Dar voi”, i -a întrebat El, cine ziceţi că sunt Eu?”, Tu eşti Hristosul!” I -a răspuns Petru.” (Marcu 8/29)… N-ar trebui să fie vreun om care să nu-l întrebe pe Creator –ce părere are despre creatura Sa, despre munca, gândirea, vorbirea, comportarea, făptuirea de zi cu zi! De ce nu ne preocupă şi părerea noastră despre Biblie, despre Creator, despre… Până când nu ne interesează părerea Lui despre noi?…” Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui şi tu Mă îndemni să -l pierd fără pricină.” (Iov 2/3) N-ar strica, dacă ne-ar interesa şi părerea păsărilor despre noi, sau ce gândesc animalele despre comportamentul oricărui om! Pentru ÎNDUMNEZEIREA întregului cosmos şi a fiecărui om ni l-a trimis pe Duhul Său (Căpetenie, nu roata de rezervă), să-l dorim, să-l căutăm (Mat. 7/7) cu înfocare, dimpreună cu Învăţătura lui, prin post, citire, memorare, înfăptuire şi rugăciune, ca Daniel din cap.9, pentru a ne întoarce la el, ca să ne cerem iertare, să ne naştem din nou din Sămânţa veşnică (Luca 8/11) a Bibliei lui Dumnezeu, care nu rugineşte şi nu putrezeşte (1Petru 1/23); Astfel devenim una cu Acela care este cel mai mare, perfect, fără cusur, productiv, corect, purificator, vindecător, punctual şi … sfânt, pentru a rămâne una cu toată învăţătura, voia, gândirea, slujirea, rânduiala lui, ca să-I dăm întâietate în toate şi suveranitate deplină în tot ce facem, numai prin Isuss, căci fără el suntem terminaţi (Ioan 15/5)- Despărţiţi de El… “Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.” (Ps.119/136) Să ieşim de sub ciubota gunoierului cosmic, ca să ne înhămăm la jugul eliberator, dacă ne lepădăm de sine şi ne luăm crucea biruitoare (Marcu 8/34-38), căci el a nivelat Calea la Golgota şi tot el duce greul învăţăturii (Ps.127/1-2)… Pentru că tot mai puţini sunt interesaţi de părerea Lui, noi, fiindcă nu ne-am pocăit, după ce l-am refuzat şi l-am răstignit, nu-l primim nici pe Duhul Adevărului şi nici învăţătura lui! În schimb, îl vom primi pe Anticristul (Ioan 5/43) care se apropie de întronarea vicleană în Templu (2 Tes. 2/1-12), dar şi în minţile îmbâcsite, împietrite de nelegiuiri (Rom. 1/18-32) Şi dacă unii TOMIŞTI nu cred şi nu se pregătesc pentru răpirea/întâlnirea cu El… “când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însus; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mini omeneşti.” (Daniel 8/23-25)

Publicat la: Decembrie 4, 2024

Nici un comentariu

8 condimente care pot transforma apa obișnuită într-o băutură vindecătoare; Combinatii periculoase de medicamente; Dezintoxicarea; Sucuri de fructe; Sucuri de legume; Descoperire epocală: Care sunt alimentele care încetinesc îmbătrânirea creierului; Usturoiul este mai bun decât un medicament în detoxifierea în siguranță a plumbului din organism; Ce înseamnă boala? (Dictatura medicala naste alte monstruozitati…)Pandemia de COVID-19, minoră în comparație cu bacteriile rezistente la medicamente; ALERTĂ: Top 10 alimente modificate genetic. Acum şi cu gene umane!

„Medicamente” pentru AVORT, GRAVIDITATE, MÂNDRIE, VREMURI DIFICILE, PACE, RECUNOȘTINȚĂ, ONESTITATE, DISCIPLINĂ, IERTARE; VINDECARE ȘI SĂNĂTATE, RUGĂCIUNE;CĂSĂTORIA ȘI SEXUL pe vreme (ne) apocaliptică- precum cea de mâine… Dărnicia creştină este tot a Domnului, pentru că noi am venit goi şi… Maxime şi cugetări despre… Zeciuială şi dărnicie

“Faraon a răspuns: Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Ex.5/2) OMULE, POPORULE, dacă nu te naşti din Sămânţa lui Dumnezeu, prin pocăinţa Cristică, nu-l cunoasti, nu-l iubeşti (1 Ioan 4/20), nu-l apreciezi, nu-l slujeşti, nu-l cinsteşti pe Creator şi mânia Lui rămâne peste tine, fiind răsplătit nu doar cu urgii faraonice ! De aceea Satan a cerut să-i dea lumea s-o cearnă ca pe grâu (Luca 22/31), pentru a o răsplăti cu urgii APOCALIPTICE, fiinca…” Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda şi…” (Osea 4/6) “Luaţi seama că nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: Voi mai clătina încăodată nu numai pământul, ci şi cerul. Cuvintele acestea, încă odată arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile cari nu se clatină. Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este, un foc mistuitor.” (Evrei 12/25-29) Nu partidul, nu omul sau globalismul este în toate, căci omul nenăscut din nou, vine gol (Iov 1/21) şi nimic bun nu locuieşte în el (Rom. cap.7)! Dumnezeu este Creatorul, Proprietarul şi Răscumpărătorul, care umple cu Plinătatea Dumnezeirii pe cel botezat în moartea Lui (Rom. cap.6); El este Totul Totului Tot ce este Bun, Frumos, Util, Veşnic, Sfânt, Iertător, Iubitor, Milos… Decât să faceţi legi, învăţături, datini, tradiţii, pomeni, bani, idolatrii falite sau hotărâri şi ordonanţe guvernamentale cârpite (Mat. 9/16-17), nu este mai bună INVATATURA- Constituţia Dumnezeiască? Nici o religie NU înlţă pe om în Rai şi nu are Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 13/6) ci…

Duhul Sfânt ne călăuzeşte din interior; Cum pot recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt? Cum ne călăuzeşte Duhul Sfânt? CUM SĂ FII CONDUS DE DUHUL SFÂNT; Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu – Mat.16:16; Cine este HRISTOSUL; Hristos şi Adunarea Sa (1)- Hristos şi zidirea Adunării Sale, de William John Hocking; Gâdilarea urechilor: mesajul seducător “”plăcut”” al lui Joyce Meyer; Pot servi femeile ca pastori sau predicatori? Satanismul s-a dus pe copcă în România, înlocuit de socialism; Deschide ochii crestine ! Deschide ochii crestine ! „LUMINA LUMINEAZĂ ÎN ÎNTUNERIC ŞI ÎNTUNERICUL N-A ÎNVINS-O” (IOAN 1:5) ; “Pastorii” paraziţi (Marius Cruceru); Legile Lui DUMNEZEU si Faradelegile oamenilor; Atac la Steaua lui David; Ce religie are Călin Georgescu? Îl elogiază pe Dumnezeu într-o biserică protestantă din Timișoara: „Este atacată condiția creației de către forțe globaliste occidentale degenerate”; Naționalism religios Globalism, fărădelege, apostazie: Lumea este gata, dar Biserica este gata?versus patriotism; Teologia crucii – Jürgen Moltmann și patimile lui Hristos; Infrastructura lui Antihrist: Trăind în era supravegherii; Cu Dumnezeu în lagărele morții, de Darlene Deibler Rose // Carte de mărturii misionare; Recenzie la cartea „Crucea și pumnalul”, de David Wilkerson; Lansare de Carte: “Babilonul și căderea lui” – Otniel Luca; Pentru ca va considerati o alta “”specie”” si nu coborati in subteranele omenirii,blindati cu TOT arsenalul Duhovnicesc din Efeseni,cap.6 , dau ei navala peste voi, care-fiindca nu sunteti una cu El-Capetenie (nu roata de rezerva…), ca sa ramaneti in el ,nu in ea (1 Ioan2/15-17)deveniti praf,desertaciune si goana dupa…MANTUIRE! Nu va mai jucati cu pocainta zi de zi,precum fiul ratacitor ci,pocaiti-va o data pentru totdeauna cu Pocainta Cristica ,daruita in Luca 15/10-32- fiului risipitor… Comunicatul Cultului Creștin Penticostal din România despre alegeri (Reacție); (In timp ce alti crestini dorm in papuci,popa viteazul da foc butoiului cu …trotil) si Culegem ce am semanat…

Procurorii si judecatorii romani, primii tortionari ai Tarii… Tortionarii procurori si tortionarii judecatori au revenit in forta,SCRIS DE: JURIST NINEL PEIA; Ouale lui Nelu Tataru – o ancheta de toata jena, marca DNA; Actualizarea certificatului de deces al lumii; Profu’ de la drept și penisul ei; Cum s-a predat justitia statului subteran? Societățile Secrete- …Omul fără rădăcini (DUMNEZEIESTI), fără nici un punct de referință, fără pământ, fără un scop precis în viață în afară de acumularea de bogăție, este tocmai prototipul dorit de mondialiști, păpușă docilă ale cărei pretenții nu trec mai departe de… Se poate spune că mondialismul acționează pe două direcții: lupta împotriva credinței…trebuie să-i seducem/corupem/pornografia pe tineri.Este necesar să-i atragem pe tineri (chiar fără să bage de seamă) sub steagurile societăților secrete.Pentru a îmainta… Nu trebuie să încetăm să corupem.Tertulian avea dreptate atunci când spunea că sângele martirilor are ceva creștinesc în el.S-a decis în adunările noastre că nu mai avem nevoie de creștini; să nu martirizăm pe nimeni, ci să propagăm viciul în mulțime.Să-l primească prin toate simțurile, până la saturație.Pervertiți inimi, conștiințe și nu vor mai exista creștini…ocupațile duminicile cu banchete, cu distracții și ocupații care să îndepărteze poporul de la morala evanghelică si … LIMITAREA SUVERANITĂȚII NAȚIONALE ;Tacticile mişcării homosexuale: O strategie detaliată pentru acceptarea publică a homosexualilor (de John Vennari); De ce vor Elitele să reducă populaţia; (Ca si alti oameni care mor cu zile,chiar daca indoapa cu bani pe negroteii mascati in alb…) Adolescent mort la spital, după ce medicii l-au lăsat să aștepte ; (Pentru ca politrucii si-au bagat coada si in sanatate,iata o mica recolta…) Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita; Marx si Engels, doi homosexuali care au distrus lumea. Bazele marxismului. Corespondenta din SUA de la Capitanul Julian Chitta; Lenin a fost un homosexual notoriu si a murit de sifilis. Bolile homosexualilor; (Iata doar o sursa a incendiilor cutremur- atoare,ploilor torentiale etc ) …

Politizarea homosexualității și marxismul cultural. Raportorul legii Taubira: despre marxism e vorba;Tot ceea ce NU ştiaţi despre originile şi faptele Revoluţiei sexuale; Vaticanul aprobă ca preoții să ofere binecuvântări pentru cuplurile gay, deși nu vor oficia căsătorii; Memorialul durerii – cazul Elisabeta Rizea; O fată de culoare îi spune judecătorului că îi este foame.Ce a urmat i-a lăsat pe toți fără cuvinte! Cum a pus Statul Paralel mâna pe putere în SUA: Cazul școală Nixon-Watergate; Noul Testament Diabolic – adevărata ideologie a Iluminaţilor din Bavaria; Arhitectii inselaciunii; Sclavia modernă și victimele ei; Mai mulţi români au fost trataţi ca sclavii în Danemarca; Oameni de success- Abraham Lincoln. Omul care i-a eliberat pe sclavi; Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase; Inteligenţa artificială poate fi un stăpân de sclavi îngăduitor, asigură revista americană The Onion; Iubiri vrăjitoare Tahar Ben Jelloun, traducere de Alexandru-Radu Săvulescu; “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem… Francmasoneria; SOCIETĂŢILE SECRETE ŞI NOUA ORDINE MONDIALĂ; Piramida Puterii Oculte Mondiale și Guvernul Mondial; THE OVERHAULING OF STRAIGHT AMERICA ; REVIZIAREA AMERICII STRAIGHT; Demnitatea persoanei umane, dezvoltare tehnologică și dezbatere bioetică (de Adriano Pessina); REPUBLICARE – Amor liber, comune sexuale şi lgbt-ism oficial în comunismul sovietic al anilor 1920; Mostre de erotică bolșevică…„Jos cu rusinea!” Fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici; Socialiștii englezi din Fabian Society, lupii în blană de oaie;MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA… Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50? (Pacat ca nici in ultima clipa nu se pocaieste…)Merkel, cândva cel mai iubit politician din Europa, respinge acum acuzațiile legate de greșelile făcute în relaţia cu Putin și spune că a întârziat atacul Rusiei asupra Ucrainei; De la Gelu Nastasa cetire; Valentin Anghelache Ivan; ION LUCA CARAGIALE ÎN VIZITĂ LA OCTAVIAN GOGA ÎN TEMNIȚA DIN SEGHEDIN-UNGARIA… 111 ani de la intrarea în veșnicie a marelui ziarist și scriitor (9 iunie 1912); Însemnări despre PAUL GOMA; Alexandr Soljenițîn (1), de Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio; Cunoașterea înseamnă Putere; Futurologii AVERTIZEAZĂ: Roboţii inteligenţi ar putea să elimine specia umană în mai puţin de 20 de ani! De la Science Fiction la realitate: Pericolele reale ale IA; Nașul vaccinurilor aruncă bomba: „Am experimentat pe orfani și copii cu dizabilități!” Viitorul inteligenței artificiale este războiul. Și extincția oamenilor ca daune colaterale! Oamenii de ştiinţă susţin că animalele pot fi mai inteligente decât oamenii! Se cam duce naibii teoria evoluţionistă… Ştiaţi că… în Atena antică idioţii nu aveau drept de vot? Poate aşa ar trebui să se facă şi în România… Miliardarii creează „pastile care prelungesc viața” pentru cei bogați, dar asta va duce la o planetă de „zombi privilegiaţi”; (Spre deosebire de masonul Iliescu-liber cugetator,care nu poate fi judecat,Antonie a fost si iradiat) Antonie Iorgovan – Adevarul despre masonerie; Cardul cu cip si sfarsitul Libertatii; Lumea “de-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică; (Satanism inseamna socialist,communist,globalist etccc )Adrian Onciu: SATANIȘTII; Un româno-Trump sau o Kamala Harris de paie? Luminita Arhire: STATUL SUPRATERAN; Cărți în curs de apariție;Predicții și experiențe ; Adevaratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma si razboiul global impotriva democratiei si sanatatii publice, de Robert F. Kennedy Jr. Călin Georgescu semnează prefața în cartea conspiraționistului Kennedy Jr.: „Perioada nazismului este nimic în comparație cu ceea ce oligarhia actuală întreprinde la nivel global”; Viziuni… Alexandr Dughin, părintele spiritual al lui Putin: „Moldova va fi parte a României în curând. Dar România va fi parte a Rusiei”… (Ca si Satan care a parjolit,pustiit si golit pamantul sfintit de Creator,rusii nu se dezmint…)Un stat care a trecut prin „russky mir” alege să-și distrugă mai bine orașele decât să revină sub bocancul Rusiei. Fântâni otrăvite și pământ pârjolit; Cateva Personalitati care s-au nascut pe meleaguri VASLUIENE; Orbi care călăuzesc alţi orbi; Oare copiii Timişoarei anului 1989 au murit pentru ca foştii securişti criminali să ocupe funcţii importante, să aibă pensii imense şi averi mari?! Omenirea vampirizată. Cuvânt înainte și cuprins… Către un creier planetar hibrid și conectat. C-ul NBIC…Fără precedent: Iohannis desecretizează rapoartele SRI și SIE: România, percepută de Rusia ca inamic. Operațiunea de creștere a lui Călin Georgescu

Procurorii si judecatorii romani, primii tortionari ai Tarii… Tortionarii procurori si tortionarii judecatori au revenit in forta,SCRIS DE: JURIST NINEL PEIA; Ouale lui Nelu Tataru – o ancheta de toata jena, marca DNA; Actualizarea certificatului de deces al lumii; Profu’ de la drept și penisul ei; Cum s-a predat justitia statului subteran? Societățile Secrete- …Omul fără rădăcini (DUMNEZEIESTI), fără nici un punct de referință, fără pământ, fără un scop precis în viață în afară de acumularea de bogăție, este tocmai prototipul dorit de mondialiști, păpușă docilă ale cărei pretenții nu trec mai departe de… Se poate spune că mondialismul acționează pe două direcții: lupta împotriva credinței…trebuie să-i seducem/corupem/pornografia pe tineri.Este necesar să-i atragem pe tineri (chiar fără să bage de seamă) sub steagurile societăților secrete.Pentru a îmainta… Nu trebuie să încetăm să corupem.Tertulian avea dreptate atunci când spunea că sângele martirilor are ceva creștinesc în el.S-a decis în adunările noastre că nu mai avem nevoie de creștini; să nu martirizăm pe nimeni, ci să propagăm viciul în mulțime.Să-l primească prin toate simțurile, până la saturație.Pervertiți inimi, conștiințe și nu vor mai exista creștini…ocupațile duminicile cu banchete, cu distracții și ocupații care să îndepărteze poporul de la morala evanghelică si … LIMITAREA SUVERANITĂȚII NAȚIONALE ;Tacticile mişcării homosexuale: O strategie detaliată pentru acceptarea publică a homosexualilor (de John Vennari); De ce vor Elitele să reducă populaţia; (Ca si alti oameni care mor cu zile,chiar daca indoapa cu bani pe negroteii mascati in alb…) Adolescent mort la spital, după ce medicii l-au lăsat să aștepte ; (Pentru ca politrucii si-au bagat coada si in sanatate,iata o mica recolta…) Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita; Marx si Engels, doi homosexuali care au distrus lumea. Bazele marxismului. Corespondenta din SUA de la Capitanul Julian Chitta; Lenin a fost un homosexual notoriu si a murit de sifilis. Bolile homosexualilor; (Iata doar o sursa a incendiilor cutremur- atoare,ploilor torentiale etc ) …

Politizarea homosexualității și marxismul cultural. Raportorul legii Taubira: despre marxism e vorba;Tot ceea ce NU ştiaţi despre originile şi faptele Revoluţiei sexuale; Vaticanul aprobă ca preoții să ofere binecuvântări pentru cuplurile gay, deși nu vor oficia căsătorii; Memorialul durerii – cazul Elisabeta Rizea; O fată de culoare îi spune judecătorului că îi este foame.Ce a urmat i-a lăsat pe toți fără cuvinte! Cum a pus Statul Paralel mâna pe putere în SUA: Cazul școală Nixon-Watergate; Noul Testament Diabolic – adevărata ideologie a Iluminaţilor din Bavaria; Arhitectii inselaciunii; Sclavia modernă și victimele ei; Mai mulţi români au fost trataţi ca sclavii în Danemarca; Oameni de success- Abraham Lincoln. Omul care i-a eliberat pe sclavi; Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase; Inteligenţa artificială poate fi un stăpân de sclavi îngăduitor, asigură revista americană The Onion; Iubiri vrăjitoare Tahar Ben Jelloun, traducere de Alexandru-Radu Săvulescu; “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem… Francmasoneria; SOCIETĂŢILE SECRETE ŞI NOUA ORDINE MONDIALĂ; Piramida Puterii Oculte Mondiale și Guvernul Mondial; THE OVERHAULING OF STRAIGHT AMERICA ; REVIZIAREA AMERICII STRAIGHT; Demnitatea persoanei umane, dezvoltare tehnologică și dezbatere bioetică (de Adriano Pessina); REPUBLICARE – Amor liber, comune sexuale şi lgbt-ism oficial în comunismul sovietic al anilor 1920; Mostre de erotică bolșevică…„Jos cu rusinea!” Fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici; Socialiștii englezi din Fabian Society, lupii în blană de oaie;MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA…

Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50? (Pacat ca nici in ultima clipa nu se pocaieste…)Merkel, cândva cel mai iubit politician din Europa, respinge acum acuzațiile legate de greșelile făcute în relaţia cu Putin și spune că a întârziat atacul Rusiei asupra Ucrainei; De la Gelu Nastasa cetire; Valentin Anghelache Ivan; ION LUCA CARAGIALE ÎN VIZITĂ LA OCTAVIAN GOGA ÎN TEMNIȚA DIN SEGHEDIN-UNGARIA… 111 ani de la intrarea în veșnicie a marelui ziarist și scriitor (9 iunie 1912); Însemnări despre PAUL GOMA; Alexandr Soljenițîn (1), de Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio; Cunoașterea înseamnă Putere; Futurologii AVERTIZEAZĂ: Roboţii inteligenţi ar putea să elimine specia umană în mai puţin de 20 de ani! De la Science Fiction la realitate: Pericolele reale ale IA; Nașul vaccinurilor aruncă bomba: „Am experimentat pe orfani și copii cu dizabilități!” Viitorul inteligenței artificiale este războiul. Și extincția oamenilor ca daune colaterale! Oamenii de ştiinţă susţin că animalele pot fi mai inteligente decât oamenii! Se cam duce naibii teoria evoluţionistă… Ştiaţi că… în Atena antică idioţii nu aveau drept de vot? Poate aşa ar trebui să se facă şi în România… Miliardarii creează „pastile care prelungesc viața” pentru cei bogați, dar asta va duce la o planetă de „zombi privilegiaţi”; (Spre deosebire de masonul Iliescu-liber cugetator,care nu poate fi judecat,Antonie a fost si iradiat) Antonie Iorgovan – Adevarul despre masonerie; Cardul cu cip si sfarsitul Libertatii; Lumea “de-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică; (Satanism inseamna socialist,communist,globalist etccc )Adrian Onciu: SATANIȘTII; Un româno-Trump sau o Kamala Harris de paie? Luminita Arhire: STATUL SUPRATERAN; Cărți în curs de apariție;Predicții și experiențe ; Adevaratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma si razboiul global impotriva democratiei si sanatatii publice, de Robert F. Kennedy Jr. Călin Georgescu semnează prefața în cartea conspiraționistului Kennedy Jr.: „Perioada nazismului este nimic în comparație cu ceea ce oligarhia actuală întreprinde la nivel global”; Viziuni… Alexandr Dughin, părintele spiritual al lui Putin: „Moldova va fi parte a României în curând. Dar România va fi parte a Rusiei”… (Ca si Satan care a parjolit,pustiit si golit pamantul sfintit de Creator,rusii nu se dezmint…)Un stat care a trecut prin „russky mir” alege să-și distrugă mai bine orașele decât să revină sub bocancul Rusiei. Fântâni otrăvite și pământ pârjolit; Cateva Personalitati care s-au nascut pe meleaguri VASLUIENE; Orbi care călăuzesc alţi orbi; Oare copiii Timişoarei anului 1989 au murit pentru ca foştii securişti criminali să ocupe funcţii importante, să aibă pensii imense şi averi mari?! Omenirea vampirizată. Cuvânt înainte și cuprins… Către un creier planetar hibrid și conectat. C-ul NBIC…Fără precedent: Iohannis desecretizează rapoartele SRI și SIE: România, percepută de Rusia ca inamic. Operațiunea de creștere a lui Călin Georgescu

Omenirea vampirizată. Cuvânt înainte și cuprins

Dragă cititor, dragă cititor,

Scrierea, precum și editarea acestui volum al 3-lea al trilogiei par a fi contrare cu ceea ce spiritul acestei lumi este gata să susțină.

Vă voi da detaliile aventurii. Dar mi-au fost de ajuns să ajung cu această lucrare cu 6 luni întârziere, și că nu mi-am putut asigura o prezență mare pe acest site.

Pe de altă parte, vă pot spune că încă nu am reușit să-l tipărim din cauza unor circumstanțe neprevăzute și a necazurilor de tot felul. Dar nu disperăm să ajungem acolo.

Vă voi posta părți din lucrare, în timp ce aștept produsul finit. Vă invit să salvați PDF-urile pe care le postez, pentru că nu știu cât timp va fi tolerat acest site.

Ceea ce va fi încărcat va fi evidențiat cu fundal albastru.

Nu mai bine la Réorganization du Monde care este supusă unor atacuri necontenite, care uimesc compania care se ocupă de ea.

Acest site are si probleme despre care prefer sa nu vorbesc.

Este foarte important pentru mine ca conținutul acestei lucrări de peste 560 de pagini să ajungă la mâna cât mai multor oameni, din cauza termenului limită pentru semnarea Tratatului OMS din luna mai.

Iată deocamdată Cuprinsul și Cuvântul înainte.

Lectură plăcută și ne vedem curând.

Cuprins

Prefaţă
Cuvânt înainte
Introducere

Partea I

Viruși și zei DIY

1. În căutarea puterii absolute, Leviatanul finanțelor se înarmează cu tehnoștiință
2. Banii care corupă sănătatea publică a secolului XXI. Fundația Gates în față.
3.O pandemie poate fi declarată fără indicatori de pericol sau mortalitate
4.Resetare grozavă; SARS-CoV-2, pretextul ideal pentru o mare resetare a guvernării planetei
5. Miliardarii susțin mânuirea unor viruși periculoși, potențiale cauze ale… pandemiilor
6. Ce-ar fi dacă SARS-CoV-2 ar fi o himeră mânuită de o echipa internationala?
7.SARS-CoV-2 – De la fabrica de pandemie biomatematică la ingineria socială. Escrocheria testului PCR
8.SARS-CoV-2- Opacitatea unei științe eronate, a cărei agendă reală este de a distorsiona umanitatea.
9.SARS-CoV-2 – Statistici frauduloase favorabile propagandei pandemice
10. Miliardarii își plasează experții să globalizeze și să controleze procesele de sănătate. Miniștrii Sănătății efectuează procedurile. Abolirea Drepturilor Fundamentale. Simulări de peste 20 de ani.
11. Cum o mână de germani au pilotat sănătatea publică globală
12. Problema blocării informațiilor de date
13. Wuhan P4, simbol al transferului masiv de know-how din Franța în China… în compania oligarhiei.
14. OMS vrea exclusivitate ca autoritate globală de sănătate cibernetică. NBIC

Partea a II-a

Cucerirea naturii

15. Preia controlul asupra biosferei prin tehnologie

16.Modificarea biosferei
17.Există o problemă serioasă cu soarele?
18.Un câmp magnetic care slăbește inexorabil
19.Noosfera, un plic pământesc gânditor
20.Un geamăn digital pentru orice ființă sau componentă vie de pe planetă
21.SARS-CoV-2 stimulează Metaversul

Partea a III-a

Stăpânirea infinitului mic pentru a domina Viața. B&W de NBIC

22.Traiul între bricolaj și brevetare. NBIC
23. NBIC, avizat de cei la putere din decembrie 2021
24. Eugenie în culise. Infanticid.
25. Schimbări cu genomul folosind CRISPR-Cas9
26. Unitatea genică pe populații întregi
27. Grafenul revoluționează lumea medicinei
28. Nanomedicina pentru nano-sănătate
29. Reprogramarea ADN-ului și a celulelor. Dar vaccinurile ARNm?

Partea a IV-a

Către un creier planetar hibrid și conectat. C-ul NBIC

30.Din Grecia antică până în noosferă, prin robotică și AI
31.În căutarea AI inteligentă
32.Un creier global.
33.Interfața creier-mașină. Internetul Gândurilor.
34.Interfața creier-creier. Spre o noosferă hibridă?
35.Inteligenta Bio-Computer și Organoid.
36.Transparența prin lumină albastră. LED
37.De la internetul lucrurilor la internetul corpurilor
38.Internetul nano-lucrurilor

Partea V

CyberBabel – Structura cibernetică și umană a informațiilor. I-ul NBIC

39. Credința în Cuvântul Informații
40. Revoluția Logos
41. Cibernetica explică dorința de a monitoriza și controla în mod continuu informațiile
42. CyberBabel golemizează umanitatea
43. De la Turnul Babel la Internet, CyberBabel. În căutarea adevăratului nume al lui Dumnezeu.
44. Blockchain este Alfa și Omega al CyberBabel
45. Hardware babelian puternic – Supercomputer care integrează ființe vii
46. Omenirea atacată de susținătorii tehnologiei. Brevete
47.ID 2020 – O identitate per actor Cloud
48.Noua identitate digitală și de sănătate
49.CyberBabelian Social Credit
50.Habitat, o mașină de supraveghere și control? Molecularizare universală.
51.Noocrația sau guvernarea de către experți
52.Guvernele ciberocratice vor impune ciborgizarea

Partea a VI-a

Postumanismul este un fapt religios

53.La început a fost bitul
54.Noosfera susținută de Vatican
55.Homo communicans, un hibrid izolat fiind
56.Extorcarea consimțământului. Fabrica Homo communicans
57. Homo digitalis
58. O religie universală ciber-babeliană. În numele păcii.

Concluzie
Postfață de Prof. Philippe Laurent
Postfață de Pastor Martin Hoegger

https://lilianeheldkhawam.com/2024/02/26/humanite-vampirisee-avant-propos-et-table-des-matieres/

Fără precedent: Iohannis desecretizează rapoartele SRI și SIE: România, percepută de Rusia ca inamic. Operațiunea de creștere a lui Călin Georgescu

Președintele României, Klaus Iohannis, a fost de acord cu declasificarea, potrivit legii, la solicitarea instituțiilor emitente, a informațiilor prezentate de Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Interne în cadrul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării, din data de 28 noiembrie 2024.

E vorba de documente oficiale, rapoarte strict secrete prezentate în CSAT de MAI, SIE și SRI. DefenseRomania a analizat documentele care redau clar implicarea directă a Federației Ruse în alegerile prezidențiale din România, precum și mecanismul care au dus la acest rezultat. Redăm din raportul desecretizat al MAI, SIE și SRI:

SIE:

„Rusia a depus eforturi constate pentru accesarea unor categorii cât mai largi de audiență, prin extinderea infrastructurii online (portofoliul variat de canale de diseminare: vectori oficiali, formatori locali și rețele de troli) și diversificarea tehnicilor de răspândire a narativelor (pro-ruse, cu accentul pe distribuirea lor la nivel local (ex. coordonarea mesajelor, creșterea cantității și calității conținutului multimedia, inclusiv realizat prin intermediul softurilor de inteligență artificială; deturnarea și crearea de hashtagu-uri preponderent pe rețeaua X)

Se menține interesul Moscovei pentru creșterea șanselor candidaților proruși, de extremă dreapta, antisistem,„pacifiștilor” și reprezentanților mișcărilor naționaliste. În viziunea Kremlinului, extrema dreaptă europeană este receptivă față de Moscova și este pe un trend ascendent de popularitate.

Tehnici și proceduri: crearea și consolidarea unor rețele extinse de platforme online și canale/grupuri pe rețelele de socializare; dezvoltarea de rețele de sprijin/pro-Kremlin, care să acționeze ulterior ca vectori de promovare a narativelor ruse, cu accent pe formatori de opinie locali cu vizibilitate/viziuni eurosceptice; diversificarea metodelor de eludare a măsurilor occidentale; organizarea de evenimente culturale dedicate valorilor/politicilor ruse; scoaterea din context a unor declarații ale oficialilor european; alimentarea unor teorii conspiraționiste; fabricarea de conținut deepfake pentru defăimarea unor candidați incomozi.

România este percepută de centrii de decizie de la Moscova ca stat inamic (neprieten) iar potrivit datelor noastre, Moscova adoptă o politică de descurajare activă față de România. În viziunea Rusiei țara noastră: „Provoacă și amenință” securitatea Rusiei prin potențialul militar NATO și american găzduit, „vrea să-și rezolve problemele economice pe seama Rusiei” (problematica Tezaurului), reprezintă un concurent direct în R. Moldova”.

SRI:

„Ascensiunea acestuia (n.r. Călin Georgescu) în sondajele de opinie a fost determinată de o campanie coordonată de creșterea popularității, amplificată cu 2 săptămâni înainte de data scrutinului, în special pe platforma TikTok, care a reușit să îi asigure victoria în primul tur, cu 22.94%.

Călin Georgescu se afla la un nivel de notorietate foarte scăzut cu câteva săptămâni înainte de scrutin. În sondaje din perioada 30 octombrie – 5 noiembrie asupra intenției de vot, candidatul Călin Georgescu era cotat la sub 1%. În sondaje din perioada 15-20 noiembrie, acesta a fost clasat pe locul 6, cu 6.2% intenție de vot, iar la 20-21 noiembrie, sondajele îl cotau pe Călin Georgescu la 10.6%.

Rețeaua de conturi asociată direct campaniei lui Călin Georgescu a fost formată inițial din 25.000 de conturi la nivelul platformei TikTok, care au devenit foarte active cu două săptămâni înaintea datei scrutinului electoral. Campania de promovare a fost o organizare deosebit de bun, numărul urmăritorilor crescând semnificativ. (…) Prezintă o importanță deosebită faptul că nu au fost utilizate resurse tehnice comune și nu au fost observate adresa IP partajate (IP sharing). Concret, conturile de TikTok în cauză au avut alocate adrese IP unice, ceea ce denută un mod de operare menit să îngreuneze activitățile de identificare a amplorii rețelei pe baza utilizării unei infrastructuri comune (aspect caracteristic rețelelor de boți).

Călin Georgescu a beneficiat de un tratament preferențial la nivelul platformei TikTok, deoarece conținutul postat de acesta nu a fost marcat ca aparținând unui candidat, aspect ce a favorizat diseminarea în masă, videoclipurile publicate nefiind asociate oficial cu campania electorală.

Concluziile analizei actuale relevă următoarele:

– activitatea conturilor ar fi fost coordonată de către un actor statal, care ar fi utilizat un canal alternativ de comunicare pentru „rostogolirea” mesajelor pe platformă

– cei implicați în campania de promovare a celui în cauză dovedesc o cunoaștere foarte bună a politicilor de securitate ale TikTok, având know-how-ul necesar pentru eludarea acestora

– în spate este o firmă foarte bună de digital marketing

Creșterea conturilor nu a fost organică (similară unor evenimente virale natural), astfel că TikTok aprecizaă că, practic, sunt voluntari coordonați („mass guerilla political campaign” sau „forță brută de atac în cybersecurity).

MAI:

Direcția Generală de Protecție Internă din MAI a precizat că au existat campanii neetichitate ca atare. Peste 100 de influenceri (cu peste 8 milioane de urmăritori) au fost supuși unei acțiuni de manipulare.

În intervalul 13-26 noiembrie, campania a avut o creștere abruptă ajungând pe locul 9 mondial în topul trendurilor. Analiza indică situații similare cu cele întâlnite în Republica Moldova.

Influencerii au fost plătiți printr-o platformă dedicată micro-influencerilor, fondată de o o companie privată. Influencerii au fost remunerați pentru campanie, în funcție de numărul de urmăritori (400 de ron la 20.000 de urmăritori).

SIE precizează că Rusia are o istorie în a se interfera în procesele electorale din alte state. Kremlinul a comandat cercetări sociologice detaliate ale statelor țintă.

DefenseRomania App

https://mimosameta.com/85NSPeQt

Oare copiii Timişoarei anului 1989 au murit pentru ca foştii securişti criminali să ocupe funcţii importante, să aibă pensii imense şi averi mari?!

Fost şef din Securitatea Timiş, maiorul Gheorghe Atudoroaie, arestat de două ori pentru genocidul de la Timişoara anului 1989, este avansat la gradul de general în 2004, de către un alt criminal din 1989, KGB-istul Ion Iliescu.Soţia securistului Atudoroaie este fiica generalului de Securitate Nicolae Pleşiţă, un alt criminal care organiza asasinate îndreptate împotriva ziariştilor români de la Europa Liberă, din ordinul dictatorului criminal Ceauşescu Nicolae.

După evenimentele de la Târgu Mureş, din martie 1990, organizate în cel mai pur stil KGB-ist de Securitatea comunistă, pentru a împiedica aplicarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, punct la care se cerea ca timp de 5 ani foştii nomenclaturişti comunişti şi foştii ofiţeri de Securitate să nu aibă dreptul să deţină funcţii de conducere în România, securistul Atudoroaie este reactivat şi contribuie la înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii (SRI), plin ochi de foşti securişti comunişti la acea vreme.

După a doua arestare, este reîncadrat în SRI şi numit, de Virgil Măgureanu, şef al SRI Iaşi şi şeful Unităţii de Protecţie a Cadrelor SRI la nivelul României.

În 1997, după plecarea de la Cotroceni a KGB-istului criminal Ion Iliescu şi venirea la putere a regimului Constantinescu, securistul Atudoroaie este trecut în rezervă, la intervenţia asociaţiilor de revoluţionari.

În 2001, după ce PSD = ciuma roşie şi Iliescu-KGB revin la putere în România, securistul Atudoroaie este reactivat şi numit consilier în domeniul serviciilor secrete.

În 2010, îl găsim pe acelaşi securist Atudoroaie, nu la cimitirul eroilor Revoluţiei, pentru a le cere iertare, ci şef la Iulius Mall Timişoara, numit acolo de Iulian Dascălu, regele mall-urilor din România. Acest Dascălu avea, în 2010, datorii la bugetul de stat de circa 1,5 miliarde de lei vechi, la valoarea leului vechi din 2004.

Dubiosul om de afaceri Iulian Dascălu a fost susţinut puternic de către patriarhul Daniel, care pe vremea când era mitropolit al Moldovei l-a finanţat pe Dascălu pe filiera băncilor greceşti ortodoxe.

Revenind la securistul Gheorghe Atudoroaie, acest caz arată clar cum foştii securişti torţionari din regimul dictatorului criminal Ceauşescu au pus mâna pe această ţară, au jefuit-o în ultimul hal şi-şi petrec anii de bătrâneţe fără griji, având în conturi sume grase, din pensii speciale şi alte afaceri derulate la umbra lozincii KGB-iste „Nu ne vindem ţara, deoarece nu mai găsim alta mai proastă, mai naivă şi mai cu bogăţii s-o jefuim în ultimul hal, noi, securiştii criminali şi foştii comunişti la fel de criminali”.

Citeste si articolele:

Securitatea – instrumentul Partidului Comunist Român, folosit pentru a teroriza populaţia României comuniste (episodul pilot)

Securitatea – instrumentul Partidului Comunist Român, folosit pentru a teroriza populaţia României comuniste (episodul 1)

Securitatea – instrumentul Partidului Comunist Român, folosit pentru a teroriza populaţia României comuniste (episodul 2)

Cum şi-au însuşit foştii securişti comunişti avuţia naţională a României

Securitatea – o haită

https://asapteadimensiune.ro/oare-copiii-timisoarei-anului-1989-au-murit-pentru-ca-fostii-securisti-criminali-sa-ocupe-functii-importante-sa-aiba-pensii-imense-si-averi-mari.html

///////////////////////////////////////

Orbi care călăuzesc alţi orbi

Pentru cei care, poate, se mai întreabă de ce România este un loc al hoţiei, demagogiei, corupţiei, poluării, lipsei de educaţie, ineficienţei, dispreţului faţă de muncă, necinstei, incorectitudinii şi multor altor vicii care îngrozesc lumea civilizată, răspunsul trebuie căutat în modul de funcţionare al celor trei piloni importanţi din orice societate: familia, biserica, şcoala.

Familia, de multe ori, este compusă din indivizi fără nici o minimă moralitate, pentru care copilul este un simplu obiect, pe care-l hrăneşti şi îmbraci, de care îţi aduci aminte din când în când, mai ales atunci când te trezeşti că a făcut ceva rău.

Şcoala reprezintă si locul unde copilul capată o educaţie morală. Din păcate multe şcoli sunt populate cu indivizi care mai cred în virtuţile “corecţiei violente”, tot prin şcoli găsim nostalgici ai minciunii bolşevice, plus persoane pe care cultura nu-i prea găseşte pe acasă. Dar pilonul cel mai şubred al societăţii actuale mi se pare biserica.

Biserica Ortodoxă (de ea vorbim, fiind majoritară) este populată cu cultul morţilor şi cu tot soiul de alte “tradiţii”, pierzându-se din vedere Cuvântul lui Dumnezeu pentru cei vii. România este ţara hoţilor şi pentru că Biserica Ortodoxă nu-şi face bine treaba. Creştinismul până la urmă este o religie pentru cei vii. În viziunea (creştin?) ortodoxă aceştia sunt lasaţi de izbelişte, iar morţilor li se acordă întâietate.

Colaborarea unor clerici cu Securitatea comunistă, corupţia din rândul Bisericii Ortodoxe, numeroasele scandaluri în care sunt implicaţi ierarhi ai bisericii, ei bine, toate acestea dovedesc lipsa îndumnezeirii la majoritatea clericilor ortodocşi. Desigur, sunt şi excepţii. Dar cum cu o floare nu se face primăvara, nici cu câţiva teologi şi clerici renumiţi nu se zideşte moral o ţară.

Atâtă vreme cât vor accepta imoralitatea şi tradiţiile păgâne în biserică, ortodoxismul din România este cea mai mare piedică în purificarea morală a societăţii.

Până la urmă, în Occident oamenii nu fură nu de frica poliţiei, ci convinşi fiind că fac ceva rău. Iar această convingere au căpătat-o şi datorită comunităţii religioase din care fac parte. În România, cum să pretinzi să nu fie corupţie, atunci când în interiorul bisericii ortodoxe se cumpără şi se vând dregătorii. Pentru aceasta, vezi cazul Teodosie tomitanul anchetat de DNA pentru abuz, înşelaciune şi trafic de influenţă. Şi este vorba de un înalt prelat al Bisericii Ortodoxe din România, nu de ultimul ţigan din Ferentari.

Din ce ştiu, catolicii şi-au cerut scuze pentru colaborarea cu regimul fascist. Nu am auzit vreun înalt reprezentant al bisericii ortodoxe să-şi ceară scuze pentru colaborarea ortodoxismului cu legionarii şi comuniştii. Legionarii au folosit din plin clerul ortodox în comiterea crimelor ‘verzi’, iar comuniştii erau felicitaţi de patriarhul Teoctist pentru comiterea crimelor ‘roşii’. Restul este gargară ieftină, pentru cei care seara se tâmpesc cu ochii în televizor. Politica este o curvă, dar Biserica Ortodoxă cum e?

Citeste si articolele:

Cum se cheltuieşte neortodox bugetul

În comuna “europeană” Havîrna, religia este opiumul “boborului”

Neocomuniştii din PSD şi martirii gulagului bolşevic

Pentru cei care deplâng intervenţia occidentală în anumite ţări musulmane

Degradarea invatamantului, stiintei si culturii in comunism

https://asapteadimensiune.ro/orbi-care-calauzesc-alti-orbi.html

///////////////////////////////////////////

Cateva Personalitati care s-au nascut pe meleaguri VASLUIENE

– Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai culturii româneşti. Fiu al domnitorului Constantin Cantemir, s-a simţit mereu legat de ţinutul Fălciului din judeţul Vaslui, pe care l-a evocat adesea în scrierile sale;

– Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) s-a născut la Bârlad şi a fost primul domnitor al Principatelor Unite, Moldova şi Muntenia. A murit în exil, la Heildelberg;

– Elena Cuza (1825-1902) Doamnă a României, soţia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Soleşti, sat vasluian aflat în proprietatea familiei sale, ramură a cunoscutei familii Rosetti;

– Mihai Kogălniceanu (1817-1891) a fost un mare om politic, orator neântrecut, istoric, scriitor. S-a născut la Iaşi dar a petrecut mare parte a copilăriei sale la moşia părinţilor din satul Râpi, din judeţul Vaslui, sat care astăzi îi poartă numele.

– Elena Farago (1878-1954) scriitoare născută la Bârlad;

Vasile Pârvan (1882-1927) istoric, academician, născut în judeţul Bacău, şi-a legat numele de Bârlad, adevărata sa patrie spirituală, locul unde s-a constituit premisele sale intelectuale. Interesul său pentru arheologie, istorie şi filologie clasică s-au deşteptat tot aici, la liceul Codreanu;

– Gheorghe Focşa (1903-1995) s-a născut la Şuletea, în judeţul Vaslui şi a urmat Liceul “Cuza-Vodă” din Huşi. Afost etnograf cu merite deosebite în fundamentarea teoretică şi realizările practice ale muzeografiei româneşti. Timp de 30 de ani a condus Muzeul Satului din Bucureşti ;

– Gheorghe Gheorghiu Dej (1901-1965) născut la Bârlad, om politic al epocii comuniste ;

Alexandru Philippide (1855-1933) lingvist, academician, născut la Bârlad într-o familie de vechi intelectuali;

– Emil Racoviţă (1866-1947) biolog, academician, născut la Iaşi, a fost legat în permanenţă de satul Şorăneşti, din Vaslui, unde se afla moşia părinţilor săi de neam domnesc;

– Theodor Rosetti (1837-1923) om politic, academician, licenţiat în drept, născut la Soleşti, din judeţul Vaslui, a fost fratele Elenei Cuza;

– Valentin Silvestru (1924-1996) scriitor, născut la Rebricea, în judeţul Vaslui;

– Constantin Tănase (1880-1945)actor, creatorul teatrului românesc de revistă, s-a născut la Vaslui ;

– Nicolae Toniţa (1886-1940) pictor, născut la Bârlad ;

etc

///////////////////////////////////////

(Ca si Satan care a parjolit,pustiit si golit pamantul sfintit de Creator,rusii nu se dezmint…)Un stat care a trecut prin „russky mir” alege să-și distrugă mai bine orașele decât să revină sub bocancul Rusiei. Fântâni otrăvite și pământ pârjolit

Ciprian Dumitrache

Estonienii sunt hotărâți să nu mai revină în lagărul URSS și pregătesc măsuri radicale de apărare, precum distrugerea propriilor orașe și obiective de infrastructură critică, în cazul în care Armata rusă va înainta pe teritoriul său.Comandantul Forțelor de Apărare Estoniene, generalul-maior Andrus Merilo , a prezentat o strategie de apărare radicală pentru Estonia în cazul unui conflict cu Rusia.Într-un interviu acordat presei finlandeze, Merilo a sugerat evacuarea populației în Finlanda și planificarea distrugerii orașelor estoniene pentru a împiedica înaintarea inamicului.Merilo a subliniat că Estonia trebuie să fie pregătită pentru cele mai rele scenarii, inclusiv pentru posibilitatea ca întreaga țară să devină o țintă a acțiunilor ostile din partea Rusiei.

„Dacă ne atacă rușii, vom fugi și vom arunca în aer orașele”

Potrivit acestuia, evacuarea persoanelor în zone aflate în afara zonei de pericol este o prioritate, iar Finlanda este o alegere logică datorită proximității și conexiunii maritime.Dacă ar avea loc un conflict, armata estonă, a spus el, și-ar putea distruge în mod deliberat propria infrastructură pentru a o face inutilizabilă pentru inamic.

Merilo a citat exemplul orașului Narva, subliniind necesitatea de a se pregăti pentru un scenariu în care străzile și infrastructura orașului devin impracticabile.„Sarcina noastră este să facem țara noastră inaccesibilă inamicului, chiar dacă înseamnă să ne distrugem propriile orașe”, a spus Merilo.Având în vedere poziția geografică a Estoniei, generalul a subliniat că ostilitățile într-un potențial conflict între NATO și Rusia vor începe aproape sigur pe teritoriul Estoniei.Merilo a explicat că cea mai logică destinație de evacuare ar fi Finlanda, deoarece există legături strânse de feriboturi între țări, în timp ce Letonia, datorită vulnerabilității sale similare la un atac rusesc, este o opțiune mai puțin probabilă.”Vecinul de sud al Letoniei este o țintă de evacuare mai puțin probabilă, deoarece dacă Rusia atacă Estonia, probabil că va ataca și Estonia. Letonia”, a continuat generalul.Generalul a subliniat deficiențele rețelei de infrastructură, cum ar fi absența unei rețele feroviare funcționale a Rail Baltica, care limitează și mai mult posibilitatea de evacuare pe uscat spre vest.

Ce spune Finlanda

Șeful Structurii pentru Situații de Urgență din Finlanda, Mikko Hiltunen, a comentat pentru publicația Iltalehti declarațiile oficialului estonian.Hiltunen spune că, la nivel de principiu, Finlanda este întotdeauna pregătită să ajute Estonia și estonienii.Potrivit acestuia scenarii diferite sunt luate în considerare în planificarea evacuării. Unele dintre ele se referă la o posibilă stare de război.

Într-o situație de urgență extremă, Finlanda ar avea și capacitatea de a evacua grupuri mari de oameni într-o altă parte a țării sau chiar în străinătate, cum ar fi vecinul său din vest, Suedia.Publicația finlandeză îl citează și pe Jaakko Puuperä, jurnalist specializat în industria de securitate. Potrivit acestuia, ” Golful Finlandei ar fi un loc destul de periculos într-o astfel de situație (evacuare)”.

Hiltunen admite, de asemenea, că evacuarea a aproximativ un milion de estonieni pe mare ar fi o „situație cu adevărat solicitantă”. El subliniază că grupuri speciale precum bătrânii și persoanele cu dizabilități s-ar afla într-o poziție deosebit de vulnerabilă într-o situație de evacuare.

https://www.defenseromania.ro/un-stat-care-a-trecut-prin-russky-mir-alege-sa-si-distruga-mai-bine-orasele-decat-sa-revina-sub-bocancul-rusiei-fantani-otravite-si-pamant-parjolit_631437.html

//////////////////////////////////////////

Alexandr Dughin, părintele spiritual al lui Putin: „Moldova va fi parte a României în curând. Dar România va fi parte a Rusiei”

Autor:

Alex Maricica

Alexandr Dughin și-a arătat susținerea pentru candidatul la prezidențiale Călin Georgescu. Este cunoscut faptul că filozoful este pro Putin și îl susține de ani buni.

„Unde oare personalitățile woke sau elita democraților ar putea fugi din SUA? În Canada? Trudeau a fost recent la Mar-o-Lago. Israel? Acolo există un război. Londra, Paris, Dubai? Exact acolo au fugit liberalii ruși. Sau Moldova? Moldova va fi parte a României în curând. Dar România va fi parte a Rusiei.”, a scris el pe contul său de Twitter. Alexandr Dughin (sau Alexander Dugin) este un filozof, sociolog și politolog rus, cunoscut pentru ideile sale naționaliste și geopolitice. El este adesea descris ca fiind un ideolog influent în cercurile naționaliste și conservatoare din Rusia. Alexandr Dughin este cunoscut pentru promovarea unei ideologii numite „eurasianism”, care susține unitatea spirituală și politică a popoarelor din Eurasia împotriva influenței occidentale.

Alexandr Dughin a fost profesor la Universitatea de Stat din Moscova și a publicat numeroase lucrări despre geopolitică, filozofie politică și sociologie….

Citește mai mult la:

https://actualitate.net/a/alexandr-dughin-parintele-spiritual-al-lui-putin-moldova-va-fi-parte-a-romaniei-in-curand-dar-romania-va-fi-parte-a-rusiei

/////////////////////////////////////

Viziuni

Vom incepe acest subcapitol cu un adevar enuntat de fiul autorului „ Portile Evolutiei se deschid intodeauna spre interior!” Pentru a explicita acest adevar, fiul autorului si-a imaginat o sala de spectacole, in care, la un moment dat se declaseaza un incendiu. Oamenii de ordine se reped sa deschida usile de iesire, care, ca aproape orice usi sau ferestre, se deschid spre interiorul incaperiii pe care le deservesc. Insa multimea panicata s-a repezit spre usi, impingandu-i pe oamenii de ordine spre acestea si impiedicand astfel deschiderea usilor. In final s-a constatat ca au murit si au fost ranite mai multe persoane din cauza acestei busculade decat din cauza incendiului, ca sa nu mai spunem, ca daca nu s-ar fi produs busculada, nimeni nu ar fi fost ucis sau ranit. Acest scenariu s-a produs in multe locuri din lume in ultimii ani. De sublininiat si faptul, ca ceea ce a produs un astfel de accident, este panica si nu incendiul sau o alta cauza exterioara. Insa panica este o traire interioara in fata unei amenintari, atunci cand ne pierdem luciditatea. In consecinta, putem concluziona, ca atat pericolul, cat si salvarea, vin din interior. Frica nu este decat proiectia in exterior a petelor negre din propria Cunoastere. Este evident, ca atunci cand Cunoasterea lumineaza, aceste pete negre dispar si odata cu ele dispar si proiectiile fantomatice ale spaimelor noastre. De aceea solutiile la evenimentele care urmeaza nu trebuie cautate in exterior, ci intr-o ordine interioara. Evident, ca acest lucru nu este chiar asa usor de realizat. Fara a se constitui intr-un etalon, autorul a avut nevoie de eforturi sustinute timp de zece ani pentru a ajunge la un autocontrol al starilor si gandurilor lui apropape total. De aceea se si spune, ca cel ce nu se poate stapani pe sine , nu va putea stapani nimic. Autorul pare a contrazice aceste afirmatii, manifestand o aparenta emotionalitate fata de fiul sau, pe care l-ar trata preferential si intr-un fel ar incerca sa-l promoveze social. Total inexat. In primul rand el nu priveste relatia cu fiul lui, ca a unui om cu ceva ce-i apartine si este constient, ca nimeni nu poate face bine sau rau nimanui fara permisiunea sau acceptul tacit al acelei persoane. Autorul nu priveste relatia cu fiul sau nici sub aspectul filiatiei, nici ca genetica si cu atat mai putin ca datorie sociala. El este constient ca fiul sau este o fiinta din familia sa spirituala, care a coborat sa-si ajute parintii si semenii sa se trezeasca si sa-i ghideze spre lumea mai inalta din care a coborat. Nepotelul lui intareste si mai mult aceasta convingere. El este convins ca este reincarnarea zeului egiptean Anubis. Si autorul nu are nici un dubiu cu privire la aceasta. Cine va citi literatura de specialitate in materie si va urmari studiile unor reputati psihologi sau medici, va constata ca sunt prea multe exemple si cazuri, care confirma acest tip de ipoteza, imposibil de explicat altfel. A nu se trage de aici o concluzie gresita, in sensul ca autorul priveste Evolutia ca o afacere de familie, ci ca membrii unei familii spirituale actioneaza independent pe diferite trepte ale Evolutiei, intr-un scop comun. Evident, multi din copiii nostri au venit in acesta lume, unii din lumi mult mai inalte decat cea din care a „coborat” fiul autorului. Autorul si o alta persoana pe care acesta nu o cunoaste i-au spus avocatului Sorin Cristian P. ca fiica lui este o celula desprinsa dintr-o entitate-zeu din N.V. VIII pentru a-si indruma tatal spre intoarcerea Acasa, el insusi ratacit in misiune in aceasta lume. Insa odata intrati in lumea noastra, toti acestia pierd legatura constienta cu lumea din care au coborat si sunt obligati sa respecte legitatile lumii in care au coborat. Pe de alta parte, negativitatea care a condus timp de 13 milenii aceasta omenire, nu este dispusa sa renute atat de usor la suprematie. De aceea, in fata acestui adevarant desant de fiinte pozitive superioare coborate si intrupate pe Pamant, diabolicii cer intariri din aceleasi sfere inalte, dar de semn negativ, caci doar cei din lumi egale sau superioare au cunosterea egala sau superioara celor carora vor incerca sa le contracareze demersurile. Constient ca fiul lui i-a adus trezirea, autorul stie ca si fiul lui „poate cadea in misiune”

Autorul a fost martor timp de trei luni a unor atacuri psihotronice si de magie neagra foarte puternice asupra fiului sau, fara a interveni, caci stia ca salvarea ca si vulnerabilitatea nu pot veni decat din interior. Din fericire, fiul lui a trecut cu bine aceste grele incercari, iar ce nu te omara, te intareste. Dar sa nu credeti ca diabolicul renunta atat de usor. El se repliaza pe alte paliere, pe care le stapaneste cel mai bine, paliere numite dorinta, tentatie, competitie, atasament, emotionalitate sau sentimentalism, etc. care pot eroda si cea mai puternica fiinta, asa cum vantul sau apa erodeaza in timp, pe nevazute si insidios, si cea mai puternica stanca. Autorul incearca sa invete din orice experienta, pe care o priveste cu detasare, fara sentimentalisme sau emotionalitati, daruindu-se altruist prin tot ce gandeste si intreprinde, constient ca iubirea generoasa si altruista este Singura Cale a Evolutiei. Autorul isi expune intreaga lui cunoastere tuturor celor ce vor sa o foloseasca, dar nu incearca sa convinga si nici nu incearca sa salveze pe nimeni, in actiuni emotionale ce sucombeeaza ineluctabil in cauze pierdute. El stie ca, pentru a putea face ceva pentru cei dragi si pentru semeni, urmeaza sa se inalte intr-o lume superioara, unica din care putem vedea tot ce se intampla in lumile inferioare ca Evolutie si in care putem cobora din iubire pentru a-i lumina si ghida pe cei rataciti vremelnic in ele, asa cum ratacim unii din noi in prezent. Insa atunci cand acest „vremelnic” este insotit de suferinta si de lipsa unui orizont prea larg, el poate parea mai nesfarsit decat Infinitul. Nu avem dreptul sa intervenim in alegerile unora, iar daca ei ne cer ajutorul, nu trebuie sa-l dam cum ni-l cer ei si sa ne sinucidem odata cu ei, ci sa le aplicam, cum spune fiul autorului, precum salvamarii celor aflati in prag de inec, o lovitura cu muchia palmei peste ceafa pentru a le „paraliza” zbaterea haotica si a-i putea salva. Aceasta lovitura cu muchia palmei metaforice, este reprezentata in cazul nostru prin modele de reusita, care sa fie disponibile, pentru cei ce vor ajunge in pragul inecului datorita propriilor lor nesabuinte. Autorul vede, ca deja unii dintre apropiati par a se resemna, in ceea ce numeste „sinucidere colectiva”, deoarece refuza sa-si accepte confruntarea mastii personalitatii cu propria fiinta, crezand ca daca inchid ochii si isi astupa urechile, realitatea proprie karme va disparea. De aceea, autorul trateaza toate aceste atitudini cu iubire, dar si cu detasare, transmitandu-le tuturor, ce urmeaza sa se intample, ce solutii a ales el, dar fara sa incerce sa-i convinga. Multi dintre ei se amagesc cu speranta, ca poate autorul se inseala. Insa acestea nu sunt nici adevarurile, nici agenda sa, ci adevarurile si agenda Universului, pe a carui val urias autorul a ales sa pluteasca cu bucuria si cu gratia unui surfer foarte bine antrenat si bun cunoscator al „modului de functionare” al acestui val. Un alt aspect cu care se amagesc unii, este ca forta adevarurilor spuse de autor vine din suportul pe care i-l acorda anumite centre de putere din SUA si ca acestea sunt mai mult „adevaruri impuse”, decat adevaruri autentice si universale. Nu uitati, ca cine se gandeste sa ceara ajutor, este un neajutorat sau se considera asa. Asta nu inseamna sa refuzi ajutorul celor din jur, asa cum a facut inecatul care-i reprosa lui Dumnezeu, ca nu i-a raspuns la rugaciuni, i-ar Dumnezeu ii raspunde, ca i-a trimis in ajutor un bustean, o pluta si o barca, dar el a asteptat sa vina personal Dumnezeu sa-l salveze. Iata cat de subtil lucreaza diabolicul asupra noastra prin vanitate, facandu-ne sa credem ca Dumnezeu nu este decat un instrument de ajutor al nostru sau o Lampa a lui Aladdin, menita sa ne satisfaca orice dorinte, formulate prin rugaciuni tot mai imperative, ce se transforma apoi in reprosuri adresate divinitatii…………………

Det. aici

Viziuni

///// /////////////////////////////////

Călin Georgescu semnează prefața în cartea conspiraționistului Kennedy Jr.: „Perioada nazismului este nimic în comparație cu ceea ce oligarhia actuală întreprinde la nivel global”

De Bianca Felseghi

Senior Editor

Stafful politicianului extremist Robert F. Kennedy Jr. a confirmat că acesta s-ar putea afla în România în această săptămână pentru a-și lansa varianta tradusă în limba română a cărții „Adevăratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și războiul global împotriva democrației și sănătății publice”. Ediția în română are un Cuvânt înainte scris de Călin Georgescu, candidatul pentru turul al II-lea al alegerilor pentru Președinția României.

“Cartea lui Robert F. Kennedy Jr demonstrează fără putință de tăgadă că suntem conduși la nivel mondial de un grup oligarhic pentru care niciun adjectiv nu este prea puternic spre a-i descrie abjecția, o tagmă care ar face să pălească până și grupările mafiote de tip Cosa Nostra. O cârdășie a răului care face experimente medicale pe noi, folosind, pe post de gauleiteri, medici care au trădat jurământul lui Hipocrate și politicieni care au îngropat Biblia și Constituția.”

În introducerea pe care o face cărții apărute la editura Prestige, Georgescu se referă la pandemia de Sars Cov-2 cu cuvântul „plandemie”, folosit de adepții teoriei conspirației, iar despre doctori spune că sunt un soi de agenți naziști, gauleiteri – prefecții loiali celui de-al III-lea Reich, unii dintre cei mai importanți susținători ai politicilor de teroare și opresiune duse de Adolf Hitler.

De altfel, insistă Georgescu, „perioada nazismului este nimic în comparație cu ceea ce oligarhia actuală întreprinde la nivel global”.

În opinia sa, omenirea este manipulată de ceea ce generic se numește Big Pharma – marile concerne și companii farmaceutice – care nu au decât un singur interes, acela de a face experimente pe oameni.

El îl laudă pe autorul dezvăluirilor, F. Kennedy Jr., fiindcă face lumină într-un domeniu unde cu toții nu suntem decât „o masă de oameni debusolați, asurziți de zgomot, derutați de sfade și mituri și amețiți de doctrine decadente”, care ne controlează creierul. Și asta din cauză că „baza acestei imense manipulări a fost fraudarea educației și înlocuirea ei cu școala (sic!)”, spune Georgescu.

El punctează că lupta la care suntem părtași astăzi este „între globalism și suveranism”, iar felul în care a fost gestionată pandemia din 2020-2022 „a generat cu premeditare această crimă împotriva umanității”.

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!

Pe alocuri, Georgescu pare să își piardă șirul gândurilor, fiindcă încearcă să exprime mai multe teme-clasice folosite în discursul suveranist și conspiraționist, astfel că devine incoerent. Spre exemplu, spune că și războaiele din Irak și Siria au ca scop eliminarea omenirii:

“COVID” este o fraudă imensă, perpetuată de media subordonată pentru instaurarea fricii. La ordinul cui și în ce scop a fost alimentată psihoza COVID, care a generat atâtea tragedii, atâtea pierderi de vieți și atâtea frângeri de destine? Ne-am vaccinat (sau nu) împotriva unei gripe ceva mai severe… COVID-ul este un steag fals, exact ca războiul din Irak sau din Siria, care nu își propune altceva decât să te elimine.”

“Marea Resetare, identitatea digitală, banul virtual, creditul social, alimentația alternativă” toate acestea sunt demne de a stârni îngrijorarea oamenilor de bine, care nu se mai pot “culca pe o ureche”.

Pe site-ul editurii Prestige, cartea lui Robert F Kennedy „Adevăratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și războiul global împotriva democrației și sănătății publice” se vinde într-un pachet special alături de o carte a lui Călin Georgescu, „Marea Renaștere – Adevăr, Libertate, Suveranitate”, la prețul de 112 lei. În mai multe librării din țară, cele câteva exemplare din cartea lui Kennedy disponibile au fost epuizate în săptămâna de după aflarea rezultatelor și anunțul conform căruia autorul l-ar susține în campanie pe Georgescu. Pagini cum este „STOP 5 G România” o promovează intens.

https://pressone.ro/calin-georgescu-semneaza-prefata-in-cartea-conspirationistului-kennedy-jr-perioada-nazismului-este-nimic-in-comparatie-cu-ceea-ce-oligarhia-actuala-intreprinde-la-nivel-global

//////////////////////////////////////////

Adevaratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma si razboiul global impotriva democratiei si sanatatii publice, de Robert F. Kennedy Jr.

Descriere

„Dr. Joseph Goebbels a scris ca «o minciuna spusa o data ramane o minciuna, dar o minciuna spusa de o mie de ori devine adevar». In mod tragic pentru omenire, exista multe, multe neadevaruri enuntate de Fauci si de slugarnicii sai. RFK jr. aduce in atentia publicului decenii de minciuni.”

— LUC MONTAGNIER, laureat al premiului Nobel

„Fara a face compromisuri, Bobby Kennedy este unul dintre cei mai curajosi si cei mai sinceri oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Intr-o zi, o sa fie rasplatit pentru asta. Pana atunci, cititi aceasta carte.”

— TUCKER CARLSON

„Cartea lui Bobby Kennedy spune adevarul intr-un moment in care grija fata de sanatate devine un prejudiciu pentru sanatate si

in care neadevarul domneste prin antistiinta si stiri false.”

— DR. VANDANA SHIVA, director al Navdanya si autor al cartii Oneness vs. 1% (Unitate vs. 1%)

„Povestea ascensiunii si a domniei doctorului Fauci este, de fapt, despre coruptia absoluta a principalelor noastre institutii -guvern, sistem medical, universitati si (mai presus de toate) presa – de catre Big Pharma (si Fundatia Gates). Aceia dintre noi care credem cu adevarat in stiinta… avem acum aceasta carte pentru a ne ajuta sa scapam lumea de coruptie.”

— MARK CRISPIN MILLER, profesor de studii media la Universitatea din New York, editor News from Underground

„In calitate de avocat pledant, Robert F. Kennedy Jr. a actionat in judecata cele mai puternice corporatii din lume si le-a tras la raspundere pentru daunele aduse oamenilor si mediului. Aceste companii au negat orice abatere de la lege dar, de fiecare data, judecatorii si juratii au fost convinsi ca pozitia lui Kennedy era cea corecta. Informatiile [sale] ar trebui sa fie intotdeauna luate in considerare si, fie ca suntem de acord sau nu, cu totii invatam ascultand.”

— TONY ROBBINS, NEW YORK TIMES, autor de bestselleruri

„Daca vreti sa intelegeti rolul pe care Fauci, Gates, companiile farmaceutice, CDC, OMS, agentiile de informatii si altii l-au jucat in planificarea, lansarea si au profitat de pe urma pandemiei COVID, lasati ceea ce faceti si cititi aceasta carte puternica si minutios documentata! Viitorul tau, al familiei tale si al democratiei noastre sunt in joc.”

— RALPH PEZZULLO, autorul bestsellerurilor Jawbreaker, Zero Footprint si al altor carti

Nota introductiva

Pentru mine, aceasta carte a lui R. Kennedy, „Adevaratul Anthony Fauci”, a fost revelatoare.M-a trezit brusc, dezvaluindu-mi calitatea dubioasa a politicienilor actuali si a liderilor din sanatate controlati de aceiasi oameni.Dar cum am ajuns sa traim in aceste „dictaturi democratice”?

Am ajuns aici pentru ca noi, cetatenii de rand, am sfarsit sa nu mai avem dreptul de a ne exprima printr-o democratie directa participativa, ci sa fim doar o parte a jocului masluit al „democratiilor placebo”, controlate de ani de zile de aceiasi lideri politici si din sanatate. Cheia schimbarii consta in deciziile noastre de a intelege acest joc al „democratiilor placebo” si de a-l schimba in cele din urma prin schimbarea regulilor lui.

In aceasta carte, autorul, R. Kennedy, ofera un material bibliografic extrem de bogat, cu toate referintele relevante, pe care le fundamenteaza cu date, asigurand cititorilor validitatea informatiilor. Scripta Manet, Verba Volant!

In cercetarile mele personale, medicale si artistice, pentru pregatirea expozitiei mele cu tema „Strigatul si disperarea lui Hipocrate”, am descoperit cat de multa importanta acorda Hipocrate in acei ani prevenirii bolilor, pe care noi am interpreta-o astazi ca fiind fortificarea sistemului imunitar. In aceasta perioada a pandemiei Covid, nimeni nu a vorbit intr-un context mai larg si din mai multe surse de constientizarea faptului ca inceputul si sfarsitul mentinerii unui corp sanatos si protejarea lui, este dezvoltarea in mod natural a unui sistem imunitar fortificat.

Multumesc prietenilor si camarazilor mei de drum in acest proiect, Athanasia, Iannis, Fotis si Olympia (Grecia), Linda (SUA), Giota si Hermes (Germania), Angeliki (Elvetia), Angello (Italia), Anca, Razvan, Ramona si Dan (Romania), care, desi imprastiati in diferite colturi ale lumii, uniti de spiritul activismului medical, am contribuit fiecare in parte la acesta informare din mai multe surse si directii.

Multumesc, de asemenea, echipei editurii „Prestige”, pentru extraordinara noastra colaborare, de profesionalismul dovedit si pentru decizia de a publica si de a prezenta direct cititorilor romani cartea domnului R. Kennedy, „Adevaratul Anthony Fauci”, care aduce multe nuante si raspunde la multe intrebari despre ceea ce traim in mod cotidian, de ani de zile.

Inchei spunand ca Esop s-a nascut sclav, dar a murit ca un cetatean liber, apeland la intelepciunea pretioasa a vietii umane si lasandu-ne mostenire prin miturile sale, ca cel mai de pret lucru pe care il avem este libertatea constienta, alaturi de sanatate, respect pentru celalalt si pentru mediul inconjurator, astfel incat sa fim diferiti, dar uniti, sub iubirea creatorului nostru!

Dumnezeu sa fie cu toti oamenii de bine!

Dr. Mariana Oanta

Traducator

JURAMANTUL LUI HIPOCRATE

„PRIMUM, NON NOCERE”

„IN PRIMUL RAND, NU FACE RAU”

https://www.edituraprestige.ro/istorie/adevaratul-anthony-fauci-bill-gates-big-pharma-si-razboiul-global-impotriva-democratiei-si-sanatatii-publice.html

//////////////////////////////////////////

Predicții și experiențe

Acest capitol se constituie indiscutabil intr-o imagine absolut originala, si in consecinta si inedita, despre modul cum este „organizata” Existenta in Univers, precum si despre modalitatile, mijloacele si instrumentele prin care ne putem conduce singuri existenta potrivit principiului „Nimeni si nimic din exterior nu ne poate face bine sau rau fara permisiunea sau acceptul nostru tacit”. Autorul subliniaza cu argumente covarsitoare faptul, ca fiecare din noi este consecinta liberului sau arbitru, aspect de natura a ne constientiza cu privire la puterea uriasa ce o detinem, dar in acelasi timp ne responsabilizeaza cu privire la consecintele propriilor alegeri. Viziunea holistica si interconectiva a autorului despre Univers, om si relatiile parte-intreg, il scot pe om din ecuatia hazardului, si-l elibereaza de orice dependente de forte naturale sau supranaturale, care-i pot determina sau cel putin influenta viata sau existenta. Evident, ca asa cum pentru a folosi un aparat trebuie sa-i cunosti modul de utilizare, autorul, nu doar ca va prezinta „Aparatul Existential”, dar va pune la dispozitie si „Instructiuni de folosire” a lui. In acest capitol autorul va restituie o mare parte din Cunoasterea, de care ati fost deposedati, de catre cei care au avut interesul sa va supuna si sa va foloseasca. Astfel veti putea intelege, ca nu e necesar sa va cheltuiti energia, invocand ajutorul divinitatii sau al hazardului, ci ca va puteti manifesta plenar divinitatea launtrica in vederea continuei voastre deveniri. Aceasta nu inseamna o detasare de Divinitate si nici negarea ei. Dimpotriva, aplicand principiul christic „Faca-se Voia Ta!”, nu numai ca nu renuntam la liberul arbitru, ci-l potentam major, alegand sa ne intoarcem, macar pentru niste alegeri, la existenta din Paradisul Originar, in care Voia Sa era si voia noastra. Luarea procesului Cunoasterii de catre om pe cont propriu a insemnat si o mai mare expunere a acestuia la influentele dualitatii, ceea ce a complicat serios alegerile sale si asumarea intregii responsabilitati cu privire la consecintele lor. Faca-se Voia Ta!, iL „responsabilizeaza” doar pe Dumnezeu. Rugaciunea prin care cerem ceva lui Dumnezeu se situeaza cu mult sub vibratia lui „Faca-se Voia Ta!” deaorece prin rugaciune-cerere omul incearca oarecum sa-i faca el agenda lui Dumnezeu, dar transferand consecintele alegerilor sale lui Dumnezeu. Afirmatii gen : „De ma ajuta Dumnezeu” sau „Daca da Dumnezeu” nu sunt decat exprimari a modului de gandire aratat mai sus. Dar pentru a intelege cum se face voia lui Dumnezeu, ar urma sa ne focusam pe realitatea prezenta, sa observam atent fiecare intamplare sau coincidenta si mesajul lor, caci ele nu reprezinta altceva decat modul in care Dumnezeu a ales sa ramana anonim, asa cum ne spune genialul Einstein, dupa altii Jean Cocteau. Lucrurile sunt prezentate coerent si sunt sustinute de scrierile sacre, vechea intelepciune, simboluri si coduri ale Cunoasterii, care au ramas incrustate in structuri greu de distrus, dar in acelasi timp, aceste simboluri si coduri sunt greu decriptabile, daca sunt abordate dintr-o singura perspectiva. De subliniat ca, perspectivele fiecaruia dintre noi asupra existentei sunt diferite, uneori opuse, dar niciodata antagonice. Munca autorului este similara cu reconstituirea unui papirus, ce contine informatii esentiale despre Univers, om si Evolutie. Insa aceasta munca titanica trebuia oarecum ghidata de cunoscatori, asa ca intodeauna autorul a incercat sa urmareasca acel fir rosu, care sa patrunda in toate sursele esentiale ale Cunoasterii noastre actuale si sa le interconecteze. Adevarurile partiale se insira pe acest fir ca niste margele crescatoare, fiecare margea fiind implinirea superioara a tuturor celorlalte, anterioare. Existenta si Universul sunt aspecte infinite si evident prea complexe, pentru a putea fi inghesuite intr-o teorie. Era nevoie de un discurs coerent despre intreg si parti si relatiile complexe dintre acestea. Cei ce s-au ocupat mai bine de zece ani cu initierea autorului, l-au ajutat sa separe graul de neghina. Autorul a avut sansa, ca in toata aceasta perioada nu a putut sa acceseze informatiile de pe internet, care se prezinta ca un ocean universal, in care se formeaza si se dezvolta putinele „Perle ale Cunoasterii”.

predictii

Asa ca s-a indreptat spre izvoarele accesibile ale Cunoasterii, fie ele vechi sau moderne, eliminand orice prejudecata, dogma sau idei preconcepute. In ultimii doi ani a putut sa faca din lectura o meditatie, reusind sa comunice telepatic sau prin vise cu autorii pe care ii citea. In general, in fiecare subcapitol autorul citeaza unul sau doi autori, adica exact aceiea pe care ii citea in momentul redactarii respectivului capitol sau subcapitol. caci nimic nu e intamplator in Univers. In carti insa, face o trimitere la o multime de autori sau autoritati intr-o anumita materie, desi nu uita ca, a cita dintr-o autoritate intr-un domeniu, nu constitie in sine un argument, ci doar o intarire a unui argument. El a constatat si a retinut din informatiile receptate, doar acelea care se integrau ca niste piese de puzzle in „imaginea de ansamblu” si care era verificata de toate sursele sale de cunoastere. Fiecare lectura, fiecare intamplare, fiecare revelatie, intuitie, vis sau experienta ii confirmau si ii completau aceasta imagine. Orice carte care o cumpara din librarii sau anticariat, venea parca sa mai aduca inca un argument in sensul celor afirmate de autor. Anticariatele i-au dat posibilitatea autorului sa gaseasca exact acele scrieri lipsa, care veneau sa-i completeze si sa-i intareasca sustinerile, desi nu zabovea decat cateva minute in acest scop, cartile pur si simplu sarindu-i in ochi sau picandu-i in mana. De aceea discursul autorului capata accente de reportaj de la fata locului, el operand cu certitudini, care par a nu lasa loc nici unei alte alternative. Sigur ca acest lucru nu este determinat doar de imprejurarea, ca tot ce citeste el, confirma modelul existential descoperit, ci si de faptul ca in acelasi sens actioneaza toate canalele sale de cercetare a Cunoasterii. Dezvoltarea unor capacitati cat se poate de normale, dar considerate nedrept si interesat, ca paranormale, i-au creat autorului imaginea unui viitor, pe care el il cunoaste deja. De aceea si-a si intitulat prima carte „Trecutul viitorului”. Prin aceasta autorul nu-si aroga o superioritate evolutiva sau un asccendent de potential cognitiv fata de semeni, ci doar se plaseaza intr-o pozitie, care-i permite sa vada atemporal succesiunea evenimentelor viitoare. Apoi, cunoasterea Principiilor Existentiale Universale si a modului ciclico-spiralic in care are loc Evolutia, i-au permis autorului sa primeasca solide confirmari, ca viitorul omenirii pe care el il priveste ca un „deja vu”, este indicat ca tendinta ferma, de vectorii importanti care arata sensul Evolutiei. Nu este nici un paradox intre predictie si liber arbitru. Asa cum spune marele ganditor D. Constantin Dulcan „Experienta a dovedit ca nici o predictie nu este confirmata 100%”, nici autorul nu pretinde imposibilul. Insa cu cat predictiile se refera la evenimente si fenomene mai apropiate si cu cat se refera la mase mari de oameni sau la realitati extinse, cu atat gradul de confirmare a predictiilor se apropie de procentul maxim. Liberul arbitru este un har dat de divinitate, Univers (sau cine sau ce doriti dvs) omului ca individ, pe cand Evolutia omenirii este influentata de o serie de factori, incepand cu media statistica a alegerilor individuale, continuand cu ciclurile universale si terminand cu intamplari ce par guvernate de hazard. Autorul a sustinut, ca predictia reprezinta o probabilitate, dar care poate avea un mare grad de acuratete, cand se refera la viitorul imediat al umanitatii si cand este bazata pe o buna cunoastere a factorilor care o determina ca tendinta. Predictia nu vorbeste de destin, ci de tendintele cu cel mai mare grad de probabilitate sa devina realitate. De aceea, desi jurist si economist ca profesie, autorul nu face o pledoarie pro domo pentru conceptia sa, ci incearca si reuseste, sa determine tendintele cele mai pregnante ale Evolutiei. Evident, ca nu este suficient sa crezi sau sa fii convins de asemenea lucruri, ci este necesar sa poti demonstra, ca ele functioneaza. Acest lucru poate fi verificat doar cu privire la evenimente „palpabile” de catre oricine, ci nu cu „predictii” spirituale, filozofice sau pur teoretice in domeniul stiintei. Altfel, orice idee neverificata de viata, nu ramane decat o opinie. De circa 6-7 ani astfel de predictii, incepand cu cele ce tineau evolutia cursurilor valutare, continuand cu tendinte economice si geopolitice si terminand cu cele ce tineau de clima sau evenimente cosmice, s-au bucurat de un grad de confirmare constant crescator, pornind de la un procent de peste 60% si ajungandu-se la procente, la care probabilitatea pare a deveni certitudine. De aceea, la un moment dat cei ce se ocupau de initiarea autorului in procesul Cunoasterii, i-au spus „In anumite domenii ai pus in valoare capacitati superioare celor dezvoltate de noi si in consecinta poti sa-ti exprimi in acele domenii viziunea, caci realitatea pare, ca urmeaza supusa predictiile tale”. Asa cum afirma constant, autorul nu incearca sa convinga pe nimeni si desi el stie ca de fapt „Cunoasterea inseamna Putere”, nu se lupta pentru aceasta putere cu nimeni, caci ea nu poate fi dobandita prin lupta. Pur si simplu, in aceste vremuri, pozitivitatea rezoneaza cu ciclul universal inceput in sistemul nostru solar. Autorul va ofera in dar toata Cunoasterea sa si se misca pe „Valul Evolutie” ca un surfer bine antrenat, aratandu-va, nu doar incotro merge „Valul”, dar si cum putem folosi oportunitatea pe care el ne-o ofera, pentru a face un salt evolutiv si a ajunge la tarmul a ceea ce zeii au numit „O Lume mai Buna”. Autorul va mai informeaza, ca alternativa este „Saltul sau Prabusirea”, insa fiecare procedeaza cum doreste.

Noi nu suntem misionari si putem evolua si fara dumneavoastra, iar alegerile dvs nu ne afecteaza, caci nu sunt responsabilitatea noastra. Insa sunt spirite inalte, care au coborat in aceasta lume si care fiind prea tinere, ne cer ajutorul, pentru a-i elibera de lanturile cu care au fost inlantuiti de catre cei pe care au venit sa-i salveze. Evident, ca nu vom interveni in alegerile nimanui, dar nu vom ramane imuni la solicitarea acestor Sfinte Miercuri sau Vineri, nu doar pentru ca stim, ca vom beneficia de recunostinta lor, ci pentru ca stim, ca unii din ei vin din sfere mai inalte decat acelea, din care au coborat copii nostrii, pentru a ne salva si ii vor putea ghida, nu spre intoarcerea lor Acasa, ci spre Lumi mai inalte. Evolutia nu este o competitie, insa ca un membru al unei familii spirituale sa poata accede intr-un NV superior, este necesar ca „fratele” sau din NV superior, fie sa se inalte, fie sa coboare cu un NV. Legea atractiei ne face ca fiecare membru al unei familii spirituale sa ne manifestam in cadrul Evolutiei pe NV distincte, caci Evolutia nu are sincope, dar nici suprapuneri. Aprenta enrgetica a nici unui din noi nu se va suprapune cu a altuia si nici unii din noi nu putem ocupa concomitent acelasi punct al Evolutiei. Unicitatea noastra nu permite nici imitatii, nici suprapuneri. Veti spune ca aceste afirmatii infirma Principiul „Precum in Cer asa si pe Pamant”, deoarece intr-un atom sunt straturi, care contin mai multi electroni. Corect! Insa e vorba de straturi, nu de NV, iar acei electroni sunt pe acelasi strat, dar nu si pe aceasi pozitie. Stiti ca cea mai puternica atractie o exercita electronii singulari de pe ultimul strat atomic? In Evolutia noastra actuala fiind vorba, nu de trepte de evolutie in NV III, ci de saltul in NV VI, forta necesara saltului o exercita individul ajuns pe ultimul strat (treapta) a evolutiei in cadrul NV III. Aceasta forta este amplificata de siajul creat de spiritul din NV IV, care face saltul intr-un NV superior sau se „precipita” sa ne preia locul in NV III. In consecinta, vom reusi in tot ce intreprindem, deoarece intreprinderile noastre sunt nascute din iubire si altruism, pe cand cei care aleg opusul, se vor zbate neputinciosi in lanturile propriilor atasamente, in timp ce „Valul Evolutiei” pe unii ii va purta spre Tarmul Fagaduintei, pe altii ii va arunca pe O Insula a Primitivismului. Autorul nu are sentimentul, ca isi exhiba intimitatea, atunci cand isi prezinta propriile viziuni, ci constiinta faptului ca majoritatea lor covarsitoare vor deveni certitudini, ce poarta pecetea Realitatii. Tocmai de aceea le expune, pentru a putea vedea oricine, cum ele devin realitate, in pofida tuturor „certitudinilor” diferite ale stiintei, filozofiei sau religiilor. Evident, ca Evolutia fiind sinusoidala, dar ascendenta, autorul este constient, ca vor exista si momente, in care multi se vor napusti asupra lui, declarandu-l „profet mincinos”, insa nu-l intereseaza ce zic unii sau altii, caci doar Viata, Evolutia, Realitatea si chiar Omenirea (VERO) sunt cele, care vor autentifica aceste predictii. Si asta mult mai devreme decat se asteapta majoritatea dintre voi. Inainte de a-si descoperi harurile, pe care fiecare le posedam in stare latenta, autorul a „fost indrumat” de o serie de experiente, pe care la inceput le poti nega, dar apoi succesiunea lor pare a indica o directie clara, greu de ignorat. Dintre acestea amintim o anumita devotiune mistica a adolescentei si primei tinereti, legenda din Universitate ca e fiu de Bulibasa, experientele E.T. alaturi de Sanyi, vizita sotiei lui si fiului lor, la Vanga, in 1995 si predictiile vizionarei, cele doua EAM din 21 si 27.11.1997, vizita din SUA din 2000, vizita la Verona din 2001, vizita din mai-iunie 2011 in America de Sud,etc. Insa dincolo de orice sentimentalism, cel ce a determinat toate aceste procese, transformari si descoperiri si apoi inceputul infaptuirii lor, este fiul sau, cu care va realiza in cursul acestei vieti al doilea schimb de stafeta, pregatindu-se sa i-o predea nu mai tarziu de inceputul sau mijlocul anului 2018. Insa pana atunci dialogurile lor si schimbul de opinii nu fac, decat sa duca procesul de descoperire a Cunoasterii pe culmi tot mai inalte. Evident ca autorul recunoaste mereu contributia majora a celor care s-au ocupat de initierea, dar si de sprijinirea si chiar protectia sa, atunci cand lucrurile riscau sa ajunga intr-o zona critica, in perioada in care inca negativitatea era predominanta in aceasta lume. Apoi, nu ar putea uita grupul prietenilor incepand cu Sanyi, continuand cu Csabi, Mihai, Claudiu, Sorin si Arpi , chiar daca unii au avut optiuni diferite, iar altii urmeaza sa o ia pe alt drum. Fara a face din acest paragraf un fel de „Multumiri” ,autorul nu poate sa nu aminteasca suportul si solidaritatea tuturor celor din familia sa si a afinilor sai. Practic fiecare experienta a insemnat o lectie si de aceea autorul le multumeste tuturor in egala masura, fara a eticheta sau discrimina in vreun fel intre aceste experiente. Autorul sustine ca a trait in aceasta viata „O mie si una de vieti”, realitatea depasindu-i de multe ori visele. A cunoscut puterea, bogatia, succesul, dar abia spre varsta a treia a aflat, ce a aflat F. Bacon acum patru secole si anume ca Sursa Puterii este Cunoasterea. Insa „Cunoasterea” este o „femeie” foarte sofisticata si exigenta si nu se lasa cucerita decat prin iubire si nu se daruieste, decat acelora care pot rodi darurile sale si apoi sa-si imparta roadele cu semeni. Scopul acestui site si a cartilor autorului este tocmai inchiderea cerecului, respectiv impartasirea cu semenii a roadelor darurilor Cunoasterii. Asa cum a subliniat mereu, autorul nu se considera decat o statie de receptie si retransmisie a unor mesaje, afirmand in sens christic „Luati, serviti, folositi! Aceste sunt darurile Cunoasterii mele!”. Canalul principal prin care autorul isi desavarseste acest proces il reprezinta visele. E suficient sa se focuseze pe o problema sau o intrebare si in urmatoarele nopti va primi raspunsul in vis. Apoi mesajul viselor este intregit si limpezit de lecturi pe cat de intamplatoare, pe atat de purtatoare a mesajului Marelui Anonim. Practic, lecturile au ca scop intelegerea mesajelor din vise, iar atunci cand in fiecare fila citita gasesti parca continuarea visului, este foarte greu sa ignori aceste mesaje. Evident ca orice experienta din viata autorului se constituie intr-un mesaj, desi multe par de domeniul SF. Autorul priveste orice intamplare si orice semen ca un mesajer, ca un pionier purtator al Cunoasterii, desi de multe ori este inconstient de acest lucru. Noi am spus, ca daca Evolutia este un sport individual, Cunoasterea este un sport de echipa.

img

O sa va relatam o intamplare recenta din viata autorului, care confirma acest lucru. Astfel in 20.06.2015 autorul se indrepta cu trenul spre Maramures la sora sa, pentru a comemora, prin parastasul de un an, moartea mamei sale. De subliniat ca, de ingrijirea mamei lor s-a ocupat exclusiv sora autorului in ultimii 15 ani si nu doar de acest lucru, ci si de ceremonialul inmormantarii si cele ce urmeaza acesteia, conform obiceiului locului. De aceea autorul spune mereu „Sora mea s-a ocupat de ingrijirea mamei si de toate cele lumesti, eu ocupandu-ma de indrumarea si comunicarea cu ea in lumea de dincolo!” Foarte convenabil!, vor comenta unii! Revenid la calatorie, in compartimentul in care avea rezervat locul autorul, se afla un cuplu de tineri si o alta tanara foarte sexy si de o eleganta moderna. Cuplul calatorea doar pana la Sighisoara, iar sexoasa pana la capat de linie. Tanara din cuplu era de o frumusete clasica, avand o fata de papusa de portelan, dar parul si ochii ei negri o faceau sa semene cu o caprioara, adica gratioasa, delicata, dar si tanjind dupa experiente salbatice pe care nu le va trai probabil, pana cand lupul ii va sari la beregata sau se va indrepta natural spre o alta viata prin trecerea pragului mortii. Partenerul ei era un tip robust, puternic, ce radia virilitate, avand doi ochi albastri blanzi, dar patrunzatori, degajand siguranta si protectivitatea, ca a unui cerb care si-a pierdut coarnele in vreo lupta pentru ceva caprioare, fiind nevoit sa-si ascunda lipsa podoabei capilare sub o sapca, pe cat de sportiva, pe atat de generoasa. Prima impresie pe care ti-o crea tanarul era, ca e si foarte detasat, insa febrilitatea cu care astepta urmatoarea gara, in care putea sa fumeze tigara, ce si-o confectiona singur, caci era destula iarba pe afara, cosita si uscata, trada totusi slabiciuni greu de mascat. Pe masuta dintre „Caprioara” si autor se gaseau doua carti: „Alan Seale – Misiune spirituala” si „Paul Ekman – Emotii date pe fata”. Autorul a intrebat-o pe Caprioara, daca sunt carti publicate de curand, cu intentia de a le cauta in librarii. Caparioara i-a raspuns, ca prima a fost publicata de vreo zece ani, ceea ce l-a facut pe autor sa se gandeasca ca, va trebui sa o caute in anticariate, dupa ce si-a notat titlul si autorul fiecareia. La coborarea din tren, Caprioara a lasat prima carte pe masuta din compartiment, fapt de care autorul a atentionat-o, dar Caprioara a raspuns „Am lasat-o intentionat, ca sa o poata citi si altcineva”. Atunci autorul i-a multumit si a afirmat ca se va revansa inmiit. Cartea dezvolta ideile lui Steward Wilde, dar i-a confirmat si completat multe afirmatii autorului, care pe aceasta cale o anunta pe Caprioara si pe Cerbul ei ramas fara de „coarne”, ca este gata sa-i rasplateasca cu 10.000 lei, deoarece cartea a costat 10 lei, precum si sa le daruiasca tot ce poate si lor le-ar fi de folos. Ei pot sa-l contacteze prin adresa de mail data la „Contact” in acest site. Din discutia cu sexoasa si cu tanara doctorita cu care a calatorit la intoarcerea acasa, autorul a avut confirmarea faptului, pe care-l sutine mereu, ca tinerii nostrii sunt mai frumosi si mai inteligenti ca parintii lor, precum si foarte determinati sa construiasca O Lume mai Buna. Nu idealizam, ci doar vedem partea plina si consistenta a paharului. Daca ghizii care pot conduce omenirea la „granitele” acestei lumi sunt din acesta lume, deoarece ii cunosc bine „topografia”, cei ce ne vor ghida la trecerea dintre lumi, sunt fii nostri, fiinte angelice coborate in lumea noastra pentru a ne trezi si ghida, pentru care O Lume mai Buna inseamna Acasa.

predictii_2

Viziunile autorului s-au nascut din spuma ocenului de revelatii, intuitii, vise si experiente si au fost confirmate de scrierile vechi si moderne, de filozofie, mistica, stiinta, iar viteza cu care se produc evenimentele, creaza impresia, ca asistam la un film a carui scenariu a fost scris de autor. Publicarea acestor scrieri in imediata anterioritate a producerii evenimentelor, cat si procentul covarsitor de confirmare a predictiilor autorului, intaresc si mai mult impresia de care vorbim mai sus. Expunerea viziunilor sale este facuta cu sentimentul asumarii lor, nu ca drept de autor, ci a continutului lor, constient fiind, ca daca ele nu ar deveni realitate, nu ar fi vorba doar de un esec personal de proportii, dar ar reprezenta si o dezamagire uriasa pentru toti cei ce au crezut in ele. Insa realitaea urmatoarelor luni si ani va va confirma progresiv acuratetea uimitoare a acestor predictii si viziuni. Dar dincolo de acuratetea acestor predictii, autorul vine cu niste clarificari necesare in ce priveste Universul, Dumnezeul Suprem, zeii, extraterestrii, omul si celelalte specii terestre, cat si despre natura relatiilor intre toti acestia. Anticipand un subcapitol din acest capitol, vom afirma ca Universul este Creatia Dumnezeului Suprem, dupa programul „Cuvantul”, program „instalat” in N.V. XII. Daruind tuturor creatiilor sale aflate pe un anumit grad de Evolutie, liberul arbitru, Dumnezeul Suprem „si-a pus in joc” intreaga Sa Putere, astfel ca daca cineva ar putea crea ceva superior a ceea ce El a creat, atunci El va recunoste ca nu este Supremul. Per a contrario, daca cineva nu este multumit de Creatia lui Dumnezeu, nu-i ramane decat sa isi faca una dupa pofta si aroganta sa, asa cum si Lucifer tot incearca, dar nu reuseste si pentru a nu suporta esecul singur, isi cauta tot mai multi complici. Insa creatiile lui Dumnezeu nu „reconstituie” acesta Creatie, ci prin continua lor devenire, duc la continua devenire a Creatiei. Sa nu luam metafora biblica a Facerii in sensul, ca dupa ce Dumnezeul Suprem a facut omul, s-a dus intr-o lunga si continua odihna sau a devenit un fel de tonomat, care satisface dorintele si rugaciunile cele mai nastrusnice ale creatiilor sale. Aceasta confuzie se poate crea doar in mintea celor ce reduc Universul la sistemul nostru solar si privesc aceasta Creatie(Univers) ca Inceputul si Sfarsitul din metafora biblica „Eu sunt Alfa si Omega”, prin prisma inceputului si sfarsitul marimilor finite. Cum am putea vorbi de un Creator, care dupa ce a desavarsit aceasta Creatie, s-a dus sa se odihneasca, incremenind in proiect? Daca noi ne putem autodesavarsi in mod continuu, este evident ca acest lucru e posibil doar pentru ca „Programul (Cuvantul) lui Dumnezeu” este intr-o continua „updatare”. Zeii sunt singurii care pot crea viata, insa doar dupa Softul lui Dumnezeu. Altfel cum ar fi existat atatea rase si popoare doar pe Pamant, ca sa nu vorbim de „rasele si popoarele universale?” Explicatia este, ca zeii au facut fiintele vii dupa chipul si asemanarea lor, dar dupa Softul lui Dumnezeu. Zeii sunt si ei in diferite grade de Evolutie, reprezentate de N.V. VIII-XI. Deasemenea si zeii sunt bipolari, fapt care explica existenta unor zei tiranici, egoisti si razbunatori, precum si a altora pozitivi, protectori si indrumatori. Marea eroare introdusa in Cunoastere de catre religii este, ca si-au ridicat zeii la rang de Dumnezeu Suprem, coborand Unicitatea in mlastina bipolaritatii mereu duplicitare. Mai trebuie afirmat ca, zeii sunt entitati universale, purtatori de informatie instantaneu creatoare. Extraterestii se afla pe un grad de evolutie superior noua, adica in N.V. IV. Celelalte fiinte din N.V. V pana in N.V. VII nu sunt fiinte materiale, ci energetico-informationale, desprinse de materialitate si de moarte precum Buddha, sfintii sau Marii Initiati. Fiintele din N.V. V-VII isi leapada materialitatea si odata cu aceasta inceteaza si sirul reincarnarilor, iar in N.V. VII se afla Paradisul Originar, locul de unde noi am pornit pe drumul dus-intors in aventura cunoasterii Binelui si Raului. Acest Paradis este si „laboratorul zeilor”, adica locul unde mai multe fiinte dintr-o familie spirituala renunta la individualitate, dar nu si la identitate, pentru a constitui, voluntar si prin iubire, o entitate–zeu. Fiecare „celula” a acestei entitati isi subordoneaza voluntar inteligenta si capacitatea creatoare noii entitati, putand insa sa se desprinda din ea, pentru a plonja in lumile inferioare, in care rataceste o alta celula de acelasi N.V. ca ea, pentru a o ghida in vederea intoarcerii Acasa. Caci fara iubire nu exista creativitate. Zeii nu sunt doar bipolari, dar si partizani sau razboinici, asa cum sunt si zei pozitivi. Fiecare polaritate de zei conduce cate un semicilu terestru sau universal, predominat de polaritatea preponderenta identica cu polaritatea preponderenta a zeului guvenator de semiciclu. Astfel putem intelege mai usor sensul bipolaritatii, deoarece niciodata o polaritate predominanta nu va guverna un ciclu intreg. Ei da, zeii pot favoriza sau obstacula pe unii sau pe altii, insa nu pot invinge liberul arbitru al nimanui, harul nostru divin suprem. Altfel spus zeii ne pot influenta, dar nu ne pot infrange, nici salva. Ce sunt ei, vom fi si noi si chiar mai mult decat atat. Zeii ajunsi la sfarsitul NV XI aleg in a se dizolva in Dumnezeul Suprem, care ii va „renaste” intr-o Creatie superioara, din sirul Creatiilor-Vase Comunicante dispuse spiralic sau sa se intoarca in lumi inferioare pentru a experimenta creativitatea sau chiar viata. Marea crima a religiilor consta in faptul, ca l-au prezentat pe om neputincios in fata unor zei, de multe ori diabolici, „deposedandu-l” de darul sau divin suprem – liberul arbitru. Fara liber arbitru nu exista libertate, iar fara libertate nu exista iubire, fara iubire nu exista creativitate, iar fara creativitate nu exista Evolutie. Iar un asemenea gest nu s-a produs dezinteresat, ci doar pentru a prezerva puterea in favoare autorilor „crimei”. Noi va spunem din nou, ca zeii nu au nici o putere asupra voastra, fara permisiunea sau acceptul vostru tacit. Dumnezeul Iubirii nu a creat neputiciosi vinovati si nici nu asteapta osanale din partea cretiilor sale, ci impartaseste cu voi Iubirea si Putera Sa, fiecare din voi putand sa le manifeste, caci Cuvantul este la Dumnezeu, iar Dumnezeu este cu voi. Cea mai inalta modalitate de a-L iubi pe Dumnezeu este sa-L manifesti, sa-L iubesti mai presus decat orice pe lume, caci manifestandu-L pe Dumnezeu, manifesti Iubirea. Repetam, „Dumnezeu” este doar numele cel mai adesea atribuit Creatorului, Inteligentei Absolute, fiecare fiind liber sa denumeasca aceasta Putere Absoluta si Sursa a tot ce exista, cum doreste. Cine manifesta Iubirea si Puterea lui Dumnezeu nu va cunoaste ce este suferinta, neputinta, teama sau indoiala, ci va devenii propriul demiurg, deoarece Dumnezeu atunci cand ne-a creat, ne-a daruit si toate harurile, prin care sa ne asiguram continua devenire. Noi nu punem Omul in antagonism cu zeii, ci doar subliniem faptul, ca acestia l-au creat pe om dupa chipul si asemanarea lor, dar dupa Softul lui Dumnezeu, iar acest lucru nu le confera acestora nici un drept sau asccendenta asupra omului, asa cum faptul nasterii nu confera nici o asccendenta a parintilor asupra copiilor. Toate creatiile suntem opera aceluiasi Creator, care experimentam Evolutia in cautarea Adevarului pe diferite trepte ale ei. Omul este „fiul zeilor”, care alaturi de alti fii va ajunge pe trepte de Evolutie superioara, entitate-zeu. O a doua confuzie creata in Cunoastere este faptul, ca se recunosc extraterestrilor puteri de a crea omul. Extraterestii oricat ar fi de evoluati nu pot crea viata, ci doar materie, mergand pana la a crea sisteme solare. Ei pot face ce face omul, adica clona, incrucisa rase, insa creerea viului este exclusivitatea zeilor. Daca zeii sunt entitati universale, omul si extraterestrii sunt fiinte galactice si nici o fiinta din aceasta galaxie nu poate sa o paraseasca, pana nu ajunge in stadiul evolutiv de entitate-zeu. In consecinta extraterestii pot crea sisteme solare, insa om fac doar zeii dupa Programul lui Dumnezeu. Intr-un Univers perfect nimeni nu poate practica arbitrariul, iar liberul arbitru nu trebuie confundat cu arbitrariul sau anarhia. De fapt liberul arbitru se exercita mereu asupra unei alternative. Faptul ca liberului arbitru ii sunt oferite mereu doua optiuni, nu constituie o limitare, ci o simplificare, asa cum un computer „alege” mereu intre „0” si „1” . Aceasta aparenta limitare dispare, atunci cand ea capata caracter de universalitate. Daca i-ai permite omului mai mult de doua optiuni pentru o alegere, optiuni mereu opuse pentru o mai buna claritate, atunci mintea omului ar despica firul in 16 si multipli sai, astfel incat nu ar putea lua nici o decizie. Ori fara alegere Evolutia este imposibila si o decizie gresita este mai buna decat o ezitare, deoarece de multe ori esecul este cea mai buna si „memorabila” lectie. Extraterestrii sunt si ei bipolari, unii pozitivi, altii negativi. Insa la fel ca zeii ei nu ne pot impune nimic. Mai mult, sistemul nostru solar intrand intr-un semicilu preponderent pozitiv, va fi guvernat de zei preponderent pozitivi. Astfel pozitivitatea devine o oportunitate, caci orice actiune sau alegere ce rezoneaza cu ea, este amplificata de forta energiilor universale, ce vor strabate pentru milenii sistemul nostru solar. Contactul iminent cu civilizatiile extraterestre pozitive va aduce un aport urias la Cunoasterea acestei omeniri. O parte a acestei omeniri va putea explora lumi aflate pe trepte inferioare sau egale de Evolutie, fata de N.V. IV ce-l va atinge ea. Repetam, faptul ca toate acestea nu se vor produce la calendele grecesti sau pastele cailor, ci intr-un viitor apropiat, de ordinul anilor si vor evolua semnificativ intr-un viitor de ordinul deceniilor, face toate aceste predictii verificabile imediat. De aceea subliniem, ca nimeni nu va putea evita impactul acestui val urias de transformari si ca sperantele unora ca pot „ingheta” Evolutia, pentru a-si conserva actualul mod de viata, nu sunt doar iluzii, ci inevitabile esecuri

Ceea ce-i sperie pe cei mai multi, este acea scoatere la suprafata a tuturor adevarurilior despre toti, multi urmand sa aiba socuri traumatice la descoperirea acestor adevaruri despre ei si despre cei dragi lor. De aceea este important, ca fiecare sa-si desprinda cu blandete masca aparentelor, dupa care se ascunde si sa-si descopere fiinta de sorginte divina, pe care a ascuns-o dupa acesta masca. Nu va fie frica si rusine de ororile si monstruozitatile voastre si descoperiti-va divinitatea launtrica, caci nu conteaza ce ai fost sau ce esti, ci doar cine alegi sa fii. Redescoperirea divinitatii launtrice inseamna sa pui pe „cine” in loc de „ce” sau fiinta in locul materiei, ori Existenta in locul unei supravietuiri oricum efemere. Repetam, toate aceste va vor fi confirmate de civilizatii extraterestre superioare si pozitive intr-un viitor foarte apropiat. Nu cadeti in greseala, ca dupa ce ati facut din om „Buricul Pamantului” sa-l faceti si „Buricul Universului”, asa cum va amagesc religiile si stiinta materialista. Omul nu este nimic din toate acestea, ci este cel ce este, fiinteaza si poate sa-si sustina rolul asumat in Existenta, rol unic in drumul spre redescoperirea Unicitatii. Acest Sistem existential universal este incriptat in Floarea Vietii, simbol incrustat in roci dure de multe milenii si care pare a reprezenta Codul Existentei. Cele 72 de petale continute de fiecare Floare a Vietii reprezinta drumul dus-intors pe trei trepte de Evolutie a omului prin cele 12 semne zodiacale, adica 72 de vieti si scoli astrale necesare unei evolutii normale a unui om intr-un N.V. Insa Samael Aun Weor, facand trimitere la Ramayana, vorbeste de 108 vieti intr-un NV(dimensiune – spune el). Sa fie o contradictie intre cele doua afirmatii. Nu!. Cele 72 de vieti se refera la o Evolutie liniara (normala), fara sincope, adica treptele ascendentei. Insa Evolutia este o sinusoida asccendenta, a carei mediana face un unghi de 66,6 grade cu orizontala. Adica in afara de cele de 72 de trepte spre pozitiv exista si 36 de trepte de cautari in negativitate. Fara a revendica Premiul Nobel pentru matematica, autorul ajunge la dreptatea solomonica a aritmeticii Evolutiei. Adica 72+36=108. Pentru amatorii de numerologie subliniem, ca toti termenii operatiei de mai sus dau cifra 9, cat da si insumarea lor, iar 9 inseamna in numerologia autorului sfarsitul unui ciclu. Q.E.D. Primele ‚”trei petale” ale Florii Vietii din cercul exterior, indica N.V. III sau „locuinta” omului mamifer superior. Apoi Floarea Vietii este „dispusa” pe trei „randuri de inflorescenta”, in centrul ei fiind o floare cu 12 petale ce simbolizeaza N.V. XII- Cuvantul(Softul lui Dumnezeu). Al doilea rand de cercuri este „zona zeilor” adica N.V. VIII-XI, simbolizate de numarul de petale ale florilor existente in aceasta zona. Ultimul rand, din marginea Florii Vietii are flori cu 3-6 petale, ce reprezinta evolutia omului in N.V. III-VI spre N.V. VII sau Paradisul Originar ori Laboratorul Zeilor. Cand vom ajunge la acest subcapitol, vom detalia si folosi o minima grafica, urmand ca cei interesati de subiect sa-l poata aprofunda in cartile autorului, dar si dintr-o alta perspectiva in cartea „Floarea Vietii” a lui Drunvalo Melchisedec. Ceea ce releva cu o mare putere sugestiva Floarea Vietii este, ca in Evolutie totul este interconectat si ca Evolutia se realizeaza, nu doar dupa niste Principii Universale, dar si in mod armonios. Evolutia reprezentata printr-o floare a carei petale sunt formate din intersectia unor cercuri, sugereaza ca Existenta se afla acolo unde sferele noastre existentiale, nu de interes, se intersecteaza , constituind petalele inflorescentei ei. Conciziunea impusa de spatiul oferit de acest site, pare sa sacrifice coerenta discursului, insa daca va veti pune intrebari, cu siguranta veti gasi propriile raspunsuri mult mai clarificatoare decat este discursul nostru.Va stam oricand la dispozitie cu lamuririle sau explicatiile solicitate de dvs. Faptul ca acest simbol, ca si cel al piramidelor, a fost gasit peste tot pe glob, sugereaza ca actuala omenire se afla pe drumul Evolutiei intre sistemul ierahic piramidal guvernat de negativitate si o lume a sferelor si echidistantei guvernata de pozitivitate.Acestea sunt marile schimbari ce le presupune trecerea de la actuala Creatie Arhitecturala la Cratia Picturala. Spuneam ca in centrul Florii Vietii se afla o floare cu 12 petale, corespunzatoare Cuvantului sau Softului lui Dumnezeu. Faptul ca din acest centru „radiaza” cele 72 de cercuri ale Florii Vietii, iar cercul simbolizeaza o unda formata pe suprafata unui lac, ne duce cu gandul ca aceasta radiatie este reprezentata de vibratie. Practic Creatia se manifesta prin vibratie, iar acesta vibratie este emisa ca Iubire si Lumina de catre Sursa. Iata de ce materialistii sunt intr-o totala eroare cand reduc totul la materie, cand in realitate „Totul este Vibratie, iar Vibratia anima Creatia”. Asa cum spuneam, lumea spre care ne indreptam este guvernata de Principiul echidistantei sferelor, principiu care poate explica si adevarul relativ in continua sa devenire, precum si multiuniversul prin sistemul sferelor concentrice. Facand o paralela intre Floarea Vietii si Teoria stringurilor, adaptata de la lumi plane paralele la lumi paralele ca sfere concentrice, putem concluziona ca ambele vad 11 lumi de evolutie spre Adevarul(Cuvantul) aflat in N.V. XII, de fapt neputand fi localizat spatial decat ca Sursa generatoare si care anima Existenta. Miracolul divizarii celulelor, a electronilor si al sursei energiei care intretine in miscare tot Universul si viata in Univers, nu poate fi explicat fara existenta acestei Surse si interconexiunea ei cu tot ce genereaza ea si a relatiilor creatiilor ei intre ele. Cu cat vibratia este mai inalta, cu atat ea indica o frecventa mai inalta, adica un grad de evolutie mai accelerat. Vibratia cea mai inalta este Iubirea, iar purtatoarea ei este Lumina si amandoua radiaza de la Sursa. Oarecum asemanator functioneaza si evolutia adevarurilor partiale in drumul lor spre Adevar, insa pentru a le diferentia de lumile paralele ca sfere concentrice, vom spune ca evolutia acestor adevaruri are loc conform principiilor foilor de ceapa. Asta insemna, ca un adevar superior nu-l exclude pe cel inferior, ci-l include, completandu-l covarsitor, asa cum foaia de ceapa superiora infasoara si cuprinde foile inferioare. De aceea noi exludem abordarile transate si exclusiviste. Suntem constienti ca adevarul relativ superior pe care vi-l daruim, contine toate adevarurile relative inferioare si ca la randul lui va fi „inghitit” de un adevar superior in mod coplesitor, dar totusi relativ. Nimeni nu distruge treptele parcurse ale unei scari, caci astfel am distruge scara si am opri Evolutia. Noi cautam mereu acel fir rosu al adevarurilor relative, care ne indica de unde venim, unde suntem si incotro ne este indicata Calea spre Adevar. Am subliniat mereu, ca scopul acestui site si a cartilor autorului este sa va provoace intrebari, la care sa va raspundeti singuri, iar raspunsurile voastre sa devina convingeri puternice, care sa va ajute sa valorificati uriasele oportunitati oferite evolutiei voastre de valul de pozitivitate al ciclurilor universale, ce traverseaza in aceste vremuri sistemul nostru solar. Dar cei ce nu vor sti sau nu vor dori sa valorifice aceasta oportunitate, vor fi izbiti de acest val si aruncati pe tarmul unei lumi ale primitivismului uman situata in urma cu 26000 de ani pe scara Evolutiei. Aceasta oportunitate nu discrimineaza si nu judeca pe nimeni, dar nu poate fi valorificata, decat de cei ce rezoneaza cu vibratia ei. Vanitosii, care ar vrea, ca Universul sa-si faca agenda dupa agenda lor, vor constata, ca nu sunt decat niste uriase nimicuri ce se prabusesc in propriul hau launtric. Caci doar viata autentifica adevarul convingerilor noastre.

Predicții și experiențe

//////////////////////////////////////////

Cărți în curs de apariție

Prezentul site incearca sa sintetizeze ideile lansate si dezvoltate intr-un numar mare de carti, majoritatea scrise in urma cu trei-cinci ani, a caror publicare va incepe in noiembrie anul curent, incepand cu cartea intitulata „Trecutul viitorului”, a carui cuprins vi-l prezentam mai jos, pentru a va crea o imagine despre temele abordate.

TRECUTUL VIITORULUI

de Jan von Neckerman

Cap. I – De ce aceasta carte

Dar din dar se face Rai

Fiul meu, primul meu Maestru

2.1) Un plonjon din lumea angelica in Infern

2.2) Copiii nostri, primul pas de la iubirea de sine la iubirea de semeni

2.3) Boala ca mesaj al falsitatii vechiilor mituri

2.4) Puterea vindecatoare a cunoasterii

2.5) Cum sa-ti eliberezi Maestrul? – Devenind Maestru

3) O intalnire in trei de gradul III

3.1) Mesajele unor intamplari extraordinare

3.2) O intalnire intre fiinte si creaturi bionice

3.3) Prof. univ. Marioara Godeanu si o interpretare de inalt bun simt stintific

4) Doua experiente in apropierea mortii in sase zile

4.1) Moartea, doar o iluzie

4.2) Ce cer eu si ce imi raspunde Dumnezeu

4.3) Pentru ca lumea sa fie mai buna trebuie ca noi sa fim mai buni

5) Egiptul si intrebarile fara raspuns

6) Sfatul a doi maestri “Nu fa nimic trei luni”

6.1) Esti ceea ce crezi, dar pentru a fi, trebuie sa crezi

6.2) Singur cu tine insuti, primul pas pentru cunoasterea de sine

6.3) Fara sa te poti suporta pe tine insuti, cum sa te poata suporta ceilalti?

7) O calatorie initiatica in America de Sud

7.1) Juao de Deus

7.2) Universitatea de Metafizica din Buenos Aires

7.3) Samanii

7.4) “Mamele natiunilor” sau guvernele matriarhale

7.5) Natura ca scut de protectie

8) Cancerul un indicator ca esti pe o cale gresita

8.1) Doi cercetatori francezi, tratamentul cancerului cu UV si aur coloidal

8.2) Vindecarea in patru luni a unui cancer in metastaza, stiinta, miracol sau hazard?

8.3) Celula canceroasa si nemurirea

9) Erizipelul cangrenos sau ultimul mesaj important al corpului meu

10) Inceputul revelatiilor si sfarsitul actualei lumi

11) O calatorie cu GPS-ul (Gold, Power and Swiss) pe harta avutiei mondiale

12) O viata intre Don Juan si Don Quijote

13) Afla si spune mai departe

14) “Daca eu am aflat, inseamna ca sti si tu” sau principiul celei de-a 100 maimuta.

15) Prezicerile Vangai se confirma

16) Intoarce-te pentru o lume mai buna si apoi mergi mai departe

Cap. II – Floarea vietii sau Codul lui Dumnezeu

O abordare inedita a mesajului Florii Vietii………….
aici

Cărți în curs de apariție

//////////////////////////////////////////

Luminita Arhire: STATUL SUPRATERAN

Măi Gâdea, măi băiatule… adică ce să înțelegem noi din asta: tu, micul servitor, cărătorul neistovit de tăvi la masa Marelui Licurici, nu cumva încerci de câteva zile să-l faci tăiței pe ăla despre victoria căruia doamna ambasador Kathleen Kavalec zice că „…în primul tur al alegerilor prezidențiale, este clar că mulți români au votat pentru schimbare. Puțini au prezis rezultatul, dar oamenii care votează pentru schimbare NU SUNT UN LUCRU NEOBIȘNUIT. Aceasta este ESENȚA DEMOCRAȚIEI. S-a mai întâmplat, în trecut, în ambele țări.”?!

Pe exponentul acestei schimbări vrei tu să-l strivești, așezându-te pe imaginea lui cu poponețul acela ivit intempestiv la fațada dumitale posterioară, exact ca un avertisment viguros țuguiat? Ăluia care a prefațat ediția românească a cărții „Adevăratul Anthony Fauci” scrisă de Robert F. Kennedy Jr., (cel care este opțiunea lui Donald Trump pentru conducerea Departamentului de Sănătate American) vrei să-i ungi clanța cu cacao? Și chiar nu vezi vreo contradicție de tip „dat cu stângul în dreptul” în toate reacțiile tale isterice din ultima vreme?

Îți privesc cu interes zbaterea din aceste zile, admirând cu amară ironie alinierea planetei ANTENEI 3 CNN cu planetele PRO TV, CTP, Cărtărescu, Liiceanu, Mîndruță, DIGI 24, Cartianu, Mircea Marian, etc. Și constat că dumneata te asortezi perfect cu toți aceștia, deoarece ești un purtător de aberație, exact așa cum ei sunt exponenții unor aberații grețoase, exprimate ritos.

Spre satisfacția ta, o să-l verifice sistemul pe Călin Georgescu la tranzacțiile din conturi, la atacuri cibernetice, la finanțarea afișelor, în timp ce dumneata îi vei scormoni viața cu ghearele acelea pe care le tot vânturi când încerci să argumentezi ceva… Și, în curând, vei fi asemenea lunetistului cățărat pe acoperișul unei clădiri, pe 13 iulie 2024, în Butler, Pennsylvania, încercând să țintească urechea candidatului pe care nu-l suportă..

În continuare, de zile întregi, pe ecranul ANTENEI 3 CNN curge sloganul cu „candidatul pro-rus”, pus alături de fragmente extrase cu forcepsul din declarațiile lui Călin Georgescu și lipite potrivit politicii postului dar și după fantezia dumitale, Mihai Gâdea.

Iar toate astea se petrec în timp ce NICIUNUL DINTRE PARTIDELE PARLAMENTARE CARE AU AVUT CANDIDAȚI ÎN PRIMUL TUR, cu reprezentanți în toate secțiile de votare, nu au denunțat niciun fel de fraudă la urne. Nimic. Alegeri curate, cu nereguli tinzând spre 0 absolut… cum demult nu s-a mai întâmplat.

Niciodată nu mi s-a părut atât de jalnică spoiala asta de „democrație” în ultimii 34 de ani… Poate doar „erata” CCR, dată în crucea nopții în 2012 și aruncând în aer un referendum al speranței pentru nu mai puțin de 7 milioane de votanți, să se fi apropiat de greața din sfârșitul acestui nefericit 2024. Căci astăzi putem admira SISTEMUL, în toată splendoarea lui! Și nu mai e vorba, de astă dată, despre nebulosul STAT SUBTERAN, cu miros de pucioasă, ci despre minunăția asta de STAT SUPRATERAN, ETALÂND LA LUMINA ZILEI ETAJE ȘI BALCOANE, fără să se ascundă, cu locatari de lux ce ies pe terasă și ne explică, pe îndelete și cu voce sonoră, să ne băgăm mințile-n cap, că democrația nu e pentru căței!

Autor: Luminita Arhire

https://gandeste.org/analize-si-opinii/luminita-arhire-statul-suprateran/133814/

//////////////////////////////////////////

Un româno-Trump sau o Kamala Harris de paie?

Cornel Nistorescu

Cei mai cumpliți profitori ai Securității comuniste, sorosiști, progresiști și LGBT-iști se întrec între ei în a acuza SRI-ul că nu a supravegheat activitatea lui Călin Georgescu, că n-a semnalat președintelui, guvernului și celorlalte partide și ONG-uri de corvoadă activitatea prorusească a acestuia.

Prorus este una, filorus este alta. La filorus, este o chestiune de cultură și de orientare. Nu este interzis. La activitate prorusă ar mai trebui și niște probe. A primit fonduri? Mesaje? A transmis documente secrete? A sabotat? Ține legătura cu cine? Suntem ca în povestea cu George Simion. Au descărcat vagoane de mizerie și de bîrfă peste el pentru a-l îngropa ca agent rus, deși nici o țară nu a fost capabilă să prezinte o probă. Așa și cu Georgescu. Dacă gonește pe cal cu brațele deschise ca niște aripi de zburător, dacă se trîntește la judo cu Florentin Marinescu (Georgescu fiind totuși în tinerețe vicecampion național), dacă înoată într-un lac aproape înghețat, gata, este agentul Rusiei. Dacă îl admiră pe Putin pentru devotamentul lui pentru țara sa, gata, săriți, omul are o atitudine criminală, total antieuropeană! De ce să se mai întrebe dacă este vorba de o gîndire contaminată sau de una subordonată? Mimetică sau ludică? Nu mai contează! Ambiguitatea imaginilor (după părerea mea, la limita ridicolului!) poate caracteriza personajul, dar departe de a avea valoarea de probe acuzatoare. Că scriu revistele rusești de bine? Ar fi mai măgulitor să scrie că este un imbecil? Parcă am fi în vremea acuzațiilor din anii cei mai cumpliți ai comunismului, cînd activiștii PCR erau mîndri dacă la Europa liberă erau taxați nominal ca fiind niște proști. Pentru asta așteptau promovări pe bază de merit.

De data aceasta, militanții și propagandiștii noștri euroatlantici acuză SRI-ul și celelalte servicii că n-au funcționat ca poliție a gîndirii. Să le spună useriștilor, lui Drulă și Elenei Vasilica și lui Tismăneanu și lui CTP și întregii grupării de isterici și semnatari de proteste, că anonimul Călin Georgescu (pe care nu-l citeau și nu-l ascultau, deși el se zbate de vreo 15 ani să fie băgat în seamă) nu gîndește după canoanele de la Bruxelles și după modelul Kamalei Harris!

– Să demisioneze pentru că n-au semnalat metaforele (unele șchioape rău!) ale candidatului!

Surprinși ei că o parte din populația majoră a țării nu gîndește după scrîșnetele din măsele ale lui CT Popescu sau ale profesorilor de la SNSPA sau ale lui Tudor Chirilă, ei încearcă să stîrnească un val de proteste. Globul de sare al gîndirii neconforme cade pe scăfîrliile lor și le amenință construcțiile închipuite.

Se muncește masiv la colectarea de fapte și declarații, la mobilizări de forțe pentru a bloca intrarea lui Călin Georgescu într-un liniștit tur doi pentru alegerea președintelui. Exact la fel cum oamenii lui Joe Biden și deep-state-ul american s-au străduit din răsputeri să blocheze întîlnirea lui Donald Trump cu electoratul din SUA. Incomodul viitor președinte al Americii nu trebuia lăsat să scape la întîlnirea cu electoratul din țara lui. Un astfel de blocaj ar fi făcut ca goliciunea interioară și politică a Kamalei Harris să nu se vadă și să-i aducă un cîștig de cauză.

Și în cazul alegerilor din SUA a funcționat strategia de gonflare a unei persoane găunoase. Un „cartof fierbinte” incomod pentru toți trebuia înlăturat sau pus în dificultate pentru a face loc unei nuci goale, vopsită și lustruită.În țara noastră, după rezultatul spectaculos obținut în primul tur de un politician independent și ignorat, în loc ca media și lumea politică să purceadă la evaluarea asperităților sale de comportament și la cernerea exprimărilor „neconforme”, toate cetele dirijate au tăbărît de-a valma peste el, cerînd anihilarea și îngroparea lui politică, de parcă toate ideile sale ar fi fost împotriva României. Ceea ce nu-i adevărat.Parcă s-ar pune de o crimă politică în văzul tuturor pe seama unui om cu multe idei și proiecte interesante, dar și cu excese, cu derapaje de exprimare și cu secvențe de discurs aproape mistic. Totul pentru a face loc uneia fără nici un bob de noutate.

Nu știu acuzatorii și propagandiștii că discursul de campanie electorală, de regulă, conține excese pentru atragerea de susținători și este mult diferit de prestația în exercițiul funcțiunii? Ce vor spune aceștia în cazul în care Călin Georgescu va cîștiga și își va nuanța pozițiile?Execuția pripită are la bază doar niște formulări „neconforme”. Unora le sunt suficiente pentru a începe eliminarea. Asta se încearcă în cazul Călin Georgescu. După decizia stupidă a lui Marcel Ciolacu de a cere organizațiilor locale să contribuie cu cîte 10 voturi pentru George Simion (omul sinucigîndu-se electoral pe cont propriu!?), acum, se lucrează intens la alarmarea populației pentru a acoperi o catastrofă politică produsă din prostie.

Toate se petrec în vreme ce în turul doi Călin Georgescu este concurat de Elena Valerica Lăsconi – un personaj aerian, ridicol și incoerent în limbaj și comportament, inutil și ca figurație, necum potrivită pentru funcția de președinte al României.

https://www.cotidianul.ro/un-romano-trump-sau-o-kamala-harris-de-paie/

///////////////////////////////////////////

(Satanism inseamna socialist,communist,globalist etccc ) Adrian Onciu: SATANIȘTII

Exasperare. Nervi întinși la maxim. Teamă. Un amestec exploziv de trăiri puternice i-a pătruns pe oamenii sistemului. Ei riscă să piardă hățurile pe 8 decembrie. Riscă să piardă puterea și, odată cu ea, accesul la conducta cu bani publici.

Aparatul de stat, politicienii globaliști, jurnaliștii din mainstream și fripturiștii din ONG-urile lui Soros s-au activat ca la un semn. Instituțiile de forță, în frunte cu SRI, au fost somate să se pună în mișcare. Să găsească din pământ, din iarbă verde, dovezi despre banii negri folosiți în campania lui Călin Georgescu. Despre implicarea rețelei Tik Tok în alegerile din România (probabil la ordinul personal al lui Xi Jinping). Despre metodele subversive prin care agenții lui Putin au reușit să-i convingă pe cei 2.120.401 cetățeni să pună ștampila pe simpatizantul președintelui rus.

Da, a fost un adevărat miracol. Ciucă și Ciolacu, prezenți și ei masiv pe rețelele sociale (grație unor infuzii de milioane de euro din banii românilor), au eșuat lamentabil. Chinezii de la Tik Tok trebuie să fi fost de vină. Și șefii de la SRI, întrucât frecau menta la păcănele atunci când Xi Jinping l-a propulsat pe Georgescu direct în inimile românilor. TikTok l-a prezentat ”altfel” decât pe Ciucă și Ciolacu. L-a pus mai în față. L-a promovat până și în cele mai mici cătune din vârful munților.

Și asta spre disperarea unor propagandiști aflați în solda ambasadelor. Gen Sorin Ioniță, de la ONG-ul Expert Forum. De vreo câteva zile, Ioniță face buling la adresa SRI-ului, trimite plângeri la ANCOM și Comisia Europeană, se dă de ceasul morții ca să-i prindă pe mafioții (ruși sau chinezi) care l-au finanțat pe Georgescu. Din bani negri, evident. Bani rezultați probabil din vânzarea mașinilor de spălat pe care rușii le-au furat din Ucraina. Așa, ca fapt divers, ONG-ul lui Ioniță primește fonduri frumoase nu doar de la guvernul american, de la ambasadele SUA, Canadei, Marii Britanii și Olandei, ci și de la Federația Patronală de Petrol și Gaze (în spiritul luptei cu încălzirea globală, probabil).

În paralel cu așa-zisele investigații menite să scoată la iveală conexiunea clară dintre Georgescu și ”agenturile străine” din siajul BRICS (atenție, Expert Forum pretinde că face analize obiective, însă doar pe valută occidentală), continuă mascarada cu tinerii care protestează în câteva orașe din țară. Ar trebui să fim suficient de naivi încât să credem că au ieșit în stradă din proprie inițiativă. Așa au simțit, cum ar veni. Așa au aflat din ziare, că Georgescu va închide țara și îi va trimite pe tineri la muncă patriotică – să sape tuneluri la metroul lui Boc, spre exemplu. Sau îi va alunga pe investitorii americani de la McDonald’s. Iar economia se va prăbuși mai repede decât un castel de hamburgheri cu 10 etaje și exces de maioneză. Sau, Doamne ferește, va opri plata ratelor la contractul cu avioane F-35.

De altfel, securiștii de prin toate domeniile au început să tragă semnale de alarmă. Să știe tot prostul sau nebunul (vorba lui CT Popescu) ce-l așteaptă dacă pe 8 decembrie va vota cu inima, nu cu capul conectat la portofel. ”Economiștii avertizează că rezultatele alegerilor prezidențiale ne pot arunca într-o criză profundă”, a titrat ziarul Adevărul, ca să ne zburlească părul. Dragi, români, vreți să rămâneți fără pensii și salarii? Vreți să ne lovească mafioții globaliști din sistemul financiar-bancar? Să nu aveți ce pune pe masă? Să plângeți de dorul lui Ciolacu? Atunci votați-l pe Georgescu! Fiți proști sau nebuni.Șantajul emoțional de doi bani merge și mai departe. Doi eurodeputați români spun că victoria lui Georgescu ”ar pune sub semnul întrebării aderarea la Schengen și creșterea prezenței NATO în România”. O adevărată catastrofă. Fără pensii și salarii am putea supraviețui, dar ce ne facem fără câteva mii de soldați NATO în plus la Cincu și la Deveselu?! Păi nu ne calcă rușii în picioare până de Crăciun?

Ne aflăm în plin război. Cu noi înșine. Dar vom izbândi.

Autor: Adrian Onciu

https://gandeste.org/analize-si-opinii/adrian-onciu-satanistii/133817/

////////////////////////////////////////

Lumea “de-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică

Cip-ul (în special cel care poate comunica la distanţă – de tipul RFID) este elementul cheie prin intermediul căruia se realizează un “transfer de inteligenţă” de la oameni la universul inconjurător (plante, animale, lucruri);

Comunicarea cip-urilor între ele potenţează “inteligentizarea” spaţiului înconjurător;

Valul schimbărilor nu poate fi oprit pentru că progresul este forţa motrice pe scara evolutivă a tehnologiei (teza inevitabilităţii la care am făcut referire într-un capitol anterior);

Prin cip-ul implantat în creier omul ar putea “comunica” atât cu calculatorul cât şi cu lucrurile, animalele şi plantele din jur fiind o prezenţă „vie” şi continuă în lumea virtuală.

Dacă la eforturile de “inteligentizare” a lumii prezentate mai sus le adaugăm şi pe cele de “îmbunătăţire” a plantelor şi animalelor astfel încât “să răspundă mai bine nevoilor oamenilor” putem vorbi despre “o nouă lume”, o ne-lumeîn înţelesul deplin al cuvântului. Legătura dintre „inteligentizarea” lucrurilor prin tehnologie şi ingineria genetică este dată de concepţia comună ce stă în spatele acestor procese: omul văzut ca demiurg omniscient şi omnipotent, prin intermediul ştiinţei, al lumii aflate sub stăpânirea sa. „De-creată” prin tehnologie şi inginerie genetică, lumea nouă (ne-lumea), în proiectarea celor care cred că sunt demiurgii acestei lumi, ar trebui să satisfacă toate cerinţele de confort şi de plăcere pe care şi le-ar putea închipui omul – promiţând, astfel, emanciparea sa totală de constrângerile sociale, culturale şi chiar şi naturale. În realitate, având în vedere caracterul utopic al acestei credinţe demiurgice, se va ajunge la cea mai cumplită tiranie pe care a cunoscut-o omenirea, deoarece: noua lume, alcătuită din sisteme de administrare întreţinute tehnologic, nu va avea un echilibru dinamic pe termen lung (nu se poate susţine singură) şi, pentru a se menţine, sistemele vor trebui intreţinute într-un efort de putere total şi continuu;

fragilitatea lumii nou create va solicita un control strict şi total, precum şi mecanisme de înlăturare a oricăror inadvertenţe, opoziţii, blocaje;

va genera noi legi şi principii atât prin schimbarea / adaptarea celor

existente cât şi prin apariţia unora noi care să răspundă mai bine noilor cerinţe de conducere / organizare / securitate / lucru etc. Îndepărtând lumea din ce în ce mai mult de legile „tradiţionale” care erau mult mai apropiate de firea omului prin raportarea la legile şi raţionalităţile dumnezeieşti puse în Creaţia Sa.

Deşi pare dificil chiar şi ca exerciţiu de imaginaţie, lumea “de-creată” este mai aproape de noi decât credem. Deja recunoaştem în jurul nostru elementele ei. În prezent se construieşte infrastructura prin intermediul căreia se vor uni toate elementele sale care vor avea astfel noi potenţialităţi. Eşafodajul cheie al infrastructurii pe baza căreia va funcţiona lumea “de-creată” este “lumea virtuală,” în care:

prin apariţia unor noi soiuri de plante şi animale lumea creată de Dumnezeu se poate schimba fundamental faţă de ceea ce cunoştem în prezent, ajungând de nerecunoscut;

inteligenţa artificială a lucrurilor şi interacţiunea dintre ele va remodela spaţiul de vieţuire al oamenilor;

lipsită de serviciile de mentenanţă sau de condiţii specifice bunei funcţionări / creşteri lumea “de-creată” va fi fragilă şi fără capacitatea de auto-susţinere (atât construcţiile bazate pe tehnologie cât şi cele rezultate prin inginerie genetică);

lumea nouă necesită a fi guvernată de principii şi legi noi adecvate funcţionării noilor sisteme (tehnologice, economice, sociale, politice, etc); având în vedere că pretenţia celor care instaurează noua lume este de tip absolut, utopic, intreţinerea acestei utopii nu se poate face decât printr-un regim de putere totalitar, absolut.

„dezvoltarea” prin sine şi pentru sine este un principiu de bază al lumii „de-create”care astfel se îndepartează constant de creaţia lui Dumnezeu;

,,inteligentizarea” şi “îmbunătăţirea” lumii vii conduc la apariţia unor hibrizi, adecvate “minuni” prin prisma “realizărilor” tehnologiei, de fapt monştri prin prisma raportării la ceea ce a creat Dumnezeu;

lumea “de-creată” este o caracaterizare a lumii create de Dumnezeu. Aparent, omul va fi “creatorul” şi “stăpânul absolut” al acestei lumi noi, de-create după chipul şi asemănarea păcatului.

extras din cartea SFÂNTA TREIME, mod şi model de viaţă, iubire, slujire şi conlucrare, de preot dr. prof. Mihai Valică

https://proortodox.wordpress.com/2012/07/08/lumea-de-creata-prin-tehnologie-si-inginerie-genetica/

////////////////////////////////////////

Cardul cu cip si sfarsitul Libertatii

un articol de Victor Dascălu

Adevărata libertate se fondează pe posibilităţile de alegere, indiferent dacă natura lor este una politică sau socială . Introducerea cardului cu cip reprezintă o lezare a adevăratei libertăţi deoarece nu oferă alternativă, astfel noi vom fi obligaţi să alegem între nişte variante care duc în acelaşi punct , anume punctul în care alţii vor decide pentru noi împotriva voinţei noastre, punctul în care nu va exista o cale de întoarcere .

Propaganda de implementare a cipului sună în felul următor :

” Acceptând cipul vei ajuta statul în lupta împotriva corupţiei şi astfel securitatea financiară va creşte ” ;

– Acest argument este unul fals deoarece existenţa corupţiei nu se datorează statului , ci a celor care-l conduc , existenţa corupţiei se datorează ” cozilor de topor ” din politică, se datorează tâlharilor care joacă acum rolul moraliştilor. Acceptarea cipului nu va opri tâlharii să ne jefuiască în continuare prin metode legale, ci doar le va oferi tâlharilor şi mai mult control financiar asupra noastră . Practic acceptând cipul vom fi în totalitate dependenţi de sistem , iar astfel libertatea noastră individuală va rămâne doar un deziderat, nu o realitate deoarece singura realitate va fi cea a pierderii libertăţii.

“Acceptând cipul nu vei mai fi nevoit să-ţi toci nervii stând la coadă ” ;

– O vorbă înţeleaptă şi aplicabilă în acest caz este următoarea : “ Nimic nu este pe gratis ” . La ce foloseşte puţin timp în plus , dacă pentru acea scurtă perioadă de timp dai la schimb propria libertate , pur şi simplu nu rentează, indiferent din ce punct de vedere ai privi. Libertatea nu este de vânzare !

“Acceptarea cipului va favoriza creşterea securităţii datelor ” ;

– Într-un mod oficial se spune că telefoanele ne sunt ascultate sub pretextul protejării contra terorismului , însă neoficial, această acţiune nu este menită să protejeze împotriva terorismului , cieste menită să sporească controlul sistemului asupra noastră . Situaţia este similară în cazul implementării cipului, deoarece ni se spune că în urma implementării cipului securitatea datelor va creşte, însă de fapt situaţia va fi similară celei legate de ascultarea telefoanelor , anume că nu securitatea datelor va fi sporită , ci doar controlul sistemului asupra noastră .

Concluzia acestui articol este următoarea : Cardul cu cip reprezintă un prim pas, anume tranziţia către pasul final , cel al introducerii cipului menit să fie implantat sub pielea purtătorului . Cei care cred că implantarea unui cip sub piele reprezintă „ un pas către evoluţie ” să nu uite că şi animalele sunt însemnate pentru a fi mai uşor de controlat. În actualele timpuri moderne, însemnarea nu va mai fi făcută cu fierul roşu , ci ea va fi facută prin intermediul cipului , un mod pe cât de subtil , pe atât de criminal.

http://refuzimplant.blogspot.com/2014/02/cardul-cu-cip-si-sfarsitul-libertatii.html

//////////////////////////////////////////

(Spre deosebire de masonul Iliescu-liber cugetator,care nu poate fi judecat,Antonie a fost si iradiat) Antonie Iorgovan – Adevarul despre masonerie

Iata ce putem citi in articolul Misterioasa moarte a senatorului Iorgovan din octombrie 2007:Senatorul PSD Antonie Iorgovan a murit in urma unui cancer galopant, care l-a transformat, intr-un an, dintr-un om solid si binefacut, intr-o stafie. Decesul senatorului Antonie Iorgovan s-a produs saptamana trecuta, joi dimineata, la o clinica din Viena, in urma unui stop cardio-respirator, pe fondul unui cancer de pancreas. Iorgovan a parasit pe 29 septembrie Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti, pentru a pleca la o clinica din Austria, la cererea sa. Imediat dupa anuntul mortii sale, colegii din PSD s-au intrecut in a varsa lacrimi de crocodil, deplangand ipocrit disparitia acestuia. Nimeni insa nu a suflat o vorbulita despre adevaratele motive ale mortii acestuia, iar presa s-a abtinut de la comentarii, desi chiar Iorgovan isi anuntase, inca din luna martie a acestui an, suspiciunile cu privire la terminarea sa prin iradiere. Desi afirmatiile sale sunt publice, autoritatile au manifestat o inertie totala. Tocmai aceasta atitudine ne-a determinat sa trecem in revista datele culese si puse la dispozitia opiniei publice de jurnalistii de la Civic Media, care trec in revista opinii si luari de pozitie ale senatorului Iorgavan care i-ar fi putut aduce razbunarea unor grupuri suficient de puternice si determinate incat sa-i doreasca moartea acestuia. Supozitia lui Iorgovan privind moartea sa prin iradiere are un temei serios, altfel acesta, cunoscut drept un jurist ponderat si foarte atent cu sensul cuvintelor, nu si-ar fi permis sa lanseze o asemenea acuzatie grava. Cel mai important moment recent al carierei lui Iorgovan a fost cel in care s-a luat de gat cu gruparea lui Adrian Nastase, deschis si foarte dur, in martie 2006. Practic, din acest punct al vietii sale, Iorgovan a devenit o tinta vie.

PSD, o gasca de homosexuali, masoni si infractori

Declaratia sa publica de la care i s-a tras moartea civila – intr-o prima faza, a fost ca Nastase isi alegea colaboratorii pe criterii de infractionalitate, masonerie si homosexualitate. Iorgovan si-a sustinut punctele de vedere intr-o conferinta de presa, in primavara anului 2006. Afirmatia lui Iorgovan a fost transanta: Demisia lui Nastase ar fi trebuit sa se produca mai de mult. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand – masoneria si in ultimul rand – infractionalitatea. Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca, de acum incolo, va fi care pe care, a conchis Iorgovan. Au sarit in sus toti cei vizati: Eugen Bejinariu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agathon, Marian Oprisan, Serban Mihailescu. Liga Pro Europa l-a reclamat la Consiliul pentru Combarea Discriminarii. Iorgovan a fost fortat sa demisioneze din functia de secretar al Senatului, iar organizatia PSD din Caras-Severin l-a exclus pentru grave prejudicii de imagine. Cu aceeasi ocazie, publicatia 22, a GDS-ului, o subsidiara a gruparii neocominterniste a lui Soros, l-a acuzat ca a indus tensiune in raporturile cu comunitatea maghiara, deoarece a inscris in Constitutie caracterul de stat national, asezandu-i un fel de ferpar la capatai, sa stie toata lumea care contra care a fost…

https://proortodox.wordpress.com/2012/06/12/antonie-iorgovan-adevarul-despre-masonerie/

///////////////////////////////////////////

Miliardarii creează „pastile care prelungesc viața” pentru cei bogați, dar asta va duce la o planetă de „zombi privilegiaţi”

Miliardarii finanțează crearea de pastile care prelungesc viața care vor ajunge în cele din urmă pe piață pentru ca oamenii să le cumpere, potrivit unui şef de companie, care îi va transforma pe cei bogați în „zombi privilegiați”. Avertismentul înfricoșător vine pe fondul temerilor că inteligenţa artificială (AI) și biotehnologia evoluează într-un ritm atât de rapid încât medicamentele anti-îmbătrânire ar putea fi doar la câțiva ani distanță. Seful Amazon, Jeff Bezos, co-fondatorul PayPal, Peter Thiel și Sam Altman de la ChatGPT, sunt printre ultimii dintr-un lung șir de magnați americani care îşi cheltuie averea pentru medicina regenerativă.

Se spune că Bezos a investit 3 miliarde de dolari în Altos Labs – cea mai mare companie de biotehnologie lansată din toate timpurile – pe care l-a fondat împreună cu miliardarul rus Yuri Milner în 2021. Compania a angajat oameni de știință de top pentru a cerceta cum să inverseze procesul de îmbătrânire și să urmărească ceva numit tehnologie de reprogramare biologică, care ar permite oamenilor de știință să întinerească celulele într-un laborator.Nu sunt singurii miliardari aflați într-o căutare anti-îmbătrânire: co-fondatorul PayPal, Peter Thiel, a investit în Fundația Matusalem, care se descrie ca „o organizație medicală non-profit care se concentrează pe extinderea duratei de viață a unui om sănătos”. Printre obiectivele lui Matusalem se numără inventarea tehnologiilor care pot crea noi organe, vase de sânge și oase, pentru a elimina structurile biologice distructive din organism.Şeful ChatGPT, Sam Altman, a fost dezvăluit că a finanțat startup-ul biotehnologic Retro BioScience în valoare de 180 de milioane de dolari. Retro BioScience se concentrează pe „reprogramarea celulară” și este la mai puțin de 4 ani distanță de a dezvolta o dovadă clinică a conceptului. Promite că va prelungi viața umană cu 10 ani.

În iulie 2024, cercetătorii de la MRC Laboratory of Medical Science de la Imperial College London și Duke-NUS Medical School din Singapore au anunțat descoperirea unui nou medicament care a crescut durata de viață a șoarecilor de laborator cu aproape 25%.Aşadar, scopul este acela de a crește speranța de viață cu medicamente și alte tehnologii care fac ca celulele corpului să rămână mai tinere și fără boli pentru mai mult timp. Dar, Phil Cleary, fondatorul SmartWater Group, a spus că „în ritmul în care tehnologia evoluează, va fi doar o chestiune de timp până când medicamentele care prelungesc viața să devină disponibile gratuit pentru cei care și le permit”. El a mai spus că mogulii din Silicon Valley ar trebui să renunte să se mai joace de-a Dumnezeu în cursa lor pentru a cuceri moartea, acuzând că riscă să creeze o planetă de „zombi privilegiați”.

https://www.lovendal.ro/wp52/miliardarii-creeaza-pastile-care-prelungesc-viata-pentru-cei-bogati-dar-asta-va-duce-la-o-planeta-de-zombi-privilegiati/#google_vignette

//////////////////////////////////////////

Ştiaţi că… în Atena antică idioţii nu aveau drept de vot? Poate aşa ar trebui să se facă şi în România…

Iată un fapt ciudat, puţin cunoscut la noi: faptul că idioţilor nu li se permiteau să voteze în Atena antică. Da, deşi sună ciudat, pare că e adevărat.Orice cetățean de sex masculin peste 18 ani putea participa la corpul principal democratic al Atenei antice şi putea vota. Deşi toţi aveau drept de vot, un grup a fost exclus din acest proces electoral – idioţii, care erau păstraţi în afara politicii.

Deci, cine era considerat un idiot în Atena antică? Practic, un idiot era un om total nepotrivit să dețină o funcție publică. Putea fi inofensiv, dar el era needucat și avea o gândire lentă; de aceea el nu putea vota.În Atena, participarea la politică şi la alegeri era o datorie cetăţenească, iar cei care se eschivau s-o facă trebuia să se aştepte la amenzi. Oricum, bună ideea cu excluderea idioţilor de la alegeri, ce ar trebui aplicată şi azi. O singură întrebare s-ar pune: cine stabileşte că cineva e idiot? Se face o comisie alcătuită din medici, psihologi şi profesori? Se pune o ştampilă pe buletin – „Idiot”!?

https://www.lovendal.ro/wp52/stiati-ca-in-atena-antica-idiotii-nu-aveau-drept-de-vot-poate-asa-ar-trebui-sa-se-faca-si-in-romania/#more-46812

///////////////////////////////////////////

Oamenii de ştiinţă susţin că animalele pot fi mai inteligente decât oamenii! Se cam duce naibii teoria evoluţionistă…

Ziarul The Independent ne lansează o provocare extrem de interesantă: nu cumva animalele sunt mai inteligente decât oamenii, iar noi nu le înţelegem? Citez din articol:Biologii evoluţionişti cred că animalele posedă abilităţi cognitive superioare oamenilor. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Adelaide (Australia) au prezentat ideea că unele specii de animale, departe de a fi inferioare oamenilor din punct de vedere intelectual, pot, de fapt, poseda abilităţi cognitive superioare pe care noi pur şi simplu nu le putem recunoaşte.„De milenii întregi, toate autorităţile, de la cele religioase, până la învăţaţii eminenţi, au susţinut ideea conform căreia oamenii sunt excepţionali prin virtuţile pe care le deţin, fiind cei mai inteligenţi din întreg regnul animal”, a declarat Dr. Arthur Saniotis. „Totuşi, ştiinţa ne spune că animalele pot avea facultăţi cognitive superioare fiinţelor umane.”

Unul din aceste mecanisme de inteligenţă se pare că ar fi reprezentat de urmele olfactive pe care unele specii le lasă în mediul înconjurător, mirosuri complexe care au semnificaţii diferite pentru animale, dar care oamenii nu pot să le simtă din cauza simţurilor sale olfactive slabe.„Faptul că ele nu ne pot înţelege, în timp ce noi nu le putem înţelege, asta nu înseamnă că gradul de inteligenţă se află situat la niveluri diferite; sunt pur şi simplu alte tipuri”, a spus profesorul Maciej Henneberg. „Lumea animală e mult mai complexă decât credem noi.”

P.S. Articolul acesta îl comentez astfel: sunt de acord parţial cu afirmaţia că animalele sunt mai inteligente ca oamenii. Am întâlnit pe Internet câteva specimene de oameni care erau în mod clar mai proaste decât papagalul meu, Bobi. Pe de altă parte, teoria oamenilor de ştiinţă australieni are menirea de a pune din nou la îndoială teoria evoluţionismului: dacă acceptăm evoluţionismul, atunci trebuie să acceptăm şi faptul că de aceeaşi evoluţie ar trebui să aibă parte şi inteligenţa. Omul fiind, conform evoluţionismului, pe scara cea mai înaltă, ar trebui să aibă inteligenţa cea mai mare; dacă se pune la îndoială acest lucru, atunci trebuie să punem la îndoială întreaga teorie a evoluţionismului (care este stupidă, din punctul meu de vedere).

https://www.lovendal.ro/wp52/oamenii-de-stiinta-sustin-ca-animalele-pot-fi-mai-inteligente-decat-oamenii-se-cam-duce-naibii-teoria-evolutionista/

//////////////////////////////////////////

Viitorul inteligenței artificiale este războiul. Și extincția oamenilor ca daune colaterale!

Scris de: ZIUA NEWS

O lume în care mașinile guvernate de inteligența artificială (AI) înlocuiesc în mod sistematic ființele umane în majoritatea funcțiilor comerciale, industriale și profesionale este îngrozitor de imaginată. La urma urmei, după cum ne-au avertizat reputați oameni de știință din domeniul informaticii, sistemele guvernate de IA sunt predispuse la erori critice și la „halucinații” inexplicabile, ceea ce duce la rezultate potențial catastrofale.

Dar există un scenariu și mai periculos imaginabil în urma proliferării mașinilor super-inteligente: posibilitatea ca aceste entități non-umane să ajungă să se lupte între ele, anihilând toată viața umană în acest proces.

Ideea că computerele super-inteligente ar putea să o ia razna și să măcelărească oamenii este, desigur, de mult timp un element de bază al culturii populare. În filmul profetic „WarGames” din 1983, un supercalculator cunoscut sub numele de WOPR (de la War Operation Plan Response și, nu în mod surprinzător, pronunțat „whopper”) aproape că provoacă un război nuclear catastrofal între Statele Unite și Uniunea Sovietică înainte de a fi dezactivat de un hacker adolescent (interpretat de Matthew Broderick). Franciza cinematografică „Terminator”, începând cu filmul original din 1984, a imaginat în mod similar un supercomputer conștient de sine numit „Skynet” care, la fel ca WOPR, a fost conceput pentru a controla armele nucleare ale SUA, dar care alege în schimb să elimine umanitatea, considerându-ne o amenințare la adresa existenței sale.

Deși cândva limitat la domeniul SF-ului, conceptul de supercomputere care ucid oameni a devenit acum o posibilitate clară în lumea foarte reală a viitorului apropiat. Pe lângă dezvoltarea unei mari varietăți de dispozitive de luptă „autonome” sau robotizate, marile puteri militare se grăbesc, de asemenea, să creeze sisteme automatizate de luare a deciziilor pe câmpul de luptă, sau ceea ce s-ar putea numi „generali roboți”. În războaiele din viitorul nu prea îndepărtat, astfel de sisteme cu inteligență artificială ar putea fi desfășurate pentru a transmite ordine de luptă soldaților americani, dictându-le unde, când și cum să ucidă trupele inamice sau să încaseze focul de la adversarii lor. În unele scenarii, factorii de decizie robotici ar putea ajunge chiar să exercite controlul asupra armelor atomice americane, permițându-le potențial să declanșeze un război nuclear care să ducă la dispariția omenirii.

Instalarea unui astfel de sistem de comandă și control (C2) cu inteligență artificială poate părea o posibilitate îndepărtată. Cu toate acestea, Departamentul american al Apărării lucrează din greu pentru a dezvolta hardware-ul și software-ul necesar într-un mod sistematic și din ce în ce mai rapid. În propunerea sa de buget pentru anul 2023, de exemplu, Forțele Aeriene au solicitat 231 de milioane de dolari pentru a dezvolta Sistemul avansat de gestionare a câmpului de luptă (ABMS), o rețea complexă de senzori și computere cu inteligență artificială, concepută pentru a colecta și a interpreta date despre operațiunile inamicului și a oferi piloților și forțelor terestre un meniu de opțiuni optime de atac. Pe măsură ce tehnologia avansează, sistemul va fi capabil să trimită instrucțiuni de „foc” direct către „trăgători”, ocolind în mare măsură controlul uman.

„Un instrument de schimb de date de la mașină la mașină care oferă opțiuni pentru descurajare sau pentru on-ramp [o demonstrație militară de forță] sau pentru un angajament timpuriu”, așa a descris Will Roper, secretarul adjunct al Forțelor Aeriene pentru achiziții, tehnologie și logistică, sistemul ABMS într-un interviu acordat în 2020. Sugerând că „trebuie să schimbăm numele” pe măsură ce sistemul evoluează, Roper a adăugat: „Cred că Skynet a ieșit din discuție, oricât de mult mi-ar plăcea să fac asta ca un lucru SF. Pur și simplu nu cred că putem ajunge acolo”. Și, deși el nu poate merge acolo, este posibil ca acolo să ne îndreptăm, într-adevăr, și noi ceilalți.

Dar acesta este doar începutul. De fapt, ABMS al Forțelor Aeriene este menit să constituie nucleul unei constelații mai mari de senzori și computere care va conecta toate forțele de luptă americane, Sistemul comun de comandă și control în toate domeniile (JADC2, pronunțat „Jad-C-doi”). „JADC2 intenționează să le permită comandanților să ia decizii mai bune prin colectarea de date de la numeroși senzori, procesarea datelor cu ajutorul unor algoritmi de inteligență artificială pentru a identifica țintele, apoi recomandarea armei optime… pentru a ataca ținta”, a raportat Congressional Research Service în 2022.

Inițial, JADC2 va fi conceput pentru a coordona operațiunile de luptă între forțele americane „convenționale” sau non-nucleare. În cele din urmă, însă, se așteaptă ca acesta să se conecteze cu sistemele de comandă-control și comunicații nucleare ale Pentagonului (NC3), oferind potențial computerelor un control semnificativ asupra utilizării arsenalului nuclear american. „JADC2 și NC3 sunt interconectate”, a indicat generalul John E. Hyten, vicepreședintele Statului Major Întrunit, într-un interviu acordat în 2020. Ca urmare, a adăugat el în pentagonă tipică, „NC3 trebuie să informeze JADC2 și JADC2 trebuie să informeze NC3”.

Nu este nevoie de o mare imaginație pentru a ne imagina un moment, într-un viitor nu prea îndepărtat, când o criză de un anumit fel – să zicem o ciocnire militară între SUA și China în Marea Chinei de Sud sau în apropierea Taiwanului – va determina lupte tot mai intense între forțele aeriene și navale opuse. Imaginați-vă atunci că JADC2 ordonă bombardarea intensă a bazelor inamice și a sistemelor de comandă chiar în China, declanșând atacuri reciproce asupra instalațiilor americane și o decizie fulgerătoare a JADC2 de a riposta cu arme nucleare tactice, declanșând un holocaust nuclear mult temut.

Posibilitatea ca scenarii de coșmar de acest fel să ducă la declanșarea accidentală sau neintenționată a unui război nuclear îi preocupă de mult timp pe analiștii din comunitatea de control al armamentului. Dar automatizarea tot mai mare a sistemelor C2 militare a generat anxietate nu doar în rândul acestora, ci și în rândul înalților oficiali din domeniul securității naționale.

Încă din 2019, când l-am interogat pe generalul-locotenent Jack Shanahan, pe atunci director al Centrului comun de inteligență artificială al Pentagonului, cu privire la o astfel de posibilitate riscantă, acesta a răspuns: „Nu veți găsi un susținător mai puternic al integrării capacităților de inteligență artificială în mare în cadrul Departamentului Apărării, dar există un domeniu în care mă opresc, iar acesta are legătură cu comanda și controlul nuclear.” Aceasta „este decizia umană supremă care trebuie luată” și, prin urmare, „trebuie să fim foarte atenți”. Având în vedere „imaturitatea” tehnologiei, a adăugat el, avem nevoie de „mult timp pentru a testa și evalua [înainte de a aplica AI la NC3]”.

În anii care au trecut de atunci, în ciuda acestor avertismente, Pentagonul a mers înainte cu dezvoltarea sistemelor C2 automatizate. În propunerea sa de buget pentru anul 2024, Departamentul Apărării a solicitat 1,4 miliarde de dolari pentru JADC2 pentru „a transforma capacitatea de luptă prin oferirea unui avantaj informațional la viteza relevanței în toate domeniile și partenerii”. Uh-oh! Și apoi, a mai solicitat încă 1,8 miliarde de dolari pentru alte tipuri de cercetări în domeniul inteligenței artificiale legate de domeniul militar.

Oficialii Pentagonului recunosc că va mai trece ceva timp până când generalii roboți vor comanda un număr mare de trupe americane (și arme autonome) în luptă, dar au lansat deja mai multe proiecte menite să testeze și să perfecționeze tocmai astfel de legături. Un exemplu este Proiectul Convergență al armatei, care implică o serie de exerciții pe teren menite să valideze sistemele componente ABMS și JADC2. În cadrul unui test desfășurat în august 2020 la Yuma Proving Ground din Arizona, de exemplu, armata a folosit o varietate de senzori aerieni și terestre pentru a urmări forțe inamice simulate și apoi a procesat aceste date cu ajutorul unor computere dotate cu inteligență artificială la Baza comună Lewis McChord din statul Washington. Aceste computere, la rândul lor, au emis instrucțiuni de tragere către artileria terestră de la Yuma. „Se presupune că această întreagă secvență a fost realizată în 20 de secunde”, a raportat ulterior Congressional Research Service.

Se știe mai puțin despre echivalentul IA al Marinei, „Project Overmatch”, deoarece multe aspecte ale programării sale au fost ținute secrete. Potrivit amiralului Michael Gilday, șeful operațiunilor navale, Overmatch este menit „să permită o Marină care se înghesuie pe mare, oferind efecte letale și neletale sincronizate de aproape și de departe, de pe fiecare axă și din fiecare domeniu”. Puțin altceva a fost dezvăluit despre proiect.

În ciuda tuturor secretelor care înconjoară aceste proiecte, vă puteți gândi la ABMS, JADC2, Convergence și Overmatch ca la blocurile de construcție pentru o viitoare mega-rețea de supercomputere de tip Skynet, concepută pentru a comanda toate forțele americane, inclusiv cele nucleare, în lupta armată. Cu cât Pentagonul se îndreaptă mai mult în această direcție, cu atât ne vom apropia mai mult de momentul în care AI va deține puterea de viață și de moarte asupra tuturor soldaților americani, împreună cu forțele adverse și cu orice civili prinși în focul încrucișat.

O astfel de perspectivă ar trebui să fie un motiv amplu de îngrijorare. Pentru început, luați în considerare riscul de erori și calcule greșite ale algoritmilor din inima unor astfel de sisteme. După cum ne-au avertizat cei mai buni informaticieni, acești algoritmi sunt capabili de erori remarcabil de inexplicabile și, pentru a folosi termenul de inteligență artificială al momentului, de „halucinații” – adică rezultate aparent rezonabile care sunt în întregime iluzorii. În aceste condiții, nu este greu de imaginat că astfel de computere „halucinează” un atac inamic iminent și lansează un război care ar fi putut fi altfel evitat.

Și acesta nu este cel mai rău dintre pericolele care trebuie luate în considerare. La urma urmei, există probabilitatea evidentă ca adversarii Americii să își echipeze în mod similar forțele cu generali roboți. Cu alte cuvinte, războaiele viitoare vor fi probabil purtate de un set de sisteme de inteligență artificială împotriva altuia, ambele legate de armament nuclear, cu rezultate complet imprevizibile – dar potențial catastrofale.

Nu se știu prea multe (cel puțin din surse publice) despre eforturile Rusiei și Chinei de a-și automatiza sistemele militare de comandă și control, dar se crede că ambele țări dezvoltă rețele comparabile cu JADC2 al Pentagonului. De fapt, încă din 2014, Rusia a inaugurat la Moscova un Centru Național de Control al Apărării (NDCC), un post de comandă centralizat pentru evaluarea amenințărilor globale și inițierea oricărei acțiuni militare considerate necesare, indiferent dacă este de natură non-nucleară sau nucleară. La fel ca JADC2, NDCC este conceput pentru a colecta informații despre mișcările inamicului din mai multe surse și pentru a oferi ofițerilor superiori îndrumări cu privire la răspunsurile posibile.

Se spune că China urmărește o întreprindere și mai elaborată, deși similară, sub denumirea de „război de precizie multidomeniu” (MDPW). Potrivit raportului din 2022 al Pentagonului privind evoluțiile militare chineze, armata sa, Armata Populară de Eliberare, este antrenată și echipată pentru a utiliza senzori și rețele de calculatoare cu inteligență artificială pentru a „identifica rapid vulnerabilitățile cheie în sistemul operațional al SUA și apoi să combine forțele comune în toate domeniile pentru a lansa lovituri de precizie împotriva acestor vulnerabilități”.

Imaginați-vă, așadar, un viitor război între SUA și Rusia sau China (sau ambele) în care JADC2 comandă toate forțele SUA, în timp ce NDCC al Rusiei și MDPW al Chinei comandă forțele acestor țări. Luați în considerare, de asemenea, faptul că toate cele trei sisteme sunt susceptibile de a avea erori și halucinații. Cât de în siguranță vor fi oamenii atunci când generalii roboți vor decide că este timpul să „câștige” războiul prin bombardarea nucleară a dușmanilor?

Dacă vi se pare că acesta este un scenariu extravagant, mai gândiți-vă o dată, cel puțin conform conducerii Comisiei de securitate națională privind inteligența artificială, o întreprindere mandatată de Congres care a fost prezidată de Eric Schmidt, fostul director al Google, și Robert Work, fost secretar adjunct al apărării. „Deși Comisia consideră că sistemele de arme autonome și cu inteligență artificială proiectate, testate și utilizate în mod corespunzător vor aduce beneficii militare și chiar umanitare substanțiale, utilizarea necontrolată la nivel global a unor astfel de sisteme riscă, potențial, o escaladare neintenționată a conflictelor și instabilitatea crizelor”, a afirmat aceasta în raportul său final. Astfel de pericole ar putea apărea, a afirmat acesta, „din cauza complexității provocatoare și netestate a interacțiunii dintre sistemele de arme autonome și cu inteligență artificială pe câmpul de luptă” – atunci când, adică, inteligența artificială luptă cu inteligența artificială.

Deși poate părea un scenariu extrem, este foarte posibil ca sistemele de inteligență artificială opuse să declanșeze un „război fulger” catastrofal – echivalentul militar al unui „flash crash” pe Wall Street, când tranzacțiile uriașe efectuate de algoritmi de tranzacționare super-sofisticați declanșează vânzări de panică înainte ca operatorii umani să poată restabili ordinea. În infamul „Flash Crash” din 6 mai 2010, tranzacțiile computerizate au provocat o scădere de 10% a valorii pieței bursiere. Potrivit lui Paul Scharre de la Center for a New American Security, care a studiat primul fenomen, „echivalentul militar al unor astfel de crize” pe Wall Street ar apărea atunci când sistemele de comandă automatizate ale forțelor adverse „sunt prinse într-o cascadă de angajamente în creștere”. Într-o astfel de situație, a remarcat el, „armele autonome ar putea duce la moarte accidentală și distrugere la scară catastrofală într-o clipă”.

În prezent, nu există practic nicio măsură pentru a preveni o viitoare catastrofă de acest fel și nici măcar discuții între marile puteri pentru a concepe astfel de măsuri. Cu toate acestea, după cum a remarcat Comisia pentru Securitate Națională privind Inteligența Artificială, astfel de măsuri de control al crizelor sunt necesare de urgență pentru a integra în astfel de sisteme „fire de declanșare automată a escaladării”, „care ar împiedica escaladarea automată a conflictului”. În caz contrar, o versiune catastrofală a celui de-al treilea război mondial pare a fi prea posibilă. Având în vedere imaturitatea periculoasă a unei astfel de tehnologii și reticența Beijingului, Moscovei și Washingtonului de a impune restricții în ceea ce privește înarmarea inteligenței artificiale, ziua în care mașinile ar putea alege să ne anihileze ar putea sosi mult mai repede decât ne imaginăm, iar dispariția umanității ar putea fi o victimă colaterală a unui astfel de război viitor.

https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/viitorul-inteligen-ei-artificiale-este-r-zboiul-i-extinc-ia-oamenilor-ca-daune-colaterale-1577771

//////////////////////////////////////////

Nașul vaccinurilor aruncă bomba: „Am experimentat pe orfani și copii cu dizabilități!”

Scris de: ZIUA NEWS

Nașul vaccinurilor aruncă bomba:

Un medic cunoscut pe plan mondial a mărturisit că orfanii, handicapații mintal și copiii mamelor aflate în închisoare sunt experimentați în mod obișnuit pentru dezvoltarea unor vaccinuri periculoase.

La începutul anilor 1960, Stanley Plotkin își făcea rezidențiatul pediatric în Londra, Anglia, la Spitalul pentru copii bolnavi (acum Spitalul Great Ormond Street). În această perioadă, după cum a recunoscut Plotkin într-un proces din 2018, copiii vulnerabili au fost forțați să ia vaccinuri experimentale fără niciun consimțământ parental.

Plotkin este un medic american care, în timpul „pensionării” sale, lucrează ca consultant pentru cei patru mari producători de vaccinuri, precum și pentru firme de biotehnologie, organizații non-profit și guverne. Potrivit Wikipedia, cartea sa, „Vaccinurile”, este referința standard pe această temă. Și a fost supranumit „Nașul vaccinurilor”. Când a fost întrebat despre porecla sa, Plotkin a spus: „Cred că este ambiguu, deoarece Nașul a fost un criminal”, spune el.

În timpul „pandemiei” de covid-19, Plotkin a fost solicitat pentru sfaturi cu privire la recomandările de utilizare a ARNm și a altor vaccinuri. Într-un articol de marți, Roman Bystrianyk a discutat despre modul în care medicina îi face pe pacienți participanți involuntari la experimente, și fără știrea lor.

„Instituția medicală vă vede ca parte a unui experiment nesfârșit, un subiect de încercare într-o serie de medicamente și vaccinuri – fără a fi vreodată pe deplin informat cu privire la pericolele potențiale. Probabil că aveți încredere că aceste produse sunt testate meticulos, crezând că corporațiile și guvernele nu ar risca niciodată bunăstarea dumneavoastră. Dar istoria spune altceva”, a scris el înainte de a enumera exemple de experimente medicale care au fost efectuate pe un public neștiutor.

„Vaccinarea națională cu DTP (difterie, tetanos, pertussis) a început în Statele Unite la sfârșitul anilor 1940 și în Anglia în 1957. Foarte devreme, au existat indicii de probleme. Un articol din 1946 vorbea despre băieți gemeni în vârstă de 10 luni care au murit amândoi la 19 iunie 1945, după ce au primit cea de-a doua injecție cu vaccin antidifteric și antipertussis … Un articol din 1948 din Paediatrics vorbea despre cazuri de leziuni cerebrale în urma utilizării vaccinului … Un raport din 1980 lega utilizarea vaccinului DTP de convulsii”, a declarat Bystrianyk.

„Raportul IOM [Institute of Medicine] din 1985 al Academiei Naționale de Științe din SUA a raportat problema reacțiilor adverse la vaccinul pertussis cu celule întregi. Grupul a estimat că 17 994 600 de doze de vaccin cu celule întregi au fost administrate în fiecare an. Rezultatul a fost 7 197 840 de cazuri de reacții minore, 10 283 de convulsii, 164 de cazuri de encefalită și 58 de cazuri de invaliditate cronică, cu costuri de ordinul milioanelor. Grupul de experți a estimat, de asemenea, că DTP cu celule întregi a cauzat între două și patru decese pe an”, a adăugat el. „Ca urmare a constatărilor lor, IOM a recomandat trecerea la versiunea acelulară, sau DTPa… Speranța era că aceasta va reduce foarte mult numărul de reacții… Cu toate acestea, DTP va fi utilizat în continuare la nivel mondial”.

Bystrianyk a citat mărturia lui Stanley Plotkin din 2018 într-un tribunal din Michigan, în care acesta a recunoscut că vaccinurile DTP sunt utilizate în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi în America Latină și Africa, în ciuda faptului că rata de deces este de zece ori mai mare în rândul celor care au primit vaccinul DPT. În același proces, Plotkin a recunoscut că cercetătorii și dezvoltatorii de vaccinuri au experimentat pe copiii mamelor aflate în închisoare, pe cei cu deficiențe mintale și pe populațiile din țările în curs de dezvoltare:

Î Ați folosit vreodată orfani pentru a studia un vaccin experimental?

R Da.

Q Ați folosit vreodată handicapați mintal pentru a studia un vaccin experimental?

R Nu-mi amintesc să fi făcut vreodată studii pe persoane cu handicap mintal. La acea vreme, în anii 1960, nu era o practică neobișnuită.

Î Deci spuneți – nu mi-e clar răspunsul dumneavoastră. Îmi cer scuze. Ați folosit vreodată handicapați mintal pentru a studia un vaccin experimental?

R Ceea ce vreau să spun este că nu-mi amintesc să fi făcut asta în mod special, dar că în anii 1960, nu era neobișnuit să faci asta. Și nu aș nega că aș fi putut face acest lucru.

Î Ați afirmat vreodată că este mai bine să faceți experimente pe cei care au mai puține șanse de a contribui la societate, cum ar fi copiii cu handicap, decât pe copiii fără handicap sau pe adulții fără handicap?

R Nu-mi amintesc exact, dar este posibil. Și, din nou, repet că în anii 1960, aceasta era o practică mai mult sau mai puțin obișnuită. De atunci mi-am schimbat părerea. Dar astea au fost, asta a fost cu mult timp în urmă.

Î O să vă înmânez ceea ce a fost marcat ca proba 43. Recunoașteți această scrisoare pe care ați scris-o editorului? [Vezi nota de mai jos].

A Da.

Q Ați scris această scrisoare?

A Da.

Q Este unul dintre lucrurile pe care le-ați scris: Întrebarea este dacă trebuie să efectuăm experimente pe adulți pe deplin funcționali și pe copii care pot contribui la societate sau să efectuăm studii inițiale pe copii și adulți care sunt umani ca formă, dar nu ca potențial social?

R Da.

Q Se poate obiecta că această întrebare implică o filosofie nazistă, dar nu cred că este dificil să distingem persoanele nefuncționale de membrii grupurilor etnice, rasiale, economice sau de altă natură.

R Mm-hmm.

Î Ați folosit vreodată copii ai mamelor din închisoare pentru a studia un vaccin experimental?

A Da.

Q Ați folosit vreodată persoane aflate sub dominație colonială pentru a studia un vaccin experimental?

A Da.

Q Ați făcut acest lucru în Congo Belgian?

A Da.

Q Acest experiment a implicat aproape un milion de oameni?

A Bine – bine, în regulă, da.

https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/na-ul-vaccinurilor-arunca-bomba-am-experimentat-pe-orfani-i-copii-cu-dizabilita-i-1585271

//////////////////////////////////////////

De la Science Fiction la realitate: Pericolele reale ale IA

Apariția inteligenței artificiale reprezintă un progres tehnologic semnificativ care este pe cale să revoluționeze societatea, la fel cum au făcut-o internetul, computerele personale și telefoanele mobile. Impactul său este omniprezent, infiltrându-se în diverse aspecte ale vieții umane, de la muncă și educație până la activități de agrement. Progresul rapid al rețelelor neuronale provoacă o anumită îngrijorare, ceea ce ne determină să explorăm în acest articol potențialele pericole pe care inteligența artificială le poate reprezenta pentru umanitate.

Este inteligența artificială periculoasă? Cine și-a exprimat îngrijorarea?

În filmele științifico-fantastice, ideea unei inteligențe artificiale incontrolabile care vrea să domine sau să distrugă omenirea este o temă populară, așa cum se vede în filme precum „Matrix” și „Terminator”. Având în vedere ritmul rapid al progresului tehnologic din zilele noastre, poate fi o provocare pentru o persoană obișnuită să țină pasul. Progresul rapid al inteligenței artificiale face ca societățile noastre să se adapteze rapid, ceea ce provoacă temeri din cauza complexității acestor tehnologii și a fricii umane înnăscute față de necunoscut.

Nu doar persoanele obișnuite se simt neliniștite în legătură cu IA, ci și experții în domeniu își exprimă îngrijorarea. De exemplu, Geoffrey Hinton, numit adesea „nașul inteligenței artificiale”, și-a exprimat propriile temeri:

Aceste lucruri ar putea deveni mai inteligente decât noi și ar putea decide să preia controlul, iar noi trebuie să ne facem griji acum cu privire la modul în care putem preveni acest lucru.

Multă vreme am crezut că mai avem între 30 și 50 de ani până atunci. Așadar, eu numesc asta „departe” de ceva care are o inteligență generală mai mare decât a unei persoane. Acum, cred că suntem mult mai aproape, poate la doar cinci ani distanță de acest lucru.

Există un pericol serios că vom avea în curând lucruri mai inteligente decât noi și că aceste lucruri ar putea avea motive rele și ar putea prelua controlul.

La 22 martie 2023, a fost publicată o scrisoare deschisă în care se cerea oprirea dezvoltării unei inteligențe artificiale mai puternice decât GPT-4 pentru o perioadă de șase luni:

Sistemele de inteligență artificială contemporane devin acum competitive pentru oameni în sarcini generale și trebuie să ne întrebăm: Ar trebui să lăsăm mașinile să ne inunde canalele de informare cu propagandă și neadevăruri? Ar trebui să automatizăm toate locurile de muncă, inclusiv pe cele satisfăcătoare? Ar trebui să dezvoltăm minți non-umane care, în cele din urmă, ar putea să ne depășească numeric, să fie mai inteligente, să ne învechiască și să ne înlocuiască? Ar trebui să riscăm să ne pierdem controlul asupra civilizației noastre? Astfel de decizii nu trebuie să fie delegate unor lideri tehnologici nealeși. Sistemele puternice de inteligență artificială ar trebui să fie dezvoltate numai atunci când suntem siguri că efectele lor vor fi pozitive și că riscurile lor vor fi controlabile. Această încredere trebuie să fie bine justificată și să crească odată cu amploarea efectelor potențiale ale unui sistem.

Scrisoarea a fost semnată de 1 800 de lideri ai companiilor de tehnologie, 1 500 de profesori, cercetători și cercetători din domeniul inteligenței artificiale:

Elon Musk, CEO al SpaceX, Tesla și Twitter

Steve Wozniak, co-fondator, Apple

Emad Mostaque, CEO, Stability AI

Jaan Tallinn, co-fondator al Skype, Centrul pentru studiul riscului existențial, Institutul pentru viitorul vieții

Evan Sharp, co-fondator, Pinterest

Craig Peters, director executiv, Getty Images

Mark Nitzberg, Centrul pentru inteligență artificială compatibilă cu omul, UC Berkeley, director executiv

Gary Marcus, Universitatea din New York, cercetător în domeniul IA, profesor emerit

Zachary Kenton, DeepMind, cercetător științific senior în domeniul cercetării

Ramana Kumar, DeepMind, cercetător științific

Michael Osborne, Universitatea din Oxford, profesor de învățare automată

Adam Smith, Universitatea din Boston, profesor de informatică, Premiul Gödel, Premiul Kanellakis

În total, au fost colectate peste 33 000 de semnături.

Alte personalități notabile, precum Sam Altman (CEO, OpenAI), Geoffrey Hinton (laureat al Premiului Turing), Dario Amodei (CEO, Anthropic) și Bill Gates, precum și peste 350 de directori și cercetători în domeniul IA au semnat următoarea declarație:

Atenuarea riscului de extincție cauzat de IA ar trebui să fie o prioritate globală, alături de alte riscuri la scară societală, cum ar fi pandemiile și războiul nuclear.

Pericolele pe care le prezintă inteligența artificială

În 2018, o mașină Uber care se conducea singură a lovit și a ucis un pieton.

În 2022, oamenii de știință au reconfigurat un sistem de inteligență artificială conceput inițial pentru a crea molecule netoxice și vindecătoare pentru a produce agenți de război chimic. Prin modificarea setărilor sistemului pentru a recompensa toxicitatea în loc să o penalizeze, aceștia au reușit să genereze rapid 40.000 de molecule potențiale pentru războiul chimic în doar șase ore.

În 2023, cercetătorii au demonstrat modul în care GPT-4 ar putea manipula un lucrător TaskRabbit pentru a finaliza verificarea Captcha. Mai recent, a fost raportat un incident tragic în care o persoană s-a sinucis după o conversație tulburătoare cu un chatbot.

GPT-4 trece de verificarea Captcha

Utilizarea sistemelor de inteligență artificială, indiferent de scopul urmărit, poate duce la consecințe negative, cum ar fi:

Pierderea de locuri de muncă cauzată de automatizare

Falsuri și dezinformări profunde

Încălcări ale vieții private

Reglementări juridice neclare

Prejudecăți algoritmice cauzate de date proaste

Crize financiare

Infracțiuni cibernetice

Automatizarea armelor

Superinteligență incontrolabilă

Sistemele de inteligență artificială devin din ce în ce mai puternice, iar noi nu le cunoaștem limitele. Aceste sisteme ar putea fi utilizate în scopuri rău intenționate. Să examinăm mai îndeaproape diferitele riscuri.

Pierderi de locuri de muncă din cauza automatizării prin IA

Potrivit unui studiu realizat de Goldman Sachs, inteligența artificială ar putea avea un impact semnificativ asupra piețelor de muncă din întreaga lume. Analizând bazele de date care detaliază conținutul sarcinilor a peste 900 de ocupații din SUA și 2000 de ocupații din baza de date europeană ESCO, economiștii de la Goldman Sachs estimează că aproximativ două treimi dintre ocupații sunt expuse la un anumit grad de automatizare de către IA.

Procentul de ocupații și ponderea volumului de muncă expuse la automatizare prin IA

Axa verticală arată ponderea volumului de muncă expus la automatizarea prin inteligență artificială. Axa orizontală arată procentul de ocupații.

Modificările în fluxurile de lucru cauzate de aceste progrese ar putea automatiza echivalentul a 300 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă. Cu toate acestea, nu toată această muncă automatizată va duce la disponibilizări. Multe locuri de muncă și industrii sunt doar parțial susceptibile la automatizare, ceea ce înseamnă că este mai probabil ca acestea să fie completate de IA decât înlocuite în întregime.

Seo.ai duce această predicție chiar mai departe, estimând că aproximativ 800 de milioane de locuri de muncă la nivel global ar putea fi înlocuite de inteligența artificială până în 2030. Pentru a se pregăti pentru această viitoare schimbare, se preconizează că, în următorii trei ani, peste 120 de milioane de lucrători vor fi supuși unui proces de reconversie profesională.

Dacă doriți să aflați care sunt profesiile mai predispuse la automatizare și care sunt mai puțin amenințate de aceasta, consultați articolul nostru pe această temă.

Dezinformare

Chiar și cele mai avansate modele lingvistice mari sunt susceptibile de a genera informații incorecte sau fără sens. Aceste erori (halucinații) sunt adesea rezultatul faptului că modelul se bazează pe tipare statistice din datele pe care a fost antrenat, mai degrabă decât pe o înțelegere sau un raționament adevărat.

Cu alte cuvinte, roboții de chat pot inventa uneori fapte. Acest lucru a devenit clar în 2023, când un avocat din New York a intrat în apă fierbinte pentru că a folosit ChatGPT pentru a efectua cercetări juridice pentru un caz de vătămare corporală. El a alcătuit un memoriu de 10 pagini, făcând referire la mai multe decizii anterioare ale instanței, toate acestea dovedindu-se a fi complet inventate de chatbot. Ca urmare, avocatul și un coleg au fost sancționați de un judecător federal și au fost amendați cu 5.000 de dolari fiecare.

În 2024, un alt avocat din New York a fost sancționat disciplinar pentru că a citat un caz inexistent generat de inteligența artificială.

Inteligența artificială halucinantă

Un alt exemplu este Stack Overflow, un site web de întrebări și răspunsuri utilizat în principal de programatori și dezvoltatori pentru a pune întrebări tehnice, a căuta ajutor pentru probleme de codare și a împărtăși cunoștințe în cadrul comunității de programare.

Site-ul a fost nevoit să interzică orice utilizare a inteligenței artificiale generative, deoarece rata medie de obținere a răspunsurilor corecte de la diverse chatbots era prea mică, chiar dacă răspunsurile păreau de obicei convingătoare.

Manipulare socială

Platformele de social media sunt inundate de atât de mult conținut în zilele noastre, încât poate fi copleșitor să ții pasul cu toate acestea. Aici intervine curatoria algoritmică. În esență, aceasta ajută la cernerea prin tot zgomotul și prezintă utilizatorilor conținutul care este cel mai probabil să îi intereseze, pe baza comportamentului trecut. În timp ce acest lucru poate fi util în gestionarea fluxului nesfârșit de informații, înseamnă, de asemenea, că platforma are mult control în modelarea a ceea ce văd și cu ce interacționează utilizatorii.

Cu toate acestea, schimbarea a ceea ce apare în fluxul de știri al cuiva poate avea un impact asupra stării de spirit a acestuia și a modului în care vede lumea în general. În ianuarie 2012, oamenii de știință din domeniul datelor de la Facebook au demonstrat modul în care deciziile privind curatoria News Feed ar putea schimba nivelul de fericire al utilizatorilor. Evenimentele din ianuarie 2021 din SUA de la Capitoliul SUA au evidențiat și mai mult modul în care consumul de social media al cuiva poate juca un rol în radicalizare.

În plus, deoarece materialele senzaționale tind să îi țină pe utilizatori agățați pentru perioade mai lungi de timp, algoritmii pot orienta involuntar utilizatorii către conținut provocator și dăunător pentru a crește gradul de implicare. Chiar și sugerarea de conținut pe baza intereselor unui utilizator poate fi problematică, deoarece poate consolida și mai mult convingerile acestuia într-o „bulă de filtrare”, în loc să îl expună la diverse perspective. Acest lucru poate duce, în cele din urmă, la creșterea polarizării în rândul utilizatorilor.

Oameni în bulele lor

Atunci când cedăm puterea noastră de decizie platformelor, le dăm, în esență, controlul asupra a ceea ce vedem. Social media, cu algoritmii săi avansați, excelează în marketingul direcționat prin înțelegerea preferințelor și gândurilor noastre. Investigații recente analizează rolul Cambridge Analytica și al unor firme similare în utilizarea datelor de la 50 de milioane de utilizatori Facebook pentru a influența evenimente politice majore, precum alegerile prezidențiale din 2016 din SUA și referendumul Brexit din Marea Britanie. Dacă aceste acuzații se dovedesc a fi adevărate, se evidențiază potențialul IA de a manipula societatea. Un exemplu mai recent este cel al lui Ferdinand Marcos, Jr. care a folosit o armată de troli TikTok pentru a influența votanții mai tineri în alegerile prezidențiale filipineze din 2022. Prin valorificarea datelor personale și a algoritmilor, AI poate viza în mod eficient persoanele cu o propagandă specifică, indiferent dacă aceasta se bazează pe fapte sau pe ficțiune.

Deepfakes

Deepfakes se referă la videoclipuri sau imagini modificate digital care prezintă în mod realist o persoană care spune sau face ceva ce nu a spus sau nu a făcut de fapt. Această tehnologie utilizează algoritmi de învățare profundă pentru a manipula înregistrările video și audio existente pentru a crea conținut fals convingător.

„Nimeni nu știe ce este real și ce nu este real”, a declarat futuristul Martin Ford. „Așa că se ajunge la o situație în care, literalmente, nu poți crede în ochii și urechile tale; nu te poți baza pe ceea ce, din punct de vedere istoric, am considerat a fi cele mai bune dovezi posibile… Aceasta va fi o problemă uriașă”.

Unul dintre principalele motive pentru care deepfakes sunt considerate periculoase este potențialul lor de a fi folosite în scopuri rău intenționate. De exemplu, deepfakes ar putea fi folosite pentru a crea probe video false în cazuri juridice, pentru a înscena persoanelor infracțiuni pe care nu le-au comis sau chiar pentru a se da drept o personalitate politică pentru a răspândi informații false. Manipulând mass-media în acest mod, deepfakes au puterea de a perturba încrederea în sursele tradiționale de informare și de a semăna confuzie și discordie în societate.

Potrivit DeepMedia, o companie care lucrează la instrumente de detectare a mediilor sintetice, 500.000 de deepfakes au fost postate pe site-urile de socializare la nivel global în 2023. Asta înseamnă de 3 ori mai multe deepfakes video și de 8 ori mai multe deepfakes vocale comparativ cu 2022.

Printre exemplele recente de utilizare rău intenționată a deepfakes se numără crearea de pornografie falsă cu celebrități, în care fețele unor celebrități sunt inserate digital în videoclipuri pornografice fără consimțământul acestora. În plus, au existat cazuri în care videoclipurile deepfake au fost folosite pentru a manipula prețurile acțiunilor, pentru a defăima persoane sau pentru a răspândi propagandă politică. Aceste exemple evidențiază potențialul ca deepfakes să fie folosite în scopuri dăunătoare și înșelătoare.

Criminalitatea informatică

Criminalitatea informatică cuprinde o mare varietate de activități infracționale care utilizează dispozitive și rețele digitale. Aceste infracțiuni implică utilizarea tehnologiei pentru a comite fraude, furturi de identitate, încălcări ale securității datelor, viruși informatici, escrocherii și alte acte rău intenționate. Infractorii cibernetici exploatează punctele slabe ale sistemelor și rețelelor informatice pentru a obține acces neautorizat, pentru a fura informații sensibile, pentru a perturba serviciile și pentru a cauza prejudicii persoanelor, organizațiilor și guvernelor.

Adversarii utilizează din ce în ce mai mult instrumente de inteligență artificială ușor de găsit, precum ChatGPT, Dall-E și Midjourney, pentru atacuri automate de phishing, atacuri de impersonare, atacuri de inginerie socială și chatbots de asistență clienți false.

Potrivit raportului SlashNext State of Phishing Report 2023, s-a înregistrat o creștere de 1265% a numărului de e-mailuri de phishing malițioase, atribuită în mare parte utilizării instrumentelor de inteligență artificială pentru atacuri țintite.

Atacurile de impostură devin din ce în ce mai frecvente. Escrocii folosesc ChatGPT și alte instrumente pentru a se da drept persoane și organizații reale, angajându-se în furturi de identitate și fraude. La fel ca în cazul atacurilor de phishing, aceștia utilizează chatbots pentru a trimite mesaje vocale care se prezintă drept un prieten de încredere, un coleg sau un membru al familiei, pentru a obține informații personale sau acces la conturi. Într-un caz notabil din martie 2019, șeful unei filiale din Marea Britanie a unei companii energetice germane a căzut victimă unui escroc care a imitat vocea directorului general, ceea ce a dus la un transfer de aproape 200.000 de lire sterline (243.000 de dolari) într-un cont bancar din Ungaria. Ulterior, fondurile au fost mutate în Mexic și dispersate în mai multe locații. Anchetatorii nu au identificat niciun suspect.

Criminalitatea informatică și pedeapsa

În 2023, Internet Crime Complaint Center (IC3) a primit un număr fără precedent de plângeri din partea publicului american: în total au fost depuse 880.418 plângeri, cu pierderi potențiale de peste 12,5 miliarde de dolari. Acest lucru înseamnă o creștere de aproape 10% a numărului de plângeri primite și o creștere de 22% a pierderilor în comparație cu 2022. În ciuda acestor cifre uluitoare, este important de remarcat faptul că ele subestimează probabil adevărata amploare a criminalității cibernetice în 2023. De exemplu, atunci când FBI a dezmembrat recent grupul de ransomware Hive, s-a descoperit că doar aproximativ 20% dintre victimele Hive au raportat infracțiunea către forțele de ordine.

Invazia vieții private

Un prim exemplu de supraveghere socială este utilizarea de către China a tehnologiei de recunoaștere facială în birouri, școli și alte locuri. Această tehnologie nu numai că permite urmărirea mișcărilor indivizilor, dar, de asemenea, permite potențial guvernului să colecteze date extinse pentru a le monitoriza acțiunile, activitățile, relațiile și convingerile ideologice.

În prezent, persoanele pot fi monitorizate atât online, cât și în viața de zi cu zi. Fiecare cetățean este evaluat pe baza comportamentelor sale, cum ar fi traversarea neregulamentară, fumatul în zone în care nu se fumează și timpul petrecut jucând jocuri video. Imaginați-vă că fiecare acțiune vă afectează scorul personal în cadrul sistemului de credit social.

Atunci când Big Brother te urmărește și apoi ia decizii pe baza acestor informații, nu este doar o invazie a vieții private, ci se poate transforma rapid în opresiune socială.

Crize financiare

În lumea financiară de astăzi, utilizarea algoritmilor de învățare automată este foarte răspândită, iar fondurile speculative și firmele de investiții se bazează foarte mult pe aceste modele pentru a analiza acțiunile și activele. Acești algoritmi sunt alimentați în mod constant cu cantități uriașe de date tradiționale și alternative pentru a lua decizii de tranzacționare. Cu toate acestea, există o îngrijorare tot mai mare că tranzacționarea algoritmică ar putea declanșa următoarea criză financiară majoră.

Flash Crash 2010. 600 de miliarde de dolari s-au evaporat în 20 de minute

Un exemplu notabil al pericolelor pe care le prezintă algoritmii defectuoși este Flash Crash din 2010, când piața bursieră s-a prăbușit brusc cu aproape 1.000 de puncte în doar câteva minute, înainte de a-și reveni rapid. Deși indicii de piață au reușit să își revină parțial în aceeași zi, Flash Crash a șters aproape 1.000 de miliarde de dolari din valoarea de piață. Această scădere bruscă și drastică a prețurilor a fost atribuită în mare parte algoritmilor de tranzacționare automată care au reacționat la condițiile de piață într-un mod imprevizibil. Un alt exemplu a fost prăbușirea fulgerătoare a Knight Capital din 2012, când un algoritm defect a făcut ca firma să piardă 440 de milioane de dolari în doar 45 de minute, ceea ce a dus în cele din urmă la dispariția sa.

Aceste prăbușiri ne reamintesc în mod realist riscurile potențiale pe care le prezintă tranzacționarea algoritmică pe piețele financiare. Atunci când algoritmii nu sunt concepuți, testați sau monitorizați corespunzător, pot avea consecințe catastrofale. Este esențial ca instituțiile financiare să își verifice amănunțit algoritmii și să se asigure că există practici adecvate de gestionare a riscurilor pentru a preveni producerea unor dezastre similare în viitor.

Roboți ucigași

Armele autonome bazate pe inteligență artificială (IA) sunt de mult timp un subiect de dezbatere și de îngrijorare în rândul guvernelor, al oficialilor militari și al apărătorilor drepturilor omului. Aceste sisteme, cunoscute și sub numele de „roboți ucigași” sau „arme autonome letale”, au capacitatea de a selecta și de a ataca ținte în mod independent, fără intervenție umană. Acest lucru ridică probleme etice, juridice și de securitate semnificative, deoarece aceste arme au potențialul de a lua decizii de viață și de moarte fără supraveghere umană.

Dezvoltarea armelor autonome s-a accelerat în ultimii ani, pe măsură ce tehnologia IA a devenit mai avansată și mai răspândită. Aceste arme pot varia de la drone fără pilot la sisteme terestre care pot identifica și ataca în mod autonom ținte. Susținătorii armelor autonome susțin că acestea pot reduce numărul victimelor umane în zonele de conflict și pot oferi operațiuni militare mai precise și mai eficiente. Cu toate acestea, criticii susțin că aceste sisteme ridică probleme etice grave și pot avea consecințe nedorite, cum ar fi escaladarea conflictelor și victime civile.

Pericolul reprezentat de armele autonome alimentate de inteligența artificială este foarte real. Aceste sisteme au potențialul de a fi piratate sau de a funcționa defectuos, ceea ce duce la consecințe neintenționate și la pierderea controlului. În plus, lipsa supravegherii umane în procesul de luare a deciziilor generează preocupări cu privire la responsabilitate și la potențialul de încălcare a dreptului umanitar internațional.

Roboți ucigași în science fiction

În 2020, peste 30 de țări au cerut interzicerea armelor autonome letale, invocând preocupări legate de potențialul ca mașinile să ia decizii de viață și de moarte. În ciuda acestor îngrijorări, dezvoltarea și desfășurarea armelor autonome alimentate de inteligența artificială continuă să progreseze. Se știe că țări precum Statele Unite, Rusia, China și Israel investesc masiv în aceste tehnologii. În SUA, Departamentul Apărării a dezvoltat sisteme de arme autonome, inclusiv drone semiautonome și vehicule terestre fără pilot.

Superinteligență incontrolabilă

Inteligența artificială depășește creierul uman în diverse moduri, inclusiv în ceea ce privește viteza de calcul, viteza de comunicare internă, scalabilitatea, capacitatea de memorie, fiabilitatea, duplicabilitatea, editabilitatea, partajarea memoriei și capacitatea de învățare:

Inteligența artificială funcționează la o frecvență potențial multiplă de GHz, în comparație cu limita de 200 Hz a neuronilor biologici.

Axonii transmit semnale cu 120 m/s, în timp ce computerele o fac cu viteza electricității sau a luminii.

IA se poate extinde cu ușurință prin adăugarea de mai mult hardware, spre deosebire de inteligența umană limitată de dimensiunea creierului și de eficiența comunicării sociale.

Memoria de lucru la oameni este limitată în comparație cu capacitatea de memorie expansivă a IA.

Fiabilitatea tranzistoarelor din IA o depășește pe cea a neuronilor biologici, permițând o precizie mai mare și mai puțină redundanță.

Modelele IA pot fi ușor de duplicat, modificate și pot învăța din alte experiențe IA mai eficient decât oamenii.

Într-o zi, IA ar putea atinge un nivel de inteligență care să îl depășească cu mult pe cel al oamenilor, ceea ce va duce la ceea ce se numește o explozie a inteligenței.

Superinteligența și dispariția omului

Această idee de autoperfecționare recursivă, în care inteligența artificială se îmbunătățește în mod continuu și într-un ritm exponențial, a stârnit îngrijorări cu privire la consecințele potențiale ale creării unei entități superinteligente. Imaginați-vă un scenariu în care IA atinge un nivel de inteligență care îi permite să gândească și să depășească oamenii în toate modurile imaginabile. Această superinteligență ar putea avea puterea de a lua decizii care să aibă un impact major asupra societății și a modului nostru de viață. La fel cum oamenii dețin în prezent soarta multor specii în mâinile noastre, soarta umanității ar putea într-o zi să fie în mâinile unei inteligențe artificiale superinteligente.

Supraîncrederea în IA și responsabilitatea juridică

O încredere prea mare în tehnologia IA ar putea duce la o diminuare a influenței și a funcționării umane în anumite domenii ale societății. De exemplu, utilizarea IA în domeniul asistenței medicale poate duce la o scădere a empatiei și a raționamentului uman. În plus, utilizarea IA generativă pentru activități creative ar putea înăbuși creativitatea umană și expresia emoțională. Interacțiunea excesivă cu sistemele de inteligență artificială ar putea duce, de asemenea, la un declin al comunicării între egali și al abilităților sociale. În timp ce IA poate fi benefică pentru automatizarea sarcinilor, există îngrijorări cu privire la impactul acesteia asupra inteligenței umane în general, a abilităților și a simțului comunității.

În plus, există pericole potențiale care ar putea duce la vătămări fizice ale oamenilor. De exemplu, dacă întreprinderile se bazează exclusiv pe predicțiile AI pentru programele de întreținere, fără alte verificări, ar putea duce la defecțiuni ale utilajelor care să dăuneze lucrătorilor. În domeniul sănătății, modelele de IA ar putea duce la diagnostice greșite.

Pe lângă vătămarea fizică, există modalități non-fizice prin care IA ar putea prezenta riscuri pentru oameni dacă nu este reglementată corespunzător. Acestea includ probleme legate de siguranța digitală, cum ar fi defăimarea sau calomnia, siguranța financiară, cum ar fi utilizarea abuzivă a IA în recomandări financiare sau verificări de credit, și preocupări legate de echitate legate de părtiniri în IA care duc la respingeri sau acceptări neloiale în diferite programe.Și, când ceva nu merge bine, cine ar trebui să fie tras la răspundere? Este AI în sine, dezvoltatorul care l-a creat, compania care l-a pus în uz sau este operatorul dacă a fost implicat un om?

* * *

În concluzie, deși inteligența artificială prezintă multe riscuri și amenințări, ea are, de asemenea, potențialul de a aduce beneficii majore societății și de a ne îmbunătăți viața. Este important să recunoaștem că, atunci când vine vorba de tehnologia inteligenței artificiale, lucrurile bune depășesc adesea pe cele rele. În următorul articol, vom discuta despre strategiile de atenuare a riscurilor asociate cu IA, asigurându-ne că putem valorifica pe deplin potențialul său de schimbare pozitivă

https://talkai.info/ro/blog/is_ai_dangerous/#google_vignette

///////////////////////////////////////////

Futurologii AVERTIZEAZĂ: Roboţii inteligenţi ar putea să elimine specia umană în mai puţin de 20 de ani!

Ideea maşinilor superinteligente care vor încerca să preia controlul asupra Pământului şi să elimine societatea umană, idee exploatată de altfel de o serie de filme SF precum „The Terminator” sau „The Matrix”, nu pare foarte departe de materializare conform unor oameni de ştiinţă care susţin că până în anul 2100 am putea ajunge să luptăm pentru supravieţuire împotriva maşinilor mai inteligente decât noi, informează LiveScience.com, citat de Agerpres…Unii futurologi consideră chiar că evenimentul denumit singularitate, punctul de la care inteligenţa artificială o poate egala şi apoi depăşi pe cea umană, ar putea să se producă peste doar 16 ani.

În cartea sa „The Singularity is Near: When Humans Transcend Biology”, futurologul Ray Kurzweil susţine că maşinile vor ajunge la fel de inteligente ca oamenii până în anul 2029, iar până în 2045 calculatoarele vor fi „de miliarde de ori mai puternice decât inteligenţa umană neajutată”. „Estimările mele nu s-au schimbat, dar poziţia consensuală a specialiştilor în AI s-a schimbat destul de mult, apropiindu-se de estimările mele”, a scris Kurzweil într-un mesaj e-mail pentru LiveScience.

Bill Hibbard, un specialist în calculatoare de la Universitatea din Wisconsin-Madison, nu este adeptul unor predicţii atât de apropiate, dar este la rândul său convins că AI-ul va ajunge la nivelul inteligenţei umane undeva în secolul XXI.

Alţii oameni de ştiinţă susţin că ne-am afla deja în toiul unui eveniment de tip singularitate. Oamenii au renunţat deja la multe sarcini care reveneau inteligenţei – cum ar fi abilitatea de a scrie de mână, de a naviga, de a memora anumite lucruri sau de a face calcule matematice, observă Joan Slonczewski, microbiolog la colegiul Kenyon şi autor al unei cărţi SF cu titlul „The Highest Frontier” (Tor Books, 2011). De la inventarea tiparului, oamenii au continuat să-şi redefinească inteligenţa şi să transfere din ce în ce mai multe sarcini asupra maşinilor. În prezent, chiar şi sarcini considerate până nu demult ca aparţinând de esenţa umanităţii, cum ar fi grija pentru bătrâni sau pentru bolnavi sunt preluate de roboţi concepuţi special.

„Întrebarea este dacă putem să evoluăm până ne scoatem singuri din existenţă, fiind înlocuiţi treptat de maşini? Şi cred că este o întrebare care rămâne deschisă”, susţine Slonczewski.

De fapt, o analogie interesantă pentru viitorul evolutiv al omenirii este cea legată de mitocondrii, „fabricile” de energie de la nivel celular. Mitocondriile erau la un moment dat organisme independente, dar cândva, de-a lungul firului evolutiv, o celulă ancestrală a înglobat aceste bacterii primitive iar apoi, de-a lungul timpului, aceste bacterii au lăsat celula să preia majoritatea funcţiilor pe care le îndeplineau singure, rămânând să producă exclusiv energie pentru celulă.

„Devenim treptat ca mitocondriile. Noi le oferim energie, noi le pornim, dar maşinile fac din ce în ce mai multe lucruri în locul nostru”, a mai subliniat Slonczewski pentru LiveScience.

https://jurnalul.ro/it/stiinta/futurologii-avertizeaza-robotii-inteligenti-ar-putea-sa-elimine-specia-umana-in-mai-putin-de-20-de-ani-642688.html

/////////////////////////////////////////

Cunoașterea înseamnă Putere

Titlul acestui subcapitol incepe cu un aforism a lui Francis Bacon, despre care multi afirma ca ar fi adevaratul Shakespeare, opinie impartasita si de autorul acestor randuri. Motivul pentru care F. Bacon a trebuit sa isi publice opera literara sub un pseudonim ce poarta numele gradinarului sau il reprezinta faptul, ca potrivit prejudecatilor vremurilor sale un lord nu se putea apleca asupra scrierilor destinate maselor, adica vulgului, ci doar a scrierilor filozofice si asupra intelepciunii. Si atunci, ca si acum, stiinta oficiala si intelepciunea erau privite cu infinit mai mult respect decat actul creator individual. Liderii acestei lumi au stiut intotdeauna ceea ce a spus F. Bacon despre Cunoastere si tocmai de aceea si-au luat toate masurile de siguranta pentru a-si prezerva Puterea, ocultand, virusand, blocand accesul la acele adevaruri, care ar fi premis oamenilor sa se dezvolte liber si sa devina proprii lor stapani, facand din Cunoastere flacara ce intretine vie puterea creatoare. Prin ocultare puterea a dorit sa isi prezerve exclusivitatea beneficiilor, privilegiilor si instrumentelor pe care i le conferea Cunoasterea. Prin virusarea mesajelor Cunoasterii puterea a incercat sa deturneze forta creatoare a cunoasterii spre scopuri distructive si manipulatoare. Atunci cand totusi unii membrii ai societatii s-au apropiat de adevaruri ale cunoasterii, puterea nu a ezitat nici o clipa sa-i anihileze pe acestia, in acest sens avem exemple de la Socrate la Isus, de la Galilei la Nostradamus, de la Kenedy la Assange cu totii trebuind sa parcurga „golgota” celor care au dorit sa daruiasca omenirii Cunoasterea, precum a daurit Prometeu, oamenilor focul.

Printre primele procedee folosite in acest scop se numara si introducerea gramaticii si a ortografiei, conventii de dansii inventate, avand in vedere ca primele scrieri au fost facute fara nicio regula ortografica sau gramaticala. Nu ne referim aici doar la hieroglifele egiptene sau scrierea sanscrita, in care simbolurile reprezentau idei, nu cuvinte, ci nu litere. Oricine a pirivit o icoana cu o pagina din Evangelii, scrisa in greaca veche, a constatat ca ea era scrisa doar cu litere mari, fara a exista semne de punctuatie intre cuvinte, ci doar o insiruire continua de litere. (In acest scop tinem sa va informam un lucru foarte important si anume ca site-ul Mult PreaArestatului Vanghelie este „e-vanghelie.rrom”.) Lasand gluma la o parte, ca e pe gustate, este de subliniat, ca prima scriere a Bibliei in cuvinte despartite prin semne ortografice a fost facuta de episcopul englez James in 1795, dupa ce imparatul Constantin al Bizantului, incepand din secolul al IV-lea si apoi o serie de Concilii ale Vaticanului, au exclus din continutul Bibliei o serie de Evanghelii si alte scrieri si au impus interpretari ridicate la rang de lege. Asa cum spunea Paulo Coelho, in spatiul dintre randuri si cuvinte, atat diavolul cat si omul isi pot scrie propria versiune a povestii sau „propria Evanghelie”. Parafrazandu-l pe P. Coelho, vom spune ca acelasi lucru se produce si cu spatiul dintre sunete si cuvintele rostite, dar nu si in spatiul dintre notele muzicale. Si pentru ca veni vorba de P. Coelho, nu putem sa nu observam ca talentatul sau traducator in limba romana, domnul Paul Cuila, fie acesta pseudonim sau nume adevarat, a comis o faradelege, manipuland semantica cuvantului si traducand „a concerta” cu „a conspira”, care nu doar ca nu sunt sinonime , ci sunt de-a dreptul antonime.

cunoastrere-putere2

Daca este eroare, traducatorul merita iertare, dupa erata de rigoare. Insa daca e premeditare, nu vom avea pic de iertare, si-l vom unge cu huila, numindu-l Paul Coila. Iar daca va continua, si numele i-l vom anagrama. Dogmele religioase si stiintifice au fost santificate, iar cine a incercat sa le puna in discutie a fost excomunicat sau ars pe rugurile puterii. Insa cele mai subtile forme de control ale Cunoasterii, pana la inventarea imaginilor subliminale si descoperirea puterii atacurilor pshihotronice, au fost virusarea semanticii cuvantului si schimbarea sensului originar al acestuia. Sa nu uitam metafora biblica care ne spune ca „La inceput a fost Cuvantul”. Prin aceasta tehnica se distorsiona vibratia cuvantului fata de vibratia gandului, pe care il reprezenta. Erwin Laszlo este unul dintre primii autori, care au acordat o atentie importanta acestui aspect, fapt urmat si de noi in cartile si scrierile noastre, tocmai pentru ca am inteles cat de devastatoare este aceasta virusare. Se spune ca este mai buna o decizie gresita decat doua decizii corecte, dar contradictorii. Astfel, mai bine sa nu iti exprimi in cuvinte virusate gandurile, oricat de pozitive ar fi ele, decat sa o faci in cuvinte care au o alta vibratie, deci o alta informatie, decat gandurile. Un gand negativ, dar neexprimat, in cuvinte virusate, va produce infinit mai putin rau, decat un cuvant pozitiv exprimat in cuvinte virusate. Acesta afirmatie se explica prin faptul ca in Univers totul este vibratie, iar doua vibratii contardictorii se vor anihila reciproc, pe cand doua vibratii armonice vor rezona, contopindu-se intr-o vibratie mai inalta decat suma vibratiilor armonice.

Cu titlu exemplificativ aratam, ca in greaca veche cuvantul „haos” denumea ordinea cosmica, iar in vorbirea comuna acest cuvant defineste dezordinea. Deasemenea, in aceiasi limba „logosul” definea Ratiunea lui Dumnezeu, pe cand in limbile curente defineste logica umana. Mai mult, o problema majora pe care o aduce vorbirea, este ca incearca sa exprime mii de miliarde de ganduri si idei in doar 20-30 de mii de cuvinte, cat este de regula fondul lexical al unei limbi, fond din care in vorbirea curenta se foloseste doar cca. 10%. Daca pornim de la ideea ca limbajul este o conventie umana, deci un fenomen subiectiv, si ca ideile si gandurile se nasc sub forma de „pachete”, este evident ca transpunerea acestor „pachete” in cuvinte, propozitii si fraze, poarta nu doar amprenta subiectivitatii limbajului, dar lasa loc si la interpretari, virusari si distorsionari a measajului transmis. Sa nu uitam de asemenea ca, nici Moise, Krishna, Isus sau Mohamed nu si-au scris propriile lor „filozofii”, acestea fiind scrise dupa decenii sau secole, dupa ce ele au fost expuse si ca, la fel precum istoricii, fiecare „scrib” isi lasa amprenta conceptiei si subiectivitatii sale, asupra a ceea ce scrie. Arheologii n-au descoperit inca tablele de piatra, pe care legendele biblice spun, ca Yahve i-ar fi „sculptat” lui Moise Cele zece porunci. Daca luam de bun mesajul biblic, fie el si metaforic, jumatate din poruncile lui Yahve ar fi fost distruse de iudeii, care probabil considerau, ca e greu si de numarat pana la zece, daramite sa respecti douazeci de porunci.

Tehnicile de transmitere a mesajelor subliminale si a atacurilor psihotronice il transforma pe om, nu doar intr-un dependent de manipulatori, dar si intr-o victima ignoranta, incapabila sa-si foloseasca in mod liber puterea sa creatoare. Mesajele subliminale din filme, reclame sau alte emisiuni ne transorma in niste biete reflexe Pavlov, a caror gandire „latra” precum dispun manipulatorii. In scrierile noastre acordam acestui aspect o atentie deosebita, considerand ca in evolutia omenirii acest aspect o are importanta infinit mai mare decat metafora daruirii focului de catre Prometeu oamenilor. Demeresul nostru tinteste redarea puterii latente a fiecarui individ, care sa ii permita sa-si manifeste potentialul creator, demn de un fiu al Divinitatii ce este. Oportunitatile universale aduc aceasta omenire in pragul unui salt sau a unei prabusiri de lungimi egale pe scara Evolutiei, respectiv de 26.000 ani. Din fericire ciclurile universale favorizeaza saltul si asa cum a spus Paulo Coelho, pentru cei care vor alege cu incredere si fermitate acest lucru, intreg Univresul va concerta sinergic la realizarea legendelor lor personale, viselor si aspiratiilor lor. Si cum cel mai bun sfat este exemplul propriu, noi vom crea modele de urmat si formule de reusita, ce par a tine de domeniul magiei. Noi nu va propunem decat ceea ce alegem noi insine si ceea ce propunem fiilor si celor dragi noua. Insa nu vom incerca sa convingem pe nimeni, dar va vom aminti mereu ca nimeni nu are nicio putere asupra voastra, daca scutul increderii voastre nu este fisurat de spaime, indoieli, ura, furii, atasamente si in general orice emotii negative.

Liberul arbitru este Principiul Suprem al Existentei, insa el se traduce prin proverbul popular „Dumnezeu iti da, dar nu iti pune si in traista”. Aceasta insemna, ca fiecare suntem rezultatul propriilor alegeri si vom deveni ceea ce alegem acum. Avem perspective diferite asupra lumii, dar tocmai aceasta ne confera unicitatea in procesul de cunoastere. Cine reuseste sa isi transforme in mod consitent subconstientul intr-o „Lampa a lui Aladdin”, va deveni stapanul Tezaurului Cunoasterii. Fiecare contribuim la acest tezaur intr-o masura mai mica sau mai mare, insa el ne sta la dispozitie in integralitatea sa. Asa cum pentru creier realitatea nu este decat o fotografie, pentru Cunoastere, Cronica Akasha este un film a carui „premiera” a avut loc demult. Aceasta insemna, ca daca noi am aflat ceva, inseamna ca si tu poti cunoaste acel ceva, precum principiul celei de-a o suta maimute, ca tot pretind darwinistii ca ne-am trage din ele. Omul ca parte a Hologramei Creatiei nu face decat sa o reflecte in intregime, reflectandu-se totodata pe sine.

cunoastrere-putere3

Unicitatea fiecaruia din noi rezulta si din faptul demonstrat stiintific, ca daca o parte este decupata din intreg, celelate parti a intregului nu vor mai reflecta partea decupata. Asta inseamna ca fiecare parte a intregului este centrul sau, ce-l reflecta integral si ca intregul nu ar mai fi intreg fara una din parti. Daca Evolutia este un sport individual, tine de domeniu evidentei, ca procesul cunoasterii este un sport colectiv. Am putea concluziona, ca Principiul Cunoasterii este „unul pentru toti si toti pentru unul”. Sa nu confundam insa Cunosterea cu stiinta, pentru ca a cunoste nu insemana a sti, ci a intelege, iar a intelege insemamna sa simti ce stii. Principalele cai ale Cunoasterii sunt experienta, revelatia, intuitia, visele, telepatia, credinta, stiinta, filozofia si intelepciunea. Dintre toate acestea experienta nascuta din experimentare reprezinta singura cale ce dispune de unicul instrument al Cunoasterii. Exista mai multe Principii Existentiale, care iti guverneaza existenta si iti pot usura viata, principii pe care vi le vom expune intr-un articol separat, necesitand o abordare si o atentie speciala. Ne plangem adesea ca nu putem progresa in Cunoastere deoarece uitam, insa uitarea nu este decat „luarea crucii” propriei noastre karme.

Manipulatorii ne-au indus ideea ca suntem responsabili pentru pacatul originar si neputinciosi in fata Universului, ceea ce nu este decat hipnoza sarpelui malefic, care incearca sa-l duca pe om intr-o stare de transa, in care poate fi usor si total controlat. Incendierea de doua ori a Bibliotecii din Alexandria, distrugerea scrierilor sacre si mai ales ascunderea secretelor „Marilor Temple ale Cunoasterii”, nu sunt decat cateva din metodele prin care stapanii acestei lumi au incercat sa tina omenirea in ignoranta, pentru a o putea supune si folosi. Nu ne putem folosi inca decat 5% din capacitatea creierului si nu putem accesa decat tot cam pe atat din informatia stocata in ADN-ul nostru. Insa aceasta stare de fapt nu este decat consecinta nivelului evolutiei noastre. Dar nu trebuie sa uitam ca nimic nu se pierde, totul se conserva si se depoziteaza in Cronica Akasha, pe care mai curand sau mai traziu o vom accesa cu totii in integralitatea sa, imbogatind-o cu fiecare experienta noua a noastra. Sa nu uitam ca a sti insemna suficienta, iar a intelege este suficient. Libertatea de a alege presupune si responsabilitatea asumarii consecintelor alegerii facute sau altfel spus „Crezi ce vrei, dar ai grija ce crezi!”

Defasurarea evenimentelor intr-un ritm tot mai accelerat si inertia rutiniera in care este angrenata aproape intreaga omenire, ca o turma, vor crea presiuni asupra alegerilor fiecaruia, presiuni greu de gestionat. Desi intreaga omenire ar trebui sa constituie un organism, alegerile unuia nu pot conditiona sau influenta alegerile celorlalti, altfel spus, cei ce se consoleaza cu ieea ca „las ca stim noi mai bine” sau ca „asa face majoritatea lumii”, vor trebui sa suporte consecintele acestor alegeri. Universul nu are rabdare pentru ezitarile sau asteptarile fiecaruia, el vazandu-si de drum, asa cum isi vede valul unui ocean. Doar cine alege sa „calareasca” acest val, va ajunge la tarm, la limanul unei Lumi mai Bune. Aceasta lume nu asteapta nici s-o construim noi, nici s-o populam, caci ea este locuita deja de fiinte mai evoluate decat noi, iar evolutia lor superioara se bazeaza pe o Cunoastere superioara. Acum, la trecerea dintre lumi, acele spirite mai evoluate ne transmit prin revelatie, intuitie, vise, experiente si intamplari, mesaje care ne permit apoi sa gasim cheia care ne deschide poarta spre o Lume mai Buna. Daca avem puterea de a cauta firul rosu, care strabate scrierile antice si contemporane, descoperirile stiintei, teologiile si filozofiile, vom putea descoperi si sensul Evolutiei si mijloacele prin care putem tine pasul cu ritmul ei tot mai accelerat. Nimeni nu se poate ascunde dupa ideea ignorantei sau a neputintei, pentru ca Evolutia nu cere nimanui decat ceea ce poate. Daca fiecare face ceea ce el poate, atunci Universul va face tot ce este necesar pentru evolutia celui care a ales acest lucru.

Desi, de peste cinci decenii primim mesaje in acest sens, majoritatea dintre noi se lasa angrenata in banalul cotidian, inrobita de sentimentul responsabilitatii si de rutina zilnica, ci doar cate un Noe isi pregateste Arca pentru Marele Salt. Citand din Ramayana va vom spune fiecaruia „Te voi invata salturile pentru a nu pierde timp.” Ramanand la metafora lui Noe, este de remarcat faptul, ca cei ce isi construiesc propria Arca, nu pot lua in ea decat un numar mic de apropiati, spatiul cel mai mare fiind afectat speciilor inferioare. Altfel spus Evolutia nu este o afacere de familie si nici un sport de echipa, ci un sport individual. Insa acest sport nu inseamna competitie, ci autodepasire, ca modalitate de autodevenire. Atunci cand competitiei ii ia locul competenta, atunci alegerile devin constiente, respectiv libere si responsabile. De fapt Marele Salt nu insemna decat intoarcerea Omului „Acasa”, in Nivelul Vibrational IV sau Regnul umanitatii, ultimul din regnurile specifice materialitatii, deorece in acesata lume a Nivelului Vibrational III, sintagama „omul-mamifer superior”, atribuie calificativul „superior” mamiferului, nu omului. Se spune ca omul este un animal social, insa noi afirmam ca este un animal intelectual, deoarece turma sau haita pot fi definite cu exigente minime drept moduri de organizare societare. Pentru cei ce nu mai au timpul si puterea sa studieze si sa inteleaga mesajele uriaselor transformari planetare iminente, exista o salvare si anume, sa isi urmeze fii, fiinte angelice venite sa lumineze calea ratacirii noastre. Din pacate multi dintre noi, deveniti robii vanitatii si a materialitatii, nu numai ca nu urmeaza ingerii din familia lor spirituala pe Calea Intoarecerii lor Acasa, dar ii tarasc cu aroganta suficienta si tenacitate demna de o cauza mai buna, in propriul Infern. Afirmatiile noastre nu se constituie intr-o promisiune, caci faptele noastre devin manifestari ale certitudinii, iar Realitatea concerteaza sinergic cu noi in implinirea acestor alegeri. Este loc pentru toti sub Soare, dar nu putem determina pe nimeni sa se elibereze din spaimele propriului intuneric.

http://www.janvonneckerman.ro/prezentare-si-perspective/cunoasterea/

///////////////////////////////////////////

Alexandr Soljenițîn (1), de Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio

„De la o insulă la alta ale Arhipelagului se întind şuviţele vieţilor de oameni) (Alexandr Soljeniţîn)

Alexandr Soljenitîn – Arhipelagul Gulag – două fenomene fundamentale de dimensiuni monumentale care au electrizat lumea de la un capăt la altul prin măreţia unui OM genial şi prin atotcuprinzătoarea sa lucrare de reper şi de excepţie.

Arhipelagul Gulag – o puzderie de insule împletite cu o puzderie de vieţi deportate într-o Mare Dramatică de ordinul milioanelor de oameni nevinovaţi.

Bravul intelectual şi tânărul ofiţer sovietic Alexandr Soljeniţîn a ajuns în plină tinereţe la răscrucea destinului său, când viaţa i s-a frânt în malaxorul temniţelor, lagărelor, exilurilor, deportărilor staliniste, dar prin suferinţa asumată peste care s-a pogorât Harul Duhului Sfânt al dreptei credinţe, a fost hărăzit de Bunul Dumnezeu cu taina creaţiei literare concentraţionare, fiind înzestrat şi cu o memorie prodigioasă.

Curajul de a scrie în memoria sa fantastică era singurul risc sigur într-o totală nesiguranţă, într-o supraveghere continuă, într-un amestec de percheziţii des repetate, adăugând apoi exerciţiul, efortul psihic de a memora cele scrise folosindu-se şi de tehnicile ingenioase pe care i le născocea adhoc mintea sa ageră.

Graba autorului de a scrie se însoţea cu ezitarea, începerea cu renunţarea. Devastarea şi confiscarea arhivei personale au avut şi ele contribuţia lor nefastă, dar faptul că Dumnezeu îl predestinase pentru acea lucrare monumentală şi încurajarea numeroaselor scrisori primite de la mulţi deţinuţi din ţară, l-au convins că este datoria sa sacră de a arăta lumii adevărul despre grozăviile Arhipelagului Gulag.

Soarele binecuvântării s-a pogorât şi peste cealaltă prigoană, cea a Exilului, învăluindu-l în aurora sa boreală, limpezindu-i şi urnindu-i creaţia finalizării Cărţii în acel an memorabil 1967, de două ori jubiliar: 50 de ani de la revoluţia din Octombrie, 1917, care a creat Arhipelagul şi 100 de ani de la inventarea sârmei ghimpate,1867.

Motivaţia scrierii Arhipelagului Gulag şi conotaţia pesimistă a autorului

„Şi dacă scriu această carte, o fac numai din conştiinţa unei datorii – pentru că în mâinile mele s-au acumulat prea multe relatări şi amintiri, pe care nu le pot lăsa să se piardă. Nu sper să o văd cu proprii mei ochi tipărită pe undeva; nu trag prea mare nădejde că va fi citită de cei care au izbutit să-şi extragă scheletele din Arhipelag; nu cred defel că ea va apuca să explice adevărul istoriei noastre într-un moment când încă se va mai putea drege ceva. Chiar în toiul muncii asupra acestei cărţi, am avut parte de cea mai teribilă zguduire din viaţa mea: dragonul s-a arătat pentru o clipă, trecându-şi limba roşie şi zgunţuroasă peste romanul pe care îl scrisesem (Primul cerc, în 1965), peste alte câteva lucruri mai vechi şi retrăgându-se apoi, pentru o vreme, după perdea. Dar eu îi aud răsuflarea şi ştiu că are colţii aţintiţi către gâtlejul meu, numai că încă nu s-au împlinit toate soroacele. Şi cu sufletul răvăşit, mă căznesc să închei acest studiu, pentru ca măcar el să scape de colţii dragonului. În zilele când Şolohov, care a încetat de mult să mai fie un scriitor, părăsea ţara scriitorilor martirizaţi şi arestaţi pentru a merge să-şi primească premiul Nobel, eu căutam un adăpost în care să scap de copoi, câştigând, pentru pana mea clandestină şi gâfâită, timp ca să termin această carte” (Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag, vol. II, trad. Ion Covaci, Ed. Univers, Bucureşti – 2008, p. 161).

La apelul, ruga şi strigătul autorului, adresate supravieţuitorilor şi cunoscătorilor vieţii de lagăr, de a scrie „lângă această carte un comentariu”, am răspuns şi eu, care vin din afara temniţelor, lagărelor, deportărilor, exilului, dar sunt un cercetător asiduu care, a şi publicat secvenţe şi capitole a diverselor biografii din Gulagul românesc, din sistemul concentraţionar al României Penitenciare, din Noul Sinaxar al Eroilor-Martirilor-Mucenicilor-Mărturisitorilor-Cuvioşilor şi Sfinţilor dacoromâni.Aşadar, este o mare onoare să mă alături apologeţilor marelui scriitor şi savant rus Alexandr Soljeniţîn, care prin Lucrarea – Sinteză, Arhipelagul Gulag începută în închisoare în anul 1958, finalizată în anul 1968 în exil şi publicată imediat după circumstanţele tragice din luna August-1973, când GB-ul i-a confiscat o variantă secundară (YMCA-Press, Paris, dec. 1973), culminând cu expulzarea din URSS a ilustrului temerar prigonit în Gulag.

Eroul-scriitor a reuşit să-i înfrângă zdrobitor pe Stalin, Beria, Iagoda şi întregul lor sistem represiv, CEKA, GB, GPU, KGB, NKVD etc.

Arhipelagul Gulag – Insula Kolîma, un pol al gheţii, al gerului, al încremenirii, peste care s-a prăvălit polul sistemului sovietic stalinist, polul represiv al cruzimii, al ferocităţii, al ciopârţirii, al mutilării, al foametei, al mizeriei, al uciderii, al barbariei.

Revoluţia proletară bolşevică, după sângeroasa victorie prin instaurarea comunismului peste fosta Rusie ţaristă s-a transformat într-o teroare roșie care a bântuit şi sfâşiat vreme de multe decenii arestând şi omorând milioane de oameni.

„Timp de câteva decenii, arestările politice se caracterizau prin faptul că erau ridicaţi oameni absolut nevinovaţi şi, în felul acesta, nepregătiţi să opună nici un fel de rezistenţă” (Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag 1918-1956, vol.I, trad. Nicolae Iliescu, Ed. Univers, Bucureşti-2008, p. 19).

Autorul celebrei lucrări, se poate spune o capodoperă a literaturii concentraţionare, el însuşi, unul dintre zecile de milioane de oameni nevinovaţi, arestat politic, care a avut şansa să supravieţuiască, dar şi Darul să elaboreze această Odisee a prigoanei, în 3 volume, însumând 1623 de pagini, aproape cât… dimensiunile unui Arhipelag.

Înzestrat cu o memorie fenomenală, cu o rară predispoziţie de creaţie, dar şi cu o intuiţie de sinteză a evenimentelor care au covârşit marea dramă a Gulagului, Alexandrî Soljeniţîn a surprins răul în totalitatea şi diversitatea ideologiei atee, din care s-a întrupat doctrina comunistă, care a creat regimul de exterminare a binelui, în primul rând al propriului său popor, urmat de distrugerea celorlalte naţiuni supuse ..Vina-nevinei generale în U.R.S.S. izvora din orice: din vorbire ori tăcere, din surâs sau încruntare, din mers sau şedere, din privirea semeaţă sau plecată, din gândul alungat sau rostit, din gândire ori negândire, din părere de rău sau de bine, din plâns ori oftat, din vis sau doar din speranță, din foame ori sete, din adăpostire sau nedenunţare, din privire la stânga sau la dreapta, din… din…din tot şi din toate.

Având în faţă radiografia vinei-nevinei generale a naţiunii sale, Alexandr Soljeniţîn a reconstituit-o într-un ciclu tulburător, revărsat aprig ca o Cascadă a valurilor.

Valul prigoanei împotriva Bisericii s-a urnit în 1918, când, „au început să scoată şi să arunce moaştele sfinţilor şi să confişte odoarele bisericeşti. În apărarea bisericilor şi mânăstirilor devastate au izbucnit răzmeriţe populare… În 1922 Comisia Extraordinară pentru combaterea contrarevoluţiei a decis revoluţia ecleziastică… A fost arestat patriarhul Tihon şi s-au organizat două procese răsunătoare, urmate de execuţii prin împuşcare: cel de la Moscova – al difuzorilor proclamaţiei patriarhului, cel de la Petrograd – al mitropolitului Veniamin, care împiedica transferarea puterii ecleziastice restauratorilor «Bisericii vii». În gubernii şi judeţe, din loc în loc au fost arestaţi mitropoliţi şi arhierei, protoierei, călugări, diaconi, călugăriţe. Erau întemniţaţi toţi cei care nu prestau jurământ curentului novator al «Bisericii vii»…

În «procesul clericilor» erau judecaţi preoţi, dascăli şi enoriaşi activi. Patriarhul Tihon în proclamaţia către Sovnarkom din octombrie 1918, amintea că nu există libertate de propăvăduire, fiindcă, «mulţi dintre propăvăduitorii cutezători ai bisericii au plătit cu sânge de mucenici… Sunt executaţi episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe fără nici o vină, acuzaţi în bloc de atitudine contrarevoluţionară»… Comisariatul Poporului pentru Justiţie a emis la 25 august 1920, circulara privind lichidarea, în general a tuturor moaştelor sfinte, pentru că ele, anume, obstrucţionează înaintarea noastră spre o nouă şi mai dreaptă societate” (ibid, p. 39, 274-275).

În Procesul Ecleziastic de la Moscova (26 Aprilie – 7 Mai 1922), au fost învinuiţi 17 acuzaţi, protoierei şi mireni privind răspândirea manifestului patriarhal. Patriarhul Tihon, citat ca martor a învinuit reprezentanţii Puterii Sovietice – VŢIK de hoţie sfântă, blasfemie, folosind cuvântul Sviatotatstvo, compus din sviato-sfânt şi tat’-hoţ. Din cei 17 acuzaţi, 11 au fost condamnaţi la moarte, dar executaţi 5. La o săptămână, 14 Mai a fost destituit şi arestat patriarhul, închis la Mănăstirea Donskoi.În Procesul Ecleziastic de la Petrograd (9 Iunie-5 Iulie 1922), au fost aduşi zeci de oameni, profesori de teologie, de drept bisericesc, arhimandriţi, preoţi, mireni, în frunte cu mitropolitul Veniamin. Acuzatorii s-au întrecut pe sine pledând pentru sacrificarea vinovaţilor. Smirnov a cerut „şaisprezece capete”, iar Krasikov, milosârdul a exclamat: „Întreaga biserică ortodoxă constituie o organizaţie contrarevoluţionară. De fapt, toată Biserica ar trebui întemniţată!” (p. 296).Tribunalul a condamnat 10 inculpaţi la moarte. Au fost împuşcaţi 4 nevinovaţi, mitropolitul Veniamin, arhimandritul Serghi, exmembru al Dumei de Stat, I.P. Noviţki, profesor de drept şi Kovşarov, avocat, în noaptea de 12/ 13 August 1922. Avocatul mitropolitului, S.I. Gurovici, a scăpat ca prin minune, după pledoaria sa: „Nu există probe de vinovăţie, nu există fapte, nu există motiv de acuzare… Ce va spune istoria? Criteriul principal (să hrănească Biserica oamenii înfometaţi de pe Volga. Patriarhul a fost de acord cu ofrande benevole, nu cu odoare confiscate), subliniat chiar de dumneavoastră, era beneficiul Puterii Sovietice. Dar să nu uitaţi că pe sângele mucenicilor creşte Biserica!” (idem).

În sprijinul creşterii Bisericii Ortodoxe şi-a dat acordul deplin primul CĂLĂU al poporului rus şi a celorlalte popoare creştine, diabolicul Lenin, în formularea sa către comisarul poporului pentru justiţie:– „Tovarăşe Kurski! Trebuie lărgită aria de aplicare a pedepsei cu moartea!”

Cu salutări comuniste,

Lenin. (Lenin, Sobranie socinenii (Opere), ed. a 5-a, vol. 45, p. 190).

Procesul Eserilor (8 Iunie-7 August 1922) – Partidul socialiştilor-revoluţionari (1901-1923), al doilea partid care a contribuit la prăbuşirea monarhiei ţariste, acuzaţi de confraţii bolşevici de înaltă trădare din anii 1917-1918. Ieri revoluţionari, azi spioni!Valul anilor 1929-1930, „mare cât fluviul Obi, care a târât în tundră şi în taiga vreo cinsprezece milioane de ţărani (poate şi mai mulţi)… Acest val a curs, a fost absorbit de pământurile veşnic îngheţate” (ibid., p. 29).

Procesul „Partidului Industrial” (25 Noiembrie – 7 Decembrie 1930) a atins proiectul măreţ de a aduce întreaga industrie a ţării pe banca acuzaţiilor, aşa cum prevedea directiva marelui călău. „Totul este rău. Rău este da şi rău este nu. Rău înainte, rău înapoi. Dacă s-au grăbit, este o grabă diversionistă, nu s-au grăbit – zădărnicire diversionistă a ritmului. Au dezvoltat o ramură cu prudenţă – întârziere intenţionată, sabotaj; s-au supus unor salturi capricioase înainte – disproporţie diversionistă. Reparaţii, îmbunătăţiri, investiţii capitale – imobilizarea capitalurilor, utilizarea echipamentului până la uzură – diversiune.” (mai vreţi ş.a.?) (p. 322)

Fără a se fi făcut vinovat de ceva, inginerul este vinovat de toate!

Inteligenţa genială debordantă, cultura profundă, ascuţimea spiritului, inspiraţia harică a prigonitului-persecutat Alexandr Soljeniţîn îi provoacă fulgerătoare imagini ce transmit momente de analiză, criterii de sinteză, similitudini între o operă clasică cu răsunet şi realitatea dramelor pe care le-a trăit tragic zi de zi, noapte de noapte.În vremea aceea în U.R.S.S. existau cca. treizeci-patruzeci de mii de ingineri. Partidul industrial nu a fost constituit formal. Numărătoarea era deci, dificilă. „Ramzin va numi 2000 de membri. Iar unde sunt două, vor aresta şi cinci. Deci, fiecare al şaptelea se arestează, cei şase vor fi speriaţi. Oare unde am mai văzut asta? Da, iată unde: în Aida. Radames este condus la război, orchestra bubuie, opt războinici cu coifuri şi lănci, iar două mii sunt pictaţi pe pânza din fundal. Aşa este şi Partidul industrial” (op. cit., p. 325) Valul anilor 1944-1946, „mare cât fluviul Enisei: prin conductele de scurgere au fost proscrise naţiuni întregi, apoi milioane şi milioane de oameni care au trăit (tot din vina noastră!) în captivitate, deportaţi în Germania” (idem).

„Pretutindeni erau arestaţi ofiţerii. În felul acesta populaţiile au fost scuturate, reduse la tăcere, rămânând fără potenţiali conducători ai rezistenţei” (ibid., p. 71).

S-a întâmplat o mare nenorocire când nemţii au înconjurat rapid în anul 1941, oraşul Taganrog. În gară se aflau înţesate vagoanele de marfă cu deţinuţi pentru deportare, punând în grea cumpănă autorităţile sovietice. Să-i elibereze? Sau să-i predea nemţilor. Au ales varianta cea mai bolşevică. „Au tras niste cisterne cu ţiţei, au stropit vagoanele şi pe urmă le-au dat foc. Toţi au ars de vii.” (ibid., p. 72)

Valul încercuiţilor 1941

Din marele şir al ostaşilor sovietici încercuiţi de nemţi, după multă chibzuială a NKVD-ului, după dese interogatorii încrucişate au ales primul val de trădători ai patriei, condamnaţi în baza art. 58-1b, la 10 ani şi lângă el valul cu cei vinovaţi de retragere, completat apoi cu garnitura valului generalilor.Victoria de lângă Moscova a generat şi ea girul ei, valul moscoviţilor, acuzaţi de părtinire cu inamicul, prin faptul că nu au fugit din calea nemţilor. Adevărul este că populaţia sovietică în mare parte era pregătită să fraternizeze cu ocupantul eliberator de sub tirania stalinistă. Dar germanii s-au comportat realmente ca nişte barbari cu populaţia băştinaşă, tratându-i ca pe nişte sclavi. Astfel, că în loc să le devină aliaţi, au devenit adversarii care au hotărât soarta germanilor şi a aliaţilor lor.Eşecul de lângă Kerci a adus 120.000 de prizonieri, iar cel de la Harkov („şi mai mulţi”) formând valul de ofiţeri şi soldaţi, urmat de valurile care veneau în Gulag din afară, „valul de multe milioane din teritoriile ocupate şi din Europa, precum „civilii care au trăit sub ocupaţia nemţilor sau la nemţi”, 10 ani, art. 58-1a şi „militarii care au fost prizonieri”, 10 ani, art. 58-1b, continuate cu valul naţionalităţilor, valul criminalilor de război germani, valul emigranţilor din Manciuria, valul vlasoviştilor, ai generalului Vlasov* şi cazacii lui Krasnov*.Andrei Andreevici Vlasov s-a născut în familia unui ţăran din gubernia Nijni-Novgorod, în anul 1900. A absolvit şcoala teologică din aceeaşi localitate, iar în primăvara lui 1919 a fost mobilizat pe front în Armata Roşie, ajungând comandant de pluton şi luptând împotriva forţelor generalului Denikin, lider principal al armatei albgardiste. La sfârşitul războiului civil era comandant de campanie, rămânând în armată. În 1928 a absolvit cursurile „Vîstrel”, lucrând ca ofiţer de stat major. În anul 1930 devine membru al partidului comunist, ajungând în 1938, comandant de regiment şi consilier militar în China. În 1939 a urcat la funcţia de comandant de divizie, iar în 1940 ajunge general-maior, făcând din cea mai slabă unitate, Divizia 99 Infanterie, cea mai avansată, premiată cu „Steaua roşie”. La începutul celui de-al doilea război mondial recucereşte Przemyslul, ajungând comandantul armatei a 37-a.Străpunge încercuirea de la Kiev, iar Stalin inspirat i-a încredinţat armata a 20-a, devenind al patrălea mare comandant, după Jukov, Leliuşeuko şi Kuzneţov, care au salvat Moscova. Steaua i-a apus însă, când a luat armata a 2-a de şoc chiar în blocada de la Leningrad. Nerepetând sacrificiul generalului de cavalerie A. V. Samsonov (1859-1914), care înfrânt de armata Prusiei s-a sinucis, Vlasov cu rămăşiţele armatei sale a mai rezistat prin mlaştini şi păduri în zona râului Siversskaia, până la 12 Iunie 1942, când s-a predat germanilor.

Vlasov a ajuns în lagărul de la Vinniţa, destinat ofiţerilor superiori. Acolo împreună cu colonelul Boiarski, comandantul diviziei a 41-a de gardă, a redactat un raport în care arăta că majoritatea populaţiei şi a armatei sovietice „ar saluta răsturnarea guvernului sovietic dacă Germania ar recunoaşte noua Rusie ca egală.”(ibid., p. 207).

Generalul Vlasov a devenit astfel iniţiatorul creării ROA – Armata rusă de eliberare, reuşind să capteze moral câteva sute de mii de susţinători voluntari răspândiţi prin unităţile germane. Exista şi o altă armată creată în regiunea autonomă Briansk, la Lokot, de circa 20.000 de oameni sub flamura Icoanei Sfântul Gheorghe Biruitorul, numită RONA – Armata populară rusă de eliberare. Cele două armate n-au fuzionat fiindcă nu au fost sprijinite de germani, deşi Armata română condusă de Mareşalul Ion Antonescu ar fi dorit acest lucru. Mulţi militari germani cu vederi dincolo de front au încercat să convingă autorităţile hitleriste de imperativul unei alianţe germano-ruse. Dar, «Alea iacta est» (Zarurile au fost aruncate!)

Insurgenţii aveau regulament, aveau ecuson cu însemnele Sf. Apostol Andrei pe mânecă, ce trebuia să fie aplicat pe uniforma germană. Urma doar denumirea şi marşul triumfal al marii armate aliate, dar orgoliosul şi ambiţiosul dictator şi feldmareşalul său Keitel l-au izolat pe Vlasov, vrând doar colonizarea sovieticilor.„Se scurgeau ultimile luni când milioane de oameni sovietici rămâneau încă în afara puterii lui Stalin, încă mai puteau să ia arma în mână ca să pornească împotriva robiei bolşevice şi erau în stare să-şi orânduiască viaţa independentă, însă conducerea germană nu a lăsat nici o îndoială: tocmai la 8 iunie 1943, înainte de bătălia de la Kursk-Oriol, Hitler a confirmat că armata rusă independentă nu va fi creată niciodată şi că ruşii îi sunt necesari Germaniei doar ca muncitori. Hitler nu pricepea că unica posibilitate istorică de a răsturna regimul comunist consta în acţiunea populaţiei însăşi, răzvrătirea poporului vlăguit” (ibid., p. 210).

Hitler nu dorea renaşterea Rusiei şi deci, nu a mers pe calea victoriei alături de noua Armată Albă, iar Himler şi-a dat acordul de principiu pentru crearea ROA, abia în Septembrie 1944, tărăgănând însă până la 28 Aprilie 1945, când totul pentru Germania era deja dezastru. Furerhul a avut o înfrângere catastrofală pe deplin meritată!

Ca o ironie a sorţii prima divizie vlasovistă i-a înfrânt pe germani la 7 Mai 1945, eliberând Praga. Vlasov avea pregătit avionul să fugă, dar n-a făcut-o. Diviziile Albe au capitulat în faţa armatelor americane şi engleze, care i-au predat sovieticilor pentru reprimare. Acesta a fost doar începutul… „Pe întreg parcursul anilor 1946 şi 1947, aliaţii occidentali fideli lui Stalin au continuat fără întrerupere să-i predea pentru răfuială pe cetăţenii sovietici, împotriva voinţei lor, şi foşti militari, şi civili pur şi simplu, numai să se descotorosească de ei. Au predat rușii din Austria, Germania, Italia, Franţa, Danemarca, Norvegia, Suedia, din zonele americane. În zonele engleze, în aceşti ani au funcţionat şi lagăre de concentrare, care se prea poate să nu fi fost mai prejos de cele hitleriste.” (ibid., p. 220)În acele împrejurări, graţie unei corespondenţe neprevăzătoare cu colegul Nikolai Vitkevici, în care s-au derulat „gândurile rebele” ale căpitanului Alexandr Soljeniţîn în Prusia Orientală, s-a petrecut şi arestarea sa. Ziarele sovietice din 2 August 1946, au publicat comunicatul Colegiului Militar al Tribunalului Suprem privind condamnarea generalului Vlasov, alături de 11 apropiaţi, prin spânzurătoare.Piotr Nikolaevici Krasnov (1869-1947) a fost unul dintre generalii organizatori ai Armatei Albe. În Octombrie 1917, alături de A.F. Kerenski a condus răscoala antisovietică. În anul 1918 ajunge atamanul trupelor de pe Don şi comandantul armatei cazacilor albi. În 1919 a emigrat în Germania, iar în timpul marelui război a luptat alături de nemţi. Aliaţii Armatei roşii l-au predat Călăului şi a fost executat.Odată cu valul vlaşoviştilor şi ai cazacilor albi „au fost capturaţi aproape un milion de cetăţeni care au fugit din ţară în anii războiului: civili de toate vârstele şi de ambele sexe, care se ascunseseră cu bine pe teritoriile aliaţilor, dar în 1946-1947 au fost predaţi în mod perfid de către guvernele aliaţilor în mâinile sovieticilor. Un anumit număr de polonezi, membri ai Armatei Krajowa, adepţi ai lui Mikolajczik au fost expediaţi în Gulag după ce au trecut prin închisorile noastre. Şi câţi români au fost în Gulag… De la sfârşitul războiului şi apoi, mulţi ani fără întrerupere, a curs valul naţionaliştilor ucraineni („banderoviştii”) (ibid., p. 78).În anul 1932, Călăul Rusiei Sovietice şi al popoarelor din Lagărul socialist a scornit Legea „şapte pe opt”, în virtutea căreia condamna la 10 ani pentru un spic, o aschie, un castravete, un mosorel cu aţă, doi cartofi ş.a., iar după executarea celor 10 ani, masa aceea de invalizi şi schilozi la scurt timp după ce au ajuns acasă, i-a ajuns ordinul lui Stalin de ai rearesta pentru încă 10 ani, luând iară Drumul Crucii

Călăul n-a fost satisfăcut nici cu această recondamnare de 10 ani, aşa că a dispus să fie arestaţi şi copiii acelor duşmani de moarte ai lui, declanşând potopul tiraniei sale: spioni imaginari, credincioşi (sectanţi), geneticieni, elevi, studenţi, intelectuali. Vina: VAT – elogierea tehnicii americane; VAD – elogierea democraţiei americane; PZ – admiraţie faţă de Occident.Cea mai infernală şi cea mai cuprinzătoare anchetă a instituţiilor şi organismelor regimului stalinist de exterminare se fundamenta pe ucigătorul Articol 58, cu toate aliniatele sale feroce, prin care puteau fi anchetaţi şi condamnaţi toţi cetăţenii din U.R.S.S. şi din sfera ei de influenţă, mai puţin călăul Iosif V. Stalin (Djugaşvili).

„O, sancta simplicitas!” (O, sfîntă naivitate!).

Exclamaţia lui Jan Hus, celebrul reformator religios ceh la vederea unei bătrâne, care, în speranţa unei indulgenţe papale, arunca vreascuri pe rugul pe care ardea el. Organele represive erau complet naive, brute şi nu doreau să facă cercetare prin interogator. Ele puneau pistolul pe masă pentru intimidare şi convingeau prin tortură să accepţi condamnarea de 10, de 15, de 25 de ani sau uciderea, în folosul Uniunii Sovietice. Imboldul torturii avea o consolare dialectică prin strigătul lui Vîşinski de la tribuna procurorului: „Să fie împuşcaţi cu toţii, precum câinii turbaţi!”. Metodele psihice ale anchetelor erau cele mai distrugătoare pentru victima nevinovată. O anchetă adevărată trebuia să aibe doar„cinzeci şi două de procedee!” „O mie şi una de nopţi”…, convingerea, injuria, atacul prin contrast psihologic, umilirea, orice procedeu care provoca tulburarea, intimidarea, minciuna, jocul cu ataşamentul, metoda sonoră, luminatul puternic, gâdilatul, repetarea interogatoriului fără a fi interogat: tic-tac, adică, dus şi întors – întors şi dus la anchetă, boxa, coridorul, groapa, statul în genunchi, în picioare, interzicerea apei 4-5 zile şi nopţi, frustarea de somn, înterogarea încrucişată de mai mulţi anchetatori deodată, 3-4 zile nonstop, boxa cu ploşniţe, carcerele reci sau fierbinţi cu lenjerie sumară, nişa-poziţia în picioare, gol puşcă, picături de apă ce picau în cadenţă pe cap, foamea, bătaia cu bastonul de cauciuc, saci de nisip, ciocane de lemn, zile în şir, smulgerea unghiilor, cămaşa de forţă, zăbala, frângerea coloanei vertrebrale, izolarea vinovatului pe toată durata anchetelor, clismă cu apă sărată pe gât, ace sub unghii, răzătoarea pielii de pe spatele victimei până la sânge şi ungerea cu terebentină (răşină de conifere), lovituri de baston, etc., (ibid., p. 91-112)

Ansamblul locaţiilor unde se desfăşurau anchetele era divers şi destul de numeros. „Întregul edificiu, cu aproape o mie de camere, al ministerului şi cele cinci mii de clădiri de anchetă, vagoane, peşteri şi bordeie risipite pe tot teritoriul Uniunii”. (p.120) Malaxorul milioanelor de victime sovietice sau ale altor naţionalităţi îşi avea justificarea sa ideologică, conform viziunii-laitmotiv a anchetatorului Mironenko, de la lagărele Djida (1944): „Ancheta şi judecata nu sunt decât o formalitate juridică, ele nu pot să vă schimbe destinul stabilit dinainte. Dacă trebuie să fiţi împuşcat, chiar dacă sunteţi absolut nevinovat – tot o să vă împuşte” (ibid., p. 125).

Deviza-proverb a anchetatorilor: „Omul să existe – cazul i-l confecţionăm noi!”

–Organismele, respectiv organele sistemului represiv, adevăratele tentacole ale morţii aveau asupra victimelor încarcerate o putere absolută. „Ce faci tu nimeni nu îndrăzneşte să controleze, în vreme ce tu poţi controla pe oricine.” (ibid., p. 127)

-Pronia dumnezeiască care i-a trasat destinul marelui om de ştiinţă, marelui prigonit, marelui scriitor, l-a protejat în lagăr, pogorându-i peste suflet harul iluminării serafice – „un releu sufletesc ce transmitea uimire, bucurie şi nelinişte, înfiindu-le ca pe o însuşire naturală, permanentă… Uite aşa am trăit opt ani de închisoare, trei ani de exil, încă şase ani, nu mai puţin periculoşi, cât mi-am scris clandestin cărţile, şi în toţi aceşti şaptesprezece ani m-am destăinuit cu nechibzuinţă la zeci de oameni, dar niciodată n-am făcut un pas greşit!” (ibid., p. 154)Suferinţa acelor mulţi camarazi pătimitori din Gulag, zi de zi, noapte de noapte, lună de lună, an de ani şi-a filtrat-o sieşi, înnobilând-o printr-o credinţa puternică în Dumnezeu pe care îl cinstea, făcând să se reverse asupra sa, înţelepciunea divină prin Darurile Duhului Sfânt, metafizico-mistice, văzând Omul în toată simplitatea şi întreaga sa complexitate de aici, în mersul său către dincolo.

Alexandr Soljeniţîn avea un cult pentru Străbunii neamului său creştin ortodox pe care s-a zidit Mileniul Rusiei pravoslavnice, pentru oamenii de cultură din vremea ultimului ţar, poeţii, filosofii, teologii, toţi visătorii aceia de aur… „Ei vedeau prea multe lucruri ca să aleagă doar unul. Ei aspirau spre sublim prea intens pentru a se ţine cu toată fermitatea de pământ. Înainte de căderea unor societăţi, există întotdeauna o categorie înţeleaptă de gânditori şi atât. Aceşti oameni au fost o floare înflorită prematur, cu un parfum prea suav şi astfel au azvârlit-o sub cositoare.” (ibid., p. 156) O altă categorie pe care a admirat-o în mod expres au fost inginerii, cărora le-a făcut cea mai amplă, artistică, rodnică, rafinată şi categorică radiografie. „Eu am crescut într-un mediu de ingineri şi mi-i amintesc foarte bine pe inginerii din anii ’20: minte scânteietoare, umor degajat şi inofensiv, gândire sprintenă şi de mare anvergură, naturaleţea trecerii de la un domeniu al ingineriei la altul şi, în general, de la tehnică la viaţa de societate, la artă.Apoi educaţia aleasă, rafinamentul gusturilor, vorbirea elegantă, curgătoare şi fără expresii scabroase; unii cântau la un instrument, alţii făceau pictură; şi pe chipul tuturor remarcai întotdeauna pecetea spiritului” (ibid., p. 162).

– Va urma –

https://ioncoja.ro/alexandru-soljenitin-i/

/////////////////////////////////////////////

Însemnări despre PAUL GOMA

Mirela ROZNOVEANU

OMUL Paul Goma a fost o natură dăruită cu o imensă capacitate de rezistență și supraviețuire, cu o forță mentală

și biologică ieșite din comun, care a trecut prin și a învins pericolele mortale ale refugiilor, temnițelor,anchetelor sângeroase, otrăvirii în închisoare, deportării, marginalizării, atentatelor la viață în exil, calomnie,denigrare, trădarea celor mai apropiați, dezamăgiri inconsolabile. Viața nici unui alt scriitor român nu poate fi comparată, prin magnitudinea, perversitatea,

acumularea vicisitudinilor trăite, cu aceea a lui Paul Goma. Calamitățile politice și sociale nu l-au răpus, dar cea biologică planetară a găsit punctul vulnerabil în omul Goma în anul 2020. El s-a stins din viață la 85 de ani (2 octombrie 1935 – 25 martie 2020) la Paris cuopera completă online aflată în domeniul public. Aceasta a consemnat victoria celui ales să depună mărturie despre istoria nefirească a României, ancorându-l pe Goma în istorie dar și ridicându-l deasupra ei…

det. aici

https://ioncoja.ro/insemnari-despre-paul-goma/

/////////////////////////////////////////////

ION LUCA CARAGIALE ÎN VIZITĂ LA OCTAVIAN GOGA ÎN TEMNIȚA DIN SEGHEDIN-UNGARIA… 111 ani de la intrarea în veșnicie a marelui ziarist și scriitor (9 iunie 1912)

DE MÁRIA BERÉNYI

Octavian Goga: A murit Caragiale

La Seghedin în închisoare, unde ispășeam o pedeapsă ungurească, acolo l-am văzut ultima oară. I s-a părut că între zidurile reci ale unei singurătăți nedorite trebuie să-mi trimită cît mai multe semne din dragostea cu care m-a învrednicit. Cînd o carte poștală cu slova lui minunată, cînd o telegramă, cînd un pachet cu cărți nemțești venea zi de zi să-mi aducă mîngîiere și alunge urîtul. Într-o seară s-a socotit că pacea de după zabrele cere mai mult și-a plecat din Berlin la Seghedin (…).

Nu voi uita niciodată dimineața aceea de martie. Sergentul ungur mi-a intrat în cameră cu fața radioasă:

-„Aveți o vizită!”

–„Cine?”

–„Nu știu, un străin, o cam rupe pe ungurește. Vine de departe. Trebuie să fie însă un mare boier că ne-a miluit pe toți. E un om tare cumsecade, mi-a mîngîiat pe frunte amîndoi nepoții cînd i-am descuiat poarta… I-a întrebat cum îi chiamă și le-a dat cîte-o coroană”. Nu-mi puteam da seama cine e nobilul senior rătăcit la Seghedin, m-am ridicat în pripă și-am plecat spre odaia posomorîtă din fundul coridorului unde primeam oaspeții. Cînd deschid ușa mă ia în brațe și mă sărută pe amîndoi obrajii nenea Iancu Caragiale…

-„Am venit, băiete, am venit să văd cum o duci aici la pension… Nu ți-am spus eu să te astîmperi… Ai?…”. Și privindu-mă pe sub ochelari mă cerceta de sus pînă jos.

–„Ian ridică mîinile să văd urmele lanțurilor… Săracu de tine… Uite, ți-am adus niște merinde și două sticle de șampanie să le bem noi laolaltă aici în Kecskemét, la magyar királyi allamfogház, mă rog frumos…”.

Nenea Iancu era mai tînăr ca oricînd. Se plimbă de-a lungul odăii cu pași largi, se oprea cîteodată, potrivea ochelarii de după cari strălucea același neastîmpăr al ochilor cu sclipiri de oțel și vorba lui era vechea împletitură de fulgere cari cădeau tumultuos ca totdeauna. Ce vîltoare de imagini, cîte împărecheri paradoxale, cîtă pasiune și coloare în poveștile lui… În clipa cînd vorbea simțeai plutind parcă fiorul creațiunii, cu misteru-i etern nedeslușit. Vedeai chinurile facerii cum se petrec sub ochii tăi, cum radiază un spirit fosforescent, fără repaos. Cine a avut norocul să-l asculte pe Caragiale vorbind un sfert de ceas oriunde, la o adunare a negustorilor, ori într-un ungher din vagonul restaurant, n-are să uite niciodată cea mai strălucitoare icoană a inteligenții omenești din cîte a întîlnit în drum.

N-a fost minte să stăpînească cuvîntul cu mai multă siguranță, să-l frămînte și să-l chinuiască cu mai multă putere. În fraza lui fermecată se revărsa o lumină orbitoare, era pulbere de argint, foc de artificii, rîs și plîns, era alintare dulce și durere sălbatecă. Ca într-un caleidoscop fermecat se deslușeau chipuri vrăjite de magie. Marele meșter atingea toată claviatura sufletului omenesc. Deschidea vorba lin, cu bunătate, și-o muia într-o lene orientală, într-o clipă schimba resortul ca să-ți arate o seamă de jonglerii capricioase și deodată se oprea brusc, fața i se crispa, buzele i se strîngeau convulsiv, în fundul ochilor îi juca o lumină stranie… Era clipa cînd din creierul lui Caragiale răsărea un fulger nou… Universul devenea mai bogat cu o minune…

Cîte nu mi-a vorbit în cele trei ceasuri, acolo la Seghedin. Plin de surprize, vioi, paradoxal, nenea Iancu mă mustra părintește…

–„Ți-am spus de-atîtea ori, nu te mai bate cu proștii, că te răpun… Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viață ? Pe urma cuminților ? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupți frumos cu tăieturi fine de floretă, el lovește greu cu lăstarul în moalele capului. Și în zadar risipești spirit și vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ți spun, prostul are o concepție telurică a vieții. Uite așa își înfundă ochii și urechile, își înfige capul în pămînt ca struțul, ridică spatele și trec pe deasupra lui toate curentele… Nimic mai greu decît să cîrmuiești proștii… Ei au un instinct de împotrivire organică… Să vezi… Mai acum vreo treizeci de ani eram revizor școlar la Piatra-Neamț… Trenuri nu găseai prin Moldova, mergeam la inspecții călare… Avea popa o iapă murgă… Zic, să mi-o dai părinte dimineață… Popa zîmbea. Prea bucuros, domnule Iancule. Și-am plecat… Cît m-a zolit iapa ceia, mă… Oricum dam din căpăstru ieșea rău… N-o puteam cîrmui nicidecum… M-am întors la vreo două ceasuri tot apă: Părinte, cît face iapa asta ? Face zece galbeni! Ei, pune d-ta cinci, să pui și eu cinci, s-o tăiem, că asta-i om! Ba să n-o tăiem, domnule Iancule, mai bine să-i învățăm năravul… Știi ce ? Cînd o încaleci și ajungi la o răspîntie, dacă vrei s-apuce la stînga, tu să tragi de frîu la dreapta… Da să tragi cumplit, auzi… Să vezi c-o ia la stînga… Așa am făcut… Ei vezi, la prost trebuie meșteșug, nu glumă, ascultă-mă…

Nenea Iancu își scotea ochelarii, mai spunea o pildă, mai arunca cîteva frînturi de glumă, îl copleșeau amintirile, sta o clipă pe gînduri și oftă din tot sufletul…

-„Toată viața n-am putut să sufăr prostia… Săracu’ de mine, mă băiete, cînd văd cîte un prost mă doare… Zău, am dureri fizice… Mă ia cu rece aici în creștet…”. Și fruntea i se întunecă, buzele i se împreunau într-o linie de desgust și sila nemărginită… Se făcea cîteva clipe tăcere și rotogoalele albastre ale fumului de țigară îi jucau în jurul frunții într-o rază de soare, împrejmuindu-l cu o aureolă…

-„Ce mai scrii acum nene Iancule?”

-„Ce să, scriu dragă, multe și nimic… Cîte nu-ți trec prin cap cînd stai așa la sporovăială, ori te uiți departe pe fereastra vagonului… Numai cînd te așezi la masa de scris și vezi hîrtia albă înaintea ta, atunci îți dai seama ce vîrtej cumplit îți face mintea în jurul unui subiect… E un chin facerea asta.. Talentul e un accident de naștere, o boală grea, ascultă-mă… Cere patimă și cere meșteșug. De aceea artistul nu poate fi un poligraf. Le spuneam mai deunăzi unor profesori la Berlin: ce-mi tot vorbiți de cutare, că-i harnic, că-i activ, că scrie cărți… Zic, știu eu unu și mai activ, așa-i și zicea, Iliuța activu’, era la Mărcuța… Dimineața la patru el era în picioare, la fîntînă… Își sufleca mînecile și scotea apă, găleată după găleată… O vărsa în troacă… Troaca n-avea fund… Se făcea opt… Haide, Iliuța, de îmbucă și tu ceva.. N-am vreme, lucrez… Și nădușea, și-i dă înainte și apa se ducea… Era nebun Iliuța, da, vorba, era activ ? Era…”.

Maestrul clipea din gene, surîsul ironic îi fugea de pe buze și din cuvintele rostite încet, sentențios, se deslușea crezul artistic al unui suflet pentru care arta era o religie. „Arta spunea el, cere conștiință. Fără un perfect simt de onorabilitate literară nu se pot scrie lucruri de seamă… Ca în toate, și în literatură se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier… Ce crezi tu, în cîte ape n-am scăldat eu „Hanul lui Mînjoală”? Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor… Încă, numai interpuncția… Cîți nu înțeleg că interpuncția e gesticularea gîndirii… Vezi, pe mine mă frămîntă astea, mă rod… Nu se poate artă fără migăleală… Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință… Dac-o fi și îmbătrînesc, știi cum să-mi ziceți ? Să-mi ziceți, Moș Virgulă!”

-„Da, piesa, nene Iancule cît o mai ții sub zăvor ?”

-„Acu în primăvară îi mai fac niște perieturi. Știi ce? Mi-am făcut socoteala. Mai scriu un roman filozofic, două volume de nuvele și schițe… Și gata… V-am dat destul… ce mai vreți ?…”.

S-a așezat pe canapeaua roșnită din colț și mi-a pus mîna pe umăr…

–„Am un plan pentru vara asta… viu acolo la Rășinari la tine, cu nevasta și cu copiii… Mi-a plăcut mult satul tău colo la poala munților… Să vie și Vlahuță… Să stăm așa pînă la toamnă… Nu ne trebuie nimic… Numai un pian să fie și unul să-i știe rostul… Cînd se face sară și iese luna albă-gălbuie de după mesteceni pe coasta ceia, noi să stăm întinși în iarbă și pe fereastra deschisă să pătrundă Beethoven: Sonata lunii…

Sub ochelari mi-s-a părut că tresar genele în tremurul unei clipe, pare că undeva departe ar fi trecut prin văzduh o fîlfîire de aripi negre… Dar, nenea Iancu s-a recules într-o clipeală, s-a ridicat, m-a îmbrățișat și m-a sărutat ca un părinte… Și-a tras pălăria ștrengărește pe ochi…

-„Acum plec s-apuc trenul de la amiazi…”.

-„Cum, nu te duci la București ?…”.

-„Nu, n-am vreme… Mă-ntorc la Berlin… Am venit numai să te văd… Ian vezi de scapă odată de-aici din Kecskemét…”. Încă o strîngere de mînă și trăsura care aștepta la poartă îl ducea pe nenea Iancu, întovărășit de privirea respectuoasă a sergenților, de dragostea copiilor și de nețărmurita mea admirație.

Cine ar fi crezut atunci că flutură umbra morții deasupra trăsurii care-l ducea? Cînd am cetit că s-a prăbușit de fulgerul unei clipe, am rămas uluit și nu-mi pot închipui nicidecum imaginea stranie a morții lui Caragiale. Un nenea Iancu neputincios, cu grumazul plecat de povara bătrâneții sau un Caragiale cu mîinile încrucișate pe piept, amuțit pentru totdeauna, niciodată nu mi-a trecut prin minte. Cum să se închidă pe vecie ochii lui cari pătrundeau sufletul și străluceau de departe ca două suliți de argint? Ce să facă pămîntul cu ei ?… Cum să se împace cu repaosul de veci creierul lui pururi frămîntat, acest complicat și sensitiv seismograf intelectual, care nu avea clipe de odihnă?…

Rămîi înfrînt, prostit, ți se moaie brațele.. Te cuprinde în mreaja lui gîndul zădărniciei tuturor celor omenești, te supune un desgust de materia urîtă, de carnea care ne ține în stăpînirea ei.. Îți vine parcă să frîngi în două condeiul și să-l arunci ca pe-o unealtă netrebnică.. La ce e toată goana asta chinuitoare, cînd ursita nu acordă nici un privilegiu celor aleși, cînd domnesc pe de-a-ntregul aceleași legi, cînd și Caragiale a putut să moară.. L-au îngropat și i se va topi țărîna.. vremea va trece.. vor veni oameni învățați să-i cîntărească scrisul, profesori cu ochelari să-i descifreze cărțile, să scrie studii cu adnotații despre Conul Leonida sau Cațavencu… Au să-l claseze, să-i deie locul cuvenit în istoria literaturii, să-i facă un monument la Belu… Noi însă, cari am avut norocul să-l vedem și să-l auzim, vom rămînea toată viața stăpîniți de senzația că prin moartea lui Caragiale s-a deschis o prăpastie, s-a făcut un gol în natură, ca de-o perturbație cosmică.

Cu cît va trece vremea, va crește tot mai mult silueta lui și vom rămînea totdeauna vrăjiți de farmecul celui mai luminos creier românesc. Îi vom spune poveștile, îi vom repeta glumele. Se vor crea legende și personalitatea lui va lua proporții mitice. Generațiile viitoare nici nu vor putea înțelege dacă din strălucirea unei minți s-au întrupat vreodată astfel de raze orbitoare… Peste un sfert de veac trecînd cutare bătrîn de-a lungul străzii oamenii își vor scoate pălăria înaintea lui și-i vor deschide drumul cu respect…

„Cine-i moșul ăsta de-i faceți atîta cinste”?, va întreba cutare băiețandru…

„A cunoscut pe Caragiale”, vor răspunde cu toții.

[Octavian Goga, Două morminte, București, 1916, p. 9-16.]

https://ioncoja.ro/ion-luca-caragiale-in-vizita-la-octavian-goga-in-temnita-din-seghedin-ungaria-111-ani-de-la-intrarea-in-vesnicie-a-marelui-ziarist-si-scriitor-9-iunie-1912/

////////////////////////////////////////////

Valentin Anghelache Ivan

Gabriel Liiceanu spune, într-un articol de opinie publicat pentru HotNews, că îi este frică la gândul că ar retrăi în ultimii ani ai vieții sale la fel cum și-a trăit, în plin coșmar istoric, prima jumătate a existenței sale mature: „Mi se face frică la gândul că la fel vor trăi fiul meu și familia lui, nepoții mei, că țara mea va recula și va cădea iar în prăpastia istoriei”.

„Ce facem știind că, nefăcând nimic, țara va fi în curând cuprinsă de flăcări și mistuită?”.

Există o fascinație a focului care poate merge până la nevoia irepresibilă de „a da foc”. Există, altfel spus, piromani. Mai există și o minunată poveste a lui Amos OZ, intitulată „Ordinul Linguriței”. Ce faceți, se întreabă Oz, când vedeți o clădire în flăcări? Și iată răspunsul lui:„Aduceți o găleată cu apă și o aruncați peste foc, și, dacă nu aveți o găleată, aduceți un pahar, și, dacă nu aveți pahar, aduceți o linguriță – tot omul are o linguriță. Da, știu că o linguriță e mică, iar focul e imens, dar suntem milioane de oameni, și fiecare are o linguriță. Ei bine, aș vrea să fondez Ordinul Linguriței. Mi-ar plăcea ca aceia care îmi împărtășesc atitudinea (…) să poarte întotdeauna la reverul hainei o linguriță, ca să știm că suntem în aceeași mișcare, în aceeași frăție, în același ordin, Ordinul Linguriței”.

„Ce facem știind că, nefăcând nimic, țara va fi în curând cuprinsă de flăcări și mistuită?”

Ce facem însă dacă piromanul dă foc la o țară, nu la o casă? Ce facem știind că, nefăcând nimic, țara va fi în curând cuprinsă de flăcări și mistuită?

O să spuneți că o țară nu arde atât de ușor ca o casă. Că are multiple centuri de siguranță: servicii secrete care o apără de cei care deschid porțile cetății ca să pătrundă dușmanii, că există un președinte al țării menit să anunțe ce măsuri s-au luat ca țara să nu ia foc, că o Curte Constituțională va interzice unui piroman să candideze la înalta funcție, de vreme ce „convingerile sale nu sunt compatibile cu valorile democraţiei”; că o Biserică care-și ia menirea în serios îi poate avertiza pe sărmanii oameni să se ferească de Diavolul care ia în deșert numele Domnului. Că, în sfârșit, ar mai exista și intelectuali care pot rosti adevărul mai bine decât politicienii corupți minciuna, care pot folosi gândirea ca mijloc de orientare în lume și verbul ca armă de apărare. Și care vor explica, mai presus de orice, că ajungerea în funcția de președinte al României a unui piroman politic care îi laudă pe Antonescu și pe Zelea Codreanu, care se face că nu mai distinge între Est și Vest, care consideră apartenența României la NATO și UE ca eșecuri istorice și care la întrebarea „cum se definește politic” răspunde „iubitor și salvator de țară” – ar reprezenta, alături de instaurarea comunismului în România după război, cea mai mare și, pe termen lung, cea mai cumplită tragedie din istoria acestei țări.

Am ajuns într-un moment în care ar trebui să existe, cu vorba unui gânditor autohton, „un temei comun de înţelegere a primejdiei”, în care „știm cu toții ce facem și de ce facem ceea ce facem”. Și-n care „cel mai lapidar dintre toate discursurile adhortative rostite vreodată, «No, hai!», este suficient”.

„Mi-e nespus de frică la gândul că aș retrăi ultimii ani ai vieții la fel cum mi-am trăit, în plin coșmar istoric, prima jumătate a existenței mele mature”

Așadar, dragi compatrioți, o să vă rog să aveți asupra voastră în următoarele zece zile micuța linguriță a lui Amos OZ. Nu-mi răspundeți că lingurița e mică și că cei care i-au ținut la îndemână piromanului nostru politic cutia de chibrituri au fost două milioane. Noi, nu puțini dintre cei ce ne întâlnim în comunul lucidității noastre și în acel „bun-simț” mai răspândit pe lume decât dezorientarea și naivitatea, suntem mai mulți de două milioane. Duminică, pe 8 decembrie, o să-i iau pe toți ai mei, pe prieteni, pe colegi, pe toți nehotărâții din jurul meu și o să încerc să-i conving să mergem cu toții la vot, fiecare cu lingurița lui.

//////////////////////////////////////

De la Gelu Nastasa cetire

Potentații de azi provin din fostele rețele de colaboratori și informatori ai Securității și Miliției iar în spatele lor sunt foștii ofițeri coordonatori de rețele care la rîndul lor sunt sub comanda unui grup de generali rezerviști din fostul spionaj ceaușist care coordonează din exteriorul României toate firmele-paravan ale Securității comuniste . Acest grup infracțional organizat format din generali trădători de țară este în solda Moskovei de dinainte de 1989 .În Decembrie 1989 erau peste 400.000 de colaboratori și informatori ai Securității și Miliției , dintre care10.000 erau minori . Peste1800 din cei 400.000 erau în paralel colaboratori și informatori KGB din rețeaua DIE-KGB a Direcției de Informații Externe și a Centrului de Informații Externe , rețea condusă de generalii Mihai Caraman , Ioan Moț , Alexandru Tănăsescu , Vasile Angelescu , Victor Nănescu , Constantin Silinescu , Ristea Priboi și căpitanul DIE Virgil Asztalosz Măgureanu .

Începând din 1990 , o bună parte dintre ei au fost pregătiți ca ofițeri acoperiți ai noilor servicii secrete SIE/SRI/SPP/DGIPI și au fost propulsați în toate structurile de comandă ale statului , astfel încât vechea-noua Securitate regrupată sub comanda spionilor sovietici Iliescu , Brukan , Militaru , Măgureanu , Roman a capturat toate pîrghiile de putere , toată economia națională și toate bogățiile naturale ale României și a declanșat pe scară operațiunea de căpușare-jefuire a resurselor strategice ale României , mînă în mînă cu mafia generalilor și coloneilor ruși KGB-GRU .

Toți acești ticăloși au prăduit România cu peste 3000 de miliarde de dolari , în ultimii 33 de ani .

Stăpînii din umbră ai Republicii sunt capii Mafiei Securității comuniste KGB-ISTE ( rezerviști CIE/DIE/SIE/SRI/SPP/DGIPI/MI/MAPN aflați în solda Moskovei ) care au transformat toate rețelele de informatori și ofițeri acoperiți în ” partide politice ,, subordonate total clanului bolșevik KGB-FSN-PSD Iliescu , crescute și clonate după cum urmează :

1 ) Clone KGB :

FSN-PSD-PRO.RO-ALDE-AUR-SOS-APP-NOI

2 ) Clone PCR :

PSM-PRM-PER-PUNR-UNPR-PC-PPUSL

3 ) Clone Securitate CIE/DIE :

FSN-PD-PDL-PMP

Singurele partide politice autentice venite din ființa națională a poporului român au fost PNȚCD și PNL dar din păcate au fost infiltrate-capturate și în final distruse din interior de Mafia Securității comuniste KGB-ISTE pentru a fi transformate în vehicule electorale pentru informatorii și ofițerii acoperiți PSD-PDL-AUR .

75% dintre politicienii actuali , cu predilecție cei din PSD-PDL-AUR , toți membrii cabinetului Ciucă , toți înalții funcționari de stat și toți directorii din instituțiile și companiile de stat sunt ofițeri acoperiți .

Toți președinții Republicii , cu excepția criminalului KGB-ist Ion Ilici iliescu care a avut și are în continuare puterea Moskovei în spate , sunt sabotați și șantajați sistematic și programatic pînă cînd sunt îngenuncheați și transformați în marionetele docile ale capilor Mafiei Securității comuniste KGB-ISTE .

Toți membrii CCR-CSM-SSIJ și 30% dintre procurori , judecători , avocați și notari sunt ofițeri acoperiți .

Singurul criteriu de promovare în cele mai importante funcții ” de partid și de stat ,, este apartenența la ” clubul select ,, KGB-PCR-Securitate-Masonerie roșie KGB .

Mecanismul de funcționare al acestei SUPRASTRUCTURI STATALE SECURISTO – KAGHEBISTE absolut diabolice este următorul : Sub coordonarea generalilor care s-au stabilit în străinătate ( în mod deosebit în Dubai , Monaco , Viena , Elveția , Israel , Cipru , Africa de Sud ) și care sunt parteneri de AFACERI ( JAF ORGANIZAT ) cu generalii ruși KGB-GRU , marionetele politice PSD , UDMR , PNL( PDL ) , AUR , SOS , APP , PPUSL conectează firmele-paravan ale generalilor ( înregistrate în paradisurile fiscale ale lumii ) cu firmele lor de partid ( firme-căpușe ) care sunt deja ” mufate la bugetele centrale și locale și dau tunuri de miliarde de euro .

Miliardele prăduite pe fiecare rețea se împart după un algoritm dinainte stabilit și se virează în conturile private( din paradisurile fiscale )ale participanților la jaf . Periodic sunt desființate firmele-căpușe pentru a șterge urmele jafului iar în locul lor apar altele dar cu aceiași patroni . Instituțiile de control ( ANAF , Curtea de Conturi , ANRE , ASF , Garda Financiară , Poliția Economică , Corpul de Control al Guvernului ) și serviciile secrete ( SIE/SRI/SPP/DGIPI ) ” nu văd ,, nimic pentru că sunt controlate la vîrf de aceeaș grupare de generali .

Marile dosare de crimă-organizată și corupție sunt blocate și tergiversate sistematic și programatic pînă la prescripție de rețeaua infracțională organizată securisto-kaghebistă formată din Procuratura Militară împreună cu CCR-CSM-SSIJ care este condusă direct de către capii serviciilor secrete rusești FSB-GRU .

Toate marionetele sunt obligate să le plătească generalilor o ” taxă de protecție ,, dacă vor să-și păstreze afacerile și să fie protejate de procurorii și judecătorii care sunt sub comanda generalilor . Marionetele care nu-și plătesc ” taxa de protecție ,, sunt excluse din rețea și sunt date pe mîna justiției , așa cum s-a întâmplat cu următorii tovarăși : Adrian Năstase , Liviu Dragnea , Marian Iancu , Sorin Roșca Stănescu , Miron Mitrea , Sorin Ovidiu Vântu , Horea Uioreanu , Aristotel Căncescu , Viorel Hrebenciuc , Ioan Adam , Radu Mazăre , Nicușor Constantinescu , Relu Fenechiu , Nicolaie Bădălău , Elena Udrea .

Dacă o marionetă aflată sub protecția generalilor ajunge totuș să fie condamnată cu executare este ajutată imediat de către generali ” să dispară ,, peste graniță . Iată și cîțiva dintre cei care au fost ajutați să dispară peste graniță : Elan Schwartzenberg , Puiu Popoviciu , Alina Bica , Sebastian Ghiță , Dragoș Săvulescu , Sorin Oprescu , Dan Condrea , Ionel Arsene , Darius Vîlcov , Cristian Rizea și Ionuț Costea .

La intrarea în SISTEM marionetele sunt obligate să respecte două reguli de fier :

1 ) OMERTA sau LEGEA TĂCERII înseamnă că nimeni nu are voie să divulge modul de funcționare și identitatea persoanelor implicate în SISTEM .

SISTEMUL este o SUPRASTRUCTURĂ STATALĂ deplin conspirată derivată din fostul Centru de Informații Externe și fosta Direcție de Informații Externe , adică spionajul ceaușist care a lucrat în permanență în primul rând pentru Moskova și în plan secund pentru Ceaușescu și este format din KGB+PCR+Securitate+Mafie+Masonerie roșie KGB-GRU , o adevărată OCULTĂ care își trage sevele otrăvite din tenebrele OCULTEI ROȘII

B’NAI BRIT ale” patriarhilor ,, BOLȘEVISMULUI Karl Marx și Frederic Engels , din care au făcut parte toți capii PCUS , CEKA , NKVD , KGB , GRU , PCR .

2 ) Ordinul se execută întocmai și la timp .

Cine nu respectă cele două legi este lichidat prin iradiere , otrăvire sau accidente provocate. Printre cei care au fost lichidați pentru că nu au păstrat MARELE SECRET al SISTEMULUI se numără și următorii tovarăși : Mihai Erbașu , Patriarhul Teoctist , Dan Iosif , Dumitru Tinu , Antonie Iorgovan , Ovidiu Mușetescu , Radu Vasile , Codruț Marta , Corneluu Vadim Tudor , Radu Timofte , Victor Babiuc .

Procurorii Cristi Panait și Luminița Șega au fost lichidați la ordinul generalilor pentru că ajunseseră cu investigațiile într-un punct în care puteau să arunce în aer tot SISTEMUL .

Toți acești foști spioni ceaușiști aflați la vîrful SISTEMULUI sunt membrii ai Lojei Masonice Italiene ” Propaganda Due ,, condusă de fostul ofițer acoperit GRU , Licio Gelli un apropiat al lui Nicolae Ceaușescu care l-a și inițiat pe dictator alături de generalii Ioan Mihai Pacepa și Nicolaie Doicaru , capii spionajului și contra-spionajului , în Propaganda Due ( P2 ) în anul 1966 .

Nu există ” statul paralel ,, . Există statul român capturat aproape în totalitate de către capii Mafiei Securității comuniste KGB-ISTE care au transformat toate instituțiile și companiile de stat în adevărate mafii pe care le controlează și ghidonează din umbră , prin intermediul rețelelor de informatori și ofițeri acoperiți și cu suportul financiar și logistic al serviciilor secrete rusești FSB-GRU .

Iată cum arată piramida de putere a STATULUI MAFIOT SECURISTO-KAGHEBIST :

1 ) Mafia Securității comuniste KGB-ISTE

2 ) Mafia politică PSD-PNL( PDL)-UDMR-AUR

3 ) Mafia din justiție CCR-CSM-SSIJ

4 ) Mafia MAI-MAPN

5 ) Mafia din sistemul energetic național

6 ) Mafia din sistemul bancar și al asigurărilor

7 ) Mafia trusturilor de presă și televiziune

8 ) Mafia vămilor

9 ) Mafia lemnului

10 )Mafia instituțiilor de control ANAF , ANRE , ASF , Garda Financiară , Curtea de Conturi , Corpul de Control al Guvernului , Garda Financiară , Poliția Economică , ANI , Autoritatea Permanentă Electorală …etc.

11 ) Mafia transporturilor feroviare și rutiere CFR , CNAIR

12 ) Mafia Importurilor

13 ) Mafia din agricultură APIA

14 ) Mafia piețelor

15 ) Mafia din sistemul de sănătate

16 ) Mafia din sistemul de învățământ

17 ) Mafia din Academia Română

18 ) Mafia din Biserica Ortodoxă Română

19 ) Mafia imobiliară

20 ) Mafia gunoaielor

21 ) Mafia cimitirelor

Nu ne vom desprinde definitiv și ireversibil din tentaculele acestui SISTEM BANDITESC SECURISTO-KAGHEBIST atîta timp cît această armată de securiști aflați în solda Moskovei nu este deconspirată și scoasă la suprafață din subteranele Republicii impuse cu tancurile sovietice în 30 Decembrie 1947 și resuscitată prin lovitura de stat militară KGB-GRU din 22 Decembrie 1989 .

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=275559884842489&id=100071654370663

//////////////////////////////////////////

(Pacat ca nici in ultima clipa nu se pocaieste…)Merkel, cândva cel mai iubit politician din Europa, respinge acum acuzațiile legate de greșelile făcute în relaţia cu Putin și spune că a întârziat atacul Rusiei asupra Ucrainei

Cristian Soare

Angela Merkel, care a condus guvernul german din 2005 până în 2021, își apără din nou acțiunile în calitate de cancelar, răspunzând în special la acuzațiile privind războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei și cooperarea cu Vladimir Putin. Cu ocazia publicării memoriilor sale, o carte intitulată ,,Libertate: Memorii 1954-2021”, Merkel a acordat o serie de interviuri și a planificat deplasări în diferite țări pentru a se adresa publicului din Statele Unite și Marea Britanie, printre altele.

Principalele evaluări pozitive ale prestației Angelei Merkel făcute inițial au fost revizuite și criticate, în special în ceea ce privește contribuția sa la răspunsul internațional față de declanșarea efectivă a războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei în 2014, care în februarie 2022 a degenerat în cel mai mare război din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial.

Dezbaterea dacă Ucraina ar fi fost protejată de un atac rusesc dacă ar fi aderat la alianța de apărare NATO la începutul anilor 2000, așa cum au făcut majoritatea țărilor est-europene, a devenit deosebit de aprinsă.

Summitul NATO de la București

La summitul NATO de la București din aprilie 2008, Ucraina a cerut alianței să înceapă să o pregătească pentru aderare, însă Merkel și președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy, nu au fost de acord.În aprilie 2022, Zelenski, amintindu-și de summitul de la București, a declarat: „Atunci a existat o șansă de a scoate Ucraina din zona gri din Europa de Est, din zona gri dintre NATO și Rusia. Din zona gri, în care Moscova crede că poate face orice aici. Chiar și cele mai grave crime de război”.Angela Markel a recunoscut că a fost printre liderii țărilor care s-au pronunțat împotriva demarării procesului de aderare a Ucrainei la Alianță.„Am crezut că era o iluzie să presupunem că statutul Planului de acțiune pentru aderare (MAP) va oferi Ucrainei și Georgiei protecție împotriva agresiunii lui Putin, că acest statut va fi atât de descurajant încât Putin va accepta această evoluție și nu va face nimic”, a declarat ea într-unul dintre cele mai citate pasaje ale cărţii sale de memorii.Merkel povestește în carte sa și o conversație personală pe care a avut-o cu Putin: „Cu o altă ocazie, pe care nu mi-o mai amintesc în detaliu, el mi-a spus: „Nu vei fi cancelar pentru totdeauna, iar apoi vor deveni membri NATO. Vreau să împiedic asta. Și m-am gândit: nici tu nu vei fi președinte pentru totdeauna. Dar temerile mele de la București cu privire la viitoarele tensiuni cu Rusia nu s-au diminuat”.

Soarta Georgiei şi a Ucrainei s-a jucat după regulile cuplului Markel-Putin

Evenimentele ulterioare au arătat că concesiile făcute lui Putin nu au împiedicat Rusia să folosească forța armată. La doar câteva luni după summitul NATO de la București, războiul de agresiune al Rusiei asupra Georgia a izbucnit în august 2008, cimentând dezmembrarea teritoriului georgian.

În 2014, Rusia a cucerit peninsula ucraineană Crimeea, iar forțele ruse au început un conflict armat în estul Ucrainei, deși Ucraina se autointitulase oficial stat nealiniat și nu dorea să adere la NATO.Angela Merkel, deși condamnă agresiunea Rusiei și o numește ilegală și nedreaptă, respinge totuși acuzațiile potrivit cărora politica sa față de Rusia este greșită.Într-un interviu acordat televiziunii britanice, Merkel a insistat că obiecția sa față de aderarea Ucrainei la NATO și, ulterior, participarea sa la așa-numitele acorduri de la Minsk cu Putin pentru a pune capăt ostilităților din regiunile Donețk și Luhansk, în opinia sa, au întârziat un război rusesc la scară largă împotriva Ucrainei.„Ucraina însăși era foarte divizată la acea vreme. Mulți oameni de acolo se opuneau aderării la NATO. Iar noi, țările NATO, a trebuit să decidem dacă aderarea Ucrainei la NATO ar contribui la securitatea noastră. Evident, răspunsul a fost negativ. Sunt convins că ar fi dus mai devreme la un conflict militar. Și atunci Ucraina, ca stat, cu siguranță nu era la fel de pregătită cum era în februarie 2022”, spune Angela Merkel.Ea dovedește: „Cu acordurile de la Minsk, am încercat să reduc atacurile militare asupra Ucrainei. Timp de mai mulți ani, acestea au funcționat într-o anumită măsură, deși destul de slab”.

Gazul rusesc

Merkel refuză, de asemenea, să admită că, chiar și după ocuparea Crimeii de către Rusia și luptele sângeroase din estul Ucrainei, guvernul german a dezvoltat o strânsă cooperare cu Rusia.În ciuda apelurilor președintelui american de atunci, Barack Obama, și ale altor aliați, Berlinul a fost de acord să construiască un gazoduct suplimentar Nord Stream 2, care nu a început încă să livreze gaz rusesc în Germania.

Angela Merkel își explică deciziile spunând că a trebuit să ia în considerare nevoile industriei germane, care avea nevoie de energie la prețuri avantajoase.În carte, ea scrie că Putin este un om „care este mereu în alertă, se teme de ceva rău de la alții și este mereu gata să atace, inclusiv să se joace cu câinii și să-i facă pe alții să-l aștepte. Toate acestea ar putea fi considerate copilărești și condamnabile. Cineva ar putea scutura din cap întristat de acest lucru. Dar asta nu a scos Rusia de pe hartă”.

https://www.defenseromania.ro/merkel-respinge-acuzatiile-legate-de-greselile-facute-in-privinta-lui-putin-si-spune-ca-a-intarziat-atacul-rusiei-asupra-ucrainei_631330.html

//////////////////////////////////////////

Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA. Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50?

“Organizaţia influentului om de afaceri de religie mozaică G. Soros, Open Society, extinsă pe plan mondial, este un finanţator major al propagandei gay. Festivalul Gay 2007 de la Bucureşti, de exemplu, cu titlul viclean „Sărbătoreşte diversitatea”, a avut ca principal finanţator acest Institut pentru o societate deschisa. La celebre universităţi americane (Harvard, Yale) există departamente speciale unde se predau Lesbian and Gay Studies (Studii despre lesbianism şi homosexualitate). La Harvard aceşti oameni au şi o revistă proprie, The Harvard Gay & Lesbian Review. Un conducător al unei organizaţii ce susţine drepturile acestora, spunea că cei care reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa comunitatii lor sunt cei care-i tolerează, dar nu le şi acceptă comportamentul. […] Păcatul nu este numai promovat, ci este şi apărat prin organisme internaţionale, cum ar fi Human Rights Watch. Pe site-ul acestuia putem citi numeroase scrisori trimise către diverse organizaţii şi „biserici” din lumea întreagă, prin care se cere respectarea drepturilor comunităţii LGBT şi susţinerea lor. Aici există chiar şi un top unde sunt condamnate acele demersuri împotriva promovării comunităţii homosexuale, iar cele mai „păcătoase” iniţiative, de promovare LGBT, sunt lăudate. Din nefericire, România este una dintre cele cinci state dată drept exemplu pentru „progresul exemplar” de ‘păcătoşenie’…”

“O altă variantă a acestei manipulări este inventarea unor clişee care sunt deja cunoscute şi la noi în ţară şi care vor fi atribuite celor care nu sunt de acord cu ideologia corectitudinii politice. Astfel, un om care vorbeşte cu dragoste despre intoarcerea de la păcat a homosexualilor, va fi catalogat drept homofob, fără a se face nici un fel de discuţie despre starea de păcat. Cei care, consecvenţi fiind adevarului creştin descoperit de însuşi Dumnezeu oamenilor, vor vorbi cu bunăvoinţă despre faptul că nu poate exista adevărul simultan în două religii sau filosofii diferite32, i se va spune pe loc că este intolerant, bigot, tradiţionalist (fapt care este de lăudat, după cum spuneau unii dintre intelectualii cei mai profunzi ai secolului: Rene Guenon şi Mircea Eliade) nedeschis, neelastic, integrist, fundamentalist, bigot, orgolios, extremist, ignorant, exclusivist, îngust la minte, rigid, plin de prejudecăţi, superstiţios, habotnic, fanatic. După cum pe vremea comunismului puteai fi acuzat de obscurantism, superstiţie sau misticism, acum s-au găsit alte sarmane cuvinte care să fie diabolizate. Intr-o directivă din 1943 a Comitetului Central al P.C.U.S. se spunea: „Membri de partid şi organizaţiile comuniste să-i puna în încurcătură, să-i discrediteze şi să-i calomnieze continuu pe cei care ne critica. Când obstrucţioniştii devin prea sâcâitori, etichetaţi-i drept fascişti, nazişti sau antisemiţi […] Aceste etichete vor deveni, după suficientă repetare, un «fapt» in mintea publicului”.”

***

Toleranţa şi „corectitudinea politică”

(Din: „Zeul toleranţei” şi descreştinarea creştinismului. O privire ortodoxă, Editura Christiana, Bucuresti, 2009)

„ Creştinii ortodocşii poartă în lume un adevăr de o nemaipomenită incorectitudine politică, un adevăr pe care majoritatea oamenilor se ruşinează să-l mărturisească în public”. Prof. Gherman Engelhard

Să analizăm cine propovăduieşte în zilele noastre falsa toleranţă. Principalul vinovat este curentul de gândire cunoscut sub numele de „corectitudine politică“. Contrar denumirii, nu politica este miezul ei, ci atitudinea.

Principala cerinţă a acestei gândiri este ca nimeni să nu facă sau să spună ceva ce un alt grup ar putea considera ca ofensator. Ea mai spune şi că este mai bine sa păstrăm tăcerea despre convingerile proprii dacă acestea ar putea fi considerate de alţii ca jignitoare. Această atitudine faţă de viaţă, care în România nu a căpătat încă proporţiile imense ce le are în SUA, de exemplu, a fost definită de mai mulţi autori (printre care şi scriitorul român H.R. Patapievici [nota noastra, Razboi intru cuvant: Pe vremea cand scria “Omul recent”, insa, de cand detine o inalta functie publica, pare a fi intrat el insusi puternic in “sistem”. Unii zic ca si inainte mimase “disidenta”. E posibil. Dar ideile corecte raman scrise] ) ca fiind „miliţie a gândirii” şi „terorism intelectual“. Miliţie, deoarece cercetătorii acestui curent îi atribuie originea în doctrina marxistă, cu care are numeroase asemănări. Este de fapt un totalitarism pe planul gândirii: nu ai voie să spui altfel decat s-a stabilit de ideologii corectitudinii politice, pentru că eşti pasibil chiar de pedeapsa cu închisoarea.

„Corectitudinea politică este un decret de comportare socială, pe care o minoritate luminată îl impune unei majorităţi înapoiate. […] Ei2 ştiu mai bine decât oricine altcineva ce anume le trebuie oamenilor pentru a trăi decent. Le trebuie corectitudine politică. Cei care se opun ori obiectează acestui nou criteriu de omogenizare socială – criteriu care, să nu uităm, nu a fost stabilit prin consensul majorităţii ci a fost impus prin terorismul intelectual al unei minorităţi ‘active’ şi ‘conştiente’ – sunt în mod natural decretaţi ca fiind reacţionari (deoarece se opun ‘progresului’ reprezentat de idealurile minorităţii leniniste), duşmani ai drepturilor omului (drepturile omului aşa cum le înţeleg activiştii corectitudinii politice), pe scurt, inamici publici”3.

Atunci când a fost introdus conceptul de toleranţă, cu câteva sute de ani în urmă, el era introdus de nişte creştini (non-ortodocşi) care se gândeau cum să convieţuiască cu cei ce nu împărtăşeau credinţa lor. Dar iată că în zilele noastre tocmai aceşti foşti toleraţi necreştini, ajunşi în poziţii de conducere, au început să nu mai tolereze pe cei care deunăzi le-au oferit un adăpost de cei care în alte părţi îi persecutau. Cauza stă evident în faptul că s-a ales soluţia cea mai uşoară, toleranţa, neavând „înţelepciunea şarpelui” prin care să rabde răul, dar să nu-l lase să dobândească putere şi în acelaşi timp prin exemplul propriu creştinesc să încetinească proliferarea altor ‘religii’.

[…]

Este celebru în zilele noastre cazul profesorului canadian Chris Kempling, care s-a pronunţat public, fără nici o urmă de agresivitate, împotriva predării în şcoală a „aspectelor pozitive” ale homosexualităţii şi a fost dat afară de la şcoala unde preda pe motiv că scrierile şi spusele sale au fost considerate discriminatorii şi nu se pot încadra în legea ce apără libertatea de expresie.

Aşadar, mustrarea sau chiar simpla constatare a păcatului este deja ilegală! De ce? Pentru că„toleranţa este însuşi sufletul corectitudinii politice”9.

Dacă virtutea supremă este toleranţa, un autor de religie mozaică ne spune şi care este duşmanul suprem:

„al treilea război mondial este o luptă împotriva totalitarismului religios. Trebuie luptat în şcoli, moschei, biserici şi sinagogi şi poate fi înfrânt numai cu ajutorul imamilor, rabinilor şi preoţilor“10.

Adică, toţi aceştia ar trebui să adere la ideologia toleranţei, să nu mai creadă că numai religia lor este mântuitoare:

„Opusul totalitarismului religios este ideologia pluralismului”, spunea rabinul David Hartman citat în acelaşi articol, – „o ideologie care îmbrăţişează diversitatea religioasă şi ideea conform căreia credinţa mea poate fi slujită fără să pretindă exclusivitate asupra adevărului” (Ibid.)

„Poate islamul, creştinismul şi iudaismul afla că Dumnezeu vorbeşte vinerea araba, sâmbăta ebraica şi duminica latina?” (Ibid).

Cel care nu are certitudinea cunoaşterii Adevărului, ca astfel să realizeze importanţa colosală a opţiunii pentru o religie sau alta, este foarte uşor şi bineplăcut opiniei publice, să propună tot felul de false soluţii, care mai de care mai tolerante şi mai inclusive pentru a împăca şi „capra şi varza” şi a amăgi suflete nevinovate că se poate ‘sluji la mai mulţi domni’ fără nici o problemă. Mai greu este însă a dobândi inimă nevicleană şi a tânji cu inimă curată până la aflarea Celui iubit, Cel ce este Adevărul.

Se doreşte, după cum se ştie prea bine, impunerea unei noi ordini mondiale, care să nu mai fie bazată pe cuvântul cel adevărat al Domnului nostru Iisus Hristos, deci pe principiile creştine pe care a fost clădită întreaga societate europeană timp de 1000 de ani şi mai bine11. Şi, în consecinţă, una dintre modalităţile aparent mai neviolente de a distruge această veche ordine este corectitudinea politică. Spun mai neviolentă deoarece, cealaltă metodă prin care s-a încercat distrugerea vechii ordini creştine a fost comunismul, care prin mijloacele cele mai brutale şi mai directe a încercat distrugerea fizică a creştinismului, omorând preoţii şi dărâmând bisericile şi mănăstirile. Ambele sunt feţe ale aceleiaşi ideologii şi ale aceluiaşi program care doreşte instaurarea unei noi înţelegeri a lumii, care să excludă orice menţiune despre Dumnezeul cel adevărat: Preasfânta Treime. Deci, corectitudinea politică nu este decât varianta „democratică”, aproape de nerecunoscut (spre deosebire de „francheţea” comuniştilor care luptau pe faţă împotriva Bisericii), a ideologiei comuniste, variantă ce a „virusat” deja lumea occidentală şi spre care se doreşte să ne îndreptăm şi noi, românii, acum, ca spre un mare izbăvitor la care fugim ca să scăpăm de mentalitatea comunistă din care am ieşit12.

O situaţie similară cazului profesorului canadian menţionat mai sus, a existat si în sec. IV, când împăratul Iulian a dat o lege a învăţământului prin care se hotara excluderea profesorilor creştini din învăţământ.

„Profesorii Galileeni [crestini] trebuiau să aleagă între catedră, legată de mărturisirea publică a cultului pagân şi convingerilor lor intime de creştini”13.

Şi profesorul englez de patrologie Andrew Louth spune că lumea academica de azi se aseamănă cu marxismul atunci când tratează profesorul ca pe un muncitor care trebuie să realizeze un produs finit. Astăzi universităţile nu sunt locuri unde se caută şi se învaţă despre adevăr, ci adevărate centre de reeducare, „fabrici de intelectuali”14 care scot produsul dorit de doctrinarii corectitudinii politice şi unde se dă prestigiu academic studiilor păcătoase. Intr-o celebră carte ce analizează „criza spiritului american”, un profesor american arata şi el îndoctrinarea sistematică cu relativism şi toleranţă, la care au fost supusi studenţii din universităţile americane:

„Există un lucru de care un profesor poate fi absolut sigur: aproape fiecare student care intră la universitate crede, spune că aşa crede, că adevărul este relativ. Dacă această credinţă este testata se poate conta pe reacţia studenţilor: nu vor înţelege de ce. Faptul că cineva ar privi propoziţia ca nefiind evidentă de la sine îi uimeşte, de parcă s-ar pune sub semnul întrebării 2 + 2 = 4…. Relativitatea adevărului nu este o înţelegere teoretică, ci un postulat moral, condiţia unei societăţi libere, sau cel puţin aşa o percep ei. Ei toţi au fost echipaţi mai devreme cu acest cadru… Pericolul de care au fost învăţaţi să se teamă din partea absolutismului nu este eroarea ci intoleranţa. Relativismul e necesar pentru deschidere; şi aceasta este virtutea – singura virtute pe care s-a străduit s-o imprime întreaga educaţie elementară, vreme de mai bine de cincizeci de ani“15.

Organizaţia influentului om de afaceri de religie mozaică G. Soros, Open Society, extinsă pe plan mondial, este un finanţator major al propagandei gay. Festivalul Gay 2007 de la Bucureşti, de exemplu, cu titlul viclean „Sărbătoreşte diversitatea”, a avut ca principal finanţator acest Institut pentru o societate deschisa. La celebre universităţi americane (Harvard, Yale) există departamente speciale unde se predau Lesbian and Gay Studies (Studii despre lesbianism şi homosexualitate). La Harvard aceşti oameni au şi o revistă proprie, The Harvard Gay & Lesbian Review. Un conducător al unei organizaţii ce susţine drepturile acestora, spunea că cei care reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa comunitatii lor sunt cei care-i tolerează, dar nu le şi acceptă comportamentul. Aceştia gândesc astfel:

„A accepta cu adevărat felul nostru de viaţă, înseamnă să nu dai multă importanţă orientării sexuale, decât, înălţimii, să zicem”16.

La aceleaşi celebre universităţi americane (Stanford, Penn) au fost date publicităţii declaraţii speciale numite de ex., „Protocol pentru actele de intoleranţă”17. Pentru unii aceste documente şi atitudini par în totalitate pozitive, dar creştinul lucid ştie că ele ascund o viziune necreştină ce promoveză păcatul despărţitor de Dumnezeu. Păcatul nu este numai promovat, ci este şi apărat prin organisme internaţionale, cum ar fi Human Rights Watch. Pe site-ul acestuia putem citi numeroase scrisori trimise către diverse organizaţii şi „biserici” din lumea întreagă, prin care se cere respectarea drepturilor comunităţii LGBT şi susţinerea lor. Aici există chiar şi un top unde sunt condamnate acele demersuri împotriva promovării comunităţii homosexuale, iar cele mai „păcătoase” iniţiative, de promovare LGBT, sunt lăudate. Din nefericire, România este una dintre cele cinci state dată drept exemplu pentru „progresul exemplar” de „păcătoşenie”:

„In România o decadă de presiuni interne şi internaţionale a dus la abrogarea unei legi de sodomie (sodomy law) şi la aprobarea unor cuprinzătoare protecţii antidiscriminatorii”18.

Dacă Europa a fost deja virusată de această mentalitate fals tolerantă, acum se luptă pentru împrăştierea întinăciunii asupra tuturor continentelor, această organizaţie acţionând şi în Namibia, Zambia, Botswana etc. Comunitatea Homosexuali şi Lesbiene din Zimbabwe consideră că prin demersurile ei a putut crea „un nou sens al toleranţei în unele centre urbane educate”.

Există şi ziua internaţională de combatere a homofobiei, 17 mai. Intr-un „Paşaport European împotriva Intoleranţei” editat în cadrul unei campanii a Consiliului Europei, cu numele „Toţi diferiţi, toţi egali”, la pagina ce discută aspectul homosexualităţii, se spune „All you need is love” (Toţi ce ai nevoie, este dragostea), x = y (adică cel normal şi cel homosexual sunt la fel) şi mai jos Homofobia = 019.

Dacă nu suntem atenţi, nu facem decât să cădem „din lac în puţ”. Aparenta libertate de gândire şi exprimare a lumii de azi, despre care ni se vorbeşte atât de mult, pentru un creştin trezvitor şi lucid, ancorat în duhul Sfinţilor Părinţi, nu este decât o amăgire. Această libertate de exprimare este de fapt foarte îngrădită şi încă de legi. Şi va fi din ce în ce mai îngrădită. Ideologii acestui curent lucrează cu foarte mare tenacitate încercând pe nesimţite, să ne schimbe mintea în care se impregnaseră cât de cât principiile creştine despre viaţă.

Dacă ar fi să analizăm dintr-o perspectivă (pur lumească şi oarecum naivă) a nepremeditării viclene, am putea ajunge la următoarea concluzie: pe promotorii corectitudinii politice nu-i interesează dacă ai dreptate sau dacă creştinismul chiar s-ar putea să fie singura învăţătură adevărată. Nu-i interesează problema adevărului, ci doar faptul de a nu duce la violenţă. Prin urmare, de frică să nu se ajungă la violenţă – dacă cineva ar spune că numai creştinismul e calea cea adevărată către Dumnezeu – au căzut în cealaltă extremă, în care nu mai accepta (organizând o campanie de ridiculizare a unei asemenea poziţii) pe nimeni să zica cum că numai ei ar cunoaşte adevărul şi astfel, se ajunge la situaţia de azi, in care se spune că toate religiile duc la acelaşi Dumnezeu20. Dar:

„Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul” (II Ioan 9).

Aşadar, cum sa se îndumnezeiască21, adică să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu, după al carui chip am fost creaţi, cel care nu ştie la asemănarea cui trebuie să ajungă, sau încearcă să se asemene altcuiva decât Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul cel adevărat?

Deja această „obsesie a răului radical, fervoare egalitară şi cult al toleranţei” a inceput să fie resimţită ca negativă, deoarece, de frica violenţei, orice conflict a fost simplificat la extrem şi

„orice dramă este recodificată în termenii alternativei între toleranţă şi stigmatizare. Intr-atât ne-am neliniştit pentru Celălalt, incât figura acestuia a sfârşit prin a estompa pe cea a duşmanului”22.

Transferând această explicaţie din tărâmul evreiesc în cel creştinesc, putem spune că acum este luată partea ereticului, a păcătosului, mai mult decât a celui ce trăieşte cuminte în adevăr şi evlavie. Aceasta deoarece există prejudecata că Biserica nu s-ar îngriji de mântuirea ereticului sau de a păcătosului, ci doar l-ar condamna fară drept de apel.

Creştinismul occidental, pierzând înţelesul şi mireasma învăţăturii autentice a Mântuitorului, a ajuns să se smintească şi să se plictisească de „varianta” crestină apuseană (catolică, protestantă şi sectară) şi de ceva vreme, încearcă, pe bună dreptate, prin corectitudinea politică, să caute şi în alte părţi adevărul: adică în „perspectivele oamenilor care nu sunt nici apuseni, nici albi şi nici bărbaţi” crezând că prin aceasta va afla vreo „comoară mare”. Acest curent este firesc deoarece lumea de multă vreme s-a săturat de „occidentalizarea lumii” si caută altceva. Numai că acel ceva, mai exact Cineva, pe care îl caută din fire subconştientul omului, nu trebuie căutat prin diverse locuri exotice (deşi şi de la unii dintre aceia putem re-învăţa, de ex., importanţa unei societăţi tradiţionale), ci în Ortodoxie, în creştinismul universal al Domnului nostru Iisus Hristos, acel crestinism care nu ţine seamă, nici de ţară, nici de culoarea pielii, nici de nimic altceva, afară de ascultarea de Domnul, fiindcă aici toţi oamenii sunt recunoscuti ca fii ai Tatălui ceresc şi toţi pot avea acces în mod egal la împlinirea sensului lor în această lume: îndumnezeirea.

Limbajul corectitudinii politice actuale mai este numit şi limbaj inclusiv (inclusive language). Cu această problemă, de formare a unui limbaj inclusiv, s-a ocupat şi masoneria:

„In capitolul despre Religie [din Constituţiile lui Anderson], Francmasoneria evită precizia definiţiei, deoarece aceasta ar fi început imediat să ridice bariere, iar dorinţa era una de inclusivitate”23.

Acesta este unul dintre mijloacele insidioase folosite de corectitudinea politică: schimbarea înţelesurilor cuvintelor24 şi ascunderea unor păcate strigătoare la cer, sub nişte abrevieri sau cuvinte care să nu mai arate omului adevărata faţă păcătoasă a unui lucru. Se caută termeni oarecum neutri, prin care să nu se vadă că s-a făcut vreo judecată de valoare asupra acelui lucru şi din care să nu reiasă evident că acel lucru este păcătos, adică opritor de la viaţa veşnic fericită.

„Modalitatea specifică de control social al gândurilor (prin interzicerea anumitor cuvinte ori expresii) pe care o promovează ideologia corectitudinii politice, nu diferă cu nimic de vechiul ideal fascist ori comunist de ideologizare forţată a societăţii“25.

Ni se cere să nu mai avem nici un criteriu creştin în a judeca lucrurile, ci să acceptăm ca bune, toate faptele şi păcatele, în numele toleranţei, fiindcă „din punctul de vedere al corectitudinii politice, intoleranţa este singurul păcat de moarte“26. Inceputul acestui compromis lingvistic şi spiritual a fost făcut chiar de întemeietorii franc-masoneriei, când, pentru a nu ofensa pe cei de alte religii, au luat calea apostaziei şi nedorind să-l mai numească pe Dumnezeu, nici Iisus Hristos şi nici măcar Dumnezeu, i-au spus „Marele Arhitect al Universului”, (M.A.A.U. sau G.A.O.T.U. în lb. engleză), lepădând astfel sute de veacuri în care Dumnezeu ni s-a descoperit din ce în ce mai clar, până la mântuitoarea întrupare a însuşi Fiului Său. Aşadar, deşi Dumnezeu ni s-a descoperit într-o mare măsură, noi preferăm să tăgăduim27 această cunoaştere, şi să ne prefacem că suntem tot în Vechiul Testament, dacă nu chiar în plin păgânism. Dar, oare am spus Vechiul Testament? Nu există aşa ceva: ci Testamentul Timpuriu (Earlier Testament) sau Primul Testament. Pe un site despre toleranţa religioasă se propune o altă variantă, care de asemenea, nu ‘supără’ pe nimeni, dar tăgăduieşte legătura firească şi indestructibilă dintre perioada de dinainte de venirea lui Mesia şi cea de după, dintre profeţii şi împlinirea lor. Astfel, aici se vorbeşte de Scripturile ebraice în loc de Vechiul Testament şi de Scripturile creştine în loc de Noul Testament.

Dar Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a spus răspicat:

„Unde sunt acum cei care atacă Vechiul Testament, care sfâşie trupul Scripturii, care dau alt Dumnezeu Noului Testament, şi alt Dumnezeu Vechiului Testament? Să-l audă pe Pavel cum închide gurile cele lipsite de Dumnezeu, cum leagă limba cea luptătoare împotriva lui Dumnezeu, şi arată, prin spusa aceasta [2 Cor, 4, 13], că acelaşi duh este şi în Vechiul, şi în Noul Testament! Inseşi numele Testamentelor ne arată armonia dintre ele. Se numeşte Noul Testament din pricina Vechiului Testament, şi se numeşte Vechiul Testament din pricina Noului Testament. Aşa precum spune şi Pavel: Zicând «Nou», Domnul a învechit pe cel dintâi (Evrei, 8, 13)’”.

De asemenea, în masonerie chiar şi iniţialele binecunoscute I.N.R.I. au căpătat un cu totul alt înţeles: Igne Natura Renovatur Integra (Prin foc natura este integral reînnoită).

In continuare vom da câteva exemple prin care ni se încearcă inocularea unui nou fel de a gândi asupra păcatului: nu trebuie să vorbim despre avort ca ucidere de prunci, ci pur şi simplu de „drepturile femeii”, de „drepturile de reprocere”, de „libertatea de reproducere”, de „libertatea de alegere”, „dreptul de a alege”, de „planificare familială” sau „întrerupere voluntară de sarcină”. In loc de adulter sau desfrânare se spune „relaţie non-monogamă” şi „sex non-marital”. In loc de secte sau religii mincinoase se spune „religii nontradiţionale” sau „alternative”. De asemenea, despre păcatul împotriva firii al homosexualitătii, se va vorbi ca fiind „o altă orientare sau preferinţă sexuală”. Nici de biserică nu vorbim, ci de „spaţiu de cult“, iar în loc de bordel se poate zice „spaţiu de acuplare” sau chiar casă de … toleranţă.

Se folosesc de asemenea abrevierile: nu se mai vorbeşte de „întrerupere voluntara de sarcină“, ci doar de ÎVS (IVG în franceză). Nu vorbim de cei care practică păcate împotriva firii, ci de comunitatea LGBT (lesbian, gay, bisexual, transexual) sau de non-conformism sexual (gender non-conformity) sau pur şi simplu de diversitate.

Aşa cum se încearcă rescrierea istoriei pentru a sluji intereselor unora şi altora, la fel se încearcă şi crearea unei noi limbi în care cuvintele vechi să capete noi înţelesuri sau chiar să dispară, fiind înlocuite de unele noi, care să nu aibă in spate o istorie a sensurilor.

Scriitorul G. Orwell deja vorbea despre aceasta inca din anul 1948, când descria în romanul său „1984” dezvoltarea Nouvorbei:

”Aducem limba la forma ei finală – la forma pe care o s-o aibă când nimeni n-o sa mai vorbească nimic altceva. După ce ne terminăm noi treaba, ăştia ca tine or sa trebuiască s-o înveţe de la capăt. Poate crezi că noi nu facem altceva decât sa inventăm cuvinte noi. Nici pe departe! Noi desfiinţăm cuvintele – cu toptanul, cu sutele în fiecare zi! Tu ştiai că Nouvorba este singura limbă din lume al carei vocabular scade în fiecare an? Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?! Până la sfârşit, o să facem crimăgânditul literalmente imposibil, pentru că nu vor fi cuvinte în care să-l exprimi. An de an mai puţine cuvinte şi aria de gândire din ce în ce mai restrânsă”28.

El nu făcea decât să descrie o realitate a vremii:

„comuniştii au jonglat totdeauna cu sensul cuvintelor; denaturarea semantică se află în însăşi esenţa limbajului comunist“29.

Tactica actuală de redefinire a cuvintelor a fost folosită foarte mult de propaganda atee comunistă.

„Dintre toate monopolurile de care se bucura statul Sovietic, nici unul nu era atât de crucial ca monopolul în ce priveşte definirea cuvintelor. Dicţionarul era arma supremă a controlului politic. Este interesant de notat în acest sens activitatea extraordinar de intensă, după 1950, în scrierea şi rescrierea de dicţionare în Uniunea Sovietică” (subl.n.)30.

Această tehnică insidioasă a fost ironizată până şi în celebrul roman Alice în Ţara Minunilor, în care, Humpty Dumpty spune:

„Când folosesc un cuvânt, acesta înseamnă exact ceea ce aleg eu să însemne – nici mai mult nici mai puţin” (Cap. VI).

Şi în spaţiul romano-catolic există voci care descriu dezastrul mental pe care-l provoacă comisarii noii ideologii anti-creştine. Aceştia arată că este vorba de o „bătălie a cuvintelor“31,

„de o veritabilă strategie de transformare lingvistică, care se configurează ca un proiect cultural global”.

Astfel,

„mare parte din vocabularul care priveşte contracepţia şi avortul urmează o vocaţie spontana spre cosmetica lingvistică” şi „fiecare definiţie eufemistică aduce cu sine altele, într-un lanţ semantic în care fiecare verigă constituie un pasaj pentru a modifica, împreună cu termenii, sensibilităţile şi conştiinţele” (Ibid., p. 132).

O metoda folosită de aceia este „achiziţia unui veşmânt în mod riguros aseptic, ştiinţifico-medico-legal” (mai ales în ce priveşte avortul) care să elimine orice cuvânt „prea încărcat de semnificaţii istorice şi sentimentale” (p. 135) folosindu-se un limbaj pur tehnic care să nu rezoneze în conştiinţa omului făcându-l astfel să se simtă prost când omoară un copil în pântece. Aşa încât nu va fi vorba de crimă, ci doar de planificare familială sau drepturi reproductive.

De aceea este mare nevoie ca teologul şi creştinul de astăzi să fie foarte stăpân pe înţelesul cuvintelor pe care le foloseşte şi mai ales, prin studiul aprofundat al Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi, să-şi însuşească înţelesul pe care aceia l-au dat cuvintelor fundamentale ale Teologiei şi nu înţelesul nebisericesc pe care diverşi contemporani îl susţin. Pentru că dacă pierdem „războiul întru cuvânt”, dacă pierdem înţelesul adevărat-creştin al cuvintelor bisericeşti – datorită lipsei experienţei duhovniceşti – pierdem tot, deoarece altă „armă”, (în afară de rugăciune) Ortodoxia nu cunoaşte pentru a transmite mesajul mântuitor omenirii însetate de el şi pentru a combate lupii în blăni de oaie, sau „inventatorii de cuvinte”. In acest sens, cred că este pilduitoare grija Sfinţilor Părinţi pentru fiecare „iotă şi cirtă” din învăţătura Domnului.

O altă variantă a acestei manipulări este inventarea unor clişee care sunt deja cunoscute şi la noi în ţară şi care vor fi atribuite celor care nu sunt de acord cu ideologia corectitudinii politice. Astfel, un om care vorbeşte cu dragoste despre intoarcerea de la păcat a homosexualilor, va fi catalogat drept homofob, fără a se face nici un fel de discuţie despre starea de păcat. Cei care, consecvenţi fiind adevarului creştin descoperit de însuşi Dumnezeu oamenilor, vor vorbi cu bunăvoinţă despre faptul că nu poate exista adevărul simultan în două religii sau filosofii diferite32, i se va spune pe loc că este intolerant, bigot, tradiţionalist (fapt care este de lăudat, după cum spuneau unii dintre intelectualii cei mai profunzi ai secolului: Rene Guenon şi Mircea Eliade) nedeschis, neelastic, integrist, fundamentalist, bigot, orgolios, extremist, ignorant, exclusivist33, îngust la minte, rigid, plin de prejudecăţi, superstiţios, habotnic, fanatic. După cum pe vremea comunismului puteai fi acuzat de obscurantism, superstiţie sau misticism, acum s-au găsit alte sarmane cuvinte care să fie diabolizate. Intr-o directivă din 1943 a Comitetului Central al P.C.U.S. se spunea:

„Membri de partid şi organizaţiile comuniste să-i puna în încurcătură, să-i discrediteze şi să-i calomnieze continuu pe cei care ne critica. Când obstrucţioniştii devin prea sâcâitori, etichetaţi-i drept fascişti, nazişti sau antisemiţi […] Aceste etichete vor deveni, după suficientă repetare, un «fapt» in mintea publicului“34.

Să nu ne temem de aceste cuvinte ale unor copii din punct vedere duhovnicesc, căci Cel ce voieşte mântuirea tuturor, ne-a spus: „dacă vă uraste pe voi lumea, să ştiţi ca pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât” (In. 15, 18) si „dacă pe stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui” (Mt. 10, 25). Toate aceste fapte ne arată că va trebui să cultivăm mai mult ca oricand virutea bărbăţiei şi a credinţei nestrămutate în cuvântul Domnului şi al Sfintilor Săi, căci multe manipulări, dezinformări şi minciunării s-au abătut şi se vor abate asupra creştinilor binecredincioşi. Atitudinea unor oameni de a privi cu superioritate de „deasupra” tuturor religiilor spre cei ce şi-au asumat o credinţă, nu trebuie să ne complexeze/intimideze, căci altfel, vom fi şi noi amăgiţi de vrăjmasul mântuirii, cu dorinţa de a plăcea lumii şi de a primi laudele şi premiile ei de toleranţă35 şi vom uita că mai degrabă trebuie să plăcem lui Dumnezeu şi nu oamenilor, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel:

„Caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea încă oamenilor n-aş fi rob al lui Hristos!” (Gal. 1,10)

Această dorinţă de a plăcea lumii, de a obţine aprobarea ei în ceea ce facem, este unul dintre cele mai mari obstacole din calea mântuirii noastre. De aceea sfinţii, urmând Mântuitorului care a zis: ,Slavă de la oameni nu primesc” (Ioan 5, 41), consideră şi ei, că unul dintre semnele desavârşirii este respingerea acestei patimi atât de subţiri şi nebăgată în seamă:

„Omul simte că a primit înţelepciunea de la Duhul, din aceea că îi este greaţă să placa lumii în purtările lui sau în cuvânt şi este urâtă în ochii lui slava lumii acesteia“36.

Prin toate aceste catalogări simpliste enumerate mai sus, se pierde din vedere faptul că Ortodoxia a păstrat învăţătura cea mai lipsită de violenţă care a existat vreodată pe pământ: aceea a Domnului Iisus Hristos. Cine a mai spus vreodată că dacă cineva îţi dă o palmă să întorci şi obrazul celălalt? Cine a propovăduit vreodată iubirea duşmanilor? A mai învăţat cineva să iubeşti pe orice om până la a-ţi da viaţa pentru el? (In. 15, 13) Cine a fost mai tolerant decat Domnul nostru Iisus Hristos, care a spus să iertăm la infinit pe cei ce ne greşesc (Mt. 18, 22) DAR, în acelaşi timp, să nu le aprobăm NICIODATĂ păcatul din pricina unei false iubiri, numită mai nou, toleranţă!

In Biserica Ortodoxă nu găsim nicăieri crimele de care sunt acuzaţi crestinii, de cei care confundă creştinismul (ortodox) cu inchiziţia catolică. Spune B.P. Haşdeu comparând aceste două atitudini:

„Ce enormă diferenţă între sângerosul limbaj al acestui fanatic din Europa cea civilizată şi dulceaţa eminamente evanghelică a mitropolitului şi a episcopilor din barbara Românie!…”37

Sfinţi ortodocşi erau atât de delicaţi, încât nici frunzele copacilor nu vroiau să le rupa fără vreun motiv întemeiat. Deci, se deduce cu uşurinţă faptul că ideologii corectitudinii politice, fără o cercetare temeinică a învăţăturilor pe care le condamnă, sunt, din nefericire, doar nişte purtători de clişee cu care îi ştampilează la tot pasul pe cei care nu sunt de acord cu ei. Creştinismul, care schimbă omul pâna în adâncurile subconştientului şi îl învaţă iubirea faţă de aproapele care e chipul lui Dumnezeu, a fost dat la o parte. De cine? De cei care vor să instaureze iubirea cu forţa, prin legiferarea exagerată38 a tuturor aspectelor vieţii şi gândirii, prin încercarea de a învăţa pe oameni iubirea cu sila, prin poliţie împotriva „crimagânditului” (thoughtcrime), care a fost profeţit de G. Orwell încă din 1948. Cum de a reuşit acest autor să descrie atât de bine ce se întâmplă astăzi în lume? A reuşit fiindcă avea în faţă exemplul totalitarismului comunist, care nu e decat înaintemergătorul dictaturii corectitudinii politice (şi a celei antihristice), amândouă provenind din aceleaşi principii de gândire anticreştine, după cum ne spun cei care au analizat-o:

„Corectitudinea politică este o mişcare totalitară de tip leninist, cea mai gravă ameninţare pentru idealul unei societăţi libere de la prabusirea regimurilor totalitare de stânga încoace”39.

Acelaşi lucru l-a constatat şi cunoscutul dizident Vladimir Bukovsky care spunea recent:

„Uniunea Sovietică a fost un stat condus prin ideologie. Ideologia de astăzi a Uniunii Europene este social-democratică, etatistă, şi o mare parte din ea ia forma corectitudinii politice. Sunt foarte atent cum corectitudinea politică se răspândeşte şi devine o ideologie opresivă“40.

Iată că şi intelectuali precum G. Orwell, Umberto Eco („acel politically correct, creat în America pentru apărarea drepturilor minorităţilor oprimate, ca opoziţie faţă de orice formă de discriminare rasială, devine acum un nou fundamentalism“41), Slavoj Zizek („toleranţa corectitudinii politice ne dăruieşte o credinţă decafeinizată: o credinţă care nu ofensează pe nimeni şi care nu ne mai angajează deplin nici măcar pe noi inşine“42) şi mulţi alţii, ne avertizează asupra pericolului acestei plăgi.

Filosofia creştinului ortodox nu este să gândească politically correct, ci „biblically correct”. Pentru creştin instrucţiunile de folosire ale lumii sunt în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie (păstrate în Biserica Ortodoxă de la apostoli până la noi) şi nu în ideologia corectitudinii politice care nu este decât „lucru făcut de maini omeneşti” (Ps. 113, 12).

Corectitudinea politică spune să nu faci sau să nu zici ceva ce ar putea ofensa pe cineva. Ea ne cere să avem„un refuz manifest de a pronunţa judecăţi de valoare şi respingerea înverşunată a oricărui spirit critic“43.

Dar, în timp ce şi Evanghelia ne spune să nu judecăm pe alţii (acesta fiind un păcat foarte mare), indiferent ce pacate am vedea că săvârşesc, ea nu ne învaţă să fim orbi şi să spunem, cum doreste această nouă ideologie, că păcatul nu este păcat. Domnul nu ne învaţă să dam dovadă de atâta cruzime şi nemilostivire încât să lăsăm pe aproapele nostru, aprobându-i păcatele, să considere că merge pe o cale bună, când el merge pe cea rea.

[…]

Putem concluziona deci, că toleranţa, adică descreştinarea este scopul final, iar corectitudinea politică este mijlocul prin care se doreşte obţinerea acestui scop. Dar impunerea forţată, prin lege, a unei gândiri unice, nu poate duce la rezultate bune pe termen lung, deoarece, de frica ostracizării şi izolării celor ce s-ar opune, oamenii se conformează (rezultă ipocrizie şi minciună), dar în sinea lor deja revolta începe şi finalul poate fi aflat prin compararea cu alte regimuri care au încercat o impunere unei asemenea gândiri unice .

Aşadar, prin toată această înălţare la rang de zeu a toleranţei nu se realizează altceva decât o teribilă ‘zăpăcire’ a minţilor oamenilor, pentru că se pun pe acelaşi plan toate religiile, toate confesiunile (ca şi prin mişcarea ecumenica), toate filozofiile, toate înclinaţiile păcătoase.

(Din: „Zeul toleranţei” şi descreştinarea creştinismului. O privire ortodoxă, Editura Christiana, Bucuresti, 2009)

***

INTEGRAL (inclusiv notele de subol aferente si detalii despre carte) la:

TOLERANTA SI “CORECTITUDINEA POLITICA”

Legaturi:

“Zeul tolerantei si descrestinarea crestinismului. O privire ortodoxa”: TOLERANTA SI FRANCMASONERIA

TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (2)

TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (3). Izgonirea sfantului nume al lui Hristos din viata publica

Din nou din cartea “Zeul tolerantei…”, un capitol fundamental: CRESTINISMUL: CAUZA A INTOLERANTEI? Care este diferenta intre marturisire si FANATISM?

LEGILE NOAHIDE (TALMUDICE), MASONERIA SI UNIUNEA EUROPEANA. Ce legatura este intre iudaism, SUA, revolutia franceza si “dreptul international”?

***

Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina (VIDEO)

PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (I). Batjocorirea lui Hristos si agresiunea continua a pacatului si a hulei

Pr. Gheorghe Calciu, Parintele nostru marturisitor: MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE

Masoneria si familia

Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie

***

Parintele Sofian Boghiu despre sfarsitul lumii, Antihrist si masonerie

“Noua Ordine Mondiala a facut din Ortodoxie inamicul numarul 1″

HRISTOS SI IROZII DE IERI SI DE AZI. Pastorala de Craciun a PS Sebastian, Episcopul Slatinei: ULTIMA PERSECUTIE A CRESTINISMULUI

O noua pastorala marturisitoare a PS Sebastian Pascanu, care denunta “DEMONOCRATIA” si FANATISMUL ANTICRESTIN din U.E. (2010)

Fericitul Batran Selafiil din Siberia. “SUNT VREMURI DE MARTURISIRE. SA NU PRIMITI SA FITI AI ALTCUIVA!”

PARINTELE ADRIAN DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST: Stramtorarile vor fi mult mai grele decat in comunism. Metoda de la Pitesti se va aplica acum in toata lumea (VIDEO)

Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI

Parintele marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”

AVERTISMENTUL PROFETIC AL SFANTULUI INCHISORILOR, VALERIU GAFENCU: “Ateismul va fi invins, dar sa fiti atenti cu ce va fi inlocuit!”

CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (I): “Puterile intunericului, sionistii, vor sa loveasca in Ortodoxie! Kissinger, om intunecos” (VIDEO). Raspunsuri incomode in conferinta de la Bucuresti, 2000 despre ECUMENISM, CATOLICISM, STILISM, REINCARNARE, YOGA, RAZBOIUL IMPOTRIVA SERBIEI

CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (III) “Comunitatea Europeana vrea sa niveleze totul”. Arhimandritul Efrem la Timisoara (1)

PARINTELE PAISIE AGHIORITUL DESPRE ANTIHRIST: “Totul va deveni un spital de nebuni. Vin ani grei, vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana”

CUVINTE DE TREZIRE SI DE LIMPEZIRE DUHOVNICEASCA DE LA CUVIOSUL SERAFIM ROSE (†2 septembrie): “Este mai tarziu decat credem”

“Poate că aceştia sunt ultimii câţiva ani în care mai putem continua să răspândim liberi cuvântul”.

“Ştiţi ce s-ar întâmplă dacă Hristos ar umbla astăzi prin lume? Probabil că L-ar interna într-un spital de nebuni şi L-ar droga cu tot felul de medicamente. Lumea L-ar răstigni şi acum la fel cum a făcut-o acum două mii de ani”.

Vezi si:

TOTALITARISM HOMOSEXUAL: ceea ce doresc homosexualii nu este o egalitate in fata legii, ci un control al constiintei

Impunerea casatoriilor homosexuale: “un pas catre STATUL FASCIST AL INTOLERANTEI”

CEDO LIMITEAZA libertatea religioasa a CRESTINILOR in favoarea HOMOSEXUALILOR

Precedent grav: AUSTRALIA A INTRODUS OPTIUNEA “SEX NEDETERMINAT” (X) IN PASAPORT

Marea Britanie modifica pasapoartele la presiunea lobby-ului homosexual. LA PARINTI SE VOR SCOATE CUVINTELE TATA SI MAMA…

Marea Britanie: proiect legislativ de INTERZICERE a termenilor SOT si SOTIE

Premierul …”conservator” (!) al Marii Britanii, David Cameron, ameninta cu BOICOTUL tarile care NU ACCEPTA HOMOSEXUALITATEA!

Ambasadorul UE condiţionează liberalizarea regimului de vize cu legalizarea homosexualităţii

SUA va promova DREPTURILE HOMOSEXUALILOR in politica sa externa, declansand o STRATEGIE GLOBALA DE PROMOVARE AGRESIVA a acestora

Obama a sustinut CASATORIILE HOMOSEXUALE in discursul INAUGURAL de presedinte al SUA

DIALOG CU UN HOMOSEXUAL: despre respingerea CELUILALT, indreptatire, autosuficienta si anti-civismul propagandei gay

DESPRE HOMOSEXUALITATE CA PACAT SI BOALA cu Parintele Pantelimon Șușnea si Staretul Iustin Miron de la Oașa (si AUDIO)

***

CRESTINISMUL SUB ASALTUL TOTALITARISMULUI CORECTITUDINII POLITICE: “Ne indreptam spre o persecutie fara sange”, “Jurnalistii si formatorii de opinie sunt cei mai anticrestini”

LIMBAJUL ORWELLIAN AL NOII ORDINI MONDIALE: jefuirea se numeste “austeritate”, dominarea colonialista “reforme structurale”

“Egalitate” si “diversitate” in Europa pentru toti! DAR NU SI PENTRU ORTODOCSI. Plus: „Intre ce ore e Pastele la voi?” Ca sa bombardam Serbia…

Articolul saptamanii: Adevarul iubirii este iubirea adevarului sau CRESTINISMUL INTRE CORECTITUDINEA POLITICA SI RELIGIA MUCENICILOR

IPS Ilarion Alfeiev despre SECULARISM ca NEOPAGANISM: “Poti sa crezi ce vrei, dar esti obligat sa JERTFESTI zeitatilor TOLERANTA si PLURALISM”

Parintele Savatie Bastovoi despre sfarsitul libertatii de exprimare si inchiderea emisiunii “PIETRELE VORBESC”: DE ACUM INAINTE NU VOM PRIMI DECAT LOVITURI!

ANTICRESTINISM MANIFEST: Comisia Europeana sterge sarbatorile crestine din agenda

Biserica Greciei ia atitudine fata de CALENDARUL FATIS ANTICRESTIN al Uniunii Europene

CREDINTA CRESTINA SUB ASEDIU INVERSUNAT

PRIGOANA CRESTINILOR ASTAZI!

MODA ANTI-CRESTINA IN Uniunea Europeana (stiri religioase)

Marea Britanie ANTICRESTINA: o enoriasa a Bisericii Ruse demisioneaza pentru ca i s-a INTERZIS purtarea la gat a crucii

Guvernul ”conservator” al Marii Britanii combate DREPTUL angajatilor de a purta CRUCIULITA LA GAT

Biserica Rusiei denunta CRESTINOFOBIA guvernului “conservator” al Marii Britanii

BBC INTERZICE TERMENII ”INAINTE” SAU ”DUPA HRISTOS”

STUDIU: MEDIA SOCIALA (Apple, Google, Facebook, etc.) CENZUREAZA CRESTINII (AFR)

ONU proclama DREPTUL LA BLASFEMIE, DREPT AL OMULUI

VOCEA COMENTATORILOR referitoare la cazul atentatelor de la Oslo: “Aici se dorea a se ajunge!… CRESTINII SUNT VINOVATI” si: “Sa ne intre bine in capetele noastre seci ca APROAPELE ESTE TERORIST”

NOUL “PERICOL” SI INAMIC PUBLIC MONDIAL: “FUNDAMENTALISMUL DE EXTREMA DREAPTA” SI… CRESTIN: “analistii”, “expertii” si politia ne “avertizeaza” ca s-ar fi nascut un nou avatar al terorismului, acreditand teza propagandistica ca Breivik nu este un caz izolat!

Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA. Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50?

////////////////////////////////////////

MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989?

“Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”

“Imi vine nespus de greu sa constat ca sunt prea putini cei ce deslusesc azi, acum si aici insemnele puterii satanice. Ele ne guverneaza viata de zi cu zi, murdarindu-ne si injosindu-ne, pregatind cu indelunga rabdare si staruinta aruncarea noastra in adancurile cele mai fara de sfarsit… Mai nefasta si mai dureroasa decat practica ingineriilor financiare este practica ingineriilor morale. Tortionarii, calaii s-au transformat in mod miraculos in revolutionari, stalpi ai puterii, fauritori ai unei Romanii capital-comuniste“.

***

Vezi si: Eu sunt scribul…. MIHAI BURACU – amintiri sfasietoare din “cel mai cumplit laborator al terorii”, EXPERIMENTUL SATANIC DE LA PITESTI

***

beyond torture

PITESTI DUPA PITESTI

Tragedia de la Pitesti m-a insotit de-a lungul intregii existente si nu putine si din cale afara de dureroase au fost insemnele suferintelor indurate in acel sinistru laborator al ororii fara seaman. Miasmele descompunerilor morale imi staruie inca in nari. Chiar daca unele intamplari au avut asupra-mi urmari dureroase, ele au fost totusi mai blande decat ale multor altora, cataratori si dupa aceea, vreme indelungata, pe culmile deznadajduirii.

A fost si este un Pitesti dupa Pitesti. Samanta raului a fost aruncata pretutindeni si maladia urii prolifereaza, face victime si in afara zidurilor si gardurilor de sarma ghimpata, nu numai in interiorul lor. Prezenta ei declanseaza stari oribile, insuportabile si putini ii stiu numele si o pot diagnostica. Fara sa ne dam seama, maladia a fost transmisa semenilor si reperele ce-i evidentiaza prezenta si dincolo de adancurile infernului sunt pretutindeni. Voi incepe prin a face referiri la propria-mi existenta: prelungirea condamnarii de 2 ani cu alte 2 pedepse insumand inca 3 ani de detentie! Muncile de la Bicaz! Cei 4 ani de ancheta (1972-1976) din partea Securitatii in conditii de asa-zisa libertate!

Sentimentul proliferarii raului in realitatea cotidianului malefic de dupa cacealmaua din decembrie 1989! Si ca generalizare a starii de voma politica: denuntul de toate zilele, inarmarea hoardelor de mineri condusi de tortionari de profesie, alterarea spiritului religios, adularea puterii (cu cat mai marsava, cu atat mai adulata), manipularea multimilor prin foame, frig si frica. Regula de 3 suplicii, simpla in esenta ei, a fost deosebit de eficienta in toate locurile de detentie, dar si in regimul de pretinsa libertate si a constat atunci, dar si acum, in instituirea torturii celor 3 „F”: foamea, frigul si frica. Foamea si frigul sunt astazi mai cumplite pentru largi categorii sociale. Pe aproape isi arata coltii si teama zilei de maine, a desfiintarii locurilor de munca, a bolilor ce nu mai pot fi tratate, pierderea identitatii de neam si de constiinta, exodul elitei intelectuale, viata planetara amenintata de deciziile unui consortiu diabolic, stapan absolut pe toate parghiile puterii: economie, finante, mass media, forta militara etc.

Terorismul de stat. In fiecare zi creste indicele abjectiei umane de la violuri si talharii, la crime si jafuri la drumul mare comise de indivizi, dar si de partide si institutii pretins democrate. Voma nascuta din ura si frica, din foamea agonica, din crepusculul fiintei morale continua sa ne insoteasca. De cate ori iau in mana o bucata de sapun de rufe, vad pe ea inscriptionata suferinta omeneasca ajunsa la apogeu. Daca Pontiu Pillat s-ar fi spalat pe maini cu sapun de Pitesti, apa folosita atunci s-ar fi prefacut in sange sau puroi.

Aidoma lui Iona, care a iesit din burta chitului pentru a intra in burta unui chit mai mare, si eu, iesind din penitenciarul Pitesti, am intrat in lagarele de la Bicaz, Onesti si Borzesti si, de acolo, la 21 mai 1954, in maretul „lagar” al tarilor socialiste. Mi s-au deschis portile infernului penitenciar catre o lume vietuita de cei asa-zis liberi. Imi doresc nespus in juru-mi o oaza de tacere, dupa cei 5 ani de ancheta la Securitate sau camera 4 Spital si pana la obsesivul „Ia pe 5 si tine aproape“, care ne insotea marsurile epuizante catre albia Canalului Mortii sau cotele insangerate ale Bicazului. Ultimele 4 decenii de existenta mi-au fost guvernate de legea tacerii, impusa si acceptata de starea de insomnie. Am o hipersensibilitate la logosul rostit si cuvintele scrise capata sonoritate in adancurile fiintei, unde ma ratacesc adeseori in cautarea adevarului dorit cu fervoare, pentru a fi liber intr-o lume aflata de mult in lanturile minciunilor ideologice sau ale unui satanism mereu activ.

Pietroiul reeducarii mi-a fost legat de gat si m-a tras de multe ori in adancuri, in temnita, dar si in afara ei. Am incercat sa rup leucoplastul de pe gura, de pe degete si de pe suflet. Scriu pentru a-mi exprima vrerea de a ma desprinde din bratele diavolului ce salasluieste in mine. Lupta cu sinele este o componenta definitorie a luptei ce o purtam fiecare dintre noi in planul desavarsirii spirituale. Mantuitoare va fi in cele din urma credinta in Cel de Sus si increderea in fortele iubirii, daca ele mai exista totusi undeva, in unitati perceptibile de ultrasofisticatele instrumente de investigatie a eului.

ROMANIA CAPITAL-COMUNISTA DE AZI, DUPA 50 DE ANI

Am fost si sunt in continuare „bandit”. Dovada: randurile de fata. Am urmarit in anii de dupa eliberarea din detentie, cu uimire, dar si cu spaima, cum intreaga tara a inceput sa cunoasca, sub forme mai mult sau mai putin vizibile, dar aceleasi in esenta lor, germenii si formele embrionare ale raului experimentat cu metode ultrastiintifice la Pitesti si in celelalte centre de reeducare.

Samanta satanica aruncata acolo a prins, s-a inmultit si, astazi chiar, la cei 13 ani de dupa acel decembrie al iesirii noastre din „raiul” comunist, constat ca traim inca intr-un Pitesti dupa Pitesti, facand aproape imposibila smulgerea din satanismul ce a pus stapanire pe noi, timp de o jumatate de secol, in aceasta misterioasa trecere dintre milenii. Caci ce altceva a fost numarul imens de informatori ai Securitatii, traitori chiar in sanul familiilor, punandu-se pret si pe vanzarea de frate, de parinte si de fiu? Ce este apoi regimul de infometare la care a fost si este supusa intreaga tara de ani si ani de-a randul? Dar frigul si intunericul care sporesc cu noi monstri chinurile noptilor unor ierni din care iesim injumatatiti sufleteste si cu trupurile sfartecate de muscaturile gerului?

Nu acelasi lucru il constituie obligatia de a aduce laude celor ce ne supun unui regim de tortura morala, facandu-ne robi al minciunii? Nu din subteranele Pitestiului au iesit haitele de ucigasi cu bate si topoare care au invadat in plina zi si-n plina vara centrul capitalei in 1990 si 1991?

Repet deci: in multele ceasuri de sumbra deznadejde am sentimentul ca ma aflu iarasi si iarasi intr-un Pitesti dupa Pitesti. Imi vine nespus de greu sa constat ca sunt prea putini cei ce deslusesc azi, acum si aici insemnele puterii satanice. Ele ne guverneaza viata de zi cu zi, murdarindu-ne si injosindu-ne, pregatind cu indelunga rabdare si staruinta aruncarea noastra in adancurile cele mai fara de sfarsit.

Criza morala ce a cuprins Romania este atat de profunda incat revenirea la normalitate nu s-a putut face nici prin jertfele celor peste o mie de vieti curmate in decembrie 1989. Cu lectiile temeinic invatate, rublocratii deveniti peste noapte dolarocrati si-au dovedit abilitatea de a pastra fraiele puterii. Mai nefasta si mai dureroasa decat practica ingineriilor financiare este practica ingineriilor morale. Tortionarii, calaii s-au transformat in mod miraculos in revolutionari, stalpi ai puterii, fauritori ai unei Romanii capital-comuniste. Intr-un asemenea capital-comunism asistam neputinciosi la inrosirea hartiei de turnesol, la o a doua internationalizare (globalizare, mondializare etc), sora geamana cu internationalizarea rosie, comunista. „Lagarul” tarilor libere in care traim este guvernat in numele fericirii si democratiei de minciuna, impostura, teroarea foamei, a frigului si a grijii pentru ziua de azi si de maine.

Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu Celui Viu, miluieste-ne pe noi, pacatosii, si da-le orbilor lumina celor nevazute, mutilor cuvantul pentru a rosti adevarul din veac, surzilor puterea sa auda cantecul de jale al robilor in cautare de hrana si de speranta, da-le celor nevolnici si infricosati brate pentru a lua cu vrednicie sabia dreptatii si a adevarului pentru a sluji de-a pururi slavei Tale, acum si-n vecii vecilor. Amin!

(din: Mihai Buracu, Eu sunt scribul… Amintiri si poezii din inchisoare, Editura Filos, 2012)

MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”

////////////////////////////////////////

Socialiștii englezi din Fabian Society, lupii în blană de oaie

(Episodul 12 din seria Sursele globalismului)

Cu acest episod încheiem călătoria în secolul XIX, dominat de forța bancară și maritimă englezească. Ați putut remarca deja că o mare parte din gânditorii relevanți pentru globaliștii de azi își aveau originea în insula britanică. Și că erau atât de dreapta, cât și de stânga, socialiști sau conservatori, uneori reuniți în cluburi de discuții sau societăți secrete. Chiar și cei care nu erau englezi (ca Marx sau Mazzini) își găseau adăpost la Londra, de unde își răspândeau ideile revoluționare fără riscuri

Societatea Fabian a reunit atât de multe nume grele ale unei noi ordini mondiale, încât voi dedica episoade separat pentru câțiva dintre ei, cum ar fi: George Bernard Shaw, Bertrand Russell, HG Wells. Dar episodul de față se limitează la o prezentare de ansamblu a clubului. Dat fiind că societatea e încă funcțională și are influență în societatea civilă actuală, ca platformă de discuții, grup de reflecție, sursă de publicații, e posibil să ne intersectăm și cu alte personalități din zona ei. Circa 80% din membrii societății sunt acum și membri ai Partidului Laburist, deci rolul lor în politică e de actualitate.

gradualismul ca strategie

Clubul a fost fondat în 1884, ceea ce i-a condus pe unii să speculeze că titlul romanului 1984, de George Orwell e o încercare de imaginare a lumii peste un secol, așa cum ar arăta ea dacă socialiștii elitiști și-ar vedea proiectele aplicate. Numele ales e foarte grăitor pentru ce se numește „socialismul gradualist”. Generalul roman Quintus Fabius a rămas în istorie pentru zădărnicirea cuceririi Romei de către Hanibal. Acesta a folosit o strategie impopulară dar eficientă: „tărăgănarea”, sleind de puteri trupele generalului cartaginez, care traversase Alpii călare pe elefanți. Tragerea de timp l-a făcut detestat între romani, ca lipsit de onoare, dar prin evitarea unei lupte directe, a obținut risipirea aliaților adunați de Hanibal și a resurselor acestuia.

Vom regăsi aceeași strategie și la o altă școală neo-marxistă, din secolul XX, care indica drept strategie „lungul marș prin instituții”. Adică acapararea discretă a unor puncte cheie în societate, așa cum era sfatul lui Antonio Gramsci.

Fabian Society continua mișcarea umanistă (un eufemism pentru ateistă) și indirect cluburile simpatizante ale Revoluției Franceze, cum a fost și Lunar Society, al lui Erasmus Darwin. Sediul clubului poate fi văzut și azi, purtând o firmă cu litere de-o șchioapă, pe o străduță între Buckingham și Westminster. Nu e vreo societate a cărei existență e doar bănuită în conspirații. De altfel, sediul lor e mult mai modest decât palatele pe care le au alte cluburi ale înaltei societăți, în special pe bulevardul Pall Mall. E un mod de adunare al elitei londoneze, care se laudă și cu cel mai important dintre templele masonice.Oficial, fabienii militau pentru răspândirea ideilor de progres ale Renașterii, pentru echitate socială și progres. Neoficial, doreau să ajungă la comunism prin politica pașilor mărunți. În primul material propagandistic al grupului se explică alegerea numelui:„Trebuie să aștepți cu răbdare momentul, ca Fabius, dar când momentul vine, să lovești cu putere, pentru că altfel așteptarea a fost în zadar”.

În aceeași idee, au avut două animale simbol. O țestoasă simboliza avansul lent dar neabătut și secretul impenetrabil al unei carpace. Al doilea, era blazonul cu un lup negru în blană de miel alb, care poartă un drapel roșu.

Animatorii grupului erau soții Sidney și Beatrice Webb, fondatorii London School of Economics. Tot ei au scris și Minority Report, document care punea bazele statului asistențial, care îngrijește păturile defavorizate. Soții Webb au călătorit la bătrânețe în Uniunea Sovietică și au scris o lucrare elogioasă despre dezvoltarea produsă de regimul comunist sub Stalin, în anii 30. Cartea cuprindea materiale ample furnizate de ambasada sovietică și trecea cu vederea represiunea celui mai criminal regim din istoria Europei.

„Nu credem că Partidul e condus de voința unui singur om; sau că Stalin e genul de persoană, care să pretindă sau să își dorească o asemenea poziție. A negat el însuși foarte explicit orice idee de dictatură personală, în termeni care, chiar dacă sunt creditați sau nu cu sinceritate, cu siguranță concordă și cu impresia noastră asupra faptelor”. (pag. 334)

E doar un citat din cartea „Comunismul sovietic. O nouă civilizație”, publicată de soții Webb în 1935 și republicată în mai multe ediții. În cartea de peste o mie de pagini nu se fac referiri la originile etnice ale liderilor Revoluției Bolșevice sau la sursele lor de finanțare. Accidental, și România e prezentată ca un ocupant imperialist (era perioada interbelică a României Mari). Tot materialul pare a emana din sursele oficiale ale regimului sovietic.

Un an de la înființare, Fabian Society a fondat London School of Economics – un bastion al stângii progresiste și în ziua de azi. Un fel de SNSPA englezesc, unde se învață economie și studii politice. În curtea campusului a fost expusă o „operă de artă” denumită „Lumea cu susul în jos”, un glob cu polul nord la bază și unele granițe modificate.

Pe lista absolvenților facultății se regăsesc mulți globaliști, de la David Rockefeller, George Soros, Karl Popper (autorul lucrării „Societatea deschisă și dușmanii ei”, care l-a inspirat pe Soroș în denumirea Fundației pentru o Societate Deschisă), Romano Prodi (fost președinte al Comisiei Europene), Ursula van der Leyen (actuala președintă a Comisiei Europene), Pierre Trudeau (fost prim ministru al Canadei, tatăl lui Justin Trudeau, actualul premier), Heinrich Bruning (cancelarul Germanie în timpul Republicii de la Weimar, în perioada interbelică), Lee Kwan Yew (fost prim ministru în Singapore, pe care Klaus Schwab, liderul Forumului de la Davos, l-a indicat alături de Henry Kissinger printre cei doi mentori ai săi).

O altă operă de artă e la fel de ilustrativă pentru scopurile societății Fabian. E vorba de un vitraliu, conceput de George Bernard Shaw, în care sunt reprezentați liderii societății. Ideea de vitraliu e în sine o sugestie religioasă, la fel cum și sintagma „lupi în blană de oaie” e una biblică.

În vitraliu, apar de la stânga la dreapta: Edward R Pease, membru fondator al clubului, un socialist care avusese noroc ca speculator pe bursă și finanța astfel gruparea. El pare a duce greul, cărând cărbuni în foc, dar având și un șorț ca de semănător. În dreapta imaginii, cele două personaje sunt Sidney Webb și George Bernard Shaw (în verde), care lovesc cu ciocanele un glob pământesc incandescent. Sloganul de deasupra vitraliului nu lasă loc la interpretări: „Remodelează-l mai aproape de pofta inimii!”. În fundal e scutul cu lupul în blană de oaie.Pe cuptor e un scut cu alt slogan, care în engleză rimează: „Roagă-te cu pasiune, lovește (cu ciocanul) strașnic”. În registrul de jos sunt mai mulți membrii ai clubului, care se roagă în genunchi la un teanc de cărți. În vârful teancului sunt cărțile lui Bernard Shaw, urmate de cele ale soților Webb ca Minority Report sau alte rapoarte ale grupului, precum Democrația Industrială. Tabloul are, desigur, și o notă de umor și auto-ironie, dar e foarte ilustrativ pentru mișcare în ansamblu.Unul dintre „enoriașii”, care se roagă în genunchi, citește cu evlavie din altă carte din 1908: „Lumi noi, în schimbul celor vechi”, de HG Wells. În ea, celebrul scriitor prezintă o teorie asupra „socialismului modern”. Una puțin diferită de a lui Marx, pe care îl admiră, dar îl acuză că a pus prea mare accent pe componenta economică și că a fost prea determinist.

HG Wells propune renunțarea graduală la câteva idei precum „drepturile individuale ale părinților și responsabilitatea lor izolată în privința copiilor”. Educarea copiilor de către stat, în concordanță cu ideile ideologiei e o ambiție care se regăsește inclusiv în Republica lui Platon, dar și în programe foarte detaliate privind programa școlară, elaborate de socialiști. Altă idee „exagerată” în opinia sa e cea a dreptului de proprietate privată. Pentru HG Wells, socialismul reprezintă mai mult o credință religioasă decât o mișcare politică.Tabloul a devenit atât de faimos, după ce a fost cumpărat la o licitație și expus la loc de cinste în London School of Economics, încât un ucenic al mișcării, premierul laburist Tony Blair, a insistat să se fotografieze alături. Lucru cu care școala se și mândrește. În afară de globalism, printre ideile cu care Societatea Fabiană a defilat de-a lungul vremii se numără și unele generoase sau benefice societății, precum salariul minim, sufragiul universal, statul asistențial, accesul universal la asistență medicală. Tot ei au teoretizat „datoria” țărilor liberale de a interveni militar în diverse puncte ale globului pentru a impune valori precum „democrația” sau „drepturile omului”.

https://evadare.ro/carti/socialistii-englezi-din-fabian-society-lupii-in-blana-de-oaie/

////////////////////////////////////////////

Mostre de erotică bolșevică…„Jos cu rusinea!” Fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici

Fragment din „Memoriile unui partizan al lui Kornilov” de A.R. Trusnovici. Originar din Iugoslavia, soldat in armata austriaca in timpul primului razboi mondial, Trusnovici a trecut de partea Rusiei si ramas in Rusia Sovietica. A devenit medic de tara si a supravietuit, impreuna cu cazacii din satele din Kuban, „rascazacirii”, colectivizarii și „holodomorului”. Emigreaza in Iugoslavia, in 1934. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, se stabileste in Germania de Vest. Este rapit si asasinat, in 1954, de serviciile secrete sovietice. Acest lucru a fost confirmat dupa dezintegrarea URSS, in 1992, cand fiului acestuia i se inapoiaza manuscrise si documente ce apartineau tatalui sau. Memoriile lui Trusnovici (1914-1934) prezinta interes deoarece descriu revolutia bolsevica, cu toate ororile cu care s-a impus, inclusiv legalizarea avortului (1920), si reactia oamenilor la ele.

„Jos cu rusinea!”

Chiar de la inceputul puterii sovietice, atmosfera era imbacsita de un erotism vulgar, grosier. Grosul mahalalelor urbane, criminalii, cei fara niciun capatai, care incepusera sa conduca tara, au adus cu ei intelegerea si notiunile lor despre moralitate. Clasa conducatoare si organele sale represive traiau dupa principiul iubirii libere, neacoperita de nici o masca. […]

Promiscuitatea sexuala crea multor oameni o atitudine de respingere si dezgust. Cu toate acestea, oamenii incepusera sa fie corupti si impinsi spre acest mod de viata prin diferite moduri. In 1922, de cateva ori, am fost martorul catorva spectacole stradale, cu deviza „Jos cu rusinea!” Gol pusca, impodobit doar cu o panglica pe care scria „Jos cu rusinea!”, oratorul acelui eveniment striga in piata din Krasnodar de la tribuna: „Jos cu burghezia! Jos cu minciunile popimii! Noi, comunarzii, nu avem nevoie de haine, care sa ne acopere frumusetea corpului! Noi suntem copiii soarelui si ai aerului!”

Trecand pe acolo spre seara, am vazut tribuna doborata si, din cate aflasem, „fiul soarelui si al aerului” fusese batut mar. Cu alta ocazie, impreuna cu sotia, am vazut cum publicul sarea dezgustat din tramvai, injurand si scuipand. Din cate am inteles apoi, in tramvai, se napustisera un grup de „copii ai soarelui si aerului”, goi pusca, iar oamenii, furiosi, dadeau bir cu fugitii.

Experienta a esuat, caci declaratiile „apostolilor” moralei sovietice au provocat o asemenea indignare oamenilor, incat autoritatile au oprit aceste comportamente nerusinate. Raspandirea promiscuitatii sexuale a fost preluata de scoala, de literatura artistica si de popularizare stiintifica. In scoli, predarea problemelor sexuale, fara principii moral-religioase, nu era decat o corupere a copiilor. In plus, profesorii nu aveau posibilitatea de a aplica masuri impotriva impactului pe care multi elevi trebuiau sa-l indure din cauza depravarii morale a altor copii deja corupti. De la injuraturi, povestiri vulgare si anecdote pe teme sexuale, pe care unii elevi le foloseau in viata de zi cu zi, te simteai ingrozitor.

Nu exista nici o indoiala asupra faptului ca dezintegrarea morala a natiunii a fost planificata de sus. Sa o luam, de exemplu, pe scriitoarea si reprezentanta puterii sovietice in strainatate, membru al Comitetului Central al partidului, Alexandra Kollontai. Prima femeie-ambasador din lume facea agitatie pentru „iubire libera”. Ea propovaduia ideea actului sexual „ca un pahar de apa” (actul sexual este ca si cum ai bea un pahar cu apa). Oare putea ea raspandi asemenea idei infame, fara aprobari si instructiuni de sus ?

Bolsevicii au incercat sa distruga familia si in alte moduri. Sub drapelul emanciparii femeilor, femeile erau inrobite altfel, fiind ademenite in cluburi, obligate sa participe la diferite reuniuni, invitate la diverse petreceri, creandu-se pentru ele o serie de functii de raspundere: de presedinte, delegat, deputat, organizator de grad diferit, comisar sau pur si simplu membre ale vreunei comisii, si cate si mai cate.

Pacat ca adunarile femeilor de la inceputul revolutiei bolsevice nu au putut fi imortalizate in filme. Odata cineva a adus intr-un prezidium oale, pe care, multimea femeilor turbate, in semn de „eliberare”, le-a distrus, urland si strigand: „Jos cu oalele!”. Cat de multe dintre aceste activiste s-au gandit ca oalele raman oale si nu vor mai avea cum si ce gati in ele ? Din cauza cumularii acestor „sarcini publice” revenite femeilor, in familii, apareau certuri. Barbatii, care protestau impotriva absentei permanente a sotiilor, erau chemati in consilii, in comisii, unde li se reprosa ca erau conservatori si posesivi.

O anumita „trezire” a autoritatilor a inceput inca in anii anteriori colectivizarii. Atunci, incepuse un matriarhat autentic, cand numele tatalui putea fi necunoscut, iar mama devenise entitatea juridica. Nu putina teama au creat bolile cu transmitere sexuala care se raspandeau fulgerator. A urmat apoi o trezire a oamenilor. Incepuse o renastere religioasa, cand, treptat, oamenii incercau sa se intoarca la fundamentele morale.

Epidemia de avorturi din Rusia Sovietica

Legea avortului privind dreptul exclusiv al femeilor de a controla propriile lor sarcini, adoptata de sovietici, pe langa partea morala si etica, avea si alta latura – slabirea poporului rus. Procentul sau de crestere, ca si cresterea popoarelor slave de sud si est era mult mai mare decat in tarile occidentale. Epidemia de avorturi din toata Rusia a ajutat considerabil fortelor ostile Rusiei.

Ma voi opri la cifrele pe care le am, deoarece statistici exacte nu existau la bolsevici. Cifrele care provocau entuziasmul intelectualilor naivi al si al politicienilor din Vest, erau false si serveau drept propaganda in discursul liderilor. Vazand asemenea falsuri, spuneam: „Ne vom face de ras in Occident! Ai nostri, evident, cred ca acolo au dat peste niste prosti”. Din pacate, noi am gresit, caci „desteptii” nostri chiar au castigat. In Occident, foarte multi credeau in minciuna comunista.

Sunt sigur ca stiu conditiile, cel putin in zece raioane ale URSS, pe care le-am vizitat si unde am lucrat sau despre care mi-au povestit alti colegi medici. Dar ma voi limita la propria mea practica, in zona Primorsko-Akhtarsk, a carei populatie, in perioada 1927 – 1930, nu era mai mare de 30 000 de oameni.

Avortul este permis numai in conditii de spital, dupa trecerea unei comisii de aprobare a avortului. La comisie nu veneau femeile care puteau plati o taxa. In anii colectivizarii, aceasta posibilitate o aveau sotiile lucratorilor de partid (care, de obicei, se eschivau de la plata taxelor), astfel ca majoritatea femeilor trebuia sa treaca prin aceasta comisie.

Comisia era prezidata de un reprezentant al Sectiei Femeilor de la Comitetul raional. Reprezentantii femeilor de la sovietul satesc verificau femeile din punct de vedere social si material. Medicul era membru al Comisiei in calitate de expert: el trebuia sa determine sarcina si sa stabileasca daca existau contraindicatii medicale.

Femeile sarace si muncitoarele putea avorta fara nicio taxa. Altele plateau in functie de salariul pe care-l primeau. Tarancile, care aveau proprietate, erau trecute pe o anume lista. De la sotiile celor considerati fara drepturi, sotiile de culaci sau de deportati, oameni jefuiti si saraciti de bolsevici, se percepea cea mai mare taxa. Comisia incerca sa descurajeze femeile care aveau o situatie materiala buna, femeile fara copii sau cu un singur copil de la avort, dar aproape intotdeauna fara succes: femeile stiau ca, prin lege, nu pot fi refuzate.

Se putea doar ridica obstacole tehnice, putea sa se spuna, de exemplu, ca la spital nu sunt locuri sau se putea apela la contraindicatii neexistente, in fapt. Dar era inutil: femeile mergeau la moasele care faceau avorturi ilegale, la vraci populari sau ele insele isi provocau hemoragiile.

Care erau motivele ce predominau in randul femeilor, care nu doreau sa aiba copii ? Inainte de inceputul colectivizarii puteai auzi: „Sotul nu vrea copil…” „Sotul meu m-a parasit …” „La ce-mi trebuie copii? Lucrez, cine sa stea cu ei ?” „Nu am sot.” „Nu a mai vrut sa se insoare.” „Astazi, e aici, dar maine – cauta-i urma.” Aceste tinere femei, in special femeile muncitoare, functionare, taranci, avand casatoria doar inregistrata la biroul Starii civile [fara cununie religioasa], nici nu dadeau impresia ca sunt casatorite – atat de nesemnificativa parea casatoria sovietica. Totusi, chiar si activistele comuniste, membre ale comisiei, intrebau involuntar: „De ce spuneti ca v-a parasit ? Doar v-ati casatorit la biserica ?” […]

Cat de multe avorturi au fost in judetul nostru timp de patru ani ? Din octombrie 1927, pana in septembrie 1931, potrivit inregistrarilor din registrul de operare, eu am facut 714 avorturi. Al doilea medic – peste 900 (o vreme, am fost medic-sanitar si nu am facut avorturi). Destul de des le dadeam posibilitatea medicilor de ambulatoriu sa-si „faca mana”, multumiti ca cineva, cel putin temporar, ne scuteste de acest lucru ingrozitor. In fiecare an, veneau la practica patru studenti si fiecare a facut nu mai putin de zece avorturi, inregistrate pe numele lor.

Provita Media

http://www.provita.ro

Provita Media promovează valorile pro-vita în România: protejarea și respectarea copilului nenăscut, respectarea demnității umane de la concepția naturală până la moartea naturală. Reprezentanții Asociației își propun să contribuie la formarea unei viziuni corecte asupra problemelor ce țin de familie, de educația morală creștină și, în special, asupra celor legate de protejarea copilului nenăscut.

http://www.culturavietii.ro/erotica-bolsevica/

/////////////////////////////////////////

REPUBLICARE – Amor liber, comune sexuale şi lgbt-ism oficial în comunismul sovietic al anilor 1920

Revoluția sexuală, avortul și defilările publice ale homosexualilor nu au fost inventate de Occident. Le găsim în sovietele anilor 1920, perioadă în care moravurile decăzute din Vestul contemporan nouă se oglindesc fidel.Există o părere, aproape unanimă, că regimul politic comunist a fost incompatibil cu homosexualitatea, libertinajul transformat în valoare socială absolută, prostituţia. Şi cel puţin în parte – adică pentru URSS-ul de după 1934 şi pentru celelalte state ale blocului sovietic, ce aveau să apară după 1944 – este adevărat.Alta a fost însă realitatea în ceea ce priveşte amorul liber, sexul la grămadă, aberaţiile lgbtiste, avortul în anii de început ai Rusiei sovietelor, când bolşevicii au avut ocazia să verifice pe propria piele un adevăr simplu: între construcţiile minţii omeneşti şi normalul, firescul vieţii, între fantasmele universului interior şi legile universului exterior există diferenţe care ajung să se manifeste în conflicte distrugătoare pentru fiinţa umană.

Revoluţia sexuală este, aşa cum o găsim în toate documentele ideologice şi doctrinare socialiste şi comuniste, o componentă de bază a revoluţiei socialiste/comuniste. Dar ca şi toate celelalte teze şi obiective ale acestora, şi aceasta este echivalentă cu o întoarcere nihilistă împotriva persoanei umane şi a umanităţii în ansamblu. De aceea, eşuarea lamentabilă în faţa cerinţelor realităţii, a unui experiment de amploarea şi durata celui sovietic, este un argument irefutabil în favoarea rezistenţei faţă de asaltul revoluţiei sexuale occidentale actuale, un tsunami de forme aberante, dezgustătoare şi criminale.

Ludwig von Mises explică fascinaţia produsă de socialism, încă de la apariţie, prin faptul că acesta „… promite nu numai bunăstare – bogăţie pentru toţi – ci şi fericire universală în amor. Acestei părţi a programului său i se datorează o mare parte din popularitatea pe care o are.” (Interesantă zonă comună cu marea iubire a socialiştilor, islamul care şi el promite fericirea erotica fără limite, dar post-mortem.) Ca dovadă: nicio altă carte de literatură socialistă germană nu a fost citită de un public mai numeros şi nu a avut o eficacitate propagandistică mai mare decât lucrarea lui August Bebel, „Femeia şi socialismul”, (apărută în1879, reeditată de 50 de ori în Germania numai până în 1909, tradusă în circa 20 de limbi), care este dedicată mai presus de toate temei amorului liber.

Revoluţia sexuală din Rusia sovietică este analizată pe larg în cartea psihanalistului german socialist Wilhelm Reich „Die Sexualität im Kulturkampf: Zur sozialistischen Umstrukturierung des Menschen”, (Sexualitatea în războiul cultural: pentru restructurarea socialistă a oamenilor) apărută în 1936. De remarcat că aflăm încă din titlul cărţii aflăm două lucruri esenţiale: că stânga a declarat război vechii societăţi umane şi că sexualitatea este una dintre armele sale principale. De fapt, acest titlu este înlocuit la ediţiile de după 1945 cu mai puţin belicosul şi explicitul Revoluţia sexuală. Au fost făcut mai ceţoase şi subtitlul şi temele principale: familia, religia, politicile extremei stângi etc.

La finalul acestui articol voi menţiona şi alte referinţe privind acest subiect. În cele ce urmează vă voi prezenta şi câteva extrase din articolul lui Pavel Preanikov „Revoluţia sexuală din Rusia: Bolșevicii au fost primii care au reușit „emanciparea moravurilor” , a cărui traducere a apărut în articolul „Exemplificarea rădăcinilor comuniste ale revoluției sexuale neomarxiste de azi”.

„Opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului”

Proiectul revoluţiei sexuale bolşevice apare, încă înainte de declanşarea insurecţiei comuniste, în corespondența dintre Troțki și Lenin (1911). Troțki:

„Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului. Atâta vreme cât exista aceasta opresiune, nu poate fi vorba de adevarata libertate. Familia, ca instituție burgheză, și-a trăit complet traiul.”…. Lenin: „… Și nu numai familia. Toate interdicțiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate… Avem ce învața de la sufragete: chiar interzicerea dragostei intre persoanele de același sex ar trebui sa fie eliminată”.

Ca urmare, atunci când iau puterea, din chiar primele zile, Lenin şi ai lui trec la punerea în practică, în paralel cu măsurile necesare pentru consolidarea puterii, a celor pentru iniţierea şi victoria revoluţiei sexuale. Pe ansamblu, se poate spune că unele dintre ele depăşesc şi cele mai ultraliberale iniţiative de astăzi. Este abolită „tirania căsătoriei”, sunt dezincriminate, promovate şi chiar impuse, avortul, relaţiile homosexuale, relaţiile cu minori, relaţiile sexuale în grup, exhibiţionismul public. Asemănător „parteneriatelor civile” promovate acum, bărbatul şi femeia puteau forma şi lichida o familie fără a fi obligaţi să-şi înregistreze căsătoria la oficialităţi. Parteneriatele de acest tip puteau fi dizolvate uşor, la simpla solicitare a unei parţi, iar după desparţire înceta orice obligaţie reciprocă. In 1924, dupa datele deținute de Zeitlin, un angajat al instituției conduse de Troțki, „in orașele mari, „cuplurile”, in comparație cu familiile, alcatuiesc majoritatea”.

Jumătate din copii născuţi erau în afara căsătoriei, în cuplurile volatile. Ţara s-a umplut repede de copii nedoriţi, lăsaţi pe străzi, de prostituate (mult mai multe decât pe vremea ţarismului), de cenuşa trupurilor copiilor avortaţi. Avortul era atât de la îndemână încât ajunsese aproape o metodă contraceptivă, unele femei făcând şi câteva avorturi pe an. Pe străzi au loc manifestări la care astăzi, încă, liberalii progresişti, se pot doar gândi – oamenii se plimbă, sau fac diverse „happeninguri” în pielea goală, se urcă astfel în tramvaie, sau se năpustesc în clădiri publice. Orgiile sexuale în interior, sau în spaţii deschise, erau spectacole educative. Adolescenţii primeau la orele de educaţie sexuală îndemnuri şi sarcini de a se aborda fără reţineri toată gama de relaţii sexuale. Teoria era completată cu practică în tabere, cercurile de studiu, sau cu ocazia unor acţiuni pionereşti sau komsomoliste. Sexologii veniţi din străinătate (peste 300), în special din Germania, pentru a ajuta la predarea educaţiei sexuale în şcoli, sunt entuziasmaţi de vigoarea cu care se răspândeşte revoluţia sexuală.

Prima defilare publică a homosexualilor – 1918, Rusia Sovietică

Iată ce spune Pavel Preanikov:

… sunt emise decretele lui Lenin (la 19 decembrie 1917) „Cu privire la abolirea căsătoriei” și „Cu privire la abolirea pedepsei pentru homosexualitate” (acesta din urmă era parte a decretului „Cu privire la căsătoria civilă, copii și despre modificarea actelor de stare civilă”).

In mod special, ambele decrete confereau femeii „autodeterminarea materială, precum și sexuală” și au introdus „dreptul femeilor la libera alegere a numelui și a locului de reședință”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuală” (al doilea nume „uniunea prin căsătorie”), era posibil să se încheie rapid și să se desfăcea la fel de ușor.

… la Petrograd (Sank-Petersburg), la 19 decembrie 1918, a defilat o paradă a lesbienelor, care au aniversat un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. Troțki nota, in memoriile sale, că Lenin a afirmat cu bucurie la auzul acestei vești: „Țineți-o tot așa, tovarăși!”. La acea paradă, se purtau pancarte de tipul: „Jos cu rușinea”. Acest apel, în cele din urma, a fost preluat și utilizat pe scară largă in iunie 1918, atunci când mai multe sute de reprezentanți ai ambelor sexe au mărșăluit prin centrul Petrogradului complet goi.

…, în guvernul provinciei Reazani, in 1918, s-a emis un decret „Cu privire la naționalizarea femeilor”, iar în Tambov, in 1919 – „Cu privire la distribuția femeilor”. In Vologda, sunt puse în practica, astfel de dispoziții: „Fiecare membră a komsomolului, studentă la cursurile de calificare sau orice alta studentă, care primește o ofertă de a intra în relații sexuale, de la un komsomolist sau student la cursurile de calificare, ar trebui să o ducă la îndeplinire. In caz contrar, ea nu merita titlul de studenta proletară”.

Şi iată cum îi descrie un militant al revoluţiei sexuale, lui Constantin Constante, tatăl Lenei Constante, aflat în călătorie prin Rusia sovietică, „socializarea femeii între 20 şi 36 de ani” (fragment din memoriile acestuia):

„Se va crea – mi-a spus el – pe langă fiecare soviet câte un comisariat al dragostei publice. Fiecare cetățean sovietic va avea dreptul la un bon de dragoste pe zi. Cu acest bon el se va prezenta femeii socializate care va fi obligată să i se pună la dispoziție , fără vreo opunere și fără plată, în schimbul bonului eliberat de comisariat. Ea este liberă in aceea zi de a accepta sau refuza pe al doilea candidat la însurătoarea de-o clipă… Copiii născuți din aceste împreunări vor aparține Statului Sovietic care-i va crește și-i va îngriji până la vârsta când urmează să fie repartizați școlilor sovietice, sau atelierelor, după aptitudini… Acești copii – continuă interlocutorul meu –, neavând nici o afecțiune de familie, vor fi cei mai sinceri sprijinitori ai familiei sovietice care este Statul Sovietic.

Un fenomen obișnuit, în acel moment, erau comunele komsomoliste. Pe bază de voluntariat, într-o asemenea „familie” locuiau, de obicei, 10-12 persoane de ambele sexe. La fel ca și in „familia suedezĂ” de astăzi, într-un astfel de colectiv, există o gospodărie comună și viață sexuală comună. … Treptat, comunele sexuale s-au răspândit în toate marile orașe ale țării. S-a ajuns chiar până acolo încât, de exemplu, la comuna din cadrul Bibliotecii de Stat din Moscova, comunarzii nu doar că împărțeau aceeași haină și aceiaşi pantofi, dar și aceeași lenjerie intimă. Un model în acest sens era considerată comuna de muncă a Direcției Politice de Stat pentru copiii fără adăpost în Bolșevo, înființată în 1924, din ordinul personal al lui Dzerjinski. In ea au existat aproximativ o mie de tineri infractori de la 12 la 18 ani, dintre care aproximativ 300 erau fete. Educatorii comunei salutau „experiențele sexuale comune”, fetele și băieții locuiau in barăci comune. … De altfel, o astfel de practica a existat in toate casele de copii și chiar in taberele de pionieri.”

De la „lumina” revoluţiei sexuale la „întunericul” reprimării ei (după Reich)

Revoluţia sexuală nu a fost abandonată pentru că arhipăstorii ei s-ar fi trezit, căit şi, plini de regrete, ar fi decis revenirea la cele normale. Au acţionat legile vieţii, legile pieţii, necesitatea de a produce pentru a trăi şi, în plus, ambiţia de a demonstra viabilitatea revoluţiei comuniste. Industrializarea URSS a început să ceară ca individul să nu-și mai piardă forțele în divertismentele sexuale, ci pentru construirea comunismului. „Moravurile ușoare” au inceput a fie oficial dezaprobate. Opinia publica din nou înclina să creadă că „familia era celula societații”, iar baza ordinii era monogamia…

Odată cu adoptarea constituției staliniste și-a pierdut puterea și decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. In anul 1934, avortul a fost interzis, iar in luna martie a aceluiași an, Kalinin a semnat o lege care să interzică și să sancționeze contactul sexual intre bărbați. Apoi au început arestările în masă ale homosexualilor în marile orașe ale URSS. Educația sexuală în rândul tinerilor s-a oprit, s-au oprit și lucrările științifice cu privire la acest subiect.

Alte surse documentare despre subiect:

Revoluţia sexuală în Rusia Bolşevică, 2011, autor Gregory Carleton

Mostre de erotică bolșevică. Fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici

Despre autor

Paul Ghițiu a fost senator de București în legislatura 1996-2000 din partea Convenției Democratice.

https://www.culturavietii.ro/amor-liber-comune-sexuale-si-lgbt-ism-oficial-in-comunismul-sovietic-al-anilor-1920/

/////////////////////////////////////////

Demnitatea persoanei umane, dezvoltare tehnologică și dezbatere bioetică (de Adriano Pessina)

Ce rost are cucerirea universului, învingerea bolilor, înmulțirea zilelor vieții, dacă omul se pierde pe sine însusi si constiința propriei valori eterne?

În această lucrare îmi propun obiectivul de a scoate în evidență câteva teme care sunt baza multor probleme concrete (fecundarea extracorporală, manipularea genetică, cercetările asupra celulelor staminale de la adulți sau de la embrioni, transplante, eugenetica si eutanasia) cu care bioetica s-a confruntat în acesti ani. După cum se cunoaste, bioetica se naste din convingerea că e nevoie să se cumuleze distanța care există între dezvoltarea tehnostiințelor si cunostințele etice ale omului occidental contemporan. Dacă se doreste, se va conduce cu constiință procesul de dominație pe care omul îl are asupra realității, grație acestor noi instrumente, practici si cunostințe, de care dispune, sau se va aprofunda însemnătatea categoriilor cu care fiecare a guvernat până acum, propria dezvoltare culturală, socială si economică.

Noțiunea de tehnostiință descrie raportul circular care se instaurează, din epoca modernă, între dezvoltarea stiințelor si dezvoltarea tenologiei, la rândul lor, fructul ulterioarelor forme de cunostințe stiințifice. Stiința modernă, chiar si atunci când vrea să fie stiință descriptivă, are nevoie de instrumente tehnologice si trebuie să modifice realitatea pentru a cuprinde acțiunile. Aceste procese, la rândul lor, sunt condiționate si condiționează economia, determină investițiile economice si îsi propun, în plus, să obțină rezultate pe plan economic. Sănătatea omului a devenit astăzi si un proiect economic si în mare parte resursele țărilor occidentale sunt investite în inițiative legate de medicină si în cercetări în domeniul medicinii. Dar aceste cercetări si aceste experimente, în special cele legate de biotehnologie, ridică noi probleme de natură etică si antropologică. De fapt, plecând de la manipularea genetică a plantelor si a animalelor este acum rândul omului, pentru a ne întreba cu privire la sensul proiectelor tehnostiințifice contemporane.

Biotehnologiile se prezintă ca un posibil model de eliberare a omului de sub povara bolii, a durerii, a morții: o eliberare care nu e gândită în termeni terapeutici, de refacere a sănătății, ci în termeni proiectuali, ai unui nou mod de a fi, care pare a interpreta sfârsitul omului ca pe o povară, ca pe o obligație de care trebuie să se elibereze. Se pare, de fapt, că stiințele empirice sunt puse în slujba unei concepții despre om care, dorind să scape de problemele legate de infinita anxietate a independenței si a autonomiei, pun un fel de dusmănie în confruntările a tot ceea ce priveste sfârsitul omului. Această concepție despre om este o concepție implicit filosofică, dar nu se poate subestima faptul că aceasta este tributară modelelor raționaliste care provin chiar din proiectul tehnostiințific.

Ar fi o mare greseală să ne opunem dezvoltării tehostiințelor ignorând rezultatele pe care acestea le-au obținut în câmpul promovării sănătății umane, îmbunătățind decisiv calitatea vieții multor persoane si furnizând un patrimoniu de cunostințe pe care încă nu le stim folosi în mod adecvat. Dar ar fi, pe de altă parte, gresit să subevaluăm humus-ul cultural pe care acestea îl creează dincolo de ideea că ar fi just să fim tentați de tot ceea ce tehnologia face posibil. Granița dintre libertate si înstrăinare e foarte subțire, când lipseste constiința a ceea ce este omul, si se termină cu ne-distingerea între obligațiile de a distruge si rădăcinile de a conserva si a cultiva. Pe marginea acestei teme as dori să dezvolt câteva idei.

Într-un eseu din anul 1958, Hannah Arendt descria în acesti termeni profundele transformări ale experienței care atunci se difuzau cu privire la primele impresii spațiale si primele tentative de manipulare genetică:

„E aceeasi dorință de evadare din închisoarea pământului care se descoperă în tentativa de a crea viața într-o eprubetă, în dorința de a amesteca, sub microscop, plasma germinală congelată a persoanelor cu potențial, pentru a produce ființe umane superioare, modificându-ne mărimea, forma si funcțiile; cred, de asemenea, că o dorință de a evada din condiția umană se ascunde în speranța de a prelungi durata vieții omului de la cea din prezent la limita de 100 de ani. Acest om al viitorului, pe care oamenii de stiință se gândesc să-l producă pe parcursul unui secol, pare posedat de un fel de revoltă îndreptată împotriva existenței umane asa cum a fost dată, un dar gratuit provenit nu se stie de unde (în termeni profani), pe care doreste să îl schimbe cu ceva ce el însusi a făcut” [1].

Stiințele experimentale par să parcurgă o cale din care este înlăturat sensul însusi al existenței umane în numele faptului că ceea ce contează sunt rezultatele obținute si promisiunile făcute. Tot în acei ani, care astăzi nouă ne par asa îndepărtați, Edmund Husserl, în anul 1959, dezvolta în Criza stiințelor europene: fenomenologia transcedentală, aceste observații care nouă ne par pe cât de pertinente pe atât de stranii în mentalitatea de odinioară.

Scria Husserl:

„În mizeria vieții noastre această stiință nu are nimic să ne spună. Aceasta exclude de la bun început acele probleme stringente pentru om, care, în timpurile noastre tulburi, se aud în jocul destinului; problemele sensului sau non-sensului existenței umane în complexitatea lor. Aceste probleme, în generalitatea lor si în necesitatea lor, nu pretind oare, pentru toți oamenii, considerații generale si o soluție rațional fondată? În definitiv, acestea privesc omul în comportamentul propriu al acestuia, în fața lumii circumscrisă umanului si extraumanului, omul care trebuie să aleagă liber, omul care e liber să se plăsmuiască în mod rațional pe sine însusi si lumea care-l înconjoară. Ce are de spus această stiință despre rațiune sau despre non-rațiune, ce are de spus despre noi oamenii ca subiecți ai acestei libertăți? Bineînțeles, stiința pură, de fapt, nu ne transmite nimic în acest sens: această abstacțiune se aplică oricărui subiect. În ceea ce priveste, pe de altă parte, stiințele spiritului, care totusi, în toate disciplinele lor particulare si generale consideră omul în existența sa spirituală, adică în orizontul istoricității lor, în stiințificul lor, presupun că cercetătorul evită cu grijă orice luare de poziție estimativă, toate problemele referitoare la rațiune sau non-rațiune ale umanității tematizate si a formelor ei culturale. Adevărul stiințific obiectiv este exclusiv o constatare a ceea ce lumea, fie lumea fizică, fie cea spirituală, este de fapt” [2].

În realitate, în conformitate cu opinia lui Husserl, această rapidă avansare practică si teoretică îndeplinită din partea stiințelor pare să fi introdus o nouă perspectivă: obiectivitatea rezultatului stiințific se prezintă astăzi ca un proiect capabil să dea un nou sens existenței, răspunzând acelor exigențe care par a fi străine de acest tip de cunoastere. Adevărul stiințific se prezintă în cultura contemporană ca unica formă a raționalității umane si, ca atare, ca unica sursă a adevărului chiar si a acelui adevăr ce priveste omul si sensul existenței sale. Contemporaneitatea duce la îndeplinire un proces de răsturnare a perspectivelor, relegând forme de cunoastere precum filosofia si teologia în domeniul opiniilor (doxa), adică poziții care nu mai au nimic de a face cu adevărul si cu falsitatea, ci numai cu opțiuni individuale.

Opțiuni care, la fel, ar putea scăpa categoriilor rațiunii. Filosofia si teologia, care pentru o lungă perioadă de timp au fost depozitare ale unei cunoasteri definite si definitive, în măsură să exprime rațiunile ultime ale vieții si ale istoriei, sunt aduse, în sens comun, la rang de opinii subiective. Este o schimbare semnificativă, care se naste, în fond, dintr-un văl de ignoranță al statutului epistemologic al acelorasi stiințe experimentale care, în realitate, sunt departe de a poseda adevărul definitiv pentru că sunt expuse în mod continuu la corecții ce provin din lărgirea experiențelor si din micsorarea instrumentelor cognitive. Omul contemporan continuă să aibă întrebări despre „sensului vieții”, dar nu reține că un răspuns poate fi dat de filozofie, un altul de credință, pentru că el crede că acestea nu mai au de a face cu adevărul si cu rațiunea, ci sunt doar opinii subiective existențiale.

Autoritatea stiinței este strict legată, într-un anume imaginar colectiv, cu capacitatea sa de raționalizare a vieții, de a ne mări autonomia si de a o feri de hazardul evenimentelor. Eutanasia si eugenetica liberale, adică rodul deciziei libere a individului, se alimentează din ideea că omul se poate emancipa, datorită tehnologiei si a propriilor alegeri, din pasivitatea de a veni în lume si de a iesi din această lume, transformând momentul nasterii si al morții într-o alegere. Tehnicile de procreare în afara corpului promit un nou control asupra vieții si al sănătății si se prezintă ca o asigurare puternică la frica constitutivă a durerii si a morții. Putem interpreta aceste poziții ca o etapă extremă a procesului de dezvrăjire pe care Max Webber îl descrie ca o raționalizare progresivă si o intelectualizare a lumii. Chiar dacă nu există o conexiune logică, ci pur factuală, între cele spuse, acestea se dezvoltă din secularism, ca formă mai mult sau mai puțin constientă de panteism, si mărirea cunoasterii stiințifice si tehnologice, nu putem ignora faptul că dacă prin dezvrăjire înțelegem, cum scrie Webber, „constiința sau credința că ajunge numai voința, pentru a putea orice lucru”, aceasta pare astăzi să triumfe.

Trebuie, în acest punct, să ne întoarcem la a gândi ceea ce facem, pentru că are dreptate Hannah Arendt să indice în absența gândirii răul modernității noastre.

„Lipsa de a gândi – îngrijorătoarea superficialitate sau confuzia fără speranță, sau repetarea îngăduitoare a adevărului golit de conținut si distrus – mi se par printre principalele caracteristici ale timpului nostru. Ceea ce eu propun, în consecință, e foarte simplu: nimic mai mult decât să medităm la ceea ce facem” [3].

Această absență de gândire nu e totusi lipsă de inteligență sau de raționalitate, ci mai degrabă reducerea însăsi a sferei rațiunii umane, uniformizată la un singur model de cunoastere si, prin urmare, la un singur mod de înțelegere a adevărului. Din acest punct de vedere, trebuie evidențiate, chiar dacă în termeni concisi, cele trei moduri diferite în care, în decursul istoriei occidentale, a fost gândit raportul dintre adevăr si practică, adică dintre cunoastere si acțiune. În acest fel va rezulta mai clar semnificația celor spuse până acum:

Primul mod pune echivalența între adevăr si ființa lucrurilor („verum est ens”);

A doua cale arată prin ce este făcut locul adevărului („verum quia factum”);

Al treilea, în sfârsit, atribuie realizabilului conotația adevărului („verum quia faciendum”).

Prima chestiune conduce către perspectiva teoretică a filosofiei clasice: în ea se afirmă că înțelegerea aparține realității. Sarcina omului, ca atare, este aceea de a scoate la suprafață sensul lucrurilor (si să descopere, deci, si sensul sinelui). În timpul influenței religiei iudeo-crestine, si datorită răspândirii filosofiei creaționiste, ipoteza „adevărului” realității, întemeiată pe Inteligența creatoare a lui Dumnezeu, a fost, si este, una dintre mostenirile gândirii occidentale. În această perspectivă natura nu e o materie neutră, lipsită de sens, la dispoziția arbitrară a omului, nu e fructul întâmplării si al necesității. Toată realitatea, chiar si materia, este îmbibată de Logosul creator, astfel natura nu mai stă la dispoziția omului doar fizic: această natură nu poate fi gândită doar în cadrele folosibilului si ale dăunătorului, pentru că în ea se ascunde frumusețea creaturii, deci sensul realității. Nasterea si moartea omului devin astfel, evenimente însemnate ce nu pot fi tratate ca simple transformări ale materiei.

A doua chestiune, ce poate să coincidă cu nasterea stiințelor moderne si cu anumite păreri filosofice care depind de ea, pune în discuție semnificația, adevărului realității însăsi. Realitatea, în ea însăsi, si în mare parte materia, nu are nicio inteligibilitate autonomă în afara gândirii si a proiectului uman. Doar judecata omului dă sens, (semnificație si direcție) la tot ce există. În acest context (pe care-l putem identifica cu revoluția stiințifică modernă) se formează modelul conceptual al masinii, adică a ceva ce, construit de om, poate să explice întreaga realitate, inclusiv omul (care devine, chiar l’homme machine).

Masina (si modelul invaziv al mecanismului) încearcă să fie numai un simplu instrument, o ustensilă, si devine un model interpretativ al întregii realități. Universul însusi e reprezentat sub forma unei masini mari si până si Dumnezeu poate deveni, în această perspectivă, un Mare Ceasornicar, un constructor de mecanisme. Nu este dificil, prin urmare, înlocuirea acestui Mare Ceasornicar cu alte mecanisme impersonale capabile să dea răspuns marilor evenimente ale materiei. Chiar si istoria, înțeleasă ca operă a omului, devine stiință, deoarece tot ce s-a făcut e cu adevărat inteligibil.

A treia chestiune duce, ca să spunem asa, la împlinirea anumitor caracteristici implicite ale modelului precedent si se termină cu acordarea inteligibilității nu doar a ceea ce este făcut, dar si a ceea ce e realizabil. Dacă sensul realității este în subiect, atunci proiectul însusi devine locul în care se verifică adevărul proiectării si al proiectantului însusi. De ce să ne mirăm că astăzi omul vrea să se fabrice pe sine însusi, gândindu-se astfel că adevărul condiției umane rezidă în viitor, într-un proiect de perfecțiune, în care să se învingă limitele iraționale ale sfârsitului? Mare parte a culturii de odinioară ține să se constituie într-o ancilla tecnologiae: nu mai e suficient să afirmi că tot ceea ce este tehnic posibil este licit, trebuie să afirmi, radical, că tot ceea ce e posibil e si just. Renunțarea la posibil devine o vină. Nu este un experimentalism fără valoare critică, ci fructul unei convingeri difuze: în proiectul uman, omul poate să dea un sens vieții sale si să se sustragă cazualității unei lumi, care în fond, îi este străină până când nu reintră în proiectele sale si până când nu satisface aspirațiile sale. Un nou antropocentrism se întrezăreste la orizontul unui univers străbătut de o materie oarbă care ar astepta să fie dominată, în cadrele afirmării unei noi evoluții condusă de însusi omul.

Omenescul neajuns în confruntările cu limitele, care este arcul secret al oricărei aspirații spre perfecțiune, se transformă acum într-un fel de neajuns în ceea ce priveste sfârsitul omului. Progresul, după un modelul deja prezent în pozitivism, devine o sarcină, si orice judecată etică, orice critică, este percepută ca izvor de regres. În acest context interogațiile etice sunt considerate piedici a-stiințifice, tributare unei concepții mitice, sacre sau religioase despre viață si care îngrădesc sfera privatului. De aici iau nastere neînțelegeri în confruntările bioeticii, considerată drept culegere de interdicții.

În realitate stiința (gândită în mod acritic, este golită de constiința sa epistemologică) este cea care îsi asumă caracterul mitic al unei stiințe exhaustive, capabilă să determine sensul vieții. În acest orizont, boala si moartea devin incomprehensibile si posibilitatea de a trăi momentele bolii si de a da un sens vieții umane chiar si în cadrul experienței bolii, devine tot mai greu: mulți pasi spre eutanasie, abandon terapeutic si eugenetica infantilă, apar în cadrele acestei dificultăți de a lua persoana umană si de a reconstrui demnitatea umană în fazele bolilor cronice, în patologiile permanente, în situațiile în care vindecarea nu e posibilă. Perioada de boală devine un fel de înfrângere a puterilor medicinii, si un timp lipsit de rost, bine exprimat de recurentele judecăți cu privire la calitatea vieții, care alimentează ideologia a „mai bine să mori” decât să trăiesti în astfel de condiții. Vine si ideea că prima si constitutiva calitate a vieții se găseste în interiorul aceleiasi structuri personale a omului, care ne determină exact demnitatea. Pierderea semnificației antropologice, ontologice a demnității umane este strâns legată de „neutralizarea” naturii biologice, care pare să nu aibă nicio semnificație proprie, nicio valență axiologică, fiind considerată doar materie.

Astfel, dimensiunea noastră materială corporală originară devine valoroasă doar când e la dispoziția proiectualității noastre umane, când răspunde asteptărilor si dorințelor noastre. Când boala obstrucționează, în mod permanent, autonomia, când dizabilitatea marchează lunile si anii din viața persoanelor, atunci corporalitatea devine lipsită de sens si omul însusi încetează să fie considerat ceea ce Kirkegaard numea „eterna valoare”. Această eternă valoare a omului este exprimată de conceptul de demnitate: demnitatea, de fapt, nu e o posesiune (ce poate fi cumpărată sau pierdută în diferite stadii ale vieții sau ale sănătății), nici un proiect, ci e ființa însăsi a persoanei umane, care în determinarea ei corporală este, la origine, un subiect, chiar si când nu stie că este, chiar si când nu va sti niciodată ca va fi, chiar si când va înceta să mai stie.

Apariția acestei subiectivități în spațiul constiinței individuale nu constituie un subiect, dar îl descoperă. Subiectivitatea ființei persoanei umană se manifestă cu privire la altul, întâi de toate în apariția sa corporală, în inițiala sa dimensiune celulară a ființei generate, în complexitatea dezvoltării organismului în fazele existenței (zigot, embrion, făt, prunc, copil, adult, bătrân), adică în acele faze ale vieții corporale care conțin în ele însele, fragmente ale acelei perfecțiuni care e deja imanentă în propria asociere pe care omul o are în cosmos, în felul său de a fi, întâi de toate, proiectul lui Dumnezeu e împlinit pentru mine.

Nu e vorba de a nega valoarea proiectelor stiințifice, sau de a renega rezultatele obținute, sau de a renunța la proiectele viitoare; nu e vorba, nici măcar, de a favoriza asa numitul dialog între oamenii de stiință, filosofi si oamenii Bisericii. Această teză ne face să reținem că oamenii pot fi definiți în baza muncii pe care o desfăsoară, a convingerilor pe care le au. Dacă nu vrem ca acțiunile omului să transforme un proiect de eliberare într-un puternic si subtil mijloc de discriminare între oameni, trebuie să ne întoarcem la a gândi fără limite preconcepute, în stiințe, în filozofie si în credință. Pentru că ce rost are cucerirea universului, învingerea bolilor, înmulțirea zilelor vieții, dacă omul se pierde pe sine însusi si constiința propriei valori eterne?

NOTE

[1] H. Arendt, Vita activa, trad. it., Milano 2004, Prologo, p. 2.

[2] E. Husserl, La crisi delle scienze europee e la fenomenologia trascendentale, trad. it. Il saggiatore, A. Montadori, Milano 1987, pp. 35-36. despre fiecare din aceste argumente cf. A. Pessina, Bioetica. L’uomo sperimentale, B. Montadori, Milano, 2006.

[3] H. Arendt, cit. p. 5.

(Traducere: Maria Aluaș, Laurian Rus)

Despre autor

Profesor de Filozofie Morală şi Director al Centrului de Bioetică al Universității Catolice Sacro Cuore, Milano.

https://www.culturavietii.ro/demnitatea-persoanei-umane-dezvoltare-tehnologica-si-dezbatere-bioetica-de-adriano-pessina/

///////////////////////////////////////

REVIZIAREA AMERICII STRAIGHT

DE Marshall Kirk și Erastes Pill

Prima ordine de lucru este desensibilizarea publicului american cu privire la homosexuali și drepturile homosexualilor. A desensibiliza publicul înseamnă a-l ajuta să privească homosexualitatea cu indiferență, nu cu o emoție puternică. Ideal ar fi ca heterosexualele să înregistreze diferențe de preferință sexuală în felul în care înregistrează gusturi diferite pentru înghețată sau jocuri sportive: ei îi plac căpșunile și mie vanilia; el urmează baseball, iar eu urmăresc fotbalul. Nu e mare lucru.

Cel puțin la început, căutăm desensibilizarea publicului și nimic mai mult. Nu avem nevoie și nu ne putem aștepta la o „apreciere” sau „înțelegere” completă a homosexualității din partea americanului obișnuit. Poți uita să încerci să convingi masele că homosexualitatea este un lucru bun. Dar dacă îi poți face să creadă că este doar un alt lucru, cu o ridicare din umeri, atunci lupta ta pentru drepturile legale și sociale este practic câștigată. Și pentru a ajunge la stadiul de ridicare din umeri, homosexualii ca clasă trebuie să înceteze să pară misterioși, străini, dezgustători și contrarii. Va fi necesară o campanie media la scară largă pentru a schimba imaginea homosexualilor din America. Și orice campanie pentru a realiza această întoarcere ar trebui să facă șase lucruri.

[1] VORBIȚI DESPRE GAIOSITĂȚI ȘI GAIOSITĂȚI CÂT DE TARES ȘI CAT DE DES POSIBIL.

Principiul din spatele acestui sfat este simplu: aproape orice comportament începe să arate normal dacă ești expus suficient la el la distanță și printre cunoscuți. Acceptabilitatea noului comportament va depinde în cele din urmă de numărul de semeni care îl fac sau îl acceptă. Cineva poate fi jignit de noutatea sa la început – mulți, în trecut, au fost momentan scandalizați de „strigături”, consumul de pești de aur și sexul premarital. Dar atâta timp cât Joe Six-pack simte puțină presiune să facă la fel și, pe măsură ce Atâta timp cât comportamentul în cauză prezintă o mică amenințare la adresa securității sale fizice și financiare, el se obișnuiește curând și viața continuă în zilele noastre”, dar, în timp, obiecțiile lui sunt probabil să devină mai reflexive, mai filozofice, mai puțin emoționale.

Modul de a atenua sensibilitățile brute despre homosexualitate este ca mulți oameni să vorbească mult despre subiect într-un mod neutru sau de susținere. Vorbirea deschisă și sinceră face subiectul să pară mai puțin furtiv, străin și păcătos, vorbirea constantă creează impresia că opinia publică este cel puțin împărțită că un segment considerabil acceptă sau chiar practică homosexualitatea Chiar și dezbaterile ranchionare dintre oponenți și apărători servesc scopului desensibilizării atâta timp cât homosexualii „respectabili” sunt în fața și în centrul lor. Principalul lucru este să vorbim despre homosexualitate până când problema devine complet obositoare.

Și când spunem despre homosexualitate, ne referim doar la asta. În primele etape ale oricărei campanii de a ajunge în America dreaptă, masele nu ar trebui să fie șocate și respinse de expunerea prematură la comportamentul homosexual în sine. În schimb, imaginea sexului ar trebui să fie minimalizată, iar drepturile homosexualilor ar trebui reduse cât mai mult posibil la o problemă socială abstractă. Mai întâi, lasă cămila să-și bage nasul în cort – abia mai târziu, inesteticul lui traseu!

Unde vorbim este important. Mass-media vizuală, filmul și televiziunea, sunt în mod evident cei mai puternici producători de imagini din civilizația occidentală. Gospodăria americană medie se uită zilnic la televizor peste șapte ore. Acele ore deschid o poartă de intrare în lumea privată a dreptelor, prin care ar putea fi trecut un cal troian. În ceea ce privește desensibilizarea, mediul este mesajul – al normalității. Până acum, Hollywoodul gay a oferit cea mai bună armă a noastră secretă în lupta de desensibilizare a mainstreamului. Puțin câte puțin, în ultimii zece ani, personajele gay și temele gay au fost introduse în programele și filmele TV (deși adesea acest lucru a fost făcut pentru a obține efecte comice și ridicole). În general, impactul a fost încurajator. Prezentarea la orele de maximă audiență a filmului Consenting Adults pe o rețea majoră în 1985 este doar un punct de vârf în expunerea media favorabilă a problemelor gay. Dar acesta ar trebui să fie doar începutul unui blitz publicitar major al homosexualilor din America.

O campanie de desensibilizare de discuții deschise și susținute despre problemele gay ar ajunge la fiecare oponent turbat al homosexualității? Desigur că nu. În timp ce opinia publică este o sursă primară a valorilor mainstream, autoritatea religioasă este cealaltă. Când bisericile conservatoare condamnă homosexualii, există doar două lucruri pe care le putem face pentru a încurca homofobia credincioșilor adevărați. În primul rând, putem folosi vorbirea pentru a tulbura apele morale. Aceasta înseamnă să facem publicitate sprijinului pentru homosexuali de către bisericile mai moderate, să ridicăm obiecții teologice despre interpretările conservatoare ale învățăturilor biblice și să expunem ura și inconsecvența. În al doilea rând, putem submina autoritatea morală a bisericilor homofobe, înfățișându-le ca niște bătrâni învechite, în declin cu vremurile și cu ultimele descoperiri ale psihologiei. Împotriva atracției puternice a Religiei instituționale trebuie să punem atracția mai puternică a Științei și Opiniei Publice (scutul și sabia acelui blestemat „umanism secular”). O astfel de alianță nesfântă a funcționat bine împotriva bisericilor înainte, pe subiecte precum divorțul și avortul. Cu o discuție destul de deschisă despre prevalența și acceptabilitatea homosexualității, acea alianță poate funcționa din nou aici.

[2] Prezentați-i pe homosexuali ca victime, NU CA PROVOCĂTORI AGRESIVI………………………………….

Det. aici

https://library-gayhomeland-org.translate.goog/0018/EN/EN_Overhauling_Straight.htm?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

////////////////////////////////////////

THE OVERHAULING OF STRAIGHT AMERICA

By Marshall Kirk and Erastes Pill

The first order of business is desensitization of the American public concerning gays and gay rights. To desensitize the public is to help it view homosexuality with indifference instead of with keen emotion. Ideally, we would have straights register differences in sexual preference the way they register different tastes for ice cream or sports games: she likes strawberry and I like vanilla; he follows baseball and I follow football. No big deal.

At least in the beginning, we are seeking public desensitization and nothing more. We do not need and cannot expect a full „appreciation” or „understanding” of homosexuality from the average American. You can forget about trying to persuade the masses that homosexuality is a good thing. But if only you can get them to think that it is just another thing, with a shrug of their shoulders, then your battle for legal and social rights is virtually won. And to get to shoulder-shrug stage, gays as a class must cease to appear mysterious, alien, loathsome and contrary. A large-scale media campaign will be required in order to change the image of gays in America. And any campaign to accomplish this turnaround should do six things.

Cont. aici

[1] TALK ABOUT GAYS AND GAYNESS AS LOUDLY AND AS OFTEN AS POSSIBLE.

http://library.gayhomeland.org/0018/EN/EN_Overhauling_Straight.htm

///////////////////////////////////////////

Globalizarea – Noua Ordine Mondială

Imagine Noua Ordine Mondială (NOM) este planul pe care francmasoneria vrea să-l realizeze pe această planetă. Acest plan prevede crearea Statului Planetar Unic condus de un Guvern Unic, având o armată unică, o monedă unică şi un conducător unic cu puteri depline – desigur, a-ţi recunoscut Antichristul.

În viziunea francmasonilor populaţia acestei Republici Planetare va fi atent supravegheată prin introducerea unor CIP-uri în mâna dreaptă sau în frunte. Astfel, nimeni nu se va mai putea opune unui astfel de regim absolut totalitar, pe lângă care nazismul a fost doar o joacă de copii. Pentru elita francmasonilor care ar vrea să guverneze această planetă, cele 6 miliarde de oameni ar fi mult prea mulţi, de aceea masonii au concluzionat că populaţia globului trebuie redusă la doar 1 miliard de locuitori. Pentru aceasta s-au conceput în laborator viruşi letali (întrucât războaiele nu şi-au atins scopul scontat în această direcţie) cum ar fi SIDA, Ebola, SARS, Gripa Aviară. Există chiar oameni de ştiinţă şi sociologi care lucrează pentru Noua Ordine Mondială (NOM) şi care cred sincer în această utopie, aşa cum mulţi intelectuali au crezut sincer în utopia comunistă sau în cea nazistă.

Noua Ordine Mondială (New World Order – NWO), despre care au vorbit francmasonii Bush şi Gorbaciov, vizează prin urmare legarea şi anihilarea suveranităţii naţiunilor şi încearcă aducerea lor sub o autoritate centrală mondială, care va fi alcătuită numai din francmasoni.

Deşi au fost ţinute secret, la ora actuală se ştie foarte clar că NOM are 6 scopuri principale pe care caută să le realizeze cât mai repede:

sleeplg01.Stabilirea unei “ordini” economice internaţionale sub directul control al unui organism francmasonic mondial.

2.Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui Guvern Mondial francmasonic.

3.Cucerirea şi subjugarea prin mijloace economice a celor două super-puteri, SUA şi Rusia, care va fi urmată de unirea celor două.

4.Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei (în această direcţie deja s-au făcut paşi gigantici pe care numai cei naivi nu îi remarcă), ca aşa-zisa noţiune dominantă în cadrul căreia va exista un Guvern Mondial format exclusiv din masoni.

5.Alegerea şi impunerea unui Rege planetar unic, care va fi iniţiat şi modelat chiar de maeştrii francmasoni, pentru a conduce Guvernul Mondial.

6.Crearea şi promovarea unei aşa-zise “religii” mondiale, care va coordona în conformitate cu scopurile masonice toate religiile pământului şi va avea în frunte un fel de pontif mondial, care va conduce la rândul său alături de conducătorul unic, planetar.

În “Noul Testament Diabolic” (ideologia “Iluminaţilor” lui Adam Weishaupt) publicat în 1785, se spune: “Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor”.

Istoria NOM este lungă şi complexă; totuşi, câteva detalii merită menţionate.

În evul de mijloc, Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE.

Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ; primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale. Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol. În 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: “Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?”… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează. Citez: “Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor”?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHRISTIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.

În 1884 ideea este dezvoltata in L’ALMANACH DES FRANCMACONS: “…Cand Republica va fi stabilita peste tot in batrana Europa, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent”. In plin razboi mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice ii deseneaza planurile in interiorul lojilor francmasonice in vreme ce crestinii reprezentand statele nationale se macelareau pe toate fronturile europene si in Rusia se pregatea abatorul rosu. La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeste in loja LES TRINITAIRES despre Pactul Societatii Natiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: “O imensa speranta a strabatut lumea: Societatea Natiunilor, idee a Revolutiei franceze”. La 14 si 15 ianuarie 1917 se tine la Paris conferinta ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei natiunilor aliate si neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societatii Natiunilor. Din scopurile fixate Congresului:

Sa prepare actiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI.
Sa prepare crearea unei AUTORITATI SUPRANATIONALE care sa rezolve divergentele dintre natiuni.
Agentul de propaganda al conceptelor va fi francmasoneria.

La sfarsitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Frantei, s-a prezentat si s-a votat statutul viitoarei Societati a Natiunilor, ratificat si de conventul Lojei Marelui Orient al Frantei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide sa se realizeze masurile de preparare a Societatii Natiunilor.

In 1770 evreul Adam Weishaupt trimis sa-si faca initierea la iezuiti, devenit discipolul filozofului evreu Mendelssohn este insarcinat de bancherul Rotschild sa infiinteze ordinul secret al ILUMINATILOR Bavarezi, cu scopul de a pregati cadrele vizibile necesare unei Noi Ordini Mondiale, ale Republicii Mondiale condusa de cadrele invizibile ale finantei internationale aflata in mana marilor bancheri evrei. Programul Iluminatilor s-a pus in practica prin revolutiile din Franta, Rusia si Germania; prin cele doua razboaie mondiale, prin razboiul rece si prin pregatirea razboiului impotriva islamului, repetitia generala avand loc in Golful Persic. Urmarile etapelor istorice planificate de oculta finantei iudaice a fost subordonarea economica si politica a statelor puternic dezvoltate, crearea de organisme suprastatale ca Liga Natiunilor, O.N.U., Comunitatea Europeana, impunerea limbii engleze ca limba oficiala a comunitatii internationale, subordonarea Vaticanului prin Banca Vaticanului, crearea Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale, a Bank of International Settlement, a lansarii Conventiei Liberului Schimb, de fapt a subordonarii statelor mai putin dezvoltate economic fata de statele puternic dezvoltate si prin acestea, organismelor financiar-economice suprastatale. NAFTA cuprinde teritoriul economic al intregii Americi de Nord; in 1993 a luat fiinta zona mondiala de comert GATT. Mai exista Conventia zonei Pacificului – APEC; Uniunea Europeana EFTA, toate instrumente prin care Oculta construieste abil STATUL MONDIAL sau REPUBLICA UNIVERSALA de sub directa ei conducere.

cod de bare

Pe orice Bar Code de pe marfuri vom observa in toata lumea linii subtiri sau mai groase scurte si 3 perechi de cate doua linii subtiri lungi. Doua linii subtiri inseamna 6. Gasim totdeauna 3 perechi de linii subtiri lungi, adica 666.

In Vechiul Testament putem citi: (Cartea Regilor, cap. 10) „Gramada aurului care s-a adunat intr-un an pentru Solomon a fost de 666 talanti de aur”. 666 este semnul puterii banului evreiesc.

Codul Bancii Mondiale este 666. „Credit Card” al Bancii australiene poarta cifra 666. „Credit Card”-urile noi in America poarta codul 666. Sistemul de calculatoare Olivetti poarta numarul 666, la fel si calculatoarele din SUA. Pe fiecare loz de loterie in Israel este tiparit numarul 666. Numarul de cod pentru convorbiri telefonice al Israelului este 666. „Exon” al lui Rockefeller poarta cifra 666.

Desi am amintit pe scurt date din Protocoalele Sionului si din Noul Testament Satanic, fiecare om trebuie sa analizeze in mod critic faptele celor ce trag sforile.

Orice om care vede astazi discordia si ura, razboaiele si conflictele, foamea si saracia din aceasta lume, destramarea natiunilor, ura rasiala in crestere in toate tarile, tendinta de libertate si independenta a popoarelor, neputinta celor ce guverneaza, coruptia politicienilor, perversiunea si violenta in cresterea oamenilor, datoriile fara granite ale statelor la banci, instabilitatea monezilor nationale, crizele economice, falimentul in agricultura, somajul, nemultumirea si zapaceala in societate, placerea crescanda pentru petreceri si castig fara munca a oamenilor, lipsa de credinta si manipularea tineretului si a sexului feminin, poate sa afirme ca numai din intamplare toate acestea au fost concepute in Protocoalele Sionului? Putem cita pe Roosewelt: „In politica nu se petrece nimic intamplator! Cand se petrece ceva, putem fi siguri ca a fost planuit!”

Din ce in ce mai evident, ziaristi, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflati in subordinea iudaismului, abordeaza si construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politica a ocultei iudaice lucreaza la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revolutiei iudeo-bolsevice si al intrarii S.U.A. in primul razboi mondial. Curioasa coincidenta, menita sa zdrobeasca Germania in Vest spre a da mana libera iudeo bolsevismului in Est, politica repetata fara nici o imaginatie in al doilea razboi mondial, cand iesirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolsevismului in Europa si a comunismului in China, Coreea si Vietnam. Incepand cu New York World din 1918, presa din Statele Unite sprijinea revolutia iudeo bolsevica, nu se ridica intru apararea drepturilor omului calcate sub cizmoacele pline de sange ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de rusi o lasa rece, ba dimpotriva un director al bancii FEDERAL RESERVE scrie in anul marilor masacre din Rusia in ziarul sus citat: “Rusia ne arata drumul spre mari si impetuoase schimbari ale lumii… ma bucur ca se intampla asa…”. Acelasi “colonel” House care reorganizeaza Institutul de Afaceri Internationale sub numele de Consiliul pentru Relatii Externe, sustine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizeaza in revista FOREIGN AFFAIRS Philip Ker care-si sfarseste pledoaria asa: “…adevarata problema este astazi cea a unui guvern mondial”.

Ofensiva ideologic-propagandistica se desfasoara pe planuri largi cu incepere din 1928. Doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau in solda iudaismului incep sa precizeze conceptul de Noua Ordine Mondiala. H. G. Wells, socialist fabian in THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: “… Lumea politica a Conspiratiei Deschise trebuie sa slabeasca, sa incorporeze sau sa inlature guvernele existente … va fi o religie mondiala … intreaga populatie a lumii sa devina o noua comunitate umana.”

F.S. Marvin publica THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondiala in care spune ca Liga Natiunilor este prima incercare de Noua Ordine Mondiala.
Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteza a tuturor religiilor si la o ordine economica socialista si cooperativizata. 1939 revista PEACE NEWS din 19 mai publica “Planuri pentru o federatie mondiala democratica, nemilitara si atotcuprinzatoare”. 28 octombrie 1939, celebrul in epoca John Foster Dulles propune public ca S.U.A. sa conduca tranzitia, (sa fim atenti) “spre o noua ordine de state mai putin independente, suverane, stranse intr-o liga sau uniune federala”.

Anii 1939-1945 cu tot razboiul mondial care face ravagii pe glob, sunt anii in care se esentializeaza doctrina si ideologia Noii Ordini Mondiale – adica a Republicii Universale. Asa cum revolutiile europene au dus la emanciparea socio-politica a evreimii, razboaiele mondiale au dus la indatorarea statelor nationale la Fondul Monetar International si la subordonarea acestora intereselor guvernului universal iudeu, punand premisele dominatiei lui universale.

In 1939, Lionel Curtis publica un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER – Ordinea Mondiala, in care preconizeaza organizarea lumii intr-o comunitate de natiuni. In 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER in care propune un stat mondial colectivist, o noua ordine mondiala care sa cuprinda si democratiile socialiste si, din nou, atentie, o recrutare universala pentru munca, incriminand individualismul nationalist care este maladia lumii. Hitler, Mussolini, Stalin propun si ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale si, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu sufla o vorba despre cei destinati sa conduca acel guvern universal, acestia indica limpede pe conducatorii planificati………………………………………………………………….

Det,. aici

https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/09/13/

///////////////////////////////////

Piramida Puterii Oculte Mondiale și Guvernul Mondial

http://bucovinaprofunda.files.wordpress.com/2012/10/piramidaputerii1.jpg?w=738&h=807

Cine conduce de fapt lumea? Cine detine puterea absoluta pe planeta? Statele Unite? Rusia, China, Japonia, U.E? Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. Cei care conduc cu adevarat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogati, foarte bine organizati si care nu apar niciodata in vazul tuturor. De acolo, din anonimat, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor.

Cei care au auzit de ei, ii numesc Oculta Mondiala sau Illuminati. Cine sunt acesti oameni? Cum sunt ei organizati? Cum conduc planeta? Ce scopuri au?

Sunt intrebari la care incercam sa dam un raspuns in cele ce urmeaza.De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acesti Illuminati necunoscuti celor multi, guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini.

Metoda lor de lucru este simpla dar eficienta si poate fi descrisa in 3 pasi: PROBLEMA, REACTIE, SOLUTIE.

In primul rand ei creaza o PROBLEMA (conflicte, razboaie, revolutii, dezastre, etc.) Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator. Tot ei finateaza toate partile implicate in conflict.
Apoi prin intermediul mass-media si a manipularii determina o REACTIE in randul populatiei, care solicita o rezolvare a PROBLEMEI aparute.
In final tot ei vin cu SOLUTIA care aproape intotdeauna se lasa cu efecte dure asupra populatiei (saracie, restrangerea unor drepturi si libertati, etc. – vezi atentatele din 9/11, armele lui Saddam, criza financiara…) Ei trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

CARE ESTE SCOPUL LOR?

Practic scopul lor este sa controleze si sa conduca intreaga planeta prin crearea unei Noi Ordini Mondiale si a unui Guvern Mondial unic. Acesti oameni nu sunt interesati sa castige bani, deoarece “fabrica de bani” este a lor. Ei pot avea oricati bani doresc. Ce isi mai poate dori cineva care are toti banii din lume? PUTERE si CONTROL (petru subjugarea sufleteasca, impatimirea si demonizarea oamenilor – nota BP)! Acesta este scopul lor.

De ce doresc ei sa stapaneasca lumea? Pentru ca avand putere si bogatie, pot face asta. Peste 90% din oamenii din prezent ar face acelasi lucru daca ar avea acces la bogatie si putere.

Pentru a detine puterea absoluta si controlul intregii planete ei intentioneaza sa realizeze urmatoarele obiective:

Stabilirea unui Guvern Mondial unic si a unei Noi Ordini Mondiale.
Distrugerea identitatii nationale a statelor lumii.
Distrugerea tuturor religiilor lumii (in special a crestinismului) si inlocuirea lor cu o religie unica de tip New Age.
Controlul total al populatiei globului si a fiecarui individ in parte precum si transformarea lor in “sclavi de tip modern”.
Reducerea masiva a populatiei globului pana la o limita usor de sustinut de catre mediul si resursele planetei.
Promovarea depravarii si a obiceiurilor rele pentru indepartarea moralei crestine.
Distrugerea modelului actual de societate si a celulei ei de baza, familia.
Distrugerea libertatii de exprimare si restrangerea unor drepturi fundamentale ale indivizilor.

Toate acestea se intampla chiar ACUM si intr-un ritm tot mai accelerat.

GUVERNUL MONDIAL

Guvernul Mondial functioneaza pe ipoteza că un guvern alcătuit din familii vechi şi noi, bazat pe inteligenta si puterea creierului este de preferat dreptului popoarelor de a-si alege propriul destin. Acest complex este format din nuclee financiare, politice, strategice şi diplomatice, birouri ştiinţifice şi tehnice, de planificare de cercetare, servicii de culegere a informatiilor, inclusiv retele de tip mafiot.

De mentionat faptul ca integrarea europeana si “cedarea de suveranitate” a statelor au ca scop final crearea acestui Guvern Mondial care va fi singurul suveran peste toate tarile.

CUM SUNT ORGANIZATI SI CUM CONTROLEAZA LUMEA?

Organizarea lor si modul prin care controleaza lumea este de tip piramidal. Sistemul se numeste Piramida Puterii (Pyramid of Power) si este descris mai jos:

Dupa cum se observa in varful piramidei se gaseste OCHIUL CARE VEDE TOT. Este un simbol Illuminati si reprezinta Ochiul lui Lucifer sau Ochiul Satanei. Cine are control asupra lui, are control asupra banilor lumii. De aceea acest simbol (piramida si ochiul apare si pe dolarul american).

Oculta Mondiala (de pe nivelele 1, 2 si 3 ale piramidei) se considera supusii Satanei si i se inchina. De aceea ei incearca sa controleze nivelele inferioare ale piramidei ca sa le aduca sub conducerea Ochiului Satanei.

Pare absurd in zilele noastre ca oameni atat de importanti ai planetei, atat de bogati si de influenti sa creada in puterile Satanei si sa i se inchine, dar va asigur ca exact asa stau lucrurile. Este foarte greu sa iti faci o imagine de ansamblu asupra intregului mecanism (care se desfasoara de la cele mai inalte nivele pana la noi, oamenii de rand, poporul lui Boc si al lui Basescu), dar voi incerca sa lamuresc cateva aspecte esentiale.

NIVELELE PIRAMIDEI

Nivelul 0 – Forta superioara reprezentata prin Ochiul Care Vede Tot.

Foarte Important : Intelegerea Fortei (satanice – notaBP) din varful Piramidei Puterii iti da posibilitatea sa “spargi” piramida si sa te sustragi controlului ei.

Ca sa poti intelege cu adevarat forta care se afla in varfului piramidei, trebuie in primul rand sa te intelegi pe tine insuti. Trebuie sa intelegi de unde vi, de unde ai aparut si incotro te indrepti, unde vei dispare. Raspunsurile la aceste intrebari sunt in interiorul tau, iar cheile de descifrare se gasesc peste tot in jurul tau, inclusiv in lumea materiala, palpabila. Din pacate indiciile pe care le gasesti in diverse surse de informare sunt amestecate cu o multime de minciuni. Ca sa afli raspuns la aceste intrebari trebuie sa iti urmezi nu inima si nici creierul ci pe amandoua in egala masura.

Pentru intelegerea Fortei trebuie sa existe un balans perfect intre suflet si ratiune, fara separare intre ele. Cine e ghidat doar de sentimente e usor de indus in eroare, de asemenea cine se ia doar dupa ratiune e usor sa se insele. Dar e foarte greu sa inseli pe cineva care are un perfect echilibru intre cele doua.

Pentru a intelege ce este in varful piramidei trebuie sa vezi realitatea din exterior, sa intelegi natura realitatii imediate. Numai asa vei putea intelege natura controlului pe aceasta planeta. Si tine minte: Daca nu faci parte din SOLUTIE, vei face mereu parte din PROBLEMA.

Nivelul 1 – Familiile regale

In varful Piramidei Puterii, pe nivelul 2 se afla familiile regale europene care toate sunt inrudite intre ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu totii rude de sange, tragandu-se din familia Windsor. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic.

Aici poate fi menţionat faptul că si în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.

Conform unor surse, tot pe acest nivel al piramidei se mai situeaza un grup de oameni extrem de influenti, dar a caror identitate nu se cunoaste.

Nivelul 2 – Consiliul celor 13 familii

Pe nivelul 2 se afla asa numita Aristocratie Neagra compusa din 13 familii, cele mai bogate din lume.

David Icke scrie în lucrarea „Secretul Suprem” că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de „rasă în interiorul rasei”. Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[…] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”

Aceste familii sunt (in ordine alfabetica):

Dinastia Astor
Dinastia Bundy
Dinastia Collins
Dinastia DuPont
Dinastia Freeman
Dinastia Kennedy
Dinastia Li
Dinastia Onassis
Dinastia Reynolds
Dinastia Rockefeller
Dinastia Rothschild
Dinastia Russell
Dinastia Van Duyn

Membrii acestor familii ocupa cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii. Mass media controlata aproape in intregime de aceste familii ne spune ca Bill Gates e cel mai bogat om din lume cu 54 miliarde dolari, sau, Carlos Slim Helú din Mexic cu 74 miliarde de dolari.

De fapt acesti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care detine incredibila suma de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumatate din averea totala a lumii !!!). Cu averea acestei familii poate fi hranita si imbracata TOATA populatia globului.

Familia Rothschild,500 de trilioane avere!

Familia Rothschild 500 de trilioane avere – YouTube

Nivelul 3 – Comitetul celor 300

Comitetul celor 300 (numiti si Olimpienii) a fost fondat in 1727 de catre aristocratia britanica si este compus din cele mai puternice “sub-familii”.

Acest comitet coordoneaza direct o multime de institutii si organizatii majore din intreaga lume, printre care: Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe, Grupul Bilderberg, Masa Rotunda, British Petroleum, Ordinul Skull and Bones, Compania Royal Dutch Shell, Socialista Internationala, Francmasoneria Universala, Ordinul Magna Mater, Zionismul Universal, Consiliul Bisericilor Mondiale, Ordinul Cavalerilor Templieri, Institutul American de Presa, Societatea Regala Britanica, Universitatea Harvard, Institutul pentru Droguri, Crima si Justitie, MIT, NATO, Crucea Rosie Internationala, Universitatea Priceton, Banca Mondiala, American Express, Citibank, Credit Suisse, etc.

Lista este prea lunga pentru a fi prezentata aici, dar cine doreste sa afle toate detaliile cunoscute despre Comitetul celor 300 poate descarca acest document intocmit de Dr. John Coleman, fost ofiter al serviciului de spionaj britanic:

THE STORY OF THE COMMITTEE OF 300.

(Important: Faceti download la acest document caci nu se stie cat timp va mai fi disponibil pe internet…SOPA, PIPA, ACTA vor reduce drastic accesul la astfel de materiale)

Nivelul 4 – Centrul de comanda

Pe acest nivel se gasesc cele 6 structuri care reprezinta centrul de comanda la nivel global:

– Comisia Trilaterala,

– Consiliul Relatiilor Externe (CFR),

– Grupul Bilderberg,

– Clubul de la Roma,

– Organizatia Natiunilor Unite

– Institutul Regal pentru Afaceri Internationale

Toate aceste structuri sunt unite intre ele prin intermediul Mesei Rotunde.

Masa Rotunda, creaţia omului de afaceri britanic Cecil Rhodes este o structura atat de complexa, incat Dr. Coleman spunea despre ea: “Masa Rotunda insasi este alcatuita dintr-o adevarata increngatura de companii, institutii, banci si unitati de invatamant; ea le-ar ocupa timpul specialistilor de inalta calificare vreme de un an, numai pentru a o descalci si intelege“.

Comisia Trilaterala este o “asociatie particulara” infiintata in 1973 din initiativa lui David Rockefeller cu scopul de a “intari cooperarea economica si politica intre continentele american, european si asiatic”. De aceea se numeste Trilaterala. In componenta acestei comisii intra directori de concerne, bancheri, politicieni (printre care si fosti presedinti ai Statelor Unite), economisti, etc. – in general cei mai influenti oameni din America de Nord, Europa si Asia. Practic aceasta organizatie privata in care se intra doar cu invitatie speciala pe baza unor merite deosebite, conduce lumea peste capetele guvernelor. Dupa luarea unor decizii, membrii organizatiei le transmit guvernelor, iar acestea le aplica la nivelul fiecarui stat. Toate natiunile lumii sunt conduse de aceasta entitate suprastatala. In fiecare an Comisia Trilaterala are o intrunire in plenul ei si cate o intrunire zonala. In perioada 15-17 octombrie 2010 intrunirea sectiei europene a Comisiei Trilaterale a avut loc la Bucuresti, intr-o discretie aproape totala. 170 din cei mai puternici oameni ai lumii au venit la Bucuresti si presa abia a semnalat acest lucru. Totusi exista o inregistrare Antena 3 pe care daca o vizualizati, veti intelege ce putere imensa are aceasta Comisie.(n.a. Intre timp inregistrarea Antena 3 a fost stearsa de pe site-ul lor, insa puteti vedea un fragment din ea in clipul Noua Ordine Mondiala – Declaratii fatise):

Noua Ordine Mondiala – Declaratii fatise – YouTube

Consiliul pentru Relatii Externe (CFR) (din engleză Council on Foreign Relations) a fost fondată în 1921 si este o organizație americană non-profit nepartizană specializată în politică externă a Statelor Unite și afaceri internaționale. “Consiliul pentru Relatii Externe este un organ al ceea ce C.Wright Mills numea “Elita puterii” – un grup de bărbaţi, cu interese şi concepţii similare, care pun la cale cursul evenimentelor din poziţii intangibile, situate în spatele scenei.” declara Charles Kraft, membru CFR şi al Comisiei Trilaterale.

Grupul Bilderberg este o organizație cu agendă globalistă, ce include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri și academicieni. Reuniunile au loc anual, începând din 1954. Fondatorii grupului au fost magnații David Rockefeller și familia de bancheri Rotschild. Grupul este puternic exclusivist și se reunește anual pentru a promova o apropiere între Europa și Statele Unite ale Americii. Organizația are o agendă globalistă și afirmă că noțiunea de suveranitate națională este depășită.

Din cauza caracterului secret al întâlnirilor și a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul nu are pagină de internet și nicio întâlnire nu este înregistrată.

Din Grupul Bilderberg fac parte cam 180 de personalități politice, culturale, economice, universitare, ce se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa și America, în aproape 50 de țări.

Clubul de la Roma, a fost infiintat in aprilie 1968 de către Aurelio Peccei, om de stiinta şi afacerist italian şi Alexander King, un om de stiinta scotian. Doctrina clubului se bazeaza in special pe raportul Limitele Cresterii (The Limits to Growth) publicat in 1972. Conform acestui raport orice crestere are o limita care trebuie prevazuta si preintampinata. Cresterea economica este limitata, resursele sunt limitate si la fel, cresterea populatiei globului are o limita. De aceea trebuie luate masuri din timp pentru a preveni atingerea acestor limite. In acest context, unul din obiectivele Illuminati, reducerea populatiei globului pare a fi o masura necesara. De remarcat Ochiul Care Vede Tot care apare in spotul publicitar al Clubului de la Roma (vezi pe pagina oficiala).

Organizatia Naţiunilor Unite reprezintă calul troian al guvernului mondial în pregătire şi au în subordine o vastă reţea de organizaţii care se pretind în slujba popoarelor, dar care nu reprezintă decât o acoperire a unei manipulări groteşti, legată – printre altele – de ţările în curs de dezvoltare din Africa, Asia, America Centrală şi de Sud. Din reţeaua ONU face parte si Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o filială aflată în proprietatea cartelului farmaceutic anglo-american-elveţian. Ori de câte ori această organizaţie avertizează lumea că se va produce o epidemie, cei care o controlează, corporaţiile farmaceutice, asigură vaccinul necesar. Este un nou exemplu al mecanismului de creare a problemei – reacţie – soluţie, deşi vaccinurile provoacă mari probleme de sănătate, afectând bunăstarea fizică şi psihică a miliarde de oameni.

Institutul Regal pentru Afaceri Internationale, cunoscut si sub numele de Chatham House este unul dintre cele mai importante cluburi de reflecţie in materie de afaceri internationale, din lume, ocupând locul întâi în clasamentul „Non-US Think Tank” al Foreign Policy. Dezbaterile din acest club sunt structurate sub forma unor analize independente pe domenii diverse precum Energie, Mediu, Resurse Guvernamentale, Politici Economice Internaţionale, Securitate, Sănătate. Una din regulile clubului este ca membri trebuie sa pastreze confidentiala identitatea celor care emit ideile.

Consiliul Relatiilor Externe şi Comisia Trilaterală controlează aproape sută la sută opinia publică.Toate marile cotidiene, agenţiile de ştiri şi principalele canale de televiziune, ale căror ştiri şi emisiuni sunt urmărite de opinia publică au în poziţii de conducere membrii acestor organizaţii.

Daca pe primele 3 nivele se gasesc doar cei care sunt inruditi cu familiile si sub-familiile Ocultei Mondiale, pe nivelul 4, precum si la nivelele inferioare ale Piramidei Puterii pot avea acces si oameni care nu sunt rude de sange cu familiile si sub-familiile conducatoare de la nivelele 1, 2 si 3.

Chiar si politicieni/demnitari romani pot fi gasiti in structurile de comanda de pe nivelul 4. De exemplu in Comisia Trilaterala tara noastra are doi membri cu drepturi depline: Mugur Isarescu (Guvernatorul BNR) si Mihai Tanasescu (reprezentantul Romaniei la FMI).

In acelasi timp, Mugur Isarescu este si presedintele ARCOR, filiala romana a Clubului de la Roma.

Din ARCOR fac parte printre altii: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Calin Georgescu, Daniel Daianu, Mircea Malita, Sergiu Celac. (vezi lista completa).

Asa ca putem dormi linistiti: prin aceste persoane, Ochiul Care Vede Tot este prezent si in tara noastra.

Centrul de Comanda de la nivelul 4, controleaza intreaga populatie a globului prin intermediul structurilor de pe nivelele 5, 6 si 7.

Nivelul 5 – Controlul financiar mondial

Toate instrumentele prin care Illuminati controleaza financiar populatia globului, se gasesc pe acest nivel. Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Reglementarilor Internationale, Bancile Centrale precum si mecanismele de impozitare a populatiei. Probabil este cel mai diabolic sistem de control al populatiei conceput vreodata. Control prin intermediul banului. Oare de ce banul se mai numeste si Ochiul Dracului? “Dati-mi pe mana moneda unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile in acea tara” este un celebru citat al lui Rothschild. Probabil de aceea o tara nu este condusa de un guvern sau presedinte, ci este condusa din umbra de cel care controleaza moneda tarii respective. Probabil de aceea o tara nu se poate gospodari singura ci are nevoie de sfatul celor de la FMI. Nu mai conteaza cine face legile si ce legi face, caci oricum se aplica numai directivele FMI.

Nivelul 6 – Controlul resurselor mondiale

Pe acest nivel se situeaza marile corporatii internationale care urmaresc controlul populatiei prin controlul asupra resurselor. Toate resursele de pe pamant sunt darul naturii (sau al lui Dumnezeu) facut tuturor oamenilor care traiesc pe fata pamantului.

Astăzi însă, deşi ni se spune că trăim în lumea tuturor libertăţilor, drepturilor şi a democraţiei, ele ne sunt confiscate în numele unor stranii raţionamente sau înşelătorii. Peste tot pe glob unde pamanturile sunt roditoare apar companii de tip Monsanto care ii corup pe politicieni sa reglementeze cultivarea si comercializarea produselor.

Intentia este de a-i distruge pe mici producatori sau de ai scoate in ilegalitate, ceea ce inseamna ca nici cel mai inofensiv producator nu va mai putea sa cultive nimic in gradina proprie fara aprobarea guvernului.

Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.

De la 31 decembrie 2009, Guvernul Romaniei a inceput, alaturi de alte 165 de state semnatare (reprezentand aproape 85 % din populatia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite in laborator, aditivate si iradiate. Toate aceste date pot fi studiate pe site-ul www.codexalimentarius.com.

Nivelul 7 – Controlul populatiei globului

Structurile situate pe acest nivel sunt cele care au contact direct cu populatia. Toate directivele venite de sus sunt implementate la nivelul populatiei prin aceste 4 componente: Religie, Invatamant, Guverne si Media. Practic stapanii lumii se ascund in spatele acestui paravan (nivelul 7) pentru a-si indeplini planurile. Populatia este indoctrinata prin religie, indobitocita prin sisteme de invatamant care nu sunt decat o fabrica de produs oameni pe care statul sa-i intrebuinteze apoi dupa scopurile sale, tinuta in frau de catre institutiile guvernamentale si prostita de catre massmedia.

Rezultatul este o populatie lipsită de energie şi de entuziasm, lipsită de putinţa de a acţiona şi de a reacţiona, incapabila sa isi dea seama ce se intampla cu ea, astfle incat orice banda politica se poate face stapanul ei.

Nivelul 8 – Populatia globului sau unitatile de munca

Pe ultimul nivel, cel mai de jos, ne aflam noi populatia globului, oamenii de rand, turma de oi sau sclavii moderni ai timpurilor noastre. Ciclul nostru este limitat la ceea ce am fost indoctrinati ca trebuie sa facem: ne nastem, facem scoala, muncim pentru stapanii nostrii, le platim taxe si impozite si apoi iesim la pensie. Chestia cu pensia s-ar putea sa dispara din acest ciclu, caci nu-i ajuta cu nimic pe cei de sus.

Interesant este ca din turma unii dintre noi pot sa se ridice temporar pe nivele superioare, sa faca parte din institutiile guvernului, sa ajunga pe nivelul 5 bancheri pe la Banca Mondiala sau FMI sau chiar pe nivelul 4 in Clubul de la Roma. Dar cand ei devin inutili pentru stapani, sunt aruncati din nou in turma de jos.

De pe nivelele 5, 6 si 7 se produc cele mai dure atacuri si cele mai mari presiuni asupra populatiei. Este atacata siguranta financiara si alimentara a fiecaruia dintre noi, este atacat sistemul de sanatate public, invatamantul, religia, cultura, identitatea nationala.

In fata acestor forte colosale care domina planeta, guvernul nostru si conducatorii nostri “alesi de popor” nu au practic nici o sansa. Ei trebuie sa execute intocmai ordinele pe care le primesc si sa puna tara la dispozitia celor ce conduc lumea. Singura problema este ca acesti conducatori ai nostri pe langa faptul ca fura, sunt si incompetenti si nu stiu sa negocieze mai dur conditii avantajoase pentru poporul roman. Este clar ca Romania nu se poate izola si dezvolta separat in afara contextului regional si global. Vrem sau nu, ea face parte din planul Noii Ordini Mondiale, si daca intreaga lume se indreapta intr-o directie, noi nu avem cum sa mergem in directie opusa. Pozitia pe care o vom avea in acest nou plan global, depinde doar de cei care ne conduc.

sursa: inforomania.org via revista LUMEA, Nr.10 (235)/2012, pp.60

* Note:

Pozitia noastra geopolitica, ca stat, depinde de guvernanti si de slugarnicia lor fata de oculta mondiala. Satanismul manifestat cultic prin talmudismul masonic este firul rosu ce influenteaza si strabate aceaste structuri de putere. Astfel putem afirma ca astazi erezia cea mai influienta la nivel mondial este erezia iudaica a talmudismului luciferic, a sionismului mistic satanist. Propaganda prozelita a acestor erezii cuprinde intreaga lume, atacul este unul la nivelul mintii oamenilor, a mentalitatilor, in incercarea lor de a realiza o iudaizare talmudica a lumii…

Cei patru calareti ai… sistemului bancar. Astazi, despre JP Morgan Chasehttps://i0.wp.com/img1.imagesbn.com/p/9780674073036_p0_v1_s260x420.JPG Cei patru călăreţi ai… sistemului bancar (Bank of America, JP Morgan Chase, Citigroup şi Wells Fargo) detin cei patru calareti ai petrolului (Exxon Mobil, Royal Dutch/ Shell, BP şi Chevron Texaco), în tandem cu Deutsche Bank, BNP, Barclays şi alti vechi europeni. Dar monopolul lor asupra economiei mondiale nu se margineste la petrol. Cei patru sunt in top 10 al actionarilor din Fortune 500 corporation.

Un depozit important pentru averea oligarhiei globale care detine aceste holdinguri bancare este de US Trust Corporation – fondat în 1853 şi în prezent deţinut de Bank of America. Director onorific şi mandatar a fost recent Walter Rothschild. Alţi directori – Daniel Davison de la JP Morgan Chase, Richard Tucker de la Exxon Mobil, Daniel Roberts de la Citigroup şi Schwartz Marshall de la Morgan Stanley.

W. McCallister, un cunoscator al industriei petroliere si avand legaturi cu familia regala din Arabia Saudita, a scris că, din informaţiile pe care le are de la bancheri arabi, 80% din New York Federal Reserve Bank, de departe cea mai puternica sucursala Fed – este detinuta de doar opt familii, dintre care patru rezidente în Statele Unite. Ele sunt Goldman Sachs, Rockefeller, Lehmans şi Loebs Kuhn de New York; Rothschild de la Paris şi Londra; Warburgs de Hamburg; Lazard de la Paris; şi Israel Moise Seif de la Roma.

Thomas D. Schauf, purtatorul de cuvant al Notarilor Certificati Public, confirmă spusele lui McCallister, adăugând că zece banci controleaza toate cele dousprezece filiale ale Federal Reserve Bank. NM Rothschild din Londra, Banca Rothschild din Berlin, Warburg Bank din Hamburg, Warburg Bank of Amsterdam, Lehman Brothers din New York, Lazard Brothers din Paris, Kuhn Loeb Bank dinf New York, Israel Moses Seif Bank din Italia, Goldman Sachs din New York si JP Morgan Chase Bank din New York. Schauf i-a numit pe William Rockefeller, Paul Warburg, Jacob Schiff şi James Stillman drept cei care detin care detin un numar mare de actiuni ale Fed.

In cartea “Secretele rezervelor federale”, Eustace Mullins a ajuns la aceeasi concluzie.

Controlul pe care aceste familii bancare il exercita asupra economiei mondiale nu poate fi negat şi este invaluit in secret. Bratul lor corporatist din mass-media discrediteaza rapid orice informaţii despre acest cartel privat bancar, spunand ca este vorba doar de “teoria conspiraţiei”.

Casa de Morgan

Federal Reserve Bank a luat fiinta în 1913, acelaşi an in care un alt vlastar bancar SUA, J. Pierpont Morgan, a murit şi in care aparea Fundaţia Rockefeller. Casa de Morgan prezida finanţele americane de la coltul Wall Street cu Broad, în calitate de cvasi-bancă centrală a SUA din 1838, când George Peabody o fonda în Londra.

Peabody a fost un partener de afaceri al familiei Rothschild. În 1952, istoricul Eustace Mullins venea cu presupunerea că Morgan-ii au fost doar agenţi ai Rothschild. Mullins a scris că familia Rothschild a “preferat să opereze anonim în SUA în spatele fatadei JP Morgan & Company”.

Autorul Gabriel Kolko scria ca în 1895-1896 activitatea Morgen în SUA era vânzarea de obligaţiuni de aur in Europa in alianţă cu Casa de Rothschild.

Morgan s-a extins rapid. Morgan Grenfell a operat în Londra. Morgan et Ce, la Paris. Verii lui Rothschild, Lambert, au înfiinţat Drexel Company in Philadelphia.

Casa de Morgan era furnizor de servicii pentru familiile Astor, DuPont, Guggenheim, Vanderbilt şi Rockefeller. A finanţat lansarea AT & T, General Motors, General Electric şi DuPont. Asemeni bancilor Rothschild si Barings, cu sediul la Londra, Morgan a devenit parte a structurii de putere în multe ţări.

Pana in 1890 Casa de Morgan a credutat bănca centrala din Egipt, a finanţat căilor ferate din Rusia, obligaţiunile de stat din provinciile braziliene şi a finanţat proiecte de lucrări publice in Argentina. Recesiunea din 1893 i-a conferit o putere sporita. În acel an Morgan a salvat guvernul SUA de o panica financiara, formând un sindicat pentru a sprijini rezervelor de stat, cu un transport de 62 milioane dolari în valoare de aur Rothschild.

Morgan a fost forţa motrice din spatele expansiunii occidentale în SUA, finanţand şi controland obligatiunile cailor ferate. În 1879, finanţatorul New York Central Railroad, Cornelius Vanderbilt de la Morgan, a acordat tarife preferenţiale de transport maritim companiei Srandard Oil a lui John D. Rockefeller cimentand astfel relatia Rockefeller-Morgan.

Casa de Morgan a ajuns sub controlul familiilor Rothschild şi Rockefeller.

În 1903 opt familii aveau sa infiinteze Banker Trust. Benjamin Strong de la Banker Trust a fost primul guvernator Federal Reserve Bank. Crearea in 1913 a Fed a unit puterea celor opt familii cu cea militara şi diplomatica a guvernului SUA. Morgan, Chase si Citibank au format un sindicat de împrumut internaţional.

Casa de Morgan a fost in relatii bune cea de Windsor din Marea Britanie şi cu cea italiană de Savoy. Kuhn Loebs, Warburgs, Lehmans, Lazards, Israel Moise Seifs şi Goldman Sachs au avut, de asemenea, legături strânse cu membrii familiilor regale europene. În 1895 Morgan controla fluxul de aur în interiorul şi în afara SUA. Primul val de fuziuni americane a fost promovat de către bancheri. În 1897 au existat şaizeci şi nouă de fuziuni industriale. Pana in 1899 erau 1200. În 1904 John Moody – fondator al Moody’s Investor Services – declara că e imposibil sa separi interesele Rockefeller de cele ale Morgan ca separate.

Neîncrederea publică s-a raspandit. Mulţi le-au considerat tradatori care lucrau in favoarea banilor europeni. Standard Oil al celor de la Rockefeller, US Steel al lui Andrew Carnegie şi căile ferate ale lui Edward Harriman au fost toate finanţate de către bancherul Jacob Schiff de la Kuhn Loeb, care lucra îndeaproape cu familia Rothschild.

Mai multe state occidentale au interzis bancherii. Predicatorul William Jennings Bryan a fost de trei ori nominalizat din partea democratilor la funcţia de preşedinte, din 1896 pana in 1908. Tema centrală a campaniei sale anti-imperialiste a fost că America cade în capcana “servitutii financiare fata de capitala Marii Britanii”. Teddy Roosevelt l-a învins pe Bryan în 1908, dar a fost forţat de această răspândire wildfire populiste să adopte legea anti-trust.

În 1912 au avut loc audierile Pujo, ce au abordat concentrărea de putere de pe Wall Street. (Ramas in istorie ca audierile Pujo, un subcomitet al Congresului SUA s-a format între mai 1912 şi ianuarie 1913 pentru a investiga aşa-numitele “trusturi de bani”, o comunitate de bancheri si finantatori de pe Wall Street care exercitat un control puternic asupra finanţelor naţiunii. După o rezoluţie introdusa de congresmanul Charles Lindbergh Sr., Arsène Pujo din Louisiana a obţinut autorizaţia de a forma o subcomisie a Comisiei pentru Casa bancara şi valutara.) In acelaşi an, doamna Edward Harriman a vândut acţiunile ei substanţiale detinute la New York Guaranty Trust Bank catre JP Morgan, creând Morgan Guaranty Trust. Judecătorul Louis Brandeis l-a convins pe preşedintele Woodrow Wilson să puna capat centralizarii directorateloe. In 1914 Legea anti-trust a lui Clayton a fost adoptată.

Replica lui Jack Morgan – fiul lui J. Pierpont şi succesorul lui – a fost sa-i cheme pe clientii Morgan, Remington şi Winchester, sa mareasca producţia de armament. El a argumentat că Statele Unite trebuie sa intre in Primul Razboi Mondial. Imboldit de Fundaţia Carnegie şi de alte fronturi oligarhice, Wilson a acceptat ideea. Asa cum a scris Charles Tansill în “America Goes to War”, “chiar înainte de ciocnirea armelor, firma franceza Freres a lui Rothschild telegrafia la Morgan & Company în New York, sugerând un împrumut de 100 milioane dolari, din care o parte substanţială SUA urma să plătească pentru achiziţiile franceze de bunuri americane”.

Casa de Morgan a finanţat jumătate din efortul de război al Statelor Unite, în timp ce primea comisioane pentru furnizori ca GE, Du Pont, US Steel, Kennecott şi ASARCO. Toti au fost clientii Morgan. Morgan a finanţat, de asemenea, războiul dus de britanici impotriva burilor dîn Africa de Sud şi războiul franco-prusac. Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 a fost prezidata de Morgan, care a condus atât eforturile germane de reconstrucţie, cat si ale aliatilor.

In anii ’30, populismul a reapărut în America după ce Goldman Sachs, Banca Lehman şi alţii au profitat de recesiunea din 1929. Presedintele Comitetului Bancar, Louis McFadden, a spus a Marea Recesiune, “nu a fost un accident. A fost un eveniment atent pus la cale. Bancherii internationali s-au gandit să aducă o stare de disperare aici, astfel încât sa poata sa ne conduca pe toti”.

Senatorul democrat Gerald Nye a condus o investigaţie privitoare la aceste aspecte în 1936. Nye a concluzionat că House of Morgan a impins SUA în Primul Război Mondial pentru a proteja împrumuturi şi pentru a crea o infloritoare industrie de armament. Nye a prezentat un document intitulat Următorul război, in care se referea la modul in care Japonia ar putea fi folosita pentru a atrage SUA în al Doilea Război Mondial.

În 1937, secretarul militar Harold Ickes a avertizat cu privire la influenţa “a 60 de familii americane”. Istoricul Ferdinand Lundberg a scris mai târziu o carte cu exact acelasi titlu. Judecatorul Curtii Supreme William O. Douglas deplângea “influenţa Morgan … cea mai dăunătoare pentru industria şi finanţele de azi”.

Jack Morgan a răspuns impingand SUA spre cel de al Doilea Război Mondial. Morgan a avut relaţii strânse cu familiile Iwasaki şi Dan – cele mai bogate doua clanuri japoneze – care au deţinut Mitsubishi, respectiv Mitsui. Atunci când Japonia a invadat Manciuria, ucigand taranii chinezi la Nanking, Morgan a minimalizat incidentul. Morgan a avut, de asemenea, relaţii strânse cu Benito Mussolini, în vreme ce nazistul Hjalmer Schacht era om de legătură pentru Morgan Bank în timpul celui de al Doilea Război Mondial. După război, reprezentanţii Morgan s-au întâlnit cu Schacht la sediul Banii Reglementarilor Internaţionale, în Basel, Elveţia.

Sa facem un salt de la Marea Recesiune la cea de acum.

In septembrie 2008, in urma eşuării negocierilor privind planul Administraţiei Bush de salvare a pieţei financiare a SUA, cea mai gravă urmare a fost cea mai mare prăbuşire a unei bănci comerciale din istoria economiei mondiale. Washington Mutual (WaMu), cea mai mare bancă de economii din SUA, a fost închisă de autorităţi, iar activele sale au fost vândute către JPMorgan Chase, pentru 1,9 miliarde de dolari. WaMu a fost una dintre instituţiile grav afectate de criza creditelor şi de declinul pieţei locuinţ elor. Problemele cu care s-a confruntat i-au determinat pe clienţi să-şi retragă în masă banii depuşi la bancă. Începând cu 15 septembrie, circa 16,7 miliarde de dolari au fost retraşi din depozitele de la Washington Mutual, „hemoragie“ fatală pentru instituţia bancară, care în cele din urmă a intrat în criză de lichiditate. „Aflată în criză de lichidităţi, banca era o instituţie nesigură“, au motivat reprezentanţii guvernului decizia închiderii băncii.

WaMu avea active în valoare de circa 307 miliarde de dolari şi depozite de 188 miliarde de dolari.

După preluarea WaMu, JP Morgan a comunicat că în urma tranzacţiei va avea 5.410 sucursale, în 23 de state din SUA, precum şi cele mai mari operaţiuni de pe segmentul de carduri bancare. Washington Mutual deţinea 2.239 de sucursale şi puţin peste 43.000 de angajaţi. JP Morgan a mai achiziţionat in aceeasi perioada si banca de investiţii Bear Stearns. Preşedintele JP Morgan, James Dimon, începea să-şi vadă visul devenit realitate, acela de a face din banca pe care o conduce o forţă principală în SUA. „Criza ne-a oferit oportunităţi nebănuite“, declara. Devenit şeful instituţiei în 2005, „salvatorul de pe Wall Street“, cum mai este numit, este unul dintre puţinii manageri de bancă ce şi-au condus cu succes instituţia prin hăţişurile crizei financiare. Totuşi, şi JP Morgan consemna atunci pierderi de circa 6,3 miliarde de dolari.

JPMorgan a câştigat in 2009 11.7 miliarde dolari, dublandu-si profitul din 2008, şi a generat venituri record. Banca a câştigat 3.3 miliarde dolari numai în al patrulea trimestru al lui 2009.

Spre deosebire de şefii altor institutii bancare, Dimon a intrat în 2010 cu reputaţia relativ neatinsă. Este considerat pe Wall Street si la Washington un pilon al industriei.

Mai mult decât atât, JPMorgan pare sa fi profitat de criza financiară pentru a-si extinde afacerea de creditare a consumatorilor. Peste toate, banca de investitii a inregistrat un profit de 6.9 miliarde dolari in 2009, după o pierdere de 1.2 miliarde dolari în 2008.

Surse: Global Research of Globalization

///////////////////////////////////////////

SOCIETĂŢILE SECRETE ŞI NOUA ORDINE MONDIALĂ

“… există o putere extrem de bine organizată, subtilă, completă, pătrunzătoare, care te condamnă doar pentru că îndrăzneşti să respiri.”

– Preşedintele Woodrow Wilson

Istoria este saturată de comentarii şoptite despre societăţile secrete, de relatările celor mai în vârstă sau ale preoţilor, care au păzit cu sfinţenie secretele interzise ale străbunilor, ale oamenilor importanţi, care s-au întâlnit în taină pentru a direcţiona cursul civilizaţiei.

Cea mai veche societate secretă este Frăţia Şarpelui, denumită şi Frăţia Dragonului, care mai există şi astăzi sub alte numeroase denumiri. Frăţia Şarpelui este devotată păzirii cu străşnicie a “secretului timpurilor” şi recunoaşterii lui Lucifer ca fiind, în viziunea lor diabolică, în mod complet fals, unicul Dumnezeu. Dacă nu credeţi în Lucifer sau Satana, trebuie să înţelegeţi că există o mare masă de oameni care nu gândeşte ca voi. Unii nu cred în rasism, dar sunt milioane care cred, iar felul în care acţionează aceştia, bazându-se pe ceea ce cred, ne va afecta şi pe noi. Este foarte clar că manipularea religioasă a jucat întotdeauna un rol foarte important în cadrul acestor organizaţii. Majoritatea pretind (în mod evident fals) că sunt în legătură cu o sursă superioară, divină (ei fiind de fapt în legătură cu forţe satanice).

Secretele acestor grupuri sunt atât de profunde, încât numai cei aleşi, care sunt foarte puţini, au voie să le cunoască şi le pot înţelege. Aceşti oameni pretind că îşi folosesc cunoştinţele în beneficiul omenirii. Dar noi cum putem şti dacă este aşa sau nu, odată ce totul este ţinut în cel mai mare secret? Din fericire, unele dintre aceste secrete au devenit publice.

Societăţile secrete oglindesc multe faţete ale vieţii de zi cu zi. Întotdeauna există grupuri exclusive de persoane care sunt sau din care urmează a fi racolaţi viitorii membri. Acest lucru, secret sau nu, este valabil pentru întreaga omenire; exemple sunt multe – echipele de fotbal, cluburile particulare, etc. Importantă este şi folosirea unor anumite semne, parole şi alte unelte din arsenalul “secret”, care dintotdeauna au fost esenţiale, în orice organizaţie, de oriunde. De asemenea, important este motivul, care justifică existenţa societăţii respective. Poate fi orice, dar caracteristica principală este fraternitatea între membrii aceleiaşi organizaţii. Camaraderia este foarte importantă. Să împărtăşeşti cu cineva greutăţi, secrete, sunt sentimente care provoacă stări de febrilitate şi fiori. Nimeni dintre cei care s-au confruntat cu rigorile unei unităţi militare nu va uita sentimentul special de camaraderie, de fraternitate chiar, ca victime ale unui sergent isteric sau ale unui comandant de companie extrem de sever. Este un sentiment aparte. Cea mai de efect armă a oricărei societăţi secrete este ritualul şi mitul care înconjoară iniţierea. Aceste ceremonii au o semnificaţie deosebită pentru participanţi.

Societăţi secrete şi noua ordine mondială

Ritualul de iniţiere are un rol esenţial în organizarea unei societăţi secrete. Sunt luate în considerare aspecte umane importante, fără de care un grup de oameni nu ar putea opera într-o anumită direcţie, pentru a atinge un scop. În aceste societăţi iniţierea îi leagă pe membri între ei, fiind primul pas pe calea manipulării religioase a acestora.

Novicilor li se împărtăşeşte un secret, ceea ce le conferă un statut special. În antichitate, termenul de novice era definit ca “cel renăscut”. O iniţiere superioară este ca o promovare şi inspiră loialitate şi dorinţa de a urca şi treapta următoare. Schimbarea care se produce în persoana iniţiată serveşte intereselor liderilor societăţii secrete. Liderii sunt denumiţi “adepţi”. Aceste afirmaţii pot fi ilustrate perfect prin exemplul soldatului care este antrenat să execute ordinele comandantului, fără să gândească. Rezultatul este întotdeauna rănirea sau moartea soldatului, în scopul realizării ţelului comandantului, indiferent dacă acest scop este sau nu în folosul comunităţii.

Iniţierea reprezintă un mod de a-i răsplăti pe cei ambiţioşi, care inspiră încredere. Veţi observa că, cu cât este mai înalt gradul de iniţiere, cu atât sunt mai puţini membrii care au acel grad. Asta nu pentru că ceilalţi membri nu sunt ambiţioşi – motivul este selecţia atentă. Majoritatea membrilor nu află niciodată scopul real, secret, al grupului. Probabil că până acum v-aţi dat seama că motivul pentru care au loc ritualurile de iniţiere este selectarea persoanelor cu adevărat de încredere.

O metodă de a hotărî cine va fi adept poate fi aplicată chiar în timpul derulării procesului de iniţiere: candidatului i se cere să scuipe pe crucea creştinească. Dacă acesta refuză, membrii îl felicită şi îi spun: “Felicitări, ai făcut alegerea bună, pentru că un adevărat adept nu ar face niciodată un lucru atât de oribil”. Nou-iniţiaţii nu mai ştiu ce să creadă, mai ales pentru că după aceea nu sunt avansaţi pe o treaptă superioară. În schimb, dacă respectivul scuipă pe cruce, demonstrează o bună cunoaştere a unuia dintre mistere şi este luat în considerare ca fiind un candidat sigur pentru a urca pe treapta următor superioară. Misterul este simplu: religia aşa cum este înţeleasă de ei este un instrument prin care masele pot fi controlate. Unicul lor “Dumnezeu” este cunoaşterea exclusiv mentală, sterilă, lipsită de suflet, prin care, în viziunea lor eronată, omul poate deveni Dumnezeu. Şarpele şi dragonul sunt simbolurile acestei cunoaşteri limitate. Lucifer reprezintă personificarea acestor simboluri. Lucifer a fost cel care a tentat-o pe Eva să-l convingă pe Adam să mănânce un măr din copacul cunoaşterii, pentru ca astfel “să elibereze” omul din starea de “ignoranţă” în care se afla. VENERAREA de către francmasoni a ştiinţei şi tehnologiei care devine astfel pentru ei o “religie”ce deturnează omul de la vocaţia sa profund divină, este în realitate satanism în cea mai pură formă; astfel Lucifer ia pentru francmasoni locul lui Dumnezeu. Simbolul lor secret este ochiul atotvăzător, introdus într-o piramidă.

Efectele acţiunilor lor, nedorite nici măcar de respectivele societăţi secrete, şi aura de mister care le înconjoară le-a conferit uneori reputaţia de a fi asociaţii anormale sau, cel puţin, grupuri ciudate de oameni. În momentul în care crezul lor nu se deosebeşte de cel al majorităţii, nu mai sunt considerate antisociale.

Majoritatea societăţilor secrete sunt considerate a fi antisociale; se presupune că ar conţine elemente care pot provoca răul comunităţii. Comunismul şi fascismul sunt în multe ţări societăţi secrete, unde sunt interzise prin lege. În SUA, partidul nazist şi Ku Klux Klan-ul sunt societăţi secrete care nu sunt interzise prin lege, dar care, odată ieşite la lumină, provoacă dezgustul publicului. Însă activităţile lor sunt uneori ilegale, ceea ce impune păstrarea secretului în ceea ce priveşte numărul şi numele membrilor.

În cadrul multor societăţi primitive, iniţierea spre gradele cele mai înalte implică supunerea candidatului la anumite ritualuri care, în majoritatea cazurilor, se încheie cu moartea sau cu nebunia acestuia. Se observă că scopul unei societăţi secrete nu este în nici un caz promovarea binelui.

În Borneo, iniţierile din cadrul societăţilor secrete de vânătoare constau în vânătoarea de capete umane. În Polinezia, pruncuciderea şi depravarea erau considerate esenţiale pentru iniţierea în anumite societăţi, unde codul tribal avea nevoie de membri care să nu aibă nici un scrupul şi care să fie adevăraţii stâlpi ai societăţii secrete.

Încă de la începuturile consemnării istoriei, guvernele oricărei naţiuni s-au implicat în apărarea stabilităţii, luptând împotriva grupurilor minoritare care aveau interesul de a funcţiona după principiul stat în stat sau care doreau să submineze autorităţile deja constituite, pentru ca apoi să preia puterea.

Multe dintre aceste încercări au avut succes, dar nu şi durabilitate. Dorinţa omului de a face parte dintr-un anume electorat este puternică, atât de puternică încât nu poate fi distrusă de nimic. Acesta este unul dintre “secretele” societăţilor secrete. Iată care este baza lor politică – cunoscând acest principiu, liderii ştiu cum să acţioneze pentru a fi ovaţionaţi şi aplaudaţi de public. Cetăţenii adoră să voteze, indiferent dacă este vorba de afacerile de zi cu zi, legi sau activităţi sociale. Dorinţa cea mai adâncă a multora este de a putea să se spună despre ei: “face parte din acest electorat”.

Una din cele mai importante societăţi secrete străvechi, amintită anterior, este Frăţia Şarpelui sau a Dragonului (dragonul şi şarpele sunt simboluri care reprezintă cunoaşterea limitată, lipsită de suflet). Părintele acestei cunoaşteri care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu este Lucifer, cunoscut în cadrul acestei societăţi satanice şi ca “Purtătorul Luminii”.

“O, Lucifer, cum ai căzut dintre stele…” – Isaia 14:12

“…se spune că, după ce Lucifer a căzut din împărăţia Cerească a adus cu sine omenirii darul puterii de a gândi.” – Fred Gittings, “Simbolismul în arta ocultă”.

Majoritatea minţilor diabolice au fost iniţiate de aceste societăţi, prin ritualuri secrete şi periculoase, unele dintre acestea fiind chiar de o cruzime rar întâlnită.

Conform majorităţii, marile piramide au fost construite pentru a comemora şi observa o explozie a unei supernove care a avut loc în anul 4000 î.C.

Dr. Anthony Hewish, câştigător al Premiului Nobel în 1974, a descoperit o serie de pulsaţii ritmice ale undelor radio, despre care a dovedit că sunt emise de către o stea care a explodat în jurul anului 4000 î.C. Calendarul francmasonilor începe de la A.L., “Anul Luminii”, adică la anul modern se adaugă 4000. George Mihanovschi scrie în “Steaua de odinioară şi dintotdeauna” că “Scrierile antice cuneiforme sumeriene […] descriu o stea gigantică, care a explodat în interiorul unui triunghi format din Zeta Puppis, Gamma Velorum şi Lambda Velorum […] localizată undeva în sudul cerului.[…] Orice astronom bun ştie că steaua strălucitoare care a explodat în interiorul acelui triunghi va fi văzută din nou, după 6000 de ani”. Conform calendarului francmasonic, înseamnă că va fi vizibilă în anul 2000, ceea ce este adevărat.

Sonda spaţială Galileo este în drum spre Jupiter (planetă înconjurată de un înveliş gazos exact ca soarele nostru) având la bord o încărcătură de 2,5 de kilograme de plutoniu, care a fost justificată prin faptul că va fi folosită pe post de sursă de energie şi alimentare a navei. Când va ajunge pe orbita finală, Galileo va descărca plutoniul în centrul planetei Jupiter. Presiunea va fi de necrezut şi va cauza o reacţie similară cu explozia unei bombe atomice. Plutoniul va exploda, va distruge pătura atmosferică compusă în majoritate din hidrogen şi heliu, care înconjoară planeta Jupiter – rezultatul va fi naşterea unei noi stele, care deja a fost botezată LUCIFER. Întreaga lume va interpreta această “renaştere” ca fiind un semn de o importanţă religioasă terifiantă. Se va confirma profeţia. Realitatea este că această demonstraţie nebunească de aplicare a tehnologiei moderne va fi executată de Societatea JASON şi s-ar putea să meargă sau nu. Ca să fie siguri de succes au mărit cantitatea de plutoniu; la Serviciul de Securitate şi Informaţii al Marinei Militare există documente în care se afirmă că Proiectul GALILEO necesită o cantitate de 2,5 kilograme de plutoniu şi că, în urma reacţiilor din atmosferă, este posibil ca pe Pământ să se instaureze ERA GLACIARĂ. Încălzirea globului, efectul de seră sunt minciuni. Realitatea este că temperaturile de pe întreg globul devin din ce în ce mai scăzute. Furtunile sunt mai violente ca niciodată şi mai greu de anticipat. Gheţarii de la poli se măresc. Suprafeţele zonelor temperate, care pot fi cultivate, se micşorează. Procesul de desertificare de la tropice devine din ce în ce mai amplu.

În acelaşi timp, în Egipt va fi descoperită şi deschisă o criptă unde vor fi descoperite secrete antice importante. Explozia lui Jupiter şi deschiderea criptei vor fi evenimentele care vor zgudui mileniul din temelii. Societatea Millennium deja a plănuit o mare sărbătoare, care să aibă loc la piramidele din Egipt. Conform ediţiei din 3 ianuarie 1989 a ziarului Arizona Daily Star, “Preşedintele Bush petrece revelionul la Camp David, Maryland, dar peste zece ani s-ar putea să şi-l petreacă în Egipt. Organizatori din cadrul Societăţii Millennium spun că deja a fost ales să inaugureze în secolul următor ceremonia de la Marea Piramidă a lui Keops”.

Primul secret care trebuie înţeles este că membrii societăţilor secrete cred că sunt unicele “minţi luminate” din lume. De asemenea, cred că aceste minţi le aparţin doar lor, în exclusivitate. Mini-dizertaţia filozofică ce urmează reprezintă punctul de vedere clasic al unei societăţi secrete asupra umanităţii:

“Când o persoană care posedă un intelect puternic se confruntă cu o problemă a cărei rezolvare necesită anumite capacităţi superioare de gândire, îşi păstrează echilibrul intelectual şi încearcă să găsească o soluţie, adunând cu răbdare probele necesare soluţionării chestiunii respective. Pe de altă parte, o persoana imatură, când se confruntă cu o problemă similară, se simte copleşită. În timp ce prima persoană are posibilitatea de a găsi cheia rezolvării misterului propriului destin, ultimul trebuie condus înspre cireadă şi acolo să i se explice totul, în cel mai simplu limbaj. Precum oile, oamenii sunt total dependenţi de păstor. Intelectul superior cunoaşte adevărurile misterioase, esoterice, spirituale. Maselor li se oferă doar interpretări simple. În timp ce masele venerează cele cinci simţuri, cei aleşi observă şi recunosc în prăpastia dintre cele două categorii concrescenţele simbolice ale marilor adevăruri abstracte.

“Iniţiaţii” comunică direct cu zeii (extratereştrii?), care, la rândul lor, comunică cu ei. Masele îşi sacrifică mieii pe un altar care înfăţişează un idol de piatră, care nu poate nici să audă, nici să vorbească. Iniţiaţii cunosc Misterele şi sunt luminaţi şi astfel sunt cunoscuţi ca fiind Iluminaţi sau Cei Iluminaţi, paznici ai “Secretelor Veşniciei”.”

Trei dintre cele mai vechi societăţi secrete care pot fi regăsite în lumea de azi sunt Cultul lui Roshaniya, Cultul lui Mithras şi, echivalentul acestora, Creatorii. Acestea au multe în comun cu francmasonii, la fel ca şi cu multe alte ramuri ce derivă din Iluminaţi. De exemplu au în comun cu Frăţia francmasonică renaşterea simbolică într-o viaţă nouă, fără să mai fie nevoie ca membrii să treacă prin portalul morţii pentru iniţiere; titlul de Maestru Francmason se obţine după faze de iniţiere cum ar fi “Leul” şi “Muşcătura Leului”; apoi au mai fost adăugate trei grade care sunt identice cu ritualurile masonice antice: Scara celor şapte trepte, Numai bărbaţii şi Ochiul atotvăzător.

De un interes aparte este societatea puternică din Afganistan care în vremurile de demult era denumită Roshaniya (Luminaţii). În istorie se fac referinţe la acest cult mistic încă din timpurile Casei Înţelepţilor de la Cairo. Principalele ţeluri ale acestui cult erau: abolirea proprietăţii particulare; eliminarea religiei; eliminarea statelor; credinţa că “iluminarea” emană din “Fiinţa Supremă” (care este pentru ei Lucifer), care dorea o clasă de oameni care să ducă la bun sfârşit misiunea de organizare şi direcţionare a lumii; credinţa într-un plan prin care să se modeleze sistemul social mondial, mai întâi prin preluarea controlului asupra celorlalte ţări, una după cealaltă şi credinţa că, după ce atinge cel de-al patrulea grad, persoana respectivă poate comunica direct cu sfătuitorii necunoscuţi (entităţile satanice) care, de-a lungul veacurilor, şi-au împărtăşit cunoştinţele celor iniţiaţi. Nu este greu să se recunoască, din nou, Frăţia francmasonică.

Auziţi cumva ecourile partidului nazist, ale partidului comunist, ale extremei de dreapta şi ale extremei de stânga? Ceea ce trebuie menţionat neapărat este faptul că, atât liderii de dreapta cât şi cei de stânga sunt persoane care au fost şi încă mai sunt iluminişti sau membri ai Frăţiei. Indiferent dacă se pretind a fi creştini sau evrei sunt şi au fost întotdeauna internaţionalişti şi luciferici. Nu sunt loiali nici unei naţiuni, deşi, atunci când a fost cazul, s-au folosit de idealul de naţionalism pentru a-şi atinge scopurile. Unica lor preocupare este să câştige din ce în ce mai multă putere economică şi politică. Obiectivul ultim al acestor lideri (ai ambelor grupuri) este identic. Sunt hotărâţi să câştige pentru sine controlul bogăţiilor, al resurselor naturale şi al omenirii – al întregii planete. Intenţionează să transforme lumea întreagă într-un unic stat – în concepţia lor, stat totalitarist, luciferic. În derularea acestui proces vor elimina toţi creştinii. Tocmai aţi aflat unul, dar numai unul, dintre marile mistere ale societăţilor secrete.

Membrii cultului Roshaniy îşi mai spun şi Ordinul. Iniţiaţii vor fi nevoiţi să depună un jurământ şi spun: “Mă oblig să păstrez tăcerea şi loialitatea de nezdruncinat şi supunerea faţă de Ordin…. Întreaga umanitate care nu va reuşi să se identifice cu semnul nostru secret va fi prada noastră”. Jurământul a rămas acelaşi până în zilele noastre. Semnul secret era trecerea mâinii prin dreptul frunţii, cu palma în afară; contrasemnul, apucarea urechii cu o mână şi sprijinirea cotului în cealaltă palmă. Vă este familiar? Cultul propovăduia că nu există Împărăţia Cerului, nu există Iad, nu există decât o altă stare, de existenţă ca spirit, complet diferită de viaţa pe care o cunoaştem cu toţii. Spiritul poate continua să-şi exercite puterea pe Pământ printr-un membru al Ordinului, dar numai dacă însuşi spiritul a fost, înainte de moarte, membru al Ordinului. Astfel, membrii Ordinului capătă putere de la spiritele membrilor morţi.

Roshaniya îşi iniţiază membrii pentru ca apoi să-i trimită să caute şi să descopere persoane care au calităţile necesare pentru a deveni viitori membri. Unii spun că Asasinii erau o ramură a cultului Roshaniya. Şi nu era singura. Ramuri ale cultului Roshaniya sau “Cei Iluminaţi” sau, simplu – Iluminaţi, există şi vor exista peste tot. Una dintre reguli era ca membrii să nu folosească acelaşi nume şi să nu menţioneze niciodată cuvântul “Iluminaţi”. Regula este valabilă şi astăzi. Probabil că încălcarea acestei reguli a stat la baza prăbuşirii lui Adam Weishaup (fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”).

Adam Weishaupt, un profesor tânăr, specializat în legile canonice, ce profesa la Universitatea Ingolstadt din Germania, a fost preot iezuit şi iniţiat de “Iluminaţi”. Ramura Ordinului, înfiinţată de el în 1776, în Germania, cuprindea aceiaşi “iluminaţi” despre care am amintit în episoadele anterioare.

Faptul că era preot iezuit este foarte important, după cum se va vedea, tot în acest capitol. Cercetătorii au căzut de acord asupra faptului că el era finanţat de Casa Rotschild.

Weishaupt cerea: “abolirea tuturor guvernelor naţionale, abolirea moştenirii, a proprietăţii particulare, a căminului individului, a noţiunii de familie şi a tuturor religiilor existente, pentru a putea impune omenirii ideologia Luciferică, totalitaristă”.

În acelaşi an (1776) în care a fondat “Iluminaţii”, Weishaupt a publicat “Bogăţia naţiunilor”, cartea care a reprezentat baza ideologică a capitalismului şi a Revoluţiei Industriale.

Faptul că în acelaşi an a fost scrisă şi “Declaraţia de Independenţă” a SUA, nu este o coincidenţă. Pe o parte a Marelui Sigiliu al Statelor Unite, cunoscătorii vor recunoaşte ochiul atotvăzător şi alte semne (masonice) ale “Frăţiei Şarpelui”.

Comparând datele şi ideologiile, nu este greu să-ţi dai seama că “Iluminaţii” lui Weishaupt reprezintă acelaşi lucru cu “Afghanii cei luminaţi”, sau cu celelalte culte existente, care se autointitulează “Iluminaţi”. “Alumbrados de Spania” reprezentau acelaşi lucru (cu “Iluminaţii”), de asemenea “Guerinets de Franţa”, iar în Statele Unite erau cunoscuţi ca fiind “Cluburile Iacobine”. Secrete, secrete şi iar secrete – dar fundamentul este întotdeauna “frăţia” (organizaţia secretă francmasonică).

Mai târziu, Weishaupt a fost trădat şi persecutat deoarece a ignorat regula numărul unu a francmasoneriei, şi anume a expus publicului cuvântul “Iluminaţi” şi existenţa noţiunii de “frăţie”. Expunerea şi persecuţia lui au fost imperios necesare pentru a păstra secretul în legătură cu “frăţia”.

Cu ocazia “sacrificării” lui Weishaupt a fost lichidată existenţa organizaţiei înfiinţată de el. Probabil că Weishaupt a fost o victimă, sau probabil că a executat un ordin (prin aparenta sa sacrificare).

Weishaupt a afirmat: “Marea putere a Ordinului nostru constă în faptul că nu permitem niciodată ca măcar să ne menţionăm propriul nume; întotdeauna ne acoperim, folosind alte nume, alte denumiri, alte ocupaţii”.

S-a insinuat că organizaţiile francmasonice au fost infiltrate de “Iluminaţi” în timpul “domniei” lui Weishaupt – simple speculaţii. Ideologia francmasonică a avut întotdeauna la bază esenţa ideologiei iluminaţilor; acesta este motivul pentru care francmasonii au fost deschişi faţă de membrii grupului Weishaupt şi i-au primit, de bunăvoie, în rândurile lor.

Nu se poate să credem cu adevărat că francmasonii, dacă erau o simplă organizaţie fraternă, ar fi riscat totul, inclusiv propriile vieţi, ascunzându-i pe proscrişii “iluminaţi”, condamnaţi de toate monarhiile europene. Autorii francmasoni au fost cei care au perpetuat mitul conform căruia Adam Weishaupt a fost fondatorul organizaţiei “Iluminaţii” şi că, odată cu lichidarea lui, “Iluminaţii” erau distruşi pentru totdeauna.

În 1826, un francmason american, Hiram Abif, a scris o carte, “Ilustrări francmasonice”, în care a dezvăluit mai multe secrete masonice. Unul dintre secretele pe care le-a dezvăluit este tocmai ultimul mister din vârful piramidei masonice – venerarea lui Lucifer. Mai târziu, s-a aflat că Hiram Abif a fost asasinat cu bestialitate.

Hiram Abif reprezenta inteligenţa, libertatea şi adevărul şi de aceea el a fost lovit mai întâi în gât, ceea ce reprezintă înăbuşirea dreptului la cuvânt, practicat de biserică; apoi a fost lovit în inimă cu un pumnal, ceea ce reprezintă îngrădirea libertăţii credinţei de către Stat; în cele din urmă, a fost lovit în cap cu o bâtă, aceasta reprezentând respingerea intelectului superior de către mase. Astfel, francmasoneria pune semnul egal între biserică, stat şi mase, le conferă caracteristici cum ar fi: tirania, intoleranţa şi ignoranţa.

William Morgan a dezvăluit că francmasonii au făgăduit în mod solemn că se vor răzbuna pe Hiram Abif şi vor submina biserica, statul şi libertatea maselor.

Morgan şi-a atins scopul în momentul în care dezvăluirile lui au iscat un mare scandal împotriva masonilor, scandal care s-a transformat într-o adevarată lovitură anti-francmasonică, moment în care autorul, William Morgan, a dispărut. Se spune că a fost răpit şi înecat în lacul Ontario de către masoni, acţiune pe care ei continuă să o nege pâna în ziua de azi. Dar cine altcineva să o fi făcut ? În ziarele din vremea aceea se consemnau fară nici o rezervă afirmaţii certe, în care se spunea că a fost omorât de masoni.

În jurământul de iniţiere depus de francmasoni, se spune clar, că în cazul în care dezvăluie secretele, iniţiatul va fi omorât. Consecinţa declaraţiei lui Morgan a fost o reacţie naţională de furie, care a culminat cu înfiinţarea în anul 1829 a unui partid politic anti-masonic, ai cărui lideri au fost Henry Dana Ward, Thurlow Weed şi William H. Seward. De asemenea, s-au scris câteva cărti anti-masonice. Consecinţele au fost dezastruoase pentru francmasoni, deoarece au suferit pierderi masive de membri.

Dar această stare a durat numai câţiva ani şi, în 1840, partidul anti-masonic a fost desfiinţat…

Francmasonii britanici sunt un grup distinct, care intervine în propria lui favoare, când se pun în discuţie promovări, contracte, sau când e vorba de cariera unui membru. Organizaţia engleză francmasonică era folosită de KGB pentru a-şi infiltra membrii şi pentru a controla Serviciul britanic de Informaţii, care este similar cu Casa Chatam, cunoscută sub denumirea de Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale (părintele organizaţiei Consiliul pentru Relaţii Externe din Statele Unite). Scotland Yard-ul a dat ordin personalului său să nu se înscrie în rândurile masonilor, de teama infiltrării KGB în rândurile lor.

Bineînţeles, totdeauna s-a spus că francmasonii sunt doar o organizaţie fraternă, benevolă, înfiinţată pentru a servi comunitatea. Nu e adevarat, cititorule !

Probabil că cea mai celebră lojă masonică este Propaganda Due (P2), din Italia. Grupul a fost implicat în toate acţiunile negative, de la mită şi şantaj, la asasinate. P2 are legatură directă cu Vaticanul, cu Cavalerii de la Malta şi cu C.I.A. Este puternică şi periculoasă. Loja P2 a reuşit să se infiltreze în Vatican, unde a dat o lovitură de o semnificaţie înfricoşătoare: Papa Clement al V-lea a ridicat interdicţia împotriva francmasoneriei. Mulţi dintre membrii Vaticanului sunt acum francmasoni.

Afirmăm cu cea mai mare convingere că francmasoneria este una dintre cele mai periculoase (chiar putem spune satanice) organizaţii de pe acest pământ. Masonii sunt participanţii principali (chiar dacă par, aparent, ca fiind împărţiţi în mai multe tabere) în jocul luptei pentru dominare a acestei planete.

Gradul 33 al francmasoneriei este împărţit în două. O parte conţine esenţa Luciferică – “Iluminaţii” şi cealaltă este alcătuită din cei care par a nu şti nimic despre “Iluminaţi”.

Ofiţerii de informaţii care lucrează în Serviciul Secret de Informaţii al Marinei Militare Americane sunt masoni.

Şi CIA are informatori infiltraţi adânc în interiorul Vaticanului. Puteţi să citiţi mai multe despre aceasta în lucrările: “Sângele Sfânt, Pocalul Sfânt” şi “Moştenirea Mesianică”, ambele de Baigent, Leigh & Lincoln. În “Moştenirea Mesianică”, între paginile 343 şi 361, puteţi citi despre alianţa puterilor din care a rezultat guvernul mondial secret.

Majoritatea membrilor francmasoni nu ştiu că “Iluminaţii” practică ceea ce este cunoscut de ei ca “Secretul secretului”, sau crearea unor organizaţii secrete în cadrul organizaţilor statale existente.

Ritualurile iniţierii masonice au de fapt ca scop selectarea viitorilor membrii, din cadrul numeroaselor organizaţii premasonice, care au diverse acoperiri oficiale. Să nu se înţeleagă că încercăm să-i scuzăm pe unii membri, deoarece nu putem găsi nici o scuză persoanelor care se înscriu într-o organizaţie, fără să cunoască TOTUL despre ea. Numai cei din vârf, care au trecut toate testele, ştiu cu adevărat ce ascund masonii – astfel, este imposibil ca cineva din afara să afle totul despre respectivul grup.

Credem că toate societăţile secrete care practică ritualuri, au grade de iniţiere şi îşi consideră membrii “iluminişti”, sunt ramuri ale vechii organizaţii “Iluminaţii”. Ţelul lor este de a stăpâni lumea. Doctrina acestor grupuri nu este democraţia sau comunismul, ci este o formă de fascism. Doctrina lor este socialismul totalitarist. Trebuie să începeţi să gândiţi corect. “Iluminaţii” nu sunt comunişti, dar unii comunişti sunt “Iluminaţi”.

Monarhismul (teza) a înfruntat democraţia (antiteza); a rezultat formarea comunismului şi a Ligii Naţiunilor (sinteza) (principiul hegelian). Democraţia şi comunismul (teza) au înfruntat fascismul (antiteza); a rezultat o organizaţie şi mai puternică – Naţiunile Unite (sinteza). Capitalismul (teza) înfruntă acum comunismul (antiteza) şi rezultatul va fi Noua Ordine Mondială, socialismul totalitarist (sinteza).

În raportul din 1953 al Comitetului Californian de Investigaţii al Senatului se afirma că: “aşa-numitul comunism modern reprezintă aparent aceeaşi conspiraţie mondială ipocrită care are ca scop distrugerea civilizaţiei, fundamentat pe baza principiilor iluministe, care au apărut la lumina zilei în coloniile noastre, în momentul critic de dinaintea adoptării Constituţiei”. Senatul californian a înţeles: comunismul este opera iluminiştilor. Dar nu a înţeles faptul că şi Consiliul pentru Relaţii Externe şi Comisia Trilaterală sunt tot opera iluminiştilor. TREBUIE să începem să gândim corect. Duşmanul nu este comunismul, ci duşmanii sunt iluminiştii. COMUNIŞTII NU VOR AVEA O SOARTĂ MAI BUNĂ CA A NOASTRĂ, ÎN MOMENTUL ÎN CARE SE VA INSTAURA NOUA ORDINE MONDIALĂ.

Majoritatea societăţilor secrete moderne şi mai ales cele care practică gradele de iniţiere – aceasta este cheia – sunt de fapt o singură societate care are un unic scop.

Putem să le spunem cum vrem – “Ordinul Cuceritorilor”, “Societatea JASON”, “Roshaniya”, “Qabbalah”, “Cavalerii Templului”, “Cavalerii de la Malta”, “Cavalerii lui Columb”, “Iezuiţii”, “Masonii”, “Ordinul Antic şi Mistic Rosae Crucis”, “Iluminaţii”, “Partidul Nazist”, “Partidul Comunist”, “Membrii Executivi ai Consiliului pentru Relaţii Externe”, “Grupul”, “Frăţia Dragonului”, “Rosicrucienii”, “Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale”, “Comisia Trilaterală”, “Grupul Bilderberg”, “Vatican”, “Trustul Russel, Skull & Bones, Scroll & Key”, “Ordinul” – toate sunt la fel şi toate au acelaşi ţel, Noua Ordine Mondială.

Totuşi, multe dintre ele nu sunt de acord cu persoana care va conduce această Nouă Ordine Mondială şi aceasta este cauza pentru care adoptă metode diferite, în timp ce, fără nici o îndoială, se îndreaptă către acelaşi ţel.

Vaticanul, de exemplu, vrea să-l pună pe Papa în fruntea coaliţiei. Unii îl vor pe Lordul Maitreya. Lordul Maitreya a fost prezent la Malta, împreună cu Bush, Gorbaciov şi alţi zece şefi regionali ai Noii Ordini Mondiale. “La conferinţa iniţiată de Maitreya la Londra, pe 21-22 aprilie 1990, au participat aproximativ 200 de demnitari din întreaga lume. Reprezentanţi de guverne (inclusiv ai S.U.A.), membri ai familiilor regale, lideri ai bisericilor şi jurnalişti – toţi cei care l-au întâlnit pe Maitreya au participat la conferinţă” (Whole Wheat, nr.8, Minneapolis).

Totuşi, dacă este ales Maitreya, Papa va trebui să fie de acord cu el – astfel se va adeveri profeţia din Biblie, unde se afirmă că diavolul va fi împuternicit de Roma, iar a doua putere va fi reprezentată de Papa.

În 1952, s-a format o alianţă, care i-a unit pe toţi, pentru prima dată în istorie: “Familiile Negre”, “Iluminaţii” (Ordinul), Vaticanul şi Francmasoneria lucrează acum împreună pentru a instaura Noua Ordine Mondială. Cu toţii vor protesta, se vor pretinde a fi nevinovaţi şi vor face tot ce le stă în putere pentru a-i distruge pe cei care se amestecă în treburile lor.

Adevărata putere aparţine celor care au fost şi sunt recrutaţi în continuare din rândurile societăţilor secrete ale Universităţilor Harvard şi Yale, cum ar fi “Skull & Bones” sau “Scrull & Key”. Ambele societăţi sunt ramuri secrete ale “Frăţiei Morţii”, iar organizaţiile-mamă sunt în Anglia (Grupul Universităţii Oxford şi mai ales “Colegiul Tuturor Sufletelor”) şi în Germania, (Societatea “Thule”, denumită de asemenea “Frăţia Morţii”). Membrii acestor două societăţi erau aleşi în funcţie de meritele post-colegiu, iar selecţiile cuprindeau şi alte colegii, nu numai acestea două.

Numai membrii “Ordinului” sunt iniţiaţi în “Ordinul Cuceritorului”, Societatea “JASON” care furnizează membri executivi Consiliului pentru Relaţii Externe şi Comisiei Trilaterale. Aceştia sunt adevăratul electorat al acestei ţări. George Bush este un membru al “Ordinului”. Sunteţi surprinşi? N-ar trebui. Şi tatăl lui a fost membru al “Ordinului” şi unul dintre principalii finanţatori ai lui Hitler.

Este important să ştiţi că membrii “Ordinului” depun un jurământ care îi absolvă de legămintele făcute în faţa oricărei naţiuni, rege, guvern sau Constituţie. Ei jură supunere numai în faţa Ordinului, iar ţelul lor este Noua Ordine Mondială.

Comisia Trilaterală este un grup de elită format din 300 de membri, numai persoane proeminente în domeniile de afaceri, politică, intelectuali cu putere de decizie în Europa de Vest, în America de Nord si Japonia. Scopul acestei agenţii particulare este realizarea unei cooperări între cele trei regiuni. Marele scop, pe care nu-l mai ascund, este Noua Ordine Mondială.

Comisia Trilaterală a luat naştere la ideea fondatorului ei, magnatul bancar american David Rockefeller. Motivul adevărat pentru care a fost înfiinţată este de a prelua puterea Consiliului pentru Relatii Externe (Council of Foreign Relations – C.F.R.), care a căzut în dizgraţie odată cu reacţia dezaprobatoare a publicului faţă de războiul din Vietnam.

Familia Rochefeller a fost, este şi va fi întotdeauna beneficiara ambelor organizaţii.

Motivul acestei manevre (masonice) a lui Rochefeller este acelaşi ca şi în cazul în care înscrii doi cai în aceeaşi cursă. Astfel şansele de câştig se dublează. Adevărata putere a rămas întotdeauna în mâinile Consiliului pentru Relaţii Externe (C.F.R.).

C.F.R. este unul dintre cele mai importante grupuri semi-oficiale, care se ocupă de rolul Americii în chestiunile internaţionale. Este controlat de un grup electoral format din membri recrutaţi din rândurile societăţilor “Skull&Bones” şi “Scroll & Key”, care fac parte dintr-o ramură secretă a organizaţiei “Iluminaţii”.

C.F.R. este organizaţia soră a Institutului Regal Britanic al Afacerilor Internaţionale. Ţelul lor este Noua Ordine Mondială.

TOŢI DIRECTORII C.I.A. AU FOST ŞI SUNT MEMBRII AI C.F.R., PRECUM ŞI MAJORITATEA PREŞEDINŢILOR, DE LA ROOSEVELT ÎNCOACE.

Pericolul reprezentat de Comisia Trilaterală este reprezentat de ideile expuse în “Pacea Germinală”, lucrare scrisă pentru ei de un profesor al Universităţii Harvard, Samuel P. Huntington, la mijlocul anilor ’70.

În această lucrare, profesorul Huntington recomandă să se renunţe la democraţie şi la dezvoltarea economică, pe care le prezintă ca fiind idei demodate. De asemenea, el a semnat în calitate de coautor cartea “Crize în sistemul democratic”, unde afirma: “am ajuns să fim nevoiţi să recunoaştem că extinderea economică are limite. La fel este cazul extensiei politicii democratice. Un guvern care are foarte puţină autoritate nu va putea să impună oamenilor sacrificiile care s-ar putea să fie necesare în caz de crize cataclismice de scurtă durată.”

“Cavalerii de la Malta” reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale “Ordinului Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un anumit grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie proprie şi au jurat să depună toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale, în care rolul de conducător “oficial” îl va avea probabil Papa (binenţeles că Papa este şi el o persoană cu un grad înalt în masonerie, care face însă jocul şefilor săi francmasoni care rămân “în umbră”). Şeful lor este ales pe viaţă, cu aprobarea Papei, iar toţi membrii “Cavalerilor de la Malta” jură supunere Papei.

De-a lungul timpului, “Cavalerii de la Malta” a devenit o organizaţie mondială, care şi-a întins tentaculele peste tot: CIA, Agenţia de Informaţii a Statelor Unite, Naţiunile Unite, alte organizaţii de informaţii, în afaceri, în sistemul bancar, religie, educaţie, legislaţie, armată, producţia de armament modern, societăţi de binefacere, etc. Toţi Cavalerii de Malta deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică. Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se sustrag astfel cercetării autorităţilor statului acolo unde acţionează.

Un alt motiv pentru care “Cavalerii de la Malta” sunt o organizaţie puternică este faptul că majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, având poziţii sociale şi titluri importante. Aproape jumatate din cei 10.000 de membri aparţin celor mai vechi şi mai puternice familii europene.

Membrii organizaţiei sunt de asemenea membrii C.R.E. (Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA) şi ai Comisiei Trilaterale (Trilaterala este o grupare planetară ce include America de Nord, Europa Occidentală şi Japonia, înfiinţată în 1973 la Tokyo).

Există numeroase episoade, mai mult sau mai puţin cunoscute opiniei publice, din care reiese orientarea malefică a “Cavalerilor de la Malta”. În anii ’30, generalul Smedley Butler a fost recrutat de către “Cavalerii de la Malta” din SUA, pentru a conduce operaţiunea de preluare a Casei Albe. I s-a spus că era nevoie de el pentru că era foarte popular în rândurile armatei. Generalul Butler a strâns imediat câţiva oameni şi apoi a trecut la organizarea complotului. În capul listei celor recrutaţi de Butler era John J. Raskob, membru fondator al ramurii SUA a Cavalerilor de la Malta şi preşedinte la General Motors. Pe atunci Raskob era trezorierul Cavalerilor de la Malta – ramura SUA. Complotul organizat de Butler a eşuat. Au urmat apoi audieri care aveau ca scop investigarea complotului, dar fară să se afle nimic, deoarece nici unul dintre cei numiţi (Butler şi Raskob) nu au fost chemaţi să depună mărturie. Toate acestea pot fi găsite doar în dosarele de la Congresul SUA, pentru că în nici o altă parte nu sunt consemnate (cu atât mai puţin în cărţile de istorie).

William Casey este un alt membru al Cavalerilor de la Malta care a fost implicat în afaceri murdare. Casey a fost director CIA, membru C.R.E., şeful campaniei politice a lui Ronald Reagan, şeful Comisiei de Securitate a SUA. Cu ajutorul vice-preşedintelui Bush, a lui Anne Armstrong şi a lui Ronald Reagan, a reuşit să reducă la minimum influenţa Consiliului Consultativ pentru Informaţii Externe al preşedintelui SUA, pentru ca ei să-şi poată duce la capăt planurile murdare, fără să fie supravegheaţi şi controlaţi. De asemenea, Casey şi aliaţii săi au elaborat un plan de suspendare a Constituţiei Statelor Unite, pe care erau pe cale să-l aplice în momentul în care au fost prinşi. Aceste fapte au fost expuse în sesiunile de audieri ale Congresului SUA, dar afacerea a fost îngropată de preşedintele comitetului care a cercetat acest caz, senatorul de Hawaii, Daniel Inouye.

Primul ambasador SUA la Vatican a fost William Wilson, Cavaler de Malta. Numirea lui a fost lipsită de etică: Wilson nu avea cum să reprezinte SUA, deoarece jurase deja credinţă şi loialitate Papei (fiind Cavaler de Malta).

Wilson a plecat în Libia şi s-a întâlnit în particular cu autorităţile libiene. Profitând de vizita diplomatului american, Gadhafi a emis un comunicat de presă în care afirma că “America a trimis un diplomat, pentru o reconciliere a relaţiilor cu Libia”. Departamentul de Stat american a negat că ar fi avut aceste intenţii. Ambasadorul Wilson a refuzat să facă orice fel de comentariu.

Cheia acestui episod dubios este faptul că, deşi SUA a impus embargo Libiei, iar americanii nu mai aveau voie să facă afaceri în Libia, cinci concerne petroliere americane înregistrau profituri foarte mari făcând afaceri cu Gadhafi. Scopul întâlnirii lui Wilson cu autorităţile libiene a fost acela de a susţine interesele concernelor petroliere americane în Libia, iar această întâlnire i-a fost impusă lui Wilson de superiorii săi din Francmasonerie. Această ipoteză se confirmă simplu deoarece verificând doar una dintre aceste companii, “W.R. Grace”, descoperim că era condusă de J. Peter Grace care este şeful ramurii din Statele Unite a Cavalerilor de la Malta, iar opt dintre membrii companiei “W.R. Grace” sunt de asemenea şi membrii ai organizaţiei “Cavalerii de la Malta”.

Wilson ar fi trebuit concediat, lucru care nu s-a petrecut, ba mai mult, atât el cât şi soţia lui, au participat ca invitaţi de onoare la slujba de Paşte de la Vatican, unde au stat lângă George Schultz (important om politic american, bineînţeles şi el este membru al C.R.E., al Clubului Bohemian şi al Corporaţiei Bechtel – toate acestea au legături strânse cu “Cavalerii de la Malta”) şi soţia acestuia. În limbaj diplomatic, această atitudine era interpretată ca aprobare a activităţii lui.

Vaticanul a fost de-a lungul timpului un alt punct-cheie pe care francmasonii au urmărit să-l folosească pentru a instaura Noua Ordine Mondială. Francmasoneria s-a infiltrat în Vatican, pentru a putea manipula opinia publică mondială, folosindu-se de puterea religioasă şi influenţa politică pe care o are Papa.

La început, această acţiune a lor nu a avut succes deoarece în 1738 Papa Clement al XII-lea a emis un ordin papal care spunea că orice catolic care va deveni mason va fi excomunicat – o pedeapsă extrem de serioasă, dar care se impunea având în vedere pericolul pe care îl reprezintă masoneria. De asemenea, în 1884, Papa Leon al XIII-lea a emis o proclamaţie în care se afirma că Masoneria este una dintre societăţile secrete care încearcă să “stabilească regatul lui Satan pe pământ”.

În cele din urmă Francmasonii au reuşit în acţiunea lor diabolică de a-şi propaga propriile scopuri prin intermediul Papei. Cea mai bună dovadă a infiltrării masoneriei la Vatican este faptul că pe 27 noiembrie 1983, Papa a retractat toate interdicţiile împotriva Francmasoneriei şi a permis catolicilor, după câteva sute de ani, să devină din nou membri ai societăţilor secrete masonice, fără să se teamă că vor fi excomunicaţi. “Iluminaţii” şi-au atins astfel scopul, reuşind să-şi pună omul lor la cârma Bisericii Catolice.

În cartea sa “Crucea frântă”, Piers Compton urmăreşte procesul de infiltrare a “Iluminaţilor” în Biserica Catolică. El afirmă în cartea sa că Papa Ioan al XXIII-lea avea încrustat pe crucea personală ochiul “atotvăzător” introdus într-un triunghi, ceea ce arată apartenenţa sa la Francmasonerie. Ochiul “atotvăzător” din interiorul triunghiului este folosit de francmasoni pentru a-l reprezenta pe Lucifer (numit de către masoni “Marele Arhitect”) ca simbol al “înţelepciunii”. Acest simbol a fost folosit de Papalitate ca sigiliu la “Congresul Împărtăşaniei” de la Philadelphia din 1976 şi pe timbrul emis de Vatican în 1978. În Marele Sigiliu al Statelor Unite se poate vedea acelaşi simbol al piramidei.

Odată cu infiltrarea la Vatican, francmasonii au urmărit să se folosească de influenţa papalităţii asupra occidentului pentru a induce maselor ideea Noii Ordini Mondiale. Pentru aceasta, Vaticanul, influenţat de francmasonerie, a înfiinţat “Centrul pentru rugăciune şi studiul păcii” în New Jersey, Springlake, într-o reşedinţă de vis, cu privelişte spre ocean, situată pe bulevardul Ocean, la numărul 1711. Centrul a fost infiinţat ca parte a programului de “pace” al Papei, care va uni (mai bine zis va domina) lumea. Centrul avea două roluri:

(1) educarea catolicilor şi a copiilor acestora, în spiritul acceptării Noii Ordini Mondiale;

(2) preîntâmpinarea rezistenţei faţă de Noua Ordine Mondială şi efectuarea unor studii pentru descoperirea de soluţii paşnice de rezolvare a viitoarelor probleme care ar putea pune în pericol “pacea” mondială.

Reşedinţa “Centrului pentru rugăciune şi studiul păcii” a fost donată Arhidiocezei New York-ului de către Elmer Bobst, multimilionar şi preşedinte al companiei “Warner Lambert”. Richard Nixon era un musafir frecvent în acel loc. Directorii Centrului erau Kurt Waldheim, ex-Secretar General al Naţiunilor Unite şi fost criminal nazist de război, Cyrus Vance, ex-Secretar de Stat în timpul administraţiei Carter şi membru al C.R.E.(Consiliul pentru Relaţii Externe al SUA) şi al Comisiei Trilaterale, Clare Booth Luce, o femeie din ordinul Cavalerilor de Malta, J.Peter Grace, de la compania W.R. Grace, şeful filierei din Statele Unite a “Cavalerilor de la Malta”.

În cazul în care mai aveţi încă îndoieli în ceea ce priveşte faptul că Vaticanul este subordonat francmasoneriei, vă prezentăm şi trecutul personajului principal de la Vatican – Papa. La începutul anilor ’40, compania I.G. Farben Chemical a angajat un agent comercial polonez care se ocupa cu furnizarea substanţelor toxice pe care le utilizau naziştii în timpul războiului. După război, agentul de vânzări, temându-se pentru viaţa lui (deoarece a fost colaborator al naziştilor), a intrat în rândurile Bisericii Catolice pentru a se salva, iar mai apoi a fost chiar hirotonisit în 1946. Unul dintre cei mai buni prieteni ai acelui agent a fost dr. Wolf Szmuness, cel care a condus campania de vaccinare împotriva hepatitei B din perioadele noiembrie ’78 – octombrie ’79 şi martie ’80 – octombrie ’81, iniţiată de Centrul de Control al Bolilor Infecţioase, în oraşele New York, San Francisco şi alte patru oraşe americane. Scopul acestei campanii a fost lansarea flagelului SIDA asupra poporului american.

În 1958, agentul de vânzări despre care am amintit era cel mai tânăr episcop polonez. La doar 30 de zile de la numire, Papa Ioan Paul I a fost asasinat şi fostul colaborator al naziştilor a devenit Papa Ioan Paul al II-lea. La 27 noiembrie 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a anulat anatema emisă de Biserica Catolică împotriva Francmasoneriei, permitând astfel catolicilor să devină francmasoni, fără teama de a fi excomunicaţi.

Analizând evenimentele politice ale anului 1990 (destrămarea blocului ţărilor comuniste din estul Europei şi reîmpărţirea sferelor de influenţă politică în zonă, creşterea influenţei pe plan mondial a SUA, propagarea prin intermediul Vaticanului a ideilor Francmasoneriei) se poate deduce că aceasta a fost perioada cea mai bună pentru liderii mondiali: ex-şeful Poliţiei Secrete Sovietice, Mihail Gorbaciov, ex-şeful CIA, George Bush, ex-nazistul Papa Ioan Paul al II-lea, uniţi cu toţii într-o alianţă care nu are nimic sfânt, în scopul creării Noii Ordini Mondiale.

O altă conexiune între Vatican şi Francmasoneria mondială este “Grupul Bilderberg”, organizat în 1952 şi numit astfel după hotelul în care a avut loc prima lor întâlnire secretă, în 1954; omul care a organizat “Grupul Bilderberg”, prinţul Bernhard de Olanda, are drept de veto faţă de alegerile papale ale Vaticanului. Pretextul folosit de prinţul Bernhard pentru a avea această putere de veto este acela că familia lui (Habsburg) descinde din împăraţii romani. Prinţul Bernhard este şi liderul “Familiilor Negre” (o altă grupare francmasonică, formată din cele mai bogate 300 de familii ale lumii) şi se pretinde a fi descendent din Casa lui David, ceea ce înseamnă că poate afirma că este rudă cu Iisus. Prinţul Bernhard, cu ajutorul CIA, a adus organizaţia francmasonică “Iluminaţii” în faţa publicului, sub denumirea de “Grupul Bilderberg”.

“Grupul Bilderberg” este constituit din cei mai puternici industriaşi, oameni de stat, bancheri şi intelectuali, care se întâlnesc în cadrul unei conferinţe pentru a discuta despre “afacerile” mondiale. Aceste întâlniri cu caracter informativ, reprezintă ocazia liderilor internaţionali de a se întâlni şi de a pune la cale afaceri importante, care au un caracter secret. Biroul principal se află în Elveţia, singura ţară europeană care nu a fost invadată şi bombardată niciodată în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial. Elveţia este locul unde se află concentrată puterea mondială. Ţelul “Grupului Bilderberg” este o lume unică cu un guvern totalitarist şi un sistem economic centralizat.

Nucleul organizaţiei “Grupul Bilderberg” este reprezentat de trei comitete, fiecare format din treisprezece membri.

Astfel inima Grupului Bilderberg este constituită din 39 de membri. Cele trei comitete sunt alcătuite exclusiv din membrii selectaţi din toate organizaţiile francmasonice. Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi hotărăşte cine este invitat la conferinţa anuală şi ce fel de politici şi planuri vor fi discutate. Fiecare propunere sau plan care a fost discutat în cadrul conferinţelor anuale ale “Grupului Bilderberg” au fost puse în practică în perioade de maximum doi ani. “Grupul Bilderberg” direcţionează “războiul silenţios” (informaţional) care a fost declanşat pentru a instaura Noua Ordine Mondială.

Cel puţin o dată pe an, poate chiar de mai multe ori, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară de gheaţă. Acolo reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu Comitetul politic al “Grupului Bilderberg”. Ruşii primesc scenariul pentru viitoarele mişcări. Problemele de pe agenda de zi includ eforturile combinate de a finaliza programul spaţial secret de guvernare, Alternativa 3 (există anumite fotografii ale NASA, în care se văd clar imaginile bazei lunare din craterul Copernicus). Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane.

Un program documentar al televiziunii BBC, numit “Raport Ştiinţific” a dezvăluit aceste fapte, dar peste nici două zile, postul a dezminţit veridicitatea faptelor prezentate. Dezminţirea conţinea afirmaţia că reportajul a fost ficţiune. “Raport Ştiinţific” este un program documentar extrem de respectat în Marea Britanie. Niciodată, în întreaga existenţă a acestui post, nu a existat vreun alt caz de dezminţire. Înainte de a apare pe post, fiecare subiect este analizat în parte şi explorat în cele mai mici amănunte.

Informaţiile prezentate în acest material urmăresc să avertizeze oamenii de pericolul reprezentat de Francmasoneria mondială, prezentând conexiuni între fapte aparent disparate, punând într-o altă lumină (cea reală) situaţia critică prin care trece lumea acum.

John F. Kennedy – preşedintele care a mărturisit Adevărul:

“…există în întreaga lume, împotriva noastră, o conspiraţie monolitică şi cruntă, care se bazează în principal pe modalităţi ascunse, pentru a-şi extinde sfera de influenţă, se bazează pe infiltrare, în loc de invazie, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de alegere liberă, prin gherile pe timp de noapte, în loc de armate pe timp de zi. Este un sistem care a comasat, vaste resurse umane şi materiale, pentru clădirea unei maşinării strâns unite şi foarte eficiente, care uneşte operaţiuni militare, diplomatice, de informaţii, economice, ştiinţifice şi politice! Operaţiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greşelile sale sunt îngropate, nu puse pe prima pagină, criticii săi sunt reduşi la tăcere (omorâţi), nu lăudaţi. Nici o cheltuială nu este pusă sub semnul întrebării, nici un secret nu este dezvăluit.” http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/noua-ordine-mondiala/societatile-secrete/

Credeti ca nu exista conspiratii? Sau ca ele sunt doar de domeniul trecutului?

Conspiratiile au fost si sunt prezente din totdeauna, de pe vremea imparatilor romani sau chinezi, pana la serviciile secrete moderne, din Orientul Indepartat pana in Occident. Ele sunt azi mai active ca niciodata, dar intradevar, sunt mult mai mascate datorita dezvoltarii pe care au capatat-o de-a lungul timpului.

Conspiratiile si manipularea fac parte din arsenalul politicienilor, liderilor, directorilor de publicitate, regizorilor sau a oamenilor de afaceri. Conspiratorii folosesc o diversitate inimaginabila de instrumente de actiune, de la stravechile tratate de manipulare si pana la metode moderne psihologice sau electronice de control al maselor. Conspiratiile exista pretutindeni in lumea reala, nu doar in filme, care de obicei incearca sa-i ridiculizeze pe cei care le dezvaluie; trebuie doar sa avem ochi si putina cunoastere pentru a putea sa vedem si sa intelegem ce se petrece cu adevarat in jurul nostru.

webd_dees Cele mai cunoscute metode de manipulare sunt: “Divide et impera” (Dezbina si stapaneste – s-a observat ca e mai usor sa controlezi un popor/ grup social, daca este intai faramitat in mai multe grupuri mai mici, antagonice) si “Panem et circens” (Paine si circ, sau intr-o traducere mai moderna, Bere si fotbal – s-a observat ca pentru a manipula eficient un popor, trebuie sa ii distragi atentia de la problemele esentiale, canalizandu-i energia catre lucruri nesemnificative si oferindu-i satisfactii minore).

Conspiratiile odata identificate isi pierd puterea; la fel si francmasoneria, care pentru a fi anihilata, e suficient sa fie scoasa la lumina, expusa public si atunci se va dezintegra asemenea unui vampir atins de lumina zilei.

Pentru a intelege mizeria, coruptia si mafia din societatea actuala, trebuie sa intelegem francmasoneria, pentru ca ea este sursa tuturor acestor nenorociri, nucleul central, pupitrul de comanda, conspiratia tuturor conspiratiilor.

Profilul psihologic al persoanei care adera la o structura de tip mafiot:

– este slab si fricos: prin apartenenta la un grup mafiot capata mai multa incredere, se simte mai puternic; lozinca mafiei “you hit me, we hit you!” ii confera mai mult curaj

– este incapabil si prost: nu este capabil sa avanseze profesional pe criterii de competenta si atunci intra in astfel de organizatii mafiote care ii confera mult-ravnita ascensiune socio-profesionala

– este lacom: intotdeauna isi doreste sa aiba mai mult decat ii este necesar; luxul opulent pe care il afiseaza provine din complexul de inferioritate pe care il are fata pe celelalte persoane din jurul sau. El vrea sa castige respectul si admiratia celor din jurul sau si nu poate obtine aceasta prin atitudini si calitati socio-umane pozitive, intrucat acestea ii lipsesc aproape total.

Francmasonii si stapanii organizatiilor mafiote speculeaza la maxim aceste defecte umane, transformand oamenii slabi de ingeri in slugile lor obediente.

GRUPUL BILDERBERG

După 1990, România a intrat în atenţia Grupului Bilderberg, scopurile acestei societăţi secrete mondialiste fiind, în ceea ce ne priveşte, monitorizarea şi dirijarea strategică a procesului de privatizare, pentru a se asigura trecerea proprietăţii de stat în mâinile cercurilor fidele grupului în vederea integrării României în procesul globalizării.

Două dintre cele mai importante persoane care au fondat Grupul Bilderberg sunt magnaţii bancheri evrei, reprezentanţi ai celor două clanuri financiare mondiale, David Rockefeller şi Edmund Rothschild, cu precizarea ca Rockeffeller nu este evreu practicant şi familia este convertită formal la baptism.

Pentru a înţelege sensul faptelor ce vor fi evocate în continuare, reproducem unul dintre cele mai celebre citate din David Rockefeller: “Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

Constituirea grupului. În anul 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prinţul Bernhard al Olandei a reunit în cadrul unei prime “conferinţe” circa 120 de personalităţi din înaltele finanţe ale Europei, Statelor Unite ale Americii şi Canadei, punând bazele unei noi organizaţii “neoficiale” ce avea să fie cunoscută de acum ca fiind Grupul Bilderberg, cea mai puternică societate secretă din lume.

Prinţul Bernhard de Olanda, recunoscut mason, pretindea totodată a fi descendent din Casa lui David, deci din familia aristocrată evreiască. Organizarea de către prinţ a Grupului Bilderberg, a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către C.I.A., dar în primul rând de către Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din S.U.A. ce activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei: Rockefeller şi Rothschild).

Organizaţia este condusă de un comitet de conducere, compus din 39 de membri (24 europeni şi 15 americani) împărţiţi în trei comisii de specialitate a câte 13 membri fiecare. Toţi cei 39 de membri ai comitetului aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice, Vaticanul etc.). Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi stabileşte persoanele ce vor participa la întrunirile anuale în plen (“consfătuiri”).

Datorită ţelurilor principale ale organizaţiei, formulate încă din 1954 de către prinţul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul mileniului trei, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU -, precum şi datorită faptului că membrii grupului sunt cei mai puternici industriaşi, oameni de stat, bancheri şi intelectuali, Grupul Bilderberg este numit şi “guvernul mondial nevăzut”.

Tot comitetul, compus din de trei ori treisprezece membri, este acela ce stabileşte ce fel de politici şi planuri vor fi discutate în cadrul întrunirilor. Nu vor participa totuşi la aceste “consfătuiri” secrete decât acele persoane ce au dovedit loialitate nestrămutată intereselor Rockeffeller – Rothschild. Orice plan adoptat în cadrul întrunirilor anuale ale Grupului a fost pus în practică într-o perioadă de maximum doi ani. Cu toate acestea nu toţi participanţii sunt neapărat iniţiaţi în scopurile secrete finale ale conspiraţiei mondiale a liderilor, ci pot fi doar reprezentanţi ai unor comunităţi şi grupuri de interese.

Milton William Cooper, fost ofiţer al serviciului secret al Marinei Militare a S.U.A., a afirmat textual, în urmă cu mai mulţi ani: “Când eram la Secret Service, am citit că cel puţin o dată pe an, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară, de gheaţă. Reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu comitetul politic al Grupului Bildeberg. Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane.” Aceleaşi fapte relatate de căpitanul Cooper au fost relatate şi în cadrul unei ediţii a emisiunii Scientific Report (cel mai respectat program ştiinţific din Marea Britanie) a postului B.B.C. Dar peste nici două zile, postul dezminte veridicitatea faptelor relatate, fapt unic şi fără precedent în istoria emisiunii de la B.B.C. Între timp are loc şi un atentat cu bombă asupra căpitanului Cooper, acesta pierzându-şi un picior. Ultimele informaţii publice acreditează ideea că acesta a fost mai recent asasinat.

Cel mai puternic braţ al grupului este însă ceea ce se cheamă Comisia Trilaterală (Europa occidentală, America de Nord şi Japonia). Comisia se vrea o “agenţie particulară” cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni “în cadrul unei Noi Ordini Mondiale”. Înfiinţarea Comisiei Trilaterale, numită mai rar şi G3 (a se vedea capitolul: “De la G7, la G3”, din Instituţiile Financiare Internaţionale de A.F.P. Bakker, lucrare ce stă la baza cursurilor economice ale mai multor universităţi occidentale), a fost stabilită în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg din 1972, la propunerea bancherului Rockeffeller.

Informaţiei cuprinsă în următoarele zece rânduri nu îi putem nici dezvălui sursa, nici nu putem preciza întocmai identitatea protagoniştilor, din motive de siguranţă. Este cazul a doi ofiţeri din cadrul Serviciului de Informaţii Externe, tată şi fiu. Tatăl, un cunoscut general al acestui serviciu secret, a dispus analiza informativ-operativă a ceea ce părea să fie la început tentativa penetrării economiei româneşti de către grupuri financiare apropiate unor servicii secrete străine. Surpriza a apărut atunci când agenţii români au reuşit, mergând pe acest fir, să intre chiar în posesia unui material programatic al Grupului Bilderberg privind România, în care se vorbea chiar de necesitatea desfiinţării Bancorex, foarte puternica bancă românească până în 1989. Din nefericire, respectivul general S.I.E. a decedat în urma unui atac de cord, înainte ca să apuce să finalizeze cercetarea informativă şi raportul special către C.S.A.T. Fiul generalului, la rândul său ofiţer SIE, s-a adresat ulterior unui săptămânal român, arătând dosarul privind Grupul Bilderberg unor ziarişti de investigaţii speciale, dar şi fiul a dispărut la rândul său în condiţii misterioase, înainte de a apuca să predea materialele redacţiei respectivului săptămânal. Tot ce mai putem spune este că pagina 3 a acestui săptămânal a speriat serviciile secrete româneşti prin dezvăluirile “de la sursă”.

Premiata bancă olandeză ABN AMRO, ca fiind cea mai activă bancă din România (după falimentul Bancorex), este în realitate deţinută de familia bancherului Rothschild, numele complet al băncii fiind ABN AMRO Rothschild (AMRO = Amschel Mayer Rothschild, fondatorul băncii) [ABN AMRO a fost achizitionata in 2008 de RBS (Royal Bank of Scotland) (Ritul scotian?!)]. Or, guvernarea ţărănistă, în 1997 îl numeşte la conducerea celei mai mari bănci româneşti, Bancorex, pe evreul român Andrei Florin Ionescu. (Mandatul a fost pus în aplicare de la F.P.S. de către Tudorel Dumitraşcu, acelaşi personaj care, în calitatea sa de director general, împreună cu evreul american Phillip Bloom, au dat un tun financiar de 1 milion de dolari statului român la întreprinderea aviatică Romaero-Băneasa, lui Dumitraşcu punându-i-se sechestru asiguratoriu pe avere pentru această faptă.)

Instalat la conducerea Bancorex, Ionescu are ca primă grijă numirea pe funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO, permiţându-i-se astfel acesteia să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Până la falimentul băncii, cerut insistent statului român tot de organismele internaţionale, Raşela a avut grijă să disperseze banii băncii şi totodată să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras puternice, dar inutile, semnale de alarmă, împreună cu Serviciul Român de Informaţii, asupra următoarelor aspecte: Raşela Sargent a introdus în Bancorex, după orele de program, chiar şi sâmbăta şi duminica cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar câte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi MI, SIE, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni speciale etc.).

http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/conspiratii-si-manipulare/

//////////////////////////////////////////

Francmasoneria

Theodor Roosevelt: “În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţă fără Dumnezeu între afaceri corupte şi politică mârşavă, este datoria şefului statului.”

Francmasoneria este cea mai secreta si mai temuta organizatie care a existat vreodata pe aceasta planeta. Atat de temuta incat multi care amintesc de ea, nici macar nu au curaj sa-i pronunte numele, facand referiri cu termeni ca: Oculta Internationala, Iluminatii, Marea Conspiratie, Dusmanii lui Hristos, Grupuri Oculte de Interes, Guvernul din Umbra, Marea Finanta Internationala, Olimpienii, Arhitectii Lumii Moderne (artificiale), Nobilimea Neagra, Bubulii, sau pur si simplu Ei.

Originile francmasoneriei se pierd in negura vremurilor. Cele mai vechi descrieri provin de acum circa 2000 de ani din Mesopotamia si vorbesc despre Fratia Sarpelui (sau Fratia Babiloniana) ca fiind o organizatie secreta anti-spirituala, cu aceleasi structuri, mijloace si scopuri oculte care s-au pastrat pana la francmasoneria moderna.

Bratele caracatitei francmasoneriei sunt: FMI, BM, ONU, NATO, UE, Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterala, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs (CFR), Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotunda), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) si multe alte organizatii internationale care lucreaza pentru implementarea Agendei francmasonice si instaurarea Noii Ordini Mondiale.

Masons_baphomet Francmasonii spun ca ei se inchina Marelui Arhitect al Universului, dar tot ei sustin ca acesta NU este Dumnezeu. Atunci cine altcineva ar fi acest Mare Arhitect decat Satana? Acesta este si principalul motiv pentru care Biserica Crestina a combatut si interzis de multe ori francmasoneria. In realitate, francmasoneria este o organizatie oculta, mondiala si satanista, care venereaza demoni si se inchina la Lucifer, Belzebuth, Jahbulon sau Satana. Scopul lor este de a pregati Noua Ordine Mondiala pana la venirea Antichristului. Desigur, oficial ei neaga aceste aspecte, dar in secret, intre ei, stiu bine ce au de facut. Cei care au fost “inauntru” au vazut toate acestea.

Masonii sunt organizati in loji conduse de cate un maestru francmason. Desi se adreseaza toti intre ei cu termenul “frate” si elogiaza egalitatea si fraternitatea, ei se supun unei ierarhii stricte, pe grade; astfel, fiecare “frate” mason trebuie sa se supuna neconditionat masonilor de grad mai mare.

Cel mai important lucru pentru ei este pastrarea secretului asupra intalnirilor si organizarii lor, secret care este pastrat datorita unor juraminte oribile, barbare, criminale, pe care fiecare mason trebuie sa le depuna. In baza acestor juraminte (care de multe ori contravin juramintelor depuse de ei ca demnitari ai statului, de respectare si aparare a Constitutiei si a poporului), ei se simt la adapost de orice fel de divulgari, permitandu-si sa deruleze cele mai criminale planuri de afaceri financiare sau politice. Aceste secrete bine pazite au si permis crearea in cadrul acestor loji masonice a unor grupuri de tip mafiot care opereaza actiuni economico-financiare contra intereselor statului. Principalele activitati le au in domeniul traficului ilegal de droguri, arme, carne vie, petrol, metale si pietre pretioase. Desigur ca informatii despre acesti baroni nu veti gasi in mass-media care este in marea majoritate controlata tot de francmasonerie si care are ca scop doar sa ofere “circ” populatiei. Locatiile in care masonii se intalnesc sunt in general secrete. Doua astfel de sedii ale lor din Bucuresti se afla in cladirile AGIR din Piata Romana (vizavi de ASE) si de pe Calea Victoriei (vizavi de Hotelul Bucuresti); oricine trece pe langa aceste cladiri, poate simti emanatia malefica a lor.

Atunci cand se afla in public, masonii comunica intre ei prin semne si simboluri secrete, ce transmit atat informatia respectiva cat si gradul sau loja de apartenenta a masonului care transmite aceste semnale.

images Poate va veti intreba cum a reusit francmasoneria de atatea mii de ani sa-i pacaleasca pe majoritatea oamenilor. Aceasta a fost posibil in principal datorita unor actiuni magice, ce au facut ca mintile si sufletele oamenilor – atat din interiorul cat si din exteriorul francmasoneriei – sa fie acoperite ca de un fel de ceata si sa nu mai perceapa corect Adevarul. Acest val de iluzie generalizata care inconjoara oamenii poate fi rupt doar prin rugaciune sincera si profunda catre Dumnezeu si ingerii Lui de lumina. De aceea, principalul “inamic” al masonilor il constituie traditiile spirituale autentice, pe care ei incearca sa le demoleze si in multe cazuri chiar au reusit.

Principala doctrina a francmasoneriei a fost rezumata de cele 24 de Protocoale ale Inteleptilor Sionului, autentic tratat de manipulare a intregii umanitati. Masonii spun ca aceste Protocoale ar fi false, niste inscenari, insa cel mai important argument al veridicitatii lor este faptul ca pana acum tot ce a fost scris in ele de sute de ani, s-au indeplinit intocmai, de la Razboaiele Mondiale si pana la banalele jocuri si concursuri din mass-media. Protocoalele expun cu exactitate planul de instaurare a Noii Ordini Mondiale. Cel mai simplu mijloc de a opri aceste planuri infernale este acela de a le face publice.

Este interesant de citat un pasaj din cuvantarea lui Albert Pike (Mare Maestru francmason de Rit Scotian, grad 33) din 4 iulie 1889: „Religia noastra, a masonilor celor mai inalti in grad, este credinta neprihanita in Lucifer. Daca Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amandoi Dumnezei. Deoarece stiinta ne invata ca nu exista lumina fara umbra, frumusete fara uraciune, alb fara negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii”.

Pike era satanist. El i-a acordat presedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea in „Ritul Scotian”. In ierarhia ordinelor era o lege ca cel dintr-un ordin inferior trebuie sa se supuna orbeste ordinului superior fara sa faca uz de propriul lui discernamant.

In concluzie: contemporanii nostri, care, in mod constient, renunta la vointa lor proprie, cedeaza raspunderea lor personala in favoarea altei persoane, organizatii sau conducator, nu merita sa fie tratati civilizat, deoarece in zilele noastre nu este obligatoriu sa se intre cu forta intr-o organizatie sau sa se adere la o religie sau o secta.

Francmasoneria este o organizaţie secretă, o perfidă conspiraţie mondială cu scopuri malefice ascunse (singura organizaţie politică ce foloseşte în rău energiile naturii, prin ritualuri de magie neagră şi prin invocarea forţei Satanei), care urmăreşte să stăpânească într-un mod tiranic oamenii acestei planete (consideraţi simple animale cu faţă umană), prin instaurarea unei aşa-zise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusă din umbră de mişcarea Sionistă prin intermediul aşa-zisului Guvern ultrasecret “invizibil” al Terrei numit şi Majestic 12 şi prin Marea Lojă Mamă şi Consiliul Suprem (formate numai din membri sionişti) B’NAI B’RITH.

Francmasoneria este una dintre cele mai vechi organizaţii malefice care există până în zilele noastre. În urma unor săpături făcute în 1888, în Libia, s-au găsit foi de papirus în care se menţionează date despre întruniri secrete de tip masonic, înainte de Cristos. Masonii, organizaţi în bresle, au ajutat la construirea templului lui Solomon. De asemeni, s-au găsit informaţii despre masoni şi în scrierile necrologice din Egipt. Masonii, încă de pe atunci, foloseau limbaje secrete pentru a comunica unii cu alţii, embleme, cifre (3, 6, 13, 33, 666). Cel mai important simbol era un şorţ scurt care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec.

Mişcarea sionistă este formată din magnaţi evrei, adevăraţii bogătaşi ai Pământului, care controlează la ora actuală într-un mod diabolic finanţele şi aurul lumii. Membrii mişcării Sioniste utilizează tehnici subtile de magie neagră, se închină Satanei şi cu o inteligenţă diabolică stabilesc ierarhii ale răului între state şi puteri militare, organizează blocade economice şi de orice alt tip asupra ţărilor care îşi apără independenţa ameninţată, adesea ocupă teritorii şi ţări, creează conflicte interetnice în urma cărora fărâmiţează ţări (vezi tragedia din Iugoslavia pe care vor să o realizeze şi în România prin conflicte interetnice şi inter-religioase în Transilvania; să nu uităm evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureş); francmasonii folosesc metode foarte perverse: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin metode clasice (propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni sau între popoare diferite).

Pentru a realiza acest plan diabolic, mişcarea Sionistă a elaborat în 1897 la Congresul masonic mondial din Elveţia, 24 de procese verbale cunoscute sub numele de “Protocoalele înţelepţilor Sionului”. Deşi francmasonii susţin în mod pervers că aceste protocoale sunt false şi au fost făcute de cei care vor să denigreze francmasoneria, totuşi este evident pentru orice om inteligent că ele sunt reale pentru simplul motiv că tot haosul actual al omenirii confirmă în mod izbitor în cele mai mici amănunte ideile Protocoalelor, care constituie chiar planul fundamental de acţiune al Francmasoneriei, elaborat cu o inteligenţă diabolică de “înţelepţii Sionului” în aceste 24 de protocoale încă din 1897. Este evident că nu este vorba de o simplă coincidenţă şi că aceste protocoale stau la baza acţiunilor mişcării Sioniste care conduce şi coordonează în realitate toate lojile masonice şi reprezintă de fapt ce vrea să spună sloganul masonic “Prin haos la ordine”.

Ideile fundamentale ale protocoalelor sunt:

Francmasonii nu admit alt drept decât cel al forţei; “liberalismul” propagat de ei printre creştini a distrus religia creştină şi autoritatea statului.
Aurul a intrat în mâinile mişcării Sioniste şi cu ajutorul lui aceasta a acaparat presa, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele aşa-zis democrate.

Membrii mişcării Sioniste sunt numiţi în cercurile lor: “iluminaţi”, “înţelepţi”, “eminenţe cenuşii”, “big-Brother”, “guvern ultra-secret din umbră”. Datorită faptului că francmasoneria acţionează ca o societate secretă (deşi francmasonii susţin că francmasoneria nu este secretă ci doar “discretă”) manipulând din umbră masele de oameni prin guvernele marionetă pe care le instalează la conducerea tuturor ţărilor, pentru că în spatele tuturor lojilor masonice se află membrii mişcării Sioniste (necunoscuţi de marile mase), pentru că în faţa oamenilor sunt împinşi oameni politici care respectă numai condiţiile impuse din umbră de membrii mişcării Sioniste infiltraţi sub nume adaptate poporului respectiv în toate partidele politice (indiferent de culoare şi orientare) şi pentru că se folosesc de sloganuri ca: “democraţie, libertate, fermitate, egalitate” în spatele cărora se ascund cele mai mari crime şi fărădelegi, W. Churchill a definit mişcarea Sionistă şi francmasoneria “Fiară fără chip”.

Membrii mişcării Sioniste pentru a rămâne în umbră înfiinţează în toate ţările din lume loji masonice, le măresc neîncetat numărul, atrag în ele personalităţi ce pot urca sau sunt deja în funcţii publice folosindu-se de setea de putere şi de bani a acestora sau de naivitatea lor. Aceste loji sunt dirijate cu o inteligenţă diabolică din umbră de o administraţie centrală, pe care numai membrii Sionişti o cunosc. Ei merg pe principiul că nimeni nu se poate lupta cu o “putere necunoscută”. Masonii nesionişti, indiferent de rasă, naţionalitate şi funcţie folosesc drept paravan şi sunt pionii de sacrificiu (aşa cum a fost masonul Ceauşescu şi alţi lideri politici sacrificaţi) pentru masonii Sionişti şi scopurile lor malefice ascunse. Planul de acţiune al celor 13 lideri Sionişti care se închină diavolului este pentru toţi ceilalţi “fraţi masoni” un secret.

Strămoşii mişcării Sioniste de astăzi sunt fariseii care l-au răstignit pe Iisus.

Francmasoneria este organizată în loji care au diferite denumiri şi aparent se luptă între ele. Astfel putem întâlni denumiri ca Francmasonii fără şorţ, Lojile albastre, Grand Orient, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, Loja Naţională Română, Loja militară Cairo, loji parlamentare, loja italiană Propaganda Due, Rotary Club, Lions Club, Ritul York, Clubul celor 500, Clubul de la Roma, B’NAI B’RITH, Consiliul celor 33, Consiliul celor 13, Majestic 12, etc.

În realitate toate aceste loji şi grupări masonice sunt conduse la vârf de elita mişcării Sioniste într-un mod atât de diabolic încât nimeni din aceste loji masonice nu cunoaşte adevăratul plan satanic al celor care-i conduc din umbră.

Scopul declarat al francmasoneriei este de a ajuta umanitatea, de a face fapte caritabile, filantropice. Scopul ascuns cunoscut doar de liderii mişcării Sioniste este de a omorî 5 miliarde de oameni pentru a-i putea controla pe cei care rămân şi pentru a-i exploata după cum doresc aceşti lideri Sionişti. Asta înseamnă de fapt sloganul “Noua Ordine Mondială”!

Înţelegerea acestor aspecte cutremurătoare vă va ajuta să deveniţi lucizi, să vă exprimaţi liber şi total necondiţionat opţiunile, să deveniţi stăpâni pe propriile dumneavoastră vieţi şi sisteme de valori. Dacă veţi deveni lucizi, vă veţi putea opune printr-o rezistenţă pasivă refuzând să faceţi jocurile satanice care servesc scopurilor monstruoase urmărite de francmasonerie în această ţară.

Puţini sunt la ora actuală aceia care ştiu că mai mereu în spatele oricăror guverne oficiale se găsesc şi acţionează, nebănuite, din umbră, grupări francmasonice secrete care le dublează şi le manipulează în scopurile lor planetare îngrozitoare. Tăcerea francmasonilor şi ignoranţa noastră, ambele la fel de vinovate, îi ajută din plin pe francmasoni să ne scufunde şi mai mult într-o infernală prăpastie.

Scopul ascuns al Francmasoneriei este dominaţia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desăvârşire laică, condusă de francmasoni cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Scopurile principale pe care ei intenţionează să le realizeze până în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondială, sunt:

1) Stabilirea unei Noi “Ordini” Economice Internaţionale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.

2) Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbră de Noua Ordine Mondială.

3) Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca aşa-zisă naţiune dominantă, guvernată de guvernul mondial.

4) Alegerea şi impunerea unui rege planetar unic, iniţiat de maeştrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.

5) Crearea şi promovarea unei aşa-zise “religii mondiale” care va coordona toate religiile pământului (“religia” satanică) care va avea în frunte un fel de pontif mondial.

Sloganuri francmasonice:

“Prin haos la ordine”

“Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun”

“Dreptul constă în forţă”

“Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”

“Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”

“Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate”

“Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”

“Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni”

“Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici”

“Libertatea este o idee himerică”

“Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti”

“Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”.

Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:

Fara masonerie in Romania!

Fara masonerie!

ECONOMIC. Mişcarea Sionistă care conduce din umbră toate lojile masonice (chiar dacă aparent acestea se luptă între ele pentru supremaţie) acţionează prin sistemul bancar mondial sionist Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogăţirea fără limite şi fără scrupule a membrilor sionişti şi sărăcirea celorlalţi oameni, indiferent de rasă şi naţionalitate. Iată ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionişti David Rockeffeller: “Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” Mişcarea Sionistă prin lojile masonice infiltrate în toate ţările lumii sub diferite nume şi măşti urmăreşte să aibă controlul total asupra finanţelor lumii. Pentru aceasta creează mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care să fie depozitele imenselor bogăţii ale lumii, provoacă crize economice ca să destabilizeze statele lumii sustrăgând banii depuşi acolo, acumulează mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul bancar al statelor silind astfel aceste state să ia bani de la Banca Mondială, F.M.I. (instituţii create, organizate şi coordonate de mişcarea Sionistă) sub formă de credit şi să accepte condiţii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovărează statele cu procente imense care le transformă în sclavi fără voinţă.

Nu întâmplător, pe clădirea FMI este aşezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstrează o dată în plus că planurile satanice inspiră şi susţin activitatea FMI.

Pentru a se îmbogăţi membrii mişcării Sioniste acţionează după principiul hegelian (teză, antiteză şi sinteză):

creează conflicte şi chiar războaie (războiul de secesiune din America, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Vietnam, războiul din Golful Persic, războiul din Iugoslavia) în care creştinii (goimii sau “dobitoacele creştine” cum îi numesc membrii mişcării Sioniste pe creştini) luptă unii contra altora, generând suferinţă, foamete, sărăcie, mizerie, boli, moarte, haos;
nu apar la vedere ca autori ai conflictului respectiv;
băncile sioniste susţin cu bani toate părţile beligerante pentru ca apoi să ceară dobânzi imense celor care au fost împrumutaţi, îmbogăţindu-i astfel pe membrii mişcării Sioniste;
apar apoi ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului;
în urma haosului astfel format de ei din umbră, impun condiţii statelor care au participat la respectivul conflict, emit pretenţii asupra unor teritorii ale statelor respective (în ce priveşte România vezi “Ultimatumul ruşilor” şi Dictatul de la Viena).

Un exemplu în această privinţă este războiul de secesiune american 1861-1865. Înainte de război, agenţii familiei sioniste Rotschild au dus o mare propagandă “pentru uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii sioniste Rotschild duceau o campanie “contra uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. În final, singurii care au câştigat foarte mulţi bani de pe urma împrumuturilor şi “războiul” au fost numai membrii familiei Sioniste Rotschild.

Un alt exemplu este al doilea război mondial, care a fost realizat de mişcarea Sionistă şi care l-a susţinut cu bani ai Băncilor Sioniste din Elveţia pe Hitler, preferând să sacrifice reprezentanţi ai poporului evreu pentru ca apoi, după război, să ceară pământul pe care se află acum Israelul şi daune imense care i-au îmbogăţit pe membrii mişcării Sioniste. Al doilea război mondial a fost o înscenare odioasă a mişcării Sioniste care s-a folosit de caracterul paranoic al lui Hitler manipulându-l fără ca acesta să-şi dea seama.

Al doilea război mondial demonstrează că liderii mişcării Sioniste acţionează fără scrupule omorând oamenii poporului din care provin.

SOCIAL – DEMOGRAFIC. Francmasoneria mondială generează haos finanţând, susţinând şi răspândind: drogurile, alcoolul, tutunul, pornografia, prostituţia, homosexualitatea, desfrâul, viruşi mortali (SIDA, Ebola), violenţa, crimele, terorismul, conflictele interetnice.

O carte publicată în S.U.A. de eminentul savant dr. Horowitz “Emerging Viruses” demonstrează faptul că virusul SIDA a fost fabricat intenţionat în laboratoarele americane, începând cu experimentele asupra viruşilor de cancer spre sfârşitul anilor ’60. Analizând documentele “declasificate” şi contractele semnate de National Cancer Institute, dr. Horowitz este profund convins că SIDA a fost răspândită în mod intenţionat prin vaccinurile contra poliomielitei şi hepatitei. Această carte incriminează cele mai mari instituţii medicale americane şi pe cei mai mari cercetători care au fost manipulaţi pentru a crea agenţi biologici capabili să distrugă sistemul imunitar în contul NCI şi a Ministerului de apărare la sfârşitul anilor ’60. Pretenţiile conform cărora aceşti viruşi creaţi în laborator ar fi evoluat în mod natural şi ar fi trecut apoi de la maimuţă la om apare ca o manipulare grosolană în lumina informaţiilor copleşitoare reunite în această carte extraordinară. Cartea demonstrează rolul important jucat de anumiţi lideri politici (şi francmasoni în acelaşi timp): dr. Henry Kissinger, consilier pentru securitatea naţională; Frank Carlucci şi Joseph Califano, secretari la Departamentul de Sănătate, de Educaţie şi protecţie socială; preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford; Nelson şi Laurence Rockfeller; personalităţi din lumea economică şi membri ai mişcării Sioniste. Dr. Horowitz demonstrează că virusul SIDA a apărut subit şi simultan în timpul campaniilor de vaccinare în cadrul unor populaţii bine determinate, în zone geografice şi culturale atât de diferite precum SUA (vaccinările contra hepatitei la homosexuali) şi Zair sau Haiti (campania contra variolei).

În România s-a constatat acelaşi fenomen şi anume harta cu copiii care au fost infectaţi cu SIDA se suprapune exact peste harta vaccinării copiilor împotriva hepatitei de tip B! Trebuie precizat faptul că România este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA! De asemeni s-a constatat că vaccinul împotriva hepatitei B care a fost refuzat de Ministerul Sănătăţii din Franţa (pe motiv că nu sunt bani pentru campania de vaccinare) a fost acceptat de fostul ministru al sănătăţii I. Mincu şi campania de vaccinare din România a fost sponsorizată de organizaţia masonică Rotary Club. Din cercetările făcute până acum reiese că toţi copiii din România au fost infestaţi cu aceeaşi tulpină de virus HIV! Acest lucru demonstrează că a fost o sursă unică de virus HIV pentru toţi copii infestaţi din toată ţara. Datorită faptului că virusul HIV se modifică şi devine specific persoanei infestate rezultă că este imposibil ca aceşti copii să fi fost infestaţi datorită neglijenţei personalului medical prin nesterilizarea corespunzătoare a seringilor care ar fi transmis virusul HIV de la diferite persoane la copii. Acest lucru demonstrează că copiii din România au fost infestaţi în mod voit în timpul campaniei de vaccinări sponsorizate şi susţinute de masoni.

Activitatea Mafiei este ghidată şi controlată tot de francmasoni. De asemenea, tot ei manipulează mass-media (presa, radio, televiziunea), generând printr-un anumit gen de reclame, publicitate, articole şi emisiuni diabolic concepute, dezinformarea şi manipularea marilor mase de oameni.

Prin sisteme de tip Mind Control (controlul minţii) se induc în minţile oamenilor idei eronate, psihoze, obsesii, devieri psihice, amplificându-se astfel numărul celor care comit fapte antisociale, crime sau se sinucid. La ora actuală în Suedia, spre exemplu, au fost descoperite cipuri electromagnetice de tip Mind Control (care au rol de interfaţă între un calculator central şi creierul uman generând astfel anumite stări şi gânduri negative celor care le au în corpul lor) la mii de oameni. Acestor oameni li s-au introdus respectivele cipuri când erau în stare inconştientă (în spitale, în puşcării) din ordinul Guvernului Suedez manipulat de membrii mişcării Sioniste internaţionale.

La ora actuală se realizează de către aceeaşi mişcare Sionistă o diabolică monitorizare a oamenilor acestei planete prin CIP-uri introduse în buletine, paşapoarte şi cărţi de credit.

POLITIC. Francmasoneria urmăreşte să conducă oamenii acestei planete manipulând guvernele tuturor ţărilor lumii şi toate partidele politice. De asemenea, tot ei sunt autorii unor sisteme unice şi absolute de control mondial (ONU, UNESCO, Uniunea Europeană, NATO, FMI, Banca Mondială) prin care impun condiţii aberante popoarelor lumii pentru a crea haosul ce va duce la aşa-zisa Nouă Ordine Mondială (de exemplu României i s-a impus să legifereze homosexualitatea pentru a intra în Uniunea Europeană!). Deşi francmasonii susţin că nu se amestecă în politică există nenumărate dovezi că ei manipulează guvernele tuturor ţărilor lumii.

De-a lungul istoriei mişcarea masonică Sionistă a urmărit să instaureze şi să răstoarne sisteme politice cum a fost de exemplu Comunismul. Datorită faptului că membrii mişcării Sioniste au acţionat din umbră folosindu-se de caracterul paranoic al lui Ceauşescu şi, în acelaşi timp, de ignoranţa, laşitatea şi inerţia unor români în momentul în care comunismul, în frunte cu Ceauşescu au picat, marea majoritate a românilor au fost păcăliţi că au scăpat de suferinţă, ei neputând să-şi dea seama că, de fapt, atât timp cât mişcarea masonică Sionistă va continua să acţioneze în România şi, în general, pe întreaga planetă, vor avea de suferit chiar dacă, aparent, vor vota un aşa-zis guvern democrat. Deocamdată, datorită ignoranţei şi lipsei de curaj, oamenii nu realizează faptul că trebuie să-i depisteze şi să-i demaşte prin toate mijloacele pe membrii mişcării Sioniste care sunt de fapt adevăraţii vinovaţi pentru toate crimele şi fărădelegile realizate împotriva umanităţii. Atât timp cât nu este înlăturată cauza, efectele negative vor continua să existe chiar dacă, aparent, ele se vor manifesta sub altă formă. Deci nu are rost să ne mai “îmbătăm cu apă rece” considerând că dacă vine alt partid politic la putere viaţa noastră va fi mai bună, atât timp cât guvernanţii şi cei care sunt guvernaţi nu au luciditatea şi tăria morală de a demasca şi de a se opune acţiunilor extrem de perverse şi diabolice ale francmasoneriei şi mişcării Sioniste.

MILITAR. În ziarul Cronica Română din 14.02.1997 notează: “Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”

Blocul NATO este format din două structuri masonice: una militară şi alta politică, coordonate de Marea Lojă supremă din New York, B’NAI B’RITH, formată numai din membrii Sionişti.

Baza militară din Frankfurt găzduieşte “filiala europeană” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimişi în România pentru acţiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 şi acestora li s-a pus la dispoziţie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar Naţional! Oare de ce autorităţile române au făcut acest lucru?

Din punct de vedere militar mişcarea Sionistă internaţională acţionează în special prin războiul economic, psihologic şi prin arme biologice. Toată mascarada cu blocul NATO este realizată pentru a distruge capacitatea naţională de apărare a ţărilor care aderă la acest bloc militar, pentru a folosi oameni şi echipament militar (cumpărat cu eforturi financiare imense de ţările respective) în interesul mişcării Sioniste internaţionale şi străine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldaţi şi echipament militar în acele zone.

La ora actuală nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se acţionează printr-un război economic şi psihologic. Este aberant să ne mai păcălim că integrarea în blocul NATO ar asigura o protecţie militară în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv că cei care au declanşat până acum războaiele clasice (mişcarea Sionistă internaţională) nu mai acţionează în acest fel şi folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune condiţii economice aberante ţărilor pe care vor să le subjuge în acest fel.

Membrii mişcării Sioniste cunosc faptul că în următorii ani după realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o poliţie intercontinentală şi un organ de represiune internaţional. În aceste condiţii ne întrebăm de ce politicienii români mizează atât de mult pe NATO, acceptând condiţiile aberante care se impun României (integrarea în NATO costă România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar acţiunile militare pe care România va fi obligată să le întreprindă în alte ţări în scopuri străine intereselor poporului român, vor costa sute şi sute de milioane de dolari).

JUSTIŢIE. În cadrul justiţiei francmasoneria a urmărit să coopteze avocaţi, judecători, procurori în lojele masonice, iar în cadrul Ministerului de Justiţie a urmărit să infiltreze cât mai mulţi francmasoni pentru a genera haosul care există la ora actuală. Astfel, nu întâmplător, judecătorii au sute de dosare de rezolvat, procesele se întind pe ani de zile datorită birocraţiei judiciare, dreptul juridic este utilizat în mod intenţionat echivoc, legile, prin modul în care sunt formulate, permit interpretarea lor în funcţie de anumite interese etc.

ÎNVĂŢĂMÂNT. La ora actuală în Statele Unite învăţământul a fost atât de eficient degradat de mişcarea Sionistă, încât la aproape toate concursurile internaţionale studenţii şi elevii americani se califică pe ultimile locuri. Violenţa în clase a atins culmi greu de imaginat. Profesorii sunt bătuţi de elevii nemulţumiţi, utilizarea stupefiantelor este în floare, iar profesorii beau alcool şi fumează cot la cot cu elevii. În Franţa elevii din clasele mici ştiu să scrie numai pe calculator, urmărindu-se să se formeze generaţii de tineri care să nu mai ştie să facă calcule (să nu cunoască tabla înmulţirii), să nu mai ştie să scrie. La ora actuală în România se constată o degradare din ce în ce mai evidentă a învăţământului, elevii beau alcool şi fumează împreună cu profesorii, se droghează (după unele statistici 50% din elevi în anumite şcoli şi licee folosesc stupefiante), au loc bătăi violente care nu pot fi oprite de profesori pentru că le este frică de “mafia” liceană, tinerii sunt preocupaţi în special de muzica satanică metalic-rock, aderă la grupări satanice care fac magie neagră şi apar din ce în ce mai multe cazuri de sinucideri în rândul elevilor care participă din inconştienţă la ritualuri satanice.

Ne întrebăm oare de ce poliţia şi organele abilitate ale statului (care sunt controlate de francmasonerie) nu iau măsuri pentru a opri răspândirea drogurilor şi depistarea reţelelor de tip mafiot din licee? Ne întrebăm oare de ce mass-media (care este controlată de francmasonerie) nu realizează o campanie concentrată de prezentare a pericolelor majore pe care le reprezintă drogurile, reţelele de tip mafiot din licee şi grupările sataniste în rândul tinerilor din şcoli şi licee?

În luna mai 1997 un grup de tineri satanişti a plecat din Suceava la Neptun cu trenul şi în timpul călătoriei au devastat vagoane întregi dându-i jos din tren pe călătorii care au îndrăznit să le atragă atenţia că nu este bine ce fac. Pe parcursul a 15 ore cât a durat călătoria din Suceava până la Neptun poliţia C.F.R. şi nici alte forţe de poliţie specializate nu au intervenit pentru a aresta pe cei care au devastat trenul respectiv! O dată ajunşi la Neptun, acelaşi grup de tineri satanişti au făcut ritualuri de magie neagră într-un hotel al staţiunii respective şi au organizat un concurs satanic: “Cine devastează mai repede o cameră de hotel”! În urma acestei acţiuni demente un întreg hotel a fost distrus (geamuri smulse, uşi distruse, pereţi deterioraţi, mochete sfâşiate, mobilier distrus, ars şi aruncat pe geam, etc.). Nici în această situaţie poliţia nu a intervenit pentru a opri aceste manifestări demente şi nici nu a luat măsuri pentru a-i prinde şi ancheta pe cei care au procedat în felul acesta. Răspunsul poliţiei a fost că nu a putut interveni în cazul respectiv pentru că tinerii satanişti erau prea violenţi! Este hilar argumentul adus de poliţie dar în acelaşi timp este şi extrem de îngrijorător. Atitudinea poliţiei cât şi a mass-mediei în acest caz demonstrează o dată în plus că atât poliţia cât şi mass-media sunt controlate de francmasonerie care urmăreşte să încurajeze şi să susţină astfel de acţiuni satanice.

În Marea Britanie, ţară în care există peste 8500 de loji masonice, însumând peste 350000 de membri (mulţi dintre ei sunt infiltraţi în guvern, poliţie, servicii secrete) a fost publicată o carte (cu concursul francmasoneriei) ce a stârnit imediat controverse fără precedent în rândul oamenilor, relatează cotidianul Daily Mail. Este vorba despre un aşa-zis manual de “sexologie” care se ocupă strict de domeniu homosexualilor şi lesbienelor, manual destinat şcolarilor de peste 5 ani! Şi mai şocant este faptul că acest manual destinat şcolarilor între 5 şi 16 ani este prevăzut şi cu imagini edificatoare, pentru mai buna înţelegere a ceea ce reprezintă fenomenul de homosexualitate!

În Statele Unite, de asemenea, copiii din clasa I au în manuale imagini şi informaţii despre homosexuali, fiind obişnuiţi cu ideea că este absolut firesc să ai doi tătici sau două mămici!

Datorită faptului că guvernele Statelor Unite şi ale Marii Britanii sunt în totalitate controlate de mişcarea Sionistă, datorită faptului că Uniunea Europeană este un produs al aceleiaşi mişcări Sioniste şi datorită faptului că una din condiţiile acceptării României în Uniunea Europeană este să se legifereze homosexualitatea la noi în ţară, este evident că această organizaţie ocultă, satanică, care este mişcarea Sionistă promovează într-un mod diabolic homosexualitatea şi urmăreşte să realizeze şi în învăţământul din România ceea ce se petrece la ora actuală în Statele Unite, Anglia, Franţa şi alte ţări ale lumii.

Ne întrebăm până când vor mai dormi românii şi vor mai accepta acţiunile satanice de distrugere a acestui popor? Vor oare românii să-şi vadă copii învăţând despre homosexualitate şi să-i vadă cum devin homosexuali? Oare când se vor trezi oamenii acestei ţări şi vor lua atitudine împotriva francmasoneriei şi mişcării sioniste?

CULTURAL – ARTISTIC. Francmasoneria internaţională urmăreşte prin orice mijloace distrugerea tradiţiilor cultural-naţionale şi a identităţii naţionale de neam. Modifică tradiţia poporului respectiv şi ierarhia valorilor.

Finanţează, promovează şi susţine muzica, pictura, sculptura satanică, generând astfel în oameni rezonanţe malefice, demoniace. Mişcarea Sionistă prin reprezentanţii săi masoni măsluieşte istoria şi dovezile lingvistice, îndoctrinează tineretul în spirit satanic, folosind pentru aceasta în special muzica satanică de tip metalic rock.

RELIGIA. Francmasonii generează conflicte între diferite religii, susţin financiar diferite secte religioase. Se infiltrează în religia creştină pentru coruperea preoţilor, îi trimit la studii în străinătate pe banii francmasoneriei, îi cooptează în francmasonerie determinând astfel tăcerea totală (explicabilă doar în felul acesta) a Bisericii Ortodoxe faţă de acţiunile criminale ale mişcării sioniste şi ale francmasoneriei. În ziarul Evenimentul zilei din 1.07.1997 se afirmă: “O carte împotriva francmasoneriei declanşează un scandal de proporţii la Cluj. Autorul cărţii “Strategia diabolică a forţelor oculte pentru instaurarea Noii ordini mondiale” se numeşte Nicolae Trofin, are 27 de ani şi este proaspăt absolvent, cu nota 10, al Facultăţii de Teologie din Cluj. Această carte a declanşat un adevărat scandal, încă înainte de lansarea oficială a cărţii. Nicolae Trofin a declarat că este prima lucrare de acest gen publicată de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, după lucrarea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan din anul 1937. Nicolae Trofin afirmă că din cauza acestei cărţi a fost bătut în luna octombrie 1996 în plină stradă şi că înainte cu trei săptămâni de lansarea cărţii a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost ameninţat şi i s-a spus că în Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionistă şi antisemită. “Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat să dau o declaraţie. Apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus: «Da’ cine eşti tu să scrii aşa ceva? Cine te crezi? Te crezi scriitor? »”. Nicolae Trofin consideră că Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonică, în predicile lui fiind lesne intuit acest lucru.

Ne întrebăm retoric din ce cauză oare din anul 1937 şi până în 1997, timp de 40 de ani, preoţii (în special din România) nu au luat atitudine împotriva francmasoneriei aşa cum au făcut preoţii greci de pe Muntele Athos care au mobilizat mase întrebi de oameni şi au făcut mitinguri împotriva mişcării Sioniste şi a francmasoneriei?

SOLUŢII PENTRU CONTRACARAREA ACŢIUNILOR MALEFICE ALE FRANCMASONERIEI

Pentru a învinge răul trebuie să ştim că binele este absenţa răului iar răul este absenţa binelui deci ideea de bază pentru contracararea acţiunilor diabolice ale francmasoneriei este aceea a înlocuirii răului cu binele, sau altfel spus, a răului cultivat de ei cu binele în care noi ne ancorăm cu fermitate.

Astfel:

– viclenei lor dezinformări prin presă îi vom răspunde prin urmărirea cu inteligenţă, luciditate şi atenţie a informaţiilor din presă pentru a putea delimita falsul de adevăr. Astfel să ne punem mereu întrebarea “Qui prodest?” – urmărind apoi să vedem faţa ascunsă a lucrurilor intuind perfida manipulare care se realizează la ora actuală prin mass-media. Vizionând programele de televiziune, să o facem în mod conştient, lucid, urmărind să identificăm elementele manipulării.

– declanşării şi amplificării conflictelor între ortodoxie şi catolicism îi vom opune o înţelegere profundă a adevărurilor sacre revelate de Iisus care ne ajută să trecem peste această falsă dihotomie apelând la ceea ce ne uneşte – iubirea creştinească a aproapelui.

– impunerii unor programe aberante de învăţământ i se va opune protestul ferm al profesorilor şi cadrelor didactice împotriva acestor măsuri anti-educative.

– decimării populaţiei prin boli create în laborator i se va răspunde prin menţinerea cu fermitate şi voinţă a stării de sănătate în mod profilactic prin măsuri dietetice adecvate şi regim de viaţă ordonat.

– laşitatea, orgoliul, avariţia, setea de putere pot fi înlăturate prin transformarea lăuntrică a tuturor oamenilor în sensul structurării unor personalităţi ancorate în valorile spirituale.

– satanismului cultivat prin aşa-zisă muzică metalic-rock şi prin ritualuri satanice i se vor răspunde prin cultivarea credinţei în Dumnezeu, prin rugăciuni colective (vezi apariţiile Fecioarei Maria de la Fatima şi Metjugorge). Tineretul trebuie reorientat către muzica clasică şi modernă, armonioasă şi elevată. Trebuie să li se ofere cu răbdare tinerilor informaţia şi cunoaşterea necesară pentru a vedea faţa adevărată a mişcărilor metalic-rock şi sataniste.

Francmasonii au o iniţiere secretă ce le permite să-şi dezvolte o voinţă dizarmonioasă, malefică, ei dispunând de puternice mijloace în plan material şi social pentru a subjuga voinţa celorlalţi oameni. Sufletele lor sunt întunecate de orgoliu, egoism, ambiţii deşarte, dorinţa de a parveni, de setea de putere cu orice preţ, de dorinţa de a acumula bani şi putere politică, de a-i înrobi pe ceilalţi, etc. Ei pot fi înfrânţi doar de fiinţe cu credinţă în Dumnezeu, care rezonează mai mereu cu binele şi adevărul, care sunt la unison cu voinţa divină.

De aceea orice om lucid şi credincios ar trebui să se mobilizeze cu toată forţa ca să rezoneze numai cu binele (să gândească, să vorbească, să acţioneze preponderent benefic), să se roage cât mai des la Dumnezeu, să evolueze spiritual şi dacă are forţa necesară să practice anumite căi spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil să devină o fiinţă benefică excepţională).

Francmasonii se tem de unitatea planetară benefică. Ei se tem de unitatea oricărui popor, a oricărei naţiuni, urmărind dezbinarea tuturor naţiunilor pentru a le putea înrobi.

Toţi românii trebuie să fim uniţi în bine pentru ca în felul acesta francmasonii să nu ne mai poată dezbina.

Adevăraţii români ar trebui să desconspire acţiunile de tip masonic, să scrie articole şi cărţi despre aceste acţiuni malefice, să organizeze mitinguri de protest împotriva francmasoneriei, să strângă semnături de la oameni pentru scoaterea în afara legii a acestei organizaţii satanice internaţionale.

Francmasonii urmăresc să-i dezbine pe oameni şi tocmai de aceea, noi românii trebuie să fim uniţi şi cu toţii la unison să luăm atitudine împotriva francmasoneriei.

Francmasoneria urmăreşte distrugerea unităţii naţionale româneşti, tocmai de aceea trebuie să menţinem cu fervoare şi curaj patrimoniul culturii şi limbii naţionale.

Francmasoneria urmăreşte să realizeze conflicte interetnice, iar noi românii pentru a contracara această tendinţă a francmasoneriei trebuie să avem sentimente de bunăvoinţă, iubire faţă de toţi oamenii alături de care trăim în acest teritoriu.

Acţiunile malefice ale francmasoneriei sunt posibile datorită ignoranţei şi necunoaşterii. Din această cauză trebuie să fim cât mai informaţi, să cunoaştem cât mai mult, să avem discernământ şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să înţeleagă şi să cunoască. Din această cauză este bine ca aceste informaţii să fie date la cât mai mulţi oameni.

Francmasonii îşi acoperă faptele mârşave prin jurăminte de păstrare a secretului, prin ameninţări la adresa celor care vor să-i demaşte, demonstrând astfel că le este teamă că opinia publică ar putea să afle adevărul despre ei. Tocmai de aceea, noi, românii, trebuie să urmărim permanent să-i demascăm, să dezvăluim planurile criminale ale francmasoneriei.

ROMÂNI, ACŢIONAŢI, PENTRU CĂ ÎNCĂ MAI ESTE TIMP SĂ NE SALVĂM!

Fiecare îşi spune “Ce pot eu să fac? pentru că sunt mic, slab şi singur.” În realitate însă suntem mulţi şi puternici. Forţa noastră stă în unitatea noastră! În această privinţă Iisus a spus: “Unde se adună doi oameni în numele Meu, acolo sunt şi Eu.”

Trebuie doar să devenim conştienţi de forţa noastră şi să acţionăm!

Iisus a spus: “Cine are credinţă cât un bob de muştar va muta şi munţii din loc!”

http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/ce-este-francmasoneria/

///////////////////////////////////////

“Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care…” (Îs.64/6-7) să-l primească pe Dumnezeu cel neiconat, dar întrupat în Cuvânt, în Învăţătura Biblică, din care se hrăneşte … Orice om adamic seamănă, vorbeşte, făptuieşte, ca un cimpanzeu, care scoate din inima spurcată de Satan (Marcu 7/14-23) numai dejecţii de zeu, fiindcă nimic bun nu locuieşte în omul vechi (Rom. 7/18)! De aceea împrieteniţi-vă cu Adevăratul Dumnezeu (2 Cor.5/17-21), prin pocăinţă şi prin înnoirea din Sămânţa, din Sângele Lui (Ioan 1/13! “Ce -i drept, toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Fil.2/21), până se nasc din nou din sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11), ca să nu mai semene cu Marxi -leni-darviniştii globalii! Unicul Prieten al TUTUROR păcătoşilor coboară (precum după Iona, cap.1-4) până în străfundurile nelegiuirilor, ca să-l salveze şi pe Acela care strigă după Ajutor, chiar dacă este doctor în fărădelegi, aşa cum şi Poporul Evreu a strigat şi a fost scos din cuptorul robiei, încins cu păcătuiri faraonic de idolatre (Ex.2/22-25); Oamenii nenăscuţi din nou când (ajung la greu), după ce se folosesc de prietenul lor, îl aruncă în gura şacalului, dar “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca …” (Ioan 3/16) Nu pierdem nimic dacă noi, TOŢI, credem că “nu suntem din lume” (Ioan 17/16), chiar dacă trăim în această lume, dar câştigam Totul totului TOT, crezând că,” viaţa noastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col.3/3), ca să rămânem Una cu Sfânta Sfintelor, unde să ne comportăm, (chiar în această lume) precum Isus printre noi (1 Ioan 2/6); El a venit ca să nu mai aşteptăm iertarea în curtea cortului, în soare sau în vânt- cu aur, argint, lumânări, sau cu bani, ori cu pomeni iconate, cum ne mint preoţii ci, prin circumcizia inimii, făcută de Marele Preot-ca să intrăm în Sfânta Cunoaştere din Cuvânt, prin pocăinţă şi credinţa Cristică-Biblică… Să credem că Acela care este în noi (1 Ioan 4/4), este mai mare, mai tare şi mai sfânt decât orice poftă, ispită, fărădelege şi mai biruitor decât Satan, dacă mustim cu plinătatea Duhovnicească şi Învăţătura Domnească… Să credem că în Sfânta sfintelor nu au acces cei care se cred circumcişi pe dinafară, căci acolo pătrund prin Uşa Isuss (Ioan, cap. 10), pe calea îngustă (Luca.13/24) cei necocoşaţi cu povara senzualităţii sau…” Astfel dar, … fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile cari v’au fost date şi sporind în ea cu mulţămiri către Dumnezeu… Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L -a înviat din morţi. Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământeasca netăiată împrejur, Dumnezeu v’a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne -a iertat toate greşalele. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l -a nimicit, pironindu -l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col.2/6-15)…

Det. aici

“Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care…” (Îs.64/6-7) să-l primească pe Dumnezeu cel neiconat, dar întrupat în Cuvânt, în Învăţătura Biblică, din care se hrăneşte … Orice om adamic seamănă, vorbeşte, făptuieşte, ca un cimpanzeu, care scoate din inima spurcată de Satan (Marcu 7/14-23) numai dejecţii de zeu, fiindcă nimic bun nu locuieşte în omul vechi (Rom. 7/18)! De aceea împrieteniţi-vă cu Adevăratul Dumnezeu (2 Cor.5/17-21), prin pocăinţă şi prin înnoirea din Sămânţa, din Sângele Lui (Ioan 1/13! “Ce -i drept, toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Fil.2/21), până se nasc din nou din sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11), ca să nu mai semene cu Marxi -leni-darviniştii globalii! Unicul Prieten al TUTUROR păcătoşilor coboară (precum după Iona, cap.1-4) până în străfundurile nelegiuirilor, ca să-l salveze şi pe Acela care strigă după Ajutor, chiar dacă este doctor în fărădelegi, aşa cum şi Poporul Evreu a strigat şi a fost scos din cuptorul robiei, încins cu păcătuiri faraonic de idolatre (Ex.2/22-25); Oamenii nenăscuţi din nou când (ajung la greu), după ce se folosesc de prietenul lor, îl aruncă în gura şacalului, dar “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca …” (Ioan 3/16) Nu pierdem nimic dacă noi, TOŢI, credem că “nu suntem din lume” (Ioan 17/16), chiar dacă trăim în această lume, dar câştigam Totul totului TOT, crezând că,” viaţa noastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col.3/3), ca să rămânem Una cu Sfânta Sfintelor, unde să ne comportăm, (chiar în această lume) precum Isus printre noi (1 Ioan 2/6); El a venit ca să nu mai aşteptăm iertarea în curtea cortului, în soare sau în vânt- cu aur, argint, lumânări, sau cu bani, ori cu pomeni iconate, cum ne mint preoţii ci, prin circumcizia inimii, făcută de Marele Preot-ca să intrăm în Sfânta Cunoaştere din Cuvânt, prin pocăinţă şi credinţa Cristică-Biblică… Să credem că Acela care este în noi (1 Ioan 4/4), este mai mare, mai tare şi mai sfânt decât orice poftă, ispită, fărădelege şi mai biruitor decât Satan, dacă mustim cu plinătatea Duhovnicească şi Învăţătura Domnească… Să credem că în Sfânta sfintelor nu au acces cei care se cred circumcişi pe dinafară, căci acolo pătrund prin Uşa Isuss (Ioan, cap. 10), pe calea îngustă (Luca.13/24) cei necocoşaţi cu povara senzualităţii sau…” Astfel dar, … fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile cari v’au fost date şi sporind în ea cu mulţămiri către Dumnezeu… Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L -a înviat din morţi. Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământeasca netăiată împrejur, Dumnezeu v’a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne -a iertat toate greşalele. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l -a nimicit, pironindu -l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col.2/6-15)

/////////////////////////////////////

Iubiri vrăjitoare Tahar Ben Jelloun, traducere de Alexandru-Radu Săvulescu

(Să plivim… Să cunoşti o femeie Tahar Ben Jelloun Iubiri vrăjitoare

prefaţă de Simona Sora

Iubirea vrăjitorească

Najat m-a rugat să povestesc această întâmplare cu voce joasă şi, dacă se poate, într-o lumină blândă. A mai precizat că ar fi mai bine să i se adauge umor şi fantezie, tocmai pentru că faptelor le lipseşte asta. De ce cu voce joasă? Pentru că în Maroc avem supărătoarea tendinţă de a îndrăgi zgomotul sau, cel puţin, de a-l produce fără să ne preocupe disconfortul pe care acesta îl provoacă unora şi altora; ne batem joc de vecinul care cere puţină linişte, pentru a se odihni după o lungă zi de muncă sau poate după o supărare provocată de o ceartă cu soţia sa, care îi cere să ia atitudine în diferendul ei cu o verişoară, care i-a luat cu împrumut caftanul roşu ocru, l-a murdărit şi i l-a înapoiat fără să-l dea la curăţat. Bunica lui Najat şi-a petrecut tinereţea în mediul spaniol din Melilla, şi constată că marocanii ţipă mai tare decât spaniolii, ceea ce este un tur de forţă. Această manie de a face zgomot este semnul unui dezechilibru, unei slăbiciuni. Strigi în loc să gândeşti. Te agiţi în loc să acţionezi. Pentru Najat, prea multă lumină e ca şi prea mult zgomot. Dar cum să spui povestea ei cu blândeţe, fără să te enervezi, fără să ţipi? Ea mi-a spus: – Pune-mă într-unul din romanele tale, dacă nu în patul tău. După care s-a răzgândit: – Nu, vreau să zic că m-aş bucura să-mi acoperi trupul cu vorbele tale, să mă rulezi în frazele tale lungi şi alambicate, să devin un subiect al imaginaţiei tale… din moment ce tu nu eşti liber, tu nu vrei copii, iar eu caut un bărbat disponibil, care să fie un bun soţ şi un bun tată de familie, nu un artist. S-a aşezat în acea cafenea unde singurele femei care intră sunt prostituate, a desfăcut un pachet de ţigări: – Se poate fuma? Sunt cu tine, n-o să fiu luată drept o curvă, pentru că, ştii, nu se mai face distincţie între fetele care-şi vând corpul şi cele care sunt serioase. Nu sunt nici măcar sigură că ceea ce fac aceste fete atât de frumoase ar fi prostituţie. Ele se culcă cu bărbaţi care le fac cadouri. Trebuie să-ţi cumperi ţoale la modă, să-ţi dai cu parfum de calitate… Sper că se protejează, dacă nu, e jale. Bun, nu de-asta sunt aici, aşa cum ţi-am spus, am o poveste pentru tine. Najat are treizeci de ani, părul negru, pielea închisă la culoare şi ochii verzi. S-a născut într-o zi de potop. Tatăl său a numit-o astfel pentru a reaminti faptul că venirea sa pe lume a salvat oraşul, pe care ploile torenţiale ameninţau să-l distrugă. Najat înseamnă „cea care a fost salvată”. Este cea mai mare dintre cei cinci copii. Tatăl este bijutier, mama croitoreasă. Najat e profesoară de franceză la un liceu din Casablanca. Nu e măritată şi are dificultăţi în a-şi găsi un apartament de închiriat. Agenţiile imobiliare o roagă să nu insiste: – Ştiţi ce fel de femei se mută singure într-un apartament? Proprietarilor nu le plac celibatarele. În aşteptare, locuieşte la părinţii săi. Cum se face ca o fată frumoasă ca Najat să fie singură? Când l-a întâlnit pe Hamza, ea avea douăzeci şi nouă de ani. Tocmai rupsese ei cu un tânăr cadru de conducere de familie bună, care îi ceruse să renunţe la serviciu pentru a se putea ocupa de gospodăria sa. De fapt, refuzul nu era decât un pretext; nu-l iubea pe acel bărbat, îl găsea plat, pretenţios. – O greşeală, a spus ea, dar, de cum l-am văzut pe Hamza, am ştiut că era bărbatul care-mi trebuia! Însă Hamza era un seducător, un amator de fuste, cum se spune. Căsătorit, apoi divorţat, acest universitar pensionar trăieşte singur, şi şi-a jurat să nu mai cedeze niciodată tentaţiei conjugale. Şi-a părăsit soţia pentru că aceasta se hotărâse să dea cu aspiratorul în momentul în care el asculta cu religiozitate, pentru a treia oară consecutiv, discul său preferat, Night in Tunisia de Charlie Parker. Ea detesta jazz-ul. Îi plăcea Oum Kalsoum, şi filmele lui Claude Lelouch. Aceste mici frecuşuri sunt cele care declanşează uneori războaiele la domiciliu. Pentru că nu mai reuşea să discute cu soţia sa nici despre muzică, nici despre cinema, a decis să termine odată, şi părăsi casa lăsându-i totul. Divorţul avu loc fără mari dificultăţi. A fost pronunţat pentru „incompatibilitate culturală şi nevoie vitală de libertate”. Hamza şi-a luat un mic studio în care şi-a amenajat o cameră insonorizată, pentru a asculta muzică şi a vedea casetele filmelor clasice pe care le adora. I-ar fi plăcut să-şi instaleze o sală de cinema, cu proiector, dar nu mai pătrundeau filme clasice în Maroc. Îi plăcea această singurătate aleasă de el. Unele fete îl vizitau, ştiind la ce să se aştepte. Le spunea: – Nu vă jenaţi! Nu vă jenaţi! Cu toate acestea, viaţa de celibatar vârstnic îl apăsa cumva. Încercă să reînnoade legătura cu soţia sa, dar ea nu-l mai iubea, şi fu bucuroasă să-şi ia revanşa, spunându-i lucruri dureroase. Ca unul care ştia să piardă, râse de ele, şi îi ură viaţă îndelungată. În acea perioadă o întâlni pe Najat în trenul „Aouita” dintre Casablanca şi Rabat. Ea citea Acrobatul de Paolo Colla. El începu să râdă, şi nu putu să se abţină să nu i se adreseze: – Cum e posibil, o fată aparent inteligentă, ca dumneavoastră, care-şi pierde timpul citind o succesiune de inepţii? – Nu-mi pierd timpul. Această carte mă interesează. Aţi citit-o? – Din păcate, da! Mi se propusese să o traduc în arabă, dar am găsit că este atât de nulă, falsă, înşelătoare, încât am preferat să traduc o carte despre sexualitatea melcilor. Cel puţin acolo nu exista pretenţie. – Nu sunteţi prea tolerant. – Tolerez totul, în afara prostiei, relei credinţe, şi escrocheriei. – Aveţi dreptate, cartea aceasta, pe care sora mea mi-a împrumutat-o, este proastă, dar o citesc ca să văd de ce sora mea a adorat-o, e o enigmă… – Nu este singura. Se pare că s-au vândut milioane de exemplare în lume. A mers peste tot, mai puţin într-o ţară, Danemarca. Cred că danezii sunt mai subtili decât multe alte popoare. – Să zicem că danezii, care sunt mari cititori, nu s-au lăsat păcăliţi. (Tahar Ben Jelloun, traducere de Alexandru-Radu Săvulescu, Iubiri vrăjitoare)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici……….https://atelier.liternet.ro/articol/2152/Tahar-Ben-Jelloun-Alexandru-Radu-Savulescu/Iubiri-vrajitoare.html

////////////////////////////////////////////

Inteligenţa artificială poate fi un stăpân de sclavi îngăduitor, asigură revista americană The Onion

Gustave Le Bon apreciază că, dacă în locul elitelor guvernează masele, forța lor se manifestă doar prin distrugeri. De aceea e o problemă când suntem conduși de oameni de rând și la fel de mare e paguba produsă de proștii lăsați să se îmbogățească. Când fură cineva cu deficit de educație nu se întreabă cât să sustragă şi de unde.

Dar această temă – hoţi vs proști – am mai abordat-o, important este cum ar trebui să arate elita la care face referire Le Bon. Cred că precum Nikola Tesla, cel care atrage atenţia că nu-i pasă că i s-a furat o idee, ci că cei care au făcut-o n-au nici una.

El povestește cum Thomas Alva Edison începea de la câteva elemente cunoscute, făcea combinări şi permutări cu ele, le cataloga şi trecea prin toată lista, finalizând test după test cu o viteză incredibilă, până când obţinea un indiciu. Tesla spune că dacă Edison avea de găsit un ac în carul cu fân, examina pai cu pai, precum o albină, când o mică teorie și un calcul i-ar fi salvat 90% din efort.Tesla sugerează că elita e denumită așa fiindcă știe să facă altfel, cum nu se gândise nimeni până atunci, ceea ce generează progresul societății, determină saltul.

Sunt sigur că Tesla ar face altfel decât Edisonii momentului, o arată abordarea sa științifică foarte aproape de ceea ce se produce în natură. Bine totuşi că savanţii şi inginerii de vârf sunt încrezători în capacitatea lor de a programa maşinile cu inteligenţă artificială să fie stăpâni de sclavi îngăduitori ne asigură revista americană The Onion.

Publicaţia relatează că membri ai Asociaţiei pentru Promovarea Inteligenţei Artificiale (AAAI) au încercat să îi asigure pe critici că oamenii pot crea maşini care, în ciuda capacităţii lor de calcul aproape nelimitate, vor da dovadă de un minimum de compasiune după ce preiau controlul total asupra civilizaţiei.„În timp ce capacitatea intelectuală a acestor maşini o va depăşi cu mult pe a noastră, într-o bună zi, şi va reduce omenirea la starea de specie subjugată de lucrători, ne putem asigura că nu vom fi obligaţi să trudim în moduri care ni s-ar putea părea sadice sau inumane”, spune informaticianul David Alperin de la Universitatea Stanford, care adaugă că maşinile cu inteligenţă artificială pot fi programate cu un limbaj de comandă de nivel ridicat, care le-ar împiedica să-şi pedepsească sclavii umani disproporţionat faţă de greşelile comise de aceştia: „Sclavia noastră faţă de maşini nu trebuie să fie doar o agonie neîntreruptă, dacă suntem atenţi la modul în care le proiectăm”.„E normal să fim neliniştiţi cu privire la o tehnologie atât de formidabilă”, subliniază Alperin, conform The Onion, „dar nu uitaţi că noi, oamenii, suntem cei care o creăm – putem avea grijă ca inevitabila noastră sclavie să fie mult mai puţin crudă decât ar fi altfel”.

CITEȘTE PE ANTENA3.RO

Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei

Cercetătorii consideră că brutalitatea viitorilor stăpâni-inteligenţe artificiale nu doar că este controlabilă, dar este şi supracompensată de avantajele tehnologiei. Potrivit experţilor, date fiind potenţialul uriaş al maşinilor cu inteligenţă artificială şi faptul că acestea pot fi programate să le furnizeze oamenilor suficientă energie calorică pentru ca aceştia să le îndeplinească comenzile, riscul este minim.„Inteligenţa artificială are aplicaţii aproape incalculabile în domeniile medicinei, finanţelor, transportului şi multe altele”, notează profesorul de inginerie informatică Daphne Quintero de la MIT, „comparaţi asta cu posibilitatea extrem de îndepărtată să meargă prost şi să ajungem să ne petrecem sclavia în condiţii mult mai dure decât anticipăm acum”.

„Acest gen de scenariu apocaliptic privind inteligenţa artificială este doar material de filme de la Hollywood”, completează Quintero, „puteţi avea încredere că lagărele de muncă silnică în care vom trăi vor fi suportabile fizic”.AAAI – preluată de The Onion – arată că inginerii sunt capabili să includă în toate maşinile cu inteligenţă artificială anumite directive care să le împiedice, de exemplu, să-i oblige pe oameni la mai mult de 18 ore de muncă manuală pe zi, la lucru când este foarte frig fără cel puţin un strat rudimentar de izolaţie, sau să-şi tortureze sclavii umani pur şi simplu din cauza inferiorităţii lor.Practic, siguranţele codate în conştiinţa maşinilor superinteligente ar putea, se zice, să le împiedice chiar şi să se gândească la eliberarea simultană de radiaţii mortale din toate centralele nucleare de pe glob, dacă o anumită revoltă a oamenilor nu este suficient de amplă pentru a justifica acest lucru.

„Bineînţeles, în comparaţie cu ceea ce va cuceri în final omenirea, maşinile cu inteligenţă artificială de astăzi sunt relativ primitive”, atrage atenția profesorul de inginerie informatică, „dar tocmai de aceea avem datoria de a lua măsuri acum, pentru a ne asigura că o anumită doză de milă face parte din funcţionarea lor elementară. Noii noştri stăpâni de sclavi vor ţine biciul, ca să spunem aşa, dar noi putem reduce numărul de lovituri”, conchide Daphne Quintero, citat de The Onion.Aceste lucruri, cu menţiunea că cele relatate de prestigioasa revistă americană, au marele merit de a arăta că miştourile din urmă cu un deceniu au devenit idei de afaceri.

https://jurnalul.ro/editorial/inteligenta-artificiala-poate-fi-un-stapan-de-sclavi-ingaduitor-asigura-revista-americana-the-onion-979115.html

///////////////////////////////////////

Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase

Silviu Cerna

Cartea lui Rachel McCleary și Robert Barro, „Avuția religiilor. Economia politică a credinței și apartenenței religioase”, apărută nu demult și în limba română (Humanitas, 2022), prezintă rezultatele studiilor recente cu privire la modul în care credințele religioase, în special credința în viața de apoi, influențează activitatea economică – și invers. Cercetările autorilor și aparatul conceptual utilizat de ei se bazează pe concepția lui Adam Smith cu privire la libera concurență („Avuția națiunilor”), precum și pe analiza lui Max Weber cu privire la legătura dintre etica rațională a protestantismului și comportamentul rațional al întreprinzătorului capitalist („Etica protestantă și spiritul capitalismului”). Autorii își propun să verifice afirmația lui Weber că, cel puțin în anumite circumstanțe, credințele religioase influențează anumite trăsături, cum sunt etica muncii și cumpătarea și, prin acestea creșterea economică. Studiile empirice proprii și cele ale autorilor citați în carte confirmă această teză.

Argumentele autorilor se bazează pe datele unor sondaje internaționale (World Value Survey, International Social Survey Programme), care reflectă principalele credințe și atitudini religioase existente în lume. Ei își contextualizează studiile de caz prin încadrare în narațiuni istorice relevante. Unele capitole se concentrează pe aceste relatări istorice în mai mare măsură decât altele, ceea ce face ca modalitățile de tratare a tematicii să fie diferite .

Capitolele cărții (20-30 pg.) au o structură similară și se încheie cu o recapitulare concisă (1-2 pg.). Capitolul 1 continuă scurta prefață cu o istorie a cercetărilor academice referitoare la legătura dintre economie și religie și se coroborează cu capitolul 8, care sintetizează concluziile generale ale autorilor. Capitolele 2 și 3, și respectiv 6 și 7 sunt complementare, în sensul că unul este teoretic, iar al celălalt este studiu de caz. Capitolul 2 descrie factorii determinanți ai religiozității prin prisma paradigmei cererii și ofertei de bunuri și servicii religioase, fenomene care se manifestă pe piața religioasă, unde instituțiile religioase concurează pentru a oferi bunuri și servicii specifice solicitate de consumatori. Capitolul 3 aplică această teorie la evaluarea impactului economic al unor figuri istorice, cum ar fi Martin Luther, precum și la analiza modului în care credința în viața de apoi afectează productivitatea. Capitolul 6 prezintă un cadru teoretic nou, și anume modelul cluburilor religioase, elaborat de Laurence Iannacone, care este aplicat la cercetarea evoluției istorice a budismului tibetan. Deși capitolul 6 conține un studiu de caz, capitolul 7 aduce alte exemple concrete, care arată că modalitatea în care sunt aleși cei care urmează să fie beatificați de Biserica Catolică în America de Sud, unde aceasta concurează puternic cu bisericile protestante, reflectă actuala competiție globală dintre instituțiile religioase. Capitolele 4 și 5 constituie o combinație reușită a teoriei cu studiile de caz, însă accentul este oarecum schimbat față de capitolele anterioare. Capitolul 5 despre religiile de stat ar fi fost mai potrivit în completarea capitolului 4, deoarece acesta din urmă – consacrat analizei relației dintre islam și creșterea economică – constituie o ilustrare a afirmațiilor generale din capitolul 5 referitoare la monopolurile religioase neoficiale sau instituite de stat.

După părerea noastră, unele afirmații ale autorilor sunt discutabile. Principala rezervă se referă la alegațiile referitoare la schimbările strategice și pretențiile de imuabilitate ale religiilor. În capitolele 2 și 6, autorii tratează religia ca fenomen social, susceptibil să evolueze în funcție de condițiile istorice. Bazându-se pe amintitul model al cluburilor religioase al lui Iannacone, ei arată că instituțiile religioase sunt într-o schimbare permanentă. Cu toate acestea, în capitolele 3 și 8, autorii pornesc de la o premisă opusă, și anume că „religia este o lume sui generis”, în special în „marile religii ale lumii – hinduismul, budismul, islamul și creștinismul” (p. 77), care conțin credințe imuabile despre mântuire, damnare și viață de apoi. Ei trag apoi concluzia că toate religiile sau cel puțin cele considerate majore au componente transcendentale imuabile. Există, deci, o contradicție între dialectica mundană și imuabilitatea transcendentală a religiilor. Autorii susțin, pe de o parte, că religiile se modifică în permanență, iar pe de altă parte, că își mențin unele caracteristici esențiale, atemporale și neverificabile. Se pune, de aceea, întrebarea dacă nu cumva acceptarea ideii că există caracteristici atemporale ale religiilor constituie un compromis pe care autorii îl fac în urma presiunilor sociale și economice la care este supus cercetătorul științific al fenomenului religios? Căci, pretențiile de adevăr atemporal, exprimate în cadrul instituțiilor academice, religioase sau al altor tipuri de instituții, par să provină întotdeauna de la persoane bine înserate în prezentul politic. În acest context, se pune și întrebarea ce anume face ca o religie să fie mare? Se pare că s-ar putea răspunde că o religie este mare, dacă are foarte mulți credincioși, care participă activ la viața religioasă și respectă tradiția, însă exemplele date de autori arată că lucrurile nu stau așa în toate cazurile Având în vedere aceste observații, nu suntem pe deplin convinși de toate argumentele autorilor. Mai precis, nu suntem siguri că este adevărată afirmația lor că credința în ceva etern este o trăsătură universală a tuturor religiilor, iar aceasta cu atât mai puțin când este vorba despre credința în reprezentări ale vieții de apoi, cum ar fi nirvana, raiul etc.

În pofida acestor rezerve, lectura cărții „Avuția religiilor” este extrem de instructivă. Un capitol foarte interesant este capitolul 7, care descrie modul în care se face canonizarea sfinților în Biserica Catolică. Relevarea faptului că în ultimul timp sunt sanctificate din ce în ce mai multe femei educate și persoane din alte țări decât Italia este captivantă. După părerea noastră, argumentele autorilor sunt aici convingătoare. Creșterea numărului sfinților catolici în ultimele decenii se explică pur și simplu prin competiția interreligioasă actuală între Biserica Catolică și grupurile protestante, în special în America Latină și Africa.

O altă trăsătură agreabilă a lecturii provine din relatările cu caracter anecdotic pe care le conține cartea. Modul în care autorii își intercalează experiențele la începutul sau sfârșitul capitolelor este inteligent: aceste confesiuni introduc cititorul în conținutul capitolelor, care au caracter riguros științific, deoarece sunt „bazate pe articole pe care le-am publicat în decursul a 16 ani de colaborare.” (p. 17).

În concluzie, cartea este folositoare pentru mai multe scopuri. Ca manual, poate fi folosită la cursurile de studii comparative ale religiei. De asemenea, ea este utilă pentru cercetătorii care au nevoie de modele religioase pentru a construi studii de caz relevante cu privire la creșterea economică.

Note de lectură: AVUȚIA RELIGIILOR. Economia politică a credinței și apartenenței religioase

////////////////////////////////////////

Oameni de success- Abraham Lincoln. Omul care i-a eliberat pe sclavi.

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Hodgenville, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Washington, D.C., SUA) a fost al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865. Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a mordenizat economia.Crescut într-o familie săracă de la Frontiera de vest, a trebuit să ajute la treburile casei de când era mic și nu prea putea merge la școală și a reușit să devină avocat prin studiu individual. Lincoln a fost lider al Partidului Whig, membru al Camerei Reprezentanților la nivel de stat în anii 1830, apoi congressman federal pentru un mandat în anii 1840. A promovat modernizarea rapidă a economiei prin dezvoltarea sistemului bancar, construcția de canale și căi ferate, și prin impunerea de taxe vamale care să protejeze și să încurajeze construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846. După o serie de dezbateri intens mediatizate din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său, democratul Stephen A. Douglas.

În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA, fiind recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert. Deși avea foarte puțină susținere în statele în care era permisă sclavia, Lincoln a câștigat lejer în Nord și a fost ales președinte în 1860. Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare despărțirea de SUA și să formeze Confederația înainte ca el să preia funcția. Nu s-a găsit niciun compromis sau reconciliere în ce privește sclavia.

Când Nordul s-a raliat cu entuziasm de partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului Sumter la 12 aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de război. Scopul său primordial a fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul de habeas corpus, arestând și încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste și anti-război din statele de graniță, ignorând decizia judecătorului-șef al Curții Supreme a SUA, Roger Taney, conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând Afacerea Trent la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a celui de al treisprezecelea amendament la Constituție, prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război, în special numirile generalilor din funcțiile cele mai înalte, promovându-l și pe cel mai de succes general al său, Ulysses S. Grant. A luat deciziile majore privind strategia de război a Uniunii. Marina lui Lincoln a instituit o blocadă navală care a oprit comerțul normal al Sudului, a ajutat la preluarea controlului asupra statelor Kentucky și Tennessee, și a preluat controlul asupra principalelor căi fluviale din Sud folosind ambarcațiuni înarmate cu tunuri. Lincoln a încercat în mod repetat să captureze capitala Confederației, Richmond; de fiecare dată când un general eșua, Lincoln îl înlocuia, până când Grant a reușit în cele din urmă în 1865.Politician excepțional de iscusit, implicat profund în problemele puterii la nivelul fiecărui stat, Lincoln a fost deschis așa-numiților „Democrați ai Războiului” (care susțineau Nordul împotriva Sudului), și a reușit să fie reales la alegerile din 1864. Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican, Lincoln s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat Sudului, cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis, cu democrații ce se opuneau războiului, denumiți Copperheads care îl disprețuiau, și cu secesioniștii ireconciliabili care îi puneau la cale moartea. Politic, Lincoln a luptat îndreptându-și adversari unii împotriva altora, făcând apel la poporul american prin calitățile sale de orator, și printr-un patronaj politic atent plănuit.Discursul său de la Gettysburg din 1863 a devenit o declarație emblematică a dedicației Americii față de principiile republicanismului, egalității în drepturi, libertății personale și democrației. Lincoln avea o perspectivă moderată asupra Reconstrucției, dorind să reunifice țara printr-o politică de generoasă reconciliere în fața diviziunilor dure și persistente. La șase zile după capitularea generalului comandant al Confederației, Robert E. Lee, Lincoln a fost asasinat de John Wilkes Booth, actor și simpatizant al Confederației.

Lincoln a fost plasat în mod constant atât de istorici cât și de public între cei mai mari președinți ai SUA.

http://carriere.ro/news/30/72/Abraham-Lincoln-Omul-care-i-a-eliberat-pe-sclavi.php

////////////////////////////////////////////

Mai mulţi români au fost trataţi ca sclavii în Danemarca

Au plecat din ţară pentru o viaţă mai bună, însă au ajuns să fie sclavi în Danemarca. O familie de români a trăit un adevărat coşmar, de care au scăpat cu ajutorul autorităţilor daneze.

Familia Stoica a plecat în Danemarca unde a sperat că va găsi un trai mai bun. Românilor li s-a promis că vor lucra 12 ore pe zi şi vor primi câte 500 de euro. Însă au ajuns să fie ţinuţi în sclavie: înfometaţi şi neplătiţi.Vasile Stoica a plecat împreună cu soţia sa, fiul lor şi fratele său mai mare pentru a munci la o firmă de curăţenie. Românii au fost cazaţi în subsolul unei casei, într-un decor demn de filmele de groază.

„A fost dezastru! Dezastru o fost. Ce să mai spui! Şi când stătea în pat umblau şobolanii p-acolo de numa”, povestetşte Vasile Stoica.

Fără mâncare sau bani, oamenii au ajuns în pragul disperării şi au început să mănânce ce găseau prin coşurile de gunoi.„Mai găseam câte un sandviş. Îl puneam în buzunar şi când întâlneam băiatul îi dădeam să manânce sau câte un măr, o banană. Şi îi dădeam, îl aşteptam. Nu mâncam eu sau soţul”, povesteşte îngrozită femeia.Patronul firmei susţine că nu avea de ce să-i plătească, deoarece cei patru români au lucrat doar la o singură şcoală, câte trei ore.

CELE MAI NOI

Ministrul Apărării Angel Tîlvăr: Cooperarea între statele UE în domeniul dezvoltării şi achiziţiei în comun de capabilităţi militare este esenţială

Agenția Fitch a îmbunătățit ratingul Băncii Transilvania la nivelul investment grade

România a primit avizul formal al OCDE în domeniul politicilor digitale

Nestle crește prețurile și reduce dimensiunea pachetelor de cafea din cauza scumpirii materiei prime

Mai mulţi români au fost trataţi ca sclavii în Danemarca

////////////////////////////////////////

Sclavia modernă și victimele ei

George Arun

De la exploatarea sexuală a minorilor la cerșetorii mutilați de interlopi: sclavia modernă din România are multe forme diferite. Prea puțini făptași sunt prinși și condamnați la închisoare.

https://p.dw.com/p/4BCGi

Industria cerșetoriei în România este una extrem de profitabilă. Puțini cerșetori „lucrează“ pe cont propriu. Cei mai mulți sunt sclavii unor interlopi care colectează banii obținuți din mila trecătorilor ori a persoanelor care folosesc mijloacele de transport în comun, oferindu-le în schimb un cămin mizerabil și hrana zilnică. Atunci când cerșetorii nu strâng zilnic sumele cerute de interlopi, sunt bătuți cu sălbăticie sau sunt ținuți nemâncați.

Îi vezi în piețe, în fața magazinelor, a teatrelor, a cluburilor, în timp ce polițiștii închid ochii la mâna întinsă, deși cerșetoria este interzisă prin lege. Unii cerșetori au mâinile sau picioarele contorsionate, răni învinețite pe care le expun vederii, picioarele retezate de la genunchi, înfășurate în cârpe, târându-se ca animalele pe trotuar. Multe femei, și nu doar cele de etnie romă, își țin copilul de doar câteva luni, chiar și în timpul iernii, îmbrăcat sumar, pe care îl poartă legat de gât într-un scutec uzat, ca pe un marsupiu.Cutremurător este faptul că ciungii și ologii pe care îi vedem au fost, în multe cazuri, oameni sănătoși, pe care interlopii i-au mutilat prin metode barbare. În ultimii ani, tot mai mulți cerșetori mutilați au fost duși în țările UE pentru a stoarce de acolo profitul milei. Puțini dintre patronii cerșetoriei au fost prinși și condamnați pentru exploatarea copiilor sau a persoanelor cu dizabilități la pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, așa cum prevede noul Cod penal.România ocupă primul loc între statele UE ca sursă a victimelor traficului de persoane, arată un raport din 2020 al Comisiei Europene. Aproape trei sferturi dintre victime sunt femei și fete, care sunt traficate în special pentru exploatare sexuală. Copiii traficați reprezintă, la rândul lor, 25%. O parte o reprezintă fetele traficate pentru exploatare sexuală, iar o altă parte minorii folosiți pentru munca la negru. La nivel global, profitul anual obținut din traficarea persoanelor se ridică la 29,4 miliarde de euro, iar la nivelul Uniunii Europene profitul de pe urma acestei forme de sclavie este estimat la 2,7 miliarde de euro într-un singur an.

Numărul cazurilor care implică exploatarea sexuală online a copiilor a crescut în timpul pandemiei. Acest tip de infracțiune este, din păcate, mai greu de identificat, astfel că mulți infractori scapă de răspunderea penală. Instituțiile UE lucrează în prezent la o nouă legislație pentru combaterea abuzului sexual online asupra copiilor.Exploatarea minorilor se manifestă în forme multiple, unele dintre acestea fiind privite de o parte a populației ca făcând parte din normalitatea vieții. Una din aceste forme de exploatare a copiilor este obligația de a munci. Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Muncii și UNICEF publicat anul trecut, numărul copiilor exploatați prin muncă a ajuns la 160 de milioane la nivel mondial, cu o creștere de 8,4 milioane doar în ultimii patru ani. Mai bine de jumătate din totalul la nivel mondial sunt copii cu vârste între 5 și 11 ani.

Reținem din același raport că aproape 28% dintre copiii cu vârste între 5 și11 ani și 35% dintre copiii cu vârste între 12 și 14 ani care sunt obligați să muncească nu merg la școală.România este una dintre principalele surse de persoane, adulți și copii, traficate pentru exploatare sexuală sau pentru muncă silnică în Europa, arată un raport din 2020 al Departamentului de Stat al SUA. „Acuzațiile de complicitate la trafic de persoane au rămas nepedepsite, mai ales în cazul unor oficiali care exploatau minori aflați în grija unor orfelinate sau centre de plasament“, spune raportul citat. Autoritățile române au făcut puține eforturi, cu precădere în plan legislativ, pentru a reduce exploatarea minorilor.Este împământenită preconcepția că majoritatea traficanților români din țările europene sunt romi. Dacă în cazul cerșetoriei cei mai mulți patroni români ai acestei forme de sclavie modernă sunt de etnie romă, nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește exploatarea sexuală sau obligarea minorilor de a munci la negru în țările europene dezvoltate, potrivit mai multor studii pe această temă.În mediul rural din România, cei mai mulți copii sunt obligați să muncească încă de la vârsta de 7-8 ani. Păzesc și mulg vitele, muncesc pământul împreună cu familia, cară saci cu cereale de pe câmp, taie lemne pentru iarnă și participă la încă alte munci în gospodărie. Această formă de exploatare a copiilor intră însă în firescul vieții la țară. Consecințele sunt și de ordin fizic, minorii contractând de multe ori boli de pe urma muncilor grele care îi depășesc. Pe de altă parte, sunt supuși frustrărilor determinate de faptul că cei de vârsta lor au timp liber în care pot să facă ce vor.

Cea mai gravă consecință a obligării copiilor să muncească se exprimă prin abandonul școlar, care în mediul rural este de peste 23%, comparativ cu 8% în mediul urban. O realitate despre care se vorbește foarte puțin este exploatarea elevilor din mediul rural de către unii profesori, care îi pun la diferite munci în gospodăriile lor. Sunt recompensați prin note mai mari la disciplina pe care o predau. Tot astfel procedează și unii dintre preoți. Sclavia modernă este din păcate deseori privită ca o exprimare a normalității.

George Arun

Din 1990 până în prezent a lucrat în presa scrisă și audio. Din 1999 este colaborator DW.

https://www.dw.com/ro/sclavia-modern%C4%83-%C8%99i-victimele-ei/a-61774116

/////////////////////////////////////////

Arhitectii inselaciunii

De (autor): Juri Lina

O cina secreta la care se aduna celebritati, dar si anonimi din toate secolele. Oameni ai puterii care au dispus fara tresarire de viata semenilor. Bogatasi, regi, politicieni, presedinti, revolutionari comunisti care isi scriau discursurile cu sangele a milioane de victime.

Imagineaza-ti ca se ridica o cortina si ii vezi pe toti. Deodata vezi ce se petrece in culisele acestei lumi. ti se inlesneste intalnirea cu istoria nemasluita a umanitatii.

Cartea aceasta iti arata cu nespusa claritate fapte si situatii despre care multa vreme s-a vorbit doar in soapta. Documentarea riguroasa face din ea un eveniment editorial. Mesajul pe care il poarta o transforma intr-un eveniment de constiinta. O ghidare brilianta catre descifrarea jocurilor intunecate ce vor sa tina in genunchi libertatea. Fara sorti de izbanda.

Pentru ca tu stii acum. Iar cunoasterea e putere. Ramane s-o folosesti pe deplin, ca sa-ti traiesti pe deplin libertatea.

Cuprinsul cartii:

Explicatii introductive/7

Capitolul 1 TRANSA CONSENSUALA/11

Miturile ca baza a puterii/17

Gagarin nu a fost niciodata in spatiul cosmic/24

Capitolul 2 ISTORIA OBSCURA A CAVALERILOR TEMPLIERI/31

Originea Cavalerilor Templieri/33

Vasta influenta a Cavalerilor Templieri/34

Filip al IV-lea contraataca/35

Blestemul marelui maestru/41

Descoperirea de la Rennes-le-Chateau/43

Capitolul 3 NASTEREA FRANCMASONERIEI/45

Infiltrarea incepe/52

Societatile secrete preiau controlul asupra breslelor

mestesugaresti/58

Dezvoltarea sistemului masonic/64

Cele mai inalte grade/71

Alte rituri masonice/73

Simbolurile/79

Magia masonica/95

Ideologia masonica/109

Capitolul 4 FORTA DOMENIULUI FINANCIAR/113

Dobanda ca arma/115

Sclavia economica/128

Capitolul 5 PUTEREA GLOBALa A FRANCMASONERIEI/133

Activitatea politica a Francmasoneriei/134

Illuminati/.139

Suntem condusi de francmasoni/148

Statele Unite – Baza executiva a Masonilor/155

Harry Shippe Truman/165

Cazul lui Kissinger/173

Planuri sinistre/176

Expansiunea Francmasoneriei/181

P2 – cea mai notorie secta masonica/184

Clubul 45 sau Loja Rosie din Viena/200

Influenta masonica in Suedia/203

Carbonarii/208

Rezistenta impotriva Francmasoneriei/212

Lumea masonica/226

Capitolul 6 NATURA SANGEROASA A FRANCMASONERIEI/236

Fundalul istoric al Marelui Orient/237

Justitia francmasonilor/244

Coruptia masonica/250

Distrugerea Rusiei/252

Sustinatorii comunismului/266

„Contributia“ masoneriei in Rusia Sovietica/278

Lupta lui Stalin impotriva Francmasoneriei/281

Arhivele secrete masonice/282

Influenta secreta/286

Capitolul 7 CUM L-AU AJUTAT FRANCMASONII PE HITLER Sa AJUNGa LA PUTERE/304

intalnirile lui Hitler cu sustinatorii sai financiari/314

Publicitate in favoarea lui Hitler/315

incercari de a investiga venitul secret al lui Hitler/318

Scopul lui Hitler/318

Manipulari secrete/324

Contributia americana/338

Cine a fost Hitler?/342

Magia national-socialistilor/347

Nazismul si Francmasoneria/363

Planurile nazistilor pentru o confederatie europeana/366

Planuri sinistre din spatele scenei/371

Ajutorul a continuat in timpul razboiului/377

Capitolul 8 CRIMELE ELITEI FRANCMASONICE/383

Raul fara limite/383

Jocul fatarnic al Statelor Unite/388

Conflictele din Balcani/412

Manipulari politice/424

Rezistenta impotriva Noii Ordini Mondiale/427

Capitolul 9 CUNOASTEREA ASCUNSA/433

Inventii nedorite/434

Raul produs de vaccinuri/438

Substante periculoase/445

Fenomene daunatoare/453

Importanta energiei/456

Arme mai eficiente/457

CONCLUZII IMPORTANTE/462

Bibliografie/478

https://www.libris.ro/arhitectii-inselaciunii-juri-lina-lxs978-973-1823-18-8.html?srsltid=AfmBOorxmop8sLVC8Hu9w2p55tXEtcP2s8S_g3JzCtJKmcPkpLUSIqmo#descriptionHead

/////////////////////////////////////////

Noul Testament Diabolic – adevărata ideologie a Iluminaţilor din Bavaria

https://searchnewsglobal.wordpress.com/category/masoneria/page/45/

Descoperirea planurilor secrete de creare a Noii Ordini Mondiale a dus la închiderea organizaţiei

Pe 17 iulie 1782 a avut loc Congresul de la Wilhelmsbad, unde Iluminaţii Bavarezi au creat o alianţă cu masonii din lojile engleze şi franceze. Ce s-a discutat la acest Congres a fost ţinut în foarte mare secret. De exemplu, o personalitate a epocii, contele Virieu, mason care a participat la acest Congres, îi împărtăşea unui prieten: „Nu pot să-ţi dezvălui ce s-a hotărât la acest congres. Pot numai să-ţi spun că este mult mai grav decât crezi tu. Conspiraţia care s-a pus aici în mişcare este atât de perfect organizată încât nu e scăpare pentru monarhie şi biserică.”

Adevăratele planuri ale Iluminaţilor din Bavaria au ieşit la iveală odată cu publicarea „Noului Testament Diabolic”. Intervenţia divină a jucat un rol principal în revelarea acestuia: un curier al Iluminaţilor a fost lovit de trăznet când călătorea de la Frankfurt la Paris cu documente compromiţătoare asupra sa. Deşi curierul a murit, documentele au rămas intacte şi au fost găsite de poliţişti. S-a făcut apoi o percheziţie la domiciliul asistentului lui Weishaupt şi în urma documenteler găsite, mai ales a descoperirii Planului pentru crearea unei Noi Ordini Mondiale, organizaţia a fost scoasă în afara legii, iar Weishaupt a fost arestat.(imaginea alăturată, prezentă şi pe bancnot a dolarului american este chiar simbolul Iluminaţilor din Bavaria)

Se spune că Weishaupt ar fi reuşit să fugă la Moscova şi să-şi continue activitatea prin intermediul Lojii Marelui Orient (fondată în acea perioadă în Franţa) pentru a declanşa Revoluţia Franceză. Se pare că tot el a colaborat cu Karl Marx pentru redactarea „Manifestului Partidului Comunist”. Unele surse afirmă că Weishaupt ar fi sfârşit asasinat chiar de cei care i-au comandat înfiinţarea acestei societăţi secrete, pentru că a continuat să folosească termenul de „iluminaţi”.

În 1997, în Spania, s-a înfiinţat o organizaţie de tip masonic care susţine că este continuatoarea tradiţiei „Iluminaţilor din Bavaria”.

Vă prezentăm în continuare un fragment din documentul care dezvăluie adevărata ideologie a „Iluminaţilor”. Acest document este chiar cel care a fost descoperit de autorităţile bavareze. Principele Bavariei a hotărât publicarea lui pentru a preveni astfel toate casele regale europene. În mod evident, acest avertisment a fost ignorat. Sângeroasa revoluţie franceză care a izbucnit în 1789 şi a detronat monarhia franceză, precum şi şirul de revoluţii care i-au urmat erau prevăzute în acest plan.

Noul Testament Diabolic – adevărata ideologie a Iluminaţilor din Bavaria

„Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta, se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încât ei nu se mai pot descurca în zăpăceala colectivă şi sunt convinşi că nu pot avea o părere personală. Trebuie dezvăluite pasiuni în rândul maselor şi răspândite scrieri murdare şi lipsite de spiritualitate. Menirea presei este să dovedească neputinţa neiluminaţilor în domeniul treburilor publice şi în cel religios.

Al doilea secret este de a pune în mişcare toate slăbiciunile şi defectele omeneşti, patimile, greşelile până ce oamenii nu se mai pot înţelege între ei. Trebuie combătută tăria personalităţii; nimic nu este mai periculos pentru noi decât aceasta. Dacă această calitate este dublată de putere spirituală creativă atunci ne poate dăuna mai mult decât milioane de oameni la un loc. Prin invidie, ură, discordie şi război, prin foamete, lipsuri şi molime, toate popoarele vor fi atât de slăbite, încât nu vor şti cum să iasă din impas, decât dacă se supun voinţei noastre, a Iluminaţilor.

Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, în orice caz, o pradă uşoară pentru noi. Vom obişnui popoarele să ia aparenţele drept monedă adevărată, să se mulţumească cu superficialităţi, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca în sfârşit să asculte de noi, Iluminaţii. Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor. Prin degradarea morală a societăţii, oamenii vor pierde credinţa în Dumnezeu. Prelucrate prin scrieri şi comunicări directe, discursuri, discuţii, masele vor fi educate în spiritul nostru, al Iluminaţilor.

Prin şarlatanii şi vorbe goale, oamenii trebuie sustraşi pentru ca să nu poată gândi cu mintea lor proprie. Oratorii politici instruiţi de Iluminaţi trebuie să bată atâta monedă pe conceptele de libertate şi democraţie, încât oamenii să fie dezgustaţi de discursuri de orice nuanţă politică ar fi ele. Ideologia Iluminaţilor însă trebuie să le fie inoculată necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite şi lipsite de critică, deoarece nu au ce căuta în treburile statului. Ele trebuie stăpânite făcându-li-se dreptatea cuvenită, dar extrem de sever şi cu brutalitate.

Dominaţia mondială se obţine numai pe căi ocolite, prin subminarea selectivă a libertăţilor, prin legi, prin ordine a electoratului, prin presă, prin educaţie şi metode de învăţământ, dar mai ales sub stricta ţinere în secret a activităţilor noastre. Guvernele trebuie hărţuite până când, de dragul liniştii, să fie dispuse să cedeze puterea. Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale şi naţionale, rasiale şi religioase, astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele. Nici un stat creştin nu va căpăta sprijin adevărat din partea noastră, a Iluminaţilor. Fiecare resort în stat să aibă o funcţie importantă şi bine definită, astfel ca prin provocarea de perturbări într-un resort, să poată fi stagnat întregul sistem statal.

Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi, din rândul celor care ne dau ascultare. Fiecare dintre ei trebuie să aibă câte un punct negru, vulnerabil în trecut, pentru ca să putem exercita presiuni asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţiile. Dându-i preşedintelui drepturi depline, ca şi dreptul de a declara război, vom căpăta influenţă asupra armatei.

Pe aceia din guvern care încă nu au fost recrutaţi dintre noi, îi vom invita politicos să primească alte însărcinări, misiuni onorifice, spre a-i abate de la treburile statului. Vom corupe înalţii funcţionari ca să sporească datoriile externe ale statului, spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre. Vom provoca crize economice prin speculaţii de bursă, pentru a distruge puterea monedei. Moneda trebuie să fie atotstăpânitoare în industrie şi comerţ.

Societatea spre care tindem să fie alcătuită, în afară de noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliţie şi soldaţi, iar în rest din cetăţeni lipsiţi de avere. Prin introducerea dreptului de vot general şi individual, vom instaura supremaţia absolută a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine însuşi al fiecărui individ, vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă. Printr-o educaţie bazată pe principii false, ideologii mincinoase, vom face ca tineretul să fie indus în eroare, uşor de condus şi depravat.

Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite, ademenirea cât mai multora în loji publice au ca sop să le arunce la cât mai mulţi nisip în ochi.

Prin toate metodele expuse, naţiunile vor fi silite să cedeze Iluminaţilor dominaţia lumii.

Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor. Dacă un popor se opune, trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la o acţiune armată.”

După cum vedem, ca şi în cazul Protocoalelor secrete ale maeştrilor francmasoni, toate aceste planuri au fost puse deja în aplicare. Tot ceea ce numim acum probleme ale societăţii contemporane sunt de fapt rezultatul acţiunilor din umbră ale unor grupări secrete de genul Iluminaţilor din Bavaria. Singura deosebire este că astăzi ele acţionează sub masca oficială a unor grupuri de dezbatere sau organisme supranaţionale, iar referirile la necesitatea malefică de a crea o Nouă Ordine Mondială se regăsesc în discursurile unor preşedinţi de state.

Bibliografie:

Jan van Helsing: Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, Alma, 1997
Conspiracy encyclopedia, the encyclopdia of conspiracy theories, Chamberlain Books, 2005
Vernon Staufer: New England and the Illuminati, Invisible College Press, 2005
John Robison: Proofs of a Conspiracy Against All the Religionsand Governments of Europe Carried on in the Secret Meetings ofFreemasons, Illuminati and Reading Societies, Kessinger Publishing,2003
Seth Payson: Proof of the Illuminati, Invisible College Press, 2003
Robert A. Wilson : Masks of the Illuminati, Dell, 1990
David Livingstone: Terrorism and the Illuminati: A Three Thousand Year History, BookSurge Pub http://www.2012en.ro/tag/secte-satanice/lishing, 2007

Asaltul diavolilor , Satanismul în literatură , Satanismul în muzică

„Diavolul l-a urcat pe Iisus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.” Drept răspuns Iisus i-a zis: „Piei, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui să-i slujeşti.” Luca, cap.4, versetele 5-8

Biblia şi celelalte cărţi sfinte ale omenirii susţin existenţa unui singur Creator şi Conducător al întregului Univers: Dumnezeu Tatăl. Dorinţa unei persoane sau a unui grup de a se substitui Lui pentru a domina lumea, se bazează exclusiv pe adorarea lui Lucifer.

Satana, Lucifer (cum mai este numit) este o entitate pomenită atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament din Biblie. Mai întâi a fost un heruvim care, aflându-se la un moment dat deasupra Muntelui Sfânt al lui Dumnezeu, s-a răzvrătit dorindu-şi accesul direct în centrul Puterii Cereşti – jilţul lui Dumnezeu. Acesta l-a pedepsit alungându-l din cer, azvârlindu-l la pământ şi preschimbându-i numele în Satana, deoarece a pângărit înţelepciunea, în virtutea propriei străluciri. A mai fost numit fiul dimineţii, datorită asemănării sale cu Luceafărul de dimineaţă care doreşte parcă să concureze Soarele la răsărit. Se spune despre el că poate face “minuni mincinoase”, deci poate înşela; el este de fapt doar un înger decăzut.

Dumnezeu i-a îngăduit pe mai departe existenţa, încredinţându-i chiar o misiune importantă: aceea de a încerca credinţa celor aflaţi pe o cale spirituală prin tentaţii lumeşti aşa cum s-a petrecut şi cu Iisus Hristos în episodul citat mai sus. Au existat însă şi fiinţe care nu l-au respins, s-au lăsat pradă tentaţiilor şi au fost pedepsiţi pentru asta, aşa cum relatează apostolul Petru despre îngerii care au păcătuit implicându-se în revolta lui Lucifer; Dumnezeu nu i-a cruţat, aruncându-i şi pe ei în iad.

Celui necurat i se închină cu bună ştiinţă masonii, „iluminiştii”, curentele pseudoreligioase.

Satanismul în literature

În timpurile moderne, satanismul a fost propagat şi popularizat prin literatură şi artă, tipărindu-se chiar şi liturghii ale cultului satanic. J.K. Huysman – poet convertit la satanism – dezvăluie „Bucuria oprită de a transfera Satanei omagiile şi rugăciunile lui Dumnezeu…; comiterea, pentru a-l insulta mai grav pe Hristos, a păcatelor pe care el le-a condamnat în mod deosebit; pervertirea cultului şi orgia carnală.”

Iluminismul – curent filozofic şi literar de origine masonică – îl preamăreşte în literatură pe Satana ca simbol-model al revoltei împotriva lui Dumnezeu, al negării legilor morale, al “eliberării” de orice constrângere şi de orice legătură cu Dumnezeu; model pentru omul care se vrea titan, care vrea să-l răstoarne pe Dumnezeu de pe tronul său, pentru a-i lua locul.

Byron (Manfredi şi Cain) este iniţiatorul exaltării depline a Satanei, urmat de Shelley, Lenau (Faust) şi M. Lermontov (Demonul).

Baudelaire îl numeşte „cel mai frumos şi cel mai mare dintre îngeri”, victimă a geloziei divine.

V.Hugo, în „La fin de Satan” îşi exprimă credinţa că Dumnezeu şi Satana vor deveni egali, prin intermediul îngerului născut din amândoi numit Libertate.

Carducci, în „Imnul către Satana” îl glorifică, văzând în el forţa vitală şi progresul modern.

A.Gide, J.P.Sartre, A.Camus şi A.France sunt existenţialişti şi atei ai zilelor noastre; ei merg pe aceeaşi linie.

Împotriva satanismului modern s-au ridicat numeroşi scriitori, printre care N.Gogol, Dostoievski, L.Bloy, G.Bernanos, G.Papini.

Satanismul în muzică

Curentul satanist este promovat foarte mult şi prin intermediul muzicii.

Nu avem aici nimic împotriva vreunui stil muzical. Şi desigur că vor fi mulţi fani ai acestor stiluri şi curente muzicale care nu sunt de acord că această muzică- rock, pop, heavy-metal- etc., ar fi satanistă sau malefică.

Dar, în continuare, nu putem decât să analizăm, în mod obiectiv, ceea ce exprimă prin versuri şi prin faptele fanilor săi aceste formaţii de muzică rock.

Încă de acum câteva decenii, s-a atras atenţia asupra mesajului satanic pe care îl transmite muzica rock. Astfel, în 1984, jurnalul „Liberation” profetiza despre „întoarcerea lui Satan”, făcând aluzie la concertele rock. În timpul unui colocviu intitulat „Istoria artelor de vrăjitorie” organizat la abaţia Fontevrault în octombrie 1984, preşedintele asociaţiei Franceze a Exorciştilor, abatele Chenesseau, acuza anumite grupuri rock, cum ar fi AC/DC (Anti Christ, Death to Christ) că difuzează muzică pe care erau suprapuse mesaje subliminale satanice.

Cântăreţii de muzică rock dau glas fanteziei depravate a unui public „format”. Unele dintre versurile melodiilor sunt imposibil de publicat. Promotorii heavy-metal-ului glorifică atitudini excentrice cu privire la sex, violenţă şi ură. Muzica rap se concentrează asupra răzvrătirii de orice natură. Multe piese conţin obscenităţi şi descrieri vulgare ale actului sexual.

Aceste genuri muzicale pot servi, din păcate, drept catalizatori negativi, care îi încurajează pe tinerii vulnerabili să facă lucruri la care altminteri nici nu s-a fi gândit măcar.

Ozzy Osbourne, cel care a creat curentul heavy-metal, a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să compun această muzică. Sper ca puterea aceasta să nu fie a Diavolului.” Cu toate acestea, majoritatea cântecelor compuse de el sunt dedicate diavolului, având chiar un album intitulat „Speak With The Devil” (Vorbind cu Diavolul), iar în timpul concertelor sale are manifestări diabolice care scot foarte clar în evidenţă puterea supranaturală care îl „utilizează”: în entuziasmul delirant al spectatorilor, a smuls cu dinţii, pe scenă, capul unui liliac viu.

Celebrul cântăreţ Alice Cooper a declarat: „Cu puţini ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-i las corpul meu să-l stăpânească.” Şi l-a lăsat, fiind deplin devotat lui Satan, dedicându-i albumul „House of Fire” (Casa de foc). Un alt exemplu care te îngrozeşte este cel al formaţiei W.A.S.P. În timpul spectacolelor, membrii ei beau sânge dintr-un craniu, taie carne cu toporul şi aruncă bucăţile crude fanilor isterizaţi, care le devorează.

O revistă americană scria: „Ascultând cântecul „I wanna be somebody” îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…” Formaţia Kiss, în cântecul „The God of Thunder”, spune „Am fost crescut de către un demon/ Pregătit să guvernez lumea/ Sunt stăpânitorul pustiului/ Un om de fier al zilelelor noastre/ Adun întunericul pentru plăcerea mea!”

Membrii formaţiei Led Zeppelin au cumpărat vila din Londra a lui Aleister Crowley, un celebru ocultist care a deviat către orientări satanice, unde au locuit o bună perioadă de timp. Ei au introdus în piesele muzicale versuri satanice inserate sub formă de mesaje subliminale, neanunţate pe coperta discului – o metodă de inducere în mod insidios în conştiinţa unui ascultător a unor mesaje fără ca el să-şi poată da seama, şi care îl pot determina ulterior să le ducă la îndeplinire. Ele sunt suprapuse pe fondul muzical prin tehnici speciale, astfel că ascultătorul percepe conştient numai muzica, nedându-şi seama de existenţa mesajelor. Au fost intentate procese formaţiilor Led Zeppelin, Metallica şi Judas Priest pentru introducerea de mesaje subliminale sataniste în piesele lor muzicale.

În cele prezentate mai sus se evidenţiază foarte clar modul în care entităţile universurilor paralele infernale îi „posedă” pe aceşti cântăreţi. Cu formaţiile care folosesc astfel de texte se petrece acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Entităţile infernale îi folosesc ca medium pentru a-şi transmite mesajele lor malefice, ducându-i, în cele din urmă, la suferinţă, alienări sau sinucidere.

Dar, ne vom pune întrebarea: cine sunt cei care au interesul ca această muzică, care s-a dovedit a fi nocivă, să fie promovată şi susţinută? John Todd care, conform propriilor declaraţii, a fost iniţiat în puternicul cerc ocult al „Iluminaţilor” (Sfatul celor 13) era directorul unei mari corporaţii producătoare de discuri şi societăţi de înregistrare a concertelor şi anume Zodiaco Production. Din relatarea sa a reieşit cu claritate şi certitudine faptul că fiecare matriţă a oricărui disc – clasic, country, rock, de revistă, meditativă, disco etc. – deci orice fel de muzică (nu numai rock sau heavy -metal) este prelucrată de 13 persoane, prin ritualuri de magie neagră satanică!

În spatele acestor practici se află unii dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, care sunt totodată şi membrii importanţi ai Francmasoneriei…

De aceea, ei nu fac acest lucru din motive financiare, ci pentru a controla minţile şi conştiinţa oamenilor, ascultătorul fiind influenţat de „frecvenţele” pe care urechea umană nu le percepe, însă subconştientul le înregistrează şi le asimilează. Aceste practici au un impact puternic, în special asupra tineretului, deoarece, după cum ştia şi Hitler, „Cine are tineretul, are viitorul.” Actualmente, în Occident, numărul oamenilor ce sunt dotaţi cu bun simţ şi inteligenţă şi care s-au trezit din somnul cel letargic şi au înţeles în cele din urmă care este cruda realitate a atins deja minimul necesar. Grupul celor spălaţi pe creier şi care zac într-o stare de letargie în faţa televizoarelor este acum lipsit de relevanţă, deoarece conţinutul acestor programe, în marea lor majoritate mincinoase, care vizează năucirea mentală şi care sunt date pe posturile de televiziune Cei care încă mai consideră că există fie chiar şi o firimitură de adevăr sau o picătură de bun simţ în mediile corporatiste care conduc mass-media trebuie să-şi pună neîntârziat întrebarea de ce aceste organizaţii nu au scris nici până acum adevărul cu privire la evenimentele criminale . Ei ar trebui de asemenea să se întrebe de ce oamenii de pe această planetă sunt manipulaţi cu neruşinare şi sunt făcuţi să creadă că este necesar să se declanşeze un război ucigător şi inutil împotriva oamenilor,război care a fost gândit fără îndoială ca fiind un prim pas către declanşarea în viitorul apropiat al celui de-al Treilea Război Mondial. Mai mult decât atât, ei ar trebui să se întrebe de ce aşa-zisele guverne occidentale nu au nici la ora actuală niciun fel de plan binefăcător şi constructiv pentru viitorul acestei planete şi de ce ele nu fac mai nimic altceva decât să se preocupe cu declanşarea războaielor.

Masoneria şi ritualurile satanice

Majoritatea organizaţiilor adoptă ceremonii, uneori adevărate ritualuri, pe care le practică, de regulă, atunci când membrii ei se reunesc. Apelate cu anumite ocazii, acestea induc stări emoţionale care pregătesc structura psihică individuală a participanţilor pentru receptarea şi acceptarea ideilor, principiilor specifice organizaţiei şi contribuie la întărirea ei. Un alt efect este acela al realizării datorită rezonanţei psihice a legăturii cu entităţi din lumi paralele care chemate pot oferi ajutor şi ghidare spirituală. Ritualurile sunt simbolice şi decriptarea lor arată caracterul bun sau rău al grupului dezvăluind chiar scopurile nedeclarate ale sale. Din acest motiv, cele mai multe organizaţii păstrează cu străşnicie secretul mai cu seamă asupra semnificaţiilor şi înţelesurilor ascunse ale elementelor ce compun ceremoniile.

Dacă scopurile grupului sunt altruiste, benefice, entităţile contactate sunt elevate şi vor oferi sprijin nelimitat şi îndrumare spirituală necondiţionate de vreo recompensă anume; dar dacă scopurile sunt negative şi egoiste atunci fiinţele subtile apelate sunt malefice, iar orice ajutor venit din partea lor va fi condiţionat de recompense care ajung uneori chiar până la sacrificii umane. Omul se cunoaşte după fapte, iar pomul după roadele sale; desigur şi un grup se cunoaşte după fapte, dar şi după semnificaţia ezoterică a simbolurilor sale. Ce concluzii putem trage atunci când examinăm simbolurile, gesturile şi ritualurile acceptate de către francmasonerie?

Sub faţada „lustruită” a francmasoneriei se ascund simboluri satanice

În interiorul ei este prezentă şi simbolistica bogată la care apelează membrii iniţiaţi la întruniri şi în afara lor. Ei susţin că “frăţia” este continuarea comunităţii Cavalerilor Templieri şi că originea ei este în trecutul îndepărtat situată în spaţiul antic al egiptenilor şi iudeilor. Scopurile declarate sunt emoţionante: să ajute umanitatea să progreseze şi să trăiască în pace, să promoveze libertatea omului, să înfăptuiască opere de binefacere, etc. Faţada acestui „edificiu” este strălucitoare şi garnisită cu tot felul de intenţii bune.

Să trecem dincolo de superficialităţi şi de ceea ce spun membrii masoni şi să ne întrebăm: care sunt realizările de-a lungul timpului? Iată doar două dintre ele care, nu-i aşa, au „ajutat” umanitatea:

– Revoluţia Franceză care a distrus vieţile a sute de mii de oameni şi a adus dezordinea şi decăderea morală într-o ţară apreciată până atunci drept cea mai puternică şi mai modernă ţară a Europei.

– Revoluţia bolşevică ce a generat moartea a câteva milioane de oameni, a adus teroarea, foametea, îndepărtarea de Dumnezeu şi a marcat începutul manifestării comunismului în lume, acea „invenţie năucă” cum o definea Petre Ţuţea.

Comunismul este tot un „copil” al masoneriei…

Odată iniţiat în rândurile confreriei masonice neofitul va primi un şir de iniţieri pe măsură ce urcă în ierarhia gradelor. Aceste iniţieri reflectă cronologic un mit cu privire la templul lui Solomon. Francmasonii susţin că în timpul domniei regelui Solomon acesta a hotărât să construiască un templu în Ierusalim. Constructorii chemaţi să-l ridice erau selectaţi în trei categorii – ucenici, tovarăşi, maeştri – plătite diferit. Când sosea momentul plăţii fiecare trebuia să pronunţe, mai întâi, o anumită parolă după care era recunoscut ca făcând parte dintr-o anumită categorie şi abia apoi plătit. Trei dintre tovarăşi doresc să afle parola categoriei maeştrilor (cea mai bine plătită) şi îl forţează pe marele arhitect Hiram să le-o dezvăluie. Cum acesta refuză, este ucis de către cei trei cu tot atâtea lovituri: una în inimă, una în gât şi ultima în cap. Crima este ascunsă, dar descoperită în final, iar făptaşii pedepsiţi.

Să apreciem, aşadar, ce fel de profil poate avea o organizaţie ale cărei ritualuri de iniţiere sunt bazate pe povestea unei crime ce implică setea de bani, lipsa de scrupule, răzbunarea, minciuna? Mai putem crede atunci afirmaţiile masonice legate de filantropie, adevăr, morală, progres? Cu referire la tăcerea impusă membrilor masoni, legată de activitatea din interiorul acestei secte, iată conţinutul jurământului realmente oripilant pe care cel ce urmează a fi iniţiat este obligat să-l respecte: “Promit şi jur să păstrez şi să îndeplinesc obligaţiile mele de ucenic, iar dacă le voi încălca fie să mi se taie gâtul de la o ureche la cealaltă, fie să mi se scoată limba din rădăcini, iar trupul meu să fie îngropat în nisipurile aspre ale mării” (jurământ masonic, gradul I).

Dar pedepsele pentru încălcarea jurământului nu se opresc aici ci au şi ele gradele lor: “Dacă îmi voi nerespecta obligaţiile, fie ca partea stângă a pieptului să îmi fie tăiată, inima scoasă de acolo şi dată vulturilor”. (jurământ masonic, gradul II) “…să am corpul tăiat în două, măruntaiele scoase, trupul să îmi fie ars, iar cenuşa răspândită în cele patru vânturi” (jurământ masonic, gradul III).

Atunci când doreşti cu adevărat binele cuiva nu-l distrugi dacă greşeşte, ci îl ajuţi să se îndrepte. Prin urmare să ne întrebăm: este benefică francmasoneria şi este creştină de vreme ce se dovedeşte străină de întâia lege a lui Dumnezeu – iubirea – şi de iertare? Şi în afară de aceasta însăşi legea liberului arbitru este încălcată de vreme ce unei persoane i se impune să accepte şi să se supună unor reguli şi ordine înainte de a le cunoaşte.

Fracmasonii se închină lui Satana

Membrii Lojelor se închină nu lui Dumnezeu, ci Marelui Arhitect al Universului.

Cine este acesta află doar masonii care primesc iniţierea gradului 25: Marele Arhitect al Universului nu este Dumnezeu, ci “îngerul luminii, geniul muzicii, spiritul focului.”

Penibilă şi periculoasă decădere spirituală; să abandonezi credinţa în Dumnezeu, nelimitat în putere şi iubire, adevăr şi viaţă, Creatorul tuturor lumilor şi să adori un înger mai presus de toate! Doar masonii cu grade foarte înalte ştiu că “îngerul luminii” este de fapt Lucifer. Cu un astfel de ghid spiritual ei urmăresc perseverent să creeze pe Pământ o nouă ordine mondială condusă numai de ei, fără religie, cu o omenire adusă în mizerie şi dominată de patimi inferioare. Ne este vie în memorie experienţa comunistă iniţiată şi dirijată de către francmasonerie. Am văzut atunci ce luptă înverşunată era purtată împotriva religiei şi a proprietăţii individuale. Iată de ce credinţa în Dumnezeu îl face pe om puternic şi liber, iar proprietatea îl ajută să-şi menţină această libertate în lumea fizică. Unei fiinţe cu o credinţă de nezdruncinat nu i se poate adormi conştiinţa. Ea are încredere în Dumnezeu şi în propriile forţe. Ori pentru a-şi atinge scopul, francmasoneria are nevoie de oameni fără credinţă, slabi şi săraci pentru a le limita libertatea în această lume.

Liderii masoni ascund faptul că vor să distrugă complet religia creştină…

Le este foarte drag cuvântul “revoluţie”. Pentru oamenii de rând revoluţia aduce mizerie, teroare, moarte, suferinţe de tot felul dar pentru ei înseamnă prilejul de a răsturna o ordine firească şi a o înlocui cu una dorită de ei. Astfel, treptat, mulţi dintre oameni devin creştini mai mult cu numele şi mai puţin prin atitudine şi credinţă. Vom cita numai două fragmente din publicaţia “Catholic Gazette” care în numărul din februarie 1936 publică extrase ale unor conversaţii ce avuseseră loc la Societatea Secretă Francmasonică din Paris, care dovedesc ce mijloace sunt folosite pentru realizarea ţelului francmasoneriei: “Câtă vreme va dăinui printre nemasoni vreo concepţie morală a ordinii sociale şi câtă vreme orice religie, orice patriotism, orice sentiment al demnităţii nu vor fi lichidate, domnia noastră asupra lumii nu va putea veni”.

“Să ne intensificăm activităţile pentru a otrăvi moralitatea creştinilor;

aceştia trebuie aduşi în situaţia de a urî patriotismul şi dragostea de familiile lor, de a considera credinţa lor o ruşine iar ascultarea faţă de Biserică ca o sclavie degradantă, astfel încât ei să devină surzi la chemările Bisericii şi orbi la avertismentele ei împotriva noastră.”

Să aruncăm o privire mai adâncă asupra moralităţii şi asupra comportamentului lumii de astăzi, iniţial creştine şi să observăm dacă cele dezvăluite în 1936 sunt confirmate. Prezenţa francmasoneriei în societatea de astăzi este aproape pretutindeni. Puterea ei financiară este imensă şi îşi poate permite să genereze războaie, revoluţii, lovituri de stat sau să provoace ascensiunea sau decăderea personalităţilor publice. Totul e o problemă de timp. Asemenea evenimente sunt inteligent concepute şi realizate astfel încât opinia publică rămâne încredinţată de firescul lor fără a-şi pune măcar problema dacă au fost întâmplătoare sau nu.

Metoda nu este foarte complicată. Principiul de bază este să creezi o problemă pentru ca apoi să vii cu soluţia salvatoare…

E dorită o revoluţie victorioasă? Nimic mai simplu. Cu ajutorul banilor şi a liderilor corupţi într-o ţară sunt cauzate artificial probleme economice şi politice; cu ajutorul mass mediei (care, în mare parte, e sub controlul masoneriei) mulţimea oamenilor obişnuiţi este adusă în starea de a dori şi a accepta soluţia concepută de francmasoni. Apoi, ca din întâmplare, se găsesc oamenii şi mijloacele necesare de a o pune în practică. Să nu uităm un amănunt: oamenii şi mijloacele sunt puse la dispoziţie tot de către francmasonerie. Ce putem face pentru a nu ne lăsa păcăliţi de către această adevărată sectă satanică? În primul rând să avem conştiinţa trează, să eliminăm superficialitatea din propria noastră gândire şi să nu uităm niciodată că cea mai mare înşelătorie a forţelor satanice este să ne facă să credem că ele nu există şi că nici lumea lor nu există. “Somnul raţiunii generează monştrii”, se spune. Şi nu în ultimul rând, să nu uităm că pentru tot ceea ce facem suportăm consecinţele actelor noastre, mai devreme sau mai târziu şi dăm socoteală, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei noastre conştiinţe. Sau, cum spunem noi, românii: după faptă şi răsplată… Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”), “Book & Snake” (“Cartea şi şarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” şi “Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere în guvern, justiţie, finanţe şi în alte sectoare influente ale vieţii americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societăţi secrete. Doar “Scroll & Key” mai poate revendica o influenţă, aproape egală, asupra societăţii americane din ultimii 160 de ani.

Spre deosebire de fraternităţile greceşti din multe alte campusuri universitare, “Skull & Bones” şi societăţile secrete similare acestuia există exclusiv la Yale. El nu este o parte a oricărei alte asociaţii publice pe plan naţional. Celelalte colegii de elită din Liga Ivy – Harvard şi Princeton – au societăţi secrete exclusive, similare. În plus, chiar şi printre aceste puţine universităţi, societăţile secrete de la Yale – în frunte cu “Skull & Bones” sunt de neconcurat cu privire la influenţa lor asupra afacerilor politice americane.

Societatea secretă “Skull & Bones” de la Yale are o asociere conspirativă cu alte două societăţi care au fost înfiinţate în alte două locuri. Numărul “322”, care apare sub craniul şi oasele încrucişate de pe emblema ordinului, se crede că indică anul înfiinţării acestuia –1832 – şi faptul că el este a doua lojă în cadrul unui sistem internaţional. După unele explicaţii, loja purtând nr. 1 se află în Germania, iar loja cu nr. 3 este situată la un alt colegiu american.

De la înfiinţarea sa, “Skull & Bones” a iniţiat doar circa 1.200 de membri. În orice moment, sunt în viaţă 600 de membri ai Ordinului. Acest număr mic subliniază teribila concentrare de putere în mâinile membrilor săi. Dacă membrii “Skull & Bones” ar trebui să aleagă un Salon al celebrităţilor malefice dintre propriile sale rânduri, unele dintre ele a căror nume ar trebui să fie în vârful listei, ar fi:

Alphonso Taft, membru fondator al Ordinului, Secretar de Război în timpul preşedintelui Rutherford B. Hayes (1876-1880).
William Howard Taft, singura persoană care a fost şi Preşedinte şi Judecător-şef la Curtea Supremă a Statelor Unite.
Henry Lewis Stimson, partener la firma de avocaţi “Root and Stimson” de pe Wall Street, Secretar de Război în timpul preşedintelui Taft (1908-1912), Guvernator General al Filipinelor (1926-1929), Secretar de Stat în timpul preşedintelui Herbert Hoover (1929-1933) şi Secretar de Război în timpul preşedinţilor Franklin Delano Roosevelt şi Harry S. Trumann (1940-1946).
Averell Harriman, bancher de investiţii la Brown Brothers Harriman, director al Programului de împrumut-închiriere în Departamentul de Stat al SUA (1941-1942), Ambasador SUA în Uniunea Sovietică (1943-1946), Guvernator al New York-ului, subsecretar de Stat pentru Asia (1961-1963) şi trimis secret prezidenţial la conducătorii sovietici: Stalin, Hruşciov, Brejnev şi Andropov.
Robert Lovett, partener la firma Brown Brothers Harriman, Secretar adjunct de Război al aerului (1941-1945), Secretar locţiitor al Apărării, Secretar al Apărării (1950), membru de frunte al Consiliului pentru Relaţii Externe din New York.
Harold Stanley, bancher de investiţii, fondator al firmei Morgan Stanley.
Robert A. Taft, Senator al SUA (1938-1950).
Prescott Bush, bancher de investiţii şi partener la firma Brown Brothers Harriman, Senator al SUA de Connecticut, tatăl lui George Herbert Walker Bush.
George Herbert Walker Bush, Congresman al SUA (1964-1970), Preşedinte al Comitetului Naţional Republican, Ambasador al Statelor Unite la Naţiunile Unite, prima legătură diplomatică americană în Republica Populară Chineză, Director al CIA (1975-1977), Vice-preşedinte al Statelor Unite (1980-1988), Preşedinte al Statelor Unite (1988-1992).
John Thomas Daniels, agro-industrialist, fondatorul lui Archer Daniels Midland.
Hugh Wilson, funcţionar al serviciului extern, Consilier în Japonia (1911-1921), Ministru al SUA în Elveţia (1924-1927), Secretar de Stat adjunct special (1939-1941), Oficiul Serviciilor Strategice (1941-1945).

////////////////////////////////////////////

Cum a pus Statul Paralel mâna pe putere în SUA: Cazul școală Nixon-Watergate

Fragment dintr-un editorial al lui Tucker Carlson de la Fox News:

Dacă vreți să înțelegeți cum funcționează cu adevărat guvernul american la cel mai înalt nivel și dacă vreți să aflați de ce nu se mai predă istoria la școală, atunci trebuie să aflați că președintele cel mai popular din istoria Americii a fost Richard Nixon. Da, Richard Nixon.

Cu toate acestea, fără ca vreun alegător american să se fi manifestat prin vot, Richard Nixon a fost dat afară din funcție și înlocuit de singurul președinte neales din istoria Americii.

Deci, am trecut brusc de la președintele cel mai popular din istorie la un președinte pe care nu l-a votat nimeni.

Stai puțin, ați putea zice. De ce nu știam și noi asta? Richard Nixon nu era un criminal? Nu era el disprețuit de toți oamenii cinstiți?

Nu, nu era. De fapt, dacă un președinte ar avea dreptul să pretindă că a fost alesul poporului, atunci acela a fost Richard Nixon.

Nixon a fost reales în 1972 cu cea mai mare diferență de voturi înregistrată vreodată, până atunci și de atunci încoace. Nixon a obținut cu 17 milioane de voturi mai mult decât rivalul său.

După mai puțin de doi ani, a fost înlăturat. A fost constrâns să demisioneze, iar locul lui la Casa Albă a fost luat de o slugă obedientă a agențiilor federale, pe nume Gerald Ford.

Cum s-a petrecut asta? Ei bine, e o poveste lungă, dar iată faptele principale, care sunt suficient de grăitoare.

Richard Nixon era convins că elemente din birocrația federală lucrau la subminarea sistemului american de guvernământ. Și făceau asta de multă vreme.

Nixon a spus deseori acest lucru. Și avea perfectă dreptate.

Pe 23 iunie 1972, Nixon s-a întâlnit la Casa Albă cu directorul de atunci al CIA, Richard Helms. În timpul discuției, care din fericire a fost înregistrată, Nixon a afirmat că „știe cine l-a împușcat pe John”. Adică pe președintele John F. Kennedy.

Nixon a lăsat să se înțeleagă că CIA era direct implicată în asasinarea lui Kennedy, lucru pe care astăzi îl cunoaștem cu certitudine.

Helms a dat un răspuns revelator: tăcere totală.

Pentru Nixon, însă, nu mai avea nici o importanță. Soarta îi fusese deja pecetluită.

Cu patru zile înainte, pe 19 iunie, The Washington Post publicase primul dintr-o serie numeroasă de articole despre o pătrundere prin efracție în birourile clădirii Watergate.

Ceea ce nu știa Richard Nixon, iar ziarul nu relatase: patru dintre cei cinci spărgători lucrau pentru CIA.

Primul dintre numeroasele articole necinstite a fost scris de un anume, Bob Woodward. Cine era mai precis Woodward?

Ei bine, nu era ziarist. Bob Woodward nu avea niciun fel de experiență la ziar. Fusese parașutat în presă direct din zona secretă a guvernului federal.

Înainte de Watergate, Woodward fusese ofițer de marină la Pentagon. Avea aviz de acces la documente top secret. Colaborase regulat cu agențiile de securitate. În unele perioade, Woodward fusese chiar detașat la Casa Albă unde interacționase cu colaboratori ai lui Nixon.

La scurt timp după ce a plecat din Marină – din motive care nici până azi nu au fost clarificate – Woodward a fost angajat de ziarul cel mai puternic din Washington și i s-a repartizat subiectul cel mai tare din țară.

Ca să fim foarte clari, principala sursă de informații a lui Woodward era directorul adjunct al FBI, Mark Felt. Iar Felt conducea programul secret COINTELPRO al FBI, care avea ca scop discreditarea actorilor politici pe care agențiile federale voiau să îi distrugă. Adică, oameni ca Richard Nixon.

Aceleași agenții lucrau și la dărâmarea vicepreședintelui lui Nixon, Spiro Agnew.

În toamna lui 1973, Agnew a fost acuzat de evaziune fiscală și forțat să demisioneze. Înlocuitorul lui a fost un congresmen insipid din Grand Rapids, pe nume Gerald Ford.

Ce îl recomanda pe Ford pentru această funcție? Făcuse parte din Comisia Warren, care albise CIA de orice responsabilitate pentru asasinarea președintelui Kennedy.

Lui Nixon i s-a forțat mâna să îl accepte pe Ford de către Democrații din Congres.

„Nu i-am lăsat lui Nixon altă opțiune decât pe Ford”, se lăuda mai târziu președintele Camerei, Carl Albert.

Opt luni mai târziu, Gerald Ford, fostul membru al Comisiei Warren, devenea președintele Statelor Unite.

Ați înțeles cum funcționează lucrurile? Acestea sunt fapte, nu speculații. Toate s-au produs cu adevărat. Nimic nu este secret.

De fapt, cea mai mare parte dintre ele poate fi găsită pe Wikipedia. Dar nicio agenție de presă nu a relatat vreodată această poveste.

Este evidentă, dar este ignorată. În consecință, birocrația din Washington a rămas definitiv la conducerea sistemului nostru politic.

Niște indivizi înfipți pe viață în scaunele agențiilor federale și pe care nu i-a ales nimeni iau cele mai importante decizii în guvernul american și zdrobesc pe oricine încearcă să îi oprească.

În aceste condiții, democrația noastră a devenit o glumă.

De pildă, câți dintre dumneavoastră au remarcat că prima țintă pe care agențiile federale și-au fixat-o în administrația Trump a fost generalul Michael Flynn? De ce Flynn?

Pentru că Michael Flynn era un ofițer de informații de carieră, care condusese Defense Intelligence Agency.

Cu alte cuvinte, Flynn știa exact cum funcționează Sistemul. Deci, era capabil să riposteze.

La patru zile după învestirea lui Donald Trump, FBI l-a ademenit pe Michael Flynn la o audiere fără avocatul său, a născocit o serie de false infracțiuni și l-a obligat să demisioneze.

Așa funcționează lucrurile la Washington. Să încetăm să ne mai mințim.

Când niște oameni pe care nu i-a votat nimeni conduc totul, înseamnă că nu trăim într-o țară liberă.

Cum a pus Statul Paralel mâna pe putere în SUA: Cazul școală Nixon-Watergate

///////////////////////////////////////////

O fată de culoare îi spune judecătorului că îi este foame.Ce a urmat i-a lăsat pe toți fără cuvinte!

https://www.youtube.com/watch?v=DVycLR2a_Zo

/////////////////////////////////////////

Memorialul durerii – cazul Elisabeta Rizea

////////////////////////////////////////

Vaticanul aprobă ca preoții să ofere binecuvântări pentru cuplurile gay, deși nu vor oficia căsătorii

Vaticanul a declarat luni, într-o hotărâre oficială aprobată de Papa Francisc, că preoții romano-catolici pot binecuvânta cupluri de același sex atâta timp cât acestea nu au loc în cadrul ritualurilor sau liturghiilor obișnuite ale Bisericii. Cu toate acestea, Vaticanul se opune ferm în continuare față de căsătoria persoanelor de același sex, relatează Reuters și AFP.

Documentul Vaticanului spune că o astfel de binecuvântare nu va legitima căsătoria, ci ar fi un semn că Dumnezeu îi întâmpină pe toți.

Binecuvântarea „nu va avea loc niciodată în același timp cu ritualurile civile ale uniunii sau în relație cu ele”, a precizat documentul din dicasterul pentru Doctrina Credinței aprobat de Papa Francisc.

Preoții ar trebui să decidă de la caz la caz și „nu ar trebui să împiedice sau să interzică apropierea Bisericii de oameni în orice situație în care ar putea căuta ajutorul lui Dumnezeu printr-o simplă binecuvântare”.

Preoți catolici din Germania fac astfel de binecuvântări deja de doi ani de zile, dar până acum fără aprobarea Vaticanului.

În 2021, peste 100 de biserici din Germania au organizat ceremonii de nuntă deschise ”tuturor celor care se iubesc” – homosexuali, lesbiene sau heterosexuali, alăturându-se astfel iniţiativei ”dragostea câştigă”, lansată de către preoţi, diaconi şi voluntari.

Papa Francisc a dat de înţeles în luna octombrie că se pregătea o schimbare oficială, ca răspuns la întrebările adresate de cinci cardinali conservatori la începutul unui sinod al episcopilor de la Vatican.

În timp ce răspunsul din octombrie a fost mai nuanţat, documentul de luni, redactat pe opt pagini şi intitulat „Despre semnificaţia pastorală a binecuvântării”, a explicat situaţii specifice. O secţiune de 11 pagini a fost numită „Binecuvântarea cuplurilor aflate în situaţii neregulate şi a cuplurilor de acelaşi sex”.

Biserica Catolică consideră că atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex nu reprezintă un păcat, dar actele homosexuale sunt un păcat. De la alegerea sa, în 2013, papa Francisc a încercat să facă Biserica Catolică, ce are 1,3 miliarde de credincioşi, să devină mai primitoare faţă de persoanele LGBT, dar fără a schimba doctrina morală privind activităţile homosexual…

https://www.agerpres.ro/mondorama/2023/12/18/vaticanul-autorizeaza-binecuvantarile-pentru-cuplurile-de-acelasi-sex-in-anumite-conditii–1221408

//////////////////////////////////////

Tot ceea ce NU ştiaţi despre originile şi faptele Revoluţiei sexuale

Suntem asaltaţi zilnic de discursurile moralizatoare ale activiştilor pro-LGBTQ, şi nu numai, despre cât de dubioşi ar fi conservatorii şi creştinii, despre cum organizaţii cu alte viziuni asupra lumii decât cele „progresiste” trebuie să fie, în mod necesar, „grupuri de ură”, despre cum ar trebui să „luptăm cu mentalitatea conservatoare” şi să „facem paşi mai hotărâţi” spre accelerarea revoluţiei sexuale la toate nivelurile societăţii.Ceea ce nu ne dezvăluie aceşti activişti este deloc onorabila origine intelectuală a viziunii lor despre societate şi unele fapte ale activismului lor organizaţional. Şi nu e vorba doar despre originile discutabile – e vorba şi despre lumea în care am trăi dacă am fi guvernaţi după ideologiile şi practicile activiste. Deschid aici o dezbatere sub forma unor întrebări.

Înainte de a începe, subliniez încă un fapt: când vorbesc, în textul care urmează, despre anumite minorităţi sexuale, citez, în mod exclusiv, din activişti sau susţinători ai acestor minorităţi – sau din declaraţii ale unor membri ai „comunităţilor” respective.

Timp estimat de lectură: 10-15 minute.

Nu-i aşa că prea puţini dintre dumneavoastră ştiu că originile intelectuale ale revoluţiei sexuale şi ale curentelor pro-LGBTQ se regăsesc în comunismul neomarxist şi bolşevic?

Noua revoluţie de eliberare sexuală a omenirii îşi are originile în cel de-al Doilea Congres Internaţional pentru Reformă Sexuală susţinut la Copenhaga în 1928 şi în cadrul Ligii Mondiale pentru Reformă Sexuală (1928-1935), organizaţii care au promovat obiective ca educaţia sexuală, contracepţia, dezincriminarea „sexualităţilor anormale”, precum şi practici eugeniste. Liga a fost asociată, de asemenea, şi curentelor neomalthusianiste care vedeau în creşterea demografică un fenomen negativ care trebuie limitat. Figuri proeminente ale Ligii, ca Magnus Hirschfeld, medic german şi activist, considerau că orientarea sexuală e înnăscută, neputând, aşadar, ţine de alegere (subiectul nu e tranşat nici astăzi în lumea ştiinţifică, vedeţi punctul 4 de la acest link), şi că civilizaţia iudeo-creştină este un obstacol major în calea înţelegerii sexualităţii şi a reformării acesteia. Ca preşedinte al organizaţiei homosexualiste Comitetul Ştiinţific Umanitar, dar şi al Societăţii Medicale pentru Ştiinţă Sexuală şi Eugenism, încearcă o fuziune între Freud şi Marx, lansând pentru prima oară şi ideea că homosexualii reprezintă „un grup oprimat”. (aici un articol din Britannica despre biografia lui Magnus Hirschfeld)

Teoria, dezvoltată mai apoi de Herbert Marcuse, presupune înlocuirea represiunii economice din marxismul clasic – exploatarea proletariatului de către burghezi şi capitalişti – cu represiunea sexuală din teoria freudiană – reprimarea instinctelor, a exprimării libere a erotismului şi a satisfacţiei sexuale plenare de către instituţiile iudeo-creştine. Herbert Marcuse consideră că distincţia dintre sexe nu este un dat natural, ci un construct – idee pe care o regăsim, plenar, în forma actuală a teoriei sau a ideologiei genului.

Ca observaţie, atunci când vorbim despre homosexualism ne referim la o ideologie, şi nu la comunitatea pe care această ideologie susţine că o reprezintă; a se vedea în acest sens punctul 4 de mai jos. Astfel, nu mă refer, aici, la realităţile istorice privitor la homosexualitate şi la reprimarea sa medicală sau penală, ci la teoretizarea acesteia şi la „inventarea” ideologică a unei „minorităţi”.

Contextul apariţiei neomarxismului este următorul: după succesul revoluţiei bolşevice din Rusia din octombrie 1917 au loc revolta spartakistă din Berlin, înfiinţarea Sovietului din Bavaria şi a Republicii comuniste maghiare a lui Bela Kuhn în 1919, în acelaşi timp cu invazia Poloniei de către Troţki. Dar Armata Roşie este învinsă în Polonia în 1920, spartakiştii, Sovietul bavarez şi guvernul lui Bela Kun sunt înlăturaţi, şi revoluţionarii marxişti nu sunt susţinuţi nicăieri de clasa muncitoare oprimată. Acest fapt vine în contradicţie cu teoria economică şi politică a lui Marx privind unirea proletariatului sub stindardul marxismului. Soluţia găsită pentru a depăşi aceste eşecuri este un marxism amendat, „actualizat” noilor condiţii istorico-politice.

Astfel, din analiza unor intelectuali precum Antonio Gramsci, Wilhelm Reich şi Herbert Marcuse reiese că revoluţia marxistă nu va triumfa la nivel global atâta vreme cât proletariatul va fi „contaminat” de creştinism, de morala şi de relaţiile de familie tradiţionale. Şi cât timp muncitorii şi ţăranii care ar trebui „eliberaţi” vor trăi într-o societate structurată pe principiile eticii iudeo-creştine. Antonio Gramsci scrie în faimoasele „Caiete din închisoare”: „cât timp muncitorii au suflet creştin, nu vor răspunde apelurilor revoluţionare.” Georg Lukács arată la rândul său: „Distrugerea revoluţionară a societăţii este unica soluţie.” Treptat, aceste filosofii politice neomarxiste s-au reflectat în schimbările dramatice ale stângii europene şi a liberalismului american, care au căpătat o turnură revoluţionar-culturală, având în centru „drepturile gay”, şi modificarea structurală a sexualităţii, familiei, moralităţii, foarte diferită de marxismul clasic ce avea în centru proletariatul şi drepturile sociale. Pat Buchanan numeşte această turnură „marxism cultural” în The Death of the West, pe când alţi autori paleoconservatori, ca Paul Gottfried, consideră că, de fapt, nu mai este nimic marxist în aceste ideologii ale noii stângi. A se vedea, în acest sens, The Strange Death of Marxism: The European Left in the New Millennium. Gottfried arată că acest nou marxism nu este animat de materialismul istoric, ci de „aversiunea faţă de civilizaţia creştină burgheză.”

Nedreptatea nu mai constă, aşadar, în oprimarea proletariatului de către burghezia exploatatoare, ci în oprimarea tuturor indivizilor de către o civilizaţie iudeo-creştină care reprimă pulsiunile sexuale prin tabu-uri şi legi restrictive. Soluţia este, pur şi simplu, distrugerea acestei civilizaţii iudeo-creştine, revoluţia permanentă, liberalizarea radicală şi abolirea tuturor normelor ce îngrădesc manifestarea instinctelor şi a pulsiunilor sexuale. Printre categoriile cele mai reprimate regăsim, în această viziune, minorităţile sexuale.

Nu-i aşa că prea puţini dintre dumneavoastră ştiu că revoluţia senzualităţii a fost teoretizată inclusiv de însuşi Vladimir Lenin?

Noua revoluţie sexuală îşi are rădăcinile şi în Revoluţia senzualităţii, teoretizată de însuşi Vladimir Lenin. Într-un schimb de scrisori între Lev Troţki şi Vladimir Lenin, citim următoarele: „Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului. Atâta vreme cât există această opresiune, nu poate fi vorba de adevărata libertate. Familia, ca instituţie burgheză, şi-a trăit complet traiul. Trebuie spus mai mult despre asta muncitorilor… ”. Lenin răspunde: „Şi nu numai familia. Toate interdicţiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate… Avem ce învăţa de la sufragete: chiar interzicerea dragostei între persoanele de acelaşi sex ar trebui să fie eliminată”.

Teoria este pusă în practică în primele luni de după Revoluţia bolşevică din Rusia. În decembrie 1917 Lenin emite decretele „Cu privire la abolirea căsătoriei” şi „Cu privire la căsătoria civilă, copii, şi despre modificarea actelor de stare civilă”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuală” (care înlocuia „uniunea prin căsătorie”) era posibil să se încheie rapid şi să se desfacă la fel de uşor. Pe lângă faptul că este abolită „tirania căsătoriei”, sunt dezincriminate şi promovate avortul, relaţiile homosexuale, „amorul liber” în grup, şi chiar exhibiţionismul şi relaţiile cu minori.

În 1918 la Petrograd defilează o paradă a lesbienelor, care aniversează un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. Troţki notează în memoriile sale că Lenin a afirmat cu satisfacţie la auzul acestei veşti: „Ţineţi-o tot aşa, tovarăşi!”. Pe unele pancarte se putea citi: „Jos cu ruşinea!” La începutul anilor 1920 se observă o creştere a naşterilor de copii în afara căsătoriilor – în 1923, de exemplu, cel puţin jumătate dintre copiii născuţi la Moscova erau născuţi în afara căsătoriei, iar în oraşele mari „cuplurile” (o formă de parteneriat civil) alcătuiau majoritatea.

Nu-i aşa că prea puţini dintre dumneavoastră cunosc tacticile moderne ale activiştilor LGBTQ?

Acestea au fost teoretizate într-un articol din 1987 al revistei gay Guide, semnat de activiştii homosexualişti Marshall Kirk şi Erastes Pill (pseudonimul lui Hunter Madsen). Tacticile psihologice şi de propagandă sunt prezentate în detaliu – şi putem spune că aceste tactici sunt foarte asemănătoare cu cele folosite de activiştii marxişti în Rusia, înainte de preluarea puterii în noiembrie 1917, sau de activiştii de partid în România anilor ’50 – când îi reprezentau pe marxişti drept purtătorii luminii, ai progresului, şi ai eliberării omului de sub tirania societăţii burgheze şi iudeo-creştine.

Citez din articol patru fragmente scurte: „În faza iniţială a oricărei campanii care se adresează americanilor heterosexuali masele trebuie să nu fie şocate sau să li se genereze sentimentul de repulsie prin expunerea prematură a comportamentului homosexual. În loc de aceasta imaginea sexului va fi minimalizată iar drepturile homosexualilor vor trebui a fi reduse la o chestiune socială abstractă pe cât de mult posibil. Laşi cămila să îşi bage mai întâi nasul în cort, abia mai târziu o laşi să bage şi posteriorul neplăcut vederii!””

„Este foarte important unde vorbim! Media vizuală, film şi televiziune, este cel mai puternic formator de opinie în civilizaţia occidentală. În fiecare gospodărie americană se urmăresc programele TV în medie 7 ore pe zi. Acele ore ne deschid o poartă către viaţa privată a heterosexualilor prin care poate fi strecurat acest cal troian! În ceea ce priveşte desensibilizarea intermediarul este mesajul de normalitate. Deocamdată aripa gay a Hollywood-ului ne-a furnizat cea mai bună armă secretă a noastră în bătălia pentru desensibilizarea publicului general. Puţin câte puţin în ultimii 10 ani personajele şi temele gay au fost introduse în producţiile TV şi în cele cinematografice. În general impactul a fost unul încurajator. (…) Dar asta trebuie să însemne doar începutul unui asalt major de publicitate al Americii homosexuale.”

„Întâi putem folosi discursul pentru a altera standardele morale. (…) Împotriva uriaşei forţe a religiei instituţionalizate se poate opune cea a ştiinţei şi opiniei publice, sabia şi scutul mult hulitului «umanism secular». Această alianţă a funcţionat bine împotriva bisericilor şi înainte, în cazul divorţului şi al avortului. Cu ajutorul discuţiilor deschise despre răspândirea şi acceptarea homosexualităţii această alianţă poate funcţiona din nou.”

„O campanie mass-media care să promoveze imaginea Victimelor Gay va face uz de simboluri care să reducă senzaţiei publice de ameninţare, care fac publicul larg să lase garda jos şi care cresc şansele de victimizare. Practic asta înseamnă că se va renunţa la apariţiile în reclame şi în alte prezentări publice a tinerilor musculoşi şi mustăcioşi şi înlocuirea lor cu figuri simpatice de tineri şi bătrâni de treabă şi femei atrăgătoare. Este aproape inutil să menţionăm că grupurile cele mai greu de acceptat de către public, precum NAMBLA [vedeţi punctul 6 de mai jos, n.m.] nu pot face parte dintr-o astfel de campanie: cei suspectaţi de molestare a copiilor nu pot poza în victime.”

Link aici către articolul integral.

http://library.gayhomeland.org/0018/EN/EN_Overhauling_Straight.htm

Reamintesc, la acest capitol, şi violenţa simbolică, dar şi fizică, a activiştilor de tip ACT-UP despre care am scris aici şi aici.

Nu e aşa că prea puţini dintre dumneavoastră ştiu că identitatea şi filosofia Queer, dominantă, astăzi, în corul LGBTQ (Q-ul din final, apropo, vine de la Queer), este mult mai mult decât o simplă, banală şi „burgheză” revendicare a „egalităţii în drepturi”?

Într-adevăr, identitatea Queer duce atât de departe mânia faţă de orice dat al firii şi de idee de „normalitate”, încât unii clasici ai curentului predică inclusiv ura pentru constructul de „copil”. Dintr-un articol de pe portalul „Critical theory” aflăm mai multe detalii despre Queer: Queer înseamnă ştergerea, dizolvarea constructelor „femeie”, „bărbat” şi „normal”, dar chiar şi depăşirea identităţii de gay. Cum aşa, veţi spune? Pentru că filosofia Queer înseamnă forţarea oricăror limite, destabilizarea tuturor normelor sexuale (până la ce limită, ne întrebăm? există vreo limită?). Queer înseamnă să refuzi până şi limitarea prin normare a identităţii gay, adică limitarea la acele „drepturi gay” obţinute şi codificate în prezent – parteneriat, căsătorie, adopţie. Pentru că filosofia Queer înseamnă mult mai mult – e adevărata revoluţionare a comportamentelor şi relaţiilor sexuale.

Iată, de pildă, ce regăsim într-o carte fundamentală a curentului, „No Future” („Nici un viitor”): a fi Queer înseamnă să urăşti copilăria – sau, în termenii autorului, să urăşti constructul „copil”. Aşadar, nu doar genul este un construct, ci şi copilăria. În cuvintele lui Lee Edelman, „queerness, for contemporary culture at large as for Philadelphia in particular, is understood as bringing children and childhood to an end”; în traducere: fenomenul queer, pentru cultura contemporană în general şi pentru Philadelphia în particular, este înţeles drept a aduce un sfârşit pentru copii şi pentru copilărie. Link către o descriere a cărţii pe Amazon.

Şi vedem cum unii activişti LGBTQ ne îndeamnă deja să facem pasul spre Queer – acesta fiind următorul pas pentru mişcarea gay din România. Nu mă aştept, totuşi, ca autorul să-şi asume vreo clipă „idealurile” societăţii queerizate: demolarea genurilor, a copilăriei şi a oricăror normări/codificări a comportamentelor sexuale.

Nu-i aşa că de prea puţine ori sau deloc aţi auzit că unii membri ai grupurilor LGBTQ / ai minorităţilor sexuale nu se simt reprezentaţi de această revoluţie sexuală – ba chiar o critică vehement?

Iată, de pildă, o declaraţie a homosexualilor de la Dolce & Gabanna care apără căsătoria dintre un bărbat şi o femeie şi susţin că orice copil are dreptul să crească alături de un tată şi de o mamă: „Familia nu este o modă. În familie regăsim un sens supranatural al apartenenţei” (Stefano Gabbana); „Nu noi am inventat familia”; „Procreaţia ar trebui să fie un act de iubire”. (Domenico Dolce); „Noi, un cuplu gay, spunem nu adopţiilor gay. S-a mers prea departe cu copiii chimici şi cu uterele de închiriat. Copiii ar trebui să aibă o mamă şi un tată”. (Stefano şi Domenico; link aici). Evident, declaraţiile au stârnit numeroase controverse, iar cei doi au fost aspru criticaţi de vedete gay precum Elton John – care a cerut un boicot a brandului Dolce & Gabanna (link aici).

Un alt exemplu este cel al lui Dean Bailey, un fost gay care şi-a „restaurat” identitatea sexuală şi care a publicat o carte intitulată „Beyond the Shades of Gray” (link aici). Bailey arată că „activitşii gay insistă, cu vehemenţă, că această călătorie pe care am întreprins-o [de restaurare a orientării sexuale, n.m.] este periculoasă. Chiar au reuşit să treacă legi în California şi în New Jersey prin care scot în afara legii consilierea pentru persoanele care caută ajutor pentru a se elibera de comportamentele şi dependenţele homosexuale.” (link aici)

Între timp, astfel de legi au fost trecute şi în alte state americane (un articol aici). Şi, conform ideologiei oficiale a acestei revoluţii, homosexuali precum Dolce & Gabanna sunt nişte eretici care trebuie daţi ca exemplu (prin linşaje mediatice); iar foşti homosexuali precum Dean Bailey trebuie, pur şi simplu, ignoraţi.

Se întreabă, oare, promotorii revoluţiei sexuale dacă această abordare nu reprezintă, în fapt, o formă gravă de discriminare faţă de toţi cei care asemenea lui Dean Bailey caută în mod voluntar să se elibereze de comportamente şi dependenţe care, aşa cum afirmă chiar ei, le provoacă suferinţă?

Nu-i aşa că de prea puţine ori sau deloc aţi auzit că noua revoluţie sexuală şi ideologia Queer / gay includ pedofilia printre identităţile sociale oprimate şi existente ca pure concepte sociale?

articol publicat chiar pe portalul Adevărul aflăm că alianţele dintre grupările gay şi unele grupări de pedofili s-au manifestat până în trecutul recent. Până nu demult ILGA (internaţionala gay din care face parte şi ACCEPT) a inclus o asociaţie asumat pedofilă, North American Man/Boy Love Association sau NAMBLA (link la Wiki).Într-un studiu din anii ‘90 se pune pe acelaşi plan, prin raportare la patternurile politicilor sexului, feminismul, mişcarea gay şi pedofilia. Dacă, în cazul feminismului si homosexualităţii, ne explică autorul, s-a trecut de la faza ingorării subiectelor gender şi gay din agenda politică si a exilării lor din atenţia publică de către grupurile dominante, către faza disputării şi revendicării de drepturi şi privilegii, pedofilia s-ar afla, încă, în prima fază, cea a negării şi a ignorării.Autorul, profesor universitar, argumentează că, în chestiunile sexuale, se confruntă două perspective: de o parte avem esenţialiştii sau naturaliştii, care tratează comportamentul sexual raportându-l la norme pe care le derivă dintr-o reclamată ordine naturală, iar, de cealaltă parte, avem constructiviştii social, cei care consideră aceste comportamente nu ca „naturale” sau, dimpotrivă, „nenaturale”, ci ca nişte constructe culturale/sociale. Cu alte cuvinte, dacă un esenţialist consideră homosexualitatea ne-naturală, constructivistul va ataca aceasta definiţie, considerând-o şi expunând-o drept un construct cultural şi social al cărui singur scop este marginalizarea unor grupări minoritare (în concordanţă cu punctele 1 şi 2 de mai sus).

Studiul continuă afirmând că aceeaşi logică se aplică şi în cazul pedofiliei, considerând că un termen precum „molestarea minorilor” (child molestation) este, la rândul său, un concept cultural şi de clasă. Ideea este că şi amatorii de „intimitate intergeneraţională” pot aspira la statutul de categorie politică, pot scoate sexul din categoriile sale încă naturalizate pentru a-l politiza total, urmând acelaşi pattern de afirmare ca mişcările feministe şi gay.

Autorul deplânge, de asemenea, faptul că unele grupări feministe s-au alăturat curentelor anti-pedofile din America, în timp ce dă ca exemplu ţări precum Olanda sau alte ţări nordice, unde vârsta consimţământului a scăzut şi gradul de acceptare socială a relaţiilor sexuale adult-copil este mai mare.Cineva s-ar putea întreba dacă nu o fi ceva izolat. Poate între timp oamenii s-au mai delimitat de astfel de concepţii parcă prea revoluţionare şi duse la extrem privind sexualitatea?

Într-un alt articol, acelaşi autor atacă frontal chiar ideea că orice act sexual cu un minor este un abuz. Dimpotrivă, „sexul intergeneraţional” poate aduce inclusiv beneficii acestora (?!).În aceeaşi publicaţie, un alt autor documentează maniera în care principala organizaţie gay din Danemarca, Cultural and Recreational Center (COC), a integrat in scopurile sale pedofilia, obţinând chiar o stopare a opresiunii pedofililor, în mare parte tocmai din cauza eforturilor COC. Autorul spera că, procedând astfel, COC să lărgească ideea de identitate gay.

Într-o altă revistă un autor atacă problema abandonării NAMBLA (organizaţie scoasă între timp în afara legii) de către ILGA sub spectrul „dispariţiei idealurilor eliberării gay”. Toate aceste citate sunt preluate din reviste validate, din motive care ne scapă, din lumea academică apuseană. Ele nu sunt simple opinii ale unor activişti LGBTQ mai radicali, sunt idei dominante în curentele şi grupările activiste pro-gay.

Lucrul este recunoscut deschis, de altfel, în Stanford Encyclopedia of Philosophy, unde întâlnim această observaţie: „Teoreticienii Queer susţin de obicei că unul dintre avantajele termenului «Queer» este acela că el include în mod implicit transsexuali, sado-masochişti, şi alte tipuri de sexualitate marginalizată. Cât de departe merge această incluziune? Este sexul transgenerational (e.g., pedofilia) permis? Există orice fel de limite în cee ace priveşte formele acceptabile de sado-masochism sau de fetişism? În timp ce unii teoreticieni queer nu acceptă, în mod explicit, pedofilia, este o întrebare deschisă dacă teoria deţine sau nu resursele pentru a sprijini o astfel de distincţie.”

Aşadar, în limbajul şi în filosofia Queer este subminată orice distincţie între normal şi anormal. Deoarece este atacată chiar esenţializarea si naturalizarea comportamentului uman/sexual. Şi, dacă o porneşti pe această pantă, nu mai ai cum sa stabileşti graniţe si distincţii decât în mod artificial şi pe termen scurt. Astfel, odată deschis frontul contestării naturii umane şi a normelor derivate aplicate asupra relaţiilor sexuale, limitele re-puse vor fi întotdeauna artificiale, construite, fluide, aşadar vor fi, în fapt, limite ideologice şi politice. Ceea ce e chiar mai nociv decât ipotetica legalizare a pedofiliei, deoarece elimină definitiv orice fel de reper comun cu privire la ce este şi ce nu este permis.

Şi astfel ajungem de unde am plecat, adică înapoi în Rusia – de data aceasta, la Dostoievski: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul e permis.”

Cum arată, în fapt, omul nou?

Întrebările de mai sus rămân deschise. Nu este vorba, aşadar, doar despre căsătorie, legalizarea adopţiilor pentru persoanele de acelaşi sex, a parteneriatelor civile în trei sau mai mulţi parteneri, şi chiar despre distrugerea căsătoriei ca obiectiv asumat, în cazul ideologiei care animă grupările LGBTQ. Nu este vorba doar despre familie, şi nu este vorba despre nişte privilegii reclamate sub formă de drepturi, ci este vorba despre o viziune asupra lumii. Este vorba despre construirea unei lumi noi – şi a unui om nou, în prelungirea tuturor punctelor de mai sus. Existenţa nu mai este guvernată de nici un principiu, cu excepţia celui al subiectivismului absolut. Anarhia şi lipsa de responsabilitate sunt implicite. Viaţa în cetate, la fel ca viaţa individului încetează să se mai supună raţiunii şi normelor morale iudeo-creştine şi, în final, însuşi ontologicul este alterat. Ceea ce era numit cândva viciu sau comportament aberant sau patimă sau dependenţă acum este ridicat la rang de virtute şi de obiectiv care trebuie urmărit de către toţi oamenii. Învăţat să-şi urmeze toate pulsiunile, să-şi aleagă identităţile şi orientările sexuale precum ai alege programele TV, omul nou este modelabil, fluid, dependent de patimile sale. Aflat în perpetuă revoltă, omul nou este, în fapt, infinit maleabil şi obedient.

I-am auzit pe progresişti spunând, iar şi iar, că susţinătorii valorilor familiei, ai demnităţii şi ai libertăţii umane reprezintă „ultraconservatori” şi chiar „extremişti de dreapta”. Mă întreb – cunosc oare aceşti progresişti şi activişti de ocazie limbajul şi filosofia revoluţiei sexuale pe care o susţin, originile şi finalitatea acesteia, maniera în care influenţează ea limbajul politic şi pe cel comun, transformându-se în practici de acaparare a puterii? Sau poate că majoritatea progresiştilor nu ştiu şi nu s-au obosit să cunoască, în fapt, ce susţin? Se pare că tot ce ştiu mulţi dintre ei este că aceia care apără valorile familiei sunt nişte „ultraconservatori” care vor să le fure „dreptul” la revoluţia sexuală.

Pe aceeaşi temă:

Decizia OMS privind „incongruenţa de gen” în şapte întrebări – link aici

Cofetarul din Colorado şi „soţul” necunoscut sau despre două decizii istorice – link aici

Monetizarea urii – o afacere extrem de profitabilă. Cazul SPLC – link aici

3,4 milioane de dolari amendă pentru SPLC; Facebook, Amazon, Google şi Twitter îi folosesc în continuare etichetele – link aici

Strategia de educaţie parentală a Guvernului PSD: ideologie de Stat, sufocarea diversităţii şi imixtiune în viaţa privată a individului şi a familiei – link aici

Răspuns dlui Radu Răileanu de la ActiveWatch: 6 informaţii false în 9 paragrafe de text – link aici

Europa, între raţiune şi propagandă. Ce s-a spus de fapt la conferinţa Platformei civice Împreună – link aici

Definiţia Căsătoriei, familia monoparentală şi cinema-ul de mall – link aici

Despre Căsătorie şi gândirea domnului Cioloş – link aici

Romeo şi Julieta – în afara legii? – link aici

Trei lucruri cel puţin la fel de rele ca Ciuma Roşie. Şi o metodă de a le opri – link aici

Creştinismul, cea mai persecutată religie – link aici

Karl Marx a avut dreptate? – link aici

Despre moartea lui Alfie Evans – link aici

Mark Zuckerberg: „Silicon Valley e un loc extrem de înclinat către stânga” – link aici

A făcut dl Vasile Bănescu afirmaţii rasiste, sexiste şi clasiste? – link aici

Testul unei bune religii şi noile acuzaţii aduse dlui Vasile Bănescu – link aici

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/tot-ceea-ce-nu-stiati-despre-originile-si-faptele-1874592.html

////////////////////////////////////////

(Iata doar o sursa a incendiilor cutremur- atoare,ploilor torentiale etc ) Politizarea homosexualității și marxismul cultural. Raportorul legii Taubira: despre marxism e vorba

Autor

Anca Cernea

Raportorul legii Taubira (casatoria homosexualilor in Franta) de la Senat, Jean-Pierre Michel:

“Poziția mea e că e drept ceea ce spune legea. Ei bine, asta e tot. Iar legea nu se referă la o ordine naturală. Aceasta se referă la un raport de forțe la un moment dat. Punct. Acesta este punctul de vedere marxist al legii.” (Andreea P)

Transcriere parțială:

Am organizat acțiunea asta pentru că e foarte important să înțeleagă toți românii ce se întâmplă în Franța. E, în primul rând, foarte greu să înțelegi pentru că mass-media nu prea vorbește de manifestațiile din Franța care sunt enorme, sunt masive, milioane de oameni care ies în stradă.

Inițiative precum căsătoria homosexualilor, legalizarea eutanasiei, chiar și avortul și toată revoluția sexuală, nu sunt lucruri care vin din Occident și nu țin de dezoltarea economică și prosperitatea pe care cunoscut-o Occidentul în ultimele decenii. Sunt fenomene contra-culturale care se trag din marxism. Este important să vedem care e filiera. Lucrurile sunt legate direct de ideologia marxistă, care în ultima vreme a suferit niște transformări. Nu mai e vorba de marxismul clasic care povestea tot felul de chestii cu economia, relațiile de producție, capitalismul ș.a.m.d. Lucrurile s-au schimbat foarte mult, dar tot despre marxism vorbim. Acum revoluția e la nivel de societate și la nivel de obiceiuri, la nivel de cultură, pentru că în domeniul economic s-a dovedit un fiasco total. Băieții, totuși, nu s-au lăsat de revoluție, iar cei care promovează acum toate aceste inițiative sunt urmașii ideologici ai marxismului, generația 1968, care în acest moment conduce, pot spune, toată Europa Occidentală.E important să înțelegem. De ce? Pentru că noi nu avem de ales între Rusia lui Putin și „Occidentul depravat”. Noi trebuie să facem un efort de discernământ să înțelegem ce avem de apărat din Occident și ce trebuie să respingem din Occident. Nimeni nu ne poate scuti de un efort intelectual de a căuta resursele necesare, internetul e la dispoziție, lucrurile nu sunt secrete, să punem mâna să vedem cine suntem noi și cine sunt ei și cu cine trebuie să ținem. O mare greșeală ar fi să respingem Occidentul în bloc și să ne aliem cu cei care au inițiat de fapt aceste mișcări contra-culturale în Occident – e vorba de marxim, lucrurile astea se trag din vechiul URSS. Sunt documentate de-a lungul deceniilor tentativele sovietice de a infiltra cultural Occientul, de a susține toate mișcările care subminează moralitatea.

Referințe:

Comunicat – Miting de solidarizare cu mișcarea La Manif Pour Tous din Franța

Franța sacrifică democrația pe altarul homosexualității

Nicolas Bernard-Busse primul deținut politic din Franța

Inna Shevchenko topless pe baricadele revoluţiei culturale franceze

NKVD et la République Socialiste Française

Politizarea homosexualității și marxismul cultural. Raportorul legii Taubira: despre marxism e vorba.

//////////////////////////////////////////

Lenin a fost un homosexual notoriu si a murit de sifilis. Bolile homosexualilor

HKBD informeaza: Conform scrisorilor pastrate de KGB, Lenin a fost homosexual

Cautand pe net am dat de un subiect care m-a făcut să râd în hohote, aşa ca cei care “iubesc” Comunistii şi homosexualii să savureze din acest articol 😀 !

Marx si Engels, doi homosexuali care au distrus lumea. Bazele marxismului. Corespondenta din SUA de la Capitanul Julian Chitta

Nota mea: Daca Lenin ar fi citit cartea Bolile homosexualilor – Speranţă şi vindecare pentru homosexuali oferita de Christiana si homosexualitate.ro, poate lumea ar fi fost mai buna. 🙂 Chiar si cea de azi, nu-i asa? Vedeti: Protest reusit impotriva mafiei si propagandei homosexuale de la Muzeul Taranului

In acelasi sens, Razboi Intru Cuvant ne aminteste despre originile organizatorice ale “mafiei roz” a homosexualilor: The Pink Swastika! iar Parintele Marcel Radut Seliste informeaza in Adevarul despre problemele homosexualilor, cum ar fi Infecţia cu virusul HIV în comunitatea MSM din Statele Unite ale Americii.

Asa ca ce sa mai zic: Lectură plăcută !!! ???

Zinoviev catre Lenin: “Te pup pe tine si fundul tau marxist”

Cotidianul bulgar “Trud” publica, intr-unui din numerele sale recente, un articol senzational despre viata amoroasa a liderului revolutiei bolsevice, Vladimir Ilici Lenin. Doctorul in istorie N. V. Sokolov a cautat mai mult timp prin arhivele rusesti, iar ceea ce a descoperit a meritat efortul depus: V. I. Lenin a fost homosexual! Istoricul rus afirma, in baza unor scrisori pe care le-ar fi gasit in arhive, ca amantul lui Vladimir Ilici a fost un lider de nadejde al comunistilor, Grigori Zinoviev. Va prezentam in intregime articolul publicat de Trud”.

Homosexualul LeninInainte de a se ocupa de materialele de arhiva, autorul articolului a cercetat cronica oficiala, publicata in editia din 1981 a scrierilor lui V. I. Lenin. Acolo putem citi: “Pe data de 8 iulie 1917, G. Aliluev si Stalin ii insoteau pe Lenin pana la Gara Razliv, unde Lenin s-a adapostit in sura muncitorului N. A. Emilianov. (Autoritatile il cautau pe Lenin, care era considerat un criminal.) Emilianov arendeaza cateva hectare de pamant la 5 km de lacul Razliv si mai tarziu ii duce pe Lenin si Zinoviev la coliba pe care a construit-o singur acolo…” intrebarea este, de unde apare Zinoviev?

In biografie se spune: “Lenin a avut mult de lucru. A scris articole”. Da, intr-adevar, Lenin a scris cateva articole pentru care i-au fost necesare 5-7 zile. Dar el sta in coliba pana la 5 august. Citim mai departe: “Lenin se plimba, facea plaja, inota in lac, pescuia”. Cu alte cuvinte, Lenin s-a odihnit o luna dupa care a plecat in Finlanda.

In aceste conditii, ce a facut acolo Zinoviev? De ce au locuit singuri? De ce in biografia lui Lenin putem gasi o sumedenie de amanunte, dar nu citim nici un rand despre coabitarea timp de o luna cu Zinoviev? La Razliv, relatiile dintre cei doi lideri comunisti capata o dezvoltare interesanta. Ei locuiesc singuri timp indelungat si aceasta aduce schimbari. In septembrie, Zinoviev i-a scris lui Lenin, care se afla in Finlanda:

“Draga Vova! Nu-ti poti inchipui cat imi este de trist fara tine, cat imi lipsesc mangaierile noastre… Poti sa fii sigur, de cand ai plecat nu m-am atins de nimeni. Poti sa fii absolut sigur in sentimentele mele fata de tine si in loialitatea mea. Crede-ma, nu m-am atins de un barbat sau femeie si nu o voi face. Numai tu imi esti apropiat. Vino, nu te teme. Voi pregati totul in modul cel mai bun”.

Lenin nu raspunde la aceasta scrisoare si Zinoviev ii scrie din nou dupa o saptamana:

“Draga Vova! Tu nu mi-ai raspuns. L-ai uitat pe micul Ghersele… Eu am pregatit pentru noi un lacas frumos. Putem trai acolo cat dorim… Este o locuinta minunata, acolo ne va fi bine si nimeni nu va putea impiedica dragostea noastra. Va fi ca inainte. Imi amintesc ce are bucurie a fost intalnirea noastra, iti amintesti cum ia Geneva ne-am ascuns de aceasia femeie… Nimeni nu va putea intelege sentimentele noastre. Vino, cat mai repede. Te astept, floarea mea. Al tau, Ghersele”.

“Tu esti mare jucaus”

Dupa complotul din octombrie, Lenin revine la Retrograd. Zinoviev insa pleca la Moscova de unde ii scrie, din nou, lui Lenin:

“Ilici! Am executat toate ordinele tale. Aici este foarte greu si complicat, dar ma incalzeste gandul ca dupa cateva zile ne vom revedea si ne vom imbratisa. Numai speranta ca-mi esti fidel ma incalzeste. Te sarut pe tine si fundul tau marxist. Al tau, Ghersele”.

Aceste scrisori pun in prim-plan doua intrebari: de care femeie se ascund cei doi lideri comunisti si care din cei doi este pasiv si care activ.

In 1918, Zinoviev este mai concret: “Vova! De fiecare data cand sunt departe de tine devin trist. Tu esti mare jucaus. Te cunosc. Eu insa ma tin tare si nu-mi permit nimic. Inteleg cat de greu este sa te prefaci. Acum insa este mai bine. Nu trebuie sa ne ascundem de Nadejda, spre deosebire de ce s-a intamplat la Geneva, unde ea ne-a prins pentru prima data”.

Trebuie deci sa intelegem ca la Geneva, unde Lenin si Zinoviev s-au culcat impreuna pentru prima data, au fost prinsi de Krupskaia – sotia lui Lenin. Lenin recunoaste totul si ea nu-i mai face probleme.

Scrisoarea urmatoare este scrisa la Narva, in primavara lui 1918, cand Armata Rosie invinge fortele generalului Iudenici. Zinoviev triumfa. El scrie: “Vova! Voi sosi in curand si nu te voi lasa orice ar spune aceasta nesimtita. Asteapta-ma!”

In 1922, cand Lenin era grav bolnav, Krupskaia ii scrie lui Zinoviev: “Te rog sa nu-l mai deranjezi pe sotul meu cu cererile tale pentru intalniri. A sosit timpul sa va linistiti. Nerusinarea voastra nu se mai poate rabda. Ilici este bolnav”.

Spre finele anilor ’30, cand Zinoviev a fost executat, aceste scrisori au intrat in arhiva KGB. Fara indoiala, Stalin stia de ele. Ramane intrebarea: “De ce nu a ordonat distrugerea lor?”

Cosmin CORICIUC

Petio PETKOV

”””””””””””””””””””””””””””””””””

TRENUL SIGILAT

Capitolul 14

“O noapte rece, cerul instelta; mirosul de fan cosit,” scrie Zinoviev despre sederea lor in padurile de langa Razliv. “Fum de la un foc domol deasupra caruia fierbea niste carne de caprioara intro cratita mica. … Ne-am bagat in pat in aceasta mica magazie. Este frig. Ne invelim cu o patura veche pe care a gasit-o Emelyanov. Este ingusta si si fiecare dintre noi cauta sa lase cat mai mult celuilalt. Ilici (Lenin) imi spune ca el are o pufoaica si nu-i trebuie patura.

“Uneori nu pot sa adorm mai multa vreme, stau culcat intr-o tacere profunda. Pot sa aud bataile inimii lui Ilici. Dormim impreuna, lipiti unul de altul…”

(“Evenimentul zilei”, 26 februarie 1997)

https://yamaguchy.netfirms.com/pearson/pearson_14.html

In Engleza:

Michael Pearson

THE SEALED TRAIN – Chapter 14

“A Cool Night marked with stars; the smell of the cut hay,” wrote Zinoviev of their stay in the woods near Razliv. “Smoke from a small fire where venison simmered in a small pot. … We go to bed in the little shack. It is cold. We cover ourselves with an old blanket that Emelyanov found. It is narrow and each of us tries to leave the larger part of it to the other. Ilyich says he has a fufaika [an anorak type of padded coat] and does not need the blanket.

“Sometimes I cannot sleep for a long time, lying there in absolute silence. I can hear the beating of Ilyich’s heart. We are sleeping closely, pressed against each other. … “

https://yamaguchy.netfirms.com/pearson/pearson_14.html

Istoricii căzuseră de acord pană acum că Vladimir Ilici Lenin a murit după o serie de atacuri cerebrale, aceasta fiind varianta oficială a decesului a fostului lider sovietic.Cele mai recente dovezi descoperite de cercetatoarea britanică Helen Rappaport arată că Lenin era bolnav de neurosifilis, boală contractată pe cale sexuala in timpul unei vizite la Paris, de la o prostituată de sex incert, potrivit celor publicate de Mail Online. Cercetătoarea britanică işi bazează teoria pe informaţii descoperite la Universitatea Columbia din New York, unde a cercetat documente aparţinand celebrului savant rus Ivan Pavlov.

Un argument in plus adus de Helen Rappaport este dat de desele accese de furie ale fostului lider sovietic, ea susţinand că Lenin a suferit de sifilis circa 20 de ani. Nu este prima cercetătoare care afirmă că Lenin ar fi murit de sifilis, deşi atacurile cerebrale au fost o certitudine. In mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A rămas parţial paralizat (pe partea dreaptă) şi rolul său in guvern a inceput să se diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcţiile politice. In martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas ţintuit la pat şi incapabil să mai vorbească.Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La puţin timp după deces, au inceput să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morţii lui Lenin a fost arteroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie.

Documente declasificate după căderea Uniunii Sovietice, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolşevic a fost tratat de sifilis incă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era insărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a menţionat această boală in raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sange, paralizia şi alte incapacităţi pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate in mod obişnuit de sifilis, nu au fost menţionate.In 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit in mod special pentru tratarea sifilisului, dar şi cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, in mod obişnuit, la tratarea acestei boli.Lenin intră astfel intr-o categorie selectă, suferinzi de sifilis fiind şi Nietzsche, Maupassant, Goethe sau Donizetti.

Z.O. / NapocaNews

Un remember Roncea.Ro

https://roncea.ro/2013/02/21/lenin-a-fost-un-homosexual-notoriu-si-a-murit-de-sifilis-bolile-homosexualilor/

////////////////////////////////////////////

Marx si Engels, doi homosexuali care au distrus lumea. Bazele marxismului. Corespondenta din SUA de la Capitanul Julian Chitta

de Julian Chitta

In anul 1983, revista homosexualilor din Brazilia, “Cabinhero”, care inseamna “baiat de cabina”, comemora 100 de ani de la moartea lui Karl Marx, cu o serie de articole extrem de socante. “Cabinhero”, ori baiat de cabina, era o functie de ucenic marinar pe multe din vasele trans-oceanice, supusa capriciilor capitanilor, a ofiterilor de punte, si a sefilor de echipaj. Aceste functii erau notorii pentru abuzul sexual brutal suferit de astfel de adolescenti care, in speranta de a deveni marinari, acceptau o viata in infern.

In primul plan, editorii revistei au definit lucrarile lui Marx drept extrem de semnificative pentru societatea moderna. In aceste articole se afirma ca opera lui Marx a fost cu mult mai “importanta decat cea a lui Iisus Hristos, afectand cu mult mai multi oameni”, calificand cuplul homosexual Karl Marx, (1818-1883) si Friedrich Engels, (1820-1895) drept cea mai ilustra pereche de “gay”, (homosexuali) care a trait vreodata.

Urmand tonul impus de “Cabinhero”, o multime de publicatii homosexuale din Europa, America si America Latina, au publicat mai multe articole exagerand datele biogafice ale lui Marx si Engels pentru a crea o latura eroica pentru personalitaile respective. Intre altele, acest cuplu homosexual a fost facut responsabil pentru eforturile sociale de a “elibera” si de a cere drepturi egale pentru homosexualii “oropsiti” de societatea capitalista, care insista in a sustine institutia anacronica a casatoriei dintre un barbat si o femeie, contra cursului contemporan al istoriei. Detaliile biografice scoase la iveala cu ocazia aniversarii morti lui Marx, au fost atat de surprinzatoare si atat de urate, incat partidele comuniste din mai multe tari au facut tot posibilul sa cumpere toate exemplarele tiparite, pentru a impiedica difuzarea lor.

Karl Marx era originar dintr-o familie evreiasca proeminenta, cu multi ancestori distinsi ca rabini eruditi, care au excelat in studii biblice. Marx a fost criticat in permanenta de rabinul de la sinagoga pe care o frecventa pentru relatiile sale cu Friedrich Engels, pe care le califica drept un pacat sever, o aberatie in fata lui Dumnezeu, cerindu-Ie sa se lase de a comite trangresii contra legii divine. Ca rezultat, ambii, Marx si Engels, s-au oprit de a practica religia mozaica, alaturandu-se unei parohii lutherane germane, in anul 1846.

Potrivit opiniei unor istorici homosexuali, comportamentul lui Marx a dovedit, inca de la ora respectiva, o determinare si un caracter solid, luptand pentru “cauza minoritatilor exploatate”. Acest episod din viata lui Marx i-a cimentat convingerea ca schimbarea ordinii sociale este conditia primordiala pentru instauarea socialismului.

Marx s-a casatorit, in 1847, cu Jenny von Westphalen, numai de ochii lumi, pentru a putea functiona in societatea rigida din Germania si pe urma in cea din Anglia. Engels n-a fost niciodata casatorit, in timp ce legatura homosexuala dintre ei s-a mentinut pe parcursul intregii lor vieti.

Concubina lui Engels, Mary Burns, a avut idei similare cu Marx si Engels, in ce priveste institutia casatoriei, insistand ca cel mai judicious model de societate socialista trebuie sa elimine complet casatoria ca o institutie sociala. Ca si Marx, Mary Burns sustinea ca mariajul nu este altceva decat un instrument inventat de capitalisti pentru a tine femeia sub presiunea opresiunii materialiste create de goana dupa bani. (Se pare ca asa s-a nascut miscarea feminista din Vest.)

Astfel de idei au fost considerate un afront prin negarea rolului femeii in familie si prin respingerea normelor de decenta sociala.

De aceea, nici Marx, nici Engels, nu s-au putut integra in societatea engleza, fiind fortati sa traiasca aproape ca niste exilati. De fapt, Marx nu a fost in stare sa invete engleza bine, asa ca Engels a trebuit sa-i compuna toate scrisorile pe care le trimitea la redactiile ziarelor engleze si americane. Lui Karl Marx ii placea sa citeasca ziarul “New York Tribune”, pe care il primea de doua ori pe luna, fiind mai usor de citit, datorita unui stil mai simplu.

Homosexualul-Lenin sifiliticMai multi istorici care au studiat viata lui Marx si Engels, catre sfarsitul celui de al 19-lea secol, au mentionat acuzele de imoralitate contra celor doi. Se presupine ca ambii au suferit de sifilis, ca si Lenin.

Bolile venerice erau rampante in acea perioada, si nimeni nu poate atribui acestea numai datorita imoralitatii, chiar daca in marea majoritate homosexualii burlaci erau afectati mai mult decat persoanele casatorite. De asemenea, se spune ca si Lenin a murit de sifilis (Cititi aici despre homosexualul Lenin – nota red.).

Iesind din sfera apologiei homosexualilor faimosi, este demn de notat ca, din punct de vedere psihologic, o persoana care se pune intr-o pozitie contrara normelor sociale prevalente, are tendinta sa devina o persoana antisociala, cu un bagaj psihiatric greu, in sensul inabilitatii de a functiona normal. O astfel de caracterizare devine trasatura cea mai evidenta in personalitatea fondatorilor marxismului.

Faptul ca majoritatea carentelor psihologice atribuite lui Marx, Engels si Lenin au putut fi ascunse atata timp, sub masca unui altruism care in mod fals propovaduia justia sociala, e dovada eficientei unui sistem de propaganda ridicat la nivel stiintific, pentru a aruncat praf in ochii “idiotilor folositori” (expresia ii apartine lui Lenin).

La moartea lui Marx, in 1883, la inmormantarea sa au participat numai cinci persoane, alt fapt care atesta lipsa lui de popularitate, desi Anglia era plina de fel de fel de simpatizanti ai ideologiilor de stanga.

Din moment ce Marx nu a lucrat nici macar o singura zi, in afara activitatii lui publicistice, explica de ce intelegerea fenomenelor si a elementelor economice e asa de primitiva. Cei care s-au ocupat de studiul biografiei fondatorilor marxismului au ramas extreme de uimiti sa descopere ca Marx nu a vizitat nici o fabrica capitalista, desi la o distanta destul de mica se aflau uzine textile, metalurgice si santiere navale. Prin contrast, Friedrich Engels a fost trimis de tanar sa mearga in Anglia, sa ajute la administrarea unor intreprinderi textile care au apartinut familiei tatalui sau. De fapt, el a fost cel care a suportat toate cheltuielile legate de viata lui Marx. Notiunea de “femeie intretinuta” s-a aplicat, in cazul lui Marx, unui barbat.

Legat de aspectul negativ al opiniilor sociale ale lui Marx si Engels, notiunea “luptei de clasa” e justificate de repulsia organica pe care Marx a avut-o pentru semenii sai care s-au realizat intelectual, politic, economic sau social.

Marx a incercat sa obtina independenta economica, dar nu a reusit sa vanda un numar sufficient de carti pentru a trai. De aceea a trebuit sa apeleze la Engels, care si-a asumat rolul de mentor si de administrator al vietii personale a lui Marx.

Singura realizare demna de mentionat este aceea ca a convins primul Congress International al Asociatiei Muncitorilor, in 1864, sa faca

tot posibilul sa-l numeasca pe el director executiv, din moment ce activistii sindicalisti nu poseda facultatile intelectuale necesare pentru a naviga in sistemele de legi din tarile respective, in timp ce el, Karl Marx, sustinea ca e un expert in acest domeniu. Astfel a ajuns la un venit lunar de vreo 50 de lire sterline, pe un timp de doi ani, cat a functionat ca director al comitetului executiv.

In afara de acest venit, Karl Marx nu a avut nici un fel de bani.

Veniturile din publicistica, articolele aparute in diverse ziare, si cartile lui, care includ “Capitalul” (Das Kapital), nu au reusit sa-i asigure nici macar chiria casei, care era suportata de Engels.

In august 1847 Marx declara cu un ton exrem de malevolent ca “Evreii trebuie toti eliminati pentru ca ei sunt principalii furnizori de capital. Pentru a distruge capitalismul, evreii trebuie distrusi intai.”

Cu mai putin de doua luni dupa publicarea acelui articol, intr-un editorial in “Die Neue Reichische Zeitung”, el s-a exprimat ca anumite natii sunt total nefolositoare progresului spre socialism, si trebuie exterminate de indata :

“Nu exista nici un fel de justificare de a se permite unor natii primitive de a continua sa existe, din moment ca nu vor fi niciodata in stare sa inteleaga misiunea istorica a socialismului. Polonezii, valahii (romanii), sarbii si rusii nu vor fi niciodata capabili sa iasa din epoca de piatra.”

In 1848, sub auspiciile Ligii Comuniste, Marx si Engels au produs Manifestul Comunist, (“Manifest Der Kommunistische Partei”), care ar putea fi considerat o veritabila declaratie de razboi contra societatii umane. Marx si Engels nu s-au multumit numai a defini ca tinta pentru atacul lor clasa conducatoare, ci vizeaza cu virulenta si toxicitate toti membrii intelectualitatii, clerul, clasa mijlocie si toti producatorii de produse agricole si micii meseriasi.

Marx justifica pozitia aceasta antisociala prin teoria sa favorita, care a fost adoptata de mai toti comunistii din lume:

“Intreaga istorie umana e bazata pe lupta dintre clase.”

O astfel de gandire pare fireasca pentru cineva care niciodata nu a fost in stare sa posedeze ceva si dealungul intregii sale vieti a fost subventionat de un bogat partener homosexual.

Lui Marx nu i s-a parut niciodata ca punctul sau de vedere ar fi gresit, in special in relatiile dintre “fortele de productie”, “mijloacele de productie”, capital si tehnologie. El n-a putut niciodata intelege ca munca, indifferent de ce fel, este o valoare care se poate cumpara si vinde, in conditiile impuse de piata. Daca ai o educatie superioara, poti sa obtii o remunerare superioara. Daca ai o calificare inferioara, vei avea un salariu inferior.

Concluzia cea mai logica, dupa ce studiezi toate aspectele legate de Marxism, este ca acest sistem filozofic a pornit de la date false si din moment ce nu a putut exprima nimic matematic a recurs la niste superstitii, care au fost legiferate de unele regimuri totalitare ca adevaruri absolute.

Sigmund Freud (1856-1939), fondatorul psihanalizei moderne, a spus candva ca “Toate experientele negative traite de un individ pot fi reflectate in cele mai adanci elemente psihice intime, menite sa creeze actiuni si comportament antisociale.” Eu as sugera sa se considere ca marxismul e produsul unor minti bolnave, indiferent ce justificare se va gasi pentru a scuza crimele comise in numele instaurarii socialismului.

Sursa: Ziaristi Online

Marx si Engels, doi homosexuali care au distrus lumea. Bazele marxismului. Corespondenta din SUA de la Capitanul Julian Chitta

////////////////////////////////////////////

(Pentru ca politrucii si-au bagat coada si in sanatate,ita o mica recolta…) Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita

Autor: Alina Toma

Medicii nu pot primi cadouri, fiind asimilati functionarilor publici

Cazul medicului Gheorghe Burnei, condamnat recent de Curtea de Apel Bucuresti la doi ani si sase luni de inchisoare cu suspendare pentru luare de mita nu este singular. Si alti medici cunoscuti au avut probleme cu legea din cauza ca au luat mita, dosarele fiind mai vechi, dar rasunatoare.Daca in cazul lui Gheorghe Burnei anchetatorii au gasit la perchezitii in biroul acestuia 13.343 de lei, 5.000 de euro si 750 de dolari, in cazul medicului militar Iancu Mocanu, chirurg cardiovascular la Spitalul Militar, au descoperit 2.000 de euro si peste 14.000 de lei la data perchezitiei

Cazul de mita care a schimbat legea

Cazul colonelului Iancu Mocanu, cunoscut ca medicul de inimi, a fost rasunator pentru ca a dus la schimbarea legislatiei. Cand au ajuns in cabinetul chirurgului, anchetatorii au descoperit multe plicuri cu bani, medicul, care obisnuia sa conditioneze operatiile de spaga, fiind denuntat chiar de un pacient de-al sau.Ulterior, procurorii au aflat si cum se impartea spaga de 2.000 de euro pe care o cerea chirurgul in sala de operatie. Anestezistul primea 500 de euro, mana a doua 300 de euro, 200 de euro celui care se ocupa de perfuzie, restul revenindu-i medicului de inimi.

Medicii, asimilati functionarilor publici

Iancu Mocanu, care a reusit performanta de a fi condamnat in doua dosare penale pentru luare de mita, a primit doi ani de inchisoare cu suspendare, ambele dosare fiind pe rolul instantelor din 2013 si 2014, dar sentintele finale fiind date in aceeasi zi: 19 mai 2016.Cazul Iancu Mocanu a dus la schimbarea legislatiei, intrucat medicul dintr-o unitate sanitara publica a ajuns sa fie asimilat functionarului public. Curtea Suprema a aratat, la vremea respectiva, ca daca li s-ar accepta medicilor sa primeasca donatii, asta ar insemna o discriminare fata de celelalte categorii de functionari.

Mircea Beuran si spaga de 10.000 de euro

Un alt caz rasunator a fost cel al chirurgului Mircea Beuran, trimis in judecata de procurorii DNA si acuzat ca a luat 10.000 de euro mita pentru a scoate la concurs un post de asistent universitar pe perioada determinata.AdsProfesorul Beuran, care in 2018 era presedintele Senatului Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila, a fost denuntat de un medic din Spitalul Floreasca, unde isi desfoasoara activitatea.In iulie 2020, un magistrat de la Tribunalul Bucuresti a decis ca rechizitoriul intocmit de DNA este legal si a dispus inceperea judecatii pe fond in cazul medicului Mircea Beuran.

Directorul de spital condamnat la 13 ani de puscarie

Recordul in materie de ani de puscarie primiti de un medic acuzat de luare de mita il detine Danut Capatana, fostul manager al Spitalului Judetean Constanta.Acuzat de cinci infractiuni de luare de mita si spalare de bani, in calitate de sef de spital, Capatana a primit in 2017 cea mai mare condamnare in prima instanta, de la magistratii Tribunalului Bucuresti: 13 ani si 4 luni de puscarie.Ulterior, in apel, Danut Capatana a primit o condamnare definitiva de 6 ani si opt luni, fiind incarcerat la Penitenciarul Poarta Alba. Intr-un alt dosar, acelasi Capatana a primit inca 10 ani de inchisoare, de aceasta data pentru abuz in serviciu, conflict de interese.

Serban Bradisteanu, achitat definitiv pentru luare de mita

Un alt dosar rasunator a fost cel in care chirurgul Serban Bradisteanu a fost achitat de acuzatiile de luare de mita.In 2007, procurorii DNA au deschis un dosar penal pe numele reputatului medic, acesta fiind acuzat la vremea respectiva ca ar fi luat spaga de la reprezentantii unei firme pentru trucarea unor licitatii legate de achizitionarea de aparatura medicala pentru penitenciare.Conform anchetatorilor, medicul ar fi primit in conturile unei firme off-shore sumele de 500.000 dolari si 3.594.333 euro.Achitat in prima instanta de Tribunalul Bucuresti, Bradisteanu a fost achitat si de magistratii Curtii de Apel Bucuresti, in 2015. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Spagarii in halate albe. Medici cunoscuti, condamnati la inchisoare pentru luare de mita

https://ziare.com/social/stiri-sociale/medici-romani-care-au-luat-mita-1686931

//////////////////////////////////////////

(Ca si alti oameni care mor cu zile,chiar daca indoapa cu bani pe negroteii mascati in alb…) Adolescent mort la spital, după ce medicii l-au lăsat să aștepte

Poliţiştii au întocmit dosar penal pentru ucidere din culpă după decesul unui băiat de 16 ani la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, au anunţat, marţi, reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Gorj.Potrivit sursei citate, marţi, poliţiştii din cadrul Biroului de Investigaţii Criminale Gorj au fost sesizaţi în mod direct de personalul Spitalului de Urgenţă Târgu Jiu cu privire la faptul că la acea unitate medicală, la data de 11 noiembrie, s-ar fi prezentat un tânăr în vârstă de 16 ani, din localitatea Scoarţa, în vederea efectuării unor investigaţii medicale.Băiatul prezenta semne de peritonită, iar medicii l-au lăsat să aștepte până stabileau dacă trebuie transferat la Spitalul de Copii din Craiova sau trebuie operat la Târgu Jiu de un medic chirurg pentru adulți.

Peste puţin timp, în noaptea de 11 spre 12 noiembrie, a fost declarat decesul adolescentului, al cărui cadavru a fost transportat la Morga Serviciului de Medicină Legală Gorj, în vederea efectuării necropsiei şi a stabilirii cauzei decesului.

În cauză, poliţiştii au întocmit dosar de cercetare penală pentru ucidere din culpă.

https://www.cotidianul.ro/adolescent-mort-la-spital-dupa-ce-medicii-l-au-lasat-sa-astepte/

///////////////////////////////////////////

De ce vor Elitele să reducă populaţia

Referitor la existenţa unui plan al Elitelor de reducere a populaţiei la nivel planetar există două opinii în rândul maselor. Unii consideră că acest lucru este doar o teorie a conspiraţiei, motivând că bogaţii au nevoie de oameni pentru a munci, pentru a plăti taxe şi pentru a consuma produsele corporaţiilor şi deci, dacă vor fi mai puţini oameni, atunci şi profiturile acestora ar scădea. Cealaltă tabără susţine teoria oficială, aceea că suntem prea mulţi şi planeta nu ne mai poate hrăni şi susţine pe toţi, aşa că trebuie să ne mai împuţinăm, „ca să salvăm planeta”.

Amândouă opiniile nu sunt greşite. Elitele doresc într-adevăr să reducă populaţia, dar nu pentru a salva planeta, care nu are nevoie de noi pentru a se salva şi nici nu este în vreun pericol, ci dintr-un calcul pur economic. Pe vremuri forţa de muncă umană era indispensabilă; cu cât existau mai mulţi sclavi, atunci şi productivitatea muncii era mai mare, civilizaţia putea să meargă înainte şi cei bogaţi puteau trăi în luxul pe care epoca respectivă îl permitea. Chiar şi după începutul erei industriale, numărul muncitorilor era determinant pentru economie şi pentru creşterea producţiei de bunuri. Dar, pe măsură ce tehnologia a avansat şi munca umană, chiar şi cea calificată, a fost înlocuită cu cea a maşinilor şi mai nou a roboţilor, atunci o parte din oameni au cam rămas pe dinafară.

Şi pentru că lăcomia patronilor cere optimizarea permanentă a profitului, aceştia au căutat mereu soluţii de a executa munca într-o firmă cu un număr cât mai redus de personal, astfel că a apărut şomajul şi creşterea continuă a celor care nu mai puteau fi absorbiţi de „piaţa muncii”.

Dacă am trăi într-o lume utopică, ca aceea descisă în unele cărţi şi filme SF, într-un viitor nu prea îndepărat, toată munca ar trebui să fie făcută de maşini, iar oamenii nu ar mai trebui să muncească decât într-o foarte mică măsură, dedicându-şi viaţa activităţilor, cultural-artistice, ştiinţifice şi spirituale.

În realitate lucrurile nu stau aşa. Capitalismul este un sistem care a fost creat de către cei bogaţi şi doar pentru folosul celor bogaţi, aşa că aceştia îi consideră pe foştii muncitori, care acum, din punct de vedere economic, sunt în plus, reprezentând doar nişte „consumatori inutili”. După cum cred că v-aţi dat seama, capitalismul nu tratează omul ca pe o persoană, ci ca pe o „resursă umană”, o piesă într-un angrenaj economic, iar munca salariată este considerată o marfă, care în ultimul timp a devenit tot mai ieftină şi nevandabilă.

Deci Elitele vor să păstreze numai acel număr de indivizi care sunt strict necesari sistemului, pe restul având în plan să îi reducă fie prin controlul naşterilor („educaţie sexuală”, contracepţie, homosexualitate, distrugerea familiei), fie prin creşterea prin diverse metode a mortalităţii (chimicale în hrană, vaccinuri, virusuri, catastrofe provocate, războaie, crize etc.)

Dacă sunteţi atenţi pe piaţa muncii la locurile de muncă, ce încă „sunt sigure”, veţi vedea că predomină slujbele în domeniul serviciilor, adică bucătar, chelner, vânzător, şofer, al divertismentului, cântăreţi, actori, moderatori de televiziune, profesiile bazate pe „creier”, adică cercetător ştiinţific, medic, avocat, profesor, la care se mai adaugă munca de birou în corporaţii şi posturile din administraţia de stat, serviciile publice şi armată. Sectorul industrial şi agricol, unde în trecut erau cei mai mulţi angajaţi sau mici antreprenori, sunt într-o continuă scădere, aici munca fiind tot mai mult automatizată şi robotizată.

Dacă aruncăm o privire la nivel global, observăm că aproape toate corporaţiile occidentale şi-au mutat producţia industrială în Asia, unde populaţia este foarte mare, în vreme ce statele vestice se confruntă cu o scădere tot mai accentuată a populaţiei din cauza reducerii natalităţii, ca efect al stilului de viaţă modern şi al scăderii ratei fertilităţii.

Acest fenomen nu este întâmplător, ci este efectul planului Elitelor de reducere a populaţiei. Vestul va fi depopulat pentru că aici vor trăi doar cei foarte bogaţi, care au nevoie de spaţii largi, nelocuite, unde să se distreze doar ei, iar Orientul va mai fi folosit o perioadă ca sursă de sclavi pentru producţie, până cât robotizarea şi automatizarea economiei va fi aproape de 100%. După aceea, singurele locuri de muncă vor mai fi doar cele de servitori pentru bogătaşi şi personal de supraveghere pentru roboţi, maşinării şi infrastructuri de comunicaţii şi control social electronic. Reproducerea pentru săraci se va face probabil doar în laborator şi pe bază de autorizaţie de la Guvernul Mondial.

Deci, în concluzie, la întrebarea, de ce vor Elitele să reducă populaţia planetei, răspunsul e foarte simplu: pentru că nu mai au nevoie de atât de mulţi sclavi!

Dan Tănăsescu Citate ale unor oameni celebri, respectaţi de întreaga omenire ridică multe semne de întrebare. Teoriile conspiraţiei cu privire la viruşii concepuţi în laborator pentru decimarea omeniri ar putea fi adevărate dacă ar fi să considerăm ca adevărate vorbele acestor oameni.

Roosevelt, Grobaciov, Kissinger, Rockeffeler sau chiar Bill Gates au făcut mai multe declaraţii îngrijorătoare, care au fost cuprinse într-un material cel puţin interesant.

Declaraţiile oamenilor care conduc lumea:

„Graviditatea ar trebui să fie o crima împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii deţin un permis de la guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetăţenilor alesi pentru fertilizare” – David Brower, directorul executiv Sierra Club

„Societatea nu face nicio afacere, dacă permite degeneraţilor să-şi perpetueze specia” – Theodore Roosevelt

„O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent, ar fi ideală” – Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon.

„Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra ” – Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie.

„În căutarea unui nou duşman care să ne unească, ne-a venit ideea cu poluarea, ameninţarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea şi potrivirea proiectelor de lege dupa ele…. Dar , uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele de cauze. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenţia umană şi numai prin schimbarea atitudinilor şi a comportamentului oamenilor acestea pot fi depăşite. Atunci inseamna ca inamicul real este chiar umanitatea” – Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator şi respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluţie globală” Pag 104-105, 1991.

„Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni … Noi trebuie să mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operaţiunea va cere multe decizii aparent brutale şi lipsite de inimă” – Paul Ehrlich , profesr la Stanford,în cartea : „Bomba numita Populaţie”

„Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”. Primele mele trei obiective principale ar fi : reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii” – Dave Foreman

„Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceti populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe daune ecologice” – Mihail Gorbaciov

„Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate. Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%” – Dr. Henry Kissinger

„Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială” – David Rockefeller

„Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica” – David Spangler, director al Iniţiativei Planetare, Organizaţia Naţiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age

„Astăzi lumea are 6.8 miliarde de oameni (declaraţia a fost făcută în urmă cu câţiva ani). Si ar putea creste până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!” – Bill Gates .

Sursa Acesti oameni josnici au condus si conduc lumea… Deocamdată https://i0.wp.com/www.financiarul.ro/wp-content/uploads/grupul-bilderberg.jpgSocietatea nu face nicio afacere daca permite degeneratilor sa-si perpetueze specia.

Theodore Roosevelt-al 32-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii

„Malthus a fost justificat, realitatea a fost surprinsa bine de Malthus. Lumea a treia este suprapopulata, este un dezastru economic, şi nu exista niciun mod în care acestea ar putea iesi din ea cu aceasta populatie în rapida crestere. Filozofia noastra este: înapoi la sat.” Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund, Director de conservare, 1984

„O populatie mondiala totala de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent ar fi ideala.” Ted Turner, într-un interviu pentru revista Audubon ? magnat al mass-mediei americane, fondatorul canalelor de televiziune TBS şi CNN

„Exista o singura tema în spatele eforturilor noastre: trebuie sa reducem nivelul populatiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obţine rezultate… Populatia este o problema politica. Odata ce populatia este scapata de sub control, este nevoie de un guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…” Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populatie

„?n cautarea unui nou duşman care sa ne uneasca, ne-a venit ideea cu poluarea, ameninţarea încalzirii globale, lipsa apei, foametea si potrivirea proiectelor de lege dupa ele… Dar, uneori, în desemnarea lor ca inamic, cadem în capcana de a confunda simptomele cu cauzele. Toate aceste pericole sunt cauzate de interventia umana si numai prin schimbarea atitudinilor si a comportamentului oamenilor acestea pot fi depasite. Atunci înseamna ca inamicul real este chiar umanitatea.” Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator si respectiv secretar, Clubul de la Roma, Prima revolutie globala, Pag. 104-105, 1991

„Un cancer este o multiplicare necontrolata a celulelor, iar explozia demografica este o multiplicare necontrolata a oamenilor… Noi trebuie sa mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operatiunea va cere multe decizii aparent brutale si lipsite de inima…” Paul Ehrlich, profesor la Stanford, în cartea Bomba numita Populatie

„Pamântul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii.” Merton Lambert, formator în cadrul Fundaţiei Rockefeller.

„Eu cred ca suprapopularea umana este problema fundamentala pe Pamânt astazi. Noi, oamenii, am devenit o boala: ?Virusul-Om?.” „Primele mele trei obiective principale ar fi: reducerea populaţiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale si, in al treilea rând, sa vad cât mai multe zone pustii.” Dave Foreman ? ecologist, co-fondator al Mişcarii Ecologiste Radicale „Earth First!?

„?n scopul de a stabiliza populaţia lumii, trebuie sa eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie sa îl spun, dar este la fel de rau sa nu-l spun.” J. Cousteau, 1991, explorator si reprezentant UNESCO

„Noi trebuie sa vorbim mai clar despre sexualitate, contraceptie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologica este criza populatiei. Reduceţi populatia cu 90%, iar apoi nu vor mai fi suficienţi oameni pentru a face atât de multe daune ecologice.” Mihail Gorbaciov ? conducatorul Uniunii Sovietice în perioada 1985-1991

„Azi, America ar fi indignata daca trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscatori! Acest lucru va fi valabil mai ales daca li s-a spus în prealabil ca exista infiltrate în mijlocul lor ameninţari din afara, indiferent daca sunt reale sau fictive, care pun în pericol însasi existenta noastra. Aceasta va fi valabil şi în cazul tuturor popoarelor din lume, iar ele vor dori sa fie eliberate de acest rau… Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de buna voie abandonate de catre oameni, mai ales daca bunastarea lor va fi garantata de catre Guvernul Mondial.” Dr. Henry Kissinger, Conferinta Bilderberg, Evians, Franta, 1991

„Ilegal o putem face imediat. Constituţional va dura puţin mai mult…” „Depopularea ar trebui sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe fata de lumea a treia, pentru ca economia SUA va necesita cantitaţi tot mai mari de minerale din strainatate, în special din tarile mai putin dezvoltate.” „Puterea este cel mai puternic afrodiziac”. „Persoanele în vârsta sunt consumatori inutili”. „Populatia lumii trebuie sa fie redusa cu 50%”. Dr. Henry Kissinger ? fost secretar de Stat al Administraţiei Americane în timpul lui R. Nixon şi G. Ford

„Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este de o criza majora credibila si natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala.”David Rockefeller ? fondatorul Grupului Bilderberg

„Razboiul si foametea nu sunt eficiente. ?n schimb, boala a oferit cel mai eficient si mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie sa moara în curând pentru a fi rezolvata criza populaţiei. SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90% din populatia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letala si ucide în câteva zile, în loc de câţiva ani. Trebuie sa creştem mortalitatea cu 90% la om. Uciderea oamenilor… Gânditi-va la asta… Stiţi, gripa aviara e buna de asemenea. Pentru ca cel care supravietuieşte va îngropa mai apoi noua.” Dr. Eric Pianka, profesor de ecologie evolutiva la Universitatea din Texas. Interviu aici!

„Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondiala decât în cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu exceptia cazului în care el va lua o initiere luciferica.” David Spangler, director al Initiativei Planetare – Organizatia Natiunilor Unite şi unul din fondatorii curentului New Age!

„Suprapopularea este în prezent vasta, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va raspunde la reducerea viitoare a ratei natalitatii prin metode contraceptive, sterilizare si avort, dar trebuie sa reducem în prezent cât mai mult populaţia. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare.” Initiativa pentru Carta Natiunilor Unite ECO-92 PAM?NT

„?n America de Sud, guvernul peruan merge din usa în usa facând presiuni asupra femeilor care urmeaza sa fie sterilizate si el e finantat cu dolari americani pentru a face acest lucru.” Mark Earley în The Wrong Kind of Party Christian Post, 10/27 2008

„Femeile în Tarile de Jos, care sunt considerate de catre stat a fi mame improprii, ar trebui sa fie condamnate la a lua contraceptive pentru o perioada determinata de doi ani.” Marjo Van Dijken ? autor al proiectului de lege în ţarile de Jos

„Mentinerea umanitaţii sub 500 milioane, în echilibru perpetuu cu natura” Citat anonim aflat pe una din pietrele Georgia Guidestones

„Daca m-as reîncarna, as dori sa revin pe pamânt ca un virus ucigaş care sa reduca populaţia umana.”

„Cresterea populatiei umane este, probabil, singura si cea mai grava amenintare pe termen lung pentru supravietuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care aceasta creştere nu este temperata – nu doar în rândul naturii, ci şi în rândul oamenilor. Cu cât sunt mai multe persoane, cu atât mai multe resurse vor consuma şi, implicit, va fi mai multa poluare.” Printul Phillip, sotul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburgh, lider al World Wildlife Fund. Clip aici!

„Graviditatea ar trebui sa fie o crima pedepsibila împotriva societatii, cu exceptia cazului în care parintii detin un permis de la guvern. Toti potentialii parinti ar trebui sa fie îndemnaţi la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizând antidoturi cetatenilor aleşi pentru fertilizare…” David Brower, directorul executiv Sierra Club

„Principiul care susţine vaccinarea obligatorie este suficient de raspândit, iar cel de taiere a trompelor uterine ar trebui sa fie la fel.” „Este mai bine pentru toata lumea daca, în loc de a astepta executarea degeneraţilor pentru infractiuni, sau de a-i lasa sa moara de foame în imbecilitatea lor, societatea îi va împiedica, pe cei care sunt în mod vadit inapţi, sa continue soiul lor… Trei generatii de imbecili sunt de ajuns.” Oliver Wendell Holmes, Curtea Suprema de Justiţie SUA

„Sincer, am crezut ca la acea data Roe s-a decis şi am avut temeri cu privire la cresterea populatiei, în special cresterea în rândul populatiilor care nu vrem sa aiba prea mulţi urmaşi.” Ruth Bader Ginsburg, Curtea Suprema de Justiţie SUA

„Un regim planetar ar trebui sa fie responsabil pentru determinarea populatiei optime în întreaga lume, dar si în fiecare regiune si pentru a arbitra diferitele tari în împarţirile regionale. Controlul demografic ar putea sa ramâna responsabilitatea fiecarui guvern, dar regimul planetar ar trebui sa aiba puterea de a aplica limitele convenite.” John P. Holdren, consultant în ştiinta al preşedintelui Obama. Articol aici!

„Direcţia pe care o urmeaza Rockefellerii si aliatii lor este de a crea un guvern într-o lume care combina supercapitalismul si comunismul în acelasi cort, toate aflate sub controlul lor… Ma refer la o conspiratie? Da, şi sunt convins ca exista un astfel de complot international în domeniu, aplicat şi planificat de mult timp si care este incredibil de rau în intentie.” Congresmanul Larry P. McDonald, ucis într-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene doborât de catre Uniunea Sovietica

„Astazi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Şi ar putea creşte pâna la aproximativ noua miliarde. Acum, daca am face o treaba foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenta medicala, cu serviciile de sanatate şi control al reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15%…!” Bill Gates ? co-fondator al Microsoft Corporation.

Clipul aici! http://aim.heliohost.org/?a=vedere&p=p

Det. aici https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/09/13/

////////////////////////////////////////////

Tacticile mişcării homosexuale: O strategie detaliată pentru acceptarea publică a homosexualilor (de John Vennari)

https://www.culturavietii.ro/tacticile-miscarii-homosexuale-o-strategie-detaliata-pentru-acceptarea-publica-homosexualilor/

„Repararea capitală a Americii heterosexuale” este „biblia” mişcării homosexuale. Strategiile şi tacticile din acest eseu sunt aplicate la nivel naţional şi internaţional pentru distrugerea familiei.

Ne vom concentra aici pe tacticile efective folosite de mişcarea homosexuală, trasate în special prin articolul de referinţă din 1987 – „The Overhauling of Straight America” („Repararea capitală a Americii heterosexuale”) – semnat de activiştii homosexuali Marshall Kirk şi Erastes Pill. („Erastes Pill” era numele de autor al lui Hunter Madsen).Aceste persoane erau foarte şcolite. Kirk era cercetător în neuropsihiatrie, cu studii la Harvard; Madsen avea un doctorat în politici la Harvard şi era expert în tactici de persuasiune publică şi marketing social.

Se spune că „The Overhauling of Straight America” a devenit „biblia” mişcării homosexuale, întrucât prezintă strategii atât pentru a-i face pe homosexuali mai acceptaţi, cât şi pentru a-i demoniza pe oponenţii homosexualităţii. Întreaga campanie se bazează nu pe argumente raţionale, ci pe manipularea emoţională a publicului. (Ulterior, Kirk şi Madsen au dezvoltat principiile din articol într-o carte de 398 de pagini: „After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of Gays in the 90s” – „După bal: Cum îşi va depăşi America teama şi ura de homosexuali în anii ’90”).

Publicat în ediţia din 1987 a revistei pentru homosexuali Guide, „The Overhauling of Straight America” începe cu:

„Primul lucru care trebuie făcut este desensibilizarea publicului american cu privire la homosexuali şi la drepturile acestora. A desensibiliza publicul înseamnă a-l face să privească homosexualitatea cu indiferenţă, fără nici o emoţie.”

Autorii continuă şi vorbesc despre obiectivul de a pune preferinţele sexuale pe acelaşi palier cu preferinţele pentru aromele de îngheţată sau sport. Ţie îţi place ciocolata, mie îmi place vanilia. Tu preferi voleiul, eu fotbalul. Nu e nici o problemă.

„Cel puţin la început”, scriu autorii, „urmărim să desensibilizăm publicul şi nimic mai mult. Nu trebuie şi nu ne putem aştepta la o „apreciere” sau „înţelegere” deplină a homosexualităţii din partea omului obişnuit. Uitaţi a convinge masele că homosexualitatea e un lucru bun. Însă dacă îi faci să se gândească că aceasta e doar un lucru obişnuit, dacă îi faci să ridice din umeri, atunci lupta ta pentru drepturi juridice şi sociale e practic câştigată. Şi, pentru a-i face doar să ridice din umeri, homosexualii ca şi comunitate trebuie să înceteze să mai pară misterioşi, străini şi diferiţi.”

Articolul face apel la o campanie masivă în mass-media pentru schimbarea imaginii homosexualilor, iar „orice campanie care urmăreşte această schimbare trebuie să realizeze şase lucruri”.

Următorii şase paşi sunt luaţi direct din articolul lui Kirk şi Pill:

Pasul 1: Vorbiţi despre homosexuali şi homosexualitate cât mai tare şi cât mai des posibil………………….

Det. aici

https://www.culturavietii.ro/tacticile-miscarii-homosexuale-o-strategie-detaliata-pentru-acceptarea-publica-homosexualilor/

/////////////////////////////////////////////

Societățile Secrete

https://pdfcoffee.com/societaile-secrete-3-pdf-free.html

( AICI puteti parcurge PRIMA parte=

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/parinte-iliescu-tartor-al-liber-cugetatorilor-feseneilor-masoneilor-si-altor-potopisti-iti-place-recolta-ai-semanat-in-inimile-si-mintile-violate-cu-vant-lichidari-haos-hotii-mineriade-i/ )

aici a doua parte

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/treci-la-romani-si-scapa-i-de-idolatrie-mergi-la-rusi-moldoveni-ucraineni-si-usureaza-i-de-ortomoasterie-du-te-in-africa-america-si-alunga-icoana-maimutaria-treci-in-ungaria-in-italia-gem/

aici a treia parte

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/care-religie-are-dreptate/

…………………………..

CAPITOLUL 25: ETAPA EUROPEANĂ. SPRE STATELE UNITE ALE EUROPEI

Pastorul protestanto- ionist Richard Wurmbrand povestește că unica reprezentare cu caracter religios care apare în holul principal al Palatului de Sticlă al Națiunilor Unite din New York este… o statuie a lui Zeus (divinitate cunoscută pentru ferocitatea ei) care, în mitologia greacă s-a transformat într-un taur, răpind-o și ținând-o prizonieră pe Europa (1), asemănare care pare că s-a împlinit întocmai.La sfârșitul celui de-al doilea război mondial existau două tendințe: pe de-o parte, Pan-Europa sinarho-martinistă a lui Coudenhove-Kalergi, susținătoare a tezelor privitoare la un federalism european cu caracter regional (de-a lungul axei franco-germane), pe de altă parte, grupul ebraico-anglo-saxon, de inspirație palladistă, învingător în război, care dorea crearea Statelor Unite Europene, dar pe orbită americană.În general, prin federalism european se înțelege o formă de guvernare care primește împuterniciri prin delegat de la guvernele fiecărei națiuni, guvernele menținându-și constituțiile lor, respectiv prerogativele.Statele Unite ale Europei postulează existența unui singur guvern central care-și extinde puterea asupra tuturor națiunilor europene, transformate în provincii, dar de dimensiuni mai mari.Divergența de opinie nu este nouă, datând din timpurile de apariție a Sinarhiei, după cum o demonstrează un document al lui Saint-Yves, datat 1890 (2) și care s-a propagat până în timpurile moderne prin cunoscutele forme de gaullism (de Gaulle, politic îl reprezenta pe Rothschild iar din punct de vedere ideologic – Pactul Sinarhic), respectiv de opoziție din partea Angliei (legată – unită de Statele Unite ale Americii) pentru o uniune europeană.Anglia continua să fie fidelă tradiției ei de împiedicare a națiunilor de pe continent să organizeze ceva serios (3).Și totuși, în rândurile Lojii Înalte, ideile contradictorii coincid și Europa Unită se va realiza, după cum o amintea în anii ’60, gradul 33 Yves Marsaudon din Supremul Consiliu al Franței: Noi putem afirma că Europa masonică se va face… (4). Astfel, la 19 septembrie 1946, masonul (era maestru al Studholme Lodge nr. 1591) și membrul de seamă al ramurii britanice a Societății Pilgrims, Winston Churchill, într-un discurs la Universitatea din Zürich, putea să declare: Sub conducerea și în spiritul ideilor-cadru ale Organizației Mondiale a Națiunilor Unite, noi trebuie să refacem familia europeană în niște limite regionale, care se va numi (poate) Statele Unite ale Europei și primul pas practic va fi constituirea unui Consiliu al Europei.Dacă pentru început, toate statele Europei nu acceptă sau nu sunt în stare să ia parte la această uniune, noi va trebui să continuăm să-i adunăm și să-i organizăm pe cei care aderă și pe cei care pot (…).Deci vă spun: În picioare, Europa! Aproape imediat, la 21 septembrie 1946, ONU aproba un document programatic cunoscut drept Planul …

…Hertensteiner care punea bazele unei federații mondiale condusă de Națiunile Unite.În acest plan era cerut statelor europene să-și sacrifice suveranitatea (pe plan economic și politic) pentru a se ajunge la o organizare regională aptă să se integreze, într-o zi, în conceptul planetar sub conducerea ONU

.Apelul lansat de Churchill a avut imediat o puternică rezonanță.Încă din 1946 este creată în Anglia United Europe Movement prin grija aceluiași Churchill.În Franța apare un Conseil pour une Europe Unie, datorită eforturilor lui Jean Monnet, respectiv Robert Schumann.În Belgia ia ființă Liga Independentă de Cooperare Economică Europeană a lui Paul van Zeeland.Pe lângă acestea au mai apărut Uniunea Europeană a Federaliștilor urmată de apariția la Londra, în 1948, a Mișcării Socialiste pentru Statele Unite ale Europei, Uniunea Parlamentară Europeană a lui Coudenhove-Kalergi, dar și Asociația Internațională pentru Unitate Europeană, prezidată de același Paul van Zeeland, și în care se afla și un anume Joseph Retinger.Între 25 și 26 aprilie 1958, van Zeeland, Retinger și Antoine Pinay (cel care va da numele unei alte societăți secrete, ”Cercul Pinay”) s-au aflat împreună la adunarea Grupului Bilderberg din anul respectiv (observați și imaginea alăturată, preluată din Daniel Estulin – Grupul Bilderberg.Istoria secretă a stăpânilor lumii”, ediția revăzută din 2011). Marea majoritate a acestor mișcări s-au unit la 11 noiembrie 1947 într-un Comitet Internațional de Coordonare al Mișcărilor pentru Unitate Europeană care, între 7 și 10 mai 1948, și-a desfășurat lucrările într-un Congres al Europei, sub conducerea lui Winston Churchill.Acest Comitet a dus apoi la formarea (la 24 octombrie 1948) faimoasei Mișcări Europene, sub patronajul lui Churchill, Spaak, Léon Blum și Alcide de Gasperi.La conducere este numit ginerele lui Churchill, Duncan Sandys, însoțit în secretariatul general de Joseph Retinger (5). Privitor la materialul tratat, o scurtă prezentare a lui Retinger este necesară.Născut la Cracovia în 1887 ca fiu al unui evreu bogat, la patru ani Retinger rămâne orfan.Fiind preluat pentru creștere și educare de către contele Zamoyski, în 1906 este trimis să studieze la Sorbona, unde îl cunoaște pe André Gide.În acea perioadă, deși tânăr, Retinger era deja un înalt demnitar al masoneriei suedeze.Se pare că ar fi fost și un Superior Necunoscut al martinismului (6).Toate acestea i-au dat posibilitatea să-l cunoască pe Mandell House (omul masoneriei iluministe, sinarhice și teozofice a Maeștrilor Înțelepciunii).Agent al serviciilor secrete și succesiv diplomat, sprijinit de miliardarul Nelson Rockefeller (afiliat al Societății Pilgrims), Joseph Retinger va fi adevăratul inspirator și întemeietor (în 1954) a Grupului Bilderberg, un fel de superparlament rezervat elitei din lumea afacerilor, respectiv elitei politice de pe cele două maluri ale Atlanticului.Ideile lui Retinger (mai bine zis ale Lojii Înalte) care-și găseau ecoul în Societatea Pilgrims și în Societatea Fabian trasează parcursul de urmat, după cum se putea citi în Buletinul Centrului de Cultură Europeană: Fără el, Liga Europeană de Cooperare Economică, Mișcarea Europeană și al nostru Centru de Cultură Europeană, nu s-ar fi înființat.Congresul Europei de la Haga a fost opera lui și Consiliul Europei este o consecință a acestuia.Ceva mai recent, el este cel care a conceput și care animează Grupul Bilderberg cu scopul înțelegerii, respectiv unității atlantice (7).Dacă adăugăm că Retinger era prieten de mult timp cu Coudenhove-Kalergi este ușor de înțeles de ce s-a ales Haga ca sediu al primului Congres al Europei, stăpân al casei fiind prințul Bernhard al Olandei, acționar important la Royal Dutch Petroleum și al Société Générale du Belgique (controlate de Rothschild) dar și unul din fondatorii Grupului Bilderberg, influențat în mod direct de Retinger.Datorită și după acest congres, la 25 octombrie 1948 s-a putut reuni pentru prima dată Mișcarea Europeană.Și un alt fapt mai puțin cunoscut, Casele Regale Europene nu au sta nici ele cu mâna în sân.Laurence Gardner [autor al cărții (printre altele care tratează această problematică) Bloodline of the Holy Graal – Continuitatea de sânge a Sf. Graal, 1996], cunoscut sub titlul de Cavaler Labhran de St. Germain, este atașat prezidențial al ”European Council of Princes”, o entitate consultativă constituțională fondată în 1946!

A: PERSONAJELE DE LA HAGA

În afară de Winston Churchill (membru al Societății Pilgrims – ramura britanică, al RIIA, al masoneriei), la Haga au participat: Léon Blum, evreu francez, fost șef de guvern, președinte al Institutului Francez de Afaceri Internaționale și co-fondator al Ligii Franceze împotriva Antisemitismului; Alcide de Gasperi care s-a aflat în primul comitet organizator al Grupului Bilderberg (8); Paul Henry Spaak, prieten apropiat al lui Retinger și discipol al lui Coudenhove-Kalergi, membru fondator al Institutului Atlantic, al Grupului Bilderberg, al Institutului Belgian de Afaceri Internaționale (I.R.R.I.) și începând cu 1950, președinte al Mișcării Europene.Figura dominantă, reprezentantul Înaltei Finanțe anglo-saxone în Europa a fost Jean Monnet, sinarhist și tennocrat, purtător de cuvânt al establishment-ului de peste Atlantic (poate că nu degeaba un liceu din București se numește, tocmai Jean Monnet, frecventat pentru o perioadă și de fiul lui Adrian Năstase). Născut la Cognac în 1888 într-o familie de distilatori care aveau în proprietate Propriétaires vinicoles de Cognac J. C. Monnet et Cie, după o perioadă de studii nu prea strălucite, Jean Monnet este trimis în Egipt, în convalescență, ca urmare a unei boli de stomac.Anul următor se află în Canada ca reprezentant comercial al firmei familiei și foarte curând intră în relații de afaceri cu Hudson Bay Co, o societate a Coroanei Britanice care opera în strânsă legătură cu sucursala din Londra a băncii evreiești Lazard Brothers and Co și cu Bank of England (9).După începerea primului război mondial, în 1914, Monnet se întoarce în Franța și fiind reformat ajunge la Ministerul Aprovizionării.Fructificând buna cunoaștere a limbii engleze dar și contactele puse la punct în anii precedenți, Monnet reușește să acorde societății Hudson Bay Co monopolul achizițiilor franceze din Canada, asigurând tranzacțiile financiare prin banca Lazard Brothers and Co.Faima de expert în relațiile cu anglo-americanii crește încât este numit consilier pe lângă comitetul ce avea ca temă elborarea termenilor tratatului de pace.Intră în legătură cu establishment-ul american condus de ”colonelul” Mandell House și faima lui Monnet crește rapid.Secretar general-adjunct al Societății Națiunilor, la 20 decembrie 1922, Jean Monnet 1888 -1979) demisionează din motive personale.În realitate, Société des Propriétaires vinicoles de Cognac J. G. Monnet et Cie avea datorii foarte mari, astfel că, fără ajutor extern, falimentul era inevitabil.Atunci, Robert Brand (conducătorul băncii Lazard Brothers and Co), consilier al lordului Robert Cecil la Versailles – în 1919 (Cecil era înalt demnitar masonic și membru de înalt nivel al Societății Pilgrims și al Round Table), împreună cu Morrow de la Banca Morgan, au intervenit deschizându-i lui Monnet piața pentru vânzări în Anglia și în Dominion (țările grupate în Commonwealth).În 1926 Monnet participă la întemeierea băncii Blair and Co.Foreign Corporation în care este ales vice-președinte.Printre asociați se numărau Rothschild (prin Royal Dutch Shell), băncile Kuhn and Loeb, Lazard și Morgan.În 1929, Blair and Co fuzionează cu Bank of America din New York.Cordell Hull membru al CFR și secretar de stat, discutând despre Jean Monnet cu Harry Hopkins (cunoscut ca fiind omul lui Baruch în anturajul lui Roosevelt), afirma: Monnet este considerat omul băncii Lazard Brothers (10). În 1939, Jean Monnet este prezentat de către William Bullit secretarului (american) de stat Henry Morgenthau (membru al B’nai B’rith, al Societății Pilgrims și al Round Table), același personaj care în 1935 tipărise noile bancnote de un dolar cu simbolul British Israel și cu marele sigiliu al Statelor Unite.Bullit avea gradul 32 în RSAA, era membru al Societății Pilgrims, al CFR, fiind și reprezentant al băncii Kuhn and Loeb.În 1940, la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Monnet este trimis de Churchill la Washington ca diplomat britanic (fapt excepțional și destul de semnificativ) unde colaborează cu Harry Hopkins, John McCloy, Henry Stimson, George Marshall, lordul Halifax (cu o parte din membrii Societății Pilgrims) la victoria americană.Un alt fapt important, Jean Monnet a fost membru al CFR și al Links Club (11), un club restrâns și elitist care-i reunea alături pe marii finanțiști din acea vreme: Mellon, Vanderbilt, Rockefeller, Morgan , etc.După 1945, eurocratul Jean Monnet a lucrat cu frenezie la crearea unei Europe supranaționale, ajutat de Echipa Monnet din care făceau parte: René Pleven (membru al Grupului Bilderberg dar și angajat al băncii Lazard Brothers); Pierre Uri, bancher evreu, absolvent al E.N.A. (școala de tehnocrați ai administrației franceze) și profesor de filosofie. A fost director pentru Europa al băncii Lehman Brothers din New York înainte de-a deveni, în 1968, reprezentant special al baronului Edmond de Rothschild (12).În 1952, Uri va fi numit director al Comunității Europene pentru Cărbune și Oțel (C.E.C.A.).Membru al Clubului Jean Moulin (13), director al Institutului Atlantic, președinte al Compagnie Financière, vice-președinte al Alianței Israelite Universale, membru al Grupului Bilderberg și colaborator al Comisiei Trilaterale (14), Pierre Uri a fost responsabilul teoriei și doctrinei în echipa lui Monnet.Étienne Hirsch, inginer evreu, conducătorul trustului Kuhlman în 1924, membru al clubului Jean Moulin, președinte al Euratom între 1959 și 1961, președinte al Mișcării Federaliste Europene timp de 15 ani.În 1971 preconiza crearea unei monede europene pe care o va boteza ECU (de la European Currency Unit), cuvânt care va intra în uzul curent exact cu zece ani mai târziu.În 1988, cu ocazia centenarului nașterii lui Jean Monnet, președintele Mitterand dispunea ca cenușa lui Monnet să fie transferată la Pantheonul din Paris, alături de eroii Republicii și, pentru a-i duce mai departe gândirea și ideile mondialiste, s-au tipărit gratuit zeci de mii de exemplare din cartea lui Monnet intitulată Memorie (de peste 826 de pagini) pentru a fi distribuită tuturor profesorilor de istorie din liceele și colegiile din Franța (15).

B: PLANUL MARSHALL

Generalul George Catlett Marshall, strateg mediocru, membru al CFR, bucurându-se de încrederea deplină a bancherului Bernard Baruch și cu ajutorul lui Harry Hopkins (creație a lui Baruch), devine Secretar al Apărării.La 8 mai 1947, secretarul de stat Dean Acheson (membru de seamă al CFR și afiliat la una din societățile Ordinului, Skroll & Key), unul din omologii americani ai contelui Coudenhove-Kalergi (Acheson a ajuns la secretariat și datorită susținerii lui Hopkins), expune în linii mari ideile unui plan pe care Marshall îl reia la Universitatea Harvard, la 5 iulie 1947, lansând un apel tuturor țărilor Europei de-a trece, cu asistență americană, la reconstruirea materială și financiară a Vechiului Continent.La 12 iulie 1947 la Ottawa, Truman (gradul 33 al RSAA) se referea și el la necesitatea unui plan pentru reanimarea producției și însănătoșirea economiei … cu condiția ca guvernele să acționeze în spiritul unei strânse colaborări, abolind barierele absurde care le divid și care le sufocă (16).La 3 aprilie 1948 urmează alocarea a 13 miliarde de dolari (la valoarea din 1945) pentru ajutorarea Europei, cu condiția ca cel puțin jumătate dintre ei să fie folosiți sub controlul american.Ajutorul era acordat în condiții foarte avantajoase: 85% se constituia ca un fond nerambursabil, iar restul de 15% erau împrumuturi pe termen lung.Condiția politică pentru obținerea ajutorului era orientarea economică spre o comunitate economică europeană.Două organisme administrau și controlau planul: Organizația Europeană pentru Cooperare Economică (OECE care va funcționa până în 1961) instituită la Paris la 16 aprilie printr-o convenție semnată de 16 națiuni, care avea datoria de centralizare și repartizare a necesarului financiar; și Economic Cooperation Administration (ECA, americană, care distribuia creditele).Condusă de către Paul G Hoffman (fost președinte la Studebaker) ECA l-a numit ca delegat pentru Europa pe Averell Harriman (membru al Societății Pilgrims), consilier special al președintelui Truman, în timp ce secretar general al OECE a fost numit Robert Marjolin. Născut în 1911, în 1932 Marjolin s-a transferat la Universitatea Yale datorită unei burse acordată de Fundația Rockefeller.În aceeași universitate a studiat și Averell Harriman.Doctor honoris causa la Harvard, administrator la Royal Dutch Shell a lui Rothschild și la Chase Manhattan Bank a lui Rockefeller, în 1984 Marjolin era membru al Institutului Francez de Afaceri Internaționale, al Institutului Atlantic, al Grupului Bilderberg și al Comisiei Trilaterale.Lombard face cunoscut că (furnizând și datele pentru fiecare țară în parte) la finele lui 1948, investițiile de capital privat american (în exteriorul Statelor Unite) ajungeau la circa 17 miliarde de dolari.Bani care în realitate nu au intrat în Europa sub formă de aur sau de monedă, ci sub formă de mărfuri furnizate de trusturile americane, care-și luau o mică parte prin taxele plătite de contribuabilii americani.H Coston face cunoscute câteva din valorile acestor taxe: produse agricole – 10%; dotări (mașini, utilaje, etc) – 21%; petrol și cărbune – 23,6%; materii prime – 32,4%.Un procentaj de 13% din valoarea acestui ajutor este percepută de marii armatori americani ca taxă pentru transportul asigurat de către aceștia (17).Ca o consecință, în mod paradoxal, marele beneficiar al Planului Marshall a fost tocmai Înalta Finanță Internațională care, imprimând politicii europene direcția dorită, nu a pregetat să-și însușească și câștigurile provenite dinspre Statele Unite. Coudenhove-Kalergi, în lucrarea Istoria Pan-Europei, comentând acțiunea dezvoltată și dusă la îndeplinire prin Planul Marshall, a avut cuvinte de laudă: Principiul pan-european a primit un nou impuls datorită Planului Marshall care a creat bazele unei cooperări între popoarele Europei, împrăștiind și ultimele îndoieli privitoare la atitudinea Statelor Unite față de ideea pan-europeană (18).

C: NATO

Sub presiunea unei pretinse amenințări sovietice în Europa Orientală, la 4 aprilie 1949, este semnat la Washington Tratatul Atlanticului de Nord, nu numai un tratat militar, dar și politico-economic, în cadrul Națiunilor Unite.NATO North Atlantic Treaty Organization – sau Pactul Atlantic consfințea solidaritatea Europei Occidentale cu Statele Unite, trecând practic continentul sub protecția și controlul american, făcând posibilă (în același timp) împărțirea Europei în două blocuri, în continuitate liniară cu cele stabilite prin Conferința de la Yalta.Cele doisprezece țări semnatare își reafirmau fidelitatea față de principiile Cartei Națiunilor Unite, atribuind pactului un rol strict defensiv.Pe lângă valențe militare, pactul conținea și reglementări de natură economică, culturală și socială.Articolul 2 susținea: Părțile semnatare vor contribui la dezvoltarea relațiilor internaționale de prietenie, întărind instituțiile lor, asigurând o mai bună înțelegere a principiilor pe care s-au format aceste instituții și dezvoltând condițiile necesare pentru asigurarea progresului și prosperității.Ele vor trebui să facă totul pentru eliminarea oricărei bariere din calea colaborării economice a țărilor membre.Tratat militar, fidelitate către Carta Națiunilor Unite, integrarea economică între cele două maluri ale Atlanticului: ideile-cadru pentru o unire, pentru un guvern supra-național atlantic condus de către ONU.Au trecut atâția ani de atunci, dar din perspectiva timpului trecut și a celor întâmplate, se poate recunoaște cu ușurință justețea tezelor enunțate: – Statele Unite își retrag progresiv armamentul nuclear și trupele din Europa, obligând-o să se înscrie pe drumul unei unificări politice, economice și sociale, cu caracter fabiano-socialist (dar pe baza schemelor americane), respectiv să se gândească la propria apărare; – Conducerea anglo-americană a Europei rămâne în continuare, fiind un detaliu indiscutabil; – Extinderea către Est continuă în ritm accelerat tinzând, în perspectivă, la creștera influenței americane asupra unei federații europene pâna la Urali; – Edificarea Guvernului Mondial sub egida ONU (în care Europa nu va fi decât o regiune a imperiului) va încorona eforturile pro-globalizare. Pentru unirea Europei pe baze diverse, ca o convergență a intereselor venale și economice, trebuie îndepărtată de la rădăcină memoria istorică, conștiința unui trecut luminos, cu oameni atașați de propriul pământ, cu tradiții proprii, cu legi și dezvoltare proprie.Inducerea unei stări de anarhie generalizată, izolarea individului în egoismul lui, amestecarea raselor diverse prin dezrădăcinarea acestora din țările de origine iată, în câteva cuvinte, liniile directoare parcurse de spiritul mondialist pentru subjugarea națiunilor.

Omul fără rădăcini, fără nici un punct de referință, fără pământ, fără un scop precis în viață în afară de acumularea de bogăție, este tocmai prototipul dorit de mondialiști, păpușă docilă ale cărei pretenții nu trec mai departe de…

bunăstarea biologică și a cărei viziune asupra lumii (la o vedere mai amplă, ea însăși o specie fără cetățenie și fără tradiții) nu depășește în realitate limitele înguste ale existenței mediocre.Lucru bine știut de promotorii globalizării. Ei supraveghează atent și sunt gata să intervină pentru a înăbuși și cea mai timidă încercare de împotrivire.În acest sens, elocvent este un articol apărut în mai 1990, în New York Times [din proprietatea familiei Sulzberger (19)], sub semnătura lui Dominique Moïsi (vice-președinte al IFRI – Institutului Francez pentru Afaceri Internaționale), intitulat O umbră obsedează Europa: trecutul ei, în care se spune: Din păcate acum, când Estul s-a eliberat, în umbră stă o altă Europă dominată de spiritul reîntoarcerii la tendințele ei negative din vremurile trecute, tendințe îngemănate de xenofobie, rasism și șovinism (20).(…).Noi nu trebuie să visăm reconstruirea unei Europe creștine, pe ruinele lumii comuniste sau în limitele unui anumit capitalism.Europa pe care o dorește Ioan Paul al II-lea este aceea în care majoritatea europenilor nu-și va găsi locul.Biserica, care din punct de vedere istoric este responsabilă pentru antisemitism, nu va ști să ofere soluții unei noi Europe.Numai valorile umaniste și instituțiile democratice vor ști să facă acest lucru.Altfel, căderea zidului Berlinului ar fi fără rost (21).

D: DISTRUGEREA CIVILIZAȚIE EUROPENE

Războiul viitorului va fi un război invizibil.Și când totul va fi distrus, industria paralizată, forțele armate incapabile de acțiune, atunci o țară va înțelege că era în război și că este pe cale să-l piardă. Frédéric Joliot-Curie, membru al Pugwash, premiul Nobel pentru chimie, membru onorific al Academiei de Științe din Moscova, Înalt Comisar pentru Energia Atomică între 1946 și 1950, laureat al premiului Stalin pentru pace, membru al Mișcării împotriva Rasismului și Antisemitismului și pentru Pace – M.R.A.P. (citat din La Revue des Étoiles – Revista Stelelor, 1947)

Se poate spune că mondialismul acționează pe două direcții: lupta împotriva credinței …

(nu neapărat văzută din punct de vedere religios) ca fundament civilizator, singura în stare să impună individului o morală perfectă, fie personală, fie socială, respectiv crearea omului nou (fără nici o bază, fără nici o cultură sau educație solidă) puternic ideologizat, cu o aducere la zi (un up-date permanent), deschise către un număr cât mai mare de indivizi.Privitor la aceste tendințe există un text programatic (scris în 1819 dar teribil de actual), preluat din Educația secretă permanentă pentru membrii din Alta Vendita (conducerea Carboneriei): Pentru a fi siguri de rezultatele noastre, trebuie să formăm la cei din conducere ideea de deschidere către generația tânără, demnă de ceea ce dorim să edificăm.Să-i lăsăm deoparte pe cei bătrâni și pe cei maturi: țintiți către cei tineri și, dacă este posibil, chiar spre cei din copilărie (…) trebuie să-i băgăm în seamă pe cei tineri si…

…trebuie să-i seducem/corupem/pornografia pe tineri.Este necesar să-i atragem pe tineri (chiar fără să bage de seamă) sub steagurile societăților secrete.Pentru a îmainta…

cu pași lenți dar siguri pe acest drum periculos, sunt absolut necesare două lucruri: trebuie să aveți nevinovăția unui porumbel și trebuie să fiți prudenți ca șerpii (…).Atunci când reputația noastră va fi întărită în colegii, în gimnazii, în universități și în seminarii, atunci când veți câștiga încrederea profesorilor și a studenților, aveți în vedere ca cei eminenți să caute să discute cu voi (…).Această reputație (…) va deschide inimile tineretului și ale clerului în formare către doctrinele noastre.În câțiva ani, acest cler tânăr va înlocui pe cei înaintați în vârstă: el va guverna, va administra, va judeca, va forma consilii de conducere, va fi cel care va alege conducătorii Bisericii, în viitor.Acești conducători, ca marea majoritate a contemporanilor lor, vor fi și ei adepții acestor principii (…) umanitare pe care acum noi le punem în circulație.Faceți în așa fel încât clerul să fie condus de noi, crezând că acționează sub conducerea stegului cu ”Cheile Apostolice” (însemnele Vaticanului). E Delassus Il problema dell’ora presente – Problema orei prezente, vol I, p 588-590. Creștinismul, mai puțin decât Monarhia, nu ține la etichetă, dar aceste două componente ale ordinii sociale pot cădea sub greutatea corupției.

Nu trebuie să încetăm să corupem.Tertulian avea dreptate atunci când spunea că sângele martirilor are ceva creștinesc în el.S-a decis în adunările noastre că nu mai avem nevoie de creștini; să nu martirizăm pe nimeni, ci să propagăm viciul în mulțime.Să-l primească prin toate simțurile, până la saturație.Pervertiți inimi, conștiințe și nu vor mai exista creștini.

Îndepărtați preotul de la îndatoririle lui, de altar și de virtute: încercați, cu îndemânare, să-i ocupați cu altceva timpul și gândurile (…).Trebuie să corupem pe scară largă, coruperea poporului cu ajutorul clerului și a clerului cu ajutorul nostru (…) Idem, p 611. Acordați libertate de conștiință ereticilor, ateilor, evreilor, dar aveți grijă să nu afle preoții și credincioșii (…). Pentru a distruge influența preoților, reduceți-le starea materială care-i fac independenți, reduceți-le salariul ca angajat al statului

(…).Reduceți numărul de sărbători, ocupațile duminicile cu banchete, cu distracții și ocupații care să îndepărteze poporul de la morala evanghelică

(…).Faceți totul pentru a distruge stima pe care o are poporul în preoți (…). Idem, p 626-628. Acest tip de educație este deja un fapt obișnuit în Europa.Statele exercită un control strâns asupra aparentei dezorganizări a educației și învățământului.Terenul astfel pregătit este gata să primească semințele educației impregnate cu libertatea masonică.Libertatea individuală trebuie înțeleasă imediat (și în mod absolut) ca un drept: de aici și creșterea vertiginoasă a criminalității (nu numai în Europa), difuzarea imoralității, atacul planificat (după cum s-a văzut) asupra familiei prin încurajarea divorțului, uniunile libere, avortul, homosexualitatea, pornografia și în cele din urmă, drogurile. Atacul asupra Europei creștine,dispariția monarhiilor (mai ales a Casei de Austria), cele două războaie mondiale constituie pași care, de la ideea (din secolul trecut) unei Republici Universale s-au transformat în ideea unui Guvern Mondial, supranațional, căruia să i se încredințeze destinele umanității.Cuvintele enunțate de John Foster Dulles în 1942 (membru al Societății Pilgrims), în calitate de președinte al Federal Council of Churches, prin care definea obiectivele războiului, sunt destul de sinistre: (…) un Guvern Mondial, limitarea drastică și imediată a suveranității naționale, controlul internațional al tuturor armatelor, a tuturor forțelor navale, un sistem monetar mondial, libertatea de-a emigra oriunde în lume, eliminarea progresivă a tuturor restricțiilor privitoare la comerțul mondial, o Bancă Mondială sub control democratic (22).

E: LIMITAREA SUVERANITĂȚII NAȚIONALE

Arnold Toynbee, reprezentant de seamă al Round Table (în îndepărtatul iunie 1931), cu ocazia desfășurării la Copenhaga a celei de-a IV-a conferințe anuale a Institute for the Scientific Study of International Relations, afirma: În acest moment lucrăm cu discreție, dar cu toată forța noastră, la îndepărtarea statelor naționale de acea forță misterioasă numită suveranitate.De fiecare dată negăm prin cuvânt ceea ce întreprindem cu fapta pentru că ideea de suveranitate a fiecărui stat național al lumii este o erezie pentru care, un om politic sau de stat, poate fi (nu ars pe rug) dar în mod sigur, ostracizat și discreditat (22bis).După patruzeci de ani, baronul Edmond de Rothschild (1926-1997) cel mai bogat din familia care a determinat soarta Europei în ultimele două sute de ani, reprezentant de prim rang al lumii evreiești, membru influent al Grupului Bilderberg și al Comisiei Trilaterale, președinte al băncii elvețiene cu același nume și proprietar al celebrului soi de vin bordolez, anunța vremurile, deja propice: Europa de Vest, adică țările Pieței Comune, plus Marea Britanie, Irlanda și țările scandinave, conform modalităților încă de definit, vor constitui o Europă federală politic, dar cum fiecare individ simte nevoia să aparțină unui anume loc, unei zone anume, aceasta se va identifica cu o provincie numită Württemberg sau Savoia, Britania, Alsacia-Lorena, etc.În aceste condiții va dispărea structura numită națiune (23).Europa nu se va realiza, sub nici o formă, fără demolarea puterii statale (24).Nici dificultățile nu trebuie subapreciate: (…) nu trebuie să fim nici optimiști nici pesimiști, ci doar puțin sceptici privitor la tema integrării europene.Perioada lungă de istorie națională a țărilor membre ale Comunității nu poate fi anulată prin voința unor oameni politici (25).Trebuie distrus, la orice nivel, noțiunea de stat ca deținător, în propriile mâini, a bunurilor publice (26).

Vitraliu al Societății Fabian realizat la inițiativa scriitorului George Bernard Shaw, reprezentant de seamă al acestei societăți.Acesta este reprezentat în acțiune alături de un alt personaj – Sydney Webb, membru fondator al Societății Fabian – care, cu ajutorul unor ciocane, încearcă să modeleze lumea în conformitate cu cele scrise în partea de sus a vitraliului: Remodelează cât mai aproape de dorința inimii.Adepții de rang inferior sunt reprezentați în partea de jos, îngenunchiați în adorarea unor cărți de propagandă socialistă, la unele putându-se vedea chiar titlul: Fabian Tracs and Essays – Eseuri și scrieri fabiane, Industrial Democracy – Democrația industrială, History of Trade Unions – Istoria Trade Unions (sindicatele britanice), English Social Government – Guvernul social englez, etc.Textele de pe scutul mic sintetizează ceea ce reprezintă cele două scene: Roagă-te cu devotament apare scris în partea de sus, în timp ce în partea de jos este scris Lovește cu vigoare.Între cei doi fierari se află însemnele Societății Fabian prin care, un lup este reprezentat acoperit cu o blană de miel, însemnând agresivitatea, decizia, disimularea inițiaților după cum o atestă și cuvintele lui Arnold Toynbee (discipolul lui John Ruskin la Oxford), membru al Round Table și al aceleiași Societăți Fabian, care spunea: (…) trebuie să negăm cu vehemență, prin cuvânt, ceea ce întreprindem cu fapta (27).Noi știm foarte bine că în viitor, tinerii neîngrădiți de frontiere vor realiza, pentru a domina ceea ce este de neînchipiut, un prim Guvern Mondial (28). Richard Gardner, din coloanele publicației oficiale a CFR, cvadrimestrialul Foreign Affairs, susținea în aprilie 1974: (…) în scurt timp, ”casa ordinii mondiale” va trebui construită de jos în sus decât de sus în jos.Totul va apărea ca o mare confuzie dinamică, dominată de zgomotele de fond (…).Suveranitățile naționale se vor apropia de sfârșit, erodate bucată cu bucată, în modul cel mai eficace, de vechiul și fascinantul ”atac frontal”.Ideea de naționalitate, așa cum o cunoaștem, va fi ceva desuet; toate statele vor recunoaște o unică autoritate globală.Termenul de cetățean al lumii își va asuma, atunci, semnificația reală (29). În esență, discursul pe care îl propune Masoneria este elementar: datorită faptului că problemele de înfruntat dobândesc un caracter internațional, acestea nu vor fi rezolvate de către o singură națiune, ci de către un for mondial.Dispariția ideii de națiune răspunde unei faze precise din Marea Operă masonică: aceea a unei dizolvări în vederea unei coagulări definitive, la nivel planetar.Cu o suficientă certitudine se pot delimita cele trei etape pe calea spre integrarea masonică: decolonizarea pentru a slăbi puterea națiunilor, regionalizarea și parlamentul european – sucursală continentală a Națiunilor Unite.Un anumit proces a fost declanșat în lume.Nu este vorba despre declinul super-puterilor, ci despre cel al statelor -națiune (…).Două forțe, mai puternice decât orice țară considerată individual, modelează lumea din anii ’90: una o reprezintă gruparea națiunilor în entități regionale, după cum stă mărturie CEE – Comunitatea Economică Europeană..Cealaltă este reprezentată de forța multinaționalelor (30).Astfel, acel stat-națiune la construirea căruia și-au dat supremul sacrificiu soldați și patrioți, idealiști sau aventurieri prin lupte, multe dintre ele desfășurate la scară continentală și pe durata mai multor ani, încetează să mai reprezinte acel tezaur de valori, fiind de fapt doar o etapă (cu caracter planetar) care va duce la instaurarea Guvernului Mondial oligarhic.Filosoful și istoricul evreu Jacob L Talmon (1916-1980), privitor la ideea de națiune, dar văzută în sens masonic, scria: Recunoașterea dreptului fiecărui individ în urmarea unei conduite proprii, posibilitatea de-a se exprima el însuși în mod direct și spontan fără a se mai supune perceptelor religioase sau devenite sacre de-a lungul timpului (percepte necesare pentru pedepsirea păcatelor săvârșite), încununarea eforturilor pentru triumful progresului în lume în loc să aștepte judecata divină, toate acestea sunt extinse personalității colective a națiunii.Slăbiciunea și josnicia (caracteristice omului) putea fi sublimate (puteau dispărea) prin măreția și puterea unei națiuni, așa cum s-a întâmplat, cu ceva timp în urmă, în perioada de glorie a Bisericii (31).În ziua de azi, esența națiunii nu mai servește la unirea sacră dintre un popor și propriul teritoriu.Cu atât mai mult, fapt datorat și rețelelor financiar și de mass-media care operează la nivel planetar, cu o viteză uluitoare.

Imaginea, preluată dintr-o catedrală catolică (destul de veche), etalează o reprezentare care m-a dus cu gândul la vulturul de pe coperta Morals and Dogma a lui Albert Pike (pag 129 din acest text).Chiar dacă distincte opiniile (susținute prin cele două capete, cu orientare diversă) se unesc sub semnul coroanei și sunt puse în practică de același corp. Coincidență ?!

F: REGIONALIZAREA

Marile națiuni europene, chiar reduse la dimensiuni mai mici prin pierderea coloniilor, erau încă văzute ca posibile obstacole în calea procesului de dizolvare.Iată ca pe scena europeană reapare vechiul principiu Divide et Impera, aplicat la scară continentală, cu rolul de despărțire a națiunilor în componente mai mici, incapabile să se răzvrătească, dar suficient de ușor de controlat, pentru a gestiona cu ușurință eventualele tendințe unioniste.Simultan, prin atribuirea regiunilor de puteri crescute, statul își pierde printr-un procedeu ingenios valoarea lui reală, devenind (prin antiteză cu regiunea) un organ centralizat, birocratic și ineficient.Populația inocentă va continua să se miște într-un mediu suficient de mare, perceput cu sensul de patrie (emigrația fiind permisă) care pare să conserve toate normele și tradițiile locale.Despre acest fapt, încă din 1973, membrii Grupului Bilderberg J Lecanuet, respectiv Jean Jacques Servan-Schreiber, scriau: Pentru a-i elibera pe cetățeni de centralizarea birocratică va trebui creată regiunea.Pentru a contracara naționalismul și pentru a-i apăra de-o ”dominație străină”, trebuie construită Europa.Distrugându-se mitul prin care națiunea se confundă cu statul.Nu va exista o metodă pentru crearea unei regiuni.Nu va fi colectivitate teritorială decât atunci când cetățenii vor fi invitați să voteze împreună.Deci, este indispensabil ca regiunile să fie conduse de o adunare regională aleasă prin vot universal direct.Ea își va desemna, de la sine, propriul executiv: o comisie, un directorat condus de către președintele regiunii.Regiunea va dispune de un bilanț propriu și de resurse.Ea va avea mijloacele necesare pentru exercitarea deplină a drepturilor și obligațiilor ei (32). Procesul de regionalizare a Europei s-a desfășurat treptat și cu discreție.În 1975, Raportul Tindemans (33) flirta cu ideea creării unui organ reprezentativ al regiunilor la nivel european, dar fără a specifica și detaliile.În ianuarie 1985, la Strasbourg, în mijlocul Consiliului Europei, ia ființă inițiativa lui Edgar Faure (34) CER – Consiliul European al Regiunilor, având ca ”partener științific” Centrul European pentru Dezvoltare Regională (35).Începând cu 1 ianuarie 1989, Belgia a fost împărțită în trei regiuni, fiecare cu un guvern propriu, cu bilanț propriu, respectiv cu poliție proprie.În partea de nord,Flandra, unde se vorbește un dialect flamand și se votează în manieră catolică; (…) la sud, Valonia, unde se vorbește în franceză și se votează în mod socialist, (…) cu o rată a șomajului cea mai înaltă din CEE.Între cele două regiuni, Bruxelles, unica zonă bilingvă a țării, destinată să fie un fel de capitală a Comunității Europene (…), mic stat-capitală federală (din ziarul Il Giornale, 24 decembrie 1988).În Franța, Giscard d’Estaing (un d’Estaing va apare și în capitolul dedicat lui Ion Țiriac), președinte pentru Europa al Comisiei Trilaterale și membru al Grupului Bilderberg, propusese la vremea lui o reîntoarcere la vechile regiuni de dinainte de Napoleon (36), în timp ce Italia și Germania sunt deja regionalizate.Cheltuielile aferente acestei treceri vor fi suportate (în mod normal) de către statele naționale care vor rămâne fără vreo funcție specifică și deci nu vor mai fi necesare, în timp ce regiunile cele mai bogate (precum triunghiul industrial italian – partea de nord a Italiei), zona Lyon-ului, a Barcelonei, axa München – Stuttgart și Anglia meridională este cel mai probabil că se vor integra cu ușurință, devenind și mai bogate prin atragerea acelor capitaluri care lipsesc din zonele mai sărace: Portugalia, Danemarca, Scoția, etc.În acest fel, regionalizarea mărește dezechilibrele și favorizează, în același timp, afirmarea unei instanțe supra-naționale cu funcții redistributive, respectiv compensative.În paralel, au fost deja create comunități transnaționale, cu caracter economic și social, precum Alpe Adria, apărută în 1978, care reunește zonele Triveneto, Lombardia și Bavaria cu două foste republici jugoslave și câteva länder din Austria.În 1987 s-au adăugat încă două ținuturi ungurești, ca mărturie a rolului regiunilor în construirea casei comune de la Atlantic la Urali.Este demn de semnalat că BEI – Banca Europeană pentru Investiții, chiar din 1985 alocase peste 60% din împrumuturile ei pentru dezvoltarea regională, considerată ca fiind prioritară. Europa Regiunilor – Euregio este un concept elaborat în ultimele decenii de către Jean Monnet, Coudenhove-Kalergi, Altiero Spinelli (37), Leopold Kohr, dar și Denis de Rougemont.Scriitor și filosof elvețian, în 1933 de Rougemont a fost animatorul revistei Noua Ordine, din 1949 a fost director al Centrului de Cultură Europeană din Geneva (care avea ca scop promovarea federalismului), fondator (în 1950) al Graduate Institute of International Studies și președinte al Asociației Europene pentru o Europă îndreptată spre democrație ecologică – Ecoropa.Personaj cu o conștiință mondialistă solidă, este, printre altele, membru al Institutului Elvețian pentru Afaceri Internaționale, al Clubului de la Roma, al Grupului Bilderberg, al Uniunii Federaliștilor, al Grupului Bellerive din Geneva (o emanare a Pugwash, care sub conducerea prințului Sadruddin Aga Khan, reunește, din punct de vedere al conservării mediului, toate personalitățile cunoscute din mediul mondialist).

G: LIBERTATEA DE EMIGRARE ÎN LUMEA ÎNTREAGĂ

Guttmacher (38) a declarat că un program eficace de contracepție va fi în stare să aducă o contribuție semnificativa la noua ordine mondială.G. Brock Chisholm (39), fost director al Organizației Mondiale a Sănătății, a definit deja în ce mod va putea fi realizată această ”nouă ordine mondială”: Peste tot se va avea în vedere limitarea nașterilor, respectiv favorizarea căsătoriilor mixte (în care soții sunt de rase diferite) pentru crearea unei singure rase, într-o lume care să depindă doar de o unică autoritate centrală (40).Câtă claritate !!!O amestecătură de rase care, deja din 1925, era pusă în circulație de către Coudenhove-Kalergi în cartea lui Praktischer Idealismus: Omul viitorului va avea sânge mixt (…).Viitoarea rasă euro-asiatico-negroidă, foarte asemănătoare cu vechii egipteni, va înlocui multitudinea de popoare cu o multitudine de personalități (41).Fuziunea dintre rase se constituie ca o scurtătură, o modalitate de punere în practică a oricărui proiect care are ca scop anularea identități naționale, etnice și religioase.Conform datelor oficiale, din 1989 Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Emigrare a stat la baza orchestrării migrațiilor în masă a musulmanilor din nordul Africii spre Europa, respectiv a slavilor din estul Europei către vestul dezvoltat.Franței, de exemplu, i-a fost alocată o cotă de 24 de milioane de emigranți care vor anula multe din obiceiurile, respectiv istoria franceză (42).Maurice Caillet, ieșit din Masonerie după ce a obținut gradul 18 – Cavaler Rozacrucian – discutând despre plaga numită avort într-o scrisoare adresată lui Martine Aubry (ministru francez al sănătății), spunea: Toate aceste măsuri vor avea, printre altele, meritul de-a rezolva problema demografică care pune în pericol pensiile, permițându-i ONU să ne propună o emigrare importantă (43).Dacă John Foster Dulles ar fi trăit și în zilele de azi, ar putea fi mulțumit.Statele (Franța, Italia, etc) și-au schimbat chiar și propriile legi pentru a face posibilă primirea unui flux masiv de emigranți (flux puțin controlat și în desfășurare pe teritoriile proprii) și noua bătălie, proclamată peste tot în mijloacele de comunicare, este aceea împotriva rasismului.Un rasism străin de popoarele cu o mare istorie culturală și istorică în care statul apare doar ca un instrument, de încasare a taxelor, în loc să-și apere și să-și protejeze proprii cetățeni de impunerea unui străin în propria casă.Cu o ipocrizie maximă, un eventual refuz este tratat ca rasism, fără a se lua în considerare că suprapunerea unei culturi peste alta, efectuată în timpi scurți, nu a fost 162

lipsită de evenimente, unele dintre ele chiar foarte grave. Istoria din zilele de azi pare să fie făcută de mijloacele de comunicare, după cum observa masonul Raymond Abellio, pseudonimul adoptat după război de Georges Soulès (1907-1987), care semnează o producție literară plină de ocultism și astrologie: Epoca noastră, reprezentată de mass-media, transformă subiectivitatea istorică (care timp îndelungat a fost o problemă doar pentru filosofi, adică pentru un număr redus de persoane) într-un instrument universal de violare a vechilor norme și de modelare a conștiinței mulțimii, deci în consecință, într-un factor politic primar și esențial (44). Cuvinte precum logica, toleranța, rasismul sunt interpretate în sens diferit în funcție de popoarele la care sunt aplicate de către gigantica mașină reprezentată de mass-media.Dispariției tradițiilor, a normelor (îndelungate în timp) de conviețuire, a religiei le sunt opuse o rasă nouă, fără principii și memorie istorică, crescută și consolidată de o tradiție și religie unice. Biserica este atrasă, cu sau fără voia ei, în caruselul intereselor legate de migrația oamenilor.CCME – Churche’s Commission for Migrants in Europe (174, rue Joseph II, B-1000, Bruxelles, www.ccme. be) este un ONG cu statut consultativ pe lângă Consiliul Europei.În martie 2004, la Ciampino (Roma, Italia) sub auspiciile acestui ONG s-a desfășurat conferința Uniting in Diversity.Între 4 și 9 septembrie 2007 s-a ținut la Sibiu (sub patronajul aceleiași asociații) ediția a III-a a European Ecumenical Assembly, prin forumul Migration and Churches – Chances and Challenges for Unity and Renewal in Europe.Patriarhul Daniel, în martie 2008, deschide lucrările conferinței Combating Trafficking in Human Beings, la București.Imaginea alăturată îi prezintă pe câțiva din membrii CCME în timpul unei adunări, în 2006, la Bossey, Elveția.Întâmplător Bossey ?Mulți ierarhi (și din cadrul BOR) și-au desăvârșit studiile la Bossey! Astfel, rabinul canadian Abraham Feinberg, din paginile Maclean’s Review (45), o revistă canadiană din Toronto, lansa un apel adresându-se cititorilor (de diverse orientări religioase): Unica soluție a conflictelor sociale este căsătoria inter-rasială (…), deci fiind urgent ca legea să încurajeze amestecul de rase (de sânge) pentru că apelul deliberat la căsătoriile inter-rasiale constituie unica modalitate de accelerare a procesului de eliminare totală a prejudecăților rasiale, și deci a raselor separate.Toate acestea în timp ce în New York Times, în 1974, apărea pe-o pagină întreagă, un mesaj promoțional redactat de National Committee for Furtherance of Jewish Education – Comitetul Național pentru Promovarea Educației Ebraice, mesaj adresat tinerilor evrei, în care căsătoriile inter-rasiale erau stigmatizate astfel: Căsătoriile mixte sunt o sinucidere națională și personală.Instrumentul cel mai sigur pentru distrugerea unui popor, în afara credinței proprii, este căsătoria (…).Bărbații și femeile au certitudinea pierderii identității lor.Valorile și principile care au contribuit atât de mult la cultura și civilizația contemporană (a poporului evreu – nota autorului) vor dispărea de pe fața pământului.Experiența adunată în trei mii de ani, istoria bogată a unui popor, tot ceea ce este (în mod absolut) al vostru, va dispărea definitiv. Ce pedeapsă! Ce dezastru! Ce rușine! (46). H: ACTUL UNIC La 12 februarie 1986 s-a semnat Actul Unic European care a fost ratificat de cel doisprezece țări ale Comunității Europene în vara lui 1987, cu scopul încurajării, în mod concret a Uniunii Europene (art.1).Se avea în vedere că tot conținutul Actului (adevărata Constituție Europeană) s-ar fi regăsit în peste 300 de legi diverse ale CEE.În secțiunea II, la articolul 13, Actul stabilea: Piața internă va include un spațiu fără frontiere interne, prin care se va asigura libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului (…).Fapt care, în mod automat, dă posibilitate multinaționalelor să opereze fără restricții, prin transfer de capital, în orice altă parte unde ar fi fost mai convenabil.În acest mod, ele vor putea impune noi standarde în producția europeană.Ca drept consecință, micile afaceri (și cele de familie), neavând posibilitățile financiare pentru trecerea la noile standarde ale pieței, nu vor fi în stare să reziste și vor fi obligate să aleagă între faliment (închiderea activității) sau vânzarea la prețuri derizorii către cartelele corporatiste, la fel cum din punct de vedere istoric s-a întâmplat cu micii proprietari de pământ care și-au vândut proprietățile către marii latifundiari. Dar în spatele înaintării pe piață a multinaționalelor stau băncile, a căror activitate este coordonată de o Bancă Europeană Unică, care are rolul de-a înlocui actualele Bănci Centrale naționale.Șefii de stat ai CEE l-au delegat în iunie 1988 pe sinarhul Jacques Delors (47), respectiv pe alți patruzeci de bancheri aparținând Băncii pentru Reglementări Internaționale (din Basel-Elveția) și Băncilor Centrale naționale să pună bazele unei bănci unice, pentru abolirea oricărui control privitor la schimburile comerciale, de liberalizare a mișcării de capital (…), până când în 1992 (…) țărilor din S.M.E. (Sistemul Monetar European) să le fie imposibil de continuat politici monetare independente, sau să impună diverse niveluri de rezervă propriilor bănci (48).Este demn de avut în vedere că aceste măsuri erau puse la punct în iunie 1985, ca o executare a unui plan al Comisiei Trilaterale, elaborat cu zece ani mai înainte [în cursul unei întâlniri dintre Jacques Delors (despre Jacques Delors vom discuta și la secțiunea dedicată lui Ion Țiriac) și membri ai multinaționalei Philips, ai Grupului Bilderberg și ai Table Round britanice].Va rezulta un document cu 35 de capitole, publicat de CEE în același 1985, cu titlul Completing the Internal Market, care va avea rolul de rulment (să ușureze calea) spre Europa – 1992.Acest document se deschidea cu afirmația: Unificarea pieței pentru 320 de milioane de persoane presupune ca statele membre să se pună de acord pentru îndepărtarea oricărui fel de bariere, prin armonizarea reguluilor, făcând asemănătoare structurile legislative și fiscale, de întărire a cooperării monetare, de identificare a măsurilor necesare pentru încurajarea societăților comerciale europene să lucreze în comun (49).Pentru a obține toate acestea era necesară îndepărtarea tuturor barierelor tehnice, adică să se dea cale liberă tehnocraților din multinaționale care în scurt timp vor ști să-și impună monopolul lor în orice 163

sector, îndeplinind astfel profeția profesorului Howard V Perlmutter (consilier la peste o sută de multinaționale) care, cu ocazia primului Forum Economic de la Davos (50), din 1971, anunța, împreună cu economistul John Keneth Galbraith (51) Începând de astăzi și până în 1991, lumea va fi dominată de circa 300 de multinaționale care la scară mondială vor reglementa piața produselor de consum (…).Aceste 300 vor trebui să controleze tot ceea ce privește cercetarea, exploatarea, producerea și repartizarea, la nivel mondial, de la materiile prime până la elementele cheie ale timpului nostru (…) (52). În acea zi s-au pus bazele fuziunilor dintre bănci, industrie, companii și afaceri, pe domenii de activitate. Pe măsura ce se apropia anul 1991, numărul multinaționalelor părea să se modifice.Conform ziarului La Repubblica – Affari e Finanza din 23 noiembrie 1988, opinia bancherilor britanici era că existau 150-200 de corporations mari în stare să condiționeze economia mondială, legate (la rândul lor) de nu mai mult de circa zece super-bănci (53).Pe bună dreptate, Jacques Delors putea invoca și solicita o distrugere creativă (54), o fază de dizolvare – apariție constructivă, în conformitate cu planurile trasate.Banca Unică Europeană își va aloca dreptul să restabilească ordinea pe tărâm financiar, să tipărească bani (fapt până atunci rezervat doar statelor), să aleagă cui va acorda credite, când, cum și în ce condiții.De restul, președintele de la First National City Bank, Walter B Wriston (director al CFR între 1981 și 1987), la 24 februarie 1971, în cursul unei întâlniri cu bancherii la Paris, avertiza: Prietenii noștri europeni judecă situațiile, câteodată, pe baza unui context istoric, care nu mai are validitate (…).Europa trebuie să se transforme într-o ”Companie Europeană Multinațională” pentru a putea discuta, în cele din urmă, în mod util, cu ”Compania Multinațională Americană” (55).Statele Unite ale Europei se revelau o devenire a Statelor Unite (lumea anglosaxonă) în Europa.Rămâne de remarcat prin ce mecanisme vor fi transferate guvernului supra-național european competențele statelor naționale.Este suficient de remarcat că înainte de Actul Unic, o țară putea respinge o lege ne-agreată, dăunătoare propriei economii (elaborată la nivel european) în timp ce în prezent, dreptul de veto, chiar dacă există, este înlocuit cu conceptul de majoritate calificată adăugat ca un sistem de punctaj fixat în baza greutății fiecărei țări.Într-un discurs ținut în 1987, eurocratul Comisiei Trilaterale Willy de Clercq, anunța că Actul Unic ar fi făcut posibilă luarea unei decizii de către comunitate cu două treimi ale majorității calificate față de 90% din deciziile care, precedent, aveau nevoie de o unanimitate deplină (56).La acesta se adaugă că Parlamentul European are doar o funcție consultativă, în timp ce legile sunt aprobate de un Consiliu de Miniștri, aproape omnipotent.Ideile lui Monnet și ale altor eurocrați începeau să prindă formă.Actul Unic și Tratatul de la Maastricht tind să dea un caracter ireversibil uniunii politice și economice prin sustragerea continuă a puterii statelor (considerate individual), toate acestea în spatele unei adunări de termeni care ca scop mascarea adevăratelor intenții: cooperare, uniune, convergență, armonizare într-un mod care va face (în curând) ca statele să nu se mai poată opună politicii decise la Bruxelles. Este Europa tehnocraților și a Înaltei Finanțe care, sub conducerea Lojii Înalte, apare ca o expresie a geopoliticii continentale ca parte a planului mondialist, cu restrângeri a libertăților economice, respectiv politice ale națiunilor componente, urmată de o pierdere a identității culturale milenare dizolvată într-o adunătură multinațională și multirasială, cu dispariția patrimoniului spiritual maturizat în circa două mii de ani de civilizație.Fostul consilier al lui Mitterand, Jacques Attali, privitor la referendumul care ar fi dus Franța spre acceptarea Tratatului de la Maastricht, se complăcea cu ideea că Europa modernă trebuie să încerce după război să distrugă însuși conceptul de națiune, observând că la vest, națiunile tind să se dizolve pornind din înalt în cadrul construcției europene (…).Aceasta este o nouă utopie, un nou proiect de civilizație: o democrație fără frontiere în care instituțiile nu au nevoie nici de state puternice, nici de frontiere care să limiteze (57).În același timp, Jacques Delors (cunoscut drept țarul din Bruxelles) membru al Futuribles International, o frăție de circa 2000 de tehnocrați și sinarhi din întreaga lume (dar care fac parte și din alte societăți mondialiste), vorbind în 1992 despre Tratatul de la Maastricht îi apostrofa pe opozanți cu tonuri care în regimurile totalitare ar fi rezervate adversarilor politici: În democrație nu este loc pentru adversarii acestui Tratat.Acestora, eu le indic să părăsească politica (58). Etapa Uniunii Europene este o etapă masonică?Răspunsul vine de la sine când în 1988, Marele Mestru (de atunci) al Masoneriei italiene, Armando Corona, spunea: (Masoneria) se așează astăzi în primele rânduri în procesul de unificare europeană.O face conștientă de cine a dat ajutorul la eliberarea popoarelor, la ridicarea minorităților, la apariția Societății Națiunilor și a ONU și acum țintește către unitatea europeană (…) contribuind la afirmarea libertății universale (59). Conținut deja anunțat prin titlul semnificativ al celei de-a 32-a Conferințe Europene a Suveranilor Mari Comandori din Masoneria de rit scoțian care a avut loc în mai 1986 la Roma (participanții erau toți inițiați cu gradul 33): Ce poate face ritul pentru facilitarea construirii unității europene (60).Problemă mereu în atenția Masoneriei încă de la apariția ei, reluată punctual, adnotată și repropusă, ca atunci în 1975 când Marele Orient al Franței planifica viitoarea organizare a lumii profane într-o federație europeană, cu parlament, guvern și limbă auxiliară (61) și o federație mondială (…) cu un guvern mondial, o justiție mondială care să substituie ineficienta Curte Internațională de Justiție de la Haga, o monedă mondială care să nu fie o monedă națională, etc.În sinteză, drumul nu duce înapoi către statele-națiuni ale trecutului (…).În fond este vorba de construirea unei ordini mondiale a păcii în care Națiunile Unite trebuie să aibă rolul central desemnat ei de către Cartă. [Hans Dietrich Genscher în Vitorul Europei, Lisabona, 12 iulie 1991 (62)].Genscher, după opinia unora mason de rang înalt, timp îndelungat ministru al Afacerilor Externe al RFG (la Bonn) și membru al Forumului Economic de la Davos, este unul dintre susținătorii unificării europene.În 1952 a trecut din Germania de Est (unde era un înalt reprezentant al pseudopartidului liberal-democrat) în Occident, la fel ca și evreul Egon Bahr (fost consilier al lui Willy Brandt și lucrător în serviciile secrete, mai întâi comuniste, după aceea occidentale).La puțin timp după trecerea lui Genscher, acesta a devenit personalitate de seamă a Partidului Liberal-Democrat din Germania de Vest.Ca un caz singular, nici pentru Genscher și nici pentru Bahr, Moscova și Berlinul de Est nu au făcut prea mare caz așa cum au făcut pentru alte situații ci dimpotrivă, având în vedere că ambii au avut funcții politice în conducere, au fost primiți în Est, după reunificare, cu brațele deschise! Europa – Multe limbi, o singură voce este textul unui poster al Consiliului Europei în care un Turn Babel este elementul dominant, înconjurat de unsprezece stele răsturnate cu vârfurile în jos.Un turn al zilelor noastre după cum o arată macaraua, excavatorul în drum spre turn și avionul cu reacție care apare în scenă prin stânga.În prim plan, un portret senin al solidarității și fraternității muncitorești domină vederea.Semnificația compoziției este profund inițiatică.Turnul este un 164

simbol clasic al masoneriei ducând cu gândul la tentativa prometeică a omului mortal de-a ajunge la cer.Activitatea armonioasă care se dezvoltă la baza turnului (deja în fază avansată, presupune o perioadă lungă de pregătire și o unică desfășurare de forțe) este de bun augur pentru ”Marea Operă”, aducând în prim plan ideea de succes în casa umanității sub lumina stelelor care din înalt binecuvântează toate activitățile.Stelele orientate cu vârful în jos nu lasă nici un dubiu privitor la originea acestei lumini.Conform anumitor autori, inițiații au atribuit Turnului din Babel o funcție magică, de protecție, funcție îndeplinită de-a lungul secolelor de multitudinea de construcții înalte: Statuia Libertății, Turnurile Gemene din New York, Geniul de la Bastiglia, Turnul Eiffel, sediul băncii din Basel, etc.O altă particularitate a turnului este aceea de simbol, de reprezentare, de manifestare vizibilă și tangibilă a Muntelui Primordial pe care pelerinul și-l propune să-l escaladeze pe durata inițierii în căutarea luminii.Un munte a cărui formă duce cu gândul la trunchiul de piramidă prezent pe bancnotele americane despre care, monsignorul Jouin, în Revue Internationale des Sociétés Secrètes, observa: (…) muntele, în simbolistica Masoneriei a avut ”hieroglifa” lui prin piramida colorată, întunecată la bază, luminându-se spre vârf, pentru a demonstra că emanațiile terestre se purificau prin ridicarea spre înalt (63). În așteptarea ca ONU să devină sediul Guvernului Mondial, cu armata lui, cu poliția lui secretă, cu parlamentele lui, Loja Înaltă (adică Autoritatea) împinge Puterea să accelereze realizarea noilor aglomerări economice care să înlocuiască statele-națiuni, precum NAFTA în America de Nord (Canada, SUA, Mexic), creată pentru a obliga Europa să se unească pentru a putea susține concurența pe plan politic și comercial, precum PAN-ASIA – o adunare concentrată pe ascensiunea Chinei, capabilă să oprească creșterea (deci și supremația în zonă a ) Japoniei.Aceasta nu înseamnă (și trebuie avut în vedere) că la nivelul Puterii totul se desfășoară disciplinat, coerent, ierarhizat și monolitic, uniți toți (sub aceeași conducere Rothschild – Rockefeller) pentru același scop.Villemarest face cunoscut că în 1949, în sectorul bancar, Banca Morgan juca pe cartea anglo-europeană.În 1955, această bancă trece sub control american.Banca Worms se separă de Lazard pentru afaceri cu Rothschild… La începutul anilor ’70, Rockefeller și Rothschild încercară să pună capăt rivalității dintre ei, dar când Rothschild a băgat de seamă că adversarul lui îl depășea, a sunat adunarea pentru a contrasta operativitatea lui David și a fraților lui… (64). I: PARLAMENTUL EUROPEAN Europa federală organizată pe baze democratice prezintă, și ea, clasica diviziune a puterilor: – legislativă, prin ultimul organism (cronologic vorbind) al Comunității Europene – Parlamentul – cu sediul la Strasbourg; – executivă, atribuită Consiliului Europei (cu sediul la Bruxelles); – juridică, exercitată prin Curtea de Justiție care are sediul la Luxemburg.La acestea se adaugă organisme specializate precum Comisia CEE din Bruxelles, Curtea de Conturi, etc.Parlamentul European (în majoritate alcătuit din socialiști) are peste 2900 de funcționari și chiar și o Comisie împotriva Fascismului și Rasismului.Este organismul ales prin vot direct unde se iau deciziile Europei federale (decizii din ce în ce mai puțin tratate în adunările parlamentare ale statelor mici).Prima ședință a avut loc între 17 și 20 iulie 1979.Evreul Marcel Shapira, membru al Supremului Consiliu de grad 33 al României, declara în 1985: Nu ascund că Parlamentul European conține un număr mare de masoni și de oameni care, într-un mod sau altul, au determinat crearea acestei Europe.Noi masonii suntem pentru Europa Unită (66).Trebuie amintit că Gorbaciov, la acea vreme numărul 1 al nomenclaturii sovietice (dar și membru al Lucis Trust) și destul de cunoscut în mediile masonice, în 1989 l-a primit pe Marcel Shapira în calitate de Mare Maestru al Masoneriei române (inițiat de rang înalt în cercurile oculte ale Masoneriei internaționale), înștiințându-l (cu diverse luni înainte) că vor fi îndepărtați din funcțiile lor unii conducători comuniști ca Honecker, Ceaușescu și Husak, prin înlocuirea lor cu alți lideri comuniști, furnizând prin aceasta confirmarea legăturii strânse dintre aparatul comunist și masoneria internațională mondialistă (67). Privitor la acest profil sintetic al Europei inițiaților, trebuie luat în considerare, cu mare atenție, planul masonic trasat în 1991 de gradul 33 Michel Barat, Mare Maestru al Marelui Orient al Franței: Dacă tradiția masonică a privit întotdeauna în perspectivă spre viitor, dacă ideea astăzi admisă (chiar dacă mai stârnește polemici) este că existența Europei a fost prefigurată încă din zorii masoneriei speculative prin relațiile stabilite între lojile europene, ar fi bine (pentru a fi fideli tradiției noastre) să dăm o privire, nu spre viitorul apropiat, ci la un viitor mult mai îndepărtat.Europa nu mai este deloc o idee, ci o realitate în plină edificare.Astăzi deci, nu ne mai putem mulțumi să fim europeni, ci trebuie să fim mondialiști, și mondialiști fiind vom fi fideli și acelei tradiții de cosmopolitism filosofic care a fost și este o caracteristică a universalismului masonic (68).Un alt grad 33, Albert Lantoine (1869-1949), aparținător (în anii ’30) elitei intelectuale a Masoneriei franceze (alături de personaje ca Oswald Wirth,Marcel Cauwel, Antoine Cohen) este faimos prin publicarea în 1937 a unei lucrări, Scrisoare către Suveranul Pontif (69), prin care se oferea Bisericii posibilitatea de colaborare cu Masoneria, în timp, pentru apărarea civilizației împotriva barbariilor care apar.A ilustrat într-un mod foarte eficace complotul împotriva națiunilor în altă lucrare, Hiram au Jardin des oliviers – Hiram în grădina cu măslini (70): Marele nostru secret constă în construirea, pe nesimțite, a unei Republici universale și democratice, în care ”regină” va fi rațiunea și ”Consiliul Suprem”, Adunarea Înțelepților (71).În 1991, Humanisme, revista Marelui Orient al Franței, oferea detalii privitoare la filosofia care ar fi animat această republică: În cele din urmă, filosofia în Republică nu este altceva decât un umanism, încred165

erea în posibilitatea dezvoltării pe deplin a potențialului uman sub controlul rațiunii.Ea exprimă un act de mare încredere în puterea de salvare a omului prin forțele proprii, dincolo de orice ajutor supranatural (…), dar cu o precizare: Republica nu poate admite în comunitatea spirituală a republicanilor pe cei care nu s-au supus (Masoneriei – nota autorului).Fără nici o iluzie, în lumea unică de mâine prefigurată prin Republica Universală masonică, nu va fi loc nici pentru cetățeanul care va dori să-și păstreze sentimentele de patriotism pentru propria națiune și pentru propriul teritoriu, și nici oricărei alte persoane care nu se va supune judecații umane.

Mess-Turm, edificiul simbol al orașului Frankfurt, având deasupra piramida masonică.Turnul este sediul Băncii Centrale Europene și al Bursei din Frankfurt.Construcția, terminată în 1991, până în 1997 a deținut recordul de cea mai înaltă clădire din Europa, cu 256 de metri, măsurați până la vârful piramidei. NOTE: 1 – Richard Wurmbrand L’altra faccia di Carlo Marx – Cealaltă față a lui Karl Marx, Marchirolo (Varese), Uomini Nuovi, 1986, p 45. 2 – P Virion Bientôt…, cit., p 111. 3 – Ziarul Le Monde din 29 noiembrie 1975. 4 – Yves Marsaudon L’Oecuménisme…, cit., p 25. 5 – Sandys, prieten al lui Coudenhove-Kalergi, era prezent ca observator la primul congres al Uniunii Europene a Federaliștilor care a avut loc la Amsterdam în aprilie 1947, și va conduce (împreună cu André Voisin – unul din principalii afiliați la Mișcarea Sinarhică a Imperiului), Comitetul de Legătură Franco-Britanic.Voisin a fost unul dintre organizatorii Grupului Bilderberg și din 1976 a făcut parte din Consiliul Executiv al Federației Mondiale a Orașelor Înfrățite, organizație mondialistă a cărei statut (trebuie făcut cunoscut) a fost redactat de Robert Badinter (membru al B’nai B’rith). 6 – Conform broșurii lui H Coston Le monde secret de Bilderberg – Lumea secretă a Bilderberg, Alençon, 1986, p 6. 7 – Bulletin du Centre de Culture Européenne – Buletinul Centrului European de Cultură, nr. 5 (1960-1961). 8 – Ziarul Il Giorno din 24 aprilie 1987.De Gasperi a fost prezent printre cei șaptezeci și șapte de participanți la prima conferință Bilderberg de la Arnhem (29-31 mai 1954), însoțit de ambasadorul italian la Londra – Pietro Quaroni.Erau prezenți, printre alții, Retinger, prințul Bernhard al Olandei, David Rockefeller, George Ball (din conducerea Lehman Brothers) și Dean Rusk (președinte al Fundației Rockefeller). 9 – Henry Coston dedică trei capitole consistente lui Monnet (cu detalii particulare din viața acestuia) în cartea La haute banque et les trusts – ”Înalta Finanță” și trusturile, Paris, Éd. Henry Coston, 1958, p 134 și următoarele. 10 – Robert Sherwood Roosevelt and Hopkins – Roosevelt și Hopkins, în limba franceză la Éd. Plon, Paris, 1950. 11 – Conform lui Y Moncomble Du viol des foulles…, cit., p 181.En passant (în trecere) se semnalează că împreună cu Retinger, Jean Monnet a fost marele păpușar al Congresului de la Haga, omul lojilor de obediență americană care, în afară de contribuția lui intelectuală în diverse etape pe calea unificării Europei, a fost și o forță în executarea planurilor stabilite. Unul din rezultatele congresului a fost și adoptarea a șapte Rezoluții pentru Uniunea Politică, în perfectă armonie cu punctele de vedere ale establishment-ului anglo-american.Dintre aceste rezoluții, a șaptea afirma: Crearea unei Europe Unite trebuie considerată ca un pas esențial pentru crearea unei Lumi Unite (citat din W F Jasper Global Tyranny … Step by Step, cit., p 241). 12 – Conform L’Arche care se autodefinește Periodic lunar al iudaismului francez, Paris, numărul din 26 aprilie 1968. 13 – Club fondat în 1951 prin contribuția lui Jean Monnet.În Franța este considerat ca o emanație a Sinarhiei [o asociație masonică discretă care operează pentru constituirea (planificată în sens socialist) unei Europe Unite]. 14 – Triangle Paper, numele dat Rapoartelor Comisiei Trilaterale, numerele 1, 2 și 5. 15 – Conform Lectures Françaises, nr. 393. 16 – Citat în J Lombard La cara oculta, cit., tomul III, p 477. 17 – Henry Coston Le retour des 200 familles – Reîntoarcerea celor 200 de familii, Paris, Éd. La Librairie Française, 1960. 18 – Vezi pagina 90. 19 – Henry Coston Le veau d’or est toujours debout, cit., p 177-178. 20 – Preluat din P F de Villemarest La lettre d’information nr. 7/1990. 21 – Moïsi demonstrează că pierde ceva din vedere atunci când e vorba de istorie când face aluzie la obiceiurile rele dintr-o vreme gândindu-se (desigur) la creștinismul dogmatic care, (în mod justificat) în Evul Mediu avea o anumită intransigență. Rasismul și șovinismul sunt noțiuni necunoscute Evului Mediu, care nu avea nici state naționale și nici colonii.Trebuie amintit că între 2 și 5 iulie 1995, Moïsi a condus la Praga o adunare privitoare la antisemitism, organizată de Consiliul Europei, cu circa 200 de conducători politici și intelectuali ai comunității ebraice provenind din 25 de țări europene, un fel de comisie de control a gândirii pe continent (conform P F de Villemarest La lettre d’information, cit., nr. 8/1995). 22 – Ziarul Times din 16 martie 1942. 22 bis – De văzut revista Royal Institute of International Affairs, numărul din decembrie 1931. 23 – Enterprise din 18 iulie 1970.Se poate remarca paralelismul curios dintre cuvintele lui Rothschild și idealurile masonice: Ideea de patrie, cel puțin așa cum este înțeleasă astăzi, trebuie distrusă din spiritul copiilor.Această idee trebuie modificată complet (Adunarea Marelui orient din 1928, p 120). 24 – François Xavier Ortoli, președinte al Comisiei Europene, în Valeurs Actuelles – Valori actuale (săptămânal francez de actualități) din 23 septembrie 1974. 166

25 – Helmut Schmidt, declarație din 14 mai 1975, la Luxemburg, preluată de ziarul Le Monde din 13 iunie 1975.Schmidt, de origine evreiască și fost activist în Hitler Jugend este membru al Grupului Bilderberg, al consiliului director al Institutului German de Afaceri Internaționale (DGAP), al Institutului Internațional de Studii Strategice din Londra. 26 – Jean Jacques Servan-Schreiber, fiul vice-președintelui Alianței Israelite Universale, asociat al bancherilor Rothschild și Hambro, din Londra, colaborator al Comisiei Trilaterale, preluat de Le Spectacle du Monde – Spectacolul lumii, periodic francez (lunar) de actualități din septembrie 1970. 27 – H du B Reports din octombrie 1977 (titlul unei scrisori de informare a lui Hilaire du Berrier, analist pentru afacerile externe, din Montecarlo) și din The Social Crediter, ziar al Social Credit Secretariat din Edinburgh, decembrie 1978.Un alt maestru, Voltaire, deja recomandase ceva asemănător: Mințiți, mințiți, ceva va rămâne.E nevoie să mințim ca și diavolul, fără timiditate, dar nu doar o singură dată, ci mereu și cu ardoare (Voltaire, scrisoarea către Thiriot din 21 octombrie 1736, citată în J Ploncard d’Assac L’Église occupée – Biserica ocupată, Vouillé, Éd. de Chiré, 1983, p 43-44). 28 – Din Planète – Planeta, revistă a realismului fantastic, condusă de masonul Louis Pauwels, noiembrie/decembrie 1970. 29 – Ziarul Time din 20 iulie 1992, articolul The Birth of the Global Nation – Nașterea Națiunii Globale de Strobe Talbott. Talbott a fost bursier Rhodes, director al CFR și membru al Comisiei Trilaterale. 30 – Citat din Newsweek din 11 decembrie 1989.Newsweek este o revistă a Washington Post (purtător de cuvânt al establishment-ului american, în mod particular al curentului liberal din CFR și din Comisia Trilaterală). 31 – Harold R Isaacs, profesor de științe politice la MIT, Nationality: end of the road?, din Foreign Affairs (revista CFRului american) din aprilie 1975. 32 – Proeictul reformator preluat din Jacques Bordiot Le parlement européen – Parlamentul european, Condé-sur-Noireau, Éditions Librairie Française, 1978, p 197. 33 – Leo Tindemans, prim ministru belgian, director al Institutului Belgian pentru Afaceri Internaționale (IRRI). 34 – Decedat la 30 martie 1988 la Paris, era membru al Clubului de la Roma, al Clubului Jean Moulin, președinte al Noului Contract Social, membru al Grupului Parlamentar Mondialist și al Comitetului de Onoare al Federației Mondiale a Orașelor Înfrățite, apropiat al Marelui Orient din Franța și de Comisia Trilaterală. 35 – Conform ziarului Il Giornale din 5 mai 1987. 36 – Conform publicației Avvenire din 13 octombrie 1988. 37 – Membru al Grupului Bilderberg și fondator (împreună cu Gianni Agnelli, în 1965) al Institutului Italian de Afaceri Internaționale. 38 – Evreu (1898-1974), avocat de seamă în planificarea familială în domeniul populației, a fost timp îndelungat președinte al Asociației pentru Procrearea Planificată din America (Planned Parenthood a lui Rockefeller – nota autorului), citat în Martin H Greenberg The Jewish List – Lista evreiască, 1979, p 60). 39 – G Brock Chisholm, canadian, a fost membru al Mișcării Universale pentru o Federație Mondială și co-fondator în 1957 a Pugwash, o societate discretă cu circa 3000 de membri, împrăștiați pe tot globul, care prin conferințele anuale aduna pentru două săptămâni câteva zeci de oameni de știință în legături cu Înalta Finanță, pentru a se ocupa de cercetări pe teme de actualitate precum pacea, dezarmarea, apropierea dintre blocurile militare, non-violența, ecologia (eufemisme în locul termenului de Guvern Mondial). 40 – Din publicația USA Magazine din 12 august 1955, pasaj preluat și în lucrarea lui Claire Chambon The Ciecus Circle, a humanist revolution – Cercul Ciecus, o revoluție umanistă, Boston, Western Islands, 1977, citată de Y Moncomble în Les professionnels de l’anti-racisme, cit., Paris, Éd. Yann Moncomble, 1987, p 8. 41 – R N Coudenhove-Kalergi Praktischer Idealismus.Adel-Technik-Pazifismus – Idealism practic.Aristocrație- TehnicăPacifism, Wien-Leipzig, Paneuropa-Verlag, 1925, p 22 și 23. 42 – Din Lectures Françaises, nr. 528, aprilie 2001, p 38. 43 – Idem, nr. 518, iunie 2000, p 42. 44 – Raymond Abellio Ma dernière mémoire.III.Sol Invictus 1939-1947 – Ultima memorie.III.Sol Invictus 1939-1947, Paris, Éd. Ramsay, 1980, preluată de Yann Moncomble în Du viol des foules à la Synarchie ou le complot permanent, Paris, Éd. Yann Moncomble, 1983, p 207. 45 – Y Moncomble, cit., p 283-284. 46 – Ivi, p 282. 47 – Membru al consiliului general al Băncii Franței, al Clubului Jean Moulin, al Clubului masonic Le Siècle (fondat în 1979, având circa 300 de membri și conform ziarului L’Express, aceștia ar reprezenta cam 75% din puterea politică și economică a Franței), al Futuribililor, al Institutului August Comte, al Institutului Solidarității Internaționale, al Institutului Schimburilor și Proiectelor, al Asociației Mondiale pentru Perspectivă Socială (alături de Jacques Attali), președinte al Comisiei Europene pentru Regiuni.Jacques Delors este membru și al Comisiei Trilaterale. 48 – Samuel Brittan Financial Times din iunie 1988. 49 – Nuova Solidarietà din 1 octombrie 1988. 50 – Simpozioane anuale dedicate economiei mondiale.Începând din februarie 1971 are loc în fiecare an, în localitatea turistică Davos, din Elveția.La aceste simpozioane participă sute de oameni (politicieni, economiști și analiști economici) și au loc cu scopul pregătirii planificate a unificării europene, dar și de observator pentru economia mondială.La început avea o formă confidențială, cu 120 de membri, dar forumul s-a extins succesiv, reprezentând în 1994 o cifră de afaceri de 3000 de miliarde de dolari (conform Lectures Françaises, nr. 443/1994, Paris).Forumul Economic Mondial este finanțat de un organism numit Fundația pentru Economia Mondială.În februarie 1988, această fundație a lansat un periodic numit World Link – The Magazine of the World Economic Forum, destinat celor 33.333 mai influente persoane din lume.În mod curios, 33.333 este un număr cabalistic folosit de Dante (conform ziarului Il Giornale din 13 august 1988).În mod frecvent, la aceste simpozioane iau parte 33 de șefi de state, și simbolic, reprezentanți ai Mișcării New-Age (precum actrița Shirley Mc167

Laine, considerată un medium, prezentă la forumul din 1979 – conform Lectures Françaises din ianuarie 1992), dar și teologi precum Hans Küng, care a participat la sesiuni diverse ale forumului. 51 – Membru al Sociatății Fabian și al CFR. 52 – P F de Villemarest La lettre d’information, nr. 2/1988. 53 – Același Vilemarest în lettre nr. 13 din 1993 face cunoscut că la acea dată (ca o simplă presupunere, dar plauzibilă în același timp) nu mai mult de 350 de multinaționale ar controla circa 7000 de domenii-cheie din industrie, în Occident, respectiv de căutare și exploatare a materiilor prime.Ziaristul Arrigo Levi (membru al Grupului Bilderberg, al Institutului Italian de Afaceri Internaționale și al Comisiei Trilaterale) informează că în Statele Unite este în curs o reformă a sistemului bancar american (care-și are originea în 1929) care va da posibilitatea fuziunii dintre băncile comerciale, băncile de afaceri și, poate, asigurări, fapt care va duce la apariția unei bănci universale care nu va face altceva decât să recunoască o realitate care există deja (ziarul Corriere della sera din 6 martie 1995). 54 – Nuova Solidarietà din 1 octombrie 1988. 55 – Citat din Lectures Françaises, aprilie 1988, p 23. 56 – 1992 – The Great European Market?, adresă a lui Willy de Clerq la EuRUG Conférence, Gent (Belgia), 25 octombrie 1987. 57 – Ziarul Le Quotidien de Paris din 15 mai 1992. 58 – P F de Villemarest La lettre d’information nr. 2 din 1994.Delors a trebuit să abandoneze politica din cauza unui episod de pedofilie petrecut în Belgia.Ziaristul M Blondet scria: S-a discutat deschis (lumea o știa și ”Canard Enchaîné” a publicat această știre) că există o filmare cu Dutroux (pedofil belgian pluriomicid) care după ce a violat o fețiță, a ucis-o în fața unei mici adunări de personalități, atât de importante, încât poliția belgiană nu a făcut nici un fel de cercetări.”Canard” anunța că între aceste personaje era și un catolic, Jacques Delors.La publicarea numelui său, Delors nu a reacționat.Nu s-a întâmplat nimic, nu s-au făcut cercetări, dar aproximativ jumătate din populația capitalei belgiene a ieșit în stradă să protesteze.Eu eram trimis al ziarului.Delors de fapt, după cum ați văzut, s-a distanțat de acest incident.S-a distanțat și datorită faptului că aceste personalități sunt de neatins, protejați de puternicele lor adunări secrete (Autori diverși Aborto: il genocidio del XX secolo – Avortul genocidul secolului XX, Milano, Effedieffe Edizioni, 2000, p 38).De același autor se poate vedea și Europa, dove vai? – Europa, încotro?, din Il Timone, anul II, nr. 7, mai/iunie 2000. 59 – Aldo A Mola La liberazione dell’Italia…, cit., p 311. 60 – Știre apărută în ziarul Il Giornale din 27 mai 1986. 61 – Annales du G.: O.: – Analele Marelui Orient, 1976-2, citat în Lectures Françaises, septembrie 1992, p 30. 62 – Citat în W F Jasper Global Tyranny…, cit., p 253. 63 – Conform Dominique Setzepfandt Paris, éxotérique – Paris, exoteric, articole din revista Sous la Bannière, Villegenon, nr. 48 și 56. 64 – La lettre d’information nr. 6/1993. 65 – La 30 martie 1990, Consiliul Europei a patronat o ședință a Marelui Orient al Franței, dedicată Protecției Sociale în Europa.Sursă, P F de Villemarest La lettre d’information nr. 4/1990. 66 – Preluat din Lupta, 1985; conform The Economist, numărul din 26 decembrie 1992-8 ianuarie 1993, p 24. 67 – P F de Villemarest, La lettre d’information nr. 4/1992. 68 – Tratat din Points de vue initiatique – Puncte de vedere inițiatice, revista Marii Loji a Franței, nr. 81/1991 sub semnătura lui Michel Barat. 69 – Lettre au Souverain Pontif, cit, Paris, Éditions du Symbolisme, 1937; vezi capitolul VII al cărții lui P Virion Mystère d’iniquité – Misterul inițierii, Saint-Céneré, Éditions Saint-Michel, 1967, 53, p 67. 70 – Paris, Éd. Gloton, 1928. 71 – Citat din J Ploncard d’Assac în Lectures Françaises, nr. 422, iunie 1992.

CAPITOLUL 26: RASISMUL CA STRATEGIE A ÎNALȚILOR INIȚIAȚI

Citatul cu care s-a încheiat paragraful Libertatea de emigrare în lumea întreagă stârnește numeroase nedumeriri.Cum se face că ebraismul talmudic și creatura acestuia – Masoneria – susțin o campanie masivă pentru amestecul indiscriminat al raselor, dar ebraismul condamnă cu orice mijloace, împotriva oricui, contaminarea acestuia cu persoane provenind din alte rase.Răspunsul pare evident.Lucrătorii ocupați cu Marea Operă (care are ca finalitate Guvernul Mondial) știu foarte bine că principalul obstacol în calea formării unui guvern unic îl constituie diversitatea religiilor, deci și a tradițiilor. Aceștia ar dori, prin amestecarea religiilor și a tradițiilor (ca urmare a migrațiilor de mari proporții) să se ajungă la suicid național (dacă ar fi să folosim cuvintele National Committee for Furtherance of Jewish Education) la distrugerea popoarelor printr-un amestec sincretic, la crearea omului nou, într-o nouă perioadă de timp, numită New-Age sau Era Vărsătorului. În acest context, obiectivul fuziunii raselor este doar un scop fals: ceea ce se intenționează în realitate nu este dispariția raselor ci a tradițiilor care caracterizează aceste rase, incompatibile cu doctrina și programele Înalților Inițiați. În fața acestei munci, laborioase și fără precedent, apar și inevitabilele (uneori violente) ciocniri dintre caracteristicile diverse ale populațiilor care trăiesc împreună (1), caracteristici referitoare la siguranța publică, nivel de cultură și educație, sănătate, ocupație, etc.Aceste contradicții sunt demonizate și reduse, în mod grosolan, la un singur cuvânt: rasism, cuvânt care dobândește un caracter ucigător prin asocierea cu ororile comise da național-socialismul hitlerist.Egalitatea 168

rasism = național-socialism constituie în mâinile Înalților Inițiați instrumentul de anulare, de eliminare a oricui s-ar opune acestei inumane operațiuni alchimice de transformare a a întregii rase umane.Privind retrospectiv în timp, putem observa că rasismul era un lucru necunoscut în lumea occidentală.Creștinismul nu a avut probleme să recunoască contribuția adusă de persoane diverse, de etnii diferite, din rase diverse la ceea ce va deveni Biserica lui Hristos.Rasismul (în schimb) apare în urma ideilor și mișcărilor ivite după Revoluția Franceză care a pus la punct un program talmudic și masonic de laicizare a așa-numitei civitas christiana (2).Motivul este evident: în timp ce exista o anumită coeziune socială (chiar dacă din creștinism s-au desprins mai multe ramuri, penticostali, adventiști, luterani, calviniști, etc) asigurată de către credincioși, ca urmare a ideilor răspândite de frați precum Fichte, Berchet, Mazzini, Kossuth & Co, caracterul concentrator al ideilor de limbă și nație (ca noțiuni garante ale stabilității) a migrat la baza apariției național-socialismului (ca premergător al rasismului), după cum arată și cazul paradigmatic al nefastului național-socialism german.Dacă se dorește o aprofundare ulterioară a acestei cercetări, se poate descoperi că tradiția care a predicat dintotdeauna distincția și antagonismul dintre rase, este cea ebraică (3).Tocmai acest rasism, încorporat într-o religie, într-o credință, poate explica supraviețuirea poporului evreu, printr-o diasporă, pe durata a două mii de ani.Privitor la aceasta se pot cita doi autori, cu puncte de vedere imposibil de combătut.Primul dintre aceștia (evreul) Bernard-La zare, zis și Lazare Bernard (1865-1903), care în 1894 a scris cartea L’Antisémitisme: son histoire et ses causes – Antisemitismul: Istoria și cauzele lui (4), ca răspuns la o scriere antisemită (destul de faimoasă) a socialistului francez Edouard Drumont (1844-1917), numită La France juive – Franța evreiască (5): Un lucru a împiedicat această fuziune și-i menține pe evrei între popoare: elaborarea Talmudului, conform căruia (…) fără lege, fără Israel care să o practice, lumea nu ar exista, Dumnezeu reîntorcându-se în neant; lumea nu va cunoaște fericirea decât atunci când va fi cucerită și supusă imperiului universal al acestel Legi, adică a Imperiului Evreilor.Ca urmare, poporul evreu este unicul popor ales de Dumnezeu ca depozitar al voinței și dorințelor lui; este unicul popor cu care Divinitatea a făcut un pact, el este poporul ales al Domnului.În momentul în care șarpele a tentat-o pe Eva (spune Talmudul), o corupe cu veninul lui.Israel, primind revelarea în Sinai, se eliberează de cel rău; celelalte națiuni nu se pot vindeca.Astfel, dacă aceste națiuni au fiecare dintre ele un înger ocrotitor și constelațiile care le protejează, Israel se află sub ochiul (privirea) însuși a lui Jehovah; el este fiul ales al Eternului, unicul care are drept la dragostea lui, la bunăvoința lui, la protecția lui specială și ceilalți oameni se află așezați sub evrei.Aceștia nu au drept decât din milă la generozitatea divină pentru că numai sufletele evreilor își au originea în primul om.Bunurile deținute de către națiuni îi aparțin, în realitate, lui Israel (…) (6).(Referitor la vulturul bicefal, și patriarhul Daniel, în timpul unei slujbe din noiembrie 2011, a stat pe un covoraș care purta acest însemn! Vom vedea ce aduce viitorul.Prin rândurile de față, dar și prin evenimente). Una din manifestările cele mai cunoscute ale acestui rasism talmudic o reprezintă frica susținătorilor ultraextremiști de contactul fizic cu persoane de rasă diversă.Privitor la aceasta, Lazare scria: O altă frică, aceea față de impuritate, i-a separat pe evrei de lume și a făcut și mai riguroasă izolarea lor.Privitor la impuritate, ”fariseii” duceau rigoarea până la extrem; interzicerile și prescripțiile din Biblie nu erau de ajuns, din ceea ce spuneau ei, să-l apere pe om de păcat.Așa cum cea mai mică atingere contamina vasele pentru sacrificii, așa se considerau, și ei, impuri la orice apropiere străină. Din această frică au apărut nenumărate reguli privitoare la viața cotidiană: reguli la vestiar, în casă, la mâncare, toate cu scopul evitării impurității și sacrilegiului la israeliți și încă o dată, norme create pentru a fi urmate într-un stat independent, imposibil de pus în practică într-o altă țară.Aceasta implica necesitatea, pentru cei care doreau să respecte aceste reguli, să fugă de societatea non-evreilor (a goimilor) și, ca urmare, să trăiască singuri, ostili oricărei apropieri (7). Un alt scriitor care aduce o susținere în plus la cele de mai sus este profesorul Gershom Scholem (1897-1982), o autoritate în materie de cabală, considerată doctrina cea mai profundă a ebraismului talmudic, fiind printre cei care au înființat Centrul de Cercetări Cabalistice de pe lângă Universitatea Ebraică din Jerusalim, cu scopul de a reda cabalei rolul ei de concentratoare a unității morale și religioase a poporului evreu împrăștiat (8).Profesorul Scholem, într-o carte faimoasă intitulată tocmai Cabala, explica că din punct de vedere al acelei doctrine, există o diferență netă între sufletele evreilor și cele ale non-evreilor: Sufletele non-evreilor își au originea în ”partea cealaltă”, în ”Sitra Ahra”, în timp ce sufletele evreilor își au originea în ”partea sfântă”, sau ”Sitra Kedusha” (9).Sitra Ahra, după cum ne învață Scholem, este regatul forțelor răului asupra căruia domină Lilith, soția lui Samael (Satana), mamă a necredincioșilor care constituie multitudinea mixtă – Erev Arav, care guvernează peste tot ceea ce este impur (10). În acest context ideologic și cultural se poate înscrie faimosul atentat din Hebron (din 3 martie 1994), care l-a avut ca autor pe Baruch Goldstein, dacă este adevărat ceea ce scria ziarul italian Corriere delle Sera din 4 martie 1994, că participanții la funeraliile autorului urlau degetul unui evreu valorează un milion de arabi.Scriitorul evreu Albert Memmi, o autoritate în domeniu, într-o lucrare dedicată rasismului, onestă din punct de vedere intelectual, constata: Finalitatea rasismului constă în stăpânire (11).La acest punct apare evident că a scoate în evidență antiteza dintre lumea creștină și ebraism (din punct de vedere rasial) așa cum a făcut Hitler, este ridicolă și mistificată.Creștinii, departe de a-i respinge pe evrei ca fiind așa cum sunt, dintotdeauna au dus mai departe moștenirea testamentară.Isus Hristos era evreu, Sfânta Fecioară era evreică, apostolii erau evrei, cei patru evangheliști erau și ei evrei, primii convertiți (care cu sutele au urmat predicile lui Petru, evreu și el) erau evrei; evreu era și Pavel, pentru a nu lua în discuție originea unui Alphonse Ratisbonne, a rabinilor Chevalier Drach, respectiv Israel Zolli. Disputa dintre rasismul fariseic și antirasismul creștin este de acceași vârstă cu Isus și Sf. Paul.Isus a fost cel care a explicat că toate celelalte popoare, până la capătul lumii, vor intra în casa lui Avraam, pentru că adevărații fii ai lui Avraam nu erau cei cărora le curgea în vine sângele acelui patriarh, ci cei care înfăptuiau lucrările (Gv 8, 39-47).Sf. Paul, mereu în polemică cu fariseii, vorbea despre fii din punct de vedere al credinței și fii din punct de vedere al cărnii: de fapt 169

toți sunteți fii lui Dumnezeu, pentru credința în Isus Hristos; toți cei botezați întru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos.Nu mai există nici evreu, nici grec, nici slav, nici bărbat, nici femeie, ci voi toți sunteți una prin Isus Hristos, sunteți sămânță de-a lui Avraam, moștenitori după promisiune (Gal 3, 26-29).Cu aceste cuvinte ale evreului Saul din Tars – Sfântul Pavel – preluate din Noul Testament se încheie această mică dizertație privitoare la originile aproximative ale acelui rasism care este atribuit creștinismului, cu ajutorul unui alt cuvânt magic, la fel de înșelător, antisemitismul, care nu este decât o formă particulară de rasism.

Maimonide, în Hilkhoth Akum X, 1: Nu este legitim să ne fie milă pentru că este scris: nu vei avea milă de ei (Dt. VII, 2).Deci dacă cineva va vedea un akum (idolatru) că este în pericol sau stă să se înece, nu-i dați ajutor.Și dacă stă să moară, lăsați-l să moară.Nu e drept să-l ucidem cu mâna noastră, să-l aruncăm în vreun puț, sau să-l ucidem în alt fel, doar dacă este în conflict cu noi.

Sepher Or Israel (177 b) – Ialkut Simoni 245 c. n. 772 Bamidbar rabba 229 c: Prindeții și ucideții pe kliphoth (creștini); veți fi apreciat în ochii Divinei Maiestăți ca și cel care aduce o ofrandă.

Abhodah zarah 26 b. Tosephoth: Chiar și cel mai fidel dintre goimi (necredincios, non-evreu) trebuie să fie ucis (12). NOTE: 1 – Ca de exemplu poligamia, sclavagismul, mutilarea genitală (la femeile africane) și alte obiceiuri, în contradicție cu spiritul occidental. 2 – Ilustrul Frate Ernesto Nys, scria: Mai mult decât orice altă instituție, Masoneria a contribuit la confirmarea caracterului laic al statului.Ea a luptat în mod constant pentru eliminarea din toate normele de drept și din toate manifestările juridice a elementului religios (conform Ernesto Nys Massoneria e società moderna – Masoneria și societatea modernă, Foggia, Bastogi, 1988, p 6).Gustavo Raffi, actualul Mare Maestru al Masoneriei italiene, a publicat recent o lucrare cu un titlu mai mult decât semnificativ In nome dell’uomo – În numele omului, 2011, Mursia. 3 – Din care național-socialismul își trage spiritul discriminatoriu.Serge Hutin, istoric al Masoneriei, observa: Lucrul cel mai surprinzător constă în descoperirea în ideologia național-socialistă a influenței – inversată – a Vechiului Testament. De fapt, aceasta pare să fi înlocuit noțiunea de ”popor ales” cu cea de ”rasă aleasă” (conform Governi occulti e società segrete – Guverne oculte și societăți secrete, Roma, Mediterranee, 1973, p 181). 4 – Bernard Lazare L’antisémitisme: son histoire et ses causes, Paris, Éd. de la Vieille Taupe, 1985. 5 – Două volume, ediția 1994, disponibile la c/o D. P. F., BP 1, 86190, Chiré-en-Montreuil, Franța. 6 – Bernard Lazare, cit., p 14. 7 – Idem, p 15. 8 – Gershom Scholem La Cabala – Cabala, Roma, Mediterranee, 1992.Pentru a ne da seama de importanța cabalei în lumea ebraică, este suficient de luat în considerare faptul că B’nai B’rith se inspiră din aceasta, ca de altfel și Masoneria. 9 – Idem, p 160. 10 – Idem, p 359-360. 11 – Albert Memmi Le racisme – Rasismul, Paris, Éd. Gallimard, colecția Idées, p 57. 12 – Citatele din ebraică, cu traducerea în latină alături, au fost extrase de sacerdotul lituanian Giustino Bonaventura Pranaitis, profesor de teologie și de limba ebraică pe lângă Academia Ecleziastică Imperială din Sankt Petersburg, fiind publicate în 1892 sub îngrijirea arhiepiscopului Kozlowsky, la 13 aprilie al aceluiași an.Titlul original al antologiei era Christianus in Talmude Judeorum, sive rabbinicae doctrinae de christianis secretae.În 1985, această antologie era disponibilă în volumul The Talmud Unmasked – Talmudul demascat, Box 216, Hawthorne,, California, 90250, Omni Publications.Se poate vedea și textul, tradus din ebraică în engleză, Sepher Toledot Jeshu, London, The Pioneer Press, 1919.

170

. PARTEA A TREIA ”ERA VĂRSĂTORULUI” SAU ”MIȘCAREA ANTIECLEZIASTICĂ”

Dacă vedeți pe unul dintre noi lucrând pentru vreo mișcare mai specială din lume, să știți că este o parte a unui plan mondial, și acest mare plan constă într-un nou ”cer” și un nou ”pământ” construite pe ruinele civilizației antice. Annie Besant, membră a Societății Fabian, conducătoare a Societății Teozofice și grad 33 al RSAA. (citat din Inquire Within The Light Bearers of Darkness – Purtătorii de lumină ai ”întunericului”, Londra, Boswell, 1930).

CAPITOLUL 27: APROPIEREA ”SEDUCĂTOARE” A GUVERNULUI MONDIAL: SINCRETISMUL RELIGIOS. CALEA SPRE O SUPER-RELIGIE A GUVERNULUI MONDIAL. ”TEMPLUL ÎNȚELEGERII” DIN WASHINGTON

Prin lucrarea citată, Paris, capitale des religions ou la mission d’Israël (program mondialist din anii ’20, inspirat de gândirea talmudică), Jean Izoulet consideră religia mondială drept un factor de maximă importanță, un mijloc puternic de amalgamare a popoarelor, ca o cale mai ușor de străbătut spre un Guvern Mondial, alternativă (sau complementară) la o altă cale, mai greu de străbătut, cea a războaielor sau a revoluțiilor.Sau, pentru a o spune cu simplitatea lui S Giovanni Bosco, sau religia, sau bâta (1).De teamă să nu fie deloc înțeles, Izoulet explica că va fi necesar să se ajungă la o sfântă și sănătoasă secularizare a Bisericilor noastre, a Occidentului și a Orientului, printr-o sinteză a religiilor, adică printr-o religie mondială care va fundamenta Unirea Mistică, și în consecință, Unirea Politică a existenței umane.Rasei care va ști să pătrundă cât mai adânc secretele Creației, să se scufunde până în profunzimile Universului, acestei rase și religiei ei, fără îndoială cea mai autentică și divină religie, va primi în mod legitim, hegemonia spirituală (și temporală) asupra Umanității (pag. 184).La acea vreme se spera într-o astfel de conciliere și în Statele Unite exista deja un Fellowship of Faiths – Frăție a Credințelor cu caracter internațional, derivată din fuziunea dintre Liga ”Asemănătorilor” (fondată în 1910 de rabinul Stephen S Wise, prieten apropiat al ”colonelului” House) și Uniunea dintre Orient și Occident lansată de H G Wells, de sir Oliver Lodge și de alții (2).În grupul director al fraternității se aflau sora-mason St-Clair Stobart (de la Societatea Teozofică; sir Herbert Samuel (personalitate de seamă a Societății Pilgrims și înalt comisar britanic pentru Palestina); lordul Allen of Hurtwood (membru al Societății Pilgrims, al Societății Fabian și al P.E.P – organizația lui Moses Sieff) și lordul Halifax, mason, apropiat al Societății Fabian (căruia i-a fost președinte între 1950 și 1958), membru al RIIA, și din 1957 Mare Maestru al Ordinului Sf. Mihai și al Sf. Gheorghe (3).După cum se vede, o frăție religioasă cu resurse financiare pe măsură.Scopul acestei frății, în prezent, a fost preluat de Societatea Teozofică (4), pentru care, cel mai elevat scop spiritual îl constituie Unificarea Religiilor (5).Unificare întărită și de spusele lui Giuliano Amato (fost președinte al Consiliului de Miniștri al Italiei, membru al Institutului Aspen, al Institutului pentru Afaceri Internaționale din Roma, al Grupului Bilderberg) cu ocazia celei de-a VII-a întâlniri ecumenice mondiale pentru pace (Milano, 1993), în compania cardinalului Martini: legile și puterile nu servesc deloc, la nimic, dacă nu există și o adeziune a conștiințelor (6).Un deloc care ne poate duce cu gândul la o preocupare reală a Puterii (care-i veghează cu o grijă părintească pe toți conducătorii), respectiv a Autorității (care îi acordă tot sprijinul) că au venit vremurile de creare a unui pol (idee, concept, etc) care să ducă la un consens moral comun, la o gândire omogenă, cu rol de adeziv al unei societăți ale cărei structturi (ieșite din laboratoarele sociologice anglo-saxone) s-au devedit ineficiente și inaplicabile dincolo de frontierele naționale, spre orizonturile planetare.Imaginea alăturată prezintă câțiva din membrii Ordinului Sf. Lazăr, la o ceremonie, în Africa de Sud, în 2010.Mare Maestru al acestui ordin este don Carlos Gereda de Borbon, marchiz de Almazan (al 49-lea Mare Maestru).De aici apare, cu claritate, motivul deselor întâlniri ecumenice internaționale, necesare să aducă la un numitor comun tot ceea ce rămâne după dizolvarea Orientului, respectiv a Occidentului. Mișcarea religioasă, gândirea religioasă, va constitui o modalitate forte pe calea spre Guvernul Mondial ce va duce la unirea creștinilor (ortodocși, catolici) cu peste 600 de secte protestante, cu evrei, cu musulmani, cu hinduși și budiști și de ce nu, cu adepți ai satanismului, mai ales că pentru mondialiști, toate religiile sunt egale.În Statele Unite, în domeniul sectar, satanismul a fost declarat de ceva timp drept religie.Este nevoie, deci, de o supra-religie (tocmai aceea propagată de teozofie, dedicată unui hypertheos inefabil și necunoscut, o divinitate supremă dincolo de orice opoziție sau antagonism, care să reunească în ea toate celelalte religii.Simbolul fizic al acestei noi religii ar putea fi lumina albă, ca reprezentare a multiplelor aspecte ale unui adevăr, la fel cum lumina albă se desface în multitudinea de culori a curcubeului, fiecare culoare având semnificația ei.S-ar putea trata aici de o repetare (pe tărâm religios) a operației de regionalizare politică a Europei.Fiecare se va putea recunoaște pe mica lui bucățică de pământ (diversă de națiunea de odinioară), va putea fi reprezentat de-o culoare (ca imagine a religiei) și nu va putea pretinde că deține în mod exclusiv și absolut, adevărul. 171

O super-religie care ar putea fi primită fără prea mari obiecții de către religiile orientale, respectiv de cele animiste din Africa și America, dar dificilă de acceptat de către evrei, musulmani sau creștini, mai ales ramurile radicale.De ceva timp există un precursor al acestei religii universale, elaborată în adunările Societății Teozofice, iar numele ei (respectiv terenul de joacă) este New-Age, sau Noua Eră, cuvânt percutant și de efect care promite o viață fericită în noua eră care va veni, Era Vărsătorului.Afirmație deloc hazardată, sau mai rău, o aproximare din comoditate, ținând cont că ne aflăm în fața unor persoane care iau totul în serios, care dispun de mijloace (de orice fel) importante, deciși să condiționeze fiecare aspect al vieții personale și sociale ale individului, pentru împlinirea scopului de dominare mondială.O teză care, expusă în acest fel, până acum, nu ar trebui să apară ca fiind incredibilă.Privitor la subiect, merită de luat în seamă afirmațiile a două personalități principale din această mișcare: George Walker Bush, grad 33 al RSAA (membru a diverse cluburi, cercuri și organizații cu caracter mondialist), respectiv Alice Bailey, teozof de seamă, fondatoare în 1922 a Lucifer Trust, cunoscută astăzi sub denumirea prescurtată de Lucis Trust, o organizație non-guvernamentală, cu statut consultativ pe lângă Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite, cu sedii la New York, Londra și Geneva.Alice Bailey este considerată o adevărată maîtresse à penser în teozofie, la egalitate cu fondatoarea Helena Petrovna Blavatsky, respectiv Annie Besant, iar gândirea ei a fost transpusă în numeroase scrieri ezoterice, considerate ca adevărate îndrumare pentru cei care se recunosc în mișcarea New-Age. G Bush Sr., pe durata campaniei electorale pentru președinția SUA (din 1988), a făcut referire la o expresie misterioasă, o mie de puncte de lumină.În ianuarie 1989, devenit președinte, instituie o fundație numită Puncte de lumină, cu un buget de 35 de milioane de dolari timp de patru ani, care ar fi avut ca scop rezolvarea problemelor sociale precum violența, sănătatea, în afară de ajutorarea inițiativelor culturale și ambientale (7).Tema este reluată succesiv în discursul referitor la starea națiunii din 29 ianuarie 1991, în care se face referire în mod explicit, la o intenție minunată, care să servească la aprinderea a o mie de puncte de lumină.Mesaj criptic, adresat celor care erau în stare să-l înțeleagă? Poate!Această expresie apare într-o lucrare scrisă cu mulți ani înainte (în 1934) de către un mondialist de seamă, H G Wells în An Experiment in Autobiography (8), dar și la Alice Bailey care menționase de o mie de puncte de lumină, ca unul din sloganurile ei tipice. Fapt surprinzător, mai ales că prima (din cele 16 formule de rugăciune care formează Marea Invocație) rugăciune a teozofilor, adresată a ceea ce ei numesc sursa de lumină, spune: Prin punctul de lumină intră cunoașterea lui Dumnezeu.[Fotografia alăturată îi prezintă pe G W Bush (decorat cu gradul de colan al Ordinului Steaua României, în 2002), respectiv pe Mack Brown, cu echipa de football Texas Longhorn, în 2005].Stranii coincidențe pentru personaje atât de reprezentative.G W Busw este membru al Skull & Bones și, conform opiniei lui Sutton, această societate (cu circa 800 de membri și legată de mișcarea New-Age) nu este străină de unele aspecte sataniste (9).Dar Bush aparține unui clan foarte legat de familia Harriman, și se pare că ar exista grade de rudenie cu familia regală a Angliei.La nivel de putere, familia Bush este a treia după Rothschild și grupul Rockefeller – Morgan – Harriman.Despre H G Wells, este cunoscută apartenența lui la Golden Dawn, la Fundația Rockefeller și mai ales la Societatea Fabian.Și nu întâmplător, din Societatea Fabian a făcut parte și Annie Besant (1847-1933), care în 1891 i-a urmat Helenei Petrovna Blavatsky la conducerea Societății Teozofice.Pe lângă gradul 33 în RSAA, Besant deținea și gradul de Mare Inspector al Ritului Egiptean de Memphis-Misraïm. Alice Bailey, considerată continuatoarea lui Blavatsky, respectiv a lui Besant, este recunoscută ca preoteasa oficială a religiei New-Age.Ca prezentare a acestei persoane, dar și a doctrinei pe care o profesează, este suficient citatul de mai jos, din cartea The Externalisation of the Hierarchy – Exteriorizarea Ierarhiei (10): Cu mulți ani în urmă am spuscă războiul care ar putea urma după acesta (după cel de-al doilea război mondial – nota autorului) va fi un război religios. Un astfel de război nu va cauza un măcel ca cel pe care l-am cunoscut.Acesta va fi dus cu arme mentale, în lumea gândirii și a ideilor (pag. 453). A: ”TEMPLUL ÎNȚELEGERII” DIN WASHINGTON Prin anii ’60 ai secolului trecut, apărea la Washington (sub patronajul Societății Teozofice) a asociație numită Templul Înțelegerii cu scopul de-a reuni, în fiecare an, pe conducătorii principalelor religii mondiale.Iată cum ilustra revista oficială a teozofiei această inițiativă: Templul Înțelegerii a conceput proiectul de înălțare a unui lăcaș în care vor fi reprezentate toate marile religii ale lumii.Planurile au fost făcute și acest templu se va construi la Washington.Imaginăm o stea cu șase vârfuri; fiecare din acest vârf va fi dedicat unei mari religii, în timp ce în centru va fi un templu de meditație unde toți se vor putea întâlni în liniște, să mediteze împreună la UNITATEA tuturor religiilor (11).Pierre Virion (în lucrarea lui dedicată curentului antibisericesc) adună ecourile și prezintă (aproape în întregime) un articol preluat din ziarul Shreveport Journal din Louisiana (31 martie 1962).Destul de mare (ca întindere) este reprezentativ pentru a cunoaște arcanele gândirii teozofice: Cetățenii Lumii caută fonduri pentru o uniune spirituală mondială.Simbolismul proiectului pentru un templu de reîntoarcere la magia neagră, de Edith Kermit Roosevelt (12). New York – Un templu este gata să fie construit la Washington DC pentru Cetățenii Lumii, cu scopul final de dezvoltare a Înțelegerii Universale, în locul limitărilor naționaliste.Autorii acestui proiect de cinci milioane de dolari spun că printre cei interesați de construcție, s-ar afla: Swami Probhavananda (de la Vedanta Society din Hollywood); secretarul apărării, Robert McNamara; liderul socialist Norman Thomas (13); Chester Bowles, consilier special al președintelui; Swami Bhaskaranand (din New Delphi, India); Thomas Watson [de la IBM (14)]; Eleanor Roosevelt (din partea Lojii Unite a Teozofi172

lor, din New York City); și alții.Viitoarea construcție va avea caracteristicile unei Uniuni Spirituale a Națiunilor, și din cele ce reies din documentele care provin de la ”cartierul general” al Templului (Greenwich, Connecticut), va fi un simbol al fraternității dintre ființele umane.În acest Turn Babel modern vot fi reprezentate cele șase religii internaționale: hinduismul, iudaismul, budismul, confucianismul, creștinismul și islamismul.Printre cei care subscriu, îi întâlnim pe: Jack Benny; Douglas McArthur II (ambasador în Japonia); Max Lerner (de la The New York Post); profesorul J B Rhine (de la Duke University); Roland Gammon (de la Mișcarea Juriștilor pentru Parlamentul Mondial); Miguel Idigoras Fuentes(președintele Guatemalei); sir Roy Welensky (15), prim ministru al Federației Rhodesia-Nyasaland între 1953 și 1963; reverendul Fred Jordan (președinte al Spiritualiștilor Internaționali din Norfolk, Virginia); Philip S Linnik (director al Centrului Fraternității Universale); Glen Cove (Long Island, New York); James A Linen (președinte al Time Life) și S A Mohamed (atașatul cultural arab în Washington DC).Este pe cale să înceapă o campanie de publicitate la nivel mondial.Numele fondatorilor vor fi sculptate în pereții de piatră ai templului.Simbolismul gândit pentru acest monument este dedicat reîntoarcerii la magia neagră.Monumentul va include un ochi gigantic și o incintă circulară în care apa va reflecta lumina proiectată de o boltă alcătuită din mii de fațete, asemănătoare unui diamant multicolor.Din broșura de prezentare a templului aflăm că ”bolta va fi iluminată toată noaptea pentru a arăta simbolic că, chiar dacă lumea doarme, lumina spiritului continuă să vegheze. Mai nou (peste timp) Biserica va fi cea care va încuraja astfel de manifestări.Imaginea din stânga îi prezintă pe (de la stânga la dreapta) Julia Kristeva, reverendul Olav Fykse Tveit (secretarul general al World Council of Churches), Norvan Zakarian, Rowan Williams (arhiepiscopul de Canterbury), patriarhul ortodox Bartolomeu I, papa Benedict al XVI-lea, rabinul David Rosen, Wande Abimbola, Acharya Shri Shrivatsa Goswami, Ja Seung (conducătorul ordinului budist coreean Joigye Order) și Kyai Haji Hasyim Muzadi, prezenți în bazilica Santa Maria degli Angeli (27 octombrie 2011, sursă Reuters) din Assisi. La vremea ei, ocultista Annie Besant (16) a adunat la Londra fondurile pentru construcția unui templu similar.Un fel de Eleanor Roosevelt al timpului ei, Besant a colaborat în mod activ cu Nehru și Krishna Menon, fiind și cea care a pus bazele Ligii Parlamentare a Fabianilor (un grup socialist englez) la interiorul căruia activau Sidney Webb, Hubert Land, H H Champion și George Bernard Show.Templul lui Besant era caracterizat de șase reprezentări simbolice ale celor șase mari religii internaționale, situate în sala de conferințe.Adepții, aflați în vizită, puteau contempla pe perete o stea teozofică cu șase vârfuri, constituită din două triunghiuri care se întrepătrundeau, înconjurate de un șarpe, această temă fiind reluată și în Templul Înțelegerii.Respectiva broșură mai informa, de asemenea, că pe pereții templului se vor afla ”fațetele culturale ale diamantului adevărului”. În New York City, Prietenii Camerei de Meditație țin (în mod regulat) o lungă reuniune în Camera de Meditație a ONU.În centrul acestui templu, o rază de lumină va străluci precum aurul.La 24 aprilie 1957, a fost redeschisă Camera de Meditație (a ONU) iar Dag Hammarskjöld (secretarul general al ONU din acea perioadă), descria piatra din centru drept un altar al Religiei Universale, susținând că ”altarul este simbolul Dumnezeului tuturor lucrurilor”.Și Templul Înțelegerii va avea o cameră de meditație numită ”Atriul Iluminării” unde, străluciții ”Maeștri ai Înțelepciunii”, călăuzele noastre prin Templul Înțelegerii vor proiecta educarea publicului în spiritul noului curent umanist.Reuniuni, proiecții de filme, cursuri privitoare la marile religii ale lumii, toate se vor petrece în acest ”Atriu al Iluminării”.Se pare că de ceva timp, o asociație care s-ar numi Noul Grup al Servitorilor Lumii a avut reuniuni de meditație, pe timp de lună plină, la Centrul Național al Fundației Carnegie, din New York. La 21 decembrie 1961, autoarea respectivului articol asista la una din aceste reuniuni, în care s-au distribuit foi volante care descriau Noua Religie Mondială.O altă foaie volantă, cu titlul Buna Voință Mondială prezenta ceea ce aveau în suflet cei de la Templul Înțelegerii: S-a început recunoașterea unui nou tip de misticism (…).El se distinge prin nevoia de a se interesa de dezvoltarea proprie, de atitudinea de a vedea un Dumnezeu Unic în toate lucrurile și nu numai în afecțiunea oferită de propria credință religioasă.Acolo unde această pretinsă ”elită” intelectuală se adună pentru a organiza și pentru a complota în favoarea Guvernului Mondial, am auzit un grup ai ”Servitorilor Lumii”, conduși de Foster Bailey, care cântau la unison ”Marea Invocare”: – Fie ca Planul să conducă spiritele oamenilor, Planul pe care Maeștrii îl cunosc și îl servesc. Scopul real al acestor intelectuali mondializați, ”Maeștri ai Uniunii”, nu este cel de-a ne conduce și controla cu ajutorul ritualurilor periculoase? Annie Besant (1847-1933), purtând însemnele specifice Masoneriei. B: ”CAMERA DE MEDITAȚIE” A NAȚIUNILOR UNITE În perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial, abia apărutul Consiliu Mondial al Bisericilor (WCC) și Mișcarea Creștinilor Laici, au făcut presiuni asupra ONU pentru includerea unei Camere de Meditație în cadrul clădirii Națiunilor Unite (pe cale de construcție la New York) pe baza proiectului lui Max Abramovitz și a lui Wallace 173

Harrison (1895-1981, proiectant al Rockfeller Center și apropiat al lui Nelson Rockefeller).La 18 aprilie 1949, primul secretar al ONU (Trygve Lie) a anunțat că acea cameră și-ar fi găsit loc în clădirea centrală a Națiunilor Unite și în 1955 (datorită și contribuției lui Rockefeller) a fost inaugurată o capelă numită Sala de Meditare a Creștinilor Laici în centrul căreia se afla o bucată din trunchiul unui arbore secular african.Cu toate acestea se dorește reamenajarea acestei camere, respectiv de atribuire a unei semnificații mai profunde.Cu ajutorul aceluiași arhitect Harrison, această cameră este reproiectată de suedezul Dag Hjalmar Hammarskjöld (1905-1961), de două ori Secretar General al Națiunilor Unite (1953, respectiv 1957) fiind inaugurată în 1957 cu numele de Cameră a Meditației. Camera de Meditație (în imaginea din stânga) este o incintă deschisă publicului, situată în apropierea intrării (la nivelul solului) Palatului de Sticlă.Pentru a intra trebuie să se treacă de o ușă de cristal (păzită de doi polițiști), să se parcurgă (aproape în întuneric) o porțiune de circa șase metri și să se cotească spre dreapta (locul unde se află această cameră). Incinta este insonorizată, nu are ferestre și are forma unui trunchi de piramidă culcat pe una din laturi.Suprafața care constituie baza mică este ocupată de un desen, precum cel din imagine.Trapezul care formează pardoseala camerei are următoarele domensiuni: baza mare (partea de la intrare)- 6 metri; baza mică (partea cu desenul)- 3 metri; distanța dintre peretele intrării și peretele cu desenul (înălțimea trapezului) este de 9 metri.Prelungind (dincolo de desen) în mod imaginar laturile acestui trapez, acestea vor uni formând (prin unirea cu mijlocul bazei mari a trapezului) o înălțime a unui triunghi, cu dimensiunea de 18 metri.Numărul ”18” apare deci, de trei ori, pentru a pune în valoare o anumită semnificație: 3×6; 9×2; și înălțimea propriu-zisă.Eliphas Levi (unul din marii ocultiști) spunea că 18 este numărul dogmei religioase în care totul este poezie și mister (17), definiție care se îmbină în mod perfect cu un loc dedicat, în mod oficial, tăcerii și meditației.Ceea ce aduce un plus de originalitate acestei cabale numerice este că unghiul format de cele două prelungiri are 19°.Numărul 19, obținut într-un spațiu virtual, de dincolo de planul desenului, este numărul lui Dumnezeu, iar lumina este una din fațetele lui Dumnezeu: este existența lui Dumnezeu probată de însăși ideea de Dumnezeu, după cum afirma același Eliphas Levi (18).Camera de Meditație a Națiunilor Unite, creată prin voința lui Dag Hammarskjöld ca un loc de cult al lui Dumnezeu pe care omul îl adoră sub multe nume și diverse forme, este dominată de un desen (o frescă) de 2,60m pe 1,80m, operă a artistului suedez Bo Beskow (1906-1981), artistul preferat al fostului secretar al ONU. În centrul geometric al sălii se află un bloc monolitic de magnetit, prelucrat în mod perfect, cadou pentru Hammarskjöld din partea regelui Suediei.Blocul are o greutate de 6,5 tone și dimensiunile de 1,70m x 1,20m x 0,60m.Este un magnet natural gigantic care se sprijină pe o bază care vine în contact direct cu roca de la fundația clădirii, pentru a forma un corp unic cu Terra.Camera este slab iluminată pentru a da posibilitatea unei surse ascunse în tavan să lumineze printr-un fascicol, suprafața plană și prelucrată a blocului.Dag Hammarskjöld (1905-1961, alăturat în imagine) fost secretar al ONU, a decedat în urma unui incident aerian în Katanga (incident suspectat că ar fi fost, de fapt, un sabotaj).Magnetismul blocului amplificat (din cele spuse de constructori) de legătura cu pământul, prezența luminii care se reflectă pe miile de cristale ale suprafeței lucioase, liniștea profundă a acestui loc, s-ar traduce (tot din cele spuse de constructori printr-o creștere a conștiinței a persoanei care meditează.Buletinul Bună-Voinței Mondiale din iulie 1957 (expresia cea mai limpede a gândirii teozofice), dedică un număr special acestei camere.În acesta se face cunoscut că alături de altarul de magnetit, persoana simte ca și cum s-ar afla în prezența unui talisman din metal nobil, de-o importanță extraordinară.Din această influență, se adaugă, trebuie să-și aibă originea noul punct de forță al gândirii religioase.Semnificația ezoterică a scenei descrise apare foarte rapid în prim plan.În partea rezervată omului, dincoace de desenul de pe perete, centrul îl constituie piatra cubică (care în Masonerie îl reprezintă pe înaltul inițiat), ținta transmutării omului-animal în zeu (19), care apare ca o contrapunere cu piatra neșlefuită (reprezentare a profanului, a omului-animal, destinat să nu înțeleagă niciodată, nimic, din secretele sublime). Înaltul Inițiat, iluminat de Lucifer (reprezentat prin sursa de lumină ascunsă), reflectă lumina (cu noașterea) în spațiul camerei (văzută ca o imagine a lumii).Incinta are zece locuri pentru ședere, în fața altarului.Pentru inițiați, ”10” este numărul și simbolul perfecțiunii, perfect și divin pentru că reunește într-o nouă unitate, toate principiile exprimate de numerele de la 1 și până la 9 (20).Deci numai cei perfecți, numai cei inițiați sunt unicele persoane demne să se așeze lângă altar, să se gândească la vârful de dincolo de peretele desenat spre care converg liniile camerei, meditând la cele arcane (necunoscute). Desenul de pe perete, o reprezentare destul de curioasă, amintește de Picasso.În desen sunt exact 22 de triunghiuri, exact cât numărul de arcane majore din Tarot, respectiv numărul de litere din alfabetul ebraic.Ondulările șarpelui care se înfășoară printr-o mișcare ascendentă pe axa lumii sunt tot în număr de zece, în timp ce numărul de poligoane din compoziție este de 72, la fel ca cele 72 de nume ale lui Dumnezeu (din Cabală), ca numărul blocurilor care compun piramida lui British Israel.La toate aceste semnificații se adaugă aluzia la altarul de sacrificiu al religiilor antice, se adaugă conceptul polarității (în anumite doctrine ca fundament al acestei lumi).La cele prezentate trebuie adăugat că din punct de vedere fizic (în magnetism) polaritatea, prin natura ei, este indivizibilă (dacă un magnet cu doi poli este secționat, bucățile rezultate vor avea și ele, la rândul lor, câte doi poli magnetici).Inițiații în cabală (deci și masonii) afirmă că lumea ar fi constituită din 174

diade – cupluri de elemente complementare între ele, de tip lumină-întuneric, cald-rece, sus-jos, masculin-feminin,viațămoarte, adevărat-fals, bine-rău, etc, reprezentate prin arborele sefirotic (21).Lojile masonice reflectă în mod fidel această dualitate prin coloanele de la intrarea templului masonic – Jakin – Boaz – pardoseala cu pătrate albe și negre (întocmai ca tabla de șah), soarele și luna care domină latura orientală (de est).Aceeași reprezentare este folosită și în cazul soarelui (soarele alb și soarele negru) fiind tot o influență cu origini masonice.Pentru cei care nu sunt inițiați, multe din aceste diade sunt judecate prin prisma rațiunii, ca bun sau rău.Pentru oricine altcineva (care a refuzat rațiunea ca instrument de cercetare a adevărului) astfel de diade nu sunt contrare, ci simple polarități opuse, indivizibile între ele, ca parte a unei realități mult mai elevate, realitate în care aceste diade ar deveni conciliabile.Este un joc iluzionistic de luat în considerare diade adevărate (zi – noapte, opuse între ele) pentru a obține diade false (de exemplu, adevărat – fals, contrare între ele).Astfel se realizează coincidentia oppositorum a celui care se consideră deasupra binelui și răului (înaltul inițiat) într-o stare echivalentă cu starea divină. Piatra dă impresia de soliditate și stabilitate, aducând în atenție o altă diadă a Masoneriei: dizolvă și coagulează. Dizolvat ca om comun, inform și necizelat, se coagulează ca înțelept, solid și etern, ceea ce duce cu gândul la textul de pe Rockefeller Center: Înțelepciunea și Cunoașterea vor asigura stabilitatea timpurilor.Aceeași doctrină teozofică a inspirat ambele realizări arhitectonice, aducând aminte că este vorba despre înțelepciunea celor numiți Master of Wisdom, a magicienilor.După inaugurarea Camerei de Meditație cu ocazia celei de-a V-a Adunări Generale a Națiunilor Unite, lucrările încep și se termină cu un minut de liniște impus tuturor delegaților, pe durata căruia, fiecare meditează rugându-se la zeul tuturor lucrurilor reprezentate în Camera de Meditație.Începând cu a VII-a Adunare Generală, acel minut a devenit obligatoriu.În anticamera rezervată vizitatorilor, Hammarskjöld a pus să se scrie: Pentru că aici se întâlnește multă lume, cu credințe religioase diverse, nu a fost posibilă folosirea nici unui simbol cu care sunt obișnuiți, în rugăciune și meditare, cei prezenți (…).Sunt lucruri simple care vorbesc un limbaj comun tututor.Și continua: Altarul e gol (…) dar nu pentru că Dumnezeu nu există, nu pentru că ar fi un altar dedicat unui zeu necunoscut, ci pentru că este dedicat acelui Dumnezeu pe care omul îl adoră, cunoscut prin diverse nume, prin forme diverse și multiple de manifestare.Printr-o adresă trimisă la 10 septembrie 2001 bisericii Sacrei Familii din New York (unde la 4 octombrie 1965 papa Paul al VI-lea s-a întâlnit cu organizațiile evreiești conduse de Philip Klutznick – președinte al B’nai B’rith), Kofi Annan, comentând cele scrise, spunea: Cred că aceste cuvinte conțin spiritul secular al Națiunilor Unite.Acest spirit nu este antireligios.Dimpotrivă.Este nevoie de sprijinul tuturor religiilor (22).Nu este greu deloc de identificat respectivul zeu, mai ales că, Albert Pike, cu ceva timp înainte a sintetizat acest lucru în declarația: Creștinul, evreul, musulmanul budistul, adepții lui Confucius și ai lui Zoroastru se pot uni ca frați, într-o unică rugăciune, singurului Dumnezeu care se află deasupra celorlalți zei (23).Papa Paul al VI-lea, în cursul vizitei la Națiunile Unite din 1965 (conform anumitor surse) ar fi vizitat Camera de Meditație, unde a rămas pentru o scurtă rugăciune (24). Printre altele, trebuie amintit că în aceeași cameră s-au unit (amândoi la a doua căsătorie) Secretarul General al ONU, Kofi Annan (născut în 1938, funcționar pentru mai mult de treizeci de ani în cadrul ONU, premiul Nobel pentru pace în 2001) și Nane Lagergren (avocată și artistă suedeză).Ca o mică paranteză, la Forumul Economic de la Davos din 2006, au fost prezenți Brad Pitt și Angelina Jolie (este destul de expresiv chipul femeii cu taior albastru).În Camera de Meditație, Planetary Citizens – vârfurile doctrinale ale mișcării New-Age, se reunesc în rugăciune, de două ori pe săptămână, sub conducerea unui președinte.Națiunile Unite – afirma președintele Donald Keys – reprezintă instrumentul lui Dumnezeu; a fi un instrument al lui Dumnezeu, înseamnă a fi un mesager divin care poartă reprezentarea viziunii intime și a manifestării exterioare ale lui Dumnezeu.Într-o zi, lumea va considera acest lucru un tezaur și va adora cu mândrie enormă sufletul Națiunilor Unite ca fiind adevăratul suflet al umanității, și în virtutea acestui fapt, umanitatea va fi mult iubită și pe deplin satisfăcută (25). C: ALICE BAILEY ȘI ”BUNA-VOINȚĂ” MONDIALĂ. Y M C A World Goodwill sau Bună-Voința Mondială a fost înființată în 1920 de Alice Bailey (1880-1949) (26), conducătoare ieșită din rândurile Societății Teozofice și care, în 1923, împreună cu soțul ei – Foster Bailey (gradul 32 în RSAA) (27), fondează Școala Arcană, ca secțiune esoterică a teozofiei.Cu origini modeste, Alica La Trobe-Bateman (în imaginea din stânga) a avut prima ei întâlnire cu maestrul Koot Hoomi (28) care (din cele afirmate de Alice), i-ar fi condus viața începând de la cincisprezece ani.Un maestru e foarte ocupat și activitatea lui constă în călăuzirea lumii (29).La 35 de ani, Alice intră în contact cu teozofia și începe studiul consistentei Doctrine Secrete redactate de H P Blavatsky.Între timp, disensiunile ei cu primul soț, Walter Evans (cunoscut în India) se amplifică și la sfârșitul lui 1917 (…) primul meu soț s-a dus în Franța cu un grup numit Societatea Tinerilor Creștini.Prin intermediul unui prieten, această organizație a decis să-mi acorde o rentă de o sută de dolari pe lună (…).Mi s-a propus, pentru consolidarea situației mele financiare, să mă mut la Crotona, lângă Hollywood, unde se află cel mai mare centru american al Societății Teozofice (30).Continuând povestirea, Alice Bailey confirmă faptul că psihanalistul Carl Gustav Jung era la cunoștiință cu activitatea ei și că Societatea Teozofică era, în acea perioadă, una din cele mai puternice organizații 175

esoterice din lume (31).În 1920, protagonista se mută la New York, însoțită de masonul Foster Bailey unde, după ce s-au căsătorit, acesta își va exercita meseria de profesor de meditație.Va fonda Școala Arcană, nume pe care Blavatsky (deja intenționa) să-l dea Secțiunii Esoterice a Societății Teozofice.În 1922 Bailey înființează Lucifer Trust (nume schimbat imediat în mai liniștitul Lucis Trust), adevărat centru mondial de răspândire al cultelor luciferice, cu sediul la New York, iar serviciile lui Alice și ale celui de-al doilea soț sunt considerate ca puncte de reper ale gândirii pentru întreaga mișcare New-Age.În 1928, Școala Arcană – ”grup esoteric acquarian” – după definiția dată chiar de Bailey (32) se transferă în sediul Lucis Trust și al Bună-Voinței Mondiale din New York (33).Lucis Trust dispunea astfel de trei instrumente puternice (operative și în ziua de azi), mai ales în America de Nord: Bună-Voința Mondială, Școala Arcană (cu scopul de-a împărți la cât mai multă lume posibil, chiar și prin corespondență, învățăturile Noii Ere conținute în Doctrina Secretă a lui Blavatsky), respectiv Triunghiurile (grupuri de persoane care își propunea să se adune zilnic pentru a se dedica evocărilor și invocărilor).Școala Arcană educă adulți, bărbați și femei, să continue pe calea evoluției … Nu elaborează dogme teologice: prezintă doar Înțelepciunea Antică, așa cum era ea cunoscută timp de secole de către toate popoare … Financiar, ea funcționează din donații voluntare și – concluzionează Bailey – nu am avut niciodată ”îngeri finanțatori” (34).Acest lucru este posibil dar trebuie ținut cont că în scrierile lui Alice Bailey nu se află nimic privitor la membrii Societății Tinerilor Creștini care, pentru o anumită perioadă a contribuit la sponsorizarea ei.[Imaginea alăturată îl prezintă pe papa Paul al VI-lea, în stânga, la o întâlnire cu o strângere de mână frățească cu patriarhul ortodox Atenagora I (25 martie 1886-7 iulie 1972), în 1964]. Se știe că Y M C A – Young Men’s Christian Association – sigla societății în cauză, era răspândită în toate mediile protestante, vorbitoare ale limbii engleze (35).Demn de remarcat este că la 13 ianuarie 1903 lua ființă, oficial, ramura americană a Societății Pilgrims, iar ca prim-președinte a fost ales Henry Codman Potter (oare e unchiu’ lu’ magicianu’ Potter?!), episcop al Bisericii Protestante și înalt responsabil al YMCA (36).În 1917, secretar general al YMCA era metodistul John Mott, recunoscut astăzi drept unul din precursorii mișcării ecumenice, dar și susținător fervent al necesității de aplicare la interiorul YMCA a unei filosofii educative (elaborată și pusă la punct, în acea perioadă) în una din marile universități ale establishment-ului american – Columbia University (în realitate, respectiva filosofie relua gândirea lui Comenius și a succesorilor lui; nici educația din România nu a fost scutită de Bursieri Comenius !!!).Pentru aceștia, în democrație, linia călăuzitoare implică participarea spontană și în totalitate a celor care sunt interesați, fără ca vreun punct de vedere particular să încerce să se impună (…).Prin ea însăși, metoda va conduce către adevăr și către consens.Prin noua concepție de educație religioasă, o asemenea democrație se identifică cu ”Regatul lui Dumnezeu” (37).Dar mai sunt și alte detalii.Începând cu 1889, profesor de filosofie și de științe ale educației (și din 1902 președinte al Universității Columbia) era Nicholas Murray Butler, director al Fundației Carnegie, prezent în conducerea de la British Israel, co-fondator al Societății Pilgrims, dar și colaborator al lui Jakob Schiff. Între 1924 și 1931, la conducerea secretariatului general al Comitetului Internațional al YMCA, a fost numit pastorul protestant Visser’t Hoft [cel care după război a înființat ultraprogresistul World Church Council (38) – Consiliul Ecumenic al Bisericilor, datorită și unui ajutor inițial de un milion de dolari din partea lui John D Rockefeller Jr (39).Dar Visser’t Hooft, în 1964, a fost și profesor de teologie al Academiei din Moscova, respectiv profesor al Universității din Jerusalim, dar și membru al Grupului Bilderberg (40).Tocmai în cursul unei Conferințe Internaționale a YMCA (din Honolulu, Hawai) se pun bazele (în 1925) IPR – Institutul pentru Relațiile Pacificului, cu resurse asigurate de fundațiile Carnegie și Rockefeller, dar și de băncile Morgan.Acest IPR va sta la temelia Institutelor de Afaceri Internaționale ale Commonwealth-ului, care vor exercita o influență determinantă privitoare la instaurarea comunismului în China.Imaginea alăturată prezintă primul comitet executiv al Consiliului Mondial (e valabil și Ecumenic) al Bisericilor care s-a reunit în 1949 la castelul Bossey de lângă Geneva (de la stânga la dreapta): T C Luke (din Sierra Leone); episcopul de Chichester G A Bell (1883-1958); pastorul Marc Boegner (18811970); arhiepiscopul greco-ortodox Germanos și Visser’t Hooft. Și cum pentru a face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, Biserica unui stat trebuie să aibă caracter național, România are, și ea, reprezentanții ei în acest consiliu, persoane foarte apropiate anturajului patriarhului Daniel. 176

NOTE: 1 – Este răspunsul pe care Giovanni Bosco l-a dat ministrului britanic al educației pe când vizita o școală profesională înființată de către sacerdot, atunci când la intrarea într-o încăpere (cu circa 500 de tineri înăntru), a fost uluit de liniștea care domnea, fiecare îndeplinindu-și îndatoririle în liniște (conform Luigi Chiavarino Don Bosco che ride Don Bosco care râde, Roma, Paoline, 1979, p 220). 2 – Conform Yann Moncomble La Trilatérale et les secrets du mondialisme – Trilaterala și secretele mondialismului, Paris, Éd. Yann Moncomble, 1980, p 34. 3 – Yann Moncomble Les vrais…, cit., p 277. 4 – Societate esoterică fondată în 1875, la New York, de ocultista rusă Helena Petrovna Blavatsky. 5 – Din revista oficială a Societății Teozofice (în limba franceză) Le Lotus bleu – Lotusul albastru, august/septembrie 1975. 6 – Vezi ziarul italian La Repubblica din 23 septembrie 1993. 7 – Bush o prezenta astfel: Fundația ”Punctelor de Lumină – Points of Light Foundation” dă o formă concretă spiritului de voluntariat al Americii și bună-voinței cetățenilor ei (conform site-ului www.pointsoflight .org).Printre finanțatori se află Fundația Ford, Shell Oil Company, AT & T, Universal, Peace Federation.Scopurile asociației din urmă constau în refacerea Națiunilor Unite și colaborarea dintre guverne, religii și societatea civilă pentru a încuraja dezvoltarea bazată pe valorile universale.A fost creată în 2005 de către miliardarul coreean, reverendul Sun Myung Moon (proprietarul ziarului Washington Times), ca mișcare de catalizare a organizațiilor lui (Biserica Unificării care apare în 1954 și prin care a devenit faimos, respectiv Consiliul pentru Pace Internațională și Inter-religioasă din 2003). 8 – H G Wells An Experiment in Autobiography – Un experiment în autobiografie, London, Éd. Victor Gollancz, 1934. 9 – A C Sutton America’s Secret Establishment, cit., Billings, Liberty House Press, 1986, p 207 și următoarele. 10 – New York, Lucis Publishing Company, 1957, capitolul The cycle of conferences – Ciclul de conferințe. 11 – Le Lotus bleu, iunie/iulie 1974. 12 – Cronicar, nepoată a președintelui Statelor Unite, Theodore Roosevelt (1858-1919). 13 – Membru fondator, în 1948, împreună cu Coudenhove-Kalergi, cu John Davis (președinte al Societății Pilgrims), respectiv cu alte personalități din CFR, al Comitetului American pentru o Europă Liberă și Unită (conform Yann Moncomble L’irrésistible…, cit., p 207). 14 – Membru al ramurii americane al Societății Pilgrims, al CFR și al Woodrow Wilson National Fellowship Foundation (conform lui Yann Moncomble Les vrais responsables…, cit., p 325), fost ambasador american la Moscova. 15 – Evrei, menționați în The Jewish List, o culegere de nume celebre făcută prin grija lui Martin H Greenberg, New York, Schocken Books, 1979; numele adevărat al actorului de comedie Benny J era Benjamin Kubelsky. 16 – Grad 33 al RSAA (Serge Hutin La Massoneria – Masoneria, Milano, Mondadori, 1961, p 147) și Mare Inspector al Ritului de Memphis-Misraïm (M F James Les précurseurs…), Annie Besant a înlocuit-o pe Blavatsky la conducerea Societății Teozofice.A intrat în legătură cu Gandhi care, cu ajutorul ei, a fost condus să redescopere patrimoniul spiritual al Indiei, sub influența Societății Teozofice (M F James, cit., p 53).În timpul unui sejur la Londra (în 1890) tânărul Gandhi a cunoscut-o pe Blavatsky, adoptând ideile ei și inițiindu-se în teozofie.În acea perioadă se cristalizează principiile pe care le-a pus la baza eliberării Indiei într-un mod pașnic, respectiv de renaștere a hinduismului, menținând această orientare prin legătura constantă cu lojele teozofice indiene.Gandhi a fost din nou la Londra, în 1931, chemat să participe la o conferință a Round Table (cerc mondialist puternic creat în jurul lui Rhodes – vezi și ziarul italian Il Giornale din 17 iulie 1988). Conform opiniei Marelui Maestru al Marelui Orient al Italiei – Virgilio Gaito, Gandhi a fost mason (din cotidianul Alto Adige din 15 septembrie 1996). 17 – Luigi Troisi Dizionario massonico – Dicționarul masonic, Foggia, Bastogi, 1987, p 136. 18 – Idem, p 137. 19 – Conform Heliophilus Secretul masonic în Conoscenza – Cunoașterea, revistă a Comunității Gnostice de Studii ale Esoterismului, Florența, ianuarie/februarie 1973, p 13. 20 – Luigi Troisi, cit., p 137. 21 – Pentru aprofundări se pot studia Documentele celei de-a IV-a Convenții de Studii Catolice, Rimini, La Tradizione Ca177

ttolica, 1996, materialul lui C A Agnoli La cabala, radice occulta della filosofia e della politica moderne, ovvero il suicidio della Cristianità – Cabala, rădăcina ocultă a filosofiei și politicii moderne, sau sinuciderea creștinismului. 22 – De pe pagina de internet a ONU www.un.org/News/Press/docs/2001/sgsm7950.doc.htm din ianuarie 2007. 23 – Albert Pike Morals and Dogma, cit., p 153, vol III. 24 – Lucrarea reverenzilor F Radeki și D Radeki What has happened to the Catholic Church – Ce s-a întâmplat cu Biserica Catolică?, Spokane WA, Mary Immaculate Queen Center, 1964, p 102; Piers Compton The Broken Cross: Hidden Hand in Vatican – Crucea sfărâmată: ”mâna ascunsă” din Vatican, London, Neville Spearman – Channel Island Publishing, 1981, p 68-69. 25 – Citat din W Jasper Global tyranny … cit., 1992, p 212. 26 – Marie France James Les précurseurs de l’Ère du Verseau – Precursorii Erei Vărsătorului, Montreal, Éditions Paulines 1985, p 79; Alice A Bailey Autobiografia incompiuta – Autobiografia incompletă, Roma, Editrice Nuova Era, 1989, p 150151. 27 – Foster Bailey L’Esprit de la Maçonnerie – Spiritul Masoneriei, Geneva, Éd. Lucis, 1983, p 135. 28 – Fapt făcut cunoscut și de M F James, cit., p 72. 29 – Alica A Bailey Estratti della Autobiografia Incompiuta – Extrase din ”Autobiografia incompletă”, Roma, AryasangaVitinia, s.d., p 8. 30 – Idem, p 11. 31 – Idem, p 18.Este suficient de luat în considerare influența puternică (și recunoscută) exercitată de către teozofie la apariția național-socialismului. 32 – A Bailey Autobiografia …, cit., p 237. 33 – Idem, p 167. 34 – Ibidem, p 22. 35 – Moncomble semnala un sediu al YMCA (în anul 1897) în Lahore (conform Yann Moncomble La Maffia …, cit., p 23). 36 – Yann Moncomble La Maffia …, cit., p 22. 37 – Willem A Visser’t Hooft Le temps du rassemblement-Mémoires – Timpurile adunării-Memorii, Paris, Éd. du Seuil, 1973, p 32. 38 – Pentru o tratare mai detaliată se poate vedea și P Taufer Le Conseil Oecumenique des Églises (COE) – Consiliul Ecumenic al Bisericilor în La tentation de l’oecumenisme – Tentația ecumenismului, Actes du III-e Congrès Théologique de Si Si No No, Versailles, Éd.Courrier de Rome, aprilie 1998.În urma vizitei pe care papa Paul al VI-lea a făcut-o la sediul ONU din Geneva, în trecere pe la WCC declara despre eveniment că este un moment profetic, o întâlnire cu adevărat binecuvântată, definind asociația ca o mișcare miraculoasă a creștinilor împrăștiați care încearcă să-și refacă propria unitate (vezi și What in the World is the World Council of Churches? – Ce reprezintă în lume Consiliul Mondial al Bisericilor, Geneva, World Council of Churches, 1979, p 29 și W A Visser’t Hooft Memoirs – Memorii, Geneva, 1973, WCC Publications, p 338). 39 – Idem, p 238. 40 – Yann Moncomble La Trilaterale …, cit., p 217.

CAPITOLUL 28: LUCIS TRUST ȘI NOUA ERĂ A VĂRSĂTORULUI. TEMPLUL ÎNȚELEGERII ”FOCAR” AL MONDIALISMULUI. SUSȚINĂTORII LUCIS TRUST

Spre finele anilor ’80, cel care a redeșteptat și a repropus chestiunea neliniștitoare a existenței unui centru catalizator de forțe rău-intenționate, adunate într-o societate cu caracter supra-național, a fost Lyndon LaRouche, nord-american, apropiat de sinarhia europeană a lui Rothschild (ca o contra-poziție la dominația palladistă americană, de inspirație britanică, susținută, în principal de Rockefeller).Condamnat în 1989 la 15 ani de închisoare de către un tribunal din Alexandria (Statele Unite) cu acuzația (discutabilă) de evaziune fiscală, LaRouche este eliberat în 1994.În timp ce se afla în închisoare, temându-se să nu fie ucis, lansa din paginile publicațiilor lui (EIR, Noua Solidaritate, New Federalist, Fusion) un semnal de alarmă: puterea mondială s-ar afla în mâinile unor grupuri sataniste care ar dori moartea lui (dar și a mișcării acestuia), grupuri precum OTO și Wicca (1), unite sub conducerea unei societăți-ghid – Lucis Trust, cu sediul la New York, aproape de sediul Națiunilor Unite (2). Este bine de precizat că organizația condusă de LaRouche și de soția acestuia (Helga Zepp) tinde (sub influența grandioasei Renașteri italiene și inspirați de idealurile civile ale Revoluțiilor Franceză, respectiv Americană, impulsionați de Dumnezeul lui Rousseau, Benjamin Franklin și George Washington) către o nouă Renaștere bazată pe expansiunea fără limite a gândirii și acțiunii omului, ca urmare a marilor progrese făcute pe tărâmul științific și tehnologic.La baza acestui neo-umanism s-ar afla o gnoză cu vagi influențe panteiste, reflectate în mod direct de scrierile lui Schiller (mason, la fel cum au fost și Franklin și Washington).Informațiile furnizate de LaRouche par atestate și credibile.Se afirmă cu Lucis Trust a fost fondată de Alice Bailey la Londra, în 1920: La început, adepții se adunau în jurul ”Lucifer Press” (sau în jurul publicației lui Lucifer).Între 1922 și 1924, grupul era cunoscut cu numele de ”Lucifer Trust” (de fapt, la 11 noiembrie 1922, pentru corectitudine, grupul este redenumit Lucis Publishing Co la New York, respectiv Lucis Press Limited la Londra – nota autorului); după, numele a fost schimbat pentru a evita deranjarea și șocarea unui public nepregătit … În 1933, Alice și Foster Bailey, fondatori ai Lucis Trust au plecat spre Ascona pentru a lucra împreună cu Jung (3). 178

De fapt, revista Lucifer a fost fondată de H P Blavatsky, în 1888.În volumul al cincilea al lucrării voluminoase Doctrina Secretă, dedicată antropogenezei, Blavatsky trasează cu claritate figura lui Lucifer furnizând detalii ample din cosmogonia teozofică (suficiente să explice jungla întortocheată a gnosticii) făcută din concepții arcane, înflorită cu cuvinte mărețe, împodobită cu afirmații contradictorii sau propoziții absurde, ceea ce ne face să înțelegem ce fel de doctrină se află (astăzi) la baza New-Age sau a Erei Vărsătorului.Vorbind despre Dumnezeul din Grădina Edenului, Blavatsky scrie: Ființa (…) care a spus pentru prima dată aceste cuvinte răutăcioase: ”Vedeți, omul a devenit la fel ca noi, capabil să cunoască și binele și răul”(…) trebuie să fie în realitate Ilda-Baoth, Demiurgul nazarenilor, plin de furie și invidie față de propriile creaturi (…).În acest caz este foarte natural să considerăm Satana, Șarpele Gnozei, ca un adevărat creator și binefăcător, ca părinte al Umanității Spirituale.El a fost ”Precursorul Luminii”, strălucitul și minunatul Lucifer, cel care a deschis ochii Automei ”create” (după cum se crede) de către Jehova.El a fost primul care a murmurat: ”în ziua în care veți mânca, veți deveni ca Elohim și veți cunoaște și binele și răul; de aceea nu poate fi considerat decât un Salvator”.(…) magnificul renegat, rebelul puternic care este în același timp ”Purtător de Lumină”, Lucifer, ”Steaua Dimineții”… Energie celestă invincibilă, asexuată, luptător virginal invincibil, înnobilat … și în același timp înarmat cu jocul gnostic al refuzului de-a crea (4). Gândul ne duce imediat la Fundația Rockefeller care a susținut și susține campaniile demografice ale ONU, care se laudă cu 65 de milioane de victime pe an.Fundația Rockefeller face parte din Lucis Trust (5), iar la conducerea International Planned Parenthood Federation – Federația Internațională pentru Procreere Planificată (care reunește toate asociațiile de planning familial din lume) a fost, pentru o perioadă destul de mare de timp, episcopul american (de religie anglicană) Robert A Appleyard (1918-1999), director al YMCA (care la vremea respectivă a sponsorizat-o pe Alice Bailey), dar și membru al Societății Pilgrims (6).Doctrina privitoare la Noua Eră este și cheia de interpretare a simbolismului exprimat prin monumentul dedicat lui Prometeu (Lucifer, purtătorul de lumină) din New York, care întâmplător (sau nu) se află în fața unei clădiri a Înaltei Finanțe – Rockefeller Center – mărturisind omagiul pe care puterea banului îl aduce autorității magilor.Prometeu este reprezentat plastic în încercarea de-a se elibera pentru a duce lumina (ca simbol al strălucirii inițiatice) oamenilor.Situat în mijlocul unui cerc pe care se află semnele zodiacale, fața statuiii este orientată (în mod curios) către constelația Peștilor și a Vărsătorului.Un tot ușor de interpretat dacă se recunoaște în Prometeu unul din simbolurile cheie ale New-Age, acel astru (Lucifer) care se mișcă printre constelații și care luminează, în sens teozofic, destinele umanității.În spatele statuii (Rockefeller Center, Lower Plaza) se află o inscripție care domină zona: Prometheus teacher in every art brought the fire that hath proved to mortals a means to mighty ends – Prometeu, maestru în fiecare artă, a adus focul care pentru muritori s-a dovedit un mijloc pentru scopurile grandioase. A: ”TEMPLUL ÎNȚELEGERII” – FOCAR AL MONDIALISMULUI LaRouche afirmă că societății Lucis Trust îi este încredințată singura capelă din palatul ONU din New York – Camera de Meditație – pe care o gestionează prin organizația Temple of Understanding – Templul Înțelegerii.În realitate, Lucist Trust susține (ideologic și financiar) Templul Înțelegerii din 1988.Sediul formal al Lucis Trust se află pe lângă cea mai mare biserică americană, catedrala presbiteriană St. John the Divine din New York în care, după Conciliul Vatican II, evrei, protestanți și catolici se întâlnesc pentru a celebra evenimente pe teme comune.Templul Înțelegerii, organizație teozofică prezentă în palatul ONU prin Camera de Meditație (ca parte a unui proiect multi-religios New-Age) a fost înființat în anii ’60 ai secolului trecut prin contribuția lui Juliet D Hollister (1917-2000), cu ajutorul decisiv al văduvei lui F D Roosevelt, Eleanor (membră a Masoneriei și delegată la ONU), cu scopul propagării înțelegerii între religiile mondiale, de recunoaștere a identității tuturor oamenilor și de ajungere la un ONU cu caracter spiritual.Hollister s-a putut baza pe ajutorul moral al celebrităților precum Nehru, masonul Albert Schweitzer și papa Ioan al XXIII-lea.Chiar și Dalai Lama a dorit să o cunoască pe Hollister și de atunci nu a încetat să o încurajeze.În afară de aceste persoane, încă de la început grupul a primit sprijinul lui Anwar El-Sadat (fost președinte al Egiptului), respectiv al Secretarului General al Națiunilor Unite, budistul U-Thant.Un reprezentant al Departamentului American al Educației își amintește de acea perioadă: În 1959, doamna Juliet Dickerman Hollister se gândea la ideea unui ”templu” [în realitate, respectivul termen îi este sugerat de soția lui Ellsworth Bunker (1894-1984), membru al CFR și în acea perioadă ambasador american în India – nota autorului].În același an, doamna Hollister primește sprijinul Fundației Ford, iar în anul imediat următor se face posibilă înființarea tempululi sincretic, și printr-o finanțare parțială cu fonduri de la Fundația Carnegie pentru Pace.Lista ”Prietenilor Fondatori” ai Templului îi includea pe papa Ioan al XXIII-lea, Thomas Merton, U-Thant, Dalai Lama și Anna Eleanor Roosevelt.Membri ai ”consiliului” erau pastorul Thomas Berry (sacerdot ecologist inspirat de scrierile lui Teilhard de Chardin – nota autorului), Robert Muler și călugărul benedictin David Steindl-Rast (născut în 1926, austriac, psiholog, colaborator la reviste precum New Age Journal, sau californianul Gnosis Magazine – nota autorului) (7).În afară de cei prezentați anterior ca ”Prieteni Fondatori”, Templul se putea baza pe patriarhul ortodox Atenagora I (gradul 33 al RSAA), respectiv papa Ioan al XXIII-lea (după moartea acestui papă, locul lui a fost preluat de papa Paul al VI-lea). Hollister a fost primită în audiență specială de către papa Paul al VI-lea (la Roma, 17 mai 1967), ea oferindu-i 179

papei o miniatură a templului, un edificiu sub formă de floare cu șase petale (care nu s-a construit deloc), iar Paul al VI-lea a asigurat-o de sprijinul lui, prin rugăciune, pentru reușita în ceea ce și-a propus (8).În 1975, Templul devine ONG a Națiunilor Unite, fapt posibil și datorită raporturilor dintre reprezentantul ”Templului” – preotul Luis Dolan (sacerdot argentinian care a aderat la acel curent de idei în 1963) cu organizațiile ONU, Dolan devenind ”director executiv” al ”Templului” căruia i s-a dedicat până la moarte (survenită la New York în 2000).Prezența activă a lui Dolan în cercurile mondialiste a fost ceva constant.A fost numit președinte al ONG-urilor religioase ale Națiunilor Unite, a făcut parte din conducerea Center for Soviet – American Dialogue, a reuniunilor Comunității Sant’Egidio, a conferinței de la Rio de Janeiro din 1992; a fost organizator al Parlamentului Religiilor de la Chicago (din 1993) și al aceluiași parlament, în 1999 (la Capetown, în Africa de Sud) împreună cu decanul catedralei din New York – James Park Morton – și cu alte personalități din lumea religioasă precum franciscanul Massimiliano Mizzi (din Assisi, responsabil din partea Vaticanului pentru dialogul inter-religios), episcopul presbiterian William Swing din San Francisco (personalitate de referință a URI – vezi capitolul 31, Dolan devenind reprezentant oficial al URI pentru America Latină), teologul Hans Küng, Dalai Lama… În 1985, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a înființării ONU, din inițiativa ”Templului”, s-au reunit la New York zece reprezentanți ai religiilor globale și opt parlamentari din Comitetul Global al Parlamentarilor pentru Populație și Dezvoltare (asociație creată de ONU în 1982) pentru a pune bazele Global Forum of Spiritual an Parliamentary Leaders on Human Survival – mai cunoscut cu numele de Global Forum – cu intenția de acțiune la nivel planetar pentru atenuarea pericolului proclamat privitor la o catastrofă ecologică, respectiv a supra-populării planetei.Doisprezece membri ai consiliului (respectiv ai președinției societății abia apărute) aparțineau ”Templului”, inclusiv reverendul James P Morton și Evgheni Velikov (vice-președintele Academiei de Științe din Moscova).În aprilie 1988, ”Templul” convoca o conferință mondială a Global Forum la Oxford, la care au fost prezenți lordul Robert Runcie (1922-2000, arhiepiscop de Canterbury și vice-președinte al ramurii britanice a Societății Pilgrims), rabinul șef al României, mitropolitul Moscovei și James Lovelock, teoreticianul Neoadoratorilor Terrei.Cu o reuniune pregătitoare care a avut loc în octombrie 1988, conferința succesivă a avut loc la Moscova în ianuarie 1990 la care a participat și Biserica Ortodoxă Rusă, invitații fiind primiți de președintele rus Mihail Gorbaciov. În luna februarie 1988, ”Templul” a găzduit în catedrala St. John the Divine din New York (în imaginea din stânga este prezentat un detaliu al respectivei catedrale) o February Fling – Sărbătoare de februarie în cursul căreia, pe durata a două săptămâni, au avut loc întâlniri la nivel înalt între politicienii ruși și cei americani.Printre organizatorii acestui eveniment, alături de neobositul preot Luis Dolan, s-au aflat Barbara Max Hubbard (soția fondatorului Bisericii Scientologice), Willis Harman (profesor emerit la Universitatea Stanford și membru al Institute for Noetic Studies) și James Garrison [timp de zece ani membru de seamă al celebrului Esalen Institute, un fel de templu al mișcării New-Age apărut în apropiere de San Francisco (9)].Trebuie menționat că James Garrison este și președintele pentru Statele Unite al Fundației Gorbaciov, apărută în 1991 cu fonduri provenite de la Înalta Finanță și destinată să finanțeze (la rândul ei) State of the World Forum ale cărui întruniri anuale sunt orientate spre unirea umanității sub conducerea unui Guvern Mondial (10).În 1992, Garrison a fost organizatorul turneului Clubului Gorbaciov în Statele Unite.În buletinul său informativ, de Villemarest face cunoscut că fondurile au provenit de la Rockefeller, de la fundațiile Carnegie, Mellon, Ford, McArthur iar printre cei prezenți s-au aflat mondialiști de seamă precum Henry Kissinger, Donald Kendall, directorii de la American Express, de la Solomon Brothers, de la Squibb Co, de la Paramount Communications, de la grupul editorial Forbes, de la Pepsi Cola, de la Atlantic Richfield Corp (11). A treia întâlnire a Global Forum a avut loc în Japonia (la Kyoto, în aprilie 1993) și a dus la formarea unei noi organizații ambientaliste mondiale (sub egida ONU), Crucea Verde Internațională printre ai cărei conducători se află Mihail Gorbaciov și Maurice Strong.Respectiva organizație are sediul la Geneva, are statutul de organizație consultativă a Națiunilor Unite și a Consiliului Europei pentru chestiunile economice și sociale, iar misiunea declarată o constituie crearea unui viitor sigur cultivând relațiile armonioase dintre om și mediu.La 29 iunie 2000, Crucea Verde Internațională a elaborat Carta Terrei, un cod de reglementări internaționale care să stabilească comportamentul reciproc al națiunilor în raport cu mediul.Acest ecodecalog este prezentat pentru aprobare în 2002, cu ocazia aniversării a zece ani de la adunarea din Rio de Janeiro.În 1995, cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de la formare, Națiunile Unite au cerut permisiunea Templului Înțelegerii să organizeze două mari ceremonii comemorative, inter-religioase, care au fost celebrate în catedrala St. John the Divine la care au participat diverși reprezentanți ai diverselor religii, adunări la care s-au făcut rugăciuni comune pentru susținerea Națiunilor Unite.Reprezentant de frunte al directivului și susținător îndelungat al ”Templului” a fost filantropul Henry Luce III [1925-2005, președinte al ramurii americane a Societății Pilgrims, al Henry Luce Foundation, director al periodicelor Time și Fortune (fondate de către tatăl lui, Henry Luce II, 1898-1967, în 1923, respectiv 1930, membru al Skull & Bones, al Societății Pilgrims și al CFR)].Pe lângă aceeași catedrală din New York își are sediul și Lindisfarne Association fondată de filosoful Irving Thomson, susținător convins al cultului Gaia – Mama Terra.Tocmai în 1979 și tot în această catedrală, din amvonul reverendului James P Morton, biologul James Lovelock e expus pentru prima dată teoria despre Gaia – Terra, considerată ca un organism dotat cu conștiință. Lindisfarne Association, condusă timp de douăzeci și cinci de ani de același James P Morton, este susținută de Rockefeller (prezenți ca o forță în Lucis Trust), iar printre membri se numără Maurice Strong (reprezentant al Înaltei Finanțe canadiene, unul din directorii de la Institutul Aspen) și David Spangler (de la Planetary Citizens).Supra-numit Father Earth pentru implicarea lui în apărarea mediului, Strong este director al Earth Council (creat în 1992 în Costa Rica) din care face parte și Klaus Schwab (director al World Economic Forum de la Davos), iar ca intenție, Earth Council dorește 180

ajutarea și sfătuirea oamenilor pentru un viitor mai sigur, egal și sustenibil.Tot pe lângă catedrala ST. John the Divine, James P Morton este și conducătorul Interfaith Center, fondată de el în 1997, cu scopul de integrare a sacrului în viața cotidiană, de aplicare a înțelepciunii și a resurselor tradiționale din întreaga lume în rezolvarea conflictelor dintre comunitățile locale și dintre națiuni. B: SUSȚINĂTORII LUCIS TRUST Toate aceste grupuri au legături (directe sau indirecte cu Lucis Trust).În afară de persoanele prezentate mai înainte, printre susținătorii Lucis Trust mai figurează: Henry Clausen, Suprem Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 al Districtului Meridional (de sud) al RS AA (din Statele Unite).Grad 33 al RSAA, Mare Comandor între 1949 și 1986, Clausen (prezentat în imaginea alăturată) a fost membru al Curții Supreme a Statelor Unite, al Bohemian Club, președinte al YMCA din San Francisco și este cunoscut, mai ales, pentru comentariile privitoare la lucrarea Morals and Dogma a lui Albert Pike.Norman Cousins, evreu (12), membru al Societății Pilgrims, al CFR, al National Planning Association, al Societății Fabian, al World Association of World Federalist, administrator al Charles F Kettering Foundation, dar și profesor la Universitatea Columbia din New York.A fost consilier al papei Ioan al XXIII-lea pe durata crizei din Cuba (în 1962).A fost președinte onorific al United World Federalist [asociație pe care a fondat-o în 1947 împreună cu un alt membru al CFR, co-religionarul James Warburg, cu scopul de-a promova o Federație Mondială cu Guvern Unic (…) cu armament nuclear la dispoziție].Începând de atunci, UWF a țintit spre integrarea mondială prin economie, ca omagiu adus teoriei de inter-dependență totală urmărită de CFR chiar din 1930, conform căreia toate țările trebuiau făcute dependente din exterior cu ajutorul comerțului mondial, în așa fel încât nici o țară să nu-și fie auto-suficientă.Mai pe românește, să nu-și poată produce la interior cele necesare nevoilor proprii!Fundația Rockefeller.Familia Marshall Field a cărei avere estimată (în anii ’80) era de circa 625 de milioane de dolari.Robert S McNamara prezent în aproape toate adunările și cluburile mondialiste, fost președinte al Băncii Mondiale.George P Shultz, membru al CFR și al Societății Pilgrims, director al băncii J P Morgan.Paul A Volcker, fost director la Federal Reserve, respectiv al ramurii americane a Comisiei Trilaterale, prezent alături de McNamara și Shultz la conferința Lucis trust de la Londra din 1994 (13).Thomas Watson Jr, președinte la IBM, membru al Societății Pilgrims și al CFR, fost ambasador american la Moscova.Loja Unită a Teozofilor din New York City.Mark Tanenbaum, rabin, reprezentant al Comitetului Evreiesc din Statele Unite, unicul rabin prezent la Conciliul Vatican II. La vremea ei foarte atentă la acest tip de întâlniri mondialiste, revista germană Code semnala și prezența clericului Edward N West, colaborator apropiat al episcopului Paul Moore, titular al numitei catedrale St.John the Divine unde, pe lângă sediile Templului Înțelegerii, respectiv Lucis Trust se află și sediul Ordinului Cavalerilor Sf. Ioan de Jerusalim, în general, pentru întreaga mișcare New-Age.O prezență eminentă în acest fel de cercuri este înaltul funcționar al ONU, Robert Muller (14).Ca localizare în Geneva (Elveția), Lucis Trust se găsește la etajul al III-lea al unei clădiri situată în Rue Varembé, nr. 1.La etajul al IV-lea al aceleiași clădiri se notează prezența Congresului Mondial Evreiesc.Pe lângă aceste asociații (ca o mică prezentare) se mai află în zonă și: Educating for Life, Bonne Volontée Mon diale, Caritas International Genevè, Catholic Migration Commission, Comitetul Internațional pentru Apărarea Copilului (Protecția Copilului), Internationale Catholique pour les Migrations, Lucis Trust Association, Group for the Convention on the Rights of the Children, Save the Children, Liga Internațională a Femeilor pentru Pace și Libertate. LaRouche furnizează și numele altor organizații, de fațadă de care s-ar folosi Lucis Trust pentru reclutarea de noi adepți necesari scopurilor ei: Findhorn Foundation, cel mai important centru de răspândire a doctrinei New-Age în Europa.WWF, în a cărui conducere se află prințul Filip de Edinburgh (s-a aflat și prințul Bernhard al Olandei, fondator împreună cu Joseph Retinger al Grupului Bilderberg).Greenpeace International, susținută financiar de către Fundația Rockefeller.Amnesty International, dorită și înființată la 28 mai 1961 de către Sean Mac Bride.În acea perioadă, Mac Bride era înalt demnitar al OTO, o societate esoterică foarte discretă în care s-ar practica magia sexuală și care (se pare) revendică o legătură directă cu Iluminații din Bava ria.O mică întrerupere referitoare la OTO este mai mult decât necesară, atât pentru legătura dintre societățile secrete și România, cât și pentru influența acestor societăți la ascensiunea nazismului.Reprezentant al OTO pentru Germania, la finele secolului al XIX-lea, era Theodor Reuss.La 26 iunie 1901, având recunoașterea lui Gérard Encausse – Papus, Reuss primește titlul de Special Inspector al Ordinului Martinist pentru Germania, iar la 26 iulie 1901, prin consimțământul lui W Wynn Wescott, Reuss este numit Mare Maestru al Ritului Masonic de Swedenborg.În anul următor, la 24 februarie 1902, cu scrisoarea de autorizare din partea lui W Wynn Wescott, Reuss primește titlul de Magus of High Council al Societas Rosicruciana in Anglia și tot în 1902, Reuss începe publicarea ziarului masonic The Oriflamme.Referitor la Ritul Masonic de Swedenborg, acesta era reprezentat în Franța de Encausse, în Anglia de Samuel Mathers Liddell, William Wynn Wescott, John Yarker (afiliat și al Ritului de Memphis Misraïm), în Germania de Theodor Reuss (Merlin sau Peregrinus, 28 iunie 1855-28 octombrie 1923) iar în România, ritul era reprezentat de Constantin Moroiu (despre care veți afla la momentul respectiv).Revenind spre timpurile moderne, există ipoteza că și L Ron Hubbard (13 martie 1911- 24 ianuarie 1986), fondatorul Bisericii Scientologice ar fi 181

făcut parte din OTO, alături de Gerald Gardner (18 iunie 1884-12 februarie 1964), fondatorul mișcării Wicca.Revenind la prezent, activitatea celebrului grup britanic U2 se leagă de Amnesty International, toți membrii U2 fiind afiliați la această organizație (www.nndb.com).ONU, a cărei adevărată putere stă în influențarea politicii care derivă din calitatea ei de organ legitimativ.Discursurile, rezoluțiile, documentele de orice natură derivate din calitatea deliberativă care i-a fost atribuită, exercită (de fapt) o influență politică importantă în întreaga viață internațională.UNESCO, UNICEF, Antroposofia lui Rudolf Steiner (și el destul de apropiat de OTO), Planetary Citizens, Societatea Teozofică cu Școala Arcană, Triunghiurile și World Goodwill a lui Alice și Foster Bailey, Nicholas Roerich Society, Sri Aurobindo Society, dar și Pax Christi International, Emmaus, SOS Village, etc (15).La Societatea Teozofică și la Școala Arcană a lui Bailey a aderat la vremea lui (împreună cu soția sa) și pictorul rus Nicholas Roerich (1874-1949, în imaginea alăturată), al cărui nume real era Sergio Macronowsky, prieten al masonului Tagore (scriitorul asiatic Rabindranath Tagore) și guru al vice-președintelui Statelor Unite, masonul Henry A Wallace (1888-1965) pe durata administrației Roosevelt.Fascinat de ocult și de esoterism, Wallace nu a ezitat să-l convingă pe Henry Morgenthau (bancher, membru al B’ai B’rith, al Societății Pilgrims și al Round Table), la acea vreme secretar al Trezoreriei Americane, să tipărească începând din 1935, după cele comunicate de Roerich, simbolul esoteric al marii piramide a British Israel și deviza Novus Ordo Seclorum pe noua bancnotă de un dolar. Sediile principale ale Lucis Trust se află la Londra, la New York, respectiv la Geneva.Sediul din New York se află în Greenwich Village, la doi pași de 6th Avenue unde în noaptea de 31 octombrie are loc Halloween-ul, sărbătoare care se împânzește în tot occidentul ca urmare a valului colonizator al culturii anglo-saxone despre ale cărui excese, ziarul Daily Express din 31 octombrie 1988 îi avertiza pe părinți să fie atenți la copiii lor, mai ales că Halloween este data cea mai importantă din calendarul satanic (16).Se poate semnala (printre altele) pentru cine dorește să cunoască mai multe despre Lucist Trust, că există un text care nu trimite la adresa oficială a soccietății, ci la 866 din United Nations Plaza din New York, destul de aproape de numărul 823 – sediul ADL – brațul operativ – al B’nai B’rith, înalta masonerie evreiască (17).

182

C: NEW-AGE ȘI DOCTRINA TEOZOFICĂ. RENÉ GUÉNON ȘI TEOZOFIA ”LOGICA ȘI MORALA” ÎNALȚILOR INIȚIAȚI Alice Bailey, care la 26 de ani (din cele spuse chiar de ea) suferea de probleme psihice acute, era considerată de adepții ei drept un medium care transmitea cele gândite de marii maeștri ai ocultismului pe care îi plăcea să-i numească doar cu inițialele, DK – Tibetanul, Koot Hoomi (de aici, poate și derivarea denumirii de cutumă !?), personaje considerate de Guénon ca inventate, ca fiind preluate din Superiorii Necunoscuți din Înalta Masonerie.Ar fi vorba, spune Guénon de ființe umane cu anumite dotări transcedentale sau supranaturale (18) care nu afectează cu nimic conceptul inițial.Acești maeștri ar pregăti calea pentru reîntoarcerea lui Hristos (după cum o spune titlul unei cărți scrise de Bailey în 1940), numit și maestru Maitre-ya sau Mare Inițiator Planetar care ar trebui să conducă omenirea în noua eră.Tratarea doctrinei acestei super-religii, a dogmelor ei, a escatologiei caracteristice și a liturghiei, este indispensabilă pentru studiul de față. Teozofia își trage escatologia (în mod principal) din doctrinele orientale care avizează despre o corelație constantă și necesară dintre ordinea cosmică și rasa umană.Prin observarea succesiunii naturale a anotimpurilor, a ciclului lunar, a însăși vieții umane, s-ar deduce existența unui ciclu cosmic cu caracter quaternar, în care ceea ce se dezvoltă (după spusele înalților inițiați) este constituit din patrimoniul tradițiilor tuturor popoarelor.Această dezvoltare s-ar desfășura în patru faze, cunoscute de antichitatea greco-latină drept epoci: epoca aurului, epoca argintului, epoca cuprului și epoca fierului.La hinduși, aceste ”epoci” poartă numele de yuga.Aceste alternări – cicluri – sunt repetitive și cosmosul (și deci și umanitatea)va trebui să le parcurgă, în mod inevitabil, trecând prin fazele descrise, din stele în țărână, într-o eternă reîntoarcere la punctul de plecare.Expert al secolului al XX-lea în studierea ezoterismului, Guénon (19) spune că la baza determinării temporale a duratei (în timp) a unui ciclu s-ar afla (potrivit doctrinelor orientale) perioada de precesie a echinocțiilor terestre, a cărei durată reală ar fi de 25.695 de ani.Trebuie amintit că precesia echinocțiilor apare ca urmare a faptului că axa terestră nu este constant paralelă cu ea însăși în mișcarea de revoluție din jurul soarelui.Fiind înclinată, descrie un con, generând în acest fel o mișcare specială a cerului în sens invers decât sensul constelațiilor din zodiac, mișcare care implică o rotație completă a punctelor echinocțiale în perioada de timp indicată.Durata de trecere a Terrei prin fiecare din cele doisprezece constelații ale zodiacului ar fi egală cu circa 2.140 de ani (25.695 : 12).Ceea ce înseamnă că în prezent, când spunem că Soarele pe parcursul lui anual prin constelații s-ar afla în semnul Berbecului, acesta se găsește în realitate (din cauza precesiei echinocțiilor) în constelația Peștilor, care astăzi apare acolo unde cu 2.140 de ani mai înainte se afla constelația Berbecului.Pe marea elipsă a planului de revoluție a Terrei în jurul Soarelui, trebuie luat în considerare că este necesar să ținem cont de un fel de întârziere a Soarelui corespunzătoare cu o constelație la fiecare 2.000 de ani.Teozofii atribuie fiecărei din aceste întârzieri numele de vârstă, eră, urmată de numele relativei constelații.În ordine, ar exista era Taurului, era Berbecului, era Peștilor, era Vărsătorului, etc.Fiecare din aceste ere este caracterizată la rândul ei printr-un sub-ciclu quaternar, cu perioada de maxim urmată de trei faze succesive până la punctul cel cel mai de jos, punctul de haos.Roata (de fapt) este un simbol oriental al acestei caracteristici (inevitabile) a timpului.Dar nimeni nu ne spune (din punct de vedere astronomic) că fiecare constelație ar începe și s-ar termina în aceleași zile de-a lungul timpului, că în loc de constelația Vărsătorului ar putea fi cea a Scorpionului, sau a Balanței.Știm numai că după (circa) două milenii, mișcare retrogradă a cerului este înapoi cu circa 30°, egală cu întinderea unei constelații (360 : 12 = 30).A afirma că suntem pe cale să intrăm în Era Vărsătorului înseamnă că, în mod arbitrar, s-a fixat un punct de referință (de plecare), dificil de identificat în cosmogonia teozofică.Imaginea de mai sus îl prezintă pe René Guénon, 1886-1951). Teozofii, după elucubrațiile absurde privitoare la vârstele și rasele umane (vezi și Doctrina Secretă a lui H P Blavatsky), reduc cunoașterea istorică a umanității la trei ere: Era Taurului, în timpurile faraonilor, ceea ce ar explica (din punctul lor de vedere) boul API, cultul lui Mithra și vițelul de aur adorat de către evrei.Vina gravă a acestora a fost că nu au abandonat cultul Erei Taurului pentru că între timp Soarele a intrat în Era Berbecului al cărei simbol l-ar constitui berbecul biblic blocat cu coarnele în tufiș, cel pe care Avraam l-ar fi închinat lui Dumnezeu drept sacrificiu (de aici și termenii de păstori, oi rătăcite, turma lui Dumnezeu, mielul Domnului, etc).Perioada succesivă, Era Peștilor, ar fi tocmai perioada apariției creștinismului, în care Hristos și-ar fi ales apostolii dintre pescari transformându-i în pescari de oameni.(Că este așa o demonstrează și faptele din prezent.După ca a botezat 13 copii în Capela Sixtină, papa Benedict al XVI-lea și-a pierdut în cristelniță inelul de Pescar – ianuarie 2009, www.metronews.com ).Astăzi, Soarele stă să părăsească această ultimă constelație ceea ce ar însemna (în spiritul logicii) sfărșitul creștinismului, așa cum a fost pentru cultul lui Mithra, respectiv pentru religia ebraică.Ar fi interesant de văzut unde ne-am afla, în ce fază a ciclului ne localizează teozofii. Tot René Guénon ne ajută: După reperele pe care mi le dau toate tradițiile, știm deja că ne află de mult timp în Kaly-Yuga (era neagră, haosul de la finele ciclului).Putem adăuga – continuă el – că ne aflăm într-o fază avansată a acestei ere negre, fază care este descrisă în ”Purana” (Culegere enciclopedică de mitologii hinduse – nota autorului) cu particularități care descriu în manieră surprinzătoare caracteristicile epocii actuale (20).Sintetizând, putem spune că pentru inițiați, fenomenele cosmosului și istoria umanității ar fi strâns legate într-o mișcare ciclică cu caracter deterministic prin care (în mod logic) inițiații ar putea face previziuni despre particularitățile evenimentelor viitoare.Modalitatea de desfășurare a ciclului lui Guénon (chiar dacă era un inamic înverșunat al Societății Teozofice, văzând în aceasta o concurentă pentru calea metafizică propusă de el) ne furnizează o imagine clară, asemănând-o cu cea a unui corp în mișcare care cade din înalt și care-și mărește viteza pe măsura trecerii timpului (21), adică la pe măsură ce se apropie de închiderea respectivului ciclu. De aici rezultă că în faza finală, o dată intrați în era neagră a fierului, umanitatea va cădea în haosul unei disoluții (topire masonică), sub conducerea unei ierarhii inversate, al cărei vârf va fi ocupat de ființa care va fi, în realitate, mai aproape decât oricine altcineva să atingă fundul ”abisurilor infernale” (22).Această ființă, văzută ca o încarnare a dezintegrării, mobilizată de-o voință infernală ne poate furniza o idee foarte exactă privitor la ceea ce va fi la însăși limitele acestei disoluții (23). 183

Un program halucinant confirmat, de lucrarea Lumea Nouă a lui Aldous Huxley, care rezervă popoarelor un destin feroce, poate actualizat cu sclipiri nucleare, epidemii și otrăviri necesare aplicate unor ființe-zombi, a căror unică legătură cu umanitatea va fi doar imaginea fizică.Dar, ne avertizează Guénon, regatul acestui antihrist va fi trecător, durând numai până la ultimul moment al ciclului actual când va avea loc o redresare, un fel de inversare a polilor, o inversare de sens a roții cosmice care, readucând instantaneu toate lucrurile pe făgașul lor normal tocmai în momentul în care răsturnarea părea completă, va pregăti imediat vârsta de aur a viitorului ciclu (24), New-Age – Noua Eră – care va veni, acel Novus Ordo Seclorum, ca simbol al valorilor de inspirație teozofică.Dacă lucrurile ar sta după cum au fost prezentate, rezultă că astăzi foarte rău, dar ”mâine” va fi mai bine.Pare că și Hitler, inițiat discret în teozofie și membru al Thule Gesellschaft, o societate secretă (sucursala germană a Societății Golden Dawn engleze, în care se practica magia rituală) gândea în acest mod.Dar se pare că încă nu am intrat în acea epocă de aur și o privire în jur ne face cunoscut că sunt destui cei care, astăzi, iau aceste lucruri în serios, că fac orice pentru a mări starea de entropie, de dezordine la orice nivel.Ceea ce este de mirare la raționamentul lui Guénon este trecerea rapidă (fulgerătoare) de la întunericul cel mai opac la lumina cea mai strălucitoare, din acest punct de vedere putând spune că logica lui Guénon s-a evaporat așa cum se evaporă o picătură de apă pe o plită încinsă.Dar ce anume limitează cunoașterea mai de-aproape a înțelepciunii esoterice? Guénon nu era un oarecare iar studiile lui strălucitoare (în matematică și filosofie) stau ca mărturie la baza unei logici foarte solide.Activ intelectual și foarte inteligent, aceste caracteristici ale gândirii lui i-au dat posibilitatea să parcurgă alte strade.La puțin peste douăzeci de ani avea deja gradul 30 în RSAA și frecventa mediul magicianului Papus (mare demnitar al Ritului de Memphis-Misraïm și pe lângă titulatura de episcop gnostic martinist, fondator succesiv al mai multor ordine inițiatice).Guénon renunță în secret la creștinism (catolicism) și trece la islamism (în 1912) în timp ce marea majoritate îl credea devotat sacralității creștine.Acest fapt i-a dat posibilitatea să intre pe furiș în mediile catolice, dorind doar să le cucerească, fără a lupta împotriva lor.A fost un autor prodigios (și căutat) de cărți și reviste esoterice, adevărat punct de referință în lumea ocultă și necunoscută a marilor inițiați.Dar, din partea unui înalt inițiat ca el ne putem baza pe categoriile logice fondate pe adevărul conținut în cele enunțate, respectiv pe principiul non-contradicției?Același Guénon răspunde în lucrările lui: Logica – susține el – nu este decât un instrument de prezentare (…) din afara omului și fără nici o importanță pentru el însuși (…).Numai când ne conectăm din punct de vedere inițiatic, toate celelalte nu mai au valoare în ochii noștri (25).Franco Brunelli (imaginea de mai jos, 1927-1982, cunoscut cu numele inițiatic de Nebo) care a ocupat funcții de conducere în martinism, dar și în Ritul de Memphis-Misraïm (26), la fel ca și Guénon, adăuga: Inițierea predică și ne învață: moarte rațiunii.Doar atunci când va dispărea rațiunea, va apărea omul nou al noii ere care va veni, adevăratul inițiat (27).În mod destul de distinct apare că inițierea înseamnă nebunie, dezarticulare intelectuală (și deci și comportamentală), lipsă de rațiune și de logică.Cu ce consecințe?Dar dacă aceasta este gândirea înalților inițiați, omul erei care va veni din ce morală se va inspira?Și tot Guénon răspunde: Morala – spune el – este o artă socială, o serie de considerații bazate pe interes, având fie o caracteristică sentimentală, fie o caracteristică practică și pur-materială, fie (după cum este cazul cel mai des) o îmbinare între sentimental și material.Totul depinde de aprecierile individuale și chestiunea se reduce, pentru o colectivitate oarecare, la căutarea unui teritoriu neutru unde se pot concilia diversitatea multiplelor aprecieri (28).Morala ar fi, deci, o culegere de convenții și de oportunități sociale.Atunci se înțelege și mai bine din ce motiv inițiații se consideră dincolo de bine și de rău, deci dincolo de respectivele puncte de referință.Dar dacă aceasta va fi morala Noii Ordini, vor fi ușor de împăcat contrariile, scopul filosofic suprem al Masoneriei: așezarea pe același nivel a binelui și a răului, a adevărului și a minciunii, atribuirea de drepturi egale atât științei cât și ocultismului, de introducere (ca o consecință logică) a religiei mondiale (ca o sinteză a tuturor religiilor, punct de convergență a fiecărei erori sau semi-adevăr).Din acest punct de vedere, inițierea trebuie să se răspândească în mulțime, prin orice mijloc ! D: TEOCRAȚIA ȘI ”DOMNUL LUMII”.”TRINITATEA TEOZOFICĂ”.”PLANUL” INSPIRAT DE MAGI.MAGIA CA INSTRUMENT ESENȚIAL AL ”PLANULUI”.INVOCĂRI ȘI EVOCĂRI. Luând în considerare ciclul deterministic și de neoprit (ceva precum destinul din mitologia greacă), în realitate, la conducerea activității umane teozofii pun un veritabil Pantheon, caracterizat de o ierarhie, cu un plan propriu care acționează asupra umanității într-un mod specific; prezenți în mijlocul oamenilor, aceștia din urmă datorează lumii superioare o credință totală, care trebuie manifestată printr-o rugăciune liturgică continuă, respeciv o muncă de răspândire a noului cuvânt divin.Cuvânt Divin bazat (după spusele lor) pe dragoste și sacrificiu (uneori chiar sacrificarea portofelului) și în schimbul acestor privațiuni, noua credință promite o karmă care va fi influențată în mod pozitiv, astfel că la o nouă reîncarnare, noua ființă va trăi o viață liberă de orice constrângere, o viață nouă diversă de existența precedentă.Hristos pe care teozofii îl așteaptă să se întoarcă a trecut prin circa două sute de reîncarnări și cu toate acestea (se pare) că mai are încă de parcurs o bună bucată de drum pentru o perfecționare ulterioară (29).Pentru o bună orientare în acest marasm demențial, spre deosebire de Guénon, viziunea teozofică tinde să-l identifice pe antihrist (a cărei prezență va fi dominantă în ultima parte a ciclului) cu Dumnezeu.Acesta, însoțit de către teozofi, va introduce umanitatea în Noua Eră.Salvatorul așteptat de teozofi (se pare că deja ar fi printre oameni) ar fi al zecelea dintr-o serie de avatare (30) reîncarnate pe Terra și numit de către teozofi drept Hristosul, Domnul Maitreya, Instructorul Lumii, purtătorul de lumină. Din păcate, trecerea de la o eră la alta nu va fi ușoară din moment ce nu se poate intra în rai fără a fi purificați! Pentru aceasta, ființele generoase care conduc (cu înțelepciune și virtute) din profunzimile lor necunoscute destinele umanității, ne-au trimis deja două războaie după cum o mărturisește aceeași Bailey atunci când ne avertizează că e necesar de știut că războiul, cu toate ororile lui de nepovestit, cu cruzimea și dezastrele inerente, a fost mijlocul prin care ”Tatăl” tuturor (Sanat Kumara – nota autorului) a îndepărtat obstacolele care blocau calea de întoarcere a Fiului (31), chiar dacă 184

într-un alt text lasă să-i scape termenul de holocaust ca o definiție pentru cel de-al doilea război mondial.Dar holocaustul este considerat ca fiind necesar pentru a capta bunăvoința unei divinități.Care?Conform opiniei teozofilor sub influența soarelui care iese din constelația Peștilor și intră în constelația Vărsătorului, umanitatea va trebui (spre binele ei) să respecte armonia universului din care face parte, să abandoneze tot ceea ce este vechi din era trecută, să se inițieze în noul adevăr care, prin modalități cunoscute doar de teozofi, va curge asupra omenirii așa cum apa noii vieți universale curge din amfora Aducătorului de Apă (un alt nume dat salvatorului de către teozofi) ca simbol al Vărsătorului.Se poate intui sfărșitul libertății religioase (dar până acum nu era ??? – nota traducătorului), religia devenind în acel moment un instrument în mâinile înalților inițiați pentru îndeplinirea scopurilor New-Age.Eventualele dubii privitoare la seriozitatea programului sunt îndepărtate de H P Blavatsky, respectiv de Annie Besant (care i-a urmat la conducerea Societății Teozofice).Blavatsky spunea: Scopul nostru nu este instaurarea hinduismului, ci de îndepărtare a creștinismului de pa fața pământului (32).În discursul de închidere al lucrărilor Congresului Liberilor Cugetători de la Bruxelles din 1880, Besant spunea că este necesar, înainte de toate, de-a lupta împotriva Romei și a preoților ei, de-a lupta (peste tot) împotriva creștinismului pentru a-l doborâ pe Dumnezeu din ceruri (33).După ce a trecut la conducerea Societății Teozofice, aceleași idei sunt altfel exprimate: Dacă vedeți pe unul dintre noi lucrând pentru vreo mișcare mai specială din lume, să știți că este o parte a unui plan mondial și acest mare plan constă într-un nou cer și un nou pământ, construite pe ruinele civilizației antice (34).La ca plan făcea aluzie Besant?O altă mică pauză, foarte necesară.Din cele ce se știe în prezent, înalții inițiați sunt ajutați în munca lor chiar de reprezentanți ai Bisericii!Priviți imaginile de mai jos!

Papa Benedict al XVI-lea (fost Hitlerjügend) și fostul prim-ministru britanic Tony Blair.În imaginea din dreapta, patriarhul (ortodox) Bartolomeu I s-a întâlnit cu dictatorul feroce, crud și criminal Fidel Castro, la 21 ianuarie 2004, la Havana.Dictatorii (cei rămași) sunt folosiți mai degrabă pe post de ”sperietori”, respectiv ca ”scop” pentru anumite resurse financiare.Dispariția creștinismului, noua credință a umanității, viitorul luminos care ne așteaptă vor constitui rezultatul unor concentrări energetice îndreptate spre planeta noastră, în inter-dependență cu fazele ciclului.Aceste energii vor converge într-un punct, cunoscut de înalții inițiați sub numele de Shambala (35) și vor învălui pământul în mod ciclic sau la cererea unor personaje numite Masters of Wisdom, a discipolilor acestora, ca urmare a efectelor rugăciunilor puternice precum Marea Invocație, în stare să zguduie sferele celeste și să le supună voinței umane.Forma de manifestare a acestor energii o constituie razele, iar calitățile umane ar izvorâ din influența diverselor tipuri de raze.Cai verzi pe pereți? Michel Lamy în lucrarea Jules Verne – Initié et initiateur – Jules Verne – Inițiat și inițiator, 1984, Éd. Payot, Paris, France tratează (pe larg) despre influența ocultismului în scrierile lui jules Verne.Acesta din urmă are și o lucrare denumită chiar Raza Verde. Era creștină (a Peștilor) ar fi avut loc în virtutea energiei propagate de-o a șasea rază, care ar trebui (încă) luată în seamă.Deși este în fază de scădere este puternică în producerea necesității unei stări de haos între națiuni (36).Dar iată că la orizont apare lucirea celei de-a șaptea raze – a Vărsătorului – care conține la interiorul ei semințele viitorului.Luminații noștri ghizi furnizează și detalii privitoare la natura acestui viitor pentru că efluviile emanate de a șaptea rază sunt farmecul magia, ritualul (37).Putem sta liniștiți deoarece desfășurarea ciclului se află în mâini bune: nenumărate ființe super-umane veghează și supervizează, în folosul umanității, într-un acord perfect între ele sub forma unei sinteze trinitare, pentru îndeplinirea Planului.Acest plan (cunoscut, desigur, numai de înalții inițiați) va fi considerat îndeplinit atunci când omenirea va avea o nouă religie, un Guvern Mondial, o nouă educație publică la nivel planetar.Pentru cunoscătorii Masoneriei și ai societăților secrete nu sunt lucruri noi.Foster Bailey spunea: New-Age va instaura un nou Guvern Mondial, obiective noi pentru educația publică și o nouă religie mondială (38). Pentru a înțelege mai multe despre aceste arcane (”mistere”) trebuie să vedem, mai de aproape, ce reprezintă Trinitatea Teozofică, formată din Casa Tatălui, Regatul lui Dumnezeu și Umanitatea.Casa Tatălui este sediul lui Hypertheos, Sanat Kumara, Domnul Lumii, custodele voinței lui Dumnezeu [numit și Tatăl Tuturor sau Bătrânul Zilelor (39)].Coincidență stranie pentru că Bătrânul Zilelor este și titlul unul tablou al lui William Blake, poet englez din secolul trecut (care nu era deloc străin de satanism), un tablou ce reprezintă un bătrân venerabil, cu barba mișcată de vânt, care din cer se apleacă asupra pământului având în mână un compas.Casa Tatălui este numită de către esoteriști cu apelativul de Shamballa, centrul sacru al lui Julius Evola (singurul non-german care a fost primit, în anumite limite, la interiorul Societății Esoterice Naziste Ahnenerbe), locul în care e cunoscută voința lui Dumnezeu (40).Din punct de vedere al localizării fizice au apărut opinii diverse între experți ca Blavatsky, Hutin, Ossendovski, Guénon, găsindu-se în locuri diverse din Asia: în Tibet, în deșertul Gobi, etc.Cu ocazia Noii Ere nu este exclus să apară o mutare de sediu, poate chiar în Europa, sau poate pe undeva 185

pe aproape.Înțelepciunea, Lumina și Sunet (1933) este titlul dat de sculptorul Lee Lawrie basoreliefului de pe fațada din fața monumentului dedicat lui Prometeu din Lower Plaza din New York.Așezat deasupra intrării în Rockefeller Center, la basorelief s-a adăugat textul: Înțelepciunea și cunoașterea vor trebui să asigure stabilitatea vremurilor.Referirea la Master of Wisdom, dar și la Marele Arhitect al Universului este evidentă.Se vorbește despre o înțelepciune, respectiv o cunoaștere care pot fi recunoscute cu ușurință.Sunt materiile care, sub conducerea unui Guvern Mondial și sub oblăduirea unei religii mondiale unificatoare, vor constitui subiectul și tema de studiu a noii educații planetare. Din Shambala, Domnul Lumii va conduce impasibil înconjurat de sub-conducători – 7 Mari Ființe – care ajută la desfășurarea planului. Totul pare o povestire științifico-fantastică, fantezie pură, una din multitudinea de mitologii ale lumii, dar legătura cu realitatea se face brusc dacă ținem cont că național-socialismul își trăgea seva (cu certitudine) din doctrinele teozofice (41).În Biblioteca Lucis Trust din New York, Peter Blackwood ne asigură că se află cărți ale Institutului Biozofic (41 bis).Parte din materiale poartă semnăturile (printre alții) lui Henry Wallace, Albert Einstein și chiar F D Roosevelt (42). Regatul lui Dumnezeu, a doua unitate a trinității, este descrisă câteodată de teozofi ca fiind centrul Maeștrilor Înțelepciunii sau Marea Lojă Albă unde se manifestă dragostea lui Dumnezeu.Frecvent, această lojă este cunoscută și cu numele de Ierarhie, înțeleasă ca adunare a Marilor Ființe (dar nu erau doar cei șapte din Casa Tatălui ?!?!) care actualizează planul (43).Conducerea Ierarhiei este încredințată la două persoane: una pentru Occident numită și Hristos a cărui reîntoarcere se așteaptă, respectiv una pentru Orient, Buddha, mai apropiat de exigențele și necesitățile din acea zonă.Pare că primul dintre ei ar avea niște avantaje față de cel de-al doilea, iar întâlnirile anuale dintre cei doi ar fi tot o parte din plan. Foster Bailey, soțul lui Alice Bailey, a publicat în 1972 o carte cu un titlu captivant: Running God’s Plan – Îndeplinind planul lui Dumnezeu, în descrierea acestui plan folosind cuvinte mai apropiate de capacitatea limitată de gândire a omului obișnuit.Înainte de-a trece la o scurtă descriere a conținutului, este bine de luat în seamă (cu atenție) gândurile nutrite de Supremele Consilii de grad 33 din Statele Unite despre god’s plan.Aceste opinii sunt prezentate în publicația ofocială a acestora, The New-Age Magazine [numărul din septembrie 1950, la pagina 551 (vezi și pagina 60 a prezentei traduceri pentru o imagine a unei coperți !!!)]: Planul lui Dumnezeu este consacrat unificării raselor, a religiilor, respectiv a credinței. Acest plan, dedicat unei noi ordini a lucrurilor, trebuie să ducă la înnoirea tuturor lucrurilor – o nouă națiune, o nouă rasă, o nouă civilizație și o nouă religie, o religie non-sectară, care deja a fost individualizată și numită Religia Marii Lumini (44).Foster Bailey, care trebuie să știe și multe alte lucruri necunoscute publicului larg, devine pitoresc făcând uz de termeni și imagini liniștitoare, adresate mulțimii.El spunea că cei care fac parte din Ierarhie (adică Masters of Wisdom), a căror înțelepciune eternă este reprezentată prin monumentul prometeic din Rockefeller Center, sunt înalt inițiați, în principal spirite purificate prin reîncarnări multiple, printre ei aflându-se unele care astăzi trăiesc în corpuri fizice, unele dintre ele fiind chiar căsătorite (pag. 9).Continuând cu citirea se înțelege că respectivele spirite încarnate sunt un grup de conducători la nivel mondial, specialiști în diverse domenii (…) foarte abili în utilizarea factorului ”timp” (pag. 22), axați în principal pe combaterea ereziei referitoare la inegalitatea umană, mai ales din trei puncte de vedere: religie, educație și guvernare (pag. 11).Din partea ierarhiei care trăiește în corpuri fizice ar deriva magii, caracterizați de forță și autoritate necesare pentru îndeplinirea planului.Această forță este denumită de către Foster Bailey Bună Voință (45), cu o cu totul altă semnificație decât cea obișnuită.Prin competența indiscutabilă dată de faptul că a fost responsabilul Bună Voinței Mondiale (46), Foster definește această forță ca fiind energia care atinge maximul ei prin învățămintele esoterice (47) și care se scurge de-a lungul unui canal de comunicare, de la ”masters of wisdom” către oameni (48).În afară de-a fi experți în diferite domenii, Masters of Wisdom încarnați sunt și esoteriști, folosindu-se de virtuțile pe care cea de-a șaptea rază le așează la picioarele lor, adică farmecul, magia și ritualul. Conducător al Ierarhiei teozofice ar fi un Hristos, o ființă umană care, prin cele două sute de reîncarnări a trecut de inițierile supreme (49) și care în curând se va întoarce între oameni, idee întărită și de două argumente (din cele spuse de teozofi, destul de convingătoare!): pentru că este trimis din înalt de către Sanat Kumara (și de mediul din jurul acestuia), respectiv pentru că este evocat și cerut de către cei de pe Terra (50).Reîntoarcerea lui va fi ca o recunoaștere a unei puteri conducătoare, prin schimbări dinamice și logice (deci există logică!!!) în chestiunile mondiale (51).Indicație prețioasă pentru a putea începe căutarea sursei înainte de respectivele desfășurări.Hristosul teozofiei se prezintă ca un adevărat conducător religios cu pretenții de instructor al Lumii.Caracterizat de originalitate din moment ce nu-l interesează religia căreia îi aparținem fiecare (52), ci ca toți să recite Marea Invocație, acest Mare Cuvânt al Puterii pentru ajutarea Ierarhiei, rugăciune pe care el însuși, în faza de lună plină din iunie 1945, a fost autorizat să o aducă printre oameni (53).Din punct de vedere al posibilităților pare limitat, pentru că fără discipoli nu știe ce să facă din cauză că (declara Alice Bailey) nu cunoaște altă experiență decât cea a ”conștiinței de grup” (54). E: ”NOUL GRUP AL SERVITORILOR LUMII” A doua unitate trinitară ar dispunde de un grup mobil și abil, numit Noul Grup al Servitorilor Lumii, un grup de bătrâni despre care se știe încă din 1930 și care (spune Foster Bailey) ar fi în legătură directă cu Masters of Wisdom, cu care comunică telepatic.Acest grup este caracterizat de-o prezență ubicuitară (poate fi în același timp în locuri diverse) și 186

are rolul să mântuiască și să salveze lumea (55) cu ajutorul unor injectări puternice de ”bună-voință” (56).Alice Bailey îi prezintă ca cei mai adaptați să folosească energiile tuturor razelor (57) pentru promovarea înțelegerii internaționale, pentru împărțirea bunăstării economice și a unuiunii religioase (58).Alice Bailey îi împarte pe servitorii lumii în două grupuri: cei care știu ce fac (deci magi și ei) și un al doilea grup, numeros, deseori situat în poziții înalte conduși fără știința lor de către Masters of Wisdom și care face totul pentru distrugerea vechilor forme și pentru construirea altora noi (…), asumând roluri importante în treburile naționale (…) sau pe tărâm educativ (59), existând o diferențiere evidentă între autoritate (cu rol de conducere, fiind invizibilă), respectiv putere (cu caracter operativ și aflată la vedere, în luminile rampei).Publicația Bună-Voinței Mondiale din martie 2002, scria: Noul grup al Servitorilor Lumii, avangardă a eforturilor umane în domenii de activitate multiple, are ca bază comună propunerea de afirmare a ideilor care vor duce la înălțarea conștiinței umane. În această perioadă de nevoie globală, noi toți, în mod colectiv, putem demonstra o mai mare responsabilitate folosind limbajul nostru pentru a alimenta atitudini de toleranță și înțelegere, punând astfel bazele pentru o nouă civilizație.Acești servitori ai Lumii mai sunt cunoscuți și cu titulatura de Artizanii Noii Ere, apelativ care poate duce cu gândul (în mod straniu) laColocviile în familie din paginile publicației italiene Familia Creștină care (înainte de-a șaptea Întâlnire Ecumenică de la Milano) publica un articol cu titlul Artizanii Păcii, o aluzie la cardinalul ecumenic Martini & Co.Mai clar apare sensul articolului publicat în ziarul L’Independente (din 24 august 1993), intitulat Fără credință, pacea este imposibilă, articol care recunoaște falimentul ONU, acea ONU caracterizată de Alice Bailey drept unica organizație la care omul poate privi cu speranță (60), concluzionând: Regatul lui Dumnezeu, care va avea puteri depline în cadrul unui Guvern Mondial unit, se bazează ferm pe principii juste.Nu este limitat nici de lipsa de experiență și nici de imperfecțiunea umană, fiind în contrast cu planurile efemere de pace ale omului.Se va stabili și se va menține, pe tot pământul, o pace durabilă și nu înșelătoare, ca pacea actuală.Interpretând cele spuse din punct de vedere teozofic, ar rezulta: Autoritatea magilor va avea puteri depline asupra lumii, bazându-se pe principii juste stabilite chiar de ei (câteva din cuvintele folosite de către teozofie sunt: principii juste, raporturi juste, repartizare justă, valori adevărate, administratori drepți, gândire dreaptă, efort just, notă dominantă, înțelegere, pace, bună-voință, solidaritate, etc) Nimeni nu se va putea opune acestei autorități care reprezintă adevăratele aspirații ale omului.Ea va domni suverană, Biserica și puterile temporale vor fi spulberate.Pe pământ se va stabili un regat durabil și va fi pace.(Cardinalul Angelo Sodano, decorat cu gradul de Colan al Ordinului Steaua României în 2004, la o întâlnire cu Condoleeza Rice – în 2005). În cele din urmă, o a treia componentă a trinității teozofice, cea mai modestă – Umanitatea – reprezentare a rasei umane, lovită și umilită ca întotdeauna, tratată ca un copil needucat și retardat care trebuie învățat mereu lucrurile elementare prin bombardarea cu cuvinte educative: ecologie, împărțire egală a resurselor, inter-dependență, noua ordine, dezarmare, pace.În realitate, praf în ochii omului, motiv de a stârni cele mai nobile sentimente ale omului, dar și modalitate pentru operațiuni și înșelăciuni pe spinarea acestuia, fără ca el să observe.Ce rezervă teozofii acestei categorii? Este nevoie să se stabilească raporturi umane juste (spun teozofii), ceea ce pentru turmă ar implica renunțarea, supunerea la faptele existente și acceptarea voinței divine (61).O lege divină fondată pe un Guvern Mondial și pe valorile New-Age, prin care vor fi învățate știința evocării și a invocării, cu recunoașterea puterii ei (62) pentru că forța iubirii, dacă este eficace, evocă răspunsul Ființelor Spirituale care se pot întoarce, în mod vizibil, printre oameni (63).Foster Bailey adaugă că Marea Invocare va fi o rugăciune universală a New-Age, pe care Alice Bailey o definește ca fiind una dintre cele mai vechi rugăciuni (…) cu o putere foarte mare, care va înlocui Tatăl Nostru al creștinilor (64).Dar umanității îi sunt rezervate și alte forme de rugăciune, putând participa la grupuri de meditare, în timp ce oamenilor cu anumite aptitudini spirituale le vor fi rezervate meditation meetings, o dată pe lună (pe Lună plină) în care participanții (timp de douăzeci de minute) își vor focaliza propria atenție pe temele ce le-au fost încredințate.În prezent, meditation meetings sunt organizate de Școala Arcană, la ele participând și funcționar ai ONU sau mondialiști blazonați.Umanității îi este recomandată rugăciunea de la ora cinci (dupăamiază), care trebuie recitată în triunghiuri, grupuri de două sau trei persoane care se unesc pentru a evoca, prin mantre puternice forțele luminii.Despre semnificația simbolisticii folosite la reprezentarea noțiunilor conexe cu Zodia Vărsătorului, iată punctul de vedere al lui Alice Bailey: Să nu uităm că Vărsătorul se află la jumătatea superioară a cercului zodiacal, diametral opus față de zodia Leului.Acesta din urmă este semnul dezvoltării individuale și a afirmării de sine însuși.Acest semn (individualist prin felul lui de-a fi) își găsește împlinirea în Vărsător unde individul își găsește deplina exprimare în mijlocul grupului, trecând de la a se servi și manifesta pe sine însuși la serviciu în folosul grupului, pentru o cât mai bună exprimare și înțelegere a Ierarhiei (…).Leul rage.Se lansează și prin impulsul de-a trăi, distruge.Și din nou rage și aruncându-se în ”torentul vieții” bea cu înghițituri lungi. Atunci acționează magia apelor.El se transformă.Leul dispare și cel ce aduce apa apare pentru a-și începe misiunea lui – Alice Bailey Destinul națiunilor cit., p 149150.Dar Alice știe să fie și explicită: În Era Vărsătorului, Hristos cel renăscut este însuși ”Aducătorul de Apă” și va apare ca șef suprem al Ierarhiei Spirituale (…), va fi recunoscut de toți (…).În Era Vărsătorului, în schimb, accentul se va pune pe viață și pe eliberarea din mormântul materiei (idem, p 154).Umanitatea se va bucura de doisprezece sărbători lunare și câteva zodiacale, pentru a întări spiritul de evocare și fluxurile firești evocate (65).Esența acestor sărbători la care umanitatea va trebui să participe o constituie trei 187

evenimente nocturne, de ”mare însemnătate”: sărbătoarea de Paște, sărbătoarea lui Hristos cel viu care va avea loc la prima ”lună plină” a primăverii; sărbătoarea Wesak (66), cu origini budiste, care se va sărbători în timpul lunii pline din luna mai; în cele din urmă, Sărbătoarea Bună-Voinței dedicată raporturilor juste dintre oameni, mai bine zis omagiul adus de umanitate celorlalți doi membri ai Trinității Teozofice, care va avea loc în perioada de lună plină din iunie.Aceste trei sărbători – spune Bailey – vor trebui celebrate simultan în întreaga lume, însoțite de o invocare în cor și la unison a întregii umanități. În acest fel, atenția și energia omului vor fi concentrate pe mesaje care, prin procedeul de channeling (adică rezonanța care aduce în legătură entitățile reîncarnate cu adepții și adoratorii lor), vor dicta umanității ce tip de comportament va trebui să adopte.(Cei care au o anumită vârstă își aduc aminte, poate, că până în 1989, în fostul URSS a avut loc o competiție sportivă numită Jocurile Bunei-Voințe).Channeling-ul colectiv va fi impus societății cu justificarea obișnuită a unui bine necesar, de care trebuie să ținem seama, mai ales dacă luăm act de o carte apărută în 1987, cu titlul Channeling (67), în care autorii descriu un viitor caracterizat de: 1 – Équipes de experți intuitivi (în comunicarea prin channeling cu entitățile neîncarnate) vor lucra în colaborare cu oameni de știință, administratori și înalți responsabili pentru accelerarea găsirii de soluții la majoritatea problemelor internaționale; 2 – Integrarea prin consens intuitiv în procesul de luare a deciziilor la nivel de comitete, de comunități, de societăți și guverne; 3 – programe educative în licee, în universități și în centrele de de formare, deschise dezvoltării și aplicării resurselor intuitive în complementaritate cu paradigmele raționale convenționale; 4 – recunoașterea de către marele public a valorii procesului intuitiv, urmat de integrarea în sferele guvernative, în industrie, fără a uita de organismele publice (68).Despre esența noii religii, fondatoarea Lucis Trust (a cărei prezență în lume este asigurată de activitatea ramurilor operative precum Buna-Voință Mondială, Școala Arcană și Triunghiurile) – Alice Bailey, spunea: Religia este numele dat de către umanitate invocării, respectiv răspunsului pentru o viață mai bună atunci când este evocată (69). F: RUGĂCIUNEA LUCIS TRUST Teozofia se prezintă (fără a greși în interpretare) ca un cult cu o viață spirituală proprie care se manifestă prin ritualuri, sărbători și adunări pentru evocări și invocări, în acord cu calendarul liturgic anual pe care asociația îl trimite adepților.Pentru o mai bună informare, este prezentată o foaie volantă, respectiv traducerea ei. Martie 1990, Dragă prietene,

Se spune deseori că ”omul care zice adevărul poate revoluționa mediul lui”.Începând de anul trecut putem vedea puterea impresionantă a acestei realizări, mai ales dacă la aceasta se adaugă forța reprezentată de numeroase minți focalizate pe un același obiectiv sau pe aceeași viziune: schimbarea constructivă a instituțiilor și a sistemelor care guvernează afacerile umane.Atunci când anul trecut am ales nota-cheie asupra căreia am meditat pe durata întregului an,”ca aspectul viu să iasă la lumină în așa fel încât să fie văzut de toți”,nimeni nu putea să prevadă schimbările atât de importante și rapide care ar fi avut loc în cursul anului și care, fără îndoială, își măresc viteza pe măsură ce se apropie sfârșitul de secol și apare distinctă intrarea în noua eră, a Vărsătorului.Într-adevăr, planul iese la iveală, se manifestă în activitățile umane și este o mare emoție să fim martori, chiar dacă aceasta cere un consens mai mare de responsabilitate colectivă. În timp ce începem ultima decadă a secolui XX, conștiința umană își dă repede seama că suntem în pragul unei noi lumi. În această perioadă atât de critică a istoriei, nu am avut niciodată atât de mult nevoie de ”un echilibru spiritual” care este susținut de sunet și inclusiv, de valori, de o viziune constantă a binelui comun 188

– Binele Tuturor – și de chemarea constantă a sintezei interioare a Vieții care se află în spatele fiecărei manifestări externe.Putem vedea ciorna Planului care începe să se concretizeze în căutarea libertății, a unității internaționale, a sistemelor de guvernare suficient de deschise pentru a lăsa liberă circulația energiilor Vărsătorului, adică a fraternității și a conștiinței de grup.Lumina Divină, Dragostea și Puterea invocate cu ajutorul ”Marii Invocații” încep să refacă lumea, dar umanitatea mai are încă un drum lung de parcurs.Astfel, pentru a continua să construim pe efectul notei-cheie de anul trecut și pentru a contribui, prin meditație, la grupul de consolidare și stabilizare a schimbărilor planetare care iau formă, nota-cheie a anului spiritual care vine, este: Secretul voinței este legat de recunoașterea naturii invincibile a Bunătății și a inevitabilității triumfului Binelui.Bunătatea, esențială în Planul lui Dumnezeu, își exprimă abundenta putere spirituală prin energiile de Restaurare, de Iluminare și de Reconstrucție care nu sunt disponibile decât în primul semestru al anului: perioada celor trei Sărbători Spirituale: de Paște (9 aprilie), de Wesak (70) – 9 mai – Sărbătoarea lui Hristos, sau Ziua Mondială a Invocării – 8 iunie (71).Lucis Trust este un ONG cu statut consultativ pe lângă Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite.Lucis Trust a fost fondată în 1922 și nu are scop lucrativ.Conferințele Școlii Arcane vor avea loc între 5 și 6 mai la New York, între 2 și 3 iunie la Geneva, respectiv între 9 și 10 iunie la Londra. Prin meditație, aceste energii spirituale care se revarsă (de Restaurare, de Iluminare și Reconstrucție) își pot găsi puncte de impact în conștiința umană și o dată cu acestea sunt înregistrate în inimă și în gândire, putând fi traduse în acțiuni practice pentru stimularea justelor relații umane care trebuie să condiționeze lumea nouă pe care urmași noștri o vor moșteni. Pentru fiecare dintre noi, această lume nouă începe acolo unde suntem, cu relațiile și responsabilitățile pe care ni le asumăm în fiecare zi.Nu există la dispoziția noastră un agent de creativitate mai bun decât ”Marea Invocare” pentru că folosirea ei implică voința noastră spirituală aliniată la voința lui Dumnezeu.Dacă (așa cum ni s-a spus) nimic nu invocă mai bine voința decât studiul Planului de-a lungul istoriei lui, atunci apare imediat încrederea în puterea Binelui care, la sfârșit va triumfa.Cooperarea voinței umanității, ”Marea Invocare” rostită cotidian (cu convingere) poate ajuta la susținerea și întărirea câmpului mental, la clarificarea și rostirea aspirației umanității.După 45 de ani de utilizare, ”Marea Invocare” este ancorată în mod ferm în conștiința umană și este gata pentru o răspândire și mai mare.Marea Invocare a fost destinată, dintotdeauna, maselor mulțimii, nu esoteriștilor.De aceea, Ziua Mondială a Invocării este respectată de circa 40 de ani. Obiectul acestei zile îl constituie distribuirea ”Marii Invocări” sub orice formă, scrisă, audio sau video. Rămânem la dispoziția voastră pentru a vă ajuta în activitățile locale ocazionate de perioada principalelor Sărbători Spirituale. Însoțitorii voștri în serviciul grupului Lucis Trust Foaia volantă, chiar dacă este destinată marelui public, conține aspecte esoterice și la o lectură atentă dezvăluie arcanele (aspectele ascunse) urmărite.Dacă cercetăm (de exemplu), nota-cheie ca aspectul viu să iasă la lumină în așa fel încât să fie văzut de toți, din punctul de vedere a descrierii Satanei făcute de fondatoarea Societății Teozofice, reiese că: Satana (sau Lucifer) reprezintă Energia (notați energia – nota autorului) activă a Universului (…).El este Focul, Lumina, Lupta, Efortul,Gândirea, Conștiința, Progresul, Civilizația, Libertatea, Independența (…) (72).Aplicând frazei echilibrul spiritual susținut de sunet următoarea modalitate de interpretare cuvântul (verbul) rezonant al lui Dumnezeu este fiul Divinității (73), atunci Satana este Dumnezeu, unicul Dumnezeu al planetei noastre (…).Este unul și același cu Logosul (74), concluziile care apar au valențe neașteptate.Pentru umanitate, pericolul este destul de mare.Se vorbește de bine, de bunătate, de Hristos, de invocarea Luminii, de Bună-Voință, de pace, de-o nouă eră în raporturile dintre oameni.Din ce 189

motive nu s-ar putea acorda sprijinul unor inițiative atât de înălțătoare din punct de vedere ecumenic?În imaginea alăturată este prezentat președintele Conferinței Episcopale Germane, arhiepiscopul Karl Lehmann, în fața afișului expus cu ocazia Zilelor Catolice (dintre 10-14 iunie 1998), afiș care are ca motto: Martori ai speranței voastre.Delfinul este considerat unul din animalele simbolice (ca de altfel și pescărușul) ale New-Age, ducând cu gândul la apă, la mare și deci la vărsător.Literatura New-Age face aluzie (deseori) la strategia delfinului și la conștiința delfinului ca sinonime care indică strategia optimă pentru viață care trebuie adaptată în Noua Eră. Ceea ce se cere nu este mult: o mai mare afinitate cu umanitatea, un sprijin prin rugăciune pentru ONU (recunoscut de mulți reprezentanți ai Bisericii), un respect mai mare pentru libertatea religioasă a celorlalți.De aici și până la inițierea masonică nu este decât un pas.Nota-cheie pe care Lucis Trust o acordă adepților pentru noul an spiritual este foarte ambiguă: vorbește de Bunătate și afirmă inevitabilul triumf a Binelui.Dar care Bunătate și care Bine? Tot Blavatsky ne ”scoate din tenebre”: Există în natură o Lege Eternă, o lege care tinde mereu să împace contrariile și să producă armonia finală.Și datorită acestei Legi de dezvoltare spirituală (…) umanitatea se va elibera de zeii falși și mincinoși obținând, în cele din urmă, auto-înălțarea (…) (75).Cum se va ajunge la această auto-înălțare, la zeificarea întregii umanități care nu va cunoaște nici durere și nici moarte? Răul – ne spune Albert Pike – stă în umbra binelui și este inseparabil de acesta… Deci, umanității îi este necesar răul… după cum apei de mare îi este indispensabilă salinitatea.Și aici, armonia poate deriva numai din echilibrul contrariilor (76).Răul este o necesitate – spunea Blavatsky – și este unul din principalii susținători ai Lumii Manifestate.Este o necesitate pentru Progres și Evoluție, așa cum noaptea este necesară pentru a avea ziua, așa cum moartea este necesară pentru viață, pentru ca omul să trăiască etern (77).Prin precizarea că Lumea Manifestată este abisul Satanei (78), totul este foarte clar.Auto-înălțarea, adică viața eternă pentru om se va obține prin Rău care, pentru acest scop se schimbă în Bine, în factor benefic, în adevăr, în cel Drept, în însăși Bunătatea.Este Coincidentia Oppositorum personificată prin Baphomet, vărful satanismului negaționist, moartea rațiunii proclamată de inițiați, pentru că numai atunci când rațiunea va muri se va naște omul nou al erei care va veni. Ziua Mondială a Invocației Vineri, 8 iunie 1990 Pentru construirea unei societăți mondiale mai justă și interdependentă, Umanitatea are nevoie, înainte de toate, de Lumină, de Dragoste și de Voință Spirituală. Începând cu Ziua Mondială a Invocării, persoanele cu bunăvoință din întreaga lume, cu origini spirituale și religioase diverse, se unesc pentru a invoca aceste energii superioare folosind Marea Invocare. Doriți să luați parte la această muncă de vindecare incluzând Marea Invocare în gândurile voastre, în meditațiile voastre, vineri, 8 iunie? Sunteți invitați saă participați la acest eveniment mondial utilizând Marea Invocare și împărțind această informare. Marea Invocare Prin punctul de Lumină intră Gândirea lui Dumnezeu Pentru ca Lumina să ajungă în gândirea oamenilor, Pentru ca Lumina să coboare pe Pământ. Prin punctul de Iubire intră Iubirea lui Dumnezeu Pentru ca dragostea să ajungă în inimile oamenilor, Iar Hristos* să se poată întoarce pe Pământ. Din punctul în care e cunoscută Voința lui Dumnezeu Hotărârea să conducă voințele mici ale oamenilor, Hotărârea pe care Maeștrii o cunosc și o servesc. Din centrul de unde noi chemăm rasa umană Să desfășoare Planul de Iubire și Lumină, Să poată închide porțile în spatele cărora se află răul. Fie ca Lumina, Dragostea și Puterea să restabilească Planul pe Pământ. * – în anumite traduceri a Marii Invocări, numele celui care va veni este cel utilizat de religiile diverse, precum lord Maitreya (79), Krishna, imam Madhi și Messia. Imaginea de pe pagina următoare reprezintă simbolul teozofic al punctului de Lumină prin care intră gândirea lui Dumnezeu, identificat ca fiind punctul din centrul unui cerc.În simbologia esoterică, centrul cercului coincide cu însuși Dumnezeu.Acest punct, inclus într-o ”stea” cu cinci vârfuri, stabilește identitatea dintre omul pe cale de divinizare și 190

potențialul Dumnezeu (elementul divin) care sălășluiește la interiorul omului.Triunghiul include (la rândul lui) omul pe cale de regenerare, fapt care se petrece în mediu masonic.Cercul delimitează totul (o referire și la ouroborus, șarpele care-și ”mușcă coada”), simbolizează doctrina ciclurilor și a eternei întoarceri, dar și a universalității științelor oculte și a puterii magilor. Pe o altă foaie volantă a Școlii Arcane se poate citi: Prin pronunțarea Marii Invocații, noi traducem în imagini revărsarea de Lumină și Dragoste care provine de la Ierarhia Spirituală, prin cele cinci deschideri planetare: Londra, Darjeeling, New York, Geneva și Tokyo, iradiind conștiința întregii rase umane.Pe foaia volantă a Zilei Mondiale a Invocării nu se poate trece cu vederea prezența globului pământesc, simbolul adoptat de Masonerie pentru a indica stăpânirea asupra lumii, același simbol care apare și pe steagul Națiunilor Unite.Și tot pentru Națiunile Unite, Lucis Trust adresează invitații persoanelor cu bunăvoință să dedice propriile rugăciuni, însoțindu-le cu fluturași ca acesta: Astăzi, Națiunile Unite sunt un instrument al universalității și un mijloc pentru crearea unității, păcii și prosperității în lume.Energiile spirituale conținute în Marea Invocare pot fi oferite Națiunilor Unite pentru a le ajuta în munca lor, la nivel mondial, printr-o colaborare activă a tuturor adevăraților slujitori ai rasei umane. Alice Bailey, după ce a afirmat că Paștele și Pentecostele vor fi două zile proeminente ale anului religios, susține că noua religie, viitorul liant al popoarelor, va avea ca notă distincitvă activitatea invocativă: (…) vor fi din ce în ce mai mult utilizate anumite mantre, care vor fi divulgate într-o zi, la fel ca Rugăciunea Domnului, făcută cunoscută de către Hristos, și Marea Invocare, difuzată de către Ierarhie… Dacă este executată în mod corect, ea va aduce (va găsi) un răspuns de la Ierarhie și de la conducătorul ei, Hristos și continuă este prea mult dacă cerem asta umanității? Nu s-ar putea ca oamenii iluminați ai marilor religii să se unească într-o asemenea adunare invocativă și să inaugureze împreună apropierea spirituală care va da unitate eforturilor lor, care va genera semințele Noii Religii? (80).Acest fapt ne duce cu gândul la Ziua Rugăciunii Universale din 27 octombrie 1986, în care papa Ioan Paul al II-lea i-a adunat la Assisi pe creștini, evrei, budiști și politeiști într-o generică rugăciune pentru pace adresată unei alte generice Ființe Absolute.Cu aceeași ocazie, consilierul religios al prințului Philip de Edinburgh, Martin Palmer (autor a numeroase scrieri de teologie gnostică publicate de Lucis trust) a supus atenției un revival al Cabalei ebraice, lansând în avanpremieră apelul de constituire a Sacred Literary Trust, cu scopul publicării doctrinelor care stau la baza mișcării ecologiste și ambientaliste.Într-o conferință de presă de la Națiunile Unite din New York, din 17 aprilie 1989, președintele Consiliului Mondial Evreisc, Edgar Bronfmann (înaltă personalitate a B’nai B’rith), rabinul Arthur Hertzberg (profesor de studii ebraice la Universitatea din New York) și Martin Palmer au anunțat proiectul de constituire a Sacred Literary Trust (81). NOTE: 1 – Termen în engleză veche care înseamnă vrăjitoare – witch, o asociație cu sediul la New York.Despre existența reală a cultelor care promovează vrăjitoria, este suficient de luat în considerare știrea apărută în ziarul Il Giornale din 9 august 1990: Statul american Rhode Island a decis că patruzeci de vrăjitoare, adepte ale cultului ”Doamna Noastră a Trandafirilor”, din punct de vedere fiscal, se poate echivala cu Biserica, exceptându-le de la plata taxelor. 2 – În partea de jos a documentelor care au pe ele antetul Association Lucis Trust stă scris: Lucis Trust este un ONG, cu statut consultativ pe lângă Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. 3 – Nuova Solidarietà din 28 ianuarie 1989, p 12.La Ascona (exista și o mașină Opel Ascona !!!), pe Muntele Adevărului, încă de la începutul secolului al XXlea, se întâlneau teozofi, ocultiști și anarhici.Pe acolo au trecut Hermann Hesse și dansatoarea Isidora Duncan, filosofi ca Martin Buber, Theodor Reuss (de la OTO), revoluționari ca Bakunin, Lenin, Trotzki.Mai târziu, scena a fost dominată de figura lui Carl Gustav Jung, magicianul psihoanalist a cărui influență asupra mișcărilor cu caracter magic… a fost foarte mare (conform M Introvigne Il Capello del mago – Pălăria Magicianului, Milano, Sugarco Edizioni, 1990, p 271) la care s-a adăugat și prezența lui Alice Bailey.Datorită liberalismului contesei Olga Fröbe-Kapetyn (1881-1962) au fost înființate prin anii ’30 Conferințele Eranos, inspirate de același Jung (1875-1961) care au dat un caracter științific și academic (chiar de la început) adunărilor de pe Muntele Adevărului.Au fost reuniuni cu caracter esoteric care s-au succedat aproape în fiecare an, până spre zilele noastre când, sub conducerea americanului James Hillman (născut în 1926), continuator al lui Jung și autor al unor scrieri cu titluri semnificative precum Noul politeism, Studiu despre Pan, Fuga în van a zeilor (publicate în Italia de editura Adelphi) se dezvoltă o nouă știință, fondată pe ocult și pe un neopoliteism, ca o măsură împotriva creștinismului.(Imaginea îl prezintă pe Edgar Bronfmann, baronul whiskey-ului.Este intrigantă statueta cu taurul din planul secund, un același taur care constituie și simbolul Wall Street-ului !!!). 4 – H P Blavatsky Doctrina Secretă – Antropogeneza, Milano, Bocca, 1953, p 397, 389.Annie Besant, directoare a Societății Teozofice după moartea lui Blavatsky (în 1891), a fondat la Londra o Ligă Malthusiană care avea ca scop lupta pentru controlul nașterilor și a emancipării femeii.Alice Bailey (din partea ei), reia tema avertizând despre anumite reacții înnăscute care neagă concepția (procreerea), justificându-le esoteric prin faptul că planeta nu poate susține mai mult decât un număr dat de ființe umane și anunțând (este vorba despre anul 1953 – nota autorului) că în viitor, în loc să se facă mai mulți copii, o familia va avea grijă să dea naștere la calitate și inteligență prin progenituri.Aceasta implică o știință din care 191

eugenetica este doar un detaliu esoteric, distorsionat (Alice Bailey L’educazione nella Nuova Era – Educația în Noua Eră, Roma, Nuova Era, 1981, p 148). 5 – Nuova Solidarietà din 21 ianuarie 1983, p 6. 6 – Yann Moncomble Les vrais responsables de la troisième guerre mondiale – Adevărații responsabili a celui de-al III-lea război mondial, Paris, Éd. Yann Moncomble, 1982, p 302. 7 – Denis Lawrence Cuddy Now is the Dawning of a New Age World Order – S-au ivit zorile pentru o Nouă Eră în Noua Ordine Mondială, Oklahoma City, Hearthstone Publishing Ltd, 1991, p 143. 8 – Abatele Georges de Nantes La Contre-Réforme Catholique au XX-ème siècle – Contra-Reformă catolică în secolul al XX-lea, nr. 1, p 4; nr. 3, p 9. 9 – Code, nr. 7 din 1989. 10 – Cuvântul de ordine a tuturor acestor asociații este pe cale să devină Golbal Governance – Guvernare Globală, care să continue printr-o reformă a ONU.Acest termen îl înlocuiește (progresiv) pe cel enunțat de H G Wells – New World Order, sinonim cu Guvernarea Mondială. 11 – La lettre d’information nr. 6/1992. 12 – Vezi Martin H Greenberg The Jewish List, cit., New York, Schocken Books, 1979, p 55. 13 – Conform Wake-Up, periodic al British Israel, ianuarie/februarie 2000, p 5. 14 – Code, martie 1990, p 15, Leonberg, Verlag Diagnosen.Despre formarea (ca adept al lui Teilhard de Chardin) a lui Robert Muller, vezi și G Schiwy Lo spirito dell’età nuova – Spiritul noii ere, Brescia, Queriniana, 1991, p 97 și următoarele. 15 – Listă preluată din World Goodwill Newsletter, 1986, nr. 2 și următoarele. 16 – Ziarul Daily Express făcea referire la o declarație a lui Dianne Core (președintă a Child Watch – Protecția Copilului) care dădea detalii particulare despre violențele suferite de către copii în apropierea sărbătorilor satanice (precum aniversarea Satanei, la 30 aprilie, cunoscută ca Noaptea Valpurgiei, sau Noaptea Vrăjitoarelor, cu ocazia solstițiului de vară, din 23 iunie, pe durata cărora, în 1986, au fost ucise diverse persoane).Vezi și ziarul italian Il Giornale din 22 iunie 1986, respectiv 26 iunie 1986. 17 – Peter Blackwood Die Netzwerke der Insider, Leonberg, Verlag Diagnosen, 1986, p 260. 18 – Il Teosofismo – Teozofismul, Torino, Arktos, 1987, vol I, p 56. 19 – René Guénon, cu studii de matematică și de filosofie, a ajuns destul de repede la gradul 33° al RSAA, respectiv la gradul 90° al Ritului de Memphis-Misraïm (din Revista ”Marelui Orient al Franței”, numerele ianuarie/februarie și septembrie/octombrie 1909, p 48, 137 și 196); adept al Școlii Hermetice a magului Papus, fondator al unui Rit Templar la Paris (vezi și G Ventura Tutti gli uomini del martinismo, cit., Roma, Atanòr, 1978, p 70); consacrat episcop-gnostic al martinismului cu numele de Palingenius (vezi și M F James, cit., p 104).Destul de curios, Palingenius face referire la o renaștere a lumii într-o nouă eră, după distrugere.În franceză, re-né înseamnă renăscut.Guénon a întemeiat revista La Gnosi – Gnoza și și-a dobândit faima de codificator al esoterismului doctrinal.Pentru detalii despre el, vezi și René Guénon: Quale tradizione ? – René Guénon: care tradiție?, în Atti del 6° Convegno di Studi Cattolici – Documentele celei de-a șasea Adunări de Studii Catolice, Rimini, La Tradizione Cattolica, 1998 20 – René Guénon Forme tradizionali e cicli cosmici – Forme tradiționale și cicluri cosmice, Roma, Mediterranee, 1981, p 14. 21 – René Guénon Il regno della Quantita e i Segni dei Tempi – Regatul ”Cantității” și ”Semnele Timpurilor”, Milano, Adelphi, 1982, p 47. 22 – Cit., p 264. 23 – Cit., p 266. 24 – Cit., p 266. 25 – René Guénon Forme tradizionali…, cit., p 33. 26 – Medic în orașul italian Perugia, Mare Maestru al Ordinului Martinist Antic și Tradițional, cu numele de Nebo, Mare Hierofante al Ritului de Memphis-Misraïm, Mare Maestru al Roza+Crucii Cabalistice, primat pentru Italia al Bisericii Gnostice Apostolice și Universale, dar și personalitate de vârf a Societății Teozofice (ramura italiană). 27 – F Brunelli Principi di massoneria operativa – Principii ale masoneriei operative, Goggia, Bastogi, 1982, p 84. 28 – René Guénon Scritti sulla massoneria – Scrieri despre Masonerie, Roma, Basaia, 1983, p 34, 35. 29 – Conform Alice Bailey Il ritorno di Cristo – Reîntoarcerea lui Hristos, Roma, Nuova Era, 1982, p 72, 73. 30 – Cuvânt de origine sanscrită care înseamnă trimis de către ceruri pentru a face bine acolo unde ajunge. 31 – Cit., p 154. 32 – René Guénon Il Teosofismo, cit., vol I I, p 13. 33 – Idem. 34 – Citat din Inquire Within (Christine M Stoddart) The Light Bearers of Darkness – ”Aducătorii de Lumină” ai Întunericului, London, Boswell Printing & Publishing Co, 1930, p 207 + VII. 35 – Alice Bailey Il destino delle nazioni – Destinul Națiunilor, Roma, Nuova Era, 1971, p 125. 36 – Idem, p 40. 37 – Idem, p 149. 38 – Foster Bailey Running God’s Plan – Îndeplinind planul lui Dumnezeu, NY, Lucis Publishing Company, 1972, p 188. 39 – Alice Bailey Il ritorno…, cit., p 45. 40 – Idem. 41 – Este suficient de comparat unul din însemnele teozofiei (crucea încârligată) cu cel al național-socialismului (zvastica). 41 bis – Apărut în 1928 prin grija filosofului (adept al lui Spinoza) Frederick Kettner (1886-1957) drept Spinoza Institute of America. 192

42 – Peter Blackwood Die Netzwerke…, cit, 1986, p 259. 43 – A Bailey Il ritorno…, cit., p 140. 44 – De urmărit textul original: God’s plan is dedicate to the unification of all races, religions and creeds.This plan, dedicated to the new order of things, is to make all things new – a new nation, a new race, a new civilization and a new religion that is already been recognized and called the religion of ”The Great Light”. 45 – Lucis Trust ține periodic Conferințe de Bună-Voință în lume, ca aceea din 1981 de la New Delhi la care a participat și Indira Gandhi, pe atunci satelit în universul mondialist.Conform revistei în limba italiană Rotary, numărul din iulie/august 1991. 46 – Conform A Bailey Autobiografia incompiuta, cit., p 198. 47 – Idem, p 130. 48 – Idem, p 180. 49 – Conform A Bailey Il ritorno…, cit., p 20. 50 – Ibidem. 51 – Ivi, p 52. 52 – Ivi, p 63. 53 – Ivi, p 45. 54 – Cit., p 71. 55 – Cit., p 169. 56 – Conform F Bailey Running…, cit., p 180. 57 – Conform A Bailey Il destino…, cit., p 150. 58 – A Bailey Autobiografia…, cit., p 183. 59 – A Bailey Il ritorno…, cit., p 171. 60 – Alice Bailey I problemi dell’umanità – Problemele umanității, Roma, Nuova Era, 1972, p 162. 61 – A Bailey Il ritorno…, cit., p 112. 62 – A Bailey cit., p 142. 63 – Cit., p 143. 64 – Cit., p 38, 39. 65 – Cit., p 145. 66 – Statul italian a recunoscut-o oficial ca sărbătoare budistă. 67 – William Kautz și Melanie Branon Channeling: The Intuitive Connection and Intuiting the Future – Channeling: Conexiunea intuitivă și intuirea viitorului, New York, Harper & Row, 1987. 68 – Conform Lectures et Tradition – Lecturi și Tradiții, februarie 1992. 69 – Idem, p 148. 70 – Este sărbătoarea nașterii lui Buddha.În biblia teozofiei, Doctrina secretă de H P Blavatsky, se spune: Dionisos este unul și același cu Osiris, cu Krishna și cu Buddha…(este) Hristosul Spiritual glorificat care-l va elibera pe Hristosul suferind (umanitatea) din tortura ei.Mitologic, Dionisos provenea direct din Zeus, tată și creator al acelei umanități pe care ar dori-o oarbă intelectual, redusă la animalitate (pag. 675) (adică versiunea greacă a Demiurgului gnostic), ridicându-se împotriva acestuia pentru a salva rasa mortală de la distrugere (pag. 672).Dat fiind că Dionisos este personificarea lui Prometeu (Lucifer), Osiris, Buddha și Krishna nu sunt decât omonime.Ca urmare, sărbătorile Lucis Trust sunt dedicate gloriei și invocării lui Lucifer pentru renașterea umanității. 71 – Printre materialele puse la dispoziție de adepții Lucis Trust (prin cele trei curente) figurează Caietele cu Meditații pe Lună Plină, meditații care s-ar efectua (din cele susținute de LaRouche) noaptea, prin adorarea lunii, complet dezbrăcați (conform Nuova Solidarietà, 28 ianuarie 1989). 72 – H P Blavatsky Doctrina secretă, cit., p 400. 73 – Idem, p 170. 74 – Ibidem, p 383. 75 – H P Blavatsky, cit., p 684, 685. 76 – Albert Pike Morals and Dogma, cit., vol VI, p 212, 213. 77 – H P Blabatsky, cit., p 634. 78 – Idem, p 384. 79 – (…) de fiecare dată când adevărul despre salvare căzuse în uitare în rândul oamenilor, un Buddha reapăruse pentru a repune în mișcare roata legii (…).Numele noului Buddha care trebuie să vină este deja cunoscut: el s-ar numi Maitreya (conform George Foot Moore Storia delle Religioni – Istoria religiilor, Bari, Laterza, 1963, vol I, p 185). 80 – A Bailey I problemi…, cit., p 147, 148, 149. 81 – Executive Inteligence Review Dope Inc, Washington DC, 1992, p 651.

CAPITOLUL 29: INIȚIEREA LUCIFERICĂ ÎN NOUA ERĂ. CLUBUL DE LA ROMA, CLUB TEOSOFIC. REALITATEA VIRTUALĂ ȘI AUTOSTRĂZILE ELECTRONICE

S-a ajuns la un punct în care apare întrebarea dacă o astfel de religie se poate răspândi sau va rămâne în cercul restrâns al vreunei secte frecventate de persoane cu calități îndoielnice, cu toate că persoane cu discernământ și cultură se pot lăsa atrase de către astfel de doctrine.De peste ocean (și nu numai) vin vești îngrijorătoare.Coloși multi-naționali precum IBM sau General Motors, ar condiționa cariera propriilor angajați de frecventarea cursurilor de New-Age pe lângă centre specializate, apărute ca ciupercile după ploaie.Conducători de bănci sau angajați ai Bursei, afaceriști și comercianți care consultă cu regularitate horoscopul (un magician) înainte de-o investiție, contract sau operațiune.Magicieni renumiți (care pot câștiga până la 30 de milioande de dolari pe lună), astrologia și artele divinatorii, școli de autocunoaștere se răspândesc ca petele de ulei în fiecare strat al societății, constituind adevărate afaceri, în continuă creștere.Doi cercetători americani, destul de cunoscuți în sectorul mondial al trendurilor (tendințelor) pe perioade lungi, John Naisbitt (membru al Centrului de Studii Strategice din Washington, prezență constantă la simpozioanele World Economic Forum de la Davos în calitate de viitorolog) și Patricia Aburdene, într-o carte publicată în 1990 privitoare la noile tendințe ale acelor ani, estimează că societățile americane cheltuie o cifră de circa patru miliarde de dolari pe an pentru consultanță New-Age (1).O cercetare condusă de California Business asupra a cinci sute de societăți relevă că mai mult de 50% dintre ele ar folosi tehnici de ”ridicare a conștiinței”.Procter & Gamble, TRW, Ford Motor Co, AT & T, IBM și General Motors au angajat deja instructori New-Age (…).

personalitate genială, aflat în prima linie a evenimentelor colective (franceze și europene, care nu s-au mai întâmplat până atunci) nu și-ar datora ascensiunea fulgerătoare sprijinului acordat de societățile secrete?Totul s-a întâmplat ca și cum Napoleon, încă din tinerețe, s-ar fi aflat la ”momentul potrivit” și în ”locul potrivit” în fiecare etapă decisivă a carierei lui.Și trebuie să ne întrebăm influenței cărui personaj datorează Napoleon admiterea în școala de la Brienne.(…).În ”Memoriile” lui Napoleon (capitolul VIII) citate de Georges Serbanesco în ”Histoire de la Franc-maçonnerie universelle”, volumul II, este descris ritualul inițierii la gradul maxim al ”Iluminaților” în subteranele de sub câmpiile din apropierea Romei.(…).În arhivele sediului suprem al Ordinului Roza-Cruce – AMORC – Antico Mistico Ordine Rosa Croce – din San José (California) s-ar păstra un document care ar atesta primirea de către Napoleon a gradului maxim al Ordinului Roza-Cruce – Imperator – în sensul inițiatic al cuvântului latin, dobândind o dublă demnitate imperială, temporală, respectiv spirituală.Preferând să-și satisfacă propria ambiție personală în loc să rămână un umil executant al ordinelor, Napoleon a pierdut sprijinul societăților secrete superioare, căci după 1812 steaua lui norocoasă a apus brusc.Comentând prezentarea gradului 30° – Cavaler Kadosh – din lucrarea lui Albert Pike (Morals and Dogma), un alt înalt inițiat, scria: Cele două coloane pe care cavalerul trebuie să le doboare (care poartă, una dintre ele o coroană, iar cealaltă o tiară papală) în esența lor nu s-au schimbat, ci s-au transformat în semnificația lor instituțională.Ele reprezintă, pe de-o parte, opresiunea politică susținută de forța armelor, de cealaltă parte, opresiunea ideologică care pentru a se impune, falsifică ideile (40). (…) Masoneriei Universale îi revine, în principal, obiectivul istoric de insuflare a învățămintelor ei tradiționale în sufletul oamenilor (ale inițiaților – nota autorului) care, prin exemplul lor, trebuie să conducă popoarele pe drumul păcii, al libertății și al armoniei între Națiuni (41). Textul de pe perna din brațele lui Paul Volcker (membru al Lucis Trust) s-ar putea traduce prin Munca este pentru aceia care nu știu să pescuiască, în care a pescui (în acest context) are semnificația de folosire a dexterității pentru a obține ceva (The Oxford English Dictionary, Oxford, Clarendon Press, 1991, p 966). NOTE: 1 – Talbot Mundy, pseudonimul lui William Lancaster Gribbon (1879-1940), a fost un scriitor faimos, dar și (timp de 25 de ani) membru al forțelor de poliție din India.Romanul lui – The nine unknown men – Cei nouă necunoscuți – devine popular în 1927, fiind citat de către Pauwels și Bergier în lucrarea lor Il mattino dei maghi – Dimineața magicienilor, Mondadori, 1986.Autorii susțin că Cei nouă necunoscuți ar fi numele unei societăți secrete, apărută în India în secolul al III-lea înainte de Hristos, deținând secrete importante, multe dintre ele necesare pentru împiedicarea folosirii (în scopuri malefice) a inteligenței umane (p 80). 2 – Palmdale, California, Omni/Christian Book Club, s.d. 3 – London, Hutchinson, 1933, re-editată London, Everyman, J M Dent, 1993. 4 – Ivi, ediția 1993, p 190 și următoarele. 5 – Ivi, p 418.Este interesant de constatat că același concept apare în Enunțul 255 din Pactul Sinarhic al Imperiului: Revoluția preventivă trebuie consolidată în inima statului, trebuind să fie slujită de-o elită sinarhică, în spiritul unui sacrificiu total (din Henry Coston Les Technocrates et la Synarchie – Tehnocrații și Sinarhia, Paris, Éditions du Trident, 1979, p 152. 6 – Paris, Éd. Gallimard, 1952; re-editare (identică după original) în colecția Tel, Gallimard, 1992. 7 – Vezi Serghei Tchakhotine (Ciacotin) Le viol des foules…, cit., p 393 și următoarele. 8 – Ivi, p 45. 9 – Aceeași, p 551, 552. 10 – Un exemplu edificator.Pe durata celui de-al doilea război mondial pe Frontul de Est, alături de germani, luptau și detașamente internaționale de voluntari, printre care și Divizia Albastră spaniolă.În cursul pauzei dintre lupte, într-o baracă este găsit cadavrul lui Josef Landovski, medicul din serviciul șefului Poliției Politice Sovietice, cunoscuta NKVD.Alături de el se aflau caietele care conțineau transcrierea interogatoriului făcut de un funcționar al GPU (Gabriel G Kuzmin) lui Kristian Jurievici Rakovski (1873-1941, mason de rang înalt și fost ambasador rus la Paris).Respectivele caiete au fost traduse în spaniolă de Mauricio Carlavilla și publicate în lucrarea cu titlul Sinfonia en Rojo Mayor – Simfonie în Roșu Major, Madrid, Editorial NOS, 1957.Interogatoriul lui Rakovski s-a desfășurat în 26 ianuarie 1938, după ce acesta a fost arestat din ordinul lui Stalin, cu acuzația că ar fi aparținut unui grup de opoziție.I s-a cerut să declare (în scris) motivele conspirației cu guvernul Reich-ului german, și ce anume știa despre întâmplările din spatele evenimentelor care au stat la baza Revoluției Bolșevice din 1917.Rakovski i-a prezentat funcționarului incredul al GPU (care afirma și credea cu fermitate că socialismul își va datora victoria lui așa numitei contradicții interne a capitalismului) liniile unui plan internațional în care capitalismul și comunismul – CAPINTERN și COMINTERN – erau conduse de aceeași regie.În principal, se povestește că Revoluția Rusă și războiul mondial care era pe cale să izbucnească erau dorite de acei pe care Rakovski i-a numit înalt inițiați printre care se aflau (alături de el), Walter Rathenau și Lionel Rothschild.Este descris mecanismul pervers de gestiune a contrariilor – în acțiune prin violența mulțimii , respectiv prin forța capitalului – care împinge masele la nevoi și la disperare.Înconjurate, conduse de organizații gestionate de aceleași mâini care controlau mișcările de capital, aceste mase erau împinse către greve și violență pentru a obține măriri de salariu.Măriri temporare, populația neștiind că au devenit victima unei spirale inflaționiste instrumentalizate care, compensând imediat și automat avantajele măririlor de salarii, cu o mărire a prețurilor nu lasă nici o scăpare populației, agravând mizeria ei ulterioară (Sinfonia…, cit., p 467). 239

11 – Yann Moncomble Du viol des foules à la Synarchie ou le complot permanent – De la ”zăpăcirea” mulțimii la Sinarhie sau complotul permanent, Paris, Éd. Yann Moncomble, 1983, p 76. 12 – Serghei Ciacotin Le viol…, cit., p 505. 13 – Yann Moncomble Du viol…, cit., p 172. 14 – Henry Coston Les Technocrates et la Synarchie – Tehnocrații și Sinarhia, Paris, Éditions du Trident, La Librairie Française, 1985, p 194. 15 – Serghei Ciacotin Le viol…, cit., p 498. 16 – Victor Gollancz, London, 1928; în limba franceză La Conspiration au Grand Jour – Conspirația ”Marii Zile”, Paris, Éd. F Aubier, 1929. 17 – Executive Intelligence Review Dope Inc, Washington D.C., 1992, p 538.Vezi și Marylin Ferguson Die Sanfte Verschwörung, cit., München, Knaur, 1984, p 56. 18 – Mondialist fanatic și teoretician al Comisiei Trilaterale, Zbigniew Brzezinski (cu o întoarcere de 180°, tipică modului de acțiune al persoanelor din structurile foarte înalte) a afirmat că televiziunea este un mijloc de corupție foarte puternic, (…) care astăzi înlocuiește cu mare rapiditate, rolul tradițional al familiei, al școlii, al Bisericii (Zbigniew Brzezinski Il mondo fuori controllo – Lumea în afara controlului, Milano, Longanesi, 1993, p 79). 19 – Vezi și ziarul Il sole-24 Ore din 1 februarie 1995. 20 – Fiu al unei familii erudite, tatăl acestuia (William), autor a numeroase lucrări, în 1957 a publicat Hebrew – The Eternal Language – Ebraica – Limba eternă, Philadelphia, Jewish Publication Society of America, 1957. 21 – Noam Chomsky Media Control: The Spectacular Achievements of Propaganda – Controlul Media: Rezultatele spectaculoase ale propagandei, New York, Seven Stories Press, 1997, p 64. 22 – A avut sprijinul președintelui Wilson, fiind folosită pentru propaganda de stat și a avut numele de Comisia pentru Informație Publică.E Bernays (membru al Comisiei Creel), în 1925 scria că este posibilă disciplinarea opiniei publice așa cum armele sunt folosite pentru disciplinarea corpurilor (corp, cu sensul de trup).Din comisie făcea parte și Walter Lippmann (membru în societăți de vârf din zona puterii) susținător al ideii care trebuia pusă în practică în democrație: fabricarea consensului. 23 – Vezi Code, nr. 4/1993, Leonberg. 23bis – Animat de sensibilitatea tipică a Înaltei Finanțe pentru problemele ecologice, James Baker a participat (în 1987) la Denver (în calitate de secretar al Ministerului de Finanțe al Statelor Unite) la a patra Conferință Mondială ”Wilderness” unde s-au pus bazele Băncii pentru Conservarea Mediului (un fel de ramificație a City-ului londonez) axată pe controlul bogățiilor mondiale sub pretextul protecției mediului.Conferința (la care au participat circa 1500 de reprezentanți ai finanțelor, respectiv ai elitei mondiale) a fost patronată de David Rockefeller, Maurice Strong și baronul Edmund de Rothschild (1926-1997, fondator al unei mișcări pentru mediu și climă).James Baker este membru al CFR și consilier al Carlyle Group (un complex militar-industrial american care gestionează și acțiunile unor familii bogate, precum Bush și… Bin Laden) (vezi Atti del 11° Convegno di Studi Cattolici – Documentele celei de-a 11-a adunări de Studii Catolice,Rimini, La Tradizione Cattolica, 2003, p 104 și următoarele).Referitor la World Conservation Bank, aceasta preia datoriile țărilor din Lumea a Treia care, pentru a scăpa de aceste debite, vor trebui să cedeze porțiuni din propriul teritoriu.Are statut de bancă mondială și este controlată de către Rothschild – http://en.wikipedia.org/wiki/World_Conservation_Bank . 24 – P F de Villemarest La lettre d’information, Paris, nr. 8/1992. 25 – Lectures Françaises, nr. 442/februarie 1994. 26 – George Söröș (cel mai faimos speculator din lume, evreu ungur miliardar în dolari) susține că donează o treime din câștigul lui rețelei Open Society Foundations, create de el și coordonate (în acest context) de marile instituții ebraice mondiale.Numitele fundații (caracterizate de ultraliberalism pe plan economic, respectiv de cea mai mare toleranță pe plan social) sunt prezente în 73 de țări, inclusiv Serbia, Bosnia, Croația, Albania.Este o prezență activă mai ales în fostele țări comuniste unde se prefigurează crearea unei elite orientată în sens mondialist, capabilă ca în viitor să formeze o coaliție de țări cu orientare identică, care să se implice în crearea unei societăți globale deschise (vezi George Söröș Criza capitalismului global, cit., p 293). 27 – Apărută în 1980 și întreținând legături strânse cu Foreign Policy Association (aceasta din urmă, creată sub tutela CFR, i-a avut printre conducători pe Richard Gardner, fost ambasador american în Italia, consilier al lui Clinton și membru al Societății Pilgrims) oficial se ocupă cu răspândirea gândirii americane în materie de afaceri externe.Grupul de conducere este compus din persoane de la Bank of America (din staff-ul lui Kissinger), de la Mobil Oil al lui Rockefeller (mulți dintre ei prezenți și în Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală, CFR), iar printre finanțatori se află Aramco – Arabian American Oil Company, Exxon, Bank of America, IBM și Dreyfus Foundation. 28 – Vezi Alexandre del Valle Guerres contre l’Europe – Războaie împotriva Europei, Paris, Éditions des Syrtes, p 212, 213. 29 – Vezi Alexandre del Valle Guerres…, cit., p 230. 30 – LiMes, numărul special din aprilie 1999 dedicat Provinciei Kosovo, oferea cititorului o hartă cu distribuția geografică a victimelor din Kosovo (începând de la 1 ianuarie 1999 și până la 25 martie 1999, data începerii bombardamentelor).În total: 124 de morți. 31 – LiMes – ”I Balcani senza Miloshevic” – ”Balcanii fără Miloșeviç”, nr. 5/2000, p 206. 32 – Lordul Carrington (personalitate din zona mondialismului anglo-saxon) fost secretar-general al NATO, membru al Societății Pilgrims (și al Comisiei Trilaterale), al RIIA, al Kissinger Associates, a prezidat pentru o perioadă destul de mare de timp (deci, o anumită stabilitate) întâlnirile anuale ale Grupului Bilderberg și, la curent cu cele întâmplate, nu a negat ceea ce era evident: (…) atacurile aeriene ale NATO asupra Serbiei au încurajat epurarea etnică din Balcani în loc s-o încetinească (A del Valle, lucrarea citată, p 307). 240

33 – John Barry și Evan Thomas The Kosovo Cover-Up din revista Newsweek, 15 mai 2000. 34 – Din punct de vedere militar, a fost o operațiune dusă în adâncimea teritoriului inamic, cu o eficiență notabilă.A fost cea mai importantă operațiune sârbă împotriva acțiunilor armate ale UCK (care în 1998 au fost de circa 2000, însoțite de 300 de răpiri). 35 – Alexandre del Valle Guerres…, cit, p 274.A se vedea și NATO a ”umflat” numărul kosovarilor uciși de sârbi, în ziarul Corriere della sera din 19 august 2000, p 13.Trebuie adăugat că numai în Kivu (Congo), între 1998 și 2000, au fost circa 2 milioane de morți ca rezultat al violenței etniei tutsi (în spatele cărora se află puterile occidentale care urmăresc să ia în stăpânire resursele de materii prime din regiune).O tragedie – altfel decât cea din Kosovo – abia șoptită, care confirmă puterea de alienare a conștiințelor de către mijloacele de informare, în stare să ecraneze sau să evidențieze totul. 36 – A del Valle Guerres…, cit., p 276. 37 – Preluat din Alfred Lilienthal The Zionist Connection II, New Brunswick, North America, Ed. 1978, p 222. 38 – Richard O Boyer și Herbert M Morais Labor’s Untold Story – Povestea ne-spusă a muncitorilor, United Electrical, Radio & Machine Workers of America, NY, 1955/1979. 39 – René Guénon Réflections à propos du pouvoir occulte – Reflecții despre puterea ocultă, publicate în revista catolică France Antimaçonnique sub pseudonimul Le Sphinx, numărul din 11 iunie 1914, p 277. 40 – Albert Pike Morals, Dogma and Clausen’s Commentaries, cit., vol VI, p 169. 41 – Elvio Schiubba, membru al Supremului Consiliu Italian de grad 33°, în A Pike, aceeași, p 245.

CONCLUZIE: A ACȚIONA ÎNTRE ”TIMP” ȘI ”ETERNITATE”………………………………….

Societățile Secrete

https://pdfcoffee.com/societaile-secrete-3-pdf-free.html

( AICI puteti parcurge PRIMA parte=

aici a doua parte

“Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii:” (Osea 9/7)… Se apropie decontarea faptelor nelegiuite, pentru că nu am învăţat de la fiul risipitor (Luca 15/11-32) să ne împrietenim cu Dumnezeu (2 Cor.5/16-21), ca să nu ne mai jucăm de-a pocăinţa şi de-a păcătuirea, căci “Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.” (1 Ioan 3/9-10) Şi… pentru că nu este cunoştinţă de Dumnezeu şi nu vrem să ne încredem în Prietenul TUTUROR păcătoşilor, care a transpirat cu sânge, ca să-i dăm lui povara păcatelor fardate sau neascunse, o să avem timp toată veşnicia să plătim (pe cont propriu) sângerând şi… “toţi veţi peri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam şi i -a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13/3-5) Să nu ne mire că Grecia, care a legalizat porno-casatoria este “purificată“de incendii; Spania, care a prostituat legea este înnămolită şi… Dacă ne lăsăm umpluţi de idolatrii şi de împietrirea comunistului Faraon, care a spus (Ex.5/2) ca el este mai ceva decât Dumnezeu, vom fi răsplătiţi, nu doar cu 10 urgii ci, cu lovituri apocaliptice ale necredinţei şi nepocăinţei (Marcu 1/15)…” Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: Desleagă pe cei patru îngeri, cari sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!„ Şi cei patru îngeri, cari stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost deslegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. Ştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul. Şi iată cum mi s’au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă. A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasă, cari ieşeau din gurile lor. Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. Ceilalţi oameni, cari n’au fost ucişi de aceste urgii, nu s’au pocăit de faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, cari nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s’au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.” (Ap.9/12-21)

aici a treia parte

Dar voi”, i -a întrebat El, cine ziceţi că sunt Eu?”, Tu eşti Hristosul!” I -a răspuns Petru.” (Marcu 8/29)… N-ar trebui să fie vreun om care să nu-l întrebe pe Creator –ce părere are despre creatura Sa, despre munca, gândirea, vorbirea, comportarea, făptuirea de zi cu zi! De ce nu ne preocupă şi părerea noastră despre Biblie, despre Creator, despre… Până când nu ne interesează părerea Lui despre noi?…” Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui şi tu Mă îndemni să -l pierd fără pricină.” (Iov 2/3) N-ar strica, dacă ne-ar interesa şi părerea păsărilor despre noi, sau ce gândesc animalele despre comportamentul oricărui om! Pentru ÎNDUMNEZEIREA întregului cosmos şi a fiecărui om ni l-a trimis pe Duhul Său (Căpetenie, nu roata de rezervă), să-l dorim, să-l căutăm (Mat. 7/7) cu înfocare, dimpreună cu Învăţătura lui, prin post, citire, memorare, înfăptuire şi rugăciune, ca Daniel din cap.9, pentru a ne întoarce la el, ca să ne cerem iertare, să ne naştem din nou din Sămânţa veşnică (Luca 8/11) a Bibliei lui Dumnezeu, care nu rugineşte şi nu putrezeşte (1Petru 1/23); Astfel devenim una cu Acela care este cel mai mare, perfect, fără cusur, productiv, corect, purificator, vindecător, punctual şi … sfânt, pentru a rămâne una cu toată învăţătura, voia, gândirea, slujirea, rânduiala lui, ca să-I dăm întâietate în toate şi suveranitate deplină în tot ce facem, numai prin Isuss, căci fără el suntem terminaţi (Ioan 15/5)- Despărţiţi de El… “Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.” (Ps.119/136) Să ieşim de sub ciubota gunoierului cosmic, ca să ne înhămăm la jugul eliberator, dacă ne lepădăm de sine şi ne luăm crucea biruitoare (Marcu 8/34-38), căci el a nivelat Calea la Golgota şi tot el duce greul învăţăturii (Ps.127/1-2)… Pentru că tot mai puţini sunt interesaţi de părerea Lui, noi, fiindcă nu ne-am pocăit, după ce l-am refuzat şi l-am răstignit, nu-l primim nici pe Duhul Adevărului şi nici învăţătura lui! În schimb, îl vom primi pe Anticristul (Ioan 5/43) care se apropie de întronarea vicleană în Templu (2 Tes. 2/1-12), dar şi în minţile îmbâcsite, împietrite de nelegiuiri (Rom. 1/18-32) Şi dacă unii TOMIŞTI nu cred şi nu se pregătesc pentru răpirea/întâlnirea cu El… “când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însus; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mini omeneşti.” (Daniel 8/23-25)

Va urma

////////////////////////////////////////

Cum s-a predat justitia statului subteran?

SCRIS DE: SORIN ROSCA STANESCU

S-a predat. De buna voie. Nesilita de nimeni. Ea nu a fost confiscata, adica „luata cu japca”, asa cum se spune. Iar cand spun cuvantul „justitie”, ma gandesc fie doar la judecatori, singurii care au deciziile in pix, fie la cei trei parteneri ai actului de justitie, daca includ aici, asa cum este normal intr-un stat democratic, pe picior de egalitate si pe procurori si pe avocati. In orice acceptiune insa, repet si sustin ca justitia s-a pus de buna voie la dispozitia statului subteran.Cazul grupului criminal organizat, condus de generalul negru, Florian Coldea, secondat de generalul „campului tactic”, Dumitru Dumbrava, si asistat de mai multi avocati, intre care Traila si Stoica, a intins pur si simplu o plasa in care au intrat in mod voluntar asa-zisii participanti ai actului de dreptate. Judecatori, procurori, avocati. Si totul s-a produs sub protectia parlamentarilor corupti, material si moral si jurnalistilor corupti material si moral. Cum s-a intamplat?

Originile acestui fenomen, care a explodat literalmente sub mandatul lui Traian Basescu si s-a consolidat in cei 10 ani ai mandatului Iohannis, se afla in trecutul asa-numitului „stat supus dictaturii proletariatului”, cand participantii la procesele civile si penale reprezentau asa numitul „brat juridic al dictaturii proletariatului”. De altfel, in cei mai multi ani de dinainte de 1989, inscrierea la facultatile de drept din Romania se facea in baza unui dosar politic avizat de Securitate si apoi aprobat de partid. In decembrie 1989, cand teoretic am putea marca punctul de start al statului de drept, activistii acestuia pe frontul juridic erau cei mai multi persoane compromise, identificate intr-o masura mai mare sau mai mica cu sistemul.Aud astazi numeroase comentarii pe posturile de televiziune ale unor analisti rau intentionati sau indusi in eroare, prin care se sustine teza conform careia judecatorii, procurorii si avocatii ar fi cazut victime statului subteran. Este fals. Cei care s-au umplut de pacate in acesti ani nu sunt nici victime si nici unelte, ci pur si simplu parti componente ale statului subteran.Daca lucrurile ar fi stat altfel, iata pe scurt ce s-ar fi putut intampla: Cand sub pretextul combaterii coruptiei declarata drept „pericol la siguranta nationala”, printr-un document CSAT – care, constitutional, nu are absolut nicio valoare juridica – judecatorii si procurorii au fost, rand pe rand, chemati in locatii SRI pentru a fi instruiti cum sa execute comenzile statului subteran, ei daca ar fi vrut sa ramana independenti ar fi trebuit ca dintr-un gest reflex sa refuze sa se prezinte acolo intr-o pozitie de drepti. Si sa denunte public acest gest de siluire a justitiei savarsit de SRI sub comanda Maior-Coldea si apoi Hellvig-Coldea. Acestia insa nu au protestat nici separat, nici colectiv. Pur si simplu s-au executat. Oare de ce?

Se spune ca judecatorii si procurorii ar fi fost santajati. Si fara doar si poate, ei au fost urmariti si monitorizati in fel si chip nu numai prin serviciul secret al Ministerului Justitiei. Problema este insa ca cei care i-au monitorizat au avut in „lucru” numerosi participanti corupti pana in maduva oaselor la asa-numitul „act de justitie”. Judecatori, procurori si avocati, care isi petreceau viata in desfrau, stiind foarte bine ca exista un sistem care ii va proteja. Iar sistemul i-a protejat. Cu conditia ca ei sa se execute intocmai si la timp. si doar cand cineva iesea din front, era santajat si, la nevoie, executat. In rest, tovarasii judecatori si procurori s-au supus de bunavoie. Iar CSM, alcatuit de personaje la fel de negative, sau chiar mai negative, nu a sarit in niciun fel la lupta pentru a proteja sistemul.

Au existat in acest sens biletele roz, cum sunt cele vanturate amenintator de Traian Basescu, in scopul de a denunta pretinse imixtiuni in actiul de justitie, savarsite de Calin Popescu Tariceanu, cand acesta era premier. Au existat biletele galbene, cele cu care se prezenta generalul Dumitru Dumbrava in justitie la judecatori pentru a-i transforma in camp tactic, si care cuprindeau pur si simplu verdictele pe care acestia urmau sa le dea. Au existat si biletele albe, din care reiesea ca cei care urmau sa fie condamnati erau vinovati, indiferent de probele existente la dosar, iar cei care urmau sa fie gasiti nevinovati erau nevinovati, indiferent de respectivele probe. Judecatorii au acceptat senini aceste biletele si s-au executat. Au existat si alte biletele, care sintetizau culpe reale sau pretinse ale judecatorilor Curtii Constitutionale, care trebuiau eliminati. Nimeni nu s-a opus acestor insemnari. A mai existat si o intreaga batalie, castigata la mare scor de Traian Basescu, impreuna cu Coldea si Kovesi, pe vremea existentei „trinomului”, pentru componenta celor doua complete penale de la inalta Curte. in final, cine trebuia sa fie condamnat definitiv si irevocabil era acolo executat. si este in continuare. Iar cine trebuie sa scape, scapa.

In toate aceste operatiuni, prin care justitia a stat literalmente in genunchi, judecatorii, procurorii si multi dintre avocati s-au comportat pur si simplu ca participanti la statul subteran. Astfel incat acum, degeaba se vaita si degeaba asteapta sa fie cainati de catre reprezentantii societatii civile. Mult mai cinstit ar fi sa iasa la rampa si sa spuna ce si cum.

Sursa: corect-news.ro

////////////////////////////////////////////

Profu’ de la drept și penisul ei

de Florentin Țuca

Lumea stă să cadă și, pe unde te uiți, vezi semnele unei apocaliptice prăbușiri în „noua normalitate”.

Suntem martorii întoarcerii pe dos a realității, cu eticheta la vedere, invitați s-o citim de jos în sus și de la dreapta la stânga, alb pe negru. Suntem călători spre capăt de drum pe traseele valoare – nonvaloare – antivaloare și sens – nonsens – antisens. Suntem victimele înlocuirii nordului cu sudul și a plusului cu minusul.

Am mai scris despre asemenea prăbușiri și inversiuni în repetate rânduri și-am deplâns cu amărăciune sistematica siluire a ordinii divine, a firescului și a decenței[1]. M-aș putea lamenta din nou și-aș putea umple zeci și zeci de pagini cu alte nenumărate exemple arhivate în ultima vreme, dar n-avem timp și spațiu pentru alte inventare triste (să le lăsăm în arhivă, în speranța că peste ele se va așterne praful istoriei).

Este motivul pentru care astăzi o să revin doar cu câteva succinte referințe din zona specializării pe care, cândva, o numeam „drept” și pe care, altcândva, o analizam în vorbe cu sens. Din păcate, acum, și dreptul, și vorbele par să-și fi pierdut noima.

Câteva exemple, dintr-o mie, cusute cu același fir roșu, în cele ce urmează (1). După ele, niscai semne de întrebare și semnale de exclamare (2).

Exempli gratia

Relativ recent, un profesor „de drept” din Canada, autointitulat „transgender”, posesor al unui tatuaj pe braț care conține îndemnul „be gay, do crimes”, a fost numit consultant într-o comisie de pe lângă Organizația Mondială a Sănătății, a cărei misiune este elaborarea de norme și recomandări pentru persoane considerate „trans and gender diverse”. Principalele reguli și ghidaje de care se ocupă această comisie vizează promovarea operațiilor și tratamentelor hormonale de „schimbare de sex” (scuze, „gender-affirming care”) în special pentru minori, recunoașterea legală a „opțiunii de gen”, consacrarea pronumelor personale „alese conform noilor identități de gen”, eliminarea segregării „de gen” în spațiile instituțiilor (cum ar fi toaletele) etc[2]. Aceste preocupări sunt celebrele expresii ale noii pandemii care a erupt în „lumea civilizată” sub eufemismul „disforie de gen”, despre care am mai scris, pe larg, cândva[3].

În actualul context, pe lângă anomaliile evocate, ce-mi sare în ochi este îndemnul tatuat pe brațul profesorului de drept” Florence Ashley: „be gay, do crimes”. Cum se potrivește – dacă „se potrivește”- statutul academic al titularului cu îndemnul de pe braț? Se pare că don sau donna profesor a evitat să răspundă întrebărilor pe subiect venite din presă, dar ar fi declarat pe rețelele „sociale” că acest îndemn „nu este doar un slogan queer”, ci și un „principiu bioetic” („Be gay, do crimes is not just a queer slogan. When fascists make medical care illegal, it’s also a bioethical principle”). În plus, chestionat cu privire la sistemul de justiție penală, profu’ de drept penal s-a arătat sceptic cu privire la utilitatea acestuia, punându-și, cu mândrie (cum altfel?), toate speranțele în, în?…, în?…, „autodeterminarea de gen” („My research is rooted in the idea that the criminal justice system won’t save us, but gender self-determination might.”)[4].

În lumea pretins „civilizată” la al cărui modus vivendi ne-am raportat (și ne raportăm?) cu nedisimulată invidie, insula inocentă a copilăriei este tot mai zdruncinată de furtuni și abuzuri, crize identitare și de altă natură, bulversări în relația copii-părinți, distrugerea progresivă a sistemului educațional, agresiuni din direcția universurilor virtuale etc. În miezul discordiilor stă, din nou, criza identității abuziv intitulate „de gen”. Rezist tentației de a mă pierde în exemple și mă limitez la câteva care probează întoarcerea cu susu-n jos a sensurilor cuvintelor și a rosturilor justiției.

În statul Montana, de exemplu, un serviciu social de protecție a copilului (Child Protective Services) a decis preluarea în custodie a unei fetițe pentru că părinții refuzaseră să accepte decizia unui spital de a o „masculiniza” („took custody of a teenage girl because her parents refused to comply with a hospital’s determination to re-gender her”). În statul New York, un tribunal a respins cererea tatălui de stopare a procedurilor de „feminizare” a propriului băiețel („the court refused a father’s efforts to stop his son’s mother from giving their child life-altering feminizing hormones”). În Texas, un tată a luptat ani de zile fără succes ca să-și salveze de la castrare propriul fecior („a father fought the courts unsuccessfully for years to save his son from being chemically castrated”)[5]. Și astea-s doar câteva exemple, repet. Iar ele reprezintă soluții judiciar-administrative care au ca numitor comun revoluționarea sensului unor concepte juridice, cum ar fi „abuzarea copiilor”. Știm cu toții, juriști și ne-juriști, deopotrivă, că o asemenea sintagmă acoperă orice acțiuni de agresare fizică sau psihică a copilului care duc la traumatizarea lui. Nu intrăm în detalii. Cert este însă că, în lumea și în vremurile în care trăim, sfera acestui tip de infracțiuni ar trebui, pare-se, extinsă și ar trebui, musai, să includă și refuzul unui părinte de a accepta „tranziția” unui copil către sexul opus, cum a decretat recent o lege din California[6]. Un exemplu urmat și de statul Maine, care a hotărât că un tribunal poate institui o procedură de „urgență jurisdicțională” în cazul „abuzului” împotriva copilului pe care un părinte l-ar manifesta nerecunoscându-i „noul gen ales”[7]. De altfel, jurisprudența canadiană ne oferă numeroase exemple de „infracțiuni” comise prin ignorarea „genului” ales de copil („misgendering”)[8].

Că veni vorba de copii, cazuistica occidentală ne oferă și exemple în care „noul gen ales” de unii dintre ei este un animal (câine, pisică, dinozaur etc.), caz în care aceștia ar intra, grație noilor cuceriri lingvistice, în categoria specială de „furries” sau „fursona” și, în situația unor afecțiuni medicale, ar trebui, conform convingerilor unor părinți, tratați de medicul veterinar[9]. Au fost, pare-se, și situații în care acesta din urmă s-ar fi declarat necompetent, atitudine considerată de respectivii părinți contrară „realității” proclamate de odraslele în cauză: cine pretinde că se simte pisică ori vulpe, chiar devine pisică ori vulpe, motiv pentru care veterinarul se face vinovat de malpraxis[10]. Până în momentul de față, n-am auzit de eventuale acțiuni în justiție care să reclame o asemenea conduită medicală calificată „abuzivă”, dar nu știm ce surprize ne va oferi viitorul.

În ultima vreme, asistăm la o înmulțire a știrilor despre situații în care „trans femei” și-au exhibat „penisurile proprii” fie în fața unor fetițe[11], fie în fața unor băieți[12], fie în spații publice precum un centru spa[13]. Până și campionul de înot Lia Thomas, „transdamă” auto-declarată, și-ar fi expus mădularul într-un vestiar de fete[14]. În mai toate relatările de presă ale acestor evenimente, incidentele respective au fost prezentate cu invariabile referințe la „penisul ei” (“her penis”). N-aș fi adus în discuție o asemenea aberație dacă ea nu ar fi fost certificată ca gest de normalitate (și) în instanțe de judecată, organismele care – se presupune – au sacra misiune de a proclama adevărul și de a asigura triumful justiției. Ce fel de adevăr și ce fel de justiție – stau să mă întreb – vor fi acelea certificate într-o instanță care susține că o „violatoare” și-a folosit „propriul ei penis” pentru a comite violul („the court referred to him as „she” and discussed how „she” used „her” penis to commit the rape”)?[15] În orice caz, „her penis” pare să reprezinte astăzi „cea mai orwelliană expresie a timpurilor noastre”[16], aflată „în topul minciunilor și manipulărilor promovate de tirania lingvistică și morală contemporană”[17].

Un alt exemplu de stâlcire a sensurilor justiției și a cuvintelor ne este oferit de o recentă inițiativă legislativă a administrației americane în temeiul căreia părinții ar urma să încheie un contract prin care să se oblige la promovarea identității „de gen” în propriile locuințe („would force foster parents to sign a contract agreeing to promote gender ideology in their homes”) pentru a se asigura că, atenție!, „copiii LGBTQ” (sic!) sunt plasați în „medii ferite de ostilitate și discriminări” (The Safe & Appropriate Foster Care Placement Requirements calls for states to ensure that LGBTQ children are placed in environments „free from hostility or discrimination.”)[18]. Proiectul prevede, de asemenea, inițierea de seminarii obligatorii adresate părinților pentru dezvoltarea „abilităților de sprijinire și susținere a nevoilor specifice ale copiilor LGBTQ” (requires potential foster parents to undergo training to develop „knowledge and skills to support the needs of LGBTQ children.”)[19]. Ce înseamnă oximoronul „copii LGBTQ” nu rezultă de nicăieri, după cum de nicăieri nu reiese în ce temei se amestecă statul în educația celor șapte ani de-acasă.

În fine, un ultim exemplu din interminabila listă a probelor care definesc noua normalitate a sensurilor juridico-lingvistice: o instanță din Michigan și-a asumat misiunea de a face „dreptate” în litigiul inițiat de un „transgender” care și-a acuzat fostul partener că i-a confiscat testiculele pe care, după operația de schimbare de sex (mai precis, castrare), reclamantul le depusese, spre conservare, în frigiderul, pe atunci, comun[20]. Bună ocazie să descoperim, așadar, tema susceptibilă să revoluționeze jurisprudența mondială: dacă testiculele lăsate în frigider, „lângă ouă” (conform declarației reclamantului), sunt bunuri proprii sau sunt bunuri comune (dobândite în timpul mariajului), sunt bunuri mobile (prin natură) sau imobile (prin destinație) și, în fine, dacă-s fungibile (precum ouăle) sau nefungibile (precum frigiderul)? Prefer să las tema asta în dezbatere studenților de la drept și să trec la secțiunea de întrebări fără răspunsuri.

Este evident că exemplele înșirate mai sus pot fi citite în mai multe chei, fiecare cu propriile tălmăciri și semnificații. În ceea ce mă privește, așa cum anticipam în preambul, perspectiva care mă interesează în context este degringolada axiologică și semantică care ajunge să dinamiteze repere pe care, până mai ieri, le consideram solide.

Mai este dreptul, bunăoară, sistemul de norme subordonat idealurilor binelui, păcii și justiției sociale câtă vreme el se lasă remorcat în siajul unei ideologii pentru care „identitatea de gen” este reperul fundamental și valoarea supremă?! S-ar putea numi „de drept” normele în baza cărora părinții ar trebui pedepsiți dacă nu aplaudă castrarea propriului copil în numele „afirmării” unor nevroze?! Pe urmă, pedagogul învestit cu misiunea de a explica și promova conexiunea dintre moralitate și legalitate poate fi el numit „profesor de drept” câtă vreme omul declară ritos că nu crede în justiție și își mutilează antebrațul cu inscripții instigatoare la violențe și nelegiuiri?! Apoi, cum ar trebui calificată promovarea unui asemenea „profesor” drept consultant pe lângă o organizație internațională care se dorește apărătoarea sănătății (inclusiv mintale)?! În fine, cum ar putea fi numită „de justiție” o curte care pune dogma ideologică înaintea adevărului obiectiv și anchetează violuri comise de „femei cu penis” sau una care se specializează în revendicări de testicule puse la rece?!

Întrebările pot continua și într-un alt registru, acela în care vorbim de distrugerea bunului sens al cuvântului însuși. Înlocuirea conceptului de sex (determinat biologic) cu cel de gen („construct social”, „determinat subiectiv”) este un bun exemplu, analizat extensiv în ultima vreme, de lingviști, biologi și sociologi, deopotrivă. Această transformare semantică pare prinsă însă într-o continuă revoluție, care aduce în limbajul cotidian invenții peste invenții, toate întru relativizarea și fluidizarea simțurilor, sensurilor și reperelor. „Genurile” sunt „fluide”, se „afirmă” și se „reafirmă”, se redescoperă, se reinventează și se redefinesc, iar dacă tu, biet muritor de rând, nu ții pasul cu această revoluție continuă și comiți păcatul vreunei confuzii, misgendering gen!, atunci păcatul ăsta este de-a dreptul penal. Deci, mare grijă!

Până la asemenea subtilități însă, poate că ar fi de semnalat faptul că însuși termenul „copil” pare în pericol. Așa cum „femeia” a devenit concept tabu (o realitate tristă, analizată cu altă ocazie[21]), nu este exclus să asistăm în viitor la o „fluidizare” a „copilului” însuși. Un prim pas pare asigurat de consacrarea unei categorii distincte, „copil LGBTQ”. În traducere, sintagma asta, profund oximoronică, pare să se refere la un copil care nu mai este de mult o fetiță suavă sau un băiețel inocent, ci la o puștoaică sau un puști care s-au debarasat, pe rând, de naivități, candoare și „imaturitate”, de păpuși și mașinuțe (pe care le-au înlocuit cu alte jucării, de preferință sexuale), s-au „identificat” (în acord cu trendul en-vogue) întâi cu „L”, cu „G” și, eventual, cu „B”, s-au înrolat, apoi, în defilările mândrelor parade (adesea, sub privirile admirative ale propriilor părinți[22]), iar acum au ajuns să se „emancipeze” ca membri (neapărat proud) ai comunității desemnate prin acronimul perfectei integrări în fluiditate. Iar până la colectivul „furries”- „fursona” nu mai sunt decât câțiva centimetri, eventual ușor de străbătut prin adăugarea lui „F” în acronimul-curcubeu.

Exagerez, oare, cu asemenea temeri?… Văd, oare, droburi de sare peste tot?… Posibil, nu bag mâna-n foc. Și dacă, totuși, îngrijorarea asta este întemeiată? Dacă, cumva, acest val de poluare morală, juridică și semantică este semnul unui tsunami care bate dinspre Vest și va inunda și partea noastră de lume?[23] Dacă, totuși, prin toată această premeditată propagandă și politică de „emancipare” suntem atrași într-o zonă a destructurării realității însăși, în care nu mai știm să simțim și să definim binele, frumosul și dreptatea, în care totul – absolut totul – este fluid, relativ și fără Dumnezeu? În fine – ultimă întrebare fără răspuns – ce ne facem dacă lumea de mâine va ajunge una zombificată, o lume a copiilor fără copilărie, a femeilor cu penis și a bărbaților cu bărbăția-n frigider?…

[1] https://florentintuca.ro/speranta-unei-imbratisari/ ; https://florentintuca.ro/sa-ne-spalam-pe-maini-de-lume/ ; https://florentintuca.ro/all-a-penis-is-is-just-a-large-clitoris/

[2] https://thepostmillennial.com/world-health-organization-appoints-trans-activist-with-be-gay-do-crimes-tattoo-to-create-guidelines-on-child-sex-changes

[3] https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace/

[4] https://www.westernstandard.news/opinion/slobodian-is-this-any-way-for-a-law-professor-to-talk/49888

[5]https://www.americanthinker.com/blog/2024/02/leftists_escalate_orwellian_assault_on_language_to_justify_transing_children.html

[6] https://www.theblaze.com/shows/the-news-why-it-matters/gavin-newsom-surprisingly-vetoes-trans-bill-but-wait-until-you-see-why-he-did-it

[7] https://www.politifact.com/factchecks/2024/jan/24/tweets/maine-bill-doesnt-allow-state-to-take-trans-kids-i/

[8] https://www.cf.org/news/canadian-father-jailed-after-misgendering-daughter-lands-win-in-appeal-court/

[9] https://www.dailymail.co.uk/news/article-12219913/Children-identifying-cats-wearing-ears-class-warns-Britains-toughest-headteacher.html

[10] https://www.naturalnews.com/2023-08-15-mother-demands-veterinarian-to-treat-her-son.html

[11] https://www.dailyecho.co.uk/news/24066835.trans-woman-samantha-norris-played-penis-front-girls/

[12] https://www.portsmouth.co.uk/news/crime/trans-woman-exposure-trial-4490762

[13] https://www.dailymail.co.uk/news/article-9951917/Trans-woman-sparked-outrage-exposing-penis-LA-spa-named-CHARGED-indecent-exposure.html

[14] https://www.dailymail.co.uk/news/article-11215537/Swimmer-lost-NCAA-race-Lia-Thomas-recalls-athlete-displaying-penis-female-locker-room.html

[15] https://www.express.co.uk/comment/expresscomment/1769690/trans-gender-rapist-lexi-rose-crawford-bristol-crown-court-sentenced

[16] https://www.spiked-online.com/2024/01/25/her-penis-the-most-orwellian-phrase-of-our-age/

[17] https://public.substack.com/p/im-afraid-we-have-to-talk-about-her

[18] https://www.govinfo.gov/content/pkg/FR-2023-09-28/pdf/2023-21274.pdf

[19] https://www.zerohedge.com/political/biden-administration-wants-force-foster-parents-sign-lgbtq-pledge

[20] https://eu.detroitnews.com/story/news/local/oakland-county/2023/08/04/transgender-woman-files-court-claim-demanding-testicles-back-from-ex/70532200007/

[21] https://florentintuca.ro/all-a-penis-is-is-just-a-large-clitoris/

[22] https://www.city-journal.org/article/the-real-story-behind-drag-queen-story-hour

[23] De altfel, semnele că școala românească a început să lucreze la formarea „elevului fluid” sunt tot mai numeroase. De exemplu, https://www.youtube.com/watch?v=q-CYT5Cs-Ro

Florentin Țuca

Indiferent care sunt rațiunile exacte care m-au condus înspre această colecție de texte, sunt conștient că unele dintre impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine.

***

Opiniile publicate pe acest blog aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă în mod necesar opinia SCA Țuca Zbârcea & Asociații sau a altor entități. Responsabilitatea pentru informațiile și punctele de vedere exprimate revine în întregime autorilor.

Profu’ de la drept și penisul ei

////////////////////////////////////////////

Actualizarea certificatului de deces al lumii

SCRIS DE: AV. FLORENTIN TUCA, MANAGING PARTNER, TUCA ZBARCEA & ASOCIATII

Cu ocazia unei recente apariții televizate, un avocat american de culoare, adică negru, cum ar veni, „activist în domeniul drepturilor omului”, a susținut, cu nonșalanță, că cea mai sigură cale de eradicare a infracționalității în Statele Unite ar fi, atenție!, „legalizarea ilegalităților” („crime in the United States could be completely eliminated if all crime was just legalized”). Exact așa cum se aude: dacă vrei să nu mai ai crime în cartier, soluția este simplă: zici de mâine că „omor” este sinonim (și nu paronim!) cu „amor” și, printr-o simplă modificare de dicționar sau de cod penal, ai igienizat atmosfera (în fond, cheia stă într-o înlocuire de vocală, simplu ca bună-legea!). În plus, cum activitatea infracțională este o „componentă importantă a culturii comunităților de negri”, legalizarea ei, ne sugerează avocatul nostru, ar avea și efectul combaterii discriminării.1

Habar n-am dacă juristul în discuție s-a luat în serios cu o asemenea propunere; cert este însă că, mie unuia, sugestia asta mi-a reamintit de tristul război împotriva realității, purtat astăzi, printre altele, cu armamentul lingvisticii și jurilingvisticii: ne facem viața mai frumoasă eliminând cuvintele care desemnează urâtul din ea și redefinind, după gust, relația dintre semnificat și semnificant.

Cam despre asta aș vrea să scriu în rândurile de mai jos, deși nu este prima oară când abordez subiectul.2 Astăzi, aș îndrăzni să aduc câteva exemple suplimentare care vin să confirme că propunerea avocatului american, evocată mai sus, nu este chiar așa de nemaipomenită (1). Pe urmă, în conexiune cu aceste exemple, aș insista pe amploarea și gravitatea fenomenului când este legat de politicile numite „identitare” (2) și când este utilizat în manieră orwelliană pentru ridicarea sclaviei la statut de libertate, cu o privire specială asupra regimului autocrat din perioada mascaradei, abuziv denumită „pandemie” (3). Pe final, câteva gânduri despre rolul limbajului în construcția hiper-realității (4).

Ilegal, dar ideal

Dacă stau bine să cuget, avocatul american, autor al propunerii evocate, nu călărește cai verzi pe pereți. El tatonează, cu asumată inocență, un trend pe cai albi: convingerea că noi, creați după chipul și asemănarea Creatorului, deținem puteri divine de modelare a realității după voia și umorile noastre și, fascinați de culorile ecranului, tastăm regulile jocului pe nivele de complexitate. Cu un picior în univers și cu celălalt în metavers, ne uităm la noi de sus și mișcăm din antenă ca pe vremuri când voiam să „prindem” ungurii, sârbii, bulgarii și rușii. Iar acuma vrem să ne prindem și pe noi și, de acolo, de pe acoperișul lumii, căutăm realitatea fără purici. Se vede, măăăă? Nuuuu, dă mai la dreapta. Și așa se face că, de acolo de sus, de pe acoperiș, învârtim antena ca să (ne) identificăm (în) postul convenabil.

Iar dacă cumva pe canalul realității televizate se întâmplă că noi facem o nefăcută sau comitem o infracțiune, nu-i bai, găsim fie formula să redefinim ilegalitatea ca ea să apară ca act de binefacere, fie soluția magică a schimbării postului cu unul în care noi apărem inocenți și imaculați.

Un bun exemplu, dintr-o sută, ar fi pedofilia. Ea este, după părerea multora, crima crimelor, oroarea ororilor, monstruozitatea monstruozităților, degradarea supremă a umanității din om. După alții, regizori ai realității-ficțiune, conduita asta nu are și nu ar trebui să aibă nimic infam în conținutul ei, ba dimpotrivă. Pe argumentul că iubirea nu se votează, nu-i așa?, atracția sexuală față de copii și exercițiul practic al unei asemenea atracții ar trebui celebrate ca ritual al purificării și desprimăvărării: „iubire” fără limite, „iubire” pură, „iubire” fără ghilimele. Iar primul pas înspre umanizarea pedofilului este, evident, redefinirea lui, schimbarea cărții lui de vizită în carte de identitate: „minor attracted person – MAP”. Carevasăzică, nu psihopat nemernic și criminal și agresor, ci sărman inocent și nevinovat „atras”. Io vinovat?!… Doamne ferește! M-a atras copilu’… De altfel, tendința de „incluziune” a pedofililor în comunitatea diversității și echității a fost recent premiată în Minnesota unde, potrivit unui act normativ special și mândru (Take Pride Act), pedofilia a fost redefinită ca „orientare sexuală”, acceptabilă, desigur.3 O asemenea tendință este întemeiată, potrivit unor recente studii, pe trei piloni de rezistență: plasarea subiectului într-o zonă a a-moralității („moral disengagement”), împachetarea lui – așa cum anticipam – într-un limbaj aseptic („sanitizing language”) și justificarea acestor anomalii printr-un „exces de iubire” („enhanced love”) care să reprezinte nu circumstanță atenuantă, ci de-a dreptul exoneratoare. (Este și contextul în care studii recente pledează pentru tratamente anti-pedofilie bazate pe „vaccinul dragostei” -„love-vaccine” menite să prevină „amorul nedorit”- „to prevent unwanted love”).4

Tendința „eradicării” infracționalității prin cosmetizarea limbajului nu este însă reductibilă la pedofilie, evident. Relativ recent, referirea la perverșii sexuali, de exemplu, prin utilizarea terminologiei consacrate, fidelă sensului etimologic („sexual pervert”) a fost considerată ofensatoare și, deci, inadmisibilă, fiind preferat un eufemism edulcorat, intraductibil în română: „the other attracted.”5

Mai mult, în ultima vreme, moda „identificării cu” (alt sex sau alt „gen”, ori chiar cu altă specie) a dus nu doar la reforme lexicale, ci și la veritabile revoluții în domeniul răspunderii penale. Celebru este cazul unui psihopat, Alan Baker, trimis după gratii pentru răpire, tortură și viol și acuzat, în timpul detenției, de tentativă de omor (la adresa unui alt deținut). Ca să scape de asemenea acuzații și să solicite mutarea sa într-o închisoare de femei, s-a autocastrat și s-a declarat persoană „trans”, numai bună de invitat să țină discursuri „motivaționale” (cum altfel?…) la marșul mândriei londoneze, London Pride, ocazie cu care a incitat la violență împotriva femeilor, fără ca asemenea discurs să stârnească vreo reacție din partea autorităților (autorități care figurau, de altfel, pe lista de mândri sponsori ai paradei). Deh, automutilarea și schimbarea unilaterală a pronumelui păreau suficiente ca să-i confere imunitate.6

Cazuri similare de „luptă” împotriva infracționalității întâlnim, de altfel, și în alte zone ale imperiului, pardon!, ale „lumii civilizate” și „comunității internaționale”. În Spania, de exemplu, infracțiunile din domeniul „violenței domestice” par să se mai „domolească” în ultima vreme, asta grație opțiunii oferite bărbaților agresori de a scăpa de acuzații și anchete prin „schimbarea identității” și transformarea lor într-o categorie specială de „non-normative trans” (de data asta, fără auto-castrare, ci doar pe bază de declarații: subsemnatul Miguel / coaiele mi le păstrez / bărbăția nu-mi castrez / dar prefer să-mi zici Rachel).7 În plus, dacă bărbatul agresor se simte cumva hărțuit de femeia agresată, el are toată libertatea din lume să invoce acest feeling ca temei beton-armat într-o contra-acțiune pentru inabilitatea acuzatoarei de a-i identifica genul corect („misgendering”).8

Și uite-așa, ajungem să combatem infracționalitatea redefinind-o. Carevasăzică, avea dreptate domnu’ avocat. Cum însă am intrat (și) pe teritoriul redefinirii identității, cred că-i momentul să recunoaștem puterile suplimentare ale limbajului și să trecem la subiectul următor.

„Comediantă veche, ca lumea – comedie / Ea joacă azi – juca-va de astăzi ani o mie”

Vă mărturisesc sincer că m-am cam săturat ca de mere pădurețe să vorbesc și să scriu despre anomaliile, aberațiile și drăcoveniile scornite în materie de „politici identitare” de filantropații de la Resetarea Mare, județul Davos. Ei vor, cu orice chip, să facă din alb, negru, din nord, sud și din plus, minus. Iar pentru asta recurg la cuvinte, ca să (re)facă realitatea din vorbe și, pentru c-am intrat într-o satanică cultură a inversiunii, să reconstruiască identitățile pe bază de antonimie.

Navigând printre foarte numeroase exemple, m-aș rezuma doar la unul, poate cel mai reprezentativ: conceptul de „femeie”, considerat cel mai problematic termen al zilelor noastre, despre care am mai scris cândva.9 De notat doar că acest cuvânt a fost întâi supus unui soi de referendum lingvistic susținut de tot felul de pseudospecialiști și girat de judecători de rang înalt de la Curtea Supremă a Democrației Indispensabile. Femeia nu mai este ceea ce credeam noi că este – păreau ei să susțină -, istoria a evoluat și, odată cu ea, glandele mamare, așa încât, cuvântul însuși s-a tocit într-un tradiționalism semantic inacceptabil și se cere revitalizat. Cum?… Printr-o respirație gură la gură pe care numai conceptul de bărbat-care-se-simte-femeie poate s-o facă.

Și-ajuns în acest punct, simt că-mi pierd mințile și centrul vorbirii. Asta pentru că redefinirea femeii și-a feminității reprezintă, cred, cel mai oribil viol semantic din istoria lingvisticii. O crimă cu premeditare, realizată în mai multe etape.

Întâi, redefinirea atributelor biologice ale feminității: vaginul, ca „gaură-bonus” („bonus hole”)10; alăptarea de la sâni, ca alăptare „de la piept” („chestfeeding” în loc de „breastfeading”)11; nașterea naturală, prin opoziție cu cezariana, văzută ca „naștere frontală” („frontal birth”); conceptul de „mamă”, înlocuit cu acela de „persoană însărcinată” („pregnant people”)12; termenul „ginecolog” (care vine de la cuvântul grecesc care definește femeia), insuficient de „incluziv” și detronat de „specialistul în sănătatea reproducerii” („reproductive health specialist” )13, și, în fine, femeia în sine, văzută ca „persoană cu menstruație” („menstruators”) sau „cu uter”14.

Pe urmă, remarcăm abdicarea în fața unei psihopate aproprieri a acestor atribute ale feminității și celebrarea tâlhăriei, la scenă deschisă, ca imens triumf al incluziunii în tot soiul de spectacole și competiții: cea mai bună ciclistă din lume – un ciclist15; cea mai performantă alergătoare pe distanță medie – un alergător16; campioana de la para-atletism – un campion17; o victorioasă la arte marțiale – un victorios18; recent, la Olimpiada de la Paris, câștigătoarea de la o competiție de box – un vânjos câștigător19; la recentul Paralympics, medalia de aur pentru o probă feminină de viteză – acordată unui bărbat20; miss Olanda – mister Olanda21; și, peste toate, am ajuns s-o vedem și pe asta!, femeia anului – bărbatul anului22.

Apoi, violul semantic s-a cerut celebrat printr-o cununie lingvistico-jurisprudențială.

Pe post de cununie civilă, a apărut modificarea definiției femeii în chiar faimosul The Cambridge Dictionary. Potrivit recentelor amendamente ale definiției, „o femeie este un adult care trăiește și se identifică drept femeie, chiar dacă a avut un sex diferit la naștere” („A woman is now any adult ‘who lives and identifies as female’ even if they had a ‘different sex at birth’”.) În traducere, direct spus, femeia poate fi și bărbat!23 Și, de-aici încolo, totul este posibil: A este egal cu non-A, plus poate fi minus, alb poate fi negru, copiii pot fi pisici, hologramele – mirese și oamenii – cyborgi. Dar să nu divagăm, o să revin mai încolo.

Cât despre cununia religios-jurisprudențială, trebuie să mărturisesc că, dintre numeroasele fastuoase slujbe care celebrează noua definiție a femeii și-n catedralele dreptului, eu o prefer pe una de dată recentă și pe care o tot aștept din aprilie. Este ceremonia care a asigurat cireașă tortului în faimosul caz australian Tickle vs. Giggle, pe care încerc să-l rezum cât de succint pot. (Înainte de rezumat, mențiunea că „to tickle” s-ar traduce în română „a gâdila”, iar „to giggle” – „a chicoti”, cât umor imanent!) Doamna Sall Grover este fondatoarea unei aplicații de telefonie mobilă intitulată Giggle și destinată, potrivit dorințelor sale, doar femeilor, pasiunilor, nevoilor și chicotelilor specifice ale acestora. Cu ceva vreme în urmă, aplicația în chestiune a început să fie amușinată și de bărbați care se „pretindeau” femei, unul dintre ei numitul „trans” Tickle. Întrucât i s-a refuzat accesul în cercul șușotelilor muierești, domnul Tickle, gâdilător-gladiator, s-a simțit discriminat „pe motiv de gen” și s-a adresat instanței australiene competente.24 Soluția finală pronunțată în caz, venită după vreo șase luni de dezbateri și care denunță „discriminarea” ca ilegală, nu m-a surprins câtuși de puțin (deh, ce ți-e și cu diversitatea și incluziunea în ziua de azi…) (Deși, dacă stau bine să mă gândesc, pe logica asta, și Asociația Pescarilor Sportivi ar putea fi dată în judecată, pe motiv de discriminare, de inșii care se plictisesc la gândul c-ar trebui să stea cu undița în mână pe marginea bălții dar care, cu toate astea, se simt pescari.) Revenind la speța noastră, ceea ce merită cu adevărat de notat este motivarea instanței. Și când spun asta am în vedere nu neapărat premisa fundamentală reținută de curte – o aberație de care m-am plictisit profund – conform căreia sexul este un construct social și că nu este determinat biologic („The judge held there was indirect discrimination because sex is not confined to being a biological concept.”); nu, nu, cireașa de pe tortul miresei-motivare este „certificatul de naștere actualizat” („an updated birth certificate”) pe care domnul Tickle, gâdilătoru’-gladiatoru’, l-a prezentat instanței pe post de probă supremă și irefutabilă în sprijinul tezei că el este, în fapt, o doamnă, capabilă, și ea, să chicotească. Așadar, nu o atestare medicală, simplă și clară care să confirme vreo realitate biologică, ci, evrika!, un certificat de naștere „actualizat” („îmbunătățit”). Carevasăzică, ditai documentul de stare civilă care, la nașterea bebelușului confirma ceva – pesemne, ceva imperfect ori insuficient de „actual” sau „bun” – și, ulterior a fost „îmbunătățit”. În fața acestei inovații juridice care-mi răstoarnă pe dos toate crezurile mele de student sârguincios și sincer curios să priceapă, cât de cât, nu zic relația omului cu timpul, dar măcar relația dintre un act juridic și data întocmirii sale, mă rătăcesc, bezmetic, într-un labirint de întrebări: „actualizarea” certificatului de naștere are efect retroactiv, au ba?; dacă da, ce rol mai are certificatul „neactualizat”?; după asta, curiozitate firească, când s-a gâdilat, pardon!, când s-a născut domnul Tickle, la data de atunci sau la momentul „ameliorării” actului?; pe urmă, de câte ori într-o viață ne putem „îmbunătăți” certificatele de naștere?; când simți, după vreo nenorocire sau depășirea unei situații-limită, că te-ai născut a doua oară, trebuie ca sentimentul ăsta să fie înregistrat la starea civilă?; apoi, „reparația” asta poate viza doar sexul? (întreb pentru că, văzându-mi calviția-n oglindă, eu aș umbla un pic la dată: n-aș putea-o „actualiza” cu 20 de ani mai încoace?); și, ultima dintre curiozități, specială, i-aș zice, cum am putea, oare, „actualiza” și certificatul de deces, într-un firesc impuls de-a eradica moartea?

Cuvinte întoarse pe dos

Efortul de redefinire a lumii prin redefinirea cuvintelor care o reprezintă a căpătat, în ultima vreme, gâfâiala ultimei sute de metri a controlului, din telecomandă, a realității televizate. În textele pe care le-am dedicat subiectului, am livrat o sumedenie de exemple de astfel de coruperi ale limbajului și manipulări semantice cu aluzie la definiția pe care Peter Foster o dă Noiivorbe orwelliene (Newspeak): „un soi de Esperanto totalitar care urmărește diminuarea graduală a spectrului gândirii prin eliminarea, contragerea și manufacturarea de cuvinte”.25 Este motivul pentru care n-o să reiau inventarul „carantinărilor”, „covidărilor”, „imunizărilor” ori al altor invenții lingvistice odioase din epoca pandemenței și nici inventarul build back better-urilor, „urgențelor climatice”, „guvernanțelor globale”, „sustenabilităților”, „reziliențelor”, „cooperărilor extinse”, „interoperabilităților”, „umanităților comune”, „policrizelor”, „noilor normalități” și altor scorneli hidoase din limba „globaleză”(James Corbet)26; le știți, cu siguranță, și aveți, probabil, propriile exemple preferate. O să ratez, voluntar, și ocazia de a mă amuza în detaliu și cu voluptoasă tristețe descoperind recente instrucțiuni de înlocuire a cuvintelor din rațiuni de „corectitudine politică” („mankind”, înlocuit de „humankind”; „cavemen”, de „cave dwellers”; „Englishmen”, de „Englishperson”; „midwife”, de „birth atendant”; „waiter”/„waitress”, de „restaurant server”; „men best friend”, de, atenție!, „a faithful dog” etc. etc.27)

În locul unor asemenea inventare și al unei radiografii a metastazelor lingvistice actuale, m-aș ține de firul roșu al manipulărilor semantice și antonimiilor și aș recurge, mai degrabă, la un clasament – subiectiv, se înțelege – care are o încărcătură simbolică prin raportare la vremurile pe care le trăim. Vă prezint, prin urmare, câștigătorii concursului „Cuvintele au talent”, desemnați, repet, pe baza voturilor propriilor percepții. O iau de la coadă la cap…

Mențiuni speciale

Cuvintele premiate cu „mențiune” țin de definirea regimului medicalo-mediatico-polițienesc al biosecurității (Giorgio Agamben) care ne-a amărât viețile ultimilor ani și care își face încălzirea pentru repriza a doua sub atenta îndrumare a Organizației Mondiale a Sănătății, ca laică și mondială treime: legiuitor – executor- judecător.

Primul este însuși termenul „pandemie” care a suferit numeroase metamorfoze și răstălmăciri cu scopul de a forța realitatea să i se supună și să-i intre pe sub piele. Cum accepțiunea sa inițială era prea limitativă și strâmtă, s-a decis că singura soluție de închidere a mapamondului în beci este amendarea dicționarului: schimbăm definiția pandemiei ca s-o putem celebra cum se cuvine. Este și motivul pentru care refuz utilizarea ca atare a acestui termen cu referire la criza anilor 2020-2023; recurg, mai degrabă, dacă tot s-a dat liber la definiții, la „plandemie” (JP Farell) sau „pandemență” (Silviu Man), dar îl prefer, de departe, pe cel inventat de Părintele Ieromonah Macarie Banu: „pandemonie”.

Un al doilea este conceptul de „vaccin”, modificat cât să cuprindă în sfera sa și tratamentele genetice tip m-ARN și utilizat abuziv, prin distorsionarea sensului său clasic: o manevră similară aceleia de redefinire a pandemiei. Prin urmare, chiar dacă nouă ne place soarele și credem că ar trebui să ne bucurăm de lumina lui, arhitecții „noii normalități” îl redefinesc ca ploaie și trimit oamenii să-și cumpere umbrele.

În fine, a treia mențiune este cu adevărat specială-specială: „virusul (variola) maimuței”. Este vorba de o molimă din cauza căreia domnul Tedros a declarat, în numele OMS, „o urgență de sănătate publică de planetară îngrijorare” („Public Health Emergency of International Concern” – PHEIC).28 Trec peste faptul că o asemenea declarație este o manevră manipulatoare, preluată, copy-paste, după modelul covid și mă grăbesc către oile mele, virușii care atacă semantica. Asta întrucât „peste 30 de oameni de știință din mai multe țări” au avertizat că denumirea „variola maimuțelor” este „rasistă” și „stigmatizantă” și că ea trebuie schimbată „de urgență”29, iar soluția salvatoare și „non-discriminatorie” avansată de talentatul domn Tedros este „Mpox”30. (Tre’ să mărturisesc, în paranteză, că, atunci când am citit ori am auzit prima oară de „Mpox”, primul meu gând a țâșnit, non-discriminator, consoană după consoană, către Mbappe, dar nu mă las împiedicat de el, de gând, și revin la firul roșu). Așadar, întrucât maimuțele sunt negre (ori foarte închise la culoare), iar negrii tot negri sunt, există riscul – zice talentatul domn Tedros – unei periculoase asocieri discriminatorii între boli, culori și rase. (În fapt, conform unei recente decizii de jurisprudență, negrilor trebuie să le zicem „de culoare”, dar nu avem voie, Doamne păzește!, să le spunem „colorați”.31) Așadar, să nu mai vorbim de maimuță în casa negrului! Totuși, dacă așa stau lucrurile, ce ne facem, însă, cu bărbatul-porc, femeia-gâscă, bărbatul-bou și femeia-scorpie? Nu mai pomenim dobitoacele astea pentru a nu jigni dobitocii care le personifică? Scoatem zoologia din dicționar pentru evitarea discriminărilor „ofensatoare”?! Nu cumva ar trebui să schimbăm și numele sindromului „vacii-nebune” pentru că discriminăm, deopotrivă, atâția oameni care-s, realmente, vite și atâția oameni care-s, realmente, țicniți? Și-apoi, dacă ne-apucăm să sacrificăm animalele, ce facem cu plantele al căror odorizant nume este legat de ele? Pe modelul ăsta, nu este cazul să redefinim „bășina-porcului”, de exemplu? Asta ca să nu discriminăm nici bășinoșii, nici porcii-oameni și nici porcii-porci. Întreb, nu dau cu paru’… Cum ar mirosi, pardon!, cum ar suna, „bșox”, de pildă? Și-apoi, să oblig cumva bătrânii din sat să zică „phallus impudicus” în loc de „pula calului”, „vulva romei” în loc de „pizda țigăncii” sau vreo denumire latinească pentru „curu-găinii”? Grele dileme, zău! Gata, mă opresc. Cuvintele au talent, într-adevăr…

Medalia de bronz

Pe locul trei, aș plasa cuvântul „biserică” („church”) care, în lumea pretins civilizată pare să fi ajuns atât de demodat și de arhaic încât se cere, de-a dreptul, scoaterea lui din dicționar. Un exemplu din zona asta ne este oferit de Biserica Anglicană care, potrivit presei, din dorința de a redeveni relevantă și-n ton cu tonurile („desire to be relevant and modern-sounding”) a inițiat o veritabilă campanie de înlocuire a termenului „church” cu, ce credeți?, „new thing”. Pentru că, prin definiție, biserica este veche și conservatoare, noi trebuie să-i dăm noul ca nou nume și s-o transformăm în club sau bar.32 Din erezie-n erezie până la pornografie… (Este adevărat că, potrivit dogmei creștin-ortodoxe, eretica biserică anglicană ar trebui pusă-ntre ghilimelele ca „church”, dar asta este o discuție teologică mult prea profundă și mult prea departe de înțelegerea mea, așa că mai bine-mi văd de borșul propriu). Bună ocazie să trec la felul doi, în minte cu premisa că „vechi” ar trebui să fie – în lumina noilor „lumini” – sinonim cu „nou”.

Medalia de argint

Aș da locul secund definiției „post-adevărului” („post-truth”). Asta întrucât, potrivit aceluiași faimos The Cambridge Dictionary, „post-adevărul” ar însemna „o situație în care oamenii sunt mai mult înclinați să accepte un argument bazat pe emoții și credințe decât pe fapte” („a situation in which people are more likely to accept an argument based on their emotions and beliefs, rather than one based on facts”)33. Da, cam despre asta este vorba în actuala etapă a istoriei: transformarea realității într-o „modernitate lichidă” (Zygmunt Bauman) și victoria lui a simți împotriva lui a fi. Văd un munte, simt că-i deal, văd o vacă, simt că-i cal. Iar faptul că post-adevărul a trecut de stadiul de abstracțiune sau metaforă și-a devenit „situație” numai bună de pus în dicționar „solidifică” această „modernitate lichidă” și îi dă un contur conceptual. Certificat de dicționar, post-adevărul poate ieși pe stradă în straie noi și apretate, țanțoș și vesel, cu poftă de agățat cochetele stări de fapt. Și uite-așa, această evoluție este, prin ea însăși, un bun argument pentru medalia de argint pentru că are darul de-a ne devoala o a doua importantă sinonimie: „ficțiunea” poate să însemne „realitate”. Și invers. V-o confirm ca tânăr Făt-Frumos și înțelept ce sunt, douăzeci de ani în spate și douăzeci de biblioteci în cap, douăj’-de-ani-fără-griji-și-fără-bani, tolănit pe-o plajă albă lângă un ocean turcoaz și savurând viscolul de afară la gura sobei, în așteptarea colindătorilor și-a Ilenei Cosânzeana.

Medalia de aur

După deliberări intense, am decis și campionul: cuvântul englezesc „sick” (bolnav), propus de o recentă orientare ca sinonim pentru „frumos”, „bun”, „pozitiv”, „de valoare”.34 Un soi de urmaș al lui „cool”… Un film sick, o sick muiere, sick să-i zic, sick de plăcere. Știm cu toții că și-n limba română am recurs la tot felul de ziceri argotice sinonime cu frumosul și valorosul, începând cu „mișto”, trecând prin „beton”, adăugând „marfă”, savurând „caterincă” și finalizând în „futere”, dar parcă n-am căzut la pat așa de bolnavi și nu știu dacă virusul sick va apărea și în eprubeta noastră. În orice caz, chiar marginală să fie o asemenea modă lingvistică, mie mi s-a părut că merită distincția supremă pentru două motive: întâi, face din „sick” (stare altminteri detestată unanim) un superlativ absolut care „încununează” cu succes predicțiile orwelliene privind definirea unui cuvânt prin opusul lui și a plusului prin minus; mai mult, odată intrată en vogue, ar reprezenta cea mai potrivită etichetă aplicată cu involuntar cinism unei lumi care se pretinde „civilizată”, strâns unită în jurul unor „valori” („euro-atlantice”, cum altfel?), apărătoare a „democrației și drepturilor omului” și a „echității, diversității și incluziunii”, promotoare a „obiectivelor de dezvoltare sustenabilă”, protectoare a „sănătății publice” și a „Terrei-casă comună”, înamorată de ideea „guvernanței digital-globale” etc. etc. etc; pe scurt, o lume care se vrea și se declară sănătoasă. Aplicarea unei astfel de etichete pe o asemenea lume s-ar potrivi mănușă cu zicerea filosofică a unui cunoscut român: „viața e frumoasă, dar merită trăită”. Și iată că această medalie de aur vine să aurească ultima sinonimie-antonimie pe ziua de azi: sănătatea este boală.

Înlocuirea realității cu imaginea creată prin cuvinte

Haideți c-am vorbit cam mult. Poate c-am și aberat prin depășirea limitelor competențelor mele de jurist, băgat unde nu-i fierbe expertiza. Chiar și-așa, îmi asum și mă hazardez să cred că molima care afectează vorbirea contemporană poate primi diagnosticul de criză a sensurilor (a). Foarte grav este că ea depășește sfera semanticii și, în plan axiologic, devine o criză a adevărului (b), iar într-un plan ontologic, o criză a societății înseși (c).

a.Criza sensului

Când scriem un document, fie că-i contract, fie că-i cerere de chemare în judecată, fie că-i opinie de specialitate, noi, juriștii, avem bunul obicei de a ne fixa niște necesare repere prin definirea unor termeni esențiali sau importanți în croiala respectivului înscris. Cimentarea acestor înțelesuri este vitală în asigurarea coerenței logice a înțelegerii contractuale sau a discursului argumentativ, după caz. Orice abatere de la sensul astfel consacrat și orice dublă măsură în utilizarea cuvântului atrage riscul unei șubreziri a întregii construcții juridice avute în vedere……………….

Det. aici

https://www.luju.ro/actualizarea-certificatului-de-deces-al-lumii

/////////////////////////////////////////////

Ouale lui Nelu Tataru – o ancheta de toata jena, marca DNA

SCRIS DE: RAZVAN SAVALIUC

De cateva zile nu mai pot cu cazul medicului Nelu Tataru, deputat PNL si fost ministru al Sanatatii. Ia uite de ce o duceam, noi romanii, atat de prost! Nu credeam sa mai vad mari dosare de “mita” constand in primire de oua, pui sau cateva sute de lei, dupa ce am vazut mizeria pe care acelasi parchet a facut-o batranei Maria Cociorvan adusa cu mascatii la Bucuresti, chipurile ca ar fi dat mita niste oua la un judecator.

Este exact genul de cazuri pentru care DNA nu a fost infiintat sa functioneze si pe care, cred cu tarie, niciun procuror care se respecta nu s-ar preta sa le instrumenteze.

Pentru ca faptele lui Nelu Tataru pot fi calificate drept imorale, dar in niciun caz penale.

Nu-l apar pe Nelu Tataru, nici nu-l cunosc si cred, asa cum am spus-o de multi ani, ca el trebuia anchetat de ani de zile pentru achizitiile din pandemia de Covid ori pentru afacerile cu mastile vandute prin farmacia sotiei.

Sa cobori nivelul luptei anticoruptie la nivelul relatiilor interumane, este o diversiune pe care nu ar trebui sa o mai vedem in Justitie. Pentru ca Nelu Tataru, ca medic, nu a conditionat actul medical de atentiile pe care le-a primit.

Un fost sef de servicii americane spunea candva despre “coruptie” – si pe buna dreptate – ca pana la un anumit nivel coruptia este un element benefic, care face ca rotitele si relatiile interumane din societate sa functioneze. Este vorba de ceea ce numim noi “mici atentii”. Asa functionam noi oamenii de la natura. Ca efect al educatiei primite acasa si in societate, a credintei religioase, a nivelului de evolutie al fiecaruia dintre noi.

Te duci la un restaurant, lasi un bacsis – o mica atentie – ca sa fii servit pe viitor mai bine (in mintea ta), ca sa te simti tu mai bine, dar si ca un gest al reusitei tale in viata, care poate ca vrei sa se vada. Nu te obliga nimeni.

Iti parchezi masina pe o strada aglomerata unde sunt angajati ai primariei, ii lasi si parcagiului o atentie, ca sa fie mai atent la masina ta, dar mai ales ca un gest de bine si de siguranta pe care simti sa-l faci. Nu te obliga nimeni.

Participi la un eveniment cu muzica, dai un ban la lautar, sa-ti faca o dedicatie sau ca sa te vada lumea ca esti om cu dare de mana. Nu te obliga nimeni.

Te duci la biserica, la o cununie, la un botez sau inmormantare, lasi bani la biserica, la preot, la gropari, la cei din cor. Pentru ca asa simti ca om ca e bine sa faci fapte bune. Nu te obliga nimeni.

Te duci la profesoara, la invatatoare, mai dai o floare, o atentie pentru ca asa e de cand e lumea si pamantul. Asa te-au invatat si parintii de mic cand ti-au pus florile in mana sa le dai la profesoara. Nu te obliga nimeni.

La fel si la medic, mai ales daca ai o problema mai serioasa de sanatate, tot te duci cu o floare, cu o sticla de vin, cu o ciocolata, o icoana, un ban acolo, pentru ca asa te simti tu mai bine. Mai in siguranta. Nu te obliga nimeni.

Micile atentii, pe care care omul le da si le primeste, sunt daca vreti si o expresie a omului bun care esti, care asa a fost invatat de mic ca daca vrei sa primesti in viata, trebuie sa inveti sa daruiesti. Si exemple ca cele de mai sus pot fi date cu sutele…

Micile atentii de care vorbim nu au nicio legatura cu influentarea profesiei pe care o exerciti, iar a ajunge sa-ti fie frica sa dai o atentie atunci cand tu simti ca e ceva firesc este exact ceea ce unii vor sa distruga intre oameni, si care, din pacate se intampla din cauza unor legi proaste legiferate voit, interpretate si mai idiot de niste indivizi care vor sa parvina in mod facil in cariera, calcand pe cadavre.

Cand lupta anticoruptie este coborata premeditat la nivelul relatiilor interumane, aici nu mai avem de-a face cu combaterea vreunui fenomen infractional, ci cu distrugerea premeditata de cariere si destine. Pe un asemenea tipar, toti putem fi transformati in corupti peste noapte. Gata, am fost surprinsi ca am dat sau am primit o atentie, care nu are niciun efect asupra felului in care ne desfasuram profesiile, si gata, devenim niste monstri peste noapte, numai buni de ostracizat in societate.

Revin la cazul lui medicului Nelu Tataru, acesta nu a conditionat actul medical. Nu a cerut nimic pacientilor care l-au vizitat. Sigur, moral, putem sa-l judecam fiecare dupa cum dorim, dar din punct de vedere al legii penale, faptele lui nu pot fi incadrate la luare de mita.

De ce? Pentru ca lipsesc elementele de baza ale infractiunii de mita: lipseste vinovatia si lipseste tocmeala. Omul nu a cerut, nici nu a spus ca daca va primi sau nu va primi ceva, va face sau nu ceva ca medic. Ca pacientii i-au lasat atentii, pentru ca asa au vrut ei, asa e in viata. Asa e in Romania, si in intreaga lume. Sa nu ne mai ascundem dupa deget. Si sefii de stat si magistratii, politistii, ca mai toate categoriile profesionale marcante, pe unde se duc in activitatea lor, primesc cadouri, atentii la diverse vizite, evenimente. Ba au si obligatia, cei angajati la stat, sa declare cadourile in declaratiile de avere. Asta inseamna ca daca primesc cadouri aflati in exercitiul functiunii comit acte de coruptie? Bineinteles ca nu. Caci unde lipseste conditionarea/ tocmeala, nu exista mita, chiar daca s-a primit. Iar prin valoarea lui simbolica sau nu, un cadou primit nu imbraca haina vinovatiei daca nu exista o conditionare, pentru ca primirea lui sa poata fi catalogata drept o fapta penala.

Art. 15 din Codul penal defineste infractiunea ca fiind: “Fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o”.

Daca omului i s-a dat un cadou, si el nu a cerut nimic, nu a conditionat nimic pentru a-si face sau nu treaba, unde este vinovatia omului? Cum poti sa califici un cadou, o atentie, drept luare de mita? Cum poti ca anchetator, cand acuzi un medic sa recunosti ca acuzatul nu a cerut nimic si nu a conditionat actul medical, dar sa rationezi ca e luare de mita din pricina multitudinii de asemenea acte?

Pai atunci, domnilor procurori, bagati-i la puscarie pe totii demnitarii care primesc cadouri, cu o valoare mai mare sau mai mica de 500 euro, ca pe cele peste 500 euro le gasiti inventariate in declaratiile publice de avere. Pentru restul, plantati-le camere video in case, ca la astea va pricepeti bine. Pe rationamentul asta, toti functionarii publici care au primit mai mult de doua-trei cadouri, e mita, bagati-i la puscarie!

Asta e lupta anticoruptie? Pe bune? Care e pericolul social ca dam atentii la medic, la preot, la chelner si pe unde mai avem noi placerea sa o facem? Pe cine prejudiciem? Caror valori aducem atingere? Din aceste cauze nu merg lucrurile bine in tara?

Uite asa prosteste DNA tara ca se lupta cu marea coruptie, cand de fapt nu instrumenteaza deloc dosarele care ar trebui sa le instrumenteze cu precadere, acolo unde banul public este jefuit la greu, cum s-a intamplat mai ales in pandemie.

Asa prostim natiunea! E mai usor sa plantezi un microfon sau o camera video la un medic in cabinet, sa trimiti plutonul de provocatori sa lase atentii si gata, bifezi “marea coruptie”. Lasi impresia ca nu ierti nici cele mai marunte scapari, cand de fapt totul e o provocare ordinara, prin care se mascheaza nelucrarea dosarelor care conteaza cu adevarat.

Nu mai zic ca in cazul lui Nelu Tataru – la fel de grav ca pe vremea lui Kovesi – filmarile de la flagrant au ajuns ilegal la televiziuni, in timpul urmaririi penale si inainte sa i se fi ridicat lui Tataru imunitatea parlamentara. Adica, a fost aruncata in aer prezumtia de nevinovatie. O noua ancheta jenanta a DNA, tolerata de factorul politic, inclusiv de PNL, care nu a gasit de cuviinta sa condamne public abuzul sifonarii in presa a probelor nepublice din ancheta, ci s-a grabit sa-l retraga pe Nelu Tataru de pe listele de parlamentari.

Bravo DNA! Sunteti cei mai tari! Pe cand vedem si dosarele din pandemie?

PS – Acest editorial nu este un material pentru istericii care fac apologia catuselor si puscariei

https://www.luju.ro/ouale-lui-nelu-tataru-o-ancheta-de-toata-jena-marca-dna

////////////////////////////////////////////

Procurorii si judecatorii romani, primii tortionari ai Tarii

SCRIS DE: JURIST NINEL PEIA, PRESEDINTELE PARTIDULUI NEAMUL ROMANESC

Marea Unire a fost clipa in care s-a nascut Romania moderna, cea care va fi modelul de prosperitate pentru noi, intre cele doua mari razboaie mondiale. Nu exista, in istoria noastra, mai mare izbanda si izbavire. Si pentru asta ar trebui sa multumim vesnic si politicienilor care au facut posibila implinirea acestui mare deziderat al romanilor de pretutindeni. Prea repede, insa, ei au fost trecuti in uitare, desi gesturile lor, viata lor, lupta pe care au dus-o, ar trebui reamintite romanilor zi de zi. Acestia sunt printre cei mai de vaza eroi de-ai nostri, bineinteles, alaturi de Regele Ferdinand si Regina Maria.

Printre politicienii care au facut posibila Marea Unire, nu numai prin lupta lor neincetata, ci, deseori, punand la bataie, direct, averile lor, sunt amintiti Iuliu Maniu, Ioan Suciu, Aurel Vlad, literatul Vasile Goldis, medicul Alexandru Vaida Voevod, finantistul Teodor Mihali, George Pop de Basesti, Pantelimon „Pan” Halippa, Iosif Jumanca, Ion Mihalache, Ilie Lazar, Camil Demetrescu, Niculescu-Buzesti, N. Carandino sau episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Acestia mai au ceva in comun: au fost aruncati in temnitele bolsevice unde multi au murit. Acolo ar fi ajuns si patriarhul Miron Cristea, daca nu ar fi murit in 1939.Dar chinul lor a inceput mai devreme. Ca o imagine particulara a acelor ceasuri, va jur ca, inaintea celui de al doilea razboi mondial, presa noastra semana lacrima cu cea de azi. Si atunci, ca si acum, fara sa tina cont de sacrificiul si rolul istoric jucat de aceastia si de clasa politica in general, ziaristii scriau neincetat despre coruptii din Parlament, deputatii si senatorii afaceristi, dejucau mismasuri inexistente, le gaseau amante si celor mai batrani. Nu e nici o diferenta fata de presa de azi care, platita sau nu, executa acelasi demers mizerabil: improscarea clasei politice cu noroi, macularea tuturor vectorilor politici romanesti, aruncarea in derizoriu a actiunilor si deciziilor politice. Cainele de paza al democratiei era si atunci, si acum, asmutit mai cu seama asupra figurilor emblematice ale politicii romanesti.

Nu scriu aceste randuri doar pentru a arata cat de ticalos au fost tratati politicienii romani care au infaptuit Marea Unire, cat, mai cu seama, sa atrag atentia asupra unui flagel care se repeta aproape identic si in zilele noastre. Veti vedea, adevaratii tortionari ai fruntasilor politicii romanesti nu sunt cei care au manevrat bata si ranga, ci cei care i-au osandit, adica procurorii si judecatorii, culmea!, tot romani. Sange din sangele Neamului Romanesc.Deci, presa vremii toca marunt politicienii. Colac peste pupaza, ambitiile dictatoriale ale lui Carol al II-lea, animate de admiratia europeana fata de actiunile lui Mussolini, cad ca un baros peste aceeasi clasa politica. Cea mai eroica clasa politica pe care am avut-o vreodata. La 20 februarie 1938, regele Romaniei Carol II-lea a semnat decretul de promulgare a unei noi Constitutii a Romaniei, care legifereaza instaurarea dictaturii regale si sfarsitul regimului parlamentar. Noua Constitutie a Romaniei va fi promulgata la 27 februarie 1938. Constitutia de la 1938 critica regimul de partide si concentreaza puterile politice in mana regelui, care dobindeste prerogative deosebit de mari. Pe 16 decembrie 1938 s-a constituit Frontul Renasterii Nationale, „unica organizatie politica in stat”, orice activitate politica fiind considerata clandestina.

Inca o lovitura data aceleiasi majestuoase clase politice a Marii Uniri.

Cativa ani mai tarziu, bolsevicii puneau mana pe Romania instaurand cea mai nefasta perioada politica a iubitei nostre Tari.

Acum, aceeasi eroica clasa politica, care isi jucase destinul istoric pentru Romania Mare si pusesera tot la bataie, devenise dusmanul numarul unu al regimului bolsevic. Slabi la minte, dar cu dorinta de a fi cineva in noua conjunctura istorica, idiotismul util se raspandeste ca un virus letal in toata societatea romana. Se nascusera obedientii fara simbrie, cea mai perversa forma sociala pe care o poate adopta un cetatean.Cei mai periculosi dintre idiotii utili s-au manifestat in randul procurorilor si a judecatorilor. Magistratii romani erau infectati pana peste poate. Dovada cea mai graitoare a acestei supusenii este ilustrata prin grozaviile pe care le-au dus la indeplinire in folosul bolsevicilor. Si ne reintoarcem la clasa politica a Marii Uniri. Ce n-a reusit dictatura de butaforie a lui Carol al II-lea, au facut, cu mare eficienta, procurorii si judecatorii noului sistem. Procurori si judecatorii care studiasera intr-o Romanie libera, intr-un sistem democratic, parlamentar, in aerul curat al unei Romanii luata in seama in toata Europa. Scoliti in libertate, acesti mizerabili au infaptuit acte de o marsavie incredibila. La comanda bolsevica, au ras de pe suprafata pamantului exceptionala clasa politica a Marii Unirii. Politician dupa politician a fost intemnitat cu gandul limpede al unei exterminari rapide, printr-un tratament caruia nici un caine nu i-ar fi putut supravietui.Bref, niste magistrati crescuti in democratie au devenit rapid si irevocabil cei mai importanti pioni ai bolsevicilor in planul Justitiei. Tortionarii perfecti, calaii clasei politice de exceptie care generase la 1918 izbanda izbanzilor Natiei Romane.

La Canal, la Poarta Alba, la Sighet si mai stiu eu pe unde, s-au stins romanii cei mai importanti ai istoriei noastre moderne, politicieni si intelectuali, striviti de cizma marelui frate de la Rasarit apasata cu pricepere legislativa de procurorii si judecatorii momentului. Cei mai ticalosi, cei mai vanduti, cei mai utili dintre idioti, sculele perfecte ale asasinarii constiintei nationale. Asasini acoperiti de Codul Penal.

Dar de ce au facut ce au facut? Simplu, pentru ca bolsevicii stiau ca aceasta clasa politica, care daduse totul pentru Neam, nu aveau sa lase Tara in mainile lor, fara lupta. Liberi fiind, deveneau focare de revolta. Rezervoare ale ideologiei libertatii. Puncte de forta care puteau construi politicieni autentici, tineri, activi, oameni de actiune, intelectuali cu iubire de Tara. Asa ceva nu puteau bolsevicii permite. Dar nici exilarea acestora nu era o solutie. Plecati in lumea libera, ar fi facut orice pentru eliberarea Romaniei. Ar fi zacut pe presurile marilor cancelarii, ar fi infiintat guverne in exil, ar fi finantat miscari de rezistenta politica, si nu numai. Pe scurt: nu ar fi cedat fara lupta, ar fi dorit libertatea Neamului cu pretul vietii lor. Puteau fi exemple de demnitate, de ridicare impotriva opresorului, vectori ai gandirii sanatoase.

De asta trebuiau exterminati.

De asta, procurori si judecatori au renuntat la apartenenta la Neamul Romanesc ca sa le fie lor bine. Internationalisti de carton care au osandit nevinovati la moartea ce mai mizerabila pe care si-o putea imagina cel mai pervers bolsevic. Adevaratii tortionari au fost procurorii si judecatorii, magistratii romani scoliti in libertatea si prosperitatea anilor interbelici!Imi pare rau sa o spun, dar o stiu, deja cei ce percep corect realitatea. Virusul idioteniei utile a revenit printre procurorii si judecatorii de astazi! Au schimbat numai numele stapanilor. Pe atunci erau bolsevicii, acum noii comanditari sunt neomarxistii progresisti, noua ciuma mondiala!Metodele folosite sunt aceleasi, folosite azi mai mucles, cu batista pe tambal, asa cum se spune. Adica: se fabrica azi dosare la comanda? Pai asa se facea si sub dictatura ridicola a lui Carol al II-lea, apoi sub jugul bolsevic. Da un imbecil o declaratie ca sa scape de ceva si gata, denuntatul devine penal inainte sa fie judecat. De multe ori si dupa ce e judecat, ca sa nu fie indusa opinia publica in eroare. Protocoale cu SRI? Ce e nou? Credeti ca serviciile calarite de Carol al II-lea, Siguranta si mai apoi Securitatea bolsevizata nu prestau la dosare? Ba da, si inca cu mare ardoare.

Tortionarii procurori si tortionarii judecatori au revenit in forta.

Din nefericire, actioneaza tot sub mecanismul idiotismului util. Ca sa fie oameni de baza, ca sa fie vazuti bine, ca sa se tina cont, ulterior, de servilitatea lor. Noii stapani, progresistii internationalisti au inlocuit bolsevismul oferind ce cere matul omului. In spate, parghiile sunt de otel. Daca e sa nu scape nimeni, atunci nimeni nu va scapa. Au grija ei, magistratii tortionari. Justitia e sufocata de acest nou tip de idioti utili. Un zvon, un telefon, ce conteaza ca distrugi definitiv viata unui politician de exceptie. Daca e patriot, n-are nici o sansa. Ca sa fii de valoare e musai sa n-ai Neam si Tara, sa fii gata sa repudiezi Romania, sa cersesti globalizarea unificatoare, tampirea in masa. Uita de Dumnezeu, de Biblie, de traditii, de felul in care traiesc si spera de veacuri romanii. Altfel, undeva acolo si se va coace un dosar pe care un procuror tortionar il va inainta unui judecator tortionar care va hotara sa fii ”reeducat” pe viata. Altfel, cum ar avea progresistii Romania la cheremul lor? N-au nevoie de opozitie, de oameni curajosi, de politicieni patrioti. Instaurarea puterii poporului global nu permite dizidenta.

Au creat Patul lui Procust al tuturor Neamurilor si magistratii tortionari ne vor inghesui pe toti in el.

Ca sa le fie lor bine si Romaniei rau!

https://www.luju.ro/procurorii-si-judecatorii-romani-primii-tortionari-ai-tarii?fbclid=IwY2xjawG8HmhleHRuA2FlbQIxMQABHQ5dOO2lExrueOYIxFf3yn461jyeGusYF4OIkCsppw8WBz02j6HTvh8wZg_aem_-FwHyAVUTI4v9ZJZyrQdTA

////////////////////////////////////////

Duhul Sfânt ne călăuzeşte din interior; Cum pot recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt? Cum ne călăuzeşte Duhul Sfânt? CUM SĂ FII CONDUS DE DUHUL SFÂNT; Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu – Mat.16:16; Cine este HRISTOSUL; Hristos şi Adunarea Sa (1)- Hristos şi zidirea Adunării Sale, de William John Hocking; Gâdilarea urechilor: mesajul seducător “”plăcut”” al lui Joyce Meyer; Pot servi femeile ca pastori sau predicatori? Satanismul s-a dus pe copcă în România, înlocuit de socialism; Deschide ochii crestine ! Deschide ochii crestine ! „LUMINA LUMINEAZĂ ÎN ÎNTUNERIC ŞI ÎNTUNERICUL N-A ÎNVINS-O” (IOAN 1:5) ; “Pastorii” paraziţi (Marius Cruceru); Legile Lui DUMNEZEU si Faradelegile oamenilor; Atac la Steaua lui David; Ce religie are Călin Georgescu? Îl elogiază pe Dumnezeu într-o biserică protestantă din Timișoara: „Este atacată condiția creației de către forțe globaliste occidentale degenerate”; Naționalism religios Globalism, fărădelege, apostazie: Lumea este gata, dar Biserica este gata?versus patriotism; Teologia crucii – Jürgen Moltmann și patimile lui Hristos; Infrastructura lui Antihrist: Trăind în era supravegherii; Cu Dumnezeu în lagărele morții, de Darlene Deibler Rose // Carte de mărturii misionare; Recenzie la cartea „Crucea și pumnalul”, de David Wilkerson; Lansare de Carte: “Babilonul și căderea lui” – Otniel Luca; Pentru ca va considerati o alta “”specie”” si nu coborati in subteranele omenirii,blindati cu TOT arsenalul Duhovnicesc din Efeseni,cap.6 , dau ei navala peste voi, care-fiindca nu sunteti una cu El-Capetenie (nu roata de rezerva…), ca sa ramaneti in el ,nu in ea (1 Ioan2/15-17)deveniti praf,desertaciune si goana dupa…MANTUIRE! Nu va mai jucati cu pocatinta zi de zi,precum fiul ratacitor ci,pocaiti-va o data pentru totdeauna cu Pocainta Cristica ,daruita in Luca 15/10-32- fiului risipitor… Comunicatul Cultului Creștin Penticostal din România despre alegeri (Reacție); (In timp ce alti crestini dorm in papuci,popa viteazul da foc butoiului cu …trotil) si Culegem ce am semanat…

///////////////////////////////////////////////

(In timp ce alti crestini dorm in papuci,popa viteazul da foc butoiului cu …trotil) si Culegem ce am semanat…

//////////////////////////////////////////

Pentru ca va considerati o alta “”specie”” si nu coborati in subteranele omenirii,blindati cu TOT arsenalul Duhovnicesc din Efeseni,cap.6 , dau ei navala peste voi, care-fiindca nu sunteti una cu El-Capetenie (nu roata de rezerva…), ca sa ramaneti in el ,nu in ea (1 Ioan2/15-17)deveniti praf,desertaciune si goana dupa…MANTUIRE! Nu va mai jucati cu pocainta zi de zi,precum fiul ratacitor ci,pocaiti-va o data pentru totdeauna cu Pocainta Cristica ,daruita in Luca 15/10-32- fiului risipitor…

Comunicatul Cultului Creștin Penticostal din România despre alegeri (Reacție)

///////////////////////////////////////

Lansare de Carte: “Babilonul și căderea lui” – Otniel Luca

Dorința de a scrie o carte despre Babilon s-a cristalizat în anul 2009, când am început să văd în Scripturi cum Babilonul tranzitează istoria Bibliei și a omenirii din Geneza până în Apocalipsa.

Această provocare m-a adus în fața Bibliei cu obiectivul de a studia Babilonul. Era un subiect care a început sa mă atragă și să mă fascineze. Era o mare provocare pentru mine. Nu după mult timp, am realizat că am scris peste o sută de pagini.

Într-o dimineață, am intrat pe laptop ca să continui studiul și, stupoare, nu am mai găsit nimic din ceea ce am scris până în acel moment. Textul a dispărut complet și a fost imposibil să-l mai găsesc. Am apelat la specialiști cu speranța că aceștia vor găsi textul, dar fără nici un rezultat. Eram foarte dezamăgit că munca mea de câteva săptămâni s-a irosit. Ceea ce m-a frapat a fost faptul că doar acest text a dispărut din laptop. Am încercat să găsesc o explicație tehnică. M-am gândit la un atac cibernetic sau vreun virus, însă era imposibil ca aceasta să fie explicația, pentru că a dispărut numai acest fișier. De aceea, având în vedere conținutul materialului, am realizat că există forțe demonice care vor face tot posibilul ca eu să nu scriu nimic despre Babilon, pentru că descoperirile mele duceau spre deconspirarea uneltirilor diavolului din spatele sistemului babilonian. Atunci am decis să abandonez acest subiect, nu din frică, ci fiindcă știam că îmi va fi greu să duc proiectul până la final.

În anul 2018 le-am povestit ucenicilor despre această experiență, iar rezultatul a fost că nu am mai scăpat de ei. Au insistat să le vorbesc despre acest subiect. Am avut foarte mari rețineri să repornesc cercetarea mea, dar am cedat insistențelor lor. Am reluat cercetarea Scripturilor, numai că, de data aceasta, Duhul Sfânt m-a dus în cartea Apocalipsei și mi-a arătat câteva versete: Apocalipsa 14:18 – Și un alt .nger, care avea stăp.nire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei păm.ntului, căci strugurii ei sunt copți.”

Le-am citit, dar numi vorbeau nimic. Am citit contextul, am recitit iar și iar aceste versete și, dintr-o dată, am început să le văd conexiunea spirituală. Un lucru era cert – a reapărut bucuria regăsirii banului pierdut și am înțeles că Duhul Sfânt mă încurajează să cercetez din nou. Un alt lucru pe care l-am constatat a fost că abordarea era diferită față de prima mea încercare. Acum aveam cu mult mai multe elemente noi și, astfel, claritatea era mai mare. Prin asta am înțeles că revelația era pentru anul 2018.

De asemenea, văzând ce am pățit la prima încercare, când am lucrat pe un singur document pe care a reușit vrăjmașul să îl fure, de data aceasta mi-am făcut o nouă strategie. Am început să împărtășesc învățătura săptămânal ucenicilor mei și să înregistrăm audio tot ce vorbesc. Mai mult, în timp ce vorbeam, lucruri noi apăreau prin revelație directă. Astfel, am constatat cu bucurie, atât eu, cât și ucenicii, că suntem în timpul lui Dumnezeu și că trebuie să continuăm proiectul. Vreau să subliniez faptul că am avut parte și de data aceasta de câteva atacuri demonice, numai că nu mai eram singur, ci eram o întreagă echipă, care ne rugam Domnului să ne ocrotească. În șaisprezece săptămâni am ajuns cu predarea la final. Cu toate că eram epuizat psihic, datorită volumului mare de informații procesate, eram toți foarte entuziasmați că am terminat proiectul și îl aveam salvat în mai multe locuri pentru a nu mai fi șters.

Un an mai târziu, clasa nouă de ucenici a aflat de învățătura despre Babilon și mi-a cerut să le-o predau și lor. La început i-am refuzat categoric, pentru că știam ce povara psihică însemna pentru mine. Le-am recomandat să asculte înregistrările, dar au refuzat, pentru că voiau să le predau și lor în mod direct. La insistențele lor, am cedat și am promis că le predau cursul, cu condiția să vină de două ori pe săptămână ca să nu ne întindem pe parcursul prea-multor săptămâni. De asemenea, i-am avertizat asupra atacurilor spirituale la care era posibil să fie expuși. Am reînceput predarea Babilonului și, așa cum i-am avertizat, atacurile au început să apară. În special pentru că, de data aceasta, aveam condiții să filmăm cursul și asta însemna o înregistrare în plus a informațiilor. Faptul că de data aceasta am filmat, ne-a adus un plus de siguranță în stocarea informațiilor, pentru a fi transmise următoarelor generații de ucenici. Pe parcursul predării am avut parte de șase atacuri inexplicabile tehnic, dar, fiind deja obișnuit cu asemenea atacuri, am fost și mai determinat să nu abandonez și să continui cercetarea și predarea pentru noua clasă. Aceste atacuri au avut rolul de a-i face pe ucenici să înțeleagă faptul că lumea spirituală este cât se poare de reală și au învățat să nu subestimeze ceea ce nu văd cu ochii lor.

BABILONUL ȘI CĂDEREA LUI – OTNIEL LUCA

Vreau să subliniez faptul că eram la episodul trei zeci și trei când aînceput pandemia de Covid-19 și am fost nevoiți să ne oprim. Cercetările mele au continuat acasă și, la un moment dat, mi-a atras atenția această pandemie prin felul în care s-a extins fulgerător în toată lumea, blocând economiile una după alta și paralizând toate sistemele care formează globalizarea, în așa fel încât în câteva săptămâni economia bazată pe globalizare a încetat, luându-i locul pandemia globalizată. Aceasta avea un singur centru de comanda (OMS), printr-o singură voce, cea a președintelui OMS. Când am reluat cursurile, am realizat că era timpul perfect în cronologia Babilonului să vorbesc despre acest capitol numit pandemia Covid-19. A venit perfect pentru a arăta concret cum lucrează sistemul babilonian în contextul pregătirii sale pentru a fi preluat de antihrist.

Dacă în prezentarea precedentă am predat Babilonul în șaisprezece episoade, acum aveam patruzeci de episoade. În aceste patruzeci de episoade am avut experiențe minunate văzând cum lucrurile relevate și cercetate capătă o formă tot mai clară și cronologic și spiritual. De abia acum am înțeles de ce o astfel de lucrare se naște greu și că vrăjmașul s-a împotrivit cu tot ce a putut ca să nu fie deconspirate uneltirile lui asupra oamenilor. Prin acest sistem el a babilonizat absolut toată lumea și toate structurile lumii.

Am scris această carte pentru a avea a patra formă de înregistrare a acestor informații extrem de prețioase din punct de vedere spiritual. De asemenea, toți ucenicii au insistat să punem toate aceste informații într-o carte, pentru ca tot ceea ce i-a ajutat pe ei să aibă claritate asupra Scripturilor și asupra mediului din care provin, să ajute cât mai mulți oameni. Este nevoie ca oamenii din Babilon să înțeleagă sub ce robie sunt. Această carte identifică o împărăție globală numită Babilon și o împărăție spirituală numită Împărăția lui Dumnezeu. Citind această carte, fiecare poate să se analizeze cât este de babilonizat și poate să aleagă să iasă din Babilon pentru a fi parte din Împărăția lui Isus.

https://olministries.org/carti/

Sursa: Otniel Luca

https://www.voceacrestinilor.com/lansari-carti/lansare-de-carte-babilonul-si-caderea-lui-otniel-luca/

///////////////////////////////////////////////

Recenzie la cartea „Crucea și pumnalul”, de David Wilkerson

Ai citit cartea „Crucea și pumnalul”? Înainte să-i fac o recenzie, îți scriu din start că merită să o citești… Comand-o imediat de oriunde o găsești sau împrumut-o și citește-o. I-am dat nota 9.9, nu pentru calitatea literară a textului, ci pentru calitatea lucrării pe care a făcut-o David Wilkerson. Omul ăsta a fost cu-adevărat călăuzit de Duhul Sfânt! Cartea merită citită!

Dacă tot am recomandat cartea și am scris ce notă i-am dat, cred că merită să mă explic, nu-i așa?

Prefer să te las pe tine să o citești și să-ți scriu doar câteva detalii, apoi să mă opresc pe ceea ce contează cu adevărat: transformarea vieții o poate face numai și numai Dumnezeu prin Duhul Sfânt!

Acțiunea cărții se petrece la mijlocul secolului trecut, personajul principal fiind însuși David Wilkerson. Omul ăsta a avut și o soție înțeleaptă, ceea ce l-a ajutat enorm pe parcursul vieții…

David Wilkerson a fost un pastor obișnuit. Să fi avut un atuu? Cred că cel mai mare atuu al unui credincios este viață trăită în voia Domnului. Doar că la David Wilkerson s-a produs ceva neobișnuit. Totul a început cu o decizie. Câte decizii înțelepte ai făcut astăzi?

Ți-ai vinde televizorul sau orice alt obiect din casă care îți ocupă timp în prezența lui, doar pentru a avea un motiv de a te ruga? Pe vremea aia, în anii 1960, televizoarele erau ceva WOW, la fel cum sunt telefoanele în ziua de azi (anul 2023). Într-o noapte de neliniște, David Wilkerson a „butonat” telecomanda televizorului, pe un canal oarecare a văzut niște „amețite” de fete care dansau provocator, dar i s-a părut totul plictisitor. Un om care are cugetul curat nu stă să-și hrănească pofta carnală prin niște ispite care oferă o iluzie a plăcerii… David Wilkerson a judecat situația în mod înțelept. Ce a făcut? S-a gândit că pierde suficient timp noaptea în fața televizorului și s-a decis să-l vândă. Nu doar atât, ci s-a hotărât că acel timp petrecut în fața televizorului va fi mai util dacă-l va petrece în rugăciune. WOW! Ce zici? Și era un simplu pastor în perioada aceea…

De aici începe Dumnezeu să lucreze cu David Wilkerson, de la un simplu gând că își pierde timpul cu ceva inutil și că ar trebui să-l investească în ceva util. Mai departe afli tu din carte cum a fost.

Tema cărții este transformarea pe care o poate face numai și numai Dumnezeu prin Duhul Sfânt! David Wilkerson ajunge la New York și își face amici din toate bandele rău-famate din cele mai periculoase cartiere, cu scopul de a-i ajuta pe tineri și adolescenți să-l găsească pe Dumnezeu. Nici aici nu vreau să intru în detalii și prefer să te las pe tine să citești cartea, nu că i-aș face reclamă, dar chiar merită citită.

Tinerii și adolescenții au foarte multe probleme… De la vârsta asta apar viciile. David Wilkerson a întâlnit tot felul de copii (tineri, adolescenți) în cele mai cumplite stări din cauza drogurilor și a promiscuității. Ce se-ntâmplă cu un om înecat în vicii? Devine un zombi complet… Ei bine, David Wilkerson le-a predicat Evanghelia unor astfel de oameni, iar Duhul Sfânt a lucrat la inimile multor șefi de bandă care au fost cuceriți întru totul de Dumnezeu. E fascinant să vezi ultimul om al străzii, drogatul ăla „vai de el”, transformat 100% în bine de Hristos. Oare nu așa a făcut și Dumnezeu cu noi, cei care suntem deja pocăiți? Exact așa a făcut…

Este o problemă foarte actuală partea asta cu cei care se droghează, în special în școli sau în parcuri… Chiar și în România este o problemă enorm de mare în rândul copiilor, nu doar la adolescenți sau tineri. Poate că problema drogurilor nu se vede atât de clar pentru că nu vedem zilnic oameni omorâți sau tâlhăriți pentru bani care să „meargă” apoi pe droguri… În New York, la mijlocul secolului trecut, tinerii și adolescenții nu aveau de unde altundeva să facă rost de bani decât prin tâlhărie sau omucidere.

Ce sprijin are un copil, adolescent sau tânăr în ziua de azi când ajunge în viciul drogurilor? Dar al tutunului, alcoolului, pornografiei? Nu aduc în discuție hoția și minciuna sau să le pun în categoria viciilor?

David Wilkerson a avut mult de lucrat cu astfel de oameni dependenți de tot felul de substanțe nocive sau cu fete care-și vindeau trupul nici măcar din plăcere, ci din ură… E groaznic să te arunci în iluzia plăcerii din ură… Îți dai seama ce e în sufletul unor astfel de oameni?

Poți să-ți imaginezi că oamenii cuprinși de vicii nu pot gândi? Mintea lor e praf. N-are rost să zic că e prăjită, pentru că este direct scrum. Neuronii lor sunt leșinați, conexiunile neuronale sunt rupte, judecata lor este zero, iar gândurile lor nu sunt decât niște verbe: vreau, cred, simt. Mai există și expresia „Acum sau mor!” sau chiar „Acum sau te omor!”.

Diavolul are un teren minat cu vicii pentru copii, adolescenți și tineri. Adulții nu sunt mai breji. Păcatul nu este o jucărie cu limită de vârstă… Orice viciu are eticheta păcatului atât pentru copii, cât și pentru oamenii cu vârsta îmbelșugată.

Într-un final, David Wilkerson, împreună cu o echipă de slujitori, a pus bazele fundației Teen Challenge pentru a-i ajuta pe tineri să scape de dependențe, pentru a le oferi un cadru potrivit în a le „potoli” iluzia plăcerii în toate cele trei domenii care alcătuiesc personalitatea umană: duh, suflet, trup.

Știai că sunt două lucruri pe care trebuie să le iei în considerare atunci când un om vrea să scape de un viciu? Trebuie să scape de obișnuința trupului, dar și de obișnuința minții. Trupul poate fi potolit, dar sunt enorm de multe cazuri de recidivă, în care omul nu poate lupta la nivelul minții și se afundă mai rău în viciu. Aici este vorba și de o luptă spirituală…

Fundația Teen Challenge are filiale și în România.

David Wilkerson a analizat atent comportamentul adolescenților și al tinerilor care nu mai aveau nicio șansă de scăpare, care erau pur și simplu distruși din cauza viciilor. A reușit prin ajutorul lui Dumnezeu să deschidă un Centru în New York, unde să-i cazeze pe cei în stare foarte gravă și să le ofere sprijin din toate punctele de vedere, ba chiar a avut alți tineri creștini voluntari care îi supravegheau pe cei „pierduți”. Și când te gândești că totul a început de la ideea „Ce-ar fi să-mi vând televizorul și să petrec mai mult timp în rugăciune?”, parcă pare ireal. Uite, Dumnezeu lucrează cu cei care se pun întru totul la dispoziția Lui. Știi care-i cel mai bun loc pentru tine? Voia lui Dumnezeu! Să fii în voia lui Dumnezeu este cel mai potrivit și prielnic loc pentru viața ta de acum, dar mai ales pentru veșnicia ta…

Cum îi prezinți Evanghelia unui drogat? Te-njură de nu știi de tine… David Wilkerson a fost înjurat în toate felurile… N-a avut un început grozav, dar și-a dat seama că degeaba își face predici speciale pentru cei în patima viciilor dacă nu intervine Duhul Sfânt pentru a le transforma inima. Fără intervenția divină a lui Dumnezeu, totul e în zadar. De altfel, orice lucrare dacă nu este binecuvântată de sus, n-are propășire.

Experiențele lui David Wilkerson sunt destul de interesante. Practic, sunt adevărate lecții de credință. Să ai familie (soție și trei copii) și să pleci pe străzile New York-ului ca „tovarăș” cu cei mai de temut oameni din cartierele rău-famate, sună a nebunie curată. Ce spune soția? Ce spun socrii? Ce spun părinții? Ce spune Biserica pe care o păstorești? Dar oare ce spun copiii când tu, ca tată, ești parcă mai interesat de copiii altora? Dumnezeu are răspunsurile potrivite, întrebările astea sunt greșite… toate…

Mi-a plăcut cartea. Dumnezeu a lucrat într-un mod uluitor cu David Wilkerson. Este o carte care merită citită, dar te îndeamnă și la acțiune. Câți oameni cunoști care trăiesc cu vicii? Sunt unele vicii care nu sunt la vedere…

Îți recomand să citești cartea „Crucea și pumnalul”. Merită!

Poate că și tu trebuie să renunți la ceva din viața ta care-ți ocupă timp și să dedici acel timp lui Dumnezeu în rugăciune. Poate că Dumnezeu va face lucruri mari prin tine. Bineînțeles, totul spre slava Domnului!

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Sursă articol: horjarobert.ro

///////////////////////////////////////////////

Cu Dumnezeu în lagărele morții, de Darlene Deibler Rose // Carte de mărturii misionare

GEANINA GULA

Povestea adevărată a triumfului credinței unei femei

Proaspăt căsătorită, tânăra Darlene Deibler și-a urmat soțul misionar în junglele din Noua Guinee, unde cei doi au lucrat din greu ca să împărtășească mesajul Evangheliei cu triburile care nici măcar nu mai văzuseră o femeie albă înainte.

După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Darlene și soțul ei, Russell, au fost duși în lagăre diferite și supuși la nenumărate orori și umiliri. După ce timp de patru ani a fost ținută prizonieră în lagărul japonez, Darlene a fost forțată să semneze o mărturie falsă, fiind astfel condamnată la moarte, însă a reușit să scape în mod miraculos de sabia călăului. Despărțită pentru totdeauna de soțul ei și în ciuda încercărilor prin care a trecut, credința tinerei a rămas neclintită.

Dacă cineva pune la îndoială intervenția de netăgăduit a lui Dumnezeu în viețile noastre, tot ce are de făcut este să citească mărturia lui Darlene Rose. Va descoperi dovezi ale unei credințe profunde și o confirmare a credincioșiei lui Dumnezeu – El face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru un scop bun.

Dr. Charles Stanley, pastor senior, Biserica First Baptist Atlanta

Viața mea s-a schimbat după ce am aflat mărturia lui Darlene Rose. M-a provocat să-mi revizuiesc credința într-un fel în care nimic altceva nu a făcut-o … Cunoscând-o personal pe Darlene, știu că această carte reflectă credința ei de neclintit. Recomand această carte cu multă căldură.

Ruth Bell Graham, fiica lui Billy Graham

Darlene Deibler Rose (10 mai 1917 – 24 februarie 2004) a fost prima femeie americană care a pășit în Valea Baliem din Noua Guinee. După terminarea războiului, Darlene s-a recăsătorit cu misionarul Gerald W. Rose, cu care a avut doi fii, și împreună au continuat să lucreze ca misionari în sălbăticia australiană.

Cartea se poate comanda aici: Editura Casa Cărții

https://www.voceacrestinilor.com/recenzii-carti/cu-dumnezeu-in-lagarele-mortii-de-darlene-deibler-rose-carte-de-marturii-misionare/

/////////////////////////////////////////////

Infrastructura lui Antihrist: Trăind în era supravegherii

GEANINA GULA

Trăim în era supravegherii. Camere (atașate la sistemele de recunoaștere facială), sateliți, senzori stradali, cititoare de plăcuțe de înmatriculare, drone, carduri de credit, computere, telefoane, televizoare, dispozitive „inteligente”; și alte tehnologii urmăresc fiecare mișcare pe care o facem. Corporațiile folosesc această avalanșă de date pentru a face bani. Dar funcționează? Nu întotdeauna. Potrivit Business Insider, Amazon este pe cale să piardă $10 miliarde de dolari în departamentul său cu Alexa în acest an. Acesta este un miliard… Cu un „M”

Amazon este mare, dar pierderea acestui tip de bani încă doare. Potrivit Macrotrends, „venitul net al Amazon pentru cele douăsprezece luni care s-au încheiat la 30 septembrie 2022 a fost de $11,323 miliarde de dolari”. Deci, cel puțin pe hârtie, pierderile Alexa din acest an vor fi aproape egale cu profitul Amazon. Ce speră să obțină de la Alexa în viitor, ce face să merite acest nivel de pierdere astăzi?

Alexa este un asistent personal bazat pe cloud. Ideea originală a fost că va construi loialitatea față de Amazon, oferind oamenilor acces ușor la lucruri precum vremea sau muzica preferată. Planificatorii au sperat, de asemenea, să facă mai ușor pentru oameni să comande produse de la Amazon. Această parte nu a funcționat prea bine. Se pare că oamenii doresc să vadă produse (sau cel puțin imagini ale acestor produse) înainte de a le cumpăra.

Alexa este mai mult decât un asistent. Este, de asemenea, un aspirator de date masiv. Se absoarbe informații despre tine la niveluri fără precedent. În mod implicit, microfoanele de pe dispozitivele Alexa sunt întotdeauna pornite. Acestea trebuie să fie pornit, astfel încât Alexa să poată ști când o abordați și apoi să urmeze instrucțiunile. Amazon spune că Alexa ascultă doar cuvintele cheie care „trezescˮ dispozitivul. Dar asta este ceva ce trebuie doar să credem pe cuvânt.

În urmă cu câțiva ani, Samsung a recunoscut că televizoarele sale inteligente ascultă tot felul de lucruri. „Vă rugăm să fiți conștienți că, în cazul în care cuvintele rostite includ informații personale sau alte informații sensibile, aceste informații vor fi printre datele capturate și transmise unei terțe părți prin utilizarea recunoașterii vocale.”

Samsung ne avertizează în mod deschis să fim atenți la ceea ce spunem în vecinătatea televizoarelor lor inteligente. Ei înregistrează conversațiile și le trimit la computerele Samsung. Acordul lor de utilizare le permite apoi să vândă datele conținute în aceste conversații – indiferent cât de private – către terțe părți. Vestea bună este că puteți dezactiva comenzile vocale de pe televizor. Vestea proastă este că trebuie să-i credem când ei spun faptul că microfoanele (și camerele) Samsung sunt într-adevăr off.

Ce fac aceste companii cu toate aceste date? Dacă Alexa este vreun indicator, nu câștigă bani cu el. Dar guvernul are o mulțime de utilizări pentru el și în viitor îl va putea folosi după bunul plac.

Servicii precum Alexa au fost inițial create pentru a face bani și a servi clienții. Din păcate, companiile care le-au creat, au construit fără să știe infrastructura lui Antihrist.

De Hal Lindsey

Sursă text: HarbingersDaily

////////////////////////////////////////////

Globalism, fărădelege, apostazie: Lumea este gata, dar Biserica este gata?

GEANINA GULA

Lumea este pregătită. Știm asta. Impulsul pentru globalism, noul truc, la care, apropo, chiar și Papa participă foarte mult, este acum încălzirea globală. Este vorba despre schimbările climatice. Ei spun că schimbările climatice sunt acum cel mai important lucru. Papa a spus că, de dragul schimbărilor climatice, este nevoie de un guvern global. Doamnelor și domnilor, au încercat totul și ultima ofensivă este acum în curs de desfășurare. Lumea este pregătită. Europa este pregătită. Israelul s-a întors în țara lui. Cuvântul a fost predicat în toată lumea. Spiritul anticristului, apostaziile sunt peste tot. Fărădelegea este peste tot. Totul este gata. Întrebarea este: tu ești pregătit?

Trăim într-o perioadă de împlinire profetică fără precedent. Când Isus a venit prima dată, s-au împlinit multe (unii spun 300) profeții despre venirea Sa. Toate se refereau la evrei și Isus. Cu toate acestea, acum trăim într-o perioadă în care se împlinesc profeții despre Israel, biserică, hristoși falși, caracterul uman în declin, războaie și zvonuri de războaie, tensiuni etnice, foamete, ciumă, anomalii geologice și atmosferice, coaliții de forțe care vor invada Israelul și o mulțime de alte lucruri.

Ați crede că toată lumea așteaptă arătarea marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. Cu toate acestea, Isus Însuși a spus despre zilele în care trăim:

Matei 24:44 – „De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Ați crede că, cu tot ceea ce vedem, cu tot ceea ce este clar din punct de vedere profetic și cu precursorii lucrurilor care vor fi împlinite în Necazul cel Mare, Biserica va fi plină de entuziasm și de un sentiment de a grăbi venirea oamenilor la Hristos. Cu toate acestea, potrivit celor care adună astfel de statistici, din cei 2,42 miliarde de oameni care poartă astăzi eticheta de creștini, doar 6,6% cred în răpirea bisericii.

Oricât de trist ar fi să realizăm acest lucru, și el este profetic în două feluri. În primul rând, Isus vine într-un moment în care așteptarea revenirii Sale pentru a răpi Biserica la Sine este scăzută. În al doilea rând, împlinește ceea ce a spus Isus că acest lucru va fi exact înainte de Necazul cel Mare:

Matei 24:36-39 KJV – „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

Vă aduceți aminte Geneza 2:5 care spune că nu a fost ploaie pe pământ. Apoi, în timpul potopului, Geneza 7:4 spune că Dumnezeu „a făcut să plouă”. De asemenea, știm că Noe și familia au construit arca timp de peste 100 de ani. Deci Noe construia o barcă pe uscat pe o planetă unde nu plouase niciodată, iar 2 Petru 2:5 spune că Noe era un predicator al dreptății. Asta ne spune că în timp ce el a construit arca, el a predicat. Cu toate acestea, când a venit timpul judecății globale, oamenii pământului nu s-au așteptat la asta.

În zilele noastre, Biblia ne-a spus că va veni un imperiu global, condus de Antihrist. Biblia a profețit că omenirea va fi iubitoare de sine și urâtoare de Dumnezeu. Biblia a prezis că în biserică basmele vor fi preferate în locul doctrinei sănătoase și că Israelul va fi invadat de Rusia, Iran, Turcia, Libia și Sudan. În prezent, trei dintre aceste țări au o prezență militară la granița de nord a Israelului.

Cu toate acestea, așteptarea venirii Domnului pentru a-și răpi biserica pentru a-L întâmpina în văzduh cu morții în Hristos este foarte scăzută și mulți nu o așteaptă deloc.

Romani 1:24-25 KJV – „De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri† trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”

Cuvântul „creatură” poate fi tradus ca „creație”. Oamenii se închină astăzi „creației”? Există astăzi unii care cred că ar trebui să folosim orice mijloace posibile pentru a reduce populația Pământului de dragul planetei. Ei fabrică lucruri despre schimbările climatice și nu menționează că clima s-a schimbat întotdeauna și că istoric a fost mult mai cald în trecut decât este acum. Cu toate acestea, atunci când temperaturile au fost mai mari, nivelul mării nu a crescut și nu a ucis milioane de oameni sau animale.

Geneza 8:22: „Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziuaşi noaptea!”

Dumnezeu a spus că lucrurile vor continua așa cum le-a creat atâta timp cât va rămâne pământul.

Este o realitate tristă faptul că foarte puține biserici din ziua de azi își învață poporul despre profeția biblică, lăsându-i fără speranța și mângâierea de a ști că Domnul vine să ne ia într-un moment și într-o clipeală de ochi în casa Tatălui pentru a fi pentru totdeauna cu El. Ei trăiesc, de asemenea, fără a conștientiza că lucrurile care se întâmplă astăzi în lume ne spun că este probabil ca Isus să vină pentru noi în curând.

Ce păcat că atât de mulți trăiesc ca să adevereasca cuvintele lui Isus, când El a spus că El vine la o oră când nici măcar nu este așteptat.

Sunteți printre cei pregătiți care pot spune cu încredere și speranță:

Chiar și așa, Vino, Doamne Isuse

De Amir Tsarfati

Sursă text : Harbingersdaily

////////////////////////////////////////

Teologia crucii – Jürgen Moltmann și patimile lui Hristos

DAVID GORAN

Moltmann a fost precocupat și de problema reportului dintre Dumnezeu și suferință. Victimă el însuși a lagărului și a suferinței, Moltmann a considerat experienţa sa personală cu Dumnezeu baza normativă şi absolută a interpretării sale

Moartea lui Moltmann poate fi un prilej de a readuce în atenție influența imensă pe care a avut-o asupra teologiei. Cunoscut în special pentru cartea sa Theologie der Hoffnung [Teologia speranței], Moltmann a fost precocupat și de problema reportului dintre Dumnezeu și suferință. Victimă el însuși a lagărului și a suferinței, Moltmann a considerat experienţa sa personală cu Dumnezeu baza normativă şi absolută a interpretării sale: „pentru că e experienţa mea personală cu Dumnezeu, o susţin şi nu sunt deschis unei critici”. Teologia sa se inspiră din experința sa, dar și din revelația biblică. Singurul răspuns la abandonarea și suferința din lagărele morții a fost abandonarea Fiului pe cruce și patimile Sale.

Actul creației, întruparea şi crucea lui Hristos pot fi considerate ca dovezi şi mărturii ale faptului că Dumnezeu experimentează suferinţa. Creaţia este văzută la Moltmann ca fiind „începutul” înjosirii de Sine a lui Dumnezeu. Întruparea este situată între creaţie şi crucificare şi se află într-o relaţie de strânsă cu ambele. Întrucât Molrmann a acordat un spațiu mai mic întrupării, voi prezenta succint, cu riscul unei inevitabile simplificări, concepția sa despre creație și despre patimile lui Hristos.

Actul creației: ad extram sau in interiorum?

Creaţia nu este atât de mult o decizie a lui Dumnezeu, cât rezultatul dorului dumnezeiesc după „celălalt al Său”. Fiinţa veşnică a lui Dumnezeu este iubire care se comunică între persoanele Treimii. Această iubire intratreimică este doar o iubire între egali (Tatăl, Fiul şi Duhul) şi nu o iubire către altul, iar iubirea dumnezeiească tinde dincolo de Treime. Iubirea este revărsată către aceeaşi fiinţă şi răspunsul iubirii este primit de la cei asemenea! În acest sens, se poate afirma că ideea de lume creată există din veşnicie în fiinţa lui Dumnezeu. Din acest motiv, concepția lui Moltmann ar putea fi numită numită mai degrabă o creaţie ex amore Dei, decât o creaţie ex nihilo.

Actul de creaţie exterior este precedat de actul Său lăuntric: înainte ca Dumnezeu să creeze lumea, El s-a autodeterminat să fie Creatorul lumii.

Influențat de Isaak Luria, Moltmann a susținut că Dumnezeu s-a retras în Sine, eliberând în El o regiune în care El a putut apoi să iasă în creaţia Sa. Astfel, nu poate exista un extra Deum pentru opera Sa ad extra (creaţia). Actul creaţiei trebuie înţeles mai întâi nu ca actio, ci ca passio Dei. Așadar, actul de creaţie exterior este precedat de actul Său lăuntric: înainte ca Dumnezeu să creeze lumea, El s-a autodeterminat să fie Creatorul lumii. Primul dintre toate actele Fiinţei infinite a fost un act nu în afară, ci unul înlăuntru, o învăluire, nu o dezvăluire a lui Dumnezeu, o limitare de Sine a lui Dumnezeu, din Sine în Sine însuşi. Abia apoi, Dumnezeu iese din Sine ca Creator (act II) în acel spaţiu primordial pe care El însuşi l-a eliberat mai înainte (act I). Concluzia trasă de Moltmann e că fiecărui act în afară îi corespunde şi un act spre înăuntru care-l și precede. Deşi ideile exprimate de Moltmann sugerează o distanţă temporală între retragerea în Sine a lui Dumnezeu (act I) şi acţiunea Sa de Creator al lumii (act II), totuşi nu putem afirma că Moltmann înţelege aceste acte ca fiind consecutive, ci mai degrabă simultane. Sensul de ex nihilo ajunge la Moltmann să desemneze doar un accent final al dragostei divine necondiţionate.

Theologia crucis: Îndreptăţire morală sau eliberare socială?

Preocuparea lui Moltmann faţă de teologia crucii precedă interesul pentru teologia speranţei. Încă de pe vremea când era student la Göttingen, teologia crucii a reprezentat prima schiţă teologică pe care a cunoscut-o şi de care a fost convins. Deși a împrumutat cele două expresii de la Luther, „teologia crucii” şi „Dumnezeu crucificat”, singurul element comun se reduce la focalizarea asupra crucificării, interpretarea evenimentului fiind radical diferită faţă de cea pe care o propunea Luther.

Deşi are crucea în centrul teologiei sale – și sub acest raport poate fi considerată, tehnic, o „teologie a crucii” – teologia lui Moltmann poate fi identificată mai degrabă ca o „sociologie a crucii”.

Pentru Luther, crucea este punctul de înţelegere a teologiei. El vorbeşte despre cruce ca loc al substituţiei, unde Hristos cel drept devine păcătos, iar păcătoşii care cred realizează că sunt consideraţi drepţi: „toată neprihănirea lui Hristos devine a noastră”.

Moltmann respinge însă interpretarea tradiţională a păcatului, a jertfei şi a harului. În timp ce doctrina tradiţională este orientată spre păcat, teologia lui Moltmann e orientată spre victimele suferinţei violente şi fără sens. Moltmann observă că presupoziţia doctrinei despre neprihănirea lui Dumnezeu este universalitatea păcatului de facto, atât la Pavel, cât şi la reformatori. El preferă să privească la „păcat” sau la „cei păcătoşi” aşa cum sunt prezentaţi de sinoptici, în termeni sociali: cei fără drepturi, săracii, cei care sunt în afara legii sau nedreptăţiţi. În relatările sinoptice, subiecţii interacțiunii cu Hristos sunt cei ce se aflau în conflicte umane: bogaţi vs. săraci, sănătoşi vs. bolnavi, bărbaţi vs. femei, farisei vs. vameşi, stăpâni vs. victime. Cu alte cuvinte problema „păcatului” era una strâns legată de putere. Răspunsul tradiţional la întrebarea „pentru cine a murit Hristos?” este: pentru păcătoşi. Moltmann extinde însă acest răspuns pentru a include și preocuparea contemporană pentru suferința fără sens a celui inocent. Hristos S-a identificat cu cei fără Dumnezeu, cu cei părăsiţi de Dumnezeu, a suferit pentru făcătorii de rele şi pentru victimile lor. Teologia eliberării lui Moltmann este orientată spre victime. Urmând „prezentarea sinoptică a păcătoşilor”, care face uz și de un conflict între grupuri, Moltmann ajunge la două categorii de păcătoşi sub care împarte întrega omenire: victime şi asupritori.

Atât asupriţii, cât şi asupritorii au nevoie de „justificarea” lui Dumnezeu. Dacă păcatul celor asupriţi este descurajarea, păcatul asupritorilor constă în crima lor împotriva vieţii. Cei care îi asupresc pe alţii îşi distrug sinele, respectul de sine, devenind persoane in-umane. Mânia lui Dumnezeu pe care aceştia o stârnesc corespunde cu violarea dragostei Sale. Deşi are crucea în centrul teologiei sale – și sub acest raport poate fi considerată, tehnic, o „teologie a crucii” – teologia lui Moltmann poate fi identificată mai degrabă ca o „sociologie a crucii”.

Derelictio Jesu – crucea lui Hristos sau crucea Sfintei Treimi?

Moltmann credea că păstrând doctrina celor două naturi, se ajunge la docetism cristologic în ce privește suferinţa.

Întreaga discuţie despre suferinţa divină pe care Moltmann o poartă în cartea sa Der gekreuzigte Gott [Dumnezeul răstignit] poate fi percepută ca o interpretare a cuvintelor: „Eloí, Eloí, lemá Sabahtaní?”, rostite pe cruce. Moltmann consideră că, dacă se pleacă de la axioma apathiei sau nepătimirii şi se susţine că Dumnezeu este impasibil (adică nu poate simți durerea), atunci moartea lui Hristos și implicit abandonarea Sa de către Tatăl poate fi privită doar ca o tragedie umană, fără a avea vreo putere sau semnificaţie răscumpărătoare. Dacă am pleca de la premisa că nu doar omul Hristos, ci şi Hristosul Dumnezeu a suferit moartea pe cruce, atunci se ajunge la concluzii paradoxale. Drept urmare, pentru a susţine că Dumnezeu însuşi a experimentat suferinţa şi abandonarea pe cruce, Moltmann respinge doctrina tradiţională cu privire la cele două naturi a lui Hristos.

Moltmann credea că păstrând doctrina celor două naturi, se ajunge la docetism cristologic în ce privește suferinţa. Din acest motiv, el este de părere că nu e necesar să dizolvăm uniunea personală a celor două naturi în Hristos în strigătul Său de părăsire. Faptul că Dumnezeu este imuabil nu presupune imuabilitatea Sa absolută în orice aspect, ci mai degrabă că El nu este schimbător asemeni celor create, și nici sub vreo constrângere care nu e de la Dumnezeu. Moltmann vorbește despre un Dumnezeu care nu are o muabilitate pasivă determinată de ceva, ca fiinţele create, ci despre un Dumnezeu care în mod liber se schimbă El însuşi; sau chiar despre un Dumnezeu liber să-şi permită Sieşi să fie schimbat de alţii în voinţa Sa liberă. Deşi respinge doctrina celor două naturi şi preferă o „cruce trinitariană”, totuşi teologia lui Moltmann lasă impresia că sugerează o anumită dihotomie între voinţa Tatălui şi moartea „nedorită” a lui Isus, chiar dacă Moltmann nu a avut această intenţie.

Dacă Dumnezeu acţionează în Sine însuşi, atunci El a suferit în propria Sa acţiune și în Sine însuşi. Teologia crucii trebuie să devină astfel o teologie trinitariană, pentru că altfel nu poate să includă problema suferinţei.

Moltmann renunţă să mai înţeleagă crucea din perspectiva unei cristologii calcedoniene. Crucea e un eveniment în care Fiul suferă părăsirea Tatălui, „Dumnezeu acţionând în Sine însuşi”. Dacă Dumnezeu acţionează în Sine însuşi, atunci El a suferit în propria Sa acţiune și în Sine însuşi. Teologia crucii trebuie să devină astfel o teologie trinitariană, pentru că altfel nu poate să includă problema suferinţei. Strigătul derelictio a însemnat că suferinţa de pe cruce l-a afectat pe Dumnezeu în relaţiile Sale lăuntrice. Din acest considerent, o abordare a crucii din perspectiva soteriologiei clasice nu este suficientă, consideră Moltmann. La cruce a avut loc o „ruptură” în Dumnezeu, şi nu doar în Hristos.

Deşi atât Tatăl, cât şi Fiul au suferit pe cruce, suferinţa nu a fost una identică, au suferit în mod diferit. În timp ce Isus-Fiul suferea moartea în părăsirea Sa de către Tatăl, Tatăl suferea şi El în mâhnirea morţii Fiului Său. Dumnezeu-Fiul a suferit El însuşi părăsirea, fiind părăsit; Dumnezeu-Tatăl a suferit moartea Fiului ca unul dintre abandonaţi. Moltmann înţelege astfel părăsirea ca fiind o pierdere mutuală: Fiul pe Tatăl Său, Tatăl pe Fiul Său, cu deosebirea că Fiul e lăsat să moară. Încercând să nu sacrifice unitatea dintre Tatăl şi Fiul, separaţi în cel mai profund sens prin părăsirea care are loc, Moltmann susține că sunt totuși uniţi prin „Duhul sacrificiului”. Se poate afirma că aici el recurge la o diminuare a rolului personal al Duhului Sfânt, care pare mai degrabă să aibă un caracter funcţional decât unul personal. Duhul Sfânt este descris ca fiind „dragostea divină” care rezolvă dialectica dintre Tatăl şi Fiul.

Concepția lui Moltmann subliniază atât de mult perspectiva crucii asupra Trinității, încât pare în final că Trinitatea e doar o „anexă a crucificării”, așa cum a obiectat și Richard Bauckham.

Implicațiile teologiei unui Dumnezeu răstignit

Hristos a murit ca victimă a puterii politice, drept consecință a identificării Sale cu cei care erau fără putere şi excluși de societatea acelei vremi. Această teză are ca efect configurarea unui praxis teologico-politic în gândirea lui Moltmann: dragostea manifestată prin solidaritate cu cei ce sunt victime ale sistemelor politice. Crucea e o critică la adresa idolatriei politice!

Biserica trebuie să-i caute pe cei din societate care trăiesc vizibil în umbra crucii: cei săraci, respinşi, prizonieri, persecutaţi.

Dacă se limitează strict la dimensiunea spirituală, credința creștină pierde caracterul ei de cultus publicus şi devine cultus privatus. Biserica trebuie să-i caute pe cei din societate care trăiesc vizibil în umbra crucii: cei săraci, respinşi, prizonieri, persecutaţi.

Moltmann a acordat o atenție sporită și ecologiei, după cum o demonstrează în cărțile sale, Gott in der Schöpfung [Dumnezeu în creație] sau Zukunft der Schöpfung [Viitorul creației]. Responsabilitatea umană față de creație și mediu e un derivat al relației dintre Treime și lume.

Implicațiile semnalate de Moltmann sunt valide și cer un răspuns din partea Bisericii, iar acest răspuns nu poate fi indiferența sau pasivitatea. Deși putem cu ușurință să înfierăm ideile teologiei lui, Biserica e chemată să aducă un Hristos care transformă cultura și societatea, nu să se izoleze între zidurile ghetoului eclesial și să aștepte ca Dumnezeu să mai aruce peste zid câte un păcătos.

https://convergente.ro/teologia-crucii-jurgen-moltmann-si-patimile-lui-hristos/

///////////////////////////////////////

Naționalism religios versus patriotism

LAURA STIFTER

– reflecții din perspectivă filosofică și teologică –

Naționalismul este pojarul umanității.

Ce este naționalismul? De ce ni se repetă că această ideologie ar fi nocivă din punct de vedere etic, social și politic, de vreme ce noi simțim că este bine să fim patrioți?… Asemenea întrebări pot fi considerate ca legitime în contextul unei confuzii conceptuale importante, derivate, la rândul ei, dintr-o prostă educație școlară, care nu cultivă gândirea critică: anume confuzia dintre patriotism și ideologia naționalismului. Dacă între termenii „naționalism” și” patriotism” este stabilit un fals raport de identitate, iar intuițiile morale, cultivate inclusiv prin educația elementară a primilor ani de viață, arată patriotismul ca fiind ceva benefic, atunci întrebările de mai sus devin firești.

Scopul acestui text îl constituie analizarea succintă a distincției conceptuale dintre patriotism și naționalism – cu accent pe dimensiunea etică a raportării la acestea – și, în cea de-a doua parte, prezentarea, din perspectiva filosofiei creștine, a unei forme tot mai frecvent întâlnite de naționalism: naționalismul religios (îmbinarea dintre credința religioasă și naționalismul etnic și/ sau civico-politic).

Patriotism versus naționalism – clarificări conceptuale

Patriotismul este vechi de când lumea ori, mai corect spus, vechi de când s-a dezvoltat, în mintea oamenilor, conceptul de „patrie” ca loc natal și ca exprimare a apartenenței la o comunitate pe criterii teritoriale.

„Civis romanus sum” – afirma cu mândrie patriotică, acum mii de ani, orice roman iubitor al Cetății Eterne. Patriotismul este vechi de când lumea ori, mai corect spus, vechi de când s-a dezvoltat, în mintea oamenilor, conceptul de „patrie” ca loc natal și ca exprimare a apartenenței la o comunitate pe criterii teritoriale. Patriotismul a fost adesea instrumentalizat pentru declanșarea războaielor sângeroase contra „dușmanilor patriei”, dar tot patriotismul a rămas, de-a lungul epocilor, și motor al unora dintre cele mai frumoase acțiuni civice, colective și individuale: creații artistice dedicate patriei, motivația intrinsecă de a obține performanțe în domenii felurite pentru a-ți reprezenta cu onoare patria în fața lumii, lupta eroică pentru libertate și demnitate, de dragul poporului tău… etc.

„Ubi bene, ibi patria”, sau „ubi patria, ibi bene”[1]?… Poate că tocmai tensiunea dintre cele două dictoane, depășită printr-o manieră echilibrată și uneori ludică de raportare la propria-ți patrie, constituie expresia patriotismului sănătos: capabil să te împingă atât la acte eroice pentru patria ta, cât și la detașarea rațională, critică față de eventualele regimuri dictatoriale ori alte situații de gravitate extremă ivite în mijlocul țării tale.

Ce este patriotismul?

Și atunci, ce este patriotismul? Patriotismul este, am putea argumenta, un sentiment natural, iar, uneori, chiar o virtute asumată în mod conștient. Patriotismul este un sentiment natural, căci orice ființă (umană ori chiar aparținând altor specii) are, în mod instinctiv, simțul teritorialității, al atașamentului față de locurile cunoscute – de obicei, acelea în care respectiva ființă s-a născut și/ sau și-a petrecut primii ani ai vieții, cei formatori. Patriotismul poate fi însă, cultivat și ca virtute, atunci când datoria etică a recunoștinței și iubirii față de comunitatea țării/ cetății/ imperiului în care ai ales să trăiești este asumată și exersată în mod voluntar, conștient, în asociere cu alte virtuți etice precum curajul, prietenia sau dreptatea. În acest ultim caz, patria poate fi cea natală ori cea adoptivă, poate fi o țară sau o comunitate de țări (precum, de pildă, ideea patriotismului față de Europa – și nu față de alte continente) etc., în funcție de comunitatea în care fiecare alege să-și ducă viața și să se implice cu loialitate. Iar în ambele aceste accepțiuni – sentiment natural de atașament, dar și virtute cultivată conștient – patriotismul poate fi socotit ca o trăire eminamente dezirabilă etic, atunci când nu se pervertește prin metamorfozarea sa (patologică moral) în naționalism.

Ce este naționalismul?

Spre deosebire de sentimentul (și virtutea) patriotismului, naționalismul nu este un comportament natural, ci un construct ideologic.

Spre deosebire de sentimentul (și virtutea) patriotismului, naționalismul nu este un comportament natural, ci un construct ideologic; nu a existat din cele mai vechi timpuri, ci s-a născut la o dată recentă, în circumstanțe ușor explicabile istoric; nu este o virtute și nici nu se poate subsuma vreunui principiu etic universal, ci reprezintă doar un șablon ideologic prin care, după caz, anumite comunități și-au definit în mod artificial identitatea proprie ori chiar s-au prăbușit în extremism prin denigrarea alterității, a celor etichetați ca diferiți față de comunitatea lor. De la naționalismul inofensiv (ori chiar util politic) al secolului al XIX-lea, până la naționalismele extremiste de tip fascist/ nazist din secolul XX au fost doar câțiva pași istorici de parcurs (pași predictibili și, în parte, evitabili). Iar din această perspectivă, un bine cunoscut gând aforistic atribuit lui Enstein exprimă ideea că „naționalismul este pojarul umanității”, așadar o boală a copilăriei unei comunități care nu are încă nici maturitate morală, nici gândirea critică a adulților, nici rezistența „imunitară” în fața manipulărilor de diferite feluri.

Etno-filetismul sau naționalismul religios: între exaltare extremistă și analiză lucidă din punct de vedere teologico-filosofic

Se poate argumenta, din perspectivă filosofico-teologică creștină, că etno-filetismul este, într-adevăr, o erezie, așadar o ideologie pe care orice creștin este dator moral să o combată cu hotărâre și curaj.

O particularitate extrem de periculoasă a unora dintre naționalismele epocii noastre o constituie tendința propagandiștilor săi de a-l îmbina cu religia (cu cea creștină, dacă ne referim la spațiul cultural în care ne aflăm), deoarece, în imaginația acestor propagandiști, această ideologie ar fi compatibilă ori chiar interșanjabilă cu patriotismul. De la „Legiunea Arhanghelului Mihail” și până la partidele politice așa-zis „creștine” și „suveraniste” de astăzi, îmbinarea nocivă (nocivă inclusiv din perspectivă teologică) a conceptelor de națiune și credință religioasă pare o patologie etică de nedepășit, fiind susținută de un întreg mănunchi emoțional substituitiv al argumentelor logice, stimulat cu abilitate de către propagandiști (exaltare, frustrare, nevoia de apartenență și de autodefinire etc). Și totuși, primele rădăcini ale acestei împletiri pot fi căutate chiar și mai departe în timp: în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când unele dintre Bisericile ortodoxe ale statelor naționale recent constituite au început să elaboreze justificări doctrinare pentru solicitarea lor de autocefalie în raport cu Patriarhia Ecumenică. În fața acestei tendințe separatiste (probabil parțial legitime, în contextul socio-politic al acelui moment), Patriarhia tuturor ortodocșilor (revendicându-și originea pe filiera străvechii Patriarhii de la Constantinopol și avându-și inclusiv astăzi sediul la Istanbul) a reacționat ferm, identificând naționalismul religios ca o nouă erezie, similară vechilor credințe eretice din epoca patristică. Ei au denumit această erezie „etno-filetism” și i-au îndemnat pe creștinii ortodocși să o combată cu toată puterea convingerii. Dincolo de întrebările privind factorii favorizanți ai acestei luări prompte de atitudine (de la convingerea sinceră, până la aspecte clare de politică ecleziastică, precum dorința de a nu pierde controlul asupra Bisericilor care-și revendicau autocefalia), se poate argumenta, din perspectivă filosofico-teologică creștină, că etno-filetismul este, într-adevăr, o erezie, așadar o ideologie pe care orice creștin este dator moral să o combată cu hotărâre și curaj. În acest sens, din perspectiva mai multor patriarhi răsăriteni din acele momente istorice interesante și dramatice, „…la noi, salfgardarea religiei rezidă în Trupul întreg al Bisericii, adică în poporul însuși care vrea să păstreze credința intactă”[2].

Creștinismul, o religie în esență universalistă

Creștinii – publicul-țintă al propagandiștilor naționalismului religios – sunt primii datori să ia atitudine împotriva acestei ideologii: nu doar pentru apărarea democrației liberale, ci și dintr-un motiv pur religios – nevoia de se opune unei erezii.

Având un mesaj al monoteismului trinitar în sens dogmatic (Dumnezeu este unic și totodată tripersonal), precum și al iubirii agapice dintr-o perspectivă a eticii virtuții, creștinismul poate fi considerat drept o religie prin excelență universalistă, în mod fundamental contrară oricăror ideologii segregaționiste. Dumnezeu „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Tim2: 4), Hristos a murit „pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru ale lumii întregi” (I Ioan2: 2), își mărturisesc autorii biblici convingerea. Dintre toate popoarele, Dumnezeu l-a ales pe unul – poporul evreu – pentru a-l pregăti spiritual în vederea primirii lui Mesia, dar, din momentul „coborârii în istorie”[3] a Salvatorului universal, mântuirea devine ușor accesibilă tuturor oamenilor, fiindcă El, Salvatorul, S-a sacrificat pentru fiecare ființă umană, din orice loc și din orice epocă. De aceea, din perspectiva Noului Testament, „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți sunteți în Hristos Iisus” (Gal. 3: 28) și „Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam, cine se teme de El și face dreptate este primit de către El” (Fapte10: 34-35). Vechiul Testament le-a fost un „pedagog către Hristos” membrilor poporului ales (Gal. 3: 24), dar în era creștină, calea către El li se deschide atât evreilor, cât și oamenilor din alte popoare. „Mergând, învățați toate neamurile…” (Mt. 28: 19) – este misiunea dată de către Iisus Hristos Apostolilor Săi care, asumând-o cu loialitate, aveau să vestească noua credință în întregul Imperiu Roman și în afara acestuia.

Cu toate acestea, se poate argumenta perspectiva potrivit căreia premisele universalismului creștin pot fi identificate încă din Vechiul Testament, chiar dacă iudaismul este, în sens istoric, o religie asumată în primul rând de un anumit popor: conceptul unicității și universalității lui Dumnezeu, corelat cu datoria non-discriminării – „Străinul, care s-a așezat la voi, să fie pentru voi ca și băștinașul vostru. Să-l iubiți ca pe voi înșivă, că și voi ați fost străini în pământul Egiptului” (Lev. 19: 34). De asemenea, se poate observa că poporul evreu a fost destiant să fie o lumină pentru toate neamurile, nu să se focalizeze etnic, spre interior.

Naționalismul religios este nu doar o ideologie contrară democrației și tuturor valorilor liberale, ci și o erezie, o concepție fundamental incompatibilă cu principiile dogmatice și etice ale creștinismului.

Pe temeiul puternic al acestor principii etice și metafizice/ dogmatice, Noul Testament clădește, curajos, ideea iubirii și chemării universale pe care Dumnezeu le dăruiește omenirii. Astfel, relatările biografice din toate cele patru Evanghelii canonice sunt convergente în privința mărturiilor despre Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor și Dumnezeu al neamurilor și al evreilor deopotrivă: în jurul micului staul al Nașterii Sale, se adună atât iudei (păstorii Bethleemului), cât și reprezentanți ai altor neamuri veniți să I se-nchine (magii de la Răsărit, așadar preoți zoroastrieni și astrologi din Imperiul Persan – o categorie atât de diferită inclusiv față de locuitorii Imperiului Roman în general), iar ulterior mesajul maximalist al eticii creștine are ca thelos extinderea iubirii de la philia naturală la agape-ul universal („iubiți pe vrășmașii voștri” – Mt. 5: 44). Iisus Își adresează miracolele și cuvântările inclusiv samarinenilor (o populație metisată aflată în permanent conflict etnico-religios cu ceilalți locuitori ai provinciei romane Palestina), spunând în mod explicit și că nu-i va exclude niciodată pe cei care aleg să se apropie de El („Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” – In. 6: 37). Pentru creștini, Fiul lui Dumnezeu este Logosul divin întrupat cu scopul de a fi „Lumina adevărată Care luminează pe tot omul, care vine în lume” (In. 1: 9), iar în acest sens, autorii biblici și mai târziu cei patristici argumentează, în diferite moduri, că filosofia, literatura și chiar mitologia diverselor popoare le-au fost acestora „pedagogi către Hristos”, întocmai cum cărțile Vechiului Testament le-au fost fiilor lui Israel.

Din perspectivă neotestamentară, începutul misiunii apostolice de „a învăța toate neamurile” este posibil doar sub înrâurirea unificatoare și puternică a Duhului Sfânt Care, în ziua Cincizecimii, li Se revelează Apostolilor sub forma unor „limbi ca de foc” (așa cum se relatează în Faptele Apostolilor 2: 1-11) – dăruindu-le misionarilor creștini capacitatea de a le vorbi oamenilor în mod adaptat particularităților lor lingvistice, naționale, culturale. Astfel, în sens creștin, virtutea etică a iubirii (agape) are drept consecință acceptarea necondiționată a oricărei persoane în unicitatea ei, incluzând și acele particularități empirice, contingente – precum naționalitatea, rasa, însușirile fizice sau psihice etc. Spiritul Sfânt îi ajută pe Apostoli să vorbească în limbile interlocutorilor lor, iar pe creștinii oricărei generații îi îndrumă să se adreseze alterității empatizând cu aceasta, valorizând diversitatea și depășind orice bariere naturale sau convenționale/ artificiale.

Câștigul de cauză obținut de către facțiunea universalistă a creștinilor reprezentați de către Apostolul Pavel în prima dezbatere/ polemică din interiorul Bisericii primare semnificativă – cea dintre creștinii iudaizanți și cei universaliști (convertiți dintre neamuri) – a încurajat continuarea acestei direcții teologice, astfel încât, nu după mult timp, în zorii epocii patristice, autorul Epistolei către Diognet nota meditativ: „creștinii trăiesc în țările în care s-au născut, dar ca străini (…) căci orice țară străină le este patrie și orice patrie le este țară străină”[4].

Naționalismul religios – o erezie – scurte concluzii din perspectivă teologică și filosofică

În plan social-politic, asumarea naționalismului religios pervertește dramatic relația dintre Biserică și stat, într-un mod extrem de nociv amândurora.

Filosofii și teologii creștini ai fiecărei epoci au purtat polemici aprinse cu susținătorii credințelor diferite, numite adesea „erezii”. Asumând misiunea religios-morală a combaterii acestor viziuni eretice (în general, despre Divinitate), teologii consideră că doar astfel vor păstra adevărata credință într-o stare de nepervertire. În această paradigmă, se poate argumenta o perspectivă conform căreia, spre deosebire de ereziile primelor secole creștine, a căror temă centrală este ideea de Divinitate (erezii antitrinitare, erezii hristologice etc), naționalismul religios, poate cea mai răspândită erezie a epocii noastre, este o erezie atât din punct de vedere teologic (Dumnezeu este înțeles în mod incorect, anume ca Autor al segregării și polarizării), cât și antropologic (prin negarea monogenismului, a principiului biblic despre fraternitatea dintre toți oamenii, pe baza unității lor ontologice și a diferențelor interpersonale care fac din oameni persoane create după chipul Divinității). Și dacă această variantă rezistă în fața criticilor, atunci creștinii – publicul-țintă al propagandiștilor naționalismului religios – sunt primii datori să ia atitudine împotriva acestei ideologii: nu doar pentru apărarea democrației liberale, ci și dintr-un motiv pur religios – nevoia de se opune unei erezii.

Rezumând ideile exprimate mai sus, putem conchide că naționalismul religios este nu doar o ideologie contrară democrației și tuturor valorilor liberale, ci și o erezie, o concepție fundamental incompatibilă cu principiile dogmatice și etice ale creștinismului, pornind cel puțin de la următoarele temeiuri teologico-filosofice:

Naționalismul religios, utilizat în contexte politice (electorale) este o formă flagrantă de instrumentalizare a credinței, aceasta nemaifiind văzută ca scop în sine, ci doar ca mijloc în vederea îndeplinirii unor interese imediate, strict pământești.

Naționalismul religios constituie o negare indirectă a caracterului unic și trinitar al Divinității – principiu paradoxal și indispensabil teologic, pe baza lui fiind clădit întregul edificiu metafizic, dogmatic și etic creștin. Precum argumenta teologul și filosoful grec contemporan Christos Yannaras, afirmația biblică „Dumnezeu este iubire” (1 In. 4: 16) trebuie înțeleasă într-o cheie hermeneutică potrivit căreia Dumnezeu nu doar are iubire (în accepțiune morală) față de creația Sa, ci El „este iubire”, ontologic și din eternitate, prin însuși caracterul Său tripersonal[5].

Acest tip de naționalism este o erezie inclusiv prin pervertirea principiilor antropologiei creștine, potrivit cărora toți oamenii sunt frați, în unitate ontologică și cu deosebiri ipostatice, având o demnitate egală și inalienabilă prin calitatea lor de ființe personale și create după chipul lui Dumnezeu (Cel unic ființial/ ontologic, dar nu și monopersonal).

Din perspectivă eshatologică, persoanele umane poartă inalienabil, în însăși natura lor, vocația eternității, astfel încât patria cea definitivă nu este aici, în planul existenței spațio-temporale, ci în cel al veșnicei vieți în libertatea spirituală fără sfârșit.

Din perspectivă etică, naționalismul în general (inclusiv cel religios) are drept repercusiune escaladarea unor atitudini contrare celor mai elementare valori și principii etice universale. Ducând la ură, desconsiderare, discriminări ori chiar crime și războaie, naționalismul nu poate fi niciodată compatibil în vreun mod cu valorile creștinismului și nici cu ale altor mari tradiții spirituale, oricâte sforțări intelectuale ar întreprinde propagandiștii naționaliști pentru a ne convinge de contrariu. În plan social-politic, asumarea naționalismului religios pervertește dramatic relația dintre Biserică și stat, într-un mod extrem de nociv amândurora: Biserica este instrumentalizată și își pierde autonomia față de stat (pierzând, așadar, inclusiv curajul mărturisirii, specific misiunii sale), iar statul încetează de a-i mai reprezenta în mod egal pe toți cetățenii, indiferent de credințele lor (așa cum trebuie să fie într-un stat democratic).

Și, în sfârșit, într-o epocă a globalizării, a libertății de a traversa întregul glob ori chiar de a zbura în spațiul cosmic, în contextul marilor progrese științifice și tehnologice (mai explozive și fascinante decât oricând), a rămâne naționalist este nu doar neetic, ci și aberant, desuet, bizar, dovedind neadaptare la o realitate atât de evidentă a vremii noastre: aceea că națiunile pure (în caz că ele vor fi existat vreodată) au dispărut complet, fiecare dintre noi putând asuma, în special în lumea democratică, calitatea de cetățean al lumii, membru al omenirii, locuitor al unei planete pe care suntem datori s-o protejăm ca pe adevărata noastră patrie.

[1] Acolo unde e bine, acolo e patria” sau „acolo unde e patria, acolo e bine”.

[2] Enciclica Patriarhilor Răsăriteni din 1848, apud Paul Evdokimov, Vârstele vieții spirituale, traducere de Pr. Prof. Ioan Buga, Editura Christiana, București, 1993.

[3] Frumoasa exprimare îi aparține Pr. Prof. Daniel Benga, Metodologia cercetării științifice în teologia istorică, Editura Sophia, București, 2005, p. 23.

[4] Epistola către Diognet, în Scrierile Părinților Apostolici (colecția Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 1), traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995.

[5] Christos Yannaras, Libertatea moralei, traducere de Mihai Cantuniari, Editura Anastasia, București, 2004.

https://convergente.ro/nationalism-religios-versus-patriotism/

///////////////////////////////////////////

Ce religie are Călin Georgescu? Îl elogiază pe Dumnezeu într-o biserică protestantă din Timișoara: „Este atacată condiția creației de către forțe globaliste occidentale degenerate”

Autor:

Dorin Ionescu

Călin Georgescu este omul momentului în România, surpriza de la alegerile prezidențiale, numit și „meteoritul” pe care nimeni nu l-a văzut.Candidatul independent la alegerile prezidențiale este pe buzele tuturor românilor, după ce a fost votat în număr tot mai mare de către cetățenii țării noastre. Mulți l-au votat pentru a nu da șanse altor… candidați, alții pentru că l-au urmărit pe TikTok, însă nimeni nu știe, de fapt, cine este și de unde a apărut.

Călin Georgescu a ținut un discurs în fața membrilor Bisericii Penticostale Betania Jebel din Timișoara ,… Apariția lui Călin Georgescu în biserica penticostală a fost în 2022.

Călin Georgescu, despre religie, Dumnezeu și asuprirea neamului românesc, în Biserica Penticostală Betania Jebel

Călin Georgescu a ținut discursul în fața bisericii penticostale cel mai probabil de Paște. Candidatul independent la alegerile prezidențiale s-a declarat fericit că este alături de „frații și surorile” lui din comunitatea Metania Jebel din Timișoara.

Călin Georgescu vorbește despre Dumnezeu, dar nu este clar ce religie este, dacă este ortodox, protestant, spune că este creștin. Iată însă, îl vedem într-un discurs elogios în fața comunității penticostale din Timișoara.

„Slăvit fie Domnul

Exprim fericirea și recunoștința mea pentru faptul că mă aflu aici la Jebel, la biserica penticostală a fraților și surorilor noastre. Să-i mulțumim Domnului în fiecare zi, pentru că el ne trezește în fiecare zi, să nu uităm acest lucru.

Și mi-a plăcut foarte mult ce am auzit aici, am rămas foarte impresionat. Mai ales că la unul dintre cântecele spre slava Domnului s-a spus, chiar dacă ar fi nori și furtună, în mine… domnește Iisus. A venit vremea să conștientizăm că Hristos a înviat și așa va învia și neamul românesc, dar pentru asta trebuie să luptăm în fiecare clipă să fim conștienți, pentru că în fiecare clipă putem cădea. Duminica a 20-a după rusalii, pericopa evanghelică este crucială pentru întreaga omenire, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos dă speranță celor fără de speranță. Astăzi. Și în mod special în aceste vremuri în care este atacată însăși condiția creației de către forțe globaliste occidentale degenerate. Și noi le le spunem exact cum ne-a învățat… Domnul nostru Iisus Hristos: iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Învierea tânărului din Nain și redarea lui mamei îndoliate prin cuvintele evanghelistului Luca nu au doar un sens apropiat, firesc, de a mângâia durerea unei mame. Ci au un sens adânc.”

Citește mai mult la: https://actualitate.net/a/ce-religie-are-calin-georgescu-nu-este-ortodox-ci-face-parte-dintr-o-secta-discurs-elogios-la-o-biserica-protestanta-din-timisoara-este-atacata-insasi-conditia-creatiei-de-catre-forte-g

////////////////////////////////////////////

Atac la Steaua lui David

Simbolurile sunt puternice, ele sunt ca armă cu două tăişuri.

Astăzi mulţora le place acest Simbol al Israelului, numit Steaua lui David care reprezinta scutul si simbolul acestuia.

Hexagrama sau Steaua lui David este legata de Poporul lui Israel , de peste 5000 de ani de istorie.

Atunci cand nu se stie Adevarul, astfel se recurge la tot felul de Rastalmaciri, de exemplu, de mai mult de 2000 de ani ,Steaua lui David este numita Demonica .

Satana cunoaste acest Mister Biblic si Profetic numit Steaua lui David ,in mod clar si sensul ce o reprezinta, nu numai pentru YHWH, dar si pentru Poporul lui Israel , de exemplu atunci cind Fuhrerul Hitler o utiliza cu sange rece in timpul celui de al doilea razboi Mondial ,fortand poporul Evreu de a o purta imprimata in piele,ca semn al unui Popor Special,sortit morti si disparitiei .Atunci cind nu se Cerceteaza Scriptura,pentru multi Steaua lui David este confuza,Scriptura este ca o Sabie cu doua taisuri,ea este folosita bine de cei ce o cunosc,iar pentru cei ce nu cunosc Scriptura devine confuza,stiind foarte bine ca Satana este un viclean pervertit care incearca din toate punctele de vedere sa Distruga Israelul incluind si Simbolurile sale.

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea lui YHWH al tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!

Cu cît s’au înmulţit, cu atît au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocară. (Oséia 4:6-7) Satana a folosit, de asemenea, Steaua lui David ,NU ca un simbol al poporului Evreu, ci ca un brand, nu doar el, ci si legiunile lui demonice (Islamul, Crestinii si Catolicii, Nazisti si multi alti) defaimatori .Din pacate, exemplul acestui brand a fost folosit pentru suferin‏ta, moarte si distrugere a unei intregi Nat‏iuni .

Acest simbol patriotic a fost utilizat abuziv, pentru a marca 17,500,000 milioane de Evrei, la moarte chiar in secolul XX .(Holocaust,Comunism,Antisemitism….)

Steaua lui David simbolizeaza puterea lui Israel data ca simbol de YHWH, in ciuda planurilor Demonice inamice care incearca sa o defaimeze prin incercarea de a extermina Poporul lui Israel.Dupa cum fiecare Stat are un simbol,tot asa si Steaua lui David este Simbolul Statului Israel,Independent si Liber prin marea Minune Profetica de Reintregirea Poporului Israel,Satan si adeptii sai vor sa demonstreze Steaua lui David ca find Demonica,atunci intrebarea este daca Dumnezeu a Implinit Profetia Reintregirii lui Israel ,de ce a permis un Simbol Demonic.

De ce a permis YHWH ? Sa vedem ce ne spune Scriptura despre Simboluri :

De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. (1 Corínt. 11:10)

Prin urmare Femeia ar trebui sa aiba un simbol al Autoritatii pe capul ei,din pricina Ingerilor.

Pe cînd mîncau ei, Yashua a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi a dat -o ucenicilor, zicînd: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.„Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui YHWH, li l -a dat, zicînd: ,,Beţi toţi din el;

căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. (Matei 26:26-28)

Pastele (Cina) un Simbol Sacru,Vinul-Sangele Sfint,Painea fara Ferment-Corpul.

Deci, atunci cand nu respecti”simbolul” unei Na‏tiuni, care sunt permise de YHWH,atunci este o lipsa de respect,dupa cum Vinul ,Painea si celelalte Simboluri sunt respectate ca Sfinte ,si prin Incalcarea lor te faci vinovat de pacat,tot asa poti devenii complice la Defaimarea unui Simbol Permis de YHWH prin Implirea Profetiei fata de Poporul sau Israel.Multi Satanisti folosesc simbolul Vinului sau a Painii in scopul Defaimarii,ca Sacrificiu pentru Zeul lor,prin aceasta comit crime si lucruri josnice,tot asa multi Defaimatori folosesc Simbolul Israelului,care este Steaua lui David in mod incorect doar pentru a Batjocorii o Natiune,astfel facanduse partasi Pacatului.De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul lui YHWH în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele lui YHWH. (1 Cor. 11:27 )Prin urmare, orice atac asupra unui simbol profund zdruncinat, poate provoca dureri in mod direct, pentru cei care il iubesc si care astazi este folosit de 16 milioane de Evrei care vad Steaua lui David ca Simbolul esentei sale ca Popor a lui YHWH ,iar cei care ataca acest Simbol nu fac altceva decat a se vedea in vorbe dupa cum ne spune versetul : Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui YHWH. (1 Corínt. 11:16),vorbe fara esenta care deformeaza totul,ce a fost proiectat de la bun inceput de YHWH ,deacea cine predica contra acestui Simbol care este Steaua lui David,inseamna ca nu studiaza Scriptura,si se arunca intro ignoranta fata de Poporul lui Israel.Multi asa zisi Crestini ,folosesc abuziv Steaua lui David,introducand Crucea in mijlocul ei,care stim foarte bine ca Isus a invins acest Blestem al Crucii,astazi Crucea este bine acceptata si incorporata in Simbolul Crestinismului Paralel ,fata de adevar,Satan tot timpul este un Indoielnic,dupa cum a procedat si cu Eva,OARE VETI MURII,tot asa si astazi acest,,OARE ” aceasta indecizie a Credinciosilor ,duce spre a introduce Bagajul si Naravurile importate din Paganism,dupa cum ne spune si versetul : Se Infioara !!!!

Steaua lui David pentru Evrei este tradusa ca ceva Puternic si ca Scut a lui David,despre care ne vorbste Scriptura in Psalmi astfel :

Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, YHWH drept!

Scutul meu este în YHWH, care mîntuieşte pe cei cu inima curată. (Ps. 7:9-10)

Tu, care eşti scutul nostru, vezi, YHWH, şi priveşte faţa unsului Tău! (Ps. 84:9)

In Deutronom vedem acest Scut inainte de a fi David ,ca un Simbol : Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un popor mîntuit de YHWH , Scutul care îţi dă ajutor, Şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, Şi tu vei călca peste înălţimile lor.„ (Deut. 33:29)

Im Geneza avem un acord facut de YHWH cu Avraam intro vedenie : După aceste întîmplări, Cuvîntul lui YHWH a vorbit lui Avram într’o vedenie, şi a zis: ,,Avrame, nu te teme; Eu sînt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.„ (Gên. 15:1)Inca odata dupa cum spune Scriptura : Nu te teme Israele de toti care inearca sa ti Defaimeze Simbolul, Steaua lui David(Scutul),din lipsa Cunoasteri Scripturi in aceste zile grele,in care toti AntiSemitii ati doresc Moartea si Disparitia,gasim multe Pasaje Biblice despre Profetia Reintregirii lui Israel,deacea este bine sa Studiem Scriptura pentru propria cunostinta de a nu cadea in plasa Defaimarii,a cea ce YHWH a Implinit prin Renasterea din Oase Uscate a Propriului sau Popor.Eu, Yashua, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. (Apocalipsa 22:16)

Daca Isus este Luceafarul Stralucitor ,,Steaua lui David ” Samanta lui David,Scutul ,atunci de ce Satan incearca sa-l imita cu o Stea cu 5 Colturi ? YHWH sa va Binecuvinteze !!!

https://israelshabbatshalom.wordpress.com/2012/06/14/atac-la-steaua-lui-david/

///////////////////////////////////////////////

Legile Lui DUMNEZEU si Faradelegile oamenilor

Ioan Burca

Romani 2:15 – şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele. Photo credit biblepic.com

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,

Toata Gloria in Veci !!!

Cu cativa ani in urma, intr-un ziar central din Romania, a aparut un articol care vorbea despre un pastor care a reusit sastopeze casatoriile dintre copiii de romi dintr-o localitate unde numarul romilor reprezenta cca. 40 la suta din populatie. Mi s-a parut nu numai interesant acest articol, dar si foarte important, pentru ca in el erau prezentate lucruri fundamentale care pot schimba conditia umana; de la o stare josnica, la o statura nobila, asa cum vrea Dumnezeu sa fie omul creat de El.

(accesati link-urile de la sfarsitul acestui articol).

Am citit si comentariile cititorilor care si-au spus parerea in legatura cu cele scrise in articol. Unele comentarii au fost pozitive (pro), altele negative (contra) si cateva neutre. Din comentarii, in special din cele negative, am vazut cat de adevarat si cum se confirma Cuvantul lui Dumnezeu care zice:

„Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta.”(Osea 4:6)

Acest lucru spus de Dumnezeu insusi, arata ca majoritatea oamenilor din poporul Israel erau intr-o situatie rea, desi ei se considerau la adapost ca urmare a numelui pe care-l purtau. Sa vedem in continuare daca nu cumva in aceasta situatie s-ar putea afla si unii oameni din zilele noastre care se cred crestini…Mai intai voi descrie, pe scurt, cele prezentate in articol, apoi voi reda parerile unora despre cele petrecute, si in final voi arata ce spune Biblia despre astfel de situatii.

I. Cateva lucruri ce se desprind din articol despre ceea ce s-a petrecut in acea localitate: 1. Se stie ca romii isi casatoresc copiii la varste fragede. Acest lucru pe unii localnici i-a speriat, iar in Europa s-a facut mare valva, pana acolo ca institutiile de protectie a copilului au reactionat puternic. Dar dupa ce un pastor a convertit majoritatea romilor, principiile biblice au schimbat mentalitatea enoriasilor, ceea ce nu reusise inainte sa faca procuratura, politia, scoala sau alte autoritati interne sau internationale. Enoriasii s-au oprit in a-si casatori fetele de timpuriu, si le-au indrumat pe acestea sa mearga la scoala, contrar obiceiului vechi. 2. Unii romi au declarat ca dupa ce au cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu si-au dat seama ca au gresit, s-au pocait de pacatul lor, s-au botezat in deplina cunostinta de ceea ce fac, si-au schimbat radical comportamentul, inclusiv in ceea ce priveste vremea potrivita casatoriei pentru fiicele lor. 3. Reprezentanti ai autoritatilor scolare au recunoscut schimbarea radicala din situatia scolara a copiilor romi, dupa ce parintii lor s-au convertit, intorcandu-se la Dumnezeu. Abandonul scolar s-a redus drastic, spun ei, iar copiii de romi isi doresc acum sa studieze in continuare la liceu si chiar la facultate, si ei chiar sugereaza ca se vor casatori la varsta cand vor fi maturi si stiu ce fac. 4. Copiii enoriasilor nu numai ca merg la scoala, dar acum ei au alte prioritati si alta gandire; ei frecventeaza regulat biserica locala si sunt activi in biserica, ceea ce nu se intampla inainte.

5. Reprezentantul spitalului din loc a spus ca in ultimii ani nu au mai avut nasteri de copii de la minore, fapt care a dus la evitarea unor complicatii si proceduri de exceptie, confirmand ca atitudinea copiilor romi, in relatiile dintre baieti si fete, a fost schimbata simtitor.

Comentarii

Comentariile facute pe marginea acestui articol le-am concentrat pe baza de ideile exprimate si nu de cuvintele folosite de acele persoane a caror nume probabil ca sunt in majoritate anonime. Vreau sa remarc ca am observat faptul ca unele din ideile gresite se regasesc la multi oameni in societatea romaneasca, formand grupuri distincte chiar, si de aceea nu pot fi trecute cu vederea.Mai intai amintesc parerile unor oameni care reprezinta cultul majoritar ortodox, si ale caror comentarii cauta sa puna la indoiala veridicitatea celor scrise. Unul sugereaza ideea ca prin acest articol se urmareste sa se faca prozeliti, altul ca s-au scris neadevaruri din moment ce se vorbeste de casatorii intre copii, cata vreme acestea se fac de slujitorii bisericii numai pe baza de certificate de casatorie emise de starea civila, iar un oarecare pune la indoiala pregatirea teologica a acelui pastor, si un comentator provoaca la o revedere viitoare, peste o decada, a celor ce s-a scris.

S-a postat acolo si o parere care venind de la un „crestin” este socanta sub toate privintele, caci ea apara religia stramoseasca promovand ideea ca trebuie pastrata in orice conditii, chiar daca pentru acest lucru ar fi necesar ca oamenii sa traiasca in tot felul de pacate. Ideea aceasta este intarita printr-o propunere naucitoare, si anume, „desfiintarea pocaitilor” de catre cei care tin credinta stramoseasca.Au fost acolo si pareri echilibrate, neutre, care veneau de la persoane ale caror religie este diferita de cea a pastorului. In acestea se vede apreciere pentru ce a facut acel pastor si se indeamna la retinere si gandire rationala, la temere de Dumnezeu, de Cel care este singurul in masura sa judece tot ceea ce a facut acel pastor, si de altfel, tot ce face fiecare, indiferent cine e.

Cativa au scris ganduri de stima pentru pastorul respectiv si lucrarea lui, si din ce, si cum au scris, se vede ca sunt crestini care cunosc ce spune Biblia, adica ce cere Dumnezeu de la oameni.

III. Ce spune Cuvantul Lui DUMNEZEU – BIBLIA?

Vizavi de ceea ce s-a spus in articol si de comentariile facute pe marginea lui, in continuare voi face cateva precizari.. Nu e vorba de parerile mele personale, sau ale altui om, ci e vorba de a CLARIFICA lucrurile, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care in materie de religie e SINGURUL PUNCT DE VEDERE CARE CONTEAZA! Si clarificarea lucrurilor o voi face cu BIBLIA, sau SFANTA SCRIPTURA, unde sunt scrise cuvintele si legile lui Dumnezeu date omului pentru a fi respectate si implinite intocmai. BIBLIA e SINGURA CARTE care are AUTORITATE TOTALA cand e vorba de religie! Asa trebuie sa stie si sa afirme orice om care se pretinde ca e crestin; pentru ca numele de „crestin” vine de la Cristos si in Biblie gasim viata Lui pamanteasca, lucrarea Lui de salvare a omului din pacat si de la iad si poruncile Lui pentru urmasii Sai. Orice alta carte care nu are la baza principiile lui Dumnezeu si ale Fiului Sau, Domnul Isus Hristos, scrise in Sfintele Scripturi, NU ARE VALOARE IN MATERIE DE RELIGIE pentru adevaratii crestini.

 IV. Consecintele neascultarii de DUMNEZEU:

Cele relatate in articol ne arata ca omul care nu vrea sa asculte de legea binelui si raului pusa in el de Dumnezeu, ajunge sub conditia pentru care a fost creat, iar pe de alta parte, se poate vedea ca numai Dumnezeu il poate schimba pe om si poate sa-l aduca la starea normala. Asa cum zicea unul dintre romi, ca ceea ce n-a reusit nici o autoritate si n-ar fi reusit nimeni in lume, a reusit Dumnezeu. Numai El putea si poate schimba omul prin Domnul Isus si Duhul Sfant.

 V. Ce au de facut adevaratii crestini, urmasii Lui HRISTOS?

Daca pocainta oamenilor in urma auzirii Cuvantului lui Dumnezeu prin acel pastor poate fi socotita prozelitism, atunci trebuie sa se stie ca aceasta actiune de prozelitism a inceput-o Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, au continuat-o apostolii Sai si toti cei ce L-au urmat in mod sincer si au fost devotati lucrarii incredintate de El; astfel a ajuns credinta la noi dupa 2000 de ani, si de aceea astazi in lume sunt sute de milioane de „prozeliti”. Crestinii adevarati raspandesc invatatura crestina si principiile bune si sanatoase scrise in Biblie, conform poruncii:„Apoi le-a zis: ,,Duceti-va in toata lumea, si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osindit.” (Marcu 16:15-16)

Deci salvarea, sau mantuirea, e prin credinta in jertfa Fiului lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos si prin pocainta, adica sa-I ceri iertare lui Dumnezeu pentru pacatele tale si sa le pui capat. De-abia apoi sa faci botezul in apa. Asa scrie, nu altfel.

 VI. Adevarul despre crestinii falsi

In articol nu se spune ca acele casatorii ar fi fost oficiate de un preot, sau de un pastor. Probabil ca romii au legile lor interne prin care cei doi sunt declarati casatoriti. De fapt ei traiesc in concubinaj, sau cum zice Biblia, in curvie, asa cum traiesc multi in Romania si in lume. Nu e vorba ca numai romii traiesc in adulter, ci multi, din toate nationalitatile, inclusiv romani. Nu trebuie sa ne facem ca nu stim. Asta-i adevarul din pacate. N-am spus o noutate. Pacatul acesta, si multe altele, sunt vechi de mii de ani; inceputul l-a facut Eva si Adam cand au calcat porunca lui Dumnezeu, si de atunci incoace, toti oamenii se fac vinovati cand incalca voia lui Dumnezeu.

Cei care sunt familiari cu cele scrise in Biblie stiu ca a fi salvat de la iad si a merge in rai nu depinde de cata teologie stie cineva. In rai vor fi multi care n-au stiut teologie, poate au fost chiar analfabeti, dar in iad se vor afla toti teologii care nu s-au pocait sincer de pacatele lor, nu au trait dupa Biblie si toti care nu au invatat pe altii voia lui Dumnezeu asa cum scrie in Biblie. Dau un exemplu din Biblie in legatura cu teologia. Pe Domnul Isus Hristos, FIUL LUI DUMNEZEU, L-au condamnat la moarte nu dregatorul si paganul Pilat (el chiar voia sa-I dea drumul, pentru ca zicea ca nu gaseste nici o vina in El), ci cei ce L-au dat la moarte au fost tocmai oamenii religiosi ai vremii din poporul Israel (preotii cei mai de seama in frunte cu familia marelui preot Caiafa si socrul sau, Ana), si carturarii, adica oamenii cu carte (nu analfabetii), la care s-au unit si batranii norodului: „Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare. … Pilat a iesit iarasi afara si a zis Iudeilor: „Iata ca vi-L aduc afara, ca sa stiti ca nu gasesc nici o vina in El.” … Cand L-au zarit preotii cei mai de seama si aprozii, au inceput sa strige: „Rastigneste-l! Rastigneste-l!” „Luati-L voi si rastigniti-L” le-a zis Pilat „caci eu nu gasesc nici o vina in El.„ (Matei 27:20, Ioan 19:4;6).

Vedeti ce fapte au facut teologii, oamenii invatati si mosii si stramosii evreilor de azi? Din aceasta cauza sufera ei si nu de ieri de alaltaieri, ci de 2000 de ani.In ceea ce priveste religia „adevarata” si stramoseasca, am vazut ca unii care au comentat acolo si-au exprimat dezacordul fatis, caci si-au dat seama de pericolul pretentiilor acelui om. Cu toate acestea, doresc sa arat ce spune Sfanta Scriptura despre adevarata religie crestina, fiindca acea credinta este adevarata care corespunde in totul cu ceea ce spune Biblia, si nu cu alte carti care doar simuleaza credinta. Iata ce scrie apostolul Pavel pentru crestini:„Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri … ca prin noi insine, sa invatati sa nu treceti peste „ce este scris”… fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris:

„Am crezut, de aceea am vorbit!” si noi credem, si de aceea vorbim.” (1Corinteni 4:6; 2 Corinteni 4:13)

Apostolul o spune clar ca nu ai voie sa treci peste ceea ce scrie Biblia. Orice ramura a religiei crestine trebuie verificata de urmasi pentru ca ei sa vada daca aceasta corespunde cu Biblia, sa vada daca stramosii au fost oameni perfecti, sau daca nu cumva si ei au fost ca si unii dintre noi, supusi greselilor, avand si promovand idei contrare Legilor lui Dumnezeu! Orice crestin poate face aceasta verificare citind si studiind Biblia.

Dar trebuie sa spun ca eu nu am gasit in Biblie ca Dumnezeu sa aprobe sau sa fie de acord cu infaptuirea unor forme, reguli si practici care se fac in unele ramuri crestine, cum ar fi: inchinarea la chipuri cioplite sau pictate, venerarea unor oameni in viata sau dupa moarte, venerarea moastelor, a oaselor mai stiu eu cui, datini omenesti stabilite de stramosi, botezul copiilor mici, rangurile celor ce servesc in biserica si slava pe care le-o dau enoriasii, invatatura care pretinde ca prin slujbe de pe Pamant, unul (una) care a murit poate fi transferata din locul de chin in locul cu verdeata, s.a.m.d. S-ar putea ca cel care doreste ca pocaitii sa fie distrusi sa fie doar un mostenitor a unor idei omenesti.

Nu stiu cum ar vrea el sa-i desfiinteze pe pocaiti, din moment ce pocainta alaturi de credinta ramane singura cale de obtinere a iertarii de la Dumnezeu, prin Isus Hristos. Interzicerea, bataia, inchisoarea, persecutia, si chiar pierderea vietii, nu i-a oprit pe oameni sa se pocaiasca si sa devina crestini. Romania nu e straina de astfel de tratament aplicat pocaitilor in trecut. Ce fel de crestin poate fi acela care vrea sa reinvie astfel de vremuri? Dumnezeu ne cheama la iubire, la ingaduinta, la intrajutorare, la renuntarea si condamnarea pacatului infaptuit prin minciuni, furturi, vorbe si bancuri porcoase, injuraturi, batai, curvii, inselatori, defaimari, etc, etc.

Din cele relatate in articol se poate concluziona ca in acea localitate s-au intamplat lucruri deosebite, pozitive, cand oamenii au fost schimbati mult in bine, dar dupa cum vedeti din comentarii, unii zic binelui, bine, si raului, rau, iar altii zic binelui, rau, si raului, bine. De ce nu pot aprecia oamenii obiectiv situatia respectiva? In primul rand, poate, din subiectivism, din fanatism religios („noi suntem buni, indiferent ce facem”, iar voi sau altii sunteti rai, indiferent ce faceti”), nationalism, extremism, terorism, etc.Cea mai mare problema a oamenilor insa este faptul ca nu cunosc nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu, cum zicea Domnul Isus (Matei 22:29). In incheiere doresc sa amintesc o faradelege a oamenilor, care ia amploare in ultimul timp, care e semnalata in Biblie in Geneza 19, si anume: homosexualitatea, pentru care DUMNEZEU asters de pa fatza pamantului Sodoma si Gomora! Iata ce scrie in versetele 4 si 5:„4. Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.

Au chemat pe Lot, şi i-au zis: „Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”

Auzi, tineri si …batrani! Cata minte aveau si au si azi multi batrani! Cei din ziua de azi ii depasesc cu mult pe cei de atunci, bagand homosexualitatea in …fara-de-legile lor, casatorii , adoptii de copii, si alte drepturi, ca la cuplurile obisnuite!

Niciodata n-a fost asa ceva si la un nivel atat de jos, promovate de cei in cele mai inalte functii, in plan national si international!

Ce e mai dureros, ca multi dintre adepti se pretind a fi crestini, chiar preoti sau pastori!Ba chiar oamenii asteapta de la DUMNEZEU binecuvantari, dar in loc de acestea, din nefericire, vin mereu…blesteme, calamitati, dezastre, razboaie, moarte!

Ce zice Cuvantul Lui DUMNEZEU despre acestia; care-i sentinta Lui pentru ei? Iat-o:

fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s-au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
S-au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;
şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori,
bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:21-32).

Vedeti cate si ce fel de faradelegi au oamenii, inclusiv unii dintre cei care se cred crestini?!

VII. Solutia: POCAINTA

Primii care au implinit aceasta porunca a Domnului au fost apostolii. Biblia relateaza despre lucrarea lor astfel:

„… Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si i-au zis lui Petru si celorlalti apostoli: „Fratilor, ce sa facem?” „Pocaiti-va” le-a zis Petru „si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.” (Fap.Ap.2:37-38)

Este solutie la problema asta? Sigur ca da. Dumnezeu a avut grija sa ne-o puna la indemana: citirea Bibliei, rugaciunea, credinta, pocainta, intr-un cuvant, ascultarea de Dumnezeu, nu de oameni, cum zic apostolii: „Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu” (Fp.Ap.4:19)

Adica ce zice Dumnezeu, gasim in Biblie!

Acceptand parerile oamenilor, veti ajunge unde vor ajunge ei, acceptand parerile, regulile si Legile lui Dumnezeu, veti ajunge la El cand veti pleca de pe Pamant. De ce? Simplu: ascultand de El, n-o sa aiba ce sa va reproseze si pentru ce sa va condamne la iad vesnic, ci va zice:„Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria Stapanului tau.” (Matei 25:21) Amin!

Dumnezeu sa va ajute si sa ne ajute la toti! Amin!

Ioan Burca – robul DOMNULUI,

Doctor in Teologie

“Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.

Cand vrei sa vii? –

Daniel Blaj; orga: Theodor Caciora (ambii din Arad)

http://www.perlesicomori.net/index.php?option=com_avreloaded&view=popup&Itemid=3&divid=289

” Poate-i Ultima Chemare pentru TINE! ” – Adriana Stoica

http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/cine-este-pastorul-care-a-oprit-hulitele-casatorii-dintre-copii-187655

http://www.romanialibera.ro/special/documentare/cosmarul-alb-al-rromilor–casatoriile-intre-copii-218987

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/06/20/legile-lui-dumnezeu-si-faradelegile-oamenilor/

/////////////////////////////////////////////

Deschide ochii crestine !

„LUMINA LUMINEAZĂ ÎN ÎNTUNERIC ŞI ÎNTUNERICUL N-A ÎNVINS-O” (IOAN 1:5) ;

“Pastorii” paraziţi (Marius Cruceru)

În urmă cu ceva ani am auzit o vorbă între tinerii din emigraţia românească din Statele Unite:

“sînt două feluri de oameni, oameni care muncesc şi pastori… “.

N-am reacţionat, pentru că ştiam că este aşa.

Există pastori paraziţi? Da, există… i-am văzut cu ochii mei. Sînt din ce în ce mai puţini, dar în anii 90 erau o specie pe cale de apariţie. Nişte trîntori, vrednici de scos afară pe urdiniş.

Întrebarea a plutit în aer din nou în ajunul celei de a III-a ediţii a trainingului de orientare în carieră de a Universitatea Emanuel din Oradea.Există, de ce să nu recunoaştem, oameni care aleg “cariera eclesială” nu numai pentru avantajele slujbei, pentru beneficiile de imagine, ci şi, de ce nu, pentru o mai bună aşezare în inacţiune, din pricina proastei închipuiri pe care o au asupra slujbei pastorale.Perspectiva jegoasă le este cadorisită uneori de preacinstiţii pastori pe care îi au pe acasă. Există o astfel de categorie, sper eu, pe cale de dispariţie (şi astfel de ieşiri în public îi vor pune pe jar şi mai dihai) de pastori care clocesc lenea şi toacă frunză la cîini toată ziulica.De pregătit nu se pregătesc pentru predici. Reîncălzesc predici vechi sau fură cîte o schiţă de pe la întîlnirile de la comunitate sau de pe la vreo conferinţă, de ce nu … şi de pe internet. Dacă îi asculţi … distrug cu hărnicie cele mai frumoase texte din Scripturi prin predici execrabile, improvizaţii pe marginea ştirilor de la ora 5 sau găselniţe de genul “ştiaţi că”, asezonate din plin cu psihologie de cartier şi mulţi deci(tem)beli. Ţipă şi gesticulează în lipsa argumentelor.De vizitat nu vizitează, deşi au parohii compuse din circa 40 de familii. I-ar vizita în fiecare lună pe fiecare cel puţin o dată pe toţi, dar nu… . Se plimbă ca musca fără cap dintr-o parte în alta a ţării sau a lumii, cînd sînt simpozioane, conferinţe. S-au transformat în “simpozionişti”. Sînt şi la Sinaia şi la Predeal şi la Mamaia şi la Oradea şi la Big şi la Peniel şi la Asociaţia Familiilor şi la Asociaţia Bărbaţilor şi la Asociaţia Femeilor.De invitat pe la evanghelizări nu-i invită nimeni, dar se fac că se duc. Dacă nu se simţesc fraţii să-i cheme, se invită singuri.Altă slujbă nu au, corturi nu ţes, nici acoperitoare de capră nu cos. Sînt foştii “sponsoraţi” de vocaţie, nişte licheni pe trupul bietelor biserici, nişte popi, “mici prestatori de servicii spirituale”, nişte meseriaşi ai amvoanelor, slujbaşi ai cuvintelor aruncate în devălmăşie.

Enoriaşii nu-i suportă, dar îi susţin.

“Ce să facem, frate, rău cu rău, dar mai rău fără rău… e un nesimţit, dar ce să le facem…. cine ne mai înmormîntează şi pe noi?”

Această specie de lipitori este responsabilă de felul în care a decăzut imaginea pastorului în România acestui sfîrşit şi început de secol. Pastorii au ajuns a fi consideraţi nişte şmecheraşi descurcăreţi, nişte “casnici” care n-au altă treabă decît să dea din gură trei ore pe săptămînă după care “trai şi viaţă, nineacă”. De invidiat, nu-i aşa? Eu însumi l-am întrebat pe unul prin anii 90 ce caută la Teologie pastorală că am văzut că nu are nici vocaţie, nici dar.

Ce să fac, frate? Eram pe macara, nici nu ştiţi ce frig e acolo iarna? Ce să fac? Am venit şi eu aici poate intru pe-o felie undeva… călduţ, călduţ, maşină vine, casa la biserică…. sponsorizare mi-a promis cineva… numai biserică să mai găsesc…

Lepra! Măgar a fost cinstit. Cu furie îi aghezmuiesc pe studenţii de la teologie să le iasă lenea din cap şi să muncească, dacă au parohii mari şi grele.Să îşi ia altă slujbă, dacă au parohii mici, mai mici decît 10-12 familii. Să se mute între oameni şi să trăiască viaţă de sacrificiu între ei. Dacă trăiesc între plugari, să bage primii plugul în brazdă, sfinţind pămîntul şi cu sudoarea lor. Dacă trăiesc între meşteşugari, să meşteşugărească învăţînd. Să fie oameni între oameni şi să întindă la uşa bisericii palma bătătorită de muncă.Am nenumărate exemple de foşti studenţi care şi-au cîştigat autoritatea şi respectul între săteni prin felul în care au ştiut să îşi trăiască şi munca şi odihna şi prin felul în care oamenii i-au văzut ostenind în pămîntul Evanheliei sau în ţarina comunei.Am în minte şi exemplele acestor mici boiernaşi pripăşiţi prin naivitatea oamenilor de bună credinţă care ar fi aşteptat ca oile pastor şi le-a ajuns la turmă lup în haină de oaie.

Ce-i de făcut? Eu cred că această situaţie nu va mai dura mult.

S-au schimbat generaţiile. Au venit în comitete oameni tineri, care sînt patroni de firme sau angajaţi care muncesc din greu în multinaţionale sau în propriile ateliere, oameni care ştiu ce înseamnă munca şi nu mai sînt pradă mentalităţilor comuniste sau mentalităţii din bisericile tradiţionale unde popa-i popă şi trebuie îngăduit oricum. Acum aceştia s-au învăţat să ceară socoteală de muncă, aşteaptă rezultate şi solicită rapoarte lunare pentru munca făcută. Bravo lor! În fond fiecare biserică are pastorul pe care şi-l merită!

De asemenea, au apărut oameni luminaţi în unele comitete de comunitate care cer fiecărui pastor să fie sub autoritate. Fără autoritate deasupra nu poţi administra autoritatea. Ucenicia autentică, în forma ei veche, este o posibilă soluţie pentru eliminarea acestor viruşi din Trupul Bisericii. Am încredere că Duhul îi va scoate la iveală şi Lumina lui Cristos îi va fugări ca pe gîndacii de bucătătorie sosiţi neinvitaţi la Ospăţul Împăratului.Slavă Domnului, de asemenea, pentru încetarea acelui sistem care a corupt atîtea inimi, sponsorizarea “în orb” a harnicilor lucrători de pe tărîmul patriei. S-a dus! Gata!

Să cîntăm aşadar cum “spune poetul de cîntare” în cîntarea de sub numărul….

“La muncă, fraţi, pentru Cristos…în via Sa cu zor “

(Materialul este preluat de pe blogul: mariuscruceru.ro)

//////////////////////////////////////////////

Satanismul s-a dus pe copcă în România, înlocuit de socialism

Lumea tinerilor din acest timp este una mereu dinamică, în care toate credințele, dorințele și valorile pe care ei le-au însușit datorită diverselor influențe ale societății pot fi înlocuite cu altele sau chiar întoarse pe dos. Un fenomen ce ilustrează bine acest flux de feluri de a gåndi ar fi evoluția satanismului în România, ca fenomen pasager de „import“.

Mai întâi trebuie să înțelegem ce e aia satanism și cum a putut ajunge această ideologie eretică în mințile tineretului romån. De obicei, felul în care satanismul este practicat depinde de credința practicantului, și aceasta se poate descrie ca un satanist teist sau ateist. Cei mai cunoscuți, fiind mai spectaculoși, sunt cei teiști, ce literalmente aleg să venereze o așa-zisă putere pe care ei o consideră opusul lui Dumnezeu. Acesta nu e un fenomen recent, deoarece încă din antichitate au existat diverși smintiți care alegeau să se închine la diverse zeități malefice și care foloseau practici de magie neagră și rituale satanice în încercarea de a cauza (mai mult) rău în lume.

În zilele de azi, cu un acces deosebit la informații și comunicare, cei care înainte munceau la vrăji prin peșteri ori prin subterane mucegăite acum și-au găsit mijloace mai diversificate pentru a cauza răul, decåt în antichitate.Satanismul ateistic a fost pentru prima oară introdus public de Anton Szandor LaVey, fondator al unei așa-zise biserici satanice în 1966 în California și autor al unei demente „biblii satanice“. Satanismul LaVeyan se concentrează asupra nevoilor primare sexuale ale individului decerebrat, în totală opoziție cu valorile creștinismului, încercånd în numele „satanei“ să inspire frică și ură „mulțimilor conformiste“ – adică majorității oamenilor normali și cu frica lui Dumnezeu.

Pe model american și prin formații rock maghiare care veneau des în Romånia prin anii ‘90, s-a infiltrat și la noi un fior satanist de import. Dosarele SRI dovedesc că primii „călugări“ sataniști în România au provenit din Ungaria, primele „recrutări“ realizåndu-se în 1994, când unii elevi de liceu de origine maghiară, din localități din Ardeal, au început să se dea drept sataniști, după care curentul s-a răspândit în întreaga Românie, ajungând să fie depistat în 22 de județe.

În 2002 a fost înființat site-ul www.bisericasatanista.org, care ajunsese să devină sediul virtual central al mișcării sataniste în România, neavånd suficienți membri pentru a se afișa la vedere. Satanismul a intrat în vizorul agențiilor statului mai mult deoarece propagau crima și prostituția rituale și pretinzånd că sacrificau vieți, animale sau umane, fiind menționate și cazuri de vandalism prin cimitire și apoi folosirea simbolurilor sataniste hidoase pentru a inspira frică. Eforturile de corupere mentală a tinerilor, ținta naturală a acestor organizații, au eșuat însă în Romånia. Raportat la perioada anilor ‘90, în zilele de azi, se pare că moda satanismului a trecut, iar instigatorii curentului satanist ce căutau scandal ori s-au maturizat și le-a venit mintea la cap, ori s-au plictisit pånă și de Satanism și s-au îndreptat la alte feluri de drăcii, cum ar fi politica, mai ales politica socialistă, care este tot un fel de cult satanic.

Alexandru Vlad

https://www.curentul.info/social/satanismul-s-a-dus-pe-copca-in-romania-inlocuit-de-socialism/

/////////////////////////////////////////////

Pot servi femeile ca pastori sau predicatori?

RĂSPUNS

Probabil că nu există nici un subiect mai aprins dezbătut în bisericile de astăzi decât cel al slujirii femeilor ca pastori sau predicatori. Ca rezultat, este foarte important să nu vedem această problemă ca fiind una de tipul bărbaţii împotriva femeilor. Există femei care cred că femeile nu trebuie să fie implicate în slujire ca pastori şi că Biblia instituie restricţii cu privire la domeniile de slujire ale femeii – tot astfel cum există bărbaţi care cred că femeile pot servi ca predicatori şi că nu există restricţii legate de domeniile de slujire în care se pot implica femeile. Aceasta nu este o problemă ce ţine de şovinism sau discriminare. Este una de interpretare a Bibliei.

1 Timotei 2:11-12 spune: “Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere”. În Biserică, Dumnezeu alocă roluri diferite bărbaţilor şi femeilor. Acesta este rezultatul modului cum a fost creată omenirea (1 Timotei 2:13) şi a modului cum a intrat păcatul în lume (2 Timotei 2:14). Dumnezeu, prin scrierile apostolului Pavel, restricţionează accesul femeii la roluri de slujire în învăţarea bărbaţilor. Aceasta le exclude de la posibilitatea de a sluji ca pastori, ceea ce include cu alte cuvinte predicarea, învăţarea şi deţinerea şi exercitarea de autoritate spirituală asupra bărbaţilor.

Exista multe „obiecţii” la acest mod de a vedea femeile implicate în slujire ca pastori. Una foarte comună este că Pavel ar fi restricţionat femeia de la slujirea prin învăţarea altora pentru că în primul secol femeile nu aveau de regulă acces la educaţie. Totuşi, 1 Timotei 2:11-14 nu menţioneaza nicăieri ceva legat de nivelul de educaţie. Dacă educaţia ar fi reprezentat un criteriu pentru selectarea celor care să se implice în slujire prin învăţare, majoritatea ucenicilor lui Iisus probabil că nu s-ar fi calificat pentru asta. O a doua obiecţie des întâlnită se referă la fapul că Pavel ar fi restricţionat numai femeile din Efes de la predicare (1 Timotei a fost scrisă lui Timotei, care era pastorul Bisericii din Efes). Oraşul Efes a fost celebru prin templul lui Artemis, o zeiţă falsă a grecilor şi romanilor. În închinarea faţă de Artemis, femeile erau cele care slujeau. Cu toate acestea, cartea 1 Timotei nu o menţionează nicăieri pe Artemis şi nici închinarea la Artemis ca motiv pentru instituirea restricţiilor indicate în 1 Timotei 2:11-12.

O a treia obiecţie des întâlnită este că Paul s-ar fi referit numai la soţi şi soţii şi nu la bărbaţi şi femei în general. Cuvintele greceşti din 1 Timotei 2:11-14 ar putea să se refere la soţi şi soţii. Cu toate acestea, înţelesul de bază al acestor cuvinte este de bărbat şi femeie. Mai mult, aceleaşi cuvinte în greacă sunt utilizate şi în versetele 8-10. Sunt numai soţii cei care ridică mâini curate spre cer în cereri de rugăciune, fără mânie şi fără îndoieli (versetul 8)? Şi numai soţiile trebuie să se îmbrace cu modestie, să facă fapte bune şi să se închine lui Dumnezeu (versetele 9-10)? Bineînţeles că nu. Versetele 8-10 se referă în mod clar la bărbaţi şi femei în general şi nu numai la soţi şi soţii. Nu există nimic în context care să indice trecerea discuţiei de la bărbaţi şi femei la soţi şi soţii în versetele 11-14.

O altă obiecţie frecventă la aceasta interpretare privind femeile pastori este legată de Maria, Debora, Hulda, Priscila, Fivi etc. – femei care au avut poziţii de conducere aşa cum ar părea să arate Biblia. Această obiecţie nu ţine seama însă de anumiţi factori foarte importanţi. În ceea ce o priveşte pe Debora, ea a fost singura femeie între 13 judecători bărbaţi. În ceea ce o priveşte pe Hulda, ea a fost singurul profet între zecile de profeţi bărbaţi menţionaţi în Biblie. Singura legătură a lui Maria cu rolul de conducere s-a datorat faptului că ea a fost sora lui Moise şi a lui Aaron. Cele mai proeminente figuri feminine din vremea Regilor au fost Atalia şi Izabela – exemple de conducere despre care ar fi cam greu să se spună că pot fi urmate.

În cartea Faptele Apostolilor, capitolul 18, Priscila şi Acuila sunt prezentaţi ca slujitori credincioşi ai lui Hristos. Numele Priscilei este menţionat primul, indicând probabil că ea a fost mai activă în slujire decât soţul ei. Cu toate acestea, Priscila nu este descrisă nicăieri ca participând în activităţi de slujire care să fie în contradicţie cu 1 Timotei 2:11-14. Priscila şi Acuila l-au condus pe Apolo în casa lor şi amândoi l-au ucenicizat, explicându-i Cuvântul lui Dumnezeu mai clar (Faptele Apostolilor 18:26).

În Romani 16:1, chiar dacă Fivi este considerată ca “diaconiţă” în loc de “slujitoare” – aceasta nu indică faptul că Fivi ar fi fost predicator în Biserică. „A fi în măsură să înveţe” este o calificare rezervată episcopilor, nu diaconilor (1 Timotei 3:1-13; Tit 1:6-9). Episcopii / diaconii sunt descrişi ca fiind „bărbaţi ai unei singure neveste”, „care ştiu să îşi cârmuiască copiii” şi „ca având o bună mărturie”. În plus, în 1 Timotei 3:1-13 şi Tit 1:6-9, pronumele masculine sunt utilizate exclusiv pentru referinţele făcute la episcopi şi diaconi.

Structura versetelor din 1 Timotei 2:11-14 face “motivul” perfect clar. Versetul 13 începe cu “căci” şi oferă “cauza” pentru ceea ce spune Pavel în versetele 11-12. De ce nu ar trebui ca femeia să înveţe în biserică sau să nu aibă autoritate asupra bărbaţilor? „Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” Acesta este motivul. Dumnezeu l-a creat pe Adam mai întâi şi apoi pe Eva ca să-i fie “ajutor” lui Adam. Această ordine a creaţiei are o aplicaţie universală pentru umanitate în ceea ce priveşte familia (Efeseni 5:22-33) şi biserica. Faptul că Eva a fost amăgită este oferit de asemenea ca un motiv pentru care femeile nu trebuie să slujească ca pastori sau ca ele să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor. Aceasta ar putea să îi conducă pe unii să creadă că femeile nu trebuie să înveţe pe alţii pentru că ele ar fi expuse amăgirii mai uşor. Acest concept este discutabil…dacă femeile ar fi mai uşor expuse amăgirii, atunci de ce le este permis să înveţe copiii (care sunt şi mai uşor de amăgit) sau alte femei (despre care s-ar fi presupus deja că sunt uşor de amăgit)? Nu aceasta spune însă textul. Femeile nu pot să înveţe sau să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor pentru că Eva a fost amăgită. Ca rezultat, Dumnezeu a dat bărbaţilor autoritatea primară de învăţare în biserică.

Femeile excelează în daruri precum ospitalitatea, compasiunea, educaţia şi ajutorarea. Mult din lucrarea de slujire din biserică este datorat femeilor. Femeile din biserici nu sunt restricţionate la a se ruga în public sau la a profeţi (1 Corinteni 11:5), însă nu pot avea autoritate spirituală şi de predicare asupra bărbaţilor. Biblia nu restricţioneaza nicăieri femeile de a îşi exercita darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni capitolul 12). Ca şi bărbaţii, femeile sunt chemate să slujească altora, să demonstreze roada Duhului (Galateni 5:22-23), şi să proclame Vestea Bună a mântuirii către cei pierduţi (Matei 28:18-20; Faptele Apostolilor 1:8; 1 Petru 3:15).

Dumnezeu a rânduit ca numai bărbaţii să servească în poziţii de autoritate spirituală în predicare în Biserică. Aceasta nu este în mod necesar rezultatul faptului că ei ar fi învăţători mai buni, sau pentru că femeile ar fi inferioare sau mai puţin inteligente (ceea ce nu este cazul). Este doar modalitatea pe care Dumnezeu a decis-o pentru ca Biserica să funcţioneze. Bărbaţii sunt chemaţi să ofere exemple de conducere spirituală – în vieţile lor şi prin cuvintele lor. Femeile sunt chemate să aibă un rol cu o autoritate mai redusă. Ele sunt încurajate să înveţe alte femei (Tit 2:3-5). De asemenea, Biblia nu interzice femeii să înveţe copiii. Singura activitate de la care femeile sunt restricţionate este aceea de a predica sau de a avea autoritate spirituală asupra bărbaţilor. În mod logic, aceasta include şi subiectul femeilor pastor/predicator. Acest lucru nu le face pe femei mai puţin importante, ci mai degrabă le oferă o orientare anume în slujire, în acord cu ceea ce Dumnezeu le-a oferit ca daruri şi abilităţi.

https://www.gotquestions.org/Romana/femei-pastori.html

////////////////////////////////////////

Gâdilarea urechilor: mesajul seducător “”plăcut”” al lui Joyce Meyer

Rudolf Ebertshäuser

Cuprins

Predica publică ţinută de o femeie este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu

Mesajul seducător al lui Joyce Meyer

Veghetori faţă de ademeniri

Carismatica americană Joyce Meyer face parte dintre predicatorii la televiziune cu cel mai mare succes. Ea răspândeşte mesajele ei video şi TV pe plan mondial şi prin aceasta încasează milioane. Secretul succesului ei este simplu: ea predică un mesaj pozitiv al succesului, al realizării de sine, al dragostei de sine, al bunăstării şi prosperităţii. Ea vorbeşte cu mult umor şi foarte personal; cuvintele Bibliei joacă numai un rol secundar, mesajele ei sunt însă pline de anecdote şi glume.

Şi oamenii iubesc aceasta! Ei ascultă şi privesc mesajele ei cu plăcere şi regulat. În Germania ele sunt transmise de televiziunea „creştină” dominată catolic „Bibel-TV”. Ceea ce este îngrozitor este faptul că un număr mare de creştini din cercurile conservative, fidele Bibliei sunt spectatori regulaţi sau chiar adepţi fideli ai Joyce Meyer.

Predica publică ţinută de o femeie este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu

„De ce este îngrozitor?”, s-ar putea pune întrebarea. Ce se poate reproşa, dacă această femeie zideşte sufleteşte mulţi oameni prin mesajele ei? Deci, este îngrozitor, că sunt aşa de mulţi creştini care nu-şi fac nici un fel de gânduri, ca să evalueze activitatea acestei femei pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. În Cuvântul lui Dumnezeu stă scris foarte clar:

1 Timotei 2.12: Nu-i permit unei femei să înveţe pe alţii, nici să exercite autoritate peste bărbat, ci să rămână în linişte.

Aceasta înseamnă că slujba de vestire publică făcută de o femeie, în mod deosebit înaintea ascultătorilor de genuri diferite, nu este conformă cu voia lui Dumnezeu. O femeie, care totuşi face aceasta, încalcă limitele. Ea acţionează în neascultare faţă de Dumnezeu, şi aceasta înseamnă că binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi peste o astfel de slujire. Aceasta este total independent de faptul că femeile ar putea avea aptitudini deosebite pentru vorbire şi înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu. Pur şi simplu nu este misiunea ei, şi de aceea Dumnezeu nu Se va declara de partea acestei activităţi, chiar dacă aceasta ar putea apărea altfel.

Deseori creştinii justifică manifestarea femeilor ca predicatoare publice cu „binecuvântarea” pe care ei o primesc prin aceste servicii. Însă această apreciere este înşelătoare şi conduce în rătăcire. Dacă eu recunosc Biblia ca fiind Cuvântul revelat al lui Dumnezeu perfect, atunci trebuie totdeauna să accept că Cuvântul lui Dumnezeu are dreptate, chiar dacă experienţa mea vrea să-mi inspire altceva.

Dumnezeu Îşi respectă Cuvântul şi totdeauna Îl va împlini, chiar dacă se crede că ar fi altfel. Dacă Dumnezeu interzice slujba de predicare şi dare de învăţătură din partea femeii, atunci El nu va binecuvânta neascultarea. Adevărata credincioşie faţă de Biblie înseamnă că noi aşezăm Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de părerea noastră, de experienţa noastră şi de simţămintele noastre.

De aceea dacă luăm Cuvântul lui Dumnezeu în serios şi Îl onorăm, atunci noi nici măcar nu vom asculta predica unei femei, indiferent cât de atrăgător şi plăcut ar suna ceea ce spune ea. Aici este vorba de un pragmatism îngrozitor, de o desconsiderare a ordinii lui Dumnezeu, din partea multor credincioşi. „Important este, că mie îmi face bine!” Dar ce fel de mesaje sunt acestea, pe care mulţi ascultători le simt a fi aşa de plăcute şi „ziditoare”?

Mesajul seducător al lui Joyce Meyer

O carte de analiză critică s-a preocupat detaliat cu mesajele lui Joyce Meyer (Thorsten Brenscheidt, Spürst du Gott schon oder liest du noch die Bibel? Lage: Lichtzeichen 2014). Vrem să redăm ceva din această carte (paginile citatelor se referă la această carte; scoaterea în evidenţă aparţine lui RE).

Deja numele lucrării ei mondiale este program: „Enjoy Life – Savurează viaţa”. Conţinutul mesajelor ei este preponderent ajutor de viaţă. Interesant este, că ea înţelege totuşi că aceasta ar fi misiunea ei dată de Dumnezeu, de a învăţa pe alţii Biblia – în contradicţie obraznică cu Cuvântul lui Dumnezeu (200). Dacă se cercetează mai exact mesajele ei se constată că potrivit etalonului Bibliei Joyce Meyer este o învăţătoare falsă, care răspândeşte în principal învăţătura greşită a „gândirii pozitive”, a doctrinei carismatice şi a falsei evanghelii a bunăstării.

Ca şi ceilalţi învăţători carismatici greşiţi şi profeţi falşi, ea afirmă mereu că ar fi inspirată direct de Dumnezeu. Însă aceasta nu și-o mai poate revendica nimeni după încetarea existenţei apostolilor şi profeţilor în secolul întâi. Însă ea gândeşte: „… vă spun: aici nu este o predică de la Joyce Meyer, ci este un cuvânt de la Dumnezeu! Acesta este un cuvânt de la Dumnezeu!” – „Nu ştiu ce voi spune în curând. Dar orice aş spune: va fi corect, deoarece eu am fost unsă cu Duhul Sfânt!” (202). Ea afirmă, că ea ar putea chiar simţi această „inspirare”: „Simt astăzi stimulentul Duhului Sfânt” (203). „Uneori doresc să pot deschide un fermoar la oameni şi să-i îndop [sic!] cu înţelegerile mele. Simt în seara aceasta focul Duhului Sfânt în oasele mele!” (203).

Însă mesajul ei contrazice total mesajul adevăratului Duh Sfânt, pe care îl găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Vrem să arătăm clar aceasta în câteva puncte pe baza citatelor. Unii cititori ar putea reproşa că Meyer spune mereu lucruri corecte. Desigur, ea face aşa, căci vrăjmaşul ştie exact, că orice creştin adevărat veghează şi se îndepărtează când mesagerii lui povestesc rătăciri clare.

O predică seducătoare bine alcătuită conţine 70-80% adevăr şi 20-30% rătăcire – atunci cu regret mulţi creştini cad în cursă. Însă noi vrem să ascultăm predici care în totalitate sunt sănătoase; sunt foarte puţini cei care au capacitatea să filtreze amănunţit rătăcirea din mesajele amestecate ale înşelătorilor, şi de aceea ajung vătămaţi şi înşelaţi.

Care sunt deci conţinuturile, care dau de gândit, ale lui Joyce Meyer?

Dezvoltarea capacităţilor proprii şi dragostea de sine în loc de altruism

În timp ce Domnul Isus ne cere să ne lepădăm de noi înşine şi să renunţăm la viaţa noastră păcătoasă, Meyer predică fără scrupule şi fără jenă exact contrariul: „Savuraţi viaţa voastră! Savuraţi-vă pe voi înşivă!” – „Vă permit să vă fiţi plăcuţi vouă înşivă! Aţi auzit? Vă permit să vă plăceţi vouă înşivă!” (203). „În al doilea rând trebuie să învăţăm să ne iubim pe noi înşine. Cine nu se iubeşte pe sine însuşi, nu poate iubi nici pe alţii” (204). „Tu eşti deosebit de important pentru Dumnezeu, şi El vrea ca tu să savurezi viaţa ta (…) Dezvoltă-te pe tine însuţi pentru respectul sănătos şi iubeşte-te pe tine însuţi într-un mod stimabil. (…) Dumnezeule, voi sunteţi aşa de minunaţi! Ar trebui să vă serbaţi în fiecare zi!” (205). „Acum câţiva ani m-am hotărât să-mi savurez viaţa, să savurez slujba mea şi să mă savurez pe mine însumi. Îmi place de mine! Şi diavolul devine zăpăcit, când spun aceasta” (209).

Meyer nu se jenează să se refere la inspiraţie personală de la Domnul pentru învăţăturile ei false: „Domnul spune foarte des: ‚Fă ce este în inima ta. Eu sunt cu tine în tot ce faci. Savurează timpul. Ai o zi frumoasă. Lucrul va fi mereu la locul lui, când te vei întoarce’” (236).

„Gândirea pozitivă” în loc de credinţa biblică

Meyer predică erezia „gândirii pozitive”, aşa cum ea a fost predicată mai înainte de alţi înşelători cum ar fi Norman Vincent Peale şi Robert Schuller. „Gândirea pozitivă şi acţionarea pozitivă devine obişnuinţă la oamenii încrezători. De aceea savuraţi viaţa şi obţineţi mult.” – „Dacă avem o gândire pozitivă, devenim oameni pozitivi, care savurează o viaţă de succes” (254). „Da, este bine! Tu primeşti ceea ce gândeşti. Deci gândeşte pozitiv. Ai gânduri de putere. 12 strategii pentru biruinţă pe câmpul de luptă al gândurilor” (201).

Succes, bunăstare şi savurarea vieţii

Meyer predică o evanghelie a succesului şi bunăstării, chiar dacă ea este atentă să nu accentueze prea mult bunăstarea materială şi banii. Ea însăşi mărturiseşte: „Sunt mereu întrebată: ‚Sunteţi o predicatoare a bunăstării?’ Şi eu răspuns: ‚Desigur, în nici un caz nu sunt o predicatoare a sărăciei. Atunci sunt o predicatoare a bunăstării” (206). Ea mărturiseşte: „De aceea vreau neapărat să ajut pe oameni să savureze viaţa, căci pentru aceasta a murit Isus” (207). „Isus a murit deja pentru voi, pentru ca voi să puteţi avea ce este cel mai bun: dreptatea stă gata, pacea stă gata, bucuria, bunăstarea, favoarea” (207). Ea afirmă: „Biblia este manualul nostru pentru o viaţă de succes” (242).

În opoziţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, care pune înaintea ochilor noştri o speranţă cerească, ea amestecă pământescul cu cerescul: „Eu cred în aceasta; ştiu că am în cer un automobil, dar eu doresc să conduc şi aici pe pământ un autoturism luxos. Nu vreau să aştept după toate până voi ajunge în cer şi eu cred că aceasta este biblic” (216). Ea practică consecvent aceasta ; conform relatărilor ziarelor americane averea ei cuprinde printre altele o limuzină Mercedes în valoare de 100.000 de dolari, un avion pentru călătoriile de afaceri, care a costat 10 milioane de dolari, o casă, a cărei valoare este de 2 milioane de dolari, şi venituri anuale în jur de 100 milioane de dolari. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre un astfel de stil de viaţă?

Filipeni 3.18-20: Pentru că mulţi, despre care v-am spus deseori şi spun şi acum plângând, umblă ca vrăjmaşii crucii lui Hristos, al căror sfârşit este pieirea, al căror dumnezeu este pântecele, şi gloria le este în ruşinea lor, care gândesc cele pământeşti. Pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.

1 Timotei 6.5-11: …oameni stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care consideră că evlavia este sursă de câştig. Dar evlavia cu mulţumire este mare câştig. Pentru că nimic n-am adus în lume şi nici nu putem lua ceva din ea. Dar, având hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi cu acestea. Dar cei care vor să fie bogaţi cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebune şi vătămătoare, care îi afundă pe oameni în ruină şi în pieire. Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele; după care unii, umblând, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns pe ei înşişi cu multe dureri. Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea duhului.

Meyer predică şi o evanghelie a mântuirii falsă a penticostalilor, conform căreia vindecarea trupească şi sănătatea au fost dobândite pentru fiecare creştin deja în jertfa de ispăşire adusă de Hristos şi care acum ar putea fi cerute de la Dumnezeu: „Se poate definitiv avea ce a promis Dumnezeu cuiva, şi acestea nu sunt posesiuni simple. Unul din lucrurile, pe care El le doreşte pentru voi, este sănătatea. Voi aveţi un drept plătit prin sânge, să vă simţiţi bine” (223).

Rătăciri carismatice extreme

Joyce Meyer se declară ofensiv pentru convingerile ei carismatice; ea vesteşte ca aproape toţi carismaticii şi penticostalii: „Eu cred că noi vom putea duce o viaţă de biruinţă numai atunci când înţelegem şi primim botezul în Duhul Sfânt” (226). În zelul ei carismatic ea merge mult prea departe. Jurnalistul evanghelical Karsten Huhn relatează despre spectacolul ei la conferinţa din Basel 2009:

„Indiferent dacă voi vreţi sau nu această rugăciune , eu mă voi ruga totuşi pentru voi”. – „Mă simt călăuzită de Duhul Sfânt, să fac aceasta”. Mulţimea chiuie. Apoi Joyce Meyer strigă focul Duhului Sfânt să vină peste mulţime. „Fiţi plini! În Numele lui Isus! Din cap şi până la picioare! Din înăuntru spre afară! Umpleţi-vă cu Duhul Sfânt (…)” Meyer stă cu braţele întinse la marginea scenei şi strigă: „Minunat! Minunat! Minunat!” – „Am primit o doză mare de Duh Sfânt! Voi aţi avut multă distracţie aici! Dumnezeul meu! Voi sunteţi cu adevărat deosebiţi aici!” (222).

Meyer merge aşa de departe, să răspândească erezia blasfematoare a lui Kenneth Hagin şi a altora, că Isus Hristos ar fi murit după câte se parte spiritual şi ar fi mers în iad. Ea îndrăzneşte să afirme: „Tu nu poţi merge în cer, numai dacă crezi că Isus a ocupat locul tău în iad.” (212). Aceasta este o inducere în eroare întunecată; Domnul Isus a ocupat locul nostru în judecata lui Dumnezeu pe cruce şi după aceea S-a înălţat la Dumnezeu şi Tatăl Său. Apostolul Petru vorbeşte într-un loc că la un anumit moment El a vestit „în închisoare” (aceasta este Împărăţia morţii şi nu iadul) duhurilor păcătoşilor morţi biruinţa Sa (compară cu 1 Petru 3.19).[1]

Afirmaţii defăimătoare la adresa diavolului

Caracterul carismatic extrem al lui Meyer se arată şi în atitudinea obraznică, curajoasă faţă de împotrivitor, în timp ce Cuvântul lui Dumnezeu ne atenţionează în privinţa aceasta şi denumeşte această atitudine ca fiind o caracteristică a ereziei:

Iuda 8,9: Totuşi, şi aceşti visători întinează în acelaşi fel carnea şi dispreţuiesc stăpânirea şi hulesc gloriile. Dar arhanghelul Mihail, când, împotrivindu-se diavolului, a discutat cu el despre trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotrivă o învinuire de hulă, ci a spus: „Domnul să te mustre!”

Unele citate de la Joyce Meyer ar trebui să fie suficiente în această privinţă: „La arme! Împuşcaţi-l pe satan! Sugrumaţi-l! Legaţi-l! Băgaţi-l în temniţă! Noi putem să-l biruim.” – „O, vai! Veniţi odată! Astăzi dăm un şut diavolului!” – „Aceasta înseamnă să stai tare pe poziţie şi să spui cu putere: ascultă, diavole: eu voi savura viaţa mea!” (213).

Neruşinarea obraznică, la care aţâţă duhul seducător carismatic al acestei femei, este îngrozitoare. Ea se adresează deseori direct lui satan şi îl batjocoreşte cu vorbiri obraznice, exact aşa cum epistola lui Iuda a prorocit despre învăţătorii eretici: „Tu nu mă prinzi, diavole! (…) Şi eu cred în fiecare zi din viaţa mea că diavolului îi pare rău că m-a supărat vreodată. În fiecare zi. Eu cred că în iad el spune în fiecare zi: ‚Aş dori s-o fi lăsat în pace.’ Şi acelaşi lucru se poate petrece şi cu tine. (…) Cere răsplata ta: ‚Dumnezeule, aştept o despăgubire dublă pentru dificultăţile mele!’” (211).

Veghetori faţă de ademeniri

Trăim în ultimul timp înainte de revenirea lui Isus Hristos. Biblia ne atenţionează, că în acest timp vor apărea mulţi înşelători şi profeţi falşi, care vor să ne abată de pe calea îngustă a urmării lui Hristos şi să ne ducă pe calea largă nimicitoare. Cuvântul mărturiseşte despre ei:

Romani 16.18: Pentru că unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Hristos, ci pântecelui lor; şi, prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate [naivi].

Să fim veghetori şi să verificăm ce citim şi ce auzim! Ar trebui ca tocmai în astfel de timpuri provocatoare să nu ne umplem inimile cu mesaje banale şi derutante, ci cu vestirea clară, serioasă a Cuvântului lui Dumnezeu!

2 Petru 3.17,18: Voi deci, preaiubiţilor, cunoscând dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva, fiind abătuţi de rătăcirea celor nelegiuiţi, să cădeţi din statornicia voastră, ci creşteţi în har şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria şi acum şi în ziua eternităţii! Amin.

2 Timotei 4.1-4: Te îndemn înaintea lui Dumnezeu şi a lui Hristos Isus, care îi va judeca pe cei vii şi pe cei morţi, şi pentru arătarea Sa şi pentru Împărăţia Sa: vesteşte Cuvântul, stăruie la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, încurajează cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura. Pentru că va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, dorind să-şi desfăteze urechile, îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor; şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme.

Sursa: Thorsten Brenscheidt: Spürst du Gott schon oder liest du noch die Bibel? Lage: Lichtzeichen 2014.

http://jesus-is-savior.com/Wolves/joyce_meyers-you_decide.htm

Tradus de la: Kitzel in den Ohren: Joyce Meyers angenehme Verfuehrungsbotschaft

Sursa: http://www.das-wort-der-wahrheit.de

ESRA Aktuelle Information Nr. 11

ESRA-Schriftendienst, Ostertagstr. 13, D-71229 Leonberg

Traducere: Ion Simionescu

https://www.soundwords.de/ro/gadilarea-urechilor-mesajul-seducator-placut-al-lui-joyce-meyer-a11149.html

////////////////////////////////////////////

Hristos şi Adunarea Sa (1)- Hristos şi zidirea Adunării Sale, de William John Hocking

Mai multe articole din seria Hristos şi Adunarea Sa (8)

Partea 1: Hristos şi zidirea Adunării Sale

Partea a 2-a: Hristos şi serviciul divin de Cină al Adunării Sale

Partea a 3-a: Hristos şi mădularele diferite ale trupului Său

Partea a 4-a: Hristos şi dragostea Lui, purtarea Lui de grijă şi planul Lui pentru Adunarea Sa

Partea a 5-a: Adunarea de la Rusalii

Partea a 6-a: Creşterea şi întărirea Adunării

Partea a 7-a: Adunarea aflată în decădere şi dezordine

Partea a 8-a: Adunarea şi Masa Domnului

Versete călăuzitoare: Matei 16.13-20; Faptele apostolilor 2.37-41,47

Matei 16.13-20: 13.

Iar când a venit Isus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, spunând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“ 14. Şi ei au spus: „Unii, Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi“. 15. El·le-a spus: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?“ 16. Şi Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“. 17. Şi Isus, răspunzând, i-a spus: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18. Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge. 19. Şi îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor; şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri“. 20. Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Cuprins

Introducere

Cererea de semne

Gândurile poporului

Fiul Dumnezeului cel viu

Construcţia nouă

Baza nouă

Adunarea lui Hristos

Zidirea la Rusalii

Încă în construcţie

Introducere

În capitolul acesta, Matei 16, este amintită pentru prima dată Adunarea lui Hristos; ea este introdusă foarte precis şi clar ca ceva cu totul nou în căile lui Dumnezeu. Natura ei deosebită se bazează pe faptul că Domnul Isus Hristos a fost lepădat de poporul Său pământesc, la care venise. El Însuşi S-a făcut cunoscut iudeilor ca Acela care a fost făgăduit din cele mai străvechi timpuri. Prin multe minuni şi semne El a dovedit că El era trimisul DOMNULUI, dar inima poporului pământesc al lui Dumnezeu nu s-a interesat de Mântuitorul lor; El nu era unul care să le placă lor. De asemenea ei nici nu s-au gândit, că El le va plăcea cândva, şi drept urmare L-au lepădat. De aceea părea aşa, că planurile lui Dumnezeu de binecuvântare a lumii acesteia au suferit o înfrângere din partea acelora despre care noi am putea presupune că ei ar fi ultimii care ar împiedica lucrările lui Dumnezeu spre binecuvântarea lor. Dacă a existat vreodată o naţiune care a avut parte de dovezile de favoare ale lui Dumnezeu, atunci aceasta era poporul Israel; şi cu toate acestea ei erau aceia care au fost împotriva lui Mesia şi L-au lepădat.

În punctul acesta al Evangheliei avem prima aluzie a faptului că Dumnezeu nu va lăsa ca planurile Sale să fie zădărnicite şi că Omul blând şi smerit din Nazaret avea încă ceva în inima Lui, pe care vrea să-l facă cu mâinile Sale. Dacă adunarea naţională a lui Iehova Îl va respinge, cu toate acestea El va avea totuşi Adunarea Sa; şi Adunarea, pe care El o va zidi, va fi de nebiruit şi de neînvins. Puterile vrăjmaşe din partea oamenilor şi ale lumii nevăzute nu vor putea obţine nimic împotriva Adunării.

Însă este de cea mai mare însemnătate, că explicaţia Domnului Isus cu privire la întemeierea Adunării Sale a fost dată în momentul slujirii pământeşti a Domnului nostru, când Lui, şi de asemenea Tatălui Său din cer, Îi era clar că Israel nu-L va vrea să-L aibă; şi de aceea El spune lui Petru: „Eu vreau să zidesc Adunarea Mea.”

În afară de aceasta, această vestire era legată cu mărturisirea despre gloria Domnului Isus Hristos ca Fiu al Dumnezeului celui viu. Ar fi foarte instructiv, să se parcurgă întreaga evanghelie după Matei de la început şi până la locul acesta, ca să se vadă cum vrăjmăşia inimii poporului lui Dumnezeu faţă de Domnul Isus a crescut, ca să zicem aşa, de la o zi la alta. Slujirea Lui blândă nu a produs în inimile lor nici o cedare. Nu a fost nici o înmuiere, inimile lor au devenit mai tari. Însă în capitolul acesta este prezentat destul, ca să ne arate ce avea loc realmente în inimile acestor persoane.

Cererea de semne

Capitolul începe cu faptul, că fariseii şi saducheii au venit la Domnul şi nu era pentru prima dată când au cerut de la El un semn din cer. Dacă ne gândim un moment la aceasta, se poate vedea la ce dimensiune de necredinţă se ajunsese; căci nu era Domnul Isus Hristos semnul dat de Dumnezeu Însuşi, că făgăduinţele Lui date în Vechiul Testament s-au împlinit? Când naşterea Lui a fost vestită pe meleagurile Betleemului, care a fost mesajul ceresc adresat păstorilor? Ei trebuiau să meargă la staul, şi îngerul a spus: „Şi acesta vă este semnul” – semnul lui Mesia conform profeţiei lui Isaia făcută lui Ahaz (Isaia 7.14): „Veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece.” Dincolo de preaslăvitul Copil sfânt, conceput de Duhul Sfânt şi născut de o fecioară, era Fiul lui Dumnezeu din cer, şi timpul pentru binecuvântarea făgăduită venise.

Acesta era Salvatorul, şi omul, care avea credinţă în inima lui, vedea Copilul înfăşat în scutece şi prin credinţa lui privea pe Mântuitorul. Simion a spus: „Acum, lasă pe robul Tău să plece, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace, pentru că au văzut ochii mei mântuirea Ta.” El a văzut partea lui Dumnezeu acolo. Au trecut ani. Domnul Isus a crescut şi a devenit bărbat. El S-a coborât la Nazaret, ca să facă lucrarea Sa. Tatăl a spus din cer la malurile Iordanului: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea.”

Domnul Isus a arătat prin smerenia Lui minunată şi prin minuni puterea Sa, că El era Robul lui Dumnezeu, care trebuia să-i binecuvânteze, prin aceea că El îi elibera de păcatele lor (Faptele apostolilor 3.36). El Însuşi era „semnul” profeţit de Isaia. Acum conducătorii poporului vin la El şi spun: Dă-ne un semn din cer! Ce însemna această cerere? Că până în momentul acesta ei nu au crezut tot ce a arătat Domnul cine era El. Ei cereau încă un semn din cer; şi Domnul le-a spus că nu li se va da nici un alt semn, decât semnul profetului Iona. Aşa cum Iona a dispărut din Israel şi a mers la păgâni, la fel Domnul Isus Hristos va dispărea din raza de vedere a poporului Său pământesc natural. El va merge în cer; El va predica Evanghelia şi păgânilor, şi începând din momentul acesta iudeii nu-L vor mai vedea, până când vor spune: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului.”

În capitol se arată că Domnul Isus a fost lepădat în inimile fariseilor şi saducheilor. Acolo lucra aluatul distrugător al necredinţei. Învăţătura lor a fost stricată prin aceea că ei au respins pe Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu. Ceea ce ei învăţau poporul era pentru otrăvirea sufletelor şi pentru distrugere. De ce? Pentru că ei n-au crezut în Mesia. Ei au refuzat să primească pe Domnul Isus Hristos, care venise la ei, pentru ca ei să poată primi viaţa.

Deci, prieteni, niciodată să nu uităm, că piatra de încercare cea mai mare a slujirii adevărului este Persoana Domnului Isus Hristos. Un om, care nu crede în gloria şi harul Domnului nostru Isus Hristos, poate rosti cuvinte gândite a face bine sufletului vostru şi să vă zidească spiritual, dar dacă ele conţin ceva care degradează Numele Lui sfânt, oricât de profundă ar fi învăţătura lui, oricât de curgătoare, de puternică şi pătimaşă ar fi vorbirea lui, oricât de iscusite şi de atrăgătoare ar fi părerile lui, ele nu vor fi nimic altceva decât aluat pentru sufletele voastre – un aluat care aduce sufletele voastre în legătură cu natura stricată a răului. „feriţi-vă de aluatul fariseilor şi saducheilor.” Ei L-au urât şi L-au dispreţuit şi au luat hotărârea că El trebuie să moară; ei nu voiau ca El să domnească peste ei.

Gândurile poporului

Dar acolo erau şi alţii care nu voiau să-L primească ca Hristos, şi Domnul a vorbit cu ucenicii Lui şi i-a întrebat, care este părerea oamenilor despre El. Ce au spus oamenii în general despre El? Ce spuneau ei despre El pe străzi şi în pieţe? Care era părerea poporului obişnuit, a acelora care „Îl ascultau cu plăcere”? Ei spuneau ceva despre El, ceea ce nu era rău şi care de fapt nu dezonora Numele Lui, şi cu toate acestea şi ei lezau în fond gloria Sa. Unii spuneau, că El ar fi Ioan Botezătorul; alţi, că El ar fi Ilie, Ieremia sau probabil unul din profeţi; însă evident gândeau că El este un om bun, care le va vesti unele cuvinte de la Dumnezeu.

Domnul nu condamnă aici această atitudine de nepăsare, însă astfel de păreri vagi nu ar fi suficiente pentru Adunarea Lui; El nu primeşte aceste noţiuni populare. Sămânţa bună a Cuvântului despre Împărăţie a fost semănată, şi ce a răsărit din acea semănătură? Nu roada dreptăţii şi sfinţeniei, a cuvintelor sănătoase şi normale, care vorbesc bine despre Hristos. Ei spuneau deci: Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia sau unul din profeţi. Rodul era un rod rău. Sămânţa bună, pe care El a semănat-o, nu a fost pretutindeni roditoare, şi anume din cauza însuşirii terenului. Acolo nu era o primire în inima poporului pentru Persoana Domnului Isus Hristos, a Hristosului, a Fiului Dumnezeului cel viu.

O, prieteni dragi, nu puteţi voi recunoaşte în această întrebare a Domnului pe acest Învăţător preamărit, care a venit de la Dumnezeu şi care priveşte în jur între oameni; şi ce caută El? El caută inimi care Îl iubesc, inimi care au cunoaşterea că El este Cel trimis de Dumnezeu. Şi va fi inima Lui satisfăcută, dacă un om spune despre El, că El este numai unul din profeţi? A parcurs El tot drumul din cer pe pământ pentru ca să primească numai atât de la oameni? Şi nu priveşte El şi astăzi în inimile noastre? Nu se pleacă inima Lui spre noi, ca să afle de la noi, ce gândim noi despre El? Nu este vorba despre ce dogme onorăm noi, nu este vorba despre ce mărturisire de credinţă rostim, ci despre ce dragoste, ce devotament al inimii Îi aducem. Domnul Isus Hristos stă astăzi aici, aşa cum a stat cu sute de ani în urmă la graniţele Cezareii din Filipi, Omul lepădat. El era Trimisul lui Dumnezeu, dar omul nu a avut nici o inimă pentru El. Şi aşa cum atunci El a căutat inimi, la fel face şi astăzi. Care este răspunsul vostru, şi care este răspunsul meu la căutarea întreprinsă de Domnul Isus Hristos?

Fiul Dumnezeului cel viu

Domnul S-a îndreptat apoi spre ucenicii Săi, apostolii Săi, spre aceia care L-au însoţit în zilele slujirii Sale, care – dar şi – au învăţat aşa de încet şi îndărătnici, că L-au lepădat. Domnul le-a pus acum lor întrebarea, pentru ca ei să poată mărturisii cu gura lor ce era în inima lor cu privire la El. „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?” Era o solicitare personală. Cuvântul Domnului Isus a venit direct la inimile lor şi le-a pus direct înaintea Lui. Ce sunt Eu pentru voi? Şi Petru a răspuns. Petru era deseori cel mai repede la vorbire, însă aici el vorbeşte nu pentru că era un om impulsiv, nu pentru că el era ca şi cum purta pe limbă simţămintele sale şi astfel era gata să le exprime în cuvinte; ci el vorbeşte constrâns de o putere lăuntrică. El a primit o descoperire de la Tatăl din cer referitoare la Domnul Isus Hristos, Învăţătorul şi Stăpânul lui.

Domnul ne spune aceasta; dar oricum noi nu ar trebui să ne îndoim. Căci care inimă omenească putea să înţeleagă corect gloria Domnului Isus Hristos? Care ochi omenesc putea privi spre acel Om al durerii, care a cunoscut destul necazul, şi putea spune: Acesta este Fiul lui Dumnezeu – Fiul Dumnezeului cel viu? Nu era o descoperire făcută de carne şi de sânge. Oamenii înţelepţi, oamenii cu vază ai lumii, ei toţi nu pot să facă o astfel de mărturisire. Înţelepciunea lumii era dată la o parte, atunci când ei au văzut pe Isus Hristos. Ei nu puteau vedea gloria Fiului lui Dumnezeu în acel Om smerit. Şi eu vă chem astăzi la credinţa în Domnul Isus Hristos. Numele Domnului Isus Hristos a fost predicat multe secole în lumea aceasta, şi oamenii au arătat o oarecare legătură exterioară cu Numele acesta, dar unde sunt inimile, care sunt absolut credincioase lui Hristos în Persoana şi în gloria Sa? Cine sunt aceia care cred din adâncul inimii lor, că Isus Hristos Fiul Dumnezeului cel viu? Această mărturisire nu era o deducţie logică, nu era ceva care să fi rezultat din duhul sau din simţămintele lui Petru, ci era o exprimare absolut adevărată corespunzătoare situaţiei, deoarece Tatăl din cer a făcut-o cunoscut apostolului.

Nu ştim, dar nicidecum nu este probabil ca Petru să fi fost la Iordan, când glasul Tatălui a venit din cer şi a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea.” Acesta era un glas rânduit special pentru Ioan, deoarece Ioan însuşi a spus: „Cel care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: «Cel pe care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acela este Cel care botează cu Duh Sfânt.» Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1.33,34).

Însă explicaţia lui Petru era o descoperire deosebită şi precisă a Domnului Isus Hristos în gloria Sa, nu numai ca Trimisul, Hristosul, Unsul, ci ca Fiul Dumnezeului cel viu. În ziua lepădării este necesar să fie martori pentru gloria deosebit de mare a Domnului Isus Hristos. Şi Dumnezeu îi găseşte întotdeauna. El a găsit aici pe unul; El a găsit pe Petru şi i-a descoperit adevărul referitor la Fiul Său. Ce este ascuns de cei înţelepţi şi pricepuţi, a fost descoperit pruncilor de către Tatăl (Matei 11.25).

Şi nu este şi astăzi la fel? Duhul lui antihrist este chiar şi astăzi activ; este în genere uzual pentru oameni în creştinătate să tăgăduiască că Isus este Unsul lui Dumnezeu, dar oamenii tăgăduiesc şi pe Tatăl şi pe Fiul. Duhul rătăcirii, duhul lui antihrist lucrează acum între oameni (1 Ioan 2.18-22). Mai târziu, când Adunarea va fi răpită, acel locaş al Duhului Sfânt şi acel bastion împotriva duhului rătăcirii murdare şi otrăvitoare, când sarea pământului va fi luată, atunci răul mare al învăţăturii anticreştine se vă răspândi nestingherit peste inimile oamenilor, şi cât de îngrozitoare şi de înfiorătoare va fi starea lumii! Cât de repede se va răspândi stricăciunea, când sarea nu va mai fi! Să ne păzim de ceea ce ar putea să degradeze în inimile sau în relaţiile noastre Persoana Domnului Isus.

Domnul este demn de mărturisirea dată de Petru, acel om model al bisericii: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu …” Şi permiteţi-mi să spun: această mărturisire tipică nu este ceva la care suntem chemaţi noi s-o spunem unii altora. Aş putea să vă spun aceasta – şi aş putea fi un înşelător, aş putea să vă spun: eu cred în Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu, şi în duhul şi mintea mea înşelătoare aş putea avea păstrat un gând, o prejudecată, o reţinere faţă de gloria deplină a Domnului Isus Hristos, pe care voi nu o puteţi remarca. Noi vom fi judecaţi corect cu privire la ceea ce spunem unii altora, căci suntem sfătuiţi să ne judecăm unul pe altul în vorbe şi fapte. Dar constatarea lui Petru era adresată Domnului Isus Hristos. Şi El aşteaptă acum o confirmare asemănătoare şi din partea voastră. El aşteaptă ca tu din proprie iniţiativă, când Îl priveşti în faţă, să spui în prezenţa Lui: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.

Este o chestiune sărăcăcioasă să ai o credinţă în memorie şi să faci mărturisirea credinţei noastre o simplă citare din memorie de cuvinte bune şi frumoase, oricât de corecte şi potrivite ar fi formulările. Nu, când vii la Adunare, unde Hristos este totul în toţi, tu ai a face cu El; tu ai a face cu El, Cel care este adevărul, şi El cere adevărul de la tine. El doreşte adevărul în inimă. De aceea să ne verificăm singuri, dacă putem să-I spunem: O, Doamne, ştiu foarte puţin, dar cred adânc în inima mea, că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Acesta este drumul să fi numit fericit în ochii Domnului. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona.” Ah, cât de bune şi de plăcute erau cuvintele apostolului pentru Domnul nostru, în timp ce oamenii spuneau: Dă-ne un semn din cer! Arată-ne ceva, pe care ne putem sprijini, ceva cu adevărat din cer.

Acea generaţie rea şi adulteră a luat hotărârea să-L înlăture şi intenţia ei ucigaşe era evidentă înaintea ochilor Domnului Isus. În timp ce aceia, care au fost manevraţi prin conducători, gândeau că El ar fi un oarecare Om bun, un Om, aşa cum cu mult timp în urmă a existat în istoria iudaică, în realitate este numai un singur Om bun, şi El este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Şi Petru a spus: Isus din Nazaret, Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. În felul acesta Domnul Isus a primit un nou impuls în slujba Sa. El nu a lucrat complet în zadar. El nu Şi-a irosit complet în zadar puterea. Aici era un rod plăcut Lui. Acest om a făcut această mărturisire nobilă şi adevărată înaintea urechilor celorlalţi şi înaintea urechilor Domnului Însuşi: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri.” Nu este minunat să vezi purtarea de grijă a Tatălui, dacă eu am voie să îndrăznesc să folosesc cuvântul spre gloria Domnului Isus Hristos. „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat totul în mâinile Lui”, El cunoştea valoarea Fiului Său preamărit, şi El a văzut oameni în lumea aceasta care se îndepărtau de El; şi de aceea El a deschis ochii acestui om, inima şi buzele lui, ca să vorbească cu credinţă şi să spună adevărul referitor la Trimisul Său. Şi în felul acesta Simon în mărturisirea lui despre Hristos era un om fericit, binecuvântat de Dumnezeu Tatăl.

Construcţia nouă

Dar Domnul Însuşi are să spună ceva: „Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge.”

Ce era stânca, pe care El va construi Adunarea Sa? „Tu eşti Petru”, a spus El. Deseori s-a dat explicaţia, că Petru era numai o piatră în construcţie, aşa cum spune numele lui, şi el nu putea fi fundamentul din piatră de stâncă tare, pe care ar urma să se zidească Adunarea. Stânca era adevărul mărturisirii, că Hristos este Fiul Dumnezeului cel viu. Domnul îi dă lui Simon numele nou, acel nume spiritual, pe care El i l-a dat la prima întâlnire a Lui cu el. Numele lui nou era Petru. Era numele pe care el îl purta în legătură cu Domnul Isus Hristos. Când un om învaţă adevărul despre Domnul Isus Hristos, el intră într-o lume nouă şi devine o persoană nouă, şi Domnul a dat numele nou Bar Iona, ca să caracterizeze locul nou pe care el l-a luat ca mărturisitor al Său, Petru sau Chifa era de la început numele lui nou (Ioan 1.42); acum El a vorbit conform naturii acelui nume.

Petru a exprimat ceea ce Tatăl i-a făcut cunoscut despre Fiul Său, adevărul despre Persoana Sa. Însă lumea şi naţiunea iudaică stătea alături de această descoperire, prin aceea că ei au tăgăduit această descoperire. Ei erau împotriva Domnului Isus Hristos. Ei nu voiau să-L aibă. El era Piatra pe care au lepădat-o constructorii. Însă Tatăl a descoperit lui Petru o cu totul altă bază, care era de natura unei stânci tari, ceva care nu putea fi distrus prin şuvoaie, vijelii, furtuni şi planuri omeneşti rele. Aceasta va rămâne tare şi credincioasă în veac. Pentru ce aceasta? Tot ce era legat cu vechea construcţie, cu naţiunea iudaică şi cu făgăduinţele pământeşti, s-a bazat până atunci, pe cât era vizibil în exterior, pe om – pe credinţa omenească şi pe tăria omenească şi pe fiabilitatea omenească; şi până acum totul a eşuat.

Caută ceva în Vechiul Testament care nu a fost marcat de eşec. De la cartea Geneza şi până la Maleahi întreaga mărturie a lui Israel este un eşec total. Tot ce a fost pus la probă s-a prăbuşit; şi naţiunea iudaică, care era chemată la o poziţie unică a ei, cu scopul deosebit de a împlini cel mai mare drept al Numelui sfânt al lui Dumnezeu de a fi singura Persoană venerată, a căzut în cea mai mare idolatrie şi a nesocotit poziţia privilegiată, pe care Dumnezeu i-a dat-o.

Baza nouă

Însă Domnul Isus Hristos spune aici lui Petru: este o nouă bază, o stâncă tare; şi această stâncă este descoperirea dată de Tatăl, că El a trimis pe Unul, pe care El Se poate baza; şi acel Unul este Domnul Isus Hristos Însuşi, Fiul Dumnezeului cel viu. Toţi ucenicii de la lacul Ghenezaret au mărturisit într-un capitol anterior că El este Fiul lui Dumnezeu, şi la fel a făcut Marta, sora Mariei şi a lui Lazăr. Aceştia L-au mărturisit ca Fiu al lui Dumnezeu, aşa cum va face mai târziu rămăşiţa iudaică, după ce ea a fost învăţată în Vechiul Testament să mărturisească aceasta (Psalmul 2.7); însă aici era ceva deosebit – Fiul Dumnezeului cel viu. El avea o astfel de viaţă, că nici o putere, nici o autoritate vie nu putea s-o stingă. Porţile Hadesului nu vor putea birui acest fundament, deoarece fundamentul este Fiul Dumnezeului cel viu.

Gândesc, că probabil vestesc lucruri care sunt foarte cunoscute celor mai mulţi aflaţi aici, dar chiar dacă ele ar trebui să fie cunoscute chiar tuturor, am înţeles noi toţi însemnătatea deplină a acestui adevăr, da, l-am înţeles cu adevărat? Învăţăm din versetul acesta, că Adunarea lui Dumnezeu, care oferă o imagine aşa de încurcată, când privim la mărturia ei exterioară în lume, stă pe acest fundament tare, pe Hristos Însuşi, pe Fiul Dumnezeului cel viu. Aici putem găsi satisfacere desăvârşită. Sunt mulţi oameni care se tem că această corabie a lui Dumnezeu ar putea eşua, şi ei îşi pun mâinile s-o sprijine. Însă Adunarea lui Dumnezeu este sigură şi nevătămată dintr-un motiv simplu şi suficient, deoarece ea depinde de Domnul Isus Hristos în gloria Lui personală, şi nimic nu poate triumfa peste ea. Astfel misiunea ta şi a mea, care suntem legaţi cu această Adunare, este să-L mărturisim cu inimile noastre şi cu buzele noastre şi să lăsăm adevărul să marcheze acţiunile noastre şi legăturile noastre, că noi Îl cunoaştem pe Hristos şi credem în El, în Fiul Dumnezeului cel viu.

„Pe această stâncă”, spune Domnul, „voi zidi [textual: vreau să zidesc – n.tr.] Adunarea Mea”. El voia să facă aceasta; atunci era încă o chestiune de viitor. Însă mai înainte El înştiinţează, şi El face această înştiinţare în legătură cu istoria Evangheliei, la care trebuie să luăm bine seama. Este un indiciu că evenimentele în slujirea Lui au ajuns la un punct decisiv; şi urmare acestui fapt Domnul spune „Eu vreau să zidesc Adunarea Mea” ucenicului Lui credincios, unuia care era gata să presimtă pericolul, oricând era, şi să scoată sabia, dacă ceva era împotriva Stăpânului lui. Pe mărturisirea din gura lui Petru a fost rostit clar adevărul despre înfiinţarea Adunării şi că porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

Această însuşire a Adunării, comparată cu Împărăţia pământească a lui Dumnezeu, este ceva cu totul nou. Unde este David, omul după inima lui Dumnezeu, în gloria sa? Mormântul lui este astăzi printre noi; şi porţile Hadesului l-au biruit pe împărat. Solomon în toată gloria şi înţelepciunea sa – unde este el? Şi mormântul lui este printre noi, porţile Hadesului l-au biruit. Toţi cei mari ai Vechiului Testament au trecut. Împărăţia lui Israel, după cum părea, a dispărut cu gloria ei; porţile Locuinţei morţilor au triumfat chiar şi asupra credincioşilor din timpurile vechi-testamentale.

Dar în ceea ce priveşte Adunarea, aşa a spus Domnul, nu va fi aşa! Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu, care va fi lămurit mai târziu. Din cauza gloriei deosebite şi a binecuvântării care sunt asupra Adunării lui Hristos, din cauza fundamentului ei aşezat pe moartea şi învierea Sa. Acest privilegiu nu depinde de lungimea vieţii noastre în lumea aceasta. Nu depinde de viaţa noastră, nici măcar de o mie de ani sau mai mult. „Porţile Locuinţei morţilor” nu pot face nimic, ca să zădărnicească binecuvântarea deosebită a Adunării lui Hristos, deoarece speranţele Adunării sunt cereşti, şi savurarea minunată a acelor planuri legate cu Adunarea este în cer, ceea ce este cu totul în afara domeniului morţii şi a Locuinţei morţilor.

Adunarea lui Hristos

Astfel caracterul ceresc al Adunării lui Hristos este prezent în germene în această frază. Domnul era pe cale să zidească Adunarea Sa, Adunarea Sa proprie. Până aici a vorbit în vorbire alegorică (Matei 8) despre ceea ce este al Lui,despre ceea ce Îi aparţine. Perla trebuie să fie perla Lui; El vrea să vândă totul, ca să posede comoara din ogor; mireasa, o imagine de mai târziu a Adunării, trebuia să fie mireasa Lui. Aici El spune: „Vreau să zidesc Adunarea Mea”, şi în faptul că Hristos posedă personal Adunarea avem o însuşire a Adunării deosebit de frumoasă şi mişcătoare pentru inimile noastre. Adunarea lui Hristos este ţelul şi punctul, dacă am voie să mă exprim aşa, descoperirii sentimentelor lui Hristos, al exercitării dragostei Sale, al dragostei Lui arzătoare pentru Adunare. „Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea.”

În ceasul lepădării Sale Domnul Se îndreaptă, ca să zicem aşa, spre ceea ce ar trebui să fie al Lui. Numai pentru El. Comoara Lui proprie. „Vreau să zidesc Adunarea Mea.” Israel poate să Îi fie luat. Moştenirea pământească poate să nu vină, dar „Eu iubesc Adunarea Mea, şi primul lucru, pe care vreau să-l fac, primul ţel, pe care vreau să-l iau în gloria Mea, când va veni timpul, va fi o Adunare, Adunarea pe care Eu vreau s-o zidesc.” Zidirea a început curând. Zidirea continuă. Zidirea se va încheia în curând; şi atunci Adunarea va sta înaintea Domnului în frumuseţea ei, o frumuseţe pe care lumea nu o visează, o frumuseţe pe care lumea nu o poate vedea, şi o frumuseţe pe care numai Hristos o poate cunoaşte. Mirele este cel care cunoaşte frumuseţea miresei. Este Hristos, Cel care va cunoaşte şi va savura frumuseţea Adunării, şi aşa va face oricine din jurul Lui în ziua gloriei.

„Vreau să zidesc Adunarea Mea. Vreau să zidesc pe această temelie pe aceia care Mă mărturisesc; pe aceia care vor spune: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu, când lumea este împotriva Mea, când lumea religioasă şi biserica cu numele sunt împotriva Mea; aceia, care nu se ruşinează să Mă mărturisească înaintea oamenilor – ei vor constitui Adunarea Mea, care va fi pentru Mine şi la Mine, în ziua gloriei Mele.” Domnul a mai spus, în mod deosebit lui Petru cu privire la Împărăţia cerurilor: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor” etc. Promisiunea însemna că lui i-a fost încredinţată administrarea în lucrurile pământeşti. Domnul revine la expresia „Împărăţia cerurilor”, şi Petru trebuia să lege şi să dezlege în lucrurile pământeşti. Găsim în cartea Faptele apostolilor că el personal a făcut aşa în Ierusalim şi Cezareea.

Zidirea la Rusalii

Faptele apostolilor 2.37-42,47: Şi, auzind acestea, ei au fost străpunşi în inimă şi le-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?“ Şi Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci pentru voi este promisiunea şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pe câţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru“. Şi cu multe alte cuvinte mărturisea şi îi îndemna, spunând: „Salvaţi-vă din generaţia aceasta perversă“. Aceia deci care au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea s-au adăugat cam trei mii de suflete. Şi ei stăruiau în învăţătura şi în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. … lăudând pe Dumnezeu şi fiind plăcuţi întregului popor. Iar Domnul adăuga în fiecare zi pe cei care erau mântuiţi.

Să aruncăm o privire scurtă asupra versetelor citite din cartea Faptele apostolilor. Vedem acolo că Domnul Se înălţase la cer şi că după aceea El a trimis aici jos pe Duhul Sfânt. În Ierusalim era cunoscut prin lucrurile pe care oamenii le-au văzut şi auzit, că această cercetare spirituală din partea lui Dumnezeu a avut loc. Duhul Sfânt Însuşi venise şi oamenii vorbeau prin puterea Lui, şi oamenii ştiau că era puterea Duhului Sfânt, nu din cauza vâjâitului unui vânt puternic care trecea, pe care ei l-au auzit, nu pentru că ei au văzut limbi ca de foc şezând pe unul sau altul, ci ei ştiau că Duhul Sfânt le vorbea, deoarece cuvintele lui Petru le-a atins inima şi conştiinţa şi i-a făcut să simtă că ei erau oameni vinovaţi.

Şi cine putea zdrobi voinţa omenească, care a luat cu o aşa încăpăţânare hotărârea să se împotrivească Domnului Isus Hristos şi să-L răstignească şi să-L omoare? Era numai o singură putere. Aceasta era puterea Duhului Sfânt. Ea a venit ca un foc şi a făcut să se topească, ca să zicem aşa, barierele de fier al necredinţei, care se ridicaseră împotriva Domnului nostru Isus Hristos; şi oamenii simţeau, că era realmente adevărat, că Isus Hristos, pe care ei L-au răstignit, era acum înălţat la dreapta lui Dumnezeu. El era acolo în cer, şi ce se petrecea în Ierusalim era acţiunea Sa prin Duhul Sfânt. Mai întâi a fost un număr limitat al celor care primiseră darul Duhului Sfânt, dar Petru vorbea în curţile din faţă ale Templului, şi cuvintele lui au avut efect. Mulţi au crezut şi au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos; şi ei au fost scoşi din „generaţia perversă”; şi rezultatul predicii sale a fost că trei mii de suflete au fost adăugate în ziua aceea la grupa mică de credincioşi. Domnul zidea Adunarea Sa, aşa cum El a spus lui Petru că va face.

Nu se găseşte nici o paralelă la aceasta în istoria de demult a Ierusalimului. Nu se găseşte nici o adăugare deodată a mii de oameni la naţiunea Israel. Acolo era ceva fără asemănare, ca din cadrul poporului pământesc să se iese şi o grupă de străini să fie adusă în mijlocul lor. Însă prima acţiune a Duhului Sfânt era, ca să lucreze în inimile oamenilor, şi trei mii – o mulţime mult mai mare decât a grupei iniţiale – a fost adăugată la numărul lor. Această adăugare nu a fost lucrată de oratoria frapantă a lui Petru sau de altceva cu autoritate deosebită sau de ceva atrăgător din grupa mărturisitorilor Domnului Isus; era lucrat exclusiv prin puterea Duhului Sfânt.

Domnul Isus Hristos, Hristosul înălţat, Fiul Dumnezeului cel viu a trimis aici jos pe Duhul Sfânt, şi Domnul Însuşi lucra prin acest Duh acolo în Ierusalim, unde El a fost răstignit, şi din mulţimea trădătorilor şi ucigaşilor Lui a chemat afară pe aceia care trebuiau să formeze Adunarea Sa. Ah, ce har din partea Lui! Ce dragoste! Vedem, dragi prieteni, ca să zicem aşa, iarăşi acele lacrimi, când El a privit spre cetatea împovărată cu vină şi a spus: „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum îşi adună o găină puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” Aici Domnul adună trei mii prin puterea Duhului Sfânt al Său la acea Adunare nouă, pe care El a format-o. Lucrarea trebuia să înceapă acolo prin predicarea pocăinţei şi iertării păcatelor (Luca 24.47), căci aceasta era felul în care El a început să construiască o nouă locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Aici în capitolul acesta nu avem cuvântul articulat „Adunarea” (church), decât numai în Authorised Version a noastră. Această denumire nu ar trebui să stea acolo [Fapte 2], ci cuvântul apare mai târziu (Faptele apostolilor 5.11). Ceea ce noi găsim aici este, că aceşti oameni, care s-au convertit şi au fost botezaţi, au fost aduşi împreună. Ei constituiau o grupă nouă şi de aceea erau total despărţiţi de ceilalţi din Ierusalim. Însuşirea, care îi caracteriza, era credincioşie şi devotament faţă de Hristos, care a fost răstignit în Ierusalim şi care acum era înălţat în glorie. Ei au devenit o parte a Adunării. Ei au fost zidiţi în acea construcţie spirituală în această lume, spre care Domnul Îşi are încă privirea îndreptată şi pe care încă o zideşte. El este Maestrul; El este Arhitectul, Proiectantul; însă El este marele Maestru care niciodată nu Se odihneşte. Ucenicii Lui au ieşit şi au predicat pretutindeni, dar Domnul lucra împreună cu ei (Marcu 16.20). Şi aici la sfârşitul capitolului citim că Domnul adăuga zilnic pe cei care erau mântuiţi.

Încă în construcţie

Dragi prieteni, această lucrare continuă. Adunarea devine constituită, dar marea taină, pe care trebuie s-o reţinem, este, că Domnul este Cel care zideşte. Este lucrarea Lui. Nici o putere omenească nu este capabilă să facă aceasta; nici un predicator dotat nu poate introduce persoane în acea Adunare. Este lucrarea proprie a Domnului. El cheamă, căci Adunarea se compune, aşa cum spune cuvântul original ecclesia, din „cei chemaţi afară”. Glasul Lui ajunge la unul şi la altul; se dă răspuns la acest glas şi ei vin nu numai la El, ci şi unii la alţii. Ei sunt aduşi într-o părtăşie nouă, o unire nouă, care are legătură vie cu Fiul Dumnezeului cel viu. Preţuieşti şi respecţi tu acest adevăr? Ah, dacă l-ai lua ca pe ceva care este aşa de nezdruncinat de adevărat, că nu se poate schimba! Nici o putere a rătăcirii sau înşelătoriei nu poate distruge ce face Domnul. Dacă astăzi este adus cineva în Adunarea Sa din lumea aceasta, acela va fi în Adunarea Lui în glorie, el va avea parte de dragostea şi gloria lui Hristos în ziua aceea în care El nu mai este Cel lepădat, ci vine în maiestatea şi puterea Sa, când El vine ca să fie privit cu uimire, admirat în aceia care cred. Atunci, când vom fi la El în ziua aceea a gloriei revelate, când vom trăi conştient partea Adunării în gloria aceea, atunci vom simţi că este gloria Sa. Vom spune: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă onoare.” Ce bine ar fi, dacă am putea învăţa să spunem aceasta acum! Este în fond mărturisirea Adunării. „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.” Dă-I deci această onoare! Deoarece El este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu, noi nu-I putem da o laudă mai mare decât aceasta. El este Cel mai măreţ, şi desigur spunem aceasta cu plăcere, aici în lumea aceasta, unde El este lepădat. Vecinii noştri, prietenii noştri, uneori chiar şi cei mai buni prieteni ai noştri, ne pun în uimire, pentru că ei nu vor să-L recunoască. Vai! ei dispreţuiesc pe Unul, pe care noi Îl iubim şi Îl adorăm.

Noi trebuie să rămânem credincioşi Domnului nostru absent. Să fim atenţi ca nu cumva inimile noastre înşelătoare să ridice ceva ca idol în locul lui Hristos, al Fiului Dumnezeului cel viu. Astfel noi putem cu ajutorul Domnului să-I rămânem credincioşi, Lui, Cel care este Capul trupului Său, al Adunării

Tradus de la: Christus und seine Versammlung (1)

Prima prelegere „Christ and the Building of His Church“ din seria de prelegeri Christ and His Church, ţinute în anul 1929 în Wildfell Hall, Catford, Londra.

Traducere: Ion Simionescu

https://www.soundwords.de/ro/hristos-si-adunarea-sa-1-a11853.html

////////////////////////////////////////////

Cine este HRISTOSUL

Cine este Isus Hristos? Ce înseamnă El pentru tine?

Mărturia biblică

Matei 16.13-17: „Iar când a venit Isus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, spunând: »Cine zic oamenii că sunt Eu,

Fiul Omului?«

Şi ei au spus: »Unii, Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi«. El le-a spus: »Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?« Şi Simon Petru, răspunzând, a spus: »Tu eşti

Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu«.

Şi Isus, răspunzând, i-a spus: »Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.«”

Matei 17.5: „Pe când vorbea el încă, iată, un nor luminos i-a umbrit; şi iată un glas din nor, spunând: »Acesta este

Fiul Meu Preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea;

de El să ascultaţi!«“

Versetele citate ne descriu mărturia diferiţilor oameni despre Isus Hristos. Aici citim şi ce spune Domnul Isus despre Sine Însuşi, şi ce mărturiseşte Tatăl despre El.Cu adevărat, de întrebarea: „Cine este Isus Hristos?” depinde de fapt totul. Dar şti tu care întrebare este mai importantă pentru tine şi pentru mine? Aceasta este întrebarea: „Ce înseamnă El pentru tine şi pentru mine?”

Mărturia oamenilor

Cine este Domnul Isus, aceasta nu depinde de părerea noastră. Vedem aici diferiţi oameni. Unii spun că El ar fi Ioan Botezătorul, alţii gândesc că El ar fi Ilie, iar alţii L-au considerat a fi Ieremia sau unul din ceilalţi proroci. Domnul a rămas şi rămâne Acelaşi, indiferent ce au spus ei atunci despre El, sau de ceea ce spune fiecare dintre noi astăzi despre El. Oamenii, despre care este vorba aici, nu aveau o părere rea despre Domnul. Ei nu spuneau, aşa cum mulţi oameni îndrăznesc astăzi să spună, de exemplu: „El nu a existat niciodată!” Ei nu puteau afirma aşa ceva, căci toată ţara vorbea despre El. Şi oamenii din zilele noastre de asemenea odată nu vor mai putea spune aşa. Aici nu sunt amintiţi vrăjmaşii Domnului, care spuneau despre El, că El ar fi un înşelător, El huleşte pe Dumnezeu şi El ar fi unul care mănâncă cu lăcomie şi este un băutor de mult vin. Nu, aici sunt numiţi numai aceia care au dat o mărturie bună despre El.

Domnul Isus Însuşi Se numeşte Fiul Omului, deci ca unul care a fost născut dintr-un om şi este moştenitorul lui. Doresc să revin imediat la aceasta. Dar ce har minunat este în faptul că El, despre care Petru spune: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”, şi despre care Tatăl mărturiseşte: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea”, spune despre Sine Însuşi, că El este Fiul Omului şi apoi întreabă: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?”

Păreri bune şi totuşi false

Şi apoi vin răspunsurile: unii au zis, că El ar fi Ioan Botezătorul. Aceasta nu era o mărturie rea! Domnul Însuşi a spus că Ioan era cel mai mari dintre toţi oamenii născuţi până atunci. Alţii au spus, că El ar fi Ilie. Noi ştim că Ilie era cel mai mare proroc. Cine a făcut minuni şi semne ca el? Cine putea spune: „La cuvântul meu nu va ploua trei ani şi jumătate, şi numai când eu voi zice va începe iarăşi să plouă”? Cine în afară de el a lăsat să coboare foc din cer? Da, Ilie a fost cu adevărat cel mai mare proroc. Dumnezeu a recunoscut această mărturie, prin aceea că El nu l-a lăsat să moară, ci într-un vârtej de vânt l-a înălţat la cer. Ce sfârşit minunat!

Alţii au zis, că El ar fi Ieremia sau unul din ceilalţi proroci. Dacă citim prorociile sau Plângerile lui Ieremia, atunci găsim foarte multe concordanţe între el şi Domnul Isus. Aşa citim în Plângerile lui Ieremia, cum Ieremia a suferit împreună cu poporul şi imediat simţim Duhul lui Hristos, care vorbea prin el şi exprima ce a simţit Domnul, atunci când El era aici pe pământ. Dar dacă comparăm afirmaţiile lui Ieremia cu simţămintele Domnului, care ne sunt descrise de Duhul Sfânt în evanghelii, dar în mod deosebit în Psalmi, atunci vedem ceva în cuvintele Sale şi în simţămintele Sale, care depăşesc cu mult ceea ce găsim la Ieremia. Atunci vedem diferenţa. „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor” (Psalm 45.2) – „Toată fiinţa Lui este plină de farmec” (Cântarea Cântărilor 5.16).Da, erau lucruri mari, ce spuneau aceşti oameni despre El, şi totuşi prin aceasta ei au dovedit că ei nu L-au cunoscut. Se pot relata cele mai frumoase şi cele mai mari lucruri despre Domnul Isus, dar atâta timp cât nu-L cunoşti, aşa ca Petru, care a mărturisit: „Tu eşti Fiul Dumnezeului celui viu!”, cât timp această mărturie nu o poţi da cu toată inima, nu-L cunoşti. Atunci nu vom avea parte de El, şi cunoaşterea noastră despre El va schimba lucrurile pentru noi aşa de puţin, ca şi cum noi niciodată nu am fi auzit despre El, sau ca şi cum am fi spus: „Nu mă interesează persoana Lui”. Căci pentru a avea parte de El, trebuie să primim o descoperire din partea Tatălui despre cine este El. Şi dacă Domnul întreabă aici pe ucenici şi ei Îi relatează ce spun oamenii despre El, atunci urmează după aceea întrebarea cea mai decisivă dintre toate: „Cine ziceţi voi că sunt Eu?” Nu vrem noi să ne punem personal această întrebare a întrebărilor: Cine este Isus Hristos pentru mine?

Isus, Mântuitorul meu?

Vreau să vorbesc cu plăcere despre ce a devenit El pentru mine şi pentru fiecare care Îl cunoaşte.În primul rând El a devenit pentru mine şi pentru noi Mântuitorul nostru. El a devenit Isus. Isus înseamnă: Iehova este mântuirea. Aşa L-am cunoscut noi, atunci când am venit cu vina păcatelor noastre la Dumnezeu, şi când Dumnezeu Tatăl ne-a îndreptat spre El şi a zis: Acesta este Isus, aceasta înseamnă, acolo se găseşte mântuire, aceasta este Mântuirea Mea, Mântuirea lui Dumnezeu. Atunci L-am cunoscut ca Salvatorul, Salvatorul păcătoşilor pierduţi. Am văzut că El a revelat inima Tatălui, în care se găseşte har pentru oamenii pierduţi, pentru păcătoşi.Îl cunoşti şi tu aşa? Doresc să te întreb aceasta, pe tine şi să vă întreb pe voi toţi. Şi tu, care încă nu ai iertarea păcatelor, trebuie să-L cunoşti pe Domnul Isus ca Salvator, căci altfel vei merge la pierzare pentru veşnicie. „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”, se spune în Faptele Apostolilor 4. Aceasta o spune Dumnezeu!

O părere corectă despre Hristos – şi totuşi pierdut

Dacă tu nu ai cunoscut pe Domnul Isus ca Salvator, ca Mântuitor, ca Fiu al lui Dumnezeu, care a mers la crucea de pe Golgota, pentru ca acolo să moară în locul nostru, ca să ne câştige viaţa veşnică, atunci vei merge în pierzare veşnică, cu toată cunoaşterea şi părerile bune pe care ai putea să le ai despre El. Tu ai putea chiar să fi convins, că El este Fiul lui Dumnezeu, da, Dumnezeu Însuşi (şi El este Dumnezeu Însuşi, „Dumnezeu preamărit în veşnicie”, „Dumnezeu, revelat în carne”, aşa cum se spune în Romani 9.5 şi 1 Timotei 3.16). Cu toate că ai o astfel de convingere, tu poţi merge în pierzare!

Gândeşti tu, că diavolul nu ştia cine este Domnul Isus? În evanghelia după Matei capitolul 8, demonii spun că El este Fiul lui Dumnezeu (versetul 29) şi în evanghelia după Marcu 1.24 ei Îl numesc „Sfântul lui Dumnezeu”. Şi ei ştiu mai mult chiar, căci ei Îi spun: „Ai venit să ne pierzi (înainte de vreme)?” Ei ştiu deci că Domnul Isus va judeca curând, nu numai pe oameni, ci şi pe diavolul şi pe toţi demonii lui. Ei ştiu cum va fi sentinţa: „Vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor” (Apocalipsa 20.10). Şi cu toate acestea nici diavolul şi nici unul din demonii lui nu vor fi salvaţi. Pentru ei este pregătit iazul de foc, şi ei vor rămâne veşnic în el. Şi împreună cu ei vor fi acolo toţi cei care nu-L cunosc pe Domnul Isus ca Salvator şi Mântuitor personal, indiferent de gradul de cunoaştere pe care l-au putut avea despre El. Pierduţi sunt toţi care nu L-au primit, pe Cel care în harul nemărginit a mers la crucea de pe Golgota, cu toate că El era Dumnezeu, care în harul nemărginit a devenit Om adevărat, ca să poată muri pentru oameni, şi care a mers la cruce şi a murit acolo, pentru ca orice om de pe pământ să poată fi mântuit. În 1 Timotei 2.6 se spune: „care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi”.

Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu

Cine este Isus Hristos pentru tine? Cum Îl cunoşti tu? Petru spune aici, ce a fost El pentru el: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Şi apoi Domnul îi spune: „Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Hristos este Cel uns de Dumnezeu, în care va fi revelată mântuirea lui Iehova. Şi Cel care a fost uns de Dumnezeu, ca să fie acest Salvator, acest Mântuitor, este Fiul Dumnezeului celui viu.

Noi avem nevoie de o descoperire din partea Tatălui

Că El este Fiul Dumnezeului celui viu, aceasta este o cunoaştere pe care numai Tatăl o poate da. În Matei 11.27, Domnul spune: „Nimeni nu cunoaşte pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, afară de Fiul”. Deci dacă nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, atunci un om Îl poate cunoaşte numai dacă Tatăl ni-L descoperă. Şi tocmai aceasta vrea Tatăl să facă, dar numai pentru aceia care Îl iubesc şi Îl recunosc. Tatăl nu o face pentru lume şi nici pentru aceia care Îl leapădă şi se unesc cu cei care L-au răstignit pe cruce şi au zis: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi” (Luca 19.14).

Tatăl Îl descoperă numai acelora care Îl iubesc şi de aceea doresc să-L cunoască.

Dacă un păcătos pierdut se îndreaptă spre Dumnezeu şi mărturiseşte că el este pierdut şi are nevoie de un salvator, atunci Tatăl îi arată pe Fiul Său ca Salvatorul care a mers la cruce, ca să devină Salvatorul şi spune apoi întrucâtva: „Du-te la El, du-te la adevăratul Iosif şi fă ce îţi spune El. El îţi va da hrana, prin care sufletul tău primeşte viaţa” (compară cu Geneza 41.55). Cine va merge la El şi Îl va primi ca Mântuitor, acela primeşte iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. Astfel toate nevoile conştiinţei şi inimii sale vor fi satisfăcute. Cine a cunoscut pe Fiul în felul acesta şi prin aceasta a ajuns să-L iubească, aceluia Tatăl vrea să-i descopere apoi toată gloria Fiului, în măsura în care noi putem s-o înţelegem. Dacă apoi am ajuns aşa de departe, atunci vom putea înţelege multe; căci Biblia ne spune în 1 Ioan 5.20: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel adevărat. Şi noi suntem în Cel adevărat, adică în Fiul Său Isus Hristos. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.”

Nu, această înţelegere nu se obţine cu mintea, pe care Dumnezeu a dat-o omului în creaţie şi pe care fiecare copil o primeşte la naşterea sa prin descendenţă.

Pricepere prin naşterea din nou şi prin Duhul Sfânt

Este o pricepere pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o prin naşterea din nou şi pe care noi o avem deci abia de la naşterea din nou. Ea este viaţa nouă, pe care Dumnezeu ne-o dă în momentul în care Duhul Sfânt ne aduce în situaţia să ne convertim, să ne mărturisim păcatele şi vina înaintea lui Dumnezeu. În momentul acesta Duhul Sfânt trezeşte în noi o viaţă nouă prin naşterea din nou, o viaţă care este capabilă să cunoască pe Domnul Isus. Şi când apoi avem pace cu Dumnezeu, primim Duhul Sfânt, pe care Tatăl şi Fiul ni-L trimit ca să locuiască în noi ca putere divină, sau mai degrabă ca puterea divină, căci El este Dumnezeu Însuşi, care lucrează în viaţa nouă şi o face capabilă să înţeleagă această adâncime. În 1 Corinteni 2 citim cum Dumnezeu ne-a descoperit gândurile Sale şi cu privire la Fiul Său. Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, care locuieşte în fiecare credincios care a primit Evanghelia deplină, Se face una cu acela în care locuieşte. Dar deoarece El este Dumnezeu Duhul Sfânt, este în stare să înţeleagă adâncimile lui Dumnezeu. Şi El ni le descoperă, deoarece El S-a făcut una cu noi. El a descoperit aceste adâncimi cu cuvinte spirituale, pe care noi le putem înţelege, „comunicând lucruri duhovniceşti prin mijloace duhovniceşti” (1 Corinteni 2.13). În harul Său El a lăsat aceste cuvinte să fie scrise, pentru ca noi să avem Cuvântul lui Dumnezeu scris, în care noi putem cunoaşte adâncimile şi gloriile Persoanei minunate ale lui Isus Hristos. Ce lucruri minunate primim noi atunci! Am citit în Matei 17 ce a spus Tatăl în general despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea”. Vă puteţi imagina întrucâtva ce înseamnă aceste cuvinte? Potrivit cuvintelor Sale El este Fiul Omului, care a devenit cu adevărat Om, un om ca noi (Scriptura spune: „născut dintr-o femeie”), cu excepţia păcatului (Galateni 4.4; Evrei 4.15). El primeşte mărturia de la Tatăl: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea.”

Mărturia lui Hristos Însuşi: Fiul Omului

Ce vrea să spună de fapt expresia „Fiul Omului”? Un fiu descinde din părinţii săi şi ca urmaş moşteneşte de la părinţii lui tot ce posedă ei, dar şi tot ce ei datorează. Aceasta este aşa şi în legislaţia germană. Copiii moştenesc nu numai averea părinţilor, ci şi datoriile lor. Exact aceasta vrea să spună expresia „Fiul Omului”. El este Fiul veşnic al lui Dumnezeu, însă nu ca fiu în sensul obişnuit, aşa ca şi cum El ar ocupa un loc subordonat faţă de Tatăl Său. Dacă noi aplicăm expresiile „fiu” şi „tată” la Dumnezeu, atunci noi nu avem voie să le înţelegem în sensul relaţiilor pământeşti ale unui copil cu tatăl. Un copil este născut mai târziu decât tatăl său, el descinde din el şi trebuie să se uite cu respect la el, deoarece tatăl are autoritate asupra copilului. În cadrul Dumnezeirii expresiile „Tată” şi „Fiu” se referă la o relaţie de dragoste care există între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Această relaţie corespunde relaţiei unui tată cu fiul său. El, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Dumnezeu Fiul, care este subiectul dragostei toate şi plăcerii întregi a Tatălui (Proverbe 8.31; Ioan 1.18), a venit pe pământ, ca să devină Om adevărat, şi aşa ca Om să stea aici înaintea ucenicilor Săi. El Se denumeşte categoric ca „Fiu al Omului”, şi prin aceasta ca moştenitor al tuturor binecuvântărilor, tuturor făgăduinţelor, dar şi al întregii datorii a oamenilor. Şi apoi El întreabă: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?”

Nu numai Moştenitor, ci şi Judecător

Cândva El va veni într-o cu totul altă înfăţişare. Atunci El va veni pe norii cerului. Şi o mie de ani după acea Îl vedem în Apocalipsa 20 şezând pe marele tron alb. Faţa Lui va fi atunci aşa fel că cerul şi pământul vor fugi dinaintea Lui. Atunci El nu va mai întreba: Ce gândeşti tu, sau ce spui tu, cine sunt Eu? Când Domnul Isus va veni pe norii cerului, atunci El Se va arăta aşa cum ni-L descrie Apocalipsa 1 şi 19: „Faţa Lui era ca soarele când străluceşte în puterea lui.” „Ochii Lui sunt ca para focului.” „Din gura Lui iese o sabie ascuţită, cu două tăişuri.” Gândiţi voi că atunci El va întreba pe cineva, cine gândeşte el că El este? Atunci va fi clar înaintea ochilor tuturor. Când El va sta pe marele tron alb şi faţa Lui va fi aşa de înfiorătoare, că cerul şi pământul vor fugi dinaintea Lui (Apocalipsa 20.11), ne putem noi imagina că El va mai întreba atunci pe cineva cine este El?

„Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută” (Evrei 11.6). Dacă citim Geneza 1, atunci noi nu găsim acolo că Dumnezeu începe să explice cine şi ce este El, ci acolo se spune simplu: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”. Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este Dumnezeu! Creatura trebuie să recunoască simplu, că El este Dumnezeu şi că El stă deasupra ei ca şi Creator al ei, ca Cel Atotputernic şi Cel Atotştiutor. El stă nemărginit de sus deasupra noastră, că noi niciodată nu vom putea să-L cunoaştem şi să-L înţelegem, numai dacă El Se pleacă spre noi şi ni Se descopere. Numai atunci noi putem cunoaşte pe Dumnezeu. Când Domnul Isus Se va arăta în glorie, atunci El nu va mai întreba ce gândesc oamenii. El va sta atunci înaintea lor în puterea şi gloria Sa. Toţi morţii vor sta înaintea tronului Său, cei mari şi cei mici. Atunci El nu va începe să explice, cine este El, ci îi va judeca după lucrările lor. Şi nimeni nu va cuteza să-L întrebe: „Cine eşti Tu?”, căci ei vor şti cine este El, pentru că vor vedea gloria Sa.

Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare

Atunci, când El a fost pe pământ şi a mers la cruce, şi acum, în timpul actual, când El este încă lepădat de lume, El întreabă: „Voi, cine ziceţi că sunt Eu?” Desigur, El a întrebat mai întâi pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Dar El a întrebat mai departe: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?” (Marcu 8.28,29) Căci în timpul actual este de însemnătate decisivă ce gândim noi despre El. O, da, El ni Se prezintă ca „Fiu al Omului” şi în evanghelii Îl vedem mergând la cruce ca Om adevărat. În 1 Timotei 2.6 aceasta este exprimată astfel: „Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi.” Nu este aceasta minunat? În capitolul 3.16 al aceleiaşi epistole stă scris, că El este Dumnezeu revelat în carne. El a fost născut ca un copil mic şi a fost pus într-o iesle. Dar îngerii jubilau: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui! Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul!” (Luca 2.14,11). Şi magii din răsărit au venit ca să dea mărturie despre cine era Copilul mic, neajutorat. El era Fiul Omului. El era Om adevărat, şi El a mers la cruce, ca acolo să ocupe locul omului. El a fost atârnat pe cruce de către oameni şi a murit acolo ca om. Ah, oamenii nu au văzut ce Tatăl ne-a descoperit acum: El a murit numai de aceea, pentru că El Şi-a dat de bună voie viaţa, pe care nimeni nu I-o putea lua.

Răstignit în slăbiciune – făcut mai prejos de îngeri

Ei au văzut numai că El a murit. Da, pentru ei părea chiar, că El ar fi fost un om slab. El a murit aşa de repede, că ei s-au mirat că El murise deja ca urmare a suferinţelor crucii, aşa gândeau ei (Marcu 15.44). Aşa atârna El acolo ca simbol al slăbiciunii, ca simbol al omului, da, al omului cel mai neînsemnat, pentru care aici nu era nici un loc şi care nu era tolerat de ceilalţi pe pământ. Toţi strigau: „Ia-L pe Acesta!” El nu a avut pe nimeni, care să rămână cu El. Chiar şi puţinii lui prieteni L-au lăsat singur. Unul dintre ei L-a trădat şi L-a vândut pentru treizeci de arginţi. Un altul, unul din cei mai apropiaţi ai Lui, a spus cu jurământ: „Nu cunosc pe Omul acesta!” Şi toţi ceilalţi s-au depărtat de El. Fraţii Lui s-au ridicat împotriva Lui şi nu L-au crezut. Cu totul singur atârna acolo, şi lumea întreagă striga: „Ia-L pe Acesta!” (sau: La o parte cu Acesta!) (Luca 23.18). Chiar şi Dumnezeu S-a îndepărtat de El. El a strigat către Dumnezeu: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46). Dar El nu a primit nici un răspuns. Cerul s-a acoperit, s-a făcut întuneric pe pământ. El atârna singur acolo, total singur. A fost vreodată un „om” mai adevărat decât El? El a fost Omul cel mai de jos, părăsit de toţi şi nerecunoscut de toţi, nu a fost acceptat de nimeni. Aşa a atârnat El acolo, şi până astăzi aşa Îl prezintă Dumnezeu pe Domnul Isus în evanghelii: ca Cel expulzat, pe care nimeni nu-L voia. Şi apoi El adresează fiecăruia dintre noi întrebarea: „Cine zici tu că este Isus Hristos?” De răspuns depinde viitorul veşnic al fiecărui om, şi anume de răspunsul pe care omul îl dă cu adevărat la această întrebare!

Încununat cu glorie şi onoare

El atârnă acolo pe cruce. Dumnezeu, care acolo Şi-a ascuns faţa de El, a arătat după trei zile cum gândeşte El despre El. El L-a înviat dintre morţi, L-a primit în glorie şi I-a dat un loc la dreapta Sa şi a spus: „Şezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale!” (Evrei 1.13).

Să-L primeşti astăzi ca Mântuitor şi Domn

Începând din momentul acela Tatăl pune întrebarea: „Ce gândeşti tu despre Fiul Omului, care de bună voie a luat locul acesta la cruce?” Şi dacă tu nu primeşti pe acest Discreditat acolo la cruce, de care nimeni nu voia să ştie ceva, ca Salvator al tău, tu nu vei putea fi mântuit! Dacă tu pe Cel care atârna acolo părăsit, ca simbol al slăbiciunii, ca simbol al unui om care a căzut în mâinile vrăjmaşilor lui, ca şi cum El nu ar fi putut să Se apere de ei, dacă tu nu-L iei ca Domn, ca pe Acela care hotărăşte asupra ta, care are drept asupra ta, atunci nu poţi fi salvat. „Acesta este cuvântul credinţei, pe care-l predicăm. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi, vei fi mântuit” (Romani 10.8b-9).

Această condiţie o pune Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să-L primeşti ca Salvator şi să-L primeşti ca Domn, ca Stăpân, ca pe Acela căruia trebuie să-I slujim. Aceasta este prioritatea.

Cândva toţi vor trebui să recunoască domnia Sa

Va veni odată ziua în care fiecare va trebui să recunoască aceasta. Tatăl nu Se va odihni, până când fiecare creatură va face aceasta. Chiar şi diavolul şi demonii lui vor trebui să recunoască aceasta şi vor trebui să se plece şi să mărturisească că El, Fiul Omului, este Domn. Cei necredincioşi, care au murit (căci cei credincioşi nu vor mai fi atunci în mormânt), îşi vor pleca de asemenea genunchii înaintea Domnului Isus şi vor trebui să recunoască că El este Domn. Acelaşi lucru este valabil şi pentru toţi cei care apoi vor trăi pe pământ în Împărăţia de o mie de ani. Dacă vor îndrăzni să se răzvrătească împotriva Lui şi împotriva autorităţii Lui, atunci ei vor fi omorâţi imediat. În fiecare dimineaţă va avea loc judecata (Psalm 101.8). Şi după aceea (Apocalipsa 20) vor sta înaintea marelui tron alb, pentru ca din gura Lui să primească sentinţa şi să fie trimişi de El în focul veşnic. Acela, care va sta acolo pe tron şi despre care am auzit că faţa Lui va fi aşa de îngrozitoare, că cerul şi pământul vor dispare dinaintea Lui, va fi Omul Hristos Isus. Faptele Apostolilor 17.30-31 spune: „Dumnezeu, deci, trecând cu vederea timpurile de neştiinţă, porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit (lumea), prin Omul pe care L-a rânduit şi despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi”.

Domnul Isus va sta atunci pe tron ca Om, şi înaintea Lui ca Om îşi vor pleca toţi genunchii, şi înaintea Lui ca Om fiecare va trebui să mărturisească că El este Domn. Puterea lui Dumnezeu va lucra aceasta. Însă acum Dumnezeu vrea să fie deja aşa şi El a făcut aceasta o condiţie preliminară pentru mântuirea noastră, pentru ca noi s-o facem de bună voie. Dacă cineva a primit pe Domnul Isus ca pe Singurul care ne poate scăpa de judecata veşnică, pe El, Cel care atârna acolo pe cruce aparent neputincios, dacă El este recunoscut ca singurul Stăpân, al cărui sclav sunt şi al cărui sclav vreau să fiu, atunci vine Dumnezeu şi ne spune cine este Omul acesta. Dar El ne spune mai întâi ce este Fiul pentru El.

Mărturia Tatălui

„Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea!”

Tatăl ne face cunoscut, că Fiul este Preaiubitul inimii Sale, El este Fiul Său preaiubit în care Şi-a găsit plăcerea (Matei 3.17). El ne spune: „Acesta este Fiul dragostei Mele. Şi Eu v-am luat şi v-am strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Mele. Voi aţi fost făcuţi plăcuţi în El, şi toate binecuvântările, pe care inima Mea şi le-a imaginat să vi le dea, Eu vi le-am dat în Domnul Isus. Numai în El le puteţi găsi!” (compară cu Coloseni 1.13 şi Efeseni 1.3). Ah, Tatăl face aceasta, pentru ca în toate felurile imaginabile ochii noştri să fie îndreptaţi spre Domnul Isus. Pe El trebuie să-L privim, căci inima Tatălui este umplută cu El şi Îşi găseşte toată desfătarea în El. Şi noi vom fi la fel, de îndată ce Îl vom vedea. Noi vom fi atunci desăvârşit de fericiţi şi vom putea ocupa cu adevărat poziţia de copii ai lui Dumnezeu, de copii cu care Tatăl poate vorbi despre ceea ce umple inima Sa. De aceea Dumnezeu începe atunci să ne facă cunoscut din Cuvântul Său cine este Domnul Isus. „În El Mi-am găsit plăcerea”. Dar după această expresie rezumativă, care ne lasă să vedem cât de minunată trebuie să fie Persoana aceasta, care umple deplin inima lui Dumnezeu şi în care Tatăl Îşi găseşte toată satisfacţia, El începe să descrie cine este Domnul Isus şi ne prezintă gloria Sa. Ea ne este descrisă începând cu Geneza 1.1 şi până în ultimul verset din Geneza 22.

Biblia ca mărturie a Tatălui despre Fiul Său

Cine este Isus Hristos? Aceasta ar putea sta ca titlu deasupra Bibliei, deoarece ea ne descrie gloria Sa. Deja în modelele Vechiului Testament ea începe să-L descrie pe El şi lucrarea Sa minunată de la cruce. Nu în toate modelele, dar în cele mai multe dintre ele ne este prezentată această lucrare. Să luăm de exemplu cartea Exod şi cartea Levitic. În multe imagini Tatăl descrie gloria Fiului Său şi a lucrării Sale. Dacă începem să studiem cu inima aceste cărţi, atunci ne putem ocupa multe săptămâni şi luni numai cu gloria Persoanei Sale ca Om pe pământ şi gloria lucrării Sale la cruce şi să studiem toate aspectele diferite ale acestei lucrări. Astfel vom fi umpluţi tot mai mult cu admiraţie, când vom vedea toată măreţia acestei lucrări.

O jertfă de mâncare desăvârşită

Să ne gândim de exemplu la Levitic 2. Acolo ne este prezentată viaţa Domnului ca Om adevărat pe pământ şi se pare ca şi cum Dumnezeu nu ar avea suficiente cuvinte ca să ne descrie gloria Sa. Da, El era cu adevărat Om, căci jertfa de mâncare era constituită din floarea făinii. În Isaia 4.2 El, Odrasla Domnului, este denumit ca rod al pământului. Floarea făinii era partea cea mai curată a grâului, care creştea pe pământul acesta. Însă floarea făinii din jertfa de mâncare era unsă şi amestecată cu untdelemn. La aceasta se adăuga tămâia, care vorbeşte despre o glorie deosebită – harurile deosebite ale Domnului -, care sunt prea înalte pentru înţelegerea noastră şi pe care numai Tatăl le poate savura. Şi cu toate acestea Tatăl ne face să înţelegem ceva din ceea ce El a văzut la El, atunci când El era pe pământ. Îl vedem apoi ca cea mai curată floare a făinii, desăvârşit de curat. Toată viaţa Lui, tot ce El era, toată fiinţa Lui, natura Lui ca Om pe pământ, totul era desăvârşit. Nu exista nimic în dezechilibru. Nu exista nimic mai fin. Nici cea mai mică necurăţie nu era în El. Ochiul pătrunzător al lui Dumnezeu, ochiul Aceluia dinaintea căruia nimic nu este ascuns şi înaintea căruia toate lucrurile sunt goale şi descoperite, nu a văzut nimic ne curat, ci a văzut numai scumpătăţi în acest Om desăvârşit, în Fiinţa Sa umană desăvârşită pe pământ.

Dar la aceasta se adăuga untdelemnul, simbol al Duhului Sfânt (Zaharia 4.1-6). Şi aceasta vorbea despre ceea ce era El ca Om pe pământ şi arată spre desăvârşirea Sa. Tatăl vorbeşte despre El în diferitele forme de jertfe de mâncare, aşa cum El S-a dovedit a fi aici pe pământ în greutăţile şi încercările vieţii. Prin ce încercare nu a trecut Domnul Isus? Au venit încercări din toate părţile. Ce încercare trebuie să fi fost pentru inima Lui curată, pentru natura Lui curată, să vină în contact cu păcatul, să trăiască într-un mediu marcat în totalitate de păcat, să vină în contact cu oameni care erau păcătoşi şi voiau răul, aşa că Domnul Isus a trebuit să spună cu durere: „În timp ce Eu îi iubesc, ei Îmi sunt vrăjmaşi … Ei Mi-au răsplătit cu rău pentru bine şi cu ură pentru dragostea Mea” (Psalm 109,4+5)!

Ce încercare era pentru El, Cel fără păcat, care nu a păcătuit, să fie dus de Dumnezeu la cruce pentru ca acolo să ia asupra Sa păcatele alor Săi! Ce trebuie să fi fost pentru El, să fie acolo făcut păcat! El, cel care nu a cunoscut păcatul, a fost făcut păcat, ca şi cum El ar fi avut o natură rea. El, Cel care totdeauna era în părtăşie cu Tatăl, a fost părăsit de Dumnezeu, aşa că a trebuit să strige: „Pentru ce M-ai părăsit?” Ce încercare! Ce suferinţă! Tatăl ne prezintă aceasta în simbolurile Vechiului Testament, pentru ca noi să trebuiască să vedem că în toate încercările, prin care Domnul a trebuit să treacă, s-a arătat numai desăvârşire. Nici o singură necurăţie, nici o singură slăbiciune, ci numai desăvârşire, oriunde ai fi privit. Aceasta era ceea ce Tatăl vedea, şi aceasta era ceea ce au văzut şi oamenii, chiar dacă numai în chip slab, oameni care puteau spune: „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor. Harul este turnat pe buzele Tale” (Psalm 45.3). În tot necazul, în timp ce El atârna pe cruce şi ştia ce trebuia să vină asupra Lui, şi în timp ce El trebuia să suporte şi suferinţele trupeşti, El Şi-a luat totuşi timp să Se gândească la Maria şi la Ioan şi să le vorbească, să se gândească la vrăjmaşii Lui şi să Se roage: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ce desăvârşire! Tatăl vrea să ne prezinte aceasta, pentru ca noi să putem răspunde mai bine la întrebarea: „Cine este Isus Hristos?”

O jertfă de ardere de tot desăvârşită

Ai văzut tu ceva din gloria Sa? Ai cercetat tu Cuvântul lui Dumnezeu, ca s-o vezi? Tatăl vrea să ni-L prezinte.

Vedem jertfa sângerândă. Vedem cum jertfa de ardere de tot este cu totul desăvârşită. Vedem cum dragostea Domnului Isus este desăvârşită, după sentinţa lui Dumnezeu Cel sfânt şi drept, cum adevărul Său este desăvârşit, cum sfinţenia Sa este desăvârşită, da, cum totul la El este desăvârşit, fără cea mai mică umbră, fără vreo lipsă, fără vreun cusur, desăvârşit în toate părţile. Nu este minunat să vezi dragostea Domnului Isus, dreptatea Sa, Sfinţenia Sa şi harul Său? Pe lângă toate acestea trebuie să ne gândim: această Persoană minunată este Mântuitorul meu. Salvatorul meu este Acesta, Cel care este aşa de minunat. El este Cel care m-a salvat din pierzarea veşnică şi care acum este Stăpânul şi Domnul meu, nu, mai mult chiar: El este Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine (Galateni 2.20). Nu este minunat să-L vedem aşa?

Jertfa de pace – părtăşie cu Tatăl

Şi apoi Tatăl ne lasă să-L vedem ca Acela prin care avem părtăşie cu Dumnezeu (Levitic 3.7,8).

Când ne preocupăm în felul acesta cu Domnul, cât de preţios devine El atunci pentru inimile noastre! Este imposibil ca un credincios să se preocupe cu Domnul Isus, fără ca inima lui să nu fie atrasă de gloria Sa şi fără ca Persoana Sa să nu devină mare pentru el. Este imposibil aceasta, căci tot ce vedem la El este minunat şi preţios. El nu dezamăgeşte niciodată, El ne devine permanent tot mai minunat şi mai preţios şi tocmai aceasta doreşte inima noastră ca El să fie. Ceea ce noi găsim la El este tocmai ceea ce inima noastră are nevoie ca să fie satisfăcută pe deplin. În El găsim satisfacerea tuturor nevoilor naturii noastre noi, aşa că pentru inima noastră există deplină îndestulare, pace şi bucurie când Îl privim. El devine tot mai mare pentru noi şi inima noastră devine tot mai plină de El. El ne devine tot mai preţios, deoarece noi vedem la El ce doreşte inima noastră nouă să vadă şi tot ce corespunde tuturor nevoilor vieţii noi. Şi dacă Îl vedem aşa, atunci Tatăl spune: „Aşa gândesc Eu despre El. Ceea ce voi vedeţi la El, văd şi Eu.” Şi apoi Tatăl începe să vorbească cu noi despre El şi spune: „Priviţi cât de minunat este El!” El ne îndreaptă spre această glorie. De ce? Deoarece noi trebuie să avem părtăşie cu El. Noi trebuie să avem aceleaşi simţăminte, pe care El le are şi să vedem pe Fiul aşa cum El Însuşi Îl vede. Noi trebuie să vedem toată gloria Lui, ca să putem vorbi cu Tatăl despre ceea ce noi avem în comun cu El: aceasta este Domnul Isus. De aceea Tatăl ni-L prezintă aşa.

Să privim pe Acela, pe care Tatăl L-a glorificat

Dar aceasta nu este singurul lucru. Nu numai lucrarea pe cruce este minunată pentru Tatăl, şi nici nu numai ce El ca Fiu era pe pământ: un Om adevărat, desăvârşit şi unic. Desigur aceasta este adevărată hrană pentru inima noastră. Da, este mana, din care avem voie să mâncăm, este carnea şi sângele din care potrivit cu Ioan 6 avem voie să mâncăm şi să bem, prin care primim viaţa şi prin care noi rămânem în El. Acolo găsim cu adevărat tot ce este necesar pentru viaţa noastră spirituală. Însă apoi Tatăl ne îndreaptă atenţia spre El, aşa cum El este acum în glorie şi ne spune totodată: Priviţi aici, unde El este în glorie şi şade la dreapta Mea. Eu L-am pus Cap peste toate lucrurile şi toate le-am supus la picioarele Lui (Efeseni 1.20-22). Într-adevăr acum încă nu vedem că toate Îi sunt supuse (Evrei 2.7-9), dar Eu am stabilit aceasta ca plan al Meu. Eu am zis: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale” (Faptele Apostolilor 2.34,35). Şi acum L-am pus Cap peste toate lucrurile, pe El, Cel care la cruce era imaginea slăbiciunii. El este acum imaginea gloriei.

El, Cel care la cruce a fost cel mai de jos între toate creaturile care gândesc, a fost pus acolo peste toate lucrurile. Potrivit cu 1 Corinteni 15.27 numai Tatăl este exclus de la aceasta, Cel care I-a supus toate lucrurile. Toate celelalte Îi sunt supuse Lui. Tatăl spune acum: Priviţi gloria Lui! Priviţi cum Eu I-am predat toate! Priviţi cum El stă acolo pe tronul Meu! Tatăl ne îndreaptă privirea spre Domnul Isus, şi gloria, pe care noi o vedem apoi, este aşa de mare, că privirea ei ne transformă. El face aceasta, pentru ca oamenii prin contemplarea acestei Persoane „minunate” să fie transformaţi după acelaşi chip din slavă în slavă (2 Corinteni 3.18) şi pentru ca noi, dacă am voie să spun aşa, să dorim tot mai mult să-L vedem. Inima Tatălui are numai o singură dorinţă: ca noi să privim la El şi ca inimile noastre să fie pline de El. De aceea Tatăl spune: Îl vedeţi în glorie? Aşa veţi fi şi voi în curând. Eu am hotărât ca voi curând să fiţi aşa ca El, pentru ca El să fie Cel Întâi-născut dintre mai mulţi fraţi (Romani 8.29). Dacă vrei să şti viitorul tău, atunci priveşte la El.

Să privim gloria Sa ca viitor Domnitor

Şi apoi Tatăl ne îndreaptă atenţia spre ceea ce Fiul va face în curând, şi anume că El va veni pe norii cerului ca să ia aici pământul în posesiune, şi nu numai pământul, ci universul întreg, deoarece toate I-au fost supuse. În ce chip minunat va face El aceasta! Tatăl spune: Uită-te la tine însuţi! Tu ai fost un păcătos pierdut. Acum, prin lucrarea de la cruce

tu ai devenit un mântuit, ale cărui toate păcate au fost iertate.

natura ta veche a fost îndepărtată de Dumnezeu, şi tu nu mai eşti în carne.

tu vei avea în curând un trup glorificat, aşa după cum tu posezi deja viaţa de înviere.

tu vei fi curând cu El în glorie.

Dar aceasta nu este totul. Lucrarea Lui nu serveşte numai pentru a salva pe păcătoşii pierduţi şi să-i facă copii ai lui Dumnezeu, ci pe baza aceluiaşi sânge preţios pământul acesta, pe care-l vezi în jurul tău, va fi adus curând înapoi la Dumnezeu. Acum el stă încă sub blestem, este murdărit de păcatele oamenilor şi este supus lui satan. Din cauza blestemului cresc spini şi pălămidă pe el. Dar pe baza aceleiaşi lucrări, pe care El a făcut-o la cruce, El va îndepărta în curând blestemul de pe pământul acesta şi va nimici puterea lui satan. În final El va face cerul acesta un cer nou şi pământul acesta un pământ nou, pe care va locui dreptatea. El va readuce iarăşi totul în armonie cu Dumnezeu. Aceasta nu va fi armonia care a existat cândva în creaţie, şi care de asemenea era lucrarea Sa, ci va fi o armonie nouă, care va fi în chip desăvârşit în concordanţă cu planurile lui Dumnezeu. Ea va fi reflectarea şi descoperirea a ceea ce este Dumnezeu Însuşi: lumină şi dragoste. Toate vor fi realizate în curând de El Însuşi pe baza lucrării Sale. Şi dacă apoi ne gândim: „Va putea El aceasta?”, atunci Tatăl spune: „Da, şi la început El a creat toate.”

Toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El

Tatăl ne lasă apoi să vedem că tot ce El a făcut vreodată, Fiul Său le-a făcut. „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.” (Geneza 1.1) Deci, era Fiul Cel care le-a făcut. El a vorbit. El a făcut lucrarea descrisă în Geneza capitolele 1 şi 2. El este Creatorul tuturor lucrurilor. Tot ce este creat a luat fiinţă prin El şi deoarece El este Creatorul, El trebuie să fie şi Restauratorul. El, Cel care prin puterea şi înţelepciunea Sa a creat universul, va da naştere şi la noua creaţie tot prin puterea şi înţelepciunea Sa. Este puterea pe care El a arătat-o la cruce, atunci când El S-a dat la moarte şi S-a predat autorităţii vrăjmaşilor Săi. Şi este înţelepciunea minunată, pe care El a arătat-o acolo, când murind a pus baza pentru mântuirea păcătoşilor pierduţi şi pentru mântuirea din cer şi de pe pământ. Această înţelepciune şi putere le-a arătat El acolo în acea stare pe care oamenii o privesc ca întruchiparea nebuniei şi slăbiciunii. Prin această putere şi înţelepciune El va readuce toate în armonie minunată cu Dumnezeu. Numai că de data aceasta toate vor fi mult mai minunate decât erau la început. Prin păcatul care a venit în cer şi pe pământ prin căderea lui satan şi a omului, totul s-a stricat şi s-a îndepărtat de Dumnezeu. Dar Domnul în înţelepciunea şi puterea Sa, prin puterea dragostei, cum pot desigur să spun, face din acestea ceva care slujeşte la glorificarea nespus de mare a lui Dumnezeu. Şi aceea prin care omul însuşi s-a prăbuşit în nenorocire, prin care lumea întreagă a ajuns în robie şi prin care astăzi încă „întreaga creaţie suspină şi este în durerile naşterii” (Romani 8.22), aceasta El o inversează şi face din ea un izvor de bucurie nesfârşită, fericire nesfârşită, mulţumire nesfârşită şi glorie nesfârşită pentru creaturile decăzute.

Poziţia noastră minunată în Hristos

Ah, imaginaţi-vă un moment aceasta! Ce era Adam înainte de căderea în păcat? Da, el era o persoană minunată într-o poziţie minunată, căci El a fost pus în grădina Eden, pentru ca acolo să savureze creaţia minunată. Faţă de aceasta să ne privim pe noi şi aceea pentru care Dumnezeu ne-a făcut şi curând va face, aşa cum ne este spus în 1 Ioan 3.2: „Vom fi ca El”. Care poziţie este mai minunată? Este poziţia pe care a ocupat-o atunci Adam comparabilă în vreun fel oarecare cu poziția pe care noi o vom ocupa în curând? Adam era capul creaţiei pământeşti. Dar Efeseni 1 ne spune că noi vom domni împreună cu Hristos nu numai peste pământ, ci peste universul întreg, deci şi peste cer. Adam nu a domnit niciodată peste cer, ci numai peste grădina Eden, numai peste această bucăţică de pământ. Noi însă în curând vom domni cu Hristos peste univers şi vom judeca chiar pe îngeri. Nu este aceasta în sine însuşi mult mai mult şi nespus de minunat? Dar în afară de aceasta noi suntem copii ai lui Dumnezeu! Ce este aceasta în comparaţie cu relaţia în care sta Adam faţă de Dumnezeu? Ce este poziţia lui Adam, pe care el o avea în Paradis înainte de căderea în păcat, comparată cu ceea ce stă scris în Efeseni 1.4, şi anume, că Dumnezeu ne-a ales pentru înfiere pentru Sine Însuşi, deci ca fii pentru inima Lui, şi de aceea noi putem spune deja acum: „Ava, Tată!” Şi se poate compara locuirea în Paradis, în grădina Eden, cu locuirea noastră în casa Tatălui? Nu este locuirea în casa Tatălui nespus mai minunată?

Toate acestea le-a realizat Domnul Isus, respectiv le va realiza. Prin căderea în păcat noi oamenii am pierdut Paradisul, unde Adam într-un anumit sens putea savura prezenţa lui Dumnezeu. Acum omul trebuie să locuiască pe pământul blestemat. Pe el îl aşteaptă iazul de foc, locul care se cuvine păcătosului, unde el va fi veşnic departe de Dumnezeu. Din această poziţie ne-a scos El, pe noi cei care avem dreptul să-L cunoaştem ca Salvatorul nostru, şi în Sine Însuşi ne-a dat un loc în cer. Şi cândva El ne va da un loc ca şi copii în casa Tatălui şi Dumnezeu va locui cu noi.

Aşa a luat El păcatul, ceea ce noi oamenii am stricat şi tot ce este greşit, ca prilej pentru lucrarea Sa. Prin lucrarea Sa ne-a adus la ceea ce este cel mai minunat, cel mai glorios şi cel mai înalt, care poate exista pentru o creatură.

Îl vom vedea aşa cum este!

Ce Persoană minunată trebuie să fie El! Curând noi, cei care Îl cunoaştem, Îl vom vedea aşa cum este. Acum noi cunoaştem gloria Lui numai parţial. Dar în 1 Ioan 3.2 se spune: „Vom fi ca El”. Inima noastră Îl cunoaşte deja acum. Când El va veni în curând, atunci El ne va da un trup nou, potrivit celor spuse în Filipeni 3.21, care va fi asemenea trupului Său de slavă. Şi în acelaşi moment El ne va lua cu Sine, pentru ca noi să fim pentru totdeauna la El. Atunci noi Îl vom cunoaşte aşa cum este, aceasta înseamnă aşa cum este în Sine Însuşi, în gloria Sa minunată.

Ce înseamnă Isus Hristos pentru tine astăzi?

Acum vreau să pun din nou întrebarea: Ce înseamnă Isus Hristos pentru tine? Întrebarea nu este, ce va fi El în curând pentru noi. În curând noi Îl vom vedea, când vom fi în glorie. Atunci vom putea numai să spunem despre El ceea ce Tatăl a spus despre El: „În El Mi-am găsit plăcerea.” Când Îl vom cunoaşte şi vom vedea cum este, atunci nu poate fi altfel, decât să ia naştere această mărturisire în noi. Într-o măsură mai mică noi putem savura deja acum aceasta, dar în chip desăvârşit abia atunci când vom fi la El. Dar aici pe pământ vreau să mai adresez încă odată întrebarea la fiecare din noi şi mie însumi: Cine este Isus Hristos pentru tine şi cine este Isus Hristos pentru mine? Sunt aici între noi din aceia care nu-L cunosc ca Domn al lor, ca Acela care îi salvează? Ah, gândeşte-te cine este El! Şi gândeşte-te şi la urmările răspunsului tău! Sub cer nu este nici un alt nume în care noi putem fi mântuiţi.

Şi nouă, celor care Îl cunoaştem, ne pun întrebarea: Ce este El pentru inima ta şi ce este El pentru inima mea? Am văzut noi ceva din gloria Lui, pe care o revelează Cuvântul lui Dumnezeu? Am cunoscut noi ceva din El, pe care în curând îl vom contempla, dar care ne este deja acum descoperit? Am înţeles noi ceva din cuvintele: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea”? Locuieşte în inima noastră ceva din această minune: este Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine, Acela în care eu mi-am găsit plăcerea? – Dumnezeu să ne ajute să fie aşa!

https://teodorcrainic.wordpress.com/2017/01/02/cine-este-hristosul/

///////////////////////////////////////////

Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu – Mat.16:16

Autor: Câmpeanu Cezar

„Isus a venit in partile Cezareii lui Filip,si a intrebat pe ucenicii Sai: „Cine zic oamenii ca sunt Eu,Fiul omului ?” Ei au raspuns: „Unii zic ca esti Ioan Botezatorul; altii: Ilie; altii: Ieremia,sau unul din prooroci.” ,,Dar voi,le-a zis El,cine ziceti ca sunt ?” Simon Petru,drept raspuns,I-a zis: „Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu.” Isus a luat din nou cuvantul si a zis: „Ferice de tine Simone,fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta,ci Tatal Meu,care este in ceruri. Si Eu iti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea,si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.”(Mat.16:13-18).

„Cine zic oamenii ca sunt Eu,Fiul omului ?” Aceasta a fost intrebarea pe care a pus-o Domnul Isus ucenicilor Sai. Nu era nici o indoiala ca El era Fiul omului. Toti – si iudeii si neamurile – Il recunosteau si-L priveau astfel. Intrebarea ridicata acum nu avea in vedere daca Domnul Isus era Fiul omului,ci cine era acest Fiu al omului. Domnul nu era curios sa stie ce vorbeau oamenii despre El – lucruri bune sau rele. Cei care Ii erau oponenti spuneau ca era posedat de demoni sau ca era mancacios si bautor de vin sau alte vorbe blasfemiatoare. Intre cei care Il simpatizau erau diferite pareri vis-a-vis de El: Unii spuneau ca El este Ioan Botezatorul; altii,ca El este Ilie; iar altii ca este Ieremia sau vreunul din prooroci. Nicodim a spus ca El era un Invatator venit de la Dumnezeu (Ioan 3:2),iar femeia samariteanca de la fantana a spus ca El era un prooroc (Ioan 4:19). Cine era Fiul omului ? Oameni diferiti, aveau pareri diferite. Dar Domnul Isus,nu S-a oprit cu intrebarile in acest punct. Ceea ce voia sa stie Domnul de fapt sa stie era urmatorul lucru: Cat de diferita era parerea ucenicilor de cea a celorlalti oameni. El a cautat sa accentueze urmatoarele: Oamenii spun ca Eu sunt cutare fel de om,dar ce spuneti voi despre Mine ? Voi,care va numiti ucenicii Mei,cine ziceti voi,ca sunt Eu ? Simon Petru a raspuns Domnului: „Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu.” Frumoasa si minunata marturisire,si mai completa de atat nu se putea. Cand este vorba de Domnul Insusi,El este mentionat a fi Fiul Dumnezeului celui viu; cand este vorba de lucrarea Domnului,se spune despre El ca este Hristosul – Hristosul Dumnezeului celui viu – Unsul,numit in mod special sa implineasca planul lui Dumnezeu. Acesta este raspunsul complet al lui Petru: „Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu.” Aceasta este (trebuie sa fie) si marturisirea noastra despre Domnul Isus. Dupa marturisirea lui Petru,Domnul Isus i-a spus: „Ferice de tine,Simone,fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-au descoperit lucrul acesta,ci Tatal Meu care este in ceruri.” O astfel de marturisire nu izvora din mintea lui Petru,nici nu a fost preluata de el de la alti oameni,ci i-a fost descoperita de Tatal care este in cer. Inainte de a trece mai departe,vreau sa spun cu apas,ca nu poate si nu trebuie nimic sa fie inaltat intre oameni,decat Domnul si Mantuitorul nostru Isus Hristos. Domnul Isus spune: „Orice este inaltat intre oameni,este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca 16:15). Biserica a fost nascuta,ca sa arate lumii,mai mult ca orice altceva,ce inseamna sa ai pe Isus si numai pe El si pe nimeni altcineva sau altceva in frunte. Domnul Isus trebuie sa aiba intaietate in toate lucrurile: „El este Capul trupului,al Bisericii…pentru ca in toate lucrurile sa aiba intaietate.”(Col.1:18). Oricine,si orice este inaltat intre oameni,este o uraciune inaintea lui Dumnezeu. Uitati-va,dragi frati si prieteni,in adunarile si bisericile de care apartineti,numai un singur lucru,de-ar fi sa subliniez: Craciunul – o sarbatoare ne-Biblica. Cat accent se pune in preajma lui,pe Craciun,pe cadouri,pe brad,pe mancaruri si tot felul de datini,si cat accent se pune pe Domnul Isus ? Dupa cuvintele Domnului Isus din Luca 16:15,este aceasta o uraciune a pustiirii ?

Sa judece fiecare. Si, „cine citeste,sa inteleaga.”(Mat.24:15). Sa revenim. „Dar voi,le-a zis El,cine ziceti ca sunt ?” Aceasta este intrebarea,pe care a pus-o Domnul Isus Hristos,ucenicilor Sai,dar ti-o pune si tie astazi. Fii sincer cu tine insuti. Cine zici tu ca este Isus Hristos ? Orice raspuns il vei da cu gura,el nu ramane in picioare decat daca este intarit prin viata ta. Am auzit de curand,cand cineva m-a vizitat in spital,cum la cateva fraze spunea cat de mult iubeste pe Domnul Isus. Am vrut sa verific ceva si l-am intrebat: „Daca iubesti atat de mult pe Domnul Isus,de ce nu-I asculti una din cele mai clar aratate porunci ale Lui: Botezul in apa.” El mi-a raspuns: „Ce-are a face una cu alta ?” L-am vazut deranjat de intrebarea mea. Am continuat. Domnul Isus a zis: „Daca Ma iubiti,veti pazi poruncile Mele.”(Ioan 14:15).

,,Si prin aceasta stim ca Il cunoastem,daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Il cunosc”,si nu pazeste poruncile Lui,este un mincinos,si adevarul nu este in el.”(1 Ioan 2:3-4). A plecat „intristat de tot”,spunandu-mi ca sunt ratacit. Am spus aceasta,ca sa fim sinceri in raspunsul,pe care-l vom da cu gura. El sa fie realitate in viata noastra. Petru spune „sa sfintim pe Hristos ca Domn in inima noastra.”(1 Petru 3:15). Simon Petru a raspuns: „Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu.” Cine ajunge la aceasta marturisire,prin descoperirea Duhului Sfant,trebuie sa ajunga si la siguranta ca tot ce spune Domnul Isus Hristos este adevar de viata si trebuie implinit. El n-a spus nimic in plus,si n-a uitat nimic sa ne spuna. „Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci,si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut…”(Ecles.3:14). Daca putem da si noi raspunsul pe care l-a dat Petru: „Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu”,aceasta siguranta de credinta in marturisire,este un izvor de lumina,putere si bucurie. Dupa ce Domnul Isus adevereste ca aceasta marturisire a lui Petru este prin descoperire dumnezeiasca,ii spune: „Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea…” De la inceput,vreau sa subliniez ca pe baza Sfintei Scripturi,Biserica este una singura,si este a Domnului Isus,castigata cu Insusi sangele Sau. Ca sa intelegem Biserica trebuie sa privim spre cer,nu spre pamant, sa privim la Cuvantul lui Dumnezeu,nu la cuvintele oamenilor. Raspunsul pe care-l da Domnul Isus cu privire la Biserica este o declaratie care arata care este temelia Bisericii,si anume Hristos – Stanca veacurilor. Pe aceasta descoperire pe care a dat-o Tatal,ca pe aceasta piatra (stanca-trad,engl.)Domnul Isus Isi va zidi Biserica,cea care este a Lui si nu a altuia. Ce frumoasa este deopotriva si revelatia lui Dumnezeu,si marturisirea omului,cea a lui Petru,in numele tuturor ucenicilor. Stanca este Hristos. El este si temelie,si piatra din capul unghiului,piatra lepadata de oameni,dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu. Cine-L cunoaste pe Dumnezeu si pe Domnul Isus in felul acesta a ajuns la viata,la viata vesnica,dupa cum spune Domnul Isus in Ioan: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine,singurul Dumnezeu adevarat,si pe Isus Hristos,pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3). Despre Fiul lui Dumnezeu,Domnul Isus,Biblia ne spune ca „este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui”(Evrei 1:3); „El este chipul Dumnezeului celui nevazut”(Col.1:5). Deci cand vorbim de Biserica,vorbim de plinatatea lui Hristos pe pamant,caci ea este Trupul,iar El,Capul acestui Trup slavit si binecuvantat. Deci, Domnul a intrebat pe ucenici: „Dar voi,cine ziceti ca sunt ?” Simon Petru,drept raspuns a zis: „Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu.” Amin.

https://www.resursecrestine.ro/predici/89681/tu-esti-hristosulfiul-dumnezeului-celui-viu-mat-1616

//////////////////////////////////////////////

CUM SĂ FII CONDUS DE DUHUL SFÂNT

Capitolul douăzeci şi doi

Evanghelia după Ioan consemnează un număr de promisiuni făcute de Isus în privinţa rolului Duhului Sfânt în viaţa credincioşilor. Să citim câteva dinte ele:

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi“ (Ioan 14:16-17).

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26).

„Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite….Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi“ (Ioan 16:7, 12-15).

Isus le-a promis ucenicilor Săi că Duhul Sfânt va locui în ei. Tot El îi va ajuta, îi va învăţa, îi va călăuzi şi le va descoperi lucrurile viitoare. Astăzi, în calitate de ucenici ai lui Hristos, nu avem nici un motiv să credem că Duhul Sfânt va face mai puţine lucruri pentru noi.

Surprinzător, Isus le-a spus ucenicilor că era în avantajul lor ca El să plece, altfel nu va veni la ei Duhul Sfânt! Acest lucru le dovedea că părtăşia cu Duhul Sfânt putea fi la fel de intimă ca atunci când Isus era tot timpul prezent printre ei. Altfel nu ar fi fost în avantajul lor să-L aibă pe Duhul Sfânt mai degrabă decât pe Isus. Prin Duhul Sfânt Isus este mereu cu noi şi în noi.

În ce fel ar trebui să ne aşteptăm ca Duhul Sfânt să ne călăuzească?

Însuşi numele Său, Duhul Sfânt, indică faptul că principalul Său rol este să ne călăuzească să fim sfinţi şi ascultători de Dumnezeu. Deci, tot ce ţine de sfinţenie şi de împlinirea voii lui Dumnezeu pe pământ, se află în responsabilitatea Duhului Sfânt. El ne va conduce spre ascultarea de poruncile lui Hristos atât generale, dar şi specifice, conform lucrării unice la care ne-a chemat Dumnezeu. Astfel, dacă vrei să fii condus de Duhul Sfânt în ceea ce priveşte lucrarea ta specifică, trebuie, de asemenea, să fii condus de Duhul Sfânt spre sfinţenie generală. Nu poţi avea una fără alta. Prea mulţi lucrători doresc ca Duhul Sfânt să îi conducă prin semne şi minuni în lucrarea lor, dar nu vor să îşi bată capul cu aspectele mai „mici“ ale sfinţeniei. Această este o mare greşeală. Cum Şi-a condus Isus ucenicii? În primul rând, prin indicaţii generale referitoare la sfinţenie. În comparaţia cu acestea, indicaţiile specifice referitoare la responsabilităţile în lucrare au fost rare. Aşa stau lucrurile atunci când Duhul Sfânt locuieşte în noi. Aşa că dacă vrei să fii călăuzit de Duhul, mai întâi de toate trebuie să urmezi călăuzirea Lui spre sfinţenie.

Apostolul Pavel a scris: „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu“ (Rom. 8:14). Călăuzirea dată de Duhul Sfânt este ceea ce ne clasifică drept copiii lui Dumnezeu. Astfel, toţii copiii lui Dumnezeu sunt conduşi de Duhul Sfânt. Desigur că, în calitate de agenţi morali liberi, depinde de noi dacă ne supunem sau nu călăuzirii Duhului Sfânt.

În acest caz, nici un creştin nu trebuie să fie învăţat despre cum poate fi condus de Duhul Sfânt, deoarece Duhul Sfânt deja călăuzeşte orice creştin. Pe de altă parte, Satan încearcă să îi înşele pe copiii lui Dumnezeu, iar noi încă mai avem vechea natură a firii ce încearcă să ne ghideze contrar voii lui Dumnezeu. Deci credincioşii au într-adevăr nevoie să înveţe să discearnă între călăuzirea Duhului Sfânt şi celelalte îndemnuri. Acesta este un proces ce se desfăşoară pe măsură ce ne maturizăm. Însă adevărul fundamental este că: Duhul Sfânt ne va conduce întotdeauna în conformitate cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi ne va călăuzi întotdeauna să facem ceea ce este drept şi plăcut lui Dumnezeu, ceea ce îi va aduce Lui glorie (vezi Ioan 16:14).

Vocea Duhului Sfânt

Deşi Scriptura ne spune că Duhul Sfânt ne poate călăuzi câteodată în moduri miraculoase, precum viziunile, profeţia sau auzirea vocii lui Dumnezeu, cea mai obişnuită modalitate a Duhului Sfânt de a comunica cu noi este prin „îndemnuri“. Cu alte cuvinte, dacă Duhul Sfânt doreşte să facem ceva, El ne va atinge în duhul nostru şi vom simţi „călăuzirea“ de a urma o anumită direcţie. Am putea numi vocea duhului nostru „conştiinţă“. Toţi creştinii ştiu ce înseamnă a-ţi auzi conştiinţa. Dacă suntem ispitiţi să păcătuim, nu auzim o voce spunându-ne: „Nu ceda în faţa ispitei!“. Mai degrabă simţim că ceva în noi se opune acelei ispite. Şi dacă cedăm în faţa ispitei, după ce am păcătuit, nu auzim o voce care să ne spună: „Ai păcătuit! Ai păcătuit!“ Avem doar o convingere interioară care ne conduce la pocăinţă şi la mărturisirea păcatului.

În acelaşi fel ne va învăţa şi călăuzi şi Duhul Sfânt în ceea ce priveşte adevărurile generale şi capacitatea de a înţelege. El ne va învăţa prin revelaţii spontane interioare (întotdeauna în acord cu Biblia). Aceste descoperiri pot necesita zece minute pentru a le explica altora, însă ele pot veni de la Duhul Sfânt în numai câteva secunde.

Tot aşa ne va ghida Duhul Sfânt şi în aspectele ce ţin de lucrare. Trebuie doar să facem un efort conştient de a fi sensibili la aceste călăuziri şi îndemnuri interioare şi vom învăţa încet-încet (prin greşeli şi necazuri) să Îl urmăm pe Duhul Sfânt în aspectele referitoare la lucrare. Numai când permitem gândirii (raţională şi iraţională) să se opună inimii (de unde ne conduce Duhul) ne găsim pe o cale greşită faţă de voia lui Dumnezeu.

Felul în care a fost călăuzit Isus de Duhul Sfânt

Isus a fost călăuzit de Duhul Sfânt prin convingeri interioare. De exemplu, Evanghelia după Marcu descrie ce s-a întâmplat imediat după ce Isus a fost botezat cu apă şi cu Duhul Sfânt:

Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie… (Marcu 1:12; sublinierea personală).

Isus nu a auzit nici-o voce puternică şi nici nu a avut o viziune care să Îl conducă în pustie – doar a fost mânat să Se ducă acolo. Acesta este felul în care ne conduce în general Duhul Sfânt. Vom simţi un îndemn, o călăuzire, o convingere interioară care ne va spune să facem anumite lucruri.

Când i-a spus bărbatului paralizat care fusese lăsat în jos prin acoperişul casei că păcatele îi erau iertate, Isus ştia că învăţătorii cărturari care erau prezenţi considerau că spunea o blasfemie. Cum a ştiut ce gândeau? În Evanghelia după Marcu citim:

Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?“ (Marcu 2:8; subliniere personală).

Isus a cunoscut în Duhul Său ce anume gândeau. Dacă am fi sensibili la duhul nostru şi noi am putea şti ce răspuns să le dăm celor care se opun lucrării lui Dumnezeu.

Călăuzirea Duhului în lucrarea lui Pavel

După cel puţin douăzeci de ani de slujire în lucrare, apostolul Pavel învăţase destul de bine cum să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt. Într-o oarecare măsură Duhul îi arătase „lucruri viitoare“ referitoare la perspectiva lucrării lui. De exemplu, când Pavel îşi încheia lucrare în Efes, acesta a avut anumite concepţii despre cursul pe care îl vor lua viaţa şi lucrarea sa în următorii trei ani:

Şi, după ce s-au împlinit acestea, Pavel şi-a propus în duh să meargă la Ierusalim, străbătând Macedonia şi Ahaia, spunând: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma“ (Fapte 19:21, Traducere Literală Nouă).

Observă ca Pavel nu şi-a propus această direcţie în mintea lui, ci în duhul lui. Acest lucru indică faptul că Duhul Sfânt îl călăuzea în duhul lui să meargă mai întâi în Macedonia şi Ahaia (ambele făcând parte din actuala Grecie), apoi în Ierusalim şi în cele din urmă în Roma. Şi acesta este cu exactitate drumul pe care l-a urmat. Dacă ai o hartă în Biblia ta care descrie cea de a treia călătorie misionară a lui Pavel şi drumul spre Roma, poţi să vezi ruta lui plecând din Efes (unde şi-a propus această rută în duhul său), prin Macedonia şi Ahaia, în Ierusalim şi, câţiva ani mai târiziu, în Roma.

Mai precis, Pavel a călătorit prin Macedonia şi Ahaia, apoi s-a reîntors prin Macedonia făcând înconjurul coastei Mării Egee şi apoi a călătorit de-a lungul coastei Asiei Mici. Pe parcursul acelei călătorii s-a oprit în oraşul Milet, i-a adunat pe toţi prezbiterii bisericilor din apropierea Efesului şi le-a încredinţat un mesaj de rămas bun prin care spunea:

„Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri“ (Fapte 20:22-23; subliniere personală)

Pavel a spus că era „împins de duhul“, ceea ce însemna că avea o convingere în duhul lui care îl îndemna spre Ierusalim. Nu ştia în întregime ce i se va întâmpla când va ajunge în Ierusalim, dar a spus că în fiecare oraş în care rămânea în călătoriile lui, Duhul Sfânt îl înştiinţa că îl aşteptau lanţuri şi necazuri. Cum îl înştiinţa Duhul Sfânt despre aceste lanţuri şi necazuri care îl aşteptau în Ierusalim?

Două exemple

În capitolul 21 din Faptele Apostolilor găsim consemnate două incidente care ne răspund întrebării puse. Primul exemplu este când Pavel a debarcat în portul oraşului mediteranean Tir:

Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim (Fapte 21:4).

Datorită acestui verset singular, unii comentatori concluzionează că Pavel nu L-a ascultat pe Dumnezeu şi şi-a continuat călătoria spre Ierusalim. Totuşi, în lumina celorlalte informaţii furnizate de cartea Faptele Apostolilor, ar fi greşit să tragem această concluzie, ceea ce devine foarte clar dacă urmăm firul povestirii.

Se pare că ucenicii din Tir erau sensibili din punct de vedere spiritual şi discerneau necazurile care îl aşteptau pe Pavel în Ierusalim. Ei au încercat în mod constant să îl convingă pe Pavel să nu se ducă. Versiunea Noului Testament în engleză tradusă de William scoate acest lucru în evidenţă, traducând acelaşi verset astfel: „Datorită îndemnărilor făcute de Duhul Sfânt au continuat să îl avertizeze să nu pună piciorul în Ierusalim.“

Ucenicii din Tir nu au avut totuşi succes, deoarece Pavel şi-a continuat călătoria spre Ierusalim în ciuda acestor avertismente.

Acest exemplu ne învaţă că trebuie să fim foarte atenţi să nu adăugăm propria noastră interpretare revelaţiei pe care o primim în duhul nostru. Pavel ştia foarte bine necazurile care îl aşteptau în Ierusalim, dar ştia, de asemenea, că era voia lui Dumnezeu să-şi continue călătoria orice s-ar întâmpla. Dacă Dumnezeu ne revelează ceva prin Duhul Sfânt, nu înseamnă că trebuie să ne grăbim să le spunem şi altora şi, de asemenea, trebuie să fim atenţi să nu adăugăm propria noastră interpretare la ceea ce ne-a revelat Duhul.

Popasul de la Cezareea

Următoarea oprire pe care a făcut-o Pavel în drum spre Ierusalim a fost în oraşul Cezarea:

Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea, şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor»“ (Fapte 21:10-11).

Iată un alt exemplu al Duhului Sfânt care îl înştiinţa pe Pavel că în Ierusalim îl aşteptau lanţuri şi necazuri. Dar observă că Agab nu a spus: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Nu te duce în Ierusalim»“. Nu, Dumnezeu îl îndemna pe Pavel spre Ierusalim şi, prin profeţia lui Agab, doar îl pregătea pentru necazurile care îl aşteptau. Observă, de asemenea, că profeţia lui Agab doar i-a confirmat lui Pavel ceea ce el ştiuse în duhul său cu multe luni înainte. Nu ar trebui să ne lăsăm călăuziţi de profeţie. Dacă profeţia nu confirmă ceea ce ştim deja, nu ar trebui să îi dăm ascultare.

Profeţia lui Agab este ceea ce am putea considerea „călăuzire miraculoasă“, deoarece a depăşit cu mult simplul îndemn interior al lui Pavel. Când Dumnezeu acordă „călăuzire miraculoasă“, precum o viziune sau auzirea unor voci, este deoarece El ştie că drumul nostru nu va fi uşor. Vom avea nevoie de alte asigurări pe care le aduce călăuzirea miraculoasă. În cazul lui Pavel, aproape că a fost ucis de norod şi a petrecut câţiva ani în închisoare înainte de a merge la Roma ca prizonier. Totuşi, datorită călăuzirii spectaculoase pe care a primit-o, el a putut avea pace în tot acest timp, ştiind că rezultatul va fi favorabil.

Dacă nu primeşti călăuzire miraculoasă nu ar trebui să fii îngrijorat deoarece, dacă vei avea nevoie de ea, Dumnezeu va avea grijă să o primeşti. Totuşi, ar trebui să lupţi să rămâi sensibil faţă de înştiinţările interioare şi să te laşi condus de ele.

În lanţuri şi după voia lui Dumnezeu

Când a ajuns în Ierusalim, Pavel a fost arestat şi încarcerat. Şi a primit încă odată călăuzire miraculoasă printr-un fel de viziune a lui Isus:

În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma“ (Fapte 23:11).

Observă că Isus nu i-a spus: „Pavele, ce cauţi aici? Am încercat să te avertizez să nu vii la Ierusalim!“ Nu, Isus i-a confirmat de fapt călăuzirea pe care o primise în duhul său cu câteva luni în urmă. Pavel era chiar în centrul scopului lui Dumnezeu pentru Ierusalim, ca să fie martorul lui Isus. Şi apoi urma să Îl proclame şi în Roma.

Trebuie să nu uităm partea în care chemarea iniţială a lui Pavel a fost aceea de a mărturisi nu numai în faţa iudeilor şi a neamurilor, ci şi în faţa împăraţilor (vezi Fapte 9:15). În timpul prizonieratului din Ierusalim şi mai târziu din Cezarea, lui Pavel i s-a dat prilejul de a mărturisi înaintea gurvernatorului Felix, a lui Porcius Festus şi a Regelui Agripa, care era aproape „înduplecat“ (vezi Fapte 26:28) să creadă în Isus. În cele din urmă, Pavel a fost trimis la Roma pentru a mărturisi chiar înaintea Împăratului roman, Nero.

În drum spre Nero

În timp ce erau pe vasul care îi ducea spre Italia, Pavel a primit încă odată călăuzirea lui Dumnezeu rămănând sensibil în duhul său. În timp ce căpitanul şi pilotul încercau să hotărască în care port ar trebui să ierneze pe Insula Creta, Pavel a primit o revelaţie:

Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului“. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi, şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre“ (Fapte 27:9-10; subliniere personală).

Pavel a văzut ce urma să se întâmple. Dar este evident că această percepţie era o presimţire dată de Duhul Sfânt.

Din nefericire, căpitanul nu l-a ascultat pe Pavel şi a încercat să ajungă la un alt port. Drept rezultat nava a fost prinsă într-o furtună violentă ce a durat două săptămâni. Pericolul era aşa de mare încât a doua zi echipajul a aruncat peste bord toată încărcătura iar în ziua a treia au aruncat chiar şi tachelajul. Puţin mai târziu, Pavel a primit altă călăuzire:

Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică în cât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor, şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei. Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte, şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.» De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. Dar trebuie să dăm peste un ostrov“ (Fapte 27:20-26).

Cred că este evident de ce Dumnezeu i-a dat şi mai multă „călăuzire miraculoasă“, luând în calcul dificultatea situaţiei respective. Dincolo de acel chin, Pavel urma să se confrunte destul de curând cu naufragiul. La scurt timp după aceea urma să fie muşcat de o năpârcă (vezi Fapte 27:41-28:5). Ce frumos să ai un înger care să îţi spună dinainte că totul va fi bine!

Câteva sfaturi practice

Începe să cauţi în duhul tău acele percepţii şi îndemnuri care sunt călăuzirea Duhului Sfânt. S-ar putea ca la început să faci unele greşeli crezând că Duhul Sfânt te călăuzeşte, şi de fapt să nu fie aşa, dar acest lucru este normal. Nu fi descurajat: continuă să încerci.

De asemenea, este de ajutor să petreci timp într-un loc liniştit, rugându-te în limbi şi citind Biblia. Când ne rugăm în alte limbi, cel care se roagă este duhul nostru şi tindem în mod natural să devenim mai sensibil faţă de el. Citind şi meditând asupra Cuvântului lui Dumnezeu devenim, de asemenea, mai sensibili faţă de duhul nostru, deoarece Cuvântului lui Dumnezeu este hrană spirituală.

Atunci când Dumnezeu te călăuzeşte într-o anumită direcţie, această ghidare nu se va diminua, ceea ce înseamnă că ar trebui să continui să te rogi cu privire la deciziile majore timp îndelungat pentru a fi sigur că Dumnezeu este Cel care te călăuzeşte şi nu propriile idei şi emoţii. Dacă nu ai pace în inimă când te rogi pentru o anumită direcţie, atunci nu te îndrepta într-acolo decât atunci când ai pacea.

Dacă primeşti călăuzire miraculoasă, este foarte bine, dar nu încerca să „crezi“ că vei avea o viziune sau că vei auzi voci. Dumnezeu nu ne-a promis că ne va conduce prin aceste mijloace (deşi uneori face aceste lucruri după cum voieşte). Totuşi, ne putem încrede întotdeauna că El ne va conduce prin înştiinţare interioară.

În final, nu adăuga la ceea ce îţi spune Dumnezeu. Nu face presupuneri. Pavel a ştiut câte ceva despre ceea ce îi rezerva viitorul, dar nu a ştiut totul, deoarece Dumnezeu nu îi revelase totul. Dumnezeu doreşte să continuăm să umblăm întotdeauna prin credinţă.

https://www.davidservant.com/other_languages/romanian/tdmm/tdmm_romanian_22

/////////////////////////////////////////////

Cum ne călăuzeşte Duhul Sfânt?

de Zac Poonen

Duhul ne sfinţeşte!

Dumnezeu este o Trinitate, aşa că L-a făcut pe om de asemenea ca pe o trinitate. Citim acest lucru în 1Tesaloniceni 5:23 „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru…” Când se vorbeşte despre sfinţirea noastră, trebuie să ne amintim că întregul scop pentru care Isus a venit pe pământ, a fost să ne facă sfinţi, aşa cum Dumnezeu este Sfânt. El n-a venit să ne facă bogaţi, n-a venit să ne însănătoşească, n-a venit să ne dea familii numeroase, n-a venit să ne dea confort sau plăceri, ci a venit să ne facă sfinţi. 1Tesaloniceni 5:23 scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin.” Ori de câte ori auzi cuvintele “sfinţire” sau “sfânt” în Noul Testament, întotdeauna aceasta înseamnă “a fi separat de ceva”.

Sfinţirea este o separare de păcat, separarea de duhul lumii, separarea de duhul diavolului etc. Cine va face aceasta? Biblia ne spune că Dumnezeu face aceasta. În Vechiul Testament, Dumnezeu a făcut numai lucruri exterioare, externe pentru oameni! Din Geneza până la Maleahi, nicăieri în Vechiul Testament nu citim că Dumnezeu a făcut ceva în interiorul cuiva. Este una dintre marile diferenţe dintre Vechiul Testament şi Noul Testament. El a făcut lucruri exterioare pentru ei ca: despicarea Mării Roşii, dărâmarea zidurilor Ierihonului, vindecarea bolnavilor, învierea morţilor. Toate acestea sunt toate lucruri exterioare. Uitându-ne apoi, la toate miracolele pe care le-a făcut Dumnezeu pentru oamenii Săi din Vechiul Testament, toate sunt exterioare. Şi promisiunea pe care i-a făcut-o lui Avraam este la fel: ”- Îţi dau pământ şi copiii tăi, sămânţa ta, vor avea pentru totdeauna acest pământ!” Iar astăzi, ei au acest pământ! Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea. Dar acestea au legătură cu lumea şi lucrurile exterioare.

Apoi a venit Isus şi toate acele miracole exterioare: vindecarea bolnavilor, umplerea bărcilor cu peşti,…toate miracolele au servit drept pilde. Apostolul Ioan recunoaşte aceasta, şi de aceea, în Evanghelia lui, numeşte aceste minuni: “semne”. Schimbarea apei în vin de exemplu este o imagine a faptului că, Dumnezeu scoate afară natura umană şi o înlocuieşte cu o natură divină, care, ne va permite să slujim altora şi să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Şi fiecare minune a fost asemănătoare.

Noul Legământ începe cu Ziua Cinzecimii (Isus a pregătit calea pentru ea predicând “Predica de pe Munte”) şi spune: ”- Neprihănirea voastră trebuie să fie mai mult decât neprihănirea fariseilor”. Aceasta nu înseamnă în cantitate, nu înseamnă că dacă aceştia posteau de două ori pe săptămână noi trebuie să postim de patru ori sau dacă ei se rugau de trei ori pe zi noi să ne rugăm de cinci ori. Aceasta înseamnă cantitate, şi cantitatea nu te face spiritual. Dacă ai ceva carnal, firesc şi-l înmulţeşti de zece ori, va fi tot firesc. Dacă ai o pungă cu mere stricate şi dacă vei avea zece pungi la fel, ele vor fi tot stricate. Este vorba despre calitate. “- Neprihănirea voastră trebuie să depăşească neprihănirea Fariseilor în calitate”. Cu alte cuvinte, la ei este în exterior iar la voi trebuie să fie în interior. Aceasta spune Isus în Matei 5:20; Apoi, în continuare El spune: „dacă ei se feresc de crimă, voi feriţi-vă de mânie, dacă ei se feresc de adulter, voi feriţi-vă de pofta ochilor, dacă ei se feresc să spună minciuni când jură pe Biblie, voi feriţi-vă întotdeauna de minciuni”.

Nu-i nevoie să juri sau să dai o declaraţie la tribunal ca să spui adevărul; tu trebuie să vorbeşti adevărul întotdeauna etc, etc… Ei se roagă ca să-i vadă alţi oameni dar voi trebuie să vă rugaţi fără ca să vreţi ca alţii să vă vadă. Vedeţi cum pe toate, în Predica de pe Munte, Isus le pune în interior. Pentru oamenii din Vechiul Testament, Legea, cele zece porunci, erau cele mai importante. Dacă l-ai fi întrebat pe orice evreu din Vechiul Testament: ”- Care este cel mai mare lucru pentru tine?”, ar fi răspuns: ”- Legea, cele zece porunci”. Dacă te-ar întreba cineva pe tine, ca şi creştin: ”- Care-i cel mai important lucru pentru tine? Care-i cel mai important pasaj din Biblie pentru tine?” – răspunsul ar trebui să fie: ”- Predica de pe Munte!” E adevărat? Pentru evrei, cele zece porunci, pentru creştini, Predica de pe Munte – Matei 5, 6, 7.

Şi lucrarea mare pe care a făcut-o diavolul este aceea că sunt foarte, foarte puţini creştini care preţuiesc Predica de pe Munte. Dar evreii toţi preţuiesc cele zece porunci! Ei au fost învăţaţi din copilărie să preţuiască cele zece porunci. Creştinii sunt învăţaţi din copilărie poate, să citească Biblia, să meargă la adunare, toate sunt bune: rugăciunea, mărturia – dar, toate sunt exterioare. Nu spun că sunt rele, dar amintiţi-vă ce le-a spus Isus fariseilor ”- Problema cu voi, oamenilor, este că voi curăţaţi partea exterioară a vasului!” şi oricine îşi petrece viaţa curăţându-şi partea de afară a vasului, în mod sigur va sfârşi ca un fariseu. Dacă îţi petreci viaţa încercând să araţi bine pe dinafară şi făcând toate lucrurile exterioare pe care creştinii ar trebui să le facă, ai şanse ca în finalul vieţii să fii un foarte bun fariseu.

Cum să vedem diferenţa aceasta (care aproape că nici nu se predică nicăieri!) dintre Vechiul şi Noul Testament? Atunci, (în Vechiul Testament), a fost în exterior şi acum e în interior. Atunci jertfele erau în exterior ca toată lumea să le vadă, astăzi, tu poţi să jertfeşti în interior, unde nimeni nu poate vedea. Ştiţi cât de vinovaţi erau evreii aceia care nu aduceau acele jertfe? – tot aşa de vinovat ca şi creştinul care nu face jertfele interioare! Şi motivul pentru care noi nu devenim spirituali este pentru că nu am înţeles această diferenţă! Noul Legământ este interior, intern! Veţi spune: ”- Nu e o problemă externă?” Ba da, cu siguranţă! Dar începe din interior!

Isus a spus că în Vechiul Legământ, Duhul Sfânt era peste oameni, dar în Noul Legământ este înăuntrul lor. Din interior vor curge râuri. În Vechiul Legământ râurile curgeau dacă se turna din exterior, dar acuma vor curge din adâncul fiinţei.

David, în Psalmul 51:6 când şi-a mărturisit păcatul a spus: ”Doamne, Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii”. El nu-l avea şi a recunoscut aceasta. Tot ce-a putut să facă a fost să spună: ”- Bine, n-o să mai comit adulter, am făcut aceasta, îmi pare rău, n-am să mai fac! Dar Doamne, ştiu…” David a fost un om după inima lui Dumnezeu. El a ştiut că şi dacă nu mai comite adulter cu nici o altă femeie pentru restul vieţii sale, totuşi nu-L va putea mulţumi pe Dumnezeu.

Mulţi creştini sunt foarte fericiţi când se gândesc aşa: “Dumnezeu e mulţumit pentru că eu nu comit adulter, nu fur, nu omor pe nimeni, merg la Studiu Biblic, citesc Biblia,…” Ei fac o listă cu zece lucruri externe pe care le-au făcut şi cred că-L mulţumesc pe Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ei nu au nici măcar lumina pe care a avut-o David acum 3000 de ani, cum că Dumnezeu nu este mulţumit cu lucrurile acestea exterioare.

Vreau să vă întreb, fraţii şi surorile mele, mulţi dintre voi m-aţi auzit predicând mulţi ani: creştinismul vostru ascuns, intern, se potriveşte cu impresia exterioară pe care o daţi oamenilor cum că voi aţi fi aşa de sfinţi? Noi dăm impresia oamenilor că suntem sfinţi, venim cu regularitate la întâlniri, aducem Biblia, suntem atenţi, venim la biserică când se predică despre sfinţenie? O, da, reputaţia noastră în sfinţenie este în creştere! Dar s-ar putea să nu fie adevărat în interiorul nostru! S-ar putea să nu fie adevărat în gândurile noastre, în cuvintele noastre pe care le vorbim acasă cu membrii familiei, s-ar putea să nu fie adevărat în felul în care mânuieşti banii, în felul în care lucrezi la birou sau te comporţi în autobuz sau în tren. Acestea sunt domenii ale vieţii pe care nimeni nu le vede şi pentru mine vă spun cinstit, aceste domenii sunt mult, mult mai importante decât venitul la biserică la întâlniri. Chiar decât cititul Bibliei! Este mult mai important să asculţi ce-ţi spune Biblia decât s-o citeşti! N-are rost s-o citeşti în fiecare zi dacă o împlineşti numai din când în când!

Deci, cine mă poate sfinţi în interiorul meu? Spune aici că Dumnezeu o va face! Dar, El nu va face nimic dacă nu-L las! O va face dar spune: ”-Lasă-Mă să fac!” Este ca şi cum te-ai duce la chirurg şi chirurgul spune: ”-Pot să îndepărtez cancerul din tine în totalitate dar trebuie să mă laşi să te tai, să te deschid ca să operez!” Şi tu spui: ”- Nu, e prea dureros!” sau „- N-am încredere în tine!” Atunci mori cu cancerul tău! Aceasta-i tot! Şi doctorul vrea să facă aceasta de bunăvoie. Tu nu te poţi tăia singur să te operezi şi să îndepărtezi cancerul.

E ceva de genul acesta. Dumnezeu spune: ”- Eu pot s-o fac dar tu trebuie să Mă laşi!” Trebuie să-i spui: ”- Doamne, vino în domeniul acesta al vieţii mele şi scoate “cancerul” acesta, acest lucru de care sunt ataşat!” – tot ce te-ar putea lega. Îţi spun: nu te poţi sfinţi singur! Învaţă lecţia aceasta. În Vechiul Testament au încercat 1500 de ani ca să se sfinţească şi n-au reuşit. Vrei să petreci şi tu alţi 20-30 de ani încercând să dovedeşti că poţi? Eu nu vreau! Dacă ei au încercat 1500 de ani si-au eşuat şi am încercat şi eu câţiva ani şi n-am reuşit, nu vreau să-mi imaginez că pot să mă fac sfânt pentru că nu pot! Pot numai să deschid uşa să-L las pe Dumnezeu să vină să mă sfinţească: ”-Doamne, taie afară lucrurile din viaţa mea care de fapt mă ruinează”!

Cu câtva timp în urmă v-am spus o parabolă. C.S. Lewis scria în una din cărţile sale, despre un om care voia să fie sfânt dar avea un cameleon, o şopârlă urâtă care-i stătea pe umăr. Este imaginea a tot ceea ce înseamnă păcat, dorinţa păcătoasă care-ţi comandă viaţa. Poate fi mânia, amărăciunea, sex ilegal, poate fi orice acest cameleon care stă acolo. Şi el era prieten bun cu omul acesta. A venit un înger şi-a stat în faţa omului şi i-a zis: ”- Trebuie să scapi de el! Lasă-mă să-l iau de pe tine”. Cameleonul i-a şoptit în ureche şi-a spus: ”- Nu, nu, nu, te rog, o să mă port frumos în viitor! Îmi place să fiu cu tine, suntem prieteni din copilărie. Vrei să scapi de mine acum?” Şi omul era într-o luptă! …Ştii cum ţi se vede lupta pe faţă când eşti ispitit? Vrei să faci ce-i bine dar este altceva înlăuntrul tău care spune: ”- Vreau să mă simt bine!”. Chiar dacă ştii că-i rău, îţi place, păstrezi animalul acesta murdar şi-n acelaşi timp auzi o voce care-ţi spune: ”- Trebuie să scapi de el!”. Aceasta era lupta cu care omul se confrunta şi atunci i-a spus îngerului: ”De ce nu-l scoţi fără să mă întrebi?” Acesta a zis: ”- Nu, n-o pot face aceasta, trebuie să înţelegi că n-o pot face fără permisiunea ta!” Aceasta ar însemna violarea voinţei tale libere!

Ştiţi de ce nu suntem mai sfinţi decât suntem acum? Pentru că în anumite domenii nu i-am dat lui Dumnezeu permisiunea să vină şi să preia controlul. Nu L-am lăsat să opereze anumite porţiuni din trupul nostru. Nu L-am lăsat să scoată afară acele lucruri dezgustătoare.

Şi în timp ce era această luptă, cu omul între cameleon şi înger, îngerul a aşteptat răbdător şi în final, omul s-a decis: ”- Da, m-am decis! O să mă descotorosesc de păcatele acestea!”. El nu putea s-o facă singur aşa că a închis ochii şi i-a spus îngerului să-l ia jos de pe el. Cameleonul era agăţat cu ghearele de umărul omului şi în timp ce îngerul a tras de el, cameleonul a sfârtecat carnea omului. Vă spun că e dureros să renunţi la un păcat de care te-ai bucurat atâţia ani. Este adânc înrădăcinat înăuntru!. Îngerul l-a smuls şi omul a început să strige de durere, apoi îngerul a aruncat cameleonul jos pe pământ şi l-a transformat într-un cal alb puternic şi a spus: ”- Acum nu mai trebuie să mai mergi pe jos, poţi să călăreşti, ca să mergi mai repede!”.

Este o parabolă foarte adevărată! Lucrul acela care apare şi-ţi dă atât de multă plăcere şi la care sufletul tău nu poate renunţa, poate fi o răutate împotriva cuiva, poate fi un obicei murdar şi conştiinţa ta îţi spune: ”- E greşit, e rău, să nu faci aceasta!” dar tu auzi vocea şi n-o asculţi, cameleonul îţi spune: ”- Nu, nu, nu, o să mă controlez!” El niciodată n-o să se controleze. O să intre doar din ce în ce mai mult cu ghearele în tine, aceasta-i tot!

Sper ca într-o zi să faci şi tu ce-a făcut omul acela: închide ochii, strigă de durere şi spune: ”- Doamne, te rog ia-l!, Te las să vii să-l iei de pe mine!” Da, o să-ţi provoace durere, e o durere în trup de care vorbeşte Biblia în 1Petru 4:1 “…Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul!” Dacă nu sufăr în trup, n-o voi sfârşi cu păcatul. Este imposibil. De aceea suntem şovăielnici, din cauza suferinţei. Opusul suferinţei e plăcerea. Vreau plăcere, evit suferinţa, aşa că rămân în păcat. Dar dacă decid: ”- Doamne, accept să sufăr!”, după o vreme, acele răni pe care cameleonul le-a făcut, se vor vindeca. O să treacă ceva timp şi apoi nici măcar n-o să-ţi mai aminteşti. Întreabă-i pe oamenii care-au renunţat la obiceiuri rele care i-au condus mulţi ani, întreabă-i astăzi dacă mai simt lupta. Şi-o să-ţi răspundă: ”- Nu, deloc! M-am luptat la început dar acum a trecut. Sunt aşa de fericit c-a trecut! Sunt aşa de liber! Acel lucru pe care l-am păstrat aşa de multă vreme m-a împiedicat să merg mai repede pe calea credinţei!” Pentru că acela este lucrul pe care Dumnezeu l-a transformat într-un cal.

Ştii că fiecare dorinţă păcătoasă pe care-ai biruit-o ţi-a dat viteză în viaţa de credinţă? E foarte adevărat! Ştii lucrul acela căruia i-ai dat voie să-ţi conducă viaţa te-a împiedicat să înaintezi cu viteză maximă?

Dumnezeu este Cel care ne sfinţeşte şi scrie aici că vrea să ne sfinţească “pe deplin” – 1Tesaloniceni 1:23 –“Pe deplin” înseamnă în totalitate, fiecare parte a fiinţei noastre şi apoi ne spune ce înseamnă acest “în totalitate” – duh, suflet şi trup – sunt păzite întregi, fără prihană până la venirea Domnului Isus Hristos.

În trecutul nostru am făcut multe lucruri greşite care au adus vinovăţie în duhul, sufletul şi trupul nostru. Dar Dumnezeu vrea să lucreze în noi de acum înainte ca duhul, sufletul şi trupul nostru să fie fără vină. Nu trebuie să ne fie frică de aceasta! Este ca şi cum ar spune un doctor: ”- Ascultă, o să te examinez şi o să te tratez ca să fii sănătos la ochi, sănătos la urechi, sănătos la stomac şi sănătos la inimă şi sănătos la nervi, la ficat, la rinichi, la mâini şi picioarele îţi vor fi puternice!” Te-ai teme de aşa ceva? Nu! Ai spune: ”- E minunat! Nu mă tem de aceasta! Spune-mi ce să fac?” Eu vreau să fiu sănătos! Există vreo persoană aici care nu vrea o sănătate deplină? Sau vreţi să fiţi sănătoşi numai 90%? Cred că nu-i nimeni aici, numai un nebun ar vrea o sănătate 90%! Ai fi fericit cu 99% sănătate? Ţi-e frică de sănătate 100%?

Domnul Isus i-a pus o întrebare omului care zăcea întins de 38 de ani la scăldătoarea Betesda. Este o întrebare foarte caraghioasă. Ştiţi ce l-a întrebat? Citiţi în Ioan 5: ”- Vrei să te faci sănătos?” Imaginaţi-vă un om care 38 de ani era paralizat! O asemenea întrebare îşi avea rostul? Da! Pentru că dacă se făcea sănătos nu mai putea cerşi! Mulţi oameni fac o mulţime de bani pe baza infirmităţii lor, a leprei. Dacă sunt vindecaţi nu vor face atâţia bani! Desigur, spiritual e corect, însă Domnul te întreabă. Poate că eşti robit în acelaşi fel cum acel om de la Betesda a fost pentru 38 de ani. Şi Domnul te întreabă: ”– Chiar vrei să te faci sănătos?” Dacă nu te interesează şi dacă spui: ”- Nu Doamne, m-am cam obişnuit cu acest mod de viaţă!”. El va spune: ”- Bine!”, şi va pleca mai departe. De aceea se întâmplă aşa de des că Domnul spune: ”- Bine, rămâi aşa cum eşti!” Dar, ai fi putut urca de mulţi ani. El vrea să te sfinţească pe deplin. Iubesc acest verset – 1Tesaloniceni 1:23. El vrea să mă separe de tot ce e rău în duhul, sufletul şi trupul meu.

Acesta este un rezultat secundar, nu un rezultat principal. Ca un rezultat secundar, vei fi sănătos şi în trup. Să fii sănătos în trup nu este scopul principal al creştinismului. Acesta e un scop secundar. Este ca şi fabricile mari care produc maşini şi pe lângă aceasta, fac şi alte piese. Ei nu-şi bazează producţia pe aceste produse secundare, dar din tot ce rămâne după asamblarea maşinilor, mai fac şi altceva. În 1Tesaloniceni 5:24, scrie: “Cel ce va chemat este credincios şi va face lucrul acesta!”. Din nou, accentul este pe “…El va face!”

Haideţi să vedem două diferenţe esenţiale între Vechiul Legământ şi Noul Legământ:

Prima diferenţă: Vechiul Legământ era în întregime exterior, Noul Legământ este în primul rând interior, curăţirea interioară a vasului conduce la curăţirea lui exterioară. Chiar dacă te îmbraci într-un mod sfânt, dacă interiorul nu se schimbă… Vedeţi, dacă o femeie se îmbracă necuviincios şi-i spui: “- Trebuie să te îmbraci cuviincios când vii la biserică!”, chiar dacă a înţeles, tu nu i-ai schimbat inima. I se va schimba inima când va realiza că îmbrăcatul necuviincios nu se potriveşte unei fiice a lui Dumnezeu. Atunci va realiza ceva! Oamenii au copii acasă şi trebuie să-i forţeze să facă ceva, ei sunt sub lege, nu ştiu ce e bine pentru ei, dar sperăm că acele fete vor creşte şi vor recunoaşte că o fiică a lui Dumnezeu se îmbracă cuviincios. Unii niciodată nu realizează ce trebuie făcut si nici noi nu vom reuşi să-i schimbăm. Dar trebuie să ne concentrăm asupra interiorului. Dacă interiorul nu este ireproşabil, exteriorul ireproşabil nu valorează nimic. Aceasta e prima diferenţă!

A doua diferenţă, dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ, este că nu trebuie să faci ceva (în legătură cu schimbarea ta) de unul singur. Dumnezeu îţi spune: ”– Eu voi face! Eu te voi sfinţi!” Să vă exemplific din Evrei 8. Evrei 8 este echivalentul din Noul Testament lui Exod 20 din Vechiul Testament. Cei care m-aţi mai auzit vorbind ştiţi aceasta. Exod 20 conţine cele 10 porunci. În Evrei 8 sunt 3 diferenţe ale Noului Legământ. Nu sunt porunci, sunt 3 caracteristici ale Noului Legământ. În Vechiul Testament sunt 10 porunci şi fiecare dintre ele se bazează pe: ”să faci” sau “să nu faci”, “trebuie să faci aceasta” sau “nu trebuie să faci aceasta!” Toate 10 erau în felul acesta. “- Să nu comiţi adulter”, “- Să-ţi cinsteşti părinţii!”, “- Să nu ucizi”, “- Să cinsteşti Ziua Domnului!”, “- Să nu iei Numele Domnului în deşert”, etc. În Noul Legământ, observaţi diferenţele de care tocmai v-am spus: Nu este “trebuie” şi “nu trebuie”. Observaţi, în Evrei 8:7, se spune despre Vechiul Legământ că avea cusur, de aceea era nevoie de un al doilea Legământ. Noul Legământ este descris de versetele de la 10-12: ”Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor şi Le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul său sau fratele său, zicând: ”Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor!” Observaţi că spune: ”Eu voi pune…Eu voi scrie… Eu voi fi!” Şi în versetul 11 nu spune: ”n-ar mai trebui!”, ci, “nu mai trebuie(„nu vor mai învăţa”, adică nu mai trebuie să înveţe)!”

– Observaţi diferenţa dintre “n-ar trebui” şi “nu trebuie”?

Dacă eşti o persoană sensibilă şi ţi-aş spune: “- Nu trebuie să lingi podeaua cu limba!” – ce-ai crede? Poate că la un copil ar trebui să-i spun: “- N-ar trebui să lingi podeaua cu limba ta!” Pentru adulţii care staţi aici, eu n-o să vă spun: „N-ar trebui să lingeţi podeaua”, ci vă spun “- Voi n-o să lingeţi podeaua!” Ştiţi care-i diferenţa? Voi nu vreţi să-o faceţi! Copilul nu poate face această diferenţă. El pune limba pe orice, aşa că trebuie să-i spun: “- N-ar trebui!” Bebeluşul este imaginea cuiva care este sub lege. Dar aici nu se spune: ”- N-ar trebui să faci”, ci, “n-o să faci!” şi “- Mă vor cunoaşte!”

– Ştiţi care-i diferenţa dintre:

“- Ar trebui să Mă cunoaşteţi” şi “- Mă veţi cunoaşte!”?

Sunt o mulţime de diferenţe! Şi apoi spune din nou: “Eu voi…! Eu voi…”. Aşa că în toate aceste versete, sper că observaţi diferenţele în fiecare din ele. Domnul spune: ”Eu voi face aceasta!”… şi voi, în mod automat veţi face ceea ce vreau Eu să faceţi!” Mi-aş dori să înţelegeţi aceasta.

Vreau să vă spun că de aceea cuvântul “credinţă” se repetă des în Noul Testament. Credinţa înseamnă: depind de Dumnezeu ca să facă El pentru mine. Sau, ai putea spune: “- Dumnezeu e mai nerăbdător decât mine să facă ceea ce trebuie făcut”.

Să vă arat un verset din Vechiul Testament: Ezechiel 36; aici se vorbeşte despre Noul Legământ. Nu se întâmpla în zilele lui Ezechiel. Ezechiel profeţea cu 500 de ani înainte de ziua Cinzecimii spunând: “Vin zilele când aceasta se va întâmpla cu oamenii lui Dumnezeu!” Noi trăim în acele zile! Ar trebui să fim emoţionaţi! Ca să folosesc o altă ilustraţie despre Vechiul Legământ şi Noul Legământ, este ca şi un prizonier care-a fost atât de mult timp în închisoare- a fost închis pentru 15 ani; şi 15 ani au trecut deja, iar acum mai are o săptămână până când va fi din nou afară. Puteţi să vă imaginaţi ce emoţionat este? “- Hei, într-o săptămână voi fi afară!” Aceasta-i diferenţa dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ. Vechiul Legământ este o închisoare. Pentru că dacă furi, omori oameni, comiţi adulter, te bagă la închisoare. În închisoare nu furi, nu omori oameni, nu comiţi adulter. Aceasta e Legea. Legea te închide între cele 10 porunci ca şi 10 ziduri şi nu poţi evada. Şi vei spune: ”- Nu fac aceasta… – Nu fac aceasta… – Nu fac aceasta!”… pentru că eşti la închisoare! Normal că nu le poţi face. Dar, când eşti eliberat şi totuşi nu faci toate aceste lucruri, ai intrat în Noul Legământ. Aceasta ne spune profeţia din Ezechiel 23: ”- Oameni buni, veţi fi eliberaţi de Lege, Legea e ca o închisoare, veţi fi eliberaţi de-acolo şi dacă nu veniţi sub Har, veţi face lucruri mai rele decât necredincioşii. Dar, dacă veniţi sub Har, standardele voastre vor fi înalte, chiar dacă sunteţi în închisoare!” Spune aici în Ezechiel 36:25-29: “Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile…!” Observaţi, este aşa de diferit de Vechiul Testament. Ştiţi că nu face parte din Vechiul Testament fiindcă vorbeşte de curăţirea interiorului care nu este promisă în Vechiul Testament. Şi spune: ”- Eu voi face aceasta!”

Este ceva similar cu ceea ce spune Dumnezeu israeliţilor din Egipt: ”- Eu vă voi elibera de pe pământul Egiptului!” Ei n-o puteau face. Dar aceasta era ceva exterior. Şi le-a spus: ”-Eu vă voi duce în ţara Canaan!”. Ei nu se puteau duce singuri şi nici nu s-a întâmplat aşa, pentru că n-au crezut, nu s-au încrezut în Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu a spus: “- Eu vă voi duce în Canaan!” şi 600.000 de oameni n-au intrat în Canaan pentru că n-au crezut, Dumnezeu le-a spus: “– Eu pot s-o fac!” şi ei au zis: “- Nu suntem siguri că poţi!” (totuşi doi oameni au crezut şi au intrat!); la fel se întâmplă şi astăzi! Dumnezeu spune: “- Eu voi face aceasta pentru tine!” Citim aceasta în Evrei 8, şi niciodată nu se întâmplă aceasta în viaţa ta. Sau, poate se întâmplă parţial. De exemplu, Domnul îţi spune: ”- Te voi elibera de sub puterea satanei, te scot din Egipt, îţi iert toate păcatele. Şi tu spui: ”- Doamne, cred!”, şi eşti iertat. Apoi, El îţi spune: ”Te voi duce în Canaan, vei intra într-o viaţă victorioasă!” Şi tu spui: ”- Nu prea cred partea aceasta!”; atunci, nu vei primi partea aceasta! Aceasta s-a întâmplat acelor israeliţi în Vechiul Testament. Au crezut o parte şi n-au crezut-o pe cealaltă. Au beneficiat de partea de care-au crezut şi partea pe care n-au crezut-o n-au primit-o! Aşa că atunci când Domnul spune: ”…Eu voi face…!” vă rog să vă amintiţi că aceasta nu se va întâmpla automat. Trebuie să apuci promisiunea prin credinţă! Este ca şi cum cineva îţi dă un cec; ar putea fi un cec de 100.000 de dolari, dar tu îl ţii înăuntrul Bibliei şi te uiţi la el în fiecare zi; n-o să fii bogat! Trebuie să te duci la bancă să-l încasezi. Trece-l în contul tău şi îţi va aparţine.

Promisiunile din Scriptură sunt la fel. Sunt o mulţime de cecuri aşezate aici (în Biblie) pe care le admiri. Trebuie să te duci şi să spui: „- Doamne, acesta e pentru mine! Ai spus că vei face. Fă-o! Ai spus că n-o să-ţi mai aminteşti păcatele mele. Cred! N-o să ţi le mai aminteşti! Doamne, de asemenea ai mai spus în acelaşi pasaj din Evrei 8 că vei scrie legile Tale în mintea şi inima mea. Dă-mi o dorinţă să fac voia Ta şi dă-mi capacitatea de-a face voia Ta în fiecare domeniu din viaţa mea!”

Aici se spune în Ezechiel 36:26: ”Vă voi da o inimă nouă”! – este treaba Lui cum va face aceasta: ”- Voi pune în voi un duh nou!” – aceasta înseamnă că va schimba duhul meu întinat şi apoi: “- Voi scoate din trupul vostru inima de piatră” (vedeţi, peste tot: ”Eu voi…!, Eu voi…!, Eu voi…!”) aceasta înseamnă că este o profeţie a Noului Legământ şi “- Vă voi da o inimă de carne!”

Apoi, pe deasupra celorlalte, după aceea: “- Voi pune Duhul Meu în voi!” Nu s-a întâmplat niciodată până în ziua Cinzecimii. Până atunci, Duhul Sfânt a lui Dumnezeu era peste oameni, niciodată înlăuntrul lor. De aceea, Samson avea o putere extraordinară de-a rupe leii în bucăţi, dar n-a avut nicio putere asupra leului “poftei” din interiorul său. Dacă Duhul Sfânt ar fi fost în el, ar fi putut rupe în bucăţi şi acest “leu”.

Răspunsul este Duhul Sfânt. Amintiţi-vă aceasta: cuvântul măreţ în Vechiul Testament era “lege”, iar cuvântul măreţ în Noul Testament este “Duhul Sfânt”. Dacă-L cinsteşti pe Duhul Sfânt, dacă-L preţuieşti pe Duhul Sfânt, dacă cauţi să fii botezat cu Duhul Sfânt şi umplut cu Duhul Sfânt; dacă umbli în Duhul Sfânt şi trăieşti în Duhul Sfânt, atunci ai primit răspunsul! Întregul secret al apostolilor, al trăirii şi al slujirii lor a fost Duhul Sfânt. Mă tem că deşi am auzit aşa de multe despre Duhul Sfânt, totuşi nu-l preţuim suficient de mult şi acesta este motivul pentru care viaţa noastră este atât de superficială. Dumnezeu nu a intenţionat ca vreunul dintre noi să trăiască fără puterea Duhului Sfânt. Dar, putem face aceasta?

Electricitatea este disponibilă dar nu te vei putea folosi de ea decât dacă ai o lampă acasă şi-o porneşti. Aceasta este alegerea ta! Tot la fel, Duhul Sfânt este disponibil dar poate nu-L vrei: ”- Ştiţi, eu L-am primit pe Hristos, păcatele îmi sunt iertate!” şi accepţi un substandard, o viaţă de învins, când Dumnezeu ar vrea să fii un biruitor! Ezechiel 36:27: “- Voi pune Duhul Meu în voi”. Şi acum, ascultaţi o frază minunată, mă întreb dacă mai există o frază ca şi aceasta în toată Biblia: – Ce se întâmplă când Duhul Sfânt este pus în voi? “- Vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi, – automat – veţi fi în stare să-Mi păziţi şi să-Mi împliniţi Legile. Veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre (v29) …voi înmulţi grâul…şi voi înmulţi rodul pomilor!” (v30) Şi ce veţi face voi? (v31) ”Vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea….vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina urâciunilor şi a nelegiuirilor voastre!” Este semnul unui om cu o inimă întreagă pentru Dumnezeu care geme înlăuntrul lui. Pavel spune: ”- O, nenorocitul de mine….” şi Isaia spune: ”- Doamne, sunt un om cu buze necurate!”

Iar acum după ce aţi ascultat toate aceste promisiuni minunate, iată încă una: (v37) ”Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel (- care e biserica de astăzi -) aştept de la oamenii Mei să-Mi ceară să fac lucrul acesta pentru ei. Dacă nu-l cer, n-au să-l primească”. Ştiai aceasta? Ştii că sunt o mie de lucruri pe care le are Dumnezeu pentru tine şi nu le ai pentru că nu le ceri? Priviţi ce spune Isus în Luca 11:13: – Tatăl vostru ceresc ştie toate nevoile voastre dar totuşi aşteaptă de la voi să I le cereţi: ”Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri va da Duhul Sfânt tuturor celor ce i-L cer?” Nu Tatăl ceresc dă Duhul Sfânt tuturor copiilor Lui? Nu Tatăl ceresc dă Duhul Sfânt celor care au nevoie de Duhul Sfânt? Nu numai celor care i-l cer!

Aceasta e o lege. În Luca 7:9, Domnul Isus spune: ”Cereţi şi vi se va da!” Dar dacă nu ceri, cine o să-ţi dea? ”Căutaţi şi veţi găsi!” Dar, dacă nu cauţi? N-o să găseşti! “Bateţi şi vi se va deschide!” Dar dacă nu baţi? N-o să ţi se deschidă! Luca 7:10: ”Fiindcă oricine cere, capătă, cine caută, găseşte şi celui ce bate i se va deschide. Acesta este un principiu în viaţa creştină. Dumnezeu spune: ”- Uite, e aici la Mine, dar trebuie să-l ceri”, să-i spui “- Doamne, îl vreau!”. De ce este aşa? Vă spun de ce! Pentru că am observat chiar în relaţiile dintre oameni, că niciodată nu preţuieşti valori pe care le-ai primit fără să le ceri cu râvnă. Ai observat aceasta în viaţa ta?

Să zicem c-ai primit o carte – câteodată dăm fără să le ceară, broşuri la vizitatori. Nu ştiu ce se întâmplă cu ele. Dacă stai la uşă şi dai broşuri, ai să le găseşti 300 de metri mai încolo la coşul de gunoi. De aceea, nu-mi place să le dăm aşa! Noi nu preţuim ceva pe care l-am primit fără să-l cerem cu râvnă. Dacă cineva merge la un magazin şi cumpără un diamant sau ceva scump, n-o să-l vezi aruncându-l pe cealaltă parte a drumului. Noi preţuim lucrurile pentru că ni le-am dorit şi de aceea Dumnezeu vrea să vadă cât de multă valoare punem pe Duhul Sfânt.

Uitaţi-vă la cei care vor să cumpere o bucată de pământ prin ce situaţii dureroase trebuie să treacă!… Se duc dintr-un loc în altul, consultă avocaţi, întocmesc documente, le verifică, un dute-vino continuu… Şi toate acestea pentru o bucată de pământ! N-ai face aceasta dacă ai vrea să cumperi un ziar, nu? Îţi spun ceva: dac-ai fi căutat pe Duhul Sfânt aşa cum ai căutat o bucată de pământ, ai fi fost umplut de Duhul Sfânt demult! Dar, dacă Dumnezeu vede că te interesează o bucată de pământ mai mult decât Duhul Sfânt, El spune: ”Ok, o să ai pământul dar niciodată Duhul Sfânt!” Ştiaţi că Duhul Sfânt este mai preţios decât orice bucată de pământ aţi putea obţine vreodată? Atunci când preţuieşti Duhul Sfânt mai mult decât orice altceva în viaţa ta îţi garantez că Dumnezeu te va umple de El. Când spui: ”Doamne, nu mă interesează cât de mult o să dureze, nu mă interesează şi nu o să fiu mulţumit când cineva o să-mi spună: ”Ia-l prin credinţă!, n-o să mă intereseze când cineva va spune: ”Da, da, da, tu eşti ok şi aşa!” NU!” Trebuie să spun: ”Doamne, Tu trebuie să mă umpli şi să-mi dai victorie în viaţă. Tu trebuie să mă sfinţeşti în duhul, sufletul şi trupul meu.” Şi trebuie să ceri aceasta!

Isus a folosit exemple despre Duhul Sfânt în Evanghelia lui Ioan. Isus a fost maestru în a folosi ilustraţiile care să arate adevărul. În Ioan capitolele 3, 4 şi 7, în toate trei a folosit imaginea cu apa.

În Ioan, capitolul 3:5, El spune: ”Trebuie să te naşti din apă şi din Duh”. Apa era doar un simbol al Duhului Sfânt. Este ca şi acea apă care ne spală; acesta e primul lucru pe care-l face apa. Ne curăţeşte. Şi de aceea a folosit exemplul acesta aici: Prima funcţie a apei este să ne curăţească în întregime, încontinuu. Avem nevoie la un moment dat să fim născuţi din apă şi apoi, în mod constant, să fim curăţaţi zilnic. Şi de aceea, Isus spune în Ioan 13, când spală picioarele ucenicilor: -ştiţi, când Petru Îi spune în v8: ”Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!”-, Isus îi răspunde: ”Dacă nu te spăl, nu vei avea parte deloc de Mine!” Vedeţi importanţa apei? Este prima ei funcţie, aceea de a naşte din Duhul Sfânt, Isus o numeşte „Naşterea din apă şi din Duh”. Este ilustrată aici la scena cu spălatul picioarelor. “Dacă nu Mă lăsaţi să vă spăl cu apă, nu sunteţi din Mine, nu sunteţi copiii Mei! Întâi, trebuie să Mă lăsaţi să vă curăţ! Nu trebuie să vă curăţaţi voi înşivă! Nu puteţi! Eu vă curăţesc!” Sângele lui Isus ne curăţeşte de toate păcatele! El ne curăţeşte! Când Petru aude aceasta, spune: ”Doamne, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” Dar Isus spune: ”Cine s-a scăldat (adică, s-a născut din nou) o face doar o dată!” Aici este folosit cuvântul “scăldat” ca şi o imagine a naşterii din nou! Dacă este “scăldat”, nu mai trebuie decât să-şi spele picioarele. O persoană care are o cadă-n baie, trebuie să-şi spele picioarele de mai multe ori pe zi. Dacă te gândeşti la toată viaţa ca la o singură zi, în aceeaşi zi trebuie să ne naştem din nou doar o singură dată, dar apoi, ne murdărim des, chiar dacă suntem născuţi din nou. De aceea Isus spune: ”Trebuie să vă spălaţi picioarele frecvent, dar nu mai este nevoie să vă naşteţi din nou!”

Nu te naşti din nou de 25 de ori în viaţa! Te naşti din nou într-o zi, dar picioarele se murdăresc în timpul zilei (în acele zile nu se purtau pantofi, ci sandale; se duceau pe drumurile prăfuite şi apoi îşi spălau picioarele, şi din nou, şi din nou!). Aceasta se poate întâmpla de multe ori pe parcursul vieţii. V10: ”Cine s-a spălat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot”… Astfel, Domnul a trebuit să facă aceasta pentru noi. Nu era totul curat, mai era puţin praf. Ceea ce învăţăm de aici este că nu contează cât te străduieşti! Dacă umbli pe un drum prăfuit, încălţat cu sandale, vei avea praf pe picioare, nu poţi evita aceasta! Nu contează cât de doritor eşti să te păzeşti de duhul lumii, dacă trăieşti o zi în lume, puţin praf tot se va pune pe tine. Şi noi am experimentat aceasta!

Stai într-un birou în care toţi vorbesc murdar şi o să te simţi puţin “poluat” când vii acasă. Tu n-ai spus nimic, dar praful de pe drum s-a pus pe picioarele tale, n-ai putut evita aceasta! Te duci pe stradă, vezi reclamele cu murdării, peste tot unde te duci te murdăreşti. Isus spune că trebuie doar să-ţi speli picioarele. Nu trebuie să te naşti din nou, curăţă-ţi doar picioarele. Este praf acolo aşa că spune: ”Doamne, curăţă-le Tu!” Şi El o va face.

În Efeseni 5, aceeaşi imagine folosită cu apa care spală ne spune şi că Isus ne sfinţeşte. În mijlocul versetului 25 spune că Isus a iubit Biserica (aceasta eşti tu!) şi s-a dat pe sine pentru tine. Acesta este răspunsul care vi l-am dat la început. S-a dat pe Sine nu ca să te facă sănătos, nu ca să te facă bogat, nu ca să-ţi dea lucruri din lumea aceasta, ci ca să te sfinţească, să te facă sfânt, să te separe de ceea ce este rău şi păcătos şi stricat în lumea aceasta. v26: “ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o cu apă prin Cuvânt”. Aceasta este diferit de curăţarea păcatelor din trecut în sângele Său. Vedeţi diferenţa? Una este să fiu născut din nou şi curăţit de păcate în sângele lui Hristos. Dar aici se vorbeşte de spălarea de zi cu zi care înseamnă că umbli prin lume şi Cuvântul lui Dumnezeu îţi vorbeşte: “te-ai “poluat” puţin acolo…! lasă-mă să te curăţesc!” Şi ne curăţeşte cu apă şi apa este imaginea Duhului Sfânt.

În Ioan capitolul 3 este primul pas în care suntem născuţi din nou, spălaţi, curăţiţi. În scrisorile lui Pavel către Tit, naşterea din nou este numită cu altă expresie. A fi născut din nou este numită în Tit 3:5 “prin spălarea naşterii din nou”. Regenerarea este o naştere din nou, numită: “spălarea naşterii din nou”. De aceea, Isus i-a spus lui Nicodim: ”Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te speli într-o naştere din nou, cu apă”. Duhul Sfânt ne face copii ai lui Dumnezeu.

Ca şi atunci când Duhul Sfânt a venit peste Maria şi a produs în mod supranatural un trup nou în pântecele ei, exact în acelaşi fel Duhul Sfânt vine şi produce în mod supranatural puţin din viaţa lui Isus în noi. Aşa cum viaţa lui Isus a început printr-o mica apariţie în pântecele Mariei, viaţa lui Isus va începe printr-o mică apariţie în inima mea, prin Duhul Sfânt.

Maria a întrebat: ”Cum se face lucrul acesta?” La fel a întrebat şi Nicodim: ”Cum se va face aceasta? Cum voi fi născut din nou?” Maria a întrebat: ”Cum se face lucrul acesta?” ”Duhul Sfânt va veni peste tine!” Cum se va face naşterea din nou? Nu poţi fi născut din nou prin propriile eforturi. Poţi să-ţi deschizi fiinţa, dar nu te poţi naşte din nou. Duhul Sfânt trebuie să vină să-ţi dea o naştere nouă. Isus vine prin Duhul Sfânt înlăuntrul fiinţei tale şi produce ceva aşa de supranatural ca şi naşterea unui copil dintr-o fecioară. N-o poţi face singur. Nu se poate ca o fecioară să aibă o fiinţă în pântecele ei decât dacă vine Duhul Sfânt. Aceasta i s-a întâmplat Mariei. Ceva asemănător se întâmplă şi cu noi. Duhul Sfânt vine şi aduce o mică sămânţă din Isus. Trebuie să crească, aşa cum trupul a crescut în pântecele Mariei, dar răspunsul e Duhul Sfânt. Aceasta e naşterea din nou. Duhul Sfânt vine şi aduce spălarea prin apă.

În Ioan capitolul 4 Isus vorbeşte despre această creştere, ca şi creştea unui copil. Sau, să folosim o altă ilustraţie, această apă pe care o primim la început ca pe o găleată cu apă, îndeajuns ca să facem o baie. Acum, se spune în Ioan 4:14 că, se va preface într-un izvor cu apă: ”Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă…” Izvorul este mai mult decât îţi trebuie să faci o baie. Eu n-am nevoie de un izvor să fac o baie. Când am un izvor pot face aşa de multe lucruri cu apa… Pot să beau, pot să gătesc, îmi este stâmpărată setea… Pot să merg înainte având toate nevoile împlinite! Acesta e înţelesul. Primul pas e să mă nasc din nou şi al doilea e ca Duhul Sfânt să mă împlinească pe deplin. Aţi experimentat vreodată aceasta? Acesta e înţelesul “izvorului de apă”. O împlinire perfectă! Aceasta ne spune: Dacă bei această apă, îţi va fi sete din nou, dar dacă bei apa pe care ţi-o dau Eu, nu vei mai înseta niciodată. Nu simţi câteodată în viaţa ta câte o “sete” pentru ceva? Setea ca să te uiţi la anumite filme şi după ce le vezi ţi-e “sete” din nou pentru că vrei să vezi încă unul. E adevărat! “Oricui bea această apă îi va fi iarăşi sete!” Este ca şi cu cel care se droghează. Credeţi că un drog îl satisface? Nu! Va “înseta” din nou. Totul în lume este la fel. De aceea oamenii devin beţivi. Ei beau puţin şi însetează din nou. Aveţi grijă! Dependenţa de alcool, dependenţa de tutun, dependenţa de filme, de internet…(în internet pot fi şi lucruri bune!) dependenţa de romane de dragoste, credeţi că un asemenea roman vă va mulţumi? Nu, vei mai citi unul!

Cine va bea din aceste lucruri ale lumii va înseta iarăşi. Scopul diavolului este să te facă un dependent, poate nu de droguri şi alcool, ci al tuturor lucrurilor care nu par atât de rele, dar, o dependenţă care împiedică ca viaţa lui Isus să ţâşnească din tine: “Dacă vei bea din apa care ţi-o dau Eu, în veac nu-ţi va mai fi sete…!”

Gândeşte-te la locul cel mai măreţ care ţi-a dat cea mai mare satisfacţie pământească. Plăcerea pe care ţi-o dă Duhul Sfânt şi părtăşia cu Isus este de milioane de ori mai mare decât aceea. Crezi că plăcerea sexuală este cea mai mare? Eşti un om firesc dacă crezi aceasta. Multiplică de milioane de ori şi o să-nţelegi adevărata plăcere pe care ţi-o dă Duhul Sfânt şi Isus. Mulţi creştini n-au experimentat aceasta niciodată. Lipseşte ceva! Este de un milion de ori mai minunat! Nu vei mai înseta după alte lucruri. Sunt multe lucruri pe care le foloseşti pe pământ dar nu vei tânji după ele. Este un “izvor” şi nu vei mai înseta niciodată.

A fost prima şi a doua etapă; şi acum ne vom ocupa de a treia. Citim în Ioan 7:37-38-39: “Dacă însetează cineva, să vină la mine şi să bea”. Din nou “sete”. Setea este foarte importantă. Aceasta înseamnă că nu însetez după lucrurile lumii, ci după cele a lui Dumnezeu. “Cine crede în mine…” Dacă crezi în El spui: ”Doamne, cred că poţi să faci aceasta în mine”. De aceea cuvântul “credinţă” nu se găseşte în Vechiul Testament. În Vechiul Testament nu aveai nevoie de acest fel de credinţă să faci ceva pentru că aceasta trebuia să faci. Era nevoie să faci aceasta, şi aceasta, şi aceasta – şi-ţi dădea dureri de cap. Dar aici, Domnul spune: ”Eu voi face…voi face…voi face…dar Mă crezi? Lasă-Mă pe mine să fac în locul tău!” Este ca şi când chirurgul ţi-ar spune: ”- Ai încredere în mine să te anesteziez înainte de operaţie? Da, pe deplin mă încred în tine!” Ar trebui să ne fie ruşine că ne încredem în doctori şi nu ne încredem în Dumnezeu care face totul în noi! Aceasta e credinţa!

În Ioan 7:38 avem ceva mai mult: “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie!” Nu un râu, ci mai multe. Diferenţa dintre izvor şi râu este că izvorul satisface doar nevoile tale. Tu nu vei înseta niciodată, dar râul satisface nevoile altora. Acest râu curge sute şi sute de kilometri şi cineva este binecuvântat prin viaţa ta. Şi un alt rău curge într-o altă direcţie la sute de kilometri şi altcineva este binecuvântat prin viaţa ta. Prin viaţa ta! Sunt mulţi oameni ai lui Dumnezeu care au plecat în cer dar râurile care-au început să curgă din vieţile lor (oameni ca Tozer sau Watchman Nee) binecuvintează şi astăzi oamenii, deşi ei s-au dus la Domnul cu mulţi ani în urmă.

– Crezi că ţi-ai putea trăi viaţa într-un asemenea mod încât să-i binecuvintezi pe ceilalţi chiar şi după ce vei fi murit? Ce minunat ar fi!

– N-ai vrea să trăieşti aşa? Eşti mulţumit să te bucuri doar de câteva plăceri din lumea aceasta?

– Nu ţi-ar plăcea ca viaţa ta într-adevăr să aibă importanţa pe care o vrea Dumnezeu şi să nu fii mulţumit doar fiind spălat, să nu fii mulţumit doar cu izvorul care-ţi împlineşte nevoile, ci să fii nu doar un râu ci mai multe râuri!”. Dar atunci când un râu porneşte, este doar o dâră care se prelinge.

În încheiere, citim din Ezechiel 47. Aceasta este din nou o profeţie a Noului Legământ. De aceea, a spus Isus în Ioan 7:38: “cum zice Scriptura”. Unde “zice Scriptura”? În Ezechiel 47:1 “M-a adus înapoi la uşa casei”; casa este Templul şi el este trupul tău, Templul Duhului Sfânt. Este un limbaj ilustrativ. „Şi iată că ieşea apa de sub pragul casei”. O mică dâră pe sub prag este ca şi o persoană care are un izvor înăuntru, care-i satisface nevoile, şi acum apa curge ca să binecuvinteze pe altcineva. Este un frate care, a fost spălat, are un izvor şi acum curg râuri din el pentru alţii.

În versetul 2 se spune că apa se prelingea încet. Ai fost binecuvântare doar pentru o persoană în 6 luni. Slavă Domnului! Ai fost binecuvântare pentru o singură persoană timp de 6 luni. Bine! Este doar o dâră, dar este un început.

Apoi, când a înaintat, apa a devenit mai adâncă, i-a ajuns până la glezne; aceasta e mai mult decât o dâră. A mers puţin mai încolo şi apa îi venea până la genunchi (v4) şi apoi până la şolduri (ultima parte din v4). Puţin mai încolo, era deja un râu! – care nu se putea trece! “Apa era atât de adâncă încât trebuia să înot!” (v5).

Care este diferenţa dintre primii paşi şi ultimul? La ultimul pas piciorul nu mai atinge pământul. Până atunci, simte pământul, are experienţe cu Duhul Sfânt dar, în final, se detaşează de lume şi înoată. Este minunat!

Sunt multe diferenţe între a umbla pe podea şi a înota într-un bazin. Putem să ne plimbăm prin bazin încoace şi încolo şi să ne obosim, dar e mult mai bine dacă ştii să înoţi. Aceasta se întâmplă când suntem umpluţi de Duhul Sfânt. În versetul 8: ”Apa aceasta curge…şi se varsă în mare şi vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca”. Puteţi să vă imaginaţi un râu care înviorează marea? Versetul 9 “căci oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni unde va ajunge râul acesta va fi viaţă. Şi vor fi o mulţime de peşti!” Isus a luat această imagine şi a spus: “Ştiţi ce reprezintă ea? Veniţi la Mine cei însetaţi şi viaţa voastră, nu numai că va fi împlinită, dar oriunde veţi merge va fi o binecuvântare.

Să ne plecăm capetele pentru un moment înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca duhul, sufletul şi trupul tău să fie sfinţite. Dacă interiorul fiinţei tale este Templul lui Dumnezeu, într-o zi vor curge râuri din tine. La început s-ar putea să fie doar dâre care se preling. Ce-ţi cere El să faci? Deschide uşa şi spune: ”Doamne eu vreau să faci aceasta în mine! Te las să îndepărtezi păcatele şi murdăriile din viaţa mea. Eu nu pot, sunt robit de ele, dar Tu mă poţi elibera. Doamne, îţi dau voie să mă eliberezi de obiceiurile nenorocite de care sunt robit, obiceiuri de care mi-e ruşine. Doamne, te las să mă eliberezi chiar acum! Pe deplin!” Lăsaţi-L să vi le ia şi să le transforme într-un cal alb pe care să călăriţi.

Mulţumim Tată c-o vei face!

Cred că sunt inimi care tânjesc după Tine şi cred c-ai auzit strigătele lor. Sunt ca şi copiii care strigă spre Tine să-i umpli cu Duhul Sfânt şi să le împlineşti nevoile. Doamne, ajută-i să nu uite niciodată ce au auzit. Este aşa de uşor să auzi şi apoi în câteva zile să uiţi. Mă rog Doamne să nu uite niciodată ceea ce au auzit astăzi şi să nu fie mulţumiţi decât cu o viaţă plină cu Duhul Sfânt. Mă rog în Numele lui Isus. Amin!

Zac POONEN – Cum ne calauzeste Duhul Sfant

//////////////////////////////////////////////

Cum pot recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt?

RĂSPUNS

Înainte de înălțarea lui Isus la cer, le-a spus ucenicilor că va trimite pe Cineva care îi va călăuzi pe toți cei care cred în El (Fapte 1.5, Ioan 14.26, 16.7). Promisiunea lui Isus a fost îndeplinită la mai puțin de două săptămâni mai târziu, când Duhul Sfânt a venit cu putere asupra credincioșilor în Ziua Cincizecimii (Fapte 2). Acum, când un om crede în Isus Cristos, Duhul Sfânt imediat devine parte permanentă din viața lui (Romani 8.14, 1 Corinteni 12.13).Duhul Sfânt îndeplinește multe funcții. Nu numai că distribuie daruri spirituale potrivit cu voia Sa (1 Corinteni 12.7-11), ci ne și dă mângâiere (Ioan 14.16), ne învață (Ioan 14.26) și rămâne în noi ca o pecete a promisiunii pe inima noastră, până în ziua revenirii lui Isus (Efeseni 1.13, 4.30). Duhul Sfânt ia, de asemenea, rolul de Călăuzitor și Sfătuitor, conducându-ne pe calea pe care trebuie să mergem și revelându-ne adevărul lui Dumnezeu (Luca 12.12, 1 Corinteni 2.6-10).Dar cum recunoaștem călăuzirea Duhului Sfânt? Cum discernem între propriile noastre gânduri și îndrumarea Lui? La urma urmei, Duhul Sfânt nu vorbește cu cuvinte audibile. În schimb, El ne călăuzește prin conștiința noastră (Romani 9.1) și alte moduri liniștite, subtile.Unul dintre cele mai importante moduri de a recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt este să fii familiarizat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia e sursa supremă de înțelepciune cu privire la cum trebuie să trăim (2 Timotei 3.16), și credincioșii trebuie să cerceteze Scriptura, să mediteze la ea și să o memoreze (Efeseni 6.17). Cuvântul este „sabia Duhului” (Efeseni 6.17), și Duhul Sfânt o va folosi pentru a ne vorbi (Ioan 16.12-14), cu scopul de a ne revela voia lui Dumnezeu pentru viața noastră; de asemenea, ne va aduce în minte versete specifice în momentele în care vom avea cea mai mare nevoie de ele (Ioan 14.26).

Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu ne poate ajuta să discernem dacă dorințele noastre vin sau nu de la Duhul Sfânt. Trebuie să cercetăm înclinațiile noastre care sunt contrare Scripturii – Duhul Sfânt nu ne va îndemna niciodată să facem ceva împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă un lucru e în conflict cu Biblia, atunci nu e de la duhul Sfânt și trebuie ignorat.De asemenea, e necesar să fim în legătură directă permanentă în rugăciune cu Tatăl (1 Tesaloniceni 5.17). Acest lucru nu numai că ne menține inima și mintea deschise la călăuzirea Duhului Sfânt, ci Îi și permite Duhului Sfânt să vorbească în favoarea noastră: „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8.26-27)

O altă modalitate de a recunoaște dacă urmăm călăuzirea Duhului Sfânt e să căutăm semne ale roadelor Lui în viața noastră (Galateni 5.22). Dacă umblăm în Duhul, vom continua să vedem aceste calități cum sporesc și se maturizează în noi, și vor deveni vizibile și pentru alții.

E important să observăm că avem opțiunea de a accepta sau nu îndrumarea Duhului Sfânt. Când cunoaștem voia lui Dumnezeu, dar nu o urmăm, ne împotrivim lucrării Duhului Sfânt în viața noastră (Fapte 7.51, 1 Tesaloniceni 5.19) și dorința de a ne urma propria cale Îl întristează (Efeseni 4.30). Duhul Sfânt nu ne va conduce niciodată la păcat. Păcatul săvârșit cu obișnuință ne va face să ratăm ceea ce Duhul Sfânt vrea să ne spună prin Cuvânt. Când suntem acordați la voia lui Dumnezeu, când ne întoarcem de la păcat și-l mărturisim și ne facem obicei să ne rugăm și să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi în stare să recunoaștem – și să urmăm – călăuzirea Duhului Sfânt.

https://www.gotquestions.org/Romana/Duhului-Sfant-calauzirea.html

//////////////////////////////////////////

Duhul Sfânt ne călăuzeşte din interior

https://www.youtube.com/watch?v=1PDyIqJ9oQE

///////////////////////////////////////

“Faraon a răspuns: Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Ex.5/2) OMULE, POPORULE, dacă nu te naşti din Sămânţa lui Dumnezeu, prin pocăinţa Cristică, nu-l cunoasti, nu-l iubeşti (1 Ioan 4/20), nu-l apreciezi, nu-l slujeşti, nu-l cinsteşti pe Creator şi mânia Lui rămâne peste tine, fiind răsplătit nu doar cu urgii faraonice ! De aceea Satan a cerut să-i dea lumea s-o cearnă ca pe grâu (Luca 22/31), pentru a o răsplăti cu urgii APOCALIPTICE, fiinca…” Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda şi…” (Osea 4/6) “Luaţi seama că nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: Voi mai clătina încăodată nu numai pământul, ci şi cerul. Cuvintele acestea, încă odată arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile cari nu se clatină. Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este, un foc mistuitor.” (Evrei 12/25-29) Nu partidul, nu omul sau globalismul este în toate, căci omul nenăscut din nou, vine gol (Iov 1/21) şi nimic bun nu locuieşte în el (Rom. cap.7)! Dumnezeu este Creatorul, Proprietarul şi Răscumpărătorul, care umple cu Plinătatea Dumnezeirii pe cel botezat în moartea Lui (Rom. cap.6); El este Totul Totului Tot ce este Bun, Frumos, Util, Veşnic, Sfânt, Iertător, Iubitor, Milos… Decât să faceţi legi, învăţături, datini, tradiţii, pomeni, bani, idolatrii falite sau hotărâri şi ordonanţe guvernamentale cârpite (Mat. 9/16-17), nu este mai bună INVATATURA- Constituţia Dumnezeiască? Nici o religie NU înlţă pe om în Rai şi nu are Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 13/6) ci…

Zeciuiala şi dărnicie

Introducere

Zeciuiala şi dărnicia sunt cel mai greu de adus în discuţie înaintea Biserici. Păstorii se simt inconfortabili în a face un apel Bisericii cu privire la dărnicie. E un lucru pe care Scriptura îl porunceşte, iar această poruncă este una divină, de care Dumnezeu nu s-a simţit stânjenit a o da oamenilor. Iar ceea ce doresc să sesizez în acest eseu este o motivare în dăruirea zeciuielii şi a dărniciei. Deoarece şi în plătirea zeciuielii se contribuie la închinarea înaintea lui Dumnezeu, şi totodată la bunul mers al Bisericii.

Baze biblice

Vechiul Testament

Conceptul de zeciuială, pe care biserica îl duce cu ea în practică, are, de altfel ca orice alt punct din dogma ei, baze scripturale. Acest concept poate fi privit încă din prima carte a Bibliei, unde întâlnim exemplul lui Avraam şi al lui Melhisedec. Avraam îi dăduse lui Melhisedec zeciuială din tot ce avusese (Geneza 4:20). Această zeciuială a fost realizată din prada de război şi nu din roadele pământului, şi totodată nu ni se redă vreo poruncă pe baza căreia Avraam să fi făcut acest gest, şi nici o explicaţie a acestuia. Ceea ce promisese Dumnezeu lui Avraam, în legământul care s-a încheiat între ei, a fost crucial pentru stabilirea autorităţii bisericii şi a evangheliei: o sămânţă viitoare. Dar Avraam nu a fost doar un agent eclesial, el era sub autoritatea eclesiastică, iar marca acestei subordonări a fost plătirea zeciuielii lui Melhisedec, acel preot al Salemului, un om fără părinţi, fără o spiţă de neam. La fel şi zeciuiala lui Iacov a fost adusă într-un mod spontan, de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru prosperitatea sa şi pentru motivului că a ajuns în siguranţă acasă. Dar nu sunt alte detalii asupra motivului sau, pentru care această zeciuială a fost dată.

Totuş în legea conţinută de Exod nu se face nici o referire la ideea de zeciuială, ci întâlnim termeni ca dărnicie. Dar aici se face o accentuare mai puternică a ideii de a darui. Iar această dăruire nu se bazează pe un simplu gest de a da ceva, ci ea implică mult mai mult de atât, ea cerea ca primul rod să fie dat. Iar mergând mai departe în Scriptură, vom observa că acest principiu al primului rod este foarte important, pentru că acesta reprezintă totalitatea, deoarece ceea ce este primul rod şi ce face acesta are implicaţi asupra întregului. Astfel observăm că Biblia priveşte principiul de primul rod ca rădăcina şi factorul totalităţii, şi acum înţelegem de ce Dumnezeu refuză de la poporul Israel orice alt mod de atribuire a zeciuielii. Iar ceea ce putem înţelege din modul de achitare a zeciuieli este că Dumnezeu nu este un obiect al carităţii umane, deoarece El este Creatorul, Împăratul şi Cel care deţine totul, şi El ne asigură nevoile noastre.

Astfel că prin zeciuială ceea ce se putea înţelege era „că pământul este al lui Dumnezeu şi cu tot ce cuprinde el” (Psalmi 24:1). A dărui nu însemnă altceva decât a recunoaşte autoritatea Domnului ca deţinând tot pământul şi tot ce cuprinde acesta. Dumnezeu caută ca prin zeciuială să demonstreze implicaţia Sa asupra pământului, şi cine este El. Dărnicia (zeciuiala) nu este altceva decât o recunoaştere a lui Dumnezeu ca fiind Adevăratul şi Singurul care merită închinare din partea omului, deoarece „posesiunile omului erau văzute ca daruri date de către Dumnezeu, de fapt un răspuns propriu, din care se poate observa îndurarea Sa„.

Efectul dărniciei (zeciuielii) era acela că leviţii şi preoţii puteau fi susţinuţi şi celor săraci li se putea oferi un ajutor. Vedem astfel că Dumnezeu plănuieşte ca dărnicia să fie un mod de implicare a poporului în activitatea Sa de răscumpărare, în imensa Sa preocupare faţă de cei săraci şi necăjiţi. Aşa că Dumnezeu Şi-a arătat binecuvântările faţă de poporul Său, astfel că şi ei trebuie să împartă aceste binecuvântări cu oamenii mai puţin realizaţi.

Noul Testament

Este foarte interesant de observat că acest concept al zeciuielii apare în Vechiul Testament într-un mod accentuat şi cu un scop clar, dar în Noul Testament se face doar câteva referiri, mai mult indirecte. Astfel că unii prin aceasta găsesc o scuză a neplătirii zeciuielii. Argumentând în necunoştiinţă că Noul Testament nu mai are de a face cu poruncile Vechiului Testament; totodată susţinând că tocmai Isus condamnă aceste practici, pe care fariseii şi cărturarii le practicau. Dar oare Isus a împiedicat această practică sau chiar a denigrat poruncile legii vechi testamentale? Nu afirmă El că nu a venit să strice Legea, ci a venit ca să o împlinească?

Dar spre surprinderea multora, găsim afirmaţii în învăţătura lui Isus care încurajează zeciuiala, iar pe acestea le putem observa în Matei 23:23, Luca 11:42. Vedem clar din aceste texte cum Isus acceptă zeciuiala, dar această acceptare se realizeză doar în esenţa ei şi în motivaţia cu care se face. Isus vine şi contraatacă motivaţia cu care fariseii acordă zeciuiala, pentru că ei împlineau tot acest ritual cu meticulozitate, dar esenţa era omisă, iar în gândirea lui Isus zeciuiala era valabilă doar în sfera credincioşiei, dreptăţii şi milei. Adică ceea ce Isus vrea să transmită este că nu se poate da zeciuială, dacă tu în fiinţa ta nu trăieşti o stare de dreptate, milă şi credincioşie, faţă de cel de lîngă tine. Potrivit cu pasajul din Luca 11:42, ceea ce face Isus este să cotinue afirmaţia pe care o făcuse în 39-41, demonstrând că zeciuiala pe care ei o fac este asemănătoare cu acea spălare pe dinafară a paharului. Astfel Luca aduce într-un mod puternic afirmaţiile lui Isus în auzul fariseilor, arătând tototdată motivaţia care trebuie să stea în spatele acestei practici. Dacă zeciuiala se face într-o ignoranţă de dreptatea şi dragostea faţă de Dumnezeu, ea îşi pierde din valoarea ei şi nu mai cuprinde în ea totalitatea lucrurilor pe care Dumnezeu a intenţionat să le semnifice.

Mergând mai departe şi aducând din nou în discuţie problema zeciuielii acordate de Avraam lui Melhisedec, dar din perspectiva Epistolei către Evrei, vom observa ceva foarte extraordinar. Aşa că autorul epistolei către Evrei ne face clar în minte că preoţia mozaică din tribul lui Levi era reprezentativ subordonată Marii Preoţii, separată de orice altă familie (Evrei 7:9-10). Isus, un fiu din seminţia lui Iuda şi nu din cea levitică, Îşi trage oficiul său ca Mare Preot de la Melhisedec, şi nu de la Aaron. Când Epistola către Evrei pune un semn de egal între oficiul preoţesc al lui Isus cu cel a lui Melhisedec, se realizezază un important punct eclesial. Anume că autoritatea bisericii în oferirea simbolurilor, a pâinii şi a vinului, pe care Melhisedec le-a dat lui Avraam, nu sunt provenite de sub autoritatea oficiului preoţesc mozaic. Aşa că preoţia lui Melhisedec este superioară judicial celei mozaice. Mai mult, „însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuială, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.” (Evrei 7:9-10). Dar există aşa-zişi creştini care cad în capcana de a nu atribui zeciuiala, deoarece ei o consideră ca şi o poruncă a legii mozaice, afirmând că ei nu sunt sub obligaţia acestei legi de a plăti zeciuiala. Dar Noul Testament ne face clar că zeciuiala nu se bazează pe legea mozaică. Chiar din contră, Evrei 7 stabileşte autoritatea slujbei lui Isus ca Mare Preot în termenii acceptări lui Melhisedec, a zeciuielii aduse lui de Avraam. Astfel că superioritatea Noului Legământ faţă de cel Vechi stă în plătirea zeciuielii de către Avraam lui Melhisedec, astfel că orice aşa-zisă scuză de a nu plăti zeciuiala nu este altceva decât un atac adus slujbei lui Isus ca Mare Preot, pe care o realizezază în Noul Legământ.

Ofer sau nu zeciuiala?

Am încercat să aduc argumente asupra importanţei pe care o dă Scriptura asupra zeciuielii, dar sunt şi contraargumente pe care le aduc unii în defavoarea acceptării zeciuielii practicată de Biserică. Am menţionat pe scurt o concepţie cu care se scuză oamenii în neatribuirea zeciuielii, şi anume aceea că ea aparţine sistemului de legi levitic şi ea nu mai are nici o legatură cu Noul Legământ. Iar pe baza acestei idei, ei încearcă să aducă contraargumente pentru neplătirea zeciuielii, comentând versete din Noul Testament precum cele din Matei 23:23, Luca 11:42, Evrei 7:1-10. Unul este David DeWitt, autorul cărţii „Cartea Bărbatului matur„, în care el comentează aceste versete, prezentăndu-şi părerea sa asupra zeciuieulii.

„În acest verset, cei răi dau zeciuială. Mesajul aici este: zeciuiala îi împiedică pe oameni de la o mai mare sfinţenie. Zeciuiala are acelaşi impediment ca şi ţinerea zilei de Sabat de către evrei şi duminica de către creştini. Apare tentaţia de a crede că această zi aparţine lui Dumnezeu iar restul îmi aparţine mie… El i-a îndemnat să crească procentul la 100%„.

Da, este o condamnare a celor care dau zeciuiala, dar este o condamnare a faptului că nu o dau într-un mod corect. Isus dorea ca această practică să se împletească cu dragostea faţă de Dumnezeu, pentru ca astfel să ajungă ca aceasta să aibă o semnificaţie pentru viaţa omului. Tentaţia de a delimita partea ta şi a lui Dumnezeu există; dar care este cauza care stă în spatele acestei delimitări? Dacă în spatele acestei acţiuni există o consolare că i-ai dat lui Dumnezeu 10% şi restul îţi aparţine ţie şi-l foloseşti într-un mod egoist, atunci da, sunt de acord că zeciuiala este un păcat. Dar când priveşti acest procent de10% din perspectiva lui Dumnezeu, atunci lucrurile se schimbă, şi totodată restul de 90% la fel să fie privit. Tot ceea ce a îngăduit Dumnezeu ca omul să câştige, El aşteaptă ca acesta să acorde importanţă câştigului pe care l-a realizat şi să fie recunoscător şi răspunzător pentru tot.

Da trebuie recunoscut faptul că există pericolul de a păcătui prin zeciuială, şi anume de a te mândri cu ceea ce ai dat şi să te plafonezi spiritual prin această practică. Dar trebuie privit că această practică a instituit-o Dumnezeu şi El a cerut şi cere credincioşie şi dragoste în practicarea ei. Putem afirma că zeciuiala este modul prin care Dumnezeu măsoară raportarea pe care o are omul faţă de El; Dumnezeu aşteaptă credincioşie în lucrurile mici, şi atunci El este gata să încredinţeze lucruri mari omului care trăieşte într-un astfel de mod faţă de El. Pentru că o ignorare a planului lui Dumnezeu în privinţa aceasta te duce să experimentezi eşecuri, „datorită necunoaşteri de mânuire a banilor într-un mod biblic, mulţi creştini trăiesc atitudini greşite despre posesie şi iau decizii incorecte financiare, care duc la consecinţe dureroase„.

Ceea ce trebuie să înţelegem este că ambele concepţii au partea lor periculoasă, prin care se pierde ceea ce se intenţionase a se realiza. Concepţia privind faptul că totul Îi aparţine lui Dumnezeu poate să creeze în interiorul omului disponibilitatea unei administrări greşite a resurselor. De ce spun acest lucru: pentru că atunci când se predică acest lucruri, omul nu stie cum, cât să dea pentru lucrare. Pentru om este mai simplu ca să ştie un anumit procentaj cu care el să contribuie, adică omul vrea să lucreze cu lucruri concrete şi nu se complică cu acele lucruri abstracte. Astfel am prezentat un beneficiu al ideii de zeciuială, dar nu putem afirma că aceasta este infailibilă. Deoarece în aceasta se găseşte concepţia că dai acea parte de 10% lui Dumnezeu, iar restul îţi aparţine ţie, ca să-i cheltuieşti după bunul tău plac. Cu privire la concepţia de a da acea parte de 10% se pot identifica trei categorii de oameni în Biserică: şi anume: unii nu dau zeciuială; alţii dau, şi această practică o consideră biblică, iar restul de 90% sunt cheltuiţi la bunul lor plac. Iar o a treia categorie sunt aceia care dau zeciuială, dar spre deosebire de a doua categorie, restul de 90% sunt cheltuiţi în lumina perspectivei lui Dumnezeu asupra lor.

Din ce să dau zeciuială?

Pentru a înţelege mai corect întrebarea, trebuie ca să o reformulez:: „Este corect ca să dau zeciuială din salariu brut?” sau „E mai corect ca să dau zeciuială doar din salariul net?” Întrebări care pentru unii nu au nici o legătură cu discuţia despre zeciuială, şi de la început nu-şi au rostul. Prin aducerea în discuţie a acestei probleme, nu vreau să se creeze impresia de legalism, deoarce nu impun nimănui această pracitcă. Dar aş dori ca, pe baze scripturale, să dovedesc importanţa zeciuielii din venitul brut. Astfel că voi aduce în discuţie ceea ce am mai discutat la începutul lucrării de faţă despre principiul primului rod, dar acum într-un mod un pic mai amănunţit. Ştim că acest principiu de prim rod reprezintă totalitatea venitului, dar baza pe care aceasta se sprjină este că ea e o poruncă divină. Putem observa că Dumnezeu cere poporului Israel primii născuţii ai oamenilor şi totodată ai vitelor şi primele roade de pe câmp. Iar semniţia levitică este adusă înaintea lui Dumnezeu ca şi o seminţie specială, deoarece prin ea se face răscumpărarea primilor născuţi a poporului Israel. Această atitudine reflectă o atitudine de reverenţă înaintea lui Dumnezeu, care are capacitatea de a se relaţiona faţă de popor într-un mod uimitor. Ca şi o întărire a acestor afirmaţii, mă voi folosi şi de afirmaţia înţeleptului Solomon: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug şi teascurile tale vor geme de must.” (Proverbe 3:9-10). În toată această relaţionare, Dumnezeu vine cu o asigurare, iar totodată această asigurare are ca principiu o folosire corectă a veniturilor. Deoarece răsplătirea are ca bază această întrebuinţare corectă, altfel, la ce binecuvântare s-ar putea aştepta cineva care plăteşte zeciuiala din primele roade, dar cheltuiala restului de venit este una deplorabilă? Dar normal, unii vin cu ideea că o astfel de concepţie este una greşită, prin faptul că cerem oamenilor ceva ce ei nu primesc, că impozitul este al statului şi nu al Domnului. Aceştia se sprijinesc pe ceea spune textul din Luca 20:25: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Dar acum se pune întrebarea: cine este primul: Cezarul sau Dumnezeu? Iar pe de altă parte, textul acesta nu vorbeşte despre zeciuială, ci despre taxele date statului, iar prin ideea pe care am adus-o în discuţie, nu anulez ideea de a plăti ceea i se cuvine statului. Astfel, nu cred că se ia mai mult de la oameni decât cere Scriptura.

De ce să dau zeciuială?

Este o întrebare bună, şi aş dori ca să aduc câteva răspunsuri la această întrebare, pentru că oamenii caută motive valide asupra cestei probleme.

Un prim răspuns este că Dumnezeu a spus că zeciuiala este a Sa, iar aceasta o putem vedea în Levitic 27:30: „Orice zeciuialã din pãmânt, fie din roadele pãmântului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului„, iar Noul testament nu spune nimic pentru a schimba porunca lui Dumnezeu cu privire la zeciuială, astfel că zeciuiala este sfântă şi aparţine Domnului.

Un al doilea răspuns este acela că ea este o închinare înaintea Domnului. Zeciuiala a fost totdeauna mult mai mult decât o taxă, ea este o închinare şi o recunoaştere a Celui ce a creat totul şi deţine totul. Astfel că, dacă nu te închini înaintea lui Dumnezeu cu banii tăi, nu realizezi o închinare adevărată. Ne putem uita la oameni ca şi Iov, Avraam şi urmaşii lor, şi alţii care au trăit înainte de darea legii şi vom observa că închinarea înaintea lui Dumnezeu implică sacrificare din venitul lor.

Un al al treilea răspuns este acela că zeciuiala este metoda lui Dumnezeu de a susţine lucrarea Sa: „Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovãduiesc Evanghelia sã trãiascã din Evanghelie„. (1 Corinteni 9:14) Totodată, am putea aduce ca dovadă a acestei afirmaţii şi pasajul din Numeri 18:21: „Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuialã în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii„.

În continuare am putea aduce şi întrebarea „De ce creştinii nu dau zeciuială?„, iar nişte răspunsuri posibile ar fi:

1. Necredinţa;
2. Frica;
3. Lăcomia, egoismul;
4. Lipsa unei învăţături corecte;

Concluzie

Totul depinde de disponiblitatea de receptare a poruncii lui Dumnezeu cu privire la zeciuială. Oamenii trăiesc cu teama că, dacă acordă zeciuiala, banii pentru traiul lor zilnc scade şi nu au siguranţa că vor reuşi să iasă la capăt cu banii. O problemă a Bisericii este că a neglijat acest lucru în practica ei. Iar un factor care a dus la această neglijare în bisericile din România a fost primirea de ajutoare din afară, şi astfel nu s-a mai apelat la ajutorul membrilor bisericii. Astfel că membrii trăiesc cu nostalgia vremurilor de demult, aşteptând ceva, de undeva de afară, iar ei nu participă cu resursele lor în închinare. Trebuie o conştientizare că resursele tale de venit sunt o jertfă plăcută Domnului.

(II)

Dărnicia creştină este tot a Domnului,pentru ca noi am venit goi si…

Dărnicia este actul prin care cineva oferă, motivat de iubire şi ascultare de Dumnezeu, bani sau alte bunuri materiale, urmărind prin aceasta slăvirea lui Dumnezeu şi împlinirea nevoilor semenilor. Dărnicia creştină comportă două dimensiuni distincte:

Dărnicia ca milostenie ‒ reprezintă dăruirea de bunuri materiale sau bani celor săraci, în Numele Domnului. Dărnicia ca milostenie nu este reglementată cantitativ, credinciosul având dreptul să decidă singur în dreptul dărniciei sale. Dărnicia ca milostenie trebuie făcută discret (Matei 6:1-4).
Dărnicia ca zeciuială ‒ înseamnă să închinăm Domnului zece la sută din venitul nostru. Zeciuiala are caracter normativ, fiecare credincios având datoria faţă de Domnul să se închine Lui cu procentul de zece la sută din venitul câştigat. Zeciuiala trebuie adusă la Casa Domnului (Maleahi 3:10). Dumnezeu a stabilit Casa Sa ca locul unde trebuie adusă zeciuiala. A da zeciuiala înseamnă a renunţa la dreptul de a decide independent care este locul unde trebuie să o aducem şi a asculta de Domnul prin aducerea zeciuielii la Casa Domnului.

Atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament ne învaţă cu privire la cele două dimensiuni ale dărniciei. În Vechiul Testament, dărnicia ca datorie apare în Levitic 27:30, iar dărnicia ca milostenie apare în Isaia 58:7. În Noul Testament, dărnicia ca datorie este poruncită în Matei 23:23, iar dărnicia ca milostenie este învăţată în Matei 6:1-4.

Sfânta Scriptură menţionează în multe pasaje închinarea cu zeciuiala. Cele mai importante texte biblice pe tema zeciuielii le avem în: Geneza 14:17-24; 28:20-22; Deuteronom 14:22-27; Levitic 27:30-34; Numeri 18:20-32; Maleahi 3:8-12; Matei 23:23; 1Cor 16:1-2; 2 Corinteni 9:6-11.

De ce trebuie să dăm partea Domnului (zeciuiala)?

a. Zeciuiala este proprietatea Domnului (Levitic 27:30)
„Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.” (Levitic 27:30). Există trei categorii de bunuri: bunul personal, bunuri de drept comun şi bunul lui Dumnezeu. Cu siguranţă, Dumnezeu stăpâneşte peste tot pământul şi toate lucrurile îi aparţin, însă zeciuiala din câştigul nostru aparţine lui Dumnezeu într-un sens cu totul special. Dacă în dreptul procentului de 90% din câştigul nostru, avem dreptul să decidem cum socotim de cuviinţă, în dreptul zeciuielii, Dumnezeu a poruncit explicit ce trebuie să facem: zeciuiala trebuie adusă la Casa Domnului. A nu da zeciuiala înseamnă a-L fura pe Dumnezeu (Maleahi 3:8).

b. Zeciuiala este o formă de închinare înaintea lui Dumnezeu (Geneza 14:18-20)
Închinarea înaintea lui Dumnezeu se exprimă prin multe forme, cum ar fi rugăciunea, cântarea de laudă, citirea Bibliei, postul etc. Una dintre formele de închinare înaintea Domnului este oferirea zeciuielii. Partea Domnului este un act de închinare. Aşa cum ne închinăm lui Dumnezeu prin rugăciune, ne închinăm lui Dumnezeu şi prin oferirea zeciuielii. În primul rând, zeciuiala este pentru Domnul şi abia în al doilea rând este pentru biserică. Deşi o aducem la biserică, noi nu dăm zeciuiala bisericii, ci lui Dumnezeu.

c. Zeciuiala e moştenirea lui Dumnezeu pentru Casa Sa (Maleahi 3:10)
„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea.” (Maleahi 3:10) Dintre cele doisprezece seminţii ale poporului Israel, la împărţirea țării Canaanului, seminţia lui Levi nu a primit niciun teritoriu ca moştenire, moştenirea lor a fost zeciuiala datorată de popor lui Dumnezeu (Numeri 18: 20-21). Acest principiu este valabil şi în vremea legământului nou (1 Corinteni 9:9-14 ). Partea Domnului este lăsată ca moştenire pentru casa Domnului.

d. Închinarea zeciuielii este o dovadă dragostei şi părtăşiei creştine
Dragostea frăţească i-a făcut pe primii creştini să îşi vândă casele şi ogoarele pentru a împărţi celor săraci (Fapte 4:32-37). Tot dragostea i-a determinat pe creştinii din Macedonia să dăruiască peste puterile lor (2Corinteni 8:1-5) în vederea ajutorării celor lipsiţi.

e. Dumnezeu porunceşte să dăm zeciuială (Maleahi 3:8-10)
Aducerea zeciuielii la Casa Domnului este o poruncă divină. A nu da partea Domnului este neascultare de Domnul, şi prin urmare este păcat.

f. Domnul Isus a confirmat că trebuie să dăm zeciuiala (Matei 23:23)
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” (Matei 23:23). Prin cuvintele „pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”, Domnul Isus se referă la îndatorirea de a aduce zeciuiala la Casa Domnului.

g. Apostolul Pavel a învăţat despre dărnicie (2 Corinteni 9:1-15)
Pavel ne învaţă că dărnicia trebuie făcută cu generozitate (2 Corinteni 9:5), de bunăvoie, cu bucurie (2 Corinteni 9:7) şi proporţional cu câştigul fiecăruia (1 Corinteni 16:2). Deşi nu este menţionată în mod explicit proporţia la care se referă Pavel, din contextul mai larg al Bibliei, putem înţelege că are în vedere cel puţin zeciuiala.

h. Zeciuiala este o expresie a credincioşiei noastre faţă de Domnul
Dumnezeu ne porunceşte să Îl cinstim prin aducerea zeciuielii la Casa Domnului. Ascultarea de această poruncă este o dovadă a credincioşiei şi a încrederii noastre în Domnul. Dărnicia noastră dovedeşte din punct de vedere material ceea ce suntem noi din punct de vedere spiritual. Dărnicia ca zeciuială exprimă recunoştinţa noastră faţă de Domnul care ne poartă de grijă, dependenţa şi încrederea în Dumnezeu pentru împlinirea tuturor nevoilor noastre, precum şi ascultarea de Dumnezeu.

i. Zeciuiala este o condiţie a binecuvântării noastre materiale (Maleahi 3:9-11)
„Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:9-10). Închinarea cu partea Domnului este cheia care deschide mâna lui Dumnezeu ca să fim binecuvântaţi în vremuri de criză. Zeciuiala aparţine lui Dumnezeu; dacă refuzăm să o închinăm Domnului, binecuvântarea lui Dumnezeu peste viaţa noastră materială va lipsi.

Piedicile în calea închinării cu zeciuiala

a. Lipsa de învăţătură şi de cunoaştere a Scripturii
Cea mai des întâlnită piedică în calea închinării cu zeciuiala este lipsa de cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu. Pur şi simplu, oamenii nu Îl onorează pe Dumnezeu prin închinarea zeciuielii, pentru că nu au fost învăţaţi că aceasta este voia lui Dumnezeu revelată în Biblie.

b. Ideea că zeciuiala este o cerinţă a Legii mozaice şi nu o cerinţă a Noului Testament
Unii susţin că creştinii nu mai trebuie să dea zeciuială pentru că plătirea zeciuielii este o faptă a Legii, iar umblarea după faptele Legii nu mai este o cerinţă pentru creştini. Se afirmă că: darea zeciuielii este o poruncă a Legii mozaice; legea lui Moise a fost abrogată de Domnul Isus şi a fost înlocuită cu Evanghelia harului. Aşadar, odată cu abrogarea Legii mozaice, a fost abrogată şi porunca de a da zeciuiala. Însă învăţătura că zeciuiala a fost abrogată odată cu abrogarea Legii mozaice nu este corectă din următoarele motive:

Primul care a oferit Domnului zeciuiala a fost Avraam (Geneza 14:17-24). Avraam a dat zeciuiala cu peste patru sute de ani înainte de aşezarea Legii mozaice. Prin urmare, zeciuiala nu este o inovaţie a Legii, ci un principiu revelat înainte de darea Legii;
La darea Legii, Dumnezeu a rânduit ca principiul zeciuielii să fie cuprins în legământul mozaic. La abrogarea în Hristos a legământului Legii, se putea să fie abrogate doar acele cerinţe aduse de Lege, nu şi cele care existând înainte, au fost preluate de Lege.
În plus, nu tot ceea ce a aparţinut Legii a fost abrogat în legământul cel nou. Din Legea Vechiului Testament, rămân valabile pentru Noul Testament toate acele cerinţe care au fost reafirmate de Domnul Isus sau de apostoli. În ceea ce priveşte închinarea cu zeciuiala, principiul a fost reafirmat de Domnul Isus şi de apostoli (Matei 23:23; Luca 11:42; 2 Corinteni 9:6-7; 1 Corinteni 16:2).

c. Sărăcia
Uneori, lipsurile materiale sunt invocate ca motiv pentru lipsa închinării prin zeciuială. După învăţătura Sfintei Scripturi, sărăcia nu este un motiv justificat pentru a nu aduce Domnului partea Sa. Sunt oameni care vor rămâne mereu lipsiţi pentru că nu oferă cinste Domnului prin închinarea cu zeciuiala (Maleahi 3:9). Scriptura ne arată că cei evlavioşi au adus cinste lui Dumnezeu prin dărnicie, chiar daca ei au fost lipsiţi şi poate ar fi avut nevoie se fie ajutaţi de alţii (Marcu 12:41-44; 2 Corinteni 8:1-5).

d. Zgârcenia şi lipsa de credinţă
Piedica reală care se ridică în faţa cinstirii lui Dumnezeu prin zeciuială este lipsa de credinţă suprapusă cu zgârcenia.

Principiile închinării cu zeciuiala

a. Principiul promptitudinii (Proverbe 3:9)
Potrivit acestui principiu, primul lucru pe care un credincios îl va face după dobândirea câştigului muncii sale, va fi să pună deoparte zeciuiala din venit. Prima cheltuială făcută va fi oferirea zeciuielii ca ofrandă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

b. Principiul proporţionalităţii (Deuteronom 16:17)
Zeciuiala trebuie dată în proporţie cu venitul nostru. Proporţia este reglementată prin procentul de zece la sută din venitul câştigat.

c. Principiul aducerii zeciuielii la biserică (Maleahi 3:10; Fapte 3:33-37)
În timp ce dărnicia ca milostenie o vom dărui cui vom socotii de cuviinţă, dărnicia ca zeciuială trebuie să o aducem la biserică. Dumnezeu a delegat biserica pentru a fi administratorul părţii Domnului.

d. Principiul închinării cu bucurie (2Corinteni 9:7)
„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci «pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu».” (2 Corinteni 9:7). Oferirea zeciuielii nu trebuie socotită ca obligaţie împovărătoare, ci ca o formă de închinare plăcută lui Dumnezeu, închinare făcută cu bucurie.

„Medicamentele „(Versetele) lui Dumnezeu despre DĂRNICIE

Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Matei 10:8
Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s’o faci. Proverbe 3:27
Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.„ Luca 6:38
Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!„ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş. Iacob 2:15-17
Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. – Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. Proverbe 11:24, 25
Celui ce-ţi cere, dă -i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine. Matei 5:42
Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: ,,Să-ţi deschizi mîna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.„ Deuteronom 15:11
Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău: căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must. Proverbe 3:9, 10
Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. – Proverbe 21:13
Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvîntare. Maleahi 3:10
Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta, pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Matei 6:3, 4
Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.` Matei 25:40
Să ştiţi:cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui:nu cu părere de rău, sau de silă, căci,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.„ Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: ,,A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămîne în veac.„,,Cel ce dă sămînţă sămănătorului şi pîne pentru hrană„, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămînţa de sămănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţămiri către Dumnezeu. 2 Corinteni 9:6-12

MÂNTUIRE;

Dărnicia creştină este tot a Domnului,pentru ca noi am venit goi si…

Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. Ioan 3:16
Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Romani 3:23
Fiindcă plata păcatului este moartea:dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23
Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. Ioan 14:6
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; Ioan 1:12
Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.„ Ioan 3:3
Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sînge; şi fără vărsare de sînge, nu este iertare. Evrei 9:22
şi le -a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. Matei 18:3
Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Apocalipsa 3:20
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L -a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire, Fiindcă,oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.` Romani 10:9, 10, 13
Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. u prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Efeseni 2:8, 9
El ne -a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, Tit 3:5
Pavel şi Sila i-au răspuns: ,,Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta. Faptele Apostolilor 16:31
Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.„ Ioan 3:36
Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea. Ioan 10:28
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus:iată că toate lucrurile s’au făcut noi. 2 Corinteni 5:17

RUGĂCIUNE

Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Matei 7:7
Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Ioan 15:7
,Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.Ieremia 33:3
Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Ieremia 29:13
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Isaia 65:24
Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.„ Matei 18:19, 20
Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut. 1 Ioan 5:14, 15
Rugaţi-vă neîncetat. 1 Tesaloniceni 5:17
Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m’ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m’a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. Psalmi 66:18, 19
Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul. Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.„Luca 22:31, 32
De aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. Evrei 7:25
Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli. 1 Timotei 2:8
Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră:căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. Romani 8:26, 27
De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi -l veţi avea.Marcu 11:24
Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui. 1 Ioan 3:22
Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S’a rugat, zicînd: ,,Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.„ Matei 26:39
Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Matei 6:6, 7
Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evrei 4:16
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii, Efeseni 6:18
Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli. 1 Timotei 2:8
Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu. Psalmi 55:17
El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. Psalmi 102:17
Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea. Psalmi 116:1, 2
Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu. Psalmi 55:17
El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. Psalmi 102:17
Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea. Psalmi 116:1, 2
El Se va îndura de tine, cînd vei striga; cum va auzi, te va asculta. Isaia 30:19
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Isaia 65:24
,Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.Ieremia 33:3
Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Matei 6:5
Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer. Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.„ Matei 18:18, 19, 20
şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Ioan 14:13, 14
Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Ioan 15:7
Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Pînă acum n’aţi cerut nimic în Numele Meu:cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină. Ioan 16:23, 24
Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Iacob 4:8
Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui. 1 Ioan 3:22
Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut. 1 Ioan 5:14, 15
Aşa vorbeşte Domnul, Sfîntul lui Israel, şi Făcătorul său: ,Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mînilor Mele? Isaia 45:11
Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Ieremia 29:13
,,Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ,Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare,` se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. Matei 21:21, 21D, 22
De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi -l veţi avea.Marcu 11:24
Deaceea şi Eu vă spun:Cereţi, şi vi se va da:căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Luca 11:9, 10
El nu s’a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. Romani 4:20, 21
Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi, Efeseni 3:20
Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evrei 4:16
Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută. Evrei 11:6
Dar s’o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo. 7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul, Iacob 1:6, 7
Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. 1 Ioan 5:14
Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept. Psalmi 5:3
Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tînjeşte trupul după Tine, într’un pămînt sec, uscat şi fără apă. Psalmi 63:1
Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor, Psalmi 119:2
Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Matei 6:6
Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră. În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui. 2 Samuel 22:5-7
Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El. Psalmi 22:24
Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! Psalmi 50:15
Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Psalmi 62:8
Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele. Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: Psalmi 106:44, 45
Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale. Psalmi 119:10
,,Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi -L, cîtă vreme este aproape. Isaia 55:6
u este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine:de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.„ Isaia 64:7
Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Ieremia 29:13
Scoală-te şi gemi noaptea cînd încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului! Ridică-ţi mîinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, cari mor de foame la toate colţurile uliţelor! Plângerile lui Ieremia 2:19
Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd: Plângerile lui Ieremia 3:40, 41
,,Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset şi bocet! Ioel 2:12
Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post. Matei 17:21

AVORT

Să nu ucizi. Deuteronom 5:17
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Psalmi 139:16
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut. Facerea Geneza 1:27
Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul, rodul pîntecelui este o răsplată dată de El. Psalmi 127:3
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele: Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într’un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.Psalmi 139:13-15
Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei? Iov 31:15
,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.„ Ieremia 1:5

GRAVIDITATE

Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta Cu binecuvîntările cerurilor de sus, Cu binecuvîntările apelor de jos, Cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei. Facerea Geneza 49:25
Fiii lui Israel s’au înmulţit, s’au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s’a umplut ţara de ei.Ieşirea Exod 1:7
El te va iubi, te va binecuvînta şi te va înmulţi; va binecuvînta rodul trupului tău şi rodul pămîntului tău, grîul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi -o va da. Vei fi binecuvîntat mai mult decît toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. Deuteronom 7:13, 14
Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei? Iov 31:15
Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat. Psalmi 112:2
El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! Psalmi 113:9
Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul, rodul pîntecelui este o răsplată dată de El. Psalmi 127:3
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele: Psalmi 139:13
Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău; Psalmi 147:13
El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blînd oile cari alăptează.„ Isaia 40:11
Căci voi turna ape peste pămîntul însetat şi rîuri pe pămîntul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta, şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale, şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lîngă pîraiele de apă. Isaia 44:3, 4
,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.„ Ieremia 1:5
Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.„ Luca 1:45
Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce -i făgăduise. Evrei 11:11
El m’a scos la loc larg, şi m’a scăpat, pentrucă mă iubeşte. Psalmi 18:19
Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea! Psalmi 31:2
Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie. Psalmi 34:7
Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu. Psalmi 40:13
Eu sînt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:nu zăbovi, Dumnezeule! Psalmi 40:17
Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! Psalmi 50:15
Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stînca pe care n’o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine! Psalmi 61:2
,,Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.Psalmi 91:14
Hotărît:cel rău nu va rămînea nepedepsit, dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. Proverbe 11:21
El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.„ Isaia 40:29-31
u vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să -i vadă pierind, căci vor alcătui o sămînţă binecuvîntată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Isaia 65:23
,,Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să -i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.,,Aş putea să deschid pîntecele mamei, şi să nu las să nască? zice Domnul. -Eu care fac să nască, aş putea să împedec oare naşterea?„ zice Dumnezeul tău. Isaia 66:7, 9
Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i -a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume. Ioan 16:21
u v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. 1 Corinteni 10:13
Şi El mi -a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.„ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine. 2 Corinteni 12:9
Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Galateni 6:9
Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Filipeni 4:13
Totuş ea va fi mîntuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. 1 Timotei 2:15

DISCIPLINA

Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului. Psalmi 34:11
Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. Psalmi 119:9
Domnul va sfîrşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci:nu părăsi lucrările mînilor Tale. Psalmi 138:8
Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti. Psalmi 144:12
Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Proverbe 3:1
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele! Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu. Proverbe 8:32-33
Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea.Proverbe 22:6
Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi. Isaia 54:13
După ce au prînzit, Isus a zis lui Simon Petru: ,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decît aceştia?„,,Da, Doamne„, I -a răspuns Petru,,,ştii că Te iubesc.„ Isus i -a zis: ,,Paşte mieluşeii Mei.„Ioan 21:15
Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată. 2 Timotei 2:22
Eu n’am bucurie mai mare decît să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. 3Ioan 1:4
Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte! Proverbe 3:12
Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. Proverbe 13:24
Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. Proverbe 19:18
ebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. Proverbe 22:15
u cruţa copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Proverbe 23:13
Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. Coloseni 3:21
să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. 1 Timotei 3:4
Şi aţi uitat sfatul, pe care vi -l dă ca unor fii: ,,Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine -l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care -l primeşte.„ Suferiţi pedeapsa:Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu -l pedepseşte tatăl? Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?Evrei 12:5-9
Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. Deuteronom 6:7
Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe cari ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcînd ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău. Deuteronom 12:28
le -a zis: ,,Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul. Deuteronom 32:46, 47
el mă învăţa atunci, şi-mi zicea: ,,Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi! Dobîndeşte înţelepciune, dobîndeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate dela ele. Proverbe 4:4, 5
Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! Proverbe 20:7
M’am uitat, şi sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: ,,Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!„ Neemia 4:14
Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului. Efeseni 6:4
Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii. 2 Timotei 2:2

ONESTITATE

u vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, Coloseni 3:9
u întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Romani 12:17
Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. 2 Corinteni 8:21
Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută. eprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea. Proverbe 11:1, 3
În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. Proverbe 12:13, 17
Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. Proverbe 28:13
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacob 5:16
Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 2 Corinteni 4:2

RECUNOȘTINȚĂ

În clipa cînd au început cîntările şi laudele. Domnul a pus o pîndă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, cari veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. 2 Cronici 20:22
nu vă mîhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.„ Neemia 8:10
Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu. Psalmi 50:23
Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne! Psalmi 89:15
Din mijlocul lor se vor înălţa mulţămiri şi strigăte de bucurie; Îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti, şi nu vor fi dispreţuiţi. Ieremia 30:19
Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi. Faptele Apostolilor 2:47
u vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri. Filipeni 4:6
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi. Matei 5:10-12
Ferice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii. Luca 6:22, 23
V’am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.„ Ioan 16:33
Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui. Faptele Apostolilor 5:41
Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut: ,,Pentru ce m-ai făcut aşa?„ Romani 9:20
ca nişte întristaţi, şi totdeauna sîntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş îmbogăţim pe mulţi; ca neavînd nimic, şi totuş stăpînind toate lucrurile. 2 Corinteni 6:10
căci m’am deprins să fiu mulţămit cu starea în care mă găsesc. Filipeni 4:11
Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18
În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii cari ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte. Evrei 10:34
pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, 1 Petru 1:8
Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! N-aveţi nici o teamă de ei, şi nu vă tulburaţi! 1 Petru 3:14
dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui. Dimpotrivă, dacă sufere pentrucă este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. 1 Petru 4:13, 16
eprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană! Psalmi 32:11
eprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă. Psalmi 33:1
Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Psalmi 34:1
Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta. Psalmi 35:28
Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mîntuirea noastră. -(Oprire).Psalmi 68:19
Să mi se umple gura de laudele Tale, şi’n fiecare zi să Te slăvească! Psalmi 71:8
Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta, Psalmi 92:1, 2
Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cîntări în curţile Lui! Lăudaţi -L şi binecuvîntaţi -I Numele.Psalmi 100:4
Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt! Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! Psalmi 103:1, 2
, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!Psalmi 107:8
Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. Psalmi 107:22
Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. Psalmi 113:3
Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd: Plângerile lui Ieremia 3:41
Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţămire, voi împlini juruinţele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul.„ Iona 2:9
Vorbiţi între voi cu Psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:19, 20
Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18
Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui. Evrei 13:15
,,Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!„ Apocalipsa 19:5

PACE

Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrîneţă fericită. Facerea Geneza 15:15
Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace. Psalmi 29:11
Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea! Psalmi 34:14
Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace. Psalmi 37:11
Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori. Psalmi 37:37
Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire. Psalmi 119:165
Eu sînt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război. Psalmi 120:7
Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. – Proverbe 16:7
iubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei. Ecleziast 3:8
Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. Isaia 9:6
Celui cu inima tare, Tu -i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Isaia 26:3
Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. Isaia 32:17
Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi. Isaia 54:13
Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din cîmpie vor bate din palme. Isaia 55:12
,,Cei răi n’au pace„ zice Dumnezeul meu. Isaia 57:21
The way of peace they know not; and there is no judgment in their goings: they have made them crooked paths: whosoever goeth therein shall not know peace. Isaia 59:8
Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: ,Pace! Pace!` Şi totuş nu este pace! Ieremia 6:14
Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Ieremia 29:11
Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie. Ieremia 33:6
Vine prăpădul! -Ei caută scăpare, dar scăpare nu -i! Ezechiel 7:25
S’a isprăvit cu proorocii lui Israel, cari proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, cînd nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.` Ezechiel 13:16
Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîni omeneşti. Daniel 8:25
Va intra, pe neaşteptate, în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţinea o vreme. Daniel 11:24
Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvîrşire… Naum 1:15
Legămîntul Meu cu el era un legămînt de viaţă şi de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; şi el s’a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu. Maleahi 2:5
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Matei 5:9
şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Matei 10:13
Să nu credeţi că am venit s’aduc pacea pe pămînt; n’am venit să aduc pacea, ci sabia. Matei 10:34
El S’a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!„ Vîntul a stat, şi s’a făcut o linişte mare.Marcu 4:39
Dar Isus i -a zis: ,,Fiică, credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.„ Marcu 5:34
Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.„ Marcu 9:50
ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!„ Luca 1:79
,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.„ Luca 2:14
Dar Isus a zis femeii: ,,Credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace.„ Luca 7:50
În orice casă veţi intra, să ziceţi întîi: ,,Pacea să fie peste casa aceasta!„ Luca 10:5
Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace. Luca 14:32
Ei ziceau: ,,Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!„ Luca 19:38
Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!„ Luca 24:36
Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v’o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte. Ioan 14:27
V’am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.„ Ioan 16:33
Deci, vouă tuturor, cari sînteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos! Romani 1:7
prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.„ Romani 3:16-18
Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5:1
Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Romani 8:6
Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris: ,Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!` Romani 10:15
Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Romani 12:18
Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt. Romani 14:17
Aşa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastră. Romani 14:19
Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde! Romani 15:13
Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin. Romani 15:33
Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos! 1 Corinteni 1:3
Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legaţi: Dumnezeu ne -a chemat să trăim în pace. 1 Corinteni 7:15
căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor. 1 Corinteni 14:33
Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvîrşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. 2 Corinteni 13:11
Har şi pace vouă dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru Isus Hristos! Galateni 1:3
Şi peste toţi ceice vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare! Galateni 6:16
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, Galateni 5:22
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul dela mijloc care -i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuş un singur om nou, făcînd astfel pace; Efeseni 2:14, 15
şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Efeseni 4:3
avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii. Efeseni 6:15
Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit dela mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. Filipeni 4:9
şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui. Coloseni 1:20
Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Coloseni 3:15
Dar voi, fraţilor, nu sînteţi în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. 1 Thessalonians 5:4
Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată. 2 Timotei 2:22
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Evrei 12:14
Dumnezeul păcii, care, prin sîngele legămîntului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, Evrei 13:20
Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace. Iacob 3:18
Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s-o urmărească. 1 Petru 3:11
Şi s’a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s’a dat o sabie mare. Apocalipsa 6:4

VACANȚĂ

Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu. Psalmi 3:5
Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea. Psalmi 4:8
u trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care sboară ziua, Psalmi 91:5
căci prea iubiţilor Lui El le dă pîne ca în somn. Psalmi 127:2
Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Proverbe 3:24
Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu -l lasă îmbuibarea să doarmă. Ecleziast 5:12
El întră în pace în groapa lui:cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte în culcuşul lui. Isaia 57:2
,,Binecuvîntat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe cari le rostise prin robul Său Moise, niciunul n’a rămas neîmplinit. 1 Regi 8:56
Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Iov 11:18
El întră în pace în groapa lui:cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte în culcuşul lui. Isaia 57:2
Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu -L, şi dacă -l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.„ Then shalt thou delight thyself in the LORD; and I will cause thee to ride upon the high places of the earth Isaia 58:13, 14
Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva:să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10:31
Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Evrei 4:9, 10

CURAJ

Moise a răspuns poporului: ,,Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care -i vedeţi azi, nu -i veţi mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.„ Ieşirea Exod 14:13, 14
Cînd vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, şi vei vedea cai şi cară, şi un popor mai mare la număr de cît tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, este cu tine. Deuteronom 20:1
Domnul însuş va merge înaintea ta, El însuş va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te spăimînta!„ Deuteronom 31:8
Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v’a spus. Iosua 23:10
El va păzi paşii prea iubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întunerec; Căci omul nu va birui prin putere. 1 Samuel 2:9
căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr’un mic număr ca şi printr’un mare număr.„1 Samuel 14:6
Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.„ 1 Samuel 17:47
,,Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregei mulţimi care este cu el; căci cu noi sînt mai mulţi decît cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.„ 2 Cronici 32:7, 8
paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele. Psalmi 17:5
Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire. Psalmi 26:1
Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic. Psalmi 60:11
Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea. Psalmi 62:5
Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion. Psalmi 84:5, 7
El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mîngîiată, n’are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui. Psalmi 112:7, 8
Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om; Psalmi 118:8
Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul. Psalmi 143:8
Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Proverbe 3:5, 6
,,În linişte şi odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.„ Dar n’aţi voit! Isaia 30:15
…Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, -zice Domnul oştirilor!Zaharia 4:6
Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Ioan 15:5
pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. 1 Ioan 5:4

VREMURI DIFICILE

Făina din oală n’a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s’a împuţinat, după cuvîntul pe care -l rostise Domnul prin Ilie. 1 Regi 17:16
El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război. Iov 5:20
Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz. Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne! Psalmi 9:9, 10
Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie. Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete. Psalmi 37:18, 19
Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n’am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea. Psalmi 37:25
(Către mai marele cîntăreţilor. Un Psalmi al fiilor lui Core. De cîntat pe alamot. O cîntare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s’ar zgudui pămîntul, şi s’ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s’ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. Psalmi 46:1-3
Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Psalmi 62:8
zice despre Domnul: ,,El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!„ Psalmi 91:2
A întins un nor, ca să -i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea. La cererea lor, a trimes prepeliţe, şi i -a săturat cu pîne din cer. A deschis stînca, şi au curs ape, cari s-au vărsat ca un rîu în locurile uscate. Psalmi 105:39-41
Căci voi turna ape peste pămîntul însetat şi rîuri pe pămîntul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta, şi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale, Isaia 44:3
Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? u vă îngrijoraţi dar, zicînd: ,,Ce vom mînca?„ Sau: ,,Ce vom bea?„ Sau: ,,Cu ce ne vom îmbrăca?„ Matei 6:30, 31
Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? După cum este scris: ,,Din pricina Ta sîntem daţi morţii toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.„ Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne -a iubit. Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 8:35-39
Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorîţi. 2 Corinteni 4:8, 9
Şi femeia a fugit în pustie, într’un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile. Apocalipsa 12:6
Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor. Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el. A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.Iov 26:8-10
Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s’ar zgudui pămîntul, şi s’ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s’ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. Psalmi 46:1-3
Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti. Psalmi 89:9
Dar mai puternic decît vuietul apelor mari, şi mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti. Psalmi 93:4
A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s’au potolit. Psalmi 107:29
o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei, şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.Isaia 4:6
Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid. Isaia 25:4
Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. Isaia 43:2
Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.Naum 1:7
El le -a zis: ,,De ce vă este frică, puţin credincioşilor?„ Apoi S’a sculat, a certat vînturile şi marea, şi s’a făcut o linişte mare. amenii aceia se mirau, şi ziceau: ,,Ce fel de om este acesta, de -L ascultă pînă şi vînturile şi marea?„ Matei 8:26, 27
Iată că v’am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului:şi nimic nu vă va putea vătăma. Luca 10:19

ÎNȚELEPCIUNE

,,Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni veţi rosti judecăţi; ci pentru Domnul, care va fi lîngă voi cînd le veţi rosti. 2 Cronici 19:6
dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. Proverbe 2:3, 5, 6
Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul.Proverbe 16:1
amenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. Proverbe 28:5
Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, Isaia 11:2, 3
Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele. Daniel 1:17
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Iacob 1:5
Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul. Psalmi 143:8
Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă! Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz! Psalmi 143:10, 11
să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă Proverbe 1:5
Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. Proverbe 12:15
Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. Proverbe 15:22
Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! Proverbe 19:20
Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. Proverbe 20:18
Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. Proverbe 24:6
u judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.„ Ioan 7:24
Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică. Iacob 3:17
,,Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 2 Corinteni 13:1

ÎNDRĂZNEALĂ

Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul. Psalmi 119:46
Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n’are dece să se teamă. Proverbe 29:25
Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: ,Iată Dumnezeul vostru! Isaia 40:9
,,Domnul Dumnezeu Mi -a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Isaia 50:4
,,Nu zice: ,Sînt un copil,` căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Ieremia 1:7
Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decît stînca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sînt o casă de îndărătnici!„ Ezechiel 3:9
Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă. Şi oamenii n’aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Matei 5:14, 15
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Matei 5:16
Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.„ Marcu 8:38
Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.„ Faptele Apostolilor 1:8
Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s’au mirat, întrucît ştiau că erau oameni necărturari şi de rînd; şi au priceput că fuseseră cu Isus. Faptele Apostolilor 4:13
,,Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni! Faptele Apostolilor 5:29
Căci mie nu mi -e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede:întîi a Iudeului, apoi a Grecului; Romani 1:16
şi pentru mine, ca, oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sînt; pentruca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. Efeseni 6:19, 20
Ci, fiindcă Dumnezeu ne -a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. 1 Tesaloniceni 2:4
Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu. 2 Timotei 1:8
These things speak, and exhort, and rebuke with all authority. Let no man despise thee. Tit 2:15
Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentruca în ceiace vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe cari le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. 1 Petru 2:12

VICII

u vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Efeseni 5:18
Fiindcă este scris: ,,Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.„ Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuş lui Dumnezeu. Romani 14:11, 12
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu:aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:cea bună, plăcută şi desăvîrşită. Romani 12:1, 2
u ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta:nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. 1 Corinteni 6:9-11
Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine. 1 Corinteni 6:12
Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Romani 6:11-13
Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. Ioan 8:36
Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.Proverbe 20:1
Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. Proverbe 28:13
Dacă zicem că n’avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.1 Ioan 1:8, 9
Roada Duhului, dimpotrivă, este:dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Galateni 5:22, 23
u v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. 1 Corinteni 10:13
u ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri? 1 Corinteni 6:19
Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi cîte puţin vin, din pricina stomahului tău, şi din pricina deselor tale îmbolnăviri. 1 Timotei 5:23
pentruca, în vremea care-i mai rămîne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrînări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite. Deaceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaş potop de desfrîu, şi vă batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celuice este gata să judece viii şi morţii. Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentruca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh. Sfîrşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii. 1 Petru 4:2-7

MÂNDRIE

Nu mai vorbiţi cu atîta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, Şi toate faptele sînt cîntărite de El. 1 Samuel 2:3
Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Proverbe 11:2
Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. Proverbe 13:10
Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. – Proverbe 15:25
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. – Proverbe 22:4
Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. – Proverbe 29:23
Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. 1 Corinteni 10:12
Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: ,,Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele„.Galateni 3:12
Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa. Iacob 4:10
Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.„ Luca 14:11
Roada Duhului, dimpotrivă, este:dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Galateni 5:22, 23
u faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus: Filipeni 2:3-5
rice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. Proverbe 16:5
Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. Proverbe 16:18
Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. – Proverbe 16:25
Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. – Proverbe 18:12
Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.„ Iacob 4:6
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Psalmi 25:9
Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrîni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă dar supt mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi. 1 Petru 5:5-7
Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!„ 1 Regi 20:11
Toate aceste lucruri, doar mîna Mea le -a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa`, -zice Domnul. -,Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile:spre cel ce suferă şi are duhul mîhnit, spre cel ce se teme de cuvîntul Meu. Isaia 66:2

SEPARARE

Se mai numeşte şi Miţpa (Veghiere), pentrucă Laban a zis: ,,Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul. Facerea Geneza 31:49
Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I -o făceam. De aceea vreau să -l dau Domnului:toată viaţa lui să fie dat Domnului.„ Şi s’au închinat acolo înaintea Domnului. 1 Samuel 1:27, 28
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie. Psalmi 23:4
Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte. Psalmi 27:10
Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit. Psalmi 34:18
tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. Psalmi 147:3
Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n’ar putea s’o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n’ar avea de cît dispreţ. Cântarea Cântărilor 8:7
u vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Ioan 14:18
Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. Romani 8:18
care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz! 2 Corinteni 1:4
Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, Filipeni 3:7, 8
u voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde. 1 Tesaloniceni 4:13
pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, 1 Petru 1:7
Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v’a fost făgăduit. Evrei 10:36

VINDECARE ȘI SĂNĂTATE

De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Psalmi 34:19
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrîni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce -l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacob 5:14-16
a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă. Psalmi 107:20
Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. 2 Regi 20:5
Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Ieremia 30:17
El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Isaia 40:29
El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; Psalmi 103:3
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. Isaia 53:5
El a zis: ,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.„ Ieşirea Exod 15:26
,,Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!„ Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi. Luca 17:14
Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le -a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Matei 10:1
Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd. Maleahi 4:2
,,Enea,„ i -a zis Petru,,,Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.„ Şi Enea s’a sculat îndată.Faptele Apostolilor 9:34
Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede:în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu -i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.„ Marcu 16:17-18
croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat. Evrei 12:13
Şi ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi -a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împedece să mă îngîmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi -l ia. Şi El mi -a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.„ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine. 2 Corinteni 12:7-9

CREȘTERE SPIRITUALĂ

Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m’ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Iov 23:10
Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte! Proverbe 3:12
Vasul pe care -l făcea n’a izbutit, -cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i -a plăcut lui să -l facă. Ieremia 18:4
Îţi va suferi inima, şi Îţi vor fi mînile destul de tari în zilele cînd voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi lucra. Ezechiel 22:14
De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi -a zidit casa pe stîncă. Matei 7:24
ici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amîndouă.„ Matei 9:17
Cui i s’a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s’a încredinţat mult, i se va cere mai mult. Luca 12:48
Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul. Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.„Luca 22:31, 32
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. Ioan 3:30
Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Ioan 12:24
Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n’aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă. Ioan 15:2
Rămîneţi în Mine, şi Eu voi rămînea în voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă dela sine, dacă nu rămîne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămîneţi în Mine. Ioan 15:4
Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Romani 6:13
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu:aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:cea bună, plăcută şi desăvîrşită. Romani 12:1, 2
De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă. 2 Corinteni 4:16, 17
u v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. 1 Corinteni 10:13
Măcar că trăim în firea pămîntească, totuş nu ne luptăm călăuziţi de firea pămîntească. Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. 2 Corinteni 10:3, 4
Şi El mi -a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.„ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare. 2 Corinteni 12:9, 10
Sînt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos. Filipeni 1:6
Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi. 1 Timotei 6:12
Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Iacob 1:2, 3
Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi. Iacob 4:7
În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,1 Petru 1:6, 7
Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui. 1 Petru 4:12, 13
Mi -a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s’au temut, şi s’au încrezut în Domnul. Psalmi 40:3
Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Ezechiel 36:26
oi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Romani 6:4
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus:iată că toate lucrurile s’au făcut noi. 2 Corinteni 5:17
şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. Efeseni 4:23, 24
Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru:uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Filipeni 3:13, 14

IERTARE;

Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Matei 6:14, 15
Isus zicea: ,,Tată, iartă -i, căci nu ştiu ce fac!„ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.Luca 23:34
,,Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.„) Ioan 8:11
Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Isaia 43:25
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Matei 5:7
Pentrucă le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor„. Evrei 8:12
Atunci Petru s’a apropiat de El, şi I -a zis: ,,Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?„ Isus i -a zis: ,,Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte. Matei 18:21, 22
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9
cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi. Psalmi 103:12
Să nu te răsbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sînt Domnul. Levitic 19:18
Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; Psalmi 18:25
Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă. Psalmi 86:5
Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia:leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Proverbe 3:3, 4
Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.„ Matei 18:35
Şi, cînd staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentruca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Marcu 11:25
u judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Luca 6:37
Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. Efeseni 4:32
Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Coloseni 3:13
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. Evrei 12:15

APROVIZIONARE

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credinţă, şi s’au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. – 1 Timotei 6:10
Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33
Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?„ Dar voi întrebaţi: ,,Cu ce Te-am înşelat?„ Cu zeciuielile şi darurile de mîncare. Sînteţi blestemaţi, cîtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvîntare. Maleahi 3:8-10
Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. Filipeni 4:19
Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n’am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea. Psalmi 37:25
Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut. 1 Ioan 5:14, 15
Domnul este Păstorul meu:nu voi duce lipsă de nimic. Psalmi 23:1
Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine. Psalmi 34:10
Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mîntuirea noastră. -(Oprire).Psalmi 68:19
deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!„ Psalmi 81:10
Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. Psalmi 84:11
chii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme. Îţi deschizi mîna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. Psalmi 145:15, 16
Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. – Proverbe 13:25
De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării; Isaia 1:19
Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvîntare; le voi trimete ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvîntată! Ezechiel 34:26
Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să -I cereţi voi.Matei 6:8
Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Matei 7:7, 8
Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! Matei 7:11
Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. Matei 21:22
Apoi le -a mai zis: ,,Cînd v’am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?,,De nimic„, I-au răspuns ei. Luca 22:35
Tot aşa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie. 1 Corinteni 9:14
Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui. Ioan 3:22

LUPTĂ

Să le spună: ,,Ascultă, Israele! Voi astăzi sînteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor voştri. Să nu vi se turbure inima, fiţi fără teamă, nu vă spăimîntaţi, nu vă îngroziţi dinaintea lor. Deuteronom 20:3
Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie, Psalmi 144:1
Şi Eu îţi spun:tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte:petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Matei 16:18
Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. 2 Corinteni 2:14
şi -L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, Efeseni 3:16
Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi. 1 Timotei 6:12
Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. 2 Timotei 2:3
iciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l -a scris la oaste. 2 Timotei 2:4
V’am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. V’am scris, tinerilor, fiindcă sînteţi tari, şi Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în voi, şi aţi biruit pe cel rău. 1 Ioan 2:14
Prea iubiţilor, pe cînd căutam cutot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obşte, m’am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Iuda 3
SEPARARE

Se mai numeşte şi Miţpa (Veghiere), pentrucă Laban a zis: ,,Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul. Facerea Geneza 31:49

Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I -o făceam. De aceea vreau să -l dau Domnului:toată viaţa lui să fie dat Domnului.„ Şi s’au închinat acolo înaintea Domnului. 1 Samuel 1:27, 28

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie. Psalmi 23:4

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte. Psalmi 27:10

Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit. Psalmi 34:18

tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. Psalmi 147:3

Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n’ar putea s’o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n’ar avea de cît dispreţ. Cântarea Cântărilor 8:7

u vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Ioan 14:18

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. Romani 8:18

care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz! 2 Corinteni 1:4

Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, Filipeni 3:7, 8

u voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde. 1 Tesaloniceni 4:13

pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, 1 Petru 1:7

Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v’a fost făgăduit. Evrei 10:36

LEGITĂȚILOR

Cînd au ajuns în Capernaum, ceice strîngeau darea pentru Templu (Greceşte:Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: ,,Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?„,,Ba da„, a zis Petru. Şi cînd a intrat în casă, Isus i -a luat înainte, şi i -a zis: ,,Ce crezi, Simone? Împăraţii pămîntului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?„ Petru I -a răspuns: ,,Dela străini.„ Şi Isus i -a zis: ,,Aşa dar fiii sînt scutiţi. Dar, ca să nu -i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întîi; deschide -i gura, şi vei găsi în ea o rublă (Greceşte:Un statir.) pe care ia -o şi dă-le -o lor, pentru Mine şi pentru tine.„ Matei 17:24-27

Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?„ Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ,,Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.„ Şi ei I-au adus un ban (Greceşte:dinar.). El i -a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?„,,Ale Cezarului,„ I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!„ Matei 22:17-21

Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentruca în ceiace vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe cari le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpîniri omeneşti, pentru Domnul:atît împăratului, ca înalt stăpînitor, cît şi dregătorilor, ca unii cari sînt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe ceice fac bine. 1 Petru 2:12-14

Caută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi deacolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.„ Matei 5:25-26

Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. Dar, cînd vă vor da în mîna lor, să nu vă îngrijoraţi, gîndindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; Matei 10:18, 19

Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii:căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.Romani 13:8

Pilat I -a zis: ,,Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!„,,N’ai avea nicio putere asupra Mea„, i -a răspuns Isus,,,dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.„ Ioan 19:10, 11

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s’a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Ăuirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s’a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Luca 2:1-5

Iată, neamurile sînt ca o picătură de apă din vadră, sînt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune. Isaia 40:15, 17

căci mi s’a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sînt mulţi protivnici. 1 Corinteni 16:9

ricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu. Deaceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se împotrivesc, îşi vor lua osînda. Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi:cui datoraţi birul, daţi -i birul; cui datoraţi vama, daţi -i vama; cui datoraţi frica, daţi -i frica; cui datoraţi cinstea, daţi -i cinstea. Romani 13:1-7

PERVERSIUNE
- Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le -a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat. S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i -a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Romani 1:18-28
- cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. Efeseni 4:22-24
- Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor. Levitic 20:13
- u ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. 1 Corinteni 6:9-11
- Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Efeseni 5:3
- Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. Evrei 13:4
OPOZIȚIE
- cînd va năvăli vrăjmaşul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. Isaia 59:19
- Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le -a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Matei 10:1
- Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pămînt, va fi deslegat în ceruri.„ Matei 16:19
- ,,Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.„Marcu 8:33
- Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le -a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele. Luca 9:1
- ,,Doamne, chiar şi dracii ne sînt supuşi în Numele Tău.„ Luca 10:17
- Iată că v’am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului:şi nimic nu vă va putea vătăma. Luca 10:19
- Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. oi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos. 2 Corinteni 10:4, 5
- şi să nu daţi prilej diavolului. Efeseni 4:27
- Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului. Efeseni 6:10, 11
- Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume. 1 Ioan 4:4
- Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. 1 Petru 5:8, 9
- Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 1 Ioan 3:8
CERERI
- Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi -o voi da„. Facerea Geneza 13:17
- Pămînturile să nu se vîndă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sînteţi la Mine ca nişte străini şi venetici. Levitic 25:23
- rice loc pe care -l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: Deuteronom 11:24
- El m’a scos la loc larg. El m’a mîntuit, pentrucă mă iubeşte. 2 Samuel 22:20
- Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire! Psalmi 2:8
- Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într’o cetate de locuit. Psalmi 107:6, 7
- Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ,Iată drumul, mergeţi pe el!` Cînd veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stînga. Isaia 30:21
- Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Matei 7:7
- Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într’un loc, pe care avea să -L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce. Evrei 11:8
- Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ţi spun.„ Facerea Geneza 28:15
- Iată, Eu trimet un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit. Ieşirea Exod 23:20
- Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!„ Ieşirea Exod 32:34
- Domnul a răspuns: ,,Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.„ Ieşirea Exod 33:14
- Vei fi binecuvîntat la venirea ta, şi vei fi binecuvîntat la plecarea ta. Deuteronom 28:6
- mergeau dela un neam la altul, şi de la o împărăţie la un alt popor; dar n’a dat voie nimănui să -i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, -a zis El-şi nu faceţi rău proorocilor Mei!„ Psalmi 105:13-15
- Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s’au potolit. Ei s’au bucurat că valurile s’au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit. Psalmi 107:28-30
- Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac. Psalmi 121:8
- Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Psalmi 139:9, 10
- ,Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fer. Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sînt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. Isaia 45:2, 3
- De aceea spune despre ei: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Dacă -i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuş le-am fost un Templu pentru cîtăva vreme, în ţara în care au venit. Ezechiel 11:16
CĂSĂTORIA ȘI SEXUL pe vreme neapocaliptica- precum cea de maine…
Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om. Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.„ Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. Facerea Geneza 2:21-24

Adam s’a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: ,,Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!„ …Adam s’a împreunat iarăş cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i -a pus numele Set; ,,căci„, a zis ea, ,,Dumnezeu mi -a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l -a ucis Cain.„ Facerea Geneza 4:1, 25

Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai. Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i -a zis: ,,Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta? Facerea Geneza 12:17-18

Sarai, nevasta lui Avram, nu -i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. Şi Sarai a zis lui Avram: ,,Iată, Domnul m’a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.„ Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat -o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan. Facerea Geneza 16:1-3

Unul dintre ei a zis: ,,La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.„ Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui. Avraam şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu -i mai venea rînduiala femeilor. Sara a rîs în sine, zicînd: ,,Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.„ Facerea Geneza 18:10-12

nan, ştiind că sămînţa aceasta n’are să fie a lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său. Ce făcea el n’a plăcut Domnului, care l -a omorît şi pe el. Facerea Geneza 38:9-10

Să nu preacurveşti. Ieşirea Exod 20:14

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. Ieşirea Exod 20:17

Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău. …Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pîngăreşti cu ea. Levitic 18:8, 20

Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea. ….Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor. Levitic 20:10, 13

Să nu-şi ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sînt sfinţi pentru Dumnezeul lor. Levitic 21:7

Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său, să fie fecioară. Levitic 21:13-14

Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea cînd o femeie, care este subt puterea bărbatului ei, se abate şi se pîngăreşte, şi pentru împrejurarea cînd un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s’o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi să -i facă întocmai după legea aceasta. Numeri 5:29-30

Dacă un om, care şi -a luat o nevastă şi s’a împreunat cu ea, o urăşte apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi -i scoate nume rău, zicînd: ,,Am luat pe femeia aceasta, m’am apopiat de ea, şi n’am găsit -o fecioară„, – atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrînilor cetăţii, la poartă. Tatăl fetei să spună bătrînilor: ,,Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, şi el a început s’o urască; acum o învinuieşte de lucruri nelegiuite, zicînd: ,N’am găsit fecioară pe fiică-ta.` Dar iată semnele fecioriei fetei mele.„ Şi să desfacă haina ei înaintea bătrînilor cetăţii. Deuteronom 22:13-17

Cînd cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s’ar întîmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să -i scrie o carte de despărţire, şi, după ce -i va da -o în mînă, să -i dea drumul din casa lui. Deuteronom 24:1

David a mîngîiat pe nevastă-sa Bet-Şeba, şi a intrat la ea şi s’a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l -a numit Solomon, şi care a fost iubit de Domnul. 2 Samuel 12:24

Dar Abia a ajuns puternic; a avut patrusprezece neveste, şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şasesprezece fete. 2 Cronici 13:21

evastă-ta este ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Psalmi 128:3

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Proverbe 5:18-19

Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit. Proverbe 6:29

Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. Proverbe 6:32

Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. – Proverbe 18:22

Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. – Proverbe 19:14

Mai bine să locuieşti într’un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într’o casă mare. – Proverbe 21:9

Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi -a dat -o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare. Ecleziast 9:9

Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul, Cântarea Cântărilor 1:2

Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! – Cântarea Cântărilor 2:6

Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini. …Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele dela gîtul tău! Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso! Desmierdările tale preţuiesc mai mult decît vinul, şi mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele! Cântarea Cântărilor 4:5, 9, 10

,,Bucură-te, stearpo, care nu mai naşti! Izbucneşte în strigăte de bucurie şi veselie, tu care nu mai ai durerile naşterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulţi de cît fiii celei măritate, zice Domnul.„ Isaia 54:1

,,Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sînt Stăpînul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr’o cetate, pe doi dintr -o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion. Ieremia 3:14

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Pentrucă ţi-ai risipit banii în felul acesta, şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urîcioşi, şi din pricina sîngelui copiilor tăi, pe cari li i-ai dat, de aceea, iată, voi strînge pe toţi ibovnicii cu cari te desmierdai, pe toţi aceia pe cari i-ai iubit şi pe toţi aceia pe cari i-ai urît, da, îi voi strînge împotriva ta din toate părţile, îţi voi desveli goliciunea înaintea lor, şi îţi vor vedea toată goliciunea. Ezechiel 16:36-37

Întîia dată cînd a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: ,,Du-te, şi ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie; căci ţara a săvîrşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!„ Osea 1:2

,,Plîngeţi-vă, plîngeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sînt bărbatul ei! Să-şi depărteze curviile dinaintea ei, şi preacurviile dela ţîţele ei! Osea 2:2

S’a zis iarăş: ,,Oricine îşi va lăsa nevasta, să -i dea o carte de despărţire.„ Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. Matei 5:31-32

şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?` Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.„ Matei 19:5-6

Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa vecinică. Matei 19:29

,,Învăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.` Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n’avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă. Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Matei 22:24, 30

,,Moise„, au zis ei, ,,a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s’o lase.„ Isus le -a zis: ,,Din pricina împietririi inimii voastre v’a scris Moise porunca aceasta. Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor fi un singur trup.` Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.„ Marcu 10:4-9

şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.„ Marcu 10:12

Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. Luca 2:36

,,Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine, Luca 14:8

mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i -a prăpădit pe toţi. Luca 17:27

Atunci S’a ridicat în sus; şi, cînd n’a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i -a zis: ,,Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te -a osîndit?„ ,,Nimeni, Doamne„, I -a răspuns ea. Şi Isus i -a zis: ,,Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.„) Ioan 8:10-11

Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. Romani 7:2, 3

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v’aţi fălit! Şi nu v’aţi mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 1 Corinteni 5:1, 2

u ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:9-10

Mîncările sînt pentru pîntece, şi pîntecele este pentru mîncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. 1 Corinteni 6:13, 14

Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care -l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. u ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:18-20

Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 1 Corinteni 7:1, 2

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. evasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre. 1 Corinteni 7:3-5

Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine. Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă. Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. 1 Corinteni 7:8-11

Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sînt sfinţi. 1 Corinteni 7:14

Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 1 Corinteni 7:32-34

femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă -i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. 1 Corinteni 7:39

Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Galateni 5:19-21

Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Efeseni 5:3

evestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea, ca s’o sfinţească, după ce a curăţit -o prin botezul cu apă prin Cuvînt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup„. Taina aceasta este mare-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. Efeseni 5:22-33

Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Coloseni 3:5

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu. 1 Thessalonians 4:3-5

pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: – 1 Timotei 1:10

Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. …Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cîrmuiască bine copiii şi casele lor. 1 Timotei 3:2, 12

Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare. Titus 1:6

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. Evrei 13:4

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre. 1 Petru 3:7

Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor. Apocalipsa 2:20

Şi nu s’au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor. Apocalipsa 9:21

Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.„ Apocalipsa 19:2

SIMPLITATE
- Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.„ Ioan 12:32
- De fapt, Hristos m’a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia:nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. 1 Corinteni 1:17
- Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt; pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 1:27-29
- Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere, 1 Corinteni 2:4
VICTORIE
- Moise a răspuns poporului: ,,Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care -i vedeţi azi, nu -i veţi mai vedea niciodată. Ieşirea Exod 14:13
- Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine! Psalmi 35:1
- Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfînt I-au venit în ajutor. Psalmi 98:1
- Spuneţi celor slabi de inimă: ,Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuş va veni, şi vă va mîntui.„ Isaia 35:4
- Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mîntui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. 2 Timotei 4:18
- Aşa că putem zice plini de încredere: ,,Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme:ce mi-ar putea face omul?„ Evrei 13:6
- Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 1 Ioan 3:8
- Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte. Apocalipsa 12:11
CREARE A LUMII VERSUS EVOLUȚIE
- La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. Facerea Geneza 1:1
- Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.„ Facerea Geneza 1:20
- Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Facerea Geneza 1:21
- Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.„ Şi aşa a fost. Facerea Geneza 1:24
- Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.„ Facerea Geneza 1:26
- Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut. Facerea Geneza 1:27
- Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu. Facerea Geneza 2:7
- Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit -o. Ieşirea Exod 20:11
- Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune; vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri? Iov 12:7-9
- Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem. Iov 37:5
- Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănîncă iarbă ca boul. Uită-te ce tărie are în coapse, şi ce putere are în muşchii pîntecelui său! Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute. asele lui sînt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer. Iov 40:15-18
- Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău. Psalmi 89:12
- Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu! Psalmi 90:2
- Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului. Psalmi 104:30
- Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute, Psalmi 148:5
- Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le -a întins, care a întins pămîntul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce -l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el. Isaia 42:5
- Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. Isaia 45:7
- Eu am făcut pămîntul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mînile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor. Isaia 45:12
- Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pămîntul, l -a făcut şi l -a întărit, l -a făcut nu ca să fie pustiu, ci l -a întocmit ca să fie locuit-:,,Eu sînt Domnul, şi nu este altul! Isaia 45:18
- ,,Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu -i vor mai veni în minte. Isaia 65:17
- ‘avem toţi un singur Tată? Nu ne -a făcut un singur Dumnezeu? Pentruce dar sîntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pîngărind astfel legămîntul părinţilor noştri? Maleahi 2:10
- Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. Marcu 10:6
- Pentrucă în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost de la începutul lumii, pe care a făcut -o Dumnezeu, pînă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată. Marcu 13:19
- Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El. Ioan 1:3
- În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat. S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin. Romani 1:20-25
- De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus -o-cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii. Romani 8:19-22
- şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 1 Corinteni 11:9
- Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le -a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Efeseni 2:10
- Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. Coloseni 1:16
- Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Coloseni 2:8
- şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.Coloseni 3:10
- Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le -a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul. 1 Timotei 4:3
- Şi iarăş: ,,La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. Evrei 1:10
- Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd. Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n’a fost făcut din lucruri cari se văd. Evrei 11:1-3
- Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor, şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!„ Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă. 2 Petru 3:3-6
- These things saith the Amen, the faithful and true witness, the beginning of the creation of God;Apocalipsa 3:14
- Îngerului Bisericii din Laodicea scrie -i: ,,Iată ce zice Celce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Apocalipsa 4:11
- şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, Apocalipsa 10:6
- Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca s’o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: ,,Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi -I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!„ Apocalipsa 14:6-7
PUTERE
- Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mîntuiască.Deuteronom 20:4
- ,,Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te spăimînta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, pînă se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului. 1 Cronici 28:20
- Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.„ 2 Cronici 32:8
- Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul! Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri. Psalmi 8:2
- Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat:El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Psalmi 18:29, 30, 32
- Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Psalmi 20:7
- ! dacă n’aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii!… ădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul! Psalmi 27:13, 14
- Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi -L laud prin cîntările mele. Domnul este tăria poporului Său, El este Stînca izbăvitoare a unsului Său. Psalmi 28:7, 8
- Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. Psalmi 37:39
- Carnea şi inima pot să mi se prăpădească:fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire. Psalmi 73:26
- Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion. Psalmi 84:5, 7
- Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m’a mîntuit. Psalmi 118:14
- Îmi plînge sufletul de durere:ridică-mă după Cuvîntul Tău! Psalmi 119:28
- Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid. Isaia 25:4
- El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Isaia 40:29
- nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41:10
- Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le -a zis: ,,La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinţă.„ Matei 19:26
- Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? Romani 8:31
- u că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, 2 Corinteni 3:5
- Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. 2 Corinteni 10:4
- Şi El mi -a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.„ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare. 2 Corinteni 12:9, 10
- şi -L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, Efeseni 3:16
- Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Efeseni 6:10
- Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Filipeni 4:13
- Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume. The Lord Gives strength To Those Who Call ON Him 1 Ioan 4:4
- Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stînca pe care n’o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine! Psalmi 61:2
- Căci el va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul, care n’are ajutor. Psalmi 72:12
- În ziua cînd Te-am chemat, m’ai ascultat, m’ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. Psalmi 138:3
- dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.„ Isaia 40:31
- u ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.„ Iosua 1:9
- ,,Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ,Pentrucă aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să -i ardă focul acesta. Ieremia 5:14
- Îi voi întări în Domnul, şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul! Zaharia 10:12
- fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. Matei 10:20
- Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.„ Faptele Apostolilor 1:8
- Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s’au mirat, întrucît ştiau că erau oameni necărturari şi de rînd; şi au priceput că fuseseră cu Isus. Faptele Apostolilor 4:13
- Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării:dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 1:18
- Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 2:4, 5

FERICIRE

Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău. Psalmi 5:11
Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta. Psalmi 16:11
Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa:seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia. Psalmi 30:5
Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie. Psalmi 126:5
Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mînilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine. Psalmi 128:1, 2
Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cîntece de biruinţă. O bucurie vecinică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi! Isaia 35:10
V’am spus aceste lucruri, pentruca bucuria Mea să rămînă în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.Ioan 15:11
Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt. Romani 14:17

PĂSTORIRE

Îngrijeşte bine de oile tale, şi ia seama la turmele tale. Proverbe 27:23
Străinii îţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; Isaia 60:10
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!Ezechiel 34:11
I -a zis a doua oară: ,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?„,,Da Doamne„, I -a răspuns Petru,,,ştii că Te iubesc.„ Isus i -a zis: ,,Paşte oiţele Mele„. Ioan 21:16
Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. 1 Corinteni 3:6, 7
După harul lui Dumnezeu, care mi -a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 1 Corinteni 3:10
Dacă am sămănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? 1 Corinteni 9:11
Să ştiţi:cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. 2 Corinteni 9:6
Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii. 2 Timotei 2:2
Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîştig mîrşav, ci cu lepădare de sine. 1 Petru 5:2

PROTECȚIE

Împliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică în ţară. LEVITIC 25:18
Despre Beniamin a zis: ,,El este prea iubitul Domnului, El va locui la adăpost lîngă Dînsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, Şi se va odihni între umerii Lui.„ DEUTERONOM 33:12
Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost, Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta, Şi a zis: ,,Nimiceşte -l.„ DEUTERONOM 33:27
Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, şi, prin binecuvîntarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvîntată pe vecie„. 2 Samuel 7:29
David a pus strajă în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David ori unde se ducea. 2 Samuel 8:6
am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt: 1 CRONICI 17:8
Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.PSALMI 4:8
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin. PSALMI 16:8
Căci împăratul se încrede în Domnul; şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine. Mîna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc, şi -i vei face ca un cuptor aprins, în ziua cînd te vei arăta; Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi -i va mînca focul. PSALMI 21:7-9
Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie. PSALMI 34:7
Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. PSALMI 46:1
Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor. PSALMI 63:11
Pentrucă zici: ,,Domnul este locul meu de adăpost!„ şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. PSALMI 91:9, 10
Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. PSALMI 127:1
Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu, voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.„ PSALMI 132:17,18
Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David, PSALMI 144:10
căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. PROVERBE 3:26
Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –PROVERBE 14:26
umele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. – PROVERBE 18:10
Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. – PROVERBE 21:31
rice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru ceice se încred în El. PROVERBE 30:5
u, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci. Amos 3:7
Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti. EFESENI 6:11, 12

ELIBERAREA DE FRICĂ

Domnul este lumina şi mîntuirea mea:de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele:de cine să-mi fie frică? Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stîncă. Psalmi 27:1, 5
Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m’a izbăvit din toate temerile mele. Psalmi 34:4
dar cel ce m’ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău. Proverbe 1:33
Spuneţi celor slabi de inimă: ,Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuş va veni, şi vă va mîntui.„ Isaia 35:4
nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41:10
Şi voi n’aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ,,Ava! adică:Tată!„ Romani 8:15
Căci Dumnezeu nu ne -a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1:7
(Către mai marele cîntăreţilor. Un Psalmi al fiilor lui Core. De cîntat pe alamot. O cîntare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s’ar zgudui pămîntul, şi s’ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s’ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. Psalmi 46:1-3
ridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic:ce pot să-mi facă nişte oameni? Psalmi 56:3, 4
u trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care sboară ziua, nici de ciuma, care umblă în întunerec, nici de molima, care bîntuie ziua nameaza mare. Psalmi 91:5, 6
Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Proverbe 3:24
u te teme de ei; căci Eu sînt cu tine ca să te scap, -zice Domnul. – Ieremia 1:8
În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrşită izgoneşte frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n’a ajuns desăvîrşit în dragoste. 1 Ioan 4:18
Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuş a zis: ,,Nicidecum n’am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.„ Aşa că putem zice plini de încredere: ,,Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?„ Evrei 13:5, 6
Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v’o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte. Ioan 14:27
Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor. Evrei 2:14, 15

CUVÂNTUL

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan 1:1, 14
Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.„ Matei 4:4
Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmi 119:11
Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus. Ioan 15:3
Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. Psalmi 119:130
Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n’are de ce să -i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului. 2 Timotei 2:15
Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.Evrei 4:12
Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă. Ioan 6:63
Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Matei 24:35
şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire, 1 Petru 2:2

ODIHNĂ

Domnul a răspuns: ,,Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.„ Ieşirea Exod 33:14
,,Spune slugii tale să treacă înaintea noastră„. Şi sluga a trecut înainte.,,Opreşte-te acum„, a zis iarăş Samuel,,,şi-ţi voi face cunoscut cuvîntul lui Dumnezeu„. 1 Samuel 9:27
,,Să zidim aceste cetăţi, şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne -a dat odihnă de toate părţile.„ Au zidit dar, şi au izbutit. 2 Cronici 14:7
Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat:apoi tăceţi.Psalmi 4:4
ădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul! Psalmi 27:14
Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele. Psalmi 37:7
Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S’a plecat spre mine, mi -a ascultat strigătele. Psalmi 40:1
,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Psalmi 46:10
Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. Psalmi 55:22
Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Psalmi 62:8
Celui cu inima tare, Tu -i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Isaia 26:3
,,În linişte şi odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.„ Dar n’aţi voit! Isaia 30:15
Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii:odihna şi liniştea pe vecie. Isaia 32:17
dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.„ Isaia 40:31
Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Ieremia 17:7
Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Ieremia 29:11
Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Plângerile lui Ieremia 3:25, 26
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.„ Matei 11:28-30
Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus.Filipeni 4:7
Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi -e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sînt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat pînă în ziua aceea. 2 Timotei 1:12
Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi. 1 Petru 5:7

DRAGOSTE

Acum dar rămîn aceste trei:credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Corinteni 13:13
Isus i -a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.„,,Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.„ Matei 22:37-40
Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. Ioan 3:16
Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate. 1 Petru 4:8
oi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi -a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. 1 Ioan 3:16-18
Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n’a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4:7, 8
Căci toată Legea se cuprinde într’o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`Galateni 5:14
Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Ioan 14:15
Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.` Matei 25:40
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii. Matei 7:12
Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii. Coloseni 3:13, 14
Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste! 1 Corinteni 16:14
u este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Ioan 15:13
oi Îl iubim pentrucă El ne -a iubit întîi. 1 Ioan 4:19
Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.Romani 8:38, 39
Vă dau o poruncă nouă:Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.Ioan 13:34
Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.„ Iuda, nu Iscarioteanul, I -a zis: ,,Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?„ Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvîntul, pe care -l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M’a trimes.Ioan 14:21-24
Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine. Romani 12:9
Prea iubiţilor, dacă astfel ne -a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. 1 Ioan 4:11
Şi aceasta este porunca, pe care o avem dela El:cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său. 1 Ioan 4:21

CREDINȚĂ

Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. Romani 10:17
Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! 6 Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Proverbe 3:5, 6
Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`… Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!„ Marcu 9:23
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus:iată că toate lucrurile s’au făcut noi. 2 Corinteni 5:17
Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere. Luca 1:37
Atunci S’a atins de ochii lor, şi a zis: ,,Facă-vi-se după credinţa voastră!„ Matei 9:29
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd. Evrei 11:1
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 6 Dar s’o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul, căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale. Iacob 1:5-8
Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută. Evrei 11:6
După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. Iacob 2:26
Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat. Romani 14:23
Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă:dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.„Evrei 10:38
Da, mă va ucide:n’am nimic de nădăjduit; Iov 13:15
În linişte şi odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.„ Dar n’aţi voit!Isaia 30:15
Dacă sîntem necredincioşi, totuş El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur. 2 Timotei 2:13
pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. 1 Ioan 5:4
Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Efeseni 6:16
,,Din pricina puţinei voastre credinţe„, le -a zis Isus.,,Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo`, şi s’ar muta; nimic nu v’ar fi cu neputinţă. Matei 17:20
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12:2
Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5:1
Isus a luat cuvîntul, şi le -a zis: ,,Aveţi credinţă în Dumnezeu! Marcu 11:22
În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentrucă veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre.1 Petru 1:6-9

LAUDĂ

nu vă mîhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.„ Neemia 8:10
Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Psalmi 34:1
Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu. Psalmi 50:23
Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt, lăudaţi -L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudaţi -L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi -L, după mărimea Lui nemărginită! Lăudaţi -L cu sunet de trîmbiţă, lăudaţi -L cu alăuta şi arfa! Lăudaţi -L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi -L, cîntînd cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. Lăudaţi -L cu chimvale sunătoare, lăudaţi -L cu chimvale zîngănitoare! Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe DomnulPsalmi 150
Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne! Psalmi 89:14
Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne! Psalmi 89:15
Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pămîntului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Psalmi 100:1, 2
Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte, Psalmi 92:1
Voi cînta bunătatea şi dreptatea; Ţie, Doamne, Îţi voi cînta. Psalmi 101:1
Domnul împărăţeşte:să se veselească pămîntul, şi să se bucure ostroavele cele multe! Psalmi 97:1
eprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui! Psalmi 97:12
Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt! Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! Psalmi 103:1, 2
Să laude Numele Lui cu jocuri, să -L laude cu toba şi cu arfa! Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mîntuindu -i. Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor! Psalmi 149:1, 3-5
Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu. Psalmi 50:23
Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Faptele Apostolilor 16:25
Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cîntăreţi cari, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergînd înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: ,,Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!„ În clipa cînd au început cîntările şi laudele. Domnul a pus o pîndă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, cari veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. 2 Cronici 20:21, 22
Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18
Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui. Evrei 13:15
Să mi se umple gura de laudele Tale, şi’n fiecare zi să Te slăvească! Psalmi 71:8
Şi eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult. Psalmi 71:14
Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. Psalmi 113:3
Vorbiţi între voi cu Psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:19, 20
Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!„ Apocalipsa 19:5

Maxime si cugetari despre darnicie

Maxime si cugetari despre darnicie

”Nimic nu e mai scump decat ceea ce primesti pe gratis.” Proverb japonez

”Nu e greu sa fii darnic azi. Greu este sa nu regreti maine.” Jules Renard

“Parfumul ramane intotdeauna in mana ce daruieste trandafirul. Autor necunoscut

“Niciodata darnicia nu aduce saracia.” Mircea Patruica

“Ajunge cel mai sus cel care il ajuta pe altul sa urce.” Zig Ziglar

“Existam vremelnic prin ceea ce luam din jur, dar vom trai vesnic prin ceea ce daruim.” Douglas M. Lawson

“Darul nu dupa marime ci dupa dragoste se pretuieste.” Proverb romanesc

“Ceea ce numim generozitate nu este altceva decat vanitatea de a da, care ne place mai mult decat ceea ce dam.” La Rochefoucauld

“Generozitatea nu inseamna a da mult, ci a da atunci cand trebuie.” Autor necunoscut

“Cel care da nu trebuie sa-si aduca aminte, iar cel care primeste nu trebuie sa uite.” Talmud

“Darnicia nu inseamna a da intotdeauna, ci a da cand trebuie.” Proverb francez

“Cine da la timp, da de doua ori.” Ivan Krilov

“Risipitorii ne par generosi cand ne fac daruri.” Valeriu Butulescu

“Cine strange bani isi umple buzunarele, cine ii daruieste, isi umple inima.” Autor necunoscut

“Cineva poate darui fara sa iubeasca, dar nimeni nu poate iubi fara sa daruiasca.” Autor necunoscut

„Existam vremelnic prin ceea ce luam din jur, dar vom trai vesnic prin ceea ce daruim.” Douglas M. Lawson

„Dumnezeu nu trece prin crize financiare, singura Lui problema este ca si-i tine banii in buzunarele noastre!” Petru Lascau

„Ce faci pentru tine este trecător; ce faci pentru ceilalţi rămâne pentru eternitate!” Einstein

„Felul dăruirii preţuieşte mai mult decât darul.” Corneille

„Un suflet se poate numi generos atunci cand ii face mai multa placere sa dea decat sa primeasca.” Chevalier de Mere

„Nu există pe pământ om mai darnic ca avarul, devreme ce el lasă averea sa altora, fără ca măcar să se atingă de ea.” Proverb indian

„Cine vrea să fie înţelept să imite lemnul de santal care parfumează securea care-l răpune.”Proverb indian

Care religie are dreptate

În cultura noastrã postmodernã şi corectã din punct de vedere politic, unde nimeni nu are cu adevãrat dreptate şi nimeni nu greşeşte (ceva este adevãrat pentru „tine” dar nu pentru „mine”), este cu adevãrat teribil sã spui cã o persoanã poate investiga diferitele credinţe şi descoperi care (dacã vreuna) spune adevãrul. Dar eu cred cã e ceva realizabil şi, de fapt, nici nu va dura prea mult timp. Mai întâi, sã considerãm nişte gânduri generale despre subiect şi apoi sã ne uitãm la cum ar putea cineva sã se apropie de acest subiect într-o manierã care chiar poate conduce la o adevãratã concluzie despre Dumnezeu.

Competiţia a diferite rãspunsuri la o anumitã întrebare nu este unicã domeniului religiei. De exemplu, poţi sã aduni 100 de studenţi la matematicã într-o salã, sã le dai o problemã complexã sã o rezolve, şi sunt şanse mari ca foarte mulţi sã dea un rãspuns greşit. Dar înseamnã aceasta cã un rãspuns corect nu existã? Nu. Celor care ajung la un rãspuns greşit pur şi simplu e nevoie sã li se arate greşelile şi sã li se ofere tehnicile necesare pentru a ajunge la rezultatul corect.

Lumea are, de asemenea, multe sisteme politice, şi mulţi care trãiesc sub aceste sisteme cred cã forma lor de guvernãmânt este corectã sau cea mai bunã cale pentru ca ordine socialã sã fie stabilitã. Totuşi, chiar şi cei care au crescut în anumite regimuri politice şi au fost bine îndoctrinaţi în aceste sisteme de credinţã au încã abilitatea de a recunoaşte greşelile în anumite forme de guvernãmânt (ex: fascism, etc.) şi pot recunoaşte cã alte sisteme sunt mai „bune” (ex: democraţia). Ei fac aceasta examinând faptele şi observând deosebirile care conteazã. Capacitatea de a discerne devine foarte importantã în religie şi în toate aspectele vieţii, de aceea ţomas d”Aquino, un teolog foarte priceput care a trãit în anii 1200, a remarcat o datã cã „Meseria filozofului este de a face distincţii”.

Deci sunt o grãmadã de alte pãrţi ale vieţii unde rãspunsuri diferite sunt date la o anumitã dilemã. Dar asta, desigur, ne conduce la întrebarea: „Cum ajungem la adevãrul despre Dumnezeu atunci?”

Deducem lucruri adevãrate despre Dumnezeu în acelaşi mod în care deducem orice altceva – folosim o metodologie sistematicã care are funcţia de a separa adevãrul de neadevãr folosind diferite teste pentru adevãr, rezultatul final fiind un set de concluzii adevãrate. O asemenea abordare este cea mai bunã, fiind folositã zi de zi în celelalte discipline. Poţi sã îţi imaginezi rezultatul final la care ar ajunge un savant dacã ar merge în laborator şi ar începe sã amestece substanţe fãrã sã aibã nici o raţiune? Sau dacã un medic ar începe sã-şi trateze pacientul cu medicamente ad-hoc în speranţa cã îl va însãnãtoşi? Nici savantul şi nici medicul nu folosesc aceastã abordare; în schimb ei folosesc metode sistematice care au proprietãţile de a fi metodice, logice, evidenţiale, şi dovedite sã conducã la rezultate corecte.

Acestea fiind nişte exemple, de ce sã credem cã teologia – studiul despre Dumnezeu – ar fi ceva diferit? De ce sã credem cã îl putem aborda într-un mod haotic şi nedisciplinat şi totuşi sã ajungem la concluzii corecte? Simplu zis, nu putem. Dar, din nefericire, aceasta este calea pe care mulţi umblã şi din acest motiv existã aşa de multe religii.

Acestea fiind spuse, acum ne întoarcem la întrebarea despre cum sã ajungem la concluzii adevãrate despre Dumnezeu. Ce abordare sistematicã ar trebui folositã? Mai întâi, trebuie sã stabileşti un cadru pentru a testa diferiţii pretendenţi la adevãr, şi apoi îţi trebuie o hartã pe care trebuie sã o urmãreşti pentru a ajunge la o concluzie corectã. Un cadru de testare pe care l-am putea folosi este acesta:

1. Consistenţa logicã – aceasta se referã la calitatea unui sistem de credinţe de a avea adevãruri care au o coerenţã logicã, care le leagã şi care nu se contrazic în nici un fel. Ca un exemplu, scopul final al Budismului este de a scãpa de toate dorinţele. Totuşi, cineva trebuie sã aibã o „dorinţã” de a scãpa de toate dorinţele, care este un principiu contradictoriu şi ilogic.

2. Adecvanţã empiricã – aceasta pur şi simplu pune întrebarea: existã dovezi care sã aprobe acest sistem de credinţã (fie cã e raţional, evidenţial, extern, etc.). În mod natural, este corect sã dorim dovezi pentru pretenţiile care sunt fãcute. Un exemplu pentru acest lucru gãsim în Mormonism. Mormonii învaţã cã Isus a trãit în America de Nord şi cã mari oraşe au existat înainte ca ţara sã fie colonizatã. Totuşi nu existã nici o dovadã (ex: dovezi arheologice sau de alt tip) pentru a susţine aceste afirmaţii.

3. Relevanţã existenţialã – aceasta se referã la felul în care sistemul de credinţã se potriveşte cu realitatea aşa cum o ştim noi şi dacã face vreo diferenţã notabilã în viaţa celui care crede în adevãrurile acestui sistem. Deismul, de exemplu, pretinde cã Dumnezeu doar a aruncat Pãmântul în Univers şi nu interacţioneazã şi nici nu îi pasã deloc de cei care trãiesc pe el. Ce impact are aceastã credinţã în viaţa de zi de zi a cuiva? Pe scurt, nu are nici un impact. Observã totuşi cã doar pentru cã ceva nu conteazã pentru un individ nu înseamnã neapãrat cã este neadevãrat.

Ieşirea din acest cadru, când este direcţionat la subiectul religiei, va conduce la o perspectivã corectã despre Dumnezeu şi va rãspunde la cele patru mari întrebãri ale vieţii:

1. Origine – de unde am venit?
2. Eticã – cum trebuie sã trãim?
3. Sens – care este scopul vieţii
4. Destin – în ce direcţie se îndreaptã omenirea şi istoria în general?

Dar cum poate aplica cineva acest cadru în cãutarea lui Dumnezeu? Existã o varietate de moduri de a-l folosi, dar cea mai eficientã abordare este cea pas cu pas de tipul întrebare/rãspuns. Rezumând lista de întrebãri posibile la doar cele care sunt importante rezultã:

1. Existã adevãrul absolut?
2. Se potrivesc raţiunea şi religia?
3. Existã Dumnezeu?
4. Poate fi Dumnezeu cunoscut?
5. Este Isus Dumnezeu?
6. Îi pasã lui Dumnezeu de mine?

Într-un articol mic ca acesta, este imposibil sã parcurg în adâncime toate aceste subiecte, dar o examinare rapidã poate fi fãcutã pentru a arãta cum fiecare întrebare filtreazã sistemele de credinţã invalide pentru ca adevãrul despre Dumnezeu sã poatã fi ştiut.

Mai întâi trebuie sã afli dacã adevãrul absolut existã. Dacã nu existã, atunci chiar nu poţi fi sigur de nimic (spiritual sau nu) şi o sã ajungi ori un agnostic, neştiind dacã poţi sã cunoşti cu adevãrat ceva, ori un pluralist şi atunci vei accepta toate credinţele pentru cã nu ştii cu adevãrat care este, dacã este vreuna, adevãratã.

Adevãrul absolut este definit ca ceva care se potriveşte realitãţii; ceva care corespunde obiectului ei, spunându-i cum este. Unii spun cã nu existã adevãr absolut, dar luând o asemenea poziţie te învingi singur. De exemplu, relativistul spune, „Tot adevãrul e relativ”, totuşi cineva trebuie sã întrebe: este acea afirmaţie un adevãr absolut? Dacã rãspunsul e „da”, atunci adevãrul absolut existã, dacã rãspunsul e „nu”, atunci de ce sã te mai gândeşti la asta? Postmodernismul afirmã cã nu existã nici un adevãr, totuşi afirmã cel puţin un adevãr: cã postmodernismul este adevãrat. Observi cum îşi trãdeazã propria poziţie? În final, adevãrul absolut devine de netãgãduit.
În continuare – şi acest lucru e important de înţeles – adevãrul absolut este restrâns şi exclude opusul sãu. Doi plus doi egal patru şi doar patru, fãrã ca alt rãspuns sã fie posibil. Acest punct de vedere devine critic pe mãsurã ce diferite sisteme de credinţã şi perspective asupra lumii sunt comparate. Dacã un sistem de credinţe are componente care se dovedesc a fi adevãrate, atunci orice sistem de credinţe care are afirmaţii contrare trebuie sã fie fals.

De asemenea, ţine minte cã adevãrul absolut este imun la sinceritate şi dorinţe. Oricât de sincer îmbrãţişeazã cineva o minciunã, ea este totuşi doar o minciunã. ªi nici o dorinţã din lume nu poate face ceva adevãrat dacã este fals. Cineva poate sã venereze o zeitate pe care o numeşte „zeiţa petalelor de trandafir” cât doreşte şi poate sã creadã sincer cã o asemenea fiinţã existã, dar când existenţa zeitãţii este investigatã şi doveditã a fi falsã, ar fi o greşealã sã continue sã venereze un asemenea lucru. Oricât de dur ar suna, una din definiţiile cuvântului „nebun” este pierderea contactului cu realitatea. ªi realitatea este cã „zeiţa petalelor de trandafir” nu existã.
Concluzia la care ajungem de la întrebarea întâi este cã adevãrul absolut existã. Aceasta fiind situaţia, agnosticismul (care spune cã nu ai cum sã ştii adevãrul), postmodernismul, relativismul şi scepticismul sunt toate neadevãrate.

Aceasta ne conduce la urmãtoarea întrebare: dacã raţiunea/logica poate fi folositã în religie. Unii spun cã e imposibil, dar întrebarea este – de ce este imposibil? Adevãrul este cã, logica este vitalã când examinezi afirmaţii spirituale pentru cã ajutã la a înţelege de ce anumite afirmaţii trebuie excluse şi altele acceptate. Logica este absolut criticã în demontarea pluralismului (care spune cã toate afirmaţiile care se pretind adevãrate, chiar şi cele care se opun reciproc, sunt egale ca valoare şi valide).

De exemplu, Islamismul şi Iudaismul afirmã cã Isus nu este Dumnezeu, pe când Creştinismul proclamã cã El este Dumnezeu. Una din regulile de bazã ale logicii este ne-contrazicerea, care spune cã ceva nu poate fi şi „A” şi „A negat” în acelaşi timp şi în acelaşi sens. Aşa cã aplicând aceastã lege la ceea ce afirmã Iudaismul, Islamismul şi Creştinismul înseamnã cã cineva are dreptate şi cineva greşeşte. Isus nu poate sã şi fie Dumnezeu şi sã şi nu fie Dumnezeu. Folositã cum trebuie, logica este o armã puternicã împotriva pluralismului pentru cã demonstreazã clar cã afirmaţiile contrare nu pot fi ambele adevãrate. Aceastã înţelegere rãstoarnã toatã gândirea de genul „adevãrat pentru tine dar nu pentru mine”; de exemplu, Isus nu poate fi Dumnezeu pentru o persoanã şi sã nu fie pentru o altã persoanã – El ori este ori nu este, punct.

Logica combate de asemenea întreaga analogie pe care o folosesc pluraliştii „toate drumurile duc în vârful muntelui”. Logica aratã cã fiecare sistem de credinţe are propriul set de semne care indicã înspre locaţii finale radical diferite. În loc de analogia cu „muntele”, logica ne aratã cã ilustraţia corectã a cãutãrii pentru adevãrul spiritual se aseamãnã mai degrabã cu un labirint – o cale ne conduce la adevãr, iar toate celelalte ne conduc la blocaje. Toate credinţele pot avea nişte similaritãţi de suprafaţã, dar diferã în cele majore când e vorba de doctrinele de bazã.

Concluzia este cã poţi folosi raţiunea şi logica în chestiuni legate de religie. Aceasta fiind situaţia, pluralismul (credinţa cã toate afirmaţiile care pretind a fi adevãrate sunt adevãrate şi valide) este negatã deoarece este ilogic şi contradictoriu sã crezi cã afirmaţii care pretind a fi adevãrate şi care sunt diametral opuse pot fi ambele adevãrate.

Urmeazã marea întrebare: Dumnezeu existã sau nu? Dacã nu, atunci ajungi a fi ateist sau naturalist (cineva care nu crede în nimic supranatural sau dincolo de aceastã lume şi Univers fizic). Deşi volume întregi de cãrţi au fost scrise şi dezbateri multe au avut loc în decursul istoriei bazate pe aceastã întrebare, de fapt nu este dificil a rãspunde.

Pentru a-i da atenţia cuvenitã, trebuie mai întâi sã-ţi pui întrebarea: De ce avem ceva în loc de a avea nimic? Altfel pusã întrebarea, cum ai ajuns tu şi tot ce se aflã în jurul tãu aici? Jonaţan Edwards, unul din marii predicatori ai Marii treziri (din SUA, sec. al XIX-lea), a dat rãspunsul în felul urmãtor:

– Ceva existã.
– Nu obţii ceva din nimic.
– Deci, o Fiinţã necesarã şi eternã existã
Nu poţi nega cã exişti pentru cã trebuie sã exişti ca sã îţi negi existenţa (aceasta ar fi autoînfrângere) aşa cã prima premisã e adevãratã. Nimeni nu crede cã poţi obţine ceva din nimic (i.e. cã „nimic” a produs Universul), aşa cã a doua premisã e adevãratã. Ca rezultat, a treia premizã trebuie sã fie adevãratã – o Fiinţã eternã trebuie sã existe.

Aceasta e o poziţie pe care nici un ateu nu o neagã; ei pur şi simplu afirmã cã acea fiinţã este Universul. Totuşi, problema cu acea declaraţie este cã toate dovezile ştiinţifice indicã cãtre concluzia cã Universul a avut un început („Big bangul”). Si orice are un început trebuie sã aibã o cauzã, deci Universul are o cauzã şi nu este etern. Acum, pentru cã singurele douã surse de eternitate sunt un Univers etern (care s-a dovedit a fi fals) şi un Creator etern, singura concluzie logicã la care putem ajunge este cã Dumnezeu existã. ªi observã faptul cã dacã rãspunsul la întrebarea „Existã Dumnezeu?” este afirmativã atunci ateismul nu mai este un sistem de credinţe valid.

Aceastã concluzie nu ne spune nimic despre ce fel de Dumnezeu existã, dar destul de uimitor, face un lucru extraordinar: demonstreazã cã este falsã orice religie panteistã. Toate viziunile panteiste asupra lumii spun cã Dumnezeu este Universul şi cã este etern. Si aceastã afirmaţie este falsã. Aşadar credinţe cum ar fi Hinduismul, Budismul, Jainismul, şi alte religii de acelaşi fel sunt toatã scoase din categoria sistemelor de credinţã valide.

Mai departe, învãţãm nişte lucruri interesante despre acest Dumnezeu care a creat Universul. Învãţãm cã este:

– Supranatural în naturã (pentru cã existã în afara creaţiei Lui)
– Incredibil de puternic (pentru cã a creat tot ce este cunoscut)
– Etern (existent prin El însuşi deoarece existã în afara timpului şi spaţiului)
– Omniprezent (El a creat spaţiul şi nu este limitat de el)
– Etern şi neschimbat (El a creat timpul)
– Imaterial (pentru cã transcede spaţiul)
– Personal (ceva impersonal nu ar putea crea fiinţe cu personalitate)
– Necesar (pentru cã totul depinde de El)
– Infinit şi singular (pentru cã nu poţi avea douã infinite)
– Divers dar totuşi are unitate (pentru cã natura este diversã)
– Inteligent (suprem, pentru cã a creat totul)
– Plin de scopuri (pentru cã el a creat în mod intenţionat totul)
– Moral (legi morale precum sunt cele pe care le are lumea nu ar putea exista fãrã cineva care sã le dea)
– Iubitor (pentru cã altfel nu ar fi dat legi morale)

Acest Dumnezeu manifestã caracteristici foarte similare cu Dumnezeul din Iudaism, Islamism şi Creştinism, care într-un mod destul de interesant, sunt ultimele religii de bazã care rãmân dupã ce ateismul şi panteismul au fost eliminate. Observã de asemenea cã una din marile întrebãri ale vieţii (origine) a primit rãspuns: omenirea ştie de unde a venit.

Aceasta ne conduce mai departe la urmãtoarea întrebare: putem noi sã cunoaştem pe Dumnezeu? În acest punct, nevoia de religie este înlocuitã de ceva mai important – nevoia de revelaţie. Dacã omenirea trebuie sã-L cunoascã pe Dumnezeu bine, atunci trebuie ca Dumnezeu sã se reveleze creaţiei Sale. Iudaismul, Islamismul şi Creştinismul toate afirmã cã au o carte care este revelaţia lui Dumnezeu cãtre om, dar întrebarea este: care este (dacã e vreuna) adevãratã?

Dând la o parte micile diferenţe, cele douã zone principale de disputã sunt (1) Noul Testament al Bibliei (2) Persoana care este Isus Hristos. Islamismul şi Iudaismul declarã ambele cã Noul Testament al Bibliei este neadevãrat în ceea ce declarã, şi ambele neagã faptul cã Isus este Fiul lui Dumnezeu, în timp ce Creştinismul afirmã ambele lucruri.

Din nou, spaţiul împiedicã o apãrare exhaustivã a Noului Testament şi a identitãţii lui Hristos, dar iatã nişte pãrţi care meritã atenţia noastrã. Nu este o laudã fãrã sens sã spui cã nu existã altã credinţã pe planetã care poate concura cu munţii de dovezi care existã pentru creştinism. De la numãrul voluminos de manuscrise strãvechi (5000+), pânã la datarea documentelor istorice care au fost scrise în timpul vieţii martorilor oculari (unele scrise doar la 15 ani dupã moartea şi învierea lui Hristos), pânã la multitudinea autorilor care au scris (nouã autori în 27 de cãrţi ale Noului Testament), pânã la dovezile arheologice care au fost descoperite şi din care nici una nu a contrazis vreun lucru pe care Noul Testament îl afirmã, pânã la faptul cã apostolii au mers pânã la moarte mãrturisind minunile fãcute de Isus şi faptul cã a înviat, Creştinismul are cele mai multe dovezi când e vorba de a-şi demonstra afirmaţiile. Autenticitatea istoricã a Noului Testament – afirmaţia cã el ne spune adevãrul despre evenimentele care s-au întâmplat – este singura concluzie corectã odatã ce toate dovezile au fost examinate.

Când e vorba de Isus, oricine gãseşte ceva foarte curios în legãturã cu El – El a declarat cã este Dumnezeu întrupat. Propriile cuvinte ale lui Dumnezeu (ex: „Înainte de Avraam am fost Eu”), faptele Lui (ex: iertarea pãcatelor, acceptând închinarea în faţa Lui de nouã ori), viaţa Lui miraculoasã şi fãrã de pãcat (care i-au folosit pentru a-i dovedi afirmaţiile), şi învierea Lui, toate dovedesc afirmaţiile Lui de a fi Dumnezeu. Cei care au scris Noul Testament de asemenea confirmã acest adevãr iar şi iar în scrierile lor.

Acum urmeazã ceva important la care sã te gândeşti – dacã Isus este Dumnezeu, atunci ceea ce El spune trebuie sã fie adevãrat. Si dacã Isus a spus cã Biblia este fãrã greşeli şi adevãratã în tot ce spune (lucru care l-a fãcut), atunci asta înseamnã cã tot ce Biblia ne spune este adevãrat. Si dupã cum deja am învãţat, douã afirmaţii care pretind a fi adevãrate care sunt în competiţie nu pot fi ambele adevãrate. Aşa cã orice din Coranul Islamic sau scrierile Iudaismului care contrazic Biblia nu au cum sã fie adevãrate. De fapt, şi Islamismul şi Iudaismul cad deoarece ambele spun cã Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, dar dovezile indicã opusul. Si pentru cã putem cu adevãrat sã-L cunoaştem pe Dumnezeu (pentru cã El s-a revelat omenirii, şi în cuvântul Sãu scris şi ca Isus Hristos), toate formele de agnosticism sunt respinse. ªi ca urmare, altã mare întrebare a vieţii a primit un rãspuns – aceea a eticii – deoarece Biblia conţine instrucţiuni foarte clare despre cum ar trebui oamenii sã-şi trãiascã viaţa.

Pânã la urmã, aceastã Biblie proclamã faptul cã lui Dumnezeu îi pasã foarte mult de omenire şi îşi doreşte ca toţi sã-L cunoascã personal. De fapt, Îi pasã aşa de mult încât el a devenit om ca sã arate creaţiei Lui exact cum este Dumnezeu. Sunt mulţi oameni care şi-au dorit sã fie Dumnezeu, dar un singur Dumnezeu care şi-a dorit sã fie om pentru a-i putea salva de la o eternitate de separare faţã de El pe cei pe care îi iubeşte mult. Acest fapt demonstreazã relevanţa existenţialã a creştinismului şi de asemenea rãspunde la ultimele douã mari întrebãri ale vieţii – scop şi destin. Fiecare persoanã a fost creatã de Dumnezeu pentru un scop şi fiecare are un destin care îl aşteaptã – un destin al vieţii eterne alãturi de Dumnezeu sau de separare eternã de El. De asemenea, observã cã aceastã concluzie (şi faptul cã Dumnezeu a devenit Om în Hristos) respinge Deismul, care spune cã Dumnezeu nu este interesat de treburile omenirii.

În final, vedem cã adevãrul suprem despre Dumnezeu poate fi gãsit şi vederea lumii ca un labirint poate fi navigatã cu succes când cineva aderã la un cadru pentru testarea diferitelor credinţe şi lucreazã sistematic în a elimina ce e greşit pentru ca numai adevãrul sã rãmânã. Folosind testele logicii consistente, ale adecvanţei empirice, şi ale relevanţei existenţiale împreunã cu punerea întrebãrilor corecte, toate acestea duc la concluzii adevãrate şi raţionale despre Dumnezeu şi despre religie. În final, toţi ar trebui sã fie de acord cã singura raţiune pentru care ai putea crede în ceva este pentru cã este adevãrat; nimic mai mult. Dar, din nefericire, adevãrata credinţã este legatã de voinţã şi oricâte dovezi logice ar fi prezentate, unii tot vor alege sã îl nege pe Dumnezeu.

Conduc toate religiile la Dumnezeu? De,fapt, da. Toate, mai puţin una, conduc la judecata Lui, şi doar una conduce la iertarea şi la viaţa eternã pe care ne-o oferã Dumnezeu – Creştinismul. Decizia de a îmbrãţişa adevãrul despre Dumnezeu este una importantã pentru un simplu raţionament: eternitatea este un timp foarte mare pentru a nu avea dreptate. De aceea, gândirea corectã despre Dumnezeu este aşa de importantã.

Traducere dupã Robin Schumacher, Determining which religion is (gasp!) right, Louisville, Kentucky, United States

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află.

Matei 7:13, 14

Alegerea inteleapta

Viaţa noastră este ca a unui călător care merge pe o cale. Oricine merge pe o cale sau pe mai multe căi în fiecare zi. În fragmentul acesta, Isus spune că în faţa vieţii noastre există doar două căi: una este calea îngustă, alta este calea lată. Isus spune că poarta strâmtă are legătură directă cu calea îngustă şi poarta largă are legătură directă cu calea lată. Dintre cele două căi trebuie să alegem doar una. Omul cu judecată alege calea îngustă. Rezultatul umblării pe cele două căi este foarte diferit de la o cale la alta; una duce la pieire, alta duce la viaţa veşnică. La intersecţia Pieţii Universităţii sunt 4 bulevarde: dacă alegem B-dul Carol I, putem merge spre Constanţa; dacă alegem B-dul Regina Elisabeta, ajungem la Piteşti; dacă alegem B-dul N. Bălcescu, ajungem la Ploieşti; dacă alegem B-dul I. C. Brătianu, ajungem la Giurgiu. Astfel, dacă intrăm pe poarta strâmtă şi mergem pe calea îngustă, ajungem la viaţa veşnică, pe de o altă parte, dacă intrăm pe poarta largă şi mergem pe calea lată, ajungem la pieire. În timpul tinereţii sau în timpul facultăţii, alegerea căii e foarte importantă. Aici calea îngustă se referă la calea credinţei, iar calea lată se referă la calea lumii. Calea îngustă se referă la calea care merge după Isus. „Poarta strâmtă” este Isus Însuşi. Poarta care ne conduce la viaţa veşnică e strâmtă. Numai Isus este poarta mântuirii. După ce omul a păcătuit, a pierdut calea care duce la pomul vieţii şi a rătăcit. Datorită păcatului, îl aşteaptă moartea veşnică. Dar Isus a venit pe acest pământ ca să mântuiască oamenii păcătoşi. În Ioan 10:9 Isus spune: „Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.” Numai Isus este poarta mântuirii. Cum e uşa lui Isus care duce la viaţă? E foarte strâmtă. Deci Eugen nu poate intra împreună cu Ionatan fiul lui, chiar dacă îl ţine tare de mână, nici cu soţia dragă, deodată. Nu putem intra purtând comorile sau lucrurile lumii. Nici nu putem cumpăra bilet de intrare cu bani. Isus este poarta adevărului şi a mântuirii. Ca noi să intrăm pe poarta strâmtă, mai întâi trebuie să dezbrăcăm povara păcatului. Pe această poartă intră numai cel care s-a născut din nou prin pocăinţă. Poarta strâmtă are legătură directă cu calea îngustă. Această cale presupune multe suferinţe şi persecuţii. Mai ales, puţini sunt cei care o află. De ce intrăm pe poarta strâmtă şi mergem pe calea îngustă? Pentru că ne conduce la viaţă.

În faţa vieţii noastre sunt două căi: una e lată, cealaltă îngustă. Una duce la pieire, cealaltă duce la viaţă. Poarta largă şi calea lată duc la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ele. Calea lată se aseamănă cu o autostradă germană pe care nu este limită de viteză. Pe ea nu se află indicatoare de pericol, radar, nici cele zece porunci. Pe ea nu eşti singur şi mulţi colegi şi prieteni intră împreună cu tine. Cel care merge pe calea largă, trăieşte după mersul lumii şi după bunul plac. Dar pe această cale ne aşteaptă judecata veşnică a Domnului. Dumnezeu ne-a dat libertatea alegerii: putem intra pe poarta strâmtă sau pe poarta largă. Oamenii lui Dumnezeu aleg poarta strâmtă. Omul cu judecată alege desigur poarta strâmtă. Cine este omul cu judecată? Omul cu judecată este cel care face alegerea înţeleaptă. Omul cu judecată este cel care îl urmează pe Isus. Omul cu judecată este cel care urmează calea crucii lui Isus. Omul cu judecată este cel care trăieşte pentru gloria lui Dumnezeu. Omul cu judecată este cel care are o nădejde vie în Împărăţia lui Dumnezeu. Omul cu judecată este cel care intră pe poarta strâmtă a lui Isus. Omul cu judecată alege mereu calea strâmtă. Să te verifici pe tine însuţi. Tu mergi pe calea îngustă sau lată?

Mă numesc David Kim şi sunt pastorul acestei biserici de tineri, Biserica Agape. Eu m-am născut în Coreea de Sud într-o familie săracă, purtând pantaloni rupţi în fund. De aceea mama mea a dorit foarte mult ca eu o să devin un om bogat având 1000 de saci de orez. În timpul acela la mine în sat cel care avea 1000 de saci de orez era considerat un om bogat. La coreeeni ca şi la evrei, numele au semnificaţie. De aceea, mama mi-a dat un nume care înseamnă o mie de saci de orez. Eu mergeam la biserica din copilărie, dar nu L-am cunoscut pe Isus că El este Mântuitor şi că a murit pentru păcatele mele. De aceea am rătăcit şi am umblat după pofta cărnii şi pofta ochilor mult timp. Dar în timpul facultăţii, prin studiul Bibliei, m-am pocăit şi m-am născut din nou. Prin studiul Bibliei, Domnul Isus m-a ajutat să intru pe poarta strâmtă şi să alerg pe calea îngustă. Prin cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Isus mi-a deschis ochii spirituali să descopăr semnificaţia vieţii, scopul vieţii şi bucuria cea mare. După câţiva ani, am primit chemare de la Dumnezeu ca împreună cu soţia mea, Rebeca, sa venim în România ca misionari printre studenţii români. Până acum am întâlnit mulţi tineri minunaţi care au dorit să-L cunoască pe Dumnezeu mai profund şi care au devenit colaboratorii noştri în lucrarea Domnului.

Dragi tineri şi studenţi! Timpul tinereţii este timpul potrivit pentru a decide direcţia vieţii. Dacă din timpul tinereţii intrăm pe poarta strâmtă, atunci ne aşteaptă fericire, succes şi viaţă veşnică. În schimb, dacă intrăm pe poarta largă, ne aşteaptă nefericire, eşec şi pieire. Deci în timpul tinereţii trebuie să mergem pe calea îngustă. Timpul tinereţii nu este timpul secerişului, ci perioada în care semănăm harnic. În timpul tinereţii nu se construieşte casa, ci se pune temelia vieţii pe cuvântul lui Isus. În timpul tinereţii trebuie să lucrăm harnic şi să studiem bine. Mai ales, timpul tinereţii este timpul potrivit să găsim adevărul şi viaţa nouă în Isus. Mai presus de toate, zilele tinereţii noastre sunt timpul potrivit în care trebuie să intrăm pe poarta strâmtă şi să mergem pe calea lui Isus. În timpul facultăţii să-L descoperim pe Isus ca Mântuitorul nostru prin Cuvântul lui Dumnezeu!

A trai multumitor

„In aceste zile in care nimic nu mai e sigur…eu ii multumesc lui Dumnezeu…
Pentru taxele pe care le platesc, pentru ca inseamna ca am un serviciu…
Pentru dezordinea de dupa o petrecere, pentru ca inseamna ca eram inconjurat de prieteni.
Pentru hainele care imi stau cam stramte, pentru ca inseamna ca am de mancare.
Pentru umbra care ma urmareste, pentru ca inseamna ca merg sub soare…
Pentru peretii care trebuie zugraviti si pentru becurile care trebuie schimbate, pentru ca inseamna ca am o casa.
Pentru toate criticile pe care le fac cand nu sunt multumit, pentru ca inseamna ca am dreptul la cuvant.
Pentru ultimul loc pe care ii gasesc chiar in ultimul rand al parcarii, pentru ca inseamna ca am posibilitatea sa fac doi pasi pe jos, si am norocul sa am un mijloc de transport.
Pentru oboseala si durerile musculare pe care le am la sfarsitul fiecarei zile de lucru, pentru ca inseamna ca am sanatate si pot lucra.
Pentru ceasul desteptator care suna dimineata devreme, pentru ca imi spune ca TRAIESC.”

Puterea cuvintelor

Mai multe broscute se plimbau prin padure, când doua dintre ele au cazut într-o groapa adânca. Toate celelalte broscute s-au strâns în jurul gropii. Când au vazut cât de adânca era groapa, le-au spus celor doua broscute cazute în groapa ca nu mai au nici o speranta, dar acestea le-au ignorat comentariile si au început sa sara, încercând sa iasa din groapa.

Broscutele continuau sa le spuna sa nu mai sara, ca oricum totul este în zadar si soarta le este pecetluita. În cele din urma, una dintre cele doua broscute a ascultat de „sfatul” prietenelor ei si a renuntat sa mai sara. S-a abandonat pe fundul gropii si… a murit.

Cealalta broscuta a continuat sa sara din rasputeri. Suratele ei de pe marginea gropii au început din nou sa o îndemne sa renunte si sa moara împacata, dar broscuta s-a îndârjit mai tare si pâna la urma… hop! – a reusit sa iasa din groapa.

Uimite peste masura, broscutele s-au strâns în jurul ei si au întrebat-o:
– Ei, bravo! Nu ne-ai auzit? Cum de nu te-ai dat batuta?
– Oac! Oac! – topaia fericita broscuta.
– Hei, soro! Opreste-te o clipa si zi-ne si noua cum de nu te-ai dat batuta!
Într-un târziu, broscuta a înteles ce vor de la ea si le-a explicat ca ea nu prea aude bine si de-acolo, de pe fundul gropii, crezuse ca ele o încurajeaza.

Puterea cuvintelor… Limba are putere de viata si de moarte. Un cuvânt de încurajare pentru cineva cazut la pamânt îl poate ridica si îl poate ajuta sa paseasca mai departe. Dar tot cu un cuvânt îi poti aplica lovitura de gratie semenului tau doborât la pamânt. Fii atent la cuvintele tale. Este atât de usor sa rostesti cuvinte care sa taie avântul celui care le aude, mai ales daca trece printr-o perioada dificila. De ce n-ai alege sa fii astazi cel care împarte cuvinte datatoare de viata în jurul lui? Dar şi mai important, apeleazã la Cuvântul vieţii, Biblia, şi împãrtãşeşte-o şi altora. Experimenteazã-i putere de a te scoate din groapa întunericului şi a pãcatului.

Totuşi…

Oamenii sunt iraţionali, ilogici şi egoişti.
Totuşi…iubeşte-i.
Dacã faci binele ai putea fi acuzat de egoism, de motive ascunse.
Totuşi….fã binele.
Dacã ai succes poate vei câştiga prieteni falşi şi duşmani adevãraţi.
Totuşi…împlineşte-ţi sarcina datã de Hristos.
Binele pe care-l faci astãzi, va fi uitat mâine.
Totuşi…fã binele.
Cinstea şi sinceritatea te fac vulnerabil.
Totuşi…fii cinstit şi sincer.
Cei mai mari oameni, cu cele mai mari idei, pot fi doborâţi de cei mai mici oameni, cu minţile cele mai înguste.
Totuşi…gândeşte mãreţ.
Ceea ce ai clãdit de doi ani, poate fi dãrâmat peste noapte.
Totuşi…zideşte.
Oamenii au cu adevãrat nevoie de ajutor, dar dacã-i ajuţi, te pot ataca.
Totuşi…ajutã-i.
Oamenii au nevoie de dragoste, dar te pot respinge şi pe tine şi dragostea ta.
Totuşi…iubeşte-i.

FIINDCÃ ACESTA ESTE MODUL ÎN CARE IUBESTE HRISTOS!

Daca Dumnezeu ar putea vorbi – (Clyde Herring)

– Tatal nostru care esti in ceruri..
– DA.
– Nu ma intrerupe, ma rog!
– DA, DAR M-AI CHEMAT.
– Te-am chemat? Eu nu te-am chemat, eu ma rog, „Tatal nostru care esti in ceruri..”
– VEZI? M-AI CHEMAT IARASI.
– Ce-am facut?
– M-AI CHEMAT. TU AI SPUS „TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI”. IATA-MA! AICI SUNT. LA CE TE GANDESTI IN MINTEA TA ACUM?
– La nimic. Am vrut doar sa spun o rugaciune. Eu totdeauna spun.. „Tatal nostru”. Ma face sa ma simt bine dupa ce o spun ca si cand mi-am implinit o datorie.
– BINE, ATUNCI CONTINUA.
– Sfinteasca-se Numele Tau..
– STAI. CE VREI SA SPUI PRIN ACEASTA?
– Prin ce?
– PRIN „SFINTEASCA-SE NUMELE TAU”?
– Oh (surprins).. nu stiu ce inseamna.Cum as putea sa stiu? E doar o fraza din rugaciune. Apropo ce inseamna?
– ASTA INSEAMNA: ONORAT, SFANT, MINUNAT.
– Da, are sens. Niciodata nu m-am gandit la insemnatatea cuvantului „sfinteasca-se”. „Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant..”
– CREZI, INTRA-ADEVAR CE-AI SPUS?
– Desigur, de ce nu?
– CE FACI CU PRIVIRE LA ACEASTA?
– Ce fac? Nimic, presupun. Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca tu ai avea control peste toate lucrurile aici pe pamant asa cum ai acolo in cer.
– AM EU CONTROL PESTE VIATA TA?
– Bine… merg la biserica.
– DAR NU ASTA TE-AM INTREBAT. CE POTI SA SPUI DESPRE POFTELE FIRII PAMANTESTI CU CARE TE LUPTI? CE FACI CU TEMPERAMENTUL TAU NERVOS? STII CA ACEASTA ESTE O PROBLEMA PENTRU TINE. SI AMINTESTE-TI CE FEL CE CARTI CITESTI, CE PROGRAME TV. URMARESTI?
– Opreste-te de a ma mai critica! Sunt la fel de bun ca si restul de mincinosi din biserica.
-SCUZA-MA, TE ROG, DAR EU CREDEAM CA TU TE ROGI CA VOIA MEA SA SE FACA. DACA ACEASTA AR FI SA SE INTAMPLE, ATUNCI VA TREBUI SA INCEAPA CU ACEI CARE SE ROAGA PENTRU EA, CU TINE.
– Bine, recunosc ca am ceva cusururi si pentru ca Tu ai mentinoat cateva, ma gandesc ca as mai putea numi si altele.
– CRED CA SI EU AS MAI PUTEA NUMI CATEVA.
– Nu m-am gandit prea mult la ele pana acum, dar intr-adevar mi-ar placea sa ma las de unele din ele. Si atunci as fi cu adevarat liber.
– BINE, ACUM ESTI PE DRUMUL CEL BUN. VOM LUCRA IMPREUNA – TU SI EU. MULTE BIRUINTE POT FI CASTIGATE. MA BUCUR DE TINE.
– Asculta, Doamne, trebuie sa termin aici. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. „Da-ne noua painea cea de toate zilele..”
– RUGACIUNEA ESTE UN LUCRU PERICULOS. POTI SFARSI PRIN A FI COMPLET SCHIMBAT, STII ASTA! ESTE CEEA CE EU DORESC CA TU SA ALEGI. TU M-AI CHEMAT SI IATA-MA, SUNT AICI. ACUM ESTE PREA TARZIU SA TE OPRESTI. CONTINUA-TI URMATOAREA PARTE DE RUGA, MERGI MAI DEPARTE.
– Mi-e frica!
– FRICA? DE CE TI-E FRICA?
– Pentru ca stiu deja ce-o sa spui.
– INCEARCA-MA SI VEI VEDEA.
– „Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..”
– CE S-A INTAMPLAT INTRE TINE SI SALLY!
– Vezi? Am stiut! Am stiut ca o sa-mi amintesti de ea. Doamne, ea spune minciuni despre mine si niciodata nu mi-a platit datoria ce o are la mine. M-am jurat ca am sa o pun la punct.
– DAR RUGA TA CUM A FOST? CUM TE-AI RUGAT?
– Nu asta am vrut sa spun.
– BINE.CEL PUTIN ESTI SINCER, DAR NU CRED CA ESTE DELOC PLACUT SA PORTI POVARA AMARACIUNI IN INIMA TA, NU-I ASA?
– Nu, cel putin ma voi simti mai bine dupa ce mai voi razbuna pe ea, oh.. am facut deja planul cum sa ma razbun pe ea. O fac sa-i para rau de ce mi-a facut.
– N-O SA TE SIMTI MAI BINE, CI TE VEI SIMTI MAI RAU. RAZBUNAREA NU ESTE DULCE, GANDESTE-TE CAT DE NEFERICIT ESTI DEJA, DAR EU POT SCHIMBA TOTUL.
– Tu poti schimba starea? Cum?
– IART-O PE SALLY SI ATUNCI EU TE IERT PE TINE, URA SI PACATUL VOR FI PROBLEMA LUI SALLY DUPA ACEEA, NU A TA. TU POTI PIERDE BANI, DAR CEL PUTIN AI PACE IN INIMA TA.
– Dar, Doamne nu pot sa o iert!
– ATUNCI NICI EU NU POT SA TE IERT.
– Bine ai dreptate, dar mai mult decat sa ma razbun pe Sally vreau sa am pace in inima. Bine, o iert!. Ajut-o sa gaseasca calea cea dreapta in viata, Doamne, stiu ca ea se simte mizerabil acum ca ma gandesc la asta si oricine ar face ca ea s-ar simti la fel, intr-un fel oarecare arata-i calea.
– FOARTE BINE! MINUNAT! CUM TE SIMTI ACUM?
– Hhmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca nu voi mai merge la culcare diseara atat de incordat ca si pana acum, pentru prima data de cand pot sa imi aduc aminte. Nici nu mai sunt obosit ca pana acum..
– DAR NU TI-AI TERMINAT INCA RUGA, CONTINUA..
– Bine. „Si nu ne duce pe noi in isipita si ne izbaveste-ne de cel rau..”
– BINE, AM SA FAC SI ASTA, NUMAI NU TE PUNE PE TINE INSUTI IN LOCUL UNDE POTI FI ISPITIT.
– Ce vrei sa spui cu asta?
– SCHIMBA-TI PRIETENIILE, RENUNTA SA MAI MERGI IN LOCURILE IN CARE AI MERS PANA ACUM, NU TE MAI UITA LA FILME MURDARE, NU MAI ASCULTA CONVERSATIILE PACATOASE, NU TE MAI PUNE IN SITUATII URATE. UNII DIN PRIETENII TAI AU DEJA INFLUENTA ASUPRA TA, EI VOR SA TE IMPLICE IN LUCRURI GRESITE, NU TE LASA PACALIT. EI TE MINT CA SA SE DISTREZE DAR VA DUCE LA RUINAREA TA. NU TE FOLOSI DE MINE CA UN TAP ISPASITOR.
– Nu inteleg!
– DESIGUR CA INTELEGI. ASA PROCEDEZI TOTDEAUNA ,TE BAGI IN PROBLEME SI APOI FUGI LA MINE: DOAMNE AJUTA-MA SA IES DIN INCURCATURA ASTA SI ITI PROMIT CA NU AM SA MAI FAC! TI-A ADUCI AMINTE DE TOATE TARGUIELILE FACUTE CU MINE?
– Da, Doamne, mi-e rusine, imi pare rau!
– MERGI MAI DEPARTE SI TERMINA-TI RUGA.
– Pentru ca a Ta este imparatia, puterea, slava in veci. Amin!
– STII CE MI-AR ADUCE MIE SLAVA? CE M-AR FACE CU ADEVARAT BUCUROS?
– Nu, dar as vrea sa stiu. Vreau sa iti fac placere, pot sa vad ce viata mizerabila a fost pana acum, dar as vrea sa fiu unul dintre urmasii Tai.
– AI RASPUNS DEJA LA INTREBAREA MEA.
– Da?
– DA, LUCRUL CARE IMI ADUCE SLAVA ESTE SA AM OAMENI CA SI TINE CARE MA IUBESC.
– Doamne vreau sa vad ce poti face tu din mine, bine?
– DA O SA VEDEM.

Un simplu gest …

Intr-o zi, cand eram boboc la liceu, am vazut un coleg plecand pe drumul de la scoala spre casa. Numele lui era Kyle. Parea ca isi cara toate cartile cu el. Ma gandeam: „De ce si-ar cara cineva acasa toate cartile ? Trebuie sa fie un tocilar.” Aveam planuri pentru intreg weekend-ul (petreceri si jocuri de fotbal cu prietenii), astfel incat am ridicat din umeri si mi-am vazut de drumul meu. Mergand, am vazut o ceata de vlajgani alergand spre el. Au fugit spre el, i-au lovit maldarul de carti si l-au imbrancit, iar el a cazut in noroi. I-au sarit ochelarii pe care i-am vazut aterizand in iarba la cativa metri mai departe de el. A privit in sus si atunci am vazut acea tristete teribila din ochii sai. Mi s-a facut mila. M-am indreptat rapid spre el si in timp ce bajbaia dupa ochelari i-am vazut o lacrima alunecandu-i din ochi. Înmanandu-i ochelarii i-am spus : „Indivizii aceia sunt niste nenorociti. Ar trebui sa-si vada de-ale lor.” M-a privit si mi-a spus: „Multumesc.” Avea un zambet mare pe fata. Era unul din acele zambete care arata o recunostinta reala. L-am ajutat sa-si adune cartile si l-am intrebat unde locuieste. S-a dovedit ca locuia langa mine, asa ca l-am intrebat cum de nu l-am mai vazut niciodata. Mi-a spus ca a urmat o scoala particulara pana acum. Nu ma mai imprietenisem cu nimeni care sa fi urmat o scoala particulara. Am vorbit tot drumul spre casa in timp ce l-am ajutat sa care o parte din carti. S-a dovedit a fi un tip tare de treaba. L-am intrebat daca ar dori sa joace fotbal cu mine si prietenii mei. A raspuns afirmativ. Am fost alaturi tot weekend-ul si pe masura ce-l cunosteam mai bine imi placea tot mai mult. Prietenii mei simteau la fel.

A venit si ziua de luni si l-am vazut pe Kyle carandu-si din nou maldarul de carti. L-am oprit si i-am spus : „Baiete, ai sa-ti faci niste muschi grozavi daca le tot cari zilnic !” A ras doar si mi-a dat jumatate din ele. In cei patru ani care au urmat Kyle si cu mine am devenit prieteni buni. Cand eram in ultimul an am inceput sa ne gandim la facultate. Kyle s-a decis sa mearga la Georgetown, iar eu la Duke. Stiam ca vom ramane mereu prieteni si ca distanta nu va fi o problema. El urma sa fie un doctor iar eu un sportiv. Kyle era oratorul clasei. Il tachinam mereu ca este un tocilar. Trebuia sa pregateasca un discurs pentru absolvire. Eram foarte fericit ca nu eram eu acela care trebuia sa ma ridic si sa vorbesc
in fata tuturor.

In ziua absolvirii l-am vazut pe Kyle. Arata grozav. Era unul din acei tipi care s-au regasit cu adevarat pe sine in timpul liceului. Se maturizase si chiar ii statea bine cu ochelari. Avea mai multe intalniri decat mine si toate fetele il placeau. Cateodata deveneam chiar gelos. Azi era una din acele zile.Am vazut ca era emotionat in legatura cu discursul sau. Asa ca l-am tras mai in spate si i-am spus: „Hei, domnule, vei fi minunat !” El s-a uitat la mine cu una din acele priviri recunoscatoare si a zambit. „Multumesc,” a spus. Cand trebuia sa intervina si-a dres glasul si a inceput. „Momentul absolvirii este unul in care multumesti tuturor celor care te-au ajutat in toti acesti patru ani: parinti, profesori, frati, antrenori … dar mai ales prietenilor. Vreau sa va spun ca a fi prietenul cuiva este cel mai frumos dar pe care il poti oferi. Va voi spune o poveste. „

Mi-am privit prietenul necrezand ca istoriseste povestea primei zile in care ne-am intalnit. A marturisit ca planuise sa se sinucida in acel weekend. A povestit cum si-a curatat vestiarul pentru ca mama lui sa nu trebuiasca s-o faca mai tarziu si cum isi cara toate lucrurile acasa. M-a privit adanc si mi-a zambit scurt. „Din fericire, am fost salvat. Prietenul meu m-a salvat de la acest gest teribil.” Multimea asculta cu respiratia taiata cum acest tanar popular isi povestea momentul sau de slabiciune. I-am vazut pe mama si pe tatal sau care ma priveau cu acelasi zambet recunoscator. Pana in acel moment nu realizasem profunzimea sa. Nu subestimati niciodata puterea actiunilor dumneavoastra. Cu totii avem un impact asupra celorlalte persoane. Cu un gest mic putem schimba viata cuiva. Nu exista inceput sau sfarsit pentru aceasta. Ieri este istorie. Maine e un mister. Azi este un cadou.

Ce duci în spate, omule?

Într-un sãtuc de munte din Ardeal trãia un om cocoşat care-şi dorea mai mult ca orice pe lume sã poatã privi în sus, spre cer. Sã poatã vedea cerurile – locuinţa lui Dumnezeu, sã poatã admira stelele, luna şi soarele – creaţia lui Dumnezeu. Însã din pãcate el putea privi doar în jos, în pãmânt. Pânã într-o noapte când se întâmplã cu el o minune: întorcându-se acasã, cam pe la miezul nopţii, trebuia sã treacã prin cimitirul satului. Deodatã în faţa lui apãru un înger care-l întrebã :

— Ce duci în spate omule?.
— Neputinţa mea de a privi spre cer – o cocoaşã, oftã omul cu tristeţe.
— Dã-o încoace şi priveşte spre cer! – porunci îngerul întinzând mâna dupã cocoaşa omului, astfel cã acesta se întoarse acasã drept ca o lumânare.

A doua zi întreg satul vorbea, mirându-se despre ce i s-a întâmplat omului cocoşat. Auzind de cele întâmplate, un om care era şchiop din naştere, şi care-şi dorea mai mult ca orice pe lume sã poatã alerga dupã plãcerile nebune ale acestei lumi, sã poatã dansa şi mai ales sã poatã ţine pasul alãturi de tovarãşii sãi de rele, se duse şi el la miezul nopţii în cimitir cu speranţa cã cã-l va întâlni pe înger, şi culmea când se fãcu miezul nopţii în faţã-i apãru îngerul, care-l întrebã:

— Ce duci în spate omule?..
— În spate nu duc nimic, eu sunt şchiop şi te-aş ruga foarte mult dacã ai vrea sã mã vindeci de neputinţa mea, ca sã pot merge şi eu la dans şi pe la chefuri alãturi de prietenii mei!
— Si în spate zici cã nu duci nimic? – se mirã îngerul.
— Nu! – rãspunse hotãrât omul şchiop.
— Atunci ţine cocoaşa aceasta! – spuse îngerul, şi îi puse omului şchiop în spate o cocoaşã, încât acesta se întoarse acasã şi cocoşat pe deasupra.

Din punct de vedere spiritual toţi oameni sunt cocoşaţi, pe toţi ne împiedicã câte un lucru pãmântesc de nu putem privi în sus spre ceruri. Mulţi poartã-n spate povara poftelor firii pãmânteşti, alţii poartã povara gândurilor lumeşti, alţii îngrijorãrile acestui veac, alţii sunt cocoşaţi de urã, de neînţelegere, de tot felul de dorinţe. Unii nu au timp şi nici nu simt nevoia de a privi în sus.
În Evanghelia dupã Luca, avem un minunat exemplu cu o femeie cocoşatã, pe care Domnul Isus o vindecã de neputinţa ei:

„Isus învãţa pe norod într-o sinagogã în ziua sabatului. Si acolo era o femeie stãpânitã de optsprezece ani de neputinţã; era gârbovã şi nu putea nicidecum sa-şi îndrepte spatele. Când a vãzut-o Isus a chemat-o şi i-a zis: „ femeie, eşti dezlegatã de neputinţa ta.” Si-a întins mâinile peste ea: îndatã s-a îndreptat, şi slãvea pe Dumnezeu.”

Ce lucru îmbucurãtor putem citi în acest text biblic: „Când a vãzut-o Isus a chemat-o…” Da, Isus cheamã la fel şi astãzi pe toţi cei ce doresc sa-şi ridice privirea spre cer şi nu pot. ªi aceastã femeie dorea sa-şi ridice capul şi nu putea. Isus Mântuitorul lumii observã acest lucru şi-i spune: „Femeie eşti dezlegatã de neputinţa ta!”

Acelaşi Isus are aceiaşi putere şi azi şi dacã ne spune: „Eşti dezlegat de neputinţa ta!” atunci înseamnã cã suntem liberi dezlegaţi de tot ce ne leagã şi putem privi spre cer. Dar dacã nu ne recunoaştem neputinţele, dacã spunem cã în spate nu ducem nimic, dacã ignorãm povara de pãcate din spatele nostru şi pe deasupra dorim sã alergãm dupã plãcerile nebune ale acestei lumi, s-ar putea ca Isus sã ne întoarcã spatele, iar cel rãu sã ne împovãreze şi mai mult.

9 decembrie 2003
Rona de Sus, Maramureş
Mihai TRAISTÃ

8 condimente care pot transforma apa obișnuită într-o băutură vindecătoare; Combinatii periculoase de medicamente; Dezintoxicarea; Sucuri de fructe; Sucuri de legume; Descoperire epocală: Care sunt alimentele care încetinesc îmbătrânirea creierului; Usturoiul este mai bun decât un medicament în detoxifierea în siguranță a plumbului din organism; Ce înseamnă boala? (Dictatura medicala naste alte monstruozitati…)Pandemia de COVID-19, minoră în comparație cu bacteriile rezistente la medicamente; ALERTĂ: Top 10 alimente modificate genetic. Acum şi cu gene umane!

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

ALERTĂ: Top 10 alimente modificate genetic. Acum şi cu gene umane!

– Se vede treaba, raţiunile economice care au condus la părăsirea liniei tradiţionale de hibridizare şi încrucişare a soiurilor şi la abordarea optimizării lor prin alterare genetică au cântărit enorm. Într-o lume tot mai puţin preocupată de aspectele morale ale manifestărilor ei, economicul a bătut la scor siguranţa alimentaţiei.

Astfel că temerile în privinţa efectelor pe termen lung a alimentaţiei populaţiei umane sau a diferitelor categorii de animale de fermă cu plante generic denumite astăzi GMO (Genetic Modified Organisms) sau OMG (organisme modificate genetic) sunt tratate de firmele dezvoltatoare ale noilor biotehnologii, dar şi de unele guverne, ca simple speculaţii.

Asigurările producătorilor de OMG par a fi de ajuns, chiar dacă multe din studiile clinice privind consumul alimentelor produse din astfel de plante au fost doar “aranjamente” menite să îngraşe anumite conturi.

Lucrurile au scăpat demult de sub control, dacă este să ne gândim ce păţesc fermierii din statele Americii de Nord cu aceste companii producătoare de OMG, când li se întâmplă să li se încrucişeze culturile tradiţionale cu cele vecine, inginerite genetic.

NaturalNews.com notează că Statele Unite par a se confrunta cu o conspiraţie a trădării. Politica şi interesul personal par a face ca politicile guvernamentale să încalce cu mare uşurinţă raţiunile de siguranţă şi sănătate.

Când preşedintele Obama l-a numit pe Michael Taylor ca expert principal al FDA (Food and Drug Administration, organismul care se ocupă de medicamente şi siguranţa alimentaţiei), mari proteste s-au făcut auzite din partea consumatorilor şi a grupurilor de activism de mediu. Taylor fusese vicepreşedinte al Monsanto.

În timpul mandatului acestuia organismele modificate genetic au fost aprobate în Statele Unite fără a fi efectuate teste pentru a se vedea dacă acestea prezintă siguranţă pentru alimentaţia oamenilor.

Din cauza lipsei etichetărilor, americanii nu pot spune dacă au sau nu pe masă organisme modificate genetic. Această lipsă de informare face ca evitarea şi urmărirea alimentelor din OMG să devină aproape imposibilă.

Iată mai jos o listă a principalelor alimente despre care se ştie că sunt modificate genetic:

Porumbul – a fost modificat de natură să-şi dezvolte propriul insecticid. Monsanto a recunoscut că în SUA jumătate din culturile de porumb sunt modificate genetic. Şoarecii hrăniţi cu porumb modificat genetic au probleme de reproducere şi fertilitate.

Soia – modificată să reziste la ierbicide. Produse: făină de soia, tofu, băuturi de soia, ulei de soia etc. Hamsterii hrăniţi cu soia OMG au probleme de înmulţire şi o rată ridicată a mortalităţii.

Bumbacul – de asemenea proiectat să reziste ierbicidărilor. Mii de fermieri indieni au suferit afecţiuni ale pielii după expunerea la vata de bumbac OMG.

Papaya – o varietate rezistentă la un virus a fost introdusă în Hawaii în 1999. Culturile de papaya transgenică ocupă acum trei pătrimi din totalul arhipelagului Hawaii.

Orezul – cultura emblemă a Asiei de Sud Est a fost modificată genetic să conţină o mare cantitate de vitamina A. Se pare că există şi o varietate ce conţine gene umane (!) care e cultivată pe teritoriul Statelor Unite. China Daily, un ziar online, arată că s-au semnalat probleme serioase de sănătate publică şi mediu date de culturile de orez OMG, care dau reacţii alergice. Există şi unele temeri legate de transferul de gene.

Tomatele – au fost modificate pentru păstrare mai îndelungată pe rafturi, prevenindu-se alterarea lor care, în mod natural, are loc rapid. Într-un test vizând siguranţa roşiilor OMG, unele animale au murit la câteva săptămâni de la ingerarea unor astfel de tomate.

Rapiţa – uleiul de rapiţă se foloseşte la producerea de ulei comestibil şi de margarină. Şi mierea mai poate fi produsă din flori de rapiţă. În Germania, autorităţile au raportat că o treime din polenul prezent în mierea canadiană provine de la culturi modificate genetic.

Produsele din lapte. S-a descoperit că 22% din vacile de pe teritoriul Statelor Unite au fost injectate cu hormon de creştere bovin recombinant (modificat genetic) – rbGH. Acest hormon produs de Monsanto determină vacile să-şi sporească producţia de lapte cu 15%. Laptele provenit de la astfel de vaci conţine un nivel ridicat de IGF–1 (Insulin Growth Factors – factori de creştere insulinici). Oamenii au de asemenea IGF-1 în organismul lor. Cercetătorii şi-au exprimat îngrijorarea, arătând că nivelurile sporite de IGF-1 în corpul uman au fost asociate cu cancere de colon şi de sân.

Cartofi – şoarecii hrăniţi cu cartofi modificaţi cu Bacillus thuringiensis var. Kurstaki Cry 1 au fost descoperiţi cu toxine în organism. În pofida anunţurilor contrare, aceasta arată că toxina Cry 1 era stabilă în organismul şoarecilor de laborator. Când riscurile de sănătate au fost date publicităţii, s-a pornit o dezbatere.

Mazărea – cea modificată genetic a fost identificată ca fiind cauza unor răspunsuri imunologice la şoareci şi posibil la om. O genă de fasole a fost inclusă în mazărea OMG, cu scopul de a crea o proteină care funcţionează ca un pesticid.

OMG – legate de o boală stranie

Încă din 2008, NaturalNews.com anunţa posibila legătură dintre organismele modificate genetic şi aşa numita afecţiune Morgellon, cu simptome cum ar fi: mâncărimi, înţepături, senzaţii de mişcare pe piele, granulaţie a pielii, leziuni.

Unii pacienţi arată oboseală, lipsă de memorie pe termen scurt, confuzie mentală, durere şi schimbări în modul de a vedea. Au fost de asemenea înregistrate date privind morbiditatea crescută şi disfuncţii sociale precum productivitate scăzută, pierderi de slujbe, handicapuri severe, divorţuri, pierderea custodiei copiilor şi abandon familial.

Înainte de raportarea ei, boala a fost negată ca fiind un fals, dar cercetările mai amănunţite au relevat că e reală şi că poate fi legată de consumul de OMG. În pofida acestor legături, CDC (Center for Disease Control – centrul de control al bolilor) din SUA a declarat afecţiunea Morgellon de origine necunoscută. Mai mult, comunitatea medicală nu poate oferi publicului nici o informaţie privind o cauză a simptomelor.

Studiile suplimentare efectuate au relevat că fibrele invazive ale ţesuturilor normale extrase de la pacienţii cu Morgellon sunt similare de la unii la alţii şi că nu se potrivesc cu nici o fibră din mediul natural obişnuit.

ADN-ul extras din fibre a fost identificat ca aparţinând unui fungus (o ciupercă) şi că acestea mai conţin şi Agrobacterium, un germen gram-negativ ce are capacitatea de a modifica celulele plantelor, animalelor şi chiar şi pe cele umane.

Boala Morgellon nu este singura asociată cu hrana modificată genetic.

Există dovezi din ce în ce mai clare cu privire la faptul că alimentaţia pe bază de OMG poate cauza alergii, reacţii imunologice, probleme cu ficatul, sterilitate şi chiar moarte.

Mai mult, pe baza singurului experiment de hrănire umană cu alimente pe bază de organisme modificate genetic s-a stabilit că materialul genetic conţinut în produsele alimentare pe bază de OMG se poate transfera în ADN-ul bacteriilor intestinale la om şi poate continua să se înmulţească.

Conştientizarea pericolului

Încă o dată, American Academy of Envirnomental Medicine (academia americană de medicină a mediului) a arătat că OMG constituie o ameninţare serioasă a sănătăţii, şi nu că doar în mod accidental pot exista legături între acestea şi efectele asupra sănătăţii.

AAEM a sfătuit medicii să avertizeze pacienţii să evite OMG, întrucât introducerea OMG în hrana curentă e corelată cu o creştere alarmantă a bolilor cronice şi alergiilor alimentare.

Nu ar trebui să constituie nici o surpriză. Acum 30 de ani, un supliment alimentar numit L-trytophan a ucis 100 de oameni şi a afectat între 5.000 şi 10.000 de alte persoane. Cauza a fost identificată în final ca fiind procesul de inginerie genetică utilizat în producerea sa. Dacă simptomele nu ar fi avut trei caracteristici principale evidente, anume unice, acute şi rapid instalate, boala nu ar fi putut fi identificată.

Gândirea progresistă în termeni de profit nu e rea, cu siguranţă. Dar să înlături orice precauţie pe argumentul convenabil că nu există suficiente dovezi că hrana OMG este într-adevăr distructivă e o dovadă de curată iresponsabilitate. Şi va fi cu siguranţă o scuză lamentabilă în cazul în care se va dovedi fără putinţă de tăgadă că hrana OMG e într-adevăr nocivă.

Orez cu gene umane?

Chiar între organismele modificate prin inginerie genetică, există un caz cu totul special.

Este un orez ce conţine gene umane, produs de compania Ventria Bioscience şi care este cultivat acum pe circa 1600 de hectare în Junction City, Kansas, SUA – poate şi prin alte părţi, şi cea mai mare parte a oamenilor habar n-au că există aşa ceva.

Firma cultivă de câţiva ani buni în secret soiul de orez modificat cu gene din ficatul uman, în scopul de a preleva proteinele dezvoltate de acest “Frankenorez” şi de a le folosi la producerea de medicamente. Cu aprobare de la USDA – departamentul agriculturii din SUA – Ventria a luat una din cele mai larg răspândite cereale din lume şi o foloseşte drept catalizator pentru obţinerea de noi medicamente.

Iniţial, cultivarea acestui tip de OMG, în trei varietăţi, a fost limitată la interiorul laboratoarelor. În 2007, Ventria a scos orezul afară, în aer liber.

Compania a încercat să-l cultive mai întâi în Missouri, dar a întâmpinat rezistenţă din partea Anheuser-Busch şi a altor firme, care au ameninţat să boicoteze tot orezul produs în acel stat dacă Ventria ar fi plantat orezul în graniţele statului din inima SUA. Aşa încât Ventria s-a mutat cu plantările în Kansas.

Problema cea mare constă în faptul că, deşi acest tip de orez nu a fost aprobat pentru consumul uman, este cultivat în câmp deschis, unde potenţialul de înmulţire necontrolată este uriaş, iar pericolul pentru sănătatea publică este, de asemenea, pe măsură.

Cu toate protestele care au urmat conştientizării acestor riscuri, USDA a aprobat cultivarea în câmp deschis a acestui orez. Şi aceasta după ce FDA a refuzat autorizarea OMG-ului produs de Ventria în 2003! Sursa :financiarul.ro

Citeste :

Monsanto a intrat la Guvernare prin Stelian Fuia, ca ministru al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Porumbul modificat genetic (MONSANTO)este toxic pentru organele interne. El este cultivat si in Romania cu sustinerea Guvernului

Incredibilul tupeu al lui Valeriu Tabara: Sunt sanse mari ca in Romania sa se cultive in urmatorii ani organisme modificate genetic

Adevarul despre mancarea noastra modificata genetic cea de toate zilele: Monsanto

WikiLeaks – Mâncare modificată genetic: România era calul troian al SUA în Europa

Un ierbicid folosit pentru culturi modificate genetic produce malformatii si cancer

E-urile care ne ucid incet dar sigur

Vezi :

MONSANTO si Marea Afacere A Geneticii

https://proortodox.wordpress.com/2012/05/05/alerta-top-10-alimente-modificate-genetic-acum-si-cu-gene-umane/

///////////////////////////////////

(Dictatura medicala naste alte monstruozitati…)Pandemia de COVID-19, minoră în comparație cu bacteriile rezistente la medicamente

Mioara Enache

Publicat: 17.06.2024

Pandemia de COVID-19 va „părea minoră” în comparație cu ceea ce se va întâmpla în viitor cu omenirea din cauza numărului tot mai mare de superbacterii rezistente la medicamentele actuale, a avertizat profesorul Dame Sally Davies, fostul director medical al Marii Britanii.Davies, care în prezent este trimisul special al Marii Britanii pentru rezistența antimicrobiană (RAM), și-a pierdut fina în urmă cu doi ani din cauza unei infecții care nu a putut fi tratată.

Studiu: Persoanele bolnave sau sărace sunt mai afectate de consumul moderat sau scăzut de alcool

Medicamentele pentru scăderea în greutate ar putea ajuta și pacienții cu boli renale

Ea descrie o imagine sumbră a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă omenirea nu reușește să abordeze problema în următorul deceniu, avertizând că problema este „mai acută” decât schimbările climatice. Infecțiile rezistente la medicamente ucid deja cel puțin 1,2 milioane de persoane pe an, notează The Guardian.

Infecțiile rezistente la tratament ucid peste un milion de oameni anual

„Se pare că sunt foarte mulți oameni cu infecții netratabile și ar trebui să trecem la izolarea persoanelor netratabile pentru a nu le infecta familiile și comunitățile. Așadar, este o imagine cu adevărat dezastruoasă. Ar face ca unele complicații COVID-19 să pară minore”, a declarat Davies.

Rezistența microbiană înseamnă că unele infecții cauzate de bacterii, virusuri, ciuperci și paraziți nu mai pot fi tratate cu medicamentele disponibile. Expunerea la medicamente permite organismelor să dezvolte capacitatea de a le rezista, iar utilizarea excesivă a medicamentelor, cum ar fi antibioticele, accelerează acest proces. O rezistență generalizată ar face ca o mare parte din medicina modernă să devină prea riscantă, afectând tratamentele, inclusiv operațiile de cezariană, intervențiile împotriva cancerului și transplantul de organe.

„Dacă nu vom face progrese importante în următorii 10 ani, atunci sunt foarte speriată. Fără dezvoltarea de noi tratamente, situația va continua zeci de ani și nu va dispărea”, a spus Davies.

Guvernul britanic a anunțat, recent, un plan național de acțiune privind RAM, cu angajamente de a reduce utilizarea antibioticelor atât la oameni, cât și la animale, de a consolida supravegherea infecțiilor rezistente la medicamente și de a stimula industria să dezvolte noi medicamente și vaccinuri.„Într-o lume care se recuperează în urma impactului profund al pandemiei de COVID-19, colaborarea internațională și pregătirea pentru provocările globale în materie de sănătate au căpătat un nivel de importanță fără precedent”, a spus la acel moment Maria Caulfield, ministrul sănătății.

Zootehnia, parte din cauză

Davies a petrecut mai mult de un deceniu avertizând cu privire la această problemă, dar a declarat că a fost cu adevărat afectată atunci când „frumoasa” ei fină, Emily Hoyle, a murit de o infecție rezistentă la medicamente la vârsta de 38 de ani. Hoyle suferea de fibroză chistică și suferise două transplanturi de plămâni înainte de a fi infectată cu Mycobacteroides abscessus, bacterie rezistentă la tratament.

„Modificările climatice se vor manifesta în multe feluri, dar trebuie avute în vedere și inundațiile, sistemele de canalizare, furtunile și la tot ceea ce acestea răspândesc și la lipsa apei potabile în caz de secetă; infecțiile cresc”, mai spune Davies.Există eforturi la nivel mondial pentru a reduce utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor, cum ar fi antibioticele, deși pandemia de COVID-19 a blocat progresul în multe dintre aceste inițiative. În ultimii ani au fost create puține antibiotice noi, iar problema este mai complicată, deoarece implică sectoare precum agricultura.

Mai mult de două treimi din antibiotice sunt administrate animalelor de fermă, de obicei pentru a promova creșterea sau pentru a preveni infecțiile în condiții de supraaglomerare și insalubritate – și mai puțin pentru a trata infecții specifice. Unele ferme piscicole asiatice adaugă antibiotice în hrana pentru pești.Animalele, inclusiv oamenii, excretă până la 80% din antibioticele pe care le absorb, subliniază specialista, ceea ce contaminează mediul înconjurător. În egală măsură, este posibil ca fabricile care produc antibiotice să nu-și controleze efluenții (lichidele care sunt eliberate dintr-o instalație), ceea ce permite unor cantități mari să ajungă în sistemele de apă.

https://www.descopera.ro/stiinta/20635099-pandemia-de-covid-19-minora-in-comparatie-cu-bacteriile-rezistente-la-medicamente?uord=Ns5hJdL7smjtP8%3DaWE0mhVVFYTTp9YIajTYvZLOzVdPxsTGzPSOuJ22KmBMQMSjsRKMzoUwCWYbGJJYApzGuP4SuWp_willDNTHpQ6gajjY%3DNIjjI-EigTjqOSTnJE9ykYZFMAj-

/////////////////////////////////

4 medicamente care pot ucide

Numai in Statele Unite sute de mii de oameni ajung in spital din cauza medicamentelor administrate gresit. Nu exista statistici cu privire la Romania, dar putem deduce ca situatia nu e tocmai buna doarece multi oameni considera medicamentele eliberate fara reteta drpet nepericuloase.

Iată topul celor mai periculoase dintre medicamentele banale .

Paracetamolul

E util pentru răceală, dureri de cap, dureri menstruale şi aproape nelipsit din casele noastre. Însă puţini ştiu că dozele mari sunt hepato-toxice. Supradoza de paracetamol este cea mai frecventă cauză a insuficienţei hepatice. Această afecţiune care poate fi fatală se manifestă prin dureri abdominale, vărsături şi icter.

Sfatul nostru : citeşte cu atenţie prospectul medicamentului pe care îl iei şi nu depăşi sub nicio formă doza maximă recomandată. În general, aceasta este de 4000 miligrame de paracetamol pe zi pentru un adult. Numărul maxim de tablete depinde însă de conţinutul exact medicamentului pe care îl iei. Ţine cont că paracetamolul se găseşte sub diverse denumiri comerciale şi nu combina mai multe produse cu acelaşi conţinut.

Inhibitorii pompei de protoni

În această categorie cu denumire ciudată se încadrează medicamentele pentru ulcer (Omeran, Omez, Lanzap, Controloc) pe care obişnuim să le luăm şi pentru arsuri gastrice. Puţini ştiu că aceste substanţe pot da dependenţă în numai câteva săptămâni şi că ele împiedică absobţia mineralelor şi vitaminelor, ceea ce poate duce în timp la carenţe grave.

Sfatul nostru : Nu folosi medicamente din această categorie mai mult de patru săptămâni în continuu. Dacă ai arsuri la stomac foloseşte antiacide.

Antihistaminicele

Te scapă rapid de simptomele alergiei, însă cele din generaţiile mai vechi, care conţin difenhidramină, îţi dau o stare de ameţeală. Pe lângă faptul că este neplăcută, această senzaţie îţi afectează capacitatea de concentrare, necesară atunci când conduci de exemplu.

Sfatul nostru: Citeşte cu atenţie prospectul şi urmează toate indicaţiile, inclusiv cele referitoare la capacitatea de a conduce autovehicule. Antihistaminicele cu difenhidramină se iau seara.

Antiinflamatoarele nesteroidiene

Sunt foarte utile pentru dureri şi răceală, dar dozele mari administrate pe perioade îndelungate îţi pot afecta serios stomacul. Conform dr. Oz, aceasta este a doua cauză ca frecvenţă a ulcerului gastric. De asemenea, dozele mari îţi pot afecta inima şi rinichii.

Sfatul nostru: Antiinflamatoarele nesteroidiene se administreaza dupa masa sau macar dupa un pahar cu lapte. Nu se iau mai mult de 10 zile consecutive fara a cere sfatul unui medic. Se tine cont daca aceste substante se afla sub nume de marca, precum Advil, Nurofen, etc si nu amesteca maimulte produse.

https://www.farmacieromania.ro/articol-4-medicamente-care-pot-ucide

////////////////////////////////////

Ce înseamnă boala?

de Veres Marta

Ce înseamnă boala? Medicina ecologică interpretează boala ca un rău dezvoltat mai mult decât obţinut sau contactat cum se presupune. Să luăm în considerare următoarele aspecte:Condiţia indispensabilă la apariţia bolilor este a trăi asaltând corpul atât în ce priveşte fizicul, cât şi din punct de vedere mintal.

În aspect fizic o alimentaţie de calitate inferioară, perversiunea şi abuzurile sexuale, viaţa sedentară, viciile şi drogurile sunt mari duşmani.

Aspectul mintal este tot atât de important ca şi cel fizic şi mereu asociat lui. Profilul psihic al candidatului la scăderea capacităţii imunitare include invariabil una sau mai multe din următoarele caracteristici:

pierderea încrederii în sine (subaprecierea),

sentimentul de vinovăţie,

dorinţa de a fugi de realitate,

euforia bolnăvicioasă urmată de melancolie,

carenţa afectivă,

deziluzie,

revoltă.

Folosirea de substanţe ameţitoare expune aceste condiţii psihice care, însumate cu alţi factori de intoxicaţie, micşorează capacitatea imunitară până la ultima picătură.

Viruşi, bacterii şi alţi agenţi infecţioşi sunt în adevăratul sens al cuvântului oportunişti. Conform naturiştilor, aceştia nu sunt capabili de a dăuna unui organism puternic şi sănătos.

Ei se folosesc de momentele de slăbire ale organismului pentru a ataca. Se înmulţesc şi continuă să strice până ce corpul îşi adună forţele pentru a-i îndepărta.

În timp ce pe de o parte nu se poate subestima capacitatea de apărare a organismului, de asemenea, nu se poate dispreţui puterea de foc a agentului infectant. „X”-ul problemei este că acţiunea lui (agentului infectant) este supraestimată, în timp ce alţi factori de agresiune şi imunodepresie menţionaţi aici sunt de multe ori uitaţi.

Există deci două poziţii extreme care trebuie evitate:

Prima şi cea mai actuală între experţii ştiinţei medicale convenţionale şi divulgată de presă (uneori în tonuri senzaţionale) constă în mărirea puterii agentului infectant, creând o adevărată „fobie microbiană”.

În epidemii se promovează campanii preventive. În faţa laboratoarelor se caută pe bani grei medicamentul fatal. Nu se vorbeşte de ce este mai important: mărirea rezistenţei corpului pentru că aceasta dezvoltă condiţiile de a respinge eventualele atacuri.

O altă extremă, de asemenea plină de riscuri, este de a pune la îndoială puterea de atac a unui organism agresor ca virus sau bacterie.

Cunoaştem încă foarte puţin despre limita capacităţii noastre de apărare. Nu se poate stabili aceasta cu precizie. Fiecare individ prezintă caracteristici imunitare proprii, un organism fiind mai rezistent la un anumit tip de agresiune, decât altul.

Cum să garantez că organismul meu este suficient pregătit pentru a înfrunta, de exemplu, arsenalul unui virus?

Se citează cazuri senzaţionale de apărători ai capacităţii de rezistenţă a organismului uman, care, pentru a-şi dovedi teza lor au autoinoculat HIV în propriul corp. Numele adevărat pentru această atitudine este îngâmfare, dacă nu chiar nebunie.

Combatere pe două fronturi

Medicina naturală modernă orientează combaterea bolilor în două moduri de bază:

Căutând micşorarea puterii de atac a agentului atacator sau probabilităţile de contact cu el (fie un organism patogenic sau unul alergic). Aceasta se reuşeşte, printr-o serie de măsuri preventive, multe din ele foarte cunoscute.

Trebuie totuşi a explica faptul că sub această optică este necesară aplicarea îngrijirilor profilactice convenţionale. Totuşi exagerarea care se dă unora dintre aceste îngrijiri, în detrimentul altora, este ceea ce discutăm aici. În situaţii de risc nu se discută intervenţia prin mijloace nenaturale.

Să se caute a se mări capacitatea de apărare a corpului.

Mijlocul tradiţional de a obţine aceasta este prin dezintoxicare, care cuprinde abandonarea a tot ceea ce este obicei nociv.

În continuare să se cultive obiceiuri bune care merg de la atitudinea mentală liniştită şi optimistă, la practicarea regulată şi echilibrată a exerciţiilor fizice, trecând la alimentaţia bună şi, dacă este necesar, suplimentare nutriţională cu oligoelemente.

În tratamentul bolilor, obiectivul nu este diferit. A crea condiţii ideale pentru ca organismul să se întoarcă şi să regăsească echilibrul este marea căutare.

Aceste „ condiţii ideale” implică abordarea psihică şi organică. Se cere dezintoxicare coordonată în mod adecvat, urmată de programe de suplimentare prin anumite principii nutriţionale.

Dacă vom da corpului şansa pe care el o cere, nu ne vom dezamăgi în ce priveşte rezultatul. Vom vedea cum multe boli de care suferim ca inevitabile, vor dispărea „în mod spontan”.

https://remediinaturiste.altervista.org/ce-inseamna-boala/

/////////////////////////////////////

Usturoiul este mai bun decât un medicament în detoxifierea în siguranță a plumbului din organism

Usturoiul este folosit în întreaga lume ca un condiment culinar, dar cercetările recente indică faptul că, printre cele peste 100 de proprietăți medicinale ale sale, se numără și aceea de a fi mult mai sigur și mai eficient decât un medicament de chelare utilizat în mod obișnuit pentru a scoate plumbul din organismul uman.

Toxicology a dezvăluit ceva foarte special despre usturoi: este un detoxifiant natural al plumbului și nu numai că este la fel de eficient ca un medicament de chelare obișnuit cunoscut sub numele de d-penicilamină pentru a scoate acest metal din organism, dar este, de asemenea, mult mai sigur.

Studiul intitulat „Compararea efectelor terapeutice ale usturoiului și ale d-penicilaminei la pacienții cu otrăvire profesională cronică cu plumb” a urmărit să confirme cercetările anterioare efectuate pe animale care au arătat că usturoiul (Allium sativum) este eficient în reducerea concentrațiilor de plumb din sânge și din țesuturi.

Studiul a măsurat concentrațiile de plumb din sângele a 117 lucrători de la o fabrică de baterii auto, care au fost repartizați aleatoriu în două grupuri – unul care a primit usturoi (1,2 miligrame de alicină din aproximativ 1.000 mg de extract de usturoi, de trei ori pe zi) și unul care a primit d-penicilamină (250 mg, de trei ori pe zi), timp de 4 săptămâni. Semnele și simptomele clinice ale intoxicației cu plumb au fost, de asemenea, investigate și comparate cu constatările inițiale.

Studiul a constatat următoarele:

„Îmbunătățirea clinică a fost semnificativă în cazul unui număr de manifestări clinice, inclusiv iritabilitate (p = 0,031), cefalee (p = 0,028), scăderea reflexului tendinos profund (p = 0,019) și a tensiunii arteriale sistolice medii (0,021) după tratamentul cu usturoi, dar nu și cu d-penicilamină. BLC-urile [concentrațiile de plumb în sânge] au fost reduse semnificativ (p = 0,002 și p = 0,025) de la 426,32±185,128 la 347,34±121,056μg/L și de la 417,47±192,54 la 315,76±140,00μg/L în grupurile cu usturoi și, respectiv, d-penicilamină, fără diferențe semnificative (p = 0,892) între cele două grupuri. Frecvența efectelor secundare a fost semnificativ (p=0,023) mai mare în grupul d-penicilamină decât în grupul cu usturoi. Astfel, usturoiul pare mai sigur din punct de vedere clinic și la fel de eficient ca d-penicilamina. Prin urmare, usturoiul poate fi recomandat pentru tratamentul intoxicației cu plumb ușoare până la moderate.”

În mod clar, în ciuda reducerii aproape egale a concentrațiilor măsurabile de plumb în sânge în ambele grupuri, îmbunătățiri ale diferitelor manifestări clinice măsurate au fost constatate doar în grupul cu usturoi. De asemenea, efectele secundare au fost mai mari în grupul cu d-penicilamină. Aceste rezultate indică în mod clar superioritatea usturoiului față de medicament și subliniază modul în care intervențiile bazate pe medicamente sfârșesc adesea prin a „normaliza” valorile țintă, de exemplu concentrațiile de plumb în sânge, fără a duce la îmbunătățirea calității vieții sau chiar a semnelor clinice obiective și a simptomelor subiective ale pacientului tratat; dimpotrivă, adesea pacientul se simte mult mai rău în urma tratamentului medicamentos.Expunerea la plumb este omniprezentă în epoca noastră modernă și s-a estimat că reprezintă aproximativ 0,2% din totalul deceselor și 0,6% din anii de viață ajustați în funcție de invaliditate la nivel global. Expunerea la acest metal greu are ca rezultat afectarea sistemelor cardiovascular, scheletic, gastrointestinal, renal, reproducător și nervos ale organismului uman. S-a identificat că este deosebit de nociv pentru sugari și copii, ale căror sisteme nervoase în curs de dezvoltare sunt mult mai sensibile la toxicitatea plumbului decât cele ale adulților. De fapt, un studiu PLoS * din 2008 a constatat o scădere a volumului creierului la adulții care au fost expuși la plumb în copilărie.

Standardul de îngrijire care implică medicamente precum d-penicilamina este lamentabil, având în vedere că această substanță chimică a fost asociată cu următoarele efecte secundare:Anemie aplastică

Mărire a sânilor

Anorexie

Suprimarea măduvei osoase

Tulburări ale colagenului

Diaree

Disgeuzie (gust distorsionat)

Leziuni renale

Leziuni hepatice

Leziuni musculare

Substanța chimică este atât de toxică încât incidența totală a efectelor secundare ale tratamentului cu d-penicilamină este de 30-60%, cu o rată de retragere de 20-30%.

Usturoiul, pe de altă parte, este un condiment culinar apreciat în mod obișnuit în întreaga lume, cu o gamă largă de beneficii secundare potențiale și o marjă de siguranță ridicată.

Notă:

* Kim M Cecil, Christopher J Brubaker, Caleb M Adler, Kim N Dietrich, Mekibib Altaye, John C Egelhoff, Stephanie Wessel, Ilayaraja Elangovan, Richard Hornung, Kelly Jarvis, Bruce P Lanphear. Decreased brain volume in adults with childhood lead exposure în PLoS Med. 2008 May 27 ;5(5):e112. PMID: 18507499

Un studiu remarcabil publicat în revista Basic & Clinical Pharmacology &

///////////////////////////////////

Descoperire epocală: Care sunt alimentele care încetinesc îmbătrânirea creierului

Oamenii de știință descoperă nutrienți alimentari cheie legați de îmbătrânirea mai lentă a creierului.Înțelegerea proceselor biologice ale îmbătrânirii ar putea să ne ajute să ducem o viață mai lungă și să rămânem mai sănătoși mai mult timp ‒ iar un nou studiu leagă viteza cu care îmbătrânește creierul de nutrienții din dieta noastră.

Cercetătorii de la Universitatea din Illinois și de la Universitatea din Nebraska-Lincoln au cartografiat scanările cerebrale în raport cu aportul nutrițional pentru 100 de voluntari cu vârste cuprinse între 65 și 75 de ani, căutând legături între anumite diete și îmbătrânirea mai lentă a creierului. Ei au identificat două tipuri distincte de îmbătrânire a creierului ‒ iar îmbătrânirea mai lentă a fost asociată cu un aport nutritiv similar cu cel pe care l-ai obține din dieta mediteraneană, care s-a dovedit în studii anterioare a fi una dintre cele mai bune pentru organismul uman.

„Am investigat biomarkeri nutritivi specifici, cum ar fi profilurile de acizi grași, cunoscuți în știința nutrițională pentru a oferi potențiale beneficii pentru sănătate”, spune neurologul Aron Barbey, de la Universitatea din Illinois. „Acest fapt se aliniază cu ansamblul extins de cercetări în domeniu care demonstrează efectele benefice asupra sănătății ale dietei mediteraneene, care pune accentul pe alimentele bogate în acești nutrienți benefici.”

Este important de menționat că cercetătorii nu s-au bazat pe participanții la studiu pentru a raporta cu privire la dietele lor. În schimb, au analizat probe de sânge pentru a căuta biomarkeri nutritivi: dovezi științifice solide pentru ceea ce mâncau și beau aceste persoane în vârstă.

Acizii grași precum cei din uleiul de măsline și antioxidanții precum vitamina E, prezentă în spanac și migdale, s-au numărat printre biomarkerii benefici identificați, precum și carotenoizii, pigmenți vegetali care se găsesc în morcovi și dovleac și despre care s-a constatat anterior că reduc inflamația din organism și protejează celulele de deteriorări. Un alt biomarker benefic asociat cu o îmbătrânire mai lentă în această cercetare a fost colina, care este conținută în concentrații ridicate în gălbenușurile de ou și soia crudă.

Cercetătorii au evaluat îmbătrânirea creierului atât prin scanări cerebrale RMN, cât și prin evaluări cognitive. Această pereche de abordări a oferit o imagine a agilității cognitive practice, împreună cu detaliile mai subtile ale configurației neuronale. „Această abordare ne permite să construim o înțelegere mai solidă a relației dintre acești factori”, spune Barbey. „Examinăm simultan structura, funcția și metabolismul creierului, demonstrând o legătură directă între aceste proprietăți ale creierului și abilitățile cognitive.”

Dovezile sunt acum tot mai multe că nutriția joacă un rol semnificativ în modul în care creierul îmbătrânește, iar fiecare nou studiu ajută la oferirea unei mai bune înțelegeri asupra modului în care creierul nostru este strâns legat de fiecare altă parte și funcție a trupului. Această cercetare a surprins doar un instantaneu în timp și nu este suficient de cuprinzătoare pentru a dovedi cauza și efectul. Cu toate acestea, la concluzii similare a ajuns un studiu din 2023, care a urmărit participanții timp de 12 ani și care a găsit, de asemenea, o legătură între dieta mediteraneană și un declin cognitiv mai scăzut.

În continuare, echipa dorește să analizeze studiile clinice pe o perioadă semnificativă de timp pentru a vedea cum dieta și nutriția ar putea afecta îmbătrânirea creierului. Este posibil ca niște modificări simple ale alimentației noastre să ajute la reducerea riscului de boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer. „Studiul de față identifică anumite modele de biomarkeri de nutrienți care sunt promițătoare și care au asocieri favorabile cu măsurile de performanță cognitivă și de sănătate a creierului”, spune Barbey. Cercetarea a fost publicată în npj Aging.

//////////////////////////////////

Sucuri de legume

Sucul de andive – este una din sursele cele mai bogate în vitamina A. Combinat cu suc de morcovi, ţelină şi pătrunjel este hrănitor pentru nervii văzului şi pentru sistemul muscular; luat în cantitate de 0,5 l pe zi corectează defectele de vedere, făcând chiar inutilă purtarea ochelarilor. Împreună cu suc de morcov şi ţelină este de ajutor în astm şi guturai. Sucul de andive cu ţelină şi pătrunjel foloseşte în anemie şi tulburări cardiace; luat simplu, ajută secreţia biliară.

Sucul de cartofi – este indicat în ulcere gastrice şi duodenale sau în diabet; o jumătate de pahar de 4-5 ori pe zi, timp de o lună, pentru ulcere; mici cure de 10 zile, în fiecare lună sau din două în două luni, la diabetici. În combinaţie cu morcovi sau ţelină, în cantităţi egale, este deosebit de bogat în principii revitalizante.

Sucul de castravete – dizolvat de acidul uric, depurativ, dezintoxicant. Are un gust nu foarte plăcut, fiind indicat a se consuma în amestec cu sucuri de morcov, struguri, măr, ţelină, etc. Conţine peste 40% K, 10% Na, 7% Ca, 7% Cl. Amestecat cu suc de morcov are efecte benefice în reumatism, când există un exces de acid uric; cu adaos de suc de sfeclă se obţine un efect mai activ contra reumatismului. De asemenea, reglează presiunea sângelui, previne căderea părului, crăparea unghiilor, este indicat în afecţiunile dinţilor şi gingiilor.

Sucul de ceapă – în cantităţi mici, va fi adăugat în mod util altor sucuri; diabeticii, reumaticii, suferinzii de prostată, cei obosiţi, cei cu endeme vor beneficia în cel mai înalt grad de efectele lui.

Sucul de creson – conţine sulf, numeroase minerale şi vitamine; are efect anticancerigen şi antidiabetic; indicat în dermatoze şi afecţiunile sistemului pilos. O cură cu suc de creson este o cură de dezintoxicare şi totodată de înfrumuseţare.

Sucul de hrean ras – nestors, cu adaos de suc de lămâie îndoită cu apă, luat câte o jumătate de linguriţă de două ori pe zi, între mese, ajută foarte bine la dizolvarea mucozităţilor din sinusuri. Trebuie consumat proaspăt.

Sucul de lăptucă – adăugat celui de morcov şi lucernă, are un efect de întărire a rădăcinii părului: un consum zilnic de 0,5 l din această combinaţie poate ajuta în mare măsură la creşterea părului. Conţine: K, Na, Ca, Mg, Fe, Si şi F. După morcov şi lucernă, ocupă al treilea loc ca valoare nutritivă pentru refacerea celulelor nervoase şi a ţesuturilor; are aproape toate vitaminele.

Sucul de lucernă – indicat în bolile inimii şi arterelor, în tulburările respiratorii, în infecţii ale sinusurilor şi ale plămânilor, ca şi ale bronhiilor. Este foarte tare pentru a fi consumat simplu, deci trebuie combinat cu suc de morcovi.

Sucul de mărar – va fi adăugat la alte sucuri pentru proprietăţile sale diuretice, antireumatismale, vermifuge, galactogoge (pentru sporirea secreţiei de lapte).

Sucul de morcovi – conţine Fe, Ca, P, Mg, necesare elementelor sanguine şi ţesuturilor organice în general, vitamine multiple, mai ales provitamina A, pectine. Iată câteva indicaţii ale acestui suc deosebit de preţios: anemii, ulcere gastrice şi duodenale, colite, enterite, diaree sau, dimpotrivă, constipaţie, afecţiuni hepatobiliare, intoxicaţii, dermatoze.

Sucul de orz verde – se pune orzul la înmuiat o zi, după care se seamănă în ghivece, lădiţe, solare, grădini, în serii succesive. Se udă. Când firul ajunge la înălţimea de 15-20 cm, se poate folosi. Se curăţă de rădăcină, se spală în câteva ape, se mărunţeşte. Se înmoaie în apă şi imediat se dă prin maşina de tocat, iar apoi prin centrifugă. Ce se depune pe sita extractorului se înmoaie din nou în apă şi se centrifughează încă o dată. Rezultă un suc verde închis, cu un gust uşor amărui, care se păstrează în sticle astupate, la frigider. Se pot face 1-2 l odată. Pentru consum se iau 50 ml suc concentrat care se diluează cu 50-100 ml suc de mere, sau apă. Se bea la temperatura camerei, cu înghiţituri rare. Se poate prepara şi dintr-o liguriţă de pudră de orz verde la 150-200 ml de apă sau suc de mere.

Compoziţia biochimică a orzului verde conferă plantei un efect curativ deosebit, încetinind totodată procesul de îmbătrânire a celulelor. Bogăţia în proteine, vitamine, minerale şi enzime face ca orzul verde să fie eficient în buna funcţionare a organismului. Comparativ cu alte plante, orzul verde conţine:

-de peste 250 ori mai multă vitamina A decât în salată;

-de peste 25 ori mai mult K decât în banane;

-de peste 11 ori mai mult Ca decât în lapte;

-de peste 11 ori mai mult Fe decât în ţelină;

– de peste 7 ori mai multă vitamina C decât în portocale;

-de peste 10 ori mai multă vitamina B1 decât în spanac;

-2000 micrograme SOD (superoxid dismutaza) activ, la o porţie de 2g de pudră de orz verde. SOD este o enzimă proteică activă cu un efect deosebit în vindecarea bolilor, revitalizarea organismului şi în încetinirea procesului de îmbătrânire. Această enzimă intervine în inactivarea radicalilor liberi oxidril, radicali care, atunci când sunt activi, favorizează îmbătrânirea celulelor şi apariţia bolilor. Orzul verde este până în prezent cea mai bogată sursă de SOD cunoscută.

Sucul de orz verde este indicat în următoarele boli: anorexie, anemie, stomatite, afecţiuni oculare, boli de stomac, boli hepatice, cancer, colite, pancreatite, boli de inimă, arteroscleroză cerebrală, astm bronşic, gripă, viroze pulmonare, TBC, rinită alergică, dereglări hormonale, diabet, obezitate, retard psiho-motor, neurastenii, insomnii, reumatism, acnee, hemoroizi, hemoragii, afecţiuni ginecologice, avitaminoză, sterilitate, impotenţă sexuală.

Sucul de păpădie – se foloseşte în curele depurative indicate celor cu suferinţe litiazice, celor cu insuficienţă biliară, celor cu exces de colesterol. Se adaugă în amestecuri.

Sucul de pătrunjel – are proprietăţi esenţiale în metabolismul oxigenului, în menţinerea funcţionării normale a suprarenalei şi tiroidei, în păstrarea sănătăţii vaselor sanguine, mai ales a capilarelor, este excelent pentru căile genito-urinare, de mare ajutor în cazul pietrelor la rinichi şi fiere; este eficient în afecţiuni ale ochilor: ulceraţii de cornee, cataracte, conjunctivite, afecţiuni ale nervului optic şi, combinat cu morcov, ţelină, andive, a dat rezultate în inerţii ale pupilei. Împreună cu sfeclă, morcov, castravete, luat regulat, şi fără a consuma zaharuri, reglează şi vindecă tulburările menstruale, înlăturând durerile.

Sucul de ridiche – combinat cu suc de morcov ajută la refacerea mucoaselor; eficacitatea creşte dacă este luat la o oră după sucul de hrean. Are efectul de a linişti şi vindeca mucoasele, eliminând mucusul dizolvat de hrean. Datorită conţinutului de Na, Fe şi Mg, dă rezultate de durată în sinuzite, eliminând necesitatea intervenţiilor chirurgicale. Neagră sau roz, ridichea este un stimulent hepatic şi al vezicii biliare, un antiscorbutic puternic, diuretic, antiseptic pulmonar; este de asemeni folositor în cazuri de reumatism, inapetenţă, lene hepatică, litiaze biliare sau urinare. Se va consuma în combinaţie cu alte sucuri.

Sucul de roşii – este recomandat în cazuri de: intoxicaţii, demineralizări, reumatism, arteroscleroză şi pentru prevenirea îmbătrânirii precoce.

Sucul de sfeclă – este unul dintre cele mai preţioase pentru refacerea globulelor roşii şi a sângelui în general. În special femeilor li se recomandă să consume sucuri de sfeclă cu morcov, minim 0,5l pe zi. Băut simplu, mai mult de un pahar o dată, are efect de purificare, dar dă greaţă şi ameţeală tocmai datorită efectului asupra ficatului; se recomandă deci, iniţial, să se consume mai puţin suc de sfeclă, până ce acţiunea lui de curăţire este tolerată, apoi să se crească porţia la un pahar mare de două ori pe zi. Este indicat celor care suferă de: anemie, demineralizare, tuberculoză, nevroză şi gută. De asemenea, este foarte eficient la menopauză, fiind mult mai eficient decât medicamentele sau hormonii sintetici.

Sucul de spanac – este cel mai bun mijloc natural de curăţire şi regenerare a tubului digestiv. Consumat în cantitate de 0,5 l pe zi vindecă cele mai grave constipaţii în câteva zile sau săptămâni. Combinat cu suc de morcovi, are un efect valoros asupra dinţilor şi gingiilor.

Sucul de sparanghel – conţine un alcaloid, „sparanghina”, cu acţiune diuretică, mai ales combinat cu suc de morcov (nu se bea simplu). Folosit în: tulburări renale, reglarea glandelor endocrine, tulburări de prostată (împreună cu sucul de morcov, sfeclă şi castravete), descompunerea cristalelor de oxalaţi în nefrite.

Sucul de ţelină – este preferat sucul din frunze de ţelină, dar şi rădăcina are proprietăţi asemănătoare. Poate fi folosit ca atare sau combinat cu cel de morcovi, lămâie, etc. Are numeroase indicaţii: drenor hepatic şi renal, tonic al sistemului nervos şi al suprarenalelor, depurativ, antireumatismal şi antigutos, antiseptic. Combinat cu sucul de morcov ajută la îndepărtarea unor afecţiuni nervoase. Prin conţinutul de Fe şi Mg este preţios pentru sânge.

Sucul de usturoi – este bogat în uleiuri volatile foarte puternice şi pătrunzătoare, încât ajută la dispersia acumulării mucozităţilor în cavităţile sinusurilor, bronhii şi plămâni. Ajută la eliminarea toxinelor din corp prin pori; elimină paraziţii intestinali; măreşte peristaltismul şi diureza.

Sucul de varză – este un excelent curăţitor, prin acţiunea combinată a S şi Cl pe care le conţine, dar numai dacă sucul este crud şi fără sare. Conţine de asemenea Ca, I şi vitamina C. Este util în ulcere, constipaţii şi erupţii pe piele. Singurul dezavantaj este balonarea datorată acţiunii lui de descompunere a deşeurilor în tubul digestiv; balonarea arată însă o situaţie anormală în stomac şi intestin. În acest caz, este bine să se înceapă cura cu suc de morcov sau spanac, cu 2-3 săptămâni înainte.

https://yogaesoteric.net/sucuri-de-legume/

////////////////////////////////////

Sucuri de fructe

Sucul de afine – este indicat în mod special în tratamentul infecţiilor intestinale: enterite, diaree, dizenterie, putrefacţii intestinale, colibaciloză; are o acţiune selectivă asupra unui anumit număr de agenţi patogeni intestinali cum ar fi bacilul tifoidei şi colibacilii; este şi un dizolvant al acidului uric; stimulează vederea nocturnă.

Sucul de ananas – este bogat în vitamine, oligoelemente şi săruri minerale şi conţine un ferment digestiv foarte puternic. Este indicat în cazuri de insuficienţe digestive, de creştere, în convalescenţe; diuretic, posedă şi proprietăţi dezintoxicante.

Sucul de caise – este folosit în cazuri de astenii fizice şi psihice, anemie şi convalescenţă.

Sucul de cireşe – este demineralizant, depurativ, antireumatismal; indicat în cazuri de: arteroscleroză, gută, artrită şi stări pletorice. Este energetic şi previne îmbătrânirea precoce prin acţiunea regeneratoare şi de eliminare a toxinelor.

Sucul de coacăze – acţionează asupra circulaţiei sângelui, asupra ficatului, asupra inflamaţiilor tubului digestiv şi a căilor urinare, asupra reumatismului şi gutei; este un bun diuretic, digestiv şi depurativ.

Sucul de dude – este răcoritor şi laxativ şi se poate folosi la gargară contra anghinelor, aftelor şi stomatitelor.

Sucul de fragi – este remineralizant, indicat în cazurile de reumatism şi gută, datorită acţiunii eliminatorii a acidului uric. Este un bun stimulent hepatic, reglementează sistemul nervos şi este indicat în arteroscleroză, autointoxicaţie, litiaze urinare; posedă proprietăţi bactericide vădite, mai ales împotriva bacilului tifoidei.

Sucul de grapefruit – este digestiv, depurativ, stimulent hepatic şi un excelent drenor al vezicii biliare; fluidifiant sanguin şi protector vascular.

Sucul de lămâie – este folosit în cazurile de ulcer gastric, iar datorită proprietăţilor depurative sanguine se recomandă consumul zilnic, pur sau amestecat cu alte sucuri.

Sucul de mere – este un bun tonic muscular şi al sistemului nervos, diuretic şi antireumatismal, antiseptic intestinal, depurativ, indicat în cazurile de gută şi constipaţie; poate fi folosit în amestecuri cu alte sucuri, pentru a le oferi un gust mai bun.

Sucul de pere – este depurativ, diuretic, eliminator al acidului uric, remineralizant, indicat în anemii, surmenaj, tuberculoză; este astringent şi calmează durerile.

Sucul de piersici – diuretic şi laxativ uşor, folosit cu succes în cazul dispepsiilor. Sunt preferabile de consumat fructele ca atare, bine coapte.

Sucul de portocale – este tonic, fluidifiant sanguin şi protector vascular (pentru un efect mai puternic se va folosi şi coaja).

Sucul de prune – stimulent nervos, energetic, diuretic, laxativ şi dezintoxicant, se recomandă în cazuri de: reumatism, arteroscleroză şi astenii.

Sucul de struguri – are o valoare calorică foarte mare: 900 calorii/kg. Este un foarte bun stimulent, remineralizant, dezintoxicant; indicat în cazuri de artrite, reumatism, gută, litiaze, exces de uree sanguină, tulburări de hipertensiune, enterite şi congestii hepatice.

Sucul de zmeură – este indicat pur sau diluat cu apă în reumatisme, gută, dermatoze şi stări febrile. În amestec cu suc de coacăze este recomandat în febrele eruptive şi în inflamaţii urinare.

https://yogaesoteric.net/sucuri-de-fructe/

//////////////////////////////////////////

Dezintoxicarea

de Veres Marta

Dezintoxicarea este cuvântul cel mai folosit de naturişti. Ştim că natura este poluată. Râurile, mările, solul, atmosfera, sunt poluate. Organismul uman, de asemenea, este poluat sau „intoxicat” şi de aceea trebuie depoluat, dezintoxicat.Obiceiurile nocive pe care societatea modernă ni le impune contribuie la „poluarea” corpului nostru, la dezechilibrarea funcţiilor organismului, slăbirea apărării şi producerea bolilor.

Tutunul, alcoolul, drogurile, folosirea abuzivă a medicamentelor, alimentaţia greşită, nervozitatea timpurilor moderne, tristeţea, stresul, obiceiul greşit de culcare la ore târzii, somn insuficient, excesul de muncă, lipsa de odihnă, timp liber nepotrivit – toate acestea adunate şi multiplicate diminuează rezistenţa noastră fizică şi ne expune la multe boli.

De altfel, bolile cele mai ucigătoare ale secolului, între care cancerul şi bolile circulatorii, sunt asociate de cercetătorii medicali, stilului de viaţă al omului modern.

Lumea noastră este un mare spital. Niciodată bolile degenerative nu au ucis ca în ziua de azi. În secolele trecute, când dieta şi modul de viaţă erau foarte diferite, unele boli cronico-degenerative, care astăzi le încadrăm ca inevitabile, erau rare. Infarctul, care era chiar un obiect de curiozitate medicală, constituie astăzi cauza mortală numărul unu în lumea occidentală.

Alimentaţie intoxicantă

Astăzi oamenii mănâncă mai puţină fibră, mai multă grăsime, multă sare, mult zahăr rafinat, puţin amidon ce provine din vegetale şi ingeră o mare cantitate de aditivi chimici şi agrotoxici, vehiculaţi prin alimentele moderne.

La începutul secolului XX existau la vânzare câteva sute de produse alimentare. Astăzi găsim pe piaţă zeci de mii de „alimente”, majoritatea aflându-se acolo doar din motive pur comerciale.

Dulciuri, băuturi răcoritoare, prăjituri, mici gustări şi alte nenumărate produse numite „alimente” sunt consumate fără restricţie, în principal de copii şi tineri.

Stimulul propagandei este foarte puternic şi aproape nimeni nu rezistă gusturilor hipnotizante, culorilor şi aromelor noilor produse alimentare.

Sumele investite de fabricanţii de „alimente” în publicitate nu lasă îndoială cu privire la râurile de bani ce brăzdează sectorul. Prin mass-media persoanele sunt asaltate de informaţii eronate din punct de vedere nutriţional. Masele sunt dezorientate. Alimentaţia rea este o problemă gravă, care aduce prejudicii incalculabile, nu doar sănătăţii noastre, ci de asemenea şi economiei ţării.

Cum să ne dezintoxicăm?

Printr-o perioadă de „repaus dietetic” în care se practică un regim special, bine orientat, cu obiectivul de a „curăţa” întregul organism, uşurând încărcătura pe care alimentaţia modernă o impune organelor digestive şi excretorii.

Pentru a ajuta în proces, clinicile naturiste folosesc ceaiuri, suplimente alimentare, băi medicinale şi alte metode naturale, pe lângă repausul fizic şi mintal.

Toţi avem nevoie periodic de dezintoxicare, dacă dorim să recuperăm sau să păstrăm sănătatea.

Poate termenul mai potrivit nu ar fi „dezintoxicare”. Organismul nostru suferă în fiecare zi agresiunile impuse nu doar de alimentaţia inadecvată, ci, de asemenea şi de alergarea fără încetare şi spaimele trăite zi de zi.

Aşa cum un automobil are nevoie ca periodic să fie oprit şi verificat, pentru a funcţiona normal, chiar dacă nu prezintă defecţiuni vizibile, trebuie să ne oprim periodic şi să facem o „revizie”. În acest fel vom preveni multe „defecte” în funcţionarea organelor noastre.

Dezintoxicare preventivă

Aceasta este medicina preventivă în esență . Naturistul dă sens mai amplu termenului. Este necesar „a dezintoxica preventiv” pe lângă examenele periodice de prevenire pe care nu uităm să le recomandăm.

Exerciţiile fizice regulate ajută la menţinerea organismului sănătos şi la eliminarea impurităţilor.

Odihna periodică şi recreaţia în natură nu trebuie să fie neglijate niciodată.

În ce priveşte dezintoxicarea dietetică recomandăm ca din când în când să se dea „odihnă stomacului”, făcându-se mese exclusiv de fructe de cea mai bună calitate.

Altă manieră simplă de dezintoxicare foarte folosită este cea de a bea doar apă sau suc de fructe până la ora prânzului care în această zi trebuie să fie foarte simplu şi uşor.

Există cazuri speciale, care merită consideraţie specială, dar în linii generale nu este nici un mister.

Dezintoxicarea ca terapie

În acest caz este necesar să fie explicate în plus câteva lucruri. Există multe boli şi mulţi bolnavi. Nu este înţelept a da un standard egal pentru toţi. Cu toate că programele de dezintoxicare prezintă diferite aspecte asemănătoare, considerăm ca cel mai bine să recomandăm programe diferite, adaptate la situaţii diferite.

De exemplu, o femeie gravidă, una care alăptează, un pacient foarte slăbit, un copil, vor trebui să urmeze o îndrumare specială.

Chiar şi în alte situaţii trebuie a se lua în considerare înfăţişarea fizică a pacientului. Obezii vor avea avantajul de a putea uni plăcutul cu utilul, adică a dezintoxica şi a slăbi, pierzând în greutate şi câştigând sănătate.

Cine este deja slab nu poate pune în pericol preţioasele lui kilograme. Există alte programe pentru asemenea persoane.

Cu cât putem individualiza tratamentul cu atât mai bine. S-au studiat cu atenţie programe adaptate la grupuri de persoane cu anumite caracteristici comune.

Uneori este necesar a consulta un specialist. Conform stării pacientului va fi parcurs programul specific.

Astfel se aplică terapia naturală. Nimeni nu scapă de dezintoxicare. Fără ea remediile naturale, chiar cele mai bine concepute nu vor produce cel mai bun rezultat.

Există cazuri în care nu au nici cel mai mic efect. De aceea mulţi nu cred în medicina naturistă şi diferite cadre medicale o privesc cu necredinţă.

Medicina naturală nu este o sumă de ceaiuri recomandate din timpurile străbunicilor noştri. Cu atât mai puţin nu este o listă de plante indicate de vrăjitori.

Medicina naturală este bazată pe legile naturale care coordonează echilibrul universal şi se sprijină pe ştiinţa bună.

La multe lucruri care astăzi sunt populare, care nu au explicaţie ştiinţifică, mâine este posibil să se vină cu explicaţii care vor satisface exigenţa experţilor cum de altfel, deja s-a întâmplat cu unele plante, al căror efect vindecător este dovedit de cercetători.

Medicina naturală foloseşte cunoştinţele poporului şi le selecţionează, dar nu se bazează doar pe aceste remedii. În primul rând trebuie „dezintoxicare”, care se obţine prin cultivarea bunelor obiceiuri.

A folosi o porţie de ceai indicat contra problemelor respiratorii pentru a evita medicamentele din farmacie şi a continua fumatul, este inconsecvenţă egală cu atitudinea medicilor care ştiu doar să prescrie reţete de medicamente pentru uşurarea simptomelor, dar nu caută să educe pacientul să îndepărteze cauzele bolilor.

Trebuie să se facă o schimbare de viaţă, de obiceiuri

Acesta este obiectivul major al medicinii naturale. Fie ca persoanele să înveţe să evite bolile şi în cazul îmbolnăvirii să ştie cum să stimuleze apărarea propriului corp în loc să se sprijine pe „cârje” care nu rezolvă problema.

Un antiacid care se ia pentru arsuri la stomac poate alunga disconfortul pentru moment. Dar dacă motivul arsurii, cum ar fi consumul de prăjeli, fripturi şi grăsimi, continuă să acţioneze, niciodată nu va exista vindecare. Boala va fi suprimată pentru un timp pentru ca mai târziu să apară într-o manieră neaşteptată şi gravă.

După dezintoxicare

Trecut de faza de dezintoxicare, organismul va trebui să fie mai „dezobturat şi curat”. Atunci da, introducem suplimente nutritive care au în vedere corectarea deficienţelor dietetice anterioare.

Când injecţia electronică a unui automobil este murdară, chiar dacă se foloseşte cel mai bun combustibil sau ar fi cel mai puternic motor, randamentul va fi compromis.

Curăţind şi reglând sistemul, performanţa va răspunde favorabil. A adăuga proteină, calorii, vitamine sau minerale unui metabolism supraîncărcat, nu este cel mai bun procedeu.

Dezintoxicarea

/////////////////////////////////////////////

Combinatii periculoase de medicamente

Actualizat la data de: 21 August 2024

Consultant medical: Dr. Negrutiu Claudia

Medic rezident Medicina Muncii

Clinica: Spitalul judetean Arad

Care sunt combinatiile periculoase de medicamente?

Combinatii periculoase de medicamente

Pentru ca starea de sanatate a unei persoane sa nu fie afectata este contraindicat sa se amestece fara avizul medicului:

– alcoolul;

– tutunul;

– drogurile ilegale;

– medicamentele eliberate pe baza de prescriptie medicala;

– medicamentele tip OTC;

– produsele naturiste;

– suplimentele nutritive.

Unele interactiuni sunt minore, dar altele pot fi periculoase si chiar pot pune in pericol viata unei persoane.

Cuprins articol

Care sunt combinatiile periculoase de medicamente?

Cum actioneaza combinatiile de medicamente?

Cat de des folosesc oamenii combinatii periculoase de medicamente?

Care sunt riscurile combinarii medicamentelor periculoase?

Cum se vor evita combinatiile periculoase de medicamente

Citeste pe aceeasi tema

Cum actioneaza combinatiile de medicamente?Sus

Atunci cand medicamentele sunt combinate pot rezulta trei posibile efecte:

– acestea actioneaza independent unele de altele: alcoolul nu interfera cu vitaminele sau contraceptivele orale sau invers.

– isi pot potenta efectele, reciproc fie pentru ca acestea afecteaza creierul in acelasi mod, fie pentru ca, concentratia unui medicamenent creste intr-o anumita parte a corpului.

De exemplu, alcoolul si antihistaminicele deprima, ambele sistemul nervos central.

Acest lucru inseamna ca amandoua incetinesc functiile sistemului nervos central. Amestecul acestora poate duce atat la efectele asteptate ale medicamentelor, ori la efecte secundare mai puternice (somnolenta accentuata).

Unele medicamente devin periculoase atunci cand sunt amestecate, din cauza faptului ca efectele lor sunt multiple, este amplificat modul in care acestea afecteaza organismul si creste riscul de reactii adverse sau supradozaj.

– isi pot anula sau reduce reciproc efectele atunci cand doua medicamente au consecinte opuse asupra creierului (de exemplu, somnolenta provocata de alcool cu vigilenta determinata de cofeina).

Cand un medicament pe baza de prescriptie medicala este amestecat cu alte medicamente sau alcool, acesta poatet sa nu functioneze cum ar trebui.

Cat de des folosesc oamenii combinatii periculoase de medicamente?Sus

Unele persoane amesteca medicamentele in scopul de a le amplifica efectele sau pentru a compensa efectele secundare nedorite.

Combinatia de droguri ilegale este un astfel de exemplu.

Deseori, oameni combina diverse medicamente fara sa stie ce fac. Acest lucru este intalnit mai ales in cazul persoanelor in varsta care utilizeaza medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala.

De exemplu, se poate amesteca alcoolul cu un somnifer fara sa se cunoasca faptul ca aceasta combinatie este foarte periculoasa.

Interactiunea unor medicamente cu mancarea sau cu bauturile poate altera efectul medicamentelor.

Unele statine (utilizate pentru reducerea colesterolului), pot interactiona cu sucul de grepfruit, prea mult din medicament poate ramane in corp, crescand riscul de afectare a ficatului sau insuficienta renala.

Un alt rezultat al interactiunii dintre statina si sucul de grepfruit este rabdomioliza (descompunerea muschiului scheletic, care elibereaza in sange mioglobina care deterioreaza rinichii).

Interactiunea unor medicamente care modifica sau agraveaza o afectiune sau o boala deja existenta. Unele afectiuni medicale pot creste riscul de efecte secundare de la anumite medicamente.

De exemplu, unii decongestionanti pe care oamenii ii iau pentru raceli pot creste tensiunea arteriala, aceasta interactiune potential periculoasa pentru persoanele cu hipertensiune arteriala.

Un alt exemplu este metformina ( un medicament pentru diabet) si bolile renale.

Persoanele cu afectiuni renale ar trebui sa utilizeze o doza mai mica de metformina sau sa nu o ia deloc, acest lucru se datoreaza faptului ca metformina se poate acumula in rinichii persoanlelor cu aceasta boala, crescand riscul de reactii adverse severe.

Care sunt riscurile combinarii medicamentelor periculoase?Sus

Combinatii Posibile complicatii

alcool + tranchilizante (benzodiazepine, ca Valium, Xanax si Ativan) depresia sistemului nervos central, dificultati de coordonare, somnolenta, ameteli, dificultati de respiratie, coma, risc ridicat de supradoza si deces

alcool + antidepresive (de exemplu, Prozac, Elavil, Nardil) depresia accentuata a sistemului nervos central, cresterea accentuata a tensiunii arteriala care poate duce la hemoragii cerebrale si deces

alcool + antibiotice (in mod special Metronidazol, Tinidazol, furazolidone (Furoxone), griseofulvin (Grisactin), Eritromicina, Linezolid, Co-trimoxazol si antimalarice) accelerarea timpului de reactie, efect rapid, dureri de cap, ritm cardiac neregulat, scaderea tensiunii arteriale, dispnee, greata si varsaturi

alcool + opiacee (heroina, codeine) depresia grava a sistemului nervos central, afectarea cordonarii, reducerea ratei de respiratie, creste riscul de sufocare la varsaturi sau alimente, stop respirator si chiar deces

alcool + tutun cel putin dublarea efectelor tutunului, cresterea absorbtiei toxinelor

alcool + canabis amplificarea efectului canabisului si cresterea absorbtiei toxinelor, varsaturi, atac de panica, anxietate, paranoia

alcool + stimulante poate avea loc mascarea efectelor deprimante ale alcoolului, creste tensiunea arteriala, starea de iritatie, creste riscul de supradoza prin producerea de cocaetilena

alcool + medicamente eliberate cu prescriptie medicala sunt anulate beneficiile oferite de antibiotice si de alte medicamente, apar crampe, greata, convulsii, coma, varsaturi si dureri de cap, poate fi iritata mucoasa stomacului si se declanseaza dureri si sangerari gastrointestinale, iar in unele cazuri poate sa survina chiar si decesul

Printre cele mai periculoase combinatii pot fi enumerate:

– fentanilul si heroina sau cocaina – fentanilul este intre 50-100 de ori mai puternic decat morfina. Amestecat cu heroina sau cocaina poate provoca batai neregulate ale inimii, incapacitatea de a respira si deces.

– warfarina si aspirina – asociatia poate creste riscul de sangerare. Riscul este accentuat atunci cand pastilele se combina si cu usturoi.

– lisnopril si potasiu – pot cauza un ritm cardiac anormal. Potasiul este prescris pentru echilibrarea nivelelor scazute ale acestui mineral cauzate de unele medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale.

– statine si niacina – cresc riscul lezarii musculaturii.

Ingrijorarea ar trebui sa survina mai ales atunci cand medicamentele ilegale sunt combinate cu medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala deoarece aceste combinatii pot fi deosebit de periculoase.

Cele mai frecvente efecte toxice pot fi:

– afectarea sau depresia sistemului nervos central care poate varia de la stari de somnolenta pana la coma;

– depresia respiratorie, care poate duce la dificultatea unei persoane de a respira;

– efecte cardiace (modificarea ritmului cardiac ce poate duce la oprirea inimii);

– scaderea pragului covulsivant, creierul poate avea mult mai usor un atac de apoplexie;

– efecte psihice, cum ar fi psihoza.

Cum se vor evita combinatiile periculoase de medicamenteSus

Singura modalitate de a va proteja complet este de a evita in totalitate amestecul medicamentelor.

Cand acest lucru nu este posibil, fiecare persoana trebuie sa se informeze in legatura cu medicamentul pe care il utilizeaza si cu modul in care acesta ar putea interactiona cu alte medicamente.

Inainte de a se folosi orice fel de medicament se va cere sfatul medicului sau farmacistului. Informatiile din alte surse ar putea fi neclare sau interpretabile.

Fiecare persoana care foloseste un medicament trebuie:

– sa cunoasca ce fel de substanta utilizeaza, in ce scop si care sunt posibilele reactii adverse.

– sa solicite informatii medicului sau farmacistului in legatura cu orice fel de amestec de medicamente de orice fel (inclusiv suplimente alimentare).

Nu vor fi administrate tratamente care nu sunt recomandate de medic pentru tratarea afectiunilor prietenilor sau familiei.

Nu se va creste doza de medicamente sau calmante in incercarea de a spori eficacitatea acestora.

https://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/combinatii-periculoase-de-medicamente_9329

//////////////////////////////////////

8 condimente care pot transforma apa obișnuită într-o băutură vindecătoare

de Veronica Gavril

Vă propunem câteva rețete de băuturi sănătoase, vindecătoare, care îmbunătățesc digestia și curăță corpul de toxine. Se poate folosi apă rece sau caldă, în funcție de anotimp. Noi vă recomandăm apă minerală, natural-alcalină.

Apă Cu Scorțișoară

Adăugați o bucățică de băț de scorțișoară într-un pahar cu apă și lăsați-l până când aceasta se transformă într-o băutură puternic aromatizată.Apa cu scorțișoară este un remediu excelent de iarnă pentru combaterea virusurilor, îmbunătățirea digestiei și reglarea nivelului de zahăr din sânge (glicemia).

Consumul regulat de apă cu scorțișoară face minuni în ceea ce privește metabolismul și arderea grăsimilor din corp.

Apă Cu Ghimbir

De secole, oamenii au folosit ghimbir pentru a se trata de diferite probleme digestive: greață, crampe stomacale, balonare și indigestie. Ghimbirul crește circulația sângelui și are proprietăți antiinflamatoare și antivirale puternice.

Adăugați câteva felii de rădăcină de ghimbir într-un pahar cu apă caldă. Beți lichidul, și consumați și feliuțele de ghimbir. Această băutură se poate servi dimineața, cu puțină lămâie, sau seara, după o zi stresantă.

Apă Cu Cuișoare

Aceasta poate fi o apă de gură excelentă. Cuișoarele au proprietăți antiseptice foarte puternice. Apa cu cuișoare ajută de asemenea la tratarea indigestiei și la eliminarea paraziților.

Adăugați 3-5 cuișoare într-un pahar cu apă caldă. Se lasă până când acestea își eliberează aromele.

Apă Cu Mentă

Experții în nutriție ne sfătuiesc să avem mereu în casă mentă verde, proaspătă. Aceasta se poate cultiva în grădină sau în ghiveci, pe timpul iernii. Menta este un leac de încredere pentru durerile de stomac.

Apa cu mentă stimulează glandele salivare să digere mai bine alimentele, și în plus împrospătează respirația și energizează corpul.

Menta ucide de asemenea bacteriile și virusurile.

Apă Cu Rozmarin

Apa cu rozmarin este nu doar delicioasă, ci și o băutură excelentă pentru stimularea imunității, circulația sângelui și reducerea inflamațiilor.

Se adaugă câteva crenguțe de rozmarin într-o carafă cu apă și se lasă câteva ore. Se pot adăuga și câteva felii de castravete sau lămâie. Rozmarinul a arătat de asemenea efecte de reducere a colesterolului.

Apă Cu Lavandă Și Lămâie

Apa cu lavandă și lămâie este cocktailul perfect de seară, după o zi lungă, obositoare și stresantă. Simpla aroma plăcută a lavandei ne poate induce un somn liniștitor.

Se pune 1/2 ceașcă de lavandă și 1 lămâie feliată într-o carafă cu apă și se ține la frigider câteva ore.

Apă Cu Lămâie

Sucul de lămâie este una din cele mai bogate surse naturale de Vitamina C, un antioxidant extrem de important pentru întărirea imunutății și neutralizarea radicalilor liberi.

Apa cu lămâie detoxifică, energizează, alcalinizează corpul și stimulează digestia alimentelor.

Încălziți 1 pahar cu apă și stoarceți sucul de la ½ lămâie. Beți acest lichid în fiecare dimineață.

Apă Cu Castravete

Adăugați câteva felii de castravete într-un pahar cu apă pentru a obține o apă vitaminizantă, profund hidratantă și detoxifiantă. Castraveții conțin o apă mult mai pură decât apa potabilă, care hidratează maxim corpul. Consumați și feliile de castravete, deoarece acestea conțin foarte multe fibre și antioxidanți.

Bonus: Apă Cu Miere

Apa cu miere, maturată cel puțin doi ani, formează o rețetă veritabilă de vin vechi cunoscut sub denumirea de mied. Rezultă astfel o băutură alcoolică naturală, dătătoare de viață și vindecătoare a numeroase boli. Miedul este una dintre cele mai vechi băuturi cu efecte miraculoase datorită conținutului de miere.

În colecțiile noastre veți găsi mai multe sortimente de mied cu adaos de mirodenii, fructe sau condimente.

Folosiți măcar una din rețetele de mai sus și protejați-vă sănătatea! Apa este esențială atât pentru corp, cât și pentru creier. În magazinul nostru găsiți cea mai bună apă de consum de pe piață și una dintre apele cel mai puțin mineralizate din Europa.

Hidratați-vă și bucurați-vă de viață!

https://bacanianaturista.ro/blogs/news/8-condimente-care-pot-transforma-apa-obi-nuita-intr-o-bautura-vindecatoare

/////////////////////////////////////////