Băile Herculane, un cadou făcut PSD-ului- S-a furat pentru Adrian Năstase, Văcăroiu și generalii Sandu și Ureche! (DEGEABA)-Sorin Ovidiu Vântu RUPE TĂCEREA din pușcărie; Jaful OMV Petrom, denunţat public de un ofiţer de contrainformaţii economice; Grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, principalul beneficiar al defrișărilor ilegale din Munții Carpați; Asa s-a construit tara – Psihiatru prof. Aurel Romilă: „Psihopaţii au ocupat toate posturile-cheie în ţară”; Transplantul de organe pentru Oculta Mondială; Pentru ei a fost iad puşcăria. Eroii români sfâşiaţi de comunişti- Hossu – cardinalul „uns” pe ascuns de Papă, Seniorul Coposu şi „Sfinxul” Maniu; Asa s-a nascut burghezia pesedizda- Procurorii DNA sunt ŞOCAŢI de AVEREA lui Hrebenciuc/Suma se apropie de un MILIARD de EURO; DEMASCAREA MASONERIEI ROMANESTI ! NUMELE MASONILOR CARE CONTROLEAZA INTRAGA TARA! Masonul Răzvan Teodorescu: „Sărăcia românilor este o consecință a ortodoxiei!” Cand Masonii se ajuta…DOSARUL CRESCENT EXPLODEAZĂ: DIICOT şi SIE susţin că Mugur Isărescu este personajul cheie care l-a protejat pe Voiculescu…
... Petru Romoşan, între securiştii buni şi securiştii răi: Cum şi când scăpăm de comunism, securism şi prostie? Confruntarea directă cu “turiştii” sovietici din decembrie 1989. Un ofiţer al Securităţii dezvăluie nume si date. Mărturie din lucrarea “KGB-ul în Revoluţia Română”; A murit un mare jurnalist basarabean: Constantin Tănase. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ultimul editorial din Timpul: Moscova, dușmanul nostru strategic; Petru Romoşan: Puşcăriada – partidism sau banditism? Ce voia Ţuţea să-l roage pe Dumnezeu: Să tragă o reţea de sârmă ghimpată între români şi ruşi. Ca măsură de siguranţă. Ţuţea la 112 ani (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991); Planeta Maimutelor Politice – Romania-Cauzele decăderii statului de gaşcă; “Asistăm la un jaf naţional”… 70 de ani de la Marea Trădare a României: 23 August 1944. Profesorul Gheorghe Buzatu: ISTORIA SĂ JUDECE! De ce nu are România un sistem medical eficient?Ei creaza probleme si,tot ei -sunt…””solutia imbogatirii””…Încercuirea Ucrainei? Trupe ale Rusiei au intrat în Belarus; De ochii lumii tuna si in ascuns se aduna… Partidul lui Simion flutură doar în scop electoral ”Unirea cu frații de peste Prut”
NU TE JUCA CU DUMNEZEU! Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale! Să căutați mai întâi Împărăția Lui Dumnezeu; Romani 13/14 …ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos; A fi „in Hristos”;„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoţii”MATEI 6:19 (VDC); COMORI DEPUSE ÎN CER; Versete biblice despre cer; Cum iti strangi comori in cer? Sub lege sau în duhul legii? Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra. (Luc.12:34); Comoara ta… Călător spre Viață Veșnică… Adevăratele comori… Acum şi atunci / Timp şi veşnicie, de C. H. Mackintosh; Nu vă îngrijorați ci căutaţi mai întâi Împărăția Cerurilor… Fericirile – cununa caracterului creştin! Inima Ta şi comoară ascunsă… COMOARA ȘI INIMA- DE CE VOR UNII LUCRĂTORI BANI DE LA STAT? Nimeni nu poate sluji la doi stapani… „ALEGEŢI ASTĂZI CUI VREŢI SĂ SLUJIŢI”
MIHAI EMINESCU în ziarul TIMPUL – Îi ACUZĂ pe ruși că au luat Basarabia prin FRAUDĂ
Fragmente din articolele publicate de poet în ziarul „Timpul”, în 1878
„… Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pământului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.
Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să înainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.
Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.
E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decât nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.
Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.
De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.
Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a cânta în ziua de Paşti „Hristos a înviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.
Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă”.
(Timpul, iunie 1878)
„Basarabia” este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor”.
„Însuşi numele „Basarabia” ţipă sub condeiele ruseşti. Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Prusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti, întinsese marginile domniei sale până la Nistru de-a lungul ţărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de la tătari. Pentru capătul veacului al patrusprezecelea stăpânirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă”.
„Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă”.
(Timpul, 1 martie 1878)
„Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special şi nu-i cerem decât ceea ce sântem în drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu faţa curată: să respecte pe deplin convenţia încheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia în numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine şi ale sale; ea pentru a împlini mandatul Europei şi pentru confraţii ei de peste Dunăre; noi pentru noi.
Deci încă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene”.
(Timpul, 28 ianuarie 1878)
„Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o înapoi, drept din dreptul nostru şi pământ din pământul nostru? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România şi aceeaşi onoare nu cere respectarea convenţiei iscălită ieri. Ciudată onoare într-adevăr! Şi pe ce se întemeiază acest point d’honneur?
Fost-au Basarabia cucerită cu sabia? Nu. Prin tratatul de Bucureşti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preţ al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.
Napoleon era asupra intrării în Rusia şi trupele ruseşti se întorceau în marş forţat, în ruptul capului, luând faşa pământului românesc pe tălpile lor”.
(Timpul, 25 ianuarie 1878)
„Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să câştige cu orice preţ stăpânirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre strămoşeşti.
Înţelegem pe deplin această stăruinţă, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale şi materiale, orice stat face tot ce-i stă prin putinţă: Rusia este o împărăţie mare şi puternică, iară noi sântem o ţară mică şi slabă; dacă dar ţarul Alexandru II este hotărât a lua Basarabia în stăpânirea sa, pentru noi, Basarabia e pierdută. Dar dacă ne dăm bine seama, nici nu e vorba să pierdem ori să păstrăm Basarabia: vorba e cum o vom pierde ori cum o vom păstra.
Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde şi rămăşita unei preţioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român.
În viaţa sa îndelungată niciodată poporul român nu a fost la înălţimea la care se află astăzi când cinci milioane de rom\ni sânt uniţi într-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeiarea unui stat român mai puternic, a fost însă destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuşească. Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe zguduiri şi rămâne statornic, fiindcă are două temelii: conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene.
Dacă vom câştiga de trei ori atât pământ pe cât avem şi vom pierde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o cestiune trecătoare, iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi pierderile ne vor fi trecătoare. Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât în români, cât şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român.
Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic!
Guvernul rusesc însuşi a pus cestiunea astfel încât românii sunt datori a rămânea până în sfârşit consecuenţi moţiunilor votate de către Corpurile legiuitoare; nu dăm nimic şi nu primim nimic.
Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător”.
(Timpul, 10 februarie 1878)
„Pe câtă vreme Basarabia este în mâinile noastre, Rusia nu va putea cuceri Orientul. Căci, după cât dam noi cu socoteala din ciudatele teorii a frontierelor naturale, a barierelor ostile de învins şi a victoriilor repurtate la Cahul şi Ismail, cam asta este intenţia puternicului nostru vecin”.
„Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi şi prea bine întemeiate, pentru a ni se vorbi cu umbra de cuvânt de onoarea Rusiei angajata prin tratatul de Paris. Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nici nu se megieşa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea”.
(Mihai Eminescu – Opere)
ADEVĂRUL DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI SECHESTRAT ÎN URMĂ CU UN SECOL LA MOSCOVA. VIDEO
Tezaurul român care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial în urmă cu 104 ani, nu a mai fost niciodată returnat în întregime.
Acesta includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia țaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național.
După Marea Revoluție din Octombrie și preluarea puterii de către comuniști, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul și a refuzat restituirea acestuia.
Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor.
Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia.
Scurt istoric
Primul transport
Între 12 și 14 decembrie 1916, în gara Iași, s-au încărcat în 17 vagoane un număr de 1738 casete, în care se afla depozitat aurul, deținut sub formă de lingouri și monede diverse (dintre care majoritatea erau mărcile germane și coroanele austriece), în valoare totală de 314.580.456,84 lei aur. La acestea s-au mai adăugat două casete, conținând bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 lei aur.
La terminarea operațiunilor de încărcare s-a semnat un Protocol în trei exemplare, câte unul pentru partea rusă, Ministerul de Finanțe român și Banca Națională.
Al doilea transport
La începutul anului 1917 izbucnea la Petrograd Revoluția rusă, început al marilor mișcări sociale din Rusia acelui an, încheiate cu Revoluția din Octombrie și preluarea puterii de către bolșevici. Deși se reușise stabilizarea frontului în Moldova, responsabilii politici români erau îngrijorați în continuare de posibilitatea spargerii frontului de către armatele germane și de înfrângerea definitivă a țării. Se avea în vedere evacuarea guvernului în Rusia, la Poltava sau la Herson, în Crimeea, unde se începeau deja pregătiri pentru instalarea familiei suveranilor și a miniștrilor. La 18 iulie 1917, Consiliul de Miniștri hotăra, la propunerea lui Nicolae Titulescu, atunci ministru de finanțe, strămutarea sediului și avutului Băncii Naționale în Rusia.
S-au făcut pregătiri pentru transportarea valorilor BNR în Rusia, precum și a celor aparținând Casei de Depuneri și altor instituții publice și particulare. Încărcarea trenului care avea să conțină noul transport s-a făcut în perioada 23 – 27 iulie 1917, în seara aceleiași zile pornindu-se spre Rusia.
Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile Băncii Naționale, cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 lei, iar restul reprezentând titluri, efecte, depozite și alte valori. Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, respectiv 1.661 de casete, al căror conținut era estimat la circa 7,5 miliarde lei.
Trenul a ajuns la Moscova la 3 august 1917, transportul fiind păzit de partea rusă; din partea română au supervizat transportul reprezentanți ai următoarelor instituții: Banca Națională, Casa de Depuneri, Banca de Credit, Banca Marmorosch Blank, Banca Comercială, Banca de Scont. Valorile Băncii Naționale din al doilea transport au fost depozite la Kremlin, în care fusese depus și stocul metalic și bijuteriile Reginei Maria ce fuseseră aduse cu primul transport, în timp ce valorile tezaurul Casei de Depuneri a fost depozitat la localul Casei de Împrumuturi și Depozite a Rusiei.
În februarie 1917 la Petrograd izbucnea revoluția rusă. La 15 martie 1917, țarul Nicolae al II-lea a abdicat în favoarea fratelui său Mihail, care însă a refuzat învestitura, puterea fiind preluată de un guvern provizoriu, condus până la 20 iulie de prințul Lvov, iar de atunci de Kerenski. La 17 aprilie, avea să revină din Elveția și Vladimir Ilici Lenin, transportat într-un vagon plumbuit; în cele din urmă, la 7 noiembrie, Lenin avea să preia puterea, înlăturând prin forță guvernul provizoriu.
Tulburările aveau să cuprindă și Moscova; garda de cazaci însărcinată cu paza tezaurului românesc a trecut de partea revoluției. Pentru a asigura siguranța valorilor românești depozitate la Kremlin au fost trimiși 20 de jandarmi rurali îmbrăcați în civil, plecați de la Iași la 15 noiembrie 1917, dar care, în lipsa permisiunii autorităților bolșevice nu au putut să-și îndeplinească misiunea.
Paralel, se făceau demersuri pentru transferarea tezaurului în Statele Unite ale Americii. Aliații însă nu puteau garanta siguranța transportului; lucrul nu era surprinzător, câtă vreme tezaurul ar fi urmat să traverseze întreaga Siberie într-o perioadă de mare dezordine socială. Între timp, situația se complica și în Moldova, unde se refugiase guvernul. Armata rusă de pe teritoriul românesc era în curs de bolșevizare, iar comandantul său, generalul Șcerbacev nu mai avea controlul asupra acesteia.
La Socola, lângă Iași, se instalase un adevărat Stat Major bolșevic care avea drept obiectiv înlăturarea regelui Ferdinand I, instituirea unui regim sovietic în România și asasinarea lui Șcerbacev. Împotriva acestuia s-a organizat un atentat la 21 decembrie; acesta eșuînd, comandantul rus a cerut sprijinul armatei române pentru distrugerea centrului bolșevic de la Socola.
Consiliul de Miniștri, după multă chibzuință, a aprobat cererea, dezarmând soldații ruși și expediindu-i peste Prut. Acest fapt a plasat însă România în conflict deschis cu puterea bolșevică ce se instalase la Petrograd, care, cu încălcarea regulilor diplomației, l-a arestat pe Constantin Diamandi, ministrul României la Petrograd, pe care l-a ținut în detenție vreme de trei zile.
Mai mult însă, nu s-a rezolvat problema cauzată de bolșevizarea armatei. La 15 martie 1917, în Basarabia se proclamase Republica Democratică Moldovenească, dar armatele rusești în descompunere făceau imposibilă instaurarea ordinii. În aceste condiții, Sfatul Țării cerea intervenția Armatei Române, care a trecut Prutul la 20 ianuarie 1918.
La 26 ianuarie, Rusia, prin Troțki, comisarul afacerilor externe, anunța ruperea relațiilor diplomatice cu România, iar generalul Șcerbacev era scos în afara legii și declarat ca dușman al poporului. Tot atunci, Troțki declara că „fondurile românești depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își ia răspunderea păstrării acestor fonduri și a predării lor în mâinile poporului român” .
În urma ruperii relațiilor diplomatice, interesele României în Rusia au continuat să fie reprezentate, cu titlu temporar, de ambasadorul Franței la Petrograd Noulens, respectiv de Eirick Labonne, consulul francez la Moscova. Acesta din urmă a preluat de la consulul român, la 2 februarie 1918 arhiva Consulatului General Român de la Moscova.
Cu aceeași ocazie, lui Labonne i s-au remis protocoalele de depunere la Kremlin a tezaurului Băncii Naționale a României și respectiv de depunere a valorilor Casei de Depuneri, precum și cheile de la compartimentele unde erau depozitate valorile BNR.
Cheile au rămas în posesia consulului francez până în august 1918, când acesta a fost arestat și expulzat, cheile fiind predate consulului Danemarcei și apoi celui al Norvegiei. În septembrie 1918 ultimii reprezentanți ai României părăseau Moscova, iar din acel moment nu s-a mai cunoscut nimic cert despre soarta tezaurului (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_Rom%C3%A2niei)
Multe dintre punctele de mai jos le-am mai atins dar in articole separate, acum sunt grupate intr-un articol lung dar foarte elocvent. Cititi cu mare rabdare si atentie, poate va veti trezi in al 12-lea ceas, altfel Natiunea Romana va disparea pe vecie.
Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de ţară. După asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut.
Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romania nu se mai produce nimic.
Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu.
În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ.
Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de atunci.După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale României,aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint.Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România .
În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova.
Din ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă. Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990, periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.
Cu specificatia ca asta nu-l disculpa de crimele impotriva atator oameni nevinovati
După ce Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase împrumuturile externe.
Mai mult, statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur. Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea durabilă?
Când a venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp, Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii, mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi lucru.
Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari, pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi au înstrăinat tot ce se poate, determinând pe tineri şi pe cei apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască liniştiţi.
Francmasoneria, securitatea şi regimul comunist. Operatiunea Oculata:
Activitatea de represiune impotriva francmasoneriei a organelor Sigurantei si, ulterior, ale Securitatii, nu a fost declansata imediat dupa preluarea puterii de regimul comunist. Justificarea oficiala, data ulterior de Securitate, a acestei aparente indiferente fata de actiunile francmasoneriei este legata de revenirea, dupa 1944, in functia de Inspector General la Siguranta a lui Romulus Voinescu, el insusi francmason, care nu putea lua masuri impotriva fratilor sai si care, in momentul indepartarii sale din functie, ar fi sustras din arhiva Sigurantei toate dosarele si documentele privitoare la problema francmasoneriei. Materialul documentar sustras de acesta a fost redescoperit de organele Securitatii abia in 1951-1952, cand incepusera deja arestarile masive in randul masonilor. Consecinta acestei situatii a fost ca nu s-au luat niciun fel de masuri impotriva francmasoneriei mai multi ani dupa 1945, situatia ramanand neschimbata chiar si dupa arestarea membrilor organizatiei contrarevolutionare Miscarea Nationala de Rezistenta, cand s-a descoperit implicarea unor vechi masoni in sustinerea acesteia.
Arestarea conducerii francmasoneriei romane
Situatia nu a cunoscut o schimbare semnificativa, din acest punct de vedere, nici dupa infiintarea, in 1948, a Securitatii Poporului. Aceasta s-ar fi datorat faptului ca organele Securitatii au preluat aceasta problema fara a dispune de niciun informator – sau, cel putin, aceasta era justificarea oficiala in 1956. La aceste lipsuri mostenite de la structurile fostei Sigurante, se adauga atitudinea noilor cadre ale institutiei, care ar fi abordat problema cu superficialitate, lasandu-se influentati de conceptia gresita, mostenita de la Siguranta, potrivit careia masonii – oameni in varsta si neseriosi prin ritualul lor absurd – ar fi incetat singuri orice activitate.Totul s-a schimbat incepand cu anul 1949, cand a fost retinut „grupul” Stanciulescu-Tomescu si cu arestarea, in 1951-1953, a intregii conduceri a francmasoneriei romane, in frunte cu Constantin Bellu. Cu aceasta ocazie a fost confiscata si o parte a arhivei lojilor din Romania si s-a reusit inspaimantarea tuturor francmasonilor din tara, ramasi inca in libertate, intr-o masura suficienta incat sa nu mai reia activitatile „masonice”. Cu toate acestea, aflandu-se, din unele surse, ca unii din masonii ramasi liberi din Bucuresti si din provincie mai aveau inca intalniri ocazionale sau de prietenie, in cursul carora discuta si comenteaza evenimente politice interne si internationale, in favoarea tarilor capitaliste, Directia a III-a a Securitatii hotaraste, la 1 octombrie 1956, deschiderea unui dosar de evidenta in problema francmasoneriei, pentru luarea in evidenta a elementelor francmasonice mai principale [sic!] si a fi lucrate informativ in vederea stabilirii activitatii ce eventual o desfasoara.
Interesul scazut al Securitatii
Dosarul de evidenta in problema a fost mentinut deschis pana in anul 1975, desi sediul sau este mutat ulterior de la Directia a III-a (din 1967 – Directia I) la Securitatea Municipiului Bucuresti. in perioada 1960-1975, in urma activitatii organelor de Securitate in aceasta problema, au fost identificati si verificati peste 500 fosti francmasoni, obtinandu-se si informatii privind unele incercari din exterior de reluare a activitatii francmasonilor in R.S. Romania, existenta unor grupari restranse de asemenea elemente si preocupari izolate de a se restabili legaturi cu cercuri ale emigratiei reactionare din Occident si de a organiza ajutorul francmasonic in Romania.Cu toate acestea, interesul Securitatii pentru aceasta problema continua sa se mentina scazut, motiv pentru care, in 1975, capitanul Petre Ionescu, din cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti, propune si i se aproba inchiderea dosarului de problema privind elementele dusmanoase din randul fostei francmasonerii romane, aducand urmatoarele argumente :
Analizand situatia operativa din problema, se constata ca majoritatea elementelor au decedat, iar cele ramase in viata, datorita varstei inaintate, nu mai prezinta pericol potential.
In prezent, in evidentele noastre, se afla un numar de 3 elemente din aceasta categorie, fiind si fost condamnate pentru infractiuni contra securitatii statului, urmarirea lor continuandu-se in cadrul problemei 891 – fosti condamnati fara nuanta politica.Mentionam, de asemenea, ca nici in cadrul Directiei I nu exista un asemenea dosar de problema.Cu toate ca s-a efectuat cu aprobarea conducerii Securitatii, inchiderea dosarului de problema in 1975 a fost indelung criticata ulterior, cand s-a hotarat redeschiderea sa sub numele de cod „Oculta”:
Datorita desfiintarii acestei probleme de munca, in acest domeniu nu s-au mai intreprins masuri organizate de cunoastere si prevenire si, drept consecinta, nu se cunoaste situatia prezenta a fostilor francmasoni din tara si din strainatate, in special a celor care au fost condamnati pentru activitate ostila, precum si a descendentilor acestora […] si nu a existat o preocupare temeinica pentru depistarea emisarilor francmasoneriei si a canalelor de legatura […]. Ca urmare, aparatul de securitate, nefiind instruit si orientat cu privire la aceasta problema, nu cunoaste formele si metodele specifice ale actiunilor ostile desfasurate de francmasonerie si […] nu este in masura sa sesizeze particularitatile activitatii de nuanta masonica a elementelor din baza de lucru suspecte sau sa identifice persoanele racolate de organizatie.
1981 – francmasoneria denigra regimul politic
Incepand cu anul 1981, francmasoneria redevine brusc o problema de mare importanta pe agenda Securitatii. Motivatiile acestei bruste schimbari de atitudine se refereau mai ales la activitatea francmasoneriei din exterior. Se citeaza, in acest sens, actiunile Supremului Consiliu pentru Romania, care denigra regimul politic din Romania si facea apel la redesteptarea lojilor francmasonice romanesti, vizitele in Romania ale unor masoni din strainatate, suspectati a fi in slujba unor servicii de spionaj occidentale, dintre care unii ar fi proferat diferite amenintari la adresa autoritatilor romane precum cea de a se folosi de relatiile lor masonice pentru a distruge turismul romanesc mentinerea legaturilor unor vechi membri ai lojilor din tara de exemplu: Panait Stanescu Bellu, Vasile Florescu, Alexandru Bilciurescu cu Marcel Schapira, aflat la Paris, intrarea in contact a unor intelectuali romani cu francmasoni din strainatate cu ocazia calatoriilor efectuate de acestia in Occident etc. Toate acestea nu par, insa, justificari suficient de credibile ale interesului acordat francmasoneriei din anul 1981. Supremul Consiliu pentru Romania se infiintase inca din 1969, legaturi ale intelectualilor romani cu persoane banuite de apartenenta la francmasonerie din Occident erau semnalate de multa vreme, dupa cum vizitele unor masoni straini in Romania se produsesera si anterior.Cel mai probabil, toate acestea nu reprezinta decat justificari ulterioare ale unei hotarari luate din cu totul alte motive. in ceea ce priveste adevaratul motiv al reconsiderarii problemei francmasoneriei, documentele nu ofera date suplimentare, dar este de remarcat coincidenta acestei schimbari de atitudine a conducerii Securitatii cu scandalul lojei masonice italiene „Propaganda Due”, care a izbucnit in 1981, afectand intreaga clasa politica din Italia si care a beneficiat de atentia mass-media din intreaga lume. in rapoartele Securitatii apar referiri la acest scandal, extrase din presa italiana, reproduceri ale declaratiilor unor oficiali italieni – precum cele ale lui Aldo Bozi, presedintele Partidului Liberal Italian, membru al Comisiei de ancheta a Parlamentului italian in cazul lojei „P2″, care afirma ca, in Romania, s-ar gasi membri ai lojei amintite.Este de remarcat, de asemenea, faptul ca prima unitate care arata un interes deosebit francmasoneriei dupa inchiderea dosarului de problema in 1975 este Centrul de Informatii Externe (U.M. 0544), care preia multe din informatiile presei occidentale referitoare la masonerie si cauta sa prezinte practicile lojei „P2″ ca fiind generalizate in cadrul francmasoneriei. Toate acestea nu reprezinta, insa, decat o ipoteza, care nu este confirmata si nici infirmata de documentele studiate. Oricum, pentru conducerea Securitatii, mai important decat sa arate ca isi stabilea propria agenda in functie de speculatiile presei occidentale, era faptul ca astfel redescoperea un vechi „dusman”, in seama caruia putea pune toate actiunile indreptate impotriva regimului pe care il apara ba chiar, cu putin efort, toate neajunsurile care apareau in diverse sectoare de activitate din Romania.Redeschiderea dosarului de problema privind francmasoneria nu s-a produs, insa, din 1981. Aceasta s-a datorat, cel mai probabil, disputelor dintre diferitele unitati ale Securitatii cu privire la compartimentul care ar fi trebuit sa se ocupe de problema in cauza. La inceput, problema a cazut in sarcina U.M. 0544, dar, ulterior, ea a revenit compartimentelor care se ocupau de problemele interne (in special celor de informatii interne si contraspionaj), Directia I (Informatii Interne) propunand, in 1982, deschiderea dosarului de problema „Persoane care desfasoara activitate francmasonica” sub indrumarea angajatilor sai.2 Castig de cauza, in aceasta privinta, va avea insa Directia a III-a (Contraspionaj), care va aduce drept argument pentru acesta solutie, intre altele, faptul ca francmasoneria ar fi o organizatie cu caracter international, structurata pe principii si reguli de conspirativitate severe, similare activitatii serviciilor de spionaj. Initial, in martie 1983, dosarul de problema a fost deschis doar la Directia a III-a si la compartimentele corespondente din cadrul a 5 inspectorate judetene si la Securitatea Municipiului Bucuresti, urmand ca, in functie de rezultatul masurilor intreprinse, sa se deschida si la alte inspectorate din tara. Abia in iulie 1984 s-a hotarat deschiderea dosarului la toate inspectoratele judetene ale Securitatii din tara. Coordonarea activitatii pe tara era asigurata de Serviciul 7 din cadrul Directiei a III-a, laolalta cu celelalte probleme date in sarcina serviciului respectiv – radioamatori, filatelisti etc. Dosarul de problema avea numarul 1780 – „Prevenirea actiunilor organizatiei francmasonice”- cu numele de cod – „Oculta”, iar de coordonarea actiunilor din cadrul acestuia raspundeau nemijlocit capitanul Odroiu Dumitru si colonelul Stefanescu Gh.
3 Supravegherea celor cu nuanta francmasonica
Dupa stabilirea sediului problemei, s-a procedat la impartirea sarcinilor fiecarei unitati implicate in aceasta activitate, dar si a obiectivelor comune. Sarcinile comune tuturor unitatilor Securitatii in problema „Oculta” erau : lucrarea in mod calificat a persoanelor din tara suspectate de desfasurarea unei activitati francmasonice sau de intretinerea de legaturi cu organizatiile francmasonice din strainatate, pentru prevenirea si neutralizarea oricarei forme de activitate ostila pe aceasta linie”; intensificarea supravegherii cetatenilor straini care veneau in Romania, suspecti a fi emisari sau ca ar avea preocupari de nuanta francmasonica; controlarea informativa a cetatenilor straini aflati la studiu in Romania, in vederea depistarii eventualilor masoni existenti in randul acestora; identificarea si urmarirea informativa a persoanelor cu preocupari pe linia teosofiei, esoterismului, astrologiei si a altor tendinte filosofice oculte ; selectionarea surselor cu posibilitati pe langa elementele suspectate de activitate francmasonica, completarea retelei informative cu noi surse utile si reevaluarea fostilor informatori, in vederea selectionarii celor care puteau fi utilizati in continuare; asigurarea unei instruiri adecvate a cadrelor si a informatorilor implicati in problema. Pentru indeplinirea acestor sarcini, fiecare unitate centrala sau locala a Securitatii trebuia sa desemneze cate 1-2 ofiteri care raspundeau, dupa caz, in exclusivitate sau pe langa alte sarcini, de problema „Oculta”.
Urmarirea informativa
Urmarirea informativa a persoanelor banuite de apartenenta la francmasonerie sau de intretinerea de legaturi cu diferiti membri ai lojilor masonice a constituit cea mai importanta activitate desfasurata de Securitate in problema „Oculta”. Persoanele care intrau sub incidenta urmaririi informative in problema francmasoneriei trebuia sa se incadreze, teoretic, intr-una din categoriile stabilite de la bun inceput de conducerea Securitatii prin Programul de masuri pentru cunoasterea si contracararea actiunilor ostile tarii noastre preconizate de francmasomerie, intocmit cu prilejul deschiderii dosarului de problema „Oculta” :In evidenta dosarului de problema vor fi incluse persoane :
a) Cunoscute ca au facut parte din francmasonerie inainte de anul 1948, cand aceasta a fost scoasa in afara legii;
b) Cu privire la care exista indicii sau informatii ca au fost racolate ulterior la activitati francmasonice;
c) Depistate ca au legaturi cu organizatii sau elemente francmasonice din exterior;
d) Semnalate ca sunt trimise in tara cu misiuni din partea organizatiilor francmasonice din exterior;
e) Straini cunoscuti ca fac parte din francmasonerie, care viziteaza R.S.Romania ori actioneaza din exterior impotriva tarii noastre;
f) in ale caror preocupari se regasesc simboluri, expresii ori idei francmasonice
g) Descendenti ai fostilor francmasoni care intretin legaturi cu straini, calatoresc in strainatate ori sunt cunoscuti ca desfasoara activitate ostila ;
h) Orice alte categorii de persoane in legatura cu care exista sau se obtin informatii cu esenta de activitate francmasonica . Programul de masuri amintit mai sus stabilea o gama destul de larga de persoane asupra carora se putea incepe urmarirea informativa in problema francmasoneriei si permitea diverselor compartimente ale Securitatii raportarea obtinerii unor succese in activitatea desfasurata pe aceasta linie. Asta si datorita faptului ca desemnarea multora din categoriile de persoane ce puteau face obiectul urmaririi informative pe aceasta linie era suficient de vaga incat sa permita fiecarei unitati, locale sau centrale, a Securitatii sa anunte, in scurt timp, inregistrarea a macar 1 sau doi suspecti de activitate francmasonica. Lucrurile nu s-au petrecut insa intocmai conform planurilor
.Numarul suspectilor creste
Se poate consemna, intr-adevar, un progres rapid in privinta numarului persoanelor care constituiau baza de lucru in problema „Oculta”. Astfel, la deschiderea dosarului de problema, in iulie 1984, erau identificati, in Romania, 22 de francmasoni in viata – 14 in Bucuresti, 4 in judetul Cluj si cate 2 in judetele Timis si Constanta – carora li se adaugau 50 de persoane suspectate de a fi fost racolate de francmasonerie in anii din urma, majoritatea acestora fiind din Bucuresti. Apoi, in decembrie 1984, in urma studierii materialului de arhiva detinut, sunt identificate 320 de persoane (romani si straini) care au facut sau fac parte din francmasonerie, sunt descendenti de francmasoni, intretin relatii cu persoane din strainatate ce fac parte din francmasonerie, au preocupari pe linia teozofiei, ezoterismului ori altor practici oculte. Dintre aceste persoane, 70 au fost incluse in baza de lucru, fiind subiectul propriu – zis al urmaririi – 22 cu dosar de urmarire informativa, iar 48 au fost puse sub supraveghere informativa. in iulie 1987, numarul persoanelor care intrasera sub urmarirea Securitatii ajunsese la 92- 77 romani si 15 straini, iar in 1988, pana la 103 persoane 92 romani si 11 straini dintre care 34 aveau dosar de urmarire informativa, 2 aveau mape de verificare, iar 67 se aflau sub supraveghere informativa.Desi, in privinta numarului persoanelor urmarite, se constata un progres continuu al organelor de Securitate, nivelul de implicare al diverselor compartimente in activitatile legate de aceasta problema este departe de a fi egal. Astfel, la cateva luni dupa deschiderea dosarului de problema, in decembrie 1984, se putea remarca faptul ca, in timp ce unele structuri teritoriale si centrale ale Securitatii depuneau eforturi pentru identificarea persoanelor banuite de intretinerea de legaturi cu francmasoneria, 16 Securitati judetene nu au obtinut nici un fel de informatii, nu au luat in lucru niciun element si nu au nici o sursa in problema. Atentionarile venite din partea conducerii, prin care sefii acestor unitati teritoriale erau indemnati sa acorde o mai mare importanta problemei francmasoneriei au ramas, in general, fara efect, o dovada in acest sens fiind si faptul ca, 4 ani mai tarziu, in 1988, situatia ramasese aproape neschimbata, 12 unitati judetene neavand niciun element in atentie. Multe unitati nu trecusera nici la identificarea fostilor francmasoni, a descendentilor si a rudelor si cunostintelor acestora, iar in cazul in care se efectuase identificarea lor nu s-a trecut la luarea lor in lucru operativ pentru a cunoaste si documenta daca au preocupari masonice prezente.
Lipsa de rezultate in problema „Oculta”
Cauzele lipsei evidente de rezultate a unor unitati locale ale Securitatii in problema „Oculta” erau legate, mai ales, in opinia conducerii Directiei a III-a, de deficientele in organizarea unei retele informative adecvate, cadrele acestor unitati nereusind sa realizeze o selectionare a surselor care sa fie dirijate pe langa elemente suspecte de activitate francmasonica, impunandu-se o reevaluare a surselor mai vechi, folosite anterior in problema, pentru a se vedea in ce masura acestea puteau fi utilizate in continuare, precum si recrutarea de noi informatori in aceasta problema. insa principala cauza a lipsei de rezultate in problema „Oculta” inregistrata de unele unitati era legata de mentalitatea lucratorilor operativi din cadrul acestora, care nu acordau acestei probleme importanta necesara :In anumite situatii, desi au fost identificate unele elemente care au facut parte din organizatii masonice, apreciindu-se cu usurinta ca sunt in varsta, bolnave ori ca nu ar prezenta pericol pentru securitatea statului, nu s-a trecut la selectionarea si luarea lor in lucru activ pentru a le cunoaste pozitia si preocuparile prezente, cu toate ca informatiile atesta faptul ca francmasonii, indiferent de varsta si starea sanatatii, mentin contacte intre ei si actioneaza pentru raspandirea ideilor masonice si recrutarea de noi membri. Lipsa de interes a unor cadre ale Securitatii fata de problema francmasoneriei, precum si cantitatea redusa de informatii de o importanta reala obtinuta de la deschiderea dosarului de problema, starneste adesea nemultumirea conducerii organelor de represiune, dar nici exprimarea, in repetate randuri, a acestei nemultumiri, nu a fost de natura sa modifice situatia:
Stadiul general al activitatii in acest domeniu nu poate fi insa apreciat ca sastisfacator.[…]
Pornind de la imperativele deosebite ce au impus reactivizarea problemei, de la fondul de informatii ce necesita a fi clarificat, cele ce se raporteaza sunt doar niste aspecte mai mult formale de justificare cat de cat a unei activitati.Daca cineva din conducerea Directiei a III-a are o alta parere, sa vina cu argumentele![…] Este nemultumitor si greu de calificat faptul ca nu s-a dat inca raspuns chestiunilor de fond vizate la deschiderea problemei.Prevederile vagi ale Programului de masuri in problema „Oculta” ar fi permis punerea sub urmarire a unui numar mare de persoane, care nu aveau propriu-zis o legatura cu francmasoneria, dar manifestasera interes pentru activitatea acesteia sau pentru istoria ei ori pronuntasera cuvantul „francmasonerie” in prezenta unui informator al Securitatii. Cu toate acestea, unele inspectorate judetene ale Securitatii nu reusesc nici in aceste conditii sa raporteze identificarea unui suspect pe teritoriul judetului si, in consecinta, consemneaza urmarirea, pe linia problemei „Oculta”, a unor pasionati de filatelie, radioamatori, a unor persoane care calatorisera in Statele Unite sau erau rude ale unor evazionisti etc.
NOTE
1. ACNSAS,fond Documentar Bucuresti, dosar 8795(10680), f. 33-34 – Lupta organelor Securitatii statului impotriva francmasoneriei – material de invatamant, ian. 1956. Aceasta convingere a ramas inradacinata in randul cadrelor Securitatii, aparent in ciuda tuturor eforturilor depuse de conducatorii acestora de a o modifica. Si in materialul mai sus citat se sublinia ca lucratorii operativi trebuie sa combata conceptiile dusmanoase ale unor informatori care credeau ca masonii nu ar fi decat niste persoane neserioase, patrunse de misticism, ale caror manifestari nu prezinta pentru statul nostru niciun pericol – vezi ibidem, f. 41.
2. Idem, dosar 8796,vol. 5 f. 165 – 166 – Nota din nov. 1982. Numele de cod al dosarului de problema astfel deschis urma sa fie „Simbolul”
3. Ibidem, vol. 1, f. 25 – Asta nu insemna ca problema directiei care trebuia sa coordoneze actiunile intreprinse in acest dosar a fost rezolvata definitiv. O dovada in acest sens o constituie si faptul ca, in septembrie 1985, generalul Iulian Vlad intreba: Directia a III-a cum s-a impus ca unitate centrala cu sediul de problema? – vezi ibidem, f. 70 – Nota din 16.09.1985 a generalului Iulian Vlad.
4. Termenul „urmarire informativa” este folosit impropriu aici. Prin el am vrut sa desemnez intreaga gama de operatiuni utilizate de Securitate in problema, adica supravegherea, verificarea si urmarirea informativa propriu-zisa.
5. Ibidem, f. 109 – Nota a gen. – colonel Iulian Vlad din 10.07.1987
Dan Gheorghe unul din sefi -avea o voce groasa de la tigari- a devenit ulterior sef SIPA cu generalul de securitatea Ureche si sluga mafiei de la complexele de contrabanda Europa si NIRO, pe unde se spala miliarde de euro cu marfa de contrabanda din China, intrate prin portul Sud Agigea controlat in totalitate de familia basescu-Mircea si Traian si seful de vama Teseleanu, prin firma Triton-a lui Basescu- condusa de Anca Ivascu directoare BRD Constanta.Foarte usor s- ar sti daca in containerele din China vine marfa de contrabanda, droguri, armament, tigari, daca ar fi folosit scanerul dat de Uniunea Europeana dar nu se vrea pentru ca spaga este mare. La NIRO lucreaza si politisti de la DNA-Badea, fiind toti masoni inregimentati in structura mafiota a serviciilor secrete ce poarta denumirea de UNPR-partidul lui Gabriel Oprea -mason general corupt cu avere de sute de milioane euro-de unde? Din slariu?
Desi este ilegal ei continua sa urmareasca oameni simpli si nu politisti corupti.Cinderam in Comisia de Siguranta Nationala am chemat in fata comisiei conducerea Ministerului de Interne si pe Virgil Ardeleanu ptr ca au cumparat fara licitatie aparatura de 30 milioane euro ptr urmarire ilegala.Ce securitate-aia erau mici copii pe tehnica operaiva-TO. Conform legii de siguranta nationala urmarirea se face pe un mandat dat de judecator doar de SRI. In realitate toate aceste structuri urmaresc pe cine vor si nimeni nu le face ceva-tara membra a UE. Cam ca NSA. Am vazut atunci aparatura de interceptare. A trecut vremea microfoanelor ascunse in telefon, riscul de intra in casa urmaritullui ptr. a planta coropisnite. Acum stau in masini-Dacia Solenza sau Logan si au un laptop care elimina vocile din jur,selecteaza vocile celui pe care il vor santaja si asculta tot, inclusiv convorbiri intime. De ce atunci era hulita securitatea? Ce fac astia este total ilegal-nu pe politistii corupti ii urmaesc. DGIPI este o arma de santaj. Seful DGIPI este numit de minstrul de interne-om politic-iar acum se vrea a fi numit direct de premierul Ponta Victor cel mai corupt om ce a scapat mafioti si teroristi pkk-keser fatih. DGIPI este subordonat deci ministrului de interne ,dar mai exista si alta structura -SIPI -subordonta sefilor de politie judetene. Alti bani publici ,ai tai ai mei ptr a fi urmariti ilegal noi ii platim din taxe si impozite-salarii uriase.
Victor Stanculescu confirma: Verestoy Attila este mason. Generalul face apologia masoneriei din inchisoarea Jilava
In ultima perioada, portalul Ziaristi Online a fost alimentat cu informatii despre date si evenimente secrete ale masoneriei de la o anumita Sursa “A”, cel mai probabil aflata chiar in interiorul organizatiei oculte care tinde sa controleze total ce a mai ramas din statul roman. In baza acestor informatii, verificate si dovedite drept autentice, am publicat mai multe dezvaluiri. Tot in cadrul aceastei serii, publicam azi, de la aceeasi sursa si in exclusivitate, un interviu care circula printre masoni cu generalul Victor Stanculescu, intervievat in inchisoarea de la Jilava de Horia Nestorescu Balcesti, un mason aproape la fel de controversat ca si interlocutorul sau. In prima parte a acestei filmari constatam cum generalul confirma apartenenta senatorului UDMR Verestoy Attila la Marea Loja Nationala din Romania, face apologia masoneriei si il evoca pe primul conducator al structurii secrete din Romania, de dupa 1989, Nicu Filip, care pare cel care a dorit sa-l initieze in organizatia “discreta”. Sau a si reusit?
Pana la episodul urmator, cateva date despre “groful” UDMR, senatorul mason cu cea mai mare avere oficiala din Parlamentul Romaniei.
VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL UDMR
Raport asupra masoneriei din Romania – Extras
UDMR este controlată de un grup de potentaţi, dintre care se detaşează simţitor senatorul Verestoy Attila, ale cărui afaceri au prosperat în epoca guvernării Năstase, şi, intâmplător sau nu, asociaţii baronului udemerist sunt personaje notorii ale clientelei financiare crescute la sânul P.S.D., cei mai mulţi dintre ei fiind masoni bolşevici cu ştate vechi. În anul 2003, odată cu instalarea lui Eugen Ovidiu Chirovici la sefia MLNR, masonul Verestoy Attila va fi numit „Asistent al Marelui Maestru” pentru Transilvania. Astfel, cu ajutorul masoneriei, senatorul Verestoy Attila va reuşi în scurt timp să controleze în totalitate nu numai presa din secuime, ci şi insituţiile de stat din Harghita Covasna, prin care va derula afaceri de milioane de euro. Masonul Attila Verestoy este un adevărat magnat local, cu o avere estimată la circa 40 milioane euro. Datorită afacerilor cu lemn pe care lea desfăşurat în Transilvania prin intermediul firmei Nivo, Verestoy sa ales chiar cu porecle cum ar fi: Kerestoy sau “Drujba lui Dumnezeu”. Societatea cu pricina era asistată juridic de fostul ministru al Sănătăţii din perioada 1996-2000, Hajdu Gabor. Profiturile obţinute din lemn au fost reinvestite de Verestoy în afaceri cu alcool, industrie, agricultură şi mass-media. Zonele de interes şi influenţă ale masonului UDMR sunt Ciucul, Odorheiul, Tulgheş, Borsec, Reghin şi Gheorghieni. Această situaţie a profiturilor reinvestite, se reflectă fidel în afacerile lui Verestoy Attila din străinătate, pe care acesta le derulează în asociere cu alţi masoni celebri, cum ar fi: Cristian Burci, Dumitru Creştin, Dinu Patriciu, Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Emil Nell Cobar. Toate aceste personaje fac parte din stafful executiv al unei adevărate suveici de societăţi offshore care se ramifică pe bătrânul continent. Printre acestea figurează: M.G. Media Group International Holding SA, European Radio Instruments Limited, International Railway Systems SA (IRS), IRS Leasing Limited, Rompetrol, etc. Prin sistemul său relaţional, masoneria bolşevică s-a implicat şi în derularea unei alte afaceri controversate marca Verestoy Attila, cum ar fi cea cu tichete de masă, administrată de firma Hungastro SA (detalii in investigatia de mai jos).
Dan Badea – Micile secrete ale lui Attila Verestoy
Este supranumit „Drujba lui Dumnezeu“, „Groful defrisarii padurilor“ sau „Kerestoy“.
Senatorul UDMR Attila Verestoy este unul dintre cei mai bogati politicieni romani. Averea sa, in continua crestere datorita afacerilor tot mai prospere pe care le-a dezvoltat de-a lungul carierei sale politice, i-a adus si titlul de cel mai bogat om de afaceri din judetul Harghita, fieful sau politico-financiar.
Incepute in 1991, la un an dupa intrarea sa in politica, afacerile derulate de Verestoy au acoperit domenii precum industria prelucrarii lemnului, agricultura, produse chimice, alcool, comunicatii, transporturi, mass-media, investitii financiare etc.
El si-a administrat singur toate afacerile pana cand legea i-a interzis explicit acest lucru si calitatea de senator a devenit incompatibila cu aceea de administrator al unei firme. Ulterior, aprope toate afacerile sale au fost preluate, spre administrare, de catre sotia si fiul sau (Attila Verestoy jr.).
Mai trebuia amintit din start faptul ca senatorul Verestoy s-a specializat ca membru al Comisiei Parlamentare de Control al SRI, o functie extrem de importanta pentru cei care stiu ca informatia inseamna totusi ceva in politica si afaceri.
Peste sapte milioane de euro in conturi si actiuni
Averea oficiala a senatorului, conform ultimei sale declaratii, este impresionanta. Astfel, daca socotim numai banii pe care Verestoy ii detine in diferite banci acestia depasesc 3,5 milioane de euro. De asemenea, valoarea actiunilor listate (pe Bursa sau Rasdaq) aflate in posesia lui Attila Verestoy se ridica, pe 21 februarie a.c., la peste 93 miliarde de lei (aproximativ 2,5 milioane euro). El mai are, in plus, creante de 150.000 euro, dar si obligatii de 500.000 euro. In proprietatea senatorului Verestoy se mai afla cinci terenuri, patru apartamente, o vila si un autoturism Audi S8 din 2001.
Attila Verestoy isi recunoaste implicarea directa in zece firme la care detine actiuni in valoare totala de aproximativ 1,6 milioane euro. Cele zece societati sunt urmatoarele: Hungastro SA (7,123 miliarde lei), Famos SA (2,262 mld. lei), Junior Com SA (14,68 mld. lei), TVM SA (3,7 mld lei), Scripta SA (2 mld. lei), Sojo-Hort RT (Ungaria, 16,5 milioane forinti), Bavaria Leasing SA (5 mld lei), Trinserv SRL (546 milioane lei), European Radio Investment (400.000 euro) si Asociatia Societatea Civila – Aleea Modrogan (177.000 euro). Comparativ cu declaratia de avere data in decembrie anul trecut, din ultima lista a firmelor la care senatorul Verestoy se declara actionar lipsesc patru societati: Hellas Primex SRL, Agrocentrum SA, Trinvest SA si Biolitt SRL.
Pe coperta, la umbra Elenei Ceausescu
In 1989, este cercetator stiintific principal in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Chimie Anorganica si Metale Neferoase din capitala. Cum locul sau de munca, dar si preocuparile stiintifice se aflau sub calcaiul Elenei Ceausescu, au aparut ulterior comentarii privind eventuala sa legatura cu Securitatea sau, mai mult, cu academicianul nr. 1 al patriei, Elena Ceausescu. Comentarii publice pe aceasta tema au aparut in 1998, in urma unui conflict izbucnit intre conducatorul extremist al platformei „Initiativa Maghiara Ardeleana“ din cadrul UDMR, Adam Katona, si liderul UDMR Attila Verestoy.
Neintelegerile dintre cei doi, provocate de viziuni politice diferite, l-au iritat peste masura pe Katona, care a afirmat ca Attila Verestoy ar fi fost un fel de mana dreapta a Elenei Ceausescu. Declaratia a fost facuta intr-un interviu pe care Adam Katona l-a dat in iulie 1998 bilunarului „Europei Ido“ din Sfantu Gheorghe. „Verestoy a lucrat in institutul Elenei Ceausescu ceea ce, pentru un cercetator maghiar, nu era o onoare oarecare, ci presupunea o relatie bazata pe incredere“, a declarat Katona.
Acesta ar fi fost deranjat de faptul ca, potrivit afirmatiilor sale, Attila Verestoy i-ar fi spus, scurt, dar convingator, „Te sugrum, dar nu la figurat, ci pe bune“. Ulterior, in apararea senatorului Verestoy a sarit secretarul de stat Szabolcz Lanyi care, in cotidianul „Romaniai Magyar Szo“, a afirmat ca singura legatura dintre Verestoy si Elena Ceausescu a fost publicarea numelui „academicienei doctor inginer“ in fruntea colectivului care a lucrat la elaborarea unei teze in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Materiale Neferoase si Rare.
Inceputurile din padure
Lansat in afaceri din industria de prelucrare a lemnului, fostul inginer chimist Attila Verestoy s-a descurcat cum nu se poate mai bine in jungla tranzitiei. S-a implicat in acest domeniu si datorita faptului ca a beneficiat de retrocedarea unei parti importante dintr-o fabrica de mobila care apartinuse bunicului sau, inainte de nationalizare.
In 1991, a infiintat firma IVO SRL, alaturi de cumnatul sau Ferenczy Karoly, firma prin care a derulat cunoscutele afaceri cu cherestea. Trei ani mai tarziu, alaturi de cumnatul sau si de Attila Hosszu, a infiintat o noua firma in Odorheiu Secuiesc, „Metwooplast-Sat“ SRL, societate al carei obiect de activitate era fabricarea si comercializarea produselor din lemn.
Tot in 1994, devine administrator la fabrica de mobila Famos SA din Odorheiu, ulterior preluand actiuni importante si la aceasta societate, cu o traditie de peste 40 de ani. Treptat, Attila Verestoy si-a extins afacerile si in alte domenii. In 1993, a infiintat firma Hellax Primex SRL, profilata pe produse agricole, iar in 1994 s-a asociat cu fostul senator oltean al PDSR, Teiu Paunescu, in societatea MES SA Slatina; in acelasi an a infiintat, la Bucuresti, societatea de consultanta si management in afaceri V&P Invest.
Alcool, tichete de masa si presa
Cum afacerile cu alcool ofereau oportunitati financiare interesante, Attila Verestoy si-a incercat norocul si in acest domeniu. A inceput in 1994, timid, cu firma „Simalcoop“ SRL din Tusnad, societate prin care a participat la privatizarea fabricii „Spirt –Amidon“ de langa Miercurea Ciuc. Desi a preluat de la FPS un pachet de 21% din actiunile „Spirt-Amidon“, contravaloarea acestora (trei miliarde de lei) n-a mai ajuns la FPS, cativa ani mai incolo firma trecand, cu datorie cu tot, la FPS. Conform declaratiilor senatorului Verestoy, afacerea nu i-a adus profit. „Am iesit in pierdere totala, nu m-am imbogatit din aceasta afacere“, a declarat ulterior Verestoy.
O alta incursiune in lumea alcoolului a fost facuta de Verestoy in 1998 cand, prin firma IVO SRL, a preluat de la FPS pachetul de 40% din actiunile societatii „Vinuri si Bauturi“ din Miercurea Ciuc.
In aprilie 2008, senatorul Attila Verestoy s-a numarat printre protagonistii ingenioasei speculatii pe piata de capital cu actiunile Rompetrol (RRC), alaturi de Camelia Voiculescu (fiica lui Dan Voiculescu), Sorin Rosca Stanescu (foto), Calin Popescu Tariceanu si altii. Declansata pe 7 aprilie 2004, tranzactia cu actiuni Rompetrol a adus protagonistilor, in doar cateva minute, castiguri de zeci si sute de miliarde de lei. De exemplu, un off-shore din Cipru, Saltville Ltd., a cumparat intr-un minut (intre orele 10:09 -10:10) un miliard de actiuni la pretul de 116 lei bucata, si dupa sapte minute a vandut 550 milioane actiuni cu preturi cuprinse 250 si 300 lei bucata, obtinand un profit de 22 miliarde lei, plus 450 milioane actiuni in portofoliu.
Printre cei care au cumparat atunci de la Saltville, la pretul de 250-300 lei actiunea, s-au aflat Camelia Voiculescu (478 milioane actiuni) si Attila Verestoy (63 milioane actiuni). Senatorul UDMR a vandut, la randul sau, o parte din actiuni la un pret dublu (intre 657 si 770 lei actiunea) si a realizat rapid un profit de 7,7 miliarde lei ramanand si cu 28 milioane de actiuni in portofoliu. Ulterior, Attila Verestoy a declarat ca totul a fost corect si la vedere. „Am cumparat si am vandut mai multe actiuni de pe piata libera, a spus Verestoy. Da, am cumparat in 7 aprilie cu 300 de lei“ – a declarat Attila Verestoy. Singurul secret nedezvaluit de liderul UDMR a fost modul in care a ghicit ca trebuie sa se afle la locul potrivit, in momentul potrivit, alaturi de grupul restrans, select si potrivit de speculatori pe piata de capital.
Razvan Theodorescu iese la lumina, Stanculescu si masonii la Jilava
Sursa “A”, care ne-a transmismai multe informatii despre razboiul subteran dintre diversele grupuri masonice care-si adjudeca Romania, revine. In primul rand cu fotografia de mai sus, din care se detaseaza o chelie binecunoscuta: academicianul Razvan Theodorescu, instalat de Ion Iliescu ca prim presedinte al TVR-FSN in 1989-1990. De altfel, in jurul personajelor protagoniste ale acelor evenimente se invarte si nota remisa acum portalului Ziaristi Online. Este vorba de o informatie privind unul dintre actorii loviturii de stat din decembrie 1989 si al executiei cuplului Ceausescu: generalul cu piciorul in ghips, Victor Atanasie Stanculescu. Aflat acum la Jilava, fostul conspirator pe linia AVO-GRU este vizitat regulat, la “vorbitor”, cu portocale si aparate de filmat, de unul dintre masonii implicati in rafuielile masonice: Lucian Cornescu Ring. In acelasi loc in care il vazusem filmat pe Stanculescu facand apologia masoneriei alaturi de Horia Nestorescu Balcesti, de data aceasta este sarbatorit 1 decembrie impreuna cu Lucian Cornescu Ring (vezi video mai jos). Acesta, la randul lui, pe site-ul sau de “stiri masonice”, aduce in atentie o alta controversa, privindu-l pe “venerabilul” Marcel Shapira, care ii scrie de la Paris in 2005 aducand aminte in PS-ul ravasului sau plin de informatii interesante, faptul ca intr-o carte despre revolutie ar fi aparut ca el ar fi dat ordinul executarii lui Ceausescu. O copilarie. Jocurile au fost mult mai mari. Dar prezentam aici continutul scrisorii, pentru documentare. Atat Ring cat si Sursa “A” considera ca Schapira a fost, de fapt, doar un banal informator al Securitatii, ulterior un sustinator infocat al lui Iliescu. Inpostarea sa, Ring dezgroapa si un scandal vechi de cinci ani, starnit la vremea respectiva de un articol incisiv al ziaristei Miruna Munteanu, despre care afirma ca a fost trimisa la el de “fratele” Costel Iancu la ordinele lui Schapira. Cu toate acestea, in 2005, cei doi hotarasc sa ingroape scandalul si se vad la Paris unde si filmeaza un material nu lipsit de interes, pe care il prezentam integral mai jos. De la Ring mai aflam si cum ar fi fost “reaprinse luminile” masoneriei in Romania, dupa 1989. Citam:
“In 1990, a venit la mine si s-a facut cunoscut ca frate regretatul Nicu Filip. Mi-a explicat atunci ca avea o loja ascunsa inca din timpul epocii Ceausescu. L-am sunat la telefon pe Schapira si i-am propus sa reincepem sa lucram ca masoni in Romania (in acel timp, functiona la Paris un Suprem Consiliu in exil precum si o Mare Loja). Spre uimirea mea, m-am izbit de un zid, Schapira spunand un “NU” hotarat si explicand ca „acolo sunt numai securisti…”. Am mers mai departe, l-am luat pe Nicu Filip la mine, i-am pus la dispozitie birouri, secretara, sofer masina si i-am dat si o sarcina: cea de a gasi maestri masoni in adormire, de preferinta dintre cei deveniti maestri inante de 1935. In mai putin de doi ani, Nicu a gasit 19 frati cu care „a suflat in taciuni”, este adevarat, cu ajutorul mai multor Mari Loji straine si, in 1993, in luna mai, a fost consacrata M.L.N.R. si Supremul sau Consiliu. Schapira a aflat ca la inceputul lunii mai 1993 trebuia sa vina la Bucuresti reprezentantii Supremului Consiliu Jurisdictiei Sud a S.U.A., in acel caz, Loja N.A.T.O. condusa de un contraamiral si a venit de indata la Bucuresti. Nicu l-a ignorat. Atunci, Schapira, jignit, a convocat la hotelul Bucuresti mai multi frati de el cunoscuti si SI-A TRANSFERAT TOATE PUTERILE. Cele ale sale de Suveran Mare Comandor in mainile lui Amedeo Lazarescu si, in acelasi timp, Marele Maestru in exil si-a transferat si el puterile in mainile lui Vladimir Boanta”
Sursa “A”: Ce face Lucian Cornescu Ring cu Victor Atanasie Stanculescu la Jilava
Pentru a închide paranteza deschisa cu ceva timp în urma, si pentru a urma cursul materialelor prezentate, voi face câteva referiri si completari la ultimul material. În materialul anterior am amintit ca Constantin Bartolomeu Savoiu l-a santajat pe fostul general Stanculescu, propunându-i semnarea unui document pentru a arata apartenenta sa la masonerie, în schimbul ajutorului pentru a parasi arestul din puscarie. Spuneam în acel material ca si Lucian Cornescu Ring a efectuat vizite la Stanculescu la Jilava. Ultima vizita filmata a avut loc pe (sau în jurul datei de) 1 decembrie 2010. Dovada acestui lucru sta în materialul acesta:
Trebuie totusi sa mentionam si relatia, negata acum de Savoiu, dintre Lucian Cornescu Ring si Constantin Barolomeu Savoiu. Cu ceva timp în urma circula faimoasa lista a masonilor din Supremul Consiliu al lui Cornescu Ring, acolo unde se regaseau nume precum Horia Nestorescu-Balcesti, Razvan Theodorescu etc.
Pana atunci…
Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României.
Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei.
Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică.
Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea românăse operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.
Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXIinteresat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.
Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.
Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs.
Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene.
În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară?
Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.
Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.
Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut?
Încotro ne îndreptăm, Doamne?”
Profesorul Dinu C. Giurescu este parlamentar, ales pe listele Partidului Conservator. Încercările sale disperate de a trezi clasa politică, românii în general la o atitudine patriotică de salvare națională, măcar în ultimul ceas, par a fi fără sorți de izbândă în condițiile în care s-a instituit și consolidat un monopol antinațional în toate domeniile, iar reacțiile din interior lipsesc sau sunt mai degrabă de acceptare interesată.
sursa si foto: https://vremuritulburi.com
Tendintele economice in cresterea vacilor cu lapte Prezenţa supermaketurilor ne-a adus retailerii care îi obligă pe procesatori să vândă la preţuri mici. Ei dictează si preţul; Interactiunile dintre nutritie si performantele de reproductie ale vacilor cu productii mari de lapte; Masuri pentru prevenirea antraxului la animale; Afectiuni ale parului la animale
Tendintele economice in cresterea vacilor cu lapte- solicita fermierul sa devina mai eficient in toate aspectele productiei de lapte
Principalii factori care contribuie la obtinerea de profituri sunt nutritia si reproductia vacilor,intre care exista o stransa corelatie.Pentru a mentine si a spori nivelul productiei de lapte marfa intr-o ferma, vacile trebuie sa fete la intervale de cca 12-13 luni.Tinand seama de durata gestatiei (285 de zile) si de durata involutiei uterine si a anestrului dupa fatare (45-60 de zile), inseamna ca intervalul de timp in care femela trebuie sa ramana gestanta dupa fatare este destul de scurt (20-40 de zile). Aceasta perioada se suprapune cu perioada productiei maxime de lapte. Pentru vacile care fata primavara, perioada de pregatire pentru o noua gestatie coincide cu perioada de trecere de la furajarea din stoc, cu furaje conservate, la hranirea cu masa verde, ceea ce constituie un stres pentru organism. Nivelul productiei de lapte si stresul alimentar pot influenta negativ functia de reproducere, concretizata prin lipsa manifestarii caldurilor pe o perioada mai lunga de timp (anestru dupa fatare) si rate de fecunditate scazute.
La rumegatoare, relatia dintre nutritie si reproductie este complexa, se gaseste sub controlul fermierului si trebuie evaluata cu mare atentie. Cerintele nutritionale pentru sustinerea functiilor ovarelor, a fecundatiei, nidatiei si gestatiei timpurii sunt de 30-40 de ori mai mici, comparativ cu necesarul pentru intretinere si productia de lapte. In cazul vacilor lactante, furajarea inadecvata in prima luna de la fatare, coroborata si cu rezervele energetice proprii reduse (depozite corporale de grasime), are influente negative asupra reluarii activitatii ovarelor dupa fatare si a fecunditatii.
Cel mai important aspect al nutritiei vacilor cu lapte il constituie componenta energetica a ratiei (amidon, celuloza), care influenteaza functia de reproducere. La vacile cu productii mari de lapte, deficitul energetic al ratiilor in primele saptamani de la fatare determina prelungirea intervalului de timp pana la primul estru, scaderea fecunditatii, cresterea numarului de insamantari per gestatie si prelungirea intervalului de timp de la fatare pana la o noua gestatie. Bilantul energetic negativ are consecinte negative mai insemnate la vacile care sunt la a treia lactatie (cand productia de lapte este maxima) si la vacile batrane. Dupa fatare, la vacile cu lapte se constata cresterea lenta a aportului energetic prin ratie datorita consumului mai redus de furaje, cresterea rapida a productiei de lapte si cresterea consumului rezervelor proprii de grasime, care poate conduce la tulburari de metabolism (acetonemie). S-a estimat ca peste 80% dintre vacile cu lapte trec printr-un bilant energetic negativ in prima luna de lactatie, deoarece cerintele energetice pentru productia de lapte nu pot fi asigurate numai prin aport alimentar. Slabirea femelelor in prima luna de la fatare si in timpul repausului mamar contribuie la scaderea fecunditatii si la prelungirea intervalului de timp de la fatare pana la o noua gestatie.
In vederea reducerii duratei si amplitudinii bilantului energetic negativ dupa fatare, se pot introduce in ratie surse suplimentare de grasime (boabe de soia, grasime animala protejata). Hranirea suplimentara cu sortimente furajere bogate in grasimi, imbunatateste si performantele de reproductie. Administrarea sortimentelor furajere bogate in grasimi reduce consumul de furaje, de aceea se recomanda numai dupa o luna de la fatare.
Potentialul genetic pentru productia de lapte a vacilor a crescut foarte mult. Uneori exista tendinta furajarii vacilor cu ratii bogate in proteina, in vederea sustinerii sau cresterii productiei de lapte, dar aceasta conduita este asociata cu scaderea unor indici de reproductie. Rumegatoarele pot compensa, intr-o anumita masura, aportul proteic mai redus al ratiilor, prin reciclarea in rumen a ureei care rezulta din metabolismul proteinelor. Vacile hranite cu exces de proteine au nivele ridicate de uree in sange si in lapte, pH-ul uterin este scazut si, in consecinta, fecunditatea este mai scazuta.
Elementele minerale au un rol foarte important pentru functia de reproducere a femelelor. Acestea sunt clasificate in macroelemente (calciu, fosfor, potasiu, sodiu, clor, sulf magneziu) si in microelemente (fier, iod, mangan, zinc, seleniu, cupru, cobalt). Elementele minerale care influenteaza functia de reproducere la vaci fac parte, in special, din grupa microelementelor (mangan, seleniu, iod, zinc, fier), dar si carentele in calciu si, mai ales in fosfor, afecteaza fertilitatea femelelor. Suplimentele minerale pot influenta functia de reproducere la femele prin corectarea reactiei mediului uterin, imbunatatirea fecunditatii, reducerea mortalitatii embrionare si sporirea intensitatii manifestarii estrului.
Tot ceea ce intreprinde fermierul pentru a mari consumul de furaje in primele doua luni de lactatie va determina imbunatatirea ratelor de fecunditate si reducerea intervalului de timp de la fatare pana la o noua gestatie. In primul rand, fermierul trebuie sa grupeze vacile pe stari fiziologice, sa le furajeze diferentiat, asigurandu-se o mai mare atentie celor in repaus mamar (ultimele doua luni de gestatie) si celor recent fatate. Al doilea aspect il constituie ratiile furajere care trebuie alcatuite in asa fel incat sa asigure glucide usor fermentescibile in rumen (concentrate), furaje fibroase si proteine nedigerabile in rumen pentru a mentine sanatatea rumenului. In amestecurile de concentrate trebuiesc introduse suplimente vitamino-minerale specifice vacilor cu lapte.
Cheia mentinerii in limite normale a fertilitatii vacilor cu productii mari de lapte este sa va asigurati ca vacile nu sunt prea grase inainte de fatare, sunt hranite cu ratii echilibrate in toti principii nutritivi, cu un aport energetic corespunzator productiei de lapte, care sa stimuleze consumul de furaje pe parcursul primelor doua luni de lactatie si sa monitorizati indeaproape tulburarile metabolice care pot sa apara in primele zile sau saptamani de la fatare (acetonemia, hipocalcemia). Cresterea consumului de furaje poate fi stimulata prin sporirea palatabilitatii furajelor (imbunatatirea gustului), prin metode specifice de preparare.
In concluzie, exista probleme reale de fertilitate la vacile cu lapte, aceste probleme se inmultesc odata cu cresterea productiei de lapte, mai ales daca vacile nu sunt furajate la nivelul potentialului lor productiv. De aceea, daca doriti sa aveti in ferma vaci cu productii mari de lapte si sa va confruntati cu putine probleme de reproductie, apelati la serviciile unui specialist in nutritia animalelor.
Prezenţa supermaketurilor ne-a adus retailerii care îi obligă pe procesatori să vândă la preţuri mici. Ei dictează preţul
Numărul de bovine a scăzut între 2006, ultimul an înainte de aderarea la Uniunea Europeană, şi până în 2016 de la 2,9 milioane până la 2,1 milioane, iar producţia de lapte per capita a scăzut de la 305 litri în 2006 până la 248 de litri în 2016, în timp ce numărul de supermarketuri din economie a crescut de la 271 în 2006 la 1.692 în 2016, arată o analiză a ZF pe baza datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).
Aceste date sunt relevante în contextul discuţiilor privind aşa-numita lege a supermarketurilor, adoptată la presiunea producătorilor români şi mai ales a fermierilor cu vaci de lapte. Legea prevede ca 51% din marfa prezentată la raft să fie din lanţul scurt de aprovizionare, adică în primul rând producători locali.
Datele INS arată cum în timp ce suprafeţele moderne de comerţ au crescut exponenţial în ultimii 10 ani după aderarea la Uniunea Europeană, numărul de vaci de lapte a scăzut, iar importurile de lapte, de brânză, caşcaval unt şi chiar zer au crescut exponenţial între 2006 şi 2015.
„Părerea mea este că fermierii au avut de pierdut din cauza expansiunii retailerilor pentru că supermaketurile îi obligă pe procesatori să vândă la preţuri mici, prin taxele de raft pe care le impun. În plus, importă o mare parte din laptele vrac din Polonia la preţuri de ne mirăm noi cum produc polonezii aşa ieftin, îl duc la procesatorii români şi le cer să-l transforme în brânză, lapte procesat, sub marca proprie, cum face şi Metro cu brandul Aro”, a declarat pentru ZF unul dintre cei mai mari crescători de vaci de lapte, sub protecţia anonimatului, de teamă că nu o să mai aibă cui să vândă laptele.
Importul de lapte a crescut de aproape trei ori în 10 ani, de la 6,5 mil. euro în 2006 la 18,6 mil. euro în 2015, iar importul de iaurt a crescut de aproape şapte ori, de la 3,7 mil. euro în 2006 la 25,6 mil. euro în 2015.
În 2006 România importa zer de 5,1 mil. euro, iar în 2015 importurile au ajuns la peste 9 mil. euro. Cu un an înainte de aderarea la UE România importa unt de 10 mil. euro, iar în 2015 a importat de 2,5 ori mai mult, potrivit INS.
Importurile de brânzeturi au crescut de peste 9 ori în zece ani, de la 15,3 mil. euro în 2006 la 142,6 mil. euro în 2015, o creştere exponenţială.
Per total, importurile de lapte şi brânzeturi au crescut de peste 5 ori în zece ani, de la 40,9 mil. euro în 2006 la 221,6 în 2015, generând un deficit comercial de aproape 140 mil. euro în 2015.
Şi fermierii români au reuşit să îşi crească valoarea exporturilor în această perioadă, potrivit INS. Exportul total de lapte şi brânzeturi a crescut tot de 5 ori în zece ani, de la 15,4 mil. euro în 2006 la 82,7 mil. euro în 2015.
Un producător de lactate din Covasna susține că retailerii au inventat noi taxe pentru a ocoli legea supermarketurilor
„Principalele dificultăţi pe care le-am întâmpinat în 2016 au fost legate de bâlbâielile legislative generate de neaplicarea Legii 150/2016. În luna iulie au fost anulate toate taxele, urmând ca la finele lunii septembrie acestea să fie transformate în risturne şi discounturi, iar sub presiunea excluderii din lanţurile de magazine am fost nevoiţi să acceptăm plata acestora. De asemenea, doi dintre retailerii cu care lucrăm ne-au exclus de la raft produsele vândute cu brand propriu procesator, cerându-ne orientarea spre marca proprie a magazinului“, a declarat pentru ZF Adrian Broanar, director de producţie şi acţionar al companiei Producţie Milkcom.
Afectiuni ale parului la animale
Alopecia inseamna pierderea partiala sau totala a parului, lanii sau penelor sau absenta lor congenitala. Alopecia poate fi localizata (areata), circumscrisa pe zone mai mult sau mai putin delimitate, sau poate fi difuza, generalizata. Pielea poate fi nemodificata sau poate prezenta un usor eritem, cu sau fara pigmentare.
In formele secundare, se constata fireste, si simptomele afectiunii primare, inclusiv modificarile proprii ale pielii. In alopecia hormonala, frecventa la femele in hiperestrogenism, in hipotiroidism, in excesul de secretie de prolactina si altele, alopecia este simetrica si incepe prin trichorexie, pe laturile toracelui si abdomenului. De aici ea se poate extinde in alte zone, dar mai adesea ramane localizata. Diagnosticul este simplu, dar este lipsit de semnificatie cata vreme nu se stabileste etiologia.
Alopecia poate fi congenitala, poate fi un caracter de rasa la caini, poate fi efectul unei gene autosomale recesive la vitei, sau consecinta unor disendocrini sau a unor carente alimentare ale animalelor gestante. Alopecia castigata este in general destul de rara. Ea se poate datora unor cauze numeroase, intre care: boli de nutritie si metabolism (alopecie nutritionala), boli endocrine (hipotiroidism, sindromul crushing, diabet, hipogonadism) sau intoxicatii (Hg, As, Th, Se).
Ea poate fi si urmarea actiunii radiatiilor, a tratamentului cu medicamente antimitotice la caini sau chiar actiunilor mecanice exercitate asupra pielii de harnasament. Alopecia poate evolua secundar unor boli infectioase (gurma, pleuropneumonie la cai, boala carre, hepatita rubarth la caini), stari alergice etc. O terapie simptomatica eficienta a alopeciei nu pare sa fie pusa la punct. De aceea se pune mare pret pe inlaturarea factorului primar, atunci cand el poate fi indentificat. Tratament local poate fi incercat prin frictii cu solutie alcoolica de rezorcina, pilocarpina sau cu chinina. Pe cale generala s-au obtinut rezultate bune prin administrarea orala de arsenicale (licoare Fowler), de vitamine B, mai ales biotina.
Prin Trichorexie se intelege ruperea firului sau firelor de par, fie in lungul axului longitudinal, fie la nivelul unor mici nodozitati care apar pe traiectul firului de par si unde are loc o veritabila dezlipire a straturilor acestora. Consta in aparitia unor deformari sferice sau fusiforme pe traiectul firului de par, unde la lupa sau la microscop se constata despicarea acestuia in mai multe segmente longitudinale. Rezistenta este minima la acest nivel, astfel incat ruperea firului se produce cu usurinta, bontul pastrand un aspect de pamatuf, iar intreaga zona unde firele de par sunt afectate (boala este rareori generalizata) lasa impresia ca parul a fost retezat. Pielea este uzual normala, rareori prezinta hipercheratoza. Pruritul este un simptom frecvent, care contribuie dealtfel prin grataj la ruperea firelor de par. Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aspectului particular al firelor de par, evolutia fiind foarte lenta, cu ameliorari si recidive fecvente. Cauza sau cauzele trichorexiei sunt necunoscute. Este cert ca din momentul despicarii parului, orice actiune mecanica, inclusiv cele legate de igiena corporala, pot provoca ruperea firelor de par pe anumite zone. S-au incriminat factori hormonali sau chiar bacterieni, dar se pare ca nici unul din acestia nu este primar. Terapia va consta in tunderea parului si aplicarea locala de unguente cu ichtiol 20-30%, balsam de Peru si vitamine din grupul B.
Seboreea, respectiv secretia excesiva a glandelor sebacee, se manifesta printr-un strat grasos uleios care imbacseste parul. Seboreea poate fi uleioasa, sau sub forma de pelicule de dimensiuni variabile, cu aspect furfuraceu. Seboreea uscata, poate fi generalizata sau localizata. Ea se intalneste in general rar la animale, ordinea incidentei find urmatoarea: taurine, ovine, cabaline, caini, etc.
Seboreea uscata, forma cea mai des intalnita la animale, are la caini urmatoarele localizari de predilectie: inapoia urechilor, pe laturile gatului, pe spete si este rareori generalizata. Sebumul se usuca sub forma unor cruste galbui cu consistenta grasoasa, care se elimina succesiv. La cai seboreea uscata este in final generalizata pornind initial de la o zona limitata, de unde se extinde apoi treptat, pana cand intreaga suprafata a pielii pare acoperita cu cruste cenusii, unsuroase la palpatie si care exhala un miros ranced.
Concomitend se constata alopecie. La bovine, seboreea uleioasa care aglutineaza perii, poate sa nu aiba nici o seminificatie patologica, constituind uneori un caracter de rasa. Ovinele pot prezenta ambele forme de seboree, mai ales cea uscata, care se localizeaza la gat, spate, torace, asociata cu alopecia, ceea ce face posibila confuzia cu scabia. In ce priveste diagnosticul pozitiv este simplu, fiind necesara exluderea scabiei, care nu este caracterizata prin seboree si in care se pot detecta parazitii. Evolutia cronica poate consta in ameliorari si recidive, dar poate duce la cahexie, in primul rand la cai. Ca terapie se poate incerca sampoanele antiseboreice la caini. In general se vor practica aplicatii topice cu solutie alcoolica de rezorcina sau salicilat 2-5%. S-au obtinut rezultate prin administrarea tiosulfatului de sodiu 10 ml 10-14 zile.
Masuri pentru prevenirea antraxului la animale
Antraxul (carbunele sau dalac) este o boala infectioasa comuna omului si animalelor, fiind intalnita mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine). Este produsa de de un bacil (Bacillus anthracis), care in mediul ambiant se transforma in spori, o forma de supravietuire a acestui microb, care ii confera o rezistenta inalta la actiunea factorilor mediului extern (razele solare, substantele dezinfectante) si care favorizeaza mentinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioada indelungata de zeci de ani si imbolnaviri la animale mai numeroase in primavara si in anii cu precipitatii abundente.
Animalele se pot imbolnavii prin intermediul furajelor si a apei infectate, un risc major il reprezinta organele si tesuturile animalului bolnav sau care a murit de aceasta boala, inclusiv carnea, pielea, lana, oasele, coarnele, copitele.
Omul se poate contamina in timpul ingrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea si transarea lor, prelucrarea pielii si lanii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.
Semnele clinice se manifesta prin hipertermie, precedata de tulburari generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiratia accelerata, dispneica, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul prezinta scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade in decubit, are contractii musculare, cu final letal.
Rapiditatea evolutiei simptomelor este in functie de forma bolii, respectiv supraacuta, acuta sau subacuta, finalizata cu moartea animalului in cateva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul infectiei.
In cazul de suspiciune sau imbolnavire al unui animal, proprietarul are obligatia:
-
- sa solicite consultarea animalului /(animalelor, dupa caz) de catre medicul veterinar;
- sa nu sacrifice a animalele bolnave fara permisiunea autorizata a medicului veterinar;
- este interzis a fi intrebuintata in alimentatie, in scopuri tehnice, sau pentru comercializare carnea si produsele (pielea, lana, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
- utilizarea in activitate a hainelor de protectie (salopeta, sort, manusi, cizme etc);
- gestionare corecta prin colectare, inlaturare si inactivare a deseurilor animaliere;
- persoanele care au fost in contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, sa se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenta medicala de specialitate.
Antraxul este o boala care se poate prevenii prin masuri profilactice care includ actiuni si responsabilitati din partea proprietarilorr de animale, a autoritatiilor locale, in colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:
-
- Sa se comunice medicului veterinar, la data producerii, miscarile survenite in efectiv prin fatari, cumparari, vanzari, mortalitati.
- Sa permita medicului veterinar monitorizarea starii de sanatate a animalelor din proprietate si sa anunte cazurile de imbolnaviri sau de mortalitati la speciile pe care le au in exploatatie.
- Sa implementeze normele de biosecuritate, normele de protectie si bunastare a animalelor din exploatatiile comerciale si exploatatiile din gospodariile populatiei.
- Respectarea legislatia privind circulatia animalelor pe teritoriul local, national si in activitatea de import-export.
- Sa efectuieze curatirea mecanica, dezinfectia adaposturilor si actiuni de deratizare, cu unitati si personal de specialitate.
- Implementarea legislatiei cu privire la ecarisarea teritoriului si protectia mediului, prin utilizarea spatilor de colectare a cadavrelor si a deseurilor de origine animala ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
- Interzicerea taierii animalelor in scopul comercializarii carnii sau produselor rezultate pentru consum public, in alte locuri sau spatii decat cele autorizate sanitar veterinar,solicitand medicului veterinar examenul de specialitate.
- Sa asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operatiunilor de vaccinare anticarbunoasa, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele si ovinele, dupa implinirea varstei de o luna, in campanile organizata o data pe an, inainte ca animalele sa fie scoase la pasunat, urmata de vaccinari de complectare pentru animalele sub varsta sau care nu au fost vaccinate in campania organizata.
- Educatia sanitara a populatiei, a personalului care lucreaza cu animalele si consuma produsele obtinute de la acestea prin:
-
-
- Informarea, ori de cate ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sanatatea animalelor si siguranta alimentelor, avand ca surse mass-media sau consultari cu personal de specialitate;
- achizitionarea alimentelor, in special carne, numai din spatii sau unitati inregistrate sanitar veterinar, evitand comertul ”stradal”;
- evitarea consumului de produse si subproduse de origine animala necontrolate sanitar veterinar.
-
-
CCE: Programele vizand bolile animalelor sunt, in general, solide, insa unele costuri sunt nejustificat de mari
Intr-un nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeana, s-a ajuns la concluzia ca programele din UE vizand bolile animalelor reusesc sa limiteze in mod adecvat raspandirea acestora, insa este dificil de stabilit daca ele sunt eficace din punctul de vedere al costurilor implicate. Desi s-au inregistrat unele succese notabile, de exemplu, scaderile inregistrate in numarul de cazuri de encefalopatie spongiforma bovina (ESB) la bovine, Curtea avertizeaza asupra caracterului insuficient al unora dintre controale si asupra faptului ca unele costuri sunt nejustificat de mari.
Programele statelor membre vizand eradicarea, controlul si monitorizarea anumitor boli ale animalelor au implicat fonduri UE in valoare de 1,3 miliarde de euro intre 2009 si 2014, pentru a acoperi actiuni precum vaccinarea si testarea animalelor si despagubirile acordate pentru animalele sacrificate.
Auditorii Curtii au efectuat vizite in sapte state membre (Irlanda, Spania, Franta, Italia, Polonia, Romania si Regatul Unit), care, impreuna, reprezinta 72 % din totalul cheltuielilor efectuate in acest domeniu. Acestia au constatat ca programele examinate contribuisera in mod adecvat la limitarea raspandirii bolilor animalelor. Abordarea adoptata de Comisia Europeana a fost, in general, solida si a fost sustinuta de o buna consiliere tehnica, de analize de risc, precum si de un mecanism pentru prioritizarea resurselor. S-au inregistrat unele succese notabile, de exemplu, scaderea numarului de cazuri de encefalopatie spongiforma bovina (ESB) la bovine, de salmoneloza la pasarile de curte si de rabie la nivelul faunei salbatice. Programele statelor membre fusesera, in general, bine concepute si puse in aplicare si dispuneau de sisteme adecvate pentru identificarea focarelor de boli animale si pentru facilitarea eradicarii lor.
Cu toate acestea, raportul cost-eficacitate al programelor este dificil de determinat deoarece nu exista modele disponibile cu ajutorul carora sa se poata realiza o astfel de analiza. Au existat cazuri de programe care nu fusesera monitorizate in mod suficient de catre statele membre si cazuri in care costurile au fost nejustificat de mari. Domeniile in care ramane loc de imbunatatiri includ schimbul de informatii epidemiologice si accesul la rezultatele istorice, insa aceste doua aspecte erau in curs de a fi imbunatatite. In cadrul auditului, s-a constatat de asemenea ca unele programe ar trebui sa specifice mai bine actiunile si controalele necesare.
„Bolile animalelor se pot raspandi rapid dincolo de granitele nationale, iar unele dintre aceste boli sunt transmisibile la om”, a aratat doamna Bettina Jakobsen, membra Curtii de Conturi Europene responsabila de raport. „O vigilenta continua si o actiune eficace la nivelul UE sunt asadar esentiale.”
Potrivit auditorilor, chiar daca evaluarea realizata de Curte cu privire la programele veterinare specifice a fost pozitiva, eradicarea brucelozei si a tuberculozei bovine si a brucelozei ovine si caprine reprezenta o problema persistenta pentru unele state membre.
Curtea recomanda Comisiei:
-
- sa faciliteze schimbul de informatii epidemiologice intre statele membre;
- sa examineze daca actualul set de indicatori ar trebui sa fie actualizat, pentru a oferi o mai buna informare cu privire la activitatile de control veterinar si la raportul cost-eficacitate al programelor;
- sa introduca in mod sistematic, acolo unde este relevant, aspectul privind fauna salbatica in programele veterinare viitoare; si
- sa sprijine statele membre in aprovizionarea cu vaccinuri, acolo unde se justifica din punct de vedere epidemiologic.
Raportul special nr. 6/2016, intitulat „Programele de eradicare, control si monitorizare vizand limitarea raspandirii bolilor animalelor” este disponibil in 23 de limbi ale UE pe site-ul eca.europa.eu.
Dermatoza Nodulara Contagioasa si nevoia de vaccinare voluntara preventiva
In cursul zilei de ieri, 10.05.2016, i-am insotit pe domnul Serban Nicusor, presedinte ACV HolsteinRo, si dr. Cosmin Ghencioiu la o intalnire de lucru cu presedintele ANSVSA, domnul dr. Radu Roatis Chetan, vicepresedintele ANSVSA, dr. Mihai Ponea, domnul consilier al presedintelui ANSVSA, academician Nicolae Manolesc si reprezentanti ai Directiei pentru Sanatatea Animala din cadrul ANSVSA.
Reprezentantii HolsteinRo au sustinut faptul ca, avand in vedere situatia din ultima perioada, din tari precum Israel, Turcia, Macedonia, Grecia si mai nou Bulgaria, privind diagnosticarea Dermatozei Nodulare Contagioase, si riscul crescut de extindere a acestei boli in fermele comerciale din tara noastra, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
1. Situatia in Grecia, Turcia si Bulgaria este:
-
- Grecia 2015: Animale Susceptibile: 6.033 / Animale omorate: 6.003
- Grecia 2016: Animale Susceptibile: 7.658 / Animale omorate: 7.604
- Turcia 2015: Animale Susceptibile: 182.725 / Animale omorate: 129
- Bulgaria 2016: Animale Susceptibile: 589 / Animale omorate: 589
Sursa: Oficiul International de Epizootii (http://www.oie.int/wahis_2/public/wahid.php/Diseaseinformation/Immsummary)
2. Aparitia unor focare de Dermatoza Nodulara Contagioasa in ferme industriale din Romania, prevede conform legislatiei europene actuale introducerea masurii de stamping out (omorarea intregului efectiv).
Legislatia UE mentioneaza faptul ca exista posibilitatea acordarii unor despagubiri UE pentru fiecare animal omorat care se ridica la 800 euro per animal. O eventuala suma suplimentara ar trebui sa fie acordata de la Bugetul ANSVSA / MARD insa acesta suma nu exista. Aceasta despagubire se poate acorda in termen de 4 pana la 6 luni, insa dupa cum stim valoarea de piata a unui animal (junica gestanta) este de peste 1.800 euro. Animalele omorate sunt ingropate in ferma si nu transportate spre ecarisare in centrele furnizorilor de servicii de ecarisaj.
In aceste conditii, aparitia unui focar intr-o ferma industriala ar conduce la falimentul fermelor pentru ca:
-
- Se distruge un efectiv matur, in productie, plus tineretul si se acorda o despagubire de cca 40% din valoarea reala a animalelor.
- Se blocheaza contractele de furnizare a laptelui pentru o perioada de 10 – 16 luni, iar in conditiile actuale ale pietei acest lucru este dramatic.
- Pentru o perioada de 10 – 16 luni se va opri livrarea de lapte, ceea ce inseamna imposibilitatea totala de a achita credite, rate leasing pentru utilaje, impozite si salarii.
3. Diagnosticarea unor focare de Dermatoza Nodulara Contagioasa in Romania, urmata de o procedura standard de autorizare a unui vaccin ar conduce la cresterea riscului de aparitie a unor noi focare.
4. In imediata vecinatate a granite de sud a Romaniei, se afla o concentrare mare de ferme de vaci, cu sute de salariati. Toate aceste ferme, sunt supuse unor riscuri iminente avand in vedere imposibilitatea protejarii prin masuri nespecifice precum dezinsectia in zona Dunarii.
5. Producatorul de vaccinuri, Intervet Romania, parte componenta a grupului farmaceutic Merck (singurul producator international de vaccin cu facilitati logistice in Emisfera Nordica – mai este un laborator de stat in Africa de Sud) si-a aratat disponibilitatea de a oferi spre vanzare fermierilor din Romania vaccinul pentru imunizare impotriva Dermatozei Nodulare Contagioase, conform documentelor anexate.
Cu toate ca exista un set de masuri nespecifice, asa cum mentionam anterior, riscurile iminente de imbolnavire la care sunt supuse animale din fermele crescatorilor romani de vaci ne-a determinat sa solicitam constituirea de urgenta a unui stoc national de vaccin si oferirea posibilitatii de VACCINARE VOLUNTARA PREVENTIVA pentru toti fermierii interesati, care isi asuma din punct de vedere financiar achizitia de vaccin.
Intelegem, si suntem mahniti, ca exista un curent indreptat impotriva acestei solicitari, curent sprijinut de catre reprezentantii catorva dintre comerciantii de animale. Acestia vehiculeaza ideea inregistrarii unor reduceri a vanzarilor/exporturilor ca urmare a introducerii acestei masuri de vaccinare, masura vitala de protectie a efectivelor de vaci matca.
Domniile lor speculeaza o prevedere a legislatiei europene care prevede faptul ca mai intai trebuie sa apara un focar si abia ulterior se poate incepe vaccinarea.
Exista insa si traderi de animale, cu investitii foarte mari in judetele Prahova si Calarasi, care ne-au contactat insistand asupra pericolului reprezentat de boala si a necesitatii vaccinarii.
Bazandu-ne pe discernamantul autoritatilor sanitar veterinare din Romania speram ca acestea sa puna pe primul plan interesele producatorilor romani, a fermierilor care produc pentru piata romaneasca si familiile romanilor si nu vor fi vulnerabile la puterea de persuasiune a unor comercianti. Speram in egala masura ca autoritatile sanitar veterinare romane vor apara cu buna credinta interesele fermierilor romani.
Asteptam cu maxim interes raportul sedintei de lucru a Comisiei – pe tema Dermatozei Nodulare Contagioase – la care participa astazi si maine, doamna dr. Ioana Alexandra Neghirla.
Orice intarziere cauzata de proceduri interne, specific oricarei institutii, se poate solda cu pierderi foarte importante pentru producatorii de lapte romani.
Dermatoza nodulara virala a rumegatoarelor – Reguli pentru fermieri
Dermatoza nodulara virala a rumegatoarelor afecteaza bovinele (bovine si bubaline) de toate varstele si este produsa de un virus din familia Poxviridae, genul Capripoxvirus*. Virusul este transmis in mod mecanic, prin vectori (tantari, muste care ciupesc si capuse), dar si prin contactul direct cu animalele infectate, prin leziuni ale pielii, saliva, scurgeri nazale, lapte sau material seminal, sau indirect, prin apa si furajele contaminate.
Boala se manifesta prin febra si prin aparitia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nari, cap, gat, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coada, pleoape si la nivelul mucoaselor nazala si bucala. Acesi noduli pot exprima scurgeri de lichid si pot avea un centru ulcerat.
Animalele afectate pot prezenta schiopaturi si edeme severe ale pielii si subcutanate si pe abdomen si picioare. Boala mai poate determina inflamatii ale ugerului, leziuni ale sfarcurilor mamelei, precum si avort, infectii intrauterine, sterilitate temporara sau permanenta, atat la tauri, cat si la vaci.
*Agentul etiologic al dermatozei nodulare contagioase a bovinelor este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus. Acestea sunt virusuri de dimensiuni mari si sunt foarte strans inrudite antigenic cu virusul variolei ovine, de care nici nu pot fi deosebite prin testele serologice obisnuite. Sunt virusuri foarte rezistente la actiunea agentilor fizici si chimici. Temperatura de 55°C le distruge in doua ore, iar cea de 65°C in 30 min. Mediul intens alcalin sau intens acid le distruge. De asemenea, le distruge formolul 1%, eterul 20%, fenolul 2% si unii detergenti. Au o rezistenta remarcabila in mediul ambiant. In tesuturile cutanate necrozate si uscate rezista cel putin 33 de zile.
Masurile pe care trebuie sa le respecte fermierii
In vederea evitarii introducerii bolii dermatoza nodulara virala a rumegatoarelor in exploatatii fermierii trebuie sa evite:
-
- Miscarea neavizata a animalelor intre ferme si, in special, introducerea de animale noi cu status epidemiologic necunoscut;
- Contactul direct sau apropierea de animalele fermierilor din vecinatate;
- Schimburile de autovehicule, masini, echipament, furaje si asternut intre ferme;
- Miscarea necontrolata a muncitorilor intre ferme sau in zone ale fermei, in care nu trebuie sa aiba acces;
- Vizitatorii in ferme sau vehicule straine – oameni, animale de companie, echipamente si vehicule;
- Contaminarea prin intermediul animalelor din mediul salbatic, pasarile salbatice si vermina (insecte, rozatoare etc);
- Consumarea, de catre animalele scoase la pasunat, a apei din rauri si balti;
- Scoaterea la pasunat a animalelor impreuna cu animale din exploatatii necunoscute;
- Targurile de animale neavizate de autoritatile veterinare.
Evolutia focarelor de dermatoza nodulara a bovinelor in Bulgaria
Pana la aceasta data, in Bulgaria au fost confirmate 55 de focare de dermatoza nodulara contagioasa a bovinelor (Lumpy Skin Disease).
Regiunile in care evolueaza boala sunt: Haskovo, Stara Zagora, Blagoevgrad, Plovdiv, Smolyan si Kyustendil.
ANSVSA a luat masuri pentru informarea, instruirea si pregatirea autoritatilor veterinare judetene pentru interventia in cazul focarelor de boala si a informat fermierii crescatori de bovine despre evolutia bolii si masurile pe care trebuie sa le respecte.
ANSVSA continua activitatile destinate pregatirii actiunilor de interventie pentru controlul teritoriului national.
NU TE JUCA CU DUMNEZEU! Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale! Să căutați mai întâi Împărăția Lui Dumnezeu; Romani 13/14 …ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos; A fi „in Hristos”;„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoţii”MATEI 6:19 (VDC); COMORI DEPUSE ÎN CER; Versete biblice despre cer; Cum iti strangi comori in cer? Sub lege sau în duhul legii? Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra. (Luc.12:34); Comoara ta… Călător spre Viață Veșnică… Adevăratele comori… Acum şi atunci / Timp şi veşnicie, de C. H. Mackintosh; Nu vă îngrijorați ci căutaţi mai întâi Împărăția Cerurilor… Fericirile – cununa caracterului creştin! Inima Ta şi comoară ascunsă… COMOARA ȘI INIMA- DE CE VOR UNII LUCRĂTORI BANI DE LA STAT? Nimeni nu poate sluji la doi stapani… „ALEGEŢI ASTĂZI CUI VREŢI SĂ SLUJIŢI”
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
„ALEGEŢI ASTĂZI CUI VREŢI SĂ SLUJIŢI”
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni . . . Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Matei 6:24 .
Gândul pe care Domnul nostru se pare că a dorit să-l sugereze ucenicilor Săi a fost că în serviciu este implicat un principiu — acela că nimeni nu poate servi deplin două interese opuse, doi stăpâni opuşi; pentru că unul ar fi sigur neglijat în interesul celuilalt. Ar fi arătată mai mult sau mai puţin o preferinţă. După ce a făcut o observaţie generală cu privire la imposibilitatea de a servi la doi stăpâni, Domnul a aplicat acest principiu spunând: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” — lui Dumnezeu şi egoismului, dreptăţii şi nedreptăţii. Omul a fost la început slujitorul lui Dumnezeu. Era firesc pentru el să aprecieze caracterul divin şi aranjamentele divine şi să facă un serviciu bucuros. Dar ajungând sub controlul marelui Adversar omenirea a fost înşelată, fiind influenţată de puterile răului, ale cărui efecte principale au fost ignoranţa, superstiţia şi egoismul.
Una din condiţiile deplorabile ale timpului prezent este aceea că de la naştere egoismul este aproape impus asupra omului. Omul învaţă să-şi dea timpul, influenţa, pentru scopuri şi proiecte egoiste. El nu vede că Dumnezeu este Cel care trebuie servit cu orice preţ. Dar oamenii au fost născuţi şi concepuţi în nelegiuire. Ei sunt slujitorii Păcatului, robii Păcatului. Dar Domnul nostru Isus a arătat că prin cunoaşterea Lui şi prin conformare la condiţiile uceniciei, a venit o eliberare din această robie, o ocazie de a trece de partea dreptăţii.
Totuşi, o ocazie de a lua poziţie pentru bine a venit înainte de zilele Domnului nostru. Deoarece tuturor oamenilor le-a fost acordată o cunoştinţă despre Dumnezeu, ei au avut ocazia să se afirme de partea dreptăţii. Când a fost dat Legământul Legii, Dumnezeu a prezentat în acea lege principiile dreptăţii. Întreaga naţiune a lui Israel a acceptat pe Dumnezeu ca Mântuitorul lor şi a intrat într-un Legământ cu El că va fi poporul Său loial. Totuşi, după ce au făcut acest lucru, influenţele răului din carnea lor au devenit evidente. Ei au căutat să fie servitorii lui Dumnezeu şi în acelaşi timp ai eului lor, împărţindu-şi interesele între afacerile lui Dumnezeu şi afacerile eului.
A FOST LĂSAT UN EXEMPLU VREDNIC
Isus a arătat acest fapt specific, şi le-a spus oamenilor din zilele Lui că era imposibil să facă fără tragere de inimă acest serviciu — ei nu puteau servi la doi stăpâni, pentru că nici unul n-ar fi mulţumit. Dacă serveau lui Mamona, dacă serveau Ordinii prezente de lucruri, atunci nu puteau fi plăcuţi lui Dumnezeu. Dacă doreau să servească lui Dumnezeu, să servească dreptăţii, în orice măsură făceau aceasta, ei erau neplăcuţi pentru lume; ei trebuiau să fie servitori fie ai unuia, fie ai celuilalt; cele două servicii combinate erau imposibile.
Exemplul Domnului nostru Isus când a venit pe pământ a fost în armonie cu această poziţie, pentru că El a renunţat cu totul la lume şi a făcut o consacrare totală a vieţii Sale lui Dumnezeu şi serviciului Lui. Astfel El ne-a lăsat un exemplu. Toţi cei care au acelaşi spirit ar trebui să umble în urmele Lui. Aceasta a fost în conformitate cu Legea evreiască: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată gândirea ta şi cu toată puterea ta”. Oricine ar ţine această Lege n-ar servi eului; pentru că tot serviciul lui ar fi pentru Dumnezeu.
((615))
Cei care urmează în urmele Învăţătorului sunt cu totul pentru Dumnezeu, sau, aşa cum cântăm uneori, „Toate numai pentru Isus”. Pe măsură ce urmăm exemplul lui Isus şi umblăm cum a umblat El, noi dăm lui Dumnezeu serviciu din toată inima. Rezultatul servirii acestui Învăţător va fi o mare răsplată. „Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.” Iar Biserica a fost invitată să-L urmeze pe El. Deci trebuie să-I servim lui Dumnezeu în toate, cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea noastră. Aceasta este însărcinarea noastră. Aceasta trebuie să o facem până la punctul sacrificării tuturor intereselor pământeşti şi la darea vieţii noastre pentru fraţi. Acest curs, urmat cu credincioşie până la sfârşit, ne va aduce aceeaşi răsplată pe care a primit-o Isus — glorie, onoare, nemurire.
A DA CEZARULUI CE ESTE AL LUI
S-ar putea întreba cum se potriveşte acest text cu sugestia apostolului că dacă cineva era legat când a primit Adevărul, el n-ar trebui să caute să fie liber (1 Cor. 7:20-22). Aceste cuvinte ale Sf. Pavel exprimă gândul că atunci când ne află Adevărul el nu ne schimbă în mod necesar relaţiile pământeşti; că dacă un om ar fi rob, de exemplu, şi ar ajunge la el Adevărul lui Dumnezeu, el nu ar trebui să se răzvrătească împotriva stăpânului său pământesc. El nu trebuie să creadă că relaţia lui nouă cu Dumnezeu i-ar schimba culoarea pielii sau relaţia lui pământească. Apostolul vorbeşte despre trup, nu despre inimă atunci când spune: „Nu căuta să fii dezlegat”. Trupurile noastre pot fi înrobite dintr-un motiv sau altul. Ar putea fi o robie ca cea din timpurile străvechi — serviciu în captivitate. Sau s-ar putea să fi devenit servitorii celor dispuşi să plătească pentru serviciile noastre. Deşi nu trebuie să facem nimic contrar Legii divine sau conştiinţei noastre, totuşi trebuie să servim stăpânilor noştri pământeşti cu credincioşie. Ei au cumpărat timpul nostru, sau o mare măsură din el; şi trebuie să le dăm cu conştiinciozitate tot ceea ce este al lor prin contract. Dacă cineva este servitor în domeniul militar, sau în orice alt domeniu, el ar trebui să fie credincios.
Aceasta nu va fi în conflict cu serviciul cuiva pentru Dumnezeu; pentru că Domnul nostru ne-a învăţat să dăm „Cezarului ce este al Cezarului”. Oricine este credincios în aceasta face voia Stăpânului său ceresc. Nu ar exista nici un conflict, ci armonie deplină. Singurul conflict ar fi dacă stăpânul pământesc ar dori să facem ceva contrar poruncilor Stăpânului nostru din ceruri. Noi trebuie să îndurăm orice, mai degrabă decât să facem ceea ce Domnul nostru Ceresc nu ar aproba, şi astfel să ne mânjim conştiinţa.
Uitându-ne în viitor, vedem că actualul stăpân, conducătorul acestei Ordini vechi urmează să fie curând legat, ca să nu mai poată înşela neamurile timp de o mie de ani, şi că noul conducător, noul stăpân al lumii, va fi Cristosul — Isus şi Biserica Lui. Ne întrebăm cum se va aplica atunci acest principiu. Răspunsul este că nu va fi decât un singur Stăpân care să fie ascultat. Atunci nu se va mai da Cezarului. Toţi vor fi deplin conştientizaţi de faptul că acest Stăpân este singurul care are puterea, dreptul de a porunci. Cunoştinţa slavei lui Dumnezeu va umple întregul pământ — cunoştinţa Dreptăţii lui Dumnezeu, cunoştinţa Puterii lui Dumnezeu, cunoştinţa Înţelepciunii lui Dumnezeu şi cunoştinţa Iubirii lui Dumnezeu. Orice porunceşte El este corect, după cum toţi vor afla atunci şi vor înţelege deplin.
„CEL RĂU” DIN PUNCT DE VEDERE SCRIPTURAL
În Scripturi Satan este reprezentat ca înşelătorul omenirii. El pune lumina în locul întunericului şi întunericul în locul luminii. Afirmaţia lui Dumnezeu prin Cristos este că în timpul celor o mie de ani ai Domniei milenare, întreaga lume va fi adusă la o cunoştinţă de Dumnezeu adevărată, o cunoştinţă corectă. Înşelarea nu va mai fi permisă. Lumea va vedea ce este cu adevărat dreptatea, care sunt în realitate răsplăţile ei şi cât este ea de dorit. Ca o consecinţă, majoritatea, credem noi, vor fi atunci bucuroşi să asculte pe singurul Stăpân. Excepţiile sunt reprezentate ca având aceeaşi dispoziţie ca şi Satan; şi oricine va avea acea dispoziţie va fi nimicit. Când cineva ajunge să cunoască ce este drept şi când ceea ce este drept devine raţional şi posibil pentru el, şi apoi el preferă să facă ce este greşit mai degrabă decât corect, acesta să moară. Aceasta va fi sentinţa. Aceştia vor fi numiţi „cei răi”, cei incorigibili.
Cuvântul „rău” din punct de vedere sciptural se referă la cei care fac rău în mod intenţionat. Deci toţi cei răi, care vor recunoaşte ceea ce este greşit şi-l vor face în mod voit şi intenţionat, vor muri în Moartea a Doua. La timpul cuvenit nimeni nu va fi lăsat în viaţă decât cei care vor servi singurului Stăpân adevărat. Astăzi greutatea pentru omenire este ignoranţa, pe care Dumnezeu nu a ridicat-o încă din lume. El a permis ignoranţa şi întunericul din prezent pentru ca lumea să înveţe lecţia ei despre răutatea peste măsură a păcatului, şi să fie mai bine pregătită pentru lecţiile care au să urmeze. „Căci dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioşi, ca lumina Evangheliei slavei lui Hristos . . . să nu strălucească peste ei.” Dar acestor minţi orbite li se vor înlătura în curând piedicile ca să poată vedea.
((616))
Cei care au devenit copii ai luminii, care au acceptat pe Domnul Isus şi au devenit ucenici ai Lui, şi care acum văd clar voinţa şi Planul divin, au mult mai multă responsabilitate decât cei care n-au văzut niciodată. Noi avem şi perspective de binecuvântare mai mari — nu numai bucuria, mângâierea, pacea şi cunoştinţa actuală, ci în plus, speranţa de a ne „întări chemarea şi alegerea”, de a ajunge la moştenire împreună cu Învăţătorul. Dumnezeu va lăsa pe seama lui Cristos să împrăştie întunericul. Dumnezeu a lăsat lumea să meargă pe drumul ei, pregătind între timp Mântuitorul, Eliberatorul — Cristosul — care va prelua în curând controlul întregii lumi. El va face ca lumina, Adevărul, să strălucească, să umple pământul de cunoştinţă şi binecuvântare. Apoi, cu lumina adevărată strălucind pretutindeni, nu va mai exista nici o scuză pentru nimeni care nu va umbla în ea; va trebui atunci ca în final fiecare să aleagă dacă va servi adevăratului Stăpân sau nu.
“Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi” – VDM 9.3
//////////////////////////////
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (Matei 6:19-24).
„Evanghelia succesului nu numai ca prezinta o imagine deformata a lui Dumnezeu, dar perverteste doctrina biblica despre Persoana si lucrarea Domnului Iisus Hristos. Domnul Iisus n-a murit ca sa ne faca sanatosi, bogati si fericiti; El a murit ca sa ne faca sfinti si sa ne mantuiasca. Sa transformi Calvarul intr-o carte de credit sfintita, care sa ne dea ocazia sa risipim in placeri, inseamna sa ieftinesti cel mai costisitor lucru pe care L-a facut Dumnezeu vreodata.
Moderna „evanghelie a succesului” se potriveste perfect unei societati ca a noastra, care se inchina la sanatate, bogatie si fericire.
Dumnezeu are dreptul sa judece pe cei care predica o evanghelie falsa, fiindca mesajul Evangheliei L-a costat enorm. Pretul platit a fost insasi viata Fiului Sau. Domnul Iisus Si-a varsat sangele pentru ca sa satisfaca Legea si Dreptatea Sfanta a lui Dumnezeu. asa ca pacatosii pierduti sa poata fi iertati si impacati cu Dumnezeu.
Daca Domnul Iisus ar fi astazi pe pamant, ar condamna stilul de viata extravagant si impopotonat al acestor pastori ai „prosperitatii” si evangheliei succesului..si ai adeptilor lor. In viata si lucrarea Sa, in invataturile Sale si in special in moartea Sa, Iisus Hristos a respins evanghelia succesului.
Predicatorii succesului ne dau o imagine deformata a lui Dumnezeu, a Mantuitorului, a vietii crestine si de asemenea a Bisericii. Dupa ei, Biserica lui Iisus Hristos este o adunare de oameni fericiti, care se bucura de viata. Conform Bibliei mele, Biserica este o adunare de oameni care urmaresc sfintirea inaintea lui Dumnezeu si cauta sa fie de ajutor unei lumi aflate in nevoi.
Da, trebuie sa fie sarbatoare si bucurie cand Biserica se strange la inchinare, dar de asemenea se cer a fi impartasite poverile si spalate ranile, trebuie vindecate inimile zdrobite. Conform Evangheliei succesului insa crestinii n-ar trebui sa aiba deloc rani.
Dar predicatorii succesului nu vad in asemanarea cu Hristos scopul vietii crestine. Desigur trebuie sa-i stinghereasca atunci cand sunt pusi fata in fata cu faptul ca potrivit cu mesajul lor, Domnul Iisus n-a fost un succes. El n-a fost bogat si Si-a petrecut viata identificandu-se cu saracii si cu proscrisii.
El a fost un ” Om al durerii si obisnuit cu suferinta” ( Isaia 53:3), nu o celebritate care sa se bucure de o viata extravaganta.
La biserica ne strangem nu ca sa scapam de viata, ci pentru a fi echipati si incurajati sa mergem inapoi in viata, cu sarcinile si bataliile ei. Da, avem bucuriile noastre, dar nu acestea sunt scopul principal. Scopurile noastre sunt sfintirea si ajutorarea; fericirea este doar un rezultat aditional.
Cand biserica predica un mesaj gresit, sfasie lucrurile si slujirea isi pierde integritatea.
Dupa ce ai citit aceste randuri, intreaba-te sincer:
” Cum arata modelul tau Iisus Hristos pentru tine?”,
„Ce fel de Dumnezeu si Evanghelie iti este prezentata si transmisa in biserica ta?
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni
////////////////////////////////
Nimeni nu poate sluji la doi stapani
„Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui Mamona.” (Matei 6:24)
Ce femeie isi poate iubi sotul daca umbla si cu altul? Ce barbat isi poate iubi sotia daca umbla si cu alta femeie? Nu ar putea, pentru ca inima le-ar fi impartita, nu ar fi cu totul dedicati celei sau celui pentru care au jurat ca vor fi alaturi pentru totdeauna, si la bine dar si la greu.
La fel e si in relatia noastra cu Dumnezeu. Ce fel am putea sa relationam cu El, sa infloreasca si sa fie inmiresmata zilnic umblarea noastra cu Cel mai bun Prieten, daca inima noastra este impartita, are mai multe locasuri in care isi pune pe cate cineva sau ceva si isi imparte sentimentele pentru toate acele incaperi?
Crezi ca daca munceti de dimineata pana seara si o sa-ti construiesti casa cu etaj o sa fii fericit de-a pururea? Crezi ca daca iti schimbi masinile la doi sau trei ani o sa radiezi de fericire si masinile alea or sa te duca in Rai? Crezi ca daca umbli dupa faima, dupa lauda lumii, o sa ti se inalte sufletul pana la cer si o sa fie primit acolo cu osanale? Dar in tot acest timp sa zici ca Il iubesti pe Dumnezeu si ca El este cel mai de pret pentru tine.
Nu e rau sa avem o casa (desigur), un automobil e folositor (cu siguranta), iar a fi activ si a te implica util in viata altora e de bine. Insa daca toate acestea vor fi mai importante pentru noi decat iubirea lui Dumnezeu, cu ce ne vom alege? Ce rost ar avea sa castigam zeci, sute sau poate mii de lucruri pamantesti ep care el roade rugina, dar sa ne pierdem sufletul, neavand o comoara in cer? Am sluji la doi stapani degeaba, crezand ca agonisim mai mult, cand de fapt am pierde totul: si in cer, dar si aici, pentru ca sufletul ar ramane gol.
Gandeste-te in ce vrei sa investesti: in lumea aceasta sau in lumea lui Dumnezeu? Iar in functie de raspuns, alege cui sa slujesti.
https://crestin20.wordpress.com/2013/05/08/nimeni-nu-poate-sluji-la-doi-stapani/
////////////////////////////
COMOARA ȘI INIMA- DE CE VOR UNII LUCRĂTORI BANI DE LA STAT?
Citind argumentele invocate de unii susținători ai acceptării subvențiilor de la stat de către Bisericile Baptiste din România, am înțeles mai limpede afirmația apostolului Pavel din 1 Timotei 6:10-13.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat, și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
Se poate observa din afirmația apostolului Pavel că între iubirea de bani și rătăcirea de la credință este o legătură directă. Pavel nu vorbește aici despre faptul că omul a cărui inimă este alipită de bani devine necredincios, ci despre faptul că acesta se îndepărtează de credința adevărată și îmbrățișează o credință rătăcită. Această rătăcire de la credință a omului care iubește banul este înrădăcinată într-o hermeneutică periculoasă. Cu alte cuvinte, el interpretează greșit Scripturile, le răstălmăcește spre pierzarea lui și a celor care îl urmează (2 Petru 3:16).
În fața acestui pericol, apostolul Pavel afirmă că omul lui Dumnezeu trebuie să fugă de iubirea de bani; să se țină departe de această cale. În același timp omul lui Dumnezeu este chemat să se deprindă cu disciplinele spirituale: neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Odată deprins cu disciplina spirituală personală, omul lui Dumnezeu este chemat să lupte lupta cea bună a credinței – să practice și să apere credința adevărată (1 Timotei 1:18-19; 6:12).
Cum putem cunoaște dacă un om iubește banul? Care sunt caracteristicile omului religios care iubește banul?
În primul rând are priorități răsturnate. În Predica de pe Munte când Domnul Isus vorbește despre comorile de pe pământ și comorile din cer, în acest context subliniază relația dintre inimă și comoară:
Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră (Matei 6:21).
Omul care iubește banul are inima legată de bani. Prioritatea vieții lui este banul. Inclusiv lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu sunt evaluate prin prisma banului. Omul religios care iubește banul susține că soluția la toate aspectele lucrării Evangheliei este banul. El susține că dacă ar avea mai mulți bani, ar merge mai bine lucrarea Evangheliei. Postul, rugăciunea, jertfa, dedicarea, evanghelizarea, ucenicizarea, sfințirea sunt aspecte secundare pentru gândirea omului care iubește banul. În acest sens, este grăitor faptul că în dezbaterile cu privire la modificarea Statutului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, cele mai animate și îndelungi discuții n-au fost cele privitoare la misiune, evanghelizare și ucenicie, ci privitoare la acceptarea banilor de la stat. Într-o asemenea abordare se vede limpede deosebirea fundamentală față de Biserica Primară despre care Biblia spune că:
Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească,
în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2:42).
În al doilea rând, omul care iubește banul adoptă o hermeneutică greșită. El caută textele biblice care vorbesc despre bani, le scoate din contextul lor și le interpretează distorsionat cu scopul de a justifica accesul la banii care provin din alte surse decât jertfa de închinare a celor credincioși. Cu ajutorul acestei hermeneutici justifică apoi alegerea lui Mamona ca soluție la problemele lucrării Evangheliei.
Cugetând la cauzele care au declanșat dorința unor lucrători din bisericile noastre de a primi bani de la stat cu prețul re-interpretării Scripturii, mi-am adus aminte de cuvintele lui E.M. Bounds:
Suntem tot timpul solicitați, dacă nu chiar stresați, să inventăm noi metode, noi planuri, noi organizații pentru înaintarea bisericii, pentru a asigura eficiența și răspândirea Evangheliei. Această direcție a vremii de acum are tendința de a pierde din vedere omul, sau de a îngropa omul în proiecte și organizații. Planul lui Dumnezeu este să lucreze mai mult prin om, mult mai mult prin om decât prin orice altceva. Oamenii sunt metoda lui Dumnezeu. Biserica este în căutare de metode mai bune; Dumnezeu este în căutare de oameni mai buni …
Biserica are nevoie azi nu de mecanisme mai multe și mai bune, nu de organizații mai noi sau de metode mai multe și mai noi, ci de oameni pe care Duhul Sfânt să-i poată folosi – oameni ai rugăciunii, oameni puternici în rugăciune. Duhul Sfânt nu curge prin metode, ci prin oameni. El nu se revarsă peste scheme, ci peste oameni. El nu unge planuri, ci oameni – oameni ai rugăciunii.1
Convingerile lui E. M. Bounds sunt în armonie cu afirmația din Ezechiel când însuși Dumnezeu, în vreme de criză spirituală, caută oameni, nu bani:
Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul (Ezechiel 22:30).
În mesajele următoare vom analiza câteva dintre argumentele oferite de susținătorii acceptării banilor de la stat. Vom vedea că susținătorii acestui demers distorsionează mesajul Scripturii apelând la metoda interpretării textelor biblice scoase din context. Până atunci, însă, este important să veghem și să ne rugăm ca Dumnezeu să ne păzească credința neprefăcută și cugetul curat pentru a călca pe urmele Domnului nostru Isus Hristos.
Paul Negruț
- M Bounds, „Men of Prayer Are Needed”, in The Complete Works of E.M. Bounds on Prayer, (Second Printing), Baker Books House, Grand Rapids, Michigan, 1991, p. 447.
/////////////////////////////////////
Inima Ta şi comoară ascunsă…
Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră. –Luca 12,34
Cam la treizeci de kilometri de Burlington, Vermont, aproape de lacul Champlain, se află orăşelul St. Albans. Undeva între orăşel şi graniţa canadiană există ascunsă o comoară în valoare de 114 522 dolari aur. Celui care o descoperă îi este oferită o recompensă de 10 000 de dolari, dar până acum nimeni n-a revendicat recompensa. Comoara a fost ascunsă acolo cu mult timp în urmă, în seara zilei de 18 octombrie 1864. Timp de mai multe zile înainte de data aceasta, în St. Albans, au început să apară străini. Apoi, în după-amiaza zilei de marţi, cei douăzeci şi doi de nou-veniţi s-au adunat pe platoul cu iarbă verde al localităţii. Când ceasul a bătut ora trei, ei s-au despărţit în grupe şi s-au îndreptat către cele trei bănci ale căror clădiri se aflau cu faţa spre piaţa orăşelului. Câţiva dintre oameni i-au ţinut pe localnici la distanţă, ameninţându-i cu armele. Alţii au intrat în bănci şi au luat banii. Cu prada asupra lor au încălecat pe cai şi au părăsit în galop oraşul. Cei douăzeci şi doi de oameni erau soldaţi confederaţi care aveau în plan să folosească banii spre a jefui alte orăşele din Noua Anglie. Dar paisprezece dintre ei au fost prinşi în Canada şi niciun alt oraş n-a mai fost jefuit. Cei capturaţi au refuzat să spună unde au ascuns banii. După război, unul dintre soldaţi s-a întors la St. Albans să caute aurul. Un fermier localnic l-a urmărit de la distanţă şi a observat că el a mers încoace şi încolo în lungul frontierei canadiene pe partea din Vermont, ca şi când căuta ceva. Dar, fie că pietrele de hotar nu mai erau aceleaşi, fi e că hoţul uitase unele amănunte importante, că a plecat fără aur.
În timp de război, unii oameni îşi îngroapă comoara în fundul grădinii sau în pivniţă înainte de a fugi. Oriunde este cu putinţă, oamenii aceia se întorc să afle comoara lor.
Unde este ascunsă comoara ta? Este ea în cer? Ai folosit banii tăi pentru misiuni şi evanghelizare? Ajuţi tu pe cei săraci şi suferinzi? Desigur, Satana încearcă şi el să te câştige ca să depui comoara ta în teritoriul lui. El ştie că acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Aceasta este ceea ce doreşte el; inima ta, credincioşia ta şi consacrarea ta.
Unde este inima ta? Unde ai pus comoara ta?
Preluat din Revista Respiro
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Nu vă îngrijorați ci căutaţi mai întâi Împărăția Cerurilor…
Nu este o noutate că secolul XXI este secolul materialismului. Totuşi problema materialismului nu este nouă ci veche şi despre ea a vorbit Domnul Isus Hristos, când a spus: “nu vă îngrijoraţi ci căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Poate deci cineva să nu se îngrijoreze de ce va mînca, bea şi îmbrăca şi să-şi strângă comori faţă de Dumnezeu nu pe pământ şi să trăiască totuşi?
Strângeţi-vă comori în ceruri.
Caracterul determină comportamentul creştinului. Şi dacă comportamentul creştinului este determinat de caracterul lui care este schimbat odată cu cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, atunci căutările creştinului vor fi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Însă nu trebuie să uităm totuşi că, atâta vreme cât trăim în trup, avem nevoie de mâncare, de băutură şi de îmbrăcăminte, ca să vorbim doar despre nevoiele imediate. Îngrijorarea este o problemă ce ţine de inima omului şi de cunoaşterea şi relaţia lui personală cu Dumnezeu. Ce fel de relaţie? o relaţie de încredere bazată pe o cunoaştere personală şi profundă a caracterului lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus în Predica de pe Munte că acolo unde este comoara noastră acolo ne va fi şi inima noastră.
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6:19-21)
Dacă ne strângem comori pe pământ, v-a ajunge să fie mâncat de molie şi rugină şi cu cât adunăm mai mult cu atât sîntem mai săraci. Dacă căutăm mai mult comorile pământeşti atunci mi-am definit căutările inimii mele. Deci acolo unde îmi este comoara, acolo îmi va fi şi inima mea. Şi dacă inima mea este lipită mai mult de ceea ce este pământesc şi slujirea mea va fi celui pământesc, Mamona.
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Matei 6:24)
Slujirea lui Mamona sau lui Dumnezeu este un rezultat al cunoaşterii sau necunoaşterii lui Dumnezeu. Şi cu îngrijorările stă la fel: înfrijorările vin din neîncrederea în Dumnezeu, iar neîncrederea în Dumnezeu vine din necunoaşterea lui Dumnezeu. Iar necunoaşterea Lui vine din nestudierea Scripturilor care spun că Dumnezeu ne va da împreună cu Fiul Său, fără plată, toate lucrurile.
Totuşi să fim cu luare aminte la cuvintele Domnului Isus spuse în pilda bogatului nechibzuit.
Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:15-21)
Ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul bogatului? Nu este neapărat să fii bogat, gândeşte-te ce ai zilnic şi nu au alţii şi cu ce ai putea să te împarţi cu cei ce zilnic sunt goi, flămânzi şi însetaţi.
Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea
Viaţa noastră, înaintea lui Dumnezeu, preţuişte mai mult decît orice lucru pământesc. Oare atunci când am avut nevoie cel mai mult de Dumnezeu, El nu a fost alături de noi? Puţin credincioşilor!
De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? (Matei 6:25)
Viaţa unui om nu stă în agonisirea lucrurilor pământeşti căci ce i-ar folosi unui om să strângă toate comorile de pe pământ şi să-şi piardă sufletul.
Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:36-37)
Sufletul nu se cumpără şi pentru el nu poţi plăti, pentru că Dumnezeu preţuişte viaţa noastră foarte mult şi de aceea L-a dat pe Singurul Său Fiu ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică. Trebuie să recunoaştem totuşi că zilnic suntem îngrijoraţi mai mult de material decît de spiritual, de ceea ce este lumesc decât de ceea ce este duhovnicesc, dar dacă voi permite Cuvântului Lui să-şi facă lucrarea în mine voi fi sare şi lumină, influenţând prin comportamentul şi atitudinea mea pe cei din jurul meu.
Dumnezeu îngrijeşte de nevoile noastre.
Dumnezeu nu este nepăsător faţă de lucrurile pământeşti de care avem nevoie în căutarea Împărăţiei şi neprihănirii Lui. Dumnezeu îngrijeşte cu multă dragoste şi atenţie chiar şi de păsările cerului şi crinii de pe cîmp.
Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. (Matei 6:26-29)
Dacă uităm de dragostea şi grija lui Dumnezeu să ieşim afară şi să privim la păsările cerului şi la crinii de pe câmp cât de frumos sunt împodobiţi. Fiecare în viaţă se confruntă cu lipsuri materiale şi totuşi mărturisesc că nu a fost o zi în viaţa mea să rămân flămând, gol sau însetat. Dumnezeu s-a îngrijit de toate nevoile mele.
Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4:19)
Şi prin îngrijorare cât de mult poţi schimba în situaţia creată? Nu poţi schimba mai mult decât păr sur în cap, nervi şi sănătate pierdută.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; (Matei 6:11)
Vom putea să ieşim din această afirmare de sine şi îngrijorare pe măsură ce ne vom învăţa să ne încredem tot mai mult în Dumnezeu care în dragostea Lui ne poartă de grijă atît de frumos. Să căutăm deci zilnic Împărăţia lui Dumnezeu, şi neprihănirea Lui şi toat de ce avem nevoie ni se va da.
Nu vă îngrijorați ci căutaţi mai întâi Împărăția Cerurilor
////////////////////////////////////////////
Fericirile – cununa caracterului creştin!
Domnul Isus Hristos începe predica Sa de pe munte cu cuvintele: „Ferice de…”Ce a vrut Domnul Isus să comunice ascultătorilor săi şi ce înseamnă, de fapt, fiecare fericire în parte. Dacă vom privi în versetele 3 şi 10, vom observa că fericirile încep şi se termină cu aceeaşi răsplată: „căci a lor este Împărăţia cerurilor!”. Fiecare fericire este validarea celei precedente şi fiecare fericire din cele 9 ne arată cum trebuie să fie relaţia noastră cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii noştri ca să moştenim Împărăţia lui Dumnezeu. Viaţa mea va fi guvernată şi determinată de relaţia mea cu Dumnezeu . Deci toate fericirile în care se curpinde toată „predica de pe munte” vorbesc despre caracterul creştinului şi relaţia noastră cu Dumnezeu şi cum să moştenim Împărăţia lui Dumnezeu.
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi. (Mat. 5:3-12)
În următoarele articole aş vrea să abordez fiecare fericire în parte ca să înţelegem pe ce trebuie să fie bazată relaţia noastră cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii noştri pentru a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Fericirile – cununa caracterului creştin!
///////////////////////////////////////////////////
Acum şi atunci / Timp şi veşnicie, de C. H. Mackintosh
https://comori.org/noul-testament/luca/acum-si-atunci-timp-si-vesnicie/
„Noi privind nu la cele văzute, ci la cele nevăzute: ştiind că cele văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt eterne“ 2. Corinteni 4:18
Principiile care ne sunt puse înainte în Luca 12 sunt deosebit de solemne şi ne cercetează profund. Semificaţia lor practică le face deosebit de actuale şi importante într-o vreme ca aceea în care trăim. Un fel de a gândi lumesc şi carnal nu poate sta în picioare în lumina adevărurilor prezentate aici. Este nimicit din rădăcină. Dacă mi s-ar cere să dau un titlu scurt şi cuprinzător acestui pasaj preţios din Scriptură, aş alege: „Timpul în lumina veşniciei“. Este evident faptul că Domnul a dorit să îi pună pe ucenicii Săi în lumina acelei lumi în care totul este în antiteză completă cu aceea în care trăim – să le aducă inimile sub influenţa sfântă a lucrurilor nevăzute, şi să pună vieţile lor sub puterea şi autoritatea principiilor cereşti. Având înainte acest scop, Învăţătorul divin aşează o temelie solidă pe care va clădi apoi aceste principii, temelie cuprinsă în aceste cuvinte pătrunzătoare: „Fiţi atenţi la aluatul fariseilor, care este făţărnicia“. Nu trebuie să existe niciun fel de gânduri ascunse în suflet. Cele mai adânci izvoare trebuie să fie date la lumină. Trebuie să lăsăm ca razele curate ale luminii cereşti să pătrundă cele mai profunde adâncimi ale fiinţei noastre morale. Nu trebuie să existe niciun fel de discrepanţă între felul ascuns de a gândi al sufletului şi felul în care ne exprimăm: între cursul vieţii şi mărturisirea buzelor. Într-un cuvânt, pentru a ne bucura de această culegere minunată de adevăruri practice avem nevoie în mod special de harul de a avea „o inimă bună şi sinceră“.
Cu toţii suntem atât de capabili să acultăm cu indiferenţă sau să aprobăm cu răceală adevăruri care ne vorbesc în mod direct. Nu ne plac. Preferăm speculaţiile interesante despre litera Scripturii, ideile doctrinare, întrebările legate de profeţie, pentru că putem să le primim pe acestea şi să îngăduim şi tot felul de principii lumeşti, lăcomie şi îngăduinţă faţă de sine. Dar cine poate suporta principiile solemne ale adevărului, care se adresează conştiinţei cu toată măreţia şi care au puterea să lovească firea, în afară de aceia care, prin har, caută să se curăţească de „aluatul fariseilor, care este făţărnicia“? Acest aluat este deosebit de înşelător, îmbracă diferite forme, fiind cu atât mai periculos. Într-adevăr, oriunde există, el pune o barieră reală şi de netrecut în calea sufletului către creştere în cunoştiinţa experimentală şi sfinţenia practică. Dacă nu îmi expun întregul suflet faţă de acţiunea adevărului divin, dacă ascund vreun colţişor sau vreun ungher în faţa luminii lui, dacă îngădui vreo cămăruţă ascunsă, dacă încerc cu făţărnicie să adaptez adevărul la propriile mele standarde de umblare, sau dacă încerc să evit acţiunea tăişului său ascuţit asupra conştiinţei mele – atunci, cu siguranţă că sunt întinat de aluatul făţărniciei; iar creşterea mea în asemănarea lui Hristos este moral imposibilă. De aceea, este imperios necesar ca fiecare ucenic al lui Hristos să se cerceteze pentru a se asigura că nimic din acest aluat urâcios nu este îngăduit în cămăruţele tainice ale inimii sale. Prin harul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi să îndepărtăm şi să ţinem departe acest aluat, astfel încât să putem spune în orice situaţie: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă“.
[În general, prin ipocrizie se înţelege mărturisirea religioasă falsă. Cu siguranţă că aşa este, dar cuvântul înseamnă mult mai mult. O aprobare tacită a unor principii care în fapt nu îmi călăuzesc umblarea se numeşte tot făţărnicie. Privind subiectul din acest punct de vedere, găsim toţi motive pentru a ne smeri profund înaintea Domnului. Cât de des nu se întâmplă să ascultăm adevărul, să fim în totul de acord cu el, şi totuşi în viaţa noastră să nu se vadă nimic din puterea lui; el nu ajunge să ne conducă umblarea. Şi chiar dacă lucrul acesta nu este legat moral cu aluatul fariseilor, care este făţărnicia, este, cel puţin, un rău foarte mare şi care se împotriveşte puternic creşterii în viaţa divină. „Dacă ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face“]
Dar făţărnicia nu doar că subminează creşterea spirituală, ea eşuează şi în a îşi atinge scopul pe care şi-l propune; „şi nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut“. Fiecare om va ajunge în acest punct; şi orice gând va fi adus la lumină. Ceea ce sinceritatea ar face acum, va face atunci scaunul de judecată. Orice grad şi orice nuanţă de făţărnicie vor fi demascate de lumina care va străluci de la scaunul de judecată al lui Hristos. Nimic nu va scăpa. Atunci totul va fi realitate, deşi acum există atât de multă înşelătorie. Mai mult, atunci orice lucru va fi numit pe nume, oricum ar fi el ascuns acum. Gândirea lumească este numită prudenţă; un duh lacom, nestăvilit, este numit prevedere; îngăduinţa faţă de sine şi preamărirea eului sunt numite administrare corectă şi hărnicie lăudabilă în afaceri. Aşa stau lucrurile acum; dar atunci va fi exact invers. Înaintea scaunului de judecată, toate lucrurile vor fi arătate în adevărata lor culoare, şi vor fi numite pe nume. De aceea, este înţelept din partea ucenicului să trăiască în lumina acelei zile când vor fi arătate toate tainele inimii. În această privinţă, el este aşezat pe o poziţie favorizată pentru că, după cum spune apostolul, „noi toţi (sfinţi şi păcătoşi – deşi nu în acelaşi timp, nici pe aceeaşi temelie) trebuie să fim arătaţi (phanerothenai) înaintea scaunului de judecată al lui Hristos“. Lucrul acesta ar trebui oare să tulbure mintea ucenicului? Cu siguranţă nu, dacă inima sa este curăţată de aluatul făţărniciei şi dacă sufletul său este adânc înrădăcinat, prin învăţătura lui Dumnezeu Duhul Sfânt, în adevărul de temelie prezentat în acest capitol (2. Corinteni 5 ), şi anume faptul că Hristos este viaţa sa şi Hristos este dreptatea sa; şi că poate spune „am fost arătaţi (pphanerometha – o formă a aceluiaşi cuvânt folosit şi în versetul 10) lui Dumnezeu, şi de asemenea sper că am fost arătaţi şi în conştiinţele voastre“.
Dar dacă îi lipseşte această pace a conştiinţei şi această sinceritate şi transparenţă a inimii, atunci fără îndoială că gândul scaunului de judecată îl va tulbura în duhul său. De aceea vedem cum în învăţătura pe care o dă în Luca 12 , Domnul aşează conştiinţele ucenicilor în mod nemijlocit în lumina scaunului de judecată al lui Hristos. „Dar vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi, după aceasta, altceva nu mai pot face. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritate să arunce în gheenă; da, vă spun, de El temeţi-vă!”. „Frica de om întinde o cursă” şi este strâns legată cu „aluatul fariseilor”. Dar „temerea de Domnul este începutul înţelepciunii”, şi îl face pe om să se poarte astfel – să gândească, să vorbească, să acţioneze – în lumina deplină a scaunului de judecată al lui Hristos. Aceasta va înălţa caracterul şi îi va oferi o nemăsurată demnitate, şi, în acelaşi timp, va smulge, orice fel de lăstar al unui duh de independenţă arogantă, punând sufletul în lumina pătrunzătoare a luminii divine, al cărei efect este de a face orice şi pe oricine descoperit.
Nimic nu încearcă mai mult să îi răpească ucenicului lui Hristos demnitatea cuvenită a uceniciei sale decât a umbla înaintea privirilor sau a gândurilor oamenilor. Cât timp vom face aceasta, nu Îl vom putea urma neîmpiedicaţi pe Stăpânul nostru ceresc. Mai mult, răul de a umbla înaintea oamenilor este strâns legat cu răul de a încerca să ne ascundem căile înaintea lui Dumnezeu. Ambele au ceva din „aluatul fariseilor“, şi ambele îşi găsesc locul potrivit înaintea scaunului de judecată. De ce ne-am teme de oameni? De ce să ţinem cont de opiniile lor? Dacă opiniile lor nu pot sta înaintea Sa, a Celui care are putere să arunce în iad, atunci nu au nicio valoare; pentru că noi cu El avem a face. „Pentru mine este un lucru foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun om“. Omul poate să aibă un scaun de judecată acum, dar nu îl va mai avea atunci. Poate să organizeze un tribunal în timp, dar nu va mai avea niciun tribunal în veşnicie. Şi atunci, de ce să ne rânduim căile după o judecată atât de fragilă şi de trecătoare? Oh! Să punem lucrul acesta înaintea inimilor noastre, şi Dumnezeu să ne dea harul să trăim mai mult în lumina vremurilor de atunci – să trăim având privile aţintite dincolo – să privim la timp în lumina veşniciei.
Cu toate acestea, s-ar putea ca o sărmană inimă necredincioasă să întrebe: „Dacă mă ridic astfel deasupra gândurilor şi părerilor omeneşti, cum mă voi descurca în această lume dominată tocmai de aceste gânduri şi păreri?“. Este o întrebare firească: dar ea primeşte un răspuns deplin şi satisfăcător de pe buzele Stăpânului nostru; da, pare chiar că El, în harul Său, a anticipat existenţa întrebărilor necredinţei atunci când, după ce i-a purtat pe ucenicii Săi dincolo de ceţurile obscure ale timpului şi i-a pus în lumina clară, puternică, pătrunzătoare a eternităţii, a adăugat: „Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani? Şi niciuna din ele nu este uitată dinaintea lui Dumnezeu. Ci chiar perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi deci, voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.“ (vers. 6,7). Aici inima este învăţată nu doar să se teamă de Dumnezeu, dar şi să se încreadă în El – nu este doar avertizată, ci şi încurajată. „Temeţi-vă“ şi „Nu vă temeţi“ par a fi un paradox pentru carne şi sânge; dar pentru credinţă nu există paradoxuri. Omul care se teme cel mai mult de Dumnezeu, se va teme cel mai puţin de împrejurări. Omul credinţei este, în acelaşi timp, cel mai dependent şi cel mai independent om din lume – dependent de Dumnezeu, independent de împrejurări. Cea de a doua este consecinţa primei; adevărata dependenţă produce adevărata independenţă.
Remarcaţi şi temelia păcii celui credincios. Cel care are putere să arunce în iad, Singurul de care trebuie să se teamă, S-a aplecat şi s-a ostenit să îi numere perii capului. Cu siguranţă că nu a făcut aceasta pentru a îl lăsa apoi să piară, aici sau dincolo. Nicidecum. Grija atât de amănunţită a Tatălui nostru ar trebui să reducă la tăcere orice îndoieli care s-ar putea ridica în inimile noastre. Nimic nu este prea mic, şi nimic nu poate fi prea mare pentru El. Planetele nenumărate care se învârt prin spaţiul infinit şi o vrabie care cade sunt la fel de importante pentru El. Înţelepciunea Sa infinită poate avea grijă, cu aceeaşi uşurinţă, de cursul veacurilor şi de perii capului nostru. Aceasta este temelia sigură pe care se întemeiază îndemnurile lui Hristos: „Nu vă temeţi“ şi „nu vă gândiţi“. Adesea eşuăm când vine vorba despre a aplica practic aceste principii divine. Poate că le admirăm ca principii; dar doar atunci când le aplicăm le putem simţi şi vedea adevărata putere. Dacă nu le trăim, pictăm doar raze de soare pe o pânză, în timp ce noi murim de foame sub influenţele ucigătoare ale propriei noastre necredinţe.
Acum, în pasajul pe care îl avem înainte vedem că mărturia curajoasă şi fără compromisuri pentru Hristos este legată cu această înălţare sfântă deasupra gândurilor omului, şi această încredere calmă în grija atentă şi iubitoare a Tatălui nostru. Dacă inima mea se ridică deasupra influenţei omului sau a temerii de el, şi dacă mă bucur de odihna dulce a faptului că Tatăl meu poartă de grijă de perii capului meu, atunci sunt în starea potrivită pentru a Îl mărturisi pe Hristos înaintea oamenilor (vezi vers. 8-10). Nu trebuie să mă preocup de consecinţele acestei mărturisiri, pentru că, Dumnezeu mă va ţine aici, atât timp cât El mă vrea aici. „Iar când ei vă aduc înaintea sinagogilor şi a stăpânirilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune; pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în acel ceas ce trebuie să spuneţi“. Singura temelie sigură de pe care poţi da mărturie pentru Hristos este să fii pe deplin liber de influenţa omului, şi înrădăcinat într-o încredere nemăsurată în Dumnezeu. Atât timp cât sunt influenţat de oameni, sau sunt dator oamenilor, lucrul acesta mă descalifică de la a fi slujitor al lui Hristos; dar pot să fiu eliberat în mod eficient de influenţa omului doar printr-o credinţă vie în Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu îmi umple inima, nu există loc pentru alte creaturi; şi putem fi pe deplin siguri de aceasta, că niciun om nu s-a ostenit vreodată să ne numere perii capului; nici noi înşine nu am făcut-o; dar Dumnezeu a făcut-o, şi deci pot avea mai multă încredere în Dumnezeu decât în oricine altcineva. Dumnezeu este pe deplin suficient pentru orice cerinţă, mare sau mică, şi vrem doar să ne încredem în El şi să Îl cunoaştem.
Într-adevăr, El se poate folosi şi se foloseşte de oameni ca instrumente; dar dacă ne sprijinim pe oameni în loc să ne sprijinim pe Dumnezeu – dacă ne sprijinim pe instrumente şi nu pe mâna care le foloseşte – atunci vom aduce blestem asupra noastră, pentru că este scris: „Blestemat este omul care se încrede în om şi care îşi face carnea braţ al său, şi a cărui inimă se depărtează de Domnul“ (Ieremia 17:5 ). Domnul s-a folosit de corbi pentru a îl hrăni pe Ilie, dar Ilie nu s-a gândit niciodată să se încreadă în corbi. Aşa ar trebui să fie întotdeauna. Credinţa se sprijină pe Dumnezeu, se bizuieşte pe El, se agaţă de El, se încrede în El, Îl aşteaptă şi Îi lasă întotdeauna loc să lucreze, fără a Îi împiedica planurile glorioase prin încredere în creatură, Îl lasă să Se arate în toată realitatea glorioasă aceea ce este El, lasă totul în seama Lui; şi, mai mult, dacă trece prin ape tulburi şi adânci, ea va fi văzută întotdeauna pe culmea celui mai înalt val, şi de acolo va privi cu linişte deplină la Dumnezeu şi la lucrările Sale pline de putere. Aceasta este credinţa – acest principiu preţios – singurul lucru din această lume care le dă lui Dumnezeu şi omului locurile care li se cuvin.
În timp ce Domnul Isus prezenta aceste principii care nu sunt de pe pământ, un adevărat copil al pământului îl întrerupe cu o întrebare despre averi. „Şi cineva din mulţime I-a spus: Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine“. Cât de puţin cunoştea din adevăratul caracter al acelui Om ceresc care stătea înaintea lui! Nu ştia nimic despre taina profundă a fiinţei Sale, despre scopul misiunii Sale cereşti. Cu siguranţă că El nu venise din sânul Tatălui pentru a rezolva chestiuni legale referitoare la proprietăţi, nici pentru a fi mediator între doi oameni lacomi. Duhul lăcomiei se arată evident în toată chestiunea. Atât acuzatorul cât şi apărătorul erau conduşi de lăcomie. Unul dorea să ia în posesiune, celălalt să păstreze; nu era oare aceasta lăcomie? „Dar El I-a spus: Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi?“. Nu era vorba despre care dintre ei avea dreptate în privinţa proprietăţii. Amândoi greşeau conform cu învăţătura curată şi cerească a lui Hristos. În lumina eternităţii, câţiva metri de teren nu aveau nicio valoare; iar în ce Îl priveşte pe Hristos Însuşi, principiile pe care le prezenta El erau cu totul contrare oricărei chestiuni referitoare la posesiunile pământeşti; şi chiar în persoana şi caracterul Său, El le dădea un exemplu cu totul diferit. El nu a mers la lege pentru a îşi cere moştenirea. Era „moştenitor a toate“. Ţara lui Israel, tronul lui David şi întreaga creaţie Îi aparţineau; dar omul nu Îi recunoştea dreptul şi nici nu I se supunea. „Dar viticultorii aceia au zis între ei: „Acesta este moştenitorul; veniţi, să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră“. Iar Moştenitorul S-a supus acestor lucruri cu răbdare desăvârşită, dar – slăvit să fie în veci Numele Său glorios! – mergând la moarte a zdrobit puterea vrăjmaşului şi a adus „mulţi fii la slavă“.
Vedem astfel prezentate în învăţătura şi practica Omului ceresc principiile împărăţiei lui Dumnezeu. El nu a vrut să împartă, dar prin învăţătura Sa a arătat că nu este nevoie de niciun fel de împărţire. Dacă principiile împărăţiei lui Dumnezeu ar domina, atunci nu ar mai fi nevoie de curţi de judecată; pentru că în măsura în care drepturile oamenilor nu ar fi încălcate, ei nu ar avea nevoie să apeleze judecată pentru vreun fel de prejudicii. Toţi suntem de acord cu aceasta. Dar creştinul, fiind în împărăţie, trebuie să fie condus de principiile împărăţiei, şi să le trăiască cu orice preţ; pentru că exact în aceeaşi măsură în care eşuează în a trăi aceste principii, îşi privează sufletul de binecuvăntare şi îşi înnăbuşă mărturia.
Aşadar, o persoană care merge să se judece, nu este condusă de principiile împărăţiei lui Dumnezeu, ci de cele ale împărăţiei lui Satan, care este prinţul acestei lumi. Nu se pune problema dacă este sau nu creştin, ci pur şi simplu despre principiile care îl conduc atunci când alege să apeleze la lege în orice împrejurări. [Vai! Cât de des se întâmplă ca omenii să apeleze la lege pentru a găsi dreptate atunci când au fost nedreptăţiţi şi, în loc de aceasta, sunt din nou nedreptăţiţi!]. Nu vorbesc despre instinctele morale ale naturii divine, care cu siguranţă că îl vor face pe om să înţeleagă exact discrepanţa uriaşă care există între a mărturisi că eşti mântuit prin har şi a merge înaintea legii împreună cu un alt om – între a recunoaşte că dacă ţi-ai fi primit drepturile din mâna lui Dumnezeu, ai arde în flăcările iadului, şi a insista totuşi să îţi primeşti drepturile de la un alt om – între a fi iertat de zece mii de talanţi şi a îl lua de gât pe cel împreună rob pentru o amărâtă de sută de dinari. Nu voi insista asupra acestor lucruri. Privesc la chestiunea apelării la lege doar în lumina împărăţiei, în lumina eternităţii; şi dacă este adevărat că în împărăţia lui Dumnezeu nu mai este nevoie de tribunale, atunci aş vrea să pun cu toată solemnitatea înaintea conştiinţei cititorului, în prezenţa lui Dumnezeu, faptul că el este cu totul greşit ca el, ca supus al acelei împărăţii, să apeleze la lege. Este adevărat că atitudinea aceasta îi va aduce suferinţe şi pierderi; dar este oare „vrednic de împărăţia lui Dumnezeu“ cel care nu este gata să „sufere pentru ea“? Lăsaţi-i să apeleze la lege pe cei care sunt călăuziţi de lucrurile timpului acestuia; dar creştinul este, sau trebuie să fie condus de princpiile eternităţii. Oamenii merg la lege Acum, dar atunci nu va mai fi la fel; şi creştinul trebuie să acţioneze acum ca şi cum ar trăi atunci. El aparţine împărăţiei; şi tocmai pentru că împărăţia nu este acum în putere, ci Împăratul este respins, supuşii ei sunt chemaţi să sufere.
Dreptatea „suferă“ acum; va „domni“ în Mileniu; şi va „locui“ în cerurile noi şi pe pământul cel nou. Apelând la lege acum, creştinul anticipează vremea mileniului. El o ia înaintea Stăpânului Său cerându-şi drepturile. Este chemat să sufere cu răbdare orice fel de nedreptăţi şi batjocuri. A fi indignat de ele înseamnă a nega adevărul acelei împărăţii căreia mărturiseşte că îi aparţine. Vreau să accentuez acest principiu înaintea conştiinţei cititorului. Îl implor să fie foarte atent la el. Să îl lase să acţioneze cu toată greutatea asupra conştiinţei sale. Să nu trateze acest adevăr cu uşurătate. Nimic nu tinde să împiedice prospeţimea şi puterea, creşterea şi prosperitatea împărăţiei lui Dumnezeu în inimă, ca refuzul de a pune în practică principiile împărăţiei.
[Creştinul ar trebui să fie condus în toate de principiile împărăţiei. Dacă are o afacere, ar trebui să o conducă ca şi copil al lui Dumnezeu şi slujitor al lui Hristos. Nu ar trebui să se poarte ca şi creştin doar în Ziua Domnului, şi ca un afacerist de luni încolo. Ar trebui să Îl am pe Domnul cu mine în magazinul meu, în depozitul meu şi în casierie. Este un privilegiu ca şi în afacerea mea să depind de Domnul; dar pentru a depinde de El, trebuie ca afacerea mea să fie de o aşa natură, şi condusă după astfel de princpii, încât El să Îşi poată da aprobarea. Dacă spun: „trebuie să fac afaceri la fel fac cum şi alţii afaceri“, atunci abandonez adevăratul teren creştin ca să mă conformez gândurilor lumii de acum. Dacă, de exemplu, recurg la panouri, reclame în ziare şi alte asemenea mijloace de a mă lăuda şi de a mă promova, este evident că nu mai lucrez în dependenţă simplă de Dumnezeu, ci depind de principiile acestei lumi. Dar unii vor spune: „şi atunci cum să fac afacerea să meargă?“. Şi voi răspunde printr-o altă întrebare, şi anume: „Care este scopul tău? Este mâncare şi îmbrăcăminte, sau să agoniseşti?“. Dacă eşti în primul caz, atunci Dumnezeu a promis că va purta de grijă, aşa că tot ceea ce trebuie să faci este să depinzi de El. Credinţa aşează întotdeauna sufletul pe un teren cu totul diferit de cel ocupat de lume, indiferent de chemarea noastră. Priviţi, de exemplu, la David în valea Elah. De ce nu s-a luptat ca ceilalţi oameni? Pentru că se găsea pe terenul credinţei. La fel şi Ezechia. De ce s-a îmbrăcat în sac, atunci când alţii s-ar fi îmbrăcat în armuri? Pentru că era pe terenul dependenţei simple de Dumnezeu. La fel stau lucrurile şi în cazul unui om de afaceri; trebuie ca el să îşi conducă afacerea ca un creştin, pentru că altfel îşi va înnăbuşi mărturia şi îşi va priva sufletul de binecuvântare.]
Dar poate că unii vor spune că aceste lucruri ne coboară de pe terenul înalt al adunării, prezentat în epistolele lui Pavel, pentru a ne aduce pe terenul principiilor împărăţiei. Nicidecum. Aparţinem adunării, dar suntem în împărăţie; şi, cu toate că cele două nu trebuie niciodată confundate, este evident că etica adunării – obiceiurile morale şi căile ei –nu pot fi niciodată mai prejos decât cele ale împărăţiei. Dacă este contrar duhului şi principiilor împărăţiei să îmi cer drepturile şi să apelez la lege, trebuie, dacă se poate spune astfel, să fie cu atât mai contrar duhului şi principiilor adunării. Nu mă îndoiesc de aceasta. Cu cât poziţia pe care o am este mai înaltă, cu atât mai înalte ar trebui să fie şi principiile care mă conduc, şi felul de gândire care mă caracterizează. Cred pe deplin, şi doresc să ţin cu tărie, şi să experimentez şi să exprim practic adevărul adunării ca trup şi mireasă a lui Hristos – care are o poziţie cerească, şi aşteaptă gloria cerească, datorită unităţii ei cu Hristos; dar nu pot să îmi închipui cum, a fi mădular al acelui Trup care are atâtea privilegii înalte, poate să mă facă să trăiesc în viaţa mea la un nivel mai jos decât un simplu supus al împărăţiei. Care este diferenţa, în ce priveşte purtarea şi caracterul în aceste vremuri, între a aparţine trupului unui Cap respins, şi a aparţine împărăţiei unui Împărat respins? Cu siguranţă că această diferenţă nu va însemna un standard mai coborât în primul caz. Cu cât mai înaltă şi mai intimă este relaţia mea cu Cel respins, cu atât mai intenstă ar trebui să fie despărţirea mea de ceea ce L-a respins, cu atât mai complet ar trebui să îmi însuşesc caracterul Lui, cu atât mai precis şi mai fidel ar trebui să Îi urmez paşii, în mijlocul lumii care L-a respins.
Într-un cuvânt, DORIM CONŞTIINŢĂ. Da, iubite cititor, sunt pe deplin încredinţat că o conştiinţă sensibilă, exersată, sinceră, care va răspunde cu credincioşie şi loialitate chemărilor Cuvântului curat şi sfânt al lui Dumnezeu, este marele deziderat – nevoia cea mai stringentă într-o vreme ca aceea în care trăim. Nu dorim atât de mult principiile, cât harul, energia, hotărârea sfântă care le vor împlini, cu orice preţ. Admitem adevărul principiilor care lovesc cu precizie exact în lucrurile pe care fiecare dintre noi le facem în mod mai mult sau mai puţin direct. Admitem principiile harului, şi totuşi trăim printr-o păstrare strictă a dreptăţii practice. De exemplu, cât de des se întâmplă ca cei care predică, dau învăţură, care mărturisesc că se bucură de har, insistă în acelaşi timp să îşi primească drepturile din partea celor care le sunt datori; şi, fie în mod direct, fie prin intermediari, îi jefuiesc pe săraci, le iau acoperişul de deasupra caselor sau îi dau afară, în mizerie şi sărăcie, într-o lume rea şi fără inimă! Este o situaţie simplă, palpabilă, care, vai! s-a întâmplat prea des în lume în ultimii zece ani.
Şi de ce trebuie să dăm exemple? Pentru că în zilele noastre găsim o mare lipsă de sensibilitate a conştiinţei, încât dacă lucrurile nu sunt aduse foarte aproape de fiecare, nu vor fi înţelese. Ca şi David, indignarea noastră este puternic aprinsă de orice imagine a degradării morale, atât timp cât nu ne vedem pe noi înşine în acea imagine. Este nevoie de un Natan care să ne spună: „Tu eşti omul acela“, pentru a ne aduce în ţărână, cu o conştiinţă lovită şi cu un dezgust real faţă de sine. Astfel, în zilele noastre, se rostesc predici elocvente, se organizează prezentări, se scriu tratate elaborate despre principiile harului, şi totuşi curţile de judecată sunt fecventate, se face apel la procurori, judecători, poliţie, agenţi, pentr a se pune în mişcare acea maşinărie teribilă care are ca scop doar să ne dea drepturile care ni se cuvin; dar nu simţim, pentru că nu vedem, durerea şi nu auzim gemetele şi plânsul mamelor şi copiilor fără adăpost. Mai trebuie oare să ne mirăm că nivelul practic al creştinismului este atât de scăzut în zilele noastre? Mai trebuie oare să ne mirăm de faptul că între noi se găsesc atâia înfometaţi, goi, este secetă, sărăcie, răceală, moarte, întuneric, ignoranţă şi lipsă de spiritualitate? La ce altceva ne putem aştepta atunci când principiile împărăţiei lui Dumnezeu sunt încălcate în mod public?
Dar este oare nedrept să căutăm să obţinem ceea ce este al nostru, şi să ne folosim de mijloacele care ne stau la dispoziţie pentru a obţine acele lucruri? Cu siguranţă că nu. Ceea ce vrem să arătăm este că, oricât de bine definite şi de clar stabilite ar fi acele drepturi, cererea lor este cu totul opusă mentalităţii împărăţiei lui Dumnezeu. Servitorul din Matei 18 a fost numit „rob rău“ şi „dat pe mâna chinuitorilor“ nu pentru că a acţionat nedrept cerând plata unei datorii care i se cuvenea, ci pentru că nu a arătat îndurare şi nu a iertat datoria. Haideţi să medităm solemn la aceste lucruri. Un om care nu acţionează prin har, va pierde sentimentul harului; un om care eşuează în a aplica principiile împărăţiei lui Dumnezeu nu se va mai bucura de acele principii în sufletul său. Aceasta trebuie să învăţăm de la servitorul nedrept. Pe bună dreptate Îşi avertizează Domnul Isus ucenicii: „Luaţi seama şi păziţi-vă de orice lăcomie de bani: pentru că viaţa cuiva nu este în belşugul averilor lui”.
Cât de greu este să definim această „lăcomie“! Cât de greu să o putem aduce înaintea conştiinţei. După cum a spus cineva despre duhul lumesc, şi aceasta „îmbracă nuanţe de la alb la negru“; aşa că o vom putea detecta doar atunci când suntem îmbibaţi cu duhul şi felul de a gândi al cerului, şi am învăţat temeinic în şcoala principiilor eternităţii. Şi nu doar atât, ci inimile noastre trebuie să fie, şi în acest domeniu, curăţate de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Fariseii erau lacomi, şi puteau doar să batjocorească învăţătura lui Hristos (vezi Luca 16:14 ); şi la fel va fi cu toţi cei care sunt pătaţi cu aluatul lor. Nu vor vedea aplicaţia dreaptă a adevărului, atât în privinţa lăcomiei, cât şi în orice alt domeniu. Vor căuta să definească lucrurile aşa cum le place lor. Vor interpreta, vor modifica, vor adapta şi vor acomoda până vor reuşi pe deplin să îşi scoată conştiinţa de sub influenţa adevărului lui Dumnezeu; şi astfel vor ajunge în puterea şi sub influenţa duşmanului. Fie sunt călăuzit de adevărul pur al Cuvântului, fie de principiile impure ale lumii care, aşa cum ştim, sunt create în atelierele lui Satan şi aduse în lume pentru a fi folosite în lucrarea sa.
În parabola bogatului pe care Domnul o prezintă aici ca o ilustrare a lăcomiei, vedem un caracter pe care lumea în respectă şi îl admiră. Dar în aceasta, ca şi în toate celelalte lucruri prezentate în acest capitol bogat, vedem diferenţa dintre acum şi atunci – între „timp şi veşnicie”. Totul depinde de lumina din care priveşti oamenii şi lucrurile. Dacă priveşti la ele doar ca „acum“, s-ar putea să fie foarte bine să te implici în afaceri, să îţi lărgeşti hambarele şi să acumulezi provizii pentru viitor. Omul care face acestea este considerat înţelept acum, dar va fi „nebun“ atunci. Acţiuni, poliţe, titluri bancare, asigurări – acestea sunt moneda acum, dar vor fi respinse atunci; sunt reale acum dar vor fi false atunci. Aşa este cititorule, şi nu uita că trebuie să facem ca atunci al lui Dumnezeu să fie acum al nostru; trebuie să privim lucrurile timpului în lumina veşniciei; lucrurile pământului în lumina cerului. Aceasta este adevărata înţelepciune, care nu limitează inima la lucrurile pe care le poate obţine „sub soare“, ci o conduce în lumină şi o lasă sub puterea acelei „lumi [nevăzute]“ în care principiile lui Dumnezeu sunt cele care contează. Ce ar trebui să gândim despre curţile de judecată, despre bănci şi asigurări, dacă le-am privi în lumina eternităţii. [Un copil al lui Dumnezeu care doreşte să îşi încheie o asigurare, fie de viaţă fie de incendiu, ar trebui să se întrebe foarte serios: „Oare prin aceasta dovedesc lipsă de încredere în Dumnezeu? Sau caut prin mijloace omeneşti să evit hotărâri divine? Este un lucru trist şi anormal ca un credincios să îşi încheie o asigurare de viaţă. El mărturiseşte că este mort, şi că Hristos este viaţa sa: şi atunci de ce să se gândească să îşi asigure viaţa? Dar mulţi vor spune: „Nu putem implica creştinismul în asemenea situaţii”. Şi te întreb atunci, dar până unde îl putem implica? Este creştinismul un fel de haină de ocazie, pe care o îmbrăcăm în ziua Domnului, şi pe care, la sfârşitul zilei, o dăm jos, o împăturim cu atenţie şi o punem pe raft până în duminica următoare? Prea des se întâmplă astfel. Oamenii au două feţe; şi ce este acesta decât aluatul fariseilor, care este făţărnicia? Companiile de asigurări sunt foarte bune pentru oamenii acestei lumi, care ar trebui să se folosească cu siguranţă de ele, în măsura în care totul este atât de nesigur în jurul nostru. Dar pentru copilul lui Dumnezeu, totul este sigur. Dumnezeu i-a asigurat viaţa pentru totdeauna; şi, de aceea, ar trebui să privească agenţiile de asigurări ca pe nişte „companii ale necredinţei”.] Astfel de lucruri sunt foarte bune pentru oameni care sunt guvernaţi doar de acum; dar ucenicul lui Hristos trebuie să fie condus de atunci. Aceasta este diferenţa, o mare diferenţă.
„Ogorul unui om bogat a rodit din belşug“. Este oare păcat să fii un agricultor sau un negustor plin de succes? Dacă Dumnezeu binecuvântează munca unui om, nu ar trebui el să se bucure de ea? Aşa este; dar observaţi felul de gândire al unei inimi lacome. „Şi el se gândea în sine“. Nu s-a gândit în prezenţa lui Dumnezeu; nu s-a gândit sub influenţa măreaţă lumii veşnice. Nu; „se gândea în sine“ – în limitele înguste ale unei inimi egoiste. Acesta era orizontul lui; şi, de aceea, nu trebuie să ne mirăm de concluzia practică la care a ajuns. „Ce voi face, pentru că nu mai am unde să-mi adun roadele?“. Ce! Nu era niciun mod de a îşi investi resursele având în vedere viitorul lui Dumnezeu? Vai! Nu. Omul are, sau crede că are, un viitor pe care se sprijină şi pentru care agoniseşte; dar eul său este singurul ţel al acelui viitor – eul, fine în forma persoanei mele, fie în a soţiei sau copilului meu, pentru că, moral vorbind, este acelaşi lucru.
Ţelul măreţ al viitorului lui Dumnezeu este Hristos; şi adevărata înţelepciune ne va face să ne aţintim privirile asupra Lui şi să facem din El obiectul unei inimi neîmpărţite, pentru timp şi veşnicie, acum şi atunci. Dar, prin prisma unui om din lume, astfel de lucruri sunt absurde. Da, înţelepciunea cerească este nebunie pentru pământ. Ascultaţi cum vorbeşte înţelepciunea pământească şi a celor care sunt sub influenţa obiceiurilor şi motto-urilor pământeşti: „Şi a spus: Aceasta voi face: îmi voi dărâma grânarele şi le voi zidi mai mari; şi voi aduna acolo toate roadele mele şi bunurile mele“. Vedem de ce „gândea“, ce „spunea“ şi ce „făcea“; şi există o concordanţă tristă între gândurile, vorbele şi faptele sale. „Acolo“, în hambarele pe care mi le-am construit singur, „voi strânge totul“. Trist hambar este acela care conţine „totul“ unui suflet veşnic! Dumnezeu nu are niciun loc. Dumnezeu nu era nici hambarul său, şi nici comoara sa. Lucrul acesta este evident în cazul oricărui om din lume. „Şi-i voi spune sufletului meu: Sufletele, ai multe bunuri, strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te“. Vedem că omul din lume strânge doar pentru „mulţi ani“. Oricât s-ar chinui, nu poate trece dincolo de această limită. Nu poate, nici măcar în gândurile sale, să ajungă în eternitatea nesfârşită, care se întinde dincolo de limitele înguste ale timpului. Şi aceasta îi poate oferi el sufletului său nemuritor ca temelie a „desfătării şi veseliei“. Ce nebunie! Ce calcule fără sens!
Cât de diferit este felul în care vorbeşte un credincios sufletului său! Şi el poate spune: „Suflete, odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te; mănâncă din grăsimea bogăţiilor lui Dumnezeu şi bea din râul desfătărilor Sale, şi din vinul împărăţiei Sale; şi bucură-te de mântuirea Sa împlinită; pentru că ai multe bunuri, da, bogăţii de nepătruns, o comoară nespusă strânsă, nu doar pentru mulţi ani, ci pentru veşnicie. Lucrarea împlinită a lui Hristos este temelia păcii tale pentru totdeauna, şi gloria Sa viitoare este ţinta sigură şi hotărâtă a speranţei tale”. Este un cu totul alt fel de a vorbi, dragul meu cititor. Acesta arată diferenţa dintre aici şi acum. Este o greşeală fatală să nu faci din Hristos cel Răstignit, Hristos cel Înviat, Hristos cel Glorificat, Începutul şi Sfârşitul, Alfa şi Omega al tuturor calculelor tale. A îţi imagina viitorul şi fără a Îl avea pe Hristos în prim plan este o nesăbuinţă cumplită; pentru că în momentul în care Dumnezeu intră în scenă, întreaga imagine este dărâmată.
„Dar Dumnezeu i-a spus: „Nebunule, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“ Şi, apoi, remarcaţi învăţătura acestei parabole: „Astfel este cel care“, sfânt sau păcătos, fără deosebire, „strânge pentru sine însuşi şi nu este bogat faţă de Dumnezeu“. Omul care strânge îşi face practic un dumnezeu din avuţiile sale. Gândurile sale cu privire la viitor sunt liniştite, pentru că se gândeşte la tot ceea ce a strâns, iar dacă nu ar fi avut toate aceste lucruri, ar fi fost tulburat. Pentru omul natural este nebunie curată să se sprijinească doar pe Dumnezeu. Orice, dar nu aceasta. Dă-i bucăţele de hârtie, sub formă de acţiuni, cărora un avocat viclean le va găsi vreun defect pentru a le face inutile. El se va sprijini pe ele, da, va muri împăcat dacă le poate lăsa ca moştenire urmaşilor săi. Dă-i o poliţă de asigurare – pe scurt, orice, dar nu pe Dumnezeu. Pentru o inimă naturală, TOTUL ESTE REAL, CU EXCEPŢIA SINGUREI REALITĂŢI ADEVĂRATE. Şi lucrul acesta arată încă o dată starea reală a omului natural. Nu se poate încrede în Dumnezeu. Vorbeşte despre El, dar nu se poate încrede în El. Temelia stării morale a omului este tocmai neîncrederea în Dumnezeu; şi unul dintre cele mai frumoase roade ale înnoirii este capacitatea de a se încrede în Dumnezeu pentru orice. „Cei care cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine“. Nimeni altcineva nu poate.
Totuşi, scopul meu principal în aceste rânduri este să mă adresez conştiinţelor creştinilor. De aceea, îl întreb deschis pe cititorul creştin, este oare a îţi aduna comori pe pământ în concordanţă cu învăţura lui Hristos, aşa cum este ea prezentată în Evanghelie? O astfel de întrebare pare absurdă în faţa unor texte ca Luca 12 şi altele asemănătoare. „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde molia şi rugina strică, şi unde hoţii sparg şi fură; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nici molia nu, nici rugina nu strică, şi unde hoţii nu sparg, nici nu fură“. Afirmaţiile sunte destul de clare, şi este nevoie doar de o conştiinţă sinceră, gata să le aplice, ca ele să îşi atingă scopul. A strânge „comori pe pământ“, în orice formă sau fel, este în contradicţie directă cu învăţătura împărăţiei lui Dumnezeu. Şi în aceasta, ca şi în problema apelării la judecători, trebuie doar să ne amintim că facem parte din împărăţia lui Dumnezeu, pentru a şti cum trebuie să trăim. Principiile împărăţiei sunt veşnice şi nu pot fi ocolite de niciun ucenic al lui Hristos.
„Şi El le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţă, ce să mâncaţi, nici pentru trup, ce să îmbrăcaţi. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul decât îmbrăcămintea”. Remarcaţi „NU vă îngrijoraţi“ (în limba engleză „nu vă gândiţi deloc”, n. tr.). Afirmaţia nu are nevoie de interpretare sau de ajustare. Unii spun că se referă doar la „griji“, dar nu se spune nimic despre griji aici. Pur şi simplu „nu vă gândiţi“; şi aceasta legat de tot ceea ce şi-ar putea dori omul, adică, hrană şi îmbrăcăminte. Şi în aceste două privinţe ne sunt daţi ca exemple corbii şi crinii; primii sunt hrăniţi, ceilalţi sunt îmbrăcaţi, fără să se gândească la aceasta. Dacă Domnul Isus s-ar fi referit la „griji“, ar fi spus clar. Şi nu putem nici să spunem că pasajul se referă la cei care fac parte doar din împărăţie; este la fel de adevărat şi pentru cei care fac parte din adunare. „Nu vă îngrijoraţi de nimic“ spune Duhul prin apostol. De ce? Pentru că Dumnezeu se îngrijeşte de voi. Nu are rost ca doi să se gândească la acelaşi lucru, când Unul dintre ei poate face totul, în timp ce celălalt nu poate face nimic. „Ci în orice faceţi cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cerere cu mulţumiri; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere, va păzi inimile voastre şi gândurile voastre în Hristos Isus“. Aceasta este temelia solidă a păcii inimii, de care atât de puţini se bucură. Mulţi au primit pacea conştiinţei prin credinţa în suficienţa lucrării lui Hristos, însă nu se bucură de pacea inimii prin credinţa în suficienţa purtării de grijă a lui Dumnezeu. Şi adesea ne rugăm pentru greutăţile şi încercările prin care trecem, şi ne ridicăm de pe genunchi la fel de tulburaţi ca şi atunci când am îngenuncheat. Mărturisim că am pus problemele noastre în mâna lui Dumnezeu, dar nu avem nici cea mai mică idee despre ce înseamnă să le lăsăm acolo; şi, de aceea, nu ne bucurăm de pacea inimii. Aşa s-a întâmplat cu Iacov în Geneza 32 . I-a cerut lui Dumnezeu să-l scape din mâna lui Esau; dar, imediat ce s-a ridicat de pe genunchi, a arătat pe ce se baza sufletul său în realitate spunând „Îl voi potoli printr-un dar“. Este clar că avea mai multă încredere în „dar“ decât în Dumnezeu. Este o greşeală frecventă în rândul copiilor lui Dumnezeu. Mărturisim că privim spre Izvorul Veşnic; dar cu coada ochiului privim spre vreun sprijin de aici de jos. Şi astfel Îl lăsăm practic deoparte pe Dumnezeu; sufletele noastre nu sunt eliberate, iar noi nu ne bucurăm de pacea inimii.
Apostolul continuă apoi în Filipeni 4:8 , prezentându-ne o listă de lucruri la care trebuie să ne gândim; şi vedem că eul, sau problemele sale nu sunt nici măcar o dată menţionate acolo. „Încolo, fraţilor, toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect (semna), toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă este vreo virtute şi dacă este vreo laudă, la acestea gândiţi. Ce aţi şi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut în mine, pe acestea faceţi-le! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”. Astfel, atunci când ştiu şi cred ce gândeşte Dumnezeu despre mine, am “pacea lui Dumnezeu”; şi atunci când gândesc la El şi la cele care ţin de El, am pe „Dumnezeul păcii”. Aceasta, aşa cum era de aşteptat, este în deplină concordanţă cu învăţătura lui Hristos din Luca 12 . După ce îndepărtează din minţile ucenicilor grijile legate de necesităţile prezente şi de comorile strânse pentru viitor, El se spune: „Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu; şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Aceasta nu înseamnă că trebuie să caut împărăţia gândindu-mă la faptul că drept urmare voi primi ceea ce îmi este necesar pentru nevoile mele. Nu ar fi ucenicie reală. Un adevărat ucenic nu se gândeşte niciodată decât la Stăpânul său şi la împărăţia Sa; iar Stăpânul său se va gândi cu siguranţă la el şi la nevoile sale. Aşa stau lucrurile, iubite cititor, între un slujitor credincios şi un Stăpân Atotputernic şi plin de îndurare. Acel slujitor poate aşadar să fie liber de orice grijă, liber pe deplin.
Dar mai există încă un motiv pentru care suntem îndemnaţi să fim fără griji, şi acesta este tocmai inutilitatea acelor griji. „Cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge un singur cot la statura sa? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă îngrijoraţi de celelalte?”. Nu rezolvăm nimic atunci când ne facem griji; şi îngăduind astfel de gânduri nu facem decât să devenim incapabili pentru a căuta împărăţia lui Dumnezeu, şi, prin necredinţa noastră, punem o barieră în dorinţei Sale de a lucra pentru noi. Întotdeauna este valabil şi pentru noi: „N-a putut face nicio minune, din cauza necredinţei lor”. Necredinţa este marea piedică în calea intervenţiei puterii măreţe a lui Dumnezeu în favoarea noastră. Dacă ne luăm problemele în mâinile noastre, este clar că nu vrem ca Dumnezeu să se ocupe de ele. Astfel că suntem lăsaţi sub influenţa deprimantă a gândurilor noastre confuze şi, în cele din urmă, ne refugiem în cine ştie ce resursă omenească, şi naufragiem de la credinţă.
Este important să înţelegem că fie ne sprijinim pe Dumnezeu, fie pe împrejurări. În niciun caz nu putem spune că ne sprijinim pe Dumnezeu şi pe împrejurări. Trebuie să fie Dumnezeu singur, sau nu va fi deloc El. Este foarte uşor să vorbim despre credinţă atunci când inimile noastre se sprijină de fapt pe vreo făptură. Ar trebui să ne cernem şi să ne cercetăm cu mare atenţie căile în această privinţă; pentru că, în măsura în care dependenţa totală de Dumnezeu este una dintre caracteristicile vieţii divine, şi unul dintre principiile fundamentale ale împărăţiei, este cu siguranţă potrivit pentru noi să avem grijă, ca nu cumva să punem vreo barieră în calea creşterii noastre în această trăsătură sfântă. Într-adevăr, este o mare încercare pentru carne şi sânge să nu aibă niciun lucru sigur pe care să se bazeze. Inima va tremura când vom sta pe ţărmul împrejurărilor şi vom privi înainte la întinderea nepătrunsă a acestui ocean – nepătruns pentru oricine, dar nu şi pentru credinţă, şi unde nimic altceva decât credinţa nu poate supravieţui, nici măcar pentru o oră. Poate că ne vom simţi înclinaţi să strigăm, ca şi Lot: „Nu este ea mică? Şi sufletul meu va trăi”. Inima tânjeşte după o frântură cât de mică de siguranţă, după vreo scândură din pluta împrejurărilor, după orice altceva decât dependenţa totală de Dumnezeu. Dar oh! dacă Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu, ne vom încrede în El; şi dacă ne vom încrede în El, va trebui să Îl cunoaştem.
Şi totuşi inima sărmană va tânji după ceva sigur, ceva palpabil. Dacă este vorba despre problema întreţinerii, va dori mult un venit sigur, o anumită sumă în cont, anumite proprietăţi funciare, sau vreun fel de câştig sau dobândă anuală. Apoi, dacă este vorba despre mărturia publică sau despre predicarea Cuvântului, lucrurile stau la fel. Cel care va predica sau va ţine o cuvântare va dori să aibă ceva pe care să se bazeze; dacă nu o predică scrisă, cel puţin nişte notiţe sau vreun fel de pregătire dinainte; orice altceva decât dependenţa nemijlocită de Dumnezez, golită de sine. De aici vine acel spirit lumesc atât de răspândit printre creştini. Doar credinţa poate învinge lumea, şi poate curăţa inima. Ea scoate sufletul de sub influenţa timpului şi îl ţine constant sub lumina eternităţii. Nu se preocupă cu acum; nu cu aici, ci cu după aceea; nu cu pământul, ci cu cerul. Doar astfel învinge lumea şi curăţă inima. Ea aude şi crede cuvântul lui Hristos: „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”. Dacă acest cuvânt, „împărăţia” umple orizontul sufletului meu, nu mai am loc pentru altceva. Pot lăsa deoparte umbrele prezentului pentru a privi realităţile viitoare. Pot să renunţ la trecătorul acum având înainte veşnicul atunci.
De aceea Domnul adaugă imediat, „Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu se pierde,în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică. Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”. Dacă am comori pe pământ, indiferent sub ce formă, inima mea va fi şi ea acolo, şi voi fi un om lumesc. Cum îmi voi putea goli inima de lucrurile lumii? Umplând-o cu Hristos. El este adevărata comoară, pe care nici „pungile” lumii, nici „grânarele” ei nu o pot cuprinde. Lumea îşi are „grânarele” şi „pungile” ei, în care strânge „bunurile” ei, dar grânarele ei se vor prăbuşi, şi pungile ei se vor învechi; şi apoi, ce se va alege de comoară? Cu adevărat, „cei care construiesc sub ceruri construiesc prea jos”.
Şi totuşi oamenii vor construi şi vor aduna, dacă nu pentru ei înşişi, cel puţin pentru copii lor; sau, cu alte cuvinte, pentru cel de al doilea eu. Dacă strâng pentru copii mei, de fapt strâng pentru mine; şi nu doar atât, dar în nenumărate cazuri, ceea ce am strâns, în loc să fie o binecuvântare, se dovedeşte a fi blestem pentru copil, îndepărtându-l de pe terenul stabilit pentru el, ca şi pentru toţi ceilalţi, de Dumnezeu în guvernarea Sa, şi anume: „lucrând cu mâinile lui ce este bine, ca să aibă [nu să strângă pentru sine sau pentru cel de-al doilea eu al său] să împartă celui care are nevoie”. Acesta este terenul hotărât de Dumnezeu, pentru orice om; şi, de aceea, dacă strâng pentru copilul meu, mă îndepărtez atât pe mine, cât şi pe el de pe această poziţie divin hotărâtă, şi consecinţa va fi pierderea binecuvântării. Dacă eu gust dulceaţa nespusă a ascultării şi a dependenţei de Dumnezeu, îl voi lipsi oare pe copilul meu de ea? Îl voi priva, figurat vorbind, atât cât stă în dreptul meu, de Dumnezeu şi îi voi da în loc câteva „pungi vechi”, o poliţă de asigurare sau cine ştie ce hârtii prăfuite? Oare aşa ar trebui să acţioneze un tată? Cu siguranţă că nu. A însemna să vinzi atunci pentru acum. A fi la fel ca desfrânatul şi lumescul Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o mâncare; ar însemna să renunţ la viitorul lui Dumnezeu pentru prezentul omului.
Dar de ce aş avea nevoie să strâng pentru copii mei? Dacă mă pot încrede în Dumnezeu pentru mine, de ce să nu mă încred în El şi pentru ei? Oare Cel care m-a hrănit şi m-a îmbrăcat nu poate să îi hrănească şi să îi îmbrace şi pe ei? S-a scurtat oare mâna Sa? S-au terminat oare resursele Sale? Îi voi face leneşi, sau le voi da bani în loc să li-L dau pe Dumnezeu? O! Cititorule, nu uita acest fapt simplu, că dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru micuţii tăi, atunci nu te încrezi în El nici pentru tine. În momentul în care încep să agonisesc un bănuţ, am părăsit, în principiu,viaţa de credinţă. S-ar putea să îmi numesc agoniseala cu diferite nume care par cinstite, nume inventate de-a lungul timpului de minţi lumeşti şi de inimi necredincioase; dar adevărul legat de această problemă este acesta: CEEA CE STRÂNG DEVINE DUMNEZEUL MEU. „Acolo unde va fi comoara voastră, va fi şi inima voastră”. Să nu înţelegem greşit sau să nu interpretăm greşit acest adevăr. Sunt obligat, de puterea Cuvântului, să am grijă de cei ai mei; pentru că, „dacă cineva nu îngrijeşte de ai săi şi mai ales de cei ai casei, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios” (1. Timotei 5:8 ). Este destul de clar. Şi, mai mult, sunt sunt obligat să îmi echipez copii, în măsura în care o permit principiile lui Dumnezeu, şi în măsura în care acest lucru stă în dreptul meu, pentru orice lucrare la care ar găsi El cu cale să îi cheme. Dar nu sunt învăţat nicăieri în Cuvânt să le ofer copiilor mei o avere în locul unei meserii cinstite, însoţită de dependenţa simplă de Tatăl ceresc. De fapt, puţini copii le mulţumesc taţilor lor pentru averea pe care au moştenit-o; în timp ce, îşi vor aminti întotdeauna cu recunoştinţă şi respect de felul în care au fost călăuziţi de grija şi înţelepciunea părintească spre un fel de viaţă evlavios.
Nu uit însă un pasaj care a fost adesea folosit, sau, de care s-a făcut mai degrabă abuz, pentru a apăra practica lumească de a strânge averi. Mă refer la 2. Corinteni 12:14 . „Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi, şi nu vă voi fi povară, pentru că nu caut ale voastre, ci pe voi; pentru că nu copiii sunt datori să strângă pentru părinţi, ci părinţii pentru copii”. Cât de mult se bucură oamenii atunci când li se pare că au găsit un sprijin în Scriptură pentru felul lor lumesc de a gândi! Însă acest pasaj doar pare a fi un sprijin; pentru că este clar ca apostolul nu îi învaţă pe creştini să strângă – nu îi învaţă pe oamenii cereşti să strângă comori pe pământ, indiferent de scop. El se referă doar la ceea ce este comun în lume, şi la un anumit sentiment natural, pentru a ilustra propriul său fel de a se purta cu cei din Corint, care erau copii săi în credinţă. Nu i-a împovărat, şi nu avea să le fie o povară, pentru că era părintele lor. Dar, dacă sfinţii lui Dumnezeu se mulţumesc să se întoarcă în lume şi la principiile ei, la fire şi la căile ei, atunci să strângă cu toată hărnicia – să “îşi strângă comori pentru zilele din urmă” dar să nu uite că viermele şi rugina le vor ajunge pe toate. Oh, dacă am avea mai mult inimi capabile să aprecieze aceste „pungi” veşnice în care credinţa îşi strânge „comori nepieritoare”, aceste grânare cereşti unde credinţa „îşi strânge toate roadele şi bunurile”. Atunci calea noastră în această lume rea va fi una înaltă, de sfinţenie – şi tot atunci vom fi ridicaţi pe aripile viguroase ale credinţei deasupra întunericului care învăluieşte această lume care-L respinge pe Hristos şi-L urăşte pe Dumnezeu, şi care este impregnată şi întinată de aceste două elemente, şi anume ura faţă de Dumnezeu şi dragostea de bani.
Înainte de a încheia acest articol voi mai adăuga doar că Domnul Isus – Învăţătorul ceresc, divin, vrednic de adorare, după ce a căutat, prin prezentarea principiilor sale atât de diferite de cele ale acestui pământ, să înalţe gândurile şi afecţiunile ucenicilor Săi către obiectul şi nivelul corect, le dă şi două lucruri pe care să le facă şi care pot fi exprimate prin cuvintele Duhului Sfânt: „să slujiţi unui Dumnezeu viu şi să-L aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său”. Întreaga învăţătură care începe cu versetul 35 din capitolul 12 poate fi grupată sub cele două titluri cuprinzătoare de mai sus, fapt pe care îl rog pe cititorul creştin să îl studieze în rugăciune. Nu avem pe cine altcineva să slujim decât pe „Dumnezeul cel viu”; şi nu aşteptăm nimic altceva – nu merită să aşteptăm nimic altceva decât pe „Fiul Său”. Fie ca Duhul Sfânt să îmbrace cu putere cuvântul Său, pentru ca el să pătrundă în inimi şi conştiinţe şi să îşi facă lucrarea în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu, pentru ca numele Domnului Isus să fie preamărit, iar adevărul Său să fie arătat în vieţile tuturor celor ai Săi. Fie ca fiecăruia dintre noi să îi fie dăruit din plin harul unei inimi sincere, al unei conştiiinţe sensibile, drepte, curate, pentru a fi ca un instrument bine acordat, care să dea o notă curată atunci când este atins de mâna Maestrului, în armonie cu vocea Sa divină.
În cele din urmă, dacă acest articol ar cădea în mâinile unuia care încă nu a găsit odihna conştiinţei în ispăşirea desăvârşită făcută de Fiul lui Dumnezeu, unui astfel de om i-aş spune că va lăsa cu siguranţă articolul deoparte şi va spune: „Cuvântul acesta este prea greu, cine îl poate suferi?”. Poatea că vei dori să întrebi: „Ce s-ar alege de lumea aceasta dacă ar fi dominată de astfel de principii?”. Îţi răspund că nu ar mai fi guvernată de Satan şi ar fi „împărăţia lui Dumnezeu”. Dar lasă-mă să te întreb, prietene drag, „Tu cărei împărăţii îi aparţii? Trăieşti pentru acum sau pentru atunci? Trăieşti pentru timp sau pentru veşnicie, pentru cer sau pentru pământ, pentru satan sau pentru Hristos?”. Te implor cu toată dragostea, fii sincer cu tine însuţi, în prezenţa lui Dumnezeu. Aminteşte-ţi că „nu este niciun lucru ascuns care să nu fie descoperit”. Scaunul de judecată va aduce totul la lumină. De aceea îţi spun , fii sincer cu tine însuţi, şi întreabă-te în inima ta: „Unde mă aflu? Pe ce teren stau? Care este temelia păcii mele? Care sunt perspectivele mele pentru veşnicie?”. Nu îţi imagina că Dumnezeu vrea ca tu să cumperi cerul renunţând la pământ. Nu; El îţi îndreaptă privirile spre Hristos, cel Care, purtând păcatul în trupul Său pe cruce, a deschis calea pentru ca păcătosul care crede să poată veni în prezenţa lui Dumnezeu în puterea dreptăţii divine. Nu ţi se cere să faci sau să fii ceva; ci evanghelia îţi spune Cine este Isus, şi ceea ce a făcut El; şi dacă crezi aceasta cu toată inima ta, şi o mărturiseşti cu gura, vei fi mântuit. Hristos – Fiul veşnic al lui Dumnezeu – Dumnezeu arătat în carne – egal cu Tatăl, fiind conceput prin Duhul Sfânt, S-a născut din femeie, a luat un trup pregătit de puterea Celui Preaînalt – şi a devenit astfel OM ADEVĂRAT – Dumnezeu şi Om – El, a trăit o viaţă de ascultare deplină, şi a murit apoi la cruce, fiind făcut păcat şi blestem, şi după ce a băut până la fund cupa mâniei drepte a lui Dumnezeu, a îndurat boldul morţii, a învins mormântul şi L-a nimicit pe cel care are puterea morţii, S-a înălţat la cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Atât de infinite sunt meritele jertfei Sale desăvârşite, încât toţi cei care cred sunt îndreptăţiţi de TOATE LUCRURILE – da, sunt primiţi în El – stau îmbrăcaţi în El înaintea lui Dumnezeu, nu pot ajunge niciodată în pierzare, ci au trecut din moarte la viaţă. Aceasta este evanghelia – vestea bună a mântuirii, pe care Dumnezeu Duhul Sfânt, venit din cer, o predică oricărei făpturi. Cititorule, dă-mi voie să te îndemn, în aceste ultime rânduri – priveşte la „Mielul lui Dumnezeu, cel care ridică păcatul lumii”. CREZI ŞI TRĂIEŞTE.
https://comori.org/noul-testament/luca/acum-si-atunci-timp-si-vesnicie/
////////////////////////////////////////
Adevăratele comori
Sergiu M. Bradean on Chemarea la Biserică!
“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu si neprihănirea Lui și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6: 33
Când menționăm cuvântul comoară, omul obișnuit se gândește automat la clasica definiție din DEX, “grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.), avuție, avere, avut.” Câteodata la modul figurativ comoară este considerată și o persoană extrem de iubită sau de prețuită. De aceea, odată cu discuția despre comoară, aici pe pământ, apare și discuția despre pericol, despre dispariție sau furt. Și atunci ne vin în minte cuvintele Domnului Isus din Predica de pe munte când folosind un imperativ spune: “Nu vă strîngeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”(Matei 6:19-21) Practic, proprietățile de bază ale comorilor materiale, de pe acest pământ sunt: comorile materiale sunt trecătoare, sunt nesigure, ele sunt tot timpul în pericol, de aceea comorile materiale robesc, ne fură inima și ne preocupă mintea, dar niciodată nu satură sufletul nostru, lăsându-ne tot timpul însetați după mai mult. Practic, Domnul Isus prin porunca de a nu strange comori pe pamânt nu ne arată că El ne dorește pe toți săraci și trăind în mizerie. El, prin această poruncă vrea să ne avertizeze doar de pericolul de a ne lega inima și de a ne concentra atenția la ceea ce este material, chiar dacă societatea consideră acele lucruri ca fiind de valoare. Intr-adevăr, aici Domnul Isus ne dă o poruncă în contrasens cu direcția actuală a omului contemporan care aleargă după comorile materiale. Totuși, Domnul Isus nu ne lasă fără comori pe cei care dorim să îl urmăm pe El, oferindu-ne Cerul ca loc al strangerii comorilor. Dar asta ne obligă să ne punem întrebarea care sunt comorile pe care le putem strange în cer? Știm că toate comorile materiale, oricât de multe ar fi ele nu le putem lua cu noi dincolo de pragul mormântului. De aceea Biblia ne prezintă adevăratele comori, care au adevărata valoare, care sunt veșnice și care nu vor fi niciodată în pericol.
Domnul Isus ne poruncește, să căutăm și să dorim mai întâi comorile veșnice ale Împărăției lui Dumnezeu și ale neprihănirii (sfințirii), pentru că doar aceste comori, pot fi strânse în cer, pentru eternitate. Care sunt aceste comori adevărate și veșnice?
Prima comoară este Mântuirea, oferită în dar de Domnul Isus prin jertfa Lui de pe Cruce. Mântuirea este salvarea omului din robia păcatului și de sub consecințele păcatului, înnoirea minții și vieții (oferirea unei vieți noi) și înfierea în Familia lui Dumnezeu. Practic prin mântuire noi avem acces în Împărăția lui Dumnezeu și la Cerul Său, la Rai. Mântuirea se capătă prin Credință. Iar credința, alături de Nădejde/Speranță și Dragoste, sunt alte comori sau valori ale Împărăției lui Dumnezeu pe care trebuie să le căutăm. Credinţa în general este ansamblul ideilor şi reprezentărilor acceptate în gândire şi manifestate în trăiri şi acţiuni concrete. Credinţa biblică este încredere în Dumnezeu şi în adevărul revelat de El cu privire la mântuire. Speranţa este siguranţa că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini la vremea lor. Nădejdea sau speranța este doar un aspect al credinţei, credinţa care priveşte spre viitor. Cele două funcţionează împreună. Prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, sub influenţa Duhului Sfânt, privind la Isus Hristos care se descoperă în Biblie, se obţine încrederea în Autorul mântuirii noastre și practic așa începem să credem(Rom. 10: 17; Evrei 12: 2; Ioan 7: 17), dacă nu cădem în capcana mândriei (Ioan 5: 44) sau a lăcomiei (1Tim 6, 10). Credinţa este absolut necesară pentru mântuire (Marcu 16: 16). Cine nu crede nu poate avea viaţă (1Ioan 5: 11-12) şi nu poate fi plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11: 6). Prin credinţă putem realiza lucruri imposibile altfel (Mat. 21: 21). Iar apostolul Pavel, în Efeseni 2: 8 ne spune despre credinţă, că este mijlocul prin care putem primi mântuirea. Credinţa poate fi privită în trei dimensiuni: raţională, afectivă şi practică. Întreaga fiinţă poate fi influenţată de credinţă: ce gândim, ce simţim şi ce facem. Totodată, credița afectează și viitorul nostru, pentru că începem să avem nădejde, sperață în ceea ce Dumnezeu are în planul Său pentru noi. Când vorbim însă despre dragoste, a patra valoare a împărăției lui Dumnezeu, trebuie să știm că Dumnezeu Însuși Se defineşte prin dragoste (1Ioan 4: 8), o dragoste ca cea descrisă în 1Corinteni 13: 1-7, care vine de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt (Rom. 5: 5). Dragostea este porunca nouă (Ioan 13: 34), deşi este de la început (Deut. 6: 4,5) de la creație. Dragostea şi ascultarea merg mână în mână (Ioan 14: 15-21; Ioan 15: 10). Adevărata libertate se obţine doar prin dragoste şi ascultare (Psalmul 1: 1-3; Psalmul 119: 1-3; Psalmul 119: 14, 72, 97). Unde este credinţă există şi speranţă şi împreună cu cele două se dezvoltă şi dragostea (Mat. 24: 12; Luca 18: 8). Credinţa fără iubire conduce la fanatism. Iubirea fără credinţă înseamnă sentimentalism. Dar atunci când toate se leagă împreună cu ascultarea și adevărata libertate, formează un mănunchi de valori pe care îl putem descoperi în Împărăția lui Dumnezeu.
Acum însă, rămâne o întrebare pentru fiecare din noi. Care sunt comorile pe care le strângem, de ce comori ne legăm inima noastră? Dacă sunt cele de pe pământ, Domnul Isus ne avertizează că aceste sunt într-un pericol constant. Dar dacă sunt adevăratele comori cele de care dorim să ne legăm inima, prin Duhul Sfânt, vom avea putere să le acaparăm și le vom avea pentru veșnicie, iar “celelalte lucruri” ne vor fi oferite pe deasupra.
Călător spre Viață Veșnică
Sergiu M. Bradean on Chemarea la Biserică!
Domnul Isus a rostit solemn în rugăciunea Sa: “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3) Tot Domnul Isus a zis despre Sine: “Eu Sunt calea, adevărul și viața.” (Ioan 14:6)
Oamenii pot fi mântuiți doar dacă cunosc “adevărul” lui Dumnezeu. Acest adevăr este cuprins atât în Cuvantul lui Dumnezeu cât și în însăși persoana Domnului Isus. Cineva poate întreba: “Oare avem viața veșnică atunci când cunoaștem, când știm că există Dumnezeu și că Isus a murit pe cruce?” Răspunsul este: Nu! Dar fiecare am trecut sau vom trece printr-o experiență care ne va ajuta să înțelegem ce înseamnă a cunoaște. A-L cunoaște pe El înseamnă a-L iubi pe El și a-L iubi pe El înseamnă a-L servi pe El! Dumnezeu să ne ajute să-L cunoaștem pe El astăzi. Și cunoscându-L, să-L iubim cum nu L-am iubit niciodată mai înainte. Această iubire să ne facă să supunem viețile noastre în totală ascultare față de El. Vreți să-L cunoașteti mai bine? Vreți ca Isus să fie mai real în viața dumneavoastră de fiecare zi? Înseamnă că ați pornit în călătoria spre Viața Veșnică.
Acum însa, să ne oprim câteva momente, fiecare, în dreptul inimii și sufletului nostru, și să ne întrebăm cât se poate de sincer: “Am eu viața veșnică?” Cu toții știm că dacă vrem să avem viață veșnică, trebuie să fim sfinți, curați și fără păcat. Dar cum ramane cu versetul din Romani 3:23? – “Caci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” Puneti versetul la persoana I plural. “Căci toți am păcătuit …” Nu există om pe pământul acesta, în momentul acesta care să nu fi păcătuit măcar o dată în viață. Niciunul măcar. Cu toții merităm pedeapsa din partea lui Dumnezeu, pentru că plata păcatului este moartea. Dar am o veste bună, datorită dragostei lui Dumnezeu, care este desăvârșită, și nu se poate exprima în cuvinte omenesti, El te-a iubit mai înainte să te naști. Te iubește pentru că ești creația Sa. Și pentru asta, pentru că te iubește, L-a trimis pe Singurul Său Fiu să moară pentru tine. Ioan 3:16 – “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Său Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Acesta este răspunsul la întrebarea “Am eu viața veșnică?” Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca să moară pentru tine, pentru noi, pentru fiecare om, și dacă crezi în El, să ai parte de viață veșnică. Romani 10:9 – “Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți vei fi mântuit.”
Poți să stai și să te gândești măcar pentru un minut la ceea ce a făcut Fiu lui Dumnezeu pentru tine? Poți măcar sa-ți imaginezi? Să moară pentru tine chiar Fiul lui Dumnezeu? Ai idee ce măreț lucru a făcut El ca tu să trăiești azi? Daca El nu murea pentru tine, tu astăzi erai apăsat de păcate și pedeapsa lui Dumnezeu se revărsa peste tine. Tot ce stă în fața mâniei lui Dumnezeu împotriva ta, este Crucea lui Isus. I-ai mulțumit măcar o dată lui Isus pentru ceea ce a facut pentru tine ca să fii salvat? I-ai cerut vreodată iertare pentru păcatele din viața ta și I-ai zis: “Isuse, iartă-mă pentru că sunt păcătos!”? În momentul acesta, este cel mai bine să faci acest lucru. El ti-a dat tot ce ai în acest moment. Dacă ai viață este datorită morții Lui pe Cruce pentru tine. Roagă-te Lui, citește Biblia (cuvântul Lui) cunoaște-L pe El și dragostea Lui, și pornește împreună cu alți credincioși ai Lui în aceasta călătorie spre viața veșnică.
Sf. Ioan Gură de Aur spunea: “Cel care îşi curăţă sufletul de păcat şi îl împodobeşte cu virtuţi se face pe sine casă pentru Hristos. Şi cine este mai fericit decât acela care Îl are în el pe Hristos, Care este Izvorul vieţii, al bucuriei şi al nemuririi?”[1] Dumnezeu să ne ajute să trăim această nemurire, viață veșnică.
[1]“Grija faţă de suflet”din “Problemele vietii”Editura Egumenita
//////////////////////////////////////////////
Comoara ta
„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastra” Matei 6,19,21
Imaginaţi-vă că sunteţi una din persoanele de pe munte, cineva din audienţa lui Isus şi că El ar veni la tine şi ţi-ar adresa aceste cuvinte! Se uită ţintă în ochii tăi, spune aceste propoziţii şi se opreşte. Ce ai face tu? Poate în cap s-ar contura un semn de întrebare. Isus doar spune nişte lucruri. Nu întreabă nimic. Dar dacă raportezi la tine aceste cuvinte sigur e o întrebare care nu-ţi va da pace. Care e comoara mea? Ce are valoare pentru mine? Ca şi creştini nu putem merge mai departe fără a răspunde la această ăntrebare. Isus a avut acest talent de a predica în aşa fel ăncât oamenii să ajungă să ia mesajul său personal, să ajungă să le taie inima. Poate nu e o întrebare care să te macine mult. Poate imediat în cap găseşti şi răspunsul. Spui că Dumnezeu e comoara ta şi ai uitat totul. Aceasta e, însă, o întrebare asupra căreia e bine să meditezi mai des, să poposeşti asupra ei mai mult. Nu fiecare dintre noi avem sute de proprietăţi, dar fiecare dintre noi avem comori. Şi, de multe ori, lucrurile care au cu adevărat valoare pentru noi nu sunt nici măcar lucruri vizibile. În Biblie întâlnim multe personaje foarte bogate: Avraam, Iov, David, Solomon. Dar toţi ceilalţi au avut şi ei comoara lor. E bine să cauţi cu atenţie şi să vezi care e cu adevărat comoara ta…„din prisosul inimii vorbeşte gura” Matei 12,34
Care e subiectul despre care vorbeşti cel mai mult? Dacă aş fi un jucător de foltbal profesionist poate m-aş înconjura de oameni care să vorbească doar despre fotbal. Când eşti student şi eşti pasionat de studiile pe care le faci vorbeşti doar despre ele. Tu despre ce vorbeşti? Vorbeşti despre Dumnezeu, despre Isus, despre Cruce, despre oamenii alături de care Îl slăveşti pe El? Sunt aceste subiecte populare în converaţiile tale? Sau discuţi doar despre job, despre problemele de acolo sau doar despre o pasiune sau alta? De cele mai multe ori nişte discuţii cu diverşi oameni pot arăta destul de clar ce e cu adevărat important pentru ei.
Poţi, de asemenea, să vezi ce e cu adevărat important pentru tine uitându-te unde petreci cel mai mult timp. Să nu vorbim aici despre job. Fiecare avem sau ar trebui să avem şi un timp după job. Ce faci atunci? Te întinzi leneş pe o canapea în faţa televizorului? Suni pe cineva, ajuţi pe cineva, vorbeşti, discuţi despre Dumnezeu? Cât timp petreci cu Dumnezeu? Ce faci cu timpul asupra căruia ai control arată iar ce e valoros pentru tine. Să zicem că eşti pasionat de fotbal. Zi de zi vrei să joci şi mergi undeva şi reuşeşti asta. Da, vii şi la biserică când oamenii se strâng acolo, pari un om devotat şi grupului din care faci parte. Dar dacă ai trage o linie şi ai vedea cum ţi-ai împărţit timpul nu ai putea oare spune destul de simplu ce e cu adevărat important pentru tine? Poţi de asemenea vedea ce are valoare în inima ta privind spre lucrurile după care alergi, gândindu-te la lucrurile care te fac să te îngrijorezi.
Isus vorbeşte despre molii deoarece o perioadă de timp hainele erau considerate foarte valoroase şi erau chiar un etalon. Acestea, aurul şi argintul. Isus spune că toate pot fi oricând mâncate de molii sau de rugină. Aceste lucruri, însă, ne pot atrage prea mult, în dauna lucrurilor cu adevărat importante, în dauna lui Dumnezeu. Cerul e singurul loc din lume în care se merită să investeşti. Isus insistă că nu poţi strânge comori în două locuri simultan.
„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” Coloseni 3,1-4
Gândiţi-vă la lucrurile de sus! Nu vă consumaţi atât cu tot ce e în lumea asta! Gândiţi-vă mai mult la cer! Poate e un moment în viaţa ta în care iei o decizie foarte importantă: aceea de a investi pentru Dumnezeu, de a te interesa doar de lucrurile cu adevărat importante. Alegi un drum. Dar foarte mulţi oameni din jurul tău merg în direcţii diferite. Puţini sunt pe aceeşi cale cu tine. Poate mulţi, apropiaţi ai tăi te întreabă unde mergi. Şi te întorci puţin şi încă puţin până ajungi să-ţi pierzi direcţia. Inima noastră e atrasă de lucruri mărunte, efemere, puţin importante din lume.
„Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.” „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu”” Luca 12,13-21
E o poveste foarte tristă. Dumnezeu îl numeşte pe acest om nebun. Nu există bani care pot salva viaţa, nici o afacere sau ceva de lux pe care să-l poţi da la schimb pentru o viaţă. Dacă ai cancer, iar doctorii vin şi-ţi spun că totul depinde de o operaţie şi că nimeni nu poate fi sigur de reuşita ei mai contează dacă spui „Doctore, sunt multimilionar, fă ceva!”? Schimbă asta cu ceva lucrurile? Se teme moartea de bani? Poate în siciru oamenii vor putea pune pentru tine multe din lucrurile valoroase după care ai alergat, dar, acolo unde vei merge tu, toate acestea nu vor mai avea nici o valoare. Începe să strângi comori în cer!
„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Matei 6,21-22
Se spune că ochii sunt ferestre către sufletul cuiva. Lucrurile pe care le privesc, felul în care le privesc spune mult despre comorile mele. Ceea ce priveşti arată în unele cazuri ceea ce iubeşti. Priviţi un tată amirându-şi copilul! De asemenea, lucrurile la care ne uităm astăzi definesc în unele cazuri ce vom face mâine. Ce se întâmplă cu o persoană care în mod îndelungat priveşte scene, filme, lucruri violente? Nu devine în mod necesar violent, dar ajunge să fie mult mai permisiv faţă de violenţă, ba chiar, în momentele în care ajunge să o folosească să trateze acest eveniment cu lejeritate. Ce credeţi că se va întâmpla în timp cu o persoană a cărei priviri se adâncesc acum zi de zi în cuvintele din Biblie?
„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” 1 Ioan 2,15-17
Dacă iubeşti lumea dragostea Tatălui nu e cu tine. De câte ori nu învaţă Isus, iubeşte-Mă pe Mine, nu lumea, dacă vei alerga doar să-ţi salvezi viaţa de aici în cele din urmă o vei pierde, renunţă să alergi după asta şi vei câştiga cu adevărat viaţa!? Isus vrea să nu ne lăsăm consumaţi de lucrurile din această lume. Îmi place, ne place viaţa aceasta, dar haideţi să nu punem pe ea un preţ exagerat cum fac cei mai mulţi! Să iubim această viaţă pentru că în ea putem încerca să facem voia Tatălui!
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” Matei 6,24
Mamona e un echivalent al banilor, a proprietăţilor, a poziţiilor. Chiar dacă nu ne e clar mereu fiecare servim unui Domn. Aici e folosit cuvântul a servi, ceea ce implică de asemnea, devotamentul.
Isus e un oarecare daca nu incerci sa pui in practica invatatura Lui
//////////////////////
Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra. (Luc.12:34)
„Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta!”(Ps. 90:12) Timpul este unul dintre cele mai importante domenii ale tezaurului pe care il avem in viata, iar buna gestionare a timpului face diferenta dintre succes si esec.
Cel mai important este sa cunoastem ceea ce este valoros in cantarul lui Dumnezeu. „gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre” (Isaia 55:8,9).
De asememea, crestinii, daca nu vegheaza spiritual, pot fi influentati si afectati de filosofia de viata a oamenilor cu o traire lumeasca si fireasca. De aceea apsotolul Pavel spune: „tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca” (Filipeni 4:8).
Toate obiectivele pe care ni le stabilim in viata ne dorim sa rezulte din valorile pe care Dumnezeu ni le-a descoperit in Scriptura. Astfel, avem claritatea de a identifica ceea ce ne este de folos si ne pastreaza intr-o relatie buna cu Dumnezeu. Domnul Isus a venit in lumea noastra avand un obiectiv specific, clar, unidirectionat, acela de a-Si da viata ca rascumparare pentru noi si la finalul lucrarii Sale a exclamat „s-a ispravit!”
Un om intelept planifica cu meticulozitate etapele concrete pentru atingerea unui obiectiv. Nici un profesor nu preda la voia intamplarii, ci urmeaza o anumita programa de lucru. „dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese” (Isaia 32:8). Apostolul Pavel a fost ordonat in ceea ce lucra, „va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fapte 20:27, 28).
Cand Dumnezeu a finalizat procesul creatiei „s-a uitat la tot ce facuse si iata ca toate erau foarte bune” (Gen. 1:31). Apostolul Pavel, fiind la sfarsitul lucrarii sale, a spus: „M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da Domnul.”(2 Tim. 4:7,8). Domnul Isus a spus: „am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4). Ne rugam ca Dumnezeu sa ne pastreze in harul Sau si prin Duhul Sau sa ne traim viata cu folos pentru Imparatia Sa, imbatranind frumos.
Pastor Ion Damian
///////////////////////////////////////
Sub lege sau în duhul legii?
Sunt oameni în lume care întreabă cât de mult se pot „întinde” fără să intre în conflict cu legea. Aceștia stau la granița prăpastiei, gata de a cădea și a ajunge răufăcători.
Și între credincioși sunt cei care întreabă mereu: „Este asta permis? Asta nu poate fi păcat? Nu am voie să fac asta? Nu am voie să dețin aceea? Asta nu poate fi periculos, sau?” Astfel de oameni stau la marginea prăpastie, gata să cadă. Ei sunt sub lege și simt pedeapsa ei dură de fiecare dată când s-au întins prea departe și au intrat în conflict cu ea. Aceștia nu au gândirea lui Isus Hristos.
Aceștia ocolesc și duhul legii. Mulți dintre ei au înființat și ceva ce se numește „zonă gri” – sunt astfel de lucruri pe care legea nu le menționează ad-literam – nu sunt nici încurajate și nici respinse. Este această „zonă gri de aur.”
Când inima este în lume, pericolul este mare
Dacă și tu ești dintre acești oameni care vor totuși să meargă în ceruri, dar vor să aibă inima în lume – să știi că te afli într-o situație periculoasă. Ioan spune: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el!” 1 Ioan 2:15. „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” spune Isus în Matei 6:21.
Pavel spune: „Lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” Galateni 6:14, și mai departe: „Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. …dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă.” Filipeni 3:8, 13-14. Această atitudine arată gândirea lui Isus Hristos și dragostea pentru Tatăl. Dacă nu ai această gândire, atunci ai nevoie cu adevărat de o pocăință nouă.
Articolul a fost prima dată publicat în „Skjulte Skatter” (Comori Ascunse) în mai 1912, cu titlul „Scopul nu este de a obține cât de mult posibil din lume.” Limbajul a fost modernizat.
© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag | ActiveChristianity
///////////////////////
Unde este comoara voastra acolo este si inima voastra
Autor: Rop Pazvan
„Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’
. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’
. Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’
. Un altul a zis: ,Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni.’
Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: ,Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”
„Omul” il reprezinta pe Dumnezeu „Cina” reprezinta Imparatia lui Dumnezeu .”Robul” reprezinta pe Isus Hristos.Dupa cum reiese din versetul „Veniti, caci toate sunt gata” Dumnezeu a pregatit totul pentru noi . El a dus la indeplinire planul Sau de mantuire pentru noi ..”toate sunt gata” . Totul ramane la atitudinea noastra . Cei pe care El ii cheama primii refuza cheamarea acestuia din 3 motive ; unul si-a cumparat un „ogor” ( acesta il reprezinta pe omul lacom dupa avere ,dupa pamant ) , al doilea si-a cumparat „cinci parechi de boi” (il reprezinta pe omul care lucreaza zi si noapte pentru a avea bani) si al treilea s-a insurat.Acesta il reprezinta pe tanarul care are impresia ca are toata viata inainte . Motivul pentru care il refuza acesti oameni pe Hristos este pentru ca nu sunt gata sa renunte la lucrurile de pe acest pamant.Sunt legati de pamant. As vrea sa vedeti ce a facut diferenta intre oameni care au refuzat chemare lui Hristos si cei care au acceptat-o. Diferenta e ca primii erau legati de pamant ,si cei din urma erau „saraci” ,”orbi”,”ciungi” si „schiopi” , oameni pe care nu-i leaga multe de lumea aceasta . „Multi chemati ,putini alesi ” sau altfel zis Toti chemati ,alesi cei care nu sunt legati de pamant.Strangeti-va comori in ceruri! Unde este comoara voastra acolo e si inima voastra .
/////////////////////////
Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră
Autor: Igor Opincă
Iisus ne-a zis: „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”. Să ne punem întrebarea: „Unde este comoara mea, cea pe care o doresc? Ce e cel mai important, cel mai prețios pentru tine, care e realitatea, care îmi atrage inima? E cumva dragostea Lui Dumnezeu? Dorința de a face bine altora? Să trăiești pentru Domnul și pentru apropiații tăi? Așa e? Fiecare să răspundă în inima lui. Cineva poate să răspundă astfel: ”Sunt un om harnic, am o familie, și cel mai important pentru mine – să întrețin familia, să am de lucru… Desigur, este adevărat, da?” Este important, dar ce putere ține o familie împreună? Anume dragostea. Dar cine seamănă dragoste în inimile noastre? Domnul. Dragostea Domnului. Anume dragostea Domnului, dă semnificație activităților mici de zi cu zi, și de asemenea ne ajută să răbdăm încercările mărețe. Această dragoste este comoara adevărată a omului. Să mergi în viață cu dragoste – cu acea dragoste, pe care Domnul o pune în inimă, cu dragostea Domnului. Aceasta e comoara adevărată… Să ne gândim la aceasta.
https://www.resursecrestine.ro/cugetari/179436/unde-este-comoara-voastra-acolo-va-fi-si-inima-voastra
////////////////////////////////
Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră
Un industriaș foarte bogat a fost deranjat de un pescar care stătea pe malul râului, aproape de locul în care își avea ancorat iahtul său. Pescarul își adunase instrumentele de pescuit și privea alene luciul apei.
– De ce nu ieși cu barca în larg, la pescuit ? Îl întrebă industriașul.
– Pentru că am prins destul pește pentru ziua de astăzi, răspunde pescarul.
– Cum de nu prinzi mai mult pește decât ai nevoie ? Îl întrebă omul bogat.
– Și ce să fac cu el ?
– Ai putea câștiga mai mulți bani, veni răspunsul impacientat, apoi ai putea să-ți cumperi o barcă mai mare ca să prinzi și mai mult pește.Mai mult pește înseamnă mai mulți bani.Mai multi bani inseamna corabii mai multe ! Curând ai avea o întreagă flotă de pescuit și ai deveni un om bogat, așa ca mine.
– Interesant. Și după aceea ce aș face ?, întrebă pescarul.
– Ai sta, te-ai odihni și te-ai bucura de viață, răspunse industriașul.
– Apoi ce crezi dumneata că fac eu acuma ? Spuse pescarul privind liniștit pe țărmul celălalt al râului. Nu vezi că stau și mă bucur de viață !
„Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6:19-21). http://marturieathonita.ro
////////////////////////////////////////
Cum iti strangi comori in cer?
de Alexandru Valeriu Terlea
Iata o intrebare care a fost pusa la o seara de tineret, in contextul studierii cresterii spirituale: „Cum iti strangi comori in cer?”. Intrebarile au fost puse pentru cei maturi in credinta, pentru fratii care au trait cu Dumnezeu si s-au maturizat timp indelungat, astfel ca au dobandit o experienta din care pot scoate exemple de viata.
Noi stim cu totii ca suntem chemati sa ne strangem comori in cer. Dar cum anume ne strangem? Care sunt acele valori practice pe care le traim si/sau le implementam pentru a trai intr-o astfel de lumina a Scripturii?
Daca aveti asemenea exemple, va rog sa le spuneti, pentru a sfatui pe cei mai tineri cu privire la viata practica, la trairea de zi cu zi, in vederea strangerii comorilor in cer.
O comoara este timpul pe care-l investim in a invata pe altii caile Domnului. In acel timp am putea sa ne strangem comori pe pamant, dar, alegem sa lucram pentru cer.
Care sunt alte comori pe care le putem strange pentru ceruri?
Cum iti strangi comori in cer?
//////////////////////////////////////
Versete biblice despre cer
Versete biblice și pasaje despre cer – Citiți ce spune Biblia despre cer, inclusiv cum să ajungeți acolo și cum va fi. Găsiți citate biblice pentru cele mai frecvente întrebări despre cer, de exemplu, „Cum pot ajunge în cer?” „Unde este cerul?”, „Ce este cerul?” si multe altele.
Raiul este un loc pe care Isus l-a pregătit pentru cei care îl acceptă în viața lor și îi urmează învățăturile. De asemenea, este locul în care Dumnezeu ne așteaptă. Biblia spune că, datorită iubirii și harului său, toți cei care îl acceptăm pe Isus suntem siguri că vom petrece eternitatea cu el. Câteva versete care ilustrează cum va fi cerul și cum poți ajunge acolo sunt:
1 Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. (Matei 6:19-20)
2 Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. (Matei 6:19-20)
3 Isus a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.” (Luca 23:43)
4 In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan 14:2-4)
5 Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor. Si, cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb si au zis: „Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.” (Faptele Apostolilor 1:9-11)
6 Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava. (Coloseni 3:1-4)
7 Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile. (Filipeni 3:20-21)
8 Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, ca sa intru in Imparatia Lui cereasca. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin. (2 Timotei 4:18)
9 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va cobori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:16-17)
10 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.” Apoi mi-a zis: „S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apocalipsa 21:4-8)
11 Pe cine altul am eu in cer in afara de Tine? Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine. (Psalmii 73:25)
12 (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. (Psalmii 19:1-2)
13 Si Isus le-a zis: „Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei.” (Matei 19:14)
14 Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Matei 24:35)
15 „Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta! (Ieremia 32:17)
16 Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, ca sa intru in Imparatia Lui cereasca. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin. (2 Timotei 4:18)
17 Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si fie slava Ta peste tot pamantul! (Psalmii 108:5)
18 El Si-a zidit camara in ceruri, Si-a intemeiat bolta deasupra pamantului; cheama apele marii si le varsa pe fata pamantului. Domnul este numele Lui! (Amos 9:6)
19 Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre. (Isaia 55:9)
20 Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. (Efeseni 6:12)
21 Poate cineva sa stea intr-un loc ascuns fara sa-l vad Eu? – zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile si pamantul? – zice Domnul. (Ieremia 23:24)
22 „Daca vrei sa fii desavarsit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer! Apoi vino si urmeaza-Ma.” (Matei 19:21)
23 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu Se misca pe deasupra apelor. (Genesa 1:1-2)
24 Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer, de la Dumnezeu, o casa care nu este facuta de mana, ci este vesnica. (2 Corinteni 5:1)
25 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. (Matei 7:21)
https://caleaingusta.com/25-de-versete-biblice-despre-cer/
//////////////////////////////////////////
COMORI DEPUSE ÎN CER
https://adevarprezent.org/comori-depuse-in-cer/
“Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură; ci stângeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, şi unde hoţii nu le sapă şi nici nu le fură; căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” — Mat. 6:19-21
Comorile sunt lucruri de valoare mare, păstrate pentru a se folosi mai târziu. Ele sunt de două feluri şi anume, pământeşti şi cereşti. Omul firesc caută numai comori pământeşti. Comorile cereşti pentru el sunt necunoscute, şi a-i vorbi despre ele i se pare nebunie. Dar copilul lui Dumnezeu, conceput de Spiritul sfânt, caută comori cereşti. Străduinţa lui în căutarea şi câştigarea acestor comori se măsoară cu adâncimea consacrării sale, cu aprecierea lucrurilor cereşti şi zelul său pentru cauza care îl îndeamnă să caute moştenirea cerească.
Totuşi, Creaţia Nouă se află încă într-un vas de lut şi înconjurată din toate părţile cu lucruri atrăgătoare pământeşti. Noua Creaţie este ispitită, cum sunt ispitite toate creaturile pământeşti. Dar Scriptura spune: “Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită naturii omeneşti. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti şi ieşirea din ea, ca s-o puteţi suporta.” (1 Corinteni 10:13). Cu alte cuvinte, ispitele care vin asupra oamenilor, în general, vin şi asupra creştinului, dar atâta vreme cât creştinul rămâne în Cristos, Dumnezeu pregăteşte întotdeauna o cale de scăpare pentru el.
Cuvintele Domnului, cuprinse în acest text, au fost scrise cu scopul de a încuraja pe cei ce trec prin proba credinţei. Este adevărat că ispitele şi încercările ce vin asupra creştinului, în timpul de acum, sunt mai multe şi mai aspre decât în timpurile trecute. Dar aceasta este tocmai ceea ce trebuie să aşteptăm. — Vezi Maleahi 3:1-3; 1 Corinteni 3:13-15.
Unele din aceste ispite ne-au îndemnat să strângem comori pământeşti pentru zile rele. Dar n-ar fi mai bine, ca în acest timp, să punem în comparaţie comorile ce le-am putea strânge pe pământ cu acelea care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-am putea strânge în cer? Aceste cuvinte ale Mântuitorului nu vor avea nici o valoare pentru noi acum, dacă nu vom putea preţui câştigul ce rezultă din strângerea comorilor cereşti.
Comori pamânteşti
Comorile pământeşti sunt: avere, faimă, influenţă, familii şi prieteni, bucuriile vieţii şi plăcerile omeneşti (să se observe, că nici una dintre acestea nu sunt lucruri păcătoase). Întrebarea este: care este rezultatul celor pământeşti şi care este rezultatul celor cereşti în ce priveşte viaţa veşnică? Experienţa omenească a dovedit că toate comorile pământeşti sunt trecătoare şi nu pot aduce pacea şi fericirea veşnică, celui ce le are. Averea strânsă prin multă muncă se poate topi ca zăpada vara, sub razele fierbinţi ale soarelui. Dacă cineva se ridică la treapta cea mai înaltă a gloriei pământeşti, în ziua următoare poate fi aruncat în mijlocul reproşurilor şi dispreţului general. Din cauza bogăţiei şi gloriei, puterea şi influenţa cuiva, pentru un timp, pot să pară aproape fără margini, dar când vânturile adversităţii se ridică pe neaşteptate în contra lui, atunci influenţa şi puterea sa dispar. Munca stăruitoare şi economia pot să facă pe cineva stăpânul multor case şi pământuri, dar acestea în timp de dezastru se risipesc şi lasă în urmă numai amintirea lor tristă. Câţi tineri, băieţi şi fete, au pornit pe calea vieţii de familie cu un soţ în care şi-au pus cea mai mare încredere, numai ca la urmă să-l afle necredincios. Înţelepciune, muncă îndelungată şi străduinţe cinstite pot să ducă la a avea o casă frumoasă şi luxoasă, condusă de o femeie şi mamă iubită, însufleţită şi înveselită de copiii săi drăgălaşi şi ascultători; dar în scurtă vreme această fericire şi bucurie trebuie să înceteze. Membrii familiei trebue să se despartă, sau poate boala îşi pune amprenta ei asupra lor, şi apoi urmează necaz şi moarte; şi unde odinioară domnea bucuria şi fericirea acum locuieşte suferinţa şi nefericirea.
Pentru ziua cea rea nimeni nu este în stare să depună comori pământeşti, care să fie sigure şi trainice. Nici un pământean nu poate ridica un astfel de zid pe care adversarii omeneşti să nu-l poată dărâma.
Amininteşte-ţi necazul şi jalea ce domneşte pe pământ; pierderea şi dezastrul mare pe care l-a făcut războiul în casele odată paşnice şi fericite.
Fericită parte
În timpul acesta, când cearta şi neînţelegera domneşte peste tot, în timpul acesta când toate lucrurile pământeşti sunt zguduite din temelie, cât este de fericită partea acelora care au strâns şi strâng încă comori în cer! Totuşi, dacă din anumite motive am fost şi suntem ispitiţi să ne întoarcem, pentru un timp, să strângem comori pământeşti, în dauna sau pierderea celor cereşti, dacă ne este frică să nu ajungem în mizerie pământească din cauză că nu am strâns comori pământeşti pentru zile mai rele, să ne aducem aminte de îndemnul apostolului: “Purtarea voastră să fie fără iubire de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi acum, căci El Însuşi a zis: “Nici decum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”” — Evrei 13:5.
Dacă eşti descurajat pentru că ai pierdut comorile pământeşti şi dacă faima şi cinstea între oameni, precum şi numele bun, le-ai pierdut şi toţi prietenii pământeşti te-au părăsit, atunci adu-ţi aminte de bucuria care a umplut inima ta când pentru întâia oară ai cunoscut pe Domnul. Apostolul zice: “Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe: pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul insultelor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut una cu aceia care treceau prin aceleaşi suferinţe. Căci aţi avut milă de cei din închisoare şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună şi care rămâne.” — Evrei 10:32-34.
Nu este neobişnuit, ca unii să-şi numere printre comorile pământeşti şi pe prietenii lor care le sunt credincioşi, dar mai târziu când vin la cunoştinţa adevărului şi se consacrează cu totul să facă voia lui Dumnezeu, prietenii lor îi părăsesc. Pentru un timp ei pot să se simtă mâhniţi de pierderea avută, dar când pe de altă parte se gândesc că ei sunt acum în Cristos şi pe toţi care sunt în Cristos îi găsesc de o minte şi un spirit cu ei, încep să înţeleagă că au găsit cu mult mai mulţi prieteni decât au avut înainte şi pe aceştia toţi într-unul, în Isus Cristos.
Comorile cereşti
Pentru a fi întăriţi în credinţă şi pentru a dobândi o mai mare bucurie să ne amintim, din nou şi din nou, de comorile cereşti care sunt veşnice şi pe care Domnul le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc şi Îl servesc cu credincioşie.
Născuţi în păcat şi concepuţi în fărădelege, toate comorile pe care cineva le-ar putea strânge, fie acestea oricât de mari şi preţioase, nu pot aduce celui ce le are viaţă şi fericire veşnică. Dar urmaşul lui Isus este invitat să vină şi să înveţe despre Dumnezeu şi despre Cristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi cunoştinţei şi pe care a-L cunoaşte înseamnă viaţă veşnică şi desfătări fără de sfârşit. (Ioan 17:3; Psalmul 16:11). Fiind cu mintea luminată de Spiritul sfânt, creştinului îi este permis să vadă unele din lucrurile minunate pregătite pentru el. El învaţă că Cristos “măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8:9); că Isus prin harul lui Dumnezeu a lăsat bogăţia, onoarea şi gloria pe care le-a avut în cer şi a venit jos şi a suferit moartea cea mai ruşinoasă pentru ca noi să putem fi aduşi iar la Dumnezeu. El a deschis o cale la cer şi a făcut posibil ca creştinul să poată strânge comori în cer, iar Părintele ceresc îl invită să vină şi să le depună acolo, asigurându-l că nu se vor pierde niciodată. Viaţa, care este cea mai scumpă şi mai plăcută comoară oricărei fiinţe inteligente, este acum pusă înaintea lui şi cu bucurie el priveşte înainte la timpul când izvorul vieţii îi va fi descoperit pe deplin.
O comparaţie sau asemănare
Deşi este adevărat că la sfârşitul domniei milenare a lui Cristos toţi oamenii de pe pământ vor fi pe deplin mulţumiţi cu partea lor, care va fi mult mai mult decât au aşteptat sau au putut să-şi închipuie, totuşi pentru Mireasa lui Cristos este prevăzută o binecuvântare cu mult mai mare decât cea pământească. Ea va moşteni comorile nesfârşite ale cerului! Părintele ceresc are plăcere şi voieşte ca noi întotdeauna să avem înaintea minţii noastre aceste comori cereşti, pentru ca iubirea noastră să fie înrădăcinată în ele.
În cuvintele textului nostru, Domnul face o asemănare între comorile de acum şi comorile din cer, şi ne invită să strângem comori care nu pot fi distruse de rugină şi molie, pe care hoţii nu pot să le dezgroape şi să le fure. Oamenii de pe pământ, prin averea lor mare, încearcă să stăpânească guvernămintele şi pentru un timp reuşesc, dar după aceea se prăbuşesc, atât ei cât şi sistemele lor. Celor chemaţi, probaţi şi credincioşi, Isus le-a zis: “… vă pregătesc o împărăţie, după cum Tatăl Meu, Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea, şi să staţi pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” (Luca 22:29, 30).
Ştiind însă, că din pricina imperfecţiunilor şi slăbiciunilor lor se vor ivi, din când în când, temeri şi îndoieli în mintea credincioşilor, pentru a-i încuraja şi îmbărbăta, Domnul Isus le-a zis: “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia.” — Luca 12:32.
Cât va fi de mare averea celor ce vor moşteni această Împărăţie? Sfântul Pavel, vorbind despre Isus Cristos ca şi Capul acestei Împărăţii spune: “… pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor” (Evrei 1:2). Iar celor care se vor dovedi credincioşi până la sfârşit El le-a zis: “… suntem … moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos” (Rom. 8:17); voi vă veţi împărtăşi cu El la toată slava şi bogăţia Lui cea fără de margini. Tot acest apostol, după ce descrie unele aranjamente minunate ale lui Dumnezeu, exclamă: “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu!” — Romani 11:33.
Credincioşii vor fi bogaţi şi în aceea că ei vor fi de o valoare rară şi specială. Domnul se referă la membrele Corpului Său astfel: ““Ei vor fi ai Mei” zice Domnul oştirilor, “Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”” — Maleahi 3:17.
Faimă şi nume bun
Acela care ajunge cu faimă între contemporanii săi, trebuie să aibă şi un nume bun. În toate veacurile următoare, Cel cu faima cea mai mare dintre toţi (afară de Iehova) va fi Domnul nostru Isus Cristos. Numele Său este mai presus de orice nume, şi “în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.” — Filipeni 2:10, 11.
Mireasa lui Cristos va fi asemenea Mirelui său şi se va împărtăşi de toată faima şi slava numelui Său bun. Apostolul Ioan spune: “Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-s arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pebtru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Apostolul Pavel spune: “Şi după cum am purtat chipul celui făcut din ţărână, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.” — 1 Corinteni 15:49.
Faima şi onoarea Capului va fi împreună cu a membrilor, de nedespărţit. Faima miresei şi numele ei bun, vor fi cele mai mari printre toate oştile cereşti, pentru că Dumnezeu o va arăta ca un monument al puterii şi iubirii Sale nemărginite. Vorbind despre aceasta, profetul lui Dumnezeu a zis: “De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi sta liniştit, până nu se va arăta dreptatea lui ca lumina şi mântuirea lui ca o făclie care arde. Atunci popoarele vor vedea dreptatea ta şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l ca hotărî gura Domnului. Vei fi o cunună a frumuseţii în mâna Domnului, o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău.” — Isaia 62:1-3.
Faima celor ce au adunat comori cereşti va fi răspândită în tot pământul, căci toţi vor şti despre gloria lor şi vor cânta de mărirea lor. “Iar despre Sion este zis: “Acesta şi acela în el s-au născut” … Domnul numără popoarele scriindu-le: “Acesta s-a născut acolo. “” (Psalm 87:5, 6). “Voi face ca numele tău să fie amintit în toate generaţiile; de aceea te vor lăuda popoarele, în veci de veci.” — Psalmul 45:17.
Putere şi influenţă
Puterea şi influenţa nemărginită puse în mâinile unuia care este sfânt şi apoi folosite în cauza sfântă a dreptăţii trebuie să dea un rezultat binefăcător pentru toţi care doresc să se folosească de această binefacere. În starea nedreaptă şi imperfectă de acum, omul foloseşte toată puterea şi influenţa de care dispune în scopuri egoiste. Printr-o aşteptare plină de bucurie credincioşii pot privi înainte, ca la una din comorile lor cereşti, la puterea şi influenţa lor mare din viitor, care va fi fără margini şi care va fi folosită în mod neegoist şi pentru cauza dreptăţii. Ei vor avea această comoară pentru că ei vor fi o parte din Cristos, al cărui Cap, după învierea Sa, a declarat: “Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” — Matei 28:18.
Privind din depărtare la puterea şi influenţa lui Cristos, pe care o va folosi spre binele tuturor, profetul lui Dumnezeu a scris: “I s-a dat stăpânire, slavă şi împărăţie, pentru ca toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile să-I slujească. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi distrusă.” (Daniel 7:14). Din cauza iubirii şi a atitudinii Sale binevoitoare, putem fi siguri că Cristos va întrebuinţa această putere întotdeauna spre bine; şi despre aceasta noi suntem asiguraţi când citim, că El “va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra celor întristaţi ai ţării; va lovi pământul cu toiagul gurii Lui şi va omorî pe cel rău cu suflarea buzelor Lui. Dreptatea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia brâul mijlocului Său.” — Isaia 11:4, 5.
Că Domnul va împărtăşi această putere şi influenţă cu mireasa Sa, şi că acestea sunt o parte din comorile cereşti pe care urmaşii Lui au privilegiul să le strângă în cer, în timpul de luptă, luptând lupta bună a credinţei, suntem asiguraţi chiar de Domnul nostru când zice: “Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie.” (Apocalipsa 3:21). “Celui care va birui şi celui care va păzi până la sfârţit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri.” — Apocalipsa 2:26.
De multe veacuri omenirea sufere şi geme aşteptând până ce stăpânitorii acestor comori cereşti vor arăta puterea şi influenţa dumnezeească pentru eliberarea ei. Mare va fi comoara avută de Cristos, Cap şi corp, să împartă creaţiei gemânde binecuvântările dumnezeeşti, pentru care scop a fost şi chemat, după cum citim: “Eu, Domnul, Te-am chemat în dreptate şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legămâmt al poporului, ca să fii Lumină popoarelor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din închisoare pe cei care locuiesc în întuneric.” — Isaia 42:6, 7.
Case
Oamenii care au multe case sunt mândri şi le numesc după numele lor (vezi Ps. 49:11, 12). Ei le socotesc acestea ca şi comori, şi sufletul lor se desfătează în ele; dar într-un singur ceas ele pot fi ruinate printr-o bombă sau prin cutremur sau prin foc. Printre comorile veşnice, adunate în cer, de către cei biruitori va fi locuinţa lor cerească, care va întrece orice aşteptare. “În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus, căci Eu mă duc să vă pregătesc un loc.” — Ioan 14:2.
Nu poate fi nici o îndoială, că Cristos şi Mireasa Lui, în slavă, vor avea o locuinţă separată în cer. S-ar părea neînţelept a crede că Cristos va locui într-o stare în care să poată fi văzut oricând de toate celelalte fiinţe. Dar demnitatea şi rudenia dulce ce există între Mire şi Mireasă, este arătată clar prin ceea ce spune Scriptura, că ei vor avea o locuinţă separată. (Acest gând este deplin susţinut şi de templul lui Ezechiel.) Această locuinţă măreaţă va fi condusă de Domnul Isus. El este Capul casei “fieşti”. Această casă a fost plănuită de Părintele ceresc înainte de întemeierea lumii şi este locaşul după care credincioşii au dorit şi suspinat de-alungul căii lor obositoare (vezi 2 Corinteni 5:1). Psalmistul a descris frumos dorinţa credincioşilor: “Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez în templul Său.” — Psalmul 27:4.
Familie
Dumnezeu a întocmit familia pe pământ, a făcut-o sfântă şi iubită inimii omului. Omului de treabă, femeii cinstite, copilului bun cel mai dulce şi mai plăcut loc pe pământ le este familia, fie ea oricât de simplă. Cu toate acestea, creştinul care se lipeşte de această casă sau familie pământească, ca de o comoară a sa, adică care-şi pune dragostea în ele spre a neglija comorile cereşti, se va afla la urmă înşelat şi va plânge cu amar deoarece, ca şi toate altele, şi acestea sunt trecătoare. Dar acela care adună comori în familia şi casa cerească va fi fericit veşnic. Această familie dumnezeiească va avea ca şi Cap pe Isus Cristos cel glorificat şi 144.000 de membri glorioşi, care vor fi asemenea Domnului lor. În locuinţa regală, ea va avea o măreţie deplină şi va fi servită de alte fiinţe spirituale, care au fost spălate, curăţate şi albite în sângele (meritul) Mielului (vezi Psalmul 45:13-15; Apocalipsa 7:14, 15). În fruntea acestei măreţe familii va fi Părintele ceresc, “plinătatea Celui care umple totul în toţi” şi care va avea o deosebită plăcere în membrii acestei familii fericite. Ce familie minunată va fi aceasta! Dumnezeu a hotărât această familie încă înainte de întemeierea lumii spre însăşi lauda şi mărirea numelui Său.
Această casă şi familie va fi eternă. Nu va fi acolo despărţire, nici inimi frânte, nici chiar cugete de aceast fel. Ea va fi bucuria şi plăcerea lui Iehova. “Căci Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Sa.” (Psalmul 132:13). Perfecţiunea şi frumuseţea ei vor fi observate printre lucrurile minunate ale lui Iehova, şi prin ea Iehova va străluci spre binecuvântarea tuturor celorlalte creaturi ale Sale. “Din Sion, perfecţiunea frumu-seţii, de acolo străluceşte Dumnezeu.” (Ps. 50:2; traducerea Cornilescu — n. t.) “Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.” — Psalmul 87:2.
Cu toate că fiinţele pământeşti nu vor putea vedea niciodată cu ochiul natural slava, frumuseţea şi dulceaţa acelei familii, totuşi ei vor avea cunoştinţă despre aceasta şi se vor bucura. “Măreţ este Domnul şi foarte vrednic de laudă, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele sfinţeniei Lui. Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ este Muntele Sionului” — Psalmul 48:1, 2.
Creştinul poate să întâmpine oarecare greutăţi, în a lăsa toate la o parte şi a sacrifica comorile pământeşti şi numele său bun. El va da de multe piedici şi va trece prin multe probe şi suferinţe adunând comori cereşti, dar “uitând ce este în urmă” şi ţinând privirea la comorile viitoare, din cer, şi cu credinţă şi zel înaintând spre ele poate fi vesel ştiind că în curând va intra în casa lui cerescă, nefăcută de om şi eternă în cer la Dumnezeu, ca acolo să fie pe vecie un membru din acea familie fericită a Tatălui său. Şi în timp ce îşi adună, cu credincioşie şi zel, comorile cereşti prin credinţă poate gusta aceste prospecte şi poate înţelege rostul cuvintelor psalmistului: “… înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” — Psalmul 16:11.
Profetul Ezechiel descrie, în viziune profetică, gloria acelei locuinţe cereşti care este o parte din comorile sau averile strânse de creştin în cer. El descrie pe membrii ce vor fi preoţii acelei locuinţe, turma mică, ca pe cântăreţii cei mai iscusiţi din Israel care vor cânta laudă şi glorie lui Iehova, slăvind numele şi îndurările Lui înaintea miliardelor de oşti cereşti, şi vor da binecuvântările la miliardele de pe pământ. În camerele sfinte ale acestei locuinţe cereşti, preoţii vor petrece în ospeţele lor de iubire şi se vor bucura văzând cum miliardele de răscumpăraţi ai pământului se prezintă în consacrare şi înaintează pe calea înaltă a sfinţeniei către desăvârşirea avută de părintele Adam, spre slava Creatorului lor. Vezi Ezechiel 40:44-46; 44:15, 16.
Prieteni
Cuvântul prieten are o semnificaţie adâncă, care numai în puţine alte cuvinte se află. Isus îl foloseşte în înţelesul cuvântului iubire. De fapt prietenia este o reprezentare a iubirii în acţiune (în fapte sau comportament). Ionatan şi David au fost exemple de o prietenie adevărată (1 Samuel 18:1-4; 2 Samuel 1:25, 26), dar o prietenie ca aceasta este un lucru rar între oameni. De multe ori se întâmplă, că unul îşi pune absolută încredere în cineva ca prieten, numai ca la urmă să se afle înşelat. Acela care arată prietenie şi credincioşie faţă de tine când îţi merge bine, dar te părăseşte când ajungi în valurile adversităţii nu este prieten adevărat; de fapt nu este prieten deloc. Acela care îţi mărturiseşte prietenie când eşti onorat de alţii şi te trădează sau tăgăduieşte când suferi persecuţie şi ruşine pentru cauza dreptăţii, în nici un înţeles nu poate fi considerat prieten. (Prietenia este demonstrarea devotamentului adevărat). De aceea, prieten nu este acela care te iubeşte în anumite timpuri, ci acela care te iubeşte neîncetat, prin toate împrejurările. “Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbe 17:17).
Până am fost în lume, având de-a face cu lucruri nestatornice, noi n-am putut afla fericirea adevărată. Rătăcind prin pustiul societăţii omeneşti pe căi deşarte, flămânzind şi însetând după dreptate şi adevăr, pe care nu le puteam afla, sufletul nostru s-a obosit. Atunci am strigat către Dumnezeu şi Tatăl ceresc ne-a atras la Fiul Său iubit. Apoi am învăţat că Isus, din cauza iubirii Sale, a murit pentru noi ca să avem viaţă şi să o avem din belşug, şi să ne bucurăm de binecuvântările care sunt asociate cu viaţa. Noi am auzit cuvintele Lui spunându-ne: “Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15:13, 14). Când ne-am predat inimile noastre Domnului şi El ne-a primit în mod binevoitor, şi când am fost îndreptăţiţi şi concepuţi la o viaţă nouă, atunci am primit pacea lui Dumnezeu care întrece orice ştiinţă. Iar inimile noastre erau pline de bucurie şi limba noastră nu a putut să nu cânte:
“Am găsit un bun bun amic,
Pân nu-l ştiam m-a iubit;
Cu iubirea Lui m-a atras,
De El sunt eu legat strâns”.
Atunci, pentru prima dată, am început să cunoaştem însemnătatea comorii cereşti, şi răspunzând invitaţiei Domnului să adunăm comori în cer, am început prin harul Său să lucrăm. După cum am progresat pe calea îngustă, prin strâmtorări, piedici şi încercări grele, am învăţat că astfel de situaţii neplăcute şi experienţe sunt foarte necesare înainte de a intra în posesia comorilor adunate în cer, întocmai cum a avut de luptat David înainte de a ajunge pe tron. Am aflat că scumpul nostru prieten, Isus Cristos, a călătorit singur pe această cale înainte de noi şi acum, ca fratele nostru mai mare, El simpatizează cu noi, susţinându-i zilnic şi în fiecare moment pe cei care sunt adevăraţii Săi prieteni şi astfel noi continuăm cântarea:
“Îmi strânge lanţul inima,
Şi nimic nu-l va frânge,
Căci eu-s al Lui şi El al meu,
Şi-n veci n-a fi schimbare”.
Prietenia lui Isus nu se poate aprecia la justa valoare. Cine nu s-ar bucura să aibă un astfel de prieten? “Cine iubeşte curăţenia inimii şi are bunăvoinţa pe buze este prieten cu împăratul.” (Proverbe 22:11).
Dulceaţa prieteniei între copiii lui Dumnezeu, adeseori se strică prin neînţelegeri sau mai bine zis, prin înţelegeri greşite. De fapt, cea mai multă suferinţă pe care o îndură fraţii între ei este din cauză că se înţeleg greşit unii pe alţii. Aceasta este datorită imperfecţiunii şi slăbiciunii fiecăruia. Şi când noi încercăm să arătăm şi să descoperim slăbiciunile fraţilor noştri, comuniunea şi rudenia noastră nu va fi atât de dulce cum ar fi când noi am asculta de cuvintele sfinte (vezi Proverbe 17:9). Dar creştinul cu inima curată şi care păstrează prietenia adevărată va căuta să ascundă asemenea lipsuri, supunându-se îndemnului apostolului: “Mai înainte de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o mulţime de păcate.” (1 Petru 4:8). Când vor fi trecut toate nedesăvârşirile şi noi vom fi îmbrăcaţi cu acel corp glorios, după care ne luptăm şi ne este promis, atunci nu vor mai fi nici un fel de înţelegeri greşite sau neînţelegeri între noi, ci iubirea perfectă şi bucuria prieteniei desăvârşite şi adevărate va fi neîntreruptă şi veşnică.
Unii dintre credincioşii Domnului, călătorind împreună pe calea îngustă, au învăţat a se înţelege mai pe deplin, şi nimic nu le-a atras inimile aşa aproape una de alta şi nu i-a făcut în stare să-şi cunoască atât de bine calităţile, ca trecerea prin acelaşi foc al strâmtorării. Aceasta se arată în mod minunat în epistola lui Pavel către Filipeni, unde fraţii au trecut prin acelaşi fel de încercări grele şi au văzut arătându-se în fiecare aceeaşi dispoziţie adevărată care se cuvine să o aibă creştinul; inimile lor au fost legate printr-o prietenie statornică şi adevărată. Nimic altceva nu putea întări această prietenie. Ne putem închipui, cum această prietenie spirituală începută aici pe pământ, va fi în mod deosebit dulce când va fi desăvârşită în frumuseţe şi în sfinţenie şi plină de bucurie în casa noastră din cer. Ea va da un miros dulce spre lauda şi gloria Regelui şi Părintelui nostru ceresc.
Toţi aceia care-L iubesc pe Domnul şi creaţia Sa, iubesc şi frumuseţea florilor. Este clar că în Împărăţia cerului nimic nu va fi ce ar putea reprezenta atât de bine mirosul plăcut al florilor ca şi prietenia ce va exista între membrii acelei familii regale. În adevăr, dulce va fi prietenia care a fost începută şi dezvoltată aici între fraţi, iar când aceasta va fi transplantată în grădina cerească şi în atmosfera curată de acolo, ea va avea o frumuseţe rară şi un miros nespus de minunat.
Ce comoară minunată va fi aceasta, în cer! Această prietenie dulce şi adevărată, dintre membrii familiei dumnezeeşti, va fi o reprezentare a caracterului nobil, care îşi va atrage zâmbetul şi plăcerea Părintelui ceresc, asigurându-l pe fiecare membru de prietenia Sa şi a Domnului nostru Isus. Aceasta va fi una din răsplăţile ce se va da acestora pentru credincioşia de acum. O, ce răsplată! Prin ei Dumnezeu va arăta bogăţia darului Său în Veacurile ce vor urma, tuturor fiinţelor ce vor fi create în miliardele de lumi în veci vecilor.
Având în minte această comoară mare, pe care o putem strânge în cer acum, să depunem toată silinţa în strângerea ei; şi făcând aceasta, mergând pe calea ce o avem înaintea noastră, vom învăţa să avem o prietenie frăţească şi adevărată, care este cunoscută numai acelora a căror moştenire este Împărăţia cerească.
Bucuria sau plăcerile vieţii
Cea mai mare dorinţă a tuturor fiinţelor cu mintea sănătoasă este viaţa veşnică într-o stare de fericire perfectă. Sunt oameni pe pământ care cu bucurie ar sacrifica orice comori pământeşti numai să-şi poată câştiga viaţa veşnică, însoţită de bucurie nesfârşită! Întorcându-ne ochii spre cer să privim altă comoară mare şi scumpă, pe care Dumnezeu o păstrează acolo pentru cei care-L iubesc pe El mai presus de toate. Aceasta este viaţa inerentă, izvorul de viaţă sau natura divină, o viaţă fără sfârşit care nu se poate distruge. Şi aceia care vor avea această comoară vor fi asemenea Domnului Isus şi vor locui împreună cu El pentru totdeauna. Acesta se pare un lucru prea mare, prea minunat pentru noi, dar cu toate acestea noi ştim că este adevărat, deoarece Tatăl nostru ceresc ne-a spus-o în Cuvântul Său: că “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui care ne-a chemat prin slava şi virtutea Sa, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:3, 4). Aceste promisiuni dumnezeieşti sunt hrana şi băutura noastră zilnică, susţinându-ne în străduinţele noastre de a strânge comori cereşti. Scumpul şi adevăratul nostru prieten ne spune: “… oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ci apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el un izvor de apă, ţâşnind în viaţă veşnică.” (Ioan 4:14).
Însăşi amăgiţi şi amăgind pe alţii
Unii predicatori au spus şi spun oamenilor că toţi aceia care aparţin formei lor de religie şi bisericii lor şi trăiesc o oarecare viaţă cinstită, prin aceasta strâng comori în cer şi cu siguranţă le vor moşteni la moarte. Mulţi dintre ei au mers atât de departe, încât spun că dacă cineva moare pe câmpul de luptă, fie că el a avut sau nu vreo credinţă în Cristos, merge direct în cer. Bineînţeles, teoria lor nu este susţinută de Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa lor în acest punct este tot atât de neînţeleaptă ca şi învăţătura lor, care spune că cei răi vor fi chinuiţi de diavoli într-un iad (în foc), în vecii vecilor. Dumnezeu prin îndurarea Sa a pregătit pentru fiecare om, fie că a fost membru la vreo biserică nominală sau nu, o ocazie de a-şi dobândi viaţa veşnică. Toţi oamenii care mor şi au murit, fără să cunoască pe Cristos şi planul lui Dumnezeu, vor fi sculaţi din groapă şi vor primi o cunoştinţă clară despre aranjamentele darului lui Dumnezeu şi o ocazie să primească binecuvântările restatornicirii.
O răsplată care se va da membrilor corpului lui Cristos va fi să ridice şi să binecuvânteze neamul omenesc cu viaţă. Totuşi aceia cărora li s-a adresat Domnul şi pe care i-a îndemnat să strângă comori în cer sunt numai aceia care au crezut în El în timpul Veacului Evanghelic, de sacrificiu, şi care au făcut o consacrare deplină cu scopul de a face voia lui Dumnezeu, jertfindu-şi viaţa şi tot ce au pe altarul Său şi care după aceea se străduiesc, prin multă muncă şi trudă, să ducă acel legământ de jertfă la îndeplinire. Aceştia sunt chemaţi cu o chemare cerească să devină membri în corpul lui Cristos, în familia divină, şi în scopul acesta sunt invitaţi să părăsească familia adamică (Psalmul 45:10, 11). Speranţa lor pentru o astfel de poziţie se bazează pe promisiunile mari şi preţioase date de Iehova Dumnezeu. Pentru a putea strânge acele comori acolo, acum, ei trebuie să se conformeze voinţei lui Dumnezeu; şi voia lui Dumnezeu se poate afla prin o studiere, cu îngrijire a planului Său. “Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:3). Acestora Domul le-a zis: “Voi fiţi deci desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:48). Aceasta înseamnă perfecţiunea caracterului, cum a fost a Domnului. Un astfel de caracter nu se dezvoltă într-o zi sau o săptămână sau o lună, ci rezultă din o străduinţă cu credincioşie şi răbdare în a ne conforma după rânduielile şi principiile date nouă de Domnul, ca o lege pentru dezvoltarea creaturii noi.
Încă înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a prevăzut alegerea şi dezvoltarea acestei noi creaturi, şi “pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). De aceea, acei care ar dori să adune comori în cer, mai întâi de toate trebuie să umble în urmele lui Isus, făcând cu bucurie voia Părintelui; ei trebuie să fie acei care au plăcere în lucrurile de sus şi nu în cele pământeşti, şi apoi aleargă cu răbdare după premiul pus înaintea lor. Aceştia sunt acei care prin orice împrejurări caută cu sârguinţă să-şi facă alegerea şi chemarea lor sigură.
Probele esenţiale
Pentru a aduna comori cereşti, întocmai ca şi pentru a aduna comori pământeşti, se cere muncă. Dar pentru a aduna comori cereşti se cere, în plus: credinţă, cunoştinţă, înfrânare, răbdare stăruitoare, dragoste frăţească şi iubire pentru toţi oamenii. Să sperăm că aceste roade ale Spiritului sfânt care formează caracterul, se vor înmulţi pe măsură ce creştinul se apropie de casa lui veşnică în cer. Totuşi, mai întâi trebuie să vină timpul de încercare, când fiecare potrivit aranjamentului dumnezeiesc, va fi pus pe probă spre a se vedea dacă el sau ea a fost destul de sârguincios în strângerea comorilor cereşti. Prin urmare, nu trebuie să fim surprinşi când proba vine şi unul cade într-o parte şi altul într-alta, ci trebuie să fim pregătiţi pentru orice probă. “Ferice de cine rabdă ispita! Căci, după ce va fi găsit bun îprobat şi ieşind victorios din probăş, va primi cununa vieţii, pe care El a promis-o celor care Îl iubesc.” (Iacov 1:12) Creştinului învingător, care luptă o luptă bună a credinţei până la sfârşit, arătând devotament pentru Domnul şi fraţii Săi şi pentru cauza dreptăţii, îi este promisă moştenirea acestei comori cereşti. Numai acestora li se adresează Căpitanul mântuirii noastre astfel: “Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10).
Este adevărat că, creştinul adunând aceste comori cereşti trebuie să îndure suferinţe, prigoniri, lipsuri şi batjocuri; dar acestea par neînsemnate faţă de gloria ce va urma. Sfântul Pavel era un om cu talente mai mari decât oamenii de rând, dar el pe toate acestea le-a jertfit. El a fost un creştin care a suferit mai mult decât oricare altul pentru cauza dreptăţii, şi totuşi a zis: “Eu socotesc că suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care va fi descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18). “Căci întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17).
Acum este cu neputinţă a vedea clar aceste comori cereşti şi bucuria nespusă ce va fi partea acelora care le vor avea ca moştenire veşnică. Însă, în măsura în care ochii înţelegerii noastre se deschid mai larg, în aceeaşi măsură ni se lărgeşte şi vederea credinţei şi mărimea şi frumuseţea lor este tot mai clară; dar când vom fi transformaţi în asemănarea Domnului şi Mântuitorului nostru şi vom privi aceste comori cu ochii descoperiţi, aflând că sunt ale noastre pe vecie, atunci nu numai că vom fi răsplătiţi fără margini pentru toate suferinţele şi greutăţile pe care le-am îndurat, dar bucuria noastră nu va avea margini şi plăcerile adevărate vor fi ale noastre pentru eternitate, şi locuind în casa lui Iehova vom continua a cunoaşte caracterul Său minunat şi vom privi frumuseţea Lui în toate eternităţile.
https://adevarprezent.org/comori-depuse-in-cer/
///////////////////////////////
„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoţii”
MATEI 6:19 (VDC)
La orice nivel material ai ajunge in viața aceasta, nimeni nu iți poate garanta continuitatea. Poate ai alergat o viață să strângi bani, să ai tot comfortul material pe care l-ai visat și ai reușit să faci asta. Îți permiți la ora asta tot ce iți doresti.
Dar nu e așa că undeva în adâncul tău, trăiești cu frica că mâine totul ar putea fi pierdut? Și cumva pierderea a tot ce ai agonisit nu ține de tine. Tu ști asta și tocmai asta te sperie. Banii se devalorizează, mâncarea se strică, afacerile se pierd și câteodată chiar din cauza celor mai apropiați, casa ți-o poate lua statul, mașina iți poate fi furată, totul se poate pierde de la un minut la altul.
Ce mi se pare mai trist e că în multe cazuri, atunci când agonisești iți legi toate lucrurile materiale de suflet. Și tocmai lucrurile acestea pentru care ai alergat atât încep să devină moliile, rugina și hoții care distrug adevăratele comori din sufletul tău. Vorbesc despre momentul în care banii încep să te devalorizeze pe tine, în care mâncarea devine inamic al organismului tău, afacerea ta te face să te pierzi pe tine și să devii alt om, nu neapărat unul mai bun.
Momentul în care ai o casă dar tu nu te mai poți bucura de ea, pentru că nu mai ai timp sau pentru că nu mai vezi asta ca pe un motiv de bucurie. Momentul în care mașina ta iți fură mințile și conduci mult peste limita legală sau îi șicanezi în trafic pe cei care conduc modele mai modeste, doar din mândrie. În cazul acesta pământul pe care ți-ai strâns tu comorile e sufletul tău. Oare ce ar trebui să se întample ca să vezi cât este el de sufocat și îngreunat de toate lucrurile acestea?
Ceea ce trebuie să înțelegi e că Dumnezeu nu vrea ca tu să nu ai unde dormi sau să nu ai un loc de muncă sau o mașină. Dumnezeu vrea ca tu să nu faci din astea scopul vieții tale. Pentru că El ți-a creat sufletul și ți-a dat viață și știe că nimic din tot ceea ce lumea ridică la rang de superioritate nu îți va aduce bucurie defapt. Pentru că nimeni din lumea aceasta nu este cu adevărat interesat de fericirea ta. Ci toți, ca și tine, sunt interesați ca lor să le meargă bine.
Fă-ți un scop în schimb din a-ti strânge comori pe care oricât ți le-ai lega de suflet, acesta nu va fi afectat ci mai degrabă întărit. Fă-ți un scop din a-L sluji pe Dumnezeu cu toate lucrurile materiale pe care le ai și astfel vei avea o avere pe care nimeni nu va putea să ți-o fure și nici nu va putea vreodată să te afecteze în vreun fel.
Devotional 22 10 – „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoţii”
//////////////////////////////////////////
A fi „in Hristos”
Noul Testament – a doua parte a Bibliei care relateaza incepand cu nasterea lui Isus Hristos pe pamant in urma cu 2000 de ani – face dese referiri la expresia: „in Hristos”.
Strans legat de aceasta sunt cateva concepte clarificatoare inspre intelegerea asocierii acestor doua cuvinte:
Conceptul de credinta
Este vorba „despre credinta in Hristos Isus.” (Faptele Apostolilor 24.24) Aceasta presupune o totala incredere a omului in Mantuitorul Isus Hristos: „12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” (Faptele Apostolilor 4.12)
In afara de El nu exista altcineva care sa ne poata mijloci drumul spre Dumnezeu:
„5 … este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos”. (1 Timotei 2.5)
Conceptul de dragoste
Biblia face referire la „dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 8.39)
Unii oameni gandesc despre sine ca fiind corecti si drepti, Dumnezeu le cunoaste aceste calitati si prin urmare, in dragostea Sa, se va ingriji oricum de ei.
Versetul din Romani 8.39 spune insa deslusit ca dragostea lui Dumnezeu nu este neconditionata, ci ea este „in Hristos”.
Cu alte cuvinte dragostea de care beneficiem este aceea care se manifesta numai prin Persoana Fiului Sau Isus Hristos.
Omul cu inima schimbata conform cu caracterul Domnului Isus Hristos este pe deplin constient de faptul ca Hristos este singurul „canal” prin care se poate revarsa asupra sa dragostea lui Dumnezeu.
Conceptul de adevar
Adevarul nu exista in afara lui Hristos. El este numai „in Hristos” (Romani 9.1).
Multi oameni cauta adevarul in diverse filozofii, credinte si curente religioase, in mituri si legende ale popoarelor din antichitate, etc.
Biblia insa spune ca adevarul este „in Hristos”.
Conform principiului logicii, dupa care adevarul si minciuna se exclud reciproc, rezulta de asemenea ca „in Hristos” nu este minciuna. Apostolul Pavel amintea aceasta cu diferite ocazii:
„1 Spun adevarul in Hristos, nu mint …” (Romani 9.1)
„1 Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii,
2 pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.
3 Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4 care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.
5 Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,
6 care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita,
7 si propovaduitorul si apostolul lui am fost pus eu – spun adevarul in Hristos, nu mint – ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul.” (1 Timotei 2.1 – 7)
Isus a facut cunoscut singurul adevar existent atunci cand a spus:
„6 Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14.6)
Conceptul existentei legaturii dintre oameni
Oamenii alcatuiesc un singur trup „in Hristos”.
Fiecare om este o entitate separata fata de oricare alt om. El insa nu poate trai in mod armonios singur, separandu-se de ceilalti, deoarece am fost creati cu dorinta de a comunica si interactiona cu semenii nostri.
Nu trebuie sa traim izolat, pentru ca exista in noi nevoia de a cauta permanent partasia cu ceilalti oameni. Iar la baza acestei legaturi dintre noi trebuie sa fie Hristos.
Biblia dezvaluie aceasta minunata certitudine in mod deslusit:
„4 … dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba,
5 tot asa, si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora.”
(Romani 12.4,5)
Conceptul „imbracarii” „in Hristos”
De regula oamenii se ingrijesc de tinuta lor vestimentara si nu le este indiferent felul cum se imbraca si se „prezinta” in societate.
Aceasta nu exprima insa caracterul persoanei respective.
Uneori un om imbracat mai modest poate fi mai de pret inaintea lui Dumnezeu datorita unor trasaturi pozitive de caracter fata de un altul pentru care conteaza numai aspectul exterior cu care se mandreste in fata celorlalti.
Odata cu venirea anuala a sarbatorilor de iarna exista obiceiul imbracarii „in Mos Craciun”: un personaj bun, blajin si altruist, dar nereal, fictiv, inventat de mintea omeneasca.
In contrast cu aceasta, Biblia vorbeste despre imbracarea spirituala „in Hristos”: Creatorul real, adevarat, viu, infinit superior mintii omenesti.
Ce presupune aceasta imbracare spirituala ne este explicat ceva mai indeaproape in urmatoarele versete:
„11 Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii.
13 Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;
14 ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.”
(Romani 13.11 – 14)
Conceptul de purtare
Purtarea sau comportarea omului este felul in care acesta se manifesta printr-o anumita conduita.
Intelegerea adevarului si importantei mesajului biblic are un efect benefic si asupra conduitei oamenilor, acestia manifestandu-se decent (nu insa rigid), natural, pozitiv, modest, placut, echilibrat.
Pe masura ce intelegem marile adevaruri divine vom tinde catre „13 starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos” (Efeseni 4.13)
Viata de crestin este o continua crestere in cunostinta si certitudine de la niste „prunci in Hristos” (1 Corinteni 3.1) pana la adevarate fiinte desavarsite care au minunata cunostinta deplina a adevarurilor vesnice.
Convingerile noastre se vor rasfrange in mod firesc si asupra conduitei noastre, astfel incat cu trecerea timpului vom dobandi o purtare deosebita si anume un fel „de purtare in Hristos”. (1 Corinteni 4.17)
Conceptul de biruinta
Cuvantul „biruinta” se foloseste de regula in cazul confruntarii unor forte armate inamice pe un camp de lupta.
Partea implicata in conflict care este mai bine utilata militar are in final biruinta asupra celeilalte forte.
De asemenea, si la nivel de indivizi apar mereu conflicte si neintelegeri.
Aflat intr-un conflict, fiecare dintre noi este convins, avand si argumente concrete, ca vinovatia apartine celeilalte persoane implicate.
Pare surprinzator, insa Biblia ne dezvaluie ca in realitate ne vedem confruntati cu un fals conflict: adversarul nu este persoana ca atare, ci avem de luptat de fapt cu niste forte de alta natura, care sunt adevaratele generatoare ale raului din lume:
„12 Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6.12)
Intreaga problematica conflictuala va trebui sa fie reconsiderata. In sprijinul luptei noastre ni se ofera si „armele” cele mai potrivite:
„13 De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.
14 Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii,
15 avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.
17 Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.
18 Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri …”
(Efeseni 6.13 – 18)
Fortele distructive ale raului nu pot fi biruite prin discutii in contradictoriu repetate, enervari, indreptatiri de sine, manii si tipete, ci „imbracand” armatura lui Dumnezeu. Aceasta are la baza adevarul, neprihanirea, pacea din inima conferita de certitudinea data de Evanghelia (sau: de vestea buna a) vietii vesnice prin credinta in Mantuitorul Isus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu (Biblia) si nu in ultimul rand rugaciunile pe care le putem face in diferitele situatii de viata.
Tinta finala este de a dobandi „biruinta in Hristos”:
„14 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.” (2 Corinteni 2.14)
Conceptul de iertare
Adeseori oamenii ajung – in urma unor neintelegeri, certuri sau conflicte – in punctul de a nu se mai putea suferi si intrerup astfel relatiile dintre ei. Inima le este atat de ranita, incat o intoarcere la vremurile dinainte pare a fi imposibila.
Insa Cuvantul inspirat ne indica in versetele urmatoare calea inteleapta si sanatoasa de comportare dintre noi, urmata de indemnul de a ne ierta unii pa altii, la fel cum si Dumnezeu Insusi ne-a iertat pe toti „in Hristos”:
„31 Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.
32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.” (Efeseni 4.31,32)
Urmarea faptului ca omul a pacatuit este moartea lui vesnica. Insa Dumnezeu, in dragostea Sa, l-a iertat, jertfindu-se pe Sine „in Hristos”, pentru ca omul sa poata avea din nou sansa redobandirii vietii vesnice.
Daca dragostea Atotputernicului Dumnezeu a fost atat de mare, incat l-a iertat pe om de neascultarea sa, cu atat mai mult omul in recunostinta sa trebuie sa-l ierte pe aproapele sau.
Conceptul de invatatura
De regula, copiii sunt trimisi de mici la scoala, pentru a se instrui si a primi invatatura.
Pe masura absolvirii a diverse trepte de scolarizare acestia avanseaza in cunostinta, eruditie si intelepciune.
Biblia vorbeste despre o invatatura – acccesibila oricui si fara legatura cu numarul treptelor de scolarizare absolvite – indispensabila pentru a putea intelege si a fi in acord cu voia Atotputernicului Dumnezeu: invatatura „lui Hristos”.
Cuvantul inspirat spune:
„9 Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul.” (2 Ioan 9)
„23 Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal.” (1 Ioan 2.23)
La fel ca orice alta invatatura, si aceea despre Hristos se poate invata, si anume despre: cine este El, ce a facut El pentru noi, cum putem avea legatura cu El si posibilitatea de a ne petrece vesnicia impreuna cu El.
Aceste cunostinte le putem dobandi numai prin citirea si studiul individual al Bibliei.
Cand aceste concepte se regasesc in viata oamenilor, atunci ei insisi sunt „in Hristos”.
Ce inseamna aceasta? Biblia spune:
„7 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (Sau: zidire.) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” (2 Corinteni 5.17)
Ceea ce vrea Dumnezeu de la om este sa-l transforme din starea actuala de fiinta pacatoasa intr-o alta, conforma cu criteriile Lui initiale.
Baza acestor inalte cerinte a fost stabilita prin satisfacerea si implinirea de catre Isus Hristos a criteriilor divine de rascumparare (sau: ispasire), prin viata Lui fara cusur, moartea si apoi invierea Sa.
Omul care se increde in mod sincer in mesajul salvarii de la moartea vesnica prin credinta in Hristos se va stradui din acel moment sa traiasca in Hristos, impacandu-se astfel cu Dumnezeu, Creatorul universului si al omului:
„18 Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba împacarii;
19 ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.” (2 Corinteni 5.18,19)
Concretizarea finala a impacarii cu Dumnezeu va avea loc intr-o zi – nestiuta de nimeni, ci doar de Tatal – cand cei „in Hristos” vor fi transformati nu numai spiritual, ci si in trup, devenind nemuritori.
Primii care vor avea parte de aceasta mare binecuvantare vor fi cei morti „in Hristos”:
„13 Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde.
14 Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.
15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.13 – 17)
Nu ni se face cunoscuta data exacta cand va avea loc aceasta rapire a tuturor celor „in Hristos”: a celor vii, aflati in viata in ziua aceea („51 Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati”) (1 Corinteni 15.51) si a celor morti („52 intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.”) (1 Corinteni 15.52)
„53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: „Moartea a fost inghitita de biruinta.” (1 Corinteni 15.53,54)
Ceea ce stim insa cu siguranta este ca de aceasta inviere si transformare nu vor avea parte toti cei morti si toti cei aflati atunci in viata, ci numai aceia care si-au „deschis” inima atunci cand pe parcursul vietii lor si cu diferite ocazii au aflat despre mesajul divin al rascumpararii lor dintr-o lume cazuta in neascultare: cei „in Hristos”.
http://duldner.de/225,0,2-a-fi-in-hristos-,index,0.html
///////////////////////////////////////////
Romani 13/14 …ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos
by john Fischer
Romani 13; 14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să-i treziţi poftele.
Versetul acesta 14; este legat de versetul 13; care ne arata cum traiau unii dintre cei ce se strangeau la un loc.Aveau un comportament care nu era nici pe departe din comportamentul unui Copil al lui Dumnezeu.Daca suntem sinceri si ne Intrebam si noi ce comportament avem noi, In Adunare, care este Casa lui Dumnezeu? Ne gasim si noi printre acestia carora le da Indemn Ap, Pavel?Acest verset 13 l-am amintit, dar nu doresc sa scriu cate ceva din el pentruca am scris cu alta ocazie. Si nu vreau sa ma repet. Am In vedere sa vedam ce vom putea desprinde Inpreuna,din acest verset de mai sus 14.Dupa ce le-a descris caracterul si modul de as desfasura Intreaga viata a acestora din versetul 13,Pavel aduce In atentie de ce ar trebui sa fie preocupati acestia care dupa cum stim se pretindeau ca sunt crestini.Cum spun des ori de cate ori am ocazia ca este diferenta In a fi crestin si Copil al lui Dumnezeu. Si am sa aduc ce ne relateaza Cuvantul despre aceasta afirmatie pe care o fac.In Intelegerea pe care o am din Cuvantul lui Dumnezeu In armonizarea a ceia ce citesc. Cum am spus ceva mai sus;Este diferenta Intre a te numi Crestin si a fi un Copil al lui Dumnezeu.
Atentie la aceste cuvinte pe care le mentionez des si pe care le-am adus si de data aceasta In atentia noastra adica; a te numi Crestin si a fi un Copil al lui Dumnezeu. Ce sa spun? Unora nu le convine aceste doua denumiri. Dece? Pentruca daca sunt sinceri trebuie sa se vada In care se Incadrez ei.Acestia, vor sa le Incorporeze unul In altul.Zic ei, fie crestin sau copil al lui Dumnezeu este tot una.Asa sa fie? Cu alte cuvinte, dupa ei este unl si acelasi.Spuneam cu alta ocazie ca; Cuvantul de Crestin l-a dat oamenii. Orcare vor fi fost acestia. Fie din Adunare sau cei deafara.Fapte 11;26……..Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.Iata deci, asa cum am mentionat ca aceasta denumire de crestini a fost data de oameni. Si nu este una nepotrivita. Dece? Pentruca toti care se strang la olalta se numesc ei Insusi crestini. Cea de a doua de;Copil al lui Dumnezeu, ne este aratata tot In Cuvant.Ioan 1; 12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; Cand am mai scris cu alta ocazie din acest verset Ioan 1;12.Am spus ca; In opinia si Intelegerea mea este ceva care creiaza o confuzie anume;-să se facă-. Lasa de Inteles ca pot sa se faca ei Insusi.
Iata dece, cei mai multi Au curajul sa nu spun tupeul,acesta de a spune ca; Au venit la Hristos.Cu alte cuvinte, sta In puterea lor, In actiunea lor,de a lua aceasta decizie de a se “face” crestini sau copii ai lui Dumnezeu cum spun ei.Am sa pun si cum citim In engleza In traducerea King James …. to them gave he power to become the sons of God,..Traducere care este cunoscuta ca cea mai buna.Dar In cele mai multe traduceri din engleza apare aceste cuvinte; right to become children of God, Tradus este asa; Drept de a deveni copii ai lui Dumnezeu.In niciun caz sa se faca.Cine Iti da acest drept? Insusi faptul ca ai fost nascut din nou.Daca ai fost?Am scris toate acestea sa vedem cui se adreseaza Ap, Pavel. Cei mai multi asa cum am spus ceva mai sus se numesc crestini. Si nu e rau. Dar, daca nu ai fost nascut de Dumnezeu, din Dumnezeu,te poti chema cum vrei dar nu si Copil al lui Dumnezeu. Asa citim In;Ioan 1;13. Loc cunoscut de mai toti care citesc Cuvantul.In acest verset vedem nasterea din Dumnezeu.Iata ce le spune Ap, Pavel tuturor celor care erau stransi Impreuna.Fie ca erau crestini sau Copii ai lui Dumnezeu. Erau cu totii la un loc.
Spuneam cu alta ocazie ca; Niciun Apostol nu a facut vre-o mentiune care sunt crestini de adunare si care sunt nascuti din nou.Ei vorbeau la modul general. Dar ca sa facem o distinctie Intre aceste doua categori, Mantuitorul ne-a lasat reper as Indrazni sa spun. Adica, spune El;Matei 7;20. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.Pe cine? Pe toti care pretind ca sunt crestini sau copii ai lui Dumnezeu.Spuneam cu alta ocazie ca; Sunt unii daca nu cei mai multi care se considera crestini de cand au pasit pragul unei adunari.In viata lor nu vezi apsolut nici-o schimbare, transformare dintrun om firesc cu apucaturile Firi vechi Intr-o viata noua care sa reflecte acest fenomen divin,al nasteri din nou,din Dumnezeu. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, Ce vrea sa ne spuna aceste cuvinte pe care Ap, Pavel le aduce Inintea noastra acum? Îmbrăcaţi-vă. Personal Inteleg de a avea caracterul Domnului Hristos In toate privintele, aspectele vieti.Ei bine, nu pot avea cei care se numesc crestini fara nasterea din nou, nici unul din aceste componente ale caracterului Domnului Hristos, decat cei a caror viata a fost schimbata.
Dar Ap, Pavel asa cum spuneam mai sus nu nominaliza ca persoane.El dadea sfaturi, Indemnuri si fiecare era dator sa treaca la o analiza sincera personala.Spuneam la Inceput ca; Versetul 13, ne arata cum Isi traiau unii dintre ei viata de “crestini”.Daca aprofundam ceva mai adanc Cuvantul vom vedea ca; Nici chiar cei nascuti din nou nu se vor putea Imbraca ei Insusi cu Domnul Hristos In toata plinatatea Lui.Si ca este nevoie de Dumnezeu care Imbraca pe cel pe care l-a nascut din nou. La nastere esti un bebelusi si necesita ca Parintele In cazul de fata spiritual este Dumnezeu. El,care a nascut sa Imbrace pe cel care l-a nascut si acum este un Prunc In credinta. Am sa dau un loc din Cuvant unde vom putea vedea si tot odata Invata ca; Dumnezeu, este Cel ce Imbraca pe Copiii Lui.Isaia 61;10.„Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mîntuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, cand am scris din acest loc am spus; Mantuirea are mai multe haine la modul spiritual. Cum literal nu punem numa pe noi camasa ci si haina si pantalonul si altele ca sa fim Imbracati complect.
Tot asa Inteleg dece Prorocul Isaia aduce In atentie pluralul mantuiri.Si daca esti Imbracat, atunci esti si acoperit cu o manta a izbaviri. Ce Inseamna asta? Ca esti izbavit de orce pacat.Dumnezeu nu Incepe o lucrare pe care sa nu o duca la bun sfarsit. Adica, naste, apoi Imbraca, si dupa aceia Izbaveste .Ap, Pavel trece mai departe la Firea pamanteasca care face multe necazuri celor credinciosi dar si Copiilor lui Dumnezeu. Dece? Pentruca toti traim In aceasta fire carnala care are poftele ei cum le numeste Pavel.şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, Inteleg ca acestia care se numeau ei Insusi crestini se ocupau de firea Pamanteasca. Aceasta Fire pamnteasca, carnala are pretentiile si dorintele ei pe care vrea sa fie Implinite, satifacute.Este ceva natural pentru cei ce traiesc In acesta fire carnala sa aiba un asa comportament. Adica, sa nu fie Imbracati cu Domnul Hristos.Am sa pun cum citesc si In engleza.make no provision for the flesh, Tradus este asa;Nu o aprovizionati.Ce Inseamna asta mai pe Inteles deplin? Sa nu o alimentezi. Cand o fiinta oricare ar fi ea, nu este aprovizionta, alimentata cu hrana, curand va slabi si urmeaza In timp moartea sau neputinta de a actiona.
Uite,tot asa este si cu Firea carnala. Daca o alimentam se va Ingrasa si ne va face mult rau. Dece? Pentruca va deveni tot mai puternica.Indraznesc sa spun ca. Cel nascut din nou stie ce urmare poate avea hranirea firi vechi, carnale. Si va fi foarte precaut sa nu-i dea de mancare ca sa o slabeasca. Aceasta este gandul lui sa o faca neputincioasa. Nu trebuie sa-i spuna nimeni sa nu o alimenteze, sa nu-i poarte de grija cum ar putea sa spuna unii din “crestini;” Vai, saraca ce a slabit. Ia sa-i mai dau ceva de mancare. Si se apuca sa traiasca cu grija aceasta ca este slaba.La asa ceva face Ap, Pavel referinta cand spune;nu purtaţi grijă. Iti este mila de ea ca, Intrun fel sau altul ai persecutat-o si a devenit slaba, neputincioasa sa te atace? Fi cu grisa ca, In ea este germenul pacatului care nu moare. De Indata ce o alimentezi, apucaturile din nou devin agresiva In ea.Iata cum se Incheie Versetul; pentruca să-i treziţi poftele. Cel nascut din nou stie ca; germenul pacatului as spune este In hibernare In Firea lui carnala.
Si de Indata ce Iti este mila de ea si Incepi sa o alimentezi,te Infrange, cazi victima.Poftele sunt acolo. Dar atat timp cat o tinem la respect sau sa folosesc cuvintele Ap, Pavel care expiermentase viata In cele doua firi si stia efectul pe care Il poate avea Firea veche, spune aceste cuvinte;1 Corinteni 9; 27. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, As Indrazni sa spun; Ca sa te porti aspru cu tine Insusti asta face dovada ca iubesti Firea cea noua din Dumnezeu. Si ca rezultat vei avea o viata placuta Inaintea lui Dumnezeu spre slava Lui,si spre bucuria ta personala ca, ai esit Invingator In aceasta lupta cu Firea veche.Te vei bucura de Imbracamintele Mantuiri si de acea manta a izbaviri si nu vei fi desbracat cum citim In Apocalipsa; 3;18……..şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale;…….Iata dece este necesar sa fim Imbracati asa cum citim In Isaia 61;10. Altfel,ne Imbracati vom expune toata uraciunea Firi vechi. Cate-va ganduri pe care doresc din nou sa le Impartasesc cu Fratii si Surorile mele siceri si care iubesc Cuvantul lui Dumnezeu intradevar.
John Balarie
Los Angeles California!
Romani 13; 14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos,…….
///////////////////////////////////
NU TE JUCA CU DUMNEZEU!
Cine este Dumnezeu?
Care sunt Numele si atributele lui Dumnezeu pe care le gasim in Biblie?
– atributele lui Dumnezeu: Infinit: Coloseni 1:17 “El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut** dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.
Imuabil: nu se schimba niciodata: Maleahi 3:6 “„Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.”
Atotputernic: Psalmii 33:6 “Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii Lui. ”
Atotstiutor: Isaia 46:9 “Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu* am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile** Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.’
Omniprezent: Psalmii 139:7 “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă* mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă** mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
Intelept: Romani 11:33 “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!”
Credincios: 2 Timotei 2:13 “Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.”
Cine suntem noi sa ii cerem socoteala lui Dumnezeu?
Dumnezeu este un Tata – Nu te purta cu Dumnezeu cum te porti cu parintii tai. Respect, teama. Ai grija cum vorbesti cu Dumnezeu si despre Dumnezeu! Povestea lui Iov: Iov era cel mai neprihanit om de pe fata pamantului. Domnul s-a uitat la el si nu a gasit nimic sa ii reproseze. Iov pierde totul intr-un timp foarte scurt: averile, familia, si sanatatea. Totul ii este luat (la cererea satanei) si in durerea asta…avea niste dureri fizice extrem de mari…se scarpina cu ciobul. Si in toate astea, el inca il slaveste pe Dumnezeu. Si atunci vin prietenii lui si incep sa vb cu el, sa ii puna la indoiala neprihanirea, viata, totul. Si Iov incepe sa carteasca…sa il intrebe pe Dumnezeu, bine, Doamne, dar daca nu am facut nimic rau inaintea Ta, de ce sunt in halul in care sunt?
Dumnezeu este prietenul nostru – Nu te purta cu Dumnezeu cum te porti cu prietenii tai! Daca cu prietenii tai iti permiti sa faci glume proasete, sa ii jignesti uneori…sa le faci promisiuni si sa nu te tii de ele, cu Dumnezeu nu poti face asa! El este prietenul nostru, dar ca noi sa fim prietenii lui trebuie sa respectam ceea ce El ne cere.
Dumnezeu iti intelege durerea, frustrarea, nedreptatea care ti s-a facut, dar nu face ce vrei, cu gandul ca Dumnezeu te intelege. El intelege durerea ta, dar nu accepta pacatul.
Leviticul 10:1 “Fiii lui Aaron Nadab şi Abihu şi-au luat, fiecare, cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc, şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc* dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.”
Aron era fratele lui Moise, era Marele preot. El si fiii lui erau responsabili cu inchinarea pentru tot poporul Israel conform cerintelor si specificatiilor clare lasate de Dumnezeu. Pana cand se gasesc cei doi fii ai lui Aron, le vine lor o idee, sa faca lucrurile dupa cum vor ei. Da’ ce asa nu merge? Si isi ia fiecare cadelnita, pun foc in ea, dupa capul lor si il aduc inaintea Domnului. Si care sunt consecintele? Acum, tendinta este sa le luam partea si sa spunem…dar stai asa…poate nu stiau, poate au crezut ca e ok si asa. Nu. Ei erau dintr-o familie de preoti…toata copilaria lor asta au invatat, cum sa aduca jertfe Domnului dupa legea lasata de Dumnezeu.
Apoi, in 2 Samuel 6 citim povestea lui Uza. Stie cineva? 2 Samuel 6:3 “Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou. L-au luat dar din* casa lui Abinadab, de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu şi Ahio mergea înaintea chivotului. Când au ajuns la aria lui Nacon*, Uza a întins** mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi Dumnezeu* l-a lovit pe loc pentru păcatul lui şi a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu. David* s-a temut de Domnul în ziua aceea.
Uza venea dintr-o familie in care sarcina lor in poporul evreu era sa care chivotul legamantului si obiectele sfinte templu. Asta inseamna ca ei stiau exact care sunt implicatiile si ce insemna fiecare obiect. Stiau legile lui Dumnezeu cu privire la chivot si ca Dumnezeu a spus clar ca este interzis ca sa il atinga. Asta era legea lui Dumnezeu. Dar a vrut sa faca o fapta buna! Sa nu pize chivotul! Nu. Cuvantul lui Dumnezeu nu se schimba!
Noul Testament: Anania si Safira: Faptele apostolilor 5:1 “Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,” şi* a oprit o parte din preţ cu ştirea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru* i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a** umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu. Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut* jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.”
Ce fel de inchinare ii aduci lui Dumnezeu? Cum il slujesti?
Avem impresia ca daca la scoala merge sa ne ducem cu tema nefacuta si lectia neinvatata, de parinti putem asculta sau putem sa ii mai si manipulam sa faca dupa cum vrem noi…putem face la fel si cu Dumnezeu. Dar, El vrea altceva de la noi! Dumnezeu vrea o inchinare sincera si constanta din partea noastra. El vrea ca zi de zi sa venim inaintea Lui si sa stam in prezenta Lui. Vrea ca sa ne mandrim cu Numele Lui si sa nu ne rusinam de El in fata oamenilor. Vrea de la noi consecventa…nu azi sa citim o ora din Biblie, si doua saptamani sa se puna praful pe ea. Nu putem sa slujim oricum lui Dumnezeu! Cu Dumnezeu nu „merge si asa”…. Cititi din nou Numele si atributele lui Dumnezeu…Credeti ca putem sa ne jucam cu un astfel de Dumnezeu? Poti sa te joci cu un „foc mistuitor”?
Va incurajez saptamana aceasta sa luati in serios relatia pe care o aveti cu Dumnezeu… Sa va ganditi cum vorbiti cu si despre Dumnezeu. Sa va puneti intrebarea: Oare am eu respect si frica de Dumnezeu?
/////////////////////////////////
Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale!
Matei 6:33 “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al haosului…El este foarte meticulos in tot ceea ce face. Sa va dau cateva exemple:
cand i-a zis lui Noe sa construiasca corabia, i-a dat toate detaliile: Geneza 6:15 “Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.”
Cand i-a spus lui Moise sa construiasca cortul lui Dumnezeu, i-a dat instructiuni specifice: Exodul 26:1 “Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie. Lungimea unui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.” Si astea sunt doar primele doua versete din capitolul 26.
Apoi, Dumnezeu planuieste cu 2000 de ani inainte un ospat in ceruri numit “Ospatul nuntii Mielului”. Va dati seama sa planuiesti cu 2000 de ani inainte.
Ganditi-va acum la cat de in detaliu a facut Dumnezeu lumea aceasta, anotimpurile…distanta Pamantului fata de soare: daca eram putin mai aproape ne-am fi topit, daca eram mai departe am fi inghetat.
Daca Dumnezeu este atat de meticulos si pentru o arca a dat instructiuni atat de specifice, nu credeti ca El poate sa se ocupe de fiecare detaliu al vietii noastre? Matei 10:30 “Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”
Psalmii 37:4 “Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. ”
Psalmii 37:18 “Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi şi moştenirea lor ţine pe vecie. ”
Psalmii 37:25 “Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. ”
Observati un lucru pe care toate aceste versete in au in comun? Aici este o conditie, si conditia este chiar versetul cheie de azi. Matei 6:33 – “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: “Tu ocupa-te de treburile mele, si Eu ma voi ocupa de treburile tale!”
Ce inseamna sa cauti Imparatia lui Dumnezeu? Inseamna ca in mod intentionat sa te focalizezi pe relatia cu Dumnezeu: sa te rogi, sa citesti Cuvantul Lui, sa te implici in lucrarea Lui, sa spui altora despre El, sa daruiesti, sa ajuti pe cei din jur care au nevoie de tine, sa arati dragoste si compasiune oamenilor. Cu alte cuvinte sa te implici in tot ce tine de Imparatia lui Dumnezeu!
Ce inseamna sa cauti mai intai Imparatia lui Dumnezeu? Inseamna sa iti pui in ordine prioritatile in viata! “Mai intai” inseamna inainte de toate. Deci…inainte de toate, chiar si inainte de tine…trebuie sa fie Dumnezeu. Deci toate lucrurile de care spuneam mai sus ca reprezinta Imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa le faci inainte sa faci chiar si lucrurile pentru tine. Vi se pare cam ciudat, nu? Dar, promisiunea lui Dumnezeu este ca dupa ce mai intai cauti Imparatia Lui, El o sa iti dea restul pe deasupra.
Vedeti, Dumnezeu sfideaza logica omeneasca. Cam toate principiile lui Dumnezeu sfideaza logica noastra. Dumnezeu spune: “Dati si vi se va da.” E invers decat cum gandeste un om, nu? Apoi, spune ca daca un om iti cere sa mergi o mila cu el, tu sa mergi doua. “Cei din urma, vor fi cei dintai”, “daca cineva iti da o palma, intoarce-i si celalalt obraz”, “iubiti pe vrasmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc”. Vedeti, principiile acestea ale lui Dumnezeu, asa ciudate cum poate vi se par, sunt singurele care functioneaza. Stiti de ce? Pentru ca Dumnezeu nu se lasa dator! Daca El spune “Cautati mai intai Imparatia Mea si restul o sa vi le dau pe deasupra”, pai exact asta o sa faca. Daca spune “Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” inseamna ca El are un plan pentru viata Ta. Dumnezeu rasplateste pe cei care il cauta sincer, pe cei care vor sa faca voia Lui, pe cei care il pun pe El pe primul loc in viata Lui.
Lumea ne invata sa ne punem pe noi, EU pe primul loc…dar Dumnezeu spune “Nu, pune-ma pe Mine pe primul loc si Eu o sa ma ocup de restul”. De multe ori, venim inaintea lui Dumnezeu si ii cerem sa faca anumite lucruri pentru noi, sa ne dea una alta, sa ne ajute sa luam nu stiu ce examen, sa ne ajute sa ne gasim sot/sotie si e bine sa ne rugam…dar, eu cred ca ar trebui sa schimbam ordinea…ce ziceti daca am face invers? Daca intai l-am cauta pe El cu toata inima si lucrurile care tin de Imparatia Lui, si apoi am veni la El cu cererile noastre?
De multe ori ne scuzam inaintea lui Dumnezeu si ii spunem: Doamne, dar stii ca nu am timp, sau incercam noi sa il convingem pe Dumnezeu ca acum sunt alte vremuri si nu mai e asa usor sa stai langa Domnul, sau incercam sa ii aratam cat de obositi suntem…dar haideti sa va spun ceva: daca am face intai treaba lui Dumnezeu si apoi treaba noastra, toate scuzele astea cu care venim inaintea lui Dumnezeu nici nu ar mai exista. Mi s-a intamplat de f multe ori sa am o tona de treaba de facut si pt ca aveam atatea sa nu mai pun deoparte timp pt Dumnezeu..rezultatul? De cele mai multe ori am picat de oboseala si nici nu am reusit sa termin tot ce aveam in plan. Si atunci…am incercat si invers. Sa imi iau timp sa stau cu Dumnezeu si apoi sa imi fac treaba. Rezultatul? De cele mai multe ori Dumnezeu mi-a dat putere si extra-timp sa fac ceea ce mi-am propus si in plus mi-a dat si o bucurie extraordinara in suflet. Sunt chestii probate de atatia copii ai lui Dumnezeu…si functioneaza 100%.
Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale!
////////////////////////////
Să căutați mai întâi Împărăția Lui Dumnezeu
Autor: Rely Tarniceri
Traducere dupa pastor Joseph Prince, New Creation Church – Singapore
1.
Matei 6:31 Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”
32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. .
Ca si copil al Lui Dumnazeu, stii ca este placerea Tatalui tau sa vina in intimpinarea nevoilor tale. Isus Insusi ne spune „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele”. Dar Dumnezeu nu vrea ca tu sa alergi ca sa-ti implinesti nevoile. El vrea ca tu sa cauti intai Imparatia Lui. Si cand faci astfel, toate lucrurile de care ai nevoie ti se vor da pe deasupra.
Deci prioritatea ta numarul unu pentru fiecare zi este sa cauti Imparatia Lui. Cuvantul „intai” din versetul 33 este cuvantul grecesc „proton” ceea ce inseamna „primul in ordine sau importanta, ocupand locul cel mai inalt”. Deci Dumnezeu vrea ca tu sa cauti intai Imparatia Lui si toate lucrurile se vor aseza in mod glorios, acolo unde este necesar.
Noi nu trebuie sa cautam intai ceea ce neamurile cauta. Cuvantul „cauta” din versetul 32 in greceste este „epizeteo”, ceea ce inseamna „a cauta cu toata puterea, cu multa truda si sudoare”. Totusi, modul in care Dumnezeu vrea ca noi sa cautam (v33) este grecescul „zeteo” care inseamna „a-ti fi foame, a dori sa te inchini”. Este simplu, o foame, o dorinta pentru Imparatia Lui Dumnezeu, fara nici o munca sau truda.
Dar ce este Imparatia Lui Dumnezeu? Romani 14:17 ne spune ca este neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant. Si Imparatia Lui Dumnezeu se afla in tine, fiindca Duhul Sfant locuieste in tine, deci Imparatia Lui Dumnezeu este neprihanire, pace si bucurie in tine.
Asigura-te ca pacea si bucuria in Duhul Sfant curg in tine in fiecare zi. Cauta in fiecare zi sa fii constient de neprihanirea ta in Cristos, nu propria ta neprihanire, ci neprihanirea Lui, data noua ca dar. Urmareste intai pe Cristos, petrece timp cu El, ascultand Cuvantul Sau. Si atunci cand faci aceste lucruri, cauti Imparatia Lui Dumnezeu si neprihanirea Sa iar toate celelalte lucruri ti se vor da pe deasupra.
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Băile Herculane, un cadou făcut PSD-ului- S-a furat pentru Adrian Năstase, Văcăroiu și generalii Sandu și Ureche! (DEGEABA)-Sorin Ovidiu Vântu RUPE TĂCEREA din pușcărie; Jaful OMV Petrom, denunţat public de un ofiţer de contrainformaţii economice; Grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, principalul beneficiar al defrișărilor ilegale din Munții Carpați; Asa s-a construit tara – Psihiatru prof. Aurel Romilă: „Psihopaţii au ocupat toate posturile-cheie în ţară”; Transplantul de organe pentru Oculta Mondială; Pentru ei a fost iad puşcăria. Eroii români sfâşiaţi de comunişti- Hossu – cardinalul „uns” pe ascuns de Papă, Seniorul Coposu şi „Sfinxul” Maniu; Asa s-a nascut burghezia pesedizda- Procurorii DNA sunt ŞOCAŢI de AVEREA lui Hrebenciuc/Suma se apropie de un MILIARD de EURO; DEMASCAREA MASONERIEI ROMANESTI ! NUMELE MASONILOR CARE CONTROLEAZA INTRAGA TARA! Masonul Răzvan Teodorescu: „Sărăcia românilor este o consecință a ortodoxiei!” Cand Masonii se ajuta…DOSARUL CRESCENT EXPLODEAZĂ: DIICOT şi SIE susţin că Mugur Isărescu este personajul cheie care l-a protejat pe Voiculescu………………………………………………………… Petru Romoşan, între securiştii buni şi securiştii răi: Cum şi când scăpăm de comunism, securism şi prostie? Confruntarea directă cu “turiştii” sovietici din decembrie 1989. Un ofiţer al Securităţii dezvăluie nume si date. Mărturie din lucrarea “KGB-ul în Revoluţia Română”; A murit un mare jurnalist basarabean: Constantin Tănase. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ultimul editorial din Timpul: Moscova, dușmanul nostru strategic; Petru Romoşan: Puşcăriada – partidism sau banditism? Ce voia Ţuţea să-l roage pe Dumnezeu: Să tragă o reţea de sârmă ghimpată între români şi ruşi. Ca măsură de siguranţă. Ţuţea la 112 ani (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991); Planeta Maimutelor Politice – Romania-Cauzele decăderii statului de gaşcă; “Asistăm la un jaf naţional”… 70 de ani de la Marea Trădare a României: 23 August 1944. Profesorul Gheorghe Buzatu: ISTORIA SĂ JUDECE! De ce nu are România un sistem medical eficient?Ei creaza probleme si,tot ei -sunt…””solutia imbogatirii””…Încercuirea Ucrainei? Trupe ale Rusiei au intrat în Belarus; De ochii lumii tuna si in ascuns se aduna… Partidul lui Simion flutură doar în scop electoral ”Unirea cu frații de peste Prut”
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
70 de ani de la Marea Trădare a României: 23 August 1944. Profesorul Gheorghe Buzatu: ISTORIA SĂ JUDECE!
Istoria sa Judece – Prof Ghe Buzatu – Antonescu – Alexianu – Piki Vasiliu – Ziaristi Online – Tipo Moldova
Istoria, profesore, i-aşa cum spui,
Hotarul peste care nu se poate trece,
Cât timp noi n-am venit în ţara nimănui,
Mânaţi de raza nu ştiu cărui astru rece…
Istoria, profesore, i-aşa cum spui,
Sau, mai curând, aşa ar trebui să fie,
De n-ar apare, peste noapte, scribi destui,
Mult prea dispuşi, din ea, să facă Geografie!
(Niculae Stoian)
Maresalul Ion Antonescu in fata plutonului de executie 1 iunie 1946
FAPTA ŞI RĂSPLATA ISTORIEI
„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi,
şi vinovaţi suntem cu toţii:
unii pentru că am tăcut;
alţii pentru că am greşit,
cu toţii – pentru că am suportat”
(Ion Antonescu,
Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
Biografiile Mareşalului Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gh. Alexianu şi Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu mai au oricum şi pentru ce decade în hagiografii. Având în seamă în prezent realităţi indiscutabile, verificabile şi susţinute pe temeiul unei bogate bibliografii şi al documentelor, unele cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci, române şi străine, apoi valorificate, numeroase în premieră. Nefiind neglijate, în context, nici mărturiile unora dintre participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu, Şerban Milcoveanu ş.a. Nu este lipsit de interes să precizăm că biografiile respective sunt populate cu zeci şi sute personaje, fiecare ajungând să-şi ocupe natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, declanşarea şi consecinţele faptelor desfăşurate cu predilecţie în cursul Războiului Mondial din 1939-1945 ori în conexiune nemijlocită cu acesta.
Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi – Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu – a fost posibil prin voinţa excesiv brutală şi anormală a Marilor Învingători din 1945 şi potrivit unor „principii juridice” dictate de ei şi în folosul lor, nicidecum al Învinşilor sau al popoarelor, cum au clamat un număr de ani. Asasinatul de la 1 iunie 1946, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără consecinţe dramatice, în unele privinţe la proporţii de cataclism pentru Români şi pentru România – Holocaustul Roşu. Nu în zadar s-a apelat la similitudini cu „practici barbare” de odinioară!
Este imposibil să întrevedem în prezent, după ce tumultuosul secol al XX-lea s-a încheiat, fără însă ca şi faptele pe care el le-a găzduit cu exagerată „generozitate” să fi încetat a-şi exercita consecinţele, cel mai adesea în chip negativ şi cu intensitate, dacă am mai avea temei să-l excludem pe Mareşalul Ion Antonescu din categoria iluştrilor bărbaţi de stat ai României contemporane – I. I. C. Brătianu, N. Titulescu sau N. Iorga. În privinţa ierarhiei, nu are rost, desigur, să ne pronunţăm, cât timp numai trecerea timpului, judecata din perspectiva evenimentelor petrecute şi deschiderea arhivelor sau cercetările istoriografice temeinice de mâine îşi vor spune, cu greutate şi în dreaptă măsură, cuvântul decisiv aşteptat. La 23 iunie 1940, nimeni altul decât Nicolae Iorga, celebrul nostru polihistor, care prin creaţia sa de proporţii, varietate şi profunzimi rar întâlnite a acoperit practic întreg spaţiul spiritual românesc, şi nu numai, a observat – cu numai câteva zile înainte de a fi intervenit tragedia românilor de pretutindeni şi de-a se fi declanşat procesul prăbuşirii României Mari, context în care savantul însuşi, la scurt timp după catastrofă, avea să-şi afle groaznicul sfârşit -, şi anume:
„Neam părăsit în răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor. Aşa de puţini între aşa de mulţi. Cu fraţii la cellalt capăt al Europei şi cu străini de noi în toate părţile. Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puţin se părăsesc şi cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă”.
Este cu totul explicabil, drept consecinţă, că în 1942 îngrijitorii excelentului Album Spaţiul istoric şi etnic românesc, editat sub egida Academiei Române, a Institutului Cartografic Militar şi a Institutului Naţional Central de Statistică din Bucureşti, au inserat drept motto aceste rânduri definitorii ale Mareşalului Ion Antonescu:
„Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi şi vom pleca cei din urmă”[1].
Numele Mareşalului Ion Antonescu a intrat în istorie, mai degrabă fără voinţa unora, încă din cursul vieţii, mai presus de orice impunându-se Omul, cu toate calităţile şi defectele lui, pentru faptele sale, bune sau rele. Nu a fost fascist, nici democrat dar nici tiran, nici fascist şi rasist ori criminal de război. A fost, indiscutabil, înainte de orice – Român. Răstimpul ce ne desparte de execuţia din 1 iunie 1946 este, totuşi, la scara istoriei, prea scurt pentru ca Mareşalul şi epoca lui să fie „văzute” şi interpretate total sau global.
Faptele trecutului recent, odată consumate, Ion Antonescu şi Mihai Antonescu, Gh. Alexianu şi Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu au cum interveni pentru a mai „corecta” ceva ori cumva. Este, de-acum, rândul istoricilor, cu prioritate al lor, să continue investigaţiile pentru a afla şi dezvălui Adevărul, şi numai Adevărul, despre toate cele care, câte şi cum au fost!
De ce numaidecât istoricii? Un document fundamental al unor reputaţi specialişti francezi (Alain Decaux, Marc Ferro, Pierre Milza şi colegii) intitulat Libertate pentru Istorie, respingând falsele principii ale impunerii „corectitudinii” (politice, istorice şi de orice fel), azi la modă, stabilea la 12 decembrie 2005 fără greş şi fără reţinere:
„Istoria nu-i o religie. Istoricul nu acceptă nici o dogmă, nu respectă nici un lucru interzis, nu cunoaşte tabù-uri. El poate să deranjeze. Istoria nu este totuna cu morala. Istoricul nu are rolul de-a exalta ori de-a condamna, el explică. Istoria nu este sclava actualităţii. Istoricul nu aplică trecutului schemele ideologice contemporane şi nu introduce în evenimentele de odinioară sensibilitatea prezentului. Istoria nu-i totuna cu memoria. Istoricul, într-un demers ştiinţific, colecţionează amintirile oamenilor, le compară între ele, le confruntă cu documentele, cu obiectele, cu urmele existente, şi stabileşte faptele. Istoria ţine cont de memorie, dar nu se reduce la ea. Istoria nu este un domeniu juridic. Într-un stat liber, definirea adevărului istoric nu aparţine nici Parlamentului, nici autorităţii juridice. Politica Statului, chiar animat de cele mai bune intenţii, nu este politica istoriei”[2].
În mod sigur, în 1946, la Bucureşti şi în toată Europa a funcţionat orice dar nu … judecata poporului! Care popor şi ce judecată au impus condamnarea şi execuţia Mareşalului Antonescu şi a colaboratorilor lui?! S-a auto-denumit – este adevărat – Tribunalul Poporului, care, însă, a funcţionat împotriva Poporului Român, reunind toată pleava cominternistă venită ori trimisă de Kremlin – în majoritate minoritari evrei, unguri, ţigani, ruşi basarabeni şi ucraineni. Iar ancheta, „procesul” şi condamnările dictate au atestat, tocmai, lipsa de judecată şi de respect faţă de drepturile elementare ale individului. O judecată care, peste ani, a probat farsa şi netrebnicia. De vreme ce Mareşalul Antonescu şi colaboratorii lui au fost condamnaţi pentru crime de dezastrul ţării şi de război, fiind încadraţi automat – în paragrafele înguste şi deformate ale „legii internaţionale” introduse după 1945 de Moscova, Washington şi Londra – drept criminali de război. Dezastru intervenit în urma trădării de la 23 august 1944 care a constituit „cel mai negru punct din întreaga noastră istorie”, astfel că Războiul Naţional al României din 1941-1944 a eşuat, dar – aprecia Ion Pantazi, fiul fostului ministru de Război din 1942-1944 –, fie că „acest război [a fost] pierdut”, el a reprezentat „totuşi un mare adevăr câştigat. Astăzi chiar cei mai înverşunaţi adversari ai războiului nostru împotriva Uniunii Sovietice nu pot să nu recunoască justeţea cauzei pentru care am luptat (subl. ns.)”[3].
Zi de Doliu National Rapirea Basarabiei de Hitler-Stalin 28 iunie 1940 Bucuresti
Criminali de război … De ce nu, mai degrabă, criminali de pace?! Istoricul – cum preciza Apelul menţionat din 2005 – respinge „dogmele”, inclusiv pe cele introduse şi aplicate de autorităţile criminale de la Bucureşti în 1945-1946 şi mai apoi. În ceea ce-l priveşte, Mareşalul Antonescu a fost încrezător în Judecata Istoriei …
Criminali de război ori criminali de pace? Ar deranja pe cineva? Căci, şi după 1945, lumea a fost bântuită oricum de războaie, care, dacă nu au fost recunoscute tot criminale, nu înseamnă că au fost mai prejos. Dimpotrivă. De vreme ce Războiul Rece, care, nu numai că a succedat ci a reieşit direct din conflagraţia anilor 1939-1945, a fost superior ca durată şi amploare celui proclamat încheiat[4]. Dar, pentru a reveni, unde erau prin 1944-1948 Stalin, Beria ş.a. Nu au acţionat direct ori au prefera să acţioneze prin reprezentanţi, cu recomandări de comunişti şi statut de miniştri, jurişti, jurnalişti sau şefi ai serviciilor secrete, aşa precum Ana Pauker, Emil Bodnăraş, Gh. Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Avram Bunaciu, Silviu Brucan şi soţia, Alexandru Voitinovici, Iosif Chişinevschi, Gheorghe Pintilie (Timofei-Pantiuşa Bodnarenko), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov) ş.a.[5]
Întâmplător ori nu, ei se aflau evident printre Învingători, dar cine i-ar putea include şi printre Judecători ?… Nu figura şi Adolf Hitler, care – nu-i aşa? – prin 1939-1941, alături de monstrul de la Kremlin, a stabilit şi împărţit … pacea şi drepturile Europei!
Hitler Stalin Roosevelt Churchill Antonescu Mihai – Prof Buzatu – Ziaristi Online
Vinovaţi de … dezastrul ţării şi criminali de război? Judecaţi şi condamnaţi în temeiul unor dispoziţii neconstituţionale[6], întrucât România, nemaifiind în stare de război, NU SE MAI PUTEA DICTA PEDEAPSA CU MOARTEA! În plus, dacă se respecta Legea nr. 312/1945 (art. 18, aliniatul 3), judecarea celor vinovaţi de „dezastrul ţării” sau de „crime de război” fusese îngăduită până la 1 septembrie 1945[7]. A fost motivul pentru care „procesul” grupului Mareşal Antonescu fiind stabilit pentru luna mai 1946, guvernul dr. P. Groza a intervenit cu Legea nr. 61/1946 care, în temeiul decretului nr. 386/7 februarie 1946 (art. 1), prelungind termenul „final” stabilit iniţial pentru 1 septembrie 1945 la 1 iunie 1946[8]…
Iar „Tribunalul Poporului”, plasat sub „preşedinţia” unui personaj obscur, controversat şi lacheu desăvârşit – Alexandru VOITINOVICI[9], descoperit şi numit de Lucreţiu Pătrăşcanu, titular al Justiţiei în toate cabinetele de la Bucureşti dintre 1944 şi 1948[10], a acţionat, în numele unui regim CONSACRAT EL ÎNSUŞI CRIMINAL[11]. Cu atât mai mult s-a aflat şi stăruie în atenţia istoricilor situaţia Profesorului Gh. Alexianu[12], întrucât, la atâtea decenii după prăbuşirea regimului totalitar comunist, s-au găsit instanţe care doar mimează că ar fi dispuse să re-examineze „cazurile” din 1946 deşi sfârşesc prin blocarea lor şi prin reconfirmarea deciziilor … staliniste. Precum a procedat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României care, la 6 mai 2008 – în replică la demersul Domnului Şerban Alexianu – a apreciat drept DEFINITIVĂ[13] sentinţa Tribunalului criminal de la Bucureşti din 17 mai 1946 … DE CE?
În fond, ISTORIA SE REPETĂ. Nimeni altul decât M. Eminescu a observat cândva în „Timpul”: „Numai în România înalta trădare e un merit, numai la noi e cu putinţă ca valeţii slugarnici ai străinătăţii să fie miniştri, deputaţi, oameni mari”.
Cu totul recent, Profesorul Ion Măldărescu considera că „manipularea a pătruns atât de profund în subconştient … Să nu uităm că de-a lungul anilor au apărut numeroase documente contrafăcute, mărturii mincinoase şi declaraţii obţinute sub şantaj, ameninţări şi/sau tortură. Dar despre asta nu se spune… Cine ne judecă? Un institut telecomandat din exterior […] La şcoală nu se predau lecţii prin care să li se explice elevilor că inventatorii comunismului au fost evrei şi nici nu li se vorbeşte despre afirmaţiile lui Fr. Engels referitoare la poporul român sau despre ziua de 8 decembrie (1920) când criminalii terorişti Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau au pus o bombă la Senatul României. În România nu se comemorează oficial „Săptămâna Roşie” (28 iunie – 3 iulie 1940)? […] Din programa şcolară aproape că a fost eliminată istoria românilor, în schimb comentariile de istorie a holocaustului sunt obligatorii. Despre holocaustul roşu, iudeo-bolşevic împotriva românilor nu se vorbeşte nici măcar în şoaptă. Iată câteva nume ale celor care s-au făcut vinovaţi de crime împotriva poporului român, de nimicirea intelectualităţii române sub regimul impus de Armata Roşie şi girat de Regele Mihai (şi notăm aici doar câţiva, care, din „întâmplare”, sunt evrei): Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe al României, supranumită şi Stalin în fustă (idolul lui MRU); Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului Român de Externe; Iosif Chişinevschi, alias Jakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al C.C. al P.M.R.; Teohari Georgescu, alias Burah Tescovici, Ministru de Interne; Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar; Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru; Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn; M. Haupt, general, comandant militar al Capitalei; Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii; Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil; William Suder, alias Wilman Suder, şef al Contra-spionajului; Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei; Alexander Moghioroş, Ministru al Naţionalităţilor, evreu din Ungaria; Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor; Maior Lewin, evreu, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurii presei din România; Colonel Holban, alias Moscovici, şef al Securităţii pe Bucureşti; George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne din România; Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe din România [ş.a., ş.a.] … Călăii – oricare ar fi fost originea lor etnică – şi atrocităţile comise împotriva poporului român nu pot fi absolviţi de verdictul: holocaust, genocid, crimă la adresa umanităţii şi a românităţii »[14].
Fără a forţa în vreun fel similitudinile, scriitorul Paul Goma, pe urmele lui Alexandr Soljeniţîn – care a publicat un text fundamental şi tulburător privind o problemă de istorie şi de cultură, abordată de atâţia şi nereuşită de vreunul, ne referim la clasica sinteză Două secole împreună, I-II, Evrei şi ruşi, 1795-1972 (traducere, Bucureşti, 2004, ediţia originală – Moscova, 2002)[15] – ne-a oferit o carte tratând în esenţă problema Gulagului în trecutul nostru recent: Săptămâna roşie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia şi evreii. Eseu. Varianta ianuarie 2007. Bio-Bibliografie (ediţia a 5-a, Bucureşti, Editura Anamarol, 2007, 448 p.). Voi prezenta lista unor termeni şi expresii esenţiale, singura în măsură a releva aria şi natura investigaţiei lui Paul Goma: Holocaust, Gulag, Industria Holocaustului, Holocaustul Negru şi Holocaustul Roşu, holocaustologi, „Pogromul de la Iaşi”, „Trenurile morţii”, „adevărul unic, imuabil”, negaţionism şi negaţionişti, antiromânism, corectitudine politică şi istorică, sionism şi antisemitism, naţional şi naţionalism, falsificarea istoriei, masacre, teroarea roşie în Basarabia, Raportul Tismăneanu, goimi, înfometarea programată, Martiriul Basarabiei şi Bucovinei – 1940-1941, „evreii vinovaţi de Holocaustul Roşu din România, inclusiv Basarabia, Bucovina de Nord, Herţa (28 iunie 1940 – 1990) etc. etc.
paul-goma-saptamana-rosie
Din Saptamana Rosie redescoperim istoria ascunsă, precum sumedenie de nume pe listele negre, dar şi o listă roşie = “a celor care, ni se destăinuie Paul Goma, mai ales prin cuvânt – cuvântări, laude la adresa URSS, condamnări ale <<trecutului>>, directive, denunţuri – ne-au acuzat, agresat, terorizat decenii şi decenii”, aşa precum, între alţii, Felix Aderca, Jean Ancel, Pavel Apostol, Camil Baltazar, Maria Banuş, Aurel Baranga, Radu Bogdan, Cristina şi Mihail Boico, Savin Bratu, Marcel Breslaşu, Silviu Brucan, Nina Cassian, Vera Călin, Ion Călugăru, Iosif Chişinevski, Pavel Cîmpeanu, Paul Cornea, O. Crohmălniceanu, S. Damian, Radu Florian, Eugen Frunză, I. Ludo, Oscar Lemnaru, T. G. Maiorescu, Lilly Marcou, Al. Mirodan, Zigu Ornea, Ana Pauker, J. Perahim, Leonte Răutu, M. Roller, Valter Roman, Sorin Toma, I. Vitner, Ştefan Voicu, Geo Şerban, L. Tismăneanu, Ileana Vrancea, Ed. Reichman ş.a., ş.a. Comentariile lui Paul Goma: “E frumoasă scurta, mult presa scurta listă roşie a mea? Nu, nici o listă nu poate fi frumoasă. Denunţul: un act odios, chiar atunci când era botezat <<demascare>>, cu atât mai ticălos cu cât era redactat în taină şi … anonim. Abominabile, criminale au fost listele negre alcătuite de evrei: acelea, spre deosebire de a mea, au fost materializate cu începere de la 28 iunie 1940, în Basarabia şi în Bucovina de Nord, iar din 23 august 1944 în restul României – prin arestări, prin excluderi din cultură, din cărţi, din locuinţe, din viaţă …” În acest fel, Paul Goma atestă temeinicia lui Nicolae Iorga, istoricul nostru fără pereche pentru deceniile ce au fost şi pentru veacurile ce or să fie, probată mai cu seamă în memorabilul De ce atâta ură? (vezi “Neamul Românesc”, 6.7.1940), din care extragem: “Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor [din Basarabia] au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă ale cărei valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bună-voinţa şi toleranţa noastră? Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi şi sanguinari […] Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori merita un tratament ceva mai omenos din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire”.
Excepţie făcând atâtea împliniri şi eşecuri, veacul al XX-lea a oferit, periodic, românilor spectacolele jalnice ale mai multor … „PROCESE ALE SECOLULUI”[16]: procesul comuniştilor din Dealul Spirii (ianuarie-iunie 1922), procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938), procesul guvernării I. Antonescu (mai 1946), procesul P.N.Ţ. (octombrie-noiembrie 1947) şi, desigur, ultimul dar nicidecum în cele din urmă, procesul soţilor Ceauşescu (decembrie 1989).
Arhiva Operativa – Ion Antonescu – Gh. Buzatu via Ziaristi Online
De mai multe decenii, chiar şi în prezent, materialele
„Procesului” desfăşurat sub tutela „Tribunalului Poporului” din Bucureşti
(6-17 mai 1946), reunite în 148 de dosare (în total – peste 30 000 file),
investigate integral de prea puţini istorici,
alcătuiesc încă o arhivă operativă. Ceea ce înseamnă că urmărirea
„criminalilor de război” din 1946 poate fi oricând reluată,
desigur tot împotriva victimelor de atunci, deşi, în raport cu infamiile
fostelor autorităţi şi ale „judecătorilor” de odinioară, faţă cu redesfăşurările istoriei,
se impune, dacă nu rejudecarea, anularea „Procesului”!
În fapt, au fost, în ordine strict-cronologică, unul mai penibil decât altul, dovedindu-se, cu trecerea timpului, fiecare în parte sau toate la un loc, tot atâtea fiasco-uri, sub toate aspectele (organizare, juridic, politic, relevanţă, semnificaţie istorică etc.). Este motivul pentru care istoria deja le-a rânduit, fără menajamente şi fără excepţii, acolo unde şi cum trebuie, ele înscriindu-se, după scurgerea anilor, în rândul înscenărilor judiciare de cea mai joasă speţă. Ceea ce, netăgăduit, spune totul despre „valoarea”, juridică sau simbolică, a „judecăţilor” înfăptuite…
După cum cititorul a constatat, în această serie intră şi „procesul” – dacă nu cumva reprezintă „vedeta” înscenărilor judiciare organizate vreodată la/de Bucureşti?! – al echipei guvernamentale a lui Ion Antonescu, denumit în epocă al „Marii Trădări Naţionale”, organizat fiind, ceea ce s-a afirmat şi recunoscut chiar în 1946 şi consecvent mai apoi, sub egida penibilului „Tribunal al Poporului” din Bucureşti, ale cărui documente, în 2004, am avut prilejul să le studiem în integralitate (148 de volume). Lucrurile sunt însă foarte bine cunoscute, mai cu seamă după deschiderea arhivelor în 1990 şi apariţia a numeroase monografii şi volume de documente[17]. De această dată, avem în atenţie un episod cvasi-integral necunoscut[18] din vremea „procesului” de tristă faimă.
Pentru început, să precizăm că, în urma loviturii de stat de la 23 august 1944, Mareşalul Antonescu şi unii dintre principalii săi colaboratori arestaţi au fost ţinuţi timp de câteva ore la Palatul Regal din Calea Victoriei.
Complotistii Mihai I Lucretiu Patrascanu Maniu Porter Etc
Complotiştii, inclusiv regele Mihai I, au manevrat
ori au fost manevraţi de serviciile secrete străine?
Generalul Sovietic Susaikov si tigara Regelui Mihai – Ziaristi Online
Apoi, predaţi comuniştilor conduşi de inginerul „Ceauşu” (Emil Bodnăraş), ei au fost transportaţi şi adăpostiţi într-o casă secretă a P.C.R. din Cartierul Vatra Luminoasă, unde au rămas până la 28 august 1944, când fură preluaţi – la cerere – de reprezentanţii forţelor ocupante sovietice. După două zile, grupul a fost trimis cu destinaţia Moscova, unde a ajuns la 3 septembrie 1944, pentru a fi instalat într-o vilă din vecinătatea capitalei ruseşti, la Castelul Goliţin, pentru perioada septembrie 1944 – iunie 1945.
Detalii din cele mai interesante asupra acestei perioade aflăm din memoriile generalului Constantin Pantazi, fostul ministru de Război al anilor 1942-1944, el însuşi arestat la 23 august 1944 şi inclus între prizonierii români de război din URSS[19]. Ulterior, prizonierii, găzduiţi după 17 iunie 1945 în celebra închisoare Lubianka a NKVD-ului, din centrul Moscovei, au fost supuşi unor anchete dure şi intense, toate documentele întocmite cu acel prilej, păstrate şi ordonate cu grijă de autorităţile sovietice fiind editate[20].
Deţinerea ex-demnitarilor români în spatele gratiilor, după cum şi a generalilor germani (în frunte cu feldmareşalul Friedrich Paulus) sau a ultimului împărat chinez, ajunşi, cu toţii, din motive evidente, prizonierii „de lux” ai Kremlinului, n-a rămas totuşi complet lipsită de urme. Din când în când, guvernul sovietic, presa indiscretă şi diplomaţii occidentali acreditaţi la Moscova au solicitat ori au dezvăluit diverse amănunte. Astfel, după ce însuşi liderul sovietic V. M. Molotov a anunţat la 18 septembrie 1944 că urma să se publice fără întârziere lista „criminalilor de război” români şi germani arestaţi în România în august 1944[21], chiar a doua zi presa moscovită a găzduit lista celor aflaţi în detenţie[22]. Deja între timp ambasadorul britanic la Moscova, Sir A. Clark Kerr, primise un mesaj din partea lui A. I. Vîşinschi, liderul adjunct al MAE al URSS, cuprinzând numele primilor zece prizonieri români şi germani aduşi de la Bucureşti – Mareşalul Antonescu, M. Antonescu, C. Pantazi, C. Z. Vasiliu şi colonel Mircea Elefterescu[23].
După mai multe luni, a fost rândul ministrului american la Bucureşti, Burton Y. Berry, să se intereseze de soarta grupului de la Moscova[24], iar aceasta în preajma şi, mai cu seamă, în timpul sau după terminarea „procesului” din 6-17 mai 1946. Concomitent, Legaţia britanică s-a lăsat, la un moment dat, surprinsă de o ştire falsă, cum că Antoneştii ar fi fost deja aduşi la Bucureşti în ianuarie 1946[25], pentru ca ulterior Misiunea Militară britanică să stabilească cu precizie sosirea grupului Antonescu la începutul lunii aprilie 1946 şi debutul „procesului” la 6 mai 1946[26]. Din corespondenţa diplomatică n-au lipsit ştirile potrivit cărora, prin judecarea lui Antonescu, guvernul comunizant de la Bucureşti îşi propusese şi compromiterea liderilor istorici Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu[27]. Este interesant că problema „criminalilor de război” s-a aflat la ordinea zilei, în lunile martie – iunie 1946, şi pe canalul Londra – Moscova – Washington[28].
Aşa, de exemplu, la 26 februarie 1946, ambasadorul sovietic la Londra, F. T. Gusev, s-a interesat dacă guvernul britanic era de părere ca grupul Antonescu să fie judecat la Bucureşti, iar, la 18 martie 1946, Foreign Office-ul a luat act[29]. În context, Washingtonul a fost de asemenea înştiinţat şi n-a avut obiecţii[30]. O altă problemă ce a apărut la un moment dat pe agendă privea audierea unor ex-demnitari antonescieni la procesul de la Nürnberg. În acest sens, a fost chestionat însuşi celebrul procuror american Jackson, care a recomandat că nu era de dorit ca listele propuse de sovietici cu „criminali de război” să fie conexate cauzei marilor criminali de război nazişti[31].
În consecinţă, diplomaţii străini s-au limitat în a urmări desfăşurarea „procesului” de la Bucureşti[32] şi au consemnat – atât Holman, cât şi Berry – deznodământul: condamnarea şi execuţia lui Ion Antonescu şi a principalilor săi colaboratori (Mihai Antonescu, C. Z. Vasiliu şi Gh. Alexianu) la 1 iunie 1946[33]. În ceea ce-l privea pe ministrul URSS la Bucureşti, S. I. Kavtaradze, acesta a informat prompt Moscova – prin telefonogramă secretă din 1 iunie 1946 (orele 15,15) – că Mihai I tocmai confirmase condamnarea la moarte a lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, C. Z. Vasiliu şi Gh. Alexianu, execuţia lor fiind posibilă în ceasurile imediat următoare[34].
Scanteia Mai 1946 – Moarte Antonestilor – Miron Constantinescu si Silviu Brucan via Ziaristi Online
Din sala „Tribunalului Poporului” – transmite însuşi tovarăşul Silviu Brucan,
în nume personal dar pentru Poporul Român!
Gheorghe Buzatu
Sursa: Ziaristi Online
Detalii: TipoMoldova
Cititi si: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu ii serveste o lectie istorica si de istorie lui Mihai de Hohenzollern
EXCLUSIV. Prof Gh Buzatu: 23 AUGUST 1944: JOCUL CU DESTINUL ROMÂNIEI. Însemnările din celulă ale Mareşalului Ion Antonescu din seara de 23 august 1944. DOCUMENT OLOGRAF
Note:
[1] Ediţia a III-a, îngrijită de Gh. Buzatu, Iaşi, Tipo Moldova, 2011.
[2] Vezi Gh. Buzatu, în Istoria Românilor, IX, România în anii 1940-1947, coordonator Dinu C. Giurescu, Bucureşti, 2008, p. XXXVIII; cf. şi Florian Banu, Între ştiinţa istoriei şi istoria-rechizitoriu, în „Vitralii. Lumini şi umbra”, an IV, nr. 13/2012-2013, pp. 5-16.
[3] Ion Pantazi, Am trecut prin iad, II/1, Cluj-Napoca, 2004, p. 296.
[4] Vezi Thomas Parrish, Enciclopedia Războiului Rece, traducere, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2002, 404 p.
[5] Gh. Buzatu, Războiul mondial al spionilor (1939-1989), Iaşi, 1991, p. 224 şi urm. Vezi lista completă pentru anul 1947, stabilită de ministrul britanic în exerciţiu la Bucureşti (Gh. Buzatu, România şi Războiul Mondial din 1939-1945, Iaşi, 1995, p. 340 şi urm.
[6] În 1944-1945, autorităţile de la Bucureşti, din momentul în care s-a semnat Convenţia de Armistiţiu din 12-13 septembrie 1944, au fost obligate să-şi asume declaraţii convenabile celor Trei Mari Puteri Aliate (SUA, Marea Britanie şi URSS) şi să întreprindă acţiuni concrete pentru depistarea atrocităţilor de război şi a crimelor de război imputate cu prioritate Germaniei dar şi ţărilor aliate ori satelite (inclusiv România), în spiritul unor documente din 1943-1945: după Conferinţa Miniştrilor Afacerilor de Externe de la Moscova din 19-30 octombrie 1943, când s-a dat o declaraţie semnată în numele lui F. D. Roosevelt, I. V. Stalin şi W. Churchill (cf. R. A. Rudenko, coordonator, Niurnbergskii proţess nad glavnymy nemeţkymy voennym prestupnykami. Sbornik materialov v sedmy tomah, I, Moskva, Gosudarstevennoe. Izdatelstvo Iuridiceskoy Literatury, 1957, p. 20-21, 22-23; referiri la România şi al doilea război mondial se află în toate cele şapte volume ale colecţiei, mai ales în vols. 2 şi 5. Pentru istoric, se impune cercetarea tuturor celor 42 de volume ale colecţiei oficiale editate în 1947-1949 în limbile germană, engleză şi franceză, astfel că, în fondul bibliotecii Institutului „A. D. Xenopol” al Filialei Iaşi a Academiei Române, am dispus integral de Procès des grands criminels de guerre devant la Tribunal Militaire International de Nuremberg, 1-42, Nuremberg, 1947-1949, din care: vols. 1-22 – actul de acuzare, dezbaterile, sentinţa); vols. 23-24 – indici de documente şi persoane; vols. 25-42 – documentele acuzării). I-a succedat o altă Declaraţie tripartite semnată de aceiaşi la 1 decembrie 1943 la Teheran (R. A. Rudenko, Niurnbergskii proţess, I, p. 24-25; cf. şi Valentin Ciorbea, Emanuel Plopeanu, Din istoria secolului XX, III, 1939-1945 – Diplomaţia războiului, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2011, p. 251 şi urm.). A intervenit, la 5 iunie 1945, şi o Declaraţie în numele Guvernelor URSS, SUA, Angliei şi Franţei (apud Niurnbergskii proţess, I, pp.30-37) sau Declaraţia din 17 iulie 1945 (ibidem, pp. 38-42). De asemenea, la 8 august 1945, la Londra, s-a instituit Tribunalul Militar Internaţional cu sediul la Nürnberg, fiind realizat un agrement în baza căruia în domeniul legii internaţionale s-a creat un precedent: judecarea şi condamnarea (cu prioritate) a liderilor nazişti capturaţi în mai-iunie 1945 (ibidem, pp. 63-65); separat s-au stabilit Statutul Tribunalului Militar Internaţional (ibidem, pp. 66-73) şi Regulamentul (ibidem, pp. 74-78). Capetele de acuzare puse în seama principalilor criminali de război au fost grupate în patru categorii – a. conspiraţie internă şi externă; b. crime împotriva păcii; c. crime de război în teritoriile ocupate; d. crime împotriva umanităţii. Principiile erau labile, ceea ce s-a subliniat în epocă şi îndeosebi mai apoi (cf. Thomas Parrish, S. L. A. Marshall, eds., The Simon and Schuster Encyclopedia of World War II, New York, Simon and Schuster, 1978, pp. 449-451). România, ca stat învins în conflagraţia din 1939-1945 şi dornic să intre în „concertul popoarelor lumii”, nu a avut altă soluţie decât să se supună …”legii internaţionale”. Deja la 12-13 septembrie 1944, Convenţia de Armistiţiu semnată la Moscova impunea că „Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război” (apud Ioan Dan, „Procesul” Mareşalului Ion Antonescu, ed. a II-a, Bucureşti, Editura Lucman, 2005, p. 37), iar guvernele comunizante de la Bucureşti, acceptând întocmai statutul de ocupaţie şi căutând să fie pe placul ocupanţilor, s-au grăbit să adopte măsuri în consecinţă, precum: – la 7 octombrie 1944 – decretul „pentru purificarea administraţiilor publice”; la 8 octombrie 1944 – decretul dispunând „luarea oricăror măsuri privative de libertate”; la 18 decembrie 1944 – decretul pentru „instituirea unui regim tranzitoriu de organizare judecătorească”; decretele-lege nos. 148-149 din 20 ianuarie 1945 pentru promulgarea Legilor 50 şi 51 relativ la „urmărirea şi pedepsirea criminalilor şi profitorilor de război” sau „urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării” ce urmau a fi deferiţi unui Tribunal … special (cf. Alesandru Duţu, Sub povara Armistiţiului – Armata Română în perioada 1944-1947, Bucureşti, Editura Triconc, 2003, p. 126 şi urm.). Imediat, mai precis la 29 ianuarie 1945, prin „jurnale ale Consiliului de Miniştri” (nos. 188-189) s-a stabilit arestarea şi cercetarea a 69 şi, respectiv, 65 de persoane „bănuite a fi comis crime de război” ori „a fi fost responsabile de dezastrul ţării” (ibidem, p. 128), la 10 februarie 1945 fiind trecuţi în retragere Mareşalul Ion Antonescu şi generalii C. Pantazi, Ilie Şteflea, C. Z. Vasiliu, Ion Gheorghe, C. Tobescu, Gh. Jienescu ş.a. (ibidem, p. 120), pentru ca, 19 martie 1945, să fie trecute în rezervă nenumărate cadre militare – practic 7 168 (ibidem); în conformitate cu legile 50-51, guvernul dr. P. Groza a elaborat decretul nr. 1 318/21 aprilie 1945 pentru promulgarea Legii nr. 312 din aceeaşi zi privind „urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război (ibidem, p. 128; Ioan Dan, op. cit., pp. 43-48); era o lege de „origine” stalinistă (ibidem, p. 46), care încălca principiile separaţiei puterilor în stat, consacrat – menţionează Ioan Dan – prin articolele 33-34 al Constituţiei din 1923, repusă în vigoare după 23 august 1944, şi pe acelea ale neretroactivităţii legilor penale (ibidem, p. 47). Prin art. 10 al Legii nr. 312 s-a constituit Tribunalul Poporului – o instanţă extraordinară, iar dreptul la recurs era admis numai pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Militară (art. 14). Au urmat, la 25 aprilie 1945, constituirea organelor de cercetare penală – Corpul acuzatorilor publici şi constituirea completului de judecată – aşa-numitul „Tribunal al Poporului” (Al. Duţu, op. cit., p. 128), funcţionând două „Tribunale ale Poporului”, la Bucureşti şi la Cluj. La Bucureşti, în 1945-1946, s-au judecat 15 loturi de inculpaţi, majoritatea militari şi funcţionari (ibidem, p. 129). Deja în răstimp începuse vânătoarea celor „bănuiţi [drept] criminali de război şi vinovaţi de dezastrul ţării”, prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 188 din 16 februarie 1945 fiind incriminaţi Ion Antonescu, Mihai Antonescu şi generalii C. Pantazi şi C. Z. Vasiliu (Ioan Dan, op. cit., p. 113-114). În perioada 14-22 mai 1945, completul din Bucureşti al „Tribunalului Poporului” a judecat primul lot de „criminali de război”, generalul N. Macici fiind condamnat la moarte, dar sentinţa i-a fost schimbată în muncă silnică pe viaţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (c f. Alesandru Duţu, Florica Dobre, Drama generalilor români (1944-1964), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997, p. 168). Tot pe atunci (30 mai-14 iunie 1945) s-a înscenat judecarea lotului celor 12 ziarişti care s-ar fi pus „în slujba propagandei fasciste” şi … vinovaţi de „crime de dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război” (cf. Ioan Opriş, Procesul ziariştilor „naţionalişti”. 22 mai-4 iunie 1945, Bucureşti, Editura Albatros, 1999, passim; Gh. Buzatu, O istorie a prezentului, Craiova, Editura Mica Valahie, 2004, p. 364 şi urm.). Dintre membrii lotului, celebrul ziarist Pamfil Şeicaru, judecat în contumacie, a … beneficiat de condamnarea la moarte, fiind în 1966 graţiat prin decret de N. Ceauşescu (O istorie a prezentului, pp. 377-379).
[7] Cf. M. D. Ciucă, ed., Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, I, Bucureşti, Editura Saeculum I.O./Editura Europa Nova, 1995, p. 26.
[8] Ibidem.
[9] Vezi în acest sens “scurta biografie”: “VOITINOVICI, A. ALEXANDRU (6.VIII.1915 Paşcani – 5.IX.1986 Bucureşti) (fiul lui Adam (cofetar; fiul lui Iosif, orig. din Galiţia, stabilit la Podul Iloaiei) şi Iulia (n. Zierhoffer;învăţătoare) – ilegalist cu stagiul recunoscut din 1935; preşedintele Tribunalului Poporului(1945-1946), secretar general al Ministerului Justiţiei (1946-1948), procuror general al R.P.R.(1948-1952), preşedinte al Tribunalului Suprem al Republicii (1954-1967), detaşat ca membru al Curţii Permamente de Arbitraj de la Haga (1967-1973), şef al Colegiului de Jurisdicţie la Curtea Superioară de Control Financiar (1973-1979, pensionat); scriitor şi publicist submediocru sub pseudonimele “Al. Voitin” (cel mai frecvent), “Al. Adamescu”, “Adam Apostol”; decorat cu ordinul “23 August” clasa a III-a în 1964; a prezidat, între alte sute de condamnări ale unor opozanţi ai sistemului comunist, procesele lui Ion Antonescu (1946) şi Iuliu Maniu (1947)” (Iulian Apostu, Zydokomuna, ediţia decembrie 2012, disponibilă pe Internet, cf. apostu_i@yahoo.com). Pentru general (r) Ioan Dan, Voitinovici, deşi la un moment dat, care s-a prelungit vreo şase ani, a reprezentat România la Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga, nu apare decât ca … “magistrat” (vezi “Procesul” Mareşalului Ion Antonescu, p. 117). Istoricii au dovedit şi documentele au confirmat integral că, la “procesele” loturilor Antonescu (1946) şi Maniu (1947), Voitinovici a fost la dispoziţia celor de “sus” (cf. M. D. Ciucă, Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, I, passim).
[10] Stelian Neagoe, Istoria Guvernelor României. 1859-1999, ediţia II-a revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1999, pp. 149-164.
[11] Vezi Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, sub coordonarea lui Vladimir Tismăneanu şi a colaboratorilor, eds., Raport final, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007, p. 23 şi urm.; Vasile Pascu, Regimul totalitar comunist în România (1945-1989), I-II, Bucureşti, Editura Clio Nova, 2007, passim.
[12] Cf. Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, Iaşi, Demiurg, 2008, pp. 441-482.
[13] Ibidem, p. 476-477.
[14] Vezi „Art-Emis”, 27.1.3013 (http://www.art-emis.ro).
[15] Cf. Viaceslav Samoşkin, în Europa XXI – Românii între ruşi şi sovietici, Iaşi, 2004-2005, pp. 387-396
[16] Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu. Drumul destinului. O biografie, Iaşi, 2012, cap. XXV; idem, Mareşalul Ion Antonescu. Biobibliografie, Iaşi, Demiurg, 2010, pp. 61-73.
[17] Vezi, îndeosebi, Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, vols. 1-3, editor Marcel-Dumitru Ciucă, Bucureşti, Editura Saeculum I.O./Editura Europa Nova, 1998; Ioan Dan, “Procesul” Mareşalului Ion Antonescu, Bucureşti, 1993; Gh. Buzatu, Mircea Chiriţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vols. 1-2, Bucureşti, Editura Paideia, 1998.
[18] Cele dintâi informaţii şi probe de Gh. Buzatu, Din Jurnalul de supraveghere a Grupului Ion Antonescu, întocmit de gardieni, în perioada 3 aprilie – 28 mai 1946, în “Historia”, nr. 2/2005, pp. 40-43; Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., „Jurnalul de temniţă” (aprilie-mai 1946) al Grupului Mareşalului Antonescu), în Istorie şi societate, II, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2005, pp. 513-601; Gh. Buzatu, ed., Trecutul la judecata istoriei: Mareşalul Antonescu – Pro şi contra, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2006, p. 489 şi urm.
[19] Vezi Constantin Pantazi, Cu Mareşalul până la moarte. Memorii, ediţie Al. V. Diţă şi Adrian Pandea, Bucureşti, Editura Publiferom, 1999, p. 321-339. Memorialistul insistă şi asupra tratamentului, în general convenabil, rezervat înalţilor prizonieri în Rusia, până la terminarea războiului în Europa, în mai 1945.
[20] Cf. Lotul Antonescu în ancheta Smerş, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Iaşi, Editura Polirom, 2006, 467 p.
[21] Great Britain, Public Record Office, FO – 371/44 039 (telegrama nr. 2 479/18 septembrie 1944, Sir A. Clark Kerr către Foreign Office), f. 3.
[22] Ibidem, f. 5 (telegrama nr. 2 484/19 septembrie 1944, Kerr către Foreign Office).
[23] Ibidem, f. 10 (Mesajul lui Kerr către A. Eden, 18 septembrie 1944).
[24] Vezi Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, I, doc. nr. 5, 6; Procesul …, II, doc. nr. 16, 21, 28, 37.
[25] PRO, FO – 371/59 167 (telegrama nr. 111/22 ianuarie 1946, Le Rougetel către Foreign Office).
[26] Idem, Misiunea Militară britanică la Bucureşti către War Office, rapoartele nr. 159/16/46 din 25 aprilie 1946 şi nr. 5 113/429 din 2 mai 1946.
[27] Ibidem (raportul nr. 118/1946, A. Holman către Foreign Office).
[28] Cf. mesajul nr. 45 – A/26 februarie 1946, F. T. Gusev către E. Bevin sau telegrama nr. 1 463/7 martie 1946, lordul Halifax către Foreign Office.
[29] Vezi Raportul nr. 3 678/1 197 către F. T. Gusev.
[30] Telegrama nr. 3 395/9 aprilie 1946, Foreign Office-ul către Ambasada din Washington; telegrama nr. 2 538/19 aprilie 1946, lordul Halifax către Foreign Office.
[31] Telegrama nr. 2 810/3 mai 1946, lordul Halifax către Foreign Office.
[32] Bibliografia esenţială referitoare la această temă: Consiliul Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii (Arhiva), Bucureşti, fond 40 010/„Tribunalului Poporului”, 1946, 148 volume; Marcel-Dumitru Ciucă, editor, Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, vols. 1-3, Bucureşti, Editura Saeculum I.O./Editura Europa Nova, 1998; Ioan Dan, “Procesul” Mareşalului Ion Antonescu, Bucureşti, 1993; Ioan Opriş, Procesul ziariştilor „naţionalişti” (22 mai – 4 iunie 1945), Bucureşti, Editura Albatros, 1999; Alesandru Duţu, Sub povara armistiţiului: Armata Română în perioada 1944-1947, Bucureşti, Editura Tritonic, 2003; Ion Zainea, Politică şi administraţie în România (6 martie 1945-1 martie 1946): Epurarea, Oradea, Editura Universităţii, 2004; Radu Ioanid, ed., Lotul Antonescu în ancheta Smerş, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Iaşi, Editura Polirom, 2006; Gh. Buzatu, coordonator, Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, ediţia I, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2002; ediţia a II-a, Bucureşti, 2006; Gh. Buzatu, Mircea Chiriţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vol. 1-2, Bucureşti, Editura Paideia, 1998; Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., „Jurnalul de temniţă” (aprilie-mai 1946) al grupului Mareşalului Antonescu), în Istorie şi societate, II, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2005, p. 513-601; Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, Ploieşti, Editura Mileniul III, 2005; Gh. Buzatu, Stalin, Hitler, Antonescu, R. Vâlcea, Rottarymond and Rotarexim, 2007 (în colaborare); Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin. Un raport nefinal, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008; Gh. Buzatu, România sub Imperiul Haosului (1939-1945), Bucureşti, Editura RAO, 2007; Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., Pace şi război (1940-1944); Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, vol. I, 1940-1941, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008; Gh. Buzatu, I. Pătroiu, Lotul Mareşal Antonescu al „criminalilor de război” (1946), în „Orizont XXI”, nr. X/2008, Piteşti, p. 3-5; Gh. Buzatu, Ioana Panagoreţ, Dan Botez, Procesul şi execuţia Mareşalului Ion Antonescu, Alexandria, 2009; Paula Mihailov-Chiciuc, în „Ziua”, Bucureşti, 16-17 mai 2006.
[33] Telegrama nr. 710/2 iunie 1946, Holman către Foreign Office.
[34] T. V. Volokitina, ed., Vostočnaia Evropa v dokumentah rossiiskih arhivov. 1944-1953, I, 1944-1948, Moskva, 1997, p. 463-464, doc. nr. 152.
////////////////////////////////
Ce şi-ar fi dorit să facă Ştefan Andrei înainte de moarte. Ultimele dorinţe, cea mai mare bucurie, cea mai mare dezamăgire şi întristarea pentru România: “Asistăm la un jaf naţional”
Stefan Andrei de Jurnalul National-Fostul sef al diplomatiei dintr-o perioada fasta a politicii externe romanesti, Stefan Andrei, a murit duminica, 31 august 2014. Stefan Andrei avea 83 de ani. In urma lui ramane sotia, cunoscuta actrita Violeta Andrei, si un fiu, Calin, informeaza Agerpres. Ziaristi Online publica un material aparut in Jurnalul National in urma cu doi ani, cand fostul ministru de Externe din perioada de glorie a politicii internationale a lui Ceausescu (1978-1985) implinea 81 de ani si isi facea public un bilant personal ca si cateva din dorintele sale inainte de moarte.
“Romania nu a fost vanduta, a fost data pe nimic”
Ştefan Andrei: “Sunt fericit ca am ajuns la varsta de 81 de ani, dar in acelasi timp sunt trist pentru ca am o ingrozitoare frica de moarte. Asa cum stiti, am fost arestat doi ani si jumatate, am iesit din inchisoare cu sanatatea decimata, am fost salvat de cancer la colon, acum 15 ani de eminentul profesor doctor Alexandru Oproiu si de marele chirurg Irinel Popescu, dupa aceasta am avut de doua ori infarct miocardic si am fost smuls din ghearele mortii de prestigiosul doctor cardiolog Eduard Apetrei. Acum, am aceasta angoasa, frica de un nou infarct. Simt ca motorul organismului, inima, da semne de oboseala si asta imi da o mare temere in legatura cu viitorul. Am avut o sansa ca Violeta, care este nascuta in aceeasi zi cu mine, a fost alaturi de mine in spital, m-a ocrotit, m-a ingrijit, si, acum, tot ea se ocupa de sanatatea mea. Avem o batranete impreuna, dupa 50 de ani de casatorie, cu satisfactia ca am facut ceva pe lumea asta.
Sunt bucuros ca, la 20 decembrie, a aparut cartea-interviu cu Lavinia Betea care precede un volum pe care l-am pregatit 90%, un volum de memorii al meu si am inca doua volume, care sunt gata in proportie de 50%. As dori sa nu mor pana nu apar aceste carti, care, cred eu, aduc niste informatii interesante pentru publicul cititor.
Privesc cu ingrijorarare politica economica si sociala din Romania, constat aparitia unor fenomene, pe care eu nu le inteleg, cum ar fi instrainarea tarii, a bogatiilor tarii, dupa ce am desindustrializat tara, fabricile care au mai ramas au fost cumparate de straini, acum se pregateste si vanzarea sistemului energetic, vad ca in presa, lumea este indiferenta in general, in legatura cu acest jaf national. Nu ne vindem tara, o dam pe nimic.
Cea mai mare bucurie a vietii mele o constituie intalnirea Violetei si casatoria cu ea. Pe plan social, faptul ca, fiu de muncitor fiind, am fost aproape 15 de ani la carma politicii externe romanesti, ca m-am intalnit cu numerosi sefi de state si guverne, ca am promovat interesele Romaniei si pot discuta cu cei mai isterici anticomunisti despre politica externa promovata in perioada in care am fost secretar al Comitetului Central cu relatiile internationale si am coordonat Ministerul de Externe. Cred ca am facut o politica autentica de aparare a interesului national si de promovare a ideilor pacii si colaborarii in lume. Cea mai mare dezamagire este, in primul rand, faptul ca am fost arestat pe nedrept, judecat intr-o mascarada de proces, am fost inchis in loc sa pot sa vin cu experienta mea si sa ajut. Nu ma asteptam ca dupa 22 decembrie sa apara un asemenea jaf in economia nationala care a dus la distrugerea avutiei create cu mari sacrificii de populatia Romaniei, nu ma asteptam ca Romania sa apeleze la imprumuturi pentru a plati salarii si pensii, nu ma asteptam ca in Romania sa se ajunga la un asemenea grad de saracie, de analfabetism, multa populatie bolnava, care traieste in conditii foarte grele si care nu vede nici o perspectiva, nu ma asteptam sa ajungem in situatia ca 3 milioane de romani sa fie obligati sa plece din tara pentru ca aici nu sunt locuri de munca si ca atare, in loc sa contribuie la plata pensiilor din tara, platesc in strainatate. Nu ma asteptam ca in 22 de ani sa tot vindem din ceea ce populatia a realizat cu mari sacrificii inainte de ’89 si, in acelasi timp, sa ajungem la asemenea dimensiuni ale coruptiei si ale jafului general. De fapt, noi nu am vandut tara, am dat-o pe nimic.
Pe termen scurt, sunt pesimist in ceea ce priveste evolutia lucrurilor din punct de vedere economic. La ora actuala, vanzand, desindustrializand, aducand agricultura la pamant, bugetul Romaniei se bazeaza pe impozite, taxe si amenzi. Observ ca toate partidele principale ale tarii nesocotesc problemele mari ale economiei, problemele sociale, problemele invatamantului, suntem tara cu cel mai mare numar de analfabeti, idealul celor mai multi tineri este de parasi tara.
Nu m-am implicat politic, imi fac bagajele pentru a merge pe lumea cealalta si imi dau seama ca as vorbi in pustiu pentru ca viziunea mea nu corepunde cu cea a partidelor politice de astazi, de aceea nu m-am inscris in nici un partid, le-am refuzat ofertele pentru ca eu sunt pentru o politica nationala, nu pentru tradarea si jefuirea tarii.
Mi-e teama de moarte, intr-o anumita forma, dar, tinand seama de cursul evenimentelor din Romania, a vietii politice, economice si sociale, nu ma despart cu regret de lumea de astazi pentru ca nu vad capatul firului si nu vad fortele care sa actioneze pentru rezolvarea problemelor majoritatii populatiei tarii.”
Sursa: Ziaristi Online
///////////////////////////
Planeta Maimutelor Politice – Romania-Cauzele decăderii statului de gaşcă
Cauzele decăderii statului de gaşcă. Un serial de Grid Modorcea despre Starea Naţiunii (III)
La Biserica Sf. Dumitru din Manhattan, un român cam de 30 de ani, care abia plecase din România, mi-a spus că la întreprinderea unde a lucrat el era teroare, nu putea scoate un cuvânt, patronul îi obliga să voteze numai cu partidul lui, atmosfera era de continuă suspiciune, avea senzaţia că toţi din jur sunt turnători, că orice spune, află şefu’, parcă erau la închisoare. Spunea că are şi un frate, student la ASE, la secţia Relaţii internaţionale, care de pe acum se gândeşte să plece. Toţi tinerii din România cred că asta este soluţia, nu să afle cauzele răului şi să lupte împotriva lor. Şi m-a întrebat cum explic eu, cu experienţa mea de-o viaţă, starea precară în care se află România? Care ar fi cauzele acestei degringolade politice şi economice, criză din care nu mai ieşim?
Prima cauză, i-am spus, este de natură morală. Decăderea morală a ajuns aşa de departe încât românii nici nu mai realizează că vor merge la vot să aleagă între o prostituată şi un mincinos! Prostituţia s-a instalat la cârma puterii, făcând cuplu cu corupţia şi abuzul.
Dar cum s-a ajuns la această decădere generală? Foarte simplu, prin mass-media şi, mai exact, prin PROtv, un post care a bombardat populaţia sistematic cu dejecţii. Sigur, cauza are un nume, Adrian Sârbu. El este artizanul acestei făcături ordinare. El a fost creierul care a schimbat macazul, de la minciuna comunistă pe care o promova TVR la fuckyoucism-ul aşa-zis capitalist. De la ambalajul roz la scatologie, la înjurătura publică. Tinerii care au murit la revoluţie au murit pentru un ideal moral, pentru o Românie nouă, curată, sănătoasă. Dar Sârbu, în tradiţia înaintaşilor săi evrei, care ne-au adus comunismul plătiţi de NKVD, a introdus această bombardare neruşinată în numele libertăţii şi cu concursul indiferenţei unor conducători politici ca Iliescu, Petre Roman, Năstase et co, care l-au promovat, l-au făcut secretar de stat. Ba guvernul Năstase a muşcat din momeală, a fost părtaş la mizerie, a validat frauda, ştergându-i postului (era să scriu prostului) o datorie de un miliard lei vechi, ca apoi să-l împrumute cu aproape 300 miliarde lei vechi!!!
În ce a constat şmecheria/diversiunea lui Sârbu? El e regizor la bază şi ştie că prostimea vrea poveşti. Oamenii pot fi păcăliţi cu anecdote, cu tot felul de istorii ca pe apă, cum spunea Eminescu. Orice se poate povesti. Şi formulele matematice, aşa cum au făcut prima oară matematicienii arabi. Şi ce a adus nou PROtv? Ce a învăţat Sârbu la Studioul Al. Sahia, unde a lucrat până la revoluţie?, când a ieşit cu o cameră şi a filmat ce s-a întâmplat la Balconul CC al PCR, material pe care l-a vândut în Franţa şi cu acei bani a deschis postul PROtv (cel puţin aceasta este varianta spusă de el). Studioul respectiv era specializat în filmul documentar, iar genul cel mai potrivit pentru o televiziune este reportajul. Şi ce a făcut Sârbu? A început să transforme o ştire în reportaj, aşa că ştirile PROTV au devenit nişte poveşti foarte discutabile, debile, dar colosale pentru prostime.
Ar fi fost bine, mi-a spus tânărul de la Biserica Sf. Dumitru, dacă ştirile ar fi fost serioase! Dar nu erau, dimpotrivă, telejurnalul conţinea, aşa cum mai conţine şi azi, ştiri despre mizerii, despre crime, violuri, cazuri de paranoia, de mizerie morală, de corupţie minoră, tot feluri de cazuri marginale. Şi aceste fapte nu erau prezentate dintr-un unghi moral, ci neutru, cu accente imorale, relatări cât mai siropoase şi melo. Melodrama este genul popular care prinde cel mai bine la vulg. Dacă vezi o poveste despre un cocoşat care iubeşte o prinţesă frumoasă, dacă o împănezi cu toate ingredientele senzaţionalului, ai câştigat publicul amator de senzaţii tari.
Aşa a ajuns PROtv, cu picăturile chinezeşti picurate seară de seară, de câteva ori pe seară, la performanţa să aibă cea mai mare audienţă mass-media din ţară. Aşa s-a ajuns ca şi cei de la TVR să se uite nu la ştirile lor, ci la ştirile de la PROtv şi să înveţe… şmecheria. Şi a început şi TVR să practice acelaşi limbaj insidios, nesimţit, derulat din ură pentru un popor necăjit, care trebuia umilit, batjocorit, cum au hotărât oameni fără scrupule ca ţiganul evreu, mason khazar, care a declarat nu o dată sfidător că el a înfiinţat PROtv pentru a manipula poporul român. Categoric, el i-a manipulat şi pe salariaţii lui, ca una Esca, cu o voce de precupeaţă, o ţoapă, cum spunea prietenul meu Puşi, realizând cu ei un “test populist”, un experiment mass-media periculos, fatal. Sârbu şi-a experimentat ura, paranoia, pe poporul român, pe zona lui cea mai debilă, nealfabetizată.
Sigur, au apărut alte posturi particulare să dea concursul, fără să înţeleagă ţinta diversiunii. Un alt şmecher, Dan Diaconescu, a preluat repede metoda, ca să ajungă la serialul “Elodia” în zeci şi sute de episoade. Au apărut Antenele, Naşul şi alte posturi şi emisiuni, care s-au axat numai pe o astfel de metodă ştiristă, pe informaţii narate cât mai pidosnic, transformându-le în dezinformaţii! Scandalul dezinformaţional, diversionist, a devenit chiar lege nescrisă pentru statul de gaşcă din România, care se consolida, căruia îi convenea o astfel de diversiune, fiindcă populaţiei i se dirija opinia, i se îndrepta spre povestioare marginale, abătându-i-se astfel atenţia de la problemele grave ale ţării. Sub un astfel de paravan mediatic, gaşca se întărea, devenea tot mai puternică.
*
De această manieră s-a molipsit şi cinematograful, alt focar popular folosit din instrument de educaţie în mijloc de diversiune. Noul Val al filmului românesc a devenit o producţie de dejecţii şi înjurături, totul s-a transformat în curentul Fuck You, aşa cum am demonstrat într-o carte întreagă cu acest titlu.
Imediat s-a produs şi o altă nebunie, a apărut ICR-ul lui Patapievici, care a propulsat această tendinţă criminală în afară, adică a propulsat mizeria din ţară la Institutele din capitalele lumii, culminând cu crima unei expoziţii la New York, în care personaj principal era un ponei cu zvastică pe el. Şi asta unde? În ţara unde evreii sunt împăraţi, în Manhattan-ul cu care se mândreşte Israel. De atunci ICR a fost perceput ca un focar rasist, antisemit. Dacă PROtv lucra la compromiterea valorilor în ţară, ICR o făcea în afară. Ambele surse erau, categoric, antiromâneşti. Şi continuă să fie, fiind încurajate din străinătate, fiindcă din afară este încurajat extremismul din interior, de la îndobitocirea populaţiei la politica UDMR, considerându-se că asta e o orientare de dreapta, care îndepărtează România de comunism, deşi americanii, de pildă, au apelat pentru ieşirea din criză la metode luate din sistemul comunist.
În acest fel protevist, s-a dat o lovitură sub centură şi culturii, şi mai ales învăţământului, care a pierdut complet controlul asupra educaţiei. Cheia morală a unei naţiuni stă în educaţie, iar dacă educaţia e compromisă, totul e pierdut. Mii de tineri ai României nici nu mai realizează că nu sunt educaţi, că nu au morală, că nu au carte, fiindcă li se spune, duceţi-vă în Spania, în Anglia sau America şi acolo câştigaţi de zece ori mai mult ca aici fără să vi se ceară nici o diplomă! E o altă minciună pe care o înghit cei fără educaţie. Şi ei sunt mulţi, sunt majoritari.
Mai mult, oameni cu statut cultural, cu prestanţă intelectuală, ba chiar victime ale închisorilor comuniste, precum Nicolae Balotă, ajung la TVR, la o emisiune handicapată, cu un redactor spălăcit ca Jenica lui Vodă-n Lobodă, întruchiparea falsităţii, să evoce ce bine era la Jilava, să facă literatură din mizerie, devenind un fel de Steinhardt al împăcării. Să ne împăcăm cu situaţia, cum spunea nenea Iancu, să ne împăcăm cu mizeria (mizerie pentru mulţi, lux pentru unii), să ne împăcăm cu călăii, cu turnătorii, cu teroriştii. La acest mesaj a dus TVR nivelul decăderii morale.
Iar la decăderea generală a contribuit şi accederea la putere a unor oameni imorali, hoţi, corupţi, care au instaurat statul de gaşcă. Statul de gaşcă, ridicat pe corupţie şi limbaj scatologic, este o consecinţă a degradării morale a naţiunii. Statul de gaşcă spune că azi am ieşti din criză, iar mâine că e recesiune şi derapaj economic. Statul de gaşcă arestează 7 mari corupţi, să se audă şi la Bruxelles, şi spune că în România e stat de drept, că justiţia e liberă, dar nu e liberă şi nu e justiţie, fiindcă hoţii şi corupţii nu sunt în număr de 7, ci de 70 de mii, de 700 de mii, de 7 milioane. Când vor fi arestaţi cu toţi? Niciodată, fiindcă nu sunt închisori pentru toţi, plus că dl. Năstase lucrează acum de zor la legea amnistierii şi graţierii!
Statul de gaşcă a contribuit enorm la maxima degradare politică, la galopanta sărăcie a ţării, marcată de o datorie externă a României de peste o sută de miliarde de euro, miliarde, monşer, o datorie externă insurmontabilă! Poate la asta se referea Shimon Peres când declara că el cumpără România! Până şi cel mai optimist candidat la preşedinţie, Johannis, ocoleşte subiectul. El ne dă speranţă. O speranţă clădită pe o sută de miliarde de euro datorii?! De ce nu ne spune el sau alţii ca el unde s-au dus aceste miliarde? Păi gândiţi-vă şi dvs dacă s-a spus după moartea lui Patriciu că el a delapidat statul român cu un miliard de euro?! Un miliard! Cine va recupera această avere? Cine o va returna poporului înşelat? Patriciu era urmărit în procese de ani de zile, de ce acest adevăr cu miliardul a apărut abia după moartea lui? Să aşteptăm să moară Băsescu, Tăriceanu, Udrea, Boc, Hrebenciuc et co. să aflăm cu cât au delapidat statul?
Şi chiar sub nasul populaţiei au loc delapidările. Sigur, ele poartă diferite măşti, cum ar fi repararea străzilor. Nu-i schimbare politică să nu vezi la Bucureşti o nouă pietruire! Aşa a făcut şi Băsescu când a fost primar, aşa şi Videanu, când şi-a rezolvat afacerea cu cariera lui de piatră. Cine ştie azi ce alt corupt îşi vinde piatra din fabrica lui! Iar împrumuturile de la FMI nu au devenit decât investiţii superficiale, grosul a intrat în buzunarele statului de gaşcă.
Sper ca această analiză despre starea naţiunii, care l-a luminat pe tânărul de la Biserica Sf. Dumitru, să continue şi să folosească tuturor celor care mai cred în salvarea morală a României.
Grid Modorcea
Corespondenţă de la New York pentru Ziaristi Online Starea naţiunii sub animalul politic (I). Un serial de Grid Modorcea
Starea traseistă a naţiunii în derapaj curat murdar (II)
//////////////////////////////
Ce voia Ţuţea să-l roage pe Dumnezeu: Să tragă o reţea de sârmă ghimpată între români şi ruşi. Ca măsură de siguranţă. Ţuţea la 112 ani (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991)
Petre TuteaÎn timpul lungilor anchete de tip bolşevic, Petre Ţuţea a fost pus pe rangă, şi bătut la tălpi, pentru că refuza cu încăpăţânare să recunoască că Basarabia este pământ rusesc. Ideea că Europa va trebui reconstruită pe baze creştine în graniţele Imperiului Roman dintre Atlantic şi Nistru, devenise o obsesie pentru filosof: “Şi cu rusii ce facem?”, l-am întrebat. “Ruşii nu sunt europeni. A spus-o Blaga şi trebuie să-l credem. A spus-o şi Eminescu şi trebuie să-i credem pe amândoi. Ruşii n-au decât să încalece pe cai şi să treacă Uralii în Asia. Acolo e locul lor, în Siberia. Între gheţurile polare, unde îşi pot potoli nesfârşita lor foame de spaţiu”.
În timp ce se afla pe rangă, Ţuţea se gândea că, odată ajuns în cer, o să-l roage pe Dumnezeu să tragă o reţea de sârmă ghimpată între români şi ruşi. Ca măsură de siguranţă. Ca nu cumva ruşii transformaţi în draci împieliţaţi să dea năvală peste el. Într-o zi, este dat pe mâna altui anchetator, care îl ia cu binişorul: “Ştiu că eşti legionar. Şi ca orice legionar eşti fanatic, când îţi intră în cap o idee, ca să nu-i spun o prostie, te ţii de ea până mori. Dar hai să discutăm acum ca doi oameni paşnici care fac apel la raţiune. În definitiv, ce vrei tu, să ne batem cu marea Uniune Sovietică? Ştii bine că asta-i nebunie curată. Ia exemplu de la George Călinescu, care declara în campania electorală din 1946 că românii n-aveau ce căuta in 1941 în Basarabia, fiind pământ sovietic…” La care cel anchetat îi luă vorba din gură: “Există o deosebire între noi doi. Călinescu s-a născut la Brăila, oraş cosmopolit, plin de toate scursorile levantino-balcanice, pe când eu m-am născut în ţinutul Câmpulungului, acolo unde s-a născut şi limba română.” Anchetatorul dă dovadă de răbdare de fier, pare decis să nu-şi iasă din ţâţâni şi-i oferă o ţigară Kent. Ţuţea se ţine însă băţos, nu vrea să facă nici cea mai mică concesie. Nu fumează ţigări americane: americanii ne-au vândut ruşilor la Yalta şi-i dispreţuieşte deopotrivă şi pe unii si pe alţii; şi unii şi alţii sunt la fel de imorali. Apoi îi ţine o lecţie despre socialism.
Românii nu dau şi n-au dat niciodată doi bani pe socialism, Românii sunt un popor cu capul pe umeri, ei au învăţat din experienţa lor istorică, că nu tot ce zboară se mănâncă. Un exemplu îl constituie Titu Maiorescu. Pe când se afla în Germania la studii îl cunoaşte pe Lassalle. Încă de la prima întâlnire şeful socialiştilor îi pune gând rău tânărului român, care strălucea prin inteligenţă şi cultură, motiv să-l câştige pentru ideile sale, la modă în Apus, neştiind că Maiorescu ţinuse o conferinţă la Iaşi, in care criticase socialismul în termeni cât se poate de răspicaţi: vine în acest scop în ţara noastră, dar aici il paşte nenorocul. Cade răpus în duel cu Racoviţă, care se întâmplă să fie însuşi vărul doamnei Maiorescu. Astfel a eşuat prima tentativă de a implanta himera socialismului într-un teren virgin, cum erau Ţările Române, la acea vreme când oamenii din partea locului nu fuseseră contaminaţi încă de această molima egală cu o rătăcire a minţii omeneşti. Moartea lui Lassalle a fost de rău augur pentru soarta socialismului în România.
Spre deosebire de toate celelalte popoare din Europa, lozincile socialiste, pe cât de naive, pe atât de ispititoare n-au stârnit niciun interes şi niciun ecou în sufletul românilor. Aflăm de la N. Paulescu, adversar neîmpăcat al acestei ideologii de un materialism respingător, şi fără Dumnezeu, că partidul socialist a fost importat mai târziu, în 1875, de doi revoluţionari ruşi: un ortodox Petrof şi un evreu, Nahum Katz, care îşi luă numele de Dobrogeanu Gherea… Cu ei s-a asociat mai întâi un ţigan, Ion Nădejde, iar mai târziu câţiva tineri, – şi prima asociaţie comunistă fu fondată. Ea n-avu alţi membri, decât nişte lucrători evrei. Socialismul era condamnat în România să apere interesele străinilor, sau să dispară. Practic a dispărut: influenţa ideilor socialiste în societatea românească a fost ca şi nulă. A reapărut, dar în altă ipostază, impus după cel de-al doilea război mondial, prin forţa armelor şi concursul puterilor Occidentale.
Socialismul s-a născut în Apus. Dar nouă românilor ne-a venit din Răsărit, prin filiera rusească. In privinţa ideologiilor din acest secol, românii n-au imitat nici Apusul nici Răsăritul. Din lupta crâncenă dintre întuneric şi lumină, dintre haosul spiritului asiatic şi ordinea morală a Europei Creştine, s-a născut Mişcarea lui Corneliu Codreanu. Avea dreptate Petre Ţuţea când îi spunea anchetatorului: “Dacă scap de aici, dacă nu mă omorâţi, am să propun Academiei să scoată din Dicţionarul Limbii Române cuvântul Socialism. Şi la cuvântul rus, generaţiile viitoare să citească: asiatic rătăcitor, care a nimerit din greşeală în Europa”.
Simion Ghinea, “Silogismul Slav”, Col. Document
Sursa: România Uneşte-te!
//////////////////////////////
Petru Romoşan: Puşcăriada – partidism sau banditism?
Mulţi îşi vor aminti decenii de-acum încolo de campania prezidenţială din 2014. Pentru că va fi şi ultima pe stil vechi, corupt şi penal, cu şmecherii şi minciunele, sfidări şi insolenţe gigantice, fără programe politice şi economice. Cei mai disponibili pentru rememorări vor fi cei ce se vor regăsi după gratii, în frunte cu „eminenţele cenuşii”, cu strategii din umbră din toate partidele. Microsoft, EADS, retrocedări ilegale de pământ şi de păduri, de case, de tablouri, de alte diverse bunuri mobile, Necolaiciuc de la CFR, Marian Iancu şi tribul său de la RAFO, televizionista de la Politehnică, mama omida Ecaterina Andronescu, urmează Ministerul Sănătăţii, cu casa sa de asigurări de sănătate, cu miliardele ciudate din medicamente, Ministerul Transporturilor, Ministerul de Interne, Ministerul Dezvoltării, cuibul de nebunii economice al Elenei Udrea şi câte şi mai câte!
Asistăm la o competiţie nesperată între procurori şi judecători. În timp ce procurorii fac descinderi, cer arestări preventive, trimit în draci la tribunal, judecătorii le dau zilnic „definitive şi irevocabile” unor nume şi figuri cunoscute de tot poporul, mai ales din politică, dar şi din afacerile cu statul sau cu bani europeni ale prea numeroşilor miliardari de tranziţie şi de carton. Mulţimea fără chip, populaţia României neamestecată în aceste nenorociri, aşteaptă parcă totuşi altceva, aşteaptă mai ales „confiscările extinse”, banii întorşi la buget pentru şcoli, grădiniţe, spitale, cămine de bătrâni, drumuri şi locuri de muncă. Şi, ca o răzbunare pentru ultimii zece ani, în numele dreptăţii până la capăt, îi aşteaptă şi pe pedeliştii lui Traian Băsescu, naşul tuturor naşilor, aliniaţi în şir indian, până la unul, către închisorile patriei.
Copleşiţi de atâtea şi atâtea afaceri penale ale hrebenciucilor, necolaiciucilor, udrelor şi cocoşilor, de sute şi sute de milioane de euro, nu mai avem distanţa necesară pentru a înţelege că toate aceste agresiuni economice înspăimântătoare împotriva populaţiei lăsate fără apărare ani de-a rândul sunt făcute cu ajutorul partidelor politice, în numele politicii de care, vezi Doamne, nu ne putem lipsi, în numele democraţiei. Dacă populaţia nu ar fi atât de obosită, de sărăcită, de scârbită de tot şi de toate câte i s-au întâmplat în aceşti 10-15 ani, poate chiar 25, ar realiza mai repede că reprezentanţii acestor organizaţii de crimă economică ar trebui împiedicaţi prin orice mijloace să mai propună candidaţi într-o competiţie electorală democratică. Întrucât partidele şi cadrele lor cele mai autorizate, alese, cum ar fi, trăiesc din bani furaţi din avutul public – buget sifonat, deturnat, retrocedări ilegale, parandărături, mită şi şpagă –, ele ar trebui măcar temporar blocate, activitatea lor vădit frauduloasă întreruptă. Sau desfiinţate pur şi simplu, după caz. Dacă Ecaterina Andronescu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam, după Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Dan Voiculescu (de la aripioara PC) şi toţi ceilalţi sunt dovediţi infractori, partidul pe care îl reprezintă şi prin care s-au îmbogăţit ce este? Nu este tot o entitate penală, şi deci de condamnat, de stârpit, de închis? Câţi ani de puşcărie trebuie să adune o organizaţie, un partid (prin reprezentanţii săi legali) pentru a fi scos în afara legii? O sută de ani? O mie de ani?
Drepturile nemărginite – în numele democraţiei, al libertăţii presei – acordate mass-mediei, mai ales televiziunilor, vor trebui revizuite drastic. Abuzurile la care se pretează infractori de mare calibru, dovediţi deja, ca Dan Voiculescu, prin oficinele pe care le controlează şi din puşcărie, sunt aberaţii pur şi simplu, fără vreo legătură cu principiile vieţii civilizate. Ca şi răspândirea pe televiziuni sau în ziare a „opiniilor” unor condamnaţi definitiv. La fel, controlul serviciilor secrete, prin ofiţeri acoperiţi, prin fonduri obscure, asupra partidelor, mass-mediei, justiţiei. În toate aceste puncte slabe se impune o legiferare atentă, nuanţată şi severă, operă a unor autentici şi recunoscuţi profesionişti, iar nu a unor „constituţionalişti” improvizaţi gen Crin Antonescu. Dacă vrem, într-adevăr, să trăim în democraţie
Bineînţeles că nu numai PSD sau PC sunt nişte adunături monstruoase de răufăcători. Deşi protejat de încă preşedintele Băsescu, PDL este tot o organizaţie infracţională, dar cu dosarele încă legate cu sfoară. PDL s-a grăbit să se autodizolve în PNL pentru a se disimula mai bine. Dar nici cei care i-au primit în partid pe bandiţii ultimilor 10 ani de politică nu sunt altfel. Relu Fenechiu, deputatul liberal Gigi Becali, Dan Radu Ruşanu, Horea Uioreanu îi aşteaptă colegial la răcoare. Şi UNPR, PPDD, UDMR îşi au faliţii lor binecunoscuţi (Gabriel Oprea, Verestoy-drujba lui Dumnezeu, Dan Diaconescu şi câţi alţii !), care sunt, desigur, majoritari în aceste organizaţii dubioase. Ceea ce trebuia dovedit a fost deja dovedit de DNA, de celelalte parchete, cu confirmări judecătoreşti definitive şi irevocabile : partidele politice sunt compuse în cea mai mare parte din oameni puşi pe furat din avuţia publică, de la moştenitori de drept, în dispreţul tuturor legilor. Partidele româneşti de astăzi nu sunt mânate de nici un ideal, de nici un program, nu lucrează în interesul public, şi deci, ne place sau nu, vor trebui oprite din acţiunea lor de distrugere a ce a mai rămas din ţară, unele dintre ele scoase în afara legii. La fel cum s-a întâmplat, teatral şi comic, cu partidul comunist după Revoluţie, dar de data aceasta serios şi grav, cu dosarele pe masă, pentru toţi infractorii.
După valul de arestări şi trimiteri în judecată din ultimele luni, partidele nu mai pot susţine candidaţi la prezidenţiale în mod legitim. Şi ne putem întreba, dincolo de fineţurile procedurale, cu ce drept mai blochează penalii încă nearestaţi din Parlament propria lor urmărire penală. Alegerile prezidenţiale din acest an, pe lângă accentuatul lor parfum penal, au şi o puternică asemănare cu spitalul de nebuni, în care infractori dovediţi se autoproclamă solemn Napoleon sau Nicolae Ceauşescu. Şi ne promit, cu toată inconştienţa şi neruşinarea, fericirea în dezastrul evident în care trăim chiar datorită lor. Singurii candidaţi îndreptăţiţi în acest moment să-şi continue cursa mai sunt doar independenţii, cum sunt Monica Macovei şi Teodor Meleşcanu, dintre cei cu un CV de luat în seamă. Apartenenţa lor în trecut la procuratura comunistă sau la Ministerul Afacerilor Externe (sau chiar la serviciile secrete comuniste) nu mai interesează decât o minoritate talibană, ce duce în continuare bătălii perimate.
Din păcate, nu avem încă personaje politice, personalităţi publice comparabile cu mari figuri din trecut şi trebuie să alegem deocamdată din ce se prezintă, dacă tot se mai ţin alegeri prezidenţiale. Apariţia pe scena publică a unor profesionişti serioşi, a unor personalităţi de mare suprafaţă a fost împiedicată chiar de aceşti ciumeţi şi gorobeţi penali, organizaţi în bande de infractori cu sigle şi sedii. Reprezentanţii partidelor în starea lor de acum nu sunt decât nişte garanţi ai perpetuării corupţiei generalizate. E nevoie cu adevărat de un nou început şi, foarte probabil, de punerea în paranteze pentru o vreme a actualelor partide politice.
Sursa: Cotidianul
/////////////////////////////////////
A murit un mare jurnalist basarabean: Constantin Tănase. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ultimul editorial din Timpul: Moscova, dușmanul nostru strategic
Constantin-Tanase-Timpul-Chisinau-Ziaristi-OnlineVă anunțăm cu regret că fondatorul ziarului TIMPUL, ziaristul și scriitorul Constantin Tănase, a încetat din viață joi, 30 octombrie. Redacția transmite condoleanțe familiei, apropiaților și tuturor celor care l-au iubit și l-au citit în acești ani.
Toți cei care doresc să-și ia rămas bun de la Constantin Tănase sunt așteptați mâine, 31 octombrie, ora 17.00, la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla.
Constantin Tănase s-a născut la 24 iunie 1949, în comuna Nemțeni, Hâncești. După absolvirea școlii medii se înscrie la Facultatea de Litere a Universității „Ion Creangă” din Chișinău, pe care o termină cu mențiune.
A activat în calitate de profesor, director de studii. Face doctoratul la Academia de Științe și susține cu succes teza de doctor în filologie. În 1988-1990 activează secretar științific al Comisiei de terminologie de pe lângă ASM. În 1991-1993 este deputat în primul Parlament al RM, iar în 1994-1996 – în calitate de director al Centrului național de terminologie – inițiază și realizează un vast program de editare a dicționarelor de terminologie și punere în circulație în limba română a documentației oficiale, actelor de identitate etc. În 1996 este consilier al președintelui Mircea Snegur, iar din 1997-2001 – redactor-șef adjunct, redactor-șef și director al ziarului FLUX. Pe 14 septembrie 2001 lansează Cotidianul Național Independent TIMPUL. A editat volumele de publicistică „Ochiul lui Esop” (2000), „Patria vuindă” (2001), „Hoții de mituri” (2004), „Blestemul de a fi” (2009) și „Groapa cu lei” (2014).
Este decorat cu medaliile „Meritul Civic” și „Mihai Eminescu”. Cavaler al „Ordinului Republicii”. În 2004 este decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor, iar în 2014 – cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer.
Este laureat al Premiului Național în domeniul jurnalismului.
La 12 iunie curent, Constantin Tănase și-a lansat la București cea mai recentă carte apărută de sub tipar -„Groapa cu lei”, iar pe 15 iunie, la invitația conaționalilor, și-a prezentat volumul în localitatea Altea, Spania.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Timpul şi Redacţia Ziaristi Online
Ultimul editorial. din 27 octombrie, a fost foarte scurt dar la obiect. Iată-l:
Moscova nu este partenerul nostru strategic, ci dușmanul nostru strategic
Îmi amintesc cu câtă mânie proletară s-au izbit asupra mea atunci când am scris că Moscova nu este partenerul nostru strategic, ci dușmanul nostru strategic. Uite că așa și s-a întâmplat.
Azi, Moscova, este pentru RM focarul de unde pornesc toate relele.
Alegerile din 30 noiembrie trebuie câștigate de partidele din fostul arc guvernamental.
Câștigăm alegerile din 30 noiembrie, câștigăm țara!
Ziaristi Online aminteşte şi nedreptatea care i s-a făcut marelui jurnalist în 2011, cand gaşca GDS-istă reprezentată de Vitalie Ciobanu si Teodor Anatol Baconschi i-au furat premiul oferit de Basescu
Citiţi şi: Constantin Tănase: Moscova crede că Dumnezeu e rus şi o va apăra de România. O analiza de exceptie plus Video
////////////////////////////
Confruntarea directă cu “turiştii” sovietici din decembrie 1989. Un ofiţer al Securităţii dezvăluie nume si date. Mărturie din lucrarea “KGB-ul în Revoluţia Română”
Turisti sovietici, Autoturisme Lada-Mărturia de mai jos, apărută iniţial, în premieră, în revista “Vitralii” a rezerviştilor SRI şi DSS, face parte din colecţia de declaraţii culese în lucrarea “KGB-ul în Revoluţia Română – Mărturii şi Documente din Arhivele SRI, CNSAS, Senatului şi Instanţelor de judecată din România”, coordonatori – Victor Roncea şi col (r) Marian Rizea (Editura Mica Valahie, Bucuresti, 2015).
“Turistii” tineau sedinte in careu
In a doua decada a lunii ma aflam intr-un scurt concediu in Muntii Maramuresului si, conform unui mai vechi obicei, nu ascultam radioul si nu citeam ziare. Am ajuns la Dr. Tr. Severin in seara zilei de 18.12.198, fara a sti prea multe in legatura cu ceea ce se intimpla in tara dar prezentindu-ma la unitate, seful acesteia, col. Ghe. Preoteasa m-a incunostintat in legatura cu principalele caracteristici ale situatiei operative si continutul unor comenzi de informatii. Particularitatile dispozitivului nostru informativ ne-au permis in scurt timp sa stabilim ca o coloana de 12 autoturisme inmatriculate in URSS se deplasau prin municipiul nostru din directia Craiova spre Timisoara. In dimineata zilei de 19.12.89 am aflat ca 24 barbati, cetateni sovietici, se cazasera, cu putin inaintea orei 24, la motelul Gura Vaii si, gratie unui bun prieten – fotograf amator – am putut vedea cum ,,turistii” in cauza, inaintea imbarcarii in autoturisme, au tinut o sedinta in parcarea unitatii turistice asezati in ,,careu”, sedinta condusa de doi indivizi. Fac precizarea ca toti erau echipati in combinezoane, geci si ghete de iarna, asa cum personal cunosc ca se imbracau parasutistii. Coloana s-a pus in miscare inaintea orei 09 continuind drumul spre Timisoara, urmind DE 70.
Serviciul de contraspionaj al judetului Mehedinti si-a continuat reorganizarea si reorientarea dispozitivului informativ in raport de noile caracteristici ale situatiei operative si vulnerabilitatile previzibile acelor zile, constatind cresterea numarului strainilor care tranzitau judetul, mai cu seama in directa Timisoara. Surprinzator pentru noi a parut faptul ca din rindul diplomatilor acreditati la Bucuresti au aparut in zona si din aceia care nu mai fusesera semnalati altadata, cum ar fi din tari asiatice si arabe, dispozitivele noastre stabilind ca acestia isi motivau calatoria numai in interes personal, nicidecum de serviciu. Evident ca toate aceste informatii au fost raportate si, ar trebui sa se afle in arhive (!).
Cu semnificatii aparte au venit ultimile ore ale zilei de 24.12.89, cind, la receptia hotelului PARC din municipiu, s-a prezentat un grup de 12 turisti sovietici (11 barbati si o femeie) dorind a se caza pina a doua zi. Toti aveau rani in diverse parti ale copului purtind bandaje ca semn al primului ajutor acordat de cineva sau unii altora (!?). Femeia din grup, avind un bandaj la git, a intrat in cabina telefonica a hotelului si i-a cerut centralistei sa-i faca legatura cu ambasada sovistica din Bucuresti, informind interlocutorul cautat ca grupul din care facea parte a fost silit sa se intoarca din drumul spre Craiova din cauza unui baraj ,,de foc al romanilor” instalat pe DE 70 intre Filiasi si Craiova. A informat ca toti au suferit diverse rani, exista autoturisme avariate iar unul incendiat. In timp ce se desfasurau formalitatile de cazare in holul hotelului a aparut un individ imbracat in civil dar aducind ca tinuta a militar, i-a reoganizat, intregul grup fiind deplasat, apoi, la Spitalul Judetean Mehedinti serviciul garda-urgente unde, in timp ce li se intocmeau fisele de internare avind ca documente personale pasapoartele turistice, a venit in vizita de lucru col. BREDICEANU, seful Comandamentului Militar Teritorial Drobeta, care a preluat toate fisele de internare si i-a instalat pe ,,cei suferinzi” in sectia de terapie intensiva precizindu-i medicului de garda ca sint in regim ,,de cazare de urgenta”.
Personal am avut in mina fila unui registru care continea numele tuturor celor prezenti la Spitalul judetean, gratie unui gospodar de serviciu care a intuit ca fisele de internare ar putea disparea. In ziua urmatoare, in jurul prinzului, internatii au fost vizitati de reprezentantii URSS, dar nu de cei de la consulat, cum ar fi fost firesc, ci de catre atasatul militar si adjunctul acestuia. Oare mai este ceva de comentat? Frumusetea abia acum urmeaza! In ziua urmatoare, 26 decembrie, sub obladuirea aceluiasi colonel Brediceanu, cei unsprezece plus una au fost imbarcati in autosalvarile statiei de profil Mehedinti si transportati in Iugoslavia de unde, in aceeasi zi, cu un avion militar al nu stiu cui, au luat drumul Moscovei. Ulterior am aflat, pe cind Ministrul Apararii Nationale, Nicolae MILITARU, ordonase – printr-o radiograma – tuturor unitatilor DSS sa suspende ,,orice activitate informativa” ca grupul in cauza a intrat in Romania din Iugoslavia in dimineata zilei de 24.12.89 prin P.C.T.F. Portile de Fier 1.
Mult mai tirziu si, pe cai intortocheate, am aflat ca ,,echipa fratilor de la rasarit” era compusa din 15 persoane, toate avind legatura cu Ministerul de Interne al URSS in calitate de cadre militare, angajati civili ori membri de familie ai acestora. Coloana ,,turistica” a fost somata in localitatea Bradesti, situata pe DE 70 intre Filiasi si Craiova, de catre o subunitate a UM 2540 Craiova condusa de mr. Florian STANESCU dar a refuzat oprirea intorcind in directia de unde a venit, fapt care ar fi determinat deschiderea focului soldata cu avarierea a 5 autoturisme Lada si Moskvici, aproape toti pasagarii fiind raniti, doi dintre ei, KUZIK BORIS MIHAILOVICI si MELNICIUC NADEJDA STEPANOVA, decedind ulterior. Unul dintre autoturisme a fost incendiat cu o lovitura de AG-7 fiind valorificat dupa citiva ani, de localnici, la fier vechi. Celelalte 4 autoturisme au fost ,,asigurate” in curtea postului local de politie. Conform afirmatiilor fostului sef al acestei subunitati, Ion LUNGAN, in anul 1991 aceste autoturisme au fost ridicate ,,de catre o rusoaica, ofiter de politie”, in prezenta colonelului Nicolae VADUVA, seful de atunci al I.P.J. Dolj, care, intrrbat fiind de catre un ziarist, a afirmat ca nu stie cine a trimis-o la el pentru a o ajuta. ,,Epavele” au luat calea Federatiei Ruse, incarcate intr-un TIR, evident inmatriculat in Rusia.
Nu mica mi-a fost mirarea cind, recent, am aflat din media ca Ala-Timofeeva CEABANIUC ,,grav ranita la git, cu sechele majore urmare a evenimentelor traite in Romania in decembrie 1989” a dat in judecata statul roman pentru despagubiri morale si materiale. Analizind si comparind niste date am aflat ca respectiva doamna, de nationalitate ucrainiana s-a stabilit in urma cu citva ani definitiv in Polonia, impreuna cu sotul, Konstantin-Pavlovici CEABANIUC, avind si cetatenia acestui stat. Tot ea este cea care in 24.12.1989 a sunat din centrala telefonica a hotelului Parc din Dr. Tr. Severin raportind ambasadei sovietice din Bucuresti ,,situatia operativa” a grupului lor.
Lt. col. (r) Ioan MICLE / Ziaristi Online
Cazul a fost tratat şi de ziarul Adevărul, în 2010:
“Turiştii” sovietici de la Valea Rea
„Adevărul“ redeschide astăzi dosarul „Revoluţia din 1989“. În primul episod, un caz şocant petrecut la Brădeşti (Dolj), în dimineaţa zilei de 24 decembrie1989. În vâltoarea zilelor din decembrie ’89, un grup de aşa-zişi turişti sovietici gonea prin România. Străinii, aflaţi în maşini Lada şi Moskvici, au fost opriţi de gloanţele Armatei.
„Adevărul” vă prezintă culisele incidentului din „Valea Rea”, lângă Brădeşti, judeţul Dolj, petrecut pe 24 decembrie 1989. Armata română a deschis atunci focul asupra unui grup de maşini în care se aflau cetăţeni sovietici. Crezând că au prins primii terorişti străini de la Revoluţie, militarii au ucis două persoane şi au rănit alte şapte.
Aveau legitimaţii de miliţieni
Legenda teroriştilor de la Brădeşti a circulat multă vreme după Revoluţie. Povestea a rămas învăluită în mister, fiind tratată cu superficialitate de către autorităţile din România. Multe voci susţin că, de fapt, cei 15 sovietici baraţi la Brădeşti erau agenţi KGB / GRU sub acoperire. Alţii merg pe varianta conform căreia străinii mitraliaţi în Câmpia Olteniei au căzut victime într-un război cu care n-aveau nicio legătură. Indiscutabil este faptul că, în ultima parte a anului 1989, numărul de turişti străini intraţi în România a crescut impresionant.
Tudor Postelnicu, ultimul ministru de Interne al României comuniste, declara la 20 octombrie 1993, în faţa Comisiei Senatoriale de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989: „La sfârşitul anului 1989 se triplase numărul turiştilor din URSS, mai cu seamă la trecerea de frontieră Siret, la punctele de trecere din judeţul Maramureş. O parte din ei veneau şi pe la Giurgiu. Intrarea s-a făcut, din cele raportate, atât cu autocare, cât şi cu maşini mici, tip Lada. Veneau în special din actuala Rusie”.
Aşa-zişii turişti nu dormeau în hoteluri sau pensiuni, ci în maşini, circulau cu viteză mare, iar când erau opriţi făceau uz de legitimaţii sovietice de miliţieni sau de cadre militare!
Tot în faţa Comisiei Senatoriale, Iulian Vlad, şeful Securităţii în 1989, povestea un incident petrecut la Caransebeş, în zilele Revoluţiei: „La căpitanul Ruşeţ, şef de miliţie la Caransebeş, au venit în acele zile trei cetăţeni sovietici cu o maşină. Au spus că au lovit-o şi că le trebuie hârtie, ca să poată circula. Cei de acolo au încercat să le mai ceară explicaţii, iar unul dintre sovietici le-a spus: «Hai, colega, că suntem şi noi militari, ca dumneata!»”
Trei minute de foc
Povestea presupuşilor terorişti de la Brădeşti a început în primele ore ale zilei de 24 decembrie 1989. Colonelul Dumitru Cioflină, de la Unitatea Militară 02540 Craiova, a primit în acea noapte un telefon de la brigada de grăniceri din Drobeta-Turnu Severin, fiind anunţat că o coloană de 15-16 autoturisme înmatriculate în URSS se îndreaptă în mare viteză spre Craiova. Cioflină l-a însărcinat pe locotenent-colonelul Florian Stănescu să se deplaseze de urgenţă cu o unitate de militari pe şoseaua Craiova – Filiaşi.
În mintea tuturor s-a cristalizat ideea că maşinile le aparţineau teroriştilor sovietici care veneau de la Timişoara şi care aveau misiunea de a arunca în aer Combinatul Chimic din Craiova. Stănescu şi militarii din subordinea sa au blocat şoseaua între localităţile Brădeşti şi Tatomireşti. Zona este denumită de săteni „Valea Rea”.
În jurul orei 5.30 dimineaţa, dinspre Filiaşi a apărut o coloană de cinci maşini, patru Lada şi un Moskvici, toate înmatriculate în Uniunea Sovietică. În automobilele care veneau din Iugoslavia se aflau 15 cetăţeni sovietici – opt bărbaţi şi şapte femei.
Maiorul Stănescu a somat şoferii să oprească maşinile şi să stingă farurile. Apoi a strigat: „Coborâţi din maşini!”. Sovieticii au oprit iniţial maşinile, dar neînţelegând limba română, au lăsat farurile aprinse şi nu au coborât, ba mai mult, au încercat să întoarcă, fiind convinşi că drumul este blocat şi trebuie să caute o rută ocolitoare.
Când maşinile sovietice au început să ruleze în marşarier, militarii din TAB-uri au deschis focul, la comanda lui Stănescu. Au fost trei serii de focuri, fiecare durând aproximativ un minut. Au rezultat nouă persoane rănite. Dintre aceste, două – grav rănite în „Valea Rea” – au decedat la începutul anului 1990. E vorba de Kuzik Boris Mihailovici şi de Melniciuc Nadejda Stepanova.
Sătenii şi militarii au verificat maşinile înmatriculate în URSS, dar nu au găsit nicio armă. Persoanele rănite au fost transportate la spitalele din Craiova şi Filiaşi.
Sovieticii care au scăpat teferi din ploaia de gloanţe susţin că au oprit pe şosea câteva maşini româneşti în care au urcat persoanele rănite. Câţiva au fugit înspre o haltă, unde l-au rugat pe un lucrător CFR să cheme Salvarea.
„Când am ajuns, noi am luat două femei şi un bărbat şi i-am trimis la spital, fiindcă erau răniţi. Ăilalţi au sărit de pe pod şi au fugit către Severin. Am înţeles că au ajuns în Iugoslavia cu maşini de ocazie şi de acolo au plecat cu un avion militar în Rusia”, ne-a povestit Ion Lungan, şef de post la Brădeşti în 1989.
Într-adevăr, la 26 decembrie, şapte dintre cei 15 sovietici baraţi la Brădeşti se aflau deja înapoi în Iugoslavia. Cei grav răniţi au rămas în spitalele din Oltenia. Maniera în care autorităţile din România au întocmit „dosarul Brădeşti” arată cât de mult s-a dorit aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989. Dosarul încropit de Procuratura Militară din Craiova conţine zeci de greşeli şi de inadvertenţe.
Enigme în dosar
Nu s-a aflat nici până azi cum a ajuns Kuzik Boris Mihailovici să moară într-un spital din Belgrad şi de ce procurorii militari cereau în 1991 rezultatele autopsiei acestuia de la Institutul de Medicină Legală din Bucureşti.
În aceeaşi notă, trei dintre cei nouă răniţi figurează ca fiind internaţi concomitent şi la Filiaşi, şi la Craiova. Iar trei dintre sovieticii împuşcaţi la Brădeşti au declarat că s-au întors în Iugoslavia la două zile după incident, dar în fişele Procuraturii apar ca internaţi pentru perioade de 8-12 zile.
Maşinile mitraliate, obiecte de inventar
Cei 15 sovietici au intrat în România pe la punctul de frontieră Porţile de Fier I. În declaraţiile martorilor se arată că maşinile din URSS circulau cu viteză mare.
Doctorul Cameniţă, căutând „terorişti“ în condică
Într-o declaraţie comună dată pe 28 decembrie 1989, şapte dintre sovieticii implicaţi în evenimentele de la Brădeşti spun: „Am mers împreună dinspre Iugoslavia spre URSS. La un moment dat, nu am cunoscut un automobil care circula în coloană cu noi, nu avea însemne”. Aceştia nu au dat însă amănunte suplimentare cu privire la soarta automobilului infiltrat.
Cum au fost şterse urmele
Sovieticii nu-şi potriveau ceasurile după orele oficiale ale României şi Iugoslaviei, deşi tranzitul prin aceste ţări putea dura şi o săptămână. În declaraţiile pe care le-au dat referitor la episodul de la Brădeşti, ei plasează acţiunile în timp după ora Moscovei. Acest lucru poate conduce la ideea că rapoartele pe care le trimiteau respectau ora oficială a Moscovei. În plus, oraşele din care provin respectivii turişti sovietici, aflate acum pe teritoriul Ucrainei, sunt la 300-400 de kilometri depărtare unul de celălalt.
Un alt fapt ce ridică semne de întrebare cu privire la veridicitatea calităţii de turişti a sovieticilor este modul în care au fost recuperate maşinile mitralitate. Una dintre maşinile sovieticilor, un Moskvici, care avea pe portbagajul de deasupra o canistră cu combustibil, a ars în întregime şi a rămas pe câmp mai mulţi ani, până când a fost luată de câţiva săteni şi dusă la fier vechi. Celelalte patru autoturisme au fost avariate şi depozitate în curtea Poliţiei din Brădeşti. Valoarea reparaţiilor pentru cele patru maşini a fost stabilită de autorităţile româneşti la suma de 102.520 de lei. Nu au fost reparate niciodată.
Ion Lungan, şeful de post din Brădeşti, ne-a povestit că, la un an şi jumătate de la eveniment, a venit o rusoaică, ofiţer de poliţie, şi a ridicat maşinile din Brădeşti. „Le-a luat cu un TIR adus din Rusia. Spunea că sunt obiecte de inventar. Nici măcar nu le-a păsat în ce stare erau. Au venit cu o macara cu gheară, ca la REMAT, au băgat gheara în ele şi le-au urcat în TIR. Femeia era însoţită de colonelul Nicolae Văduva, şeful poliţiei judeţene Dolj”, ne-a spus Lungan. Nicolae Văduva a confirmat povestea, dar spune că nu ştie cine era respectiva femeie şi nici cine a trimis-o la el.
Alexandru Cameniţă, medic la Spitalul numărul 1 din Craiova, ne-a furnizat date despre pacienţii sovietici dintr-o condică a persoanelor internate în perioada 1989-1990. „Pe 24 decembrie, dimineaţa, au fost internaţi patru cetăţeni sovietici, răniţi prin împuşcare. Una dintre femei era în comă, fusese împuşcată în cap. După două zile au dispărut din spital, cu tot cu fişele medicale. S-a mai păstrat doar un registru pe care l-am avut ascuns şi în care apar. Femeia care se afla în comă avea aspect de ţărancă. Avea mâinile crăpate şi pielea bătătorită de muncă”, a spus Cameniţă.
„Vorbeau româneşte”
Colegul său, doctorul Vasilovici Radian, care i-a avut sub supraveghere medicală pe sovietici, îl contrazice pe Alexandru Cameniţă: „Au venit vreo patru sovietici răniţi, doi bărbaţi şi două femei. Ziceau că sunt ucraineni. Cei care erau conştienţi o rupeau şi pe româneşte. Una dintre femei era în comă şi, după două zile, am trimis-o la Bucureşti, la Spitalul Bagdasar. Ceilalţi trei au plecat pe picioarele lor, după ce au primit îngrijiri. Eu aşa îmi amintesc. Cu vreo două săptămâni înainte de Revoluţie, am mai avut, ca pacienţi, nişte cetăţeni ruşi. Intraseră cu maşina într-un pom. Erau un bărbat şi două femei.
Bărbatul spunea că e medic psihiatru, dar la cât de înalt şi bine legat era, mie nu prea mi-a venit să cred. În acea perioadă am văzut multe maşini cu număr de Rusia trecând spre Timişoara”.
Datele obţinute de „Adevărul” despre sovietici
Reporterii „Adevărul” au pus cap la cap informaţiile despre sovietici. Am apelat la „Dosarul Brădeşti”, condici medicale şi date furnizate de ziariştii de la „Blik” (Ucraina). Vârstele persoanelor sunt cele din 1989.
Kuzik Boris Mihailovici: 30 de ani. Avea domiciliul la Zalesciki (Ucraina). Într-un registru al doctorului Cameniţă apare ca internat la Spitalul numărul 1 din Craiova între 24 şi 26 decembrie. A decedat la data de 2 februarie 1990, într-un spital din Belgrad.
Kuzik Liubova Stephanova: 30 de ani. Domiciliu: Zalesciki. A spus că a fost împuşcată în plămân şi că i-au fost acordate îngrijiri medicale în URSS.
Zubel Alexandra Mihailovna: 29 de ani. Domiciliu: Zalesciki. Într-un registru al doctorului Cameniţă apare ca internată la Spitalul numărul 1 din Craiova, între 24 şi 26 decembrie. A revenit în Iugoslavia pe 26 decembrie.
Melniciuc Rostislav Ivanovici: 50 de ani. Domiciliu: Rivne (Ucraina). Într-un registru al doctorului Cameniţă apare ca internat la Spitalul numărul 1 din Craiova între 24 şi 26 decembrie.
Melniciuc Nadejda Stepanova: 48 de ani. Domiciliu: Rivne. În perioada 24 decembrie – 9 ianuarie a fost internată la Spitalul nr.1 din Craiova în stare de comă – plagă împuşcată parietală bilaterală. La 9 ianuarie 1990 a fost transferată la Spitalul „Bagdasar Arseni” din Bucureşti, unde a decedat la 8 februarie 1990.
Demciuc Sofia Filipovna. Domiciliu: Rivne. 25-30 de zile de spitalizare la Spitalul numărul 1 din Craiova.
Spartak Valeri Valentinovici. Domiciliu: Rivne. A avut nevoie de 8-10 zile de îngrijiri medicale. În documente apare internat atât la Filiaşi, cât şi la Craiova, dar pe 26 decembrie se afla la Ambasada URSS din Belgrad.
Lagutko Ivan Arcadievici: 35 de ani. Domiciliu: Rivne. Oficial a fost spitalizat 10-12 zile la Craiova. Neoficial, la 26 decembrie se afla la Belgrad.
Lozanov Vladimir Evghenevici. Domiciliu: Rivne. Nu a suferit răni serioase şi s-a întors în Iugoslavia la 26 decembrie. A decedat în 2001.
Ceabaniuk Konstantin Pavlovici. Domiciliu: Cernigov (Ucraina). A revenit în Iugoslavia la 26 decembrie. În prezent trăieşte în Polonia.
Ceabaniuk Ala Timofeeva. Domiciliu: Cernigov. 25 de zile de spitalizare. În documente apare internată atât la Filiaşi, cât şi la Craiova. A fost împuşcată în gât. În prezent trăieşte în Polonia, alături de soţul său.
Sariko Nicolai Grigorievici. Domiciliu: Cernigov. 8-10 zile de spitalizare. În documente apare internat atât la Filiaşi, cât şi la Craiova. Pe 26 decembrie se afla la Belgrad. Între timp a decedat.
Sariko Elena Anatolievna. Domiciliu: Cernigov. Nu a suferit răni serioase. S-a întors în Iugoslavia la 26 decembrie.
Vinnitki Zenovie Iosipovici. Dosarul Procuraturii din Craiova nu furnizează nicio informaţie despre el. A decedat la 17 mai 2008, fiind bolnav de cancer.
Vinnitki Liubov Vladimirovna. Dosarul Procuraturii din Craiova nu furnizează nicio informaţie despre ea.
Din aceeaşi anchetă:
Dosarele Revoluţiei: Agenţi sovietici acoperiţi de excursionişti / INTERVIU cu Ivan Lagutko
„Am crezut că ne întâmpină cu artificii“ – Interviu cu rusoaica împuşcată
Autobuz cu olteni mitraliat de Armată
///////////////////////
Petru Romoşan, între securiştii buni şi securiştii răi: Cum şi când scăpăm de comunism, securism şi prostie?
Vom răspunde imediat la întrebarea din titlu: după cum se arată lucrurile aici şi acum, niciodată.
De comunism am scăpat cel mai uşor, pentru că, de fapt, n-am fost cu adevărat comunişti niciodată. Printr-un act de mare simplitate şi deplină prostie, am scos în afara legii partidul comunist, şi gata, am rezolvat problema. Aşa au preluat puterea cei care o deţineau în fapt deja: Securitatea şi liniile a doua şi a treia ale activiştilor de partid. De experţi şi de tehnocraţi nu a fost vorba nicicând. Pentru că ăştia mai mult te încurcă. Vor legi, vor reguli, trebuie să te pricepi realmente la ceva şi, vorba aceea celebră, „dacă munceşti atâta, când să mai câştigi?”. Mai ales milioane şi miliarde. Şi, mai ales, repede, imediat, uuurrrgent!
Deşi destui s-au obosit să explice de ce a fost şi încă mai este atât de urâtă Securitatea, explicaţia esenţială a fost, în general, ocolită. În ţări ca Marea Britanie sau Israel, fiecare cetăţean trebuie să participe, să contribuie la securitatea naţională în virtutea simplei sale apartenenţe la naţiune. Britanicii au chiar o tradiţie de mare onoare în familiile aristocratice de-a face parte din serviciile secrete ale Coroanei. În România, românii au fugit ca de dracul în persoană de colaborarea cu Securitatea. De ce? Toţi cei care aveau tradiţii familiale lungi, cu atât mai mult cei cu strămoşi implicaţi în edificarea istoriei naţionale au resimţit din primul moment falsul pe care se bazau serviciile de Securitate comuniste: aceste servicii fuseseră create şi controlate, militar, până foarte târziu, dacă nu până în 1989, de sovietici. De puterea de ocupaţie deci. A colabora cu Securitatea însemna a colabora cu străinul ocupant şi foarte detestat. Cei din servicii pretind că lucrurile s-au schimbat fundamental după 1964, dar populaţia nu a văzut această schimbare aproape deloc. Poate doar în 1968, cu discursul lui Ceauşescu împotriva invadării Cehoslovaciei, să fi perceput o breşă mai importantă în legătura cu sovieticii. Şi, pentru corectitudine, mai trebuie făcută o precizare: nu toţi securiştii sunt o apă şi-un pământ – au existat securişti competenţi şi patrioţi, dar au existat (şi mai există încă), câtă frunză şi iarbă, şi securişti incompetenţi, şmecheri, hoţi, corupţi…
Ce s-a întâmplat după 1989? Au fost fixate două mari idealuri, poate mai mult impuse prin propagandă imperială, foarte sofisticată, inteligentă, din exterior, decât pornite din clare nevoi interne, acelea de integrare în UE şi în NATO. După ce am fost integraţi aproape cu forţa în NATO şi în UE, fără să îndeplinim nici pe departe criteriile, fără ca ierarhiile de putere interne, controlate de vechile structuri de partid şi servicii, să fie schimbate în profunzime şi real, s-au prăvălit peste români capitalul extern – aproape nu mai avem bănci româneşti –, multinaţionalele, controlorii financiari, militari şi politici, adică noii comisari ai presupusei democraţii. S-au prăvălit toate bolile capitalismului peste aceeaşi populaţie care nu a reuşit să scape de vechii ei stăpâni lăsaţi în urmă de sovietici, de Pactul de la Varşovia şi de CAER. O populaţie complet nepregătită, deloc antrenată pentru competiţia liberă, capitalistă.
În 2007-2008 a început criza mondială, care a ajuns la noi, ca de obicei, cu întârziere, prin 2010. Românii nici nu s-au trezit bine din pumnii capitalişti primiţi odată cu marile idealuri de integrare în lumea civilizată, că, iată, o nouă criză, poate una şi mai feroce, se vede la orizont. 75.000 de persoane (împreună cu familiile lor) s-au împrumutat în franci elveţieni şi se regăsesc de pe o zi pe alta ruinate, în faliment. Cine e vinovat pentru asta? Partidul Comunist Român? Securitatea? Prostia generală? E evident totuşi că principalul responsabil e monumentul nostru de la Banca Naţională, Mugur Isărescu, împreună cu celălalt Matusalem, purtătorul său nemuritor de cuvânt, Adrian Vasilescu. Cine avea obligaţia să interzică creditele în România altele decât cele acordate în moneda naţională? Guvernul şi Banca Naţională, bineînţeles. Sau moneda naţională e doar o prostie trecătoare în aşteptarea integrării în euro, ca şi suveranitatea naţională, o noţiune depăşită pentru marii lideri globali Mugur Isărescu, Traian Băsescu, George Maior şi preşedinţii succesivi ai celor două Camere ale Parlamentului?
Când se întâmplă ceva grav, ca accidentul tragic de pe Lacul Siutghiol, celălalt monument naţional, Raed Arafat, poate să debiteze prostii după prostii, că nu se pune şi, ca la comunişti, nici nu demisionează. La fel şi Mugur Isărescu, împreună cu fostul propagandist de la „Scânteia tineretului” şi „Scânteia”, Adrian Vasilescu, laolaltă cu prim-miniştrii mai multor guverne, se scutură de orice răspundere. Până azi, vechile structuri comunisto-securisto-interlope n-au cedat încă puterea. Iar noua criză (cea pornită din Ucraina şi de la anunţatele alegeri parlamentare din Grecia) ne găseşte cu aceiaşi conducători veniţi din trecut şi perfect incapabili. Cum şi când vom scăpa de ei? Dacă n-am fost noi în stare să înlocuim până acum vechiturile fanarioto-comuniste, criza care va veni poate le va mătura pe toate!
Petru Romoşan
Sursa: Compania
////////////////////////////
Cand Masonii se ajuta…DOSARUL CRESCENT EXPLODEAZĂ: DIICOT şi SIE susţin că Mugur Isărescu este personajul cheie care l-a protejat pe Voiculescu
Episodul 2 al serialului FLUX 24 despre fondurile statului român deturnate în decembrie 1989 duce, conform Raportului realizat în anul 2000 de către procurori ai DIICOT şi ofiţeri SIE, la unul din cei mai importanţi oameni din România, Mugur Isărescu. Sunt dezvăluiri incendiare. Într-o ţară normală, în urma acestor dezvăluiri, Mugur Isărescu ar trebui să demisioneze din fruntea Băncii Naţionale a României.
FLUX 24 va publica vineri seară episodul 3. Intră în scenă un alt personaj cheie. Apoi vom merge pe urmele banilor.
de ANDREI BĂDIN
FLUX 24 continuă serialul în care prezintă informaţiile conţinute într-un raport datând din anul 2000 realizat de procurorii DIICOT şi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE) despre firma Crescent şi Dan Voiculescu referitor la fondurile statului român deturnate în decembrie 1989 şi în 1990.
În episodul 2 prezentăm o notă SIE- DIICOT (integral mai jos) despe relaţiile între Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României şi preşedintele în 1990 al Comisiei Guvernamentale pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului.
RAPORTUL DIICOT-SIE despre relaţia Dan Voiculescu-Mugur Isărescu este exploziv. Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu au fost colegi la ASE timp de 14 ani având relaţii mai mult decât colegiale. Nota descrie şi grupul de prieteni apropiaţi ai celor doi, printre care cadre ale Securităţii.În prima parte a raportului, procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE susţineau că Dan Voiculescu este suspectat că şi-ar fi însuşit în decembrie 1989 şi 1990 o sumă între 150 şi 300 de milioane de dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane USD folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990.
Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, aşa spun procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE. Croitoru a fost în perioada 1972-1978 consilier la Ambasada RSR de la Londra. Atunci cumnatul lui Croitoru l-a cunoscut pe John Edgington, care în perioada 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei Crescent.Despre Croitoru s-a aflat după 1989 că a fost un agent al Securităţii. În 1998, el a fost revocat din postul de ambasador la Oslo în urma unor dezvăluiri de presă care atestau statutul său din trecut. De asemenea s-a speculat că Mihai Croitoru a fost retras din postul de diplomat la Ambasada din Londra în 1978 tocmai datorită legăturilor sale cu Securitatea. În 1978, după ce generalul Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, agenţii Securităţii acoperiţi ca diplomaţi au fost retraşi de la posturi de frica desconspirării lor de fostul nr. 2 în DIE. Raportul SIE-DIICOT confirmă bănuielile. Mai mult se afirmă că acesta a fost cadru al DSS, adică ofiţer de Securitate.
MOMENTUL CHEIE AL RELAŢIEI VOICULESCU- ISĂRESCU a fost în 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat: Arestaţi-l pe Voiculescu!
Procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE descriu scene halucinante din timpul audierii lui Dan Voiculescu de către Mugur Isărescu. Cu toate că cei doi se cunoaşteau de mulţi ani şi erau apropiaţi, Mugur Isărescu s-a prefăcut că nu îl cunoaşte pe Dan Voiculescu. Acest lucru, afirmă procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE, ridică grave suspiciuni cu privirea la corectitudinea anchetei şi la hotărârea lui Mugur Isărescu de a duce ancheta până la capăt.
Raportul SIE-DIICOT notează în final că Dan Voiculescu nu a păţit nimic deoarece Comisia condusă de Isărescu nu a obţinut nici un rezultat concret.
NOTĂ privind relaţille dintre DAN VOICULESCU şi MUGUR ISĂRESCU
– CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU s-a născut în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, la 01.08..1949.
-A absolvit în 1971 aceeaşi facultate de Comerţ Exterior din cadrul ASE ca şi DAN VOICULESCU dar nu există informaţii care să indice că s-au cunoscut timpul facultăţii.
– Între 1975-1989 au fost colegi de cadre didactice în ASE. Nu sunt date care să indice o colaborare înainte de 1989 între MUGUR ISĂRESCU şi DAN VOICULESCU în legăturâ cu activităţile acestuia din urmă în cadrul operatiunilor AVS, dar cei doi se frecventau având relaţii mai mult decât colegiale.
isarescu2–În aceea perioadă au avut prieteni comuni: GABRIELA CRĂINICEANU, nora fostului Vicepreşedinte al Băncii Romăne de Comerţ Exterior, Gheorghe Crăiniceanu: DUMITRIU GOICIU, fost cadru DSS şi apoi SIE în prezent decedat, GEORGETA DONOSE LEFTERESCU, cadru în rezervă, pensionată pe caz de boală în 1990.
isarescu3–Relaţiile dintre cei doi au fost cultivate şi de MIHAI CROiTORU, cadru DSS (cumnatul lui MUGUR ISĂRESCU), care între 1978 şi 1990 a lucrat în Ministerul Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Intemaţionale, unde a fost inspector principal, director adjunct şi consilier aI ministrului. În această calitate MIHAI CROITORU avea legături profesionale cu DAN VOICULESCU.
– DAN VOICULESCU a exploatat inclinaţia lui MIHAI CROITORU pentru avantaje materiale făcându-i acestuia numeroase cadouri şi stabilind în timp relaţii de prietenie. În perioada 1972-1978, MIHAI CROITORU a ocupat postul de consilier la Ambasada României de la Londra. În aceastâ perioada a intrat în contact cu JOHN EDGINGTON, cetătean bfitanic, care între 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD.
Relaţia între MIHAI CROITORU şi JOHN EDGINGTON a continuat şi perioada în care MIHAI CROITORU a lucrat în minister existând informaţii cu privire la întâlniri ale celor doi împreună cu DAN VOICULESCU în Bucureşti, dar şi contacte la Londra în timpul unor deplasări în interes de serviciu ale funcţionarului român.
isarescu4– MUGUR ISĂRESCU a condus între 1990-1991 Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi infiinţată prin HG nr.951 din 1990.
- În această calitate MUGUR ISĂRESCU l-a anchetat pe DAN VOICULESCU, interogându-l în două rînduri.
MUGUR ISĂRESCU nu a arătat niciodată că îl cunoaştea dinainte pe DAN VOICULESCU aceasta ridicând grave suspiciuni cu privire la corectitudinea anchetei şî la hotărârea lui MUGUR ISARESCU de a duce ancheta până capăt.De altfel, Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului şi-a incheiat activitatea fară a obtine nici un rezultat concret.
sursa si foto: http://www.flux24.ro
/////////////////////////
Masonul Răzvan Teodorescu: „Sărăcia românilor este o consecință a ortodoxiei!”
Academicianul Răzvan Teodorescu face o afirmație „interesantă” în Historia.ro. Potrivit opiniei sale, creștinismul ortodox este cauza principală a sărăciei românilor. Cum nu suntem avizați să comentăm acest lucru, doar vă punem la dispoziție textul care conține această convingere…
Totuși, dacă Răzvan Teodorescu vrea să facă cu adevărat o analiză obiectivă a cauzelor situației dezastruoase în care se găsește România, ar fi interesant să aflăm ce crede despre frații lui masoni care, alături de el, au condus această țară de 26 de ani. Oare Masonul Răzvan Teodorescu nu se simte și el responsabil de sărăcia românilor? Că doar masonii au pus umărul din greu la spolierea acestei țări. Astăzi nu mai este o enigmă faptul că toate guvernele postdecembriste au fost pline de masoni! Cu el în frunte!
Răzvan Teodorescu: ”Dacă luăm în considerare cercetările şcolii de Sociologie a Religiilor, constatăm o problemă a raportului său economie-religie; pretutindeni calvinii sunt mai bogaţi decât luteranii, luteranii mai bogaţi decât catolicii, aici se oprea analiza lui Max Weber. Extinzând teoria, catolicii sunt mai bogaţi decât ortodocşii şi ortodocşii, mai bogaţi decât islamicii, cu excepţiile artificiale: Luxemburg şi Qatar. Asta, din cauza unui tip de educaţie pe care ţi-l dă Ortodoxia, care nu este cel al protestantului. Consider că Ortodoxia e legată de o anumită rămânere în urmă economică. Protestantul ştie că el este o fărâmă, un nimic în mâna dumnezeirii, el este născut din păcatul lui Adam şi al Evei şi trebuie să muncească continuu ca să-i placă lui Dumnezeu. Trebuie să fie adeptul lui „Times is money“ şi chiar să se bucure puţin de plăcerile trupului. Răsăriteanul, de la Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, ştie că omul este o parte din Dumnezeu, este făcut aidoma Lui, de aceea când se căsătoreşte în Biserică i se pune o coroană pe cap pentru că, pentru o clipă, este Împăratul lumii. Şi pentru că este asemenea lui Dumnezeu, Dumnezeu îl ajută. Dumnezeu îi face de toate, iar el stă, se uită, se roagă, se mai joacă cu nişte mătănii, aici se înrudeşte cu islamicul. Este o altă educaţie.” (Historia.ro)
Adrian Albu
sursa si foto: http://www.cunoastelumea.ro
////////////////////////
DEMASCAREA MASONERIEI ROMANESTI ! NUMELE MASONILOR CARE CONTROLEAZA INTRAGA TARA!
Sa vorbim despre masoneria din Romania pentru a intelege tot romanul DE CE exista atata suferinta si deznadejde in tara aceasta.Sa vorbim de masoneria din ROMANIA pentru a intelege unde este BOALA si sursa putregaiului care a invadat acest popor.
Sa vorbim despre masoneria din Romania si despre cum si-au infiltrat ei „oamenii” (instrumentele,cozile de topor) in toate locurile strategice de interes national..Un stat se distruge din interior,distrugand : Istoria,Economia,Cultura,Educatia,Sanatatea,Ordinea(politica,armata),familia,credinta,religia…respectiv IDENTITATEA acelui POPOR! In secolul nostru ,o tara o cuceresti nu cu arme ci prin inteligenta,atacand din interior baza si identitatea acelui stat..prin Coruptie si racoland din interiorul acelui stat oameni santajabili si manipulabili,vanitosi=tradatori ! In continuare ii vom expune pe acestia:
Situatia din 2004,cand masoneria a pus mana pe toate institutiile statului,in vremea lui Iliescu,marioneta lor,jidan-tigan bolsevic,si papusica lui,”bombonel”,care au cedat jidanilor,masonii sionsti,tot ce se putea mai bun in tara asta.
Nastase,tiganul santajabil,”a hotarat”(nu el bineinteles) ca masoneria sa fie considerata o asociatie de utilitate publica finantata de bugetul statului,din BANII DUMNEAVOASTRA!
SANATATE:
In ciuda secretomaniei care insoteste activitatea masonilor,exista informatii certe ca acestia sunt puternic reprezentati si la varful sistemului sanitar.Numai in Senatul Universitatii de Medicina ,sunt 12 masoni,iar dintre sefii de spitale,majoritatea fac parte dintr-o loja sau alta: Eugen Pascal Ciofu,Ovidu Bajenaru,Petru Calistru,Leon Zagreanu,Eugen Bratucu(director la Caritas),Sorin Simion(director al Spitalului Colentina), Mihai Coculescu,Laurentiu Mircea Popescu (zis „don Lorenzo”,senator PSD si rector).In randul medicilor,celebru este cazul doctorului Irinel Popescu(gradul 33).Si tot medic mason este si doctorul Alexandru Ciocilteu.
Mason renumit (din tagma medicilor) este si Constantin Balaceanu-Stolnici (presedintele Jokey Clubului Roman).Chiar si de-a dreapta fostului premier Nastase avem un medic mason de rang inalt:doctor-consilier Dan Georgescu,fost secretar de stat in „guvernul Dascalescu” si fost membru CC al PCR.
in DIPLOMATIE:
-Dumitru Prunariu,ambasadorul Romaniei la Moscova.Conform revistei „Forum masonic”,Prunariu este „Cavaler Templier,grad pe care l-a dobandit in Florida,SUA”.Primul si pana acum singurul roman care a zburat in spatiu ,detine functia de „Grand King in Marele Capital de Masoni ai Arcului Regal din Romania”,avand „gradul 32 in Ritul Scotian” si fiind „Maestru Venerabil al Respectabilei Loji „Roza Vanturilor” din Orientul Bucuresti”.
-Generalul Virgil Ardelean (Quattuor Coronati),seful Directiei de Informatii si protectie Informativa (fosta UM 0962,fost „Doi si un sfert”)
-Colonelul Olimpian Ungherea ( Quattuor Coronati),fost consilier al PDSR si autor al celebrei carti „Clubul Cocosatilor”, o parabola despre masonii din PDSR/PSD care au condus si conduc ,din umbra,Romania.
-Generalul Gheorghe Carp,fost consilier al lui Ion Iliescu ,sef de directie in MAI.
Cel mai renumit cadru militar activ si totodata mason ,pare a fi Generalul Mihail Popescu,seful Statului Major General si ,practic,seful armatei romane.Insusi unul dintre arhitectii sefi ai Masoneriei Romane,maiorul Viorel Danacu,provine de la Interne.Aceeasi „pepiniera” l-a dat Masoneriei pe colonelul Florentin Calapod ,fost sef la UM „Doi si un sfert”.La inmormantarea caruia se zice ca au fost mai multi masoni decat cruci si gropi in cimitir.
in SERVICII SECRETE
La SRI ii intalnim ca masoni pe urmatorii generali (fosti securisti tortionari): Ovidiu Soare (seful diviziei de aparare a Constitutiei ,culmea..) Victor Marcu,Aurel Rogojan ( toti 3 fosti ofiteri de securitate,cu functii-cheie in DSS,inainte de ’89) si Vasile Iancu( fost sef de contra-informatii in spionajul lui Ceausescu,fost numar 2 in SRI-ul lui Timofte).Directorul SRI,care pana ieri infiera masoneria,se spune ca ar fi fost recent initiat in Loja condusa de Stefan Misu (inregimentat in PUR-ul lui Dan Voiculescu unde raspunde de Departamentul pentru Integrare Europeana.
in AFACERI:
In randul oamenilor de afaceri si al bancherilor exista „batalioane” de masoni.Cativa dintre ei detin functii sau au legaturi speciale la Presedintia Romaniei sau la Guvern.Printre acestia: Ovidiu Tender,Sorin Tesu,Alexandru Bittner,evrei sionisti care se simt ca acasa la Palatele Cotroceni si Victoria.
Alex Bittner,everu sionist,spion Mossad (poza)
Din Masonerie fac parte si urmatorii: Viorel Hrebenciuc ( deputat si „eminenta cenusie” a PSD); Ioan Talpes (fost vicepresedinte ,numarul doi la Palatul Victoria ,fost numar doi la Palatul Cotroceni).
MINISTRII:
Razvan Teodorescu,Gabriel Oprea,Eugen Bejenariu si cel mai mare tradator , Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei este membru in Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale,organizatie pur masonica.
Marea Loja a ministrului Chirovici
Marea Loja Nationala din Romania (MLNR),condusa de fostul ziarist Eugen Ovidiu Chirovici (ministru in cabinetul Nastase) „binecuvantata” de guvern cu toate drepturile care se cuvin unei asociatii „de utilitate publica”. „Cupola” este intregita de un Suprem Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat Regular ,cu Costel Iancu,Suveran Mare Comandor.
Loja franco-maghiarului Szakvary
In paralel cu MLNR,mai exista si Marea Loja Unita din Romania (MLUR),iregulara si nerecunoscuta.Aceasta il are in frunte pe profesorul Nicoara din Cluj,ca Mare Maestru.De asemenea ,dispune de un Suprem Consiliu ,condus de Andre Szakvary(cetatean francez de origine maghiara) ca Mare Comandor.
Masoneria Kaki
In afara de MLNR-ul lui Chirovici,mai exista o grupare a „masonilor disidenti”,reuniti in jurul ” venerabilului” Mare Maestru Nicu Filip si condusa de un maior din Ministerul de Interne ,Viorel Danacu.Este supranumita Masoneria KAKI,in contrast evident cu adevarata masonerie,cea albastra.Cei mai multi adepti ai Masoneriei KAKI sunt ofiteri din armata ,politie si servici secrete,unii provenind din fosta Securitate.Masoneria KAKI este formata din 28 de Loji in toata tara si 7 Loji in Capitala ( Orientul Bucuresti).Lista Masonilor ce fac parte din Masoneria KAKI (doar o parte): Ioan Rus (ofter activ in SIE), Mircea Dogaru (colonel in rezerva ,doctor in istorie), Florin Mihalache (DIPI/STS), Traian Dragusanu,Constantin Dinculescu,Sebastian Telbitz,Constantin Mandru Macostrai,Daniel Serghi,Mircea Tanase,Antonio Iervolino,Eugen Zubcov,Dan Enescu,Gheorghe Cirhoc,Ovidiu Drimba(istoric si prof. Universitar),Constantin Maxilimian,Ioan Pecsi,Claudio Teseo.
Apartenenta acestor nume la diverse Loji a fost confirmata din mai multe surse din interiorul Masoneriei.Printre acestia se afla si un mason cu rang inalt important,care a declarat: „Am sub mine ori deasupra mea multi frati masoni sefi de spitale ori cu grade si functii importante in armata,in serviciile secrete si membri marcanti din toate partidele politice importante”.
Dar nici democrat-liberalii lui Basescu nu sunt in afara masoneriei…
– Vladimir tismaneanu,alt evreu,fiul unor evrei marxisti.El este pus de Traian Basescu sa ancheteze daca au existat sau nu crime in comunism.Cu alte cuvinte a fost pus lupul paznic la oi,caci „ce se naste din pisica,soareci mananca”.
CINE ESTE INSA TRAIAN BASESCU?
Este alt evreu care-si ascunde identitatea sa etnica,fiind sluga servila a sionistilor ,promotor al intereselor evreiesti in Romania si in lume,chiar in dauna intereselor romanesti.Ofiter de Securitate pe timpul lui Ceausescu,pe cand comanda cel mai mare petrolier romanesc ,protejat de Flota a 6-a a SUA,alimenta cu petrolierul sau Armata de Sud a Israelului,care invadase sudull Libanului.
Este acolitul CIA ,dar si a SOROS & Comp.In 1981 era informator al Securitatii,ca apoi,in 1984 sa devina informator in reteaua „Centrului de Informatii Externe” al Securitatii in subordinea col. Silvian Ionescu in cadrul Directiei I.IN 1987 este numit sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers,Belgia,sub directa coordonare a aceluiasi Silvian Ionescu.Odata cu lovitura de stat din decembrie 1989,se alatura evreului Petru Roman,mai intai in FSN,apoi in PD – primul partid evreiesc din Romania – condus de evrei clandestini ( evrei cu nume romanizate/schimbate).Odata ce a avansat politic,s-a implicat tot mai mult si in afaceri.Inceputul a fost vanzarea pe nimic a flotei Romaniei catre unii prieteni evrei mascati in spatele unor firme norvegiene.In Regidtrului Comertului Constanta,familia Basescu apare cu 8 firme,Traian Basescu fiind actionarul principal:
- SC PROD CROS SR (infiintata in 1994 ;asociati MARIA BASESCU 20%,Mircea Basescu 41% si Anca Luciana Ivascu 39 %)- fabrica de inghetata.Firma a achizitionat in 1994 fabrica de inghetata printr-un credit extern luat prin Banca Agricola,credit pe care nu l-a returnat in totalitate ,restantele de plata fiind ulterior preluate la datoria de stat.Inghetata se numeste ELION.
- SC AMC CROS SRL (infiintata in 1994;aceeasi asociatie acelasi sediu) – produce lactate si branzeturi;
- SC STAR SEA CO ( infiintata in 1991);
- SC STAR MARINE SRL ( infiintata in 1992)- produce inghetata;
- SC TRITON COMPANY SRL ( 1994-asociati Traian Basescu,Paul Branza,Dorel Popa,Dumitru Ionescu)- obiectiv activ-reparatii navale
- SC ICE AGE SRL- detinuta integral de Raluca Basescu mare sediul in Zona libera Constanta Sud si se ocupa cu manipulari de bunuri;
- SC MIRAL AND CROSS SHIPS SUPPLY SRL- 2001
- SC MB CONSULT COMPANY – 2002 – consultanta in afaceri
Ca primar a capitalei a demolat chioscurile micilor afaceristi.Motivatia: Sumele foarte mari primite de Traian Basescu pentru campania electorala din 2000 de la doua mari firme: CAREFOUR si BILLA.Tot el a fost actionar al firmei SC STIROM SA PRAHOVA ,ce a avut un ril important la falimentarea bancii Credit Bank.De falimentul Credit Bank se leaga numele mai multor lideri PSD ,in frunte cu evreul Radu Berceanu(Bercovici), Petre Partal,Adrian Videanu etc..A acordat fara licitatie lucrari de modernizare si asfaltare a drumurilor ,exclusiv catorva firme apropiate lui, a inchiriat 648 de WC-uri ecologice a caror intretinere costa 7 miliarde lei lunar.Prin libanezii”crestini” Nassar si Ghadban ,agenti ai Mossadului, intra in colaborare-indirecta- cu celebrul servici secret al Israelului. E implicat alaturi de evreul Victor Babiuc la preluarea Fabricii de Zahar „Bod” de la Brasov,de catre oameni ai PD-ului.
In septembrie 2005,ca presedinte al Romaniei,pleaca in SUA,intr-o vizita organizata de evreul Razvan Ungureanu.Acolo are intalniri cu toate marile organizatii evreiesti mondiale,afiliate miscarii sioniste: Anti-Defamation League,American Jewish Committee,B’nai B’rith International,World Jewish Congress etc…
//////////////////////////////////////
Asa s-a nascut burghezia pesedizda- Procurorii DNA sunt ŞOCAŢI de AVEREA lui Hrebenciuc/Suma se apropie de un MILIARD de EURO
(Re)”cercetările” în cazul fostului lider PSD Viorel Hrebenciuc a produs un adevărat şoc în rândul anchetatorilor. Se vorbeşte despre cea mai vastă reţea de corupţie descoperită vreodată în România. Dar şi despre cea mai mare avere acumulată ilicit, şi ascunsă pe numele unor interpuşi, din istoria cazurilor de corupţie. Suma estimată depăşeşte cu mult paguba produsă statului român de dosarele Microsoft şi EADS.
Hrebenciuc, vameşul României corupte
Viorel Hrebenciuc, rezultă din extinderea cercetărilor, a construit, în ultimii 15 ani, o adevărată reţea mafiotă menită să paraziteze bugetul statului în domenii cu foarte mulţi bani. Retrocedările fiind doar o mică parte a acestei încrengături infracţionale. Numele lui Hrebenciuc apare în afacerile dubioase din sistemul de sănătate. În mafia medicamentelor. Dar şi în afacerile cu importuri de legume şi fructe. Unde evaziunea atinge cote uluitoare. Legenda creată în jurul lui Hrebenciuc, de cel care face şi desface guverne, se concretizează într-un incredibil număr de oameni plantaţi în toate structurile statului. Aceşti oameni îi raportau personal. Iar unele contracte erau încheiate doar după ce Hrebenciuc îşi dădea acordul. Contra unui comision. Practic, în anumite perioade, indiferent dacă PSD a fost sau nu la Guvernare, Hrebenciuc acţiona ca un vameş. Nu se intra într-un domeniu, sau nu se obţinea un contract, fără să fie vămuit de Hrebenciuc. De aceea se vorbeşte despre aproape un miliard de euro obţinut de Hrebenciuc în urma acestor activităţi mafiote.
Protejatul lui Hrebenciuc, arestat pentru vânzare de arme către gherilele din Columbia
Oficiali SUA au anunțat miercuri arestarea a trei traficanți internaționali de arme, care urmau să vândă armament de infanterie către gherilele columbiene FARC. Cei trei sunt, conform datelor furnizate de SUA, Cristian Vintilă(44 ani), Virgil Flaviu Georgescu (42 de ani) și Massimo Romagnoli (43 de ani).
Primul dintre ei, Vintilă, este o mai veche cunoștință a județului Bacău. Fost protejat al ex-deputatului Viorel Hrebenciuc, aflat acum sub arest preventiv, Vintilă era la un moment dat în cărți să ocupe funcția de prefect al Bacăului, scrie cotidianullocal Bacau.net.
Ultimul job cunoscut a fost la Administrația Națională a Rezervelor Statului, unde Cristian Vintilă a ocupat funcția de director general, respectiv șeful Direcției Generale Probleme Speciale/Control Armamente și Verificare.
Conform unui CV încă existent pe site-ul Administrației Naționale a Rezervelor Statului (ANRS), Cristian Vintilă a absolvit în 2012 cursurile pentru civili ale Academiei Naționale de Informații, cu specializarea în Științe militare și informații. Între 2000 și 2008, Vintilă a fost consilier județean PSD în cadrul CJ Bacău, iar între 1998 și 2005 a figurat în funcția de director general al Barter Group SRL, singura firmă în care fostul deputat PSD, Viorel Hrebenciuc, a figurat vreodată ca asociat.
sursa si foto: http://www.comisarul.ro
///////////////////////////
Pentru ei a fost iad puşcăria. Eroii români sfâşiaţi de comunişti- Hossu – cardinalul „uns” pe ascuns de Papă, Seniorul Coposu şi „Sfinxul” Maniu
Regimul comunist a ruinat vieţile unor oameni nevinovaţi, aruncând în temniţe o mulţime de români care nu credeau în doctrinele partidului. „Adevărul“ prezintă poveştile zguduitoare ale celor condamnaţi la ororile impuse în vremea unui regim care va zdruncina pentru totdeauna istoria României.
Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, a fost cel care a citit Proclamaţia Unirii Ardealului cu România în 1918 şi tot el a simţit ce înseamnă prigoana comunistă. A fost închis la Sighet. Cuvintele sale „credinţa noastră este viaţa noastră“ au rămas vii până azi şi sunt un model pentru oameni, teologi sau laici.
Unul dintre românii care au cunoscut gustul amar al prigoanei comuniste este epicopul greco-catolic Iuliu Hossu. Acesta s-a născut la 30 ianuarie 1885, în comuna Milaş care făcea parte din comitatul Cluj în acea vreme, iar acum din judeţul Bistriţa-Năsăud. Şi-a găsit sfârşitul pe 28 mai 1970 la Bucureşti. A început studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milaşul Mare, apoi la gimnaziul luteran din Reghin, la liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Târgu Mureş, iar clasele V-VIII, la liceul confesional greco-catolic din Blaj. În 1904 şi-a început studiile teologice. În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu.
Iuliu Hossu a fost închis la Sighet unde şi-au găsit sfârşitul prelaţi greco-catolici ca Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu şi Tit Liviu Chinezu.
„În amintirile sale despre Iuliu Hossu, Episcopul greco-catolic de Lugoj, Ioan Ploscariu, relatează două întâmplări de la Sighet, care evidenţiază tăria de caracter bazată pe umilinţa sufletească generată de credinţa profundă, pe care Înalt Preasfinţitul o avea, întâmplări pe care – pentru nararea emoţionantă – le redăm aşa cum au fost scrise:
1). “… Într-o zi, în anul 1952, ni s-a făcut o percheziţie. Iuliu Hossu şi-a făcut o spatulă (lopăţică) din lemn, ca o lingură, cu care mânca mămăliga, fără să fie silit a o atinge cu mâna. La percheziţie i-au aflat lopăţica. Ofiţerul politic Timbuş a poruncit unui gardian (Vasile Lairţă din Vadul Izei) să-l pălmuiască, ceea ce acesta a şi executat cu toată râvna. Seniorul episcopatului nostru şi viitorul cardinal nu a schiţat nici un gest de protest..”.
Doi mari lideri politici ai României, Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu, au cunoscut din plin terorile închisorilor comuniste la capătul unor procese ”fabricate” de comunişti. Maniu are bătrân şi bolnav când a fost întemniţat, ceea ce a făcut ca el să şi moară, în celulă, după cinci de închisoare.
Doi mari lideri politici ai României, amândoi originari din Sălaj, au făcut ani grei de temniţă comunistă din simplul motiv că puterea lor de influenţă şi convingerile lor anticomuniste erau prea periculoase pentru regimul care punea, după al doilea război mondial, stăpânire pe România. Este vorba despre Iuliu Maniu, fost premier al României şi preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, şi despre Corneliu Coposu, consilierul politic şi personal al lui Maniu.
„Acţiunea trădătoare şi criminală a acuzatului Maniu, a acuzatului Mihalache şi a celorlalţi acuzaţi nu este decât o încoronare a trădării naţionale, care caracterizează întreaga activitate politică a Partidului Naţional – Ţărănesc”
Rechzitoriul procurorilor
Iuliu Maniu a fost arestat la 18 iulie 1947 la sanatoriul dr. Jovin din Bucureşti unde era internat pentru probleme medicale, fiind apoi dus în secret la închisoarea Malmaison din Calea Plevnei. Potrivit preotului Cristian Borz, care a scris, recent, o monografie a satului Bădăcin şi a familiei Maniu, acuzaţiile aduse lui Maniu au vizat, în fond, condamnarea întregii sale activităţi politice: de la cea desfăşurată în timpul dominaţiei ungare asupra Transilvaniei, când a fost un „colaborator” al autorităţilor de la Viena şi Budapesta în politica de oprimare a poporului român, la unirea din 1918, când a căutat să „împiedice” acest act istoric punând tot felul de condiţii, la perioada interbelică, în care s-a dovedit un „reacţionar şi un sprijinitor al fascismului”. Acuzaţiile au continuat cu anii războiului, când a fost un „susţinător” al lui Antonescu şi al luptei armate împotriva Uniunii Sovietice, până la perioada de după 23 august, când a adunat în jurul său pe toţi „fasciştii şi reacţionarii”, pe „trădătorii de ţară” şi „agenţii imperialismului”.
Supravieţuitorii închisorilor comuniste şi a cumplitelor torturi aplicate de servitorii sistemului opresiv se împuţinează în România de la an la an. De aceea, mărturiile lor trebuie privite ca adevărate lecţii de istorie.
Povestea tinereţii ieşeanului Dumitru Bazon pare inspirată de un film de acţiune prost, în care multitudinea de detalii triste ar putea determina ascultătorul să închidă televizorul. Iar finalul nu poate fi încadrat uşor. Pentru că ar fi ciudat să-l consideri happy-ending doar pentru că omul a supravieţuit unor chinuri inamaginabile şi a ajuns recent la vârsta de 88 ani. Mai degrabă, întreaga acţiune trebuie considerată o dramă absurdă.
Pentru Dumitru Bazon viaţa a luat o întorsătură dramatică la vârsta de 25 ani. Avântul tineresc, pe fondul revoltei intime împotriva regimului opresiv, l-a condus spre un gest extrem în acele vremuri. Avea o meserie respectabilă, aceea de inginer zootehnist, şi un statut social pentru care a muncit pe brânci.
Dumitru Huţanu un botoşănean din Leorda, care a îndrăznit să ridice oamenii împotriva colectivizării comuniste, a suferit un adevărat supliciu în temniţele în care a fost aruncat de ”tovarăşi”. Acesta şi-a prezentat mărturia cutremurătoare.
Anii grei ai comunismului au reprezentat un adevărat calvar pentru oamenii cu coloană vertebrală. Ţăranii, boierii, burghezii sau muncitorii care s-au ridicat împotriva regimului au sfârşit în temniţele comuniste, adevărate lagăre de exterminare.
Supliciul fizic şi psihic îndurat de luptătorii anti-comunişti, dar şi de simplii cetăţeni care nu doreau să aibă de-a face cu regimul represiv, a fost de neegalat, mulţi pierzându-şi viaţa în temniţe insalubre. Tot atîţia au reuşit să supravieţuiască calvarului pentru a poveste generaţiilor viitoare prin ce-au trecut. Unul dintre aceştia este Dumitru Huţanu din Leorda, judeţul Botoşani.
Considerat duşman al poporului şi condamnat la 15 ani pentru uneltire împotriva regimului comunist, din care a executat 7, Nicolae Stamu a văzut moartea cu ochii în fiecare zi cât timp a fost închis la Jilava, Aiud şi Periprava. Umilinţă, bătăi, foame şi interogatorii nesfârşite. Aşa îşi aminteşte cumplita experienţă pe care a trăit-o. Avea un singur gând: să se spânzure.
Povesteşte rar, calm, iar revolta şi neputinţa i se citesc pe faţă. La cei 91 de ani, Nicolae Stamu mulţumeşte Celui de Sus că i-a dat puterea să depăşească acest calvar. „Nu mi-am imaginat că voi scăpa cu viaţă. A fost crunt, nu vă pot descrie. Nici acum copiii mei nu ştiu exact prin ce am trecut“, ne povesteşte bătrânelul. Deşi ai tendinţa să crezi că trecerea anilor a ştres amintirile dureroase, Nicolae Stamu uimeşte prin precizia cu care povesteşte.
Preotul Constantin Burduja este o legendă a vasluienilor. A slujit până la 102 ani, fiind, deopotriva, cel mai longeviv şi cel mai iubit preot al vasluienilor. A supravieţuit foametei, războiului, închisorilor comuniste şi de aceea a fost botezat cu recunoştinţă de către ceilalţi preoţi „patriarh” al Vasluiului.
Părintele Burduja s-a născut în comuna Mironeasa, judeţul Iaşi, pe 6 aprilie, în joia mare a anului 1911. A urmat seminarul la Huşi, iar Facultatea de Teologie la Cernăuţi. Prima parohie a avut-o la Pribeşti, iar ultima la Deleni, ambele în judeţul Vaslui. În 1949 a fost arestat, împreună cu profesorul Constantin Didilescu, întemeietorul ansamblului artistic „Izvoraşul „. A trăit vremuri grele în celulele închisorilor din Bucureşti, Jilava, Aiud, a îndurat bătăi şi a muncit la Canal.
Sute de vrânceni, intelectuali şi simpli ţărani, au înfundat în anii ’50 închisorile comuniste, pentru că s-au împotrivit regimului criminal. Mulţi nu au rezistat torturilor la care au fost supuşi şi au murit, dar supravieţuitorii regimului de teroare au povestit umilinţele la care au fost supuşi.
Mulţi dintre demnitarii de după 1990 care au ajuns în puşcării pentru fapte de corupţie s-au plâns lumii că au fost pedepsiţi politic, ajungând să se compare cu deţinuţii politici gen Coposu, Maniu, Ion Mihalache şi alţi lideri care au suferit în închisorile comuniste din anii ’50.
Corupţii României s-au plâns până şi de condiţiile de detenţie, mai bune decât cele din căminele de elevi sau studenţi, dar ştiu ei cu adevărat suferinţele şi umilinţele pe care le-au suportat oamenii a ceia care s-au opus regimului comunist şi colectivizării forţate făcute în acei ani de teroare?
Mai mulţi foşti deţinuţi de la Penitenciarul Gherla, condus la sfârşitul anilor ’50 de torţionarul Constantin Istrate, povestesc despre chinurile îndurate atunci, amintind de bătăile cu ciocanul în tălpi şi de prizonieri care au fost omorâţi. Unul dintre ei este sătmăreanul Victor Pop.
Constantin Teodor Istrate (88 de ani), este cel de-al patrulea torţionar pe numele căruia Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat pe 8 iulie Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmăririi penale, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.
Documentele care scot la lumină activitatea zilnică a lui Istrate sunt dosarele de colaborare cu Securitatea, aflate în arhivele CNSAS dar şi mărturiile unor deţinuţi întemniţaţi la Gherla, între anii 1954-1962.
Preotul Ion Băldescu din comuna teleormăneană Seaca şi fiul său, Emil, au fost condamnaţi de securişti la 60 de luni de muncă silnică la canal. Bătrânul preot şi-a găsit sfârşitul în sutană, împingând la roabă . Fiul său, rămas în detenţie după moartea tatălui, şi-a scris memoriile povestind ororile regimului trăit.
Născut la 17 iulie 1886, în comuna Mihăileşti, judetul Olt, Ion Băldescu a ajuns în 1908 preot în cea mai săracă comună din Teleorman, o parohie în care niciun alt preot nu rezistase mai mult de doi ani. Preotul, om sensibil şi credincios, s-a angajat în lupta cu ardendaşii care îi asupreau pe ţărani din Seaca. I-a avut aliaţi pe Nicolae Iorga şi Tache Protopopescu cărora le furniza subiecte din mediul rural pentru ziarul ” Neamul Românesc”.
Preotul Ilarion Felea se numără printre cei care au suferit în perioada comunistă ca să-şi apere credinţa şi religia. Ilarion Felea era unul dintre cei mai respectaţi preoţi din eparhia Aradului de la jumătatea veacului al XX-lea.
Pentru faptul că timp de câteva luni a fost înscris formal în Mişcarea Legionară (noiembrie 1940 – ianuarie 1941) a suferit, în perioada 1945 – 1961, trei arestări, două condamnări şi urmăriri permanente din partea organelor represive comuniste, găsindu-şi sfârşitul în chinuri atroce în închisoarea Aiud.
Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum.
„Grupul Ioan Faliboga“ şi organizaţia iniţiată de acesta la Târgu Mureş în anii ’50, cu scopul răsturnării regimului instaurat abuziv la 23 august 1944, au intrat foarte repede în vizorul organelor de Securitate comunistă, care, în contextul Revoluţiei ungare din octombrie 1956, s-au grăbit să efectueze arestări şi să ceară tribunalului militar pedeapsa cu moartea pentru lideri şi ani grei de condamnare la recluziune pentru aderenţi.
Studentul medicinist Alexandru Maier, vinovat de a fi tradus din română în limba maghiară un manifest, fiul unuia dintre cei trei capi ai mişcării, a înfundat puşcăria pentru mai mult de şapte ani, fiind graţiat abia în 1964. În timpul executării pedepsei, a avut „şansa“ să lucreze, alături de alţi medici deţinuţi, la spitalul-penitenciar din Gherla, dobândind o experienţă unică profesională şi umană. Memoriile sale au fost redactate după 1990 – “Am fost medic la Gherla” – de Alexandru Maier.
Octav Bjoza şi Nicolae Purcărea sunt doi braşoveni care s-au răzvrătit împotriva comunismului şi au plătit scump pentru asta. Au fost bătuţi, torturaţi şi umiliţi, dar regimul comunist nu a reuşit să le înfrângă spiritul.
Octav Bjoza este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România şi a fost primul român decorat de preşedintele Klaus Iohanis. Încă din tinereţe a fost un luptător aprig împotriva comunismului. A fost arestat pe când era student, închis, torturat şi urmărit permanent de securitate. şi a fost un luptător îndârjit împotriva comuniştilor care mai apoi i-au făcut viaţa un calvar.
A fost student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi pentru un singur an şi nu a mai apucat să-şi termine studiile pentru că a fost arestat. Alături de alţi studenţi înfiinţase Garda Tineretului Român, o organizaţie cu opinii liberale şi deschisă spre occident. A fost arestat în 25 iunie 1958 şi de aici a început coşmarul. A fost condamnat de Tribunalul Militar din Braşov la 15 ani de muncă silnică. A fost deportat în 14 locuri, iar umilinţele şi torturile şi-au amprenta asupra lui.
O cutremurătoare poveste de viaţă iese la iveală după mai bine de jumătate de veac. Originar din judeţul Ialomiţa, Aurelian Bentoiu, erou pe frontul de la Turtucaia, în Primul Război Mondial, şi ministru al Justiţiei, pe vremea guvernării Tătărăscu, a murit în chinuri groaznice în cutremurătoarea închisoare Jilava. Dragostea lui viziunea liberalilor i-a adus sfârşitul.
Puţini sunt cei care îşi mai amintesc de cel care a fost cel mai mare intelectual din întreaga istorie a Bărăganului. Născut în ultimii ani ai secolului XIX, în îndepărtatul sat ialomiţean Făcăeni, Aurelian Bentoiu a fost cea mai mare personalitate pe care Bărăganul a oferit-o istoriei. Avocat, erou militar, ministru şi publicist s-a bucurat de o viaţă frumoasă, al cărei sfârşit a fost cutremurător.
Preotul Opre Crăciun (1925 – 2012) a petrecut aproape opt ani în închisorile comuniste, în perioada 1947 – 1955, ca deţinut politic. A trecut prin temniţele Oradiei, Timişoarei, Gherlei, Aiudului şi ajuns la Canalul Dunăre – Marea Neagră, dar cele mai grele încercări le-a trăit în închisoarea temutului torţionar Ţurcanu, din Piteşti.
La scurt timp după instaurarea regimului comunist, preotul Opre Crăciun, pe atunci student la teologie, a fost ridicat de Securitate de pe stradă, din faţa facultăţii din Arad.
A fost arestat în 1947, apoi condamnat de Tribunalul Militar Timişoara pentru uneltire împotriva ordinii sociale. În închisoarea din Timişoara, tânărul Opre Crăciun urma să cunoască umilinţele crunte ale regimului comunist.
„Eram câte 20 de oameni în celulă, toţi elevi sau studenţi. Ne aruncau câte trei pâini să ne împărţim. O făceau anume, ca să ne batem pentru mâncare. Întotdeauna erau neînţelegeri, că unul are o felie mai mare, altul mai mică… La o anumită oră, seara, ne încuia. Şi dacă mureai, nu mai deschideau uşa până dimineaţa. Când a început atmosfera asta de rugăciune, au uitat toţi că sunt închişi, au devenit toţi iarăşi fraţi. Luni de zile am stat aşa, încât nici nu mă mai gândeam când voi ieşi din închisoare. Era mai tentantă bucuria aceea a harului în urma jertfei noastre decât gândul la eliberare”, relata preotul, potrivit documentarului biografic realizat de Mănăstirea Petru Vodă şi publicat în Revista Atitudini, în iunie 2012.
sursa si foto: http://reperemaramuresene.ro
///////////////////////////////////
Transplantul de organe pentru Oculta Mondială
Aţi observat probabil că mai toţi marii oligarhi ai planetei, care vor să instaureze dominaţia globală a sistemului creat de ei, au vârste foarte înaintate şi par să fie nemuritori. Secretul longevităţii lor constă printre altele şi în numeroasele proceduri medicale pe care le suportă, transplantul de organe fiind la loc de frunte.
Miliardarul filantrop David Rockefeller a trecut cu succes de al şaselea transplant de inimă din ultimii 42 ani, la venerabila vârstă de 99 de ani.
Operaţia de transplant, care a durat 6 ore și a fost realizată de o echipa de chirurgi privaţi la reședința sa principală, de pe domeniul familiei din Pocantico Hills, New York, nu pare să-l fi obosit pe legendarul om de afaceri cunoscut pentru dinamismul şi viclenia sa.
Primul său transplant de inimă a avut loc în 1976, după un accident de maşină dramatic în urma căruia a suferit un atac de cord. A fost operat după 24 ore și o săptămână mai târziu era pe picioare şi făcea jogging.
David Rockefeller a mai avut, de asemenea, două transplanturi de rinichi în 1988 respectiv 2004.
Dar nu numai faptul că toţi aceşti miliardari, cunoşcuţi ca adepţi şi practicanţi ai cultului satanist, fac transplanturi, ar fi argumentul că recoltarea şi transplantul de organe ar fi o practică satanică. Această practică este malefică în primul rând pentru că este ceva artificial, împotriva ordinii naturale şi presupune sacrificarea şi dezmembrarea unei fiinţe umane care este încă în viaţă.
Iată cum stă treaba din punct de vedere legal, în ceea ce priveşte donarea şi recoltarea de organe pentru transplant în Statele Unite ale Americii:
Nu există ceva ce poate fi numit recoltarea de organe după moarte. Toate recoltările de organe se fac pe pacienţi vii. Publicul a fost mințit în legătură cu ceea ce constituie moartea reală. Țesuturile pot fi recoltate după moarte, dar cea mai mare parte a banilor merge în recoltarea de organe. Este o afacere de canibalism de miliarde de dolari. Și în cele mai multe state ești automat donator, dacă nu ţi-ai documentat refuzul. Cei mai mulţi pacienţi, canibalizaţi pentru organele lor, probabil ar trăi dacă li s-ar oferi un tratament medical adecvat. Aceşti pacienţi nu sunt morți până când organele lor nu sunt scoase din trupurile încă vii. Inima bate in continuare. Și recoltarea de organe, care se face fără anestezie, fără îndoială, unii pacienţi o simt, chiar dacă par a fi în comă. Și ca să se asigure că nu reacţionează, le sunt date medicamente pentru a-i paraliza. Și apoi mai este şi aspectul ciudat al transplanturilor în care unii pacienţii preiau unele trăsături din personalitatea donatorului, bune și rele.
“Moartea cerebrală” a fost inventată ca unic scop pentru transplantul de organe, experimentele medicale asupra oamenilor în viaţă și mijlocul prin care se iau măsurile de menţinere a vieţii putând fi retrase din punct de vedere legal. A fost prima forma legală a eutanasiei în SUA. Acest cod mortal al tăcerii a fost încălcat.
“Refuzul” tău pentru donarea de organe trebuie să fie documentat.
La înregistrarea la DMV (Departamentul pentru autovehicule, n.t.) refuzul tău verbal, declarând “nu” când ai fost întrebat dacă eşti sau nu de acord să fii donator de organe, nu este onorat. Conform limbajului juridic, din Revised Anatomical Gift Act (2006), trebuie să îţi documentezi “refuzul” în scris folosind “limbajul explicit”, în caz contrar, se “prezumă” că ai consimțit să fii donator de organe şi corpul tău să fie utilizat pentru “transplant de organe, educaţie şi cercetare.”
sursa si foto: https://searchnewsglobal.wordpress.com
///////////////////////////////////////
Asa s-a construit tara – Psihiatru prof. Aurel Romilă: „Psihopaţii au ocupat toate posturile-cheie în ţară”
Afirmații șocante făcute de un reputat psihiatru român, profesorul Aurel Romilă!
„Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte? Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi. Şi asta nu de ieri, de azi. Iorga, Titulescu, câţi oameni de valoare nu au fost eliminaţi din societate de nişte nimicuri, de nişte anonimi? Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tragic această soartă a poporului român. N-o să iau mitraliera să fac circ, precum Vadim. Dar nu pot să nu mă întristez.”, a declarat profesorul Aurel Romilă pentru Formula As.ro
Medicul afirmă că societatea românească este una slabă, întrucât oamenii importanți, de valoare, au fost înlăturați pentru interese mai mari, destinele rămân neîmplinite, actualii conducători pun piedici și condamnă societatea la ratare.
sursa si foto: http://www.comisarul.ro/
///////////////////////////////////////
Grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, principalul beneficiar al defrișărilor ilegale din Munții Carpați
Defrișările ilegale, un subiect fierbinte care pare să ia proporții. Rise Project a realizat un documentar despre mafia trasfrontalieră a pădurilor care îmbogățește firma austriacă Schweighofer.
Ce-a fost odată pădure pare acum un cimitir de soldați necunoscuți care înghite încet nordul României și vestul Ucrainei. Adică, cea mai mare pădure virgină din Europa și speciile ei protejate.
Filmul documentar Clear Cut Crimes realizat de Rise Project durează 42 de minute și a fost filmat timp de un an în Munții Carpați.
Investigația Rise Project urmăreste banii, trece prin toate etapele tranzacțiilor financiare cu păduri seculare, studiază anatomia acestor afaceri de sute de milioane de euro și localizează corupția sistemică ce anuntă dezastrul.
Banii circulă în logică de cartel, iar cartelul e format din oameni și corporații. Principalul beneficiar: grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, arată Rise Project. Ei sunt centrul de gravitație al cartelului și procesează mai mult lemn decât poate fi tăiat legal în România.
sursa si foto: http://www.activenews.ro
//////////////////////////////////////
Jaful OMV Petrom, denunţat public de un ofiţer de contrainformaţii economice
Colonelul (în rezervă) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea a lansat o scrisoare deschisă în care acuză conducerea OMV Petrom că „ascunde” anual milioane de tone din producţia de ţiţei, pentru a nu plăti redevenţa corspunzătoare statului român. Publicăm integral scrisoarea ofiţerului de informaţii şi contrainformaţii economice:
„Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională.
Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.
Iată clasamentul:
- OMV Petrom: 8 miliarde de lei
- British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei
- Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei
- Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei
Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÎT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE???
GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALA ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!
Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sala nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:
- Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.
- În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)
- Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!
Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!
- Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un roman, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sînt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cît petrol se extrage, cît se raportaeză, cît se prelucrează, cît se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare…)
Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom!
După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicata la Editura ANI Bucureşti, “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”. Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gândire (spre a mă consulta cu şefii). Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor: că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cât la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (in câmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol si gaze) l-am bagat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.
La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrîşnind din dinţi, m-a sfatuit să fiu mai blînd… După cîteva săptămîni, ajuns aproape la cîteva luni de vîrsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scîrbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!
De atunci, sînt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!
Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!!!
Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!
Cu mare amărăciune,
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA
Ploieşti, România
sursa si foto: http://www.identitatea.ro
///////////////////////////////////
(DEGEABA)-Sorin Ovidiu Vântu RUPE TĂCEREA din pușcărie
Sorin Ovidiu Vântu a făcut valuri după ce a fost din nou condamnat și băgat în pușcărie. Despre fostul milionar s-a vehiculat că l-ar fi turnat, la DNA, pe Călin Popescu Tăriceanu, în dosarul lui Bogdan Olteanu. Aflat după gratii, Sorin Ovidiu Vântu rupe tăcerea înainte de alegeri.
”Cu pași repezi și plini de voioșie, alegerile parlamentare sunt pe cale să ajungă la ușile partidelor politice, a televiziunilor, a societății civile, a ceea ce a mai rămas din clasa de business, a țăranilor, a trăitorilor din mahalalele marilor și micilor orașe și a țiganilor. Toată lumea își freacă nerăbdătoare mâinile în așteptarea marelui eveniment.
P.S.D. speră că împreună cu sateliții lui să facă pachetul majoritar, să rupă gâturile instituțiilor de forță și să-și umple iarăși buzunarele golite de anii de opoziție și de hăituiala barbară declanșată împotriva lor, chiar și atunci când aveau guvernarea, de către colegul lor cu nume și caracteristici de porc, care nu-i lăsa să se apropie de nici un contract cu statul fără a le lua o pincă uriașă pentru sine și, după cum le spunea el, pentru “Marele Premier” V. V. Ponta.
PNL-iștii speră ca PSD-iștii să nu facă pachetul majoritar și, prin artificiul ilegal și imoral impus de Băsescu și consfințit de Curtea Constituțională, să pună mâna pe guvernare cu un guvern minoritar, pentru a se bucura împreună cu acoliții lor de bănuții obținuți cu atâtea sacrificii din țuțuroaiele puterii.
Televiziunile visează la rândul lor la bugete frumușele de publicitate (după opinia mea, degeaba) și la creșterea puterii lor în fața unor politicieni de doi bani, pentru simpla satisfacție de a-și hrăni orgoliul, căci, în situația de azi, nu poate fi vorba de alte beneficii.
Pentru societatea civilă este momentul să arate cât de integră și necesară este ea și, cine știe, dacă o suge cu dedicație și devotament poate ajunge și ea pe la Bruxelles, pe un post de europarlamentar cu jde mii de euro lunar, așa cum a ajuns, de exemplu, colegul lor Traian Ungureanu, un “intelectual” fără operă, cu o meclă plină de coșuri purulente dar cu o gură extrem de încăpătoare, care reusește să absoarbă secrețiile din pustulele evocate.
Cât despre mahalagii și țigani, ăștia speră din toată inima că partidele vor reuși să înșele cumva vigilența “organelor” și să-i plătească în vreun fel pentru loialitatea si aderarea lor la cauza nobilă a sfintelor idealuri pe care atât PSD-iștii cât și PNL-iștii le poartă-n cuget și-n simțiri.
Micul mănunchi de afaceriști rămași visează încă la vremurile bune de pe timpul lui Năstase sau Tăriceanu, când puteau să-și facă afacerile fără frica S.R.I-ului sau a vreunui zapciu de tip Ghiță, care să le fure sau să le dijmuiască afacerile cu sprijinul nemijlocit al unui Coldea sau Maior.
Singurii care au inteligența să-și dea seama că alegerile care vor veni nu vor schimba nimic sunteți voi, generația “Facebook”, generația “N-am”, înjurați și urâți de masa uriașă de impostori și canalii care vă sufocă viața, care pe tot parcursul existenței voastre v-au inhibat dezvoltarea morală și acum vă acuză de lipsă de bun simț pentru modul în care vă adresați. Tocmai voi v-ați dat seama de inutilitatea și futilitatea acestei farse care se cheamă “Democrația Românească”. Voi nu așteptați nimic, nu sperați nimic, dar nici nu faceți nimic, în ciuda faptului că tocmai tinerețea voastră este cel mai puternic catalizator pentru schimbarea stării de fapt. Iar pentru a schimba cu adevărat, trebuie să afli cum funcționează lucrurile dincolo de minciunile pe care le auzi zilnic pe aproape toate canalele media.
Astăzi vă voi arăta cum funcționează partidele politice în alegeri și cum sunteți manipulați pe problemele sensibile atunci când ele apar, ilustrându-le cu două studii de caz: Ponta-Ghiță-Blair și poza ambasadorului american apărută pe Facebook.
Partidele în alegeri
Partidele politice reprezintă pilonul de bază al unei societați de tip democratic. De buna funcționare a partidului depinde buna funcționare a parlamentului, în final, a societății. Funcționalitatea lui se vede mai ales în alegeri, fie ele locale sau parlamentare, și se măsoară în numărul de voturi obținute precum și în calitatea celor propuși pe diferite liste.
Structura de putere
Avem de a face cu o structură de tip piramidal, la baza ei stând primarii, apoi șefii organizațiilor locale iar în vârf, președintele. Acolo unde partidul este inteligent condus, între șefii organizațiilor locale și lider, există un grup de playeri alcătuit din oameni inteligenți și charismatici, făcători de jocuri atât în interiorul cât și în exteriorul partidului. Cu cât acești playeri erau mai puternici, cu atât partidul era mai puternic și liderul, care avea rolul de playmaker (cel care face jocul cu adevărat), mai important. Exemplul cel mai concludent este cel al lui Ion Iliescu, care a permis și a protejat apariția unui astfel de grup, prin persoane de un calibru incontestabil: A. Năstase, D.I. Popescu, Miron Mitrea, V. Hrebenciuc…, copiat ca model și de către P. Roman, care a promovat grupul cu o puternică aromă SIE : T. Băsescu, A. Sasu, Bogdan Baltazar, Berceanu, Videanu, Duvăz…
După pensionarea celor doi, cei care au urmat, din lăcomie în cazul lui Năstase și din prostie în cazul lui Băsescu, playerii din aceste partide au fost martelați, demonizați și înlocuiți de celebri combinatori care nu aveau nimic de a face cu viața de partid, C. Bobic, Al. Bitner, Ad. Petrache sau inegalabilul consort Cocoș.
În acest mod structura reală de putere din interiorul partidelor s-a mutat în afara lor, ele fiind conduse de facto de combinatorii pe care i-am enumerat. Lăcomia lui Năstase s-a propagat cu viteza fulgerului în capul tuturor liderilor partidelor importante din timpul lui și după. Nu discut aici de lăcomia financiară ci de cea a puterii. Toți și-au dorit puterea absolute, fără să realizeze că fiecare player căzut amputa și o parte din puterea absolută pe care și-o doreau, ajungând să rămână de unul singur în fața dușmanilor din interiorul sau exteriorul partidului. Același lucru s-a întâmplat și cu V. V. Ponta care, mânat de aceeași lăcomie, de putere absolută, i-a îndepărtat pe micuții playeri pe care îi mai avea partidul și a transferat acest rol marelui său prieten S. Ghiță, fără să știe că acesta fusese de fapt plantat lângă el de către structurile operative ale SRI (conform unor informații apărute în presă) cu rolul de a-l corupe, monitoriza și înregistra și, urmare a relației astfel create, să aibă acces și la alte personalități ale partidului, în același scop. Dincolo de misiunea cu care fusese investit, Ghiță era mânat de o foame infinită de bani și de o teamă paranoică de pușcărie. Știa că mai devreme sau mai târziu, în ciuda disimulării proprietății, prin vânzări fictive, furturile masive din banii statului vor ieși la iveală și coșmarul va începe. De aceea avea nevoie ca de aer de protecția pe care i-ar fi oferit-o parlamentul. În general, propunerile pentru candidați sunt făcute de organizațiile județene ale partidelor și validate de către președinții acestora. Sunt cazuri în care președintele are niște obligații personale și atunci îsi impune proprii candidați pe listele diverselor județe. Însă, chiar dacă are puterea să impună pe cine vrea el și unde vrea el, tot are nevoie de niște argumente pentru a face hapul mai ușor de înghițit. Iar cel mai ades invocat argument este cel financiar:
– Dom’le! Ia uite câți bani a dat ăsta la partid, își argumentează decizia președintele în fața organizației județene.
sursa si foto: http://www.stiripesurse.ro
Așa se explică faptul că, în ciuda relațiilor extrem de apropiate, Ghiță și-a plătit intrarea în parlament, finanțând printre altele și operațiuni de imagine pentru Ponta, care era liderul partidului. Vă amintesc faptul că, pentru o faptă similar, Ion Nicolae, care a finanțat niște cercetări de piață pentru Mircea Geoană, a fost condamnat printr-o sentință privativă de libertate. Ieșirile isterice împotriva DNA și în favoarea lui Ponta și a lui Ghiță arată fie o necunoaștere impardonabilă a presei despre cum se fac listele și finanțările partidelor în campaniile electorale, fie o ură incomensurabilă la adresa celor care le-au băgat patronii la pușcărie și care o face să cauționeze niște derbedei.
Prezentarea întâmplărilor cu cei doi ambasadori americani ca fiind niște naivități sau gafe făcute din neatenție nu este altceva decât o manipulare. Și nici măcar nu este comandată de către aceștia ci este făcută din slugărnicie de către cei care cred că vor fi arhivați drept iubitori de americani iar cândva, undeva, profiturile pe diverse planuri vor începe să curgă valuri, valuri. Chiar dacă în țări ca Republica Moldova sau România sunt trimiși ambasadori de la periferia diplomației americane, să nu vă imaginați nici măcar o clipă că aparițiile lor publice sau mesajele pe care le dau sunt impulsuri de moment generate de starea de spirit mai bună sau mai proastă. La fiecare declarație publică ambasadorul își pune de acord discursul sau răspunsurile la întrebările delicate care i se pun cu cineva de la departamentul de stat american specializat în problemele zonei respective. Astfel, declarația ambasadorului american din Republica Moldova arată continuarea unui joc la două capete cu Federația Rusă și cu Germania, în care atât noi cât și moldovenii suntem piese de schimb sau de sacrificiu. Parte a aceluiași joc este și fotografia celebră de acum a ambasadorului Klemm cu iredentiștii maghiari și steagul. Conform protocoalelor oricărei ambasade, atunci când are loc un eveniment la care participă ambasadorul acestuia, se pune la dispoziție întreaga desfășurare punct cu punct, fișele persoanelor cu care urmează să interacționeze, tipul de mesaj pe care să-l transmită, participarea la evenimentul în sine constituind și el un mesaj. Deci domnul Klemm știa foarte bine cu cine și cu ce se pozează, astea făcând practic parte din mesaj. Explicațiile date ulterior au fost doar de pură complezență.”, e mesajul postat de SOV pe blogul său.
//////////////////////////////////
Băile Herculane, un cadou făcut PSD-ului- S-a furat pentru Adrian Năstase, Văcăroiu și generalii Sandu și Ureche!
Fostul director al stațiunii de pe Valea Cernei, profesorul Ilie Cristescu, a făcut declarații explozive cu privire la jaful de la Băile Herculane, rostind nume grele din PSD!
Omul de afaceri Pavel Aghescu și profesorul Ilie Cristescu, în calitate de membri fondatori ai societății civile Agora Cărășeană, au organizat o conferință de presă pentru a comenta situația stațiunii Băile Herculane. Doi fii de țărani de pe culoarul Timiș-Cerna, cu frică de Dumnezeu, așa cum s-au descris cei doi prin vocea lui Aghescu, au ajuns până la premierul Dacian Cioloș. „S-a realizat cu sprijinul Agorei o scrisoare deschisă către prim-ministrul Cioloș. Nu e numai Herculane în situația asta, ci și Semenicul, care vedem că e închis. Am ajuns la închiderea integrală a acestei stațiuni, în Semenic situația e dezastruoasă!”, a spus Aghescu.
Ilie Cristescu, omul care cunoaște în detaliu ce s-a întâmplat la Herculane, a pronunțat nume grele atunci când s-a referit la vinovații pentru jaful de proporții de pe Valea Cernei. „Patrimoniul natural e același și acum la Herculane, dar oamenii, nu! A venit acest Armaș, nu se poate să furi pentru Adrian Năstase, pentru Văcăroiu, generalul Sandu, generalul Ureche. Am scris peste tot, am geanta plină de documente! Argirom a fost creată ca să fure. Din 2001 am tot arătat cum furau, cum devalizau stațiunea! Au creat firme căpușe care să fure în mod sistematic. Au creat o firmă de turism, cu care furau 10 la sută. Au muls această vacă până i-a dat sângele! A fost furt organizat, ticăloșit. Armaș a fost foarte bine acoperit, 14 ani nu i-a făcut nimeni nimic. Am fost la președintele României, m-a trimis la Talpeș, iar acesta nu știu cum, dar și-a făcut casă la Topleț!”, a acuzat Cristescu.
Fostul administrator al stațiunii a vorbit și despre momentul 2001, când stațiunea a fost privatizată, ajungând pe numele lui Iosif Armaș. „Dan Matei Agathon spunea că la Herculane s-a făcut cea mai reușită privatizare, că se vor investi 35 de milioane de dolari. După un an am descoperit că era un milion jumătate. Nu s-a investit nimic, totul a fost un cadou dat PSD-ului! Armaș a fost doar vârful cuțitului, sistemul politic a profitat cu adevărat, mai ales acest Șpagaton (n.r. – Dan Matei Agathon, fostul ministru al Turismului în perioada privatizării stațiunii). Conducerea județului e și ea vinovată, un paznic a ajuns să primească onoruri peste tot. Păi, pentru ce i-au dat lui Armaș aeroportul de la Caransebeș?!”, a mai spus Ilie Cristescu.
sursa si foto: http://www.banatulazi.ro/
//////////////////////////////////////
Ei creaza probleme si,tot ei -sunt…””solutia imbogatirii””…Încercuirea Ucrainei? Trupe ale Rusiei au intrat în Belarus
de Oana Voicu
Belarusul a anunţat marţi sosirea în teritoriul său a unui număr neprecizat de militari ruşi, oficial în vederea desfăşurării unor exerciţii de „pregătire de luptă”, în februarie, justificate prin intensificarea tensiunilor în jurul Ucrainei.
„Exerciţiile viitoare de pregătire operaţională şi de luptă au loc din cauza agravării situaţiei politico-militare în lume, creşterii continue a tensiunii în Europa, mai ales la frontiera de vest şi de sud a Belarusului”, se arată într-un comunicat al Ministerului belarus al Apărării, citat de AFP.
Este vorba despre manevre ruso-belaruse „improvizate”, a căror amploare, neprecizată, nu necesită notificarea vecinilor cu privire la detaliile lor, susţine Minskul. Polonia, Lituania Letonia şi Ucraina sunt cele patru părţi care trebuie informate în legătură cu aceste exerciţii, care se desfăşoară în două etape.
O primă etapă este prevăzută până la 9 februarie şi implică desfăşurarea de trupe ruse şi belaruse către zone declarate drept „ameninţate”, securizarea infrastructurilor de stat şi militare şi protecţia spaţiului aerian.
În cea de a doua etapă, 10-20 februarie, urmează să aibă loc, în mai multe baze militare din Belarus, manevre propriu-zise.
Dictatorul Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, a anunţat aceste exerciţii luni, însă fără să precizeze un calendar.
El a justificat aceste exerciţii în faţa simpatizanţilor său prin consolidarea dispozitivului NATO în Polonia şi ţările baltice, dar şi prin situaţia din Ucraina.
Ministerul Apărării de la Moscova a difuzat luni numeroase înregistrări video cu trenuri încărcate cu echipament militar, blindate şi alte vehicule îndreptându-se către frontiera de vest a Rusiei.
Aceste manevre din Belarus, un aliat al Moscovei situat la nord de Ucraina, intervine în contextul în care Rusia a comasat circa 100.0000 de militari la frontiera cu Ucraina, a lansat un şantaj sub forma unor propuneri de securitate şi a ameninţat cu măsuri „tehnice” şi „militare”.
Cele trei consultări diplomatice ruso-occidentale de săptămâna trecută pentru dezamorsarea acestei crize provocate de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, s-au soldat cu eşec.
În opinia experţilor militari, Belarusul poate fi folosit de Putin într-o eventuală operaţiune de încercuire a Kievului.
Încercuirea Ucrainei? Trupe ale Rusiei au intrat în Belarus
////////////////////////////////////////////////////
De ochii lumii tuna si in ascuns se aduna… Partidul lui Simion flutură doar în scop electoral ”Unirea cu frații de peste Prut”
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), partidul înființat, cel puțin oficial, de George Simion, flutură falsa impresie a unei formațiuni politice preocupată de soarta cetățenilor din R.Moldova. În realitate, însă, nu este deloc așa. Dacă ne uităm la inițiativele depuse de AUR în Camera Deputaților și Senat, din decembrie 2020 și până astăzi, observăm că partidul lui George Simion n-a depus nici măcar un proiect de lege care să vizeze vreo apropiere de R.Moldova.
Mai mult, pe site-ul oficial al partidului observăm că singura activitate cu iz parlamentar a fost o vizită pe care câțiva demnitari AUR au făcut-o pe 21 ianuarie în R.Moldova, la invitația președintelui raionului Glodeni, Ion Cojocari. Iată cum arăta mesajul AUR:
„O delegație formată din 3 parlamentari AUR, deputații Ciprian Ciubuc și Boris Volosatîi, însoțiți de senatorul Andrei Busuioc, au făcut o vizită pe 21 ianuarie a.c. în Republica Moldova, la invitația președintelui raionului Glodeni, Ion Cojocari. În cadrul vizitei, parlamentarii AUR unde au participat la mai multe manifestări organizate de Consiliul raional Glodeni, printre care amintim:
Prezentarea volumului „Apostolul se-ntoarcere din surghiun”, dedicată memoriei lui Constantin Stere, cunoscutul om politic și scriitor român, născut în Basarabia;
Dezvelirea a patru monumente în memoria scriitorilor Mihai Eminescu, George Coșbuc, Grigore Vieru și Vasile Coroban, precum și dezvelirea unui monument în cinstea eroilor neamului, căzuți pentru apărarea țării;
Vizitarea unei grădinițe renovate cu sprijinul României în satul Cobani, raionul Glodeni.
Delegația parlamentară din România a oferit autorităților locale din raionul Glodeni o hartă a României interbelice și drapelul tricolor.
Acțiunea se înscrie în cadrul preocupării mai largi a parlamentarilor AUR față de problematica românilor care trăiesc în afara granițelor României, precum și față de consolidarea relațiilor între reprezentanții naționali sau locali ai celor două state românești existente astăzi în Europa.
„Vom susține în Parlamentul României acele proiectele legislative menite să întărească relațiile între etnicii români care trăiesc în afara granițelor și România, inclusiv mai buna reprezentare în Parlament a românilor din diaspora”.
Un lider recunoaște că AUR nu are un plan pentru unirea României cu R. Moldova
Sorin Lavric, senator român în Parlamentul de la București din partea Alianței pentru Unirea Românilor, susținea recent că AUR nu are un plan pentru Unirea României cu R.Moldova, deși în statutul partidului se regăsește acest obiectiv.
Considerat ideologul-șef al partidului, Sorin Lavric a recunoscut că AUR nu are un plan pentru unirea României cu Republica Moldova, ideea centrală a discursului partidului din campania electorală.
„Acum mă întrebați cum o să procedăm în privința unirii. Nu știu… Gândiți-vă că George Simion are interdicție de intrare în Basarabia. (…) Planul este ca din clipa în care vom avea statut de parlamentar, atunci nu ne vor mai putea opri să intrăm în Basarabia. Mergem la factorii politici. Ajungem la Maia Sandu. Vedem ce e de făcut, acțiuni concrete. Încă nu avem un plan. (…) Nu am un plan. Dacă vreți să fiu impostor și să mă dau competent într-un domeniu în care sunt tufă, atunci vă zic că am un plan”, a spus Lavric.
„Flacăra” AUR pentru R.Moldova s-a reaprins, însă, când președintele Maia Sandu a declanșat alegerile anticipate. Imediat după ce Maia Sandu a dizolvat Parlamentul de la Chișinău, AUR a găsit o portiță pentru a da o nouă lovitură de imagine partidelor din România, căci, în definitiv, scopul prezenței partidului lui George Simion la alegerile parlamentare din R.Moldova nu îl reprezintă un eventual succes pe care partidul ar putea să îl aibă acolo, ci mai degrabă este un mesaj pentru unioniștii din România.
AUR va participa la alegeri și va pierde, pentru că în R. Moldova lucrurile stau altfel. La alegerile parlamentare din decembrie 2020, Alianţa pentru Unirea Românilor a obținut aproximativ 60.000 de voturi ale românilor din Republica Moldova.
Unirea, simplă miză electorală
În statut, partidul își asumă proiectul unionist – unirea României cu Republica Moldova „ca proiect de țară” și „prioritate în strategia națională”, dar, dincolo de această expresie frumoasă nu e prezentat un „proiect” clar, cu foaie de parcurs și direcții strategice.
„Unirea cu Republica Moldova este unul dintre principalele obiective pe termen lung pe care și le asumă Alianța pentru Unirea Românilor. Reunificarea nu este doar o datorie față de frații noștri de peste Prut, un act firesc, legitim al poporului român, ci și o cale de dezvoltare economică și afirmare pe plan internațional. În lupta pentru îndeplinirea obiectivului unirii, Alianța pentru Unirea Românilor propune:
Sprijinirea inițiativelor civice dezvoltate în acest sens;
Eliminarea taxelor consulare, simplificarea și accelerarea procesului de acordare a cetățeniei române locuitorilor din Republica Moldova;
Dezvoltarea și integrarea treptată a infrastructurilor de ordin economic, energetic și politic, existente la nivelul celor două state;
Stimularea schimburilor culturale, a procesului de înfrățire între localități, școli, universități ș.a.m.d.;
Sprijinirea studenților basarabeni din România și facilitarea accesului tinerilor basarabeni la cursurile universitare și postuniversitare din România;
Organizarea unui referendum în viitorul apropiat cu privire la reunificare”, se menționează în statutul AUR.
Ideea unirii României cu R.Moldova a fost și rămâne în continuare doar o miză electorală pentru partidul lui George Simion, iar una dintre dovezi le găsim chiar în Parlament, acolo unde proiectele AUR pentru R.Moldova lipsesc cu desăvârșire. Ori, ne amintim că succesul AUR la alegerile parlamentare din România a venit, atât pe fondul erodării încrederii românilor în partidele vechi, cât și pe fondul unei false preocupări față de unioniști.
FOTO Un episod ”de aur”: imagini rare cu Nicușor Dan, Clotilde Armand și George Simion la aceeași masă
/////////////////////////////////////////////////////
De ce nu are România un sistem medical eficient?
Remus Mihalcea, fost manager al Spitalului Colentina: Avem clădiri de spital din anii 50
de Marinela Anghelus
Pandemia de coronavirus a fost un examen pentru toată lumea, nu doar pentru noi, spune deputatul PSD Remus Mihalcea, fost manager al Spitalului Colentina. Invitat la Puterea Știrilor, medicul a vorbit și despre vulnerabilitățile sistemului medical din România, precum și despre ce priorități ar trebui să aibă guvernanții în acest domeniu. Totodată, social-democratul a susținut că sunt anumite specialități „cărora trebuie să le acordăm o atenție mai mare pe viitor, cum este pneumologia, Terapia Intensivă, bolile infecțioase”. Aceste 3 specialități au fost în prima linie în această perioadă, în lupta împotriva acestui virus, atrage atenția medicul.
„Pandemia de coronavirus a fost un examen pentru toată lumea, nu doar pentru noi, pentru întreaga lume. Eu vreau să vă spun că noi am trecut destul de bine acest examen, mă așteptam să fie mult mai rău, dat fiind infrastructura medicală din România.
Ne-a arătat punctele noastre slabe, ce avem de făcut pe viitor, cum trebuie să ne organizăm. Din punctul meu de vedere, infrastructura medicală va fi domeniul de viitor, va trebui să o facem o prioritate națională acest domeniu, să construim spitale noi, care au circuite la nivelul 2022. Știți bine că sunt foarte puține spitale noi, construite în România după 1990.
Acestea nu mai corespund cerințelor actuale din niciun punct de vedere, epidemiologic, au circuite din anul 1970. Mai mult: sunt spitale – cum este cazul Spitalului Colentina – în care clădirile sunt vechi, din anii 50-60. Va trebui să avem infrastructură nouă, să dotăm foarte bine spitalele, deși la acest capitol vă spun că stăm destul de bine în momentul de față” a declarat deputatul PSD Remus Mihalcea, fost manager al Spitalului Colentina.
„Trebuie să ne protejăm resursa umană”
„Cel mai important, de asemenea, este să ne protejăm resursa umană. Aici am avut cele mai mari probleme în această pandemie. Ne-am confruntat cu lipsa resursei umane. Sunt anumite specialități cărora trebuie să le acordăm o atenție mai mare pe viitor, cum este pneumologia, Terapia Intensivă, bolile infecțioase. Aceste 3 specialități au fost în prima linie în această perioadă, în lupta împotriva acestui virus. Trebuie să creăm centre de excelență în centrele universitare. Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le facem în viitor pentru a face față unor viitoare astfel de situații”, a declarat deputatul PSD Remus Mihalcea, fost manager al Spitalului Colentina”, a mai susținut acesta.
De ce nu are România un sistem medical eficient. Remus Mihalcea, fost manager al Spitalului Colentina: Avem clădiri de spital din anii 50
/////////////////////////////////