Părinţi- învăţaţi din” deşteptăciunea “staliniştilor, neomarxiştilor, putiniştilor, ilieştilor – FIARELOR care locuiesc în orice om nenăscut din nou din Sămânţa Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11), ca să nu vă conduceţi pruncii pe urmele lor! Veţi recolta ceea ce semănaţi în inima şi mintea copiilor; Dacă aţi auzit doar de Învăţătura cea Bună, Plăcută, Desăvârşită, Sănătoasă, Rodnică, Nemuritoare şi dacă n-o citiţi, înfăptuiţi prin Învăţătorul Dumnezeiesc (Fil.2/13), în care locuiesc toate ştiinţele, rânduielile, tainele cunoaşterii şi priceperii veşnice (Col.2/3); Dacă nu-l primiţi dimpreună cu toate “lecţiile” Duhovniceşti, vă condamnaţi pe veci la gheenă şi pe urmaşii urmaşilor voştri (Rom.1/18-32); Învăţaţi şi din păţania celui mai sfânt om de pe pământ şi pocăiţi-vă în Duh şi în Adevăr (Iov, cap. 1, 2 şi 42); Nu mai rămâneţi cum sunteţi nici o clipă şi înnoiţi-vă, precum Prea “Sfântul” şi deşteptul Patriarh Nicodin (Ioan, cap. 3 şi Rom. cap.6); Nu vă mai hrăniţi cu “bunătăţi” deşarte, bolicioase, toxice; Refuzaţi efemerele “mâncăruri” tele-radio-ico-popiste şi saturaţi-vă din învăţăturile nepieritoare… Deci ospătaţi-vă din Pâinea vieţii veşnice (Ioan, cap.6), ca să vă adăpaţi din Fântâna Cristică-Biblică, din care Izvorăşte Apa vie -Duhul Sfânt (Ioan, cap.4 şi 7) cu binecuvântări Spirituale… Nu mai rămâneţi anemici şi nu mai savuraţi oferta, învăţătura lor împănată cu îngâmfare, mândrie, răutate, trufie, invidie, preacurvie, minciună şi cu alte roade ale firii pământeşti, demonice din Gal.5/19-21) căci…” Mândria omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. Toţi idolii vor pieri. Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe cari şi -i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci; şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?” (Îs. 2/17-22)

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este q.gif

Lipsa somnului accelereaza depunerea placilor pe artere;Problemele de sanatate ascunse de cosurile de pe fata;Beneficiile consumului de fagure de miere;Beneficiile consumului de nuci;Sfaturi pentru îmbunătăţirea stării generale de sănătate;Ce poţi trata cu sunătoare. Planta are beneficii multiple;Leacuri mai ciudate din batrani;Alimente care te ajuta sa iti pastrezi diabetul sub control;Cum poti prepara acasa cel mai puternic antibiotic natural;Asa se face cel mai puternic suc antioxidant;Sfaturi utile care te feresc de raceala; Lista alimentelor care imbunatatesc memoria;Alimente recomandate pentru artrita reumatoida; Ce trebuie sa faci pentru a avea o viata sanatoasa; Eficienta vinului fiert in cazul virozelor;Trucuri care te ajuta sa arati mai tanara; Care este compatibilitatea grupelor de sange;Ceaiuri care scad tensiunea arterial; Osteoartrita: 4 alimente care nu trebuie consummate;Rețeta de poțiune anti-boală etc Poporule, Omule, înainte de a rodi din sângele tău AND-ul lui Stalin, Hitler, Mao, Iliescu şi al  altor potopişti, care au ca tată  pe Satan, (Ioan, cap.8/44) este Sângele lui= EU SUNT! El este Alfa, Omega şi Totul Totului TOT ce este mai bun, sfânt, frumos, util, sănătos, împăciuitor, iubitor, iertător, Creator- nu distrugător! Gunoierul cosmic, fardat cu frumuseţi otrăvitoare, pândeşte la uşa inimii, să dea buzna, s-o umple cu toate dejecţiile…” Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Mat.15/19) Doar Prietenul TUTUROR păcătoşilor NI L-A TRIMIS PE Duhul Sfânt, care aşteaptă la uşa fiecarei inimi să fie primit pentru salvarea oricui, prin transfuzia cu (Voia, Gândirea,Invăţătura Lui)Sângele Dumnezeiesc, Purificator, PRIN BOTEZUL În Moartea Lui (Rom. cap.6), ca să ne scape de hoţii, pornografii, cârtiri, certuri, beţii, fesenii, globalii şi de alte roade satanice din Gal. Cap. 5/20 Pentru că zestrea AND-ului Cristic ne hrăneşte cu TOATE bunătăţile Lui, dacă rămânem Una cu El si cu TOATE ale Sale- Gândirea, Făptuirea Lui, (nu una cu amanta lume- (1 Ioan,2/15-17)… V. Pericolele tinerilor.Sa nu uitam de Zilele de judecată ale Tribunalul ceresc… Ce ne-au scris Slujbasii  lui Dumnezeu in Cartea Sa- Biblia despre: Spiritism….NASTEREA DIN SAMANTA INVATATURII LUI DUMNEZEU –Viata noua a crestinului- Este stilul de viață arătat de Scripturi pe care creștinii trebuie să-l urmeze, mai ales în aceste vremuri de pe urmă… IDOLATRA Venerare a stramosilor-Practicarea (ceremonială sau altfel) a onorării, venerării și închinării la strămoși morți, fie individual sau colectiv, în credința că ei sunt conștienți într-un ținut invizibil și pot ajuta sau împiedica și așadar trebuie să le fie făcut pe plac. O practică falsă…Venerarea Mariei,fecioara care ea insasi  ne-a aratat sa-L veneram pe Creatorul TUTUROR  CREATURILOR -Practică nescripturală bazată pe învățăturile false, conform cărora:…ESTE CRUCEA UN SIMBOL CRESTIN? Larga răspândire a simbolului crucii – originea ei antică – istoria ei superstiţioasă – diferitele ei forme şi semnificaţia lor…Eternitatea , omniprezenta , omnipotenta si imuabilitatea Lui Cristos Domnul… ELIBERAT SAU LEGAT etc 

Cand miile de culte si religii sunt intrupate din nimicuri,devin tot nimicuri… Patriarhia Rusă ÎNTRERUPE POMENIREA pseudo-patriarhului Bartolomeu și suspendă comuniunea cu Biserica Constantinopolului! Dupa  ce “”marea popime”” de dupa 1944 a pactizat cu satan cel Cotropitor-Rusnac,nici  actualele  satane    n-o rup cu putinarii turnatori in sutane… Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI;  David Bentley Hart și neoateismul contemporan (I), (II), (III), de Nicolae Turcan; (Sa nu-l confundam pe Dumnezeu cel Unic si Adevarat cu miile de religii- cu unul pictat,micit si iconat…Este religia cauza violenţei din lume? Neomarxismul cultural – o antropologie anti-creștină,de PR. DR. DANIEL ISAI ;Lazar Gog – Gaza in profeţiile biblice (Transcript); Cine a fost ucis prin tăierea cu fierăstrăul? ISAIA, de Daniel Branzei; Exorcizarea demonilor lui Hitler;  Grupul tăcerii. Cine conduce cu adevărat lumea? Să rămânem în El; „DACĂ RĂMÂNEŢI ÎN MINE…CEREŢI ORICE VEŢI VREA”; Adevărata viţă; Pasaje biblice grele referitoare la tema „siguranţa mântuirii”; Cum putem avea bucurie spirituală? Rușinoasa Evanghelie socială; Semnul Antichriștilor; Erezia Evangheliei Sociale (Social Gospel); Nouă sesiune a Forumului Dialogos: Evanghelia socială – răscumpărarea societății; SOCIALISMUL FABIAN – De ce e important pentru ca un creștin să fie informat despre câteva aspecte concrete ce privesc această ideologie periculoasă și despre organizația sa ? VANGHELIA SOCIALĂ, CONSILIUL BISERICILOR ȘI SOCIALISMUL FABIAN; Cartea ”New Age” de Lothar Gassman;„Ortodoxul” VLADIMIR PUTIN aseamana hoitul lui Lenin cu Sfintele Moaste…Papa Francisc, către ortodoxul Vladimir Putin: ‘Pentru numele lui Dumnezeu, vă cer, opriți acest masacru. Dumnezeu este doar Dumnezeul păcii, nu al războiului’ ; Patriarhul Kirill este de fapt un fost agent KGB cu o avere de 4 miliarde de dolari. Un cercetător finlandez a dezvăluit mai multe informații despre viața acestuia; Richard Wurmbrand — „Karl Marx marele preot al diavolului”; Epistola către Romani – Capitolul  6 si 7, de  J. N. Darby; Prezenţa Duhului Sfânt în noi, de Ney Bailey;“Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume” 1 Ioan 4:4; Dumnezeu locuiește în tine; Nu te uita la sentimentele tale, uită-te la Hristos! de Mason Vann; Credinţa nu este un sentiment- Înţelegând cum să avem încredere în Dumnezeu… de Ney BaileyNeurochirurgul Leon Dănăilă se zbate să supraviețuiască, la cei 89 de ani pe care îi are: „Mă simt ca un boschetar. N-am nicio avere, n-am nimic, am vândut tot”;Tiranii mărunţi si Vârfurile în literature, de Nicolae Breban ; LISTA PRINCIPALILOR PSIHOPAȚI AI LUMII; Penuria de ouă din SUA, indusă în mod intenționat? Bill Gates anunță că a investit în OUĂ ARTIFICIALE înainte ca prețul lor să crească; Mâncăruri false, made in China: orez, muşchi, ouă; Dmitri Medvedev, fostul preşedinte rus, ameninţă că „va da foc” Ucrainei în cazul unor noi transporturi de arme; Dacă fiul risipitor a cheltuit pentru (prea) curvii moştenirea tatălui, dar şi propria bogăţie… şi, la reântoarcere a fost întâmpinat cu braţele deschise, cum să nu ne aştepte pe TOŢI păcătoşii Adevăratul Tată, dacă; CORECTITUDINEA POLITICĂ: O IDEOLOGIE NEOMARXISTĂ. MARXISMUL CULTURAL – NOUA UTOPIE – ANDREI DÎRLĂU, IRINA BAZON; Invazia neomarxistă; Sânge și propaganda; Stop Neo-Marxismului; Dictatura neomarxistă globală a început să se instaureze odată cu suspendarea lui Trump de pe; Cocalarii din fosta URSS erau mai periculoși ca ăia din România; Ce este sexo-marxismul, prăjeala cu care fanii Coaliției pentru Familie-și justifică ura; „Revoluția culturală americană” se răspândește în lume. Generația neomarxistă a schimbat lozinca luptei de clasă, cu cea a luptei de rasă, de Martin S. Martin; Maia Sandu cere eliberarea imediată a lui Saakașvili: „Torturarea…Cel mai întunecat secret al Chinei;Despre cartea LA CASA DE NEBUNI;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 08.jpg „NU VEȚI REUȘI SĂ AFLAȚI ADEVĂRUL. DECÂT FOARTE PUTIN ȘI VAG”; MISTERUL DOSARELOR SPIONILOR SOVIETICI;Frontul Sabotarii Nationale sau FSN – FRONTUL SALVĂRII NOMENCLATURII; Marin Sorescu: Societatea vrea martiri. N-am chef; SECURITATEA SI MEDITATIA TRANSCEDENTALA: cazul „SOARE” – Marin Sorescu; Securitatea şi arestarea „duşmanilor poporului” (1948-1958); Groaznica moarte a deținutului politic Ion Răpciug: a agonizat cu picioarele putrezite, după ce a fost băgat la izolare legat cu lanțuri peste cizme. În lagărul de la Cernavodă deținuții erau bătuți cu bâta și electrocutați până la moarte; Rusia, Basarabia și păpușa Molotovka; Interviu cu Pacepa: „Securistii sunt si azi deasupra legii”;Putin, Marea Minciună și Diavolul in Istorie, de Vladimir Tismaneanu; Prof. Ioan Aurel Pop: Lumea globalistă nu este departe de poporul muncitor unic al comunismului de… Studiu devastator pentru SUA. Tinerii americani iubesc comunismul. „Marxismul nu atacă libertatea omului”; Modelul Chinez – Viitorul pe care ni-l pregătesc „elitele” neomarxiste care conduc lumea occidental; Controlul maselor. Ingineria Constiintei Umane , de  Jim Kieth; Curiozități despre creierul uman, de Mirela Săvulescu; Creierul uman are mai multe conexiuni decât toate calculatoarele din lume la un loc; Creierul uman. Cele trei amprente (roluri) ale creierului lăsate în viața ta; Roata emoțiilor. Cum să distingi și să-ți înțelegi mai bine trăirile emoționale, de Lucian Pușcașu; „Prizonierii infernului” sub terorismul subliminal, de Ion Măldărescu; 50 de lucruri uimitoare despre corpul uman;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 111.jpgDezinformarea și manipularea, arme în mâinile liderilor; Creierul si Mintea Universului-Autor: Dulcan  Dumitru Constantin; Institutul Tavistock – altfel spus: Institutul Spalarii pe Creier’; Clubul Bilderberg. Stapanii lumii, de Cristina Martin; Despre sclavie în Germania şi în lume; SCLAVII GLOBALI; Declaraţie de prezentare privind Legea Sclaviei moderne; Societatea digitală. Stăpâni, cetățeni sau sclavi? De Răzvan Rughiniș | Editura Humanitas, 2022; Firme (celebre) își tratează salariații ca pe niște sclavi; IMPLANTURILE ELECTRONICE – noua moda? Integrarea omului cu tehnologia avanseaza… catre Antihrist; Controlul minții. „Spălarea creierului”, experimente genetice și răpiri globale; Noua Ordine Mondială – Secrete dezvăluite; Noul website ONU arată un „stat paralel” disperat; Mărul otrăvit al Noii Ordini Economice Mondiale – „The Great Reset”; Schimbarea vine, Marea Trezire a început! Ce înseamnă „Marea resetare” și ce vor să realizeze „elitele” globaliste prin ea; Nu este o invenție: Klaus Schwab este un Rothschild din partea mamei sale; Șeful interimar al Poliției Maramureș a obținut nota 4,80 la concursul de ocupare a funcției, unde a concurat singur; În 2030 nu veţi mai poseda nimic, veţi închiria tot şi veţi fi fericiţi! Viziunea „Marii resetări” asupra viitorului; Forumul de la Davos declară că oamenii care doresc să trăiască trebuie să devină baterii pentru Inteligenta Artificială! (Revine) Societatea Fabian, organizaţia britanică care a susţinut din umbră bolşevismul rus; LUPII IN BLANURI DE OAIE : Societatea Fabiana – o organizatie din umbra, pentru perpetuarea conceptului collectivist; Armata „ortodoxului” Putin a distrus zeci de biserici, la fel ca pe vremea lui Stalin…  Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 171.-Cercul-emotiilor-600x620.png

 

 

 

 

Ce ne-au scris Slujbasii  lui Dumnezeu in Cartea Sa- Biblia despre:

Spiritism…

Comunicarea cu demoni (îngeri căzuți) direct sau prin alți oameni. Acești demoni deseori pretind a fi oameni morți. O practică falsă.

Origine

Practicată de vechii babilonieni, egipteni și asirieni.  Isaia 47:12,13; Exod 22: 18

Cuvântul lui Dumnezeu interzice spiritismul

Isaia 8:19, 20  Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc” răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?La lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

Deuteronom 18:10-12  Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.

Levitic 19:31  Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru

Levitic 20:6, 27  Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.”

Maleahi 3:5  Mă voi apropia de voi pentru judecată, şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strîmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.

Daniel 1:20  În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.

Fapte 8:9, 11  În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

Fapte 13:8-10  Dar Elima, vrăjitorul, căci aşa se tîlcuieşte numele lui-le stătea împotrivă, şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el,şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?

Mica 5:12  Voi nimici cu desăvârşire descântecele din mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori;

2 Regi 21:6  Şi-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea şi vrăjitoria, şi a ţinut la el oameni care chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L.

Apocalipsa 9:21  Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

Creștinătatea este osândită datorită acestor practici

Apocalipsa 18:23  Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta…

1 Timotei 4:1  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor…

 

Practicarea lui aduce nimicirea

 

Galateni 5:19-21  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

 

Apocalipsa 21:8  Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

 

Apocalipsa 22:15  Afară Sunt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

 

Ghicitul este osândit

 

Matei 6:34  Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

 

Iacov 4:14  Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâne! Căci ce este viaţa voastră? Nu Sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.

 

Proverbe 27:1  Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.

 

Fapte 16:16-18  Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia Sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela

 

Demonismul este osândit

 

Fapte 19:13-20  Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine Sunteţi?”Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

 

Vezi și 1 Samuel  28:7-19;

 

Isaia 2:6  Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că Sunt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor

 

Astrologia este osândită

 

Ieremia 10:2  „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.

 

Iov 31:26-28  „..dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă, şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!”

 

1 Timotei 6:20  „Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel…

 

Astrologii sunt unelte ale demonilor

 

Vezi Matei  2:1-17

 

Descoperirile speciale au încetat

 

1 Corinteni 13:8-13  Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

 

Efeseni 4:11-14  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

 

Galateni 1:8  Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

 

Fiecare descoperire trebuie cercetată

 

1 Ioan 4:1, 2  Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;

 

Apocalipsa 16:13, 14  Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.Acestea Sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.

Cuvântul lui Dumnezeu conține descoperirile Lui complete

2 Timotei 3:16, 17  Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Apocalipsa 22:18, 19  Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.

Visele și vedeniile nu mai sunt date acum

Deuteronom 13:1-5  Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haide după alţi dumnezei” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, „şi să le slujim”!să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

Ieremia 29:8, 9  Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, care Sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi!Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.”

 

Ieremia 23:25-32  „Am auzit ce spun proorocii, care proorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: „Am avut un vis! Am visat un vis!” Până când vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor?Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe care le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal?Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! „Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul.” „Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stânca?”„De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.”„Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.” „Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu Sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.”

 

Ezechiel 12:24, 25  Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel!Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu.”

 

Ieremia 14:13-16  „Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.”Dar Domnul mi-a răspuns: „Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care cu toate că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuşi în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” -,Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.”

 

Ezechiel 13:2, 3, 6, 7  „Fiul omului, prooroceşte împotriva proorocilor lui Israel, care proorocesc, şi spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: „Ascultaţi cuvântul Domnului!Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vai de proorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic!Vedeniile lor Sunt înşelătoare, şi proorociile lor mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul!” cu toate că Domnul nu i-a trimis; şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor.Nu Sunt înşelătoare vedeniile pe care le aveţi, şi nu Sunt mincinoase proorociile pe care le rostiţi? Voi ziceţi: „Aşa vorbeşte Domnul!” în timp ce Eu n-am vorbit.

 

Mica 3:5-11  „Aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care rătăcesc pe poporul meu, cari, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul Sfânt:„Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nici o vedenie! Şi întunericul… fără nici o proorocie! Soarele va asfinţi peste aceşti prooroci, şi ziua se va întuneca peste ei!Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.Dar eu Sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, Sunt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui.”„Ascultaţi, deci, lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate, şi care suciţi tot ce este drept;Voi care zidiţi Sionul cu sânge, şi Ierusalimul cu nelegiuire!Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!”

 

Zaharia 13:3, 4  Şi dacă va mai prooroci cineva, atunci, tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: …Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului…; şi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge, când va prooroci.În ziua aceea, proorocii se vor ruşina fiecare de vedeniile lor, când vor prooroci, şi nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr ca să mintă pe oameni.

 

Spiritul 

Cel mai elementar înțeles al cuvântului Spirit este ceva asemănător vântului și anume ceva ce nu este vizibil dar care totuși produce rezultate vizibile sau perceptibile. Cuvântul se trage din cuvintele a respira sau a sufla. Spirit, în înțeles Biblic are cel puțin 7 diferite sensuri și aplicări a înțelesului cu referire la: 1. Iehova Dumnezeu, 2. Isus Christos , 3. Îngeri, 4. Putere de viață, 5. Stare mentală, 6. Expresie inspirată, 7. Puterea activă a lui Dumnezeu. Această varietate a aplicărilor cuvântului este posibilă datorită faptului că toate sunt invizibile ochiului omenesc și tottuși realizează efecte care sunt vizibile, după cum indică înțelesul de bază al cuvântului.

1. Iehova Dumnezeu, Cel nevăzut, Spiritul invizibil este sursa tuturor lucrurilor vizibile

Ioan 4:24  Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

 

2 Corinteni 3:17, 18  Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

 

2. Isus Christos, Spiritul, este chipul (asemănător) lui Dumnezeu, divin, nemuritor și nevăzut

1 Corinteni 15:45  De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

 

1 Timotei 3:16  Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

 

1 Petru 3:18  Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh

 

3. Îngerii, creaturi cerești, sunt mai mari și mai puternici decât oamenii

 

1 Regi 22:21, 22  Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi amăgi.” Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi” a răspuns el „şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.” Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!”

 

Isaia 31:3  Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui Sunt carne nu duh. Doar mâna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii.

 

Evrei 1:7, 14  Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”;  Nu Sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?

 

Psalmi 104:4  Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Deși invizibili, sunt capabili să producă rezultate vizibile

Iov 4:15  Un duh a trecut pe lângă mine… Tot părul mi s-a sbîrlit ca ariciul…

 

Zaharia 6:5  Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia Sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ.”

 

Luca 24:37-39  Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.Dar El le-a zis: „Pentru ce Sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu Sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

 

Geneza 18:1-8  Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor de la uşa cortului şi s-a aplecat până la pământ.Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.Îngăduie să se aducă puţină apă ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru”. „Fă cum ai zis” i-au răspuns ei.Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.”Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.

 

Geneza 19:1-3  Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu” au răspuns ei „ci vom petrece noaptea în uliţă”. Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat.

 

Termenul se aplică și îngerilor răi

 

1 Samuel 28:7, 8  Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.”Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.”

 

Matei 8:16  Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii.

 

Efeseni 6:12  Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

 

1 Petru 3:19, 20  în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

 

4. Putere dătătoare de viață în creaturile pământești, susținută de respirație

 

Iov 27:3, 4  că atâta vreme cât voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,  buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.

 

Geneza 7:22  Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.

 

Zaharia 12:1  Proorocia, Cuvântul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el…

 

Numeri 16:22  Ei au căzut cu feţele la pământ, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?”

 

Numeri 27:16  „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste adunare un om.

 

Iacov 2:26  După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Este o energie vitală unui suflet viu

Psalmi 31:5  În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

 

Psalmi 76:12  El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pământului.

 

Psalmi 146:4  Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.

 

Eccleziastul 3:19-21  Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână.Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?

 

Eccleziastul 12:7  până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

 

Luca 23:46  Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

 

Matei 27:50  Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.

 

Apocalipsa 11:11  Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.

 

5. Stare de spirit sau atitudinea cuiva, temepramentul a cărui sursă este ascunsă, dar ale căror efecte sunt vizibile

 

Psalmi 34:18  Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

 

Eccleziastul 7:8, 9  Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngîmfat.Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sînul nebunilor.

 

Exod 6:9  Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.

 

Judecãtori 9:23  Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec.

 

Eccleziastul 10:4  Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.

 

Proverbe 14:29  Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.

 

Proverbe 17:27, 28  Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

 

Proverbe 25:28  Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

 

Proverbe 29:11  Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.

 

Geneza 41:8  Dimineaţa, Faraon s-a tulburat şi a trimis să-i cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon.

 

Matei 26:41  Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

 

1 Corinteni 2:11  În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.

 

1 Samuel 16:14-16; 23  Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul. Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte.Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi Sunt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu arfa; şi, când duhul rău trimis de Dumnezeu, va fi peste tine, el va cânta cu mâna, şi vei fi uşurat.”Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.

 

Psalmi 51:17  Jertfele plăcute lui Dumnezeu Sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

 

Isaia 57:15; 66:2  Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este Sfânt. „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar Sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.Toate aceste lucruri, doar mâna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa” -zice Domnul. ,Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.

 

Maleahi 2:15  Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama, deci, în mintea voastră, şi nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui!

 

Romani 12:11  În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

 

6. Expresie inspirată sau un mesaj perceptibil, venit de la Dumnezeu sau de la diavol

 

1 Timotei 4:1  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor…

 

2 Tesaloniceni 2:1, 2  Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

 

1 Ioan 4:1-3  Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

 

Apocalipsa 16:14  Acestea Sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.

 

Apocalipsa 22:6, 17  Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte Sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând. Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

 

1 Corinteni 12:8-10  De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

 

7. Puterea activă

 

Folosită la creere

 

Geneza 1:2  Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

 

Iov 33:4  Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

 

Psalmi 104:30  Îţi trimiţi Tu suflarea: ele Sunt zidite, şi înoieşti astfel faţa pământului.

 

Isaia 40:12, 13  „Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile cu cumpăna? Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?

 

Folosită la miracole

 

Matei 1:18, 20  Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.

 

Matei 12:28  Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

 

Romani 8:11  Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

 

Romani 15:18, 19  Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.

 

1 Corinteni 12:7-10  Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;  altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

 

Galateni 3:5  Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

 

Galateni 4:29  Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întâmplă şi acum.

 

Folosită la demonstrarea puterii lui Dumnezeu

 

Judecãtori 3:10  Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mâna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.

 

Judecãtori 6:34  Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trâmbiţă, şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.

 

Judecãtori 14:6, 19  Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfîşiat pe leu cum se sfîşie un ied. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.

Duhul Domnului a venit peste el, şi s-a pogorât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mânie, şi s-a suit la casa tatălui său.

 

Judecãtori 15:14, 15  Când a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire din in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâni.El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.

 

Isaia 63:11, 12  Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel Sfânt;care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume veşnic;

 

Judecãtori 11:29, 33  Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.

Folosită pentru a inspira servii lui Dumnezeu la împlinirea serviciului încredințat lor de Dumnezeu

Exod 31:3  L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări.

 

1 Cronici 28:11, 12  David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinăuntru, şi al odăii pentru scaunul îndurării.I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile Sfântului locaş.

 

2 Regi 2:14-16  „..a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.Fiii proorocilor care erau în faţa Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte, şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi Sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău?” Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.”

 

Isaia 11:2  Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

 

Luca 1:41, 42  Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt.Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

 

Neemia 9:20  Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor, şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.

 

Folosită pentru a profeți, ca dovadă că prezicerile despre evenimentele viitoare făcute de servii lui Dumnezeu, au fost inspirate de puterea Lui invizibilă

 

Numeri 11:25, 26  Domnul S-a pogorât în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n-au mai proorocit.Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, cu toate că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără.

 

Neemia 9:30  I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări prin Duhul tău, prin prooroci, şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine.

 

Luca 1:67  „Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a proorocit şi a zis:..”

 

Ezechiel 11:5  Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, şi mi-a zis: „Spune: Aşa vorbeşte Domnul: „Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine!

 

Fapte 1:16  „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

 

Fapte 2:16, 17  Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!

 

Fapte 21:10, 11  Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea, şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: „Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.”

 

1 Corinteni 12:8-10  De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

 

2 Petru 1:20, 21  Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

 

Zaharia 7:12  Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie.

 

Numeri 24:2, 3  Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.Balaam şi-a rostit proorocia şi a zis: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi…

 

1 Samuel 10:10  Când au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de prooroci. Duhul… lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a proorocit în mijlocul lor.

 

Apocalipsa 19:10  Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu Sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.”)

Folosită la vorbirea în limbi spre edificare altora

Fapte 2:4  Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

Fapte 10:44, 46  „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:…”

 

Fapte 19:6  Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.

 

1 Corinteni 12:8-10  De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

 

Folosită la interpretări, la facerea clară a înțelesului visurilor și profețiilor

 

Geneza 41:25, 38, 39  Iosif i-a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”Şi Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.

 

Daniel 4:18  Iată visul pe care l-am visat, eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tîlcuieşte-l, fiindcă toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi.”

 

Daniel 5:12  şi anume, pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, şi să deslege lucrurile încîlcite. Să fie chemat, deci, Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!”

 

1 Corinteni 2:10  Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

 

Efeseni 1:17  Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui.

 

Efeseni 3:5  care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.

 

1 Petru 1:10-12  Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.

 

Folosită la darea mărturiei, a Cuvântului lui Dumnezeu

 

Proverbe 1:23  Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…

 

Isaia 59:21  „Şi iată legământul Meu, cu ei, zice Domnul: „Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac, zice Domnul.”

 

Ioan 6:63  Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, Sunt duh şi viaţă.

 

Romani 8:16, 26  Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

 

1 Corinteni 2:10, 13  Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

 

Efeseni 6:17  Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Fapte 1:16  „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

 

Evrei 10:15-17  Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor”adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”

 

Dată ca un ajutor

 

Marcu 13:11  Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

 

Ioan 14:16, 17, 26  Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.  Dar mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

 

Ioan 15:26, 27  Când va veni mângîietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

 

Ioan 16:7-15  Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

Fapte 20:28  Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

 

Folosită la nașterea din nou

 

Matei 3:16, 17  De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

 

Ioan 3:3-8  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

 

Folosită la botez

 

Matei 3:11  cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu Sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

 

Marcu 1:8  Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

 

Luca 3:16  Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu Sunt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

 

Ioan 1:33, 34  Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

 

Fapte 1:5, 8  Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

 

Efeseni 4:4, 5  Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

 

1 Corinteni 12:12, 13  Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că Sunt mai multe, Sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

 

Folosită la ungerea cu Spirit Sfânt

 

Isaia 61:1  „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;

 

Luca 4:18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi…”

 

Matei 3:16  De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

 

1 Ioan 2:20  Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru.

 

Fapte 2:17  „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!

 

Fapte 10:38  cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

 

Folosită la pecetluirea moștenirii cerești

 

1 Corinteni 12:1  În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.

 

2 Corinteni 1:22  El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.

 

Efeseni 1:11-14  În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după Hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos. Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

 

Efeseni 4:30  Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

 

Diavolul- Definiție

O creatură spirituală puternică, un înger, diavolul a fost la început un heruvim credincios. Nu a fost creat ca satan sau diavol, ci s-a făcut pe sine astfel prin rebeliunea împotriva Atotputernicului Dumnezeu. A introdus păcatul în Univers și este extrem de rău, marele dușman al lui Dumnezeu și al tuturor creaturilor Sale drepte. A fost condamnat la nimicire la momentul răscoalei din Eden, dar i s-a permis sa existe pentru ca supremația lui Iehova să fie dovedită. La Armagedon el va fi închis în Adânc de Isus Christos, iar la sfârșitul domniei mileniale a lui Christos, el va fi anihilat. Un dumnezeu imitator, fals.

Inițial el a fost o creatură dreaptă a lui Dumnezeu – așezat ca protector al lui Adam și Eva în Eden

Ezechiel 28:12-15  „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţă.Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.

 

Daniel 4:10-12  Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap, când eram în pat. Mă uitam, şi iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt. Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri, şi se vedea de la marginile întregului pământ. Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.

Modul în care păcatul, neascultarea, minciuna și crima au fost introduse de ”heruvimul ocrotitor”

Iacov 1:13-15  Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Ezechiel 28:15, 16  Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.

Ioan 8:44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

 

1 Ioan 3:8  Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

 

A instituit răscoala contra lui Dumnezeu

 

Isaia 14:13, 14  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

 

1 Timotei 3:6  Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.

 

Efeseni 2:2  în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.

 

Ezechiel 28:17,18  Ţi s-a îngîmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.

 

A provocat și pus la îndoială supremația, adevărul și justiția Divină

 

Geneza 3:4, 5  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri!dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”

 

Vezi și Iov capitolele 1 și 2

 

A ridicat chestiunea integrității omului față de Dumnezeu și a provocat modul iubitor în care Dumnezeu conduce Universul

 

Iov 1:9-11; 2: 3-5  Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mânilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.”Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”

 

Apocalipsa 12:10  Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

 

Nume date lui după răscoală

 

Apocalipsa 12:9  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

 

Apocalipsa 20:2  El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

 

A introdus religia în lume și închinarea la creaturi

 

Romani 1:22  S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înebunit;

 

Iuda 1:9  Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

 

Vezi și Geneza: 3:4,5

 

Cauza păcatului, a morții și a necazurilor pe Pământ

 

Isaia 14:12, 16, 17, 20  Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?” Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

Fapte 10:38  „..cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.”

 

Romani 5:12, 19  De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

 

Este important a cunoaște activitățile diavolului pentru a evita capcanele lui

 

2 Corinteni 2:11 „… ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu Suntem în neştiinţă despre planurile lui.”

 

2 Timotei 2:25, 26  „..să îndrepte cu blândeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”

 

2 Tesaloniceni 2:9, 10  Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

 

O persoană vie, satan nu este o calitate abstractă a răului

Matei 4:1-11  Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia; Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.

Vezi și Luca capitolul 4

 

Zaharia 3:1, 2  El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

 

Marcu 3:22  Şi cărturarii, care se pogorâseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”

 

Apare ca un binefăcător, purtător de lumină, pentru a înșela

 

2 Corinteni 11:13, 14  Oamenii aceştia Sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

 

Apocalipsa 3:9  Iată că îţi dau din cei ce Sunt în sinagoga Satanei, care zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.

 

Geneza 3:1-5  Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

 

Aruncat afară din organizația lui Dumnezeu, condamnat la nimicirea la timpul răscoalei din Eden, nu a mai primit nici o însărcinare de la Dumnezeu după aceea

 

Geneza 3:14, 15  Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Daniel 4:13, 14  În vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, şi iată că s-a pogorât din ceruri un străjer Sfânt.El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el, şi păsările din ramurile lui!

 

Ezechiel 28:16, 18, 19  Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!”

 

Psalmi 94:20  Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

 

2 Corinteni 6:15  Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

 

Naum 1:3  Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii Sunt praful picioarelor Lui.

 

Habacuc 1:13  Ochii Tăi Sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?

 

Existența diavolui a fost permisă pentru o vreme, pentru a lămuri definitiv, pentru totdeauna, chestiunea supremației lui Iehova Dumnezeu și a integrității oamenilor credincioși

 

Exod 9:16  Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

 

Romani 9:17  Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

 

Eccleziastul 3:1, 7, 8, 16, 17   Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.Ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate. Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.”

 

Naum 1:9  Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.

 

Proverbe 27:11  Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.

 

Psalmi 74:10, 22, 23  Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău? Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte! Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

 

Psalmi 83:17, 18  Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşuească obrazul de ruşine şi să piară!Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pământul.

 

Apocalipsa 6:10  Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

 

Puterea personală si faptele nelegiuite îî vor rămâne și va asalta pe servii lui Dumnezeu

 

1 Petru 5:8  Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.

 

Luca 22:31  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.”

 

2 Corinteni 12:7  Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngîmf.

 

1 Tesaloniceni 2:18  Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.

 

Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Geneza 3:15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Ioan 13:2 „ În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,..”

 

Vezi și Matei cap 4; Luca cap 4;

 

Prin păcat și organizația lui, satan aduce ispite și necazuri

 

Evrei 2:14, 15  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

 

Iacov 3:14-16  Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

 

1 Cronici 21:1, 8  Satana s-a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.  Şi David i-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”

 

Fapte 5:3  Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

 

Naum 3:1  Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!…

 

Apocalipsa 18:2, 3  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

 

Matei 24:9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

 

A ridicat o organizație compusă din ”ceruri” vizibile (demoni) și ”pământ” vizibil (oameni)

 

Geneza 3:15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Daniel 2:31-33  Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemai pomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.Capul chipului acestuia era din aur curat; pieptul şi braţele îi erau din argint; pântecele şi coapsele îi erau din aramă;fluierele picioarele, din fier; picioarele, parte din fier, şi parte de lut.

 

2 Petru 3:7- 13  Iar cerurile şi pământul de acum Sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani Sunt ca o zi.Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare Sfântă şi evlavioasă,aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

 

Isaia 47:1, 5  „Pogoară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută. „Şezi într-un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.

 

Organizația de demoni

 

Apocalipsa 12:3, 4  În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

 

Efeseni 6:11, 12  Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

 

Daniel 10:13  Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei.

 

Organizația de oameni

 

Matei 13:38, 39  Ţarina, este lumea; sămânţa bună Sunt fiii Împărăţiei; neghina, Sunt fiii Celui rău.Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, Sunt îngerii.

 

1 Ioan 3:10  Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

 

Apocalipsa 13:1, 2  Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.

 

Prima lume a lui satana fost nimicită la potop

 

2 Petru 3:6  „..şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.”

 

Prezenta lume rea este stăpânită de satan

 

2 Corinteni 4:4 „.. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

 

1 Ioan 5:19  Ştim că Suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.

 

A devenit ”dumnezeul lumii” în sens mai larg în anul 607 î.Chr., la timpul căderii guvernului teocratic tipic a lui Dumnezeu, la Ierusalim

 

Ezechiel 21:25-27  Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi încredinţa.”

 

Isaia 14:13  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;

 

Psalmi 48:1, 2  (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel Sfânt. Frumoasă înalţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

 

Domnia neîntreruptă a diavolului s-a extins peste neamuri timp de ”7 vremuri” (2520 de ani) până la căderea lui și nașterea noii Împărății a lui Dumnezeu, în 1914

 

Daniel 4:16, 25  Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului, şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.

 

Apocalipsa 12:4, 5, 7, 9  Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag din fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei.Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

 

Cursul de acțiune a lui Isus pe Pământ a dovedit pe deplin pe satan ca mincinos și a adus judecata de condamnare asupra lumii lui satan

 

Ioan 12:31  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

 

Ioan 14:1  Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.

 

Ioan 16:33  V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 

Luca 10:18  Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”

 

Aruncat jos din Ceruri pe Pământ de către Regele Christos în 1914, activitățile diavolului sunt acum limitate la Pământ

 

Apocalipsa 12:9-17  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.  Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

 

Apocalipsa 18:2  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

 

Necazurile timpului prezent sunt cauzate de satan, care adună națiunile la bătălia finală contra lui Dumnezeu

 

Apocalipsa 12:12  De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

 

Apocalipsa 16:13-16  Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea Sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.  „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” -Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

 

Cântecul contra lui satan este acum folosit și merge în ton crescând până la Armaghedon

 

Isaia 14:4-20  atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor.Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare.Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie.Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: „De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!”Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: „Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!”Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pământ, tu, biruitorul neamurilor!Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?”Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui.Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

Va fi aruncat în Adâncul morții și inactivității după ce organizație lui va fi nimicită în Armaghedon

 

Apocalipsa 19:19, 20;3  Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Şi au zis a doua oară: „Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”

 

Romani 16:20  Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

 

Ieremia 25:15-26  Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea, acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să bea toate neamurile la care te voi trimite.Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor! Eu am luat potirul din mâna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărîmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi; lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, şi tot poporului lui; la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod; Edomului, Moabului, şi copiilor lui Amon; tuturor împăraţilor Tirului, tuturor împăraţilor Sidonului, şi împăraţilor ostroavelor care Sunt dincolo de mare;Dedanului, Temei, Buzului, şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii,tuturor împăraţilor Arabiei, şi tuturor împăraţilor Arabilor care locuiesc în pustie;tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului, şi tuturor împărăţilor Mediei; tuturor împăraţilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împăraţiilor lumii care Sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei

 

Daniel 2:34, 35  Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâni, a izbit picioarele din fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi.Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul.

 

Toate urmele activităților lui satan vor fi șterse pentru totdeuna din Univers de Isus Christos

 

Evrei 2:14  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.

 

1 Ioan 3:8  Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

 

1 Corinteni 15:24-27  În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.

 

Înviat la sfârșitul domniei de o mie de ani de pace a lui Christos, va fi apoi nimicit pentru vecie întru justificarea finală și completă a Supremației lui Iehova Dumnezeu

 

Apocalipsa 20:3, 7-10  L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

 

Adevărul și Spiritul lui Dumnezeu, împreună cu serviciul activ și rugăciunea oferă ocrotire contra diavolului

 

Psalmi 91:4  El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

 

Iacov 4:7  Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

 

Ioan 8:32  „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

 

Fapte 26:18  „..ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

 

Matei 4:10, 11  „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.

 

Efeseni 6:14-18  Staţi gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii.Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.

 

Îngerii lui Dumnezeu opresc pe satan de la a nimici pe servii lui Dumnezeu

 

Psalmi 34:7  Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.

 

Psalmi 91:11, 12  Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâni, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

 

Matei 18:10  Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

 

Evrei 1:14  Nu Sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?

 

2 Regi 6:16, 17  El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi Sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.

 

Niciodată nu a fost satan dumnezeu peste cei care servesc pe Iehova

 

Luca 20:36-38  Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi Sunt vii.”

 

Evrei 11:32, 16  Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

 

Cei care își păstrează integritatea și care dovedesc pe satan ca mincinos vor fi răsplătiți cu viață veșnică

 

2 Timotei 4:7, 8  M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

 

Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

1 Petru 4:14, 19  Dacă Sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.

 

Matei 25:46  Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

 

Demoni

 

Inițial au fost îngeri ai lui Dumnezeu, dar s-au răsculat și alăturat lui satan înainte de potop, devenind demoni cu puterea de a se materializa ca oameni

 

Geneza 6:4  Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.

 

1 Petru 3:19, 20  în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

 

Au fost izgoniți din organizația lui Dumnezeu și condamnați la nimicire

 

Iuda 1:6  El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

 

2 Petru 2:4  Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;

 

Opriți de a se mai materializa după potop, folosesc creaturi umane (medium) pentru a comunica cu oameni

 

Levitic 19:31  Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

 

Apocalipsa 18:23  Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta.

 

Fapte 16:16-19  Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia Sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.

 

Pot poseda oameni, controlând mințile și acțiunile lor

 

Luca 4:41  Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.

 

Luca 8:27-29  Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.”Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mâni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.

 

Pot juca roluri de oameni morți pentru a amăgi oameni

 

1 Samuel 28:11-14  Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.”Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi i-a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!”Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia i-a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pământ.”El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală, şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel, şi s-a plecat cu faţa la pământ, şi s-a închinat.

 

A apela la asemenea mijloace aduce dezaprobarea lui Dumnezeu și moartea

 

1 Timotei 4:1  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.

 

Apocalipsa 21:8  Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

 

Demonii știu că Dumnezeu și Christos sunt Superiori, cunosc sentința de nimicire asupra lor dar nu exercită credință, nici nu servesc pe Dumnezeu

 

Iacov 2:19  Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

 

Fapte 19:15, 16  Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine Sunteţi?”Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a

schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

 

Demonii primesc închinare din partea celor care nu servesc pe Dumnezeu

 

Deuteronom 32:16, 17  L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urîciuni; Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu Sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.

 

Psalmi 106:37  Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli.

 

1 Corinteni 10:20  Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.

 

Apocalipsa 9:20  Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor din aur, din argint, din aramă,

din piatră şi din lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

 

Demonii controlează această lume rea și pătrund religiile acestei lumi

 

Apocalipsa 18:2  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte

 

Ei ocărăsc pe Dumnezeu, prin blasfemiile contra Lui și prin degradarea creaturilor Sale

 

1 Timotei 4:1  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.

 

Psalmi 74:10  Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

 

Luca 4:33-35  În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare: „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

 

Războaiele sunt provocate de satan și demoni, cărora le face plăcere să vadă creaturi ucigându-se unele pe altele

 

Iacov 3:15,16; 4:1  Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?

 

Isaia 14:16, 17, 20  Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile,care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?” Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

Demonii vor fi aruncați în Adânc împreună cu satan la Armaghedon

 

Luca 8:31  Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.

 

Matei 8:29  Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”

 

Apocalipsa 20:2, 3  El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

 

Ei vor fi aduși înapoi cu satan la finalul domniei de o mie de ani, apoi vor fi nimiciți pentru totdeauna

 

Matei 25:41  Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

 

Apocalipsa 20:10  Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

Stapanirile cele mai inalte 

 

Într-un guvern există  2 părți , una superioară care face legea sau regula de acțiune și una inferioară care este legată și trebuie să asculte de regulile părții superioare. În aranjamentul divin, Dumnezeu este suprem iar omul este inferior.

Romani 13:1-4  Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte (Iehova Dumnezeu și Isus Christos); căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu(decât Christos și organizația Lui teocratică). Şi stăpânirile care Sunt(nu guvernele politice), au fost rânduite de Dumnezeu (nu așa-numitul drept divin de a stăpâni).De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii(Isus Christos), se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osînda(nimicirea din partea lui Christos).

Iehova Dumnezeu este suprem peste toți stăpânii

Psalmi 62:11  Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezu.”

Iov 37:23  Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.

Isaia 40:13, 15  Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? Iată, neamurile Sunt ca o picătură de apă din vadră, Sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.

Romani 9:20, 21  Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa? Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

Evrei 12:9  Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?                                       

Isaia 33:22  Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântueşte!

Isus Christos are autoritate superioară tuturor, afară de Iehova                                                     

Ioan 17:1, 2  După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

1 Petru 3:22  „..care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s-a înălţat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile.”

Filipeni 2:5, 9-11  Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus..De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Iehova împuternicește doar pe cei care folosesc în mod drept autoritatea

Efeseni 1:19-23  şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

 

1 Corinteni 12:12, 18, 27, 28  Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că Sunt mai multe, Sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.  Voi Sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

 

2 Corinteni 10:8  Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.

 

2 Corinteni 13:10  Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, când nu Sunt de faţă, pentruca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărîmare.

 

1 Corinteni 9:12, 18  Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.  Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

 

2 Tesaloniceni 3:9  Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.

 

Evrei 13:7, 17, 24  Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos. Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimit sănătate.

Conducătorii lumești reprezentați prin fiare sunt autorizați de satan, balaurul și nu de Dumnezeu

Geneza 10:8-10  Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.”El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.

Vezi și Daniel  7:1-27

Apocalipsa 17:3, 9, 10, 12  Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.Aici este mintea plină de înţelepciune. Cele şapte capete Sunt şapte munţi pe care şade femeia.Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme. Cele zece coarne pe care le-ai văzut, Sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

 

Apocalipsa 13:2, 4,11, 12  Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?”Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

 

Ioan 12:31  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

 

Apocalipsa 12:9  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

 

2 Corinteni 4:4  „..a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

 

1 Ioan 5:19  Ştim că Suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.

Conducătorii din Vechime care au reprezentat pe Christos nu sunt precedente pentru toți ceilalți

Ieremia 27:5, 6, 8  „Eu am făcut pământul, pe oameni, şi dobitoacele care Sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui Îmi place.Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse.Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui.

 

2 Cronici 36:22, 23  În cel dintâi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui:„Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el, şi să plece!”

Toți trebuie să se supună stăpânirii superioare, Isus Christos

Romani 15:12  Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.”

 

Apocalipsa 1:5  şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi-născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său.

 

1 Petru 2:13, 14, 17  Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor,cât şi dregătorilor, ca unii care Sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!

 

Matei 28:18  Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

 

Cei care demonstrează credință în poziția lui Christos primesc favoarea divină

 

Romani 13:3, 4  Dregătorii nu Sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

 

Matei 10:22  Veţi fi urîţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

 

Matei 24:9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

 

Matei 25:34, 40  Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.”

 

Cei care cinstesc pe alți stăpâni ca supremi vor fi nimiciți

 

Romani 13:4  El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

 

Luca 12:4, 5  Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

 

Apocalipsa 19:15  Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea pe care le va cârmui cu un toiag din fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

 

Matei 25:45, 46  Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Succesiunea apostolica 

 

Doctrina conform căreia apostolii ar fi avut urmași cărora le-a transmis autoritatea lor. În biserica romano-catolică se susține că papa ar fi dintr-o linie de urmași ai lui Petru și că ar deține cheile cerurilor transmise de la Petru.

Origine

Stabilită în crezul niceean în anul 325 d.Chr. și reafirmată la consiliul de la Trent în sec. XVI.

Matei 16:18 este interpretat greșit, Christos fiind Stânca, nu Petru

Matei 16:18  Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

 

1 Corinteni 10:4  şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.

 

Efeseni 2:20,21  fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul.

 

Matei 21:42  Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?”

 

Fapte 4:8-12  Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: “… în Numele lui Isus Hristos din Nazaret pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

 

Romani 9:33  după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”

Ioan 21:15-17 este de asemenea interpretat greșit, deoarece nu doar Petru ci toți apostolii trebuie să păstorească turma lui Christos

Fapte 20:28  Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

 

1 Petru 5:1-4  Sfătuiesc pe presbiterii (Sau: bătrân.) dintre voi, eu, care Sunt un presbiter (Sau: bătrân.) ca şi ei…Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mîrşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei.Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.

 

Petru este doar una din pietrele din templul spiritual

 

1 Petru 2:4-8  Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, Sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie Sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos…Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta Sunt rânduiţi.

 

Doar cei 12 apostoli ai lui Isus sunt temelia adunării creștine și ei nu au succesori

 

Numele celor 12

 

Matei 10:1-4;Gal. 1:1;1Cor 9:1; 2 Cor.12:12  Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;Simon Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.

Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi. Nu Sunt eu slobod? Nu Sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu Sunteţi voi lucrul meu în Domnul? Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.

 

Apocalipsa 21:14  Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

 

Matei 19:28  Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Christos este Capul veșnic al adunării creștine și nu este nevoie de nici un cap pământesc

Coloseni 1:18  El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

Efeseni 1:22,23  El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

 

Efeseni 4:15; 5:23,24   Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

 

Zaharia 4:7  Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!”

 

Felul în care porțile iadului nu biruiesc adunarea creștină

 

1 Corinteni 15:54-57  Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

 

Osea 13:14  Îi voi răscumpăra din mâna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!

 

Ioan 6:39  Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

 

Ioan 10:27-29 “ Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”

Ioan 17:12  “Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.”

Ioan 11:26  Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

 

1 Corinteni 15:42-44  Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere. Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

 

2 Corinteni 4:14 “ Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.”

 

Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Cheile cerului date lui Petru pentru a le folosi, dar direcționate din cer

 

Matei 16:19  Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

 

Matei 18:18  Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.

 

Cheile reprezintă dechiderea oportunității de a cunoaște calea spre mântuire

 

Luca 11:52  Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.”

 

2 Timotei 1:10  dar care a fost descoperit acum prin arătarea mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

 

1 Petru 1:3,4  Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

 

Coloseni 1:26,27  Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.

 

1 Timotei 3:16  Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

 

Romani 1:16  Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;

 

Dumnezeu a îndreptat folosirea primei chei către evrei, la Rusalii în anul 33 d. Chr.

 

Fapte 2:1,2,38,39,41  În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

„Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.

 

Dumnezeu a îndreptat folosirea cele de-a doua chei către neamuri în toamna anului 36 d. Chr.

 

Fapte 10:9-35  A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea. L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stat la poartă şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.” Petru, deci, s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu Sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?” Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger Sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”Petru, deci, i-a chemat înăuntru, şi i-a găzduit. A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu Sunt om!” Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi. „Ştiţi” le-a zis el „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.De aceea am venit fără cîrtire când m-aţi chemat; vă întreb, deci, cu ce gând aţi trimis după mine?”  Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare, şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.Trimite, deci, la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.” Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, toţi Suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:  „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

 

Fapte 11:15-18  Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”  După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

 

Fapte 15:7  După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei, şi să creadă.

 

Efeseni 3:5,6 “… care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.

Că adică Neamurile Sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea…”

 

Cheile nu au fost date mai departe, ușa fiind încă deschisă evreilor și neamurilor

 

Apocalipsa 3:7   „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide”

 

Fapte 14:27  După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.

 

Cheile nu mai erau necesare lui Petru deoarece Dumnezeu prin Christos judecă cine este vrednic să intre în Împărăție

 

Matei 20:23  Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atîrnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

 

2 Timotei 4:1  Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa

 

Evrei 12:23  de Biserica celor întâi născuţi, care Sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,

 

1 Petru 4:5  Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.

 

1 Corinteni 12:18  Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.

 

Niciunul din apostolii lui Christos, inclusiv Petru (așazisul păzitor al porții) nu au fost în ceruri înainte de venirea a doua a lui Christos

 

2 Timotei 4:8  Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

 

1 Corinteni 15:51, 52 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

 

1 Tesaloniceni 4:15,16  Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

 

2 Tesaloniceni 2:1-3”  Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării”

 

Fapte 17:31  pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”

 

Petru nu a stăpânit peste adunarea creștină

 

Galateni 2:9  şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care Sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.

 

Matei 23:8-10  Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi Sunteţi fraţi. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.  Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.

 

Fapte 15:13-23,28  Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: „După aceea Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi-l voi înălţa din nou:pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi Sunt cunoscute din veşnicie.” De aceea, eu Sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sânge. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” Atunci apostolii şi presbiterii şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei, şi să-i trimeată la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, presbiterii (Sau: bătrâni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, care Sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie

 

Inafailibilitatea nu este dată niciunui om imperfect, iar Petru nu este o excepție

 

Matei 14:29-31  „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

 

Matei 16:22, 23 Petru L-a luat de oparte, şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu Sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

 

Ioan 18:10,11  Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl   să-l beau?”

 

Luca 22:31-34  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.  Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce  la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” „Doamne” I-a zis Petru „cu Tine Sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.” Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”

 

Luca 22:60-62  Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.

 

Galateni 2:11-14  Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit.  În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?”

 

Ioan 20:6-9  Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt, şi a văzut fîşiile de pânză jos. Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.

Christos ține cheile morții și ale locuinței morților (iadului)

Apocalipsa 1:18  Cel viu. Am fost mort, şi iată că Sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

 

Ioan 11:25,26  Isus i-a zis: „Eu Sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

 

Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

 

Ioan 17:12  Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

 

1 Ioan 5:11  Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.

 

Cheia  locuinței morților va fi folosită când toți cei vrednici vor fi înviați în timpul domniei de 1.000 ani

 

Ioan 5:28  Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

 

Cheia morții va fi folosită în fiecare urmă și efect a morții adamice este înlăturată de la cei vrednici, către sfârșitul domniei de 1.000 de ani

 

Apocalipsa 20:13  Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

 

Apocalipsa 21:4  El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

 

1 Corinteni 15:25,26  Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.  Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

 

Nu există nici o dovadă că Petru ar fi fost vreodată la Roma; el a predicat mai ales evreilor și a călătorit la Babilon, unde erau mulți evrei

 

Galateni 2:7-9  Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor- şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care Sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.

 

1 Petru 5:13  Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.

 

Petru a fost căsătorit

 

Marcu 1:30  Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.

 

Luca 4:38  După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.

 

1 Corinteni 9:5  N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?

 

Apostolii au avut puterea de a transmite darurile Spiritului Sfânt, ceea ce papii nu susțin

 

Fapte 8:14-17  Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.

 

Fapte 10:44-46  Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu.

 

Fapte 19:6  Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.

Petru a avut harul de a discerne spiritele, de a ierta păcate, de a scoate demoni, de a învia morți, ceea ce nu toți papii susțin a face

Fapte 5:1-11  Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară, şi l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da” a răspuns ea „cu atâta.” Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău, Sunt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

 

Ioan 20:22,23  După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

 

Matei 10:1  Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

 

Marcu 3:14-16  A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască.Le-a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii. Iată cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;

 

Fapte 9:36-41  În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tălmăcire se zice Dorca.…. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii până la noi.

Petru s-a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând, şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.El i-a dat mâna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.

 

Fapte 3:6-8  Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, şi lăudînd pe Dumnezeu.

 

Cei 144.000 de regi și preoți stăpânesc împreună cu Christos din ceruri în timpul domniei de 1.000 ani și nu pe Pământ

 

1 Corinteni 4:8  O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!

 

2 Timotei 4:1  Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:

 

Apocalipsa 1:1 ;5:9,10 Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan. Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: „… căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”

 

Apocalipsa 20:4-6  Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata.…Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.Fericiţi şi sfinţi Sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

 

2 Timotei 2:12  Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.

 

Romani 5:17  Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)

 

Sufletul

 

Sufletul este creatura sau persoana vie care se mișcă și posedă simțuri, conștiință și inteligență. Un suflet consistă din un trup și forța vieții care dă naștere sufletului și care este păstrat în viață prin circulația sângelui în el.

Iehova Dumnezeu este Cel mai Mare Suflet, un suflet ceresc

Matei 12:18  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

Evrei 10:38  Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

Levitic 26:11  Îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu vă va urî.

Isaia 1:14  Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

Judecãtori 10:16  Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S-a îndurat de suferinţele lui Israel.

Isaia 42:1  „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

Suflete pământești de animale inferioare

Geneza 1:30  Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.

 

Numeri 31:28  Să iei întâi din partea ostaşilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume: unul din cinci sute, atât din oameni cât şi din boi, măgari şi oi.

 

Apocalipsa 8:9  şi a treia parte din făpturile, care erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.

 

Apocalipsa 16:3  Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.

 

Un om este un suflet; el nu posedă un suflet separat și distinct de trup

 

Geneza 2:7  Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

 

1 Corinteni 15:45  De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

 

Nemurirea aparține lui Iehova

 

1 Timotei 1:17  A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

 

Psalmi 90:2  Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

 

Ieremia 10:10  Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.”

Neumurirea a fost dată lui Christos ca o răsplată pentru credincioșia Lui

Romani 6:9  întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

 

1 Timotei 6:14-16  să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,  singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.

Doar cei 144.000 de membrii ai trupului lui Christos primesc nemurirea

1 Corinteni 9:25  Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.

 

1 Corinteni 15:42, 52-54  Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

 

2 Petru 1:4  prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.

 

1 Petru 1:3, 4, 23  Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi….fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

 

Romani 2:7  Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

 

2 Timotei 1:10  „..dar care a fost descoperit acum prin arătarea mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.”

 

Apocalipsa 14:3, 4; 5:9, 10  Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.Ei nu s-au întinat cu femei, căci Sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”

 

1 Ioan 3:2  Prea iubiţilor, acum Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

 

Apocalipsa 20:4, 6  Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.  Fericiţi şi sfinţi Sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

 

Nemurirea este legată cu Împărăția cerurilor, iar creaturile din carne și sânge nu pot intra în ea

 

Matei 11:11  Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

 

Ioan 3:3-5  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, şi să se nască?”Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

 

1 Corinteni 15:44, 50  Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

Îngerii sunt muritori, pot fi nimiciți

Ezechiel 28:16-19  Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.Ţi s-a îngîmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!”

 

Isaia 14:9, 15, 19, 20  Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!  Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

Evrei 2:14  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.

 

Apocalipsa 20:2, 3, 10, 14  El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.  Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

 

Luca 4:33, 34  În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:„Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.”

 

Luca 8:30, 31  Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune” a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.

Creatura sau sufletul uman este muritoare și poate fi nimicită

Matei 10:28  Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

 

Luca 6:9  Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?”

 

Isaia 53:12  De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

 

Ezechiel 18:4, 20  Iată că toate sufletele Sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.

 

Romani 1:23  şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

 

Matei 2:20; 26:38  şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.”

 

Marcu 14:34  El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi!”

 

Luca 17:33  Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.

 

Iacov 5:20  să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

 

Apocalipsa 8:9  „..şi a treia parte din făpturile, care erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.”

 

Apocalipsa 12:11  Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

Sufletele animale inferioare nu au fost create ca să trăiască veșnic

2 Petru 2:12  Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor

 

Proprietăți și calități ale unui suflet uman

 

Respiră

 

Iosua 11:11  Au trecut prin ascuţişul săbiei şi au nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se găseau în el: n-a rămas nimic din ce avea suflare de viaţă, şi au pus foc Haţorului.

Poate fi cumpărat

Levitic 22:11  Dar robul cumpărat de preot cu preţ din argint, va putea să mănânce, tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.

Poate fi legat printr-o făgăduință

Numeri 30:2  Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.

Poate fi nimicit

Numeri 9:13  Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea Hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.

 

Poate fi distrus

 

Levitic 23:30  Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui.

Poate fi uscat

Numeri 11:6  Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”

Poate fi pus în pericol de sabie

Psalmi 22:20  Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

Poate fi expus pericolului morții prin boală

Filipeni 2:27, 30  Ce-i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

Poate merge în groapă

Iov 33:22  „..sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.”

 

Poate merge în mormânt

 

Psalmi 16:10  Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Poate avea lucruri pământești spre bucuria lui

Luca 12:19  şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”

Poate fi în inchisoare

Psalmi 142:7  Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.

Poate fi pierdut sau ucis de mare

Fapte 27:10  şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.

Poate fi lovit cu sabia și nimicit de ea

Iosua 10:28-39;11:11  Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei; a nimicit cu desăvârşire pe împărat, cetatea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; n-a lăsat să scape nici unul, şi împăratului din Macheda i-a făcut cum făcuse împăratului Ierihonului.Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna, şi a dat luptă împotriva Libnei.Domnul a dat-o şi pe ea, împreună cu împăratul ei, în mâinile lui Israel, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se găseau în ea; n-a lăsat să scape nici unul, şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Libna în Lachis, a tăbărât înaintea ei, şi a început lupta împotriva ei.  Domnul a dat cetatea Lachis în mâinile lui Israel, care a luat-o a doua zi, şi a trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea, cum făcuse cu Libna.Atunci Horam, împăratul Ghezerului, s-a suit ca să dea ajutor Lachisului. Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul lui, fără să lase pe cineva să scape. Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Lachis la Eglon; au tăbărât înaintea ei, şi au început lupta. Au luat-o în aceeaşi zi, şi au trecut-o prin ascuţişul săbiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; Iosua a nimicit-o cu desăvârşire chiar în ziua aceea, cum făcuse cu Lachis.Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a suit din Eglon la Hebron, şi au început lupta împotriva lui.L-au luat, şi l-au trecut prin ascuţişul săbiei, pe el, pe împăratul lui, toate cetăţile care ţineau de el, şi pe toţi cei ce se aflau în el; Iosua n-a lăsat pe nici unul să scape, cum făcuse cu Eglonul, şi l-a nimicit cu desăvârşire împreună cu toţi cei ce se aflau în el.Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a îndreptat împotriva Debirului, şi a început lupta împotriva lui.L-a luat, pe el, pe împăratul lui, şi toate cetăţile care ţineau de el; le-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului şi împăratului lui cum făcuse Hebronului şi cum făcuse Libnei şi împăratului ei.Au trecut prin ascuţişul săbiei şi au nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se găseau în el: n-a rămas nimic din ce avea suflare de viaţă, şi au pus foc Haţorului.

Poate fi sfâșiat

Psalmi 7:2  „..ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.”

Poate fi necurat

Numeri 19:22  Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat până seara.”

Poate fi dezgustat de viață

Iov 10:1  M-am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Moare

Ezechiel 18:4, 20  Iată că toate sufletele Sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.

Mănâncă

Levitic 7:18  Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urîcios, şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina.

 

Levitic 17:12  De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.

 

Jelește

 

1 Samuel 30:6  David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

 

Suferă

 

Judecãtori 16:16  Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte.

 

Tânjește

 

Numeri 21:5  şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”

 

Poftește mâncare

 

Deuteronom 12:20  Când Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, cum ţi-a făgăduit, şi dorinţa să mănânci carne te va face să zici: „Aş vrea să mănânc carne!” vei putea să mănânci după dorinţa ta.

 

Păcătuiește

 

Numeri 15:28  Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta.

 

Poate fi sugrumat

 

Iov 7:15  Ah! aş vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!

 

Jură

 

Levitic 5:4  sau când cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai tîrziu, şi se va face astfel vinovat:

Atinge lucruri

Numeri 19:22  Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat până seara.”

 

Sufletele umane au fost create pentru a trăi veșnic în ascultare de Dumnezeu

 

Geneza 2:9, 16, 17; 3:17-19  Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

 

Romani 5:12-19  De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi. Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o Hotărâre de iertare.Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)..Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa.Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

 

Pământul este singurul loc potrivit ca locuință pentru sufletele umane

 

Isaia 45:12, 18  Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor. Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit-:„Eu Sunt Domnul, şi nu este altul!

 

Psalmi 115:16  Cerurile Sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

 

Psalmi 37:29  Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

 

Proverbe 2:21, 22  Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea;dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

Proverbe 10:30  Cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară.

Sufletele umane nu au fost create în ceruri și aduse jos pe Pământ în trupuri de carne

Geneza 2:5-7  În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ nici un copăcel de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul.Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Eccleziastul 4:3  Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.

Eccleziastul 6:3-5  Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, oricît de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stîrpitură este mai fericită decât el.Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric, şi numele îi rămâne acoperit cu întuneric;n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decât de omul acela.

Dumnezeu nu pune un suflet în fiecare copil la naștere și nu este responsabil pentru nașterea maselor omenirii

Geneza 6:5-7  Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Deuteronom 32:4, 5  El este Stânca; lucrările Lui Sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui Sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!

Psalmi 51:5  Iată că Sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

Efeseni 2:1  Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre.

Luca 20:38  Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi Sunt vii.”

Matei 23:33  Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

Ioan 8:44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

1 Corinteni 7:14  Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum Sunt sfinţi.

Ezechiel 9:6  Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului.

Capacitatea sufletelor umane de a reproduce alte suflete umane asemănătoare lor le-a fost dată la creere și Dumnezeu nu este implicat în fiecare naștere

Geneza 5:3  La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.

Exod 1:5  Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.

Geneza 12:5  Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.

Expresia “suflet mort” a fost folosită pentru a descrie un suflet cândva viu sau ce mai rămâne dintr-un suflet

Numeri 6:6  În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort;

Numeri 9:6, 7, 10  S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.Şi oamenii aceia i-au zis lui Moise: „Noi Suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea Hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.

Numeri 19:13  Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el.

Sufletul nu poate lua cu el nimic la moarte

Eccleziastul 5:15, 16  Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a trudit în vânt?

 

1 Timotei 6:7  Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

 

Spiritul este puterea vieții care dă naștere sufletului, atât omenesc cât și animal

 

Psalmi 31:5  În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

 

Luca 23:46  Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

 

Eccleziastul 3:19-21  Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână.Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?

 

Eccleziastul 8:8  Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

 

Eccleziastul 12:7  până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

 

Geneza 6:17;7:15  Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.  Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.

 

Psalmi 104:29  Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărâna lor.

 

Sufletul este diferit de spirit

 

1 Tesaloniceni 5:23  Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

 

Evrei 4:12  Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

 

Filipeni 1:27  Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentruca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei

 

Principiul vieții constă din circulația sângelui care alimentează trupul

 

Levitic 17:11, 14  Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncaţi sângele nici unui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el, va fi nimicit.

 

Ieremia 2:34  Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi pe care nu i-ai prins făcând nici o spargere.

 

Termenul “suflet” este uneori folosit cu referire la viața unei persoane inteligente

 

Geneza 35:18  Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei).

 

1 Regi 17:21  Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”

 

Matei 6:25  De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

 

Marcu 8:36  Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

 

Ioan 10:15  aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

 

Evrei 6:19  pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului

 

1 Ioan 3:16  Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi, deci, trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.

Termenul “suflet” este uneori folosit să denote completa dedicare

Deuteronom 4:29  Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

 

1 Samuel 1:15  Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu Sunt o femeie care sufere în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.

 

Psalmi 84:2  Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

 

Sufletul sau tiparul vieții, personalitatea este înviată și nu același trup

 

Fapte 2:27  căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

 

Luca 21:19  Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

 

1 Petru 4:19  Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.

 

Apocalipsa 20:4  Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

 

1 Corinteni 15:35-38  Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”Nebun ce eşti! Ce semeni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întâi.Şi când sameni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

 

Predicarea Împărăției lui Dumnezeu este acum singura lucrare mântuitoare de suflete

 

Proverbe 14:25  Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni.

 

Matei 24:14  Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

 

Matei 6:33  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

 

Ioan 17:3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

 

Evrei 11:7  Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă Sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

 

1 Timotei 4:16  Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

 

Matei 7:21  Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

 

 

Transfuzia de sange 

 

Procesul de transferare a sângelui din venele sau arterele unei persoane în altele. Este o hrănire intra-venoasă cu sânge. O practică nescripturală.

Interzisă tuturor națiunilor în anul 2369 î.Chr.

Geneza 9:3-5  Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi. Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui.

 

Interzicerea a fost dată mai departe și poporului evreu în anul 1513 î.Chr.

 

Levitic 17:14  Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncaţi sângele nici unui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el, va fi nimicit.

Interzisă și creștinilor în anul 49 d. Chr.

Fapte 15:28, 29  Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”

 

Fapte 21:25  Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am Hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.”

 

Principiul vieții

 

Levitic 17:11,12  Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.

Sângele nu trebuie stocat

Deuteronom 12:16  Numai sângele să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe pământ ca apa.

Deuteronom 12:24  Să nu-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca apa.

 

Sângele este sfânt și era folosit doar pentru altar

 

Levitic 17:11  Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.

 

Deuteronom 12:27  Să-ţi aduci arderile-de-tot, carnea şi sângele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sângele să fie vărsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tău, iar carnea s-o mănânci.

 

A reprezentat sângele jertfei lui Christos

 

Evrei 9:22, 14  Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

 

Efeseni 1:7  În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.

 

Ioan 6:53, 54  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

 

Sângele lui Christos nu trebuie subestimat

 

Evrei 10:29  Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

 

1 Ioan 1:7  Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

 

A încerca salvarea unei vieți cu sânge este greșit

 

1 Cronici 11:17-19  David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va aduce apă de băut din fântâna de la poarta Betleemului?”  Atunci cei trei bărbaţi au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar David n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului.El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac una ca aceasta! Să beau eu sângele acestor oameni, care s-au dus cu primejdia vieţii lor? Căci cu primejdia vieţii lor au adus-o.” Şi n-a voit s-o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.

 

Implică orice formă de sânge

 

Levitic 7:26,27 „ Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. Cine va mânca vreun fel de sânge, va fi nimicit din poporul său!”

 

Levitic 17:10  Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănâncă sângele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.

 

Psalmi 16:4  Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.

 

Vaccinarea nu este o hrănire cu sânge și nu este legată cu relații intime

 

Conform enciclopediei catolice “treimea este termenul folosit spre a simboliza doctrina principală a religiei creștine și anume că există unitatea unui singur Dumnezeu format din 3 persoane diferite : Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt care sunt  în același timp distincți unul față de celălalt și toți sunt egali.”

Origine

Păgânii din vechiul Babilon au introdus această dogmă în jurul anului 2200 î.Chr. Ea a fost introdusă în căzuta biserică creștină în jurul sec. II și fiind stabilită ca învățătură în crezul niceean în anul 325 d. Chr.

Iehova este singurul Dumnezeu, Cel suprem

Deuteronom 6:4  Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

Ioan 14:28  Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;” căci Tatăl este mai mare decât Mine.

Ioan 10:29  Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Psalmi 83:18  Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pământul.

1 Corinteni 15:28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Filipeni 2:11  şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Isaia 42:8  Eu Sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.”

Evrei 1:8  pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate…

Iehova și Isus sunt persoane diferite

Ioan 8:17, 18  În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:, deci, despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”

1 Ioan 5:7  (Căci trei Sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una Sunt.)

Romani 9:5  patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Tit 2:13  aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos.

Fiul a fost creat de Dumnezeu

Ioan 1:1  La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu.

Apocalipsa 3:14  Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu

Ioan 1:18  Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Coloseni 1:15, 16  El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea.

Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

 

Proverbe 8:22-24  Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

 

Isus este inferior lui Iehova

 

Matei 12:18  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

 

Isaia 53:11  Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

 

Fapte 3:13, 26  Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, cu toate că el era de părere să-I dea drumul.Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”

 

Fapte 4:27  În adevăr, împotriva Robului Tău celui Sfânt, Isus pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel

 

Filipeni 2:7  „..ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.”

 

Evrei 2:9  Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decât îngerii” adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

 

Ioan 8:28  Isus, deci, le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu Sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.

 

Ioan 5:19  Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

 

Marcu 13:32  Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

 

Matei 20:23  Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atîrnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

 

Apocalipsa 1:1  Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan.

 

Evrei 2:17  Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

 

Evrei 5:6; 7:17  Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.”  Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

În ceruri, Isus este supus lui Dumnezeu

Ioan 8:42  Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.

 

Ioan 12:49  Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

 

Ioan 17:4, 8,23, 25  Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.  Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

 

1 Corinteni 15:28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

 

Psalmi 110:1  (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”

 

Iehova este Dumnezeul lui Christos

 

Ioan 20:17  „Nu mă ţinea” i-a zis Isus „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

 

1 Petru 1:3  Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie.

 

Evrei 1:8, 9  pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.”

 

Apocalipsa 1:6  şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

 

Apocalipsa 3:12  Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

 

Luca 22:41, 42  Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură din piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

 

Marcu 15:34  Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

 

Matei 26:39  Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

 

Ioan 17:1  După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.

 

Evrei 5:7, 8  El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Iehova, “Eu sunt ”, “”Alfa și Omega”

Apocalipsa 1:8  „Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.

 

Apocalipsa 4:8  Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”

 

Isaia 44:6; 48:12  „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu Sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi în afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. „Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele pe care te-am chemat! Eu, Eu Sunt Cel dintâi, şi tot Eu Sunt şi Cel din urmă.

 

Apocalipsa 21:6; 22:13  Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.  Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.

 

Exod 3:14  Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Eu Sunt Cel ce Sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte „Eu Sunt” m-a trimis la voi.”

 

Ioan 8:58  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.”

 

Dumnezeu este Capul lui Christos

 

1 Corinteni 11:3  Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

 

Coloseni 2:9  Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.

 

Ioan 3:34  Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

Unitatea dintre Tatăl, Fiul și adunarea creștină

Ioan 17:20-22  Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una.

 

Ioan 10:30  „Eu şi Tatăl una Suntem.”

Este imposibil ca Dumnezeu să moară, dar Isus a murit și a stat în mormânt 3 zile

1 Timotei 1:17  A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

 

Psalmi 90:2  Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

 

Ieremia 10:10  Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.”

 

Fapte 10:39, 40  Noi Suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atîrnându-L pe lemn.Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate…

Sângele lui Christos a fost vărsat ca preț de răscumpărare

1 Corinteni 15:50  Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

 

Fapte 20:28  Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

 

Evrei 9:14  cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

 

1 Petru 1:18, 19  căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

Dumnezeu a înviat pe Christos la o poziție superioară celei pe care o avea înainte de a veni pe Pământ

Fapte 2:32, 33  Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui.Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

 

Fapte 13:30, 37  Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.  Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.

 

Romani 10:9  Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

 

2 Corinteni 4:14  Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.

 

Galateni 1:1  Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi

 

Ioan 10:18  Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

 

Fapte 17:31  pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”

 

Romani 8:11  Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

 

1 Corinteni 6:14; 15:15  Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. Ba încă noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

 

Efeseni 1:20  „..pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti..”

 

1 Petru 1:21  „..cari, prin El, Sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentruca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.”

 

Dumnezeu a început clădirea Templului Spiritual la învierea lui Isus

 

Ioan 2:19, 21, 22  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.”Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.

 

Ioan 20:1, 17  În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. „Nu mă ţinea” i-a zis Isus „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

Titlurile lui Christos arată că El este inferior lui Dumnezeu

Ieremia 33:16  În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul, Neprihănirea (Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.) noastră.”

 

Isaia 63:9  În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuş i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.

Numele Iosua este echivalent cu numele Isus

Evrei 4:8  Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

 

Matei 1:23  „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.

 

Ieremia 23:6  În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”

 

Spiritul Sfânt nu este o persoană, ci este puterea activă invizibilă supusă lui Dumnezeu

 

Ioan 15:26  Când va veni mângîietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

 

Matei 3:16  De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

 

Fapte 2:2-4, 17, 32, 33  Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui.Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

 

Ioan 16:7, 8, 13  Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Spiritul Sfânt nu este arătat la tronul lui Dumnezeu ca fiind o persoană

Apocalipsa 7:10  „..şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Fapte 7:55, 56  Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

 

Apocalipsa 4:5  Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care Sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

 

Apocalipsa 5:6  Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care Sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

Identitatea lui Iehova  și a lui Christos nu este un mister inexplicabil

Ioan 17:3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

 

Luca 10:22  Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

 

Matei 11:27  Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

 

Matei 13:11  Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

Iehova Dumnezeu nu Se contrazice

1 Corinteni 14:33  căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

 

Evrei 6:18  „..pentruca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte…”

 

Iacov 3:17  Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

Dumnezeu, Cel Suprem binecuvântează pe Christos, cel supus

Evrei 7:7  Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.

 

Psalmi 21:3-6  Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună din aur curat.Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie. Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia. Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvântări, şi-l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.

 

Levitic 18:22,23  Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune. Să nu te culci cu o vită, ca să te pângăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.

 

Treimea 

 

 

Conform enciclopediei catolice “treimea este termenul folosit spre a simboliza doctrina principală a religiei creștine și anume că există unitatea unui singur Dumnezeu format din 3 persoane diferite : Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt care sunt  în același timp distincți unul față de celălalt și toți sunt egali.”

Origine

Păgânii din vechiul Babilon au introdus această dogmă în jurul anului 2200 î.Chr. Ea a fost introdusă în căzuta biserică creștină în jurul sec. II și fiind stabilită ca învățătură în crezul niceean în anul 325 d. Chr.

Iehova este singurul Dumnezeu, Cel suprem

Deuteronom 6:4  Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

Ioan 14:28  Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl;” căci Tatăl este mai mare decât Mine.

Ioan 10:29  Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Psalmi 83:18  Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pământul.

1 Corinteni 15:28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Filipeni 2:11  şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Isaia 42:8  Eu Sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.”

Evrei 1:8  pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate…

Iehova și Isus sunt persoane diferite

Ioan 8:17, 18  În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:, deci, despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”

1 Ioan 5:7  (Căci trei Sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una Sunt.)

Romani 9:5  patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Tit 2:13  aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos.

Fiul a fost creat de Dumnezeu

Ioan 1:1  La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu.

Apocalipsa 3:14  Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu

Ioan 1:18  Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Coloseni 1:15, 16  El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea.

Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

 

Proverbe 8:22-24  Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

 

Isus este inferior lui Iehova

 

Matei 12:18  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

 

Isaia 53:11  Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

 

Fapte 3:13, 26  Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, cu toate că el era de părere să-I dea drumul.Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”

 

Fapte 4:27  În adevăr, împotriva Robului Tău celui Sfânt, Isus pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel

 

Filipeni 2:7  „..ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.”

 

Evrei 2:9  Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decât îngerii” adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

 

Ioan 8:28  Isus, deci, le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu Sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.

 

Ioan 5:19  Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

 

Marcu 13:32  Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

 

Matei 20:23  Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atîrnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

 

Apocalipsa 1:1  Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan.

 

Evrei 2:17  Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

 

Evrei 5:6; 7:17  Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.”  Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

În ceruri, Isus este supus lui Dumnezeu

Ioan 8:42  Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.

 

Ioan 12:49  Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

 

Ioan 17:4, 8,23, 25  Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.  Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

 

1 Corinteni 15:28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

 

Psalmi 110:1  (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”

 

Iehova este Dumnezeul lui Christos

 

Ioan 20:17  „Nu mă ţinea” i-a zis Isus „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

 

1 Petru 1:3  Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie.

 

Evrei 1:8, 9  pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.”

 

Apocalipsa 1:6  şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

 

Apocalipsa 3:12  Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

 

Luca 22:41, 42  Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură din piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

 

Marcu 15:34  Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

 

Matei 26:39  Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

 

Ioan 17:1  După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.

 

Evrei 5:7, 8  El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Iehova, “Eu sunt ”, “”Alfa și Omega”

Apocalipsa 1:8  „Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.

 

Apocalipsa 4:8  Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”

 

Isaia 44:6; 48:12  „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu Sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi în afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. „Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele pe care te-am chemat! Eu, Eu Sunt Cel dintâi, şi tot Eu Sunt şi Cel din urmă.

 

Apocalipsa 21:6; 22:13  Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.  Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.

 

Exod 3:14  Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Eu Sunt Cel ce Sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte „Eu Sunt” m-a trimis la voi.”

 

Ioan 8:58  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.”

 

Dumnezeu este Capul lui Christos

 

1 Corinteni 11:3  Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

 

Coloseni 2:9  Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.

 

Ioan 3:34  Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

Unitatea dintre Tatăl, Fiul și adunarea creștină

Ioan 17:20-22  Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una.

 

Ioan 10:30  „Eu şi Tatăl una Suntem.”

Este imposibil ca Dumnezeu să moară, dar Isus a murit și a stat în mormânt 3 zile

1 Timotei 1:17  A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

 

Psalmi 90:2  Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

 

Ieremia 10:10  Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.”

 

Fapte 10:39, 40  Noi Suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atîrnându-L pe lemn.Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate…

Sângele lui Christos a fost vărsat ca preț de răscumpărare

1 Corinteni 15:50  Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

 

Fapte 20:28  Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

 

Evrei 9:14  cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

 

1 Petru 1:18, 19  căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

Dumnezeu a înviat pe Christos la o poziție superioară celei pe care o avea înainte de a veni pe Pământ

Fapte 2:32, 33  Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui.Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

 

Fapte 13:30, 37  Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.  Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.

 

Romani 10:9  Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

 

2 Corinteni 4:14  Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.

 

Galateni 1:1  Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi

 

Ioan 10:18  Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

 

Fapte 17:31  pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”

 

Romani 8:11  Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

 

1 Corinteni 6:14; 15:15  Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. Ba încă noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

 

Efeseni 1:20  „..pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti..”

 

1 Petru 1:21  „..cari, prin El, Sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentruca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.”

 

Dumnezeu a început clădirea Templului Spiritual la învierea lui Isus

 

Ioan 2:19, 21, 22  Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.”Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.

 

Ioan 20:1, 17  În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. „Nu mă ţinea” i-a zis Isus „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

Titlurile lui Christos arată că El este inferior lui Dumnezeu

Ieremia 33:16  În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul, Neprihănirea (Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.) noastră.”

 

Isaia 63:9  În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuş i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.

Numele Iosua este echivalent cu numele Isus

Evrei 4:8  Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

 

Matei 1:23  „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.

 

Ieremia 23:6  În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”

 

Spiritul Sfânt nu este o persoană, ci este puterea activă invizibilă supusă lui Dumnezeu

 

Ioan 15:26  Când va veni mângîietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

 

Matei 3:16  De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

 

Fapte 2:2-4, 17, 32, 33  Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui.Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

 

Ioan 16:7, 8, 13  Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Spiritul Sfânt nu este arătat la tronul lui Dumnezeu ca fiind o persoană

Apocalipsa 7:10  „..şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Fapte 7:55, 56  Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

 

Apocalipsa 4:5  Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care Sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

 

Apocalipsa 5:6  Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care Sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

Identitatea lui Iehova  și a lui Christos nu este un mister inexplicabil

Ioan 17:3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

 

Luca 10:22  Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

 

Matei 11:27  Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

 

Matei 13:11  Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

Iehova Dumnezeu nu Se contrazice

1 Corinteni 14:33  căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

 

Evrei 6:18  „..pentruca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte…”

 

Iacov 3:17  Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

Dumnezeu, Cel Suprem binecuvântează pe Christos, cel supus

Evrei 7:7  Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.

 

Psalmi 21:3-6  Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună din aur curat.Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat-o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie. Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia. Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvântări, şi-l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.

 

 

Vorbirea in limbi

 

 

Abilitatea specială de a predica sau altfel glorifica pe Dumnezeu in alte limbi decât a lor, dată prin Spiritul Sfânt unor apostoli din adunarea timpurie creștină. Acolo unde darul vorbirii in altă limbă nu era înțeles de adunare, darul interpretării era dat. Un dar limitat adunării creștine timpurie, a fost dat ca un semn pentru necredincioșii străini, și asemenea tuturor celorlalte daruri ale Spiritului, a fost administrat de Isus Christos, prin cei 12 apostoli. La moartea apostolilor, darea acestui dar mai departe a devenit imposibilă și așadar a încetat.

Este o manifestare a puterii active a lui Dumnezeu, un dar special

1 Corinteni 12:4-11  Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.  De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;  altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

 

Fapte 10:45, 46  Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu.

 

 

Abilitarea a venit prin Spiritul sfânt de la Isus Christos

 

Fapte 2:1-6, 32, 33  În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care Sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

 

Alte daruri administrate de apostoli sau în prezența lor

 

Fapte 19:1-7  Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe cîţiva ucenici, şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit cu toate că a fost dat un Duh Sfânt.” Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”  Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

 

Fapte 8:14-18  Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.  Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mânilor apostolilor, le-a dat bani…

A permis predicarea veștilor bune oamenilor din alte națiuni și limbi

Fapte 2:7, 8, 11  Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu Sunt Galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

 

Nu toți din adunare au avut acest dar

 

1 Corinteni 12:27, 28, 30, 31  Voi Sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.  Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? Umblaţi, deci, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

Înțelegerea mesajului de mărturie era lucrul esențial

1 Corinteni 14:5-9  Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, ca să capete Biserica zidire sufletească. În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură? Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.

 

Dacă limba era necunoscută adunării, traducerea ei era de asemenea dată

 

1 Corinteni 14:10-19  Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete înţelese. Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.  Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.  Altmintrelea, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui?  Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

Scopul acestui dar a fost  de a oferi un semn celor necredincioși

1 Corinteni 14:21-25  În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.” Prin urmare, limbile Sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.  Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că Sunteţi nebuni?  Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui Sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

A fost dat ca să edifice, nu să înalțe creatura care avea acest dar

1 Corinteni 14:26-28  Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă Sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

 

1 Corinteni 13:1  Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Avea să fie folosit câtă vreme adunarea era încă în dezvoltarea timpurie

1 Corinteni 13:8, 11, 12  Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.  Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

A încetat ca dar după moartea apostolilor

1 Corinteni 13:8-10  Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

 

 

Venerarea Mariei,fecioara care ea insasi  ne-a aratat sa-L veneram pe Creatorul TUTUROR  CREATURILOR -Practică nescripturală bazată pe învățăturile false conform cărora:

 

1. Mama pământească a lui Isus Christos a fost născută printr-o concepere imaculată; 2. Ea este “mama lui dumnezeu”; 3. Ea este fecioară, nemaiavând alți copiii; 4. Că ea este femeia menționată la Geneza 3. 15; 5. Că ea este mama spirituală a bisercii;  6. Că rugăciunile adresate ei sunt ascultate și răspunse de Dumnezeu; 7. Că ea a fost luată în ceruri; 8. Toată onoarea și închinarea i se cuvine. Aceasta este o practică în contrazicere cu Scripturile și care distrage atenția de la adevărata închinare lui Iehova Dumnezeu prin Christos.

Origine

Închinarea la Maria a fost total necunoscută adevăraților creștini. Ea a fost învățată după sec. VI și a atins completa dezvoltare în Evul Mediu. Asemenea închinare, mai ales mamei și fiului își are originea adevărată în Babilonul păgân cu Semiramis, zeița cerului și fiul ei Nimrod.

1. Mama lui Isus, Maria, nu a fost imaculată nici eliberată de păcatul moștenit;doar Isus a fost

Psalmi 50:7  Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

Romani 5:12  De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

Romani 3:9, 10  Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, Sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.

Psalmi 13:1  (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?

Evrei 7:26  Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: Sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri…

Darul lui Dumnezeu de a ierta toate păcatele nu a  venit decât după jertfa lui Isus Christos

 

1 Corinteni 15:22  Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

 

Efeseni 1:7  În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său…

 

Evrei 9:22, 24, 26, 28  Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu…fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa… tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

 

Maria a împlinit legea curățirii după nașterea lui Isus și a adus jertfă pentru păcat, arătând astfel că ea nu este fără păcat

 

Luca 2:22-24  Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi-născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului” şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

 

Levitic 12:6-8  Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea-de-tot, şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire.Preotul să le jertfească înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel, ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.”

 

2. Maria nu a putut fi mama lui Dumnezeu”, deoarece Dumnezeu este fără început

 

Psalmi 89:2  Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” –

 

Ieremia 10:10  Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.”

 

1 Timotei 1:17  A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

Maria a fost născută 75 de generații după Adam, care a fost creat de Dumnezeu

Vezi și Luca 3: 23-38….

Geneza 2:7  Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Isus exista cu mult înaintea Mariei; ea mărturisea că Avraam a fost strămoșul ei iar Isus a declarat că El exista înainte de Avraam

Luca 1:55  cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”

 

Ioan 8:58  Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt Eu.”

 

Isus nu a fost Dumnezeu, ci a fost Fiul lui Dumnezeu și a devenit serv Tatălui

 

Luca 1:30-32  Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.Şi iată că vei rămânea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

 

Luca 9:35  Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.”

 

1 Corinteni 15:28  Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

 

Doctrina despre “mama lui Dumnezeu” este aceeași cu doctrina păgână a zeiței cerurilor

 

Ieremia 7:18  Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.”

 

3. Maria nu afost veșnic fecioară, deoarece a mai avut și alți copii

 

Matei 1:25  Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.

 

Matei 13:55, 56  Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu Sunt ei fraţii Lui?Şi surorile Lui nu Sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

 

O distincție clară este arătată între frații naturali și spirituali ai lui Isus

 

Matei 12:46-50  Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine.”Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi care Sunt fraţii Mei?”Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

 

Ioan 2:12  După aceea S-a pogorât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.

 

Ioan 7:3, 5, 10  Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici, şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Căci nici fraţii Lui nu credeau în El. După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.

 

Galateni 1:19  Dar n-am văzut pe nici unul altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului.

4. Femeia din Geneza 3:15  nu este Maria, ci organziația invizibilă a lui Dumnezeu

Geneza 3:15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Isaia 54:5, 13  căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pământ…

 

Isus cel născut de Maria, era carne și oase și nu putea să nimicească pe satan

 

Galateni 4:4  Dar când a venit împlinirea vremurii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege…

 

Ioan 1:14  Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

 

1 Ioan 4:2, 3  Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

 

Evrei 2:14  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.

 

Isus a devenit Fiul spiritual al lui Dumnezeu prin nașterea din nou

 

Ioan 3:5, 6  Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.

 

Luca 3:21, 22  După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Mama spirituală a lui Isus și a fraților Lui spirituali este organziația invizibilă a lui Dumnezeu

Romani 8:29  Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi Hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.

 

Galateni 4:22-26  Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă.Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă.Lucrurile acestea trebuiesc luate într-alt înţeles: acestea Sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar,căci Agar este muntele Sinai din Arabia; -şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.

 

Apocalipsa 12:1, 5, 17  În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag din fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Isus este sămânța spirituală a femii cerești care va zdrobi capul șarpelui invizibil

Galateni 3:16  Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale” adică Hristos.

 

Geneza 22:15-17  Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraamşi a zis: „Pe Mine însumi jur” zice Domnul „pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

 

1 Ioan 3:8  Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

 

Romani 16:20  Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

 

Apocalipsa 12:7-9  Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

 

Apocalipsa 20:1-3; 7-9  Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.  Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.

 

5. Lui Maria nu i-a fost dată nici un rol special în adunarea creștină

 

Fapte 1:14, 15  „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor, numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci…”

 

1 Timotei 2:11-13  Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.  Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.

 

Galateni 4:26  Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.

 

6. Este greșit a adresa rugăciuni Mariei ca mijlocitoare

 

Ioan 14:6, 13  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine….şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.”

 

1 Timotei 2:1  „Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.

 

7. Înălțarea Mariei la cer în carne și oase este nescripturală și irațională deoarece trupurile de carne nu pot exista mai sus de atmosfera Pământului

 

Ioan 3:3, 7, 8  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

 

1 Corinteni 15:42, 44, 45, 48-50  Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa Sunt şi cei cereşti.Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

 

8. Adresările către ea ca fiind binecuvântată, fericită și favorizată nu înseamnă ca ii trebuie adusă închinare

 

Luca 1:28, 30  Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

 

Luca 1:41-48  Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt.Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.” Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, mântuitorul meu,pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită…

 

Aceleași expresii au fost adresate și altora

 

Judecãtori 5:24  Binecuvântată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

 

Deuteronom 28:1, 4  Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate.

 

Geneza 30:9, 10, 13  Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o lui Iacov de nevastă.Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu.  „Ce fericită Sunt!” a zis Lea „căci femeile mă vor numi fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).

 

Maleahi 3:12  „Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor.

 

Isus a arătat că venerarea Mariei era ceva greșit

 

Luca 11:27, 28  Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat, şi de ţîţele pe care le-ai supt!”Şi El a răspuns:„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!”

 

Ioan 2:3, 4  Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”

 

Ioan 19:26  Când a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”

 

 

Venerarea stramosilor-Practicarea (ceremonială sau altfel) a onorării, venerării și închinării la strămoși morți, fie individual sau colectiv, în credința că ei sunt conștienți într-un ținut invizibil și pot ajuta sau împiedica și așadar trebuie să le fie făcut pe plac. O practică falsă.

 

Origine

De origine nebiblică. O practică păgână.

 

Respectul pentru părinți este cuvenit

Deuteronom 5:16  Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

Luca 18:18-20  Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”

Proverbe 23:22  Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, când a îmbătrânit.

Exod 21:17  Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

De asemenea: Levetic 20:9; Deuteronom 27:16; Proverbe 1:8,9; 19:26; 20:20; Ieremia 35:6-8, 18; 1 Timotei 5:8.

Ascultarea față de Dumnezeu trebuie sa fie mai presus față de cea de părinți

 

Efeseni 6:1-4 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.

„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” -este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă-„ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.

 

Fapte 5:29  Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

 

Matei 10:35  Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.

 

Matei 19:29  Şi ori şi cine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.

 

Strămoșii nu sunt conștienți, sunt incapabili să ajute

 

Psalmi 49:10, 17-19 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor. căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el. Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

 

Ioan 3:13  Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

 

Fapte 2:29, 34  cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea.

 

Eccleziastul 9:5, 10  Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

 

Iov 14:1, 2, 21  Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de Sunt înjosiţi, habar n-are.

 

Venerarea strămoșilor este osândită ca închinare la creaturi

 

Romani 1:25  căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

 

Matei 10:37  Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.

 

Închinarea se cuvine și trebuie dată doar lui Iehova Dumnezeu

 

Matei 4:10  „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

 

Ioan 4:23, 24  Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

 

 

NASTEREA DIN SAMANTA INVATATURII LUI DUMNEZEU –Viata noua a crestinului- Este stilul de viață arătat de Scripturi pe care creștinii trebuie să-l urmeze, mai ales în aceste vremuri de pe urmă

 

Acesta nu este un efort pentru dezvoltarea caracterului, ci necesită o cunoștință clară a principiilor de bază a lui Dumnezeu și a cerințelor drepte cerute de la cei care vor să intre în Lumea nouă.

Dumnezeu a prezis o Lume nouă, condusă de principiile Sale drepte

Isaia 65:17  „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

2 Petru 3:13  Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

 

Isaia 11:5  Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.

Servii Săi sunt învățați în armonie cu voia Sa descoperită

Isaia 54:13  Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.

 

Isaia 55:8, 9  „Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu Sunt căile Mele, zice Domnul. „Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Membrii poporului Său vor dăinui în Împărăție

Isaia 66:1, 22  „Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă? Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea-zice Domnul-aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.

Mintea Evei a fost coruptă

2 Corinteni 11:3, 14  Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

Mințile oamenilor îndreptate mereu spre rău au adus potopul

Geneza 6:5, 13  Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este Hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

Mintea omului decăzut este îndreptată spre rău, încă din tinerețe

Geneza 8:21  Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului Sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.

Gândirea rea a oamenilor a fost prezisă

Deuteronom 31:21  Când va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”.

Îndreptarea accentuată spre rău a minților oamenilor în vremea sfârșitului a fost prezisă

Matei 24:37  Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

 

2 Timotei 3:1, 8  Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care Sunt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa.

 

Romani 1:22, 28, 29  S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înebunit; Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; Sunt şoptitori,

Dumnezeul aceste lumi, satan este responsabil pentru gândurile rele

Apocalipsa 12:9  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

 

2 Corinteni 4:4  a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Mintea omului este hrănită cu lucruri rele de satan

Coloseni 1:21  Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum.

 

Efeseni 2:2, 3  în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Pentru a fi în armonie cu aranjamentul lui Dumnezeu, este necesară o completă schimbare a modului de gândire

2 Corinteni 3:16-18  Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

 

Romani 12:2  Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

 

Forța activă a lui Dumnezeu trebuie să realizeze o schimbare în gândire și purtare

 

Tit 3:3-6  Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urându-ne unii pe alţii.Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt,pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru;

 

1 Corinteni 2:10, 12  Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

 

Schimbarea trebuie să fie sinceră

 

Psalmi 51:10, 11  Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.

 

Cuvântul scris a lui Dumnezeu este capabil să pătrundă cele mai intime gânduri ale omului și să-I conducă cursul de acțiune

 

Psalmi 119:9  Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.

 

Evrei 4:12, 13  Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

 

Aceasta înseamnă a deveni o nouă personalitate

 

Efeseni 4:22-24  „..cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

 

Legea păcatului prin Adam se războiește împotriva legii noii minți

 

Galateni 5:16, 17  Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: Sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

 

Romani 7:21-25  Găsesc, deci, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, deci, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

 

Eșecul de a înoi mintea conduce la coruperea stării mentale

 

1 Timotei 6:3-5  Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.

Sfârșitul gândurilor rele este moartea

Filipeni 3:18, 19  Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: Sunt mulţi, care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumenzeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

Mintea trebuie antrenată în procese de gândire drepte

Proverbe 23:26  Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

 

Romani 8:5-8  În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce Sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

Iubirea de Dumnezeu este esențială

Matei 22:37  Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”

O minte împărțită este fatală

Psalmi 119:113  Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta.

 

Apocalipsa 3:16  Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

Este necesară o atitudine pozitivă, care are în vedere planuri de viitor

Filipeni 3:13-16  Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.Gândul acesta, deci, să ne însufleţească pe toţi, care Suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă Sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.

 

Filipeni 2:5  Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.

 

Adevărul trebuie să intre în minte și inimă devenind forța motivatoare a omului, astfel înlăturând afundarea în grijile acestei lumi

 

Luca 8:5-8, 11, 13-15 „Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare, şi au mâncat-o păsările cerului.O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.O altă parte a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.” Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, Sunt aceia cari, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.Sămânţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.Sămânţa, care a căzut pe pământ bun, Sunt aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.

 

Este necesară o cunoștință clară a cerințelor lui Dumnezeu

 

Coloseni 3:2, 9, 10  Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.

 

Cerințele lui Dumnezeu se extind în viața de zi cu zi

 

1 Timotei 6:13, 14  Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont,să

păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos.

 

Iacov 1:27  Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

 

Afacerile zilnice ale vieții trebuie guvernate de o atitudine creștină

 

1 Petru 1:13-16  De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi tîrîţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”.

Bârfele și remarcile negândite, lipsite de tact, rele și agitătoare trebuie evitate

Iacov 1:26  Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.

 

Iacov 3:6, 8-10  Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei…. dar limba nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care Sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

 

Proverbe 16:28  Omul neastâmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni.

Amestecarea în treburile personale ale altora este osândită

1 Timotei 5:13  Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că Sunt leneşe, dar Sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.

1 Petru 4:15  Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.

Neînțelegerile și certurile trebuie puse la o parte

1 Corinteni 3:3  Pentru că tot lumeşti Sunteţi. În adevăr, când între voi Sunt zavistii, certuri şi desbinări, nu Sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

Criticarea malițioasă a imperfecțiunilor altora nu este potrivită

Galateni 6:1  Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care Sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Apropierea familială în cadrul adunării cere eforturi continue de a face ca dragostea să abunde

Coloseni 3:12-14  Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.

 

Filipeni 1:27, 28  Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentruca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei,fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu.

 

Galateni 6:2  Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

Disensiunile personale în familie ar trebui depășite

Coloseni 3:18-21  Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele. Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.

O persepectivă echilibrată se păstrează prin moderație în mâncare și băutură

Filipeni 4:5, 6  Blîndeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

 

Proverbe 23:20, 21  Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

 

1 Timotei 5:23  Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomahului tău, şi din pricina deselor tale îmbolnăviri.

 

1 Timotei 3:8  Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mîrşav.

 

Romani 14:21  Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

În ce privește divertismentul, aceasta este o decizie individuală si trebuie luată în considerare că Isus Christos este exemplul nostru

Coloseni 3:17  Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

 

1 Corinteni 10:31  Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

 

1 Petru 2:21  Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.

Propria conștiință, antrenată în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să determine alegerea locului de muncă și altor activități similare

Fapte 24:16  De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

 

Romani 14:4  Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea.

 

1 Corinteni 10:29, 30  Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?

 

1 Timotei 3:9  „..ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.”

Angajatorul nu trebuie înșelat

Coloseni 3:22-25  Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când Sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul.Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

 

O purtare creștinească în afara adunării este importantă

 

1 Timotei 6:1  Toţi cei ce Sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.

 

1 Timotei 3:7  Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.

Un creștin trebuie să fie un exemplu în conduită și să nu se compromită cu necurăția pentru a părea un individ de treabă

Efeseni 5:1, 3, 4  Urmaţi, deci, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi. Curvia sau orice altfel de necurăţie sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu Sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţumire.

 

1 Petru 4:3-5  Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrînări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu, şi vă batjocoresc.Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.

 

1 Petru 3:16, 17  având un cuget curat; pentru ca cei ce bîrfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!

Compromiterea principiilor dreptății este începutul căderii de la credință

Coloseni 1:23  negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.

 

1 Timotei 1:18-20  Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună,şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.Din numărul lor Sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

 

2 Timotei 2:18, 19  care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce Sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!”

Mintea trebuie umplută în mod continuu cu lucruri drepte

Filipeni 4:8  Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

 

Se cere o permanentă autodisciplină chiar și în cele mai mici lucruri ale vieții de zi cu zi

 

 

Evrei 12:5, 6, 11-17  Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. Întăriţi-vă, deci, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut.Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe.

Perseverența in studiul personal este necesară

1 Timotei 4:6  Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum.

 

2 Timotei 2:15  Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.

Participarea regulată la adunări este esențială pentru primirea conducerii Spiritului Sfânt

2 Petru 1:20, 21  Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

 

Fapte 2:46, 47  Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

 

Evrei 10:25  Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Asocierea socială cu oameni nespirituali este periculoasă

1 Corinteni 15:33  Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.

 

2 Corinteni 6:14, 15  Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

Asocierea cu frații creștini ajută și edifică în credință

Fapte 2:42  Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.

 

1 Tesaloniceni 5:11  De aceea, mângîiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.

 

Luca 24:32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”

 

Evrei 2:17  Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

 

Evrei 3:13  Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.

Adunarea poporului lui Dumnezeu de astăzi este  mai semnificativă decât cea a poporului Izrael la muntele Sinai

Psalmi 68:8  s-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

 

Exod 19:18, 19  Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

 

Evrei 12:18, 19, 22-24  Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul, care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească… Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,de Biserica celor întâi născuţi, care Sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

Completa consacrare aduce răsplata lui Dumnezeu

Maleahi 3:10  Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.

 

 

Viata vesnica 

 

Condiția care distinge animalele și plantele de organismele moarte. În înțeles Scriptural aplicat persoanelor inteligente, viața este existență. Ea poate fi în cer sau pe Pământ.

Iehova are viață nemuritoare

1 Timotei 1:17  A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

Psalmi 90:2  Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Ieremia 10:10  Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.

Iehova este sursa și Dătătorul vieții

Psalmi 36:9  Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

 

Iacov 1:17  „..orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.”

 

Fapte 17:25, 26, 29  El nu este slujit de mâni omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor.Astfel, deci, fiindcă Suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

 

Psalmi 104:29, 30  Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărâna lor.Îţi trimiţi Tu suflarea: ele Sunt zidite, şi înoieşti astfel faţa pământului.

 

Iov 12:9, 10  Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

Viața va fi dată omenirii ascultătoare prin Christos

1 Ioan 2:2  El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

 

Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

 

Ioan 5:26  Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.

 

Ioan 6:51  Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

 

Romani 6:23  Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

 

Adam și Eva au avut dreptul la viață datorită perfecțiunii lor

 

Geneza 1:27-31  Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.” Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

 

Deuteronom 32:4  El este Stânca; lucrările Lui Sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui Sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

 

Geneza 2:9, 17  Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului…dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

 

Acest drept a fost pierdut pentru totdeauna de Adam și Eva

 

Geneza 3:17-19  Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

 

1 Timotei 2:14  Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

 

Evrei 6:4-6  Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,  şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor-şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.

 

Evrei 10:26, 27  Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

 

Toți oamenii sunt născuți fără dreptul la viață

 

Psalmi 51:5  Iată că Sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

 

Matei 7:18  Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

 

Evrei 9:27  Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.

 

Omenirea păcătoasă este considerată moartă de Dumnezeu

 

Luca 9:60  Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.”

 

Efeseni 2:1  Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre.

 

1 Timotei 5:6  Dar cea dedată la plăceri, cu toate că trăieşte, este moartă.

Dumnezeu nu este obligat să dea nimănui viața

Romani 9:14-24  Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!  Căci El i-a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va place să Mă îndur.” Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?”Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?”Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru peire;şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,marea majoritate a oamenilor de astăzi nu vor primi viața veșnică

 

Matei 7:13, 14  Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea.Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.

Jertfa de răscumpărare a lui Christos deschide ocazia câștigării vieții

Matei 20:28  Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

 

1 Timotei 2:5, 6  Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită..

 

1 Ioan 2:2  El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

 

Evrei 9:26  „..fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.”

 

Cei care acceptă pe Christos sunt considerați vii

 

Ioan 5:24  Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

 

Romani 8:6  Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

 

Luca 20:38  Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi Sunt vii.”

 

Pentru Dumnezeu, viața viitoare sau dreptul la viață este mai importantă decât viața prezentă și beneficiile ei

 

Matei 10:28, 39  Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.

 

Matei 18:8  Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul veşnic.

 

Matei 6:25  De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

 

1 Petru 1:24  Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos.

 

Psalmi 144:4  Omul este ca o suflare, zilele lui Sunt ca umbra care trece.

 

Iacov 4:14  Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâne! Căci ce este viaţa voastră? Nu Sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.

 

Psalmi 102:11  Zilele mele Sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

 

Eccleziastul 8:13  Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.

 

Luca 14:26  „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Datorită cursului Său de acțiune credincos, Christos a primit nemurirea

Evrei 7:15, 16  Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,  pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi neperitoare.

 

Efeseni 1:19-21  şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

 

Romani 6:9  întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

Viața și neputrezirea au fost aduse la iveală de Christos

2 Timotei 1:10  „..dar care a fost descoperit acum prin arătarea mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.”

 

Romani 7:18-25  Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai Sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc, deci, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?.. Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, deci, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

 

Efeseni 2:12  „..aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.”

 

Nemurirea este dată membrilor trupului lui Christos pentru credincioșia lor până la moarte

 

Romani 2:7  Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

 

Iacov 1:12  Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

 

1 Ioan 2:25  Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa veşnică.

 

Apocalipsa 2:7, 10  Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

1 Ioan 3:2  Prea iubiţilor, acum Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

 

Pe lângă Dumnezeu și Christos, nemurirea este dată doar celor 144.000 de membrii ai Trupului lui Christos în cer

 

Apocalipsa 7:4-8  Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.

 

Apocalipsa 14:1-3  Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor.Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

Îngerii nu au nemurire

2 Petru 2:4  Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;

 

Iuda 1:6  El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

 

Evrei 2:14  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.

 

Isaia 14:12, 15  Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pământ, tu, biruitorul neamurilor!Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!

 

Ezechiel 28:17-19  Ţi s-a îngîmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!”

 

1 Petru 3:19, 20  în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

Natura divină este dată lui Christos și celor 144.000, în cer

2 Petru 1:4  „..prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.”

 

1 Corinteni 15:40-50  Tot aşa, Sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere.Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa Sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

Viața într-un organism spiritual este a îngerilor

Evrei 2:6, 14, 16  Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-Ţi aduci amine de el sau fiul omului, ca să-l cercetezi? Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul…. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.

 

Evrei 1:4, 5  ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?” Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?”

 

Natura umană este pentru cei care trăiesc pe Pământ

 

1 Corinteni 15:45-49  De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.  Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa Sunt şi cei cereşti.Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

 

Cei 144.000 primesc nemurirea la învierea lor

 

1 Corinteni 15:51, 52  Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

 

1 Tesaloniceni 4:16  Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

 

 

Unii care trăiesc acum nu vor muri niciodată

 

Ioan 11:26  Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

 

Învierea deschide ușa vieții pentru alții

 

Ioan 5:28, 29  Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

 

Fapte 24:15  şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

 

Viața veșnică va fi dată persoanelor probate de pe Pământ la sfârșitul domniei de 1.000 de ani a lui Christos

 

Apocalipsa 20:5; 7-12  Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

 

Luca 20:35, 36  dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

 

Viața nu este posibilă prin Lege, nici nu poate fi impusă oamenilor

 

2 Corinteni 3:6  care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

 

Galateni 3:21  Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

Viața pentru toți oamenii va fi dependentă de Iehova pe veci

 

Ioan 17:3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

 

Psalmi 27:4  Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.

Consacrarea este esențială pentru a intra pe calea vieții

Evrei 10:7  Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”

 

Marcu 1:9-11  În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul pogorându-Se peste El ca un porumbel.Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

 

Matei 28:19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Progres spre maturitate spirituală trebuie realizat

Evrei 6:1-3  De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,învăţătura despre botezuri, despre punerea mânilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.  Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

 

1 Corinteni 14:20  Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.

 

Evrei 5:12-14  În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

 

Evrei 10:38,  39  Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”Noi însă nu Suntem din aceia care dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.

Vindecarile miraculoase

 

Restaurarea bolnavilor spirituali sau fizici la sănătate. Un dar al Spiritului Sfânt dat de Iehova Dumnezeu anumitor oameni înainte de Christos, cât și unora din urmașii lui Christos. Scopul a fost de a da un semn a puterii lui Dumnezeu celor din afara adunării. Asemenea tuturor darurilor speciale de la și după Rusaliile anului 33. d.Chr. a fost administrat de Isus Christos prin cei 12 apostoli sau în prezența lor. La moartea apostolilor a devenit imposibil să transmită acest dar special altora și prin urmare a încetat.

Iehova Dumnezeu are puterea de a face bolnav pe cineva și de a-l vindeca

Deuteronom 28:27, 35  Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu rîie şi cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci. Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse, şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului până în creştetul capului.

 

Exod 15:23-26  Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?” Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare. El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; căci Eu Sunt Domnul, care te vindecă.”

 

Isus Christos a primit puterea de a vindeca la prima Sa venire

 

Matei 9:35  Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.

 

Fapte 10:38  „..cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.”

 

Matei 11:5  Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii Sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

Isus a dat darul vindecărilor întâi celor 12 apostoli și mai apoi altor 70 de ucenici

Matei 10:1-8  Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;  Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;Simon Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.Aceştia Sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor; ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

 

Luca 10:1, 8-10  După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El.Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini Sunt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.

În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte;să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo, şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei…”

Prin Spiritul Sfânt care a fost vărsat la Rusalii, Isus a dat darul de a vindeca și de a învia morții doar anumitor ucenici

Fapte 2:1-4  În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

 

1 Corinteni 12:4, 8, 9  Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;

 

Fapte 5:12, 16  Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

 

Darul vindecării și alte asemenea daruri au fost transmise de apostolisau  doar în prezența lor

 

Fapte 8:18-20  Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mânilor apostolilor, le-a dat bani, şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.”  Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

 

Fapte 10:44  Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.

 

Vindecările fizice făcute de Isus au fost de asemenea iertări de păcate

 

Marcu 2:3-12  Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănog. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi Sunt iertate!” Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:„Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi Sunt iertate” ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?”Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,„Ţie îţi poruncesc” a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”

 

Ucenicii lui Isus au avut de asemenea darul special de a ierta sau ține păcate, ceea ce vindecătorii  impostori, nu au

 

Ioan 20:21-23  Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

 

Fapte 9:17, 18  Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.

 

Fapte 13:9-12  Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el,  şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?

Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi căuta bîjbîind nişte oameni, care să-l ducă de mână.Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

 

Vezi și Fapte 5:1-11

 

Iacov a vorbit despre bolnavi spiritual, nu fizic, altfel toți păcătoșii ar fi foarte bolnavi fizic

 

Iacov 5:13-16  Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrâni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

 

Deuteronom 9:16-20  M-am uitat, şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul.Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele, şi le-am sfărîmat sub ochii voştri. M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi. Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta. Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încît voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el.

 

Ungerea cu undelemn arată aplicarea cuvântului vindecător a lui Dumnezeu spre corectare

 

Psalmi 133:1,2  Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.

 

Psalmi 141:5  Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într-una împotriva răutăţii lor.

 

Exemplul rugăciunii lui Ilie a fost o ocazie când poporul Izrael era bolnav spiritual

 

Iacov 5:16, 17  Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.

 

1 Regi 16:29-33;17:1;18:1,36,37,45  Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel, în al treizeci şi optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci şi doi de ani peste Israel la Samaria. Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul Sidoniţilor, şi a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui. A ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria, şi a făcut un idol Astarteei. Ahab a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor Sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” Au trecut multe zile, şi cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te, şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului.” În clipa când se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu Sunt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” Peste câteva clipe, cerul s-a înegrit de nori, a început vântul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car, şi a plecat la Izreel.

 

Îmbolnăvirea spirituală este rezultatul îndepărtării de adevăr și întoarcerea înapoi este cea care salvează de la moarte

 

Iacov 5:19, 20  Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul,să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

 

Matei 18:15  Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

 

1 Timotei 4:16  Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

 

Puterile vindecătoare au fost date ca un semn celor din afară

 

Luca 4:25-27  Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman, Sirianul.”

 

Scopul darului vindecării nu a fost de a vindeca pe cei apropiați celui care deținea acest dar

 

Filipeni 2:25-30  Am socotit de trebuinţă să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimisul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele. Căci dorea ferbinte să vă vădă pe toţi; şi era foarte mâhnit, pentru că aflaserăţi că a fost bolnav. Ce-i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare.L-am trimis, deci, cu atât mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăşi, şi să fiu şi eu mai puţin mâhnit.Primiţi-l, deci, în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

 

2 Timotei 4:20  Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet.

 

Singura excepție a lui Pavel a fost pentru a se elibera pe sine de vina datorată accidentului

 

Fapte 20:7-12  În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi la olaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.”După ce s-a suit iarăşi, a frînt pâinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângîieri.

 

Puterile de vindecare nu au fost folosite pentru sine de cel care le avea

 

Luca 4:23, 24  Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doftore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.” „Dar” a adăugat El „adevărat vă spun că, nici un prooroc nu este primit bine în patria lui.

 

Isus a folosit mijloace naturale de a se reface din oboseală

 

Ioan 4:6  Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

 

Marcu 4:38  Şi El dormea la cârmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

 

Luca 8:23  Pe când vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stîrnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.

 

Marcu 6:30-33  Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, deci, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. Oamenii i-au văzut plecând, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

 

Elisei a avut mari puteri de vindecare dar totuși a murit din cauza unei boli

 

2 Regi 4:32-35  Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi, şi s-a rugat Domnului.S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui, şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.

 

2 Regi 5:9, 10, 14  Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.” S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.

 

2 Regi 13:14, 20, 21  Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s-a pogorât la el, a plâns pe faţa lui şi a zis: „Părinte, părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Elisei a murit, şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de Moabiţi.Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, şi a înviat şi s-a sculat pe picioare.

 

2 Corinteni 12:7-9  Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngîmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

 

Mijloace naturale de vindecare au fost folosite chiar și atunci când darul vindecărilor era prezent

 

1 Timotei 5:23  Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomahului tău, şi din pricina deselor tale îmbolnăviri.

 

Coloseni 4:14  Luca, doctorul prea iubit, şi Dima, vă trimit sănătate.

 

Primirea sau luarea de bani nu era permisă celor care practicau vindecări divine

 

2 Regi 5:15  Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor Sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijineşte pe mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, când mă voi închina în casa lui Rimon!” Elisei i-a zis „Du-te în pace.” După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică, Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el.” Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?” El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ţi spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant din argint şi două haine de schimb.”Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el, şi a legat doi talanţi din argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine, când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna.” Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.

 

Matei 10:8  Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

 

Nu vindecările miraculoase sunt dovada organizației adevărate a lui Dumnezeu astăzi, ci dragostea și darul predicării

 

1 Corinteni 12:28  Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

 

1 Corinteni 14:1  Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.

 

Fapte 2:17, 18  „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.

 

1 Corinteni 13:2  Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.

 

Nu toți din adunarea din Ierusalim posedau darul vindecărilor

 

1 Corinteni 12:19, 20, 30  Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

 

Fapt este că Sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.  Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?

 

Vindecările fizice miraculoase nu mai există astăzi deoarece darurile speciale au încetat după moartea apostolilor

 

1 Corinteni 13:8-12  Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.  Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

 

Ultimele vindecări miraculoase despre care există o relatare au avut loc în anul 59 d. Chr.

 

Fapte 28:8, 9  Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el, şi l-a vindecat.Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.

 

Vindecări miraculoase vor fi realizate de Isus Christos în mod complet în timpul domniei Sale de 1.000 de ani

 

Isaia 33:24  Nici un locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”

 

Ieremia 33:6  Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie.

 

Ioan 8:51  „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”

 

Isaia 35:6  „..atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţîşni ape, şi în pustietate pîraie;”

 

Apocalipsa 21:4, 5  El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte Sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Zeciuiala

Darea unei zecimi din posesiile sau câștigurile cuiva. Deoarece numărul 10 este folosit de Scripturi ca reprezentând totul, este un simbol al întregii consacrări a poporului lui Dumnezeu cu toate posesiile lor, serviciului lui Iehova.

Zeciuiala dată de Avraam lui Melchisedec a arătat că preoția levitică este inferioară celei lui Christos

Geneza 14:18-20  Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului.Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

Evrei 7:4-10  Vedeţi bine, deci, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele.Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, Sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.

Iacov a promis o zecime (nu prin Lege) reprezentând completa consacrare

Geneza 28:20-22  Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac,şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”

Zeciuielile plătite de izraeliți sub Lege

Principala zeciuială pentru leviți

 

Numeri 18:21  Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii.

 

A doua zeciuială pentru a călători la Ierusalim sau alt loc pentru adunare; ce mai rămânea trebuia mâncat acolo

 

Deuteronom 14:22-26  Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întâii-născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău. Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.Atunci, să-ţi prefaci zeciuala în argint, să strângi argintul acela în mână, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va place, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta.

 

Zeciuiala săracului dată tot al 3-lea și al 6-lea an din fiecare ciclu de 7 ani, în locul celei de-a doua zeciuieli

 

Deuteronom 14:28, 29  După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s-o pui în cetăţile tale.Atunci să vină Levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

Zeciuiala leviților pentru preoți era o zeciuială din zeciuială

Numeri 18:26, 28, 29  „Să vorbeşti Leviţilor, şi să le spui: „Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;Astfel să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul.Din toate darurile care vi se vor da, să luaţi întâi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată Domnului.

 

Regelui erau date taxe care variau în funcție de posibilități

 

1 Samuel 8:15  Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.

Zeciuiala nua  fost partea principală a Legii

Matei 23:23, 24  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!

 

Luca 18:11-14  Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu Sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”

 

Isus a ținut legea zeciuielii câtă vreme Legea evreiască mai exista

 

Luca 11:42  Dar vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

Zeciuiala s-a incheiat când Legea a fost abolită de Dumnezeu prin Christos

Coloseni 2:13, 14  Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

 

Galateni 3:13  Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn” –

 

Efeseni 2:15  „…şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;”

 

Evrei 7:18  Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei-

 

Evrei 7:11, 12  Dacă, deci, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea-ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec” şi nu după rânduiala lui Aaron?Pentrucă, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.

 

Darurile creștinilor sunt de bunăvoie, „daruri de milă nu prin lege, nici obligatorie

 

2 Corinteni 9:5-7  De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a Hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.”

 

Fapte 24:17  După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.

 

Romani 15:25-27  Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, care Sunt în Ierusalim.Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti.

 

Fapte 4:34, 35  Căci nu era nici unul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute,şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

 

Galateni 2:10  Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.

 

Nu este nici o mențiune în Biblie cu privire la creștini dând zeciuială

 

1 Corinteni 16:2, 3  În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.

 

Zeciuiala creștinului este de a da totul serviciului Împărăției

 

Evrei 10:7  Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”

 

Luca 18:27-30  Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.”Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.”Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

 

Luca 12:33  Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.

 

Proverbe 23:26  Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

 

Evrei 13:15, 16  Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

 

Romani 12:8  Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.

 

Romani 13:8  Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.

 

Fapte 4:32  Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui Sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.

Darurile de milă ale creștinilor nu erau date în mod regulat adunării sau servilor ei, ci pentru a ajuta fraților nevoiași și extinderii lucrării de predicare

Iacov 2:15, 16  Dacă un frate sau o soră Sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

 

Romani 15:26  Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, care Sunt în Ierusalim.

 

Filipeni 4:14-17  Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strîmtorarea mea. Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” în afară de voi.Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.

Creștinii astăzi oferă  organizației  lui Dumnezeu mijloace materiale pentru îndeplinirea lucrării Împărăției

Fapte 11:29, 30  Ucenicii au Hotărât să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea,ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrâni.) prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

 

2 Corinteni 9:1-5  Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi.Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi rîvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.Am trimis totuşi pe fraţi, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, şi nu vă vor găsi gata, n-aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta.De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.

 

2 Corinteni 9:11-13  În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.

Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;

 

1 Corinteni 16:1-4  cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim. Dacă va face să mă duc şi eu, vor merge cu mine.

Creștinii astăzi pun deoparte bani pentru a participa la adunări, unde se bucură de hrana spirituală oferită

Deuteronom 14:22-27  Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întâii-născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.Atunci, să-ţi prefaci zeciuala în argint, să strângi argintul acela în mână, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va place, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta.Să nu părăseşti pe Levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.

 

Așazisa creștinătate de astăzi, reprezentată de vechiul Izrael, nu este devotată lui Dumnezeu, nici închinării curate

 

Maleahi 3:8, 9  Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!

Binecuvântările fără margini ale lui Dumnezeu vărsate pe poporul Său astăzi mărturisesc prosperitate spirituală

Maleahi 3:10  Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.

Sa nu uitam de Zilele de judecată ale Tribunalul ceresc 

 

Zilele de judecată sunt perioade de timp în care Tribunalul Suprem din ceruri împarte judecată. Tribunalul ceresc este format din Judecătorul suprem, Iehova Dumnezeu și Judecătorul Său asociat, Isus Christos. Judecata înseamnă actul de a determina ceea ce se conformează legii sau în mod scriptural voinței exprimate a lui Dumnezeu. Judecățile lui Dumnezeu sunt drepte și în armonie cu propriile Sale standarde înalte de dreptate. Odată pronunțate, ele nu sunt întoarse. Ele pot fi judecăți de favoare divină sau de condamnare divină.

Judecățile lui Iehova sunt drepte și ocazii de bucurie

Psalmi 96:10-13  Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.Să se bucure cerurile, şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie , înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui.

 

Isaia 26:9  Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

 

Romani 11:33  O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse Sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese Sunt căile Lui!

Ziua de judecată din Eden (aprox. 4025 î.Chr.) a adus condamnarea lui Adam și a Evei și neputință asupra urmașilor lor

Geneza 3:8-21  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.”Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”Adam a pus nevestei sale numele Eva (ebr. = viaţă): căci ea a fost mama tuturor celor vii.Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

 

1 Timotei 2:14  Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

 

Romani 5:12, 16  De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o Hotărâre de iertare.

 

Ziua de judecată din timpul lui Noe (sfârșită în anul 2370 î.Chr.) a reprezentat sfârșitul lumii

 

Luca 17:26, 27  Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

 

Geneza 6:5,7,9,13,18  Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.  Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Iată care Sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este Hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.

 

2 Petru 2:5  dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;

Ziua de judecată a Sodomei și Gomorei (aprox. 1919 î.Chr.), de asemenea a preaumbrit judecata finală de condamnare

Luca 17:28-30  Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

 

Geneza 19:24, 25, 29  Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.  Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

 

2 Petru 2:6-9  dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;(căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) – înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

 

Romani 9:29  Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

 

Iuda 1:7  Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

Ziua de judecată a Izraelului trupesc între anii 29-70 d. Chr.

 

Matei 3:10-12  Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu Sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grînar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

 

Ioan 4:35-38  Nu ziceţi voi că mai Sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care Sunt albe acum, gata pentru seceriş.Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce samănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul samănă, iar altul seceră”.Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

 

Ioan 9:39-41  Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.”Unii din Fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”  „Dacă aţi fi orbi” le-a răspuns Isus „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”

 

Evrei 9:26  fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.

 

Matei 23:33  Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

 

Fapte 13:45-48  Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut.

 

Isus Christos este pe deplin calificat să acționeze ca Judecător

Ioan 5:21,22, 26-30  În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.  Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.

Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului.Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,  şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

 

Fapte 10:42  Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

 

Isaia 11:1-4  Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va Hotărâ după cele auzite,ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va Hotărâ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

 

Matei 12:18-21  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”

 

Ioan 8:16  Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu Sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.

 

Moartea credincioasă a lui Isus a adus condamnarea Divină asupra lui satan și lumii stricate

Ioan 14:30  Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

 

Ioan 16:11  în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.

 

Ioan 12:31-33  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” -Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.

 

1 Corinteni 11:32  Dar când Suntem judecaţi, Suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.

 

După 1918, Christos are 144.000 de judecători asociați cu El

1 Corinteni 6:2  Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, Sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?

 

Apocalipsa 20:4  Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

Ziua de judecată pentru casa lui Izrael, Izraelul spiritual, a început în 1918

 

1 Petru 4:17,18  Căci Suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?

2 Timotei 4:6-8  Căci eu Sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

1 Ioan 4:17  Cum este El, aşa Suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.

Psalmi 50:3-6  Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.El strigă spre ceruri sus, şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:„Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” -Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă.

Maleahi 3:1-6  Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.Mă voi apropia de voi pentru judecată, şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strîmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.„Căci Eu Sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.

Romani 2:2-11  Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.  Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

1 Corinteni 4:2-5  Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă Sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.  Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta Sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.  De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

Apocalipsa 11:15-19  Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare.

Ziua de judecată pentru națiuni este în curs din 1918

 

Matei 24:14, 21, 22  Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.  Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

Ioan 3:19  Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Luca 19:40  Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

Isaia 55:11  tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

Efeseni 3:8, 9  Da, mie, care Sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile;

Matei 25:31, 32, 46  „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Ezechiel 9:4-6  Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvârşesc acolo.Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi! Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului.

 

Ioel 3:9-13  Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război!  Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: „Sunt tare!” Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strângeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur.Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile Sunt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!

 

Fapte 24:25  Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astădată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”

Judecata de condamnare va fi aplicată în Armaghedon și va rezulta în nimicrea dușmanilor adevărului

1 Timotei 5:24  Păcatele unor oameni Sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.

 

Matei 12:31, 32  De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.  Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

 

Numeri 35:31  Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.

 

Psalmi 145:20  Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.

 

Proverbe 10:7  Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte.

 

Ieremia 51:57  „Şi anume, voi îmbăta pe voievozii şi înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.”

 

Romani 2:1-3  Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi desvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

 

Evrei 10:26, 27  Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,  ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

 

Iacov 2:13  căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

 

Condamnarea în familie sau comunitate include copiii părinților păcătoși cu voia

 

Ezechiel 9:5, 6  Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului.

 

Numeri 16:23-33  Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte adunării, şi spune-i: „Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!”Moise s-a sculat, şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el.A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.” Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu.

Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul;dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorâ de vii în locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.” Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.Şi s-au pogorât astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot, şi au pierit din mijlocul adunării.

 

Iosua 7:24-26  Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa din aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor.Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre, şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Turburare).

 

Favoarea asupra părinților drepți se extinde copiilor lor

2 Samuel 21:7  Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul.

 

Iosua 2:12-14  Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare, că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa de la moarte.”  Bărbaţii aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi când Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.”

 

1 Corinteni 7:14  Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum Sunt sfinţi.

Părinții nu sunt responsabili pentru cursul de acțiune al copiilor care au ajuns la vârsta propriei răspunderi

Geneza 19:12-14  Bărbaţii aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.Căci vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care le luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă” a zis el „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

 

Ezechiel 18:20  Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.

 

Numeri 26:9-11  Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din cei ce erau chemaţi la adunare, şi care s-au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, când cu răscoala lor împotriva Domnului. Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră, şi când a mistuit focul pe cei două sute cincizeci de oameni: ei au slujit poporului ca pildă.Fiii lui Core, n-au murit.

Răspunderea comunității, națiunii și a conducătorului

Exod 17:8, 14, 16  Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim. Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte ca să se păstreze aducerea aminte şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.” El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”

 

2 Samuel 21:1  Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.”

 

2 Samuel 24:10-17  David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un… nebun!”A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David:  „Du-te şi spune lui David: „Aşa vorbeşte Domnul: „Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.”Gad s-a dus la David, şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicând: „Vrei şapte ani de foamete în ţara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, care te vor urmări sau să bîntuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui Sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!”Domnul a trimis ciuma în Israel, de dimineaţă până la vremea Hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor. Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna…, Iebusitul.David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu Sunt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? mâna Ta să se îndrepte, deci, împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!”

 

2 Cronici 21:11-15  Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie, şi a amăgit pe Iuda. I-a venit o scrisoare de la proorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,  ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel: şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine, şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; – iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale, şi tot ce este al tău. Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.”

 

Matei 10:14, 15  Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.”

Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.

 

Romani 5:18, 19  …Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa.Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

 

Iosua 7:5, 13-21  Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa. Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le: „Sfinţiţi-vă pentru mâine. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.Să vă apropiaţi mâine dimineaţă după seminţiile voastre; şi seminţia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi.Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentru că a călcat legământul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel.”Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda.  A apropiat familiile lui Iuda, şi a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case, şi a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi.A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi, şi a fost arătat prin sorţi Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda.Iosua i-a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”.Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut. Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli din argint, şi o placă din aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, şi le-am luat; iată, Sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele”.

 

Exod 5:1, 2  Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.”  Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

 

Exod 9:13-16  Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul. Dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

 Vezi și 1 Samuel 8:4-22

Geneza 12:17  Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram, Sarai.

 

Geneza 20:9, 17  Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.” Avraam s-a rugat lui Dumnezeu şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

 

Geneza 26:10  Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi.”

 

Deuteronom 13:12-18  Dacă vei auzi spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca locuinţă Domnul, Dumnezeul tău: „Nişte oameni răi au ieşit din mijlocul tău, şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicând: „Haide şi să slujim altor dumnezei!” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti- să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu deamănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău, atunci să treci prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul săbiei. Să strângi toată prada în mijlocul pieţei, şi să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna un morman de dărîmături, şi nici o dată să nu fie zidită din nou. Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna te, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mâniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte, şi să te înmulţească, după cum a jurat lucrul acesta părinţilor tăi,dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, şi făcând ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Iehova Dumnezeu stabilește perioadele de judecată

Evrei 9:27 „ Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata..”

Fapte 17:30, 31  Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;  pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”

 

Psalmi 72:4, 7, 8  El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor. În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună. El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului.

Ziua de 1.000 ani a încercării vine după Armaghedon

Apocalipsa 20:1-3, 11-13  Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

 

2 Petru 3:8  Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani Sunt ca o zi.

Ea vine asupra acelora care trăiesc pe Pământ în Lumea nouă de după Armaghedon

 

Evrei 2:5  În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.

2 Timotei 4:1  Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa

Apocalipsa 20:12  Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Ioan 5:28, 29  Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

 

Judecata favorabilă este bazată pe luarea poziției de partea lui Iehova în marea chestiune de discuție

 

 

Luca 17:29-35  dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

Matei 25:34-40  Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?”Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.”

Fiecare va fi judecat în mod individual conform cerințelor acelei perioade

 

Ezechiel 18:20-23  Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit.Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

Apocalipsa 20:12, 13  Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

Proba finală va avea loc când satan va fi eliberat la sfârșitul miei de ani

 

Apocalipsa 20:7-10  Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

Cei credincioși vor primi răsplata vieții veșnice iar toți ceilalți vor fi nimiciți

 

Luca 20:3536 dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

Isaia 65:20  Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.

Apocalipsa 20:5, 14, 15  Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.  Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Romani 6:23  Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

 

 

ESTE CRUCEA UN SIMBOL CRESTIN? Larga răspândire a simbolului crucii – originea ei antică – istoria ei superstiţioasă – diferitele ei forme şi semnificaţia lor

CRUCEA ESTE recunoscută ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale bisericii romano-catolice. Ea este expusă pe vârful acoperişurilor şi al turnurilor. Este văzută pe altare, pe mobilier şi pe veşmintele ecleziastice. Forma majorităţii bisericilor catolice este ca cea a unei cruci. În căminele, spitalele şi şcolile catolice, crucea împodobeşte pereţii. Pretutindeni, crucea este vizibil onorată şi adorată – în sute de moduri!

Când un sugar este stropit cu apă, preotul face semnul crucii deasupra frunţii lui, spunând: „Primeşte semnul crucii pe fruntea ta”. În timpul confirmării, candidatul este însemnat cu semnul crucii. În Miercurea cenuşii (zi de miercuri în care începe postul Paştelui – n.tr.) se foloseşte cenuşă pentru a se face o cruce pe frunte. Când catolicii intră în clădirea bisericii, îşi înmoaie degetul arătător al mâinii drepte în „apă sfinţită”, îşi ating fruntea, pieptul, umărul stâng şi umărul drept – trasând astfel forma crucii. Acelaşi semn este făcut înainte de luarea mesei. În timpul liturghiei, preotul face semnul crucii de 16 ori şi binecuvântează altarul cu semnul crucii de 30 de ori.

În bisericile protestante, la modul general, oamenii nu cred în facerea semnului crucii cu degetele. Ei nu se apleacă înaintea crucilor, nici nu le folosesc ca obiecte de închinare. Ei au înţeles că aceste lucruri sunt nescripturale şi ţinând de superstiţie. Dar folosirea crucii s-a păstrat în continuare pe turnuri de biserică, pe amvoane şi în diverse alte moduri ca forme de împodobire.

Primii creştini n-au considerat crucea pe care a murit Isus ca un simbol al virtuţii, ci mai degrabă ca „lemnul blestemat”, un mijloc al morţii şi al „ruşinii” (Evr.12:2). Ei nu s-au încrezut într-o veche cruce tristă. Dimpotrivă, credinţa lor era în ceea ce s-a îndeplinit pe cruce; şi prin această credinţă, ei au cunoscut iertarea deplină şi completă a păcatului! în acest sens au predicat apostolii despre cruce şi au preamărit-o (l.Cor.l:17,18). N-au vorbit niciodată despre cruce ca despre o bucată de lemn pe care ar putea-o atârna cineva de un lănţişor în jurul gâtului sau pe care ar purta-o la mână ca protector sau talisman. O astfel de întrebuinţare a crucii a apărut mai târziu.

Crucea a ajuns să fie considerată ca simbol creştin doar din momentul în care creştinismul a început să fiepăgânizat (sau, aşa cum preferă unii, păgânismul a fost creştinizat). În anul 431 s-au introdus crucile în biserici şi în încăperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a apărut decât prin 586.1 În secolul 6, imaginea crucifixului a fost autorizată de biserica de la Roma.2 Nu li s-a cerut caselor particulare să posede cruce decât începând cu al doilea Conciliu din Efes.3

Dacă crucea este un simbol al creştinismului, nu se poate afirma cu corectitudine că ar fi avut originea în cadrul creştinismului, căci într-o formă sau alta a fost un simbol sacru cu mult înaintea erei creştine şi printre multe popoare necreştine. Conform dicţionarului An Expository Dictionary of New Testament Words, ea şi-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antică. „Forma bisericească a unei cruci cu două raze… şi-a avut originea în Caldeeaantică şi a fost folosită ca simbol al zeului Tamuz (apărând în forma misticului Tau, iniţialele numelui său) în acea ţară şi în ţinuturile dimprejur, inclusiv Egiptul… Pentru a face să crească prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii au fost primiţi în sânul bisericilor fără regenerarea prin credinţă, şi li s-a permis în mare parte să-şi păstreze semnele şi simbolurile păgâne. De aceea Tau sau T, în forma ei cea mai frecventă, cu bara orizontală pusă mai jos, a fost adoptată ca să reprezinte crucea lui Cristos”!4

În orice carte despre Egipt care arată vechile monumente şi ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea cruciiTau. Imaginea de mai jos îl prezintă pe Amon, zeul egiptean, care ţine în mână o cruce Tau.

Ilustraţia alăturată, luată de pe o clădire a lui Amenofis IV din Teba, în Egipt, îl arată pe un rege cum se roagă. Observaţi cercul rotund al soarelui cu o reprezentare mistică a zeului-soare sub el. Un cunoscut istoric spune referitor la Egipt: „Aici găsim, neschimbate de mii de ani, printre cele mai sacre hieroglife ale ei, crucea în diverse forme… dar cea care este cunoscută în mod deosebit ca fiind ,crucea din Egipt’ sau crucea Tau are forma literei T, adesea cu un cerc sau un oval deasupra ei. Totuşi, acest simbol mistic nu a fost specific acestei ţări, ci a fost venerat… printre caldei, fenicieni, mexicani şi în fiecare popor antic din ambele emisfere”.5

Pe măsură ce simbolul crucii s-a răspândit în diverse naţiuni, folosirea lui s-a dezvoltat în diferite moduri. Printre chinezi, „crucea este… recunoscută a fi una dintre cele mai vechi reprezentări artistice…este înfăţişată pe zidurile pagodelor lor, este pictată pe felinarele folosite la iluminarea celor mai tainice nişe din templele lor”.6

Crucea a fost un simbol sacru în India timp de secole printrenecreştini. A fost folosită la însemnarea borcanelor cu apă sfântă luată dinGange, precum şi ca un simbol al sfinţilor Jaina dezîncarnaţi. În partea centrală a Indiei, au fost descoperite două cruci grele de piatră care datează cu mult înaintea erei creştine – una având peste trei metri, cealaltă peste doi metri. Budiştii, şi numeroase alte secte din India, îi însemnau pe adepţii lor pe cap cu semnul crucii.7

Pe continentul Africa, la Susa, băştinaşii înfig o cruce în râul Gitche. Femeile Kabile, deşi sunt mahomedane, îşi tatuează o cruce între ochi. În Wanyamwizi, zidurile sunt împodobite cu cruci. Yarick-ii, care au întemeiat un şir de regate din Niger până la Nil, aveau o imagine a crucii pictată pe scuturile lor.8

Când spaniolii au ajuns pentru prima dată în Mexic, „nu şi-au putut reţine uimirea”, spune Prescott, „când au văzut crucea, simbolul sacru al propriei lor credinţe, înălţată ca obiect de închinare în templele lui Anahuac. Spaniolii nu ştiau că simbolul închinării din cea mai indepărtată antichitate… a unor naţiuni păgâne asupra cărora lumina creştinismului nu strălucise niciodată era crucea”.9

La Palenque în Mexic, întemeiat de Votan în secolul 9 înaintea erei creştine, se află un templu păgân cunoscut sub numele de „Templul Crucii”. Acolo, gravată pe lespedea unui altar, se află o cruce centrală de 2 pe 3,35 metri. TheCatholic Encyclopedia conţine o fotografie a acestei cruci, sub care se află cuvintele: „Cruce precreştină din Palenque”.10

În vremuri străvechi, mexicanii s-au închinat unei cruci cu numele de tota(tatăl nostru). Această practică de a se adresa unei bucăţi de lemn cu titlul de „tată” este menţionată şi în Biblie. Când israeliţii au amestecat idolatria cu religia lor, ei au spus unui butuc: „Tu eşti tatăl meu” (Ier.2:27). Dar este contrar Scripturii să numeşti o bucată de lemn (sau un preot) cu titlul de „tată” (Mt.23:9).

Cu multe secole înainte, în Italia, înainte ca oamenii să fi ştiut ceva despre artele civilizaţiei, ei au crezut în cruce ca simbol religios. Ea era considerată ca protectoare şi era pusă pe morminte. Monede romane din anul 46 î.Cr. Îl arată pe Jupiter ţinând un sceptru lung care se termina cu o cruce.” Fecioarele Vestale ale Romei păgâne purtau crucea atârnată de lănţişoarele de la gât, aşa cum poartă acum maicile din biserica romano-catolică.12

Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o avea în jurul capului zeul lor, care corespundea luiTamuz al babilonienilor. Porcelli menţionează faptul că Isis era reprezentată având o cruce pe frunte. Preoţii ei purtau cruci rituale în închinarea pe care i-o aduceau. Deasupra templului Serapis din Alexandria se afla o cruce. Când a fost dezgropat templul Sfinxului, s-a descoperit că are o formă de cruce. Persanii aveau stindarde în formă de cruce în timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare (335 î.Cr.).

Crucea a fost folosită ca simbol religios de către aborigenii din America de Sud în vremuri străvechi. Copiii nou născuţi erau puşi sub protecţia ei împotriva duhurilor rele. Cei din Patagonia îşi tatuau o cruce pe frunte. S-a descoperit olărie antică în Peru, marcată cu semnul crucii ca simbol religios. Monumentele arată că regii asirieni purtau cruci atârnate de lănţişorul de la gât, asemenea străinilor care s-au luptat împotriva egiptenilor.13

Nişte cruci erau reprezentate şi pe veşmintele Rot-n-no, şi anume deja în secolul 15 înaintea erei creştine.14

The Catholic Encyclopedia recunoaşte că „semnul crucii, reprezentat în forma lui cea mai simplă prin încrucişarea a două linii în unghiuri drepte, exista cu mult înainte de creştinism, atât în Est, cât şi în Vest. E întâlnită în trecutul foarte îndepărtat al civilizaţiei umane”.15

„Dar oare nu este crucea un simbol creştin de când a fost crucificat Isus?” se întreabă unii. Este adevărat că în gândirea celor mai mulţi crucea a ajuns acum să fie asociată cu Cristos. Dar cei care îi cunosc istoria şi modurile superstiţioase în care a fost folosită – mai ales în secolele trecute – pot vedea o altă faţă a monedei. Deşi sună dur, cineva a pus întrebarea: „Să presupunem că Isus ar fi fost omorât cu o puşcă; ar fi oare acesta un motiv să avem o puşcă agăţată de gât sau pe vârful acoperişului bisericii?” De aici rezultă: Lucrul important este cine a fost cel ce a murit, nu care a fost instrumentul morţii. Sf. Ambrozie a spus pe drept: „Să ne închinăm lui Cristos, Regele nostru, care a atârnat pe lemn, şi nu lemnului”.

Crucificarea ca metodă a morţii „a fost folosită în antichitate ca pedeapsă pentru crime oribile în Egipt, Asiria, Persia, Palestina, Cartagina, Grecia şi Roma… Tradiţia atribuie unei femei, regina Semiramida, introducerea pedepsei cu moartea pe cruce”!16

Cristos a murit pe o cruce – indiferent ce tip era ea – şi totuşi în religia catolică sunt folosite multe tipuri de cruci. Aici sunt arătate câteva dintre aceste tipuri diferite. O pagină din The Catholic Encyclopedia prezintă patruzeci! Dacă utilizarea catolică a crucii a început doar cu crucea lui Cristos – şi nu a fost influenţată de păgânism – de ce sunt folosite atât de multe tipuri diferite de cruci? Un cunoscut scriitor spune: „Dintre mai multe feluri de cruci care mai sunt la modă ca blazoane sau steme naţionale şi bisericeşti, diferenţiate prin denumirile familiare de: cruce Sf. George, cruce Sf. Andrei, cruce malteză, cruce greacă, cruce latină, etc., nu există nici una dintre ele a cărei existenţă să nu poată fi trasată până în timpul cel mai îndepărtat din antichitate” !17

Crucea cunoscută sub numele de crucea Tau a fost larg folosită in Egipt. “În vremurile de mai târziu, creştinii egipteni (copţi), atraşi fiind de forma ei şi probabil de simbolismul ei, au adoptat-o ca semn distinctiv al crucii”.18 Ceea ce este cunoscut sub numele de crucea greacă a fost de asemenea descoperit pe nişte monumente egiptene. Această formă de cruce era folosită în Frigia unde împodobea mormântul luiMidas. Printre ruinele oraşului Ninive, un rege este înfăţişat purtând o cruce malteză pe piept. Forma crucii cunoscută astăzi drept crucea latină a fost folosită de că-tre etrusci, aşa cum se poate vedea pe un mormânt păgân antic: crucea în mijloc, iar în stânga şi în dreapta ei îngeri înaripaţi.

Printre indienii Cumas din America de Sud, ceea ce a fost numită crucea Sf. Andrei era considerată ca protectoare împotriva duhurilor rele.” Ea apărea pe monedele lui Alexandru Bala în Siria, în anul 146 î.Cr., şi pe cele ale regilor baktrieni de prin anul 140 până în anul 120 î.Cr. – cu mult înainte ca Sf. Andrei să se fi născut! Crucea pe care o arătăm aici este numită astăzi crucea Calvarului, totuşi acest desen este luat de pe o inscripţie antică din Tesalia, care datează dintr-o perioadă anterioară erei creştine!

Mai rămâne o ultimă întrebare. Isus a murit pe o anumită cruce – ce formă avea aceasta? Unii cred că ar fi fost doar un stâlp de tortură, fără să aibă şi o bârnă orizontală. Cuvântul „cruce” exprimă automat sensul că cele două bucăţi de lemn se încrucişează într-un anumit punct sau unghi. Dar cuvântul grecesc din care este tradus cuvântul „cruce” în Noul Testament, staurosnu are neapărat acest înţeles. Cuvântul însuşi înseamnă pur şi simplu un stâlp care se află într-o poziţie verticală.20 Dacă obiectul pe care a murit Isus n-a fost mai mult decât aceasta, atunci nu se poate deloc vorbi despre o „cruce” (ca atare)! Lucrul acesta ar arăta limpede nebunia de a „creştiniza” mai multe tipuri de cruci!

Pe de altă parte, afirmaţia lui Toma despre semnul cuielor (la plural) din mâinile lui Isus (Io.20:25) ar putea indica faptul că pe stâlpul vertical a fost prinsă o bârnă orizontală, pentru că dacă ar fi fost vorba numai de un stâlp vertical, mâinile Lui ar fi fost străpunse probabil de un singur cui. Aceasta, cuplat cu faptul că era loc deasupra capului Său pentru inscripţie (Lc.23:38), ar tinde să favorizeze ipoteza a ceea ce s-a numit crucea latină. Cruci în forma literei „T” sau „X” pot fi eliminate, deoarece acestea probabil că n-ar permite suficient spaţiu deasupra capului pentru inscripţie.

Cât priveşte forma exactă a crucii lui Cristos, nu e nevoie să ne preocupe lucrul acesta. Toate aceste teze sunt neînsemnate în faţa adevăratuluisens al crucii – nu bucata de lemn -, ci răscumpărarea eternă realizată prin moartea lui Cristos pe cruce.

 

 

 
 

Filipeni cap.2.vers.8 spune ca prea iubitul nostru Domn si Mintuitor Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu a suportat cea mai grea moarte cea mai dureroasa si cea mai chinuitoare care erea moartea pe cruce. Dupa un chin teribil de sase ore sia incredintat Duhul in miinile prea iubitului sau si acum si al nostru TATA SI TATALsau la coborit in partile cele mai de jos ale pamintului ca sa provaduiasca vestea buna si celor morti odata cu potopu care ereau la inchisoare.Noi provaduim pe Domnul Isus Cristos cel rastignit pe cruce care este puterea lui Dumnezeu prin care ELa iesit biruitor desbracind de puterea lor domniile si stapinirile intunericului de pretutindeni facindule de ocara prin invierea LUI din morti si inpreuna cu EL am inviat si noi. De aceia Dumnezeu TATAL La inaltat mai presus de orce Nume pentru ca in Numele Domnului ISUS sa se plece orice genunchi al celor din ceruri de pe pamint si de supt mamint si orce limba sa marturiseasca spre slava lui Dumnezeu TATAL ca Isus Cristos este Domnul.Amin.Maranata.

Eternitatea , omniprezenta , omnipotenta si imuabilitatea Lui Cristos Domnul 

Autor: Aurel Munteanu 

 

 

 

 

Dupa o schita de Tom Ross

 

Astern aceste versete in pagina pentru  cei care cauta sa inteleaga in oarecare masura , atributele Domnului Isus Cristos.  Nu ca El ar avea nevoie sa fie aparat de cineva , ci cu gandul ca altii sa nu se mai osteneasca  sa le caute ca .

Versete care arata  : eternitatea , omniprezenta , omnipotenta si imuabilitatea Lui Cristos Domnul :

 

Eternalitatea: Ioan 1:1 (Cuvântul deja exista la începutul creaţiei);

Ioan 1.1.

La început era  Cuvântul, şi Cuvântul era cu  Dumnezeu, şi  Cuvântul era Dumnezeu .

 

Omniprezenţa: Mat. 28:20 (prezent cu toate adunările de pe pământ în acelaşi timp) şi Efes. 3:21.

Mat. 28:20 . : Şi învăţaţi-i* să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

Efes. 3:21. : a Lui* să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

 

Omnipotenţa: Mat. 28:18; Apoc. 1:8 (Isus este numit „Cel Atotputernic”) ; Auto-existenţa: Ioan 5:26;

Mat. 28:18. :  Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată* în cer şi pe pământ.

 

Apoc. 1:8 : „Eu* sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce** este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”

 

Ioan 5:26.: Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.

 

Imuabilitatea:   Evrei 13:8;   Adevărul: Ioan 14:6;   Iubirea: 1 Ioan 3:16;   Sfinţenia: Luca 1:35; Evrei 7:26.

 

Isus  nu se schimba :

Evrei 13:8. Isus Hristos este acelaşi* ieri şi azi şi în veci!

 

El nu se schimba ca si Adevar , Iubire , Sfintenie .

Adevărul :

Ioan 14:6 :  Isus i-a zis: „Eu sunt Calea*, Adevărul** şi Viaţa†. Nimeni†† nu vine la Tatăl decât prin Mine.

 

Iubirea:

1 Ioan 3:16 : Noi am cunoscut* dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.

 

Sfinţenia:

Luca 1:35 : Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt* Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul** lui Dumnezeu.

Evrei 7:26. : Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt*, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi** înălţat mai presus de ceruri

Esența unei vieți răscumpărate

 
Autor: John Piper 
 

    Tată, dacă plecăm de aici peste oră și dacă cineva îndreaptă un cuțit înspre noi și ne ia portofelul, cum am citit pe site-ul NPR astăzi – aş dori să facem ce a făcut domnul D.S. și să îi oferim haina noastră ca să nu îi fie frig cât mai jefuiește și alții oameni în restul nopții și să îl uimim cu asta, în Numele lui Isus. Sau dacă ajungen acasă și simțim o durere stranie și îngrozitoare, iar a doua zi doctorul ne spune că este foarte serios, mă rog să nu ne risipim cancerul. Tată, mă rog ca orice s-ar întâmpla în următoarele ore să nu fie în van; Tu scrii scenariul și fă ca noi să răspundem într-un mod care o să Îl facă pe Isus să arate mai valoros decât portofelele și sănătatea noastră. Așa că mă rog să îmi oferi ajutorul Tău, în Numele lui Isus. Amin!

 

    De ce organizăm aceste conferințe regionale? Organizăm câteva pe an. Toamna aceasta cred că o să mergem în Austin, Texas și o să vorbim despre Iov. Iată un motiv, 1 Ioan 1:3-4: „Deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem (sau vă vizitez şi vă vorbesc) aceste lucruri pentru ca bucuria noastră să fie deplină.” Iată. „Vin să mă fac fericit. Vin să fiu fericit.” Asta poate vă pare egoist. Puneți-vă această întrebare: Mă simt mai iubit când cineva încearcă să mă ajute să prosper pentru că îl face pe el fericit să mă facă pe mine să prosper sau mă simt mai iubit când cineva încearcă să mă ajute să prosper pentru că există o lege care spune că este îndatorat, că așa trebuie să facă și doar își îndeplinește datoria morală? O să mai concretizez asta puțin.

    O femeie este la spital, este în vârstă. Folosesc oameni în vârstă pentru că ei tot timpul răspund în acest fel; tinerii tind să nu răspundă așa, ar trebui să învățați de la asemenea oameni în vârstă. Sunt oamenii în vârstă. Elaine este la spital, este grav. Nu se știe ce problemă are, au dus-o de urgență, are 80 de ani. Și mă duc, nu pe deplin entuziast – mă jucam cu fetița mea, era timpul nostru de joacă. Mă rugam tot drumul până acolo ca Dumnezeu să îmi schimbe inima, să fiu un păstor iubitor și căruia să îi pese. De obicei El face îmi schimbă inima când ajung la lift sau când ușa se deschide și o văd, o ființă umană vie și adevărată pe drumul către veșnicie. Intru înăuntru și ochii ei sunt închiși, îmi pun mâna pe capul ei și se trezește. Își deschide ochii și vede cine a venit (așa fac oamenii în vârstă) și spune: „O, pastore, nu trebuia să fi venit, ești așa ocupat, nu era nevoie să vii!” În acel moment, cum v-ați simți dacă v-aș spune că știu că nu era nevoie să fi venit și nu am vrut să vin, dar singurul motiv pentru care sunt aici este că sunt păstor și ca este datoria mea să vin? Toată lumea râde acum de acest cuvânt minunat numit „datorie”. De ce? Trebuie să știți de ce râdeți, este foarte, foarte profund. Dar nu, nu am spus asta. Am spus, „Elaine, știu că nu a fost nevoie să vin, dar când am intrat pe ușa aceea și te-am văzut aici, dar inima mea s-a umplut atât de mult de dorința ca tu să fii binecuvântată de rugăciunile mele și de ceea ce Dumnezeu dorește să facă. Nu există alt loc pe Pâmântul acesta unde mi-ar plăcea mai mult să fiu decât aici cu tine!” Dar este foarte egoist să spui, „Nu există alt loc pe Pâmântul acesta unde mi-ar plăcea mai mult să fiu decât aici cu tine!” Dar nici într-un milion de ani ea nu mi-ar spune: „Doar la asta te gândești, pastore, doar la tine.” Pentru că este ceva profund în a-ți găsi fericirea binecuvântându-i pe alții. Nu este egoist, este dragoste. Asta înseamnă dragoste.

    Astfel, când spun că motivul pentru care facem aceste conferințe regionale este să proclamăm ce am văzut și am auzit, ca voi să aveţi părtăşie cu noi și noi să avem părtășie cu Tatăl şi cu Fiul, scriu aceste lucruri, vă spun aceste lucruri, stau aici în fața voastră, ca bucuria mea să fie deplină. Sper că vă simțiți iubiți. Ceea ce Dumnzeu dorește să facă aici prin Cuvântul Său mă face pe mine foarte fericit. Am idei despre ce vreau ca El să facă aici, o să mă rog pentru aceste idei pe parcurs, și o să le auziți, iar dacă Dumnezeu permite ca unele dintre ele să se îndeplinească, atunci bucuria mea ar fi îmbelșugată. Acesta este motivul principal pentru care organizăm aceste conferințe.

    Misiunea vieții mele, misiunea bisericii noastre, deviza misiunii slujitorilor de la „Desiring God” este aceeași. Știți, când rămâi în același loc 28 de ani și ai o slujire de 12 sau de 15 ani, slujire de păstor și slujire cu oamenii, le îmbini astfel încât toată lumea poate să recite ceea ce eu o să recit, „Eu exist pentru a răspândi pasiunea acum și încet, eu exist pentru a răspândi pasiunea pentru supremația lui Dumnezeu în toate lucrurile, pentru bucuria tuturor oamenilor prin Isus Hristos”. De asta sunt eu aici. Dacă Îi face plăcere lui Dumnezeu să folosească această gură, aceste gânduri și cuvintele Lui să se răspândească prin mine, pentru a răspândi pasiunea aici… Voi veniți aici cu pasiunea voastră pentru El pe terminate sau inexistând și plecați fierbinți ca focul, de aceea sunt aici. Aș vrea să reaprind focul a oricărei mici flăcări ce poate exista în inima voastră. De aceea mergem prin mai multe locuri organizând aceste conferințe. Cel mai recent mi s-a întâmplat zilele trecute când citeam Biblia, Psalmul 71. Și, de fiecare dată când ajung la Psalmul 71 când citesc Biblia anual, mă opresc la versetul 18 și îl învăț din nou pe de rost pentru că încep să îmbătrânesc din ce în ce mai mult. Și Psalmul 71:18 spune așa: „Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţi cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!” Îi cer Domnului să pot să vestesc puterea Sa și generațiilor viitoare, pentru cât timp va mai dura asta. Nu știu cum se numără generațiile, se poate referi la 20 de ani sau la generații universitare, ca 4 ani. Dar cât respir, vreau încă una, Doamne, vreau să Îl înalț pe Hristos în măiestatea Lui pentru încă o generație atât timp cât îmi dai suflare. De aceea suntem aici.

    Tema acestei conferințe este „Nu îți irosi viața”. O mică autobiografie, ceva din asta se găsește și în carte. Tatăl meu este un evanghelist, în cer acum, a murit anul trecut, pe 6 martie. Asta înseamnă că am crescut într-o casă unde raiul și iadul erau foarte reale. Tatăl meu chiar credea în ele și chiar credea că ori ajungi în singurul rai, ori ajungi în celălalt, în iad, și ți-ai irosit veșnicia complet. Și am crescut într-o atmosferă temându-mă de acea dezbinare a oamenilor. A fost un lucru cu greutate pentru el și a fost la fel și pentru mine în calitate de copil. Până astăzi port acea greutate deoarece, la fel ca el, cred și eu că în această încăpere există două feluri de oameni, cei legați de iad și cei legați de rai. Ori vă irosiți întreaga veșnicie în iad, ori o să prosperați în rai.

    Tatăl meu a predicat și eu am ascultat de fiecare dată când călătoream cu el. În predicile sale spunea povești și există una pe care mi-o amintesc cel mai bine în legătură cu acest aspect. Venea acasă lunea, luam cina împreună, el vorbea despre izbândele evangheliei și spunea glume. Iar povestea de data aceasta este că s-au făcut rugăciuni la biserică pentru un om în vârstă timp de ani de zile, poate chiar 25. Era bătrân, oamenii nu ar fi știut până în ziua când ar fi murit dacă era necredincios și astfel să piară sau dacă lui Dumnezeu I-ar face plăcere să Îl salveze. Se rugau cu sinceritate ca stujirea tatălui meu să fie instrumentul prin care lucrează Duhul Sfânt pentru a-l salva. Și în ultima noapte a acestei cruciade, acest bărbat în vârstă a ieșit în față și oamenii au rămas absolut uimiți și încântați. S-a așezat plângând pe prima bancă, tatăl meu a încheiat slujba și s-a așezat lângă el, i-a mai spus o dată Evanghelia și mai deplin, iar bărbatul și-a declarat credința în Hristos. A continuat să plângă, tatăl meu aștepta doar să asculte ce spunea acest om în vârstă repetând, din nou și din nou: „Am irosit-o! Am irosit-o! Am irosit-o!” Tata îmi spunea această poveste din mereu și mereu. Ca băiețel nu știu cum de s-a întâmplat ca și cu multe alte lucruri, dar mi-a fost, pur și simplu, gravat în mine că nu vreau să îmi irosesc viața. Doamne, te rog nu mă lăsa să fac asta! Nu vreau să îmi irosesc viața. Vreau ca viața mea să conteze pentru oricare alte vieți care sunt destinate să conteze. Nu mă lăsa să arunc asta.

    Cât mă documentam pentru cartea mea, am ajuns la arhivele mele din liceu și am găsit o grămadă de dosare și documente la care nu m-am mai uitat de ani de zile. Am găsit revista absolvenților din anul 1964 de la Wade Hampton High School, Greenville, Carolina de Sud. Am găsit o poezie scrisă de mine de care uitasem. Nu era o poezie bună, dar avea o temă care m-a mișcat profund. Numele poeziei din revista „Frunze de iarbă” era „Anii pierduți” și iată-mă la 17 anii scriind aceste versuri:

    „Multă vreme am căutat al pământului sens tainic,
    Multă vreme căutarea mea a fost în van,
    Acum când mă apropii în declin de ultimii mei ani,
    Căutarea mea trebuie să o încep iar!”

    De ce aș fi scris așa ceva? De ce exista asta atât de adânc în mine? Să mă gândesc la o viață de căutare care începe din nou la bătrânțe. Dar oricare ar fi fost motivul meu atunci, iată-mă acum aici la 62 de ani spunând același lucru din nou și împovărat de teama ca ultimul capitol al vieții mele să nu fie irosit. Mi-e teamă că la 62 de ani sunt mult mai predispus să îmi irosesc viața decât am fost vreodată până acum. Pentru că atunci când îmbătrânești obosești mai ușor și canapeaua începe să se simtă foarte comfortabil.

    Am cumpărat o canapea nouă de piele, iar vânzătorul ne-a spus, „Chiar și când purtați pantaloni, pielea se adaptează temperaturii corpului în 11 secunde.” Vândut! Dacă stai să te gândești: „Asta chiar se simte plăcut, aș putea petrece toată noaptea aici.” Iar asta mă sperie. Mă sperie foarte tare. Oamenii bătrâni încep să justifice asta. Acum la 60 și ceva de ani încep să am timp de canapea, lângă un lac sau lângă mare sau oriunde ar fi. Am avut în bucătărie, acum este la mine în birou, o placă foarte vede, verde pictată, pe care scria, „O singură viață care trece așa de repede, dar ce facem pentru Hristos rămâne pe veci.” Era așezată deasupra de chiuvetă, în toți anii mei de maturitate, doar ce este făcut pentru Hristos o să rămână, iar acum este așezată deasupra ferestrei, în dreapta biroului meu, amintindu-mi că am o frică de a-mi irosi viața și am o pasiune ca viața mea să conteze.

    Există o presupunere uriașă în spatele acestei temeri și acelei pasiuni. O presupunere uriașă – trebuie să o declar, să o clarific și să o explic, dar o să îi spun doar presupunere. Puteți sau nu să o împărtășiți și dumneavoastră. Această presupunere este că există un motiv, un scop, un „de ce” pentru viață voastră, pe care nu l-ați creat voi, ci vi-a fost dat cu suveranitate. Există un motiv, un scop, un „de ce” pentru viață voastră pe care nu l-ați creat voi. Aceasta este o presupunere uriașă. Am fost la Colegiul Wheaton, între anii 64-68. Erau ani extremi: fuste mini, brățări, umblat desculț, ieșind în stradă protestând, protestând împotriva războilui, dreptatea pro-rasială aceștia erau niște ani foarte importanți, „Răspunsul prieteni, e goană de vânt”. Existențialismul era foarte la modă pe vremea aceea. Camus, Sartre, Nietzsche, „Dumnezeu a murit”. În 8 aprie 1966 coperta de la revista Time era „Este Dumnezeu mort?”, interviu cu Thomas J.J. Altizer, dezbatere pe această problemă cu John Warwick Montgomery la Universitatea din Chicago, „Este Dumnezeu mort?” Sensul lui „Este Dumnezeu mort?” a fost „A devenit El atât de imposibil de imaginat și irelevant ca realitate încât nu face nicio diferență în a hotărî ce înseamnă vieți irosite?” Iată-mă aici cu specializare în literatură, descopăr gânditul și literatura, filosofia și antropologia, istoria și toate lucrurile care au luat amploare și iubeam acele timpuri. Dar nu puteam să concep existențialismul.

    Iată expresia cheie pentru a defini sensul existențialismului, este doar o altă formulare de post-modernism și dacă cunoașteți această expresie, există o grămadă de lucruri care se suprapun. Existențialismul spune „existență înainte de esență”. Din „existență” provine cuvântul „existențialism”, ceea ce înseamnă că nu există o realitate fundamentală, nu există o realitate obiectivă în afară de tine însuți, care să îți definească esența cu care tu trebuie să îți pui existența în conformitate pentru a găsi un sens. Observați acest tipar? Acesta este un tipar istoric creștin. Există o realitate în afara ta, îți definește esența pentru a-ți găsi sensul în viață și să nu o irosești. Îți pui existența în conformitate cu esența definită de Dumnezeu. Existențialismul a întors asta total pe dos și a spus că nu există altă realitate și că totul se găsește în tine și că îți creezi propria existență și astfel proiectezi esența existentă. Și asta crede marea majoritate a oamenilor și astăzi. Dar eu nu puteam să cred asta.

    Totul mergea mână în mână cu evoluția naturală. Motivul pentru care nu am putut să cred asta este că toată bucuria, tristețea, supărarea, indignarea mea nu le puteam limita la produse chimice, cum ar fi instinctul păianjenului de a construi o pânză frumoasă. Nu puteam! Erau puține momente când am încercat. Fii curajos, fii radical, nu crede! Și mă uitam la ce înseamnă asta pentru sensul ființei umane și a devenit atât de absurd. Spectrul absurdului a devenit atât de absurd încât, pur și simplu, mă simțeam protejat, era har, eram protejat prin har. Chiar și cele mai grele probleme mă afectau pe mine total diferit față de cum îi afectau pe atât de mulți dintre prietenii mei care erau pregătiți să arunce totul la gunoi. De exemplu, problema răului, a suferinței. Bart D. Ehrman de la Universitatea din Carolina de Nord a scris numeroase cărți în ultimul timp. Este necredincios, a fost și el la Colegiul Wheaton unde am fost și eu. A mers la Institului Biblic Moody, a fost la Seminarul Teologic Princeton, a devenit pastor și apoi a aruncat totul la gunoi. Acum scrie cărți pentru a ne convinge și pe noi să aruncăm totul la gunoi. Cea mai recentă carte se numește „God’s problem” (Problema lui Dumnezeu) și mi-am notat subtitlul, „De ce eșuează Biblia în a da un răspuns la cea mai importantă întrebare a noastră: De ce trebuie să suferim?” Peste 200 de pagini despre eșecul Bibliei de a răspunde la această întrebare.

    Și iată-mă pe mine, la 18-20 de ani, față în față cu existențialismul, nu există un sens, nu există o realitate obiectivă, nu există nimic care îți definește existența și ți-o oferă pentru a te pune în conformitate cu ea. Ești în totalitate înspăimântător de liber! Pentru că ești doar o parte dintr-o spirală fără sfârșit de forțe energetice care au evoluat, iar timpul a devenit ceea ce au vrut aceste forțe. Mă uitam la asta și mi-am spus, „Dacă asta este adevărat, atunci cum rămâne cu răul?” Mă gândeam la Holocaust și ororile îngrozitoare pe care oamenii le făceau altor oameni. Te uiți la niște oameni care văd aceste orori și Îl aruncă pe Dumnezeu la gunoi, nu se poate să existe un Dumnezeu având în vedere aceste orori! Apoi vezi un alt fel de persoană și totul în tine strigă, „Greșit!” Și spui că e răul, nelegiuirea, nedreptatea și apoi îți dai seama că aceste cuvinte nu au niciun sens dacă eu sunt un amestec de chimicale. E ca o durere de cap. Atrocitățile morale pe care le vezi în nedreptatea din lume sunt ca o durere de cap. Scapi de ele imediat. Asta e dacă nu ești înrădăcinat în altceva decât în sinapsele din capul tău. Vedeți, nu aveam nicio cale de ieșire, Dumnezeu m-a prins. Oriunde mă uitam vedeam: „Nu poți să renunți la El!” Dacă renunți la El, nu poți să crezi nimic ce are sens, nu aveam nimic altceva ce puteam prefera. Eram redus la Isus.

    Vin la voi și vă întreb ce este viața irosită și ce este o viață neirosită încă de la început. Pentru mine a fost la 6 ani. A fost hotărât. Mie o să îmi fie impus din exterior. Nu o să inventez. Nu o să inventez! Am încercat să îmi imaginez că poți să inventezi lucruri și să fii mai liber, mai real și mai autentic și să ai mai mult sens, dar totul s-a dărâmat ca un castel de cărți. Eu o să fiu definit de către Realitatea absolută. Eu o să fiu definit de către Isus Hristos, Tatăl Său, Sfântul Duh, Cuvântul lui Dumnezeu. Și acum după ani și ani, decenii și decenii când am revizitat fundamentul acestui lucru, niciodată nu am fost capabil să îl zdruncin. Isus Hristos m-a câștigat pentru El. Apostolul Pavel m-a câștigat, am ajuns să am încredere în apostolul Pavel. Poate vi se pare ciudat să ajungi așa la creștinism. Pavel a scris 13 epistole, și le-am citit copil fiind, adolescent fiind, student, de sute de ori: Romani, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, 1 și 2 Corinteni, 1și 2 Tesaloniceni, 1 și 2 Timotei, 1 și 2 Tit. Le-am citit de sute de ori. Și Pavel spune lucruri de felul acesta, Coloseni 1:16-17: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.” Apoi Pavel își deschide ochii. Isus Hristos a creat tot Universul, și l-a creat pentru El Însuși. Da! În acel moment trebuie să vă hotărâți. Omul acesta este nebun, a fost înșelat sau este o persoană care L-a întâlnit pe Hristos și care spune adevărul adevărat despre realitatea absolută?

    Ați citit C.S. Lewis și alți autori care folosesc argumentul mincinos, nebun sau Domn? Este un argument minunat, cred eu. Isus era fie mincinos, fie nebun, fie cine pretinde El că este, adică Domn. Eu l-am folosit în contexul lui Pavel și a funcționat mai intim pentru mine cu Pavel aici. Este mincinos, este nebun sau este un apostol adevărat? Nu pot să citesc Romani și să spun că este nebun. Sau să citesc Coloseni sau 2 Corinteni și să spun că omul acesta și-a pierdut mințile. Nu există om mai real ca apostolul Pavel în afară de Isus Hristos. Nu am citit pe nimeni ca pe apostolul Pavel, el mă câștigă. Cum o să hotărăști ce s-a întâmplat acum 2000 de ani? Nu erai acolo și nici vreo echipă de filmare nu era acolo. Erau doar martori, mai îndepărtați sau mai apropiați, a căror mărturii s-au păstrat, iar tu o să îți ridici mâinile în semn de dispreț pentru cel mai important lucru de pe lumea asta? Nu, nu o să faci asta. O să iei aceste mărturii, cum sunt cele 13 epistole, jumătate dintre ele, cred că sunt cele mai liberale pe care le-a scris Pavel. O să luăm jumătatea aia, Romani și Galateni și o să ne oprim acolo. Toată lumea de pe planeta asta crede că Pavel a scris Romani și Galateni. Și apoi voi trebuie să luați hotărârea dacă acest martor este martorul proștilor, un mincinos sau un amăgitor.

    Eu nu puteam crede asta. Apoi mă întorc la Isus și El spune lucruri ca, „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8:58) . Și Lewis spune, fie este, fie crede că este un ou poșat. Este ca un nebun care merge pe la vecini să le spună că este un ou poșat – sfârrr, sfârrr, lovește-mă și o să sângerez galben. De fapt, așa ar fi această declarație dacă nu ar fi adevărată. Asta este părerea voastră despre Isus? Este un nebun care se crede ou poșat? „Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: «Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat»? «Da, sunt», i-a răspuns Isus. «Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.»” (Marcu 14:61-62). A spus asta! Sângele îi curgea pe față, scuipatul se prelingea de pe El, plin de răni, și spune: „[…] și veţi vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului.” Nebun până la capăt sau Salvatorul și Dumnezeul meu!

    Prin urmare, când vin la voi și vă întreb ce este o viață irosită, s-ar putea să aveți 1000 de modalități în care să răspundeți la întrebarea aceasta. Dar felul meu de a răspunde este că merg la Isus, la Pavel, la întreaga mărturie biblică, îmi iau răspunsul de acolo și îmi bazez viața pe el. Asta o să împărtășesc și cu voi: de ce existăm, cum arată o viață care are sens, care este scopul existenței noastre. Să vă explic unde ajungem cu mesajul acesta, până acum a fost doar o introducere. Mesajul de acum are un titlu, cele 2 de mâine au un titlu și uitați care unde titlurile și unde o să ajungem. Titlul acestui mesaj este „Esența unei vieți câștigate” – care este scopul absolut al unei vieți care face diferența. Țineți minte cuvântul „esență”. Al doilea titlu de mâine o să fie „Originea unei vieți câștigate” – ce trebuie să se întâmple ca se poți trăi o asemenea viață, origine, de unde vine. Al treilea titlu, „Înfățișarea unei vieți câștigate” – cum arată ea. Dacă auziți, o să trecem de la partea teoretică la cea practică, de la lucruri serioase la lucruri din viața de zi cu zi ca nu îți irosi jefuirea, nu îți irosi cancerul, nu îți irosi sexualitatea, singurătatea, căsnicia, nenorocirea, tinerețea, bătrânețea, lucruri de genul acesta în al treilea mesaj, cu ajutorul lui Dumnezeu, mâine.

    Iată-ne aici la „Esența unei vieți care nu este irosită”. Atât Isus, cât și Pavel credeau că poate exista o viață irosită. O să vă dau două exemple, unul de la Isus și unul de la Pavel. O viață irosită – și acesta este doar un exemplu din multele, doar ca să vă faceți o părere și să vedeți că ei chiar credeau că poți să îți irosești viața. Dacă ești relativist convins nu faci asta. Pentru că ce e bun pentru tine, e bun pentru tine și gata. Viața irosită ar implica un standard de măsurare, iar Pavel şi Isus chiar cred într-un asemenea standard, sper că şi voi o faceţi. Luca 12:15-21: „Apoi le-a zis: «Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.» Şi le-a spus pilda aceasta: «Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele şi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!» Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! (nu știu dacă pe tonul acesta) Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul. »” Acolo se folosește un termen în greacă care spune că sufletul ți-a fost dat cu împrumut și tu ai eșuat foarte tare. Ți-am dat un suflet pentru un scop și acum îl iau înapoi, nebunule. „Și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi? Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” O să vorbim despre bani în cel de-al treilea mesaj. Așadar există o viață irosită: odihnește-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Sunt lucruri obișnuite; nimic rău – nu omori pe nimeni, nu furi, nu iei droguri, nu te îmbeți, ești doar fericit, mănânci, bei și stai.

    Pavel credea într-o viață neirosită și o spune într-un mod înfiorător și mă gândesc mult la asta. 1 Corinteni 15:17-19: „Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta – țineți minte asta – ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” Înțelegeți ce spune aici? Dacă nu a există o înviere a morților, atunci viața pe care am ales eu să o trăiesc este ridicolă. Nu mulți creștini americani pot să spună asta. Un pasaj înfricoșător. Mulți dintre noi ar spune că dacă mor peste 70 de ani și ajung la Judecată și văd că nu există nimic acolo și nici eu nu sunt acolo, nici măcar eu nu m-am trezit. Dacă v-ați putea trezi și faceți o analiză a vieții voastre, ați spune că este o viață destul de bună. Ați spune, „Ce greșeală stupidă, am irosit-o!”? Pavel spunea că să fii creștin este prostesc, demn de milă și în van dacă nu există o înviere. El spune să bem și să mâncăm pentru că mâine o să murim. Dar există o înviere și, de aceea, forma iubirii în această viață arată diferit de cum ar fi arătat dacă nu ar fi existat o răsplată. Cu toții am studiat cerul, cu Randy Alcorn, îl iubesc pe Randy Alcorn. Randy este radical, înțelege cum stau lucrurile.

    Care este esența unei vieți neirosite? Mergem la Filipeni, capitolul 1 dacă vreți să urmăriți împreună cu mine în Biblie. Acesta este cel mai important pasaj pe care o să îl împart cu voi în aceste trei ore petrecute împreună. Filipeni 1:20-21. Pavel spune asta, pasajul acesta este foarte important pentru mine, l-am predicat la Biserica Bethlehem acum 30 de ani când am candidat, a fost un text foarte important în cerul meu de pasaje ani la rând și până în ziua aceasta are un impact emoțional foarte important asupra mea din mai multe motive. O să citesc două versete din Filipeni 1:20-21. Pavel vorbește despre misiunea vieții sale: „Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.”

    Cum traducem cuvântul „proslăvit”? Onorat, mărit, pe care se pune mare preț. În greacă avem un cuvânt în care chiar auzim „mega” și înseamnă că vrea fie viu, fie mort, în trupul său, Hristos să fie văzut ca fiind minunat. Asta înseamnă viață neirosită! Tu și cu mine suntem pe planeta asta puțini ani, toți pentru același motiv absolut, dar în multe forme diferite. Motivul absolut este că fie trăim, fie murim, Hristos este făcut să pară atât de valoros cât este de valoros cu adevărat. Psalmul 63:3 spune: „Bunătatea Domnului preţuieşte mai mult decât viaţa”. Nu știu dacă credeți asta! De aceea Pavel spune în versetul 21: „Căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” Când spune că a muri este un câștig se referă la faptul că moartea o să fie mult mai bună pentru că o să meargă acasă cu Hristos, ceea ce înseamnă că Hristos este mai valoros decât orice poate oferi viața. Acest lucru îl spune și psalmistul, „bunătatea Domnului preţuieşte mai mult decât viaţa”. Să fii iubit de Dumnezeu, să fii adus în părtășie cu El și să Îl vezi față în față e mult mai bine decât orice altceva ai putea experimenta pe pământ. Nu spun asta cu ușurință.

    Eram la Pizza Hut cu fetița mea de 12 ani sâmbăta trecută și urma să predic un mesaj de Paște. Mă uitam pe geam și am spus: „Chiar mi-aș dori să se întoarcă Isus.” Nici măcar nu știu de ce am spus-o, pur și simplu, așa am simțit. Poate datorită presiunii Paștelui și alte lucruri care se întâmplau. Fiica mea nu a râs, nu și-a mărit ochii, dar mi-a spus foarte serios: „Tati, vreau să mă căsătoresc!” Și are 12 ani! Totul în mine spunea că înțeleg perfect și că am simțit și eu asta, dar nu vreau ca ea să simtă asta. Nu doar că vrea să se căsătorească… „Dar dacă ai ști, Talitha, ce ar însemna să vină El, dacă ai putea să te teleportezi în viitor în momentul acela, nu ai mai simți așa! Motivul pentru care te simți așa este că la 12 ani imaginația ta este mică și conștiența biblică a valorii lui Hristos este mică.” Dar cred că este adevărat, cred că fiica mea este născută din nou și mântuită și că Îl iubește pe Isus, dar este sinceră. La fel ca mulți dintre voi dacă am fi sinceri acum, nu ați spune ce a spus Pavel aici.

    Să trăiești este Hristos și să mori în seara asta ar fi mai bine ca orice altceva ce aș putea să am în următorii 40 de ani. Este adevărat. Este adevărat și unul dintre scopurile mele de aici este ca voi să Îl cunoașteți în așa fel încât să simțiți asta, nu doar că o citiți, ci să o simțiți. Ce oameni creștini radicali am fi noi dacă am putea fi ca Pavel! „Cea mai mare așteptare și speranță a mea, acum și întotdeauna, este să nu fiu o rușine, ci, acum și întotdeauna, Hristos să fie arătat infinit mai valoros ca orice altceva, căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” Așa aș vrea să fie, asta ar însemna o viață neirosită. Să fie evident că Isus este mai prețios decât cariera mea. Cum mă comport cu trupul meu încât să fie evident că Isus este mai prețios? Asta nu este o viață ușoară… Acestea sunt întrebări grele chiar și de înțeles, dar mai ales de trăit. Și majoritatea creștinilor americani nici măcar nu își pun aceste întrebări, se aruncă în deșertăciunea lumească împreuna cu restul oamenilor.

    Obligația noastră este să Îl proslăvim pe Hristos, ca un telescop, nu ca un microscop. Microscoapele fac lucrurile extrem de mici să pară mai mari, iar telescoapele fac lucrurile gigantice să arate așa cum sunt ele de fapt. Lucru pe care îl faci pentru Hristos. Suntem telescoape. Cineva mi-a dat o cană acum un an cu un telescop pe ea și știam exact de ce mi-a dat această cană. Este așezată în fața biroului meu să îmi amintească dacă viața mea funcționează ca un telescop. Altcineva ar spune că nu știa că este așa de important, se uitau doar la steluțe, când de fapt există o galaxie întreagă. Nu este o viață ușoară, este o viață miraculoasă. La sfârșitul zilelor o să facem asta pentru o veșnicie.

    Apocalipsa 5:11-13: „M-am uitat şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: «Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat – asta o să spunem pentru veșnicie, vrednic la înfinit, mult mai vrednic decât noi toți la un loc putem să începem să ne imaginăm – să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!» Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând […]” – este vorba despre animale care vorbesc, am trecut atât de repede prin asta încât nici nu am observat. Mai repet o dată: „Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ”, adică viermii, calamarii – şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” Calamarii, viermii, broaștele și creaturile zburătoare Îl proslăvesc. Lewis știa ce face când a făcut animalele să vorbească. Nu are nicio logică, la fel cum pietrele vor striga, la fel și animalele vor striga, toate lucrurile o să Îl slăvească pe Regele Regilor. Nu o să existe ceva în univers care o să tacă și o să începeți cu viețile și cu glasurile voastre. Existăm ca să manifestăm slava lui Hristos, să Îl facem să pară minunat prin felul în care trăim, vorbim și gândim. Motivul pentru asta este că Hristos este manifestarea supremă și absolută a lui Dumnezeu, El este Dumnezeu.

    Ioan 14:6-9: „Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.» «Doamne», i-a zis Filip, «arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.» Isus i-a zis: «De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?» Ți se taie răsuflarea. „Să vi-L arăt pe Tatăl?” Ou poșat sau Tatăl în carne și oase. Isus i-a zis: „«De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?»”

    Evrei 1:1-3: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalt.” Isus ține Universul în fiecare secundă, dacă ar fi silențios nu ar mai exista Universul și voi nu ați mai exista. El vă ține toată existența prin Cuvântul puterii Lui.

    Ioan 1:1,14: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Motivul pentru care existăm este să manifestăm măiestatea, frumusețea și valoarea lui Hristos pentru că Hristos este Dumnezeu, ține toate lucrurile, a creat toate lucrurile și toate există să Îl manifeste pe El. Totul există să Îl manifeste pe El. Universul există să Îl facă pe Dumnezeu cunoscut. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu”, Psalmul 19:1. Uitați-vă la „Planeta albastră” și apoi petreceți 8 ore în închinare.

    Știți că există o plantă, dacă vă vine să credeți, mie nu îmi vine să cred, dar așa spun oamenii de știință… National Geografic, în afară de problema evoluției, cu siguranță nu minte. Există această plantă într-o junglă undeva. Înflorește și există un mic spațiu cu apă otrăvitoare în interiorul ei și insectele micuțe care ajung pe margine unde este alunecos, alunecă și cad înauntru, murind și hrănind planta. Este interesant, dar nu este cel mai interesant lucru. Cel mai interesant lucru este că există un paianjen care supraviețuiește doar prin a-și arunca pânza în interiorul plantei, pescuind aceste insecte micuțe și mâncându-le. Să facem o plecăciune și să ne închinăm în fața materiei fără rațiune și a selecției naturale. Vreau doar să înțelegeți ce vreau să spun prin asta… O să ajungem pe scaunul Judecății și domnii Richard Dawkins, Christopher Hitchens și toți o spună: „Ohh…” Și Dumnezeu spune „Ce, ce ai spus? Vorbeai despre felul în care păianjelul a ajuns să fie și cum oamenii au ajuns să fie.” Și ei o să spună: „Credeam că nu există nimic, doar niște forțe care, știi… Se întâmplă!” Cred că Dumnezeu o să se uite la mine și o să înceapă să râdă și tot universul o să se cutremure. Chiar nu pot să iau asta în serios. Știu că voi, oamenii de știință, o să spuneți că nu știu cum stă treaba, dar nu pot, am încercat, am încercat să o iau în serios. Notează, Doamne, John Piper a spus că acest lucru este atâta de amuzant încât chiar trebuie să crezi cu adevărat ca să îl accepți.

    Nu știu cum am ajuns aici. Încercam să explic că Universul există ca să manifeste slava lui Dumnezeu și, de aceea, cei care încearcă să spună cum a ajuns Universul să existe fără a-L include pe Dumnezeu, nu doar că sunt de râs, dar sunt și blasfemitori. Aceasta este povestea lui Dumnezeu, ceruile spun slava lui Dumnezeu, spune să ne deschidem urechile, este pretutindeni. O să spunem dacă am auzit acel cuvânt sau am văzut acea slavă; nu este un joc, nu este pentru distracție – este Dumnezeu care vorbește cu noi. Iată-mă la un mic hotel la 15 minute de aici, ca o mică cabană. Are o piscină lângă ocean și este absurd! Este de aproximativ mărimea acestei scene și mă uitam la piscină și mă uitam în sus și mă gândeam că aceasta este o piscină făcută de oameni și aceea este o piscină făcută de Dumnezeu. Este peste tot, sunt voci peste tot, doar deschideți-vă ochii și urechile și rugați-vă ca Duhul Sfânt să vă dea o sensibilitate a ceea ce înseamnă viață irosită, adică o viață care nu vede, o viață care nu aude și care nu este formată după sensul Universului de a manifesta slava Lui. Suntem chemați să I ne alăturăm în propria Sa glorificare.

    Această ultimă declarație este controversată și trebuie să o susțin câteva minute. Această idee pe care Pavel o are despre faptul că viața neirosită este o viață care, fie prin viață, fie prin moarte, Îl face pe Hristos să pară minunat pentru că Universul este creat să Îl arate pe Dumnezeu prin Fiul Său. Dar aceasta nu este ideea lui Pavel, aceasta este ideea lui Dumnezeu pentru Pavel, ceea ce înseamnă că aceasta este ideea lui Dumnezeu pentru Univers, ceea ce înseamnă că Dumnezeu este foarte auto-înălțător. Dacă Dumnezeu vine la tine și Îl întrebi de ce exiști, El îți răspunde că exiști pentru a Îl înălța pe El. Și o să auzi adevărul adevărat. Oamenii chiar se poticnesc de adevărul acesta. „Exiști pentru a Mă mări pe Mine. Fă-o! Și Eu o să țin cont dacă ai făcut-o sau nu.” Pasaj după pasaj după pasaj auzim acest lucru.
    · Isaia 43:6-7: „Voi zice miazănoaptei: «Dă încoace!» şi miazăzilei: «Nu opri, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.»” Dumnezeu te-a creat pentru slava Lui să Îl facă pe El să pară glorios.
    · A ales Israelul pentru slava Lui, Ieremia 13:11: „Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea, dar nu M-au ascultat.”
    · I-a scos de sub stăpânirea Egiptului din același motiv. Psalmul 106:7-8: „Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie. Dar El i-a scăpat din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.”
    · I-a scăpat de robie în Babilon cu aceste cuvinte, Isaia 48:9,11: „Din pricina Numelui Meu, sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.”
    · Îl trimite pe Isus Hristos în lume din același motiv, Romani 15:7-9: „Aşadar primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu. Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor şi ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: «De aceea Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău.»”
    · Ioan 17:1: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.”
    · Și o să fie o a doua venire din același motiv, 2 Tesaloniceni 1:10: „Când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.” Se întoarce ca să fie proslăvit și ca să fie privit cu uimire. Aceasta nu este ideea lui Pavel, că viața lui ar trebui definită de un mod de a trăi care să Îl proslăvească pe Hristos. Aceasta este ideea lui Hristos pentru Hristos. Aceasta este ideea lui Dumnezeu pentru Hristos.

    De ce am ales să parcurg partea aceasta? Piper, doar îți faci probleme când atingi partea aceasta. De ce nu poți, pur și simplu, să faci abstracție de aceste dimensiuni, de aceste texte pe care tocmai le-ai citit? Există în jur de 30-40 din acestea în Biblie, mult mai multe, nu poți doar să le lași la o parte și să spui ceea ce știe toată lumea? Și anume că Pavel vrea să fie centrat pe Dumnezeu și slăvitor de Hristos și aceasta este datoria lui. Și toată lumea o să fie de acord cu asta. Spune doar asta. Să vă spun de ce: să spui ce oamenii sunt obișnuiți să audă nu schimbă pe nimeni. Oamenii nu simt cât de radical, de greu și de uimitor este că Pavel nu este chemat doar să își facă datoria. Tatăl meu și mama mea mi-au spus 1 Corinteni 10:31 de sute de ori. „Johnny, fie că mănânci, fie că bei, fie că faci altceva, să faci totul pentru slava lui Dumnezeu.” Știam că aceasta este datoria mea, dar nu avea efectul pe care l-a avut când am descoperit în 1971 că Dumnezeu face totul pentru slava Sa și eu sunt chemat ca să mă alătur Lui în asta. În sufletul meu a lovit ca dinamita. Poate fi la fel și în sufletul vostru dacă puteți să depășiți această piatra de poticnire, că Dumnezeu este atât de auto-înălțător și că Hristos este atât de înălțător de Hristos și vă invită și pe voi la această pasiune pentru gloria Lor.

    Disconfortul din încăperea aceasta legat de această idee, arată cât de departe sunteți unii dintre voi de a înțelege cât de radical este acest lucru. Nu vă simțiți confortabil când se vorbește în felul acesta, iar Biblia vorbește așa peste tot. Dumnezeu făcând lucruri spre slava sa, Hristos făcând lucruri spre slava Sa, Hristos glorificându-l pe Dumnezeu, Dumnezeu glorificându-l pe Hristos, această conspirație intertrinitară, care cum se proslăvesc reciproc pe găsește peste tot în Biblie. Dar trăim într-o lume atât de centrată pe om încât aceste lucruri ne înfioară și ne agită. Haideți să vă dau cinci motive rapide pentru care au avut un efect important asupra mea. Ceva în plus, pe lângă Filipeni 1:20-21. De ce a trebuit să faci asta, Piper? De ce a trebuit să aduci în discuție că atunci când Pavel spune că vrea ca viața lui să Îl proslăvească pe Hristos, tu pui accentul pe faptul că acesta este planul lui Dumnezeu pentru el și, de aceea, centrarea lui Dumnezeu pe Hristos și pasiunea exaltantă a lui Hristos stau în spatele acestui lucru. Unde vrei să ajungi cu asta? Și iată 5 motive de ce fac asta.

    1. Credința fermă a lui Dumnezeu în propria Sa slavă arată cât de drept și de plin de încredere este și nu ar putea fi altfel. Dreptatea lui Dumnezeu este dreaptă. Dar ce înseamnă drept pentru un Dumnezeu? El a scris Cartea. Nu există o lege la care să se supună Dumnezeu. Ce înseamnă pentru Dumnezeu să fie drept? Ce înseamnă dreptate atunci când vorbim de Dumnezeu? Dreptate pentru Dumnezeu înseamnă să valorificăm ceea ce are valoare. Să respectăm ce este infinit de valoros și demn de respect. Să prețuim ceea ce este infinit demn de a fi prețuit. Și ce este asta? El însuși! Dacă ar face orice altceva în afară de a valorifica ce are valoare, adică Dumnezeu, de a prețui ce este demn de a fi prețuit, adică Dumnezeu, respecta ce este infinit de valoros, adică Dumnezeu. Ar fi nedrept și nu te-ai putea baza pe El, ar fi nedemn de încredere și idolatru. Eu nu vreau un astfel de Dumnezeu. Acesta este unul dintre lucrurile care fac o mare diferență în viața mea. Vreau un un Dumnezeu drept, trebuie să am un Dumnezeu drept. Am un Dumnezeu Sfânt, un Dumnezeu infinit de perceptiv și înțelept care știe ce este cu adevărat valoros. Un astfel de Dumnezeu am eu.

    2. Credința fermă a lui Dumnezeu în propria Sa slavă arată fericirea fără măsură a lui Dumnezeu. Nici măcar nu poți să începi să înțelegi cât de fericit este până când afli că Își găsește plăcerea mai mult în Fiul decât în tine. Fiul lui Dumnezeu este oglindirea slavei Lui, întipărirea Ființei Lui și L-a înaintea Sa dintotdeauna. Nu a existat niciodată un moment când Dumnezeu nu a fost infinit de fericit în părtășia pe care a avut-o în ceea ce privește reflectarea perfecțiunilor Sale în frumusețea Fiului Său. Dumnezeu este un vulcan veșnic de fericire. Nici măcar nu poți să înțelegi acest lucru fără pasiunea lui Dumnezeu pentru Dumnezeu.

    3. Credința fermă a lui Dumnezeu în propria Sa slavă arată cât de ușor putem fi înșelați să credem că Îl iubim de Dumnezeu, când de fapt ne iubim pe noi mai mult decât de El. Oh, cât de mult putem să ne înșelăm. Unul dintre motivele pentru care oamenii se simt atacați de această afirmație este că se iubesc pe ei cu adevărat și se folosesc de Dumnezeu. Dumnezeu nu este un țel, Dumnezeu este o cale pentru ei; pășesc pe Dumnezeu pentru a ajunge unde vor. Este folositor – mă ajută să scap de sentimentele mele de vinovăție, mă scapă de iad, păcatele îmi sunt iertate și acum pot să am – și îți numești idolul: golf, sex, mâncare, plajă, surf, soare pentru o veșnicie întreagă. Mulțumesc, Doamne, foarte mult! Și ești dispus să Îi mulțumești o veșnicie atâta timp cât nu trebuie să fie Dumnezeul tău, ci numai folositor. Această învățătură că Dumnezeu este absolut centrat pe Dumnezeu o să rămână în picioare. El mereu o să întrebe dacă este Comoara ta absolută sau doar te folosești de El ca să primești comoara ta absolută. Acesta a fost numărul 3.

    4. Poate cel mai important pentru a vă da ajuta să treceți de acest impediment. Vreau să treceți ce acest impediment. Nu sunt aici să vă pedepsesc, sunt aici să vă ajut să treceți de un impediment. Iată cel mai mare impediment pe care trebuie să îl depășiți. Motivul pentru care oamenilor nu le place această învățătură despre centrarea lui Dumnezeu pe El însuși și cum Dumnezeu este un Dumnezeu înălțător de Dumnezeu, și cât de absolut de înălțător de Hristos este Hristos este pentru că, pur și simplu, asta nu sună a dragoste. Dragostea nu caută folosul său, 1 Corinteni 13:5, iar tu ne spui că acest Dumnezeu Își caută folosul Său tot timpul. Astfel nu este iubitor, în consecință greșești. Sunt 40 de pasaje, incredibil, și iată răspunsul. Acest adevăr, că Dumnezeu constant și frecvent Își proslăvește Fiul în tot ce face și Își mărește slava, este mult mai iubitor decât dacă S-ar fi dedicat să te ajute pe tine să îți placă ceea ce vezi în oglindă. Dacă Dumnezeu S-ar fi făcut cale pentru propria ta proslăvire, ar fi fost o distrugere globală. Dragostea nu este ceea ce spune lumea că este. Lumea spune că cineva mă iubește dacă pune mare preț pe mine și asta se simte atât de bine, încât ți-e greu să nu crezi. Cineva mă iubește dacă pune mare preț pe mine. Dar în acea relație tu ești destinația și persoana cealaltă este calea pentru că pune mare preț pe tine. Nu asta înseamnă dragoste în Biblie. În Biblie dragostea slujește, se sacrifică și chiar moare pentru a te scăpa de legăturile tale, astfel încât tu poți să îți găsești plăcerea în Dumnezeu pentru o veșnicie. Îți vinzi sufletul pe degeaba când vrei ca Dumnezeu să îți îndeplinească doar nevoile tale pământești și numești asta dragoste. Asta nu este dragoste. Dragoste este când Dumnezeu face sau nu face asta în moduri care te eliberează de relația ta de dragoste cu tine și te face să te bucuri să pui preț pe El pentru o veșnicie. Ai fost creat să Îl cunoști și să Îl iubești pe Dumnezeu și știi că așa este. Stai pe coasta mării, stai la marginea Marelui Canion, stai cu ochii într-un telescop, stai acolo și îți găsești sufletul ieșind din tine și pentru un scurt moment ești liber de conștiință de sine și auto-concentrare, este cel mai plin, satisfăcător, profund și minunat moment și o să fie pentru totdeauna dacă Dumnezeu este Universul, Marele Canion și Oceanul. Pentru asta ai fost creat. Dumnezeu nu ar fi iubitor dacă nu s-ar mări pe El însuși în prezența ta din nou și din nou. Dacă nu ți-ar fi poruncit de nenumărate ori să Îl lauzi, nu te-ar fi iubit. Dacă ar fi spus că te laudă El pe tine, ți-ar fi satisfăcut acel ego micuț și ai fi pierit, iar sufletul tău s-ar fi micșorat precum o piersică din fundul frigiderului. Dar știi că nu pentru asta ai fost creat, ai fost creat să cunoști ceva mult mai minunat, adică pe Dumnezeu, iar El trebuie să îți amintească asta în mod constant, trebuie să se ridice pe El și pe Fiul Său în mod constant și să spună, „Pune mare preț pe Fiul meu și o să îți satisfaci sufletul”. Acesta a fost cel de-al patrulea motiv. Motivul pentru care asta este important pentru mine este că nu aș știi ce este dragostea dacă nu vi-aș spune că Dumnezeu este absolut centrat pe Dumnezeu și această idee a vieții neirosite pe care o susține Pavel, este o viață trăită pentru slava lui Hristos. Nu este ideea lui, este ideea lui Dumnezeu și de aceea Dumnezeu Își proslăvește Fiul. Dacă nu v-aș spune asta, nu aș fi capabil să vă spun ce înseamnă dragostea. Dragostea este Dumnezeu, oferindu-se pe El însuși cu prețul propriului Său Fiu pentru a te elibera pe tine să îți facă plăcere să pui mare preț pe El pentru veșnicie. Asta este dragostea. Așa trebuie să îi iubești și pe ceilați oameni. Dar lăsam partea asta pentru cel de-al treilea mesaj.

    5. Ultimul, al cincelea motiv pentru care asta înseamnă atât de mult pentru mine este că dacă nu aș fi accentuat și nu aș fi atras atenția asupra faptului că pasiunea lui Pavel pentru a-L proslăvi pe Hristos prin trupul său, fie prin viață, fie prin moartea Sa, nu este cu adevărat ideea sa, ci ideea lui Dumnezeu ca Fiul Său să fie proslăvit pentru că Dumnezeu este foarte înălțător al lui Hristos și Hristos I se alătură lui Dumnezeu în a fi înălțător al lui Hristos și îl invită și pe Pavel să fie înălțător al lui Hristos în această conspirație de auto-înălțare divină – dacă nu v-aș fi atras atenția asupra acestui lucru, nu ați fi capabili să știți că dragostea voastră pentru Dumnezeu nu este doar dragostea voastră pentru Dumnezeu, ci dragostea lui Dumnezeu pentru Dumnezeu dată de Sfântul Duh. Să vă spun de ce asta are importanță. Din momentul în care vedeți cât de mare, cât de glorios, cât de maiestos este, știți care ar fi efectul emoțional al dragostei voastre pentru El? Este atât de inadecvat, încât nici nu cred că puteți să o recunoașteți ca fiind dragoste. Oricum așa simt eu în majoritatea timpului. Răspunsul inimii mele pentru Dumnezeul acesta este: „Asta se numește dragoste?” Ce aș face dacă aș fi lăsat singur? Ce aș face dacă pentru toată veșnicia răspunsul emoțional și afectiv al bucuriei în prezența lui Dumnezeu este ceva cu care mă pot descurca și pot produce? Dar nu este așa, aici intevine sensul darului Sfântului Duh. Duhul Sfânt a existat întotdeauna între Tată și Fiu. În persoana Sa mereu a purtat dragostea Fiului pentru Tatăl. Tot timpul a purtat dragostea Tatălui pentru Fiul. Sfântul Duh este dragostea lui Dumnezeu care se manifestă ca o persoană adevărată și vrea să preia controlul asupra vieții tale. Domnul Isus spune că o să Își trimită Duhul Sfânt și Acesta o să Îl glorifice pe El. Aceasta este misiunea Sfântului Duh în viața ta. Nu ești lăsat singur cu această povară de a ști, a te bucura, a îți găsi plăcerea într-un Dumnezeu iubitor, este Duhul Sfânt care vine la tine și în tine și Își deschide brațele și o să spună, „De acum înainte o să fiu alături de tine”. Ascultați acest cuvânt din Ioan 17:26, Isus I se roagă Tatălui: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.” „Dragostea cu care M-ai iubit Tu” – aceasta este dragostea intertrinitară dintre Tatăl și Fiul și vă spun că nu este mică sau slabă, este infinită. Dumnezeu nu Își iubește Fiul puțin, Îl iubește cu energie și libertate și bucurie, care face de rușine toate forțele galaxiei. El spune, „Asta, mă rog, Tată, să fie în ei”.

    O să vină o zi, parțial în viața asta, când spui că ar fi trebuit să Îl iubesc pe Dumnezeu mai mult, dar nu ai făcut-o. O să vină o zi pentru cei dintre noi care sunt născuți din Dumnezeu și Îl urmează pe Isus. O să vină o zi, un moment cât un clipit, o zi de așa o deplinătate, că dacă nu am avea un trup nou, am exploda. Trebuie să ai un trup spiritual pentru a putea sta în prezența unui Dumnezeu viu, care Își iubește Fiul cu energia cu care Își iubește Fiul. Dacă te-ai gândit vreodată că vii dintr-o familie dezorganizată – tatăl tău nu se bucura niciodată, el doar dădea comenzi tot timpul, iar acum nici măcar nu poți să înțelegi ce vreau să spun prin asta, este în regulă, relaxează-te. Dumnezeu este atât de îndurător și răbdător! Fiecare dintre noi șchiopătează, fiecare dintre noi este infirm! Nu există o persoană întreagă în încăperea aceasta: infirmi emoțional, infirmi fizic, infirmi mental, cu toții suntem infirmi. Nimeni din încăperea aceasta nu Îl iubește pe Isus așa cum trebuie și nimeni nu o să Îl iubească așa cum trebuie în viața asta. Nu există unii mai jos decât alții, cu toții suntem incluși aici. O să vină ziua pentru grăuntele de muștar pe care Îl avem acum, pentru gustul pe care l-am primit acum, pentru acea mică licărire pe care o vedem acum și ne-am oferit ei cât de mult am putut înțelege, i ne oferim ei. Asta o să te lovească cu o forță cataclismică când mori și ajungi în rai și, mai mult, când primești trupul tău cel nou, în cerul nou și în pământul nou.

    O să închei. Cum este glorificat Isus în versetul 21? Asta ne duce la mesajul de mâine. Cum este glorificat fie prin viață, fie prin moarte. „Căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” Ce mă face să tresar este că aici mi se spune să pun mare preț pe Hristos în tot ce fac, iar în partea cealaltă mi se spune că asta se întâmplă când Îl consider pe Isus un câștig la momentul morții. Cu alte cuvinte mi se cere să mă bucur în așa mod de El, încât să îi spun la revedere lui Noel după 39 de ani de căsnicie, să îl spun la revedere Talithei înainte de a se căsători și eu o apuc să iau parte la asta, iar astea nu o să fie deloc pierderi. Atât de mult trebuie să mă bucur de El. Ești chemat să fii atât de radical fericit în Dumnezeu încât dacă renunți la întreaga ta experiență de pe pâmânt o să fie numit câștig. Întrebarea este: Cum totuși reușești să devii acea persoană?

 

    Doamne, din acest moment dorim să fim acele persoane care vor să Te facă să pari atât de minunat… Mă rog ca, atunci când noi o să mergem la culcare în seara aceasta, Tu să treci la lucru! Să treci la lucru cu putere și să aplici lucrurile astea în inima noastră! Acestea nu sunt doar cuvinte, acestea nu sunt doar idei, ci sunt realități. Sfântule Duh, Te chem să vii în Numele lui Isus și să Îl mărești pe Fiul! În Numele Său m-am rugat. Amin!

Ești vrednic de Isus?

 
Autor: John Piper  |

    A fost foarte plăcut să petrec 13 luni în Corithan, Tennessee. A fost plăcut să pot am o am o verandă mare cu o privelişte înspre un câmp cu fân pe care l-am văzut recoltat – sau oricum numiţi cuvântul care descrie acţiunea care se face cu fânul – de două ori, cum era strâns în baloţi rotunzi ieşind prin spatele acelui utilaj mic. A fost plăcut să fiu împreună cu verişori, unul din această direcţie, unul la un sfert de milă din cealaltă direcţie. A fost bine să fii cu Biserica lui Hristos, 60 de oameni la sfârşitul de săptămână, iubiţi şi talentaţi peste măsură, și este mult mai bine să fii înapoi închinându-te în banca aceea mică chiar acolo, duminica, şi iubind fiecare minut din aceasta. Şi dacă vă întrebați dacă nu mi-e ciudat să stau acolo şi nu aici – răspunsul este „nu”. „Ciudat” nu ar fi cuvântul potrivit. Este minunat! Iubesc ceea ce se întâmplă în această cameră în legătură cu Dumnezeul cel viu, duminica dimineaţa, aşa că oare cum ai putea să nu fii fericit în prezenţa Lui atunci când are o loc o închinare atât de deosebită. Iar apoi veţi cânta din nou în această seară – asta este – nu îmi pasă unde stau dacă acest lucru se întâmplă. Este atât de încântător! Şi îmi place să predau 16 studenţi la seminar exegeza textului grecesc al Filipeni la primul curs de ieri. Este pentru prima oară când am făcut acest lucru în 35 de ani. Să explorez cu o astfel de clasă şi sper că şi lor le-a plăcut la fel de mult ca şi mie pentru eu deja iubesc acest lucru. Şi iubesc faptul că sunt reprezentantul acestei şcoli aşa că pot să scutur un steguleţ oriunde mă duc şi să spun: “Aceasta este o şcoală extraordinară, haideţi alăturaţi-vă nouă şi haideţi să o facem să meargă pentru câteva sute de ani dacă Domnul Isus întârzie să vină.” Iubesc să lucrez cu normă întreagă pentru „Desiring God” (Dorindu-L pe Dumnezeu) care mă urmează la colegiul şi seminarul Betleem – aşa că viaţa mea este foarte plină. Eu am o slujbă cu normă întreagă chiar acum şi iubesc fiecare minut din ea. Iubesc faptul că sunt căsătorit cu Noel într-o casă mare şi goală. Nu am fost într-o situaţie ca aceasta de când ea avea 24 de ani – acum 42 de ani. Este extraordinar că toţi copii noştri sunt plecaţi! Uau! Deci puteţi să vă daţi seama dacă sunt fericit? Şi sper că nu mă veţi alunga, ci să mă lăsaţi ca în tăcere să fiu parte a acestei comunităţi de închinători, iar acest lucru este cât se poate de plăcut. Să ne rugăm!

 

    Tatăl nostru care eşti în ceruri, noi, Betleem, Îl iubim pe Hristos, iubim să Îl cântăm pe Hristos, să ne rugăm lui Hristos, să îi învăţăm pe alţii despre Hristos, să Îl trăim pe Hristos – aşa că Te invit să vii Doamne Isuse… Tu ai spus: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Şi mă bazez pe acea promisiune acum că mă vei ajuta să fiu credincios Cuvântului Tău, să spun ceva ce va fi directiv pentru şcoala noastră, încurajator şi folositor tuturor de dragul Domnului Isus. Cer aceste lucruri în Numelui Lui! Amin.

 

Vreau să vorbesc despre implicaţiile educaţionale ale chemării – în Biblie – la a umbla într-un chip vrednic de Dumnezeu. Aşa că, dacă veţi citi blogul Desiring God s-ar putea să fi observat că la începutul acestei săptămâni era un articol pe care eu l-am scris numit: „Eşti tu vrednic de Domnul Isus?” Iar intenţia mea în acest mesaj este să iau acel articol şi să îl aplic acestei şcoli. În această direcţie ne îndreptăm. Să vă dau două motive pentru care am fost atras de subiectul „Eşti tu vrednic de Domnul Isus?” – în legătură cu această şcoală. Motivul numărul 1. Cu cât mă gândesc mai mult la implicaţiile a ceea ce înseamnă să fii vrednic de Dumnezeu, vrednic de Domnul, vrednic de Isus, vrednic de chemarea noastră, vrednic de Împărăţie – cu atât mai mult implicaţiile sunt tot mai evidente în legătură cu educaţia. Voi menţiona trei dintre acestea. Motivul numărul 2. Trăim într-o perioadă în care, cel puţin în mici grupuri de evanghelici, unde doctrina despre sfinţire este controversată şi întrebarea dacă justificarea prin credinţă fără faptele legii împiedică efortul moral de a fi o persoană pură şi sfântă sau eliberează putere să fii pur şi să urmezi puritatea morală creează confuzie în mintea multor oameni.

 

În spiritul vremurilor noastre, este potrivit să minimalizezi sau să evidenţiezi afirmaţii ca acestea: „Intraţi pe poarta cea strâmtă, căci îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.” „Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământeşti veţi muri, dar dacă prin Duhul faceţi să moară faptele trupului veţi trăi.” „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.”

 

Trăim vremuri în care ar trebui să minimalizăm aceste afirmaţii ale Bibliei sau să le evidenţiem? Aceasta este controversa. Aşadar, sunt atras de acest subiect pentru că această problemă de a fi vrednic pentru Domnul, în primul rând, aduce o lumină asupra acestei controverse şi, în al doilea rând, are o sumedenie de implicaţii pentru modul în care trebuie să se desfăşoare educaţia în seminar şi în facultate. De asta facem acest lucru. Aşadar, iată încotro ne îndreptăm.

Numărul 1: Haideţi să punem învăţătura biblică pe masă pentru ca toţi să o vadă.

Numărul 2: Haideţi să vorbim despre înţelesul acesteia. O afirmaţie foarte frumoasă: „Fii vrednic de Isus” Dar oare ce înseamnă?

Şi numărul 3: Care sunt implicaţiile pentru această şcoală şi cum putem face acest lucru?

 

Nu veţi avea timp să căutaţi aceste pasaje, toate aceste texte sunt online, înregistrarea va fi disponibilă, ascultaţi cu toată puterea. Cartea Apocalipsa capitolul 3, versetul 4, Domnul Isus vorbeşte bisericii din Sardes şi El spune: „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.” Şi asta nu înseamnă „vrednic” datorită neprihănirii imputate de către Domnul Isus printr-un act al justificării, înseamnă că ei „nu şi-au mânjit hainele”. Ei au fost vrednici de a umbla cu Isus.

În Matei 10: 37-38 Isus spune: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.” Aceasta este practic acelaşi lucru cu ceea ce a spus în Luca 14: „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu” care înseamnă „a nu fi vrednic de Isus este egal cu a nu fi ucenicul Lui”.

Aceasta nu este un standard ţinut sus pentru a arăta că nimeni nu îl poate atinge. Aceasta este o cerinţă şi aşteptare directă din partea lui Isus: „Iubiţi-Mă pe Mine mai mult decât iubiţi pe oricine sau nu sunteţi ucenicii mei şi nu sunteţi vrednici de Mine.” Este cât se poate de clar. Isus nu vorbește vag, acestea nu sunt afirmaţii vagi, ambigue.

Apostolul Pavel preia acest limbaj al vredniciei şi îl amplifică mai mult decât oricare alt autor. Efeseni 4: „să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o.”

Filipeni 1: „purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos.”

Coloseni 1: „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul.”

1 Tesaloniceni 2: „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu.”

2 Tesaloniceni 1: „Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.”

Scopul acestor texte nu este acela de a ne spune că a fi vrednic de împărăţia lui Dumnezeu este imposibil pentru creştini locuiţi de Duhul Sfânt. Nu este scris pentru a şti că este imposibil şi să te ducă la cruce. Nu asta spun aceste texte. Este important să ştim acest lucru. Sunt afirmaţii directe ale modului în care arată creştinismul normal. A umbla într-un mod vrednic de chemarea pe care ai primit-o, vrednic de Împărăţie, vrednic de Tatăl tău, vrednic de Mântuitorul tău, acesta este creştinismul normal.

Acum douăzeci şi doi de ani l-am întrebat pe Tom Steller să scrie o postfaţă la cartea „Să se bucure popoarele”. Orice vrei tu Tom, doar scrie! Cred că era păstorul responsabil cu misiunea în acele zile şi avusese toate slujbele din această biserică! Au trecut aproape 34 de ani şi le-a avut pe toate! Şi dacă nu ştiam dacă o slujbă ar trebui să existe, i-o dădeam lui să vedem dacă funcţionează! Aşa l-am cooptat pe Sam Crabtree. Aveam nevoie de un păstor executiv pentru că Tom luase slujba de un an de zile şi a spus: „Funcţionează!” Aşa că l-am rugat să scrie asta – cei care cunoaşteţi cartea ştiţi ce text a folosit. El a folosit 3 Ioan 1:6 care spune: „Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu.” Şi a scris întreaga postfaţă făcând referire la ce înseamnă să trimiţi din Betleem, ce înseamnă să trimiţi misionari într-un chip vrednic de Dumnezeu şi apoi, foarte frumos, Tom a evidenţiat relaţia dintre valoarea numelui şi vrednicia celor ce-i trimit pe cei care merg de dragul Numelui Lui.

Iar lângă Domnul Isus, Pavel şi Ioan putem să îl adăugăm pe Ioan Botezătorul care a spus saducheilor şi fariseilor: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.”

Acestea sunt informaţiile biblice, aceasta este învăţătura biblică cu privire la „vrednicie”.

 

Întrebarea numărul 2: Ce înseamnă acest lucru? Ce înseamnă să fii vrednic de Domnul Isus? „Dacă îţi iubeşti mama sau tatăl mai mult decât pe Mine, nu eşti vrednic de Mine.” Ce înseamnă să fii vrednic de Domnul Isus? Ce înseamnă să umbli într-un chip vrednic de Dumnezeu, vrednic de Domnul, vrednic de Împărăţie, vrednic de chemare? Ce este această vrednicie pe care trebuie să o avem?

Ceea ce complică lucrurile, după cum ştiţi, este faptul că sunt alte pasaje din Sfânta Scriptură care scot în evidenţă nevrednicia noastră. Când centurionul I-a spus Domnului Isus: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu,” Isus a răspuns: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” I-au plăcut cuvintele acestui om, cu siguranţă. Aceasta este inima, profunzimea credinței. „Nu sunt vrednic să vii sub acoperişul meu” este un lucru bun pe care poţi să îl spui. Ei bine, asta complică lucrurile.

Zece capitole mai târziu în Evanghelia după Luca, Domnul Isus spune o întâmplare despre un rob care era la câmp şi, după ce şi-a terminat lucrul, a venit acasă şi, în loc să fie pus la masă, i se spune: „Găteşte-mi să mănânc, iar apoi poţi mânca şi tu”. Iar Domnul Isus a spus: „ Va rămâne stăpânul îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici.” Când aţi făcut toate lucrurile pe care vi le-am poruncit, să spuneţi totuşi: „Suntem nişte robi netrebnici!”

Iar Ioan Botezătorul a spus: „El este Acela care vine după mine… eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.” Aşadar, de aceasta există şcoala noastră. Încercaţi să vă daţi seama. Aceasta este ceea ce învăţăm bărbaţii şi femeile să facă. Eu cred că cheia acestui secret se găseşte în fraza pe care atât Pavel, cât şi Ioan Botezătorul o folosesc. Pavel în Fapte 26:20, iar Ioan Botezătorul în Matei 3:8 unde amândoi spun: „faceţi roade vrednice de pocăinţă” pentru că aceasta nu poate să însemne că fructul câştigă, merită sau primeşte pocăinţă. Pocăinţa este deja acolo purtând roadele faptelor care sunt vrednice de ea. Nici nu putem să concepem faptul că acest cuvânt ar putea însemna: „O, dacă tu eşti vrednic de… (spaţiu liber), câştigi… (spaţiu liber), meriţi… (spaţiu liber), ţi se datorează… (spaţiu liber). Acest lucru nu se poate! A fi vrednic de pocăinţă nu poate să însemne: „Eu port fructele pocăinţei şi, prin urmare, merit să le am.” Nu merge aşa! Fructele trebuiesc produse! Pomul este pocăinţa, iar fructele sunt faptele vrednice de acel pom! Nu înseamnă a merita, a i se datora, a câştiga… Vrednic de pocăinţă înseamnă că pocăinţa este atât de vrednică, atât de valoroasă! Pocăinţa are o asemenea valoare încât fructul pe care îl produce poartă aceeaşi valoare. Roade vrednice de pocăinţă înseamnă o relaţie potrivită, echivalentă între fruct şi pom. Valoarea pomului şi valoarea fructului sunt echivalente ca relaţie. Se potriveşte! Acesta este felul de fruct care se potriveşte cu acel fel de pom, iar dacă acel pom este extraordinar de valoros, cum ar trebui să fie acest fruct pentru a arata acest lucru?

Ce este pocăinţa? Pocăinţa înseamnă să te întorci la Dumnezeu ca valoare supremă, renunţând la orice altceva ca valoare supremă. Să mai spun o dată: Pocăinţa înseamnă o schimbare, o întoarcere a minţii şi a inimii înspre Dumnezeu considerându-L infinit mai valoros decât orice altceva. Nimeni nu îi poate face concurenţă lui Dumnezeu, în momentul în care te-ai pocăit! Pocăinţa înseamnă o schimbare a valorilor sufletului, înspre valoarea supremă a universului – Dumnezeul cel Atotputernic – şi îndepărtarea a orice altceva ca valoare ce îi face concurenţă. Ele îşi au locul lor, dar nu acolo! Iar pocăinţa este mişcarea sufletului înspre aceasta: schimbarea minţii sau a inimii. Acea întoarcere, acea întoarcere a minţii, acea schimbare şi acea pocăinţă este frumoasă, este lucrul pentru care oamenii au fost creaţi, este vrednică de Dumnezeu. Acea corespondenţă potrivită, adecvată, armonioasă cu Dumnezeu. Este potrivit ca mintea umană să se întoarcă de la orice ca valoare supremă înspre Dumnezeu ca valoare supremă. Un răspuns adecvat la valoarea infinită a lui Dumnezeu şi, prin urmare, această potrivire este vrednicia ei. Aceasta este ceea ce înseamnă vrednicia: un ecou potrivit a valorii lui Dumnezeu.

Aşadar, a fi vrednic de pocăinţă nu înseamnă să meriţi pocăinţa, ca şi cum ai putea să o câştigi sau să o meriţi, înseamnă un răspuns potrivit, adecvat, armonios la valoarea pocăinţei care este un răspuns potrivit la valoarea lui Dumnezeu. De aceea versiunea ESV traduce: „faceţi fapte în concordanţă cu pocăinţa.” Nici nu veţi găsi cuvântul vrednic în această traducere. A trebuit să o schimb, pentru că este acelaşi cuvânt peste tot. „În concordanţă cu” înseamnă că traducătorul a spus – şi are dreptate – a fi vrednic de pocăinţă, înseamnă a fi la pas cu ea, în ritm cu ea, a fi o reflecţie adecvată a valorii ei.

Când Nixon a demisionat în 1975, ce a vrut să spună când a afirmat că era nevrednic de preşedinţie? Ce a însemnat acest lucru? Sau altfel spus, ce însemna că nu era vrednic de funcţia lui? Acest lucru mi-a adus o lumină extraordinară cu privire la această problemă biblică. Pentru că am văzut, chiar în acel moment: „O, ce mod ciudat de a folosi limbajul! Şi în limba greacă şi în engleză, noi spunem: „El este vrednic de preşedinţie, nu când el are valoare mare, ci atunci când onorează marea valoare a poziţiei sale. Nu-i aşa? Acest mod de a folosi limbajul este ciudat: „Tu eşti vrednic de această poziţie atunci când te comporţi într-un asemenea mod încât să arăţi că funcţia este vrednică.” Funcţia este aceea care a are o valoare imensă. Tu eşti fie vrednic, fie nevrednic de ea prin comportamentul pe care îl demonstrezi. Acest lucru a fost foarte folositor pentru mine. El a eşuat. Ce nu a reuşit să facă? A eşuat în a vedea şi a simţi şi a îmbrăţişa valoarea superioară a poziţiei sale în comparaţie cu comportamentul său păcătos.

Acum, haideţi să aplicăm aceasta la cuvintele Domnului Isus şi să vedem dacă funcţionează. Domnul Isus a spus: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. Iar implicaţia este: „O, El nu spune: „El nu Mă primeşte, nu Mă câştigă, Mă merită – lucruri de altfel adevărate, dar nu asta spune El.” Pentru că nu asta înseamnă afirmaţia respectivă în contextul ei. Când Domnul Isus spune că noi nu suntem vrednici de El dacă ne preţuim părinţii sau copiii sau pe noi înşine mai mult decât pe El! Noi nu suntem vrednici de El dacă ţinem la ceva mai mult decât la El. El vrea să spună că El este de o valoare infinită! La fel ca şi preşedinţia, mai presus de părinţi, de copii, mai presus de sine – El este de o valoare infinită şi este un răspuns adecvat la aceasta. Care? Preferă-L! Să-L vezi în acest fel! Savurează-L în acest fel! Îmbrăţişează-L în acest fel! Acesta este un răspuns potrivit, adecvat, armonios, vrednic! Aceasta atrage toată atenţia spre valoarea Lui, pe măsură ce noi Îl preţuim pe El, Îl îmbrăţişăm pe El, Îl iubim pe El mai mult decât orice. Aceasta înseamnă a fi vrednic de valoarea infinită. Aşadar, aceasta este cea mai importantă afirmaţie pe care o voi face, cred: „Preferinţa noastră pasionată pentru valoarea Domnului Isus este valoarea noastră.” Aceasta este propoziţia cheie în acest mesaj. Preferarea, îmbrăţişarea, preţuirea Domnului Isus ca valoros în mod suprem este valoarea mea. A fi vrednic de valoarea infinită este să o văd, să o savurez şi să o prefer ca vrednică în mod infinit.

De fapt, adăugaţi acest ingredient: „Un aspect al frumuseţii Domnului Isus, a valorii Domnului Isus este aceea că El este plin de har faţă de păcătoşi. De fapt, noi ar trebui să punem slava harului Său în vârful frumuseţii lucrurilor pe care le preţuim la El. Aşadar, cum eşti tu vrednic de un Mântuitor plin de har al păcătoşilor. A fi vrednic de un Mântuitor plin de har al păcătoşilor ar include în mod necesar mărturisirea nevredniciei tale. La fel ca şi centurionul, ca Ioan Botezătorul – tu devii vrednic de har, devii un beneficiar potrivit al harului, atunci când îţi vezi nevoia de har şi îmbrăţişezi valoarea infinită a Celui plin de har ca şi comoara ta supremă. Prin urmare, strâns legată de vrednicia ta este un sentiment profund de nevrednicie. Un beneficiar potrivit, adecvat, nimerit, corespunzător al unui Dumnezeu infinit în har ştie că are nevoie de har şi Îl îmbrăţişează ca fiind infinit mai valoros decât orice în lumea aceasta. Şi în felul acesta devine vrednic de Cel plin de har. Domnul Isus confirmă acest lucru, şi mă întreb dacă sunt pe calea cea bună, pe calea Lui?

Să vedem dacă următoarea întâmplare nu confirmă acest fapt. El a spus pilda celor poftiţi la nuntă. Vă aduceţi aminte? Evanghelia după Matei, capitolul 22: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă.” Veniţi, fără plată, meritaţi aceasta, veniţi, e gratis! „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi… fără bani şi fără plată!” Veniţi şi bucuraţi-vă de plăcerile supreme ale nunţii fiului meu! „Dar ei n-au vrut să vină.” De ce? Aceasta este una dintre cele mai supărătoare propoziţii din Biblie. „Au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.” Atunci stăpânul ospăţului a zis slujitorilor săi: „Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor, vom umple această casă. Mergeţi la orice fel de oameni de pe această planetă, mergeţi la săraci, mergeţi la ologi, mergeţi la orbi, mergeţi la cei neajutoraţi care nu vor spune că au alte lucruri mai bune de făcut decât ospăţul meu. Mergeţi şi aduceţi-i!” Dar înainte de a spune aceasta, ştiţi ce a spus? Iată ce a spus: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici.” Ce înseamnă lucrul acesta? Ei au preferat fermele lor mai mult decât valoarea şi vrednicia infinită a ospăţului cu Fiul lui Dumnezeu. Sunt milioane de oameni de felul acesta în America!

Aşadar, ce înseamnă să fii vrednic de ospăt? Să îţi doreşti ospăţul! Să vezi ospăţul ca mult mai valoros decât ferma, decât afacerea! Nu exact acest lucru îl spune Domnul Isus?

„Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” Iar aici spune: ”Dacă îţi iubeşti ferma sau afacerea mai mult decât pe Mine, nu eşti vrednic de Mine.” Cu alte cuvinte, „Eu te-am invitat la cele mai mari plăceri din Univers cu Fiul Meu, iar tu ai preferat să mă refuzi.” Aceasta este definiţia nevredniciei. A nu recunoaşte valoarea. „Eu sunt infinit de vrednic. A nu vedea, a nu dori, a nu prefera valoarea Mea este semnificaţia nevredniciei. Iar a o vedea, a o savura, a o dori, a o îmbrăţişa ca un păcătos disperat care iubeşte harul înseamnă a fi vrednic de ea.”

Principiul este acelaşi fie că vorbim despre ferme, afaceri, mamă sau tată, fiu sau fiică sau chiar viaţa ta. A fi vrednic de ospăţ, vrednic de Dumnezeu, vrednic de Domnul, vrednic de Împărăţie înseamnă a-L prefera pe El mai presus de orice.

Acum, dacă am avea timp să le luăm una câte una ce lumină ar străluci: vrednici de chemarea noastră, vrednici de Evanghelie, vrednici de Domnul, vrednici de Dumnezeu, vrednici de Împărăţie. Toate acestea sunt expresii folosite de apostolul Pavel. Am putea lua una câte una, să aplicăm aceste adevăruri în acest context şi ar exploda cu înţelesuri şi relevaţă. Dar nu avem acest timp, aşa că ne vom întoarce la implicaţiile acestui concept pentru educaţie.

 

Puntul 3. Numărul 1. Noi, ca facultate, trebuie să predăm, şi, prin implicaţie, toţi cei care au un anumit rol educativ – mamă, tată. Trebuie să predăm nu doar ce este, ci valoarea a ceea ce este. Nu este exact felul în care doream să spun acest lucru. Acesta a fost primul fel în care m-am gândit să mă exprim. Iată un mod mai bun de a-l spune. Trebuie nu doar să predăm ceea ce este, ci trebuie să predăm şi să inspirăm o afecţiune potrivită pentru valoarea a ceea ce este. Trebuie să învăţăm ce este realitatea – văzută pentru ceea ce este – şi trebuie să predăm şi să trezim sentimente pentru valoarea a ceea ce este. Ură pentru ceea ce este urât, dragoste pentru ceea ce este glorios.

De ce? Pentru că nu poţi fi vrednic de un Dumnezeu care le-a creat sau de o chemare a cărei valoare nu o cunoşti. Nu poţi cunoaşte valoarea lui Dumnezeu, valoarea Împărăţiei, valoarea chemării tale, nu poţi să umbli într-un chip vrednic de ea, pentru că a umbla vrednic de ea înseamnă să o respecţi, să o preţuieşti, să o consideri valoarea supremă. Dar nu poţi să o vezi, dacă nu ţi-a fost arătată. A umbla într-un chip vrednic înseamnă o viaţă adecvată din punct de vedere intelectual, emoţional şi comportamental cu valoarea lui Dumnezeu, cu valoarea Împărăţiei, cu valoarea chemării tale. Este ceea ce trăieşti. Nu poţi umbla într-un chip vrednic de un Dumnezeu pe care nu Îl cunoşti şi nu Îl simţi ca fiind infinit de valoros. Nu poţi să umbli vrednic de Împărăţia Lui dacă nu cunoşti şi simţi valoarea Împărăţiei Lui. Nu poţi să umbli vrednic de chemarea ta dacă nu cunoşti şi simţi valoarea chemării tale. Prin urmare, nu ne putem atinge scopurile ca profesori pentru studenţii noştri dacă nu predăm ceea ce este şi valoarea a ceea ce este. Isus a spus: „Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” El nu a spus: „Învăţaţi-i să cunoască tot ce v-am poruncit.” Să păzească, să împlinească, să facă. Învăţaţi-i să facă, învăţaţi-i să împlinească, învăţaţi-i să păzească. Una dintre acele porunci este: „Iubiţi-Mă pe Mine mai mult decât pe copii voştri.” Cum îi înveţi pe oameni să facă acest lucru? Arătându-le valoarea Lui supremă.

Implicaţia numărul 2. Prin urmare, cele mai înalte obiective educaţionale sunt imposibil de realizat de către fiinţele umane fără intervenţia puterii divine. Aşadar, ar trebui să cerem în mod regulat acea putere prin rugăciune, ca şi comunitate educaţională. Punctul central de aici este rugăciunea. Rugăciune disperată ca Dumnezeu să facă imposibilul. Pentru că tu nu poţi să îi faci pe studenţii să tăi să aprecieze valoarea Împărăţiei, valoarea lui Dumnezeu, valoarea chemării lor mai presus de viaţa lor şi de copii lor. Nu poţi face acest lucru. Doar Dumnezeu poate să facă aceasta.

Vă aduceţi aminte de tânărul bogat când el a plecat, preferând banii în locul Domnului Isus? Domnul Isus a spus: „Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât ca un om să Îl prefere pe Dumnezeu mai mult decât bogăţia”. Aceasta este parafrazarea mea. Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât ca un om să îl preţuiască pe Dumnezeu mai mult decât un milion de dolari. Iar ucenicii Lui au spus: „Atunci cine poate fi mântuit?” Domnul Isus nu a făcut lucrurile mai uşoare. El a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” Toate lucrurile sunt posibile cu Dumnezeu. Este posibil ca un om să Îl iubească pe Dumnezeu mai mult decât banii, dacă Dumnezeu face acest lucru. Este posibil să Îl vezi mai bun decât un miliard de dolari. Să simţi o satisfacţie şi o dorinţă extraordinară în El pentru totdeauna, când ţi s-ar oferi întreaga lume. Este posibil. Dar doar pentru că este o minune pe care o face Dumnezeu; care înseamnă că dacă acesta este unul din scopurile noastre la Colegiul şi Seminarul Betleem, care este într-adevăr, noi nu putem să facem acest lucru.

Aşa că atunci când am primit e-mailul lui Tom ieri, că ne vom întâlni azi la orele 12:45 să ne rugăm pentru studenţii noştri, ştiam unde voi fi. Am 16 studenţi. Nu îi cunosc încă bine. Unii dintre ei sunt aici, nu ştiu unde sunt din punct de vedere spiritual, dar ştiu cu ce se vor confrunta în următorii 50 de ani şi ştiu că dacă nu-L preţuiesc pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, Împărăţia şi chemarea lor mai mult decât pe soţiile lor, copiii lor şi sănătatea lor, nu vor reuşi pentru că vor fi nevrednici de Dumnezeu. Prin urmare, scopurile mele pentru ei sunt imposibile. Aceasta înseamnă că voi ţine la valoarea supremă a Domnului Isus şi mă voi ruga ca un nebun ca Dumnezeu să facă ceea ce eu nu pot face.

Numărul 3, în încheiere. Din moment ce a umbla într-un chip vrednic de Dumnezeu, vrednic de Împărăţie, vrednic de chemarea noastră înseamnă a vedea, a ne bucura, a arăta, a îmbrăţişa, a prefera valoarea supremă a lui Dumnezeu, a Împărăţiei şi a chemării noastre. Această comunitate educaţională ar trebui să fie o comunitate a închinării, o comunitate a închinării în unitate. De ce? Esenţa închinării este o preferinţă pasionată pentru valoarea lui Dumnezeu mai presus de orice lucru. Să repet. Esenţa, nu actul, esenţa închinării este o preferinţă pasionată pentru Dumnezeu mai presus de orice lucru. Iar actul închinării sunt diferitele lucruri pe care le facem pentru a ne exprima acea preferinţă. Prin urmare, dacă scopul nostru primordial este ca noi să fim oameni vrednici de Domnul, iar esenţa vredniciei de Domnul este să vezi, să te bucuri şi să preferi valoarea Lui, doar atunci vom fi închinători.

Ultima propoziţie. Fie ca Dumnezeu să folosească Colegiul Betleem ca să inspire şi să înveţe studenţi despre valoarea supremă a lui Dumnezeu, valoarea supremă a Împărăţiei Lui, valoarea supremă a chemării Lui, în aşa fel încât prin noi toţi mii şi mii de oameni, invers proporţional cu mărimea Colegiului Betleem, să umble într-un chip vrednic de Domnul.

 

Să ne rugăm. O, Tată, Îţi mulţumim pentru Cuvântul Tău cel sfânt. Unde am fi în a începe să înţelegem ce este viaţa, dacă Tu nu ne-ai fi vorbit în această Carte. Aşadar, Îţi mulţumim pentru ea. Apoi Îţi mulţumim că eşti un Dumnezeu plin de har pentru păcătoşi. Îţi mulţumim pentru că L-ai trimis pe Domnul Isus în această lume şi că ne-ai arătat prin umanitatea Lui cea mai frumoasă şi glorioasă valoare din Univers, cu alte cuvinte, pe Tine Însuţi. Şi Îţi mulţumim pentru Duhul Tău cel Sfânt care a revigorat sufletele noastre moarte şi oarbe în aşa fel încât să vedem şi să ne bucurăm şi să Te preferăm pe Tine mai mult decât orice. Fă ca mii şi mii de oameni să te prefere pe Tine şi, astfel, să fie vrednici de Tine datorită existenţei acestei şcoli. Mă rog aceste lucruri în Numele Domnului Isus. Amin.  

 

Îl voi invita pe Rick Segal, vicepreşedinte cu promovarea aici şi aş vrea să-l ascultaţi. Nu am nici o idee ce va spune, exceptând faptul că ştiu care este slujba noastră şi aş vrea să subliniez ceea ce vei spune înainte de a auzi pentru că iubesc această şcoală. Sper că Dumnezeu îmi va da 10 ani buni de predare şi reprezentare şi, apoi, încă un secol sau două în care să se continue această lucrare.

Eu sunt adevărata Viță

 
Referințe

    Nu mi-am închipuit că în dimineaţa aceasta vom auzi o asemenea mărturie. Ce ai putea spune într-o asemenea situaţie? Nici unul dintre noi nu am experimentat aşa ceva. Nici nu ştiu cum să procesez o asemenea informaţie. Aţi fost vreodată în misiune şi ajungi acolo şi eşti atât de umilit pentru că credeai că tu îi vei învăţa. Iar apoi te uiţi la viaţa lor şi te simţi atât de mic încât nici nu mai ştii ce să spui. Am fost în Africa şi în India, unde pur şi simplu nici nu mai ştiam ce să spun. Nu încerc să par umil, ci pur şi simplu mă simt redus la tăcere în clipa aceasta. Te uiţi la viaţa ta şi pentru un lucru sau altul oamenii te laudă, iar apoi vezi ceva atât de autentic şi real, venit în mod evident de la Dumnezeu, încât vrei doar să trăieşti momentul acela. Mă iertaţi dacă sunt puţin bulversat. Eram puţin deranjat dinainte. M-am trezit devreme dimineaţă pentru că am simţit că Dumnezeu vroia să merg într-o altă direcţie cu mesajul şi pentru că vrea să spun anumite lucruri azi şi cred că Dumnezeu, sau poate vine de la El sau din conversațiile avute cu unii dintre voi ieri, care m-au făcut să mă gândesc, dar cred că Dumnezeu a vrut să încep în dimineața aceasta cu mărturisirea publică a unor păcate. Şi cred că se potriveşte perfect cu pasajul din Ioan capitolul 15.

Am vorbit cu nişte prieteni de-ai mei pe care nu i-am mai văzut de 25 de ani, cu care am fost împreună la seminar. Unul dintre ei spunea că doar acum începe să se recupereze din urma experienţelor de la seminar. Şi spunea că i se pare că eu sunt puţin mai avansat în procesul acesta. 25 de ani au trecut de atunci şi încă mai am probleme atât de vechi. Nu ştiu dacă oamenii vorbesc în mod public despre lucrurile acestea, dar voi spune lucrurile acestea pentru că am minţit cu privire la unele lucruri în scurgerea timpului. Dumnezeu mi-a deschis ochii cu privire la unele amăgiri şi mi-a amintit de înşelăciunile experimentate. Mi-a arătat că am păcătuit împotriva Lui şi mi-a afectat viaţa şi alţii n-au beneficiat din urma adevărului. Toate astea, din cauza unor minciuni din viaţa mea. Am minţit de dragul reputaţiei, acesta-i deobicei motivul. Vreţi să fiţi priviţi bine şi nu vreţi ca oamenii să ştie adevărul. Ca lideri, ne putem ascunde mai uşor ca alţi oameni.

Un pasaj care îmi vine în minte este Apocalipsa capitolul 3, când Isus vorbeşte bisericii din Sardes şi spune, „îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” Toată lumea ştie biserica din Sardes şi crede că trăieşte, dar Dumnezeu Însuşi spune, „Ştiu cine eşti şi eşti mort!” Mă gândesc la pasajul acesta când vine vorba de noi liderii. Pentru că suntem cunoscuţi şi avem o reputaţie. În momentul când aţi acceptat poziţia aceasta, aţi primit o reputaţie. Când ai acceptat poziţia aceasta, oamenii au presupus că eşti un om al lui Dumnezeu. Biserica ta presupune că ai o umblare incredibilă cu Dumnezeu şi ai o anumită reputaţie. Cine te va trage la răspundere? Cine va veni în viaţa ta din biserică, şi cu dragoste să te întrebe de umblarea ta? De aceea mulţi dintre voi aveţi aventuri extramaritale, dar nimeni nu vă trage la răspundere şi nimeni nu îndrăzneşte să vă ia la întrebări pentru că sunteţi păstori! Unii dintre voi sunteţi dependenţi de pornografie şi vă ascundeţi, dar cine vă va cere socoteală? Eşti păstorul, eşti lider, eşti preot, ești păstorul turmei şi ai o reputaţie! Unii dintre voi n-aţi mai avut o conversaţie sinceră şi profundă cu Domnul de mult, mult timp! Dar cine va aduce în discuţie lucrul acesta? Aveţi o anumită reputaţie şi eu am o reputaţie. Dar cine mă va trage pe mine la răspundere cu privire la umblarea mea cu Dumnezeu? Eu am scrie cartea „Dragoste nebună.” Bineînţeles că sunt îndrăgostit de Isus, nu? Bineînţeles că am părtăşie cu Domnul şi presupunem lucrurile acestea. Pentru că ne „merge numele că trăim.” De aceea îmi place pasajul acesta pentru că Dumnezeu spune, „Nu-mi pasă de ceea ce cred toţi ceilalţi despre tine şi presupunerile lor. Eu ştiu adevărul despre tine.”

Pasajul acesta este adesea în mintea mea şi chiar și atunci când vreau să fac voia Lui, cad în capcana decepţiei. Unii dintre voi, în mod special la conferinţa aceasta, conferinţa „Oxigen”, conferinţa învăţaţilor, conferinţa ce atrage oamenii cu coeficentul de inteligenţă mai ridicat decât mulţi alţi oameni. Atunci când sunteţi mai învăţaţi, oamenii nu îndrăznesc să vă abordeze. Sunt intimidaţi de voi. Pentru că s-ar putea să am dreptate, dar dacă mă cert cu tine, tot tu vei câştiga în final. Nu-i aşa? Ca atunci când cineva slăbuţ merge la sală şi toţi de acolo îs mari şi nici nu te poţi pune cu ei că te-ar bate. Nu contează dacă am dreptate, pentru că ei sunt mai mari decât mine. Mulţi oameni vă privesc în felul acesta. Nu contează care e relaţia ta cu Dumnezeu, şi nu-i vina voastră, dacă Dumnezeu v-a făcut mai desptepți. Aveţi darul acesta minunat, dar nu sunteţi uşor de abordat de orice om care nu îndrăzneşte să pună întrebări. Putem avea o reputaţie şi foarte puţini oameni ar îndrăzni să ne ceară socoteală.

Vreau să încep prin a vă mărturisi că mi-e foarte greu să înţeleg lucrurile. Nu ştiu cum se numeşte problema, dar mi-a fost greu să pricep lucrurile şi totdeauna am avut problema aceasta. În clasa a şaptea citeam cărţi şi profesorii ne întrebau ce însemna ce citeam. Ce înseamnă pentru tine? Toţi colegii dădeau explicaţii şi niciodată nu înţelegeam la fel lucrurile. Nu înţelegeam! Încerc, dar nu pricep! Ştiam să răspund la teste, ştiam cum să învăţ şi să iau nota zece, şi la seminar aveam doar note bune. Îi vedeam la festivitate graduând cu eşarfa pe după gât şi mă gândeam că vreau şi eu să am una la graduare. Îi vedeam pe alții la festivitatea de graduare și mă gândeam ce ratați pot fii că nu am terminat cu onoare. Am calculat şi am ştiut că pot termina şef de promoţie şi am fost atât de aproape de a avea succesul acesta. Nu-i corect! Am predicat şi am luat nota 10 pe predică şi nici n-a fost o predică atât de bună. Deci după ce am văzut că am luat nota 10, m-am gândit să îmbunătăţesc puţin următoare predică şi data următoare am predicat o predică mai bună şi mi-au dat nota 7. Am mers la profesor şi l-am întrebat, stai puţin, cum de am luat nota 7? Nu a fost predica mai bună ca predica dinainte? Da, a fost. M-am adâncit în greacă, am folosit lucrurile pe care mi le-ai spus şi pe care nu le voi mai folosi niciodată, cum de am luat nota 7? Şi nu mi-a putut răspunde. I-am spus, îţi imaginezi că nu voi mai putea gradua şef de promoţie cu eşarfa aurie pe după gât? Mă vei împiedica să graduez cu onoare, doar din cauza acestei note? Mi-am calculat notele, dar el nu a vrut să schimbe nota. Încă am resentimente cu privire la lucrul acesta. Eram și eu un ratat ca toţi ceilalţi.

Ştiu cum să mă pregătesc pentru teste, dar nu reţin bine lucrurile şi nu înţeleg de multe ori ceea ce studiez. Nu am o memorie bună şi nu-mi amintesc decât porţiuni din ceea ce am studiat. Acesta sunt eu. Păcatul se strecoară când nu vreau să recunosc lucrul acesta. Niciodată n-am mai recunoscut asta în mod public. Mă prefac şi totdeauna m-am prefăcut că înţeleg lucrurile. Dau din cap şi nu vreau să arăt că n-am înţeles. Nu vreau să fiu persoana aceea care totdeauna încetineşte toată clasa şi nici n-are ce căuta în clasă. Când nu înţeleg ceva, în mândria mea, nu recunosc lucrul acesta şi nu pun întrebări. Îmi aduc aminte prima clasă la seminar, primele cuvinte din gura profesorului, Dr. Muller care avea accent englezesc, „Vom începe cu afirmaţiile preliminarii, pentru cei ce nu ştiţi ce sunt acestea, înseamnă introducerea.” Atunci de ce nu-i spui introducere? Şi a continuat cu comentarii despre principii pe care toţi le-am învăţat în „fizica începătorilor.” Şi mă gândeam că niciodată n-am studiat fizica şi habar n-am despre ce vorbeşte, dar n-am să-mi ridic mâna să recunosc că n-am studiat fizica şi toată lumea să se uite la mine şi să spună, „eşti chinez şi n-ai studiat fizică?” Deci am dat din cap ca toată lumea şi am râs ca şi cum ştiam despre ce vorbeşte.

Îmi aduc aminte că am predicat la conferinţa clasei noastre de la colegiul biblic şi am mers la cină cu Dr. John McArthur. Deci era John MaArthur, Al Mohler, un om foarte deştept şi cu mine. Eram la cină cu soţia mea şi ei discutau despre lucruri atât de grele şi mă concentram, şi încercam să ascult, dar habar n-aveam despre ce discutau şi foloseau cuvinte pe care nici nu le ştiam. Ascultam, mâncam, aprobam… Şi dintr-o dată, întrebarea aceea îngrozitoare, „Tu ce crezi despre asta, care e părerea ta, Francis?” Ce ar face o persoană umilă? Ar spune, nici nu ştiu despre ce vorbiţi. Dar ce credeţi că a făcut Francis? „Da, cu adevărat, întrebarea aceasta este o întrebare grea. Trebuie să mă mai gândesc la lucrurile acestea. Trebuie să-mi împrospătez memoria, pentru că nici nu ştiu despre ce vorbiţi.” Am dat dovadă de atâta mândrie şi slavă Domnului că era acolo soţia mea care nu-i deloc aşa! Ea a spus, „nici nu ştiu despre ce discutaţi.” Al îi explica soţiei mele şi eu mă prefăceam ca şi cum am discutat despre lucrurile acestea împreună. E stupid, dar ăsta sunt! Şi poate vă gândiţi că e bine să-mi mărturisesc păcatele din trecut. Dar nu-s din trecut.

În urmă cu trei ani am primit un telefon şi tipul acesta pe care nu-l cunosc, Don Carson, m-a rugat să vorbesc la „The Gospel Coalition.” Mă roagă să ţin o prelegere pentru aceşti învăţaţi şi luam notiţe, încercând să pretind că ştiu despre ce vorbea. „Da, aţi ales o temă bună. Lasă-mă să mă gândesc puţin şi îţi dau răspunsul final.” Dacă vă vine să credeţi, am deschis un colegiu biblic, am angajat oameni care ştiu mai multe ca mine, şi am mers la ei şi am recunoscut că tema era peste puterile mele. I-am spus că m-a sunat Carson, probabil cel mai mare teolog al zilelor noastre şi m-am invitat să vorbesc la „The Gospe Coalition.” Ai fost invitat la „The Gospel Coalition? Tu?” Taci, nu spune la nimeni! I-am spus despre ce m-a rugat să vorbesc şi i-am arătat notiţele mele. Ştiţi despre ce-i vorba? Da, ştiau. Şi unul dintre ei vroia să scrie o lucrare pe subiectul acesta. Şi l-am întrebat, vrei să-mi scrii tu prezentarea? Don, dacă eşti aici, afli şi tu adevărul acum. Am minţit, am înşelat, am 44 de ani şi am „copiat la test.” Altcineva mi-a scris articolul acesta şi n-am vrut să recunosc că nu ştiam despre ce-i vorba. N-am vrut să recunosc că lucrurile acestea erau peste puterile mele şi că la seminar mi-a fost greu. Acesta sunt, sunt un mincinos! Vreau să cred că sunt în aceeaşi categorie cu voi, că suntem la acelaşi nivel.

Deci am luat documentaul acesta pe care urma să-l prezint şi am mers la conferinţa aceasta şi erau două nivele. Juniorii stăteau acolo unde erau colegii mei care mi-au scris prezentarea şi eu am citit lucruri scrise de altcineva. Totul a mers bine până ce au început să-mi pună întrebări. N-am ştiut că trebuia să şi răspund la întrebări. Şi unele lucruril pe care le-au scris erau greşite, dar ce puteam face, să recunosc că nu eu le-am scris? Îmi aduc aminte că Mark Driscoll mi-a pus întrebări cu cuvinte pe care nici nu le-am înţeles şi nu mă mai puteam preface. Mă uitam la el şi l-am rugat să repete întrebarea. M-a întrebat din nou şi am spus că nu ştiu cum să răspund. Iar apoi Don mi-a spus, „Aş fi vrut să fii mai concluziv în prezentarea ta.” Aşa m-am gândit şi eu! A fost un coşmar! Şi cu cât vorbeam mai mult cu atât era mai rău. Îmi vedeam mândria şi dorinţa de a fi parte cu toţi cei prezenţi acolo. La sfârşitul conferinţei am mers la Don Carson şi i-am spus că nu cred că-i locul meu acolo. Mi-a spus că şi conducerea a avut o discuţie şi nici ei nu credeau că am ce căuta acolo. A fost ciudat şi m-am simţit stânjenit şi până la urmă am plecat. În mândria mea îmi făceam planuri cum să studiez mai mult.

Am fost copleşit de teamă, mă gândeam că nici n-ar trebui să mai predic, sunt prea multe lucruri pe care nu le înţeleg. Tot procesul acesta începe la seminar, când tot studiezi şi nu înţelegi, treci testul şi graduezi în final, dar sub nici o formă nu poţi ţine pasul cu ceilalţi şi simţi că eşti singurul care nu înţelege lucrurile acestea. Mândria ta nu te lasă să recunoşti că nu înţelegi. Oamenii te provoacă şi mergi pe internet să găsești argumente. Te arăți că ştiai lucrurile acestea, te ascunzi şi te prefaci. Experienţa aceasta m-a făcut să realizez că nu ştiu suficient, că nu sunt pregătit, mi-e ruşine şi n-ar trebui să predic. Mi-a afectat curajul şi am realizat că nu ştiu suficient. De ce mi-aş mai deschide vreodată gura? M-am simţit nesigur.

Un lucru se întâmplă în ultima vreme în mod special între tineri. Oamenii devin depresivi din cauză Facebook-ului. Cred că aţi auzit de depresia cauzată de Facebook. Oamenii merg pe Facebook şi văd pozele în care alţii sunt fericiţi. Postează pozele cele mai reuşite şi scriu comentarii despre distracţiile lor şi oamenii se gândesc că nu-s la fel de fericiţi. „Nu mă distrez ca ea, nu arăt ca ea, nu am atâţia prieteni ca ea.” Oamenii devin depresivi pentru că oamenii prezintă doar latura bună, iar noi ne gândim că nu suntem la acelaşi nivel. Nu vorbim despre lucrul acesta în biserică, dar lucrul acesta îl vedem chiar şi aici între noi. Tipul acesta de invidie, care nu vine neapărat de pe Facebook, ci de pe internet. Când mergi pe internet şi vezi ce fac alţii, „în Numele lui Dumnezeu” te gândeşti că niciodată n-ai putea ajunge acolo. Dacă vă uitați pe internet la toate lucrurile pe care le face Rick Warren, vedeți lucruri pe care nu le veţi putea face niciodată. Mergeţi pe internet să vedeţi toate lucrurile pe care le înţelege Tim Keller, dar pe care voi nu le veţi pricepe niciodată. Nu-i vina lor, ci sunt binecuvântaţi şi au darul acesta. M-am comparat şi eu şi începi să te stresezi la nesfârşit. Eşti nesigur şi începi să te agiţi, să te compari, să faci mai mult, şi nimeni nu discută despre lucrurile acestea, dar este atât de multă anxietate în mijlocul nostru cu privire la lucrarea de slujire, la dorinţa de a ajunge undeva, de a atinge o ţintă, şi este împotriva a tot ceea ce am citit până acum.

Ca oaie în turma Lui ni se spune că ne duce la păşuni verzi, ne dă ape de odihnă şi ne protejează de vrăjmaş. Nu trebuie să te temi pentru că Eu am grijă de tine chiar şi atunci când treci prin valea umbrei morţii. Şi săracii de noi, oile, suntem atât de stresate! Suntem stresaţi, suntem îngrijoraţi, suntem neliniştiţi, deşi ni se spune să nu ne ingrjiorăm de nimic. În Ioan 15 spune, „Eu sunt vița.” Nu înţelegeţi lurul acesta? Eu sunt adevărata viță. Voi sunteţi mlădiţele. Nu trebuie să faceţi nimic, voi sunteţi doar mlădiţele, sunteţi oile, tot ce trebuie să faceţi e să rămâneţi în viță. E simplu! Tot ce ne spune Isus e atât de simplu! Ca oi trebuie doar să-L urmăm. El ne hrăneşte şi ne protejează.Asta-i tot ce trebuie să facem! Ca mlădiţă trebuie doar să fim conectaţi cu El! Mlădiţa nu se chinuie să aducă roade! Dacă eşti conectat cu vița, toate celelalte se întâmplă în mod automat! Dumnezeu Tatăl vă va curăţa să fie sigur că aduceţi rod. E garantat, dacă rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Asta e tot ce vă cer, să rămâneţi în Mine. Simplificaţi lucrurile! Complicăm lucrurile şi ne stresăm!

Începem să minţim şi să înşelăm şi Isus spune, odihniţi-vă, sunteţi turma Mea. Eu sunt vița, Eu sunt Păstorul. Voi sunteţi oile, voi sunteţi mlădiţele, tot ce trebuie să faceţi este să rămâneţi în Mine şi veţi aduce rod. Veţi aduce roade veşnice! Aceasta este promisiunea Lui. Sanata vine şi încearcă să ne distragă atenţia. El ştie că dacă rămâneţi în El, se vor schimba lucrurile. El va încerca să vă despartă de viță. Isus ne dă această ilustraţie în care o mlădiţă despărţită de viță încearcă să aducă roade singură. E o ilustație atât de simplă. Mlădiţa ar putea încerca fără încetare, dar nimic nu se va întâmpla. Tot ce trebuie să faceţi, este să fiţi legaţi de El. Şi uneori puteţi veni la o asemenea conferinţă şi să plecaţi mai nesiguri. Niciodată nu voi putea comunica la fel ca el, niciodată nu voi ştii la fel de multe ca el, niciodată nu voi avea o strategie la fel de bună ca a ei, eu niciodată, niciodată… când de fapt trebuia să primim încurajare. Mai bine mă făceam instalator. Nu asta am vrut să spun- instalatorii au şi ei meseria lor. Trebuia să spun altceva.

Un verset care mi-a rămas în minte din pasajul acesta a fost versetul 16 unde spune în felul acesta, „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu să vă dea.” „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu să vă dea.” pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu să vă dea.” Este foarte ciudat cum scrie aici. V-am ales şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade care rămân în veci. Nu putem eşua pentru că am fost aleşi. Dumnezeu a hotărât ca noi să aducem roade pentru că rămânem în El, „pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu să vă dea.” Planul a fost să rămânem în Hristos şi să cerem roade şi Dumnezeu ne va da roade pentru că am fost aleşi cu scopul acesta. Este prezentată ca o garanţie şi se pare că nici nu trebuie să fac prea multe lucruri. Priviţi versetul 4. „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” Doar atât se cere! V-a ales pentru lucrul acesta. Pentru ce ne-a ales? Pentru a rămâne în El, iar apoi roada vine de la sine. Nu trebuie să vă luptaţi pentru roade, vrăjmaşii voştri vor fi distruşi pentru că El e Păstorul nostru. Mândria noastră, mesajele lumii şi chiar şi mesajele venite de la alţi credincioşi, ne despart uneori de viță. Ne face să ne apucăm de lucru şi uităm să ne încredem în El. De aceea îmi place ce a spus fratele din Cambogia. Când spune cum a fost în lagăr în război şi Dumnezeu îl asigura că va avea grijă de el, că nu acesta-i sfârşitul. Eu îţi dau vise, îţi dau viziuni şi îţi voi arăta ce se va întâmpla în viitor. Toate s-au împlinit şi ne-a mărturisit. Iar noi Îl lăudăm pe Dumnezeu! Nu ştim cât de deştept e fratele, ci vedem doar un om care a rămas Viță, și roadele au venit de la sine şi toate lucrurile par atât de simple. Noi suntem turma, suntem mlădiţele.

Vreau să vă mulţumesc că unii dintre voi aţi fost atât de binevoitori în ultimele zile. Unii dintre voi poate v-aţi speriat de reacţia pe care am avut-o când mi-aţi spus cum ceea ce am scris a avut impact în voi şi m-am uitat la voi şocat, pentru că aţi venit la conferinţa aceasta cu oameni mult mai deştepţi decât mine. Viaţa mea a fost atât de ciudată şi ca şi copil n-am fost sclipitor, n-am fost popular, dar am crezut în Dumnezeu. Când eram tânăr, am crezut în El, citeam despre David şi Goliat, şi mă gândeam că aş putea fi şi eu la fel. Citeam despre Daniel în groapa cu lei şi credeam, dar cu cât am îmbătrânit, credinţa parcă moare încetul cu încetul. Eşti mai deştept, deşi simţi că ştii tot mai puţin, iar credinţa aceea de copil, treptat, treptat se spulberă. Iar apoi cineva vine la tine şi îţi spune că ai avut un impact în viaţa acelei persoane şi nu-ţi vine să crezi. Eu, care nu-s suficient de deştept, n-am o strategie bună, n-am suficiente resurse? Da, dar L-ai cunoscut pe Isus. Mă uit la viaţa mea şi realizez că nu aş fi înţeles nimic, dar L-am urmat şi m-am lăsat călăuzit. Dar în mândria mea şi din prostie, am vrut să primesc credit datorită educaţiei mele, strategiei mele, dar sunt şi eu doar o oaie. Sunt doar o mlădiţă care a rămas conectată cu Vița.

Presiunea aşteptărilor te poate distruge. Nu ştiu cum e în Australia, dar în America fac tot felul de studii şi 60% dintre păstori au spus că dacă ar găsi un serviciu la care să fie plătiţi la fel, ar renunţa la pastorație imediat. Cine ar vrea să-l urmeze pe un asemenea om care ar renunţa într-o secundă? Unde greşim oare? Pastorii se simt nesiguri, simt că nu se potrivesc standardelor, simt aceeaşi depresie ca şi noi. Oamenii văd când ne prefacem şi putem fi destul de transparenţi. Nu ştiu cum e aici, dacă sunt oameni care vor să se dea bătuţi pentru că presiunea e prea mare şi nu poţi ţine pasul.

Eroul meu aici pe pământ, este un pastor din India, un om foate umil care n-ar ieşi în evidenţă în locul acesta. A condus la Isus aproximativ 3 milioane de oameni prin lucrarea lui de slujire, aproximativ 17 biserici se deschid zilnic, şi vă întrebaţi cum e posibil aşa. A deschis 50 de colegii biblice, şi oamenii aceştia nu sunt creştini obişnuiţi, creştini care au spus o simplă rugăciune ca Isus să fie prietenul lor, ci oamenii aceştia îşi sapă mormintele înainte de a intra într-un oraş pentru a evangheliza. Oamenii Îl urmează pe Isus într-un mod foarte serios. Omul acesta este unul dintre eroii mei pentru că e un om atât de simplu şi umil, atât de aproape de Domnul, şi m-a sunat acum câteva luni în urmă plângând. Plângea la telefon că un pastor din America păcătuise. Şi mă întrebam de ce plânge omul acesta pentru un lucru care se întâmplă atât de des? Dar plângea. Nu judeca, ci doar plângea şi spunea că a vorbit cu păstorii din America şi se pare că nu-L cunosc pe Isus. Doamne, dacă oameni aceştia Te-ar cunoaşte! Isuse, mi-aş dori ca oamenii aceştia să Te cunoască cu adevărat! Ştiu multe lucuruti despre El şi îţi pot spune multe despre El, dar vorbesc din exterior, nu ca şi cum L-ar cunoaşte personal. Nu vorbea cu o atitudine de judecată, ci cu lacrimi îmi spunea că poporul preferă să-l asculte pe Moise, când ar putea urca pe munte şi să-L audă pe Dumnezeu într-un mod personal, să-L întâlnească pe Dumnezeul atotputernic! Nu-s interesaţi, ci vor doar să-L audă pe Moise şi şi-ar face un selfie cu Moise. Nu realizează că pot sta în fața rugului aprins? Nu realizează că pot urca pe munte unde să fie doar ei cu Dumnezeu? Nu vor să fie conectaţi cu El în mod direct şi să-L cunoască? Plângea iar eu ascultam uimit ce spunea.

Cred că a pus punctul pe „i.” Uneori putem fi atât de atraşi de oameni, de Moise, fără să realizăm că putem urca muntele. Iar dacă nu suntem atenţi, putem să atragem turma şi oamenii să ne asculte, când de fapt trebuie să-i trimitem pe munte. Trebuie să urcaţi pe munte! Viaţa mea şi tot ce-i bun în mine se datorează momentelor petrecute pe munte, momente petrecute în prezenţa lui Dumnezeu, doar eu şi Dumnezeu. El mi-a vorbit prin Cuvântul Lui şi am rămas în El. Toate roadele au venit din timpul petrecut cu Isus. Eu trebuie să mă micşorez! Trebuie să scad într-un fel în ochii voştri! Credeţi-mă, dacă veţi merge sus pe munte, nu veţi vrea să mă mai vedeţi vreodată! Veţi vrea să staţi sus pe munte cu El, să fiţi în legătură cu El, pentru că El e Păstorul vostru, El e Vița! Trebuie să rămâneţi în El şi trebuie să-L urmaţi, iar eu trebuie să mă mișcorez tot mai mult. Mergeţi! Mergeţi! Asta le spun angajaţilor bisericii mereu, mergeţi şi fiţi împreună cu Dumnezeu şi lucruri măreţe se vor petrece.

Am vorbit cu un alt pastor din India în urmă cu o lună şi mi-a spus că a studiat trezirile lui Dumnezeu. Mi-a spus, ştii cum încep trezirile? Trezirile încep atunci când fondatorul Îl cunoaşte pe Isus într-un mod profund. Iar trezirile mor atunci când oamenii cunosc doar fondatorul trezirilor. Trăim într-o vreme în care vrem să fim ataşaţi de fondatorii slujirilor. Ne simţim în siguranţă în felul acesta. Vreau să mă ataşez de învăţătorul acesta, de omul acesta care are o lucrare incredibilă. Să fiu ataşat de persoana aceasta. Întrebarea mea pentru voi este, când a fost ultima dată când în mod serios aţi urcat pe munte cu Dumnezeu? Când ai fost conectat cu El, să rămâi în Viță? Pentru că atunci vor veni roadele. Puteţi face ucenici şi fără procesul acesta. Dar dacă nu eşti aproape de Isus, de ce am vrea să fie doi ca tine? Ce vrem să multiplicăm, mai multe oi stresate? Mlădiţe pe cont propriu care încearcă să aducă roade? Încercaţi să vă conectaţi din nou. Ştiu că putem pierde conecția aceasta şi vreau să vă spun că am crescut în umblarea cu Domnul. Cred că am crescut în multe domenii, am crescut în înţelepciune, şi realizez că în timp traiectoria aceasta urcă, dar sunt realist și am observat că am domenii în viaţa mea în care am scăzut chiar. Cum ar fi credinţa mea.

Anul trecut la Paşte, trebuia să predic într-o biserică nouă unde n-am mai predicat niciodată şi eram foarte entuziasmat pentru că era Paştele şi mă gândeam că oamenii aceştia nu mă cunosc, nu trebuie să studiez, folosesc o predică veche. Am trecut prin toate mesajele mele de Paşte şi am început să citesc câteva din cele vechi, şi în timp ce citeam predicile, găseam greşeli pentru că teologia se îmbunătăţeşte, dar erau lucruri pe care le citeam şi nu-mi venea să cred că le-am spus. Era foarte îndrăzneţe ce am spus atunci! N-am mai predicat asemenea lucruri în ultimul timp. Îmi aduc aminte cum la început predicam în fața adunărilor şi nici nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Îmi pasă doar de sfinţenia Lui şi de prezenţa Lui în adunare şi nu-mi păsa dacă toată lumea ar fi plecat, spuneam ce credeam şi citind lucrurile acestea mă întrebam, ce s-a întâmplat cu mine? Să fie vina criticilor? Pentru că în timp ce vorbeşti te întrebi cine îţi va trimit emailuri, cine se va supăra de ce spui? Dacă spun lucrurile în felul acesta, voi primi atât de multe emailuri şi nu voi avea timp să răspund, şi schimbi lucrurile. Pentru că te gândeşti la felul în care s-ar putea să răspundă oamenii, spui doar ce crezi c-ar merge. În loc să spui ce ţi-a spus El să spui! Doamne, ce s-a întâmplat cu mine? Parcă sunt mai slab! Vreau să fiu tot mai curajos cu cât îmbătrânesc mai mult. Ceea ce a fost mai de neînchipuit a fost predica aceasta pe care am citit-o, era o predică pe care am predicat-o în săptămâna când s-a născut fiul meu. Are acum 9 ani.

Îmi aduc aminte că fiica noastră cea mai mare avea 10 ani şi când să mergem la spital ne întrebam dacă să o ducem pe Rachel, fiica noastră cea mai mare, cu noi. E destul de mare, s-ar putea să fie bine pentru ea, sau s-ar putea să fie prea mult la vârsta ei, dar până la urmă am hotăra să o luăm cu noi. Dacă vede o naştere, s-ar putea s-o facă să nu se încurce cu băieţi prea devreme! Am luat-o cu noi şi urma să asiste la naştere. Aveam deja trei fiice şi când a venit timpul să se nască fiul meu, îmi iubesc fiicele, dar momentul când urma să se nască fiul meu, a fost un moment foarte special. În momentul acela mă gândeam cum vom merge împreună la vânătoare, e băiatul meu! Doctorul s-a uitat la fiica mea şi a întrebat-o dacă vrea să ajute la naşterea frăţiorului ei şi i-a dat mănuşi pe mâini, i-a pus un halat şi o mască pe faţă, şi mă gândeam cum aştepta să îl ţină în braţe pe fiul meu! Îi curgeau lacrimile pe față vazându-mi primul meu născut cu fiul meu, şi am descris momentul acesta şi emoţiile trăite. Citeam predica aceasta şi la sfârşitul ei am scris cum „naşterea fiului meu a fost nimic, comparat cu părtăşia cu Isus săptămâna aceasta.” A fost o părtăşie atât de intimă încât nu vroiam să părăsesc prezenţa Lui. Naşterea fiului meu pălea în comparaţie

Citind, îmi aminteam cât de bine era în prezența lui Dumnezeu şi totul păleşte prin comparaţie! Citind mă întrebam, Doamne, când a fost ultima dată când m-am simţit la fel? Mi-am dat seama că Îl iubeam pe Isus mai mult decât Îl iubesc acum. Ce s-a întamplat în viaţa mea? Niciodată n-aş fi vrut să spun lucrul acesta! Dar în toată presiunea, nesiguranţa, minciunile şi nevoia de a ţine standardul sus, de a răspunde tuturor oamenilor, am uitat să rămân legat de El. Şi am auzit cuvintele acestea din partea lui Dumnezeu din Apocalipsa 3, „Întăreşte ce rămâne, care e pe moarte.” „Îţi mergem numele că trăieşti, dar eşti mort.” Dar „Întăreşte ce rămâne, care e pe moarte.” Ştiu că unii dintre voi nu înţelegeţi ce înseamnă să-ţi vorbească Dumnezeu şi mişcarea carismatică, deci poate n-am auzit din partea Domnului, ci doar mi-a venit în minte versetul acesta pentru un oarecare motiv. Nu contează, pentru că vorbim din Scripturi şi toţi credem Scripturile. „Întăreşte ce rămâne, care e pe moarte.” Când am citit cuvintele acestea, nu le-am citit ca o condamnare, ci a fost un cuvânt de încurajare de la Domnul, Păstorul meu.

„Întăreşte ce rămâne, care e pe moarte.” A fost o mare încurajare pentru mine. Francis, încă mai ai ceva în tine. Ştiu că Mă iubeşti, ştiu că eşti profetul Meu şi vei spune orice Îţi cer să spui, ştiu că e încă în tine. Francis, ştiu că nu există nimic pe pământul acesta la care nu ai renunţa pentru Mine. Întăreşte din nou ce ai în tine. În ultimul an şi jumătate la asta am lucrat, să mă întorc la credinţa simplă, să nu concurez cu adunarea. Nu mă pot compara cu unii dintre voi, niciodată nu voi ştii atât de multe câte ştiţi unii dintre voi. Nu e o competiţie. Am nevoie de voi, am nevoie să mă ajutaţi, am nevoie să luptaţi cu mine şi să dați argument altor oameni, am nevoie de voi în Trupul lui Hristos. Ar fi bine dacă aţi recunoaşte că aveţi nevoie de cineva care nu are acelaşi dar ca voi. Cred că singura dată când am auzit lucrul acesta John Piper l-a spus. El e unul din eroii mei! I-am citit cărţile şi am încercat să scriu ca el, deşi mi-a luat toată ziua să scriu o singură propoziţie ca a lui. Încerc, încerc, încerc să scriu ca tine. Şi el s-a uitat la mine şi mi-s spus, poate că nu ar trebui să scrii ca mine. Cum? Şi mi-a spus că crede că mă descurc bine cu tinerii şi poate nu asta-i chemarea mea, că ar fi bine să lucrez cu tinerii. Poţi comunica cu ei într-un mod în care te pot înţelege. Deci nu trebuie să fiu ca John Piper? Totdeauna am simţit că trebuie să mă ridic la un anumit standar, dar nu e aşa. Tu ai darul tău, eu am darul meu.

Nu suntem într-o competiţie, ci avem nevoie unul de altul. Haideţi să lucrăm împreună. Lumea ne vede certându-ne cu privire la lucrurile cele mai stupide. Unii dintre noi nici nu ştim ce spunem când ne certăm. Am citit undeva într-o carte şi regurgităm informația. Ce am făcut? Lucrurile trebuiau să fie simple, jugul bun şi sarcina uşoară. Să fim o turmă care Îşi urmează Pastorul. Cu cât sunt mai arogant, şi cu cât pretind că-s mai mult decât sunt în realitate, cu atât am mai puţine roade în viaţa mea. M-am trezit rugându-mă, Domane, mi-e dor de felul cum eram, mi-e dor doar să citesc Biblia cu naivitate, să iubesc Biblia, să mă uit la prieteni şi să-i iubesc, să-mi dau silinţa să-i învăţ despre Isus, înainte de a deveni „Francis Chan.” Înainte de a fi autor, vorbitor, pastor. Mi-e dor de cum eram şi cred că unii dintre voi ştiţi exact despre ce vorbesc. În trecut erai plin de credinţă şi încă te recuperezi în urma eşecurilor. Haideţi să dăm cărţile pe faţă. Haideţi să rămânem în El, să fim sinceri unul cu altul. Slăvesc pe Dumnezeu pentru voi cei care sunteţi învăţători străluciţi! Sunt atât de recunoscător că suntem împreună şi facem parte împreună şi sper să valoraţi ceea ce și fac eu. Am mai mult simț al umorului decât voi, haideţi să recunoaştem. Lumea are nevoie să vadă că nu suntem într-o competiţie şi nu suntem oameni nesiguri care ne copiem unul pe altul. Suntem oi compleșite de El, suntem mlădiţe, toate unite în aceeaşi Vită. E simplu. Haideţi să mergem înapoi la simplitate.

ELIBERAT SAU LEGAT 

 

General loc. Georg von Viebahn

I. Introducere.

În literatura creștină se găsesc scrieri de morală, care sunt în stare să aprindă în cititorii periclitați gânduri și imagini imorale. Satan a folosit deseori scrieri, care voiau să atenționeze cu privire la păcat, ca să facă pe oameni să păcătuiască. Cine știe aceasta, nu va veni fără teamă cu penița lui să scrie ceva din domeniul întunecat al păcatelor carnale. Dacă însă vrem să rămânem legați de Cuvântul Scripturii, Domnul poate să dăruiască, ca să se poată vorbi despre aceste lucruri serioase, fără ca tu însuți să te murdărești și fără ca printr-un cuvânt să aprinzi în inima cititorului gânduri păcătoase. Cuvântul lui Dumnezeu, care corespunde în totul nevoilor inimii omenești, nu ocolește acest domeniu. El luminează cu făclia dragostei și adevărului dumnezeiesc în aceste adâncimi întunecate, ca să arate celor încătușați drumul eliberării și celor ușuratici blestemul păcatului. Slujitorii lui Dumnezeu cei mai binecuvântați și cu mare experiență sunt unanimi, că mesagerii Evangheliei trebuie să mărturisească oamenilor la timpul potrivit și în formă curată ce vrea Dumnezeu să spună despre acest domeniu al păcatului. »Dacă vom tăcea … ne va ajunge pedeapsa« (2 Împărați 7,9). Chiar și compătimirea față de multele suflete care se luptă, care sunt în pericol să fie înfrânte și să piară în luptă, obligă să răspundem la titlul acestui articol în lumina Cuvântului dumnezeiesc, pentru ca orice inimă sinceră, să se lase prinsă, înainte de a fi prea târziu, de mâna harului, ca să fie eliberată pe deplin. Facă Domnul ca atât cititorul cât și scriitorului acestor pagini să păstrăm înaintea ochilor Cuvântul: »Plecați, plecați, ieșiți de acolo! Nu vă atingeți de nimic necurat! Ieșiți din mijlocul ei! Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!« (Isaia 52,11).

II. Într-o generație adulteră și păcătoasă .

Domnul Însuși denumește generația de oameni cu aceste trăsături de caracter: »generație adulteră și păcătoasă« (Marcu 8,38). Când El sintetizează conținutul ispitelor care ies din inima omului păcătos, El începe cu »adulter și curvie« (Marcu 7,21). Când Cuvântul lui Dumnezeu enumeră faptele și roadele naturii păcătoase, începe cu: »curvie, necurăție, destrăbălare« (Galateni 5,19). Când vorbește despre păcat, care închide drumul spre cer, începutul este: »Nu vă amăgiți, nici curvarii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei care se masturbează, nici homosexualii … nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu« (1 Corinteni 6,9-10). Scriptura prezintă deci înaintea ochilor tuturor păcatul cărnii ca fiind o putere distrugătoare cu totul deosebită. Ceea ce mărturisește Cuvântul lui Dumnezeu veritabil, o confirmă viața practică la fiecare pas. Cine privește puțin mai adânc în viața oamenilor, cine are a face cu conștiințe împovărate și cu oameni disperați, va fi convins că în acest domeniu păcătos este o jale deosebită, o sclavie îngrozitoare, cu care satan leagă inimile oamenilor spre nimicire. Pentru tineri, plăcerea cărnii este păcatul, păcatul plăcut, povara care leagă, care îi împiedică să apuce harul lui Dumnezeu. Dacă vei vorbi înaintea unei mulțimi mari de oameni despre „păcat”, fii convins că o mare parte din ascultători se va gândi la imoralitate. Pentru mulți aici este pericolul cel mai mare, cel mai deosebit, pentru acum și pentru veșnicie, colțul de stâncă de care au eșuat o mulțime de vieți cu speranțe mari. Aici este cheia tainelor conștiințelor, a celor mai profunde nevoi ale inimilor. Mărturisirile, cu care conștiințele încărcate descoperă trecutul lor, oferă dovada că acest domeniu păcătos deseori își exercită puterea lui de stricăciune asupra oamenilor, pe care nimeni nu-i observă, și totuși inimile lor suspină sub acest blestem al păcatului; conștiințele lor strigă. De unde să vină ajutorul? Stă scris: »La Domnul este scăparea« (Psalm 3,8). Când este vorba de foamete și inundații se vorbește de regiune sinistrată. Printr-o inundație cu păcat și suferință imoralitatea a transformat întreg poporul nostru într-o imensă regiune sinistrată; niciun om și nici o lege omenească nu este în stare să stăvilească talazurile care transformă familia întreagă în ruină și oamenii smulși de curentul lor puternic sunt purtați în grupuri în nimicirea trupului și sufletului. Privește în literatura de divertisment și glume, oferită spre vânzare în gări, ascultă discuțiile tinerilor în restaurante sau la lucru, la universitate, între cei de sus și cei de jos, și vei constata că te înconjoară o atmosferă morală otrăvită. Cete mari de copii sunt legați deja cu lanțurile păcatului unei imoralități secrete. Mii de tineri privesc în oglinda lor chipul unui vinovat, care se dezonorează singur. În felul acesta crește o generație, care este legată cu lanțurile sclaviei lui satan nu numai prin păcatul care locuiește în trupul lor ci și prin slujirea conștientă a viciului. Acesta, ucigașul de la început, constrânge pe sclavii săi să-și distrugă viața lor și a altor oameni, fericirea, sănătatea și viitorul. Copiii noștri cresc în această lume otrăvită – și câte pericole nu amenință aici, de care numai harul lui Dumnezeu poate păzi! Nu de mult s-a putut citi în ziar, că un tânăr și-a luat viața în ziua nunții lui. Aparținătorii lui au fost înclinați să presupună că a intervenit deodată o nebunie. Dar aceasta este greu de presupus. În întâmplarea următoare este o explicație care oferă cheia pentru astfel de cazuri: Într-o seară un tânăr s-a lăsat ademenit de un prieten rău, să meargă cu el într-un loc vicios. Cu regret, el n-a vorbit ca Iosif: »Cum să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?« Lovit în conștiință, s-a întors acasă și curând a observat că a căpătat o boală rea. A căutat vindecarea la un medic cu experiență și se pare că a găsit-o. Au trecut anii, a devenit un funcționar cu vază și s-a logodit. Cu o zi înainte de nunta lui un prieten al lui, un medic, i-a spus: „Ce sunt eczemele pe care le ai de câtva timp? Ai o boală rea!” Mirele, cuprins de mustrări de conștiință și îndoieli s-a dus și s-a împușcat. »Păcatul este rușinea popoarelor« (Proverbe 14,34). Cei mai mulți oameni nu-și dau seama cât de mult și de serios vorbește acest Cuvânt al lui Dumnezeu, chiar și pentru viața pământească. În viața zilnică aceasta este acoperit, dar dacă se ridică puțin voalul, oamenii se vor îngrozi. O fată a mers mai multe seri la rând în adunări în care se vestea evanghelia. Cuvântul lui Dumnezeu i-a străpuns sufletul ca o săgeată; n-a putut să facă altceva, decât să rămână după terminarea adunării, ca să-și mărturisească păcatele. Un om ordinar, căsătorit, tatăl unei mulțimi de copii, a făcut această fată sclava plăcerilor lui. El i-a poruncit să nu spună absolut nimic; un an întreg a ținut victima sa în lanțurile ispitelor lui. Puterea lui Dumnezeu a trezit acum conștiința fetei așa de mult, că ea a venit cu vina ei la lumină. – Nu scot unii oameni, care au acasă o soție fidelă și copii dragi, atunci când sunt în călătorie în interes de serviciu, verigheta de pe deget, ca fără teamă să meargă pe căile păcatului? Prietene, la ce folosesc învățăturile bune, hotărârile bune, în astfel de stări păcătoase? Satan râde disprețuitor de aceasta. Ca copil ai râs de istoria omului acela, care povestea, că s-a scos din mlaștină trăgându-se singur de păr. Acesta este tabloul oamenilor care vor să se elibereze din aceste lanțuri ale păcatului prin puterea voinței proprii și a hotărârilor proprii. În realitate, ținând seama de această nenorocire generală, această legare și întemnițare în lanțurile puterii deosebite a lui satan, ne putem întreba împreună cu prorocul: »Se poate lua prada celui puternic?« (Isaia 49,24) Dar iată, Dumnezeu dă speranță, căci Cuvântul continuă: »Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa.« (Isaia 49,25) Dumnezeu să fie lăudat, că în Isus Hristos a venit un Salvator, care dă ajutor tuturor! Dacă pășești în acest teritoriu, trebuie să fi sincer și să mărturisești: poporul nostru, privit în general, este departe de creștinism. Vestea bună a Evangheliei cu privire la harul liber este în multe locuri necunoscută. Tânăr și bătrân, cu școală și fără școală, aproape nu știe nimic despre cele mai elementare adevăruri de bază ale creștinismului biblic. Întreabă pe oameni, ce știu despre iertarea prin sângele de pe Golgota a păcătosului care crede, despre puterea mântuitoare și prezența Hristosului înviat, despre ruperea cu păcatul, despre pocăință și nașterea din nou, despre siguranța mântuirii și pacea cu Dumnezeu – ei nu știu nimic de acestea. Dar nu numai aceasta, nu, noțiunea de păcat a dispărut din conștiința multora. Frica de Dumnezeu, care este începutul oricărei înțelepciuni, lipsește la milioane de oameni din poporul nostru. Nu se mai ține seama de existența și prezența lui Dumnezeu. Această delăsare de la frica de Dumnezeu, această anesteziere a conștiinței a fost lucrarea pregătitoare a marelui înșelător satan, ca să conducă marea mulțime a poporului nostru în mlaștina morală și în noaptea anticreștină, în care se află poporul. Poporului nostru trebuie să i se aducă Evanghelia despre Dumnezeul necunoscut (citește Faptele Apostolilor 17,22-31), așa cum Pavel a adus-o atenienilor și așa cum mesagerii credincioși o duc astăzi popoarelor îndepărtate. Acesta este tabloul general – că el ici și colo arată mai favorabil, este de la sine înțeles. Dar există o rază de speranță. Dumnezeu vrea să aducă încă o dată poporului nostru Evanghelia eliberatoare, aducătoare de fericire. Harul lui Dumnezeu s-a ridicat, ca printr-o adiere a Duhului, care se face simțită, să meargă prin toate straturile sociale ale poporului nostru. O, de ar trezi Domnul bărbați credincioși Bibliei, cu inimi iubitoare pline de căldură, în toate locurile și să-i trimită în locurile cu morală decăzută și mizeria păcatului, ca să ducă pentru toți păcătoșii chinuiți mesajul harului eliberării depline! Cine vrea să facă aceasta trebuie să se așeze pe temelia biblică. Nu este vorba de o nouă creștinizare a națiunii întregi – aceasta ar fi fără valoare, ar fi un efort inutil. În timpul nostru realistic este vorba de realitate – aparență evlavioasă și cuvintele evlavioase au avut oamenii până la saturație. Este vorba de mântuirea sufletelor, de eliberarea din lanțurile păcatului, de înnoirea vieții și certitudinea harului, de pacea inimii și fericirea adevărată pentru fiecare om. – Se poate găsi aceasta? Da sau nu? Creștinismul formal lipsit de putere al creștinătății cu numele s-a revelat oricui care vede, ce este: o înșelăciune mare, o eroare. »Au o formă de evlavie, dar puterea lor îi tăgăduiește« (2 Timotei 3,5). În lupta dintre lumină și întuneric, în care stăm, pentru fiecare se pune întrebarea de a lua o decizie, dacă el, căutând har, vrea sau nu să vină la singurul Eliberator și Salvator. Oricine poate găsi mântuirea deplină. »Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului« (1 Timotei 2,4).

III. Un tablou simbolic .

Există o pictură impresionantă: o figură impozantă a lui satan duce chipul înfloritor, ușor voalat al unei fete simpatice într-un abis întunecat. Brațele puternice ale nimicitorului au înconjurat strâns victima sa; trăsăturile ei arată că îi lipsește orice putere de împotrivire, că își dă seama, că drumul ei va avea un sfârșit tragic, dar nu are nici o putere de a scăpa. El dimpotrivă, își duce victima cu o hotărâre rece, ca s-o jertfească plăcerilor lui. Acolo jos este întuneric; ceea ce era luminos și plăcut în această viață, inocența tinereții și speranța strălucirii grațioase – toate acestea trebuie această copilă să le părăsească, ea merge în adâncul întunecat, brațul puternic, care a înconjurat-o, este prea tare. Înțelegi tu acest tablou? Este prezentarea simbolică a drumului vieții a sute de mii de fiice ale poporului nostru, care au fost trase în acest adânc întunecat. Această ceată uriașă, care din cauza blestemului păcatului nu ajung nici măcar la vârsta de treizeci de ani, este în permanentă creștere, cu toate că unele mor devreme. Ce biografie plină de lacrimi! Nu numai nevinovăție și onoare, nu numai tinerețe, speranță și conștiinciozitate sunt înmormântate – nu: puterea de viață, plăcerea de a munci, sănătatea trupului, binecuvântarea tatălui și dragostea mamei, onoarea din partea fraților – toate acestea sunt îngropate împreună în acest abis. Lasă pe unul din medici să-ți descrie acelor cazuri de boală din spitalele orașelor mari, în care victimele feminine ale imoralității sunt expuse morții premature. Sau lasă-l pe unul de specialitate să-ți povestească despre aceia care voiesc cu voință sinceră să scape de lanțurile viciilor și care totuși nu pot, deoarece controlul de poliție îi ține bine, până mor în această stare. Dar să nu gândești, că prin aceasta s-a epuizat înțelesul acestui tablou. Nu, privește în chipul acelei fete pe tot tineretul poporului nostru, și partea bărbătească! Puterea imoralității îi duce pe toți în același pericol, să moară trup și suflet. Se pot număra bărbații, a căror inocență și moralitate, stimă față de sexul feminin, s-au prăbușit total în ruină? Privește acești tineri culți, îmbrăcați elegant, cu maniere bune și sociale – ei sunt ruine morale cu fantezie otrăvită, ochii lor murdăresc orice femeie, pe care o privesc. Gândurile lor sunt o mlaștină, discuțiile lor, glumele lor sunt impregnate cu otravă. Dar rămâne această otravă în vasele ei? Este scutită lumea din jur de ele? Nicidecum, vulgaritatea care însuflețește și la care visează acești tineri – și deseori și cei bătrâni – ce vorbesc ei râzând la mesele cu bere, este scris de penițe îndemânatice în forme ingenioase, curge în publicul larg în cuvânt și imagine ca un râu otrăvit. Printre aceste ruine morale umblă ruinele trupești, bolnave până în măduva oaselor de urmările epidemiei de plăceri. Cu puterea tinereții jefuită, acești înșelători aduc pericole nespus de mari pentru fetele curate și sănătoase, care i se încredințează lui în căsnicie. El dă naștere la copii orbi sau epileptici sau handicapați, sau soția lui sufere durerea, ca niciodată să nu nască un copil viu. Câte lacrimi sunt vărsate de femeile credincioase, care au trebuit să îngroape una după alta speranțele lor! Cât de des află femeile, abia după ani mulți de boală, după diferite tratamente, care este adevărata cauză – bărbatul bolnav sexual și-a infectat soția, pe care a luat-o înfloritoare și sănătoasă din casa ei părintească! Ce înșelăciune ordinară, nerușinată! S-a calculat că din sclavii beției 25% sfârșesc în cunoscutele porturi: în azile pentru săraci, în case de nebuni, în pușcărie, la sinucidere. Cât de mare este procentul celor care prin imoralitate sfârșesc în case de nebuni sau se sinucid, este greu de constatat – dar că numărul lor este de ordinul miilor este clar. Trebuie amintit, că unele autorități medicale privesc ramolismentul cerebral în toate cazurile ca fiind urmarea bolilor sexuale din trecut. Adăugați la aceste tablouri tații și mamele, care au crescut pe fiul lor înfloritor, bucuros, plin de putere, și care nu după mulți ani îl văd bolnav și ofilit. Dragostea părintească vrea să îngrijească fiul palid, să devină sănătos, dar nu va mai reuși – măduva vieții este otrăvită, copacul este bolnav până la rădăcină. După aceea vine ziua – vai, în câte cazuri! – în care apar comportări ciudate, o atitudine confuză, dementă, că trebuie consultat medicul de familie. Nu mult după aceea tatăl și mama duc copilul în casa de nebuni – acolo el este înmormântat de viu. Pentru inima tatălui și a mamei ar fi fost mult mai ușor să-și vadă odorul murind. Ce joc trist are loc însă, când acest ultim eveniment are loc în căsnicie, când o femeie tânără vede pe soțul ei, care ar trebui să fie în anii puterii bărbătești depline, deprimat și deranjat mintal ca urmare a păcatelor din tinerețe, pe care le-a ascuns! El este dus din căminul familiar în locul unde niciodată nu se vor mai revedea. Ce răspunde mama, când fiul tânăr întreabă: „Unde este tata?” Ea nu are voie să spună, nu vrea să se gândească la aceasta, și totuși ea știe de ce tatăl a fost dus în închisoarea cea mai tristă din toate închisorile. Ea îl va vizita, ea se grăbește într-acolo și își dă seama că el a devenit nebun, că paznici brutali îl îmbracă cu cămașa de forță; în locul mâinilor pline de dragoste ale soției credincioase îl cuprind mâini lipsite de milă. – Cât de îngrozitor de adevărat vorbește Cuvântul lui Dumnezeu despre păcatul imoralității: »Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, și l-a atras cu buzele ei ademenitoare. De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața, până ce săgeata îi străpunge ficatul. Și acum, fiilor, ascultați-mă, și luați aminte la cuvintele gurii mele. Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, și mulți sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuința morților, drumul care pogoară spre locașurile morții.« (Proverbe 7,21-27) Cartea păcatelor carnale, care decimează măduva poporului nostru, mai are încă două capitole dureroase, care nu sunt tratate aici: 1. păcatul murdăririi de sine, 2. atrocitatea destrăbălării, pe care o practică bărbat cu bărbat. Dacă ar trebui să tragem concluzii după mărturiile făcute în discuții personale, se poate spune că sunt cazuri de excepție, acelea în care tinerii au rămas cruțați de viciile care ruinează sufletul și trupul, de necinstirea trupului propriu. Se pare că nu există scăpare din lanțurile acestui păcat; cât de mulți rămân sclavi chiar și după căsătorire, până la bătrânețe! Cu durere mă gândesc la un om încărunțit, care de mult avea copii majori. Înfățișarea lui exterioară onorabilă oferea oamenilor o aparență de sfințenie – dar conștiința lui striga cu atât mai tare cu privire la robia lui păcătoasă. Cu toate acestea, când a fost în situația să se întoarcă cu adevărat la Domnul, s-o rupă cu păcatul – el a renunțat. A rămas cine a fost, un rob al păcatului, mergând lipsit de pace în întâmpinarea veșniciei, sub povara vinei sale, care îl acuza zilnic. Alți văd în tinerețe cum le dispare puterea – ei sângerează sub aceste vicii, doresc să se elibereze, dar nu au nici o putere pentru aceasta. Acest păcat oferă candidați nenumărați pentru casele de nebuni și sinucidere. Din numărul acestor oameni de plâns numesc un ofițer tânăr. Puterea nervilor lui a fost distrusă, ai lui l-au dus într-un spital de boli nervoase, nu departe de casa rudelor mai îndepărtate. Aceștia erau credincioși creștini. Acest tânăr a vizitat casa acestor creștini; acolo a auzit de Isus Hristos, de Eliberatorul, de Cel care aude rugăciunile, de Cel care înnoiește viața, a auzit de putere și pace. Ce veste minunată! Acolo era speranță. Însă când a venit a doua oară în această casă, medicul neurolog a interzis legătura pacientului său cu neamurile sale – sărmanul tânăr nu mai avea voie să meargă la ei; după 14 zile s-a împușcat și a murit. Pe lângă toate acestea pe scena publică a apărut de câteva sute de ani o altă figură amenințătoare: profanarea bărbatului cu alt bărbat (compară capitolul 4). Ai avut prezentarea acelui tablou cu figura lui satan care îmbrățișează o fată. Privește în această ființă, care pare să fie decăzută fără scăpare în adâncul întunecos, nu numai tabloul al unei persoane, bărbat și femeie, care sunt trase în adânc de vicii. Nu, recunoaște în această înfățișare poporul nostru, tineretul nostru! – Ai tu milă de ei? Înțelegi tu această ucidere în masă, această mare de suferință? Privește pe întinsul țării – pretutindeni copaci tăiați, speranțe distruse! Și cu toate acestea vezi numai o parte mică a stricăciunii. Căci înapoia speranțelor distruse, a conștiințelor încărcate, a existenței ruinate și a lacrimilor vieții acesteia este un alt abis, în care satan trage cu putere pe cei legați ai lui: abisul chinului veșnic, adânca stricăciune lipsită de speranță, totodată a întunericului și jarului de foc, durerea sufletelor pierdute. Dar lăudat să fie Dumnezeu, a venit Eliberatorul, Acela la care este salvare deplină pentru fiecare din ceata mare a păcătoșilor legați – Isus, Biruitorul asupra lui satan, păcat, lume și moarte. Întrebarea, dacă și prin ce mijloace poporul nostru ca întreg poate fi ajutat pe calea legislației sau a administrației nu va fi pusă aici în discuție. Fie ca această întrebare să preocupe profund, da, să zguduie, inimile și conștiința acelora care poartă responsabilitatea pentru poporul nostru! Dumnezeu are a face cu fiecare om în parte. Isus, Salvatorul, bate iubitor la fiecare inimă și conștiință. Dacă tu ai deschis aceste pagini cu întrebarea dacă pentru tine, legat în funiile păcatului, este eliberare și biruință asupra păcatului, atunci ascultă răspunsul lui Dumnezeu: »Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi!« (Ioan 8,36)

IV. Păcatul Sodomei .

Este o realitate gravă, că un paragraf al codului penal, care se ocupă cu infracțiuni și delicte împotriva moralei, are un punct de vedere moral mult mai înalt decât realitatea vieții în poporul nostru la cei de sus și cei de jos. Lipsa de pudoare a păcatului a anulat o serie de paragrafe ale legii. Organelor statului, care poartă răspunderea, pare să le lipsească puterea să impună aplicarea legii civile în domeniul moral. Unul din cei mai înalți funcționari ai administrației noastre a spus cu ani în urmă într-o discuție particulară, că în pozițiile de conducere se stă perplex și neputincios față de decăderea morală. Nu este aceasta înspăimântător? Mult mai serios decât legea civică vorbește Cuvântul lui Dumnezeu: »De aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor inimilor lor spre necurăție, ca să-și dezonoreze trupurile între ei înșiși, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna! Amin. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice, pentru că și femeile lor au schimbat întrebuințarea naturală în cea împotriva naturii; și în același fel și bărbații, părăsind întrebuințarea naturală a femeii, s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați făcând lucruri de rușine și primind în ei înșiși răsplata cuvenită abaterii lor. Și, fiindcă nu au socotit că este bine să-L aibă pe Dumnezeu în cunoștință, Dumnezeu i-a lăsat pradă unei minți nechibzuite, ca să practice lucruri neîngăduite.« (Romani 1,24-28) Dumnezeu a descris aici în Cuvântul Său sfânt un tablou moral îngrozitor al decăderii morale a omenirii. Codul nostru penal civil a păstrat punctul de vedere, că homosexualitatea este ceva dezonorabil și prin dispoziții legale această plagă păcătoasă trebuie ținută departe de poporul nostru. Însă cele mai mari procese în domeniul moralei, care au loc tot mai mult în ultimii ani, dezvăluie înaintea publicului larg faptul că păcatul în realitatea vieții îndrăznește să blameze legea civică. Viciul cel mai ordinar și mai reprobabil se răspândește pe străzi, în gări – da, oriunde privești. În vitrinele librăriilor se oferă ochilor publicului cantități mari de literatură despre homosexualitate. Una din publicațiile periodice finanțată de juriști, medici, artiști, capitaliști a luptat mult timp pentru scutire de pedeapsă și interesele acestui viciu. Juriști și medici susțin pe robii viciului, scuzându-i prin presupusa înclinație înnăscută sau moștenită. – Faptul că toți acești sodomiți pe drumul surescitării plăcerilor senzuale cad tot mai mult prin propria vină în această decădere morală este intenționat tăgăduit. Dar nu numai aceasta, nu, se luptă pentru libertatea deplină a acestui viciu în viața societății. Se cere înțelegere pentru voluptatea acestor robi ai lui satan – dar nu se are nici o milă față de acești tineri, care sunt pradă totală acestor ispite. Puterea de împotrivire morală a cercurilor conducătoare față de acest domeniu al păcatului a suferit mult. Oroarea față de acest viciu s-a redus. Se are cunoscuți și egali în rang – probabil chiar prieteni și neamuri -, care au mers sau merg pe acest drum murdar, și drept urmare nu mai este considerat așa de dezonorabil. Numărul „cazurilor” din „societate” a devenit așa de mare, că „un caz nou” pentru mulți și-a pierdut oroarea. Ceea ce cu ani în urmă provoca cea mai mare oroare, despre care nici măcar între patru ochi nu se îndrăznea să se vorbească, umple astăzi coloane multe în presa zilnică, pășește dezvelit pe străzi. Da, acest păcat constituie cea mai mare nenorocire pentru tineri. Un tânăr din înalta societate, care a fost biruit de adevărul și harul lui Dumnezeu, a făcut cunoscut aceste adâncimi ale păcatului. L-am întrebat: Găsiți ușor oameni care se dedau acestui fapt? El a spus: Pretutindeni în Berlin, cu miile, ușor de recunoscut de toți cei interesați. În țară, în orașele mici – i-am găsit pretutindeni. Nu poți să-ți imaginezi obrăznicia acestor robi ai păcatului, până când prin mărturisirea celor implicați primești imaginea acestor fapte, care și-au găsit accesul în toate cercurile. Nimeni nu poate spune astăzi: știu că aici sau acolo nu voi întâlni acest viciu. Este timpul de trezire. Viciul cel mai îngrozitor bate obraznic la toate ușile. După planul lui satan, trupurile oamenilor create de Dumnezeu sunt numai pentru a se murdări reciproc, pentru a se distruge reciproc. Acesta este duhul timpului; noi parcurgem acest timp, respirăm aerul lui, copii noștri cresc în atmosfera lui. Este un efort pentru un creștin credincios să vorbească despre aceste lucruri. Însă obligația dragostei ne constrânge la aceasta. Fie ca toți cei care dorm să se trezească! Freacă-ți ochii, tată, mamă, uită-te ce amenință din stânga și din dreapta pe copiii tăi!

V. Pericolele tinerilor.

Întreaga viață a poporului nostru este infectată așa de mult de păcatul plăcerilor carnale, că noțiunea de păcat, de vină, vorbirea conștiinței a fost amorțită în cele mai multe cercuri, pare fi adusă la tăcere. Viața pe stradă, ziarele, fotografiile, toate lucrează în această direcție. Fără îndoială nu lipsesc eforturile sincere ale unora, ca să coordoneze ruina – dar aceasta nu oprește curentul. Știm că există oameni temători de Dumnezeu din diferite categorii, care sunt invitați de tineri cunoscuți lor, pentru ca acești tineri să-și poată petrece serile libere între zidurile ocrotitoare ale vieții de familie. Dar este aceasta de ajuns? Aici un răspuns din realitatea vieții. Într-un cerc larg de bărbați de prestigiu, un medic cu experiență a ținut o prelegere despre pericolele bolilor sexuale. Printre ascultători erau tineri și bătrâni, căsătoriți și necăsătoriți, numai bărbați din familiile de frunte ale țării. Tema a fost tratată detaliat în însemnătatea ei pentru sănătate. Prelegerea a pornit de la ideea, că actul sexual este inevitabil pentru omul sănătos. Aceasta era părerea celui care ținea prelegerea – deoarece el nu era un creștin credincios, nu putea să vorbească altfel. De aceea despre atenționarea cu privire la păcatul curviei nu s-a făcut nici o aluzie. În această prelegere a fost vorba numai, prin ce mijloace poți scăpa de pericolul infectării și cum trebuie să te comporți dacă te-ai infectat, pentru a evita urmările distrugătoare. La ce s-a gândit tânărul, care venea dintr-o familie cu ținută morală sănătoasă? Nu trebuia el să ajungă la concluzia, că sus-pușii bărbați în vârstă, la care el privea cu cel mai mare respect, preamăresc părerea: curvia nu este păcat – este de la sine înțeles inevitabilă? Desigur unii din tații aceștia au gândit altfel în inima lor, dar nu a spus-o prin vorbe – și nu era prelegerea aceea medicală porta-vocea părerii competente? În felul acesta noțiunea de „păcat” este făcută fără putere în domeniul moral pentru întreg acest cerc – cel puțin în ce privește aspectul exterior. În timp ce are loc aceasta, fiecare este înconjurat la orice pas de ispitele carnale și poartă pofta păcatului în natura lui înnăscută. În felul acesta conlucrează multe împrejurări, ca să sfărâme ultimele diguri din tineri, care opresc năvălirea fluviului stricăciunii în viața lor. Ceea ce s-a spus este numai un exemplu din viața practică. Un tânăr dintr-o familie bună a spus: am venit întru-totul curat și nepătat din punct de vedere moral din școală și din casa părintească. Dar m-am văzut imediat înconjurat din toate părțile de concepții imorale, că am fost atras fără nici o rezistență în slujba păcatelor carnale. Conștiința mea s-a sufocat în această atmosferă – până când câțiva ani mai târziu am fost trezit prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu, și am putut să încep o viață cu totul nouă potrivit Bibliei. Noi nu ne imaginăm ce atmosferă de imoralitate domnește în cuvânt și faptă și viață în clasele superioare din școli, în universități, în ateliere, cazarme, fabrici. Literatura, care s-a scris în ultimii ani, oferă imagini îngrozitoare din situațiile vieții. Uneori însă se poate constata că realitatea distrugerii morale este mult mai tristă decât informațiile din literatură. Să dăm un exemplu, un om dotat, cu o poziție înaltă, a spus unuia din subordonații lui: „Știți dumneavoastră, domnule X, fata aceasta este o ființă plăcută, și legătura cu ea este frumoasă, dar sfârșitul este totdeauna același, trebuie să-i dai o lovitură cu piciorul, ca să scapi de ea!” Cu regret aceasta nu este o părere singulară, ci a multora, și așa se procedează. Acești oameni nu cred că există Dumnezeu, care pedepsește groaznic răul și îl judecă. El știe să găsească pe fiecare vinovat, și noi trăim aceasta în istoria vieții fiecăruia: »Nu vă amăgiți; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera.« (Galateni 6,7) Așa numita „societate”, deci cercurile educate și conducătoare ale poporului nostru, trăiește în marea prefăcătorie a moralei duble. Fetele și femeile sunt disprețuite și repudiate dacă fac pași morali greșiți; bărbații, care înșeală și violează fetele și femeile, sunt priviți ca bărbați de onoare. Cât de multe sunt femeile, care sunt constrânse prin „considerente sociale”, să primească sub acoperișul lor bărbați ca oaspeți, cunoscuți ca preacurvari și curvari! Câți părinți duc fiicele lor în „societate”, și totuși știu, că același braț, care cuprinde la dans pe fiica lor, destul de des a îmbrățișat și va îmbrățișa o curvă. Noi nu putem și nu vom schimba lumea. Noi nu vom putea să împiedicăm răspândirea fără rușine a păcatului. Dar cu privire la poporul nostru este grav ce stă scris: »Cum să te iert? Fiii tăi M-au părăsit și jură pe cei care nu sunt dumnezei. Eu i-am îndestulat și ei au comis adulter și s-au adunat în cete la casa curvei! Cai bine hrăniți, ei aleargă încoace și încolo, nechează fiecare după soția aproapelui său. Să nu pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, și să nu se răzbune sufletul Meu pe o națiune ca aceasta?« (Ieremia 5,7-9). Cât de puțini tați sunt conștienți de responsabilitatea lor sfântă înaintea lui Dumnezeu, să învețe pe fiii lor, aflați în creștere, la timp, demn și concret, despre relațiile sfinte, stabilite de Dumnezeu, a celor două genuri! În îngrijorarea tradițională, absurdă, de a ierta ceva din demnitatea tatălui și a mamei, ei lasă această obligație pe seama complicilor lui satan, de cele mai multe ori a colegilor de școală răi. Aceștia, pentru că ei înșiși sunt otrăviți, își găsesc plăcerea în a „inițializa” pe nevinovați în aceste taine gingașe, care involuntar stimulează dorințele nestăpânite rele ale băiatului trezit la meditare. În loc să se iese cu învățătură părintească, plină de dragoste, în întâmpinarea pericolelor amenințătoare, se constată după aceea, de cele mai multe ori prea târziu, cu durere, dacă nu chiar cu supărare, „epidemie în propria carne”, la proprii copii! Aproape toți copiii sunt curioși și destul de deștepți, să observe, că ceva li se ascunde. Aceasta le stârnește curiozitatea în măsură dublă și iau explicații de la cele mai nepotrivite persoane ( de exemplu, de la servitori). Nu este ușor de găsit felul potrivit de a face aceasta: trebuie să te rogi lui Dumnezeu pentru înțelepciune și pe baza vieții plantelor să se încerce să se explice copiilor mai mari, că Creatorul în înțelepciunea Lui a dat legi pentru reproducere, că sunt flori masculine și feminine, și că polenul, care este transmis de la un pom la altul, de la un spic de grâu la altul, poate să facă florile roditoare. Spune fiilor tăi, tot așa este și în viața animalelor și a oamenilor. Copilașul este un boboc mic, gingaș, care s-a maturizat în pântecele mamei și care iese la iveală de îndată ce este suficient de puternic să ducă o viață independentă, dar că un asemenea boboc mic de om ia naștere abia atunci când soții trăiesc unul cu altul într-un mod sfânt, așa cum dorește Dumnezeu. – Copiii mai mari înțeleg foarte bine, când li se spune, că orice atingere imorală a organelor create pentru acest scop este păcat și atrage după sine cele mai rele urmări, boli îngrozitoare, judecata lui Dumnezeu în timpul de acum și în veșnicie, și de aceea oamenii trebuie să fugă de ele ca de șarpele otrăvitor, care voia să-i seducă la astfel de păcate. Un tânăr poate fi născut într-o familie aleasă sau o familie de rând, dar el nu se poate sustrage lumii care îl înconjoară. Ceea ce ochiul vede preocupă gândurile. Dacă își deschide fantezia pentru aceste imagini, acestea vor pune sângele în mișcare și va provoca pofta. El aude discuții imorale, ici și colo primește romane, care cu iscusință rafinată îl vrăjesc cu plăceri ademenitoare. Ce imagini vede tânărul în fereastră! Cât de des se observă că părinți neînțelepți cumpără ziare și reviste în gări, care în cuvânt și imagini descriu păcatul și amorțesc conștiințele! Paginile otrăvitoare le dau fiilor și fiicelor lor aflate în creștere. Mii de tineri merg la spectacolele teatrelor de varietăți și cinematografe, în care totul este organizat așa fel ca să umple inima și ochii cu dorințe arzătoare după plăceri carnale. Ce a văzut unul astăzi, povestește altuia mâine. Tinerețea este curioasă. Unii merg imediat cu ei împreună – și cad în păcat. La aceasta se adaugă birtul și alcoolul, care aduc asupra oamenilor duhul desfrânării. Așa șoptește satan la urechea tânărului: roada este plăcută și dulce, ia și mănâncă, savurează viața, numai o singură dată ești tânăr! Probabil în cei mai mulți se înalță vocea conștiinței, care le mărturisește că acesta este drumul păcatului. După ce fapta a avut loc, după gustarea plăcerii, ce conștientizare adâncă a vinei! Însă cât de curând atenționarea conștiinței se diminuează și devine tot mai slabă sub efectul păcatului! După aceea, mai devreme sau mai târziu, vine timpul în care păcătosul simte că a devenit un sclav, înlănțuit de o putere întunecată, constrâns de puteri întunecate, de care dorește să scape și totuși nu poate și nu vrea să scape. Conștiința atrofiată, amorțită, s-a trezit. Începe lupta cu păcatul. La început își închipuie că este suficient să ia hotărârea să evite păcatul. Ce greșeală! Șarpele, pe care l-a crescut, a înfășurat tot omul și îi sfărâmă în bucăți puterea oaselor sale. Tânărul zace plângând, nefericit, jefuit de toate puterile, deseori bolnav trupește din cauza otrăvii ispitelor rele. Deseori la aceasta se adaugă privirea spre o fată făcută nefericită sau spre un copil, al cărui tată el a devenit și despre care el își dorește ca niciodată să nu se fi născut, deoarece el îi împovărează viața, conștiința. Aceste lupte răscolesc nu numai inima tânărului – vai, nu, cât de mulți căsătoriți trăiesc în păcate mari! Privirea spre o femeie fidelă, care nu bănuiește nimic de căile păcătoase ale soțului ei, dă naștere la acuzații interminabile. Aproape nenumărate mărturisiri dovedesc, că probabil cele mai multe cazuri în care fetele curate au ajuns să cadă, împovărează conștiința bărbaților căsătoriți. La întrebarea, dacă majoritatea căsniciilor din poporul nostru este a căsniciilor păstrate sau a căsniciilor distruse, trebuie să se răspundă cu un mare semn de întrebare. Între luptele conștiinței trezite cu plăcerile păcatului, păcătosul vinovat aude în jurul lui batjocura și glumele făcute pe seama acelorași păcate, care l-au făcut nefericit. Pentru un moment el râde împreună cu ceilalți, bea câteva pahare în cercul așa-numitor prieteni, merge din nou pe căi ale păcatului și vine iarăși acasă, foarte nefericit și cu conștiința încărcată. Plânge în camera lui, simte profund că este pe un drum al stricăciunii, și totuși nu vede nici o scăpare. Această suferință a robiei păcatului nu încetează nicidecum cu înaintarea în vârstă. În privința aceasta sunt tragedii îngrozitoare, unele din ele sfârșind cu sinucidere, altele în case de nebuni, altele în închisori, altele în temnițe, toate, dacă nu intervine harul salvator, în iad. Există oare salvare și eliberare? Există în lumea aceasta rea un drum, pe care să fi ocrotit? Există, atâta timp cât noi purtăm această carne și acest sânge în puterea bărbătească, biruință asupra acestui păcat, eliberare de lanțurile lui? Există curățirea inimii și înnoirea vieții? Exprimat altfel: există bărbați, care au fost legați în aceste lanțuri, a căror natură era înclinată spre acest domeniu păcătos, care au devenit cu adevărat liberi, care astăzi urăsc păcatul cu inima care odinioară iubea păcatul, ale căror gânduri nu mai sunt întinate de fantezia plăcerilor? În Numele Domnului îți răspund: Da, această eliberare o poți găsi! Ești chemat prin har la ea. Fie ca de mii de ori strigătul harului să răsune în lupta înverșunată a multor oameni care suspină, în stricăciunea multelor vieți care pier în mlaștina păcatului: La Isus este iertare pentru ceea ce este în urmă, vindecare de toate rănile păcatului, eliberare de toate lanțurile, ocrotire și biruință asupra păcatului! Oricât de împovărat ai fi de vina ta, oricât de lipsit de putere, de legat și de suferind, Isus are un drum de eliberare pentru tine; da, El are gânduri de pace și minunate căi binecuvântate pentru tine. Drumul spre această țintă minunată este: pocăință – credință – mărturisire – ruperea cu păcatul – umblare în disciplina Cuvântului și în puterea Duhului Sfânt.

VI. Înnoirea vieții prin pocăință și credință .

Șuvoiul puternic al imoralității freamătă în jurul tuturor tinerilor. Marea majoritate sunt prinși și fără nici o rezistență sunt duși de șuvoi. Dar între ei este o mare parte, la care conștiința vorbește, care doresc să evite păcatul. În acest caz este influența părinților, care se roagă, la ei este teamă de păcat, la unii dintre ei este chiar adevărată frică de Dumnezeu. Sunt unii tineri religioși, care doresc cu plăcere să fie buni. Aceasta este prea mult, ca să fie duși de șuvoi, dar prea puțin ca să se opună. Se începe acea viață de păcate de ocazie, care împovărează conștiința, care dă naștere la intenții bune, cărora le urmează totdeauna păcate noi la intervale tot mai scurte. După aceea urmează timpuri mai bune, la cei mai serioși chiar și timpuri de rugăciune adevărată. Se încearcă să se ia hotărâri pentru a participa la frângerea pâinii. Se observă și se simte că Dumnezeu răspunde la rugăciunile fierbinți, că la El este iertare. Te simți mai tare, speri. Însă frângerea pâinii nu este un mijloc de a vrăji, ca să blindeze pe păcătos împotriva ispitelor. Care este rezultatul? După puține zile se recunoaște, că nu s-a schimbat nimic. Se citește 2 Petru 2,2 și se spune: acesta sunt eu! Nici celor care au o viață de rugăciune, dar care nu sunt pătrunși de necesitatea primirii Mântuitorului viu, nu le merge mai bine. Acești întorși pe jumătate la Dumnezeu sunt probabil cei mai nefericiți dintre toți. Citește scrisoarea următoare a unui tânăr: „Eu sunt un om necredincios, leneș, nestatornic, nemulțumit, cu buze murdare, degradat în mizeria poftelor carnale, lacom la mâncare, leneș în gândire, laș, aducător mai mult de pagubă decât de foloase. Aceasta este imaginea mea lăuntrică. În mine totul arată realmente îngrozitor. Este absolut necesar să se petreacă ceva esențial, viața mea nu poate merge mai departe așa. Domnul a lucrat mult în mine, eu rămân însă mai departe același nenorocit rob al oamenilor și sclav al corpului meu voluptos. Dacă harul a fost vreodată mare, atunci el trebuie să fie acum. Dacă mai pot veni la Domnul, dacă mai pot deveni om, care rămâne și umblă în Domnul, atunci eu am nevoie de cel mai mare har. Har! Har! Har! Har! Scriu această scrisoare deschisă fiind deznădăjduit, este un strigăt deznădăjduit după ajutor, așa nu merge mai departe – trebuie să fiu mântuit, or pier – dar ce îngrozitor, să zaci liniștit și să sângerezi încet în propriile păcate! Îmi ridic ochii spre munți, de unde îmi va veni ajutor?” Nu sunt sute de oameni, care, dacă ar fi sinceri, ar putea să-și scrie numele sub această scrisoare, deoarece ea corespunde stării lor lăuntrice? Se potrivește acest tablou și pentru tine? Atunci permite-mi să-ți spun, și pentru tine este ajutor. Toți păcătoșii, care suspină, pot găsi acest ajutor, niciunul nu este prea rău, niciunul nu este prea vinovat. Însă înaintea fiecărui păcătos, care spune ca acest scriitor al scrisorii: trebuie să fiu mântuit!, stă întrebarea: poți și tu spune cu adevărat: vreau să fiu mântuit? Această voință o cere Domnul așa de precis, că El spune: »Dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să te poticnești (aceasta înseamnă, te țin legat în stricăciunea păcatului), taie-le și aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având două mâini sau două picioare, să fi aruncat în focul etern.« (Matei 18,8) Domnul spune tuturor, care se apropie de El căutând milă: »Pe cine vine la Mine nu-l voi izgoni afară.« Deci dacă vi la Isus, poți fi absolut sigur: El nu te va izgoni afară, cu siguranță nu te va izgoni. El te primește așa cum ești, oricât de rău ai fi, oricât de încărcat de vină, oricât de nemilos și necredincios ai fi. Numai un lucru trebuie să faci: trebuie să vi la Isus! Să fi convins, că nu există nici o altă cale de eliberare decât aceasta. Toate sutele de oameni, care caută sfat și ajutor la medici, vor merge în rătăcire. Niciun medic nu poate salva din această strâmtoare. Am găsit următoarea notiță: „Îmi aduc aminte de un medic tânăr. Și-a făcut studiile cu dăruire și hărnicie. Dar cu toată aptitudinea sa, i-a lipsit totuși adevărata înaintare. Motivul era memoria sa, așa-numita pușculiță a duhului, care s-a dovedit prea slabă să păstreze materialul științific bogat, pe care el voia să și-l însușească. Într-o zi am spus acestui tânăr: „Este ciudat, că dumneavoastră ca medic cunoașteți așa de bine legile corpului omenesc și de fapt nu puteți trăi după aceste legi.” „Da”, a răspuns el, „cunosc de exemplu foarte exact simptomele vieții sexuale în interdependența lor legitimă și am avut îngrozitor parte în propriul meu trup de marile pagube rezultate din neascultarea față de aceste legi, și totuși cu toate cunoștințele mele nu am nici o putere și nici o autoritate împotriva păcatului. Memoria mea ruinată este urmarea păcatelor mele sexuale. Știu, și trebuie să păcătuiesc mai departe! Cunosc toată terapia și igiena vieții sexuale și am încercat să respect cât mai mult sfaturile ei, și totuși – eu trebuie să păcătuiesc! O, nenorocitul de mine, cine îmi va ajuta!” Aceasta este mărturia rostită sau nerostită a multora care caută să se preocupe practic cu „viața sexuală și dezechilibrul spiritual” din punctul de vedere al medicinei. Ei au încercat toate metodele de vindecare, dar au rămas în păcat. Oamenii religioși sfătuiesc să se învingă forțele întunericului cu rugăciune și post. Nu se poate da un sfat mai bun unui om, decât să se roage cu credință. Cheamă-l pe Dumnezeu! El va răspunde, El va salva. Dar vrei tu, dacă El salvează și ocrotește, să te predai Lui ca posesiune a Sa? Sunt unii care nu se gândesc la aceasta. Dacă un astfel de om are parte, că Isus îi împlinește rugăciunea, și dacă totuși după aceea el nu Îi predă inima și viața, atunci el cade repede în abis; înșelat de păcat, va înceta să se roage. Și abstinența este folositoare. Fără îndoială, alcoolul, fumatul, consumul de cantități mari de mâncare, stimulează ispitele spre plăceri carnale – cine o ia în serios, că vrea să devină eliberat, acela va renunța la aceste lucruri -, însă în fond în ele nu este nici o putere și nici o eliberare. Desigur este periculos și nechibzuit să stai dimineața treaz în pat în loc să te scoli – cine ia în serios aceste lucruri, acela să evite astfel de pericole. Dar să te scoli dimineața de vreme și să faci o baie rece, aceasta nu este eliberare de blestemul păcatului. Păcătosul trebuie eliberat de autoritățile întunericului și trebuie așezat sub domnia harului lui Isus (Coloseni 1,13). Fără întoarcere la Dumnezeu nu este eliberare reală și de durată din lanțurile păcatului! Omul care luptă prin puterea proprie împotriva puterii păcatului, în urma înfrângerilor repetate va ajunge ori la limita deznădejdii ori va deveni indiferent și lipsit de conștiință. Adevărul decisiv, despre care este vorba, este acesta: în mine nu este nici o putere, eu sunt un păcătos pierdut, vinovat, eu trebuie să găsesc un salvator, căruia să mă încredințez pe deplin și care îmi ajută cu adevărat: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vrea să fie Salvatorul meu. Abia când păcătosul începe să creadă în puterea eliberatoare a lui Isus Hristos, el se apropie de porțile victoriei. Șovăitor, omul temător și legat îndrăznește să se încreadă în ajutorul și ocrotirea marelui Domn, într-un domeniu în care până acum el a avut numai înfrângeri. El începe acum să se roage și are parte de biruință și ajutor. El are parte de experiențe ale prezenței Mântuitorului salvator și împlinitor al rugăciunii. Desigur, el trece printr-o perioadă de lupte și eșecuri, până când el se pune pe deplin în brațele lui Isus, după ce el a terminat cu drumul chinuitor al intențiilor sale bune, pe care mereu le-a încălcat. El se predă acum Domnului, Căruia cu credință Îi pune la picioare vina păcatului său, voința sa, trecutul său și viitorul său. El se naște din nou și trăiește intens faptul: »Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată toate s-au făcut noi.« (2 Corinteni 5,17) Desigur în aceste experiențe sunt mii de călăuziri diferite. La unii au efect îngrozirile provocate de boli sau frica de infectarea care a avut loc, la alții sinuciderea unui tovarăș imoral, la al treilea întâlnirea cu un copil credincios al lui Dumnezeu. Harul Tatălui atrage pe păcătos la Fiul și pentru aceasta folosește căi și mijloace minunate. Cititorul meu, nu au existat și în viața ta astfel de călăuziri, pe care tu le recunoști clar? Sclavii plăcerilor cărnii sunt de cele mai multe ori slăbiți în puterea lor spirituală, în capacitatea lor de a voi, precum și trupește în nervii lor. Ei trăiesc severitatea cuvintelor: »Orice păcat, pe care l-ar face un om este în afara trupului, dar cel care curvește păcătuiește împotriva propriului trup.« (1 Corinteni 6,18) Rămân urmări, care nu pot fi ușor înlăturate – satan a dobândit drept de proprietate asupra trupului, pe care vrea să-l păstreze cu îndărătnicie. De aceea astfel de oameni au nevoie de rugăciunile de mijlocire, făcute cu credință, și de încurajare. Avem situații, tocmai în acest domeniu al păcatelor, în care rezolvarea și eliberarea unui om încurcat anii de zile în vicii, al cărui trup și suflet au fost înrobite de puterea acestor păcate, se pare că numai așa poate avea loc, când oameni sfinți ai lui Dumnezeu se roagă cu credință în fiecare zi și permanent cu rugăciuni de mijlocire pentru un astfel de om. El trebuie purtat de prietenii săi, ca acel slăbănog, înainte să poată auzi cuvântul de har: »Copile, păcatele tale îți sunt iertate!« (Matei 9,2) Tocmai în timpul când astfel de oameni aud chemarea harului pare să se dubleze cazurile de recidivă. Este nevoie de răbdare și dragoste, care crede totul, rabdă totul și speră. Cu toate acestea trăim eliberări reale, minunate, din adâncimile mizeriei păcatului. Mulțumiri fie aduse Domnului, avem o serie de martori, care au parte de această mântuire deplină, bărbați, băieți și oameni cu părul cărunt, care, eliberați de lanțuri, preamăresc harul și umblă într-o viață nouă. Înaintea ochilor mei stă un bărbat, care fără rușine a trăit mulți ani în curvie. Dumnezeu l-a păstrat sănătos, așa că el este acum în puterea deplină a vieții. Dar ce este mai mult, este că acest bărbat a găsit pe Mântuitorul și cu inima curată umblă acum așa fel, că orice atingere a gândurilor cu imagini murdare o simte și o mărturisește ca fiind păcat. Cum a găsit el eliberarea? Un credincios, care iubea mult pe acest om, s-a rugat mulți ani fierbinte pentru el! În inima păcătosului se ducea o luptă înverșunată și era o dorință mare după eliberare. Dumnezeu l-a condus într-o seară în cercul unor creștini care se rugau. Păcătosul s-a prăbușit sub mărturia credinței, s-a predat Domnului și trăiește o viață nouă. Doctorul Torrey povestește următoarele două exemple: Odată a venit un om la mine și m-a întrebat: „Vin la dumneavoastră, ca să-mi spuneți dacă există un mijloc prin care pot primi putere să biruiesc obiceiurile mele rele?” Mi-a povestit istoria lui, în copilărie s-a întors la Dumnezeu, dar după ce a venit la Chicago, a ajuns într-o societate rea și a decăzut mult și acum nu putea să se elibereze de păcatele sale. I-am spus: „Cunoaște-ți evanghelia numai pe jumătate, dumneavoastră cunoașteți numai evanghelia despre Mântuitorul crucificat. Prin încrederea în Mântuitorul crucificat ați primit iertarea deja când erați copil. Dar Hristos este și un Mântuitor înviat. (1 Corinteni 15,4) El are putere să vă dea biruința asupra obiceiurilor dumneavoastră rele. Credeți aceasta?” „Da.” Am continuat: „Vă încredeți în Mântuitorul crucificat, nu-i așa?” „Da”, a răspuns el. „Vreți acum”, am întrebat eu, „să vă puneți încrederea în Hristosul înviat, ca El să vă elibereze de puterea păcatelor dumneavoastră?” „Da, vreau!” „Atunci să îngenunchem și să-I spunem Lui aceasta!” Am îngenuncheat și am spus Mântuitorului. Când s-a sculat, toată înfățișarea lui era schimbată. „Sunt așa de bucuros, că am venit”, a spus el. După un timp am primit o scrisoare de la el, în care îmi comunica, că are parte mereu de biruințe prin încrederea în Mântuitorul înviat, care domnește în cer. Într-o zi am vorbit în Chicago în biserică despre Romani 8,1: »Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei în Hristos Isus!« La aceasta am făcut următoarea remarcă: „Dacă în această dimineață ar veni aici cea mai decăzută femeie din Chicago și cu credință de copil ar primi pe Domnul, într-o clipă ea ar fi curățită și viața ei ar sta așa de curată înaintea lui Dumnezeu, cum numai a unui sfânt poate sta.” Fără să știu, în dimineața aceea o femeie credincioasă din biserică a fost într-unul din cartierele vicioase cele mai murdare din Chicago și a chemat o femeie, care era adânc căzută în păcat, să vină la biserică. Dar femeia a replicat: „Cum, eu să vin la biserică? Niciodată nu voi merge la biserică. Biserica nu este un loc potrivit pentru mine. Nu mă vor primi cu bine acolo.” Dar femeia, care era o sfântă, a zis femeii, care era o păcătoasă: „În biserica noastră veți fi foarte bine primită.” Femeia cufundată în păcat a replicat: „Nu, nu, nu pot veni.” Atunci femeia a zis: „Dacă dumneavoastră mergeți, voi merge și eu cu dumneavoastră.” „O, nu”, a răspuns femeia decăzută, „aceasta nu va fi bine, căci poliția mă cunoaște, dacă veți merge cu mine, polițiștii vor gândi că și dumneavoastră sunteți ca mine.” Dar această femeie avea felul de gândire al Domnului nostru. Ea a spus: „Mie îmi este totuna, ce spun oamenii, dacă veniți cu mine să ascultați evanghelia.” În sfârșit femeia a fost de acord și a propus ca femeia credincioasă să meargă înaintea ei la distanță de câțiva pași, și ea o va urma. Și așa au mers pe stradă, au intrat pe ușa bisericii, și femeia, care era o păcătoasă, s-a așezat pe locul cel mai îndepărtat de sub balcon. În momentul în care ea s-a așezat tocmai am făcut remarca: „Dacă în această dimineață ar veni aici cea mai decăzută femeie din Chicago și cu credință de copil ar primi pe Domnul, într-o clipă întreaga ei vină va fi iertată și ar sta curată înaintea lui Dumnezeu.” – Cuvintele mele au ajuns până la inima acestei femei. Ea a crezut și în aceeași clipă a aflat că vina păcatului ei a fost iertată. Când s-a încheiat programul de adunare, a venit la mine și mi-a mulțumit plângând pentru binecuvântarea pe care a primit-o în această dimineață. Cine suspină în lanțurile puternice ale acestui păcat și nu cunoaște nici un eliberator, cine privește înapoi la aproape nenumărate căderi în păcat, cu toate hotărârile bune luate, inimii aceluia să i se spună: Isus vrea să te elibereze! Apucă cu deplină încredere această promisiune, oricât de mare ar fi întunericul din tine și din jurul tău! Probabil că de fiecare dată, ca o minge în mâna lui satan, te-ai ridicat cu durere cu privire la păcatul înfăptuit și ai luat hotărârea de a renunța la păcat și imediat după aceea ai căzut înapoi în mâna aceluia care se joacă brutal cu viața ta, ca s-o nimicească. Te-ai gândit la păcatul pe care l-ai făcut ieri, sau tocmai l-ai făcut – cu intenția de a urî grozăvia și josnicia păcatului, dar iată, înaintea gândurilor tale se transformă într-o plăcere ademenitoare ceea ce voiai să urăști. Probabil că ispita este așa de aproape de tine, că nu ști cum să scapi de ea, și simți că toată lumea ta de idei este inundată de un aer murdar, că imagini rele pătrund în toată ființa ta. Probabil ești așa de vândut, așa de lăsat pradă acestor puteri demonice, că nu mai poți privi la nici o femeie, fără să nu gândești rău. Probabil trecutul tău și amintirile tale sunt umplute până la refuz de chipul acuzatorilor tăi și acuzatoarelor tale. Probabil că ai fost o slugă deosebită în slujba lui satan, ca prin cuvânt, viclenie, exemplu și ademenire să conduci în vicii mari pe cei care până în momentul acela au rămas păziți. – Dacă ai fost un seducător sau un sedus, dacă trebuie să privești înapoi la anii pierduți, la sănătatea distrusă, probabil la părinți întristați și la inimi înșelate, care te-au iubit cândva – oricine ai fi, lasă-te salvat din valurile stricăciunii pe singura Stâncă a mântuirii! Cuprinde cu mâna credinței crucea, mărturisește sincer înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor toată vina ta! Cheamă singurul Nume în care se găsește mântuire pentru toată lumea, și vei constata că harul ia pentru totdeauna blestemul din viața ta.

VII. Fără rezerve!

– Cu orice preț! Privirea înapoi Vrei să fi eliberat? Poți să spui sincer: vreau! Vreau cu orice preț! În privința aceasta nu se cere putere de la păcătos, căci el nu o are. Și el nu se poate schimba. El trebuie să facă ca fiul pierdut. Acesta a venit în zdrențele lui, în suferința lui, în mizeria lui, așa cum era. El putea să primească curățirea, înnoirea vieții abia după ce a fost la tatăl. El se afla în acel abis al suferinței, la porcii din străinătate. Acolo și-a dat seama de starea lui lipsită de speranță. Stă scris: »Când și-a venit în fire a spus: … eu mor aici … Mă voi ridica și voi merge la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi. Și s-a ridicat și a venit la tatăl său« (compară cu Luca 15,17-20). Vezi tu? Ai ajuns »să-ți dai seama«, să recunoști, că ești pe calea păcatului, că vei muri sub blestemul acestui viciu, deoarece viața ta este ruinată, duhul tău este otrăvit, sufletul tău este vândut stricăciunii? Atunci ridică-te, este ultima clipă, altfel vei muri! Pocăință înseamnă schimbarea mentalității, schimbarea părerii despre păcat, despre vină, despre Dumnezeul sfânt, despre veșnicie și judecată, despre crucea de pe Golgota și despre Isus Hristos Cel răstignit. Această schimbare a mentalității se face cunoscut prin aceea, că se fuge cu orice preț dinaintea păcatului, căruia i s-a slujit până acum, și cu orice preț se caută Dumnezeul oricărui har, de care până acum s-a fugit. Se renunță la ascultarea de stăpânul puternic, al cărui sclav ai fost până acum în slujirea păcatului, și se părăsește închisoarea tristă, în care ai fost deținut. Desigur aceasta poate avea loc numai când este luată o hotărâre sinceră și fără rezerve. Ajungem aici la punctul decisiv, în care mulți eșuează. Vrei tu cu adevărat să devii cu orice preț proprietatea lui Isus, un martor salvat și eliberat al lui Isus? Nu poți fi eliberat dintr-un lanț al păcatului, dacă cu alte două sau trei lanțuri vrei să rămâi legat sub puterea lui satan. Cine vrea să trăiască mai departe în prietenia cu lumea, în zgârcenie sau în înfumurare ca până acum, va aștepta în zadar să devină liber de lanțurile desfrâului. Am vorbit cu un tânăr care se lupta și se plângea, care în lupte înverșunate a strigat la Isus după eliberarea din mizerie și păcat; odată cu aceasta mi-a spus că nu voia să rupă legăturile cu prietenii de până atunci. O asemenea persoană rămâne legată. Dacă îți este prea mult să renunți la alcool, dacă tovarășii tăi de birt, romanele tale, tovărășiile tale, înfumurarea ta înaintea oglinzii de ține strâns legat de lume, atunci în zadar te vei ruga pentru eliberarea din plăcerile cărnii. Este vorba de cea mai mare decizie, de o decizie fundamentală în viață, pentru acum și pentru eternitate – aceasta nu este trăită în spatele culiselor, ca și cum nu s-ar mai întâmpla nimic. Nu, dacă dorești să fi vindecat de această lepră a păcatului, de această ciumă, de care ești bolnav, atunci Isus, Medicul, îți cere să-I dăruiești Lui toată viața ta de acum în colo și să mărturisești înaintea oamenilor ce ți-a făcut El. Vrei aceasta? Atunci spune Domnului: eliberează-mă, ia-mă ca proprietate a ta, ca să-Ți slujesc cu o viață nouă! El Își va pune mâna Lui de har peste viața ta, și tu vei fi eliberat. Fie ca cei ce sunt legați, și citesc aceste rânduri, să îngenunche chiar în clipa aceasta și cu cuvinte simple, de copil, să spună: Doamne Isuse, vreau! Și el va trăi minunea harului. Isus voia de mult să te salveze, El a așteptat numai, ca tu să-ți predai voința voinței Lui. Aceasta este pocăința. Acum privește la Acela care a spus fariseilor și cărturarilor: »Adevărat, adevărat vă spun, că vameșii și curvele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu« (Matei 21,31). El a venit să caute și să mântuiască ce este pierdut. Recunoști tu, că ești pierdut? Atunci Mântuitorul a venit pentru tine. Isus, dragostea veșnică Însăși, a venit din cer, ca să se încarce cu păcatul celor vinovați și așa a mers la cruce. »El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcat, să trăim pentru dreptate: prin ale cărui răni ați fost vindecați« (1 Petru 2,24). »Dar El era străpuns (sau: rănit) pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați.« (Isaia 53,5) Crezi tu aceasta? Primește crezând, că Domnul a obținut la cruce pentru tine nu numai iertarea vinei pentru tot ce este în trecutul tău, ci că El a biruit căpetenia întunericului așa de deplin, că El poate și vrea să-ți dea de sus biruința asupra păcatului și ocrotirea în ispite! Vorbește din inimă: „Doamne, cred! Laud dragostea Ta!” Adoră pe Isus, preamărește-L, predă-te în mâinile Lui! El este aproape de tine. Brațul Lui este întins, ca să te scoată din mocirlă. El vrea să te scoată din temnița în care ai slujit atâția ani lui satan. Nu-L lăsa pe Domnul să treacă pe lângă tine! Aceasta să fie ora vieții tale! Spune-I tot ce gândești despre suferința păcatului tău, ce dorești și ce speri de la El, și vei găsi la El mai mult decât ai bănuit și ai considerat ca posibil. Noi oamenii sărmani, fără putere, avem nevoie de o cale a mântuirii, pe care oricine poate să meargă. Aici ea este făcută cunoscut: o privire cu credință la Isus! O întoarcere spre Cel prezent! Aceasta o poate face chiar și cel mai nenorocit. Pentru aceasta nu este nevoie de putere. O inimă care suspină, care în nenorocirea ei se încredințează lui Dumnezeu și crede în puterea sângelui lui Isus, aceasta este tot ce tu trebuie să aduci. Vrei? Cu mulți ani în urmă un tânăr ședea singur; citea într-o revistă, care se numea: Isus, un Salvator deplin. Acolo era vorba de Mântuitorul, de Fiul lui Dumnezeu, de Împăciuitorul, care Își întinde mâinile spre omul lipsit de pace și care suspină în păcatele sale, ca să-l elibereze de vină, de blestem și de lanțurile păcatului. Era o mărturie despre fericire și pace, care curge din rănile de moarte ale Mielului lui Dumnezeu pentru fiecare care crede. Ce veste: vindecarea tuturor rănilor păcatului, alinarea oricărei dorințe! Tânărului i s-a părut la început, că toate acestea sunt lucruri pe care el nu le poate obține. Apoi însă deodată l-a străfulgerat recunoașterea: Isus a murit și pentru mine, El m-a salvat și pe mine, eu am voie să mă predau Lui. S-a văzut pus înaintea întrebării: vrei să faci aceasta? Vrei tu acum, așa cum ești, să te predai în mâinile lui Isus Hristos, să te încredințezi Lui, ca El să fie Domn al vieții tale și să poată dispune în toate lucrurile de tine? Înlăuntrul lui a luat naștere o luptă, dar această luptă a durat numai câteva minute, tânărul a luat decizia clară: vreau să aparțin Aceluia, care din pricina păcatelor mele a mers la cruce, și vreau să-L urmez; fără rezerve, fără îngrădiri. Aceasta era pocăință și credință. El a îngenunchiat, s-a predat Domnului cu o rugăciune sinceră. – O pace liniștită și adâncă s-a revărsat în inima lui. Niciodată în viața lui nu a trăit ceva asemănător, era mărturia Duhului Sfânt, că el devenise acum un copil al lui Dumnezeu. Ce bogat l-a făcut această certitudine, putea să chiuie de bucurie. Ar fi dorit să spună tuturor ce fericit devii, când te predai Fiului lui Dumnezeu. În aceste câteva minute i s-a deschis Împărăția lui Dumnezeu, și el a intrat prin ușa deschisă. Au trecut câteva decenii de la ora aceea; ceea ce el a primit atunci, n-a pierdut niciodată. Duhul Sfânt a făcut locuință în inima lui; de atunci din tânăr a devenit un om, care poate fi o călăuză pentru mulți spre fericire. Isus, Cel care te cheamă, este un Salvator deplin; El te va elibera atât de slăbiciunile tale cât și de problemele tale. La El găsești tot ce îți trebuie, atât ajutor cât și ocrotire și putere. Apucă mântuirea și încrede-te în Domnul! Unii spun: nu pot să renunț la căile mele rele și la gândurile mele proaste, și totuși Cuvântul lui Dumnezeu îți spune, că prin puterea lui Hristos poți renunța la ele! »Pot totul în Hristos, care mă întărește« (Filipeni 4,13). Domnul, care te cheamă, îți spune: »Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ« (Matei 28,18) Spune, are acest Isus putere să-ți dea biruința asupra oricărui păcat, asupra oricărei deprinderi rele, asupra oricărei probleme, asupra a tot de ceea ce te temi? Încredințează-te Lui, fă-o acum, apucă mântuirea! Acela, al cărui sânge este puternic să anuleze pe deplin vina ta, este puternic și binevoitor să-ți dea tot ce ai nevoie, ca să trăiești o viață nouă pentru El. Mulți, mulți au avut parte de aceasta – și tu să ai parte! Pleacă-ți genunchii, predă-te Domnului! Nu întotdeauna este îndepărtată pe deplin durerea trecutului încărcat de vină. Și acolo unde a fost dăruită eliberarea, certitudinea iertării depline, a păcii cu Dumnezeu, privirea înapoi dureroasă produce o smerenie permanentă. Așa cum Pavel n-a putut niciodată să uite ce a făcut copiilor iubiți ai lui Dumnezeu (compară cu 1 Timotei 1,13-14 și Faptele Apostolilor 26,10-12), tot așa și aici. A fost un tânăr legat din tinerețe de pofte imorale. Viața lui se asemăna cu traseul unei lavine, care în drumul ei sfărâmă tot ce se numește viață și fericire. Mare era numărul celor seduși și înșelați, al fetelor cu fericirea zdrobită, al femeilor, pe care el le-a făcut să curvească. Dar nu a fost destul. S-a căsătorit și a continuat să ducă ani mulți o viață de păcat. Dumnezeu i-a dăruit copii frumoși, soția lui loaială nu avea nici o bănuială. L-a lovit Cuvântul lui Dumnezeu. A simțit că trebuie s-o rupă cu trecutul. Duhul lui Dumnezeu l-a constrâns să mărturisească toate păcatele vieții lui. Ce descriere îngrozitoare a vieții! Deja în anii copilăriei bărbatul nefericit se tăvălea în murdărie. Fiecare amintire, fiecare loc, unde a locuit, a umblat, era o acuzare, o condamnare! Și totuși harul a dat o vindecare deplină a tuturor pagubelor, când acest om a venit în lumina lui Dumnezeu. Ce privire retrospectivă, ce durere cu privire la atâta stricăciune, pe care el a produs-o! Rămâne până la sfârșit o durere pentru inimă, chiar dacă harul a îndepărtat pentru eternitate toată vina. Fără îndoială sângele lui Isus Hristos vindecă rănile cele mai adânci ale sufletului tău, și foarte des vindecă și rănile cele mai adânci ale trupului, prin aceea că înlătură pe deplin nu numai vina păcatelor, ci și urmările păcatului în viața trupului și duhului și reabilitează omul întreg. Deseori însă este potrivit planului de dragoste al lui Dumnezeu așa, că vina păcatului este pe deplin anulată și puterea păcatului este zdrobită, dar anumite urmări ale păcatului au rămas – rana se vindecă, cicatricea rămâne, și rămâne atâta timp cât rămâne trupul. Un tată credincios s-a luptat mult pentru fiul său care trăia în păcat. De fiecare dată când el mergea să păcătuiască, tatăl întristat bătea un cui în tocul ușii. În sfârșit se împlinesc rugăciunile tatălui, prin aceea că fiul se întoarce la Dumnezeu. Cu inima tresăltând de bucurie tatăl duce fiul la tocul ușii și scoate cui după cui din lemn. „Așa, fiul meu, iată, nu mai este nici un cui! Așa sunt toate păcatele tale anulate în sângele Mielului. Ridică-te, să lăudăm și să mulțumim!” Bucuros și totuși cu tristețe fiul privește țintă la tocul ușii. „Ce este?” – „Dar, tată, uită-te la tocul ușii – cuiele au dispărut, da, dar găurile – au rămas!” Înțelegi tu această ultimă atenționare, prietenul meu? Ea vrea să-ți spună: fugi de păcat, înainte ca el să te ruineze! Te rog, nu veni la Domnul vieții tale abia atunci când ești invalid! Dăruiește-I tinerețea ta salvată, dedică-I Lui puterea ta bărbătească salvată! Tu trebuie să fi salvat, ca de acum încolo să slujești Mântuitorului tău. El te așteaptă, ca să lucrezi pentru El, oriunde te-ai afla.

VIII. Mărturisire .

»Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta, păcatele noastre ascunse în lumina feței Tale.« (Psalmul 90,8) Domnul a văzut toate păcatele tale din timpul zilei și din timpul nopții; El a auzit, ce ai spus sau ai șoptit, El a citit, ce ai scris. El a fost martor la toate – și totuși tu trebuie să-I mărturisești sincer păcatele tale. Tu vei înțelege grozăvia păcatului tău, vei începe să înțelegi cine ești abia atunci când vei mărturisi vina ta în lumina lui Dumnezeu. Spune lui Dumnezeu cât de brutal ai făcut deseori să amuțească vocea conștiinței tale. Vorbește pe genunchi cu El despre fiecare om față de care și cu care ai păcătuit. Spune-I despre florile vieții, pe care le-ai frânt și le-ai călcat în picioare. Mai târziu ți se va aduce aminte să te rogi pentru ele și să întrebi dacă ai mijloace și metode de a le chema la Isus. Spune-I totul despre credincioșia pe care ai distrus-o. Mărturisește păcatele tale nu numai la modul general – aceasta nu are nici valoare, nici putere. Pune nenorocirea, batjocura, mizeria trecutului tău la picioarele Aceluia care a venit să-ți salveze viața ta pierdută. Duhul lui Dumnezeu îți va aduce aminte de lucruri petrecute cu mult timp în urmă și îți va descoperi adâncimi ale păcatului, de care nu ai fost conștient. David spune: »Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; vlaga mea se schimbase în uscăciune de vară. Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile”. Și Tu ai iertat vina păcatului meu.« (Psalmul 32,3-5) Vai, ce a făcut păcatul din viața ta! Cu toate acestea Dumnezeu vrea să arunce toată vina ta în marea harului; El vrea să vindece toate rănile și să te reabiliteze, numai dacă tu ești sincer față de Dumnezeu, față de tine însuți și față de oameni. Nu sunt oameni față de care trebuie să mărturisești prin vorbire și în scris, că au fost căi ale păcatului, pe care ai mers împreună cu ei, dar acum ai renunțat la ele, deoarece este păcat, păcat din care Isus te-a salvat? Prin credința în sângele lui Isus se poate apuca harul și iertarea vinei, și cu toate acestea inima nu primește o pace statornică. O întunecată conștiență a vinei vrea mereu să se așeze ca o povară pe inimă. Se observă că ceva nu a fost pus în ordine așa cum vrea Dumnezeu. Ce este aceasta? În cele mai multe cazuri este aceasta: nu s-a venit pe deplin în lumina adevărului și înaintea oamenilor cu tot ce este rău. Aceasta se referă în primul rând la păcatele cărnii. Cândva trebuie să se vină cu aceste lucruri înaintea unui credincios fidel și cu experiență, cu o mărturisire sinceră a trecutului în lumina adevărului. Adevărul lui Dumnezeu constrânge pe păcătos, ca el să nu aibă voie să apară și să nu vrea să fie mai bun înaintea oamenilor decât este înaintea lui Dumnezeu. La mulți această conștiență ia naștere imediat cu o putere irezistibilă, de îndată ce ei au venit în lumina lui Dumnezeu. La alți are loc o luptă lăuntrică, până când în cele din urmă ei nu pot face altceva decât să se descarce de povara mare. Însă aceasta nu poate avea loc înaintea urechilor nesfințite. Nu toți credincioșii au experiența și confirmarea necesară pentru a prelua astfel de mărturisiri. De mai multe ori a avut loc experiența dureroasă, că astfel de taine au fost făcute cunoscut fără rușine, chiar și în cazuri în care relațiile cele mai intime, fericirea și onoarea unor familii au avut de suferit. Aceasta este dăunător. Dacă suspini sub piatra grea a acuzațiilor conștiinței tale, a conștienței vinovăției tale, atunci smerește-te mărturisind ce îți apasă conștiința, chiar și înaintea unui om fidel! Domnul va face, ca să găsești un creștin adevărat, în care te poți încrede, căruia te poți destăinui și care îți va arăta calea spre Isus. Roagă-L pentru aceasta! Ridică piatra! Arată ce era ascuns din trecutul tău în groapa de mucegai! Lasă să pătrundă lumina harului în mormântul încuiat de mult timp! Vei vedea că de îndată ce Isus, Soarele vieții, luminează în inimă, va ieși la iveală viața. Tu, om mort spiritual, lipsit de pace, încărcat de vină, ascultă vocea Fiului lui Dumnezeu și vei trăi! (Ioan 5,25) Există un fel de a vorbi și de a scrie despre păcatele carnale, la care lipsește pudicitatea, pe care Duhul Sfânt o dă neapărat acolo unde există o umblare reală cu Dumnezeu. Uneori se aud persoane, care mărturisesc să sunt credincioase, care vorbesc fără rușine și fără durere de starea lor rea din trecut și de trecutul lor trist, uneori chiar înaintea unor cercuri mari de persoane. Aceasta este o stare rea. Mărturisiri despre greșelile morale nu trebuie să aibă loc înaintea multor urechi. Satan le folosește chiar să aprindă pofte păcătoase și să atrofieze conștiințele. Un tânăr, care a mărturisit istoria întoarcerii lui la Dumnezeu, a vorbit înaintea adunării despre păcatele trecutului lui fără tact și fără durere adevărată. Nu a durat mult și a căzut din nou în adâncimea păcatului. Mărturisirea păcatelor trebuie să aibă loc înaintea urechilor și inimilor sfințite, în ore sfinte și liniștite și trebuie să rămână îngropate acolo unde au fost depuse. S-a întrebat, în ce măsură cei căsătoriți sunt obligați înaintea lui Dumnezeu să mărturisească soțiilor lor trecutul lor păcătos. Relația de viață cea mai sfântă și cea mai sensibilă nu poate fi trăită potrivit gândurilor lui Dumnezeu, când unul vrea să creeze celuilalt o impresie falsă, ceea ce el nu este, când ascunde poveri ale conștiinței, care îl apasă. Într-o căsnicie creștină trăită înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să existe secrete între soț și soție, cu excepția chestiunilor legate de slujire și a acelor secrete care ne-au fost încredințate. Creștinii adevărați trebuie să păstreze fidelitatea căsniciei așa de nelezată și de sfântă, că orice lezare a versetului 28 din evanghelia după Matei 5 trebuie făcută cunoscut ca păcat. Cu cât mai mult este necesară mărturisirea acolo unde infidelitatea a depășit aceste limite. Întrebarea despre care este vorba poate fi formulată în două feluri, fie ea este: va primi un om, care până acum a fost legat de păcate murdare, o adevărată eliberare, dacă el nu mărturisește sincer păcatele trecutului lui și înaintea oamenilor? Sau întrebarea poate fi pusă și astfel: Poate un om, care prin harul lui Dumnezeu a fost eliberat din robia acestor păcate, să trăiască această eliberare, fără ca Duhul lui Dumnezeu să-l facă să-și mărturisească trecutul lui păcătos? Ambele întrebări se răspund cu NU, pe baza Scripturii și pe baza experienței. »Doamne, sceptrul Împărăției Tale este un sceptru de dreptate.« (Psalmul 45,6) Cine intră în această împărăție a luminii nu se va arăta mai bine decât este. Unde este voința sfântă să se rupă pentru totdeauna cu păcatul, acolo se ajunge în lumina lui Dumnezeu. Tocmai acest domeniu al păcatului este într-o măsură deosebită un domeniu al întunericului, pentru care este pe deplin valabil Cuvântul: »Oricine face răul, urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele așa cum sunt. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca faptele să-i fie arătate« (Ioan 3,20-21). Cuvântul exprimă cu toată autoritatea: »Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați!« (Iacov 5,15).

IX. În ce constă ruperea legăturii cu lumea și cu păcatul?

»Domnul Își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui« (2 Cronici 16,9). Dumnezeu cere o predare totală Lui, un refuz categoric față de căpeteniile lumii. Ruperea cu trecutul trebuie să aibă loc, pentru ca să fie înlăturat tot ce poate să împiedice desfășurarea puterii harului lui Dumnezeu. În privința aceasta nu este vorba de lucruri oarecare, ci de domenii clar recunoscute. 1. În primul rând este vorba de faptul că la un creștin adevărat, viața, comportarea, nu mai este supusă cerințelor lumii, părerii oamenilor, ci este supusă voii și Cuvântului lui Dumnezeu. Acolo unde este recunoscută principial autoritatea absolută a Cuvântului lui Dumnezeu în toate domeniile vieții, viața lăuntrică și viața exterioară se supune tot mai mult Cuvântului lui Dumnezeu. »Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi.« (Ioan 8,31-32) Cine vrea să șchiopăteze într-o parte și-n alta cu inima împărțită, nu poate vedea minunile harului lui Dumnezeu. Domnul spune celor care, căutând salvare, vor să se pună în mâinile Lui: »Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește.« (Ioan 14,21) 2. Este necesar un refuz categoric persoanelor cu care până acum s-a avut relații de păcătuire. Trebuie să aibă loc o renunțare completă, definitivă cu o mărturisire clară că ești de partea lui Isus, însoțită de mărturia a ceea ce s-a trăit. Trebuie spus că prin har inima și viața se află pe un fundament cu totul nou. »De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei”, zice Domnul, „nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice”, zice Domnul Cel Atotputernic.« (2 Corinteni 6,17-18) 3. Dar și oamenii aceia, cu care suntem legați prin legături de rudenie sau de serviciu, trebuie să știe, că un creștin salvat, mântuit, nu mai este același, care a fost înainte. »Căci cu inima ta crezi și ești îndreptățit și prin mărturisirea cu gura ajungi la mântuire.« (Romani 10,10) Am avut parte de cazuri binecuvântate, în care ofițeri mântuiți au spus clar și liber camarazilor adunați la popotă, că prin harul lui Isus au devenit oameni noi, eliberați. Însă acestea sunt cazuri de excepție, de regulă se recomandă, ca în discuții nestingherite să spui între patru ochi prietenilor de odinioară, că totul a devenit nou. În mod deosebit aceasta este necesar față de aceia sau în societatea acelora unde s-a mers pe calea păcatului. 4. Domeniul, pe care are loc ruperea definitivă cu păcatul, este lumea gândurilor. »Păzește-ți inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieții.« (Proverbe 4,23) Isus Și-a făcut locuință în inima ta prin Duhul Sfânt – fă ca acest templu al lui Dumnezeu să fie păzit! Cine lasă ca gândurile lui să zboare necontrolat, cine nu simte atingerea cu gânduri murdare ca fiind o ispită umilitoare, curând va fi încurcat în întinările duhului. Cuvântul însă atenționează: »Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărni și a duhului, desăvârșind sfințirea în frică de Dumnezeu.« (2 Corinteni 7,1) Apostolul Ioan scrie: »Oricine are nădejdea aceasta în El, se curățește, după cum El Însuși este curat.« (1 Ioan 3,3) Ruperea cu păcatul, dacă ea este adevărată, prin vigilență și rugăciune închide șarpelui întrarea în inimă. Acolo unde aceasta nu este luată în seamă, omului care voia să fugă de poftele tinereții i se va întâmpla ca soției lui Lot. După ce ea a mers o anumită distanță, s-a întors și a privit spre Sodoma, din care fugise, și atunci s-a terminat cu fuga ei. Gândurile inimii ei, care iubeau Sodoma, i-au paralizat picioarele. Alți au ajuns să cadă printr-o simplă privire! Noi toți aparținem prin natura noastră unei generații preacurvare. Nu deschide lui satan poarta! În natura ta dormitează puteri ale păcatului, și satan are mii de mijloace și robi, ca să descătușeze puterea păcatului, așa cum se aruncă o rază de foc într-un butoi cu praf de pușcă. 5. Un copil al lui Dumnezeu, care a avut parte de har, renunță la astfel de obiceiuri, care duc la stimularea puterii păcatului, a poftelor necurate, și anume, nu bucată cu bucată, nu treptat, ci fără întârziere. Nu este nici o lege, care să spună că fumatul sau consumul de alcool ar fi păcat. Dar există experiența, că aceste lucruri slăbesc rezistența împotriva ispitelor carnale. Cine vrea să fie păzit, renunță la ele. Viața de birt, bețiile, trândăvia, plimbările în locurile unde întâlnești ispite, trezirea dimineața târziu, rămânerea treaz în pat – toate aceste lucruri dispar acolo unde se dezvoltă viața nouă în puterea Duhului Sfânt. Cine a avut parte de o mântuire așa de mare din adâncimea păcatului, evită astfel de colțuri de stâncă. Este destul că în trecut am făcut voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești. De aceea oamenii sunt foarte uimiți că nu alergați împreună cu ei la aceeași revărsare de destrăbălare și vă batjocoresc. (1 Petru 4,3-4) 6. Opere plastice și cărți, care ar putea să aprindă pofte murdare, își au locul în foc. Nimic de felul acesta nu trebuie să se găsească la un credincios. Cine a avut parte de mântuire, își revizuie tablourile, fotografiile și cărțile. El nu ia concepția artei păgâne ca etalon al lucrurilor permise, al lucrurilor care educă și sunt frumoase, ci ia Cuvântul lui Dumnezeu și conștiința sa luminată de Duhul Sfânt. Cum să se oprească un copil al lui Dumnezeu în fața tablourilor cu femei goale și plăceri senzuale din muzee, expoziții de artă, sau înaintea vitrinelor. Cine vrea să trăiască minunea, că Dumnezeu îi păstrează inima curată, acela nu se joacă cu păcatul. »Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu« (Matei 5,8). 7. Cine vrea să savureze această fericire, acela se ferește să se așeze pe același fundament cu lumea în teatre, circuri, sau oriunde altundeva, unde foarte des în cuvânt și în prezentare se joacă cu păcatul. Acolo unde lumea își caută plăcerile, distracția în dans și deșertăciune, nu este locul unui copil al lui Dumnezeu mântuit prin har și prin sângele lui Isus. »Nu vă asemănați cu lumea« (Romani 12,2) »Căci tot ce este în lume, pofta cărnii și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt din Tatăl, ci din lume.« (1 Ioan 2,16) 8. Această rupere trebuie să aibă loc clar în domeniul discuțiilor și al glumelor necurate. »Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori.« (Psalmul 1,1) Un mărturisitor al lui Isus nu poate fi martor ca „un câine mut” când se fac glume cu două înțelesuri. (Isaia 56,10) Căci atunci va deveni un tăgăduitor al harului de care a avut parte și se murdărește cu ce aude. Cei care vor să nu piară odată cu lumea, care vor să păstreze creștinismul lor în buzunar, în loc să-l pună în sfeșnic, își vor pierde curând sensibilitatea.

X. Eliberat sau legat?

Copii ai lui Dumnezeu care șchiopătează Cine a avut parte de harul eliberator, în inima lui a intrat pacea lui Dumnezeu. El a primit siguranța, că toată vina lui i-a fost iertată. El stă acum sub puterea sângelui lui Isus Hristos vărsat pentru el. El poate spune: prin har sunt la Dumnezeu! »Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care avem și intrarea, prin credință, în harul acesta în care suntem, și ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.« (Romani 5,1-2) Cu toate că aceasta este partea tuturor copiilor lui Dumnezeu, totuși la întoarcerea la Dumnezeu a unui om, care înainte a fost legat în păcatele carnale, sunt diverse posibilități: 1. Viața dumnezeiască poate într-o clipă să dea naștere la eliberare, așa că sclavul eliberat preamărește pe Salvatorul său, și viața lui arată puterea harului, triumful lui Isus asupra păcatului. Ispita și-a pierdut total puterea și atracția. În momentul în care un astfel de creștin a preamărit pe Domnul, el a fost conștient: funia a fost ruptă, eu sunt liber! El poate să laude: »Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarilor; lațul s-a rupt, și noi am scăpat« (Psalmul 124,7) Acesta este un har deosebit și minunat, care nu constituie regula. Cine are parte de acest har, gândesc că trupul lui a pierdut aptitudinea de a păcătui. Puterile biruinței dumnezeiești îl vor ocroti numai atâta timp cât el slujește Domnului cu smerenie și vigilență. El a primit un dar al inocenței, o roadă a Duhului Sfânt, pentru care el niciodată nu poate mulțumi îndeajuns. Dar acest dar se poate pierde; este necesar să se știe bine aceasta. Harul vrea să-l păzească pe credincios, și îl va păzi, atâta timp cât el rămâne în Domnul. »Cine rămâne în El nu păcătuiește« ( 1 Ioan 3,6). Dar dacă el se abate de la smerenie și dependență, el va putea păcătui. 2. Cine a avut parte pe deplin de acest har eliberator în așa fel că ispitele cărnii și-au pierdut toată puterea de amenințare, să nu creadă că Dumnezeu trebuie să lucreze întotdeauna la fel și la toți ceilalți credincioșii. În Împărăția lui Dumnezeu nu se intră conform șabloanelor. Fiecare copil al lui Dumnezeu este educat și călăuzit în mod deosebit. »Fiecare are de la Dumnezeu darul lui de har, unul într-un fel, altul într-altul.« (1 Corinteni 7,7) În viața spirituală nu este altfel decât într-un război pământesc. Acolo unde o fortăreață are locul ei slab și unde dușmanul are un loc favorabil de atac, este nevoie de cea mai mare apărare și vigilență. Această parte slabă a fortăreței este numită frontul de atac. În cele mai multe cazuri, la unul care a fost legat de păcatele carnale, acest domeniu este frontul de atac al dușmanului. Credinciosul are nevoie zilnic, în fiecare oră, de ocrotirea din partea harului. El este conștient de aceasta. Aceasta este umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu – dar lucrarea și dominarea Duhului Sfânt ține natura rea permanent în mormânt. De îndată ce un gând murdar îl atinge, el aleargă la Domnul, se ascunde în rănile lui Isus. Ispita îl atinge, dar pofta nu primește aprobarea voinței (Iacov 1,14-15). El devine biruitor, Dumnezeu i-a pus dușmanul la picioarele lui, pe cel care odinioară l-a legat. El poate merge pe drumul său în pace și cu bucurie, el se laudă cu slăbiciunile lui, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască în el. (2 Corinteni 12,9) Reprezintă prima stare – în care ispita și-a pierdut total puterea – sau ultima stare – în care ești conștient de pericol, dar prin har ești păzit zi de zi – o treaptă mai superioară a creștinismului? Nu sunt ambele har, nu sunt ambele biruință și pace? Ambele sunt cu adevărat eliberate divin, deplin curățite. Cuvântul lui Dumnezeu numește fericit chiar și pe credinciosul care rabdă ispita și rămâne ocrotit în ea (compară cu Iacov 1,12). Domnul binecuvântează o astfel de viață cu bucurie crescândă și roadă tot mai multă. Mulți copii scumpi ai lui Dumnezeu pot privi cu bucurie la anii din urmă, în care Domnul, cu toată slăbiciunea lor, i-a păzit pe deplin de orice cădere, chiar și în gândire. Ei au avut mai mult parte de puterea harului și pot spune: Domnul a triumfat în viața mea! Ei au devenit biruitori. 3. Sunt însă și alți copii ai lui Dumnezeu, care fără îndoială sunt întorși la Dumnezeu și sunt mântuiți. Ei doresc să fie mărturisitori credincioși ai lui Isus, și totuși ei cad mereu – uneori ani la rând, fie în gândire, fie în privire, probabil chiar și cu fapta. Aceasta le pricinuiește dureri mari – dușmanul încearcă uneori să-i facă să se îndoiască de mântuirea lor. Acești copii ai lui Dumnezeu sunt bolnavi spiritual. Puteri satanice sunt încă active, ele pot fi biruite numai prin puterea rugăciunilor stăruitoare, serioase, făcute cu credință. Când aceștia după fiecare cădere în păcat mărturisesc totdeauna sincer și smeriți păcatul lor unui frate sau unei surori prin cuvânt sau în scris, prin aceasta ei dovedesc sinceritatea lor și hotărârea inimii lor de a umbla în lumină. Experiența ne învață, că ei vor deveni pe deplin liberi. Uneori se pare că ar trebui să i se smulgă lui satan pas cu pas orice putere pe care o are asupra trupului și gândirii unui astfel de copil al lui Dumnezeu. Însă adevărul este acesta; orice poticnire nouă își are cauza în necredincioșie, în gânduri sau priviri necontrolate, sau nevegherea în mâncare și băutură, sau în discuții, sau în neglijarea rugăciunii și a Cuvântului lui Dumnezeu din cauza răcirii inimii. Credinciosul care s-a poticnit va deveni conștient, că a deschis dușmanului poarta, așa că ispititorul a putut să intre la el. Este important în fiecare din aceste cazuri, să se recunoască, că Domnul în credincioșia Lui voia să păzească pe credincios. Dar el însuși a făcut loc ispititorului – și s-a poticnit. Cât de des cauza inițială a constat în neglijarea mărturiei sau mărturisirii – iar după aceea dușmanul a condus cazul pe teritoriul cărnii. Ce umilire, ce durere! Ce dragoste gingașă și îngăduitoare și ce răbdare din partea Domnului se simte în astfel de cazuri, dar și ce seriozitate sfântă, ce disciplinare dureroasă! Totdeauna pentru acești copii ai lui Dumnezeu este o pierdere pentru veșnicie a roadei vieții lor, a puterii lor de mărturie, a fericirii inimii lor. Sunt timpuri fără roadă, în care inima nu se poate bucura în Domnul, deoarece ea este preocupată cu sine însuși și cu necredincioșia ei. – Pentru acești copii ai lui Dumnezeu expuși primejdiei să amintim 1 Corinteni 7,9 – acolo este degetul arătător al lui Dumnezeu, pe care un credincios nu trebuie să-l desconsidere. Este o rugăciune de implorare potrivită cu voia lui Dumnezeu, când un copil al lui Dumnezeu, conștient fiind de slăbiciunea lui, se roagă: Doamne, dacă este potrivit cu gândurile Tale sfinte, dăruiește-mi o soție credincioasă, fidelă; călăuzește-mi cărarea în așa fel, ca s-o găsesc și s-o recunosc clar, ca pe aceea pe care Tu ai hotărât-o pentru mine. 4. Dar ce să se spună despre aceia care se laudă că sunt copii salvați ai lui Dumnezeu și care totuși stăruiesc în lucruri murdare, ale căror gânduri găsesc plăcere în imagini păcătoase, al căror ochi este și rămâne preacurvar? Unii dintre aceștia sunt evident pe drumul spre iad. Îmi amintesc de un om cu calificare superioară, care afirma că este credincios și salvat, dar care trăia nu numai cu lumea, ci în păcate vizibile. A crescut în prezența Cuvântului lui Dumnezeu și spunea: „Da, este adevărat, dumneavoastră veți primi cândva o plată mai mare, deoarece ați umblat cu credincioșie, dar și eu sunt mântuit.” A trebuit să-i spun: „Întoarceți-vă la pocăință! Sunteți pe drumul care duce spre iad!” »Dar iată, voi vă hrăniți cu cuvinte mincinoase, care nu folosesc la nimic. Cum? Furați, ucideți, comiteți adulter, jurați strâmb, ardeți tămâie lui Baal, mergeți după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți! … Și apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea, în casa aceasta care este chemată cu Numele Meu și ziceți: „Suntem salvați!” … ca să faceți iarăși toate aceste urâciuni! Este casa aceasta, care este chemată cu Numele Meu, o peșteră de tâlhari în ochii voștri? Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Domnul!« (Ieremia 7,8-11) Că cei credincioși pot să facă lucruri triste, aceasta ne-o spune Scriptura (1 Corinteni 5,1-5 și 11; 1 Corinteni 6,15-20; 2 Corinteni 12,21; Coloseni 3,5). De aceea nu trebuie să ne mirăm, dacă noi vedem și astăzi astfel de stări dureroase. În primul rând, tuturor celor care mărturisesc că sunt credincioși și care totuși umblă în plăceri necurate, trebuie să li se prezinte toată seriozitatea Cuvântului dumnezeiesc: »Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați; nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici cei care se masturbează, nici homosexualii, … nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.« (1 Corinteni 6,9-10) Acestea sunt cuvinte deosebit de serioase, înfiorătoare, pentru credinciosul care s-a poticnit și a căzut – sunt cuvinte nimicitoare pentru aceia care în chip fățarnic se laudă cu mântuirea lor, în realitate sunt robi ai păcatului carnal. Vai de aceia care păcătuiesc jucându-se cu harul, și vai de acei învățători și conducători religioși, care îndrumă pe credincioși să trateze cu ușurătate păcatul! Ei își asumă o mare responsabilitate. Sunt între credincioși unele stări triste, dar aproape că nu este nimic mai dureros ca cel care mărturisește credința și umblă în lucruri necurate și scuză această stare cu cuvântul „slăbiciune”, în loc să se smerească cu rușine mare și lacrimi! Ce spune Domnul? »Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!« Unde este vorba de adevărați copii ai lui Dumnezeu, care au căzut adânc, acolo Domnul intervine cu încercări și disciplinări serioase în viața acestora. El aduce apoi prin încercări grele roada dătătoare de pace a neprihănirii și vindecare, la care acești credincioși neloaiali nu s-au lăsat chemați prin atracția blândă a harului. Ce vrea Dumnezeu pentru poporul Său, stă scris în Cuvânt: »Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.« (1 Tesaloniceni 5,23) Ce Dumnezeu spune, aceea și gândește, și ce pune El ca țintă înaintea ochilor noștri, El vrea și să ne dea, dacă căutăm să punem mâna pe ea, da, El dă celor sinceri.

XI. Încheiere .

Poporul nostru este în pericol să piară din cauza tăgăduirii lui Dumnezeu și a imoralității. Numărul crimelor, a celor pedepsiți juridic, și mai ales crimele din rândul tineretului se mărește tot mai mult. Cifrele crescânde ale criminalității oferă dovada îngrozitoare, că ateismul și desfrâul din poporul nostru își dau roadele. Nu mai este nici un ajutor? Trebuie să crească decăderea? »Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, jelesc, m-a cuprins groaza! Nu este nici un balsam în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face vindecarea fiicei poporului meu?” O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe cei uciși ai fiicei poporului meu.« (Ieremia 8,21-9,1) Paguba păcatului a fiecăruia în parte nu o poate vindeca nici o educație a poporului, nici o lege, nici o învățătură. Pentru lepra aceasta nu există nici un medic și nici un medicament în capetele tuturor profesorilor și înțelepților lumii acesteia. Și totuși la Isus Hristos există salvare, vindecare pentru fiecare. Când Agar a văzut pe fiul ei prăpădindu-se în pustie, a zis: »Să nu văd moartea copilului!« Ea și-a ridicat glasul și a plâns. Atunci Dumnezeu a deschis ochii lui Agar, și ea a văzut un izvor, pe care Dumnezeu i l-a arătat. Din acest izvor a curs viața și salvarea pentru fiul aflat pe moarte. Să nu înalțe credincioșii o rugăciune de dragoste, o rugăciune de mijlocire a îndurării pentru poporul nostru aflat în această mare nevoie? Să nu strige inima noastră spre Dumnezeu: „Nu pot privi moartea poporului nostru!”? Nu ne-a deschis Dumnezeu ochii, ca să vedem izvorul de viață în pustie, Hristos, Stânca lovită, din ale cărui răni de moarte curge apa vieții veșnice pentru o lume păcătoasă aflată pe moarte și în pieire? Nu suntem noi martori ai Evangheliei, care este puterea lui Dumnezeu, ca să mântuiască pe oricine crede? Nu ni s-au deschis larg porțile ca să vestim poporului nostru evanghelia harului mântuitor în Hristos cel înviat și glorificat? Însă în rândul poporului lui Dumnezeu răsună tot mai tare o întrebare: Este în rândul acelora care mărturisesc că sunt proprietate a lui Isus, în domeniul moral, totul curat în ochii sfinți ai Domnului, sunt ei curați în gânduri, în vorbire și în fapte? Cu fața roșie de rușine și smeriți trebuie să ne privim și să mărturisim: și printre noi sunt din aceia care de ani de zile suspină ca încătușați în lanțurile necurăției, unii sunt întinați! »Căci suntem în timpul când judecata începe de la casa lui Dumnezeu!« (1 Petru 4,17) De aceea este așa de puțină biruință, de aceea încetează așa de repede mișcările de trezire, pentru că în poporul lui Dumnezeu se găsesc așa de multe „lucruri date spre nimicire”, chiar și necurăție morală. »În mijlocul tău este un lucru blestemat, Israele; nu vei putea să reziști vrăjmașilor tăi, până nu vei scoate lucrul blestemat din mijlocul vostru.« (Iosua 7,13) Cât de multe suspine, plângeri în poporul lui Dumnezeu, că ei sunt legați și nu sunt liberi! O, dacă credincioșii ar primi de pe aceste pagini încredere a credinței, ca să pășească pe deplin în lumina lui Dumnezeu, cu hotărârea sfântă a voinței, ca să fie pe deplin eliberați de orice fel de slujire a păcatului și de legăturile păcatului! Este dorința noastră să vestim poporului nostru mesajul minunat al harului? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu spune: »Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!«

Numai singur El, Isus, poate elibera De legătura păcatului, de legătura păcatului:

El vrea să-ți vindece viața și s-o înnoiască. O, cheamă-L; o, cheamă-L!

El este gata să ți se descopere, Îl dorești tu, Îl dorești tu?

Vei avea parte de gloria harului; O, laudă-L tu; o, laudă-L tu!

 

http://www.mesagerul-crestin.net

 

  

Cand miile de culte si religii sunt intrupate din nimicuri,devin tot nimicuri… Patriarhia Rusă ÎNTRERUPE POMENIREA pseudo-patriarhului Bartolomeu și suspendă comuniunea cu Biserica Constantinopolului!Dupa  ce “”marea popime”” de dupa 1944 a pactizat cu satan cel Cotropitor-Rusnac,nici  actualele  satane    n-o rup cu putinarii turnatori in sutane… Dacă B.O.R. avea episcopi ortodocși și demni ar fi trebuit să rupă comuniunea cu Biserica Rusiei pentru INVADAREA TERITORIILOR CANONICE ROMÂNEȘTI;David Bentley Hart și neoateismul contemporan (I),(II),(III), de Nicolae Turcan; (Sa nu-l confundam pe Dumnezeu cel Unic si Adevarat cu miile de religii- cu unul pictat,micit si iconat…Este religia cauza violenţei din lume? Neomarxismul cultural – o antropologie anti-creștină,de PR. DR. DANIEL ISAI ;Lazar Gog – Gaza in profeţiile biblice (Transcript);Cine a fost ucis prin tăierea cu fierăstrăul?ISAIA, de Daniel Branzei;Exorcizarea demonilor lui Hitler;Grupul tăcerii. Cine conduce cu adevărat lumea?Să rămânem în El; „DACĂ RĂMÂNEŢI ÎN MINE…CEREŢI ORICE VEŢI VREA”;Adevărata viţă;Pasaje biblice grele referitoare la tema „siguranţa mântuirii”;Cum putem avea bucurie spirituală?Rușinoasa Evanghelie socială;Semnul Antichriștilor;Erezia Evangheliei Sociale (Social Gospel);Nouă sesiune a Forumului Dialogos: Evanghelia socială – răscumpărarea societății; SOCIALISMUL FABIAN – De ce e important pentru ca un creștin să fie informat despre câteva aspecte concrete ce privesc această ideologie periculoasă și despre organizația sa ?VANGHELIA SOCIALĂ, CONSILIUL BISERICILOR ȘI SOCIALISMUL FABIAN;Cartea ”New Age” de Lothar Gassman;„Ortodoxul” VLADIMIR PUTIN aseamana hoitul lui Lenin cu Sfintele Moaste…Papa Francisc, către ortodoxul Vladimir Putin: ‘Pentru numele lui Dumnezeu, vă cer, opriți acest masacru. Dumnezeu este doar Dumnezeul păcii, nu al războiului’ ; Patriarhul Kirill este de fapt un fost agent KGB cu o avere de 4 miliarde de dolari. Un cercetător finlandez a dezvăluit mai multe informații despre viața acestuia;Richard Wurmbrand — „Karl Marx marele preot al diavolului”;Epistola către Romani – Capitolul  6 si 7, de  J. N. Darby;Prezenţa Duhului Sfânt în noi, de Ney Bailey;“Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume” 1 Ioan 4:4; Dumnezeu locuiește în tine;Nu te uita la sentimentele tale, uită-te la Hristos! de Mason Vann; Credinţa nu este un sentiment- Înţelegând cum să avem încredere în Dumnezeu… de Ney Bailey

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Dumnezeu locuiește în tine

      Devoționale Joyce Meyer     

 

Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. (Ioan 15:4)

 

De ce ar vrea Dumnezeu să trăiască în noi? Și cum poate să facă asta? La urma urmei, El este sfânt, iar noi suntem oameni slabi, fragili, cu defecte și eșecuri.

 

Răspunsul este simplu: El ne iubește și alege să locuiască în noi. El face asta pentru că este Dumnezeu; El are capacitatea de a face ceea ce vrea și El alege să-și facă o casă în inimile noastre. Această alegere nu se bazează pe nicio faptă bună pe care am făcut-o sau pe care am putea vreodată să o facem; se bazează numai pe harul, puterea și mila lui Dumnezeu. Devenim locuința lui Dumnezeu crezând în Isus Hristos (așa cum ne spune Dumnezeu în Biblie).

 

Versetul pentru astăzi subliniază faptul că, pentru a pentru a experimenta legătura strânsă, intimă cu El, trebuie să credem în Isus Hristos ca fiind Cel trimis de Dumnezeu; prin credința în El noi Îi vom auzi vocea, vom primi Cuvântul Lui în inimi și Îi vom simți prezența.

 

Pe lângă faptul că trebuie să credem în Isus ca darul lui Dumnezeu trimis din cer pentru omenire, trebuie să credem pur și simplu că jertfa lui Isus pentru păcatele noastre a fost suficientă pentru a ne aduce în prezența lui Dumnezeu. Devenim locuința lui Dumnezeu atunci când Îl primim pe Isus ca Mântuitor și Domn. Din această poziție, prin puterea Duhului Sfânt, El începe o lucrare minunată în noi.

 

Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Asigură-te că Dumnezeu Se simte acasă în inima ta.

 

Material tradus și adaptat  cu permisiune din cartea Hearing from God each morning (J.M.)

 

https://alfaomega.tv/joyce-meyer/devotional/15187-devotional-dumnezeu-locuieste-in-tine?fbclid=IwAR2MOkcmuFq3R5Q9kwaIMCe-Fln9g-G3ZkJJPwzd150vmZLMQEpR2wF3wzs

 

 

/////////////////////////////////////////

 

“Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume” 1 Ioan 4:4

 

 

Cel ce este in mine si care poseda intreaga mea fiinta, Cel cu care fiinta mea e contopita, Isus, Cel care prin Duhul Sau locuieste in fiecare celula a fiintei mele, trup, suflet, duh, este mai mare decat orice virus, bacterie, boala, epidemie, care este trimisa de cel ce este in lume, de diavol.

 

Tot ce vine din lume, de la cel rau, trebuie sa se supuna autoritatii absolute a lui Hristos, trebuie sa se supuna Celui care locuieste in mine, si atunci cand sunt atacata de ceva ce vine de la cel ce este in lume, ma voi concentra asupra Celui care locuieste in mine si voi constientiza ca elementele exterioare nu pot sa invinga niciodata pe Cel care a biruit moartea, pacatul, boala si blestemul la cruce. Si pentru ca El locuieste in mine, am biruinta asigurata.

 

Nu mai accept intrusi care vin de la cel rau, din moment ce de partea mea, de fapt in mine, contopit cu mine si eu cu El, e Isus.

 

Imagineaza-ti o persoana care intra in camera ta si nu mai vrea sa iasa. Tu esti proprietarul camerei si la urma urmei o sa il dai afara pe sus daca e nevoie, o sa il impingi si o sa il dai afara. Isus e proprietarul fiintei mele, si fiind una cu El, ma impotrivesc si imping virusul, bacteria, boala, problema respective de sanatate, afara. Eu sunt templul Duhului Sfant, un templu destinat sa fie perfect, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu nu este cladita pe lucruri de mana a doua, ruinate, alterate si cu igrasie.

 

Ps. Ce am scris aici nu vine din intelepciunea mea, sau impresia mea, sau ca mi se pare mie ca Dumnezeu mi-a vorbit, e pur si simplu ceea ce Duhul Sfant mi-a vorbit acum doua nopti

 

Cel ce este in mine, este mai mare decat cel ce este in lume!

 

//////////////////////////////////////////

Prezenţa Duhului Sfânt în noi, de Ney Bailey

 

Unii dintre noi gândim în felul următor: „Dacă Iisus ar fi aici pe pământ şi L-am putea vedea, atunci L-am urma pretutindeni”. Dar în Ezechiel 36:26-27, Domnul spune: „Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele…”. Expresia „în voi” are o importanţă aparte – „Voi pune Duhul Meu în voi”. A fost o vreme când am avut nevoie să mi se amintească faptul că Duhul Său era în mine. Îmi amintesc că am citit apoi acest text şi zile la rând, în timp ce mă plimbam, mă urmărea gândul acestei realităţi: „Duhul Său este în mine!” Prin prezenţa Duhului Sfânt, Hristos este astăzi în mine la fel de sigur ca atunci când a fost cu ucenicii Săi. Este uimitor să înţelegem că Duhul Său locuieşte în noi; însă adesea noi nu îi acordăm nici o atenţie.

 

Unde locuieşte Duhul Sfânt?

În 1 Corinteni 3:16, apostolul Pavel spune: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” În cartea The Spirit of Christ [Duhul lui Hristos], carte care pe mine m-a ajutat foarte mult, Andrew Murray analizează în profunzime aceste cuvinte scrise de Pavel. El porneşte de la faptul că Templul era caracterizat de trei spaţii clar delimitate: curtea cortului, Locul sfânt şi Locul prea sfânt (sau Sfânta Sfintelor).

 

 

 

  1. Murray descrie modul în care trupurile noastre se aseamănă cu spaţiul în care era aşezat cortul („curtea”) iar mintea, voinţa sau emoţiile noastre corespund Locului sfânt. Dar înăuntrul nostru se află Locul preasfânt, unde locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt locuieşte în duhul nostru. Locul preasfânt se găseşte în interiorul meu şi al tău. Următorul verset (1 Cor. 3:17) este la fel de important: „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este Sfânt: şi aşa sunteţi voi”. Dacă înţelegi faptul că Dumnezeu locuieşte înăuntrul tău, această înţelegere îţi va influenţa în mod radical imaginea de sine.

 

Atunci, cum ne păstrăm templele curate? Prin credinţă. Odată ce l-am acceptat pe Hristos ca Domn al vieţii noastre, sângele Său ne curăţă de orice păcat. Prin urmare, ceea ce noi trebuie să facem este să credem, să ne punem încrederea în cuvântul lui Dumnezeu.

 

Textul din 1 Ioan 1:9 – un text intitulat adeseori „siguranţa iertării” – spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”.

 

Atunci când te-ai spălat ultima dată pe mâini pentru că erai foarte murdar, ai rămas oare aplecat deasupra chiuvetei, întrebându-te cu îngrijorare: „Oare unde s-a dus toată mizerie de pe mâini?” Fără îndoială că nu ai procedat astfel, ci ai acceptat prin credinţă că mizeria s-a dus în canalul de scurgere. Într-un mod similar trebuie să procedăm şi în ce priveşte viaţa spirituală. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios; El este drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire, altfel spus de tot ceea ce am greşit. Este însă nevoie ca noi să credem că El ne-a iertat chiar dacă nu vedem sau simţim acest lucru.

 

Întotdeauna Duhul Sfânt ne conduce spre Hristos. El ne călăuzeşte spre crucea şi sângele lui Hristos, spre iertarea pe care Mântuitorul ne-o oferă. Duhul Sfânt ne reaminteşte mereu că nu mai suntem sub condamnarea păcatului. Textul din Romani 8:1 afirmă clar acest fapt: „Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce sunt în Hristos Iisus”

 

Dar aici intervine Satana, care vrea să te priveze de pacea pe care Însuşi Dumnezeu o promite. Dumnezeu îţi dăruieşte pacea Sa, dar Satana încearcă să te determine să te uiţi înapoi şi să te gândeşti la cele mai grele păcate. Te gândeşti la acele lucruri şi ele se derulează prin mintea ta asemeni unui film. Ceea ce trebuie să facem este să aducem acele păcate la cruce şi să spunem: „Doamne Iisuse acest fapt dovedeşte că am nevoie de un Mântuitor. Doamne, mulţumesc pentru faptul că sângele lui Iisus Hristos mă curăţeşte de orice păcat”. Priveşte-ţi păcatele din prisma crucii lui Hristos şi a sângelui Său, şi vei avea pacea lui Dumnezeu. Nu privi înapoi la păcate trecute. Crede în iertarea lui Dumnezeu.

 

Cum ne vorbeşte Duhul Sfânt?

Ne vom referi acum la păcatele din prezent, cu privire la care Dumnezeu ne conştientizează

 

Cel mai adesea, Dumnezeu lucrează în viaţa mea şi îmi vorbeşte folosindu-se de alţi oameni. Ani la rând am fost chinuit de relaţia pe care o aveam cu o anumită persoană. Îmi era atât de greu să mă raportez la persoana respectivă, încât gândeam: „Dacă va fi în ceruri, atunci eu nici nu mă gândesc să merg acolo”. Atitudinea mea era mereu batjocoritoare, critică şi răutăcioasă. Nu aveam de spus un cuvânt bun la adresa acelei persoane. În tot acest timp, căutam argumente care să îmi justifice comportamentul.

 

Apoi, într-o zi, Domnul mi-a îndreptat atenţia spre textul din Luca 18:9: „A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi”. Am realizat faptul că eu dispreţuiam acea persoană. Iată pilda pe care a spus-o Iisus:

 

„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu şi altul vameş. [Fariseii erau lideri religioşi din vremea lui Iisus, care dădeau dovadă însă de multă făţărnicie şi aroganţă; vameşii erau cei ce strângeau taxele de la populaţie, fiind adesea corupţi, cerând mai mult de la oameni decât ar fi trebuit şi erau desconsideraţi de majoritatea evreilor.] Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.» Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»“ (Luca 18:10-13)

 

Iisus a explicat pilda, spunând: „Eu vă spun că mai degrabă omul acesta, [omul care a spus «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»] s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălat. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat” (Luca 18:14).

 

Citind această pildă, mi-am dat seama că eu mă aflam într-o situaţie similară; atunci m-am rugat lui Dumnezeu şi am spus: „O, Doamne, sunt asemeni acestui fariseu. Nu pot să suport persoana respectivă şi o dispreţuiesc”. Am înţeles că trebuie să îmi privesc propria inimă. Făcând acest lucru, am descoperit gelozie, mândrie, mânie, atitudine de judecată şi lipsă de dragoste faţă de aproapele meu. M-am uitat apoi în Galateni 5:16-23. „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti… şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea… Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

 

Uneori ne uităm la lista cu păcate şi spunem: „În ce mă priveşte, eu nu mă regăsesc în nici un fel în lista respectivă”. Ceea ce însă nu facem este să ne uităm la enumerarea roadelor Duhului şi să ne punem întrebări precum: „Cât sunt de iubitor? Cât sunt de bun? Cât de mult mă caracterizează credincioşia? Cât sunt de blând?” Avem tendinţa să ne evaluăm după lista păcatelor, în loc să ne analizăm viaţa din perspectiva roadelor Duhului.

 

Andrew Murray îşi pune următoarea întrebare: „Cum se face că există creştini care sunt sfinţi şi împietriţi?” El continuă, dând şi răspunsul: „Pentru că aceştia nu ştiu nimic despre Duhul dragostei. Numai Duhul Sfânt poate face ca din inima omului să izvorască dragostea”.

 

În timp ce mă gândeam la persoana care m-a rănit, mi-am amintit de versetele din 1 Petru 3:8-9: „Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară”.

 

Eram marcat de faptul că această persoană îmi făcuse mult rău şi mă insultase prin gesturile sale; dar versetul continuă prin îndemnul: „…dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea”.

 

Am privit la ceea ce am descoperit în inima mea şi am mărturisit că fusesem asemeni unui fariseu. M-am rugat apoi lui Dumnezeu: „Doamne ai milă de mine, un păcătos! Te rog, Doamne, arată-mi cum să binecuvântez această persoană!” Eram în Anglia în acel moment şi mi-am amintit că văzusem într-o librărie o carte destul de scumpă, dar care ştiam că într-adevăr îi va plăcea. Când m-am întors acasă, i-am dat cartea. Nu vă pot explica cât de profund a fost mişcat acel om. Gestul meu a însemnat foarte mult pentru el şi cred că Dumnezeu s-a folosit din plin de cartea pe care i-am dăruit-o.

 

Duhul Sfânt ne va arăta întotdeauna cu credincioşie în ce privinţe nu suntem asemeni lui Hristos. El a făcut acest lucru în viaţa mea, făcându-mă conştient de acea atitudine greşită, care era străină de chipul lui Hristos în mine. Pe măsură ce ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu şi-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne călăuzească în căile care Îi sunt plăcute Lui, El va produce în vieţile noastre acele roade duhovniceşti amintite de apostolul Pavel: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrânarea poftelor”.

 

Iisus a spus: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea… V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:9, 11).

 

Ney Bailey este autorul cărţii Faith Is Not a Feeling [Credinţa nu este un sentiment], WaterBook Press.

 

https://www.studiubiblic.ro/a/holyspirit.html

////////////////////////////////////////////

Nu te uita la sentimentele tale, uită-te la Hristos!

de Mason Vann în martie 12, 2016

 

Categorie: Extrase din Predici, Video

Subiecte: Sentimente

Toată atenția vieții tale spirituale este fixată pe simțire – dacă te simți sau nu bine. Și dacă simți sau nu realitatea, sau puterea. Și ești ca Petru. El iese din barcă și atâta vreme cât își ține privirea la Isus totul e bine. Dar când își întoarce privirea de la Hristos, începe să se scufunde. Și în mod inevitabil asta se întâmplă.

 

De fapt, ceea ce încerci tu să faci este să te ții strâns de acest sentiment pe care l-ai primit. Ai obținut acest sentiment al realității, și ai auzit aceste predici. Și ai putut petrece timp în Cuvânt; așa că ai un sentiment plăcut. Și vrei atât de mult să te întorci acasă și să te ții strâns de acest sentiment. Așa încât toată atenția vieții tale spirituale este fixată pe simțire – dacă te simți sau nu bine. Și dacă simți sau nu realitatea, sau puterea.

 

Și ești ca Petru. El iese din barcă și atâta vreme cât își ține privirea la Isus, totul e bine. Dar când își întoarce privirea de la Hristos, începe să se scufunde.

 

Și în mod inevitabil asta se întâmplă. După cum știi, viața continuă. Zilele își reiau cursul, copiii plâng. Și ai un teanc de hârtii pe masă, încât nici nu poți vedea dincolo. Și viața e intensă din nou. Și simți că aceste „sentimente” pe care le-ai primit încep să scadă. Încep să plece.

 

Așa că ceea ce faci este să-ți dublezi eforturile. „Bine, o să mă stădui și o să-mi citesc Biblia… În loc de 9 capitole, o să citesc 18.” Apoi pierzi o zi și acum ești cu 30 și ceva de capitole în urmă. Și apoi ce se întâmplă? Zici: „Ok Doamne, o să încep să mă forțez mai tare.” Încerci atât de mult să păstrezi acest sentiment, dar îl vezi cum începe să putrezească. Pentru că ochii tăi sunt pe acel sentiment.

 

Vă voi spune ceva. Lucrul la care credința ta urăște cel mai mult să privească sunt sentimentele tale. Acesta este singurul lucru de pe Pământ la care credința ta urăște cel mai mult să privească. Adică la sentimentele tale. Credința n-a fost niciodată plănuită să înflorească în solul sentimentelor. Credința înflorește printr-o privire proaspătă spre Domnul Isus Hristos!

 

Deci, ce se întâmplă în mod inevitabil e că mergi acasă, iar sentimentele încep să plece. Iar tu începi să disperi – și te forțezi mai tare, încerci așa de mult să aduci acest sentiment înapoi. Și în cele din urmă ești epuizat și te prăbușești. Apoi privești în sus și-l vezi pe Hristos – și totul se întoarce ca un șuvoi. Asta-i soluția în acest caz. Credința nu prosperă prin sentimente. Credința prosperă prin Hristos.

 

Dacă te-ntorci acasă și tot ce încerci să faci e să întărești acest sentiment – va putrezi. Cum a spus scriitorul de imnuri: „Nu îndrăznesc să mă încred în cea mai dulce stare, Ci mă sprijin deplin pe Numele lui Isus!” „Pe Hristos – Stânca tare – stau.” Nu pe sentimentele mele! Nu pe felul cum mă simt când mă întorc acasă. „Pe Hristos – Stânca tare – stau, Orice altă temelie este nisip mișcător.”

 

Uită de sentimentele tale… când te întorci acasă. Uită de sentimentele tale. Dacă tot ce faci când te întorci acasă e să intri într-o stare spirituală cu pilot automat, sau pur și simplu îți fixezi atenția pe sentimentele tale și încerci cumva să păstrezi ce simți acum, dacă asta ți-e ținta, vei descoperi că va face viermi. Asta e tot ce se va întâmpla.

 

//////////////////////////////////////////

 

Credinţa nu este un sentiment- Înţelegând cum să avem încredere în Dumnezeu… de Ney Bailey

 

Mi-am turnat un pahar de limonadă cu gheaţă, am ascuţit un creion şi mi-am luat Biblia, dornic să-mi încep tema pe care o aveam de făcut. Ceva mai devreme, în ziua respectivă, profesorul care preda studiul biblic în cadrul Şcolii de vară ne ceruse următoarele: „Pentru întâlnirea următoare, realizaţi o prezentare a tot ceea ce afirmă Epistola către romani despre credinţă.” Iniţial păruse a fi o temă uşoară, care nu avea să îmi răpească prea mult timp.

 

Dar am avut o surpriză. Am descoperit în scurt timp că acest cuvânt – credinţă – apare de nenumărate ori în Romani şi că studiul meu avea să fie mai lung decât mi-am închipuit

 

Ce este credinţa

Pe măsură ce parcurgeam textele despre credinţă din Epistola către romani, mi-am dat seama că mă confruntam cu următoarea întrebare: „Credinţa este probabil cel mai important lucru din viaţa mea, dar cum o definesc? Ce este de fapt credinţa?”

 

Mi-am amintit de o întâmplare care se petrecuse cu opt ani în urmă, atunci când pentru prima dată m-am alăturat organizaţiei creştine Campus Crusade for Christ. Am auzit despre calea credinţei, dar nu înţelegeam ce înseamnă a merge pe această cale. Acum, când citeam cartea Romani, căutând referi la „credinţă”, mi-am spus: De atunci am învăţat atât de multe lucruri. Dar cu toate adevărurile pe care le cunoşteam cu privire la credinţă, mi-am dat seama că încă nu o puteam defini.

 

Ştiam că Biblia conţinea sute de referiri la „credinţă”, în texte precum: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă” (Romani 1:17) sau „…ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan 5:4). Dar eram surprins că nu puteam da acestui cuvânt o definiţie simplă, personală; niciodată nu reuşisem să finalizez afirmaţia: „Pentru mine, credinţa este _______________.”

 

M-am rugat în felul următor: Doamne, oare care este din perspectiva Ta definiţia credinţei?

 

Mi-a venit în minte o relatare în care Iisus îi spusese cuiva: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare” (Luca 7:9). La ce anume făcuse referire Iisus ca fiind o „credinţă atât de mare”?

 

M-am uitat imediat în paragraful din Luca 7, despre acel centurion (sau „sutaş”), care fusese gata să creadă că Iisus îl putea vindeca pe unul dintre slujitorii săi loiali, aflat pe moarte. Centurionul i-a spus lui Iisus: „ …zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit” (Luca 7:7). Apoi, acest soldat roman a folosit un exemplu personal, pentru a arăta faptul că înţelesese ce înseamnă a acorda unei persoane încredere şi ascultare.

 

Drept răspuns, Iisus s-a întors către mulţimea care îl urma şi a spus: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare” (Luca 7:9). Afirmaţia lui Iisus sugera că această „credinţă atât de mare” însemna de fapt încrederea în cuvântul rostit de El.

 

Putea fi confirmată această definiţie şi de alte texte din Scriptură? Deoarece capitolul 11 din Evrei este numit adesea „galeria eroilor credinţei”, am început să studiez acest text.

 

A-L crede pe Dumnezeu pe deplin

După citirea şi recitirea pasajului, urmărind modul în care se repetă expresia „prin credinţă”, am început să observ faptul că toţi oamenii menţionaţi aveau ceva în comun. Indiferent cine era persoana despre care vorbea autorul epistolei, fiecare persoană la care făcea referire îl crezuse pe Dumnezeu pe cuvânt şi ascultase de poruncile Sale. Iar ei rămăseseră astfel în amintirea urmaşilor datorită credinţei lor.

 

De exemplu, Dumnezeu i-a spus lui Noe să construiască o corabie. Cu toate că nu plouase niciodată înainte, Noe L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt şi a construit corabia (Evrei 11:7).

 

Dumnezeu i-a spus lui Avraam să plece într-un loc pe care avea să îl primească drept moştenire. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt, a părăsit ţinuturile care îi erau familiare şi a plecat spre ţara făgăduită (Evrei 11:8).

 

Dumnezeu i-a promis Sarei, care era înaintată în vârstă, că ea va naşte un fiu. Scriptura afirmă: „…fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise” (Evrei 11:11). Ea L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt.

 

Indiferent de circumstanţe, în pofida unor argumente logice sau a altor motive care afirmau contrariul, şi indiferent de felul cum s-au simţit, toţi cei menţionaţi în Evrei 11 s-au încrezut în cuvântul lui Dumnezeu şi au ales să fie ascultători.

 

M-am întrebat atunci: Dacă Luca 7 şi Evrei 11 oferă mărturii cu privire la credinţă, există oare vreun pasaj care să ilustreze lipsa credinţei?

 

Mi-a amintit de un episod din Marcu 4: Iisus se afla la sfârşitul unei zile de-a lungul căreia predicase şi îi învăţase pe oameni în jurul Mării Galileii. El le-a dat ucenicilor porunca de a trece de cealaltă parte a mării. La început, ei s-au crezut în cuvintele Sale: s-au urcat într-o corabie cu El şi s-au îndreptat spre malul celălalt. Dar când s-a pornit furtuna, ei au început să se teamă şi şi-au pierdut încrederea că vor putea ajunge vreodată la ţărm. Atunci Iisus i-a întrebat: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40). El ar fi putut să spună la fel de bine: „De ce nu vă încredeţi în cuvântul Meu?”

 

Întotdeauna am preţuit primul verset din Marcu 5: „Au ajuns pe celălalt ţărm al mării…” Cuvântul lui Iisus s-a dovedit a fi adevărat.

 

Studiind aceste trei pasaje, ajunsesem la o definiţie simplă, de lucru, a credinţei: A crede înseamnă a-L lua pe Dumnezeu pe cuvânt. Nu eram sigur că voi reuşi să scriu sinteza care mi se ceruse, referitoare la învăţătura despre credinţă în Romani, dar am ştiut că învăţasem ceva care se va dovedi a fi foarte important în umblarea mea cu Dumnezeu.

 

Ce spune Dumnezeu despre Cuvântul Său?

Însă mai aveam o întrebare. Dacă „a crede” înseamnă a te bizui pe deplin pe cuvântul lui Dumnezeu, oare ce spune Dumnezeu despre cuvântul Său? Scriptura însăşi a fost cea care mi-a oferit răspunsul:

 

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35).

 

„Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1 Petru 1:25).

 

„Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8).

 

Aceste versete îmi spuneau că totul se poate schimba în viaţa mea, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne acelaşi. Adevărul Său niciodată nu se schimbă. Începeam să întrevăd o licărire a modului în care credinţa în promisiunile lui Dumnezeu ar putea să îmi determine restul vieţii mele.

 

De exemplu, eu sunt genul de persoană care resimte viaţa într-un mod foarte intens. Uneori sunt atât de fericit, încât am impresia că nu mă voi fi mai întrista niciodată. Alteori sunt atât de trist încât mă gândesc că nu voi mai fi fericit niciodată…; şi sunt momente când nu simt aproape nimic.

 

Dar pe cât sunt de puternice şi de fluctuante sentimentele mele, pe atât este Cuvântul lui Dumnezeu:

 

mai adevărat decât orice simt

mai adevărat decât orice experienţă prin care trec

mai adevărat decât orice situaţie cu care mă voi confrunta

mai adevărat decât orice din lume

De ce? Pentru că cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece. Aceasta înseamnă că indiferent de ceea ce simt şi indiferent de experienţele prin care trec, pot alege să mă încred în Cuvântul lui Dumnezeu ca realitate neschimbătoare a vieţii mele.

 

Privesc în urmă la acea seară de vară şi la temă respectivă de studiu ca un punct de cotitură în viaţa mea. De nenumărate ori de atunci, în momente când circumstanţele şi sentimentele mi s-au părut mai reale decât viaţa însăşi, am ales să mă încred în Cuvântul lui Dumnezeu, considerându-l mai adevărat decât orice altceva. Am ales să trăiesc prin credinţă.

 

Uneori acea alegere a fost dificilă.

 

Oare este important ceea ce simt?

După acea seară de vară au fost momente când nu am simţit dragostea lui Dumnezeu. Aş fi putut alege să mă las purtat de sentimentul respectiv, lăsându-mă să alunec într-o stare de auto-compătimire, dar am ales să vin înaintea lui Dumnezeu, spunând: „Doamne, nu mă simt iubit. Acesta este adevărul. Aici sunt în momentul de faţă. Dar Doamne, Cuvântul Tău spune că Tu mă iubeşti. De fapt, Tu ai spus că mă iubeşti cu o iubire veşnică (Ieremia 31:3). Tu niciodată nu încetezi să mă iubeşti. Atunci când toate se prăbuşesc în jurul meu, dragostea Ta pentru mine rămâne aceeaşi. Cuvântul Tău spune că Tu nu eşti părtinitor (1 Corinteni 13). Aceasta înseamnă că nu iubeşti pe altcineva în această lume mai mult decât mă iubeşti pe mine. De aceea, Doamne, Îţi mulţumesc că sunt iubit de Tine (Fapte 10:34). Cuvântul Tău este mai adevărat decât ceea ce eu simt.”

 

Am început să înţeleg faptul că o astfel de atitudine faţă de ceea ce simţeam îmi oferea în acelaşi timp posibilitatea de a fi sincer faţă de Dumnezeu cu privire la sentimentele mele şi de a alege să cred Cuvântul Său atunci când aceste sentimente erau în contradicţie cu promisiunile Sale.

 

Au fost alte situaţii, când m-am confruntat cu temeri, singurătate sau deprimare. În acele momente, inima mea resimţea în mod real, fizic, durerea pricinuită de situaţiile respective din viaţă; atunci am fost cel mai ispitit să mă îndoiesc de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Însă cu toate acestea, am ales să mă încred în acest Cuvânt. De mii de ori rugăciunile mele au început: „Doamne, mă simt… dar, Doamne, Cuvântul Tău spune… ”.

 

Şi am înţeles că El îmi transformă sentimentele, aşezându-le în armonie cu Cuvântul Său, făcând acest lucru la momentul şi în modul ales de El.

 

Suntem creaţi ca fiinţe emoţionale

Atunci când am fost ispitit să mă condamn pentru sentimentele pe care le aveam, ceea ce m-a ajutat a fost să îmi amintesc faptul că Dumnezeu ne-a creat după chipul Său şi că sfera emoţională a individualităţii noastre reprezintă parte a chipului Său în noi. Sentimentele nu reprezintă ceva greşit. Chiar şi Hristos a avut sentimente. El nu a încercat să „nu simtă”. El nu şi-a ascuns emoţiile; în schimb, El le-a integrat în relaţia cu Tatăl Său. El a fost cinstit, real, autentic. În Grădina Gheţimani, în noaptea dinaintea răstignirii, Scriptura ne spune că Iisus a fost „mâhnit”, „întristat de moarte”, „înspăimântat”, „într-un chin ca de moarte” (Matei 26:37-38; Marcu 14:33; Luca 22:44). Iisus a lăsat să se vadă suferinţa Sa lăuntrică, ceea ce simţea în acel moment, şi S-a încrezut în Tatăl în mijlocul acelor trăiri agonizante.

 

Asemeni Lui, şi noi avem libertatea nemărginită să fim sinceri înaintea Domnului cu privire la sentimentele noastre, să îi spunem cu sinceritate despre momentul din viaţă în care ne aflăm şi ce anume se petrece în vieţile noastre..

 

Cum răspundem?

Celor care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, Biblia le promite că tot ce se întâmplă în vieţile lor va avea ca efect modelarea lor după chipul lui Iisus (Romani 8:28-29). Unii dintre noi ne-am rugat probabil o rugăciune asemănătoare cu aceasta: „Doamne, Te rog să mă ajuţi să fiu asemeni Ţie. Doresc ca Tu să mă modelezi spre asemănarea cu Hristos.” Deseori, ceea ce dorim cu adevărat este ca Dumnezeu să ne dea un anestezic aşa încât noi să dormim în timp ce El face operaţia în inimile noastre, pentru a ne modela după caracterul perfect al lui Hristos. Nu dorim să ne trezim decât atunci când transformarea este finalizată! Dorim să beneficiem de rezultatul final, fără a resimţi însă durerea care însoţeşte procesul.

 

Însă Dumnezeu nu lucrează în acest fel. El este preocupat de situaţiile prin care trecem, dar eu cred că El este mai preocupat de felul în care noi răspundem la acestea. Răspunsul respectiv este o chestiune a voinţei noastre. El permite încercărilor, ispitirilor şi presiunilor vieţii să vină peste noi, astfel încât să avem posibilitatea de a răspunde fie prin a ne încrede în ceea ce simţim şi trăim, fie prin a-L crede pe El pe cuvânt.

 

Am învăţat să mă deprind a-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt – şi acum e o deprindere! Şi tu şi eu putem în aceeaşi măsură să ne obişnuim să ascultăm de sentimente, gânduri, şi circumstanţe, permiţându-le să ne controleze viaţa, sau ne putem deprinde să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu, în pofida tuturor sentimentelor şi experienţelor vieţii. Trebuie să decidem, prin voinţa noastră, să credem că adevărul Cuvântului Său depăşeşte realitatea sentimentelor noastre.

 

Am făcut un legământ că întreaga mea viaţă mă voi ancora în Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a onorat acel angajament. Totuşi, au fost momente când aş fi putut cu uşurinţă să revin asupra legământului meu, deoarece mi se părea că nu poate exista ceva mai autentic decât situaţia prin care treceam; în asemenea momente, sentimentele mele erau complet opuse direcţiei date de Cuvântul lui Dumnezeu; dar, mereu, de fiecare dată, am descoperit că Dumnezeu rămâne credincios Cuvântului Său.

 

Acest articol este un extras din cartea lui Ney Bailey, Faith Is Not A Feeling [Credinţa nu este un sentiment], WaterBook Press, 2002.

 

https://www.studiubiblic.ro/a/whatisfaith.html

 

///////////////////////////////////////////////

Epistola către Romani / Capitolul 6

  1. N. Darby

 

Morţi faţă de păcat şi îngropaţi împreună cu Hristos prin botez

 

Dar, din nefericire, perversitatea cărnii poate găsi ocazie pentru păcatul pe care îl iubeşte, chiar şi în această slăvită răscumpărare împlinită prin har, care pune dreptatea lui Dumnezeu şi persoana ultimului Adam în locul păcatului şi a persoanei primului. Dacă prin ascultarea Unuia singur am fost făcuţi drepţi şi fiindcă harul s-a înmulţit, atunci să păcătuim, ca să se înmulţească harul, căci aceasta nu va afecta dreptatea, ci doar va proslăvi acest belşug de har. Este aceasta învăţătura apostolului? Sau o consecinţă legitimă a ei? Nicidecum! Învăţătura este că noi suntem aduşi în prezenţa lui Dumnezeu prin moarte, în virtutea lucrării pe care Hristos a împlinit-o şi prin faptul că avem parte în această moarte. Putem trăi în păcatul faţă de care am murit? Ar însemna să ne contrazicem singuri. Nu, ci, fiind botezat pentru (către) Hristos (în numele Lui, ca să am parte cu El, potrivit cu adevărul conţinut în descoperirea pe care o avem despre El), sunt botezat pentru (către) a avea parte în moartea Lui, căci prin aceasta posed dreptatea în care El este înfăţişat înaintea lui Dumnezeu, şi eu în El. Însă El a murit pentru păcat. A sfârşit-o cu el pentru totdeauna. Când a murit, El, Cel care n-a cunoscut păcatul, a ieşit din starea caracterizată de carne şi sânge, căreia în noi îi era ataşat păcatul şi în care noi ne aflam ca păcătoşi; în această stare, separată însă de păcat, Cel fără păcat, în asemănarea cărnii păcătoase şi ca jertfă pentru păcat, a fost făcut păcat pentru noi1. Prin urmare, noi am fost îngropaţi cu El prin botezul pentru moarte (versetul 4), intrând în ea prin botezul care o reprezintă, cu scopul ca, aşa cum Hristos a fost înviat dintre cei morţi prin slava Tatălui, noi să umblăm în înnoire de viaţă. Într-un cuvânt, beneficiez de această dreptate divină şi perfectă prin faptul că am parte de moartea faţă de păcat; prin urmare, este imposibil să trăiesc în el. Aici nu se vorbeşte despre îndatorire, ci despre natura lucrului în sine. Nu pot muri faţă de un lucru, ca să trăiesc în el. Învăţătura însăşi respinge ca pe un nonsens absolut acest argument al cărnii, care sub pretenţia dreptăţii nu recunoaşte nevoia noastră de har2.

 

1 Acest aspect nu face referire la purtarea păcatelor; acela este subiectul primei părţi a epistolei. Starea în care cu toţii ne aflam, ca rasă, era aceea a lui Adam căzut. Hristos, Cel fără păcat, a stat înaintea lui Dumnezeu pentru noi, ca Înlocuitor, şi de asemenea pentru slava lui Dumnezeu, revendicând-o în întregime; cu alte cuvinte, ca jertfă, El a fost făcut păcat, a suferit părăsirea de către Dumnezeu şi, proslăvindu-L, a murit faţă de întreaga stare în care ne aflam şi în care, făcut păcat, El a stat pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Această lucrare, deşi făcută pentru om, nu mă îndoiesc că merge mai departe de mântuirea noastră. El S-a arătat să înlăture păcatul jertfindu-Se pe Sine. El ridică, ca Miel al lui Dumnezeu, păcatul lumii. Jertfa Sa este temelia stării cerului şi a pământului nou în care locuieşte dreptatea.

 

2 Remarcaţi că aici nu suntem văzuţi ca înviaţi împreună cu Hristos; faptul că cel credincios este văzut în această epistolă ca aflându-se pe acest pământ, deşi viu în Hristos şi îndreptăţit, este folosit ca temei pentru practică şi umblare.

 

Învierea lui Hristos; caracterul vieţii noi prin El

 

Caracterul acestei vieţi noi, în care ne-a adus învierea lui Hristos, este prezentat aici într-un fel izbitor. Hristos Îl proslăvise în mod desăvârşit pe Dumnezeu prin moartea Sa; de asemenea, chiar în evenimentul morţii, El a fost Fiul Dumnezeului celui viu. Deci nu numai că El nu a putut fi ţinut de moarte din pricina a ceea ce reprezenta Persoana Lui, dar învierea Sa a fost de asemenea o necesitate a slavei lui Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu a fost obligat, ca să zicem aşa, de însăşi slava Lui să facă acest lucru (să-L învie pe Hristos), exact aşa cum Hristos proslăvise totul: dreptatea Lui, dragostea Lui, adevărul Lui şi puterea Lui. Slava Sa cerea ca Cel care fusese credincios să nu fie stăpânit de moarte, în timp ce calitatea Lui de Tată nu putea îngădui ca Fiul să rămână în robia plăţii păcatului şi a puterii vrăjmaşului. Strălucirea slavei lui Dumnezeu în om a fost, ca să zicem aşa, datoria lui Dumnezeu faţă de Hristos şi de asemenea cerinţa slavei Sale ca Dumnezeu şi Tată. Hristos a fost înviat dintre cei morţi prin slava Tatălui. A fost implicat aici tot ceea ce reprezintă Tatăl, care a intervenit pentru a-I oferi lui Isus triumful învierii, al biruinţei asupra morţii, conferind astfel actului învierii strălucirea propriei Sale slave. După ce am intrat în această nouă poziţie, acesta este modelul – caracterul – acestei vieţi pe care o trăim înaintea lui Dumnezeu*.

 

* Într-adevăr, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au fost cu toţii angajaţi în învierea lui Hristos. Domnul a ridicat templul trupului Său în trei zile, a fost adus la viaţă prin Duhul şi a fost înviat prin slava Tatălui.

 

Fără această manifestare în Hristos, Dumnezeu, deşi dăduse mărturii despre puterea şi bunătatea Lui, ar fi rămas acoperit de văl şi ascuns. În Hristos cel proslăvit acum, Centrul tuturor planurilor lui Dumnezeu, putem privi slava Domnului cu faţa descoperită, iar orice gură a celor ai Lui mărturiseşte că El este Domn spre slava lui Dumnezeu şi Tatăl.

 

Viaţa noastră trebuie să fie reflectarea practică a acestei slave a Domnului din cer. Puterea care ne aduce în unire cu El în acest loc, şi care lucrează în noi, este arătată la sfârşitul primului capitol din Efeseni. Acolo însă se introduce învierea noastră cu Hristos. Aici este vorba de învierea lui Hristos, de doctrina despre ea, de ea în sine însăşi şi de consecinţele şi aportul ei moral în ce priveşte trăirea individuală pe acest pământ, cu privire la relaţia credinciosului, ca persoană responsabilă, cu Dumnezeu. Este o viaţă cu totul nouă. Noi suntem vii pentru Dumnezeu prin El.

 

Învierea este consecinţa morţii împreună cu Hristos

 

Identificaţi fiind astfel cu El în asemănarea morţii Sale, vom intra de asemenea şi în cea a învierii Lui. Vedem aici că învierea este o consecinţă pe care apostolul o deduce ca pe un fapt, nu ca pe o participare mistică în lucrul respectiv; ştiind acest lucru mai întâi (care reprezintă temelia pentru tot), anume că omul nostru cel vechi este răstignit cu Hristos, astfel încât trupul păcatului să fie nimicit, ca să nu mai fim robiţi păcatului. El priveşte totalitatea şi sistemul păcatului într-un om ca pe un trup ce este anihilat prin moarte; voinţa lui este judecată şi nu mai are stăpânire peste noi. Căci cine a murit este eliberat* de păcat. Păcatul nu-i mai poate fi imputat ca un lucru care există într-un om viu şi responsabil. Prin urmare, fiind astfel morţi împreună cu Hristos – în ce priveşte mărturisirea, prin botez; în ce priveşte realitatea, prin faptul că Îl avem ca viaţă pe Cel care a murit – credem că vom şi trăi împreună cu El; noi aparţinem celeilalte lumi, acolo unde El trăieşte în înviere. Avem parte de energia vieţii în care El trăieşte; credem aceasta, ştiind că Hristos, fiind înviat dintre cei morţi, nu mai moare. Biruinţa Lui asupra morţii este completă şi finală; moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Acesta este motivul pentru care noi suntem siguri că vom fi înviaţi, anume biruinţa Sa completă asupra morţii, moarte în care El a intrat în har pentru noi. Prin credinţă noi am intrat în ea împreună cu El, avându-ne partea în ea potrivit cu a Lui. Puterea vieţii de dragoste a fost aceea care L-a dus acolo. Murind, El a murit pentru (faţă de) păcat. A ales să coboare chiar în moarte pentru a putea satisface slava lui Dumnezeu. Până la moarte, şi chiar în moarte, El a avut de-a face cu păcatul – deşi aşa ceva nu a existat în El – şi cu ispita; însă la cruce a terminat cu el pentru totdeauna. Noi murim faţă de păcat participând în moartea Sa. Consecinţa – prin slava Tatălui – este învierea. Acum deci, „în ce a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna; iar în ce trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu“.

 

* Cuvântul este „îndreptăţit“. Aici vedem cu claritate diferenţa importantă dintre păcat şi păcate: nu poţi acuza de păcat pe un om mort. El nu mai are voinţă stricată, nici pofte rele. Se poate ca el să fi comis multe păcate câtă vreme a fost în viaţă, de care poate fi sau nu îndreptăţit. Însă nu-l poţi acuza de păcat. Şi, aşa cum am văzut, de la Romani 5:12 avem de-a face cu păcatul – cu starea omului – nu cu păcatele.

 

Vii pentru Dumnezeu prin Cel care a înviat

 

Astfel El nu mai are nimic de-a face cu păcatul. El trăieşte fără ca viaţa Lui să facă referire la altceva, decât la Dumnezeu. În ce trăieşte, viaţa Sa este în relaţie doar cu Dumnezeu*. Prin urmare, şi noi trebuie să ne socotim – fiindcă este prin credinţă! – morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, neavând niciun alt obiect în viaţă decât Dumnezeu, în Hristos Isus. Trebuie să mă consider mort, am dreptul să fac aşa, fiindcă Hristos a murit pentru mine. Şi, fiind acum viu pentru totdeauna faţă de Dumnezeu, trebuie să mă consider ca ieşit, prin viaţa pe care o trăiesc prin El, din păcatul faţă de care am murit. Fiindcă Acesta este Hristosul pe care eu Îl cunosc, nu un Hristos viu pe acest pământ şi în legătură cu mine potrivit naturii în care trăiesc aici. În această natură sunt dovedit a fi păcătos şi incapabil de o relaţie adevărată cu El. Hristos a murit pentru mine ieşind din viaţa pe care a trăit-o pe acest pământ şi a intrat, prin înviere, într-o stare nouă de viaţă, aflată în afara celei dintâi. În acea stare nouă Îl cunosc acum, şi nu-L pot cunoaşte astfel decât fiind credincios. Am parte în moarte şi în viaţă prin Acela care este înviat. Beneficiez de îndreptăţire prin credinţă, acea îndreptăţire care vine în urma faptului că am parte cu Hristos mort şi înviat, fiind deci prin credinţă mort faţă de păcat.

 

* Aceasta este o expresie minunată. În ce priveşte credincioşia, viaţa Sa a fost cheltuită pentru Dumnezeu, El a trăit pentru Dumnezeu. Însă acum viaţa Lui nu cunoaşte nimic altceva decât Dumnezeu.

 

A te socoti mort şi consecinţele acestui fapt

 

În aceasta constă diferenţa esenţială cuprinsă în această parte a epistolei. Nu că Hristos Şi-a vărsat sângele pentru păcatele noastre, ci că am murit împreună cu El. Există un sfârşit, pentru credinţă, al stării şi poziţiei noastre în carne. Hristosul care a devenit viaţa noastră a murit şi, fiind vii prin El, ceea ce El a realizat ne aparţine nouă; deci trebuie să accept că şi eu am murit. Mă socotesc mort*. Apostolul trage apoi concluzia evidentă: „Deci păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor“. Nu mai oferiţi mădularele voastre ca unelte ale păcatului faţă de care sunteţi morţi prin Hristos, ci, ca vii din morţi, daţi mădularele voastre ca unelte ale dreptăţii lui Dumnezeu faţă de care sunteţi vii. Trupul constituie acum doar unealta vieţii divine, iar noi suntem liberi să-l folosim ca atare. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră, deoarece nu suntem sub lege, ci sub har. Aici nu este vorba de principiu, ci de putere. În principiu suntem morţi faţă de păcat, potrivit credinţei; în practică el nu are nicio putere asupra noastră. Observaţi de asemenea că izvorul puterii practice de a birui păcatul nu se află în lege, ci în har.

 

* Să notăm aici că în Epistola către Romani nu se spune că suntem înviaţi împreună cu Hristos. Învierea împreună cu Hristos conduce în mod necesar la unirea cu El, care reprezintă caracteristica epistolei către Efeseni. Trebuie însă să remarcăm că moartea şi învierea nu au niciodată aplicaţie la starea cerească, ci reprezintă starea subiectivă, experimentală. În Efeseni, fiind morţi în păcate, suntem luaţi, aduşi la viaţă şi aşezaţi în Hristos, aşa cum El Însuşi a fost înviat şi aşezat în slavă mai presus de ceruri; avem în mod simplu doar lucrarea lui Dumnezeu. Aici, în Romani, problema se pune în mod individual: suntem vii în El. Vom avea parte în învierea Sa, în timp ce acum umblăm în noutatea vieţii. Totul este personal şi practic; omul, aşa cum am văzut, este privit ca trăind pe acest pământ.

 

Dreptatea practică; eliberaţi de păcat şi făcuţi robi ai lui Dumnezeu

 

Acum este adevărat că, nemaifiind sub lege, regula sub care ne aflăm nu mai este cea a imputării păcatului, ci a neimputării lui. Este acesta un motiv ca să păcătuim? Nu! În spatele acestor lucruri există o realitate. Noi suntem robi lucrului de care ascultăm. Păcatul conduce la moarte; ascultarea, la dreptate practică. Beneficiem acum de principiul mai larg al unei noi naturi şi al harului, nu de aplicarea unei reguli exterioare la o natură care nu era, şi nu putea fi, supusă ei. Iar acum romanii, care se aflaseră în acea stare, dădeau mărturie despre justeţea argumentului apostolului prin faptul că umblau în adevăr. Eliberaţi de sclavia păcatului, ei deveniseră (ca să folosim limbajul omenesc) sclavi ai dreptăţii, iar acest lucru nu se termina aici; dreptatea practică se desfăşura prin punerea deoparte a întregii lor fiinţe pentru Dumnezeu, înaintând tot mereu în înţelegerea acestui act. Ei erau ascultători în diverse lucruri, însă roada era sfinţirea, o capacitate spirituală prin care erau separaţi de rău către o tot mai profundă cunoaştere a lui Dumnezeu1. Păcatul nu producea nicio roadă de acest gen, ci se sfârşea cu moartea; însă acum, fiind eliberaţi de el şi devenind robi ai lui Dumnezeu – adevărata dreptate a ascultării, ca cea a lui Hristos Însuşi – ei aveau ca rod sfinţenia, iar ca sfârşit, viaţa veşnică. Căci plata păcatului era moartea, însă darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Hristos, Domnul nostru. Această viaţă însemna trăirea pentru Dumnezeu, iar aşa ceva nu poate însemna păcat; totuşi înseamnă har. Aici apostolul, al cărui subiect este dreptatea juridică înaintea lui Dumnezeu, se apropie de felul în care apostolul Ioan prezintă lucrurile şi îşi leagă doctrina de cea din prima epistolă a acestuia, care se ocupă acolo de învăţătura despre ispăşire şi acceptare când vorbeşte despre comunicarea vieţii. Apelul este cu totul minunat pentru un om eliberat cu adevărat, care se bucură de acea libertate a harului, fiind mort faţă de păcat. El este complet pus în libertate prin moarte. Cui i se va da rob acum? Căci acum este liber; se va da el rob păcatului? Apelul este cu adevărat nobil

 

https://comori.org/noul-testament/romani/epistola-catre-romani/capitolul-6-8

 

//////////////////////////////////////

Epistola către Romani – Capitolul 7, de  J. N. Darby

 

Poziţia credinciosului cu privire la lege

 

Am privit la efectul morţii şi învierii lui Hristos în ce priveşte îndreptăţirea şi viaţa practică. În prima parte a epistolei (până la Romani 5:11 ), este prezentată moartea Lui pentru păcatele noastre. De la Romani 5:12 , ca urmare a faptului că El a murit, noi ne socotim morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu prin El. Starea noastră sub cei doi capi de rasă, Adam şi Hristos, a fost deja discutată. A mai rămas încă un punct pe care apostolul să-l trateze: efectul acestei învăţături din urmă asupra chestiunii legii. Creştinul, sau mai bine zis credinciosul, are parte în Hristos ca într-un Hristos care a murit, şi trăieşte pentru Dumnezeu, Hristos fiind înviat dintre cei morţi de către El. Care este forţa acestui adevăr în ce priveşte legea (căci legea are putere asupra omului doar atât timp cât acesta trăieşte)? Fiind mort, ea nu mai are nicio putere asupra lui. Aceasta este poziţia noastră vizavi de lege. Slăbeşte acest lucru autoritatea ei? Nu! Căci noi spunem că Hristos a murit, deci şi cu noi s-a întâmplat la fel; însă legea nu mai are nicio aplicaţie cu privire la cineva care este mort.

 

Legătura căsătoriei folosită ca exemplu; cei doi soţi

 

Pentru a pune în lumină efectul acestui adevăr, apostolul foloseşte exemplul regulii existente în căsătorie. Femeia s-ar numi adulteră dacă ar fi a altuia în timp ce soţul ei trăieşte; dar când soţul ei moare, ea este liberă. Aplicaţia acestei reguli schimbă forma adevărului. Este lucru cert că cineva nu se poate afla sub autoritatea a doi bărbaţi în acelaşi timp. Unul îl exclude pe celălalt. Legea şi Hristos înviat nu pot fi asociaţi în autoritatea lor asupra unui suflet. Însă, în cazul nostru, legea nu îşi pierde puterea (adică drepturile ei asupra noastră) prin faptul că ea moare, ci prin faptul că noi murim. Ea domneşte peste noi doar câtă vreme suntem în viaţă. Apostolul începe cu această nimicire a legăturii prin moarte. Soţul a murit, însă, în ce priveşte aplicaţia, legătura este anulată prin moartea noastră. Prin urmare, suntem morţi faţă de lege prin trupul lui Hristos (căci avem de-a face cu un Hristos înviat după ce a murit), ca să fim ai Aceluia care a înviat dintre cei morţi, ca astfel să aducem roadă pentru Dumnezeu; nu putem aparţine celor doi soţi în acelaşi timp.

 

Cei morţi cu Hristos sunt morţi faţă de lege

 

Când eram în carne, adică atunci când eram socotiţi ca umblând în sfera responsabilităţii unui om care trăieşte viaţa naturală, ca fiu al lui Adam, legea era pentru noi regula şi măsura perfectă a acelei responsabilităţi, precum şi reprezentantul autorităţii lui Dumnezeu. Patimile care împingeau la păcat acţionau în firea noastră şi, întâlnind bariera legii, găseau în ea ceva care, opunându-i-se rezistenţă, trezea voinţa şi care, de asemenea, punea în lumină, prin chiar interdicţia însăşi, răul pe care carnea îl iubea şi pe care legea îl interzicea; şi astfel aceste patimi lucrau în mădularele noastre pentru a produce roada care aducea moartea. Dar acum credinciosul era în afara sferei de autoritate a legii, ieşit de sub controlul ei1, fiind mort faţă de ea. A muri sub lege înseamnă automat să fii condamnat. Însă Hristos a fost Acela care a trecut prin această moarte şi a luat condamnarea asupra Lui, în timp ce noi beneficiem de eliberarea de omul cel vechi, care se află în moarte. Omul nostru cel vechi este răstignit împreună cu El, astfel că, a fi morţi faţă de lege înseamnă eliberarea noastră. Ea nu a făcut altceva decât să ne condamne, însă autoritatea ei ia sfârşit odată cu viaţa celui ce s-a aflat sub această autoritate. Şi, fiind morţi cu Hristos, legea nu-i mai poate atinge pe cei care au fost sub ea. Noi aparţinem noului soţ, lui Hristos cel înviat, ca astfel să slujim în înnoirea duhului – şi prin Duhul Sfânt2, aşa cum apostolul va explica mai târziu – nu în robia literei.

 

1 Hristos, sub lege, a murit sub blestemul ei. A fi în carne înseamnă a trăi în sfera responsabilităţii unui om natural – a unui fiu al lui Adam cel căzut. Într-o astfel de viaţă (afară de cazul când ea este lipsită de orice lege, adică nelegiuită), legea este regula dreptăţii omeneşti. Nu trebuie să confundăm carnea aflându-se în creştin cu omul aflat în carne. Principiul vieţii celei vechi se găseşte încă în cel credincios, însă el nu este nicidecum principiul relaţiei lui cu Dumnezeu. Când sunt în carne, acesta este principiul relaţiei mele cu Dumnezeu. Şi, voinţa ei fiind complet păcătoasă, este imposibil să-I plac lui Dumnezeu. Pot căuta îndreptăţirea în această stare, dar totdeauna pe temeiul legii. Însă creştinul este mort prin Hristos faţă de toată această stare de lucruri – el nu mai trăieşte viaţa caracteristică ei; viaţa lui este în Hristos şi a primit Duhul Sfânt. Carnea nu mai constituie principiul relaţiei lui cu Dumnezeu; în acea sferă el s-a recunoscut ca fiind pierdut. Din alt loc din Scriptură învăţăm că el este în Hristos pe acelaşi temei pe care Hristos este înaintea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt, aşa cum vom vedea, îl aşază acolo prin credinţă, Hristos fiind de acum viaţa lui.

 

2 El nu pomeneşte aici deocamdată de slujirea prin Duhul, fiindcă nu a vorbit încă de darul Duhului Sfânt oferit în virtutea lucrării lui Hristos. El nu arată în acest loc decât felul, caracterul slujbei aduse.

 

Păcatul, legea şi conştiinţa

 

Aceasta este învăţătura cu privire la poziţia credinciosului faţă de lege. Acum urmează concluziile care pot fi trase din ea. Este deci legea păcat, de vreme ce am fost scoşi de sub autoritatea ei? Nicidecum! Însă ea oferea cunoştinţa păcatului şi îl punea în socoteala celui ce-l comitea. Căci apostolul spune că n-ar fi cunoscut că simplul impuls al naturii sale era păcat, dacă legea n-ar fi spus: „Să nu pofteşti“. Iar porunca a dat ocazie păcatului să atace sufletul. Păcatul, acest principiu rău al naturii noastre*, folosindu-se de poruncă pentru a provoca sufletul să comită păcatul interzis, a produs tot felul de pofte. Căci, fără lege, păcatul nu putea împinge sufletul într-un astfel de conflict, nici nu putea pune asupra lui sentinţa morţii, prin a-l face răspunzător în conştiinţă pentru păcatul care, fără această lege, n-ar fi fost cunoscut. Sub lege, pofta a lucrat, făcând inima conştientă de păcat; iar rezultatul a fost moartea la nivel de conştiinţă, fără vreo posibilitate de izbăvire a inimii de sub puterea poftei.

 

* Să ne aducem aminte că peste tot în această secţiune a epistolei (adică de la Romani 5:12 ) avem de-a face cu păcatul, nu cu păcatele.

 

Voinţa omului trezită de către interdicţia legii

 

Când nu era legea, păcatul nu tulbura aşa de tare voinţa care refuza să se supună înfrânării. Căci o barieră pusă voinţei nu o face pe aceasta decât să se trezească şi să acţioneze. Iar conştienţa păcatului, în prezenţa interdicţiei lui Dumnezeu, nu este altceva decât o conştiinţă sub sentinţa morţii. Astfel că porunca, cea care în esenţă era dată pentru viaţă, a provocat de fapt moartea. „Fă aceasta şi vei trăi“ a devenit moarte, prin faptul că prezenta cerinţele lui Dumnezeu unei naturi păcătoase, a cărei voinţă le respingea, şi unei conştiinţe căreia nu-i rămânea altceva de făcut decât să accepte dreapta condamnare.

 

Efectul legii

 

Un om umblă cu nepăsare, făcându-şi voia, lipsit de cunoştinţa lui Dumnezeu şi deci de conştienţa păcatului sau a răzvrătirii lui. Vine legea, iar el moare sub judecata ei care interzice tot ceea ce el doreşte. Pofta era un lucru rău, dar ea nu dădea la iveală judecata lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, o ignora. Dar, când a venit legea, păcatul (el este privit aici ca un duşman care atacă pe cineva), ştiind că voinţa se va încăpăţâna şi conştiinţa va acuza, a prins prilejul prin poruncă şi l-a împins pe om în direcţia contrară legii, omorându-l, adică punându-i în conştiinţă (care recunoştea păcatul şi faptul că el este interzis de Dumnezeu) sentinţa morţii. Rezultatul era moartea omului, ca urmare a judecăţii lui Dumnezeu. Legea era deci bună şi sfântă, fiindcă interzicea păcatul, însă făcea acest lucru condamnându-l pe păcătos.

 

Păcatul prezentat ca un duşman care caută să ucidă sufletul

 

Atunci, a fost moartea produsă de ceea ce este bun?* Nu, ci păcatul, ca să fie arătat în adevărata lui lumină, a folosit ceea ce este bun pentru a aduce moartea asupra sufletului. Şi astfel, prin poruncă, păcatul s-a arătat peste măsură de păcătos. În toată această descriere, păcatul este înfăţişat ca o persoană care caută să ucidă sufletul.

 

* Păcatul şi moartea sunt în corelaţie. Legea este introdusă cu scopul de a face cunoscut, prin încălcarea ei, caracterul acestora două. Apostolul întreabă întâi: „Este legea păcat?“, de vreme ce rezultatul ei a însemnat moarte pentru om. Nicidecum, însă ea a adus cunoştinţa păcatului şi a scris sentinţa morţii asupra sufletului prin intermediul judecăţii, omul fiind un păcătos. Cea de-a doua întrebare este: „Legea fiind astfel bună în sine, a devenit ea moarte pentru mine?“. Nu! Păcatul este acela care (pentru a-şi arăta întreaga grozăvie) m-a omorât în conştiinţă, folosind legea ca armă. El a găsit natura omului ca fiind un instrument de a perverti acest lucru bun, făcându-l astfel să fie spre moarte.

 

Astfel deci se prezintă efectul legii, al primului soţ, ţinând cont de faptul că păcatul există în om. Pentru a înfăţişa acest lucru şi mai clar, apostolul ne comunică înţelegerea sa spirituală a experienţei unui suflet aflat sub lege.

 

Lipsa puterii pentru a face ceea ce este bine

 

Trebuie să remarcăm aici că subiectul care se tratează nu este conflictul dintre cele două firi, ci efectul legii, presupunând că voinţa este regenerată şi că legea a obţinut acordul conştiinţei şi constituie obiectul afecţiunilor inimii – o inimă care recunoaşte spiritualitatea legii. Aşa ceva nu înseamnă cunoaşterea harului, nici a lui Hristos Mântuitorul, nici a Duhului*. Lucrul important aici nu este condamnarea (deşi legea, într-adevăr, pune sufletul sub osândă), ci totala lipsă de putere pentru a împlini legea, ca astfel ea să nu ne condamne. Legea este duhovnicească, însă eu, ca om, sunt pământesc (carnal), rob al păcatului, oricare ar fi părerea omului meu dinăuntru, căci nu recunosc ceea ce fac. Ceea ce vreau să fac, nu fac; şi ceea ce urăsc, aceea practic. Astfel, pe de o parte iubind binele, iar de cealaltă urând răul, recunosc că legea este bună. Fac răul nu din pricină că voinţa mea este înclinată către el, căci nu vreau să fac răul pe care îl fac; dimpotrivă, îl urăsc. Păcatul care locuieşte în mine îl comite, căci de fapt în mine (adică în carnea mea – întregul om natural aşa cum este el) nu se află nimic bun, fiindcă chiar dacă există voinţa, nu găsesc deloc calea de a practica binele. Puterea lipseşte cu desăvârşire.

 

* Există un conflict în noi şi atunci când Duhul Sfânt locuieşte în noi. Galateni 5 vorbeşte despre el: „Carnea pofteşte împotriva Duhului“ etc. Dar atunci nu suntem sub lege, aşa cum apostolul spune în continuare: „Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege“. Aici, persoana de care se vorbeşte se află sub lege; totul este în legătură cu legea. Legea este duhovnicească; legea este recunoscută ca bună; legea este plăcută omului dinăuntru. Nici Hristos, nici Duhul nu sunt menţionaţi până când nu apare chestiunea eliberării.

 

Două principii antagoniste

 

În versetul 20, apostolul, după ce a oferit aceste explicaţii, pune accentul pe „eu“ şi pe „mine“. „Dacă deci practic ceea ce nu vreau, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine“. Fiindcă, potrivit omului dinăuntru, îmi găsesc plăcerea în legea lui Dumnezeu. Există însă în mine un alt principiu constant care se luptă împotriva legii minţii mele şi care mă ţine captiv acestei legi a păcatului în mădularele mele. Aşa că, oricare ar fi dorinţele mele, cu cât sunt mai bune, cu atât eu sunt mai nenorocit. Fiind om, şi un astfel de om, nu pot fi altcumva decât nenorocit. Însă, odată ajuns aici, am făcut deja un pas imens.

 

Răul despre care se vorbeşte aici este răul care se află în natura noastră. Este prezentată de asemenea şi lipsa de putere pentru a scăpa de el. Iertarea păcatelor a fost deja explicată pe deplin. Ceea ce produce tulburare aici este lucrarea prezentă a păcatului, lucrare de care nu putem scăpa. Simţământul acestui lucru este adesea mai dureros decât păcatele trecute, despre care cel credincios poate înţelege că au fost înlăturate prin sângele lui Hristos. Aici însă avem de-a face cu conştienţa faptului că păcatul se află încă în noi, măcar că-l urâm, iar chestiunea eliberării este amestecată cu experienţa noastră, cel puţin până când am priceput ce ne învaţă această a doua parte a epistolei, anume să judecăm omul cel vechi ca fiind păcatul, nu noi înşine, şi să ne socotim morţi. Hristos, prin care acum trăim, a murit. Şi, fiindcă El a fost o jertfă pentru păcat, condamnarea noastră este imposibilă, în timp ce păcatul este osândit, iar noi suntem eliberaţi prin „legea Duhului de viaţă“. Aceasta nu este iertare, ci eliberare, păcatul în carne fiind condamnat la cruce.

 

Eliberarea în Hristos; descoperirea faptului că nu avem nicio putere; harul este singura noastră resursă

 

Prin harul divin, omul regenerat a învăţat trei lucruri. Mai întâi, el a ajuns să descopere că în el, adică în carnea sa, nu locuieşte nimic bun. Cel de-al doilea lucru este că a învăţat să facă deosebirea între el însuşi, care vrea să facă ce este bine, şi păcatul care locuieşte în el. Însă, chiar atunci când vrea binele, păcatul este prea puternic pentru el. Cunoscându-se pe sine, el nu mai caută să se îmbunătăţească în carne, ci să fie eliberat, iar această eliberare o are în Hristos. Puterea vine după aceea. Apoi, cel de-al treilea lucru, el a ajuns să descopere şi să mărturisească faptul că nu are nicio putere. Atunci el se abandonează pe sine în mâinile altuia. Nu întreabă: Cum aş putea eu?; sau: Cum voi face eu?, ci: Cine mă va elibera? La vremea când noi nu aveam nicio putere, Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi. Această lipsă de putere este descoperită acum. Iar la sfârşit găsim har, atunci când harul rămâne singura noastră resursă, în ce priveşte ceea ce suntem în noi înşine şi de asemenea în ceea ce priveşte orice speranţă de ameliorare în noi.

 

Rezolvarea problemei; eliberarea deja împlinită

 

Din fericire însă, când ne aruncăm în braţele harului, nu există altceva înaintea noastră decât har. Eliberarea este împlinită prin faptul că nu mai suntem nicidecum vii în carne; am murit faţă de această poziţie şi faţă de lege, care ne ţinea în robie şi condamnare, şi avem de-acum un alt soţ, pe Hristos care a fost înviat dintre cei morţi. De îndată ce sufletul zbuciumat a strigat: „Cine mă va elibera?“, răspunsul este pregătit: „Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru“. Răspunsul nu este: El mă va elibera. Eliberarea este deja împlinită. Nu mai urmează decât mulţumirea.

 

Omul din Romani 7 era într-o stare nenorocită în conflictul de sub lege, fără să cunoască ce înseamnă răscumpărarea. Însă el a murit în moartea lui Hristos şi a ieşit din sfera naturii care îl făcea să fie în acea stare. El a sfârşit-o pe deplin cu sine însuşi. Eliberarea lui Dumnezeu este completă. Cele două firi (naturi) sunt încă opuse una alteia, însă eliberarea nu este imperfectă. Această izbăvire lucrată de Dumnezeu, precum şi etapele manifestării ei, sunt dezvoltate în capitolul următor.

 

Carnea sub lege; sufletul preocupat cu sine însuşi

 

Vom mai remarca aici că apostolul nu spune: Ştim că legea este duhovnicească, dar noi suntem carnali. Dacă ar fi spus aşa, atunci afirmaţia ar fi fost valabilă pentru creştini ca atare, în starea lor corectă şi normală. Aici însă el vorbeşte despre experienţa personală cu privire la ce înseamnă carnea sub lege, atunci când omul este născut din nou, nu despre starea creştină ca atare înaintea lui Dumnezeu. Observaţi de asemenea că legea este privită din punctul de vedere al cunoştinţei creştine – „ştim“ – atunci când nu mai suntem sub ea şi când suntem astfel capabili să ne dăm seama de toată însemnătatea ei, potrivit cu spiritualitatea celui care judecă şi care de asemenea vede, fiind spiritual, ce înseamnă carnea; deoarece el nu este acum în carne, ci în Duhul*.

 

* Iată lucrul care oferă cheia acestui mult discutat pasaj; din nefericire mult discutat, din pricină că sufletele nu sunt eliberate. El nu reprezintă experienţa prezentă a cuiva, ci constituie descrierea stării unui om neizbăvit, descriere făcută de către unul izbăvit. Un om neeliberat nu poate vorbi în felul acesta, fiindcă el este încă nesigur şi neliniştit cu privire la rezultat. Un om scufundat într-o mlaştină nu poate descrie cu calm ce simte şi cum se comportă un om într-o astfel de împrejurare, deoarece în el există teama cauzată de această stare. După ce a ieşit însă, el poate cu adevărat să spună ce înseamnă să fii acolo. Sfârşitul capitolului 7 din Romani prezintă un om care este afară din mlaştină, care arată cu calm principiul şi modul în care cineva se scufundă în ea. Toată această parte a epistolei este mai complicată decât ceea ce precedă capitolul 5.12, din pricină că experienţa noastră se află în conflict cu ceea ce credinţa ne învaţă să spunem. Dacă prin har sunt iertat şi îndreptăţit, acest lucru nu produce nicio contradicţie cu experienţa mea. Este ceea ce Dumnezeu a făcut pentru mine în afara mea. Datoria mea este plătită. Dar dacă spun: „Sunt mort faţă de păcat“, experienţa mea contrazice acest lucru. Prin urmare, nu mai avem deloc odihnă până când nu renunţăm la carne ca la ceva cu totul rău şi iremediabil şi până când nu învăţăm că, în urma răscumpărării, nu mai suntem nicidecum în carne. Comparaţi capitolele 7 şi 8.

 

Luat în mod literal, acest pasaj nu reprezintă starea nimănui, ci arată principiile care se opun, rezultatul acestui conflict fiind pus în lumină prin presupunerea experienţei unui om sub lege: voinţa este întotdeauna dreaptă, dar binele nu este niciodată făcut, ci doar răul. Totuşi, în ce priveşte conştiinţa, aceasta este starea practică a oricărui suflet născut din nou aflat sub lege. Să notăm încă un principiu important. Omul din această stare este cu totul preocupat cu el însuşi; el doreşte binele, el nu-l poate face, el face ceea ce el nu ar vrea să facă. Nu este pomenit nici Hristos şi nici Duhul Sfânt. Creştinul, în starea lui normală, este preocupat cu Hristos. Însă ceea ce se prezintă în acest capitol şapte este rezultatul natural şi necesar al legii, atunci când conştiinţa este trezită şi când voinţa este înnoită; fiindcă voinţa de a face binele este prezentă în el. Dar el se află sub lege, vede spiritualitatea ei, este de acord cu ea, îşi găseşte plăcerea în ea după omul dinăuntru şi totuşi nu poate face ceea ce este bine. Păcatul are stăpânire asupra lui. Simţământul responsabilităţii neîmplinite, precum şi absenţa păcii, fac în mod necesar ca sufletul să se concentreze asupra lui însuşi. Este cu totul preocupat cu sine, cu el însuşi, expresia acestui lucru apărând de aproximativ douăzeci de ori începând cu versetul 14. Este mai bine să fii aşa, decât insensibil. Pacea este absentă din sufletul unui astfel de om.

 

Această pace se găseşte în altă parte, anume în următorul lucru: când eşti conştient de neputinţa de a face binele înaintea lui Dumnezeu, atunci descoperi că Dumnezeu a făcut pentru noi binele de care avem nevoie. Nu suntem numai iertaţi, ci şi eliberaţi, şi suntem în Hristos, nu ne mai aflăm deloc în carne.

 

Eliberarea deplină este cunoscută doar atunci când suntem convinşi de lipsa noastră totală de putere

 

Conflictul merge înainte, opoziţia dintre cele două firi continuă, însă noi Îi aducem mulţumiri lui Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos*. Remarcaţi aici că eliberarea nu este găsită decât atunci când există deplina convingere cu privire la neputinţa şi nevoia noastră de putere, aşa cum am fost pe deplin convinşi de păcatele noastre. Este mult mai dificil să ajungi la convingerea că eşti neputincios, decât că ai păcătuit. Iar păcatul din natura noastră – perversitatea lui iremediabilă, împotrivirea lui la ce este bine, legea păcatului din mădularele noastre – este cunoscut în gravitatea lui numai prin experimentarea inutilităţii eforturilor noastre de a face binele. Sub lege, inutilitatea acestor eforturi aruncă conştiinţa în tulburare şi în robie şi produce sentimentul că este imposibil ca prin acestea să poţi ajunge plăcut lui Dumnezeu. Sub har eforturile nu sunt inutile, iar natura rea ni se înfăţişează (fie prin părtăşia cu Dumnezeu, fie prin căderi, dacă neglijăm această părtăşie) în toată urâţenia ei, în prezenţa acestui har. Însă în acest capitol experienţa păcatului în carne este prezentată ca fiind dobândită sub lege, pentru ca omul să se cunoască pe sine în această poziţie – să poată realiza ceea ce este el, în ce priveşte firea lui păcătoasă, şi că nu poate reuşi în felul acesta să stea înaintea lui Dumnezeu cu o conştiinţă bună. El este sub autoritatea primului soţ; moartea nu a întrerupt încă această legătură în ce priveşte starea sufletului său.

 

* Ultimul verset din capitolul 7 vorbeşte despre gândirea abstractă şi caracterul celor două firi opuse. Una reprezintă gândul şi scopul inimii în omul înnoit; cealaltă, firea păcătoasă care este încă acolo. Una: „eu însumi“, cealaltă: „carnea mea“. Deci adevăratul „eu“ este cel corect, numai că nu este privit sub lege sau afară din ea.

 

De ce capitolul 7 este introdus ca o paranteză?

 

Trebuie acum să ne aducem aminte că această experienţă a sufletului sub lege este introdusă ca o paranteză, pentru a arăta efectul legii, precum şi starea păcătoasă în întâmpinarea căreia vine harul. Subiectul nostru este că cel credincios are parte în moartea lui Hristos şi astfel a murit, iar acum este viu prin Acela care a înviat; că Hristos, intrând prin har în moarte, fiind făcut păcat, a sfârşit pentru totdeauna cu starea în care a avut de-a face cu păcatul şi moartea, în firea asemănătoare omului păcătos; şi, sfârşind pentru totdeauna cu tot ceea ce era în legătură cu această stare, a intrat prin înviere într-o nouă ordine de lucruri, într-o stare nouă înaintea lui Dumnezeu, unde niciunul dintre lucrurile cărora S-a supus pentru noi nu-L mai poate atinge, mai presus de păcatul care în noi este conectat cu viaţa noastră naturală şi mai presus de legea care impută acest păcat conştiinţei. Fiind în Hristos, ne aflăm şi noi în această nouă ordine de lucruri.

 

 

 

https://comori.org/noul-testament/romani/epistola-catre-romani/capitolul-7-5/

 

 

/////////////////////////////////////

 

Richard Wurmbrand — „Karl Marx marele preot al diavolului”https://www.youtube.com/watch?v=oPIXt47k3kQ

 

 

Richard Wurmbrand – Comemorare 2003&2004.avi

////////////////////////////////////////////

 

Patriarhul Kirill este de fapt un fost agent KGB cu o avere de 4 miliarde de dolari. Un cercetător finlandez a dezvăluit mai multe informații despre viața acestuia

 

B1.ro 

Vladimir Mihailovici Gundiaiev, recunoscut la nivel internațional ca Patriarhul Kirill, este liderul religios al Bisericii Ortodoxe Ruse și fost agent KGB, potrivit studiilor recente, ce a reușit să acumuleze o avere imensă.

 

 

Gundiaiev este considerat unul dintre aliații apropiați ai lui Putin, ce consideră noua politică a Rusiei de promovare a terorismului ca fiind un „miracol al lui Dumnezeu”.

Identitatea secretă a patriarhului

În anul 2018, un studiu ce poartă numele de „Fișierele Mihailov: Patriarhul Kirill și KGB” a fost publicat de istoricul Felix Corley. În cadrul acestei analize s-a demonstrat că în viața sa anterioară Gundiaiev obișnuia să fie un agent KGB.

 

 

Pekka Kallioniemi este un cercetător finlandez care se ocupă cu investigații din surse deschise și combatarea fake-news-ului, iar recent acesta a analizat mai multe informații legate de liderul ortodox care continuă să treacă cu vederea faptele lui Putin.

 

„Gundiaiev, care spune adesea că oamenii religioși ar trebui să ducă o viață modestă, este miliardar – averea sa este estimată la aproximativ 4 miliarde USD. El deține un iaht și mai multe proprietăți imobiliare de lux în jurul Rusiei.

 

 

Îi place să-și petreacă vacanțele într-un palat din Gelendjik, o stațiune rusească de lux la Marea Neagră. Proprietatea este estimată la o valoare de aproximativ 250 de milioane de euro. Vladimir nu este prea pasionat de conservarea naturii: în timpul construcției au fost tăiate mai multe hectare de pădure, inclusiv o specie rară de pin”, a dezvăluit cercetătorul finlandez.

 

 

https://www.b1tv.ro/externe/patriarhul-chiril-este-defapt-un-fost-agent-kgb-cu-o-avere-de-4-miliarde-de-dolari-1232335.html

 

////////////////////////////////////////

Papa Francisc, către ortodoxul Vladimir Putin: ‘Pentru numele lui Dumnezeu, vă cer, opriți acest masacru. Dumnezeu este doar Dumnezeul păcii, nu al războiului’

 

Scris de: ZIUA NEWS

 

Papa Francisc a cerut duminică încheierea „masacrului” din Ucraina, invadată de trupe militare ruseşti începând din 24 februarie, şi a declarat că „nu există nicio justificare pentru atacurile comise asupra civililor”, informează AFP.

 

Exprimându-se cu ocazia slujbei sale duminicale Angelus, suveranul pontif a spus că oraşul Mariupol, un port strategic al Ucrainei de la Marea Azov, „a devenit un oraş-martir în războiul atroce care este pe cale să devasteze Ucraina”, scrie agerpres.ro. Acest oraş ucrainean, asediat de mai multe zile, continuă să fie bombardat de forţele militare ruse. Locuitorii săi se confruntă cu o penurie de alimente şi sunt privaţi de accesul la apă, gaze, electricitate şi comunicaţii.

 

„În faţa barbariei ce constă în uciderea unor copii, unor nevinovaţi, unor civili lipsiţi de apărare, nu există niciun motiv strategic. Agresiunea armată inacceptabilă trebuie pur şi simplu să se oprească, înainte să nu transforme oraşele în cimitire”, a declarat papa Francisc. Lansând un apel la negocieri şi la implementarea eficientă a unor coridoare umanitare, liderul de la Vatican a continuat astfel: „În numele lui Dumnezeu, vă cer să opriţi acest masacru!”.

 

Suveranul pontif s-a rugat apoi pentru pace, adăugând că „Dumnezeu este doar un Dumnezeu al păcii, nu un Dumnezeu al războiului, iar cei care susţin violenţa Îi dezonorează numele”. Duminica trecută, papa Francisc a deplâns „fluviile de sânge şi lacrimile” care curg în Ucraina după invazia rusă din 24 februarie şi a cerut instaurarea unor coridoare umanitare.

 

 

https://m.ziuanews.ro/stiri/papa-francisc-c-tre-ortodoxul-vladimir-putin-pentru-numele-lui-dumnezeu-v-cer-opri-i-acest-masacru-dumnezeu-este-doar-dumnezeul-p-cii-nu-al-r-zboiului-1569179

 

///////////////////////////////////

„Ortodoxul” VLADIMIR PUTIN aseamana hoitul lui Lenin cu Sfintele Moaste …

 

 http://www.adevarul.ro/international/Putin-nevoietrucuri-castiga-alegerile-prezidentiale_0_616738488.html

 

Iata ce aflam din articolul de acum un an, Putin compară corpul lui Lenin cu relicvele de la Muntele Athos, denunţă un ONG, dar despre care eu am aflam doar de curand:

 

 

Preşedintele Vladimir Putin a fost criticat, marţi, de către organizaţia nonguvernamentală (ONG) Memorial pentru că a comparat, luni, corpul conservat al lui Lenin într-un Mausoleu, în Piaţa Roşie, la Moscova, cu relicve de la mănăstiri de la Muntele Athos, relatează AFP, potrivit Mediafax.

Putin a părut să apere luni – într-o întâlnire cu susţinători, în cursul căreia a deplâns pierderea unor repere după prăbuşirea Uniunii Sovietice -, menţinerea Mausoleului dedicat memoriei lui Vladimir Lenin, considerat părintele Revoluţiei ruse, al cărui corp este depus în Piaţa Roşie din 1924.

 

„Mulţi spun despre Mausoleu că nu corespunde tradiţiei. Ce nu corespunde tradiţiei? Veniţi la Lavra Grotelor de la Kiev sau priviţi ce s-a întâmplat la Mănăstirea Pskov sau la Muntele Athos. Acolo există relicve ale unor persoane sfinte„, a spus el.

 

Organizaţia nonguvernamentală Memorial, fondată cu scopul de a salva memoria victimelor represiunii sovietice, a reacţionat ferm.

 

„Este o comparaţie absolut fără fundament”, a declarat Ian Racinski, un oficial din cadrul acestui ONG care militează de mai mulţi ani pentru ca rămăşiţele lui Lenin să fie retrase din Piaţa Roşie.

 

„Dacă cineva are nevoie de aceste relicve, putem construi o «biserică comunistă» altundeva. Piaţa centrală a oraşului nu este loc de cimitir”, a adăugat el.

 

Problema înhumării corpului părintelui Revoluţiei bolşevice revine frecvent la baza unor dezbateri din Rusia, începând de la prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice, în 1991, şi până în prezent.

 

Cititi va rog si:

 

Controversy after Putin compares Lenin to holy relics

 

VLADIMIR PUTIN – salvatorul ortodox care implementeaza cipuri …

 

„Ortodoxul” VLADIMIR PUTIN aseamana hoitul lui Lenin cu Sfintele Moaste …

 

 

/////////////////////////

 

 

 

Cartea ”New Age” de Lothar Gassman

 https://apologeticindex.info/wpn/noua-era/cartea-new-age-de-lothar-gassman/

 

„Dacă lucrurile merg asa cum le-am descris eu aici, atunci s-ar putea ca „NEW AGE” – într-un viitor nu prea îndepărtat, din păcate! – sa devina cea mai necesara dintre cărțile mele.” – Lothar Gassman (teolog german, autorul cărții)

 

 

 

In mijlocul potopului lui New Age, aceasta carte pune întrebarea următoare: Mișcarea New Age este un deschizător de drum al religiei unitare antihristice? In deplina cunoștința de cauza și într-o maniera inteligibila, Gassmann descrie diferitele curente care se unesc într-o „Conspirație mondiala sub semnul Vărsătorului.” El ajunge la un rezultat rational si angajant: „Întreaga Mișcare New Age este o iluzie uriașă și înșelăciunea Satanei – probabil cea mai mare care a existat vreodată. Vom cădea in ea? Sau vom învăța sa ne încredem in Domnul Isus Cristos, adevăratul Fiu al Dumnezeului Celui Viu?

 

https://apologeticindex.info/wpn/category/noua-era/

 

//////////////////////////////

 

 

EVANGHELIA SOCIALĂ, CONSILIUL BISERICILOR ȘI SOCIALISMUL FABIAN

sursa: http://www.thebereancall.org/content/social-gospel-councils-churches-and-fabian-socialism

 

Căteva mici detalii despre Socialismul Fabian și despre teologul “evanghelic” WALTER RAUSCHENBUSCH (1861-1918), considerat “tatăl evangheliei sociale”, detalii ce au fost compilate în acest mic articol folosind ca sursă principală articolul de apologetică evanghelică de la link-ul postat mai sus.

 

Walter Rauschenbusch a studiat teologia la universitatea americană, University of Rochester, și apoi a lucrat, din 1902, ca profesor de Istoria Bisericii la seminarul teologic american Rochester Theological Seminary. Acest seminar i-a oferit ulterior o platformă pentru scrierea și mai ales difuzarea cărților sale, cărți de genul: “Criticând Ordinea Sociala” și “O teologie pentru Evanghelia Socială”. Aceste cărți ale lui Walter Rauschenbusch erau îmbibate de ideologie socialistă și de ceea ce teologii numesc “critica înaltă a bibliei” (care e de fapt arta satanică a deconstrucționismului teologiei biblice sănătoase, care și-a propus demolarea versată a doctrinelor autentice ale Sfintei Scripturi) . Astfel, Walter Rauschenbusch, a reușit să creeze prin această malignă teologie ’’revoluționară”, o “evanghelie” mai “RELEVANTĂ” și mai “PLINĂ DE COMPASIUNE” pentru mulți.

Cu ajutorul ei, așa cum a firmat si dr. A. W. Beaven, fostul președinte al Consiliului Federal al Bisericilor din S.U.A, s-a produs “o schimbare atât de direcție cât și în accentele puse, care au fost urmate mai apoi de Protestantismul American”.

 

Coincidență, sau nu,… SIGUR nu!, amândouă instituțiile de învățământ superior teologic, menționate mai sus, unde a studiat și lucrat Walter Rauschenbusch, au fost fondate de nimeni altul decât faimosul John D. Rockefeller, care a fondat sute de instituții de învătământ, chiar si unele “creștine”.

 

Walter Rauschenbusch a introdus conceptul eretic care spune că Isus Cristos a fost unul  ”care NU ar fi venit ca să salveze păcătoșii din pacatele lor, ci unul care a avut o ‘pasiune socială’ pentru societate”. Walter Rauschenbusch și tovarășii săi au înființat “Frăția Împărăției” care a reunit lideri de biserici, care gândeau la fel ca și ei, sub o dorință socială comună de înfăptuire a ”Împărăției Lui Dumnezeu” aici și acum, în această lume, pe acest pământ.

 

Planul lor s-ar potrivi ca o mănusă cu năzuințele și strădaniile neoevanghelismului contemporan. Planul lor chema la reformă politică, unitate ecumenică, “Justiție Socială” și pace globală. Ca să-și justifice locul în (noua) teologie “creștină”, cuvinte biblice ca mântuire/răscumpărare și regenerare/naștere din nou, au fost redefinite ca să se potrivească agendei lor socialiste.

 

Nu vă sună foarte cunoscut termenii de mai sus? Lideri cu succes în biserici, folosesc azi aceeași strategie.  Pastorul neoevanghelic contemporan, Brian McLaren, este socotit liderul suprem, deși neîncoronat oficial, al curentului teologic neoliberal, postmodern, denumit “Biserica Emergentă”. Recenta sa carte,  intitulată “Mesajul secret al lui Isus”, denaturează învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, prin susținerea ideii nebiblice de Împărăție pământească, interreligioasă, a lui Dumnezeu. În același mod, Tony Campolo, alt lider de succes neoevanghelic, susține ideea perfecționării lumii terestre/pământești prin acțiune socială,  ridiculizând direct promisiunea clară a Bibliei referitoare la viața eternă:

 

„Evanghelia nu este… despre plăcinta din ceruri*  pe care o primești după ce mori… Este obligatoriu ca generația care se pare că are succes, care promite multe, să înțeleagă că Isus-ul biblic era dedicat realizării unei noi ordini sociale în această lume… De aceea, a deveni creștin, implică chemarea la acțiune socială”

 

plăcinta din ceruri*  – este o expresie englezească figurativă care desemnează răsplata viitoare după moarte, socotită ca fiind înlocuitoare ideii de răsplătire aici și acum, în viața aceasta pământească

 

În 1907 Walter Rauschenbusch s-a întâlnit cu liderii Socialiștilor Fabieni din Anglia, Sidney Webb și Beatrice Potter Webb. Spre deosebire de agitații revoluționari marxiști (care credeau că schimbarea societății spre progres trebuie făcută prin violență, prin revoluție armată), metodicii socialiști fabieni puneau accentul pe transformarea pașnică a societății pentru a atinge scopurile lor, transformare realizabilă prin propagandă și infiltrarea universităților, seminariilor, bisericilor, etc.

 

De-alungul anilor, această mișcare a socialiștilor fabieni a crescut și i-a inclus și pe: Bertrand Russell, H. G. Wells (care a scris cartea “Conspirația Deschisă. Planul de execuție pentru o revoluție mondială”), dramaturgul George Bernard Shaw, apoi Sinclair Lewis, pe lidera Societății TEOSOFICE, Annie Besant și pe liderul comunist Harry Dexter White care a lucrat cu ALGER HISS la înființarea O.N.U, sau U.N (in lb. engleză). Această ideologie a Socialismului Fabian s-a răspândit în națiunile din Vest (occident), datorită, în parte, bisericilor liberale care i-au predicat mesajul ca și cum ar fi fost suținut de autoritatea Lui Dumnezeu.

 

https://apologeticindex.info/wpn/ecumenism/evanghelia-sociala-consiliul-bisericilor-si-socialismul-fabian/

 

/////////////////////////////////

 

 

 

SOCIALISMUL FABIAN – De ce e important pentru ca un creștin să fie informat despre câteva aspecte concrete ce privesc această ideologie periculoasă și despre organizația sa ?

 

 

Societatea Fabian este o organizaţie britanică elitistă fondată în 1884, care are azi ample ramificații la nivel mondial, având același scop final, aceleași idealuri ca și organizatiile oculte mondiale ale Francmasoneriei și Iluminaților. De fapt ȚELURILE și SCOPURILE  fundamentale ale socialismului fabian se interpătrund și se identifică în așa mare proporție cu ale Masoneriei și Iluminaților, încât singura concluzie logică este că izvorăsc din aceeași SURSĂ spirituală ocultă, anticristică, fundamental contrară doctrinelor sfinte ale Creștinismului Biblic.

 

Societatea Fabian (strategia de a purta război a unui celebru general roman)                                              Denumirea Societății FABIAN a fost aleasă cu grijă de artizanii mișcării. Astfel denumirea de “Fabian” vine de la numele generalului roman din secolul al treilea î. Hr., Quintus Fabius Maximus, care l-a învins pe cartaginezul Hannibal. Acest general roman, datorită stilului său de a purta un război, a fost poreclit de romanii contemporani cu el, “Cunctator”, adică “Cel care amână”.  Fabienii au “descoperit” secretul strategiei acestui general: niciodată să nu înfrunţi direct inamicul în câmp deschis, ci înfrânge-l treptat, prin hărțuire continuă, epuizând inamicul prin mai multe bătălii mici, retrăgându-te după fiecare atac, chiar dacă e victorios. Fabius a fost un mare războinic aplicând simpla strategie a răbdării gradate. Ştia că nu poate înfrânge armatele puternice ale lui Hannibal într-o confruntare deschisă, directă, cu toată armata cartaginezului, pentru că avea mult mai puţini luptători ca el. Niciodată nu şi-a înfruntat direct inamicul.

 

Simbolul Societăţii Fabian: UN LUP ÎMBRĂCAT ÎN HAINĂ DE OAIE !

Emblema, simbolul lor, definește și strategia adoptată de Societatea Fabian. Aceasta decurge din înțelegerea biblică a simbolului/emblemei lor. Este vorba de infiltrarea lentă, graduală, pas cu pas, a sferelor societății cu ajutorul unor noi ideologii menite să deconstruiască vechile ideologii, credințe, principii, etc., pentru a realiza visul socialiștilor fabieni, TRANSFORMAREA GLOBALĂ A LUMII, pe cele trei coordonate: social, politic și religios. Ei trebuie să se mulţumească cu o serie de mici victorii, dar care însumate în timp, vor avea ca rezultat o mare victorie şi triumful absolut al socialismului, comunitarismului, globalismului. Este vorba de așa numita politică a pașilor mărunți !

Simbolul iniţial al societăţii era o broască ţestoasă, sugerând înaintarea înceată, greoaie a animalului, dar mai târziu l-au schimbat cu un lup îmbrăcat în piele de oaie, pe care George Bernard Shaw (membru de frunte al Societăţii Fabian), îl sugerase cu mult timp înainte, considerându-l un simbol mult mai potrivit pentru emblema Societăţii Fabian, decât o ţestoasă.

 

Pentru cei care nu prea știti mare lucru despre marele socialist fabian, care a jucat un rol important și în înființarea acestei societății, care a fost și laureat al premiului Nobel pentru literatura în 1925, scriitorul irlandez George Bernard Shaw, mare fan al lui Adolf Hitler și al politicii naziste de eugenie*, am sa vă dau doar un singur citat CARE-I CONTUREAZĂ FOARTE PRECIS INTENȚIILE SALE “SOCIALISTE”, precum și ale Societății Fabian în care era tare implicat:

 

„O parte a politicilor de eugenie ne-ar aduce/determina în final să utilizăm la scară largă camere destinate suprimării vieților. Un mare număr de oameni ar trebuii să fie EXTERMINAT pentru că IROSEȘTE TIMPUL altor oameni care trebuie să aibe grijă de ei”

sursa: George Bernard Shaw, Lecture to the Eugenics Education Society, Reported in The Daily Express, March 4, 1910.

 

*eugenie  – teorie care preconizează ameliorarea populațiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinților, sterilizarea, interzicerea procreării pentru indivizii “nedotați” genetic, eliminarea fizică a indivizilor indezirabili d.p.d.v genetic,  etc.), folosită de rasiști și fasciști.

 

RICK WARREN, C.F.R, SOCIALISMUL FABIAN, O.N.U, MIȘCAREA NEW AGE ȘI  UTOPICUL LOR PLAN MONDIAL DE PACE                                                                                                                                                     Celebra familie de magnați occidentali, ROCKEFELLER, a pompat sume imense de bani pentru susținerea SOCIALISMULUI FABIAN și pentru înființarea in 1921, în S.U.A, a Consiliului pentru Relatii Externe (celebrul C.F.R). C.F.R s-a înființat cu ajutorul socialiștilor fabieni din Anglia. C.F.R nu este altceva decât o ramură a Societății Fabian din U.K.! C.F.R este o organizatie plină de masoni!

 

Un distins membru în C.F.R (Council on Foreign Relation/ Consiliul pentru Relatii Externe) este și mega-pastorul RICK WARREN, mogulul rețelei P.D.C (Biserici Conduse de Scop). Rick Warren, a devenit în timp un fel de  guru sau ”papa” a neoevanghelicilor (adică evanghelicilor neoliberali). Rețeaua sa influențează ideologic, pănă la ora actuală, la nivel mondial, un număr impresionant, de câteva sute de mii, de biserici neoevanghelice. El este de departe azi cel mai influent pastor neoevanghelic la nivel mondial, contribuind masiv, alături și de alții, la modificarea malignă treptată a escatologiei și soteriologiei Creștinismului neoprotestant ! Rick Warren predică un „har ieftin” care nu pune deloc accentul pe pocăință ca și condiție esențială a salvării/mântuirii, iar când a avut ocazia și-a manifestat public dezinteresul pentru studierea profețiilor biblice legate de vremurile din urmă, îndemnându-și indirect fanii să nu le studieze căci le-ar distrage atenție de la munca lor, plănuită de Isus pentru fiecare din ei. El a precizat, printr-o abilă, dar josnică, manipulare a textului Scripturii, că cei care studiază profețiile biblice nu sunt potriviți pentru împărăția lui Dumnezeu (http://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=2569).

 

Rick Warren folosește în celebra sa carte, care a spart topul vânzărilor la nivel internațional, „Viața condusă de scopuri”, dar și  în cartea sa „Biserica condusă de scopuri” , și ea foarte populară,  o mare diversitate de traduceri ale Bibliei, unele serios problematice, căutând ca să obțină o susținere a ideii ce dorește  să o enunțe printr-un verset biblic. Dar cea mai utilizată versiune a Bibliei, folosită de Rick Warren, este The Message (Mesajul), o versiune postmodernă nouă, parafrazată, scrisă de Eugene Peterson, care este un promotor al Misticismului curentului neoliberal, denumit Biserica Emergentă ( http://www.lighthousetrailsresearch.com/themessage.htm ). Vă voi da doar două exemple a modul eronat, vădit intenționat, cum această versiune parafrazată, modifică textul biblic pentru al armoniza cu planurile politice globaliste, atât ale elitei  politice mondiale, dar și ale agendei internaționale a megamișcării oculte New Age (Noua Eră), cât și ale teologiei neoliberale tributară teologiei dominionului (dominion theology sau numită și kingdom now theology –Împărăția lui Dumnezeu aici și acum-).  În Ioan 3:17, versiunea The Message sună așa: „Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume, ca să condamne/judece lumea, ci ca lumea prin el să fie făcută un loc mai bun„; în loc de varianta corectă „să fie mântuită/salvată prin El„. NO COMMENT !                                                                                                                                                                         Cel de al doilea exemplu este din Matei 24: 4-5, în loc de  varianta corectă: „Bagați de seamă să nu vă inșele cineva. Fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Si vor insela pe multi„, traducerea The Message, noua Biblie parafrazată, spune așa: „Fiți atenți/feriți-vă de înșelătorii care vorbesc despre venirea zilei judecății de apoi…”. Practic este exact pe dos ! În loc să avertizeze despre pericolul apostaziei și manipulării/înșelării religioase a vremurilor din urmă, făcută în numele Lui Isus, de care vorbea Domnul Isus aici, The Message avertizează împotriva adevăraților profeți, predicatori și apologeți care avertizează Biserica despre apostazia zilelor din urmă, în conformitate cu Scriptura.

 

Aici puteți observa afilierea  evidentă a lui Rick Warren la grupul elitist globalist, CFR: http://www.cfr.org/about/membership/roster.html?letter=W

 

Dar mare atentie, dragi frați și surori în Domnul Isus !, C.F.R este o ramură a Societății Fabian, fiind înființat in SUA in 1921 cu sprijinul financiar al familiei de magnați de talie mondială, Rockefeller.  Fostul prim-ministru al Angliei, Tony Blair, este și el un membru de vază azi al Societății Fabian, iar cooperarea politico-religioasă pentru promovarea agendei globalismului, dintre dânsul și megapastorul american Rick Warren, este foarte cunoscută. Despre acest aspect, cu ajutorul Domnului Isus, vom vorbi mai în detaliu în altă expunere.

 

Un alt amănunt, care merită amintit aici, este și faptul că planul globalist “evanghelic” P.A.C.E (P.E.A.C.E. Plan în lb. engleză), al lui Rick Warren, seamănă incredibil de bine cu planurile globaliste de PACE ale colosului ocult NEW AGE și ale O.N.U (U.N – în lb. engleza). De fapt e ACELAȘI lucru, doar că abilul și genialul demagog RICK WARREN camuflează în limbaj comun evanghelic, intențiile planului globalist de “pace și securitate” al O.N.U (U.N), care e aproape identic cu al colosului ocult NEW AGE, pentru a fi mai ușor “digerabil”/acceptat de bisericile creștine !!!

 

 

 

BIBLIOGRAFIE parțială:

 

The Fabian Window, Rick Warren, Tony Blair, and The Religious Trojan Horse By Brannon Howse                                               

http://old.worldviewweekend.com/worldview-times/article.php?articleid=8331

Cartea „Religious Trojan Horse” de Brannon Howse

http://www.worldviewweekend.com/products/books/religious-trojan-horse

Cartea „False Christ Coming – Does Anybody Care?” de Warren B. Smith

http://www.lighthousetrails.com/mm5/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=LTP&Product_Code=FCC&Category_Code=WS

Cartea „Deceived On Purpose” de Warren B. Smith

http://www.lighthousetrails.com/mm5/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=LTP&Product_Code=DP&Category_Code=WS

Cartea „A ‘Worderful’ Deception” de Warren B. Smith

http://www.lighthousetrails.com/mm5/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=LTP&Product_Code=AWD&Category_Code=WS

Cartea „New Age” de Lothar Gassmann

http://www.librariamaranatha.ro/new-age.html

Cartea „Since the Beginning. History of the World in Christian Perspective” de Jerry H. Combee și Kurt A. Grussendorf

http://www.goodreads.com/book/show/9798418-history-of-the-world-in-christian-perspective

Why Christians Should Not be Part of Freemasonry. Analysis of Ron Carlson’s Presentation “Freemasonry & the Masonic Lodge” and Masonic Attacks Against it

 

 

 

https://apologeticindex.info/wpn/ecumenism/socialismul-fabian-de-ce-e-important-pentru-ca-un-crestin-sa-fie-informat-despre-cateva-aspecte-concrete-ce-privesc-aceasta-ideologie-periculoasa-si-despre-organizatia-sa/

 

///////////////////////////////////////

 

 

Nouă sesiune a Forumului Dialogos: Evanghelia socială – răscumpărarea societății

 

 

Dragi prieteni

 

Salva de final a acestei stagiuni a Forumului Dialogos ne atrage atenția asupra unei vaste tematici – Evanghelia Socială. Tratată foarte diferit, de multe ori de pe poziții antagonice sau polemice, tema Evangheliei sociale rămâne contemporană, actuală și cu rezonanțe adânci în societate, undele de reverberație propagandu-se la mare distanță uneori pierzându-și, parcă, identitatea șocului de impact inițial.

 

Această sesiune a Forumului Dialogos va fi prezentată în dialog între amfitrionul Forumului, profesorul Emil Bartoș și invitatul nostru, dl. Ciprian Simuț, teolog, gânditor, publicist din Oradea. Doctor în teologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Ciprian Simuț manifestă a preocupare deosebită pentru implicațiile doctrinelor teologice în organizarea țesăturii sociale.

 

Sesiunea Forumului Dialogos va avea loc Joi, 31 Martie 2022, în intervalul orar 18:00- 20:00 și va fi găzduită cu prezență fizică fără restricții în Sala Mare a clădirii Bisericii Metanoia, Arad, str. Tribunul Dobra nr. 8.

 

Grupul “Dialogos”

 

https://www.stiricrestine.ro/2022/03/30/noua-sesiune-a-forumului-dialogos-evanghelia-sociala-rascumpararea-societatii/

 

 

////////////////////////////////////////

Erezia Evangheliei Sociale (Social Gospel)

 

În urma rugăminților unora de a face un rezumat al ereziei “Evangheliei Sociale”(Social Gospel), regăsita în articolele din ultimii ani ai site-ului Orthodox Australia (orthodoxaustralia.org), încerc în rândurile următoare să redau succint câteva idei care să pună în context și să explice această nouă și ultimă erezie.

 

Această erezie a fost bine sintetizată în scrierile părinților Serafim Rose și Herman Podmoshenski de la Mănăstirea Platina, urmași spirituali ai părinților de la Mănăstirea Optina a cărei linie au continuat-o. După cum unii știu, dar poate majoritatea nu au aflat, multe din lucrările acestor doi sfințiți părinți au fost cenzurate, cărți editate în ediții ulterioare, paragrafe scoase etc, ca să nu mai amintim lupta acerbă de discreditare și calomniere a lor și modul suspicios al morții la doar 47 de ani a Părintelui Serafim Rose, în urma unei afecțiuni rapide și acute la stomac, care are mai mult trăsăturile unei otrăviri, cât și a înscenărilor calomnioase de pedofilie și alte acuzații la adresa Părintelui Herman (Gherman) care nu au fost dovedite în instanță niciodată. De altfel, acești părinți au suferit așa cum au suferit toți ceilalți predecesori și duhovnici ai lor, incluzând aici și pe Sfântul Ioan Maximovici.

 

Una dintre lucrările cele mai importante, dar cu care s-a dus și cea mai înverșunată luptă(mai ales din interiorul Bisericii) de a nu vedea niciodată lumina zilei, a fost cursul “Orthodox Survival Course”(sau cursul de supraviețuire ortodoxă) pe care acești doi părinți l-au ținut timp de câțiva ani(în anii 70) la mănăstire la Platina. Pe timpul verii, mulți pelerini din toată lumea veneau din toate colțurile lumii să audă și să vadă despre ceea ce se dusese repede vestea. Acest curs a fost publicat în anii mai recenți pe site-ul mai sus amintit în categoria “Ennobling Literature”. Cu această ocazie lansez și invitatia celor care doresc a ajuta cu traducerea lui în românește să o facă spre folosul dreptcredincioșilor noștri români.

 

Pe baza acestei comori ascunse și a multor dintre scrisorile cenzurate și nepublicate decât recent a celor doi părinți, misiunea ortodoxă Orthodox Australia a încercat să pună cap la cap această moștenire spirituală cu evenimentele recente din lume și să pună în lumină o viziune de ansamblu și să dea un sens acestora.

 

Sunt multe elemente pe care ar trebui să le includ, pe măsura ce îmi vin în minte și în urma revizitării unora din articole, voi actualiza această postare.

Am să încerc să prezint succint principalele idei.

 

Erezia “Social Gospel” (sau Evanghelia Sociala) pleacă de la premisa că menirea Bisericii este nu aceea de a popovădui cuvântul lui Dumnezeu ci de a deveni un participant activ la scopul eradicării din societate a tuturor problemelor, nedreptăților, bolilor, suferințelor etc, devenind astfel o biserică umanistă, o intruchipare a idealurilor umaniste.

 

Este binecunoscut în învățătura Ortodoxă că nedreptatea, fărădelegea, sărăcia, lipsurile, bolile etc sunt cauza naturii decăzute a omului și a păcatului. Dumnezeu îngăduie fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai puțin, după dreapta Sa socoteală, ca fiecare să avem o cruce de dus în viață, iar această Cruce este cupa suferințelor pe care trebuie să le îndurăm spre a ne mântui. Așadar aceste suferințe sunt parte din planul lui Dumnezeu de mântuire a fiecărui om în parte, și spun în parte pentru că e foarte important, deoarece se încearcă a se împinge în față un fel de mântuire “colectivă”.

 

Ce încearcă această erezie să aducă nou este să își propună ca să lupte pentru eradicarea tuturor acestor suferințe din societate și din viața fiecăruia, adică să înlăture însăși pârghia mântuirii lăsată nouă de Hristos, pentru ca în final să se ajungă la societatea perfectă aici pe pământ, fără nedreptate, fără fărădelege, fără sărăcie, fără boli, fără suferință, adica fără de Cruce! Aceste deziderate nu sunt vorbe în vânt ci puncte cheie incluse în Documentul 3 al Sinodului(tâlhăresc-ecumenist) din Creta, în special în sectiunea “F: Misiunea Bisericii Ortodoxe ca mărturie de dragoste în slujire” (http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-misiunea-bisericii-in-lumea-contemporana-document-final/).

 

Este imposibil să nu observăm limbajul caracteristic comunist foarte asemănător cu cel cu care am fost obișnuiți și pe vremea regimului de tristă amintire, însă de data aceasta aceste deziderate utopice apar în documentul oficial al Bisericii și devin parte din învățătura sa, o doctrină care nu a existat până astăzi în Biserică, o învățătură nouă și care va trebui propovaduita! Oridinele de propovăduire vor veni de sus. Ce este interesant este că aceleași puncte și obiective se regăsesc în mare parte pe agenda Națiunilor Unite, sub numele de Agenda 2030 (sau agenda 21 cum este ea cunoscută cu un nume mai vechi). Dacă vechii comuniști ne vorbeau de “exploatarea omului de către om” ca deziderat principal pentru motivul de a aduce o nouă formă de dreptate socială, acum au schimbat puțin cuvintele, au adăugat și câteva cuvinte duhovnicești și cu referire la credință, și ne-au prezentat o formă îmbunătățită a aceluiași manifest.

 

Într-una din scrisori(numărul 78 pe site-ul orthodoxaustralia.org) Părintele Serafim scria profetic aceastea:

http://orthodoxaustralia.org/…/letters-of-fr-seraphim-rose…/

 

”Dar cu comuniștii, ținta este mai adâncă: în final, să distrugă complet Biserica, folosindu-se de înșiși ierarhii Bisericii(când este posibil) ca agenți infiltrați ai acestui plan; și, spre sfârșitul planului, să se folosească de Biserică să apere comunismul în lume și în Occident și să propovăduiască un „Creștinism comunist” care pregătește ideologic calea pentru viitorul triumf al comunismului mondial, nu doar ca regim politic universal, dar și ca tiranie ideologică și pseudo-religioasă.

Pentru a ne da seama de acest lucru, trebuie să ne dăm seama ce este comunismul: nu doar un regim politic nebun după putere, ci un sistem ideologic-religios a cărui

țintă este să dărâme și să înlocuiască toate celelalte sisteme, mai ales Creștinismul.”

 

Este foarte greu să nu observam că de fapt acest document (Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană) este chiar materializarea acestei profeții. Biserica cea Orthodoxă a lui Hristos ne învață că lucrarea mântuitoare a omului este una tainică, individuală, ce acționează asupra fiecărui suflet în parte prin participarea la Sfintele Taine. Noua doctrină însă învață că lucrarea mântuitoare trebuie de acum să conțină, pe lângă tainele bisericești (care se fac individual), și un element „social” nou, la care neparticipând înseamnă excluderea din Biserică prin nerespectarea hotărârilor sinodale. Asistăm deci la apariția unui nou concept, acela de „mântuire colectivă” (sau collective salvation).

 

După cum este arătat și în Orthodox Survival Course(Cursul ortodox de supraviețuire), vechii comuniști, văzând că experiența de ateizare marxistă a eșuat, vor încerca să o facă din nou într-un context spiritualizat, în care Biserica mărturisitoare a lui Hristos să devină parte implicată, aservită acestui nou sistem. Însă ca această lucrare satanică să reușească, trebuie adus în prim plan și un duh, un spirit catalizator, care să imbolde lumea la a participa în această mișcare. Acesta e spiritul harismatic, descris perfect în lucrările Părintelui Serafim Rose, care este de fapt același spirit care a luat cu asalt „creștinătatea” Vestică încă de la momentul schismei de Ortodoxie, și care a ajuns să prolifereze cel mai evident la protestanții de azi. Primele elemente ale acestui spirit harismatic poate fi observat la Francis de Assisi, la care regăsim și prima formă a ereziei “Evanghelia Socială”(Social Gospel). În scrierile papistașe(spunându-li-se greșit „catolice”) găsim multe referințe la motivul pentru care el a început să predice prima formă a acestei erezii numită “Bucuria sărăciei”(The Joy of Poverty). Adică un fel de promovare socială a ideii de sărăcie ca un fenomen social ca mod de mântuire socială, făcută nu în spiritul Sfinților Părinți care făceau acest lucru în mod tainic și individual prin renunțarea la lumea aceasta deșartă și unirea cu Dumnezeu, ci cu scopul de a arăta „că nu trebuie să fie nimeni mai sărac decât el”(Francis de Assisi), dacă ar fi să cităm direct de la sursă. Scopul e evident de a crea un efect social în masă și nu o mântuire individuală.

 

Deci se poate vedea deja acest spirit harismatic care îl imboldă pe om să facă tot felul de “acte de smerenie” nu pentru slava lui Dumnezeu, ci spre slava proprie, ca omul să fie slăvit și luat ca exemplu de societate. Acest spirit harismatic este peste tot în Occident și a pătruns deja și în țările Ortodoxe. Spre exemplu astăzi auzi peste tot de oameni care înconjoară bisericile pe coate și în genunchi în văzul tuturor și cum astfel de practici se răspândesc tot mai mult. Din nou Francis de Assisi poate fi considerat fondatorul acestor practici prin celebra sa “dovadă de smerenie” în care îl punea pe ucenicul său să-l lege de gât cu o funie și să-l târâie prin piețe biciuindu-l, arâtând lumii cât de păcătos este. Acestea nu sunt decât elemente ale acestei erezii “Evanghelia Socială” de care vorbeam mai devreme. Observăm deci că lucrarea mântuitoare se mută din planul tainic, individual, în cel colectiv, social!

 

De atunci însă creștinătatea vestică “a evoluat” cu mult înspre rău, și ajutată de știință, această pervertire a ajuns să devină unealta Antihristului care se pregătește să apară. Acest Antihrist va veni ca “tatăl tuturor harismaticilor”, pentru că va forța toată lumea să facă toată fapta bună la vedere, iar această erezie “Social Gospel” este ultima etapă pregătitoare, și este și scopul ereziei ecumeniste de până acum, pentru că scopul a fost să adune toată lumea creștină în jurul acestei noi erezii mai mare și mai puternică, erezia “Social Gospel”.

 

Elementele definitorii și termenii vehiculați ale acestei erezii de azi sunt “social justice” (dreptate socială), “financial or economic justice” (dreptatea financiară și economică – adica tot comunismul definit cu alte cuvinte, lupta de clasă și înlăturarea exploatării săracilor de către bogați), “climate justice”, “religious justice” etc.

 

Când ne uităm împrejur, fiecare din aceste elemente au dus la crearea unei mișcări de mobilizare generală în numele dreptății. Cred că deja devine evident faptul că de fapt toate problemele omenirii de azi sunt create artificial de un grup de “elite”, pusă să distrugă omenirea și să aducă Noua Ordine Mondială. Ei sunt cei care crează și finanțează toate revoltele și problemele sociale (inclusiv ISIS), ei au creat acest sistem financiar atât de corupt și care va colapsa (iar mișcarea de mobilizare împotriva bancherilor nu a lipsit să apară: Occupy Wall Street), ei modifică și vremea ca să ne împingă pe noi să acceptăm acest nou sistem de valori comuniste definit de Agenda 21, ei împing pe plan politic căsătoriile homosexuale, legalizarea avortului etc. Toate acestea au rolul de a mobiliza toate religiile, toate clasele sociale în această mișcare de “dreptate socială”, de unire a tuturor în ciuda diferențelor doctrinare, într-un front comun de luptă împotriva inegalității și corupției, pentru că nu este nicio religie care să nu denunțe asemenea practici, toate sunt împotriva lor.

 

Vă amintiți probabil în Scriptură, în Apocalipsă, cum că “Antihristul va face semne mari pe pământ”, chiar “și foc să coboare din cer” în încercarea sa turbată de a subjuga omenirea bestiei Apocalipsei (comunismului). Uitati-vă și voi ce nenorociri se văd doar dacă ne uităm la schimbările climatice. Acum vreo 3-4 luni au fost știri, în presă cum că a fost o furtună cu fulgere fără nori prin Franța și prin Germania, fulgere din senin coborând ca focul din cer … Toată această propagandă a schimbării climatice este tot datorită puterii satanei, care prin stiință, în ziua de azi poate modifica vremea, poate aduce secete, poate aduce chiar și ploi distrugătoare. Toate acestea sunt făcute ca să ne sperie și să ne forțeze să ne închinăm bestiei.

 

Nu cred că este cazul să mai amintesc (ca parte a programului “religious justice” amintit mai sus) cum suntem toti împinși spre o religie politic corectă și fără discriminare, inclusiv față de musulmani.

 

Deci vedeți, dragii mei, cum pe absolut toate planurile, încercările la care e supusă omenirea astazi devin tot mai grele. Va urma și razboiul, dar întâi vine colapsul financiar, așa spun profețiile …

 

În a înșela lumea, ei încearcă să creeze și un fals antihrist, astfel că cel ce vine după acest fals antihrist, să vină ca un “eliberator” de sub tirania acestui fals antihrist, și ca atare lumea să-l primească ca pe mesia! Acest adevărat antihrist, va aduce bunastarea generala, dreptatea universală, pedepsirea publică a tuturor elitelor și lucrătorilor fărădelegii, va fi cel pe care Dostoievski îl numea “Marele Inchizitor”. Vedem deci cum această nouă erezie este menită să pregatească tronul adevăratului antihrist.

 

Falsul antihrist va fi conducătorul a ceea ce astăzi presa încearcă să ne prezinte ca fiind “Noua Ordine Mondială”, acel regim de opresare și persecuție a tuturor indiferent de religie, facută tot spre scopul forțării unirii lor, sistem care va avea un dictator la putere. Pe acest dictator lumea îl va considera ca fiind antihristul, dar nu va fi. Va fi, fie conducătorul noului imperiu islamic ce se va ridica pe fondul căderii vestului, dar poate fi și un nou Hitler ce vine din vest.

 

Adevăratul antihrist va veni ca urmare a revoltei generale, a ultimei revoluții, celei pentru “dreptate socială”, pentru că de acum înainte situatia se va înrăutății tot mai mult, Vestul va intra în colaps financiar iar necazurile vor deveni de nesuportat. Prin aceste teribile încercări, satana speră să coalizeze pe toti, de la mic la mare, pentru marea dreptate sociala și instaurarea paradisului pe pământ!

 

Ar trebui amintit că în prelegerea istorică a primului papă catolic din istorie ce s-a adresat Congresului American și Adunării Națiunilor Unite în septembrie 2015, papa Francis a prezentat și a promovat exact aceleași obiective de justiție și dreptate globală.

 

Iată dragi frați întru Hristos cum în acest fel au ajuns idealurile comunismului spiritualizat să fie propovăduit lumii întregi…

În cursul Orthodox Survival Course, se arată clar că Revoluția Franceză a fost începutul mișcărilor sociale și de răsturnare a rânduielilor lăsate de Dumnezeu pe pământ, eliminarea tuturor monarhiilor creștine, și a instaurării unei noi ordini sociale și politice, mișcare ce se va termina cu revoluția ce-l va întroniza pe Antihrist. Aceasta va fi ultima revoluție.

 

“Libertate, Egalitate, Fraternitate” se strigă încă odată, însă de această dată chiar din interiorul Bisericii lui Hristos!

 

(sursa in romaneste)

(varianta in engleza)

 

(Cât despre Sfintele Taine, unul din cei care corectează/postează pe acest site care scrie și aceste rânduri, nu mai are parte de ele din moment ce nu are cum să ajungă la vreun preot nepomenitori care nici să nu fie căzut in vreo extremă, și cred că nu sunt singurul. Părintele Rafail Berestov, cel mai mare luptător la ora actuală împotriva ecumenismului, pomenirii ereticilor și globalizării spune că vom rezista în îngrădirea de erezie și aruncarea actelor antihristice pline de 666 doar prin Rugăciunea lui Iisus.

”Cel ca Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui…Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit, să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veți cere în numele Meu.”(Ioan 14, 21; 15, 16)

 

Sursa: orthodoxromania.org

Erezia Evangheliei Sociale (Social Gospel)

 

//////////////////////////////////////

 

 

Semnul Antichriștilor

 

Am vorbit la telefon cu fratele Severin, prietenul meu care locuiește tocmai pe cealaltă coastă a Americii. M-a sunat ca să-mi mai spună ce a mai făcut și să-i mai spun și eu ce-am mai făcut. Din vorbă în vorbă, amândoi ne-am nedumerit de pretenția unor anumiți teologi care susțin că am intrat deja în vremea împărăției și că ea se va mări constant până când va cuprinde toate marginile pământului.

 

“Din ce Biblie au scos ei aceasta?“ se întreba retoric Severin, “că în traducerea mea română făcută de Cornilescu și în încă vreao câteva zeci de traduceri pe care le am acasă în limba engleză nu scrie nicăieri așa ceva!“

 

I-am dat dreptate. În teologie, “textul nu scuză … mijloacele!“

 

Scriindu-le celor Tesalonic, apostolul Pavel lansează un avertisment împotriva “optimiștilor“ escatologici care au încurcat borcanele:

 

“Cît priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,  2să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.  3Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,  4protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.  5Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, cînd eram încă la voi? “ – 2 Tes. 2:1-5).

 

“Ziua Domnului“ echivalentul împărăției care va veni împreună cu Împăratul escatologic, n-a venit încă și nici poveste să fie deja cu noi. Cei care pretind un astfel de lucru clatină mințile credincioșilor, tulbură credința și amăgesc pe cei lesne de convins … Toate acestea sunt avertismentele solemne și serioase ale lui Pavel.

 

“Bine, spun acești optimiști escatologi, așa spune Pavel, dar Pavel nu este ușor de înțeles decât dacă-l subordonăm și cenzurăm prin revelațiile apostolului Ioan, propovăduitorul împărăției din Evanghelia sa.

 

Așa să fie? Ioan, revelatorul, a scris nu numai o Ecvanghelie, ci și trei epistole, plus o … apocalipsă! Iată ce scrie apostolul Ioan, care nu era deloc optimist în previziunile lui pentru vremea Bisericii:

 

“Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s’au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă“ – 1 Ioan 2:18

 

Ioan ne spune că NU biruința Împărăției și lățirea ei până la marginile pământului este semnul sfârșitului, ci tocmai reversul, lățirea curentului de împotrivire față de Christos. Ioan ne spune că atunci când opinia publică generală va fi copleșitor împotriva lui Christos va fi ceasul cel de pe urmă. Eu îl numesc: Semnul Antichristilor!

 

Cu cât vor fi mai mulți antichriști și cu cât creștinismul va părea sufocat sub persecuția lor generală, cu atât vom fi mai aproape de final. Europa va merge spre apostazie, America se va răci, opinia generală a lumii va fi că Isus Christos a fost un experiment eșuat, etc. Etc. Atunci, tocmai atunci va fi sfârșitul. Acesta, tocmai acest semn al Antichriștilor va fi semnalul care îl va anunța. Iar faptul că Ioan întrevedea posibilitatea ca ATUNCI, încă în timpul vieții lui, să fie ceasul cel d epe urmă subliniază importanța doctrinei despre iminența revenirii lui Christos, care n-are nevoie să aștepte pănâ ce noi, curajoșii și prea încrezătorii în puterile noastre, vom reuși să lățim împărăția până la marginile lumii.

 

Chiar Domnul Isus s-a pronunțat împotriva optimiștilor escatologi. El a lansat o întrebare mai mult decât retorică: “Dar când va veni Fiul omului va găsi El credință pe pământ?“

 

Lumea va merge din rău în mai rău și, din păcate (păcate la modul cel mai real posibil) Biserica va merge și ea din rău în mai rău. Dragostea celor mai mulți se va răci. Mugurele Împărăției va rămâne, ca și astăzi, doar în inimile oamenilor cu adevărat credincioși. Numai că aceștia vor fi și ei din ce în ce mai puțini.

 

Când Stăpânul a văzut că Israelul nu aduce roadele scontate, El l-a pus pe Pavel să-și scuture hainele împotriva evreilor și l-a trimis la Neamuri. Când Neamurile vor înceta și ele să mai aducă roade, Stăpânul va închide vremea harului și atunci va veni … judecata și … Împărăția. A crede altfel, înseamnă a strica Evanghelia și a merge în răspăr cu realitatea deja vizibilă. Iar realitatea aceasta este tare … încăpățânată. Ea ne va birui până la urmă pe toți.

 

Semnul Antichriștilor

 

///////////////////////////////////

 

 

Rușinoasa Evanghelie socială

 

De T.A. McMahon

 

Tipărită cu permisiunea The Berean Call    

 

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului. (Romani 1.16)

Din mai multe motive, creştinii de diferite coloraturi cred că “evanghelia lui Cristos” are nevoie de ajustări. Nu schimbări majore, îţi va spune majoritatea, ci unele mici cioplituri pe aici şi acolo. Schimbările deseori încep cu unii care spun că nu e vorba de nici o schimbare reală ci o simplă schimbare de accent. Totuşi, indiferent de raţionament, rezultatul este îmi e ruşine de Evanghelia lui Cristos.

Ruşinea de Evanghelie acoperă un număr de atitudini, de la a-ţi fi ruşine cu totul şi pînă la a crede că cineva o poate îmbunătăţi un pic pentru a o face mai acceptabilă. Un exemplu de acesta este pretenţia recentă a unui autor al Bisericii Emergente care afirmă că învăţătura potrivit căreia Cristos a plătit pedeapsa pentru păcatele omenirii prin moartea lui pe cruce ar fi irelevantă şi privită ca o formă de abuz cosmic al copilului. Exemple mai subtile includ încercările de a face evanghelia mai puţin exclusivistă, de netezire a consecinţelor cum sunt mînia lui Dumnezeu şi Lacul (Iazul) de Foc.

 

Între mulţi lideri religioşi care afirmă că sunt creştini evanghelici (creştini care cred Biblia) este prevalentă promovarea unei evanghelii acceptabile şi admirate de oamenii din lume. Astăzi, cea mai populară formă este evanghelia socială.

Deşi evanghelia socială este comună multor mişcări noi evanghelice, nu este nouă pentru creştinătate. Începuturile ei moderne vin din anii 1800 cînd s-a dezvoltat ca o cale de dialog referitor la diferitele probleme sociale care produceau suferiţă populaţiei. Se credea că extinderea numărului de practicanţi ai milei va arăta dragostea pentru omenire. Acest lucru ar fi posibil prin atenuare a suferinţei umane produse de sărăcie, boală, condiţii grele de lucru, nedreptăţile sociale, drepturile civile, abuzuri,etc. Cei care s-au alăturat acestei mişcări credeau că îmbunătăţirea condiţiilor de trai va duce la îmbunătăţirea naturii umane.

 

O altă forţă motrice din spatele prezentării evangheliei sociale era una escatologică, legată de vremurile din urmă. Aproape toţi erau milenişti sau postmilenişti. Înaintaşii crezuseră că trăiau într-o perioadă (mia „simbolică” de ani) în care Hristos conducea din ceruri, Satan era legat iar ei erau lucrătorii lui Dumnezeu desemnaţi să aducă pe pămînt o împărăţie vrednică de Hristos. Postmileniştii mai credeau că se află în mileniu şi scopul lor era să restaureze pământul în forma edenică pentru reîntoarcerea lui Cristos din ceruri pentru a conduce Împărăţia .

 

Evanghelia socială a avut cîteva realizări incontestabile (legile de protecţie împotriva muncii copilului, sufragiul femeilor) care au contribuit la bunăstarea societăţii. A devenit principalul mod de a se raporta la Evanghelie al teologilor liberali şi linia directoare a confesiunilor creştine în secolul XX. Deşi popularitatea ei creştea şi scădea, era deseori energizată de combinaţia dintre religie şi politicile liberale, de exempl Martin Luther King Jr şi mişcarea pentru drepturi civile în SUA. La jumătatea secolului trecut şi mai tîrziu, evanghelia socială a influenţat dezvoltarea teologiei liberale a romano-catolicismului şi a socialismului de stânga al creştinilor evanghelici. Deabea în acest secol evanghelia socială a atins însă punctul culminant. Doi oameni, amândoi evanghelici practicanţi, au dechis această cale.

 

George W. Bush şi-a început mandatul prin instituirea la Casa Albă a Biroului de Iniţiative Comunitare şi Religioase (fundamentate pe credinţă). Obiectivul era să alimenteze cu fonduri guvernamentale bisericile locale, sinagogi, moschei şi alte organizaţii care aduceau un serviciu social comunităţilor lor. Bush credea că programele conduse de “oameni ai credinţei” pot fi cel puţin la fel de eficiente ca organizaţiile seculare în asistarea celor în nevoie şi uneori chiar mai mult, datorită dedicării lor morale “de a-şi iubi şi sluji aproapele”. La părăsirea biroului declara că el consideră programul său bazat pe credinţă una din cele mai mari realizări a mandatului lui prezidenţial. Candidatul la preşedinţie Barak Obama afirma că, dacă va cîştiga alegerile, va continua Iniţiativele Comunitare şi Religiaose (bazate pe credinţă).

 

Rick Warren, autorul bestsellerurilor Viaţa condusă de scopuri şi Biserica condusă de scopuri a dus evanghelia socială pe culmi nemaiatinse: nu doar în lumea întreagă ci în conceperea şi la desemnarea liderilor mondiali. Warren îi dă credit geniului în managementul afacerilor Peter Ducker pentru conceptul de bază . Drucker credea că problemele sociale ca sărăcia, boala, foametea şi ignoranţa depăşesc capacitatea de rezolvare a guvernelor şi corporaţiilor multinaţionale. Pentru Drucker, soluţia cea mai bună ar fi sectorul non-profit , în special bisericile cu armate de voluntari dedicaţi în atenuarea bolilor sociale a celor din comunitatea lor.

 

Warren, recunoscîndu-l pe Drucker ca fiind mentorul său în ultimii 20 de ani, cu siguranţă că şi-a învăţat mai întâi propriile lecţii. Cele două cărţi, traduse în 57 de limbi şi cu vînzări de peste 30 de milioane de exemplare, dezvăluie jocul vizionar al lui Drucker. Warren a reuşit să implementeze viziunea din cărţi în bisericile locale datorită programelor 40 de zile de Scop şi 40 de zile de Comunitate. Pînă acum, 500 000 de biserici din 162 de ţări au devenit parte a reţelei lui. Ele formează baza Planului de P.A.C.E. Globală (Global P.E.A.C.E. Plan).

 

Ce este Planul de P.A.C.E. Globală (Global P.E.A.C.E. Plan) ?

 

Prezentarea lui Warren către biserică se găseşte la http://www.thepeaceplan.com. Pe suport video, el enumeră “uriaşii” maladiilor umanităţii cum sunt golul spiritual, conducerea autoritară, sărăcia, boala şi analfabetismul a căror eradicare o speră prin (P)lantarea de biserici, (E)chiparea liderilor, (A)sistarea săracilor, (C)aritatea (şi îngrijirea bolnavilor) şi (E)ducarea viitoarei generaţii.

 

Pentru a ilustra cel mai bun mod de a ucide aceşti uriaşi, Warren foloseşte analogia scăunelului cu trei picioare. Două sunt guvernul şi afacerile care s-au dovedit ineficiente pînă cum şi care, asemenea unui scaun cu două picioare, nu poate sta. Al treilea picior foarte necesar este biserica. “Există mii de sate în lume care nu au şcoală, dispensar, nici afaceri sau guvern, dar au biserică. Ce s-ar întîmpla dacă am mobiliza bisericile în provocarea acestor cinci uriaşi mondiali? ” Warren argumentează că dacă în toată lumea sunt 2.3 miliarde de creştini, ei pot forma ceea ce preşedintele Bush numea “o mare armată a compasiunii” a “oamenilor credinţei” aşa cum lumea nu a mai văzut până acum.

În Planul de PACE pe lângă versiunea creştină apare o versiune inclusivă care a obţinut sprijinul şi susţinerea liderilor politici şi religioşi şi a celebrităţilor din toată lumea. La Forumul Global Economic din 2008 el declara :”Viitorul lumii nu este secularizarea ci pluralismul religios…” Referindu-se la bolile ce macină pămîntul, declara “Nu putem rezolva aceste probleme fără implicarea liderilor religioşi şi instituţiile lor. Nu se poate altfel. Pe această planetă sunt 20 de milioane evrei, 600 milioane budişti, 800 milioane hiduşi, peste 1 miliard de musulmani şi 2.3 miliarde de creştini. Dacă vei scoate din ecuaţie pe cei de o anumită credinţă, ai rămine cu restul din cinci şesimi . Şi dacă am lăsa la latitudinea oamenilor secularizaţi rezolvarea acestor probleme majore, ce se va întâmpla?” (http://www.youtube.com/watch?v=rGytW4yh0C8).

 

Pentru a facilita lucrul cu oameni de toate credinţele Warren a revizuit “P”-ul din P.A.C.E. şi l-a schimbat din “(P)lantarea bisericilor evanghelice” în (P)romovarea împăcării şi (E) ul din “Echiparea liderilor bisericilor” în “(E)chiparea liderilor etici.” Warren şi-a reafirmat trecerea practică la pluralism “Cine e omul păcii în orice sătuc-sau poate fi o femeie a păcii—cine este cel mai respectat? ….Nu e neapărat să fie creştin. De fapt, poate fi musulman însă poate fi un om de influenţă şi poţi lucra cu el pentru a ataca cei cinci uriaşi (la care a agăugat încălzirea globală).” El citează un lider secular care îi întăreşte poziţia: “Am priceput Rick. Casele de rugăciune sunt centrele de distribuţie pentru ceea ce trebuie să facem noi.”

 

Warren s-a alăturat bordului consultativ al Faith Foundation , înfiinţată de fostul prim ministru britanic, recent convertit la catolicism, Tony Blair. Scopul fundaţiei este să faciliteze înţelegerea şi cooperarea între şase lideri religioşi: creştini, musulmani, hinduşi, budişti, şiiţi şi evrei. Cum se poate potrivi Crucea în această adunare ecumenică? Nu poate. În atingerea ecumenismului este critică tocmai eliminarea problemei religiilor exclusiviste, o îngrijorare articulată la Forumul Economic Mondial (World Economic Forum ): “Există unii lideri religioşi în diferite credinţe care, în căutarea afirmării propriei credinţe şi a legitimării şi autentificării ei …neagă credinţa altora şi legimitatea şi autenticitatea lor. Eu nu cred că putem continua aşa fără …împrăştierea urii pentru care suntem aici ca să o rezolvăm. Eu cred că e la latitudinea noastră să insistăm afirmarea a ceea ce e frumos în tradiţia noastră fără a denigra alte tradiţii sugerând că sunt nelegitime şi sortite unui sfârşit rău”.

 

Biblia afirmă că toate religiile lumii sunt “nelegitime” şi sunt “sortite” nu “unui sfârşit rău” ci unui sfîrşit drept. Numai credinţa în evanghelia biblică salvează omenirea: ‘ În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele apostolilor 4:12), ”Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” ( Ioan 3:36) ”

 

Istoria evangheliei sociale este, aproape în toate cazurile, o încercare sinceră a creştinilor de a face acele lucruri care cred că îl vor onora pe Dumnezeu şi de care ar beneficia omenirea. În toate cazurile, totuşi practica faptelor de care “beneficiază omenirea” a compromis credinţa biblică şi l-a dezonorat pe Dumnezeu. De ce? Cuvîntul lui Dumnezeu nu dă bisericii sarcina de a rezolva toate problemele lumii. Cei care încearcă asta încep sub o premiză falsă, “o cale care pare bună omului,” nu calea lui Dumnezeu. Deci, unde se va ajunge? ..la distrugere. Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. (Proverbe 14:12). Mai mult, problemele lumii sunt toate doar simptome. Cauza este păcatul.

Ce procent din “oamenii credinţei” din toate religiile, cincişesimi din populaţia lumii, înţeleg şi acceptă evanghelia—singurul tratament al păcatului? Sau cîţi din cei 2.3 milioane de creştini din lume cred evanghelia biblică? Numerele se prăbuşesc exponenţial…..”Da, dar…ei sunt o forţă masivă de voluntari şi o resursă preţioasă în eliminarea uriaşilor unei lumi în suferinţă!” Ce le foloseşte miliardelor de “oameni ai credinţei” să aline ceva din simptomele lumii şi să-şi piardă totuşi sufletul?

 

Evanghelia socială este o boală mortală pentru “oamenii credinţei”. Întăreşte ideea că mîntuirea este prin fapte, renunţănd la diferenţe de dragul binelui comun, tratînd pe ceilalţi cum vrem noi să fim trataţi, purtîndu-ne moral, etic şi jertfitor—şi fiind aşa vom fi îndrăgiţi de Dumnezeu. Nu. Acestea sunt auto-amăgiri care uită de mântuirea lui Dumnezeu, neagă standardul Său perfect şi resping dreptatea Lui perfectă. Mântuirea nu e “prin fapte, ca să nu se laude nimeni”. De fapt, doar “prin Harul lui suntem mântuiţi, prin credinţă şi nu prin noi înşine: este un dar al lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:8-9). Isus însuşi a spus despre El că este singura cale de a împăca o umanitate condamnată cu Dumnezeu : “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa: nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.”(Ioan 14:6). Nu este o altă cale, din pricina dreptăţii desăvârşite a lui Dumnezeu cerută ca plată pentru păcat pentru fiecare om în parte. (“căci toţi au păcătuit”-Romani 3:23). Numai neprihănitul Om-Dumnezeu a plătit pedeapsa pe deplin prin moartea Lui pe cruce. Numai credinţa în El poate împăca o persoană cu Dumnezeu.

 

Ruşinoasa evanghelie socială de azi nu doar promovează “o altă evanghelie” ci ajută la pregătirea unei împărăţii contrare învăţăturilor Scripturii. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. (Filipeni 3.20) Isus va reveni din ceruri (Ioan 14.3) la “răpire” să ia cu sine pe cei care au crezut în El (Mireasa Lui) pe norii cerului şi îi va duce în cer (1 Tesaloniceni 4:17). Împărăţia care va rămîne pe pămînt va fi împărăţia lui Anticrist.

 

Fidel începuturilor mileniste, postmileniste, eforturile evangheliei sociale sunt înrădăcinate în încercarea de restaurare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Eugene Peterson a infiltrat această erezie în mesajul lui biblic: “Dumnezeu nu a trecut prin atîtea cu Fiul Său pentru a ridica un deget acuzator şi spunînd lumii cît este de rea. A venit să ajute, să facă lumea bună din nou. (pervertire a lui Ioan 3:17).

Rob Bell în cartea sa Un Elvis de catifea dezvăluie escatologia de “reparare a pămîntului” la aproape toţi liderii Bisericii Emergente: ” Mântuirea este aducerea universului în armonie cu Creatorul. Asta are implicaţii uriaşe asupra modului de prezentare a evangheliei, a mesajului lui Isus. Da, Isus poate veni în inima noastră. Dar trebuie să ne alăturăm unei mişcări la fel de întinse şi mari ca universul însăşi. Pietrele şi copacii şi păsările şi lebedele şi ecosistemele. Dorinţa lui Dunezeu e să le restaureze pe toate… scopul nu este evadarea din această lume ci să facem această lume locul în care Dumnezeu poate să vină. Şi Dumnezeu ne va remarca printre cei care vor să facă această lucrare.”

 

Pentru liderul Bisericii Emergente Brian McLaren, acesta este stilul de viaţă al unui creştin. Într-un interviu din 28 iulie 2008 acordat ChristianPost.com afirma: “Cred că viitorul ne va cere să ne unim umil şi caritabil cu oameni de alte credinţe-musulmani, hinduşi, budişti, evrei, seculari şi alţii – în căutarea păcii, a administrării mediului şi a dreptăţii pentru toţi oamenii, lucruri aproape de inima lui Dumnezeu. ”

Nu, apropiat “inimii lui Dumnezeu” este ca “toţi să vină la pocăinţ㔺i să creadă Evanghelia.

 

Oricine îşi pune încrederea în evanghelia socială, care angajează “oamenii credinţei” pentru a “face acest pămînt locul în care poate veni Dumnezeu” , trebuie să fie atent la cuvintele lui Isus din Luca 18:8 “Cînd va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pămînt?” Oameni de toate credinţele, da, dar cu siguranţă nu Credinţa pentru care Iuda, în Epistola Sa din Biblie, îi îndeamna pe credincioşii adevăraţi să lupte. Doamne, ajută-ne pe toţi să nu ne fie ruşine de evanghelia Ta!

 

Preşedintele Barak Obama

 

“Ce inspiraţie. El e primul preşedinte cu adevărat mondial, primul preşedinte pe care l-a avut vreodată omenirea.” afirma Pracha Kanjananont, un taoist de 29 de ani din Starkuck, Bankgkok. ” A avut o copilărie asiatică, părinte african şi are un nume din Orientul Mijlociu. Chiar este un preşedinte cu adevărat global.”

Chiar înainte de alegeri Newsweek a publicat un articol intitulat “Omenirea speră la primul ei preşedinte”. Articolul se încheia astfel : “Lumea şi-a dat deja votul în sondaj după sondaj şi ce vrea şi nu va obţine nici chiar dacă va fi ales Obama, este un Gandhi american, un Gandhi care nu doar vorbeşte în numele minorităţii oprimate ci este unul din ei. Lumea a prins o sclipire a celui dorit într-o amiază însorită de iulie în Berlin. Cam 200 000 de oameni l-au aclamat, o mulţime mai mare decît a reuşit să strîngă în 18 luni încordate. El a profitat de ocazie pentru a se adresa unei audienţe mult mai mari. “Oameni ai lumii”, a spus Barak Obama, “priviţi la Berlin, de unde a căzut zidul, s-a unit un continent şi istoria a dovedit că nu există nici o provocare prea mare pentru o lume care se uneşte ca întreg.”

În discursul victoriei electorale, înaintea unei mulţimi de aproape 90 000 de oameni din Chicago, Obama a vorbit de victoria sa ca împlinire a visului american şi mărturie a “puterii democraţiei”. “Au afirmat-o tineri şi vîrstnici,bogaţi şi săraci, democraţi şi republicani, negri, albi, hispanici, asiatici, băştinaşi americani, homosexuali , heterosexuali, cu disabilităţi şi fără disabilităţi, americanii au trimis un mesaj lumii: noi nu am fost niciodată o colecţie de indivizi sau o colecţie de state roşii sau albastre, noi am fost şi vom fi mereu Statele Unite ale Americii.”

 

Unde va duce Barack Obama America?

 

Credinţa lui a fost subiect de interes afirmîndu-se că ar fi în secret musulman şi ar avea preocupări legate de vederile radicale ale pastorului lui, Rev Jeremiah Wright. Avem şi ceea ce a mărturisit el însuşi despre credinţa lui. Într-un interviu acordat Chicago Sun (5/4/04) înainte de a deveni candidat la preşedinţie, afirma: ” Sunt creştin. Sunt înrădăcinat în tradiţia creştină. Cred că sunt mai multe căi care duc în acelaşi loc şi e o credinţă într-o putere mare, credinţa că noi suntem legaţi ca oameni. Cred că există valori care transcend rasa sau cultura, care ne duc mai departe şi este responsabilitatea noastră, ca indivizi şi colectivitate să ne asumăm responsabilitatea şi să facem vii aceste valori.” Continuă interviulafirmînd că nu ştie dacă va merge în cer şi nici nu crede că alternativa e iadul. Cu alte cuvinte el crede că toate drumurile duc la Dumnezeu.

 

Episcopul homosexual declarat Gene Robinson, a cărui consacrare din 2003 a dus la o criză în Biserica Anglicană, a dezvăluit conţinutul mai multor întâlniri private dintre el şi Barak Obama în timpul campaniei prezidenţiale. Episcopul Robinson a spus că, în timpul convorbirilor lor, dl Obama ” şi-a arătat susţinerea nemijlocită pentru drepturilor homosexualilor şi a lesbienelor.” Este ştiut că Obama susţine “căsătoriile între homosexuali” şi a afirmat că Predica de pe Munte poate fi un argument în favoarea căsătoriilor celor de acelaşi sex.

 

Legat de problema Islamului, într-un un interviu acordat New York Times Obama descria chemarea la rugăciune a musulmanilor de la asfinţit ca “unul din cele mai frumoase sunete de pe Pământ la apus.” Reporterul de la Times, Nicholos Kristof, scria că dl Obama a recitat “cu un accent arab clasa întâi ” primele rînduri din chemarea musulmanilor la rugăciune . Rev Jesse Jackson vorbea de “schimbări fundamentale care vor surveni în politica externă a SUA cu sfîrşitul “deceniilor de a pune pe primul plan interesele Israelului”. “Barak e hotărît să repare relaţiile noastre cu lumea islamică şi musulmană” declara Jackson. “Datorită mediului în care a crescut şi a viziunii ecumenice, el ştie cum se simt musulmanii chiar dacă el rămîne fidel propriei credinţe.”

 

În lumea musulmană a existat un interes crescut în alegerea lui şi în special în Iran. Obama şi-a afirmat dorinţa de dialog cu conducerea iraniană fără impunere de condiţii, tendinţă privită de Ahmadinejah ca un semn al refuzului de abandonare a programului nuclear al Iranului în faţa sancţiunilor SUA este anulat şi că America va trebui să cedeze. Ahmadinejad pretinde că puterile vestice în general şi SUA în particular sunt “puteri apuse” în timp ce islamul reprezintă puterea “de răsărit” a viitorului. El afirmă că “situaţia lumii este mai potrivită ca niciodată pentru întoarcerea lui Hidden Imam” şi triumful final al islamului. Dacă Obama merge înainte şi va retrage trupele US din Irak cel mai probabil Irakul va cădea în orbita iraniană de ţări simpatizante cum e Siria, Libanul pînă la graniţa cu Israelul.

 

Grăitor este articolul scris de jurnalistul iranian Amir Taheri http://www.forbes.com/2008/09/28 ” Este Barak Obama “prinţul luptător” promis că va ajuta Imamul Ascuns al musulmanilor şiiţi să cucerească lumea? Întrebarea a făcut valuri în Iran pînă luna trecută cînd un website pro-guvernamental a publicat un Hadith (sau o tradiţie) dintr-un text şiit a secolului 17. Tradiţia vine din Bahar al-Anvar ( ntr. Oceane de Lumină) de Mullah Majlisi, o megaoperă în 132 de volume şi fundamentul islamului şiit modern. După această tradiţie, Imamul Ali Ibn Abi-Talib (verişorul profetului devenit şi ginere) a profeţit că la sfîrşitul zilelor şi chiar înainte de întoarcerea lui Mahdi, Ultimul Mântuitor, “un bărbat negru, înalt îşi va asuma conducerea guvernului în Vest”. Conducînd “cea mai mare armată a lumii” noul conducător din vest va avea “un semn clar” de la al treilea imam al cărui nume a fost Hussein Ibn Ali. Tradiţia spune: “Şiiţii nu au nici cea mai mică îndoială că el este cu noi”.

 

“Printr-o ciudată “coincidenţă” primul şi al doilea nume al lui Obama –Barak Hussein –înseamnă “binecuvîntarea lui Hussein” în arabă şi persană. Numele de familie Obama scris în alfabet persan (limba Iranului)se citeşte O Ba Ma, care înseamnă “el e cu noi”, formula magică a tradiţiei Majlisi. Lăsînd la o parte motivele mistice, centrul khomeneist vede înălţarea lui Obama ca un alt semn a declinului Vestului şi triumf al Islamului.”

Astfel nu sunt de mirare mesajele care au circulat pe internet legate de numărul cîştigător la loterie în Illinois care era “666” chiar în ziua de după alegeri şi că numărul de cod poştal din Chicago al lui Obama este 60606. Nu trebuie să ne lăsăm purtaţi de acestea însă cu siguranţă că alegerea lui este un semn care arată unde se îndreaptă lumea şi dorinţa oamenilor din lumea întreagă după “un mântuitor, salvator al lumii”, dorinţa lumii zilelor noastre.”

 

https://semnelevremurilor.wordpress.com/2009/02/15/ru%C8%99inoasa-evanghelie-sociala/

 

///////////////////////////////////

 

 

NEO-MARXISMUL_ Evanghelia sociala_cu Dan Bercian si Traian Cretu_Episodul 6

 

//////////////////////////////////////////////

 

Cum putem avea bucurie spirituală?          

Ioan 15.11

Timothy Hadley Sr.

© SoundWords, Online începând de la: 20.09.2018, Actualizat

 

 

      

Verset călăuzitor: Ioan 15.11

 

Ioan 15.11: V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină.

 

Ştiai că un creştin fără bucurie este o contradicţie? Dacă eşti total în ordine cu Dumnezeu, atunci tu trebuie să ai bucurie în viaţă! Însă mulţi creştini trăiesc aşa, ca şi cum şi-ar fi pierdut bucuria. Probabil întrebi: „De ce este bucuria aşa de importantă?” Unul din motivele cele mai importante este: pentru a câştiga pe cei pierduţi pentru Isus. Tu nu poţi merge cu Biblia sub un braţ şi cu o piatră de mormânt sub celălalt braţ şi să spui: „Nu ai vrea să fii ca mine?” Reclama noastră cea mai bună este bucuria în Domnul.

 

Un alt motiv, pentru care noi avem nevoie de bucurie, este: ca să avem putere să trăim viaţa creştină. Când izraeliţii au construit zidul în jurul Ierusalimului şi poporul a obosit, Dumnezeu a zis lui Neemia: „Nu vă întristaţi, pentru că bucuria Domnului este tăria voastră” (Neemia 8.10). Tu nu poţi trăi viaţa creştină fără bucurie. Bucuria este neapărat necesară, pentru ca să putem purta poverile vieţii. Noi toţi avem necazuri şi greutăţi. Cineva a spus: bucuria este „lubrifiantul vieţii”. – Bucuria în Domnul va face poverile vieţii uşoare şi le va îndepărta din inima ta.

 

O altă întrebare foarte importantă este: „Ce este bucuria?” Cum o defineşti? Bucuria şi veselia nu sunt acelaşi lucru. Veselia depinde deseori de ceea ce tocmai se petrece! Bucuria este ceva, care vine de la Domnul Isus Însuşi! Noi trebuie nu numai să avem o bucurie, aşa cum o are El; noi trebuie să avem bucuria Sa. El are bucurie din belşug. El spune: „pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Bucuria Sa nu era parţială, ci era o bucurie care se revarsă. Isus avea nu numai o bucurie care se revarsă, ci şi o bucurie suficientă. Expresia „care se revarsă” vorbeşte despre calitatea bucuriei şi expresia „suficientă” vorbeşte despre mărimea bucuriei. Şi El avea o bucurie permanentă. El a spus: „pentru ca bucuria Mea să fie în voi”. Aceasta nu era o bucurie care vine şi pleacă. Şi noi putem avea bucurie, indiferent care sunt împrejurările. Noi trebuie să ne bucurăm totdeauna în DOMNUL.

 

O altă întrebare, pe care probabil o avem, este: Cum primim bucuria, pe care ne-o dă Domnul Isus? – Domnul Isus Însuşi ne spune, cum primim această bucurie. În versetul nostru El spune: „V-am vorbit aceasta.” Vrem să vedem, despre ce tocmai a vorbit El; acolo vom găsi reţeta pentru bucurie. Isus Însuşi a vorbit despre Sine ca fiind viţa şi că noi suntem mlădiţele. El spune, că mlădiţa trebuie să rămână în viţă, şi atunci va fi bucurie. Dar ce înseamnă „să rămâi”?

 

Să citim Ioan 15.4: „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine.” O mlădiţă se predă total viţei şi trăieşte exclusiv pentru viţă. Ca să avem bucurie, trebuie să rămânem pe deplin şi complet în viţă.

 

Bucuria ne este dăruită de Isus, dacă suntem dependenţi de El. Isus spune în Ioan 15.5: „Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine [sau: în afara Mea (sau: despărţiţi de Mine)] nu puteţi face nimic.” Ce poate face o mlădiţă fără viţă? Absolut nimic! Dacă mă gândesc, că eu sunt cineva, atunci Dumnezeu nu este totul. Şi Dumnezeu poate fi totul abia atunci când eu devin nimic.

 

Isus spune în Ioan 15.9: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.” Aceasta înseamnă: noi trebuie să ne odihnim în dragostea Sa. Biblia ne spune în Galateni 5.22, că bucuria este o parte din roada Duhului. Noi nu putem produce bucuria; noi trebuie să rămânem simplu în viţă. Domnul Isus completează în versetul 10: „Dacă ţineţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea” (Ioan 15.10). Isus a împlinit poruncile Tatălui Său. Şi noi trebuie să ascultăm de Tatăl. Noi nu putem obţine bucurie pe alte căi, decât numai prin ascultare.

 

Fără această bucurie adevărată, viaţa este ca o ambarcaţie cu pânze pe mare fără velă. Nu este nimic care să te pună în mişcare şi este de puţin folos. Această bucurie se găseşte numai în Domnul Isus. Eşti tu umplut cu această bucurie? Rămâi în El.

 

Tradus de la: Wie können wir geistliche Freude haben?

 

Preluat din The Lord is near—Daily Bible Meditations, 3. şi 5. Decembrie 2016

 

Traducere: Ion Simionescu

 

https://www.soundwords.de/ro/cum-putem-avea-bucurie-spirituala-a11224.html

 

/////////////////////////////////////////////

 

Pasaje biblice grele referitoare la tema „siguranţa mântuirii”

Extras dintr-o scrisoare veche

Charles Henry Mackintosh

© SoundWords, Online începând de la: 10.08.2021, Actualizat

 

      

Cuprins

Introducere

Iacov 2.24

  1. Petru 2.1
  2. Petru 2.20-22

Evrei 6.4-6

Ioan 15.2,6

Matei 12.45

Apocalipsa 3.11

Versete călăuzitoare: Iacov 2.24; 2. Petru 2.1; 2.20-22; Evrei 6.4-6; Ioan 15.2,6; Matei 12.45; Apocalipsa 3.11

 

(Extras dintr-o scrisoare)

 

Introducere

Să examinăm acum diferitele pasaje din Scriptură care, așa cum spuneți în scrisoarea dvs., sunt de obicei citate de cei care neagă doctrina perseverenței până la sfârșit. Mai presus de toate, însă, este de mare importanță să punem în lumină un principiu care este, după părerea mea, de cea mai mare importanță pentru explicarea Sfintei Scripturi în general. Acest principiu este următorul: „Nici un pasaj din Scriptură nu poate fi în contradicție cu un altul.” Prin urmare, dacă pare să existe o contradicție, aceasta are doar cauza în lipsa înțelegerii noastre spirituale.

 

Iacov 2.24

Iacov 2.24: Vedeţi că omul este îndreptăţit din fapte şi nu numai din credinţă.

 

De exemplu, dacă cineva ar dori să citeze Iacov 2.24 pentru a dovedi îndreptăţirea prin fapte, s-ar putea să mă simt incapabil să-i dau răspunsul corect. Este foarte posibil ca mii de oameni, la fel ca Luther, să fi fost încolțiți de acest pasaj. Pot să am cea mai desăvârşită certitudine în privința îndreptăţirii mele, pot fi deplin convins că nu vreo faptă, pe care am făcut-o, ci simpla credință în Isus Hristos este cauza mântuirii mele, și totuși s-ar putea să nu fiu în stare să explic cuvintele lui Iacov: „Vedeţi că omul este îndreptăţit din fapte şi nu numai din credinţă.” Probabil nu-l înțeleg pe apostolul Iacov și, prin urmare, mă aflu într-o mare nedumerire din cauza contradicțiilor aparente care există între Iacov și Pavel. Ce este de făcut? Nimic altceva decât să aplicăm principiul pe care l-am enunțat mai sus: „Nici un pasaj din Scriptură nu poate fi în contradicție cu un altul.” S-ar putea mai degrabă să te temi de ciocnirea a două corpuri cerești, care se deplasează pe orbita prescrisă pentru ele de Creator, decât ca două pasaje din Scriptură inspirate divin să se contrazică între ele.

 

Acum citesc în Romani 4.5 următoarele cuvinte foarte clare: „Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care îl îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credința lui i se socoteşte ca dreptate.” Aici acțiunea proprie, ca principiu de îndreptăţire, este exclusă cu desăvârșire și numai credința este recunoscută ca atare. La fel citesc şi în Romani 3.28: „Pentru că noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.” Și, de asemenea, în Romani 5.1: „Deci, fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.” Același lucru îl găsim în epistola către Galateni, căci acolo citim: „Ştiind că omul nu este îndreptățit din faptele legii, ci prin credința în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți din credința în Hristos, și nu prin faptele legii; pentru că din faptele legii nimeni nu va fi îndreptățit” (Galateni 2.16).

 

În toate aceste pasaje și în multe altele, așa cum am menționat deja, lucrările sunt excluse în totalitate ca principiu al îndreptăţirii, iar limbajul acestor pasaje este atât de simplu încât orice om, oricât de neinstruit ar fi, îl poate înțelege. Dacă noi prin urmare, nu putem explica Iacov 2.24, trebuie fie să negăm acest pasaj, fie să ne luăm refugiul la principiul de mai sus, conform căruia niciun pasaj din Scriptură nu poate fi în contradicție cu altul. În acest din urmă caz, ne vom continua drumul cu o încredere neschimbabilă și o liniște desăvârșită, și vom ține cu bucurie doctrina principală a Evangheliei, „îndreptăţirea prin credință fără fapte ale legii”.

 

Acum că ne-am îndreptat atenția asupra lui Iacov 2.24, este potrivit să facem câteva comentarii pe scurt, care ar putea contribui la promovarea unei înțelegeri corecte a acestui pasaj. În versetul 14 găsim o cuvânt mic și discret care este, ca să spunem așa, cheia pasajului de față. Acolo apostolul întreabă: „Frații mei, ce folos dacă cineva zice că are credință, dar nu are fapte?” (Iacov 2.14). Dacă ar fi întrebat: „La ce bun dacă cineva are credință?”, atunci dificultatea ar fi dificilă. Dar cuvântul scurt „zice” înlătură toate dificultățile și ne arată într-un mod clar ce vrea apostolul să ne învețe. Ne-am putea întreba cu aceeași îndreptăţire: „La ce bun dacă cineva spune că are o sută de mii de euro, dacă nu-i are?” Cu siguranță că nu este de nici un folos pentru cineva dacă doar spune că are credință, ci numai dacă el o are cu adevărat are „folos” de ea atât pentru prezent, cât și pentru veșnicie, prin aceea că credința îl face una cu Hristos și îl plasează în posesia deplină și intactă a tot ceea ce Hristos a făcut pentru noi și a tot ceea ce este El pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

 

Acest lucru îmi dă un motiv să privesc subiectul în cauză dintr-un alt punct de vedere, care elimină complet contradicțiile aparente dintre epistolele lui Pavel și Iacov. Există o mare diferență între faptele Legii și faptele credinței. Pavel le exclude pe primele, în timp ce le impune pe celelalte. Dar repetăm cu toată tăria că Pavel exclude doar faptele Legii și că Iacov impune doar faptele credinței. Faptele lui Avraam și ale lui Rahab nu au fost fapte ale Legii, ci fapte de credință. Ele erau roadele naturale ale credinței, fără de care nu ar fi avut nicio putere de justificare. Iar dacă cineva întreabă care este diferența dintre faptele Legii și faptele credinței, răspunsul este că faptele Legii sunt cele pe care cineva le face pentru a obține viața, în timp ce în faptele credinței se văd roadele naturale ale vieții pe care o are deja. Și ce trebuie să faci pentru a obține viața? Trebuie să crezi în Fiul lui Dumnezeu. „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață eternă” (Ioan 5.24). Înainte de a putea face cel mai mic lucru, trebuie să avem viață, și nu prin faptul că spunem „am credință”, obținem viața, ci prin faptul că credem cu adevărat. Și dacă avem viață, vom aduce și roadele vieții.

 

După ce am încercat să clarific principiul meu prin exemple, las la latitudinea dvs. aplicarea lui la diferitele dificultăți și contradicții aparente pe care le puteți constata la studiul Cuvântului lui Dumnezeu, în timp ce acum mă voi strădui, cu ajutorul Domnului, să explic pasajele importante din Scriptură, pe care mi le-ați indicat.

 

  1. Petru 2.1
  2. Petru 2.1: Dar au fost şi falşi profeţi în popor, după cum şi între voi vor fi falşi învăţători, care vor strecura erezii distrugătoare, tăgăduindu-L şi pe Stăpânul care i-a răscumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire.

 

Primul din aceste pasaje din Scriptură îl găsim în 2. Petru 2.1. Dificultatea pentru dvs. este în cuvintele: „tăgăduindu-L şi pe Stăpânul care i-a răscumpărat”. Cu toate acestea, aceste cuvinte nu constituie nicio dificultate deosebită. Domnul are un drept dublu asupra tuturor care trăiesc sub cer, bărbați, femei și copii: un drept de Creator și un drept de Răscumpărător. Cuvintele lui Petru se referă la dreptul al doilea. Învățătorii falși au negat nu numai pe Domnul, care i-a creat, dar și pe Stăpânul, care i-a răscumpărat. Este de mare importanță să-ţi îndrepţi atenţia asupra acestui fapt, deoarece prin aceasta se înlătură mai mult decât o greutate. Domnul Isus Şi-a dobândit un drept asupra tuturor membrilor rasei umane. Tatăl I-a dat autoritate peste toată făptura. De aici vine păcatul celor care Îl neagă. Este un păcat să Îl renegi ca și Creator și este un păcat și mai mare să Îl renegi ca Mântuitor. Aici nu este nicidecum vorba de întrebarea referitoare la nașterea din nou. Apostolul nu spune: „Neagă pe Stăpânul care le-a dat viaţa.” Dacă ar fi așa, atunci ar exista cu adevărat o dificultate; dar formularea pasajului lasă neatinsă problema perseverenței până la sfârșit.

 

  1. Petru 2.20-22
  2. Petru 2.20-22: Pentru că, dacă, după ce au scăpat de necurăţiile lumii, prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos, încurcându-se din nou, sunt învinşi de acestea, starea lor din urmă este mai rea decât cea dintâi. Pentru că ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă dată lor. Dar li s-a întâmplat după proverbul adevărat: „Câinele s-a întors la vărsătura lui, iar scroafa spălată, la tăvălirea în noroi“.

 

Pasajul al doilea din Scriptură se află la sfârşitul aceluiaşi capitol în versetele 20 până la 22. Răspândirea cunoașterii Scripturii și a luminii Evangheliei poate avea o influență minunată asupra comportamentului și caracterului unei persoane, care încă nu a cunoscut puterea dătătoare de viață, răscumpărătoare și eliberatoare a Evangheliei lui Hristos. Ar fi aproape imposibil ca acolo unde se citește Biblia și se predică Evanghelia harului să nu se vadă consecințe clare, fără ca pentru aceasta să trebuiască să aibă loc o naștere din nou. Prin influența unei cunoașteri clare şi desluşite a „Domnului și Mântuitorului Isus Hristos” se poate renunţa la multe obiceiuri rele și la acțiuni imorale, în timp ce inima nu a experimentat binecuvântarea credinței. Dar se va constata întotdeauna că cei care au fost sub influența Evangheliei (adică, dacă această influență a fost doar asupra comportamentul exterior), de îndată ce se pot elibera de ea se scufundă mult mai adânc în mocirla păcatului și sunt conduși la o desfrânare mult mai mare decât o făceau înainte de a intra sub această influență: „Starea lor din urmă este mai rea decât cea dintâi”. Diavolul își găsește plăcerea în a trage pe fostul mărturisitor într-un noroi mult mai murdar decât cel în care se afla înainte, în care s-a tăvălit înainte în zilele necunoştinţei și ale nebuniei sale nepăsătoare. Prin urmare, cât este de necesar să insistăm asupra unei predări complete a inimii Domnului Isus a tuturor celor cu care intrăm în contact, astfel încât să se producă în ei nu numai o schimbare exterioară, ci pentru ca prin aceasta ei să primească viața – o viață pe care cel care o posedă nu o poate pierde niciodată. Pasajul din Scriptură de mai sus nu conține absolut nimic despre ceea ce ar putea să neliniştească oile lui Hristos, dar conține avertismente foarte serioase pentru cei care, chiar dacă pentru o vreme s-au îmbrăcat în haine de oaie, în realitate niciodată nu s-au diferenţiat de un „câine”sau de o „scroafă”. Același adevăr ne este prezentat sufletelor noastre şi în Evrei 6, căci acolo citim:

 

Evrei 6.4-6

Evrei 6.4-6: Pentru că este imposibil ca cei odată luminaţi, şi care au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi ai Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul bun al lui Dumnezeu şi lucrările de putere ale veacului viitor, şi au căzut, să fie reînnoiţi, spre pocăinţă, căci ei răstignesc pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu, făcându-L să fie batjocorit.

 

Aceste cuvinte au derutat deja pe unii. Cu toate acestea, explicarea lor este simplă, de îndată ce ne gândim numai la două persoane din Sfânta Scriptură, care s-au aflat într-o astfel de stare. Ne referim la Saul și la Iuda. Amândoi au fost iluminați, amândoi au gustat din darul ceresc, amândoi au fost făcuți părtași la Duhul Sfânt (ca dar). Saul a profețit prin Duhul Sfânt; Iuda a vestit Evanghelia, a făcut minuni și a scos demoni. Dar nici unul dintre ei nu a fost născut din nou și de aceea au mers în pierzare, atunci când au devenit necredincioşi. La fel pot exista în comunitatea creștină și persoane care se aseamănă cu ei și care, ca și ei, pot deveni apostați sau cad și se pierd. Apoi iese la iveală la sfârșit că ei nu au fost născuți din nou, oricât de multă lumină și de multe daruri ar fi avut. O persoană născută din nou nu poate deveni în acest sens apostat sau să cadă, ci ea va fi păstrată până la sfârșit prin puterea lui Dumnezeu (1. Petru 1.5).

 

Domnul spune în Ioan 15.2,6:

 

Ioan 15.2,6

Ioan 15.2,6: Pe orice mlădiţă în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod. … Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; şi ei le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse.

 

Pentru a explica aceste cuvinte, este necesar să subliniem diferența dintre ramurile viței de vie și mădularele trupului lui Hristos. Nimeni nu poate fi un mădular din trupul lui Hristos dacă nu este născut din nou. Trebuie să fi murit și înviat cu Hristos pentru a putea fi un mădular al trupului Său. O ramură de viță de vie, dimpotrivă, este oricine are o relație cu Hristos, chiar dacă aceasta este doar printr-o mărturisire exterioară. Ținând cont de acest lucru, explicarea cuvintelor lui Isus nu este dificilă, căci atunci rezultă clar din ele că toți cei care au intrat într-o relație cu Hristos doar printr-o mărturisire exterioară, și care, prin urmare, desigur nu produc niciun fruct, vor fi tăiaţi din viță. În privinţa aceasta să se facă comparaţie cu ceea ce spune Pavel despre măslin în Romani 11.

 

În evanghelia după Matei 12.45 citim:

 

Matei 12.45

Matei 12.45: Atunci merge şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; şi starea din urmă a acelui om devine mai rea decât cea dintâi. Astfel va fi şi cu generaţia aceasta rea.

 

Ultima propoziție din acest pasaj explică totul. Domnul descrie starea morală a poporul iudeu. Spiritul idolatriei i-a părăsit pe israeliți pentru o vreme, dar numai pentru a se întoarce mai târziu cu ferocitate și violență de șapte ori mai mare, astfel încât starea lor finală va fi semnificativ mai rea decât orice altceva cunoscut în istoria lor până în acel moment. Este clar și evident că aici nu este vorba câtuși de puțin despre credincioșii care cad.

 

În sfârşit găsim în Apocalipsa 3.11 următoarele cuvinte:

 

Apocalipsa 3.11

Apocalipsa 3.11: Eu vin curând: ţine cu tărie ceea ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

 

În acest pasaj trebuie să ne fixăm privirea asupra a două lucruri: în primul rând, că aici este vorba de o atenţionare adresată unei adunări; și apoi: în acest pasaj nu citim: „Ca nu cumva cineva să-ți ia viața”. Un slujitor își poate pierde răsplata, dar un copil al lui Dumnezeu nu-și poate pierde niciodată viața veșnică. S-ar elimina multe dificultăți dacă ne-am îndrepta atenția asupra acestui punct. Relația unui copil este foarte diferită de cea a unui discipol. Siguranţa în Hristos este cu totul altceva decât mărturia pentru Hristos. Dacă siguranţa noastră ar depinde de mărturia noastră, sau filiația noastră ar depinde de fidelitatea noastră ca discipoli, unde s-ar termina cu noi? Cu siguranță este adevărat că mă bucur cu atât mai mult de relația mea de copil și mărturia mea ca discipol va fi cu atât mai puternică și mai fidelă cu cât înţeleg mai mult siguranţa mea. Cu toate acestea, nu trebuie să confundăm aceste două lucruri.

 

Cineva ar putea spune: „Toate pasajele care vorbesc despre perseverența până la sfârșit și despre biruinţă par să sugereze că există posibilitatea de a nu persevera și de a nu învinge, deci există și posibilitatea ca în cele din urmă cineva să nu fie salvat.” La aceasta nu pot să vă răspund decât că voi considera întotdeauna că am avut fericirea de a examina împreună cu dumneavoastră toate pasajele la care vă referiți, pentru a vă dovedi, prin harul lui Dumnezeu, că nici unul dintre aceste pasaje din Scriptură nu este în contradicţie cu întrebarea importantă referitoare la perseverarea până la sfârșit, şi că, dimpotrivă, fiecare pasaj, fie în sine, fie în contextul în care se află, dovedește că este în perfectă armonie cu adevărul siguranţei veșnice chiar și a celui mai slab miel care aparține turmei lui Hristos.

 

Domnul să consolideze sufletele noastre tot mai mult în adevărul Său şi să ne păzească spre glorificarea Numelui Său!

 

 

Tradus de la: Schwierige Bibelstellen zum Thema „Heilssicherheit”

 

Extras din articolul „Das Ausharren bis ans Ende“

din Botschafter des Heils in Christo, 1869, pag. 168–174.

 

Traducere: Ion Simionescu

 

https://www.soundwords.de/ro/pasaje-biblice-grele-referitoare-la-tema-siguranta-mantuirii-a13580.html

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Adevărata viţă

Ioan 15.1-8

William Wooldridge Fereday

© EPV, Online începând de la: 22.01.2019, Actualizat

      

Verset călăuzitor: Ioan 15.1-8

 

Ioan 15.1-8: Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul. Pe orice mlădiţă în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod. Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; şi ei le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face. În aceasta este glorificat Tatăl Meu: că aduceţi mult rod şi Îmi veţi fi ucenici.

 

Capitolele 13 până la 16 din evanghelia după Ioan constituie o parte deosebită a acestei cărţi. Ele ne redau discuţia Domnului cu ucenicii Săi în camera de sus din noaptea trădării Sale. Acest pasaj se împarte la rândul lui în două părţi. Capitolele 13 şi 14 sunt caracterizate prin har. Domnul făgăduieşte să revină, să trimită Apărătorul, să Se reveleze pe Sine Însuşi lor şi să le dea pacea Lui. Capitolele 15 şi 16 accentuează mai mult responsabilitatea. Aceasta se vede foarte clar din parabola despre viţa de vie şi mlădiţe. Hristos Se denumeşte Însuşi ca adevărata viţă, Tatăl Său este viticultorul.

 

În vechiul legământ Israel a fost denumit via lui Dumnezeu. Iehova a adus o viţă din Egipt, a alungat naţiunile şi a sădit-o (Psalmul 80.8). El a dovedit multă purtare de grijă răbdătoare faţă de această viţă şi i-a acordat multe drepturi privilegiate, dar care a fost rezultatul? „De ce, când Mă aşteptam să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?” (Isaia 5.4). Israel, omul după carne, a eşuat; privilegiile şi avantajele nu au adus nimic bun acolo unde totul era rău şi stricat. Cât de des le-a vorbit Iehova! Cât de răbdător i-a suportat şi i-a aşteptat! Însă totul a fost în zadar: Israel era o vie neroditoare, nefolositoare. Când Hristos a venit în ai Săi, El nu a găsit idolatrie ca în zilele rele ale împăraţilor; El a găsit religie, şi anume în cantitate mare. Niciunde nu citim ceva despre faptul că rămăşiţa restabilită ar fi alunecat în căile vechi idolatre ale părinţilor lor; însă când a venit Mesia, El i-a găsit căzuţi într-un formalism rece, mort. Zilele de sărbătoare erau ţinute, se aduceau jertfe, dar unde era rodul pentru Dumnezeu? Vai de Israel!

 

De aceea Domnul Isus a luat oarecum locul lui Israel (adus de Dumnezeu din Egipt, aşa cum a fost cu poporul; Matei 2.15; Osea 11.1). Istoria lui Israel a început încă o dată din nou, prin aceea că El spune: „Eu sunt adevărata viţă”. Acelaşi principiu vedem în Isaia 49. Iehova nu Se adresează acolo naţiunii, ci lui Hristos: „Tu eşti robul Meu, Israel, în care Mă voi glorifica” (Isaia 49.3). Chiar dacă Israel a eşuat, El nu va eşua, ci va da naştere la rod bogat şi preţios pe o scenă unde viticultorul divin până atunci a căutat zadarnic rod.

 

Însă viţa are şi mlădiţe. Acestea sunt ucenicii şi realmente şi toţi aceia care au venit în legătură cu Hristos şi mărturisesc Numele Lui. Există o diferenţă enormă între mântuire şi aducerea de rod, între mlădiţă şi viţă şi între un mădular al trupului lui Hristos. Să nu recunoşti această diferenţă înseamnă să pierzi învăţătura din Ioan 15, şi, ceea ce este şi mai grav, periclitează pacea şi odihna conştiinţei, la care sunt îndreptăţiţi cei care se bazează pe Hristos şi lucrarea Sa. Dacă meditez la mântuire, atunci mă gândesc la har; dar dacă aducerea de rod stă înaintea inimii mele, atunci mă gândesc la responsabilitate. Fiecare mlădiţă din El trebuie să aducă rod, numai atunci ea se dovedeşte a fi un ucenic al Său; şi rodul poate lua naştere numai ca rezultat al rămânerii în El. Ce am fi noi fără El? „Fără Mine nu puteţi face nimic.” De aceea suntem mereu învăţaţi cu privire la necesitatea de a rămâne dependenţi de El. Este treaba noastră să ne bazăm pe El şi să ne sprijinim pe plinătatea harului Său, pentru ca omul nou să se poată dezvolta în puterea Duhului Sfânt. Dorinţa Lui este „mult rod”, nu aici puţin şi acolo puţin; trebuie să se vadă deja acum ceva din aducerea permanentă de roadă în glorie în prezenţa Sa (Apocalipsa 22.2).

 

Prin aceasta Tatăl va fi glorificat, şi noi umblăm în savurarea conştientă a dragostei Lui şi păzim şi împlinim poruncile lui Hristos. Mâna Tatălui este peste ai Săi întotdeauna în dragoste, ca să înmulţească aducerea lor de rod: „Orice mlădiţă, care aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod.” Curăţirea este deseori neplăcută şi este însoţită de dureri, şi noi suntem înclinaţi să nu recunoaştem intenţiile divine în această privinţă, atunci când avem parte personal de curăţire; însă în toate este dragostea care rânduieşte aceasta spre glorificarea lui Dumnezeu şi bunăstarea sufletului. În înlăuntrul nostru încolţesc lucruri care se pot dezvolta în taină şi creşte şi de care noi probabil nu suntem conştienţi; dacă s-ar permite ca aceste lucruri să se poată dezvolta, progresul nostru în asemănarea morală cu chipul lui Hristos s-ar amâna serios. Noi stăm sub supravegherea atentă a viticultorului (a agricultorului). Sfinţii sunt ogorul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3.9); şi cuţitul pentru circumcizie este folosit în har şi dragoste. Acţiune preţioasă! Ea este necesară din cauza inimii noastre înşelătoare pe drumul nostru prin scena actuală.

 

Dar nu toate mlădiţele sunt şi născute din nou, căci aici mărturisirea şi nu viaţa este decisivă; veridicitatea mărturisirii se arată în roadă: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7.16). De aceea Domnul spune în continuare: „Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; şi ele sunt adunate şi aruncate în foc şi ard” (Ioan 15.6). Observă că vorbirea este la modul foarte general: „Dacă cineva …” Domnul nu spune aici celor unsprezece „voi”, ca în Ioan 15.4,5, căci nu era nici o îndoială cu privire la veridicitatea lor. El Însuşi tocmai i-a numit curaţi „datorită cuvântului” (Ioan 15.3). La spălarea picioarelor în capitolul 13 El a spus categoric: „Voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”, căci în momentul acela Iuda Iscarioteanul era între ei. Între timp însă trădătorul ieşise afară şi toţi cei rămaşi erau ucenici veritabili, chiar dacă şi ei au ratat de multe ori. Iuda Iscarioteanul este un exemplu pentru categoria de oameni despre care Domnul vorbeşte aici: el nu a rămas în El, şi aceasta a fost spre pierderea şi pieirea lui veşnică. Alţii găsim în Ioan 6.60: vorbirea Domnului era prea „grea” pentru ei; ei s-au întors înapoi şi nu au mai umblat cu El, cu toate că El, şi numai El, avea cuvintele vieţii veşnice!

 

Probabil sunt folositoare exprimările „dacă” ale Sfintei Scripturi. Ele nu trebuie să trezească îndoială în credincios, în nici un caz nu acesta este ţelul Duhului, ci ele vor să cearnă şi să verifice pe cei care mărturisesc Numele Domnului. Acolo unde planurile divine sunt prezentate, ca în epistola către Efeseni, nu se găseşte nici un „dacă”, căci acolo totul este de la Dumnezeu. Însă acolo unde responsabilitatea omenească stă pe primul plan, ca în epistola către Coloseni şi în epistola către Evrei, el este folosit mereu prin Duhul Sfânt în chip serios. Este o folosire potrivită şi corectă a acestor atenţionări, dar este şi un abuz rău, care trezeşte îndoială în sufletul neconsolidat.

 

Tradus de la: Der wahre Weinstock

Titlul original: „Der wahre Weinstock“

din Hilfe und Nahrung, 1994, pag. 270-272.

Titlul original în engleză: „The true Vine“

din The Bible Treasury, 1894, vol. 20, pag. 150-152.

 

Traducere: Ion Simionescu

 

https://www.soundwords.de/ro/adevarata-vita-a11681.html

 

/////////////////////////////////////////////

 

„DACĂ RĂMÂNEŢI ÎN MINE…CEREŢI ORICE VEŢI VREA”

 

„Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da…”

 

Noi putem să cerem orice vrem în rugăciunile noastre către Dumnezeu dar condiţia pe care a pus-o El spre a ne asculta este: dacă rămânem în El şi dacă rămân în noi Cuvintele Lui. Căci, dacă rămânem în El, atunci vom cere totdeauna numai ceea ce voieşte El. Iar dacă rămân în noi cuvintele Lui, atunci vom întrebuinţa totdeauna bine ceea ce ne dă, numai după cum voieşte Duhul Său din noi.

Un om, despre care am mai vorbit, mi se plângea nu de mult că toţi oamenii de pe lume îi sunt vrăjmaşi. Şi mă întreba ce să facă el, că nu mai poate să se roage pentru vrăjmaşii lui şi că nu-i poate să nu-i urască.

Chiar dintre fraţii credincioşi, spunea el, i-au devenit cei mai nesuferiţi, într-atâta ura mustrăririle lor, chiar şi pe acelea numai din privirile celor pe care îi întâlnea. Într-atât îi osândea el pe toţi cei ce nu-l mai cercetau şi nu-l mai doreau încât i-ar fi aruncat pe toţi în iad.

I-am spus cu durere: singurul nostru vrăjmaş, când păcătuim, este Cuvântul Sfânt al Lui Dumnezeu. Dacă cu acest „vrăjmaş”, noi ne împăcăm, ascultându-l, atunci nu mai avem nici un alt vrăjmaş care să ne poată face răul pe pământ, cu-adevărat. Când Cuvântul Lui Dumnezeu ne este prieten şi apărător, nimeni nu ne va mai putea osândi niciodata. (Mt 5,25; Rom 8,1)

Dar, când Cuvântul Sfânt te osândeşte, cine te mai poate ierta?

Caută să te împaci cu tot Cuvântul Lui Hristos.

Caută de intră în ascultare de toate poruncile Lui. Caută de îndreaptă hotărât în viaţa ta tot ce mustră şi osândeşte pe Dumnezeu. Şi atunci nu te teme. Atunci vei vedea cum îţi devin dintr-o dată prieteni sinceri toţi cei care astăzi ţi se pare că sunt vrăjmaşii tăi; şi vei vedea cum vor începe să te caute şi să te iubească toţi fraţii buni.

Dar chiar dacă nici unii dintre oameni nu ţi-ar deveni niciodată prieteni, ci ai avea numai răuvoitori, dintre cei care te-ar duşmăni atunci pe nedrept n+ar putea nicii unii să-ţi facă vreun rău. Fiindcă Dumnezeu Însuşi veghează asupra celui nevinovat care Îş ascultă pe El, ca nimeni şi nimic să nu-i facă reun rău sau ceva spre rău. Ci totul să se întoarcă şi să lucreze, până la urmă, spre binele său. Nici chiar vrăjmaşul satan, oricât l-ar prigni pe un fiu al Domnului, nu-i va putea face vreun rău care să nu-i fie spre bine. Căci Dumnezeu Însuşi îi va întoarce lui spre un şi mai bine chiar cel mai mare rău ce i l-ar putea face.

Iată pilda lui Iov cel credincios şi răbdător este o mărturie veşnică şi tare. Dar, pentru ca să ai un sfârşit ca al lui Iov, trebuie să ai mai întâi o curăţie de inimă ca a lui. (Iov 27,4). O ascultare şi o smerenie ca ale lui (Iov 42,6)

Nu te plânge că îţi cad pietre pe cap, când tu însuţi arunci în sus. Nu te plânge că te stropeşte, când tu însuţi loveşti în apă. Nu te plânge că te latră câinii, când tu umbli cu păr de lup pe tine printre ei.

Încetează tu să faci răul şi va înceta şi răul să ţi se facă. Pentru că asupra ta se întoarce numai ceea ce de la tine a pornit.

Este ca şi cu ecoul de la munte, care îţi răspunde din deal în deal şi din vale în vale numai ceea ce tu ai strigat.

Dacă strigi frumos, frumos ţi se răspunde. Dacă strigi urât, tot aşa îţi şi auzi.

Dacă rămâi cu Hristos, tot ce vei cere şi vei primi îţi va fi spre folos şi spre bucurie. Chiar şi ceea ce nu vei cere sau nu vei primi îţi va fi tot spre bine. Dacă nu rămân în tine Cuvintele Lui Hristos, atunci tot ce vei primi, vei folosi rău. (Iac 4,3). Şi tot ce nu vei primi, te va întrista, fiindcă ţii mai mult nu la voia lui Hristos, ci la voia ta.

Iată, în felul acesta ar trebui să judecăm noi totul.

 

Preabunule Mântuitor, Doamne IIsuse, Îţi mulţumesc pentru harul cel mare pe care mi l-ai făcut şi mie, de a mă chema la părtăşia cu Tine şi la cinstea de a fi ascultat din partea Ta oricând m-aş ruga Ţie.

Te rog, din toată inima mea, ajută-mă să rămân totdeauna într-o evlavioasă şi-o sfântă ascultare de tot Cuvântul Tău şi într-o deplină unitate de trăire cu Tine, Doamne, pentru ca, cu cât voi fi mai pe Voia Ta, să-ţi cer tot mai multe lucruri pe care Tu, cu bucurie, să mi le poţi asculta şi împlini.

Şi fă, Doamne IIsuse, să rămână în mine tot mai curat şi mai fierbinte Cuvântul Tău, pentru ca tot ce-mi dai Tu, eu să folosesc spre cea mai mare slavă a numelui Tău cel Sfânt, spre cel mai mare folos al semenilor mei şi spre cea mai frumoasă împlinire a datoriei mele faţă de Tine, faţă de fraţi şi faţă de oamenii toţi. Amin”

 

 

„DACĂ RĂMÂNEŢI ÎN MINE…CEREŢI ORICE VEŢI VREA”

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

Să rămânem în El

 

  1. Care este tema comună a versetelor următoare? De ce este acest mesaj atât de important pentru noi? Ioan 5,38; 6,56; 8,31; 15,4-10; 1 Ioan 2,14.28; 2 Ioan 9.

 

Ioan, 5

38 şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela, pe care L-a trimis El.

 

Ioan, 6

56 Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

 

Ioan, 8

31 Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;

 

Ioan, 15

4 Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.

5 Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.

6 Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.

7 Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.

8 Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

9 Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.

10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.

 

_______________________________________________________________________________________________

 

Cuvântul „a rămâne” este tradus în alte versiuni şi cu „a locui” – un concept important atât în Evanghelia lui Ioan, cât şi în epistole. El apare de douăzeci şi cinci de ori în 1 Ioan şi de două ori în 2 Ioan.

 

Acest concept arată că este important să rămânem în Fiul, în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Relaţia cu Divinitatea este esenţială. De asemenea, este important să rămânem în dreapta învăţătură şi în Cuvânt, întrucât acest lucru afectează relaţia noastră cu Dumnezeu. Într-adevăr, acest subiect este esenţial în Epistolele lui Ioan, deoarece apostolul se teme că învăţătorii mincinoşi şi concepţiile lor greşite vor afecta credinţa membrilor.

 

  1. Una dintre făgăduinţele date celor care rămân în El este făgăduinţa vieţii veşnice. De ce este ea atât de importantă pentru noi? Ce ar însemna credinţa noastră fără această făgăduinţă? În acest caz, ar mai avea vreo importanţă să fim creştini? Vezi şi 1 Cor. 15,16-19.

 

1 Corinteni, 15

16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.

17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,

18 şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi.

19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

________________________________________________________________________________________________

 

Pentru Ioan, aspectul cel mai însemnat al credinţei creştine era în mod categoric rămânerea în Domnul. Cu alte cuvinte, Ioan declară că noi trebuie să „umblăm în lumină”, trebuie să avem o relaţie strânsă cu Domnul Isus, ceea ce înseamnă să supunem zilnic voinţa noastră voinţei Lui, aşa cum este ea descoperită în Cuvântul Său şi, prin lucrarea Duhului Sfânt, în viaţa noastră. Atunci când începem să nu mai ascultăm de Domnul, atunci când începem să credem că putem să rezolvăm problemele şi fără Dumnezeu, atunci când începem să punem la îndoială diferite pasaje din Biblie care nu ne plac, ne îndreptăm într-o direcţie greşită şi, dacă nu ne oprim, relaţia mântuitoare cu Isus va fi distrusă.

 

Cum poţi să rămâi în Hristos? Ce ai făcut în ultimele 24 de ore ca să rămâi în El? Alcătuieşte o listă cu lucrurile pe care poţi să le faci ca să rămâi în El şi prezintă această listă în cadrul grupei Şcolii de Sabat.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO

https://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2009/08/06/sa-ramanem-in-el.html

/////////////////////////////////////////////

Grupul tăcerii. Cine conduce cu adevărat lumea?

 

Autor: Titel Baldo

Cine pe cine a manipulat?

A fost Hitler manipulat de interesele elitei negre? Ce l-a determinat să accepte jocul? Când și de ce și-a trădat „maeștrii”?

By Tim Swartz

 

În conformitate cu fostul agent al contraspionajului britanic dr. John Coleman, există trei grupuri majore în lumea de azi care controlează în secret „cantităţi” enorme ale lumii politice şi financiare. Aceste grupuri secrete, Wicca–Mason, Iezuiţii maltezi şi Dark-nobility (nobilitatea întunecată), toate lucrează pentru şi sub aşa-numita Bavarian Command sau Bavarian Illuminati, care îi leagă împreună.Grupul secret

Bavarezii au creat societatea Bilderberg în scopul controlului asupra umanităţii, al cărei centru conţinea un consiliu format din 13 membri din fiecare din cele trei grupări, sau 39 în total. Familiile vechi, domnitoare, credeau că ele au dreptul să domnească peste lume, deoarece descindeau din împăraţii vechii Rome şi din aşa-numitul „Imperiu Roman Sfânt”, şi constau din 13-15 familii cu sânge albastru. Unele dintre aceste familii includ pe: Rotshilds, Kuhn, Lehman, Rockefeller, Sachs, Warburg, Lazard, Seaf, Goldman, Schiff, Morgan, Schroeder, Bush, Harriman.

 

Bavarian Illuminati şi conexiunile lor naziste ţin la stabilirea unui Guvern Mondial Socialist Naţionalist. Rădăcinile secrete ale mişcării Mondiale Naţionaliste, sub toate formele ei, pot fi de asemenea depistate în trecut în Bavaria, Germania, şi în societăţile secrete cu care Mazzini, Marx şi Lenin au avut strânse legături. Data planificată pentru preluarea totală a puterii naziste este anul 2000, cu o „perioadă de incubaţie” pentru noua lor Ordine Mondială între 1995-2000. Unii cred că naziştii ar putea utiliza bombe cu neutroni care ar fi plasate în locuri strategice în principalele oraşe ca mijloc de „şantaj nuclear” dacă lovitura lor de stat „Global 2000” nu ar ieşi cum a fost planificată.

 

World News Broadcast I.T.N. din Londra a făcut o scurtă menţiune la începutul anului 1995 despre un avion care a fost interceptat en-route de la Moscova la Frankfurt, Germania. Avionul conţinea un transport de arme pe bază de plutoniu şi s-a zvonit că Serviciile Secrete Bavareze au creat o piaţă neagră nucleară în fosta Uniune Sovietică şi făceau contrabandă cu plutoniu în Germania în scopuri necunoscute. Acest raport a apărut doar odată, dar curios, au existat rapoarte de revenire în transmisiuni ulterioare şi cu certitudine nu s-a raportat nimic în mass-media americană.

 

Planul secret al NOM

Aceasta poate să nu fi fost prima dată când cel de-al Treilea Reich a folosit şantajul nuclear asupra Statelor Unite. În conformitate cu autorul William P. Lyne, în cartea sa Extratereştrii din spaţiu de la Pentagon: farfuriile zburătoare sunt maşinării facute de om, se menţionează că germanii au testat o bombă cu neutroni în anul 1931 în deşertul libian şi că pe durata celui de-al Doilea Război Mondial au ameninţat Statele Unite cu distrugerea dacă nu le furnizau naziştilor un paradis în condiţii de siguranţă. Dacă Operaţiunea Paperclip este un indiciu, atunci, aparent şantajul a funcţionat.

 

Planul secret al Noii Ordini Mondiale Naziste este impunerea pe această planetă a statului mondial centralizat fascist în care va exista genocidul pe scară largă. Va exista un control total al statului asupra tuturor aspectelor de comportament uman cu control complet al minţii şi spiritului uman. Acest lucru va fi îndeplinit prin manipularea mondială a religiilor principale, a ingineriei genetice, a drogurilor şi a strictului control al media. Vor exista campusuri ale morţii, în care rasele „indezirabile”, bătrânii şi infirmii cât şi cei care nu sunt „social utili” să fie exterminaţi. Va fi reînfiinţată instituţia sclaviei sancţionată de stat. Nu vor mai exista familii cum le ştim astăzi. Va fi o Rasă Master înzestrată cu această putere, crescută din genetica avansată şi cultivată pentru caracteristicile superioare. Data ţintă este mileniul doi, anul 2020.

 

Pe durata celui de-al Doilea Război Mondial, Bavarian Illuminati, sau Gruparea Secretă, a ordonat prin intermediul maşinii de război germane să prade comorile din Austria, Belgia, Cehoslovacia, Olanda, cât şi aurul şi bijuteriile deţinute de evreii ucişi. Reinhard Gehlen a supervizat operaţiunea „Odessa” între 1942-1945, în care majoritatea valutei, comorile de artă furate şi aurul să fie transportate, prin diferite mijloace, în Argentina. Numai aurul lipsă, la rata dolarului din 1939, era estimat la cel puţin 600 de milioane.

 

De atunci, Bavarian Illuminati au utilizat „the bullion cache” drept credit pentru operaţiunile sale, inclusiv războiul economic împotriva Statelor Unite. În plus, o bună parte a fondurilor secrete au venit de-a lungul anilor dintr-o mare diversitate de finanţări de la majoritatea trezoreriilor lumii vestice. Principala metodă implică redirecţionarea creditelor în bani din fonduri provenind de la guvern prin băncile centrale controlate de Grupul Secret, cum ar fi Rezerva Federală. „Grosul” era aproape .5% din toate fondurile intrate.

 

O parte importantă a fondurilor redirecţionate reprezintă alimentarea fondurilor pentru membrii Congresului drept „protecţie”. Datorită acestui fapt, nimeni din Guvern nu are prea mult interes în a căuta diversiunea. Chiar şi cei din Congres care sunt „curaţi” sunt cooptaţi în mod tipic prin promisiuni că vor avea puteri mai mari sau sunt reduşi la tăcere.

 

„Ameninţarea roşie”

Acest secret a fost un război de 50 de ani planificat cu grijă. Sfârşitul anilor ’40 şi ’50 au fost „cheltuiţi” punându-şi agenţii la locul lor şi reconstruind baza industrială a clientului european cu bani americani. Paşii iniţiali în răsturnarea americană au avut loc în anii ’60 prin intermediul câtorva dinte cei mai critici agenţi ai Grupului, Earl Warren şi LBJ, asistaţi de J. Edgar Hoover şi alţii. Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Grupul a fost pentru a-şi proteja propria operaţiune de acoperire şi a fost una din specialităţile în contraspionaj a lui Reinhard Gehlen, şi anume să redirecţioneze atenţia către „Ameninţarea Roşie”.

 

Ceea ce dorea Grupul la momentul „perioadei de incubaţie” (1995-2000) era o societate care era needucată, amorală, nededicată instituţiilor democratice, care trăia în frică cu o subită şi drastică reducere a venitului, disponibil simultan cu haosul societăţii. Grupul Secret a gândit că acest lucru ar produce momentul propice pentru respingerea formei democratice de guvernământ pe care îl căuta la vremea lui 2000. În anii ’60, agenţii Grupului Secret au început procesul de eliminare a idealurilor religioase şi morale din viaţa americană, în special în şcoli. Au îndepărtat cât mai multe impedimente criminalistice posibile, au crescut rata media (TV), portretizând violenţa şi lipsa locurilor de muncă, au redus standardele educaţionale şi formarea timpurie pentru o gândire raţională şi au încurajat orice dislocare posibilă în structura familiei.

 

Planul era de a dezlănţui forţele elementare ale haosului care transcendeau filozofia guvernului. Mandatul primitiv pentru structura socială se pare că era protecţia persoanei faţă de crime şi boli, protecţia proprietăţii, a sistemului de justiţie pentru întărirea acelei protecţii şi organizarea profitului economic. Toate aceste rafinamente pe care le-am dezvoltat, şi anume democraţia, fascismul, comunismul, monarhia, vin după ce s-au întrunit mandatele primitive. Teoria era că, dacă se înlătură suficient de mult din aceste protecţii de bază, guvernul va cădea deoarece nu îşi îndeplineşte cele mai importante funcţii elementare.

 

Războiul economic şi drogurile

Misterul noilor boli mortale ivite i-a confruntat pe oamenii de ştiinţă de la începuturi şi rapid s-au transformat în patogeni. Dovezile sugerează că boli precum SIDA au fost create de mâna omului şi introduse în mod deliberat la anumite grupuri de populaţii. Se relatează că Grupul Secret a creat virusul SIDA, în principiu, la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Brisgau. London Times lansează, la 5 mai 1987, teoria că SIDA este o epidemie creată de mâna omului şi are legătură cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii în programul de eradicare a variolei din Africa. Conform celor spuse de dr. Peter Piot, director executiv în cadrul Programului Comun al Naţiunilor Unite referitor la HIV/AIDS sau UNAIDS, în 1997, mai mult de 20 de milioane de oameni din Africa sub-sahariană purtau virusul care a cauzat SIDA şi majoritatea nici măcar nu ştiau. S-a sugerat, de asemenea, că SIDA a fost introdusă în SUA în 1978–1979 odată cu experimentele vaccinului pentru hepatita B din rândul homosexualilor de pe coasta de vest.

 

Grupul Secret alegea homosexuali deoarece considera că puţini sunt cei cărora le pasă ce se întâmplă cu ei şi spera ca boala să se răspândească în ţară înainte ca cineva să realizeze că ar putea ucide pe oricine, nu numai pe homosexuali. Pe „perioada incubaţiei” (1995-2000), Grupul Secret plănuia să introducă noi boli care să fie „mult mai agresive, mult mai vicioase” decât SIDA, sau alte „boli naturale”. Crima şi drogurile ilegale merg mână în mână. Traficul cu droguri a fost încurajat sub egida de acoperire a marelui aparat care era Grupul Secret din cadrul CIA, cel puţin de la Vietnam încoace. Centrele operaţionale CIA sub controlul Grupului Secret derulau droguri dure din Laos şi Cambodgia la Bien Hoa până în Statele Unite. Aceste transporturi de droguri erau încărcate în avioane şi nave militare pentru a fi utilizate pe străzile din America. Şi astfel a decurs ani şi ani la rând şi probabil încă se derulează, acum din alte puncte de origine. Există, de asemenea, şi alianţe între agenţii Grupului Secret din CIA şi militari şi lorzii drogurilor din America de Sud.

 

Noua eră a „urii”

Întregul guvern a sponsorizat „războiul drogurilor” şi actualmente este o afacere de profit menită să finanţeze diferite activităţi ilegale din întreaga lume. Drogurile ilegale comandă preţuri ridicate pe piaţa neagră. Dacă se renunţă la ilegalitatea drogurilor, atunci se renunţă şi la uriaşe cantităţi de bani şi profit. Autorităţile nu au interes ca să legalizeze drogurile, dar nu din motivele stipulate de media. Dacă drogurile sunt legalizate, de fapt crimele s-ar diminua, deoarece imensele sume de bani comandate pentru droguri ar dispărea. Aplicarea legislaţiei, prin legi de confiscare, pot, în mod legal, să fure bani şi proprietăţi de la dealerii şi utilizatorii de droguri „suspectaţi”, furnizând capital pentru a finanţa agenda secretă. Atâta vreme cât se fac bani, drogurile rămân ilegale şi profitabile pentru Grupul Secret.

 

Planul Grupului Secret este să favorizeze şi să finanţeze în secret un război civil pe linii rasiale, prin intermediul agenţilor, în ghetourile de negri şi hispanici din oraşele principale. De îndată ce reuşeşte să controleze legislaţia, Grupul Secret va înarma minorităţile insurgente cu arme de atac pentru a fi utilizate, în esenţă, împotriva minorităţii şi a non-minorităţii individuale neînarmate. Departamentele locale de poliţie vor fi dezarmate. Se va apela la forţa armată, dar va fi insuficientă pentru a controla situaţia, din cauza unei artificiale „breşe în lanţul de comandă”.

 

În mijlocul haosului, Grupul va conduce sistematic asasinatele civililor americani-cheie şi ale liderilor militari care nu au suportat politicile Grupului sau au fost împotriva agenţilor săi cheie. Războiul civil favorizat în secret de Grup va înfricoşa „America de mijloc”, conducând-o la adoptarea guvernării Grupului. După anul 2020, războiul civil va fi utilizat de Grup drept scuză pentru genocidul împotriva rasei africane şi hispanice. Practic, sunt vizate sute de alte mici rase. Aceasta va avea loc pe o perioadă mai îndelungată decât experimentul german de dinaintea şi din timpul celui de al Doilea Război Mondial.

 

Scalarea înapoi curentă a legislaţiei drepturilor civile în Statele Unite ale Americii a fost finanţată sub acoperire de Grupul Secret. Cei mai mulţi politicieni, la nivel local, statal şi naţional, au fost mai mult decât bucuroşi să plaseze legi care limitau demnitatea umană, aceasta numai dacă li se introduceau suficient de mulţi bani în buzunare. Pentru a-şi continua agenda ascunsă, Grupul Secret are o mulţime de bani de cheltuit pe politicienii lăcomiţi.

 

În timp ce mulţi oameni din Statele Unite au fost mai mult decât dispuşi să accepte noua eră a „urii” retorice referitoare la homosexuali, grupuri de minorităţi, mame singure şi săraci, alţii au realizat că există o influenţă mult mai sinistră la muncă în lumea de azi. O influenţă care are control la cele mai de sus niveluri ale infrastructurii militare şi politice ale ţării.

 

 

Grupul tăcerii. Cine conduce cu adevărat lumea?

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Exorcizarea demonilor lui Hitler

 

Autor: Titel Baldo

 

 

Pe „Harta Terorii”, dacă Hitler a fost doar un „pion”… care au fost regii?

Dacă pe „Harta Terorii”, Hitler a fost doar un „pion”… cine au fost regii?

«Urmaţi-l pe Hitler! El va dansa, dar eu am ales melodia! L-am iniţiat în Doctrina Secretă,

i-am deschis centrele viziunii, dându-i motivaţia să comunice cu puterea.

Nu mă jeliţi: mi-am pus amprenta în istorie mai mult decât oricare alt neamţ.“

Dietrich Eckart,

pe patul de moarte, Decembrie  1923

 

By Timothy Green Beckley

 

Istoria îl descrie ca fiind o bestie – un demon încarnat! Când Hitler a debutat pentru prima oară ca personaj politic, într-un peisaj dezolant al Europei rămas după Primul Război Mondial, omenirea nu şi-ar fi putut imagina teroarea pe care avea să o dezlănţuie, în scurt timp, asupra lumii.Părerea mea este că majoritatea dispozitivelor în formă discoidală ce defilau pe cer la sfârşitul anilor ’40 şi ’50 erau, de fapt, construite de ingineri şi oameni de ştiinţă nazişti – inclusiv Wernher Von Braun – aduşi din Germania ilegal sub auspiciile operaţiunii secrete „Paperclip” (Operaţiunea Agrafa). Mi-am exprimat părerea cu mult înaintea anului 1962, dar nimeni nu a ţinut cont de afirmaţiile mele. Erau mai determinaţi să promoveze ideile greşite că farfuriile zburătoare TREBUIE să fi fost dintr-o altă dimensiune. Deoarece convingerile despre accidentul de la Roswell le străbăteau mintea asemeni unui basm frumos, nici o altă teorie nu a fost acceptată de teamă să nu fie excluşi din proaspăta comunitate OZN. Sunt şanse ca nava ce s-a prăbuşit în afara micului orăşel din deşert, din New Mexico, să fi fost pilotată de cei care au făcut din zvastică semnul lor norocos, nava extraterestră fiind construită pe baza informaţiilor recepţionate, informaţii aduse în această lume prin intermediul unor mediumi asociaţi cu Societatea Secretă germană în jurul anului 1919.

 

Tot ce ai de făcut este să studiezi în istorie mişcarea OZN în America şi poţi întelege că, în timp ce guvernul discreditează aproape tot ce este legat de acest subiect, ei s-au străduit să facă cunoscut publicului larg ideea că atât timp cât crezi în farfurii zburătoare, trebuie să crezi în originea lor interplanetară şi că acestea erau pilotate ori de extratereştri cu ochi de insectă, ori de frumoasele venusiene cu părul lung, fără îndoială acestea din urmă chicotind fără ezitare pe la spatele nostru; venusienele cu plete aurii întruchipând rasa ariană prin care Hitler spera să-şi faciliteze dominarea lumii.

 

Grupuri asemenea Comitetului Naţional de Investigaţii al Fenomenelor Aeriene (CNIFA) purtau o strânsă colaborare cu tagmele oficiale – inclusiv informatori CIA – care, deşi oficial erau refractari la conştientizarea realităţii OZN-urilor, aceştia erau, de fapt, dornici să ofere mai mult decât un simplu suport organizaţiilor ce proclamau venirea farfuriilor zburătoare dintr-o altă dimensiune! Printre cei consultaţi îl regăsim pe profesorul Hermann Oberth, unul dintre părinţii fondatori ai ştiinţei tehnologiei rachetelor, care a avut o strânsă colaborare cu Wernher Von Braun, căruia i-a dezvăluit convingerile sale despre teoria extraterestră ce nu a fost niciodată demonstrată cu certitudine. Vorbim de o vulpe în coteţul cu găini care oferă cu amabilitate o dezinformare şi direcţionare greşită pentru a ne arunca în afara pistei şi a ascunde faptul că fraţii săi nazişti erau implicaţi în misterul OZN-urilor mai mult decât şi-ar fi putut imagina cineva la acea vreme.

 

Autorul cărții „Răpit de extratereştri”, Chuck Weiss, a cercetat intens „conspiraţia” unei forme de ocultism a mişcării naziste şi a observat: ca tânăr, “Hitler a intrat sub influenţa celor mai întunecaţi ocultişti din Germania, membru al Societăţii Thule şi al cercului interior al Magicienilor Negri, denumiţi „Loja Luminoasă”; între ei, aceşti Magicieni se autointitulau «Societatea Vril»“.

 

Acest lucru, spune Weiss, a fost la începutul secolului al XX-lea „marea luptă între Lumină şi Întuneric, când Adolf Hitler a atins puterea absolută în Germania şi aproape a reuşit în tentativa lui de a domina lumea. Ceea ce doar puţini oameni au înţeles în acea perioadă şi ceea ce nu a fost niciodată recunoscut public, este faptul că ierarhia nazistă, inclusiv Hitler, a fost profund implicată în practicarea Magiei Negre.” De fapt, Hitler insuşi a pretins că s-a întâlnit cu „superman” şi a declarat că acesta era răutatea întruchipată! Este acest „superman” originar dintr-o altă lume sau a apărut pur şi simplu dintr-o altă dimensiune? Indubitabil!

 

Frumoasele Femei ale societății Vril

Chiar şi ofiţerul de rang înalt al SS, Rudolf Hess, a fost captivat atât de puternic încât a rămas vrăjit când tinerele medium au format un cerc de spiritism şi au început să primească informaţii de la o rasă necunoscută, demult alungată din buncărele Berlinului. Artistul şi arhitectul istoric Jim Nichols din Tucson a examinat rolul OZN-urilor şi al extratereştrilor în formarea şi dezvoltarea Germaniei naziste, notând: “Mediumul Maria Orsic a fost liderul Vrilerinelor, frumoasele tinere ale Societăţii Vril. Caracteristic lor este părul lung prins în coadă de cal, contrar bobului scurt, popular în moda contemporană, pretinzând că este pe post de antenă cosmică ce le permite contactul cu fiinţele extraterestre de dincolo.”

 

Vril – o societate mistică de meditație

În continuare, spune Nichols, “conform cu legenda Societăţii Vril, o întrevedere fatală a fost organizată în 1919 într-o cabană veche de vânătoare lângă Berchtesgaden, unde Maria Orsic a prezentat, unui mic grup format din membrii Societăţilor Thule, Vril şi Soarele Negru, mesajele telepatice ce pretindea că le-ar fi primit de la o civilizaţie extraterestră ce exista în îndepărtatul sistem solar Aldebaran din constelaţia Taurului, la 68 de ani lumină depărtare. Un set de informaţii recepţionaţe ale Mariei a fost găsit într-un script templier german secret, necunoscut ei”.

 

La traducere, aceste informaţii au reprezentat cheia construirii unei nave circulare zburătoare capabile să călătorească în jurul lumii cu o viteză extraordinară asemănătoare cu cea de lansare din cel mai înalt nivel atmosferic al Pământului. Societatea Vril declarată reprezenta “Loja Luminoasă”, o doctrină asemuită cu un fel de cerc interior al Societăţii Thule în colaborare strânsă cu un grup, la bază englez, denumit Ordinul Ezoteric al Zorilor Aurii, o magică cabală de mare influenţă în ocultismul din Vest în perioada secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

 

Membrii „Zorilor Aurii” erau Rozicrucienii şi Masonii, se spune despre ei că au evocat multora un spirit dogmatic. Femeile Vril pretindeau că grupul lor era format ca o societate mistică de meditaţie menită să trezească forţa Vril sau “prana”, cum mulţi ar dori astăzi să poată chema această forţă cosmică invizibilă mistică. Unele dintre beneficiile secundare, precum contactul cu extratereştrii, ar fi drept bonus… un bonus de care Hitler şi simpatizanţii lui au fost fascinaţi deoarece oferă o putere virtuală – probabil intangibilă, unică – comparabilă cu nimic din ceea ce au dezvoltat Aliaţii.

 

Mediumii Vril rămâneau fără cuvinte la conţinutul mesajelor din lumea de dincolo. Una dintre conducătoarele lor, un medium cunoscut sub numele de Sigrun (nume dat după una dintre cele nouă fiice ale lui Wotan din mitologia scandinavă), s-a alăturat grupului şi a început să descifreze imaginile transmise prin scriere automată. În general, se bănuieşte că transmisiile semănau izbitor cu cele sumeriene străvechi.

 

Istoria discurilor naziste zburătoare

Surse ce descriu programul discurilor naziste zburătoare sunt schiţe, deseori contradictorii. Următoarea scriere a fost postată pe site-uri diverse în întreaga lume şi pare a fi atât de coerentă cât poate oricine spera să înţeleagă, la acest moment, despre un astfel de subiect. Unele pot fi inspirate din realitate; altele sunt pură ficţiune. Cu toţii ştim că este inerent ca răul să fie încă prezent asupra Pământului, ascuns în bazele subterane ale guvernului nazist, în zone controlate. Supunerea naziştilor la forţele întunecate poate fi încă simţită.

 

În 1922, Thule şi Vril au construit primul disc zburător german, JFM-ul (Jenseitsflugmachine) sau „Maşina Zburătoare de Dincolo” (din lumea de dincolo – de mormânt), în Munchen pentru testarea transmisiilor, proiect ce a durat doi ani. A fost condus de W.O. Schumann în Universitatea Tehnică de la Munchen. Acest proiect a fost stopat în 1924, iar maşinăria a fost dezasamblată şi trimisă la fabrica Messerschmitt Augsburg, unde a fost stocată pentru cercetări ulterioare. Profesorul Schumann a dezvoltat în urma cercetărilor o unitate cu levitaţie, care a fost denumită Schumann-Munchen sau Levitatorul-SM.

 

Membrii Societăţii Vril spun că i-au inclus şi pe Adolf Hitler, Alfred Rosenberg, Heinrich Himmler, Hermann Goering şi dr. Theodor Morell, fizicianul personal al lui Hitler. Aceştia erau membri ai Societăţii Thule; se presupune că s-au alăturat Societăţii Vril în 1919. NSDAP (Partidul Nazist) a fost creat de Thule în 1920, un an mai târziu. Dr. Krohn, care a ajutat la crearea steagului nazist, a fost şi el un membru Thule. În 1933, cu Hitler la putere, se presupune că ambele societăţi, atât Thule, cât şi Vril, ar fi primit sprijin de la oficialităţile de stat pentru a continua programul de dezvoltare a discurilor ce vizau atât zborurile spaţiale, cât şi o posibilă maşinărie de război.

 

Noua serie RFZ (Rundflugzeug), sau „Nava Rotundă”, a început în 1937, după ce Societatea Vril a cumpărat un teren neexploatat din împrejurimile fabricii de aeronave Arado-Brandenburg. Discurile zburătoare spaţio-temporale RFZ 1, 2, 3, 4 şi 6 au fost testate acolo sub supravegherea Societăţii Vril, în timp ce Thule a fost ajutată de ramura tehnică a serviciului SS pentru unitatea E-IV, cu scopul de a dezvolta energii alternative. Începând cu 1935, Societatea Thule a lucrat la un alt proiect, într-o locaţie secretă în NV-ul Germaniei, locaţie denumită Hauneburg.

 

Ca atare, produsul lor era cunoscut drept Nava H (Nava Hauneburg), denumire schimbată în 1939, pe scurt Haunebu I, o dată cu perfecţionarea motorului său. Haunebu I a fost desemnată ca RFZ-5, când Thule s-a mutat de la Hauneburg în Arado-Brandenburg. Motorul Thule era un motor revoluţionar EMG (electro-magnetic-gravitaţional), aşa-numitul Tachyonator 7. Acesta a folosit un propulsor magneto-hidraulic Hans Coler (o sursă gratuită de energie gravitaţională) modificat într-un convertor cuplat la un generator bandă Van de Graaf şi dinamul de vortex Marconi (un rezervor rotativ cu mercur încălzit). Odată activat, motorul produce puternice câmpuri electromagnetice EMG de rotaţie ce influenţează gravitaţia. Câmpurile de rotaţie pun în funcţiune dinamul, creând astfel o reducere a masei la r.p.m. incredibile.

 

Povestea unui martor ocular

Mărturia unei persoane care a asistat la un eveniment din hangarul unui aeroport de lângă Praga, în februarie 1945, raporta “existenţa unui disc de circa 5-6 metri în diametru. Corpul discului era relativ mare în centru. La bază avea patru picioare subţiri înalte. Culoarea: aluminiu. Înălţimea: aproape la fel de înalt cât o persoană. Grosimea: în unele părţi de 30 până la 40 centimetri, cu marginea formată din tije exterioare, posibil, cu orificii pătrate.” Reportajul despre această apariţie a fost publicat pentru prima dată în revista germană de specialitate „Flugzeug” în februarie 1989.

 

„Alături de prietenii mei”, a continuat reporterul, „am văzut acel disc ieşind din hangar. A fost după ce am auzit zgomotul motoarelor pornite, am văzut partea exterioară a discului începând să se rotească, iar vehiculul a început să se deplaseze încet, în linie dreaptă, spre capătul sudic al câmpului. S-a ridicat mai apoi aproape un metru în aer. După ce s-a deplasat aproape 300 de metri la acea altitudine, s-a oprit din nou. Aterizarea sa a fost destul de abruptă.”

 

Teorie sau mister? Au reușit naziștii să construiască o bază lunară?

Teorie sau mister? Au reușit naziștii să construiască o bază lunară?

Andromeda, o navă proiectată să atingă viteza luminii

În 1941, Societatea Vril a dezvoltat propriul motor la nava RFZ-7, redenumit Vril-1 Jäger (Vânătorul). După 1941, Hitler a interzis societăţile secrete, astfel că ambele societăţi Thule şi Vril au fost înscrise sub denumirea Unitatea SS E-IV. Vril era cunoscută în secret şi drept Die Kette – “Lanţul” – ce face referire la legăturile morale între membrii acesteia. Vril avea legături puternice cu Wilhelm Canaris – şeful serviciului de spionaj militar Abwehr, SS Ahnenerbe – asociaţie de intelectuali germani (studiul originii germanilor pe criterii pseudoştiinţifice şi demonstrarea superiorităţii rasei ariene), dezvoltându-şi activitatea la Arado cu ajutorul inginerilor.

 

Ambele nave, Thule şi Vril, au fost construite în perioada 1939–1945. Thule a produs seria de nave discoidale mari Haunebu I – III, în timp ce navele discoidale Vril se axau mai mult pe transmisiile de zbor. Prin 1944, a fost construit aparatul de zbor discoidal Vril 7 Geist (numit Spiritul) şi aeronava gigant, denumită Andromeda, o navă-mamă ce avea o formă cilindrică cu lungime de 139 de metri şi un diametru de 30 de metri, proiectată să atingă teoretic viteza luminii.

 

O unitate specială numită Sonderbureau 13 (Biroul Special) a fost înfiinţată de Forţele Aeriene oficial pentru a investiga ciudatele fenomene aerospaţiale petrecute deasupra Reich-ului, dar neoficial pentru a acoperi rapoartele despre aparatele de zbor discoidale. În septembrie 1944, un pilot al unui ME-262 jet a zărit una din aeronavele Andromeda şi a raportat; Sonderbureau 13 a încercat imediat sa simuleze ignoranţa despre un astfel de obiect.

 

Ochiul Magic Vril este un aparat de spionaj mitic nazist, de recunoaştere, presupus a fi elaborat în 1945. Adevărul este că inginerul Rolf Engel din societatea Vril a dezvoltat un motor electro-magnetic-gravitaţional în miniatură şi l-a instalat într-un corp uşor blindat de forma unui pepene de aproximativ 30 centimetri în diametru. Acesta avea o antenă de recepţie, o cameră de luat vederi mică, o armă şi un braţ telescopic ce ţinea o altă cameră mică şi un microfon.

 

Povestea merge mai departe la începutul anului 1945 când Rolf Engel a efectuat teste în laborator cu puterea de alimentare a acestui dispozitiv folosind un echipament de televiziune miniaturizat. Racheta HS-293D avea orientare televizată, compozitele aeronavei fiind dezvoltate în acest moment. Ţinta Argus AS-292 a fost conectată la un vehicul pilotat de la distanţă, dotat cu camere. Acestea au fost neobservate de către Aliaţi şi nici una nu a fost doborâtă. Dificultatea apare în călătoriile interdimensionale şi în caracteristicile vizibilităţii.

 

Nu există nici o evidenţă despre faptul că un prototip funcţional ar fi fost vreodată proiectat. Cererea pentru posibilitatea de a călători în vreun mod interdimensional este la fel de puternică ca aceea a Societăţii Vril pentru zborurile interspaţiale cu Jenseitsflugmachine (Maşina Zburătoare de Dincolo) şi discurile zburătoare Vril.

 

Între timp, deoarece Aliaţii au avansat în Reich, Societatea Vril a planificat să evacueze tehnologia sa în baze din afara Europei, în special în baza secretă din Antarctica – Baza 211, în timp ce planul lor personal era să îi evacueze pe mediumi către stele cu zborul interspaţial pe Adromeda. Au plecat în martie 1945 şi nu au mai fost vreodată găsiţi.

 

OZN-urile naziste oculte Flugdiskus (Haunebu)

Forţele aeriene germane au excelat în industria de armament aerospaţială. Au creat racheta V-2, responsabilă pentru bombardamentele aeriene devastatoare din Paris, Londra şi Antwerp în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1939, au pilotat primul avion cu reacţie. Acestea au fost, de asemenea, de neegalat în fizica teoretică din spatele bombelor atomice, creând prima reacţie de fuziune nucleară în Berlin, în 1938. În timp ce aceste fapte sunt acum bine documentate, teoreticienii sugerează că naziştii au lucrat la progresul tehnologic dincolo de rachete, avioane cu reacţie şi de energia atomică: ei, de fapt, au produs şi pilotat farfuria zburătoare.

 

O astfel de ambarcaţiune se poate să fi fost produsul muncii dr. Richard Miethe, un om de ştiinţă german, care după al Doilea Război Mondial a aderat la compania canadiană A.V. Roe şi a proiectat nava discoidală Avrocar cu pernă de aer, dar în mare măsură legată de pământ (imagini de film care sunt adesea folosite pentru a descrie OZN-urile). Miethe şi alţi doi oameni de ştiinţă, Klaus Habermohl şi Rudolph Schreiver, au lucrat la un proiect OZN nazist secret, cunoscut, în general, sub numele de Haunebu sau Flugdiskus. În conformitate cu unele versiuni ale povestirilor despre OZN-uri, farfuria zburătoare de la Praga a ajuns la o altitudine mai mare de 7,5 mile (12 km) şi o viteză de 1.200 m/h (1.930 km/h), în mai puţin de 3 minute. Desigur aceasta ar fi fost o realizare incredibilă şi una care cu siguranţă nu a putut fi reprodusă după Avrocar şi nici după nava din raportul proiectului Flugdiskus.

 

OZN-urile naziste și JFK

Un lucru notabil despre urmărirea penală în cazul de asasinare a lui JFK din districtul New Orleans este identificarea lui Fred Lee Crisman. Crisman este, de asemenea, cunoscut ca unul dintre martorii incidentului OZN din Insula Maury, în 1947.

 

O mare parte din viaţa lui Crisman înainte de această publicare apare sub formă de zvonuri şi speculaţii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu, se presupune că ar fi aparţinut OSS-ului (Biroul Serviciilor Secrete), un precursor al CIA, care conform cu doctrina OZN a avut legătură cu transferul după război a tehnologiei farfuriei zburătoare de la nazişti; şi astfel, dacă ar fi fost vreo legătură, aceasta ar fi stat la originea implicării lui Crisman în incidentul Insula Maury. Şi mai important, asociaţii OSS ai lui Crisman l-ar fi putut include şi pe Clay Shaw, persoană importantă în New Orleans, pe care Jim Garrison l-a urmărit, o piedică a acestuia în marea conspiraţie.

 

Shaw aparţinea, de asemenea, consiliului de administraţie a Permindex, un grup descris ca o prezenţă întunecată a unei corporaţii transnaţionale şi “o organizaţie de faţadă a CIA”. Printre ceilalţi membri ai consiliului se numără şi Louis Bloomfield – ofiţer OSS, Ferenc Nagy – premier al Ungariei demis de către comunişti în 1947. Serviciul militar al lui Shaw se dezvolta aparent în jurul implicării lui în CIA/OSS de la sfârşitul anilor ’40. În conformitate cu relatările unui scriitor, Shaw “ar fi fost în afaceri cu foştii nazişti şi fasciştii europeni implicaţi în diverse operaţiuni CIA sub acoperire, sponsorizate în întreaga Europa”.

 

Aceste operaţiuni sub acoperire, inclusiv Operaţiunea Paperclip, au fost o pradă de război ce au împins cu succes mulţi savanţi care serviseră Germaniei naziste să ia calea Statelor Unite, împreună cu echipamentele şi dosarele ştiinţifice ce aparţineau programului dezvoltat de nazişti pentru realizarea rachetelor, zvonindu-se că acestea conţin formele de ocultism şi originile extraterestre. Wernher Von Braun şi Walter Dornberger erau astfel incluşi în topul oamenilor de ştiinţă din tehnologia rachetelor. Au direcţionat o echipă de 118 foşti nazişti staţionaţi la Arsenalul Redstone în Huntswille, Alabama, şi au devenit proiectanţii programului spaţial american de succes, ce a condus în cele din urmă la aterizarea omului pe Lună.

 

În timp ce mulţi au considerat aceste genii ale ştiinţei în tehnologia rachetelor ca fiind exploatate de statul nazist, entuziasmul lor pentru cauza lui Hitler şi rolul lor în dezvoltarea armelor de distrugere în masă au pătat, în cele din urmă, istoria succeselor americane în spaţiu. Von Braun a fost un ofiţer al lui Hilter în SS şi nu numai că a dezvoltat racheta V-2 care a terorizat şi omorât mii de oameni în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a făcut-o prin folosirea sclavilor ca forţă de muncă în Nordhausen-ul nazist, lagărele de concentrare Dora şi Mittlework, unde aceştia erau înfometaţi şi exterminaţi cu sutele.

 

În 1945, Von Braun şi ceilalţi nazişti din Proiectul Paperclip au abandonat centrul lor de cercetare al rachetelor de la Peenemunde şi s-au predat locotenentului Charles L. Stewart în apropiere de graniţa austriacă. Printre alţi soldaţi americani, relativ conectaţi la eveniment, se afla şi ofiţerul Clay Shaw, care a servit drept consilier şefului adjunct al operaţiunilor europene, generalul Charles O. Thrasher.  (By  Kenn Thomas)

 

Viktor Schauberger și cercetările lui secrete

În cursul anilor ’50, mai multe schiţe tehnice şi planuri detaliate au început să circule împreună cu povestiri despre munca lui Miethe, Habermohl şi Schreiver, care au sugerat proiectări tehnologice chiar mai avansate decât cele ale armelor aerospaţiale naziste. În aceste povestiri este menţionat şi un pădurar austriac, Viktor Schauberger, şi cercetările lui secrete despre capacitatea de propulsie a navei, care ar fi implicat termeni precum apa energizată sau undele armonice.

Schauberger reapare frecvent în scrierile despre OZN-uri ca adevăratul proiectant al discului care a fost lansat la Praga, având idei desăvârşite cu privire la puterea de rotaţie a apei, idei pe care le-a aplicat în proiectarea farfuriei zburătoare încă din 1938. Echipa proiectului Flugdiskus a dezvoltat versiunile mai vechi ale ambarcaţiunii în 1942. La scurt timp după aceea, Schauberger a fost recrutat de ordinul nazist pentru un proiect de dezvoltare a OZN-urilor în lagărul de concentrare din Mauthausen. După război, Schauberger a continuat munca de cercetare în domeniul energiei experimentale sub auspiciile americane şi a murit în Chicago în 1958. Schauberger a fost obiectul mai multor biografii şi interesul în ideile sale despre proprietăţile energetice ale apei sunt încă discutate în rândul persoanelor interesate în energia alternativă.

 

Exorcizarea demonilor lui Hitler

 

////////////////////////////////////////////

 

ISAIA, de Daniel Branzei

În sfârșit, ceva mai înțelepți după ce am străbătut cărțile poetico-didactice din Biblie, am ajuns la spectaculoasa grupare a cărților profetice. Isaia este deschizător de drum, cel ce stabilește tematica generală și întinde perspectiva profetică până în zorii Noii Creaţiuni. 

Un om remarcabil, un mesaj epocal, o veste teribil de … bună! În cel de al doilea verset al cărții sale, profetul Isaia cheamă cerul și pământul să asculte și să fie martori la ceea ce urmează să spună el:

 

„Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ,

    pentru că Domnul a vorbit: …“ (Is. 1:2).

 

Isaia este conștient că dispune de un mesaj cu implicații cosmice, și așa este. Ultimul capitol al cărții lui vestește înnoirea întregului Univers:

 

Căci aşa cum cerurile cele noi

    şi pământul cel nou, pe care le fac,

vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul,

    tot aşa vor dăinui şi urmaşii şi numele vostru.“ (Is. 66:22).

 

Considerat „evanghelistul Vechiului Testament”, proorocul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca să dea lumii cufundate în întuneric cea mai luminoasă carte de profeţie mesianică.

 

„ …Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acuma este necaz…  Poporul care umbla în întunerec vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morţii răsare o lumină.” (9:1, 2)

 

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi Domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”(9:6)

 

„De aceea Domnul însuşi vă va da un semn; Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” (7:14) 

 

Isaia este cel mai ciotat profet în Noul Testament, iar cartea sa este pe locul doi în numărul de citări, după cartea psalmilor.  De exemplu, textul din Matei 1:23 se referă la Isai 7:14, iar Matei 12:18-21 este citat din cea dintâi cântare a robului lui Dumnezeu din Isaia 42:1-4. Marcu își începe Evanghelia cu un citat din Isaia 40:3, iar textul din Marcu 11:17 este citat din Isaia 56:7. textul din isaia 53 este citat de cinci ori în Noul Testament:

 

Isaia 53:1 apare în Ioan 12:38

Isaia 53:4 apare în Matei 8:17

Isaia 53:7-8 apare în Fapte 8:32-33

Isaia 53:4-12 apare în 1 Petru 2:22-25

Isaia 53:12 apare în Luca 22:37

În Fapte 13:47 întâlnim Isaia 49:6, care spune că robul Domnului va fi o lumină pentru neamuri. În Fapte 13:34 apare Isaia 55:3 care vorbește despre binecuvântarea lui David. În Fapte 7:49 apare Isaia 66:1-2 care spun că cerurile sunt scaunul de domnie al lui Dumnezeu. În Fapte 28:26-27 apare Isaia 6:9-10.

 

Apostolul Pavel citează de cinci ori din Isaia în epistola sa către Romani. 1 Petru 1:24 citează din Isaia 40:6-8 unde scrie că orice făptură este ca iarba …“. Cheia lui David despre care se vorbește în Apocalipsa 3:7 este un citat din Isaia 22:22.

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei, Yesa-Yahu, care tradus înseamnă, în mod providential, tocmai: „Mântuirea este a Domnului”. Din această rădăcină comună provine și numele Mântuitorului: ,,Iehușua“.

 

Autorul: Ceea ce este Shakespeare pentru literatură, Michelangelo pentru sculptură şi Bach pentru muzică, aceea este Isaia pentru profeţie. Calitatea scrisului său se ridică deasupra scrisului tuturor celorlalţi profeţi ai Bibliei. Nu-i de mirare că profeţia lui fără seamăn a fost aleasă să deschidă seria celor 17 cărţi profetice ale Vechiului Testament.

 

Stilistica lui Isaia aparține unui om cu o educație aleasă.  The International Standard Bible Encyclopedia afirmă: ,,Isaia nu are nici egal, nici rival în ceea ce privește ușurința cu care folosește în mod sclipitor imaginile mentale. Stilul său marchează momentul climactic al artei literare evreiești“ (“Isaiah,” vol. II, p. 885). Felul în care folosește epigrame, metafore, întrebări retorice, dialoguri, hiperbole și parabole  ,,fac din cartea lui Isaia cea mai mare capodoperă din literatura ebraică“ (ibid.).

 

Asemenea celor mai mulţi autori ai cărților Bibliei, Isaia a fost prea preocupat să vorbească despre Dumnezeu ca să mai aibă timp să vorbească și despre el însuși. (Exact invers în comparaţie cu ceea ce fac unii ,,reprezentanți“ ai lui Dumnezeu de astăzi. Unuia, înfoiat ca un păun, mi-a venit să-i spun zilele trecute: ,,Dacă te-ai da puțin la o parte, L-am vedea mai bine pe Dumnezeu!“) 

Foarte puținele date despre Isaia le aflăm din scurtele mențiuni din text și din scrierile istorice ale evreilor, mai ales de la Iosif Flavius. Numele primit de la părinți dovedește că tatăl lui, Amoț, a fost un om evlavios. Din punct de vedere uman, Isaia a avut un mare avantaj social pentru că s-a născut la palatal regal și a fost crescut la Curte. Starea socială a lui Isaia a fost înaltă. Cartea lui poartă pecetea unui om cu educaţie aleasă: stil elegant şi foarte îngrijit, excelează în proza poetică, ritm şi gradaţie a descrierilor, bogăţie de pasaje cu o deosebită frumuseţe literară. Ca spiritualitate, copilul acesta a crescut până la statura unui om vrednic să fie pus de către evrei alături de Moise și Ilie.

 

A fost nepotul împăratului Ioas și văr cu împăratul Ozia, unul din motivele pentru care a fost așa de devastat de moartea lui Ozia (Isaia 6:1).

 

Isaia a avut avere, rang și educație. Acestea i-au creat anumite avantaje, dar nu l-au împiedicat să fie profet. Întâlnirea supranaturală din Templu i-a făcut foarte clar care a trebuit să-i fie destinul și chemarea lui în viață.

 

Isaia s-a mișcat în voie prin curtea împărătească și a fost sfetnic al împăratului. Primit cu familiaritate de împăraţii Ahaz şi Ezechia (cap.7 şi 37), el a fost cronicarul de la Curte în timpul domniei lui Ozia şi Ezechia (2 Cronici 26:22; 32:32). Foarte multe din profețiile lui încearcă să corecteze anumite orientări greşite de politică externă, mai ales păguboasa tendință de a căuta siguranță prin alianțe cu Asiria și Egiptul.

 

Nu ştim nimic despre tatăl său, Amoţ, dar ştim despre Isaia însuşi că a fost căsătorit (7:3) şi că a avut doi copii: Şear Iaşub („O rămăşiţă se va întoarce”) şi Maher-Şalal-Haz-Baz („Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii”) (8:3). Şi soţia lui a fost proorociţă, ceea ce l-a ajutat pe Isaia să-și verifice conținutul mesajului profetic. Nu este destul de limpede dacă Isaia provenea din neam de preoţi. Totuşi, accesul lui în Templu s-ar părea că indică acest lucru (6:6 comparat cu 2 Cronici 26:18).

 

În privinţa caracterului, am putea menţiona următoarele trăsături specifice ale lui Isaia: (a) îndrăzneală, (deopotrivă înaintea împăraţilor şi înaintea mulţimii); (b) patriotism înflăcărat – a acţionat foarte pornit împotriva a tot ceea ce ar fi putut cauza pagube şi nenorociri poporului său. Totuşi, (c) blând cu celelalte popoare din jur, Isaia manifestase (d) o simpatie care se ridică deasupra oricărui egoism naţional. El s-a pronunţat cu (e) sarcasm şi indignare împotriva păcatului, însă (f) atent la limbaj când vorbeşte, fiind copleşit de reverenţă faţă de Dumnezeu.(g) O profundă spiritualitate i-a caracterizat întreaga viaţă. Pe Dumnezeu Îl numeşte adesea Cel Preaînalt, Cel Sfânt, Cel Atotputernic.

 

În concluzie, toate aceste trăsături fac din Isaia unul dintre cele mai bune modele pentru predicatorii din toate timpurile.

 

Destinul profetic

Dumnezeu l-a chemat pe Isaia la slujba profetică cu ocazia morții împăratului Ozia (Azaria). Isaia, care avea pe atunci aproximativ 20 de ani, s-a dus în Templu să înțeleagă de ce a murit vărul său. Prin experiența viziunii pe care a avut-o acolo, Isaia a primit de la Dumnezeu trei lecții legate direct de vocaţia lui profetică. 

  1. Nu numiți sfințenie ceea ce numesc ei sfințenie. Sfinţenia dumnezeiască întrece cu mult percepţia omenească pe această temă.

 

Ozia fusese un împărat bun, care căutase pe Domnul și fusese considerat în țară un mare reformator. Probabil că Isaia a vrut să știe de ce a fost pedepsită o persoană cu atâta popularitate; de ce are Dumnezeu pretenții așa de mari și de ce l-a pedepsit așa de crunt pe unul dintre cei mai buni împărați ai țării.

 

Însă, ca urmare a vedeniei avute în Templu, Isaia a fost copleșit de sfințenia lui Dumnezeu.

 

,,În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau:

 

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

 

Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa s-a umplut de fum“ (Isaia 6:1-4).

 

Ierusalimul era sfânt, Templul era sfânt, preoții erau sfinți, dar Dumnezeu i-a descoperit lui Isaia un palier infinit mai înalt al sfințeniei cerești. Sub influența ei, chiar trecătoare, ,,ușorii ușii Templului pământesc s-au zguduit“ și dădeau semne că nu mai rezistă.

 

Isaia și-a dat seama că noi, oamenii credincioşi, ne cam jucăm cu lucrurile sfinte şi că abordăm cu prea multă uşurătate ideea de sfințenie, care presupune nivele de puritate infinit superioare trăirilor noastre.

 

Asemenea lui Moise în fața tufișului arzând (Exod 3:5-6), Isaia s-a prăbușit în sine în fața sfințeniei divine.

 

Isaia a trăit toată viața sub influența vedeniei din Templu. Asta se vede din faptul că el a folosit pentru Dumnezeu un nume divin pe care nu-l mai folosise nimeni: ,,Sfântul lui Israel“, nume care apare în proorocia lui de nu mai puțin de 28 de ori.

 

Cea de a doua lecție primită de Isaia în Templu este aceasta:

 

  1. Nu numi imposibil ceea ce numesc ei imposibil! Dumnezeu poate face orice, oricând și prin oricine.

 

Învăluit din toate părțile de sfințenia cerească, Isaia s-a crezut un om pierdut. Sub puternica impresie pe care i-a făcut-o aceasta, el și-a dat seama că întrebarea nu era cum de l-a pedepsit Sfântul lui Israel pe Ozia, ci cum se face că a scăpat de pedeapsa divină el însuşi, precum şi concetăţenii lui!

 

,,Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Isaia 6:5).  

 

Cum va putea să stea un muritor în prezența sfințeniei divine? Deodată o asemenea probabilitate i-a apărut ca o imposibilitate. Însă, Dumnezeu i-a arătat imediat că are soluții pregătite pentru toate impasurile noastre. Pentru El nimic nu este imposibil! Soluțiile Sale sunt simple, pentru că toate lucrurile se mulează pe voința Lui suverană.

 

,,Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis:

 

„Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7)

 

Impasul lui Isaia a fost rezolvat de Dumnezeu într-un mod surprinzător de simplu: i-a curățit buzele cu un cărbune luat de pe altar. Dumnezeu este specialist în acţiuni imposibile! Cartea lui Isaia cuprinde această afirmație în chiar primul ei capitol, stabilind astfel termenii în care discută Dumnezeu cu poporul Său:

 

,,Veniți totuși sa ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna“ (Isaia 1:18).

 

Ne-am aștepta ca Dumnezeu să judece după dreptate; dar iată, El ne spune că judecata Lui va reuși imposibilul! El îi va face pe cei judecați ,,să arate bine“ la judecată și să-i scoată nevinovați.

 

Isaia 1:18 este unul din versetele pe care le știm prea bine ca să le înțelegem bine. Le cunoaștem ,,pe dinafară“, dar nu reușim să le pătrundem și ,,pe dinăuntru“. În text, Dumnezeu Se laudă că este în stare de două lucruri imposibile: să facă albe ca zăpada niște păcate de culoarea cârmâzului, și că poate întoarce lâna la culoarea ei naturală.

 

Orice persoană care a lucrat vreodată cu culorile știe că, dacă ai pictat ceva peste culoarea alb, nu vei mai reuși să obții albul inițial cu nici o altă combinație de culori adăugate. Dumnezeu spune însă că El ,,poate“!

 

Orice specialist în vopsitul stofelor știe că dacă ai vopsit lâna, îți va fi imposibil s-o întorci la culoarea ei naturală. Nu există diluant sau curățitor pentru așa ceva! Întrebați-o pe Lidia, vânzătoarea de purpură (Fapte 16:14). Însă, Dumnezeu spune că El ,,poate“!

 

Prin aceste două afirmații, cartea lui Isaia ne învață că un copil al lui Dumnezeu trebuie să scoată din vocabularul lui cuvântul ,,imposibil“. ,,La Dumnezeu toate sunt cu putință!“ (Marcu 9:23). 

Cea de a treia lecție primită de Isaia în Templu este aceasta:

 

III. Nu numi succes ceea ce numesc ei succes. Pentru cei care-L slujesc pe Dumnezeu, succesul poate lua forme surprinzătoare. 

 

După tot ce i s-a întâmplat până acum în Templu, probabil că Isaia a ajuns la convingerea că Dumnezeu poate face orice și că nimeni și nimic nu I se poate împotrivi. Nu-i de mirare că a fost așa de dornic să se pună şi el în slujba unui asemenea Dumnezeu. Asocierea cu El însemna un succes mai dinainte garantat!

 

,,Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: ,,Iată-mă! trimite-mă!“ (Isaia 6:8).

 

Este același ,,Noi“ pomenit pentru prima dată în cartea Geneza, cu ocazia creării Universului(Gen. 1:26). Toate cele trei persoane ale dumnezeirii, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, s-au implicat direct în alegerea și trimiterea lui Isaia. Misiunea lui este autentică și puternică.

 

Aici apare una din cele mai mari surprize ale activității lui Isaia. Dumnezeu îi spune că nimeni nu-l va asculta și nu se va supune mesajului lui! ,,Succesul“ misiunii lui nu va fi în proclamarea unui mesaj care să ducă la mântuire, ci unul care să slujească doar ca mărturie.

 

,,El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: ,,Într-una veţi auzi, şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit” (Isaia 6:9-10).

 

Din pricina inerției gândirii noastre, ani de-a rândul am pus în textul versetelor de mai sus un semn de întrebare (?), acolo unde este un semn de exclamare (!), văzând o ,,interogare“ care să ducă la pocăință, acolo unde nu este decât o ,,condamnare la împietrire“, care să ducă la pedeapsă.

 

Dumnezeu îi spune tânărului Isaia: ,,Să nu-ți faci cumva iluzia că vei fi un predicator de succes! Cu cât le vei vorbi mai mult, cu atât oamenii se vor încăpățâna să nu te asculte. Eu Însumi am să-i fac surzi, orbi și am să le împietresc inima ca să nu te asculte. Ca nu cumva să se întoarcă la Mine cu pocăință și să trebuiască să-i iert. Este ceasul pedepsei! Ceasul pocăinței s-a dus!

 

Care predicator s-ar mulțumi cu o asemenea misiune? Cine s-ar bucura de un asemenea destin? Nu-i de mirare că Isaia a sperat ca această situație să fie trecătoare, de scurtă durată:

 

Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot; până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie” (Isaia 6:11-12). 

Ca și profetul Ieremia, care i-a continuat activitatea profetică, Isaia a fost ,,un profet din ceasul al doisprezecelea“. Mesajul lui a fost mai degrabă un anunț al sentinței decât o pledoarie pentru salvare. Răbdarea lui Dumnezeu atinsese limita de la care disciplinarea părintească hotărâse necesitatea imperioasă a pedepsei.

 

Realitatea aceasta este subliniată și în alte părți ale Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu nu deschide întotdeauna inimile oamenilor. Uneori le împietrește. Versetele acestea care anunță că propovăduirea lui Isaia nu va aduce mântuire sunt citate în Noul Testament mai mult decât oricare altele din cartea lui (Matei 13:14; Marcu 4:12; Luca 8:10; Ioan 12:40; Fapte 28:26; Romani 11:8).

 

Domnul Isus a afirmat că lucrarea Lui avea să se asemene cu cea a lui Isaia:

 

„Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde, pentru ca , măcar că privesc, să privească şi să nu vadă şi, măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele” (Marcu 4:11-12).

 

Isaia a avut una din cele mai grele și mai lipsite de satisfacții misiuni avute de toți profeții Bibliei. Dacă nu s-ar fi achitat de ea n-am fi aflat niciodată de el. S-a achitat însă cu brio și astăzi este cunoscut în toată lumea. A vorbit în vânt, dar și-a scris cuvintele într-o carte. N-a fost ascultat de contemporani, dar este citit de oamenii din toate limbile și colțurile pământului. N-a fost băgat în seamă de cei din vremea lui, dar a fost rânduit de Dumnezeu să rămână peste veacuri vestitorul unui mesaj potrivit pentru toți oamenii acestei planete. Isaia a fost un om ratat în timpul vieții. Ascultătorii lui l-au privit cu din ce în ce mai multă dușmănie și batjocură. Și asta timp de … 40 de ani. Pentru Isaia, ca și pentru alți mari slujitori ai lui Dumnezeu, ,,succesul“ se scrie ,,c-r-e-d-i-n-c-i-o-ș-i-e“.

 

Ceea ce este uimitor este că Isaia, spre deosebire de Ieremia, celălalt profet contemporan cu destin tragic, nu se ,,acrește“, nu devine cenușiu sau ,,plângăcios“. Isaia strălucește de optimism. Cum a fost posibil?

 

Motivul este identificarea profetului cu Dumnezeul pe care-L slujește și convingerea că Dumnezeu poate imposibilul! Cartea lui Isaia este plină de lucruri imposibile, extraordinare, de necrezut, dar solide la fel ca realitatea ultimă a Celui Atotputernic. Ieremia se uită prea mult la pământ. Isaia se pierde în adorarea cerului și a lucrării supranaturale pe care o va face Dumnezeu pe pământ. Cine-L are pe Dumnezeu are întotdeauna ,,destul“. Isaia vestește despre o naștere imposibilă, un prunct venit dintr-o fecioară ((Is. 7:14), despre o înviere imposibilă (Is. 53:10), despre o împărăție imposibilă (Is. 11:1-9). Cu astfel de diamante în traistă, Isaia călătorește prin viață ca un om bogat, îmbrăcat deja în straiele cerului și asemănător până la confundare cu un alt ,,om al durerii și obișnuit cu suferință“ cu care va pe veci legat:

 

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;  să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului,ca să slujească spre slava Lui. …

 

„Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei.  Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor.” (Isaia 61). 

Data scrierii:

 

Textul cărţii plasează această dată: „Pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia” (1:1). Isaia a avut deci aproximativ 60 de ani de activitate profetică (740-680 î.Cr.). În vremea aceasta Israelul a fost dus în robie (722-721- î.Cr.), iar împărăţia lui Iuda a fost parţial invadată de oştile lui Sanherib (701 î.Cr.). Tradiţia evreiască plasează moartea sa pe vremea lui Manase, care l-ar fi închis în trunchiul unui copac şi l-ar fi tăiat în două cu ferăstrăul (Evrei 11:37). 

Contextul istoric:

 

Cei 60 de ani de activitate ai lui Isaia încep atunci când cele 10 seminţii din Regatul de Nord a lui Israel erau aproape să fie cucerite de Asiria şi duse în robie. Se încheiau astfel aproximativ 200 de ani de tristă istorie în care Israelul rătăcise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai puţin de 19 împăraţi din opt dinastii diferite.

 

Sub ameninţarea lui Tiglat-Pileser al Asiriei, Israelul intră în alianţă cu Siria şi Damascul. Împăratul Ahaz din Iuda refuză să se alăture acestei alianţe şi este ţinta unei invazii de pedepsire (2 Regi 16 şi 2 Cronici 28). Ahaz cere ajutorul puternicei Asirii, care zdrobeşte Siria şi Israelul, dar ia sub tutela sa şi micul regat al lui Iuda.

 

Vasalitatea împărăţiei lui Iuda durează până când Ezechia se răscoală (2 Regi 18). La această răscoală îl îndeamnă Isaia care îl încurajează să iasă din orice alianţe omeneşti şi să se încreadă numai în Iehova. Speriat însă de ameninţarea asiriană, Ezechia ascultă de alte glasuri care-l îndemnau să se alieze cu Egiptul, singura putere rivală pe măsura Asiriei (Isaia 30:2-4). Când Sanherib, noul împărat al Asiriei, vine să pedepsească regatul lui Iuda, Egiptul ezită să trimită ajutor, iar Ezechia este forţat să se umilească, capitulând şi plătind un mare preţ în argint şi aur (2 Regi 18:13-16). În secret însă, Iuda continuă să flirteze cu Egiptul. Aflând despre situaţia aceasta, Sanherib se întoarce să-şi zdrobească toţi rivalii. Din imensele trupe îndreptate înspre Egipt, desprinde o armată pe care o trimite să cucerească Ierusalimul (Isaia 36 – 37).

 

În panica asediului, Ezechia ascultă de Isaia, strigă către Iehova şi rezultatul nu întârzie să apară: Dumnezeu Însuşi luptă cu asirienii producându-le o mare înfrângere din care Sanherib nu şi-a mai revenit niciodată. Împărăţia lui Iuda este eliberată astfel de orice ameninţare şi, pentru o perioadă de timp, se va bucura de pace, linişte şi prosperitate.

 

Dacă vom reuşi să ţinem în minte acest mic rezumat istoric, citirea cărţii lui Isaia ne va fi

 

mai uşoară, iar unele pasaje obscure vor putea fi clarificate cu uşurinţă.

 

Conţinutul cărţii:

 

  1. Conținut păstrat prin providență:

 

Isaia este o carte fascinantă ca studiu. Caracterul providențial al cărții este subliniat prin faptul că ni s-a păstrat întreagă, cea mai veche copie fiind descoperită în documentele de la Marea Moartă. De-a lungul secolelor, liberali vinovați de prea multă libertate în criticarea lucrărilor lui Dumnezeu, dar și rabinii habotnic porniți împotriva lui Cristos au negat vechimea și inspirația acestei cărți. Astăzi, însă, Dumnezeu i-a făcut dreptate. Spiritual, în mijlocul Israelului, se află Ierusalimul, iar în mijlocul Ierusalimului se găseşte ,,Muzeul lui Israel“. Ei bine, în urma descoperirii ,,Documentelor de la Marea Moartă“, exact la 60 ani de la descoperirea lor, respectiv din anul 2008, în centrul acestui muzeu, depus într-o vitrină circulară, se află sulul cărții lui Isaia, integral și fără nici un verset lipsă. Da, există acolo chiar și mult contestatul capitol 53, chintesența lucrării mesianice a lui Dumnezeu pentru Israel.

 

image.axdisaiah-scroll1Archaeologist Robert Cargill examines a full-scale facsimile of the 2000-year-old-plus Isaiah Scroll at Jerusalem’s Shrine of the Book 

  1. Conținut așezat într-o formă matematică.

 

Cartea lui Isaia constituie un studiu fascinant și din cauza felului în care a fost împărțită pe versete și capitole. Deși nu putem spune că această împărțire a fost ,,inspirată“, o putem pune și pe ea în categoria întâmplărilor ,,providențiale“. Unii ar prefera să citească și azi textul Bibliei nefragmentat grafic de împărțirea curentă, spunând că asta ne-ar facilita refamiliarizarea cu curgerea naturală a narațiunii. Pentru aproximativ 1.100 de ani, Biserica creștină a citit Biblia în felul acesta.

 

Împărțirea Bibliei pe capitole a fost lucrarea lui Stephen Langton, un arhiepiscop de Canterbury. El a recomandat această împărțire în anul 1.227, iar Biblia Wycliffe din anul 1382 a fost cea dintâi care a fost tipărită astfel. De atunci, imensa majoritate a traducerilor Bibliei folosesc aceasă metodă, care ne ajută să localizăm mult mai ușor anumite texte, ca de pildă Ioan 3:16.

 

Împărțirea textului Vechiului Testament în capitole și versete a fost făcută de rabinul Nathan în anul 1488. Robert (Stephanus) Etienne a fost inspirat de lucrarea lui Nathan să adauge o împărțire cu versete numerotate și împărțirii Noului Testament pe capitole. Prin aceasta, în anul 1448, odată cu tipărirea Bibliei de la Geneva s-a ajuns la forma grafică pe care o folosim și noi astăzi.

 

Nu știu dacă cel care a împărțit cartea profetului Isaia pe capitole și versete și-a dat seama sau nu de ceea ce face, dar cartea este așezată astăzi pe o foarte interesantă structură numerică. Cartea conține 66 de capitole, exact atâtea câte sunt și cărțile Bibliei. Mai mult, Isaia este secționat în două jumătăți distincte, primele 39 de capitole și ultimele 27, exact așa cum sunt împărțite și cărțile Vechiului și Noului Testament. Este evident că primele 39 de capitole rezumă mesajul pe care l-a avut Dumnezeu în Vechiul Testament, iar ultimele 27 adaugă aroma mesajului de har și restaurare conținut de Noul Testament. Cea de-a doua secțiune începe chiar cu o declarație tematică, preluată literal de Ioan Botezătorul, la începutul Noului Testament:

 

,,Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 40:1-5)

 

Secțiunea continuă apoi cu lucrarea Robului Domnului, uns de Dumnezeu, jertfit pentru păcatele poporului Său, înviat și înălțat apoi în slavă. Trecem apoi prin texte care ne spun că ,,vom fi martori ai Lui până la marginile pământului“ și se încheie cu o declarație apocaliptică a lui Dumnezeu:

 

,,Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.“ (Isaia 65:17)

 

Cu alte cuvinte, dacă cineva ar lua toată Biblia și ar îngrămădi-o într-o singură carte am avea exact cartea profetului Isaia.

 

Isaia îşi începe cartea cu o referire la cer și pământ, un ecou al creării Universului în cartea Geneza, și o încheie cu o aluzie la un cer nou și un pământ nou, o prevestire a Apocalipsei. Exact acolo unde trebuie, în simetria numerică, există o referire la epoca îndurării divine, un ecou al Evangheliei lui Matei.

 

Isaia și Biblia  

În simetria numerică de astăzi există chiar și o împărțire mai interesantă. Este evident că secțiunea capitolelor 40-66 se subîmparte și ea în trei, fiecare de câte 9 capitole dedicate fiecare în parte uneia din cele trei persoane ale Dumnezeului triunic: În capitolele 40-48 tema este ,,mângâiați pe poporul Meu“, și ne întâlnim cu măreția Tatălui. În capitolele 49-57, tema este ,,Robul Domnului, care moare și apoi învie“, iar eroul principal este Fiul care ne-a adus harul mântuirii. Iar în capitolele 58-66 ni se prezintă ,,slava viitoare“, care va fi așezată prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

 

Și dacă vreți ceva sublim, iată cât de ,,christocentrică“ este această a doua parte a cărții lui Isaia, evanghelistul Vechiului testament:

 

– 66 de capitole, ca Biblia

– 39 de capitole aspre despre judecată, ca Vechiul Testament

– 27 de capitole despre salvare, ca Noul testament

– în aceste 27 capitole din final sunt trei grupe de câte nouă

– primele 9 sunt despre salvarea fizică a lui Israel

– ultimele 9 sunt despre salvarea fizică a planetei

– secțiunea de 9 capitole de la mijloc este despre salvarea individuală,

– iar inima acesteia este (nu se putea altfel!) exact capitolul Isaia 53 !!!

– inima caitolului 53 este această afrimație: ,,Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi“ (Isaia 53:5)

 

O altă asemănare cu Vechiul testament este că expresia ,,întristați pe Duhul Sfânt“ vine din Isaia 63:10-11

 

,,Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt“

 

Un alt text din Isaia este un anunț al Rusalilor:

 

,,Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale, …“ (Isaia 44:3).

 

Oare cum pot unii să spună că nu există referiri la Sfânta Trinitate în Vechiul Testament ?!

 

Desigur, împărțirea pe capitole și versete n-a fost făcută de Dumnezeu, dar este evident că Dumnezeu a așezat conținutul cărții într-o structură fascinantă.

 

A existat un critic literar căruia nu i-a plăcut că lucrările lui Shakespeare sunt pline de citate la care scriitorul nu a trecut și referința. Asta până când cineva a observat că Shakespeare s-a citat pe sine însuși, semnalându-ne că anumite pasaje există în alte scrieri ale sale. La fel este și cu Biblia. Noul Testament este plin de citate din cartea profetului Isaia, mai ales din partea de la urmă. Iată câteva exemple de citate cu care suntem foarte familiari în limbajul creștin de astăzi:

 

,,Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare“ (Isaia 2:4b).

 

Versetul acesta se află pe soclul de granit al statuii așezate în fața sediului Națiunilor Unite din New York.

 

ONU

 

Este păcat că n-au pus acolo întreg versetul, care condiționează această realizare de supunerea față de Unsul trimis de Dumnezeu:

 

,,El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare“ (Isaia 4:2a). 

 

Fără ascultarea de Dumnezeu nu va exista o împărăție a păcii și a prosperității. Națiunile Unite sunt un orfelinat în care copiii caută ,,fraternitate“ fără să-L recunoască pe Cel care i-a făcut! Așa ceva nu se poate. Omenirea, preluând o metaforă a lui Milton, este mereu ,,în căutarea paradisului pierdut“, în care ar dori să se întoarcă sărind gardul pentru că la poartă a așezat Dumnezeu un heruvim cu sabie învăpăiată (Geneza 3:24). Pasajul din Isaia 2:2-5 se află preluate ,,cuvânt cu cuvânt“ și în cartea mai tânărului profet Mica (Mica 4:1-5). Repetițiile sunt metoda Bibliei de a întâri o afirmație. Țineți minte expresia ,,Adevărat , adevărat vă spun“ ? Când Dumnezeu repetă o informație este ca și cum ar vrea să spună: ,,Atenție! Aceasta se va întâmpla cu siguranță!“

 

Pasajul din Isaia și Mica este în contrast cu unul din cartea profetului Ioel, în care elementele metaforelor sunt inversate. Este un fel de formulare simbolică ,,înarmare – dezarmare“. Iată pasajul din Ioel:

 

,,Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii şi cosoarele, în suliţe! Cel slab să zică: ‘Sunt tare!’ (Ioel 3:10).

 

Alte versete arhicunoscute sunt acestea:

 

,,De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)“ (Isaia 7: 14).

 

,,Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii“ (Isaia 9: 6).

 

,,Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul (Isaia 11: 2).

 

,,Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine“ (Isaia 26: 3).

 

,, … dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc” (Isaia 40: 31).

 

,,Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea!“ (Isaia 52: 7).

 

,,Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă“ (Isaia 59: 1).

 

„O, de ai despica cerurile şi Te-ai pogorî, s-ar topi munţii înaintea Ta“ (Isaia 64: 1). 

Martin Luther s-a inspirat din Isaia când a compus celebra cântare ,,Cetate tare-i Dumnezeu“:

 

,,In ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură“ (Isaia 26:1).

 

Din cauza graficii în care a fost tipărită traducerea lui Dumitru Cornilescu, este dificil să remarcăm toate cântările menționate în cartea lui Isaia:

 

  1. [ Via Domnului ] ,,Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă … (Isaia 5:1).

 

  1. [ Cântarea Babilonului ] ,,atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului şi vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, … (Isaia 14:4).

 

  1. [ Domnul secerișului ]

,,Eu privesc liniştit din locuinţa Mea

pe căldura arzătoare a luminii soarelui

şi pe aburul de rouă,

în vipia secerişului.

Dar, înainte de seceriş,

când cade floarea şi rodul se face aguridă,

el taie îndată mlădiţele cu cosoare,

ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă…” (Isaia 18:4-5).

 

  1. [ O cetate tare ] ,,În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură. …“ (Isaia 26:1).

 

  1. [ Cântare nouă pentru Via Domnului ] ,,În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celeimai alese: ‘Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte, ca să n-o vatăme nimeni. … (Isaia 27:2-5).
  2. [ Cântarea lui Ezechia ] Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşirii lui … (Isaia 38:9).

 

  1. [ Cântarea cea nouă ] ,,Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! … (Isaia 42:10).

 

 

 

Foarte puțini creștini sunt conștienți că expresii ca acestea ,,întristați pe Duhul Sfânt“, ,,Domnul va șterge orice lacrimă din ochii lor“, ,,glasul celui ce strigă în pustie“, ,,Îmi veți fi martori până la marginile pământului“ și ,,orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi“ vin toate din textul celei de-a doua secțiuni majore din cartea profetului Isaia. Deci, dacă vrei să cunoști bine Biblia, trebuie să citești ce a scris Isaia. Cartea lui te va ajuta să înțelegi atât Noul Testament, cât și Vechiul Testament.

 

Teme majore în profețiile lui Isaia:

Subiectele rostirilor profetice ale lui Isaia acoperă o arie impresionantă de teme. Ele se întind de la întâmplări petrecute în cer printre făpturile lui Dumnezeu înainte de facerea lumii (vezi Isaia 42:5) şi până la evenimente din viitorul îndepărtat în care Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou (Isaia 65:17; 66:22). Chiar dacă textul cărţii lui Isaia este important şi din punct de vedere al profeţiilor despre Ierusalim (pe care-l numeşte în 30 de feluri diferite), despre Israel şi Iuda sau despre celelalte naţiuni ale lumii (Isaia 2:4; 5:26; 40:15, 17, 22; 66:18), totuşi importanţa majoră a acestui profet rămâne aceea a unui crainic ce vesteşte lucrarea lui Mesia.

 

Multe din profețiile lui Isaia încep cu situații istorice contemporane, iar profețiile lui sunt adresate lor, dar trec adesea dincolo de ele, adresându-se unor vremuri viitoare legate de venirea lui Mesia, Isus Christos.

 

Acest dualism este caracteristic multor altor profeții din Biblie. Profețiile cu dublă sau chiar triplă împlinire istorică anunță inițial venirea unor evenimente de mică importanță, pentru a trece apoi la împliniri mult mai ample și mai importante.

 

Profețiile cu caracter dublu din Isaia se referă la Isus Christos, la Israel şi Iuda, sau alte naţiuni din jur. Două profeții au un caracter singular prin excelență: cele legate de venirea Zilei Domnului și de Împărăția viitoare.

 

Iată patru subiecte distincte cărora li se adresează profețile din cartea lui Isaia.

 

  1. Isaia despre Mesia:

Isaia este numit și ,,profetul evanghelist“, pentru că a scris așa de mult despre Isus Christos. Profețiile lor s-au împlinit întocmai în evenimentele descrise în Evanghelii.

 

Isaia a scris despre:

 

– nașterea lui Isus Christos (7:14; Mat. 1: 23);

– lucrarea lui Ioan Botezătorul (40:1-6; Mat. 3);

– lucrarea însoțitoare a Duhului Sfânt (61:1-2; Luca 4:17-19);

– lepădarea lui Christos de către Israel (6:9-13; Mat. 13:10-15; Ioan 12:38);

– piatra de poticnire (8:14; 28:16; Mat. 21: 42; Rom. 9:32–33; 1 Petru 2:6);

– lucrarea Lui pentru Neamuri (49:6; Luca 2:32; Fapte 13:47);

– suferinţele şi moartea Sa (52:1 – 53:12; Marcu 10:25);

– caracterul ispășitor al morții Lui pe cruce (53)

și despre Împărăția Lui viitoare (2, 11, 65; 11:1-9; Apoc. 12:10).

 

Nașterea supranaturală a lui Isus Christos dintr-o fecioară este una din doctrinele fundamentale ale creștinismului. Fiul lui Dumnezeu nu putea veni în lume ca mine și ca tine. Fiecare prunc este o creație nouă, dar Christos a existat dintotdeauna. El a venit printr-o naștere fără egal în istorie, fără explicație și fără rival.
Isus Christos ,,a venit în lume“ (Ioan 3:17; 10:36; 16:28).
În terminologia din Isaia 9:6, copilul ni s-a născut (a luat natură umană) pentru că un Fiu ni s-a dat (în natura Lui divină).
Trupul lui a fost conceput în mod supranatural prin Duhul Sfânt în pântecele Mariei (Luca 1:26–38; Evrei. 10:5). El a trăit fără păcat (1 Petru 2:22), căci “în El nu este păcat” (1 Ioan 3:5); „El n-acunoscut nici un păcat“ (2 Cor. 5:21), dar a fost făcut păcat pentru răscumpărarea noastră. Dreptatea lui Dumnezeu L-a executat la cruce, dar Dumnezeu L-a înviat din morți ca să vadă astăzi înviorat ,,rodul suferințelor Sale“:

 

,,Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune[a] pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor“ (Isaia 53:10-11).

 

O altă înfățișare profetică a lui Isus Christos în cartea lui Isaia este redată prin expresia ,,Robul Domnului“.

 

Însă, între evrei şi creştini, există o dispută asupra semnificaţiei acestui titlu: pentru evrei, este o referinţă la poporul Israel, iar creştinii Îl identifică cu Domnul Isus Christos.

 

Şi totuşi, expresia ,,robul Domnului“ folosită de 17 ori de Isaia identifică trei entități: națiunea lui Israel (41:8-9; 43:10); Cir, regele perșilor, cel ales de Dumnezeu să restaureze Israelul și să rezidească Templul (44:28; 45:1; vezi Ezra 1:1); și Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Cel venit să sufere și să m