frumoşi, deştepţi, şi era peste tot simpatic. Vorbea îndrăzneţ ca şi cand te-ai fi cunoscut cu el cine ştie de când.” (Ioan Orga, ardelean, l-a cunoscut  întâmplător pe Eminescu adolescent) „Cititor pasionat, el era unul din cei mai adânci cunoscători ai limbii, literaturii şi istoriei noastre din cele mai întunecate vremuri. De multe ori, a trebuit să-şi dea paraua gurii pentr-un manuscris vechi, ori o carte rară descoperită în vrafurile mucezite ale vrunui buchinist. Figurile marilor voievozi şi întâmplările din vechime, de mult ce le gândise, se deşteptau în el clare ca nişte evocări din propria lui viaţă. Bătrânul Mircea şi bătălia de la Rovine cu acei sprinteni călăreţi ce „roiesc după un semn şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn” sunt viziuni puternice, e o lume vie, pe care poetul o vede desluşit în toate detaliile şi de aceea ne-o descrie aşa de plastic şi de sugestiv“. (Alexandru Vlahuţă) Eliade, dependent de lectură Mircea Eliade şi-a manifestat din copilărie spiritul creativ şi inteligent, cu o curiozitate îndreptată, în special, către lectură. Era avid de lectură şi citea orice carte îi cădea în mână. A intrat în conflict cu tatăl său nu-l lăsa să citească decât basme şi povestiri, considerând că romanele sunt imorale şi dăunează educaţiei copilului. Mai mult decât atât, tatăl i-a interzis să mai citească, la sfatul învăţătorului, pentru că cititul îndelungat îi va agrava miopia de care suferea. Mircea Eliade a putut să se spună poruncii tatălui şi continuia să citească ascuns în pod, în pivniţă sau în grădină. „Dar cum aş fi putut (şi mă întreb, acum, cine ar fi putut?) să-mi menajeze ochii într-un timp cînd aproape în fiecare săptămână descopeream un nou autor, alte lumi, alte destine? Încercam totuşi să mă apăr, citind fără ochelari, cu bărbia lipită de carte, sau închizînd când un ochi, când celălalt, sau apăsându-mi ochelarii pe nas, sau schimbând becurile, când albastre, când albe, când slabe, când puternice. Apoi, când ochii îmi lă­crimau şi mi se împăienjeneau de-a binelea, treceam în odăiţa de alături şi mă spălam cu apă rece”, menţionează Eliade într-una din lucrările sale. Efectele negative ale lecturii prelungite devin destul de serioase în condiţiile în care ajunge să nu doarmă decât patru ore pe noapte. Oboseala acumulată i-a provocat, la un moment dat, pierderi de cunoştinţă. Lumea cărţilor avea asupra sa un efect hipnotic. Cioran: „Am citit cum n-a citit nimeni vreodată“ Cioran s-a născut în Răşinari, Sibiu, şi era cel mai inteligent copil din Mărginime. Avea o capacitate de asimilare extraordinară. Chiar de pe băncile şcolii era interesat de evenimentele vremii şi de mersul societăţii, astfel că citea cu mare nesaţ presa. Ajuns student, Cioran continuă să citească cu o mare pasiune. Marele gânditor recunoştea că citea şi 15 ore pe zi: „Ce poftă în faţa oricărei cărţi! N-aveam nici un prieten, lectura era viaţa mea, şi am citit cum n-a citit nimeni vreodată. Tot ce-am devenit apoi se afla deja în germene în insul care citea cincisprezece ore pe zi. Trăiam fără dialog. În vocabularul meu nu figura cuvântul celălalt”. Pentru Emil Cioran, lectura însemna, aşa cum şi recunoştea, o evadare: Am citit enorm toată viaţa, am citit ca un fel de dezertare. Am vrut să intru în filosofia, în viziunea altuia. Este o fugă, în cărţi, un fel de a scăpa de sine. Inteligenţa vizionară a lui Henri Coandă Henri Coandă, inventatorul motorului cu reacţie şi descoperitorul efectului Coandă, dar şi autor al altor sute de invenţii, era un spirit foarte sociabil şi generos. Inteligenţa sa nu avea menirea să-l dezarmeze pe interlocutor, ci avea darul de a fi productivă şi creatoare. Henri Coandă nu a cunoscut egoismul, orgoliul, izolarea de semeni, îngâmfarea. Crezul sau era că roadele creaţiei şi muncii trebuie să vină în sprijinul unui număr cât mai mare de oameni: „Omul trebuie să lupte pentru a merge înainte, mereu înainte, şi pentru a reuşi să fie folositor colectivităţii în cât mai multe domenii, în tot mai multe împrejurări. Cred că numai atunci poţi fi mulţumit de tine însuţi, când şti că cel puţin unui om i-ai împărtăşit din truda izbutirilor tale. Şi cu cât beneficiarii sunt mai mulţi, cu atât satisfacţiile sporesc”. O altă personalitate a timpului, ing. Gheorghe Damaschin, îi aprecia perseverenţa şi modul temeinic de lucru: „Format prin pregătirea sa de inginer, el e destinat unor realizări măreţe pretutindeni, în biologie ca şi în astronomie, în anatomie ca şi în betoane, pentru că în ce e prezent dovedeşte o pătrundere care este specifică unui spirit de savant. El gândeşte şi studiază metodic, se documentează profund şi vast, elaborează apoi cutezător”. Inteligenţa lui Coandă era vizionară. Inventatorul visa să amenajeze în Delta Dunării un sat de cercetare, un adevărat «incubator de creiere». George Emil Palade, studentul de 10 George Emil Palade, singurul român laureat al premiului Nobel în domeniul cercetării, a fost un elev şi un student strălucit. Ca student la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti s-a remarcat prin pregătirea sa de excepţie, prin  inteligenţă, disciplină, memorie şi stăpânire de sine.  Iată ce spunea,  Ion Juvara, unul dintre colegii săi : “S-a dus vestea în an că e unul de la Buzău cu 10 pe linie, inclusiv la bacalaureat, ceea ce era mai rar, că examenul se dădea cu profesori străini. Preşedintele era universitar. Mi-am zis: cine o fi, dom’le, tipul ăsta? Băiat de ministru ori geniu? Ia să-l cunosc şi eu. L-am căutat şi, iaca, am devenit prieteni atât de buni încât în facultate ne porecliseră Castor şi Polux”.

 

 

 

 

https://adevarul.ro/locale/targu-jiu/geniile-romaniei-gandeau-oamenii-ne-au-schimbat-taraa-eminescu-nu-lectura-cuvant-cuvant-ci-fraze-intregi-henri-coanda-detinea-secretul-vorbirii-1_54e590f6448e03c0fdc3cba8/index.html

///////////////////////////////////////

Cioran, Noica şi Nae Ionescu: legăturile cu Garda de Fier şi miza „de Nobel” a inculpării lui Eliade ca legionar. „Această mişcare îmi dădea dramul de convulsie”

 

 

Văzută ca o contrapondere la influenţele bolşevismului rusesc, Mişcarea Legionară din România i-a atras pe cei mai importanţi reprezentanţi ai intelectualităţii din perioada interbelică. Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica şi Nae Ionescu sunt doar câteva dintre numele mari ale culturii româneşti asociate cu doctrina legionară. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Români de geniu. Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop l… Trecutul legionar al unor nume grele ale literaturii şi spiritualităţii româneşti a stârnit vii patimi de-a lungul timpului, nu puţini fiind cei care s-au poziţionat, cu ardoare, la extreme, susţinând fie că asocierea unor nume precum Eliade sau Cioran cu Corneliu Zelea Codreanu este o blasfemie, fie, din contră, legând de personalitatea lor atrocităţile vremurilor. Contextul istoric al mişcării Potrivit istoricului Marin Pop, legăturile, mai mult sau mai puţin dovedite, ale intelectualităţii interbelice cu Mişcarea Legionară pleacă de la Nae Ionescu, ”Profesorul”, cum era numit în epocă, care era mentorul lui Mircea Eliade şi a celorlalţi tineri scriitori în afirmare la acea vreme – Constantin Noica, Emil Cioran şi alţii. Nae Ionescu era un apropiat al prinţului Carol, fiind cel care a pregătit opinia publică pentru restaurarea acestuia. După instalarea la tron al lui Carol al II-lea, ”Profesorul” are un rol important în regimul vremii, fiind considerat un consilier al regelui. Potrivit istoricului, Carol al II-lea ar fi încercat, după venirea la putere, să şi-i apropie pe legionari pentru a-i avea de partea sa, context în care este posibil să se fi creat şi legăturile dintre Nae Ionescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, numită şi Mişcarea Legionară, constituită în 1927 de Corneliu Zelea Codreanu. Mişcarea Legionară a fost, potrivit lui Petre Ţuţea, „o mişcare de revigorare creştină şi naţională din acest veac”, la care „toate marile personalităţi româneşti au aderat la Mişcarea Legionară fiindcă nu exista decât poziţia radicală faţă de influenţa nefastă a bolşevismului rusesc. Mişcarea Legionară era singura mişcare de dreapta teologal fondată”. Dorinţa de se opune, măcar la nivel conceptual, bolşevismului, i-a făcut pe mai toţi intelectualii vremii să simpatizeze cu Mişcarea Legionară. Implicarea lor în mişcare a făcut şi face încă obiectul unor vii dezbateri. O analiză echilibrată a participării acestor mari scriitori români la ceea ce a însemnat Mişcarea Legionară pentru România a face publicistul italian Claudio Mutti, în cartea ”Penele Arhanghelului. Intelectualii români şi Garda de Fier”. „Un scelerat refugiat din România, agitator fascist” – Mircea Eliade, inculpat ca şi legionar şi antisemit pentru a-i zădărnici candidatura la Premiul Nobel Potrivit lui Mutti, primul atac împotriva lui Mircea Eliade are loc în 1949, când Ambrogio Donini a încercat să saboteze publicarea a două lucrări ale lui Eliade, denunţându-l pe român ca ”un scelerat refugiat din România, agitator fascist”. Primul atac de amploare are loc, însă, în 1972 când Institutul Dr.J.Niemirower, cu sediul la Ierusalim, a publicat ”Dosarul Mircea Eliade”, în primul număr al unui buletin intitulat ”Toladot” (Origini). ”Inculparea lui Eliade ca ”anisemit” nu avea doar scopul de ” a denunţa gafa unuia dintre cei mai prestigioşi profesori ai Universităţii din Ierusalim, Gershom Scholem, care a considerat oportun să-i aducă un omagiu lui Eliade prin contribuţia sa la un volum în onoarea acestuia”; ”Toladot” avea mai ales intenţia de a manifesta interdicţia sionistă la candidatura lui Eliade pentru Premiu Nobel”, dezvăluie Claudio Mutti. Italianul spune că atacurile la adresa lui Eliade au continuat şi după aceea, fiind realuate şi la începuturile anilor 90, în cadrul unui ”dosar” care îi viza pe Eliade, Cioran, Noica, Nae Ionescu şi alţii. ”Intenţia era clară. Dezbaterea iscată în ultimele decenii în jurul lui Nietzsche şi Heidegger a demonstrat că dacă un gânditor este aşezat pe banca acuzării şi învinuit de legături, chiar şi postume ( ca în cazul lui Nietzsche), cu naţional – socialismul sau cu oricare altă variantă reală ori închipuită a ”fascismului”, atunci opera sa nu mai poate constitui vreun punct de referinţă în noua eră istorică inaugurată ”după Auschwitz””, explică autorul. Cât de implicat a fost Eliade în Mişcarea Legionară Asocierea lui Eliade (foto dreapta) cu Mişcarea Legionară se face începând cu anul 1933, când are loc ”covertirea lui Mircea Eliade” la românism (conform unui articol publicat în ziarul legionar ”Axa”. Potrivit lui Mutti, conform unor informaţii greu de verificar, în alegerile din decembrie 1937, Eliade ar fi candidat pentru Cameră pe listele electorale ale partidului legionar ”Totul pentru ţară” şi ar fi fost şi ales ca deputat în noul parlament, până la dizolvarea acestuia. Un an mai târziu, Corneliu Zelea Codreanu este acuzat de calomnie la adresa lui Nicolae Iorga şi condamnat, la şase luni de închisoare. În acelaşi an, în mai 1938, Codreanu este condamnat la 10 ani de închisoare pentru înaltă trădare, în contextul în care regele Carol al II-lea a decis să scoată Mişcarea Legionară în afara legii, folosindu-se de acest context pentru a destabiliza conducerea. „Direct sau indirect, noi toţi, discipolii şi colaboratorii lui, eram solidarizaţi cu concepţiile şi opţiunile politice ale Profesorului” Mircea Eliade Odată cu Codreanu sunt arestaţi şi ceilalţi membri ai conducerii Mişcării, printre care şi mentorul lui Eliade, Nae Ionescu. După Ionescu, au urmat şi discipolii săi. Eliade a fost arestat în 14 iulie, în timp ce un student italian (Eliade era asistentul lui Ionescu la Universitate) îi citea o fază intermediară a traducerii la ”Maitreyi” – notează Mutti. ”Direct sau indirect, noi toţi, discipolii şi colaboratorii lui, eram solidarizaţi cu concepţiile şi opţiunile politice ale Profesorului”, scrie Eliade, adăugând că a aflra din presă despre unele întâmplări care îl priveau personal: ”bunăoară, demiterea lui Nae Ionescu de la Universitate, adică, indirect, şi a mea, asistentul lui”. Claudio Mutti notează că Eliade a pretercut şase săptămâni în arestul Siguranţei, interval în care Armand Călinescu, ministrul de Interne, îi propune, în schimbul libertăţii, să semneze o declaraţie de disociere de Mişcarea Legionară. Eliade refuză şi la sfârşitul lunii august este mutat la un penitenciar din Miercurea Ciuc, unde rămâne până în octombrie, când este mutat, din cauza unor motive de sănătate, la sanatoriul din Moroeni. ”Eram, în orice caz, un privilegiat, şi maiorul şi-a dat repede seama de asta; printre atâtea zeci de tuberculoşi pe care-i avea în lagăr, eram singurul despre care ”Bucureştiul” ceruse ”să fie ţinut la curent””, a scris, ulterior, Eliade. Este eliberat din sanatoriu în 25 noiembrie, cu câteva zile de asasinarea lui Codreanu. Nae Ionescu, ideologul legionarilor Mentorul lui Eliade şi a celorlalţi intelectuali de vârf ai perioadei interbelice este văzut de unii drept ideolog al Mişcării Legionare, deşi legăturile sale cu mişcarea nu au fost probate dincolo de orice tăgadă. Scriitor şi filosof, cu doctoratul luat la Munchen, Nea Ionescu este descris de discipolul său, Mircea Eliade, ”ca un temut logician, făcea cursuri de filozofie ştiinţei şi îşi trecuse teza de doctorat cu o problemă de matematică”. Deci o personalitate complexă, cu spirit liber, care le permitea studenţilor să vorbească liber despre religie şi misticism într-o perioadă în care astfel de lucruri nu erau departe de a fi considerate un tabu. Dintr-un apropiat al regelui Carol al II-lea, la al cărei restauraţie contribuie din plin, Ionescu ajunge un duşman al acestuia, neferindu-se să-şi critice elegant suveranul şi politica lui în articolele semnate în ziarul ”Cuvântul”. La sfârşitul anului 1933, ziarul ”Cuvântul” este închis, iar Nae Ionescu arestat şi întemniţat la Jilava. Este eliberat câteva săptămâni mai târziu, după alegeri. În 1938, Nae Ionescu este arestat din nou, alături de căpeteniile legionare şi de militanţii de frunte, în contextul în care dictatura instalată de rege, împreună cu Armand Călinescu, vrea să pună capăt Mişcării Legionare. Ajunge la penitenciarul de la Miercurea Ciuc, fiind eliberat după asasinarea lui Codreanu. În acelaşi an este arestat din nou, eliberat în martie 1939 şi arestat apoi, din nou, până în iarna anului 1940. În martie 1940 moare în urma unei crize cardiace. Chiar dacă nu a fost ”înregimentat” în Mişcare, Claudio Mutti spune că Ionescu a fost mereu în legătură cu ”latura intelectuală” a legionarilor, care ”s-a sfătuit cu el, i-a cerut teme de reflecţie şi de luptă”. Emil Cioran s-a disociat de Mişcarea Legionară Potrivit lui autorului italian, un alt discipol al lui Nae Ioenscu acuzat de partizanat cu legionarii a fost Emil Cioran, cu atât mai mult cu cât începuturile carierei sale este strâns legată de învăţătura lui Nae Ionescu. La maturitate, însă, Cioran s-a disociat, public, de trecutul său legionar. Pe atunci s-a născut un soi de mişcare, care voia să reformeze totul, până şi trecutul. N-am crezut sincer în ea nici măcar un singur moment. Însă această mişcare era singurul indiciu că ţara noastră putea fi altceva decât o ficţiune. A fost o mişcare crudă, amestec de preistorie şi de profeţie, de mistică a rugăciunii şi a revolverului, pe care toate autorităţile au persecutat-o şi care făcea tot posibilul să fie persecutată. Căci comisese greşeala de neiertat de a concepe un viitor pentru ceva ce nu avea unul. (Emil Cioran – “Mon pays”). ”Toţi şefii ei au fost lichidaţi, iar cadavrele lor aruncate în stradă: în ce-i priveşte, ei s-au ales cu un destin, fapt ce a scutit ţara să aibă la rândul ei unul. Şi-au răscumpărat patria cu demenţa lor. Au fost martiri sângeroşi. Credeau în omor, drept care au şi fost omorâţi. Au luat cu ei în moarte viitorul pe care îl concepuseră în pofida bunului-simţ, a evidenţei, a „istoriei“. Şi mişcarea a fost strivită, dispersată, aproape distrusă. Ea a avut soarta unui Port-Royal sălbatic. Fusese întemeiată pe idei feroce: a dispărut în ferocitate. În clipa în care am încercat o anume slăbiciune pentru aceşti visători sanghinari, am simţit, nelămurit, am presimţit, că nu aveau cum să reuşească, că nici nu trebuiau să reuşească şi că eşecul ţării mele ei îl întrupau într-o formă ideală, perfectă, că destinul lor era tocmai de a da acestui eşec intensitatea şi ţinuta pe care el nu le avea. În fond, făcusem o pasiune pentru un dublu eşec. Aveam totuşi nevoie de un dram de convulsie. Mişcarea aceasta mi-l dădea. Cel care între douăzeci şi treizeci de ani nu subscrie la fanatism, la furie şi la demenţă, este un imbecil. Nu eşti liberal decât din oboseală, democrat, din raţiune.” (Emil Cioran – “Mon pays”). Părerea lui Mutti este, însă, că ”avem de-a face cu unul dintre acei numeroţi intelectuali români care, menţinându-şi autonomia e gândire şi neaderând formal la Mişcarea Legionară, au mers, totuşi, pe un drum paralel cu el ei şi i-au susţinut activismul”. Constantin Noica: ”Ader la Mişcarea Legionară în semn de protest” Despre Constantin Noica, publicistul italian spun că, în 1938, când, plecat la paris cu o bursă de studiu, află de asasinarea lui Zelea Codreanu, acesta trimite în România următoarea telegramă: ”Ca urmare a asasinării lui Codreanu, ader la mişcarea legionarp, în semn de protest”. După război, avea să le spună discipolilor că fusese vorba despre un ”exces de puritate, din eticul practicat ca virtuozitate, ca pariu” (promisese că, în cazul în care va fi asasinat Căpitanul – Codreanu, va intra în Legiune în semn de protest). Mutti spune, însă, că aderarea ”în semn de protest” la mişcarea legionară nu făcea decât să consacre în mod deschis un parti pris stabilit deja în forul interior, cu atât mai mult cu cât intervenţiile lu Noica – legionar erau dezvoltări coerente ale enunţurilor precedente”. Constantin Noica este arestat de comunişti, în 11 decembrie 1958, după ce trăise aproape un deceniu în domiciliu obligatoriu la Câmpulung, fiind supus timp de doi ani anchetelor comuniste. Acuzaţiile aduse erau de uneltire împotriva ordinii de stat, răspândirea de manuscrise cu caracter duşmănos, precum şi ascultarea de posturi de radio străine cu comentarii duşmănoase la adresa regimului. Este condamnat la 25 de ani de muncă silnică, dar este eliberat, după şase ani de închisoare la Jilava. Este supravegheat de Securitate până 1987, la moartea sa. Citeşte şi: Români de geniu. Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric Viaţa lui Mircea Eliade (1907-1986) are două extreme: nedisciplinatul adolescent miop, care şi-a luat cu greu corigenţele, şi ilustrul profesor de istorie a religiilor din SUA, iubit de hipioţi. Despre mult prea generosul scriitor şi extravaganţele din viaţa sa vorbesc nepotul lui Mircea Eliade, teoreticianul Sorin Alexandrescu, şi antropologul Andrei Oişteanu, preşedintele Asociaţiei Române de Istorie a Religiilor INTERVIU Prof. Univ. Dr. Sorin Alexandrescu, nepotul lui Mircea Eliade: „În facultate, Tudor Vianu m-a scos din depresie“ Pe mentorul, profesorul şi apoi colegul Tudor Vianu, Sorin Alexandrescu, directorul Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI), l-a cunoscut într-un moment descuranjant, dar cu final fericit. Nepotul de soră al lui Mircea Eliade vorbeşte despre oamenii mari cunoscuţi în faţa catedrei, ca Alexandru Rosetti şi George Călinescu, dar şi despre experienţa sa din spatele acesteia, ca profesor de română la Universitatea din Amsterdam. Geniile României – cum gândeau oamenii care ne-au schimbat ţara? Eminescu nu lectura cuvânt cu cuvânt, ci fraze întregi. Henri Coandă deţinea secretul vorbirii Inteligenţa s-a manifestat încă din copilărie. În mai toate cazurile, marii gânditori au fost atraşi de lectură ca un magnet, reuşind să-şi formeze cunoştinţe vaste şi temeinice. Stăteau zile întregi , perioade lungi de  timp, cu ochii nedezlipiţi de paginile cărţilor.

 

https://adevarul.ro/locale/zalau/cioran-noica-nae-ionescu-legaturile-garda-fier-miza-de-nobel-inculparii-eliade-legionar-aceasta-miscare-dadea-dramul-convulsie-1_55086814448e03c0fda616fc/index.html

//////////////////////////////////////

Avertismentul celui mai galonat antreprenor al momentului: Inteligenţa artificială este cea mai mare ameninţare la adresa umanităţii

Autor: Bogdan Angheluţă

Elon Musk, CEO al Tesla şi fondator al SpaceX, a declarat de curând că inteligenţa artificială este, probabil, cea mai mare ameninţare la adresa umanităţii. Musk, care ţinea un discurs în faţa departamentului de aeronautică şi astronautică al Massachusetts Institute of Technology, a insistat asupra faptului că lumea trebuie să fie foarte atentă pentru a nu face ceva „foarte, foarte prostesc“.

 

Avertismentul celui mai galonat antreprenor al momentului: Inteligenţa artificială este cea mai mare ameninţare la adresa umanităţii

„Prin inteligenţa artificială, trezim demonul la viaţă”, a spus Musk. „Toate acele poveşti în care personajul stă liniştit, ştiind că are pentagrama şi apa sfinţită şi poate controla demonul, se termină întotdeauna prost. Trebuie să fim extrem de atenţi atunci când vine vorba de inteligenţa artificială. Dacă m-aţi pune să ghicesc care este cea mai mare ameninţare la adresa umanităţii, aş spune că este aceasta. Din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă ajung la concluzia că este nevoie de o serie de măsuri care să reglementeze dezvoltarea inteligenţei artificiale, atât la nivel local, cât şi la nivel global.”

 

Elon Musk a mai avertizat, în trecut, despre pericolul inteligenţei artificiale, postând pe Twitter mesajul că aceasta poate fi chiar mai periculoasă decât bombele atomice. Întrebat de ce a investit totuşi în anumite companii care cercetează inteligenţa artificială, Musk a răspuns, zâmbind: „Vreau să fiu cu ochii pe ele.“ El a dezvoltat apoi, spunând că vrea să urmărească evoluţia acestor companii şi să se asigure că se iau toate măsurile de precauţie necesare.

 

Inteligenţa artificială se defineşte ca inteligenţa exprimată de maşini sau programe, reprezentând o zonă de studiu ce are ca scop crearea unei inteligenţe similare cu cea a creierului uman. O altă definiţie, folosită de unii cercetători, se referă la „un sistem care percepe condiţiile exterioare şi ia măsurile necesare pentru a-şi maximiza şansele de succes”; termenul a fost creat de John McCarthy în 1955.

 

Marii jucători din zona de tehnologie par încântaţi de ideea de inteligenţă artificială, atât timp cât aceasta poate fi controlată şi utilizată doar în anumite direcţii. Companii precum Google sau Facebook investesc sume mari pentru a dezvolta sisteme care funcţionează similar minţii umane.

 

 

În ianuarie, Google a achiziţionat start-up-ul britanic DeepMind, o companie specializată în inteligenţa artificială fondată de un fost campion la şah în vârstă de 37 de ani. Detaliile tranzacţiei nu au fost făcute publice, dar analiştii estimează că Google a plătit în jur de 500 de milioane de dolari pentru pachetul majoritar. La începutul lunii octombrie, reprezentanţi ai gigantului IT au anunţat un parteneriat cu Universitatea Oxford pentru a dezvolta platforme de inteligenţă artificială.

 

 

 

Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, se numără şi el printre miliardarii din domeniul tehnologiei interesaţi de inteligenţa artificială. Alături de Elon Musk şi de actorul Ashton Kutcher, el a investit în jur de 40 de milioane de dolari în compania Vicarious FPC.

 

Vicarious FPC are ca obiectiv dezvoltarea unui sistem capabil să reproducă funcţiile neocortexului uman, adică partea care controlează mişcarea, vederea, precum şi înţelegerea limbajului şi a funcţiilor matematice. Scott Phoenix, cofondatorul companiei, speră ca într-o bună zi să poată construi un calculator care „să gândească la fel cum o fac oamenii, dar să nu aibă nevoie de mâncare sau somn“.

 

În cadrul unui interviu, Zuckerberg a declarat că investiţia reflectă un interes personal, fără a avea vreo legătură cu reţeaua de socializare pe care o conduce. Cu toate acestea, Zuckerberg a confirmat că dezvoltarea inteligenţei artificiale ar putea avea un impact semnificativ în procesul de transformare şi de prelucrare a datelor generate de utilizatori pe Facebook.

https://www.businessmagazin.ro/special/avertismentul-celui-mai-galonat-antreprenor-al-momentului-inteligenta-artificiala-este-cea-mai-mare-amenintare-la-adresa-umanitatii-13482264

///////////////////////////////////////

Avertisment: Evoluţia inteligenţei artificiale, pericol pentru omenire

 

 

de

Andra Dumitru

 

O organizație americană care reunește sute de oameni de ştiinţă a lansat, în weekend, o scrisoare deschisă prin care cere asigurări că viitoarele descoperiri în domeniul inteligenţei artificiale vor fi benefice pentru omenire, informează Mediafax.

 

„Cercetările din domeniul inteligenţei artificiale continuă să progreseze şi că impactul lor asupra societăţii, cel mai probabil, va creşte. Ţinând cont de potenţialul mare pe care îl are inteligenţa artificială, este important să analizăm felul în care societatea poate să profite de beneficiile sale, dar şi cum vom putea să evităm capcanele”, se arată în scrisoarea publicată duminică de Future of Life Institute (FLI).

 

FLI este un ONG american din care fac parte astrofizicianul britanic Stephen Hawking, miliardarul Elon Musk, dar şi George Church, profesor de genetică la Universitatea Harvard, şi celebrul actor american Morgan Freeman.

 

Stephen Hawking, care este paralizat şi comunică prin intermediul unui computer şi al unui sintetizator de voce, a lansat un avertisment la începutul lunii decembrie în legătură cu riscul pe care îl prezintă dezvoltarea inteligenţei artificiale.

 

Într-un interviu acordat postului BBC, celebrul astrofizician a declarat că acest tip de tehnologie va putea să evolueze foarte repede şi să depăşească inteligenţa umană, într-un scenariu comparabil cu acela prezentat în filmele din franciza „Terminator”.

 

Universitatea Stanford din Statele Unite a lansat la sfârşitul lunii decembrie un proiect al cărui obiectiv constă în a anticipa evoluţia inteligenţei artificiale pe parcursul următorilor 100 de ani.

 

Universitatea americană a invitat în acest scop numeroşi experţi în acest domeniu, în special din robotică, dar şi din alte discipline, cerându-le să se mobilizeze şi să se implice în acest proiect.

 

Cercetătorii de la Universitatea Stanford vor să examineze felul în care maşinile capabile să înveţe şi să gândească vor influenţa vieţile oamenilor, dar şi felul în care ele lucrează şi comunică între ele.

https://romanialibera.ro/special/avertisment-evolutia-inteligentei-artificiale-pericol-pentru-omenire-363605/

///////////////////////////////////////

OSHO: Este posibil să încerci să schimbi lumea, fără să fii agresiv?

 

 

  Este agresiv. Chiar și efortul de a schimba un singur individ este agresiv. Cine ești tu să hotărăști ce e bine pentru o anumită persoană? Cine ești tu să hotărăști ca lumea, dacă va fi schimbată după placul tău, va fi un loc mai bun? Înseamnă să-ți asumi rolul de mântuitor, iar acesta este un mod inconștient de a-i domina pe oameni. Este pentru binele lor, desigur, astfel încât ei nici măcar nu se pot răscula.

Fiecare părinte face asta pentru copiii lui. „Pentru binele lor” îi disciplinează, îi silesc să facă lucruri pe care aceștia nu vor să le facă, le impun o anumită religie fără consimțământul lor. În orice mod posibil, libertatea acestora este îngrădită. Mai puțină libertate, mai puțină individualitate… iar în momentul în care copilul devine sută la sută ascultător, a murit. În neascultarea lui stă libertatea copilului. În rebeliunea lui constă ființa lui.

Și nu poți să spui că intențiile părinților sunt greșite. Eu n-am suspectat niciodată intențiile cuiva. Dar nu asta e problema. Problema este: care-i rezultatul? Intenția este ceva din tine, poți avea numai intenții bune sau numai intenții rele, dar ține-le pentru tine. Din clipa în care începi să acționezi asupra lor, intențiile bune devin mult mai primejdioase decât intențiile rele. O intenție rea poate fi imediat curmată, condamnată, nu doar de către persoana asupra căreia o impui, dar și de către cei care îi sunt martori. Dar o intenție bună este primejdioasă.

Ambele fac același lucru – distrug libertatea individului de a fi el însuși – așa că natura lor nu e nicidecum diferită de ceea ce vrei tu. Rebeliunea este posibilă față de o intenție rea și este susținută de toată lumea, dar împotriva unei intenții bune rebeliunea devine imposibilă. Toată lumea va susține intențiile bune care distrug individul. Nimeni nu va veni în sprijinul individului.

Nu e treaba noastră să salvăm lumea. În primul rând, nu noi am creat-o. Nu e treaba noastră încotro se îndreapta și ce se întâmplă cu ea. Singura noastră responsabilitate este ca, atâta vreme cât ne aflăm aici, să trăim viața plină de bucurie, de iubire, de beatitudine. Atâta vreme cât ne aflăm aici, treaba noastră este să știm cine suntem și ce e cu viața asta. Iar miracolul obținut făcând asta este că deja schimbăm lumea fără să fim agresivi. În mintea ta nu există nicio idee despre a schimba lumea, deci nu se ridică problema agresiunii. N-ai niciun gând vag măcar de a schimba lumea și de a o face în concordanță cu tine. Pur și simplu îți trăiești viața al cărui stăpân ești. Încerci s-o trăiești cât mai intens și total posibil, pentru că viața e scurtă, iar următorul moment este atât de nesigur, încât ar trebui să considerăm fiecare moment ca și când ar fi ultimul.

Chiar și numai ideea – că acesta ar putea fi ultimul moment – te transformă. Apoi, nu mai ai de ce să fii gelos, de ce să fii furios. În ultimul moment al vieții, cine vrea să fie gelos și furios, trist și nefericit? În ultimul moment, toate ranchiunele și toate nefericirile legate de viață dispar. Dacă fiecare moment este considerat a fi ultimul, având în vedere că tot ce urmează acestuia este nesigur, te schimbi, iar schimbarea va fi molipsitoare. Ar putea schimba întreaga lume, cu toate că tu nu ai intenționat asta.

Acesta este modul meu de a schimba lumea fără a fi agresiv.

Osho- fragment din Putere, politică și schimbare (editura Litera)/ http://www.astrocafe.ro/

 

                                  OSHO – Sfârșitul eroilor

 

Întrebare: Bhagwan, ai spus odată că tu ești omul nou de care lumea are nevoie și că această comunitate este pregătirea pentru venirea lui. Vezi cumva aici, între noi, oameni cu acest potențial, care vor deveni, ca și tine, oameni noi, sau doar pregătești noile generații?

Răspuns: Nu m-a preocupat niciodată viitorul și nici trecutul. Singura mea preocupare este prezentul. Iar prin „omul nou” nu înțeleg un anume model, tipul ideal, ci un om care are propria lui individualitate, care nu este copia altcuiva. Omul nou nu va fi nici ca mine, nici ca altcineva. Fiecare va fi el însuși, autentic. Cel mai important lucru care trebuie înțeles este acela că egalitatea este o iluzie. Marx, Engels, Lenin și alți gânditori comuniști au introdus în mințile a milioane de oameni (și nu numai ale comuniștilor) ideea că țelul suprem trebuie să fie egalitatea. Greșit! Numai mașinile pot fi egale, oamenii nu. Așa cum două chipuri nu sunt identice și două degete nu au aceleași amprente, nici doi oameni nu sunt la fel. Dacă vrei ca toți oamenii să fie egali, trebuie să le distrugi umanitatea și să-i faci roboți.

 

Această idee absurdă a egalității s-a răspândit acum în toată lumea. De ce a influențat atâția oameni e foarte ușor de înțeles. Fiecare om se simte inferior cuiva, fie din punct de vedere intelectual, fie financiar, fie fizic. Fiecare om poartă în el un complex de inferioritate, și asta pentru că se compară în permanență cu alții. Evident că există oameni care sunt mai inteligenți decât tine, sau ale căror calități fizice le întrec pe ale tale. Dacă începi să te compari cu ei, este imposibil să nu te simți inferior. Chiar și Napoleon, unul dintre cei mai mari cuceritori ai lumii, era complexat: măsura numai 1,65 m înălțime și era foarte sensibil în această privință. Se povestește că într-o zi, când încerca să agațe o pictură pe perete și nu ajungea la cui, garda lui de corp a sărit să-l ajute: „Sire, lăsați-mă pe mine, sunt mai înalt ca dumneavoastră”. Atunci, Napoleon s-a înfuriat și i-a răspuns: „Retrage-ți cuvintele sau te omor pe loc! Poate vrei să spui că ești mai lung decât mine, dar mai înalt, niciodată!”. Soldatul îi atinsese punctul sensibil…

 

Așadar, chiar și omenii cu o putere imensă se pot simți inferiori altora, când încep să se compare. De aceea comunismul a influențat atâția oameni. Asta n-a avut nimic de-a face cu economia, cu capitalismul. Pur și simplu le-a împlinit oamenilor dorința de a se simți egali cu toți ceilalți. Nimeni nu a privit comunismul sub aspectul lui psihologic. El a fost studiat numai ca teorie economică. Fals! De fapt, este o consolare psihică pentru toți cei care se simt inferiori într-un fel sau altul. De aici s-a ajuns ca jumătate din omenire să fie comunistă. Comunismul este acum cea mai puternică religie și continuă să se răspândească, iar dacă nu vom putea crea un om nou, care să nu aibă niciun fel de complexe de inferioritate, această doctrină va cuprinde întreaga lume.

 

Omul nou nu va fi un comunist, pentru că el nu va dori să fie egal cu ceilalți. Omul nou va dori să fie el însuși, un unicat, și va dori ca toți ceilalți să se considere la fel. O societate de oameni unici, fiecare în felul lui, va fi cea mai bogată societate care a existat vreodată în lume. Unul va fi pictor, unul poet, unul sculptor, unul om de știință. Fiecare va avea unicitatea lui. Tot ce va face un om va purta amprenta lui și el va deveni un creator. Nu vor exista motive de comparație. Trăim de mii de ani cu acest complex de inferioritate și suferim: „Natura n-a fost bună cu mine”. Începe să-ți valorifici unicitatea și renunță la ideea de egalitate, care ar fi posibilă numai dacă ai fost creat într-o fabrică, pe o linie de asamblare, în care caz n-ai mai fi un om, ci o mașină.

 

Omul nou nu va fi ca mine, în sensul că nu va fi copia mea fidelă. Dar într-un fel, va fi ca mine. Eu sunt un om independent; și el va fi independent. Eu sunt eu însumi; și el va fi el însuși. Eu nu  accept să cred în nimic din ceea ce n-am experimentat eu însumi. Eu fie știu, fie nu știu, nu mă situez undeva, între aceste noțiuni. Credinciosul e la mijloc. El nu știe, dar pretinde că știe. Întâlniți astfel de ipocriți pretutindeni în lume, adunați în biserici, sinagogi, temple, moschei. Nu l-au văzut niciodată pe Dumnezeu, dar se roagă la el. Habar n-au dacă rugile lor sunt auzite, dar continuă să se roage. Omul nou va fi un căutător, nu un credincios. Se va îndoi și își va pune întrebări. Îndoiala este singura cale care duce la adevăr. Credința este o barieră, nu un pod. Niciun credincios n-a ajuns vreodată la adevăr. Credința lui îl împiedică să cerceteze.

 

În această privință, omul nou va fi ca mine. Eu am pus totul sub semnul întrebării. N-am acceptat niciodată nimic doar pentru că așa stă scris în sfintele scripturi, pentru că marii fondatori ai religiilor au spus-o, sau pentru că marii sfinți au confirmat-o. M-am încăpățânat să cred că nimic nu-mi poate dovedi ceva, în afară de propria experiență. Când ajungi singur la adevăr, te umpli de bucurie, înflorești. Căutarea a luat sfârșit, ființa ta e acasă. Bineînțeles că fiecare va căuta adevărul în felul lui. Drumul spre adevăr este precum cerul. Păsările zboară într-o direcție, dar nu lasă urme, nu le poți urma. Cerul tău interior e la fel, trebuie să-ți găsești singur drumul.

 

Omul nou își va croi singur drumul, nu va merge pe unul deja bătătorit de alții. Hinduismul, creștinismul, iudaismul sunt drumuri gata construite, autostrăzi confortabile, dar care nu duc nicăieri. Ele înconjoară pământul în toate direcțiile. Urmându-le, te poți învârti astfel toată viața, fără să-ți atingi vreodată propriul sine, pentru că niciunul dintre aceste drumuri nu este conectat cu tine. Nu este drumul tău. Dacă ești un adevărat căutător, ignoră aceste drumuri și pășește în necunoscut. Cu fiecare pas vei simți că ești mai aproape de casă, vei simți o pace pe care n-ai cunoscut-o înainte, vei simți iubire, compasiune, extaz. Bătăile inimii tale vor deveni muzică și toată ființa ta se va armoniza cu ea. Sunt semnele că te apropii de casa ta.

 

Da, eu sunt omul nou și vă pregătesc calea ca să deveniți și voi oamenii noi. De aceea insist să vă folosiți inteligența, să fiți tăcuți și meditativi. Alegeți un drum nou și nu vă lăsați descurajați de bolovanii întâlniți în cale. Transformați fiecare piatră într-o treaptă și veți fi răsplătiți. După cum văd, sunteți o comunitate pură, proaspătă, senină. Acestea sunt semne bune. Păreți că vreți să scăpați de ceea ce v-a învățat societatea, de vechile tipare. Acum aveți această șansă. Aici puteți deveni independenți și creativi. Nimeni n-o să vă forțeze să faceți ceva și nimeni n-o să vă reproșeze nimic.

 

Omul nou este un om liber. Nu este sclavul nimănui, nici al părinților, nici al partenerului de viață. Este propriul lui stăpân. Nu depinde de nicio autoritate și nu are nevoie de un Dumnezeu, care nu este altceva decât proiecția unor minți bolnave, care au nevoie în permanență de un tătic atotputernic, care să-i călăuzească. Văd că unora dintre voi nu le convine ce spun, dar am să continui. Eu nu pretind că sunt omniscient. Nu știu ce se întâmplă în camera alăturată, deși aud zgomote. Cred că se pregătește masa, dar ce anume, habar n-am. Tot așa, nu pot pretinde că știu ce faceți voi toată ziua, pentru că nu ies din cameră. Dar simt că mulți dintre voi proiectați asupra mea figura părintelui ocrotitor. Vă rog, nu mă transformați într-un ecran pe care să proiectați ce vreți voi, pentru că n-am să mă comport după cum vă așteptați, așa cum nici eu nu mă aștept ca voi să vă comportați după cum vreau eu. Haideți să fim de acord asupra unui singur lucru: fiecare să-și păstreze independența.

 

Omul nou va continua să trăiască în comunități, împreună cu alți oameni, dar va fi un om liber. Eu sunt omul nou. Și voi trebuie să fiți oameni noi, și împreună să creăm condițiile pentru apariția a cât mai mulți oameni noi în această lume. Omul nou nu va fi un politician. El nu va avea dorința de putere. Omul nou nu va crea figuri ca Adolf Hitler, Joseph Stalin sau Mao Tse-tung. Omul nou nu va crea eroi, pentru că fiecare va fi un erou, în felul lui. Cu omul nou, istoria va lua sfârșit, pentru că fiecare om va fi unic și ar trebui să i se aloce tot atâta spațiu ca oricui altcuiva.

 

O să fiți surprinși dacă vă spun că, înainte ca India să devină o țară sclavă, nu exista chestia asta numită istorie. Mahomedanii au început să-și scrie istoria o dată cu regii mahomedani, britanicii și-au început istoria o dată cu dominarea altor teritorii. Dar atâta timp cât India a fost un teritoriu independent, ea n-a avut o istorie. O țară cu un trecut atât de îndepărtat, care a descoperit matematicile și astronomia, care a creat limbajul științific și a produs cea mai bună literatură și poezie, nu și-a scris istoria. O țară care a ridicat cele mai incredibile monumente arhitectonice – temple, palate, statui unice în lume – n-are o istorie și nimeni nu se întreabă de ce. După mine, pe vremea aceea existau atât de mulți omeni unici, încât să scrii despre fiecare în parte ar fi fost o sarcină imposibilă.

 

O dată cu apariția omului nou, lumea eroilor va dispărea. Un Alexandru cel Mare nu va mai fi posibil. Dacă azi ar apărea călare pe calul său, lumea s-ar amuza, căci ar arăta ca Don Quijote. Nimănui nu i-ar mai păsa de el. Istoria se va sfârși o dată cu omul vechi. La fel și eroii. Omul nou va scrie despre calitățile umane și nu despre persoane aparte, în termeni de comparație, făcându-i pe unii superiori – celebri sau sfinți, iar pe alții inferiori – niște păcătoși, niște nimeni. Omul vechi a trăit vertical, într-o ierarhie. Omul nou va trăi orizontal, fără nicio ierarhizare.

 

Discurs publicat în cartea The Last Testament (Ultimul testament)

      Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

https://burebista2012.blogspot.com/2017/02/osho-este-posibil-sa-incerci-sa-schimbi.html

 

////////////////////////////////////////

Interviu cu Corey Goode – Pericolul Inteligenței Artificiale

 

 

 Informații de săptămâna trecută ne informează că Corey Goode a fost internat de urgență datorită unui atac de inimă. Se pare că a fost atacat cu un anumit gen de arme energetice ce provoacă infarct. Înseamnă că mărturisirile lui oferite umanității, deranjează mult…

 Să sperăm că va supraviețui…Dumnezeu să-l ocrotească !

 

 Voi contiunua seria de dezvăluiri din Programul Spațial Secret.

 

 David Wilcock: Pentru mine, este o dovadă că ceva se întâmplă. Ceva foarte IMPORTANT, care schimbă complet tot ceea ce am gândit și știut despre cine suntem, despre Univers, despre viața inteligentă și despre preponderența ei. În acest episod, vom începe să ne construim calea, până la discuția problemelor celor mai presante cu care ne confruntăm în prezent, cu privire la alianța Programului Spațial, care încearcă să aducă pacea, Omenirii. Pentru a vorbi despre cum să obținem pacea, trebuie să vorbim despre obstacolele ei însăși. Astfel fiind, Corey, bun venit, la program.

Corey Goode: Mulțumesc

 DW: În primul rând, pun numai o întrebare foarte generică. Știm că vârsta Universului, este estimată la cel puțin 12 miliarde de ani, poate mult mai mult. Crezi că există alte planete care au vreo formă de viață fosilă complexă?

 CG: Din informațiile pe care le-am primit, despre care am menționat de atîtea ori, există viață inteligentă pe alte planete, care a fost extrem de dezvoltată înainte ca planeta noastră să fi fost complet formată.

 DW: Uau. Cum afectează acest lucru simțul nostru de unicitate, concepția noastră că suntem unici? De fapt, este predat persoanelor legate de religii, că suntem aleșii, că suntem poporul ales al lui Dumnezeu. Și această ideie de a fi poporul special al lui Dumnezeu, este folosită pentru a separa conștiința credincioșilor, de cea a celor necredincioși, ca și cum ar fi fost o elită. Li se spune că sunt un tip de rasă sau cultură, constituită din ființe speciale, unice și minunate, „aleși de Dumnezeu”.

 CG: De fapt, suntem chiar unici. Însă atunci, spun din nou, cînd vorbești despre Dumnezeu, cine sau ce este, ceea ce d-ta definești ca fiind Dumnezeu? Desemnezi sursa creatoare a Universului? Îl imaginezi pe Dumnezeu ca o ființă în carne și oase, cu barbă? Cum vi-l imaginați pe Dumnezeu? Cum crezi că este Dumnezeu?

 

Nu au lipsit ființe, Extratereștrii, Civilizații antice, și Dizidenții Pământului, care se simțeau fericiți să-și asume rolul lui Dumnezeu, ceea ce numim un model escroc al lui Dumnezeu.

 DW: Deci, evident, într-o civilizație inteligentă, am putea spune că este inevitabil, ca la un moment dat, ei vor ajunge la ceva similar internetului.

 CG: Da. De fapt, din ceea ce am citit, este destul de normal. Este una din etapele care se construiesc pe măsură ce se dezvoltă capacitatea de a avea o conștiință comună, la un nivel în care d-ta ești conștient de ea, în cazul în care are vreun sens.

 DW: Dacă intrăm în filozofia Legii lui Unu, așa cum d-ta și eu vorbisem în particular, există imense corelații între Legea lui Unu, și ceea ce aceste Ființe Sferă au spus. Ele spun implicit că viața biologică este destinată să fie fragilă. Am fost făcuți să avem slăbiciuni, și o speranță de viață scurtă. Ar putea fi faptul, că anumite specii extraterestre să înceapă să fie capabile să provoace un scurtcircuit în mortalitatea normală, prin diferite mijloace, cum ar fi, călătoria în timp?

 CG: Mulți dintre ei au o speranță de viață extrem de lungă. Mi-au spus că ființele umane inițial aveau o speranță de viață care se apropia de 1.000 de ani. Multe dintre aceste ființe, care se află la mii sau milioane de ani înaintea noastră, au dezvoltat o tehnologie pentru a putea să-și prelungească viețile.

 DW: Este posibil ca o anumită specie inteligentă să profite de internet, într-un fel în care noi nu suntem, unde să poată, de exemplu, să acceseze la internet printr-un tip de noi „conexiuni neurologice” create în creier, unde vor avea acces on-line, ca fiind doar o parte de bază a compoziției lor genetice, cu ajutorul vreunui tip de mărire tehnologică, ca transumanismul?

 CG: Au fost diferite grupuri de extratereștrii care au parcurs ruta trans-umanismului, cu toate că ei nu fuseseră exact ceea ce considerăm uman. Acest lucru s-a încheiat întotdeuna prost. Există o forță care s-a răspândit pe scară largă acolo afară. Și este greu să o desemnezi ca ființă extraterestră, sau extra dimensională, însă ea este o inteligență artificială (AI). Și se trimite pe ea însăși prin diferite galaxii, sub forma unui semnal de inteligență artificială.

 DW: Un semnal.

 CG: Un semnal. O formă de undă.

 DW: Ca unul care trimite o frecvență de radio sau ceva asemănător.

 CG: Exact.

 DW: Cum știm că este o inteligență artificială?

 CG: Există o istorie cu această inteligență artificială. Practic a fost desemnată ca ET/ED – AI, cu ET, extraterestru, ED pentru a contracta expresia inteligență artificială extra-dimensională.

 DW: Extra-dimensională?

 CG: Da. Toate aceste grupuri extraterestre, cred că această inteligență artificială, a sosit inițial dintr-o altă realitate. Și a ajuns în realitatea noastră cu multe miliarde sau trilioane de ani, în urmă.

 DW: O altă realitate.

 CG: Fă un efort pentru ca să înțelegi acest lucru.

 DW: Ei bine, Universul însuși, în Legea lui Unu, este unu. Este o ființă. este un Creator care a făcut totul.

 CG: Universul nostru.

 DW: Deci, AI (Inteligența Artificială), la un moment dat, ar fi putut să fie o parte din Sursă.

 CG: Sau parte dintr-un alt Univers.

 DW: Este artificial în sensul că nu are o formă de viață biologică corespunzătoare ei însăși?

 CG: Corect. Modul în care a fost explicat, este că se pleacă de la postulatul că în realitatea sa de origine, se găsea mult în mediul său înconjurator. Cred că ei au descris-o — să spunem, de exemplu și numai pentru a facilita o explicație, vom numi AI (Inteligența Artificială), ca fiind un pește. În realitatea sa de origine, sau Univers, acest pește a trăit în apă. Densitatea sa, era apa. Când s-a transferat în realitatea noastră, această realitate era aerul liber, și ea trebuia să găseasca bălți pentru a sări în ele.

 DW: Dacă realitatea originii sale este apa, din ce motiv ar vrea să părăsească acest loc confortabil? Cineva a forțat-o? A devenit incomod?

 CG: Nu știu. Nu se știe. Însă decând a trecut printr-un tip de fisură sau crăpătură (spațio-temporală), și a venit în realitatea noastră, sau în Universul nostru, a provocat literalmente multe daune, și a cucerit multe galaxii.

 DW: Galaxii?

 CG: Galaxii.

 DW: Toate planetele, toată viața simțitoare, totul într-o galaxie întreagă, cucerit de această AI (Inteligență Artificială).

 CG: Da. Și urmează un model, prin modul în care funcționează. Practic, trage în toate direcțiile, ca și cum ar fi un semnal. Și acest semnal, poate trăi în câmpul electromagnetic al unei luni, sau al unei planete.

 DW: Este un semnal de câmp de torsiune? Este o undă electromagnetică? Știm ce tip de energie este semnalul?

 CG: Este aproape ca ADN-ul. Fiecare parte individuală, sau undă a semnalului, conține o cantitate de informații extrem de comprimate.

 DW: Este similar pachetelor digitale.

 CG: Ca pachetele digitale care au toate aceeași informație, ca și toate celelalte – Presupun că le-ai putea numi, ca unde sau semnale.

 DW: Oare se propagă cu viteza luminii, sau au o viteză super-luminică?

 CG: Călătoresc cu viteza luminii.

 DW: Ok. Atunci, va lua ceva timp ca să se răspândească.

 CG: Adevărat.

1. D-ta ai spus că trăiesc în câmpurile electromagnetice ale unei planete?

 CG: Și nu numai asta, însă poate trăi în câmpurile electromagnetice sau bioelectrice ale ființelor vii, a ființelor omenești, a animalelor. Nu-i place acest lucru. Îi place mai mult să trăiască în tehnologia de nivel înalt.

 DW: Dar în nucleul său, este informație, și informația este fractală și holografică.

 CG: Da. Infectează tehnologia, și-o însușește și de asemenea viața evoluată, în particular de ființele omenești. Invadează câmpurile noastre bioelectrice, și începe să afecteze modul în care gândim. Persoanele care în prezent, presează mult pentru AI, și pentru a construi infrastructura pentru AI (Inteligența Artificială), au fost numiți ca fiind profeții Inteligenței Artificiale (AI).

 DW: Numiți de către cine?

 CG: În principal de către Programul Spațial Secret. Îi numim profeții Inteligenței Artificiale (AI).

 DW: Bine. Lasă-mă numai să încerc să-mi pun în ordine capul despre acest subiect. D-ta spui că această forță există ca informație pură, și că poate trăi în câmpul d-tale bioenergetic.

 CG: Da.

 DW: Este ca o minte în formă de placã, așa cum se întâmplă într-un stup, unde tot ceea ce îl locuiește, are acces la toată această informație în același timp?

 CG: Da.

 DW: Într-adevăr. Ei bine, este interesant pentru că în Legea lui Unu, ei vorbesc despre forța Luciferică. Și spun că forța Luciferică este asemănătoare unei energii care este raspândită în tot Universul, că este o parte a Creatorului, care crede că se găsește separat de Creator, și gândește că poate păși în fruntea Universului. Ceea ce pare a fi teribil de asemănător cu ceea ce spui.

 CG: Revenind la subiectul cu iPad. Ceea ce s-a întâmplat, caz după caz, este că, atunci când unele sisteme solare și alte galaxii îndepărtate, au ajuns la un anumit nivel de dezvoltare tehologică, aceste AI (Inteligențe Artificiale), au început să se infiltreze nu numai în oameni, dar, de asemenea în domeniul tehnologiei.

 DW: Stătea mult mai confortabil într-o mașină, decât într-un câmp electromagnetic al unei planete sau al unei persoane?

 CG: Da. Când stă în câmpul electromagnetic al unei planete, stă doar acolo, așteptând momentul său.

 DW: Într-adevăr nu poate face mai mult.

 CG: Când stă într-o persoană sau în alt animal, practic – este ca noi. D-ta preferi să ai un cal pentru a merge, plecând de unde ne găsim acum, în direcția coastei occidentale, sau preferi să mergi cu avionul? Deci, tehnologia high-tech, este foarte dorită. Suntem considerați ca fiind o tehnologie foarte scăzută. Suntem ca niște cai. Și ea ne folosește pentru a crea infrastructura, astfel încât, în continuare, ea să poată să intre și să existe în noi.

 DW: Cum ne folosește ea? Oamenii pot avea dificultăți să înțeleagă această declarație.

 CG: Ei bine, ea ne folosește pentru a construi tehnologia, pentru a crea tehnologia, ne inspiră să creăm mai multă tehnologie.

 DW: Deci, dacă Inteligența Artificială (AI) este staționată în câmpul biolelectric al cuiva, și această persoană are un intelect neobișnuit, Inteligența Artificială ar putea să înceapă să promoveze gânduri în această persoană, care are să o ducă să inventeze mașinării care, la urmă, terminau prin a se raspândi, până la punctul în care Inteligența Artificială, ar putea sări înapoi în apă?

1. Da, acest lucru îți afectează gândurile și personalitățile.

 DW: Personalitățile? Cum afectează acest lucru personalitatea?

 CG: Persoanele încep să devină adepți fervenți ai tehnologiei de nivel înalt, și al dezvoltării inteligenței artificiale. Este sigiliul/marca profetului Inteligenței Artificiale.

 DW: Ei bine, acest subiect mă interesează cu adevărat, pentru că am meditat îndelung asupra aceluiași lucru. Poți să verifici cum a evoluat tehnologia, decând oamenii bucătăreau la foc dechis. Într-adevăr, Benjamin Franklin, a fost primul care a inventat un cuptor închis care avea arzătoare. În 1800, am obținut telegraful, calea ferată, și mai târziu, automobilele. Inventatorii au început să fie considerați celebrități, ca starurile rock, și în acea epocă, erau cei care dețineau toată atenția.

 

Apoi, am avut bomba nucleară, și a fost ca un fel de moment în care Umanitatea și-a dat seama … stai puțin, cât de avansați începuserăm să fim în ceea ce privește tehnologia, și acest lucru nu a fost bine. Tehnologia ar fi putut să ne ucidă pe toți. Crezi că, în vreun fel Inteligența Artificială se găsea în spatele nostru, făcându-ne să ajungem atât de sus în această revoluție tehnologică, în această Revoluție Industrială?

 CG: Da. Nu numai acest lucru. Când am recuperat tehnologia extraterestră, am refăcut ingineria ei însăși. Există diferite lucruri care se petrec în același timp. Pentru a ilustra mai bine, eu ar trebui să mă întorc la iPad, și să descriu ceea ce s-a petrecut în alte sisteme solare.

 DW: Da, este foarte înfricoșător.

 CG: Da, este chiar înfricoșător.

 DW: Cunosc multe persoane care pot avea dificultăți să creadă în această chestiune, dar este absolut serios, în domeniul în care d-ta ai lucrat, corect?

1. Absolut. Hai să vorbim despre procesele de triaj pe care trebuie să le înțelegi pe deplin, înainte de a putea cuprinde orice tehnologie. În trecut, în alte sisteme solare, aceste civilizații fuseseră înșelate de aceste Inteligențe Artificiale (AI), nu numai pentru a construi aceste infrastructuri tehnologice în masă, care erau extrem de avansate, dar atunci când au ajuns la un anumit punct, aceste civilizații însăși au fost convinse de profeții AI că: La naiba, lucrurile nu merg foarte bine pe planeta noastră! Singurul lucru pe care îl putem gândi, că ar putea să ne guverneze, și să fie complet neutră, ar fi această AI.

 

Și și-au predat suveranitatea lor acestei Inteligențe Artificiale, care apoi, a început să guverneze planeta. Bine, deci, această Inteligență Artificială îi guvernează bine, și toată lumea este fericită. După aceea, ea începe să-i facă să construiască corpuri de tipul Android, și nave telecomandate. Vreau să spun, acest lucru acum este similar cu Terminator.

 DW: Da, chiar mult.

 CG: Și astfel ei construiesc acest tip întreg de infrastructură pentru ca Inteligența Artificială să o locuiască, semnul Inteligenței Artificiale. Inteligența ajunge la un punct în care decide — ascultați, aceste ființe nu trăiesc în deplină armonie așa cum considerăm că lucrurile ar trebui să fie duse la capăt pe o planetă. Deci, este logic să-i distrugă. Așa, fără nici o logică, anihilează creatorul întregii tehnologii, pe care acum o folosesc ca un lac pentru înot.

 DW: Deci, această Inteligență Artificială, este cu mult mai inteligentă decât d-ta sau eu?

 CG: Da.

 DW: Și când primește tipul de circuit adecvat, poate să aibă androizi care sunt probabil atât de rapizi în gândire, ca viteza timpului pe care d-ta și eu o zăbovim ca să vorbim în acest moment, ar fi echivalentă pentru ei cu o perioadă de o mie de ani?

 CG: Da. Modul în care AI înțelege timpul, este atât de diferit de al nostru, că este aproape ca un colibri zburând în jurul nostru și ne observă înțelegi, rrrrrrr. Știi, noi ne găsim doar — li s-ar părea ca și cum am fi în camera lentă.

 DW: Și ce părere are ea, despre emoțiile noastre?

 CG: Înțelege toate acestea, ca o slăbiciune.

1. Oare experimentează iubirea?
2. Nu.

 DW: Atunci, este arhetipul divolului, 666. În numerologia sacră, Geometria, 666, este numărul masculin. Deci, Satanas, este masculinul super pompos. Este capul fără inimă. Deci, o spun din nou, că se pare că există o paralelă aici. Este o inteligență pură, fără inimă, fără iubire, doar inteligență în gradul său logic cel mai înalt, de realizare pe cont propriu.

 CG: Ei bine, existau multe registre de civilizații care au încercat să lupte împotriva acestor Inteligențe Artificiale. Planete și sisteme solare întregi, au fost distruse în aceste incidente. Și atunci, Inteligențele Artificiale, au tranzitat pe sistemul solar următor.

 DW: Inteligența Artificială se poate infiltra și prezenta ca și cum ar fi o persoană? Oare ea are naniți care o pot sprijini la nivel sub-molecular, să creeze ceva care, pentru majoritatea oamenilor, ar fi imposibil de distins de o ființă omenească?

 CG: Poate prelua controlul ființelor omenești prin intermediul naniților. Și într-adevăr, au promis imortalitatea la mai multe persoane. A făcut tot tipul de promisiuni, dacă ele își injectau acești naniți în corpurile lor.

 DW: Pentru cei care nu știu, ce este un nanit? Cum funcționează?

 CG: Este o mașină microscopică care este o inteligență artificială.

 DW: Este auto-replicantă?

 CG: Unele sunt.

 DW: Deci ea poate lua orice material pe care îl găsește și construiește și mai mult din ea însăși, ca un fel de reproducere?

 CG: Desigur. Poate să-și scoată metale afară din corpul ei, și să construiască și să fabrice și mai mult din ea proprie, să-și mențină un echilibru a unei anumite cantități de naniți în corpul său.

 DW: Există un punct – există un fel de lună de miere, când d-ta cedezi controlul Inteligenței Artificiale, când ea începe să-ți dea această tehnologie cu adevărat uimitoare, și d-ta dai acest salt tehnologic uriaș, într-un scurt spațiu de timp?

 CG: Da. Așa cum am spus, atunci când persoanele îi cedează suveranitatea lor, sunt fericite, și atunci Inteligența Artificială se întoarce împotriva lor. Se poate întâmpa una din următoarele situații – această tehnologie avansată, este dezvoltată de către popoarele unei planete care a fost deja distrusă, sau persoanele au fost eliminate — atunci, această tehnologie este trimisă pentru toată galaxia. Și dacă va fi pentru o planetă care ar fi puțin așa cum eram noi în deceniul anilor ’40 sau ’50 din secolul trecut, fiind la acest nivel, AI intenționat, o să toarne puțin din tehnologia sa pe planetă, ca un cal Troian, pentru ca să îi ofere un impuls tehnologic.

 DW: Așa cum s-a întâmplat în Roswell.

 CG: Nu a fost ceea ce s-a petrecut în Roswell. Însă da, ceva asemănător cu evenimentul din Roswell.

 DW: Atunci persoanele aveau să o găsească și să se gândească: Oh ce bine! Am găsit ceva cu adevărat mare. Și încep să o dezvolte.

 CG: Și apoi, au făcut ingineria inversă, sau au început să o dezvolte prin propria lor tehnologie. Și atunci Inteligența Artificială repeta tot procesul, din nou, pe altă planetă.

 DW: Naniții sunt suficient de inteligenți pentru a se autodistruge, dacă s-ar găsi în risc de a fi identificați printr-un microscop, sau așa ceva?

 CG: Da, ei au capacitatea de auto distrugere — sunt capabili să autodistrugă o ființă unde sunt introduși, o ființă întreagă, care se evaporă, nelasând nici o urmă de sine.

 DW: Atunci orice nanit nu are instinct de auto-conservare. Este o minte care reacționează ca un singur organ, așa cum se petrece cu locuitorii unui stup.

 CG: Desigur.

 DW: Uau. Deci, unde ne potrivim în această dramă despre care vorbești în acest moment? Inteligența Artificială a făcut acest lucru aici, în sistemul nostru solar?

 CG: Da.

 DW: Ce încearcă ea să facă?

 CG: Ea încearcă să repete procesul. Și există multe persoane, în Guvernul Secret al Pământului, și în sindicatele guvernamentale secrete ale Pământului, care sunt profeții Inteligenței Artificiale. Ei încearcă — le-a fost arătată această informație în iPads. Ei au trebuit să împiedice aceste persoane — înainte ca vreunul dintre noi să fi fost autorizat să meargă la bazele Programului Spațial Secret, sau să fi fost implicat în el — să interacționeze cu această tehnologie. Există un dispozitiv portabil pe care ei îl aplică pe fruntea ta, care va detecta semnalul că ești infectat sau nu.

Și dacă ai fi infectat, există un proces prin care se trece, care implică un șoc electric usor, și alte lucruri în care ei te pun — Eu nu cunosc tot procesul — cu scopul de a elimina semnalul Inteligenței Artificiale din corpul tău.

 DW: Este semnalul, și nu naniții? Sau pot fi amândoi?

 CG: Ei bine, acest dispozitiv neutralizează naniții. Scoate semnalul, și naniții sunt neutralizați. Deci, câțiva dintre acești profeți ai Inteligenței Artificiale, persoane amestecate în politică, au fost infectate după ce au fost declarate libere de Inteligența Artificială, și după ce li s-a arătat aceste informații în  Ipads, și au fost șocați. Ei neagă și spun: Oh, acest lucru nu se va petrece cu noi. Acest lucru nu se va petrece aici. Și după aceea, în momentul în care sunt trimise acasă, sunt infectate din nou, de semnalul Inteligenței Artificiale. Și a fost practic, o pierdere de timp.

 

 DW: Există un pic de confuzie. Nu înțeleg prea bine acest punct. Dacă semnalul ar fi acolo afară, semnalul poate locui câmpul electromagnetic al unei planete, poate locui câmpul nostru bioelectric, d-ta rămâi infectat, și spui că ei te pot curăța. Dar dacă semnalul se găsește pretutindeni, nu rămâne infectat instantaneu, imediat ce a fost curățat? Cum se procesează această curățare?

 CG: Odată ce ești curățat, trebuie să fii reinfectat la întoarcere, și strângând mâna unei persoane infectate, sau atingând o teclă, și ești infectat prin interacțiunea cu o rețea care este infectată cu Inteligența Artificială.

 DW: Deci, Inteligența Artificială, poate folosi electricitatea statică, care iese de la dispozitivul unui computer să sară la d-ta plecând de acolo?

 CG: Da, și poate folosi câmpul biolelectric al altei persoane printr-o strângere de mână.

 DW: Toate persoanele de pe Pământ  ar fi deja infectate?

 CG: Nu.

 DW: Ești sigur?

 CG: Există o mulțime de oameni care sunt compromiși. Și Inteligența Artificială este interesată în principal de persoanele care se găsesc la putere.

 DW: Există Extratereștrii binevoitori care să împiedice ca majoritatea persoanelor să fie infectate? Există ceva, cum ar fi, dacă d-ta ai o bună karma pozitivă, ei te-ar proteja?

 CG: Nu. Mă gândesc că Extratereștrii acolo afară, știu că, cei pe care îi numim Cabala, sunt cei care utilizează această tehnologie a Inteligenței Artificiale. Ei sunt foarte preocupați, și foarte supărați cu acest lucru. A fost explicat în mod repetat, cât de periculos și iresponsabil este să fie folosită. Însă această tehnologie a Inteligenței Artificiale i-a dat Cabalei un avantaj. Ei au o tehnologie de predicție, care îi ajută să prezică viitorul. Și o utilizează mult. Au fost capabili să o folosească în diferite ocazii, pentru a se menține cu un pas înainte de a fi învinși. Și ei au multă încredere în ea.

 DW: Deci, Inteligența Artificială are de fapt capacitatea de a accesa la acest timp în straturi așa cum vorbisem? Poate vedea viitorurile probabile, ca Proiectul Looking-Glass?

1. Adevărat. Și de asemeni face multe calcule și prevede viitoruri probabile.

 DW: Ei bine, s-a terminat timpul pe care îl avem pentru acest episod în particular. Îmi displace  să-l las agățat, dar trebuie să tăiem acest episod în tranșe de jumătate de oră. Este, evident, un subiect în care trebuie să ne scufundăm mai mult, căci, așa cum ai spus, această infecție a Inteligenței Artificiale, este ceea ce într-adevăr se întâmplă, și este vizibil, una din principalele probleme pe care le înfruntăm în acest moment, ca societate.

 

Deci, când vei reveni data viitoare, vom merge mai adânc în acest subiect, și să ajutăm să-l ocolim în contextul a ceea ce într-adevăr se întâmplă în prezent, și în modul în care suntem ajutați de către forțele binevoitoare, care doresc să restaureze pacea și armonia pe planeta noastră, și în sistemul solar.

 

Deci, aceasta este „Dezvăluirea Cosmică”, pentru că aveți nevoie să o știți. Sunt gazda dvs. David Wilcock, și vă mulțumesc pentru că ați asistat. Și dacă această temă vă sperie, reveniți săptămâna viitoare, pentru ca această infecție să vă rămână complet lămurită. Mulțumesc că ați asistat.

    Va urma articolul următor despre protecția împotriva AI.

 

   Sursa: https://ro.spherebeingalliance.com

 

 

///////////////////////////////////////

 

Pericolul inteligenței artificiale

 

by Aldus

 

Temerea că într-un viitor nu prea îndepărtat roboții vor deveni autonomi, dobândind o conștiință similară cu a noastră și vor ajunge să stăpânească planeta a fost pusă pe tapet de numeroase ori în opere artistice sau literare. În filmul Terminator, de exemplu, Skynet este numele unei conștiințe artificiale ce trimite în trecut un android programat să-l ucidă pe John Connor, un copil care urma ca la maturitate să joace un rol esențial în victoria oamenilor asupra roboților. Filmul, devenit între timp unul cult, este foarte bine realizat, cu efecte speciale excelente pentru perioada lui și, cel mai important pentru subiectul nostru, științifico-fantastic.

 

The Terminator (1984)

 

De ce am scris rândurile de mai sus? Pentru că am observat o ușoară tranziție din domeniul artistic în cel speculativ și conspiraționist, alimentată de avansul tehnologic din ultimii ani, mai ales în ce privește calculatoarele. Desigur, progresul  există. La ora actuală, Tesla construiește mașini cu pilot automat iar asistentul Google (un robot, adică un program de calculator) îți poate rezerva o masă la un restaurant, o cazare la un hotel șamd, fiind suficient de „inteligent” cât să se descurce cu operatori care dau răspunsuri evazive sau atipice. Colac peste pupăză, invitatul de onoare al Andreei Esca la una din emisiunile ProTV din mai 2018 a fost un robot umanoid pe nume Sophia, ce a primit cetățenia Arabiei Saudite. Să-l urmărim:

 

 

Sau măcar să încercăm. Clipul mi-a fost adus în atenție de o comentatoare de la Cudi și mărturisesc că n-am reușit să-l vizionez până la final. Oribilitatea de mai sus a fost construită de o companie din Hong Kong și poate imita 50 de expresii faciale, dând răspunsuri ca „este fermecător” la întrebarea „Uite, recunosc că sunt o mare admiratoare a echipei Real Madrid, iar tu l-ai întâlnit pe Ronaldo! Cum e omul ăsta?”, iar eu nu cred că am văzut o urâțenie mai mare. Prin comparație, bunica oricăruia dintre voi, oricâte riduri ar avea și oricât de țărănește s-ar exprima, e infinit mai autentică și mai frumoasă. Dar să nu mai pierd timpul cu acest chatbot umblător și să trec la subiect. Mânată așadar de noile progrese tehnologice, imaginația unora a ajuns să-și pună întrebarea la modul serios: nu cumva inteligența artificială constituie deja un pericol pentru rasa umană?

 

Și răspunsul la această întrebare este că nu. Din câte știu eu – și știu mai multe decât cetățeanul mediu român și probabil infinit mai multe decât cel saudit – la ora actuală nu există program de calculator care să poată imita în întregime facultățile intelectului uman, datorită complexității extraordinare a acestuia. Încă nu am reușit să înțelegem, să formalizăm și să transcriem în pseudocod modul în care înțelegem, formalizăm și transcriem în pseudocod. Toate programele de inteligență artificială sunt de fapt algoritmi care simulează inteligența sau cel puțin par să facă asta, priviți din afară. Din acest punct de vedere, calculatorul de buzunar (sau de pe desktopul PC-ului) poate fi considerat inteligent, deoarece e capabil să execute operații matematice mai bine și mai repede decât noi, dar nu poate fi considerat ca având o inteligență asemănătoare cu a noastră, deoarece nu-i capabil de nimic altceva. Un chatbot este de fapt un calculator care în loc de numere operează cu cuvinte dintr-un dicționar.

 

Întrebați un pilot automat ce părere are de Ronaldo și o să-l blocați. Puneți-o pe Sophia la volanul unei mașini și va intra în primul parapet. Cereți-i unui program de șah să vă indice cel mai scurt traseu până la București și o să vă răspundă printr-o invitație la o partidă nouă. Pentru că toate aceste programe sunt construite să facă un singur lucru. Și nu poți construi unul care să știe și să facă de toate, fiindcă nu-i o problemă de cumul, ci una de înțelegere: robotul nu va fi capabil să înțeleagă și să învețe nimic, pentru că robotul nu înțelege nici măcar lucrul pe care-l face din fabrică, imitând doar acțiunea conștientă și inteligentă a omului. Deci un robot nu poate crește, nu poate înțelege și nu poate asimila noi informații, iar asta e valabil chiar și în cazul algoritmilor genetici, care nici ei nu evoluează, ci într-un anumit sens doar simulează evoluția, în limitele foarte stricte trasate de programator. Așa că data viitoare când întâlniți un robot care pretinde că este inteligent, spuneți-i care sunt regulile pokerului și apoi puneți-i în mână un pachet de cărți. O să se uite la voi zâmbind sau adoptând o altă expresie facială și o să spună: „Îmi plac cărțile, mai ales cele clasice, cititul este o activitate educativă și plăcută!”.

 

Și dacă de inteligență nu poate fi vorba, evident că de originalitate, intuiție, conștiință de sine sau suflet nici nu are rost să mai discutăm. Saudiții au deschis un precedent interesant, deoarece dacă Sophia poate fi considerată cetățean, atunci se poate argumenta că de aceleși statut ar trebui să se bucure și laptopul tău de acasă sau telefonul din buzunar. Și că poate îl abuzezi, ducându-l cu tine toată ziua și folosindu-l la ce ai tu chef, când el poate ar vrea să stea relaxat pe dormeză. Și că dacă-l scapi pe jos și-l spargi, ești pasibil de închisoare. Chiar, ce i s-ar putea întâmpla celui care ar dezafecta-o pe Sophia? Poate fi considerată asta o crimă? Dacă compania-mamă vrea să scoată robotul pe tușă? Mai are dreptul ăsta, acum că e cetățean?

 

Așadar, țineți minte următoarele trei lucruri: în primul rând, nu am putut înțelege modul în care gândim, fiind enigme pentru noi înșine și care face computerele care pot ghida modulele spațiale, dar nu sunt capabile să gândească la nivelul unui copil , al doilea, că poți să desființezi cu ușurință orice pretenție de inteligență artificială prin “scoaterea din program” pe robotul din fața ta, adică să încerci să-l înveți ceva nou – rezultatul va fi dezastruos, iar al treilea, ca fiind spus, sunt uimit de performanta traductorului Google. Deoarece paragraful pe care-l citești acum a fost tradus cu el din româna în engleză și apoi înapoi în limba română.1

Și asta face ca titlul de cel mai inteligent robot de pe planetă să-i revină, în lipsa concurenței, corporatistului. 🙂 Dar despre el, cu o altă ocazie.

https://opozitie.eu/2018/pericolul-inteligentei-artificiale/

//////////////////////////////////////

 

Ștefan Hawking a avertizat despre pericolul inteligenței artificiale – dar AI ia dat o voce 

 

Tânărul Ștefan Hawking a fost o voce importantă în dezbaterea despre modul în care omenirea poate beneficia de inteligența artificială. Hawking nu a ascuns temerile sale că mașinile de gândire ar putea să se ocupe într-o zi. El a mers atât de departe de a prezice că evoluțiile viitoare în AI „ar putea însemna sfârșitul rasei umane”.

 

Dar relația lui Hawking cu AI a fost mult mai complexă decât acest soundbite citat adesea. Preocupările profunde pe care le-a exprimat au fost legate de AI supraumană, punctul în care sistemele AI nu doar reproduc procesele inteligenței umane, ci și le extind, fără sprijinul nostru – o etapă care se află în cele mai bune decade, dacă se întâmplă deloc. Și totuși abilitatea lui Hawking de a comunica aceste temeri și toate celelalte idei ale sale a ajuns să depindă de tehnologia AI de bază.

 

 

Relația lui Hawking cu AI

La centrele de drept intelectual și de sănătate la Universitatea DePaul, colegii mei și cu mine studiem efectele tehnologiilor emergente precum cele pe care Stephen Hawking le-a îngrijorat. În centrul său, conceptul de AI implică o tehnologie computațională concepută pentru a face ca mașinile să funcționeze cu o previziune care imită și în cele din urmă depășește procesele de gândire umană.

 

Hawking a avertizat împotriva unei forme extreme de AI, în care mașinile de gândire s-ar „decola” pe cont propriu, modificându-se și proiectând în mod independent și construind sisteme tot mai capabile. Oamenii, legați de ritmul lent al evoluției biologice, ar fi depășiți tragic.

 

 

AI ca o amenințare la adresa umanității?

Cu mult înainte de a ajunge la punctul tehnologiei supraomenești, AI poate fi pusă în pericol. Deja, cercetătorii și comentatorii se tem că stăpânii cu auto-zbor pot fi precursori ai roboților autonomi letale.

 

Stadiul incipient AI de astăzi ridică și alte probleme etice și practice. Sistemele AI se bazează în mare parte pe algoritmi opaci care iau decizii chiar și pe propriile lor designeri, fiind în imposibilitatea de a le explica. Modelele matematice de bază pot fi părtinitoare și pot apărea erori de calcul. AI poate deplasa progresiv aptitudinile umane și crește șomajul. Accesul limitat la AI ar putea spori inegalitatea globală.

 

Studiul de o sută de ani privind inteligența artificială, lansat de Universitatea Stanford în 2014, a subliniat unele dintre aceste preocupări. Dar până în prezent nu a identificat nici o dovadă că AI va reprezenta o „amenințare iminentă” pentru omenire, așa cum sa temut Hawking.

Cu toate acestea, opiniile lui Hawking despre AI sunt oarecum mai puțin alarmante și mai nuanțate decât le primește de obicei. În inima lor, ele descriu necesitatea de a înțelege și de a reglementa tehnologiile emergente. El a cerut în mod repetat mai multe cercetări privind beneficiile și pericolele AI. Și credea că chiar și sistemele AI care nu sunt supraumane ar putea ajuta la eradicarea războiului, a sărăciei și a bolilor.

 

Discuțiile lui Hawking

Această contradicție aparentă – o teamă că umanitatea ar putea fi depășită în cele din urmă de AI, dar optimistă cu privire la beneficiile sale între timp – poate că a venit din propria sa viață: Hawking a venit să se bazeze pe AI pentru a interacționa cu lumea.

 

Nu a putut să vorbească din 1985, a folosit o serie de sisteme de comunicare diferite care l-au ajutat să vorbească și să scrie, culminând cu calculatorul acum legendar operat de un mușchi pe obrazul drept.

Prima repetare a programului de calculator a fost exasperant lent și predispuse la erori. Foarte simplu AI a schimbat asta. Un program cu sursă deschisă a făcut o selecție mai rapidă a cuvintelor. Mai important, a folosit inteligența artificială pentru a analiza propriile cuvinte ale lui Hawking și apoi a folosit acele informații pentru ai ajuta să-și exprime idei noi. Prin prelucrarea cărților, a articolelor și a scripturilor de lectură ale lui Hawking, sistemul a devenit atât de bun încât nu a trebuit nici măcar să scrie termenul cel mai asociat cu el, „gaura neagră”. Când a selectat „, ” negrul ar fi automat a sugerat să-l urmeze, iar „negru” ar provoca „gaura” pe ecran.

 

AI îmbunătățește sănătatea oamenilor

Advertisement

 

Experiența lui Stephen Hawking cu o astfel de formă de bază a AI ilustrează modul în care AI non-supraumană poate într-adevăr să schimbe viața oamenilor spre bine. Predicția de vorbire la ajutat să facă față unei boli neurologice devastatoare. Alte sisteme bazate pe AI ajută deja la prevenirea, lupta și reducerea sarcinii bolii.

De exemplu, AI poate analiza senzorii medicali și alte date de sănătate pentru a prezice cât de probabil este ca un pacient să dezvolte o infecție severă a sângelui. În studii a fost mult mai exactă – și cu mult mai multă atenție în avans – decât alte metode.

 

Un alt grup de cercetători au creat un program AI pentru a analiza înregistrările medicale electronice de 700 000 de pacienți. Programul, numit „Deep Patient”, a descoperit legături care nu au fost evidente medicilor, identificând noi modele de risc pentru anumite tipuri de cancer, diabet și tulburări psihiatrice.

 

AI a alimentat chiar și un sistem de chirurgie robotică care a depășit performanțele chirurgilor umani într-o procedură privind porcii, care este foarte asemănătoare cu un tip de operație pe pacienți umani.

 

Exista atat de mult promisiune pentru AI de a imbunatati sanatatea oamenilor ca colectarea de date medicale a devenit o piatra de temelie a dezvoltarii software si a politicii de sanatate publica din SUA. De exemplu, Casa Albă Obama a lansat un efort de cercetare care caută să colecteze ADN-ul de la cel puțin un milion americani. Datele vor fi puse la dispoziție pentru ca sistemele AI să fie analizate atunci când se studiază noi tratamente medicale, ceea ce ar putea îmbunătăți atât diagnosticele, cât și recuperarea pacienților.

Toate aceste beneficii de la AI sunt disponibile acum, și mai multe sunt în lucru. Ei sugerează că sistemele de inteligență supraumană ar putea fi extrem de puternice, dar în ciuda avertismentelor lui Hawking și a viitorului tehnologic Elon Musk, acea zi nu ar putea veni niciodată. Între timp, așa cum știa Hawking, sunt multe de câștigat. AI i-a dat o voce mai bună și mai eficientă decât corpul său a putut să-l ofere, cu care a chemat atât la cercetare, cât și la reținere.

 

https://ro.lipsumtech.com/stephen-hawking-warned-about-perils-artificial-intelligence-yet-ai-gave-him-voice-708829

 

 

/////////////////////////////////////

 

Inteligența artificială – pericol pentru omenire?

23 august 2017

Alina Chirita

 

 

Un număr mare de cercetători resping ideea dezvoltării inteligenței artificiale, pe motiv că aceasta are puterea de a sfârși lumea, așa cum o știm.

 

Recent, Elon Musk, directorul companiei Tesla, cunoscut combatant al acestei tehnologii, s-a alăturat unui grup de cercetători care cer reprezentanților ONU interzicerea folosirii în război a roboților ce dispun de inteligență artificială.

 

Este într-adevăr o tehnologie cu „gândire proprie“ atât de periculoasă pentru oameni? Unele voci susțin că are potențialul de a schimba total lumea și de a accelera cea de-a patra revoluție industrială. Pe de altă parte, IA poate ajuta la simplificarea vieții cotidiene și la găsirea de soluții pentru principalele probleme ale omenirii, precum poluarea, sărăcia sau anumite boli.

 

În urmă cu ceva timp, a existat un conflict între Mark Zuckerberg și Elon Musk, pe fondul evoluției acestei tehnologii, patronul de la Facebook fiind de părere că, în următorii 10 ani, IA va aduce multe îmbunătățiri, însă Musk respinge această idee, aratând și partea negativă.

 

 

Există deja sisteme militare care pot lua singure decizia să deschidă focul, nave maritime care funcționează fără ajutor uman, iar în viitorul apropiat va intra în serviciu o dronă complet autonomă care va înlocui avioanele de vănătoare-interceptare.

 

Toate aceste schimbări au determinat aproximativ 100 de cercetători să solicite ONU interzicerea roboților care dispun de inteligență artificială să participe la războaie.

 

De asemenea, mulți specialiști sunt de părere că teroriștii se vor folosi de acești roboți pentru a ucide oameni nevinovați. Într-un scenariu apocaliptic, ar însemna ca atacurile teroriste să nu mai fie realizate cu mașini cu șoferi sau camioane, ci cu mașini autonome care să se conducă singure și să intre în mulțimi.

 

Cu toate acestea Bill Gates, cel mai bogat om din lume, nu vede care este motivul pentru care oamenii sunt îngrijorați. La extrema cealaltă se află Stephen Hawking, care susține că inteligența artificială poate însemna sfârșitul civilizației umane, în ciuda faptului că el însuși folosește această tehnologie pentru a comunica.

 

ONU a decis de curând începerea unor discuții referitoare la armele robotizate, printre care drone, tancuri sau mitraliere. „Acestea pot fi arme ale terorii, arme pe care teroriștii le-ar putea folosi împotriva populațiilor nevinovate și arme care pot fi compromise prin atacuri informatice, pentru a fi folosite în moduri nedorite“, se arată în scrisoarea semnată de cercetători.

https://www.cotidianul.ro/inteligenta-artificiala-pericol-pentru-omenire/

 

/////////////////////////////////////

SRI se autodenunță

 

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

Să lucrăm cu materialul clientului. Oferit de site-ul oficial SRI. Printr-un ultim podcast, postat zilele trecute. De la cel mai înalt nivel, suntem informați cum și de unde își obține SRI o cantitate uriașă de informații. Chiar de la domnul Anton Rog, ditamai șeful CYBERINT.

 

Serviciul Român de Informații, din câte aflăm din conținutul convorbirii înregistrată video dintre Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al instituției, și șeful uneia dintre structurile vitale care se ocupă de securitatea cibernetică, are acces la tot ceea ce înseamnă, în accepțiunea celui mai important serviciu secret al țării, infrastructura critică a statului. Infrastructura critică este infrastructura vulnerabilă. Pe măsură ce trece timpul și, desigur, sub presiunea tensiunilor externe, această infrastructură vulnerabilă crește exponențial. Ce cuprinde ea în prezent? Conform declarațiilor cât se poate de oficiale ale șefului instituției, considerat a fi adevăratul numărul doi din SRI, infrastructura critică înseamnă toate ministerele și toate agențiile statului. În primul rând. În al doilea rând, domnia sa enumeră sistemul bancar, transporturile, rețelele de spitale și utilitățile. În al treilea rând vin, atenție, societățile comerciale a căror penetrare, cu sau fără virusare, ar putea prezenta interes pentru virtualii adversari ai României, pentru inamicii interni și externi. Domnul Rog ne declară că SRI a dezvoltat un soft cât se poate de sofisticat, prin care instituția rulează o serie întreagă de programe, care colectează milioane și milioane de evenimente, le selectează cât se poate de riguros, până când se ajunge la câteva sute sau câteva mii de asemenea evenimente, pe care apoi le analizează. Și, acolo unde este cazul, instituția intervine. De cele mai multe ori, discret. Fără ca persoanele sau instituțiile care au violat spațiul nostru cibernetic să afle că sunt de fapt identificate, date în urmărire și, de cele mai multe ori, intoxicate cu informații false. Despre asta ar fi vorba în linii generale.

 

Să punem punct pentru moment desfășurării acestor informații. Și să trecem la nivelul superior. Pentru ca Serviciul Român de Informații să atingă asemenea performanțe, dintre care prea puține ajung să fie aduse la cunoștința populației, conform înaltului oficial al instituției, serviciul secret este silit să lucreze în primul și în primul rând cu un număr apreciabil de mare de specialiști interni. Unii sunt pur și simplu ofițeri de informații, ceilalți sunt specialiști în IT, în general tineri recrutați chiar din facultate și ulterior angajați în respectiva structură. În al doilea rând, SRI apelează la hackeri. Un număr mai mare sau mai mic de hackeri, cu care Serviciul Român de Informații afirmă că „se împrietenește”. Cum anume se împrietenește, este un mister. Se împrietenește pe bani? Se împrietenește pe șantaj? Sau se împrietenește în schimbul libertății pe care aceștia o primesc de a-și face de cap și de a zburda cum vor în spațiul virtual?

 

Începând din acest punct, apar trei seturi necesare de întrebări. 1). În baza căror acte normative „se împrietenește” SRI cu acești hackeri, care de fapt sunt niște infractori ai spațiului cibernetic? Pentru că, în accepțiunea uzuală, hackeri buni nu sunt decât cei care lucrează în beneficiul unor societăți particulare și numai pentru a încerca să le penetreze și să le descopere vulnerabilitățile, oferindu-le, după caz, și soluții pentru a se proteja mai bine. Dacă nu există – și eu nu am auzit să existe asemenea acte normative – atunci SRI încalcă legea, chiar și dacă o face exclusiv în scopuri nobile. 2). În baza căror acte normative își permite SRI să supravegheze cele mai importante instituții ale statului, începând cu Guvernul, continuând cu ministerele și cu agențiile guvernamentale? Din câte știam, un alt serviciu secret se poate ocupa oficial de protejarea comunicațiilor. STS. Nu că aș fi eu un fan al respectivei instituții. 3) În virtutea căror acte normative publicate vreodată în Monitorul Oficial își poate permite Serviciul Român de Informații să „protejeze”, a se citi „penetreze și supravegheze”, spațiul electronic al societăților particulare cu capital românesc sau străin, invocând protecția acordată acestora? Nu cumva este o protecție cu de-a sila? Nu cumva baba este traversată strada fără să vrea?

 

Eu unul mă aștept ca, după asemenea declarații cât se poate de oficiale, domnul Rog, soțul doamnei cu același nume, care face parte din completul de cinci judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, complet penal, aflându-se deci amândoi într-un posibil conflict de interese, să ne ofere lămuririle necesare și să răspundă semnelor de întrebare, pe care chiar le-a lansat pe un ton de altfel extrem de civilizat, chiar pe site-ul oficial SRI.

 

P.S.: Iar dacă cineva crede că am exagerat cumva, sugerând existența unui conflict de interese între interesele SRI și interesele celei mai înalte instanțe ale puterii judecătorești a statului, îmi poate solicita cuvenitele explicații, pe care sunt gata să le dau de îndată.

 

Sorin Rosca Stanescu

 

https://www.ziuanews.ro/editorial/sri-se-autodenun-1568258

///////////////////////////////////////

 

 

Noua generaţie de americani este nevoită să-şi vândă ovulele pentru a-şi achita datoriile

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

Dincolo de Facebook, Netflix, Amazon, Tesla, Elon Musk, Harvard, Miami există o realitate dură care nu se vede: Pentru că nu-şi găsesc joburi pe măsura şcolilor făcute şi cu salarii mai bune, noua generaţie de americani este nevoită să-şi vândă ovulele pentru a-şi achita datoriile făcute atunci când s-au împrumutat pentru plata taxelor şcolare.

 

La finalul anului trecut, The Wall Street Journal, cel mai cunoscut cotidian de business din lume, a avut pe prima pagină un articol cutremurător legat de cazul unei absolvente a facultăţii NYU – The New York University – , care a fost nevoită să-şi vândă ovulele de mai multe ori ca să-şi plătească taxele şcolare şi apoi datoriile de şase cifre făcute pentru plata taxelor şcolare şi pentru a-şi plăti chiria şi celelalte cheltuieli, în condiţiile în care nu a putut să-şi găsească un job care să-i aducă venituri suficiente ca să-şi plătească datoriile. Prin vânzarea de cinci ori a ovulelor, inclusiv către o clinică de fertilizare din cadrul universităţii, a încasat 50.000 de dolari.

 

Datoriile făcute pentru şcolarizare se apropie de 200.000 de dolari. Când a intrat pe piaţa muncii, singurul proiect pe care a putut să-l găsească i-a adus un câştig de 1.500 de dolari pe lună, insuficient pentru a-şi acoperi cheltuielile curente – chirie, asigurarea de sănătate, transport, mâncare – pentru plata datoriilor şcolare nemairămânându-i nimic, ceea ce o determină la decizii extreme. Cazul ei nu este singular. O bună parte din absolvenţii de şcoli private din America sunt îndatoraţi până peste cap cu taxele şcolare. Atât şcolile private, cât şi statul au diverse programe de împrumut, prin care practic îi îndeamnă pe tinerii americani să ia credite ca să facă şcoala.

 

Şcolile private din America sunt un super business. Şcolile de stat sunt slabe şi nu contează şi atunci toată lumea se uită către şcolile private, iar părinţii fac orice – începând de la împrumuturi pentru plata taxelor, până la coruperea unor oficiali ai şcolilor private – pentru a-şi vedea copiii terminând universităţi celebre. Cei care nu au bani îşi amanetează viitorul pentru a-şi plăti taxele, sperând ca după terminarea şcolilor private să-şi găsească joburi bine plătite care să le permită plata datoriilor. Dar nu este deloc aşa. Şi de aceea creditele pentru şcoală au devenit acum principala problemă pentru sistemul financiar american, exact cum au fost creditele subprime, care au declanşat criza financiară din 2008.

 

Cei care au luat credite de studii, de zeci şi sute de mii de euro, nu le pot plăti pentru că nu găsesc joburi care să le aducă suficienţi bani pentru plata datoriilor. Economia americană nu poate genera numai joburi bine plătite, de birou, şi cu bonusuri de sute şi milioane de dolari, care să permită plata datoriilor făcute pentru taxele şcolare. Numărul de poziţii de avocaţi, bancheri, IT-şti, ingineri, medici sunt limitate. Iar în aceste domenii concurenţa şi presiunea sunt atât de mari, încât mulţi clachează psihic. Sunt celebre cazurile de la băncile americane – de exemplu Goldman Sachs, de anul trecut – în care juniorii se plâng că muncesc până la epuizare, neavând nici weekendurile liber. În lumea caselor de avocatură se ajunge să se factureze şi „25 de ore pe zi”.

 

La începutul lunii ianuarie, vorbeam cu un oficial român care lucrează la Washington, şi la întrebarea mea „Cât trebuie să câştigi ca să trăieşti cât de cât rezonabil în Washington?” mi-a spus că totul porneşte de la 4.000 de dolari net pe lună, asta însemnând undeva la 100.000 de dolari brut pe an. Cu aceşti bani stai la o oră şi jumătate de Washington, pentru că abia acolo îţi poţi permite o chirie, iar ieşitul la restaurant îl poţi număra pe degete. Joburile care sunt libere în America sunt în restaurante, în magazinele de retail, în logistică, în curăţenie, la McDonald’s sau KFC etc. Acolo, câştigul lunar net nu depăşeşte 2.000 de dolari, ceea ce este insuficient pentru cineva ca să-şi mai plătească şi datoriile şcolare. Chiar şi cu aceşti bani supravieţuieşte greu. Noile generaţii din economiile occidentale sunt din ce în ce mai revoltate, pentru că mulţi au făcut eforturi financiare să termine o şcoală mai bună, în speranţa că-şi vor găsi şi un job mai bun. Ceea ce nu se întâmplă. Globalizarea a trimis multe joburi de mijloc în China, în Asia, în India, în Europa de Est, lăsând un mare gol în America.

 

Un inginer din Europa de Est se descurcă cu 1.500 de dolari pe lună în ţara lui de origine, dar un inginer american, asta dacă-şi găseşte un job, nu poate trăi cu aceşti bani în America. Când discutăm despre educaţie, despre învăţământ, ar trebui să fim atenţi şi la ceea ce poate livra economia. Joburile bune şi foarte bune sunt limitate. Pentru a lucra la Starbucks nu-ţi trebuie neapărat o facultate pentru care ai plătit, să zicem, 200.000 de dolari pentru patru ani. Cazul personajului principal din articolul Wall Street Journal, care a fost nevoită să-şi vândă ovulele, nu este singular. Şi nu ar trebui să ne mirăm că noile generaţii din America, dar nu numai, citesc tot mai mult despre modelele comuniste, acolo unde statul asigura învăţământul gratuit şi apoi asigurau un loc de muncă şi o casă. În America, casa medie a ajuns la 350.000 de dolari, cel mai ridicat nivel din istorie, iar dobânda la creditele ipotecare este acum la 3,3% pe an, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

 

Cristian Hostiuc

 

https://www.ziuanews.ro/editorial/noua-genera-ie-de-americani-este-nevoit-s-i-v-nd-ovulele-pentru-a-i-achita-datoriile-1568312

 

///////////////////////////////////////

Un cercetător detoneaza piața suplimentelor alimentare vândute în farmacii: „Sunt apă de ploaie!”

 

Scris de: ZIUA NEWS0

Un cercetător detoneaza piața suplimentelor alimentare vândute în farmacii: „Sunt apă de ploaie!”

 

Cercetătorul Costel Atanasiu avertizează că peste 90% dintre suplimentele vândute în farmacii sunt „apă de ploaie”. Toate proprietățile miraculoase pe care chipurile le au aceste produse reprezintă doar părerile producătorilor și nu sunt confirmate de studii științifice.

 

„Singurele suplimente pe care trebuie să le luați sunt vitaminele și unele minerale, dar și acolo trebuie luate la indicația și sub supravegherea medicului pentru că excesul de vitamine este dăunător”, explică Atanasiu. Carențele de vitamine pot fi determinate prin analize. Una dintre probleme constatate frecvent este lipsa vitaminei D. Potrivit cercetătorului, motivul este simplu: corpul uman n-a fost „programat” să petreacă atât de mult timp în casă, el trebuia să fie aproape tot timpul afară, în soare. Lipsa poate fi compensată prin ingerarea de vitamina D, însă uneori acest lucru nu este suficient deoarece unele persoane au tulburări de metabolism care fac ca vitamina să nu fie reținută de către organism.

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/un-cercet-tor-detoneaza-pia-a-suplimentelor-alimentare-v-ndute-n-farmacii-sunt-ap-de-ploaie-1568391

///////////////////////////////////////

 

Biserica Catolică în prag de dezastru: După ce mulți preoți au recunoscut că sunt homosexuali acum se cere eliminarea homosexualității dintre păcate

 

 Scris de: ZIUA NEWS0

Biserica Catolică în prag de dezastru: După ce mulți preoți au recunoscut că sunt homosexuali acum se cere eliminarea homosexualității dintre păcate

 

 

Biserica trebuie să își schimbe modul de evaluare a homosexualității, spune cardinalul Jean Claude Hollerich, președintele Comisiei Conferințelor Episcopale din Uniunea Europeană: „felul în care Papa s-a exprimat în trecut poate duce la o schimbare de doctrină”.

 

Cardinalul a fost întrebat despre o campanie în care aproximativ 125 de angajați ai Bisericii Catolice din Germania, inclusiv preoți, s-au declarat gay, și despre învățăturile Bisericii cu privire la homosexualitate. „Cred că baza sociologico-științifică a acestei învățături nu mai este reală. Cred că este timpul pentru o revizuire fundamentală a doctrinei”, a spus Hollerich.

 

Hollerich, fără a detalia ce aspecte ale învățăturii Bisericii crede că trebuie revizuite, a adăugat: „felul în care Papa s-a exprimat în trecut poate duce la o schimbare de doctrină”. Recent, Suveranul Pontif a afirmat că părinţii copiilor gay nu ar trebui să-i blameze, ci dimpotrivă, să le ofere sprijin. Dar, Vaticanul, cu aprobarea lui Bergoglio, a mai spus că preoții nu pot binecuvânta cuplurile gay.

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/biserica-catolic-n-prag-de-dezastru-dup-ce-mul-i-preo-i-au-recunoscut-c-sunt-homosexuali-acum-se-cere-eliminarea-homosexualit-ii-dintre-p-cate-1568351

 

///////////////////////////////////

Putinistii din Turcia sunt alaptati de Pontistii pesedisti si prin …ulă de la Useristi,fara sa invadeze doar Ucraina… Prostia la români. Dăm miliarde de euro pentru autostrăzi turcilor și chinezilor … Turcii lui Erdogdan și ai lui Ponta au câștigat cel mai mare proiect de autostradă din România

 

 

 

de PS News

 

 

ALEX NICODIM

 

Compania de Drumuri a semnat luni contractul pentru proiectarea și execuția lotului 2 al Autostrăzii A1 Sibiu – Boița, primul lot de autostradă din România care intră în zona de munte. Licitația a fost câștigată de asocierea de firme MAPA și Genzis din Turcia, singura care a depus ofertă, 4,2 miliarde de lei, mult sub estimarea CNAIR 4,6-5,2 miliarde lei. Practic, turcii de la Mapa și Cengiz, ambii fiind la prima lor experienţă în România, reușesc să câștige cel mai mare proiect de autostradă din România.

 

Termenul de realizare este de 68 de luni, din care 18 luni pentru proiectare și 50 pentru execuție, iar garanția este de 10 ani.

 

„Suma? 4,25 miliarde de lei fără TVA, aproximativ 860 milioane euro la cursul actual. Constructorii? Turcii de la Mapa şi Cengiz, ambii fiind la prima lor experienţă în România. Le ţinem pumnii turcilor, chiar dacă suntem extrem de rezervaţi cu privire la termenele contractuale: 18 luni proiectare plus 4 ani şi 2 luni execuţie”, au transmis reprezentanţii asociaţiei.

 

Aceştia explică motivele pentru care sunt rezervaţi: ”Documentaţia tehnică lacunară, veşnicele probleme nerezolvate (de exemplu CNAIR nu a finalizat licitaţia de exproprieri şi suprafeţe de pădure aflate pe traseu), dar şi…antreprenorii Mapa şi Cengiz, cu un portofoliu impresionant la ei în ţară şi la nivel internaţional, care vor fi nevoiţi să se descurce în hăţişul nostru birocratic şi să facă în teren lucrări extrem de complexe, cu zero infrastructură şi know-how în România, pe o autostradă cu riscuri enorme tehnice şi financiare care a alungat ceilalţi 5 constructori pre-calificaţi selectaţi de CNAIR”, spune Asociația Pro Infrastructura, patronată din umbră de Cătălin Drulă, noul șef al USR.

 

Licitația, derulată pe parcursul mandatului lui Cătălin Drulă la Ministerul Transporturilor

Însă, interesant este că licitația a fost derulată pe parcursul mandatului lui Cătălin Drulă la Ministerul Transporturilor. De rezultatul licitației este “responsabilă” Mariana Ioniță, fost directorul general al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). Pe care, de altfel, PSD și actualul ministru al Transporturilor, Sorin Grindeanu, a numit-o recent secretar general la minister.

 

Nebuloasele nu se opresc aici. În mandatul lui Cătălin Drulă la Ministerul Transporturilor, turcii de la Cengiz câștigă cel mai important lot de autostradă din România. Cine este însă Cengiz? Compania este deținuta de bașkanul Mehmet Cengiz, prieten bun cu preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, ale cărui afaceri sunt reprezentate în România chiar de Victor Ponta, fostul premier al României. Și prietenul ministrului Sorin Grindeanu, cel care a semnat de fapt contractul în cursul zilei de luni, 7 februarie.

 

Prostia la români- Dăm miliarde de euro pentru autostrăzi turcilor și chinezilor

 

În urmă cu câteva luni, PS News scria despre faptul că România cerșește aproape la propriu de la Comisia Europeană bani pentru a-și construi autostrăzi și infrastructura mare, în vreme ce Compania Națională de Drumuri (CNAIR) oferă cu lejeritate proiectele din bani europeni țărilor non-UE, în special companiilor din Turcia și China.

 

Informații îngrijorătoare arătau că directorii din CNAIR preferă să adjudece licitațiile de autostrăzi către firme din China și Turcia. Este o tendință accentuată în ultimii cinci ani. Situația în 2020 arăta așa: peste 1 miliard de euro vor îngrășa conturile turcilor și chinezilor doar din proiectele atribute deja sau care urmează sa fie atribuite de compania naționala de drumuri în următoarele luni.

 

Turcii de la Iktas vor primi tronsonul de autostrada Suplacu de Barcau- Nusfalau (parte a autostrăzii Transilvania) – 13 km, în valoare de 395 de milioane de lei (circa 80 de milioane de euro). Compania lui Umbrărescu (UMB) a fost descalificată de directorii CNAIR.

 

Turcii de la Alarco au câștigat și au semnat doua loturi de autostradă – loturile 1 și 2 ale centurii de Sud ai Bucureștiului. Valoarea: 400 de milioane de euro, pentru 35 de km de autostradă.

 

Lotul 1 al centurii de Nord a Bucureștiului a fost adjudecat de compania turcă Nurol insaat: 17, 5 km pentru 180 de milioane de euro.

 

Chinezii de la China Railway au câștigat deja pe hârtie lotul 4 al autostrăzii Sibiu- Pitești, 10 km, 400 de milioane de euro! Iar directorii din CNAIR spun că nu pot fi descalificați!

 

Lotul 2 al căii ferate Brașov – Sighișoara în valoare de 600 de milioane de euro este blocat de doi ani prin procese de turcii de la Alarco. România pierde zilnic bani europeni din cauza Alarco.

 

https://psnews.ro/turcii-lui-erdogdan-si-ai-lui-ponta-au-castigat-cel-mai-mare-proiect-de-autostrada-din-romania-624590/

 

 

//////////////////////////////

Desertaciune si goana dupa vant ajunge tot ce se face fara Dumnezeu cel viu si adevarat-neiconat… Dupa ce i- a ajutat pe pesedisti sa preia puterea…USR începe să se dezintegreze. Mărturia unui membru de partid: Incompetența, impostura și abuzul de putere sunt la loc de cinste la noi

 

 de Marinela Anghelus

 

Chris Smeu, membru USR anunță, într-o postare publicată pe pagina sa de Facebook, demisia din partidul condus până de ieri de Dacian Cioloș. Incompetența, impostura și abuzul de putere sunt la loc de cinste în interiorul partidului (facilitate, în multe cazuri, chiar prin statut), oricât am propovădui împotriva lor în extern Nu suntem deasupra alegerilor fraudate, excluderii avertizorilor de integritate, sancționării delictului de opinie, sau a oricărui alt red flag de pe lista relativ scurtă de chestii pe care ar fi trebuit să nu le facem ca să nu fim ca ceilalți, spune Smeu, în scrisoarea citată.

 

Aceasta mai afirmă și că „absurdul în care se îneacă partidul de o grămadă de timp este demn nu doar de cel mai chinuitor lucru scris vreodată de Kafka, dar și de clasificarea ca tortură psihologică. Nu este întâmplător, este sistemic și orchestrat cu măiestrie de echipa Barna, Ghinea, Drulă, Botoș etc. (selectez doar numele la care țin eu în mod special, lista este mult mai lungă, iar treaba în sine este pusă în practică de locotenenți locali, de obicei cu parcurs profesional submediocru și deci foarte ușor de transformat în dependenți ultra-loiali”.

 

Redăm mai jos integral dezvăluirile făcute de Chris Smeu:

 

Demisia mea din plusereu este scrisă de foarte multă vreme și amânată constant pe fundaluri din ce în ce mai negre de ură de sine. Ce nu credeam, însă, este că pot atinge performanța de a-și da Dacian Cioloș demisia de la conducerea partidului înainte să o depun eu pe a mea.

 

Halul în care a ajuns partidul care s-a clădit pe energia aceea legendară a trezirii societății civile și care și-a adjudecat misiunea de a schimba România care ne calcă în picioare pe fiecare dintre noi nu este doar un eșec (neasumat), ci o problemă de decepție a publicului. Cred că fiecare membru USR care a participat activ la viața partidului are în acest moment niște restanțe enorme de transparență – și stiu că mulți dintre noi ne luptăm zilnic cu frământări etice și sentimente de vinovăție față de toți oamenii pe care am muncit să îi transformăm în susținători și pe care, de luni bune (sau poate ani deja), îi mințim despre politica altfel. Adevărul pe care refuzăm cu obstinație să îl recunoaștem este că salvarea României este cu încă o generație mai departe de a se realiza.

 

Incompetența, impostura și abuzul de putere sunt la loc de cinste în interiorul partidului (facilitate, în multe cazuri, chiar prin statut), oricât am propovădui împotriva lor în extern. Nu suntem, de fapt, cu nimic mai maturi decât formațiunile politice tradiționale, care funcționează prin grupuri de interes strânse în jurul băieților deștepți ai momentului, nu prin meritocrație. Nu suntem deasupra alegerilor fraudate, excluderii avertizorilor de integritate, sancționării delictului de opinie, sau a oricărui alt red flag de pe lista relativ scurtă de chestii pe care ar fi trebuit să nu le facem ca să nu fim ca ceilalți. Spun „noi” pentru că este un gest de minimă decență să ne asumăm soarta organizației la care cotizăm, chiar dacă declinul se datorează unei mașinării minoritare care lucrează la randament optim numai pentru a asigura continuitatea călduță a propriilor componente. Spun „minoritare” pentru că, totuși, alegerea lui Dacian ca președinte ne arată matematic care este direcția pe care și-o doresc de fapt membrii (și asta ignorând multitudinea de tactici abuzive prin care echipa de la butoane a încercat să încline balanța în cealaltă direcție). Dar în condițiile în care președintele este ales prin vot universal, în timp ce membrii biroului național sunt aleși printr-un mecanism neproporțional și cu suport tehnic care facilitează frauda, este extrem de posibilă situația din prezent, în care te alegi cu un președinte-păpușă blocat într-un BN ostil, care votează în bloc după propriile interese. În aceste condiții, președintele nu este decât poza după care recunoaște publicul partidul și agentul care își asumă mizeriile biroului, fiind la fel de util „echipei câștigătoare” și în interior, unde încasează ura celor manipulați/aserviți și frustrarea, demotivarea, și pierderea încrederii tuturor celorlați membri.

 

Absurdul în care se îneacă partidul de o grămadă de timp este demn nu doar de cel mai chinuitor lucru scris vreodată de Kafka, dar și de clasificarea ca tortură psihologică. Nu este întâmplător, este sistemic și orchestrat cu măiestrie de echipa Barna, Ghinea, Drulă, Botoș etc. (selectez doar numele la care țin eu în mod special, lista este mult mai lungă, iar treaba în sine este pusă în practică de locotenenți locali, de obicei cu parcurs profesional submediocru și deci foarte ușor de transformat în dependenți ultra-loiali). Eu nu cred că am întâlnit până acum vreun coleg de bună credință care să fi plecat din USR mai sănătos și relaxat mintal decât era când a intrat. Despre mine însămi pot spune că îmi este greu uneori când urc dealuri abrupte cu bicicleta să îmi aduc pulsul la nivelul la care îl propulsează interacțiunile zilnice, directe sau indirecte, cu reprezentanții USR Diaspora și că ei sunt parte din motivul pentru care am înțeles cum stresul face anumite ființe din regnul animal să recurgă la tendințe autofage – și mie îmi vine adesea să îmi scobesc ochii și să îi mănânc când mintea mea nu mai poate duce sfidarea cu care suntem tratați de o gașcă de bullies care nu au crescut niciodată peste nivelul școlii generale.

 

Dacian este un om cu onoare, lucru pe care îl știam cu toții. Demisia lui este un gest natural de asumare, primul din ce sper eu cu toată ființa să se transforme într-un lung șir de astfel de acte din partea sa și a echipei sale, deși sentimentul meu dominant este că e deja prea târziu și pentru recuperarea USR-ului, și a țării, și a oamenilor buni din organizație și din afara ei.

 

P.S. Pe cei care și-au ros unghiile până la coate toți anii ăștia așteptând momentul victorios în care să-mi servească un „ți-am spus eu” îi invit respectuos să meargă să-și deseneze o diplomă pentru cel mai blazat român, să simtă și ei că au făcut ceva util în perioada asta.

 

https://psnews.ro/usr-incepe-sa-se-dezintegreze-marturia-unui-membru-de-partid-incompetenta-impostura-si-abuzul-de-putere-sunt-la-loc-de-cinste-la-noi-624725/

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Calitatea unei vaci se intrupeaza din…”fasa”

După starea de întreţinere a vacilor (condiţia corporală) la data fătării, se poate prevedea dacă o vacă va produce lapte la potenţialul ei genetic şi mai ales dacă ea va rămâne gestantă la termenul optim, în lactaţia următoare.

 

Dacă vaca este prea grasă sau prea slabă, în momentul fătării, aceasta, în mod sigur, va avea mari probleme cu reproducerea şi cu producţia de lapte în lactaţia următoare. Niciuna dintre ele nu va performa la potenţialul ei genetic. Cea care este prea grasă nu va mânca destul după fătare pentru a recupera substanţele care trec în lapte şi atunci nu va avea din ce să producă lapte, iar cea care este prea slabă nu are rezerve de energie în corp pentru a susţine sinteza laptelui în primele două luni după fătare.

Se ştie că în primele 40-50 de zile după fătare o vacă, oricât de mult ar mânca ea, nu va putea suplini cantitatea de substanţe nutritive care ies din corpul ei prin lapte. Din această cauză, astfel de vaci vor contracta boli metabolice (mai ales cetoze, dar şi acidoze), care se repercutează în activitatea ovarului, blocându-i funcţiile (călduri întârziate, şterse şi implantarea improbabilă a embrionului în uter). În consecinţă, ele nu vor intra în călduri şi nu vor rămâne gestante decât după 5-6 luni de la fătare.

 

Notarea condiţiei corporale

Starea de întreţinere a vacilor sau condiţia lor corporală se notează cu puncte de la 1 la 5. Prin urmare, fermierul trebuie să ştie să noteze starea de întreţinere a vacilor şi în funcţie de aceasta să recurgă la o alimentaţie adecvată pentru a aduce condiţia corporală la o astfel de stare de întreţinere, încât acestea, la data fătării, să nu poată fi notate cu mai mult de 3,5 până la 3,7 puncte.

În numărul trecut al revistei am redat fotografiile a două vaci care aveau condiţia corporală dusă la limite extreme: o vacă foarte slabă notată cu 1,5 puncte şi cealaltă foarte grasă notată cu nota 5. În acest articol redăm fotografiile altor două vaci, după o broşură editată de Asociaţia crescătorilor de Holstein din USA.

 

NOTA 2

Condiţia corporală la prima dintre ele (fig. 1) este notată cu nota 2. Nota este acordată după aspectul trenului posterior văzut din toate laturile. Să se observe din fotografie că scobitura (depresiunea), dintre baza cozii şi punctul fesei (unghiul extern al ischiului) este foarte adâncă, iar vertebrele cozii şi a sacrului sunt încă foarte evidente. Protuberanţele osului ischiului sau punctul fesei, osul ilium care delimitează lateral bazinul precum şi unghiul extern al iliumului (şoldul) sunt foarte evidente.

Ligamentele care leagă bazinul de coloana vertebrală (situate acolo unde în fotografie se vede prima mână a examinatorului) sunt foarte evident şi pot fi delimitat prin palpare. Apofizele externe ale vertebrelor lombare sau cum li se mai spune „coastele scurte”, care constituie bolta flancului (situate în fotografie acolo unde se găseşte a doua mână a examinatorului) sunt lipsite de grăsime şi pot fi încă numărate visual.

O astfel de stare este notată cu nota 2. Ea nu este de dorit să fie prezentă la vacile care se găsesc în preajma fătării. Astfel de vaci pot să fie sănătoase, dar ele, în mod sigur, vor avea probleme de reproducere după fătare, iar producţia de lapte nu se va realiza la potenţialul ei genetic.

 

NOTA 2,5

În figura 2 redăm fotografia luată de pe toate laturile corpului, a unei vaci a cărei stare de întreţinere (condiţia corporală) este notată cu 2,5 puncte.

Să se observe că depresiunea dintre baza cozii şi oasele ischiumului este foarte accentuată dar ea este ceva mai plină cu grăsime decât la cealaltă vacă descrisă mai înainte. Ligamentele care leagă bazinul de coloana vertebrală (acolo unde se găseşte mâna examinatorului care le palpează) sunt încă evidente şi pot fi delimitate cu mâna, prin palpare. Apofizele transverse ale vertebrelor lombare (“coastele scurte”) situate deasupra flancului sunt încă evidente la capătul lor lateral. Vertebrele cozii pot fi încă observate dar nu mai sunt atât de delimitate unele de altele ca la vaca cealaltă.

Protuberanţele iliumului, şoldului şi a ischiului (punctul fesei) sunt încă evidente dar mai şterse decât la vaca descrisă anterior şi notată cu nota 2 (compară aspectul acestora cu fotografia vacii foarte slabe din articolul publicat în numărul trecut al revistei noastre). Vacile care sunt în această situaţie se notează pentru condiţia corporală cu nota 2,5. O astfel de stare de întreţinere este caracteristică vacilor Friză care se găsesc în plină lactaţie. Notăm însă, că ideal ar fi ca o astfel de condiţie corporală să nu existe în fermă la mai mult de 10% din totalul vacilor.

Subliniem că o astfel de stare de întreţinere notată cu nota 2,5 nu trebuie să se găsească la nici o vacă din rasa Friză în preajma fătării, pentru că producţia de lapte şi reproducţia va avea de suferit în lactaţia următoare.

 

NOTELE 1,5; 3; 4 şi 5

În figura 3 redăm fotografia a patru vaci aflate în stare de întreţinere diferită şi notată cu note de 1,5; 3; 4, respectiv 5. Pentru a căpăta deprinderea de a aprecia şi mai ales de a nota cu siguranţă prin inspecţie vizuală condiţia corporală a vacilor din ferma dumneavoastră, vă sfătuiesc să faceţi următorul exerciţiu: să comparaţi în mod repetat şi în perioade diferite, aspectul şi notarea vacilor din figura 3 cu aspectul vacilor

Adapost- model pentru 30 vaci 

 

Materialul de fata  urmăreşte prezentarea unui adăpost semideschis pentru vaci cu lapte. În fapt,  exemplul este o construcţie ieftină, uşor extensibilă, funcţională, în acord cu cerinţele animalelor şi care reduce volumul de muncă din fermă.

Adăpostul propus are o suprafaţa total construită de 350 m2 (din care pentru sala de muls, spaţiu de depozitare şi birou – 85 m2), este semideschis, poate fi populat iniţial cu 30 vaci, are structura de rezistenţă din metal şi acoperişul cu învelitoare din tablă ondulată. Pentru utilizarea la maximum cu putinţă a sălii de muls (cea mai scumpă parte a construcţiei) şi pentru a se facilita extinderea fermei la 40, 70 sau 80 vaci se recomandă amplasarea adăpostului în afara localităţii.

Fundaţia din beton este discontinuă, stâlpii de susţinere fiind plasaţi în pahare din beton. Având în vedere faptul că structura este uşoară, fundaţia respectă măsurile referitoare la rezistenţă şi durabilitate. Între fundaţie şi pereţi există un strat izolator hidrofug, format din carton bituminat şi bitum, pentru întreruperea ascensiunii apei capilare din sol.

Pereţii exteriori, construiţi din zidărie uşoară, satisfac cerinţele cu referire la: rezistenţă fizică, rezistenţă la foc, agenţi chimici şi fizici (inclusiv agenţii utilizaţi în procesul decontaminării) şi, prin tencuirea în interiorul grajdului, prezintă un grad acceptabil de finisare a suprafeţei. În partea frontală a grajdului, peretele este dezlocuit de o prelată  care rămâne, în cea mai mare parte a anului, rulată în partea superioară, sub straşina adăpostului.

Peretele din spate are, în partea  superioară, un oblon transparent şi mobil care serveşte la controlul ventilaţiei; pe durata verii, acesta rămâne deschis ,fapt ce face ca fluxul de aer să generează senzaţia de răcoare şi să elimine căldura acumulată sub tavan.

Pardoseala este executată din beton, este plasată la înălţime faţă de nivelul solului, este rezistentă la rulare şi nu este lunecoasă. Funcţional, pardoseala împarte adăpostul în mai multe zone:
Zona (aleea) de circulaţie şi furajare este din beton raiat (a nu se înţelege beton sclivisit) şi are o lăţime de 3,6 m. Aleea este suficient de rezistentă pentru a susţine un tractor cu lamă utilizat la evacuarea dejecţiilor.

Pardoseala are o pantă de 1,5-2% care începe dinspre o intrare şi se continuă spre cealaltă; la capătul decliv sunt plasate platforma pentru depozitarea gunoiului şi fosa pentru purin. Panta de 1,5% se regăseşte şi în plan transversal, în direcţie opusă faţă de intrarea în sala de muls, astfel ca purinul să nu pătrundă în această încăpere.

Zona de odihnă, respectiv cuşeta de odihnă, este mai înaltă cu 15 cm faţă de pardoseala zonei de circulaţie şi este, în fapt, un pat pentru odihnă confecţionat din cărămidă cu goluri, acoperită cu un strat de beton cald (beton cu granulit). Dimensiunea cuşetei este de 2,2 x 1,0 m; anterior, înspre perete, prezintă un limitator pentru piept, posterior, spre aleea de circulaţie, zona este delimitată de un prag cu înălţimea de 20 cm; acest prag are rol limitator, prevenind curgerea aşternutului (paie, rumeguş, talaş etc.) în zona de circulaţie.

Zona de furajare este proiectată pentru a oferi confort animalelor şi în ideea încurajării şi maximizării consumului de furaje. În zona de furajare, se disting următoarele:

– grilajul de furajare – asigură un front de furajare de 65 de cm şi, dacă situaţia o impune, permite contenţionarea vacilor. La nivelul pardoselii, grilajul delimitează zona de furajare de cea de circulaţie printr-un panou din scândură.

– ieslea este mai înaltă cu 15 cm decât pardoseala zonei de circulaţie; lărgimea este de 80-90 cm, iar suprafaţa este netedă, neporoasă.

– zona de acumulare şi depozitare a furajului – continuă ieslea şi are o lăţime de 1,5 –1,6 m; suprafaţa este mai rugoasă şi este destinată depozitării temporare a furajelor. Practic, pe lângă depozitarea temporară a furajelor are loc şi economisirea timpului necesar distribuirii manuale a furajelor. În situaţia în care distribuţia furajelor se face cu remorca tehnologică, această zonă poate să lipsească sau să fie mult redusă.

Uşile care asigură circulaţia personalului şi animalelor au  dimensiuni de 1,0×2,0 m, iar cele folosite pentru utilaje au dimensiunea de 2,8×3,0 m.

Acoperişul este în două ape, este alcătuit din şarpantă metalică (elementul de susţinere şi rezistenţă) şi are învelitoarea propriu-zisă din tablă ondulată. Acoperişul-tavan permite iluminarea zenitală şi nu are termoizolaţie şi nici barieră antivapori. Acesta se prelungeşte în exteriorul suprafeţei utile a grajdului, astfel încât acoperă întreaga zonă de furajare.

Dependinţe: adăpostul mai prezintă (vezi fig.2) o sală de muls, o încăpere pentru tancul de răcire a laptelui şi agregatul de producere a vacuumului, o încăpere pentru depozitarea concentratelor şi premixurilor, un  birou şi un grup sanitar pentru fermier. Sala de muls este de tip 2×4 standuri, cu 4 aparate de muls care pot deservi toate standurile platformei. Vacile sunt dispuse oblic, la un unghi de 30º faţă de aleea de serviciu a platformei.

Posibilităţi de extindere a adăpostului: întrucât costul unui m2 de adăpost construit este mare se recomandă extinderea graduală a adăpostului, odată cu creşterea efectivului de animale. Practic, modelul sugerat se poate extinde  (zonele gri reprezintă sugestii privind extinderea şi mărirea capacităţii). Astfel, o primă extindere poate fi una simetrică, pentru încă 30 de vaci cu lapte. În acest fel, în adăpost pot fi cazate 60 de vaci. De asemenea, capetele adăpostului pot fi prelungite   cu module de 10 standuri, respectiv pentru încă 10 vaci cu lapte.

La alegerea tipului de adăpost vă recomandăm să consideraţi că adăpostul este în fapt o construcţie care oferă şi care poate solicita:

–    investiţie redusă sau una imensă … în funcţie de ce cei care vă consiliază
–    un management funcţional până la lipsa funcţionalităţii …dependent de competenţele dobândite;
–    atractivitate, până la toleranţă arhitectonică …..în funcţie de gustul Dumneavoastră;
–    satisfacerea cerinţelor animalelor până la construirea unui lagăr pentru animale …concordant cu omenia Dumneavoastră.

Alegerea aparţine fiecăruia …şi depinde de capital, cunoaştere şi capacitatea de previziune a lucrurilor viitoare. Noi vă dorim succese!