Practicarea cultivarii legumelor prin metoda asociata sau in amestec previne ,sau reduce atacul de boli si daunatori, creste calitatea solului si il ierbicideaza natural. In acest fel se limiteaza ultilizarea substantelor chimice in gradina de linga casa si vom avea legume mai frumoase si mai sanatoase pe cale ecologica.

Prin acest model pe care vi-l prezentam, preluat din natura, unde monocultura nu exista, puteti practica rotatia culturilor intre planta de baza pe care o alegeti si speciile de completare. Puteti amenaja straturile in felul urmator : Banda 1 – Fasole oloaga, semanata la inceputul lunii mai, intercalata cu cimbru . Efect : combaterea paduchilor negri.
Banda 2 – Dovlecei, semanati cind fasolea din vecinatate are deja doua frunze, in caz contrar dovleceii cresc si inabusa fasolea:
Banda 3 – Iarasi fasole oloaga. Dupa recoltare, vrejii fasolei se maruntesc si se ingroapa, ori se face mulci deasupra solului ,ingrasind pamintul. Cind fasolea s-a recoltat, divleceii se vor dezvolta in voie.
Banda 4 – Porumb zaharat, care apara recolta de curentii de aer.
Alt exemplu de culturi asociate : praz, capsuni, ceapa, morcov, ceapa, conopida, telina, conopida, tomate.
E bine sa mai stiti: ceapa protejeaza salata impotriva micozei, varza creata este protejata impotriva albinitei de telina, ceapa de arpagic si usturoiul protejeaza capsunile impotriva melcilor, furnicilor, soarecilor si mucegaiului fructelor. Puteti sa va indreptati atentia si spre combaterea daunatorilor cu un INSECTICID NATURAL pentru plante din urzica, pe care il puteti face acasa.
CULTURILE ASOCIATE SPECIFICE TOAMNEI;

Legumele sunt solicitate in tot timpul anului, atat vara cat si iarna, iar consumul lor este in continua crestere. Culturile asociate se considera acelea care se produc simultan pe acelasi teren. Asocierea culturilor se poate organiza de la inceput, din faza de semanat sau de rasad.
In functie de conditiile climatice locale, anul legumicol incepe aproximativ in jurul datei de 1 septembrie. In timpul acesta unele culturi, ca mazarea, fasolea pastai, au parasit terenul din prima jumatate a lunii iulie, iar altele ca varza de vara, ridichile de vara si altele sunt pe terminate si urmeaza a fi lichidate pana la sfarsitul lunii septembrie.
Pentru culturi asociate de toamna, pe teren neacoperit, se folosesc spanacul,salata, ceapa si usturoiul verde, ridichile de luna. Numai acestea din urma se cultiva pentru a fi consumate inainte de inghet iar celelalte vor fi recoltate in anul urmator, primavara devreme. Soiurile indicate pentru culturile asociate, toamna, sunt: la spanac – soiul Matador, la ridichi – Rosie cu varful alb, la salata – Polul Nord, la ceapa – Zittau.
La inceputul lunii octombrie pe intervalul dintre doua randuri de ridichi, cele apropiate de spanac, se planteaza rasadul de salata, la distanta de 15 cm intre fire pe rand. Inainte de plantare, rasadul de salata se sorteaza, oprindu-se numai firele viguroase si sanatoase, care apoi se fasoneaza ciupindu-li-se varful radacinilor si 1/3 din lungimea frunzulitelor.
Salata plantata la inceputul lui octombrie va sta asociata cu ridichile cam 15 zile, timp in care isi dezvolta noi radacini. In acest timp, ridichile si spanacul, avand frunzele mai mari, protejeaza salata impotriva curentilor reci.
La sfarsitul lui octombrie pe mijlocul brazdei dintre cele doua randuri de salata se planteaza ceapa de stufat, la distanta de 4-5 cm intre bulbi si adancimea de circa 3 cm. Este de retinut insa ca in anii cand luna septembrie este prea calduroasa si secetoasa, ridichile dau rezultate mai slabe. In aceasta situatie este mai bine sa se lichideze cultura inainte de plantarea salatei, folosind frunzele de ridichi fie pentru furajarea pasarilor fie ca ingrasamant verde.
CUM SA CULTIVAM LEGUME PE SPATII MICI

Spatiul reprezinta o problema din ce in ce mai mare pentru oamenii din ziua de azi. Pentru a rezolva aceasta problema exista cateva solutii care va pot veni in ajutor.
In lipsa de teren pentru gradina, cultura legumelor se poate organiza si intr-un spatiu mai restrans, reprezentat fie de terasele de pe constructii, fie de balcoane sau de logii.
Pentru a nu dauna constructiilor respectiva, aceasta se va face numai dupa avizul constructorilor.
Deasupra, pe terasele blocurilor de locuinte sau de pe oricare alte constructii-garaje, magazii, etc.-cu anumite amenajari, se pot organiza culturi de legume ca in oricare gradina obisnuita. Pentru aceasta se va amenaja un strat de pamant vegetal, cu o grosime de 25-30 de cm, in care se vor cultiva dupa necesitati: marar, patrunjel, tomate, ardei, castraveti, in culturi pure, asociate sau succesive. Cultura legumelor se va putea infiinta pe terase numai dupa ce in prealabil se va verifica rezistenta cladirii respective, si daca planseul este bine izolat impotriva infiltratiilor.
Pe balcoane si logii se pot amenaja pe margini jgheaburi cu pamant de gradina, (sau bidoane de plastic decupate )in grosime de circa 25 de cm, in care se pot cultiva in limita posibilitatilor: ceapa, marar, patrunjel, salata, tomate, etc.
Rezultate bune se pot obtine si cu ajutorul unui tub de material plastic de 2-2.5 m lungime si cu diametrul de 25-30 de cm, amplasat intr-un colt cat mai luminat din bucatarie, cand timpul este rece, sau in balcon, logie, terasa, cand afara este mai cald. In lipsa unui tub de material plastic, se poate confectiona un tub de aceleasi dimensiuni din tabla galvanizata. In acest caz, pentru a feri materialul de rugina, acesta se va spoi atat in interior cat si in exterior cu minimum de plumb, sau in lipsa acestuia, cu smoala diluata in petrol.
P lungimea tubului, din 25 in 25 de cm , se taie peretele pana la 10 cm adancime, dupa care se prabuseste partea deasupra, formandu-se astfel un fel de copca in partea de jos a sectiunii.
Tubul se umple apoi cu pamant vegetal, amestecat cu mranita. In copcile create se pot cultiva o parte din legumele necesare consumului zilnic.
De asemenea, hardaiele in care se cultiva ficusi si filodendron, pot fi folosite pentru culturile de legume.
In unele parti ale lumii, se cultiva legume chiar pe acoperisul locuintei, unde se depoziteaza pamant de gradina si se cultiva cu rezultate bune ceapa, salata, ridichi si ardei. Pe acoperis se pot amplasa si ghivece cu diferite specii de legume.

Alternanta de Rodire

Prin alternanta sau periodicitate de rodire se intelege succesiunea unui an cu recolta abudenta cu altul fara rod sau cu o productie foarte mica.
Alternanta se datoreaza faptului ca pomul nu reuseste sa diferentieze muguri de rod in fiecare an sau nu dispune de substantele de rezerva necesare pentru a asigura dezvoltarea acestor muguri pana la inflorit si legatul fructelor. Se intalnesc cazuri, relativ rare, cand dupa o recolta abundenta, nesustinuta cu o agrotehnica adecvata, pomii sunt atat de epuizati incat nu formeaza muguri de rod nici in anul urmator, asa incat urmeaza doi ani fara recolta.
In unii ani, pomii formează muguri de rod, dar pierd recolta de fructe din alte cauze:
• degerarea mugurilor de rod;
• distrugerea florilor de catre brume;
• polenizarea insuficienta, datorita timpului nefavorabil (prea rece sau prea umed) care impiedica zborul albinelor,
• caderea fiziologică masiva a fructelor,
• atacul foate intens de boli si insecte, de grindina etc.
Aceasta pierdere accidentala de recolta nu trebuie confundata cu alternanta de rodire, dar are consecinte asupra acestui fenomen.
Principala cauza a alternantei de rodire este supraincarcarea pomilor cu fructe.
Alternanta de rodire poate aparea chiar la un agrofond foarte bun daca pomul are o
incarcatura excesiva de fructe.

Forme de manifestare.
Fenomenul alternantei de rodire se manifesta in diferite forme:
• toti pomii unui soi rodesc excesiv intr-un an si nu fructifica deloc in anul urmator;
• după 1-2 ani cu recolta abundenta urmeaza un an cu recolta mica;
• in cadrul aceluasi soi si al aceleiasi parcele, unii pomi rodesc intr-un an, iar altii in anul urmator. Aceasta ultima forma de manifestare a alternantei de rodire este destul de frecventa. Plantatia da fructe in fiecare an, dar nu pe aceiasi pomi. Se ajunge la aceasta situatie datorita faptului ca unii pomi din plantatie, ramanand supraincarcati cu fructe, nu pot diferentia muguri de rod, in timp ce alti pomi, avand incarcatura optima, diferentiaza normal. De aceea, taierile de fructificare trebuie sa se aplice diferentiat, in functie de starea fiecarui pom si de incarcatura lui cu muguri de rod. Pomii plantati in goluri, fiind mai tineri, pot prezenta diferentieri sub raportul proportiei de muguri de rod formati, comparativ cu pomii in varsta din cadrul aceluiasi soi. Aceasta particularitate se are in vedere la aplicarea taierilor de fructificare.

Masuri agrotehnice pentru inlaturarea alternantei de rodire
Pomii au capacitatea de autoreglare a incarcaturii cu rod, atat prin cadere fiziologica, cat si prin limitarea greutatii medii a fructelor (daca numarul fructelor depaseste cu mult pe cel optim acestea raman subdezvoltate, deci de calitate mai slabă). De aceea este necesar sa se aiba in vedere si relatia cantitate-calitate.
Pomicultorul are posibilitatea ca prin normarea productiei si celelalte verigi agrotehnice, sa realizeze atat cantitatea, cat si calitatea optima.
In practica nu se poate realiza totdeauna o incarcatura optima de fructe, deoarece frecvent pomii produc sub potentialul lor biologic, datorita diferentierii slabe a mugurilor, conditiilor nefavorbile la inflorit si fecundat precum si altor cauze.
Cand pomii intra in alternanta de rodire ei pot fi readusi in anul urmator la o fructificare normala, in pricipal cu ajutorul taierilor, aplicate diferentiat. In anul cand pomii nu au muguri de rod se aplica o taiere moderata, pentru ca lastarii sa fie potrivit de numerosi si de vigurosi. In acest caz, ei vor forma muguri de rod aproape de nivelul optim. In practica, uneori se procedeaza invers: de teama ca pomii sa nu formeze lastari prea vigurosi, se taie putin. In acest caz, prin faptul ca se lasa multi muguri vegetativi, se va forma un numar mare de lastari, dar de vigoare slabă. Este stiut insa ca tocmai acesti lastari diferentiaza muguri in proportie mai ridicata. Deci in anul urmator se ajunge la supraincarcarea pomilor cu rod, dublata cu o nediferentiere a mugurilor (in lipsa normarii productiei).
In anul cand pomii nu au rod datorita nediferentierii mugurilor sau a degerarii lor totale (la migdal, cais, piersic) este contraindicata reducerea taliei pomilor si intinerirea puternica a semischeletului, deoarece se vor forma lastari prea vigurosi, care diferentiaza mugurii in proportie redusa; deci se intarzie restabilirea fructificarii normale.
Reducerea taliei pomilor, cu intinerirea semischeletului, trebuie sa se efectueze in anul cand pomul are multi muguri de rod, repartizati pe toata inaltimea coroanei. In acest caz, lastarii nu vor creste prea viguros, deoarece ei sunt concurati de fructe la primirea hranei.
Fenomenul alternantei de rodire este influentat si de perioadele de varsta ale pomilor.
Diferentierea agrotehnicii in functie de aceste perioade constituie un mijloc sigur de prevenire si combatere a alternantei de rodire, fenomen biologic cu largi implicatii sub
raport tehnologic si economic.

Combaterea integrata a bolilor si daunatorilor

Cultura marului necesita un numar mare de tratamente fitosanitare ca urmare a atacului succesiv sau concomitent al unor patogeni si daunatori specifici sau nespecifici. Costul tratamentelor este foarte ridicat si reprezinta aproape 50% din cheltuielile anuale necesare culturii. Pe de alta parte si pagubele generate de atacul patogenilor si daunatorilor reprezinta peste 50% din recolta, uneori cand nu se aplica tratamente productia fiind complet compromisa atat cantitativ cat si calitativ.
Folosirea combaterii integrate a bolilor si daunatorilor la mar, a dus la reducerea cu 20% a consumului de fungicide si cu 30% a celui de insecticide, iar la acaricide pana la 70%.
Aplicarea luptei integrate a redus numarul de tratamente cu insecticide si acaricide, astfel ca în plantatiile cu soiuri clasice se recomanda 10-12 tratamente, dintre care 7-9 cu fungicide, iar restul cu insecticide, inclusiv acaricide. Prin largirea con¬ceptului si strategiei de lupta integrata la mar, odata cu introducerea soiurilor rezistente la rapan s-a redus la jumatate numarul stropirilor (7-8 anual), eliminandu-se fungici¬dele. Emiterea buletinelor de avertizare si largirea bazei informationale în teritoriu, direct la producatori, asigura efectuarea tratamentelor fitosanitare numai în perioade optime si legate de pragul economic de daunare (E.E.D.) specific fiecarui patogen sau daunator. De perspectiva, pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomomlla) este metoda confuziei sexuale cu ajutorul feromonilor sexuali sau capcane.
Cele mai mari probleme sunt produse de afide (Dysaphis plantaginea si Aphis pomi), paduchele lanos (Eriosoma lanigerum), viermele merelor (Cydia pomomlla), paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), minatoarele frunzelor (Lithocoletis blanchardella) si paianjenul rosu (Panonychus ulmi). Dintre bolile criptogamice, un impact negativ asupra recoltei de mere, îl au rapanul (Venturia inaequalis), fainarea (Podospbaera leucotricha), cancerul ramurilor (Nectria galligena, Pbomopsis mali), putrezirea coletului (Phytophtora cactorum) si arsura bacteriana (Pseudomonas syringae si Erwinia amylowora), iar ca viroza deosebit de periculoasa la mar este proliferarea (Mycoplasma apple).în timpul pastrarii merelor, în depozite apar boli fiziologice sau criptogamice frecvente datorate infectiilor, cum sunt: putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea), putre¬gaiul lenticelar (Gloeosporium album), bitterpit datorita carentei de calciu si mai ales la soiul Jonathan etc.
Rapanul sau patarea cafenie (Venturia inaequalis) constituie cea mai impor¬tanta boala a marului, deoarece atunci cand se dezvolta poate compromite productia în întregime, atat cantitativ cat si calitativ. Rapanul este favorizat de conditiile clima¬tice si sensibilitatea soiului cultivat. Infectiile primare, de primavara, sunt influentate de temperatura si umiditate, ciclul formarii conidiilor ciupercii pornind de la ascospori.
In cazul cand nu se intervine prin tratamente cu fun¬gicide în perioadele avertizate, infectia se raspandeste pe frunzele tinere si fructe încat nu se mai poate opri. Pentru combatere se utilizeaza produse de contact în prima parte a anului ca: Turdacupral 50 PU conc. 0,5%, Zeama bordeleza conc. 0,5%, apoi fungi¬cide complexe la începutul înfloritului, cum sunt: Systhane C conc. 0,1%, Atemi C conc. 0,1%, Stroby DF conc. 0,15%, Folicur M conc. 0,1% sau Euparen M conc. 0,2%, urmate dupa legarea fructelor de stropiri cu fungicide antiventurice de contact, de exemplu: Dithane M 45 conc. 0,2%, Folpan 50 WP conc. 0,2%, Captadin 50 PU conc. 0,25%, etc.
Fungicidele sistemice actioneaza prin penetrarea tesuturilor foliare inactivand ciuperca aflata în faza de incubare, si exercitand astfel un control curativ pe o perioada mai lunga de timp (7 zile), comparativ cu cele de contact. Anual, în functie de conditiile de mediu, pentru combaterea rapanului sunt necesare 8-10 stropiri cu fungicide, la majoritatea soiurilor de mar cultivate. Numai în cazul soiurilor cu re¬zistenta genetica tip Vf (verticala) nu se aplica tratamente cu fungicide, iar în cazul soiurilor cu rezistenta poligenica Generos, Auriu de Bistrita, etc. sunt necesare 2-3 stropiri cu fungicide în perioadele cu presiune mare de infectie
Fainarea marului (Podospbaera leucotricha, Oidium farinosum) ataca în special soiurile din grupa Jonathan si Idared, etc. si mai putin pe cele din grupul Golden Delicious sau Red Delicious. Se manifesta în special pe lastari si frunze si provoaca oprirea cresterii vegetative, apoi uscarea, datorita miceliului alb al ciupercii care cuprinde aproape toate varfurile de crestere, iar rareori apare si pe fructe. Ciuperca ierneaza ca miceliu între solzii mugurilor, iar primavara, odata cu cresterea temperaturii se dezvolta infectia primara pe lastarii în crestere.
Combaterea se face destul de greu cu fungicide preventive si de contact pe baza de sulf, ex. Kumulus DF conc. 0,3%, Karathane NF conc. 0,1%, Bumper 25 EC conc. 0,03%, Bayleton 25 WP conc. 0,01%, Nimrod conc. 0,1%, Afugan conc. 0,1%, aplicate prefloral si în perioada infectiilor secundare. De cele mai multe ori aplicarea fungicidelor da rezultate bune daca se combina, sau se face dupa eliminarea prin taiere a lastarilor atacati ,atat iarna cat si în verde. Fungicidele sistemice si cele complexe aplicate post-floral în perioada infectiilor primare in aprilie-iunie asigura o protectie si antioidica.
Cancerul ramurilor (Nectria galligena) se manifesta prin rani uscate ale scoartei localizate pe trunchi, sarpante sau lastari multianuali, mai sensibile fiind soiu¬rile din grupele Red Delicious, Golden Delicious, Granny Smith. Ciuperca patrunde prin rani produse de grindina sau alte mijloace mecanice, apoi în conditii de umiditate se dezvolta si apare fenomenul de uscare a portiunii infectate, dupa care se usuca întreaga ramura.
Culoarea maronie si rana uscata în portiunea infectata sunt indicii clare ale cancerului marului. Pentru combatere trebuie mai întai îndepartata sursa de infectie, ramurile atinse se taie si se ard. Preventiv, se efectueaza tratamente în perioa¬da de repaus toamna si primavara devreme cu produse cuprice, precum si cu fungicide antiventurice de contact în perioada de vegetatie. De obicei, aplicarea acestor produse fungice se face si pentru controlul rapanului, încat actiunea lor este multifunctionala.
Putrezirea coletului (Phytophtora cactorum) se produce în zonele mai umede si unde pomii sunt altoiti pe portaltoiul MM 106 care este mai sensibil. Infectia se recunoaste la colet dupa culoarea bruna-ciocolatie care cuprinde scoarta în zona punctului de altoire si unde se constata moartea tesuturilor, fapt care împiedica buna circulatie a sevei si pieirea pomilor
De altfel, pomii atinsi de aceasta ciuperca se recunosc dupa funzele mici, atipice, scaderea vigorii si înmuierea scoartei însotita de un miros specific de fermentat. Combaterea se face prin eliminarea excesului de umiditate al solului, cosirea buruienilor, folosirea unor portaltoi mai rezistenti, precum si tratarea coletului cu zeama bordeleza 1% înaintea plantarii sau la indivizii atacati, cu Aliette 80 WP conc. 0,25%, Ridomil 25 WP conc. 0,2% sau Sandofan conc. 0,1%.
Arsura bacteriana (Pseudomonas siringae si Erwinia amylowora) sau focul bacterian (fire blight) ataca florile si varfurile lastarilor tineri care se înegresc, apoi lemnul ramurilor si fructele, încat atunci si acolo unde apare provoaca pierderea pomilor. La noi, s-a manifestat mai mult la par, dupa anul 1991, dar se întalneste si la mar, mai sensibile fiind soiurile Jonathan, Idared, Generos, Auriu de Bistrita.
Com¬baterea se face prin cultivarea unor soiuri mai rezistente, cele de tip Vf fiind mai putin atacate, apoi prin îndepartarea si arderea lastarilor atacati, precum si prin tratamente preventive cu produse cuprice atat în perioada de repaus vegetativ cu zeama bordeleza conc. 1%, Turdacupral conc. 0,5% sau în vegetatie cu Champion conc. 0,2%, Funguran conc. 0,2%, Kocide conc. 0,2% – prefloral, Aliette conc. 0,3% – în perioada înfloritului.
Proliferarea marului (Mycoplasma apple) este o micoplasma care produce, atat în pepiniera cat si în livezi, pagube însemnate prin multiplicarea lastarilor atacati ca niste maturi cu multe ramificatii debilitate si cu fructe mici, deformate, de calitate inferioara. Singura cale de evitare a aparitiei în plantatii o constituie materialul saditor pomicol sanatos procurat de la pepiniere autorizare, care testeaza altoii si portaltoii, devirozeaza materialul initial si aplica tehnologii moderne de producere sub control a pomilor.

Daunatorii si combaterea lor

Afidele (Aphis pomi si Dysaphis plantaginea) ierneaza ca ou depus în toamna, pe ramuri, iar primavara in martie-aprilie apar adultii, care trec pe frunzele tinere de la care sug seva, fapt care conduce la rasucirea frunzelor si reducerea cresterii. In caz de atac puternic apare fumagina pe frunze si fructe, fapt care dauneaza sub aspectul cali¬tatii.
Cand afidele sunt abundente, produc daune si fructelor care se defor¬meaza si raman mici. De obicei, afidele au pradatori naturali (Antocoride, Coccinele, Crisope etc), dar la atac puternic acestia sunt insuficienti pentru limitarea atacului si atunci se intervine cu insecticide.
Paduchele lanos (Eriosoma lanigerum) se dezvolta în colonii si apare la colet sau pe radacini, pe ramurile taiate si poate avea 12-15 generatii pe an, fiind usor de recunoscut datorita aspectului albicios (ca vata). Raspandirea are loc vara si produce încetinirea vegetatiei, iar pe ramuri se instaleaza sub forma de gale ca umflaturi si crapaturi, favorizand aparitia altor paraziti ex. Nectria galligena, Monilia spp. etc. Şi în acest caz controlul pradatorilor este partial, dar uneori eficace prin Aphelinus mali, care depune oua în interiorul fiecarui paduche.
Viermele merelor (Cydia pomomlla si Carpocapsa pomonella) are mai multe generatii pe an 2-3, la sfarsitul lunii mai, în iulie si august si ierneaza ca larva matura în crapaturile scoartei. Este foarte periculos deoarece ataca semintele fructului si acesta cade înainte de maturare, ceea ce duce la pierderea recoltei de mere, acolo unde nu se fac tratamente în momentele optime, la avertizare. Pentru depistarea prezentei si evolutiei daunatorului se folosesc si capcane cu feromoni. Dintre inamicii naturali cel mai eficace este Trichogramma sp.
Gargarita florilor de mar (Anthonomus pomorum L), raspandita în toate tarile europene, la noi se întalneste frecvent în livezile neîngrijite, unde poate compromite total productia de fructe. Are o generatie pe an, ierneaza în stadiu de adult în scoarta exfoliata a pomului, de unde în primavara, cand temperatura ajunge la 5-6°C (la umflarea mugurilor de rod) adultii apar si se hranesc cu organele florale, depunand 2-5 oua într-o inflorescenta. Bobocii atacati nu se mai deschid, se usuca si raman atarnati pe ramuri, fiind cunoscute sub numele de „cuisoare”. Pierderile ajung la 90 – 100%. Combaterea atacului se realizeaza prin masuri de igiena culturala ca taierea ramurilor uscate, razuirea scoartei la pomii batrani etc. si tratamente chimice preventive la aparitia adultilor.
Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) se întalneste frecvent în livezile neîngrijite. Are o generatie pe an, ierneaza ca nimfa, într-un cocon în sol. Adultii apar înaintea înfloritului merilor. Femelele depun cate un ou în caliciul floral. Larvele apar în mai si patrund în fructele abia formate unde fac galerii pana la seminte, pe care le distrug. La completa dezvoltare, larvele cad odata cu fructele si migreaza în sol unde ier¬neaza. Pagubele sunt produse de larvele care depreciaza calitatea si cantitatea de fructe. Combaterea se realizeaza prin aratura adanca de toamna pentru diminuarea rezervei biologice a daunatorului si prin strangerea zilnica a fructelor atacate care vor fi distruse. Cele mai bune rezultate se obtin prin tratamentul chimic aplicat la 10-15% petale scuturate.
Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), este unul dintre dauna¬torii de carantina foarte cunoscuti ai marului, cu 2-3 generatii anual, care se manifesta pe fructe ca scuturi gri înconjurate de portiuni rosiatice circulare si pe ramuri. Produce pagube însemnate prin scaderea aspectului comercial al fructelor si uscarea ramurilor sau chiar a pomilor în cazul livezilor neîngrijite. Pentru combatere se recomanda tratamente în perioada repausului vegetativ sau în perioada de vegetatie, la avertizare.
Minatoarea marmorata a frunzelor (Lithocoletis blanchardella sau Phyllonoricter blancardella) produce daune frunzelor infestate cu larve, în acest fel micsorandu-se suprafata de nutritie necesara fructelor. Are trei generatii pe an si ierneaza în frunzele cazute pe sol, sub forma de crisalide. Se combate prin 2-3 stropiri cu insecticide, odata cu cele care se fac pentru celelalte defoliatoare.
Paianjenul rosu (Panonycus ulmi) este un daunator care apare în general la pomii neîngrijiti si nestropiti corespunzator sau uneori în anii cu temperaturi ridicate în vara, perioade mai lungi de timp.
Ierneaza ca oua, la baza mugurilor sau în locurile de insertie, primele larve aparand în perioada înfloritului. Are între 7 si 9 generatii pe an si produce daune prin reducerea cresterii, micsorarea marimii fructelor si a culorii acestora.
Tratamentele de iarna si din primavara sunt cele mai importante, de eficacitatea lor depinzand rezerva pentru celelalte generatii de vara. De asemenea, un rol important îl au si pradatorii (Anthocoris sp., Orius sp., Crisope, etc).