Isus nu vrea să fie întâmpinat cu maşini de lux, icoane, aur, conturi bancare, pomeni, formalisme, sau cu bombe, puşti, bâte, şi cu inimile pline de aroganţă, mândrie, îngâmfare, egoism, invidie ori cu alte „deşteptăciuni” cornute… Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.” (Ex.4/2-4) Deci– aruncaţi-vă TOATE bogăţiile (şi cele ascunse), căci este ferice de cei săraci în duh, fiindcă ei vor fi umpluţi cu Plinătatea Duhovnicească- Mat. Cap.5! Aşadar, grăbiţi Venirea lui Iisus, ca să facă dreptate, să întroneze adevărul, corectitudinea, armonia, dragostea şi… iubirea nemaimuţărească, pentru a vindeca totul şi să şteargă orice lacrimă… Ap.21/4

Charles H. Spurgeon – Ați biruit pe Cel Rău… Peter Masters – Atitudini greşite față de călăuzirea divină… Isaac Ambrose – Motivele mijlocirii lui Hristos…Richard Baxter – Un îndemn adresat pastorilor… Eliberat de Duhul de Viaţă în Hristos Isus, de John Piper; 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase ,de Mark Dever Despre Natura bisericii; Semnele venirii lui Isus; 14 Garanții Biblice că Iisus vine curând; Care au fost ultimele șapte rostiri ale lui Isus de pe cruce și ce înseamnă ele? (Cum a fost salvat?)Tâlharul de pe cruce… Iadul… Ce trebuie să fac să fiu salvat? Salvarea explicată mai simplu…A Doua Venire a Domnului Hristos… Ce reprezintă cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos?Semnele celei de-a Doua Veniri…SCOPUL VENIRII LUI ISUS PE ACEST PĂMÂNT ( I ) – MARCU 10:32-45

 

Charles Spurgeon – De ce merită să fii un om în Hristos?

Mai întâi, pentru că cea mai mare povară a vieţii îţi este luată de pe umeri. Şi atunci, în lupta vieţii, eşti mai puţin împovărat decât sunt oamenii de obicei. În adevăr, povara de căpetenie a vieţii este păcatul, este cugetul încărcat cu vina de a fi călcat Legea lui Dumnezeu, este simţământul că nu toate sunt în rânduială. Toate acestea îţi sunt luate. Cine este „om în Hristos”, şi-a mărturisit Domnului păcatele; iar aceluia care-şi mărturiseşte păcatele şi se lasă de ele, i se făgăduieşte iertare şi har. „Omul în Hristos” a privit la Isus, marele purtător al păcatelor noastre, şi a văzut că păcatele noastre au fost puse asupra Lui, care a luat locul nostru, şi au fost astfel înlăturate. Iar acum, când prin credinţă este socotit neprihănit, are pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul său. Povara cea mare este luată. Cine se gândeşte cu seriozitate la viaţa sa din trecut, trebuie să se teamă şi să tremure, până când priveşte spre Cel Răstignit, care a ispăşit păcatele, şi până când, prin mărturia dată de Duhul Sfânt, este încredinţat că, prin moartea Fiului lui Dumnezeu, păcatele îi sunt iertate şi vina îi este ştearsă. Atunci dispare groaza cugetului trezit; povara îngrozitoare a sufletului este ridicată şi aşa ajungi un alt om, un om care are marele, nepreţuitul dar, şi anume certitudinea că oricâte alte poveri ar avea de purtat, de cea mai mare, care este povara păcatelor, a scăpat pentru totdeauna.

Mai departe, „omul în Hristos” are şi marele avantaj că este în deplină siguranţă şi în privinţa celor mai însemnate afaceri ale sale. El intră în comerţ ştiind că toată averea lui este în joc şi că printr-o nefericită întorsătură a lucrurilor ar putea s-o piardă; însă cel mai bun capital al lui este pus la un loc sigur, pentru totdeauna. S-ar putea ca săptămână după săptămână toate să-i meargă de-a-ndoaselea; el este însă ca şi „Credinţă Mică”, despre care John Bunyan spune că hoţii i-au furat toţi banii, dar pietrele lui scumpe nu le-au putut găsi, fiindcă erau bine ascunse, acolo unde nimeni nu poate să ajungă. Creştinul gândeşte deci aşa: „pot să pierd tot ce am ca bunuri pământeşti, nu voi pierde însă niciodată pe Dumnezeul meu şi, dacă am pe Dumnezeu, pot să iau asupra-mi o mare de necazuri”.

Am auzit de cineva care, având o sumă însemnată de bani, mergea pe stradă cu cea mai mare grijă. Oprindu-se însă la o prăvălie, la geam, ca să se uite, a venit un hoţ şi i-a furat batista; puţin i-a păsat însă de această batistă, pentru că banii îi erau în buzunar, puşi sub batistă. „Bine că n-am pierdut banii; de batistă puţin îmi pasă!”, a spus el bucuros. Faţă de bucuria că banii i-au rămas în buzunar, pierderea batistei era puţin lucru. Tot aşa este şi „omul în Hristos”: faţă de comoara mântuirii lui, pe care o ştie bine păzită în mâna Mântuitorului său, el socoteşte toate bunurile pământeşti ca ceva foarte neînsemnat. Durerea lui pentru pierderile pământeşti este înghiţită de bucuria că interesele lui veşnice sunt pe deplin asigurate. (…)

Un „om în Hristos” are apoi marea favoare de a sta sub aripa ocrotitoare a lui Dumnezeu. El şi fraţii lui sunt asemenea unei oştiri care trece în marş printr-o ţară străină, o oştire care are cu sine destul provizii. Unele armate au fost bătute fiindcă au înaintat prea mult şi n-au fost aprovizionate la timp cu tot ce trebuie la război. Creştinul însă ştie că stă scris: „Dumnezeul meu va îngriji de toate trebuinţele voastre, după bogăţiile Sale, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).

Încredinţarea lui nezguduită este că acela care se încrede în Domnul nu va duce lipsă de nici un bine şi, slobod de grijile chinuitoare, are în piept un izvor de mulţumire. Afară de aceasta, el stă, cum s-ar zice, în necurată legătură cu cartierul general, în care se păstrează proviziile lui. Rugăciunea este telegraful lui spre cer şi poate să ia pentru el însuşi făgăduinţa: „Înainte de a Mă chema, Eu le voi răspunde; înainte de a isprăvi vorba, îi voi asculta” (Isaia 65:24).

Un „om în Hristos” este şi un om superior în multe privinţe. Lumea nu poate nici să-l înţeleagă, nici să-l biruiască. El trăieşte în lume, dar este mai presus de lume; el se strecoară prin ea, e drept, nu fără necazuri, dar fără căderi, după cum acelaşi Domn a spus: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33). Chiar dacă n-aş umbla după o viaţă nemuritoare, ci aş aştepta să mor ca un câine, tot aş dori să fiu creştin. Dacă n-ar fi o viaţă dincolo, dacă n-ar fi nici cer, nici iad, şi dacă n-aş avea a face decât cu durerile, luptele şi greutăţile acestei vieţi pieritoare, tot Te-aş ruga pe Tine, Doamne Isuse, să mă înscrii şi pe mine sub steagul Tău, căci Tu dăruieşti pace şi odihnă tuturor celor ce vin sub domnia şi autoritatea Ta.

(Fragmente din volumul lui Charles H. Spurgeon – A Good Start. A Book for Young Men and Young Women.Volumul a fost tradus în limba română de Teodor Popescu, având titlul Fiţi tari în Domnul. O carte pentru toţi, îndeosebi pentru tineret,şi a apărut la Tipografia Cartea de Aur, fiind republicat de Editura Stephanus.)

Charles H. Spurgeon – Ați biruit pe Cel Rău

Sunt răspândite printre oameni multe chipuri ale diavolului, însă unele din aceste chipuri sunt greşite, tocmai din pricină că Vrăjmaşul ia felurite înfăţişări. El este ca un cameleon, care-şi schimbă culoarea după lumina în care se găseşte; sau este ca Proteus, care ia faţa potrivită cu fiecare scop pe care-l urmăreşte. Un tânăr a biruit pe Demonul Albastru, care ţine pe oameni în îndoială şi deznădejde, în nesiguranţă şi şovăiri. Lui i-ai fost supus când te gândeai că nu poţi să crezi. Te temeai că nu vei fi niciodată mântuit şi fericit. Scriai atunci cuvinte împotriva ta însuţi. Dar acum, prin credinţa simplă şi copilărească în Isus, ai biruit pe acest demon. Tu ştii acum în Cine crezi şi eşti încredinţat că El are putere să păzească până în ziua aceea ce I-ai încredinţat (2 Timotei 1:12). Ai biruit pe acest duh rău al îndoielii, dar el poate să vină iarăşi – mai ales când treburile nu-ţi merg, când ficatul nu-ţi este tocmai bine şi aşa mai departe – dar, datorită harului lui Dumnezeu, nu va izbuti să-ţi pună iarăşi vechile cătuşe.

Este apoi demonul acela care mănâncă ţărână şi despre care nu putem să vorbim niciodată prea rău: Demonul Galben al Mamonei şi al nedreptăţii: iubirea de aur şi argint. Parcă-l văd cum râde de cuvintele scrise deasupra lucrurilor pământeşti: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el” (Psalmul 24:1), fiindcă socoate că el ştie mai bine cum stau lucrurile. El gândeşte că toate sunt ale lui, aşa cum de mult zicea către Fiul lui Dumnezeu: „Toate acestea Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie” (Matei 4:9). Ce de şiretlicuri şi de lovituri sunt folosite în zilele noastre în afaceri, din iubire de bani! Din nefericire, pentru unii a ajuns un obicei să spună că 2 x 3 = 7 şi cumpărătorii ştiu aceasta. „Aşa este” zic şi alţii „şi aşa vom socoti şi noi mărfurile noastre”. Aşa ajung să potrivească unele cu altele. Dar adevăratul creştin, omul care este tare în Domnul şi care are Cuvântul rămânând în el, dispreţuieşte un astfel de negoţ. Pot să zică ceilalţi: „Trebuie să trăim”, căci el răspunde: „Da, dar trebuie să şi murim şi să ne înfăţişăm înaintea Judecătorului”. El este hotărât să nu-ţi piardă sufletul umblând după bogăţii, chiar dacă pentru aceasta nu ajunge un mare negustor. O, tinere, de ai fi ajuns să biruieşti pe acest vrăjmaş rău! Sunt mulţi oameni care au ajuns să aibă peri albi, dar tot n-au început această luptă. Cât sunt de vrednici de plâns!

Despre o altă faţă a Vrăjmaşului abia în şoaptă se cutează a se vorbi – dar cât de greu îi este unui tânăr să biruiască pe demonul care are acest chip – vreau să zic despre Madam’ Desfrânata, acea persoană sclipitoare, dar murdară, de care muţi se lasă înşelaţi. Solomon vorbeşte despre o astfel de femeie, pe la uşa căreia creştinul tare în credinţă trece fără să se oprească, astupându-şi urechile să n-audă glasul ei de sirenă. El fuge de poftele tinereţii, care se luptă împotriva sufletului şi își păstrează trupul şi sufletul pentru Domnul, care le-a cumpărat cu sângele Său scump.

Tinere, dacă eşti tare în Domnul şi ai biruit pe Cel Rău, atunci ai biruit, precum nădăjduiesc, şi pe Demonul Mândriei şi te sileşti să umbli merit înaintea Dumnezeului tău. Nu este aşa că tu ai lepădat orice sentiment de încredere în meritele tale? Eşti departe de orice formă a laudei de sine, stai smerit la piciorul crucii şi slăveşti pe Acela care te-a scăpat de mânia viitoare.

Trag nădejde, de asemenea, că ai încetat de a mai fi supus Demonului Modei. Sunt oameni care socotesc mult mai rău lucru să nu fie la modă decât să nu fie creştini. A nu fi creştin este în ochii lor o învinuire aşa de obişnuită că o poartă bucuroşi; a li se spune însă că nu sunt la modă sau că sunt de modă veche li se pare ceva îngrozitor. Cât de stăpâniţi de modă sunt tinerii! Numai cine este tare în Domnul şi are în el Cuvântul lui Dumnezeu va birui pe Cel Rău, va face ce este drept şi va fi găsit credincios între necredincioşi.

Fireşte că, pentru anumite stări, se cer anumite daruri şi talente; este însă o regulă fără abatere şi anume că orice copil al lui Dumnezeu poate fi folositor în casa lui Dumnezeu. Domnul na-re nici un slujitor pentru care să nu fi rânduit o slujire. Să ne închipuim că eşti tare în Domnul şi că prin puterea dată ţie, eşti în stare să faci o lucrare de răspândire a Evangheliei; atunci puterile puse în tine prin Isus Hristos: credinţa, iubirea, răbdarea, te vor face cu atât mai destoinic pentru lucrarea sfântă. (…)

„Aţi biruit pe Cel Rău”. Cine a dat odată diavolului o lovitură în faţă, n-are să se mai teamă de oameni. Dacă ai stat odată în faţa unei ispite mari şi ai biruit, poţi să te uiţi după aceea cu zâmbet la toţi potrivnicii mici care te atacă. Deprinderea cu luptele lăuntrice ajută pe tânăr să ajungă bărbat şi face din el un creştin plin de putere. Prin puterea harului, tu ai biruit pe Satan; nu este oare nădejde ca şi în şcoala de duminică, în care înveţi pe alţii, Vrăjmaşul cel rău să fie biruit şi în inimile băieţilor şi fetelor? Pentru beţivul cu care ai vorbit acum de curând este iarăşi nădejde; de ce n-ar birui şi el pe Cel Rău? Mai înainte ai fost destul de slab, dar Dumnezeu te-a întărit; să nu poată El să facă şi cu alţii ce a făcut cu tine? „După ce am fost mântuit” zicea cineva „nu m-am îndoit de mântuirea nimănui”. Faptul că tu ai fost în stare să câştigi biruinţa într-o luptă grea ar trebui să-ţi dea curaj în toate cazurile.

Îndemn pe orice tânăr care s-a întors la Dumnezeu, să se predea în totul Domnului Isus. Iată un lucru pentru care nu este nevoie să vă înduplec şi nici nu voi face aceasta; însă, aş vrea să vă rog să staţi o clipă liniştiţi şi să cugetaţi astfel: „Mă număr printre cei credincioşi; de curând am mers la Masa Domnului; ştiu că sunt ales de Dumnezeu, cumpărat cu scumpul sânge al lui Isus Hristos; ştiu că m-am despărţit de lume şi că sunt rânduit pentru o viaţă fără sfârşit, fericită; dar trăiesc eu oare potrivit cu această viaţă?” După o gândire mai adâncă, vei ajunge la această concluzie: „Din nefericire, nu! Slujesc lui Dumnezeu în felul meu, dar nu din toată inima, din tot sufletul şi cu toate puterile, aşa cum s-ar cuveni. Cum stau în ce priveşte timpul meu? Cum stau lucrurile în ce priveşte darurile şi talentele mele? Dau eu lui Hristos floarea şi puterea vieţii mele? Aşa ar trebui să fie: ar trebui să fiu întru totul al lui Hristos, nu părăsindu-mi ocupaţia, ci lucrând în ea ca pentru Domnul, iar venitul ei întrebuinţându-l ca un ispravnic al lui Hristos. Ar trebui să trăiesc acum pentru slava Lui, nu pentru mine însumi”. Dacă de aici înainte nici o picătură de sânge din vinele tale, nici un fir de păr din capul tău, nici un ban din punga ta, nici un cuvânt de pe limba ta, nici un gând din inima ta, nu vei lăsa să fie decât ale Domnului, lucrul acesta ar fi o mare bucurie.

Dacă vine la tine cineva care caută de lucru, îl întrebi neapărat ce profesie are. Dacă îţi răspunde că este zugrav sau tâmplar, poate că-i vei da ceva de lucru; dacă însă îţi răspunde că este „de toate”, înţelegi atunci că nu se pricepe la nimic. Tot aşa există un soi de cârpaci duhovniceşti, care cred că pot să facă de toate în biserică, dar nu fac nimic. Ce poţi să faci? Care este chemarea ta? Eşti învăţător în şcoala duminicală? Împarţi tractate? Nu pierde vremea, ci spune: „La aceasta mă simt chemat şi, prin harul Domnului, mă voi dărui acestei chemări cu hotărârea de a-mi face lucrarea cât mai bine. Dacă iau asupra-mi un grup de copii în şcoala de duminică, o fac cu gândul de a fi un învăţător cât se poate de destoinic”. Ar fi o mare binecuvântare pentru biserici, dacă mulţi s-ar apuca de lucru cu astfel de hotărâri.

Mulţi din cei ce ar trebui să vestească Cuvântul stau deoparte. Apucându-se cineva să vestească Cuvântul, n-are să se aştepte ca, prin aceasta, să ajunge la bogăţii pământeşti. Cine este stăpânit de astfel de gânduri, să se apuce mai bine să spargă pietre, fiindcă lucrul acesta va fi mai bine plătit. Dacă gândeşti că, apucându-te să vesteşti Cuvântul, ai să duci o viaţă uşoară, mai bine ai încerca să calci struguri în teasc, fiindcă lucrul acesta este o jucărie în comparaţie cu viaţa unui conştiincios vestitor al Cuvântului. Însă acela care are darul de a vorbi şi poate să fie de folos ascultătorilor, ar trebui să se gândească dacă nu ar fi bine să se apuce de această lucrare. Ce frumos este când zice Domnul: „Puneţi-mi deoparte de Barnaba şi pe Saul”. Fereşte-te să nu cumva să dai înapoi când Dumnezeu vrea să te aibă! Poate că această carte va cădea în mâna unui tânăr care vrea să devină vestitor al Cuvântului între păgâni. „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe Cel Rău” ni se spune la 1 Ioan 2:14. De astfel de tineri avem nevoie. Aceia însă care sunt slabi, ar face mai bine să rămână încă un timp acasă pentru a se întări. Aceia în care Cuvântul lui Dumnezeu nu rămâne încă, aveţi nevoie să învăţaţi lucrurile începătoare ale credinţei. Nu voi sunteţi oamenii pe care-i dorim. Însă aceia care sunteţi destul de tari ca să puteţi îndrăzni să faceţi ceva pentru Domnul Isus, care aveţi dorinţa şi priceperea duhovnicească spre a cuteza să biruiţi în voi pe Cel Rău, sunteţi potriviţi pentru lupta dinafară împotriva lui Satan, fie în cetăţile păgânismului, fie în alte locuri unde dăinuie întunericul religios şi intoleranţa. Voi, oamenii aleşi din adunare, voi sunteţi aceia care puteţi să mergeţi şi să lucraţi. Gândiţi-vă la acest lucru înainte de a merge la culcare; iar Domnul să vă facă să ieşiţi din rânduri cu cuvintele: „Iată-mă, trimite-mă!”

Este bine să fii mereu plin de râvnă pentru un lucru bun. Să uităm ce este înapoia noastră şi să ne avântăm spre ceea ce este înaintea noastră. Ce mult ar câştiga lucrul Evangheliei dacă toţi negustorii creştini ar face tot ce ar putea, dând, potrivit cu averea lor, pentru lucrarea Domnului. Este o binecuvântare pentru un tânăr dacă îşi începe lucrul lui cu hotărârea de a da pentru Domnul măcar a zecea parte din câştig. Este foarte bun obiceiul ca, în fiecare săptămână, să pui deoparte ceva pentru Domnul; atunci, în loc să dai din buzunarul tău, vei da dintr-al Lui. Faceţi acest lucru, tinerilor, care începeţi să aveţi câştigul vostru; iar voi, femeilor, ajutaţi în aceasta pe bărbaţii voştri! Voi, tinerilor, care, ca salariaţi, aveţi venitul vostru fix, puneţi în mod regulat din el ceva deoparte pentru Domnul şi folosiţi-l pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei, în patrie şi oriunde! Să nu gândiţi însă că, dacă daţi daruri, nu mai trebuie să lucraţi şi voi înşivă ceva. Daţi-vă pe voi înşivă lui Hristos, cu toată fiinţa şi cu toată puterea voastră, cunoscându-vă bine ţinta, şi fără gânduri necurate!

(Fragmente din volumul lui Charles H. Spurgeon – A Good Start. A Book for Young Men and Young Women. Volumul a fost tradus în limba română de Teodor Popescu, având titlul Fiţi tari în Domnul. O carte pentru toţi, îndeosebi pentru tineret, şi a apărut la Tipografia Cartea de Aur, fiind republicat de Editura Stephanus.)

Richard Baxter – Un îndemn adresat pastorilor… 

Una dintre foarte valoroasele lucrări puritane traduse recent în limba română este Păstorul cu viaţa înnoită (Editura Perla Suferinței, 2013), al cărei autor, Richard Baxter (1615-1691), a fost vicar la Kidderminster din 1647 până în 1661. În introducerea la această lucrare, dr. J.I. Packer îl descrie pe Baxter ca fiind „cel mai remarcabil păstor, evanghelist şi scriitor pe teme practice şi devoţionale pe care l-a produs puritanismul”. Lucrarea lui i-a transformat pe oamenii din Kidderminster dintr-un „popor ignorant, necioplit şi chefliu” într-o comunitate de creştini evlavioşi şi închinători.

Redăm câteva fragmente pline de conţinut spiritual din capitolul I „Vegherea asupra noastră înşine”, în care Baxter explică prima parte a versetului din Faptele Apostolilor 20:28 – „Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”

Căutaţi să vedeţi dacă lucrarea harului mântuitor este deplină în sufletele voastre. Cercetaţi-vă pe voi înşivă, ca nu cumva să fiţi lipsiţi de acel har mântuitor al lui Dumnezeu pe care îl oferiţi altora, fiind străini de lucrarea eficace a acelei Evanghelii pe care o predicaţi; ca nu cumva, în timp ce proclamaţi lumii necesitatea unui Mântuitor, inimile voastre să-L neglijeze şi voi să pierdeţi interesul în El şi în beneficiile Sale mântuitoare. (…)

Mulţi i-au avertizat pe alţii să nu ajungă în acel loc de chin, în timp ce ei înşişi se grăbeau înspre acel loc: mulţi predicatori sunt acum în iad, aceia care de o sută de ori i-au chemat pe ascultătorii lor să-şi dea toate silinţele să scape de el. Îşi poate imagina cineva că Dumnezeu va fi nevoit să-i mântuiască pe oameni pentru motivul că ei au oferit altora mântuirea, în timp ce ei înşişi au refuzat-o; şi pentru că au spus altora acele adevăruri pe care ei înşişi le-au neglijat şi le-au abuzat? (…)

Credeţi-mă, fraţilor, Dumnezeu nu a mântuit niciodată vreun om doar pentru faptul că a fost un predicator abil; ci doar din cauză că a fost un om justificat, sfinţit şi, prin urmare, credincios lucrării Stăpânului său. De aceea, luaţi seama în primul rând la voi înşivă, ca să fiţi voi ceea ce îi convingeţi pe ascultători că trebuie să fie, crezând voi ceea ce îi convingeţi pe ei să creadă şi acceptându-L în inimă pe Mântuitorul pe care li-L oferiţi lor. Cel care v-a poruncit să vă iubiţi aproapele ca pe voi înşivă, a implicat şi faptul să vă iubiţi pe voi înşivă şi să nu vă urâţi şi să vă pierdeţi, pe voi şi pe ei.

E un lucru înfricoşător să fii un practicant nesfinţit, cu atât mai mult să fii un predicator nesfinţit. Deschiderea Bibliei nu vă face să tremuraţi, ştiind că acolo vă puteţi citi sentinţa de condamnare? Atunci când vă faceţi predicile, puţin vă gândiţi la faptul că adunaţi sentinţe împotriva propriilor voastre suflete! Când denunţaţi păcatul, vă agravaţi propriul păcat! Când proclamaţi ascultătorilor voştri bogăţiile nemăsurate ale lui Hristos şi harul Său, nu vă daţi seama că vă proclamaţi propria nelegiuire respingând acestea, cât şi propria nefericire prin faptul că sunteţi lipsiţi de ele? Ce puteţi face voi în a-i convinge pe oameni cu privire la Hristos, cu privire la smulgerea lor din lume, în îndemnarea la o viaţă de credinţă şi de sfinţenie, când conştiinţele voastre, dacă ar fi trezite, v-ar spune că rostiţi toate acestea spre pieirea voastră? Dacă vorbiţi despre iad, vorbiţi despre moştenirea voastră; dacă descrieţi bucuriile cerului, vă descrieţi propria nefericire, de vreme ce voi nu aveţi „parte de moştenirea sfinţilor, în lumină”. Ce puteţi spune, de fapt, în cea mai mare parte, care să nu fie împotriva sufletelor voastre? O, viaţă mizerabilă!, ca un om să studieze şi să predice împotriva lui însuşi şi să-şi petreacă zilele condamnându-se pe sine!

Un predicator fără har, care nu a experimentat mântuirea, e una din cele mai nefericite creaturi de pe pământ; cu toate acestea, el este de obicei foarte insensibil cu privire la nefericirea lui; căci el are atâtea imitaţii care par să fie asemenea aurului harului mântuitor, şi atât de multe pietre splendide, care seamănă cu mărgăritarele creştine, încât rareori e tulburat de gândul la propria sărăcie; dar el crede că e „bogat, că s-a îmbogăţit şi nu duce lipsă de nimic, şi nu ştie că e ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. El este familiarizat cu Sfintele Scripturi, practică îndatoririle sfinte, nu trăieşte pe faţă în păcate dizgraţioase, slujeşte la altarul lui Dumnezeu, mustră greşelile altor oameni şi predică sfinţenia inimii şi a vieţii; cum altfel ar putea fi acest om, dacă nu un sfânt? O, ce agravare a nefericirii este aceasta, să pieri în mijlocul abundenţei! – să flămânzeşti având în mâini pâinea vieţii, în timp ce o oferi altora şi îi îndemni s-o ia! (…)

Dacă un asemenea om nenorocit ar asculta de sfatul meu, şi-ar veni în fire şi şi-ar cerceta inima şi viaţa, şi-ar predica un timp sieşi, înainte de a mai predica altora. Se va gândi dacă hrana pe care o mestecă în gură, dar care nu ajunge în stomac, hrăneşte cu adevărat; dacă nu cumva cel ce „rosteşte Numele Domnului [trebuie] să se depărteze de fărădelege”; dacă oare Dumnezeu îi va asculta rugăciunea, când el „cugetă lucruri nelegiuite în inima sa”; dacă va fi spre scăparea lui în Ziua Judecăţii să spună: „Doamne, Doamne! Noi am prorocit în Numele Tău?”, când va auzi aceste cuvinte înfricoşătoare: „Depărtaţi-vă de la Mine. Niciodată nu v-am cunoscut”. (…)

Când astfel de gânduri au intrat în sufletele lor şi au lucrat un timp asupra conştiinţelor lor, i-aş îndemna să meargă înaintea congregaţiei lor şi să predice pe baza predicii lui Origen pe textul din Psalmul 50:16,17 – „Dumnezeu zice însă celui rău: «Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?»” Şi, după ce au citit acest text, să se aşeze şi să-l explice şi să-l aplice cu lacrimi; şi apoi să facă o mărturisire deplină şi voluntară a păcatului lor, plângându-şi starea înaintea întregii adunări, cerându-le să se roage fierbinte ca Dumnezeu să le dea harul iertării şi al înnoirii; şi apoi îl vor putea predica pe Mântuitorul pe care îl cunosc, putând să simtă ceea ce spun, şi putând să recomande bogăţiile Evangheliei pe baza experienţei proprii.

Iată! Aceasta reprezintă pericolul şi calamitatea obişnuită a Bisericii, să aibă păstori neregeneraţi şi neexperimentaţi şi să aibă atât de mulţi oameni care se fac păstori înainte de a deveni creştini; care sunt sfinţiţi prin dedicarea la altar pentru a fi preoţi ai lui Dumnezeu, înainte să fie sfinţiţi printr-o dedicare din inimă ca ucenici ai lui Hristos; şi să se închine astfel unui Dumnezeu necunoscut şi să predice un Hristos necunoscut, să se roage printr-un Duh necunoscut, să recomande o stare de sfinţenie şi de părtăşie cu Dumnezeu, şi o slavă şi o fericire care le sunt toate necunoscute, şi care, probabil, le vor fi necunoscute pentru veci. Cel care nu Îl are în inimă pe Hristosul harului pe care Îl predică va fi un predicator fără inimă!

Erroll Hulse – Sfințenia pozițională și sfințenia progresivă

Ori de câte ori vorbim despre sfinţire, ne gândim la ea ca la un proces prin care credincioşii sunt treptat transformaţi la nivelul inimii, gândirii, voinţei şi comportamentului. Numeroase texte exprimă limpede această lucrare progresivă. De pildă, apostolul Pavel ne îndeamnă să ne curăţăm de orice ne întinează trupul şi duhul, ajungând la sfinţenia deplină în reverenţă faţă de Domnul (2 Corinteni 7:1), şi se roagă: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos” (1 Tesaloniceni 5:23). Ideea de înaintare se observă şi în îndemnul lui luda: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt” (Iuda 20).

Într-o expunere deosebit de utilă, intitulată „Sfinţire definitivă”, profesorul John Murray remarcă faptul că termenii tipici privitori la sfinţire sunt folosiţi, nu cu referire la un progres, ci la o acţiune o-dată-pentru-totdeauna. Aducând în discuţie subiectul unirii cu Hristos, se poate spune că regenerarea, justificarea şi înfierea sunt acţiuni ale lui Dumnezeu realizate o dată pentru totdeauna. Aceste acţiuni bazate pe unirea noastră cu Hristos nu pot fi repetate. Ideea de ceva definitiv este una care nu lasă loc pentru creştere sau îmbunătăţire. Nu poţi fi 50% justificat sau 50% înfiat. Nu poţi fi 50% în Hristos. Ori eşti pus deoparte în El, ori nu eşti în El.

Aşa cum am observat, „a sfinţi” înseamnă a pune deoparte. Omul sfânt este cel care a fost pus deoparte în Hristos. În Vechiul Testament se găsesc aproximativ douăzeci de referiri la „sfinţi” şi aproximativ optzeci în Noul Testament. Acestea sunt referiri explicite la sfinţirea definitivă, ca eveniment singular care a avut loc. De pildă, adresarea faţă de credincioşii din Corint este „către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi” (1 Corinteni 1:2). Să fie este accentuat. Tradus literal, textul spune: „către cei care au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi sfinţi”. Ulterior în aceeaşi epistolă apostolul Pavel le reaminteşte corintenilor că au fost spălaţi, sfinţiţi şi justificaţi (1 Corinteni 6:11). Asta dovedeşte că, de fapt, convertirea reprezintă o acţiune copleşitoare. Regenerarea, justificarea definitivă şi sfinţirea se produc în urma unei singure acţiuni. Atunci când apostolul Pavel se referă la credincioşi în Fapte 20:32 şi 26:18, el îi descrie ca pe „cei sfinţiţi”. Participiul perfect pasiv transmite ideea că s-a produs ceva definitiv care are efecte ulterioare.

Pasajul principal din Noul Testament care descrie sfinţirea definitivă este Romani 6:1-7:6. După ce a explicat doctrina justificării prin credinţă, apostolul Pavel îşi îndreaptă atenţia spre subiectul sfinţirii. Prin faptul că procedează în această manieră, el demonstrează că unirea cu Hristos generează, în mod simultan, justificarea şi sfinţire. Dreptatea lui Hristos este atribuită credinciosului în baza unirii. Aceeaşi unire produce o viaţă nouă. Din punct de vedere poziţional, credinciosul a fost aşezat într-o unire spirituală cu Hristos. Aceasta este o acţiune definitivă. Rezultatul ulterior este o unire vitală prin care credinciosul posedă viaţă spirituală şi sfinţenie. Acesta este motivul pentru care e complet inacceptabil ca un creştin să cocheteze cu ideea păcătuirii. Ştim că aceste două realităţi majore ale justificării şi înfierii sunt simultane; totuşi, dacă este să ne gândim la o succesiune logică (ordo salutis), atunci sfinţirea poziţională precedă justificarea şi înfierea deoarece n-ar fi posibil ca Tatăl să îndreptăţească pe păcătos dacă acesta n-ar fi mai întâi unit cu Hristos.

Sfinţirea progresivă este descrisă în Efeseni 2:4,6: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit… ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.” Aceeaşi realitate este exprimată în Coloseni: „Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu… Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (3:1,3).

Care este diferenţa între sfinţirea poziţională şi sfinţirea progresivă? Sfinţirea poziţională indică spre unirea cu Hristos, pe când sfinţirea progresivă arată spre acţiunea lui Dumnezeu Tatăl care a lucrat în mod definitiv în vederea aşezării credinciosului în unire cu Hristos.

Expresia „sfinţire poziţională” este utilă deoarece accentuează unirea cu Hristos la timpul prezent. în sensul acesta creştinul este perfect sfânt. Credinciosul ar trebui întotdeauna să fie vigilent prin credinţă la faptul că el este aşezat cu Hristos în locurile cereşti (Efeseni 2:20; Coloseni 3:1-3). Personal, prefer să rămân la terminologia „sfinţire poziţională”, întrucât aceasta face referire la poziţia mea prezentă care nu poate fi îmbunătăţită. Sfinţirea definitivă indică spre momentul din trecut când aceasta a avut iniţial loc.

Creştinul este perfect din punct de vedere poziţional, însă în privinţa sfinţirii progresive el are parte în continuare de creştere. Poziţia sa este perfectă, dar starea sa spirituală are parte de progres. Sfinţirea noastră în Hristos este perfectă. Nu putem fi mai mult uniţi cu El. Deşi ar putea părea ciudat, în sensul poziţional sau definitiv, noi putem susţine că suntem perfect sfinţi. Desigur că în sensul progresiv nu vom fi niciodată perfect sfinţi în această viaţă.

(Fragment din capitolul „Sfinţenia poziţională” al lucrării Doctrina şi practicarea sfinţeniei, Erroll Hulse, Editura Făclia, Oradea, 2012.)

Isaac Ambrose – Motivele mijlocirii lui Hristos… 

Care sunt motivele marii lucrări de mijlocire a lui Hristos pentru oamenii Săi?

1. Pentru că este voia Tatălui să fie aşa. El L-a chemat pe Isus Hristos la această slujbă; porunca lui Dumnezeu este îndreptată către Isus Hristos: „Cere ce vrei pentru cei răscumpăraţi ai Tăi; Mă angajez de bunăvoie să îţi dau ce doreşti, dar este plăcerea Mea ca Tu să ceri.” (…)

2. Pentru că din dragostea Sa, Tatăl îl angajează pe Fiul Său să mijlocească pentru oamenii Săi. Oh, ce mângâiere are un creştin adevărat în privinţa aceasta! Eşti în ispită? Eşti părăsit? Fără îndoială că Hristos este angajat de Dumnezeu să aducă cereri pentru tine. Tu ai înălţat multe cereri către Hristos, iar Hristos le-a înălţat pe toate către Dumnezeu. Nici nu ar fi putut face altfel, fiindcă El ţine locul unui Avocat, ca să amintească şi să pledeze pentru cauzele care îi sunt înaintate Lui. (…)

3. Pentru că este înclinaţia lui Hristos să împlinească această slujbă. Puterea pe care o are Hristos pentru binele păcătoşilor este exercitată inevitabil. După cum soarele străluceşte peste toată lumea şi nu poate face altfel, tot aşa Hristos, Soarele Neprihănirii, străluceşte şi mijloceşte pentru toţi sfinţii Săi, şi nu poate face ceva mai puţin. Voia Tatălui este aceeaşi cu voia lui Hristos (mă refer la voia naturală a lui Hristos; nu prin lepădare de sine, aşa cum ajungem noi să spunem că voia lui Dumnezeu este voia noastră), astfel că ceea ce vrea Tatăl ca Hristos să aibă, nu se poate [ca El] să nu aibă; fiindcă în Hristos este acelaşi Duh care este şi în Tatăl, în aceeaşi măsură. După cum Dumnezeu este captivat de dragoste faţă de toţi captivii Săi, tot aşa sunt şi Eu, spune Hristos. După cum Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi să ajungă la cunoaşterea adevărului, tot aşa doresc şi Eu, spune Hristos. Aceeaşi mare nemărginită de dragoste care se unduieşte în pieptul Tatălui este şi în pieptul Meu, fiindcă Eu şi Tatăl una suntem (Ioan 10:30).

4. Pentru că este onoarea lui Hristos să mijlocească. În felul acesta, cununa lui Hristos este pusă pe capul Lui şi de aceea, lui Isus îi revine multă cinste şi slavă! Eu cred că toată lucrarea care se face în ceruri constă în mijlocirea lui Hristos şi în lauda sfinţilor şi a îngerilor. Hristos mijloceşte pururi, iar cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni cântă neîncetat (Apocalipsa 4:8-11)…

5. Pentru că mijloceşte din dragostea Sa pentru sfinţii Săi. Inima Lui este atât de îndrăgostită de sfinţii Săi încât mijloceşte pururi pentru ei. Dragostea este la fel de puternică precum moartea. Nu oboseşte niciodată să facă bine celui iubit… În cartea lui Hristos, sfinţii sunt ca o comoară: „Ei vor fi ai Mei… îmi vor fi ca o comoară deosebită” (Mal. 3:17). Sfinţii sunt singura alegere a lui Hristos, floarea pământului: „Eu v-am ales din mijlocul lumii” (Ioan 15:19), şi „voi sunteţi poporul Meu, poporul Meu cel ales” (Is. 43:20). Toată lumea este rebutul lui Hristos, iar împăraţii nu sunt decât gunoi pentru El; numai sfinţii sunt aleşii lui Hristos, ei sunt aceia pe care Domnul, în sfatul Său veşnic, I-a pus deoparte pentru Sine. „Să ştiţi că Domnul Şi-a pus deoparte pe cei evlavioşi”, spune psalmistul (Psalmul 4:3). Sfinţii sunt imaginea lui Hristos, adică seamănă cu Hristos în toate excelenţele Lui supreme, mă refer la neprihănirea şi sfinţenia Lui. Dacă eu aş desena un om, nu i-aş schiţa spatele, ci, cât de fidel posibil, aş desena chipul şi înfăţişarea lui. Tot aşa sfinţii sunt imaginea, chipul, schiţa lui Dumnezeu în excelenţa Sa supremă. Sfinţii sunt în legământ cu Isus Hristos şi de aceea se află într-o legătură mai apropiată decât oricine altcineva; acesta este motivul pentru care ei sunt numiţi partea lui Dumnezeu, comoara lui Dumnezeu, poporul deosebit al Domnului, aceia în care Dumnezeu şi Hristos găsesc împlinire, aceia asupra cărora inima lui Dumnezeu şi a lui Hristos este fixată, copiii lui Dumnezeu Tatăl, mireasa şi soţia lui Dumnezeu Fiul. (…)

6. Pentru că este desfătarea lui Hristos să mijlocească pentru sfinţii Săi. Înainte de întemeierea lumii, „El îşi găsea plăcerea în fiii oamenilor” (Proverbe 8:31) şi, când a venit împlinirea vremii, El a spus: „Iată-Mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre Mine, – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:7,8). Şi ce altceva a fost desfătarea aceasta dacă nu faptul de a fi cu fiii oamenilor? El a ştiut că aceasta era plăcerea Tatălui Său, iar în ceea ce-L privea pe El, era plăcerea Lui să trăiască împreună cu ei şi să moară pentru ei. Imediat ce a intrat în ceruri, S-a bucurat să îşi împlinească mai departe îndatoririle în numele fiilor oamenilor. El poartă numele lor pe inima Sa în cer şi, chiar dacă unii dintre ei sunt pe pământ, iar El este în cer în prezenţa Sa trupească, totuşi distanţa în spaţiu nu poate înăbuşi desfătările pe care El le are atunci când îşi aminteşte de ei. El aduce totdeauna aminte Tatălui Său de oamenii Lui din lumea aceasta de jos. Îi spune că ei sunt totul în tot pentru El pe pământ, că sunt toată bucuria Sa, toată desfătarea Sa, toată moştenirea Sa. După cum oamenii obişnuiesc să dea moşteniri copiilor lor, tot aşa Dumnezeu, având un singur Fiu prin obârşie veşnică, I-a dat Fiului Său pe cei aleşi ca moştenire a Sa. Şi de aceea, grija Lui în ceruri este să pregătească locaşuri pentru moştenirea Sa, să ia inima lui Dumnezeu pentru moştenirea Sa, să implore iubire şi bunăvoinţă faţă de moştenirea Lui… Desfătarea Lui este în sfinţii Săi şi, deoarece El ştie că ei sunt în gândul Tatălui, îl atrage de partea mijlocirii Sale. Este adevărat că motivul acesta depinde de primul şi cel mai important motiv – acela că este voia lui Dumnezeu ca Hristos să mijlocească, iar desfătarea lui Hristos este de a face voia Tatălui Său din ceruri: „Mă desfăt să fac voia Ta, Dumnezeule!”

7. Pentru că mila lui Hristos stârneşte mijlocire. „N-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Când a fost pe pământ, a simţit toate slăbiciunile noastre, toate neputinţele noastre, toate mizeriile şi… nu poate să nu îi fie milă de aceia care sunt într-o stare asemănătoare. Tot aşa, deoarece Hristos a avut experienţa suferinţelor noastre interioare şi exterioare, nu poate să nu îi fie milă de noi. De aceea (fiindcă chiar mila Sa îl îndeamnă) El mijloceşte înaintea Tatălui Său pentru noi. S-a observat că însăşi slujba sau lucrarea marelui preot era aceea de a simţi cu poporul lui Dumnezeu; numai în cazul morţii unei rude de-ale sale, [marele preot] nu era ca ceilalţi, nu compătimea şi nu jelea; dar Isus Hristos îi depăşeşte pe toţi marii preoţi care au fost înaintea Lui, fiindcă El simte pe deplin împreună cu noi nu doar în unele stări, ci în toate stările: „în toate suferinţele noastre, El a suferit” (Isaia 53:9)… De ce vă îndoiţi de mila lui Hristos? Oare nu este El Marele nostru Preot milos? Oare nu are El inima cea mai blândă, cea mai blajină şi cea mai duioasă pe care o poate alcătui Dumnezeu, şi nu este oare aceasta reunită cu mila infinită şi veşnică a Iui Dumnezeu însuşi în Isus Hristos? Am auzit că Hristos în ambele Sale naturi este Marele nostru Preot, Mediatorul şi Mijlocitorul nostru. Şi dacă omului sau lui Dumnezeu îi este milă, atunci aceasta trebuie să fie prin Hristos! Oh, mila lui Hristos! „În toate lucrurile, El a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15). Este o referire la inima mişcată şi aprinsă a lui Dumnezeu din Ier. 31:20. În ceruri, Hristos arde într-o pasiune de milă pentru cei slabi ai Săi şi, de aceea, El pledează, mijloceşte şi Se roagă lui Dumnezeu pentru ei.

(Fragmente din volumul Privind ţintă la Isus, o privelişte a Evangheliei veşnice sau Privirea sufletului la Isus Hristos în timp ce săvârşeşte măreaţa lucrare de mântuire, Isaac Ambrose, Editura Perla Suferinţei, Suceava, 2010.)

Peter Masters – Atitudini greşite față de călăuzirea divină… 

Pasii calauzirii divineUnii credincioşi, intoxicaţi de ideea că Dumnezeu lucrează în vieţile lor prin mici miracole, încep să se considere super-creştini. La urma urmelor, Dumnezeu se ocupă de ei în mod direct. Următorul pas pentru aceşti creştini speciali este să „se simtă conduşi” spre a face un lucru sau altul, afirmând ceva de genul: „Domnul mi-a spus în dimineaţa asta…” sau „Domnul vrea să îţi spun că…”.

Toate acestea se află la o distanţă bună faţă de călăuzirea autentică, care presupune o abordare spirituală îmbinată cu o judecată serioasă, raţională, toate acestea fiind sfinţite prin umilinţă. Din cauză că obiceiurile gândirii şi discursul pietist pot desfiinţa perspectiva credincioşilor şi pot produce confuzie în procesul căutării călăuzirii, se impune să trecem în revistă toate pericolele pe care le presupun.

Este interesant de observat că atunci când credincioşii preiau obiceiul de a gândi şi de a vorbi pietist, aceştia au tendinţa de a se concentra asupra unor lucruri foarte mărunte sau asupra unor evenimente în exclusivitate personale. Adesea, ele nu prea sunt probleme majore. Mai mult decât atât, nu de puţine ori, aceste probleme sunt pământeşti, în loc să fie spirituale. Dar faptul cel mai semnificativ este că, de obicei, sunt luate în considerare evenimentele pozitive, nu cele negative sau dureroase. Am auzit nişte prieteni spunând: „Domnul a trimis autobuzul pentru mine în dimineaţa aceasta” sau „Domnul m-a învrednicit sa trec examenul, pentru că în realitate nu m-am descurcat deloc.” (Evident că Dumnezeu nu ar acţiona vreodată fără etică, ajutând pe cineva să treacă un examen pe care nu merită să îl treacă. Domnul îi va ajuta pe acei studenţi care se roagă să exerseze autodisciplinarea şi studiul. De asemenea, îi va ajuta să treacă peste probleme cum ar fi stresul dinaintea examenului. Dar îl facem pe Dumnezeu necinstit dacă ne aşteptăm să ne inspire cu răspunsuri pe care nu le-am ştiut niciodată sau să îi influenţeze pe examinatori ca să ne ofere favoruri nemeritate.)

Alte comentarii despre intervenţiile directe ale Domnului se află în strânsă legătură cu micile chestiuni cotidiene, cum ar fi vremea sau intervenţia Domnului ca să nu se ardă prăjitura. Autorul îşi aminteşte că, o dată, o soră foarte serioasă i-a spus: „Domnul a fost minunat cu mine în această dimineaţă! A avut grijă să nu fiarbă dulceaţa în timp ce eu eram pe-afară.” Altă dată, altcineva i-a spus: „Soarele străluceşte astăzi, chiar acum când mi-am dus haina la curăţat. Ce lucru minunat! Trebuie să fie Domnul la mijloc, cred că El i-a poruncit soarelui să strălucească pentru mine în această zi.”

Bineînţeles că Dumnezeu conduce şi intervine în vieţile celor din poporul Său. El ne ajută în tot ceea ce facem. În urma rugăciunii, ne dăm seama că am realizat lucruri pe care nu le-am fi putut face niciodată prin propriile calităţi şi prin propria putere. Care credincios nu a trăit experienţa de a-şi aminti momentul critic al unei responsabilităţi foarte importante? Pare evident că Dumnezeu a intervenit acolo, iar noi trebuie să îi mulţumim şi să îi aducem slavă. Dar în acelaşi timp trebuie să ne amintim că El guvernează şi îşi împlineşte voia în toate lucrurile – mici sau mari, bune sau neplăcute. Cauza imediată a apariţiei acestora în vieţile noastre poate fi naturală sau satanică sau umană. Forţelor şi proceselor naturale (cunoscute drept cauze secundare) le este îngăduit să afecteze vieţile noastre sub supravegherea lui Dumnezeu. El deţine controlul absolut. Deseori, diavolului i se permite să influenţeze anumite situaţii, aşa cum s-a întâmplat şi când Pavel afirmă – „Dar satana ne-a împiedicat”. Dar şi noi, din cauza păcatului sau naivităţii, suntem adesea cauza directă a circumstanţelor rele în care ne găsim. Noi suntem autorii multora dintre propriile nenorociri, iar Dumnezeu îngăduie toate acestea pentru sfinţirea noastră.

Dumnezeu este suveran şi nimic din ce ni se întâmplă nu este fără voia, acordul şi stăpânirea Lui (aşa cum reiese din primele capitole din Iov). Nu trebuie să alunecăm înspre ideea că providenţa Sa este vizibilă numai prin lucruri mărunte, pământeşti şi pozitive. De ce să catalogăm toate coincidenţele şi surprizele plăcute ale vieţii drept exemple ale lucrării lui Dumnezeu în vieţile noastre? De ce să nu vorbim şi despre zilele în care nu s-a întâmplat nimic demn de atenţia noastră? De ce să nu vorbim şi despre boală şi eşecuri? La urma urmei, Dumnezeu supraveghează tot ce li se întâmplă copiilor Săi.

Iată câteva consecinţe ale limbajului pietist, care demonstrează cât de mult poate să se distorsioneze concepţia noastră despre viaţa creştină, distrugând căutarea noastră după călăuzirea divină. Cei care şi-au însuşit obiceiul de a gândi şi de a vorbi în manieră pietistă, tind să devină extrem de subiectivi în privinţa vieţii lor spirituale. În cazul acestora, binecuvântarea este privită prin filtrul a ceea ce li se întâmplă lor. Ei devin centrul lumii lor. Viaţa lor spirituală este atât de concentrată asupra observării coincidenţelor şi a unor posibile miracole „minore”, încât devin vulnerabili faţă de propria lor imaginaţie. Unii devin credincioşi de tip „yoyo” sau de tipul „când sus, când jos”, a căror siguranţă şi pace depinde în totalitate de ceea ce văd ei ca intervenţii ale lui Dumnezeu în vieţile lor. Întotdeauna caută mici semne, în loc să îşi găsească odihna în Cuvânt şi în promisiunile lui Dumnezeu. Credinţa lor depinde de aparente coincidenţe şi de mici consolări. Ele vor deveni aproape singurele dovezi ale faptului că mâna lui Dumnezeu este peste ei. Pe nesimţite, credinţa lor începe să semene cu superstiţia.

Autorul îşi aminteşte de un tânăr care era extrem de nefericit în privinţa unui anumit lucru pe care biserica lui şi l-a propus să îl facă. Obiectivul era unul sănătos şi foarte folositor, iar biserica a acţionat pe baza unui raţionament de ordin biblic. Cu toate acestea, niciun raţionament nu îl putea ajuta pe acest tânăr să vadă valoarea reală a acestui proiect. În acel moment, cineva i-a povestit istoria unei mici coincidenţe care s-a întâmplat în partea de început a desfăşurării proiectului, fapt care a îndepărtat orice ezitare. Faţa acelui om nefericit s-a luminat dintr-odată. Aproape ca şi o persoană superstiţioasă care a descoperit un talisman, din acel moment şi-a schimbat în mod dramatic şi total opinia. Până atunci nu putea fi sensibilizat faţă de nevoia recunoscută de biserică, în schimb o infimă coincidenţă a reuşit să aibă o greutate mai mare decât orice altceva.

S-ar prea putea ca acea „coincidenţă” nesemnificativă să fi fost o intervenţie a Domnului, dar nu a fost niciodată intenţionată să fie o călăuzire plină de autoritate şi decisivă, iar dacă gândim în aceşti termeni, înseamnă că ne-am pierdut direcţia. Nu avem nevoie de un spirit de observaţie prea dezvoltat pentru a ne da seama de situaţiile dificile în care intră mulţi creştini pentru că şi ei consideră că acest tip de coincidenţe sau întâmplări care surprind sunt singurele sau cele mai importante fundamente ale călăuzirii.

(Fragment din volumul Paşii călăuzirii divine, Peter Masters, Editura Spurgeon, Arad, 2007.)

A Doua Venire a Domnului Hristos

A Doua Venire a Domnului Hristos este binecuvântata speranţă a bisericii – marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi reală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi, împreună cu neprihăniţii cei vii, vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, dar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea aproape completă a majorităţii profeţiilor, împreună cu situaţia actuală a lumii, arată faptul că venirea Domnului Hristos este iminentă. Momentul exact al acestui eveniment n-a fost făcut cunoscut, de aceea suntem îndemnaţi să fim pregătiţi în orice clipă. (Tit 2,13; Evrei 9,28; Ioan 14,1-3; Fapte 1,9-11; Mat. 24,14; Apoc. 1,7; Mat. 24,43.44; 1 Tes. 4,13-18; 1 Cor. 15,51-54; 2 Tes. 1,7-10; 2,8; Apoc. 14,14-20; 19,11-21; Mat. 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Tim. 3,1-5; 1 Tes. 5,1-6)„Mămico”, se destăinui micuţul la culcare, „mă simt aşa de singur fără prietenul meu Isus! Când va veni?”

Acest copil nu avea de unde să ştie că dorinţa inimioarei sale a fost dorul oamenilor de-a lungul secolelor. Cuvintele finale ale Bi­bliei dau făgăduinţa unei apropiate reveniri: „Da, Eu vin curând.” Şi Ioan Vizionarul, ucenicul credincios al lui Isus, adaugă: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22,20).

Să-L vedem pe Isus! Să ne unim pentru totdeauna cu El, care ne iubeşte mai mult decât ne putem imagina! Să ajungem la sfârşitul tuturor suferinţelor omeneşti! Să ne bucurăm de o veşnicie alături de cei dragi înviaţi, care acum sunt la odihnă! Nu este de mirare că de la înălţarea Domnului Hristos, prietenii Săi abia au aşteptat această zi.

Într-o zi El va veni, deşi chiar şi pentru sfinţi venirea Lui va fi o surpriză copleşitoare – căci toţi aţipesc şi dorm în lunga lor aşteptare (Mat. 25,5). La „miezul nopţii”, în cel mai întunecat ceas al istoriei pământului, Dumnezeu Îşi va manifesta puterea de a-l elibera pe poporul Său. Scriptura descrie astfel acest eveniment: „Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: ‘S-a isprăvit!’ Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare” (Apoc. 16,17.18). Munţii se clatină, stânci sunt aruncate pretutindeni şi întregul pământ se unduieşte asemenea valurilor oceanului. Suprafaţa lui crapă şi „cetăţile neamurilor s-au prăbuşit… Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit” (vers. 19, 20). „Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor” (Apoc. 6,14).

În ciuda haosului ce cuprinde lumea naturală, poporul lui Dumnezeu prinde curaj văzând „semnul Fiului omului” (Mat. 24,30). În timp ce El coboară, venind pe norii cerului, fiecare ochi Îl vede pe Prinţul vieţii. De data aceasta, El vine nu ca un om al durerilor, ci ca un biruitor şi un cuceritor să-Şi ia ceea ce este al Lui. În locul coroanei de spini, El poartă o coroană de slavă, iar „pe haină şi pe coapsă are scris numele acesta: ‘Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor’” (Apoc. 19,12.16).

La venirea Sa, o mare disperare pune stăpânire pe aceia care au refuzat să-L recunoască pe Isus ca Domn şi Mântuitor şi au respins, în viaţa lor, cerinţele Legii Sale. Nimic nu îi face pe cei care au respins harul Său aşa de conştienţi de vinovăţia lor ca acea voce care i-a chemat atât de stăruitor: „Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” (Ezechiel 33,11). „Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştirilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului: căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?’” (Apoc. 6,15-17).

Dar bucuria acelora care L-au aşteptat atât de mult pune în umbră disperarea celor nelegiuiţi. Venirea Răscumpărătorului constituie apogeul glorios al istoriei poporului lui Dumnezeu; este momentul eliberării lui. Cu emoţionată adorare, credincioşii izbucnesc: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam, acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” (Is. 25,9).

Pe măsură ce Se apropie, Isus îi cheamă pe sfinţii adormiţi din morminte şi îi trimite pe îngerii Săi „să adune pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Mat. 24,31). De jur împrejurul lumii, morţii cei neprihăniţi aud vocea Sa şi ies din mormintele lor. Ce moment plin de bucurie!

Apoi, neprihăniţii cei vii sunt schimbaţi „într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Cor. 15,52). Glorificaţi şi dându-li-se nemurirea, împreună cu sfinţii înviaţi, ei sunt ridicaţi pentru a-L întâlni pe Domnul lor în văzduh şi pentru a rămâne pentru totdeauna cu El (1 Tes. 4,16.17).

Certitudinea revenirii lui Hristos

Apostolii şi primii creştini au considerat revenirea Domnului Hristos ca fiind „fericita nădejde” (Tit 2,13; cf. Evr. 9,28). Ei aşteptau ca toate profeţiile şi făgăduinţele Sfintelor Scripturi să se împlinească la a Doua Venire (vezi 2 Petru 3,13; cf. Is. 65,17), deoarece este ţinta peregrinării creştine. Toţi aceia care îl iubesc pe Hristos au aşteptat cu nerăbdare ziua când vor putea să se bucure de comuniunea directă, faţă în faţă, cu El – şi cu Tatăl, cu Duhul Sfânt şi cu îngerii.

Mărturia Scripturii. Certitudinea celei de a Doua Veniri este întemeiată pe exactitatea dovedită a Scripturii. Chiar înainte de moar­tea Sa, Domnul Isus le-a spus ucenicilor că Se va întoarce la Tatăl Său, ca să le pregătească un loc. Dar le-a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14,3).

După cum prima venire a Domnului Hristos a fost profetizată, tot astfel este profetizată în întreaga Scriptură şi a doua venire a Sa. Chiar înainte de Potop, Dumnezeu i-a spus lui Enoh că venirea în slavă a Domnului Hristos va pune capăt păcatului. El a profetizat: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi” (Iuda 14,15).

Cu o mie de ani înainte de Hristos, psalmistul vorbea despre venirea Domnului ca să îl strângă pe poporul Său, spunând: „Dumnezeul nostru… vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să-l judece pe poporul Său: ‘Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă’” (Ps. 50,3-5).

Ucenicii Domnului Hristos s-au bucurat de promisiunea revenirii Sale. În mijlocul tuturor dificultăţilor pe care le-au întâmpinat, încrederea pe care această făgăduinţă le-a adus-o a făcut ca niciodată să nu înceteze să renască puterea şi curajul lor. Învăţătorul lor Se va întoarce ca să-i ia cu El în casa Tatălui Său.

Garanţia oferită de prima venire. A Doua Venire este strâns legată de prima venire a Domnului Hristos. Dacă Domnul Hristos n-ar fi venit prima dată şi n-ar fi câştigat o biruinţă decisivă asupra păcatului şi asupra lui Satana (Col. 2,15), atunci n-am avea niciun motiv să credem că El va veni să pună capăt în cele din urmă stăpânirii pe care Satana o are asupra acestei lumi şi s-o readucă la perfecţiunea ei de la început. Dar, deoarece avem dovada că El „S-a arătat… ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa”, avem motive să credem că „Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L caută” (Evr. 9,26.28).

Lucrarea Domnului Hristos în cer. Descoperirea lui Isus Hristos, dată lui Ioan, arată clar faptul că Sanctuarul ceresc este centrul Planului de Mântuire (Apoc. 1,12.13; 3,12; 4,1-5; 5,8; 7,15; 8,3; 11,1.19; 14,15.17; 15,5.6.8; 16,1.17). Profeţiile care arată că El Şi-a început lucrarea finală în favoarea păcătoşilor au adăugat un plus de certitudine la faptul că, în curând, El va veni să îl ia acasă pe poporul Său (Vezi cap. 24 al cărţii de faţă). Siguranţa că Hristos este angajat în mod activ în procesul de finalizare a răscumpărării realizate deja la cruce le-a adus o mare încurajare creştinilor care aşteaptă revenirea Sa.

Modalitatea revenirii lui Hristos

Când a vorbit despre semnele ce vor arăta că revenirea Sa este aproape, Domnul Hristos Şi-a arătat şi preocuparea ca poporul Său să nu cumva să fie înşelat de manifestări false. El a avertizat că, înainte de a Doua Venire, „se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”. El a spus: „Dacă cineva va spune: ‘Iată, hristosul este aici sau acolo’, să nu-l credeţi” (Mat. 24,24.23). Cel prevenit de pericol este pregătit să se apere. Pentru a-i face în stare pe credincioşi să facă deosebire între un eveniment adevărat, real, şi o venire falsă, mai multe pasaje biblice prezintă detalii ale modului în care va reveni Hristos.

O revenire reală, propriu-zisă şi personală. Când Domnul Isus S-a înălţat într-un nor, doi îngeri li s-au adresat ucenicilor care încă mai priveau uimiţi după ce Domnul lor S-a înălţat dintre ei: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1,11).

Cu alte cuvinte, ei le-au spus că acelaşi Domn care tocmai îi părăsise – o Fiinţă personală, în carne şi oase, şi nu un duh, o fiinţă în spirit (Luca 24,36-43) – va reveni pe pământ. Iar a doua Sa venire va fi tot aşa de reală şi personală cum a fost şi plecarea Sa.

O reîntoarcere vizibilă. Venirea Domnului Hristos nu va fi o experienţă interioară, invizibilă, ci o întâlnire reală cu o Persoană vizibilă. Ca să nu lase loc de îndoială cu privire la vizibila Sa apariţie, Isus i-a avertizat pe ucenici cu privire la posibilitatea de a fi înşelaţi de o revenire secretă, comparând revenirea Lui cu strălucirea ful­gerului (Mat. 24,27).

Scriptura afirmă în mod clar că cei neprihăniţi şi cei răi vor fi, în acelaşi timp, martori ai venirii Sale. Ioan a scris: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns” (Apoc. 1,7), iar Hristos descrie reacţia celor nelegiuiţi: „Toate naţiunile pământului se vor boci şi Îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă mare” (Mat. 24,30).

O revenire auzibilă. Tabloul vizibilităţii şi conştienţei universale a revenirii Domnului Hristos se întregeşte cu declaraţia Scripturii că venirea Lui va fi făcută cunoscută prin sunete în aceeaşi măsură în care se va face cunoscută prin scene vizibile: „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer” (1 Tes. 4,16). „Trâmbiţa răsunătoare” (Mat. 24,31) va însoţi strângerea poporului Său. Aceste lucruri nu au cum să se desfăşoare în secret.

O reîntoarcere glorioasă. Când Se reîntoarce, Hristos vine ca un cuceritor, cu putere şi cu „slava Tatălui Său, cu îngerii Săi” (Mat. 16,27). Ioan Vizionarul descrie slava revenirii lui Hristos în modul cel mai dramatic. El Îl înfăţişează pe Domnul Hristos călărind pe un cal alb şi conducând oştirile nenumărate ale cerului. Splendoarea supranaturală a lui Hristos glorificat este vizibilă (Apoc. 19,11-16).

O revenire bruscă, neaşteptată. Creştinii credincioşi, care aşteap­tă şi tânjesc după revenirea lui Hristos, vor fi conştienţi că aceasta se apropie (1 Tes. 5,4-6). Dar pentru locuitorii lumii, în ge­ne­ral, Pa­vel scria: „Ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ‘Pace şi linişte!’ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare” (1 Tes. 5,2.3; cf. Mat. 24,43).

Unii au tras concluzia că paralela dintre revenirea Domnului şi atacul unui hoţ demonstrează faptul că El va veni în secret, în mod invizibil şi tainic. Totuşi, o astfel de concepţie contrazice tabloul bi­blic al revenirii Domnului Hristos în slavă, astfel încât toţi să-L vadă (Apoc. 1,7). Ideea lui Pavel nu este aceea că Domnul Hristos va veni în secret, ci aceea că, pentru o minte lumească, revenirea Sa este tot atât de neaşteptată ca şi atacul unui hoţ.

Domnul Hristos exprimă acelaşi punct de vedere, comparând venirea Sa cu distrugerea neaşteptată a lumii antediluviene prin potop. „Într-adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului” (Mat. 24,38.39). Deşi Noe a predicat mulţi ani despre un potop care avea să vină, Potopul i-a luat prin surprindere pe aproape toţi oamenii. Între cei în viaţă atunci, au existat două clase de oameni: o clasă a crezut în cuvântul lui Noe, a intrat în corabie şi a fost astfel salvată şi alta a ales să stea în afara corabiei, şi „potopul i-a luat pe toţi” (Mat. 24,39).

Un eveniment cataclismic. Asemenea comparaţiei cu Potopul, statuia metalică din visul lui Nabucodonosor înfăţişează modul cataclismic în care Domnul Hristos îşi va întemeia împărăţia de slavă (vezi cap. 4 al cărţii de faţă). Nabucodonosor a văzut un chip mare, al cărui cap „era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecul şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut. Tu te uitai la el şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul” (Dan. 2,32-35).

Prin acest vis, Dumnezeu i-a făcut lui Nabucodonosor o expunere succintă a istoriei omenirii. Între vremea sa şi întemeierea împărăţiei veşnice a Domnului Hristos (piatra), patru imperii principale şi apoi un conglomerat de naţiuni slabe şi puternice vor ocupa consecutiv scena lumii.

Chiar din zilele Domnului Hristos, comentatorii au identificat imperiile ca fiind: Babilon (605-539 î.Hr.), Medo-Persia (539-331 î.Hr.), Grecia (331-168 î.Hr.) şi Roma (168 î.Hr.-476 d.Hr.).[1] Aşa cum s-a profetizat, niciun alt imperiu n-a urmat Imperiului Roman. În timpul se­colelor al IV-lea şi al V-lea ale erei noastre, acesta s-a destrămat într-un număr de regate mici, ce au devenit mai târziu naţiunile Europei. De-a lungul veacurilor, conducători puternici – Carol cel Mare, Carol al V-lea, Napoleon, kaizerul Wilhelm şi Hitler – au încercat să ridice un alt imperiu mondial. Dar fiecare dintre ei a eşuat, exact aşa cum a spus profeţia: „Dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul” (Dan. 2,43).

În final, visul se concentrează asupra unui apogeu dramatic: înte­meierea împărăţiei celei veşnice a lui Dumnezeu. Piatra ce s-a dezli­pit fără ajutorul vreunei mâini reprezintă împărăţia slavei Domnului Hristos (Dan. 7,14; Apoc. 11,15), care se va întemeia la a Doua Venire, fără vreun efort omenesc.

Împărăţia lui Hristos nu va exista în acelaşi timp cu vreun alt imperiu omenesc. Atunci când El era pe pământ, în perioada dominaţiei Imperiului Roman, împărăţia pietrei care va sfărâma toate naţiunile nu venise încă. Numai după faza picioarelor de lut şi de fier – perioada naţiunilor divizate – va veni ea. Urmează a fi întemeiată la a Doua Venire, când Domnul Hristos îi va despărţi pe cei neprihăniţi de cei nelegiuiţi (Mat. 25,31-34).

Când va veni, această piatră sau împărăţie „va izbi picioarele de fier şi de lut, va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii” şi „nici urmă nu s-a mai găsit din ele” (Dan. 2,34.35.44). Într-adevăr, a Doua Venire este un eveniment care va zgudui lumea.

A doua venire a Domnului Hristos şi umanitatea

A doua venire a Domnului Hristos va afecta ambele mari categorii de oameni: cei care L-au primit pe El şi mântuirea pe care El o aduce şi cei care I-au întors spatele.

Strângerea celor aleşi. Un important aspect al întemeierii împărăţiei celei veşnice a Domnului Hristos este strângerea tuturor celor mântuiţi (Mat. 24,31; 25,32-34; Marcu 13,27) în căminul ceresc pe care l-a pregătit Domnul Hristos (Ioan 14,3).

Când un şef de stat vizitează o altă ţară, numai puţine persoane pot face parte din grupul celor care-l primesc. Dar când vine Hristos, fiecare credincios care a trăit cândva, indiferent de vârstă, sex, educaţie, poziţie socială sau rasă, va participa la marea sărbătoare a revenirii Lui. Două evenimente fac posibilă această universală adunare: învierea drepţilor adormiţi şi înălţarea sfinţilor care sunt în viaţă.

  1. Învierea celor morţi în Hristos. La sunetul trâmbiţei anunţând revenirea lui Hristos, neprihăniţii cei morţi vor fi înviaţi în „neputrezire” şi nemurire (1 Cor. 15,52.53). În acel moment, „întâi vor învia cei morţi în Hristos” (1 Tes. 4,16). Cu alte cuvinte, ei sunt înviaţi înainte ca sfinţii cei vii să fie luaţi la cer pentru a fi cu Domnul.

Cei înviaţi se reîntâlnesc cu aceia care au fost îndureraţi de dispa­riţia lor. Acum ei jubilează, exclamând: „Unde îţi este boldul, moar­te? Unde îţi este biruinţa, moarte?” (1 Cor. 15,55).

Nu corpurile acelea bolnave, bătrâne şi mutilate, care au coborât în mormânt vor ieşi la înviere, ci corpuri noi, nemuritoare, perfecte, care nu mai sunt marcate deloc de păcatul ce a cauzat degradarea lor. Sfinţii înviaţi, trăiesc experienţa desăvârşirii lucrării lui Hristos de refacere, restaurare, reflectând imaginea desăvârşită a lui Dumnezeu în minte, suflet şi corp (1 Cor. 15,42-54; vezi şi capitolul 26 al cărţii de faţă).

  1. Luarea la cer a sfinţilor care sunt în viaţă. Când neprihăniţii cei morţi sunt înviaţi, neprihăniţii care sunt în viaţă pe pământ la a Doua Venire vor fi schimbaţi. „Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire” (1 Cor. 15,53).

La revenirea Domnului Hristos, nicio categorie de credincioşi nu este favorizată, în detrimentul altor credincioşi. Pavel spune că acei credincioşi vii transformaţi, „vo[r] fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpin[e] pe Domnul în văzduh; şi astfel vo[r] fi totdeauna cu Domnul” (1 Tes. 4,17; cf. Evr. 11,39.40). Astfel, toţi credincioşii vor fi prezenţi la marea reuniune de la revenirea lui Isus – atât sfinţii înviaţi din toate veacurile, cât şi aceia care sunt vii la revenirea Domnului Hristos.

Moartea celor necredincioşi. Pentru cei mântuiţi, a Doua Venire este o ocazie de bucurie şi exaltare, dar pentru cei pierduţi este o ocazie de groază nimicitoare. Ei s-au opus atât de mult iubirii lui Hristos şi invitaţiilor Sale la mântuire, încât au fost prinşi în laţul amăgirilor (vezi 2 Tes. 2,9-12; Rom. 1,28-32). Când Îl văd pe Acela pe care L-au respins, venind ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor, ei ştiu că ceasul pieirii lor a bătut. Copleşiţi de groază şi disperare, ei fac apel la creaţia neînsufleţită să-i acopere (Apoc. 6,16.17).

În acest timp, Dumnezeu va distruge Babilonul – uniunea tuturor religiilor apostate. „Şi va fi arsă de tot în foc” (Apoc. 18,8). Pe cel ce este conducătorul acestei confederaţii – taina nelegiuirii, cel nelegiuit – „Domnul îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale” (2 Tes. 2,8). Puterile răspunzătoare pentru impunerea semnului fiarei (vezi capitolul 13 al cărţii de faţă) vor fi „aruncate în iazul de foc, care arde cu pucioasă”. Iar restul celor răi vor fi „ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal” – Isus Hristos, Domnul (Apoc. 19,20.21).

Semnele revenirii iminente a Domnului Hristos

Scripturile nu numai că ne prezintă modul şi scopul revenirii Domnului Hristos, ci descriu şi semnele ce arată iminenţa acestui eveniment culminant. Primele semne anunţând a Doua Venire au avut loc la mai bine de 1.700 de ani după înălţarea Domnului Hristos, iar altele le-au urmat, contribuind astfel la punerea în evidenţă a faptului că venirea Sa este foarte aproape.

Semne în lumea naturală. Domnul Hristos a profetizat că vor fi „semne în soare, în lună şi în stele” (Luca 21,25), precizând că „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi slavă” (Marcu 13,24-26). Pe lângă acestea, Ioan a văzut că un mare cutremur va preceda semnele ce vor avea loc pe cer (Apoc. 6,12). Toate aceste semne vor marca sfârşitul celor 1.260 de ani de persecuţie (vezi cap. 13 al cărţii de faţă).

  1. Mărturia pământului. Ca împlinire a acestei profeţii, „cel mai mare cutremur cunoscut”[2] a avut loc la 1 noiembrie 1755. Ştiut sub numele de Cutremurul de la Lisabona, efectele lui s-au simţit în Europa, Africa şi America, acoperind o suprafaţă de peste şase mili­oane de kilometri pătraţi. Distrugerile cele mai mari le-a produs în Lisabona, Portugalia, unde numai în câteva minute a făcut una cu pământul clădiri publice şi locuinţe, făcând zeci de mii de victime.[3]

În timp ce efectele fizice au fost mari, şi impactul lui asupra gân­dirii timpului a fost la fel de mare. Mulţi din acea vreme l-au recunoscut ca un semn profetic al sfârşitului,[4] începând să ia serios în consideraţie judecata lui Dumnezeu şi zilele din urmă. Cutremurul de la Lisabona a dat un impuls studierii profeţiei.

  1. Mărturia soarelui şi a lunii. Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, a avut loc următorul semn menţionat în profeţie – întunecarea soarelui şi a lunii. Domnul Hristos a scos în evidenţă timpul împlinirii acestui semn, notând că el avea să urmeze după necazul cel mare – cei 1.260 de ani de persecuţie papală, despre care se vorbeşte în altă parte a Scripturii (Mat. 24,29; vezi şi cap. 13 al cărţii de faţă). Dar Hristos a spus că necazul ce avea să preceadă aceste semne va fi scurtat (Mat. 24,21.22). Datorită influenţei Reformei şi a mişcărilor generate de ea, persecuţia papală a fost, într-adevăr, scurtată, astfel încât pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, ea încetase aproape cu totul.

Ca împlinire a acestei profeţii, pe 19 mai 1780, o extraordinară întunecime a coborât asupra părţii nord-estice a continentului american.[5]

Reamintindu-şi acest eveniment, Timothy Dwight, preşedinte al Universităţii Yale, spunea: „Ziua de 19 mai 1780 a fost o zi remarcabilă. Lumânările au fost aprinse în multe case; păsărelele au tăcut şi s-au făcut nevăzute, iar păsările de curte s-au retras la culcare. […] Un gând general predomina, şi anume că ziua judecăţii a sosit.”[6]

Samuel Williams, de la Harvard, a consemnat că întunericul „a început odată cu norii venind din sud-vest, ’între orele 10 şi 11 dimineaţa’ şi a continuat până la miezul nopţii următoare, ’variind în intensitate şi durată în diferite localităţi’. În unele locuri, ’oamenii nu vedeau să citească în aer liber ceva tipărit’.”[7] După părerea lui Samuel Tenny, „întunericul serii care a urmat a fost, probabil, la fel de dens, cum nu s-a mai văzut de când cuvântul Celui Atotputernic a dat naştere luminii. […] Dacă orice corp luminos din univers ar fi fost înveşmântat într-o umbră impenetrabilă sau aruncat în nefiinţă, întunericul n-ar fi putut fi mai desăvârşit.”[8]

La ora 9 în seara aceea, a răsărit o lună plină, dar întunericul a persistat până după miezul nopţii. Când luna a devenit vizibilă, ea avea culoarea sângelui.

Ioan Vizionarul a profetizat evenimentele extraordinare ale acelei zile. După cutremur, scria el, „soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele” (Apoc. 6,12).

  1. Mărturia stelelor. Atât Domnul Hristos, cât şi Ioan au vorbit şi despre căderea stelelor, care va arăta că venirea Domnului Hristos este aproape (Apoc. 6,13; cf. Mat. 24,29). Marea ploaie meteorică din 13 noiembrie 1833 – cea mai întinsă desfăşurare de stele căzătoare înregistrată vreodată – a împlinit această profeţie. S-a estimat atunci că un singur observator putea vedea aproximativ 60.000 de meteori pe oră.[9] Această ploaie a putut fi văzută din Canada în Mexic şi din mijlocul Atlanticului până în Pacific,[10] mulţi creştini recunoscând în ea împlinirea profeţiei biblice.[11]

Un martor ocular spunea că „abia dacă mai era un spaţiu pe firmament care să nu fie plin în fiecare moment cu aceste stele căzătoare, iar pe cer nu puteai vedea, în general, nicio deosebire; uneori însă, ele cădeau în grupuri, aducând aminte de smochin, care, atunci când este scuturat de vânt, îşi leapădă smochinele timpurii.”[12]

Domnul Hristos a dat aceste semne pentru a-i alerta pe creştini cu privire la apropiata Sa revenire, astfel încât să se poată bucura în aşteptarea lor şi să fie pe deplin pregătiţi pentru ea. „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri”, a spus El, „să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Şi a adăugat: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape” (Luca 21,28-31).

Aceste mărturii unice ale pământului, soarelui, lunii şi stelelor, care au avut loc într-o succesiune precisă şi la timpul profetizat de Domnul Hristos, le-au îndreptat multora atenţia către profeţiile refe­ritoare la a Doua Venire.

Semne în lumea religioasă. Scriptura a prezis că un număr important de semne în lumea religioasă vor marca perioada ce precede revenirea Domnului Hristos.

  1. Un mare reviriment religios. Cartea Apocalipsa face cunoscut faptul că o mare mişcare religioasă mondială se va forma înainte de a Doua Venire. În viziunea lui Ioan, un înger vestind revenirea Domnului Hristos simbolizează această mişcare. „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: ‘Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor’” (Apoc. 14,6.7).

Mesajul în sine indică momentul când trebuie să fie proclamat. Evanghelia veşnică a fost propovăduită în toate veacurile. Dar această solie, subliniind ideea de judecată din Evanghelie, nu putea fi proclamată decât în timpul sfârşitului, pentru că numai ea avertizează că „ceasul judecăţii a sosit”.

Cartea lui Daniel ne informează că în timpul sfârşitului profeţiile ei vor fi desigilate (Dan. 12,4). Atunci oamenii vor înţelege tainele ei. Desigilarea a avut loc atunci când perioada de 1.260 de ani a dominaţiei papale a ajuns la sfârşit, odată cu prizonieratul papei, în anul 1798. Relaţia dintre exilul papei şi semnele din lumea naturală i-a determinat pe mulţi creştini să studieze profeţiile în legătură cu evenimentele ce duc la a Doua Venire, având ca rezultat o nouă şi profundă înţelegere a acestora.

Această concentrare asupra celei de a Doua Veniri a dus şi la o reînviorare mondială a speranţei în această realitate viitoare. După cum Reforma a apărut în mod independent în diferite ţări în lumea creştină, tot aşa a fost şi cu mişcarea privind a Doua Venire. Natura mondială a acestei mişcări constituie unul dintre cele mai clare semne că revenirea Domnului Hristos se apropie. După cum Ioan Botezătorul a făcut pregătirile pentru prima venire a Domnului Hristos, tot astfel, această mişcare face pregătirile pentru a doua Sa venire – vestind mesajul din Apocalipsa 14,6-12, chemarea finală a lui Dumnezeu de a fi gata pentru glorioasa revenire a Mântuitorului (vezi capitolele 13 şi 24 ale cărţii de faţă).[13]

  1. Predicarea Evangheliei. Dumnezeu „a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate” (Fapte 17,31). Avertizându-ne cu privire la această zi, Domnul Hristos n-a spus că ea va veni atunci când toată lumea va fi convertită, ci că „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Mat. 24,14). De aceea, Petru îi încurajează pe credincioşi să aştepte şi să grăbească „venirea zilei Domnului” (2 Petru 3,12).

Statisticile cu privire la traducerea şi distribuirea Bibliei în secolul al XX-lea arată creşterea mărturiei pe care o dă Biblia. În 1900, Biblia era accesibilă în 537 de limbi. În anul 1980, ea era tradusă, integral sau parţial, în 1811 limbi, reprezentând aproape 96% din populaţia lumii. De asemenea, distribuirea anuală a Bibliei s-a ridicat de la 5,4 milioane de Biblii în 1900, la 36,8 milioane de Biblii şi aproape o jumătate de miliard de fragmente din Biblie, în 1980.[14]

În plus, creştinii au acum la dispoziţie o varietate fără prece­dent de resurse pe care să le folosească în misiunea lor: agenţii de binefacere, instituţii educaţionale şi medicale, lucrători locali şi străini, transmisiuni radio şi de televiziune şi impresionante mijloa­ce financiare. Astăzi, puternice staţii de radio pe unde scurte pot transmite Evanghelia practic în fiecare ţară din lume. Folosite sub călăuzirea Duhului Sfânt, aceste resurse fără egal fac să fie realistă ţinta evanghelizării lumii în zilele noastre.

Adventiştii de ziua a şaptea, cu un număr de membri care reprezintă 700 de limbi şi 1.000 de dialecte, vestesc Evanghelia în 204 ţări. Aproape 93% dintre aceşti membri trăiesc în afara Americii de Nord. Publicăm materiale în 347 de limbi şi dialecte, iar lucrarea de publicare împreună cu lucrarea pe cale orală însumează un total de 822 de limbi. Convinşi că lucrarea medicală şi educaţională joacă un rol esenţial în îndeplinirea misiunii evanghelice, noi deţinem aproape 698 de spitale, cămine de bătrâni, clinici şi dispensare, 34 de orfe­li­na­te, 19 vapoare medicale, 28 de fabrici de alimente sănătoase, 101 co­legii şi universităţi, 1.385 de şcoli gimnaziale, 5.322 de şcoli elementare, 125 de şcoli biblice prin corespondenţă şi 33 de institute lingvistice. Cele 57 de edituri ale noastre produc literatură în 190 de limbi şi 157 de dialecte, iar staţiile noastre de radio pe unde scurte emit pentru aproximativ 75% din populaţia globului. Pe lângă acestea, sunt folosite în fiecare săptămână 5.512 posturi radio şi 2.252 de posturi de televiziune. Duhul Sfânt a binecuvântat din abundenţă eforturile noastre.

  1. Declinul religios. Proclamarea larg răspândită a Evangheliei nu înseamnă, în mod necesar, o creştere masivă a creştinismului autentic. Din contră, Scripturile profetizează un declin al adevăratei spiritualităţi către sfârşitul timpului. Pavel spune că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste frăţească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i pute­rea.” (2 Tim. 3,1-5)

Deci astăzi, iubirea de sine, de lucruri materiale şi de lume a subminat în multe inimi spiritul lui Hristos. Oamenii nu mai îngăduie ca principiile lui Dumnezeu şi legile Sale să le direcţioneze viaţa; fărădelegea predomină. „Şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24,12).

  1. O renaştere a papalităţii. Conform profeţiei biblice, la sfârşitul celor 1.260 de ani, papalitatea va primi „o rană de moarte”, dar care se va vindeca. Instituţia papală se va bucura de o reînnoită influenţă şi respect: „Şi tot pământul se mira după fiară” (Apoc. 13,3). Astăzi deja, mulţi văd în papa un conducător moral al lumii.

Într-o mare măsură, influenţa crescândă a papalităţii s-a produs din momentul în care creştinii au înlocuit autoritatea Bibliei cu tradiţiile, cu standardele omeneşti şi cu argumentele ştiinţifice. Astfel, au devenit vulnerabili în faţa „celui nelegiuit”, care lucrează prin „tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase” (2 Tes. 2,9). Satana şi instrumentele sale vor realiza o confederaţie a răului, simbolizată prin trioul nesfânt al balaurului, fiarei şi profetului min­cinos, care va înşela lumea (Apoc. 16,13.14; cf. 13,13.14). Numai aceia a căror călăuză este Biblia şi care „ţin poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus” (Apoc. 14,12) pot să reziste cu succes înşe­lăciunii copleşitoare pe care o aduce această confederaţie.

  1. Restrângerea libertăţii religioase. Revigorarea instituţiei papale va afecta în mod dramatic întreaga creştinătate. Libertatea reli­gioa­să – obţinută cu un mare preţ şi garantată prin separarea bisericii de stat – se va reduce şi, în final, va fi anulată. Cu sprijinul puternic al autorităţilor civile, această putere apostată va încerca să le impună tuturor oamenilor modul ei de închinare. Fiecare om va trebui să aleagă între a fi loial lui Dumnezeu şi poruncilor Sale sau a fi loial fiarei şi chipului ei (Apoc. 14,6-12).

Presiunea exercitată asupra oamenilor de a se conforma va lua şi forma constrângerilor de ordin economic. „Nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei” (Apoc. 13,17). În cele din urmă, aceia care refuză să se supună vor risca pedeapsa cu moartea (Apoc. 13,15). În această ultimă perioadă de necaz, Dumnezeu va interveni pentru poporul Său şi îi va elibera pe toţi aceia al căror nume este scris în cartea vieţii (Dan. 12,1; cf. Apoc. 3,5; 20,15).

Creşterea răutăţii. Declinul spiritual din sânul creştinismului şi renaşterea omului fărădelegii au dus la o neglijare din ce în ce mai mare a Legii lui Dumnezeu în biserică şi în viaţa credincioşilor. Mulţi au ajuns să creadă că Domnul Hristos a abolit Legea şi astfel creştinii nu mai sunt obligaţi s-o respecte. Această ignorare a Legii lui Dumnezeu a dus la o creştere a criminalităţii şi a imoralităţii.

  1. Escaladarea criminalităţii în lume. Lipsa de respect faţă de Legea lui Dumnezeu, manifestată în cea mai mare parte a lumii creştine, a contribuit la dispreţul societăţii moderne faţă de lege şi ordine. În toată lumea, criminalitatea creşte vertiginos, scăpată de sub control. Un raport al corespondenţilor din mai multe capitale ale lumii arăta: „La fel ca şi în Statele Unite, infracţionalitatea creşte în aproape toate ţările din lume.” „De la Londra la Moscova şi Johannesburg, crima devine repede o ameninţare majoră ce schimbă modul în care trăiesc mulţi oameni.”[15]
  2. Revoluţia sexuală. Dispreţul faţă de Legea lui Dumnezeu a dat la o parte, de asemenea, barierele decenţei şi ale purităţii, având ca rezultat o creştere a imoralităţii. Astăzi, relaţiile sexuale sunt idolatrizate şi comercializate prin filme, programe de televiziune, cântece, reviste şi reclame.

Revoluţia sexuală a rezultat într-o creştere şocantă a ratei divor­ţului, în apariţia unor aberaţii de genul „căsătorii deschise” sau schimbarea partenerilor, în violenţă sexuală asupra copiilor, un îngrozitor număr de avorturi, răspândirea homosexualităţii şi a lesbia­nismului, epidemie de boli venerice şi apariţia SIDA.

Războaie şi calamităţi. Înainte de revenirea Sa, spunea Domnul Isus, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Pe alocuri, vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumă, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer” (Luca 21,10-11; cf. Marcu 13,7.8; Mat. 24,7). Pe măsură ce sfârşitul se apropie şi conflictul dintre forţele satanice şi cele divine se intensifică, aceste calamităţi vor creşte în intensitate şi frecvenţă, producându-se la o rată fără precedent în zilele noastre.

  1. Războaie. Deşi războaiele au fost plaga omenirii în tot decursul istoriei, niciodată până în prezent ele n-au fost aşa globale şi aşa de distrugătoare. Primul şi al Doilea Război Mondial au cauzat mai multe victime şi suferinţe decât toate războaiele anterioare la un loc.[16]

Mulţi văd perspectiva unui alt conflict mondial. Cel de-al Doilea Război Mondial n-a eradicat războiul. De la încetarea acestuia au fost aproximativ „140 de conflicte purtate cu arme convenţionale, în care au murit circa 10 milioane de oameni”.[17] Ameninţarea cu un război termo-nuclear total atârnă asupra omenirii asemenea sabiei lui Damocles.

  1. Dezastre naturale. În ultimii ani, dezastrele s-au înmulţit semnificativ. Recentele cataclisme ale pământului şi vremii, venind une­le după altele, i-au făcut pe unii să se întrebe dacă nu cumva natura a ieşit din făgaşul ei şi lumea nu traversează profunde schimbări climatice şi structurale, care se vor intensifica în viitor.[18]
  2. Foamete. De multe ori a fost foamete în trecut, dar niciodată n-a avut loc la scara la care are loc în secolul acesta. Niciodată înainte lumea n-a avut milioane de oameni suferind fie de foamete, fie de malnutriţie[19] şi perspectivele asupra viitorului nu sunt strălucite. Proporţia fără precedent a foametei semnalează în mod clar că revenirea Domnului Hristos este iminentă.

Întotdeauna pregătiţi

Biblia ne asigură, în mod repetat, că Isus va reveni. Dar va reveni El peste un an? Peste cinci? Peste zece? Peste douăzeci? Nimeni nu ştie în mod sigur. Isus Însuşi declară: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Mat. 24,36).

La sfârşitul lucrării Sale de pe pământ, Domnul Hristos a spus parabola celor zece fecioare, pentru a ilustra experienţa bisericii din zilele din urmă. Cele două categorii de fete reprezintă cele două fe­luri de credincioşi ce susţin că-L aşteaptă pe Domnul lor. Ei sunt numiţi „fecioare”, pentru că spun că au o credinţă curată. Candelele lor reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu; uleiul Îl simbolizează pe Duhul Sfânt.

Privite în mod superficial, aceste două grupe par a fi la fel; ambele au ieşit să-L întâmpine pe Mire, amândouă au ulei în candelele lor şi comportamentul lor nu pare să fie diferit. Toate au auzit solia revenirii în curând a lui Hristos şi o aşteaptă. Dar urmează o aparentă întârziere – credinţa lor urmează să fie pusă la probă.

Dar, dintr-odată, la miezul nopţii – în cel mai întunecat ceas al istoriei omenirii – ele aud strigătul: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpi­nare!” (Mat. 25,6). Acum, deosebirea dintre cele două categorii devine evidentă: unele nu sunt pregătite să-L întâmpine pe Mire. Aceste fecioare „nechibzuite” nu sunt ipocrite; ele respectă adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu. Dar le lipseşte uleiul – ele n-au fost sigilate de către Duhul Sfânt (Cf. Apoc. 7,1-3). Au fost mulţumite cu o lucrare superficială şi n-au căzut pe Stâncă, Isus Hristos. Ele au doar o formă de evlavie, dar lipsindu-le puterea lui Dumnezeu.

Când Mirele vine, numai acelea care sunt gata intră împreună cu El în odaia de nuntă, şi uşa se închide. În cele din urmă, fecioa­rele nechibzuite, care s-au dus să-şi cumpere ulei, se întorc şi zic: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar Mirele le răspunde: „Nu vă cunosc” (Mat. 25,11.12).

Cât de trist este că, atunci când Se întoarce pe acest pământ, Domnul Hristos va trebui să le spună astfel de cuvinte unora pe care îi iubeşte! El ne-a avertizat: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’” (Mat. 7,22.23).

Înainte de Potop, Dumnezeu l-a trimis pe Noe să avertizeze lumea de atunci cu privire la iminenta ei distrugere. La fel, Dumnezeu transmite întreita solie îngerească să avertizeze lumea să se pregătească pentru revenirea lui Hristos (vezi Apoc. 14,6-16).

Toţi aceia care primesc mesajul de milă transmis de Dumnezeu se vor bucura la ideea apropierii revenirii lui Hristos. Lor li se dă asigu­rarea: „Apoi mi-a zis: ’Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ’Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’” (Apoc. 19,9). Cu adevărat, El „Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, [ci] ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Evrei 9,28).

Revenirea Mântuitorului va face ca istoria poporului lui Dumnezeu să ajungă la apogeu. În momentul eliberării, cu bucurie şi veneraţie, credincioşii lui Dumnezeu strigă: „Iată acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” (Isaia 25,9).

[1] Froom, Prophetic Faith of Our Fathers, vol. 1, p. 456, 894; vol. 2, p. 528, 784; vol. 3, p. 252, 744; vol. 4, p. 396, 846. Vezi, de asemenea, capitolul 24 al cărţii de faţă.

[2] G. I. Eiby, Earthquakes (New York, N.Y.: Van Nostrand Reinholdt Co., 1980), p. 164.

[3] Vezi Sir Charles Lyell, Principles of Geology (Philadelphia: James Kay, Jun. & Brother, 1837); vol. 1, p. 416-419; „Lisbon”, Encyclopedia Americana, ed. Francis Lieber (Philadelphia, PA: Carey and Lea, 1831) p. 10; W. H. Hobbs, Earthquakes (New York: D. Appleton and Co, 1907), p. 143; Thomas Hunter, An Historical Account of Earthquakes Extracted from the Most Authentic Historians (Liverpool: R. Williamson, 1756), p. 54-90; cf. White, Tragedia vea­curilor, p. 304, 305. Primele rapoarte menţionau 100.000 de morţi. Enci­clopediile moderne dau numai 60.000.

[4] Vezi John Biddolf, A Poem on the Earthquake at Lisbon (London: W. Owen, 1755), p. 9, citat în Source Book, p. 358; Froom, op. cit. vol. 2, p. 674-677. Pe 6 februarie 1756, Biserica Anglicană a ţinut o zi de post şi smerenie în memoria acestui cutremur (Idem). Vezi, de asemenea, T. D. Kendrick, The Lisbon Earthquake (London: Methuen & Co. Ltd, 1955), p. 72-164.

[5] White, Tragedia veacurilor, p. 306-308.

[6] Timothy Dwight, citat în Connecticut Historical Collections, comp. John W. Barber, ed. 2-a (New Haven, CT: Durrie & Peck and J. W. Barber, 1836), p. 403; citat în Source Book, p. 316.

[7] Samuel Williams, „An Account of a Very Uncommon Darkness in the State of New-England, May 19, 1780” în Memoirs of the American Academy of Arts and Sciences: to the End of the Year 1783 (Boston, MA: Adams and Nourse, 1785), vol. 1, p. 234, 235. Cf. Source Book, p. 315.

[8] Scrisoare a lui Samuel Tenny, Exeter [NH], decembrie 1785, în Collections of the Massachusetts Historical Society for the Year 1792 (Boston, MA: Belknap and Hall, 1792), vol. 1, p. 97.

[9] Peter M. Millman, „The Falling of the Stars”, The Telescope, 7 (Mai-iunie 1940, p. 60). Vezi de asemenea, Froom, op. cit., vol. 4, p. 295.

[10] Denison Olmsted, Letters on Astronomy, ed. 1840, p. 348, 349, în Source Book, p. 410, 411.

[11] Froom, op. cit., vol. 4, p. 297-300; cf. White, Tragedia veacurilor, p. 333, 334.

[12] Fenomene aşa cum au fost observate în Bowling Green, Missouri, consemnate în Salt River Journal, 20 noiembrie 1780, cum este citat în American Journal of Science and Arts, ed. Benjamin Silliman, 25 (1834), p. 382.

[13] Vezi Froom, op. cit., vol. 4, Damsteegt, Foundations of the Seventh-day Adventist Message and Mission.

[14] David B. Barrett, ed. World Christian Encyclopedia. A Comparative Study of Churches and Religions in the Modern World A.D. 1900-2000 (Oxford Uni­versity Press, 1982), p. 13.

[15] „Abroad, Too, Fear Grips the Cities”, U. SNews and World Report, 23 fe­brua­rie 1981, p. 65.

[16] David Singer and Melvin Small, The Wages of War1816 – 1965A Statistical Handbook (New York, N.Y: John Wiley & Sons, 1972), p. 66, 67.

[17] Margaret Thatcher, citată de Ernest W. Lefever şi E. Stephen Hung, The Apocalypse Premise (Washington, D.C.: Ethics and Public Policy Center, 1982), p. 394.

[18] Vezi Paul Recer, „Is Mother Nature Going Berserk?” U.S. News & World Report, 22 februarie 1982, p. 66.

[19] Un supliment special al publicaţiei Naţiunilor Unite, Development Forum, intitulat „Facts on Food”, noiembrie 1974, spune că „jumătate din populaţia lumii, 2 miliarde, este prost hrănită”, citat de Ronald J. Sider, Rich Christians in an Age of Hunger (New York, N.Y: Paulist Press, 1977), p. 228, n. 4. Cf. p. 16.

Ce reprezintă cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos?

Răspuns: 

Cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos este speranţa credincioşilor că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor, că El este credincios promisiunilor şi profeţiilor din Cuvântul Său. La prima Sa venire, Iisus Hristos a venit pe pământ ca prunc într-o iesle din Betleem, întocmai cum s-a profeţit. Iisus a împlinit multe dintre profeţiile cu privire la Mesia prin naşterea, viaţa, lucrarea, moartea şi învierea Sa. Totuşi, există încă unele profeţii cu privire la Mesia pe care Iisus Hristos nu le-a împlinit încă. Cea de-a doua venire a lui Hristos va consta în întoarcerea lui Hristos pentru a împlini profeţiile care au rămas încă neîmplinite. La prima Sa venire, Iisus a fost Slujitorul care a suferit. La cea de-a doua Sa venire, Iisus va fi Împăratul care va cuceri şi va domni. La prima Sa venire, Iisus a venit pe pământ în cele mai umile condiţii, în timp ce la cea de-a doua venire Iisus va fi înconjurat de armatele Cerului de partea Sa.

Profeţii Vechiului Testament nu au făcut această distincţie între cele două veniri ale lui Mesia. Aceasta însă poate fi observată în Sfintele Scripturi în versete precum Isaia 7:14; 9:6-7 şi Zaharia 14:4. Ca rezultat al profeţiilor care păreau să vorbească despre două persoane, mulţi dintre învăţaţii evrei au crezut că vor exista atât un Mesia care va suferi cât şi un Mesia care va fi cuceritor. Ceea ce nu au înţeles ei era că acelaşi Mesia urma să împlinească ambele roluri. Iisus a împlinit deja rolul de slujitor care a suferit (Isaia, capitolul 53) la prima Sa venire. La cea de-a doua Sa venire, Iisus va împlini rolul de Eliberator al poporului Israel şi Împărat. Zaharia 12:10 şi Apocalipsa 1:7, care descriu cea de-a doua venire, arată că trupul lui Iisus poartă urmele străpungerii pe cruce. Poporul Israel şi întreaga lume vor deplânge faptul că nu L-au acceptat pe Mesia de la prima Sa venire.

După ce Iisus S-a înălţat la Cer, îngerii au spus apostolilor: “Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Iisus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Faptele Apostolilor 1:11). Zaharia 14:4 arată că locul celei de-a doua veniri este Muntele Măslinilor. Matei 24:30 declară: “Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă”. Tit 2:13 descrie cea de-a doua venire ca fiind o apariţie glorioasă.

Cea de-a doua venire este descrisă în detalii în Apocalipsa 19:11-16: „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.””

A doua venire a lui Iisus. Al treilea mileniu de așteptare

Asociat adesea unor scenarii horror, sfârşitul lumii este legat, în Biblie, de a doua venire a lui Christos, un eveniment luminos, care va marca debutul unei noi istorii. De la naşterea şi răstignirea lui Christos au trecut însă două milenii. „Întârzierea” lui Iisus este izvor de ironie pentru atei şi naşte frământări în sufletul creştinilor devotaţi.

Clarvăzătorul irlandez Joe Coleman susţinea în 2011 că erupţia vulcanului islandez, care a acoperit cu cenuşă cerul Europei şi a paralizat traficul aerian, avea directă legătură cu a doua venire a lui Iisus Christos. Ceea ce nu a luat în calcul irlandezul este faptul că Iisus ar fi revenit deja, în Florida, în persoana lui José Luis de Jesús Miranda. Acesta (1) este liderul unei secte cu 100.000 de adepţi în întreaga lume, din Argentina până în Australia.

După ce a fost convins, pentru o vreme, că este apostolul Pavel, José Miranda şi-a dat seama că el este de fapt Iisus. Surprinzător este impactul pe care îl are asupra oamenilor. Discipolii săi îi spun „Doamne”, iar când apare la întâlnirile publice ale grupării pe care o conduce, se strigă: „Să-l întâmpinăm pe Iisus Christos Omul!” Iisus-Miranda conduce maşini de lux, poartă costume scumpe, e „tapetat” cu bijuterii din cap până în picioare şi este însoţit permanent de bodyguarzi (mai mult sau mai puţin „atotputernici” decât el). Conturile lui bancare trezesc invidii. Nu este însă unicul personaj de acest fel. Sunt şi alţi Mesia care au reuşit să câştige adeziunea mulţimilor, iar numărul lor denotă interesul neştirbit pentru vechea promisiune a lui Iisus: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2, 3).

2050 – anul revenirii lui Christos?

În România sau peste hotare, Iisus Christos şi a doua Sa venire se regăsesc periodic în cuprinsul publicaţiilor, pe rafturile librăriilor şi pe buzele comentatorilor. Opiniile sunt însă împărţite. Un sondaj realizat de Pew Research Center (2), ale cărui rezultate au fost publicate în iunie a.c., arăta că 41% dintre americani cred că Iisus va reveni pe Pământ până în anul 2050. Dintre aceştia, 18% cred că revenirea Lui este „probabilă”, în timp ce 23% susţin că Iisus va reveni în mod „sigur”.

Pe de altă parte, 46% dintre respondenţi au declarat că revenirea lui Iisus nu va avea loc în următoarele patru decade. Conform studiului, se pare că americanii cu un nivel mai scăzut de educaţie sunt mai dispuşi să creadă în posibilitatea revenirii, în timp ce aceia care au beneficiat de o pregătire de lungă durată în sistemul educaţional sunt mai neîncrezători în acest sens. Faptul alimentează, desigur, discuţiile purtate pe marginea ideii că religia ar fi apanajul oamenilor mai puţin educaţi, dar şi teza că educaţia modernă setează fiinţa umană în parametrii ateismului şi raţionalismului antireligios.

Târziu! Dar după ceasul cui?

Prăbuşiţi de multe ori în faţa problemelor vieţii, la fel ca şi aceia care nu cred, creştinii sunt presaţi să răspundă unei crize acute – „întârzierea” lui Iisus. „Unde este Christos pe care Îl aşteptaţi?”, întreabă reprezentanţii noului ateism. „Cum puteţi aştepta, după două mii de ani, împlinirea profeţiei despre a doua Lui venire?” Căutând răspunsuri la aceste întrebări, unii au încercat să identifice în textul Bibliei indicii care să-i ajute la stabilirea datei când Iisus va reveni. Istoria creştinismului este presărată cu numeroase date la care se presupunea că va avea loc a doua venire a lui Iisus, şi cu tot atâtea predicţii eşuate. Fiecare eşec a fost urmat de clipe de dezamăgire. Totuşi, promisiunea lui Iisus Christos că va reveni este scrisă în Biblie şi nu poate fi trecută cu vederea.

Fiecare criză economică sau politică, fiecare cutremur sau rachetă lansată spre teritoriul inamic renaşte discuţiile, speranţele şi predicţiile despre sfârşitul lumii şi a doua venire a lui Iisus. Chiar şi publicaţiile serioase încearcă să câştige atenţia publicului cu titluri de genul „Zece scenarii pentru sfârşitul lumii”, cu articole doldora de meteoriţi, cataclisme, războaie nucleare şi explozii solare. La fel ca în povestea cu Ionică şi lupul, anunţarea repetată a sfârşitului – fără ca predicţiile să se împlinească – determină reacţii de opuse celor așteptate. Apar incertitudinile, iar iminentul sfârşit pare tot mai neverosimil. Totuşi, neîncrederea în realitatea celei de-a doua veniri nu este o noutate, ci a reprezentat o problemă încă din timpul primilor creștini.

Apostolul Petru scria că „în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori plini de batjocură, care vor umbla după poftele lor şi vor zice: «Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit strămoşii noştri, toate rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei!» (…) Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă. Ziua Domnului va veni ca un hoţ. (…) Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea” (2 Petru 3:3-14).

„Sentimentul întârzierii se naşte dintr-o reacţie pur umană faţă de aşteptările omeneşti” – scrie profesorul de teologie Sakae Kubo. „Facem planuri pentru revenirea lui Christos, iar apoi devenim depresivi şi descurajaţi atunci când El nu respectă termenul-limită pe care I l-am stabilit.”3 Lecturarea atentă a Bibliei îi relevă însă cititorului faptul că Dumnezeu nu a anunţat data venirii lui Iisus şi a Împărăţiei Sale şi, în acest caz, nici nu se poate vorbi despre o întârziere. Înainte de înălţarea lui Iisus, apostolii L-au întrebat despre timpul când va instaura Împărăţia. Iisus le-a spus că datoria lor nu este să ştie timpurile sau perioadele hotărâte de Dumnezeu, ci să vestească lumii Evanghelia (vezi Faptele apostolilor 1:6-8). O declaraţie şi mai surprinzătoare a lui Iisus, anterioară morţii Sale pe cruce, este următoarea: „despre ziua sau ora aceea [a revenirii] nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Marcu 13:32).

“Deşi curiozitatea umană este de la Dumnezeu”, scrie teologul Jon Paulien, „scopul central al profeţiei nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la viitor, ci a ne învăţa cum să trăim astăzi.”4 Fără a insista prea mult asupra momentului celei de-a doua veniri, Iisus S-a referit în repetate rânduri la modul în care creştinul se pregăteşte pentru acest eveniment, creionând totodată o schiţă a conjuncturilor socio-politice care vor preceda revenirea lui Iisus. Războaiele, cutremurele, foametea şi ura dintre oameni sunt câteva piese din puzzle-ul escatologic. Lista e completată de apostolul Pavel, care scrie că în zilele din urmă „oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea” (2 Timotei 3:2-5). Totuşi, Christos explică faptul că sfârşitul vine nu odată cu acestea, atunci când Evanghelia va fi prezentată „întregii omeniri” (Matei 24:14). În consecinţă, aşteptarea revenirii lui Iisus ar impune mai degrabă intensificarea activităţilor misionare, decât desenarea unor hărţi profetice ale sfârşitului lumii.

Prezenţa pseudochristoşilor este un alt semn care marchează perioada de dinaintea revenirii, Iisus fiind foarte clar în această privinţă: „Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Acela!» şi «Vremea se apropie!»” (Luca 21:8). De la latino-americanul Jesus Miranda şi până la Serghei Anatolievici Torop, din îndepărtata Siberie, omenirea beneficiază de o generoasă ofertă de pretinşi Mesia.

Mai semnificativ decât perceperea faptului că revenirea lui Iisus se apropie este modul în care creştinii trebuie să-L aştepte pe Domnul lor. În Evanghelia după Matei este notată „Pilda celor zece fecioare” care aşteptau venirea mirelui. Cinci dintre ele, neglijând pregătirea pentru întâmpinarea mirelui, au rămas pe dinafară (Matei 25:1-12). Concluzia vine ca de la sine, sub forma avertismentului lui Iisus: „Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)” (Matei 25:13). Mesajul este similar cu acela dintr-o altă istorioară cu tâlc, povestită de Iisus, în care un sclav necinstit profită de absenţa stăpânului său pentru a-şi face poftele, gândind că stăpânul întârzie (Matei 24:45-51). Îndemnurile la vigilenţă se regăsesc frecvent în paginile Evangheliilor. Creştinul care trăieşte cu speranţa revenirii lui Iisus îşi stabileşte priorităţile şi înţelege că aşteptările escatologice îi încurajează interesul pentru etică, pentru a trăi o viaţă plăcută Dumnezeului său.

Detalii biblice despre a doua venire a lui Christos

  • A doua venire a lui Christos va avea un caracter personal. El a spus: „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine” (Ioan 14:3). Iar apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor că „Domnul Însuşi… Se va coborî din cer” (1 Tesaloniceni 4:16). Faptul a fost confirmat şi de îngerii care li s-au arătat apostolilor imediat după înălţarea Domnului. „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Iisus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer” (Faptele apostolilor 1:11). Prin urmare, revenirea Sa va fi la fel de personală ca şi înălţarea.
  •  A doua venire a lui Christos va avea un caracter fizic. Este adevărat că El a zis „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20). Pornind de la acest verset, unii susţin că Iisus este deja prezent în mijlocul oamenilor, într-un sens spiritual. Cu ocazia Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a revărsat peste membrii Bisericii primare (Faptele apostolilor 2), dar El este un înlocuitor al lui Iisus (Ioan 14:16). Nu trebuie confundată persoana Duhului Sfânt cu persoana Fiului. Christos a promis că revine El Însuşi. Martorii lui Iehova susţin că Iisus este pe Pământ, într-o formă invizibilă, încă din 1914. Dar, conform Bibliei, oamenii Îl „vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă” (Matei 24:30). Iisus le-a spus chiar şi judecătorilor Săi nedrepţi că Îl vor vedea pe Fiul Omului „venind pe norii cerului” (Matei 26:64).
  •  A doua venire a lui Christos va avea un caracter neaşteptat. Îi va surprinde nu doar pe necredincioşi, ci chiar şi pe aşteptători. „Cât despre vremuri şi date, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie, pentru că voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea”, scrie Pavel (1 Tesaloniceni 5:1, 2).
  •  În contrast evident cu primul advent, a doua venire va fi triumfătoare. Christos nu mai vine ca un prunc umil, ferit de ochii lumii, ci ca Împărat victorios. „Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toţi îngerii, atunci El Se va aşeza pe tronul slavei Sale”, scrie evanghelistul (Matei 25:31). El va veni ca Judecător. „Ironia acestei situaţii este că El, Cel ce a fost judecat la sfârşitul şederii Sale pe pământ, va fi judecătorul tuturor cu ocazia celei de-a doua veniri a Sa.”
    Mai multe detalii în Millard J. Erickson, Teologie creştină, Oradea, Cartea Creştină, 2004, p. 1022-1024

Istoria, locul de muncă al lui Dumnezeu

Promisiunile şi textele biblice despre venirea lui Iisus şi a Împărăţiei Sale tind să fie considerate de unii, chiar şi dintre cei născuţi într-o tradiţie creştină sau alta, mai degrabă realităţi spirituale, care n-ar trebui interpretate literal. Teologul George Eldon Ladd contrazice această perspectivă, convins de faptul că Dumnezeu acţionează în istorie. „Dacă Dumnezeu a acţionat în istorie în această Împărăţie, El va aduce istoria la Împărăţia Sa.”5 Trebuie să existe o victorie finală şi deplină a Binelui împotriva Răului, a lui Christos împotriva lui Satana. Altfel, moartea Sa pe cruce ar fi absurdă, un gest nobil, dar fără rezultate, iar istoria omenirii s-ar limita la eterna căutare a unui ideal utopic.

Biblia confirmă finalizarea planului de salvare a omenirii prin a doua venire a lui Iisus. Mărturia Bisericii despre victoria viitoare a lui Christos, concretizată în venirea Sa vizibilă, „se bazează pe o victorie repurtată deja în istorie.”6 De la primele sale pagini şi până la ultimele versete, Biblia abundă de promisiunile lui Dumnezeu privind instaurarea Împărăţiei Sale. Autorii Noului Testament – evangheliştii, apostolii Petru şi Pavel, dar şi Iacov şi Iuda – se referă la acest eveniment aşteptat, fără ca vreunul dintre ei să exprime vreo îndoială în privinţa revenirii (pe care Pavel o numeşte „fericita nădejde” – Tit 2:13).
Ironici, criticii Bibliei şi ai creştinilor se referă adeseori la cele două milenii de aşteptare rămase fără răspuns. Realitatea este că niciun creştin nu a aşteptat atât. Viaţa omului este de scurtă durată. Apostolul Pavel trăia cu speranţa că Iisus va reveni în timpul vieţii lui (1 Tesaloniceni 4:16, 17). Totuşi, la final, şi-a acceptat moartea nu resemnat, ci liniştit, convins că Iisus va reveni în „ziua aceea”, ca să îi dea „cununa dreptăţii”, lui şi „celor care vor fi iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4:8). „Împărăţia lui Dumnezeu încă nu a venit în deplinătatea sa. Tocmai de aceea privim către viitor, către Dumnezeul care va veni”, scria teologul Emil Brunner. „Ceea ce avem deja nu reprezintă decât un zălog pentru ceea ce urmează să vină. Însă ceea ce va veni nu reprezintă «ceva», ci este Dumnezeu Însuşi.”7

„A sosit timpul ca Tu să Te arăţi iarăşi nouă tuturor şi să oferi acestei generaţii un semn categoric şi mai presus de orice îndoială. Tu vezi, Iisus, nevoia noastră. Tu cunoşti cât de mare este ea. Nu poţi să nu recunoşti cât de urgentă este trebuinţa noastră, cât de reale şi de apăsătoare sunt suferinţa noastră, lipsurile noastre, disperarea noastră. Tu ştii cât de mult avem nevoie de intervenţia Ta, cât de necesară este revenirea Ta.”
Fragment din rugăciunea italianului Giovanni Papini, publicată în Time (5 noiembrie 1923)

Christos nu este un simplu consilier psihologic care ne ajută să depăşim momentele dificile ale vieţii, ci Fiul lui Dumnezeu, întrupat şi intrat în istoria lumii, Cel care va interveni din nou, conform unui plan gândit să elibereze Pământul de prezenţa malignă a Răului. Creştinii nu ar trebui să uite că ei trăiesc „între veacuri”, între istorie şi escatologie, într-un timp marcat de spectrul Răului, dar aşteptând încrezători venirea lui Iisus Christos şi a Împărăţiei Sale, eveniment pentru care se roagă fervent: „Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta…” (Matei 6:9,10). Anunţat, la prima Lui venire, ca Miel al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29), Iisus Christos va reveni ca Leul biruitor din seminţia lui Iuda (Apocalipsa 5:5) şi va inaugura Împărăţia Sa. Fără credinţa în această revenire, identitatea creştină rămâne o simplă ancoră culturală, o reflexie a unei filosofii de viaţă care ne ajută să fim, eventual, mai buni. În schimb, credinţa în Iisus care Se întoarce poate fi pentru creştini o ancoră înfiptă nu în adâncul mării, ci în cerul unde Christos Se va arăta pe nori, la împlinirea vremii.


1. „Puerto Rican Minister Claims He is Second Coming of Christ α More", www.digitaljournal.com, 28 ianuarie 2007
2. „Public Sees a Future Full of Promise and Peril", http://pewresearch.org, 22 iunie 2010
3. Sakae Kubo, God Meets Man, Nashville, Tennessee, Southern Publishing Association, 1978, p. 100
4. Citat de Dave Edgar, „Predicting the Second Coming", www.signsofthetimes.org.au, noiembrie 2004
5. George Eldon Ladd, Prezenţa viitorului, Oradea, Cartea Creştină, 1997, p. 290
6. Ibidem., p. 29
7. Emil Brunner, Temeiurile credinţei creştine, Bucureşti

SCOPUL VENIRII LUI ISUS PE ACEST PĂMÂNT ( I ) – MARCU 10:32-45

Marcu 10:45 „Căci tot aşa, Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.”

Dacă ne cazăm într-un hotel sau o pensiune, recepţionara ne dă un formular să-l completăm: numele, adresa, data naşterii, CNP şi este şi o întrebare mai grea: care este scopul venirii tale în zonă?

Domnişoară, am o întrebare: ce scriu aici? Ea spune: scrieţi „business”, eu spun: n-am venit pentru afacere. Ea spune: nu contează! Eu spun: ba da! Te întreb: acum dacă tu ai venit în casa Domnului, adică la biserică, care este scopul tău? Eu cred că voi aţi venit să-L adoraţi în duh şi în adevăr pe Dumnezeu. În acest moment, după scopul venirii noastre, să-L lăudăm şi să-I mulţumim Domnului. Mai ales, să-L cunoaştem pe Isus Hristos şi scopul venirii Lui pe acest pământ. Dacă deschidem Biblia, Domnul Isus ne arată de multe ori scopul venirii Lui pe acest pământ. În Luca 19:10 se proclamă scopul venirii Lui aşa: ”Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” În Luca 4:43 „Trebuie să vestesc Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis sau am ieşit.”

În Ioan 12:47 „Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.” Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.” Marcu 2:17 „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.” În textul pe care l-am citit Isus proclamă scopul venirii Lui: „Căci tot aşa, Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.” Aleluia! Lăudaţi-L pe Domnul! Isus Hristos a venit să vestească Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu; Isus Hristos a venit să mântuiască lumea şi ca noi să avem viaţa veşnică. Isus Hristos a venit să panseze şi să vindece rana inimii noastre. Trăind în această societate, avem multe feluri de neînţelegeri şi de antagonisme: neînţelegerea politică, neînţelegere între angajat şi patron. Soţia e nemulţumită faţă de soţ şi la fel soţul faţă de soţie; neînţelegere între părinţi şi copii; profesori şi studenţi; soacră şi noră, şi azi este între soacră şi ginere. Creştinii sunt nemulţumiţi faţă de pastor şi la fel pastorii sunt nemulţumiţi faţă de creştini: de ce nu cresc şi nici nu se maturizează în caracter. În acest text, ucenicii lui Isus au avut această neînţelegere. Pe drum spre Ierusalim unde îl aştepta moartea pe cruce, Isus a început să le vorbească despre moartea şi învierea Sa. Isus i-a învăţat a treia oară pe ucenici despre suferinţa şi moartea Sa. Iacov şi Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să faci pentru noi ce-Ţi vom cere. Dă-ne, i-au zis ei, „să stăm unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, în slava Ta.” Ei Îi impuneau un lucru extraordinar. Dar în versetul 41: „Cei zece, când au auzit, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.” Adică ei doreau acelaşi lucru, dar au pierdut ocazia să spună mai devreme decât ei. A apărut neînţelegere între ei care să stea la dreapta Lui. În acel moment, Isus i-a învăţat un lucru foarte important: relaţia lor nu e relaţia concurenţei, ci a slujirii. Mai departe, Isus proclamă scopul venirii Lui pe acest pământ. El n-a venit să I se slujească, ci El să slujească. El a venit să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Dragii mei! Remarcaţi. Aceasta este cheia care rezolvă neînţelegere şi antagonism în societatea noastră şi în relaţia noastră. De ce noi dorim să avem o viaţă de slujirie în loc să căutăm autoritate şi putere?

Unu, Isus a dat un exemplu bun cu privire la slujire.

În textul pe care l-am citit, Isus spune clar scopul venirii Lui: „Căci tot aşa, Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.” Ce frumos şi minunat! El a venit pe acest pământ cu scopul slujirii şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru tine. Dacă observăm Ioan cap.13, cu o zi înainte de a fi răstignit la Golgota pe cruce, Isus a spălat picioarele ucenicilor şi le-a dat un exemplu. El e Mântuitor, Fiul lui Dumnezeu, Învăţătorul şi are autoritate în cer şi pe pământ. Vrednic este Isus să primească putere, cinste, slavă şi binecuvântare. Isus trebuia să fie slujit de ucenicii Săi. Dar, în contrast, Isus i-a slujit şi le-a spălat picioarele.
Care este cauza pentru care Isus a spălat picioarele ucenicilor? În Ioan cap.13:14, 15 Isus spune: „Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; căci Eu v-am dat un exemplu, pentru ca aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi.” Noi mărturisim că Isus Hristos e Capul Bisericii. Dacă eşti de acord, trebuie să umbli după porunca şi exemplu pe care ţi l-a dat. A da exemplu este cel mai bun mesaj şi învăţătură. Isus ne-a lăsat un exemplu bun ca să călcăm pe urmele Lui. Viaţa creştină este a imita pe Isus şi a călca pe urmele Lui. Pavel îi îndeamnă pe creştinii din Corint (1 Cor. 11:1) „călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” Slujirea este obiceiul sfânt al lui Isus. Principiul bibliei cu privire la slujire este aşa: cel bogat slujeşte pe cel sărac; cel care are autoritate şi putere slujeşte pe cel slab. Vreau să văd acest principiu că se aplică în biserica noastră. Vreau să văd pe cel sănătos că slujeşte pe cel bolnav; cel bogat că slujeşte pe cel sărac; cel bătrân să slujească pe cel tânăr; cel matur din punct de vedere spiritual să slujească pe începător. Sincer, eu vreau să fiu slujitorul vostru. De ce noi nu putem umbla după viaţa slujirii? Datorită egoismului, mândriei… Oamenii sunt foarte egoişti. Când ne uităm la poze în grup, fiecare se caută pe el însuşi şi dacă el are ochii închişi, el consideră că poza n-a ieşit bine deloc şi e supărat: cine a făcut? Dacă toţi sunt cu ochii închişi, dar el e arată frumos zâmbind, atunci spune e frumos, a ieşit foarte bine şi întreabă: cine a făcut? Tu vrei viaţa slujirii? Acum aruncă tot egoismul şi mândria. De ce noi trebuie să umblăm după viaţa slujirii? Domnul Isus ne-a dat un exemplu şi ne-a poruncit. 1 Petru 2:21, apostolul Petru spune: la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui.

Doi, Isus a venit pentru viaţa slujirii, adică scopul venirii Lui pe acest pământ este slujire. Vezi v.45 „Căci tot aşa, Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.” Aici expresia „Fiul Omului a venit” ne arată misiunea lui Isus. El a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut, aceasta e misiunea Lui. Conform acestui verset 45, El are misiunea de a sluji pe alţii. Fiecare ucenic a dorit să devină cel mare între ei. Ei au dorit să ocupe primul loc din lume, de aceea ei n-au putut sluji pe alţii. Adică, ei s-au gândit că cel care slujeşte pe altul nu e cel mare, ci cel mic sau cel slab. Tu vrei să fii cel mare între voi? Isus spune: să fii slujitorul celorlalţi. Tu vrei să fii cel dintâi între voi? Isus spune: să fii robul tuturor. Pentru mântuirea noastră, El n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare. Aici termenul „răscumpărare” se folosea la piaţa unde se vindeau sclavi. A răscumpăra înseamnă a elibera şi a dezlega prin plătirea unui preţ. Hristos a plătit preţul. Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui. Dumnezeu a sădit grădina Edenului. Dumnezeu a vrut ca omul să stăpânească creaţia şi să-L slujească. Dar omul a fost ispitit de diavolul şi a căzut în păcat. Datorită păcatului, omul a devenit robul diavolului şi robul lăcomiei. Eram din fire copii ai mâniei. Eram robii păcatului şi plata păcatului este moartea. Dar Domnul Isus Hristos ne-a răscumpărat cu un preţ mare. Apostolul Petru spune: ”ştiţi că aţi fost răscumpăraţi nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără pată. Isus Hristos a suferit pe cruce pentru păcatele tale şi a răbdat până la capăt. Prin sângele Lui pe cruce, eşti iertat şi răscumpărat. Hristos te-a răscumpărat pe tine prin sângele Lui. În ochii lui Isus, eşti foarte scump. ♫♫Ai plătit un preţ să-mi dai viaţă Să trăiesc prin har azi mântuit. N-am cuvinte, Doamne, să-Ţi pot spune Cât de drag îmi eşti, si-s fericit… Domnul Isus cum ne-a slujit? El a lăsat gloria cerească şi a venit pe acest pământ. El Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare şi a slujit şi ne-a iubit până la capăt. De ce Fiul lui Dumnezeu a venit pe acest pământ? Scopul venirii Lui este să ne slujească pe noi şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare. Noi suntem creştini şi Îl iubim pe Isus Hristos şi dorim cu înflăcărare să-L imităm pe Isus Hristos. Astfel a imita şi a-L urma pe Isus Hristos înseamnă nu să umblăm după autoritatea şi puterea lumii, ci a sluji pe altul şi a iubi ca şi Isus Hristos. Noi nu putem schimba lumea aceasta cu putere, avuţie, ştiinţa şi nici cu religia sau cu un slogan frumos.

Noi ne rugăm ca Dumnezeu să stabilească 120 profesori universitari şi prin lucrul acesta dorim să schimbe facultatea. Chiar dacă avem în biserică 1000 de profesori, dacă ei nu au atitudinea de a sluji, nu se întâmplă nimic. Noi ne rugăm ca Dumnezeu să stabilească 10000 de famili creştine în biserică. Chiar dacă sunt 100000 de famili în biserică, dacă nu au atitudinea de a sluji şi smerenie, nu putem schimba societatea noastră. O doamnă avea 3 fete, în vârstă de 16,14,12 ani. Lor le plăcea somnul de dimineaţă şi de aceea mama în fiecare dimineaţă le ceartă pe cele trei fete. După rugăciunea dimineţii, ea pregătea masa şi se uita la ceas, dar nu se trezeau. Mama se ducea în camera lor, dădea plapumă la o parte şi striga şi le rănea cu cuvintele: fata vecinului, ea pregăteşte masa totuşi ea e pe primul loc la şcoală, dar voi? Bineînţeles, fetele erau mari şi ştiau că au întârziat, dar ele nu reacţionează aşa: mama mulţumesc că ne-ai trezit, ci mama de ce  dimineaţa tu ţipi, noi nu suntem surde, dar nu dorim să ne trezim, şi se acopereau iarăşi cu plapuma. Mama le trăgea de picioare jos din pat şi le împingea la toaletă. Cea mare se spăla, dar nu cu bucurie. Acum mama le ceartă pe a doua şi a treia. Ea a pregătit din toată inima masa, dar fetele puţin mănâncă şi se duc la şcoală. După ce au plecat fetele, mama nu simţea bine şi repeta zi de zi aceeaşi scenă. Într-o zi, ea s-a gândit la slujirea Domnului Isus şi a dorit să se schimbe. Dis-de dimineaţa, după rugăciune, ea pregătea şi se uita la ceas, e timpul să le trezească. O zi mai înainte ea ţipa, dar ea s-a rugat: Doamne, nu ştiu ce să fac, Te rog să-mi dai înţelepciune. Ea a hotărât să le iubească şi să nu ţipe şi să nu le rănească. Ea a intrat în camera fetei cea mare şi a mângâiat-o spunându-i: oh, fata mea cea mare şi cea frumoasă, ştiu că eşti obosită pentru şcoală. E timpul să te trezeşti. Fata cea mare a privit-o pe mama ei şi mişcând din cap s-a trezit şi a mers la toaletă. Mama a făcut la fel pentru a doua şi a treia şi le-a îmbrăţişat şi le-a luat şi au mers la toaletă. Ele au mâncat bine cu bucurie şi s-au dus la şcoală şi ea s-a bucurat toată ziua. A doua zi în timp ce ea le pregătea masa, ele s-au trezit şi s-au spălat. Ea n-a avut curajul să le întrebe imediat, dar seara le-a întrebat: azi dimineaţă ce s-a întâmplat? Ele avuseseră miting şi vorbiseră între ele: mama noastră puţin s-a schimbat, nu-i aşa? cea mică a spus: când mama m-a îmbrăţisat şi m-a luat, atunci m-am bucurat. Ele au hotărât: hai să ne trezim înainte ca mama să ne trezească. Astfel s-a rezolvat neînţelegerea între mama şi fetele ei. Fetele s-au schimbat nu datorită comandei mamei lor, ci îmbrăţişării ei călduroasă, a rugăciunii şi a atitudinii schimbate. Ai neînţelegere în familie sau cu copii sau cu colegii? Să slujeşti şi să iubeşti. Slujirea este cheia care rezolvă neînţelegere.

De ce noi umblăm după viaţa slujirii?

Trei, Pentru că noi nu trăim după sistemul valorii lumeşti. Oamenii din lume nu ştiu termenul „slujire, înţelegere, iertare…” Oamenii din lume spun: eu sunt inginer, avocat, doctor… deci nu vor să dea cu mătura, nici nu vor să şteargă pe masă cu cârpa. Slujirea nu e o opţiune, ci porunca lui Dumnezeu şi atitudinea pe care trebuie să o aibă creştinii. Isus i-a învăţat un lucru foarte important prin acest text: cine este cel mai mare în împărăţia lui Dumnezeu. Oamenii lumii se gândesc că cei care au multe avuţii sau puterea lumii sunt mari. Dar Isus spune (v. 43 şi 44): „Dar între voi nu este aşa, ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie întâi între voi, să fie robul tuturor.” Între standardul lumii şi standardul lui Isus este diferenţă foarte mare. Acum preşedintele Coreei e presbiter la biserică. Înainte el era primar la capitală şi când era primar în fiecare duminică se ducea cam cu 1 oră mai înainte şi dirija maşinile la parcarea bisericii pentru că biserica era mare şi erau multe maşini. Nu e viaţa extraordinară, ci normală pentru creştini. Dragii mei! Eu vreau să văd de la voi această atitudine. Isus spune: „Căci tot aşa, Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.” Isus are chipul lui Dumnezeu. Chiar Fiul lui Dumnezeu a lăsat toată gloria şi privilegiul împărăţiei lui Dumnezeu. Chiar Fiul lui Dumnezeu S-a născut într-o iesle şi măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogăţim (2 Cor. 8:9). În viaţa publică, Isus a slujit orice fel de oameni: leproşi, farisei, adulteri. Isus a spălat picioarele ucenicilor. Dar mai ales, Isus şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare. Isus a suferit în locul tău. Isus a fost scuipat de ostaşi în locul tău. Hristos şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru păcatele tale.  Hristos a murit ca să ne împace cu Dumnezeu. Apostolul Petru spune în 1 Petru 3:18: „Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. Încă odată vă spun: să nu uităm deloc acest lucru: Hristos  n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru păcatele noastre.” În acest moment, să înţelegem scopul venirii lui Isus şi să ne slujim unii pe alţii. Când noi slujim şi ne consacrăm, atunci sigur cred că biserica noastră va fi frumoasă şi societatea noastră se va schimba. Slujirea este obiceiul sfânt al lui Isus şi stilul vieţii Lui.

Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze să fim slujitorii tuturor.

Amin

Aşteptând cu nerăbdare a Doua Venire a Salvatorului

La patruzeci de zile după învierea Sa, Isus şi apostolii Săi erau adunaţi pe Muntele Măslinilor. Sosise timpul ca Isus să părăsească pământul. El împlinise toată lucrarea pe care a trebuit să o facă la acea vreme. El trebuia să se întoarcă la Tatăl nostru Ceresc până la vremea celei de-a Doua Sa Veniri.

După ce i-a instruit pe apostolii Săi, Isus S-a înălţat la cer. În timp ce apostolii se uitau la cer, doi îngeri au apărut lângă ei şi au spus: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Faptele Apostolilor 1:11).

De atunci şi până în prezent, ucenicii lui Isus Hristos au aşteptat cu nerăbdare cea de-a Doua Venire.

Ce va face Isus când va veni din nou?

Când Isus Hristos va veni din nou pe pământ, El va face următoarele lucruri:

  1. El va curăţa pământul. Când Isus va veni din nou, El va veni cu putere şi mare slavă. Atunci, cei ticăloşi vor fi distruşi. Toate lucrurile coruptibile vor fi arse, iar pământul va fi curăţat prin foc (vezi D&L 101:24–25).

  2. El va judeca poporul Său. Când Isus va veni din nou, El va judeca popoarele şi-i va despărţi pe cei neprihăniţi de cei ticăloşi (vezi Matei 25:31–46; vezi, de asemenea, capitolul 46 din această carte). Ioan Revelatorul a scris despre această judecată: „Am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu… şi ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani”. Cei ticăloşi pe care i-a văzut „n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani” (Apocalipsa 20:4–5; vezi, de asemenea, D&L 88:95–98).

  3. El va inaugura Mileniul. Mileniul este perioada de 1000 de ani în care Isus va domni pe pământ. Cei neprihăniţi vor fi ridicaţi pentru a-L întâlni pe Isus la venirea Sa (vezi D&L 88:96). Venirea Sa va marca începutul domniei milenare (vezi capitolul 45 din această carte).

    Preşedintele Brigham Young a spus:

    „În timpul Mileniului, când împărăţia lui Dumnezeu va fi stabilită pe pământ cu putere, cu slavă şi cu perfecţiune, iar domnia celor ticăloşi, care a predominat atât de mult, va fi subjugată, sfinţii lui Dumnezeu vor avea privilegiul de a construi temple şi de a intra în ele, devenind, aşa cum au fost, stâlpi în templele lui Dumnezeu [vezi Apocalipsa 3:12] şi ei vor sluji pentru morţii lor. Apoi, ne vom vedea prietenii venind şi, probabil, pe unii pe care i-am cunoscut aici… Şi vom avea revelaţii pentru a-i cunoaşte pe strămoşii noştri chiar până la tatăl Adam şi mama Eva şi vom intra în templele lui Dumnezeu şi vom sluji pentru ei. Atunci, [copiii] vor fi pecetluiţi cu [părinţii] până când lanţul va fi perfect, înapoi până la Adam, astfel încât va fi un lanţ perfect al preoţiei de la Adam până la sfârşit” (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], p. 333–334).

  4. El va încheia Prima înviere. Aceia care au obţinut privilegiul de a ieşi afară la învierea celor neprihăniţi, se vor ridica din morminte. Ei vor fi ridicaţi pentru a-L întâmpina pe Salvator atunci când va coborî din cer (vezi D&L 88:97–98).

    După ce Isus Hristos a înviat din morţi, alţi oameni neprihăniţi care muriseră au fost, de asemenea, înviaţi. Ei au apărut în Ierusalim, precum şi pe continentul american (vezi Matei 27:52–533 Nefi 23:9–10). Acesta a fost începutul Primei învieri. De atunci, au mai fost înviaţi unii oameni. Aceia care au fost deja înviaţi şi aceia care vor fi înviaţi la venirea Sa, vor moşteni slava împărăţiei celestiale (vezi D&L 76:50–70).

    După învierea acelora care vor moşteni slava celestială, va fi înviat un alt grup: aceia care vor primi slava terestrială. Când toţi aceşti oameni vor fi înviaţi, Prima înviere va fi încheiată.

    Cei ticăloşi, care trăiesc în momentul celei de-a Doua Veniri a Domnului, vor fi distruşi fizic. Ei, împreună cu cei ticăloşi care sunt deja morţi, vor trebui să aştepte până la ultima înviere. Toţi morţii care au rămas vor învia pentru a-L întâmpina pe Dumnezeu. Ei vor moşteni fie împărăţia telestială, fie vor fi alungaţi în întunericul de afară cu Satana (vezi D&L 76:32–33, 81–112).

  5. El Îşi va ocupa locul care I se cuvine de drept, ca Rege al cerului şi al pământului. Când Isus va veni, El va stabili guvernul Său pe pământ. Biserica va deveni o parte din acea împărăţie. El îi va conduce pe toţi oamenii de pe pământ, în pace, timp de o mie de ani.

    Când Isus Hristos a venit prima oară pe pământ, nu a venit în slavă. El S-a născut într-un staul umil şi a fost culcat într-o iesle cu fân. El nu a venit cu armate puternice, aşa cum iudeii Îl aşteptau pe Salvatorul lor. În schimb, El a venit spunând: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri… faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5:44). El a fost izgonit şi răstignit. Dar El nu va fi izgonit la cea de-a Doua Sa Venire, „pentru că, fiecare ureche trebuie să audă, fiecare genunchi trebuie să se plece şi orice limbă să mărturisească” faptul că Isus este Hristosul (D&L 88:104). El va fi întâmpinat ca „Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor” (Apocalipsa 17:14). El va fi numit: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6).

  • Care sunt gândurile şi sentimentele dumneavoastră când vă gândiţi la evenimentele celei de-a Doua Veniri?

Cum vom şti când se apropie venirea lui Isus?

Când Isus S-a născut, foarte puţini oameni au ştiut că a venit Salvatorul lumii. Când El va veni din nou, nimeni nu se va îndoi cine este El. Nimeni nu ştie momentul exact în care Salvatorul va veni din nou. „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36; vezi, de asemenea, D&L 49:7).

Domnul a folosit o pildă pentru a ne da o idee despre timpul venirii Sale:

„Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Marcu 13:28–29).

Domnul ne-a dat, de asemenea, unele semne pentru a ne face să ştim când venirea Sa este aproape. După ce a revelat semnele, El a avertizat:

„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru…

De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24:42, 44).

Pentru mai multe informaţii despre modul în care putem cunoaşte când este aproape a Doua Venire a lui Isus, vezi capitolul 43 din această carte.

Cum putem fi pregătiţi atunci când vine Salvatorul?

Cea mai bună modalitate prin care ne putem pregăti pentru venirea Salvatorului, este aceea de a accepta învăţăturile Evangheliei şi să facem din ele o parte a vieţii noastre. Trebuie să trăim fiecare zi cât de bine putem, exact aşa cum ne-a învăţat Isus când El a fost pe pământ. Putem să căutăm îndrumare de la profet şi putem urma sfatul său. Putem trăi demni de a avea îndrumarea Duhului Sfânt. Şi atunci, vom aştepta venirea Salvatorului cu bucurie şi fără teamă. Domnul a spus: „Nu te teme turmă mică, împărăţia este a ta până când vin Eu. Iată, Eu vin curând. Chiar aşa. Amin” (D&L 35:27).

  • De ce ar trebui să fim preocupaţi mai degrabă de pregătirea noastră decât de timpul exact al celei de-a Doua Veniri?

Scripturi suplimentare

 

Isus Hristos, Conducătorul şi Salvatorul nostru ales

  • De ce a fost necesar să plecăm din prezenţa Tatălui Ceresc? De ce avem nevoie de un Salvator?

Când planul pentru salvarea noastră ne-a fost prezentat în lumea spiritelor din viaţa premuritoare, am fost aşa de fericiţi încât am izbucnit în cântări de bucurie (vezi Iov 38:7).

Am înţeles că trebuia să părăsim căminul nostru ceresc un timp. Urma să nu mai trăim în prezenţa Tatălui nostru Ceresc. Trăind departe de El, noi, toţi, urma să păcătuim şi unii dintre noi să-şi piardă calea. Tatăl nostru Ceresc ne cunoştea şi ne iubea pe fiecare dintre noi. El ştia că vom avea nevoie de ajutor şi, de aceea, a plănuit o cale pentru a ne ajuta.

Noi aveam nevoie de un Salvator care să plătească pentru păcatele noastre şi să ne înveţe cum să ne întoarcem la Tatăl nostru Ceresc. Tatăl nostru a spus: „Pe cine să trimit?” (Avraam 3:27). Isus Hristos, care se numea Iehova, a spus: „Aici sunt, trimite-Mă pe Mine” (Avraam 3:27; vezi, de asemenea, Moise 4:1–4).

Isus a dorit să vină pe pământ, să-Şi dea viaţa pentru noi şi să ia asupra Lui păcatele noastre. El, ca şi Tatăl nostru Ceresc, a dorit ca noi să alegem dacă ne vom supune poruncilor Tatălui Ceresc. El a ştiut că noi trebuie să fim liberi să alegem pentru a dovedi că suntem demni de a primi exaltarea. Isus a spus: „Tată, facă-se voinţa Ta şi slava să fie a Ta în veci” (Moise 4:2).

Satana, care se chema Lucifer, a venit, de asemenea, şi a spus: „Iată-mă, aici sunt, trimite-mă, eu voi fi fiul Tău şi eu voi mântui întreaga omenire, ca niciun suflet să nu fie pierdut, şi cu siguranţă voi face aceasta; de aceea, dă-mi onoarea Ta” (Moise 4:1). Satana dorea să ne silească pe noi toţi să facem voia lui. Prin planul său, nouă nu ni s-ar fi permis să alegem. El ne-ar fi luat libertatea de a alege pe care ne-a dat-o Tatăl nostru. Satana dorea să aibă toată onoarea pentru salvarea noastră. Potrivit planului său, scopul venirii noastre pe pământ nu ar fi fost realizat (vezi Teachings of Presidents of the Church: David O. McKay [2003], p. 207).

Isus Hristos a devenit Conducătorul şi Salvatorul nostru ales

  • Când citiţi această secţiune, gândiţi-vă la sentimentele pe care le aveţi faţă de Salvator.

După ce i-a ascultat pe amândoi fiii vorbind, Tatăl Ceresc a spus: „Îl voi trimite pe primul” (Avraam 3:27).

Isus Hristos a fost ales şi prerânduit să fie Salvatorul nostru. Multe scripturi ne relatează despre aceasta (vezi, de exemplu, 1 Petru 1:19–20Moise 4:1–2). Într-una dintre scripturi se spune cum, cu mult timp înainte de a se naşte, Isus i s-a arătat unui profet din Cartea lui Mormon, cunoscut ca fratele lui Iared, şi a spus: „Iată, Eu sunt Acela care am fost pregătit de la crearea lumii să mântuiesc poporul Meu. Iată, Eu sunt Isus Hristos… În Mine întreaga omenire va avea viaţă şi aceasta în vecii vecilor, şi anume aceia care vor crede în numele Meu” (Eter 3:14).

Când Isus a trăit pe pământ, El a propovăduit: „M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis… Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:38, 40).

Războiul din cer

Deoarece Tatăl Ceresc L-a ales pe Isus Hristos să fie Salvatorul nostru, Satana s-a supărat şi s-a revoltat. A fost război în cer. Satana şi adepţii lui au luptat împotriva lui Isus Hristos şi a ucenicilor Săi. Ucenicii Salvatorului „l-au biruit [pe Satana], prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” (Apocalipsa 12:11).

În această mare revoltă, Satana şi toate spiritele care l-au urmat au fost alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu şi izgoniţi din cer. O treime din oştirile cerului a fost pedepsită pentru că l-a urmat pe Satana (vezi D&L 29:36). Lor li s-a refuzat dreptul de a primi trupuri muritoare.

Datorită faptului că noi suntem aici, pe pământ, şi avem trupuri muritoare, noi ştim că am ales să Îi urmăm pe Isus Hristos şi pe Tatăl nostru Ceresc. Satana şi adepţii lui sunt, de asemenea, pe pământ, dar ca spirite. Ei nu au uitat cine suntem noi şi se află zi de zi în jurul nostru, ispitindu-ne şi ademenindu-ne să facem lucruri care nu sunt plăcute Tatălui nostru Ceresc. În viaţa premuritoare, noi am ales să-L urmăm pe Isus Hristos şi să acceptăm planul lui Dumnezeu. Trebuie să continuăm să-L urmăm pe Isus Hristos aici, pe pământ. Doar urmându-L pe El ne putem întoarce la căminul nostru ceresc.

  • În ce fel continuă astăzi războiul din cer?

Noi trebuie să urmăm învăţăturile Salvatorului

  • Gândiţi-vă la modul în care v-au influenţat învăţăturile Salvatorului.

De la început, Isus Hristos a revelat Evanghelia, care ne spune ce trebuie să facem pentru a ne întoarce la Tatăl nostru Ceresc. La timpul stabilit, El Însuşi a venit pe pământ. El ne-a învăţat planul salvării şi al exaltării prin cuvântul Său şi prin felul în care a trăit. El a întemeiat Biserica Sa şi preoţia Sa pe pământ. El a luat păcatele noastre asupra Sa.

Urmând învăţăturile Sale, noi putem moşteni un loc în împărăţia celestială. El a făcut partea Sa pentru a ne ajuta să ne întoarcem la căminul nostru ceresc. Acum, fiecare dintre noi trebuie să-şi facă partea şi să devină demn de a primi exaltarea.

Scripturi suplimentare

Is

Întrebări frecvente 1

 

1.Cine este Isus?

    Isus este Dumnezeu Fiul.El este cel care a creat tot ce a fost creat.Universul,raiul,toate au fost create de El.

[ Ioan 1:1-3 ]
 “1. La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.

2. El era la inceput cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.”

    El a venit în urmă cu aproape 2000 de ani,în carne şi oase,născându-se dintr-o fecioară (Maria).

[ Matei 1:18-21 ]
 “18. Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si, inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.

19. Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns.
20. Dar, pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului si i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta ta, caci ce S-a zamislit in ea este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.””

[ Ioan 1:14 ] “14. Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. -”

    El este cel care s-a sacrificat ca tu să poţi fi iertat.

[ Romani 5:8 ]
 “8. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.”

    El este una cu Tatăl.Deci el este Dumnezeu.El nu este o simplă fiinţă creată ci însuşi Creatorul.

[ Ioan 10:30 ]
 “30. Eu si Tatal una suntem.”

    Isus a existat dintotdeauna şi va exista la nesfârşit.

[ Habacuc 1:12 ]
 “12. Doamne, nu esti Tu din vesnicie, Dumnezeul meu, Sfantul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca sa-Ti implinesti judecatile Tale; Tu, Stanca mea, l-ai ridicat ca sa dai prin el pedepsele Tale!”

[ Isaia 40:28 ] “28. Nu stii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Vesnic, Domnul, a facut marginile pamantului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi patrunsa.”

    El nu se schimbă niciodată.

[ Evrei 13:8 ] “8. Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci!”

    El este fără păcat.Nu a păcătuit şi nu va păcătui niciodată.

[ 1 Ioan 3:5 ]
 “5. Si stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele; si in El nu este pacat.”

    El este judecătorul întregii creaţii.

[ Ioan 5:22 ]
 “22. Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului,”

    El este cel care va repara tot răul din lume.

[ Apocalipsa 21:5 ] “5. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.”

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/fundamentals/christs_deity.htm

2.De ce a trebuit Isus să moară,să fie îngropat şi să învie după 3 zile?

    Doar Dumnezeu poate ierta păcatele cuiva.
Dumnezeu vrea să ierte fiecare om,dar fiecare om a păcătuit şi merită să fie condamnat la o eternitate de chin în iad.

Şi iată dilema:
-dacă Dumnezeu pur şi simplu ne iartă atunci El ar fi nedrept deoarece nu ar pedepsi răul făcut de noi.

-dacă Dumnezeu ne condamnă atunci el nu mai poate să ne ierte.

Din cele de mai sus e lesne de înţeles că cel condamnat şi cel iertat nu pot fi una şi aceeaşi persoană.
Un om nu poate fi iertat şi condamnat în acelaşi timp.Iertarea exclude condamnarea şi condamnarea exclude iertarea.Dar este posibil ca cel pedepsit să fie Unul şi cel iertat să fie altul.

Şi pentru a ne salva,Dumnezeu Tatăl a ales ca Dumnezeu Fiul să fie cel ce va fi pedepsit pentru păcatele noastre pe cruce ca noi să putem fi astfel iertaţi.

Isus Hristos ,care e fără de păcat,a fost pedepsit pentru răul făcut de mine şi mie mi-au fost iertate păcatele.

Doar astfel noi oamenii puteam fi iertaţi.
El ţi-a plătit păcatele iar ţie iţi mai rămâne doar să crezi acest lucru şi astfel să obţii iertarea păcatelor tale.

    Deoarece ştim că:
-Dumnezeu este drept şi pedepseşte păcatele noastre
-doar Dumnezeu poate ierta păcatele
-cel condamnat şi cel iertat nu pot fi una şi aceeaşi persoană.
Rezultă că pentru a fi salvaţi oamenii trebuie să existe sacrificiul substitutiv din partea lui Isus.

Deci putem identifica clar care sunt religiile false.Cele care nu au sacrificiul substitutiv al lui Isus Hristos.
Creştinismul e SINGURA religie ce declară sacrificiul lui Isus Hristos.

    Astfel înţelegi prietene că islamul,hinduismul,budismul etc. sunt doar nişte minciuni ordinare.

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/fundamentals/imputed_righteousness.htm


3.Ce este credinţa?
(Ce înseamnă credinţa?)

    Cel mai util ar fi să definim termenul prin exemple.
Să începem:

-tu crezi că pământul este rotund
-tu crezi că dimineaţa soarele răsare
-tu crezi că soarele apune seara
-tu crezi că te cheamă cum te cheamă
-tu crezi că zahărul este dulce
-tu crezi că sarea este sărată
-tu crezi că apa este udă
-tu crezi că te afli în România.

4.Cum obţin salvarea?
(Cum ajung în rai?Cum sunt mântuit?
Cum dobândesc mântuirea?
Ce trebuie să fac să mă mântuiesc?Cum să mă mântuiesc?)

[ Ioan 3:16-18 ] “16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El.
18. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.”

    Crezi că Isus a  murit, a fost îngropat şi a înviat după 3 zile pentru a-ţi plăti păcatele?
Dacă da eşti salvat şi vei ajunge cu CERTITUDINE  în rai.
Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu “oricine crede în El să nu piara, ci să aibă viaţă vesnică”.
Este atât de simplu.Nimic mai mult.Nimic mai puţin.

    Contrar opiniei colective,nu este greu să fii salvat.
În rai ajunge cu certitudine ORICINE crede în Isus.
Ideea că în rai ajung doar persoanele virtuoase,religioase,care şi-au petrecut viaţa slujindu-L pe Dumnezeu este o minciună.Satana a inventat minciuni ce servesc drept obstacole în calea salvării omului.

    Prietene, în fragmentul din versetul de mai sus unde scrie “oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viaţa vesnica.” gândeşte-te că acel “oricine” eşti tu.Gândeşte-te că numele tău e acolo.Dumnezeu vrea ca tu să fii salvat.

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/books/david_stewart/salvation/00-introduction.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/false_doctrine/lordship_salvation/gift_vs_reward.htm


5.Cum ajungi în iad?
(Cum poţi să ajungi în iad?)

[ Ioan 3:18 ] “18. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.”

    Dacă nu crezi că Isus ţi-a plătit păcatele vei ajunge în iad.
Prietene ai grijă.Nu ajunge acolo.Nu vrei să ajungi acolo.

Salvarea este prin har ( ajutor nemeritat oferit de Dumnezeu) prin credinţă.
Ori primeşti salvarea ca un dar (gratis) de la Dumnezeu ori nu o primeşti deloc.

[ Efeseni 2:8 ] “8. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

Harul şi meritul (răsplata pentru ceva făcut) se exclud reciproc.
Dacă ceva este gratis atunci nu mai este contra cost (prin fapte).Iar dacă ceva este prin fapte (contra cost) atunci nu mai poate fi gratis.

Din nou.

CÂND VINE VORBA DE SALVARE HARUL ŞI MERITUL SE EXCLUD RECIPROC.

Aşa cum nu poţi cumpăra şi primi gratis acelaşi lucru de la un magazin.
La fel nu este posibil simultan să primeşti în dar salvarea şi să munceşti pentru a o obţine.
Dacă munceşti pentru a o obţine tu însuţi ai facut în aşa fel încât să nu o poţi primi.
Salvarea este DOAR prin har şi nu prin merit ( fapte ).

Mai explicit:
doar credinţă în Isus → rai;
fapte bune → iad;
botez → iad;
conduită morală toată viaţa → iad;
credinţă în Isus+fapte bune → iad;
credinţă în Isus+botez → iad;
credinţă în Isus+conduită morală toată viaţa → iad;

Nu eşti salvat dacă nu primeşti salvarea prin har prin credinţă.

Ori crezi că Isus ţi-a plătit păcatele şi salvarea e numai meritul lui ori arzi în iad.

    Dacă în întreaga ta viaţă există măcar un moment în care crezi că Isus a murit,a fost îngropat şi a a înviat după 3 zile pentru a-ţi plăti păcatele,vei fi salvat.

Satana des falsifică mesajul salvării adăugându-i fapte.


6.Pot să-mi pierd salvarea?
(Poate cineva salvat să aleagă să fie pierdut?)

    Nu este posibil să-ţi pierzi salvarea nici dacă vrei.

[ Ioan 10:27-29 ]
 “27. Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine.

28. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.
29. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.”

După cum vezi în versetul de mai sus Isus spune că nu este posibil să-ţi pierzi salvarea.Nimeni nu ne poate smulge din mâna Lui.

Odată ce eşti salvat,rămâi salvat.Nu trebuie să faci nimic să rămâi salvat.Viaţa pe care El ne o dă este veşnică şi deci nu poate fi întreruptă,oprită.

    Odată ce eşti salvat,rămâi salvat.

Link [en]:    http://www.jesus-is-savior.com/Believer’s%20Corner/eternal_security.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/fundamentals/eternal_security.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/books/harry_ironside/eternal_security.htm

7.Pot fi salvat dacă trăiesc în păcat aşa cum vreau eu?
(Este născut din nou cel ce trăieşte în păcat?)

    Dacă a existat un moment în viaţa ta când ai crezut că Isus Hristos ţi-a plătit păcatele,da.
Eşti salvat (ajungi în rai şi nu în iad) dacă crezi că Isus Hristos ţi-a plătit păcatele.
Salvarea ta NU depinde DELOC de viaţa pe care ai avut-o,o ai sau o vei avea.
De exemplu,poţi fi salvat la vârsta de 19 ani şi ajunge în rai la 89 după ce toată viaţa ai trăit ca un beţiv desfrânat de exemplu.

Altfel,dacă nu crezi că Isus ţi-a plătit păcatele,poţi ajunge în iad după ce toată viaţa ai fost la biserică,ai fost un soţ iubitor,fidel,ai donat bani,şi i-ai ajutat pe toţi cei din jurul tău.
Salvarea nu are nimic de a face cu viaţa pe care o trăieşti.

    Cei mai mulţi oameni nu înţeleg acest lucru.Ei nu pricep cum cineva precum Dumnezeu ar putea da ceva atât de preţios precum salvarea,oricui ( mai ales unei persoane ce nu merită ex:un criminal,violator,beţiv,escroc etc. ).

8.Chiar exisă iad?
(De ce a creat Dumnezeu iadul?)

DA.

    Iadul este un loc pe care Dumnezeu L-a creat iniţial pentru diavol şi îngerii lui.

[Matei 25:41 ]
 “41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!”

Tot acolo ajung şi cei ce refuză salvarea oferită de Dumnezeu ( cei ce nu cred că Isus le-a plătit păcatele ).
Nu este un loc unde eşti forţat să asculţi muzica pe care o urăşti cel mai mult.
Nu este un loc unde eşti forţat să mănânci mâncarea ce iţi displace cel mai mult.
Nu este un loc unde eşti pus de demoni să munceşti.
Nu este un loc unde petreci,bei,faci sex şi te distrezi.
Nu este un loc unde eşti chinuit de diavol si îngerii lui.
Nu este un loc unde şef este Satan.

    Iadul este un loc unde Satan arde de viu,unde îngerii lui ard de vii ,unde toţi oamenii pierduţi ard de vii.

    Iadul nu este o glumă.

    Este un loc unde vor fi pedepsiţi la nesfârşit.Nu vor mai ieşi de acolo niciodată.Cu toţii vor suferi la nesfârşit.Isus este cel ce-i va pedepsi la nesfârşit.Vor fi suferit acolo un miliard de ani şi suferinţa lor de abia va fi la început.Vor mai sta încă de un milion de ori mai mult şi suferinţa lor de abia va fi la început.

    Prietene te rog să nu ajungi acolo.
Este mai bine să nu te fi născut decât să arzi de viu la nesfârştit.
Nu merită să ajungi acolo pentru nimic în lume.
Isus ţi-a plătit păcatele pentru ca tu să fii salvat.

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/hell/worst_part_about_hell.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/hell/forever.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/hell/eternity_is_a_long_time.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/hell/horrorifying.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/hell/no_atheists_in_hell.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/hell/hellfire.htm

9.Există reîncarnare?

    NU.Nu există reîncarnare.

[ Evrei 9:27 ]
 “27. Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata,”

    După cum vezi prietene în versetul de mai sus,Dumnezeu a hotărât ca oamenii să moară apoi să fie judecaţi.
Deci un om se naşte,moare (cu excepţia celor salvaţi când vine Domnul înainte de cei 7 ani de necazuri,şi ia Biserica) şi ajunge în rai sau în iad.

Link [en]:    http://www.jesus-is-savior.com/False%20Religions/New%20Age/reincarnation_is_a_lie.htm

Link [en]:    http://www.jesus-is-savior.com/Basics/death_and_dying.htm

10.Există purgatoriu?

    NU.NU există purgatoriu.

[ Evrei 9:27 ]
 “27. Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata,”

    Nu există purgatoriu.Nu vei avea o a doua şansă la a fi salvat.
Odată ce ai murit soarta ta nu mai poate fi schimbată.
Purgatoriul este o minciună.

Link [en]:    http://www.jesus-is-savior.com/False%20Religions/Roman%20Catholicism/purgator.htm

11.Trebuie să respect Legea dată lui Moise?

    Prea târziu,ai încălcat-o pe toată.

[ Romani 3:23 ]
 “23. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.”

[ Iacov 2:10 ] “10. Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.”

    Versetele de mai sus spun clar.Sigur ai păcătuit.
Dacă ai încălcat chiar şi un punct din Lege ai încălcat-o pe toată.
Deci ai încălcat toată Legea.

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/false_doctrine/lordship_salvation/turning_from_sins_is_keeping_law.htm

12.De ce a fost dată Legea (cele zece porunci)?

    Legea a fost dată ca toţi oamenii să ştie că sunt condamnaţi,deoarece doar astfel oamenii vor căuta o salvare ( prin credinţă în Isus Hristos ).

[ Romani 3:20 ]
 “20. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.”


[ Galateni 3:23-25 ]
 “23. Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, inchisi pentru credinta care trebuia sa fie descoperita.

24. Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta.
25. Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta.”

    Mai mult,deoarece legea este scrisă,toţi oamenii ştiu care este opinia lui Dumnezeu faţă de conduita noastră.Astfel cu toţii ştim că am păcătuit.Altfel ar fi fost posibil ca unii să creadă că ei nu au păcătuit,şi nu ar fi fost nici o cale prin care să li se aducă la cunoştinţă adevărul.

Link [en]:    http://www.jesus-is-savior.com/Basics/law.htm


13.Ce face botezul cu apă?
(Ce este botezul cu apă?)

    E doar o declaraţie publică a credinţei celui care este botezat.
Botezul cu apă nu poate salva pe nimeni.
Botezul este pentru cei deja salvaţi ( cei care cred că Isus le-a plătit păcatele ).

Botezul cu apă nu este ceva obligatoriu.

    Deci cel ce este botezat deja crede că Isus i-a plătit păcatele.
Botezul noilor născuţi e nebiblic,absurd şi mincinos.
-nebiblic deoarece în Biblie nu este scris nimic despre botezul celor mici.
-absurd deoarece copilul este prea mic pentru a fi credincios şi astfel botezul lui nu poate reprezenta o declaraţie publică a credinţei lui.
-mincinos deoarece sunt unii care spun că botezul cu apă te poate salva,lucru care este total fals.

[ 1 Corinteni 1:17 ]
 “17. De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia: nu cu intelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica.”

[ Marcu 16:16] “16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.”

    După cum vedeţi în versetul de mai sus este spus că cine nu crede va fi osândit.Cel ce nu crede dar este botezat face parte tot din mulţimea oamenilor care nu cred.

    Deci şi cel ce nu crede dar care este botezat va fi osândit ( condamnat la iad ).

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/false_doctrine/baptismal_regeneration/ray_stanford_refutes.htm

14.Unde ajung sinucigaşii?
(Sinuciderea te duce în iad?
Sinuciderea este păcatul de neiertat?)

Sinucigaşii salvaţi ajung în rai.
Sinucigaşii pierduţi ajung în iad.

    Sinuciderea,cu toate că este păcat (crimă printre altele) nu poate împiedica un om să  fie salvat.

    Mai concret:dacă cineva crede că Isus a murit,a fost îngropat şi după 3 zile a înviat pentru a-i ierta păcatele acea persoană va merge în rai chiar dacă se sinucide.

    În versetele de mai jos este consemnată moartea lui Samson care a fost şi o sinucidere printre altele.El a acţionat ştiind că va muri şi el şi filistenii din jurul lui.Şi totuşi Samson este salvat,cu toate că a murit trăieşte şi în ziua de azi în rai.

[ Judecatori 16:29-30 ]
 “29. Si Samson a imbratisat amandoi stalpii de la mijloc, pe care se sprijinea casa, si s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, si altul la stanga.

30. Samson a zis: „Sa mor impreuna cu filistenii!” S-a plecat cu toata puterea, si casa a cazut peste domnitori si peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prapadit la moartea lui au fost mai multi decat cei pe care-i omorase in timpul vietii.”


15.Există mai multe căi spre rai?
(Toate religiile duc la Dumnezeu?
Toate căile duc la Dumnezeu?)

    Nu.Există doar o cale spre salvare,Isus Hristos.
[ Ioan 14:6 ] “6. Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

    Nu există o altă cale prin care să fii salvat.Ori crezi că Isus a murit, a fost îngropat şi a înviat după 3 zile pentru a-ţi ierta păcatele ori arzi de viu în iad.Cine spune că există o altă cale contrazice Biblia şi deci minte deoarece Biblia spune clar care este adevărul.
Creştinismul este SINGURA religie care declară salvarea prin credinţă în moartea,îngroparea şi învierea după 3 zile a lui Isus Hristos.

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/articles/narrow_gate.htm

16.Unde merg copii mici care mor?
(Ce se întâmplă cu cei mici care mor?
Ce se întâmplă cu copiii după ce mor?)

    Dacă sunt mai tineri decât vârsta discernământului merg automat în rai.

    Vârsta discernământului e momentul  când un copil este considerat de Dumnezeu suficient de dezvoltat încât să poată alege să creadă sau nu că Isus s-a sacrificat pentru a-i ierta păcatele.
Fiecare om probabil are o vârsta a discernământului proprie.

    Din câte ştiu eu în Biblie nu este scris nimic despre cum sunt salvate persoanele ce nu au intelectul necesar credinţei (persoane cu handicap mintal sever),dar probabil Dumnezeu îi salvează oricum.Mi se pare o extensie a logicii ce motivează salvarea primei categorii (copiii mici).De exemplu: copil mic 1 an,copil mare 10 ani.

    În versetele de mai jos vedem cum David nu plânge pentru copilul lui mort deoarece ştia că Dumnezeu i-a salvat copilul şi ştia că îl va întâlni când va ajunge în rai deoarece David este şi el salvat.

[ 2 Samuel 12:22-23 ]
 “22. El a raspuns: „Cand traia copilul, posteam si plangeam, caci ziceam: „Cine stie daca nu Se va indura Domnul de mine si daca nu va trai copilul?”

23. Acum, cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine.””

17.De ce Dumnezeu nu iartă pur şi simplu toţi oamenii?
(Cum poate un Dumnezeu iubitor să trimită oameni în îad?)

    Majoritatea nu vor să aibă nimic de a face cu Dumnezeu.
Ar fi nedrept să-i oblige să trăiască o eternitate lângă Cel pe care ei îl urăsc.


[ Ioan 3:18-21 ]
 “18. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

19. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele.
20. Caci oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele.
21. Dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu.”

    După cum vezi din versetele de mai sus,oamenii au fost cei ce au respins salvarea şi Dumnezeu a fost cel ce şi-a dorit tot timpul ca toţi oamenii să fie  salvaţi.Cu toate că Dumnezeu este dispus să salveze pe oricine deoarece El ne iubeşte,nu toată lumea vrea să trăiască lânga el şi astfel inevitabil aleg iadul.

Oamenii au fost întotdeauna singura problemă .

18.Cine este diavolul?

    Satan sau Lucifer este un heruvim.La început,înainte să cadă în păcat era o fiinţă fără păcat.

    Este răuvoitor,mincinos,inteligent şi contrar părerii colective, frumos.Este doar o fiinţă creată deci infinit inferioară lui Dumnezeu,şi totuşi substanţial mai puternică şi inteligentă decat orice om.

[ Ezechiel 28:12-19 ] 12. „Fiul omului, fa un cantec de jale asupra imparatului Tirului si spune-i: „Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete.
13. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut.
14. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.
15. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine.
16. Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare.
17. Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor.
18. Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau ti-ai spurcat locasurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tau un foc care te mistuie si te prefac in cenusa pe pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc.
19. Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit si nu vei mai fi niciodata!”

    Este cel care a împins specia umană să păcătuiască şi este cauza declanşatoare a răului din această lume.

[ Facerea 3:4-7]
 “4. Atunci sarpele a zis femeii: „Hotarat, ca nu veti muri,

5. dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.”
6. Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.”

    Înşeală  şi amăgeşte întreaga lume şi nu este de unul singur.

[ Apocalipsa 12:9 ]
 “9. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.”

    Poate călători prin timp.La un moment dat în viitor toate împărăţiile de pe pământ vor fi ale lui.

[ Matei 4:8-9 ]
 “8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis:

9. „Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie.””

La un moment dat toţi oamenii îl vor venera.

[ Apocalipsa 13:8 ] „8. Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului care a fost junghiat.”

    Este tatăl tuturor minciunilor şi tatăl tuturor celor pierduţi (cei ce nu cred că Isus le-a plătit păcatele).Este un ucigaş şi un mincinos.

[ Ioan 8:42-44 ]
 “42. Isus le-a zis: „Daca ar fi Dumnezeu Tatal vostru, M-ati iubi si pe Mine, caci Eu am iesit si vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis.

43. Pentru ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu.
44. Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.”

    Va ajunge în iad unde va arde de viu la nesfârşit.

[ Isaia 14:6-19 ]
 “6. Cel ce, in urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fara ragaz, cel ce, in mania lui, supunea neamurile este prigonit fara crutare.

7. Tot pamantul se bucura acum de odihna si pace; izbucnesc oamenii in cantece de veselie.
8. Pana si chiparosii si cedrii din Liban se bucura de caderea ta si zic: „De cand ai cazut tu, nu se mai suie nimeni sa ne taie!”
9. Locuinta mortilor se misca pana in adancimile ei, ca sa te primeasca la sosire; ea trezeste inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti imparatii neamurilor.
10. Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: „Si tu ai ajuns fara putere ca noi si tu ai ajuns ca noi!
11. Stralucirea ta s-a coborat si ea in Locuinta mortilor, cu sunetul lautelor tale; asternut de viermi vei avea, si viermii te vor acoperi.”
12. Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai in inima ta: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei,
14. ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt.”
15. Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor, in adancimile mormantului!
16. Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: „Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile,
17. care prefacea lumea in pustiu, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?”
18. Toti imparatii neamurilor, da, toti, se odihnesc cu cinste, fiecare in mormantul lui.
19. Dar tu ai fost aruncat departe de mormantul tau, ca o ramura dispretuita, ca o prada luata de la niste oameni ucisi cu lovituri de sabie si aruncata pe pietrele unei gropi, ca un hoit calcat in picioare.

    Acţionează prin toţi cei pierduţi ( cei ce nu cred că Isus le-a plătit păcatele murind,fiind îngropat şi înviind a treia zi ).Prietene dacă nu eşti salvat eşti robul şi prizonierul lui şi lucrezi pentru cauza lui fără să-ţi dai seama.

[ Efeseni 2:13 ]
 “1. Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre

2. in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii.
3. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti.”

Link [en]:    http://www.jesus-is-savior.com/Believer’s%20Corner/Doctrines/satan.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/articles/how_fast_satan_destroys.htm

19.Este posibil ca un creştin să ajungă în iad?

    Nu.Sub nici o formă.

    Creştinul este o persoană care crede că Isus a murit,a fost îngropat şi a înviat după 3 zile pentru a-i ierta păcatele.Din Biblie ştim că datorită a ceea ce cred, toţi creştinii sunt salvaţi.

    Este imposibil ca o persoană salvată să ajungă în iad.
Prin definiţie o persoană salvată nu este pierdută.Dacă cineva ajunge în iad înseamnă că respectiva persoană era pierdută deci nu era salvată.

    Din nou, este IMPOSIBIL ca o persoană salvată să ajungă în iad.

[ Ioan 10:27-28 ]
 “27. Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine.

28. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.”

20.Este posibil ca un preot sau un călugar să ajunga în iad?

    Da.Binenţeles că un preot sau un călugăr pot ajunge în iad.
Doar pentru că cineva e preot sau călugăr asta nu înseamnă că va ajunge în rai.
[ Ioan 3:18 ] “18. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

    După cum vezi prietene,criteriul în funcţie de care ajungi în rai este credinţa că Isus ţi-a plătit toate păcatele murind,fiind îngropat şi înviind după 3 zile.

Deci dacă eşti preot ortodox şi nu crezi ajungi în iad.
Dacă eşti călugăr şi nu crezi ajungi în iad.

    Cum este posibil aşa ceva?Sunt mulţi cei care încearcă să trăiască perfect conform legii lui Dumnezeu în speranţa falsă că Dumnezeu le va da viaţă veşnică drept răsplată,dar Biblia spune clar că doar prin credinţă în Isus un om poate fi salvat.

[ Matei 7:21-23 ] “21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?”
23. Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.””

[ Ioan 6:40 ]
 “40. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.””


21.Are rost să mă rog pentru iertarea celui care a murit?
(Ne rugăm pentru cei morţi?)

    NU.Nu are rost să ne rugăm pentru o persoană pierdută care a murit.E inutil.
Îmi pare rău dar o persoană pierdută care moare ajunge direct în iad.

[ Ioan 3:18 ]
 “18. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.


22.Ce sunt sfinţii?
(Cine sunt sfinţii?)

Sfînt -pus deoparte.

    Sfinţii sunt doar nişte păcătoşi care au obţinut prin credinţă în Isus iertarea păcatelor.

    Credinţa în Isus, acesta este criteriul de separare dintre un sfânt şi un om pierdut.În funcţie de criteriul menţionat,sunt doar două categorii de oameni.Sfinţi şi pierduţi.Fiecare om se află într-una din aceste două categorii.

    Sinonime ale cuvântului sfânt:creştin,mântuit,copil al lui Dumnezeu,copil al luminii.

    Există falsa idee că un sfânt este o persoană cu verticalitate morală.În Biblie există mai multe exemple de persoane salvate care nu au avut o viaţă morală: tâlharul de pe cruce,Rahav curva,cei din biserica din Corint etc.

    Vor suferi în iad oameni decenţi care au muncit cinstit,care au avut grijă de familiile lor,care şi-au plătit impozitele,nu au deranjat pe nimeni şi care s-au sacrificat să-i ajute pe cei din jur.Şi vor fi în rai oameni precum tâlharul de pe cruce care a trăit numai pentru el,şi a profitat tot timpul de cei din jur.

    Este Dumnezeu nedrept?Deloc.Cu toţii am păcătuit şi astfel am încălcat Legea.Dumnezeu le-a oferit salvarea tuturor oamenilor.
Tâlharul a acceptat iar ceilalţi nu.

23.Este păcat (idolatrie) să te închini icoanelor,statuilor,picturilor etc?
(Este păcat să ne închinăm icoanelor?)

    Da.Pentru cel ce se roagă lor,icoanele,cruciuliţele,statuile,picturile etc,toate acestea sunt idoli.
Persoana ce se roagă idolilor comite idolatrie.

[ Exod 20:4]
 ”4. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.

5. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii, pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc,”

[ Levitic 26:1 ]
 ”1. Sa nu va faceti idoli, sa nu va ridicati nici chip cioplit, nici stalp de aducere aminte; sa nu puneti in tara voastra nicio piatra impodobita cu chipuri, ca sa va inchinati inaintea ei; caci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

24.Există alte forme mai subtile de idolatrie?

    O altă formă de idolatrie este atunci când cineva are o afecţiune (ce i se cuvine Domnului)   pentru un obiect,o persoană etc.
Exemple de obiecte ale idolatriei omului:o echipă de fotbal,propria maşină,propria persoană,cântăreţul preferat,actorul preferat,statul,animalul de companie.

-o echipă de fotbal-Cu toţii am văzut microbişti înfocaţi.Sunt oameni care ţin cu aceeaşi echipă de fotbal chiar dacă s-a schimbat componenţa echipei,antrenorii etc.Idolatria este cea care-i face să aibă această afecţiune nenaturală faţă de ceva nedemn de admiraţia lor.

– cântareţul preferat-cu toţii am văzut fani ce leşină sau îşi pierd cumpătul când văd vedeta lor preferată.Oamenii pe care îi admiră cu atâta intensitate sunt doar nişte oameni,nişte păcătoşi la fel ca şi ei.

-statul-Sunt oameni care idolatrizează statul.Sunt oameni care cred că toate problemele pot fi rezolvate de stat.Auzim frecvent “De ce statul nu face?De ce?”.Statul este dumnezeul lor.Statul este cel spre care ei fug când sunt în pericol.

25.Ce ştim despre Maria?

    Este cea care a fost favorizată între femei întrucât ei i-a fost dat să-l aducă pe lume pe Isus.Era fecioară când s-a nascut Isus.

[ Luca 1:27-35 ] 27. la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28. Ingerul a intrat la ea si a zis: „Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!”
29. Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta.
30. Ingerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu.
31. Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus.
32. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David.
33. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.”
34. Maria a zis ingerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?”
35. Ingerul i-a raspuns: „Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

26.A fost Maria fecioară toată viaţa?
(Este Maria pururea fecioară?)

    După ce s-a născut Isus ea a mai avut cel puţin 6 copii.Iacov,Iosif,Simon,Iuda + surorile lui (plural) deci minim 6 copii.

[ Matei 13:55-56 ]
 “55. Oare nu este El fiul tamplarului? Nu este Maria mama Lui? Si Iacov, Iosif, Simon si Iuda, nu sunt ei fratii Lui?

56. Si surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

    Ea fiind căsătorită cu Iosif a avut copii după ce S-a născut Isus.
Afirmaţia că ea a fost toată viaţa fecioară e o minciună.Cei ce susţin fecioria perpetuă a Mariei ,în general o idolatrizează şi în plus nu ştiu că nu este păcat ca o femeie să facă dragoste şi să aibă copii cu soţul ei.

    O femeie care are copii cu soţul ei nu este cu nimic mai prejos decât una care este fecioară.

27.Este Maria fără păcat?
(Este ea preacurata fecioară Maria?)

    Ea nu are nici un fel de statut special ,aşa cum din păcate cultul ortodox şi catolic îi conferă.Ea a fost doar o femeie favorizată de Dumnezeu.Doar atât.Ea a fost favorizată între femei pentru a-L aduce pe lume pe Isus.Ea nu a fost aleasă pentru că era mai neprihanită decât celelalte femei.

Ea a fost o păcătoasă ca oricare alt om.

[ Romani 3:9-18 ] “9. Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca toti, fie iudei, fie greci, sunt sub pacat,
10. dupa cum este scris: „Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.
11. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.
13. Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca sa insele; sub buze au venin de aspida;
14. gura le este plina de blestem si de amaraciune;
15. au picioarele grabnice sa verse sange;
16. prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea pacii;
18. frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor.”

    Din versetele de mai sus vedem clar că toţi oamenii sunt păcătoşi,şi deoarece Maria este om rezultă că şi ea a păcătuit.
Ea a fost salvată prin credinţă în Isus,alfel ar fi fost condamnată în iad.

Link [en]:     http://www.jesus-is-savior.com/False%20Religions/Roman%20Catholicism/mary_is_nothing.htm

Link [en]:     http://www.jesusisprecious.org/false_religion/roman_catholic/mary_worship.htm

Link [en]:    http://www.jesusisprecious.org/false_religion/roman_catholic/virgin_mother_worship.htm

28.Este Maria mediator?

    Ea nu este în nici un fel mediator între Dumnezeu şi om.Ea nu poate facilita nimănui accesul la Dumnezeu.Toate rugăciunile adresate Mariei sunt păcat.

    Există doar un singur mediator între Dumnezeu şi om.Acel mediator nu este Maria ci este Isus Hristos.

[ 1 Timotei 2:5 ]
 “5. Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,”

29.De ce este atât de mult rău în lume?

Răul din lume este rezultatul acţiunilor noastre.
Noi avem libertatea de a alege şi alegem să facem rău deoarece suntem păcătoşi.
Răul din noi nu poate fi eliminat prin educaţie,disciplină sau bună creştere.Orice facem,orice încercăm  pentru a o eradica,nu reuşim să scăpăm de natura noastră păcătoasă obţinută prin căderea în păcat al lui Adam şi Eva.

    Contrar opiniei generale,omul se naşte rău nu se naşte bun.
Ne naştem cu această condiţie de care nu putem scăpa prin propriile puteri.
    Pentru că nu recunosc existenţa acestei condiţii psihologii caută întotdeauna o explicaţie pentru răul din om şi întotdeauna indică doar false cauze externe.Auzim întotdeauna vorbindu-se de cauze ale răului care sunt externe omului:mediul l-a format în aşa fel,săracia l-a împins la aşa ceva etc.Adevărul este că omul este păcătos.Eu,tu,familiile noastre,prietenii noştri.Toţi oamenii sunt păcătoşi.

    Prietene,sper că ai găsit în acest articol măcar câteva răspunsuri la întrebările tale.Crede că Isus a murit,a fost îngropat şi a înviat după 3 zile pentru a-ţi plăti păcatele şi vei fi salvat.
Sper să ne întâlnim cu toţii în rai.

   
[ Luca 19:10 ] “10. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

    Crede şi fii salvat!!!!

Salvarea-doar prin credinţă (versete)

 

    Dragă prietene,mai jos sunt 16 versete din Biblie ce arată că salvarea este doar prin credinţă.

Crezi şi eşti salvat.E atât de simplu.Nu trebuie să renunţi la păcatele tale,oricum nu poţi.Nu trebuie să renunţi la viciile tale sau să faci fapte bune,oricum nu vrei.Trebuie doar să crezi.Dumnezeu este dispus să te salveze acum,exact aşa cum eşti tu.El vrea neaparat ca tu să fii salvat.

Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos a murit,a fost îngropat şi a înviat dupa 3 zile pentru a-ţi ierta păcatele.Crede acest lucru pentru a fi salvat,acum,astăzi,pentru totdeauna.

[ Efeseni 2:8 ] ” Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. ”

[ Ioan 3:15 ] ” pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa* veşnică. ”

[ Ioan 3:18 ] ” Oricine* crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. ”

[ Ioan 8:24 ] ” De aceea* v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci*, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” ”

[ Faptele 10:43 ] ” Toţi prorocii mărturisesc despre El* că oricine* crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” ”

[ Faptele 13:39 ] ” şi oricine crede este iertat prin El* de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. ”

[ Faptele 26:18 ] ” ca să* le deschizi ochii, să* se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să* primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea* împreună cu cei* sfinţiţi.” ”

[ Romani 4:3 ] ” Căci ce zice Scriptura? „Avraam* a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” ”

[ Romani 5:1 ] ” Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă*, avem% pace* cu Dumnezeu, prin* Domnul nostru Isus Hristos. ”

[ Romani 9:30 ]
 ” Deci ce vom zice? Neamurile*, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care* se capătă prin credinţă; ”

[ Filipeni 3:9 ] ” şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea*, ci aceea* care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. ”

[ Evrei 4:3 ] ” Pe când noi*, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am* jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. ”

[ Evrei 10:39 ] ” Noi însă nu suntem din aceia care* dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă* pentru mântuirea sufletului. ”

[ 1 Petru 1:5 ] ” Voi* sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! ”

[ 1 Ioan 5:13 ] ” V-am scris aceste* lucruri ca* să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică. ”

[ Geneza 15:6 ] ” Avram a crezut* pe Domnul, şi Domnul i-a socotit* lucrul acesta ca neprihănire. ”

Salvarea explicată mai simplu

Mai jos sunt versete din Biblie care ne arată opinia lui Dumnezeu referitor la cei care au păcătuit.

[ Apocalipsa 21:8 ] “ Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”

[ 1 Corinteni 6:9-10 ] “ 9. Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii,
10. nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. “

Te-ai regăsit măcar într-una din categoriile de mai sus?Să ştii că ai păcătuit.

[ Psalmi 14:2-3 ] “ 2. Domnul Se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, sa vada de este vreunul care sa aiba pricepere si care sa caute pe Dumnezeu.
3. Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. “

Eşti convins că ai păcătuit?Dumnezeu căuta pe cineva care să nu fi păcătuit,şi nu a găsit pe nimeni,….NIMENI.Nici eu şi nici tu nu suntem fără păcat.
Nu poţi evita acest adevar.Ai păcătuit şi pedeapsa cuvenită este iadul.

Nu dispera.

Dumnezeu înainte de facerea lumii ştia că omul creat va păcatui şi astfel pentru a-i salva pe oameni a hotărât să ofere tuturor iertarea păcatelor.

[ Efeseni 1:4-5 ] “4. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,
5. ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, ”

[ Ioan 3:16 ] “ Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. “

Pentru a-i salva pe oameni Dumnezeu L-a trimis pe unicul lui Fiu Isus Hristos în lume,în carne şi oase,pentru ca acesta să moară,să fie îngropat şi apoi să învie după 3 zile,pentru ca ORICINE crede în El să nu fie condamnat la o eternitate în iad ci să fie salvat şi să meargă în rai.

Sper că ai observat exprimarea: “ORICINE”.Astfel ştii că versul de mai sus se referă şi la tine chiar dacă trăieşti la aproape 2 milenii distanţă de momentul sacrificiului şi învierii Domnului. “ORICINE” adică eu,tu şi oricine crede că Isus a murit a fost îngropat şi apoi a înviat pentru a ne ierta nouă păcatele.

Mai simplu.

Dacă tu crezi că Isus este Dumnezeu Fiul şi că a murit ,a fost îngropat şi apoi a înviat după 3 zile eşti salvat.

Este atât de simplu.

Dumnezeu este iubire şi El vrea ca toţi să fie salvaţi.
[ 1 Timotei 2:4 ] “ 4. care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. “

E logic dacă te gândeşti.Din moment ce vrea ca toţi să fie salvaţi,salvarea e ceva ce orice om,bun sau rău (tâlhar, criminal, hoţ, curvar , mincinos etc.),  poate obţine.Mai jos este versul care ne spune ce I-a spus Isus tâlharului de pe cruce.

[ Luca 23:43 ] “43. Isus a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.” “

Deoarece Dumnezeu este perfect şi omenirea este căzută în păcat,salvarea este ceva ce Dumnezeu oferă gratis întrucât nici unul din noi nu are nimic de oferit înapoi.

[ Efeseni 2:8 ] “8. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

Deoarece Dumnezeu este drept,nu putea pur şi simplu să ne ierte,răul făcut de noi tot trebuia pedepsit.Şi pentru că iertarea noastră exclude pedepsirea noastă,El l-a pedepsit pe unicul lui Fiu în locul nostru pentru ca noi să putem fi iertaţi.

[ 2 Corinteni 5:21 ] “21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El. “

Crede astăzi şi vei fi salvat acum,astăzi,pentru totdeauna.Nu trebuie să-ţi schimbi viaţa.Nu trebuie să renunţi la păcatele tale.Nu trebuie să începi să faci fapte bune,nu trebuie să începi să-i ajuţi pe cei din jur,nu trebuie să  fii botezat,nu trebuie să mergi la biserică.Nici măcar nu trebuie să te simţi îndatorat lui Dumnezeu,salvarea este darul Lui şi este gratis.Eşti convins că ai păcătuit şi că ai nevoie de iertarea lui?Trebuie doar să crezi în salvarea Domnului.

[ Ioan 11:25 ] 25. Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.

Dumnezeu vrea ca tu să fii salvat.Nu te gândi că ai păcătuit prea mult pentru a fi salvat,pentru că nu este posibil.El ştie tot raul pe care l-ai făcut şi totuşi vrea neaparat ca tu să fii salvat.

[ Isaia 59:1 ] “1. Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda,”

[ Luca 19:10 ] “Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.” ”

Care patron pentru care tu ai lucrat ar alege să-şi dea viaţa pentru ca tu să fii salvat?Care şef de la tine de la muncă şi-ar da viaţa pentru ca tu să trăieşti? Care prieten de-ai tăi şi-ar da viaţa ca tu să trăieşti? Cine e ruda căreia I-ai greşit în fiecare zi care s-ar sacrifica pentru tine?Cine e persoana care ar alege să sufere şi să moară ca tu să trăieşti?

Dumnezeu Fiul Isus Hristos este singurul care s-a sacrificat ca tu să trăieşti.El a fost singurul care şi-a dat viaţa pentru a salva pe cineva care nu-i poate da niciodata nimic înapoi.El care este stăpân absolut peste toată creaţia a preferat să te salveze în loc să se debaraseze de tine.A preferat să rămână prietenul tău în loc să te abandoneze.A preferat să-ţi ierte păcatele în loc să te dezmoştenească şi să te alunge.A murit,a fost îngropat,a înviat după 3 zile şi astăzi se află în rai. Ai fost  răscumpărat cu sângele lui.El este cel ce a creat universul şi raiul şi tot ce există şi vrea neaparat ca tu să fii salvat.

Crede şi fii salvat!!!!

Salvarea

„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

[ Ioan 3:16 ]

 

Picture of Douthat State Park.    Ce trebuie să fac să fiu salvat?

Să zicem că nu iţi doreşti să auzi o predică pe cât iţi doreşti să auzi despre cum să fii salvat.

Vreau dacă pot să dau un raspuns la întrebarea “Ce trebuie să fac să fiu salvat?”.Nu este nici o altă întrebare în această lume mai importantă decât aceasta,si nu cred că este nici un om aici în  această seară care să nu fie interesat de acest lucru.

Am auzit un om ,seara trecută când am ieşit în oraş, spunând:“nu cred în convertire instantanee.Nu cred ce a spus predicatorul seara trecută,că un om poate intra  păcătos şi ieşi creştin de aici ”.Acum, vreau să spun că eu nu cred în nici un alt fel de conversie. Nu cred că a existat salvare vreodată în lume, care nu a fost instantanee,și vreau să subliniez urmatorul lucru: mulți nu pot spune nici ziua și nici ceasul când au fost convertiţi.Ei nu știu momentul dar asta nu schimbă următoarele: că a existat un moment în care au trecut de la moarte la viață si că a existat un moment în care s-au născut în Împărăția lui Dumnezeu.Trebuie să fi existat un moment înaintea căruia au fost pierduţi si după care au fost salvaţi,si este posibil ca ei să nu-şi dea seama de existenta unei astfel de schimbări.

Eu cred că apropierea de convertire a unora este ca răsăritul soarelui, și a altora precum aprinderea bruscă a unui meteorit. Dar convertirea este instantanee. Trebuie să existe un moment în care viața începe să crească; când sufletul mort începe să trăiască.

Acum, în această seară vreau să folosesc ilustrații biblice. În primul rând, arca. A existat un moment înaintea căruia  Noe era în afara corăbiei,  după care a fost înăuntru. Si, trebuie avut în vedere faptul că arca l-a salvat pe Noe.Nu neprihănirea lui, nu sentimentele sale, nu lacrimile lui, nu rugăciunile sale. Arca l-a salvat. Dacă el ar fi încercat să facă o arcă din sentimentele sale, sau din rugăciunile sale, sau din viata sa, el ar fi murit înnecat împreună cu restul celor care au murit. Dar, vedeți voi, arca a fost cea care l-a salvat.

Când am fost în Manchester, am intrat  într-o galerie duminică seara pentru a avea o discuție cu câţiva curioşi; și în timp ce vorbeam, un om de afaceri a venit, și s-a aşezat la marginea publicului. Cred că iniţial venise doar să critice, era un pic sceptic. În cele din urmă l-am văzut că era în lacrimi. M-am întors către el, și i-am zis: „Prietene, care este problema ta?” „Ei bine”, a spus el, „Dl. Moody, de fapt nu ştiu care este problema mea.” I-am spus: „Eşti convins că ești un păcătos?” El a spus: „Da, știu acest lucru.” I-am spus, „Hristos este în măsură să te salveze”; și am folosit analogie după analogie, dar el tot nu a înţeles. În cele din urmă m-am gândit la arcă, și i-am spus: „au fost sentimentele lui Noe cele care  l-au salvat?A fost corectitudinea lui Noe, cea care  l-a salvat, sau era arca?” „Acum am înţeles.”, a spus el,”Am înţeles.” El s-a ridicat,a dat mâna cu mine și a spus: „Bună seara. Trebuie să plec.Trebuie să plec cu trenul în această seară, dar am fost hotărât să fiu salvat înainte de a pleca.Am înţeles acum.”

La câteva zile după aceea, a venit și m-a atins pe umăr și mi-a spus: „Mă recunoaşteţi?” Am zis: „V-am mai văzut, dar nu-mi amintesc unde.” El a spus: „Nu vă aduceţi aminte analogia cu arca? Am zis:” Da. „” De atunci am înţeles perfect”, a spus el.” Am înțeles. Hristos este arca; El mă salvează”.

Când m-am întors  în Manchester , și am vorbit tinerilor de acolo, am descoperit că el era cea mai strălucitoare lumină.

Să folosesc urmatoarea ilustraţie. Sângele din Goshen. Dumnezeu a spus: [ Exod 12:13 ] „…Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi…”El nu a spus: „Când văd sentimentele lui Moise, sau sentimentele oamenilor, voi trece pe lângă voi”  sau „Când vă văd rugându-vă și plângând, voi trece pe lânga voi” ci a spus: „…Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi…” Sângele a fost  cel care i-a salvat, nu neprihănirea lor. Și orice copil mic datorită  acelui sânge în Goshen era în aceeaşi siguranţă precum Moise sau Aaron sau Iosua sau Caleb.  Sângele a fost  cel care i-a salvat.Uite! Un evreul luând isop. El îl moaie în sânge, și loveşte cadrul uşii.Înaintea acelui moment sângele nu se afla pe cadrul uşii,după acel moment cadrul uşii era mânjit cu sânge.Din momentul în care sângele se află acolo ei sunt salvaţi.

Dumnezeu a spus: „…Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi…” Unii oameni spun: „Dacă aș fi măcar la fel de bun precum acel pastor m-aş simţi mult mai în siguranţă” sau „Dacă aș fi fost măcar la fel de bun ca și acea mamă în Israel, care s-a rugat timp de cincizeci de ani pentru cei săraci și nefericiţi, m-aş fi simţit mult mai în siguranţă.”Prietenii mei, dacă sunteți în spatele sângelui, sunteţi la adăpost. Nici neprihănirea și nici faptele lor bune nu i-a salvat. Aceste lucruri nu au salvat pe nimeni niciodată.

Dumnezeu spune: „…Eu voi vedea sângele si voi trece pe lângă voi…” ,iar când sunt la adăpost în spatele sângelui, atunci eu sunt mântuit și dacă eu nu sunt la adăpost în spatele sângelui, nu sunt salvat. Dumnezeu a spus: …Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi…” Moartea  a trecut peste Egipt și în cazul în care sângele a fost pe cadrul uşii a trecut mai departe, dar în cazul în care nu a găsit sângele, imediat a intrat și a luat victima imediat. Marile palate nu au putut ţine moartea afară.Bogăția și statutul social nu au putut feri de moarte. A mers și a luat Prințul Egiptului, i-a luat pe cei mai bogaţi și pe cei mai săraci, pe cei mai stimaţi şi pe cei mai puţin stimaţi.Moartea nu face nici o distincție, decât dacă un om se află în spatele sângelui.

Prieteni fiţi înțelepţi în această seară, și treceţi la adăpostul sângelui. Sângele a fost vărsat. Sângele este pe scaunul milei și din moment ce este acolo poți fi salvat. Dumnezeu a imputat Fiului Său greșelile și păcatele voastre.Grăbiţi-vă prietenii mei, grăbiţi-vă și fiţi salvaţi în această seară pentru că Stăpânul casei se va ridica și va închide ușa, și atunci nu va mai fi nici o speranță.

Să ne folosim de următorul eveniment. Când Israel a trecut râul Iordan, Dumnezeu i-a spus lui Iosua să aibă șase cetăți de refugiu ; trei de fiecare parte a Iordanului.Au fost construite fiecare pe câte un deal, pentru  a putea fi văzute de la o distanță mare, iar porțile urmau să fie ținute deschise zi și noapte.Toate obstacolele urmau să fie date la o parte din drum, strada trebuia să fie reparată, de asemenea şi podurile trebuiau să fie în stare bună, astfel încât nimic să nu împiedice fuga unui om spre cetatea de refugiu. Dacă un om ucidea un altul în acele zile, ar fi fost o mare rușine pentru ruda cea mai apropiată a victimei daca nu se răzbuna.Dacă un om îl ucidea pe altul,ruda cea mai apropiată era obligată să-l omoare. Dar, dacă putea ajunge într-un oraș de refugiu,era judecat, si dacă se constata că nu a ucis intenționat omul, putea să trăiască.

Să folosim ilustrarea mea. Să presupunem că omor un om. Sunt afară , departe în pădure la lucru, iar toporul îmi alunecă din mână şi-l omoară pe cel care lucrează cu mine.  Știu că rudeniile, fratele său, nu sunt departe. Vestea că i-am ucis fratele va ajunge în curând la ei. Ce ar trebui să fac? Mă duc spre orașul de refugiu, acolo departe pe deal, la zece mile depărtare. Alerg – și ştim că în acele zile erau utilizate indicatoare cu cuvântul „REFUGIU”, scris cu litere roșii mari, astfel încât un om le putea citi în timp ce fugea.Nu trebuia să se oprească. Mi s-a spus că exista şi un semn ca un deget îndreptat spre oraș, astfel încât un om care nu putea citi  putea vedea mâna îndreptată spre oraş. Un om nu trebuie neaparat să ştie să citească înainte de a putea fi salvat. Eu văd că mâna este îndreptată spre cetatea de refugiu. Poarta este larg deschisă, dar sunt zece mile până acolo. Sar peste autostradă. Nu privesc în urmă si nici în dreapta si nici în stânga. Nu îi ascult pe cei ce-i întâlnesc.

Răzbunătorul a scos sabia, și este pe urmele mele. Sar şi ajung în stradă și destul de curând, văd că mă ajunge din urmă,alerg mai departe, peste acel pod, peste acel râu, sus pe muntele acela, de-a lungul acelei văi, dar eu îl aud apropiindu-se din ce în ce mai tare. Uite  paznicul.Pot să-l văd pe zidul cetății. El îi anunţă pe  locuitori că un refugiat se apropie. Îi văd pe locuitori pe peretele  orașului, iar când mă apropii îi aud spunând:”Fugi, fugi! Scapă, scapă! E foarte aproape de tine! Fugi! Scapă!” Continui, trec sărind prin poarta cetății, și în cele din urmă sunt în siguranță.Acum sunt afară, iar în următorul moment eu sunt înăuntru.Acum sunt expus la lovitura de sabie (aceasta mă poate lovi în orice moment) iar în momentul următor sunt în siguranță. Am simtit o schimbare? Sunt în spatele zidurilor: aceasta este diferența. Este un fapt. Acolo mă aflu. Răzbunatorul poate veni până la porțile cetății, dar nu poate intra. Sabia lui nu mă poate atinge.Legea țării mă apără acum. Sunt sub protecția acelui oraș.Viaţa mi-a fost salvată,dar nu am avut timp de pierdut.

O mare parte dintre voi încearcă să intre în cetatea de refugiu, și sunt şi dușmani care încearcă să te oprească, dar nu-i asculta. Prietenii tăi îți spun să scapi. Grăbeste-te! Nu întârzia nici pentru un singur moment!

În țara noastră, înainte de război, când am avut sclavi,ei se uitau după steaua nordului. Dacă un sclav fugea în Statele de Nord, vechiul său stăpân putea veni să-l ia înapoi în sclavie. Dar la acea vreme exista un alt steag pe pământ american, iar în cazul în care aceştia puteau ajunge sub acel steag erau în siguranţă. Se numește Steagul Uniunii (Union Jack). În cazul în care aceştia puteau ajunge în Canada erau liberi,prin urmare, se uitau spre steaua nordului.

Dar ei știau că dacă ajung în Statele de Nord, ar putea totuşi exista cineva pe urmele lor gata să-i ia înapoi. La fel este și pentru fiecare păcătos care vrea să vină la Hristos. Unii oameni fac tot posibilul să-l împiedice dar alții îl vor sprijini. Haideţi să ajutăm fiecare om spre steaua de nord.Un om a scăpat, poate că înoată în râul Mississippi sau traversează râul Ohio, într-o mică canoe. Stăpânul este informat şi ia ogarii și îi pune pe urmele lui, și începe să-l urmărească. Sclavul aude câinii de vânătoare și știe că stăpânul său vine să-l ducă înapoi în sclavie. Graniţa este la o milă sau două distanță. Încearcă să scape cât de repede poate. El  aleargă cu toată puterea lui spre frontieră, peste garduri vii și șanțuri și râuri, el merge mai departe spre Canada. Începe să vadă Canada. El poate vedea steagul în fața lui; și știe că dacă poate traversa frontiera înaintea stăpânului său și a câinilor de vânătoare ,va fi liber pentru totdeauna.

Priviţi cum un sărman negru aleargă!Sare și în cele din urmă,trece frontiera. Este liber! Era sclav iar în clipa următoare este un om liber sub steagul reginei Victoria, steagul britanic , nu aplaudaţi  prietenii mei,veniţi la Hristos.Legile voastre spun că nici un om sub acel pavilion nu va fi sclav. El era sclav şi în următorul moment este un om liber. Înaintea acelui moment este posibil ca vechiul său stăpân să-l tragă înapoi iar în următoarea clipă strigă , „Libertate!”

Dacă Hristos ne spune că suntem liberi, suntem liberi.Prietenii mei, Hristos ne cheamă în această seară. Ieșiti afară din teritoriul diavolului cât de repede puteţi. Nici un sclav din statele din sud nu a avut un stăpân atât de crud precum al tău, nici un stăpân la fel de rău precum Satana. Urmează-mi sfatul în seara asta, și evadează pentru libertatea sufletului tău.
Îmi dau seama că unii dintre voi vor spune:”Eu nu văd cum poate un om să fie convertit dintr-o dată.”

Permiteți-mi să folosesc o altă ilustrație. Uitaţi-vă acolo jos. Sunt doi soldați.Acum, dacă i-ai aduce pe acei soldați până la această platformă, și i-ai întreba cum au devenit soldați, ei vor spune că erau cetățeni și au devenit soldați în următorul moment. Care a fost evenimentul care i-a făcut soldați?A fost momentul când au luat șilingul reginei. În momentul în care au primit șilingul, au încetat să mai fie cetățeni,şi au devenit soldați. Înainte de a fi primit şilingul puteau merge unde işi doreau,dar în minutul următor au intrat sub autoritate și în conformitate cu reglementările armatei trebuie să meargă acolo unde regina Victoria îi trimite. Ei nu trebuie să aștepte să li se dea o uniformă. În clipa în care au primit şilingul au devenit soldați. Ce i-a făcut soldați? Primirea şilingul. Ce îl face pe un om creștin? Credinţa in Hristos.

[ Ioan 1:11-13 ] ”11 A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”

Darul lui Dumnezeu este viața veșnică. Cine vrea darul în aceasta seară? Când am fost în Manchester, am pus această întrebare, și un om a strigat în adunare, „Eu vreau!” Cine vrea darul acum? Nu există nici un om aici, în Londra, așa cum era în Manchester, care să spună că el vrea darul? Nu este de mirare că trebuie să pledez cu atât de mulți să ia darul? [ Romani 6:23 ] „Plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică.” Cine  vrea darul acum? ( Multe răspunsuri în sală: „Eu vreau!!!”, „Eu vreau!!!!”)

[ Luca 16:15 ] „Isus le -a zis: ,,Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.”

Îmi imaginez un om acolo jos care spune: „Ce zici de pocăință? Ce zici de a intra în corabie sau în cetatea de scăpare înainte de pocăință?” Prietenul meu, lasă-mă să-ţi spun ce este pocăința. Este stânga împrejur! Cred că acești soldați înteleg această expresie. Cineva a spus că fiecare se naște cu spatele la Dumnezeu, și convertirea e un fel de stânga împrejur.În cazul în care doriți să fiţi convertiți și doriţi să vă pocăiţi, vă voi spune ce trebuie să faceţi. Pleacă din serviciul lui Satan, și înrolează-te în cel al Domnului. Lasă-ţi vechii prieteni, și uneşte-te cu poporul lui Dumnezeu.(A nu se înţelege condiţionarea sau necesitatea abandonării anturajului înainte de conversie.A nu se înţelege nici condiţionarea salvarii de slujirea  in serviciul lui Dumnezeu )

În câteva zile, în cazul în care nu se întâmplă nimic neaşteptat, aștept să merg la Liverpool. Dacă atunci când sunt în tren, prietenul meu dl Shipton îmi spune, „Moody, te afli în trenul greșit, – trenul merge la Edinburgh” – ar trebui să spun: „Domnule Shipton, ați făcut o mare greșeală, cineva mi-a spus trenul merge spre Liverpool , dle Shipton,.. sunt sigur că greșiţi „. Apoi dl Shipton ar spune: „Moody, am trăit aici patruzeci de ani, și știu totul despre trenurile ce vin si pleacă din acest loc. Cel ce v-a informat că merge cu trenul la Liverpool probabil era ori ignorant ori foarte viclean .” Dacă Dl.Shipton în cele din urmă mă convinge, eu cobor din tren și urc în cel ce merge la Liverpool.

Pocăința este coborârea dintr-un tren și urcarea în celălalt. Sunteți într-un tren greșit, vă aflați pe calea largă care duce în jos în iad. Ieșiti afară din ea la noapte. Stânga-împrejur! Care din voi işi va îndrepta picioarele spre Dumnezeu? „Întoarceți-vă, de ce  să muriţi?” În Vechiul Testament, expresia folosită este „întoarce-te.” În Noul Testament, este „Pocăieşte-te”. „Întoarceți-vă, de ce să muriţi, casă a lui Israel?” Dumnezeu nu vrea ca nici un om din această audiență să piară, ci El vrea ca toți să fie mântuiți. Poți fi salvat acum dacă doreşti.

Există o altă ilustrare şi aș vrea să am timp să mă opresc asupra ei:este vorba despre a privi. Este vorba despre șarpele din pustie.
[ Ioan 3:14-15 ] „14. Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului,
15. pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viaţa vesnica. “

Priviţi aici! Doar acordaţi-mi atenția pentru câteva minute. „Crede în Domnul Isus Hristos.” Cât timp durează pentru ca un om să creadă? Sau, dacă vreți, cât timp îi ia unui om să privească? Unii oameni spun că ei cred în educarea oamenilor pentru a fi creștini. Cât timp durează să îi educi pe copii să privească? Probabil ai auzit o mamă spunând: „Uite”, iar copilul ei mic privea. Nu durează  trei luni pentru ca un copil  să înveţe să privească. Priveşte și trăieşte! Nu este nevoie să mergi la facultate pentru a învăța cum să priveşti. Nu este un copil aici care să nu știe cum să privească. Hristos spune: „Uita-te la mine, căci   sunt Dumnezeu, și nu este altul” [ Isaia 45:5 ].

Şarpele de aramă se află pe stâlp. Dumnezeu spune copiilor lui Israel, care sunt pe moarte datorită mușcăturii șerpilor de foc – „! Uită-te, și trăieşte”

Nimic din a te uita la o bucată de alamă nu poate vindeca muşcătura unui șarpe. Dumnezeu este cel care îl vindecă, iar privirea la şarpele de aramă este condiţia. Ascultarea este ceea ce vrea Dumnezeu.La un moment dat bolnavul este pe moarte, în următorul moment vine un fior de viață prin venele sale, și apoi trăiește, este bine. Prieteni, priviţi spre Hristos, și nu la voi înşivă. Aceasta este problema cu un mare număr de păcătoși; în loc să privească la Hristos, ei se uită la muşcătură.

Nu priviţi spre rană; priviţi în căutarea unui remediu. Hristos este remediul păcatului. Ceea ce vrei este să muţi privirea de la rană la remediu – la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Cine va privi în această seară, și va trăi? Mutaţi-vă privirea spre Golgota; Credeţi în Domnul Isus Hristos și fiţi salvati.

„Ce trebuie să fac să fiu salvat?” — ultima predică din Londra a lui Dwight Lyman Moody.Predica a avut loc în Camberwell Hall, duminică seara în data de 11 iulie 1875.

    Iadul

[ Matei 5:22 ] ”Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: „Prostule!” va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cadea sub pedeapsa focului gheenei. “

Ultimele cuvinte din versul 22 au fost rostite de buzele binecuvântatului Fiu al Omului. “focul gheenei” sunt 2 cuvinte ce pot fi înţelese greşit pentru a spune că iadul este mormântul.Dar Isus a spus “focul gheenei”.Şi când a a spus asta a spus ce înseamnă de fapt iadul.

Sunt cei cărora le place să arate compasiunea lui Isus Hristos,păstorul ce cară un miel.Sunt cei ce îşi bazează predicile ( fără a greşi ) pe miracolele Lui care: a înviat morţii,i-a vindecat pe cei bolnavi,chiar şi pe cei bolnavi de lepră şi a alungat demoni.Şi pe bună dreptate.Sunt mulţi cei ce vorbesc despre împărăţia pe care Isus Hristos a venit s-o construiască şi despre cum El a murit pe cruce pentru a plăti păcatele noastre pentru ca noi să putem fi salvaţi.Dar în ziua de azi nu este popular să foloseşti tot ce a spus Isus Hristos într-o predică,pentru că Fiul Omului a folosit de asemenea termenul “focul gheenei”.

Dacă elimini iadul din biblie ai putea să faci o mulţime de oameni să se simtă confortabil pentru că nu ar mai fi nici o frică de judecata ce va urma.Conform noului testament nu este nici un fel de îndoială: dintre toţi cei care au umblat pe acest pământ  Isus Hristos a predicat cel mai mult despre iad.Şi ne-a spus despre iad,l-a descris în termeni simpli pentru ca noi să înţelegem exact ce fel de loc este.Din Matei 5  ştim că Domnul a folosit termenul “focul gheenei” deci focul face parte din acest loc numit iad.

Biblia declară lucruri ce există, pe care le poţi crede sau nu.Biblia nu încearcă să demonstreze nimic.De exemplu:”La început Dumnezeu….”,poţi spune că nu există Dumnezeu  până când te faci vânat la faţă,asta nu schimbă cu nimic realitatea.Într-o bună zi vom sta cu toţii în faţa lui Dumnezeu.Biblia spune că Dumnezeu a creat cerul si pământul.Pentru mine nu contează dacă un profesor universitar se foloseşte de credibilitatea lui si neagă acest lucru,aceasta nu înseamnă nimic,nu schimbă deloc realitatea.Dumnezeu a devenit om în urmă cu 2000 de ani, a venit şi ne-a spus lucruri pe care nu le-am auzit înainte.Ştim din vechiul testament că exista un loc numit iad,ştim că naţiunile ce uită de Dumnezeu vor fi aruncate în iad.Ştim,acest lucru este repetat  în vechiul testament.Ştim că iadul s-a mărit ,nu este niciodată plin.Dar când Domnul nostru Isus Hristos a venit în lume în carne şi oase în urmă cu 2000 de ani în persoana unui umil tâmplar din Galileea, a predicat despre iad.Iar în Matei 5 în discursul olivet,despre care unii spun că ar fi un discurs liberal, a predicat doctrina iadului.Şi a spus că este ceva numit “focul gheenei”.Deci conform bibliei iadul este un loc care există.Nu este o doctrină baptistă,sau una metodistă ci este o doctrină biblică.Nu poţi să faci nimic să schimbi acest lucru.Iadul există, este un loc care îi asteaptă pe cei ce părăsesc această lume nepregatiţi să-l întalnească pe Dumnezeu.Iadul există.Din biblie ştim că este un loc creat pentru diavol şi îngerii lui,şi este un loc de chin,nu este un loc pe care să-ţi doreşti să-l vizitezi.Este un loc făcut pentru a pedepsi.Dacă eşti măcar pe jumătate deştept pe cât te crezi ar trebui să-ţi faci griji în legătură cu locul unde te duci atunci când părăseşti această lume.Un lucru este absolut sigur,ar trebui să-l ştii şi ar trebui să-l accepţi.

Într-o bună zi vei muri.

Vei părăsi această lume.Îţi place să eviţi să te gândeşti la acest lucru dar la un moment dat vei inspira ultima gură de aer,inima ta va bate pentru ultima oară,nu va mai fi nici un pic de viaţă în trupul tău.Unde se va duce sufletul tău?

Eşti pregătit?Ştiu că ţi-ai pregătit casa,stiu că ţi-ai pregătit venitul,căsnicia şi copiii.Ştiu că ţi-ai planificat toată viata.Dar nu ţi-ai facut nici un plan pentru momentul când vei părăsi această lume.Iadul este un loc.Există dinainte ca tu să te naşti.Este acolo,acolo va fi şi în viitor şi nu poţi face nimic să schimbi acest lucru.Nu contează dacă bisericile au încetat să mai predice despre iad,dacă pastorii au încetat să mai predice despre acest lucru.Nu contează dacă seminariile şi colegiile biblice nu le mai spun tinerilor despre iad.Nu contează dacă oamenii şterg din Biblie orice vers referitor la iad.Iadul este un loc de care va trebui să ţii cont într-o bună zi.

Cineva a murit azi dimineaţă şi a ajuns în iad.Cineva a inspirat ultima gură de aer astăzi 20 iulie 2008 şi a ajuns în iad.Imaginează-ţi ce soc a avut.Unii neagă că iadul există şi într-o zi îşi vor ridica ochii şi vor vedea că se afla acolo.În Luca 16 este descris clar ce s-a întâmplat după ce bogatul a murit şi a fost îngropat:şi-a ridicat ochii şi a văzut că se află în iad.Este ca şi cum este spus că s-a trezit într-un loc care întrecea orice imaginaţie a lui.Nu a crezut nici pentru un moment că aşa un loc poate exista.Şi-a ridicat ochii şi a văzut că se află în iad.A aflat că se află în iad.A devenit conştient de locul unde era.Şi din acel moment nu a mai putut schimba nimic din situaţia în care se afla.

Nu există salvare în iad,nu este nici un salvator în iad.Nu este nici o Biblie în iad,nu este sânge în iad ( sângele Domnului nostru Isus Hristos prin care noi am obţinut iertarea păcatelor ),nu este nici un altar în iad,nu este iertare în iad.Cine se duce în iad rămâne în iad.Este ceva definitiv.Ce crezi în viaţa asta hotărăşte unde ajungi după ce mori.Când mori fără Dumnezeu ajungi în iad.

Iadul este un loc care te aşteaptă la sfârşitul vieţii.Te aşteaptă.Este un loc ce are o mulţime de locatari.Nu contează dacă trăieşti 150 de ani,te aşteaptă,are multă răbdare.Ştie că orice suflet pierdut,fără Dumnezeu,va ajunge acolo.Acest lucru aproape că îi conferă iadului personalitate,de parcă iadul se bucură când mor cei fară Dumnezeu.De aceea Isus Hristos a venit în urma cu 2000 de ani,de aceea a murit pe cruce.Nu a murit să te facă bogat,nu a murit datorită a cine eşti tu.A murit ca tu să nu ajungi în iad.De aceea a murit pe cruce,de aceea a fost atât de dureros,de aceea a fost nevoie de sângele Domnului Isus Hristos.De aceea Dumnezeu l-a făcut pe El, care nu cunoştea păcat,păcat pentru noi.Doar un nume a fost dat oamenilor care te poate ţine departe de iad.Nu este baptist,nu este presbiterian,catolic sau evreu.Este doar un nume care te poate ţine departe de iad iar acesta este numele lui Isus Hristos.Oamenii folosesc cuvântul iad zi de zi.Devin desensibilizati  când vine vorba de realitatea iadului încât nu mai are nici un fel de însemnătate pentru ei,iadul nu mai miscă sufletul omului.Satan a creat aceasta situaţie.Devii atât de familiarizat cu cuvântul acesta deoarece face parte din limbajul  comun al oamenilor de pe stradă dar iadul continuă să existe.Nimic nu-l opreşte.Biblia spune în [ Evrei 12:29 ] “… Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor””.

Eu ferm cred că iadul arde datorită sfinţeniei lui Dumnezeu.Iadul este un loc unde ajungi fără Dumnezeu.

Cineva a spus că iadul este separarea de Dumnezeu.
-Cine ţi-a spus acest lucru?Unde este acest lucru scris în Biblie?Caută acest lucru din Geneza până în Apocalipsa.
-I-am auzit pe marii evanghelişti spunând acest lucru.
-Nu contează ce au spus.Contează ce spune Biblia.Acei evanghelişti vor fi morţi şi o alta generaţie va veni în locul lor,şi apoi o altă generaţie va veni în locul celei de-a doua,şi apoi o altă generaţie îi va lua locul acesteia.Ce spune Biblia este important.Suntem judecaţi conform a ceea ce este scris în Biblie.
-Domnule pastor adevărul este că nu am citit-o.Acesta este adevărul.
-Majoritatea creştinilor nu au citit-o.Nu au citit-o începând cu Geneza până la Apocalipsa. Adevărul trist este că în ziua de azi oamenii din biserică sunt cât se poate de ignoranţi.De aceea sunt vânturaţi dintr-o biserică în alta.De la o doctrină la alta.Şi acest lucru se întâmplă deoarece suntem o mulţime de oameni superficiali care nu ştim nimic despre Dumnezeu sau cuvântul Lui.Este o observaţie tristă. Biblia nu s-a schimbat.Iadul este un loc real.Dar eu nu voi merge acolo.La un moment dat,înainte de a fi salvat,am crezut că voi ajunge în iad.Nu cred că aş putea să dorm în această noapte ştiind că ….aş putea muri astăzi.Trupul ar putea să nu mai funcţioneze.Inima ar putea să bată pentru ultima oară.Ar putea fi ultima mea zi în această lume.Ar putea fi şi ultima ta zi.Fizic poţi fi perfect sănătos şi totuşi ceva îţi poate lua viaţa.Poţi fi mort înainte de lăsarea serii.Trupul tău va zace în morgă.Şi cei dragi iţi vor organiza inmormântarea în doar câteva zile.Unde te vei afla?Unde te vei afla?
-Eu nu cred aceste lucruri.
-Pe ce te bazezi când spui aşa ceva.Pe ce te bazezi când spui că iadul nu există.
-Nu cred că Dumnezeu ar face aşa ceva.
-Ce ştii despre Dumnezeu?Despre care Dumnezeu vorbeşti?Nici măcar nu te-ai obosit să citeşti cuvintele scrise de El.Nu te-ai obosit să citeşti cuvântul lui Dumnezeu pe care pretinzi că-l cunoşti.Ce a spus în cuvântul Lui?[ Geneza 6:3 ] “…”Duhul Meu nu va ramane pururi in om,”.. ”.În urmă cu câteva mii de ani a provocat un potop care a acoperit întreg Pamântul . Depozitele sedimentare ce se află pe suprafaţa planetei dovedesc că acea inundaţie a fost la scară planetară.De la un capăt la altul apele au acoperit globul.Dovada acestui lucru se află peste tot. El a distrus suprafaţa planetei inundând-o promiţând că nu o va mai face niciodată.Dar data viitoare o va distruge incendiind-o.Isus Hristos a spus  [ 2 Petru 3:10 ] “…şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde”.
-Unde este scris aşa ceva?
-În Biblie prietene.Dumnezeu nu este prea fericit de ceea ce se întâmplă în această lume.Vedem o generaţie spălată pe creier.Nu am mai văzut  aşa ceva în viaţa mea.Această generaţie va îmbrăţişa orice,va crede orice.Aceasta este mulţimea cu cel mai mare grad de relativism moral dintre toate cele care au populat vreodată suprafaţa pamântului.Îşi vântură ostentativ acest relativism moral,zi de zi încât toată lumea a devenit desensibilizată când vine vorba de chestiuni morale.Nimeni nu mai este ruşinat de nimic.Autorităţile din Chicago Ilinois au chemat Garda Nationala.În fiecare zi copii mor împuşcaţi de traficanţii de droguri sau de cei care se răfuiesc.Şi totul a devenit atât de rău încât guvernatorul a trebuit să cheme Garda Naţionala.Vor trebui să transforme oraşul într-un mini-stat poliţienesc pentru a nu-i lăsa pe copii să fie împuşcaţi.Zi de zi criminalii din acest oraş sunt dispuşi să-ţi zboare creierii pentru a-şi cumpăra droguri.Nu le-a trecut prin mintea plină de crime că vor arde de vii în iad.Nu s-au gândit că într-o bună zi vor arde în iad.În acest moment astfel de lucruri sunt considerate demodate.Nu mai contează nimic.Nimic nu mai are nici un fel de însemnătate.Oamenii fac tot ceea ce ei consideră că este bine.Aceasta este situaţia în care ne aflăm.Satan este deştept,a spălat pe creier o generaţie întreagă.I-a amăgit în aşa un hal încât păcatul nu mai este considerat păcat,moartea nu mai este considerată moarte şi viaţa umană nu mai are nici o valoare.În momentul de faţă îi avem în închisorile noastre închişi pe cei ce au comis cele mai sinistre crime din istoria naţiunii noaste.Îi avem chiar aici în  Knoxville Tennessee.Familiile celor implicaţi trec prin momente foarte grele, datele proceselor sunt amânate  tot timpul.Sunt din cele mai rele crime care s-au putut întâmpla.Dacă acei oameni s-ar fi gândit că într-o zi vor muri şi vor cădea în iad unde vor arde la nesfârşit,şi-ar fi revizuit atitudinea.Şi fără Isus Hrisos vor cădea în iad unde vor arde ,vii fiind,la nesfârşit.Iadul este plin de criminali.Recent un om a fost condamnat la 40 de ani de puşcărie aici în Knoxville Tennessee,40 de ani pentru că a ameninţat cu cuţitul şi a violat 4 femei.Le-a violat şi are doar 26 sau 27 de ani.Nu mai există nici un fel de frică în nimeni din moment ce cineva urmăreşte o femeie şi o violează.Fără Isus Hristos acel om va ajunge în iad. Nu ai auzit acest lucru la ştiri sau în ziare.Trăieşti într-o societate care şi-a pierdut minţile deoarece [ Romani 3:18  ] “frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” ”.

Nimănui nu-i mai este frică de Dumnezeu dar iadul nu este plin.În iad sunt foşti multimilionari şi multimiliardari.Sunt oameni în această lume ,care au 80,90 de ani şi care au  atât de mulţi bani,încât pot cumpăra şi vinde tot oraşul Knoxville Tennessee dar vor muri şi vor ajunge în iad.Da ,vor muri şi vor ajunge în iad.Oameni influenţi ce conduc lumea în acest moment într-o bună zi vor înceta a mai fi regi,regine şi parlamentari şi vor ajunge în iad.În iad sunt o mulţime  de regi şi regine.Unii dintre cei mai puternici şi influenţi oameni care au trăit se află în iad chiar acum.Iadul nu recunoaşte nici o identitate şi nici nu oferă nici un fel de tratament preferenţial.Cei tineri şi cei bătrani merg în iad.Cei bogaţi şi cei săraci merg în iad.Cei negri,albi,roşii şi galbeni merg în iad.Iadul nu face nici o deosebire.Baptişti merg în iad,metodişti merg în iad.Presbiterieni merg în iad,catolici merg în iad,episcopalieni merg în iad.Ruşi merg în iad,evrei merg în iad,americani merg în iad.Englezi merg în iad,portughezi merg în iad,africani merg în iad.Fără Isus Hristos nu există nici o scăpare.

Iadul există.Iadul e un loc unde ajungi la sfârşitul vieţii tale.
Să vă spun un lucru iadul este un loc unde ajunge orice suflet care nu-l cunoaşte pe Isus Hristos.Isus Hristos e singura cale spre Tatăl.[ 1 Ioan 5:12 ] “Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are viaţa.”
Vă puteţi imagina unde ajung când mor fără Isus Hristos marii lideri religioşi ai acestei lumi?

În această dimineaţă nu predic celor ce se află la 10000 de mile departare.Nu am început prin a spune “ascultă America” ci ascultă strada Woodrow.Unii dintre voi veţi ajunge în iad.Şi ştiţi care este cel mai trist lucru despre iad?Când veţi ajunge acolo va fi prea târziu.Nimic nu mai poate fi făcut pentru voi.Când veţi muri veţi ajunge în iad şi va fi prea târziu.

[ Luca 16:24 ] “si a strigat: „Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.”

[ Luca 16:27-31 ] ”Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu;
28. caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.”
29. Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe proroci; sa asculte de ei.”
30. „Nu, parinte Avraame”, a zis el, „ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.”
31. Si Avraam i-a raspuns: „Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.”

Iadul este destinaţia la sfârşitul unei vieţi în care Isus Hristos a fost respins.
Ce face iadul în momentul de faţă?Stă în aşteptare.Există de mult timp.Viaţa ta de 50,60,70,80 90 de ani nu reprezintă nici o clipită pentru iad.Exista când stră-stră-stră-stră-bunicii tăi încă trăiau,şi atunci la fel ca astăzi lumea murea şi ajungea în iad.

Mă gândesc des la acest lucru când merg prin cimitire vechi.Mă uit la vechile pietre funerare.Avem îngropaţi soldaţi care au luptat în războiul revoluţionar.Avem soldaţi înmormântaţi care au luptat în războiul dintre state.Avem soldaţi din războiul americano-spaniol. Avem un cimitir militar imens şi mormintele lui vechi au cruci militare mari.Tot ce a avut mai bun Knoxville Tennessee de oferit se află înmormântat aici.Chiar şi guvernatori sunt înmormântaţi în cimitirul “Old Gray”.Când treceţi pe lângă aceste mausoleuri,să ştiţi că la vremea când au fost construite,sfârşitul secolului XIX începutul secolului XX,acestea au costat mii de dolari.Aceşti oameni aveau bani.Puteţi merge printr-un cimitir şi tot ce trebuie să faceţi este să vă uitaţi împrejur.Şi veţi fi uimit de lecţiile de istorie pe care le puteţi învăta doar  trecând pe acolo.Des mă întrebam ”Oare unde a ajuns acest om.Unde au ajuns ei?”.Aproape de noi se află mormântul unui locotenent.Treceam des pe lângă mormântul lui.A fost locotenent în timpul primului razboi mondial şi este îngropat într-un mausoleu.Căpitani,majori, generali, guvernatori, primari,doctori şi avocaţi sunt toţi îngropaţi la mai puţin de 60 de metri distanţă de locul în care vă aflaţi.La o aruncătură de piatră.Pot ieşi pe acea usă  să arunc o piatră până la unul din cele mai mari cimitire din acest oraş.Fiecare din cei înmormântaţi acolo a trăit,a murit şi a ajuns undeva,şi dacă Domnul nu vine în curând vă veţi trăi scurta dumneavoastră viaţă,veţi muri şi veţi ajunge undeva.

-Cum stau departe de iad domnule pastor?Nu vreau să ajung în iad domnule pastor.
-E bine.
-Mă îngrijorează acest lucru domnule pastor.Nu vreau să ajung în iad.
-E bine.Este cu adevărat bine dacă gândiţi aşa.
-Cum pot să nu ajung în iad?
-Un nume,un nume a fost dat oamenilor prin care să fim salvaţi.Suntem salvaţi doar de un singur nume.Un singur nume.Acest nume este Isus.[ 1 Ioan 5:12 ] “Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are viaţa.”.
-Cum adică să-L am domnule pastor?
-Adică să te încrezi în El.Este el salvatorul tău?

Recent un om a primit câteva luni de puşcărie pentru că a omorât o fată de 17 ani la 3-4 mile distanţă de locul unde staţi acum.17 ani,a omorât-o.A intrat pe contrasens şi s-a ciocnit frontal cu maşina în care ea se afla.Nu a omorât-o pe loc.Ea a ajuns la spital, şi-a sunat mama şi a asigurat-o că este bine.Nu ştia că ficatul i-a fost rupt în două.Avea hemoragie internă.Cezar (autorităţile) i-a dat câteva luni de închisoare pentru moartea acelei fete.Cum a omorât-o?Nu a fost ceva intenţionat.Scria SMS-uri pe telefon.Dacă lui Cezar i-ar fi păsat de viaţa ta nu ar susţine doar campanii despre centuri de siguranţă ci ar interzice şi scrierea de SMS-uri în timpul şofatului.Sunt atât de sătul de ipocrizie încât nu mai suport.Efortul lor de a preveni accidentele este un gunoi.17 ani,fata este cu Domnul acum.Avem o mulţime de adolescenţi de 17 ani aici,avem de 18,19,20 de ani.De 16 ,15,14,13 ani.Un copil de 13 ani a fost omorît săptămâna trecută,chiar aici în această comunitate în această zona.Un alt copil a murit în timp ce mergea cu bicicleta.Până şi unii copii mor pe neaşteptate.Şi tu vei muri.Vei ajunge undeva.Eşti pregătit?
Eşti pregătit?Să-ţi spun unde este iadul.Va fi la sfârşitul vieţii tale dacă nu-l ai pe Domnul.Te va aştepta.

Tată, în numele lui Isus am predicat ce mi-ai dat Doamne.Mi-ai dat acest lucru cu multă vreme în urmă şi l-am predicat.Atât voi spune.Am predicat cuvântul.Doamne foloseşte-l pentru orice scop doreşti în această dimineaţă.În numele lui Isus ne rugăm.Amin.

Din predica  „Hellfire” – pastor Charles Lawson

(Cum a fost salvat?)Tâlharul de pe cruce

În Luca 23 avem o mică parte din lui Cuvântul lui Dumnezeu, care cinstit vorbind este răspunsul la orice întrebare legată de salvare.
Presupun că sunt foarte multe religii în lume. Există mii de obiecții cu privire la modul biblic de mântuire. Fără îndoială există zeci sau sute de alternative la Evanghelie dar pasajul pe care îl vom citi în această dimineață este cu adevărat un răspuns dat fiecăreia.

Luca 23, începând cu versetul 39: Isus Hristos este agățat pe cruce , cuie sunt în mâinile și picioarele sale, o coroană de spini este bătută în fruntea Lui,are barba ruptă din rădăcini,spatele îi este arat cu biciul de către un soldat și cum atârnă el acolo pe cruce , doi criminali condamnați sunt agățați lângă El,fiecare pe crucea lui.Câte unul de fiecare parte.

Ei sunt numiți răufăcători,oameni care au încălcat legea, în așa un hal încât chiar și guvernul roman cu tot păgânismul lui,și tot desfrâul lui nu i-a considerat pe acești oameni demni să trăiască. Ei au fost atât de josnici încât erau nedemni de închisoare. Ei au fost chiar considerați nedemni de a fi închiși în temnița de sub sub închisoare.Ei au fost condamnați la pedeapsa capitală.

Isus era pe o cruce în mijloc și câte un hoț era de fiecare parte. Biblia spune:

[ Luca 23:39-43 ] „39. Unul din talharii rastigniti Il batjocorea si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine insuti si mantuieste-ne si pe noi!”

40. Dar celalalt l-a infruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda?

41. Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.”

42. Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!”

43. Isus a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.”

Ce zici de asta?
Să ne rugăm împreună!!!

Tată, ajută-mă să să fiu un ajutor pentru acești bărbați și femei, care au venit astăzi aici.Te rugăm să faci cuvântul cât mai clar pentru fiecare inimă. Cel puțin la fel de clar cum l-ai făcut pentru inima mea. Ajută-ne Doamne să vedem calea Ta de salvare din cuvintele tale. În această dimineață te rugăm în Numele lui Isus, Amin.

Pe unii dintre voi vă cunosc de mulți ani iar pe unii din voi v-am întâlnit în această dimineață.Unii din voi sunt aici în vizită și nici n-am avut timp să vă strâng mâna așa că nu știu prea multe despre voi. Dar știu, că într-o mulțime atât de mare,cu siguranță este cineva aici care a auzit că, pentru a merge în rai trebuie să fii botezat.Acest om(tâlharul) nu a fost botezat,nu putut fi botezat, a murit și a mers în rai unde e Isus.

Unii dintre voi ați auzit că trebuie să vă alăturați unei anumite biserici dar indiferent de biserica din care credeți că trebuie să faceți parte, acest om nu făcea parte din ea și nici nu putea deveni membru al ei și totuși a mers de pe cruce direct în paradis.

Unii dintre voi ați auzit că sunt necesare fapte bune pentru a fi salvat.Ați auzit că dacă faptele bune contrabalansează faptele rele și dacă balanța se va înclina în favoarea dumneavoastră veți merge în rai.Totuși acest om (tâlharul) a făcut atât de multe fapte rele încât până și un guvern nedrept debarasează pământul de prezența sa și el nu va trăi pentru a face nici măcar o faptă bună pentru a le contracara pe toate cele rele.

Și totuși în doar câteva momente el va inspira pentru ultima oară și se va duce direct în prezența Domnului.

Vă spun,nici o religie pe care doriți să o menționați nu putea să-l ajute deloc pe acest om.
El nu poate îndeplini cele cinci principii de bază ale mormonismului și totuși, în această zi merge în paradis.
El nu a putut nici vinde reviste „Turnul de veghe”, și nici ajuta la construirea împărăției lui Iehova (aluzie la martorii lui Iehova) și totuși în acest moment, el merge să fie cu Isus.
El nu poate participa la nici un sacrament, la nici o ultimă împărtășanie dar totuși, în acel moment el va ajunge în paradis pentru a fi cu Isus.
Nu poate fi botezat prin scufundare, prin turnare, sau prin stropire și în aceeași oră, el va fi cu Isus.
El nu poate arunca în aer un restaurant pentru Mohamed, el nu poate sta cu picioarele încrucișate pentru Buddha sau Confucius.
Acest om nu poate îndeplini cerințele niciunei religii și totuși Isus Hristos îi spune cu certitudine:

„astăzi vei fi cu Mine în rai”.

Vă spun următorul lucru în baza autorității Sfintei Scripturi, în baza autorității Cuvântului lui Dumnezeu:

        mântuirea(salvarea) este evident prin har (ajutor nemeritat                 oferit păcătosului), prin credință.

Este în mod evident un dar al lui Dumnezeu.Este clar!!! Nu este câștigat prin faptele omului. În mod evident nu este produsul religiei.
Evident nu este câștigat prin merit ( fapte bune). Acest om (tâlharul) nu are nici o ocazie să facă nici unul din lucrurile pe care preoții și rabinii și imamii și pastorii le spun oamenilor că trebuie să le facă pentru a ajunge în rai.
El nu a făcut nici unul dintre aceste lucruri.Nu putea face nici măcar unul dintre acele lucruri. Singura lui speranță era Isus și a aflat că El e tot ceea ce avea nevoie.

Isus fără apă (botez).
Isus fără mătănii.
Isus fără taine.
Isus fără lumânări.
Isus fără turnuri de veghe (aluzie la martorii lui Iehova).
Isus fără a fi membru al vreunui cult.
Isus fără strângeri secrete de mână (aluzie la masonerie).
Doar Isus!!!

Ce are de gând să facă tâlharul?

El nu va arata Domnului semnul masonic secret al celui de al 32-lea grad, mâinile sale sunt bătute în cuie pe o cruce.
El nu va da mâna cu predicatorul.
Nu va sta în genunchi cu fața spre est.
Nu va îngenunchea în ambii genunchi pentru a arăta că el e sincer, picioarele îi sunt bătute în cuie pe o cruce.

Acest om nu poate face nimic decât să-și pună speranța în Isus Hristos. Acest om nu poate face nimic decât să-l roage pe Domnul, și a făcut acest lucru și sufletul i-a fost salvat. A făcut acest lucru și a mers direct în paradis.

La gunoi cu toate prostiile religioase,la gunoi cu toate perdelele de fum,cu toate înșelăciunile,cu toată prestidigitația acestui număr de iluzionism.

Isus salvează!!!
Doar Isus!Doar Isus!
Isus fără nimic altceva!
Isus fără a mai necesita altceva!
Isus salvează!!!!!

Lumea este plină de confuzie,de atât de multe voci diferite.Atât de mulți oameni încearcă atât de multe lucruri diferite, dar fără succes.

Dar aici avem un om care nu putea face nimic decât să se bazeze pe Fiul lui Dumnezeu, și atunci când el a făcut acest lucru Isus L-a pronunțat posesor al vieții veșnice.

Ce dețineți în această dimineață? Dacă vă întreb în această dimineață dacă sunteți salvat,m-ați privi nedumerit sau ați spune da?

Dacă vă întreb în această dimineață dacă mergeți în rai și spuneți că da, atunci aș întreba: „cum aveți de gând să ajungeți acolo?” mi-ați spune altceva decât Isus. Aud următorul lucru de o sută de ori pe săptămână.

-Ați fost mântuiți?
-Da…,cred.
-Ce vreau să spun este că dacă ați muri azi, ați merge în rai sau în iad?
-În rai.
-Cum aveți de gând să ajungeți acolo?
-Sunt o persoană destul de bună.

Acesta (tâlharul) nu este deloc o persoană bună. Este un răufăcător. Dovezile au fost prezentate, judecătorul a deliberat apoi a pronunțat verdictul. El trebuie să moară! El nu va fi reformat sau corectat, nu își va îmbunătăți viața. El nu va începe din nou de la 0, ci va muri înainte de apusul soarelui. Singura lui speranță este omul de pe crucea din mijloc. Singura lui speranță este că dacă îl va ruga pe Isus, acesta va avea milă de el și-i va salva sufletul. Și astfel face acest lucru și Isus îl salvează.

Lăsați-mă să spun ceva în această dimineață pentru cei dintre voi care au persoane dragi, poate într-un azil de bătrâni, poate acasă, poate într-un ospiciu.
Și doctorul poate spune că este vorba de o boala incurabilă în fază terminală și știi ce fel de viață au trăit, știi că nu sunt religioși, că nu sunt creștini, știi că nu sunt nici măcar decenți, știi că pastorul va trebui să mintă la înmormântarea lor.

Există vreo speranță?
Există vreo speranță?

Pot anula viața pe care au trăit-o? Nici vorbă.
O pot îndrepta? Pot contracara faptele lor rele? Nici vorbă.
Pot încerca să trăiască din nou, însă perfect de această dată? Nici vorbă.

Este posibil ca în ultimele ore de viață,în timp ce moartea își parcheaza mașina în fața casei, își ia secera din portbagaj și merge pe alee să bată la ușa dumneavostră. Este posibil să vedeți moartea gata să sune la ușă.

Este posibil să fiți salvat?
Acest pasaj spune că DA.

Nu este posibil să vă alăturați unei biserici, nu este posibil să aderați la o religie.
Nu este posibil să anulați sau să vă retrăiți viața, dar este posibil să fiți salvat.

De ce în ultimele momente ale vieții, au o slujbă de urgență la domiciliu, dacă 70 de ani de făcut rău trebuie să fie contracarați de 70 de ani de făcut bine?

Nu asta scrie în Biblie. Acest om s-a trezit…. s-a trezit într-o celulă de închisoare în drum spre iad. A mâncat ultima masă pe drumul său spre iad.El și-a luat la revedere în timp ce era în drum spre iad.A țipat în agonie când l-au pus cu forța pe cruce.A plâns de durere și chin în timp ce l-au răstignit pe cruce pentru ca toți să vadă că acel om este în drum spre iad.Și două ore mai târziu, două ore mai târziu, după ce a facut un singur lucru bun în întreaga sa viață (a crezut în Isus), ei îi rup picioarele, el se sufocă și înainte ca doctorul să confirme că nu mai are puls el deschide ochii în paradis.

Vă spun,tot ce ține de mântuire (salvare) poate fi înțeles privind la hoțul pe de cruce. Răspunsul la fiecare argument pe care îl primim atunci când Îl mărturisim pe Hristos este hoțul de pe cruce. Răspunsul la fiecare pamflet pe care fiecare persoană religioasă îl pune în mâna ta este tâlharul de pe cruce. Răspunsul la fiecare predică și doctrină falsă prezentată la TV,radio sau într-o biserică este hoțul de pe cruce.

Nu a făcut nici unul din lucrurile pe care spui că trebuia să le facă.El nu putea face nici unul din lucrurile pe care oamenii spun că ar fi trebuit să le facă.Nu a trăit o viață suficient de bună, nu era un om bun, nu a fost o persoană destul de bună, nimeni nu ar garanta pentru caracterul lui.

Dar în ultimele lui ore de viață, într-o încercare disperată de a scăpa de focul iadului, l-a rugat pe Isus, și Mântuitorul păcătoșilor a mai salvat încă unul.

Lăudați-L pe Domnul!!! Să aruncăm o privire mai atentă aici, să aruncăm o privire mai atentă. În  [ Luca 23:39 ] vedem că unul din tâlhari moare fără speranță, el moare fără speranță.

Motivul pentru care atât de puțini oameni sunt salvați astăzi este faptul că foarte puțini oameni realizează că ei înșiși mor fără speranță. „Eu sunt o persoană destul de bună” spune un om. Nu am făcut ceea ce a făcut acea persoană” spune un alt om. „Sunt religios” spune un alt om. „Fac tot ceea ce pot ” spune un alt om.

Vă spun vouă, oamenilor din această cameră. Până când nu v-ați convins că muriți fără speranță, nu ați avut nici un interes în a vă găsi un salvator. Până când nu v-ați văzut murind fără speranță nu ați avut nici un interes în a găsi pe cineva care v-ar putea ierta păcatele.

Rușine predicatorilor care nu predica împotriva păcatelor. Rușine predicatorilor care nu condamnă nelegiuirile. Rușine predicatorilor care nu dau la o parte perdelele și nu arată bărbaților și femeilor focul iadului. De ce ar căuta cineva un salvator dacă respectivul nu moare fără speranță?

Dacă ești astăzi aici și îl cunoști pe Isus Hristos ca Mântuitor al tău,eu voi spune ce ai știut înainte de a-L ști pe Isus: știai că un mormânt deschis te așteaptă și nu aveai nici o speranță de cealaltă parte a morții.

Ce zi binecuvântată a fost atunci când Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a adus această realitate în inima ta, ce zi binecuvântată a fost atunci când Duhul Sfânt al lui Dumnezeu te-a convins că ești vinovat.

Acest infractor, condamnat de către oameni, se află acum condamnat de către Dumnezeu. „Voi muri!!!” își spune.

Știi la 20 de ani s-ar putea să nu crezi acest lucru. Diana mi-a spus „Îmbătrânesc și eu.Am 22 de ani” afirmație care nu a provocat nici un pic de simpatie în mine 🙂 Nu îmi pare rău câtuși de puțin pentru ea:) Vă spun, puteți avea 18 ani, 28 de ani sau 38 și tot ce vedeți este o autostradă liberă în față. Tot ceea ce vedeți sunt călătorii, benzină și un drum lung drum în față.

Vă spun, moartea nu v-a spus când vă va vizita.

Ascultați-mă!!! Nu există un indicator pe drumul vieții care să spună de exemplu:48 ani până la moarte, 47 de ani până la moarte, 46 ani până la moarte. Unii oameni au folosit următoarea ieșire fără să știe că era lor. Unii oameni credeau că mai au încă 500 de mile dar ieșirea destinată lor a fost după doar trei. Vă spun, fiecare dintre noi va muri!!!

Acest om (tâlharul) tocmai și-a dat seama „Eu urmez!!!” nu celălalt tip, „Eu,eu”. El era agățat pe cruce, „Eu voi muri!!! ”

Știa că va muri și când s-a văzut murind s-a uitat la acea mulțime și probabil și-a văzut mama, ea nu îl poate ajuta. L-a văzut probabil pe tipul cu care a jefuit un magazin, nici el nu-l poate ajuta. Vede soldatul, el nu-l va ajuta. L-a văzut probabil acolo și pe judecător, el sigur nu-l va ajuta.

Acel om nu are pe nimeni să-l ajute, dar se întoarce și vede că un om însângerat este pironit pe crucea de lângă el, care nu se vaită, nu înjură, nu cerșeste milă, nu spune că suferă de pe urma unei înscenări. Ca un miel înainte de tăiere este tăcut, acel om de pe crucea din mijloc nu deschide gura. El este dus ca un miel la tăiere fără nici un zgomot, fără nici măcar un murmur, fără a se tângui, el nici măcar pe dinăuntru nu-i arată pumnul lui Dumnezeu.

Și începe să vorbească cu celălalt tâlhar care este crucificat lângă el. Să ne uităm la versetul 40:

[ Luca 23:40 ] „40. Dar celalalt l-a infruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda?”

Trăim într-o generație plină de blasfemii.
Oamenii își bat joc de Dumnezeu, ei nu se tem de El.
Oamenii spun glume despre Dumnezeu, ei nu se tem de El.
Oamenii strâmbă din nas când vine vorba de Dumnezeu, ei nu se tem de El.
Oamenii cred că pot trăi cum vor, că pot face ce au ei chef și Dumnezeu îi va lăsa pe toți în rai, ei nu se tem de El.

Vă spun, acest om când și-a vazut moartea cu ochii brusc a realizat ceva important:

        trebuie să-ți fie frică de Dumnezeu.

Știu că s-ar putea să nu vă placă să auziți acest lucru. Știu că suntem în anul 2015. Știu că trăiesc în Statele Unite ale Americii. Știu că suntem toți liberali, toleranți, inclusivi, spunem că Dumnezeu este iubire,și că nu-i pasă ce faci.

Vă spun, lui Dumnezeu îi pasă de ceea ce faceți, El este sfânt, drept, pur, curat. Raiul este un loc în care nu există păcat. Nimeni nu ucide pe nimeni în rai, nimeni nu violează pe nimeni în rai, nimeni nu molestează pe nimeni în rai, nimeni nu răpește pe nimeni în rai, nimeni nu minte în rai.

Raiul este un loc unde se află Dumnezeu cel sfânt.

Hoțul acela este pe cale să moară și se apleacă și privește pe lângă Isus la amicul său de jocuri de noroc. Se apleacă și privește pe lângă Isus la amicul lui cu care fura, se apleacă și privește pe lângă Isus la omul cu care a comis o crimă și a spus: „Nu crezi că ar trebui să ne temem de Dumnezeu?”

Vă aflați aici în această dimineață și nu sunteți mântuiți? Știu de ce nu sunteți salvați, deoarece Joel Osteen a spus să nu vă faceți griji, și Robert Schuller a spus să nu vă faceți griji, și domnul Rogers a spus să nu vă faceți griji, și „mami” v-a spus să nu vă faceți griji.

Dar, în schimb această Biblie spune că trebuie să vă faceți griji!!! Biblia spune să vă faceți griji, plata păcatului este moartea, asta spune Biblia. Focul iadului îi așteaptă pe cei care mor fără Isus Hristos, asta este ceea ce spune Biblia.

[ Matei 5:29-30 ] „29. Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena.

30. Daca mana ta cea dreapta te face sa cazi in pacat, taie-o si leapad-o de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena.”

E mai bine să-ți tai mâna și să ajungi în rai, e mai bine să-ți tai piciorul și să ajungi în rai, e mai bine să-ți scoți un ochi și să ajungi în rai, decât să-ți folosești mâinile, picioarele și ochii pentru a trăi în păcat ca apoi să mori și să ajungi în iad.

Atât de serioasă este această chestiune!

-„Credeam că iadul este doar mormântul.”
-La ce ar fi bun să-ți tai piciorul dacă în continuare mergi în mormânt? Este ceva mult mai rău decât mormântul.
-„Cred că doar vei fi anihilat.”
-Isus a declarat: „locul unde viermele nu moare și focul nu se stinge niciodată”. Nu vei fi anihilat, nu vei dispărea. Nu vei dispărea într-un nor de fum. Oh nu, oh nu oh , nu. Dumnezeu este de temut!!!!!

Tinerii,nu se tem de Dumnezeu. Ar face bine să o facă.
Oamenii în vârstă nu se tem de Dumnezeu. Ar face bine să o facă.
Tâlharul a spus :”Nu ți-e frică de Dumnezeu?” și apoi versetul 41 el spune:

[ Luca 23:40-41 ] „40. Dar celalalt l-a infruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda?

41. Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.””

Ascultă-mă. Să zicem că următorul om ne reprezintă pe noi în drumul spre iad fără Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care să ne condamne.
-Domnule pot să vă spun despre Isus?
-Nu mă interesează.
-După cum bine știți toată lumea este păcătoasă.
-Pe cine numești tu păcătos? Nu judeca! Nu scrie în Biblie nu judeca?

Acum aici suntem noi după ce Sfântul Duh a lui Dumnezeu ne spune că suntem pe moarte, fără speranță.
-Nu vă temeți de Dumnezeu? Pot să vă spun ceva despre Isus? Știți că toți am păcătuit?
-Da, știu. Dacă Dumnezeu îmi dă ceea ce merit am probleme mari.

Ascultați-mă, știți ce se întâmpla? Undeva pe drum , undeva de-a lungul drumului spre iad. Dacă ieșiți de pe drumul spre iad și ajungeți în paradis, va trebui să realizați că nu doar sunteți condamnat, ci sunteți condamnat pe drept. Dumnezeu nu doar a spus că meritați iadul, El are și dreptate. Nu numai că a spus că sunteți lipsit de slava Lui, dar are și dreptate în legătură cu acest lucru.

Dacă atunci când încerc să-i spun cuiva despre Isus, respectivul îmi spune „Eu nu cred că sunt chiar atât de rău”, atunci nici nu încerc să îl forțez.

Dacă nu crezi că ești atât de rău nu vei fi salvat.
Știi cine vine la altar duminică dimineața la doisprezece fără cinci? Persoana care a obosit în a-și găsi scuze, și a da vina pe alții, și a se enerva, și a spune „Nu mă judeca!”. Persoana care știe că este condamnată de Dumnezeu care este și îndreptățit să o facă.

Aceea este persoana care caută un salvator.

Vă spun, în noaptea dinainte să fiu salvat eram atât de speriat că nu voi mai trăi pentru a vedea dimineața. Mi-a fost atât de teamă că o să mă trezesc în iad. Am trăit așa doi ani, am trăit încâlcit în păcat timp de doi ani, știam, știam că dacă aș fi murit aș fi ajuns în iad. Pur și simplu nu am vrut să renunț la păcat. Aveam această suspiciune că dacă aș fi salvat, Domnul va dori cumva să fac ceva cu restul vieții mele.

Îmi aduc aminte diverse lucruri, dar nu am de gând să vă povestesc,
pentru că nu vreau să credeți că este în regulă să faceți acele lucruri, dar îmi amintesc cum fugeam cu prietenii mei în bezna nopții, auzind sirene de poliție în urma noastră, și rugându-mă „Doamne nu mă lăsa să mor în seara asta, nu vreau să merg în iad”.

Nu ai spune că așa o persoană ar fi salvată? Vreau să spun că undeva pe drum ori vei înțelege că Dumnezeu este îndreptățit să te condamne ori nu vei fi salvat deloc.

Văd că s-a lăsat liniște în sală.

De ce Isus Hristos a murit pe cruce dacă lui Dumnezeu nu-i pasă de păcatele tale?
De ce și-ar trimite propriul său fiu să sufere în locul tău, dacă ce am făcut noi nu merită suferință?

Este o chestiune importantă pentru Dumnezeu. Noi într-adevăr ,
pe bună dreptate primim răsplata cuvenită faptelor noastre.

Știți ce spune un om nemântuit? „Ei bine, nu cred că merit să merg în iad.
Știți ce spune un om salvat? Ar trebui să fiu acum în iad.

Știți ce spune o persoană care nu-L cunoaște pe Domnul? Spune: „Cred că locul meu este în rai”.
Știți ce spune un om salvat? „Nu știu cum Dumnezeu ar putea lăsa vreodată o persoană ca mine în rai. ”

Este un individ acolo (pe una din cruci) care-L blesteamă pe Dumnezeu Tatăl și îl blesteamă pe Isus, și badjocorea Mântuitorul și murind, condamnat fiind pentru furt și crimă, credea că este o persoană bună.

Nu-i așa că este ireal?

-Băieți aveti nevoie de ajutor?
-N-am nevoie de nici un fel de ajutor. Beep Beep. Pleacă din fața mea. Cine ești tu să mă judeci.

Ești executat pentru crimă și încă îți mai iei apărarea? Tâlharul de pe cealaltă cruce spunea ” Știi chiar nu mă pot plânge. Am știut că furtul era împotriva legii atunci când am furat. Am știut că a omorâ un om era împotriva legii atunci când am am ucis. Tocmai am fost prins, merit acestă pedeapsă.

Serios, v-ați privit vreodată prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu? Ați spus vreodată: orice mi-a făcut Domnul am meritat. Am meritat tot ce am suferit. Nimeni nu vrea să spună acest lucru dar este adevărat. Vă rog să vă uitați la versetul 41:

[ Luca 23:41 ] „41. Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.””

„dar Omul acesta n-a facut nici un rau”

Poți specula cât vrei. Nu scrie nimic în Biblie că l-a auzit pe Isus predicând în urmă cu 2 ani. Nu scrie nimic în Biblie că l-a văzut pe Isus făcând o minune. Am auzit toate aceste povești, poate a fost, unul dintre cei pe care Isus i-a vindecat. Ascultă aici, tot ce știu este: la un moment dat, chiar înainte de a muri acest om a mărturisit cu gura lui: „persoana crucificată de lângă mine este fără păcat”, „persoana crucificată lângă mine este neprihănită”, „persoana crucificată lângă mine nu merită să moară”. Eu merit, el nu. Eu sunt rău, El este bun. Eu greșesc, El are dreptate. Nu trebuia să știe acest lucru de la vârsta de 4 ani. Nu trebuia să știe acest lucru de la vârsta de 14 ani. Dar înainte de a muri a știut că cel de pe crucea din mijloc era un om neprihănit. Știa că acesta nu merita să moară.

„Poate, poate, poate că acel om este diferit de mine.
Poate că acel om e diferit de tipul de pe partea cealaltă.
Poate că acel om mă poate ajuta. ”

Știi, atunci când a început să te intereseze ai invitat un prieten la tine acasă ca să-ți vorbească despre Biblie. Știi, atunci când a început să te intereseze ai invitat un coleg de muncă să stea cu tine la prânz și să-ți arate câteva lucruri. Atunci când a început să te intereseze te-ai aventurat, te-ai decis să-ți „riști viața” ducându-te la o biserică unde se predică Biblia:)) „Nici nu știi cum sunt acei oameni!!! Am auzit o mulțime de lucruri despre acei oameni”:))

Știi ce ai realizat? Ai crezut că erai destul de bun până când ai fost lângă El. Ai spus că nu erai chiar așa de rău până când ai fost lângă El.
Ai crezut că erai la fel de bun ca cel de lângă tine până când El a fost cel de lângă tine.

Vezi infractorii de pe cruci? Acești doi infractori au trăit în preajma unor oameni asemenea lor timp de zeci de ani. Binențeles că ei cred că sunt oameni buni. Ei sunt la fel de buni ca toți cei din anturajul lor.
Știi cu cine îți petreci timpul? Cu oameni la fel ca tine. Și astfel tragi concluzia că ești o persoană destul de bună. Pentru că nu faci ceva mai rău decât ce fac oamenii din anturajul tău. Dar dintr-o dată acest om nu se mai află într-o sală de jocuri de noroc. Dintr-o dată acest om nu se mai află, într-o încăierare între bețivi. Dintr-o dată omul acesta nu se mai află în curtea închisorii ridicând greutați. El este alături de Isus!!!

Și când el se aliniază lângă Isus, dintr-o dată vede că nu este deloc un om bun.

Își spune: „în comparație cu un alt raufăcător sunt ok. În comparație cu un alt hoț sunt ok. Dar acum tocmai m-ai pus alături de Isus.

El e bun și eu nu.”

Știi ce ți s-a întâmplat când ai început să cauți în Biblie? Vreau să spun,că doar te uitai în Biblie interesat,curios,dispus să înțelegi.Știu ce ai realizat. „Cred că nu sunt deloc bun. Cred că am niște probleme.”

Și cu cât te-ai uitat mai mult la Isus,în toată sfințenia Lui și toată bunătatea Lui și toată puritatea Lui și toată neprihănirea Lui cu atât mai mult ți-ai dat seama ce răufăcător ai fost. Cu cât te uitai îți dădeai seama ce răufăcător condamnat ai fost.

Acest om nu a făcut nimic rău, dar noi, noi merităm acest lucru, el nu.
Ascultați-mă băieți, femei, adolescenți, ați văzut vreodată așa o persoană? Nu vă comparați cu colegii dumneavoastră.

Nu vă comparați cu membrii familiei dumneavoastră. Binențeles că sunteți mai bun decât nebunul familiei. Toți avem câte un nebun în familie. „Sunt mai bun decât el, așa că sigur ajung în rai.”

Etalonul nu este vecinul din bloc care fură tot ce nu este bătut în cuie. Etalonul este omul de pe crucea din mijloc. El este cel care nu a făcut nimic rău.

Așa că tâlharul e pe moarte, fără speranță, condamnat. El conchide că pedeapsa lui este dreaptă,știe că  faptele lui sunt rele, el mărturisește neprihănirea lui Hristos.

[ Luca 23:42 ] „42. Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!””

Știi că unele traduceri moderne ale Bibliei nu au „Doamne” acolo? Biblia spune că „oricine va chema pe numele Domnului va fi mântuit”, spune „crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit „.

Știi ce face acest om (tâlharul)? Stă pe cruce și realizează „sunt condamnat”. Merg în iad, o merit, nu am nici o speranță. Ce pot face?

Și instinctiv încearcă să bage mâna în buzunar pentru a trimite bani predicatorului de la TV :)), dar nu poate face acest lucru. Nu poate trimite bani nimănui. Nu poate scrie nici un cec. Înțelegi? Acest om nu poate face nimic decât să strige cu gura lui, din adâncul inimii lui: „Doamne!!! Doamne!!! Doamne!!!”

Și același Isus care aude o fetiță dulce de șase ani rugându-se în dormitorul ei, aude aici un hoț, un criminal, un răufăcător când el rostește numele Domnului. Același Isus care aude un băiat în vârstă de nouă ani în școala de duminică chemând numele Domnului, aude un deținut condamnat la moarte legat de scaunul electric atunci când el
strigă numele Domnului. Aleluia !!!!!

Ascultă-mă, dacă salvarea nu este prin fapte, dacă este prin har (har=ajutor nemeritat oferit păcătosului de către Dumnzeu), prin credință, atunci oricine poate fi salvat!!!! Dacă hoțul de pe cruce poate fi
iertat de păcatele sale atunci și tu poți fi iertat de ale tale. Dacă un om poate merge atât de departe în păcat ca totuși să-L întâlnească pe Isus, atunci și voi puteți să-L întâlniți pe Isus în acestă dimineață, indiferent de cât de departe ați mers pe un drum greșit.

El a chemat numele Domnului, dar el credea ceva când a chemat numele Domnului. „Doamne,adu-Ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!”
O mulțime de oameni au au chemat numele Domnul atunci când mașina lor a ieșit de pe carosabil. O mulțime de oameni au au chemat numele Domnul atunci când au primit un rezultat prost la niște analize medicale,când au alunecat pe scări sau când scara pe care se aflau cădea pe spate.

Uite ce spune Biblia că este Evanghelia:
[ Romani 10:9 ] „9. Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit.”

În Corinteni este scris următorul lucru:

[ 1 Corinteni 15:3-4 ] „3. V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi;

4. ca a fost ingropat, si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;”

Este incredibil, acest om moare fiind răstignit și se uită, nu la un înger ce pluteste în aer, ci se uită la un om a cărui față este ruptă și bătută și este de nerecunoscut. Se uită la un om care are spini împinși în sprîncene și sânge care i se scurge pe față și pe spate, la un om care are cuie în mâini și picioare. Se uită la un om a cărui spate este carne vie, la un om care este agățat gol pe cruce, care este pe moarte, așa că sunt destul de sigur că acesta crede în moartea lui Isus.

Și nu se uită la Isus și spune: „Ne va fi dor de tine.”
El nu se uită la Isus și spune: „Păcat că nu ai putut stabili împărăția Ta”.
El nu se uită la Isus și spune: „Măcar ai încercat”.

Se uită la un bărbat care moare așa cum nimeni nu a murit niciodată și spune: „și atunci când stabilești împărația…” Știi ce crede acel hoț? Nu știe ce se întâmplă cu Isus acum , dar știe cu siguranță că acesta nu va rămane mort. Lucrurile nu arată bine acum, dar acestea se vor schimba. Nu îi ceri unui om să-și aducă aminte de tine când va veni
în împărăția lui dacă crezi că acesta va fi rămâne mort.

Acel hoț este agățat acolo și în inima lui el spune: „nu știu prea multe despre acest om , dar eu știu că acesta nu este sfârșitul poveștii sale. Și când va scrie ultimul capitol sper că mă va lăsa să fac parte din el.”

 [ Luca 23:42 ] „42. Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!””

și Isus i-a spus: pocăiește-te și fii botezat.
Cred că am greșit, nu asta i-a spus.

Și Isus i-a spus: spune de 40 de ori Ave Maria.
Nu a spus așa ceva.

Și Isus i-a spus: dacă vinzi o sută de reviste „Turnul de veghe” pe lună…
Cred că am greșit din nou,nu asta a spus.

Și Isus i-a spus: dacă iei parte la o „căsătorie cerească” întocmită în templul din Salt Lake (aluzie la mormoni) .
Nu a spus așa ceva.

Înțelegi, am putea face acest lucru toată după-amiaza. Tâlharul nu poate face nimic, nu există nimic ce Isus să îi ceară, și el să poată să facă.

El nu se poate întoarce să-i ceară scuze cuiva. El nu se poate întoarce pentru a da cuiva banii înapoi. Tâlharul nu poate face nimic.

[ Luca 23:42-43 ] „42. Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!”

43. Isus a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.””

Poftim, acum ai răspunsul la întrebarea ta!!!

Ai o întrebare?Acesta e răspunsul (salvarea prin credință a tâlharului).
Ai un argument? Acesta e răspunsul.
Ai o obiecție? Acesta e răspunsul.
Predicatorul a spus că… Acesta e răspunsul.
Ai auzit în timpul școlii de duminică spunându-se că…. Acesta este răspunsul.
Ai văzut un tip la TV spunând că… Acesta este răspunsul.

Acesta e răspunsul corect la toate chestiunile legate de salvare.
Nu știu ce întrebare legată de mântuire ai, dar acesta este răspunsul.

Tâlharul nu a făcut nimic din ceea ce crezi că trebuie să faci pentru a fi salvat.
Tâlharul nu a reparat nimic din ceea ce crezi că trebuie reparat pentru a fi salvat.
Tâlharul nu s-a alaturat nici unei organizații sau vreunui cult despre care tu crezi că trebuie să i te alături pentru a fi salvat.

Singura lui speranță era ca Omul de pe crucea din mijloc să-i ierte păcatele și să-i salveze sufletul. Speranța lui era ca acel om să-l ia în paradis și ca acel om să-i dea viață dincolo de mormânt.

Aceasta era singura lui speranță. Și acel om a făcut-o!!!! Acel om a făcut-o!!!! Unii oameni nu cred că Isus a mers în paradis în acea zi. Unii oameni nu cred în viață imediat după moarte. Oamenii cred tot felul de lucruri nebunești.Știi de ce?

Unii pentru că au o traducere greșită a Bibliei. Lăsați-mă să vă explic. Nu toate traducerile moderne dar multe din ele.Să vedeți cât de mare e diferența dintre ele. Biblia martorilor lui Iehova spune în felul următor:

[ traducerea greșită a martorilor lui Iehova Luca 23:43 ] 43. „Iar el i-a zis: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!“

Iată ce înseamnă versetul dacă semnele de punctuație au fost mutate, „azi,eu Isus îți spun,că într-o bună zi vei fi cum mine în rai”.

Dar El nu a spus asta.

[ Luca 23:43 ] „43. Isus a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.””

Să simplificăm. Să spunem că este sâmbătă, ai mâncat cina devreme, te-ai dus devreme la culcare, te-ai trezit târziu, nu ai avut timp pentru micul dejun. Este 11:30 și aproape mori de foame și îți spun „astăzi îți spun, îți voi da de mâncare” și ziua trece și nu ți-am dat mâncare  și trece și ziua de luni și nu ți-am dat mâncare, trece și ziua de marți și nu ți-am dat mâncare.

-Te rog dă-mi ceva de mâncare,mor de foame. Mi-ai zis că-mi dai de mâncare.
-Am zis „astăzi dumninică îți spun: îți voi da de mâncare”

Nu crezi că ar fi fost de preferat să fi spus „iți spun, astăzi îți voi da de mâncare”?
Vrei să-ți spun azi sau vrei să-ți dau azi? Vedeți diferența?

Noi nu vorbim despre o masă. Vorbim despre viața veșnică. Vorbim despre a merge în paradis. Chiar nu credeți că este o diferență între a vă spune azi că aveți viață veșnică și a avea viață veșnică astăzi?

Vedeți diferența?

Știți ce am primit eu în ziua în care l-am rugat pe Domnul? Știți ce am primit? Am primit viață veșnică în acea zi. În ziua aia am primit viață veșnică.

Dacă ești aici în această dimineață și nu ești salvat, să știi că poți avea viață veșnică ASTĂZI.

    ASTĂZI!!!

[ Romani 10:13 ] „13. Fiindca „oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit.””

Ai realizat vreodată că ești pe moarte, fără speranță?
Te-ai văzut vreodată așa?
Ai realizat vreodată că ești condamnat ?
Ai recunoscut vreodată că meriți să fii condamnat?
Ai văzut vreodată că Isus nu merita condamnarea de care a avut parte?
Ai văzut vreodată că Isus este singura speranță pentru un suflet pe moarte?
L-ai rugat vreodată pe Domnul, pe Domnul care a murit, care a fost îngropat și care a înviat din morți?

L-ai chemat vreodată? Dacă ai făcut-o vreodată, în acea zi el ți-a dat viață veșnică. Dacă nu ai făcut-o niciodată, astăzi El ți-ar putea da viață veșnică. Nu contează tradițiile familiei tale, sau religia ta veche.

Îți spun: tâlharul de pe cruce nu a făcut nici unul din lucrurile pe care religia le cere. A făcut doar ce trebuia să facă. El s-a încrezut în Isus Hristos. Și eu am făcut același lucru, sunt atât de bucuros…, sunt atât de bucuros că am făcut-o. Dacă ai făcut-o sper că te bucuri.
Dacă nu ai făcut-o, uite, uite nu e un proces ce durează zece ani, nu necesită o perioadă de studiu de șase luni. Acum ești în drumul spre spre iad , iar din momentul următor mergi în paradis.

Este atât de simplu!!!!
Isus salvează!!! Isus salvează!!! Lăudați numele Lui sfânt.

Tatăl nostru care ne ești în ceruri suntem atât de recunoscători astăzi.

„Tâlharul de pe cruce?” — predică a lui James W. Knox.

 

Care au fost ultimele șapte rostiri ale lui Isus de pe cruce și ce înseamnă ele?

 

 

Răspuns: Acestea sunt cele șapte afirmații pe care le-a făcut Isus pe cruce (nu într-o ordine anume):

(1) Matei 27.46 ne spune că, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Aici Isus Își exprima sentimentul de abandonare, întrucât Dumnezeu a pus păcatele lumii asupra Sa – și, de aceea, Dumnezeu a trebuit să „Își întoarcă fața” de la Isus. În timp ce Isus simțea acea povară a păcatului, totodată experimenta o separare de Dumnezeu, singura dată în toată veșnicia. Aceasta a fost, de asemenea, împlinirea afirmației profetice din Psalmul 22.1.

(2) „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23.34) Aceia care L-au răstignit pe Isus nu au fost conștienți de întreaga amploare a ceea ce fac, pentru că nu L-au recunoscut ca Mesia. Faptul că au ignorat adevărul divin nu a însemnat că au meritat iertare și rugăciunea lui Cristos rostită în mijlocul batjocurilor lor este o expresie a compasiunii fără margini a harului divin.

(3) „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23.43) În această afirmație, Isus îl asigură pe unul dintre tâlharii de pe cruce că, atunci când va muri, va fi cu Isus în cer. Lucrul acesta a fost acordat pentru că, chiar în ceasul morții, tâlharul și-a exprimat credința în Isus, recunoscându-L ca cine este. (Luca 23.42)

(4) „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.” (Luca 23.46) Aici, Isus de bunăvoie Își dă sufletul în mâinile Tatălui, indicând că urmează să moară și că Tatăl I-a acceptat jertfa. El „S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu.” (Evrei 9.14)

(5) „Femeie, iată fiul tău!” și „Iată mama ta!” Când Isus a văzut-o pe mama Lui stând lângă cruce împreună cu apostolul Ioan, pe care-l iubea, a încredințat îngrijirea mamei Sale în mâinile lui Ioan. Și, din acel ceas, Ioan a luat-o în casa lui. (Ioan 19.26-27) În acest verset, Isus, Fiul care e mereu plin de compasiune, Se asigură că mama Lui pământească are parte de îngrijire după moartea Sa.

(6) „Mi-e sete.” (Ioan 19.28) Aici Isus împlinește profeția mesianică din Psalmul 69.21: „Ei îmi pun fiere în mâncare și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.” Spunând că Îi este sete, i-a determinat pe romani să-I dea oțet, o procedură obișnuită în timpul crucificării, împlinind prin aceasta profeția.

(7) „S-a isprăvit!” (Ioan 19.30) Ultimele cuvinte ale lui Isus au însemnat că suferința Lui se încheia și întreaga lucrare pe care I-a dat-o Tatăl să o facă, însemnând să propovăduiască Evanghelia, să înfăptuiască minuni și să obțină mântuire veșnică pentru poporul Lui, era terminată, realizată, îndeplinită. Datoria păcatului a fost plătită

 

Vă rugăm logați-vă sau înregistrați-vă pentru a descărca e-books.

Disponibil și în Română, Afrikaans, Deutsch, English, Español, Français, Italiano, Nederlands, Norsk, Suomi

Eu sunt răstignit cu Hristos

Scris de Elias Aslaksen

Prefața lui Elias Aslaksens pentru carte începe astfel: «Un lucru este că El a fost răstignit, dar alt lucru este că noi suntem răstigniți, la fel cum un lucru înseamnă că El a făcut voia lui Dumnezeu, dar un alt lucru că noi o facem. El nu a fost răstignint ca noi să scăpăm de răstignire, ci ca noi să fim răstigniți cu El.» Aslaksen explică și menirea broșurii: « … aceasta să reușească pentru mai mulți. Să-ți reușească și ție, dragă cititorule.» El continuă cu explicația la ce înseamnă ca noi să fim răstigniți. Că această expresie semnifică mai mult decât un simbol pentru lucrarea pe care Isus a făcut-o pentru noi. Înseamnă că firea noastră, cu poftele și plăcerile ei este bătută în cuie pe cruce (Galateni 5:24), ca, astfel, păcatul să nu mai iasă din noi, în timp ce firea moare în mod eficient. Aceasta înseamnă că vechea noastră natură este omorâtă, iar noi ne îmbrăcăm cu viața lui Hristos. Credința în răstignirea firii noastre ne dă biruință asupra păcatului, acolo unde avem lumină asupra vieții noastre. Viața răstignită produce rezultate puternice în cei care o aleg. Ei experimentează promisiunile lui Dumnezeu în viețile lor. Ei experimentează o viață de biruință, odihnă în Dumnezeu, creștere spirituală personală și creșterea trupului lui Hristos.

De ce a trebuit Isus să moară pe cruce?

Cum a fost răstignirea lui Isus diferită decât orice altă jertfă din Vechiul Testament?

De ce a trebuit Isus să moară pe cruce?

Dumnezeu este sursa vieții; El este lumină și în El nu există întuneric. (1 Ioan 1:5). Opusul lui Dumnezeu este Satan, al cărui tărâm este întunericul și păcatul. De la început Dumnezeu a spus cu putere că păcatul va duce la moarte. (Geneza 2:17, Romani 6:23).

Păcatul ne separă de Dumnezeu

Când Satan cu decepțiile lui a reușit să o înșele pe Eva, iar Adam a fost neascultător, păcatul a intrat în natura lor. Acest păcat a intrat între Dumnezeu și ei, ca un voal, separându-i de sursa vieții. Spiritual vorbind, ei au devenit morți prin păcatul lor. (Efeseni 2:1). Păcatul intrase în lume, care era blestemată, și împreună cu ea, toate creaturile vii au fost nevoite să suporte o moarte fizică.

Păcatul care a intrat în natura lui Adam și Eva a fost transmis descendenților. Acest „păcat din fire,” nu reprezintă vină pentru păcat înfăptuit, ci o înclinație puternică de a face voia noastră și nu voia lui Dumnezeu. Dacă urmăm această tendință, atunci păcătuim când suntem ispitiți. Pentru a-și ajuta oamenii de a sta pe calea corectă, Dumnezeu le-a dat legi – le-a scris voia Lui pe table de piatră.

Din păcate, oamenii erau incredibil de slabi și nicio persoană nu a reușit să se păzească curată de păcat. De fapt, chiar și cei mai evlavioși dintre ei păcătuiau în gând, cuvinte sau fapte. Cu alte cuvinte, toți oamenii erau vinovați, iar Satan folosea acest lucru împotriva lor, cerând ca ei să moară. (Romani 5:12). În templu – casa simbolică a lui Dumnezeu pe pământ, atârna o perdea groasă și mare în fața locului Preasfânt, simbolizând păcatul din fire care îi separa pe oameni de Dumnezeu. Oricine trecea de acea perdea murea instantaneu, căci niciun păcat nu putea suporta prezența lui Dumnezeu.

Iertare prin sacrificiu

Dumnezeu, în răbdarea Lui, a dat oamenilor o șansă: prin sacrificarea unui animal fără vină, oamenii puteau primi iertare. O dată pe an, marele preot intra în locul preasfânt, cu sângele jertfei, pentru a obține înpăcare pentru oameni. Prin vărsarea sângelui unui animal inocent, plata păcatului putea fi plătită. (Leviticul 17:11; Evrei 9:22)

Totuși, sângele animalelor nu putea înlătura rădăcina problemei – păcatul din natura umană. După ce păcatele le erau  iertate, oamenii continuau să păcătuiască, ceea ce însemna că ei erau nevoiți să se întoarcă din nou cu jertfa lor, an după an. Nici măcar marele preot nu putea să-i ajute, căci și el era un păcătos, și jertfa era și pentru el, la fel de mult cât era și pentru oameni. (Evrei 10:1-4)

Dumnezeu ura această stare în care erau lucrurile. Dorința Lui era să aibă părtășie cu oamenii și să-i salveze. El a căutat pe cineva care să-i poată conduce pe oameni afară din acest cerc vicios: păcat și iertare la nesfârșit. Dar, deși au fost mulți oameni drepți de-a lungul istoriei, niciunul nu era fără pată, și nimeni nu putea „sta în spărtura” dintre Dumnezeu și om. Așa că Dumnezeu Și-a trimis propriul Fiu ca să îndeplinească cea mai mare sarcină din toată istoria. (Ezechiel 22:30, Isaia 41:28, Isaia 60:16, Ioan 3:16-17).

Isus: un om în tot sensul cuvântului

Isus era Fiul lui Dumnezeu, dar de bună voie „S-a smerit și a devenit Fiul Omului” – un om în tot sensul cuvântului, cu aceeași natură umană ca noi toți. Aceasta a însemnat că Isus era ispitit ca noi toți, dar El era născut și din Duhul lui Dumnezeu, iar Duhul L-a însoțit în toată viața Lui, dându-i putere să ducă la îndeplinire sarcina care i-a fost dată. (Luca 1:30-35; Filipeni 2:5-8; Isaia 61:1-3)

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Filipeni 2:8. Isus a trebuit să învețe ascultare, ca om, pentru că, odată devenit om, El a primit o voie proprie, sau păcat în fire, și a fost ispitit. Acolo El a învățat să Se nege pe Sine, să-Și ia crucea în fiecare zi” și să omoare păcatul. Rezultatul a fost că nu a păcătuit niciodată. (Evrei 2:18, Evrei 4:15, Evrei 5:7-8).

Când Isus a vorbit împotriva păcatului și a ipocriziei conducătorilor religioși din acel timp, a vorbit cu autoritate și convingere. Dar, datorită faptului că moartea păcatului avea loc în omul lui interior, ascuns de privirea oamenilor, a fost neînțeles de aproape toți contemporanii Lui, până acolo încât, la final, a fost arestat și răstignit. Acel bărbat pur, drept, fără vină a murit ca un criminal, pedepsit pentru păcate pe care nu le comisese niciodată. De ce?

Împăcare – și o cale de urmat

Isus a fost singurul care S-a putut „pune în spărtură”, singurul pe care Satan nu l-a putut revendica pentru că era fără pată și curat. El a fost singurul care nu a meritat moartea, nici fizică și nici spirituală. Dar, pentru a îndeplini scopul pentru care venise pe pământ, Isus S-a jertfit. El a fost jertfa supremă – fără vină și fără cusur. El a murit ca Mielul lui Dumnezeu, jertfa de împăcare pentru toată omenirea; a purtat pedeapsa pentru toate păcatele noastre, și a murit – un drept pentru cei nedrepți. (Romani 5:10; 2 Corinteni 5:21; 1 Petru 3:18) Nu doar că a murit o moarte fizică, dar a experimentat și separarea de Dumnezeu cât timp a stat atârnat pe cruce. (Matei 27:46; Marcu 15:34) Prin jertfa Sa, toți cei care cred în El, pot primi iertare.

Moartea lui Isus de pe crucea de la Golgota, deși unul dintre cele mai semnificative și grandioase evenimente ce au avut loc pe pământ vreodată, este, de fapt, doar o parte din povestea creștinismului. Prin puterea Duhului Sfânt care a fost în El de la naștere, Isus a „suferit în fire,” prin aceea că a negat păcatul și nu a cedat în fața tendințelor spre păcat care locuiau în natura lui omenească. Astfel, păcatul din firea Lui a fost condamnat și El „a omorăt” sau „răstignit”, poftele și plăcerile, iar astfel, deși a fost ispitit în toate ca noi, nu a păcătuit niciodată. (Evrei 2:18, Evrei 4:16).

Când Isus a murit pe cruce, a strigat: „S-a terminat!” În acel moment, orice rămășiță din păcatul pe care-l moștenise în natura lui omenească a fost răstignită, și lucrarea Lui de pe pământ a fost terminată. Când Isus a murit, perdeaua groasă din templu s-a rupt de sus până jos. Datoria fusese plătită; calea înapoi către Tatăl fusese deschisă.

Victoria lui Isus asupra păcatului a fost și o biruință asupra morții. El nu a rămas în mormânt, ci S-a ridicat din moarte cu un trup de slavă, în care era toată plinătatea din natura lui Dumnezeu. Patruzeci de zile mai târziu El S-a ridicat la cer, iar acum stă la dreapta Tatălui Său. (Filipeni 2:5-11, Coloseni 2:9).

Frații lui Isus!

Deci cum a fost răstignirea și sacrificiul lui Isus diferit față de jertfele de animale din Vechiul Testament? Cum poate moartea lui Isus de pe cruce să ne îndepărteze păcatele din firea noastră? De ce suntem încă ispitiți? Motivul este că iertarea nu era scopul final al vieții lui Isus, și nici scopul final al vieții unui creștin. De fapt, iertarea este doar începutul. Însuși Isus a indicat foarte clar: Apoi a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Luca 9:23.

Scopul lui Isus nu era doar să ispășească păcatele oamenilor. El dorea ucenici, oameni care să-L urmeze. Noi nu-L putem urma la moartea de pe crucea de la Golgota, dar putem să ne luăm crucea zilnic!

Urmându-L pe această cale, noi devenim ucenicii Lui, și El Își trimite Duhul Sfânt ca să ne dea aceeași putere pe care El a avut-o când a biruit păcatul. Și noi suferin în fire, și noi răstignim firea cu poftele și dorințele ei, și noi omorâm „faptele trupului” prin Duhul.  Noi nu mai păcătuim, noi devenim „mădulare în trupul Său”, devenim frații lui Isus și primim parte în natură divină” (1 Petru 4:1-2; Galateni 5:24; Romani 8:13; 1 Corinteni 12:12-14; Evrei 2:11; 2 Petru 1:2-4)

Moartea lui Isus de pe crucea de la Golgota a fost puncrul culminant al unei lucrări incredibile a dragostei pentru noi, oamenii. Prin moartea Sa, El a împăcat cu Dumnezeu pe cei care cred în El, iar prin viața Lui, a deschis o cale înapoi către Tatăl pentru cei care-L urmează. Prin moartea asupra păcatului, Isus a biruit moartea. (Evrei 2:14-15) Prin viața Sa, El ne-a dat viață.
Să nu fie sacrificiul Lui în zadar, ci El să primească mulți ucenici, oameni de care nu se va rușina să-i poată numi frați!

Secretul rugăciunii care primește răspuns Garantat

Secretul rugăciunii care primește răspuns Garantat

Dumnezeu ne vorbeşte prin natură şi revelaţie, prin providenţa Sa şi prin influenţa Duhului Său Sfânt. Dar toate acestea nu sunt suficiente. Şi noi trebuie să deschidem inimile noastre Lui.

Pentru a avea o viaţă spirituală şi putere morală, trebuie să avem o continuă şi personală legătură cu Tatăl nostru ceresc. Inimile noastre pot fi atrase spre El; putem medita la lucrările Sale, la mila Sa, la binecuvântările Sale; dar toate acestea nu înseamnă a avea comuniune cu Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului.

Pentru a avea comuniune cu Dumnezeu, noi trebuie să avem să-I spunem ceva cu privire la viaţa noastră de fiecare zi. Rugăciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să informăm pe Dumnezeu cu privire la persoana noastră, cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El.

 

Cererile în rugăciune sunt ascultate cu Siguranță

Când Domnul Hristos a fost pe pământ, El a învăţat pe ucenici cum să se roage. El i-a sfătuit să prezinte nevoile lor zilnice înaintea lui Dumnezeu şi să aşeze toată povara lor asupra Lui. Asigurarea pe care El le-a dat-o, că cererile lor vor fi ascultate, este de asemenea o asigurare pentru noi.

 

Rugăciunea autor Ellen G. White - Mesagerul Speranței

Rugăciunea

Autor: Ellen G. White

Editura: Viață și Sănătate

   

Lăsa-ți-ne Numele și Emailul Dvs. astfel încât să vă putem contacta spre a stabili unde să trimitem această Carte. Poate fi cumpărată de la editura Viață și Sănătate însă dacă nu aveți această posibilitate, noi o putem trimite Gratuit oriunde în Romania!

 

Privilegiul de care îngerii  și se bucură

Tatăl nostru ceresc aşteaptă să-Şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din izvorul iubirii nemărginite. Cu toate acestea este de mirare că ne rugăm prea puţin. Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea pornită din sinceritatea inimii celui mai umil dintre copiii Săi; cu toate acestea, se dă pe faţă o mare lipsă de tragere de inimă din partea noastră de a face cunoscut lui Dumnezeu nevoile noastre.

Ce vor gândi îngerii cerului despre noi, sărmanele şi neajutoratele fiinţe omeneşti, care suntem supuşi ispitei şi care totuşi ne rugăm aşa de puţin şi avem atât de puţină credinţă, în timp ce inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre noi gata să ne dea mai mult decât cerem sau gândim noi?

Îngerii găsesc o mare plăcere să se plece înaintea lui Dumnezeu şi să stea lângă El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu ca fiind cea mai mare bucurie a lor; totuşi, fiii acestui pământ, care au aşa de multă nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, se simt parcă mulţumiţi să umble în afara luminii Duhului Său şi fără însoţirea prezenţei Sale.

 

Războiul împotriva celor care se roagă, continuă

Întunericul celui rău învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea: şoaptele ispititoare ale vrăjmaşului îi amăgesc la păcat. Şi toate acestea pentru că ei nu folosesc privilegiile rugăciunii pe care Dumnezeu li le-a dat în această rânduială divină. Fără rugăciuni stăruitoare şi continuă veghere, noi suntem în primejdia de a deveni din ce în ce mai nepăsători şi de a devia de la calea dreaptă. Vrăjmaşul mântuirii noastre caută mereu să pună piedici în calea spre tronul milei, pentru ca noi să nu putem obţine: prin rugăciuni stăruitoare şi credinţă: harul şi puterea de a rezista ispitei.

 

Credința aduce rezultate în rugăciune

Un alt element al rugăciunii cu succes este credinţa. „Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11,6). Domnul Hristos a spus ucenicilor Săi: „… orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu 11,24). Credem noi oare pe Dumnezeu pe cuvânt?

Asigurarea aceasta este cuprinzătoare şi nelimitată, şi Cel care a dat-o este credincios în îndeplinirea ei. Dacă nu primim lucrurile pe care le-am cerut chiar atunci când ne-am rugat, trebuie totuşi să credem că Dumnezeu aude şi că El va răspunde rugăciunilor noastre.

Noi suntem aşa de greşiţi şi înguşti la vedere, încât uneori cerem lucruri care n-ar fi o binecuvântare pentru noi; dar Tatăl nostru ceresc, pentru că ne iubeşte, răspunde rugăciunilor noastre dându-ne acele lucruri care sunt în adevăr spre binele nostru şi pe care noi înşine am dori să le avem dacă ochii noştri, luminaţi fiind de Duhul Sfânt, ar putea vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate.

Când ni se pare că nu primim răspuns la rugăciunile noastre, trebuie totuşi să ne prindem tare de făgăduinţele care ne sunt date, căci timpul răspunsului va veni cu siguranţă, şi vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie.

 

Avem nevoie de un spirit iertător și iubitor ca rugăciunile noastre să fie ascultate

Când venim să cerem mila şi binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să avem un spirit iubitor şi iertător în inimile noastre. Cum ne putem oare ruga:

„şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”

Matei 6,12

şi totuşi să nutrim un spirit neiertător?  Dacă dorim ca rugăciunile noastre să fie ascultate, atunci noi trebuie să iertăm pe alţii în acelaşi fel şi în aceeaşi măsură în care sperăm să fim şi noi iertaţi.

 

Stăruinţa în rugăciune este de asemenea o condiţie a ascultării ei

Noi trebuie să ne rugăm necurmat, dacă dorim să creştem în credinţa şi experienţa creştină. Noi trebuie să fim „stăruitori în rugăciune”, „să stăruim în rugăciune, veghind în ea cu mulţumiri” (Romani 12,12; Coloseni 4,2).

Apostolul Petru sfătuia pe credincioşi să fie „înţelepţi şi să vegheze în vederea rugăciunii” (1 Petru 4,7). Pavel sfătuia astfel: „în orice lucru duceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4,6). „Dar voi, prea iubiţilor”, spunea apostolul Iuda, „… rugaţi-vă prin Duhul Sfânt şi ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 20,21).

Rugăciunea continuă este legătura sufletului cu Dumnezeu, legătură ce nu poate fi ruptă, astfel încât viaţa de la Dumnezeu se revarsă în viaţa noastră, apoi din viaţa noastră curăţia şi sfinţenia se reîntorc la Dumnezeu.

 

Rugăciunea în taină este viața sufletului

Noi trebuie să ne rugăm în cercul familiei şi, mai presus de toate nu trebuie să neglijăm rugăciunea în taină, pentru că aceasta este viaţa sufletului nostru. Este imposibil să creştem în cele spirituale, dacă rugăciunea este neglijată. Rugăciunea înălţată în familie sau numai în public nu este suficientă. În tăcerea singurătăţii să deschidem întreaga noastră fiinţă ochiului cercetător al lui Dumnezeu. Rugăciunea înălţată în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Cel care ascultă rugăciunile.

Roagă-te în cămăruţa ta şi, mergând la lucrul tău zilnic, lasă ca inima să fie mereu înălţată la Dumnezeu. Astfel a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni în taină se înalţă la tronul harului asemenea mirosului preţios al jertfei de tămâie.

 

Nu călugăria este răspunsul

Dumnezeu nu doreşte ca vreunul dintre noi să se facă pustnic sau călugăr şi să se retragă din lume pentru a face numai rugăciuni. Viaţa noastră trebuie să se asemene vieţii Domnului Hristos, şi anume pe munte în rugăciune şi apoi în mijlocul mulţimii. Cel care nu va face altceva decât să se roage va înceta curând să se mai roage, sau rugăciunile lui vor deveni o simplă formă.

 

Dumnezeul nostru este un Tată bun şi milostiv; serviciul pe care I-l aducem să nu fie privit ca o activitate împovărătoare şi chinuitoare. Trebuie să fie o plăcere să ne închinăm lui Dumnezeu şi să luăm parte la lucrarea Sa. Dumnezeu nu doreşte ca poporul Său, pentru care a lucrat o mântuire atât de mare, să se comporte ca şi când El ar fi un supraveghetor aspru şi neînduplecat.

Iată de ce Biblia este mai importantă decât ai crezut

Iată de ce Biblia este mai importantă decât ai crezut

Copiii lui Dumnezeu sunt îndrumaţi către studiul Bibliei ca apărare împotriva influenţei învăţătorilor falşi şi a puterii amăgitoare a spiritelor întunericului.

Satana foloseşte toate mijloacele posibile pentru a-i împiedica pe oameni să cunoască Biblia, deoarece declaraţiile ei clare demască minciunile lui. Ori de câte ori are loc o revigorare a lucrării lui Dumnezeu, el porneşte într-o acţiune şi mai intensă. În prezent, el depune toate eforturile pentru bătălia finală împotriva lui Hristos şi a urmaşilor Săi.

 

Fără adevărul Biblic, contrafacerile vor fi Credibile

Ultima mare înşelăciune se va desfăşura curând în faţa ochilor noştri, când antihristul va face minuni. Contrafacerea se va asemăna atât de mult cu adevărul, încât fără ajutorul Sfintelor Scripturi va fi imposibil să se facă deosebire între ele. Orice afirmaţie şi orice minune trebuie să fie verificate cu Biblia.

Cei care se străduiesc să respecte toate poruncile lui Dumnezeu vor întâmpina opoziţie şi batjocură şi vor rezista numai prin puterea lui Dumnezeu. Pentru a trece de încercarea care le stă în faţă, ei trebuie să înţeleagă voia lui Dumnezeu aşa cum este prezentată în Cuvântul Său.

Îl pot cinsti numai dacă au o concepţie corectă despre caracterul, guvernarea şi planurile Sale şi dacă acţionează în armonie cu ele.

Numai cei care şi-au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista în marele conflict final. Fiecare om va ajunge să-şi pună următoarea întrebare: „Să ascult mai mult de Dumnezeu decât de oameni?” Momentul când va trebui să luăm o decizie bate la uşă.

Sunt picioarele noastre fixate pe stâncă, pe Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu? Suntem pregătiţi să apărăm cu fermitate poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus?

 

Vreți să aprofundați mai mult acest Subiect? Noi vă trimitem această Carte, GRATUIT, oriunde în România!

Tragedia Veacurilor autor Ellen G. White - Mesagerul Speranței

Tragedia Veacurilor

Autor: Ellen G. White

Editura: Viață și Sănătate

   

Lăsa-ți-ne Numele și Emailul Dvs. astfel încât să vă putem contacta spre a stabili unde să trimitem această Carte. Poate fi cumpărată de la editura Viață și Sănătate însă dacă nu aveți această posibilitate, noi o putem trimite Gratuit oriunde în Romania!

 

Influența rea poate veni chiar prin conducători

Satana se străduieşte continuu să reorienteze atenţia de la Dumnezeu la om. El îi determină pe oameni să-i privească pe episcopi, pe pastori, pe profesorii de teologie ca pe nişte îndrumători ai lor, în loc să cerceteze singuri Scripturile ca să afle care le este datoria. Apoi, stăpânind mintea acestor conducători, el poate influenţa masele după voia lui.

Cu toate că Biblia este plină de avertizări împotriva învăţătorilor falşi, mulţi sunt gata să-şi încredinţeze sufletul în mâinile clerului. Astăzi, există mii de pretinşi creştini care nu au niciun alt motiv pentru doctrinele pe care le cred decât că aşa au fost învăţaţi de liderii lor religioşi. Ei trec pe lângă învăţăturile Mântuitorului aproape fără să le observe, având o încredere oarbă în cuvintele pastorilor şi preoţilor.

Dar sunt ei infailibili? Cum putem să ne lăsăm îndrumaţi de ei, dacă nu ştim din Cuvântul lui Dumnezeu că ei sunt purtători de lumină? Lipsa curajului moral de a înota contra curentului majoritar îi face pe mulţi să îi urmeze pe cei cu vaste cunoştinţe şi să nu cerceteze personal Scriptura, ajungând astfel legaţi fără speranţă în lanţurile erorii.

Ei văd că adevărul pentru timpul acesta este prezentat în mod clar în Biblie şi simt puterea Duhului Sfânt care însoţeşte vestirea lui, totuşi îngăduie ca cei care aparţin clerului să-i îndepărteze de lumină. Deşi la nivelul raţiunii şi al conştiinţei sunt convinşi că Biblia are dreptate, aceste suflete înşelate nu îndrăznesc să gândească diferit de pastorul sau preotul lor, sacrificându-şi astfel propria judecată şi interesele veşnice în favoarea necredinţei, mândriei şi prejudecăţii altuia.

 

Umilința și dorința de a învăța vor dobândi cunoștințe importante ale Bibliei

Atunci când studiem Scripturile, trebuie să ne exercităm toate puterile minţii şi să ne punem la lucru gândirea ca să înţelegem, atât cât putem ca muritori, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Totuşi nu trebuie să uităm că ascultarea şi supunerea ca ale unui copil constituie adevărata atitudine a celui care vrea să înveţe.

Dificultăţile din Scriptură nu se pot rezolva niciodată prin aceleaşi metode folosite pentru a înţelege problemele filosofice. În studiul Bibliei nu trebuie să pornim cu acea încredere în sine cu care atât de mulţi păşesc în cercetările ştiinţifice, ci cu o dispoziţie de rugăciune, profund conştienţi de dependenţa noastră de Dumnezeu, şi cu o dorinţă sinceră de a cunoaşte voia Sa.

Biblia nu trebuie studiată niciodată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt ne poate face capabili să simţim importanţa acelor lucruri uşor de înţeles şi ne poate feri de denaturarea adevărurilor greu de înţeles.

 

Trăim în cea mai importantă perioadă a istoriei acestei lumi. Destinul oamenilor este gata să fie hotărât. Binele nostru viitor şi salvarea altor suflete depind de calea pe care o alegem acum.

Misterul nelegiuirii și adevărul Biblic

Misterul nelegiuirii și adevărul Biblic

Satana nu a reuşit să-şi atingă acest scop când L-a ispitit pe Fiul lui Dumnezeu, dar a reuşit mai bine când s-a îndreptat către oamenii căzuţi.

Creştinismul a devenit corupt

Papii şi preoţii s-au încumetat să ocupe o poziţie înălţată şi au învăţat poporul să caute iertarea păcatelor la ei, în loc să privească la Isus în mod individual. Poporul a fost înşelat cu totul. A fost învăţat că papii şi preoţii sunt reprezentanţii lui Hristos, când aceştia erau, de fapt, reprezentanţii lui Satana, iar cei care se plecau înaintea lor i se închinau lui Satana. Poporul a cerut Biblia, dar preoţii au considerat că este un lucru primejdios să le-o dea s-o citească singuri, ca nu cumva să se lumineze şi să descopere păcatele conducătorilor lor. Poporul a fost învăţat să primească fiecare cuvânt venit de la aceşti amăgitori ca şi cum ar fi venit din gura lui Dumnezeu.

Ei aveau asupra minţii acea putere pe care numai Dumnezeu ar trebui s-o aibă. Dacă vreunii îndrăzneau să-şi urmeze convingerile personale, aceeaşi ură pe care Satana şi iudeii o îndreptaseră asupra lui Isus se aprindea împotriva lor, iar cei care reprezentau autoritatea însetau după sângele lor.

Persecuțiile, triumful lui Satana

Mi-a fost arătat un moment deosebit în care a triumfat Satana. O mulţime de creştini fuseseră ucişi într-un mod îngrozitor pentru motivul că doreau să-şi păstreze puritatea religiei. Biblia era urâtă şi erau depuse eforturi pentru a „curăţa” pământul de ea. Sub ameninţarea cu moartea, oamenilor li se interzicea s-o citească şi toate exemplarele care puteau fi găsite erau arse. Dar am văzut că Dumnezeu avea o grijă deosebită faţă de Cuvântul Său. L-a protejat. În anumite perioade, nu existau decât foarte puţine exemplare ale Bibliei, dar El nu a acceptat pierderea Cuvântului Său, căci în zilele din urmă numărul de exemplare avea să fie în aşa măsură sporit, încât fiecare familie să o poată avea.

Am văzut că, atunci când nu erau decât câteva exemplare, ea era preţioasă şi îi mângâia pe urmaşii persecutaţi ai lui Isus. Era citită în modul cel mai secret cu putinţă, iar cei care aveau acest înalt privilegiu simţeau că au avut parte de un dialog cu Dumnezeu, cu Fiul Său, Isus, şi cu ucenicii. Dar acest privilegiu binecuvântat i-a costat viaţa pe mulţi. Dacă erau descoperiţi, erau duşi la butucul călăului, la rug sau în temniţă pentru a muri prin înfometare.

Satana dorea ca Cele Zece Porunci să moară o dată cu Hristos

Satana nu putea împiedica planul de mântuire. Isus a fost răstignit şi a înviat a treia zi. Dar Satana le-a spus îngerilor lui că va face în aşa fel încât răstignirea şi învierea să fie spre avantajul lui. Satana dorea ca aceia care mărturiseau credinţa în Isus să creadă că legile care prescriau jertfele şi arderile de tot iudaice încetaseră la moartea lui Hristos, dacă putea să-i împingă şi mai departe şi să-i determine să creadă că şi Legea Celor Zece Porunci murise o dată cu Hristos.

Am văzut că mulţi au cedat cu uşurinţă în faţa acestei născociri a lui Satana. Tot cerul a fost străbătut de indignare când a văzut cum Legea cea sfântă a lui Dumnezeu a fost călcată în picioare. Isus şi toată oştirea cerească erau familiarizaţi cu natura Legii lui Dumnezeu; ştiau că El nu o va modifica sau abroga.

Daca Legea putea fi abrogată, Isus nu mai trebuia sa moară

Starea lipsită de speranţă a omului de după cădere a stârnit cea mai adâncă tristeţe în cer şi L-a determinat pe Isus să Se ofere pe Sine să moară pentru cei care încălcau Legea sfântă a lui Dumnezeu. Dacă acea Lege ar fi putut fi abrogată, omul ar fi putut fi mântuit fără moartea lui Isus. Prin urmare, moartea Lui nu a distrus Legea Tatălui Său, ci a înălţat-o, a cinstit-o şi a pretins ascultarea faţă de toate preceptele ei sfinte.

Dacă biserica ar fi rămas curată şi statornică, Satana nu ar fi putut-o amăgi şi conduce să calce în picioare Legea lui Dumnezeu. Prin acest plan îndrăzneţ, Satana atacă în mod direct temelia guvernării lui Dumnezeu în cer şi pe pământ. Răzvrătirea lui l-a făcut să fie expulzat din cer. După ce s-a răzvrătit, pentru a se salva, a dorit ca Dumnezeu să-Şi schimbe Legea, dar i s-a spus înaintea întregii oştiri cereşti că Legea lui Dumnezeu este imuabilă. Satana ştie că, dacă îi poate face pe alţii să încalce Legea lui Dumnezeu, i-a câştigat de partea sa; căci orice călcător al Legii trebuie să moară.

Satana schimba porunca Sabatului

Satana a hotărât să meargă şi mai departe. Le-a spus îngerilor că unii vor fi atât de devotaţi Legii lui Dumnezeu, încât nu vor putea fi prinşi în plasa lui; Cele Zece Porunci erau atât de simple, încât mulţi aveau să creadă că erau încă obligatorii şi că, din această cauză, el trebuia să caute să strice măcar una dintre ele. Apoi şi-a călăuzit reprezentanţii să încerce să schimbe porunca a patra – sau porunca Sabatului – schimbând-o în acest fel pe singura din cele zece care Îl aduce înaintea omului pe adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului.

Satana a prezentat înaintea lor învierea glorioasă a lui Isus şi le-a spus că, prin învierea Sa în prima zi a săptămânii, a schimbat Sabatul, dintr-a şaptea zi în prima zi a săptămânii. În felul acesta a folosit Satana învierea pentru împlinirea propriului scop. S-a bucurat împreună cu îngerii lui că rătăcirile pe care le pregătiseră ei prinseseră atât de bine la aşa-zişii prieteni ai lui Hristos. Ceea ce unul privea cu oroare, altul primea.

Tradițiile au fost promovate ca porunci ale lui Dumnezeu

În felul acesta, multe rătăciri au fost primite şi apărate cu zel. Voinţa lui Dumnezeu, atât de clar dezvăluită în Cuvântul Său, a fost acoperită de rătăciri şi tradiţii care au fost propovăduite ca fiind porunci ale lui Dumnezeu. Deşi se va îngădui ca această amăgire strigătoare la cer să fie continuată până la cea de-a doua venire a lui Isus, în tot acest timp de înşelăciune şi rătăcire Dumnezeu nu a rămas fără martori.

În mijlocul întunecimii şi al prigonirii bisericii, au existat întotdeauna unii credincioşi şi sinceri care au păzit toate poruncile lui Dumnezeu. Am văzut că toţi cei din oastea cerească erau plini de uimire privind suferinţele şi moartea Împăratului slavei. Dar am văzut că nu s-au minunat deloc că Domnul vieţii şi slavei, Cel care a umplut tot cerul de bucurie şi splendoare, a rupt legăturile morţii şi a ieşit din temniţa Sa ca biruitor încununat de triumf. De aceea, dacă ar fi să comemorăm vreunul din aceste evenimente, acela ar fi răstignirea.

Dar am văzut că nu s-a avut în vedere ca vreunul din aceste evenimente să abroge Legea lui Dumnezeu; dimpotrivă, ele aduc cea mai puternică dovadă a imuabilităţii ei. Fiecare din aceste două evenimente importante îşi are memorialul lui. Luând Cina Domnului, pâinea frântă şi rodul viţei, arătăm moartea Domnului până la revenirea Sa. Scenele suferinţei şi morţii Lui sunt astfel aduse din nou înaintea minţii noastre. Învierea lui Hristos este comemorată prin îngroparea noastră împreună cu El prin botez şi ridicaţi din mormântul de apă, după chipul învierii Sale, pentru a trăi într-o înnoire a vieţii.

Legea lui Dumnezeu va exista și pe noul Pământ

Mi-a fost arătat că Legea lui Dumnezeu va rămâne în picioare pentru totdeauna şi va exista pe noul pământ toată veşnicia. La Creaţiune, când au fost aşezate temeliile pământului, fiii lui Dumnezeu au privit cu admiraţie la lucrarea Creatorului şi toată oştirea cerească a strigat de bucurie. Atunci a fost aşezată temelia Sabatului. La sfârşitul celor şase zile ale Creaţiunii, Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse, în cea de-a şaptea zi; şi a binecuvântat şi a sfinţit cea de-a şaptea zi pentru că în ea Se odihnise de toată lucrarea Sa.

Sabatul a fost instituit în Eden, înainte de cădere, şi a fost păzit de Adam şi Eva şi de toată oştirea cerească. Dumnezeu S-a odihnit în cea de-a şaptea zi, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o. Am văzut că Sabatul nu va fi desfiinţat niciodată, ci, mai mult, că sfinţii răscumpăraţi şi toată oştirea îngerească îl vor păzi toată veşnicia în cinstea marelui Creator.

14 Garanții Biblice că Iisus vine curând

14 Garanții Biblice că Isus vine curând

Nu este o poveste nemuritoare: într-o zi vei fi eliberat de toată durerea, foametea, singurătatea, crima şi haosul care contaminează lumea nostră de astăzi. Nu-i aşa că este minunat? Însă să nu crezi că un om cu mult farmec personal, un lider pământean va aduce această eliberare. O, nu! Eliberatorul este mult superior acestora. Iisus vine curând, însă sunt multe concepţii populare greşite cu privire la venirea Sa. Aşa că, ia-ţi câteva minute şi încearcă să înţelegi ce spune într-adevăr Biblia despre a doua venire.
Iisus ne învaţă că va reveni pentru a doua oară pe pământ.

 

1. Se va reîntoarce Iisus pentru a doua oară pe pământ? Putem fi siguri?

„Hristos…Se va arăta a doua oară.”

Evrei 9:28

„Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce.”

Ioan 14:3.

Da! În Matei 26:64, Iisus declară sub jurământ că va reveni din nou pe pământ. De vreme ce Scriptura nu poate fi desfiinţată (Ioan 10:35), aceasta este dovada sigură. Este garanţia pe care ne-o dă Domnul Iisus în persoană.

 

2. În ce mod se va întoarce Iisus a doua oară?

„Pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Iisus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Faptele 1:9-11.

Scripturile ne promit că Iisus Se va întoarce pe acest pământ în acelaşi fel în care a plecat la înălţarea Sa la cer– într-un mod vizibil, literal, în trup, personal. Matei 24:30 spune, „Şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” El va veni pe norii cerului în mod literal, ca o fiinţă individuală cu un trup din carne şi oase (Luca 24:36-43, 50, 51), iar venirea Sa va fi vizibilă. Biblia este foarte clară în această privinţă.

Vreți să aprofundați mai mult acest Subiect? Noi vă trimitem această Carte, GRATUIT, oriunde în România!

Istoria Mântuirii autor Ellen G. White - Mesagerul Speranței

Istoria Mântuirii

Autor: Ellen G. White

Editura: Viață și Sănătate

   

Lăsați-ne Numele și Emailul Dvs. astfel încât să putem stabili unde să trimitem această Carte. Poate fi cumpărată de la editura Viață și Sănătate însă dacă nu aveți această posibilitate, noi o putem trimite Gratuit oriunde în Romania!

 

3. Va fi a doua venire a lui Iisus vizibilă pentru toţi oamenii sau numai pentru un grup ales?

„Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea.”

Apocalipsa 1:7

„Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.”

Matei 24:27

Când Iisus va veni a doua oară, orice barbat, femeie şi copil în viaţă Îl va vedea. Slava întreită (Luca 9:26) a venirii Sale se va extinde din orizont în orizont, iar atmosfera va fi încărcată cu gloria Sa strălucitoare ca lumina. Nimeni nu se va putea ascunde. Orice om în viaţă va trebui să stea faţă în faţă cu Iisus. Hristos nu a lăsat nici o umbră de îndoială.

Notă: Răpirea secretă, atât de des crezută şi predicată astăzi, nu este biblică. Este o invenţie omenească. De asemenea, a doua venire nu este o venire în spirit, în inimă, la convertire. Nu are loc nici în momentul când omul moare, nici nu este la figurat adică nu înseamnă condiţii mai bune de trăit în lumea noastră. Toate aceste teorii sunt de origine omenească. La a doua venire, Iisus va apare literal, personal, vizibil pe întreg mapamondul, iar apariţia Sa pe norii cerului va determina sfârşitul acestei lumi, şi va aduce fiecărui om, răsplata sau pedeapsa.

 

4. Cine va veni cu Iisus la a doua Sa venire, şi de ce?

„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.”

Matei 25:31.

Toţi îngerii cerului vor fi cu Iisus, la a doua Sa venire. Pe măsură ce norii se apropie de pământ, Iisus Îşi va trimite îngerii, iar ei vor aduna repede la un loc pe toţi neprihăniţii ca să-i pregătească pentru călătoria înapoi la ceruri. (Matei 24:31).

 

5. Care este scopul celei de a doua veniri a Domnului Iisus, pe acest pământ?

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

Apocalipsa 22:12

„Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

Ioan 14:3

„Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Iisus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.”

Fapte 3:20, 21.

Iisus se întoarce pe acest pământ ca să Îşi răscumpere poporul aşa cum le-a promis şi să îi ducă în casele frumoase pe care li le-a pregătit. El va restaura în ei toată bucuria şi gloria Edenului, pe care Adam şi Eva le-au pierdut păcătuind. A doua Sa venire va face să se sfârşească aceste zile ale răului.

 

6. Ce se va întâmpla cu cei neprihăniţi când Domnul Iisus vine a doua oară?

„Căci Însuşi Domnul…Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

1 Testaloniceni 4:16, 17

„Toţi vom fi schimbaţi, morţii vor învia nesupuşi putrezirii… Căci trebuie ca… trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”

1 Corinteni 15:51-53

„Aşteptăm pe Domnul Iisus Hristos: El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.”

Filipeni 3:20, 21

Cei neprihăniţi morţi în credinţă vor învia din mormintele lor şi li se vor da trupuri nemuritoare, perfecte, ca cel al Domnului Iisus, apoi vor fi răpiţi în nori ca să-L întâlnească pe Domnul. Apoi cei neprihăniţi în viaţă pe pământ vor primi trupuri ca al lui Iisus şi se vor înălţa ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Iisus îi va lua cu El la ceruri pe cei neprihăniţi. Observaţi că Iisus nu atinge pământul la a doua Sa venire. Sfinţii Îl întâmpină „în văzduh.” Deci, poporul lui Dumnezeu îi vor ignora pe toţi acei care spun că Hristos este în Baltimore, New Orleans, Los Angeles, etc. Vor apărea hristoşi mincinoşi care vor face minuni pe pământ (Matei 24:23-27), dar Iisus va rămâne în nori, deasupra pământului, la a doua Sa venire.

 

7. Ce se va întâmpla cu cei păcătoşi, când Iisus va reveni?

„Cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”

Isaia 11:4

„Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt.”

Ieremia 25:33.

Cei păcătoşi vor fi ucişi de prezența lui Iisus.

Citește și Ce se întâmplă cu Sufletul după Moarte?

 

8. Ce efect va avea a doua venire a lui Iisus asupra pământului?

„Şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.” ” Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.”

Apocalipsa 16:18, 20

„Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei Lui aprinse!”

Ieremia 4:26

„Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii.” „Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.”

Isaia 24:1, 3

Pământul va fi scuturat de un cutremur mare la revenirea Domnului. Acest cutremur va fi aşa de devastator încât va aduce lumea într-o stare de totală distrugere.

 

9. Ne dă Biblia informaţii specifice cu privire la apropiata revenire a lui Hristos?

Da! Însuşi Iisus a spus, „Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” Matei 24: 33. Domnul a lăsat semne pentru toate timpurile, de la înălţarea Sa până la a doua Sa venire. Acestea sunt enumerate mai jos. Studiaţi-le cu atenţie..

A. Distrugerea Ierusalimului

Profeţia: „Nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” „atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.” Matei 24:2, 16.

Împlinirea: Ierusalimul a fost distrus în anul 70 d.Hr. de către războinicul roman Titus.

B. O mare persecuţie sau un mare necaz

Profeţia: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.” Matei 24:21.

Împlinire: Această profeţie arată în primul rând spre lunga perioadă de persecuţie din timpul Evului Mediu, persecuţie ce a fost aţâţată de către biserica apostaziată. A durat peste 1.000 de ani. Peste 50 de milioane de creştini au fost ucişi pentru credinţa lor, în această perioadă de necaz teribil. Un scriitor a spus că biserica apostaziată „a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituţie ce a existat vreodată în omenire.” W.E.H. Lecky,History of thhe Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe Istoria Înălţării şi Influenţei Spiritului Raţionalismului în Europa, (Retipărită New York: Braziller, 1955) Vol. 2, pp. 40-45.

C. Soarele s-a întunecat

Profeţia: „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca.” Matei 24:29.

Împlinire: Aceasta s-a împlinit printr-o zi de întunecime supranaturală în 19 mai 1780. Nu a fost o eclipsă. Timothy Dwight spune, „Ziua de 19 mai 1780 a fost o zi deosebit de întunecoasă. Lumânările erau aprinse în multe case păsările stăteau ascunse fără să ciripească, şi păsările de curte s-au retras la culcuşurile lor. … În general, predomina ideea că Ziua Judecăţii este aproape.” Citat în Connecticut Historical Collections Colecţiile Istorice Connecticut, compilate de John Warner Barber (a 2-a ed. New Haven: Durrie & Peck and J.W. Barber, 1836) p. 403.

D. Luna se va preface în sânge

Profeţia: „Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Ioel 2:31.

Împlinire: Luna s-a făcut roşie ca sângele în noaptea „zilei întunecate” din 19 mai 1780. Milo Bostick înStone’s History of Massachusetts Istoria lui Stone a statului Massachusetts spune, „Luna plină avea înfăţişarea sângelui.”

E. Căderea de slele din cer

Profeţia: „Stelele vor cădea din cer.” Matei 24:29.

Împlinire: Marea cădere de stele a avut loc în 13 noiembrie 1833. A fost aşa de strălucitoare încât puteai să citeşti un ziar pe stradă. Un scriitor a spus, „Pentru aproape patru ore cerul a fost practic un foc.”* Oamenii au crezut că a venit sfârşitul lumii. Citiţi următoarele. Este cel mai fascinant semn al revenirii lui Hristos.

*Peter A. Millman, „Căderea stelelor,” Telescopul, 7 (Mai-Iunie, 1940) 57.

F. Iisus revine pe nori

Profeţia: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” Matei 24:30.

Împlinire: Acesta este următorul mare eveniment. Eşti tu gata?

 

10. Cum putem şti că am ajuns în ultimele zile din istoria pământului? Descrie Biblia în mod clar lumea şi oamenii ultimei generaţii?

Da, într-adevăr îi descrie. Studiaţi următoarele semne specifice ale zilelor din urmă. Veţi fi uimiţi. Şi acestea sunt doar câteva din multitudinea de semne ce arată că suntem în timpul zilelor de încheiere a istoriei pământului.

A. Probleme între capital-muncă

„Plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.” „Fiţi … răbdători, … căci venirea Domnului este aproape.” Iacov 5:4, 8.

Conflictul între capital şi muncă este prezis pentru zilele din urmă. Pentru ca să te convingi, citeşte ziarele.

B. Războaie şi răscoale

„Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimântaţi pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri.” Luca 21:9.

Războaie şi devastarea dezastrelor civile afecteaza mii de oameni din întreaga lume. Numai apropiata revenire a lui Iisus va aduce un sfârşit durerii şi distrugerii datorate războiului.

C. Nelinişte, frică şi răscoală

„Vor fi … şi pe pămînt va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă… oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.” Luca 21:25, 26.

Ciudat aceste cuvinte par a fi un editorial dintr-un ziar recento imagine perfectă a lumii de azi iar motivul este acesta: Noi suntem oamenii din ultimele zile ale istoriei pământului. Atmosfera tensionată din lumea de azi nu ar trebui să ne surprindă. Hristos deja ne-a spus despre aceasta. Acest lucru ar trebui să ne convingă că venirea Lui este aproape.

D. Creşterea cunoştiintei

„Până la vremea sfârşitului … şi cunoştinţa va creşte.” Daniel 12:4.

Era informaticii face ca acest lucru să fie foarte evident. Chiar şi cea mai sceptică minte trebuie să recunoască clar că acest semn s-a împlinit. Cunoştiinţa creşte exploziv în toate direcţiile. Se spune că 80% din cunoştiinţele totale ale lumii s-au descoperit în ultimii zece ani şi că 90% din oamenii de ştiinţă care au existat în lume, sunt încă în viaţă astăzi.

E. Batjocoritorii şi scepticii religioşi întorc spatele adevărului biblic

„în zilele din urmă vor veni batjocoritori.” 2 Petru 3:3. „Nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.” 2 Timotei 4:3, 4.

Nu este dificil să găseşti batjocoritori astăzi, acest lucru arată împlinirea profeţiei. Chiar şi liderii religioşi neagă învăţăturile simple ale Bibliei cu privire la Creaţie, Potop, divinitatea lui Hristos, a doua venire şi multe alte adevăruri vitale din Biblie. Spiritismul şi tradiţiile pseudo-intelectuale au înlocuit Biblia în multe cercuri religioase. Profesori laici învaţă tineretul să batjocorească dovezile biblice ale acestor mari adevăruri şi să înlocuiască aceste evenimente simple ale Cuvântului sfânt a lui Dumnezeu cu evoluţionismul şi alte învăţături false, omeneşti. Un sondaj recent relevă faptul că doar două procente din studenţii americani la teologie cred într-o revenire literală a lui Iisus.

F. Degenerare moralădeclin al spiritualităţii

„În zilele din urmă … oamenii vor fi iubitori de sine, … fără dragoste firească, … neînfrânaţi, …neiubitori de bine, … având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.” 2 Timotei 3:1-5.

America se confruntă cu o criză majoră. Oameni din toate domeniile spun acest lucru. Suicidul a devenit cea mai populară soluţie la problemele umane. Rata divorţurilor creşte sălbatic, aproape una din doua căsătorii sfârşesc prin divorţ. Curentul generaţiei imoralecu obsesiile ei pentru sex şi murdărie, cu creştere a membrilor bisericii dar descreştere a spiritualităţii adevăratereprezintă clar o împlinire a Cuvântului lui Dumnezeu. Vei avea un şoc când vei încerca să vezi câte din păcatele zilelor din urmă din 2 Timotei 3:1-5 le poţi depista în fiecare ediţie a ziarelor de duminică. Numai revenirea Domnului va putea scurta mareea răului care acum ameninţă să înghită lumea.

G. Înnebuniţi după plăceri

„În zilele din urmă … oamenii vor fi … iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.” 2 Timothy 3:1-4.

Lumea este înnebunită după plăceri. Doar un procent mic din cetăţenii marilor oraşe frecventează cu regularitate serviciile divine de la biserică, dar ticsesc cu miile locurile de distracţii. America cheltuieşte miliarde în fiecare an pentru plăceri şi numai „rămăşiţe” (prin comparaţie) pentru Dumnezeu. Americanii înnebuniţi după plăceri risipesc miliarde de ore în faţa televizorului, o împlinire directă a textului din 2 Timotei 3:4.

H. Creştere a călcărilor de lege, a crimelor sângeroase şi a violenţei

„Din pricina înmulţirii fărădelegii.” Matei 24:12. „Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău.” 2 Timotei 3:13. „Căci ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de silnicie.” Ezechiel 7:23.

Este foarte evident faptul că toate aceste semne se împlinesc. Crima şi nelegiuirea cresc cu o rapiditate şocantă. Cei mai mulţi oameni din marile oraşe nu răspund dacă cineva sună la uşă după ce s-a înserat. Cea mai serioasă declaraţie din timpul nostru are de a face cu îngrijorarea cu privire la supravieţuirea civilizaţiei din cauza crimei ce ameninţă să o măture fără control.

I. Cutremure distrugătoare, furtuni şi foamete

„Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” Luca 21:11.

Cutremure, tornade, inundaţii, etc. au o rată de creştere fără precedent. O treime din populaţia lumii este înfometată, mii mor în fiecare zi de foame. Toate aceste lucruri sunt o dovadă în plus că trăim în ultimele ore ale pământului.

J. Un mesaj special către lume în aceste ultime zile

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Matei 24:14.

Ultimul mare, solemn mesaj de avertizare despre a doua venire a lui Hristos, este acum prezentat în peste 900 de limbi şi dialecte. Aproape 95% din populaţia lumii are acces la acest mesaj. Înainte de a doua venire a lui Iisus, fiecare persoană din lume va fi avertizată de apropiata Sa revenire. Oamenii se vor pierde doar dacă resping mesajul de avertizare.

K. O întoarcere spre spiritism

„În vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare.” 1 Timotei 4:1. „Acestea sunt duhuri de draci.” Apocalipsa 16:14.

Oamenii de astăzi, inclusiv un mare număr dintre conducătorii naţiunilor, caută sfat în ocultism şi spiritism. Spiritismul a invadat bisericile, la fel ca învăţăturile false despre nemurirea sufletului. Biblia ne învaţă că morţii sunt morţi.

 

11. Cât de aproape este a doua venire a Domnului?

„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

Matei 24:32-34

Biblia este simplă şi foarte specifică cu privire la acest punct. Aproape toate semnele s-au împlinit. Nu putem şti cu exactitate ziua şi ora revenirii lui Iisus (Matei 24:36), însă putem fi siguri că noi suntem oamenii care vom fi în viaţă şi vom vedea revenirea Domnului Iisus. Dumnezeu a promis să împlinească foarte repede lucrurile (Romani 9:28). Foarte curând, Hristos Se reîntoarce pe acest pământ pentru poporul Său. Eşti pregătit?

 

12. Satana învaţă multe lucruri false cu privire la a doua venire a lui Hristos şi, cu minuni şi miracole mincinoase, va înşela milioane de oameni. Cum pot fi sigur că nu voi fi şi eu înşelat?

„Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite.”

Apocalipsa 16:14

„Şi vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Matei 24:24

„La lege şi la mărturie: căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.”

Isaia 8:20.

Satan a inventat multe învăţăminte false despre a doua venire şi înşală milioane de oameni ca să creadă că Iisus a şi venit sau că El va veni într-o manieră ne-biblică. Dar Hristos ne-a avertizat cu privire la strategia lui Satana, spunând, „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.” Matei 24:4. El ne expune apoi planurile lui Satana şi neadevărurile astfel încât să fim avertizaţi dinainte, şi ne reaminteşte, „Iată, că v-am spus mai dinainte.” Matei 24:25. De exemplu Iisus a afirmat în mod specific că nu va apărea în deşert sau într-o cameră de întrunire (versetul 26). Nu avem nici o scuză să ne înşelăm dacă învăţăm ce ne spune cartea lui Dumnezeu despre a doua venire a lui Hristos. Testul este acesta: Ce ne învaţă Biblia despre acest subiect? Oamenii care cunosc ceea ce spune Biblia despre a doua venire nu vor fi duşi în rătăcire de Satana. Toţi ceilalţi se vor înşela.

 

13. Cum pot fi sigur că voi fi pregătit în momentul când Se va reîntoarce Iisus?

„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”

Ioan 6:37

„Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

Ioan 1: 12

„Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor.”

Evrei 8: 10

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos.”

1 Corinteni 15:57

Iisus a spus, „Iată Eu stau la uşă [această uşă reprezintă mintea sau inima omului], şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra.” Apocalipsa 3:20. Prin Duhul Sfânt şi conştiinţa mea, Iisus bate şi cere să intre în inima mea astfel încât să poată să îmi schimbe viaţa. Dacă Îi voi da Lui fără rezerve viaţa mea, El va şterge toate păcatele mele din trecut (Romani 3:25) şi îmi va da putere să trăiesc o viaţă sfântă (Ioan 1:12). Ca un dar fără plată, El îmi acordă caracterul Său neprihănit, astfel încât să pot sta fără frică în faţa unui Dumnezeu sfânt, atunci când viaţa mea este schimbată de Iisus. Apoi, să fac voia Sa va devini o plăcere. Este aşa de sigur căci văd cum îndoielile mele sunt spulberate de realitate. Însă este adevărat. Partea mea este să-I dau pur şi simplu viaţa mea lui Hristos şi să-I permit să trăiască în mine. Partea Lui este să lucreze în mine miracolul schimbării vieţii mele şi pregătirii mele pentru a doua Sa venire. Iisus face acest lucru gratis. Trebuie doar să-l accept.

 

14. Despe ce mare pericol ne avertizează Iisus cu solemnitate?

„De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Matei 24:44

„Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

Luca 21:34

„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.”

Matei 24:37

Există un mare pericol să devenim aşa de ocupaţi cu grijile acestei vieţi sau aşa de fermecaţi de plăcerile păcatului, încât revenirea Domnului să ne surprindă la fel cum a surprins potopul lumea din zilele lui Noe, să fim surprinşi, găsiţi nepregătiţi şi pierduţi. Milioane de oameni vor experimenta acest lucru. Dar tu? Iisus Se reîntoarce foarte, foarte curând–în zilele noastre. Eşti pregătit? Nimic altceva nu mai contează?

 

Întrebări de Meditat

 

1. Este adevărat că cel mai mare necaz este foarte aproape?

Este adevărat că cel mai mare necaz va lovi pământul chiar înainte ca Iisus să Se reîntoarcă să Îşi elibereze poporul. Daniel descrie acest necaz ca „o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta.” Daniel 12:1. Totuşi, în context, „marele necaz” din Matei 24:21 se referă la groaznica persecuţie asupra poporului lui Dumnezeu din timpul Evului Întunecat. În acea perioadă milioane de oameni au fost ucişi pentru credinţa lor.

2. Din moment ce Domnul revine „ca un hoţ noaptea,” cum poate şti cineva ceva despre revenirea Lui?

Răspunsul se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:2-4: „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: Pace şi linişte! atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” Observaţi că ziua Domnului vine ca un hoţ asupra celor nepregătiţi, nu şi peste aceia care sunt numiţi „fraţi.”

3. Când Îşi va instaura Hristos Împărăţia Sa pe pământ?

După marea perioadă de 1000 de ani din Apocalipsa 20. Perioada de 1000 de ani începe la a doua venire a lui Hristos, când Iisus îi ia pe cei neprihăniţi de pe acest pământ la cer ca să trăiască şi să domnească împreună cu El „o mie de ani.” Apocalipsa 20:4. La sfârşitul celor 1000 de ani „cetatea sfântă, noul Ierusalim” (Apocalipsa 21:2) coboară din ceruri pe pământ cu toţi sfinţii (Zaharia 14:1, 4, 5) şi nelegiuiţii din toate timpurile sunt readuşi la viaţă (Apocalipsa 20:5). Ei înconjoară cetatea sfântă pentru ca să o cucerească (Apocalipsa 20:9), dar din ceruri, de la Dumnezeu, coboară un foc ce îi mistuie. Acest foc purifică pământul şi arde toate urmele păcatului şi a păcătoşilor (2 Petru 3: 10). La final focul se va stinge (Isaia 47:14), lăsând în urmă cenuşa (Maleahi 4:3). Apoi Dumnezeu creează un pământ nou (2 Petru 3:13; Isaia 65:17; Apocalipsa 21:1) şi îl dă celor neprihăniţi, şi „Dumnezeu va locui cu ei, … şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” Apocalipsa 21:3. Fiinţe perfecte, sfinte, fericite, refăcute după chipul desăvârşit al lui Dumnezeu, vor fi în sfârşit acasă în lumea fără păcat şi fără pată, pe care Dumnezeu a plănuit-o încă de la început. Doar cei mai nechibzuiţi oameni vor alege să piardă toate acestea.

4. De ce nu auzim mai mult predicându-se şi învăţându-se despre a doua venire a lui Hristos?

Diavolul este responsabil pentru acest lucru. El ştie bine că a doua venire este „fericita nădejde” (Tit 2:13) a creştinului, care odată înţeleasă schimbă vieţile bărbaţilor şi femeilor şi îi face să ia parte personal, sârguincios şi activ la răspândirea acestei veşti bune la alţii, astfel încât revenirea lui Iisus să fie zorită. Acest lucru îl înfurie pe Satana, astfel încât el îi influenţează pe cei ce au „o formă de evlavie” (2 Timotei 3: 5) dar care îi „tăgăduiesc puterea” să batjocorească zicând, „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii.” 2 Petru 3:3, 4. Cei care neagă, ignoră, sau privesc cu uşurinţă a doua venire a lui Iisus (un eveniment literal, apropiat şi viitor) împlinesc clar profeţia biblică–şi îi fac diavolului un mare serviciu.

5. Nu este adevărat că Iisus vorbeşte despre o răpire secretă când spune în Luca 17:36, „Unul va fi luat şi altul va fi lăsat”?

Nu. Aici nu este nici cea mai mică indicaţie că evenimentul este secret. Iisus descria potopul lui Noe şi distrugerea Sodomei. (Vezi Luca 17:26-37.) El a povestit cum Dumnezeu a cruţat viaţa lui Noe şi Lot şi i-a distrus pe cei nelegiuiţi. El a menţionat că potopul şi focul „i-a distrus pe toţi.” Versetele 27, 29. Într-un mod simplu, în fiecare din aceste cazuri, câţiva au fost luaţi în siguranţă iar restul au fost distruşi. Apoi El a adăugat, „Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Versetul 30. Pentru a ilustra aceasta, Iisus a continuat, „Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” Versetul 36. Nu este nimic secret în acest proces. „Orice ochi Îl va vedea.” Apocalipsa 1:7. La a doua Sa venire, în mod public, în văzul tuturor Hristos îi va lua pe cei neprihăniţi în văzduh (1 Tesaloniceni 4:16, 17) şi îi va ucide pe cei nelegiuiţi (Isaia 11:4; 2 Tesaloniceni 2:8). De aceea în Luca 17:37 se vorbeşte despre trupurile neînsufleţite ale celor nelegiuiţi şi se menţionează vulturii care le dau târcoale. (Vezi de asemenea şi Apocalipsa 19:17, 18.) Cei nelegiuiţi care rămân în urmă la a doua venire a lui Hristos sunt lăsaţi morţi.

 

Isus revine curând! Iată ce spune Biblia

Isus revine curând. Iată ce spune Biblia!

Isus revine curând. Viața aceasta nu este o poveste nemuritoare: într-o zi vei fi eliberat de toată durerea, foametea, singurătatea, crima şi haosul care contaminează lumea nostră de astăzi. Nu-i aşa că este minunat?

Însă să nu crezi că un om cu mult farmec personal, un lider pământean va aduce această eliberare. O, nu! Eliberatorul este mult superior acestora. Isus vine curând, însă sunt multe concepţii populare greşite cu privire la venirea Sa. Aşa că, ia-ţi câteva minute şi încearcă să înţelegi ce spune într-adevăr Biblia despre a doua venire, ca să nu fii lăsat în urmă!

Isus ne învaţă că va reveni pentru a doua oară pe pământ.

 

1. Se va reîntoarce Isus pentru a doua oară pe pământ? Putem fi siguri?

„Hristos…Se va arăta a doua oară.”

Evrei 9:28

„Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce.”

Ioan 14:3

 

Da! În Matei 26:64, Isus declară sub jurământ că va reveni din nou pe pământ. De vreme ce Scriptura nu poate fi desfiinţată (Ioan 10:35), aceasta este dovada sigură. Crede aşa cum citeşti. Este garanţia pe care ne-o dă Domnul Isus în persoană.

Isus a spus că Se va întoarce pe pământ, pe norii cerului.

 

2. În ce mod se va întoarce Isus a doua oară?

„Pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Faptele 1:9-11.

 

Scripturile ne promit că Isus Se va întoarce pe acest pământ în acelaşi fel în care a plecat la înălţarea Sa la cer– într-un mod vizibil, literal, în trup, personal. Matei 24:30 spune, „Şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” El va veni pe norii cerului în mod literal, ca o fiinţă individuală cu un trup din carne şi oase (Luca 24:36-43, 50, 51), iar venirea Sa va fi vizibilă. Biblia este foarte clară în această privinţă.

Orice om care va trăi pe pământ Îl va vedea pe Domnul Isus când va veni a doua oară.

 

Vreți să aprofundați mai mult acest Subiect? Noi vă trimitem această Carte, GRATUIT, oriunde în România!

Istoria Mântuirii autor Ellen G. White - Mesagerul Speranței

Istoria Mântuirii

Autor: Ellen G. White

Editura: Viață și Sănătate

   

Lăsa-ți-ne Numele și Emailul Dvs. astfel încât să vă putem contacta spre a stabili unde să trimitem această Carte. Poate fi cumpărată de la editura Viață și Sănătate însă dacă nu aveți această posibilitate, noi o putem trimite Gratuit oriunde în Romania!

 

3. Va fi a doua venire a lui Isus vizibilă pentru toţi oamenii sau numai pentru un grup ales?

„Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea.”

Apocalipsa 1:7

„Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.”

Matei 24:27

Când Isus va veni a doua oară, orice barbat, femeie şi copil în viaţă Îl va vedea. Slava întreită (Luca 9:26) a venirii Sale se va extinde din orizont în orizont, iar atmosfera va fi încărcată cu gloria Sa strălucitoare ca lumina. Nimeni nu se va putea ascunde. Orice om în viaţă va trebui să stea faţă în faţă cu Isus. Hristos nu a lăsat nici o umbră de îndoială.

 

Notă: Răpirea secretă, atât de des crezută şi predicată astăzi, nu este biblică. Este o invenţie omenească. De asemenea, a doua venire nu este o venire în spirit, în inimă, la convertire. Nu are loc nici în momentul când omul moare, nici nu este la figuratadică nu înseamnă condiţii mai bune de trăit în lumea noastră. Toate aceste teorii sunt de origine omenească. La a doua venire, Isus va apare literal, personal, vizibil pe întreg mapamondul, iar apariţia Sa pe norii cerului va determina sfârşitul acestei lumi, şi va aduce fiecărui om, răsplata sau pedeapsa.

Toţi îngerii cerului vor fi cu Isus, la a doua Sa venire.

 

4. Cine va veni cu Isus la a doua Sa venire, şi de ce?

„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.”

Matei 25:31.

Toţi îngerii cerului vor fi cu Isus, la a doua Sa venire. Pe măsură ce norii se apropie de pământ, Isus Îşi va trimite îngerii, iar ei vor aduna repede la un loc pe toţi neprihăniţii ca să-i pregătească pentru călătoria înapoi la ceruri. (Matei 24:31).

Isus Îşi va lua poporul la ceruri şi le va reda tot ce au pierdut Adam şi Eva.
Isus Îşi va lua poporul la ceruri şi le va reda tot ce au pierdut Adam şi Eva.

 

5. Care este scopul celei de a doua veniri a Domnului Isus, pe acest pământ?

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

Apocalipsa 22:12

„Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

Ioan 14:3

„Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.”

Fapte 3:20, 21.

Isus es întoarce pe acest pământ ca să Îşi răscumpere poporul aşa cum le-a promis şi să îi ducă în casele frumoase pe care li le-a pregătit. El va restaura în ei toată bucuria şi gloria Edenului, pe care Adam şi Eva le-au pierdut păcătuind. A doua Sa venire va face să se sfârşească aceste zile ale răului.

Copilaşii răpiţi de moarte de lângă părinţii lor le vor fi înapoiaţi părinţilor la a doua venire.

 

6. Ce se va întâmpla cu cei neprihăniţi când Domnul Isus vine a doua oară?

„Căci Însuşi Domnul…Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

1 Testaloniceni 4:16, 17

„Toţi vom fi schimbaţi, morţii vor învia nesupuşi putrezirii… Căci trebuie ca… trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”

1 Corinteni 15:51-53

„Aşteptăm pe Domnul Isus Hristos: El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.”

Filipeni 3:20, 21

Cei neprihăniţi morţi în credinţă vor învia din mormintele lor şi li se vor da trupuri nemuritoare, perfecte, ca cel al Domnului Isus, apoi vor fi răpiţi în nori ca să-L întâlnească pe Domnul. Apoi cei neprihăniţi în viaţă pe pământ vor primi trupuri ca al lui Isus şi se vor înălţa ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Isus îi va lua cu El la ceruri pe cei neprihăniţi. Observaţi că Isus nu atinge pământul la a doua Sa venire. Sfinţii Îl întâmpină „în văzduh.” Deci, poporul lui Dumnezeu îi vor ignora pe toţi acei care spun că Hristos este în Baltimore, New Orleans, Los Angeles, etc. Vor apărea hristoşi mincinoşi care vor face minuni pe pământ (Matei 24:23-27), dar Isus va rămâne în nori, deasupra pământului, la a doua Sa venire.

Cei păcătoşi vor fi omorâţi la a doua venire a lui Isus.
Cei păcătoşi vor fi omorâţi la a doua venire a lui Isus.

 

7. Ce se va întâmpla cu cei păcătoşi, când Isus va reveni?

„Cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”

Isaia 11:4

„Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt.”

Ieremia 25:33

Cei păcătoşi vor fi ucişi de Isus. Cutremurele de astăzi sunt minore în comparaţie cu cutremurul ce va avea loc la revenirea lui Isus.

 

8. Ce efect va avea a doua venire a lui Isus asupra pământului?

„Şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.” ” Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.”

Apocalipsa 16:18, 20

„Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei Lui aprinse!”

Ieremia 4:26

„Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii.” „Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.”

Isaia 24:1, 3

Pământul va fi scuturat de un cutremur mare la revenirea Domnului. Acest cutremur va fi aşa de devastator încât va aduce lumea într-o stare de totală distrugere.

Milioane de creştini au murit în timpul Evului Mediu. Mulţi au fost arşi pe ruguri.
Milioane de creştini au murit în timpul Evului Mediu. Mulţi au fost arşi pe ruguri.

 

9. Ne dă Biblia informaţii specifice cu privire la apropiata revenire a lui Hristos?

Da! Însuşi Isus a spus,

„Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.”

Matei 24: 33.

Domnul a lăsat semne pentru toate timpurile, de la înălţarea Sa până la a doua Sa venire. Acestea sunt enumerate mai jos. Studiaţi-le cu atenţie..

A. Distrugerea Ierusalimului
Profeţia:

„Nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” „atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.”

Matei 24:2, 16.

Împlinirea: Ierusalimul a fost distrus în anul 70 d.Hr. de către războinicul roman Titus.

B. O mare persecuţie sau un mare necaz
Profeţia:

„Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.”

Matei 24:21.

Împlinire: Această profeţie arată în primul rând spre lunga perioadă de persecuţie din timpul Evului Mediu, persecuţie ce a fost aţâţată de către biserica apostaziată. A durat peste 1.000 de ani. Peste 50 de milioane de creştini au fost ucişi pentru credinţa lor, în această perioadă de necaz teribil. Un scriitor a spus că biserica apostaziată „a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituţie ce a existat vreodată în omenire.” W.E.H. Lecky,History of thhe Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe Istoria Înălţării şi Influenţei Spiritului Raţionalismului în Europa, (Retipărită New York: Braziller, 1955) Vol. 2, pp. 40-45.

C. Soarele s-a întunecat
Profeţia:

„Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca.”

Matei 24:29.

Împlinire: Aceasta s-a împlinit printr-o zi de întunecime supranaturală în 19 mai 1780. Nu a fost o eclipsă. Timothy Dwight spune, „Ziua de 19 mai 1780 a fost o zi deosebit de întunecoasă. Lumânările erau aprinse în multe case păsările stăteau ascunse fără să ciripească, şi păsările de curte s-au retras la culcuşurile lor. … În general, predomina ideea că Ziua Judecăţii este aproape.” Citat în Connecticut Historical Collections Colecţiile Istorice Connecticut, compilate de John Warner Barber (a 2-a ed. New Haven: Durrie & Peck and J.W. Barber, 1836) p. 403.

D. Luna se va preface în sânge
Profeţia:

„Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”

Ioel 2:31.

Împlinire: Luna s-a făcut roşie ca sângele în noaptea „zilei întunecate” din 19 mai 1780. Milo Bostick înStone’s History of Massachusetts Istoria lui Stone a statului Massachusetts spune, „Luna plină avea înfăţişarea sângelui.”

E. Căderea de slele din cer
Profeţia:

„Stelele vor cădea din cer.”

Matei 24:29

Împlinire: Marea cădere de stele a avut loc în 13 noiembrie 1833. A fost aşa de strălucitoare încât puteai să citeşti un ziar pe stradă. Un scriitor a spus, „Pentru aproape patru ore cerul a fost practic un foc.”* Oamenii au crezut că a venit sfârşitul lumii. Citiţi următoarele. Este cel mai fascinant semn al revenirii lui Hristos.

*Peter A. Millman, „Căderea stelelor,” Telescopul, 7 (Mai-Iunie, 1940) 57.

F. Isus revine pe nori
Profeţia:

„Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Matei 24:30.

Împlinire: Acesta este următorul mare eveniment. Eşti tu gata? Conflictul între capital şi muncă este un semn al revenirii lui Isus.

 

10. Cum putem şti că am ajuns în ultimele zile din istoria pământului? Descrie Biblia în mod clar lumea şi oamenii ultimei generaţii?

Da, într-adevăr îi descrie. Studiaţi următoarele semne specifice ale zilelor din urmă. Veţi fi uimiţi. Şi acestea sunt doar câteva din multitudinea de semne ce arată că suntem în timpul zilelor de încheiere a istoriei pământului.

A. Probleme între capital-muncă

„Plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.” „Fiţi … răbdători, … căci venirea Domnului este aproape.”

Iacov 5:4, 8.

Conflictul între capital şi muncă este prezis pentru zilele din urmă. Pentru ca să te convingi, citeşte ziarele.

B. Războaie şi răscoale

„Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimântaţi pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri.”

Luca 21:9.

Războaie şi devastarea dezastrelor civile afecteaza mii de oameni din întreaga lume. Numai apropiata revenire a lui Isus va aduce un sfârşit durerii şi distrugerii datorate războiului.

C. Nelinişte, frică şi răscoală

„Vor fi … şi pe pămînt va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă… oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.”

Luca 21:25, 26.

Ciudat aceste cuvinte par a fi un editorial dintr-un ziar recento imagine perfectă a lumii de azi iar motivul este acesta: Noi suntem oamenii din ultimele zile ale istoriei pământului. Atmosfera tensionată din lumea de azi nu ar trebui să ne surprindă. Hristos deja ne-a spus despre aceasta. Acest lucru ar trebui să ne convingă că venirea Lui este aproape.

D. Creşterea cunoştiintei

„Până la vremea sfârşitului … şi cunoştinţa va creşte.”

Daniel 12:4.

Era informaticii face ca acest lucru să fie foarte evident. Chiar şi cea mai sceptică minte trebuie să recunoască clar că acest semn s-a împlinit. Cunoştiinţa creşte exploziv în toate direcţiile. Se spune că 80% din cunoştiinţele totale ale lumii s-au descoperit în ultimii zece ani şi că 90% din oamenii de ştiinţă care au existat în lume, sunt încă în viaţă astăzi.

E. Batjocoritorii şi scepticii religioşi întorc spatele adevărului biblic

„în zilele din urmă vor veni batjocoritori.”

2 Petru 3:3

„Nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.”

2 Timotei 4:3, 4

Nu este dificil să găseşti batjocoritori astăzi, acest lucru arată împlinirea profeţiei. Chiar şi liderii religioşi neagă învăţăturile simple ale Bibliei cu privire la Creaţie, Potop, divinitatea lui Hristos, a doua venire şi multe alte adevăruri vitale din Biblie. Spiritismul şi tradiţiile pseudo-intelectuale au înlocuit Biblia în multe cercuri religioase. Profesori laici învaţă tineretul să batjocorească dovezile biblice ale acestor mari adevăruri şi să înlocuiască aceste evenimente simple ale Cuvântului sfânt a lui Dumnezeu cu evoluţionismul şi alte învăţături false, omeneşti. Un sondaj recent relevă faptul că doar două procente din studenţii americani la teologie cred într-o revenire literală a lui Isus.

F. Degenerare moralădeclin al spiritualităţii

„În zilele din urmă … oamenii vor fi iubitori de sine, … fără dragoste firească, … neînfrânaţi, …neiubitori de bine, … având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.”

2 Timotei 3:1-5.

America se confruntă cu o criză majoră. Oameni din toate domeniile spun acest lucru. Suicidul a devenit cea mai populară soluţie la problemele umane. Rata divorţurilor creşte sălbatic, aproape una din doua căsătorii sfârşesc prin divorţ. Curentul generaţiei imoralecu obsesiile ei pentru sex şi murdărie, cu creştere a membrilor bisericii dar descreştere a spiritualităţii adevăratereprezintă clar o împlinire a Cuvântului lui Dumnezeu. Vei avea un şoc când vei încerca să vezi câte din păcatele zilelor din urmă din 2 Timotei 3:1-5 le poţi depista în fiecare ediţie a ziarelor de duminică. Numai revenirea Domnului va putea scurta mareea răului care acum ameninţă să înghită lumea.

G. Înnebuniţi după plăceri

„În zilele din urmă … oamenii vor fi … iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.”

2 Timotei 3:1-4.

Lumea este înnebunită după plăceri. Doar un procent mic din cetăţenii marilor oraşe frecventează cu regularitate serviciile divine de la biserică, dar ticsesc cu miile locurile de distracţii. America cheltuieşte miliarde în fiecare an pentru plăceri şi numai „rămăşiţe” (prin comparaţie) pentru Dumnezeu. Americanii înnebuniţi după plăceri risipesc miliarde de ore în faţa televizorului, o împlinire directă a textului din 2 Timotei 3:4.

H. Creştere a călcărilor de lege, a crimelor sângeroase şi a violenţei

„Din pricina înmulţirii fărădelegii.

Matei 24:12

„Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău.”

2 Timotei 3:13

„Căci ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de silnicie.”

Ezechiel 7:23

Este foarte evident faptul că toate aceste semne se împlinesc. Crima şi nelegiuirea cresc cu o rapiditate şocantă. Cei mai mulţi oameni din marile oraşe nu răspund dacă cineva sună la uşă după ce s-a înserat. Cea mai serioasă declaraţie din timpul nostru are de a face cu îngrijorarea cu privire la supravieţuirea civilizaţiei din cauza crimei ce ameninţă să o măture fără control.

Citește și Misterul nelegiuirii și adevărul Biblic

 

I. Cutremure distrugătoare, furtuni şi foamete

„Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi.”

Luca 21:11

Cutremure, tornade, inundaţii, etc. au o rată de creştere fără precedent. O treime din populaţia lumii este înfometată, mii mor în fiecare zi de foame. Toate aceste lucruri sunt o dovadă în plus că trăim în ultimele ore ale pământului.

J. Un mesaj special către lume în aceste ultime zile

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Matei 24:14

Ultimul mare, solemn mesaj de avertizare despre a doua venire a lui Hristos, este acum prezentat în peste 900 de limbi şi dialecte. Aproape 95% din populaţia lumii are acces la acest mesaj. Înainte de a doua venire a lui Isus, fiecare persoană din lume va fi avertizată de apropiata Sa revenire. Oamenii se vor pierde doar dacă resping mesajul de avertizare.

K. O întoarcere spre spiritism

„În vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare.”

1 Timotei 4:1

„Acestea sunt duhuri de draci.”

Apocalipsa 16:14

Trăim în ultimele minute ale timpului.

Oamenii de astăzi, inclusiv un mare număr dintre conducătorii naţiunilor, caută sfat în ocultism şi spiritism. Spiritismul a invadat bisericile, la fel ca învăţăturile false despre nemurirea sufletului. Biblia ne învaţă că morţii sunt morţi.

Trăim în ultimele minute ale timpului.

 

11. Cât de aproape este a doua venire a Domnului?

„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

Matei 24:32-34

Ceea ce pare a fi Isus într-o cameră de întrunire, este de fapt un demon ce joacă acest rol.

Biblia este simplă şi foarte specifică cu privire la acest punct. Aproape toate semnele s-au împlinit. Nu putem şti cu exactitate ziua şi ora revenirii lui Isus (Matei 24:36), însă putem fi siguri că noi suntem oamenii care vom fi în viaţă şi vom vedea revenirea Domnului Isus. Dumnezeu a promis să împlinească foarte repede lucrurile (Romani 9:28). Foarte curând, Hristos Se reîntoarce pe acest pământ pentru poporul Său. Eşti pregătit?

Ceea ce pare a fi Isus într-o cameră de întrunire, este de fapt un demon ce joacă acest rol.

 

12. Satana învaţă multe lucruri false cu privire la a doua venire a lui Hristos şi, cu minuni şi miracole mincinoase, va înşela milioane de oameni. Cum pot fi sigur că nu voi fi şi eu înşelat?

„Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite.”

Apocalipsa 16:14

„Şi vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Matei 24:24

„La lege şi la mărturie: căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.”

Isaia 8:20

Satan a inventat multe învăţăminte false despre a doua venire şi înşală milioane de oameni ca să creadă că Isus a şi venit sau că El va veni într-o manieră ne-biblică. Dar Hristos ne-a avertizat cu privire la strategia lui Satana, spunând, „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.” Matei 24:4. El ne expune apoi planurile lui Satana şi neadevărurile astfel încât să fim avertizaţi dinainte, şi ne reaminteşte, „Iată, că v-am spus mai dinainte.” Matei 24:25. De exemplu Isus a afirmat în mod specific că nu va apărea în deşert sau într-o cameră de întrunire (versetul 26). Nu avem nici o scuză să ne înşelăm dacă învăţăm ce ne spune cartea lui Dumnezeu despre a doua venire a lui Hristos.

Trebuie să nu ajungem aşa de ocupaţi încât să nu mai avem timp pentru Hristos.

Testul este acesta: Ce ne învaţă Biblia despre acest subiect? Oamenii care cunosc ceea ce spune Biblia despre a doua venire nu vor fi duşi în rătăcire de Satana. Toţi ceilalţi se vor înşela.

Trebuie să nu ajungem aşa de ocupaţi încât să nu mai avem timp pentru Hristos.

 

13. Cum pot fi sigur că voi fi pregătit în momentul când Se va reîntoarce Isus?

„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”

Ioan 6:37

„Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

Ioan 1: 12

„Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor.”

Evrei 8: 10

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.”

1 Corinteni 15:57

Isus a spus, „Iată Eu stau la uşă [această uşă reprezintă mintea sau inima omului], şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra.” Apocalipsa 3:20. Prin Duhul Sfânt şi conştiinţa mea, Isus bate şi cere să intre în inima mea astfel încât să poată să îmi schimbe viaţa. Dacă Îi voi da Lui fără rezerve viaţa mea, El va şterge toate păcatele mele din trecut (Romani 3:25) şi îmi va da putere să trăiesc o viaţă sfântă (Ioan 1:12). Ca un dar fără plată, El îmi acordă caracterul Său neprihănit, astfel încât să pot sta fără frică în faţa unui Dumnezeu sfânt, atunci când viaţa mea este schimbată de Isus. Apoi, să fac voia Sa va devini o plăcere. Este aşa de sigur căci văd cum îndoielile mele sunt spulberate de realitate. Însă este adevărat. Partea mea este să-I dau pur şi simplu viaţa mea lui Hristos şi să-I permit să trăiască în mine. Partea Lui este să lucreze în mine miracolul schimbării vieţii mele şi pregătirii mele pentru a doua Sa venire. Isus face acest lucru gratis. Trebuie doar să-l accept.

14. Despe ce mare pericol ne avertizează Isus cu solemnitate?

 

14. Despe ce mare pericol ne avertizează Isus cu solemnitate?

„De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Matei 24:44

„Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

Luca 21:34

„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.”

Matei 24:37

Există un mare pericol să devenim aşa de ocupaţi cu grijile acestei vieţi sau aşa de fermecaţi de plăcerile păcatului, încât revenirea Domnului să ne surprindă la fel cum a surprins potopul lumea din zilele lui Noe, să fim surprinşi, găsiţi nepregătiţi şi pierduţi. Milioane de oameni vor experimenta acest lucru. Dar tu? Isus Se reîntoarce foarte, foarte curând–în zilele noastre. Eşti pregătit? Nimic altceva nu mai contează?

 

 

Isus revine, meditează și la aceste întrebări!

1. Este adevărat că cel mai mare necaz este foarte aproape?

Este adevărat că cel mai mare necaz va lovi pământul chiar înainte ca Isus să Se reîntoarcă să Îşi elibereze poporul. Daniel descrie acest necaz ca „o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta.” Daniel 12:1. Totuşi, în context, „marele necaz” din Matei 24:21 se referă la groaznica persecuţie asupra poporului lui Dumnezeu din timpul Evului Întunecat. În acea perioadă milioane de oameni au fost ucişi pentru credinţa lor.

2. Din moment ce Domnul revine „ca un hoţ noaptea,” cum poate şti cineva ceva despre revenirea Lui?

Răspunsul se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:2-4: „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: Pace şi linişte! atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” Observaţi că ziua Domnului vine ca un hoţ asupra celor nepregătiţi, nu şi peste aceia care sunt numiţi „fraţi.”

3. Când Îşi va instaura Hristos Împărăţia Sa pe pământ?

După marea perioadă de 1000 de ani din Apocalipsa 20. Perioada de 1000 de ani începe la a doua venire a lui Hristos, când Isus îi ia pe cei neprihăniţi de pe acest pământ la cer ca să trăiască şi să domnească împreună cu El „o mie de ani.” Apocalipsa 20:4. La sfârşitul celor 1000 de ani „cetatea sfântă, noul Ierusalim” (Apocalipsa 21:2) coboară din ceruri pe pământ cu toţi sfinţii (Zaharia 14:1, 4, 5) şi nelegiuiţii din toate timpurile sunt readuşi la viaţă (Apocalipsa 20:5). Ei înconjoară cetatea sfântă pentru ca să o cucerească (Apocalipsa 20:9), dar din ceruri, de la Dumnezeu, coboară un foc ce îi mistuie. Acest foc purifică pământul şi arde toate urmele păcatului şi a păcătoşilor (2 Petru 3: 10). La final focul se va stinge (Isaia 47:14), lăsând în urmă cenuşa (Maleahi 4:3).

Apoi Dumnezeu creează un pământ nou (2 Petru 3:13; Isaia 65:17; Apocalipsa 21:1) şi îl dă celor neprihăniţi, şi „Dumnezeu va locui cu ei, … şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” Apocalipsa 21:3. Fiinţe perfecte, sfinte, fericite, refăcute după chipul desăvârşit al lui Dumnezeu, vor fi în sfârşit acasă în lumea fără păcat şi fără pată, pe care Dumnezeu a plănuit-o încă de la început. Doar cei mai nechibzuiţi oameni vor alege să piardă toate acestea.

4. De ce nu auzim mai mult predicându-se şi învăţându-se despre a doua venire a lui Hristos?

Diavolul este responsabil pentru acest lucru. El ştie bine că a doua venire este „fericita nădejde” (Tit 2:13) a creştinului, care odată înţeleasă schimbă vieţile bărbaţilor şi femeilor şi îi face să ia parte personal, sârguincios şi activ la răspândirea acestei veşti bune la alţii, astfel încât revenirea lui Isus să fie zorită. Acest lucru îl înfurie pe Satana, astfel încât el îi influenţează pe cei ce au „o formă de evlavie” (2 Timotei 3: 5) dar care îi „tăgăduiesc puterea” să batjocorească zicând, „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii.” 2 Petru 3:3, 4. Cei care neagă, ignoră, sau privesc cu uşurinţă a doua venire a lui Isus (un eveniment literal, apropiat şi viitor) împlinesc clar profeţia biblică–şi îi fac diavolului un mare serviciu.

5. Nu este adevărat că Isus vorbeşte despre o răpire secretă când spune în Luca 17:36, „Unul va fi luat şi altul va fi lăsat”?

Nu. Aici nu este nici cea mai mică indicaţie că evenimentul este secret. Isus descria potopul lui Noe şi distrugerea Sodomei. (Vezi Luca 17:26-37.) El a povestit cum Dumnezeu a cruţat viaţa lui Noe şi Lot şi i-a distrus pe cei nelegiuiţi. El a menţionat că potopul şi focul „i-a distrus pe toţi.” Versetele 27, 29. Într-un mod simplu, în fiecare din aceste cazuri, câţiva au fost luaţi în siguranţă iar restul au fost distruşi. Apoi El a adăugat, „Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Versetul 30. Pentru a ilustra aceasta, Isus a continuat, „Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” Versetul 36. Nu este nimic secret în acest proces. „Orice ochi Îl va vedea.” Apocalipsa 1:7.

La a doua Sa venire, în mod public, în văzul tuturor Hristos îi va lua pe cei neprihăniţi în văzduh (1 Tesaloniceni 4:16, 17) şi îi va ucide pe cei nelegiuiţi (Isaia 11:4; 2 Tesaloniceni 2:8). De aceea în Luca 17:37 se vorbeşte despre trupurile neînsufleţite ale celor nelegiuiţi şi se menţionează vulturii care le dau târcoale. (Vezi de asemenea şi Apocalipsa 19:17, 18.) Cei nelegiuiţi care rămân în urmă la a doua venire a lui Hristos sunt lăsaţi morţi.

Venirea Domnului

Introducere

Desigur ca unele Biserici, precum si unele Adunari Crestine au acordat o foarte mare importanta invataturii ,,Celei de-a doua veniri” a Domnului nostru Iisus Christos. Si de aceea, cu greu puteti gasi o Biserica in care sa nu se faca cel putin o referinta la acest eveniment de importanta majora, sau de cele mai multe ori intregul mesaj, sau chiar predica tinuta are ca tematica centrala acest subiect. In alte Adunari se mentioneaza mai cu retinere despre ,,a doua venire”, fapt pentru care membrii acestor Biserici sunt ignoranti in ceea ce priveste tot ceea ce afirma Biblia cu privire la acest subiect.

Iata de ce pentru mai multi cititori, cele ce veti citi acum reprezinta doar o introducere la acest subiect, in timp ce pentru alti cititori mai experimentati, cele scrise vor fi ca o reexaminare a credintei lor. De aceea vom cerceta impreuna mai multe pasaje din Biblie, citate care sa demonstreze invatatura ‚,celei de-a doua veniri” si sa vedem ce intelegem, la prima vedere, din cele expuse. Am sa pun intre ghilimele ‚,cea de-a doua venire’, si s-ar putea sa va surprinda ca nu veti gasi aceasta exprimare nicaieri in Noul Testament.

Ne va ajuta mult daca vom face o comparatie a situatiei din ziua de azi cu cea din perioada Noului Testament. Fariseii acelor timpuri il asteptau pe Mesia sa vina. Nu numai ca il asteptau sa vina, dar mai mult, ei aveau clar lamurite ideile privind venirea Lui. In ciuda acestora, ei nu L-au recunoscut pe Mesia in Iisus, care a fost in mijlocul lor. Din cunostintele lor, recunosteau ca in Scriptura se spunea despre Mesia ca va veni din Betleem. Iar faptul ca Iisus a aparut dintr-un alt loc, Nazaret, se pare a fi unul dintre puternicele lor motive de respingere a acestuia si de a nu-l recunoaste a fi Mesia.

Ucenicii lui Iisus auzisera Cuvantul Scripturii (ceea ce noi numim azi Vechiul Testament), care se citea in fiecare saptamana in sinagoga, si credem ca ei il cunosteau cu mult mai bine decat il stiu astazi cei mai multi dintre noi. Si cu toate acestea, ei nu aveau nici pe departe nivelul de cunostinte pe care il aveau fariseii. Si iata ca Petru l-a recunoscut pe Iisus a fi Mesia, in timp ce fariseii au cazut la acest examen. Si aceasta s-a intamplat, nu datorita faptului ca Petru ar fi studiat mai sarguincios Scripturile. S-a intamplat acest lucru, deoarece Petru a fost atras de Iisus, si el chiar a primit o revelatie de la Dumnezeu. Caci Dumnezeu a spus: ,,Tu esti Christosul, Fiul adevaratului Dumnezeu”. Iisus i-a raspuns: ,,Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcã nu carnea si sîngele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatãl Meu care este în ceruri” (Matei 16: 16, 17).

Si astazi, ca si in acele timpuri de demult, nu cunoastem nimic, pana cand nu va veni vremea sa o aflam de la Dumnezeu. Iar Scripturile confirma ca noi putem invata despre El, numai daca avem inima deschisa, pentru a-L primi in noi.

 

Modul in care Profetiile au fost implinite

Dumnezeu a descoperit copiilor sai dragi, profetii, sau ceea ce se va intmpla in viitor. Si, cat de mult adevar gasim in cele ce se afirma, inca din primele pagini ale Vechiului Testament. Totusi, multe dintre profetii nu s-au implinit intotdeauna, in modul in care noi, cei mai multi, ne-am fi asteptat. Caile lui Dumnezeu sunt cu mult mai inalte decat ale noastre, deci si modul nostru de intelegere este destul de limitat. Sa analizam in continuare modalitatea in care au fost implinite cateva dintre profetiile biblice.

Inca din Cartea Genezei vom gasi expuse cateva profetii privind venirea lui Mesia. Astfel, Dumnezeu i-a spus Evei ca samanta ei ii va zdrobi capul sarpelui. Eva a fost incurajata de aceste cuvinte rostite de chiar Dumnezeu, desi ea nu putea realiza la acea vreme, care ar fi semnificatia lor. Probabil ca isi imagina un posibil conflict fizic. Sau poate era deja obisnuita cu imaginea serpilor morti, pe camp. Cu cunostintele noastre mult superioare, ne putem imagina infinit mai mult decat Eva, privind semnificatia acestor cuvinte. Iar unul dintre descendentii ei, departe in timp, avea sa invinga cu adevarat puterea intunericului, si nu prin forte armate, violenta fizica, ci prin jertfirea proprie, ca un sacrificiu pentru pacatul intregii omeniri.

Dumnezeu i-a spus lui Avraam ca urmasii sai vor fi atat de multi, precum stelele pe cer, sau precum nisipul de pe tarmul marii si ca toate natiunile lumii ii vor binecuvanta. Astfel, milioane de oameni pretind in ziua de astazi ca sunt urmasii lui Avraam, si aceasta deoarece au inteles mesajul „Promisiunii facute de Dumnezeu lui Avraam”. Si au trecut poate mai mult de 4000 de ani de cand toti aceia care au avut credinta, se odihnesc asteptand sa se implineasca aceasta FAGADUINTA. Iar realizarea acestei profetii este poate cea mai importanta din intreaga Scriptura, caci ea ii priveste pe cei cu credinta si le reda cea mai importanta speranta, la care tanjeste tot omul: „viata vesnica”.

Dumnezeu i-a spus lui Moise sa-i anunte pe ai sai ca El va ridica un Profet din randul acestui neam. Si Domnul Iisus Christos a fost desigur acel Profet, despre care i s-a spus lui Moise. Cu toate acestea, Iisus a fost foarte diferit de cei mai multi oameni, care nu au reusit inca sa-i inteleaga rationamentul si finalitatea. Moise si-a eliberat poporul de sub jugul sclaviei din Egipt, pe cand Iisus nu i-a eliberat pe evrei de sub robia Imperiului Roman. In schimb, El i-a eliberat de sub o robie si mai cumplita, poate de sub cea mai crunta tiranie: aceea a pacatului. El a distrus jugul pacatului si a invins tot ceea ce se ascunde sub numele de „RAU” in interiorul fiintei umane, sau Satan.

Dumnezeu i-a spus lui David ca el va fi acela care va instaura un tron al unei „Imparatii pe vecie”. Ne putem inchipui cat de fericit a fost David, gandind la nenumaratii sai urmasi, crezand in realizarea acestei fagaduinte, prin care descendentii sai vor ocupa pentru mii de ani tronul de la Ierusalim. Realizarea acestei profetii a fost, in schimb, destul de diferita de acceptiunea intelegerii lui David, dar infinit mai bine decat si-ar fi putut el inchipui. Astfel, intr-adevar tronul sau a fost ocupat de descendentii sai fizici pentru cateva sute de ani, dar nu pentru „intotdeauna”. A venit si o „zi neagra” , cand Babilonenii au strapuns invincibilitatea zidurilor Cetatii Ierusalimului. Mai mult, acestia i-au scos ochii Regelui Zedechia si l-au luat captiv la Babilon; au dat apoi foc la Palatul Regal si la toate cladirile mai importante din cetate. Ce putem spune atunci despre „Fagaduinta pe care Dumnezeu i-a facut-o lui David”? Tronul din Ierusalim a devenit eliberat de linia descendenta din David, cu toate ca acelasi tron, din punct de vedere spiritual, va fi ocupat pe vesnicie de urmasul lui David. Intr-adevar, Domnul Iisus Christos va domni impreuna cu sfintii sai, in timp ce toti dusmanii ii vor deveni supusi. Iar daca Ierusalimul pamantesc a fost pret de sute de ani sub ocupatia necredinciosilor, in cele din urma Iisus si cei credinciosi il vor elibera. Iata adevaratul inteles al profetiei facute lui David.

Putem invata multe din toate aceste profetii. Iar inainte de implinirea unor anumite evenimente, ar trebui sa credeti ca se vor intampla lucruri minunate, si nu chiar neasteptate, iata de ce trebuie sa fim gata si sa ne declaram bucurosi in fata expectativei venirii Domnului. Sa dam ceea ce avem mai bun, Domnului, sa-I facem voia si sa-I fim credinciosi! Si numai astfel, intelegand planurile lui Dumnezeu, cat si cele expuse de El prin Cuvantul Sau, vom fi gata sa facem parte dintre cei sfinti si ne vom bucura de marea onoare pe care ne-a si pregatit-o, la venirea Fiului Sau prea-iubit, Domnul Iisus Christos.

 

Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine!

Startul acestui studiu il va constitui persoana Domnului Iisus Christos. Oare, ce a avut chiar El insusi de spus in legatura cu acest subiect, apoi cum si-a trait El viata, in perspectiva unei morti si invieri cunoscute? Prin urmare, vom cerceta cazurile martorilor si cunoscutilor Sai, sau a acelora care au lasat scris despre „Revenirea Sa ”.

,, În casa Tatãlui Meu sînt multe locasuri. Dacã n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Mã duc sã vã pregãtesc un loc. Si dupã ce Mã voi duce si vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce si vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, sã fiti si voi.”(Ioan 14: 2,3).

In vremea cand eram inca copil, am invatat pe de rost mai multe versete biblice, si acum nu regret de loc, caci nu mai am nici timpul si nici posibilitatea sa o fac din nou acum. Si, din pacate, aceasta practica este depasita si uitata in vremurile in care traim. Dezavantajul memorarii versetelor este acela ca versetele sunt scoase din context, iar drept consecinta, desigur, o pista falsa, eronata. Iata de ce trebuie revazut intreg contextul versetului respectiv. La fel sa ne relationam si la contextul evenimentelor „noptii Cinei cea de Taina”. In Evanghelia relatata de Ioan, acest context cuprinde mai multe capitole: 13, 14, 15 si 16. Sa descifram ce a dorit sa spuna Iisus Christos inainte, si dupa pronuntarea versetului din titlu:

 

Inimi tulburate

In Ioan 14:1 citim: ,,Sã nu vi se tulbure inima. Aveti credintã în Dumnezeu, si aveti credintã în Mine.” Iisus Christos se referea la plecarea sa din aceasta lume, si prin urmare ii pregatea pe ucenicii Sai in vederea participarii si consecintelor traumatizante, in urma absentei Sale benefice. Iar a le spune ca va muri, ca apoi sa se reantoarca fizic, prin invierea Sa trupeasca, si aceasta destul de repede, urmand cu inaltarea la dreapta Tatalui, in casa cereasca, de unde sa revina pe pamant, pentru a-i salva de la pieire, prin mantuire, si aceasta dupa probabil 2000 de ani… ei bine, aceasta nu era chiar atat de usor de explicat! Ar fi parut poate o promisiune falsa. Imaginati-va despre un prieten care va promite ca va veni si nu-si respecta promisiunea, cat timp sunteti in viata, ca apoi, atunci cand nu ati mai fi, sa vina si sa sune la usa…Ce ati crede despre un astfel de om si o astfel de promisiune? Ei bine, eu as crede ca acest om este un om de cuvant! Si, dupa cum spune intr-unul din proverbele biblice: ‚, O nãdejde amînatã îmbolnãveste inima, dar o dorintã împlinitã este un pom de viatã.” (Proverbe 13:12).

Ne punem intrebarea: oare uncenicii lui Christos, sa fi avut inimile tulburate din cauza acestor evenimente, pe tot timpul vietii lor? Sa fi fost total dezechilibrati de evenimentul parasirii lor si in asteptarea chinuitoare a revenirii Domnului lor, printre ei? Desigur ca in cartea Faptelor Apostolilor, prin nararea evenimentelor ulterioare, nu pare sa se confirme aceasta presupunere. Iar apoi, din marturiile ce au ramas evidente, si chiar din vietile acestor sfinti, tragem o cu totul alta concluzie.

Inimille lor, desigur ca ua fost tulburate, cu ocazia arestarii si procesului lui Iisus, ca apoi sa atinga punctul culminant, cu omorarea Sa pe cruce. Iar apoi, cand Iisus s-a ridicat din mormant la viata si a venit in mijlocul lor, apoi cand s-a inaltat la cer, dupa 50 de zile, cand a trmis in locul Sau, pe Mangaietorul, Duhul Sfant, cat de mult intr-adevar trebuie sa fi fost tulburate bietile lor inimi! Iisus Christos nu mai era printre ei, insa credinta le fusese testata, si in mod miraculos capatasera ceva ce inainte nu avusesera, char daca Domnul lor nu mai era printre ei.

 

Unde s-a dus Iisus Christos?

Versetele 4 si 5 spun:

,,Stiti unde Mã duc, si stiti si calea într-acolo.” Iar Toma a zis, ,,Doamne, nu stim unde Te duci; cum putem sã stim calea într-acolo?”

Toma, intocmai precum multi altii, care traiesc in zilele de azi, ca si de ieri, nu a inteles ce a vrut sa spuna Iisus. Nu trebuie sa tragem concluzia pripita ca nu era inteligent! Intocmai ca si noi, si ca orice alt reprezentant al urmasilor lui Adam, Toma suferea de un anume tip de boala, si anume de „intunecime a mintii sale”. Probabil ca nici ceilalti ucenici ai lui Christos nu pricepusera mai bine talcul vorbelor Lui, insa lui Toma nu i-a fost jena sa-si ascunda ignoranta, in acele momente grave, si sa puna intrebarea. Si, daca nici apoi Toma nu ar fi inteles cele explicate convingator de Mantuitor, desigur ca nici noi, cei ce am urmat, nu am fi inteles!

Iisus Christos a explicat ca El avea sa merga la Tatal, si ca numai El avea sa fie cu Tatal: ,, Cine M-a vãzut pe Mine, a vãzut pe Tatãl. Cum zici tu dar: Aratã-ne pe Tatãl? Nu crezi cã Eu sînt în Tatãl, si Tatãl este în Mine?”

Cuvintele pe cari vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatãl, care locuieste în Mine, El face aceste lucrãri ale Lui. Credeti-Mã cã Eu sînt în Tatãl, si Tatãl este în Mine; credeti cel putin pentru lucrãrile acestea.

Dupa ce a afirmat ca El este „una cu Tatal”, Iisus Christos a continuat sa vorbeasca si despre Duhul Sfant:

,,Si Eu voi ruga pe Tatãl, si El vã va da un alt Mîngîietor (Greceste: Paraclet, apãrãtor, ajutor.), care sã rãmînã cu voi în veac; si anume, Duhul adevãrului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru cã nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Îl cunoasteti, cãci rãmîne cu voi, si va fi în voi.”

A continuat imediat o mare promisiune:

,,Nu vã voi lãsa orfani, Mã voi întoarce la voi..”

Apoi, El a zis:

,,Dacã Mã iubeste cineva, va pãzi cuvîntul Meu, si Tatãl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui împreunã cu el..”

De trei ori, in acest capitol, El a facut afirmatia ca El va reveni si ii va lua cu El:

vers 3 (cel mai bine stiut) ,, Mã voi întoarce si vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, sã fiti si voi.”

vers 18: ,,Nu vã voi lãsa orfani, Mã voi întoarce la voi.”

vers 23: ,,Dacã Mã iubeste cineva, va pãzi cuvîntul Meu, si Tatãl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui împreunã cu el.”

Aceste 3 formulari au totusi semnificatii diferite. In cel de-al treilea verset, apare cuvantul „NOI” caci face referinta la Dumnezeu Tatal, si la El – Iisus Christos. Si de mai multe ori, in acelasi discurs, Iisus vorbeste clar si convingator despre venirea Duhului Sfant. Despre cate veniri se vorbeste in acest capitol? Si, cate feluri de veniri sunt? Eu unul cred ca toate aceste veniri se refera de fapt la o singura venire. Venirea Duhului Sfant in ziua Cincizecimii – Penticostului a insemnat deasemenea venirea Tatalui si a Fiului.

Sa revedem versetele 2 si 3: ,, În casa Tatãlui Meu sînt multe locasuri. Dacã n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Mã duc sã vã pregãtesc un loc. Si dupã ce Mã voi duce si vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce si vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, sã fiti si voi.”

Iisus Christos avea sa se desparta fizic de ucenicii Sai, in schimb El si Tatal aveau sa vina din nou, si sa locuiasca in trupurile lor. Iar aceste locuinte nu sunt nicidefel locuinte prin ceruri! Aici este vorba chiar despre copii Lui! Ei sunt cei ce vor deveni locuinte pentru Dumnezeu!

Iisus Christos a spus: ,,Acolo unde sunt Eu, veti fi si voi”. El nu a spus, „unde voi fi”, ci „unde sunt”! Si, timp de 3 ani, Iisus si ucenicii Sai au fost in mod fizic in aceleasi locuri, cu toate ca spiritual erau altfel: El era „deasupra”, iar ei erau „jos”! Inca din aceste momente ei il intalnisera pe Iisus, si stiau ca El se gaseste intr-un loc cu totul mai inalt decat al lor! Si, cat de minunata promisiunea facuta, mai ales daca ii intelegeti talcul: ,,Unde sunt Eu, sa fiti si voi”. Si cit mai buna este alternativa unei realitati spirituale prezente, decat viitoare palate in ceruri!

 

Locuintele

In Biblie sunt scrise urmatoarele cuvinte:

,,In casa Tatalui Meu sunt mai multe locuinte.”

Cuvantul original in Greaca μονη (monee), nu inseamna direct „locuinta”, ci reflecta actiunea verbului „a locui”, ” a trai”, ” a fi”. Il intalnim iar in versetul 23:

,, Dacã Mã iubeste cineva, va pãzi cuvîntul Meu, si Tatãl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui împreunã cu el.” Semnificatia verbului „meno” de „a ramane”, sau ” a locui” reiese si din context, de mai multe ori. Si, in mod evident, in capitolul urmator citim ca acela care va fi cu Iisus, si Iisus in el, va produce multe roade. Cuvantul locuinta se doreste astfel a fi explicat prin prezenta activa a Domnului Iisus cu cei care il iubesc si il cauta.

Locuintele din casa tatalui nostru nu sunt niste locuinte luxoase, extravagante, caci ele nu sunt altceva decat persoanele noastre banale, tu si eu, noi care vom exista si dupa moarte. Aceste locuinte nu sunt altceva decat eu insumi si tu insuti, locuinte-trupuri spirituale umane, locuinte total uman-spirituale, in care Dumnezeu a promis si a decis sa locuiasca.

 

Norii

Vom dezbate acum semnificatia termenului de „nori”, sau „ceruri”, depinde de traducere. Cinci personalitati marcante ale Bibliei, si in primul rand Domnul Iisus Christos, se refera la „norii cerurilor”, in legatura cu evenimentul venirii Sale. Trei dintre aceste personalitati se refera de fapt la citarea primului, care nu este altcineva decat Profetul Daniel.

  • 1. Daniel spunea in cartea sa: ,, M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, si iatã cã pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbãtrînit de zile si a fost adus înaintea Lui” (Daniel 7:13).
  • 2. Iisus Christos spunea: ,,Atunci se va arãta în cer semnul Fiului omului, toate semintiile pãmîntului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slavã.” (Matei 24:30).
  • 3. Doi Ingeri au spus: ‘ si au zis: ,,Bãrbati Galileeni, de ce stati si vã uitati spre cer? Acest Isus, care S-a înãltat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelas fel cum L-ati vãzut mergînd la cer.” (Fapte 1:11) dupa care Iisus a fost invaluit de un nor.
  • 4. Pavel spunea: ,,Apoi, noi cei vii, cari vom fi rãmas, vom fi rãpiti toti împreunã cu ei, în nori, ca sã întîmpinãm pe Domnul în vãzduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tes 4:17)
  • 5. Ioan a scris: ,,Iatã cã El vine pe nori. Si orice ochi Îl va vedea; si cei ce L-au strãpuns. Si toate semintiile pãmîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apoc1:7).

Ambele limbi, Greaca si Ebraica veche, la fel ca si multe alte limbi, au pentru cer, dar si pentru nori, un singur cuvant; romana, ca si engleza, fac exceptie si au 2 termeni; ba mai mult, in romana apare si termenul al treilea de „vazduh”.

Aceste 5 citate ne invita la o analiza, de ce „norii” ar trebui sa joace un rol atat de important in evenimentul revenirii Domnului Iisus? Norii nu sunt altceva decat aglomerari de moleculede H2O – apa aflata in stare gazoasa. In zilele noastre, multi oameni au posibilitatea sa zboare printre aceste molecule de apa, printre nori, bineinteles in avioane, la mare altitudine. De ce atunci acesti vapori de apa apar ca factor important al venirii Domnului pe pamant?

Sa dezbatem mai in profunzime despre nori. Norii concentreaza apa pura a cerului! Ei sunt formati datorita caldurii soarelui, care evapora apa marii, sau a pamantului. Apa de mare care este sarata, isi pierde sarea, apa pamantului, provenita din noroiuri, mlastini, etc, devine si ea curata, si astfel apa in sine este evaporata, purificata, si transformata intr-un strat de vapori de apa, care intr-adevar se gaseste la o mare altitudine, in ceruri; deci este vorba despre nori de apa curata, aflati in ceruri inalte. De acolo, „apa pura” se va reintoarce pe pamant, unde va ajuta viata de aici sa fie sustinuta.

Cat de minunat este modul in care Dumnezeu are grija de lucrarea Lui, apoi de modul in care lucreaza El in noi, si prin noi! Prin natura cu care am fost inzestrati, si noi suntem exact ca apa marii, sarata, poluata, murdara. Dumnezeu extrage din noi, prin caldura dragostei Sale netarmuite, fata de fiecare din noi – copiii Lui, „murdaria: si ne purifica, ca apoi sa ne aseze in locuri inalte, ceresti, alaturi de Fiul Sau, Iisus Christos. Numai El este acela care ne poate transforma, dandu-ne viata adevarata, cea pura si curata, viata vie, prin apa datatoare de viata! Ca apoi, noi sa putem participa la intretinerea si mentinerea vietii acelora care ne sunt semeni (si se gasesc acolo „jos”), cit si a intregului pamant!

Iisus Christos nu va veni „in”, sau „pe” vaporii din norii cerurilor „fizic”, dar „in” si „cu” poporul Sau. Iuda spune ca Domnul va veni cu milioane de sfinti, ca in Evrei 12:1 sa citim:

,, Si noi, dar, fiindcã sîntem înconjurati cu un nor asa de mare de martori, sã dãm la o parte orice piedicã, si pãcatul care ne înfãsoarã asa de lesne, si sã alergãm cu stãruintã în alergarea care ne stã înainte. …”

In concluzie, venirea „in nori” este de inteles ca venirea cu „sfintii Sai”.

Exista si o explicatie pentru faptul ca in trecut oamenii credeau ca norii ar fi de fapt locul in care Dumnezeu isi afla locuinta Sa. Si, ca si in alte privinte, Dumnezeu a privit cu ingaduinta si a permis ca cei credinciosi sa aibe concepte partial adevarate, sau incomplete despre natura Sa si mediul Sau. Totusi, noi traim intr-un timp special, al unei revelatii mai depline si suntem dotati, conform vremii in care traim, cu un grad de intelegere mai profunda, iata de ce ar trebui sa ne simtim mai motivati, daca nu fortati de a ne impinge intelesul mintii „mai inainte”! Prin urmare, sa intelegem ca Dumnezeu nu locuieste in mod fizic in nori, sau in ceruri, iar aceste „ceruri” simbolizeaza pe „sfintii” Sai.

Norii, in multe din tarile lumii, nu sunt chiar atat de bine priviti, de exemplu in tarile nordice. De la ei vine raceala si intunecimea, apa rece si neplacuta care distruge weekendul. Dar, in general ei sunt purtatori de apa care aduce viata! Ploaia datatoare de viata este de neimaginat in intretinerea vietii, pe intregul pamant. Fara norii purtatori de ploaie vitala totul ar fi desert. Dar, chiar si in desert, ploaia ar transforma pustiul intr-un parc roditor si plin de flori. Norii cerurilor sunt aceia care dau viata si transforma aridul in manos si fertil. Norii cerurilor sunt purtatorii de viata si alungatori de moarte!

Iata in mare imaginea „sfintilor lui Dumnezeu”! Intocmai precum Iisus, si ei au facut ceea ce a facut si Domnul lor. Si ei au fost in locurile prea-inalte, in locurile ceresti, si ca norii cerurilor, si ei aduc viata si sanatatea semenilor lor, binecuvantand astfel pe cei ce traiesc pe intregul pamant, prin marturia lor.

 

Orice ochi Il va vedea

,, Iatã cã El vine pe nori. Si orice ochi Îl va vedea; si cei ce L-au strãpuns. Si toate semintiile pãmîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apoc 1:7).

Sa presupunem ca intelegem aceste cuvinte in mod literal, dar cum am putea aceasta? Va putea fi vazut Domnul Iisus Christos in fiecare coltisor al acestei lumi? Si va fi „zi” cu „nori” in fiecare zona a Pamantului, cand cunoastem ca exista diferentieri de „fus orar”? Sau, sa intelegem ca venirea lui Iisus va fi transmisa „live” on TV, si astfel sa fie facut vizibil acest eveniment in orice coltisor al lumi, dar oare au toti televizor? Si astfel, sirul de intrebari ar putea merge la nesfarsit.

Desigur ca orice este posibil pentru Dumnezeu! Totusi, anumite lucruri le intelegem si noi, si ne sunt permise a fi cunoscute din Scriptura: este vorba despre natura Sa. Dumnezeu poate face ca sa existe simultan nori pe intregul pamant, peste munti, oceane, deserturi, etc. Iisus Christos ar putea apare simultan in fiecare parte a pamantului, in acesti nori. Sau, El ar putea sa apara in nori, intr-o singura tara, in Israel, iar de aici presa si mass-media sa faca public acest eveniment. Dumnezeu poate realiza usor fiecare dintre aceste evenimente, dar aceasta interpretare nu isi prea gaseset locul in „Maretul Sau Plan”, cat si in revelatiile pe care ni le-a lasat destinate noua, oamenilor, spre a le decodifica si intelege.

Eu cred ca „ADEVARUL” este cel mai important si trebuie facut totul pentru a-l afla! Cred ca Domnul Iisus va veni cu „norii” si fiecare ochi il va vedea, insa mai cred ca aceia care L-au cunoscut si i-au fost devotati prieteni si sfinti, sunt acei „nori ceresti”, adica din locurile inalte „spirituale”, si pe care le-au cunoscut si aplicat in vietile lor. Da, copiii lui Dumnezeu au fost transformati in acesti sfinti, „nori ceresti”, iar atunci cand Iisus va veni, pentru a-l vedea, fiecare ochi de om va trebui sa priveasca spre acesti „sfinti”, pentru a-l vedea pe Iisus.

Atunci cand niste greci au venit la Andrei si i-au spus ,,Vrem sa-l vedem pe Iisus Christos”, iar Andrei i-a prezentat aceasta dorinta lui Iisus, Iisus Christos a raspuns:

,,Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã, dacã grãuntele de grîu, care a cãzut pe pãmînt, nu moare, rãmîne singur; dar dacã moare, aduce multã roadã.” (Ioan 12:24). Dumnezeu nu este multumit numai cu un singur fiu, ci El doreste mai multi fii, asemenea Fiului Sau, Iisus Christos, primul dintre cei multi si sfinti.

Un singur fiu nu este de ajuns, ca fiecare ochi de om sa-L vada pe Iisus. Primul nascut nu este decat samanta care a fost aruncata pe pamant si a trebuit sa moara, pentru ca apoi sa produca un belsug in multitudinea de fii-sfinti, asemenea Lui. Dumnezeu a fost intruchipat in Iisus Christos din Nazaret, omul din Galileea, dar deasemenea El doreste sa fie intruchipat si in barbatii si femeile credincioase lui, atat de cei tineri, cat si de cei batrani, in Europeni, Asiatici, Africani, Evrei, albi si negri, etc. El doreste sa fie intruchipat si in omul simplu, cat si de cel inteligent, de cel puternic, cat si de cel slab, de cel educat, cat si de cel fara scoala, de multitudinea de feno-tipuri umane existente pe pamant.

Aceasta este intruchiparea in fiii lui Dumnezeu, acea de care vorbeste Apostolul Pavel in Epistola catre Romani. Intreaga creatie este intr-o continua asteptare, nu dupa o simpla vizitare „din ceruri”, ci pentru intruchiparea acestor fii ai lui Dumnezeu.

Pavel le-a spus celor din Efes si despre „mai multe culori” (literal in Greaca πολυποικιλος) intelepciunea lui Dumnezeu fiind revelata, facuta cunoscuta, de Biserica, catre toti oamenii si mai ales catre conducatorii societatii umane (puterile ceresti – din locuri, scaune inalte). Va fi un CURCUBEU in norii cerurilor!

 

De ce stati si va uitati spre ceruri?

Acum vom analiza cuvintele spuse referitor la venirea Domnului Iisus. Intelegind cele afirmate mai inainte, ca o conditie initiala, vom incerca sa clarificam si celelalte pasaje. Ne vom referi deasemenea la cuvintele lasate marturie de Apostolul Pavel:

Faptele Apostolilor1:11 inregistreaza cuvintele ingerilor catre ucenicii lui Iisus: ,,Bãrbati Galileeni, de ce stati si vã uitati spre cer? Acest Isus, care S’a înãltat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelas fel cum L-ati vãzut mergînd la cer”.

Sa fi facut ingerii vre-o referire la intoarcerea lui Iisus Christos si anume ca aceasta va avea loc, intocmai ca si plecarea Sa, cu 2000 de ani in urma?

Redarea evenimentului conversatiei dintre Iisus Christos si ucenicii Sai implica plasarea temporala imediat inaintea inaltarii la ceruri. Ucenicii lui Iisus doreau, ca tot omul de atunci (din Israel), eliberarea si refacerea Regatului Israel. Insa El le spunea despre Duhul Sfant. Le punea sa astepte in Ierusalim, pana cand se va implini Fagaduinta Tatalui. Deasemenea El le spunea ca vor primi „putere” numai dupa ce Duhul Sfant se va lasa peste ei, si ca ei ii vor fi martori. Spunea ca acestea se vor intampla curand.

Iisus Christos s-a confruntat cu lipsa de incredere a ucenicilor, pe care a trebuit permanent sa-i imbarbateze. Si noi avem nevoie de o astfel de incurajare. Iata de ce cuvintele spuse de ingeri, ucenicilor lui Iisus, se refereau la un cu totul alt eveniment. Iata de ce ar trebui sa analizam cu mai mare atentie aceste versete.

Ucenicii au trait in preajma lui Iisus Christos timp de 3 ani si jumatate, si zi dupa zi ei L-au urmarit pe Mantuitorul lor „urcandu-se in ceruri”. Apoi, ei l-au vazut si fizic urcandu-se la ceruri, dar aceasta nu era altceva decat realizarea fizica a expresiei pe care o traisera impreuna cu Domnul lor, din punct de vedere spiritual, „a te sui la ceruri”, in timp ce El se gasea inca fizic pe pamant.

Calea prin care Iisus Christos a mers la ceruri in fiecare zi nu este alta decat aceea pe care El le-o planuise ucenicilor Sai in ziua Cincizecimii. Este aceeasi cale pe care El ne-o planuieste si noua, celor care traim acum, celor carora le-a promis ca ii va vizita. Este vorba despre minunata manifestare din punct de vedere spiritual a Domnului Iisus in poporul Sau.

Planul Sau de a-i vizita fizic pe ai Sai, sau „poporul Sau de credinciosi”, dupa probabil 2000 de ani, a devenit o mareata minune ce a implicat o si mai mareata armata cereasca, trimisa sa o vesteasca. Vizitarea spirituala a poporului Sau, in ziua Cincizecimii, era insa deasemenea minunata, si oamenii trebuiau sa se bucure de acest eveniment, si sa-l si inteleaga. Iar in Ziua de Penticost, Cincizecimea, au participat la acest eveniment, pe care l-au trait si l-au simtit spiritual, doar primele dintre roade ale unei recolte bogate, ce va avea sa fie si sa intreca chiar imaginatia apostolilor.

In final, ar trebui sa sesizam chiar o nuanta de mustrare, in cuvintele ingerilor, adresate catre ucenicii Domnului. Acestia nu i-au numit pe ucenici „oameni ai lui Dumnezeu”,, sau „ucenici ai lui Iisus”, ci „barbati din Galileea”, simplu. Motivul? Deoarece acestia inca activau si gandau intr-un mod simplist, uman, carnal (asa cum si noi o facem astazi, ca marea majoritate) – iar ingerii li s-au adresat de pe o pozitie superioara, reprezentanti ai divinitatii, catre reprezentanti ai celor multi si de origine pamanteasca.

In concluzie, ce vom spune: ca Iisus Christos s-a reintors la Cincizecime, sau se va reintoarce in viitor? Ambele! Desigur ca El a fost prezent cu ai Lui, la data Cincizecimii, ca si acum, dar El va reveni in forma umana, asa cum l-au vazut plecand barbatii -ucenici din Galileea.

 

Cuvintele lui Pavel

Catre cei din Tesalonic, Pavel le-a scris: ,,Iatã, în adevãr, ce vã spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rãmînea pînã la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiti. Cãci însus Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel si cu trîmbita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, si întîi vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rãmas, vom fi rãpiti toti împreunã cu ei, în nori, ca sã întîmpinãm pe Domnul în vãzduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tes 4: 15-17).

Cei mai multi dintre cititorii Bibliei preiau aceste cuvinte si le inteleg absolut literal, fara a-si pune vreo intrebare, iata de ce cred fara dubii intr-o aparitie fizica a lui Iisus Christos in norii din ceruri, urmata de rapirea fizica a sfintilor Sai, pentru intalnire. Dar, in versetele ce le preceda pe acestea, Pavel vorbeste evident despre acei sfinti care au murit din punct de vedere fizic, si astfel, la prima vedere este logic sa luam acest verset si literal, este de inteles. Totusi, de ce trebuie aici ca Pavel sa aibe de spus un „cuvant din partea Domnului”? Cred ca aceasta semnifica translatarea din planul fizic, catre cel spiritual!

Limbajul sau catre credinciosii din Cetatea Corint este similar. Dupa ce le vorbeste dspre invierea mortilor, el spune:

,,Iatã, vã spun o tainã: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, într’o clipã, într’o clipealã din ochi, la cea din urmã trîmbitã. Trîmbita va suna, mortii vor învia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.” (1 Cor 15: 51,52).

Un mister este totusi ceva diferit de un miracol. Un mister este cateodata destul de dificil de a fi inteles, in timp ce miracolul este dificil de a fi crezut! Iar ca o intreaga armata de trupuri sa iasa din morminte si sa invie, este mai degraba un miracol, decat un mister. Ideea unei rapiri spirituale si transformarea, pe dealta parte, este dificil de inteles. Iar interpretarile literale ale acestor pasaje pot fi dificil de crezut, in timp ce nu sunt dificile de inteles. De aceea ele nu pot fi numite „mistere”. Interpretarile spirituale pot fi descrise ca mistere, daca ele sunt mai dificile de inteles, decat de crezut. Dar, desigur ca sunt ascunse pentru o minte naturala. Iar ceea ce doresc sa dovedesc este faptul ca in loc de a cauta spre o rapire fizica, mai bine am intelege „rapirea spirituala” la care se refera Pavel.

Sa luam acum in considerare modalitatile de intelegere a pasajului dat.

Trei evenimente importante din Biblie ne vor fi de folos pentru aceasta:

  • Legea data la Muntele Sinai.
  • Nasterea lui Iisus Christos.
  • Ziua Cincizecimii – Penticostului.

 

 

Domnul Insusi se va cobori din ceruri

Aceasta reprezinta baza unui eveniment maret si divin. In prima mare manifestare a lui Dumnezeu in poporul Sau, Israel, El a coborat pe Muntele Sinai. Iisus Christos insusi a implinit aceste vorbe, atunci cand a venit pe pamant si a trait ca om, nascut sub semnul de la Bethlehem. Cincizecimea reprezinta o alta mareata coborare, in slava si glorie. Fiecare dintre aceste evenimente a avut consecinte de o nebanuita importanta asupra viitorului rasei umane. Insa, ultima coborire va avea consecinte si mai mari!

 

La o porunca

Cand Dumnezeu s-a coborat pe Pamant, la Muntele Sinai, El a vorbit lui Moise, dand cele 10 Legi si atentionand ca acestea sunt cele mai importante si puternice revelatii verbale pe care lumea le-ar fi primit vreodata in istoria ei. „Legea a venit prin Moise.” Apoi, Dumnezeu a vorbit Mariei, prin Ingerul Gabriel, iar acele cuvinte au devenit rod fizic in pantecele ei. La Cincizecime, limba comuna a ucenicilor s-a pierdut sub puterea Cuvantului lui Dumnezeu, manifestat prin darul limbilor dat de Duhul Sfant revarsat peste multimi.

In fiecare din aceste cazuri separate, cuvantul poruncii a avut un efect global. Astfel, cele 10 Legi, Evanghelia lui Iisus Christos, si consecintele Cinzecimii s-au raspandit in intreaga lume. Insa, venirea si prezenta Domnului va avea si un mai mare impact.

 

Cu vocea unui arhanghel

Scripturile nu ne vorbesc prea multe despre arhangheli. Ni se spune ceva mai mult despre Arhanghelul Mihael. Dupa traditie, el a fost intermediarul prin care s-a dat Legea lui Moise, la Muntele Sinai (la care se refera si Stefan in Faptele Apostolilor 7:38). Arhanghelului Gabriel i s-a dat privilegiul de a anunta nasterea lui Iisus Christos si conform traditiei, el este acel inger la care se face referire in acest pasaj.

 

Trimbita lui Dumnezeu

Trambitele se foloseau in trecut de evrei pentru a anunta deschiderea Festivalelor lui Dumnezeu. Evenimentele de la Muntele Sinai s-au intamplat in a 50-a zi dupa Exodul din Egipt, si a prefigurat mareata Zi de Cincizecime, care a fost intocmai cea de a 50-a zi de la invierea Domnului Iisus Christos. La Sinai, trimbita a sunat tare si lung, iar in ziua de Cincizecime, s-a simtit o „trimbita spirituala”. Iisus Christos deasemenea asociaza sunetul trimbitei cu venirea Sa (Mat 24:30). Cred ca pasajul de mai sus se refera la implinirea Festivalului Corturilor.

 

Mortii in Christos se vor ridica primii

In Epistola catre Romani, Apostolul Pavel scria: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentru ca, dupã cum Christos a înviat din morti, prin slava Tatãlui, tot asa si noi sã trãim o viatã nouã” (Romani 6:4).

Aici, nu se face referinta la moartea fizica, ci la moartea spirituala.

Cei mai multi cred, la fel ca si mine, ca vom trece prin experienta unei morti. Iar Ziua Ispasirii, care de fapt simbolizeaza moartea, precede Festivalul Corturilor, dupa cum moartea precede invierea. Inainte de a putea domni alaturi de Iisus Christos in glorie si slava, noi va trebui sa experimentam suferintele si moartea, la fel cum si El le-a cunoscut. De aceea va trebui sa murim pentru noi, dar si pentru lumea in care traim. Si atata timp cat lumea ne tine inlantuiti, noi nu vom putea domni asupra ei, impreuna cu Domnul iubit. Insa, lumea aceasta nu mai are nici o putere asupra acelora care sunt morti, si care au depasit momentul mortii fizice. Ei au scapat de a mai fi supusi legilor si obiceiurilor lumii acesteia. Toate acestea s-au dus. Ca apoi, moartea spirituala -botezul sa aibe acelasi efect.

Deci aceia ce sunt morti spiritual – prin botez, vor cunoaste invierea spirituala, pentru a se intalni cu Christos.

 

Noi, cei care suntem vii, vom fi rapiti in ceruri, pentru a-L intalni pe Domnul

Il vom intalni oare pe Domnul Iisus in atmosfera fizica a cerurilor? Cuvantul in Greaca pentru duh-spirit este – πνευμα – care inseamna „respiratie”, sau „vint”. Am vorbit deja mai inainte despre „norii cerurilor”, simbolizand purificarea spirituala a acelora care sunt atrasi de Dumnezeu. Iata de ce „aerul” simbolizeaza din punct de vedere spiritual locul unde „norii: (cei sfinti), locuiesc. Acesta va fi locul unde suntem si vom fi cu Domnul!

Putem totusi observa ca nici Pavel insusi nu a trait pentru a cunoaste o rapire fizica, ceea ce denota ca acest pasaj nu poate fi luat ad-literam.

 

Parousia

Traducerea acestui cuvant, din limba greaca, inseamna „venirea Domnului”. De foarte multe ori, in Noul Testament, acest termen, in greceste, este scris: ,,παρουσια”. Semnificatia literala ar fi a fi alaturi de (παρα-ουσια) si implica prezenta fizica. Si deoarece nu se poate sa fii prezent alaturi de cineva, fara ca acesta sa vina, implicit este vorba initial si despre o venire.

Uneori avem senzatia ca Dumnezeu si-a lasat in mod intentionat cuvintele ca sa pastreze 2 sau mai multe intelesuri. Adevaratul inteles va fi revelat la timpul potrivit! Privind „venirea” si „prezenta” implicate de termenul „parusia”-parousia, credem ca am intelege mai bine intentia lui Dumnezeu, daca am comprimae acest termen prin „prezenta”.

In termeni omenesti, sosirea cuiva poate fi un eveniment emotional, dramatic, dar ceea ce se va intampla dupa sosire implica evenimente cu mult mai importante decat sosirea in sine. Iata de ce si prezenta Domnului Iisus Christos va fi de o importanta si mai mare decat venirea Sa.

In Evanghelia lui Matei, ultima promisiune pe care Iisus le-a facut-o ucenicilor Sai, se refera la prezenta Sa. Iata cuvintele Sale:

„Iatã cã Eu sînt cu voi în toate zilele, pînã la sfîrsitul veacului. Amin.” (Matei 28:20).

Iisus Christos a fost in mod sigur prezent cu toti urmasii Sai, chiar si dupa ce ii parasise in mod fizic. El a fost, este si va fi prezent alaturi de toti aceia, care fie in suferinta, fie in bucurie, timp de ani, zeci de ani, sau secole, il cauta, il asculta si ii sunt fideli urmasi. Iata de ce El este prezent si cu noi, chiar in momentele acestea! Totusi, cunoastem ca va fi o bucurie si mai mare atunci cand prezenta Lui va deveni vizibila, materiala si la aceasta speranta si bucurie va invitam, cu toata credinta, speranta si dragostea in Dumnezeu!.

Pavel le spusese celor din Cetatea Efes ca ei deja au primit ca pe un dar nepretuit, ” o arvuna” pe care vor trebui sa-l plateasca:

„si care este o arvunã a mostenirii noastre, pentru rãscumpãrarea celor cîstigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” (Efeseni 1:14).

Aceste lucruri se vor intampla in viitor, sa fim siguri! Momentul Cincizecimii a existat si a fost intr-adevar minunat! A fost unul dintre cele mai marete evenimente din istoria omenirii, de oferta a harului lui Dumnezeu, catre cei care-l asculta si-L respecta. Insa, acest moment va pali in fata evenimentului ce va urma, si nimic din cele ce au fost nu pot fi comparate cu maretia vremilor ce vor veni!

 

Concluzie

Milioane de Crestini cunosc si asteapta implinirea „Venirii fizice si literale a Domnului Iisus Christos, pe pamant” Aceasta invatatura scripturala a devenit una dintre cheile intelegerii Cuvantului Domnului si se bazeaza pe cateva versete biblice, pe care vi le redam mai jos:

,,Mã voi întoarce si vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, sã fiti si voi. Stiti unde Mã duc, si stiti si calea într’acolo” (Ioan 14:3-4).

,,Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slavã mare.” (Luca 21:27).

,,Acest Isus, care S’a înãltat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelas fel cum L-ati vãzut mergînd la cer.” (Fapte 1:11).

,,Apoi, noi cei vii, cari vom fi rãmas, vom fi rãpiti toti împreunã cu ei, în nori, ca sã întîmpinãm pe Domnul în vãzduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:17)

,,Iatã cã El vine pe nori. Si orice ochi Îl va vedea; si cei ce L-au strãpuns. Si toate semintiile pãmîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apocalipsa 1:7)

Iata de ce noi, autorii, consideram ca aceste versete ne indreptatesc sa credem cu tarie realizarea literala a venirii Domnului Iisus Christos, pe pamant.

Aceasta nu poate fi considerata o abatere de la credinta, caci este exact ceea ce ne-a spus Iisus! Iar atunci cand Iisus i-a atentionat pe ucenicii Sai sa se fereasca de de „aluatul” Fariseilor, acestia au inteles intocmai, literal, crezand ca Invatatorul se referea la painea de toate zilele – de fapt fiind vorba despre doctrinele false! Atunci cand Domnul Iisus s-a referit la distrugerea Templului si refacerea lui in numai 3 zile, El nu s-a referit la Templu – literal, caci EL vorbea despre propriul sau trup, adevaratul Templu al lui Dumnezeu!

Multi dintre primii crestini L-au vazut si au vorbit cu Domnul Iisus, in carne si oase, dar totusi le-a fost dificil sa inteleaga la cele ce se referea marele Invatator.

Iata de ce, la prima vedere se pare ca ne trebuieste sa avem credinta, pentru a crede intr-o intoarcere fizica a Domnului Iisus Christos pe pamant. Este aceasta o adevarata credinta, sau este una dintre nenumaratele doctrine, mai mult sau mai putin importante?

Adevarata credinta nu reprezinta un set de doctrine despre viitor. Deasemenea nu este nici interpretarea literala a Scripturii. In schimb reprezinta ascultarea si intelegerea cu umilinta, dupa ruga, a Cuvantului lui Dumnezeu, apoi trecerea la actiune, adica la aplicarea Cuvantului la propria viata.

Abordarea unui anume aspect particular privind anumite invataturi despre viitor nu reprezinta adevarata credinta! Si, cu parere de rau, trebuie sa subliniem ca exact aceasta este calea pe care sunt multe grupuri de oameni, care isi consolideaza in izolare un sistem propriu doctrinar, departandu-se unii de altii si, ceea ce este si mai rau, baricadandu-se si ascunzandu-se de cei multi, aflati in intuneric, si astfel calcand porunca Domnului, numita „Marea Trimitere” din Matei 28:18-20:

„Duceti-vã si faceti ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatãlui si al Fiului si al Sfîntului Duh. si învãtati-i sã pãzeascã tot ce v’am poruncit. Si iatã cã Eu sînt cu voi în toate zilele, pînã la sfîrsitul veacului. Amin.”

A descifra si intelege adevaratul inteles al Scripturii iti va oferi tarie, incredere si credinta in plimbarea la care am fost invitati sa o facem alaturi de Dumnezeu.

„Si sã vã lumineze ochii inimii, ca sã pricepeti care este nãdejdea chemãrii Lui, care este bogãtia slavei mostenirii Lui în sfinti, si care este fatã de noi, credinciosii, nemãrginita mãrime a puterii Sale, dupã lucrarea puterii tãriei Lui” (Efeseni 1: 18,19).

 

A doua venire a lui Isus

Isus a promis ucenicilor Săi că va veni iarăşi.

Este scris în Biblie: Ioan 14:1-3. “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

Îngerii au promis că Isus va veni iarăşi.

Este scris în Biblie: Faptele Apostolilor 1:10-11. “Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: “Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Cum va veni Isus iarăşi?

Este scris în Biblie: Luca 21:27. “Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.”

Cât de mulţi Îl vor vedea când El va veni?

Este scris în Biblie: Apocalips 1:7. “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.”

Ce vom vedea şi auzi când El va veni?

Este scris în Biblie:1Tesaloniceni 4:16-17. “Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

Cât de vizibilă va fi venirea Sa?

Este scris în Biblie: Matei 24:27. “Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.”

Ce avertizare ne-a dat Hristos pentru a nu fi înşelaţi cu priviere la cea de a doua venire?

Este scris în Biblie:Matei 24:23-26. “Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: “Iată-L în pustie”, să nu vă duceţi acolo! “Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi.”

Oare ştie cineva timpul exact al revenirii lui Hristos?

Este scris în Biblie: Matei 24:36. “Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Ştiind că noi oamenii suntem gata să amânăm, ce ne-a spus Hristos să facem?

Este scris în Biblie:Matei 24:42. “Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.”

Ce avertizare ne-a dat Hristos ca să nu fim luaţi prin surprindere de acest mare eveniment?

Este scris în Biblie:Luca 21:34-36. “Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

De ce a doua venire a lui Isus se pare că întârzie?

Este scris în Biblie: 2Petru 3:8-9. “Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”

În timp ce aşteptăm pe Isus, cum trebuie să trăim?

Este scris în Biblie: Tit 2:11-14. “Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

Când Isus vine, cum va fi lumea?

Este scris în Biblie: Matei 24:37-39. “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

Venirea lui Hristos va fi un timp de răsplătire?

Este scris în Biblie: Matei 16:27. “Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

Apocalips 22:12. “Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

De ce va reveni Isus?

Este scris în Biblie: Evrei 9:28. “Tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.”

La cea de a doua venire a lui Isus vom experimenta pe deplin realitatea mântuirii noastre.

Este scris în Biblie: 1Corinteni 1:7-8. “Aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.”

Semnele venirii lui Isus

Necreştinii nu cred că trăim în zilele de pe urmă ale istoriei pământului.

Este scris în Biblie: 2Petru 3:3-4. “Mai întâi, aşi dori să vă reamintesc că în zilele din urmă vor veni oameni batjocoritori care vor săvârşi toate relele imaginabile şi vor lua adevărul în râs. Cam aşa sună argumentele lor: “Adică, Isus a promis că Se va întoarce, nu? Bun, dar atunci unde este? N-o să mai vină niciodată, asta e! De când e lumea, toate au rămas întocmai cum erau din prima zi a creaţiei”(NT pe înţelesul tuturor).

Apariţia lui Antihrist este un semn al sfârşitului.

Este scris în Biblie: 1Ioan 2: 28. “Copilaşilor, a sosit ceasul de pe urmă al acestei lumi. Aţi auzit de Anticrist care urmează să vină – despre acela care se împotriveşte lui Cristos. Ei bine, deja şi-au făcut apariţia multe persoane de genul acesta. Faptul ne întăreşte şi mai mult convingerea că sfârşitul lumii este aproape”(NT pe întelesul tuturor).

Ne-a spus oare Isus când va veni sfârşitul?

Este scris în Biblie: Matei 24:14. “Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Oameni, care pretind a fi Isus, vor încerca să înşele pe mulţi în zilele din urmă.

Este scris în Biblie: Matei 24:23-24. “Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Vor exista semne în soare, lună şi stele.

Este scris în Biblie: Matei 24: 29-30. “Îndată după acele zile de necaz, “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Ce condiţii morale vor caracteriza societatea în zilele din urmă?

Este scris în Biblie: 2Timotei 3:1-5. “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”

O creştere în cunoştinţă şi calătorii este un semn al zilelor din urmă.

Este scris în Biblie: Daniel 12: 4. “Dar, Daniele, ţine în taină această profeţie; sigileaz-o ca să nu fie înţeleasă până la vremile din urmă, când călătoriile şi educaţia vor creşte enorm”(Traducerea engleză TLB).

Ce alte semne ale zilelor din urmă mai menţionează Biblia?

Este scris în Biblie: Luca 21: 25-26. “Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Convorbirile de pace şi siguranţă sunt un semn al zilelor de pe urmă.

Este scris în Biblie: 1Tesaloniceni 5:2-3. “Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: “Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.”

Ce trebuie să facem când vedem că toate acestea se întâmplă?

Este scris în Biblie: Matei 24:42-44. “Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase ,de Mark Dever Despre Natura bisericii

Traducere de 9Marks

Locul de început este începutul lui Dumnezeu cu noi—vorbirea Lui cãtre noi. Acesta este modul prin care a venit sãnãtatea noastrã spiritualã, ºi acesta este modul prin care va veni sãnãtatea spiritualã a bisericii de asemeni. Foarte important pentru fiecare persoanã implicatã în activitãþi de conducere în bisericã, ºi în mod special pentru pastorul bisericii, este devotamentul pentru predicarea expozitivã, una din cele mai vechi metode de predicare. Acesta este modul de predicare al cãrui scop este sã expunã ceea ce este relatat într-un anumit pasaj din Scripturã, explicându-i cu atenþie înþelesul acestuia ºi aplicându-l congregaþiei (vezi Neemia 8:8). Sunt, bineînþeles, multe alte metode de predicare. Predicile tematice, de exemplu, adunã toatã învãþãtura Scripturii cu privire la un singur subiect, cum ar fi rugãciunea, sau dãrnicia. Predicarea biograficã ia viaþa unui anumit personaj din Biblie ºi îl descrie ca o expunere a harului lui Dumnezeu ºi ca un exemplu de speranþã ºi credincioºie. Dar predicarea expozitivã reprezintã altceva—o explicaþie ºi o aplicaþie a unei anumite pãrþi a Cuvântului lui Dumnezeu.

Predicarea expozitivã presupune o credinþã în autoritatea Scripturii, dar mai este ceva. Un devotament pentru predicarea expozitivã reprezintã un devotament pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Aºa cum profeþilor Vechiului Testament ºi apostolilor Noului Testament nu le-a fost datã doar o însãrcinare de a merge ºi a vorbi, ci au avut un anume mesaj, astfel predicatorii de astãzi au autoritatea sã vorbeascã de la Dumnezeu numai atât timp cât ei vorbesc cuvintele Lui. De aceea autoritatea predicatorului expozitiv începe ºi se terminã cu Scriptura. Uneori oamenii pot încurca predicarea expozitivã cu stilul unui predicator expozitiv favorit, dar aceasta nu este fundamental o problemã de stil. Aºa cum alþii au observat, predicarea expozitivã nu reprezintã în final aºa de mult cum spunem ceea ce spunem, ci cum decidem ce sã spunem. Ea nu este evidenþiatã de un anumit format, ci de un conþinut biblic.

Cineva ar putea accepta fericit autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu ºi ar putea chiar sã-ºi declare credinþa în infailibilitatea Bibliei; totuºi dacã acea persoanã în practicã (chiar dacã intenþionat sau nu) nu predicã expozitiv, niciodatã nu va predica mai mult decât ceea ce ºtie deja. Un predicator poate lua o parte a Scripturii ºi poate predica congregaþiei o topicã care este importantã, dar fãrã a predica esenþa acelui pasaj. Când se întâmplã un astfel de lucru, predicatorul ºi congregaþia doar aud din Scripturã ceea ce ei deja ºtiu.

În contrast, când predicãm dintr-un pasaj din Scripturã în context, expozitiv—fãcând din esenþa pasajului esenþa mesajului—auzim de la Dumnezeu lucruri pe care nu am intenþionat sã le auzim când am început. De la chemarea iniþialã la pocãinþã pânã la domeniul din viaþa noastrã cu privire la care Duhul ne-a mustrat cel mai recent, toatã mântuirea noastrã constã în auzirea lui Dumnezeu în moduri în care, înainte de a-L auzi, niciodatã nu am fi crezut cã-L putem auzi. Aceastã, foarte practicã, supunere în faþa Cuvântului lui Dumnezeu trebuie sã fie evidentã în lucrarea unui predicator. Nu faceþi aici nici o greºealã: în final este responsabilitatea bisericii sã se asigure cã este aºa. (Mãrturisiþi responsabilitatea pe care Isus o dã congregaþiei în Matei 18, sau Pavel în II Timotei 4.) O bisericã nu trebuie sã încarce niciodatã o persoanã cu responsabilitatea supravegherii spirituale a turmei dacã în practicã, acea persoanã, nu aratã un angajament în a asculta ºi a învãþa pe alþii Cuvântul lui Dumnezeu. O astfel de practicã va împiedica inevitabil creºterea bisericii, încurajând-o sã creascã doar pânã la nivelul pastorului. Într-un asemenea caz, biserica se va conforma încet minþii lui, ºi nu lui Dumnezeu.

Oamenii lui Dumnezeu întotdeauna au fost creaþi prin Cuvântul lui Dumnezeu. De la creaþie în Geneza 1 pânã la chemarea lui Avram în Geneza 12, de la viziunea vãii oaselor uscate în Ezechiel 37 pânã la venirea Cuvântului viu, Dumnezeu întotdeauna ºi-a creat oamenii prin Cuvântul Sãu. Aºa cum Pavel scrie în Romani, “credinþa vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (10:17). Sau, aºa cum Pavel a scris corintenilor, “Cãci întrucât lumea, cu înþelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înþelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gãsit cu cale sã mântuiascã pe credincioºi prin nebunia propovãduirii crucii” (I Cor. 1:21). Predicarea expozitivã sãnãtoasã este de multe ori izvorul creºterii în bisericã. În experienþa lui Martin Luther, o asemenea atenþie sporitã acordatã Cuvântului lui Dumnezeu a fost începutul reformei. Noi, de asemeni, trebuie sã fim devotaþi în a fi biserici reformate în concordanþã cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Odatã, când am predat un seminar de o zi despre puritanism la o bisericã din Londra, am menþionat cã predicile puritane erau câteodatã lungi de douã ore. Atunci, o persoanã a bolborosit audibil, ºi a întrebat, “Cât timp a lãsat acest lucru închinãrii?” Presupunerea era cã în acest caz cuvântul lui Dumnezeu predicat nu constituie închinare. Am rãspuns cã mulþi creºtini protestanþi englezi ar fi considerat auzirea cuvântului lui Dumnezeu pe limba lor ºi rãspunsul în vieþile lor cu privire la acesta, partea esenþialã a închinãrii lor. Faptul cã au avut timp sã cânte împreunã ar fi fost o grijã comparativ micã.

Bisericile noastre trebuie sã redobândeascã centralitatea Cuvântului faþã de închinare. Auzind cuvântul lui Dumnezeu ºi rãspunzându-i poate include laudã ºi mulþumire, mãrturisire ºi proclamare, ºi fiecare din acestea se pot regãsi în cântare, dar nu este obligatoriu sã fie aºa. O bisericã bazatã pe muzicã—de orice gen—este o bisericã construitã pe nisip. Predicarea este componenta fundamentalã a pãstoririi. Rugaþi-vã pentru pastorul vostru, ca sã se dedice riguros studiului Scripturii, cu atenþie ºi seriozitate, ºi ca Dumnezeu sã-l cãlãuzeascã în înþelegerea Cuvântului, în aplicarea acestuia în propria-i viaþã ºi în bisericã (vezi Luca 24:27; Fapte 6:4; Efeseni 6:19-20). Dacã eºti pastor roagã-te cu privire la aceste lucruri pentru tine. Roagã-te de asemeni ºi pentru alþii care predicã ºi învaþã pe alþii Cuvântul lui Dumnezeu. În final, roagã-te ca bisericile noastre sã aibã devotament în auzirea Cuvântului lui Dumnezeu predicat expozitiv, astfel ordinea de zi a fiecãrei biserici sã fie într-o continuã, crescândã formare de cãtre ordinea de zi a lui Dumnezeu în Scripturã. Devotamentul pentru predicarea expozitivã este o caracteristicã a unei biserici sãnãtoase.

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Disciplina Biblicã a Bisericii

 

A saptea caracteristicã a unei biserici sãnãtoase este o practicã curentã a disciplinei în bisericã. O practicã biblicã a disciplinei în bisericã dã sens faptului de a fi membru al bisericii. Deºi a fost practicatã de biserici în mod curent încã din vremea lui Hristos, acum s-a depãrtat de la starea normalã a bisericii evanghelice în decursul ultimelor generaþii.

Noi oamenii am fost originar creaþi pentru a purta chipul lui Dumnezeu, pentru a fi o mãrturie a caracterului lui Dumnezeu manifestat cãtre creaþia Lui (Geneza 1:27). Deci nu este nici o surprizã faptul cã de-a lungul Vechiului Testament, aºa cum Dumnezeu a creat un popor pentru El, l-a instruit în sfinþenie, pentru ca astfel caracterul lor sã se apropie de al Sãu (Levitic 19:2, Proverbe 24:1,25). Aceasta a fost baza pentru corectarea ºi chiar pentru excluderea unora din comunitate în Vechiul Testament (ca în Numeri 15:30-31), ºi de asemeni este baza pentru formarea bisericii Noi Testamentare (vezi II Corinteni 6:14-7:1; 13:2; I Timotei 6:3-5; II Timotei 3:1-5).

Totuºi aceastã idee pare foarte negativistã oamenilor de azi. Pânã la urmã, nu a interzis Domnul Isus judecata în Matei 7:1? Cu siguranþã Isus a interzis judecata într-un anumit sens în Matei 7:1; dar în aceeaºi evanghelie, Isus deasemeni ne cheamã foarte clar la a-i mustra pe cei ce pãcãtuiesc, chiar pânã la a-i mustra public (Matei 15:15-17; comparaþi cu Luca 17:3). Deci, orice ar fi vrut sã spunã Isus prin judecare în Matei 7:1, cu siguranþã nu a vrut sã excludã toate înþelesurile cuvântului “judecatã”.

Dumnezeu însuºi este un judecãtor. El a fost un judecãtor în Grãdina Edenului ºi noi rãmânem sub judecata Lui atât timp cât rãmânem în pãcatele noastre. În Vechiul Testament, Dumnezeu a judecat ºi naþiuni ºi indivizi, iar în Noul Testament noi creºtinii suntem atenþionaþi cã faptele noastre vor fi judecate (vezi 1 Corinteni 3). În dragoste Dumnezeu κi disciplineazã copiii, ºi în mânie El va condamna ceea ce nu este dumnezeiesc (vezi Evrei 12). Bineînþeles, în ultima zi, Dumnezeu se va revela pe Sine ca Judecãtor (vezi Apocalipsa 20). În toate aceste judecãþi, Dumnezeu nu greºeºte niciodatã, El este întotdeauna drept (vezi Iosua 7; Matei 23; Luca 2; Fapte 5; Romani 9).

Este o surprizã pentru mulþi astãzi sã înveþe cã Dumnezeu pretinde ºi altora sã judece de asemeni. Statului i-a fost datã responsabilitatea de a judeca (vezi Romani 13). Ni se spune sã ne judecãm pe noi înºine (vezi 1 Corinteni 11:28; Evrei 4; 2 Petru 1:5). De asemeni ni se spune sã ne judecãm unii pe alþii în bisericã (totuºi nu în modalitatea finalã prin care judecã Dumnezeu). Cuvintele Domnului Isus în Matei 18, ale lui Pavel în 1 Corinteni 5-6, ºi multe alte pasaje aratã desluºit cã biserica trebuie sã exercite judecata în interiorul ei ºi cã aceastã judecatã este pentru rãscumpãrare, nu cu scopuri rãzbunãtoare (Romani 12:19). În cazul curvarului din Corint, ºi a învãþãtorilor mincinoºi din Efes, Pavel spune cã aceºtia ar trebui excluºi din bisericã ºi daþi pe mâna lui Satan, ca sã poatã învãþa mai bine ºi astfel sufletele lor sã fie mântuite (vezi 1 Corinteni 5; 1 Timotei 1).

Nu este surprinzãtor faptul cã ar trebui sã fim instruiþi sã judecãm. Pânã la urmã, dacã noi nu putem spune cum un creºtin nu trãieºte, cum putem spune cum el ori ea trãieºte? Una din grijile mele referitoare la multe programe de disciplinare ale multor biserici este cã lor le place sã toarne apã în gãleþi sparte—toatã atenþia este datã apei ce este turnatã, ºi nu se gândesc deloc la modul în care aceasta este primitã sau pãstratã.

Un autor care scrie despre creºterea bisericilor ºi-a adunat recent sfaturile pentru a ajuta o bisericã sã creascã: “Deschideþi uºa din faþã ºi închideþi uºa din spate.” Prin aceasta, el vrea sã spunã cã ar trebui sã lucrãm pentru a face o bisericã mai accesibilã oamenilor ºi sã ne facem mai bine treaba dupã ce o persoanã a venit deja la bisericã. Ambele scopuri sunt bune. Totuºi, cei mai mulþi dintre pastorii de azi deja aspirã la a avea biserici cu astfel de uºi principale deschise ºi uºi din spate închise. De fapt, încercarea noastrã de a urma un model biblic ar trebui sã ne conducã la urmãtoarea strategie: “Închideþi uºa din faþã ºi deschideþi uºa din spate.” Cu alte cuvinte, pe de-o parte, faceþi mai dificilã aderarea iar pe de altã parte înlesniþi excluderea. Astfel de acþiuni vor ajuta biserica sã redobândeascã fermecãtoarea distincþie faþã de lume pe care Dumnezeu a intenþionat ca ea sã o aibã.

Disciplina ar trebui mai întâi reflectatã în modul prin care noi ca ºi biserici acceptãm noi membri. Cerem noi ca acei viitori membri sã fie cunoscuþi ca persoane ce-ºi trãiesc viaþa onorându- L pe Hristos? Înþelegem noi seriozitatea angajamentului pe care li-l facem ºi pe care ei ni-l fac? Dacã suntem mai atenþi atunci când recunoaºtem ºi primim noi membri, vom avea mai puþine ocazii sã practicãm disciplina corectivã mai târziu în bisericã.

Cu siguranþã, orice fel de disciplinare în bisericã poate fi aplicatã eronat. În Noul Testament, suntem învãþaþi sã nu-i judecãm pe alþii pentru motive pe care noi li le imputãm (vezi Matei 7:1), sau sã ne judecãm unii pe alþii pentru motive ce nu sunt esenþiale (Romani 14-15). Aceastã idee este plinã de probleme în aplicarea pastoralã, dar trebuie sã ne amintim cã viaþa creºtinã în totalitate este dificilã, ºi deschisã abuzului. Dificultãþile noastre nu ar trebui folosite ca o scuzã pentru a lãsa ceva nepracticat. Fiecare bisericã localã are responsabilitatea de a judeca viaþa ºi învãþãtura liderilor ei, ºi chiar a membrilor ei, mai ales cã fiecare dintre ei ar putea compromite mãrturia bisericii pentru evanghelie (vezi Fapte 17; I Corinteni 5; I Timotei 3 ; Iacov 3:1; II Petru 3; II Ioan).

Disciplina biblicã a bisericii este o simplã ascultare de Dumnezeu ºi o simplã mãrturisire cã avem nevoie de ajutor. Iatã 5 motive pozitive pentru o astfel de disciplinã corectivã a bisericii. Scopul ei este pozitiv (1) pentru cel disciplinat (2) pentru alþi creºtini care vãd pericolul pãcatului, (3) pentru sãnãtatea unei biserici ca întreg ºi (4) pentru mãrturia colectivã a bisericii. Dar mai mult decât toate, (5) sfinþenia noastrã trebuie sã reflecte sfinþenia lui Dumnezeu. Ar trebui sã însemne ceva faptul cã eºti membrul unei biserici, nu de dragul mândriei noastre, ci de dragul Numelui lui Dumnezeu. Disciplina unei biserici biblice reprezintã o altã caracteristicã a unei biserici sãnãtoase.

Eliberat de Duhul de Viaţă în Hristos Isus


Romani 8:1-4

Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. 3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Am spus de multe ori în anii care au trecut că singurul păcat pe care-l putem învinge este un păcat iertat. Daţi-mi voie în această dimineaţă să spun lucrul acesta cu şi mai mare atenţie: singurul păcat pe care-l puteţi învinge în viaţa de zi cu zi şi pe care-l puteţi înlocui cu neprihănire este un păcat iertat de dragul lui Hristos. Spun lucrul acesta cu mare atenţie pentru că ştiu că există căi naturale de a învinge obiceiurile rele şi care nu sunt deloc bazate pe Hristos. Însă când au loc acele schimbări în viaţă fără iertarea lui Hristos, rezultatul nu este neprihănirea lui Dumnezeu, ci auto-neprihănire – care în ochii lui Dumnezeu nu este neprihănire. Deci spun lucrul acesta din nou şi cu atenţie: singurul păcat pe care-l puteţi învinge în viaţa de zi cu zi şi pe care-l puteţi înlocui cu neprihănire este un păcat iertat de dragul lui Hristos.

ÎNDREPTĂŢIREA TREBUIE SĂ PRECEADĂ ŞI SĂ ÎMPUTERNICEASCĂ SFINŢIREA

Iată ce vreau să spun. Iertarea păcatelor noastre prin credinţa în Hristos trebuie să preceadă şi apoi să împuternicească bătălia noastră împotriva păcatului din vieţile noastre. Sau ca să folosesc alte cuvinte, declaraţia lui Dumnezeu că noi suntem iertaţi şi neprihăniţi în Hristos trebuie să preceadă şi să împuternicească transformarea noastră în oameni iubitori, jertfitori, care să-L preamărească pe Hristos. Declaraţia divină trebuie să preceadă transformarea umană. Sau dacă ar fi să o spunem şi altfel: îndreptăţirea trebuie să preceadă şi să susţină sfinţirea. A fi declarat drept înaintea lui Dumnezeu trebuie să preceadă a face bine pentru Dumnezeu.

Afirmaţia aceasta s-ar putea să pară a fi exagerat de minuţioasă pentru unii dintre voi. S-ar putea să spuneţi, “Nu trăiesc gândindu-mă la lucrurile acestea. Aşa că nu-mi sunt de ajutor. Eu nu gândesc şi nu acţionez în felul acesta. Chestia asta sună a teologie. Şi pentru mine nu este nimic mai irelevant în viaţă decât teologia.” Ei bine, probabil că aceasta este ceea ce simt foarte mulţi oameni. Dar, dacă eşti unul dintre ei, gândeşte-te pentru un moment la următorul scenariu.

Să presupunem că eşti într-o sală de judecată ca urmare a unui delict capital. Viaţa ta stă în cumpănă. Un verdict vinovat va însemna moartea, şi un verdict nevinovat va însemna libertatea şi viaţa. Şi să presupunem că judecătorul îţi spune: “Sunt două moduri în care putem aborda problema. Pot să te achit în mod decisiv şi irevocabil chiar acum, şi să te eliberez ca să poţi merge şi să trăieşti o viaţă liberă, bucuroasă şi plină de dragoste care arată cu adevărat că nu eşti un răzvrătit şi un călcător de lege care iubeşte crima, chiar dacă ai fost aşa. Sau aş putea amâna procesul şi verdictul pentru mulţi ani şi să stabilesc un ofiţer pentru eliberare condiţionată care să te urmărească tot timpul, şi să te las să pleci ca să dovedeşti curţii prin viaţa ta că meriţi să trăieşti, şi apoi să avem procesul după această perioadă de timp, şi să dau verdictul în funcţie de comportamentul tău, dacă acesta a fost un comportament satisfăcător sau nu.”

Oare pare a fi exagerat de minuţioasă diferenţa dintre cele două opţiuni? Într-un caz nu mai eşti condamnat şi trăieşti cu bucurie o viaţă care arată înţelepciunea şi mila Judecătorului tău. În celălalt caz procesul atârnă tot timpul deasupra capului tău, şi verdictul din viitor va fi bazat pe comportament tău şi dacă te-ai ridicat la înălţimea aşteptărilor. Fraţi şi surori, diferenţa aceasta nu este exagerat de minuţioasă. Este extraordinar de important pentru viaţa voastră să înţelegeţi diferenţa – fie că o numiţi teologie, fie că vreţi să-i daţi un alt nume, fie că o numiţi adevăr biblic.

Dacă nu vă trăiţi viaţa reflectând la Dumnezeu şi la ceea ce a făcut El pentru voi şi ceea ce promite să fie El pentru voi, va trebui să vă schimbaţi. Cartea Romani nu a fost scrisă ca să fie respinsă de personalităţi intuitive. A fost scrisă ca să fie înţeleasă şi să fie pusă în practică în viaţa de zi cu zi pentru slava lui Hristos.

Deci iată problema din textul nostru: Care este legătura dintre Romani 8:1 şi Romani 8:2? În Romani 8:1 avem o afirmaţie foarte preţioasă cu privire la îndreptăţire: “Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” Când suntem uniţi cu Hristos prin credinţa în El, chiar de la începutul vieţii noastre creştine, condamnarea noastră are de-a face cu trecutul. Verdictul este dat şi este acesta: Nevinovat; neprihănit de dragul lui Hristos. Toate păcatele sunt iertate. Toată vina este îndepărtată. Toată pedeapsa este îndepărtată. Datorită lui Hristos. Acesta este versetul 1.

Dar versetul 2 este diferit. În versetul 2 nu vedem îndreptăţire, vedem sfinţire. Versetul 1 este o declarative a lipsei condamnării. Versetul 2 este o descriere a transformării practice. “În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” Haideţi să facem trei observaţii cu privire la acest verset înainte de a privi la legătura foarte importantă a acestuia cu versetul 1.

LEGEA PĂCATULUI ŞI A MORŢII: PRINCIPIUL ŞI PUTEREA CARE DUC LA PĂCAT, ŞI CARE DACĂ NU SUNT ÎNFRÂNTE, DUC LA MOARTE

Mai întâi, la ce se referă “Legea păcatului şi a morţii”? “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” Răspunsul vine din fraza similară în 7:22-23, “Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; (23) dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.” Aici în versetul 23 avem expresia “legea păcatului.” Cred că aceasta este aceeaşi cu “legea păcatului şi a morţii” din Romani 8:2, şi motivul pentru care sunt adăugate cuvintele “şi a morţii” este pentru că “legea păcatului” duce la moarte dacă nu ne înarmăm împotriva ei şi nu luptăm prin credinţă şi prin puterea Duhului.

Deci atunci, ce este această “lege a păcatului”? Versetul 23 spune că este “în mădularele mele.” Cu alte cuvinte este o putere sau un impuls sau un principiu care este la lucru în trupul meu ca să poarte război cu mine şi să mă atragă înspre a face rău. Este de fapt acelaşi lucru cu ceea ce Pavel numeşte “păcatul care locuieşte în mine” în 7:17 şi 20.

LEGEA DUHULUI DE VIAŢĂ: PRINCIPIUL ŞI PUTEREA CARE DUC LA VIAŢĂ

În al doilea rând, remarcaţi că victoria asupra acestui impuls, sau principiu sau puteri a păcatului – această “Lege a păcatului şi a morţii” – este dată prin “legea Duhului de viaţă în Hristos Isus.” “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” Măsura victoriei pe care o avem asupra păcatului în vieţile noastre nu se datorează încercărilor noastre lipsite de ajutor. Se datorează lucrării Duhului Sfânt în noi (cf. 6:14, 17, 18, 22).

Deci cred că cuvântul “lege” din această expresie (“legea Duhului de viaţă”) are acelaşi înţeles ca şi cuvântul “lege” din expresia “legea păcatului şi a morţii.” “Lege” înseamnă putere sau principiu sau impuls sau autoritate. Păcatul lucrează într-un anume fel cu putere şi autoritate ducând la moarte, şi aceasta se numeşte “legea păcatului şi a morţii.” Şi Duhul lui Dumnezeu lucrează într-un anume fel cu putere şi autoritate ducând la viaţă, şi aceasta se numeşte “legea Duhului de viaţă.”

DACĂ EŞTI “ÎN HRISTOS,” “DUHUL DE VIAŢĂ” LUCREAZĂ ÎN TINE

În al treilea rând, avem acest Duh la lucru în noi pentru că suntem “în Hristos.” Cu alte cuvinte fiecare creştin are Duhul de viaţă la lucru în el. “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” Dacă sunteţi “în Hristos Isus” aveţi acest Duh de viaţă la lucru în voi. Şi fiecare creştin este “în Hristos Isus.” Aceasta înseamnă să fii creştin: să fii unit cu Hristos prin credinţă, în tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Isus.

Puteţi vedea adevărul acesta subliniat în Romani 8:9. “Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Oricine nu are Duhul lui Hristos, nu-i aparţine Lui. Noi nu suntem creştini dacă nu avem Duhul lui Hristos la lucru în noi.

DACĂ SUNTEŢI UNIŢI CU HRISTOS, AVEŢI IERTARE DE PĂCATE ŞI PUTERE ASUPRA PĂCATULUI

Deci acum putem spune două lucruri cu privire la statutul de a fi “în Hristos,” odată ce aceeaşi expresie apare şi în versetul 1 şi în 2. Versetul 1: “Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” Versetul 2: “În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” Primul lucru pe care-l putem spune este că a fi uniţi cu Hristos prin credinţă face ca iertarea şi neprihănirea Lui să fie ale noastre, astfel încât nu mai avem parte de nicio osândire. Al doilea lucru pe care-l putem spune este că a fi uniţi cu Hristos prin credinţă face ca puterea şi autoritatea Lui asupra păcatului să fie ale noastre, astfel încât legea păcatului şi a morţii să poată fi învinsă. În Hristos căpătăm iertare de păcat şi putere asupra păcatului.

Aceasta ne duce înapoi, unde am început, şi la întrebarea crucială referitoare la modul cum se relaţionează îndreptăţirea şi sfinţirea una cu cealaltă. Am spus la început: Singurul păcat pe care-l poţi învinge în viaţa ta este un păcat iertat. Ceea ce tocmai am văzut este că puterea de a învinge păcatul şi iertarea necesară pentru ca păcatul să poată fi iertat sunt “în Hristos Isus.” Ambele ni se dau fără plată în Hristos Isus. Toţi creştinii le au pe amândouă.

PRIORITATEA NECESARĂ A IERTĂRII DE DINAINTEA PUTERII

Şi ceea ce vreau să argumentez acum este faptul că există o ordine necesară aici. Există o prioritate necesară de a ierta înainte de a dărui putere. Există o prioritate necesară de a îndreptăţi înainte de a sfinţi. Dacă vrei să ai victorie asupra unor păcate anume trebuie să ai o încredere plină de bucurie că acele păcate sunt iertate. Încrederea în “nicio osândire” trebuie să preceadă şi să împuternicească întreaga luptă radicală a transformării. Şi vreau să spun “luptă radicală” mai degrabă decât o mântuire uşoară, confortabilă. Pentru că versetul 13 spune, “Dacă trăiţi după îndemnurile ei [firii pământeşti, n.tr.], veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” “Legea Duhului de viaţă” vă împuterniceşte să luptaţi împotriva păcatelor iertate şi să le omorâţi.

Să vedem acum de ce sunt atât de convins de această ordine: mai întâi îndreptăţire (iertare), şi apoi sfinţire (putere). Şi să vedem de ce este aşa de crucială ordinea aceasta pentru viaţa voastră.

Remarcaţi legătura dintre Romani 8:1 care vorbeşte despre nicio osândire, şi Romani 8:2 care vorbeşte despre o eliberare împuternicită de Duhul. Versetele sunt legate prin cuvântul “pentru că” sau “din cauză că” [traducerea din limba engleză], sau “în adevăr” [traducerea Cornilescu, n.tr.]. “Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus din cauză [în lumina adevărului, n.tr.]  legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.” Sunt posibile două sensuri pentru cuvântul “din cauză că”: Poate să însemne că sfinţirea practică şi eliberarea de păcat sunt baza pentru îndreptăţirea mea. Aşadar trebuie ca mai întâi să-mi înving păcatul în puterea Duhului, ca să fiu îndreptăţit. Aceasta este exact opusul a ceea ce argumentez eu aici. Sau ar putea să însemne că sfinţirea practică şi eliberarea de păcat sunt dovada îndreptăţirii mele. Aşadar sunt mai întâi îndreptăţit (iertat), şi apoi dovedesc această realitate trăind-o în mod practic.

Folosim cuvintele “pentru că” sau “din cauză că” în ambele aceste sensuri. Noi spunem, “Îmi este foarte foame din cauză că stomacul meu face gălăgie.” Şi spunem, “Îmi este foarte foame din cauză că n-am mâncat la micul dejun.” Stomacul care face gălăgie este o dovadă a faptului că îmi este foame, nu baza sau cauza foamei mele. Dar a nu lua micul dejun este baza şi cauza pentru care îmi este foame. Noi folosim cuvintele “pentru că” sau “din cauză că” în ambele sensuri. Şi la fel fac şi scriitorii biblici.

Care este înţelesul aici în Romani 8:2? Este victoria Duhului asupra păcatului meu cauza care precede şi baza eliberării de condamnare? Sau este dovada că eu am fost deja eliberat de condamnare?

Eu argumentez că “pentru că” sau “din cauză că” [sau “în adevăr” n.tr.] din versetul 2 înseamnă dovadă, nu bază sau cauză. Îndreptăţirea (versetul 1) este temelia pentru transformare (versetul 2) şi nu invers. Vă voi da un motiv din contextul imediat şi un alt motiv din capitolul şapte, ca să vedeţi şi voi lucrul acesta astfel. Şi ar putea fi date numeroase alte exemple.

Remarcaţi cuvântul “căci” la începutul versetului 3. Ceea ce ne spune versetul 3 este că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca om, astfel ca Dumnezeu să condamne păcatul nostru în moartea Fiului Său în loc să ne condamne pe noi. Versetul 3b: “El a osândit păcatul în firea pământească.” Cu alte cuvinte baza eliberării noastre de sub condamnare este lucrarea lui Dumnezeu pentru noi înfăptuită la cruce, şi este dată ca şi baza versetului 2. “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii, din cauză că Dumnezeu a osândit păcatul în moartea Fiului Său.” Deci lucrul care înfăptuieşte eliberarea noastră de sub condamnare nu este dat ca şi rezultat al victoriei noastre asupra păcatului prin Duhul (versetul 2), ci ca baza victoriei noastre asupra păcatului prin Duhul. De aceea, nicio osândire precede şi sprijineşte eliberarea şi transformarea noastră, şi nu invers. Aceasta înseamnă că versetul 2 (eliberarea noastră de păcat) este dovada, şi nu baza sau cauza, condiţiei noastre de îndreptăţiţi fără condamnare din versetul 1. Acesta este primul meu motiv.

Al doilea motiv vine din Romani 7:4 şi 6. Ca să economisim ceva timp să ne uităm doar la versetul 6. Aici vedem cum eliberarea noastră de sub blestemul condamnării legii precede şi susţine transformarea noastră zilnică în mod practic în slujba lui Dumnezeu. Versetul 6:

“Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea [aici este îndepărtarea decisivă a vinei, blestemului şi condamnării pe care ar fi trebuit să le purtăm sub legea mozaică (cf. 7:1-5); dar noi am fost eliberaţi de acestea pentru că Hristos a murit în locul nostru şi a devenit blestem pentru noi, Galateni 3:13] aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.”

Este exact ceea ce ne spune Romani 8:2. Duhul ne împuterniceşte acum să-i slujim lui Dumnezeu într-un mod nou, liber şi plin de bucurie. Şi acesta este rezultatul faptului că eşti eliberat de sub condamnarea legii (vedeţi expresia “pentru ca să” în 7:6b – “izbăviţi de Lege… pentru ca să slujim într-un duh nou”).

Aşadar concluzionez că eliberarea de sub condamnare sau osândire din Romani 8:1 este cauza şi temelia eliberării noastre prin Duhul din Romani 8:2. Şi Pavel se referă la această lucrare eliberatoare a Duhului din vieţile noastre ca la dovada faptului că nu mai este într-adevăr nicio condamnare pentru noi. “Acum dar nu mai este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, pentru că (iată!) Duhul este la lucru în ei ca să le dea victorii asupra păcatului!”

DIFERENŢA PE CARE O PRODUCE ACEST ADEVĂR

Aceasta, spun eu, fraţilor şi surorilor – şi tuturor necredincioşilor care sunt aici – nu este o diferenţă exagerat de minuţioasă …

  • Este diferenţa dintre a te lupta plin de teamă ca să devii îndreptăţit şi a te lupta plin de încredere pentru că eşti îndreptăţit.
  • Este diferenţa dintre judecată cerească care a avut loc undeva în trecutul tău cu un verdict irevocabil că eşti nevinovat, şi judecata care trebuie să vină cândva în viitor cu un verdict nesigur care depinde de performanţele tale.
  • Este diferenţa dintre libertatea încrederii şi robia fricii.
  • Este diferenţa dintre a-i da lui Hristos slavă dublă atât pentru că este neprihănirea noastră cât şi pentru că El lucrează neprihănire în noi, şi a-i da lui slavă doar pentru că ne ajută să devenim propria noastră neprihănire.

O fraţi şi surori, mă rog să vedeţi şi să simţiţi că acesta nu este un lucru mărunt. Ci este un adevăr care confirmă evanghelia, păstrează libertatea, curăţă conştiinţa, şi care-L preamăreşte pe Hristos, adevăr pe care diavolul doreşte foarte mult ca voi să nu-l înţelegeţi şi să nu vă bucuraţi de el. Lepădaţi-vă de cel rău şi de căile lui rele, şi apucaţi libertatea adevărată. Şi luptaţi-vă împotriva păcatului ca un învingător, nu ca o victimă.

Să slujim altora cu credinţă

boys with shovels

Preşedintele Uchtdorf ne spune că a noastră credinţă în Dumnezeu trebuie să fie „însoţită de fapte”. Când credinţa noastră este „însoţită de [fapte] potrivite”, explică dânsul, ea „umple… sufletul cu pace şi dragoste”. Având promisiunea acestei binecuvântări, putem produce o schimbare şi putem vedea acest lucru în vieţile noastre, dacă ne vom aloca timp să slujim cu credinţă. Vă puteţi ruga în fiecare dimineaţă şi să-I cereţi ajutor Domnului pentru a sluji altora. De exemplu, rugaţi-L să vă arate când un frate are nevoie de ajutor cu treburile casnice sau când un prieten are nevoie de un compliment. Apoi, când veţi primi un îndemn, acţionaţi! Dacă veţi face ca aceste rugăciuni şi această slujire să devină un obicei, atunci acţiunile voastre constante şi pline de credinţă vor binecuvânta atât viaţa voastră, cât şi viaţa altora. Preşedintele Uchtdorf promite că „[puteţi] transforma persoane, familii, naţiuni şi lumea”.

Toiagul lui Aaron, care a înflorit

În ciuda faptului că în răzvrătirea stârnită de Core au murit mii de oameni, Domnul ştia că problema rolului de conducători al preoţilor nu era încă rezolvată. Dumnezeu ştia, bineînţeles, că israeliţii mai erau încă frământaţi, în ciuda faptului că El făcuse multe pentru ei şi îi pedepsise pe răzvrătiţi prin judecăţi mari şi dureroase. El ar fi fost îndreptăţit să îi şteargă de pe faţa pământului. Dar nu aceasta era dorinţa Sa. După toate cele întâmplate, Domnul nu a renunţat la ideea de a lucra cu ei şi de a le arăta harul Său.

9. Citeşte Numeri 17 şi răspunde la întrebările de mai jos: Cum avea să împiedice testul acesta alte răzvrătiri şi alte pedepse cu moartea?

Ce aspecte ale reacţiei oamenilor ne arată că ei au reuşit în sfârşit să priceapă mesajul că numai anumitor persoane li se îngăduia să fie preoţi?

Minunea înfloririi şi rodirii toiagului lui Aaron nu avea cum să fie pusă la îndoială. Israeliţii au fost nevoiţi să admită că Dumnezeu a făcut o minune care stabilea, o dată pentru totdeauna, că Aaron şi urmaşii lui aveau să fie preoţi în Sanctuarul Domnului. Este tragic că a fost nevoie de atâta suferinţă, pentru ca mesajul acesta să fie înţeles. Ceea ce ne uimeşte este că Domnul a fost dispus să facă tot posibilul ca să-i lămurească.

10. Nouă ne este uşor să-i judecăm şi să-i condamnăm pe evrei. Dar ce constatăm dacă privim la noi înşine? 2 Cor. 3,15

De ce învăţăm atât de greu lecţiile pe care vrea Dumnezeu să ni le dea? De ce nu avem încredere în El, cu toate că am primit dovezi mai mult decât suficiente despre dragostea şi harul Său? De ce repetăm la nesfârşit aceleaşi păcate? Mai mult, de ce este important să nu ne justificăm greşelile?

Interesul ascuns al lui Satana pentru care ține Biblia departe de Tine

Interesul ascuns al lui Satana pentru care ține Biblia departe de Tine

Marea luptă dintre Hristos şi Satana, care s-a desfăşurat timp de aproape şase mii de ani, se va încheia curând, iar cel rău îşi intensifică eforturile pentru a contracara lucrarea lui Hristos în favoarea omului şi pentru a prinde suflete în cursele lui. Scopul urmărit de Satana este acela de a-i ţine pe oameni în întuneric şi în nepocăinţă până când lucrarea de mijlocire a Mântuitorului se va încheia şi nu va mai exista jertfă pentru păcat.

Când oamenii nu depun niciun efort pentru a se opune puterii lui, când în biserică şi în lume predomină nepăsarea, Satana nu-şi face griji, deoarece nu există niciun pericol de ai pierde pe cei care sunt sclavii voinţei lui. Însă, când atenţia este atrasă spre lucrurile veşnice, iar sufletul se întreabă: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”, el este prezent, încercând să opună puterea lui puterii lui Hristos şi să anuleze influenţa Duhului Sfânt.

 

 

Rastignirea lui Isus Cristos – Moartea Lui


Rastignirea si invierea lui Isus Cristos sunt doua din cele mai importante evenimente ale istoriei umane. De ce sunt atat de importante? Fiindca datorita mortii lui Isus, rasa umana are oportunitatea mantuirii vesnice.

Toate cele patru Evanghelii din Noul Testament vorbesc despre rastignirea lui Cristos. Acesti autori ne ofera relatari grafice ale practicii romane din antichitate. Aici sunt cateva din punctele majore ale procesului de rastignire:

    • Isus a fost arestat in gradina din Ghetsimani (Marcu 14:43-52).

 

  • Isus a indurat sase procese – trei din partea liderilor iudaici si trei din partea romanilor (Ioan 18:12-14, Marcu 14:53-65, Macu 15:1a, Marcu 15: 1b-5, Luca 23:6-12, Marcu 15:6-15). Isus a suferit lovituri dureroase, biciuire si batjocura (Marcu 15:16-20).
  • Pilat a incercat sa faca un compromis cu liderii iudaici lasand ca Isus sa fie batut, insa actiunea aceasta nu i-a multumit. Pilat L-a dat pe Isus in mainile lor sa fie rastignit (Marcu 15:6-15).
  • Isus a fost batjocorit de soldatii care L-au imbracat in haina de purpura si I-au pus o cununa de spini (Ioan 19:1-3).
  • Isus a fost crucificat la Golgota, care inseamna Locul Capatanii (Marcu 15:22). S-a facut intuneric timp de trei ore (Marcu 15:33).
  • Isus a strigat cu glas tare, „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” si a murit (Luca 23:46).

 

Autorul Arthur W. Pitt descrie toate acestea in felul urmator: “Cu spatele insangerat, purtand crucea sub caldura soarelui de amiaza, El [Isus] urca dealurile abrupte ale Golgotei. Ajungand la locul desemnat pentru executie, mainile si picioarele Lui au fost pironite pe lemn. Timp de trei ore El a stat atarnat acolo cu razele nemiloase ale soarelui lovindu-L pe capul incoronat cu spini. Apoi au urmat trei ore de intuneric complet. Noaptea si ziua aceea erau orele in care era comprimata toata vesnicia.”

Mantuitorul lumii a iesit din trei ore de intuneric, timp in care a fost despartit de Dumnezeu Tatal. De ce Tatal L-a parasit pe Isus? Este impotriva caracterului lui Dumnezeu sa vada pacatul, asa ca Dumnezeu S-a retras de la partasia cu Fiul Sau in timp ce Isus purta vina pacatului lumii.

Rastignirea lui Isus Cristos – Ingroparea si Invierea Lui
Dupa rastignirea lui Isus Cristos, Iosif din Arimatea l-a rugat pe Pilat sa-i dea trupul lui Isus. Iosif a primit permisiunea sa-L ingroape, asa ca a adus fasii de panza de in, a invelit cu ele trupul si l-a pus in mormant, dupa care a asezat o piatra mare la intrare. Isus a stat trei zile in mormant. Dupa ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria (mama lui Isus) si Salome au pregatit miresme pentru a unge trupul lui Isus. Cand au ajuns la mormant, piatra de la usa mormantului era deja rostogolita! Ele au intrat inlauntru si au vazut un inger care le-a zis: „Nu va inspaimantati ! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit : a inviat, nu este aici ; iata locul unde Il pusesera. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea, cum v-a spus.” (Marcu 16:6-7).

 

Rastignirea lui Isus Cristos – Darul Lui vesnic
Ce are de a face crucificarea lui Isus Cristos cu tine? Dumnezeu care stie tot ce ai facut, a stiut ca nu poti trai o viata fara pacat – care este conditia pentru a ajunge in cer. Asa ca El a hotarat sa Se ofere pe Sine in locul tau. A facut lucrul acesta devenind om in persoana lui Isus Cristos, Fiul Lui. Isus a trait o viata fara pacat pe pamant.

Dumnezeu a spus ca pedeapsa pentru pacat este moartea. Din moment ce toti am pacatuit (Romani 3:23, 6:23), aveam nevoie de cineva fara pacat care sa moara in locul nostru. Isus, fiind neprihanit, a murit in locul nostru si a devenit harul mantuitor al lumii. El a murit pentru tine! Romani 5 :10 spune: „Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.”

Biblia spune: “Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit…” (Fapte 16:31). Mersul la biserica sau faptele bune nu vor contribui la mantuirea ta. Dumnezeu te mantuieste prin harul Lui.

Isus iti ofera darul vietii vesnice. Il vei primi prin credinta?

Planul Mantuirii

Planul Mantuirii: – Nasterea din nou este Raspunsul la cea mai Importanta Intrebare a Vietii
Planul Mantuirii – Noi credem ca cea mai importanta intrebare a vietii este “Vei merge in cer cand vei muri?” Aceasta nu este o intrebare despre cat de bun esti, daca mergi la biserica, sau cat de multi bani donezi pentru caritate. Dumnezeu spune, ca pentru a merge in cer, trebuie sa te nasti din nou (Ioan 3:3).

Planul Mantuirii: Cum putem fi nascuti din nou?
Planul mantuirii se gaseste in Biblie. Dumnezeu ne prezinta cat se poate de clar planul Sau pentru a fi “nascut din nou”.

Mai intai, noi trebuie sa-L recunoastem pe Dumnezeu ca si Creator al tuturor lucrurilor si sa acceptam pozitia noastra smerita in creatia Sa. “Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute” (Apocalipsa 4:11).

Apoi, trebuie sa intelegem ca suntem pacatosi. “Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)

Fiindca suntem pacatosi, noi suntem condamnati la moarte. “Fiindca plata pacatului este moartea…” (Romani 6:23) Aceasta inseamna despartirea vesnica de Dumnezeu.

Insa Dumnezeu ne-a iubit atat de mult, incat a dat pe Singurul Sau Fiu, Isus, sa ia pacatul nostru si sa moara in locul nostru. “Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Desi noi nu putem intelege cum, Dumnezeu spune ca pacatele noastre au fost puse asupra lui Isus si El a murit in locul nostru. Isus a devenit inlocuitorul nostru.

In Biblie, un temnicer i-a intrebat pe Pavel si Sila: “Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit? Pavel si Sila i-au raspuns, ‘Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.’” (Faptele Apostolilor 16:30-31).

Este foarte clar ce zice Biblia: crede in Isus – Cel care a luat pacatele noastre, a murit in locul nostru, a fost ingropat, si pe care Dumnezeu L-a inviat din morti. Sangele lui Cristos si invierea ne asigura de viata vesnica atunci cand Il chemam pe Cristos ca Domn si Mantuitor. “Fiindca oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit” (Romani 10:13). “Oricine” ne include pe toti si fiecare din noi.

Prin urmare, daca intelegi ca esti pacatos, si crezi ca Isus Cristos a venit sa fie Singurul Rascumparator pentru pacat, atunci intelegi planul mantuirii. Intrebarea este – esti tu gata sa aplici acest plan, primind darul lui Dumnezeu, pe Fiul Sau, Isus Cristos? Daca da, crede in Cristos, pocaieste-te de pacatele tale si preda-I Lui ca Domn, tot restul vietii tale:

“Tata, stiu ca am Ti-am incalcat poruncile si pacatele mele m-au despartit de Tine. Imi pare foarte rau si acum vreau sa ma intorc la Tine de la viata mea trecuta si pacatoasa. Te rog sa ma ierti, si sa ma ajuti sa nu mai pacatuiesc. Cred ca Fiul Tau, Isus Cristos, a murit pentru mine, a inviat din morti, este viu si aude rugaciunea mea. Il invit pe Isus sa devina Domnul vietii mele, sa ma conduca si sa domneasca in inima mea de astazi inainte. Te rog sa trimiti Duhul Sfant sa ma ajute sa Te ascult si sa fac voia Ta tot restul vietii mele. In numele lui Isus Te rog, Amin.”

“Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Daca ai decis astazi sa-L primesti pe Isus, bine ai venit in familia lui Dumnezeu. Acum, ca sa cresti in asemanare cu El, Biblia ne indeamna sa perseveram in angajamentul nostru.

 

  • Boteaza-te, dupa cum a poruncit Cristos.
  • Spune altora despre credinta ta in Cristos.
  • Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie sa fie neaparat o perioada lunga de timp. Doar dezvolta-ti obiceiul de a te ruga Lui si a citi Cuvantul Sau. Roaga-L pe Dumnezeu sa faca sa creasca credinta ta si intelegerea Bibliei.
  • Cauta sa ai partasie cu alti crestini. Dezvolta un grup de prieteni crestini care sa raspunda la intrebarile tale si sa te sustina.
  • Cauta o biserica locala unde te poti inchina lui Dumnezeu.

 

CELE 7 ROSTIRI ALE LUI IISUS, PE CRUCE

În orele dramatice, cât a agonizat, răstignit pe cruce, Iisus a vorbit oamenilor de 7 ori. Cuvintele spuse atunci de Mântuitor reprezintă un rezumat al întregii Sale misiuni pe această lume. Fiecare evanghelist scrie despre unele dintre aceste rostiri, dar nu se știe exact în ce ordine au fost ele spuse. Paul Claudel, un poet creștin de origine franceză, a compus un eseu teologic închinat răstignirii: „Une poete regarde le croix” (Un poet privește crucea), în care stabilește succesiunea cuvintelor Celui venit să mânuiască lumea.

1.„Părinte, iartă-le lor, căci nu știu ce fac!” (Luca 23, 34).
Aceste cuvinte aduc aminte de porunca înnoită a iubirii din Predica de pe Munte, în care Iisus îi îndemna pe apostoli să-și iubească și vrășmașii, după cum Dumnezeu îi iubește pe muritori. Învățătura apare și în rugăciunea „Tatăl nostru”, în care se spune: „Și ne iartă nouă greșelile noastre/ Precum și noi iertăm greșiților noștri.
2.„Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai”(Luca 23, 43).
Tâlharul ce-și ispășește pedeapsa pe o altă cruce, aflată în apropierea Mântuitorului, primește, în al 12-lea ceas, privilegiul de a merge în Împărăția lui Hristos. Prin aceasta, se arată că nimeni nu este iremediabil pierdut. Primind pocăința, tâlharul intră primul în Rai, înaintea altora care se considerau drepți, împlinindu-e astfel o profeție din acele vremuri.
3. „Femeie, iată fiul tău!..Iată mama ta!”(Ioan 19, 26-27)
A treia rostire. Aceste cuvinte au fost spuse de Iisus care își privea cu dragoste mama sfâșâiată de durere. Astfel, Preacurata devine Mama ce va purta de grijă lui Ioan, noul ei fiu, cel mai iubit dintre ucenicii Săi, dar și a tuturor creștinilor din lume.
4.„Mi-e sete!” (Ioan 19, 28).
Până în ultima clipă, oamenii îi aruncă Mântuitorului răutatea și veninul lor, refuzând să-i dea apă și împingânu-i spre buzele arse un burete cu oțet. Dar Lui Iisus, răstignit, între pământ și cer îi este sete mai mult de dragostea omului, de ”apa vieții”. De ce oare, de fiecare dată când suntem flămânzi, în viață sau ne este sete, ne gândim la ajutorul Mântuitorului?
5.   „Eli, Eli, lama sabahtani?” (Matei 27, 46; Marcu 15, 34)
Iisus, Fiul Lui Dumnezeu, Cel Atotputernic strigă, blocat în trupul unui om, aflat în mare suferință: „Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu! De ce M-ai părăsit?”. Hristos își asumă rolul de ființă umană, până la capăt.
6.„Săvârșitu-s-a!” (Ioan 19, 30)
Cuvintele au un dublu sens: „a se sfârși” și „a se împlini”. Domnul spune că și-a împlinit misiunea. Este, de fapt, începutul repunerii întregii lumi pe făgașul ne-lumesc și care, odată cu Învierea, reprezintă întreaga filosofie a creștinismului.
7.„Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu” (Luca 23, 46).
Omul își lasă sufletul în măinile lui Dumnezeu și se întoarce la el, acolo de unde a venit, la dreapta Tatălui Ceresc, acolo unde a stat înainte de toate secolele și va sta de aici, înainte, în vecii vecilor. (Răzvan Mateescu)

 

 

Întrebări frecvente 2

1.E corect să trăim în lumea în care trăim pentru că cineva a mușcat dintr-un fruct în urmă cu 6000 de ani?

E corect să suferim atât de mult deoarece cineva a mușcat dintr-un fruct?
În primul rând analogia folosită nu este potrivită.

a.Ei nu au mușcat dintr-un fruct permis.
b.Adam și Eva nu păcătuiseră deci nu erau predispuși la a fi răzvrătiți ca noi. Deoarece noi suntem păcătoși, trivializăm nesupunerea, dar ei
chiar l-au auzit personal pe Dumnezeu spunându-le să nu mănânce din fructul oprit și știau foarte bine și foarte clar că trebuie să asculte de El.

El știa care vor fi consecințele gustării din fruct și știa că ei nu realizează implicațiile, de aceea El le-a spus să nu mănânce din fructul respectiv.

Lumea în care trăim acum, situația în care ne aflăm e consecința gustării din fruct.

Așa cum Eva nu putea întelege care sunt consecințele acțiunii ei, așa nici noi nu întelegem cum gustarea dintr-un fruct poate avea așa niște repercursiuni grave. După cum vedeți nu e nimic nou sub soare. Oamenii azi sunt aceeași oameni care erau în trecut.

2.Ce înseamnă [ Matei 7:21-23 ] ?

[ Matei 7:21-23 ]
 “21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” 23. Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”

[ Ioan 6:40 ]
 “40. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.” ”
Din versetele de mai sus vedem că doar cel ce face voia Tatălui ajunge în rai.

Care este voia Tatălui? “ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica”.
După cum vedem în versetele de mai sus este enunțat mesajul salvării. Salvarea este doar prin credință în Isus Hristos.

Dacă punem versetul [ Ioan 6:40 ] după [ Matei 7:21-23 ] obținem:
[ Matei 7:21-23 ] “21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce…..“[ Ioan 6:40 ] “40. ……vede pe Fiul si crede in El …   ”

Acum vedem clar că cei pierduți sunt cei ce nu cred în Isus.

Haideți să-i examinăm îndeaproape pe cei din versetul [ Matei 7:21 ].

Ei îi vor spune lui Isus  “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?””. Ei continuă să nu realizeze că salvarea este prin credință, și crezînd că El îi respinge deoarece nu-și aduce aminte de ei, îi relatează faptele importante pe care ei le-au făcut pentru El.

Observația 1:Acești oameni nu erau de o altă religie, de exemplu musulmani, sau hinduși, sau budiști.

Toate faptele pe care ei le-au făcut în timpul vieții sunt în numele Lui. Ei știau încă din timpul vieții cine este Isus și lucrau în numele Lui.

Observația 2:Nu erau atei.

Din moment ce ei lucrau încă din timpul vieții pentru El cu siguranță știau că există Dumnezeu. Ei nu erau nici atei.

Observația 3:Nu erau niște persoane ce știau că există Dumnezeu dar nu știau exact numele Lui.

Ei îi știau numele. Sunt mulți cei ce cred că există Dumnezeu fără să  știe cu certitudine numele Lui. Unii chiar cred eronat, că există un dumnezeu care pentru fiecare cultură are un nume: pentru musulmani un nume, pentru hinduși mai multe nume, pentru creștini un alt nume. Dar cei la care face referire versetul în cauză nu sunt aceștia. Ei știau că lucrează în numele lui Isus.

    Observația 4: Isus nu contestă importanța faptelor lor.

Aceștia nu sunt oamenii care au donat doar 1 Leu odată pe an ci au făcut lucruri mult mai însemnate. Au proorocit, au scos demoni, au făcut minuni. Unele din faptele lor au fost chiar supranaturale.
Poate chiar credeau că minunile pe care le făceau, sau importanța faptelor lor, arătau că sunt salvați, dar ei erau pierduți.
Salvarea este doar prin credință în Isus, nu prin fapte.

3.Vor fi mulți cei salvați?

NU. Din păcate nu.

[ Matei 7:13-14 ] “13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. ”

După cum vedeți în versetele de mai sus “poarta cea stramta” se referă la Isus Hristos. Mai mult, versetele de mai sus arată că salvarea (care este doar prin credință în Isus Hristos) va fi obținută de puțini oameni. Nu pentru că e dificil ca un om să creadă și să fie mântuit,ci pentru că oamenii aleg în mod voit să nu fie salvați. Îmi este imposibil să ma obișnuiesc cu acest lucru, dar ei aleg să fie pierduți. E cutremurător.

4.Cât la sută vor fi salvați?

Nu știm cu certitudine dar pentru a ne satisface parte din curiozitate putem afla câți erau salvați la un moment dat.

[ 1 Regi 19:18 ] “18. Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat.” ”

[ Matei 7:13-14 ]
 “13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. ”

Ce înseamnă puțin și ce înseamnă mult? Cu siguranță puțin înseamnă sub 50% și mulți înseamnă peste 50%.

[ 2 Samuel 2:24 ] “9. Ioab a dat imparatului numarul poporului: erau in Israel opt sute de mii de oameni de razboi care scoteau sabia, si in Iuda cinci sute de mii de oameni. ”

800 000 + 500 000 = 1 300 000 de bărbați apți de luptă.
(7000 / 1 300 000 )*100 înseamnă 0,53 % din 1 300 000.

Populația masculină a Israelului era mai mare:
Ntotal=Napți de luptă + Ninapți (copii, bătrăni, bolnavi, răniți etc.).

Dacă folosim ipoteza că procentul de bărbați salvați este aproximativ egal cu cel al femeilor salvate atunci ajungem la concluzia că mai puțin de 0,53% la sută erau salvați în Israel în acea vreme.
Mai puțin de 1 din 188 de oameni erau salvați. Acest procentaj era evident mult mai mic în țările păgâne din jurul lor.

Mai puțin de 1 din 188 de oameni erau salvați!!!!
Fii tu cel ce este salvat.

5.Cine erau oamenii care tot îl însoțeau pe Isus?

Isus era înconjurat mai tot timpul de mulțimi însă majoritatea acestora erau pierduți.

[ Luca 13:26-28 ] 26. Atunci veti incepe sa ziceti: „Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod.”
27. Si El va raspunde: „Va spun ca nu stiu de unde sunteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii.”
28. Va fi plansul si scrasnirea dintilor, cand veti vedea pe Avraam, pe Isaac si pe Iacov si pe toti prorocii in Imparatia lui Dumnezeu, iar pe voi scosi afara.

[ Ioan 6:26 ] “26. Drept raspuns, Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea si v-ati saturat. ”

Majoritatea celor care erau în preajma Lui doreau doar să fie vindecați, vroiau să primească mâncare gratis, sau vroiau să obțină foloase financiare (ex: Iuda) de pe urma activităților Lui.

Majoritatea celor care erau în preajma Lui nu vroiau să fie salvați!!!

6. Ce părere are Dumnezeu despre icoanele cu Maria?

O icoană este un idol. Deci este un păcat să te închini lor.
Mai mult, în Biblie este interzis în mod explicit să creați și să vă închinați unei înfățișări ale unei femei.

[ Deuteronom 4:16 ] “16. ca nu cumva sa va stricati si sa va faceti un chip cioplit sau o infatisare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei, ”

7.Mai face Dumnezeu miracole astăzi?

Da. Iată dovada:

[ Marcu 11:22-24 ] “22. Isus a luat cuvantul si le-a zis: „Aveti credinta in Dumnezeu!
23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: „Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24. De aceea va spun ca orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea. “

El nu a contramandat adevarul enunțat mai sus. Astăzi, în secolul 21, dacă îi cereți lui Dumnezeu ceva, crezând, el va face acel lucru.
Nu ieri, nu în vremurile descrise de vechiul testament.

Astăzi!!!

Nu doar pentru un apostol de-al Lui, nu doar pentru o figură proeminentă din Biblie, ci pentru tine. Astăzi!!!

8.Poate cineva să fie simultan pierdut și discipol al lui Isus Hristos?

Da. Iuda a fost apostol și discipol al lui Isus Hristos și totuși a murit și a ajuns în iad.

[ Ioan 12:4 ] “4. Unul din ucenicii Sai, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea sa-L vanda, a zis: “

[ Ioan 6:67 ] “70. Isus le-a raspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac.”
71. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; caci el avea sa-L vanda: el, unul din cei doisprezece.

Isus a fost cel care l-a ales pe Iuda drept discipol și totuși Iuda nu a fost salvat.

[ Matei 26:24 ] “24. Negresit, Fiul omului Se duce dupa cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut!” ”

9.Cum pot ști că sunt salvat?

Puteți ști că sunteți salvat datorită faptului că Dumnezeu începe să vă “corecteze” pentru păcatele din viața dumneavoastră.

[ Evrei 12:5-11 ] “5. Si ati uitat sfatul pe care vi-l da ca unor fii: „Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. 6. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.”
7. Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal?
8. Dar, daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii.

Dacă tocmai ați crezut că Isus v-a plătit păcatele și observați că nu mai puteți păcătui la fel ca înainte, dacă observați că sunteți disciplinat pentru niște păcate pe care înainte le comiteați fără probleme, înseamnă că Dumnezeu vă disciplinează. Înseamnă că sunteți salvat și sunteți unul dintre copii Lui.

Contrar părerii colective nu se poate ști dacă cineva este salvat examinând viața acestuia (dacă are o viață morală sau nu, sau dacă face fapte bune sau nu). Exemple de oameni salvați ce au dus vieți scandaloase: tâlharul de pe cruce, creștinii din biserica din Corint din vremea lui Pavel etc.

10.A mai avut Maria alți copii ?

[ Matei 13:55-56 ] “55. Oare nu este El fiul tamplarului? Nu este Maria mama Lui? Si Iacov, Iosif, Simon si Iuda, nu sunt ei fratii Lui?
56. Si surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

După ce s-a născut Isus ea a mai avut copii: Iacov, Iosif, Simon, Iuda + surorile Lui (plural). Deci încă minim 6 copii.

Ortodocșii spun că exprimarea “frații Lui” de fapt înseamnă frați, veri sau alte rude. Acest lucru este fals și este demontat de faptul că traducerea ortodoxă a Bibliei conține explicit cuvântul “veri” în alte versete de exemplu:
[ Coloseni 4:10  ]. Deci chiar și în traducerea ortodoxă veri înseamnă veri și frați înseamnă frați.

[ Traducerea ortodoxa Coloseni 4:10 ] “10 Aristarh*, tovarăşul meu de temniţă, vă trimite sănătate; tot aşa şi Marcu**, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci… dacă vine la voi, să-l primiţi bine), “

11.Să ne temem de încălzirea globală?

NU.
Iată ce scrie în Biblie:

[ Facerea 8:22 ] „22. Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!” ”

Deci indiferent ce se întâmplă, dacă tăiem padurea amazoniana sau nu, dacă implementăm noi reglementări referitoare la poluare sau nu. Dacă conducem mașini electrice sau nu, atâta timp cât va exista pământul îl vom cultiva, vom recolta, și anotimpurile se vor succeda.

Dumnezeu a creat tot ce există, și tot El a creat actualul ecositem al planetei și tot El va avea grijă ca acesta să funcționeze cum trebuie.

Cei ce se îndoiesc de acest lucru subestimează puterea (nelimitată) a lui Dumnezeu.

Încălzirea globală e un mit, o ideologie folositoare unor grupuri de interese, este un pretext pentru a a impune măsuri economice restrictive. Este o minciună menită să submineze suveranitatea statelor.
Științific vorbind oricum nu întelegem nici pe departe întreaga functionare a ecosistemului și a sistemului climatic și oricum cei ce fac predicții ignoră faptul că și dacă legile fizicii înscriu climatul spre dezastru Dumnezeu oricum îl poate preveni.

Lumea în care trăim nu este prizoniera legilor nemiloase și amorale ale fizicii. Cel ce este mai mare decat toți planifică și se îngrijește ca nouă să nu ne lipsească nimic. Nimic nu-l ia pe El în surprindere.

12.Este religia creștină o metoda de a ține “prostimea” în frâu?

NU. Este imposibil.
Religia creștină NU condiționează accesul în rai de respectarea unor norme morale. Religia creștină, prin modul în care oferă salvarea, face imposibil  „șantajul” moral al individului. Odată ce ești salvat ești salvat. Odată ce ești salvat, rămâi salvat chiar dacă furi, omori, înșeli etc.

Salvarea este doar prin credință în Isus Hristos, doar atât.

Dacă crezi că Isus ți-a plătit păcatele ajungi în rai, indiferent de cât de imoral ești.
Și dacă nu crezi în Isus ajungi în iad indiferent de cât de moral te strădui să fii.

[ Ioan 3:18 ]
 „18. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu”

Dar despre cultul ortodox putem spune că este și o ideololgie menită să-i țină pe oameni în frâu, doarece condiționează (în mod fals) accesul în rai de respectarea unor norme morale. La fel cultul catolic poate fi văzut drept o metodă de control social, cultul musulman la fel, hinduismul la fel (deoarece promite false viitoare reîncarnări favorabile în baza faptelor din această viață).

Dar Isus dă viață vesnică doar prin credință, fără alte condiții.
Doar Isus salvează făra motive egoiste. Dumnezeu, fiind bun, dă în mod real viață veșnică gratis, și doar oamenii, deoarece sunt răi, își imaginează o falsă viață veșnică obținută contra cost.

Oamenii nu pot întelege cum cineva poate da altcuiva ceva gratis fără a cere nimic la schimb.
-Cum adică gratis fără bani?
-Da Isus îți dă salvarea gratis, fără bani.
-Nu se poate. Poate vrea la schimb un favor?
-Nu. Nu vrea nimic.
-Cum adică gratis fără nimic la schimb? Gratis? Fără nici macar o mulțumire la schimb?
-Gratis!!!
-Poate vrea în schimb să muncim pentru El?
-Nu. El este atotputernic, poate avea tot ce dorește, nu are nevoie de noi. Nu vrea nimic la schimb. Vrea doar ca tu să primești ca un dar iertarea păcatelor.
-Ce beneficiu are atunci Dumnezeu din acest lucru?
-Nici unul.
-Și atunci de ce oferă oamenilor salvarea?
-Pentru că El este bun. Tu nu ai face niciodată ce face El pentru că tu ești rău. Cei răi nici măcar nu vor să facă lucruri bune dar Cel bun face lucruri bune.

Substanța religiei creștine constă în a crede că Isus a murit, a fost îngropat și a înviat după 3 zile pentru a-ți ierta păcatele. Este despre a fi iertat de catre Dumnezeu. Este vorba despre a merge în rai.

[ Luca 19:10 ] “10. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Crede şi fii salvat!!!!

 

 

Implicatiile New Age ale cartii Chemarea lui Isus….

 

…((( De un lucru putem fi foarte siguri. Adevăratul Cristos nu amestecă adevărul cu învățături New Age. Aceasta o face numai un Cristos fals. Când a fost întrebat de către discipolii Săi care va fi semnul venirii Sale și sfîrșitului lumii, adevăratul Isus Cristos a spus că înșelătoria (religioasă) va fi semnul – a spus că mulți vor veni în numele Său, pretinzând că este El (Matei 24:3-5). Și în timp ce lucrul acesta ar fi greu pentru unii oameni să-l accepte, avertizarea Lui se aplică în mod specific Cristoșilor falși precum este ”Isus-ul” lui Sarah Young.)))

Mentiune: Postul de fata reprezinta traducerea articolului “The New Age implications of Jesus Calling” in limba romana. Articolul original a aparut pe site-ul celor de la Lighthouse Trails si este scris de Warren B. Smith. Mai multe brosuri in format electronic din aceeasi serie pot fi citite aici.

Implicațiile New Age* ale carții Chemarea lui Isus

– recenzie realizată de autorul de literatura creștină de apologetică Warren B. Smith 

chemarea-lui-isus

În cartea mea, Chemarea unui “alt Isus”, descriu mai multe probleme pe care le are cartea care a ajuns best-seller, Chemarea lui Isus (Jesus Calling), scrisă de autoarea Sarah Young. În mod special există câteva implicații serioase New Age în privința a ceea ce “Isus-ul” ei prezintă în “mesajele” lui, atât scriitoarei Sarah Young cât și mai apoi numeroșilor ei cititori. Cu toate acestea, Laura Minchew, vicepreşedinte executiv la publicațiile Thomas Nelson, apără cu fermitate cartea Chemarea lui Isus și neagă în mod sfidător faptul că această carte ar avea vreo implicație New Age. Ea a spus celor de la World Net Daily: “Am să vă spun că dacă cineva va sugera faptul că, cartea Chemarea lui Isus are învățături New Age, aceia vor fi extrem de dezinformați.”1

Dar declarația lui Minchew este atât ironică cât și neadevărată. Este ironică deoarece chiar în timpul în care ea făcea această dezmințire, editorii de la Thomas Nelson erau ocupați cu ștergerea unora din cele mai evidente mesaje New Age în cauză. Nu sunt sigur cât înțelege Laura Minchew din ceea ce este New Age, dar ca fost New Ager, pot să vă asigur că sunt multe implicații New Age – atât direct cât și indirect– în cartea Chemarea lui Isus. În această broșură, intenționez să vă prezint zece din acestea.

Implicații New Age: Zece exemple

1) Cartea New Age Chemarea lui Dumnezeu

Într-un interviu cu Christian Broadcasting Network, Sarah Young a spus că ea a fost inspirată să primească “mesaje” de la “Isus” după ce a citit cartea Chemarea lui Dumnezeu (God Calling). Ea a afirmat:

Călătoria mea a început cu o carte devoțională, intitulată Chemarea lui Dumnezeu (God Calling), scrisă în jurul anului 1930 de două femei care practicau așteptarea Prezenței lui Dumnezeu, scriind mesajele pe care le primeau în timp ce le “ascultau”. La aproximativ un an după ce am început să citesc această carte, am început să mă întreb dacă și eu aș putea să primesc mesaje în timpul părtășiei mele cu Dumnezeu… Așa că m-am hotărât “să ascult / să aud” de la Dumnezeu, cu pixul în mână, scriind pe hârtie orice am simțit că El îmi spunea.2

Din nefericire, lui Sarah Young și editorilor ei de la Thomas Nelson le-au scăpat din vedere faptul că, cartea Chemarea lui Dumnezeu este o carte New Age scrisă prin channeling*. “Mesajele” primite de cele două femei par să fie legitime pentru cititorul fără discernământ pentru că ele sunt prezentate într-o formă de devoțiuni zilnice. În mod ironic, cartea Chemarea lui Dumnezeu ar fi putut fi intitulată Chemarea lui Isus (Jesus Calling) deoarece mesajele ei erau dictate, după cum se spune, chiar de “Însuși Cristos cel Viu.”3 Merită de notat că, cartea Chemarea lui Isus este intitulată similar și prezită în mod similar presupusele ei “mesaje” de la ”Isus” (tot) sub forma unor devoțiuni zilnice.

În Enciclopedia credințelor New Age (The Encyclopedia of New Age Beliefs) publicată de editura Harvest House Christian, autorii John Weldon și John Ankerberg furnizează dovezi ample de ce cartea Chemarea lui Dumnezeueste o carte New Age. În capitolul lor despre channeling – în subtitlul Imitările Creștinismului (Impersonations of Christianity) – cei doi respectabili apologeți descriu cartea Chemarea lui Dumnezeu ca fiind o carte “plină de contestări ale învățăturilor biblice4 și care ”încurajează în mod subtil dezvoltarea ca medium* și dezvolatrea inspirației de natură spiritistă sub paravanul călăuzirii personale a lui Cristos… și adesea interpretează greșit Scriptura.”5 . Citând mai multe pasaje din cartea Chemarea lui Dumnezeu care sunt nebiblice și care au implicații New Age, cei doi autori explică faptul că channeling-ul este o formă de ocultism, care presupune comunicarea cu spiritele mortilor (mediumism), și care conform Bibliei ”este o practică interzisă (Deuteronom 18:9-12”6. Și totuși Sarah Young a afirmat căci chiar cartea Chemarea lui Dumnezeua fost cea care a inspirat-o să primească și ea propriile ei “mesaje” de la “Cristos”. În introducerea originală pe care a făcut-o cărții Chemarea lui Isus, Sarah Young a depus toate eforturile ca să laude cartea Chemarea lui Dumnezeu afirmând că aceasta “este o comoară pentru mine”.Din nefericire, susținerea necondiționată a cărții din partea ei a dus la popularizarea pe scara largă a acestei cărți New Age în principalele medii creștine. Drept rezultat, cartea Chemarea lui Dumnezeu se află acum în mod curent în număr mare în diverse ediții atât în librăriile seculare (non-religioase) cât și în cele creștine. De fapt, cartea se află pe aceleași rafturi alături de cartea Chemarea lui Isus.

Notă: Singurul răspuns al lui Sarah Young la criticile aduse cărții care a inspirit-o, Chemarea lui Dumnezeua fost acela de a elimina în mod discret din edițiile noi ale cărții sale Chemarea lui Isus, toate referințele anterioare pe care ea le-a făcut cu privire la cartea Chemarea lui Dumnezeu. Fără explicații. Fără scuze. Fară nimic. La fel ca lipsa celor 18 minute și 30 de sec., în cazul înregistrărilor audio cu Richard Nixon din cazul Watergate, la fel au dispărut și referințele cu privire la cartea Chemarea Lui Dumnezeu din noile ediții ale cărții Chemarea lui Isus a lui Sarah Young.

2) ”Mesaje” primite prin channeling de la “Isus”

Ruth Graham, scriind despre cartea Chemarea lui Isus în The Daily Beast – o organizație online de știri binecunoscută, odinioară asociată cu revista Newsweek – a semnalat faptul că Thomas Nelson a cerut în mod expres ca ea (Ruth Graham) să nu folosească cuvântul “channeling” ca să descrie cum Sarah Young primea “mesajele” ei de la “Isus.” Ruth Graham a scris:

Thomas Nelson a cerut în mod expres ca eu să nu folosesc cuvântul “channeling” ca să descriu modul prin care Sarah Young, scriind la persoana întâi, reda ceea ce vocea lui Isus i-a vorbit, deoarece cuvântul are conotații New Age, dar este greu să-l eviți în descrierea abordarii retorice a cărții.8

În cartea Chemarea lui Isus, Sarah Young scrie că Isus” i-a spus ei “să fii un canal al Prezenței Mele iubitoare”.9 Supunându-se cererii lui, cartea ei este plină de “mesaje” și “directive” primite prin channeling pe care ea pretinde că le-a primit de la Dumnezeu. În introducerea ei originală, ea a scris:

Am continuat să primesc mesaje personale de la Dumnezeu în timp ce meditam la El. Cu cât erau mai dificile circumstanțele vieții mele, cu atât mai mult aveam nevoie de aceste directive încurajatoare de la Creatorul meu.10

Cu privire la acest tip de spiritism, Noul Dicționar Mondial Webster (Webster’s New World Dictionary) definește cuvântul channel” după cum urmează: “să servești ca medium pentru (un spirit)”.11Acesta definește cuvântul “directivă” ca “o comandă principală sau un ordin dat în mod autoritar”.12 După propria descriere a lui Sarah Young în introducerea ei originală, asta este exact ceea ce face ea – este “un canal” pentru “directive încurajatoare” din partea unei “Prezențe” spirituale care se prezintă ca fiind “Isus.” După ce a primit aceste “mesaje” și “directive”, ea le-a aranjat sub forma unor devoțiuni zilnice – exact ca și în cartea New Age Chemarea lui Dumnezeu (God Calling).

Notă: Paragraful citat mai sus – unde Sarah Young a descris la început cum ea continua să primească mesaje personale de la Dumnezeu” și “directive încurajatoare” de la ”Creatorul ei – a fost complet eliminat din noile ediții ale cărții sale, Chemarea lui Isus.13

3) Vizualizarea

Sarah Young s-a angajat în practica ocultă New Age a vizualizării când ea și-a imaginat” familia ei “încercuită de Prezența protectoare a lui Dumnezeu”.

Într-o dimineață în timp ce mă rugam, l-am vizualizat pe Dumnezeu cum ne proteja pe fiecare dintre noi. Mi-am imaginat-o întâi pe fiica noastră, apoi pe fiul nostru, apoi pe Steve încercuiți de Prezența protectoare a lui Dumnezeu, care arăta ca o lumină aurie. Când m-am rugat pentru mine, am fost brusc învăluită de o lumină strălucitoare și cuprinsă de o pace profundă. Am pierdut total simțul și noțiunea timpului în timp ce experimentam Prezența lui Dumnezeu în acest mod atât de puternic.14

În aceeași Enciclopedie a credințelor New Age, care a descris Chemarea lui Dumnezeu ca pe o carte New Age revelată prin channeling, un capitol special despre vizualizare avertizează despre pericolul spiritual al acestei practici New Age:

Vizualizarea” și ”imaginația dirijată” au fost de multă vreme recunoscute de vrăjitorii de toate categoriile ca fiind cea mai puternică și eficientă metodologie de a intra în contact cu lumea spiritelor pentru a dobândi putere supranaturală, cunoaștere și vindecare. Astfel de metode, nu sunt nici învățate nici practicate în Biblie ca fiind folositoare sau utile pentru credință sau rugăciune.15

Sarah Young doar a presupus faptul că ”lumina” pe care ea a vizualizat-o învăluindu-i familia ei și pe ea însăși a fost de la Dumnezeu. Dar cineva nu poate presupune orice în privința experiențelor spirituale și contactelor spirituale, mai ales după ce s-a angajat în practica ocultă a vizualizării. Pentru că ”în lume au ieșit mulți profeți mincinoși” ni se spune să ”cercetăm duhurile” ca să vedem ”dacă ele sunt de la Dumnezeu” (1Ioan 4:1). Apostolul Pavel a avertizat în legătură cu ”duhurile înșelătoare” (1 Timotei 4:1) și de faptul că Satana poate veni ca ”un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). De asemenea, Isus ne-a avertizat în mod special să fim atenți, să luăm seama la lumina care doar pare a fi lumină, dar care este defapt întuneric (Luca 11:35).

Notă: Edițiile recente ale cărții Chemarea lui Isus au încercat în mod subtil să demistifice procesul mistic New Age de ”rugăciune” al lui Sarah Young. Fraza ”arăta ca o lumină aurie” și propoziția care descria starea de transă*: ”am pierdut total simțul și noțiunea timpului în timp ce experimentam Prezența lui Dumnezeu într-un mod atât de puternic”, au fost amândouă eliminate din edițiile recente ale cărții Chemarea lui Isus.16 Totuși chiar și cu aceste eliminări, Sarah Young – cel puțin deocamdată – continuă să includă rugăciunea ei vizualizată în edițiile mai noi ale cărții sale, Chemarea lui Isus.

4) Meditația

Cititorii cărții Chemarea lui Isus sunt lăsați să creadă că procesul de rugăciune contemplativă al lui Sarah Young echivalează cu meditația biblică. Dar ca ”să îți faci mintea ca un bazin cu apă liniștită” în timp ce tu aștepți pasiv ”să primești indiferent ce gânduri”, pe care ”Isus-ul” lui Sarah Young s-ar putea ”să le picure în el”, este mult mai asemănător cu meditația orientală/New Age.

Meditația Biblică, dacă doriți, este o atenție și o gândire activă/profundă asupra Scripturii. Meditația orientală/New Age este mai subiectivă și deschisă la sugestii spirituale. În mesajul lui din 5 August, ”Isus-ul” lui Sarah Young promovează această formă New Age de meditație și de rugăciune contemplativă:

Fă-ți mintea ca un bazin cu apă liniștită, gata să primească orice gânduri pe care eu le voi picura în ea.17

Când cineva își liniștește mintea și se oprește din a mai gândi, asta poate părea ceva evlavios care aduce liniște și pace, dar când îți liniștești mintea în mod pasiv (cand îți pui mintea pe neutru, în punctul mort / când îți golești mintea de tot și nu te mai gândești la nimic) lucrul acesta poate să ofere o deschidere pentru spiritele seducătoare care să intre în comunicare cu cel care meditează – și totul în numele lui ”Isus,” ”Dumnezeu,” sau ”Duhul Sfânt” (vezi Efeseni4:27, 1Timotei 4:1, 2Corinteni 11:4). Sarah Young descrie cum primeștea ea aceste ”gânduri” ca ”mesaje” și ”directive” în timp ce ea meditează la ”Isus”:

Continuam să primesc mesaje personale de la Dumnezeu în timp ce meditam la El. Cu cât erau mai dificile circumstanțele vieții mele, cu atât aveam mai mare nevoie de aceste directive încurajatoare de la Creatorul meu.18

Dar această activitate spirituală nu este biblică, și nu este deloc meditație biblică. Aceasta este meditație orientală/New age. Acest tip de meditație este ceea ce practicanții de channeling New Age fac pentru a intra în contact cu lumea spirituală.

Notă: Merită repetat faptul că paragraful de mai sus conținând cuvintele ”meditație”, ”mesaje” și ”directive” au fost șterse din edițiile recente ale cărții Chemarea lui Isus.

5) Terminologie New Age

De la un capăt la altul al cărții Chemarea lui Isus, ”Isus-ul” lui Sarah Young introduce ocazional termeninologie New Age în mesajele sale transmise prin channeling. Nu cu mult timp în urmă, termeni precum co-creație19, alchimie divină20, Iubire-Lumină21, purtător-de Lumină22, plan supranatural23, canal viu24, schimbarea paradigmei25, adevăratul sine (eu)26, realitatea suprema27, prezența universală28, etc., erau indicatori siguri ai orientării cuiva spre metafizica New Age. Dar acum, acești termeni se găsesc în mod obișnuit în cărți ”creștine” cum ar fi Chemarea lui Isus și devin rapid parte a limbajului frecvent folosit în biserică.

”Isus-ul” lui Sarah Young face de asemenea în mod indirect referire la două dintre cele mai bine vândute cărți New Age din ultimii treizeci de ani: La risc (Out on a Limb) de Shirley MacLaine și Calea mai puțin umblată (The Road Less Traveled) de M. Scott Peck . “Isus-ul” lui Sarah Young invită milioanele de cititori ai ei:

Fii dispus să riști alături de Mine.29 (Be willing to go out on a limb with Me)

Tu însă ai fost chemat să mergi pe ”o cale mai puțin umblată”.30

Notă: Evident că aceste două fraze pot fi folosite și în alte contexte. Totuși, adevăratul Isus Cristos este pe deplin conștient de aceste cărți inovatoare New Age și este imposibil să ne gândim că El ar face orice referință – direct sau indirect – la aceste cărți metafizice extrem de populare. Dumnezeu nu este autorul confuziei (1 Corinteni 14:33). Și El nu are de gând să introducă ceva care ar face pe cineva să facă un pas greșit, să păcătuiască – cum ar fi să se refere cu nonșalanță la două cărți New Age care deja i-au făcut să calce strâmb, să păcătuiască, pe milioane de oameni care le-au citit și care au fost influențați de ele. (1Corinteni 8:9)

6) Alchimie* divină

Cu privire la alți termeni New Age care se suprapun în cartea Chemarea lui Isus, ”Isus-ul” lui Sarah Young afirmă:

Eu pot culege Bucurie din întristare, Pace din necaz. Numai un Prieten care este de asemenea și Rege al regilor poate realiza această alchimie divină.31

Totuși, termenul ”alchimie divină” este unul străvechi, mistic, ocult/New Age care ridică multiple motive de îngrijorări din punct de vedere spiritual. Cuvântul ”ocult” este definit în Webster’s New World Dictionary (Noul Dicționar Webster Mondial) după cum urmează:

desemnând sau aparținând de așa numitele arte mistice, cum ar fi magie, alchimie, astrologie, etc.32

Dicționarul Clasic Oxford (The Oxford Classical Dictionary) subliniază faptul că ”arta” alchimiei are implicații serioase New Age. Chiar din prima propoziție acesta spune:

Alchimia în antichitate era un amestec de chimie, metalurgie, și tehnologia sticlei, filozofie greacă, religie mistică și sincretism religios, și astrologie.33

Același Dicționar Oxford explică bazele oculte/New Age ale alchimiei astfel:

Arta (alchimiei) se deosebește de știința pură a chimiei prin amestecul ei de elemente mistice și magice cu tehnologie… Alchimia, în antichitatea târzie, s-a născut din conflueța a trei curente: (1) tehnologie… (2) teorie… (3) religie ocultă.34

Căutând pe Internet cu Google, expresia alchimia divină, veți vedea nenumărate referințe legate de ocultism. Termenul de alchimie divină se regăsește frecvent în învățăturile liderilor New Age, cum ar fi Marianne Williamson. Ea folosește termenul de alchimie divină cu referire la același fel de practică a meditației pe care ”Isus-ul” lui Sarah Young o susține. Ea scrie:

Meditația este timp petrecut cu Dumnezeu în liniște și ascultare calmă. Este timpul în care Duhul Sfânt are o șansa să intre în mintea noastră și să îndeplinească alchimia Sa divină.35

Dicționarul Clasic Oxford (The Oxford Classical Dictionary) descrie originea alchimiei și legătura acesteia cu alte științele oculte:

Inventatorul (alchimiei) se spune că este Hermes [Trismegistus], și că alchimia are legătură cu alte științe oculte în literatura Hermetică a primelor trei secole d.Hr, alături de ideile neo-pitagoriene, neo-platonice, și cele gnostice.36

Notă: Este de neconceput că adevăratul Isus Cristos ar folosi vreodată un termen ca alchimie divină care este atât de identificat cu ocultismul. Acesta este încă un aspect New Age îngrijorător al cărții Chemarea lui Isus și încă un motiv de a pune sub semnul întrebării validitatea ”Isus-ului” lui Sarah Young.

7) Co-creația

”Isus-ul” lui Sarah Young introduce de asemenea conceptul cheie New Age al ”co-creației.” Acesta este un concept New Age progresiv care învață în mod fals că deoarece omul este Dumnezeu, el poate așadar să co-creeze cu Dumnezeu. Dar omul nu este Dumnezeu.

Cristosul” New Age-ului are un plan. El promite lumii că Armaghedonul poate fi evitat și că pacea lumii poate fi realizată dacă toată lumea colaborează și ”co-crează” cu el. Vorbind prin liderul de vârf New Age, Barbara Marx Hubbard, în cartea sa Revelația (The Revelation), ”Cristosul” New Age-ului folosește termenii co-creaco-creațieco-creator, și co-creațiune de peste 100 de ori. Aceasta se datorează faptului că, co-creația este un element cheie în planul fals de salvare a Planetei Pământ, plan inițiat de Cristosul” New Age. La un moment dat, ”Cristosul” New Age a lui Barbara Marx Hubbard afirmă:

Iată-ne acum suspendați fie pe marginea unei distrugeri mai mari decât a văzut lumea vreodată – o distrugere care va mutila planeta Pământ pentru totdeauna, salvându-i doar pe câțiva pentru a continua – sau în pragul unei co-creații globale în care fiecare persoană de pe Pământ va fi atrasă ca să participe în evoluția sa spre evlavie.37

Autorul New Age, Neale Donald Walsch, scrie deja de mulți ani utilizând dictarea spiritistă* prin care primește informații de la ”Dumnezeul” său New Age. La scurtă vreme după evenimentele tragice de la 11 Septembrie 2001, ”Dumnezeu” vorbind prin Walsch, a proclamat că ”era (epoca) Unicului Salvator (Mântuitor) s-a sfârșit.” El (“Dumnezeul” New Age a lui N.D. Walsch) a spus:

Totuși dați-mi voie să clarific ceva. Era (epoca) Unicului Salvator s-a sfârșit. Ceea ce este nevoie acum este acțiune conjugată, efort combinat, co-creație colectivă. 38

În cartea Chemarea lui Isus, ”Isus-ul” lui Sarah Young introduce ideea co-creației în legătură cu termenul ”colaborare”. Singura definiție a unui colaboraționist din Noul Dicționar Mondial Webster (Webster’s New World Dictionary) este ”o persoană care cooperează cu un inamic invadator.”39 ”Isus-ul” lui Sarah Young intră exact în jocul acestei colaborări New Age atunci când el vorbește despre umanitatea care colaborează și co-crează cu el:

Acesta este un mod foarte practic de colaborare cu Mine. Eu, Creatorul universului, am binevoit să co-creez cu voi.40

Co-crearea este un concept New Age crucial care atrage după sine necesitatea ca omul să recunoască că el este Dumnezeu și apoi să acționeaze ca Dumnezeu pentru ca să declare, să vizualizeze, să-și imagineze, și în cele din urmă să co-creeze cu Dumnezeu un viitor pozitiv și pașnic. Astfel, exista o clară coincidență în anumite aspecte în ceea ce privesc expresiile folosite de ”Isus-ul” lui Sarah Young pe masură ce acesta ne învața în mod similar faptul că umanitatea poate să fie parteneră cu Dumnezeu în procesul de co-creere. “Cristos-ul” New Age al lui Barbara Marx Hubbard se referă la o viitoare pace mondială care poate fi vizualizată și co-creată de omenire. Această pace mondială co-creată mai este cunoscută sub numele de ”alternativa la Armaghedon.”41 Dar profetul Ieremia a avertizat despre o pace care pare să vindece, dar care în realitate nu va fi pace deloc. (Ieremia 8:11)

Notă: Acestproces de pace, denumit”alternativa la Armaghedon”, este descris de liderii New Age ca o parte importantă a Visului lui Dumnezeu pentru lume. Nu este surprinzător faptul că ”Visul lui Dumnezeu” este un alt concept New Age care este introdus în cartea Chemarea lui Isus.

8) Visul lui Dumnezeu

Consecventă cu multe din alte implicații New Age conținute în mesajele ei obținute prin channeling, ”Isus-ul” lui Sarah Young introduce ideea New Age a ”Visului lui Dumnezeu” în cartea sa Chemarea lui Isus atunci când ea afirmă:

Aș putea să insuflu în tine un vis care pare cu mult peste puterea ta de înțelegere.42

În cartea Chemarea lui Isus365 Devoțiuni pentru Copii, mesajul/devoțiunea din 6 Ianuarie este intitulat, ca fiind mesajul lui ”Isus” adresat copiilor: ”Îndrăzniți să visați Visul Meu.”43

”Visul lui Dumnezeu” este un plan utopic înșelător

Termenul ”Visul lui Dumnezeu” este încă un alt element al paralelismului cu limbajul New Age care infiltrează biserica. Visul lui Dumnezeu este o metaforă New Age neclară, definită în sens larg, care încearcă să unifice diferite religii și grupuri religioase într-un efort nebiblic de a obține pacea mondială. Totuși, adevăratul Isus Cristos a avertizat că înșelătoria și venirea lui Anticrist, și nu o mișcare de pace ca ”Visul lui Dumnezeu”, vor fi evenimentele ce vor precede defapt revenirea Lui finală si glorioasă (Matei 24:3-5; 2 Tesaloniceni 2:1-5). Profetul Daniel a avertizat că Anticrist va ”distruge în mod extraordinar” și ”prin pace el îi va distruge pe mulți” (Daniel 8:24-25 KJV). În viitor, ceea ce ar putea părea că este o trezire mondială ”extraordinară” și o pace mondială ”extraordinară”, va fi defapt o falsă trezire și o falsă pace, genul de pace de care profetul Daniel a spus că va fi asociată cu venirea Anticristului, și nu a adevăratului Cristos.

Conceptul New Age de Vis a lui Dumnezeu a fost introdus încă din anul 1916 de către teosofii New Age, în revista lor Calea Teosofică (Theosophical Path Magazine).44 De atunci încoace, acesta a fost folosit de numeroși simpatizanți New Age care-i include și pe Oprah Winfrey45, Wayne Dyer46, fostul guru indian de la Națiunile Unite, Sri Chinmoy47 și episcopul african Desmond Tutu48. Conceptul Visul lui Dumnezeu a fost introdus în biserică în anii 1970 de fostul pastor al Catedralei de Cristal (Crystal Cathedral), Robert Schuller49, și adoptat ulterior de Rick Warren50, Brian McLaren51, Joel Osteen52, Bruce Wilkinson53, Leonard Sweet54, și de multe alte figuri creștine. Factorul comun este foarte vizibil atunci cînd comparăm afirmații făcute de Oprah Winfrey, Joel Osteen și ”Isus-ul” lui Sarah Young:

Oprah Winfrey: Dumnezeu poate visa un vis mai mare pentru tine decât poți tu visa pentru tine însuți.55

Joel Osteen: Visul lui Dumnezeu pentru viața ta este mult mai mare decât al tău.56

”Isus-ul” lui Sarah Young: Visează cel mai măreț, cel mai incredibil vis și apoi să știi că Eu sunt capabil să fac mult mai mult decât atât, mult mai mult decât poți tu cere sau imagina vreodată. Permite-Mi să-ți umplu mintea cu visele Mele pentru tine.57

Rick Warren, Brian McLaren și Leonard Sweet folosesc toți metafora Visul lui Dumnezeu ca să scoată în evidență urgența realizării păcii mondiale – dar cu ce costuri compromițătoare New Age?

Rick Warren: În această săptămână voi începe o serie de cinci mesaje despre visul lui Dumnezeu pentru a te folosi la nivel global – ca să te folosesc literalmente pe TINE ca să ajuți să schimbi lumea! Am să vă dezvălui planul nostru Global P.A.C.E (P.E.A.C.E în engl.) și cum Dumnezeu te-a pregătit într-un mod unic pentru acest moment al destinului.58

Brian McLaren: Aceasta este în sine un act de a face pace, deoarece noi căutăm să ne aliniem dorințele noastre voii lui Dumnezeu, visele noastre visului lui Dumnezeu.59

Leonard Sweet: Vremea ca să salvăm Visul lui Dumnezeu este acum. Oamenii care să salveze Visul lui Dumnezeu sunteți voi.60

”Visul lui Dumnezeu” este un Vis Fals

”Visul lui Dumnezeu” s-ar părea că este inspirator și că ar avea în el un sentiment evlavios, dar nu este nimic în Scriptură care măcar să sugereze, cu atât mai puțin să confirme conceptul New Age al Visului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu visează, în nici un fel, sub nici o formă, în nici un chip. Visul lui Dumnezeu este în mod categoric unul din acei termeni de tranziție cum este ”co-creație” și ”alchimie divină” care încearcă defapt să deplaseze totul într-un context New Age și înspre acceptarea universală a unei Noi Ere/Noii Viziuni asupra lumii. ”Isus-ul” lui Sarah Young joacă un rol chiar în această condiționare abilă când introduce conceptul de Vis al lui Dumnezeu în cartea ei Chemarea lui Isus și în nu mai puțin de alte trei cărți ale sale.61 Profetul Ieremia a avertizat în legătură cu cei ce profețesc și prezintă vise false cum este Visul lui Dumnezeu:

Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă şi nu sânt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul. (Ieremia 23:32)

Notă: Deoarece atât de mulți lideri creștini au adoptat conceptul de Vis a lui Dumnezeu, acesta a devenit un termen ”creștin” larg acceptat și care realmente nu se mai poate distinge acumde originile sale New Age.

9) Dumnezeu ”în” toate

New Age învață că noi toți suntem ”Una” și că noi toți suntem ”Dumnezeu” pentru că Dumnezeu este ”în” fiecare și ”în” toate. Această credință este cunoscută sub numele de panenteism și este învățătura de bază a mișcării New Age. În cartea mea Înșelați cu scop (Deceived on Purpose), apărută în 2004, descriu cum de multă vreme evanghelistul New Age, Benjamin Creme, vorbind în numele falsului Cristos Maitreya, prezintă conceptul de ”Dumnezeu în toate” ca învățătură de bază a viitoarei Noi Religii Mondiale. Creme a spus:

Până la urmă o nouă religie mondială va fi inaugurată și ea va fi o fuziune și o sinteză a apropierii Orientului și Occidentului. Cristos va aduce împreună, nu doar Creștinismul și Budismul, ci și conceptul de Dumnezeu transcedental – în exteriorul, în afara creației Sale – și de asemenea, conceptul de Dumnezeu imanent (în interiorul) întregii creații – în om și în toată creația.62

Dar adevăratul Isus Cristos niciodată nu a învățat că Dumnezeu era o Prezență universală care este ”în om și în toată creația”. El nu ne-a învățat că Dumnezeu este ”în” toate. Și totuși ”mesajul” din 8 Iulie pe care Sarah Young a spus că l-a primit de la ”Isus-ul” ei prezintă categoric această învățătură falsă New Age:

Eu sunt mai presus de toate, și la fel în toate…63

Adevăratul Isus Cristos știe că învățătura falsă fundamentală a Noii Ere (New Age) / Noii Viziuni asupra lumii este concepția imanenței – Dumnezeu ”în toate”. Adevăratul Cristos învață că Dumnezeu – în Persoana Duhului Sfînt – este trimis să locuiască în cei care cred și îl urmează pe El (Ioan 14:23). Dar El niciodată nu ar învăța că Dumnezeu este ”în om și în toată creația” sau ”în toate” așa după cum ”Isus-ul” lui Sarah Young afirmă în cartea ei, Chemarea lui Isus.

Notă: Multe pasaje Biblice resping ideea că Dumnezeu este ”în toate” – Ezechiel 28:2, Galateni 6:3, Psalmi 9:20, Isaia 31:3, Ioan 2:24-25, etc. Psalmul 39:5 arată foarte clar că ”orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine”. Omul nu este Dumnezeu sau o parte din Dumnezeu pentru că Dumnezeu nu este în mod universal ”în” toate – Dumnezeu nu este ”în toate” (lucrurile).

10) Convertirea mistică New Age, sub clar de lună, a lui Sarah Young

În introducerea originală a cărții Chemarea lui Isus, Sarah Young, a descris cum s-a desfășurat o plimbare a ei în ”creația glorioasă a lui Dumnezeu” care a condus la convertirea ei mistică sub clar de lună – (când) ”inima” ei a fost ”convertită” la ”Isus” în momentul în care ea ”s-a simțit” ”învăluită” de ”negura caldă” a ”Prezenței” Sale. Relatarea ei ne amintește cum mulți dintre noi am căzut pradă experiențelor spirituale înșelătoare în loc să fim atenți la avertizările Cuvântului lui Dumnezeu despre un ”alt Isus,” o ”altă evanghelie” și ”un alt duh (2 Corinteni 11:4, Galateni 1:6-7, 1 Timotei 4:1). Observați cum Sarah Young în mod clar tranzitează direct de la ”a fost creația glorioasă a lui Dumnezeu cea care m-a ajutat să îmi deschid inima Lui” la plimbarea ei în ”munții înzăpeziți” cu ”frumusețea rece a clarului de lună.” Este un flux continuu de la un paragraf la altul. Sarah Young scria:

A fost intergritatea intelectuală a învățăturilor lui Francis Schaeffer care m-a atras spre acel loc de odinioară. Deși cercetarea care m-a dus acolo era căutarea adevărului, a fost creația glorioasă a lui Dumnezeu cea care m-a ajutat să îmi deschid inima Lui.

Într-o seară m-am trezit plecând de la căldura cabanei noastre confortabile pentru a mă plimba singură în munții înzăpeziți. Am mers într-o zonă intens împădurită, simțindu-mă vulnerabilă și copleșită de frumusețea rece a clarului de lună. Aerul era aspru și uscat, pătrunzător când îl inhalai. Dintr-o dată am simțit de parcă o ceață călduroasă m-a învăluit. Am devenit conștientă de o Prezență încântătoare, și răspunsul meu involuntar a fost să șoptesc, ”Dulce Isus”.Această exprimare era total necaracteristică mie, și am fost șocată să mă aud pe mine vorbindu-I atât de tandru lui Isus. În timp ce reflectam la această scurtă comunicare, mi-am dat seama că acesta era răspunsul unei inimi convertite; în acel moment am știut că îi aparțineam Lui. Aceasta era cu mult peste răspunsul intelectual pe care eu îl căutam. Aceasta era o relație cu Creatorul universului.64 [sublinierea a fost adăugată pentru a arăta ce a fost scos afară din edițiile cele mai recente ale cărții Chemarea lui Isus].

Dar după nouă ani de publicare a relatării convertirii sale mistice, descrise mai sus, această relatare originală a fost subit înlocuită de o relatare diferită, mai tradițională, a convertirii pe care Sarah Young pretinde acum că a avut-o anterior plimbării ei sub clarul de lună. În locul ”creației glorioase a lui Dumnezeu” tranzitând convertirea ei mistică sub clar de lună, acum este relatarea noii sale convertiri care tranzitează plimbarea ei, considerabil mai temperată, sub clar de lună. Noua ei relatare spune:

La scurt timp după ce m-am instalat în casa pe care am împărțit-o cu alți studenți, am întâlnit un consilier priceput care a venit de la sucursala elvețiană a (centrelor creștine de studiu) L’Abri ca să vorbească cu unii dintre noi. M-am dus în camera în care ea aștepta, și ea mi-a spus să închid ușa. Chiar înainte să am timp să mă așez, ea mi-a pus prima întrebare: ”Ești creștină?” I-am răspuns că nu eram sigură; am vrut să fiu creștină dar că nu am înțeles în realitate de ce aveam nevoie de Isus. Am crezut că a-l cunoaște pe Dumnezeu este suficient. A doua ei întrebare a fost: ”Pentru ce anume nu te poți ierta?” Această întrebare m-a adus față în față cu păcătoșenia mea, și am înțeles imediat nevoia mea de Isus – să mă salveze de la multele mele păcate. Mai târziu, când eram singură, i-am cerut Lui să îmi ierte toate păcatele și să fie Dumnezeul-Salvator al meu.

Într-o seară m-am trezit plecând de la cădura plăcută a cabanei noastre, pentru a mă plimba singură în munții înzăpeziți. Am mers într-o zonă intens împădurită, simțindu-mă vulnerabilă și copleșită de frumusețea rece a clarului de lună. Aerul era aspru și uscat, pătrunzător când îl inhalai. După o vreme, am ajuns într-o zonă deschisă și m-am oprit din mers.Timpul părea că a înghețat în timp ce priveam în jur cuprinsă de uimire – pătrunsă de frumusețea acestui loc. Brusc am devenit conștientă de o Prezență încântătoare care era cu mine, și răspunsul meu involuntar a fost să șoptesc, ”Dulce Isus.” Această experiență a Prezenței lui Isus a fost cu mult mai personală decât răspunsurile intelectuale pe care eu le căutam. Aceasta era o relație cu Creatorul universului – Cel care este calea, adevărul și viața. (Ioan 14:6, NKJV) 65.

Această nouă relatare a convertirii sale, impune numaidecît întrebarea de ce Sarah Young nu a inclus această versiune recentă a convertirii sale în scrierea/varianta originală (inițială) a cărții. Timp de nouă ani ea descria cum ”inima” ei a fost ”convertită” în ”frumusețea rece a clarului de lună” a ”creației glorioase a lui Dumnezeu.” Acum ni se spune că inima ei a fost convertită înainte de plimbarea ei sub clar de lună, după ce a vorbit cu consiliera de la L’Abri. Cititorul sceptic ar putea vedea în aceasta tentativa autoarei de a limita rapid daunele – în special în lumina faptului că mai multe afirmații controversate din relatarea originală a convertirii ei au fost total șterse din edițiile cele mai recente a cărții sale, Chemarea lui Isus. A șters și afirmația originală care făcea legatura cu convertirea ei mistică – ”Creația glorioasă a lui Dumnezeu a fost cea care m-a ajutat să-mi deschid inima Lui”. A șters și ”ceața călduroasă” care ”a învăluit-o”. A șters și ”exprimarea” care era ”total necaracteristică mie”. A șters și faptul că ea a fost ”șocată” auzindu-se ”vorbindu-i atât de tandru lui Isus”. A șters și faptul că ea și-a dat seama că ”răspunsul” ei a fost cel ”al unei inimi convertite”. A șters și precizarea că ”în acel moment am știut că îi aparțin Lui”. Mai succint – a șters toată convertirea ei mistică sub clar de lună precum și implicațiile New Age a ceea ce ea a trăit defapt. S-a dus, de asemenea, pentru mulți dintre noi și orice urmă de credibilitate pentru un autor și un editor care încearcă să ascundă erorile (ștergând sau adăugând la noua editare a cărții) fără nici un fel de explicații și scuze nimănui – cu atât mai puțin milioanelor de cititori care au citit versiunea ei originală.

CONCLUZII

Pare puțin cam necinstit pentru vice-președintele editurii Thomas Nelson, Laura Minchew, să nege diversele implicații New Age din cartea Chemarea lui Isus – chiar în timp ce ei șterg mult, exact din materialul care demonstrează acuzațiile implicării New Age a cărții. Un trandafir, orice alt nume i-ai da, este tot un trandafir. Același lucru este și cu New Age. La fel cum o caracatiță proiectează cerneala spre potețialii săi adversari ca să tulbure apele, încercarea lui L. Minchew de a-i intimida pe critici și încercarea ei de a risipi critica legitimă nu este credibilă. Laura Minchew, Sarah Young și editorii de la Thomas Nelson trebuie să fi știut asta pentru că ei altfel nu ar fi eliminat atât de mult material controversat din edițiile mai noi ale cărții Chemarea lui Isus.

Când Sarah Young și echipa ei de la editura Thomas Nelson aleg să-și protejeze industria multi-milionară, dezvoltată pe baza cărții Chemarea lui Isus, mai degrabă decât adevărul, ei îi trădează pe numeroșii cititori care și-au pus încrederea în ”Isus-ul” lui Sarah Young. Cu toate acestea, unii vor spune: ”dar există atâta adevăr și atâtea lucruri din Scriptură, și am fost atât de încurajată de cartea lui Sarah Young”. Sau, ”Hei, și ce dacă au schimat unele lucruri. Ei au încercat doar să repare greșelile – așa deci care este problema?”. Dar este un lucru trist atunci când creștini declarați se simt încurajați de un amestec înșelător de adevăr și de învățături greșite din New Age. Și atunci când un autor și o editură fac modificări importante asupra materialelor spirituale controversate, ei ar trebui să dea niște explicații cu privire la motivul de ce au fost făcute acele schimbări.

De un lucru putem fi foarte siguri. Adevăratul Cristos nu amestecă adevărul cu învățături New Age. Aceasta o face numai un Cristos fals. Când a fost întrebat de către discipolii Săi care va fi semnul venirii Sale și sfîrșitului lumii, adevăratul Isus Cristos a spus că înșelătoria (religioasă) va fi semnul – a spus că mulți vor veni în numele Său, pretinzând că este El (Matei 24:3-5). Și în timp ce lucrul acesta ar fi greu pentru unii oameni să-l accepte, avertizarea Lui se aplică în mod specific Cristoșilor falși precum este ”Isus-ul” lui Sarah Young.

Nota editorului: Încercările noastre de a vorbi cu Sarah Young despre problemele din cartea sa, Chemarea lui Isus, au fost fără nici un rezultat. Cei de la editura Thomas Nelson au afirmat în mod repetat că autoarea nu este disponibilă pentru interviuri.

Glosar(nu apare în versiunea în lb. engleză):

*New Age (Era Nouă): Denumire a unui curent religios, care apare încă de la sfârșitul secolului 19 (Alice Bailey, teosofie) și are o influență mai puternică, înainte de toate, în a doua jumătate a secolului 20. El se sprijină pe teorii astrologice (intrare în noua „zodie a Vărsătorului”) și în speculații oculte de nuanță predominant hindusă. Potrivit doctrinelor New Age, „dumnezeu” este perceput ca o energie cosmică prezenta în tot sau în toți; fiecare om este chipurile „dumnezeu” și doar trebuie să conștientizeze lucrul acesta. De New Age sunt legate nenumărate teorii și secte oculte. Deși concepția este în esență anticristică, adepții New Age vorbesc și despre un Cristos (adică Anti-Cristos), întrebuințează noțiuni care sună a fi parțial creștine și au avut în ultimele decenii o influență mai puternică în cercurile creștine

channeling (“canalizare”) – o formă New Age de mediumism sau spiritism. “Canalizatorul” îşi cedează controlul capacităţilor lui senzoriale şi cognitive unei entităţi spirituale cu scopul de a recepţiona informaţii paranormale din lumea spirituală. D.p.d.v biblic este comunicare directă cu demonii.

*medium– este un spiritist al cărui trup este folosit pentru a comunica cu duhurile demonice, el este considerat însă o persoană care poate trece în stare de hipnoză, de transă, și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele morților și poate servi ca intermediar între ele și cei vii.

*transă –stare psihică specială, de conștiință modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporara a contactului cu mediul ambiant, precum și slăbirea atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. Ea poate fi indusă prin hipnoză sau auto-hipnoză, consum de substanțe psihotrope sau practici religioase mistice. D.p.d.v spiritual cel ce se află în transă mistică ocultă este supus manipulării și călăuzirii din partea spiritelor demonice care însă de cele mai multe ori apar deghizați ca „îngeri de lumină”.

*alchimie – formă de studiere empirică, experimentală a naturii, îmbinată cu elemente de astrologie și misticism, care urmărește transformarea metalelor comune în aur, crearea unui „elixir al vieții”, descoperirea „pietrei filosofale” etc.

*dictarea spiritistă – este o practică spiritistă în care subiectul primește informații audibile, sau informații pe cale mentală, în mod direct de la entitatea demonică cu care este în contact, informații pe care le scrie imediat pe un caiet, poate fi însoțită de dictare mecanică în care subiectul posedat de spiritul demonic scrie involuntar cu mâna sa, fără a avea control asupra ei fiind în stare de transă ocultă. Entitățile demonice se prezintă în aceste situații, de cele mai multe ori, deghizate ca “mesageri/ghizi spirituali sau îngeri de lumină”.

Referințe:

1. Jim Fletcher, “Top Christian Bestseller Accused of Heresy” (World Net Dailyhttp://www.wnd.com/2014/05/top-christian-bestseller-accused-of-heresy ).
2. Q&A with Sarah Young, Author Profile (The Christian Broadcasting Network http://www.cbn.com/entertainment/books/jesuscallingqa.aspx).
3. Two Listeners; Edited by A.J. Russell, God Calling (Grand Rapids, MI: A Spire Book published by Jove Publications Inc., for Fleming H. Revell, 2005), p. 5.
4. John Ankerberg & John Weldon, Encyclopedia of New Age Beliefs (Eugene, OR: Harvest House Publishers, 1996), p. 103.
5. Ibid., p. 104.
6. Ibid., p. 80.
7. Sarah Young, Jesus CallingEnjoying Peace in His Presence (Nashville, TN; Thomas Nelson, 2004), pp. Xl-XII, Printing 12 13 14 15 RRD 49 48 47 46.
8. Ruth Graham, “The Strange Saga of ‘Jesus Calling,’ The Evangelical Bestseller You’ve Never Heard Of” (The Daily Beast, 02/23/14), http://www.thedailybeast.com/articles/2014/02/23/the-strange-saga-of-jesus-calling-the-evangelical-bestseller-you-ve-never-heard-of.html).
9. Sarah Young, Jesus Calling, op. cit., p. 94.
10. Ibid., p. Xll.
11. Victoria Neufeldt, Editor in Chief, Webster’s New World Dictionary: Third College Edition (New York, NY: Simon & Schuster, Inc. 1988), p. 234.
12. Ibid., p. 389.
13. Sarah Young, Jesus Calling; 10th Anniversary Edition (Nashville, TN; Thomas Nelson Inc, 2004, 2011, 2014), Printing 14 15 16 17 18 DSC 5 4 3 2 1.
14. Sarah Young, Jesus Calling, op. cit., pp. X-Xl.
15. John Ankerberg & John Weldon, Encyclopedia of New Age Beliefs, op. cit., p. 578. Quoted from Dave Hunt & T.A. McMahon, The Seduction of Christianity: Spiritual Discernment in the Last Days (Eugene, OR: Harvest House Publishers, 1985), p. 123.
16. Sarah Young, Jesus Calling, 10th Anniversary Edition, op. cit.
17. Sarah Young, Jesus Calling, op. cit., p. 228.
18. Ibid., p. Xll.
19. Ibid., p. 362.
20. Ibid., p. 260.
21. Ibid., p. 139.
22. Ibid., p. 214.
23. Ibid., p. 241.
24. Ibid., p. 303.
25. Ibid., p. 85.
26. Ibid., p. 381.
27. Ibid., p. 209.
28. Ibid., p. 5.
29. Ibid., p. 360.
30. Ibid., p. 313.
31. Sarah Young, Jesus Calling, op. cit., p. 260.
32. Webster’s New World Dictionary; Third College Edition, op. cit., p. 937.
33. Edited by N.G.L. Hammond and H.H.Scullard, The Oxford Classical Dictionary (Oxford, UK: Oxford University Press, Second Edition, 1970), p. 36.
34. Ibid., pp. 36-37.
35. Marianne Williamson, A Return to Love: Reflections on the Principles of A Course in Miracles (New York, NY: Harper Perennial, 1996), p. 281.
36. Edited by N.G.L. Hammond and H.H. Scullard, The Oxford Classical Dictionary, op. cit., p. 37.
37. Barbara Marx Hubbard, The Revelation: A Message of Hope for the New Millennium (Novato, CA: Nataraj Publishing, 1995), p. 174.
38. Neale Donald Walsch, The New Revelations: A Conversation with God (New York, NY: Atria Books, 2002), p. 157.
39. Victoria Neufeldt, Editor in Chief, Webster’s New World Dictionary; Third College Edition, op. cit., p. 273.
40. Sarah Young, Jesus Calling, op. cit., p. 362.
41. Barbara Marx Hubbard, The Revelation, op. cit., p. 264.
42. Sarah Young, Jesus Calling, op. cit., p. 6.
43. Sarah Young (adapted by Tama Fortner), Jesus Calling: 365 Devotions For Kids (Nashville, TN: Tommy Nelson, 2010), p. 7.
44. Katherine Tingley, Editor, Theosophical Path Magazine, Volume X, February 1916, p. 159.
45. Ann Oldenburg, “The Divine Miss Winfrey” (USA Today, May 10, 2006, http://www.usatoday.com/life/people/2006-05-10-oprah_x.html).
46.Wayne Dyer, You’ll See it When You Believe It: The Way to Your Personal Transformation (New York, N.Y.: HarperCollins, First Quill Ed., 2001), p. 108.
47. Sri Chinmoy; late resident Indian guru at the United Nations (http://www.yogaofsrichinmoy.com/god_the_author_all_good/mangod ).
48. Desmond Tutu, “Archbishop Desmond Tutu Speech” (March 18, 2004, Bender Arena at American University, http://wwwl.media,american.edu/speeches/desmondtutu.html).
49. Robert H. Schuller, Your Church Has Real Possibilities (Glendale, CA: Regal Books Division, G/L Publications, 1974), pp. 176-179.
50. Rick Warren, Saddleback Church e-mail, October 27, 2003, “GOD’S DREAM FOR YOU—AND THE WORLD!”; Warren Smith, Deceived on Purpose: The New Age Implications of the Purpose-Driven Church (Magalia, CA: Mountain Stream Press, 2004), pp. 131-142.
51. Brian McLaren, The Secret Message of Jesus: Uncovering the Truth that Could Change Everything (Nashville, TN: W. Publishing Group, a Division of Thomas Nelson, Inc., 2006), p. 161.
52. Joel Osteen, “God’s Dream for Your Life”—Joel Osteen Ministries daily devotional 28 July Monday” (http://devotion.wedaretobelieve.com/2014/07/gods-dream-for-your-life-joel-osteen.html).
53. Bruce Wilkinson, The Dream Giver (Sisters, OR: Multnomah Publishers, Inc., 2003), p. 77.
54. Leonard Sweet, SoulTsunami: Sink or Swim in the New Millennium Culture (Grand Rapids, MI: Zondervan, 1999), p. 34.
55. Ann Oldenburg, “The Divine Miss Winfrey” (USA Today, May 10, 2006, http://www.usatoday.com/life/people/2006-05-10-oprah_x.html).
56. Joel Osteen, “God’s Dream for Your Life-Joel Osteen Ministries daily devotional 28 July Monday,”
57. Sarah Young (adapted by Tama Fortner), Jesus Calling: 365 Devotions For Kids, op. cit. p. 7.
58. Rick Warren, Saddleback Church e-mail, October 27, 2003, “GOD’S DREAM FOR YOU—AND THE WORLD!”; op. cit.
59. Brian McLaren, The Secret Message of Jesus, op cit., p. 161.
60. Leonard Sweet, SoulTsunami, op. cit., p. 34.
61. Sarah Young, Dear Jesus: Seeking His Light in Your Life (Nashville, TN: Thomas Nelson, Inc., 2007), pp. 68-69; Sarah Young: Jesus Lives: Seeing His Love in Your Life (Nashville, TN: Thomas Nelson, 2009), p. 124; Sarah Young (adapted by Tama Fortner), Jesus Calling: 365 Devotions For Kids, op. cit., p. 7.
62. a) Benjamin Creme, The Reappearance of the Christ and the Masters of Wisdom (London, England: The Tara Press, 1980), p. 88, Cited from Deceived on Purpose (Magalia, CA: Mountain Stream Press, 2nd ed., 2004), p. 156. b) Alice Bailey and Djwhal Khul, The Reappearance of the Christ, Chapter 6—“The New World Religion” (Caux, Switzerland: Netnews Association and/or its suppliers, 2002), http://netnews.org ), http://web.archive.org/web/20070220093122/http://laluni.helloyou.ws/netnews/bk/reappearance/reap1025.html).
63. Sarah Young, Jesus Calling, op. cit., p. 199.
64. Sarah Young, Jesus Calling (original introduction), op. cit., pp. Vll-Vlll.
65. Sarah Young, Jesus Calling (revised introduction), (10th Anniversary Edition), op. cit., p. xiv.

 

Semnele celei de-a Doua Veniri

Isus Hristos se va întoarce pe pământ

  • Care sunt unele dintre semnele celei de-a Doua Veniri?

Salvatorul i-a spus lui Joseph Smith: „Eu Mă voi descoperi din cer cu putere şi mare slavă… şi voi trăi în dreptate cu oamenii pe pământ o mie de ani şi cei răi nu vor mai rezista” (D&L 29:11; vezi, de asemenea, capitolele 44 şi 45 din această carte). Isus ne-a spus că anumite semne şi evenimente ne vor avertiza atunci când timpul celei de-a Doua Veniri va fi aproape.

De mii de ani, ucenicii lui Isus Hristos aşteaptă cu nerăbdare cea de-a Doua Venire, văzând în ea un timp de pace şi de bucurie. Dar înainte ca Salvatorul să vină, oamenii de pe pământ vor trece prin mari încercări şi calamităţi. Tatăl nostru Ceresc doreşte ca noi să fim pregătiţi pentru aceste necazuri. El se aşteaptă, de asemenea, ca noi să fim pregătiţi din punct de vedere spiritual atunci când Salvatorul va veni în slava Sa. De aceea, El ne-a dat semne, care sunt evenimente ce ne vor arăta când este aproape a Doua Venire a Salvatorului. De-a lungul anilor, Dumnezeu a revelat aceste semne profeţilor Săi. El a spus că toţi ucenicii credincioşi ai lui Hristos vor şti care sunt semnele şi le vor aştepta (vezi D&L 45:39). Dacă suntem supuşi şi credincioşi, vom studia scripturile şi vom cunoaşte semnele.

Unele dintre semnele care prevestesc a Doua Venire a lui Isus Hristos au avut loc deja sau sunt acum în curs de împlinire. Altele se vor împlini în viitor.

Ticăloşii, războaie şi conflicte

Multe dintre semne sunt îngrozitoare şi înspăimântătoare. Profeţii ne-au avertizat că pe pământ vor fi mari conflicte, ticăloşii, războaie şi suferinţe. Profetul Daniel a spus că vremea de dinaintea celei de-a Doua Veniri a Salvatorului va fi o vreme de strâmtoare, cum n-a mai fost niciodată pe pământ (vezi Daniel 12:1). Domnul a spus: „Dragostea oamenilor se va răci şi nedreptăţile se vor înmulţi” (D&L 45:27). „Şi toate lucrurile vor fi tulburate; şi… groaza se va abate asupra tuturor oamenilor” (D&L 88:91). Ne putem aştepta la cutremure, boli, foamete, mari furtuni, fulgere şi tunete (vezi Matei 24:7D&L 88:90). Furtuni cu grindină vor distruge recoltele de pe pământ (vezi D&L 29:16).

Isus le-a spus ucenicilor Săi că războiul va cuprinde întreg pământul: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie… Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii” (Matei 24:6–7). Profetul Joseph Smith a spus: „Nu vă descurajaţi când vă vorbim despre vremuri grele, pentru că ele trebuie să vină în curând, căci moartea de sabie, foametea şi molima se apropie. Vor trebui să fie mari distrugeri pe faţa acestui pământ, căci voi nu trebuie să credeţi că vreo iotă sau vreo frântură din profeţiile sfinţilor profeţi va rămâne neîndeplinită, şi încă sunt multe care mai trebuie să se îndeplinească” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph Smith [2007], p. 252).

Multe dintre aceste semne au avut loc deja. Ticăloşia se găseşte peste tot. Popoarele sunt tot timpul în război. Cutremure şi alte calamităţi au loc. Mulţi oameni suferă acum în urma furtunilor devastatoare, a secetei, a foametei şi a bolilor. Putem fi siguri că aceste calamităţi vor fi mai mari înainte ca Domnul să vină.

Cu toate acestea, nu toate evenimentele care preced cea de-a Doua Venire sunt înspăimântătoare. Multe dintre ele aduc bucurie în lume.

Restaurarea Evangheliei

Domnul a spus: „[Lumina] va răsări printre cei care stau în întuneric şi va fi plenitudinea Evangheliei Mele” (D&L 45:28). Profeţii din vechime au prevestit restaurarea Evangheliei. Apostolul Ioan a văzut că Evanghelia urma să fie restaurată de către un înger (vezi Apocalipsa 14:6–7) În împlinirea acestei profeţii, îngerul Moroni şi alţi mesageri cereşti i-au adus lui Joseph Smith Evanghelia lui Isus Hristos.

Apariţia Cărţii lui Mormon

Domnul le-a vorbit nefiţilor despre un alt semn: Cartea lui Mormon va apărea pentru urmaşii lor (vezi 3 Nefi 21). În vremurile Vechiului Testament, profeţii Isaia şi Ezechiel au prevestit apariţia Cărţii lui Mormon (vezi Isaia 29:4–18Ezechiel 37:16–20). Aceste profeţii se împlinesc acum. Cartea lui Mormon a apărut şi este dusă în întreaga lume.

Evanghelia este predicată întregii lumi

Un alt semn al zilelor din urmă este acela că „Evanghelia împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor” (Matei 24:14; vezi, de asemenea, Joseph Smith–Matei 1:31). Toată lumea va auzi plenitudinea Evangheliei în propria limbă (vezi D&L 90:11). De când Biserica a fost restaurată, misionarii au predicat Evanghelia. Efortul misionar a crescut ajungând acum la zeci de mii de misionari care predică în multe ţări ale lumii, în multe limbi. Înainte de a Doua Venire şi în timpul Mileniului, Domnul va oferi căi pentru a aduce adevărul tuturor naţiunilor.

Venirea lui Ilie

Profetul Maleahi a profeţit că înainte de a Doua Venire a Salvatorului, profetul Ilie va fi trimis pe pământ. Ilie va restaura puterile de pecetluire astfel încât familiile să poată fi pecetluite. El va inspira, de asemenea, oamenii pentru a se preocupa de strămoşii şi urmaşii lor (vezi Maleahi 4:5–6D&L 2:). Profetul Ilie i s-a arătat lui Joseph Smith în luna aprilie a anului 1836. De atunci, interesul pentru genealogie şi pentru istoria familiei a crescut. Noi putem, de asemenea, să înfăptuim în temple rânduieli de pecetluire pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Descendenţii lui Lehi vor deveni un mare popor

Domnul a spus că, atunci când venirea Sa se va apropia, lamaniţii vor deveni un popor neprihănit şi respectat. El a spus: „Înainte ca măreaţa zi a Domnului să vină… lamaniţii vor înflori ca un trandafir” (D&L 49:24). Un mare număr de descendenţi ai lui Lehi primesc acum binecuvântările Evangheliei.

Clădirea Noului Ierusalim

Aproape de venirea lui Isus Hristos, sfinţii credincioşi vor clădi un oraş neprihănit, un oraş al lui Dumnezeu, numit Noul Ierusalim. Isus Hristos Însuşi va domni acolo (vezi 3 Nefi 21:23–25Moise 7:62–64Articolele de credinţă 1:10). Domnul a spus că oraşul va fi clădit în statul Missouri din Statele Unite (vezi D&L 84:2–3).

Acestea sunt numai câteva dintre semnele pe care ni le-a dat Domnul. În scripturi sunt descrise mult mai multe semne.

  • Ce dovadă aveţi că semnele se împlinesc?

Cunoaşterea semnelor vremurilor ne poate ajuta

  • Cum putem să rămânem calmi şi liniştiţi chiar şi atunci când unele dintre semne sunt îngrozitoare şi înspăimântătoare?

Vorbind despre a Doua Sa Venire, Domnul a spus: „Ceasul şi ziua niciun om nu le cunoaşte, nici îngerii în cer” (D&L 49:7). El a propovăduit aceasta prin pilda smochinului. El a spus că atunci când vedem un smochin căruia îi înfrunzeşte mlădiţa, ştim că vara va veni în curând. În mod asemănător, când vom vedea semnele descrise în scripturi, vom şti că venirea Sa este aproape (vezi Matei 24:32–33).

Domnul a dat aceste semne pentru a ne ajuta. Noi putem să ne punem viaţa în ordine şi să ne pregătim pe noi şi pe familiile noastre pentru acele lucruri care urmează să vină.

Am fost avertizaţi despre calamităţi şi ni s-a spus să ne pregătim pentru ele, dar putem, de asemenea, să aşteptăm cu nerăbdare venirea Salvatorului şi să fim bucuroşi. Domnul a spus: „Nu fiţi tulburaţi, pentru că, atunci când toate aceste lucruri [semnele] se vor întâmpla, veţi şti că promisiunile pe care vi le-am făcut vor fi împlinite” (D&L 45:35). El a spus că cei care sunt neprihăniţi atunci când El va veni, nu vor fi distruşi „ci vor suporta ziua. Şi pământul le va fi dat lor drept moştenire… şi copiii lor vor creşte fără păcate… Pentru că Domnul va fi în mijlocul lor şi slava Lui va fi asupra lor şi El va fi Împăratul şi Legiuitorul lor” (D&L 45:57–59).

Scripturi suplimentare

 

 

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.