Publicat la:
Octombrie 31, 2021
Rase de iepuri; Infecunditatea la iepuri; Microclimatul in adaposturile pentru iepuri; Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor; Ce trebuie sa stim despre hrana iepurilor; Cecotrofia la iepuri; Enterotoxiemia si Enterita mucoida la Iepurele de casa; Plante cu efect pozitiv si cu efect negativ in hrana iepurilor etc
Un zid de foc, de Zac Poonen; PACE ÎN FURTUNĂ, de David Wilkerson (1931-2011); Perioada de timp actuală şi cea viitoare (12)- Israel- Botschafter; Când judecata este o parte fundamentală din viața unui creștin; Suntem înrobiți de acest PĂCAT! Cuvânt despre TRUFIE: ”Omule, cel ce carte ai învăţat, cu cât eşti mai presus…” Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! Adunarea (Biserica): Trupul lui Hristos, de Rudolf Brockhaus; Hristos şi Adunarea Sa (1)Hristos şi zidirea Adunării Sale, de William John Hocking; Mai multe articole din seria Hristos şi Adunarea Sa (8)
Partea 1: Hristos şi zidirea Adunării Sale-Partea a 2-a: Hristos şi serviciul divin de Cină al Adunării Sale-Partea a 3-a: Hristos şi mădularele diferite ale trupului Său-Partea a 4-a: Hristos şi dragostea Lui, purtarea Lui de grijă şi planul Lui pentru Adunarea Sa-Partea a 5-a: Adunarea de la Rusalii-Partea a 6-a: Creşterea şi întărirea Adunării-Partea a 7-a: Adunarea aflată în decădere şi dezordine-Partea a 8-a: Adunarea şi Masa Domnului… Adevăratul iudeu şi Israelul lui Dumnezeu- Romani 2.17-29; Romani 3.1-3; Galateni 6.12-16, de Dirk Schürmann;Originea pacatului, de W. Fagal; Cunoaște-ți vrăjmașul, de Zac Poonen… 
Aceasta e opera lor dirijista -Bill Gates avertizează că „se apropie o uriaşă criză agricolă şi umanitară”; Gulag, sistemul sovietic de lagăre care a închis milioane de oameni de cele mai multe ori nevinovați… «Nu se va întoarce nimeni și niciodată — aici vă vor putrezi oasele»Cum au fost deportați locuitorii Moldovei sovietice…„Drumul oaselor”, cel mai rece drum de pe planetă, sub care mii de prizonieri din gulagurile staliniste au fost îngropați… Pagini terifiante ale istoriei – Valurile de deportări prin care au trecut locuitorii Basarabiei și Bucovinei de Nord cotropite de barbarii sovietici… ÎN PREMIERĂ, LA CINEMATOGRAFUL „ODEON”„Golgota Basarabiei” – „Dosarele comunismului”… CRIMELE COMUNISMULUI: Primii președinți de colhoz au fost CRIMINALI ÎN SERIE- Purtate prin sat în hainele Evei
Un zid de foc, de Zac Poonen
În Zaharia 2:5 Domnul spune: Eu Însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul Ierusalimului (biserica)! Biserica nu are niciun perete pământesc, denominaţional. Nu poţi intra în ea semnând o declaraţie doctrinală. Fiecare trebuie să pătrundă prin acel zid de foc, dacă e să devină parte a bisericii adevărate. Acel foc îi va arde toate ambiţiile pământeşti şi dorinţa de a trăi pentru sine. Numai atunci va putea deveni un mădular al Trupului lui Hristos.
Imaginează-ţi o cetate înconjurată de un zid de foc. Cum poţi pătrunde în acea cetate? Numai trecând prin zidul de foc. Pe măsură ce treci prin acel zid, tot ceea ce poate fi ars va fi mistuit de Dumnezeu. Numai ceea ce nu poate fi ars va trece prin foc. Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (Evrei 12:29). Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? (Isaia 33:14).
Predicatorii de-a lungul anilor au aruncat apă peste acel foc şi l-au potolit astfel încât, în zilele noastre, oricine poate pătrunde şi se poate alătura bisericii, păstrându-şi în acelaşi timp toate ideile şi ambiţiile lumeşti, împreună cu iubirea pentru lume. Poţi fii sigur că Dumnezeu nu este într-o asemenea biserică, pentru că oriunde locuieşte El, El va fi un zid de foc în jurul acelei biserici.
Şi apoi Dumnezeu adaugă: …şi voi fi slava lui în mijlocul lui! Dacă doreşti ca slava lui Dumnezeu să fie în biserica ta, atunci trebuie să-L laşi să fie un zid de foc în jurul bisericii tale. Cele două merg împreună. Dacă spui că standardele lui Dumnezeu sunt prea înalte şi arunci apă peste foc, atunci nici slava lui Dumnezeu nu se va afla în mijlocul bisericii tale. Când păleşte focul, păleşte totodată şi slava. Doctrina este importantă. Dar nicio doctrină nu poate fi un zid de foc. Dumnezeu Însuşi trebuie să fie zidul de foc. Cel mai important lucru într-o biserică nu este doctrina corectă, ci slava lui Dumnezeu. Dacă ea este acolo, doctrina corectă o va urma. Dacă ea nu este acolo, simpla corectitudine a doctrinei este inutilă.
Ieşiţi din Babilon! Scăpaţi în Ierusalim (2:6,7). Ce cuvânt! Chiar şi astăzi trebuie să-l facem cunoscut oamenilor lui Dumnezeu! Fiecare credincios trebuie să facă alegerea de a ieşi din Babilon. Dumnezeu nu va apuca pe nimeni de ceafă să-l tragă afară. Responsaibilitatea revine individului. Tu trebuie să iei acea decizie. Iar eu, persoanl, nu doresc să fiu vreodată parte din vreun sistem religios care nu-L onorează pe Dumnezeu şi Cuvântul Său. Vreau să fiu împreună cu oamenii total dăruiţi lui Dumnezeu, care sunt adunaţi înăuntrul zidului de foc, având slava lui Dumnezeu în mijlocul lor.
În cazul în care cauţi să construieşti o biserică, atunci construieşte una de felul acesta. Orice alt fel de biserică este inutilă. Dar, ca să construieşti o astfel de biserică, va trebui să plăteşti un preţ. Nu poţi doar să imiţi un model pe care l-ai văzut undeva şi să te străduieşti să-l reproduci. În primul rând, Dumnezeu trebuie să ardă tot ce poate fi ars din viaţa ta, înainte ca tu să poţi zidi o biserică plăcută Lui. Asigură-te, aşadar, că orice ambiţie pământească din tine este arsă. Asigură-te ca nu cumva să iubeşti ceva ce Dumnezeu nu iubeşte şi că urăşti tot ceea ce Dumnezeu urăşte. Atunci poţi fi un bărbat/femeie pe care Dumnezeu îl /o poate folosi ca să-Şi zidească biserica Lui.
Adevăratul iudeu şi Israelul lui Dumnezeu- Romani 2.17-29; Romani 3.1-3; Galateni 6.12-16, de Dirk Schürmann
Versete călăuzitoare: Romani 2.17-29; Romani 3.1-3; Galateni 6.12-16
Romani 2.17-29: 17. Dar dacă tu te numeşti iudeu, şi te bazezi pe lege, şi te lauzi cu Dumnezeu, 18. şi cunoşti voia Lui, şi ştii să deosebeşti lucrurile foarte bune, fiind învăţat din lege, 19. şi eşti convins că tu însuţi eşti călăuză a orbilor, lumină celor în întuneric, 20. îndrumător al celor fără minte, învăţător al copiilor, având forma cunoştinţei şi a adevărului în lege: 21. tu deci, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? tu, care predici: „Nu fura“, furi? 22. tu, care zici: „Nu comite adulter“, comiţi adulter? tu, care urăşti idolii, jefuieşti temple? 23. tu, care te lauzi cu legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea legii? 24. pentru că „din cauza voastră este hulit Numele lui Dumnezeu printre naţiuni“, după cum este scris. 25. Pentru că circumcizia foloseşte, în adevăr, dacă împlineşti legea; dar, dacă eşti călcător de lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26. Deci, dacă necircumcizia păzeşte cerinţele legii, necircumcizia sa nu va fi socotită drept circumcizie? 27. şi necircumcizia din fire, împlinind legea, nu te va judeca pe tine, care, cu literă şi circumcizie, eşti călcător de lege? 28. Pentru că iudeu nu este cel în afară, nici circumcizie, aceea în afară, în carne; 29. ci iudeu este acela în lăuntru, şi circumcizie, aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Romani 2.29 este folosit de aceia care cred că locul lui Israel a fost preluat astăzi de Biserică, ca dovadă pentru părerile lor. Întrebarea este, dacă această concepţie poate fi justificată cu adevărat cu acest loc din Scriptură. În privinţa aceasta prezentăm unele reflecţii:
Romani 2.17 arată clar că pasajul acesta este adresat iudeilor, în contrast cu pasajul anterior, şi anume iudeilor ca naţiune, care se aflau sub Lege. Prin aceasta şi versetul 29 este adresat iudeilor, care în lăuntru corespund ideii de circumcizie.
Desigur şi astăzi creştinii dintre naţiuni corespund gândului lui Dumnezeu referitor la circumcizie, aşa că Pavel spune în Filipeni 3.3a: „Pentru că noi [în aceasta sunt deci incluşi filipenii dintre naţiuni] suntem circumcizie.” Desigur de aceea se pune întrebarea, dacă nu cumva versetul acesta se referă la fiecare care lăuntric corespunde gândului lui Dumnezeu referitor la circumcizie, deci şi la creştinii dintre naţiuni. Şi desigur este valabil şi pentru unul care a devenit cu adevărat un „lăudător al lui Dumnezeu” (traducerea expresiei ebraice iudeu), a cărui laudă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu. Înseamnă aceasta că pentru Pavel acum toţi care cred în Hristos dintre iudeii etnici şi dintre păgâni au devenit iudei? În versetul următor se spune:
Romani 3.1-3: 1. Deci care este întâietatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2. Mare, oricum: întâi că, în adevăr, lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3. Şi ce dacă unii n-au crezut, oare necredinţa lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu?
Aici devine foarte clar, că Pavel prin noţiunea iudeu se referă la apartenenţa etnică şi recunoaşte în continuare diferenţele faţă de cei dintre naţiuni – chiar şi la aceia care au crezut.
De altfel ideea că un israelit ar trebui să corespundă şi circumciziei lui lăuntrice, nu este nouă; aceasta era aşa şi în timpurile Vechiului Testament, vezi Leviticul 26.41; Deuteronomul 10.16; 30.6; Ieremia 4.14; 9.26. Şi cu siguranţă a fost de asemenea aşa, că şi pentru oamenii dintre naţiuni din timpurile Vechiului Testament era valabil, că ei puteau corespunde gândurilor lui Dumnezeu referitoare la circumcizie; şi cu toate acestea nimeni nu crede că prin aceasta ei au devenit iudei. (De altfel: Nici un iudeu şi niciunul dintre naţiuni nu puteau pe baza Legii corespunde înţelesului spiritual al circumciziei, ci numai pe baza harului şi a credinţei.)
Versetul arată numai că: „Nici o poziţie formală sau exterioară este valabilă înaintea lui Dumnezeu, şi nu face corect ceea ce este fals. Dumnezeu evaluează lăuntrul. Dumnezeu ar recunoaşte un om care ascultă, chiar dacă el ar fi un păgân necircumcis. El ar respinge pe un om neascultător, chiar dacă el ar fi un iudeu circumcis” (F. B. Hole: Grundzüge des Neuen Testaments, vol. 3, Römerbrief-Korintherbrife, CSV [Hückeswagen] 1995, pag. 14 – tradus).
Galateni 6.12-16: 12. Toţi câţi doresc să aibă o înfăţişare bună în carne, aceştia vă obligă să fiţi circumcişi, numai ca să nu fie persecutaţi pentru crucea lui Hristos. 13. Pentru că nici ei înşişi, cei circumcişi, nu păzesc legea, ci doresc ca voi să fiţi circumcişi, ca să se laude ei în carnea voastră. 14. Dar departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume. 15. Pentru că, în Hristos Isus, nici circumcizia nu este ceva, nici necircumcizia, ci o nouă creaţie. 16. Şi cât despre toţi cei care vor umbla după această regulă, pace şi îndurare peste ei şi peste Israelul lui Dumnezeu!
Şi Galateni 6.16 este deseori citat, ca să se dovedească că Biserica ar fi „adevăratul” Israel. Însă versetele din Galateni 6.12-14 arată că cei adresaţi sunt credincioşi dintre naţiuni, cărora li se spun aceste lucruri. Cu siguranţă apostolul prin expresia „ei” din versetul 16 se gândeşte în primul rând la aceşti credincioşi. Însă el exprimă aceasta aşa fel, că şi cei care cred în Hristos dintre iudei, dintre care şi el însuşi face parte, sunt incluşi în aceasta: „Şi cât despre toţi” este la modul cel mai general.
Ce se înţelege prin „Israelul lui Dumnezeu?” Este aceeaşi grupă ca şi acei „ei” mai dinainte? Împotriva acestui gând vorbeşte faptul, că expresia „Israel” în nici un loc din Scriptură nu este extinsă la o altă grupă, ci este folosită exclusiv pentru iudeii etnici; chiar şi în cartea Apocalipsa găsim diferenţierea între credincioşii din Israel şi cei dintre naţiuni.
Şi nici în Noul Testament nu se găseşte vreun loc unde cuvântul „şi” în sensul „şi anume” leagă două substantive (sau persoanele la care se referă), aşa ca şi cum substantivul al doilea ar fi explicaţia primului, aşa cum presupun unii în acest caz, că Israelul lui Dumnezeu ar fi o explicaţie a cuvântului anterior „ei”. Dacă „şi” este folosit în felul acesta (aşa-numitul kai epexegericum), atunci situaţia este absolut clară. Dimpotrivă în acest caz trebuie din capul locului să susţii o anumită interpretare, ca să ajungi la o astfel de traducere.
Mult mai degrabă este uşor de priceput că în cazul celor care umblă după această regulă Pavel se gândeşte la o grupă deosebită, cu care el se simte legat în mod deosebit: aceia, care vin din Israel, despre care el spune în Romani 9.3: „pentru că aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele după carne, care sunt israeliţi.” Dacă aceasta era deja valabil pentru Israel după carne, cu cât mai mult s-a simţit el legat cu aceia dintre ei, care „umblau după această regulă” şi nu se lăudau cu oarecare avantaje închipuite ale unei circumcizii exterioare. El a pus această grupă dintre iudei în contrast mare cu învăţătorii dintre iudei, care susţineau această învăţătură greşită. Această „rămăşiţă” adevărată din Israel nu ar trebui aruncată în aceeaşi oală cu iudaizanţii.
Apostolul Pavel arată pe parcursul textului din Romani 9, că în interiorul Israelului etnic există un Israel „adevărat”: „Totuşi, aceasta nu este ca şi cum Cuvântul lui Dumnezeu a fost fără putere; pentru că nu toţi cei din Israel sunt Israel” (Romani 9.6). Două capitole mai departe se spune în Romani 11.5: „Astfel deci, şi în timpul de acum este o rămăşiţă potrivit unei alegeri a harului.” Este deci în concordanţă şi cu aceste locuri, ca în cele spuse în Galateni 6.16 să ne gândim la partea din Israel care crede în Hristos.
Israelul, căruia îi aparţine un om, deoarece prin naşterea naturală este un israelit, este numit de Pavel în 1 Corinteni 10.18 „Israelul după carne”. Acest Israel este Israelul care stă sub robia Legii, sub obligaţiile vechiului legământ. Opusul acestui Israel nu este Biserica ca „adevăratul Israel”, ci partea din Israel care crede în Hristos. Cândva o altă parte din Israelul după carne, care nu aparţine Bisericii, dar care va crede în Hristos, va constitui iarăşi „tot Israelul” (Romani 11.26). Aşa cum se spune în Isaia 60.21: „Şi poporul tău – ei toţi vor fi drepţi: vor stăpâni ţara pentru totdeauna, odrasla sădirii Mele, lucrarea mâinilor Mele, ca să fiu glorificat.” Atunci Dumnezeu va fi purtat de grijă ca toţi păcătoşii din Israel să fi dispărut, aşa cum se spune în Ezechiel 20.38: „Şi voi curăţa dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei care nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care locuiesc ei temporar, dar nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.”
Vezi graficul:
Dă click pe imagine!
Tradus de la: Der wahre Jude und der Israel Gottes
Traducere: Ion Simionescu
Când judecata este o parte fundamentală din viața unui creștin
Sunt momente când porunca „Nu judecați!” nu se aplică.
Porunca „Nu judecați!” este cunoscută foarte bine atât de credincioși, cât și de necredincioși. Aceasta este centrală în creștinism. Însă, nu asta este tot ce biblia spune despre a judeca.
A judeca pe ceilalți
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.” Matei 7:1-2. Isus a spus aceste cuvinte în context cu următorul verset: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” Matei 7:3.
Aici El descoperă natura umană de a-i critica faptele celorlalți și cum ei sunt, în loc să-ți vezi „bârna”, scândura din ochiul tău, și nevoia ta pentru mântuire. Împotriva unei astfel de judecăți El a stat atât de puternic. Isus însuși avea această mărturie: „Eu nu judec pe nimeni.” Ioan 8:15.
Biblia arată cât de incapabili suntem noi, oamenii, de a judeca corect pe ceilalți: „Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.” Romani 2:1. Poate fi ispititor pentru noi să ne gândim că suntem mai buni decât ceilalți, sau ne putem confrunta cu gânduri care spun că noi nu facem aceleași lucruri rele ca o altă persoană. Dar, dacă noi credem astfel de lucruri, doar ne înșelăm singuri. Aceleași tendințe păcătoase locuiesc în natura noastră umană, iar dacă îi judecăm pe ceilalți, în loc să lucrăm la mântuirea nosatră personală, exact aceleași păcate vor avea putere în viața noastră.
A ne judeca pe noi înșine
Pavel explică cum putem deveni liberi de natura noastră păcătoasă care a legat toată rasa umană încă de la căderea lui Adam. „Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.” 1 Corinteni 11:31-32. Dacă alegem să nu-i mai judecăm pe ceilalți și să începem să ne judecăm pe noi înșine, începe o viață total nouă!
Când începem să ne cântărim gândurile, cuvintele și acțiunile înaintea feței lui Dumnezeu, atunci vom experimenta pedeapsa lui Dumnezeu peste viețile noastre. Cuvântul și Duhul Lui vor aduce strălucirea luminii peste gândurile și motivele ascunse care nu sunt curate în ochii Lui. Atunci vom realiza că ceea ce gândim, spunem sau facem este departe de a fi desăvârșite și avem nevoie de ajutor serios pentru a fi salvați de propriul păcat!
Când primim această lumină, atunci avem ceva cu care să lucrăm! Putem să ne înarmăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl putem folosi ca arme cu care să luptăm împotriva păcatului care locuiește în natura noastră umană. Aceasta este referit în biblie ca „a umbla în lumină”, așa cum scrie Ioan în 1 Ioan 1:7: „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” Astfel vom scăpa de judecata lui Dumnezeu care va veni peste lume din cauza păcatului. Păcatul nostru poate fi judecat și condamnat acum, iar noi putem fi total eliberați de el!
Capabil să-i ajutăm pe ceilalți
Când suntem concentrați la a-i judeca pe noi înșine și la a fi singuri eliberați de păcatul nostru, atunci nu mai este loc de a-i judeca pe ceilalți. Putem fi mai departe ispitiți la gânduri de critică, dar trebuie să fim imediat pregătiți să le respingem. Când începem să vedem propria nevoie și lipsă, atunci cuvintele lui Iacov sună puternic în inimile noastre: „Cine ești tu să judeci pe altul?” Iacov 4:12.
Adevărul este că noi nu putem ajuta pe nimeni judecându-i sau arătând cu degetul greșelile lor, dar putem să-i ajutăm judecându-ne pe noi înșine și lucrând la propria mântuire. „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.” 1 Timotei 4:16.
Odată ce suntem eliberați de păcatul propriu, devenim mai capabil să iubim și să avem grijă pentru ceilalți din jurul nostru. Atunci putem să împlinim îndemnul lui Isus din Matei 7:5: „Scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” După ce am judecat și terminat cu păcatul nostru propriu, putem să-i ajutăm pe ceilalți, folosindu-ne de aceleași cuvinte care ne-au fost și nouă de ajutor.
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!
Să judeci, sau să nu judeci. Aici părerea multora este împărţită. Cei mai mulţi sunt de părerea să nu judeci şi totuşi ce a vrut să spună Domnul Isus în Matei 7:1-12? Suntem tentaţi să vedem mai uşor paiul din ochiul fratelui nostru decât bârna din ochiul nostru chiar dacă cunoaştem că orice judecată vorbeşte de sistemul nostru de valori pe care îl avem faţă de aproapele noastru. Întrebarea care ne preocupă pe cei mai mulţi este: trebuie un creştin să judece sau nu? Şi ce înseamnă cuvintele Domnului Isus din Matei 7:1-5: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”?
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)
Cuvântul “a judeca” înseamnă a face dinstincţie sau a lua o decizie. Prin urmare judecata descrisă aici nu este judecata rezervată doar lui Dumnezeu ci este un tip/mod de discernământ apropiat dintre fraţi. Deci, a judeca în contextul lui Matei 7:1-5 înseamnă a discerne, a deosebi lucrurile bune sau lucrurile rele. Deci…
Judecă după dreptate.
În timp ce Domnul Isus se afla la Ierusalim, în ziua de Sabat a trecut pe lângă scăldătoarea Betezda, ce se afla lângă poarta oilor. În pridvoarele acestei scăldători zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Din când în când, un înger al Domnului, se cobora şi tulbura apa, iar cel dintâi ce se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală nu ar fi avut. Printre mulţimea de bolnavi se afla un olog din naştere care visa în fiecare zi să ajungă în scăldătoare de treizeci şi opt de ani dar nu putea. Ce olog la auzul cuvintelor “Vrei să te faci sănătos?”, într-o zi de sabat ar spune “nu”. Domnul Isus a vindecat pe acest bolnav în ziua de sabat pentru ce iudeii au început să-L urmărească şi să caute să-L omoare, pentru că vindecase în ziua de sabat.
Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” (Ioan 7:21-24)
Cei ce-L judecau pe Domnul Isus de fapt încălcau legea lui Dumnezeu tăind împrejur pe om în ziua de Sabat. Ei nu-şi vedeau bârna din ochiul lor dar cu multă uşurinţă au văzut paiul din ochiul Domnului Isus pentru ce n-au ezitat săi facă observare. Domnul Isus a spus celor ce-l judecau: să judece nu după înfăţişare ci după dreptate.
Judecă potrivit cu adevărul
Atunci când mergea vorba despre relaţiile interpersonale, fariseii spuneau “ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Domnul Isus însă ne-a chemat să ne iubim vrăjmaşii noştri şi să le facem bine celor ce ne urăsc. Un prim pas în această direcţie este să ne vindecăm de făţărnicia de a vedea paiul din ochiul altuia atunci cînd noi înşine avem o bîrnă într-al nostru. Atunci cînd ne deranjează paiul din ochiul altuia, trebuie să petrecem mai mult timp „în oglindă” şi vom descoperi, probabil, bîrna din propriul nostru ochi. În Epistola către Romani Pavel condamnă o astfel de făţărnicie.
Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:1-6)
Dacă judecăm pe alţii în aceleaşi lucruri pe care le facem şi noi, atunci judecata lui Dumnezeu faţă de noi va fi potrivit cu adevărul şi ne va răsplăti potrivit faptelor noastre. Orice judecată cu privire la aproapele nostru se întoarcem împotriva noastră. Domnul Isus a spus, că, în ziua judecăţii: din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. (Romani 2:16)
Deci, cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Nu te grăbi să judeci pe aproapele tău, ci verifică-te să vezi dacă tu nu faci aceleaşi lucruri. Nu uita, orice judecată poate să se întoarcă împotriva noastră.
Arată milă şi nu judecată
Cel milostiv va avea parte de milă pentru că a arătat milă faţă de aproapele său, în loc de judecată. Fiecare din noi va da socoteală înaintea lui Dumnezeu, care ne va judeca potrivit cu adevărul şi va da fiecăruia potrivit cu faptele lui, viaţă sau pierzare. Fiecare din noi are nevoie de milă mai mult decât judecată. Atunci de ce trebuie să dăm dovadă mai mult faţă de semenul nostru, de milă sau de judecată?
Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei, căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata. (Iacov 2:12-13)
Dacă am experimentat mila lui Dumnezeu în viaţa noastră atunci vom arăta milă faţă de semenul nostru care a greşit. A fi milostiv, înseamnă a te purta cu milă faţă de semenul tău. Oare nu aşa spune şi regula de aur.
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii. (Matei 7:12)
Să fim atenţi, cu ce judecată judecăm şi cu ce măsură, măsurăm, ca să nu fim asemănaţi cu făţarnicii care nu-şi vedeau bârna din ochiul lor dar se grăbeau să dea sentinţa celor ce nu corespundeau standardelor lor.
Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă. (Matei 7:6)
Să fim atenţi, deci, ca nu cumva să fim preocupaţi mai mult de paiul din ochiul aproapelui nostru, când în propriul nostru ochi este o bârnă. Toate cuvintele rostite de Domnul Isus în Predica de pe Munte sunt “lucrurile sfinte” şi “mărgăritare”, şi atunci când din cauza motivaţiei greşite a inimii noastre, aceste lucruri ajung risipite şi aruncate înaintea porcilor şi călcate în picioare, noi vom fi rupţi şi călcaţi în picioare de aceştia.
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:20)
Dragul meu, cu ce judecată, judeci şi cu ce măsură măsori? Ce este în ochiul tău, o bârnă sau o bârnă? Concluzia vă aparţine: Să judec sau să nu judec? Una ştiu că dacă neprihănirea noastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu vom intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
Suntem înrobiți de acest PĂCAT! Cuvânt despre TRUFIE: ”Omule, cel ce carte ai învăţat, cu cât eşti mai presus…”
Omule, cine eşti tu că te porţi cu trufie faţă de aproapelui tău: să-l umileşti, să-l vorbeşti de rău, să-l nedreptăţeşti, să-l judeci, să-l minţi, să-l ameninţi, să-i pricinuieşti necazuri, să te răzbuni pe el, să râzi de el, să-l batjocoreşti când pofteşti, să-l furi sau să-l ucizi? Te-a pus cineva judecător? Te-a făcut cineva stăpân peste alţii? Ţi-a spus cineva că eşti mai presus decât toţi?
Chiar judecător să fii şi să trebuiască să împarţi dreptatea, o poţi face numai dupa voia Dreptului Judecător. El te va judeca şi pe tine cel ce ai fost pus să judeci dar nu după voia ta. Sau, judecător n-ai fost pus, dar, judeci pe aproapele. De ce te urci singur în Locul lui Dumnezeu? Cum va fi judecata unui nejudecător ce judecă?
Chiar drept de răzbunare să socoţi că ai, răzbunarea nu este a ta şi nu stă la tine, ci la Dumnezeu şi El se răzbună, la tine stă doar păcatul.
Tu care eşti mai orb decât toţi, mai mincinos decât oricare dintre ei, mai hoţ decât cei ce fură, şi rău ca adâncul răutăţilor, vrednic de orice ocară şi batjocură, de orice umilinţă şi râs, de ce te ridici cu un adânc duh de mândrie asupra aproapelui, osândindu-l?
Omule, cel ce carte ai învăţat, cu cât eşti mai presus decât cel ce carte n-a învăţat? Chiar dacă cel neînvăţat nu ştie ceea ce tu ştii, dar, nici tu nu ştii ceea ce el ştie fără să fie învăţat.
El nu ştie cum să scrie, cum să vorbească corect, nu ştie literatură, nu ştie matematică, nu ştie istorie, nu ştie filozofie, pe care tu le-ai învăţat, dar nici tu nu ştii ceea ce ştie el fără de carte. Nu ştii cum rodeşte pământul, cum cresc copacii, cum creşte iarba, cum să faci o pâine, cum să faci o casă, cum să torni oţelul, cum să faci un clopot, cum să torci firul, cum se creşte grâul, cum se ţese pânza, cum se coc strugurii, cum cresc legumele, cum se strâng fructele, cum cresc păsările, cum se hrănesc vitele, oile, cum se cosesc fânaţele, cum se cântă doinele, cum se-ngrijesc pădurile.
Cu ceea ce ştie el, tu te îmbraci, te hrăneşti, îţi creşti copii, te înveseleşti, te încălzeşti, şi de multe te foloseşti. Dar, nici el fără de tine cel cu carte, nu poate trăi, pentru că prin tine îşi alungă bolile, îşi învaţă copii, îşi îngrjeşte sufletul, are la îndemână uneltele, descoperă lumea, poezia, istoria şi de multe se foloseşte.
Deci, unul fără altul nu puteti, sunteti ca doi fraţi, ca două sfere dintr-un cerc. Sunteţi de aceeaşi statură, respiraţi acelaşi aer, vă încălzeşte acelaşi soare, vă adăpaţi cu aceeaşi apă, şi vă hrăniţi cu aceeaşi hrană, vă îmbrăcaţi cu aceeaşi haină şi aveţi acelaş Dumnezeu. Şi atunci, care dintre voi este mai mare şi care mai mic? Cine trebuie să se mândrească şi care să se smerească?
Omule bogat, te-a ales pe tine Dumnezeu mâna cu care să hrănească pe cel flămând, să adape pe cel însetat, să-l îmbrace pe cel gol, să-l mângâie pe cel în necaz, să meargă la cel din închisoare, să-l cerceteze pe cel bolnav. Ţie ţi-a dat o parte din bogaţia Lui pe care tu ai pus-o în „hambare”. Gândeşte-te, că pe tine te-a ales şi ţie ţi-a dat din vistieria Lui, nu pentru că ai fi fost cineva, nici pentru că ai merite prisositoare faţă de alţii, ci pentru că aşa a vrut El, Dumnezeu, ca prin tine să-şi împartă bogaţia Sa celor ce nu le-a dat, nu că nu ar fi meritat sau că sunt mai prejos decât tine, ci tocmai să-i înalţe către a Sa Împărţie, iar tu să-i îndestulezi.
Pe tine te-a ales să-i fii „sluga cea bună şi credincioasă care peste puţine te-a pus şi peste multe te va pune”. Acum ştii de ce ţi se întâmplă să fii bogat? Ştii cine eşti şi ce trebuie să faci? Ştii cum să fii ceea ce trebuie să fii? Te mândreşti cu ceea ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Este pentru tine? Pe săraci îi umileşti, şi te zgârceşti să-i miluieşti. Îi desconsideri. Ce va face Domnul, cu astfel de slugă?
(ARHIM. ILARION ARGATU „Pilde si istorioare adevarate” 2011 )
PACE ÎN FURTUNĂ, de David Wilkerson (1931-2011)
Dumnezeu i-a promis prorocului Zaharia că El va fi în zilele de pe urmă un zid de foc în jurul poporului Său: „Eu însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui!” (Zaharia 2:5). De asemenea, Isaia mărturisește: „Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.” (Isaia 4:6)
Aceste făgăduințe au scopul să ne mângâie înaintea marelui necaz care va veni în vremea de pe urmă. Isus spune că necazul care va veni, va fi atât de înspăimântător, încât oamenii își vor da sufletul de groază când vor vedea ce se va întâmpla. (vezi Luca 21:26)
Acum, dacă Isus spune că necazul care va veni va fi cumplit, putem fi siguri că va fi un moment copleșitor în istorie. Cu toate acestea, Biblia ne asigură că Dumnezeu nu trimite niciodată judecata asupra unei societăți fără a descoperi mai întâi prorocilor Săi ce are de gând să facă: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3:7)
Aceasta este o expresie minunată a dragostei mărețe pe care o are Domnul pentru poporul Său. Chiar înainte de iminenta furtună a judecății, El poruncește întotdeauna prorocilor Săi să avertizeze poporul Său să se întoarcă la El: „Eu am vorbit prorocilor, am dat o mulţime de vedenii şi am spus pilde prin proroci.” (Osea 12:10)
Ține minte întotdeauna că Dumnezeu cheamă cu iubire poporul Său să se întoarcă la El ca să-i poată proteja în vreme de furtună. Țara noastră s-a îndepărtat foarte mult de Dumnezeu. Uitați-vă doar la rata avorturilor, la condițiile din școli, la dependența, blasfemiile și imoralitatea din societatea noastră.
Cum să avem aceeași atitudine pe care ar fi avut-o Isus în aceste vremuri tulburi? Secretul: Isus avea întotdeauna pe Tatăl înaintea Sa! David vorbește în mod profetic despre Hristos: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.” (Fapte 2:25). Înțelesul literal este: „Am fost tot timpul în prezența Sa, privind fața Sa.”
Preiubiților, dacă urmează să trecem prin apropiata furtună, atunci trebuie să fim pregătiți ca nimic să nu ne tulbure duhul. Și singurul lucru pentru a fi gata, este de a petrece timp în prezența Tatălui, privindu-I fața. Trebuie să fim în singurătate cu El – pe genunchi – până când suntem pe deplin convinși că El este la dreapta noastră!
Hristos şi Adunarea Sa (1)
Hristos şi zidirea Adunării Sale, de William John Hocking
Versete călăuzitoare: Matei 16.13-20; Faptele apostolilor 2.37-41,47
Matei 16.13-20: 13. Iar când a venit Isus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, spunând: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“ 14. Şi ei au spus: „Unii, Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi“. 15. El·le-a spus: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?“ 16. Şi Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“. 17. Şi Isus, răspunzând, i-a spus: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18. Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge. 19. Şi îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor; şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri“. 20. Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
Introducere
În capitolul acesta, Matei 16, este amintită pentru prima dată Adunarea lui Hristos; ea este introdusă foarte precis şi clar ca ceva cu totul nou în căile lui Dumnezeu. Natura ei deosebită se bazează pe faptul că Domnul Isus Hristos a fost lepădat de poporul Său pământesc, la care venise. El Însuşi S-a făcut cunoscut iudeilor ca Acela care a fost făgăduit din cele mai străvechi timpuri. Prin multe minuni şi semne El a dovedit că El era trimisul DOMNULUI, dar inima poporului pământesc al lui Dumnezeu nu s-a interesat de Mântuitorul lor; El nu era unul care să le placă lor. De asemenea ei nici nu s-au gândit, că El le va plăcea cândva, şi drept urmare L-au lepădat. De aceea părea aşa, că planurile lui Dumnezeu de binecuvântare a lumii acesteia au suferit o înfrângere din partea acelora despre care noi am putea presupune că ei ar fi ultimii care ar împiedica lucrările lui Dumnezeu spre binecuvântarea lor. Dacă a existat vreodată o naţiune care a avut parte de dovezile de favoare ale lui Dumnezeu, atunci aceasta era poporul Israel; şi cu toate acestea ei erau aceia care au fost împotriva lui Mesia şi L-au lepădat.
În punctul acesta al Evangheliei avem prima aluzie a faptului că Dumnezeu nu va lăsa ca planurile Sale să fie zădărnicite şi că Omul blând şi smerit din Nazaret avea încă ceva în inima Lui, pe care vrea să-l facă cu mâinile Sale. Dacă adunarea naţională a lui Iehova Îl va respinge, cu toate acestea El va avea totuşi Adunarea Sa; şi Adunarea, pe care El o va zidi, va fi de nebiruit şi de neînvins. Puterile vrăjmaşe din partea oamenilor şi ale lumii nevăzute nu vor putea obţine nimic împotriva Adunării.
Însă este de cea mai mare însemnătate, că explicaţia Domnului Isus cu privire la întemeierea Adunării Sale a fost dată în momentul slujirii pământeşti a Domnului nostru, când Lui, şi de asemenea Tatălui Său din cer, Îi era clar că Israel nu-L va vrea să-L aibă; şi de aceea El spune lui Petru: „Eu vreau să zidesc Adunarea Mea.”
În afară de aceasta, această vestire era legată cu mărturisirea despre gloria Domnului Isus Hristos ca Fiu al Dumnezeului celui viu. Ar fi foarte instructiv, să se parcurgă întreaga evanghelie după Matei de la început şi până la locul acesta, ca să se vadă cum vrăjmăşia inimii poporului lui Dumnezeu faţă de Domnul Isus a crescut, ca să zicem aşa, de la o zi la alta. Slujirea Lui blândă nu a produs în inimile lor nici o cedare. Nu a fost nici o înmuiere, inimile lor au devenit mai tari. Însă în capitolul acesta este prezentat destul, ca să ne arate ce avea loc realmente în inimile acestor persoane.
Cererea de semne
Capitolul începe cu faptul, că fariseii şi saducheii au venit la Domnul şi nu era pentru prima dată când au cerut de la El un semn din cer. Dacă ne gândim un moment la aceasta, se poate vedea la ce dimensiune de necredinţă se ajunsese; căci nu era Domnul Isus Hristos semnul dat de Dumnezeu Însuşi, că făgăduinţele Lui date în Vechiul Testament s-au împlinit? Când naşterea Lui a fost vestită pe meleagurile Betleemului, care a fost mesajul ceresc adresat păstorilor? Ei trebuiau să meargă la staul, şi îngerul a spus: „Şi acesta vă este semnul” – semnul lui Mesia conform profeţiei lui Isaia făcută lui Ahaz (Isaia 7.14): „Veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece.” Dincolo de preaslăvitul Copil sfânt, conceput de Duhul Sfânt şi născut de o fecioară, era Fiul lui Dumnezeu din cer, şi timpul pentru binecuvântarea făgăduită venise.
Acesta era Salvatorul, şi omul, care avea credinţă în inima lui, vedea Copilul înfăşat în scutece şi prin credinţa lui privea pe Mântuitorul. Simion a spus: „Acum, lasă pe robul Tău să plece, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace, pentru că au văzut ochii mei mântuirea Ta.” El a văzut partea lui Dumnezeu acolo. Au trecut ani. Domnul Isus a crescut şi a devenit bărbat. El S-a coborât la Nazaret, ca să facă lucrarea Sa. Tatăl a spus din cer la malurile Iordanului: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea.”
Domnul Isus a arătat prin smerenia Lui minunată şi prin minuni puterea Sa, că El era Robul lui Dumnezeu, care trebuia să-i binecuvânteze, prin aceea că El îi elibera de păcatele lor (Faptele apostolilor 3.36). El Însuşi era „semnul” profeţit de Isaia. Acum conducătorii poporului vin la El şi spun: Dă-ne un semn din cer! Ce însemna această cerere? Că până în momentul acesta ei nu au crezut tot ce a arătat Domnul cine era El. Ei cereau încă un semn din cer; şi Domnul le-a spus că nu li se va da nici un alt semn, decât semnul profetului Iona. Aşa cum Iona a dispărut din Israel şi a mers la păgâni, la fel Domnul Isus Hristos va dispărea din raza de vedere a poporului Său pământesc natural. El va merge în cer; El va predica Evanghelia şi păgânilor, şi începând din momentul acesta iudeii nu-L vor mai vedea, până când vor spune: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului.”
În capitol se arată că Domnul Isus a fost lepădat în inimile fariseilor şi saducheilor. Acolo lucra aluatul distrugător al necredinţei. Învăţătura lor a fost stricată prin aceea că ei au respins pe Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu. Ceea ce ei învăţau poporul era pentru otrăvirea sufletelor şi pentru distrugere. De ce? Pentru că ei n-au crezut în Mesia. Ei au refuzat să primească pe Domnul Isus Hristos, care venise la ei, pentru ca ei să poată primi viaţa.
Deci, prieteni, niciodată să nu uităm, că piatra de încercare cea mai mare a slujirii adevărului este Persoana Domnului Isus Hristos. Un om, care nu crede în gloria şi harul Domnului nostru Isus Hristos, poate rosti cuvinte gândite a face bine sufletului vostru şi să vă zidească spiritual, dar dacă ele conţin ceva care degradează Numele Lui sfânt, oricât de profundă ar fi învăţătura lui, oricât de curgătoare, de puternică şi pătimaşă ar fi vorbirea lui, oricât de iscusite şi de atrăgătoare ar fi părerile lui, ele nu vor fi nimic altceva decât aluat pentru sufletele voastre – un aluat care aduce sufletele voastre în legătură cu natura stricată a răului. „feriţi-vă de aluatul fariseilor şi saducheilor.” Ei L-au urât şi L-au dispreţuit şi au luat hotărârea că El trebuie să moară; ei nu voiau ca El să domnească peste ei.
Gândurile poporului
Dar acolo erau şi alţii care nu voiau să-L primească ca Hristos, şi Domnul a vorbit cu ucenicii Lui şi i-a întrebat, care este părerea oamenilor despre El. Ce au spus oamenii în general despre El? Ce spuneau ei despre El pe străzi şi în pieţe? Care era părerea poporului obişnuit, a acelora care „Îl ascultau cu plăcere”? Ei spuneau ceva despre El, ceea ce nu era rău şi care de fapt nu dezonora Numele Lui, şi cu toate acestea şi ei lezau în fond gloria Sa. Unii spuneau, că El ar fi Ioan Botezătorul; alţi, că El ar fi Ilie, Ieremia sau probabil unul din profeţi; însă evident gândeau că El este un om bun, care le va vesti unele cuvinte de la Dumnezeu.
Domnul nu condamnă aici această atitudine de nepăsare, însă astfel de păreri vagi nu ar fi suficiente pentru Adunarea Lui; El nu primeşte aceste noţiuni populare. Sămânţa bună a Cuvântului despre Împărăţie a fost semănată, şi ce a răsărit din acea semănătură? Nu roada dreptăţii şi sfinţeniei, a cuvintelor sănătoase şi normale, care vorbesc bine despre Hristos. Ei spuneau deci: Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia sau unul din profeţi. Rodul era un rod rău. Sămânţa bună, pe care El a semănat-o, nu a fost pretutindeni roditoare, şi anume din cauza însuşirii terenului. Acolo nu era o primire în inima poporului pentru Persoana Domnului Isus Hristos, a Hristosului, a Fiului Dumnezeului cel viu.
O, prieteni dragi, nu puteţi voi recunoaşte în această întrebare a Domnului pe acest Învăţător preamărit, care a venit de la Dumnezeu şi care priveşte în jur între oameni; şi ce caută El? El caută inimi care Îl iubesc, inimi care au cunoaşterea că El este Cel trimis de Dumnezeu. Şi va fi inima Lui satisfăcută, dacă un om spune despre El, că El este numai unul din profeţi? A parcurs El tot drumul din cer pe pământ pentru ca să primească numai atât de la oameni? Şi nu priveşte El şi astăzi în inimile noastre? Nu se pleacă inima Lui spre noi, ca să afle de la noi, ce gândim noi despre El? Nu este vorba despre ce dogme onorăm noi, nu este vorba despre ce mărturisire de credinţă rostim, ci despre ce dragoste, ce devotament al inimii Îi aducem. Domnul Isus Hristos stă astăzi aici, aşa cum a stat cu sute de ani în urmă la graniţele Cezareii din Filipi, Omul lepădat. El era Trimisul lui Dumnezeu, dar omul nu a avut nici o inimă pentru El. Şi aşa cum atunci El a căutat inimi, la fel face şi astăzi. Care este răspunsul vostru, şi care este răspunsul meu la căutarea întreprinsă de Domnul Isus Hristos?
Fiul Dumnezeului cel viu
Domnul S-a îndreptat apoi spre ucenicii Săi, apostolii Săi, spre aceia care L-au însoţit în zilele slujirii Sale, care – dar şi – au învăţat aşa de încet şi îndărătnici, că L-au lepădat. Domnul le-a pus acum lor întrebarea, pentru ca ei să poată mărturisii cu gura lor ce era în inima lor cu privire la El. „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?” Era o solicitare personală. Cuvântul Domnului Isus a venit direct la inimile lor şi le-a pus direct înaintea Lui. Ce sunt Eu pentru voi? Şi Petru a răspuns. Petru era deseori cel mai repede la vorbire, însă aici el vorbeşte nu pentru că era un om impulsiv, nu pentru că el era ca şi cum purta pe limbă simţămintele sale şi astfel era gata să le exprime în cuvinte; ci el vorbeşte constrâns de o putere lăuntrică. El a primit o descoperire de la Tatăl din cer referitoare la Domnul Isus Hristos, Învăţătorul şi Stăpânul lui.
Domnul ne spune aceasta; dar oricum noi nu ar trebui să ne îndoim. Căci care inimă omenească putea să înţeleagă corect gloria Domnului Isus Hristos? Care ochi omenesc putea privi spre acel Om al durerii, care a cunoscut destul necazul, şi putea spune: Acesta este Fiul lui Dumnezeu – Fiul Dumnezeului cel viu? Nu era o descoperire făcută de carne şi de sânge. Oamenii înţelepţi, oamenii cu vază ai lumii, ei toţi nu pot să facă o astfel de mărturisire. Înţelepciunea lumii era dată la o parte, atunci când ei au văzut pe Isus Hristos. Ei nu puteau vedea gloria Fiului lui Dumnezeu în acel Om smerit. Şi eu vă chem astăzi la credinţa în Domnul Isus Hristos. Numele Domnului Isus Hristos a fost predicat multe secole în lumea aceasta, şi oamenii au arătat o oarecare legătură exterioară cu Numele acesta, dar unde sunt inimile, care sunt absolut credincioase lui Hristos în Persoana şi în gloria Sa? Cine sunt aceia care cred din adâncul inimii lor, că Isus Hristos Fiul Dumnezeului cel viu? Această mărturisire nu era o deducţie logică, nu era ceva care să fi rezultat din duhul sau din simţămintele lui Petru, ci era o exprimare absolut adevărată corespunzătoare situaţiei, deoarece Tatăl din cer a făcut-o cunoscut apostolului.
Nu ştim, dar nicidecum nu este probabil ca Petru să fi fost la Iordan, când glasul Tatălui a venit din cer şi a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea.” Acesta era un glas rânduit special pentru Ioan, deoarece Ioan însuşi a spus: „Cel care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: «Cel pe care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acela este Cel care botează cu Duh Sfânt.» Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1.33,34).
Însă explicaţia lui Petru era o descoperire deosebită şi precisă a Domnului Isus Hristos în gloria Sa, nu numai ca Trimisul, Hristosul, Unsul, ci ca Fiul Dumnezeului cel viu. În ziua lepădării este necesar să fie martori pentru gloria deosebit de mare a Domnului Isus Hristos. Şi Dumnezeu îi găseşte întotdeauna. El a găsit aici pe unul; El a găsit pe Petru şi i-a descoperit adevărul referitor la Fiul Său. Ce este ascuns de cei înţelepţi şi pricepuţi, a fost descoperit pruncilor de către Tatăl (Matei 11.25).
Şi nu este şi astăzi la fel? Duhul lui antihrist este chiar şi astăzi activ; este în genere uzual pentru oameni în creştinătate să tăgăduiască că Isus este Unsul lui Dumnezeu, dar oamenii tăgăduiesc şi pe Tatăl şi pe Fiul. Duhul rătăcirii, duhul lui antihrist lucrează acum între oameni (1 Ioan 2.18-22). Mai târziu, când Adunarea va fi răpită, acel locaş al Duhului Sfânt şi acel bastion împotriva duhului rătăcirii murdare şi otrăvitoare, când sarea pământului va fi luată, atunci răul mare al învăţăturii anticreştine se vă răspândi nestingherit peste inimile oamenilor, şi cât de îngrozitoare şi de înfiorătoare va fi starea lumii! Cât de repede se va răspândi stricăciunea, când sarea nu va mai fi! Să ne păzim de ceea ce ar putea să degradeze în inimile sau în relaţiile noastre Persoana Domnului Isus.
Domnul este demn de mărturisirea dată de Petru, acel om model al bisericii: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu …” Şi permiteţi-mi să spun: această mărturisire tipică nu este ceva la care suntem chemaţi noi s-o spunem unii altora. Aş putea să vă spun aceasta – şi aş putea fi un înşelător, aş putea să vă spun: eu cred în Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu, şi în duhul şi mintea mea înşelătoare aş putea avea păstrat un gând, o prejudecată, o reţinere faţă de gloria deplină a Domnului Isus Hristos, pe care voi nu o puteţi remarca. Noi vom fi judecaţi corect cu privire la ceea ce spunem unii altora, căci suntem sfătuiţi să ne judecăm unul pe altul în vorbe şi fapte. Dar constatarea lui Petru era adresată Domnului Isus Hristos. Şi El aşteaptă acum o confirmare asemănătoare şi din partea voastră. El aşteaptă ca tu din proprie iniţiativă, când Îl priveşti în faţă, să spui în prezenţa Lui: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.
Este o chestiune sărăcăcioasă să ai o credinţă în memorie şi să faci mărturisirea credinţei noastre o simplă citare din memorie de cuvinte bune şi frumoase, oricât de corecte şi potrivite ar fi formulările. Nu, când vii la Adunare, unde Hristos este totul în toţi, tu ai a face cu El; tu ai a face cu El, Cel care este adevărul, şi El cere adevărul de la tine. El doreşte adevărul în inimă. De aceea să ne verificăm singuri, dacă putem să-I spunem: O, Doamne, ştiu foarte puţin, dar cred adânc în inima mea, că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Acesta este drumul să fi numit fericit în ochii Domnului. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona.” Ah, cât de bune şi de plăcute erau cuvintele apostolului pentru Domnul nostru, în timp ce oamenii spuneau: Dă-ne un semn din cer! Arată-ne ceva, pe care ne putem sprijini, ceva cu adevărat din cer.
Acea generaţie rea şi adulteră a luat hotărârea să-L înlăture şi intenţia ei ucigaşe era evidentă înaintea ochilor Domnului Isus. În timp ce aceia, care au fost manevraţi prin conducători, gândeau că El ar fi un oarecare Om bun, un Om, aşa cum cu mult timp în urmă a existat în istoria iudaică, în realitate este numai un singur Om bun, şi El este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Şi Petru a spus: Isus din Nazaret, Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. În felul acesta Domnul Isus a primit un nou impuls în slujba Sa. El nu a lucrat complet în zadar. El nu Şi-a irosit complet în zadar puterea. Aici era un rod plăcut Lui. Acest om a făcut această mărturisire nobilă şi adevărată înaintea urechilor celorlalţi şi înaintea urechilor Domnului Însuşi: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri.” Nu este minunat să vezi purtarea de grijă a Tatălui, dacă eu am voie să îndrăznesc să folosesc cuvântul spre gloria Domnului Isus Hristos. „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat totul în mâinile Lui”, El cunoştea valoarea Fiului Său preamărit, şi El a văzut oameni în lumea aceasta care se îndepărtau de El; şi de aceea El a deschis ochii acestui om, inima şi buzele lui, ca să vorbească cu credinţă şi să spună adevărul referitor la Trimisul Său. Şi în felul acesta Simon în mărturisirea lui despre Hristos era un om fericit, binecuvântat de Dumnezeu Tatăl.
Construcţia nouă
Dar Domnul Însuşi are să spună ceva: „Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge.”
Ce era stânca, pe care El va construi Adunarea Sa? „Tu eşti Petru”, a spus El. Deseori s-a dat explicaţia, că Petru era numai o piatră în construcţie, aşa cum spune numele lui, şi el nu putea fi fundamentul din piatră de stâncă tare, pe care ar urma să se zidească Adunarea. Stânca era adevărul mărturisirii, că Hristos este Fiul Dumnezeului cel viu. Domnul îi dă lui Simon numele nou, acel nume spiritual, pe care El i l-a dat la prima întâlnire a Lui cu el. Numele lui nou era Petru. Era numele pe care el îl purta în legătură cu Domnul Isus Hristos. Când un om învaţă adevărul despre Domnul Isus Hristos, el intră într-o lume nouă şi devine o persoană nouă, şi Domnul a dat numele nou Bar Iona, ca să caracterizeze locul nou pe care el l-a luat ca mărturisitor al Său, Petru sau Chifa era de la început numele lui nou (Ioan 1.42); acum El a vorbit conform naturii acelui nume.
Petru a exprimat ceea ce Tatăl i-a făcut cunoscut despre Fiul Său, adevărul despre Persoana Sa. Însă lumea şi naţiunea iudaică stătea alături de această descoperire, prin aceea că ei au tăgăduit această descoperire. Ei erau împotriva Domnului Isus Hristos. Ei nu voiau să-L aibă. El era Piatra pe care au lepădat-o constructorii. Însă Tatăl a descoperit lui Petru o cu totul altă bază, care era de natura unei stânci tari, ceva care nu putea fi distrus prin şuvoaie, vijelii, furtuni şi planuri omeneşti rele. Aceasta va rămâne tare şi credincioasă în veac. Pentru ce aceasta? Tot ce era legat cu vechea construcţie, cu naţiunea iudaică şi cu făgăduinţele pământeşti, s-a bazat până atunci, pe cât era vizibil în exterior, pe om – pe credinţa omenească şi pe tăria omenească şi pe fiabilitatea omenească; şi până acum totul a eşuat.
Caută ceva în Vechiul Testament care nu a fost marcat de eşec. De la cartea Geneza şi până la Maleahi întreaga mărturie a lui Israel este un eşec total. Tot ce a fost pus la probă s-a prăbuşit; şi naţiunea iudaică, care era chemată la o poziţie unică a ei, cu scopul deosebit de a împlini cel mai mare drept al Numelui sfânt al lui Dumnezeu de a fi singura Persoană venerată, a căzut în cea mai mare idolatrie şi a nesocotit poziţia privilegiată, pe care Dumnezeu i-a dat-o.
Baza nouă
Însă Domnul Isus Hristos spune aici lui Petru: este o nouă bază, o stâncă tare; şi această stâncă este descoperirea dată de Tatăl, că El a trimis pe Unul, pe care El Se poate baza; şi acel Unul este Domnul Isus Hristos Însuşi, Fiul Dumnezeului cel viu. Toţi ucenicii de la lacul Ghenezaret au mărturisit într-un capitol anterior că El este Fiul lui Dumnezeu, şi la fel a făcut Marta, sora Mariei şi a lui Lazăr. Aceştia L-au mărturisit ca Fiu al lui Dumnezeu, aşa cum va face mai târziu rămăşiţa iudaică, după ce ea a fost învăţată în Vechiul Testament să mărturisească aceasta (Psalmul 2.7); însă aici era ceva deosebit – Fiul Dumnezeului cel viu. El avea o astfel de viaţă, că nici o putere, nici o autoritate vie nu putea s-o stingă. Porţile Hadesului nu vor putea birui acest fundament, deoarece fundamentul este Fiul Dumnezeului cel viu.
Gândesc, că probabil vestesc lucruri care sunt foarte cunoscute celor mai mulţi aflaţi aici, dar chiar dacă ele ar trebui să fie cunoscute chiar tuturor, am înţeles noi toţi însemnătatea deplină a acestui adevăr, da, l-am înţeles cu adevărat? Învăţăm din versetul acesta, că Adunarea lui Dumnezeu, care oferă o imagine aşa de încurcată, când privim la mărturia ei exterioară în lume, stă pe acest fundament tare, pe Hristos Însuşi, pe Fiul Dumnezeului cel viu. Aici putem găsi satisfacere desăvârşită. Sunt mulţi oameni care se tem că această corabie a lui Dumnezeu ar putea eşua, şi ei îşi pun mâinile s-o sprijine. Însă Adunarea lui Dumnezeu este sigură şi nevătămată dintr-un motiv simplu şi suficient, deoarece ea depinde de Domnul Isus Hristos în gloria Lui personală, şi nimic nu poate triumfa peste ea. Astfel misiunea ta şi a mea, care suntem legaţi cu această Adunare, este să-L mărturisim cu inimile noastre şi cu buzele noastre şi să lăsăm adevărul să marcheze acţiunile noastre şi legăturile noastre, că noi Îl cunoaştem pe Hristos şi credem în El, în Fiul Dumnezeului cel viu.
„Pe această stâncă”, spune Domnul, „voi zidi [textual: vreau să zidesc – n.tr.] Adunarea Mea”. El voia să facă aceasta; atunci era încă o chestiune de viitor. Însă mai înainte El înştiinţează, şi El face această înştiinţare în legătură cu istoria Evangheliei, la care trebuie să luăm bine seama. Este un indiciu că evenimentele în slujirea Lui au ajuns la un punct decisiv; şi urmare acestui fapt Domnul spune „Eu vreau să zidesc Adunarea Mea” ucenicului Lui credincios, unuia care era gata să presimtă pericolul, oricând era, şi să scoată sabia, dacă ceva era împotriva Stăpânului lui. Pe mărturisirea din gura lui Petru a fost rostit clar adevărul despre înfiinţarea Adunării şi că porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
Această însuşire a Adunării, comparată cu Împărăţia pământească a lui Dumnezeu, este ceva cu totul nou. Unde este David, omul după inima lui Dumnezeu, în gloria sa? Mormântul lui este astăzi printre noi; şi porţile Hadesului l-au biruit pe împărat. Solomon în toată gloria şi înţelepciunea sa – unde este el? Şi mormântul lui este printre noi, porţile Hadesului l-au biruit. Toţi cei mari ai Vechiului Testament au trecut. Împărăţia lui Israel, după cum părea, a dispărut cu gloria ei; porţile Locuinţei morţilor au triumfat chiar şi asupra credincioşilor din timpurile vechi-testamentale.
Dar în ceea ce priveşte Adunarea, aşa a spus Domnul, nu va fi aşa! Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu, care va fi lămurit mai târziu. Din cauza gloriei deosebite şi a binecuvântării care sunt asupra Adunării lui Hristos, din cauza fundamentului ei aşezat pe moartea şi învierea Sa. Acest privilegiu nu depinde de lungimea vieţii noastre în lumea aceasta. Nu depinde de viaţa noastră, nici măcar de o mie de ani sau mai mult. „Porţile Locuinţei morţilor” nu pot face nimic, ca să zădărnicească binecuvântarea deosebită a Adunării lui Hristos, deoarece speranţele Adunării sunt cereşti, şi savurarea minunată a acelor planuri legate cu Adunarea este în cer, ceea ce este cu totul în afara domeniului morţii şi a Locuinţei morţilor.
Adunarea lui Hristos
Astfel caracterul ceresc al Adunării lui Hristos este prezent în germene în această frază. Domnul era pe cale să zidească Adunarea Sa, Adunarea Sa proprie. Până aici a vorbit în vorbire alegorică (Matei 8) despre ceea ce este al Lui,despre ceea ce Îi aparţine. Perla trebuie să fie perla Lui; El vrea să vândă totul, ca să posede comoara din ogor; mireasa, o imagine de mai târziu a Adunării, trebuia să fie mireasa Lui. Aici El spune: „Vreau să zidesc Adunarea Mea”, şi în faptul că Hristos posedă personal Adunarea avem o însuşire a Adunării deosebit de frumoasă şi mişcătoare pentru inimile noastre. Adunarea lui Hristos este ţelul şi punctul, dacă am voie să mă exprim aşa, descoperirii sentimentelor lui Hristos, al exercitării dragostei Sale, al dragostei Lui arzătoare pentru Adunare. „Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea.”
În ceasul lepădării Sale Domnul Se îndreaptă, ca să zicem aşa, spre ceea ce ar trebui să fie al Lui. Numai pentru El. Comoara Lui proprie. „Vreau să zidesc Adunarea Mea.” Israel poate să Îi fie luat. Moştenirea pământească poate să nu vină, dar „Eu iubesc Adunarea Mea, şi primul lucru, pe care vreau să-l fac, primul ţel, pe care vreau să-l iau în gloria Mea, când va veni timpul, va fi o Adunare, Adunarea pe care Eu vreau s-o zidesc.” Zidirea a început curând. Zidirea continuă. Zidirea se va încheia în curând; şi atunci Adunarea va sta înaintea Domnului în frumuseţea ei, o frumuseţe pe care lumea nu o visează, o frumuseţe pe care lumea nu o poate vedea, şi o frumuseţe pe care numai Hristos o poate cunoaşte. Mirele este cel care cunoaşte frumuseţea miresei. Este Hristos, Cel care va cunoaşte şi va savura frumuseţea Adunării, şi aşa va face oricine din jurul Lui în ziua gloriei.
„Vreau să zidesc Adunarea Mea. Vreau să zidesc pe această temelie pe aceia care Mă mărturisesc; pe aceia care vor spune: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu, când lumea este împotriva Mea, când lumea religioasă şi biserica cu numele sunt împotriva Mea; aceia, care nu se ruşinează să Mă mărturisească înaintea oamenilor – ei vor constitui Adunarea Mea, care va fi pentru Mine şi la Mine, în ziua gloriei Mele.” Domnul a mai spus, în mod deosebit lui Petru cu privire la Împărăţia cerurilor: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor” etc. Promisiunea însemna că lui i-a fost încredinţată administrarea în lucrurile pământeşti. Domnul revine la expresia „Împărăţia cerurilor”, şi Petru trebuia să lege şi să dezlege în lucrurile pământeşti. Găsim în cartea Faptele apostolilor că el personal a făcut aşa în Ierusalim şi Cezareea.
Zidirea la Rusalii
Faptele apostolilor 2.37-42,47: Şi, auzind acestea, ei au fost străpunşi în inimă şi le-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?“ Şi Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci pentru voi este promisiunea şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pe câţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru“. Şi cu multe alte cuvinte mărturisea şi îi îndemna, spunând: „Salvaţi-vă din generaţia aceasta perversă“. Aceia deci care au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea s-au adăugat cam trei mii de suflete. Şi ei stăruiau în învăţătura şi în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. … lăudând pe Dumnezeu şi fiind plăcuţi întregului popor. Iar Domnul adăuga în fiecare zi pe cei care erau mântuiţi.
Să aruncăm o privire scurtă asupra versetelor citite din cartea Faptele apostolilor. Vedem acolo că Domnul Se înălţase la cer şi că după aceea El a trimis aici jos pe Duhul Sfânt. În Ierusalim era cunoscut prin lucrurile pe care oamenii le-au văzut şi auzit, că această cercetare spirituală din partea lui Dumnezeu a avut loc. Duhul Sfânt Însuşi venise şi oamenii vorbeau prin puterea Lui, şi oamenii ştiau că era puterea Duhului Sfânt, nu din cauza vâjâitului unui vânt puternic care trecea, pe care ei l-au auzit, nu pentru că ei au văzut limbi ca de foc şezând pe unul sau altul, ci ei ştiau că Duhul Sfânt le vorbea, deoarece cuvintele lui Petru le-a atins inima şi conştiinţa şi i-a făcut să simtă că ei erau oameni vinovaţi.
Şi cine putea zdrobi voinţa omenească, care a luat cu o aşa încăpăţânare hotărârea să se împotrivească Domnului Isus Hristos şi să-L răstignească şi să-L omoare? Era numai o singură putere. Aceasta era puterea Duhului Sfânt. Ea a venit ca un foc şi a făcut să se topească, ca să zicem aşa, barierele de fier al necredinţei, care se ridicaseră împotriva Domnului nostru Isus Hristos; şi oamenii simţeau, că era realmente adevărat, că Isus Hristos, pe care ei L-au răstignit, era acum înălţat la dreapta lui Dumnezeu. El era acolo în cer, şi ce se petrecea în Ierusalim era acţiunea Sa prin Duhul Sfânt. Mai întâi a fost un număr limitat al celor care primiseră darul Duhului Sfânt, dar Petru vorbea în curţile din faţă ale Templului, şi cuvintele lui au avut efect. Mulţi au crezut şi au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos; şi ei au fost scoşi din „generaţia perversă”; şi rezultatul predicii sale a fost că trei mii de suflete au fost adăugate în ziua aceea la grupa mică de credincioşi. Domnul zidea Adunarea Sa, aşa cum El a spus lui Petru că va face.
Nu se găseşte nici o paralelă la aceasta în istoria de demult a Ierusalimului. Nu se găseşte nici o adăugare deodată a mii de oameni la naţiunea Israel. Acolo era ceva fără asemănare, ca din cadrul poporului pământesc să se iese şi o grupă de străini să fie adusă în mijlocul lor. Însă prima acţiune a Duhului Sfânt era, ca să lucreze în inimile oamenilor, şi trei mii – o mulţime mult mai mare decât a grupei iniţiale – a fost adăugată la numărul lor. Această adăugare nu a fost lucrată de oratoria frapantă a lui Petru sau de altceva cu autoritate deosebită sau de ceva atrăgător din grupa mărturisitorilor Domnului Isus; era lucrat exclusiv prin puterea Duhului Sfânt.
Domnul Isus Hristos, Hristosul înălţat, Fiul Dumnezeului cel viu a trimis aici jos pe Duhul Sfânt, şi Domnul Însuşi lucra prin acest Duh acolo în Ierusalim, unde El a fost răstignit, şi din mulţimea trădătorilor şi ucigaşilor Lui a chemat afară pe aceia care trebuiau să formeze Adunarea Sa. Ah, ce har din partea Lui! Ce dragoste! Vedem, dragi prieteni, ca să zicem aşa, iarăşi acele lacrimi, când El a privit spre cetatea împovărată cu vină şi a spus: „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum îşi adună o găină puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” Aici Domnul adună trei mii prin puterea Duhului Sfânt al Său la acea Adunare nouă, pe care El a format-o. Lucrarea trebuia să înceapă acolo prin predicarea pocăinţei şi iertării păcatelor (Luca 24.47), căci aceasta era felul în care El a început să construiască o nouă locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.
Aici în capitolul acesta nu avem cuvântul articulat „Adunarea” (church), decât numai în Authorised Version a noastră. Această denumire nu ar trebui să stea acolo [Fapte 2], ci cuvântul apare mai târziu (Faptele apostolilor 5.11). Ceea ce noi găsim aici este, că aceşti oameni, care s-au convertit şi au fost botezaţi, au fost aduşi împreună. Ei constituiau o grupă nouă şi de aceea erau total despărţiţi de ceilalţi din Ierusalim. Însuşirea, care îi caracteriza, era credincioşie şi devotament faţă de Hristos, care a fost răstignit în Ierusalim şi care acum era înălţat în glorie. Ei au devenit o parte a Adunării. Ei au fost zidiţi în acea construcţie spirituală în această lume, spre care Domnul Îşi are încă privirea îndreptată şi pe care încă o zideşte. El este Maestrul; El este Arhitectul, Proiectantul; însă El este marele Maestru care niciodată nu Se odihneşte. Ucenicii Lui au ieşit şi au predicat pretutindeni, dar Domnul lucra împreună cu ei (Marcu 16.20). Şi aici la sfârşitul capitolului citim că Domnul adăuga zilnic pe cei care erau mântuiţi.
Încă în construcţie
Dragi prieteni, această lucrare continuă. Adunarea devine constituită, dar marea taină, pe care trebuie s-o reţinem, este, că Domnul este Cel care zideşte. Este lucrarea Lui. Nici o putere omenească nu este capabilă să facă aceasta; nici un predicator dotat nu poate introduce persoane în acea Adunare. Este lucrarea proprie a Domnului. El cheamă, căci Adunarea se compune, aşa cum spune cuvântul original ecclesia, din „cei chemaţi afară”. Glasul Lui ajunge la unul şi la altul; se dă răspuns la acest glas şi ei vin nu numai la El, ci şi unii la alţii. Ei sunt aduşi într-o părtăşie nouă, o unire nouă, care are legătură vie cu Fiul Dumnezeului cel viu. Preţuieşti şi respecţi tu acest adevăr? Ah, dacă l-ai lua ca pe ceva care este aşa de nezdruncinat de adevărat, că nu se poate schimba! Nici o putere a rătăcirii sau înşelătoriei nu poate distruge ce face Domnul. Dacă astăzi este adus cineva în Adunarea Sa din lumea aceasta, acela va fi în Adunarea Lui în glorie, el va avea parte de dragostea şi gloria lui Hristos în ziua aceea în care El nu mai este Cel lepădat, ci vine în maiestatea şi puterea Sa, când El vine ca să fie privit cu uimire, admirat în aceia care cred. Atunci, când vom fi la El în ziua aceea a gloriei revelate, când vom trăi conştient partea Adunării în gloria aceea, atunci vom simţi că este gloria Sa. Vom spune: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă onoare.” Ce bine ar fi, dacă am putea învăţa să spunem aceasta acum! Este în fond mărturisirea Adunării. „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.” Dă-I deci această onoare! Deoarece El este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu, noi nu-I putem da o laudă mai mare decât aceasta. El este Cel mai măreţ, şi desigur spunem aceasta cu plăcere, aici în lumea aceasta, unde El este lepădat. Vecinii noştri, prietenii noştri, uneori chiar şi cei mai buni prieteni ai noştri, ne pun în uimire, pentru că ei nu vor să-L recunoască. Vai! ei dispreţuiesc pe Unul, pe care noi Îl iubim şi Îl adorăm.
Noi trebuie să rămânem credincioşi Domnului nostru absent. Să fim atenţi ca nu cumva inimile noastre înşelătoare să ridice ceva ca idol în locul lui Hristos, al Fiului Dumnezeului cel viu. Astfel noi putem cu ajutorul Domnului să-I rămânem credincioşi, Lui, Cel care este Capul trupului Său, al Adunării
Mai multe articole din seria Hristos şi Adunarea Sa (8)
- Partea 1: Hristos şi zidirea Adunării Sale
- Partea a 2-a: Hristos şi serviciul divin de Cină al Adunării Sale
- Partea a 3-a: Hristos şi mădularele diferite ale trupului Său
- Partea a 4-a: Hristos şi dragostea Lui, purtarea Lui de grijă şi planul Lui pentru Adunarea Sa
- Partea a 5-a: Adunarea de la Rusalii
- Partea a 6-a: Creşterea şi întărirea Adunării
- Partea a 7-a: Adunarea aflată în decădere şi dezordine
- Partea a 8-a: Adunarea şi Masa Domnului
https://www.soundwords.de/ro/hristos-si-adunarea-sa-1-a11853.html
Tradus de la: Christus und seine Versammlung (1)
Prima prelegere „Christ and the Building of His Church“ din seria de prelegeri Christ and His Church, ţinute în anul 1929 în Wildfell Hall, Catford, Londra.
Traducere: Ion Simionescu
Categorie: Adunarea/Biserica
https://www.soundwords.de/ro/adunarea-biserica-t87679.html
- Limbi:
- Română
- Deutsch
- English
- Nederlands
Cunoaște-ți vrăjmașul, de Zac Poonen
DE CE TREBUIE SĂ ÎŢI CUNOŞTI VRĂJMAŞUL
Vreau să vă arăt câteva adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu pe care mulţi dintre voi, tinerii, poate niciodată nu le-aţi cunoscut până acum. Aceste realităţi se referă la vrăjmaşul sufletului nostru.
Aţi auzit foarte multe despre mântuire şi despre ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos pentru noi. Însă probabil că nu aţi auzit multe despre Satan, fiindcă celor mai mulţi predicatori nu le place să predice despre acest vrăjmaş.
Vreau să vorbesc despre Satan, deoarece Biblia, în 1 Petru 5:8 , ne spune următoarele: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” .
Unul dintre cele mai importante principii ale războiului este să îţi cunoşti vrăjmaşul. Dacă eşti în război şi ai o mulţime de informaţii despre inamic, aceste informaţii te vor face puternic şi lupta va fi mult mai uşoară pentru tine. Dacă, în schimb, ştii foarte puţine despre duşmanul tău atunci bătălia va fi cu mult mai grea.
Sau, folosind o altă ilustrare, dacă ştii dinainte toate întrebările care îţi vor fi puse la un examen, atunci examenul respectiv va fi unul foarte uşor pentru tine.
În viaţa creştină se întâmplă exact la fel. Dacă îţi cunoşti vrăjmaşul, poţi să-l învingi şi să fii mai mult decât biruitor în fiecare ispitire.
Sunt mulţi creştini care se luptă din răsputeri de-a lungul întregii vieţi, încercând să-L urmeze pe Isus, dar care eşuează. Cred că una dintre principalele cauze este că ei nu cunosc mai nimic despre vrăjmaşul lor.
Cunoaştem cu toţii importanţa cercetărilor medicale. Datorită cunoştinţelor din acest domeniu, în generaţia noastră s-au vindecat milioane de oameni de diferite boli şi multe vieţi au fost salvate de la o moarte prematură. Însă omenirea nu ar fi avut aceste beneficii dacă oamenii de ştiinţă nu ar fi făcut toate cercetările posibile în legătură cu vrăjmaşii corpului omenesc, descoperind metodele prin care aceşti duşmani atacă corpul uman. Numai printr-un studiu intensiv a bacteriilor şi a viruşilor, a duşmanilor sănătăţii, s-a ajuns la îmbunătăţirea sănătăţii omului. Prin studiu, cercetătorii au descoperit anumiţi compuşi chimici prin care i-au putut distruge pe duşmani şi i-au putut îndepărta din corpul omenesc.
Principiul care este valabil în legătură cu sănătatea corpului nostru fizic este valabil, cu atât mai mult, în cazul omului nostru lăuntric, duhovnicesc. În mod similar, dacă vrem să-l scoatem pe vrăjmaşul duhului nostru din poziţia lui strategică, pe care şi-a ocupat-o în viaţa noastră, iar apoi să ne păstrăm duhul neîntinat pentru Dumnezeu, avem nevoie să studiem şi despre acest vrăjmaş, care este Satan.
Biblia ne dă o mulţime de informaţii despre Satan. De fapt, imediat după ce ne spune că Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva, următoarea persoană despre care ne vorbeşte Biblia este cea a lui Satan. Biblia nu ne spune nimic despre ce au făcut Adam şi Eva în grădina
Edenului. Însă, deja pe primele pagini, ne spune că Satan a venit în grădină, aducând păcat şi confuzie, şi curmând părtăşia pe care o aveau Adam şi Eva cu Dumnezeu.
Cauza tuturor păcatelor, a violenţelor şi a relelor care există astăzi în lume se află acolo, în acea intrare a lui Satan în Eden (Geneza 3).
De ce ne vorbeşte Biblia despre Satan imediat după istoria creaţiei bărbatului şi a femeii? Deoarece Dumnezeu vrea ca noi să ştim despre Satan şi să fim vigilenţi. Am văzut că Satan „dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” . Dacă ziarele ar raporta că a scăpat un leu de la grădina zoologică şi hoinăreşte pe străzile oraşului tău, te-ar ajuta să ştii în ce zonă se află leul, pentru a putea evita zona respectivă? Bineînţeles, aceasta ar fi o informaţie vitală pentru tine. În acelaşi mod, dacă ştii zonele în care este activ Satan, cunoaşterea aceasta te poate ajuta să eviţi o mulţime de probleme.
Mulţi credincioşi trec în mod frecvent prin perioade de descurajare. Trebuie neapărat să înţelegem bine un adevăr, şi anume: că descurajarea nu vine niciodată de la Dumnezeu, ci vine întotdeauna de la diavol. În mod similar rivalitatea, violenţa, ura, invidia, amărăciunea, calomnierea, văicărelile, cârtirile, revolta împotriva autorităţilor şi orice altă formă de rău vin întotdeauna de la Satan. Pentru a putea birui toate aceste rele în viaţa noastră, trebuie să fim bine informaţi cu privire la vrăjmaşul nostru.
În Noul Testament, deja pe primele pagini, ni se dau informaţii despre Satan. Imediat după ce ni se relatează faptul că Isus a fost botezat în apă şi uns de către Duhul Sfânt, citim că Satan I s-a împotrivit în pustie şi L-a ispitit.
Prin faptul că ambele Testamente ne vorbesc – deja în primele capitole – despre vrăjmaş, putem vedea măsura importanţei pe care o acordă Biblia descrierii activităţilor lui Satan. De ce este atât de important să ne spună despre Satan de la bun început? Pentru ca noi să nu putem spune că n-am ştiut de viclenia sau de puterea amăgitoare a vrăjmaşului sufletelor noastre.
Este important să cunoşti, încă din tinereţe, lucrurile privitoare la vrăjmaşul tău, deoarece, odată ce ţi-ai dat bine seama ce spune Biblia despre Satan, îţi vei conduce viaţa cu mare atenţie şi, spre deosebire de mulţi oameni, nu-ţi va mai fi niciodată frică de diavol.
Mulţi se tem de Satan, fiindcă ei nu cunosc ceea ce ne învaţă Scriptura despre el. Deoarece ei nu ştiu că Domnul nostru, Isus, l-a învins pe Satan la crucea Golgotei, ei se tem de oamenii care practică magia neagră, care fac vrăjitorii împotriva lor, etc. Însă din momentul în care ochii tăi vor fi deschişi, spre a vedea ceea ce a înfăptuit Domnul pentru noi toţi, la cruce, nu îţi va mai fi niciodată teamă de Satan.
În adunările creştine, Satan încearcă uneori să distragă atenţia oamenilor prin comportamentul bizar al unor oameni posedaţi de demoni, aşa cum a făcut-o şi în sinagogile în care a predicat Isus. Însă lui Satan nu trebuie să i se permită niciodată să facă acest lucru. Odată s-a întâmplat şi în adunarea noastră că, în timpul unei conferinţe de studiu biblic, un om posedat de demoni s-a târât pe culoar ca un şarpe, înspre amvon, încercând să tulbure adunarea. Când demonul a fost mustrat în Numele lui Isus, omul a căzut imediat într-un somn adânc chiar acolo, pe podea. După ce s-a terminat studiul biblic, când noi toţi am spus „Amin”-ul final, omul s-a trezit, iar noi am vorbit cu el. Nu aveam de gând să-i
permitem lui Satan să întrerupă studiul nostru biblic prin vreunul din agenţii lui.
La o altă conferinţă creştină mare, ţinută în aer liber, un om a început dintr-odată să danseze în faţa amvonului, dând parcă impresia că prin acest gest aproba ceea ce se predica în faţă. Când i-am cerut prin translator să se aşeze, el a continuat ca şi cum totul ar fi fost în regulă. Atunci noi am mustrat demonul din el în Numele lui Isus şi, ca urmare, omul a plecat înapoi la locul său şi a stat acolo liniştit.
Da, demonii trebuie să se supună atunci când li se porunceşte în Numele lui Isus, deoarece toate puterile întunericului sunt în cunoştinţă de cauză în privinţa înfrângerii lor de către Isus, la Calvar.
Este important de ştiut că în minunatul Nume al lui Isus Hristos există o putere colosală; şi aceasta deoarece Isus l-a înfrânt pe Satan la crucea Golgotei. Nu trebuie niciodată să te temi de Satan. Numai când nu îţi cunoşti vrăjmaşul trăieşti cu teama că ţi-ar putea face ceva; dar el nu te poate atinge dacă Îi permiţi lui Isus să fie Domnul întregii tale vieţi – fiindcă, aşa cum am spus, Satan a fost complet golit de orice putere atunci când Isus l-a înfrânt la cruce.
ORIGINEA LUI SATAN
Ştim că Dumnezeu a existat din veşnicii. Biblia începe cu afirmaţia: „La început Dumnezeu…” (Geneza 1:1). Acestea sunt primele trei cuvinte ale Bibliei. Ele se referă la veacurile din veşnicia trecută – veşnicie atât de îndepărtată, încât mintea noastră nici măcar nu o poate înţelege, deoarece mintea noastră poate gândi numai în temenii unor mărimi fizice, cum este şi timpul. Dumnezeu însă a existat înainte de a fi început timpul.
Satan însă nu a existat înainte de începerea timpului. Satan este o fiinţă creată. Aceasta să însemne oare că Dumnezeu a creat o fiinţă rea? Nu. Aceasta ar fi fost imposibil. Dumnezeu nu poate crea vreodată ceva rău. Tot ce creează El este desăvârşit. Chiar Adam şi Eva, când au fost creaţi, au fost desăvârşiţi. În acelaşi fel, şi Satan când a fost creat era desăvârşit. La acel moment era cunoscut ca„Luceafăr strălucitor [Lucifer] , fiu al zorilor” (Isaia 14:12). Acest nume are acum o conotaţie rea, însă nu a fost aşa în veşniciile trecute, când a fost creat Lucifer.
El a fost creat ca un lider al îngerilor, pentru a-i conduce pe aceştia în închinare înaintea lui Dumnezeu. Când a fost creat, Dumnezeu i-a dat multe abilităţi şi puteri supranaturale. Ulterior însă, Lucifer a căzut în păcat şi a devenit Satan.
Satan are încă şi astăzi acele puteri, pentru că
Dumnezeu nu i le-a luat înapoi când Satan a decăzut.
Poate ne mirăm de faptul că Dumnezeu nu a luat înapoi acele puteri de la diavol; şi poate ne întrebăm: de ce? Motivul este acela că, de regulă, Dumnezeu nu ia înapoi darurile pe care le-a dat. Chiar şi noi, fiinţele umane, nu luăm înapoi un dar pe care l-am dat cuiva – chiar dacă acea persoană se întoarce, la un moment dat, împotriva noastră!
Astfel, Satan foloseşte acea putere pentru a face rău oamenilor; de aceea oamenii care intră în contact cu el pot face lucruri supranaturale, prin vrăjitorie.
Cu privire la Satan este scris: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor [acela era numele lui – cel strălucitor], fiu al zorilor!” (Isaia 14:12).
Ca lider al îngerilor, Lucifer era permanent în prezenţa lui Dumnezeu. De ce a căzut el de acolo? Cauza este arătată în următoarele două versete: „Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu (…) voi fi ca Cel Prea Înalt’. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor” (Isaia 14:13-15) .
Lucifer a fost mai înzestrat şi mai frumos decât toţi ceilalţi îngeri, şi a avut mai multe abilităţi supranaturale în comparaţie cu ei. El i-a condus pe îngeri în închinare înaintea lui Dumnezeu – până când mândria, această otravă, a intrat în inima lui. Atunci el a început să gândească: „Numai o Singură Persoană este deasupra mea şi această Persoană e Însuşi Dumnezeu. Voi prelua conducerea şi voi domni, la fel de bine, şi peste El.”
Acest gând, care i-a venit în inimă, a fost unul cu-adevărat stupid. Cum ar fi putut el, vreodată, să urce deasupra Creatorului său? Însă aşa este Satan – total necugetat în multe dintre lucrurile pe care le gândeşte şi
le face, chiar dacă este atât de deştept!!! Asemenea lui, mulţi oameni deştepţi din întreaga lume fac o mulţime de lucruri complet absurde din punct de vedere spiritual. Cu cât studiem mai mult despre Satan, cu atât vom vedea, mai mult, cât de stupid este el în multe dintre lucrările pe care le face.
Lucifer nu s-a mulţumit cu locul în care l-a pus Dumnezeu. El vroia să avanseze, înspre locul în care credea că va putea obţine închinarea tuturor! Şi reţineţi: el nu a afirmat că va face aşa, ci a început doar să aibă astfel de gânduri, în inima sa; citim aceasta în versetul 13.
Însă Dumnezeu se uită la inima noastră şi El S-a uitat şi la inima lui Lucifer şi a văzut scopul urmărit de acea inimă.
Există o diferenţă între ispită şi păcat.
La început ispita vine ca un gând, în minte. Totuşi,păcătuim numai atunci cândacceptăm acel gând şidecidem, în inima noastră, să acţionăm în conformitate cu el. Dacă, din contră, respingem imediat gândul acela, nu păcătuim (Iacov 1:14-15).
De exemplu: ai avut vreodată un gând rău, de a întreprinde ceva cu scopul de înjosi o persoană în faţa altora, pentru ca tu însuţi să apari o persoană mai bună?
Ştii care a fost prima persoană care a avut un astfel de gând? Lucifer. Pe cine a vrut el să înjosească? Nu pe îngeri, pentru că pe ei îi avea deja în subordine. El a vrut să-L înjosească pe Dumnezeu. Deci a-i înjosi pe oameni ca tu să urci în vârf este chiar spiritul lui Satan.
De ce spun că trebuie să îţi cunoşti vrăjmaşul? Pentru că, atunci când un astfel de gând intră în mintea ta, trebuie să îl identifici imediat pe vrăjmaşul tău, care
tocmai încearcă să pătrundă. Leul care răcneşte este pregătit să te devoreze.
Nu sunt necesari mulţi ani pentru ca Arhanghelul din gradul cel mai înalt să devină diavol. Nu. E necesar doar un singur moment. Lucifer nu a căzut treptat, încetul cu încetul. Nu.A căzut ca un fulger, aşa cum a spus Isus – într-o clipită (Luca 10:18). Cu un moment înainte, el a fost „cel strălucitor”. Însă imediat ce a început să nutrească gândul că va deveni ca Dumnezeu, el a devenit diavolul.
Cât durează până când un înger devine demon? Nici măcar o secundă. Doar un moment. Cât durează până când o persoană cu adevărat bună devine ca diavolul? Doar un moment. Atâta tot. Amintiţi-vă mereu de adevărul acesta.
Un alt pasaj din Scriptură care ne vorbeşte despre originea lui Satan este Ezechiel 28. Acolo îl vedem pe Satan numit „împăratul Tirului” (Ezechiel 28:12). În spatele conducătorilor acestei lumi se află puteri ale întunericului şi, la acea vreme, în spatele conducătorului Tirului era Satan însuşi; iar Domnul i-a vorbit lui Satan care îl manipula pe acel conducător.
Domnul îi aminteşte lui Satan de timpul când a fost în grădina Edenului (Ezechiel 28:13). Aceasta ne arată că Lucifer a fost în Eden înainte de Adam şi Eva; şi Domnul îi reaminteşte lui Satan cum a fost el „fără prihană în căile lui, din ziua când a fost creat până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în el” (versetul 15).
Inima lui Lucifer s-a înălţat, în primul rând, datorită frumuseţii lui. Se înalţă vreodată inima ta când te uiţi în oglindă şi vezi cât de bine arăţi comparativ cu alţii? Apariţia acestui sentiment să fie un avertisment pentru tine. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru darurile bune pe care ţi le-a dat. Nu este nimic greşit să ai o înfăţişare
frumoasă, însă e total greşit să ai mândrie datorită acestei înfăţişări, fiindcă atunci deschizi uşa lui Satan.
Un alt motiv al mândriei lui Lucifer a fost inteligenţa lui. Ştiai că Satan este cel mai deştept dintre toate fiinţele create? Nu e nimic greşit să fii inteligent. Ne putem folosi inteligenţa pentru slava lui Dumnezeu. Însă nu avem nici un drept să fim mândri datorită ei. Nu este vorba că ar trebui să considerăm inteligenţa noastră un handicap, în slujirea Domnului. Nu. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru inteligenţă şi pentru frumuseţe, dar nu fii niciodată mândru datorită acestora.
Al treilea motiv al îngâmfării lui Lucifer a fost acela că, dintre toate fiinţele create, el avea poziţia cea mai înaltă. Lucifer a eşuat în a recunoaşte faptul că toate aceste trei motive ale mândriei lui – frumuseţea, inteligenţa şi poziţia – erau de fapt daruri primite de la Dumnezeu. În privinţa acestei recunoaşteri eşuează multe dintre fiinţele create – şi mulţi dintre cei care cad sunt creştini. În acest mod, Satan obţine un punct de sprijin în viaţa lor şi prin acesta, în final, îi distruge.
Vedem, astfel, că toate păcatele din lume provin din atitudineamândriei. Nu crima sau adulterul le-a cauzat, ci mândria. De aceea, iertarea păcatelor şi mântuirea au venit tocmai prin atitudinea opusă, prin cea a smereniei lui Isus. Calea care duce la zădărnicirea tuturor planurilor viclene ale lui Satan este cea a smereniei.
Tot în Lucifer vedem şi originea spiritului de nemulţumire cu privire la propria-i soartă. Dacă am putea privi la această lume din punctul de vedere al lui Dumnezeu am putea vedea cum lumea este plină de oameni nemulţumiţi cu soarta lor, care tot timpul au ceva de care să se plângă, care mereu cârtesc – adică oameni care au un mod de raportare asimilat de la Satan.
Atitudinea de răzvrătire împotriva autorităţii provine, şi ea, din spiritul lui Lucifer. Exista o Singură autoritate pe care o avea Lucifer deasupra lui – aceea a lui Dumnezeu – dar nici pe aceea nu a suportat-o, ci s-a revoltat împotriva ei. El dorea să fie deasupra acelei Autorităţii şi, în acest scop, dorea să-L denigreze pe Dumnezeu.
Vedem noi, oare, manifestarea acestui spirit în rasa umană? De unde provin acele lupte sângeroase pentru putere în diferite ţări, dacă nu din spiritul de răzvrătire împotriva autorităţii? De asemenea, multe dintre conflictele de muncă din fabrici sunt cauzate de aceeaşi atitudine. Iar în zilele noastre, acest duh de răzvrătire i-a cuprins nu numai pe studenţi, dar şi pe elevii din şcoli şi se manifestă chiar şi prin copii mici, în familie.
Toate acestea sunt un semn sigur al faptului că lumea se înrăutăţeşte. Lipsa de respect faţă de profesori şi faţă de părinţi, şi chiar faţă de fraţii prezbiteri din biserică, este un fenomen des întâlnit în multe locuri în zilele noastre.
Nu uita niciodată că aceasta e atitudinea care a cauzat transformarea celui mai bun înger într-un diavol; şi acest spirit poate schimba şi astăzi un băiat bun sau o fată bună, într-un diavol.
Dumnezeu nu face pe nimeni rău, niciodată. Noi înşine ne facem răi, atunci când ne deschidem faţă de spiritul lui Satan.
În legătură cu Lucifer, aş dori să mai reţineţi un ultim aspect. Când a căzut, nu a căzut singur. A avut tovărăşia acelora pe care a reuşit să-i corupă. Citim în Apocalipsa 12:4 că Satan în momentul căderii „trăgea după el” o treime din îngeri. Aceştia, la rândul lor, după ce asimilaseră ideile lui Satan, i se alăturau prosteşte în atitudinea mândriei, a nemulţumirii şi a răzvrătirii.
Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Acolo unde o persoană este rea, nu se mulţumeşte să rămână în starea aceea de una singură. Vrea să tragă după sine în mizerie şi-n răutate şi pe alţii. De la o „rădăcină de amărăciune”, care este într-o persoană, pot fi „tulburaţi şi întinaţi mulţi”, dacă acei mulţi nu veghează (vezi Evrei 12:15).
ÎNŞELĂCIUNEA LUI SATAN
În Geneza capitolul 3 vedem atacul lui Satan şi putem învăţa multe despre tactica pe care o adoptă el în ofensivă. Ni se spune acolo că „şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului”. Satan a intrat în acel şarpe (la fel cum s-a întâmplat şi în ţinutul gadarenilor, când demonii pe care i-a scos Isus din omul îndrăcit au intrat în porci), iar Satan i-a vorbit Evei prin şarpe şi a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?” Când Eva a răspuns că restricţia se referea numai la pomul din mijlocul grădinii şi că porunca avea legătură cu un pericol de moarte, Satan a afirmat contrariul Cuvântului lui Dumnezeu spunând: „Hotărât că nu veţi muri …”
Observaţi cum vine Satan: întâi de toate, el pune
sub semnul întrebării Cuvântul lui Dumnezeu.
La fel vine şi la noi. El pune întrebarea: „Oare a zis Dumnezeu cu-adevărat că nu e voie să procedezi aşa? Dar ce e rău în a face asta? Aceste porunci biblice sunt învechite. Ele au fost scrise pentru acel timp şi pentru acea cultură în care a trăit Pavel. Mai mult ca sigur că Dumnezeu nu a vrut ca noi, cei din secolul douăzeci şi unu, să interpretăm acele interdicţii în mod literal, etc., etc.”
Întâlnim tineri şi bătrâni care pun mereu astfel de întrebări, fără ca ei să-şi dea seama, câtuşi de puţin, că au
devenit purtătorii de cuvânt ai lui Satan. Chiar şi atunci când cugetul lor îi sensibilizează, că ceva este greşit, continuă să se bazeze pe propria lor argumentare şi iscodesc mereu, căutând posibilitatea comiterii unor fapte care sunt interzise de Dumnezeu.
Când există anumite porunci sau când anumite lucruri sunt interzise de Dumnezeu, în Cuvântul Său, putem fi siguri că El are motive bine întemeiate pentru emiterea acelor porunci sau acelor interdicţii. Satan însă întotdeauna ne face să ne întrebăm dacă Dumnezeu chiar s-a referit la aceasta, etc.
Care e scopul final spre care ţinteşte Satan atunci când ne face să ne îndoim de Cuvântul lui Dumnezeu? Exact acelaşi care a fost şi în cazul Evei – de a ne îndepărta de Domnul şi de a ne face să ajungem într-o stare în care Dumnezeu ne va respinge şi ne va alunga din prezenţa Lui, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Adam şi a Evei.
Odată, Isus a spus că Satan este un hoţ. Satan nu fură bani, pentru că ştie că banii n-au nicio valoare în veşnicie. El fură numai ceea ce are valoare veşnică
– în primul rând sufletele oamenilor. Isus a mai spus în continuare că Satan nu numai că fură, dar mai apoiucide şi distruge ceea ce a furat (Ioan 10:10). În acelaşi verset, Isus a precizat că, prin contrast, El a venit să ne dea o viaţă abundentă.
Nu este uimitor faptul că din mulţimea celor peste 6 miliarde de oameni, care trăiesc astăzi în lume, mai mult de 99% preferă să creadă minciunile lui Satan şi să-l asculte pe el decât să creadă în Isus Hristos şi să se supună Cuvântului lui Dumnezeu? Aici putem vedea cât de teribilă este activitatea lui Satan prin care înşală masele largi de oameni, convingând-i că nu este grav să nu te supui Cuvântului lui Dumnezeu.
Când oamenii beau alcool pentru prima dată, fumează prima ţigară sau încep să ia droguri (ca heroina sau cocaina) crezi că îi avertizează Satan că aceste practici le vor distruge trupul şi mintea, aici pe Pământ, iar în final, în veşnicie, le va trimite sufletul în Iad unde vor fi chinuiţi în veci de veci? Nu. El nu le spune adevărul, deoarece informarea lor corectă i-ar trezi la realitate. Le spune ceea ce le place oamenilor să audă: că va fi ceva nostim, ceva distractiv, ceva de dorit. Aşa a lucrat şi în cazul Evei.
Aşa înşală el, în zilele noastre, milioane de tineri din întreaga lume. Indiferent dacă e vorba de comiterea unor păcate sexuale sau de furt, sau de altceva, Satan spune: „Ce-i rău în asta? Nu te lua după ideile demodate din secolul nouăsprezece”, etc. Când îţi apar astfel de gânduri, inoculate de Satan, să fii foarte atent. El vrea să te nenorocească. Acela e scopul lui final.
Vedem în versetul 6, din Geneza capitolul 3, că de-ndată ce Eva „a văzut că fructul era bun de mâncat”, trupul ei a fost atras înspre acel pom. Acel fruct oprit are multe reprezentări echivalente în secolul douăzeci şi unu. În viaţa de zi cu zi constatăm că trupurile noastre sunt atrase de multe lucruri pe care le-a interzis Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu continuă, spunând că Eva a constatat faptul că pomul era şi „plăcut de privit”. Constatăm că multe din lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a interzis sunt plăcute ochilor noştri.
Se spune mai departe că Eva a găsit atrăgător pomul şi pentru ceea ce promitea fructul acelui pom intelectului ei. A văzut fructul ca pe ceva care ar putea să o facă înţeleaptă. Mintea noastră, de asemenea, este atrasă de multe lucruri pe care le-a interzis Dumnezeu. Fii foarte atent când trupul şi mintea îţi sunt atrase de ceva despre care conştiinţa îţi spune că este greşit.
Sunt sigur că în acel moment conştiinţa Evei i-a spus clar că ceea ce intenţiona să facă era greşit. Ştia foarte bine că Dumnezeu îi spusese să nu mănânce din acel fruct. Însă acţiunea ei practică care a fost? Deoarece atât trupul, cât şi mintea ei doreau fructul, ea s-a convins pe sine însăşi că nu era nimic rău în a-l mânca. Şi-a ucis astfel conştiinţa, a luat fructul şi l-a mâncat.
Ce a realizat Satan prin faptul că a determinat-o pe Eva să păcătuiască? Cu mult timp în urmă, Satan însuşi căzuse din prezenţa lui Dumnezeu. Odată devenit rău, el era hotărât să-i facă răi şi pe alţii. Iar acum, acelaşi fenomen are loc şi în rasa umană: când un om face ceva rău, el nu se mulţumeşte să rămână singur în răul pe care l-a comis. El vrea să-i facă şi pe alţii să înfăptuiască răul acela.
Aş dori să-i încurajez pe toţi tinerii să citească cartea Proverbe din Scriptură. Aceasta e, într-adevăr, o carte bună pentru fiecare dintre voi. În Proverbe 1:10 ni se spune: „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!”
Satan a devenit rău şi a vrut să o atragă şi pe Eva în căderea lui. Iar când Eva a devenit părtaşă acelui spirit otrăvitor, ea a vrut să îl atragă în cădere şi pe soţul ei. Aşa că a luat un alt fruct şi i l-a dat soţului ei.
Aşa s-a multiplicat răul în lume de-a lungul secolelor. Un om devine rău şi îi atrage şi pe alţii în căderea lui.
Iată de ce trebuie să fim vigilenţi întotdeauna. Uneori Satan vine la noi ca un leu care răcneşte. Dacă ar veni întotdeauna ca un leu care răcneşte l-am recunoaşte cu uşurinţă. Însă el nu vine mereu în felul acesta. Uneori vine într-un mod linguşitor, ca un „înger de lumină” (2 Corinteni 11:14); şi atunci trebuie să fim noi cu-adevărat precauţi.
Gândiţi-vă la momentul în care Isus le-a spus ucenicilor Săi că El urma să sufere şi să moară pe cruce, iar Petru I-a răspuns: „nu, Doamne, nu lăsa să ţi se întâmple aşa ceva”. Ce a făcut atunci Isus? S-a întors imediat şi i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano” (Matei 16:23). El a recunoscut faptul că sugestia de a evita moartea pe cruce era glasul lui Satan, chiar dacă glasul acela venea prin Petru.
Isus ştia că El trebuia să meargă la cruce, deoarece crucea era singura Cale prin care păcatele oamenilor puteau fi iertate. Însă Petru nu vedea clar adevărul acesta. El a fost bine intenţionat, dar nu şi-a dat seama că, în acel moment, cel care vorbea prin el era Satan care încerca să-L oprească pe Isus de la moartea Sa răscumpărătoare. Da, Satan poate să vină la noi chiar printr-un prieten apropiat şi să ne sugereze ceva care, omeneşte vorbind, pare a fi un sfat plin de afecţiune şi bun. Aşa că trebuie să fim vigilenţi tot timpul.
Cea mai importantă parte a omului nostru lăuntric este conştiinţa; şi este de o importanţă vitală, pentru fiecare dintre noi, să ne dorim cu ardoare o conştiinţă sensibilă – una care să ne dea avertismente puternice, chiar şi la greşeli mici.
Uitaţi-vă la tălpile picioruşelor unui bebeluş. Cât sunt ele de moi şi de delicate! Comparaţi-le cu tălpile propriilor voastre picioare. Câtă diferenţă! Ale voastre au devenit aşa de tari. Poate fi la fel şi în cazul conştiinţei voastre.
Când v-aţi născut aţi avut o conştiinţă delicată – exact ca acele tălpi gingaşe ale unui bebeluş; aceasta era sensibilă chiar şi la cel mai mic rău pe care-l făceaţi. Însă, pe măsură ce aţi crescut, aţi început să spuneţi minciuni, să înşelaţi, să furaţi lucruri, să-i răniţi pe alţii în multe feluri, să copiaţi la lucrările de control la şcoală, să vă
răzvrătiţi împotriva părinţilor voştri şi să faceţi multe alte lucruri rele. Aţi început, astfel, să vă ucideţi conştiinţa până când ea a devenit tare şi insensibilă la păcat – asemenea tălpilor picioarelor voastre.
Prin apostolul Pavel, Scriptura ne îndeamnă „să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11) .
Satan a venit atât de ingenios la Eva, ispitind-o cu ceva ce arăta atât de atrăgător, iar în final a distrus-o. Astăzi Satan vine în acelaşi mod, pentru a ne distruge: nu numai cu lucrurile pe care le-am menţionat, dar şi cu forme mult mai directe de închinare satanică. El duce oamenii în rătăcire prin vrăjitorie, prin diverse jocuri pe calculator (cum ar fi „Închisori subterane şi diavoli”), prin chemarea duhurilor celor morţi, prin astrologie, prin horoscoape, prin ghiciri în palmă, etc., etc. Prin toate aceste mijloace, Satan încearcă să acapareze mintea şi inima oamenilor.
Idolatria, de asemenea, îi aduce pe oameni în legătură cu Satan, deoarece în spatele fiecărui idol este un diavol (vezi 1 Corinteni 10:19-20) – chiar dacă acel idol are un nume inofensiv ca „Pruncul Iisus”, „Maica Domnului” sau un alt nume înşelător. Dumnezeu urăşte idolatria tocmai datorită contactului care se realizează, prin ea, între om şi Satan şi ne porunceşte să evitămorice formă a închinării la idoli (Exodul 20:4-5; 1 Corinteni 10:14; 1 Ioan 5:21).
O altă metodă prin care Satan întinează minţile tinerilor este cea a filmelor video şi a programelor de televiziune. Când vedeţi toate acele scene de sex şi de violenţă nu aveţi, după aceea, visuri de noapte în legătură cu acele scene? În urma vizionării vă alegeţi atât cu coşmaruri înfricoşătoare, cât şi cu vise murdare. Prin
aceste căi, diavolul vă penetrează mintea atât cu frică, cât şi cu fapte obscene, astfel încât el vă poate distruge, treptat, întreaga viaţă.
Dacă Eva, simţindu-se ademenită să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi a răului, L-ar fi chemat în ajutor pe Dumnezeu, succesiunea evenimentelor ar fi fost complet alta.
Când am devenit creştin, la vârsta de 19 ani, am ştiut că nu trebuie să mai merg niciodată la vreun film. Într-o zi însă au venit prietenii mei cerându-mi să merg cu ei la cinematograful din baza navală (unde lucram), la un film. Atunci am observat că nu aveam curajul să le spun că, datorită faptului că devenisem creştin, nu voi mai merge la film cu ei. Aşa că m-am dus cu ei, însă pe tot parcursul drumului, până am ajuns la cinematograf, m-am rugat Domnului în inima mea, spunând: „Doamne, te rog, ajută-mă. Scapă-mă din această situaţie. Eu nu vreau să merg la film.” Când, în sfârşit, am ajuns la cinematograf, la intrare era pus un afiş care anunţa că filmul nu putea fi vizionat în seara aceea, deoarece nu primiseră încă rola filmului. L-am lăudat pe Domnul, pentru că mi-a răspuns într-un mod atât de minunat la rugăciune. Însă Domnul mi-a vorbit după aceea, spunându-mi: „Te-am ajutat de data aceasta, însă data viitoare tu vei fi acela care va trebui să spui ‚Nu'”. Eram atât de încurajat de răspunsul miraculos pe care mi-l dăduse Dumnezeu la rugăciune, încât următoarea dată, când au venit prietenii să mă cheme la film, am putut spune cu uşurinţă: „Nu”.
Când Dumnezeu a venit în grădina Edenului şi le-a vorbit lui Adam şi Evei, confruntându-i cu păcatul lor, l-a blestemat pe Satan, spunându-i: „sămânţa ei [a femeii] îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3:15). Această dublă zdrobire a avut loc la
Golgota. Isus Hristos a fost născut dintr-o femeie şi a
„zdrobit capul” lui Satan, prin victoria Sa definitivă, la Calvar; iar Satan a „zdrobit călcâiul” lui Isus, prin piroanele care L-au ţintuit pe Isus pe cruce.
Vedem, astfel, că Geneza 3 se termină cu un mesaj al speranţei, şi anume: că Satan nu va stăpâni peste om pentru totdeauna. Isus a venit şi l-a înfrânt pe Satan. Din această cauză, Isus poate să-i elibereze acum pe toţi oamenii de sub stăpânirea lui Satan.
Fiind conştient de înfrângerea vrăjmaşului, tu trebuie să iei acum atitudine şi să nu îi mai permiţi vreodată lui Satan să aibă vreun control asupra vieţii tale. Conştiinţa ta care a ajuns nesimţitoare poate deveni din nou sensibilă, ca a unui copilaş, dacă crezi că Isus Hristos, murind pe cruce, a anulat orice putere a lui Satan asupra ta.
Biblia îl numeşte Pârâş (Acuzator) pe Satan (Apocalipsa 12:10) . El va continua să te acuze în legătură cu eşecurile şi păcatele tale din trecut, chiar dacă ai mărturisit acele căderi lui Dumnezeu, poate chiar de sute de ori până acum. Singura modalitate prin care poţi birui acuzaţiile lui Satan este prin mărturisirea tuturor păcatelor înaintea lui Dumnezeu şi prin credinţa că Dumnezeu va împlini ceea ce a promis – că te va curăţa pe deplin prin sângele lui Isus vărsat pentru tine la cruce (vezi 1 Ioan 1, versetele 7 şi 9). Principala metodă prin care Satan îi hărţuieşte pe copiii lui Dumnezeu este acuzaţia. Pentru a-l birui pe Acuzator trebuie să cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu.
Nu este nevoie de multiple mărturisiri ale aceluiaşi păcat. De îndată ce ţi-ai mărturisit păcatul O SINGURĂ DATĂ, Dumnezeu este credincios să te ierte imediat. Iată cum îl poţi birui pe Satan la momentul prezent:
spunându-i că TOT trecutul tău a fost şters prin sângele
lui Hristos (vezi Apocalipsa 12:11).
Isus a murit nu numai pentru a-ţi ierta păcatele, ci şi pentru a te elibera de sub autoritatea lui Satan, care te-a înrobit prin atât de multe obiceiuri rele. Aminteşte-ţi: capul lui Satan a fost zdrobit cu desăvârşire de către Mântuitorul tău.
Aleluia!
DE CE NU L-A NIMICIT DUMNEZEU PE SATAN
Pentru început, să vedem ce anume îl degradează pe om, reducându-l până la nivelul unui animal?
Răspunsul îl găsim în atitudinea omului, de a fi interesat numai de nevoile lui trupeşti şi de existenţa lui materială. Care sunt interesele unui animal? Mâncarea, odihna şi satisfacerea sexuală – cam asta e tot ce îl interesează. Iar când un om este interesat numai de aceste lucruri putem să spunem că el a decăzut la o stare care este specifică animalelor.
Însă Dumnezeu nu l-a creat pe om pentru a fi doar un altfel de animal. Pe de altă parte, vedem că nici educaţia nu îl face pe om superior animalelor, deoarece chiar şi oamenii cu multă educaţie se comportă câteodată ca animalele.
Există o parte lăuntrică în noi care este mai profundă chiar şi decât mintea noastră. Această parte se numeşte duh sau spirit. Duhul nostru ne face conştienţi de Dumnezeu.
Când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a creat cu o
voinţă liberă. El i-a dat omului libertatea de alegere.
Când Lucifer a fost creat ca înger, şi el a fost înzestrat cu libertatea de alegere. De aceea a putut el să spună: „mă voi ridica deasupra tronului lui Dumnezeu”.
Existau multe alte făpturi create de Dumnezeu care nu aveau voinţă liberă. Stelele şi planetele, de exemplu. De mii de ani, planetele din sistemul nostru solar nu s-au revoltat niciodată împotriva legilor lui Dumnezeu. De ce? Pentru că ele nu au libertatea de alegere. Pe de altă parte, planetele nu pot deveni copii ai lui Dumnezeu. Pentru ca cineva să devină un copil al lui Dumnezeu, el trebuie să fie creat cu voinţă liberă ca să poată alege ceea ce vrea, într-un mod spontan.
Însă pericolul libertăţii de alegere este că poţi folosi această libertate pentru propria ta plăcere şi pentru a fi neascultător faţă de poruncile lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu a fost dispus să-Şi asume acest risc, deoarece El dorea copii ascultători; şi aici Satan are un anumit rol în planul lui Dumnezeu.
Tot haosul, confuzia, bolile şi răul din lume sunt rezultatul direct al nesupunerii omului faţă de Dumnezeu şi a ascultării de diavol în grădina Edenului.
Atunci ne putem întreba: „Dacă Satan este cauza fundamentală a tuturor problemelor din lume, atunci de ce nu-l distruge Dumnezeu pe Satan?”
Ei bine, sper să avem măcar atâta încredere în Dumnezeu, încât să acceptăm ideea că înţelepciunea Lui e mai mare decât a noastră. Înţelepciunea noastră este ca o ceşcuţă de apă, în timp ce a lui Dumnezeu este ca un ocean.
Putem fi siguri că Dumnezeu, dacă i-a permis lui Satan să existe şi să fie activ pe Pământ, trebuie să aibă un motiv bine întemeiat pentru aceasta.
De fapt, Dumnezeu face ca activitatea rea a lui Satan să fie întoarsă înspre realizarea anumitor lucrări bune în sfinţii Lui. De aceea îi permite lui Satan să existe.
Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu îi permite lui Satan să fie cauza atâtor rele, pagube şi suferinţe pe Pământ este acela că oamenii, ca o consecinţă a acestor rele, se vor întoarce la Dumnezeu. Ţinând seama de egocentrismul în care se află omul, în urma căderii în păcat, putem stabili cu uşurinţă o prognoză a comportamentului uman în condiţiile în care viaţa pe Pământ ar fi foarte confortabilă: fără boli, suferinţe, sărăcie sau mizerie. Este foarte probabil că în acele condiţii nu s-ar găsi nici un om care, cel puţin, să se gândească la Dumnezeu!
Tot ce permite Dumnezeu are un scop. Citim în Vechiul Testament că în pustie israeliţii, atunci când au uitat de Dumnezeu, au fost muşcaţi deodată de şerpi veninoşi. Atunci ei s-au întors imediat la Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat (Numeri 21). Nu a fost oare folositoare prezenţa acelor şerpi veninoşi, ca să-i determine pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu?
Am auzit despre experienţa pe care a avut-o un om de afaceri, care cândva fusese aproape de Dumnezeu. Însă, pe măsură ce afacerea lui prospera, el s-a îndepărtat de Dumnezeu. Prezbiterii bisericii i-au vorbit în mod repetat şi au încercat să-l întoarcă înapoi la Domnul. Însă el era prea ocupat cu afacerea lui. Într-o zi, un şarpe veninos l-a muşcat pe cel mai mic dintre fiii lui şi copilul a ajuns grav bolnav. Chiar şi doctorii au renunţat la orice speranţă. Atunci tatăl a devenit foarte îngrijorat şi a trimis după unul din prezbiterii bisericii ca să se roage pentru copil. Prezbiterul respectiv era un om înţelept. A venit şi s-a rugat astfel: „Doamne, Îţi mulţumesc că ai trimis acel şarpe să-l muşte pe copilul acesta – pentru că eu n-aş fi putut să conving familia aceasta să se mai gândească la Tine; dar ceea ce n-am putut eu face în şase ani, a făcut acest şarpe într-un moment! Acum, că ei şi-au
învăţat lecţia, Doamne, vindecă-le, te rog, copilul şi ajută-i să nu mai aibă niciodată nevoie de şerpi care să le aducă aminte de Tine.”
Sunt oameni care nu se gândesc la Dumnezeu până când, într-o zi, ei se trezesc că au fost internaţi de urgenţă la spital cu cancer. Apoi, dintr-o dată, ei încep să se gândească la Dumnezeu şi se întorc la Hristos şi sunt născuţi din nou. Bolile incurabile, bolile cronice, sărăcia şi multe alte rele din această lume sunt toate folosite de Dumnezeu pentru a-i întoarce pe oameni de la păcatele lor, ca locuinţa lor veşnică să fie Cerul. Aşa foloseşte Dumnezeu tocmai lucrările rele ale lui Satan pentru a scoate suflete din ghearele lui, asigurând acelor suflete mântuirea pentru veci de veci. Astfel demonstrează Dumnezeu, din nou şi din nou, faptul că răul produs de Satan se întoarce, în final, împotriva lui Satan însuşi.
De asemenea în viaţa noastră, a credincioşilor, Dumnezeu întoarce lucrările rele ale lui Satan înspre curăţirea şi sfinţirea noastră.
Gândiţi-vă la exemplul focului. Ştim că, de-a lungul istoriei, milioane de oameni au murit arşi de foc. Cu toate acestea nimeni nu s-a oprit vreodată din folosirea focului, deoarece gătirea mâncării şi funcţionarea automobilelor, avioanelor, utilajelor, etc., se face cu ajutorul focului. Focul este folosit şi pentru curăţirea aurului – acesta nu ar putea fi curăţit prin nicio altă metodă. Aşadar, focul poate avea utilizări foarte bune.
De asemenea, gândiţi-vă la electricitate. Milioane de oameni au murit electrocutaţi. Putem afirma cu certitudine că electricitatea este foarte periculoasă. Cu toate acestea ştim cu toţii că ea poate fi pusă în slujba unor scopuri foarte utile. Aşa stau lucrurile şi în privinţa lui Satan.
Adam şi Eva, când au fost creaţi, erau inocenţi. Pentru a ajunge să fie sfinţi trebuiau să facă o alegere; şi pentru a face o alegere ei trebuiau să fie ispitiţi – ca să poată refuza neîncrederea faţă de Dumnezeu şi pofta, alegând, în schimb, încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu şi stăpânirea de sine. Acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu i-a permis lui Satan să intre în grădina Edenului şi să îi ispitească.
Crezi că ar fi fost dificil pentru Dumnezeu să îl împiedice pe Satan să intre în acea grădină? Nu, deloc. Însă, fără ispitire, Adam nu ar fi putut deveni sfânt. Ar fi rămas inocent pentru totdeauna .
Există o mare diferenţă între inocenţă şi sfinţenie. Inocenţa este ceea ce vezi într-un copilaş. Dacă vrei să ştii cum a fost Adam când a fost creat, uită-te la un copilaş – inocent şi neştiutor în ce priveşte binele şi răul.
Un copil mic este inocent, dar nu este sfânt, nu este desăvârşit. Pentru ca să devină desăvârşit, acel copil va trebui să crească şi să facă anumite alegeri, refuzând răul şi alegându-L pe Dumnezeu.
Numai atunci ne dezvoltăm caracterul când, în mintea noastră, refuzăm să cedăm în faţa ispitei. Tu ai ajuns să fii ceea ce eşti, datorită alegerilor pe care le-ai făcut până acum în viaţa ta.
Dacă alţi oameni din jurul tău sunt mai buni decât tine, aceasta se datorează faptului că ei au luat decizii mai bune pentru viaţa lor decât deciziile pe care le-ai luat tu pentru viaţa ta. Noi toţi facem alegeri în fiecare zi – şi acele alegeri determină ceea ce vom deveni în final.
În grădina Edenului, Eva a făcut o alegere. Practic,
prin decizia luată, ea a spus în mod implicit următoarele:
„Mai degrabă îmi satisfac dorinţele trupeşti şi accept ceea
ce-mi oferă Satan decât să fiu limitată de restricţiile pe
care mi le-au impus poruncile lui Dumnezeu. Vreau să fiu liberă.”
Însă a devenit liberă? Nu. Ea a devenit o sclavă a lui Satan. Numai ascultarea de poruncile lui Dumnezeu ne poate face cu adevărat liberi.
În acea zi, în Eden, Adam şi Eva au luat o decizie foarte importantă care a produs efecte pe termen lung, atât pentru toată durata vieţii lor, cât şi pentru cea a generaţiilor următoare. Toate deciziile au consecinţe – uneori consecinţe care, din nefericire, îi afectează şi pe urmaşii noştri. Adam şi Eva, ca urmare a deciziei lor, au trăit experienţa amară de a fi îndepărtaţi din prezenţa lui Dumnezeu pentru tot restul vieţii lor.
Aşa că, să nu-ţi imaginezi că nu au importanţă acele mici alegeri din viaţa ta cotidiană şi nu te gândi că nu vei culege în viitor roadele atitudinilor şi faptelor pe care le semeni acum în ogorul vieţii tale. Dumnezeu va permite să fii încercat şi ispitit; şi în acest scop îl lasă liber şi activ pe Satan.
Permiteţi-mi să vă arăt un exemplu din Vechiul Testament, din cartea lui Iov. În capitolul 1 citim despre o conversaţie care a avut loc în Cer între Dumnezeu şi Satan. Această conversaţie a afectat într-un mod dramatic experienţa de viaţă a lui Iov. Din acest exemplu, noi putem învăţa multe despre lucrările lui Satan.
În Iov 1:6 citim că într-o zi fiii lui Dumnezeu (îngerii) au venit să se prezinte înaintea Domnului. Satan a venit şi el printre ei. Dumnezeu l-a întrebat de unde vine.
Ascultaţi răspunsul lui Satan. El a spus că a vizitat diferite locuri de pe Pământ. Ştiaţi că Satan este activ în lumea aceasta chiar şi acum?
Mulţi oameni trăiesc cu ideea că Satan locuieşte în Iad. Dacă ar fi adevărat, atunci n-ar putea să ne tulbure pe noi, aici pe Pământ.
Satan însă nu locuieşte în Iad.
Biblia ne învaţă că există trei ceruri. Primul cer este ceea ce noi numim „spaţiu cosmic”. Al treilea Cer este prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:2). Când Satan a fost îndepărtat din prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu (al treilea Cer), el a fost dat jos în al doilea cer (Efeseni 6:12), şi nu în Iad. Din al doilea cer, el are libertatea să vină oricând pe Pământ. De aceea a putut el să vină în grădina Edenului; şi de aceea el şi demonii lui pot veni pe Pământ chiar şi astăzi.
Biblia spune că Satan dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând oameni pe care să-i devoreze. El caută tot timpul să ispitească tinerii, pentru ca aceştia să facă alegeri greşite. Astfel, Satan vrea să pătrundă în viaţa lor ca să-i jefuiască de puritatea, de sinceritatea şi de integritatea lor şi să le distrugă astfel caracterul, iar în final să-i ia cu el în chinurile veşnice ale Iazului de Foc.
Iată de ce cutreieră Satan de jur-împrejurul Pământului.
Poţi fi sigur că Satan îi ţine pe oameni sub observaţie; pe fiecare om în parte. Te-a urmărit din copilărie şi a căutat tot timpul să te ispitească să faci răul şi să faci alegeri greşite, ca să te poată nenoroci. El a fost acela care ţi-a şoptit să copiezi la lucrările de control, să porţi duşmănie împotriva altora, să spui minciuni părinţilor şi profesorilor tăi, să furi lucrurile altora, să citeşti cărţi obscene, etc.
În cartea Iov vedem, mai departe, că Dumnezeu i-a spus lui Satan: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi
curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău” . Aşa cum era de aşteptat, Satan ştia totul despre Iov. De fapt, Iov era numărul unu pe „lista neagră” a lui Satan. Aşa că Satan a răspuns, spunând: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara” (Iov 1:8-10) .
Aici avem o lecţie minunată pe care o putem învăţa: Dumnezeu pune un zid protector în jurul copiilor Săi – un zid triplu: în jurul trupului lor, în jurul familiilor lor şi în jurul posesiunilor lor.
Este un privilegiu binecuvântat de care ne putem bucura, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, de a avea ridicată în jurul nostru această gardă care ne asigură protecţie divină în cele trei domenii. Scriptura ne spune în Proverbe 18:10 că Numele Domnului este un turn tare, în care cel neprihănit poate fugi şi poate găsi protecţie. Există o siguranţă enorm de mare în Numele lui Isus. Satan nu se teme de nici un alt nume decât de Numele lui Isus Hristos, Persoană care l-a înfrânt la crucea Golgotei. Când viaţa noastră este predată lui Hristos, putem folosi Numele Lui pentru a ne împotrivi lui Satan. Biblia spune:
„Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” .
Citim mai departe, în cartea lui Iov, că Dumnezeu i-a permis lui Satan să îl atace pe Iov, provocând daune sănătăţii, familiei şi posesiunilor lui. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a deschis câte puţin, pentru o vreme, fiecare dintre zidurile protectoare, pentru a-i permite lui Satan să intre şi să-l încerce pe Iov. De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Pentru ca Iov să poată „ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10). După ce s-a terminat încercarea, citim că Iov a devenit un om mai smerit şi mai evlavios, având caracterul curăţit de toată autoîndreptăţirea pe care şi-o atribuise înainte.
Din acelaşi motiv ne lasă Dumnezeu şi pe noi să fim încercaţi: pentru ca, din aceste încercări, să ieşim mai curaţi, mai smeriţi, mai evlavioşi, mai iubitori şi mai buni, mai milostivi şi mai puţin autoîndreptăţiţi; deci mai asemănători cu Însuşi Isus.
Prin urmare, văzând cum agresiunile satanice sunt întoarse înspre binele copiilor lui Dumnezeu, putem înţelege că, dacă raportarea noastră este cea corectă, Satan nu poate face altceva decât să servească unui scop foarte util – acela de sfinţire a vieţii noastre.
Toate acestea ne învaţă cel puţin două lucruri:
În primul rând : fără permisiunea lui Dumnezeu, Satan nu se poate atinge niciodată de vreun copil al lui Dumnezeu – nici de trupul lui, nici de familia lui şi nici de posesiunile lui.
Iar în al doilea rând: oricând i se permite lui Satan să ne atingă sau să ne rănească în vreun fel, aceasta are întotdeauna scopul ca noi să putem deveni mai asemănători cu Hristos, mai liberi de lucrurile temporare, pământeşti şi cu mintea mai mult îndreptată înspre Cer.
Nu-i aşa că e o mare încurajare pentru noi să ştim că Tatăl nostru Ceresc are controlul deplin, chiar şi asupra acţiunilor rele pe care le întreprinde Satan împotriva noastră?
Vreau să vă spun vouă tuturor, tinerilor, că, dacă vă predaţi viaţa lui Dumnezeu, veţi avea întotdeauna acest zid de protecţie triplu în jurul trupurilor, a familiilor şi a posesiunilor voastre. Fără permisiunea lui Dumnezeu, Satan nu va putea trece prin nici unul dintre aceste ziduri; şi oricând i se va permite lui Satan să pătrundă, puteţi fi siguri că aceasta va fi înspre binele vostru.
Vedem deci că Biblia ne dă o învăţătură clară despre Satan şi despre lucrările lui – nu ca să ne înspăimânte, ci ca să ne ajute să vedem scopul pentru care Dumnezeu îl lasă pe Satan să existe.
METODELE LUI SATAN
Dacă tu, ca persoană tânără, nu ştii cum să i te împotriveşti diavolului în viaţa ta, această neştiinţă nu numai că îţi poate nenoroci viaţa pe acest Pământ, dar, mai mult decât atât, îţi poate distruge şi destinul veşnic. Satan nu va aştepta ca tu să te maturizezi, înainte de a porni atacurile împotriva ta . El a început deja să atace şi este activ chiar acum. Aşa că este de-o importanţă vitală pentru tine să cunoşti cât mai multe despre metodele lui.
Din nefericire, majoritatea oamenilor îşi formează
o idee despre diavol fiind inspiraţi mai degrabă din reclamele de la televizor decât din învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, ei se gândesc la Satan ca la un personaj hidos, inofensiv de altfel, cu coarne, cu gheare şi cu o coadă verde în formă de furcă. Însă nicăieri în Biblie nu citim că Satan ar avea o formă aşa de respingătoare. Satan este duh, o persoană din lumea spirituală, şi este mult prea şiret pentru a veni într-o asemenea formă care să-i facă pe oameni s-o ia la fugă dinaintea lui. Dacă ar veni aşa, cum ar putea el să-i ducă pe oameni în rătăcire?
Din contră, Satan este o persoană necinstită, care se aseamănă mai mult cu un şarlatan; el îţi câştigă mai întâi încrederea iar apoi te înşală. Biblia spune că Satan
„se preface într-un înger de lumină” – într-unul deosebit de atrăgător – şi pentru că el vine ca „înger de lumină” este numit cel „care înşeală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9).
Permiteţi-mi să vă iau ca exemplu practicile de karate. Majoritatea oamenilor cred despre karate că este doar o formă a artelor marţiale, o metodă de autoapărare, etc. Însă adevărul întreg este altul. Exact ca yoga, care pare a fi doar un exerciţiu fizic şi care îi atrage însă pe oameni la idolatrie (învăţându-i să se închine Soarelui), în acelaşi fel şi în spatele practicii karate sunt forţe demonice. Există anumiţi demoni care sunt ataşaţi acestei practici, karate, şi eu am văzut manifestarea lor atunci când m-am rugat pentru oameni posedaţi de demoni. Însă, când aceşti demoni intră în oameni, ei se prezintă întotdeauna ca mesageri inofensivi ai unor lucruri aparent bune, cum ar fi autoapărarea.
În grădina Edenului, Satan a venit la Eva într-un mod fermecător şi foarte îmbietor. Dacă ar fi fost respingător, Eva ar fi fugit de el.
Observaţi faptul că atât la începutul Vechiului Testament, cât şi la începutul Noului Testament apare scena ispitirii de către Satan: ispitirea lui Adam şi Eva, la începutul Vechiului Testament (Geneza capitolul 3) şi ispitirea lui Isus, la începutul Noului Testament (Matei capitolul 4). Acest fapt ne arată importanţa pe care o acordă Biblia cunoaşterii de către noi a metodelor vrăjmaşului.
Dacă vom urma exemplul lui Adam şi Eva, în modul în care s-au confruntat ei cu Satan, vom cădea în mod sigur, dar dacă urmăm exemplul lui Isus, în modul în care S-a confruntat El cu Satan, vom birui.
Imediat după ce Isus a fost botezat în apă şi uns de Duhul Sfânt, chiar înainte de a începe lucrarea Sa publică, primul lucru pe care-l citim este că El a fost dus de Duhul Sfânt în pustie ca să fie ispitit de diavolul (Luca 4:1).
Este într-adevăr uimitor faptul că Duhul Sfânt l-a condus pe Isus să-l întâlnească pe diavol. Cineva s-ar putea gândi că Duhul Sfânt îi conduce pe oameni numai pe vârfuri de munte, pentru a le da viziuni şi revelaţii despre Dumnezeu şi despre Cer!!! Da, El ne conduce în astfel de locuri, dar El ne conduce şi în locuri unde putem fi ispitiţi de Satan.
Bineînţeles că Duhul Sfânt nu ne va călăuzi niciodată în locuri care sunt dăunătoare pentru noi. Putem astfel înţelege, din acel singur verset al Scripturii (Luca 4:1), că ispitirile, dacă le biruim, sunt folositoare pentru noi. Altfel, Duhul Sfânt nu L-ar fi dus pe Isus în pustie pentru a fi ispitit de Satan şi nu ne-ar călăuzi nici pe noi în situaţii în care să fim ispitiţi. Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, dar El permite să fim ispitiţi de Satan.
Satan:
Observaţi momentul, temporizarea, ispitirilor lui
El a venit la Isus chiar după ce Isus postise timp de
patruzeci de zile şi nopţi, când El a fost flămând. Satan încearcă să ne atace tocmai atunci când suntem extenuaţi din punct de vedere fizic sau când avem parte de unele presiuni mentale sau emoţionale în viaţa noastră.
În al doilea rând, observăm că Satan a venit la Isus după ce Domnul fusese uns cu Duhul Sfânt şi auzise vocea de aprobare din Ceruri. De aici învăţăm că Satan vine să ne ispitească de îndată ce am avut o perioadă de mari binecuvântări din partea lui Dumnezeu.
Deci haideţi să fim vigilenţi la diversele tactici ale lui Satan. După ce Dumnezeu ne-a binecuvântat într-un mod extraordinar, Satan va veni să ne testeze, încercând să ne înalţe în mândrie. Sau, când am căzut la un examen, când suntem bolnavi sau epuizaţi fizic, el va veni să ne testeze, încercând să ne cufunde în descurajare.
Ambele stări, pe care încearcă să ni le inducă Satan, au scopul de a ne face să păcătuim.
Ca un mare avantaj, Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost dat deja, astfel că putem cunoaşte dinainte uneltirile şi vicleşugurile lui Satan. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată cum anume dă târcoale Satan şi cum atacă, ce fel de momente şi împrejurări foloseşte, cum îşi ademeneşte victimele şi ce le propune. Scriptura ne arată cum au fostînşelaţi alţii şi cum a biruit Isus.
Care sunt fronturile de atac ale lui Satan?
În primul rând, vedem că el L-a ispitit pe Isus prin dorinţele Sale trupeşti, legitime. Satan i-a sugerat lui Isus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să devină pâini”.
Aşa vine Satan şi la noi. Ne ispiteşte să ne satisfacem nevoile trupeşti legitime, prin modalităţi nelegitime. Însă Isus a fost vigilent şi a răspuns:
„Este scris…”
Cu mii de ani înainte de acest incident, când Satan a venit la Eva, el a pus sub semnul întrebării Cuvântul lui Dumnezeu, spunând: „Oare a zis Dumnezeu…?”.
Ştiai că există o singură carte în lume pe care Satan o urăşte din toată inima? Este Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Şi de ce o urăşte? Pentru că ea ne descoperă cum s-a transformat el, din Lucifer în Satan, îi demască toate vicleşugurile şi, lucrul cel mai important: ne spune totul despre înfrângerea lui definitivă la crucea Golgotei, precum şi despre judecarea lui finală, când va reveni Hristos pe Pământ.
De aceea urăşte Satan Biblia şi încearcă mereu, prin toate mijloacele, să-i împiedice pe oameni s-o citească; astfel că oamenii, decât să citească Biblia, mai degrabă citesc un roman sau o comedie. Vrăjmaşul ştie că
acele romane şi comedii nu te pot ajuta să ieşi biruitor asupra lui, pe când Biblia dispune de acest potenţial.
Când a venit Isus pe Pământ, El S-a făcut om, ca noi, şi „a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi” (Evrei 2:17; 4:15). De ce? Pentru a putea fi un exemplu pentru noi. Pentru ca porunca „Vino după Mine!” să fie una accesibilă pentru noi.
Iar în incidentul ispitirii Lui în pustie, care este exemplul pe care îl putem urma? Acela de a rosti numai Cuvântul lui Dumnezeu când suntem ispitiţi de Satan. Isus nu a stat la taifas cu Satan, aşa cum făcuse Eva. El nu a purtat o discuţie despre faptul că avea sau nu nevoie de hrană pentru trupul Său sau despre calitatea mâncării, despre necesitatea ei, etc. El a fost preocupat numai de ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său.
Dragii mei prieteni, vreau să vă spun că, dacă trăirea voastră, în viaţa de zi cu zi, va fi bazată pe acest principiu unic, care spune: „Vreau să ştiu ce anume a spus Dumnezeu în Cuvântul Său în privinţa lucrurilor aflate în discuţie! Numai acest Cuvânt este autoritatea finală pentru mine”, atunci întotdeauna îl veţi birui pe Satan, aşa cum l-a biruit Isus. De fapt, ca răspuns la toate cele trei ispitiri, cu care a venit Satan, Isus a citat Cuvântul lui Dumnezeu.
Aici vedem contrastul dintre Eva şi Isus. Atitudinea lui Isus a fost următoarea: „Cuvântul lui Dumnezeu pentru sufletul meu este cu mult mai important decât orice hrană pentru trupul meu”. Sau, cu alte cuvinte: „Nevoia de hrană nu este aşa de importantă ca nevoia de a citi, a înţelege şi a împlini Cuvântul lui Dumnezeu”. Aceasta e semnificaţia faptului că Isus, ca răspuns la ispitirea lui Satan, a citat Scriptura din Vechiul Testament: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” .
„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” , dragii mei prieteni tineri? Primul principiu, prin care îl putem birui pe Satan, este acesta: Apreciem Cuvântul lui Dumnezeu la justa Lui valoare şi îl considerăm mai important pentru noi decât satisfacerea ORICĂROR nevoi trupeşti – fie de alimentaţie, fie de natură sexuală, fie de orice altă natură. Dacă nu adopţi această poziţie, chiar de la început, atunci cu siguranţă că vei fi înşelat, mai devreme sau mai târziu.
Poţi fi sigur că diavolul îţi va spune că este mai important să îţi mănânci mâncarea decât să citeşti Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi; şi sunt mulţi credincioşi care îl cred pe diavol.
Una dintre dovezile faptului că ei cred ceea ce le spune Satan este următoarea: ei nu uită niciodată şi îşi fac timp să ia masa (chiar de trei sau de mai multe ori pe zi), dar adeseori uită sau sunt prea ocupaţi să citească şi să cugete la Cuvântul lui Dumnezeu.
Cine a realizat această lucrare de înşelare a credincioşilor, făcându-i astfel slabi? Fără îndoială că însuşi Satan. Ce exemplu remarcabil avem în Isus care, chiar şi după ce a postit patruzeci de zile, a simţit totuşi că era mai important pentru El să împlinească un Cuvânt venit de la Dumnezeu decât să Îşi satisfacă nevoile trupeşti de nutriţie.
Nu-i de mirare că aceia care acordă locul întâi Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa lor au o trăire biruitoare, fără lacune. Apostolul Ioan le-a scris tinerilor (în 1 Ioan 2:14): „sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău” . Este imposibil să-l biruieşti pe Satan în vreun alt mod. Vreau să vă încurajez pe toţi să citiţi şi să cugetaţi la Scripturi în fiecare zi.
Haideţi să ne uităm acum la a doua ispitire.
Aici Satan L-a ispitit pe Isus să se arunce de pe acoperişul Templului şi să pretindă împlinirea
făgăduinţei de protecţie din partea lui Dumnezeu. Era o ispită care-L îndemna să facă ceva spectaculos şi astfel să-Şi câştige admiraţia mulţimilor, care se aflau jos în curte şi care L-ar fi văzut coborând nevătămat în mijlocul lor. Ceea ce I-a sugerat Satan lui Isus era de fapt un şiretlic prin care vrăjmaşul ar fi vrut să-L determine pe Isus să se sinucidă.
Satan te va ispiti adesea să faci ceva spectaculos pentru a obţine aclamaţiile altora sau, poate, pentru a-ţi da ifose că eşti o persoană importantă, etc. Observaţi că Satan a citat lui Isus chiar din Scriptură, spunând: „este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră'” .
Aminteşte-ţi că Satan e în stare chiar să-ţi citeze din Scriptură, dacă în acest fel te poate duce în rătăcire; şi dacă nu cunoşti ceea ce învaţă cu-adevărat Scripturile, te va înşela.
„Fă ceva spectaculos în Numele lui Hristos”, sugerează Satan. S-a întâmplat adesea că creştinismul a fost vorbit de rău, datorită faptelor stupide comise de numeroşi credincioşi, care citau Scripturile şi Îl ispiteau pe Dumnezeu.
De exemplu, există credincioşi care, având motivaţii greşite, cum ar fi dorinţa de a avea un renume că trăiesc prin credinţă, aplică într-un mod mecanic atitudinea de a nu lua nici un tratament când sunt bolnavi. Ei, neavând în inima lor o credinţă autentică venită prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, doar îşi imaginează că „cred”. Aşa ceva este exact ca şi cum ai sări de pe Templu, aşteptând ca îngerii să-ţi asigure protecţie supranaturală! Ei încearcă să forţeze mâna lui Dumnezeu, dar în final mor în bolile lor; iar Numele lui
Isus Hristos este hulit printre neamuri, care rămân cu ideea că creştinismul este o religie de un fanatism stupid.
Iar Satan stă în umbră şi râde că a reuşit să atragă încă un credincios în cursa sinuciderii, nu prin luarea unei otrăvi, ci refuzând să combată otrăvurile din organismul său prin mijloacele naturale create de Dumnezeu. Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu, care ar fi putut fi folositori în lucrarea Împărăţiei Lui pe Pământ, au fost ademeniţi în acest mod şi duşi la moarte de către Satan.
Diavolul îi ispiteşte mereu pe oameni să facă ceva prostesc, ceva care este contrar spiritului şi învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu sau să facă ceva spectaculos. Numai prin smerenie îl biruim pe Satan – printr-o ascultare smerită de Dumnezeu, când nu căutăm în niciun fel vreo slavă pentru noi înşine.
Când Satan I-a citat lui Isus din Scripturi, Isus a citat, ca răspuns, un alt pasaj din Scripturi. El a spus: „De asemenea este scris: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău'”. Nu trebuie să Îl ispitim pe Dumnezeu făcând lucruri prosteşti, stupide sau inutile, aşteptându-ne apoi ca Dumnezeu să ne protejeze de urmările unor astfel de nebunii!
Iar acum, în final, a treia ispitire.
Aici, în cele din urmă, Satan a ajuns la ceea ce şi-a dorit dintotdeauna – închinare. El i-a spus lui Isus:
„Dacă te vei arunca la pământ înaintea mea şi te vei închina mie, îţi voi da toată slava acestei lumi”.
Slava acestei lumi constituie o ispită colosală pentru fiecare dintre noi – bani, popularitate, onoare, poziţie socială, putere, etc. Iar diavolul spune: „Care dintre acestea ai dori să fie ale tale? Spune-mi, iar eu ţi le voi da. Doar pleacă-te, măcar puţin, înaintea mea şi ţi le voi da pe toate”.
Îţi va spune: „Vrei să iei acest examen? Vrei să fii primul din clasă? Îţi voi da ceea ce vrei. Doar pleacă-te înaintea mea – oferă o mită şi obţine întrebările dinainte, mituieşte-l pe profesor şi obţine nişte note mai bune, copiază la examen…”, etc.
Acestea sunt modalităţi prin care mulţi se închină
lui Satan în zilele noastre.
Este oare important pentru voi, tinerii, să ştiţi despre aceste tactici ale lui Satan? Cu siguranţă. Trebuie să ştiţi că, atunci când copiaţi la un examen, vă închinaţi în mintea voastră înaintea lui Satan, spunând, în mod implicit, următoarele: „Mă voi supune ordinelor tale, Satan. Când voi fi în sala unde se dă examenul, voi avea în buzunar o fiţuică”.
Există multe metode ingenioase de copiere la examene, pe care tinerii le-au descoperit în aceste zile – fiindcă Satan este foarte abil şi îşi oferă toate vicleşugurile pentru a-i „ajuta” pe cei care vor să trişeze.
Dacă Satan i-a oferit slava acestei lumi lui Isus, crezi că ţie nu ţi-o va oferi? Iar pe măsură ce înaintezi în vârstă vei descoperi că Satan îţi va face multe alte propuneri nemaipomenite. Sunt oameni care semnează declaraţii false, sunt necinstiţi în activităţile financiar- contabile şi se angajează în activităţi de escrocare – toate acestea doar pentru a câştiga nişte bani în plus, pentru a câştiga mai multă popularitate sau pentru a se căţăra la o poziţie mai înaltă pe scara socială a acestei lumi.
Diavolul le spune mereu oamenilor: „Spuneţi-mi ceea ce vreţi! Eu vă voi da acele lucruri”. Pentru astfel de ispite, Isus are un singur răspuns. El spune: „Pleacă, Satano! Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti'” (Matei 4:10).
Cât de minunat este faptul că avem Cuvântul lui Dumnezeu, care să ne avertizeze în privinţa tuturor
acestor planuri rele ale lui Satan. Cât de binecuvântaţi sunteţi voi, tinerilor, că puteţi învăţa toate acestea la o vârstă aşa de fragedă!
Ce ai de gând să faci, când eşti ispitit să câştigi ceva din această lume şi constaţi că pentru obţinerea acelui lucru trebuie să îţi sacrifici caracterul? Aminteşte-ţi de ceea ce i-a spus Isus lui Satan şi urmează exemplul lui Isus; răspunde şi tu prin Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt ţi L-a descoperit şi pe care tot El ţi-L pune pe inimă în acea situaţie concretă.
Când Satan te ispiteşte, spunându-ţi: „’Nu fi prea neprihănit…’, nu e necesar să spui adevărul în acea chestiune. Spune o mică minciună şi poţi câştiga ceva în această lume”, atunci tu îndrăzneşte şi răspunde-i:
„Pleacă Satan! Nu te voi asculta. Este scris ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’ . Sunt, şi voi rămâne, hotărât să-L urmez pe Isus”.
Satan de multă vreme îşi doreşte ca alţii să i se închine. De aceea a vrut el să fie ca Dumnezeu – deoarece ştia că toată închinarea din Univers se îndreaptă către Dumnezeu. Vroia ca toţi ceilalţi îngeri să i se închine lui. De asemenea, el a vrut ca şi rasa umană, provenită din Adam, să i se închine; şi, ceea ce este şocant, el a vrut ca până şi Isus să i se închine!!!
Când Satan a încercat să-L corupă pe Isus, toate manevrele lui diabolice au rămas fără rezultat, însă acele manevre nu rămân la fel de nefolositoare şi în cazul multor oameni din zilele noastre – de fapt, prin tertipurile sale, Satan a reuşit să-i corupă pe cei mai mulţi dintre ei – chiar pe mulţi, foarte mulţi credincioşi, care-şi încalcă convingerile pentru obţinerea unor profituri pământeşti.
Astăzi sunt milioane de oameni care se închină lui
Satan. Ei nu-şi dau seama că, atunci când dau curs
păcatelor sau acţionează împotriva cugetului lor, ei de fapt îngenunchează înaintea lui Satan. Şi de ce fac asta? Ca să câştige ceva din slava acestei lumi.
Când vrei succesul, popularitatea sau puterea – poate succesul la un examen, faima numelui tău la şcoală ori o anumită poziţie în ierarhia socială – Satan va veni la tine şi îţi va spune: „Îţi voi da eu ceea ce vrei. Acum fă asta. Fă aia. Du-te şi spune asta. Mergi şi fă cealaltă…”
Iar tu ştii foarte bine că tot ce îţi sugerează este rău. Însă mergi, totuşi, înainte şi faci ceea ce îţi spune Satan, închinându-te astfel înaintea lui.
Crezi că te mai poţi numi creştin când faci astfel de lucruri? Categoric: nu. Nici unul nu este creştin dintre aceia care îngenunchează înaintea lui Satan.
Ce trebuie să facem, dacă în anii care au trecut ne- am plecat genunchii înaintea lui Satan? Trebuie să ne pocăim de toate acele situaţii în care am făcut-o, să dăm înapoi ceea ce am furat sau obţinut prin fraudă şi să-i cerem lui Isus să ne ierte şi să ne cureţe.
Haideţi să facem aceasta fără întârziere, ca nu cumva Satan să continue să mai aibă controlul în viaţa noastră.
ÎNFRÂNGEREA LUI SATAN
Acum vreau să vă împărtăşesc ceva despre
înfrângerea lui Satan.
În nici una dintre cărţile de istorie a lumii nu scrie despre cea mai grozavă bătălie care a avut loc vreodată pe acest Pământ. Această luptă s-a dat la crucea Golgotei, când Isus, prin moartea Sa, l-a înfrânt pe Satan, prinţul acestei lumi.
Unul dintre pasajele Scripturii pe care n-ar trebui să-l uitaţi niciodată în viaţă este cel din Evrei 2:14-15. Sunt sigur că lui Satan nu i-ar plăcea ca tu să cunoşti acest pasaj biblic. Nimănui nu-i place să audă despre propria sa înfrângere sau despre propriul lui eşec; tot aşa nici lui Satan nu-i place. Iată pasajul:
„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El [Isus] însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte [prin moartea Lui pe cruce] , să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul şi să izbăvească pe toţi aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.”
Prin moartea Sa pe cruce, Isus l-a făcut pe diavol fără putere. Cu ce scop? Ca noi să fim eliberaţi, pentru totdeauna, din robia lui Satan şi din robia fricii cu care acesta ne ţinea legaţi toată viaţa. Temerile pe care le au oamenii în lume sunt multiple: teama de boală, teama de sărăcie, frica de eşec, frica de oameni, teama de viitor, etc.
Însă cea mai copleşitoare dintre toate acestea e frica de moarte. Orice altă frică este mai mică decât frica de moarte.
Frica de moarte conduce automat la frica de ceea ce se va întâmpla după moarte. Biblia ne învaţă foarte clar că aceia care trăiesc în păcat vor merge, în final, în Iad – în locul pe care l-a rezervat Dumnezeu acelora care nu se pocăiesc.
Diavolul, de asemenea, împreună cu cei care, pe acest Pământ, au fost înşelaţi de el şi duşi în păcat, va fi chinuit şi el în vecii vecilor, în Iazul de Foc.
Isus a venit pe Pământ să ne mântuiască de acest Iad veşnic, luând asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre. Totodată, El a distrus puterea pe care o avea Satan asupra noastră, astfel că vrăjmaşul niciodată nu ne mai poate face vreun rău.
Vreau să ţineţi minte cu toţii, toată viaţa, acest adevăr: DUMNEZEU VA FI ÎNTOTDEAUNA DE PARTEA VOASTRĂ ŞI ÎMPOTRIVA LUI SATAN.
Acesta e un adevăr atât de glorios, care mi-a adus atâta încurajare, mângâiere şi biruinţă, încât doresc mă duc în orice loc din lume şi să-l vestesc fiecărui credincios.
Biblia spune: „Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7) . Numele lui Isus este Acela de care Satan va fugi întotdeauna.
Imaginea pe care o au în minte majoritatea creştinilor este aceea a unui Satan care-i vânează încontinuu, astfel că întreaga lor viaţă este o fugă continuă dinaintea vrăjmaşului. Însă această imagine este exact opusă acelei imagini pe care ne-o învaţă Biblia.
Ce credeţi? Satan era înfricoşat când avea de-a face cu Isus, sau nu? Ştim cu toţii că Satan era înspăimântat când a trebuit să stea înaintea Mântuitorului nostru. Isus este Lumina lumii, iar prinţul întunericului a trebuit să dispară dinaintea Lui.
Ei bine, dragii mei prieteni tineri, permiteţi-mi să vă încredinţez de faptul că Satan se teme, de asemenea, de fiecare credincios care se ridică cu autoritate divină împotriva lui, în Numele Domnului Isus Hristos.
Isus le-a spus ucenicilor Săi că l-a văzut pe Satan căzând din Cer. Isus a descris acolo şi asemănarea acelei căderi, spunând că, atunci când l-a alungat Dumnezeu, Satan a căzut „ca un fulger” (Luca 10:18). De asemenea, în pustie, când Isus i-a poruncit: „pleacă, Satano”, acesta din urmă a dispărut din prezenţa lui Isus cu aceeaşi viteză, în mod fulgerător. Iar când noi, astăzi, ne împotrivim lui Satan în Numele lui Isus, el va fugi şi dinaintea noastră, tot cu viteza fulgerului. Întunericul fuge dinaintea luminii.
Lui Satan îi este teamă de Numele lui Isus. Îi este teamă să-i fie amintit faptul că Isus este Domnul. Oamenii posedaţi de demoni nu vor mărturisi că
„Isus Hristos este Domnul” , nici faptul că Isus „a dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” .
Există putere în Numele lui Isus Hristos: puterea de a scoate orice demon şi de a-l determina pe oricare dintre diavoli să fugă de la tine cu viteza fulgerului. Să nu uiţi asta niciodată.
Vreau să vă încurajez, tinerilor, ca, oricând în viaţă vă veţi afla într-o dificultate sau vă veţi confrunta cu probleme „fără ieşire” sau cu situaţii care îi „lasă pe oameni fără grai”, să chemaţi Numele Domnului Isus.
Spuneţi-I: „Doamne Isuse, eşti de partea mea, împotriva diavolului. Ajută-mă acum.” Iar apoi, întoarceţi-vă către Satan şi spuneţi-i: „Mă împotrivesc ţie, Satan, în Numele lui Isus”. Vreau să vă spun că Satan va fugi imediat de la voi, deoarece Isus l-a înfrânt la cruce. Satan nu are nici o putere împotriva ta, când tu umbli în lumina lui Dumnezeu şi i te împotriveşti în Numele lui Isus.
Evident că Satan nu vrea ca tu să afli despre faptul că el a fost înfrânt în mod definitiv şi de aceea te-a împiedicat mereu, de atâta timp, să auzi şi să asimilezi acest mesaj al victoriei. Din aceeaşi cauză i-a oprit Satan şi pe cei mai mulţi dintre predicatori să predice despre înfrângerea lui.
Vreau să ştiţi cu toţii în mod clar că Satan a fost înfrânt, odată pentru totdeauna, de către Domnul Isus Hristos la cruce. Nu trebuie să te mai temi vreodată de Satan. El nu îţi poate crea probleme. Nu te poate vătăma. Te poate ispiti. Te poate ataca. Însă, dacă te smereşti, te supui lui Dumnezeu şi umbli tot timpul în lumina Lui, atunci harul lui Dumnezeu care este în Hristos te va face mereu biruitor asupra lui Satan. Există o imensă putere în Lumină. Satan, prinţul întunericului, nu poate rezista niciodată pe tărâmul luminii.
Dacă Satan are putere asupra multor credincioşi, aceasta se datorează faptului că ei nu umblă în Lumină, ci în întuneric: trăiesc în păcate ascunse, nu-i iartă pe cei care le-au greşit, sunt invidioşi pe alţii, urmăresc în viaţa lor anumite ambiţii egoiste, etc. Astfel, Satan obţine un drept de stăpânire peste ei. Altfel nu i-ar putea atinge.
Niciodată să nu fii superstiţios, asemenea oamenilor din această lume. Ei se tem să facă anumite lucruri în anumite zile – cum ar fi, de exemplu, în ziua de 13 a lunii dacă ziua respectivă cade vinerea. Unii oameni se sperie când văd o pisică neagră trecând prin faţa lor.
Alţii verifică poziţia Lunii pe cer ca să determine care ar fi perioada nefastă, încercând să evite orice activitate importantă în acea perioadă.
De unde provin astfel de temeri superstiţioase? De la Satan. Isus a venit să ne elibereze de orice fel de frică. Nu trebuie să ne mai temem niciodată de nimic din această lume. Toate superstiţiile sunt de la diavol.
În cartea Apocalipsa ni se spune că într-o bună zi Isus va reveni, îl va lega pe Satan şi îl va arunca în Adânc, iar apoi Isus va domni pe acest Pământ o mie de ani. După acea perioadă, Satan va fi dezlegat, pentru puţină vreme, cu scopul de a arăta tuturor că el nu s-a schimbat nici după această lungă perioadă de detenţie. Atunci Satan va începe din nou să-i înşele pe oameni pe Pământ, însă pentru ultima oară. Atunci se va mai evidenţia şi faptul că nici rasa umană, provenită din Adam, nu s-a schimbat – nici chiar după ce a fost martoră la cei o mie de ani de pace sub domnia lui Isus Hristos.
Atunci Dumnezeu Se va ridica la judecarea lui Satan şi îl va arunca în Iazul de Foc pentru vecii vecilor. Iar toţi aceia care au trăit în păcat, care şi-au plecat genunchii înaintea lui Satan şi care s-au supus mai degrabă lui decât Cuvântului lui Dumnezeu, vor merge şi ei împreună cu Satan în Iazul de Foc.
Iată de ce predicăm noi această Evanghelie a înfrângerii lui Satan. E poate cel mai important adevăr pe care trebuie să-l audă credincioşii în aceste vremuri.
Însă reţineţi faptul că, dacă nu umblaţi în curăţie de inimă nu veţi avea nici o autoritate asupra lui Satan. Iar dacă nu învăţaţi să biruiţi acuzaţiile lui, prin sângele lui Hristos, nu puteţi fi executori efectivi ai sentinţei divine care a declarat înfrângerea diavolului. Nu îl puteţi birui pe Satan nici dacă iubiţi lumea, deoarece el este prinţul şi fruntaşul acestei lumi. De asemenea, nu puteţi
triumfa asupra lui dacă iubiţi vreun lucru sau vreo persoană pe acest Pământ mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Apocalipsa 12:11).
Aş vrea deci să vă îndemn, tinerilor: nu-i daţi voie în niciun fel diavolului să vă murdărească vreodată mintea.
Dacă mintea voastră e întinată, nu veţi putea folosi eficient Numele lui Isus împotriva lui Satan. Numele lui Isus nu este o formulă magică care ar trebui repetată mereu pentru a vă feri de rele. Nu. Trebuie ca mai întâi să vă supuneţi lui Dumnezeu. Numai atunci va avea loc fuga diavolului de la voi, concomitent cu împotrivirea voastră. Însă diavolul nu se va teme de voi dacă nu supuneţi lui Dumnezeu toate domeniile din viaţa voastră.
Deci predaţi-vă complet viaţa lui Hristos – chiar acum – şi hotărâţi-vă că veţi trăi de-acum înainte, întru totul, numai pentru El.
Pot să vă asigur că peste douăzeci de ani veţi fi mulţumitori că aţi urmat această învăţătură a Cuvântului lui Dumnezeu pe care tocmai aţi auzit-o. Iar într-o bună zi, când veţi sta la Scaunul de Judecată al lui Hristos şi vă va veni rândul să daţi socoteală Domnului de viaţa voastră, veţi fi şi mai mulţumitori.
Fie ca Domnul să vă ajute să trăiţi în aşa fel, încât să nu aveţi niciun regret când veţi ajunge la sfârşitul călătoriei vieţii voastre pământeşti. Amin.
Cine are urechi de auzit, să audă.
Originea pacatului, de W. Fagal
Traducere: Valeriu Burciu
Aceste subiecte se înnoiesc periodic. Reveniti pe pagina noastra pentru a gasi noi cuvinte de încurajare pentru viata dvs.! Puteti verifica textele biblice dand un click pe trimiterile respective. Textul biblic va aparea într-o fereastra noua. Este folosita traducerea biblica Cornilescu online.
Pacatul este pretutindeni in lumea noastra si este urmat de boala, suferinta si moarte. Inimile oamenilor sunt pline de frica, neincredere si ura si toate acestea duc la crima, razboi si varsare de sange.
1. A creat Dumnezeu o lume rea?
Geneza 1,31 – Biblia declara ca “Dumnezeu este dragoste” si El este “desavarsit”. Un Creator desavarsit nu ar putea si nu ar vrea sa creeze o lume cum este a noastra. Isus declara, “Un vrajmas a facut aceasta.”
2. Care este cauza suferintei noastre?
Proverbe 26,2; Isaia 24,5-6 – Cauza este pacatul din inima omeneasca.
3. Ce este pacatul?
1Ioan 3,4 – Neascultarea de Legea lui Dumnezeu, neascultarea de voia Lui, este pacat. Cat timp exista Dumnezeu, tot atata vreme El are o Lege care este baza Imparatiei Sale. Un Dumnezeu sfant putea zidi un univers bazat doar pe legi sfinte. Desavarsirea nu putea crea nedesavarsire. Deaceea lumea noastra rea si imperfecta nu poate fi pusa in seama Creatorului desavarsit.
4. Cand si cine a inceput pacatul?
Dumnezeu nu poate pacatui, caci natura Sa nu este o natura pacatoasa. El uraste pacatul, dar iubirea Sa perfecta este acordata pacatosului. Dumnezeu nu a putut sa creeze pacatul.
1Ioan 3,8 – Nu poate exista pacat fara a exista un pacatos. De la inceput Satana este acuzat ca intemeietor al pacatului si motivul pentru care el a pacatuit este ca el “nu ramane in adevar.” Biblia spune ca Legea lui Dumnezeu este adevarul. Diavolul a refuzat sa ramana in adevar, sau sa traiasca in armonie cu Legea dreapta a lui Dumnezeu.
Ioan 8,14 – De la inceput diavolul a voit sa pacatuiasca. El a fost creat ca o fiinta desavarsita si sfanta, dar a devenit un rebel impotriva Legii lui Dumnezeu. A parasit adevarul si s-a opus lui Dumnezeu.
Pacatul a inceput cu Satana, fiinta creata numita Lucifer, care era un inger in cer.
Isaia 14,12-14; Ezechiel 28,12-17; Apocalipsa 12,7-9 – Mai pe sus de toti ingerii creati, Lucifer era langa tronul lui Dumnezeu. El conducea ostile ingeresti. El era plin de intelepciune si nespusa frumusete. A devenit gelos pe Mihail, adica pe Isus si s-a hotarat sa se ridice mai presus de El si sa devina ca Dumnezeu Insusi. Asa a inceput pacatul in mintea acestei fiinte perfecte care era conducatorul ingerilor in cer.
Lucifer a devenit diavol prin incercarea lui de a fi ca Dumnezeu. Mihail a aparat imparatia cerului si, in conflictul care a urmat, Satana a fost alungat din cer. Multi ingeri l-au urmat pe Satana si au fost aruncati din cer impreuna cu el. Acest pamant a devenit cartierul sau general in conflictul dintre bine si rau, dintre Hristos si Satana.
5. Ce pozitie ocupa Satana pe pamant?
Cand Dumnezeu a creat pe Adam si Eva, El le-a dat stapanire peste tot pamantul. Geneza 3 ne spune cum au fost inselati si au cazut in puterea lui Satana. Ei au cedat ispitei diavolului de a nu asculta de Dumnezeu si s-au rasculat impotriva guvernamantului lui Dumenzeu si a Legii Sale. Ei au devenit pacatosi si nu mai erau stapanii acestui pamant. Diavolul i-a facut robii sai.
2Petru 2,19; Romani 6,16 ; – Satana a devenit domnul si stapanul omului. El controla natura umana prin spiritul lui de neascultare. Satana a devenit “dumnezeul acestei lumi.”
2Corinteni 4,4; Ioan 12,31 – Lucifer, devenit diavol, este “dumnezeul acestei lumi.” El conduce pe oameni in pacat.
Efeseni 2,2 – El este numit “domnul puterii vazduhului.”
Matei 12,24 – Satana este numit Beelzebub, domnul dracilor. Satana a condus pe ingerii cazuti in revolta contra lui Dumnezeu. El este domnul demonilor sau ingerilor cazuti.
Sa revizuim:
A. Satana a luat stapanirea de la oameni. 2Petru 2,19; Romani 6,16.
B. El este dumnezeul acestei lumi a pacatului. 2Corinteni 4,4; Iov 1,6
C. El este stapanitorul acestei lumi a pacatului. Ioan 12,31; 14,30.
D. El este domnul puterii vazduhului. Efeseni 2,2
E. El este domnul demonilor. Matei 12,24.26.
Iov 1,7 – Stapanirea Satanei asupra rasei umane este cruda ßi rea. El este un stapan nemilos, gata sa distruga pe supusii sai, cat si pe poporul lui Dumnezeu.
1Petru 5,8
6. Ce metode foloseste Satana.
1Timotei 2,14 – In Eden a aparut in fata Evei ca un arpe. El ne inseala aparand in fata noastra ca un inger de lumina.
2Corinteni 11,14 – Deasemenea el lucreaza prin oamenii pacatosi, unii din ei pretinzand ca sunt servii lui Dumnezeu.
2Corinteni 11,13-15 – Satana lucreaza nu numai prin fiinte omenesti, dar foloseste popoarele sa implineasca scopurile sale. El poate aduna pe oameni in organizatii si el are Biserica sa proprie care face voia lui.
Efeseni 6,12 – Nu numai ca Satana incearca sa controleze mintile oamenilor prin toate aceste agentii, dar el inseala lumea prin minuni.
Apocalipsa 16,14 – Inselarea este metoda sa principala. Satana va insela pe orice persoana care nu iubeste adevarul lui Dumnezeu. Suntem inselati cand gandim ca suntem drepti, dar in realitate suntem gresiti. Daca nu iubim Cuvantul lui Dumnezeu, ca singura calauza, ne vom insela singuri. In Daniel 7,25 este profetizat ca Antihrist va incerca sa schimbe Cele Zece Porunci. Nu trebuie sa ne lasam inselati de niciun om, de nici o organizatie si nici de eul nostru personal. Singura noastra siguranta impotriva inselarii este ascultarea cu grija de tot ce este scris in Cuvantul lui Dumnezeu si in Legea Sa.
7. Satana lucreaza prin acuzatii.
Spiritul Satanei face pe oameni sa se acuze unii pe altii, asa cum si diavolul acuza. El este numit “parasul” sau acuzatorul. El acuza pe Dumnezeu de nedreptate si acuza si pe urmasii lui Hristos. Glasul acuzator din inimile noastre ne va spune ca nu meritam sa primim mila de la un Dumnezeu ofensat. El ne va infatisa mereu pacatele din trecut pentru a ne descuraja. Sa multumim lui Dumnezeu ca putem privi inainte la vremea cand acuzatiile lui Satana se vor sfarsi.
Apocalipsa 12,10 – Diavolul refuza sa lase pe pacatosi sa se supuna harului lui Hristos. El ii acuza mereu inaintea tronului lui Dumnezeu. Ce minunat ca Domnul Hristos este Marele nostru Preot, Aparatorul nostru la Dumnezeu. El pledeaza cu jertfa Sa de pe Calvar ca fiind suficienta sa acopere orice pacat.
8. Satana lucreaza prin dureri si suferinte.
Iov 2,7 – Boala, suferinta si moartea sunt rezultatul pacatului. Diavolul este responsabil pentru starea rea a lumii noastre. Satana ispiteste pe oameni sa traiasca o viata care duce la moarte. Semnul lucrarii lui se vede in vietile celor din jurul nostru.
Luca 13,14 – Isus a venit pentru a elibera pe oameni din robia fizica si spirituala pe care Satana o folosea impotriva oamenilor. 2 Corinteni 12,7-10.
9. Satana lucreaza prin persecutie.
Cand diavolul nu poate aduce pe oameni sub controlul sau prin inselare, acuzatie si suferinta, el foloseste impotriva lor puterea persecutiei. El uraste Biserica Domnului de pe pamant si este hotarat s-o corupa si s-o distruga. Apocalipsa 12 descrie persecutia lui impotriva sfintilor lui Dumnezeu de-a lungul istoriei. Cea mai mare ura a diavolului este impotriva tuturor ce tin poruncile lui Dumnezeu. Orice incercare de a schimba cele Zece Porunci trebuie sa ne convinga ca este lucrarea diavolului, cel care a initiat pacatul.
Ioan 8,44 – Sa nu uitam ca daca n-ar fi existat rascoala lui Lucifer impotriva Creatorului, moartea n-ar fi fost cunoscuta in Univers. Isus a venit pe pamant sa invinga pe acest maestru criminal si sa deschida inchisoarea mortii.
10. De ce a creat Dumnezeu pe Lucifer si de ce nu l-a distrus?
Dumnezeu l-a creat pe Lucifer ca inger desavarsit in frumusete si fara pacat, avand o mare inteligenta si o impunatoare personalitate. In mandria si egoismul sau, Lucifer a devenit Satana sau diavolul. Dumnezeu este dragoste si El putea crea fiinte inteligente cu puterea de a alege, asa cum ne-a creat si pe noi. Cat timp posedam puterea de a alege, suntem liberi sa alegem pentru noi insine. Dumnezeu nu este un dictator despotic si El va permite fiecaruia sa fie ceea ce vrea sa fie, dar ne avertizeaza de pericolul si rezultatul pacatului. Lucifer a avut orice ocazie sa stie ce ii va aduce viitorul daca se rascoala impotriva Celui ce este “Calea vietii.” El s-a incapatanat si a refuzat iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu putea distruge imediat pe diavol. Pacatul trebuia sa-si demonstreze caracteristicile rele in diavoli si oameni. Dupa semanarea semintei pacatului, cand secerisul relelor pacatului este copt, atunci Dumnezeu, in dreptatea Lui in fatza Universului, va putea si va distruge toate urmele pacatului, precum si pe incepatorul pacatului si pe urmasii lui, care refuza harul iubitorului Tata ceresc.
Apocalipsa 20,10 – Iazul de foc va curati lumea de pacat si Universul lui Dumnezeu va fi iarasi in deplina armonie. Sa avem incredere in rabdarea, credinciosia si harul Dumnezeului a tot intelept, care va lucra cu intelepciune vesnica pentru binele vastului sau Univers.
11. Cum putem birui pe Satana?
Apocalipsa 12,11 – Isus a biruit pe Satana in pustia ispitelor prin Cuvantul lui Dumnezeu. Tot asa putem si noi sa biruim. Crucea Calvarului a adus infrangerea diavolului. Moartea Domnului Hristos pe dealul Golgotei a sunat clopotul de moarte pentru diavol. A descoperit pe deplin natura sa diabolica. A demascat pe criminal si in acelasi timp a demonstrat iubirea infinita a lui Dumnezeu pentru pacatosi. Moartea lui Hristos a deschis usa pentru pacatosi spre a primi darul mantuirii fara plata. Omului cazut i-a dat iarasi libertatea de a alege intre viata si moarte. Daca alegem sa nu ascultam de Dumnezeu si refuzam sa pazim poruncile Lui, atunci alegem moartea. Daca-L acceptam pe Hristos si traim cum a trait El vom asculta de Dumnezeu si vom avea viata vesnica.
Nu vrei sa alegi acum pe Dumnezeu? Iosua 24,15
Rugaciune: Tatal nostru care esti in cer. Iti multumim ca ai iubit atat de mult lumea, incat ai dat pe Fiul Tau pentru ca noi sa putem avea viata din belsug. Da-ne putere sa biruim pacatul din firea noastra. Ajuta-ne sa alegem chiar acum sa ascultam de Dumnezeu si sa fim credinciosi principiilor vietii vesnice. Ajuta-ne sa ne supunem lui Isus chiar acum, caci Te rugam in pretiosul Nume al Mantuitorului nostru, Isus Hristos. Amin.
Adunarea (Biserica): Trupul lui Hristos, de Rudolf Brockhaus
Versete călăuzitoare: Romani 12.4-5
Romani 12.4-5: Căci, după cum în trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au aceeași slujbă, tot așa, și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.
- Capul și mădularele
- Hotărârea lui Dumnezeu
- Un om nou în Hristos
- Constituirea Trupului lui Hristos
- Unitatea vizibilă
- Mădulare unii altora
- Realizarea unității
- Unitatea Duhului
- Purtarea de grijă a Capului pentru mădulare
- Înțelepciunea omenească sau Cuvântul lui Dumnezeu?
- Unitate și nu independență
- Prezentarea vizibilă a unității la Masa Domnului
- Păstrarea unității
- Preoția tuturor credincioșilor
- Masa Domnului și Ziua Domnului
- Grija lui Dumnezeu
- Clericalism sau călăuzirea Duhului?
- Unitate în diversitate
- Legătura unității
- Fiecare mădular în parte
- Legătura mădularelor spre a fi folositoare
- Legătura mădularelor în suferință
- Darurile diferite
Capul și mădularele
Dacă în capitolul anterior am studiat Adunarea sau Biserica ca și Casă a lui Dumnezeu, ca locuință a Sa în Duhul, vrem acum să vorbim despre ea ca Trupul lui Hristos, sau ca părtășia copiilor lui Dumnezeu uniți într-un Trup și uniți cu Capul Trupului glorificat în cer. „Este un Trup, un Duh.” Noi am fost chemați la o nădejde a chemării noastre (Efeseni 4.4). Cât de bine fac astfel de cuvinte unei inimi, în care a fost turnată dragostea lui Dumnezeu și care este conștientă de relațiile intime față de toți credincioșii în Hristos, în care a fost adusă! Este ca și cum ne-ar adia aerul cerului. Noi intrăm în cercul hotărârilor de dragoste minunate ale lui Dumnezeu, care nu pot fi influențate de schimbările timpului, și adorăm dragostea, care S-a dat pe Sine pentru noi.
Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, a murit pentru noi. După înfăptuirea lucrării S-a înălțat la cer și Și-a ocupat locul la dreapta lui Dumnezeu – o mărturie permanentă a faptului că lucrarea de mântuire a fost înfăptuită și »noi am fost făcuți plăcuți în Preaiubitul«, da, slava însăși este partea noastră. Ca dovadă a primirii lucrării Sale, Hristos a trimis Duhul Sfânt aici jos, ca să-Și facă locuință în cei credincioși și să mărturisească în ei, că ei sunt copii ai lui Dumnezeu; dacă sunt copii, atunci sunt și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Hristos (Romani 8.17). Pecetluiți cu acest Duh pentru ziua răscumpărării, aceasta înseamnă ziua în care trupurile noastre vor fi glorificate (compară cu Romani 8.23; Filipeni 3.21), noi Îl posedăm ca »arvună a moștenirii noastre« (Efeseni 1.13-14).
Dar noi am fost mântuiți nu numai ca ființe singulare, Hristos a murit, ca să adune într-unul pe copiii împrăștiați ai lui Dumnezeu. Noi toți suntem »mădulare ale Trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui« (Efeseni 5.30), legați de nedespărțit cu Hristos, Capul, și unii cu alții, ca mădulare. Noi suntem »mădulare unii altora«. »Noi toți, în adevăr, am fost botezați într-un singur Duh[1], ca să alcătuim un singur Trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh« (1 Corinteni 12.13).
Hotărârea lui Dumnezeu
Despre acest adevăr prețios vorbesc mereu scrierile Noului Testament. Să le studiem, dacă am voie să mă exprim în felul acesta, în evoluția lor. Găsim mai întâi în capitolul 1 și 3 al Epistolei către Efeseni hotărârea divină. Adevărul cu privire la un Trup a fost o »taină«, »taina lui Hristos«, care nu a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor din generațiilor anterioare, dar a fost revelată acum sfinților apostoli și profeți ai Noului Testament (Efeseni 3.4-5). Dumnezeu a vorbit simbolic în Adam și Eva despre Hristos și Adunarea Sa, dar acest tablou nu a fost înțeles, și a trebuit să rămână așa, până când a venit înfăptuirea. A fost »taina« voii lui Dumnezeu, prin planul pe care l-a alcătuit în Sine Însuși, »ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, să unească toate sub un Cap, în Hristos, ce este în ceruri și ce este pe pământ« (Efeseni 1.9-10). Și anume, Hristos ca și Cap peste toate nu trebuia să fie singur. Cei hotărâți mai dinainte (Mireasa, soția Mielului) potrivit hotărârii lui Dumnezeu, trebuiau să obțină în El și o moștenire, să aibă parte de totul împreună cu El.
Pentru împlinirea voii și hotărârilor lui Dumnezeu a suferit Hristos; căci noi eram morți în greșeli și păcate (Efeseni 2.1). El a mers în moarte pentru noi. Dar atunci »puterea tăriei lui Dumnezeu« a lucrat în El și L-a înviat din morți; și aceeași putere s-a arătat în mărimea ei imensă și față de noi, prin aceea că ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat în El (încă nu împreună cu El) în locurile cerești. Viața Lui este viața noastră. O legătură, care nu se poate desface, este între El și noi: noi suntem în El, El este în noi. Da, El este, înălțat la dreapta lui Dumnezeu și așezat peste orice domnie, orice stăpânire, orice putere, orice dregătorie și orice Nume, »Căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este Trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți« (Efeseni 1.19-23). El este Capul, noi Îl completăm. Un cap fără trup nu este complet; de aceea se spune trupul plinătății Lui. Această realitate minunată a început să se dezvolte, atunci când Hristos a fost glorificat în cer. Ea va fi văzută în toată plinătatea ei, când Adunarea ca soție a Mielului va apărea alături de Hristos în slavă. De la Hristos, Capul, pleacă totul, totul depinde de El. Din El crește tot trupul, la creșterea pe care o dă Dumnezeu, prin aceea că prin mădulare și legături primește hrana și este unit (Coloseni 2.19).
Un om nou în Hristos
În capitolul 2 al Epistolei către Efeseni ni se spune cum a intrat în acțiune harul și puterea lui Dumnezeu pentru împlinirea acestei hotărâri a Sa. Toți oamenii, fie ei Iudei sau păgâni, erau copii ai mâniei, morți în păcate, copii ai neascultării. Numai îndurarea lui Dumnezeu și harul Său au fost în stare să intervină aducând salvarea. Aceasta a avut loc, și acum cei morți au fost făcuți vii, cei ce erau departe au fost aduși aproape. Din Iudei și păgâni, Dumnezeu a făcut în Hristos un om nou, pe acest om al hotărârilor Sale. Hristos a murit, ca prin cruce să împace pe cei doi într-un trup cu Dumnezeu. El a făcut din cei doi unul și a sfărâmat zidul de despărțire care îi înconjura. În Adunare (Biserică) nu mai este Iudeu și Grec, circumcizie și ne-tăiere împrejur, rob și slobod, ci toți sunt una în Hristos. Cei dintre națiuni sunt împreună moștenitori, sunt alipiți și sunt împreună părtași la făgăduințele lui Dumnezeu. Prin Adunare se face cunoscut domniilor și stăpânirilor din locurile cerești înțelepciunea nespus de mare a lui Dumnezeu[2], și în Adunare se aduce glorie lui Dumnezeu în Hristos Isus în toată veșnicia (Efeseni 3).
Constituirea Trupului lui Hristos
În continuarea celor spuse vrem să cercetăm când și cum a început constituirea istorică a Adunării, a trupului lui Hristos. Cercetarea este simplă. Atâta timp cât Domnul a umblat pe pământ, Adunarea nu putea să fie constituită. De aceea El spune, așa cum ne este cunoscut, în evanghelia după Matei 16.18: »Eu voi zidi« (nu: »Eu zidesc«, în momentul acela lucrarea era încă de viitor); și în evanghelia după Ioan 17.20-21 El se roagă nu numai pentru aceia care au primit deja cuvântul Lui, ci și pentru aceia, care prin cuvântul lor vor crede în El, pentru ca ei să fie una, pentru ca lumea să creadă, că Tatăl L-a trimis. Abia prin coborârea Duhului Sfânt în ziua cinci-zecimii a fost constituită Adunarea. Credincioșii din timpul acela au fost botezați într-un Duh pentru a constitui un trup, și consecința imediată a fost, că toți, care au crezut, și miile de credincioși, care au fost câștigați prin predica lui Petru, »erau împreună la un loc[3], și aveau toate împreună« și »toți împreună erau nelipsiți de la Templu« (Fap. 2.44-46).
Unitatea vizibilă
Unitatea mântuirii din acele zile a devenit realitate prin prezența Duhului Sfânt[4] coborât din cer. Ei au constituit un trup pe pământ, un corp vizibil, recunoscut de Dumnezeu, căruia i se adaugă toți, pe care El i-a chemat la cunoașterea Lui Însuși, călăuziți de Domnul, care a lucrat în inimile lor. Era Adunarea Dumnezeului celui viu, care la început a constat numai din Iudei, și care înțelegeau puțin, sau chiar nu înțelegeau nimic, din adevărul pe care noi tocmai îl studiem. „Administrarea“ acestei taine a fost încredințată, după cum știm, în mod deosebit apostolului Pavel. Dar cu toate acestea trupul era constituit, și Dumnezeu în înțelepciunea Lui a avut grijă, ca înainte de apariția apostolului păgânilor, nu numai samaritenii, ci și Cornelius, un păgân cu toată casa lui și neamurile lui, și prietenii lui apropiați (toți adevărați păgâni), au fost adăugați Adunării. În felul acesta a fost păstrată unitatea lucrării.
Ierusalimul și națiunea iudaică ca națiune n-au avut urechi pentru predica harului din mijlocul lor. Pe Ștefan, ultimul mesager al lui Dumnezeu pentru ei, l-au omorât cu pietre și în felul acesta au lepădat, după omorârea Fiului lui Dumnezeu, și mărturia Duhului Sfânt. După aceea este chemat Saul, expresia în persoană a iudeului care urăște pe Hristos, ca martor al lui Dumnezeu. Dar punctul de plecare al trimiterii lui nu este Hristosul cunoscut în trup de carne, și nici Ierusalimul, punctul central al serviciului divin iudaic, ci este Fiul Omului glorificat la dreapta lui Dumnezeu (pe care Ștefan L-a văzut deja) și Antiohia, o cetate păgână. Misiunea lui este în mod deosebit pentru toți oamenii, (cei unsprezece nu au împlinit până atunci misiunea încredințată lor în evanghelia după Matei 28.19-20); el trebuia să ducă Numele Domnului atât înaintea națiunilor, cât și la împărații și fiii lui Israel (Fap. 9.15; 22.15). Saul vede pe Isus pentru prima dată în slava cerească. Nu este Isus în caracterul lui de Mesia și Împărat al lui Israel, ci ca Fiu al Omului înviat și glorificat în legătură cu ucenicii Săi de pe pământ. »Eu sunt Isus, pe Care tu Îl prigonești«, așa îi strigă El înflăcăratului prigonitor al turmei mici. Credincioșii erau El Însuși, trupul Lui. În felul acesta întoarcerea la Domnul a lui Saul este legată nemijlocit de revelarea unirii Domnului cu mădularele trupului Său de pe pământ. Începând din momentul acela el a mărturisit cu tot entuziasmul sfânt al sufletului său înflăcărat despre dragostea minunată a lui Hristos, care întrece orice cunoștință, și despre taina voii lui Dumnezeu în legătură cu Hristos.
Și noi? Noi citim cuvintele Domnului nostru preaslăvit și spunem: »Doamne, este de ajuns!« – Ah, pe ce fundament prețios ne așează cuvintele lui Isus! Nemijlocit din inima Lui primim expresia cea mai puternică a unirii noastre cu El acolo sus. Noi știm acum, că El privește pe cel mai slab mădular al trupului Său ca o parte din El Însuși. Nu este aceasta suficient, cititor scump, ca să facă inimile noastre să se reverse? Să ne mai gândim la un alt nume și la o altă legătură? Să dorim, ca pe lângă starea de mădular al trupului lui Hristos, să fim și un mădular al altui trup, al unei biserici, al unei comunități sau părtășii? Oh, dacă toți copiii lui Dumnezeu s-ar gândi, cât de mult întristează inima Tatălui lor, când alături de Numele Preaiubitului Lui așează și un alt nume și nu sunt mulțumiți de apartenența simplă, dar așa de binecuvântată, la trupul lui Hristos?
Mădulare unii altora
Să observăm totodată, cum revelația făcută pe drumul spre Damasc atinge relația noastră unii cu alții. Dacă suntem mădulare ale trupului lui Hristos, atunci noi suntem și mădulare unii altora și avem obligații unii față de alții. »Căci, după cum în trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora« (Romani 12.4-5). Niciun mădular nu poate să spună despre celălalt: »Nu am nevoie de tine«, sau: »nu mă interesează de tine«. Adunarea este absolut una. Așa a fost ea la început cunoscută lumii. O singură Biserică, umplută cu Duhul Sfânt, a dat mărturie despre mântuirea lui Dumnezeu și despre prezența Lui pe pământ. Chiar dacă în curând va fi împrăștiată din cauza prigonirii din partea oamenilor, ea a rămas totuși Biserica, Adunarea lui Dumnezeu aici pe pământ. »Saul făcea prăpăd în Biserică.« »Un an întreg au luat parte la Adunările Bisericii.« »Împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică.« »În Biserica din Antiohia erau …«. Chiar dacă Dumnezeu alege pe apostolul Pavel și-i încredințează un mesaj deosebit pentru păgâni, nu va fi altfel. Și cum ar fi fost posibil să fie altfel? Adunarea era așa cum a fost ea revelată, subiectul hotărârilor veșnice și neschimbabile ale lui Dumnezeu, luate înainte de întemeierea lumii.
Realizarea unității
Unitatea trupului a fost recunoscută de credincioși și înfăptuită, și a fost vizibilă tuturor. În fiecare loc, unde Duhul lui Dumnezeu a lucrat, s-a constituit o Adunare, care reprezenta local unitatea întregii Adunări, da, a trupului lui Hristos. Apostolul putea scrie »Adunării lui Dumnezeu, care este în Corint«, și cu toate că el adaugă: »și către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al nostru«, el putea totuși să spună Corintenilor: »Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare în parte mădularele lui« (1 Corinteni 12.27). Adunarea din Corint era prezentarea locală a trupului lui Hristos, și când un mădular al trupului lui Hristos din Corint mergea la Efes, sau invers, el era și acolo în mod necesar în aceeași măsură un mădular ca și în localitatea lui de domiciliu. Cu siguranță credincioșii din timpul acela nu au gândit niciodată altfel. Ei nu erau mădulare ale unei Adunări sau părtășii, ci erau mădulare ale lui Hristos. Ei aparțineau Adunării lui Dumnezeu. Că existau diferențe de păreri cu privire la anumite puncte de învățătură este ușor de înțeles, căci creștinii din primele zile, pe de o parte, nu aveau toată colecția scrierilor Noului Testament, așa cum o avem noi, și pe de altă parte, credincioșii dintre Iudei aveau mari probleme să se despartă de noțiunile și rânduielile preluate din vechiul legământ; dar cu privire la unitatea tuturor credincioșilor în Hristos nu era nicio neclaritate, și de aceea este de neînțeles, cum poate să spună un scriitor credincios: „Adunările creștinilor Iudei și cele ale creștinilor dintre păgâni din timpul apostolilor, privite din afară, nu mai erau una, așa cum sunt comunitățile bisericilor de stat, prezbiterienii, independenții, baptiștii și metodiștii; în general probabil nici măcar atât.“ Noi nu vrem să fim neprietenoși față de un frate, dar noi nu avem încotro și trebuie să spunem: cine vorbește în felul acesta, dovedește că el încă nu a început să înțeleagă ce este Adunarea după gândurile lui Dumnezeu și nici ce a prezentat ea la început în afară. Cât de aspru condamnă apostolul Pavel în 1 Corinteni germenii răului, care au condus la formarea a tot felul de partide și la cearta de partide, și care au stricat mărturia frumoasă a lui Dumnezeu pe pământ!
Unitatea Duhului
Să ne ocupăm acum puțin cu cele două capitole, care vorbesc despre „trup“ și despre lucrările fiecărui mădular; Efeseni 4 și 1 Corinteni 12. În Efeseni 4 apostolul îndeamnă pe credincioși să umble în chip vrednic de chemarea, pe care au primit-o. Despre această chemare a vorbit în capitolul 2 (versetele 19-22): credincioșii constituiau un lăcaș al lui Dumnezeu în Duhul, și conștiența prezenței lui Dumnezeu te face întotdeauna smerit. În legătură cu aceasta El îi atenționează mai departe, să păstreze unitatea Duhului prin legătura păcii; căci acel lăcaș al lui Dumnezeu era Adunarea, trupul, și ei erau mădulare ale acestui trup. Nu se poate accentua suficient, că unitatea nu este unire, deci nu este o omogenitate de gândire, de sentimente, de interese, și așa mai departe. Acestea trebuie desigur să se găsească și la cei credincioși, și probabil în Ioan 17.11 Domnul se gândește în mod deosebit la aceasta, când se roagă: »pentru ca ei să fie una, cum suntem și noi.[5]« Dar unitatea Duhului nu este, așa cum s-a spus, o identitate de sentimente, nu este „o viață comună de dragoste și credință“, „o viață spirituală mai înaltă, care este dată tuturor credincioșilor prin nașterea din nou“, ci este simplu, unitatea mădularelor trupului, pe care a făcut-o Duhul. Pe aceasta să căutăm s-o păstrăm, căci influențe puternice dinlăuntru și din afară se opun realizării ei practice.
Purtarea de grijă a Capului pentru mădulare
Trupul are nevoie să fie îngrijit. Această îngrijire se face prin mădulare, și anume »fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos« (Efeseni 4.7). Deoarece nevoile sunt diferite, și slujirea este diferită. Dar toate pornesc de la Cap, toate depind de El. El S-a suit în înălțime, a luat rob pe acela care ne ținea legat, pe satan, și nouă, ca eliberați, ne-a dat daruri. Aceste daruri sunt dovada victoriei Domnului asupra lui satan; căci aceia, care le practică, au fost odinioară fără ajutor, sclavi neputincioși ai lui satan. Întăriți prin ele, Domnul hrănește și îngrijește trupul Său. »Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.« (Efeseni 4.11-12). Apostolii și prorocii constituie fundamentul întregii clădiri, așa cum am citit în Efeseni 2.20: »zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.« Evangheliștii, păstorii și învățătorii vor rămâne până la sfârșit, »până vom ajunge toți la unirea credinței și cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.« Până la atingerea acestei ținte, pe care o năzuim pe pământ, (cu alte cuvinte, atâta timp cât sunt credincioși pe pământ, care stau pe această temelie și care aparțin trupului) nu vor lipsi evangheliști, păstori și învățători – unii pentru strângere, alții pentru întărirea și îngrijirea mădularelor. Capul, Hristos, în credincioșia Lui permanentă și în dragostea Lui, care nu se clatină, va îngriji de toți.
Ce har minunat! Deci nu oamenilor li s-a încredințat grija pentru trupul lui Hristos, cu toate că ei sunt folosiți ca unelte binecuvântate, ci Hristos Însuși. Bogăția de nepătruns (Efeseni 3.8) a Aceluia care în puterea lucrării Sale de răscumpărare »umple toate« (Efeseni 4.10), de la țărâna morții și până la tronul lui Dumnezeu, constituie fundamentul îmbărbătării Adunării, a trupului, prin aceea că fiecare mădular, după harul care i-a fost dat, lucrează împreună cu El la aceasta, lăsându-se folosit de Domnul. »Credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste« (Efeseni 4.15-16).
Înțelepciunea omenească sau Cuvântul lui Dumnezeu?
Cât de simplu și ușor de înțeles, și totuși cât de mare și de sublim sunt toate acestea! Sunt gândurile lui Dumnezeu, »taina revelată a lui Hristos.« Cum dispar toate chibzuințele înțelepte și teoriile iscusite ale minții omenești, ca ceața ușoară la răsăritul soarelui! Cât de departe va fi inima și în ce lumină apar toate instituțiile voinței omenești în domeniul religios, bisericile și bisericuțele, adunările și adunărelele, cu multele lor nume, mărturisiri de credință, regulamente, statute, etc.! Înaintea ochilor lui Dumnezeu și potrivit gândurilor lui Dumnezeu există numai o singură Adunare (Biserică), un singur trup, și acolo unde credincioșii recunosc aceasta și se strâng pe acest fundament simplu, divin, Adunarea sau Biserica primește reprezentarea ei locală[6]; și chiar dacă sunt numai doi sau trei, ei se pot baza pe recunoașterea din partea Domnului și pe binecuvântarea Lui. El este în mijlocul lor (Matei 18.20).
De ce nu se vrea aceasta? De ce sunt mereu atacați credincioșii care se strâng în felul acesta? De ce fac aceasta în mod deosebit aceia care mărturisesc că cred în același Domn și umblă pe același drum? Deoarece adevărul este necruțător și nu lasă loc pentru voința și onoarea omului, și pentru că adevărul vorbește conștiinței atacanților și nu-i lasă în pace. Din păcate este adevărat, repetăm, că cei atacați sunt slabi, da, ei au fost deseori necredincioși și nu au umblat și acționat corespunzător harului primit; dar aceasta nu schimbă cu nimic din adevărul pe care ei îl reprezintă, nu reduc nimic din el și nici nu adaugă ceva la el. De aceea Domnul să scrie adânc pe inima unora: »Încolo, ce se cere de la ispravnici (fie că sunt puși peste multe sau peste puține), este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui«, și El să le aducă aminte de cuvintele: »De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.« (1 Corinteni 4.2-5). Noi putem să fim convinși, că sentința și lauda lui Dumnezeu va fi cu totul alta decât sentința și lauda oamenilor. De aceea să ne străduim să-I fim plăcuți, în afară și lăuntric, în mărturie, în umblare și în gândire!
Ce am spus mai înainte despre fiecare mădular este desigur valabil și despre daruri. Ele nu sunt date pentru un anumit cerc de credincioși, nu numai pentru o parte a trupului, ci pentru tot trupul. Un păstor sau un învățător nu este numai pentru Adunarea locală, căreia el îi aparține nemijlocit, ci pentru toate Adunările, unde îl conduce Domnul. Un apostol, de exemplu, ca să nu vorbim de apostoli, era cunoscut atât în Corint, cât și în Efes. Cu totul altfel era cu bătrânii și diaconii. Ei aveau de îndeplinit o funcție în Adunarea locală, și numai acolo. Dar despre aceasta vom vorbi detaliat mai târziu.
Unitate și nu independență
Mergem acum la 1 Corinteni 12. Diferența principală între acest capitol și capitolul pe care tocmai l-am studiat constă în aceea, că Efeseni 4 ne prezintă trupul în legătură cu Capul lui ceresc, în timp ce în 1 Corinteni 12 el este privit mai mult ca scena pe care acționează Duhul Sfânt aici jos. Nu întâmplător este însă, că apostolul Pavel, înainte de a începe să vorbească despre diferitele daruri ale harului, despre slujbe și lucrări în Adunare (1 Corinteni 12.4-6), se ocupă detaliat de Masa Domnului, acest tablou foarte expresiv al unității trupului, a cărei bază a fost pusă prin moartea Domnului. Aceste două lucruri, Adunarea și unitatea trupului, aparțin nemijlocit împreună. Nu se poate vorbi despre Adunare în adevăratul sens al cuvântului, fără să nu ne gândim la unitatea trupului.
Hristos este »Capul trupului Său, al Adunării« (Coloseni 1.18). Niciodată nu se spune că El este »Domnul« Adunării. Desigur El este Domn în Adunare, este Domnul nostru al tuturor; cine nu Îl recunoaște ca Domn, acela nu este creștin. Dar El stă în această relație cu fiecare din ai Săi, dar nu cu Adunarea ca atare. Cu privire la Adunare, El este Capul. De aceea de fiecare dată când este vorba de Adunare, se amintește și această relație a ei cu Capul. S-a spus deja deseori, că Adunarea lui Dumnezeu este un întreg organic, constând din Cap și mădulare, comparabilă cu corpul omenesc. Așa o prezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Deja titlul »Cap al trupului» impune unitatea și legătura cu mădularele și între mădulare. Dacă este așa, cum se poate atunci vorbi de „independența“ Adunărilor sau Bisericilor? Prin aceasta se neagă imediat adevărul despre unitatea trupului. Sau suntem »trupul lui Hristos« – și »mădulare unii altora« – și exprimăm aceasta conform Scripturii, sau suntem organizații independente, particulare, și atunci suntem membrii acestor organizații. Este imposibil să unești acestea două. Una exclude pe cealaltă.
Prezentarea vizibilă a unității la Masa Domnului
Însă unde și cum se exprimă conform Scripturii această unitate a trupului? Este acolo unde credincioșii se strâng ocazional pentru rugăciune împreună, pentru studiul Cuvântului, pentru îmbărbătarea reciprocă sau pentru a primi învățătură, etc.? Sau aceasta se vede atunci când credincioșii se unesc pentru vestirea Evangheliei, sau pentru alte lucrării ale dragostei? Nu, oricât de frumoase, de plăcute lui Dumnezeu și de binecuvântate ar fi acestea, prin aceasta punându-se în lumină râvna și același fel de gândire al celor care fac astfel de lucrări, singurul loc este și rămâne, singura ocazie unde se poate exprima unitatea (nu unirea, sau unanimitatea) trupului este Masa Domnului. Numai aici ei găsesc în o pâine, din care toți mănâncă, o reprezentare vizibilă, evidentă. Faptul că ei adaugă sărbătoririi Mesei Domnului și alte întruniri ale Adunării, este de la sine înțeles, dar Masa Domnului constituie punctul central, fundamentul tuturor celorlalte întruniri.
Acesta este și motivul pentru care apostolul învață în primul rând pe credincioșii din Corint cu privire la acest punct și îi mustră aspru cu privire la dezordinea din mijlocul lor la sărbătorirea Mesei Domnului. În capitolul 10 (1 Corinteni 10.14-22) el pune, în legătură cu atenționarea să fugă de slujirea la idoli, Masa Domnului în opoziție cu masa demonilor, cu altarul demonilor. Gândul predominant în acest loc este părtășia. Această părtășie a fost exprimată prin a mânca (vezi versetele 16,18,20). Așa cum poporul Israel a fost în părtășie cu altarul, din ale cărui jertfe de tăiere[7] a mâncat, tot așa păgânii au fost în părtășie cu altarul idolilor lor (în spatele cărora se ascundeau demoni, compară cu Deuteronom 32.17; Psalmul 106.36, de aceea »masa demonilor«), creștinii de partea lor cu »Masa Domnului«. Adoratorii aveau în orice caz parte de ceea ce îi deosebea de restul oamenilor. În cazul nostru este sângele și trupul lui Hristos. Paharul stă aici pe primul loc, deoarece sângele ne prezintă cel mai clar salvarea și trezește în inima noastră cele mai adânci și cele mai intime gânduri și sentimente. Pâinea vine pe locul doi, deoarece ea, ca expresie a părtășiei credincioșilor (ca alcătuind un trup) cu Hristos, include o altă învățătură a apostolului. »Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulți, suntem un trup.« Ia seama, cititorul meu: »noi, care suntem mulți«! Nu: „voi, care tocmai v-ați adunat“, ci toți credincioșii, întreg poporul lui Dumnezeu de pe pământ. În mod obișnuit s-ar putea ca într-un caz concret să fie puțini, cei care s-au adunat laolaltă, – cei care sărbătoresc Masa Domnului sunt totdeauna numai o parte mică a întregului corp, – dar credința vede unită cu sine pe același fundament pe toți credincioșii, spălați prin același sânge, adăugați de Dumnezeu ca mădulare unui singur trup. »Noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos« (Romani 12.5), și noi exprimăm acest adevăr, îl facem vizibil, prin aceea că noi, cu Domnul Însuși în mijlocul nostru, mâncăm dintr-o pâine, nu ca membrii ai unei oarecare părtășii, ai unei denominațiuni religioase, fie ea mare sau mică, bătrână sau tânără, ci ca mădulare ale trupului lui Hristos, adunați la Masa Sa, în jurul Lui, a Domnului răstignit.
Păstrarea unității
Prin faptul că facem aceasta împlinim și îndemnul: »căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii« (Efeseni 4.3). S-ar putea ca unui tânăr creștin să nu i se pară ușor de îndeplinit acest cuvânt în mijlocul încurcăturilor din jurul lui. Dar în realitate, dacă el este sincer și smerit, nu este așa de greu de înfăptuit. El nu trebuie să facă nicio unitate sau se alăture la ceea ce au făut alții. Nu, Duhul Sfânt a făcut o unitate, și datoria credinciosului este să respecte această unitate, s-o păstreze. Ea este făcută în Adunare (Biserică), în trupul lui Hristos. Nu este o unitate sau o asociație de creștini sau de copii ai lui Dumnezeu, cu toate că toate mădularele trupului sunt de la sine înțeles creștini și copii ai lui Dumnezeu. Se vorbește mult de unitatea copiilor lui Dumnezeu și prin aceasta se gândește numai la relația de familie. Aceasta există cu certitudine, dar există mai mult decât aceasta, există o unitate a trupului, al cărui Cap este Hristos și în care locuiește, lucrează și conduce Duhul Sfânt.
Atâta timp cât credinciosul ține seama de părerile și de învățăturile oamenilor, el nu va ajunge la liniște, la claritate. Dar, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu!, el nu este lăsat în seama unor astfel de păreri și de învățături; el posedă Cuvântul lui Dumnezeu și aici găsește atenționări, marcaje și linii directoare. Prin faptul că el cercetează acest Cuvânt, el descopere, că Dumnezeu adună pe copiii Lui în unitate, și anume în Numele lui Hristos, și nu în numele unui om oarecare sau al unei mărturisiri de credință, al unei învățături plăcute sau altceva asemănător. El găsește, că acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Său, Domnul este în mijlocul lor, așa că ei nu sunt dependenți de prezența unui om sau de ei înșiși, ci de Domnul, și numai de Domnul. El descopere că Dumnezeu este cel care lucrează totul și în toți, și Duhul Sfânt este cel care împarte totul, așa cum vrea El.
Dacă el găsește credincioși, creștini, care stau pe acest fundament și se comportă după acest fir călăuzitor, atunci locul lui este în mijlocul lor. Cu mulțumire și bucurie își va uni vocea cu cei de acolo spre lauda Aceluia care rămâne credincios făgăduințelor Sale, cu toată necredincioșia omului, care Se glorifică în mijlocul acelora care se încred în El, și care onorează pe aceia care Îl onorează.
Preoția tuturor credincioșilor
Iarăși vrem să exclamăm: cât de simple și de mari sunt gândurile lui Dumnezeu și cât de nebune și mici ne apar părerile, rânduielile și prescripțiile oamenilor! Vrem iarăși să întrebăm: De ce nu se vrea adevărul divin simplu? Pentru ce se luptă cu atâta îndârjire împotriva lui și uneori cu arme puțin cavalerești? Răspunsul este: deoarece adevărul nu face loc desfășurării importanței omenești și patimii după onoare, nici măcar în sensul că la sărbătoarea creștină cea mai sublimă, frângerea pâinii, ar acționa în mod deosebit vreun dar sau vreo funcție. Nu, »paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm (noi) – pâinea, pe care o frângem (noi)«, așa citim în capitolul 10 din 1 Corinteni; și în capitolul 11 se spune de două ori, în sensul cel mai general: »faceți aceasta în amintirea Mea«, și »Pentru că, ori de câte ori mâncați (voi) din pâinea aceasta și beți (voi) din paharul acesta, vestiți (voi) moartea Domnului, până va veni El«. Aici nu este nici o urmă de sfințire preoțească a pâinii și a paharului, sau de o împărțire, o dare a cinei sau de o altă acțiune a unei persoane împuternicită cu autoritate și autorizată să facă aceasta. Noi, voi, vouă, așa se spune mereu; aceasta vrea să spună: noi, voi, credincioșii.
Dar, așa se obiectează, nu trebuie ca o singură persoană să frângă pâinea și să rostească mulțumirea pentru pâine și pentru pahar? Desigur! Dar nu există nicio persoană deosebită rânduită și împuternicită de Dumnezeu pentru această lucrare. Unul din participanți face această lucrare, și el o face în numele și ca gură a tuturor celor adunați. Că, dacă este posibil, o face unul în vârstă și în orice caz trebuie să fie un frate ireproșabil, aceasta ne-o spune gândirea creștină sănătoasă; dar este un frate, nu un funcționar, fie el predicator sau o altă personalitate ordinată sau aleasă în acest scop. De îndată ce această lucrare este făcută dreptul unei anumite persoane, caracterul Mesei Domnului este stricat. Nu mai este Masa Domnului, la care sunt invitați să ia parte toți în aceeași măsură; ea a fost coborâtă la nivelul unei rânduieli omenești, la care omul are importanță deosebită și pășește pe prim plan. Gândul la unitatea trupului simbolizat într-o pâine[8] se pierde complet: unul despărțit de ceilalți, privit ca om închinat sau sfințit, dă celuilalt, care stă mai departe sau mai jos, pâine și vin. Diferența dintre clerici și laici este evidentă.
Noul Testament cunoaște numai o preoție a tuturor credincioșilor. Iudaismul avea preoți, care stăteau ca mijlocitori între Dumnezeu și popor, deoarece poporul nu putea să se apropie direct de Dumnezeu; dar după ce perdeaua a fost ruptă și drumul spre Dumnezeu a fost deschis, credincioșii au fost aduși aproape de Dumnezeu și au libertatea să intre în Locul Preasfânt. Creștinismul nu cunoaște preoți între Dumnezeu și poporul Său. Instalarea de preoți este de aceea în fond nimic altceva, decât tăgăduirea creștinismului.
Masa Domnului și Ziua Domnului
Mai sunt unele lucruri de spus în legătură cu »Masa Domnului«. Vrem să atragem atenția aici, că ziua, în care s-a sărbătorit dintotdeauna Masa Domnului, nu a fost poruncită, – noi stăm sub har, nu sub Lege, și dragostea trebuie să fie impulsul pentru tot ce facem, – că ea s-a recomandat dintotdeauna inimii credincioșilor a fi în prima zi a săptămânii, în ziua învierii Domnului și Mântuitorului nostru, începutul noii creații, și așa se recomandă și astăzi. Nu este așa, că moartea Domnului avea voie să fie vestită numai în această zi; nu, în privința aceasta este lăsată libertatea, dar cu siguranță facem bine, dacă ținem seama de puținele indicații, pe care ni le dă Cuvântul în această privință. Ziua Domnului (așa este numită prima zi din săptămână în Apocalipsa 1.10) și Cina Domnului (așa vorbește apostolul în 1 Corinteni 11.20 despre Masa Domnului) aparțin împreună prin natura lor. Cu siguranță nu este întâmplător, că cuvântul grecesc kyriakos = aparținând Domnului, cu care se leagă »Ziua« și »Cina« se întâlnește în tot Noul Testament numai în aceste două locuri.
Ori de câte ori se repetă ziua întâia a săptămânii, ziua Domnului, în care El a apărut odinioară pentru prima dată după învierea Sa cu salutul prețios »Pace vouă!« în mijlocul ucenicilor Săi adunați – de atâtea ori în interiorul unui ucenic iubit al Domnului său se trezește dorința deosebită, să savureze împreună cu ceilalți răscumpărați Masa Domnului și cu inima recunoscătoare să-și amintească de dragostea care odinioară a suferit pe crucea rușinii și a murit. S-ar putea, că inimile ard așa de mult de dragoste și de recunoștință, că nu pot să aștepte până vine următoarea întâia zi a săptămânii și sărbătoresc[9] mai înainte Masa Domnului, probabil că o perioadă de timp o fac zilnic. Astfel de timpuri de putere deosebită și prospețime a dat Domnul din când în când. De aceea noi suntem una cu scriitorul deja amintit, când spune: „Toți cei care slujesc Domnului în Duh și adevăr pot în anumite împrejurări să frângă pâinea în fiecare zi“; dar când el adaugă: „sau în fiecare a opta zi, sau la patrusprezece zile sau la patru săptămâni, așa cum sunt pregătiți lăuntric“, atunci vrem totuși să întrebăm: Care este starea unui creștin, care lăuntric este pregătit să așeze distanțe tot mai mari între sărbătorirea Mesei Domnului? Domnește în inima lui Domnul și dragostea Lui, sau s-au interpus influențe străine, deranjante, oricare ar fi ele, între El și inimă?
»Pentru că ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El« (1 Corinteni 11.26). Până va veni El, – și venirea Lui nu este departe, »noaptea aproape a trecut«, – atât trebuie deci să dureze această mărturie; până El va veni, Domnul vrea să vadă mereu pe ai Săi în jurul Său; până El va veni, toată Adunarea (Biserica) trebuie să stea ca mărturie a lui Dumnezeu în lumea aceasta, ca vasul luminos al harului și puterii lui Dumnezeu care lucrează în ea. Puteri divine, minunate, sunt puse în ea și se desfășoară, când necredincioșia fiecăruia în parte și a tuturor, ca întreg, nu stau împotriva lor și nu le împiedică. »Sunt felurite daruri ale harului, dar este același Duh; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți« (1 Corinteni 12.4-6).
Grija lui Dumnezeu
La citirea acestor locuri observăm imediat, pe lângă scoaterea pregnant în evidență a unității în diversitate, că cele trei Persoane ale Dumnezeirii, cu toate că nu în sensul Trinității; Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, sunt prezentate ca fiind la lucru în Adunarea de pe pământ. Duhul, Domnul și Dumnezeu sunt numiți succesiv, și în legătură cu aceasta sunt numite revelațiile spirituale sub trei aspecte diferite, asemenea a trei cercuri concentrice ale acțiunii divine: darurile harului în legătură cu Duhul, din care ele vin; slujbele, în legătură cu Domnul, sub care și spre glorificarea căruia se fac, și lucrările în legătură cu Dumnezeu, căci El este cel care lucrează totul în toți. Și mai departe, pentru ca nimeni să nu gândească, că Duhul nu este Dumnezeu, sau ar fi subordonat lui Dumnezeu, se spune imediat: »Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune … Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește« (1 Corinteni 7-11). În felul acesta se vede că Duhul este Cel care dă și împarte diversele daruri și lucrări în trup, și anume în așa fel, ca lucrarea fiecărui mădular în parte să fie spre folosul întregului trup.
Adunarea (Biserica) a fost și este răspunzătoare, ca intenția lui Dumnezeu cu privire la ea să se împlinească. Așa cum am citit în Efeseni 4, că Domnul a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor, cu alte cuvinte, că El a biruit pe satan și ne-a eliberat de puterea și stăpânirea lui, așa ne este prezentată aici realitatea minunată, că în lumea aceasta, în împărăția lui satan, există un organism, în care locuiește Duhul Sfânt, care nu mai slujește lui satan și intereselor lui, ci el cunoaște numai un Domn, pe Isus Hristos, și în care lucrează Dumnezeul cel viu – un trup, ale cărui mădulare, ca vase în care lucrează puterea lui Dumnezeu, sunt responsabile cu privire la îndeplinirea rolului lor de administrare cu credincioșie a darurilor primite de la Duhul și să slujească Domnului spre folosul fiecăruia și spre zidirea tuturor. Nu un om muritor, nu prescripții omenești, nu agerimea minții omenești, nu înțelepciunea omenească sunt cele care domnesc aici, ci Duhul dă, Domnul rânduiește, și Dumnezeu lucrează totul în toți; și repet: spre folosul tuturor, nu spre scoaterea în evidență sau spre distincția unora.
Clericalism sau călăuzirea Duhului?
„Aceasta sună minunat“, se spune. Nu ar frapa, dacă aceste cuvinte ar veni din gura sau din pana unui necredincios, dar să auzi pe un credincios vorbind în felul acesta, aceasta doare. Nu, nu sună minunat, este divin. A fost și este o Adunare pe pământul acesta, în care înțelepciunea lui Dumnezeu se descoperă în așa fel, că domniile și stăpânirile din locurile cerești privesc cu mirare și admirație spre ea (Efeseni 3.10). În Adunarea aceea este activă o putere așa de mare, că dacă intră în ea un necredincios sau unul care nu știe, acela va putea fi înfrânt și starea inimii lui va fi descoperită în așa fel, că el va cădea cu fața la pământ și va vesti adorând, că Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul ei (1 Corinteni 14.24-25). Cu siguranță, la întrebarea în ce măsură gândurile și planurile lui Dumnezeu sunt realizate practic de noi, răspunsul va fi întotdeauna umilitor pentru noi; dar din cauza aceasta să părăsim terenul divin și să fim mulțumiți cu mai puțin, decât ne-a dăruit Dumnezeu? Să renunțăm la planul lui Dumnezeu cu Biserica Sa și să acceptăm ideile omenești despre Biserică și organizarea ei, despre „întemeierea Bisericii biblice“ cu predicatori și conducători aleși de ea însăși, cu statutul și numele ei, prin care adevărul despre un trup este realmente tăgăduit? Din cauză că firea pământească (carnea) poate să se înghesuie să ia locul Duhului și să dea naștere la dezordine și dezastru, să spunem deznădăjduiți: călăuzirea Duhului este imposibilă, și noi trebuie să ne ajutăm singuri, pe cât se poate de bine? Niciodată!
Oricât de mare ar fi decăderea și rătăcirea, totdeauna rămâne valabil: »Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, – tot așa este și Hristos. Noi toți, în adevăr, am fost botezați într-un singur Duh (Duhul Sfânt), ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh« (1 Corinteni 12.12-13). Credința poate și astăzi, ca întotdeauna, să se odihnească în acest adevăr prețios. După ce s-a rezolvat problema mântuirii personale a celui ce crede, el intră în familia lui Dumnezeu, pentru el începe relația de părtășie, relația corporativă. Constituită de Duhul Sfânt pe pământ, această relație există și va exista, chiar dacă necredincioșia omului a pricinuit multe rupturi în aspectul ei exterior, că abia dacă au rămas unele dărâmături. Este un trup, Dumnezeu să fie glorificat!, alcătuit din toți credincioșii adevărați și în ei lucrează Unul și Același Duh. Credința înțelege acest adevăr divin neschimbător, și prin faptul că îl înțelege, credinciosul este ridicat din toate Bisericile și comunitățile diferite, cu toate subîmpărțirile lor felurite și este pus pe fundamentul unui singur trup, în care potrivit gândurilor lui Dumnezeu niciodată nu este ruptură (versetul 25). El știe nu numai că el personal este în Hristos (2 Corinteni 5.17), ci și că el are un loc în Adunare (Biserică), că el este un mădular al trupului, așezat de Dumnezeu la locul lui hotărât, »așa cum a voit El« (versetul 18), și ca urmare a acestui fapt, responsabilitatea este în primul rând de partea lui, ca să ocupe acest loc potrivit cu gândul lui Dumnezeu.
Ah!, dacă lucrătorii Domnului din zilele noastre ar înțelege mai mult obligațiile lor, ca să călăuzească pe cei întorși de curând la Dumnezeu și să le ajute să crească în Hristos, Capul! Apostolul Pavel, care era nu numai un slujitor al Evangheliei ci și un slujitor al Adunării, a îndemnat și a învățat pe orice om în toată înțelepciunea, ca să prezinte pe orice om desăvârșit (maturizat) în Hristos. În loc de aceasta, astăzi de cele mai multe ori ești mulțumit, dacă un om mărturisește, că a găsit iertarea păcatelor sale; se lasă pe seama lui „să se atașeze undeva“, după cum îi convine, unde i se potrivește cel mai bine. Da, prin faptul că se face ceva pentru el și i se dă o listă cu comunitățile creștine din localitate, ca astfel să poată ușor să aleagă, se crede că s-a procedat foarte frățește și după principiile adevăratei libertăți creștine. Vai, ce lacrimi amare ar vărsa apostolul Pavel, dacă ar trebui să vadă ce se petrece astăzi și cu ce indignare sfântă ar mustra pe cei ce procedează astfel.
Unitate în diversitate
Felul în care Duhul Sfânt dă darurile harului Său nu sunt concentrare, unirea tuturor darurilor într-o singură persoană, ci împărțire în sensul cel mai larg al cuvântului: El dă multora, tuturor, unuia într-un fel, altuia în alt fel. Nu este locul aici să vorbim în detaliu despre diversitatea darurilor harului; vrem numai să atragem atenția, că Duhul împarte, așa cum vrea El, în cea mai mare diversitate, și că Dumnezeu lucrează totul în toți. Sunt mădulare deosebite „de cinste“, ca mâna și piciorul, ochiul și urechea, dar sunt și părți ascunse ale corpului, cu mai puțină „cinste“. Dar toate sunt necesare, și sunt necesare tocmai acolo unde le-a așezat Dumnezeu. Căci »dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar este un singur trup.« (1 Corinteni 12.19-20). Și mai departe: »Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, – tot așa este și Hristos.«[10] (versetul 12).
Legătura unității
Ah, dacă credincioșii ar asculta în simplitate și fără idei preconcepute învățăturile Cuvântului, cât de repede ar dispare toate problemele! Toți, cei care sunt ai Domnului, au fost botezați printr-un Duh ca să alcătuiască un singur trup (versetul 13). Nu credința este legătura unității – ea este strict personală, ea dă viața, dar nu unește, chiar dacă ea face pe cei ce cred potriviți pentru unire. Nu unanimitatea cu privire la diversele părți ale adevărului divin, nu aceleași sentimente, păreri constituie legătura unității, oricât de dorit ar fi o astfel de unanimitate – nu, ci pecetluirea cu Duhul Sfânt, care vine după ce ai crezut (compară cu Efeseni 1,13), este legătura unității care leagă pe toți credincioșii, și rezultatul este tocmai acest un singur trup. De aceea Domnul a spus ucenicilor Săi după înviere: »Dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt« (Fap. 1.5). Acest un singur trup nu a existat niciodată până în momentul acela. Abia odată cu sărbătoarea de Rusalii a început existența lui pe pământ, și Duhul, care S-a coborât atunci, va fi cu noi și va rămâne în noi în veci (Ioan 14.16-17). Legătura nu se poate rupe, relația a fost stabilită pentru întreaga veșnicie. Dar să nu uităm, că ea nu trebuie să se vadă abia în veșnicie, ci ea există deja în timpul de acum, și pentru timpul de acum, și că toți care nu îi acordă atenție dezonorează pe Domnul și nu respectă drepturile Lui.
Fiecare mădular în parte
Ceea ce caracterizează deci în mod deosebit trupul este, că el este constituit din multe mădulare, și că fiecare mădular în parte are nevoie de celălalt, că fiecare este dependent de celălalt și nu poate spune: »Nu am nevoie de tine«, sau: »Pentru că nu sunt acest sau acel mădular, nu sunt din trup« – exact ca și în organismul omenesc; și în afară de aceasta, niciun mădular nu poate să-și aleagă locul sau activitatea, și că nici celelalte mădulare nu sunt autorizate să-i prescrie un loc, ci »Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste; pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele« (1 Corinteni 12.24-25). Cititorul să ia seama la cuvântul »mădularele«, și nu »Adunarea« sau »Biserica«, denominațiunile, ca și cum ele în totalitatea lor ar fi mădulare ale trupului și ar fi dependente unele de altele, ar avea nevoie unele de altele. S-a încercat să se explice în felul acesta, oricât de ciudat ar părea; dar de ce nu este în stare omul prin voința proprie! Mădularele trupului sunt credincioșii în parte, și nu diferite organizații religioase, pe care le-a alcătuit omul. Acestea sunt mai de grabă, ca rezultate al duhului de partidă al omului, în contradicție nemijlocită cu întreaga învățătură a capitolului nostru, sunt o tăgăduire practică a unității trupului, oricât de mult s-ar putea vorbi, chiar și teoretic, despre această unitate.
Am spus deja mai înainte, cât de important este pentru fiecare mădular să cunoască locul pe care îl are în trup și să nu se ridice mai presus de alte mădulare sau să le invidieze pe acestea, fiind nemulțumit cu locul propriu, aparent lipsit de importanță. Ce nebunie ar fi și ce caricatură ar rezulta, dacă în corpul omenesc fiecare mădular ar vrea să ocupe același loc și să îndeplinească aceeași funcție! Ce dezordine și ce dezavantaj ar lua naștere pentru organismul întreg, dacă s-ar anula numai una din activitățile lui sau dacă ar fi preluată activitatea de un alt mădular! »Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?« (versetul 17). Nu, așa cum în corpul omenesc totul este minunat rânduit, potrivit cu înțelepciunea divină, tot așa este și în Adunare. »Dumnezeu a pus mădularele în trup«, pe cel mai mic ca și pe cel mai mare, pe cel mai frumos ca și pe cel mai puțin frumos, »pe fiecare așa cum a voit El«, și este adevărat, noi nu putem face nimic mai bun, nimic mai înțelept, decât să ne supunem rânduielii Dumnezeului și Tatălui nostru, și nu este nimic mai rău și mai nebun, decât să urmăm gândurile și părerile noastre.
Legătura mădularelor spre a fi folositoare
Așa dar trupul este unul, mădularele sunt multe. Dar oricât de multe ar fi ele, și oricât de diferită ar fi chemarea și rolul lor, unitatea trupului nu are de suferit din cauza aceasta. Dimpotrivă, cât de frumoasă și de armonioasă este mișcarea unui om, la care fiecare mădular este crescut corect și își ocupă locul și rolul în trup potrivit cu voia Creatorului! Ah, de ar fi așa și în trupul lui Hristos! Dar cât egoism, câtă autodeterminare, invidie, gelozie, nemulțumire și aroganță este în el! Dar și câtă neștiință și necunoștință a gândurilor lui Dumnezeu! Vorbesc desigur numai despre copiii lui Dumnezeu, despre mădularele trupului lui Hristos. Unul se numește predicatorul (păstorul) acestei sau acelei Biserici sau comunități, și nu se gândește, că prin aceasta se așează în contradicție directă cu voia și Cuvântul lui Dumnezeu; altul spune: „Sunt complet liber; merg acolo unde sunt agreat și lucrez acolo unde sunt dorit“, și nu știe că prin aceasta tăgăduiește dependența lui de Cap și înfundă canalele de binecuvântare, care ar trebui să conducă de la celelalte mădulare ale trupului spre el și de la el spre celelalte mădulare. Cu ce scop a așezat Dumnezeu mădularele în trup, cu ce intenție împarte Duhul darurile Sale ale harului și cu ce scop cheamă Domnul pe robii Săi în lucrarea Sa? »Pentru zidirea sufletească a Bisericii« (1 Corinteni 14.5,12,26) și pentru ca »mădularele să poarte grijă unul de altul«. Vai, câtă binecuvântare se pierde și în această privință prin fărâmițarea fatală a credincioșilor! Sunt evangheliști, păstori și învățători răspândiți în toate denominațiunile și din cauza barierelor și gardurilor, din cauza sciziunilor și despărțirilor sunt îngrădiți, împiedecați în exercitarea darurilor lor, da, probabil complet paralizați. Ce pierdere este aceasta pentru ei și pentru Adunare (Biserică) în general, cine ar putea să descrie aceasta, chiar și numai aproximativ!
În favoarea cui sunt date diferitele daruri? Întregului trup, nu a unei părți mici din el. »Fiecăruia i se dă arătarea (sau: descoperirea) Duhului spre folosul altora«. Oricât de diferite ar fi darurile, lucrările și acțiunile, ele toate trebuie făcute în așa fel ca să se arate, că unitatea divină a întregului devine vizibilă și că s-a slujit spre binele și folosul întregului. Această unitate constă în totalitate din diversitatea mădularelor, și invers, diversitatea mădularelor este în deplină armonie cu trupul, care este unul singur. Dar unde s-a ajuns în creștinătate! Pe de o parte se așteaptă, ca una și aceeași persoană să unească în sine și să practice toată diversitatea de daruri, și pe de altă parte se întâlnesc aproape nenumărate „trupuri“, care sunt toate diferite unul de altul și sunt contrare unul altuia. Și de ce este așa? În principal, din cauză că s-a desconsiderat adevărul lui Dumnezeu referitor la existența unui Duh și a unui trup, s-a uitat dependența de Domnul și în această situație de nevoie s-a căutat refugiu la invențiile și rânduielile omenești.
Legătura mădularelor în suferință
Care este leacul? Un medicament de vindecare al stricăciunii și decăderii generale nu există. Este de datoria fiecăruia în parte să se depărteze de tot ce este contrar Cuvântului lui Dumnezeu și împreună cu aceia, care de asemenea vor să fie credincioși Domnului, să se reîntoarcă la »ce era la început«, – nu în acuzarea arogantă a celorlalți, ci în recunoașterea smerită a vinei comune și cu mărturisire sinceră.
Cât de intimă este legătura mădularelor trupului rezultă în mod deosebit din cuvintele: »Și dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el« (versetul 26). Aceasta este în mod deosebit adevărat, când este vorba de Adunarea locală, de reprezentarea trupului lui Hristos într-un oraș, într-un sat, etc., ca și aici în Corint: »Voi (Corintenilor) sunteți trupul lui Hristos[11], și fiecare, in parte, mădularele lui« (versetul 27). Dar este adevărat și în sens larg, în sensul tuturor mădularelor. Este total imposibil ca un mădular (în sens spiritual) să se îmbolnăvească, sau să înflorească și să se întărească, fără ca celelalte mădulare să nu fie influențate de el. Să nu gândim, că ar putea să se ivească un rău la o parte din trupul lui Hristos, fie el chiar și într-o altă țară sau alt continent, fără ca prin aceasta noi să nu fim atinși și să nu suferim. Nu simt mădularele corpului omenesc, când un picior sau o mână este bolnavă? Nu va suferi imediat tot trupul? Tot așa este și în trupul lui Hristos. Nu ar fi o unitate organică, dacă ar fi altfel. Faptul că starea actuală de fărâmițare și asemănare cu lumea a diminuat mult sensibilitatea spirituală, este evident, – întreg organismul este bolnav, foarte bolnav, – dar el este încă prezent și va fi păstrat prin Duhul Sfânt, care locuiește în trup.
Darurile diferite
Ne mai rămâne să ne gândim la diversitatea darurilor și a lucrărilor. »Și Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învățători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, și vorbirii în felurite limbi. Oare toți sunt apostoli? Toți sunt proroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?« (versetele 28-30). Încă o dată se confirmă foarte clar, că Dumnezeu este Cel care indică mădularelor și darurilor din Adunare locul și lucrarea lor. Omul sau Adunarea nu are nimic a face cu rânduirea sau confirmarea, numai în singurul sens, că ea recunoaște darurile date de Dumnezeu și se supune învățătorilor și conducătorilor dați de El. Izvorul oricărei autorități și puteri este în Dumnezeu. Nici un apostol, nici un proroc, nici un învățător nu are nevoie de rânduirea sau de confirmarea din partea oamenilor. Domnul a chemat și a făcut capabil pe un om pentru lucrarea pe care el trebuie s-o facă, și El face și astăzi la fel; și Duhul călăuzește atât pe acest om, ca să fie credincios în exercitarea darului său, cât și pe alții, ca să-l recunoască. De aceea: »Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit« (1 Petru 4.10).
Întrebările apostolului din versetele 29 și 30 se referă la faptul, care a fost deja amintit, că diversele daruri printre credincioși au fost împărțite, așa că nu este de datoria unuia singur să facă toate lucrările, și nici ca toți să facă aceeași lucrare. După cum a primit fiecare în parte, să slujească în simplitate și credincioșie, și toți să năzuiască după daruri mai mari, care să slujească la zidirea spirituală a Adunării și nu ca să fie o podoabă exterioară a Adunării sau un semn pentru necredincioși (compară cu 1 Corinteni 14.22). Corintenii au fost destul de copilăroși, – și cât de mulți credincioși din zilele noastre se aseamănă cu ei în privința aceasta! – năzuind mai mult după mult mai neînsemnatul dar al vorbirii în limbi, dar care izbea mai mult privirea, și de aceea prețuiau mai puțin darul »mai mare« al vorbirii spre zidire, sfătuire și mângâiere (compară cu 1 Corinteni 14.1-5).
Dar oricât de dorită era posedarea acestui dar mai mare – era ceva și mai mare, mult mai mult de dorit. »Vă voi arăta o cale nespus mai bună«, spune apostolul, și după aceea vorbește despre dragoste. Acesta este drumul cel mai bun, cel mai nobil, pe care noi putem umbla, sluji și glorifica pe Dumnezeu. La ce mi-ar folosi, dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, da, chiar dacă aș avea credința așa de mare, că aș muta munții, și nu aș avea dragoste? Totul ar fi nimic! Ce sunt prorociile, limbile și știința în comparație cu dragostea? Ele toate vor înceta sau vor fi date deoparte; dar dragostea rămâne. Ea este natura lui Dumnezeu și de aceea este veșnică. Acolo unde »ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții« (1 Tesaloniceni 4.9), acolo înverzește și înflorește totul, acolo dispare egoismul, invidia și gelozia, acolo domnește pacea lui Hristos în inimi, și cuvântul și penița nu slujesc blestemului și dezbinării, ci la zidirea și mângâierea reciprocă.
Fie ca rugăciunea apostolului să se împlinească cu privire la noi și cu privire la frații și surorile noastre: »Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți …, ca să vi se întărească inimile, și să fie fără prihană în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi« (1 Tesaloniceni 3.12).
Adnotări
Titlul original: Die Versammlung des lebendigen Gottes, 1993
Traducere: Ion Simionescu
Adnotare
[1]În Duhul Sfânt, care este personal în cei credincioşi şi cu cei credincioşi (Ioan 14,16-17):
[2]Acele domnii şi stăpâniri au văzut puterea de Creator a lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, răbdarea şi credincioşia Sa, guvernarea Sa, etc., dar nu au văzut niciodată un trup ceresc pe pământ unit cu Fiul lui Dumnezeu în cer.
[3]Se afirmă, că astăzi este imposibil ca credincioșii să se strângă în unitate la un loc. Atunci a avut loc, și cu siguranță era potrivit cu gândurile lui Dumnezeu. Chiar dacă miile din Ierusalim, de exemplu la frângerea pâinii, nu erau strânși într-un singur loc, da, nu puteau să se strângă într-un singur loc, aceasta însă nu împiedeca, ca ei să constituie o unitate adevărată și reală, potrivit cu gândurile lui Dumnezeu. Acolo nu erau (nici în Ierusalim, și mai târziu nici în Antiohia, Corint sau Roma) „două sau mai multe Adunări, toate diferite una de alta“, acolo nu existau „pe lângă adunarea propriu-zisă și adunarea din casă și alte grupe diferite de oameni credincioși, care fiecare avea întrunirile lor speciale, și așa mai departe.“ Toate acestea sunt afirmații lipsite de temei, cu care vrea să se susțină poziția proprie greșită, dar care sunt în totală contradicție cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu.
[4]și nu numai unitatea ci și unirea, aceasta este un fel de gândire unanim lucrat prin același Duh – două lucruri total diferite, dar care sunt deseori confundate unul cu altul.
[5]În versetul 21 gândul merge mai departe. Toți, și aceia care vor crede mai târziu în Isus, sunt incluși, și Domnul se roagă: »ca ei să fie una în noi (în Tatăl și în Fiul)« (nu »cum suntem noi«). Este o unitate și o părtășie pe baza revelării Tatălui în Fiul și a Fiului ca subiect al dragostei și plăcerii Tatălui, în care noi am fost introduși prin Duhul Sfânt; și această unitate trebuie să slujească de mărturie înaintea lumii: »pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.« În versetul 23 noi suntem conduși mai departe. Noi intrăm direct în »slava«, în care unitatea va fi »desăvârșită« și lumea va »recunoaște« (nu: va crede) la apariția noastră împreună cu Hristos, că Tatăl a trimis pe Fiul și ne-a iubit, așa cum L-a iubit pe El: »Eu în ei și Tu în Mine«. (compară cu 2 Tesaloniceni 1,10). În felul acesta se recunoaște un progres în rugăciunea întreită a Domnului.
[6]Nu însă acolo unde se strâng „conform învățăturii primite, a educației (!) primite, a cunoștinței, și așa mai departe, unde se orientează după Cuvântul (?) divin în totalitatea lui“, unde „se organizează biblic (!), se aleg conducători, bătrâni, predicatori, și așa mai departe“.
[7]Este cunoscut că la așa zisa jertfă de pace o parte a animalului de jertfă era arsă pe altar, preotul mânca o parte, care era pentru Dumnezeu și Îi era adusă Lui, iar restul îl mânca cel care aducea jertfa.
[8]Nu „în egalitatea a ceea ce se primește se întemeiază apartenența comună“. Nu, accentul este pe o (una); este o pâine, care se frânge, și această o pâine suntem noi cei care luăm parte din ea. Pâinea este prezentarea simbolică a trupului (un trup) lui Hristos, și deoarece aceasta este așa, prin faptul că mâncăm dintr-o pâine exprimăm adevărul, că noi »cei mulți« suntem un trup.
[9]În timpurile de început pare să fi fost așa: »Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă« (Faptele Apostolilor 2,46).
[10]Este de asemenea un cuvânt important. Noi ne-am aștepta: „tot așa și Adunarea (Biserica)“, dar nu: »tot așa este și Hristos«, Acesta este Omul tainic al hotărârilor lui Dumnezeu, despre care am auzit deja la studiul capitolului 2 din epistola către Efeseni. Hristos și Adunarea sunt una, El este Capul, ea este trupul.
[11]Adică, nu independenți de celelalte Adunări, ci în legătură cu ele, dar în mod reprezentativ în localitate.
Perioada de timp actuală şi cea viitoare (12)- Israel
Botschafter
În veacul actual Israel este lepădat de Dumnezeu, deoarece el a lepădat pe Împăratul său şi pe Dumnezeu. Dumnezeu îi spune: „Voi nu sunteţi poporul Meu şi Eu nu sunt Dumnezeul vostru” (Osea 1.9). Este acest „timp lung” în care copiii Israel vor fi „fără împărat, fără prinţ, fără jertfă, fără stâlp. Fără efod şi fără terafimi” (Osea 3.4). Ei au fost daţi şi risipiţi printre toate popoarele, „cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ” (Amos 9.9), „şi inima lor este nesimţitoare, sunt tari de urechi, că ei nu înţeleg cu inima, nu aud cu urechile lor, ca să se întoarcă la Domnul” (compară cu Isaia 6.10). „Un văl este peste ochii lor, atunci când citesc pe Moise” (compară cu 2 Corinteni 3.14-15).
În veacul viitor mânia lui Dumnezeu se va termina, după ce El pe poporul Israel l-a topit împreună ca într-un creuzet în mijlocul Ierusalimului şi pe toţi cei mândri şi răi i-a mistuit ca într-un cuptor de foc (Isaia 4.4; 65.8-10; Ezechiel 22.18-22; Maleahi 3.2-3; 4.1); şi în îndurarea Lui Domnul Se va întoarce din nou la ei. El spune: „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor jeli amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut. … În ziua aceea se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie. În ziua aceea”, zice Domnul oştirilor, voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe prorocii mincinoşi şi duhul necurat” (Zaharia 12.10-13.1,2). „În zilele acelea, în timpul acela, zice Domnul, fiii lui Israel şi fiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. Vor întreba de drumurile Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el şi vor zice: Veniţi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veşnic, care să nu fie uitat” (Ieremia 50.4-5). „Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezechiel 36.24-28; Ieremia 23.5-6; 30; 31.31; 33.14-18). „După aceea, fiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi se vor întoarce cu teamă la Domnul şi la bunătăţile Lui, în zilele de pe urmă” (Osea 3.5). Da, „În Domnul vor fi îndreptăţiţi şi preamăriţi toţi urmaşii lui Israel”; „căci darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără schimbare” (Isaia 45.25; Romani 11.26-29).
În veacul actual Ierusalimul este pustiit (Matei 23.37-39). Călcat în picioare de popoare, este fără copii, în mod deosebit părăsit de Acela care este gloria lui, Împăratul lui şi Dumnezeul lui; căci El S-a reîntors la locul Lui, până când ei vor recunoaşte că au păcătuit şi vor căuta faţa Lui (Osea 5.15).
Ultimele zile ale veacului vor fi şi mai îngrozitoare pentru el, decât au fost primele. El va fi împrejmuit de popoare mânioase, luat în stăpânire şi jefuit; şi în acelaşi timp va fi lovit de Domnul oştirilor cu furtună şi cutremure şi cu tunete mari, vijelie, uragane şi cu flăcări ale unui foc mistuitor. Acesta va fi în cele din urmă marele necaz, „aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Isaia 29.6; Daniel 12.1; Zaharia 13.8-9,14; Matei 24; Luca 21).
În veacul viitor Sionul nu-şi va mai aminti de ruşinea văduviei lui, căci: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Am o mare râvnă pentru Sion, şi sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.” Aşa vorbeşte Domnul: Mă întorc iarăşi în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: ‚Cetatea cea credincioasă,’ şi muntele Domnului oştirilor se va chema: ‚Muntele cel sfânt.’ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăş, vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrâni şi femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile. Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, cari se vor juca pe uliţe.” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei?, zice Domnul oştirilor.” (Zaharia 8.2-6). „În ziua aceea numele cetăţii va fi: Domnul este acolo” (Ezechiel 48.35). „Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din cauza mulţimii oamenilor şi a vitelor care vor fi în mijlocul lui. Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava lui în mijlocul lor” (Zaharia 2.4–3.10; 11; 14.11; Ieremia 31.38-40; Ţefania 3.14-17).
În veacul actual ţara Israel este pustiită. Nu este semănată, nu rodeşte nimic şi nimic nu creşte pe ea. Ţara este pustiită, cetăţile pustiite, şi anume aşa fel, că duşmanii ei sunt uimiţi (Levitic 26.31-35; Deuteronom 29.22-27). [Remarca redacţiei: Aici este vorba de ceea ce în general caracterizează acest timp, nu de situaţiile de excepţie, pe care noi le regăsim astăzi la sfârşitul acestui veac, când Israel în necredinţă a luat iarăşi în stăpânire ţara şi savurează o oarecare bunăstare pământească – aceasta este valabil şi cu privire la remarcile despre Ierusalim.]
În veacul viitor „Tu fecioară a lui Israel vei zidi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei care le vor sădi, le vor mânca şi roadele. Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: Sculaţi-vă, să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru! … Ei vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimea Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la miei şi la viţei, sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu se vor mai ofili. … Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe captivii lor: ‚Domnul să te binecuvânteze, locaş al dreptăţii, munte sfânt!’ Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, atât plugarii cât şi cei care pasc oile” (Ieremia 31.4-40; 33.7-14).
„Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, cari vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu sunt Domnul. … Şi se va spune atunci: Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărâmate, cari erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite! Şi neamurile, cari vor mai rămânea în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.” (Ezechiel 36). „Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, şi cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile. Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!” (Amos 9.13-15).
În sfârşit, în veacul actual se pare că Dumnezeu ar fi uitat toate făgăduinţele date lui Israel şi ar vrea să-Şi amintească numai de ameninţările Lui. Cum să se împlinească făgăduinţele, atâta timp cât Israel leapădă pe Acela în care toate acestea sunt Da şi Amin? (2 Corinteni 1.20). În veacul viitor dimpotrivă, când Dumnezeu în harul Său liber a dăruit lui Israel schimbarea mentalităţii şi privirea în sus spre Preaiubitul Său, va fi bucuria Lui să-l copleşească cu binecuvântările Sale din pricina Sa. Atunci se vor împlini toate făgăduinţele; căci va fi „timpul restabilirii tuturor lucrurilor, vestit prin profeţi” (Faptele Apostolilor 3.19-21). Atunci se va spune: „Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.” (Isaia 44.23).
Ce tablou, pe care profeţii, călăuziţi de Duhul Sfânt, l-au prezentat despre aceste timpuri minunate! Numai câteva locuri scoase din context nu ne pot da o imagine a acestora. Însă noi citim Isaia 4; 11; 30.18-33; 35; 40.1-11; 49; 54; 55; 60; 61; 62; 65.16-25; 66.5-24; Ieremia 30; 31; 32.37-44; 33; Ezechiel 34.11-31; 36; 37; 38; 39; Ioel 3; Mica 4; 5; 7.7-20; Zaharia 2; 3; 8; 12; 13; 14. Vezi şi rugăciunile, pe care Duhul Sfânt le-a lăsat să fie scrise în Scripturile sfinte, ca să grăbească venirea acestor zile, de exemplu în Isaia 62.1,6-7; 63.15-19; 64. La fel şi cântările de triumf, pe care Duhul Sfânt la privirea acestor timpuri le-a pus în inima bătrânilor vizionari şi care apoi sunt cântate în Israel, ca de exemplu Isaia 12; Psalmul 65; 95; 97; 99; 118.
Tradus de la: Der gegenwärtige und der zukünftige Zeitlauf (12)
Articol apărut în franceză: Mesagerul mântuirii în Hristos – anul de apariţie 1857
Traducere: Ion Simionescu
Rase de iepuri; Infecunditatea la iepuri; Microclimatul in adaposturile pentru iepuri; Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor; Ce trebuie sa stim despre hrana iepurilor; Cecotrofia la iepuri Enterotoxiemia si Enterita mucoida la Iepurele de casa;Plante cu efect pozitiv si cu efect negativ in hrana iepurilor etc
Lepus californicus este iepurele de California. Rasa a fost creata in California, si tocmai de aceia poarta acest nume. A fost recunoscuta oficial in 1928. Astazi este o rasa foarte raspandita si de mare valoare comerciala. Este utilizata in producerea hibrizilor de carne.
Greutatea medie a rasei este de 4 – 5 kg.
Capul este de marime potrivita.
Urechile in forma de V, le poarta sus si au lungimea de 11-11,5 cm.
Gatul este scurt si bine atasat de cap si trunchi.
Trunchiul este relativ lung, proportional si bine imbracat in muschi.
Membrele sunt aproximativ scurte, puternice cu aplomb general corect.
Parul este foarte des si uniform distribuit .
Culoarea de acoperire este alb pur, fara ton galbui sau gri, cu exceptia extremitatilor care sunt negre.
Desenul negru trebuie sa cuprinda botul,urechile, coada si membrele.
Ochii sunt de culoare rosiatica, iar pupila de un rosu intens.
Principalele rase de iepuri
Sunt cunoscute peste 70 de rase de iepuri de casa incepand cu rasele foarte mari (de carne) si terminand cu rasele pentru par lung.
RASE FOARTE MARI (RASE DE CARNE)
Urias belgian
· prolificitate: 5-6;
· maturitatea sexuala (luni): 12;
· greutatea medie (kg): 6-10;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite negre, cenusii, fluture, ochi bruni;
· productie: 4-6 kg carne; blanite cu imitatie de cangur; pielea da imitatie de antilopa (incaltaminte) si caprioara (manusi);
Marele alb
· prolificitate: 5-6;
· maturitatea sexuala (luni): 12;
· greutatea medie (kg): 5,5-8;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite albe,ochi roz,capul masiv, urechi lungi 15-18cm;
· productie: 3,5-6kg carne. Blanitele dau imitatii numeroase, iar pielea ca la Belgian.
RASE MARI
Berbec francez
· prolificitate: 6-7;
· maturitatea sexuala (luni): 10;
· greutatea medie (kg): 5-6;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite galbene sau de culoare salbatica,ochi bruni si urechi de 38-40 cm.
· productie: 2,5-3 kg carne; blanite de calitate, cap cu profil de berbec.
Berbec englez
· prolificitate: 5;
· maturitatea sexuala (luni): 7-8;
· greutatea medie (kg): 3,5-5,5
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite negre sau cenusii,ochi bruni, urechi mari si blegi;
· productie: carne de calitate superioara,cap cu profil de berbec.
RASE MIJLOCII (DE CARNE – BLANA)
Chinchilla mic
· prolificitate: 6-8;
· maturitatea sexuala (luni): 7-8;
· greutatea medie (kg): 5-6;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite chonchilla, cap mic,urechi in V scurte
· productie: blanite foarte apreciate; carne gustoasa
Albastru vienez
· prolificitate: 7-8;
· maturitatea sexuala (luni): 8-9;
· greutatea medie (kg): 4;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blite cenusii inchise cu nuanta albastra; urechi mici drepte in V, ochi cenusii albastrui;
· productie: blanita foarte apreciata; carmea este de calitate superioara; se ingrasa repede.
Argintiu francez
· prolificitate: 6-8;
· maturitatea sexuala (luni): 7-8;
· greutatea medie (kg): 3-4;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite argintii cu extremitati negre, ochi negri si pui la fatare negri;
· productie: blanite exceptionale, carne de calitate superioara, se ingrasa foarte repede.
Rex (cu parul scurt)
· prolificitate: 5-6;
· maturitatea sexuala (luni): 7-8;
· greutatea medie (kg): 4;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite albe, negre, brune, argintii, havan, chinchila, etc
· productie: blanite foarte apreciate cu parul scurt; care imita multe blanuri;
RASE MICI (DE BLANA – CARNE)
Havana
· prolificitate: 5-6;
· maturitatea sexuala (luni): 6-7;
· greutatea medie (kg): 2,5-3;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite havan stralucitoare, ochi bruni roscati;
· productie: blanuri foarte apreciate, uniforme si care imita jderul.
Argintiu englez
· prolificitate: 5-6;
· maturitatea sexuala (luni): 6-7;
· greutatea medie (kg): 2,5-3;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: blanite argintii sau negru inspicat, ochi bruni;
· productie: blanite foarte apreciate.
RASE PENTRU PAR (LUNG)
Angora tip romanesc
· prolificitate: 6-8;
· maturitatea sexuala (luni): 12;
· greutatea medie (kg): 2,5-3,5;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: par alb, gri, fara varietati, cu par havan si negru;
· productie: 400-700 g/cap; par cu finete si lungime mare, carne de calitate mai slaba.
Angora tip german
· prolificitate: 6-10;
· maturitatea sexuala (luni): 8;
· greutatea medie (kg): 3,5-4;
· culorile blanii si alte caractere exterioare: par alb, gri havan, ochi albi la varietatea alba si bruni la celelate varietati;
· productie: 500-700 g/cap; culori alba, neagra, cenusie, galben roscata; carnea de calitate mediocra.
Iepuri Gigant
Multe exemplare de iepuri din rasa Gigant depasesc 90 cm in lungime si 10 kg in greutate. Iepurele Dencer a depasit 13 kg iar recent iepurele Roberto a ajuns la 16 kg in greutate.
Roberto din Olanda este considerat a fi cel mai mare iepure din lume. Este un exemplar de Gigant, in varsta de doi ani si cu o lungime de aproape un metru. Acest iepure doarme intr-un cos pentru caini, deoarece nu mai incape in tarcul de iepuri de marime normala. In acest moment, Roberto este mai mare decat un copil in varsta de trei ani.
Desi Roberto poate revendica fara nici o problema titlul de cel mai mare iepuras din lume, reprezentantii „Cartii Recordurilor” afirma ca au incetat sa acorde recorduri pentru „cele mai mari animale” de teama ca goana dupa acest tip de titluri ii va face pe oameni sa incerce cu orice sa isi supraalimenteze animalele pentru. Insa, chiar si ei au recunoscut ca Roberto este cel mai mare iepure pe care l-au intalnit
Iepurii Gigant pot trai pana la 12 ani. Avand in vedere acest lucru, putem presupune ca Roberto mai are timp sa creasca, avand in vedere varsta sa tanara, desi stapanii sai spera ca acest lucru sa nu se intample, pentru a nu ii pune viata in pericol.
Gigant este rasa cu cea mai mare talie si cu masa musculara cea mai mare. Atinge o greutate medie de 8 kg. Lungimea trunchiul este de peste 64 cm si poate depasi 90 cm. Provine dindtr-o specie primitiva din Patagonia si care a fost selectioanata in Flandra (Belgia). Tocmai de acea mai poarta si numele de Gigantul din Flandra.
Adaparea si hranirea iepurilor de casa
Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe legume.
Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor (in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi), de starea de sanatate sau de starea de gestatie. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.
Hranirea iepurilor de casa. Iepurasii adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze cat si radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde) sau ovaz.
Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat de carbohidrati. In cer mai rau caz, cartofii se administreaza numai fierti.
Exista o gama larga de hrana in magazinele dedicate conceputa si produsa de specialisti pentru nevoile iepurilor. Pentru aceasta trebuie sa va interesati in magazinele de specialitate pentru a afla exact de ce cantitate are nevoie iepurele dumneavoastra, in fuctie de concentratia produsului, greutatea si varsta iepurelui.
In alimentatia iepurilor trebuie sa fie incluse substante minerale. Dintre substantele minerale necesare pentru iepuri enumeram:
- Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna, trifoi ) si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
- Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar necesarul de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
- Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare formarii si consolidarii sistemului osos.
Pentru o dezvoltare armonioasa a iepurilor dumneavoastra trebuie sa aveti grija sa includeti in alimentatia lor zilnica vitaminele de are au nevoie:
- Vitamina A, continuta in iarba verde, fin, grauntele de grau sau ovaz, tarate;
- Vitamina D, continuta in furajele leguminoase uscate la soare;
- Vitamina E, continuta in furajele cerialiere, faina de lucernauleiurile vegetale;
- Vitamina B este necesara pentru hrana iepurilor aflati in perioada de crestere;
- Vitamina K este necesara pentru hrana iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Vitaminele A, D, E sunt necesare pentru iepuri, indiferent in ce stadiu de dezvoltare s-ar afla animalele.
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi, turte olearginoase.
Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau, porumb, turte de floarea soarelui ). Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in acest caz de laptele matern, prin alaptare. Nu este recomandata hranirea iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi nucile sau alunele.
Glucidele (amidon, zaharuri) necesare sunt continute in seminte, fructe, plante radacinoase. Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de greutatea acestuia, de volum si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai multe glucide in cazul iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram: mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.
Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei.
Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat.
Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa adminiastrandu-se seara.
Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule.
ATENTIE: Dulciurile, prajiturile, merele, perele, pepenii, zmeura, murele, ananasul, bananele si strugurii care sunt bogate in glucide, i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale.
Iepurele neozeelandez alb
Iepurele neozeelandez alb este un iepure de rasă mijlocie destinat pentru producţia de carne
Deşi denumirea ar putea crea ideea că acest iepure provine din Noua Zeelandă ca şi origine, rasa a fost creată în America de către crescătorii de iepuri de pe acest continent. La formarea acestei rase a participat şi uriaşul alb. Acest iepure are un aspect corporal cu forme rotunde, ideal pentru producţia de carne. Dealtfel această rasă se pretează foarte bine la producţia intensivă, astfel în unele crescătorii de tip industrial s-au obţinut chiar 9-10 fătări pe an, însă în condiţii optime de furajare şi întreţinere.
Iepurii din această rasă se maturizează la vârsta de 6 luni, însă iepuroaicele pot fi date la montă chiar la vârsta de 5 luni, fiind una din cele mai precoce rase de iepuri.
Ca şi colorit, blana este de culoare albă, neadmiţându-se fire de păr răzleţe de altă culoare. Ochii sunt de culoare roşie, unghiile sunt incolore. Greutatea maximă este de 5 kg iar cea minimă de 3,5 kg. Urechile sunt purtate în sus şi au o lungime de 10-11 cm. Capul este rotund iar gâtul este bine înfăşurat în muşchi. Crupa este rotunjită şi bine încărcată cu musculatură.
Iepuroaicele sunt bune mame şi duc fără probleme chiar 9 pui, însă se recomandă să fie lăsaţi maxim 7 pui la o iepuroaică pentru nu a o epuiza foarte mult, mai ales dacă se urmăreşte să se obţină cel puţin 5- 6 fătări pe an.
De obicei o iepuroaică fată o medie de 5-7 pui la o fătare, însă sunt cazuri când fată chiar peste 9-10 pui. Puii pot fi înţărcaţi chiar la vârsta de o lună, ei dezvoltându-se foarte repede şi consumând hrană de la vârsta de 20 de zile.
Raportul dintre carne şi oase este de 5,8 : 1, această rasă situându-se în primele locuri din lume la producţia de carne. Este o rasă rezistentă care se dezvoltă armonios chiar dacă nu este furajată cu hrană de cea mai bună calitate, referindu-ne aici la furaje combinate, adaosuri de vitamine, minerale, comparativ cu alte rase de iepuri, în special rasele mari, care au nevoie de un consum ridicat de hrană de foarte bună calitate şi furaje combinate, mai ales tineretul. În condiţiile în care se doreşte a se obţine un maxim de eficienţă (mai ales în crescătoriile de tip industrial), această rasă valorifică excelent furajele combinate depăşind multe rase în ceea ce priveşte sporurile de greutate zilnic realizate.
Neozeelandezul alb se pretează a fi întreţinut pe pardosea realizată din grătare de metal sau plastic, atât adulţii cât şi puii, excepţie făcând masculii de reproducţie care fiind foarte activi si bătând uneori cu picioarele din spate riscă să facă bătături sau să se rănească.
Iepurele de Angora
Initial originar din Turcia, in prezent se cunosc patru rase – Angora englezesc, cel mai mic dintre acestea (cu o greutate medie de 2,5 kg), cu blana alba, neagra, castanie sau cafeniu deschis; Angora frantuzesc, cu o greutate cuprinsa intre 3,5 si 5 kg si cu blana de aceleasi culori. Lor li se adauga iepurii de Angora uriasi, care au o greutate de 4,5-5,5 kg si cei din rasa Angora satinat care au firul de par mai subtire decat al celorlalti, dar in aceleasi culori.
-
- Angora englezesc – cel mai mic dintre iepurii de Angora cu o greutate de 2-3 kg. Acest iepure are o blana foarte bogata care necesita o ingrijire atenta din partea crescatorului.
- Angora frantuzesc – este mai mare decat iepurele de Angora englezesc, cantareste intre 3,5 si 5 kg. Este foarte activ si prietenos, ideal ca animal de casa.
- Angora urias – cantareste in general intre 5 kg si 8 kg, sau chiar mai mult, de culoare alba.
- Angora satinat – firul de par este mai subtire, mai stralucitor si cu o culoare mai intensa decat la ceilalti iepuri de Angora. Cantareste in general 3-5 kg.
Culoare: Alb, gri, cenusiu, negru, albastru, cafeniu si chiar si alte nuante.
Fertilitate: Medie, cu 6 – 7 pui la o gestatie.
Productie: Lana (fir lung de pana la 10 cm, uneori chiar pana la 20 cm.)
Desi frumusetea se datoreaza in mare parte blanii bogate, aceasta le poate fi si un dusman iepurilor de Angora. Daca nu sunt ingrijiti cum trebuie, pot face blocaje respiratorii sau intestinale din cauza parului inhalat sau ingurgitat. Ei trebuie pieptanati zilnic (cu o perie sau cu o manusa speciala), pentru a elimina firele care stau sa cada si pe care le-ar putea inghiti. Periajul este foarte important, pentru ca se evita astfel si eventualele dermatoze sau aparitia unor paraziti, cum ar fi capusele.
Cunoscut pentru blana lui frumoasa, cu fir lung, iepurele de Angora este si un excelent companion, motiv pentru care sunt preferatii tuturor cand vine vorba de a avea un iepure de companie. Este recomandat familiilor cu copii. Ce atrage cel mai mult la acest iepure este blana lui matasoasa, care acopera intreg corpul (in functie de subspecie unele zone raman cu par scurt). Tuns acest iepure apare ca unul de talie mica sau medie, robust, bine construit.
Alimentatie
Iepurii de Angora mananca fructe (mere, pere) si legume (varza, morcovi, sfecla) proaspete, verdeturi si diverse cereale (porumb). Nu trebuie sa le lipseasca apa care trebuie sa fie mereu proaspata. Daca il lasati liber prin casa, trebuie sa protejati toate cablurile electrice sau sa le ascundeti, pentru ca le place foarte mult sa roada orice lucru. Nu trebuie sa fiti surprinsi daca veti gasi cateva piese de mobilier rontaite.
Un iepure de Angora traieste, in medie, 5-6 ani.
REX – rasa de iepuri cu parul scurt
Rasa REX este de origine franceza si renumita pentru blana sa de calitate
Greutatea corporala a iepurilor din aceasta rasa este de 3-3,5 kg. Prolificitatea este de 5-6 pui la o fatare. Maturitatea sexuala se instaleaza la 7-8 luni.
Blana este de o foarte buna calitate. Firele de par sunt foarte dese si cu aceasi lungime ca si puful si spicul. Datorita acestui fapt da impresia ca este tunsa.
In cazul rasei exista mai multe varietati:
CASTOR – REX: de culoare bruna, ciocolatie, asemanatoare cu castorul
HAVANA – REX: de culoare bruna inchisa;
REX – NEGRU: cu peri negri de un luciu stralucitor;
CHINCHILLA-REX: de culoare gri -cenusie;
REX-ALB: o variate cu ochi rosi din incrucisarea cu rasa Termond, si alta cu ochi albastri prin incrucisare a cu rasa Albastru vienez;
REX-HERMELINA: rezultat din incrucisarea cu rasa Hermelina. Este un iepure de culoare alba cu blanita matasoasa, alcatuita din peri fini, desi si ascutiti.
Rase de iepuri. Atlas
Aceasta carte va ofera descrieri detaliate privind insusirile fiecarei rase de iepuri, caracteristicile specifice, istoria cresterii iepurilor, utilitatea lor, prezentarea in expozitii si valoarea raselor recunoscute de Asociatia Germana a Crescatorilor de Iepuri. In carte veti gasi 98 de rase de iepuri si aprox. 130 de fotografii color.
Cuvant inainte
Introducere
Rase de iepuri
Alaska; Iepurele de Angora, colorat; Iepurele de Angora, alb; Albastrul vienez; Gri vienez; Rex albastru-cenusiu; Rex albastru; Rasa Burgunder; Rex Castor; Chinchilla Rex; Rex Dalmatian; Rasa olandeza Deil; Argintiu german urias, albastru; Argintiu german urias, auriu; Argintiu german urias, maro-cenusiu; Argintiu german urias, havana; Argintiu german urias, negru; Berbecul german; Rasa Rex-pestrit in 3 culori; Pestritul englez; Berbecul englez; Rex-gri/albastrui; Rasa vulpe (colorata); Rasa vulpe (alb) ; Rex-galben; Rasa gri-vienez; Chinchilla mare; Rasa Marder mare; Rasa Hasen; Rasa Hasen alb cu ochi rosii; Rasa Havana; Rasa Rex-havana; Argintiu francez alb; Rasa Hermelin; Rasa olandeza; Rasa Jamora, arlechin; Rasa japoneza; Rasa californiana; Iepurele de Lothring castaniu; Chinchilla mica; Pestrit german pitic; Argintiu pitic, albastru; Argintiu pitic, galben; Argintiu pitic, gri-maroniu; Argintiu pitic, havana (brun) ; Argintiu pitic, alb; Argintiu pitic, negru; Rasa Loh; Rasa Rex-Loh; Iepure Imperial; Rasa Rex-imperial; Gri-albastrui de Marburg; Rasa Marder; Rasa Rex-Marder; Pestrit de Mecklenburg; Berbecul Meissner; Rasa gri-perla; Rasa pestrit de Rin; Rasa Rhon; Rasa Rex-Rhon; Roscat neozeelandez; Rasa Himalaia; Rasa Rex-Himalaia; Auriu de Saxonia; Satin albastru; Satin-castor; Satin-chinchilla; Satin-fildes; Satin-gri/albastrui; Satin-gri/maroniu; Satin-Havanna; Satin-californian; Satin-imperial; Satin-rosu; Satin-negru; Satin-siamez; Satin-Turingia; Negru vienez; Rasa Schwarzgrannen; Rex-negru; Rasa Separator; Rasa Siameza; Galben de Turingia; Alb de Hotot; Neozeelandez alb; Alb vienez; Rasa Weisgrannen negru inspicat; Rex-alb; Rasa Vulpe pitica, colorata; Rasa Vulpe pitica, alba; Rex-pitic; Pestrit pitic; Berbec pitic
Dotari zootehnice pentru iepuri de carne
Rapida si continua dezvoltare a tehnologiilor de crestere au pus la dispozitia crescatorului o enorma potentialitate productiva.
Adapostul cu aferentele dotari si instalatii a devenit deci un adevarat si real factor de productie in masura sa conditioneze rezultatele productive atat calitative cat si cantitative si sa consimta la o gestiune a crescatoriei rationala si convenabila.
STRUCTURI PREFABRICATE PENTRU ADAPOSTURI / MAGAZII, TERMINAL SI STAULE
Structuri din otel zincat la cald incluzand acoperisul izolant, inchideri laterale si tamplarie.
AMENAJARI INTERIOARE
Baterii de cuib femele de reproductie si ingrasare mono si pluriplan, conectate la alimentatia automata.
AMENAJARI INTERIOARE
Baterii de cuib femele de reproductie si ingrasare mono si pluriplan, conectate la alimentatia automata.
ZONA SPECIALA CUIB / ALAPTARE
Cuibul este parte integranta a custii si este compus din:
- Despartitor din tabla care delimiteaza locul cuibului de locul femelei de reproductie.
- Treapta cuib din plastic care sprijina pe suporturi ale brantului care delimiteaza diferite locuri de cuib
INTERIORUL ADAPOSTULUI
Cusca este microambientul in care iepurele se reproduce si creste. Totusi trebuie sa permita un habitat ideal animalului si sa garanteaze o usoara desfasurare a “manualitatii” crescatoriei, de la control la curatenie.
ALIMENTATIE AUTOMATA TIP SPIRALA
Alimentul va fi luat din soloz cu ajutorul motoreductorilor si a melcului si depozitat in palniile de incarcare pozitionate la capatul randului, de unde ulterior liniile de transport alimenteaza fiecare cusca in troaca (imaginea de sus).
INSTALATIE DE CURATARE MECANICA
Plugurile racloare cu dubla lama pentru curatarea zilnica sau cu o lama unica pentru cu ratirea lunara.
CONTROLUL MICROCLIMATULUI AMBIENTAL
Instalatiile de ventilare fortata, incalzire si racire cu control microclimatic gestionat de tablouri automate si sonde de prelevare. Ferestre din PVC cu lamele pentru directioanrea aerului care intra de panourile evaporatoare.
CUSTI IN AER LIBER
Special studiate pentu cresterea in aer liber. Sunt imbracate pe toate laturile cu panouri sandwich de 40 mm grosime cu tabla prevopsita si in interior spuma poliuretanica cu inalta putere de izolare care asigura bune conditii de comfort al animalului. Deschiderea tip “cutie” a usii pentru manevrele de gestionare a animalelor poate fi manuala sau automata.
Sunt structuri din otel zincat la cald incluzand acoperisul izolant, inchideri laterale si tamplarie.
Iepurele, carnea saracului
Cresterea iepurilor “pe langa casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea pentru masa zilnica.
Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pana la sfarsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si sacrificarea tineretului, asigurand in fiecare zi carne pe masa.
Este obisnuit taranul roman sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramane.
In cresterea iepurilor nu este nevoie de multe boabe. Ei sunt mici fabrici de carne (si blanita) ce folosesc furajele existente in orice gospodarie, oricat de saraca ar fi ea: furaje verzi in general, fanuri si sfecla iarna si doar putine boabe. Si sunt “fabrici” si pentru faptul ca se inmultesc foarte repede (gestatia dureaza numai 30 de zile).
Indemnandu-va sa cresteti iepuri, autorul acestor randuri stie din experienta proprie ca aceste vietuitoare pot fi hranite cu cele mai diverse si ieftine furaje si ca aceste animale nu cer nici sa stai langa ele, nici adaposturi costisitoare.
Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc “ca din apa”.
Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuiti sa aiba pe langa casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o piedica in a indrazni sa porneasca in practicarea acestei indeletniciri.
In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri detineau nu mai mult de 5 pana la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau cateva sute de kg de carne/an pentru vanzare.
Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate in gospodariile mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate care poate aduce beneficii chiar si in conditiile pe care le avem astazi.
Întreţinerea iepurilor pe strat de paie
Adesea ne întrebăm care este cel mai eficient mod de a întreţine iepuri. Pe strat de paie sau pe grătare. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje. În cele ce urmează vom vorbi însă despre întreţinere iepurilor pe strat de paie sau fân şi vom prezenta avantajele şi dezavantajele acestui mod de întreţinere.
Întreţinerea iepurilor pe strat de paie prezintă următoarele avantaje:
- Iepurii au un loc cald de odihnă şi hrănire
- se previne răcirea puilor de iepure
- Iepurii nu fac bătături, în special rasele grele care trebuie întreţinute pe strat de paie sau fân
- Iarna podeaua este caldă mai ales dacă iepurii se află în cuşti exterioare
- fiind moale stratul de paie sau fân asigură un confort ridicat pentru animal
Sunt şi dezavantaje ale sistemului de întreţinere a iepurilor pe strat de paie:
- stratul de paie trebuie sa fie uscat şi curat tot timpul fapt care necesită o atenţie deosebită
- s-au observat atacuri mai puternice ale coccidiozei în special şi a altor bacterii în cazul în care iepurii au fost întreţinuţi pe strat de paie
- costuri mai ridicate de întreţinere
- muncă mai multă şi mai grea
- spaţiu de depozitare mai mare pentru adăpostirea paielor sau fânului necesare pentru stratul pe care stau iepurii
Când optăm pentru întreţinere iepurilor pe strat de paie este bine să luăm în considerare următoarele aspecte: stratul de paie trebuie sa fie iniţial de 5-7 cm şi tot la două zile se va adăuga paie suficiente sau fân pentru ca stratul să fie mereu uscat. După 2-3 săptămâni stratul se va schimba cu unul nou. Este foarte important ca stratul de paie să fie mereu curat şi uscat altfel iepurii se pot înbolnăvi mai ales de coccidioză, boală frecvent întâlnită la puii de iepure întreţinuţi necorespunzător.
Cresterea iepurilor de casa (extensiv)
Elemetul functional in cresterea extensiv este cusca, care la inceput a fost din lemn, iar recent este confectionat din plasa de sarma
Cresterea iepurilor in grupuri de 8-10 femele si un mascul se face intr-un spatiu imprejmuit de 15 mp amplasat la sol pe asternut de paie care se schimba o data la 1-2 ani cand se face reforma animalelor.
Cresterea in colonie se practica in custi unde se introduce 8-10 femele si un mascul.
Cresterea in custi individuale (o femela in cusca) este cel mai raspandit sistem in care pentru monta femela este dusa in cusca masculului.
Se aseaza 8-12 custi individuale pe coridor. Este bine ca masculul sa fie schimbat odata sau de doua ori pe saptamana deoarece poate aparea fenomenul de obisnuire.
La amplasarea crescatoriilor se va tine seama de urmatoarele: terenul trebuie sa fie uscat si protejat de accesul cainilor, serpilor, sobolanilor; se asigurarea cailor de acces si surse permanente de apa potabila.
Bateriile sunt prevazute cu tavite pentru colectarea dejectiilor.
Cusca se compune din pardoseala, fata custii, peretii laterali, spatele si plafonul.
Pardoseala se face din material dur cu asperitati, compact sau gratar sau plasa ochiuri de 15 x 25. Pereţii se confectioneaza din lemn, tabla sau plasa de sarma. Plafonul trebuie prevăzut cu hidroizolatie.
Inventarul custii este format din: cuib pentru fatare separat de cusca cu un perete; buzunar pentru fibroase si radacinoase amplasat in exteriorul custi pe usa; hranitorul de concentrate si adapatoarea cu picurator, confectionate din metal;
Izolarea termica trebuie sa asigure o temperatura de 12-18 grade C. Trebuie asigurata ventilatia. Vara se racesc adaposturile prin pulverizare usoara cu apa. Se respecta principiul tehnologic totul gol, totul plin.
Fazele in vederea popularii:
- se termina cu o saptamana curatenia, spalarea, dezinfectia, dezinsectia, deratizarea;
- se verifica adapatorile, ventilatia si incalzirea;
- se verifica asezarea custilor;
- se asigura materiale si unelte auxiliare fise de evidenta, tablite, lopeti, instrumentar, dezinfectante, medicamente pentru micoze si raie;
- cu trei zile se dezinfecteaza cu 40 ml formol 40%, apa, 20 grame hipermanganat de potasiu;
- cu o zi se aeriseste bine, si se incalzeste la 15 grade C.
La 16 saptamani ( greutatea de 3-3,5 kg) incepe activitatea de reproductie. Alegerea animalelor de prasila se face la 30 sau la 45 zile. A doua selectie se face la 3 luni. La materialul de reproductie se aplica crotali.
Pentru prevenirea diareelor se administreaza vitamina C (1g la 10ml apa). La toate animale trebuie sa se asigure nutret combinat granulat cu 17% proteina bruta si 15% celuloza.
Pentru prevenirea bolilor respiratorii in compartiment se va pulveriza Misoseptol Spray (o apasare de 5 secunde).
Se asigura un program de lumina de 8 ore. In perioada de reproductie se asigura 14-16 ore de lumina.
Pregatirea adapostului pentru populare cu iepuri
Prim faza din fluxul tehnologic in cresterea iepurilor de casa este pregatirea adapostului pentru populare.
Cu o saptamana inainte de populare toate lucrarile de amenajare a compartimentului trebuie sa fie terminate respectiv executate curatenia mecanica, spalarea, dezinfectia, dezinsectia, deratizarea si varuirea.
Se fac ultimele verificari si reparatii la sistemul de ventilatie, la cel de incalzire, la orificiile de admisie a aerului in adapost, la hranitori, adapatori, inchiderea usilor etc. Se verifica asezarea custilor si se face numerotarea acestora. Se asigura materiale si uneltele auxiliare (fise de evidenta, tablite, galeti, lopeti, maturi, clesti, instrumentar, dezinfectante, medicamente pentru micoze si raie, etc.)
Cu 3 zile inainte de populare, se dezinfecteaza interiorul compartimentului cu 40 ml formol, 40% ml apa si 20 g hipermanganat de potasiu pentru fiecare metru cub de incapere. Se etanseaza bine adapostul, timp de 24 ore. Personalul care executa aceasta operatiune va purta obligatoriu echipament de protectie (cizme, halat, manusi de cauciuc, ochelari si masca de gaze).
Cu o zi inainte de populare, se aeriseste bine compartimentul si daca este necesar, se incalzeste adapostul pana la atingerea temperaturii de minim 18 grade C in maternitate, de 15-18 grade C la tineret si a umiditatii de 60-70%.
Popularea se face cu tineret de minim 14 saptamani astfel ca la 16 saptamani cand iepurii ating greutatea de 3-3,2 kg sa inceapa activitatea de reproductie.
Iepurii se transporta in custi speciale cu patru sau opt locuri cu urmatoarele dimensiuni (latimea 40 cm, lungimea 25 cm si inaltimea de 30 cm). Sub custi se va aseza o tabla de plastic pentru colectarea dejectiilor. Dupa transport iepurii se introduc in carantina unde medicul veterinar stabileste daca sunt liberi de boli parazitare si infectioase si da avizul de transfer in crescatorie.
Plante cu efect pozitiv si cu efect negativ in hrana iepurilor
Iepurii sint animale erbivore, dar nu toate plantele constituie o hrana potrivita pentru ei. Unele din ele au un efect toxic si pot provoca imbolnavirea sau chiar moartea.
Principalele plante cu efect pozitiv sunt lucerna, morcovul, sfecla rosie, patlagina, ventricele si podbalul.
Lucerna. Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina si o puteti recolta de 4-5 ori la sezon.
Morcovul;Sfecla rosie. Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie impotriva scabiei si napirlirii.
Patlagina. Poate fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru functia intestinelor si pentru membranele mucoase.
Vetricele. Poate fi data in cantitati nelimitate. Va ajuta in prevenirea viermilor si altor probleme ale sistemului digestiv.
Podbalul. Poate fi dat uscat, dar numai de doua ori pe saptamina. Va impiedica aparitia balonarii.
Suplimentar la aceste plante, se mai recomanda hranirea iepurilor si cu iarba obisnuita (din paduri, de exemplu), deorece si ea are unele calitati medicinale pentru iepuri. Se mai recomanda sa dati iepurilor si un amestec de plante, astfel iepurii vor putea sa-si aleaga hrana dupa plac.
Mai puteti hrani iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grau, porumb si orz, de obicei ca nutret combinat. Astfel de hrana este utila in special in timp de iarna, cind nu este masa verde. Mai puteti face fan din iarba cosita vara, pentru a hrani iepurii in timp de iarna.
Plantele cu efecte negative provoaca boli gastrointestinale (ceapa, sparanghelul, arpagicul, prazul); balonari diare (varza, conopida); voma diaree si moarte (plante conifere); intoxicatii mortale (resturi de plante de cartofi, tutun, rosii, cartofi cruzi)
Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi ora. Dati iepurilor o mincare variata si balansata. Dati hrana principala seara. De obicei, iepurii maninca mai linistit in timpul serii, deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot. Iepurii permanent trebuie sa aiba apa potabila care trebuie schimbata in fiecare zi.
Enterotoxiemia si Enterita mucoida la Iepurele de casa
Dupa Cottereau si Laval, aceasta manifestare este definita ca o „emisiune foarte frecventa si foarte abundenta de materii fecale foarte lichide, insotite de pierderi minerale”, acestea au fost catalogate ca enterite nespecifice. Dupa declansarea lor cu etiologie complexa, de cele mai multe ori metabolica, cauzata de furaj, cu dezechilibru proteino-celulozic sau prin fortarea cantitativa asociata cu factori de stres in intestin, gasesc posibilitatea de invazie o organismului astfel afectat.
Mucoasa intestinala lezata creeaza posibilitatea implantarii oochistilor de coccidii, care se afla in tranzit, caci granularea furajului combinat, desi se face la temperaturi inalte, nu sterlizeaza furajul. Colibacilul si anerobii din tubul digestiv actioneaza acum prin virulenta si toxicitate.
In genereal, aspectele clinice de diaree mucoida au fost atribuite colibacilului si enterotoxemiile anaerobilor, in special lui Clostridium Perfringens. Desi specificitatea acestor germei este discutabila, am preferat sa includem aici aceste forme intrucat aproape 100% din probele analizate din astfel de episoade, atat de noi cat si de diferite laboratoare, conduc la rezultatul de enterotoxiemie, colibaciloza si coccidioza.
Enterotoxiemia
Enterotoxiemia atinge de obicei tineretul, dar si adultele, in special femelele in gestatie sau lactatie. Boala este de mult cunoscuta, Lesbouyres si Berthelon considera ca agentul etiologic este CI Perfringens, a carui actiune este favorizata de dispepsia gastro-intestinala provocata de alimentatia cu cartofi sau sfecla asociata cu lipsa de adapare (in cazul cresterii traditionale, cand crescatorii inlocuiesc iarna apa prin administrarea de suculente-radacinoase, care au un aport mare de germeni telurici in functie de gradul de incarcare cu particole de sol in special anaerobi sporulati).
Clostridiile asfel ajunse in tubul digestiv, actioneaza in lipsa alcalozei ca factor primar. Momentul interventiei lor este atunci cand deja ceilalti factori mentionati au declansat enterita metabolica, cu staza intestinala, urmata de factorul esential dezvoltarii lor, alcaloza digestiva. Din acest moment se declanseaza actiunea entero-toxica a clostridiilor prin hiperazotemie (exces de uree in sange), insuficenta renala si moartea animalului.
Manifestarea clinica este constipatia urmata de diaree, cu acumulare de gaze in stomac si intestin. Printre factorii care pot fi incriminati in aceste accidente metabolice cu exces de uree in sange, complicate cu enterotoxiemii anaerobe sunt:
-
- lipsa adaptarii sau defectiuni ale adaposturilor, fapt ce pot duce la insetarea animalelor. Dupa deblocarea poantourilor, animalele consuma cantitati mai de apa (o iepuroaica poate consuma 1 litru de apa);
- leziuni renale provocate de boli cronice (sechele de coccidioza, prin tratamente cu sulfamide);
- supraalimentarea (nespectarea restrictiilor furajere);
- administrarea de furaj bogat in proteina si sarac in celuloza, fainuri bogate in proteine etc.
Enterita mucoida la iepuri
In majoritatea cazurilor, din aceasta forma de boala, se izoleaza colibacilul. Dar indiferent daca sa reuseste izolarea agentului infectios, leziunea dominanta corespunde unei hipersecretii a mucoasei intestinale, prin stimularea structurilor nervoase ganglionare. Aceasta stimulare ar fi staza si alcaloza. Si in acest caz elementul comun al etiologiei ramane faptul ca aceste fermentatii survin totdeauna dupa un ansamblu de dereglari furajere, de exemplu cu ocazia schimbarii ratiei de furaj, a schimbarii conditiilor de crestere, frig, vizite, curenti de aer, apa rece etc, factori deja citati ca declansatori ai ansamblului enteritelor nespecifice. Ca simptome, in functie de categoria de varsta atinsa, boala poate imbraca doua forme:
-
- O forma acuta la tineret, manifestata prin diaree cu aspect gelatinos, mucos sau vascos, adeseori cu strii sanguine, care duc repede la moartea in cca 3 zile. La necropsie se constata ca masa intestinala este puternic dilatata de gaze si se observa prin traversul seroasei, pe cecum si colon zone hemoragice, iar dupa sectionarea peretelui intestinal se scurge un continut vascos cu sange.
- O forma subacuta intalnita la adulti, care se manifesta prin sete exagerata scrisnituri din dinti (dureri abdominale, meteorism, hipotermie), aspecte ce sfarsesc cu moartea dupa 1-2 saptamani. La examenul necropsic in afara modificarilor anatomopatologice precedente, se pot constata ulcere in colon si un important edem al peretelui intestinal. Leziunea cea mai caracteristica este prezenta in toate ansele intestinale si mai ales in intestinul gros, a unor cilindri de substanta gelatinoasa moale, sticloasa ca albusul de ou crud.
Colibaciloza in sitem intensiv-industrial este legata mai ales de anumite perioade mai critice cand iepurele este sensibil (cum ar fi la nastere si la intarcare), in special cand cedeaza la toxinele produse de multiplicarea anarhica a unor anumite suse de E.coli asa cum am vazut mai sus. In conditii defavorabile de stres atat manifestarile clinice cat si modificarile antomopatologice ale iepurilor nou-nascuti si ale celor la ingrasat nu sunt caracteristice si nu se poate face o diferentiere neta intre entitatile descrise pana acum, formulandu-se generic, asa cum s-a acceptat, ca probleme digestive sau sindromul digestiv.
Infecunditatea la iepuri
Prin infecunditate sau infertilitate se intelege capacitatea redusa de procreare, iar prin sterilitate, lipsa de procreare. Aceasta stare poate fi temporara sau definitiva. Termenul de fecunditate este utilizat pentru a indica capacitatea celor doua sexe de a produce gameti functionali sau fecunzi (spermatozoizii si ovulele), pe cand termenul de fertilitate arata mai precis capacitatea de a produce urmasii vii si viabili.
Infecunditatea la mascul se exprima sub forma de sterilitate in urmatoarele cazuri: inaptitudinea la monta (coit) si la insamantare (absenta libidoului, impotenta, anomalii si leziuni ale aparatului de copulatie), inaptitudinea la fecundatie (tulburari ale spermatogenezei).
Infecunditatea femelei se indentifica cu forma de sterilitate in urmatoarele cazuri: Inaptitudinea la monta (coit) si la insamantare (absenta caldurilor, anomalii sau leziuni ale organelor din zona coitala), inaptitudinea la fecundatie (tulburari ale ovogenezei si ale migrarii gametilor masculi si femeli in tractusul cuprins intre vagin si salpinx), tulburari ale nidatiei, ale gestatiei si ale fatarii, sau tulburari ale lactatiei, mai pot fi atribuite infertilitatii.
Refuzul montei, cat si montele urmate de infecunditate, se pot datora temperaturii prea ridicate din adapost, luminozitati foarte scazute, sau a altor conditii proaste de exploatare.
Masurile de profilaxie si tratament vizeaza: asigurarea linistii reproducatorilor, ameliorarea conditiilor de ambianta (temperatura), programul de lumina (in perioada de pregatire a tineretului reproducator se asigura un program de 8 ore lumina/zi, cu o intensitate luminoasa de 1 watt/m/2, iar in perioada de reproductie se vor asigura 14-16 ore lumina pe zi, cu o intensitate de 3-4 wati/m/2, exploatarea rationala a femelelor si masculilor etc.
Mentionam importanta deosebita a efectuarii primei monte. Prima monta este o operatiune delicata si foarte importanta pentru masculii tineri, de care depinde productia viitoare a crescatoriei sau fermei. Totdeauna femela va fi adusa in cusca masculului si va fi supravegheata pentru a se putea constata consumarea actului montei. Pentru a favoriza prima monta, se vor evita femelele nervoase sau agresive, care ar putea traumatiza masculii. Se va observa comportarea si ardoarea sexuala a masculior si se va verifica timpul pentru o incercare sau monta, respectiv daca este mai scurt sau mai lung de 2 minute.
Varsta masculilor utilizati la monta trebuie sa fie de 20-24 saptamani, iar a femelelor de 18-20 saptamani. Greutatea corporala la varsta primei monte trebuie sa fie intre 3,5-3,8 Kg depinzand de rasa, sau, ca o regula, la atingerea a 80% din greutatea de adult. Ritmul de monta trebuie sa fie de 3 ori pe saptamana, monta dubla (masculul sa efectueze doua salturi intr-un interval scurt de timp) cu o pauza de 1-2 saptamani, dupa o activitate de 4-5 saptamani. Monta se executa de regula dimineata. Dupa efectuarea montei, femela se readuce in cusca ei, notandu-se pe fisa custii data montei si masculul. In caz ca monta nu a putut fi obdervata, femela nu se lasa in cusca masculului mai mult de 3 ore, eventual repetandu-se monta a doua zi.
Diagnosticul gestatiei se efectueaza dupa 12-14 zile de la monta, prin palparea abdomenului cu delicatete, pentru a nu produce avorturi. Femelele negestante (negative la palpare), deci cu monte infecunde, in functie de stadiul ciclului estral, se planifica la o noua monta.
Boli cu incidenta redusa la iepuri
Printre bolile cu incidenta redusa la iepuri se numara Stafilococia, Tularemia, Toxoplasmoza, Listerioza si Tuberculoza.
Stafilococia este determinata de o bacterie gram pozitiva din genul Staphylococcus pyogenes cu speciile aureus, albus si citreus. Aceste trei specii se deosebesc intre ele prin pigmentul produs in mediile de cultura (de culoare galben-auriu, alb si galben ca lamaie). Boala prezinta importanta pentru crescatoriile de iepuri de toate dimensiunile, daca nu se respecta conditiile minime de zooigiena. Afecteaza in mod deosebit tineretul pana la intarcare.
Ca simptome toti puii din cuibul de fatare prezinta mici abcese de diferite dimensiuni, de la aceea a unei seminte de canepa pana la aceea a unui bob de orez sau mazare. De obicei punctul de plecare al acestei infectii sunt intepaturile produse de diferite plante cu spini care nu au fost indepartate din paiele cu care a fost pregatit cuibul. Abcesele in acest caz se formeaza pe labute si dupa ce s-au deschis de la sine se acopera cu o crusta de culoare verzuie. De aici se extind pe cap, in jurul nasului, ochilor, pe coapse, pe spate in regiunea ano-genitala. In majoritatea cazurilor iepurasii infectati au murit. La adulti abcesele subcutanate, din al caror continut s-a izolat stafilococul, pot fi intalnite in cele mai diferite regiuni corporale. In ce priveste tratamenul este dificil de realizat, infectia trebuie prevenita prin respectarea conditiilor de zooigiena. Aceasta se refera la alegerea atenta a paielor din care se pregateste cuibul, eliminandu-se plantele intepatoare, in special palamida. Se indica flambarea regulata a custilor. La aparitia primelor cazuri, exemplarele atinse se elimina, schimbandu-se mai intai cuibul de fatare, cat si cusca mamei.
Tularemia. Agentul etiologic este Pasteurella tularensis. Ea fost observata in special la iepurii salbatici si numai rareori la cei domestici. Este totusi importanta pentru implicatii epidemiologice ce le poate crea intrucat este transmisibila la om. Pentru examenul de laborator mentionam ca este un germene gram-negativ de 0,5 microni. Creste in agar glucoza cu sange de iepure si cisteina dezvoltand destul de incet (3-4 zile) colonii mici albicioase. Se preteaza destul de bine la cultivarea in mediul cu galbenus de ou coagulat. La noi in tara nu s-au semnalat cazuri de tularemia la iepuri domestici.
Toxoplasmoza. Boala este produsa de un protozoar parazit – Toxoplasma Cuniculi. Sunt sensibili la aceasta boala iepurii de orice varsta. Toxoplasmele sunt parazite intracelulare, dar pot fi observate si liber, in preparatele colorate cu Giemsa, formele adulte se prezinta ca niste corpusculi elipsoidali. Formele parazitare intracelulare apar ceva mai mici decat cele libere. Primele se prezinta adesea sub forma de semiluna cu extremitate ascutita si celalta rotunjita. Infectia se declanseaza la tineretul in varsta de 1-2 luni dar se exprima clinic abia dupa varsta de 3 luni. Semnele clinice nu sunt caracteristice, subiectele atinse manifesta impotenta, slabire, anemie, uneori paralizia membrelor anterioare, urmata eventual de paralizie generalizata, iar moartea survine in interval de cca 2-3 saptamani. Splina este organul modificat in mod constant, prezentandu-se marita in volum si cu mici noduli albiciosi sau galbui. Ficatul este marit in volum, nodulii albiciosi pot fi prezenti pe suprafata lui. In fazele cronice iepurii sunt cahectici, cu leziuni in majoritatea viscerelor.
Diagnosticul este destul de dificil de stabilit la exemplarele bolnave. La examenul necroscopic prezenta spleno/hepatomegaliei, cat si formatiunilor nodulare ne pot orienta spre toxoplasmoza. Examinare microscopica a nodulilor si punerea in evidenta a toxoplasmelor confirma dignosticul. Putem spune ca in momentul de fata nu exista un tratament eficace, exemplarele bolnave se elimina, iar boala este considerata antropozoonoza, putand trece de la iepure la om.
Listerioza. Agentul etiologic este Listeria-monocitogenes. Manifectarile clinice si anatomo-patologice sunt caracterizate prin monocleoza si leziuni de tip meningoencefalitic. Germenul are forma bacilara, dispus ca elemente separate, cate doi in forma de V sau in lanturi scurte. Este oarecum asemanator cu bacilul rujetului.
Listerioza la iepure evolueaza sub doua forme:
-
- Forma endematoasa-necrozata apare primavara si toamna la tineretul intarcat sub 3 luni. Acesta incepe sa slabeasca rapid si sa manifeste fenomene convulsive pana cade intr-o stare comatoasa, dupa care survine moartea.
- Forma enecefalitica, primul simptom este devierea laterala a capului si imposibilitatea de a se hrani. Aceasta stare se poate complica cu tulburari de echilibru, exemplarul rostogolindu-se pe partea in care capul este deviat, moare prin cahexie, datorita inanitiei.
Diagnosticul este foarte greu de pus, diagnosticul de laborator este singurul in masura sa precizeze natura bolii, prin izolarea si identificarea germenului. In ce priveste tratamentul, putem spune ca unele sulfamide pot da rezultate, dar conduita generala de a elimina exemplarele bolnave si a executa dezinfectia custilor ramase, este singura valabila si certa in cazul listeriozei, mai ales daca avem in vedere severitatea bolii la om.
Tuberculoza. Agentul etiologic este Mycobacterium tuberculosis (bacilul lui Koch), tuberculoza iepurelui de casa fiind o boala infectocontagioasa cronica, caracterizata clinic prin slabire progresiva a organismului si anatomopatologic prin leziuni nodulare in diferite organe si tesuturi. Boala este intalnita rar la iepure dar este prezenta totusi pentru implicatiile sale epidemiologice. Iepurele este sensibil la cele trei tipuri de bacil Koch: uman, bovin si aviar.
Simptomatologia depinde de tipul de bacil cu care s-au infectat iepurii. In majoritatea cazurilor se intalnesc forme respiratorii produse de tipul bovin. De la aparatul respirator infectia poate disemina in cele mai variate tesuturi si organe. Modificarile anatomopatologice se refera la focarele tuberculoase pulmonare, hepatice, intestinale sau pe seroase. Diagnosticul se pune pe baza examenului de la borator, punandu-se in evidenta microscopic, prin colorarea Ziehl. Diagnosticul presupune apoi tipizarea tulpinii izolate. Tratamentul nu exista, exemplarele suspecte se ucid apoi prin ardere, iar custile se dezinfecteaza riguros prin flambare.
Savoarea mancarurilor din carne de iepure
Iepurele este vanatul cel mai obisnuit, fiind raspandit aproape in intreaga lume.
Iepurele era considerat in vechime un simbol al sinceritatii, iar romanii ii atribuiau diferite virtuti inclusiv de a da frumusete. Imparatul Alexandru Sever manca iepure in fiecare zi si legenda spune ca datorita acestui fapt avea o frumusete deoasebita. Tot romanii spuneau ca cei care manca carne de iepuri dorm bine si viseaza frumos.
Carnea de iepure este savuroasa si excitanta, nu prea greu de digerat. Grimond de la Reyniere, spunea despre iepure ca luna ianuarie ofera iepuri excelenti si in toata maturitatea lor, si ca trebuie preferati in special pe cei vanati in zona de munte. 
Se spune ca din partea din fata se face un fel de mancare numita ”civet”, iar din parte din spane bine impanata, o friptura remarcabila. Carnea de iepure poate fi pus in orice sos pentru a ne stimula senzualitatea. Se poate folosi la prepararea pateurilor reci sau calde. Dintre carnurile negre, cea de iepure este cea mai usoara si mai frageda.
Mancarea CIVET se prepara astfel: se pun bucatile de iepure sa se rumeneasca cu morcovi, ceapa si cu o capatana de usturoi, apoi adaugam o lingura de faina, la prajit, si stingem cu vin rosu sau alb. Lasam sa fiarba inabusit si la urma strecuram sosul, pastrand bucatile de carne de-o parte. Garnitura se pregateste din ciuperci, ceapa mica si bucatele de costita afumata, toate prajite la un loc si apoi adaugam peste carne. Turnam sosul deasupra si lasam inca putin la scazut.
Microclimatul in adaposturile pentru iepuri
Printre particularitatile fiziologice, care obliga crescatorul la o conduita tehnologica aparte, reactivitatea neuroendocrina la factorii de mediu este dominanta, capabila sa joace un rol foarte important in declansarea fenomenelor patologice. Modificarile factorilor de mediu (temperatura, umiditatea, ventilatia, teama, zgomotele, lumina, mirosurile etc.) constituie pentru iepuri stresuri majore care influenteaza, prin sistemul nervos central, activitatea glandei suprarenale, provocand secretia unei cantitati sporite de adrenalina.
Prima actiune a acestui hormon determina modificari asupra presiunii arteriale si accelerarea batailor inimii (tahicardie), diminuarea peristaltismului si tranzitului digestiv (oprirea cecotrofiei) dezechilibrul ph-ului intestinal in directia alcalozei (favorizarea dezvoltarii florei colibaciliare, lezarea integritatii intestinale, hemoragii si necroze, enterite si enterotoxiemie), favorizarea starii congestive inflamatoriie a cornetilor nazali din caile respiratorii superioare (jetul si inmultirea exagerata a germenilor saprofiti, Bordetella si Pasterurella).
In a doua faza, adrenalina, declanseaza o reactie neurovegetariana repercutanta asupra metabolismului glucozei si ionilor sanguini, provoaca deshidratarea organismului, perturbarea oxigenarii pulmonare, care genereaza faza neuroendocrina a socului.
Neluarea in considerare a acestor particularitati fiziologice a determinat esecuri si, ca urmare, patrunderea tarzie a iepurilor printre speciile crescute in sistem intensiv (industrial). Trebuie sa retinem ca zgomotele obisnuite produse de ventilatoare, manipularea utilajelor, etc., care se repeta zilnic, nu provoaca stresuri. In schimb, variatiile bruste de temperatura, umiditate, ventilatie, zgomote puternice si neobisnuite, duc la aparitia de puternice tulburari. Pentru a valorifica la maximum potentialul productiv al iepurilor este important ca acestia sa nu aiba de luptat cu diferitii factori externi din mediu. Pentru aceasta este necesar sa se tina cont de urmatorii factori de mediu:
Temperatura. Unul dintre cei mai importanti factori de microclimat, exercita o actiune directa asupra starii de sanatate a iepurilor (frigul este o cauza a bolilor respiratorii si digestive, in timp ce caldura este factorul cauzal al indigestiilor si afectiunilor respiratorii).
Deasemnea reproductia este redusa foarte mult in perioadele calde, cand se observa o marire a numarului montelor care nu sunt urmate de fecunditate, ca urmare a diminuarii spermato-genezei si a apetitului sexual, care este toal incetat in cursul iernii, daca nu se efectueaza in adaposturi climatizate. Cresterea temperaturii de la 20 la 30°C duce la scaderi de peste 20% ale consumului zilnic, care antreneaza si reduceri ale performantelor de crestere, viabilitatii embrionilor si a productiei de lapte a iepuroaicelor. Atmosfera din interiorul adapostului, de exemplu temperaturi ridicate, determina marirea concentratiei de amoniac si a vaporilor de apa, care favorizeaza dezvoltarea microbismului.
Umiditatea. De regula umiditatea nu pune probleme deosebite pentru iepuri. Observatiile au aratat ca iepurii sunt sensibili la o umiditate scazuta (inferioara lui 55%) si sunt rezistenti la umiditati ridicate (explicat de faptul ca iepurele salbatic sta pe pamant in conditii de umiditate chiar de peste 90%). Limita confortului optim o reprezinta umiditatea de 65-80%, nivel posibil de realizat fara instalatii speciale. Umiditatea devine un factor agresiv in conditiile in care temperatura depaseste limitele confortului si anume temperatura ridicata (aproape de temperatura corpului), sau atunci cand caldura latenta (sub forma de vapori de apa) nu mai poate fi evacuata (evaporarea foarte slaba), iar organismul ajunge la o situatie grea care poate duce la prostratie. Perioadele de calduri mari cu umiditate peste 90% pot pune probleme deosebite cresterii iepurilor. Sau atunci cand temperatura foarte scazuta si umiditatea este aproape de saturare, se produce condens pe peretii adaposturilor rau izolate, pe grilajele custilor si pe peretii cuiburilor de fatare metalice. In plus apa fiind un bun conducator termic, frigul devine accentuat, ducand la pierderi de caldura prin convectie si conductie la nivelul iepurilor (sursa de declansare a bolii respiratorii si digestive).
Ventilatia. In special pentru aceasta specie, are un rol important in: reinnoirea aerului viciat din adaposturi si oxigenarea lui; evacuarea gazelor nocive; scaderea temperaturii si excesului de umiditate din adaposturi. Gazele nocive care pot exista in adaposturile pentru iepuri sunt de doua feluri: gaze grele (bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat) si gaze usoare (metanul si amoniacul) si apar ca urmare a respiratiei iepurilor (care degajeaza vapori de apa si CO2) si a fermentatiei dejectiilor (si a dejectiilor insasi, care prin fermentare elimina amoniac si hidrogen sulfurat). Evacuarea gazelor nocive diminueaza incidenta afectiunilor respiratorii dar si digestive. Se apreciaza ca limita tolerabila de amoniac este de 20-30 ppm, peste acest nivel ambianta devine periculoasa, concentratia optima fiind de 5ppm.
Putem preciza ca viteza aerului la nivelul iepurilor de 0,30-0,40m/s este bine acceptata de iepuri vara, pentru a le asigura pierderile de caldura ale organismului. In schimb iarna valorile optime se reduc intre 0,10-0.20m/s, pentru a se micsora schimbul de aer intre organism si mediul inconjurator. Normele de ventilatie acceptate la ora actuala variaza de la 1 la 3m³/ora/kg greutate vie, in functie de temperatura ambianta. Vara se va mari debitul aerului. In cresterea iepurilor se folosesc doua tipuri de sisteme de ventilatie: Ventilatie statica (aplicata in cresterea gospodareasca a iepurilor si in adaposturile cu densitate mica de animale), bazata pe diferenta de densitate intre aerul cald din interior si cel rece din exterior si ventilatie dinamica (in care diferenta de presiune este creata prin ventilatoare).
Lumina influenteaza mult productia, comparativ cu majoritatea celorlalte animale, indiferent de varsta, sex, sau stare fiziologica in care se afla iepurii dintr-un adapost-hala. Pentru femele de reproductie, o perioada de lumina de 15-16 ore pe zi permite in acelasi timp un grad ridicat de acceptibilitate al masculilor si realizarea unei productii constante in tot timpul anului.
In cazul in care femela refuza de mai multe ori masculul (procent de acceptare, in medie, sub 50%, pe o perioada de 2 saptamani consecutiv) este bine sa se mareasca perioada de lumina pentru reproducatori cu 1-2 ore pe zi, prin modificarea orei de stingere si nu a celei de aprindere. Depasirea duratei zilei lumina de peste 17 ore produce perturbari in comportamentul iepurelui. Pentru masculii la reproductie un program de 10 ore lumina si o temperatura de (15-16°C) stimuleaza si mentine ritmul de reproductie (in sistemul industrial, hale cu efective mari, se aplica acelasi program de lumina si anume 14-16 ore pe zi, intrucat atat femelele cat si masculii sunt cazati comun, iar programul influenteaza intr-o oarecare masura activitatea reproductiva a masculilor.
Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor
Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor de casa este larg utilizat de crescatoriile mici familiale. Pentru confectionarea adapostului se utilizeaza diverse materiale existente in gospodarie, iar pentru furajare se folosesc deseuri menajere, alaturi de diverse alte furaje. Acest sistem semiintensiv este cunoscut si sub denumirea de ”sistem gospodaresc de crestere a iepurilor’‘.
Intregul ciclu de productie se desfasoara in custi, cu spatiu limitat, individualizate sau grupate in baterii de custi, pe un singur nivel sau dispuse pe 2-3 nivele. In acest sistem, custile de iepuri se amplaseaza direct afara, in aer liber, sub copertine simple, in soproane sau in alte adaposturi existente. Se poate utiliza si un sistem combinat, de tinere a custilor cu iepuri afara in sezoanele calde si adapostirea de la sfarsitul toamnei pana la inceputul primaverii pentru climat temperat. Alegerea locului de amplasare a crescatoriei este limitata de perimetrul gospodariei. De obicei, se utilizeaza spatiile linistite din curti si gradini, evitandu-se amplasarea in locuri predispuse la stresuri. La amplasarea crescatoriei trebuie sa se tina seama de urmatoarele:
-
- terenul sa fie sanatos, uscat, cu apa freatica la adancime relativ mare, sa asigure evacuarea apelor rezultate din precipitatii.
- sa fie aparat de vanturile dominante puternice, sa aiba suficenta lumina dar sa fie umbros si protejat de accesul cainilor, pisicilor, vulpilor, sobolanilor, dihorilor, etc.
- sa se asigure o sursa permanenta de apa potabila pentru adapostul iepurilor si pentru igenizarea custilor.
Acest sistem de crestere este foarte raspandit in Romania, avandu-si originea in crescatoriile organizate de proprietarii de mari suprafete de teren agricol din tara. Erau doua tipuri de sectii: de reproductie si sectia de crestere.
Sectia de reproductie era organizata, in vechile IAS-uri, intr-o incinta ferita de vanturi dominante si curenti de aer, custile fiind dispuse pe cele patru laturi ale incintei, pe doua nivele. Erau custi simple, din lemn, care asigurau reproducatorilor conditii optime de confort si igienico-sanitare. Hrana era asigurata din cereale, fan masa verde, distribuite manual, iar adaparea prin jgheaburi simple, la fiecare cusca, cu distribuirea apei, deasemenea manuala. In aceasta incinta puteau sa fie cazati circa 600 de reproducatori, femele si masculi, in tot timpul anului, insa cu reproductie numai in anotimpul calduros.
In Sectia de crestere, dupa intarcare si pana la livrare, tineretul era crescut pe pardoseala (de caramida), intr-un adapost compartimentat pentru diferite varste, unde li se asigura o zona cu asternut (cca.50% din suprafata) si altele cu jgheaburile (simple) de hranire si adapare, toate cu distribuire manuala. Cand la nivelul anilor 80, in Romania au inceput sa fie puse in functiune ferme de iepuri de tip industrial, sistemul semiintensiv a fost mentinut in gospodariile taranesti si in crescatoriile de iepuri de rasa, detinute de crescatori pasionati, hobisti, pentru participarea la expozitii in tara sau peste hotare. Sistemul se crestere de tip industrial a disparut dupa 1989 dar sistemele semiintensive de tipul celui aratat au rezistat, desi au fost afectate si acestea de criza economica, o parte din aceste crescatorii desfiintandu-se, iar altele micsorandu-se ca dimensiuni. Putem spune ca acest sistem de crestere a iepurilor, practicat de mai bine de un secol in Romania, va exista si in perioada urmatoare atat cel taranesc cat si de expozitie.
Cecotrofia la iepuri
O particularitate a digestiei la iepuri o constituie fenomenul de “cecotrofie”, care consta in eliminarea a doua tipuri de excremente, din care reingereaza numai unul din tipuri, pe acelea numite cecotrofe (numite si crote moi). Cecotrofia este un fenomen diferit de coprofagie, care corespunde producerii unui singur tip de excremente, din care o parte se reingera (fenomenul intalnit la sobolani, porc si accidental la caine si cal).
Iepurele elimina doua tipuri de excre-mente:
Crote dure, sferice cu diamentru de cca 1cm, putin stralucitoare cu un continut mare de deseuri friboase. Ele nicodata nu sunt ingerate de catre iepure si sunt foarte usor de observat sub custi sau pe asternutul din cusca in conditii normale.
Crote moi – cecotrofe, sunt foarte greu de observat, ele fiind preluate direct din anus de catre iepure. Cecotrofele se prezinta ca o reuniune de mici aglomerari sferice, in diametru de 4 mm, sub forma de ciorchine, legate intre ele cu un mucus. Suprafata cecotrofelor este stralucitoare, de culoare verzuie in momentul emisiei lor si foarte repede se oxideaza in prezenta aerului. In momentul expulzarii lor din anus, cecotrofele sunt absorbite de catre iepure. In gura ele se desfac si cecotrofele unite prin stratul de mucus sunt eliberate. Sunt inghitite fara masticatie, se regasesc in stomac, in partea opusa pilorului, si sunt lent desfacute sub influenta miscarilor peretilor stomacului si se amesteca cu nutreturile ingerate, constituind un amestec in proportii variabile de nutret si cecotrofe care trec astfel in intestin. Materialul de formare a cecotrofelor, ca si cel a crotelor dure, provine din cecum. Acesta este un rezervor de fermentare important unde microorganismele se dezvolta pe seama materialului nedigerat in timpul trecerii intestinul subtire. Aceasta flora sintetizeaza proteine microbiene si de asemenea vitaminele B si C. Cecumul dezvoltat si prezenta florei microbiene sunt elemente indispensabile formarii cecotrofelor. Pentru producerea acestora, o anumita fractiune in continutul cecumului traverseaza colonul, fara mari transformari. Aceasta jonctiune se inconjoara de o pelicula de mucus la sfarsitul colonului proximal inainte de a fi eliminata prin anus si imediat ingerata. Pentru producerea crotelor tari, o fractiune din continutul cecal este format in cursul trecerii sale prin segmentul boselar al colonului. In prima parte a acestui segment se realizeaza imbogatirea in celuloza si in particule grosiere ramase nedigerate si saracirea in proteina. In partea a doua a colonului boselar se realizeaza formarea crotelor dure si apoi deshidratarea acestora. In toate cazurile, rolul colonului este pasiv in cazul cecotrofelor si activ in cazul formarii crotelor tari. Dupa reingurgitarea cecotrofelor, in stomac incepe sa se dezvolte o nou fermentatie, inainte ca aceasta sa treaca pilorul.
Cecotrofia este caracteristica iepurelui cu alimentatie de tipul animalului adult. Nu exista formarea cecotrofe la nou nascuti. Acest fenomen incepe cu varsta de 3 saptamani, dupa care se consuma primele alimente solide. Cecotrofele sunt de patru ori mai bogate in nacina si riboflavina decat crotele dure, de sase ori in acid pantotenic si de cca trei ori in vitamina B12. Dubla trecere a alimentelor prin cele doua mari compartimente ale tubului digestiv (stomacul si cecumul), datorita cecotrofiei, face ca digestia la iepure sa asemene cu cea realizata la rumegatoare. Acest lucru a facut pe unii specialisti sa considere iepurele “un rumegator de un tip special”.
Iepurele de casa
Putin pretentios la conditiile de crestere si de nutritie, de o frumusete si delicatete aparte, simpaticul iepuras asigura nu numai o afacere sigura pentru un crescator dar si o activitate placuta si recreativa. Fie ca este crescut din pura pasiune, in numar mic, fie ca dimensiunile crescatoriei sunt medii sau mari, in toate cazurile satisfactia cresterii iepurilor este garantata cu o singura conditie: sa fie respectate si cunoscute preferintele minime pe care aceasta simpatica specie de animale mici le solicita.
Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor de casa, cunoscut si sub denumirea de „sistem gospodaresc” este larg utilizat de catre crescatoriile mici, familiale. Intregul ciclu de productie se desfasoara in custi, cu spatiu limitat, individualizate sau grupate in baterii de custi, pe un singur nivel sau dispuse pe doua nivele. In acest sistem, custile de iepuri se amplaseaza direct afara, sub cerul liber, sub copertine simple in soproane sau alte adaposturi existente. Se poate utiliza si un sistem combinat, de tinere a custilor cu iepuri afara in sezoanele calde si adapostirea acestora de la sfarsitul toamnei pana la inceputul primaverii.
Alegerea locului de amplasare a crescatoriei este limitata de perimetrul gospodariei. De obicei, se utilizeza spatiile linistite din curti sau gradini, evitandu-se amplasarea in locuri predispuse la stresuri. Cresterea iepurilor se face in custi individuale si in custi colective. Custile individuale se folosesc pentru femele si masculi iar custile colective pentru cresterea puilor. Femela este cazata intr-o cusca echipata cu adapatoare, hranitoare si cuib de fatare, iar masculul dispune de o cusca asemanatoare cu cea a femelei, mai putin cuibul de fatare.
Custile pot fi construite din diverse materiale: lemn, plasa, sarma, tabla si alte materiale insa ele trebuie sa asigure conditii normale de crestere, reproductie si dezvoltare pentru iepuri. Din aceasta cauza ele trebuie:
- sa protejeze iepurii impotriva curentilor de aer, frigului si caniculei.
- sa aiba suficienta lumina dar sa fie umbros si protejat de accesul ciinilor, pisicilor, sobolanilor, dihorilor, etc.
- sa asigure un loc de odihna si spatiu suficient de miscare si sa nu permita iesirea iepurilor din cusca.
Modificarile factorilor de mediu constituie pentru iepure stresuri majore, din aceasta cauza este necesar sa evitam variatiile bruste de temperatura, umiditate, ventilatie, zgomotele puternice si neobisnuite ce vor duce la aparitia unor puternice tulburari.
O alimentatie sanatoasa si rationala este una din principalele chei de succes in cunicultura. Furajarea iepurilor cu nutreturi produse in gospodarii este cea mai veche metoda de alimentatie a iepurilor. Prin aceasta metoda se valorifica diversc surse de furaje suculente si grosiere, precum si nutreturile concentrate. Trebuie sa tinem cont de urmatoarele:
- asigurarea, prin combinarea surselor, a cerintelor nutritionale
- palatabilitatea (gustul) componentelor
- inlaturarea furajelor toxice prin natura lor sau devenite toxice prin depozitare necorespunzatoare
- asigurarea corespunzatoare cu apa
Nutreturile folosite in hrana iepurilor sunt:
- Cerealele (ovaz, grau, orz, porumb);
- Leguminoasele (mazare, fasole, bob, linte, soia);
- Nutreturile suculente (lucerna, trifoi, sfecla furajera, morcovii, patrunjelul cu radacina, varza, fanul de lucena si cel de trifoi).
In 24 de ore un iepure adult maninca de aproximativ 90 de ori, consumul fiind mai frecvent noaptea decat ziua. Bineinteles nu trebuie sa lipsesca apa proaspata, iepurele adult bea in fiecare zi o cantitate de apa de doua ori mai mare decat cea a substantei uscate consumate.
Ce trebuie sa stim despre hrana iepurilor
Pentru a evita inbolnavirea sau chiar moartea dragalasilor iepurasi trebuie sa cunoastem toate elementele nutritive necesare unei alimentatii echilibrate pentru a evita efectele negative datorita excesului unuia sau altuia dintre elemente sau dezechilibrului proportional dintre ele.
Iepurii sunt animale erbivore insa nu toate plantele sunt potrivite pentru acestia, unele dintre acestea pot fi toxice, iar efectul lor toxic poate aparea chiar si dupa cateva saptamani sau luni.
Plantele care au efect benefic asupra sanatatii lor sunt:
-
- Lucerna – bogata in proteina si calciu
- Morcovul, sfecla furajera si sfecla de zahar, guliile – bogate in vitamina A putand fi folosite si profilactice impotriva scabiei si naparlirii
- Patrunjelul atat ca frunze cat si ca radacina constituie o importanta sursa de vitamine
- Patlagina si vetricea sunt recomandate a fi administrate in cantitati nelimitate pentru buna functionare a aparatului digestiv; vetricea previne si aparitia viermilor intestinali
- Potbalul poate fi dat uscat de doua ori pe saptamana impiedicand aparitia balonarii
Se recomanda hranirea iepurilor vara si cu iarba obisnuita, iar iarna cu fan de lucerna, de trifoi, de pajiste. Se recomanda ca aceste fanuri sa fie recoltate si depozitate cu atentie pentru a preveni mucegairea lor, stiut fiind faptul ca mucegaiurile pot fi fatale pentru iepuri.
Paiele de grau si alte cereale vor fi administrate obligatoriu o data pe saptamina si de cate ori apar tulburari digestive (diaree). Este deasemenea recomandat ca acestea sa se gaseasca in permanenta in custi.
Legumele si fructele date iepurelui trebuie sa fie mereu curate, spalate, insa niciodata umede. Dupa spalare uscati-le bine sau asteptati sa se usuce de la sine si abia apoi puneti-le in cusca iepurelui.
Vegetalele acestea nu trebuie sa constituie masa principala a rozatorului, ci sunt vazute ca si gustari, rasfat, ca desertul pentru noi. Fructele contin multe zaharuri si enzime care pot da diaree, mai ales daca acestea se suprapun si peste o dieta saraca in fibre.
Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi timp, iar mancarea sa fie cat mai variata si bine echilibrata. Ar fi indicat sa fie hraniti seara. De obicei, iepurii maninca mai linistit in timpul serii, deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot.
Cerealele sunt foarte recomandate in hrana iepurilor. Acestea se administreaza ca suplimente 20-60 g/zi/cap sub forma de graunte macinate – Ordinea valorii lor biologice este urmatoarea: ovaz > griu > orz > porumb. Nutreturile leguminoase cum ar fi: mazarea, fasolea, bobul, lintea, soia reprezinta importante surse proteice si energetice cu valoare deosebit de ridicata.
De evitat
Trebuie evitate vegetalele care provoaca gaze. In aceasta categorie sunt incluse: varza, trifoiul, conopida, castravetii, bulbii de orice fel, cerealele. Totusi in cantitati foarte mici si 1-2 ori pe saptamana aceste alimente pot fi administrate fara sa produca probleme.
Salata, cea atat iubita de stapanii iepurilor, este foarte daunatoare „urecheatului”. Aceasta contine lactucarium, o substanta care determina diaree severa si care poate duce pana la moartea animalului.
Daca lasati iepurele liber prin gradina, supravegheati-l continuu deoarece multe plante pot parea apetisante pentru el, insa daunatoare: trifoiul, cucuta, matraguna, caprifoiul, majoritatea plantelor ornamentale si cu flori.
Plantele toxice pentru iepuri sunt:
-
- Ceapa, sparanghelul, arpagicul, prazul ce duc la boli gastro-intestinale;
- Cartofii cruzi, frunza de cartofi, resturi de planta de la rosii, resturi de planta de tutun, care in majoritatea cazurilor vor provoca moartea;
- Plantele conifere ce provoaca gastroenterita, voma, diaree si moarte
Adaparea
Iepurii trebuie sa aiba permanent apa potabila care trebuie schimbata in fiecare zi. Apa este foarte importanta. Iepurele bea in fiecare zi o cantitate de doua ori mai mare decit cea a substantei uscate consummate.
Pasteureloza iepurilor
Boala mai este denumita si Septicemia Hemoragica a iepurilor. De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte.
Agentul cauzal este cel mai frecvent Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Boala evolueaza enzootic sau chiar epizootic, fiind una dintre cele mai pagubitoare boli ale iepurilor.
Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
In forma supraacuta apare brusc hipertermia (420C), abatere, congestie, dispnee si moarte fulgeratoare in maxim 24 h.
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 5-8 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare. In localizarea nazala (coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare.
Tablou morfopatologic
Forma supraacuta:
-
- diateza hemoragica
- exudate seroase si serofibrinoase in cavitati
Forma acuta:
-
- pneumonie crupala cu focare necrotice
- pleurezie
- pericardita serofibrinoasa sau purulenta
- enterita catarala sau hemoragica
Forma cronica:
-
- cahexie generalizata in organe si tesuturi
- leziuni fibrino-necrotice sau necrotico-purulente in organe (pulmon, uter, etc.) si tesuturi
- puroi in cavitatile nazale
- rani la nivelul botului
- conjunctivite
- cheratite
- abcese multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara sau ganglionara; chiar si uterina.
Masuri de combatere si profilaxie
Diagnosticul se pune pe baza datelor epizootologice, clinice, morfopatologice si bacteriologice.
In urma stabilirii diagnosticului se declara boala si se instituie masuri de carantina de gradul III in ferma respectiva. Animalele cu forme supraacute si cronice fiind incurabile, se pot trata doar cele cu forme mai putin grave. Animalele bolnave se izoleaza si se trateaza cu antibiotice si cu ser antipasteurelic mamifer 5-10 ml; se indeparteaza concomitent si factorii favorizanti.
Abatorizarea iepurilor de casa
In momentul proiectarii abatoarelor de iepuri de casa, trebuie sa se urmareasca realizarea unei linii de sacrificare mecanizate si automatizate, dispusa optim din punct de vedere al fluxului tehnologic, al transporturilor interioare, al spatiului ocupat si al organizarii productiei.
Din punct de vedere al capacitatii de sacrificare si de prelucrare, precum si al dotarii, abatoarele de iepuri de casa se pot grupa in abatoare: mici, mijlocii si mari. Abatoarele mici si mijlocii, sunt dotate cu linii tehnologice specializate pentru taierea si prelucrarea iepurilor de casa. In abatoarele mari de pasari pot exista si linii tehnologice pentru sacrificarea iepurilor de casa.
Sectoare de activitate in abatorul de iepuri
Indiferent de capacitatea de sacrificare si de nivelul tehnic al liniei tehnologice, abatoarele de iepuri de casa trebuie sa prezinte urmatoarele sectoare de activitate:
- Sectorul de receptie, cuprinde: spatiu de receptie si de stationare a iepurilor, spatiu de alimentare a liniei de sacrificare, spatiu de spalare si de dezinfectare a custilor de transport;
- Sectorul de industrializare, cuprinde: spatiu de prelucrare initiala (asomare, suspendare pe suportul transportorului conveierizat, sangerare, jupuire), spatiu de eviscerare, spatiu de prelucrare finala (indepartarea picioarelor de la genunchi si de la jaret in jos, spalarea carcaselor la dus cu apa rece, fasonarea carcaselor), spatiu de zvantare, spatiu de racire, spatiu de sortare, transare si ambalare, precum si spatii auxiliare;
- Sectorul de depozitare si expeditie, cuprinde: spatii de depozitare pentru carne refrigerata si congelata, precum si un spatiu suplimentar cu un coridor de expeditie;
- Sectorul de prelucrare a subproduselor necomestibile si alte deseuri organice, cuprinde: spatiu de colectare initiala a subproduselor si spatiu de prelucrare cu anexele respective;
- Sectoarele auxiliare cuprind: centrala frigorifica, fabrica de gheata, centrala termica, statia de alimentare cu apa potabila, statia de epurare a apelor uzate, post trafo, depozit de ambalaje, atelier mecanic, spatiu de spalare a navetelor de material plastic folosite in abator pentru manipularea iepurilor, spalatorie pentru echipamentul de protectie, birouri, vestiare filtru pentru personalul din sectie, birou medic veterinar, sala de mese.
Criterii sanitar-veterinare
Abatoarele de iepuri de casa trebuie sa indeplineasca exigentele sanitar-veterinare incepand chiar de la proiectarea acestora, apoi pe parcursul realizarii lor, si, in final, de-a lungul exploatarii. Pentru realizarea acestor exigente trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte:
Amplasarea abatorului: in afara localitatilor, pe terenuri plane, uscate, ferite de vanturi dominante, cu apa subterana la o adancime adecvata, cu acces la sosele si la calea ferata, la o distanta convenabila de linia de inalta tensiune si de o sursa de apa potabila, in zone lipsite de factori nocivi.
Constructia spatiilor tehnologice: realizarea unui flux de productie coerent, fara intersectarea zonelor murdare si curate; dispunerea spatiilor si a locurilor de lucru in succesiunea operatiilor tehnologice; spatiile folosite pentru produsele comestibile sa fie complet separate (pana in tavan) si distincte de spatiile cu produse necomestibile; materialele folosite in constructie sa fie impermeabile, nealunecoase, rezistente la uzura si coroziune (la apa calda, substante dezinfectante si pentru curatenie etc.); peretii interiori si stalpii de sustinere din spatiile tehnologice sa fie construiti din materiale usor de igienizat; pervazul ferestrelor inclinat la 45°; locul de unire a peretilor cu pardoseala si cu tavanul trebuie sa fie rotunjit; usile sa fie suficient de largi si lipsite de prag; usile care comunica cu exteriorul sa se deschida bine si sa fie echipate cu dispozitive automate de inchidere; iluminarea spatiilor tehnologice cu tuburi fluorescente dimensionate adecvat spatiului; asigurarea de instalatii termice, frigorifice si de ventilatie adecvate; dimensionarea retelei de aprovizionare cu apa in vederea satisfacerii necesarului de apa pentru prelucrarea carcaselor, mentinerea igienei abatorului; reteaua de canalizare trebuie sa asigure indepartarea permanenta si rapida a apelor uzate.
Utilajele din abatoarele de iepuri: trebuie sa fie confectionate din materiale neabsorbante, netoxice, inodore, rezistente la solicitarile mecanice, la actiunea caldurii, a acizilor si a substantelor chimice utilizate pentru curatenie si dezinfectie; pentru unele parti ale utilajelor sau recipientelor, tavilor, blaturilor la mesele de transare se pot utiliza si materiale plastice admise de normele sanitar-veterinare; partile din utilaj care vin in contact cu carnea se pot construi din otel inoxidabil, din aliaje sau din material plastic cu caracteristici corespunzatoare; utilajul trebuie sa aiba colturile rotunjite, suprafetele netede si lipsite de portiuni, crapaturi sau scobituri, care sa retina materiile organice.
Epurarea apelor reziduale se poate realiza prin utilizarea unui coagulant (floculant TI, in asociere cu lapte de var, urmate de o faza de epurare biologica) sau a unei tehnici mecanico-biologice; periodic se recurge la determinarea gradului de epurare a apelor prin metode de laborator.
Un element important in succesul economic al abatorizarii iepurilor de casa il reprezinta corelarea graficului de productie al fermelor cu datele pentru livrarea animalelor la abator la incheierea ciclului de crestere a tineretului sau de exploatare a adultilor.
Mixomatoza la iepuri
Este o boala infecto-contagioasa de origine virala produsa de un virus specific leporidelor, exprimata clinic prin pseudotumori inflamatorii exudative generalizate atingand mai mult leporidele apartinand genului Oryctolagus si mai rar pe cele din genul Lepus cu urmari destul de grave in ceea ce priveste mortalitatea.
Fibromatoza este o afectiune benigna care atinge Sylvilagus dar provocata de un virus inrudit cu cel al mixomatozei.
Virusul mixomatos a fost izolat pentru prima data de profesorul Sanarelli, de la exemplare aparent sanatoase de Sylvilagus care prezentau pseudotumori cutanate benigne. In 1899 profesorul Sanarelli comunica date despre contaminarea iepurilor domestici din specia Oryctolagus de la iepurii salbatici ce fusesera cazati in aceleasi spatii ale laboratorului sau.
Virusul mixomatos prezinta caracteristicile fundamentale ale ultravirusurilor. Se inactiveaza prin caldura umeda de 55°C. Rezista cca.30 de zile sub forma uscata la temperatura camerei. Este usor inctivat la concentratii uzuale ale substantelor dezinfectante.
Surse de infectie
Ca surse de infectie sunt secretiile si exudatele nazale, precum si conjunctivitele care sunt foarte bogate in virus. Virusul este prezent in sange, limfa si toate organele interne, dar si in leziunile cutanate. Iepurii bolnavi sau vindecati sunt, de asemenea surse de infectie.
Simptomatologie
Boala debuteaza cu o perioada de incubatie ce variaza intre 2-10 zile, cu febra si hiperexcitabilitate. Iepurii devin atenti la cel mai mic zgomot, apoi apare o coriza si blefaro-conjunctivita exsudativa si edematoasa. Exudatul purulent produce lipirea pleoapelor, tumefactia edematoasa se intinde repede de la buze, pleoape, baza urechilor cuprinzand intregul cap.
Tumefactiile asemanatoare se observa si in regiunea ano-genitala si scrotala. Pe masura ce boala evolueaza incep sa se contureze tumorile subcutanate, mai intai la cap si regiunea anala si genitala, apoi pe laturile coloanei vertebrale si extremitatile membrelor. Dimensiunea acestoara variza de la cele de la un bob de grau pana la cele ale unei nuci. La inceput sunt dure, apoi edematoase, nedureroase si depilate. Anorexia si febra determina slabirea animalului a carui respiratie devine din ce in ce mai greoaie. Manifesta convulsii si mor in 4-5 zile. Mortalitatea produsa de mixomatoza este de 90-99%. Alte forme de evolutie diferite ca gravitate depind de virulenta tulpinii implicate.
Diagnosticul
Se pune pe baza datelor clinice asociate cu prezenta nodozitatilor multiple, perioculare si ano-genitale, starea febrila, anorexie, respiratie dispneica. Datele clinice sunt coloborate cu leziuni anatomo-patologice si histopatologice completate de incercarile de izolare a virusului pe embrioni de gaina, culturi celulare sau animale (susceptibile) de laborator (iepuri ˝liberi de germeni patogeni specifici˝) pe care se reproduce boala cu material patologic din focar, de sezonul in care apare boala, legat de prezenta insectelor hematofage in adapost sau introducerea de alte animale din aceeasi specie avand origine necunoscuta si care pot fi incriminati ca purtatori.
Prognosticul
Este rezervat deoarece boala poate lua diferite forme de evolutie in functie de tulpinile implicate: tulpini velogene (produc pierderi de pana la 100%), tulpini mezogene (produc pierderi de cca 90%) si tulpini lentogene (produc pierderi de 65%). In prezent aceste suse sunt grupate in suse americane, suse europene si suse australiene.
Epizootologia
Este necesara precizarea conditiilor care favorizeaza aparitia unei epizootii, pentru a putea stabili masurile de profilaxie, si anume locul unde se afla crescatoria, factorii legati de individ, conditiile de mediu in care se exploateaza, prezenta vectorilor, achizitiile de animale si altele. In ce priveste factorii legati de individ sau rasa, s-a constatat ca acestia nu joaca nici un rol in rezistenta la boala.
Varsta
In ce priveste varsta pe cale experimentala, iepurasii sub 3 saptamani sunt cei mai sensibili la tulpinile virulente. Susele cu patogenitate ridicata omoara rapid tineretul, uneori fara sa se mai instaleze leziuni cutanate. Susele mai slab virulente dezvolta leziuni cutanate la tineretul de a doua saptamana de viata dar pierderile raman si in acest caz destul de importante. Din aceste motive, rolul anticorpilor maternali nu este inca in intregime precizat. Persistenta anticorpilor maternali dureaza 4-6 saptamani de la nastere.
Profilaxia
Masurile de profilaxie decurg din epizoologia bolii si consta in:
-
- Masuri generale de profilaxie care se impun cu strictete:
-
-
- Efectivele trebuiesc protejate de factorii de stress legati de furaj, ambianta, vizitatori.
- Adapostul trebuie protejat cu plase de sarma sau plase impotriva insectelor hematofage (tintari, muste).
- Animalele nou introduse vor fi tinute obligatoriu in carantina si trebuie sa provina din zonele indemne.
-
-
- Masuri de profilaxie specifice Sunt asigurate prin vaccinarea iepurilor. Planul de vaccinari pentru mixomatoza trebuie conceput asfel:
-
-
- In ingrasatorie se vaccineaza tineretul la intarcare.
- Reproducatorii se vaccineaza cu rapel la 3 luni si 1 an.
- Reproducatorii adulti se vaccineaza anual.
-
-
- Masuri generale de profilaxie care se impun cu strictete:
Vaccinurile existente, atat cel homolog preparat cu virus mixomatos, cat si cel heterolog, preparat cu virus Shope, sunt capabile sa ofere o imunitate ce se instaleaza in timp foarte scurt cca 3-7 zile. Imunitatea instalata este de tip tisular si dureaza cca 6 luni. Vaccinul se inoculeaza subcutanat si se impune schimbarea acelor la fiecare iepure, pentru a preintampina difuzarea bolii in cazul existentei unui purtator.
Ca principiu vaccinurile se fac primavara, inainte de aparitia tantarilor, mustelor, iar toamna pentru a proteja efectivul la eventualele inoculari prin purici. In cazul aparitiei bolii in crescatorii indemne, lotul afectat se lichideaza si restul efectivelor se supun vaccinarii.
Alimentatia iepurilor cu nutreturi produse in gospodarii
Este cea mai veche metoda de alimentatie a iepurilor. Prin aceasta metoda se valorifica diferite surse furajere, suculente si grosiere precum si nutreturile concentrate. O parte din aceste nutreturi se folosesc in stare naturala, iar altele sunt prelucrate.
In acest sistem de furajare trebuie sa tinem cont de urmatorii factori:
-
- asigurarea, prin combinarea surselor, a cerintelor nutritionale,
- palatibilitatea (gustul alimentelor),
- inlaturarea furajelor toxice prin natura lor sau devenite toxice prin depozitare necorespunzatoare (mucegaire sau carbonizare),
- modul fizic de pregatire sau transportul lor la data consumului,
- asigurarea corespunzatoare cu apa proaspata.
Atentie deosebita se va acorda deseurilor culinare, iar resturile de carne mucegaite sau rancezite se inlatura. Se pot administra resturi de varza, morcov, paine, orice fel de verdeturi, coji de cartofi (dar obligatoriu fierte). Dezavantajele pe care trebuie sa le inlaturam acestor tipuri de furaje sunt urmatoarele:
-
- conservarea furajelor trebuie sa fie corespunzatoare, iepurele este specia cea mai sensibila la aflatoxine ce provin din orice sursa de mucegaiuri
- resturile de furaje trebuie inlaturate cat mai des posibil si curatate locurile de hranire
- sa existe in permanenta mai multe tipuri de nutreturi pentru a echilibra ratiile furajere
- trebuie asigurata forta de munca pentru a manevra aceste surse
- este necesar asigurarea unui supliment vitamino-mineral. In acest supliment, in functie de conditiile de crestere, se adauga coccidiostatice
Sursele de nutreturi din gospodarie pot fi clasificate astfel:
Nutreturi concentrate cultivate cerealiere. Cerealele sunt foarte recomandate in hrana iepurilor. Acestea se administreaza ca suplimente de 20-60 gr/cap sub forma de graunte macinate.
Ordinea valorilor biologice este urmatoarea: ovaz, grau, orz, porumb. Cel mai bine este sa se administreze un amestec de 2-4 cereale. In acest fel se completeaza intre ele asigurand aminoacizii indispensabili cresterii iepurilor.
Nutreturi concentrate leguminoase: mazare, fasole, bob, linte, soia reprezinta surse proteice si energetice cu valoare deosebit de mare. Soia poate fi administrata ca atare la iepuri fara tratament termic. Mazarea poate reprezenta 20-80% din valoare ratiei, ea poate fi administrata vara si ca planta intreaga in cresterea iepurilor.
Nutreturi suculente. Baza hranirii iepurilor cu nutreturi produse in gospodarii trebuie sa o constituie lucerna si trifoiul atat ca masa verde vara cat si ca fan iarna. Sfecla furajera, sfecla de zahar si guliile constituie o sursa importanta pe timpul iernii. Frunzele de sfecla nu trebuie administrate decat in cantitati mici la iepuri deoarece au un continut mare in oxalati ce produc enterite si intoxicatii.
Morcovii asigura o productie mare pentru iepuri si pot sa fie administrate atat radacinile cat si frunzele. La fel si patrunjelul cu radacina.
Varza poate asigura mai ales toamna tarziu un nutret bine valorificat de iepuri. Silozul de plante verzi se administreaza 10-30 gr/cap la animalele adulte si tineret la ingrasare. De asemenea nutreturile fibroase, fanul de lucerna, de trifoi, de pajiste sau de graminee si leguminoase trebuie sa existe in permanenta ca sursa de hrana.
De asemenea nutreturile grosiere cum ar fi paiele de grau sau alte cereale vor fi asigurate ca furaj cat si pentru asigurarea cuiburilor de fatare.
In functie de sursele de nutreturi se vor alcatui ratiile furajere dupa urmatoarele criterii:
-
- sa asigure necesarul proteic prin cereale si leguminoase boabe
- sa se asigure celuloza prin fanuri si grosiere
- sa asigure vitaminele prin masa verde si fanuri de bun calitate
Toate aceste surse asigura principalii nutrienti in ratie. Trebuie sa tinem seama ca asigurand in hrana iepurilor cat mai multe sortimente de nutreturi, hrana va fi completa si valoroasa.
Particularitatile fiziologiei reproductiei la iepuri
Putem preciza ca in ce priveste fiziologia aparatului genital la femela, durata medie a ciclului estral la iepuroaica este de 6 zile, in conditiile unei temperaturi exterioare de 16-18°C, o luminozitate de 16 ore pe zi si o furajare si adapare la discretie.
Perioada de estru dureaza 1-3 zile si revine dupa aproximativ 12, 18 si chiar 31 de zile dupa monte sterile cu preudogestatie. Acest ciclu estral poate fi asociat cu un ciclu vaginal, cu modificari anatomice si care pot fi asociate prin: variatia pH-ului masculului vaginal, procentajul de leucocite, temperatura rectala, sau cand pH-ul in momentul estrului este acid. Eliberarea ovulului din ovar (ovulatia) este conditionata de actul montei, care stimuleaza tractusul genital femel si duce la transmiterea prin sistemul nervos medular, apoi central, a unor informatii capabile sa declanseze ovulatia. Aceste informatii sunt ordonate in maduva spinarii si transmise bulbului rahidian si formatiuni reticulare. Mesajul ”tactil” ajunge apoi in talamus si rainencefal. Aici se afla centrul ce declanseaza reactia reflexa a femelei, de refuz fata de mascul. Mesajele ”erotice”, vizuale, auditive, gustative sunt comparate de memoria corespondenta acestora, iar confirmarea comparatiei decide producerea ovulatiei, care are loc usor.
Influenta factorilor de mediu are importanta mare asupra receptorilor senzoriali, ei putand infuenta negativ, cu compromiterea bunei desfasurari a ovulatiei. Declansarea ovulatiei pleaca de la necortex pe cale nervoasa si ajunge la hipotalamus. Mesajul ”electric” nervos este astfel convertit in mesaj hormonal denumit ”releasing factor” (LHRF) sau ”releasing GnRH” (LHRH). Acest hormon (LHRH), prin torentul sanguin capaciteaza axul hipofizo-hipotalamus astfel ca anterohipofiza sa secrete, dupa situatie, unul din cei trei hormoni: LH; FSH; LTH. Ovulatia nu se produce intotdeauna cu aceiasi regularitate, fapt care constituie o problema necunoscuta. Aceasta capacitate ovulatoare este optima sub controlul stimulator al trompelor, oviductului si uterului, pentru ca trompele singure exercita o actiune defavorabila, dar selectiva, astfel ca speramtozoizii neviabili sunt distrusi. Dupa eliminarea din ovar, ovocitele sunt aspirate de pavilionul oviductului, segment in care are loc fecundarea lor (dupa numai cca. o ora dupa eliberarea lor). Materialul seminal este depus in partea superioara a vaginului. Circulatia spermatozoizilor este foarte rapida, ei putand atinge portiunea de fecundare in cca 30 de minute dupa actul de imperechere. Intre acest timp de parcurgere, spermatozoizii parcurg faza de maturare, devenind apti pentru fecundare. Din concentratia de cca.150-200 de milioane spermatozoizi ejaculati, numai cca.2 milioane (10%) ajung in uter. Ovulele fecundate ajung in uter dupa cca. 72 ore de la ovulatie. In traversarea oviductului, ovulele se divid in stadiul de morula. Peretele uterin se diferentiaza, dantela uterina aparand dupa 5-8 zile de la monta. Implantarea ovulei se poate spune ca are loc in a 7-a zi dupa monta, cand este in faza blastocid. Intre a3-a zi a 15-a zi, procentul de progesteron creste. Placenta se dezvolta, atingand greutatea maxima in a 16-a zi. Iepuroaica are ovulatie declansata de actul montei (1-10 ore dupa salt monta). In lipsa unui ciclu sexual, iepuroaica se considera in estrus cand accepta masculul, ceea ce, cu unele variatii individuale, se intampla aproape permanent.
Dupa monta la iepuroaica pot interveni doua situatii: fie ca poate avea loc ovulatia si nefecundarea ovulului, urmata de pseudogestatie cu corp galben persistent, ce poate dura cca 17 zile, sau fie ca ovulatia este urmata de fecundatie si gestatie instalata, cu implantarea zigotului in mucoasa uterina, care are loc la 180 de ore dupa monta, dupa care placenta devine functionala. Corpul galben de gestatie persista pe toata durata gestatiei, creandu-se o legatura foarte strinsa intre placenta si corpul galben.
Procesul de parturitie (fatare) se declanseaza odata cu involutia corpului galben si primul semn exterior al acestei involutii este pregatirea cuibului de fatare de catre iepuroaica, smulgerea parului. Imediat dupa fatare se matureaza un nou folicul, care antreneaza dupa sine estrul si posibilitatea unei noi imperecheri, urmata de evolutie si fecundatie. Femela gestanta continua sa accepte masculul, fara a dauna embrionului si fara a se instala o noua gestatie, de aceea diagnosticul gestatiei se face numai prin palpare, cu mare precautie, de regula la 12-14 zile de la monta.
La iepuroaica, durata gestatiei are o mare importanta deoarece in functie de aceasta depinde viabilitatea produsilor, de exemplu la 27-28 zile (1% din cazuri) iepurasii mor in cateva minute, la 29 de zile (in 2% din cazuri) iepurasii mor dupa 3 zile prin inanitie fiind in imposibilitatea de a suge, la 30 de zile (in 9% din cazuri), iepurasii sunt bine dezvoltati si fara par, la 31 de zile (50% din cazuri), parul apare dupa o zi, la 32 de zile (in 31% din cazuri), deschid ochii dupa 11 zile, la 33 de zile (in 6% din cazuri), iepurasii au par la fatare si deschid ochii dupa 8-9 zile. Practic durata normala de gestatie este cea de 30-31 de zile, in conditiile asigurarii unor bune conditii de intretinere.
Custile pentru iepuri in crescatoriile mici si custile pentru iepuri in crescatoriile mici
In orice crescatorie de iepuri, indiferent de marime, exista un numar de animale, femele si masculi, numit „efectiv matca” sau efectiv de reproductie.
Aceste animale trebuie sa se incadreze in anumite limite de varsta si, practicand reproductia, sa asigure producerea animalelor tinere pentru sacrificare, precum si exemplarele necesare reinnoirii treptate a efectivului matca.
Altfel spus, chiar si atunci cand crescatorul nu doreste sa-si sporeasca numarul animalelor adulte din crescatoria de iepuri este absolut necesar sa realizeze procesul de reproductie.
Daca avem in vedere o crescatorie mica de iepuri, in sistem gospodaresc, cu un efectiv matca de 10 femele si 2 masculi, un calcul, plecand de la calitati mijlocii ale animalelor si, de asemenea, de la conditii de hranire si intretinere mijlocii, ne arata ca, in decursul unui an calendaristic, prin reproductie se pot obtine 100-150 exemplare de tineret in varsta de 4, pana la 8 luni.
Dar realizarea inmultirii in conditii avantajoase, ca si posibilitatea de a dispune de date concrete pentru calcularea eficientei economice a crescatoriei sunt conditionate de cunoasterea tuturor aspectelor privind reproductia iepurilor de casa.
Precizam ca atunci cand ne referim la procesul de reproductie al acestora avem in vedere urmatoarele particularitati de ordin biologic si tehnic ce privesc:
– maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca;
– monta si caldurile;
– gestatia;
– fatarea;
– alaptarea si intarcarea;
– reluarea ciclului de reproductie, respectiv monta dupa fatare.
In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt aceste particularitati.
Maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca
Maturitatea sexuala reprezinta stadiul de dezvoltare incepand de la care animalele pot realiza monta fecunda, adica imperecheri care au ca efect insamantarea femelelor de catre masculi.
Tineretul devine apt pentru a se reproduce, in principiu, atunci cand greutatea corporala ajunge la circa 80% din greutatea medie a animalelor adulte.
Aceasta greutate si deci momentul cand iepurii tineri se dau pentru prima data la monta corespunde cu varsta de 5-8 luni, diferentele fiind conditionate de rasa ierpurilor.
Pentru rasa Chinchilla, pe care o recomandam crescatorilor incepatori, varsta maturitatii sexuale este in medie de 7 luni.
Subliniem insa faptul ca, pentru stabilirea momentului primei monte, hotaratoare este greutatea corporala. Altfel spus, iepurii tineri pot fi dati la monta si la o varsta sub 7 luni, daca au greutatea aratata mai sus.
Ca si in cazul altor specii de animale, nu este bine sa se foloseasca la reproductie animale prea tinere, dar nici batrane, deoarece prin imperecherea animalelor cu asemenea varste se obtin putini pui la fatare si acestia vor fi insuficient de vigurosi si mai predispusi la imbolnaviri.
Varsta pana la care se folosesc iepurii la reproductie, in crescatoriile de tip gospodaresc, este de 3 ani pentru femele si de 4 ani pentru masculi.
Monta si caldurile in crescatoria de iepuri
Dupa instalarea maturitatii sexuale, iepuroaicele pot fi date la monta in orice anotimp, deoarece caldurile apar, in mod ciclic, la intervale de 8-10 zile in tot cursul anului.
Este de retinut insa ca, datorita unor rationamente de ordin tehnologic, in crescatoria de tip gospodaresc – deci cu intretinerea iepurilor in custi sub cerul liber sau sub sopron – cel mai bine este ca monta sa se limiteze numai la perioada 1 martie-1 august.
Se constata ca, desi apar in tot cursul anului, caldurile la iepuroaice, se manifesta cu mai mare intensitate primavara si toamna si pot fi depistate mai usor. Semnele pentru recunoasterea femelelor in calduri sunt:
– iepuroaicele se agita in custi, rascolesc asternutul, fac cuib, isi smulg par de pe abdomen;
– daca este introdusa in cusca masculului, iepuroaica accepta monta; in cazul cand nu este in calduri, tine coada lipita de corp, fuge prin cusca, se tranteste si deci nu se lasa montata;
– la iepuroaicele in calduri vulva apare tumefianta (umflata) si are culoarea rosu-aprins.
Caldurile dureaza, in medie, 3 zile.
Pentru monta se va proceda intotdeauna la introducerea femelei in cusca masculului si nu invers, pentru ca acesta sa se simta „acasa” si sa-si faca datoria mai in siguranta. Durata actului montei la iepuri este foarte scurta, doar cateva secunde.
Un semn sigur ca masculul a ejaculat (a depus „samanta) este caderea acestuia pe o parte, in timp ce scoate un tipat scurt. Monta e bine sa se faca dimineata sau seara, in aceste perioade ale zilei animalele fiind mai linistite.
Actul imperecherii trebuie supravegheat. Crescatorul, dupa ce introduce femela aflata in calduri in cusca masculului, va ramane in apropiere pentru a observa daca are loc monta, dupa care va scoate femela tinand-o, cu atentie, de pielea din regiunea greabanului si sprijinindu-i trenul posterior.
Atunci cand constata ca femela refuza monta si se bate cu masculul o va indeparta deoarece nu este in calduri. Pentru a se asigura rezultate bune ale procesului de reproductie, in efectivul matca trebuie sa existe un anumit raport de sexe, respectiv un mascul la 8-10 femele.
Masculii vor fi folositi la monta de doua sau cel mult trei ori pe zi.
Custile pentru iepuri in crescatoriile mici
Inainte de a face specificarile cu privire la componentele constructive ale acestor custi pentrucresterea iepurilor trebuie sa facem o precizare legata de particularitatile cerintelor acestei specii Iepurii domestici provin din iepurele salbatic de vizuina.
Denumirea stiintifica a acestui iepure este „Oryctolagus cuniculus” si vine de la unele cuvinte din limbile greaca si latina, care, in traducere, inseamna „iepure scormonitor de galerii”. Deci, adapostul pe care si-l face iepurele nostru, in stare de libertate, este o galerie. Sa notam ca aceasta galerie prezinta si o ramificatie in care iepuroaica fata si isi alapteaza puii si ca sapatura este laterala, constituind un loc ferit de curenti si de modificari de temperaturi.
Construirea custilor pentru iepuri
Este bine, ca aceste caracteristici, mentionate anterior, sa se regaseasca si la custile pe care le construim. Din cele de mai sus rezulta recomandarea ca, in cazul custilor amplasate in aer liber, acestea sa aiba trei pereti – cei laterali, cel din spate, dar si plafonul, din material compact, in mod obisnuit din scandura.
Tot in acest scop imbinarea pe lungime a scandurilor trebuie facuta „dulghereste”, adica in „nut si feder”, sau cel putin cu marginile in caturi de 90 de grade. Cel mai ades se foloseste scandura cu grosimea de un tol (2,54 cm).
Nu este obligatoriu, dar este bine ca peretii exteriori ai bateriei de custi, deci peretii laterali si cel din spate, ai grupului de 6 custi sa aiba scandurile asezate vertical, pentru a inlesni scurgerea apelor din ploi si zapada si a fi astfel in mai mica masura expusi degradarii (putrezirii).
Peretele din fata va fi diferit, dupa caz. Atunci cand cusca reprezinta un singur compartiment, jumatatea, sau o parte si mai mare, din stanga lui – va fi confectionata din plasa de sarma, pe cadru de lemn.
Dar daca avem posibilitatea sa construim o cusca cu doua compartimente, atunci peretele din fata al compartimentului din stanga va fi din plasa de sarma, iar compartimentul din dreapta, pentru a fi mai ferit, va avea peretele frontal din scandura.
In oricare din variantele amintite, peretele din fata (la cusca cu doua compartimente valabil pentru amandoua) trebuie sa reprezinte practic o usa, deci sa aiba balamale solide, pentru a servi la curatenie, prinderea animalelor etc.
La custile cu un singur compartiment, folosite la iepuroaicele mame va fi necesar ca, la timpul potrivit, adica cu 3-4 zile inainte de fatare, sa se introduca cate un cuib de fatare.
Este vorba de o cutie-cuib, in care si din care, iepuroaica sa poata intra-iesi.
Puii pana la varsta de cca 18 zile vor ramane in acest cuib, la adapost, adica nu vor fi expusi la curenti de aer. Rostul celui de-al doilea compartiment, ca si al cuibului de fatare (in cazul custilor cu un singur compartiment) este de a li se asigura puilor confortul necesar unor nou-nascuti, golasi si neajutorati, cum sunt ei la aceasta specie de animale.
Peretele din fata al custii este destinat i altor functii si anume, este indicat sa fixam hranitoarele, daca se poate si adapatorul, pe acest perete. Vom preciza putin mai jos de ce e bine asa.
Plafonul (sau tavanul) custii pentru cresterea iepurilor intotdeauna trebuie sa fie din material compact. El poate avea una sau doua functii:
(1) atunci cand separa doua custi suprapuse care au pardoseala din plasa de sarma sau gratar, trebuie sa fie inclinat spre spatele bateriei de custi pentru a asigura scurgerea dejectiilor de la cusca nivelului superior sau
(2) va fi dispus in plan orizontal, in cazul cand dejectiile de la fiecare binivel al custii se colecteaza in tavite-sertar, (aceasta din urma este varianta recomandabila si functia plafonului in astfel de situatie va fi doar cea principala, adica de a reduce viteza curentilor de aer).
Amenajarea custilor pentru iepuri
Inventarul sau echipamentul custii
Este vorba despre hranitori, adapatori si, pentru iepuroaicele mame, cuibul de fatare despre care am amintit anterior. Trebuie sa spunem mai intai ce nu e bine sa facem.
Gasim la prea multi dintre crescatorii nostri vase pentru hrana si apa, in cusca, pe pardoseala acesteia. Nu este bine deloc! In astfel de cazuri atat furajele (uruiala sau grauntele), cat si apa pot fi usor murdarite cu dejectii constituind medii cu infectie, de imbolnavire.
De asemenea, nu este bine ca hranitorul pentru concentrate si adapatorul sa fie asezate pe pardoseala si din alt motiv: se pot rasturna. Corect este ca nutretul concentrat, cat si apa sa li se dea iepurilor in vase de tabla fixate pe unul din peretii custii, la o inaltime de circa 10 cm de pardoseala.
Pentru furajele verzi sau fbroase necesare pentru hrana iepurilor cusca va fi prevazuta cu o mica iesle, adica sa aiba un hranitor cu gratar, de preferat cu posibilitatea de a se incarca din afara, fara deschiderea usi i.
Oaia Stogosa
Rasa de oi Stogasa, reprezinta produsul de incrucisare dintre berbecii de rasa Tigaie cu oi Turcane, intalnita indeosebi in zonele de interferenta a celor doua rase.
Prezinta o variabilitate foarte mare sub raportul cantitatii si calitatii lanii si constituie o treapta a tranzitiei in procesul de tigaizare.
Insusirile de exterior si morfo productive sunt intermediare fata de rasele parentale, fiind carecteristica lana cu suvite in formade stog, de unde-i vine si numele.
Lana este de calitate inferioara si, in general, acest tip nu prezinta importanta zoo-economica prea mare.
Rasa Stogosa reprezinta aproximativ 0,8 % din totalul raselor de oi din Romania.
Celelate rase din Romania prezinta urmatoarele procente: Turcana 44,5%; Tigaie 28,8 %; Merinos 13%; Caracul 7,2 %; Spanca 5%; Alte rase 0,7%.
Oaia tiroleză de munte
Tiroleza de munte are ca stramoş oaia Bergamasca din nordul Italiei. Oile de munte din rasa tiroleză se regasesc in special in Austria, Elveţia si nordul Ita;ia
Caracteristicile tipice de rasă
Oaie de munte este de mărime medie spre mare, cu un cap îngust, fără coarne. Urechile sunt lungi, largi şi căzute. Picioarele sunt puternic dezvoltate si copitele sunt rezistente la condiţiile de munte. Membrele posterioare sunt uşor îndoite. Lâna este de culoare albă.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale ovinelor munte este fertilitatea mare 200 – 250%. Astfel se pot obţine 3 fătări în 2 ani. Tiroleza de munte are un ciclul asezonal dar numai în condiţiile unei hrăniri optime şi îngrijiri corespunzătoare se poate obţine un randament maxim.
Producţia de carne
Oaie de munte este ideală pentru încrucişarea cu rasele de carne având ca oi mame tiroleza de munte, iar berbecii din rasele de carne cu producţii ridicate.
Greutatea unui berbec este de 120-130 kg . Oaia are o greutate de 80-90 kg.
Sursa: www.schafundziege.at
Rasa de oi Bala de Bistrita
Aproape 400 de mioare, majoritatea din subvarietatea Bala de Bistrita, au fost expuse la a 13-a editie a Targului Oierilor din Viisoara.
Oile Bala, mai mari si mai productive decat mioritica turcana, rasa din care provin, sunt mandria crescatorilor bistriteni care le-au obtinut la capatul a 25 de ani de incrucisari controlate.
De trei ani Asociatia Crescatorilor de Ovine din Bistrita-Nasaud se lupta pentru omologare cu hatisul birocratic al Agentiei Nationale de Ameliorare si Reproductie din Zootehnie, insa demersurile bat pasul pe loc.
La expozitie a participat inclusiv ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara, care le-a spus oierilor ca hotararea de guvern pentru acordarea subventiilor e gata si ca fiecare crescator va primi cate 10 euro pe cap de ovina. Acesta a adaugat ca Romania ocupa, in acest moment, locul al treilea in Europa, la numarul de ovine.
Caracteristicile oii Bala de Bistrita
Fata de turcana alba, rasa a carei subvarietate este si care ajunge doar la 40-50 de kilograme, exemplarele de Bala ating 60-70 de kilograme, au o perioada a lactatiei mai lunga si laptele mai gras. Productia de lapte este aproape dubla decat la turcane, la fel si cea de lana.
Omologarea acesteia ar duce nenumarate avantaje crescatorilor: de la un pret mai bun la vanzarea pentru reproductie, odata cu certificatul de rasa, pana la indemnizatii de la bugetul national si o piata mai mare la export.
In judet exista in jur de 140.000 de oi Bala.
Noutati in nutritia si biologia ovinelor şi caprinelor
Institutul si-a propus sa continue actiunea de informare si instruire a crescatorilor de animale, astfel incat comunicarea cu fermierii sa fie facila, iar progresul zootehniei romanesti sa se apropie cat mai repede de potentialul sau real.
Desfasurat in prezenta a circa 200 de crescatori de oi si capre, acest al doilea simpozion (primul fiind cel de crestere a taurinelor) a avut o tematica bogata care a capacitat interesul celor prezenti la simpozion.
Amintim în acest sens principalele teme supuse dezbaterii:
- Metodologii de evaluare genetica a ovinelor pentru productia de lapte – prof. univ. dr. Horia Grosu;
- Sisteme de productie la ovine, repere istorice, eficienta – prof. univ. dr. Codrea Draganescu;
- Virtuti si servituti ale cresterii oilor si caprelor – prof. univ. dr. Marcel Paraschivescu;
- Actualitati in cresterea si exploatarea caprinelor specializate pentru productii de lapte si carne – prof. univ. dr. Stela Zamfirescu;
- Principiile alcatuirii ratiilor de hrana la caprele in lactatie – dr. ing. Ilie Voicu;
- Ameliorarea productiilor de lapte si carne la rasele de ovine romanesti prin incrucisare – dr. ing. Radu Raducu.
Materialele prezentate au creat cadrul informal din punct de vedere al evolutiei in timp al acestor specii, atat in tara cat si la nivel mondial, stadiul actual al acestei activitati si, mai ales, perspectiva evolutiei acestor specii la nivel national si comunitar.
Mentionam in acest sens deficitul de carne de ovine la nivelul UE, nisa care poate constitui o provocare si pentru crescatorii de oi din Romania. Faptul ca circa 50 % din valoarea exportului de produse agricole romanesti realizate in 2008 la nivel national este determinat de exportul de carne de ovine confirma aceasta constatare.
Din dezbateri s-au desprins cateva solutii care sa puna in valoare atat specia ovina, cat si specia caprina, dintre care mentionam:
- Reglementarea legala a transhumantei, prin acceptarea oficiala a unei Carte, dupa modelul european, acceptat ca cel mai economic, dar si a regimului pendularii oilor intre sat si munte;
- Integrarea pe verticala a sectorului, astfel incat beneficiile, inclusiv din comertul exterior, sa se intoarca la producator si nu la comerciant;
- Organizarea unei filiere a lanii de oaie care sa asigure preluarea ei, integrarea in activitatea beneficiarilor traditionali, dar si gasirea altor folosinte in alte sectoare, cum ar fi cel al constructiilor, ca un excelent izolant organic;
- Gruparea fatarilor timpurii (mijloace hormonale) si plasarea lor astfel incat greutatea corporala a mieilor sa depaseasca 20 kg la varful cererii, iar mielutele de prasila sa intre la monta la 8 – 9 luni;
- Intarcarea mieilor la 4 saptamani, hranirea lor cu starter (pana la 3 luni) si apoi cu concentrate pentru rumegatoare adulte pe care ICDBNA Balotesti le poate asigura;
- Modernizarea mulsului, prin introducerea mulsului centralizat la stand – solz sau rotolactor, problema deja rezolvata in unele tari cum ar fi Slovacia si Ungaria;
- Imbunatatirea pajistilor extensive si cresterea productiei de furaje, folosirea concentratelor la oile in lactatie si la ingrasarea mieilor;
- Medicii veterinari sa nu forteze aplicarea timpurie a unei legislatii europene valabile diferentiat de la o tara la alta si sa incurajeze mentinerea, procesarea si comercializarea produselor ovinelor de catre producatori;
- Cunoasterea permanenta a cererii de pe piata interna si externa, care sa genereze preturi stimulative pentru carne si lapte, precum si a derivatelor care necesita dezvoltarea sistemelor intensive de exploatare, dar si asocierea fermierilor in asociatii si cooperative;
- Folosirea unor nuclee de prasila hibride prin incrucisari rotative de rase de lapte si a incrucisarilor industriale la rase de carne;
- Extinderea actualului sitem de ferme pastorale mixte de oi si capre.
Initiativa promovata de IBNA Balotesti (imaginea de sus) va continua in lunile aprilie si mai si pentru speciile porc si pasare, asa cum ne-a comunicat domnul prof. univ. dr. Horia Grosu, directorul general al IBNA, sufletul acestor actiuni de o deosebita importanta pentru dezvoltarea zootehniei romanesti.
In acest sens, facem precizarea ca, pe linie de nutritie, IBNA Balotesti are posibilitatea sa asigure toata gama de furaje, atat pe categorii de specii (taurine, ovine, caprine, porc si pasare), cat si pe categorii de varsta.
Autor: Dumitru BUDESCU, director executiv-adjunct OJCA Ilfov
Agneau de Lozere
Carnea de miel „AGNEAU DE LOZERE” (IGP) a fost inregistrata in Registrul denumirilor de origine protejate si al indicatiilor geografice protejate, prin Regulamentul (CE) Nr 501/2005
Tipul produsului:
Clasa 1.1: Carne proaspătă (și organe comestibile)
Descriere:
Caracteristicile produsului la care se referă IGP sunt următoarele:
Rasa: animalele pentru reproducere (masculi și femele) sunt din rasa Blanche du Massif Central.
Tipul de animal: mieii (masculi si femele) sunt tineri si usori, situandu-se intre mielul de lapte si mielul hranit cu iarba. Acestia nu sunt separati de mama lor inainte de parasirea exploatatiei. Mieii sunt alaptati pana cand intervine intarcarea naturala si nu sunt, in nici un caz, hraniti artificial.
Modul de crestere: metoda de crestere este eficienta din punct de vedere economic, fiind bazata pe utilizarea optima a pasunilor din aria IGP. Obiectivul principal al metodei este de a scoate cat mai des animalele la pascut. Astfel, utilizarea sistematica a pasunilor de pe exploatatie garanteaza specificitatea produsului: aceasta diferentiaza produsul de mieii crescuti in ariile mai intensive, intrucat mamele animalelor se hranesc pe suprafete cu putine imputuri si cu vegetatie variata, care influenteaza mieii prin intermediul laptelui matern. Mieii sunt sacrificati la o varsta mai mică de 130 de zile.
Caracteristicile carcaselor sunt urmatoarele:
- greutatea carcaselor de miei este cuprinsa intre 7 si 19 kg,
- conformatie: U, R si O din grila EUROP,
- strat de grasime: clasele 2 si 3 din grila EUROP,
- culoare: alb-roziu,
- calitatea grăsimii: consistenta ferma, maleabila si de culoare alba.
- Carnea de ovine se comercializeaza proaspata: in carcase intregi sau semicarcase, in bucati de dimensiuni medii, si gata taiate (Prêt A Découper, Prêt A Découper, PAD), in unitati de vanzare catre consumator (Unité de Vente Consommateur, Unité de Vente Consommateur, UVC).
Aria geografica:
Mieii se nasc, sunt crescuti si sacrificati in aria IGP.
Aria IGP „Agneau de Lozère” a fost definita potrivit urmatoarelor criterii:
- Prezenta oilor Blanche du Massif Central (BMC). Criteriu utilizat: mai mult de 500 de oi BMC per canton.
- Altitudine in crestere pe o axa sud-est/nord-vest. Criteriu utilizat: cantoane situate la o altitudine mai mare de 800 de metri sau a caror altitudine se situeaza intre 600 de metri si 800 de metri.
- Existenta pasunilor cu o productivitate scazuta, in crestere, pe o axa nord-vest/sud-est. Criterii utilizate: Mai mult de 20 % de pasune permanenta neproductiva (Surface Toujours en Herbe, STH).
- Excluderea subsolului vulcanic, a carui existenta induce ritmuri de productie mai intensive per animal si per hectar.
Aria geografica este compusa din 259 de comune, cuprinzând 4 departamente: Lozère; Cantal; Ardèche; Haute Loire.
Dovada originii:
Trasabilitatea este garantata de la nasterea animalului pana la comercializarea carnii catre consumatori. Crescatorii trebuie sa tina la zi registrele de crestere si sa identifice animalele in conformitate cu normele in vigoare. Animalele care nu sunt eligibile pentru procedura IGP sunt marcate cu o cruce rosie pe spate.
Animalelor eligibile pentru procedura IGP li se aplica o crotalie speciala care poarta o mentiune facand trimitere la procedura IGP.
Trasabilitatea animalelor vii este asigurata prin numarul de lucru al animalului.
Trasabilitatea carcaselor este asigurata prin numarul de abator (in raport cu numarul de lucru), iar cea a bucatilor de carne transata dupa numarul lotului.
Metoda de obtinere:
Inainte de a produce Agneau de Lozère, exploatatia trebuie sa fie certificata.
Mieii provin de la oi si berbeci din rasa Blanche du Massif Central. Obiectivele actuale ale selectiei rasei sunt: imbunsatstirea calitatilor mamelor, a valorii laptelui (care influenteaza calitatea si culoarea grasimii), a prolificitatii, a cresterii si, in mod deosebit, a calitatilor carcasei (conformatia si cantitatea de grasime).
Densitatea este mai mica de 1,4 UVM (unitate vita mare)/hectar, adica mai putin de 10 oi/hectar utilizat (pasuni, izlazuri: pajisti, subarboreturi si pasuni de vara).
Suprafata interioară a cladirii raportata la numarul total de oi trebuie sa fie de aproape 1,5 mp/oaie hranita, in cazul in care incaperea este echipata cu troace traditionale sau cu iesle transversale, perpendiculare pe culoarul central. In cazul unei cladiri echipate cu iesle, aceasta suprafata este numai de 1,3 mp/oaie.
Alimentatia mamelor
In ceea ce priveste cantitatea, cresterea pasunilor este incetinita de conditiile climaterice (temperaturile scazute din timpul iernii, secetele estivale etc.) care reduc resursele si durata de utilizare. Astfel, in functie de diferitele perioade ale anului si de necesitatile fiziologice ale animalelor, crescatorul utilizeazac fie pasunile, fie izlazurile.
Cu toate acestea, valorizarea pasunilor si a izlazurilor este strans legata de combinarea acestora si de complementaritatea lor cu alte resurse alimentare provenite din izlazuri, pașuni, culturi furajere sau furaje uscate.
Crescatorii isi propun sa privilegieze autoaprovizionarea cu furaje (iarba recoltata, iarba pascuta). Prin urmare, 100 % din furajele consumate sunt recoltate in aria IGP, cu exceptia lucernei uscate, necesare ca sursa de proteina. Furajele pot fi fie produse, fie cumpărate in aria IGP. Cu toate acestea, lucerna uscata cumparata nu trebuie sa depaseasca 10 % din furajele consumate.
Alimentatia mieilor
Mieii, in prima faza a vietii, sunt exclusiv alaptati cu laptele mamei lor: ei vor fi astfel alaptati pana cand intervine intarcarea naturala. Miei si oile sunt in contact, de cel putin doua ori pe zi, pentru alaptare, in scopul favorizarii unei lactatii cat mai lungi posibile. Mieii nu sunt in nici un caz separati de mamele lor decat in momentul sacrificarii.
La sfarsitul perioadei de crestere si pentru a completa laptele matern, mieilor li se poate administra un supliment care sa cuprinda cel putin 50 % de cereale si produse derivate din cereale. Acest supliment alimentar reprezinta cel mult 31 % din ratia totala si nu provine, neaparat, din aria IGP.
Sacrificarea și transarea
Mieii sunt sacrificati in aria IGP. Acestia pot fi insa transati in afara ariei IGP. Carnea poate fi ambalata in folie, sub vid sau sub atmosfera modificata.
Legatura:
BMC este o rasa rustica care a produs o rasa pura:
- Din punct de vedere istoric, rasa Blanche du Massif Central (BMC) este considerata ca una din ramurile unei populatii vaste de oi, regrupate, in trecut, sub denumirea „Caussenards”, care erau prezente, de mai mult de 2 000 de ani, pe meleagurile Causses, regiuni urcate cu sol pietros si sarac care se invecineaza cu Masivul Central de la sud la sud-vest.
- In ultimele decenii, si-a facut aparitia termenul „Blanc de Lozère”, reflectand evolutia populatiei situate in Margeride sub influenta crescatorilor dornici de a obtine animale mai mari si mai grase din cele mai bune efective de ovine.
Importanta pastoritului in metoda de crestere:
- Metoda de creștere pe care se bazeaza productia mieilor care fac obiectul IGP — eficienta din punct de vedere economic — se bazeaza pe folosirea optima a resurselor locale: iarba pascuta, iarba recoltata si cerealele autoconsumate.
- Pastoritul include, prin urmare, medii specifice care, contrar suprafetelor de tipul pasunilor, sunt putin sau chiar deloc susceptibile de a fi lucrate dupa practicile mecanizate traditionale, cel putin intr-un mod eficient din punct de vedere economic. Suprafetele destinate pascutului pot fi putin sau chiar deloc valorizate de alte specii, precum cea bovina.
- Astfel, specificitatea produsului „Agneau de Lozère” consta in combinatia dintre un produs de calitate superioara conferit de puritatea rasei si diversitatea alimentatiei animalelor si o calitate a mediului datorata practicilor agricole care valorizeaza mediul natural si traditiile ancestrale.
O carne recunoscuta:
- In pofida caracterului rustic al rasei, carnea de BMC este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune din rasele franceze rustice. Prin urmare, crescatorii nu practica incrucisarea rasei respective.
- Carnea „Agneau de Lozère” beneficiaaă, la ora actuala, de o mare notorietate, dupa cum confirma diversele articole publicate in presă (pentru publicul larg sau specializata), precum si marturiile marilor bucătari (David Van Laer, Philippe Groult). Astfel, restaurantele locale, cunoscute in lumea intreaga, spun despre carnea „Agneau de Lozère” ca este matasoasa, avand textura frageda si densa si fiind „parfumata cu aroma de iarba”.
Etichetare: Denumirea produsului: „Agneau de Lozère”
Sigla IGP sau mentiunea Indicatie Geografica Protejata va fi folosita pe etichetaă
Grup:
- Denumire: Association Viande d’Agneau de Lozère (A.V.A.L.)
- Adresa: c/o Cobevial
- Avenue Pierre Sémard
- F-48100 Marvejols
- Telefon (33) 466 32 43 08
- Fax (33) 466 32 04 02
- E-mail: cobevial-48@wanadoo.fr
Rase de ovine din Germania
- Merino – Landschaf german;
- Deutsches Schawarzkopfiges Fleischschaf;
- Deutsches Weisskopfiges Fleischschaf;
- Deutsches Merinofleischschaf;
- Ostfriesisches Milckschaft
- Merino – Landschaf german
Este o rasa cu insusiri mixte pentru lana – carne, ce insumeaza in Germania 500 000 de capete, cu 10 000 animale inscrise in herd-book.
Este raspandita in sudul Germaniei.
Berbecii au o greutate vie de 110-130 kg, iar oile adulte 65-75 kg.
Lana este de culoare alba, cu calitatea „merino” A-AB (vezi imaginea de sus). Productia medie de lana pe cap de animal fiind de 4-5 kg. Prolificitatea este de 120 – 150%; femele tinere se introduc la reproductie la varsta de 12-18 luni; ciclul de reproductie este sezonier
Deutsches Schawarzkopfiges Fleischschaf
Rasa oaia germana de carne, cu capul negru, este asa dupa cum spune si denumirea ei, specializata pentru productia de carne; insumeaza in Germania 300 000 de capete, cu 13 000 animale inscrise in herd-book.
Este raspandita in centrul Germaniei.
Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 100 – 125 kg, iar oile adulte 65-75 kg.
Lana este de culoare alba, din categoria „crossbred” C-CD. Productia medie este cuprinsa intre 4-4,5 kg/cap.
Prolificitatea este de 120 – 180%; femele tinere se introduc la reproductie la varsta de maximum12 luni
Deutsches Weisskopfiges Fleischschaf
Rasa oaia germana de carne, cu capul alb, este tot o rasa specializata pentru productia de carne; insumeaza in Germania 100 000 de capete, cu 3 000 animale inscrise in herd-book.
Este raspandita in nordul Germaniei.
Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 120 – 150 kg, iar oile adulte 80-100 kg.
Lana este de culoare alba, din categoria „crossbred” CD-DE. Productia medie este cuprinsa intre 5-7 kg/cap.
Prolificitatea este de 180 – 200 %; femele tinere se introduc la reproductie la varsta de 6-7 luni.
Deutsches Merinofleischschaf
Rasa merinos de carne, este specializata pentru productia de carne; insumeaza in Germania 34 000 de capete, cu 3 800 animale inscrise in herd-book.
Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 120 – 140 kg, iar oile adulte 70-80 kg.
Lana este de culoare alba, din categoria „merino” A-AB. Productia medie este cuprinsa intre 4-5 kg/cap.
Prolificitatea este de 140 – 160%; Ciclul de productie este asezonier; prima monta la femele se efectueaza la varsta de 12-18 luni.
Ostfriesisches Milckschaft
Rasa ostfriza de lapte, este specializata pentru productia de lapte; insumeaza in Germania 20 000 de capete, cu 1 500 animale inscrise in herd-book.
Este raspandita in centrul si nordul Germaniei.
Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 120 – 130 kg, iar oile adulte 70-80 kg.
Lana este de culoare alba, din categoria „crossbred” C-D. Productia medie este de 4,5 kg/cap.
Productia de lapte este de 500 – 700 kg/cap/ lactatie, cu 6-7% grasime.
Prolificitatea este de 200 – 280%; iar varsta la prima monta a femelelor tinere este de 6 luni.
Ferma moderna de capre
Sectorul caprin traverseaza un moment deosebit de tranzitie si de reinnoire. De la obiceiurile cu caracter arhaic si pastoral, se trece la noi exigente mai profesionale si organizate. Este nevoie deci de tehnici innovatoare de usoara aplicare, simple si imediate
Aceste nevoi apar mai accentuate in sectorul lapte , in care traditiile sunt mai inradacinate si consolidate, si pentru care este mai importanta, pe plan economic, realizarea imbunatatirilor tehnologice si structurale, tinand cont de tendinta si marea potentialitate a sectorului spre acest proces.
Cu scopul de a obtine o rationala gestionare a fermei, si o adecvata remuneratie economica fara a neglija bunastarea si deci performantele animalelor, este deci necesara impartirea fermei in mai multe zone functionale.
Boxa cu zona de alimentare, adapare si odihna
Foarte adoptata, de catre fermieri, este solutia ce priveste boxele pe pat adanc constituit din paie sau talaj (de grosime 30-40 cm), a se extirpa de circa 2-3 ori pe an in corespondenta cu operatiile de fertilizare a terenurilor. Se adopta de regula boxe multiple, care pot gazdui un grup de animale cu un numar variabil in functie de dimensiunile fermei si de organizarea sa.
Structura portanta este din din otel zincat la cald, fundatiile sunt din beton armat cu grinzi perimetrale de jur imprejur care tin loc de pereti si de limitare a bazinelor de colectare a dejectiilor.
Zona de alimentare
Zona de alimentare este constituita dintr-o treapta cu pardoseala in panta (aproximativ 3 cm) care este dispusa in interiorul boxei intre zona de pat permanent si peretele grilajului de furajare. De latime egala cu 80 / 100 cm, este delimitat, spre iesle, de peretele care tine grilajul de furajare. Acesta, a carui deschidere pe cap adult variaza intre 25 si 33 cm in functie de rasa, va trebui sa fie de tip “ autocapturant” (disponibil in tipologia animalelor cu sau fara coarne), pentru a facilita blocarea animalelor, facilitand astfel operatiunile de ingrijire si control.
In ceea ce priveste adaparea, solutia universal adoptata si valabila este tot aceea cu adapatoare cu nivel constant de dimensiuni normale echivalente cu 20×80 cm, astfel incat sa permita accesul a doua animale simultan, fara a avea un volum mare de apa statatoare.
Coridorul de serviciu – tarcurile exterioare
Zona externa, intotdeauna utila, este cu siguranta de recomandat in masura de 2.5-3.5 mp/cap daca este pe pardoseala, si 5-8 mp/cap daca este pe pamant. Este de regula delimitata de imprejmuiri metalice din otel zincat la cald, prevazute cu deschideri adecvate, de minim 3 m, pentru intrarea mijloacelor necesare operatiunilor de curatare.
Folosirea carului unifeed in cresterea caprinelor a avut rezultate foarte interesante, atat pentru recuperarea produselor firmei , cat si pentru marile productii verificate in crescatoriile care l-au adoptat. Cand, din motive de spatiu, nu e posibil sa avem alei ample, sau cand se doreste dezvoltarea mecanizarii fermei, se pot adopta benzi automate care, cu front de utilizare simpla sau dubla, distribuie alimentul in diferite boxe. Este vorba de benzile motorizate, de diferite latimi, (30 cm cu iesle simpla la perete; 60 cm cu iesle centrala dubla pentru animalele fara coarne, 75 cm daca este dubla, pentru animalele cu coarne)
Instalatii pentru control
Pentru a garanta maxima functionalitate a adaposturilor, mai ales in centre de dimensiuni mari, se recomanda predispunerea tuturor structurilor de gestiune secundare, care ca exemplu culoarele de triere / triaj a animalelor, de adunare si culoarele pentru controalele si tratamentele sanitare. Fiecare “corral” va trebui sa contina de regula toate animalele unei boxe si sa aiba suprafata de 0,3 m2 / cap.
Este posibil sa dotezi coralul cu o aparatura speciala de blocare a animalului, care are grija sa-l intoarca si sa-l imobilizeze, favorizand ulterior toate operatiunile de gestionare si control asupra animalelor
Boxe poliuz pentru fatare, infirmerie, si boxe pentru intarcarea iezilor
Intarcarea precoce in boxe singulare, este de regula utilizata pentru masculii destinati ingrasarii sau pentru gemeni si respinsi de mama.
Sunt in mod substantial boxe prefabricate cu pereti lavabili cu functia de a gazdui animalul singur in perioadele in timpul carora au nevoie de ingrijiri si atentie deosebita. Boxele pentru masculi trebuie sa aiba dimensiuni si predispozitii confortabile. Se divid in boxe multiple pentru animalele tinere si boxe singulare pentru animaleleadulte.
Intarcarea iezilor, se obtine, de regula, prin doua tehnici diferite: intarcarea precoce in boxe singulare; intarcarea pe pamant in boxe multiple. Intarcarea in boxe multiple este realizata in boxe cu divizori cu plase care gazduiesc, in grup, circa 20-40 de iezi.
Sala de muls
Instalatia de muls conditioneaza rezultatele productive si de gestionare ale crescatoriei si poate fi: liniara, in forma de pieptene; rotativa, in carusel.
Numarul locurilor si grupurilor de muls va fi ales in functie de numarul total al capetelor in productie, de numerositatea grupurilor de animale si de organizarea personalului angajat.
Pentru crescatoriile mici, sunt disponibile rampe de muls a cate 8-12 locuri cu 2-3 bidoane de muls, care consimt avantajele instalatiei de muls chiar si pentru micile crescatorii.
Pentru crescatoriile fractionate si / sau dislocate este posibila utilizarea unei masini de muls speciala. Este o instalatie completa, montata in intregime pe o remorca tractata de tractor, care ofera toate caracteristicile si avantajele unei instalatii fixe chiar si crescatorilor care, pentru probleme de logistica, detin mai multe grupuri de animale care nu sunt concentrate
Rasa de oi Corriedale
Rasa Corriedale este o rasa cu productie mixta carne si lana, care s-a format in Noua Zeelanda
S-a format in urma incrucisarii complexe intre oile Merinos australian si berbecii din rasele englezesti Lincoln, Leicester, Romney – Marsh si Border- Leicester.
Are o conformatie caracteristica raselor de carne, cu trunchiul larg, adanc si forme rotunjite.
Are o intensitate de crestere accentuata, miei ingrasati pana la la varsta de 4 luni producand carcase de 17-20 kg.
Greutatea oilor adulte este de 60-70 kg iar a berbecilor de 80 kg.
Productia de lana este de 4,5 – 5,6 kg, finetea fibrei ajunge la 25-30 microni, lungimea de 10-12 cm, luciul intens, ondulatii uniforme si randament la spalare de 65-70%.
La noi in tara a fost importata pentru incrucisarea cu rasele locale Tigaie si Spanca. Astfel a luat nastere Tigaia de tip Rusetu, specializata pe carne si lana.
Cresterea oilor in Spania
Fermele de oi din Spania nu se afla in localitati ci in apropierea terenurilor de pasunat. Pe cheltuiala statului, s-au asigurat drumuri de acces asfaltate, curent electric, apa potabila de la reteaua din zona.
Datorita faptului ca nu exista animale de prada, oile pasuneaza nesupravegheate , pe terenuri imprejmuite cu graduri clasice sau electrice.
Oile sunt mulse de doua ori pe zi, administrandu-se hrana suplimentara in timpul mulsului, de obicei cereale macinate sau chiar nemacinate. Mulsul se asigura numai mecanizat, iar procesarea laptelui se face in instalatii anume concepute.
Cascavalul prelucrat in diferite feluri si puse in forme de 250-300 grame, se comercializeaza cu preturi cuprinse intre 14 si 27 de euro/kg.
Rasa de oi dominanta in nordul Spanie se numeste Latxa, asemanatoare cu rasa Turcana de la noi. Fiind selectionata foarte sever, a ajuns la un grad de omogenitate deosebit. Considerata o rasa prea rudimentata in 1985, este astazi foarte apreciata pentru productia de lapte.
Crescatorii de oi, denumiti si pastori, obsolva un curs de sase luni la scoal de ciobani si o practica de doi ani de zile platita la o ferma de oi, pastorul devenind astfel profesionist atestat.
Pastorii fac parte dintr-o asociatie profesionala. Asociatiile profesionale sunt reunite intr-un centru asemanator federatiilor de la noi, dar mult mai restrans, denumit Centrul de management tehnico-economic Sergal, condus de un Consiliul Director format din: un presedinte, sase veterinari, un inginer agronom, un inginer mecanic agricol, opt controlori COP, cinci persoane la administrativ.
Modul de lucru practicat in Spania este mai usor decat in Romania, mai igienic si mai productiv
Cresterea ovinelor Bluefaced Leicester
Prolificitatea, capacitatea de productie de lapte si conformatia, care se transmite la descendenti, face din Bluefaced Leicester, femela perfecta pentru producerea de miei pentru carne, folosind masculi de orice rasa.
Femelele din rasa Bluefaced Leicester furnizeaza pentru o perioada lunga de timp miei prin incrucisare. Acest lucru permite femelelor a aibe fatari multiple, usoare din care sa rezulte batali cu carcase de greutatate foarte variata.
Femele produc miei de la varsta de un an si pot sa aibe in mod normal miei o perioada de cel putin 6 ani. Procentul de prolificitat este de peste 250%. Acest caracter este transmis ereditar descendentilor. Efectivele de femele au primit regulat premii referitoare la calitatea si cantitatea carnii.
Lana de la Bluefaced Leicester este de foarte buna calitate si are pe piata preturi foarte ridicate. Lana de calitate foarte buna permite ametecarea in indutrie cu alt matrial prcum matas si mohair si se poate folosi mai departe in tricotaje foarte apreciate de moda.
Asociatia crescatorilor de ovine Bluefaced Leicester sprijina si incurajeaza activ Programul de Ameliorare a Masculilor, care are ca obiectiv cresterea caracteristicilor carcasei fara a avea efecte negative asupra calitatilor exceptionale ale femelelor de prolificitate si de a fi mame foarte bune. Schema de ameliorare a masculilor aduce asociatie castiguri importante in fiecare an. Membrii asociatiei beneficiaza de acest program prin cumparare de masculi superiori din punct de vedere genetic si sperma de la masculi foarte buni, acest lucru fiind la indemana tuturor crescatorilor de ovine.
Aociataia a impus un stoc de aproximativ 400 de berbeci de la inceputul schemei de clasificare din anul 1987. Berbecii sunt clasificati dupa gura, trenul posterior, sale, picioare, longevitate, umeri si conformatia de rasa.
Pentru cele mai noi informatii si pentru aflarea vanzarilor din acest an puteti vizita website-ul: www.blueleicester.co.uk
Cooperare cu crescatorii francezi de capre
-Rasa Saanen
Recent, un grup de specialisti ai OJCA Brasov, OJCA Covasna, reprezentanti ai Colegiului Agricol „Tara Barsei”, ai Institutiei Prefectului judetului Brasov, alaturi de fermieri profilati pe cresterea animalelor (caprelor), reprezentanti ai firmelor de procesare a laptelui, ai asociatiilor de producatori, ai firmelor de fabricare ambalaje etc. au participat in Franta la vizitarea anumitor obiective cu profil agricol si de industrializare a laptelui.
Vizita a avut loc in urma invitatiei adresate de membrii cooperativei Laiterie Cooperative du Pays de Gatine, situata in zona La Chapelle – Thireuil si condusa de domnull JY. Carou, de a-i cunoaste pe producatorii francezi de lapte si de a vizita cooperativa acestora, Liceul Agricol din Melle si Camera Agricola din Deux – Sevres.
In prima zi au fost vizitate patru exploatatii pentru cresterea caprelor de lapte – GAEC LES HAMEAUX Les Blancheres, Azay Sur Thouet, EARL DAVID La Berthonniere, Viennay, SERVANT STEPHANE, La Grande Carimiere, Pompaire si BERNARD J. FRANCOIS La Touche, La Chapelle – Bertrand.
A doua zi au avut loc vizitele la sectia de procesare a branzei de capra de la Chapelle – Thireui, la Bonde de Gatine (procesarea artizanala a branzei de capra) si la fabrica de lapte de la Viette (fabricarea untului).
In sectia de procesare a branzei de capra Chapelle – Thireuil s-au urmarit in amanunt toate secventele tehnologice de procesare a laptelui, pana la livrarea produselor in mijloacele de transport si dirijarea acestora la export, in diferite tari europene.
S-a prezentat (la sala de conferinte) modul de infiintare si functionare a cooperativei, principiile care stau la baza acesteia, organizarea activitatii, aspecte de management si marketing produse lapte, profitabilitate, planuri de viitor.
In cursul diminetii celei de-a treia zile s-a desfasurat vizita la Liceul Agricol din Melle. Cu acest prilej au fost prezentate la sala de conferinte evolutia cresterii animalelor in Franta, modul de funtionare a invatamantului agricol in zona, solicitarile legate de formarea profesionala a producatorilor agricoli, schimburile de experienta cu alte tari, legaturile institutiilor de invatamant din Franta cu cele similare din Romania si intentia de dezvoltare a colaborarii pe viitor etc. S-a vizitat, de asemenea, ferma didactica ( experimenatala ) a liceului profilata pe cresterea caprelor, scotandu-se in evidenta tehnologia de crestere a acestora, modul de alimentatie, tehnologia mulsului si sistemul de producere a furajelor.
Dupa-amiaza s-a desfasurat vizita la Camera Agricola din Deux-Sevres. S-au prezentat istoricul formarii Camerelor Agricole din Franta, principiile de functionare a acestora, organizarea si activitatile desfasurate, structura bugetului, componentele fortei de munca etc. De asemenea, au fost prezentate structura Camerei Regionale, organizarea, functionarea, structura bugetului, evolutia resurselor financiare, organizarea serviciilor, strategiile de viitor, evidentiidu-se rolul consultantului agricol in sectorul economic agricol al Frantei.
In acest context, presedintele Camerei Agricole din Deux-Sevres a anuntat ca urmeaza sa viziteze Romania impreuna cu un grup de presedinti de Camere Agricole din Franta pentru a prezenta Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale propuneri vizand organizarea Camerelor Agricole din Romania si colaborarea cu Camerele Agricole Regionale.
In urma vizitei efectuate s-a stabilit ca participantii sa actioneze in directia consolidarii si dezvoltarii in continuare a cooperativei crescatorilor de capre din judetul Brasov, urmarind afilierea la aceasta si a altor producatori din zona si din tara, precum si diversificarea activitatii acesteia prin procesarea laptelui de capra in Romania (la Brasov), in colaborare cu cooperativa din Chapelle-Thireuil, Franta.
(Ing. Cristian PETEU, director executiv OJCA BRASOV)
Rasa de oi Hampsire Down
Rasa asigura berbeci terminali necesari în turmele comerciale pentru producerea de miei hibrizi de carne cu precocitate ridicata si carcase de calitate, cu carne slaba, fara grasime.
A fost creata acum 150 ani în Marea Britanie prin încrucisarea oilor din rasele Wiltshire Horn (rasa de oi fara lâna) si Berkshire Knot cu berbeci Southdown.
Oile din aceasta rasa, au longevitate mare putându-se reproduce pâna la vârsta de 12 ani.
Prolificitatea rasei este de 150-180%, iar oile se preteaza la reproductie intensiva (3 fatari în 2 ani).
Rasa performeaza bine pe pasune fara suplimente de concentrate.
Greutatea corporala:
– mieii la nastere 4-6 kg la simpli;
– 3-4 kg la gemeni;
– berbecii 120 kg;
– oile 80 kg.
Rase de ovine din Italia
Rasa Appennica
Este o rasa specializata pentru productia de carne, animalele avand o talie medie spre mare (imaginea de sus), cu greutatea vie la berbeci de 95 kg/cap, iar la femelele adulte de 60 kg/cap.
Capul are un profil rectiliniu sau usor arcuit, coarnele lipsind.
Miei destinati pentru macelarie ating la 60 de zile 17 kg/cap, iar la 100 de zile 27 kg/cap.
Fertilitatea este de 90%, iar prolificitatea de 130%.
Rasa este importanta pentru rusticitatea sa si prin capacitate ridicata de utilizare a resurselor furajere de pe terenurile mai putin fertile.
Rasa Bergamasca
Este o rasa specializata pentru productia de carne si care se preteaza la transhumanta in zonele de deal si munte.
Este o rasa de talie mare, in care berbeci ajung la 110 kg/cap, iar femelele adulte la 85 kg/cap.
Mieii au la fatare greutatea vie de 5 kg/cap, iar la varsta de 90 de zile depaseste 30 kg/cap.
Fertilitatea este de 95%, si prolificitatea de 150%.
Rasa Biellese
Este o rasa adaptata conditiilor montane si transhumantei.
Greutatea vie medie a berbecilor este de 110 kg, iar a femelelor adulte de 80 kg.
Cu o greutate vie la fatare de 5 kg/cap, mieii pot ajunge la 90 de zile, greutate vie de 30 kg.
Fertilitate este de 90 % iar prolificitatea de 140%.
Rasa Fabrianese
Este o rasa de talie mare, fara coarne in care berbecii ating 90 kg iar femelele adulte 70 kg. Miei in varsta de 40-50 de zile ating 20 kg, pentru ca la varsta de 90 de zile sa ajunga la 30 kg.
Fertilitatea este de 90%, iar prolificitatea de 140-180%.
In selectie se urmareste ameliorarea cantitativa si calitativa a productiei de carne.
Rasa Sarde
Este o rasa de lapte, si una dintre cele mai vechi rase de ovine din Italia, fiind raspandita aproape pe tot teritoriul insulei, gratie unei remarcabile capacitati de adaptare la diverse conditii pedoclimatice, ca si a calitatilor deosebite privind productia de lapte. Greutatea vie a berbecilor este de 60 kg/cap, iar a oilor adulte de 40 kg. Ugerul este bine dezvoltata.
Productia de lapte este de 185 kg/cap pentru primipare si 250 kg/cap pentru multipare cu recorduri de 550 kg/cap. Continutul de grasime este 6% iar de proteina 5,3%.
Productia de carne se exprina printr-o greutate vie a mieilor la fatare de 3,5 -4 kg/cap, iar la varsta de 30 de zile acestia ating 10-10,5 kg.
Fertilitatea este 90%, iar prolificitatea de 110-150%.
Rasa Comisana
Este o rasa de lapte, creata in Sicilia, si care sa raspandit apoi in intreaga Italie, gratie unei remarcabile aptitudini de aclimatizare.
Se preteaza atat la exploatarea in sistem intensiv cat si extensiv.
Sunt de talie mica, avand 80 kg berbecii si 60-70 kg oile.
Capul este usor, fara coarne de culoare rosu-caramiziu si cu a banda alba in spatele fruntii.
Productia de lapte este de 160 kg/cap/lactatie la primipare si 225 kg la multipare. Exista exemplare a caror productie ajunge la 500 kg. Continutul in grasime este de 6,5-7 %.
Prolificitatea este de 180% iar fertilitatea de 95%. Miei ajung la 90 de zile la 20-25 kg avand capacitate si pentru productia de carne.
Rase australiene de oi
Merinos australian;
Polwarth.
Merinosul australian (imaginea de sus), este o rasa specializata pentru lana fina. Ocupa 70% din populatia de ovine din Australia, tara care satisface cca 45% din exportul de lana, ea fiind una dintre cele mai valoroase rase pentru productia de lana si ca amelioratoare.
In cadrul rasei se disting trei tipuri, care s-au format ca urmare a conditiilor de mediu si orientarii selectiei. Fiecare tip se caracterizeaza prin insusiri diferentiate ca: greutate corporala, cute de piele, productie de lana, insusirile fibrei si calitatea carnii.
Merinosul australian are o dezvoltare mijlocie, trunchiul relativ scurt si indesat, potrivit de lung si compact.
Lana acopera bine corpul si extremitatile corporale, acopera capul pana la nivelul ochilor si picioarele pana deasupra ongloanelor.
Greutatea corpului este de: 35-44 kg la oile de tip mic; 42-48 kg la oile de tip mijlociu; 50-60 kg la oile (70-100 kg berbecii) de tipul mare.
Lana are o lungime de 8-10 cm, iar finetea este de 19-24 microni. Este rezistenta, elastica, matasoasa, cu un usuc uleios si de culoare alba sau albastruie.
Productia de lana este de 5-6 kg la oi, 8-12 kg la berbeci si cu un randament la spalare de peste 45%. Insusirile sale superioare au determinat importul de reproducatori si in tara noastra, in anii 1970-1974 pentru infusia cu Merinos de Palas si Merinos Transilvanean.
Polwarth
Rasa Polwarth este un tip morfo-productiv de carne – lana fina, adaptat conditiilor din zonele cu umiditate mai ridicata si mai rece.
S-a format in statul Victoria din Australia, din incrucisarea oilor Merinos australian, cu berbecii Lincoln.
Merinosul detine ¾ % sange.
Este o rasa masiva, cu forme armonioase, adanci, largi, caracteristice oilor de carne, precoce si rezistente.
Greutatea corporala a oilor este de 60-65 kg iar a berbecilor de 80-100 kg.
La tundere dau o productie medie de 4,5-5 kg lana fina.
A fost importata in tara noastra in tara noastra pentru incrucisari de infuzie cu rasa Tigaia din zona premontana.
Viitorul sectorului ovinelor si caprinelor in Europa
Sectoarele ovinelor și caprinelor din UE sunt formate din intreprinderi (ferme, gospodarii) agricole traditionale importante, care sustin supravietuirea a mii de producatori si care furnizeaza produse de o excelenta calitate si cu caracteristici specifice, precum si produse derivate, avand astfel o contributie socio-economica esentiala in zonele rurale ale UE.
Cresterea ovinelor si caprinelor, inclusiv cresterea unor rase traditionale, joaca un rol cheie pentru mediu, inclusiv acela de intretinere a zonelor mai putin fertile si de conservare a peisajului si a ecosistemelor sensibile. Spatiile naturale, de tip pasune, au fost conservate timp de secole datorita cresterii ovinelor si caprinelor. In plus, avand in vedere comportamentul lor alimentar, in care pascutul joaca un rol important, acestea mentin biodiversitatea florei, protejeaza fauna salbatica si curata spatiile naturale, indepartand materia vegetala uscata care reprezinta, pentru tarile mediteraneene, un aspect esenital in prevenirea incendiilor.
Sectoarele ovinelor si caprinelor din UE, care sunt concentrate in zonele cel mai putin favorizate, se confruntă cu o scadere critica a productiei si cu un exod al producatorilor, precum si cu un esec total de a atrage crescatori tineri de ovine si caprine,
Actuala epizootie de febra catarala ovina din Europa are un caracter foarte grav datorită duratei si extinderii sale, a raspandirii diferitelor serotipuri ale bolii in zone necontaminate anterior si datorită consecintelor socio-economice grave ale restrictiilor privind circulatia animalelor si comertul.
Sectoarele ovinelor si caprinelor din UE se caracterizeaza prin venituri mici ale producatorilor, scaderea acuta a productiei nationale si scaderea consumului, in special in randul generatiilor tinere, si intrucat sunt expuse la o concurenta internationala din ce in ce mai mare pe piata interna.
Cresterea preturilor furajelor si a factorilor de productie agricola in general reprezinta o amenintare deosebita pentru cresterea ovinelor si caprinelor, care are ca rezultat cresterea preturilor si a tensiunii in cadrul unui sector care se afla deja intr-o situatie critica din punctul de vedere al competitivitatii.
Actuala situatie economica si evolutia prevazuta a cererii mondiale si a preturilor produselor agricole si alimentare obliga Uniunea Europeana sa evite, in masura posibilului, dependenta de importul de produse provenite din cresterea animalelor si de importul de furaje si sa asigure un echilibru mai bun pentru aceste produse, in special pentru produsele traditionale protejate provenite din cresterea ovinelor si caprinelor, cu care piata europeana era aprovizionata suficient din surse interne.
Scara la care se produc ovine si caprine in partea de nord a Uniunii difera semnificativ fata de cea din sud. In prezent cresterea ovinelor, expusa dintotdeauna la diverse boli cunoscute, este, de asemenea, foarte afectata de anumite boli emergente, precum febra catarala ovina.
Sectorul european al carnii de miel nu dispune de un veritabil acces la fondurile comunitare de promovare a produselor agricole si necesita o campanie de promovare sustinuta pentru a dezvolta preferintele consumatorilor.
Urmatorul bilant de sanatate a politicii agricole comune (PAC) ofera posibilitatea de a aborda instrumentele politice adecvate si de a obtine un sprijin din cadrul PAC în favoarea sectoarelor ovinelor și caprinelor.
Parlamentul Europei recunoaste nevoia urgenta de a se intreprinde actiuni de catre Consiliul ministrilor agriculturii si Comisie pentru a asigura un viitor profitabil si durabil pentru sectorul productiei de lapte si carne de origina ovina si caprina in UE, pentru a relansa consumarea acestor produse si pentru a retine si a atrage noi crescatori de ovine si caprine in sector si sustine mentinerea acestor întreprinderi agricole traditionale ecologice, al caror rol este de a aproviziona pieta comunitara si de a reprezenta o sursa de aprovizionare comunitara pentru produsele din Uniune rezultate din cresterea de ovine si de caprine.
Parlamentul invita Consiliul ministrilor agriculturii si Comisia sa aloce de urgenta un sprijin financiar suplimentar pentru producătorii UE de carne si de lapte de oaie si de capra pentru ca acestia sa poata dezvolta un sector UE de ovine si de caprine care sa fie dinamic, autosuficient, condus de piata si orientat spre consumatori.
Alegerea caprelor de prasila
Alegerea caprelor de prasila se face in functie de rasa, varsta, conformatie corporala, uger, productia de lapte, starea de sanatate, etc.
RASA.
In tara noastra, se cresc doua rase de caprine: rasa Alba de Banat si rasa Carpatina care sunt influentate de zona de crestere, la care se mai adauga si metisi, la interferenta zonelor de crestere.
Recomandam achizitionarea unor rase de capre cu productie mare de lapte, deoarece potentialul productiv (cantitatea de lapte intr-o lactatie) conteaza, in functie de furajarea acestora, diferenta fiind nesemnificativa intre aceste rase.
VARSTA
Influenteaza direct viata productiva a caprinelor de reproductie. Fermierul trebuie sa verifice varsta la cele care deja au inregistrat prima fatare si provin din parinti cu productie ridicata de lapte.
CONFORMATIA CORPORALA
Prezinta insemnatate practica, deoarece exprima potentialul productiv al caprelor.
Capul trebuie sa fie alungit, cu profil drept, uneori usor bombat – privirea vioaie; urechile avand forme si marimi diferite, in functie de rasa si ecotip, nu reprezinta criterii de apreciere a productiei de lapte.
Prezenta coarnelor nu este semnificativa, dar este preferata o capra fara coarne din motive de exploatare si tehnologie de crestere, fiind mai usor de manipulat.
Gatul trebuie sa fie lung si subtire, cu pozitie usor oblica, prezentand la unele exemplare „cercei” in partea inferioara a capului.
Trunchiul caprelor trebuie sa fie lung si ingust, cu inaltimea la greaban (partea din fata) cuprinsa intre 60 – 80 cm si linia superioara a spinarii in crestere usoara de la greaban la crupa (partea din spate a animalului), fara defecte de exterior sau de aplomb, unghii infectate etc.
Se remarca forma de triunghi de la cap spre partea din spate a animalului unde se dezvolta si este cuprins ugerul.
UGERUL
Din punct de vedere al formei si marimii, trebuie sa fie globulos, de marime mijlocie spre mare, asezat inapoi, cu sfarcurile usor ascutite si orientate spre fata.
Un uger dezvoltat normal, cu pielea usor unsuroasa si par putin si cu mameloane simetrice si bine dezvoltate, indica o capra cu mare productie de lapte, deoarece exista o corelatie stransa intre forma si volumul ugerului si productia de lapte.
Un uger slab dezvoltat, cu o forma spre ascutit-ingust, denota un tesut glandular redus si deci o capacitate lactogena mica.
CONTROLUL PRODUCTIEI DE LAPTE
Se efectueaza mulsul de dimineata si seara. Din media celor doua controale, se apreciaza productia de lapte, in functie de luna de lactatie.
SITUATIA PRODUCTIEI
Se apreciaza in mod normal in datele din registrul crescatoriei. Se are in vedere numarul iezilor la fatare (prolificitatea) si nasterile ritmice anuale. Nu se admit pentru prasila caprele care au crupa tesita, pulpe slabe, cu pozitie defectuoasa a picioarelor, coate de vaca, uger prea coborat sau slab dezvoltat, cu mameloane mici sau neegale si cu pielea aspra si cu par prea mult.
STAREA DE SANATATE
Reprezinta o conditie esentiala pentru evolutia vietii productive a caprei.
Aceasta se apreciaza dupa starea de intretinere si vioiciune, care poate fi: foarte buna, buna sau slaba, dupa aspectul exterior al caprei prezentate la vanzare.
Din punct de vedere sanitar – veterinar, se verifica certificatul, emis de medicul veterinar de la circumscriptia din zona. Acest act este foarte important, deoarece sunt specificate in el atat vaccinurile administrate, cat si starea ei de sanatate.
In caz de cumparare, capra va sta in carantina de 40 de zile, pentru a se prevenii eventualele imbolnaviri ale celorlalte capre din ferma.
Noi rase de ovine si de alte specii de animale la Indagra
Ministrul agriculturii, Valeriu Tabara, a fost prezent sambata, 14 noiembrie 2021, la Simpozonul pe teme de zootehnie organizat de Agentia Nationala pentru Ameliorare si Reproductie Zootehnica (ANARZ) in cadrul INDAGRA
Evenimentul a inclus trei prezentari:
-
Linia de albine ecotipul deal-munte “Horezu 15” – prezentata de Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pentru Apicultura, in vederea omologarii;
-
Rasa de ovine Karakul linia maro – prezentata spre omologare de Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Ovine si Caprine Popauti Botosani;
-
Proiectul “Program informatic de gestionare a datelor privind controlul oficial si evaluarea genetica la bovine” – prezentat de Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea Bovinelor Dancu, Iasi
Simpozionul a fost urmat de prezentarea animalelor participante la expozitia INADGRA 2010, acestea fiind premiate de o comisie formata din specialisti in zootehnie din cadrul MADR si ANARZ. Au fost premiate toate rasele de ovine si caprine, rasele de bovine de lapte, mixte, de carne si rasele in conservare.
La aceasta editie a INDAGRA, specia bovine a fost reprezentata de rasele locale Baltata romaneasca, Baltata cu negru romaneasca, Bruna de Maramures, Pinzgau, dar si de rase specializate in productia de lapte (Holstein Friza, Jersey) si de carne (Charolaise, Limousine, Blue Blanc Belgique).
Pe de alta parte, Federatia Crescatorilor de Ovine si Caprine din Romania si Federatia Crescatorilor de Ovine Romovis 2000 au prezentat la INADGRA animale din rasele locale de ovine, cum sunt Turcana, Tigaie, Merinos, Karakul, Ratca, dar si creatii noi biologice realizate la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea Ovinelor si Caprinelor Palas, Constanta.
De asemenea, cabalinele expuse la targ au apartinut Hergheliilor de stat aflate in administrarea Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, dar si crescatorilor particulari, printre rasele prezente numarandu-se Lipitan, Gidran, Calul romanesc de sport, Hutul, Calul de Bucovina.
Carnea de miel „AGNEAU DU PÉRIGORD”
„Agneau du Périgord”, (IGP), Franta, se refera la miei cu varsta de sacrificare intre 80 si 180 de zile, cu greutatea carcasei de 15-21 kg si o buna conformatie a acesteia datorita selectiei raselor de carne in cazul berbecilor, oile provenind din rase rustice sau semirustice.
Sunt selectionati berbecii din urmatoarele rase de carne: Berrichon, Charollais, Ile de France, Rouge de l’Ouest, Suffolk, Texel.
Oile sunt de rasa rustica pura: Lacaune viande, Blanche du Massif central si INRA 401 sau de rasa semirustica, ceea ce inseamna ca provin din incrucisarea intre o rasa rustica si una dintre rasele de carne mentionate anterior.
Mieii apartin clasei de conformatie E-U-R, cu masa musculara dezvoltata pe un schelet fin si cu un strat de grasime din clasele 2 si 3 ale grilei EUROP.
Carnea de miel vanduta in stare proaspata este de culoare deschisa. Grasimea este alba si consistenta; este repartizata uniform si nu are aspect uleios. Carnea mieilor „Agneau du Périgord” are un gust echilibrat de miel datorita alaptarii mieilor cu lapte de la oaia mama (cel putin 60 de zile) si unei alimentatii complementare specifice, bazata pe boabe de cereale intregi sau sfaramate si pe furaje.
Alimentatia mieilor
— de la nastere pana la varsta de cel putin 60 de zile, mieii sunt hraniti cu lapte fiind alaptati la cerere de oile mama. Ei nu sunt separati de mame pana la intarcare, aceasta avand loc in general la varsta de 80-90 de zile;
— dupa varsta de 60 de zile si in etapa de finisare, cantitatea de lapte din alimentatie scade pana cand mieii sunt intarcati, iar cantitatile de supliment nutritiv si de furaje cresc. Suplimentul nutritiv este compus din cereale (orz, grau, porumb etc.) si dintr-un produs cu azot.
Alimentatia oilor
Baza alimentatiei oilor este pasunatul care are loc pe pajisti naturale sau temporare si in alte spatii in aer liber timp de cel putin sapte luni pe an.
Furajele recoltate sunt cultivate in intregime in aria geografica, majoritatea acestora chiar in exploatatie.
Etape specifice ale productiei care trebuie sa se desfasoare in aria geografica delimitata:
Mieii „Agneau du Périgord” sunt nascuti si crescuti in aria geografica delimitata. Organismul de control identifica in prealabil toti crescatorii si verifica daca exploatatiile acestora se situeaza in aria geografica respectiva.
Pentru a pastra in intregime calitatile carnii de miel, este necesar ca timpul de transport spre abatoare sa nu fie prea lung, iar animalele sa fie ferite de stres inainte de sacrificare. Prin urmare, parcurgerea traseului de la exploatatie la abator nu trebuie sa dureze mai mult de opt ore. Practic, acest interval de timp este mai mic, tinand seama de faptul ca exploatatiile sunt situate in apropierea spatiilor de sacrificare.
Aria geografica acopera urmatoarele comune:
— in departamentul Dordogne, toate comunele cu exceptia celor din cantoanele La Force si Sigoulès;
— in departamentul Corrèze, comunele din cantoanele Ayen, Brive-la-Gaillarde (Sud-Ouest), Juillac si Larche;
— in departamentul Lot, comunele din cantoanele Cazals, Gourdon, Payrac, Puy-L’Évèque, Salviac si Souillac;
— in departamentele Lot si Garonne, comunele din cantoanele Cancon, Castillonnes, Fumel, Lauzun, Monflanquin si Villeréal.
Legatura cu aria geografica:
Specificitatea ariei geografice:
Regiunea Périgord se caracterizeaza printr-o mare diversitate pedoclimatica; are soluri sarace si relief accidentat; exista diferente accentuate intre iarna si vara si variatii importante primavara si toamna.
Aceste caracteristici ale teritoriului au dus dintotdeauna la o foarte mare diversitate in ceea ce priveste productia agricola si la o specializare foarte redusa a exploatatiilor, care sunt in general de mici dimensiuni. In fiecare exploatatie exista zone cu potential agronomic redus, iar in Périgord acestea sunt in mod traditional denumite picadies. Aceste suprafete in care animalele pot fi scoase la pascut se caracterizeaza prin soluri sarace, pietroase sau in panta, unde uneori cresc arbusti sau paduri care nu pot fi intretinute cu mijloace mecanice, intretinerea acestora fiind asigurata exclusiv de ovine.
Specificitatea produsului:
Specificitatea „Agneau du Périgord” se datoreste in principal metodelor de crestere a mieilor: o perioada de alaptare la ugerul oii mama urmata de o etapa de finisare la stana.
Carnea mieilor „Agneau du Périgord” este de culoare deschisa (alba pana la roz deschis), grasimea este alba si consistenta; gustul de miel este delicat, carnea avand o textura frageda, datorita in principal varstei animalului, si da senzatia ca se topeste in gura, datorita calitatii grasimii.
Culoarea deschisa se leaga de doua elemente complementare ale metodei de obtinere a produsului, si anume: varsta mieilor la sacrificare (maximum 180 de zile) si perioada de alimentatie cu lapte: fiecare miel se alapteaza la ugerul oii mama timp de cel putin 60 de zile. Varsta de sacrificare, precum si perioada de alaptare confera totodata carnii un gust fin, nu prea puternic, diferit de gustul si savoarea obisnuite ale carnii de miel pe care consumatorul le poate percepe ca fiind foarte pronuntate.
Grasimea alba si consistenta este rezultatul unei alimentatii specifice in etapa de finisare care se bazeaza pe furaje si pe un supliment nutritiv, excluziv din cereale cu boabe intregi sau sfaramate.
Suplimentul nutritiv specific din etapa de finisare duce la o repartizare echilibrata a grasimii in carnea „Agneau du Périgord”: carnea nu este uscata, textura prezentand exact suculenta necesara pentru a da acea impresie ca se topeste in gura. In sfarsit, gradul de acoperire cu grasime al carnii „Agneau du Périgord” nu este foarte mare, gustul sau nu este puternic si se topeste in gura.
Se obtine un tip de carne bine definit, cu gust si arome delicate, care este cautat pentru savoarea sa bine echilibrata.
Cunostinte tehnologice specifice
Avand in vedere caracteristicile si limitele teritoriului, crescatorii de ovine din Périgord au dezvoltat tehnologii specifice in productia de ovine.
Ei s-au adaptat la constrangerile reprezentate de natura solurilor si de conditiile climatice putin favorabile din teritoriu. Confruntati cu caracterul foarte variabil al precipitatiilor si al temperaturilor, dar si cu diversitatea solurilor, crescatorii de ovine au realizat sisteme complexe de crestere a animalelor prin combinarea tuturor resurselor disponibile. Pastorii, deveniti crescatori de ovine, au elaborat de-a lungul timpului practici caracterizate prin modularea importanta a interventiilor si prin utilizarea diversificata a spatiului natural. In exploatatii, productia traditionala de ovine are rolul de a pune in valoare zone putin productive pe plan agronomic
.
Constrangerile mentionate anterior stau la originea selectiei de rase rustice de oi. Rasele respective au fost retinute pentru rezistenta lor, alimentatia moderata, capacitatea de a utiliza suprafete de pascut sarace, capacitatea de a se reproduce in urma imperecherii naturale in tot timpul anului si de a-si hrani usor mieii. Utilizarea berbecilor din rase de carne amelioreaza conformatia mieilor destinati sacrificarii.
Constrangerile respective conditioneaza si sistemul alimentar practicat de crescatorii de animale, care isi organizeaza septelul in turme omogene in functie de necesitatile fiziologice ale oilor si ale mieilor care, avand in vedere evolutia lor, se vor afla in spatii de pascut, pe pajisti sau la stana.
O calitate specifica
Exista o legatura intre calitatea specifica a mieilor si modul deosebit de crestere a animalelor care se bazeaza pe un sistem ponderat, care pune in valoare spatiile de pascut si se adapteaza constrangerilor locale. Viata mieilor „Agneau du Périgord” se desfasoara in doua etape: perioada de alaptare, in care mieii nu sunt separati de mame, si etapa de finisare la stana, in care mieii sunt atent ingrijiti: spatii rezervate si alimentatie de foarte buna calitate.
Datorita acestui mod specific de crestere a mieilor, precum si etapei de finisare carnea de miel „Agneau du Périgord” are o culoare deschisa (alba pana la roz deschis) si o grasime alba si consistenta. Gustul de miel al carnii este fin si delicat, nu prea puternic; carnea nu este uscata, prezentand exact suculenta necesara pentru a da impresia ca se topeste in gura. In sfarsit, gradul de acoperire cu grasime al carnii „Agneau du Périgord” nu este foarte mare, gustul nu este puternic si se topeste in gura.
Reputatia „Agneau du Périgor”
Reputatia „Agneau du Périgord” se regaseste atat in prezenta traditionala a ovinelor in Périgord, cat si in notorietatea produsului in randul gastronomilor.
Practicile nu au evoluat foarte mult fata de secolul al XIX-lea, cand prezenta ovinelor in Périgord este deja relevanta. Se estimeaza ca in 1809 existau in regiune 667 400 de exemplare. Desi lana era obiectivul principal al productiei de ovine, se gasesc si urme ale incercarii de valorificare a acestora in cadrul gastronomiei locale.
Au loc schimburi comerciale cu ocazia a numeroase targuri. La cele mai importante dintre acestea puteau fi aduse peste 1 000 de exemplare. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, mai multe surse scrise pun in evidenta o evolutie a cresterii de ovine orientata mult mai mult spre consumul de carne; crescatorii de ovine sunt incurajati sa amelioreze rasa locala in vederea productiei de miei destinati sacrificarii. In 1897, statisticile mentioneaza un numar mare de miei sacrificati la Périgueux.
„Agneau du Périgord” constituie un produs cu caracter festiv, care este pregatit in diferite feluri, fiind degustat mai ales de Craciun sau de Pasti, dar avand intotdeauna un loc important in meniu.
Acest lucru este dovedit de faptul ca, la inceputul secolului al XX-lea, o celebra bucatareasa din Périgord, „Mazille”, pune „Agneau du Périgord” la loc de onoare in cartea sa de retete, care contine peste 300 de specialitati locale. „Exista in Périgord o rasa de oi cu o carne excelenta din toate punctele de vedere …”.
„Agneau du Périgord” este mentionat in mod explicit la elaborarea a numeroase retete si meniuri ale restaurantelor.
Rasa Tigaie cu cap negru de Teleorman
Tigaia cu cap negru de Teleorman, poate fi competitiva in productia de lapte si carne cu cele mai bune rase specializate, facand inutil importul acestora.
Oaia Tigaie cu cap negru de Teleorman se poate considera ca facand parte din categoria oilor semigrele, recomandate in special in zona de campie si mai putin in cea colinara.
Datorita precocitatii sale, prolificitatii si productiei de lapte, berbecii din aceasta rasa pot fi folositi cu bune rezultate la incrucisari industriale sau de infuzie cu diferite rase locale pentru sporirea productiei de lapte si mai ales de carne.
Populatia cu cap negru de Teleorman se preteaza cel mai bine la producerea de miei pascali, cu greutatea carcasei de 15-17 kg, aceasta deoarece productia buna de lapte a oilor mame asigura o viteză sporita de crestere a mieilor.
Directia principala de exploatare a acestei populatii de ovine este orientata spre productia de lapte-carne si lana semifina.
Presedintele Asociatiei Crescatorilor de Ovine si Caprine din Teleorman, declara ca aceasta rasa mixta este competitiva in productiile de lapte si carne cu cele mai bune specii cunoscute. Un exemplar produce 150-170 kilograme de lapte muls, dar poate ajunge si la o cantitate dubla. Mieii au la nastere 5-6 kg, cu un ritm de dezvoltare ulterior foarte rapid, la varsta de un an masculii putand atinge 100 de kilograme.
Potrivit presedintelui Asociatiei Crescatorilor de Ovine si Caprine, productia de lana este intre 3 si 5 kilograme, pana la recorduri de 8 kilograme.
Asociatiei Crescatorilor de Ovine si Caprine din Teleorman
-
Adresa:Strada Libertatii 99, Alexandria, Teleorman
-
Telefon: 0723.643.796 (Mobil); 0247.326.684 (Fax);
-
Email: ruxandajoitoiu@yahoo.com
Rasa Valaha cu coarne in tirbuson-Ratca
Rasa Ratca este crescuta pe o arie geografica restransa, ca rezerva de gene, intr-un numar de 2058 capete.
Fiind o oaie sedentara neadaptata la transhumanta, turmele sunt in nucleul lor, in leaganul lor ca zona de origine, fiind exploatate cel mai frecvent in rasa pura pentru productia de lapte.
Multi crescatori prefera sa creasca acest tip de oi, aceasta fiind una din explicatiile supravietuirii si conservarii rasei.
Avantajele economice sunt semnificative datorate costurilor de intretinere reduse pe durata unui an calendaristic fiind intretinute si furajate in permanenta pe pasune, cu exceptia perioadei de fatare, iar evidenta productiei va ramane principalul obiectiv al detinatorilor de patrimoniu genetic din judetul Caras-Severin.
Informatii suplimentare despre rasa Ratca:
STATIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU OVINE CARANSEBES
DRUMUL RESITEI KM 2
325400 CARANSEBES, CARAS SEVERIN
Telefon : 0255/514.189
Fax : 0255/514.189
Crescatorie de capre intr-o ferma mixta
Crescatoria de capre are un adapost, in suprafata de 1500 m.p. pentru 300 de capre adulte si 100 iedute toate din rasa Saanen.
In incinta crescatoriei sunt 4 celule de stocare a furajelor (ce vor vor constitui un hangar de 800 mp.), sala de muls si tancul pentru lapte.
Prin constructie, adapostul permite utilizarea fotoperiodismului pentru dirijarea reproductiei.
Scopul intreprinzatorilor este sa creasca 300 de capre Saanen cu un fond genetic foarte bun, ameliorand efectivul pentru productia de lapte cantitativa prin insamantari artificiale cu sperma congelata provenita de la unitatile furnizoare si inscriindu-se in Controlul Oficial.
Caprele sunt lotizate in 3 loturi prin planificarea reproductiei si sunt cazate in compartimente separate insirate pe doua parti (cu al 4-lea lot care este de iedute pentru prasila) ale adapostului intre care se afla aleea de furajare si circulatie. Au folosit pentru reproductie atat tapii pe care ii au in ferma pentru monta naturala (100 capre mai putin bune ca productie) si insamantari cu sperma diluata (70 capre) precum si insamantarea artificiala cu sperma congelata de valoare (100 capre) cumparata.
Au avut ca rezultat: 95% fatari la monta naturala, 75% in urma insamantarilor artificiale cu sperma proaspata si 57% cu sperma congelata.
Adapostul este prevazut cu un distribuitor automat de furaje, care circula ca un vagonet pe sina deasupra aleii si alimenteaza caprele de 4 ori pe zi (la orele 9, 11, 14 si 19) cu ratii pe baza de porumb, orz, lucerna, Dactilius, care sunt stocate la capatul adapostului in 4 celule.
Crescatoria are autonomie furajera in proportie de 80%, ferma avand 210 hectare teren arabil din care 21 hectare suprafata furajera (lucerna).
Se cultiva: porumb irigat, soiurile de grau dur si moale, mazare de primavara, orz de iarna si secara. Isi intregesc veniturile cultivand 27 de hectare cu pepeni galbeni.
Adapostul mai este prevazut cu o sala de muls in care se afla o instalatie rotativa cu 24 de locuri si prezinta desprinderea automata a cupelor de pe uger, un tanc-rezervor de lapte si o sala de asteptare pentru intrarea la muls a caprelor care sunt indemnate sa-si ocupe locul pe platforma de catre un „caine electric”.
Mulsul a 300 capre dureaza 80 minute cu spalarea instalatiei si curatirea platformei si-l realizeaza un singur om.
Desi cei doi crescatori au mizat pentru prima lactatie a caprelor pe o productie de numai 750 kg lapte livrat per cap la pretul de 46 eurocenti/litru (in 2003-2004), rezultatele obtinute le-au depasit asteptarile livrand catre colectare, de la 211 capre mulse, 1000 litri/ cap cu un continut de grasime de 36,9 g/kg si de proteina 30,6 g/ kg la un pret de 55 eurocenti/litru, crescatoria realizand profit.
Rasele de ovine din Romania (1)
Merinosul de Palas; Merinosul Transilvanean; Tipul Merinosul de Munte (Brasov); Tipul de carne Palas; Tipul de lapte Palas; Tipul prolific Palas.
Merinosul de Palas
-
productie mare de carne si lana fina;
-
productie de lapte marfa – 25 litri/cap;
-
este creat pentru cresterea in Campia de Sud, Moldova si Dobrogea;
-
sa format la Institutul de Cercetare si Dezvoltare pentru Ovine si Caprine Palas -Constanta;
-
este o rasa mixta de carne si lana;
-
conformatie corporala armonioasa, masiva, cu posibilitati de reprofilare;
-
indici reproductie: 128-135% prolificitate; 90-96% fecunditate;
-
greutate medie : 64 kg/oaie si 102 kg/berbec;
-
femelele se pot folosi la reproductie de la varsta 10-12 luni;
-
randamentul de sacrificare este de 54% ovine adulte si 52% berbecuti la ingrasat;
-
berbecuti ajung in 4-5 luni la 40-50 kg; carcasele sunt de buna calitate;
-
productia medie de lana: 6-7 kg/oaie; 12-14 kg/berbec;
-
productia medie de lapte pe perioada de 128 de zile este de 130 l, din care 20 % lapte marfa;
Merinosul Transilvanean
-
productie mare de lana fina si deasa;
-
adaptata conditiilor de mediu din aceasta parte a tarii;
-
este creat pentru crestere in Transilvania. In judetele Arad, Bihor, Satu Mare si Salaj sunt cele mai mari efective;
-
sau format doua tipuri: tipul mare in zona de campie; tipul mic in zona de munte;
-
conformatie corporala este mijlociu spre mic, cu o dezvoltare corporala mai accentuata la tipul de campie;
-
indicii reproductiei: 110-115% prolificitate; 95-96% fecunditate;
-
greutate medie : 45 kg/oaie si 68 kg/berbec;
-
randamentul de sacrificare este de 44-51%;
-
berbecuti au un potential de crestere satisfacator;
-
productia medie de lana: 4,5-10 kg/oaie; 10-14 kg/berbec;
-
productia medie de lapte pe perioada de 128 de zile este de 70-80 l;
Tipul Merinosul de munte (Brasov)
-
sa obtinut prin incrucisarea Tigaiei de Covasna cu Merinosul de Palas;
-
se caracterizeaza prin rezistenta la climatul premontan;
-
greutatea medie: 45-48 kg/oaie si 65-75 kg/berbec;
-
productia medie de lana fina: 4,5 kg/oaie; 6-7 kg/berbec; cu randament de 55% la spalare;
-
productia medie de lapte marfa: 40-45 litri/oaie.
Tipul de carne Palas
-
sa obtinut prin incrucisarea „ile de France” cu Merinosul de Palas;
-
se caracterizeaza prin spor zilnic de 250 grame cu 5,3 UN;
-
greutate medie: 55-60 kg/oaie si 75-80 kg/berbec;
-
prolificitatea este de 128%;
-
productia medie de lapte in 130 zile: 70-80 litri/oaie
Tipul de lapte Palas
-
sa obtinut prin incrucisarea Friza si Awassi cu Spanca si apoi metisii intre ei;
-
se caracterizeaza prin spor zilnic de 250 grame cu 5,3 UN;
-
greutate medie: 55 kg/oaie si 75-80 kg/berbec;
-
cantitatea medie de lana: 4 kg/oaie;
-
prolificitatea: 125%;
-
productia medie de lapte in lactatie: 170 litri/oaie; cu 6% grasime si 6,5 % proteina.
Tipul prolific Palas
-
sa obtinut prin incrucisarea Romanov si Finnish-Landrace cu Merinosul de Palas si apoi metisii intre ei;
-
greutate medie: 55 kg/oaie si 65-70 kg/berbec;
-
prolificitatea este de 170%;
-
productia medie de lapte in 130 zile: 60-80 litri/oaie
Rasele de capre
Caprinele reprezinta o oportunitate economica, datorita numarului lor si proprietatii de a se inmulti repede, potentialului productiv superior si cheltuielilor reduse de investitie, de intretinere, furajare si comercializare a produselor.
In unele tari din Europa ca: Franta, Elvetia, Austria, Anglia, etc. s-au elaborat si aplicat programe eficiente de inmultire si ameliorare, de nutritie, de masuri sanitar – veterinare, etc. care au imprimat capriculturii o nota speciala de exploatare de tip industrial, prin valorificarea capacitatii lactogene si diversificarea si comercializarea produselor obtinute.
In tara noastra exista doua rase de caprine:
Carpatina Este rasa cea mai veche si cea mai raspandita, primitiva, rustica, rezistenta si foarte heterogena, din punct de vedere al culorii, dezvoltarii si exteriorului si a productiilor de lapte si de iezi.
Alba de Banat Este ameliorata cu un nivel de productivitate superior. Capul este caracteristic animalelor de lapte cu capacitate mare de productie, mic, cu aspect fin uscativ. Gatul este de lungime mijlocie si gros, membre puternice uscative, osatura dezvoltata cu aplomburi normale. Ugerul este bine dezvoltat, in forma de para sau globulos cu peri scurti si netezi, cu sfarcuri de dezvoltare mijlocie, pretabile la mulsul mecanic.
Principalele rase de caprine din alte tari:
Rasa Saanen Este originara din Elvetia reprezinta actualmente 20% din septelul elvetian are o talie de 80 – 90 cm la masculi si 74 -80 cm la femele, corpul alungit, cap potrivit de lung si de larg cu profil aproape drept, piept adanc, larg cu buna capacitate toracica, spata larga si bine prinsa, gat lung si relativ subtire si cu cercei sub maxilar cu ongloane rezistente, uger bine dezvoltat cu mameloane mijlocii inclinate lateral si inainte, iar parul este scurt, des si matasos. Productia medie de lapte (270 zile) este de 740 Kg cu maxime de 1800 – 2000 kg. Rasa Saanen se poate folosi cu rezultate bune la incrucisari, cu rasa Carpatina.
Rasa Alpina franceza Este o rasa foarte apreciata in Franta, unde detin mai mult de trei sferturi din septel, datorita nivelului ridicat de productivitate, implicit de rentabilitate. Sunt exploatate intensiv pentru lapte si ingrasare, pentru carne intr-o larga varietate de sisteme si tehnologii de exploatare. Talia este de 70 – 80 cm, parul scurt si de culoare variata. Pieptul este adanc, spinare rectilinie, bazinul larg si putin înclinat, membre solide cu articulatii puternice si aplomburi corecte. Glanda mamara voluminoasa bine prinsa antero – posterior, mameloane mijlociu dezvoltate. Productia medie (250 zile) este de 600 l, recordul rasei fiind de 2200 l (305 zile).
Rasa Nobila germana Este rezultat al incrucisarilor dintre rasele locale germane cu rasa Saanen de unde şi conformaţia corporală, culoarea, producţia de lapte şi prolificitatea. Capacitate ridicata de transmitere a caracterelor in descendenta. A participat la formarea rasei Alba de Banat.
Aceasta e opera lor dirijista -Bill Gates avertizează că „se apropie o uriaşă criză agricolă şi umanitară”
:format(webp):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2020/07/bill-gates_profimedia_descopera-1024x681.jpg)
Fundaţia Bill & Melinda Gates a dat publicităţii un raport alarmant privind viitorul. „Se apropie o uriaşă criză agricolă şi umanitară. Sunt necesare mai multe fonduri”, este mesajul raportului.
O criză agricolă uriașă, în special pentru ţările expuse din punct de vedere climatic, se va abate asupra lumii.
Din acest motiv, este nevoie de strategii de adaptare, de sprijin şi de finanţare, toate în regim de urgenţă, cu o atenţie deosebită pentru Africa.
Aceste lucruri sunt susţinute de cel mai recent raport prezentat de Fundaţia Bill & Melinda Gates.
Ecosisteme de care depind milioane de oameni, expuse riscului
De ceva timp, Fundaţia lui Bill Gates încearcă, prin finanţare, să facă lumină asupra unora dintre principalele probleme globale, de la criza climatică până la redresarea post-Covid-19.
În raport se consemnează că o creştere a temperaturilor în lacurile din întreaga lume a fost detectată şi este legată de emisiile de gaze cu efect de seră.
Aceste ecosisteme, de care depind milioane de oameni, sunt expuse riscului, putând perturba viaţa de zi cu zi a omului.
Gulag, sistemul sovietic de lagăre care a închis milioane de oameni de cele mai multe ori nevinovați
:format(webp):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2021/09/gulag-shutter_Descopera-5-1024x739.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2021/09/gulag-profi_descopera-2.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2021/09/gulag-profi_descopera-3.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2021/09/gulag-profi_descopera-1.jpg)
Gulag, acronim pentru Glavnoye Upravleniye Ispravitelno-Trudovykh Lagerey („Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată”), a fost un sistem de lagăre de muncă și închisori care între anii 1920 și 1950 a găzduit prizonieri politici și infractori ai Uniunii Sovietice. La apogeul său, milioane de oameni au fost închiși în sistemul Gulag al Uniunii Sovietice.
Denumirea Gulag a rămas, în mare parte, necunoscută în Occident până la publicarea cărții „Arhipelagul Gulag” de către Aleksandr Solzhenitsyn, al cărui titlu aseamănă lagărele de muncă împrăștiate prin Uniunea Sovietică cu un lanț insular.
Un sistem de lagăre de muncă forțată a fost inaugurat inițial prin decret sovietic la data de 15 aprilie 1919, iar apoi acesta a suferit o serie de modificări administrative și organizaționale în anii 1920, sfârșind cu fondarea sistemului Gulag în 1930 sub controlul poliției secrete (KGB). Sistemul Gulag avea o populație totală de prizonieri de aproape 100.000 la sfârșitul anilor 1920, atunci când a trecut printr-o expansiune enormă ce a coincis cu colectivizarea agricolă a liderului sovietic Iosif Stalin.
Prizonierii au umplut lagărele din Gulag în trei valuri principale
Până în 1936, sistemul Gulag avea un total de 5 milioane de prizonieri, un număr egalat sau depășit probabil în fiecare an până la moartea lui Stalin în 1953. În afară de țăranii înstăriți sau cei care se opuneau în timpul colectivizării, persoanele trimise în Gulag au inclus membri excluși din Partidul Comunist și ofițeri miliari, prizonieri de război (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondila), membri ai grupurilor etnice minoritare, soldați sovietici și alți cetățeni care au fost luați prizonieri sau folosiți ca sclavi de către germani în timpul războiului, trădători, disidenți intelectuali, infractori obișnuiți, precum și oameni nevinovați care erau simple victime neajutorate ale regimului stalinist.
:format(webp):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2021/09/gulag-profi_descopera-4.jpg)
Prizonierii au umplut lagărele din Gulag în trei valuri principale: între 1929 și 1932, anii colectivizării sovietice; între 1936 și 1938, la apogeul epurărilor staliniste; și în anii imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Solzhenitsyn a susținut că între 1929 și 1953 „undeva de la 40 până la 50 de milioane de oameni au executat sentințe îndelungate în Arhipelag”. Cifrele adunate de administrația Gulagului (și publicate de istoricii sovietici în 1989) arată că, în total, 10 milioane de oameni au fost trimiși în lagăre între 1934 și 1947. Adevăratele cifre rămân necunoscute
Majoritatea prizonierilor munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției
La apogeul său, sistemul Gulag cuprindea sute de lagăre, între 2.000 și 10.000 de prizonieri fiind închiși de obicei într-un singur lagăr. Majoritatea acestor lagăre erau „colonii de muncă corecțională” în care prizonierii erau supuși la munca în mine sau proiecte de construire de drumuri, canale, căi feroviare sau clădiri. Majoritatea prizonierilor munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției.
Estimările sugerează că zeci de mii de prizonierii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, condițiilor climatice, execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare, conform Britannica.
Sistemul Gulag a început să se prăbușească la scurt timp după moartea lui Stalin. Sute de mii de prizonieri au fost amnistiați între 1953 și 1957. Pe măsură ce sistemul s-a prăbușit, activitățile sale au fost preluate de diverse ministere, iar lagărele rămase au fost grupate în 1955 sub o nouă denumire, GUITK (Glavnoye Upravleniye Ispravitelno-Trudovykh Kolony sau „Administrația Coloniilor de Muncă Corecțională”).
Vă mai recomandăm să citiți și:
ORORILE la care erau supuşi deţinuţii din gulagurile lui Stalin. ”Vrei doar să plângi”
Ororile din GULAGURILE siberiene, unde au murit mulţi români
«Nu se va întoarce nimeni și niciodată — aici vă vor putrezi oasele»
Cum au fost deportați locuitorii Moldovei sovietice
Conform raportului către Stalin, Molotov și Beria, deja pe 13 iunie din RSSM au fost deportați într-o singură noapte 24 360 persoane. Circa o mie de persoane ale căror nume figurau în listele inițiale au reușit să evite deportarea. Doar trei au reușit să se ascundă. 318 au trecut în prealabil în altă localitate. 133 de persoane nu au fost strămutate pentru că erau grav bolnave. Cu toate acestea, din amintirile victimelor, femeile cu sarcină avansate nu erau scutite de deportare. 829 de persoane au fost scutiți de deportare „pe motivul insuficienței probelor” vinovăției. Majoritatea deportaților proveneau din Chișinău, Bălți, Taraclia. Erau strămutați cu familiile, cu toate acestea, pe drum spre locul de surghiun membrii familiilor erau separați. Circa 8 mii de bărbați au fost internați în lagăre de muncă. Mamele cu copii erau plasate în colonii speciale din Kazahstan, și din regiunile Omsk și Novosibirsk.
Kersnovskaia s-a născut în 1907 în Odessa, într-o familie de nobili. Tatăl ei a fost jurist-criminolog, iar mama a predat limbi străine. Fugind din calea Războiului civil, familia a ajuns în Basarabia, care se găsea atunci în componența României. După anexarea Basarabiei la URSS în 1940 Kersnovskaya și-a trimis mama în România, iar ea a rămas la Soroca. Fiind harnică și educată, ea nu se simțea vinovată de ceva și nu avea de gând să-și părăsească gospodăria.
Kersnovskaya a scris memorii la rugămintea mamei sale, cu care a reușit să se reunească după 20 de ani de despărțire. Manuscrisul acestora are 2200 de pagini, conținând peste 700 de desene. În memoriile sale, Kersnovskaia povestește despre viața din Odessa și Basarabia, exil, despre viața și lupta în sistemul GULAG.
Acum îl duceau, așa micuț și neajutorat, fără pălărie și palton, niște străini cine știe unde și copilul speriat de moarte era vânăt de plâns și sufocat de amărăciune. Era dureros să-l privești!
Dar și celelalte două fete lăsau o impresie jalnică, fiind în rochii albe de bal și pantofi albi cu tocuri înalte. Erau două surori care absolviseră școala medie: astăzi urmau să aibă „balul alb”, primul bal al vieții lor, de care s-au pregătit atâta și era pentru prima oară în viață când purtau tocuri înalte și aveau părul făcut.
Se strânseseră una lângă alta și se țineau de un patefon cu vreo duzină de discuri – toată averea lor. Le-au luat direct de la bal. Nu știau unde le sunt părinții. Nu plângeau, doar tremurau mărunt, deși fusese o zi toridă de iunie.
Mașina a pornit. Mi-am făcut cruce. A ieșit, cumva, instinctiv.
| Detalii |
Soldații au venit și au rupt ușa. <…> Mama îmi povestea că de îndată ce au intrat în casă, au rupt pătura de pe ea și i-au ordonat: „Ridică-te! Ia copiii și ieșiți în stradă!” Neînțelegând ce se întâmpla, ea, săraca, m-a luat pe mine în brațe, pe sora mea de mână și a ieșit în curte. Acolo doi soldați stăteau la uși, unul în fața mașinii, la poartă, iar al doilea în mașină. Părea că râd de noi. Pe mine, cea mai mică, m-au luat de mână și m-au aruncat în mașină ca pe o piatră, ca pe o cârpă. Apoi mi-au luat sora. Doi soldați au târât-o pe bunica paralizată împreună cu așternutul, au deschis bordul mașinii și au aruncat-o, pur și simplu în remorcă.
În următoarele luni, autoritățile locale au raportat repetat privind creșterea activităților „ostile” și „subversive” ale chiaburilor, și chiar a acuzat țăranii bogați de organizare a actelor de terorism. Pe 17 martie 1949 liderii RSSM V. Ivanov, N. Kovali și G. Rudi i-au trimis lui personal lui Stalin o notă asemănătoare.
Ca urmare a operațiunii „Iug” de pe teritoriul Basarabiei au fost deportați 34.270 de persoane, dintre care 13.651 femei și 11.245 copii. La sosire, deportații au fost repartizați pe la localnici sau prin barăci – unele construite special pentru operațiunea „Iug”, altele rămase de la valurile anterioare de represiune de pe teritoriul URSS. Trăiau „prin colțuri”, mai multe familii într-o baracă. Cu timpul, familiile în care erau bărbați construiau bordee sau chiar case de lemn. Prima iarnă sa dovedit cea mai dificilă: unele din persoanele internate în colonii speciale nu au putut suporta clima neobișnuită și munca grea de tăiere a pădurii. Istoricii încă nu au reușit să stabilească exact câte persoane au murit spre locurile de exil și câte nu au supraviețuit condițiilor dure de existență.
Revenind din Kazahstan pentru a doua oară, Sturza a primit o educație bună, însă statutul de „fostă deportată” i-a complicat serios creșterea în carieră. A relatat despre acestea într-un interviu cu NM.
Merită remarcat că, din motive similare, Martorii lui Iehova au fost supuși și represiunilor din partea autorităților române. Un exemplu în acest caz este cel al lui Gheorghe Vacarciuc din satul Corjeuți: în 1942, autoritățile române i-au trimis ordin de recrutare dar Vacarciuc a refuzat, invocând convingeri religioase. În rezultat a fost închis 16 zile într-o celulă întunecată, aproape fără hrană și i-au promis că îl eliberează dacă va fi de acord să treacă serviciul militar. Vacarciuc a rămas neclintit, fapt pentru care a fost condamnat la 25 de ani de temniță. Dar la 25 septembrie 1944 a fost eliberat – se instaurase puterea sovietică. Pe scurt timp. Sovieticii l-au chemat și ei pe Vacarciuc în armată iar după ce a refuzat, l-au condamnat la zece ani de lagăr de muncă. După eliberare, Vacarciuc a rămas un membru activ al cultului până la moartea sa în 1980.
Cartea este disponibilă într-un singur exemplar la biblioteca Academiei de Științe a Moldovei și a devenit principala sursă pentru acestui capitol. Merită de remarcat faptul că Fuștei este redactor-șef al publicației ortodoxe „Curierul Ortodox”.
Tot în 1949, în RSSM au fost arestați patru lideri ai Adventiștilor de Ziua a Șaptea. Autoritățile au argumentat arestul lor astfel: „membrii grupărilor lichidate în raionul Târnova, județul Soroca și raionul Lipcani, județul Bălți practicau sistematic propaganda anti-sovietică.”
În 1950, conducerea URSS a decis să ia măsuri suplimentare, mai stricte contra „martorilor”. La 19 februarie 1950, atotputernicul ministru al securității naționale al URSS, Viktor Abakumov, a emis un ordin „Cu privire la deportarea a 1.670 de persoane din RSSM”. Era vorba de aproximativ 670 de familii, enoriași ai cultului religios „Martorii lui Iehova”. Coordonarea operațiunii i-a fost însărcinată primului secretar al Partidului Comunist din Moldova, Leonid Brejnev. Operațiunea avea numele de cod „Sever” („Nord”) și, la sugestia lui Stalin, a avut loc în perioada martie-aprilie 1951.
Deportările au vizat și membrii acestei comunități religioase din alte republici sovietice: RSS Ucraineană (2020 de familii), RSS estonă (130 de familii), RSS lituaniană (48 de familii), RSS Belarusă (153 de familii) și RSS letonă (27 de familii).
La două săptămâni după ordinul lui Abakumov, cei mai activi membri ai cultului au fost arestați. Acest lucru a devenit posibil datorită faptului că minim 25 de ofițeri de informații au fost incluși în rândurile organizației, inclusiv în conducerea sa. Astfel, agentului „Isak”, i-au trebuit trei ani de lucru sub acoperire pentru a ajunge lider al organizației. Angajații serviciilor speciale au obținut astfel listele membrilor organizațiilor regionale pe care i-au deportat ulterior.
La 25 martie 1951, Ministrul Securității Naționale al RSSM, generalul-maior Misurov, a aprobat listele de „martori” pentru deportare. Au fost incluși „martori” din 14 regiuni ale țării, mai ales din nord. Din cele 2.684 de persoane propuse pentru deportare, 790 erau copii.
Conform ordinelor emise, Martorii lui Iehova urmau să fie deportați în vagoane potrivite transportului de persoane. De asemenea, ei trebuiau să dea suficient timp pentru colectarea lucrurilor personale. În realitate, totul a fost exact invers. Soldații veneau pe neașteptate, noaptea, prezentau ordinele de deportare și dădeau câteva ore pentru pregătiri.
În Siberia, Martorii lui Iehova au continuat să adere la principiile lor. Ei au refuzat să semneze documente pentru primirea salariilor și uniformelor de lucru. Astfel, apare decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din octombrie 1951, stipulând că „martorii” deportați vor rămâne în teritoriile nordice „permanent”. Au fost obligați să se prezinte periodic la miliție și li s-a interzis să părăsească raioanele.
Autoritățile au încercat să-i convingă pe restul „martorilor” cu lecții ateiste și procese demonstrative. De exemplu, la 15 octombrie 1959 în satul Răuțel, raioul Bălți a avut loc o ședință în deplasare a Curții Supreme a RSSM, în timpul căreia, liderul organizației locale I. Jitariuc a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru distribuirea literaturii Iehoviste publicate în SUA și pentru opoziția sa față de serviciul în armata sovietică. Când a fost pronunțat verdictul în sală au fost prezente 700 de persoane.
În ciuda acestor măsuri, „Martorii lui Iehova” au continuat să-și promoveze ideile.
Ministrul securității lui Stalin, Abakumov, care a jucat un rol important în organizarea persecuției „Martorilor lui Iehova”, a fost executat în decembrie 1954. Mai multe detalii despre soarta sa pot fi găsite într-o formă accesibilă aici.
Transnistria era de mai mult timp în componența URSS decât teritoriul Basarabiei și, prin urmare, a suferit într-o măsură mai mare de pe urma celor mai îngrozitoare valuri ale represiunii sovietice. De câteva ori regiunea a cunoscut foametea organizată artificial – în 1921-1922, 1924-1926. și 1932-1933. Foametea din anii 1932-1933, conform estimărilor cercetătorilor, a curmat viețile a aproximativ 38 de mii de persoane. Totodată, mii de persoane au fost împușcate sau arestate în timp ce încercau să fugă în România peste Nistru.
În perioada 1937-1938 pe teritoriul Transnistriei, s-a dezlănțuit Marea Teroare: funcționarii și nu numai au fost adesea acuzați de cooperare cu România. Potrivit datelor dezvăluite în 1991 de Ministerului Securității Statului al Republicii Moldova, în anii puterii sovietice pe teritoriul Moldovei, au fost împușcate 5485 de persoane. Aproximativ 4 mii dintre ele au fost împușcate la Tiraspol în 1937-1938.
Și deportările au afectat Transnistria: în 1928-1929 odată cu colectivizarea forțată, mii de „culaci” () au fost deportați în regiunea Arkhangelsk, Siberia, pe insulele Solovki. În anii 1930, restul „culacilor” au fost strămutați în regiunile Karelia, Kirov, Permi și Gorki. Locuitorii din regiune s-au găsit și pe listele celor supuși deportărilor din 1941 și în 1949, când transnistria era deja parte a RSSM. În 1945, germanii, polonezii și bulgarii au fost deportați din regiune ca reprezentanți ai popoarelor care au colaborat cu Germania hitleristă.
Cercetătoarea a relatat NM despre situația de pe teritoriul Transnistriei în anii puterii sovietice și de ce populația regiunii încearcă să uite de represiuni.
Încă nu au fost găsite fonduri pentru publicare, prin urmare cel mai degrabă cartea va apărea în formă electronică.
În locul vestigiilor din epoca lui Suvorov, arheologii au descoperit gropi comune cu executați. Din 1992 până în 1994, aproximativ o mie de persoane au fost exhumate și reîngropate. După cum s-a dovedit mai târziu, toți sunt victime ale represiunilor staliniste din perioada 1937-1938.
Locul execuțiilor nu a fost ales din întâmplare de autoritățile sovietice: sediul filialei locale a NKVD și trei închisori nu erau departe de cetate – cei arestați nu trebuiau duși departe. Erau executați în beciul pentru muniții, iar cadavrele erau aruncate în gropi făcute pe teritoriul fostei cetăți. Potrivit Arhivelor Naționale ale Moldovei, în Tiraspol au fost împușcate circa 4500 de persoane. Poate că mai rămâne de găsit unele cadavre pe teritoriul cetății.
Astăzi, o parte din beciul pentru muniții este ocupată de biserica de casă a Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse, iar cealaltă parte a acesteia aparține muzeul cetății Tiraspol. Expoziția muzeului include câteva standuri dedicate victimelor represiunii staliniste. Autoritățile locale intenționează mai târziu să ridice o biserică ortodoxă în apropiere.
Nu se știe când vor continua săpăturile și în ce condiții. La moment sunt suspendate. Gropile comune, din care se exhumau recent cadavrele, nu sunt încă acoperite.
Potrivit Arhivelor Naționale ale Moldovei, alte 66 de persoane au fost executate într-o zi cu Andrei Weiss.
Majoritatea preoților din această fotografie au fost reprimați.
Pe 28 august 1935 a fost arestat sub acuzația tipică „locuind în apropierea graniței cu România a încercat să o treacă practicând concomitent agitație contrarevoluționară.” El a fost condamnat la șapte ani de muncă silnică și expediat în lagărul Karaganda din Kazahstan.
Peste doar un an a fost arestat din nou. De data asta lui Stefan i s-au imputat „agitație sistematică printre deținuți, lauda regimului țarist.” În 1937, troika l-a condamnat la moarte prin împușcare, conform art. 58 de tristă amintire.
Datele despre numărul găgăuzilor și bulgarilor deportați în timpul perioadei de represiune diferă. Membrul Academiei de Științe a Moldovei Ivan Duminică scrie că în raioanele Ceadîr-Lunga și Taraclia a fost planificată deportarea în 1949 a 1672 de familii.
Președintele asociației obștești „Dooruluk” ( „Justiție” în găgăuză) Mihail Gagauz dă următoarele cifre despre deportările în masă din sud: în raionul Ceadîr-Lunga 194 familii deportate, Comrat – 112 familii Vulcănești – 148 familii; raionul Congaz – 254 familii deportate și Taraclia – 219 familii.
Pe 9 august 1949, în casa lor au intrat doi soldați și președintele colhozului, care nu au citit nici un document, ci pur și simplu le-au declarat verbal că familia va fi evacuată fără proces în Siberia. Fără a li se explica motivele reale, membrilor familiei li s-au acordat două ore pentru strângerea strictului necesar – o saltea pe care să stea și pâine pentru hrană. Pentru a ajunge la gară, familia a fost încărcată într-un camion de transportat vite. Vagonul a stat în gară o zi, la temperaturi de 35 de grade. În vagon era înnădușeală. Când vagonul s-a pornit din loc, le-au dat de mâncare abia după 11 zile, când trenul s-a oprit la Sîzrani unde fiecăruia li s-a dat șprot sărat, un călcâi de pâine și apă. Pentru satisfacerea nevoilor personale, în vagon a fost tăiată o gaură cu briceagul.
Istoricul si directorul muzeului satului Avdarma Todur Marinoglo a relatat într-un interviu către Gagauzinfo că doar din Avdarma au fost deportate 15 familii în Siberia. Potrivit lui, dispoziția era să se deporteze 15% din populația locală dar în satele găguze, populația era săracă și nu a fost întrunit procentajul de 15% țărani înstăriți.
Pentru a se isprăvi cu sarcina guvernului, autoritățile locale îi deportau, după cum spune Marinoglo pe toți laolaltă.
Memoria privind modul în care deportările staliniste au atins partea de sud a Moldovei se păstrează în câteva muzee regionale ca cele din Beșalma, Ceadâr-Lunga, Avdarma. În unele așezări ale Găgăuziei există monumente tematice, la care desfășoară mitinguri comemorative. În Ceadâr-Lunga, de exemplu, asemenea întâlniri sunt organizate în fiecare an pe 6 iulie de către organizația publică „Dorouluk”. Conducerea autonomiei participă la aceste evenimente.
Una din cele mai renumite organizații ale RSSM, ale cărei membri au fost arestați sau împușcați pentru „activități antisovietice”, este „Majadahonda” din Orhei. „Majadahonda” reunea tineretul cu studii din oraș și fusese numită după orașul spaniol cu același nume, unde în 1937 persoane originare din Orhei au luptat contra regimului.
Organizația a existat un an: tinerii au aplicat inscripții antisovietice pe pereții clădirilor, au emis pliante cu chemarea la luptă contra „ocupației sovietice”. În 1941, în noaptea de Crăciun, membrii organizației au rupt steagul URSS și l-au înlocuit cu cel al româniei. Ulterior, unul dintre susținători a spus că fotograful „Majadahonda” le transmitea autorităților române imagini ale aeroportului Orhei, unde erau staționate avioane sovietice.
Lupta împotriva „naționaliștilor” nu a ocolit nici reprezentanții minorităților etnice ale RSSM, fapt despre care istoricul Valeriu Pasat a scris în cărțile sale.
Astfel, în martie 1951, Ministerul Securității Naționale al RSSM i-a comunicat primului-secretar al Partidului Comunist din Moldova Leonid Brejnev despre „eliminarea operativă a grupării teroriste anti-sovietice” din regiunile Baimaclia și Congaz. Era vorba de așa-numita „Uniune a bulgarilor din sudul Basarabiei și Rusiei”. În acest caz, inculpații au fost condamnați la închisoare pentru organizarea „anumitor acte teroriste împotriva activiștilor partidului sovietic”.
Cercetătorul Igor Cașu menționează și cazurile de dosare fabricate privind „organizațiile sioniste ilegale” din RSSM. De exemplu, în 1949, în cadrul unei noi campanii unionale contra cosmopolitismului, organele RSSM au „descoperit o organizație naționalistă”, despre care se presupunea că erau membri activi ai mișcării „Gordonia”, care avea legături strânse cu străinătatea.
Autoritățile sovietice, colectau grâul cu o mână și îl dădeau ca autor de stat cu o altă mână. În cantinele deschise special, oamenilor li se dădea mâncare pe gratis. Și totuși această măsură nu a îmbunătățit situația din cauza volumului neglijabil al ajutorului și a practicii de furt răspândite în teren. Adesea, după cum scrie cercetătorul Mihai Gribincea, produsele dispăreau neajungând la locul de distribuție.
Noi, muncitorii ruși, pentru Anul Nou, nu am primit măcar un kilogram de pâine neagră, măcar pâine comercială sovietică. Înainte, pe timpul lui Nicolae, aveam nu doar pâine neagră ci și plăcinte cu carne. Gândește-te și înțelege!
(ortografia și punctuația autorului)
La 31 iulie 1946, în satul Milești, raionul Nisporeni a fost înregistrat primul caz de canibalism. În total, în iarna teribilă din 1947, au fost înregistrate 39 de cazuri de canibalism în RSSM: oamenii își mâncau proprii copii și părinți.
Acest fenomen, care a afectat nu doar RSSM ci și o parte semnificativă a RSFSR, a fost studiat pe scară largă atât în istoriografia rusă, cât și în cea locală. Recent, a fost publicată o serie de documente despre foametea din 1946-1947, editată de istoricul Anatol Țăranu.
Aproximativ 20% dintre aceștia lucrau în structuri de stat – funcționari, profesori, medici. 40% dintre deportați erau „chiaburi”, industriași sau comercianți de succes. În coloniile speciale erau expediate familii întregi, motiv din care printre deportați erau foarte multe persoane în vârstă. Peste 1.5 mii de oameni aveau peste 70 de ani în momentul deportării. O treime (mai mult de 30%) din cei trimiși în colonii speciale erau copii mai mici de 15 ani -21 500 de persoane.
Prima reabilitare în masă a victimelor represiunii politice din Moldova a început în 1989, conform decretului președintelui Sovietului Suprem al URSS. În primul val au fost reabilitați 7,520 de moldoveni dintre care 1 789 postum. Astăzi, legea de bază privind reabilitarea în Moldova rămâne Legea № 1225 „Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, comise de regimul de ocupație comunist totalitar (07 noiembrie 1917 – 23 iunie 1990)”, adoptat la 8 decembrie 1992 de Parlamentul Republicii Moldova. Potrivit istoricilor, majoritatea victimelor din Moldova au fost reabilitate.
Legea privind reabilitarea victimelor represiunii politice presupune, de asemenea, compensarea integrală sau returnarea proprietății confiscate. Însă nu se poate spune, la moment că toți cei reabilitați au primit înapoi tot ce pierduseră. La începutul anilor ’90, mulți au primit despăgubiri foarte modeste, dar chiar și în cazul acestora mecanismul de obținere rămâne greoi și necesită mult timp și efort. O analiză detaliată a acestei legi și a mecanismului poate fi găsită aici.
|
Legea privind reabilitarea prevede răspunderea penală pentru organizatorii și autorii represiunii politice. Cu toate acestea, până acum nu au avut loc asemenea procese în Moldova. Numele celor care au scris denunțurile și cele ale informatorilor nu sunt cunoscute până astăzi: cercetătorii Mihai Tașcă și Alexandru Postică susțin, în cartea „Accesul la arhive în Republica Moldova. Studiu și jurisprudență.”, că în 1990 angajații fostului KGB au distrus peste 10 mii de dosare ale celor care au colaborat cu serviciul secret.
Comisia Națională pentru studierea și evaluarea regimului comunist totalitar („Comisia Ghimpu”), a încercat în 2010 să denunțe, în general, regimul sovietic, dar că nu s-a ajuns la procese contra unor persoane concrete. |
Ucraina are, de asemenea, o lege privind reabilitarea victimelor represiunii politice. În aprilie 2017, Rada Supremă a aprobat în prima lectură un număr de amendamente, care implică o despăgubire monetară în valoare de un salariu minim pentru fiecare lună de închisoare sau internare în instituțiile psihiatrice. Modificările prevăd, de asemenea, suplimente la pensiile celor reprimați. Nici în Ucraina, nici în Rusia, legile privind reabilitarea nu se referă la despăgubirea integrală a proprietății confiscate.
| Detalii |
De obicei, mitingurile se desfășoară în zilele de 13 iunie și 6 iulie în onoarea victimelor primului și celui de-al doilea val de deportări, la ele participând înalți deminitari ai statului.
Sturza mai spune că nu se asociază cu „Trenul durerii”, deoarece monumentul a fost proiectat fără consultarea deportaților. Activista critică și reflectarea temei deportărilor în manualele de istorie. În opinia sa, informațiile despre evenimentele tragice sunt prezentate superficial.
Toate manualele de istorie națională (întitulate în Moldova „Istoria românilor”) conțin capitole despre represiuni politice.
În unele publicații (manualul de „Istoria românilor” pentru clasa a 12 al lui Nicolae Enciu, de exemplu) se afirmă în mod eronat că represiunile sovietice nu aveau un caracter de clasă ci unul etnic, național: „După forma de desfășurare, numărul deportaților și în special după consecințe, operațiunea „Iug” a marcat apogeul terorii în masă pe teritoriul dintre Prut și Nistru. Ca și în restul imperiului sovietic, deportarea românilor basarabeni (subliniată de mine – A.T.) a avut un efect previzibil… „. Această teză este repetată în operele susținătorilor conceptului de exclusivitate „anti-românească” a represiunilor sovietice, pe când în lucrările serioase de cercetare și manualele de istorie, această intepretare se întâlnește tot mai rar.
Turul include vizitarea satelor unde au fost deportați sute de oameni, de asemenea a muzeelor și închisorilor NKVD din Chișinău. De exemplu, participanții la turneu vizitează subsolul clădirii de pe strada București 60 din capitală, unde ofițerii NKVD interogau și torturau oameni.
Un alt moment remarcabil al turului este Complexul Muzeal sub cerul liber al memoriei victimelor represiunilor politice creat de președintele organizației „Moștenitorii” Alexandru Postică.
Complexul este situat în satul Mereni, raionul Anenii Noi, de unde au fost deportate sute de persoane.
Muzeul este format din mai multe părți: un model de casă țărănească din care a fost deportată familia, un parc de sculpturi tematice și o imitație a unui lagăr de muncă. Pentru a finaliza lucrările asupra complexului, Postică a lansat o campanie de colectare a fondurilor pe platforma de crowdfunding Guvern 24.
Și MAI sprijină cercetarea. Printre cei mai de autoritate cercetători ai acestui subiect numără istoricii Valeriu Pasat și Igor Cașu.
Despre deportarea gagauzelor, scrie cercetătorul istoriei ținutului Baurci, Constantin Curdoglo. Dovezile deportărilor etnicilor bulgari și găgăuzi sunt colectate de savantul Ivan Duminică. Au fost publicate numeroase amintiri ale deportaților.
Inițial, despre această idee au vorbit cercetători, istorici, scriitori și foști deținuți politici. În 1991, a fost susținută printr-o rezoluție specială a Ministerului Culturii și Cultelor. Grupul de lucru pentru colectarea materialelor a fost creat pe baza Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
În Cărțile memoriei informațiile detaliate despre fișierele din arhivă sunt reduse la date biografice scurte: ele conțin numele și prenumele, data nașterii, ocupația, locul deportării sau executarea reprimatului. Listele nu indică etnia victimelor: se pot trage concluzii numai pe baza numelor de familie.
Cărți similare au fost publicate și numele continuă să fie colectate în aproape toate republicile post-sovietice. În Ucraina, se numește „Reabilitați de istorie”. În Polonia – „Indicele reprimaților”. În Estonia – „Arestări politice în Estonia, 1940-1988”.
În Rusia, de colectarea numelor se ocupă societatea internațională „Memorial”. În proiectul său „Nume care s-au întors” sunt colectate cărți de memorie din toată Rusia și fostele țări sovietice (din cauza complexității transcrierii numelor – numai cele care sunt publicate în limba rusă).
In fiecare an, la Moscova, în piața Lubianka în ajunul Zilei memoriei victimelor represiunii politice, marcată pe 30 octombrie, toată lumea citește cu voce tare numele persoanelor executate în timpul anilor de teroare sovietică. Acțiunea are loc de 10 ani, numele fiind citite în ordine alfabetică timp de 12 ore: încă nu s-a ajuns la mijlocul listei. Pe 30 octombrie, numele celor reprimați au fost citite concomitent în mai multe orașe rusești în timpul acțiunii „Rugăciunea pentru memorie”.
În Moldova sunt disponibile cărți de memorie în toate bibliotecile, unele fiind și în vânzare. Cu toate acestea, numai cercetătorii și rudele victimelor sunt interesați de acestea. Aceste lucrări încă nu au avut un răsunet pe larg.
În 2012, a fost publicată colecția de documente „Execuţiile în masă din RASSM în perioada Marii Terori. 1937-1938”. Au fost desecretizate documente din arhivele MAI și SIS ale Republicii Moldova„ iar primul volum de documente „Deportările în masă din RSS Moldovenească din 5-9 iulie 1949. Operaţiunea „Sud” editat de Ion Varta. Potrivit autorului, 90% din conținutul acestor documente este inedit. Menționăm că pe lângă cercetători, accesul la dosarele din arhivele naționale le mai este dat și rudelor victimelor, fără să aștepte publicațiile științifice.
În această perioadă, în centrul Chișinăului, autoritățile municipale au organizat, de asemenea, o expoziție de fotografie documentară. Unii istorici și membrii Partidului Comunist, au declarat atunci că în film și expoziția fotografică au fost utilizate imagini din lagărele de concentrare naziste.
Colaj: Denis Topal
Foto: Alexandr Antoniu, Marina Șupac, Olga Gnatkova, adevarul.ro, media.tvrinfo.ro, i.ytimg.com, pl.md, basarabia.md, unitischimbam.ro, razboiulpentrutrecut.files.wordpress.com
Video: Alexandr Antoniu, YouTube, deportari.md, Institutul istoriei orale, arhiva personal a lui Alexei Tulbure
Concept și redactare: Natalia Melnic, Tatiana Bulgac
Traducător: Valeriu Turea
Pagini terifiante ale istoriei – Valurile de deportări prin care au trecut locuitorii Basarabiei și Bucovinei de Nord cotropite de barbarii sovietici. VIDEO (I)
CRONICA DEPORTĂRILOR
Primul val de deportări. 1941
Teritoriul Basarabiei a devenit parte a URSS în 1940. În nou creata Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, epurările au început aproape imediat. URSS era pe picior de război, iar conducerea acesteia dorea să fie sigură de siguranța granițelor și loialitatea autorităților locale.
Primii, în 1940, au fost afectați participanții Sfatul Țării – oficiali, preoți, medici care au susținut unirea cu România în 1918. Majoritatea au fost deportați în colțurile îndepărtate ale Rusiei.
De exemplu, preotul Alexandru Baltag a fost deportat în Tatarstan, deși avea deja 80 de ani . În 1940, a avut loc și una dintre puținele deportări pe bază etnică – 124 000 de germani basarabeni au fost repatriați în Germania.
Primul val deportări în masă a trecut peste RSS Moldovenească în 1941. Pregătirea pentru deportări a început în prealabil. La 11 noiembrie 1940 a fost emis un ordin al NKVD (Comisariatul Norodnic pentru Afaceri Interne) al URSS cu o cerere de identificare a tuturor „elementelor antisovietice”.
În listele de nume întocmite în teritoriu, trebuiau să intre toți foștii proprietari de terenuri, proprietarii de fabrici, membri ai gărzilor albe, oameni de afaceri, lideri ai partidelor politice, colaboratori ai Siguranței românești, precum și primarii din aproape toate localitățile, inclusiv cele găgăuze și bulgare.
Operațiunea era programată pentru 12 iunie 1941 și trebuia finalizată în decurs de 24 de ore, pentru a evita tulburările.
În februarie 1941, listele erau gata – de completarea lor s-au ocupat tribunalele și sovietele locale. Pe lângă categoriile enumerate, în liste au fost de asemenea incluși medici, profesori și membri ai clerului.
Pe 31 mai 1941, comisarul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (VKP(b)) și al Sovietului Comisarilor Norodnici (SNK) al URSS pentru RSSM, Sergo Goglidze, i-a trimis personal lui Stalin un raport în care a cerut permisiunea de a exila urgent „anumite elemente” din țară.
Permisiunea Moscovei a fost acordată deja în iunie. NKVD de la Chișinău le-a trimis organelor locale de forță instrucțiuni detailate privind desfășurarea deportărilor. Operațiunea era programată pentru 12 iunie 1941 și trebuia finalizată în decurs de 24 de ore, pentru a evita tulburările.
Strămutările au avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie. Conform dispoziției oficiale, fiecare familie putea lua cu ea 100 de kg de lucruri personale-bani, haine, produse alimentare, vase.
Pentru pregătiri li se alocau două ore. În practică, după amintirile deportaților, majorității li s-au dat nu mai mult de 40 minute pentru pregătiri iar cu ei li s-au permis să ia nu mai mult de 40 de kg. Banii și obiectele de valoare erau deseori confiscate de soldați. Alte bunuri-casa, pământul, vitele—erau confiscate de stat sau colhozuri.
”Unul din soldații din curte ne-au spus că ne ridică. I-au pus tatei un pistol la cap și l-au urcat în căruță. Alături de el s-a așezat fratele meu Gheorghe. Mama era însărcinată. A început să obiecteze, zicând că e gravidă, dar șeful grupului a întrerupt-o. Ne-am urcat împreună cu mama în căruță la care erau înhămați caiii pe care ni i-au confiscat în ajun.”
— Din amintirile Galinei Bodareu, a cărei familie a fost deportată din Vadul-lui-Vodă în 1941.
Deportaților li se propunea să meargă la stațiile de cale ferată cu propriile mașini sau căruțe. Pe cei fără transport propriu îi duceau soldații.
La locurile de exil oamenii au fost transportați cu mai mult de o mie de vagoane de tip marfar. În fiecare din ele încăpeau 90-100 de oameni. Drumul la destinație dura cam două săptămâni.
Conform raportului către Stalin, Molotov și Beria, pe 13 iunie din RSSM au fost deportați deja într-o singură noapte 24 360 persoane.
Circa o mie de persoane ale căror nume figurau în listele inițiale au reușit să evite deportarea.
Doar trei au reușit să se ascundă. 318 au trecut în prealabil în altă localitate. 133 de persoane nu au fost strămutate pentru că erau grav bolnave.
Cu toate acestea, din amintirile victimelor, femeile cu sarcină avansate nu erau scutite de deportare. 829 de persoane au fost scutiți de deportare „pe motivul insuficienței probelor” vinovăției.
Majoritatea deportaților proveneau din Chișinău, Bălți, Taraclia. Erau strămutați cu familiile, cu toate acestea, pe drum spre locul de surghiun membrii familiilor erau separați.
Circa 8 mii de bărbați au fost internați în lagăre de muncă. Mamele cu copii erau plasate în colonii speciale din Kazahstan, și din regiunile Omsk și Novosibirsk.
În toiul nopții s-au deschis ușile vagonului (…) și în el au intrat NKVDiști, ținând în lesă maidanezi cu gurile deschise, câini lupi. Lumea a început să strige. Începea genocidul comunist (…) Doi dintre ei i-au legat tatei mâinile pe la spate. Mama a început să țipe, ținându-se din răsputeri de gâtul tatei.
„Nu mă lăsa, Ilie cu patru copii în țară străină, fără pâine, fără haine”.
Un al treilea s-a pus cu pistolul în mâini între părinți, trăgând-o pe mama cu tot cu copil de la tata. I-a blocat calea. Alții l-au împins pe tata din vagon. De atunci nu l-am mai văzut.”
Boris Vasiliev- autorul cărții „Stalin mi-a răpit copilăria”
Se știe despre minim 450 de cazuri de împușcare în lagăre a deportaților din RSSM, conform deciziei „troicilor”,
Din județul Soroca au fost surghiunite, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1941, 1874 de persoane. Printre ele și moșiereasa Eufrosinia Kersnovskaia autoare a unor memorii vii și detailate ale exilului și anilor petrecuți în gulag.
A fost condamnată la detenție în lagăre de muncă și reeducare după o tentativă de evadare din colonia specială.
Kersnovskaia s-a născut în 1907 în Odessa, într-o familie de nobili. Tatăl ei a fost jurist-criminolog, iar mama a predat limbi străine. Fugind din calea Războiului civil, familia a ajuns în Basarabia, care se găsea atunci în componența României.
După anexarea Basarabiei la URSS în 1940 Kersnovskaya și-a trimis mama în România, iar ea a rămas la Soroca. Fiind harnică și educată, ea nu se simțea vinovată de ceva și nu avea de gând să-și părăsească gospodăria.
Eram convinsă că nu voi avea nevoie de mult timp să capăt o bună reputație, apoi respect, încredere și, în sfârșit, recunoașterea completă: voi deveni un bun cetățean al țării mele.
A înțeles foarte curând prețul greșelii sale. Cu acuzația „provine din familie de boieri”, a fost deportată în regiunea Novosibirsk.
Pentru tentativa de evadare din colonia specială, a fost condamnată în 1943 la zece ani de muncă silnică. În 1944 a fost condamnată la încă zece ani pentru „activități contrarevoluționare sistematice, activitate fascistă sistematică printre deținuți” și pentru „defetism și calomnie” la adresa Uniunii Sovietice.
Kersnovskaya a scris memoriile la rugămintea mamei sale, cu care a reușit să se reunească după 20 de ani de despărțire.
Manuscrisul are 2200 de pagini, conținând peste 700 de desene.
În memoriile sale, Kersnovskaia povestește despre viața din Odessa și Basarabia, despre exil, despre viața și lupta în sistemul concentraționar GULAG.
Despre noaptea deportărilor
”Eram câteva persoane în mașină dar eu țin doar minte trei. Mai întâi un băiețel de opt-zece ani – Nedzvedskii din satul Volovița.
Pe părinții săi, mici proprietari (în ghilimele, că din averea înaintașilor lor proprietari le-au rămas cinci-șase ari de teren și un bordei dărăpănat pentru o familie de cinci sau chiar mai multe persoane), i-au ridicat noaptea, iar băiatul stătea la bunica în satul Bocsani, la vreo cinsprezece verste de Soroca.
Acum îl duceau, așa micuț și neajutorat, fără pălărie și palton, niște străini cine știe unde și copilul speriat de moarte era vânăt de plâns și sufocat de amărăciune. Era dureros să-l privești!
Dar și celelalte două fete lăsau o impresie jalnică, fiind în rochii albe de bal și pantofi albi cu tocuri înalte. Erau două surori care absolviseră școala medie: astăzi urmau să aibă „balul alb”, primul bal al vieții lor, de care s-au pregătit atâta și era pentru prima oară în viață când purtau tocuri înalte și aveau părul făcut.
Se strânseseră una lângă alta și se țineau de un patefon cu vreo duzină de discuri – toată averea lor. Le-au luat direct de la bal. Nu știau unde le sunt părinții. Nu plângeau, doar tremurau mărunt, deși fusese o zi toridă de iunie.
Mașina a pornit. Mi-am făcut cruce. A ieșit, cumva, instinctiv.”
Jurnalele Eufrosiniei Kersnovskaia au fost publicate integral în limba rusă în redacția istoricului moldovean Valeriu Pasat.
Cartea „Cât face o viață de om” a apărut și în franceză, italiană, germană, cehă, poloneză și maghiară. Memoriile lui Kersnovskaia despre deportarea din Basarabia și viața în GULAG încă nu au fost traduse în română.
Memoriile Eufrosiniei Kersnovskaia
Multe din mărturiile lăsate moștenire de ea pot fi găsite pe site-ul proiectului online, lansat încă în timpul vieții acesteia și la cererea sa, care conține
și cea mai completă versiune electronică a cărții sale „Cât face o viață de om”. SURSA: https://newsmaker.md/ro/nu-se-va-intoarce-nimeni-si-niciodataaici-va-vor-putrezi-oasele-cum-au-fost-deportati-locuitorii-moldovei-sovietice/
ÎN PREMIERĂ, LA CINEMATOGRAFUL „ODEON”„Golgota Basarabiei” – „Dosarele comunismului”
Luxemburg va deveni prima țară din Europa care va legaliza marijuana
Luxemburgul va deveni prima națiune europeană care va legaliza cultivarea și consumul de canabis, a anunțat vineri guvernul într-un comunicat.
Citeşte tot articolulAlaltăieri, la Cinematograful „Odeon” a avut loc premiera filmului documentar „Golgota Basarabiei” – „Dosarele comunismului”, realizat la Studioul „Moldova-Film” în regia lui Ion Chistruga şi Alinei Ciutac, în baza arhivelor recent desecretizate ale Serviciului de Informaţii şi Securitate şi ale Ministerului Afacerilor Interne.
Sala cinematografului s-a dovedit a fi prea mică pentru doritorii de a viziona acest film despre crimele comunismului, astfel încât circa 200 de persoane au rămas în afara ei.
Filmul durează 62 de minute. Chiar de la primele secvenţe, te iau fiorii urmărind crimele săvârşite de către comunişti în Basarabia în anii de ocupaţie sovietică. Vocea cutremurătoare de după cadru (filmul e sonorizat de Ion Ungureanu) anunţă cifre impunătoare a zeci de mii de basarabeni împuşcaţi, deportaţi, morţi de foame, schingiuiţi ori chiar spânzuraţi. Parcă nici nu-ţi vine să crezi că în anii de ocupaţie sovietică au fost organizate în mod public execuţii, iar spectatori cu feţe de oameni sălbatici să aplaude frenetic atunci când cetăţenii ale căror vină n-a fost demonstrată erau spânzuraţi… Pe ecran se perindă scene zguduitoare pe care, de exemplu, n-a rezistat să le privească nici scriitorul Andrei Strâmbeanu, al cărui tată a fost împuşcat de sovietici în 1948. Vocea lui Ion Ungureanu e atât de dramatică, încât completează de minune cadrele pe care ţi-e greu să le priveşti. Abia mai târziu aveam să aflăm că, în 1941, şi fratele maestrului a fost împuşcat de sovietici, iar tatăl său a murit de foame în 1947.
Solicitat de TIMPUL, Ion Şiman, directorul Studioului „Moldova-Film”, ne-a spus că această peliculă n-ar fi fost posibil de realizat, dacă n-ar fi fost desecretizate arhivele SIS-ului şi MAI, prin decret prezidenţial, de către preşedintele interimar Mihai Ghimpu. „Golgota Basarabiei”, ne-a spus el, este o continuare a proiectului „Moldova – pagini de istorie”, lansat în 2006, pe parcursul a doi ani fiind produse zece filme („Dacii şi romanii”, „Romanii şi migratorii”, „Ştefan cel Mare – ctitor de ţară” ş.a.). Rolul principal în realizarea acestui film, a afirmat Şiman, aparţine, desigur, lui Ion Chistruga, coregizorului Alina Ciutac, dar şi scenaristului Victor Vasilache, care s-au bucurat de toată susţinerea din partea viceministrului Culturii Gheorghe Postică, a şefilor de direcţie din cadrul ministerului de resort – Dina Ghimpu şi Aliona Strâmbeanu.
Potrivit regizorului Ion Chistruga, „Dosarele comunismului” este primul film din acest ciclu, după care vor urma altele. Apropo, scenariul este realizat de Ion Chistruga şi scriitorul Victor Vasilache. „Am visat demult să facem acest film împreună cu Victor Vasilache, care mi-a fost coleg de clasă. Abia acum, când s-au deschis arhivele, ne-am văzut şi noi visul împlinit!”, a mai declarat el.
La premiera filmului a participat una dintre eroinele acestuia – Ecaterina Garmandir, fostă locuitoare a satului Zahoreni, judeţul Orhei, actualmente domiciliată în Chişinău, care a fost deportată în anii de ocupaţie sovietică. La lansarea acestui film, ea avea să-şi amintească de paginile de groază din viaţa ei, menţionând printre lacrimi: „N-am avut parte nici de copilărie, nici de tinereţe şi nici de bătrâneţe”.
La lansare au mai vorbit preşedintele interimar Mihai Ghimpu, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, viceministrul Culturii Gheorghe Postică, regizorul şi actorul Ion Ungureanu, scriitorul Andrei Strâmbeanu, protoiereul Ioan Ciuntu şi Boris Conunov, al cărui tată, de asemenea, a fost ucis de sovietici. Filmul va fi prezentat zilnic pe parcursul lunii noiembrie, la orele 16.00 şi 18.00. Intrarea e liberă.
CRIMELE COMUNISMULUI: Primii președinți de colhoz au fost CRIMINALI ÎN SERIE
Tinerele care refuzau să facă sex cu șeful colhozului din Camenca erau violate și amenințate cu Siberia.
După ce am vorbit despre batjocura prin care au fost formate colhozurile din s. Ciutești, r-nul Nisporeni, și s. Bocșa, r-nul Sculeni, vom descrie și alte exemple de inimaginabilă teroare sovietică în satele noastre. Acestea sunt oglindite într-o altă notă secretă a procurorului RSSM, G. Osipov, adresată instanțelor superioare de partid în iunie 1951, în care localitățile sunt indicate mai des după denumirea colhozurilor din ele. De notat că autorul documentului nu intenționa să protejeze oamenii de „raiul sovietic”, ci doar era obligat să relateze șefilor despre amestecul organelor de partid în activitatea procurorilor, în special la etapa examinării crimelor săvârșite de către nomenclaturiști împotriva populației pașnice.
Oricum, de aici înțelegem că „lucrătorii de partid și de stat” au comis acțiuni atroce față de oameni nevinovați în raioanele: Căinari, Brătușeni, Lipcani, Răspopeni, Camenca, Râșcani, Călărași, Bravicea, Nisporeni, Vadul lui Vodă, Drochia, Bălți, Soroca, dar și în altele. De pildă, primarul satului Stolniceni, r-nul Brătușeni, un oarecare Loskutov G.E., împreună cu președintele colhozului „Pobeda” din localitate, Gorețki A.V., ambii aflându-se în stare de turmentare bahică, au tăbărât înarmați cu puști de vânătoare în casa bătrânului Știrbu. După ce i-au făcut percheziție prin gospodărie, târându-l de guler din urma lor, i-au ordonat să le dea două căldări de vin și câteva păsări pentru o petrecere, avertizându-i că de altfel va fi împușcat. În acest mod, nepoftiții și-au luat tot ce le dorea mușchiul, iar la despărțire au tras în bătrân cu pumnii și picioarele și și-au văzut de drum. Deși asemenea cazuri se întâmplă des prin localitățile raionului, sublinia procurorul, autoritățile raionale n-au permis ca cei doi comuniști să fie trași la răspundere, ci doar i-au avertizat pe linie de partid.
Violul colhoznicelor tinere – un sport comunist
Politica de cadre era considerată pe atunci foarte importantă pentru „marșul victorios spre comunism”. Însă orice funcție de conducere putea fi ocupată doar după ce candidatul trecea prin sita instanțelor de partid. De îndată ce erau numiți în funcție la birourile raionale de partid, președinții de colhozuri se instalau în noile gospodării colective ca niște baroni cu puteri nelimitate în raport cu localnicii.În colhozul „Шлеах до комуны” (calea spre comunism – ucr.) din r-nul Camenca, președinte a devenit unul dintre cei mai devotați bolșevici, pe nume Balînski N.F., care s-a pus imediat pe treabă. Îi bătea pe colhoznicii care nu îndeplineau norma de muncă și pe alții care-i ieșeau în cale la mânie, făcea percheziții prin gospodăriile private și confisca averile oamenilor etc. Procurorul mai scria că Balînski, prin abuz de putere, a forțat mai multe tinere din colhoz să întrețină relații sexuale cu el, amenințându-le cu Siberia. Trimitea pe cineva dintre ajutorii săi să-i aducă vreo tânără colhoznică, pe care putea să o violeze chiar în biroul său. Astfel, au fost siluite de mai multe ori C. L., născută în anul 1934, T. M., născută în 1928, J. L. (1931), B. O. (1930), S. O. (1929) și altele.
Până la urmă, Balînski a fost pus sub urmărire penală, dar numai după ce procuratura a primit aprobare în acest sens de la partid. Mai multe tinere din colhoz, recunoscute în calitate de victime, au povestit amănunțit prin ce au trecut. Bunăoară, Vera K. a declarat că, într-o seară a anului 1948, președintele i-a apărut la poartă și a violat-o chiar în apropiere de casă. „N-am putut să opun rezistență, zicea tânăra, pentru că el a aplicat forța. Mai mult, m-a amenințat că, dacă voi scoate vreun sunet și nu voi vrea și altădată să fac sex cu el, mă va trimite în Siberia.” O altă tânără, Ana R., le-a povestit anchetatorilor că, în timpul secerișului din 1948, președintele i-a ordonat să-l însoțească. Pe drum, a trântit-o jos și a necinstit-o chiar într-un stog de paie. „Până atunci n-am avut relații sexuale, de aceea am rămas într-o stare psihică oribilă, cu urmări până astăzi”, se plângea victima.
În pofida violurilor în serie, pe care le comitea Balînski, informa procurorul, conducerea raionului le-a interzis colegilor săi să predea dosarul în judecată, avertizându-i cu sancțiuni din partea partidului. Astfel, violatorul s-a ales doar cu o mustrare la biroul raional. Tocmai după lungi insistențe ale procuraturii generale, dosarul său a fost trimis în judecată și el a fost condamnat la cinci ani de închisoare.
Purtate prin sat în hainele Evei
În octombrie 1948, străzile satului Baroncea, r-nul Drochia, au răsunat de bătăi de tobe și muzică de fluier. O colhoznică în vârstă de 68 de ani, Melnic T.I., mamă a doi tineri căzuți în război pe frontul sovietic, a fost prinsă cum ducea spre casă, de pe câmpul colhozului „Krasnyi partizan”, un tăbâltoc de semințe de floarea-soarelui. Președintele colhozului, un oarecare Baltean, hotărând să o pedepsească, i-a legat sacul de umeri, i-a agățat la piept o tobă de orchestră și o plăcuță de carton pe care scria în rusă: „Dușman al poporului”. Apoi l-a trimis pe colhoznicul Prisăcari s-o poarte de funie prin sat, femeia fiind somată să bată toba și să sufle într-un fluier pe care i l-au băgat cu forța în gură. Pentru că vestea despre această bătaie de joc a făcut înconjurul zonei, procuratura a intentat un dosar. Însă, după cum era de așteptat, comitetul raional de partid a interzis efectuarea urmăririi penale pe acest caz și doar i-a aplicat o mustrare președintelui Baltean.Asemenea infracțiuni nu erau o noutate la acea vreme. Și în r-nul Vulcănești, la indicația secretarului comitetului executiv, Pavlenco, delegat în s. Cismichioi pentru a contribui la colectarea cerealelor, persoanele suspectate de furt din colhoz erau dezbrăcate complet, unse cu dohot și purtate prin sat. La începutul lui august 1947, Varvara Uzun a fost reținută pe câmp, fiind bănuită că a furat câteva pălării de floarea-soarelui. Atunci un milițian a bătut-o și a dezbrăcat-o, lăsând-o goală în mijlocul drumului. Varvara s-a ascuns în vie și a putut ajunge acasă doar datorită unei femei care i-a împrumutat câte ceva din hainele sale.
Bandiți de drumul mare
În afară de aceasta, procurorul Osipov nota că nomenclaturiștii din r-nul Lipcani au format un grup organizat de teroare împotriva oamenilor pașnici. Pe lângă președintele sovietului raional, un oarecare Rudenco, din acest grup mai făceau parte: instructorul raional de partid, Zadorojnyi, adjunctul președintelui executiv raional, Șumakov, șeful comisiei raionale de planificare, Curcenco, precum și agenții de colectare Golovatiuc, Tretiacova și Reabova. În toamna anului 1949, sub paravanul colectărilor de impozite în natură, aceștia năvăleau în gospodăriile oamenilor, îi băteau până la sânge, le luau averea și, încuindu-le casele, îi alungau în stradă. Printre victimele acestui grup se număra și Burlacina, o femeie care de asemenea și-a pierdut soțul pe frontul sovietic și, respectiv, era scutită de plata impozitelor.Cine mai poate pune la îndoială adevărul că sovieticii au instaurat cel mai sălbatic regim din istoria pământului nostru?
