1   Ca si (ante)premergatorul CRISTIC- Ioan Botezatorul ,   Anticristului niveleaza calea CIP-uirii…DEZASTRU EPIDEMIOLOGIC: 2  Orwell a avut dreptate: Controlează (vaccineaza) LIMBAJUL și vei controla LUMEA…3 Asta inseamna sa fii globalist (neokomunist), adica satanist… CNN – Cuibușor de Rahatyy-Pedofilii: …4  Expert Forum acuză Guvernul că a mărit subvenţiile partidelor, dar  …5  Inca un fleac: Cătălin Rădulescu zis „Mitralieră”, trimis în judecată de DNA. Ar fi obținut ilegal titlul de luptător cu rol determinant la Revoluţie…6 Am ajuns groapa de gunoi a Europei! 73 de tone de gunoi oprite la frontierã, inclusiv la Albita…7 (Cand prostia este o comoara…)Vaccinurile anti-Covid au făcut încă nouă miliardari. Averea lor ar permite vaccinarea oamenilor din toate țările sărace … 8 Topul orașelor cu cei mai mulți miliardari; 9 Cine sunt cei mai bogați români în 2021. A apărut Topul Forbes: Ion Țiriac se află abia pe locul trei …10 Cele Mai Frumoase 100 De Carti De Citit Intr-o Viata…11  Dupa nationalizarea celor BOGATI  de dupa 1944 ,a fost pusa la cale globalizarea-furarea avutiei obstesti a saracilor …DOSAR Ieri fabrici şi uzine, azi vile şi ruine… 12 Cum mulg lipitorile pe contribuabili !!! Câţi bani plăteşte statul pentru salariile preoţilor şi ale personalului clerical în 2022 şi cât este cel mai mic venit lunar; 13…(Dup a ce Masonii de stanga si de dreapta au batut palma…) s-a decis în decembrie 1989 soarta Europei şi a lumii post-comuniste: 30 de documente din arhivele secrete americane şi sovietice… 14 Cum a fost plătit Rafila de marile companii de medicamente. Filiera fundației lui Streinu-Cercel…15 Supersoldatul, între mit şi realitate. Lucrează China la propriul Iron Man? 16- Zece Tehnici cu adevărat existente care vor transforma o persoană într-un super-erou

Tehnologia de crestere a bovinelor (II)… (Au dat lovitura de stat, pentru ca dupa 1990 sa exportam cereale si sa importam gunoaie,chiar si dupa 2021!)Capeteniile din Romania ne-au ajutat sa importm  produse agroalimentare  de șapte ori mai mult decat anul trecut … Robotii..  Sisteme moderne de furajare a vacilor de lapte; Concentratele nutriţionale şi sporirea calităţii laptelui etc

Derek Prince 1- Capitolul 5: Credința și faptele; C.S. Lewis – Crestinismul Redus La Esente; Derek Prince Basics. Fundamente ale învățăturilor lui Hristos… Ce am învățat despre religie de la Mircea Eliade? Recenzie carte „Cele patruzeci de legi ale iubirii” – Elif Shafak; Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său; Cartea profetului Ţefania; Omul firesc… Matei 24.10-14 Semnele vremurilor din urmă în biserică… DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU- Psalmul 23… Ce inseamna ca Isus este Mielul lui Dumnezeu? Ce Înseamnă să Împlineşti Legea, Romani 8:3-4… Cunoasterea personala a lui Dumnezeu. Afla principiile care stau la baza relatiei noastre cu Dumnezeu… Imbracati in Domnul Isus Hristos…„Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3.17)… Păcatul – săpat în inimă … Lucrarea Duhului Sfânt faţă de lume…

 

 

 

//////////////////////////////////

 

Derek Prince 1- Capitolul 5: Credința și faptele; C.S. Lewis – Crestinismul Redus La Esente; Derek Prince Basics. Fundamente ale învățăturilor lui Hristos… Ce am învățat despre religie de la Mircea Eliade? Recenzie carte „Cele patruzeci de legi ale iubirii” – Elif Shafak; Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său; Cartea profetului Ţefania; Omul firesc… Matei 24.10-14 Semnele vremurilor din urmă în biserică… DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU- Psalmul 23… Ce inseamna ca Isus este Mielul lui Dumnezeu? Ce Înseamnă să Împlineşti Legea, Romani 8:3-4… Cunoasterea personala a lui Dumnezeu. Afla principiile care stau la baza relatiei noastre cu Dumnezeu… Imbracati in Domnul Isus Hristos…„Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3.17)… Păcatul – săpat în inimă … Lucrarea Duhului Sfânt faţă de lume…

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

Lucrarea Duhului Sfânt faţă de lume

  de CatalinD

 (Ioan 16.8-11)

8    Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

9    În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;

10  în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;

11  În ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.

 

Cea dintâi slujbă a Duhului Sfânt faţă de oameni, faţă de lume, este cum ne arată aici Cuvântul lui Dumnezeu, în versetul 8: „Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveste păcatul, … fiindca n-au crezut în Mine”

 

Trei ani de zile vorbise Domnul Hristos în mijlocul poporului, aşa de minunat încât poporul a fost silit să spună: „Niciodată n-a vorbit un om ca omul acesta”. Iar felul în care punea stăpânire pe ei vorbirea Lui era uimitor, încât poporul spunea: „Vorbește ca unul care are putere”. În adevăr, poporul nu se mai sătura ascultând pe Domnul Hristos vorbind chiar zile întregi, aşa cum s-a întâmplat în pustie, unde oamenii au uitat şi de mâncare şi de tot şi L-au ascultat timp de doua zile. Se vede treaba că vorbirea era pe înțelesul lor şi vorbirea mergea drept la inima lor, încât oamenii aceştia nici nu şi-au dat seama când a trecut timpul şi au flămânzit.

 

Dar mai minunate ca vorbele au fost poate faptele Domnului Hristos. Vă închipuiți ce impresie trebuie să fi produs asupra poporului, faptul când acoperișul casei unde Se găsea Domnul Hristos este dat la o parte şi în faţa Lui este pus un slăbănog pe un pat. La glasul Domnului Hristos, slăbănogul acesta este mântuit nu numai de păcatele lui, dar este făcut şi sănătos. Ce mișcare trebuie să fi fost în popor, când trebuiau să se dea la o parte, să facă loc omului acestuia, care, la porunca, la cuvântul Domnului Hristos, îşi luase patul şi mergea acasă ca un om sănătos? Ce impresionat trebuie să fi fost poporul în clipa când, în Ierihon, orbul îşi capătă vederea la cuvântul Domnului Hristos: „Capătă-ţi vederea!”. Om orb, care n-a văzut niciodată lumina zilei, pleacă de lângă Domnul Hristos văzând toate lucrurile, văzând toţi oamenii din jur.

 

Ce impresie, de altă parte, trebuie să fi făcut asupra poporului, îndrăcitul acela din ținutul Gadarenilor, când Domnul Hristos poruncește duhului necurat din el: „Ieși afară!” şi omul nu mai este chinuit şi se duce sănătos acasă.

 

Domnul Hristos nu Şi-a isprăvit lucrarea cu acestea. Se atinge, fără teamă că Se molipsește, de un lepros şi boala care nici azi nu are vindecare, numai la o simpla atingere a Domnului Hristos, dispare. Ce impresie trebuie să fi produs asupra poporului care vedea cu ochii lui aceste lucruri! Dar când Domnul Hristos îi spune lui Lazar: „Lazăre, ieşi afară!” şi omul iese din mormânt, ca şi când moartea nu şi-ar fi făcut nici o lucrare asupra lui, este viu printre oameni; oamenii îl vad, îl pipăie. Ce impresie adâncă trebuie să fi făcut asupra poporului!

 

Cu toate acestea, poporul ajunge să poată vorbi, ca şi mai-marii lui, că toate acestea le face cu Belzebul, domnul dracilor. N-au crezut în El. Au fost uimiți, fără îndoială, de vorbirea puternica a Domnului Hristos; au fost izbiți de faptele care intr-adevăr nu puteau să fie făcute decât cu puterea lui Dumnezeu – dar n-au crezut. Rostul slujbei Duhului Sfânt pe care avea să-L trimită Domnul Hristos era să încredințeze pe oameni de păcatul lor de a nu fi crezut în Domnul Hristos.

 

Într-adevăr, iată la Faptele Apostolilor 2 cum le vorbeşte Petru, poate acelorași oameni: „Bărbați israeliţi, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit şi L-ați omorât prin mana celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea”. Simpla de tot este aceasta mărturie despre moartea şi învierea Domnului Hristos; nicio putere de convingere. Sunt sigur că el vorbea mai slab decât Domnul Hristos, semne nu făcea încă pentru ca să se vadă puterea lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte simple despre moartea şi învierea Domnului Hristos fac o lucrare aşa de puternica în sufletele ascultătorilor, încât aceştia spun: „Ce să facem?” „Pocăiți-vă”, adică schimbați-vă felul de gândire cu privire la moartea şi învierea Domnului Hristos. Cine a făcut aceasta lucrare? Duhul lui Dumnezeu.

 

Iată cum se arată lucrarea Duhului lui Dumnezeu faţă de lume, atunci când se vestește jertfa curată a Domnului Hristos. Noi ne-am obișnuit aşa de mult cu moartea şi învierea Domnului Hristos încât atunci când vorbim oamenilor, ni se par lucruri prea cunoscute. Dar ne înșelăm amarnic. „Poporul piere din lipsă de cunoștință”. Când i se aduce la cunoștință vestea despre moartea şi învierea Domnului Hristos, o socotește şi astăzi ca o învățătură nouă. Credința în Dumnezeu, da; însă credința în Domnul Hristos, mort şi înviat pentru noi, este socotită o învăţătură nouă.

 

De aceea să mărturisim jertfa Domnului Hristos simplu, cu încredințarea că nu noi vom încredința pe oameni de starea lor de păcat, ci Duhul lui Dumnezeu va însoți mărturia noastră şi El va face schimbarea pe care o așteptăm.

 

Dar să nu uitam să vestim pe Domnul Hristos, să lăsăm la o parte morala: să faci aşa, să faci altminteri. Sa lăsăm la o parte legea: tu trebuie să faci aşa şi aşa – căci acestea nu aduc viața. Duhul lui Dumnezeu nu însoțește astfel de mărturii, oricât de apropiate de adevăr ni s-ar părea nouă.

 

Credeți oare că în biserici se spun lucruri rele? Îmi spunea unul odată: Ce, noi învățăm pe oameni să fure, să înjure, să facă lucruri rele? Nu, nu spunem lucrul acesta. Învaţă de bine, dar nu spun singurul lucru care trebuiește. Omul recunoaște că intr-adevăr este bine să nu minți, să nu înjuri, este bine să nu se îmbete. Dar spun adevărul, când spun: Nu pot! Şi atunci, dacă noi nu îi arătam pe Cel ce a luat asupra Lui neputința noastră şi poate să dea o viață nouă, vina noastră este mare. Nu prin ceea ce spun oamenii aceştia, ci prin ceea ce nu spun şi ar trebui să spună, prin aceea sunt vinovați. Şi nu spun, pentru că nu au.

 

Dar noi să nu cădem în aceeași greșeală şi să nu tăbărâm asupra oamenilor cu legea, cu morala, să se lase de cutare, să facă cutare. Aceasta nu este Evanghelie, şi oamenii vor spune pe drept cuvânt: Nu putem! Arătați pe Domnul Hristos care a murit pe cruce, care a înviat pentru neprihănirea noastră şi fiți încredinţaţi că Duhul lui Dumnezeu va însoți mărturia noastră şi va încredinţa El pe oameni de păcat, pentru că nu cred în Domnul Hristos.

 

Duhul lui Dumnezeu va încredinţa pe oameni nu numai despre păcat, El va încredinţa pe oameni şi în ce privește neprihănirea, în ce privește starea omului după voia lui Dumnezeu.

 

Ce gânduri ciudate aveau oamenii din vremea Domnului Hristos despre neprihănire! Mai-marii preoților, fariseii şi cărturarii învăţau că neprihănit este omul care nu se aşează la masa cu mâinile nespălate, nu bea vin fără să-l strecoare; neprihănit este omul care ţine sabatul, neprihănit este omul care dă zeciuială, neprihănit este omul care îşi îndeplinește aşa-zisele îndatoriri religioase. O, cât de departe este această neprihănire pe dinafară, de neprihănirea pe care a adus-o Domnul Hristos!

 

Ne-am obișnuit să privim de sus pe fariseul din Evanghelie. Dar şi azi oamenii înțeleg neprihănirea ca şi fariseii de odinioară când spun: Nu sunt ca alții, n-am spart casa nimănui, am o inima bună. Iată neprihănirea pe care şi-o dau oamenii înaintea lui Dumnezeu. Dar, dacă este explicabilă această continuare a tradiției fariseilor de odinioară în poporul care nu cunoaște jertfa Domnului Isus, ce trist este să vezi acest lucru la cei ce au trecut de partea Domnului Hristos! Pare că s-a alcătuit un fel de lege a neprihănirii între cei credincioși, lege care ar suna cam aşa: Să nu bei, să nu fumezi, să nu dansezi, să nu mergi la cinematograf – şi cu asta s-a încheiat neprihănirea!

 

Nu, aceasta nu este neprihănirea pe care a adus-o Domnul Hristos; aceasta este neprihănirea pe care ne-o facem noi. Căci şi intre necredincioși se găsesc oameni care nu beau, nu fumează, n-au fost niciodată la cinematograf şi totuși nu putem să spunem că sunt credincioși. Toate acestea arată cat de ușor se strecoară chiar în gândirea celor credincioși, felul de a gândi al fariseilor de odinioară, felul de a gândi al lumii în ce privește neprihănirea.

 

Neprihănirea nu se capătă în veci de veci prin ceea ce facem noi nici măcar în slujba lui Dumnezeu, ci numai prin ceea ce a făcut odată pentru totdeauna Domnul Isus Hristos prin jertfa de pe cruce. „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor” – nu prin ceea ce facem noi, nu prin ceea ce gândim noi. Chiar viața pe care o trăim noi, ca oameni credincioși, este lucrarea lui Dumnezeu. Nu avem niciun merit când intram în aceasta lucrare şi luam din izvorul bogat al vieții Domnului Hristos. Nici măcar atunci nu avem ceva de la noi, totul este har, totul este dărnicie, dăruire, totul vine din partea lui Dumnezeu.

 

Dar despre aceasta numai Duhul lui Dumnezeu poate să încredințeze pe oamenii necredincioși, cu atât mai mult pe noi, care am crezut în Domnul Hristos. Numai Duhul lui Dumnezeu poate să ne încredințeze că neprihănirea, starea omului după voia lui Dumnezeu, nu se capătă altfel decât prin jertfa de pe cruce a Domnului Hristos. Multă vreme, cât am fost necredincioși, şi noi am trecut pe lângă jertfa Domnului Hristos fără să înțelegem neprihănirea lui Dumnezeu. Numai când Duhul lui Dumnezeu a pătruns în inima noastră şi a făcut vii cuvintele lui Dumnezeu, atunci am înțeles cat de pătată este neprihănirea noastră înaintea lui Dumnezeu, şi cat de drept este ca să ne îmbrăcăm cu haina neprihănirii pe care ne-a pregătit-o Domnul Isus în crucea de pe Golgota.

 

Să nu uităm că noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, nu numai în ce privește iertarea păcatelor noastre, ci şi în ce privește viața pe care suntem chemați s-o trăim ca oameni credincioși. Să ne lăsăm călăuziți de Duhul lui Dumnezeu în toate, ca nimic străin, nimic din ceea ce facem noi să nu pătrundă în neprihănirea pe care ne-a câştigat-o Domnul Hristos.

 

Citeam mai deunăzi într-o carte despre un vis al unui vestitor al Evangheliei. Se părea, în visul lui, că este înaintea judecății lui Dumnezeu, judecata pentru cei credincioși, firește. Şi, în lumina lui Dumnezeu trecea pe dinaintea lui toată viața lui. Întâi au trecut predicile lui. De unde el socotea că prin predicile lui, el a făcut o lucrare foarte însemnată, în lumina judecații lui Dumnezeu au apărut toate petele acelea pe care el nu le-a văzut. În predicile lui frumoase, s-a înălțat puțin, fără să-şi dea seama, în faţa oamenilor. N-au fost găsite la înălțime predicile lui în faţa luminii judecății lui Dumnezeu. Au venit apoi rugăciunile lui şi a descoperit, la lumina lui Dumnezeu, că multe din ele păreau mai mult decât erau. Şi când o voce i-a spus că nimic nu i s-a găsit neprihănit din faptele lui înaintea lui Dumnezeu, el s-a îngrozit şi s-a trezit.

 

S-ar putea ca şi viața noastră, în faţa ochilor noștri, să pară frumoasa. Nu uitați însă că noi nu avem să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu de viața noastră privita prin felul nostru de a vedea, ci avem de dat socoteală înaintea lui Dumnezeu care are ochii ca para focului şi care pătrunde până unde noi, oamenii, nu putem pătrunde.

 

Mă gândesc iarăși la ce spunea un alt vestitor al Evangheliei. Acesta găsește intr-un şanţ pe un om beat, se apropie de el şi vrea să-l scoale. Acela, în beția lui, îi spune – Domnule, eu te cunosc pe d-ta. – De unde mă cunoști? – Păi nu m-ai întors d-ta la Dumnezeu? – Se vede că te-am întors eu la Dumnezeu, nu te-a întors Duhul lui Dumnezeu la Dumnezeu.

 

Se poate ca vorbele noastre să aibă oarecare trecere în faţa oamenilor, dar dacă nu sunt însoțite de încredințarea aceasta că Duhul lui Dumnezeu lucrează, atunci o să avem treziri, o să avem întoarceri la Dumnezeu, dar nu ale Duhului lui Dumnezeu, ci ale noastre.

 

Să fim foarte atenți în ceea ce privește neprihănirea pe care o dă Dumnezeu.

 

Şi acum să vedem cum Duhul Sfânt încredințează pe oameni cu privire la judecată. Este vorba, firește, de judecata vrăjmașului care a încurcat treburile de la început şi a adus starea de păcat a omenirii, ținând pe oameni încleștați în lanțul păcatului şi nu-i lasă să fie slobozi în Domnul Hristos. Vrăjmașul a încurcat pe oameni nu numai ca să nu-şi mai vadă păcatele, dar i-a încurcat să nu vadă nici neprihănirea pe care a câștigat-o Domnul Hristos pe cruce pentru noi.

 

Când este vorba să cercetăm pe acest vrăjmaș şi să ajungem la cunoștința la care a ajuns apostolul Pavel şi toţi credincioșii, că nu suntem în necunoștință de planurile lui, atunci trebuie să ținem socoteală de doua lucruri: întâi să nu subestimam puterea vrăjmașului şi în al doilea rând să nu supraprețuim puterea acestui vrăjmaș.

 

În adevăr, vrăjmașul are o putere cum nici nu va puteți închipui. Vorbim cu dispreț deseori de el, dar greșim. Cineva din partea lui Dumnezeu nu a vorbit cu el cu dispreț, ci a zis: „Domnul să te mustre!”. Știa că are destulă putere. Să răsfoim puțin Biblia, în primul rând, şi în al doilea rând să privim puțin în viețile noastre, ca să vedem ce mare putere are acest vrăjmaș şi cât de viclean este.

 

Ce frumos trăiau în legătură cu Dumnezeu cei dintâi oameni în grădina Edenului! Deodată însă această legătură este ruptă, Edenul închis, oamenii dați afară. Cine a făcut acest lucru, cine i-a îndemnat să facă un păcat, nu greu după părerea noastră, un păcat ușor, neascultarea? Vrăjmașul a făcut lucrul acesta.

 

Noe, om al neprihănirii, care timp de aproape o sută douăzeci de ani vestise neprihănirea lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu, este scăpat în chip minunat din mijlocul poporului necredincios, printr-o corabie. După asta, stă în cortul lui în nesimțire şi cu mințile pierdute: s-a îmbătat. Cine a făcut lucrul acesta? Vrăjmașul.

 

Avraam, părintele celor credincioși, cum îşi pleacă fruntea, rușinat, în faţa păgânului faraon, din pricină că acesta l-a dovedit că a mințit cu privire la soția lui. Cine a făcut lucrul acesta? Vrăjmașul, fără îndoială.

 

David, om după inima lui Dumnezeu, om ai cărui psalmi şi azi alcătuiesc o îmbărbătare zi de zi, se face vinovat de un îndoit păcat: desfrânează şi, ca să-şi acopere acest păcat, ucide. Cine a făcut lucrul acesta? Vrăjmașul.

 

Să ne gândim puțin şi la viețile noastre, ale celor credincioși, nu din trecut, ci de când ne-am întors la Dumnezeu. Nu sunt oare cuvinte în viața noastră, pe care le-am rostit şi în faţa cărora stăm uimiți: cum a fost cu putință să iasă din gura noastră astfel de cuvinte, care nu numai că întinează, dar şi dărâmă? Cum a fost cu putință să ne calce piciorul în cutare loc, să ne înfășoare aşa de grozav păcatul, încât să uitam că este păcat înaintea lui Dumnezeu? Cine a făcut aceasta? Vrăjmașul sufletelor noastre, care de la început este mincinos, este viclean şi caută să pună piedici copiilor lui Dumnezeu, ca să-i facă să alunece de pe calea lui Dumnezeu. În adevăr, mare este puterea acestui vrăjmaș, mare este viclenia acestui vrăjmaș!

 

Dar oricât de puternic, oricât de viclean este acest vrăjmaș, să nu-l supraprețuim. El este un vrăjmaș înfrânt. Sămânța femeii, făgăduită încă de la început, a zdrobit capul acestui vrăjmaș. El este înfrânt şi nu face decât ceea ce îi este îngăduit de Dumnezeu, spre binele nostru.

 

Acest lucru ni-l arată aşa de bine istoria lui Iov. Vrăjmașul Îi spune lui Dumnezeu: Iov Te cinstește pentru că l-ai dăruit cu bunuri materiale; dar ia atinge-Te de el, să vezi cum se duce toată credința lui. Dumnezeu îi îngăduie să se atingă de bunurile lui, de copiii lui. Dar Iov rămâne alipit de Dumnezeu: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat”.

 

Credeți că se da bătut Satana? Încearcă iar: Ia să te atingi de trupul lui, să vezi cum o să se ridice împotriva Ta. Îi îngăduie Dumnezeu şi acest lucru, numai de viața lui să nu se atingă. Şi intr-adevăr, grele suferințe au venit peste Iov. Şi totuși, în mijlocul acestor suferințe, când nu mai era nimic de spus, el se agata de Dumnezeu şi spune, încă în Vechiul Testament: „Știu că Mântuitorul meu trăiește”. Mai mult nu spune, pentru că se înțelege de la sine: dacă trăiește Mântuitorul meu, fără îndoială că nu mă va lăsa să pier.

 

Așadar să nu-l supraprețuim pe Satana, oricât de mare putere ar avea, pentru că este un dușman înfrânt. Şi dacă suntem ascunși în cetatea de scăpare care este sângele Domnului Hristos, vom putea spune împreună cu psalmistul: sunt păzit din toate părțile şi mâna Lui atotputernica este asupra mea. Din experiența noastră vom mărturisi, spre slava lui Dumnezeu, că nimeni nu ne va smulge din mâinile Lui.

 

Gheorghe Cornilescu, 4 aprilie 1965

https://catalin67.wordpress.com/2016/10/17/lucrarea-duhului-sfant-fata-de-lume/

 

 

///////////////////////////////////////////////////////Păcatul – săpat în inimă

de Tudor Popescu

 

„Pacatul lui Iuda este scris cu o dalta de fier, cu un varf de diamant; este sapat pe tablita inimii lor si pe coarnele altarelor lor”” zice prorocul Ieremia (Ieremia 17.1).

 

In Orient se gasesc inscriptii sapate in stanci. Cine a vrut sa lase unele amintiri, le-a sapat cu dalta in stanca, pentru ca urmasii sa le poata citi. Stanca, fiind tare, de granit, ploaia n-o mananca si ce s-a sapat in ea, sapat ramane. Tot asa este si cu pacatul: este atat de izbitor si de nesters, incat ramane mereu inaintea lui Dumnezeu.

 

Proorocii au fost oameni ai lui Dumnezeu, oameni predati lui Dumnezeu, care s-au lasat la dispozitia Lui sa-i foloseasca El cum vrea. Dumnezeu le-a dat unele insarcinari grele, care le puneau in primejdie insasi viata lor. Proorocul nu spunea decat ce-i dadea Dumnezeu sa spuna. De aici si cuvintele intalnite atat de des la ei: “„Asa vorbeste Domnul””. Ei au dus o viata foarte aspra si plina de necazuri in mijlocul propriului lor popor. Ce le spuneau ei nu placea oamenilor; ce le spuneau insa proorocii mincinosi le placea, caci aceia le vorbeau pe placul inimii.

 

Astazi este la fel. Cine sta in legatura cu Dumnezeu si vorbeste din partea Lui, va pune oamenilor in fata cuvintele lui Dumnezeu, fie ca ei le primesc, fie ca nu le primesc. Oamenilor nu le place sa le vorbesti despre pacat si despre o viata sfanta. Daca insa se vor intoarce la Dumnezeu –– prin pocainta si credinta – numai despre Domnul Isus Hristos si despre viata sfanta in legatura cu El vor dori sa li se vorbeasca.

 

Este un lucru amar sa spun despre pacat, dar nu am numai amaraciune, ci si dulceata; dar, ca de obicei, dulceata vine mai pe urma.

 

Toti oamenii pretind ca stiu ce este pacatul si cu toate acestea foarte putini stiu ce este. Abia cand vii la Domnul Hristos stii ce este pacatul, pana atunci inca nu poti sa stii. Oamenii isi fac o idee marginita despre pacat si nu vad cat de urat si cat de raspandit este pacatul, nici cat dezastru face.

 

Daca ai fi intrebat pe fariseii de pe timpul Domnului Hristos ce este pacat, aceia ti-ar fi raspuns: “Pacat este sa mananci cu mainile nespalate, sa bei apa care n-a fost strecurata, caci s-ar putea sa inghiti si vreun ţânţar si sa te intinezi, pacat este sa intri in casa unui netaiat imprejur, sa ai de-a face cu un vames”. In adevar, cand fariseii treceau pe langa un vames, intorceau capul si scuipau. De acestea toate, fariseii se fereau; dar nu se fereau sa manance casele vaduvelor. Domnul Isus ii da pe fata si le spune ca umblau cu prefacatorie si erau ca niste morminte varuite pe dinafara, dar inauntru erau pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratie.

 

Cand este vorba de pacat, oamenii obisnuiesc sa puna in fata greselile pe care ar fi putut sa le faca fata de semenii lor si nu le-au facut; si scot din aceasta o lauda pentru ei. N-am facut rau nimanui, zice cate cineva, nu m-am bucurat de averea altuia, am platit tot ce am fost dator, n-am facut fapte nedemne de om. – Foarte frumos este daca n-ai facut asa, totusi nu gandesti drept, pentru ca nu te-ai asezat intr-o lumina mai buna, in care sa vezi ceea ce este pacat.

 

Pacatul trebuie privit in primul rand in legatura cu Dumnezeu. Pacatul este calcarea in picioare a voii lui Dumnezeu. Pacat este neascultarea de Dumnezeu, este nepasarea fata de Dumnezeu, este uitarea lui Dumnezeu. In adevar, oamenii nu dau lui Dumnezeu nici macar cateva clipe din 24 de ore, ca sa se gandeasca la El si la voia Lui si sa se intrebe daca felul cum traiesc este incuviintat sau nu de El, daca gandirea lor este o gandire curata si placuta inaintea lui Dumnezeu sau este o gandire stricata si abatuta de la voia Lui. Suntem fapturile Lui, iar faptura trebuie sa traiasca dupa rostul pe care i l-a dat ei Dumnezeu in lume. Iesirea din randuiala lui Dumnezeu inseamna abatere de la voia Lui. Dar care este omul care sa traiasca dupa drumul pe care i l-a insemnat Dumnezeu? Nici unul. De aceea Cuvantul zice ca „“toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”” (Romani 3:23).

 

Dumnezeu este Acela care ne pune hrana pe masa. Veti spune: “Nu; eu cu munca mea!” Este adevarat ca prin sudoarea fruntii iti scoti hrana; dar cine ti-a dat maini, picioare, ochi si minte? Au fost oameni care se laudau ca pot sa sfarame piatra in maini, dar a doua zi au fost dusi pe targa. Dumnezeu face sa rasara soarele si peste cei buni si peste cei rai, El da ploaie si timpuri roditoare pentru toti, El ne umple masa de bunatatile Lui. Iar omul nu indreapta spre El macar un gand de recunostinta si nu-I multumeste pentru cele ce primeste.

 

Oamenii nu se intereseaza de Dumnezeu, nu se aseaza in lumina Lui, nu se masoara cu masura Lui si nu se intreaba daca gandul, vorba sau fapta lor plac lui Dumnezeu sau nu. Gandul la Dumnezeu ii nelinisteste, ii deranjeaza si-i tulbura. Nu este de mirare sa-i auzi, cand le vorbesti de Dumnezeu, repezindu-te cu vorba: “Ia lasati-ne in pace cu astfel de lucruri!…” De ce esti asa de nelinistit si de ce te tulburi cand ti se aminteste despre Dumnezeu, Creatorul tau, de la care ne vine orice dar desavarsit?

 

Oamenii traiesc fara Dumnezeu si mor fara Dumnezeu, fara Hristos si fara nadejde. De aceea soarta lor este asa de trista. „“Pacatul lui Iuda este gravat pe tablita inimii lor si pe coarnele altarelor lor””. Pe “„tablita inimii”” lor inseamna ca pacatul este scris intr-un loc unde nu se poate amesteca nimeni si intr-un fel care nu se mai poate sterge decat de catre Dumnezeu. Omului ii place pacatul, el alege raul si leapada binele. Pacatul nu este ceva intamplator in viata lui, ci este ceva obisnuit. Pacatul sapat in inima face pe om sa nu-i placa de Dumnezeu si sa fuga de Cuvantul Lui. Si cand aud vorbindu-se despre sfintenie, fug de ea mai abitir ca de pacat, pe care il leagana in viata lor, fara sa se gandeasca la urmarile ce le vor culege. Iertarea? Nu-i intereseaza. Cerul? Nu-i incanta. Iadul? Nu-i ingrozeste si nu fug de el. Pacatul si-a facut in ei aceasta lucrare si nu stau sa se gandeasca la ce rezultat vor ajunge.

 

Dar daca nu le place de Dumnezeu, de cer, de o viata sfanta, atunci de ce le mai place? Le place de alte lucruri, pe care Diavolul stie cum sa le zugraveasca si sa le faca atragatoare si de dorit. Le place usuratatea, petrecerea, castigul (oricum ar fi realizat), distractiile, senzatiile tari. Pacatul face omului nesuferit pe Dumnezeu si tot ce este in legatura cu Dumnezeu.

 

„“Si pe coarnele altarelor lor””. Altarele vorbesc despre religie. Prorocul spune deci ca pacatul este amestecat si in religie. Adauga apoi: „“Cum isi amintesc de copiii lor, asa se gandesc la altarele lor si la idolii lor”” (Ieremia 17.2). Si idol este lepadarea Dumnezeului viu si adevarat si inlocuirea Lui cu o icoana sau un chip facut de maini omenesti.

 

Omului ii trebuie o religie. Insa religiile oamenilor nu se intemeiaza pe Cuvantul lui Dumnezeu; ele incanta ochiul si auzul si dau omului simtaminte religioase. Lucrurile oferite de religii li se par oamenilor admirabile. O muzica bine cultivata ii impune omului, o pictura deosebita ii impune. Ele satisfac pentru moment sentimentele religioase, dar nu inlatura pacatul, care este adanca nefericire a omului. Ele mai si amagesc pe om, facandu-l sa creada ca, daca este religios, este si credincios. Insa a fi religios si a fi credincios sunt doua lucruri deosebite; si paganii sunt religiosi, dar nu sunt credinciosi.

 

Omul religios vrea sa arate ce face el pentru Dumnezeu, ce gandeste el despre Dumnezeu si ce asteapta el de la Dumnezeu. Omul credincios insa arata ce face Dumnezeu pentru noi, ce gandeste Dumnezeu despre noi si ce asteapta Dumnezeu de la noi. Oamenii se ocupa cu faptele lor si le inalta in slavi. Dar cu faptele lui Dumnezeu cine se lauda? Oamenii vor sa se imbrace cu ceea ce fac ei si asa sa apara inaintea lui Dumnezeu, prin implinirea datoriilor lor religioase. Viermele de matase este un foarte bun tesator, insa singur isi tese sicriul. Prin faptele lor bune, oamenii nu fac altceva decat sa-si teasa propriul lor sicriu, ramanand despartiti de Dumnezeu. Oamenii, in religiile lor, pun pret pe cuvintele oamenilor; credinciosii insa pun pret pe cuvintele lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura.

 

Care este pricina pentru care pacatul este asa de adanc sapat in fiinta omului? – se intreaba oricine gandeste la lucrul acesta. David raspunde: „“In pacat m-a conceput mama mea”” (Psalmul 51.5). Da, suntem fiinte decazute, acesta este adevarul! S-a petrecut candva o mare drama, al carei adanc nici o inima omeneasca nu este in stare sa-l patrunda; a fost o cadere in pacat, iar urmarile acestei caderi au trecut la toti oamenii. Omul ar fi trebuit sa fie un templu sfant, in care sa rasune melodii armonioase, dar a ajuns un templu prabusit in care se aud racnete de fiare si strigate de cucuvele.

 

Prin repetare, pacatul a ajuns o obisnuinta care i-a ajuns omului o a doua natura, incat ii vine mai la indemana sa pacatuiasca decat sa se impotriveasca pacatului; mai la indemana ii este sa arunce minciuna decat sa spuna adevarul. Daca niste lana sta timp de o saptamana intr-o culoare, culoarea intra in lana in asa fel incat nu mai iese niciodata. Dar, omul, care timp de 40, 50, 60 de ani traieste in pacat, cat de mult se adanceste pacatul in el! Asa de mult stapaneste pacatul pe om, incat nu mai sta in puterea lui sa-l smulga din el. Pentru aceasta trebuie o putere dumnezeiasca. Este mult pana cedezi pacatului prima data, ca pe urma, a doua oara, a treia oara, pacatul se savarseste cu tot mai putina putere de impotrivire. Astfel ajung oamenii nesimtitori in fata raului in care traiesc.

 

Pacatul are un aliat: Satan (Diavolul). Sunt atatia care spun zambind, cu aerul ca ei stiu: “Ei na, mai crezi ca exista Satan? Asta este o ignoranta, o superstitie!” Cei care se vor intoarce la Dumnezeu vor vedea insa cu cata putere cauta Diavolul sa impinga pe oameni la pacat, slujindu-se de ceea ce avem fiecare in noi: firea noastra pacatoasa, pornita spre rau. El sufla in ea ca in niste foale, ca sa aprinda in noi pofte pacatoase urmate de fapte pacatoase. El arunca in suflet un gand de usuratate si te face sa-ti zici: “A, nu este nici un pericol! O data este ca niciodata! Ce-o sa fie?” Daca a reusit si daca dupa aceea sufletul simte mustrare, vine si-i sopteste: “Ei, asa fac toti oamenii!” Iar cand omul vrea sa se trezeasca, ii spune: “Lasa, vei face aceasta altadata, nu acum; cand vei imbatrani, cand vei fi pe patul de moarte”. Si astfel oamenii, intrand in latul pacatului, sunt robiti de pacat.

 

Ce am spus pana acum sunt lucruri triste, amare. O, ce bine ar fi daca n-ar mai exista pacat! Daca nu ar fi pacatul, pamantul ar fi un rai si oamenii ar fi fericiti. Cand Adam si Eva au cazut in pacat, Dumnezeu i-a alungat din rai, dar le-a promis un Mantuitor. Dumnezeu doreste si cere acum oricarui om sa se intoarca la El, sa se apropie de El, insa pentru aceasta trebuie dat la o parte pacatul. Prin jertfa de pe crucea Golgotei, Domnul Hristos a aranjat pentru totdeauna problema pacatului, intr-un fel care satisface pe deplin cerintele sfinteniei si dreptatii lui Dumnezeu, precum si cerintele oricarui cuget trezit din starea de pacat. Cand a venit de sus la noi, El in mijlocul pacatosilor, a trait si a mantuit pe cei care au crezut in El. Dupa jertfirea Lui pe cruce, face acelasi lucru, aducand la cunostinta pacatosilor lucrarea lui de pe Golgota si cerandu-le sa creada in El. Indreapta si acum chemarea lui duioasa: “„Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna”” (Matei 11:28).

 

Este cu putinta sa poti fi iertat de toate pacatele si sa capeti o inima noua si o viata noua; si astfel, dintr-un copil al neascultarii, sa te faci un copil al lui Dumnezeu; din copil al intunericului, copil al luminii. Dumnezeu este gata sa faca minunea aceasta cu oricine crede in Domnul Isus Hristos. Unui astfel de om ii este infatisat prin Evanghelie sangele Domnului Hristos care a curs pe crucea de pe Golgota ca sa ispaseasca pacatele noastre, sange care ne curateste de orice pacat (1 Ioan 1:7). “In El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau” (Efeseni 1:7). Este lucru minunat sa auzi despre siguranta iertarii pacatelor in sangele Domnului Hristos.

 

Unii vor zice in ei insisi: “Cat despre intoarcerea la Dumnezeu, aceasta altadata!…” Aceasta spun unele fete ale credincioaselor: “O sa fac si eu pasul acesta mama, cand voi fi si eu la varsta d-tale….” Dar de unde stii ca vei ajunge mai in varsta? Nu este nimeni sigur de clipa urmatoare. Da, multi amana, dar este ingrozitor gandul ca cineva poate sa moara in pacatele sale si sa intre in vesnicie fara iertare si fara Domnul Isus Hristos, singurul Mantuitor! Oricand va veti gandi la pacatele dv. si la iertarea de care aveti neaparata nevoie inaintea lui Dumnezeu, sa uniti pacatele dv. cu jertfa de pe cruce a Domnului Hristos, caci „“fara varsare de sange nu este iertare”” (Evrei 9:22). Iertarea de pacate nu se poate intemeia decat pe sangele Domnului si Mantuitorului Isus Hristos, sange care a curs pe crucea de la Golgota pentru noi.

 

Nimeni sa nu zica: “Lacrimile mele, rugaciunile mele, suferintele mele, faptele mele, meritele mele –– vor face pe Dumnezeu sa aiba mila de mine.” Nu! Daca mantuirea ar fi prin rugaciuni, prin lacrimi, prin posturi si prin orice-ar mai putea face omul, Dumnezeu ar fi spus: “Face-ti aceasta si veti fi primiti inaintea Mea……” Dar nu; pe temeiul celor ce poate sa faca omul, nimeni nu intra in cer. Singurul mijloc de scapare de vina pacatelor este jertfa Domnului Hristos. „“Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem vindecati”” spune prorocul Isaia (53.5). In nimeni altul nu este mantuire, decat in Hristos!

 

Apostolul Pavel vorbeste foarte categoric si spune despre credinciosi: “”Cine-i va condamna? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi!”” (Romani 8:34). Iata raspunsul pe care il da sufletul celui credincios in fata amenintarilor de tot felul. Atata este de ajuns pentru cine crede.

 

Pentru cine nu crede, nu am nici o veste de adus, decat numai indemnul sa-si condamne necredinta si sa se cerceteze inaintea lui Dumnezeu. Si daca nu se vede pacatos, sa roage pe Dumnezeu sa-i arate cum este, cum il vede El. – Ii va raspunde? – Hotarat ii va raspunde! „“Cheama-ma si-ti voi raspunde”” (Ieremia 33.3). „“In stramtorarea mea am chemat pe Domnul”” (Psalmul 18:6). “„Tu esti bun, Doamne, gata sa ierti si plin de indurare cu toti cei ce te cheama”” (Psalmul 86:5).

 

O doamna a venit la un credincios care vestea evanghelia si i-a zis ca si dansa vrea sa se intoarca la Dumnezeu si sa primeasca pe Domnul Isus ca Mantuitor. Credinciosul acela a intrebat-o:

-D-ta esti pacatoasa?

-A, nu, eu nu sunt pacatoasa!

-Atunci nu ai de ce sa primesti pe Domnul Hristos, pentru ca El mantuieste numai pe cei care sunt si se recunosc pacatosi; la El nu vin decat pacatosii.

-Bine, dar pacatosi suntem cu totii.

-Dar d-ta personal esti o pacatoasa?

-Eu pacatoasa?

-Uite ce este: acasa sa Il intrebi pe Dumnezeu sa-ti spuna El daca este adevarat ca esti pacatoasa.

-Imi raspunde?

-Sigur ca-ti va raspunde.

 

Femeia a ascultat sfatul si a inceput sa se roage zicand: “Doamne, sunt eu, in adevar, o pacatoasa inaintea Ta? Sunt eu asa cum mi-a spus omul acela ca sunt?”… In timpul acesta, cugetul ei a inceput sa se trezeasca si sa-i aduca aminte de un pacat sau altul. Din ce se ruga, din aceea a inceput sa-si aduca aminte de tot mai multe pacate. Dupa un timp au inceput sa-i curga lacrimile: si-a vazut inaintea lui Dumnezeu tot trecutul ei plin de pacate. Dupa o saptamana a venit la acelasi credincios si i-a spus:

-Eu sunt aceea care am vorbit cu dv. data trecuta si m-ati sfatuit sa intreb pe Dumnezeu daca sunt cu adevarat o pacatoasa.

-Vad ceva schimbat la d-ta; ti-a raspuns Dumnezeu?

-Da, mi-a raspuns. Acum mi-e rusine sa mai ridic ochii in sus. Sunt o mare pacatoasa!

-Acum esti buna pentru evanghelie, ii raspunse vestitorul Cuvantului. Crede in Domnul Isus, in jertfa Lui, ia iertarea pacatelor d-tale si multumeste-I din inima pentru aceasta; apoi dovedeste ascultare de El.

 

Sunt si alte persoane care nu se bucura de iertarea pe care o da Domnul Hristos. De ce? Poate pentru ca n-au stiut pana acum, poate ca au indoieli, poate chiar pentru ca s-au temut sa nu se rataceasca. Incredeti-va in jertfa Domnului Isus Hristos si luati-o ca facuta pentru dv.; si atat teama de orice fel, cat si indoielile vor fugi de la dv.; aceasta inseamna a crede.

 

De cand iei iertarea, de cand te increzi in Domnul Hristos, de atunci toate lucrurile se schimba. Vei multumi Celui care S-a adus pe Sine Insusi jertfa de ispasire pentru pacatele d-tale, lucru pe care nu l-ai facut pana acum. El iti da o fire si o inima noua. Firea pacatoasa ramane in noi, dar nu ne mai conduce ea, ci Cel care ne-a mantuit. Fiind cu Domnul Isus Hristos, ai devenit vrajmasul pacatului. Numele Domnului Hristos iti rasuna placut in urechi –– un Nume sfant si duios. Gandul la El te invioreaza, jertfa Lui de pe Golgota este o pricina de mare inviorare si siguranta pentru d-ta. Frica de iad, frica de judecata nu mai este, dupa cum spune apostolul Pavel in epistola catre Romani (8.1): „“Acum dar nu este nici o condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus””.

 

De pe acum ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu. Domnul va aduce la slava pe cei care se incred in El si-L urmeaza. Apostolul Pavel, scriind colosenilor (1.27) spune: „“Hristos in voi, nadejdea slavei””. Tot astfel (3.4) zice: “”Cand se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava””. Calauziti de Duhul Sfant, nu mai umblam dupa lucrurile de jos, ci dupa cele de sus; nu ne mai lipim de lucrurile de pe pamant, pentru ca inima este la Cel ce S-a dus sus, sa ne pregateasca loc, cum a fagaduit. Nu ne mai gasim placerea decat in El si de aceea fiecare credincios spune: “”Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine”” (Psalmul 73:25).

 

El face din fiecare credincios un templu al Duhului Sfant, care ne este indrumatorul, Acela care ne creste, ca sa scoata din noi chipuri asemenea Domnului Isus Hristos. Duhul Sfant conduce fiinta celui credincios si ii spune: “Asta este pentru tine, asta nu; iti dau putere sa faci acest lucru si sa te feresti de celalalt……” Lucrul acesta nu este inteles de toti, imi dau seama, dar pentru cei care doresc sa asculte in toate de Domnul Isus Hristos, singurul lor Stapan si Mantuitor, el este bine primit si inteles. Si ei sunt recunoscatori lui Dumnezeu pentru faptul ca Domnul Isus Hristos este in toate zilele cu noi, de asemenea si Duhul Sau Sfant pe care ni L-a dat.

 

Nu este vorba sa faci, ci sa crezi; iar a crede inseamna a lua, a primi. Aceasta este evanghelia. Nu este vorba sa te increzi in d-ta sau in ce poti face d-ta, ci in ceea ce a facut si face El pentru noi. In felul acesta, Numele Domnului Isus Hristos se va sapa tot mai adanc pe tabla inimii noastre, in asa fel incat orice ochi ager ar putea sa citeasca pe ea: Isus Hristos. El ocupa primul loc in noi, in inima si in fiinta noastra, iar a-L preamari pe El in toate, alcatuieste scopul vietii noastre.

 

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

 

„“Adevarat, adevarat va spun ca cine aude cuvantul Meu si crede in Cel care M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” ” (Ioan 5:24)

 

„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12)

 

“”I-a condus afara si le-a zis: “Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” Si ei i-au spus:“ Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit tu si casa ta!”” (Faptele Apostolilor 16:30-31)

 

„“Si celui care ii este sete sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata!”” (Apocalipsa 22:17b)

https://catalin67.wordpress.com/2012/04/04/pacatul-sapat-in-inima/

 

 

////////////////////////////////////////„Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3.17)

 

de Emil  Constantinescu

 

 

Daca cineva s-a hotarat sa urmeze pe Domnul Isus Hristos, dupa ce a gasit in El iertarea pacatelor, un astfel de om a inteles ca el nu mai poate trai cum traise inainte de a gasi pe Domnul Isus, adica umbland dupa poftele inimii sale, dupa voia sa ori dupa placul lumii. Un astfel de om a luat hotararea de a se supune voii lui Dumnezeu.

 

Face sa ne intrebam si noi daca suntem astfel de oameni si daca si noi am gasit iertarea pacatelor prin credinta in jertfa Domnului Isus, si daca suntem hotarati sa renuntam la voia noastra si sa ascultam de voia lui Dumnezeu, despre care Biblia spune ca „este buna, placuta si desavarsita”. Pentru cei ce au luat aceasta hotarare, cuvintele acestea pe care le-a scris apostolul Pavel vor fi de folos.

 

x x x x x

 

Omul care s-a hotarat sa umble in viata pe urmele Domnului Isus Hristos, dupa lumina Cuvantului lui Dumnezeu, este lamurit in privinta unor lucruri, ca ele nu se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Si daca un astfel de om este intr-adevar serios, se va feri de asemenea lucruri. De pilda, cel cu adevarat credincios vede de la distanta ca a minti este pacat, ca a fura este pacat, ca a desfrana este pacat, ca a te imbata este pacat.

 

Dar credinciosul are a face si cu unele lucruri in privinta carora nu este lamurit daca este voia lui Dumnezeu sa le faca sau nu. Din pricina aceasta auzi pe unii credinciosi, mai ales credinciosi de curand intorsi la Dumnezeu, ca pun intrebari ca acestea: poate crestinul sa mai fumeze, sa mai danseze, sa mai joace carti, sa mai ia parte la petreceri? Si unii ar vrea chiar sa li se dea o lista in care sa fie trecute lucrurile pe care pot sa le faca si lucrurile pe care nu pot sa le faca. Dar nu este nevoie de astfel de lista! Noi nu dam nimanui astfel de liste.

 

Viata credinciosului nu este trairea dupa o astfel de lista, in care sa se insire lucrurile oprite si lucrurile ingaduite, ci insemneaza trairea dupa pilda Domnului Hristos, dupa indrumarea Duhului Sfant, dupa lumina Cuvantului lui Dumnezeu. De aceea cel credincios se roaga astfel: Doamne, Te rog ajuta-ma sa ma aseman si eu cu Domnul Isus, sa ma las si eu calauzit de Duhul Sfant, sa traiesc si sa gandesc dupa lumina Cuvantului Tau!

 

Dar cuvantul acesta din epistola catre Coloseni ne ajuta sa intelegem care este voia lui Dumnezeu totdeauna, dar mai ales cand suntem nedumeriti si nu stim ce sa facem intr-o privinta sau alta. Acest loc din Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca orice cuvant sau orice fapta sunt dupa voia lui Dumnezeu daca putem sa-l rostim sau s-o facem in numele Domnului Isus. Dar poate cineva intreaba: ce inseamna sa vorbesti in numele Domnului Isus sau sa faci un lucru  in numele Lui? Inseamna sa vorbesti si sa lucrezi dupa pilda Lui sau dupa indrumarea cuvintelor Lui.

 

Pentru a intelege insa si mai bine ce inseamna sa faci ceva in numele Domnului Isus, sa dam exemple din viata noastra obisnuita.

 

Cand eram copil, tatal meu ma trimitea uneori la cumparaturi. Imi dadea bani si imi spunea: Du-te la cutare negustor si cumpara cutare lucru. Ma duceam acolo si spuneam: M-a trimis tata sa-mi dai cutare lucru. Lucrand in felul acesta, pot spune ca lucram in numele tatalui meu.

 

Alt exemplu. In 1916, cand a venit razboiul, eram un baietan de vreo cincisprezece ani. Frontul ajunsese pana in preajma noastra. Ce era de facut? Tata mi-a zis: Mai baiete, parerea mea este sa nu ramai acasa, ci sa pleci in Moldova. Am ascultat de tata, care mi-a facut un fel de ranita pentru primeneli si de-ale mancarii, am luat ranita in spinare, tata mi-a dat ceva bani si dupa aceea am plecat. Negresit pot spune ca plecarea mea in Moldova n-a fost de capul meu, ci a fost dupa indrumarea tatii; cu alte cuvinte, pot spune ca a fost in numele tatalui meu.

 

Tinand seama de aceste exemple, putem spune ca un lucru este dupa voia lui Dumnezeu daca gasim aprobare pentru el in pilda vietii Domnului Isus, in cuvintele Lui, ori in cuvintele si istorisirile Scripturii in general.

 

Sa mai dam cateva exemple de lucruri dupa voia lui Dumnezeu si care, deci, se pot face in numele Domnului.

 

Sa cauti sa castigi suflete pentru Domnul este voia lui Dumnezeu, pentru ca Domnul Hristos Insusi ne-a fost pilda vie in aceasta privinta, prin intrarea Sa in lucrarea pe care a facut-o pe pamant, culminand in jertfa de la Golgota. Pe aceasta linie, in capitol 4 al evangheliei dupa Ioan ni se istoriseste calatoria Domnului Isus in Samaria si cum acolo, la fantana lui Iacov, a stat de vorba cu femeia samariteanca, pe care dorea s-o izbaveasca de pacat si s-o castige pentru Dumnezeu.

 

De asemenea, a te ruga pentru cel ce s-a purtat rau cu tine este iarasi ceva dupa voia lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca Domnul Isus ni S-a dat pilda si in privinta aceasta. Astfel, cand suferea pe cruce, El S-a rugat pentru cei ce-L urau si care lucrasera ca El sa ajunga in suferintele crucii: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”. El a facut de altfel cum invatase  pe ucenici mai inainte: „Rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc”.

 

Sa fugi de pacat, sa-l eviti, este iarasi un lucru dupa voia lui Dumnezeu, lamurit aratat in Biblie. Da, cedinciosul sa evite pacatul, nu sa dea buzna spre el. Tanarul Iosif, a carui viata este infatsata in cea dintai carte a Bibliei, asa a facut: cand stapana lui, nevasta lui Potifar, femeia aceea stricata, a cautat  sa-l traga in pacat, el a fugit, lasandu-si haina in mana ei. Prin urmare, a fugi de pacat este un lucru pe care poti sa-l faci in numele Domnului Isus Hristos.

 

Un lucru NU este dupa voia lui Dumnezeu – si deci trebuie evitat – daca acel lucru este osandit de Cuvantul lui Dumnezeu.

 

In evanghelia dupa Matei – in capitolul 17 – ni se istoriseste cum Domnul Isus vorbea ucenicilor si le spunea ca El merge la Ierusalim, unde va fi prins si dat in mainile neamurilor, care Il vor judeca, Il vor osandi si-L vor omori; dar a treia zi va invia. Atunci Petru Ii spune: „Sa Te fereasca Dumnezu, Doamne, sa nu Ti se intample asa ceva!”. Dar Domnul Isus il mustra cu un cuvant foarte aspru, care arata sub ce influenta vorbise Petru: „Inapoia Mea, Satano!” Intr-adevar Domnul Hristos Se arata gata sa sufere crucea, pentru a ne aduce mantuirea; iar Petru cauta sa-L opreasca de la cruce.

 

Prin urmare, cand respingi crucea sau cand faci pe altul sa respinga crucea, in niciun caz NU lucrezi in numele Domnului Isus, caci Domnul Insusi a spus: „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze”.

 

Tot Petru, cu prilejul prinderii Domnului Isus, a fost intrebat de unul din cei ce erau acolo: „Si tu esti din oamenii aceia?” La aceasta, Petru raspunde: „Nu-L cunosc”. S-a lepadat de El. Vorbind in felul acesta, Petru a mintit si s-a lepadat de Domnul. Negresit, asa ceva nicidecum n-a putut face el in numele Domnului, ci, pacatuind, el a fost sub influenta celui rau.

 

Daca ne gandim apoi la ce ne arata Scriptura in 1 Corinteni 6, vedem iarasi ceva dureros. Ni se arata ceva trist in purtarea unor crestini din Corint, caci acesti crestini, nu numai ca aveau intre ei neintelegeri cu privire la lucruri pamantesti, dar pe langa toate acestea, s-au dus la judecatorii lumii sa le faca dreptate. Si, pe drept cuvant, Pavel ii mustra pentru lucrul acesta, care in nici un caz n-a putut fi facut in numele Domnului Isus.

 

De aceea, daca pretindem ca suntem credinciosi si totusi suntem suparaciosi, maniosi, porniti spre cicaleala si cearta, neinfranati,  lumesti, cartitori, neevlaviosi, usuratici – negresit trebuie sa recunoastem ca in nici un caz nu putem fi asa in numele Domnului.

 

Dar daca suntem nedumeriti in privinta unui lucru, nestiind care este voia Domnului, cum sa procedam? Sa intrebuintam calea folosita de Domnul Isus. Si El S-a gasit in imprejurari deosebite si ma voi referi la o singura imprejurare, cu toate ca ele sunt mai multe. Ma gandesc la intamplarea de la Ioan 7, cand fratii Domnului vin la El si Ii spun: „Du-Te si Tu la Ierusalim, sa vada lumea ce faci Tu acolo”. La aceasta Domnul Isus raspunde: „Nu, deocamdata nu Ma sui la Ierusalim”. Ne intrebam: De ce nu S-a suit Domnul Isus la Ierusalim atunci cand L-au indemnat fratii Lui? Pentru ca deocamdata El nu avea din partea lui Dumnezeu Tatal  incuviintarea pentru aceasta calatorie. Dar, intre timp, intreband sus daca este voia lui Dumnezeu sa mearga acolo si primind raspuns afirmativ, abia atunci Domnul Isus pleaca la Ierusalim. Putem spune deci ca El a plecat la Ieruslim, la sarbatoare, in numele Tatalui.

 

Si acum cateva cuvinte si despre ultima parte a versetului nostru: „si multumiti prin El lui Dumnezeu Tatal”. Sa incercam dar sa multumim pentru orice lucru pe care l-am facut si pentru orice cuvant pe care l-am rostit. Vom vedea ca pentru unele lucruri multumim cu bucurie, pentru ca suntem incredintati prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfant, ca ceea ce am vorbit sau ceea ce am facut a fost dupa voia lui Dumnezeu. Pentru alte lucruri insa nu putem multumi, deoarece cugetul luminat de Cuvant si de Duhul Sfant ne osandeste si ne mustra, fiindca astfel de lucruri in niciun caz n-au putut fi facute in numele Domnului, ci au fost facute din pornirile noastre pamantesti. In aceste cazuri din urma, cel mai potrivit lucru care trebuie facut de cel credincios este nu sa multumeasca, ci sa-si marturiseasca greseala, pacatul.

 

Sa dea Dumnezeu sa ascultam aceste cuvinte ale Scripturii: „Orice faceti cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in numele Domnului Isus si multumiti prin El lui Dumnezeu Tatal”. Si astfel, ceea ce intr-adevar putem face cu aprobarea Domnului Isus, adica in numele Lui, sa facem; dar ceea ce nu putem face cu aprobarea Domnului Isus, sau in numele Lui, lucrul acela sa-l evitam, daca vrem sa ne purtam ca niste adevarati credinciosi.

 

https://www.youtube.com/watch?v=MFVdxRf9E4g

 

////////////////////////////////// Imbracati in Domnul Isus Hristos

 

Text de memorat: „Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13,14)

 

Ţi s-a întâmplat până acum să scapi din mână un ou şi să-l vezi cum se sparge de podea? Probabil că da. Însă ceea ce nu ai văzut niciodată este refacerea oului spart, transformarea lui într-un ou întreg. Aşa ceva nu se întâmplă în realitate.

 

O lege fundamentală a lumii noastre este aceea că obiectele tind spre degradare şi spre dezordine. Dacă sunt lăsate în voia lor, lucrurile nu capătă mai multă energie, nu devin mai ordonate, nu capătă o structură, ci se degradează, se strică şi se distrug. Aceasta este realitatea care ne înconjoară şi pe care o simţim chiar şi în trupul nostru.

 

Ştiinţa a încercat să explice acest fenomen, dar nu avem nevoie de studii superioare ca să îl observăm. Am putea aminti aici un text dintr-un studiu anterior: „Pământul se va preface în zdrenţe ca o haină” (Is. 51,6).

 

Cu toate acestea, noi avem Evanghelia, Planul de Mântuire, care ne vorbeşte, în esenţă, despre restaurare, despre faptul că Dumnezeu poate să transforme tot ce este vechi, stricat şi degradat de păcat. El a promis că va face toate lucrurile noi.

 

Ultimul studiu din trimestrul acesta ne aduce în atenţie câteva simboluri vestimentare din Scriptură, care ne vorbesc despre această făgăduinţă

a înnoirii şi a restaurării.

 

Moştenitori prin făgăduinţă

Una dintre problemele controversate cu care s-a luptat biserica creştină încă de la începuturile ei, o temă esenţială a Reformei protestante, care continuă să fie dezbătută şi astăzi (chiar şi în biserica noastră), este cea a Evangheliei, a mântuirii, a modului în care suntem mântuiţi. În biserica din Galatia, Pavel a abordat problema direct, întrucât apăruse o învăţătură falsă, care ataca însăşi integritatea soliei Evangheliei.

 

1. Citeşte Galateni 3,26-29. Ce vrea să spună Pavel aici?

 

În versetul 27, Pavel afirmă că toţi cei care au fost botezaţi „s-au îmbrăcat” în Hristos. Deşi toţi erau păcătoşi, păcatele lor au fost spălate, hainele lor vechi şi murdare au fost aruncate şi acum erau „îmbrăcaţi” sau acoperiţi cu neprihănirea lui Isus.

 

Viaţa Sa, desăvârşirea Sa, caracterul Său au devenit ale lor. Toate făgăduinţele legământului au fost împli nite în Hristos, iar acum, fiind îmbrăcaţi în El, ei puteau cere împlinirea acestora în viaţa lor. Ei erau moştenitorii făgăduinţei făcute prima dată lui Avraam (Gen. 12,2.3), nu pe baza statutului social, a sexului sau a naţionalităţii, ci pe baza credinţei în Hristos.

 

2. Citeşte Romani 6,1-6. Cum ne ajută acest pasaj să înţelegem expresia „îmbrăcaţi în Hristos”?

 

A fi îmbrăcaţi în Hristos înseamnă mai mult decât a obţine un statut care ne permite să stăm în faţa lui Dumnezeu; prin îmbrăcarea în Hristos, creştinii devin una cu Hristos, ei se supun Lui şi, prin El, sunt înnoiţi, vindecaţi şi refăcuţi. Creştinii care refuză să-şi schimbe vechea fire, vechile obiceiuri, vechiul stil de viaţă trebuie să se uite în oglindă şi să vadă ce haină poartă de fapt!

 

Porţi haina lui Hristos? Haina pe care o porţi în public este aceeaşi cu cea pe care o porţi atunci când crezi că nu te vede nimeni? Ce îţi spune despre tine răspunsul la această întrebare?

 

Nu purtaţi de grijă firii pământeşti

Deşi teologia lui este profundă şi complicată, Pavel ne dovedeşte că poate fi foarte practic. Orice teologie şi orice versiune a Evangheliei care prezintă mântuirea numai din perspectiva condiţiilor care trebuie îndeplinite pierd din vedere esenţa. Creştinismul este strâns legat de Isus Hristos, de ceea ce a făcut El pentru omenire prin viaţa, moartea şi slujirea Sa ca Mare-Preot. Când devenim creştini, nu ne schimbăm doar statutul înaintea lui Dumnezeu, ci are loc în noi o schimbare, o înnoire, o naştere din nou – începem o viaţă nouă în Hristos.

 

3. Ce sfaturi practice le dă Pavel creştinilor? Romani 13

 

Cea mai mare parte a pasajului se ocupă de comportamentul creştinilor în calitate de buni cetăţeni şi vecini. Este o reluare a principiilor Legii care culminează cu cuvintele celebre: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (vers. 9). Totuşi, în versetele 11-14, tonul se schimbă într-o oarecare măsură.

 

La începutul capitolului, Pavel vorbeşte despre supunerea faţă de pu terile politice din vremea aceea, iar apoi trece la tema „împrejurărilor”, transmiţându-le credincioşilor mesajul că, date fiind vremurile în care trăiau, trebuiau să aibă mare grijă de felul cum se poartă. La sfârşitul capitolului, se dă îndemnul: „îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos” (vers. 14). Aici apare aceeaşi expresie ca în Galateni 3,27. Ambele versete ne transmit aceeaşi idee.

 

Contextul ne arată foarte clar la ce se referă Pavel în Romani 13. Versetele care preced acest îndemn şi versetele care îl urmează ne arată că a fi îmbrăcaţi în Hristos înseamnă a duce o viaţă de credinţă şi de ascultare. Verbul a îmbrăca apare şi în versetul 12: „Să ne îmbrăcăm cu armele luminii”. Hristos este Lumina lumii; cei care umblă în El, nu umblă în întuneric. Ei au renunţat la „faptele întunericului”, iar acum umblă în lumină.

 

Aşadar, îmbrăcarea în Hristos are de-a face cu dezvoltarea caracterului, cu comportamentul, cu dragostea faţă de semeni, cu reflectarea chipului lui Hristos. Într-un anumit sens, deşi lucrurile din jurul nostru se degradează continuu, cei care se îmbracă în Hristos trebuie să se refacă şi să se înnoiască neîncetat.

 

Cât de diferită ar fi viaţa ta, dacă ai fi îmbrăcat pe deplin în Hristos? Au mai rămas părţi din viaţa ta neacoperite, în care Domnul nu poate lucra?

 

Înnoirea

4. Citeşte Coloseni 3,1-10. Ce ne spun aceste versete?

 

Cercetătorii consideră că pasajul acesta (precum şi cele studiate anterior) fac referire la botez. (Eşti şi tu de aceeaşi părere?) Întâlnim şi aici, în cuvinte clare, ideea de înnoire, de regenerare, de o viaţă mai bună decât cea de dinainte. Când ne îmbrăcăm în Hristos, nu mai suntem cum eram înainte, nu mai trăim ca înainte. Pavel face aici legătura între ceea ce trăim acum în Hristos şi ceea ce vom trăi la revenirea Sa. Într-adevăr, de modul în care ne raportăm la prima Sa venire depinde ce se va întâmpla cu noi la a doua Sa venire!

 

5. Citeşte Efeseni 4,22-24. Ce altă idee subliniază Pavel aici?

 

Să observăm contrastul dintre „omul cel vechi” şi „omul cel nou”. În principiu, „omul cel vechi”, vechea fire, moare (fapt simbolizat prin botez) şi vine la existenţă „omul cel nou”, noua făptură în Hristos, care are un comportament creştin. Dacă citim contextul, înţelegem că avem de-a face cu o transformare a caracterului, a faptelor, a dimensiunii morale a fiinţei.

 

Tema aceasta este reluată în repetate rânduri. După ce devenim creştini prin botez, suntem oameni noi în Domnul; îmbrăcarea în Hristos nu se referă doar la îndreptăţire, la faptul că Hristos ne acoperă păcatele şi ne dă un nou statut înaintea lui Dumnezeu. Îmbrăcarea în Hristos înseamnă a deveni un om „făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul” (vers. 24).

 

Revezi pasajele studiate astăzi şi caută sfaturile referitoare la comportament. În ce privinţe trebuie să faci schimbări? Dacă întâmpini dificultăţi, caută o persoană de încredere şi cere-i să te înveţe cum să aplici mai bine în viaţa ta principiile Scripturii.

 

Cât ai clipi din ochi

6. Ce înseamnă a fi „îmbrăcaţi în Hristos”? Col. 3,10

 

Un număr nespus de mare de oameni au dat şi mai dau mărturie despre ceea ce a făcut Dumnezeu în ei şi prin ei. Mulţi dintre noi, deşi avem greşelile, luptele şi căderile noastre, dăm mărturie despre ce înseamnă să fim îmbrăcaţi în Hristos.

 

Totuşi, ca să fim sinceri, dacă ceea ce Hristos a făcut pentru noi nu ar avea în vedere decât viaţa aceasta, atunci sfârşitul nostru al tuturor ar fi mormântul. Mulţi dintre noi am suferit mult în viaţă pentru Domnul Isu şi pentru credinţa noastră. Deşi credinţa noastră a fost poate răsplătită, ce valoare are această răsplată în comparaţie cu răsplata pe care o vom primi la a doua Sa venire?

 

7. Despre ce speranţă ne vorbeşte Pavel în 1 Cor. 15,49-55?

 

În versetele 53 şi 54, întâlnim din nou verbul „a îmbrăca”. Însă Pavel adaugă aici o semnificaţie nouă. A fi îmbrăcaţi în Hristos nu înseamnă doar a purta chipul moral al lui Hristos, a reflecta caracterul Său şi a trăi principiile Sale.

 

Cu alte cuvinte, nu este doar o schimbare morală, nu este doar o schimbare de statut, ci include şi o schimbare fizică radicală. Trupul nostru muritor, bolnav şi degradat va fi îmbrăcat într-un trup asemănător cu trupul pe care l-a avut Isus după înviere. Aceasta este haina cea nouă! Aceasta este speranţa noastră, singura speranţă în care merită să ne punem încrederea (vezi 1 Cor. 15,12-19)!

 

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne dăm seama de fragilitatea şi de neputinţa trupului nostru. Gândeşte-te la speranţa pe care o avem în Isus. Ne poate oferi lumea aceasta ceva mai bun decât ceea ce ne promite Biblia aici?

 

Locuinţa noastră cerească

8. Citeşte 2 Corinteni 5,1-4. Ce ne spune Pavel aici? Ce speranţă ne este prezentată din nou?

 

Atâta timp cât suntem în lumea aceasta, atâta timp cât trăim în trupul acesta, în acest „cort”, „gemem”. Cine nu a gemut în acest „cort trupesc”? Citeşte capitolul anterior (2 Corinteni 4), unde se vorbeşte despre necazurile pe care le întâmpină creştinii în viaţă. Este adevărat că gemem, suferim şi murim, dar viaţa nu se termină aici. Noi avem făgăduinţa că vom primi „un locaş” ceresc.

 

9. Ce simboluri foloseşte Pavel în aceste versete pentru a înfăţişa existenţa noastră prezentă şi existenţa viitoare?

 

În unele scrieri antice, ideea de îmbrăcare era asociată cu ideea de locuire într-o casă. Nici îmbrăcămintea şi nici casa nu fac parte din noi, dar ne oferă protecţie şi adăpost (pe vremea lui Pavel, numele hainelor purtate de săraci provenea dintr-un cuvânt care însemna „casă mică”).

 

Pavel foloseşte mai multe simboluri, realizând o serie de contraste care subliniază aceeaşi idee: casa pământească trecătoare şi casa cerească veşnică; goliciunea, în contrast cu îmbrăcarea trupului; şi viaţa trecătoare (certitudinea morţii), în contrast cu viaţa veşnică în Hristos. Toate aceste simboluri ne vorbesc în fond despre un singur lucru: despre speranţa că, la revenirea lui Hristos, vom primi un trup nemuritor şi viaţa veşnică prin El.

 

Ce sens ar avea viaţa aceasta trecătoare, dacă nu am avea speranţa că există viaţa veşnică? Analizează toate argumentele care confirmă faptul că moartea nu este capătul vieţii. Pregăteşte-te să discuţi acest subiect în cadrul grupei.

 

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. „Sfârşitul luptei”.

 

„Toţi vor alcătui o familie fericită şi unită, vor fi îmbrăcaţi în veşminte de laudă şi de recunoştinţă – haina neprihănirii lui Hristos. Toată natura, în frumuseţea ei neîntrecută, Îi va aduce lui Dumnezeu o ofrandă neîntreruptă de laudă şi de adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Anii plini de bucurie vor trece unul după altul. Lumina lunii va fi precum lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare decât în prezent. Pe firmament, stelele dimineţii vor cânta împreună şi fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu şi Hristos se vor uni, declarând într-un glas: «Nu va mai fi păcat şi nici moarte».” – Ellen G. White, My Life Today, pag. 348

 

Întrebări pentru discuţie

 

1. Răspundeţi în cadrul grupei la întrebările finale din secţiunea de joi.

Cum vă puteţi ajuta reciproc, pentru ca să găsiţi speranţa în această făgăduinţă minunată? Cum îi puteţi ajuta pe cei care se îndoiesc?

 

2. Oamenii din zilele noastre au o mare încredere în ştiinţă. Mulţi consideră că ea este singura cale de cunoaştere a adevărului şi singura speranţă a omenirii. Gândiţi-vă de ce lucrul acesta este neadevărat, ţinând cont mai ales de ceea ce aţi descoperit în acest studiu. Ce speranţă ne poate oferi ştiinţa în ceea ce priveşte moartea, problema cea mai mare cu care ne confruntăm? De ce trebuie să ne punem speranţa în ceva „supranatural”, aşa cum ne îndeamnă aceste făgăduinţe?

 

3. Gândiţi-vă la întrebarea pusă de Pavel în Romani 7,24: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (o referire la o pedeapsă din vremea aceea, în care unui răufăcător i se agăţa de mijloc, cu un lanţ, un trup mort pe care trebuia să-l poarte după el). Ce răspuns dă Biblia la această întrebare?

 

4. Gândiţi-vă la sensul expresiei „îmbrăcaţi în Hristos”. Cum aplicăm ideea aceasta la obiceiurile noastre, la practicile noastre, la gândurile noastre, la atitudinile faţă de alţii etc. Cât de bine reflectăm chipul lui

Hristos în aceste domenii? Cu toţii ne luptăm cu înclinaţii spre păcat cultivate şi moştenite. Ce decizii conştiente putem lua, ca să trăim aşa cum se cuvine? Cum putem să ne ajutăm unii pe alţii pentru a trăi principiile biblice

 

http://www.7adventist.com/studiu/imbracati-in-domnul-isus-hristos/

 

 

////////////////////////////////////////////// Cunoasterea personala a lui Dumnezeu. Afla principiile care stau la baza relatiei noastre cu Dumnezeu

 

 

Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu? Aştepţi să te lovească un fulger? Te dedici ca de-acum încolo să faci fapte bune, virtuoase sau religioase? Sau devii o persoană mai bună… astfel încât Dumnezeu să te poată accepta? Ei bine, NICI UNUL dintre aceste lucruri nu-ţi aduce aşa ceva. În Biblie Dumnezeu ne-a arătat clar cum Îl putem cunoaşte. Iată în continuare cum poţi începe o relaţie personală cu Dumnezeu… chiar acum…

 

 

 

Principiul unu: Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.

 

Dumnezeu te-a creat. Dar nu numai te-a creat, ci te şi iubeşte… atât de mult încât doreşte să-L cunoşti acum şi să-ţi petreci veşnicia alături de El. Iisus a spus: „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”1

 

Iisus a venit pentru ca fiecare dintre noi să Îl poată cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu în mod personal. Numai Iisus poate da sens vieţii şi poate dărui un scop în viaţă.

 

Ce ne împiedică să-L cunoaştem pe Dumnezeu? …

 

 

 

Principiul doi: Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.

 

Adevărul este că toţi simţim această despărţire… este o depărtare de Dumnezeu pricinuită de păcatele noastre. Biblia ne spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui….”2

 

În adâncul sufletului nostru putem simţi indiferenţă faţă de Dumnezeu şi căile Sale sau răzvrătire făţişă… Orice ar fi, este o dovadă a ceea ce Biblia numeşte „păcat”.

 

Păcatul aduce moarte în viaţa noastră – despărţirea spirituală de Dumnezeu.3 Chiar dacă facem mari eforturi ca să ne apropiem de Dumnezeu, acestea sunt sortite eşecului.

 

Imaginea aceasta arată ce mare este prăpastia dintre noi şi Dumnezeu. Săgeţile ilustrează strădaniile noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Putem încerca să facem fapte bune sau să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu printr-o viaţă decentă sau o filozofie de viaţă morală. Însă strădaniile noastre nu pot face să dispară păcatele noastre…

 

Cum trecem peste această prăpastie? …

 

 

 

Principiul trei: Iisus Hristos este singura soluţie – găsită de Dumnezeu – pentru a ne ierta păcatele. Prin El putem cunoaşte planul lui Dumnezeu cu viaţa noastră şi putem avea parte de dragostea Sa.

 

Alt adevăr este că merităm să plătim pentru păcatele noastre. Problema este însă că plata păcatului este moartea. Dar Iisus Hristos a murit în locul nostru, din dragoste pentru noi, ca să nu fie nevoie să murim fără Dumnezeu. Pe Cruce Iisus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, plătind astfel pentru ele. „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu..”4 „…El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui…”5 Fiindcă Iisus a murit pe cruce în locul nostru, acum nu mai este nevoie să trăim despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre.

 

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”6

 

După ce Iisus a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi.7 Astfel ne-a dovedit pentru totdeauna că are dreptul de a promite viaţa veşnică – că este, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. De aceea a spus Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”8

 

El ne spune cum putem începe o relaţie cu El chiar acum… în loc să ne străduim şi mai tare să ajungem singuri la Dumnezeu. Iisus spune: „Veniţi la Mine….” „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…”9 Iisus a suferit la Cruce tocmai datorită dragostei care ne-o poartă. Iar acum ne invită să venim la El, ca să putem începe o relaţie personală cu Dumnezeu.

 

Nu este suficient să ştim ce anume a făcut Isus pentru noi şi ce ne oferă. Pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu, trebuie să-L primim în viaţa noastră…

 

 

 

Principiul patru: Fiecare dintre noi trebuia să ia decizia de a-L primi personal pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor.

 

Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”10

 

Îl putem primi pe Iisus prin credinţă. Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”11

 

Să-L primeşti pe Isus înseamnă să crezi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu – după cum a spus chiar El – şi apoi să-L inviţi să te călăuzească şi să te îndrume în viaţă.12 Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.”13

 

Şi iată chiar invitaţia lui Isus. El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”14

 

Cum vei răspunde la invitaţia lui Dumnezeu?

 

Gândeşte-te puţin la aceste două cercuri.

 

 

Viaţa dusă pe

cont propriu

 

 Eul se află la cârma vieţii

 

 Iisus nu-Şi găseşte loc în această viaţă

 

 Deciziile se iau şi acţiunile se fac numai sub îndrumarea eului, ceea ce duce adesea la frustrare

 

 

 

Viaţa dusă sub

îndrumarea lui Hristos

 

 Iisus Se află la cârma vieţii

 

 Eul este supus lui Iisus

 

 Persoana respectivă vede influenţa şi îndrumarea lui Iisus în viaţa sa

 

 

Care cerc descrie cel mai bine viaţa ta?

 

Care cerc ai dori să descrie viaţa ta?

 

Începe o relaţie cu Iisus Hristos…

 

 

 

Îl poţi primi pe Hristos în viaţa ta chiar acum. Nu uita cuvintele lui Iisus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”15 Dacă ai dori să răspunzi invitaţiei Sale, iată cum o poţi face.

 

Cuvintele exacte pe care le foloseşti pentru a te dedica lui Dumnezeu nu sunt importante; căci El ştie ce intenţii te animă. Dacă nu eşti sigur cum să te rogi, rugăciunea de mai jos îţi poate fi de ajutor:

 

„Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te cunosc; îmi doresc să vii în viaţa mea. Îţi multumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele, ca să mă poţi accepta pe deplin. Numai Tu îmi poţi da puterea de a mă schimba şi de a deveni aşa cum doreşti Tu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi că îmi dăruieşti viaţa veşnică alături de Dumnezeu. Acum îmi predau viaţa Tie; Te rog să faci ce doreşti cu ea. Amin.”

 

Dacă ai fost sincer când L-ai rugat pe Isus să vină în viaţa ta, atunci din acea clipă El este în viaţa ta, după cum a promis. Ai de acum o relaţie personală cu Dumnezeu!

 

Ei bine, te aşteaptă o viaţă întreagă de… schimbări, care te vor ajuta să te maturizezi. Acesta este un proces care are loc pe măsură ce Îl cunoşti tot mai bine pe Dumnezeu citind Biblia, rugându-te şi având relaţii cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze! https://www.everystudent.ro/a/cunoasterea.html

 

 

////////////////////////////////////////////////// Ce Înseamnă să Împlineşti Legea, Romani 8:3-4

Resource by John Piper

Scripture: Romans 8:3–4   

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

 

Întrebarea de astăzi este foarte practică şi incredibil de importantă. Ce vrea să spună Pavel în versetul 4 atunci când spune că ţelul morţii lui Hristos este “ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”?

 

Am menţionat săptămâna trecută faptul că unii cred că aceasta înseamnă că Hristos a împlinit Legea pentru noi atunci când a ascultat în mod desăvârșit de ea şi când a murit ca şi jertfă desăvârşită pentru noi. Noi suntem desăvârşiţi în El având desăvârşirea Lui şi suntem iertaţi în El prin sângele Lui. Cred că lucrul acesta este adevărat şi este fundamental pentru toate celelalte lucruri. Dar nu cred că este mesajul versetului 4. Şi motivul pentru care nu cred aşa ceva, este pentru că nu se potriveşte cu ceea ce spun cuvintele acestui verset. Versetul 4 spune că scopul morţii lui Hristos este “ca porunca Legii să fie împlinită în noi.” Nu spune că Legea trebuie să fie împlinită pentru noi. Este adevărat că Legea trebuie să fie împlinită pentru noi, şi aş spune că lucrul acesta rezultă din Romani 5:19. Dar nu acesta este mesajul versetului 4. Apoi Pavel pune accentul în mod specific pe trăirea noastră ca şi modul în care va avea loc această împlinire a poruncii Legii: “ … pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim … după îndemnurile Duhului.”

 

Deci întrebarea mea este: Cum împlinim noi porunca Legii? Şi în mod specific, cum poate “trăirea” mea prin Duhul – care este întotdeauna imperfectă în această viaţă – să împlinească Legea lui Dumnezeu care este sfântă, dreaptă şi bună? Se poate ca Legea sfântă a lui Dumnezeu şi standardul divin să ne spună “Binişor este îndeajuns”?

 

Vreau să răspund la această întrebare cu un rezumat în 12 Teze, un rezumat cuprinzător al relaţiei creştinului cu Legea, ca să putem clarifica care este poziţia noastră atotcuprinzăoare şi să putem merge apoi mai departe cu Romani 8 fără să trebuiască să mai reclădim aceste lucruri mereu şi mereu.

 

TEZA 1

Împlinirea poruncii Legii din Romani 8:4 se referă la o viaţă de dragoste autentică faţă de oameni.

 

Romani 13:8-10

 

Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. Din cauza aceasta poruncile: „SĂ NU PREACURVEŞTI, SĂ NU FURI, SĂ NU FACI NICIO MĂRTURISIRE MINCINOASĂ, SĂ NU POFTEŞTI”, şi orice altă poruncă, sunt sumarizate în porunca care spune: „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.” Dragostea nu face rău aproapelui: aşadar dragostea este împlinirea Legii.

 

Galateni 5:13-18

 

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.” Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniti poftele firii pământeşti … Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. (Comparaţi cu Romani 7:4, 6).

 

Matei 7:12

 

Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.

 

Matei 22:37-40

 

Isus i-a răspuns: „SĂ IUBEŞTI PE DOMNUL, DUMNEZEUL TĂU, CU TOATĂ INIMA TA, CU TOT SUFLETUL TĂU, ŞI CU TOT CUGETUL TĂU.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”

 

TEZA 2

Împlinirea Legii de către noi, prin dragostea pe care o avem faţă de alţii, nu este baza îndreptăţirii noastre. Baza îndreptăţirii este numai ascultarea lui Hristos şi vărsarea Lui de sânge, care ne sunt creditate doar prin credinţă înainte ca noi să facem orice faptă bună. Împlinirea Legii de către noi este roada şi dovada faptului că suntem îndreptăţiţi (justificaţi) prin credinţă.

 

Romani 3:24-25

 

Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

 

Romani 5:19

 

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

 

Romani 8:3

 

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.

 

2 Corinteni 5:21

 

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

 

Romani 3:20-22

 

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

 

Romani 3:28

 

Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

 

Romani 4:4-5

 

Însa, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

 

TEZA 3

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii nu se înfaptuieşte în propria noastră putere ci prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt.

 

Romani 8:4

 

… pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

 

Galateni 5:22-23

 

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

 

Galateni 5:13-16

 

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.” … Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

 

TEZA 4

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul, se face prin credinţă, adică, prin a fi satisfăcuţi cu tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Hristos – perseverenţa aceleiaşi credinţe care îndreptăţeşte.

 

Galateni 3: 5

 

Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

 

Galateni 5:6

 

Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

 

1 Timotei 1:5

 

Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.

 

TEZA 5

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul prin credinţă, nu este o dragoste desăvârşită în viaţa aceasta.

 

Romani 7:15

 

Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

 

Romani 7:19

 

Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

 

Romani 7:23-25

 

Dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

 

Filipeni 3:12

 

Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

 

TEZA 6

Dar împlinirea perfectă a Legii de către mine prin dragostea fața de alţii, prin Duhul prin credinţă, va deveni desăvârşită când voi muri sau când vine Hristos, şi voi trăi în veci în desăvârşirea dragostei.

 

Romani 8:30

 

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

 

Filipeni 1:6

 

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

 

Evrei 12:22-23

 

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, … de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.

 

TEZA 7

Chiar dacă într-o zi voi fi desăvârşit în dragoste, totalitatea existenţei mele nu va fi niciodată una desăvârşită pentru că va include întotdeauna primul capitol al stării mele corupte. Voi fi întotdeauna un păcătos iertat şi voi avea întotdeauna nevoie de o neprihănire imputată mie, străină mie, şi de un Înlocuitor care să ia asupra Lui păcatul meu pentru ca să am o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta Hristos va fi slăvit pe veci în mântuirea mea. Voi depinde pe veci de neprihănirea Lui şi de jertfa Lui.

 

TEZA 8

Chiar dacă este încă nedesăvârşită, dragostea aceasta dependentă de Duhul, care-L preamăreşte pe Hristos (care este esenţialmente bucuria jertfitoare-de-sine spre binele temporar şi veşnic al altora, 2 Corinteni 8:1-2, 8) este direcţia adevărată şi reală a vieţii pe care o cere Legea. În această viaţă avem o direcţie nouă, nu o desăvârşire deplină. Această direcţie este ceea ce cere Legea de la noi în drumul nostru spre perfecţiune. Vedeţi referinţele de la teza 1.

 

TEZA 9

Această împlinire a Legii Vechiului Testament prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul prin credinţă, este câteodată numită “legea libertăţii” sau “legea lui Hristos.”

 

9.1 Atunci când împlinirea Legii este numită “legea libertăţii” înseamnă că noi ca şi creştini urmărim dragostea fiind eliberaţi de păzirea legii ca şi bază a îndreptăţirii noastre sau ca şi putere pentru sfinţirea noastră. Ci urmărim dragostea prin “legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” (Romani 8:2). Privim la Duhul lui Hristos pentru transformarea noastră astfel că dragostea curge prin putere din interior, şi nu prin presiune din exterior. Legea libertăţii este călăuzirea Duhului, şi “acolo unde este Duhul este libertatea” (2 Corinteni 3:17).

 

Iacov 1:25

 

Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

 

Iacov 2:10-12

 

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „SĂ NU PREACURVEŞTI”, a zis şi: „SĂ NU UCIZI”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei.

 

Galateni 5:1

 

Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.

 

2 Corinteni 3:17-18

 

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi *suntem schimbaţi *în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

 

9.2 Când împlinirea Legii este numită “legea lui Hristos,” înseamnă că alergarea noastră după dragoste este călăuzită şi împuternicită de viaţa, cuvântul şi Duhul lui Isus Hristos. Legea lui Hristos nu este o nouă listă de comportamente exterioare ci o nouă Comoară şi un nou Stăpân lăuntric. El ne-a dat o “nouă poruncă” (“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii,” Ioan 13:34). Dar acest standard al dragostei este viaţa şi puterea unei persoane care locuieşte în noi prin Duhul. Noi urmărim dragostea din perspectiva “legii lui Hristos” privind la Hristos ca la neprihănirea noastră atot-suficientă, Comoara noastră atot-satisfăcătoare, Protecţia şi Ajutorul nostru atot-suficient, şi sfătuitorul şi călăuza noastră atot-înţeleaptă.

 

1 Corinteni 9:21

 

Cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt [în, nu sub] legea lui Hristos); ca să câştig pe cei fără lege.

 

Galateni 6:2

 

Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

 

TEZA 10

Legea Vechiului Testament poate fi înţeleasă într-un sens restrâns ca şi un set de porunci, sau într-un sens mai larg ca şi toată învăţătura Pentateuhului, sau chiar ca totalitatea instrucţiunilor lui Dumnezeu, acolo unde Dumnezeu dă instrucţiuni.

 

10.1 Într-un sens restrâns cineva ar putea gândi că Legea porunceşte o ascultare perfectă care, dacă am putea-o împlini prin credinţă, ar deveni neprihănirea şi îndreptăţirea noastră. Dar, din cauza păcatului nostru, Legea nu dă viaţă în felul acesta (Galateni 3:21), ci ne întemniţează ca să ne îndreptăm privirea dinspre păzirea Legii înspre Hristos, pentru ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în El.

 

Galateni 3:21-25

 

Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, atunci neprihănirea ar veni cu adevărat din Lege. Dar Scriptura i-a întemniţat pe toţi sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. Însa înainte de venirea credinţei, noi eram ţinuţi sub paza Legii, fiind întemniţaţi faţă de credinţa care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea a devenit îndrumătorul nostru ca să ne călăuzească la Hristos, pentru ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. Însă acum, odată ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

 

10.2 În sensul mai larg al întregului Pentateuh sau al întregului Vechi Testament, am putea să ne gândim la Lege nu doar ca la ceva care are cerințe de la noi, ci şi ca la ceva care le arată păcătoşilor o cale pentru ca aceştia să fie îndreptăţiţi prin credinţă fără fapte, şi să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu umblând în dragoste (Geneza 15:6; Romani 4:3; Galateni 3:6).

 

Romani 3:19-22

 

Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire; pe care o dă Dumnezeu, fără lege – *despre ea mărturisesc Legea şi proorocii *- şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

 

TEZA 11

Atunci când Legea este înţeleasă în întregimea ei, scopul ei este ca toată slava să-i fie dată lui Isus Hristos, El fiind Cel care conferă singura bază pentru neprihănirea care ne este imputată prin credinţă (îndreptăţire), şi singura putere pentru neprihănirea care ne este dăruită (=dragostea care împlineşte Legea) prin credinţă (sfinţire).

 

Romani 5:19

 

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

 

Romani 10:4

 

Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

 

2 Corinteni 5:21

 

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

 

Filipeni 3:8-9

 

Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere … ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

 

Filipeni 1:11

 

… plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

 

TEZA 12

Ca urmare, voi rezuma în trei puncte răspunsul la întrebarea, “Cum pot ascultarea mea imperfectă şi dragostea mea imperfectă să împlineasca Legea perfectă a lui Dumnezeu?”

 

12.1 Mai întâi, dragostea mea imperfectă este, fără îndoială, o dragoste dependentă de Dumnezeu, împuternicită de Duhul, care-L preamăreşte pe Hristos, şi care se bazează pe îndreptăţirea mea şi nu este un mijloc pentru obţinerea îndreptăţirii mele. Şi de aceea dragostea este noua direcţie către care ţintea Legea şi pe care a promis-o noul legământ. Pe scurt, dragostea ca şi roadă a credinţei care-L preamăreşte pe Hristos este dragostea către care ţintea Legea.

 

12.2 în al doilea rând, dragostea mea imperfectă este primul rod al unei desăvârşiri finale pe care o va împlini Hristos în mine la venirea Sa. Romani 8:4 nu spune că toată împlinirea Legii se petrece acum. Dar noi începem acum să trăim după îndemnurile Duhului şi tot acum începem să împlinim şi Legea.

 

12.3 În final, dragostea mea imperfectă este roada credinţei mele în Isus, iar Isus este îndreptăţirea mea perfectă înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, singura păzire a Legii de care depind eu, ca şi bază a îndreptăţirii mele, este păzirea Legii de către Isus. El a împlinit Legea în mod desăvârşit, pe când eu nu o pot împlini astfel. Eu nu voi putea niciodată să trăiesc pe tot parcursul veşniciei o viaţă perfectă pe care să i-o ofer lui Dumnezeu. Acceptarea vieţii mele pentru veşnicia întreagă va depinde întotdeauna de desăvârşirea lui Isus, care îmi este oferită mie. Dragostea mea imperfectă de acum şi dragostea mea perfectă de mai târziu va fi întotdeauna roada credinţei care priveşte la Isus, singura mea desăvârşire. În final Legea este împlinită în mod imperfect în mine pentru că a fost împlinită în mod perfect în El . Imperfecţiunea mea este un indicator care arată înspre perfecţiunea Lui, iar indicatorul acesta este cel către care ţinteşte Legea.

 

CONCLUZIE

Ori de câte ori priviţi în Scriptură priviţi la Isus. Lăsaţi ca orice pasaj să vă spună ceva despre Tatăl lui Isus şi Duhul lui Isus şi astfel, să vă spună ceva despre Isus. Faceţi din aceasta ţelul vostru de fiecare dată când folosiţi Scriptura, pentru ca să-L vedeţi şi să-L savuraţi tot mai mult pe Hristos. Căutaţi după comori care să vă satisfacă sufletul tot mai mult în El. În felul acesta Duhul lui Hristos va fi la lucru ca să vă transforme după chipul Său. Ţelul legii va fi împlinit tot mai mult în viaţa voastră. Şi Îl veţi preamări pe Hristos în viaţa voastră până când va veni El ca să desăvârşească lucrarea pe care a început-o.

 

John Piper (@JohnPiper) is founder and teacher of desiringGod.org and chancellor of Bethlehem College & Seminary. For 33 years, he served as pastor of Bethlehem Baptist Church, Minneapolis, Minnesota. He is author of more than 50 books, including Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist and most recently Providence.

 

https://www.desiringgod.org/messages/what-does-it-mean-to-fulfill-the-law-in-romans-8-3-4?lang=ro

 

///////////////////////////////////////// Ce inseamna ca Isus este Mielul lui Dumnezeu?

Când Isus este numit Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29, Ioan 1:36), se referă la faptul că El este sacrificiul, perfect şi suprem, pentru păcat. Pentru a înțelege cine a fost Isus Hristos şi ce a făcut El, trebuie să începem cu Vechiul Testament, care conține profeții privind venirea lui Hristos ca “jertfă pentru păcat” (Isaia 53:10). De fapt, întregul sistem al sacrificării stabilit de către Dumnezeu în Vechiul Testament a pregătit terenul pentru venirea lui Isus Hristos, sacrificiul perfect pe care Dumnezeu L-a oferit ca răscumpărare pentru păcatele poporului Său (Romani 8:3; Evrei:10). Sacrificarea mieilor a jucat un rol foarte important în viața religioasă a evreilor.

 

Când Ioan Botezătorul s-a referit la Isus ca fiind “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29), este posibil ca evreii care l-au auzit să se fi gândit imediat la unul dintre cele mai importante sacrificii.

 

Cum perioada Paştelui se apropie, primul gând care poate apărea este sacificarea unui miel de Paşte. Sărbătoarea Paştelui era una dintre principalele sărbători la evrei în amintirea eliberării evreilor de către Dumnezeu din robia la care erau supuşi în Egipt. De fapt, sacrificarea unui miel de Paşte şi stropirea tocurilor de la uşi cu sânge (Exod 12:11-13) este o imagine frumoasă a lucrării ispăşitoare pe care Hristos a făcut-o pe cruce. Cei pentru care El a murit sunt acoperiți de sângele Său, protejându-ne de îngerul (spiritual) al morții.

 

Un alt sacrificiu important care implica mieii era sacrificiul zilnic de la templul din Ierusalim. În fiecare dimineață şi seară, un miel era sacrificat în templu pentru păcatele poporului (Exod 29:38-42). Aceste sacrificii zilnice, ca toate celelalte, se făceau cu scopul de a arăta oamenilor spre sacrificiul perfect al lui Hristos pe cruce. De fapt, timpul la care Isus a murit pe cruce corespunde timpului la care se făcea sacrificiul de seară la templu. Evreii de la acea vreme ar fi trebuit să fie familiarizați cu profeții Vechiului Testament , Ieremia şi Isaia, care le-a spus mai dinainte de venirea Celui ce va fi adus “ca un miel dus la tăiere” (Ieremia 11:19; Isaia 53:7) şi ale cărui suferințe şi sacrificiu va furniza răscumpărarea poporului Israel. Bine înțeles, acea Persoană nu era alta decât Isus Hristos, “Mielul lui Dumnezeu”.

 

Deşi ideea unui sistem al sacrificării poate părea ciudat pentru noi astăzi, conceptul plății sau răscumpărării este încă unul pe care îl putem înțelege cu uşurință. Ştim că plata păcatului este moartea (Romani 6:23) şi că păcatul nostru ne desparte de Dumnezeu.

De asemenea, ştim că Biblia ne învață că toți suntem păcătoşi şi nici unul dintre noi nu este neprihănit înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:23).

Din cauza păcatului nostru, suntem separați de Dumnezeu şi ne facem vinovați înaintea Lui.

De aceea, singura speranță pe care o putem avea este în cazul în care El asigură o cale prin ca noi să fim împăcați cu El, şi tocmai acest lucru a făcut El când L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos să moară pe cruce.

 

Hristos a murit pentru a face ispăşirea pentru păcat şi să plătească amenda pentru păcatele tuturor celor ce cred în El.

 

Prin moartea Sa pe cruce, ca sacrificiu perfect al lui Dumnezeu pentru păcat şi prin învierea Sa trei zile mai târziu putem avea acum viața veşnică, în cazul în care credem în El. O parte din glorioasa Veste Bună a Evangheliei este faptul că Dumnezeu Însuşi a furnizat jertfa care ispăşeşte păcatele noastre, fapt ce este declarat atât de clar în 1 Petru 1:18-21: “căci ştiți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deşert de viețuire, pe care-l moşteniserăți de la părinții voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi, care, prin El sunteți credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morți, şi I-a dat slavă pentru ca, credința şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.”

 sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-Mielul-Dumnezeu.html

 

 

//////////////////////////////////////// DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU- Psalmul 23

 

Ioan Balaciu – Zărand  

 

Psalmul 23 este probabil cel mai iubit text al Vechiului Testament. Este corespondentul lui Ioan 3.16 din Noul Testament. Este iubit pentru că este scurt, dinamic, uşor de memorat. Este iubit pentru că vorbeşte despre o relaţie personală cu Dumnezeu pe care fiecare credincios doreşte să o aibă. Este un psalm foarte personal. Vorbeşte despre mine şi Domnul. Nu cuprinde alte persoane.

 

Psalmul 23 este iubit şi pentru că nu se concentrează pe probleme ci pe soluţii. Cât de bine te simţi când ai probleme să-ţi vorbească cineva despre soluţii! De aceea, Psalmul 23 ne face bine întotdeauna. David a fost şi el un om cu probleme, însă Domnul i-a oferit soluţii. Nu ştiu când a scris David psalmul acesta: la tinereţe sau la bătrâneţe. Ştiu precis însă că ne face bine tuturor: şi celor tineri şi celor bătrâni.

 

 Psalmul 23 este iubit şi pentru că nu este un psalm teologic. Este foarte practic. Vorbeşte despre experienţa noastră cu Dumnezeu în procesul de trăire a vieţii. Nu este despre ce credem. Este despre cum trăim. David şi-a avut propria lui experienţă cu Domnul, aşa cum fiecare din noi o avem. L-a cunoscut pe Domnul din tinereţea lui. Poate că nu fiecare din noi am avut harul acesta. Important este să avem o asemenea experienţă.

 

Relaţia lui David cu Domnul a fost una puternică de la-nceput. Vă amintiţi încrederea lui în Dumnezeu pe când lupta cu leul şi cu ursul pe vremea când păştea oile tatălui său. Vă amintiţi cum l-a biruit pe Goliat în Numele Domnului Oştirilor. Vă amintiţi cum Domnul l-a uns împărat şi l-a făcut biruitor în lupta cu Saul. Toate aceste experienţe i-au marcat viaţa.

 

Viaţa noastră este marcată de asemenea, de experienţele pe care le avem cu Dumnezeu. Creştinismul nostru este dat de soluţiile pe care le primim din partea lui Dumnezeu la problemele noastre şi de modul în care le aplicăm la trăirea de fiecare zi. Nu este nici o filozofie. Trăirea arată credinţa pe care o avem.

 

Psalmul acesta este iubit pentru că este viu. Se referă la viaţa reală. Dumnezeu mi-a pus pe inimă să predic duminica aceasta din Psalmul 23. Iubesc psalmul acesta pentru că este povestea vieţii mele. Am avut parte de  experienţe cu Dumnezeu încă din tinereţea mea. Vă chem şi pe dvs. la o trăire reală cu Dumnezeu. Vă chem la un creştinism veritabil. Vă chem la o relaţie cu Dumnezeu puternică care să ne determine viaţa.

 

Când spun aceasta nu mă refer la faptul de a citi mai mult biblia, de a veni mai des la biserică, de a ne ruga mai mult. Toate aceste lucruri sunt doar mijloace pentru atingerea scopului. Scopul este cultivarea relaţiei de intimitate cu Dumnezeu, trăirea unei vieţi de parteneriat cu Dumnezeu cu privire la toate elementele vieţii până în cele mai mici detalii.

 

Psalmul 23 ne ajută la aceasta. Cineva spunea că Psalmul acesta este atât de important încât ar putea fi considerat una dintre cele 7 minuni ale lumii, pentru că are putere să ne schimbe viaţa. Este adevărat lucrul acesta. Mă rog ca Dumnezeu să-Şi facă lucrarea! Mă rog ca Dumnezeu să-şi binecuvânteze Cuvântul cu putere! Vă rog să priviţi fiecare bucăţică din psalm ca pe o bucăţică de revelaţie. Deschide-ţivă inima şi aşteptaţi ca Dumnezeu să vă vorbească în mod direct şi personal prin mesajul acesta! Dumnezeu ne poate schimba viaţa!

 

Haideţi să trecem la elementele textului:

 

Domnul este Păstorul meu

 

Încă de la-nceput suntem introduşi într-o problemă de relaţie de mare intimitate: „Domnul este Păstorul meu”. Fiecare om tânjeşte după o asemenea relaţie. Religie înseamnă relaţie. Relaţia este între om şi Dumnezeu. Dumnezeu este prezentat aici ca „Domnul”. Dumnezeu are multe nume în Biblie: Jehova, Elohim, El Şadai. Nu este folosit nici unul dintre ele aici. Nu este vorba despre Dumnezeul cel Mareşi Puternic care a creat cerurile şi pământul. Este vorba despre Dumnezeul cel iubitor care ni se oferă pe Sine într-o relaţie de iubire. Este vorba de „Domnul”. 

 

„Domnul este”. Este vorba de timpul prezent. „Domnul” se apropie de mine acum şi aici. Domnul este cu mine în prezent. Nu oarecând în trecut sau cândva în viitor. Totul este foarte precis: „Domnul este” prezent în relaţie chiar acum şi aici. El este pe „on”. Ce mângâiere este să ştim lucrul acesta.

 

„Domnul este” prezent în relaţie chiar acum şi aici. El este pe „on”. Ce mângâiere este să ştim lucrul acesta.

 

„Domnul este Păstorul meu”. Interesantă relaţie: oaie – Păstor. Oare de ce metafora aceasta. Nu este singurul loc în biblie unde creştinii sunt consideraţi „oi” (Ioan 10). Oaia are o natură diferită de a multor alte animale. Oaia este diferită de porc, de vulpe, de lup. Oaia are un anume caracter compatibil cu ce ar trebui să fie un creştin. În schimb, oaia este un animal fără orientare. Se rătăceşte uşor: „fiecare îşi vedea de drumul lui”, Isaia 53.6. Oaia nu are direcţie. Nu ştie de unde vine şi unde merge. Oaia este mulţumită cu sine. Mănâncă ce găseşte în faţa ei. În plus, oaia nu are instictul pericolului. Nu-i pasă ce i se poate-ntâmpla. Oaia nu are un sistem propriu de apărare. Nici măcar nu ştie să strige. Preferă mai degrabă să tacă. În ciuda caracterului bun al naturii sale, oaia este extrem de vulnerabilă. Are mare nevoie de protecţie. Oaia nu se poate descurca fără păstor. Nevoia de păstor este atât de mare încât nu se poate concepe ca oaia să se descurce singură într-o asemenea lume.

 

De aceea ne este dată ilustraţia aceasta. Domnul Isus a spus: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”, Ioan 15.5. Tot El a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun”, Ioan 10.14. Isus ne iubeşte. El Şi-a dat viaţa pentru noi: „Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi”, Ioan 10.10. Expresia: „Domnul este Păstorul meu” presupune o relaţie de cunoaştere: „Îmi cunosc oile şi ele mă cunosc pe Mine”, Ioan 10.14. Isus ne cunoaşte natura, temperamentul, caracterul. Isus ne cunoaşte familia: părinţi, bunici, fraţi şi surori. Isus ne cunoaşte bucuriile şi necazurile. Isus ne cunoaşte trecutul şi cunoaşte calea spre viitor. El ştie totul despre noi în trecut şi cunoaşte calea pe care urmează să mergem. Iată de ce este imperios necesar pentru noi ca „oi” să ne menţinem într-o strânsă legătură cu Păstorul.

 

Nu voi duce lipsă de nimic

 

Să facem un pas mai departe: „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic”. Vă rog să ridicaţi mâna cei care puteţi spune: „Domnul este Păstorul meu”. Mulţumesc. Vă rog să ridicaţi mâna acum cei care puteţi spune: „nu duc lipsă de nimic”. La ce se referă expresia aceasta? Cu siguranţă nu se referă la o viaţă de lux. Ştiţi cui le lipsesc cele mai multe lucruri? Celor bogaţi. Oamenii mai săraci se mulţumesc cu mai puţin. Oamenilor bogaţi în schimb le lipsesc multe lucruri. Cu cât au mai mult cu atât le lipsesc mai multe lucruri. Este interesant, nu-i aşa? Psalmistul se referă aici la altfel de bogăţii decât cele materiale.

 

Avem aici o promisiune. Dacă în experienţa mea de viaţă se va dovedi că Domnul este cu adevărat Păstorul meu, consecinţa unei astfel de trăiri va fi că: „nu voi duce lipsă de nimic”. Tot ce Păstorul intenţionează să-mi dea, va ajunge la mine. Nu voi fi lipsit de nici unul din lucrurile pe care Păstorul are planificat să mi le dea.

 

Faptul acesta este o certitidine. În măsura în care voi fi tot mai mult dăruit  Domnului prin a-mi cultiva relaţia cu El, mă voi bucura tot mai mult de El şi voi beneficia tot mai mult de binecuvântările ce decurg din această relaţie. Faptul că „Domnul este Păstorul meu” în prezent, îmi garantează faptul că „nu voi duce lipsă de nimic” din prezent către viitor. Lucrul acesta îmi aduce siguranţă şi mângâiere. 

 

De fapt, întregul psalm este o prezentare a ce primesc din partea Domnului ca urmare a faptului că-mi este Păstor. La ce anume mă conduce. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom urmări împreună enumerarea beneficiilor faptului de a-L avea pe Isus ca Păstor şi vom ajunge cu siguranţă la aceeaşi concluzie cu psalmistul: „paharul meu este plin de dă peste el” sau „da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele”.

 

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă

 

Una dintre beneficiile faptului că Isus îmi este Păstor, este purtarea de grijă pentru toate cele necesare vieţii. Trăind într-o lume materială, mintea noastră fuge imediat înspre nevoile fizice. Dumnezeu ştie acesta şi nu exclude pâinea de fiecare zi de pe lista purtării de grijă. Expresiile „El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă” se referă şi la purtarea de grijă pentru lucrurile necesare vieţii, simbolizate aici prin hrană şi băutură, fără de care nu se poate trăi.

 

Mesajul din spatele acestor expresii este însă cu mult mai profund. Domnul Isus ne poartă de grijă şi pentru nevoie spirituale, sufleteşti, cu mult mai importante decât cele materiale. Isus a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”, Matei 4.4. „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui”, Ioan 4.34.

 

Isus a spus de asemenea: „Eu sunt Pâinea vieţii„, „Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”, Ioan 6.48, 51. Femeii samaritence la fântână Isus i-a spus: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-I va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică„, Ioan 4.13-14.”

 

Expresiile „păşuni verzi” şi „ape de odihnă” se referă la Hristos, la Fiinţa Lui, la Dumnezeu care mi se dăruie pe Sine. Nu este uşor să înţelegem lucrul acesta pentru că n-a fost înţeles nici atunci. Nu putem trăi fără resurse. Resursa noastră spirituală este El, este Hristos, este Persoana Lui, nu altceva, nu altcineva şi nu alte lucruri. Suntem chemaţi să ne legăm de El, să ne-nfruptăm din El, să ne hrănim cu El.

 

Isus a spus: „După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine”, Ioan 6.57. Isus trăieşte prin Tatăl şi noi trăim prin El. Este vorba despre Viaţă din Dumnezeu, nu altceva, nu mai puţin decât atât. Nu putem trăi o viaţă dumnezeiască pe pământul acesta fără resurse dumnezeieşti. Relaţia pe care o avem cu Isus este o relaţie divină. Tocmai de aceea am spus că înţelegerea Psalmului 23 ne poate schimba viaţa.

 

Nu este vorba despre ce putem procura noi. Nu este vorba despre laptele şi pâinea, pe care le cumpărăm de la alimentara. Nu este vorba despre eforturile noastre religioase de a trăi o viaţă morală şi de a fi plini de râvnă pentru lucrare. Nu acesteasunt resursele prin care trăim o viaţă de relaţie. Nu!

 

Problema se pune cu totul altfel. Suntem mlădiţe în viţă. Suntem chemaţi să ne tragem seva din El, să rămânem în El, Ioan 15. Hristos ni se oferă pe Sine să ne hrănim din El, să ne bucurăm de prezenţa Lui, să ne saturăm cu bunătatea Lui, să fim fericiţi în El. Hristos în Fiinţa Lui răspunde nevoilor noastre cele mai profunde de cunoaştere, de adevăr, de călăuzire. A ne găsi împlinirea în El ne aduce liniştea, siguranţa, „pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere”, Filipeni 4.7, indiferent care sunt problemele zilnice prin care trecem. Acestea sunt „apele de odihnă” la care se referă psalmistul.

 

Iată cum ajungem la împlinirea promisiunii: „nu voi duce lipsă de nimic?” Păstorul cel Bun în Sine satisface toate nevoile noastre spirituale. În Hristos avem soluţia la tot ce avem nevoie să ştim, să avem, să facem. „Voi aveţi totul deplin în El în care locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii”, Coloseni 2.10.

 

Îmi înviorează sufletul

 

Este minunat să fim în relaţie cu Domnul. Este minunat să putem spunem : „Domnul este Păstorul meu”. Este minunat să ştim că avem „totul deplin în El”. Aceasta este partea de teorie. Sună frumos. În practică însă suntem săraci din punct de vedere spiritual, suntem slabi, suntem lipsiţi de vlagă, suntem uscaţi şi goi. Recunoaştem aceasta. Ce este de făcut?

 

Dumnezeu are o veste bună pentru noi. Un alt beneficiu al relaţiei cu Hristos este că: „Îmi înviorează sufletul”. Ne restaurează. Cât de necesar este lucrul acesta. Ni se întâmplă să trecem prin perioade de slăbiciune în care să nu avem nici o plăcere de a ne ruga, de a citi biblia, de a merge la biserică. Ne coborâm atât de uşor din Duhul în firea pământească! Suntem atât de vulnerabili şi atât de uşor de ispitit! Facem atâtea alegeri proaste încât nu mai ştim ce-i de capul nostru! După aceea, ne pocăim, ne mărturisim păcatul înaintea Domnului, dar suntem în ceaţă. Ştim că Dumnezeu este nemulţumit. Nu mai ştim dacă suntem iertaţi. Nu mai avem habar unde suntem în relaţia cu Domnul. Sunt dureroase aceste stări. Nu suntem aşa pentru că asta vrem. Nu suntem aşa pentru că ne place. Ce este de făcut?

 

Unul din modurile în care Păstorul ne slujeşte este să ne restaureze. A restaura înseamnă a aduce ceva la starea iniţială. Bunul Păstor ne-a iubit atât încât Şi-a dat viaţa pentru noi. Nu ne lasă acum când a pus în noi natura Sa prin naşterea din nou, când a pus în noi Duhul Său, când a mijlocit înfreptăţirea noastră înaintea tatălui. Se apleacă cu gingăşie spre noi şi ne restaurează. Ne aduce de la poziţia „din fire” din nou la poziţia „în Duhul”. Ne aduce de la starea „de necredinţă” la starea „de credinţă”. Ne face să înţelegem că nu suntem „respinşi”, ci suntem „acceptaţi” şi „iubiţi”. Ne ridică din starea „de amărăciune” şi ne umple din nou sufletul „cu bucurie”. Ne aduce de pe tărâmul minciunilor satanei pe tărâmul adevărului lui Dumnezeu. Aceasta face Păstorul.

 

Suntem în adevăr slabi! Suntem vulnerabili în calea ispitelor! Avem nevoie de ajutor! Să nu descurajăm însă. Ajutorul ne este oferit de către Păstor. Mai întâi ni se oferă pe Sine ca hrană şi băutură. Ne cheamă să ne extragem resursele din El ca să fim puternici. Dar dacă nu ne-am hrănit destul, dacă nu am ajuns încă la împlinire, dacă nu suntem atât de puternici pe cât am putea fi, El are milă de noi şi ne ridică, ne restaurează.

 

Haideţi să nu mai privim la noi înşine! Haideţi să nu ne propunem să nu mai cădem! Haideţi să nu ne luăm noi angajamente! Haideţi să nu ne mai autopedepsim! NU ajută la nimic! Dimpotrivă! Haideţi să privim la Isus! Haideţi să ne cultivăm relaţia cu El şi mai profund! Haideţi să ne încredem în purtarea de grijă şi în restaurarea Lui, pentru că El „Îmi înviorează sufletul”.

 

Psalmul 23 vorbeşte despre o profundă relaţie de cunoaştere. Duhul Sfânt ne ajută să-l cunoaştem pe Păstor şi să ne cunoaştem pe noi înşine. Tot Duhul Sfânt ne ajută să-nţelegem că „mântuirea vine de la Domnul”, Iona 2.9. Cel care a luat iniţiativa, Cel care ne-a acordat har, Cel care ni S-a dat pe Sine în moarte, este Acelaşi cu Cel care ni se pune la dispoziţie ca resursă de Viaţă. Tot El este şi Cel care ne ridică, ne împrospătează, ne pune din nou picioarele pe stâncă, ne reînvie speranţa. Slavă Lui!

 

Nu putem face abstracţie de slăbiciunile noastre. Să nu facem abstracţie însă nici de bunătatea lui Dumnezeu. Oricui i se poate întâmpla să cadă. I s-a-ntâmplat lui David şi i s-a întâmplat lui Petru. Ni se întâmplă şi nouă într-o formă sau alta. Să nu ne grăbim să judecăm. Să facem mai degrabă ce a făcut David. A mers cu pocăinţă înaintea Domnului şi L-a rugat: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!„, Psalmul 51.12.

 

Cineva a spus că „este mai mult har în inima lui Dumnezeu, decât păcat în inima omului”. Lucrul acesta este adevărat: „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Cristos, Domnul nostru”, Romani 5.20-21.

 

Problema disciplinei bisericeşti este greşit înţeleasă de mulţi. Cine este născut din nou şi are Duhul Sfânt în el, poate să fie restaurat, pentru că are în el viaţa lui Hristos. Orice copil al lui Dumnezeu poate să cadă în ispită şi poate fi minţit de satan să nu-şi mai cultive relaţia de intimitate cu Dumnezeu. Misiunea bisericii nu este de a face pe procurorul şi a trece la acuzaţii. Misiunea bisericii este să-l ajute să-şi refacă relaţia de intimitate cu Dumnezeu prin a-l scoate din minciună şi a-l ajuta să îmbrăţişeze adevărul lui Dumnezeu.

 

Avem şanse mult mai mari să întoarcem la Domnul un frate care este deja al Domnului, chiar dacă a căzut în păcat, decât să întoarcem la Domnul pe cineva care este în lume şi care nu este născut din nou. Haideţi să ne smerim înaintea Domnului! Haideţi să ne apropiem cu drag de cei căzuţi. Haideţi să-I dăm ocazie Domnului să-i restaureze prin noi şi să le învioreze sufletul.

 

Mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său

 

Vă rog să observaţi ce urmează: Un pasaj extraordinar! O altă traducere spune:

 

Din relaţia noastră cu Domnul rezultă o nouă cale de viaţă. Chiar şi atunci când am căzut şi am fost restauraţi avem nevoie de a şti pe ce cale să mergem.  De aceea, psalmul continuă cu: „mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său”.

 

Din păcate, oaia nu are un sens al direcţiei. Nu ştie unde să meargă. Oaia nu are ţintă unde trebuie să ajungă. Tendinţa noastră este să urmăm instictul firii pământeşti, al sinelui mai degrabă decât pe cel al Duhului. Ignorăm Cuvântul lui Dumnezeu, trecem uşor peste semnalele trimise de conştiinţă, ne hrănim mintea cu lucruri lumeşti. Nu suntem în stare să ne ţinem de o cale. Ce este de făcut? Ajutorul vine din partea Păstorului: „mă povăţuieşte pe cărări drepte” sau într-o altă traducere: „mă conduce pe calea neprihănirii”.

 

Nu avem o dreptate a noastră care să fie acceptată înaintea lui Dumnezeu ca să primim îndreptăţirea. La fel, nu avem o dreptate a noastră care să ne menţină îndreptăţi. Dumnezeu ne-a pus în cont neprihănirea lui Hristos. Dumnezeu ne menţine pe calea neprihănirii. Moartea lui Hristos este temelia pentru obţinerea neprihănirii prin credinţă. Viaţa lui Hristos şi trăirea Lui în noi este temelia pentru trăirea unei vieţi de sfinţenie.

 

Păstorul cel Bun ne oferă purtarea de grijă şi restaurarea. El ne oferă şi călăuzirea. Pentru foarte mulţi creştini problema aceasta este greu sau greşit înţeleasă. Călăuzirea lui Dumnezeu nu constă atât de mult în a ni se spune ce avem de făcut în procesul de trăire a vieţii, cât are a face cu Călăuza, cu Persoana lui Hristos care ne însoţeşte pe cale şi care nu poate să trăiască decât o viaţă de neprihănire în şi prin noi, atunci când noi ne lepădăm de sine şi ne dăm la o parte.

 

Secretul umblării pe calea neprihănirii este lepădarea de sine: „dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze”, Luca 9.23. Calea neprihănirii este o cale necunoscută pentru noi. Dumnezeu ne conduce pe unde doreşte El dar tot El ne spune şi ce trebuie să facem. Aceasta înseamnă a nu mai avea o viaţă proprie. Înseamnă a trăi în dependenţă de El. Calea neprihănirii este calea crucii. Domnului Isus Îi este cunoscută această cale. Să nu ne fie frică să mergem pe ea pentru că duce la glorie. Tocmai despre aceasta este vorba. Despre glorie.

 

De ce credeţi că Domnul este Păstorul nostru? De ce ne duce la păşuni verzi şi mănoase? De ce ni se dăruie pe Sine ca hrană? De ce ne duce la ape de odihnă. De ce ne restaurează atunci când cădem? De ce ne conduce pe cărări drepte? Răspunsul la toate aceste întrebări este unul singur: „din pricina Numelui Său”. Ce înseamnă aceasta?

 

Aspectul acesta este foarte important. Care credeţi dvs. că este cel mai important lucru din univers pentru Dumnezeu? Să fie apreciat! Să fie slăvit! Să fie recunoscut ca Dumnezeu, că are totul în Sine, că nu-I lipseşte nimic, că este fericit! Dumnezeu este sfânt, este strălucitor, este, este, este. Dumnezeu este satisfăcut de Sine. Toate acestea la un loc formează slava, gloria Sa. 

 

Mai am o întrebare: „Care credeţi dvs. că este cel mai important lucru pe care îl aşteaptă Dumnezeu din partea noastră?” Să-I lăudăm Numele! Să-I dăm glorie! Să-L recunoaştem aşa cum este! Să-L onorăm! Aceasta este cel mai bun lucru pe care-l putem face: Să-L lăudăm pe Dumnezeu în mod direct şi să ne lăudăm cu El înaintea oamenilor.

 

Dumnezeu este lăudat când suntem satisfăcuţi „în El” şi când alegem de bună voie să mergem pe calea neprihănirii. Este vorba aici de o relaţie de mare intimitate între om şi Dumnezeu, care se împleteşte în procesul de trăire a vieţii de pe pământ şi care nu se va rupe niciodată. Este vorba despre o cunoaştere a inimii lui Dumnezeu şi a voiei Lui care ni se descopere înăuntrul nostru, în interior. O cunoaştere artificială va da naştere la o religie artificială. Cunoaşterea lui Dumnezeu este o cunoaştere vie, reală, împlinitoare, care ni se descoperă înăuntrul nostru prin revelaţie.

 

În Vechiul legământ cunoaşterea lui Dumnezeu era una exterioară. Ea venea prin lucruri din exterior: legea scrisă pe table, jertfele, preoţii, templul. Toate aceste  lucruri erau lucruri exterioare. În Noul legământ cunoaşterea lui Dumnezeu vine direct înăuntrul nostru. Legea ne este scrisă în inimă. Duhul este înăuntru. Nattura divină este înăuntru. Cunoaşterea este una personală, lăuntrică, profundă, inconfundabilă, dătătoare de viaţă.

 

Biblia este cartea lui Dumnezeu. Totuşi ea nu este Dumnezeu Însuşi. Pentru lăuntrul nostru, Biblia este exterioară. Dumnezeu poate să ne vorbească prin Biblie, dar nu neaparat. Cineva poate să citească Biblia şi să nu primească nici un Cuvânt din partea lui Dumnezeu. Citind Biblia putem cunoaşte multe lucruri despre Dumnezeu.

 

Adevărata cunoaştere este atunci când Duhul lui Dumnezeu ia cuvântul pe care îl citim din biblie şi îi dă viaţă în interior. Abia atunci Cuvântul acela este un cuvânt viu care hrăneşte, înviorează, întăreşte. Aceasta înseamnă: „Domnul este Păstorul meu”. În baza acestei relaţii de intimitate, Dumnezeu ne conduce pe calea neprihănirii.

 

Numele lui Dumnezeu este slăvit numai de o inimă care-I cunoaşte inima. Dumnezeu este slăvit numai în cunoştinţă de cauză. Orice adevărată laudă are o motivaţie, un argument de mare greutate care este conform cu realitatea. Dumnezeu nu primeşte închinarea artificială. Numele lui Dumnezeu este slăvit numai atunci când alegem de bună voie şi în cunoştinţă de cauză să mergem pe calea neprihănirii oricât de mult ne-ar costa. Când trăirea noastră este aşa cum este: „din pricina Numelui Său”, am ajuns deja pe un munte, suntem la înălţime. Ghici ce urmează?

 

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii

 

Viaţa este formată din urcuşuri şi coborâşuri. Călăuzindu-ne pe calea neprihănirii, Păstorul cel Bun ne conduce prin munţi şi prin văi: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii”. Expresia „chiar dacă” ne arată clar că există posibilitatea de a trece prin experienţe neplăcute. Oricând ni se poate întâmpla orice. Nimic nu este garantat.

 

Faptul că suntem creştini nu înseamnă că suntem scăpaţi de pericole. Psalmistul spune în 34.19: „De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea”. Isus a spus: „în lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, Ioan 16.33.

 

Când psalmistul dă de necazuri, schimbă pronumele. Până acum a vorbit despre Domnul: El mă paşte în păşuni verzi; El mă duce la ape de odihnă; El îmi înviorează sufletul; El mă  povăţuieşte pe cărări drepte. De la punctul acesta înainte se relaţionează altfel faţă de Păstor: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine! Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie; Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; Tu îmi ungi capul cu untdelemn; Tu îmi umpli paharul de dă peste el”.

 

Când suntem în necaz, teologia nu ne ajută prea mult. Avem nevoie de ceva mai concret. Avem nevoie de El mai aproape. În suferinţă schimbăm pronumele. Când eram pe păşuni verzi vorbeam despre El. Când suntem în vale nu mai este suficient să vorbim despre El. Vrem să vorbim cu El. Lucrul acesta este bun. Este şi mai bine să vorbim cu Dumnezeu la fel de intim şi în vremurile bune, nu doar în suferinţă.

 

Nu mă tem de nici un rău căci Tu eşti cu mine

 

Indiferent cât de adâncă este valea, când începem să vorbim cu Dumnezeu şi ştim că ne aude, dispare frica şi disperarea: nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine”.   Avem percepţia aceasta: „Tu eşti cu mine”. Nu suntem singuri în vale. Nu suntem abandonaţi. Nu este o întâmplare unde suntem. Păstorul este împreună cu noi.

 

Nu ne mai este frică. „Valea umbrei morţii” nu mai este o sperietoare pentru noi. Este doar o umbră a morţii, a vrăjmaşului. Nu ne poate atinge. Păstorul este cu noi: „Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie”. Toiagul este pentru duşmani, iar atingerea cu nuiaua ne face bine. Ştim că Păstorul este cu noi. Dacă este umbră, înseamnă că de undeva vine lumină: „Isus este lumina lumii”, Ioan 8.12. Isus este cu noi şi atunci când umblăm prin vale. Nu ne este frică de umbre. Suntem copii ai luminii!

 

David şi-a avut şi el văile lui. A fost aproape de moarte atunci când a fost persecutat de Saul. A fost aproape de moarte atunci când fiul său Absalom a-ncercat să-i ia împărăţia. Dumnezeu a fost alături de el. Şi pe noi Dumnezeu ne poate trece prin fel de fel de-ncercări. Unui frate păstor de la Cluj i-a murit fiul la numai 21 de ani. Unui frate păstor de la Oradea i-a murit soţia într-un accident. Dumnezeu este însă cu noi prin orice am trece. Dumneezu este suveran şi are toate lucrurile sub control. Să ne încredem în El. Există lucruri pe care nu le putem învăţa decât în vale. Dumnezeu ştie de ce trebuie să ne conducă exact pe acolo pe unde suntem în momentul acesta. Să nu disperăm.

 

Alexandăr Soljeniţen a fost un geniu, un mare artist. În ciuda comunismului din Rusia, el a fost creştin. A fost închis într-o închisoare de maximă securitate şi i s-a luat orice posibilitate de comunicare. Nu radio, tv., ziare, telefon. Nu pix, hârtie. Nu  conversaţie. Colegii de muncă nu aveau voie să vorbeascăă cu el. Îi era tare greu. S-a gândit la sinucidere, dar nu putea pentru că era creştin. Atunci a plănuit să fugă în aşa fel ca să fie observat ca să-l împuste gardienii. Voia să moară. Nu mai putea. A venit o zi în care a zis: acum este momentul. În clipa când voia să fugă, un coleg prizonier l-a luat de haine şi s-a uitat adânc în ochii lui. Pe moment a înţeles că Domnul l-a trimis ca să nu facă gestul acela. S-a liniştit. Trei zile mai târziu a fost eliberat la Geneva în Elveţia.

 

Nu ştiu cât de adâncă este valea prin care treci. Însă Domnul este cu tine. Nu abandona lupta, nu-ţi pierde cumpătul. Schimbă mai degrabă pronumele. Nu te mai gândi doar la Dumnezeu. Vorbeşte cu Dumnezeu. Spune-I tot ce ai pe suflet. Varsă-ţi sufletul înaintea Lui şi El te va întări.

 

Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei

 

Nu puteţi crede ce urmează: „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei”. Domnul pregăteşte pentru noi un ospăţ la ieşirea din vale. Până la urmă vom constata că a meritat. Când mergem pe calea Domnului alegem varianta câştigătoare întotdeauna. Domnul are multe binecuvântări pentru noi.

 

Cu cât Îl cunoaştem mai intim pe Domnul, cu cât avem o mai strânsă legătură cu El, cu atât viaţa noastră va deveni o sărbătoare, un ospăţ continuu, chiar şi când trecem prin vale, pentru că Domnul este Bucuria noastră. „Fericirea mea este să mă apropiu de Domnul”. Domnul i-a spus lui Avraam: „Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare”, Genesa 15.1.

 

Dar unde sunt duşmanii? Atunci când trăim o viaţă de totală dependenţă de Dumnezeu, nimic altceva nu mai contează. Nimeni şi nimic nu ne poate lua ce Dumnezeu are planificat să ne dea, pentru că este suveran. În acelaşi timp, iubirea lui Dumnezeu curge prin noi pentru cei care ne fac bine sau rău, nu contează. Viaţa noastră nu mai este determinată în nici un fel de nimeni şi de nimic altceva decât de Domnul. Avem un ospăţ necurmat. Da, ei, cei care au vrut să ne facă rău sunt acolo. Sunt martori ai lucrării Domnului în viaţa noastră. Sunt martori ai ospăţului nostru de viaţă care nu se mai termină. Sunt ruşinaţi şi uluiţi.

 

Îmi ungi capul cu untdelemn

 

Păstorul are pentru noi tot ce este mai bun: „Îmi ungi capul cu untdelemn”. Ne dă alinare sufletului. Ne pune balsam pe rană. Ne mângăie. Ne încurajează. Ungerea Lui poate să însemne însă şi un fel de percepţie a voiei Sale intenţionale. Privim în ochii Lui şi înţelegem ce vrea să spună, ce aşteaptă de la noi să facem: „voi aţi primit ungerea din partea Celui sfânt şi ştiţi orice lucru” 1 Ioan 2.20. Este o intimitate deosebită aici.

 

Si paharul meu este plin de dă peste el

 

Nici că se putea altfel: „Si paharul meu este plin de dă peste el”. Expresia de legătură „şi” ne conduce spre singura concluzie posibilă. Când suntem într-o asemenea relaţie de intimitate cu Domnul, nu putem decât să fim pe deplin satisfăcuţi „în El”. Promisiunea: „nu voi duce lipsă de nimic” de la începutul psalmului a devenit realitate în viaţa noastră în urma experienţelor cu Dumnezeu.

 

Am primit din partea Domnului provoziile necesare, pacea sufletului, protecţie de pericole, prezenţă călăuzitoare, paradisul, un ospăţ necurmat. Cu adevărat: „paharul meu este plin de dă peste el”.

 

Da, fericirea si îndurarea mă vor însoti în toate zilele vietii mele

 

Sunt cu adevărat fericit! „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele”. Sunt încântat de Domnul şi sunt împlinit în El. Nu am nici o problemă nerezolvată din trecut şi nu am nici o problemă pentru viitor, pentru că: „îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele”.

 

Întreaga noastră relaţie cu Dumnezeu se bazează pe caracterul Său, pe bunătatea Lui, pentru faptul că a avut milă de noi. Nimic din toate acestea nu este meritul nostru. Totul vine de la El, pentru că ne-a acordat îndurare, pentru că este bun. Să nu uităm niciodată lucrul acesta! De aceea „în El” ne găsim fericirea şi împlinirea. Suntem siguri de iubirea Sa pentru noi. Suntem siguri de harul Său. Suntem siguri că fericirea şi îndurarea ne vor însoţi în toate zilele vieţii noastre”.

 

Şi voi locui în casa Domnului până la sfârsitul zilelor mele

 

Care ar putea să fie hotărârea finală pe care am putea-o lua după ce am ajuns într-o astfel de relaţie cu Dumnezeu? Nu ne vom despăţi niciodată: „voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele”. Aceasta nu înseamnă că ne facem locuinţa la biserică. Aceasta înseamnă că dorim să ne menţinem în această relaţie până la sfârşit. O cântare de-a noastră spune: „casa mea şi cerul Lui, tot ce-avem e una!” Amin!

https://predicatorul.wordpress.com/2008/02/06/psalmul-23-domnul-este-pastorul-meu/

 

////////////////////////////////////////////////////////  Matei 24.10-14 Semnele vremurilor din urmă în biserică

Introducere

 

De unde ştim că vine iarna? Există semne în natură care indică apropierea ei. Frunzele se îngălbenesc şi cad, temperatura scade, apar ploi şi vântul se intensifică. Apropierea iernii este semnalată şi de plecarea păsărilor călătoare. Există semne şi în casele noastre: ţânţarii pier, începem să facem focul în sobă sau pornim centrala. Aşa dar, semnele sunt diverse şi în multe domenii.

 

De unde ştim că vine „iarna” peste Biserica (Bisericile locale, vizibile)?

 

Mat.24.3 …ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: Spune-ne …care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?

 

Domnul Isus le răspunde. Semnele şi indiciile pe care El le oferă ucenicilor se găsesc în domeniul religios (v.5 …vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!”), vor fi semne şi pe plan politic şi militar (v.6 veţi auzi de războaie şi veşti de războaie…, v.7 un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii…), la nivelul scoarţei terestre vor fi cutremure de pământ (v.7), economia va fi în faliment –foamete (v.7) iar în ce priveşte sănătatea, oamenii se vor confrunta cu „ciumi” (v.7).

 

Toate semnele amintite mai sus, am putea spune că se întâlnesc undeva în afara comunităţilor de credincioşi. Domnul Isus oferă însă indicii şi înlăuntrul acestora. După cum semnele iernii se regăsesc şi înlăuntrul caselor noastre, tot aşa, semnele vremurilor sfârşitului se întâlnesc şi în Biserică.

 

 

 

În 1Cronici 12.32, în cadrul listei de războinici ai lui David, găsim „din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel.” David înţelesese cât de important este „să pricepi” vremurile în care trăieşti şi astfel să ştii ce ai de făcut. Observăm aici strânsa legătură între „a pricepe vremurile” şi „a ştii ce trebuie făcut”. Nu este suficient să facem ceva ci să facem ceea ce trebuie făcut. Pentru ca noi să ştim ce trebuie făcut în Biserici astăzi, este vital să pricepem vremurile în care trăim.

 

 

 

De ce „semnele vremurilor din urmă”? Contextul vorbeşte despre asta. Ucenicii Îl  întreabă pe Domnul despre  remurile sfârşitlui iar Domnul le răspunde. Şi chiar cuvintele cu care se încheie pasajul nostru „atunci va veni sfârşitul” ne face să înţelegem că ceea ce Domnul vorbeşte despre Biserică este ultimul episod în existenţa ei pe Pământ.

 

De ce „în Biserică”?  Pentru că doar despre ei se poate spune că „vor cădea”, cei înşelaţi nu pot fi alţii decât cei credincioşi iar răcirea dragostei cu siguranţă că are în vedere tot pe ei.

 

 

 

Domnul Isus spune clar că Biserica vremurilor din urmă va fi în declin.„Atunci mulţi vor cădea…”(v.10). Cum? Se vor vinde şi se vor urî unii pe alţii, mulţi vor fi înşelaţi iar dragostea celor mai mulţi se va răci. Potrivit Domnului Isus Hristos- Capul Bisericii, acestea sunt semne ale decăderii Bisericii şi în aceste domenii trebuie să analizăm starea Bisericilor din care facem parte.

 

 

 

În ce măsură va fi afectată biserica?

 

Declinul Bisericii în zilele din urmă va atinge cea mai mare parte a credincioşilor.

 

Matei 24.10 …mulţi vor cădea…11.. vor înşela pe mulţi… 12…dragostea celor mai mulţi se va răci.

 

Totuşi avem şi o veste bună: Biserica nu va fi compromisă total. Ca şi în istoria lui Israel, Domnul ne spune şi astăzi că mai este o „rămăşiţă” păstrată prin har. Prin harul Domnului să ne asigurăm că nu facem parte din  cei mulţi!

 

 

 

 

 

Semnele vremurilor din urmă în biserică

 

Şi / Sau

 

Cauze ale căderii multora în vremurile din urmă

 

 

 

Ambele subiecte sunt valabile întrucât semnele acestea sunt în acelaşi timp şi cauze ale căderii multora de la credinţă. Cele trei semne prezentate de Domnul Isus sunt la rândul lor cauze unele pentru altele. Ele funcţionează într-un cerc vicios.

 

 

 

Unde să ne uităm după semne şi care sunt acestea?

 

 

 

 

 

1. Relaţiile frăţeşti- Răceala

 

Matei 24.10 Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.

 

Un prim domeniu în care trebuie sesizată căderea credincioşilor este relaţia frăţească dintre aceştia. Răcirea acesteia este semnul că iarna spirituală vine asupra bisericii iar biserica respectivă  trăieşte „zilele din urmă.”

 

Domnul Isus ne spune că în vremurile din urmă relaţiile credincioşilor vor fi caracterizate de ură, de orice lipsă a dragostei unul pentru altul până acolo că îşi vor face rău unii altora. Atmosfera bisericilor va fi un chin şi un motiv de gâlceavă şi nici de cum nu va mai aduce mângâiere enoriaşilor. Biserica va fi un teatru de luptă, nu cu lumea şi nici lumea cu noi ci noi între noi- credincioşii vor fi duşmanii lor înşişi.

 

Iniţial am vrut să spun că ne este greu să ne imaginăm ceea ce Domnul Isus profeţea că se va întâmpla în biserici, dar amintindu-mi de realitatea pe care o trăim, nimic nu ne surprinde. Astăzi auzim de frământări în foarte multe biserici, dezbinări, certuri şi nemulţumiri. Cei mai nepocăiţi dintre pocăiţi apelează chiar la gesturi şi fapte condamnate categoric de Scripturi. Vânzarea şi ura în frăţietatea de astăzi este uşor de sesizat chiar şi la trecere în revistă a blogurilor aşa-zis creştine.

 

 

 

Profeţiile lui Ieremia

 

Deşi am citit de multe ori Vechiul Testament, abia acum am sesizat mai bine faptul că relaţiile frăţeşti între evrei au constituit unul din subiectele pe care le-au atins profeţii Domnului în perioada ultimilor împăraţi ai lui Israel şi Iuda. Observăm că răcirea relaţiilor frăţeşti în Israel constituia şi pentru ei, un semn al vremurilor din urmă- după acele vremuri a urmat distrugerea naţiunii lor. Iată câteva pasaje:

 

 

 

Ier.5.28 … întrec orice măsură în rău, nu apră pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi

 

Ier.7.2-6a …căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta…(citeşte contextul)

 

Observăm aici o categorie socială defavorizată. Nu aveau posibilităţi financiare, erau săraci, lipsiţi de ajutor… de aceea erau şi nedreptăţiţi. Dreptatea nu putea fi de partea lor doar pentru că erau fie săraci fie lipsiţi de sprijin şi nebăgaţi în seamă. Unii tânjeau după dreptate iar cei vinovaţi îi asuprea pe cei lipsiţi de ajutor. Bogaţii erau privilegiaţi. Ei aveau totdeauna dreptate.

 

Ier.22.3 Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta.  …15 Împărat eşti tu oare de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău şi nu bea şi el? şi totuşi el făcea dreptate şi judecată şi era fericit! Ludeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta  a Mă cunoaşte? –zice Domnul

 

Din câte înţeleg starea evreilor în relaţiile lor frăţeşti era una de nemulţumire, de răzvrătire, de ură. Ajunseseră pănă acolo că îşi ţineau în robie pe înşişi fraţii lor:

 

Ier.34.9 …fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe evreu şi pe evreică şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său iudeu…

 

Iniţial luaseră hotărârea să-şi elibereze fraţii din robia lor dar apoi au revenit asupra deciziei. De aceea Dumnezeu horărăşte slobozirea sabiei împotriva lor. În final ei ajung robi în Babilon.

 

 

 

Profeţiile lui Isaia

 

Isaia 1.21 Vai, cetatea aceea credinciosă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi. …23 Mai marii tăi sunt nişte răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.

 

Isaia 3.5 Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.

 

Observăm în cadrul poporului lui Dumnezeu apare lipsa de respect şi dispretul faţă de cei înaintaţi în vârstă dar şi faţă de autoritate. Orice autoritate este lăsată la discreţia celor imaturi şi a oamenilor de nimic.

 

Isaia 5.7 …El se aştepta la judecată şi când acolo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când acolo iată strigăte de apăsare! …16 Dar Domnul oştirilor va fi înălţat  prin judecată şi Dumnezeul cel sânt va fi sfinţit prin dreptate

 

10.1-2 Vi de cei ce rotesc hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfan.

 

Dreptatea şi judecata sunt teme ce apar frecvent în proorociile lui Isaia. Acolo unde nu mai este dreptate şi judecată, relaţiile frăţeşti devin tot mai reci şi ura ia locul dragostei.

 

 

 

Mai putem vorbi astăzi de robi? Există aşa ceva în bisericile noastre? Da! Prin faptul că foarte mulţi îşi ţin fraţii robi în lanţurile neiertării. În biserici „se pot auzi”zornăitul lanţurilor prin care fraţii se leagă datori unii pe alţii.

 

 

 

Cum era la început?

 

Fapte.2.42 ..ei stăruiau în legătura frăţească…  (citiţi şi 43-47)

 

Biserica la început era plină de dragoste. Credincioşii veneau de drag la adunare nu doar duminica ci şi peste săptămână. Dragostea lor era aşa de fierbinte unii pentru alţii încât ajunseseră ca unii dintre ei să-şi vândă averile şi din venitul lor să acopere nevoile fraţilor lor mai săraci. Astăzi?!

 

 

 

Cum s-a ajuns aici?! Oamenii au iubit mai mult păcatul decât pe Dumnezeu iar liderii spirituali în loc să aplice dreptatea şi judecata biblică (disciplina bisericească) au aplicat metode moderne de îmblânzire a firii pământeşti învocând dragostea nebiblică (toleranţa) pe care şi homosexualii o invocă, şi unitatea cu cei ce persistă în păcat în loc de unitatea în sfinţenie în jurul Domnului. (pe larg aici.)

 

 

 

2. Conducerea spirituală- Înşelăciunea

 

Matei 24.11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi

 

Domnul Isus ne spune prin acest verset că:

 

Cel rău îşi va infiltra slujitorii în slujbe cheie ale bisericilor. Vor ajunge neobsevraţi în fruntea poporului lui Dumnezeu ca lideri spirituali ai poporului sfânt. Probabil că unii vor fi recrtutaţi din rândurile proorocilor Domnului care nu vor fi vegheat iar alţii vor fi ai satanei, lupi în piei de oaie.

 

Fenomenul proorocilor falşi va fi larg răspândit.

 

Domnul Isus ne spune foarte clar că nu puţini vor fi slujitorii amăgitori. Proorocii alşi au fost dintotdeauna în majoritate. Împăratul Ahab avea la curtea sa patru sute de prooroci care îi prooroceau numai de bine dar erau falşi (2Cronici 18.5). Proorocul Ilie se confruntă pe muntele Carmel cu patru sute cinci zeci de prooroci ai lui Baal (1Împăraţi 18.19). Aceştia erau aşa de intimi cu casa regală încât mâncau la masa împărătesei (pe Ilie îl hrăneau corbii.)

 

Fenomenul înşelării credincioşilor va avea mare succes.

 

Din două motive cel puţin: întâi de toate datorită numarului mare de prooroci falşi. Majoritatea oamenilor, în mod greşit consideră că adevărul este de partea celor mai mulţi. În realitate, adevărul este de partea Domnului indiferent cât de mulţi sau cât de puţini îl acceptă şi-l susţin. Apoi, fără îndoială că succesul se datorează în mare parte şi poziţiei de conducere din care satan acţionează. Cei mai mulţi din turmă îşi urmează orbeşte păstorii, uitând că noi de fapt trebuie să ne urmăm păstorii doar atâta timp cât aceştia sunt credincioşi Marelui Păstori. Adesea uităm că şi păstorii noştri sunt oameni supuşi greşelilor iar cei mai mulţi nu îndrăznesc să cerceteze sau să pună la îndoială dacă învăţătura pe care o primesc este de la Dumnezeu sau de la cel rău. Astfel, eficienţa este mare:

 

Exod 32.25 Moise a văzut că poporul era fără frâu căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu…

 

Ier.23.15  …prin proorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.

 

Isaia 9.16 Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.

 

 

 

Apostolul Pavel

 

Faptul că apariţia proorocilor falşi este un semn al vremurilor din urmă este susţinut şi de apostolul Pavel în ultimele capitole din cea de-a doua epistolă către Timotei, unde vorbeşte în exclusivitate despre vremurile din urmă:

 

2Timotei 4.3-4 …va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

 

El ne spune foarte clar că oamenii din biserică vor schimba învăţătura sănătoasă cu lucruri care gâdilă urechea, vor schimba în cele din urmă chiar şi pe slujitorii Domnului cu oameni care să slujească poftelor şi plăcerilor lor, vor schimba predicarea în povestire a unor lucruri închipuite.

 

Ier.6.10 …cuvântul Domnul este o ocară pentru ei şi nu le place de el.

 

Ier.11.21 aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot care vor să-ţi ia viaţa şi zic: „Nu prooroci în Numele Domnului căci vei muri ucis de mâna noastră!”

 

 

 

Şi astăzi unii din slujitorii Domnului sunt ameninţaţi cu moartea, alţii cu tribunalul de către unii enoriaşi. Unii adoptă metode mai elegante de a împiedica pe predicatori să spună adevărul: fie sunt denigraţi, apar mai rar pe progrmare sau sunt trimişi la alte lucrări.

 

 

 

Cum ne aşteptăm să vedem apariţia proorocilor falşi?

 

Credem că va veni cineva pur şi simplu şi ne va spune doar poveşti şi basme? Vor veni fără Biblie şi vor citi din Coran sau ziare? Ne va spune să nu ne rugăm, să nu postim, să nu mai citim Biblia? Sau ne va spune că putem să ne facem de cap? Eu cred că nu aşa se va întâmpla!

 

Personal eu cred că deja se întâmplă şi cei mai mulţi nu-şi dau seama. Nu degeaba spune că „vor înşela pe mulţi.” Dacă ar veni proorocii falşi aşa cum am presupus eu mai sus, atunci toţi şi-ar da seama că sunt falşi şi nu i-ar urma. Chiar Domnul Isus a spus:

 

Matei 7.15 Păziţi-vă de proorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpători.

 

Făcâd referire la modul în care Şarpele a amăgitţo pe Eva, Wiersbe spunea că modelul cel mai eficient de a înşela pe cineva este de a oferi suficient adevăr încât să fii credibil şi suficientă minciună încât să aduci moartea. Pescarul oferă suficientă momeală ca să atragă dar şi acul este ascuns înăuntru iar când prindem şoarece în cursă nu punem doar lipici  ci şi o bucată de „adevăr” ca şoarecele să fie atras.

 

Am auzit oameni din alte denominaţiuni care zic că şi la ei se citeşte din Biblie şi că au auzit şi ei unele lucruri pe care le spunem noi. Dar tocmai aşa câştigă amăgitorul credit ca să înşele. Proorocii mincinoşi spun şi suficient adevăr încât să rămână credibili dar inoculează suficientă minciună încât să aducă moartea în Biserică.

 

De aceea punem că nu este suficient să ne mulţumim cu puţin adevăr ci trebuie să pretindem ca tot ce ni se predică să fie Adevărul. Dacă o mică parte din hrana de pe masă ar fi stricată, atunci am refuza-o pe toată. De ce n-am face aşa şi când este vorba despre hrana spirituală?!!

 

Ier. 5.30-31 Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor şi poporului meu îi plac aceste lucruri.

 

 

 

Care este rostul abordării unui asemenea subiect? Chiar este important? Este de folos?

 

S-ar putea ca mulţi să se întrebe: „Nu vor fi oamenii descurajaţi să mai caute pe Dumnezeu? Cum mai pot oamenii să se alipească de aşa biserici?”

 

Personal, cred că o astfel de biserică descurajează prin însăşi modul defectuos şi păcătos de trăire. Explicarea situaţiei dimpotrivă, ajută pe cei sincer credincioşi să poată trece biruitori. Este deci necesar să vorbim despre acest subiect?

 

Da, pentru că ucenicii au întrebat şi mai mult, pentru că Domnul Isus le-a răspuns şi a vorbit despre asta iar evanghelistul Matei a considerat că este important să aloce atâta spaţiu în Evanghelia sa. Este învăţătura Domnului Isus- deci este vitală.

 

Sunt unii care deşi ştiu că sunt bolnavi se tem să afle care le este boala chiar dacă încă nu ştiu dacă este sau nu remediu. În cazul nostru, pentru cei credincioşi este un remediu, de aceea, când este vorba de bolile spirituale, doar cei păcătoşi refuză să ştie adevărul. Cei credincioşi caută adevărul indiferent cât de dureros ar fi.

 

Este de folos pentru cei credincioşi să ştie adevărul. Aşa înţelegi de ce nu poţi avea părtăşie cu toţi care se numesc creştini şi „fraţi.” Aşa vei ajunge să înţelegi cum se poate ca de la amvon să fie strecurată învăţătură falsă chiar dacă predicatorul ţine o Biblie în mână. Înţelegem că avem dreptul să evaluăm calitatea învăţăturii celui ce ne predică şi faptul că cineva pune la îndoială acurateaţea învăţăturilor nu înseamnă că omul acela are ceva cu predicatorul ci pur şi simplu, ar vrea să audă învăţătura lui Hristos şi nu a oamenilor.

 

Este de folos şi pentru cei necredincioşi să ştie. Astfel nu va fi descurajat în ce priveşte apropierea lui de Dumnezeu atunci când pe „fraţi” îi vor cunoaşte trăind în păcat, în mod firesc, lumesc. Cu siguranţă, va fi un şoc pentru ei să simtă răceala bisericilor, să întâlnească în biserică oameni mai imorali decât ei şi cu siguranţă le va fi poate imposibil să detecteze învăţătura falsă. Acum ştie la ce să se aştepte. În felul acesta nu va mai întoarce spatele lui Dumnezeu şi Domnului Isus Hristos din cauza unora care îşi spun „creştini” dar care sunt căzuţi de la credinţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum vor amăgi proorocii falşi?

 

Iată câteva metode de amăgire folosite adesea de proorocii falşi. Din păcate, cei mai mulţi credincioşi nu sunt conştienţi de ele.

 

 

 

Înlocuirea Cuvântului

 

Ier.23.16 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice, spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

 

Trăim vremurile în care, cu toate că la începutul predicii se citeşte din Biblie, în foarte multe cazuri fie nu se face referire deloc la textul citit, fie sunt prezentate tot felul de argumente din basme, vise, filme, ştiri sau politică.

 

 

 

Îndulcirea Cuvântului

 

Ier.23.17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: „Domnul  a zis: Veţi avea pace!” şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: „Nu vi se va întâmpla nici un rău!”

 

Cu toate că Dumnezeu are un alt fel de mesaj pentru cei răi, totuşi, aceşti prooroci îşi permit să aducă un mesaj mai dulce. Explicaţia lor este aceea că prezintă mesajul lui Dumnezeu din „perspectiva dragostei lui Dumnezeu.” Personal, potrivit Bibliei, cred că Dumnezeu nu oferă doar mesajul ci şi metoda. În mesajul pe care Dumnezeu îl transmite nu cred că este nevoie ca omul să aducă îmbunătăţiri.

 

În 2Cronici 18.7, vedem cum Ahab, un împărat rău, îl urăşte pe Mica pentru faptul că acesta –„nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte niciodată decât rău.” L-aş fi întrebat pe Ahab: „Cum, tu eşti rău şi vrei proorocii bune?!” Ahab este omul rău care vrea proorocii de bine. Pentru asta avea chiar patru sute de prooroci care ştiau să-i proorocească de bine.

 

 

 

Amestecarea Cuvântului

 

Ier.23.28 Proorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta şi cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amersteci paiele cu grâul?- zice Domnul

 

Am auzit membri din biserica tradiţională care zic: „şi la noi la biserică se vorbeşte despre….(anumite pasaje din Biblie).” Da, tocmai asta le dă credibilitatea dar tradiţia îi omoară. În bisericil protestante începem să auzim în predici despre gândirea pozitivă, psihologie sau filozofie şi etică seculară precum şi alte născociri ale minţilor omeneşti- este aceeaşi înşelăciune.

 

 

 

Tăinuirea Cuvântului.

 

Ier.23.30 De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.

 

Asta înseamnă să te fereşti să spui adevărul de teama de a nu-ţi face duşmani, să nu pierzi prieteni sau să nu superi pe cineva.

 

 

 

Acordarea autorităţii divine propriilor păreri.

 

Ier.23.31 Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.

 

„Încercarea de a forţa pe Dumnezeu să zică ca tine!” În mod normal, proorocul trebuie să ia parte la sfatul Domnului şi de acolo să plece cu mesaj din partea Domnului pentru popor. Proorocul este doar un mesager şi nu are nici un drept să adauge sau să scoată din mesajul primit. El trebuie transmis nemodificat indiferent de modul în care destinatarii vor primi mesajul şi de preţul pe care mesagerul îl va plăti. Acum vedem că, proorocul nu vine din prezenţa lui Dumnezeu dar are îndrăzneala să spună că mesajul are ca sursă şi autoritate pe Dumnezeu.

 

 

 

Aplicarea superficială a Cuvântului

 

Ier.6.14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ”Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace.

 

Proorocii falşi văd şi recunosc problema. Chiar doresc să o trateze pentru a fi vindecată însă, pentru ca să nu doară, ca nu cumva să supere pe cineva, nu tratează problema în profunzimea ei. Leagă rana, acoperă rana dar nu rezolvă problema. Problema rămâne ascunsă sub bandaje.

 

 

 

Rolul dificil al proorocilor era acela de a întoarce poporul Domnului înapoi la Dumnezeu. Proorocii falşi de atunci ca şi cei de astăzi au cu totul alte roade: pentru că nu vor să sufere ei şi nu se tem de Dumnezeu ci de oameni, ei ajung să justifice şi să sprijine păcatul copiilor lui Dumnezeu. .

 

Ier.23.15 …prin proorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.

 

Ier.23.14 …întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui…

 

Ier.23.32 Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă şi nu sunt de nici un folos poporului acestuia- zice Domnul.

 

 

 

 

 

3. Trăirea creştină – Imoralitatea

 

Matei 24.12 şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci

 

Domnul Isus ne mai prezintă un al treilea semn al vremurilor din urmă pe care îl întâlnim în cadrul bisericii: imoralitatea în trăirea practică. Aceasta, bine-nţeles că trebuie privită nu separat ci în strânsă legătură şi sprijinită de celelalte două triste realitaţi- răceala relaţiilor şi învăţătura înşelătoare.

 

Din înţelegerea mea de până acum, cred că de-a lungul timpului nu s-au inventat păcate noi. Cred că păcatele care sunt acum au fost dintotdeauna. Există totuşi cel puţin două diferenţe între atunci şi acum: modalităţile de exprimare ale păcatelor au căpătat forme noi şi, o altă diferenţă este aceea că starea de păcat actuală este mult mai răspândită decât atunci- Domnul spune: „din pricina înmulţirii fărădelegii…”. Răspândirea aceasta este înlesnită şi realizată în acelaşi timp prin intermediul posturilor de televiziune, radio şi cu ajutorul literaturii care abundă în imoralitate.

 

Cuvintele Domnului Isus îmi întăreşte încă o dată convingerea că starea de imoralitate a credincioşilor de astăzi se datorează nu doar îndepărtării de Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum am prezentat anterior dar şi datorită expunerii tot mai mari la influenţa imorală a acestor mijloace de propagandă pe care satan le foloseşte cu atâta succes. Prioritatea Scripturilor a fost surclasată de acestea prin varietate, prin mirajul culorilor, prin amuzament şi divertisment care gâdilă firea şi manipulează sentimentele. Astfel creştinii, nu doar că cer adormirea conştiinţei prin învăţătură falsă dar iată cum, în acelaşi timp îşi întinează conştiinţa prin murdăria cuvintelor, ideilor şi imaginilor păcătoase.  Iată cum descrie apostolul Pavel starea de păcat din biserică:

 

2Timotei.3.1-5 Să ştii că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia!

 

Observaţi, apostolul Pavel inspirat de Duhul Domnului nu spune că cei credincioşi nu-L vor iubi pe Dumnezeu dar spune că vor iubi plăcerile personale mai mult decât pe Dumnezeu. Şi acesta este adevărul: dragostea pentru Dumnezeu nu este prioritatea supremă. Credincioşii, influenţaţi de starea de păcat a lumii din jurul nostru vor fi înclinaţi tot mai mult spre satisfacerea poftelor personale decât spre a-I aduce plăcere lui Dumnezeu. Lucrul acesta este un păcat suficient de grav încât să dea naştere la acest potop de desfrâu prezentat anterior de apostolul Pavel.

 

Apostolul Pavel spune că toate acestea se vor întâmpla în biserica vremurilor din urmă. Ele chiar se întâmplă sub ochii noştri. Nu au nevoie de ilustrare. Proorocii falşi nu recunosc asta. Cei mai sinceri dintre ei le recunosc dar le tolerează şi le justifică adesea zicând „acum sunt alte vremuri.” De fapt aşa a spus şi apostolul: sunt vremurile din urmă şi sunt vremurile grele. Dar sunt aşa pentru că oamenii aceştia le fac aşa. Vremurile nu sunt grele sau uşoare prin ele însele. Trăirea oamenilor face vremurile bune sau rele, uşoare sau grele.

 

 

 

Se pare că şi semnul acesta al imoralităţii a fost dintotdeauna un prevestitor al vremurilor din urmă. Îl întâlnim şi în viaţa poporului Israel după care a urmat Judecata lui Dumnezeu prin exil. Ieremia capitolul 7 ne prezintă această situaţie:

 

Ieremia 7.3 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „”Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta …6…dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei spre nenorocirea voastră 7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta…v.9 Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi…! V.10 şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!” ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! V.11 Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!

 

De ce „o peşteră de tâlhari”? Pentru că acolo se ascund hoţii! Da, din păcate, bisericile au ajuns în multe cazuri „peşteri de tâlhari” pentru că în ele, la adăpostul religiozităţii şi spiritualităţii, printr-o simplă membralitate se ascund multe păcate. Aşa cum ne arată pasajul lui Ieremia, pocăiţii aceştia se păcălesc singuri crezând că doar prin venirea la Casa Domnului ei sunt salvaţi… apoi continuă viaţa lor de păcat fără nici o remuşcare.

 

Domnul Dumnezeu i-a ameninţat pe evrei atunci dar şi pe noi astăzi că dacă vom continua aşa, Casele de rugăciune vor rămâne goale. Frumuseţi de clădiri impunătoare vor fi părăsite! Nici evreilor nu le-a venit să creadă că acea frumuseţe de Templu va fi părăsit. Dar Domnul le spune:

 

Ieremia 7.12-15 Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu şi vedeţi ce i-am făcut din pricina răutăţii poporului Meu Israel! Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răspuns, voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea… le voi face întocmai cum am făcut lui Silo şi vă voi lepăda de la faţa  Mea cum am lepădat pe fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim!

 

Chiar dacă în bisericile noastre încă se mai fac slujbe, încă mai vin oameni, totuşi, Cuvântul Domnului este adevărat: din pricina răutăţii poporului Casa va fi părăsită şi poporul lepădat! Indiferent de eforturile credincioşilor de a resuscita biserica locală, de a face infuzie de programe şi divertisment pentru a atrage oamenii, Casa Domnului va fi părăsită!

 

 

 

 

 

Care este soluţia? Ce este de făcut?

 

Mesaj pozitiv

 

În încheierea acestui pasaj Domnul Isus lasă să intre o lumină de speranţă care înviorează sufletele copiilor lui Dumnezeu întrucât, indeferent cât de densă este bezna spirituală în care mulţi se vor rătăci, totuşi există o soluţie prin care cei credincioşi vor putea rămâne biruitori. Iată cum:

 

 

 

1. Rabdă

 

v.13 Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

 

Mântuirea dintotdeauna a fost personală. Vremurile de acest gen ne aduc aminte de asta şi ne determină să ne cercetăm dacă suntem în credinţă. Deşi avem nevoie unii de alţii şi nu putem trăi viaţa de credinţă izolaţi, indiferent ce se poate întâmpla cu cei mai mulţi, nu trebuie neapărat să se întâmple şi cu noi. Trebuie să răbdăm!

 

Mai înţelegem de asemenea că mântuirea este posibilă chiar în vremuri ca acestea în care mulţi cad şi se pierd.

 

Starea decăzută a multor credincioşi nu trebuie să fie şi nici nu poate fi justificare pentru a rămâne nemântuit. Dumnezeu nu este vinovat şi nici nu poate fi acuzat pentru starea decăzută a multor aşa zişi creştini.

 

Fără îndoială că răbdarea nu este deloc cea mai plăcută alegere în vremuri ca acestea, dar este singura soluţie care aduce rezultate benefice şi sigure dacă nu pentru alţii, cel puţin pentru cel ce rabdă.

 

Răbdarea însă, nu este totul…

 

 

 

2. Lucrează

 

v.14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul!

 

Dacă soluţia ar fi doar răbdarea cu siguranţă am cădea şi noi. Am cădea în păcatul mândriei; comparându-ne cu cei mulţi care vor fi căzut vom ajunge să credem că noi suntem cei mai sfinţi. Pentru a evita această cădere, Domnul Isus ne aduce aminte că avem de lucru- propovăduirea Evangheliei.

 

 

 

Mesajul Domnului Isus aici este extraordinar de încurajator. El ne direcţionează privirile de la comunităţile locale de credincioşi frământate şi ameninţate de cădere  spre măreţia şi gloria Împărăţiei Sale ale cărei scopuri se vor împlini cu succes. Nimic nu-L împiedică pe Dumnezeu să-Şi împlinească scopurile.

 

Chiar dacă comunităţile creştine şi organizările vizibile ale acestora sunt zguduite din temelie de răceală în relaţii, înşelăciune între lideri şi învăţătură precum şi imoralitate… totuşi viitorul Împărăţiei lui Dumnezeu şi al Bisericii Sale invizibile este unul strălucit.

 

Mai mult ca oricând este vremea să gândim nu în termenii „Biserica noastră” şi nici măcar „cultul nostru”. Este vremea să ne aducem aminte de Împărăţia lui Dumnezeu. Bisericile locale din care suntem membrii se pot duce dar noi suntem cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu iar asta nu va trece.

 

În timp ce mulţi credincioşi se vor împotmoli în aceste frământări, adevăraţii credincioşi, vor putea privi prin toate acestea biruitori. În mijlocul suferinţelor şi dezamăgirilor din mijlocul bisericilor lor, prin îndurarea Domnului nu vor uita să ducă mai departe ştafeta Evangheliei lui Dumnezeu împlinind astfel porunca Mântuitorului şi Domnului nostru Isus Hristos.

 

Care este soluţia? Rabdă şi Lucrează!

 

Aminteşte-ţi de porunca Domnului Isus! Propovăduieşte Cuvântul Evangheliei! Tu n-ai fost chemat să slujeşti o biserică locală ci Împărăţia lui Dumnezeu; mai presus de o membralitate într-o biserică (pe care o poţi pierde uşor) tu eşti cetăţean al cerului. Tu eşti chemat să promovezi nu interesele unei biserici locale ci ale Împărăţiei Cerurilor. Ceea ce face omul are un sfârşit. Ceea ce face Dumnezeu rămâne!

 

„Atunci va veni sfârşitul!”-spunea Domnul Isus.  Sfârşitul durerilor, dezamăgirilor, sfârşitul urii şi trădărilor, sfârşitul amăgirilor căci toate vor fi date pe faţă, sfârşitul păcatului… chiar sfârşitul denominaţiunilor şi religiilor pământeşti. Atunci va fi sfârşitul tuturor acestora dar abia atunci va fi începutul plinătăţii domniei Domnului Hristos!

 

 https://predicatorul.wordpress.com/2013/09/05/romani-6-1-14-unirea-cu-hristos-in-moarte-si-in-viata/

 

 

 

////////////////////////// Omul firesc

 

Natura umană care se manifestă în ființa umană este omul firesc; și prin însăși natura sa, omul firesc respinge Lucrările Duhului lui יהוה Yahweh(Yaue) Eylohim pentru că lucrările duhovnicești trebuie Judecate duhovnicește și omul firesc este în incapabilitate de a judeca duhovnicește. De ce? Pentru că nu este călăuzit de DUHUL (1Cor. 2:14-15).

Noi știm că LEGEA este Duhovnicească (Rom.7:14) și ce este duhovnicesc are durabilitate pentru todeauna (veșnic) și cei ce sînt a lui יהושע Yașua haMașiya și-au răstignit FIREA

pamîntească înpreună cu patimile și poftele ei: și măcar că trăim în firea pămîntească nu ne luptăm călăuziți de firea pămîntească (2Cor. 10:3)

Omul firesc nu poate înțelege ce e duhovnicesc, deci Legea. Pe lîngă asta cei firești sînt oameni supuși poftelor firii; care nu au DUHUL ( Iuda v 19).

Aceștia sînt interesați de partea firească a orcărui porțiuni din scripturi; și nu pricep nimic; nu vor să priceapă. Aceștia batjocuresc ce nu cunosc: dar preoții nu mai cunosc Legea și bătrînii nu mai pot da sfaturi:..(Ezec.7:26).

Prorocii, ei sînt ușuratici (firești) și înșelători; și preoții ei pîngăresc lucrurile sfinte: calca Legea (Tefan.3:4).

Interesant este faptul că oameni firești; ocupă poziții de înaltă responsabilitate și prigonesc pe cei dudovnicești; nu cumva și aici e lucru lui Satan? Sigur că da.

Păstori de biserici, a turmelor pe care le pășunează, sînt oameni firești interesați numai de aspectul firesc al slujiri (zeciueli; colecte și donații). Oameni firești care nici nu

recunosc puterea Duhului; chiar se opun și ponegresc, prigonesc pe cei ce dovedesc mai multă capabilitate și ungere de sus; de ce? Pentru că în astfel de biserici haMașiya nu este înlăuntru; e la ușă și bate, și acești fii ai neascultării nu vor să deschidă; și pe cei ce vor să deschida îi opresc.

 Iată Eu stau* la uşă şi bat. Dacă**aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi♦ intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. (Apoc. 3:20)(Apoc. 3:20)

. Vai*de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. (Mat. 23:13).

Este bine cunoscut faptul că omul firesc se îngrijește de lucrurile firii (cum să placă nevestei, dacă o are) și nicidecum Lui יהוה Yahweh(Yaue). Se ospătează cu voi la mesele voastre de dragoste și le scapăra ochii de preacurvie; Au apucat pe calea lui Cain nori purtați de vînt pentru care Mamona este divinitate (iubirea de bani).

Oricine o ia înainte; și nu rămîne în învățătura lui haMașiya (Yașua), n-are pe יהוה Yaue (Eylohim)..(2 Ioan v. 9)

Oameni firesti învață întodeauna și niciodată nu ajung la deplina cunoștință (2 Tim. 3:7).

Aceștia se împotrivesc Adevărului (Legii) ca unii care sînt stricați la minte; și osîndiți în ce privește credința (2 Tim. 3:8).

Poate cineva să afirme că o biserică care are liderii firești, nu umblă după lucrurile firi? și că acolo unde liderii sînt firești și poporul e firesc; deci un babilon (sinagoga lui șatan), unde nu e haMașiya ci doar o amăgire satanică. Shalom !!!

Etichete:Fara de Lege, Implinirea Poruncilor, Omul firesc, Sinagoga lui satan .

https://israelshabbatschalom.wordpress.com/tag/omul-firesc/

 

///////////////////////////////////////////// Cartea profetului Ţefania

Recapitulare:

 

Data trecută am studiat cartea profetului Naum („mângâiere”). Naum ne aminteşte prin profeţia lui că Dumnezeu este la fel de credincios ameninţărilor Sale precum este şi promisiunilor Sale. Dacă cel ce-l sfidează nu le primeşte pe acestea, va avea parte oricum de primele.

Profeţia lui Naum asemenea celei a lui Iona priveşte un singur subiect: soarta cetăţii Ninive. Este oferită sub forma unui poem de o excelentă calitate.

Deşi s-au pocăit la propovăduirea lui Iona totuşi după nu mai puţin de un secol cei din Ninive devin mai răi şi mai cruzi şi necruţători, şi cad sub pedeapsa divină prezisă de Naum. Acesta le mustră aspru mândria, oprimarea, idolatria, brutalitatea şi cruzimea, pronunţând distrugerea lor finală sigură. În acelaşi timp profeţia sa aduce mângâiere Iudei asediată şi ameninţată de aceştia.

Revelaţiile cuprinse în cartea lui Naum întregesc tabloul revelaţiei caracterului lui Dumnezeu. Cele două atribute mila şi mânia lui Dumnezeu sunt prezentate echilibrat. Bunătatea şi asprimea Lui ies la iveală în ambele. Astfel, Dumnezeu este milos faţă de cel ce se pocăieşte, dar neîndurător şi aprins în mânia Lui în faţa răutăţii trufaşe.

Ninive a fost luată de babilonieni aşa cum a prezis Naum. Printr-o viitură. O profeţie de un detaliu deosebit. Până şi culoarea uniformelor şi scuturilor babilonienilor este prezisă.

Acesta este caracterul integru, necompromiţător al lui Dumnezeu: El face ce spune. Dreptatea Lui nu este păcălită de strâmbătatea pocăinţei închipuite a omului.

A spus că va judeca Ninive dacă nu se pocăieşte. N-a adus roade vrednice de pocăinţa ei, şi a judecat-o în cele din urmă.

O scurtă ştire paralelă cu subiectul nostru : marţi 05.09.2000 la Jurnalul de ştiri de la ora 14,00 s-a anunţat că oraşul românesc Baia Mare s-a înfrăţit cu nimeni altul decât oraşul Mosul din Irak, fosta cetate biblică Ninive. Am văzut că această iniţiativă a fost foarte salutată de presă?

Astăzi ne apropiem de cartea profetului Ţefania. Se găseşte după cartea lui Habacuc şi înainte de cea a lui Hagai. Găsiţi-le pe acestea şi o să o găsiţi şi pe cea a lui Ţefania. Vă îndemn în modul cel mai serios să o şi citiţi.

 

„Cântecul de lebădă”, „profetul celui de-al 11-lea ceas”

Fiindcă vremea scrierii profeţiei este situată exact înaintea robiei babiloniene profeţia lui a fost numită de unii, „cântecul de lebădă” al împărăţiei lui David, iar el „profetul celui de-al 11-lea ceas”. După aranjamentul Scripturilor evreieşti, Ţefania este chiar ultimul dintre profeţii dinaintea luării în robia babiloniană. Ne mai rămâne Ieremia de studiat.

Ţefania este un profet urban care-şi concentrează mesajul pe Iudea şi capitala ei, Ierusalimul.

 

Cine este cel ce-a scris-o?

 

Profetul „mic” care urmează în ordine cronologică lui Naum este Ţefania.

 

1:1 Cuvântul Domnului, care fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.

 

Numele lui Ţefania dacă este tradus înseamnă „Iehova/Domnul a ascuns”, sau „Domnul ascunde, tăinuieşte” (ocroteşte).

 

Se presupune că Ţefania şi-a dobândit numele pe vremea când Amon şi Manase, fiul său, au fost regi în Iudea, moment în care tânăr fiind credinţa lui în Dumnezeul lui Iacov a fost pusă la grea încercare. Dar Domnul l-a ferit şi l-a ocrotit de persecuţia regilor răi ai Iudeii şi l-a ridicat să le proorocească. De aceea, lui i-a fost dat acest nume.

 

Genealogia lui

Ţefania ne demonstrează că beneficiază de o genealogie impresionantă, în acest fel identificându-se pentru noi mai bine decât oricare alt profet.

 

Profetul Ţefania este cel căruia i se poate atribui trezirea din timpul regelui Iosia

De ce ne-a înşiruit o asemenea „carte a neamului” său? Cred că un motiv pentru care a înşiruit patru generaţii (fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, v.1) este ca să vedem că el vrea să calce pe urmele unuia dintre cei mai buni împăraţi ai Iudei: stră-străbunicul său, împăratul Ezechia. Unul care a iniţiat nişte reforme spirituale în Iudea şi care a căutat să-l asculte pe Domnul. (în felul acesta fiind posibil să fie rudă şi cu Iosia, împăratul din vremea lui)

 

Este evident că legătura de rudenie cu familia împărătească l-a făcut să fie ascultat la curte. Dumnezeu îşi plasează copiii acolo unde se găsesc cei mai tari de urechi la auzul cuvintelor Sale.

 

Este adevărat că Ţefania este un profet de spiţă împărătească („un sânge albastru”, cum se spune) dar să observăm că referirea nu o face la orice împărat al Iudeii ci la unul dintre cei mai evlavioşi cu un scop. Şi anume, că el va milita să influenţeze casa regală din vremea lui în a sluji şi urma pe Domnul aşa cum a făcut-o stră-străbunicul lui, regele Ezechia. Este ca şi cum le aduce aminte contemporanilor, nu de cine este el, ci de cine este Cel căruia se cuveneau să-i slujească: Domnul Dumnezeul lui Ezechia, un rege bun care a introdus multe reforme în Iudea. Una a fost aceea de a curăţi altarul de aramă înlăturat de Ahaz şi înlocuit cu copia unuia idolatru din Damasc, întâmplare la care se pare profetul Mica a fost martor.

 

Alţi „Ţefania”.

În Scriptură sunt menţionaţi mai mulţi Ţefania. Unul a fost un profet pe vremea lui Ieremia (Ier.21:1). Un altul este menţionat în 1Cronici 6:36 şi o menţiune interesantă face profetul Zaharia în profeţia lui când îl numeşte pe Iosia, „fiul lui Ţefania” (Zaharia 6:10). Să fie vorba de „fiul lui spiritual” deoarece el l-a încurajat să fie un împărat evlavios?

 

Locul de unde a scris-o nu mai este deloc misterios devreme ce se trage din familie împărătească. Este Ierusalim, cetatea sfântă.

 

Vremea profeţiei

 

Din primul verset Ţefania precizează timpul în care a proorocit şi anume, în timpul domniei lui Iosia (640-609), al 16-lea rege al Iudeii şi unul dintre puţinii regi buni care au condus regatul de sud.

 

Ţefania 1:1 Cuvântul Domnului, care fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.

 

Scrisă când Iudea se complăcea încă în idolatrie şi răutate — înainte de reforme

Nu se ştie precis în ce moment în timpul domniei lui Iosia Ţefania şi-a scris cartea profeţiei sale. Din moment ce se menţionează nişte practici păgâne (idolatre) (1:4-9) mulţi sugerează o dată anterioară anului 621, debutul reformelor religioase ale lui Iosia prin care a îndemnat poporul să revină la o închinare adevărată lui Dumnezeu. Un lucru este clar: Ţefania a proorocit înainte cu câţiva ani de venirea Zilei de judecată a Iudeii, invazia şi robia babiloniană. („Manualul Biblic” al lui Halley o aproximează la vreo 20 de ani după, alţii la vreo 50)

 

În acelaşi timp este perfect posibil ca profeţiile lui Ţefania să fi intervenit mai târziu în timpul domniei lui Iosia, în răstimpul dintre momentul declanşării reformelor lui Iosia şi momentul în care tot poporul le-a răspuns.

 

Conform notiţelor lui MacArthur, în anul 628 în. de H. Iosia a dărâmat toate altarele Baalilor, a ars oasele profeţilor falşi şi a sfărâmat idolii sculptaţi, iar în anul 622 a fost găsită Cartea Legii. Aşadar este foarte probabil ca Ţefania să fi profeţit între 635 şi 625, date care-l fac contemporan şi cu Ieremia.1

Să vedem ce ne spun cărţile istorice despre Împăratul Iosia.

 

1 Împăraţi 22

 

1 Iosia avea opt ani când s-a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat.

2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga.

3 În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:

4 ,,Suie-te la marele preot Hilchia, şi spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul.

5 Să se dea argintul acesta în mâinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,

6 anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.

7 Dar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit. „

8 Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: ,,Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.

9 Apoi logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului, şi a zis: ,,Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.”

10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: ,,Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.

12 Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:

13 ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”

 

I s-a mişcat inima.

2 Regi 22:19 Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –

 

Cronici 34

 

1 Iosia avea opt ani când a ajuns împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim.

2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta nici la stânga.

3 În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în doisprezecelea an, a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.

4 Au dărâmat înaintea lui altarele Baalilor, şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui, cari erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe,

5 şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul.

6 În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon, şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor,

7 a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf, şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

8 În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţit ţara şi casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă casa Domnului, Dumnezeului său. …

…

29 Împăratul a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim.

30 Apoi s-a suit la Casa Domnului, cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi Leviţii, şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului, care se găsise în casa Domnului.

31 Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui, şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta.

32 Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor.

33 Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel, şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.

 

Toate acestea este foarte posibil să fi fost îndemnat să le facă de către profetul Ţefania.

El se poate credita cu impulsul iniţial al trezirii spirituale care s-a înfiripat pe vremea acestui împărat. Dar ceea ce este mai lăudabil la Iosia este faptul că nu numai că a luat măsuri drastice pentru a înlătura idolatria (oare, a reuşit să o facă şi în inimile oamenilor? Se pare că, nu.), dar mai important decât orice, lui Iosia i s-a mişcat inima faţă de Domnul Dumnezeu şi a influenţat poporul să facă la fel şi să se întoarcă la El, încheind un legământ în această privinţă cu el în Casa Domnului.

 

Reţeta sigură a tuturor trezirilor spirituale adevărate

Unde vă amintiţi că s-a întâmplat ceva asemănător? Vedem în Scripturi că de fiecare dată la „găsirea” Cărţii Legii, la citirea şi interpretarea ei, se produc treziri spirituale veritabile:

 

Neemia 8:1-6 Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel. Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s-o înţeleagă. Era întâia zi a lunii a şaptea. Ezra a citit în carte de dimineaţă până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cărţii Legii. Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lângă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stânga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam. Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus de cât tot poporul. Şi când a deschis-o, tot poporul s-a sculat. Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicând mâinile: ,,Amin! Amin!” Şi s-au plecat şi s-au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pământ.

 

Neemia 8:8-9 Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră. Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: ,,Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plângeţi.” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii.

 

După care au repus ordine în închinarea Israelului.

 

La fel i-a binecuvântat cu trezire în vremea lui Iosia. Preotul Hilchia a găsit „o carte”. Logofătul Şafan i-a citit-o împăratului şi împăratul…

 

2 Regi 22:11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.

2 Regi 22:19 ,Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –

 

Ori de câte ori „se regăseşte” această Carte se produce revitalizarea spirituală a copiilor lui Dumnezeu, mult căutata „trezire” despre care scriem, vorbim şi ne rugăm, dar n-o avem.

 

Context politic internaţional

Din punct de vedere extern balanţa puterii începea să se încline în favoarea Babilonului. Slăbirea influenţei Ninive-ului asupra Iudei, pentru prima dată în 50 de ani i-a adus un element de independenţă. Din acest motiv dorinţa regelui Iosia de a rămâne liber şi de a se scăpa de bir l-a forţat să intre în conflict cu Faraonul Neco al Egiptului, conflict care i-a şi adus moartea.

 

2 Regi 23:29 Pe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte; şi Faraon l-a omorât la Meghido, cum l-a văzut.

2 Cronici 35:21-22 Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: ,,Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele, ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, cari veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.

 

Se pare că Iosia nu prea l-a ascultat pe Dumnezeu în întâmplarea de mai sus şi nu prea a dat dovadă de înţelepciune.

 

Context intern (să facem o analiză şi din punct de vedere intern)

Din punct de vedere intern, domniile de circa 50 de ani a fiului lui Ezechia, Manase, şi a nepotului său, Amon (de 2 ani) au lăsat urme atât de adânci încât nici chiar reformele radicale ale lui Iosia nu le-au putut şterge. Răul făcut de aceşti regi răi de dinaintea lui Iosia a fost atât de profund încât reformele nu i-au ajutat pe locuitorii Iudei şi Ierusalimului să se schimbe fundamental, în cele din urmă au atras judecata lui Dumnezeu asupra naţiunii lor.

 

„Too late”

Din păcate, reformele acestea au intervenit prea târziu şi se pare că înlăturarea exterioară, fizică, a idolatriei (prin distrugerea la ordinul împăratului a stâlpilor idoleşti, a altarelor şi a chipurilor cioplite şi zugrăvite) nu a condus şi la înlăturarea ei din inimile oamenilor. Nu este ceva pentru care împăratul poate fi învinuit, ci trebuie observată încăpăţânarea şi rebeliunea spirituală a Ierusalimului pe care o descrie profetul:

 

3:2 ,,Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire. Ea n-ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.

 

Iată un început „ţâfnos” la acest profet pe nume Ţefania.

 

1:2-3 ,,Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul.” ,,Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul.”

 

„Ăsta-i un început bun.” Aceasta a fost prima mea reacţie când am citit prima dată cartea. Oare de ce este atât de brutal Domnul Dumnezeu? De ce este atât de „supărat” pe creaţia Lui?

 

Înlăturarea „pietrelor de poticnire”, a celor „răi”

Profeţia lui Ţefania debutează prin a descrie împlinirea îndepărtată a Zilei Domnului (un concept complex) când toată creaţia va suferi consecinţele mâniei Sale descoperite împotriva păcatului şi va simţi efectele judecăţii Sale drepte pe Pământ. Nimeni nu va mai întreba în aceea zi „unde este dreptatea?” pentru că Dumnezeu o va face vizibilă pentru tot Universul.

 

Ceea ce este cel mai interesant din acest debut al profeţiei lui Ţefania sunt expresiile „voi nimici…pietrele de poticnire şi pe cei răi împreună cu ele” – O idolatrie disimulată.

 

Aşa cum am văzut înlăturarea externă a statuilor şi chipurilor cioplite şi zugrăvite nu constituie neapărat soluţia infailibilă pentru idolatria existentă în inima omului. Iată ce spune profetul Ezechiel căruia Domnul i-a descoperit problema mult mai profundă a idolatriei omului:

 

Ezechiel 14

2 Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

3 ,,Fiul omului, oamenii aceştia (liderii Israelului) îşi poartă idolii în inimă, şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire. Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?

4 De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui-dacă va veni să vorbească proorocului, – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui,

5 ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, cari s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.’

6 De aceea, spune casei lui Israel: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Întoarceţi-vă, şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre.

7 Căci orice om din casa lui Israel, sau din străinii cari locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, – dacă va veni să vorbească unui prooroc, ca să Mă întrebe prin el, -Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.

8 Îmi voi întorce Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn şi de pomină, şi-l îl voi nimici cu desăvârşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

 

De trei ori se pomeneşte de purtatul idolilor în inimă. Eu văd un proces al decadenţei operând aici. Idolatria trebuie să fie mai profundă decât pare.

 

Aşadar pare destul de evident că una dintre principalele cauze ale asprei judecăţi a lui Dumnezeu asupra lor este idolatria (existentă sub mai multe forme, după cum bine observăm acum.) a acestui popor al Iudeii şi a locuitorilor Ierusalimului. Copiii lui Dumnezeu se închinau dumnezeilor Canaanului, Asiriei şi Amonului şi-l neglijau pe Dumnezeul lor, dovedindu-se vinovaţi de infidelitate spirituală. Ca şi lui Solomon, idolii popoarelor le-au abătut inima de la relaţia cu Domnul Dumnezeu lor.

 

„Malcam” — este străvechiul Moloh (Milcom) a cărui închinare a fost cea mai abominabilă dintre toate. Acesta era un idol al canaaniţilor a cărui închinare au preluat-o şi copiii lui Israel la intrarea în ţara lor. Traducerea directă a numelui este „rege”. Aici Moloh este numit „împăratul lor” (v.5).

Ştiţi ce fel de jertfe i se aduceau lui Moloh?

 

Cauze ale pronunţării judecăţii

 

O consecinţă a „purtatului idolilor în inimă” este letargia şi apatia în relaţia cu singurul Dumnezeu Adevărat. Pentru că iată cum îi descrie Ţefania pe cei ce suferă de ea.

 

Ţefania 1

4 ,,Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,

5 pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar cari jură şi pe împăratul lor Malcam,

6 pe cei ce s-au abătut de la Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.

 

„S-au abătut de la Domnul, nu caută pe Domnul şi nici nu întreabă de El.”

Acestea sunt acuzaţii grave care denotă apostazia religioasă în care se complace Ierusalimul. Apostazie manifestată prin închinarea la idoli (rămăşite ale lui Baal), astrologie (cei ce se închină pe acoperişurile caselor; la urma urmei unde se montează telescoapele? Fără să se înţeleagă că nu sunt de acord cu privitul la stele prin intermediul acelui instrument.) şi la Moloh.

 

Ba mai mult ajung să susţină o enormitate fără pereche, ca unii care-l cunosc pe Dumnezeul Viu şi Adevărat. Parcă-i aud pe unii dintre cei ce odată frecventau de zor biserica noastră, ridicau mâinile în închinare şi ne acopereau pe toţi cu vocea, iar acum bat bulevardul plictisiţi.

 

1:12 În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: ,Domnul nu va face nici bine nici rău.’

 

Dacă ei sunt aşa, sunt aşa fiindcă Domnul nu mai lucrează în viaţa lor, spun ei, dând vina pe El.

 

Domnul nu mai este activ în viaţa şi istoria lor, spun ei. Ţefania le vorbeşte acestor oameni şi le demonstrează opusul — aceasta este „liniştea” dinaintea furtunii. — Domnul va lucra în judecată.

 

Această atitudine a constituit o insultă supremă adusă Dumnezeului lor (pentru care îi va judeca) care i-a ridicat ca şi naţiune şi care a acţionat în toată istoria lor în favoarea lor. Chiar şi aproape irevenţioasele întrebări ale lui Iov sunt preferabile acestei religii glaciare, plictisite a copiilor lui Iacov. Aşa cum multe căsătorii se destramă din lipsa de interes reciproc a partenerilor, care adesea duce şi la infidelitate, tot aşa şi ei au ieşit din relaţia lor cu Dumnezeu şi i-au întors spatele.

 

„Se bizuiesc pe drojdiile lor” (v.12)

Observaţi şi mai atent cum îi descrie Ţefania, prin inspiraţie divină, pe astfel de oameni (nu pot să nu mă gândesc la cei abătuţi în inimă de la Domnul şi care sunt despărţiţi de noi în părtăşia creştină şi despre care toţi ne întrebă „ce fac?”.) .

 

„Drojdii” provine de la un cuvânt evreiesc care înseamnă a păstra sau a conserva. Era folosit pentru drojdiile vinului (sedimentele) de la obiceiul de a lăsa vinul pe drojdii pentru a fi astfel mai bine păstrat.

 

Ieremia 48:11 Moabul, era netulburat din tinereţea lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, şi nu i s-a schimbat mirosul.

 

Ideea este preluată de profet şi folosită pentru a-i descrie pe oamenii care prin a se „aşeza pe drojdiile” lor se mulţumesc cu experienţele lor vechi, cu cunoştinţa lor religioasă acumulată, cu credinţa lor veche, cu starea lor spirituală învechită, care îşi creează un sentiment fals de siguranţă şi posedă o spiritualitate amăgitoare care cred că-i va feri de mânia lui Dumnezeu (nota mea) căci observaţi că spun, „Domnul nu va face nici bine nici rău.”

 

Se ştie că uneori drojdiile formau o crustă sau o pătură pe fundul vasului prin aceasta indicându-se şi împietrirea şi întărirea inimii celor ce se bizuie pe bogăţiile lor, trăiesc fără nici o grijă în mijlocul adunării sfinţilor (Amos 6:1) şi nu vor să se schimbe — să crească în sfinţenie (Ps.55:19).

 

De partea cealaltă, a bea drojdiile este un semn al unei suferinţe cumplite.

 

Teodor Macavei

 

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | următoarea pagină

https://www.rcrwebsite.com/zephania1.htm

 

(cont.)

 

Ca o încununare a tuturor acestor probleme stă apatia spirituală a celor mulţi. Aşa cum stă vinul pe drojdiile lui şi stagnează tot aşa nemişcaţi şi letargici sunt unii în credinţa lor. Aceştia nu neagă existenţa lui Dumnezeu prin cuvinte, dar o fac prin fapte (ateism practic), crezând că este lipsit de putere, sau cel puţin, inactiv.

 

Rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ferească de blestemul unei inimi împietrite. spune Andrew Bonar.2

 

Ţefania continuă să prevestească judecata asupra locuitorilor Ierusalimului şi Iudeii:

 

7 ,,Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu. Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.

8 În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voivozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.

9 În ziua aceea, voi pedepsi şi pe toţi cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpânului lor.

10 În ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigăte de jale la poarta peştilor, urlete în cealaltă mahala a cetăţii, şi un mare prăpăd de dealuri.

11 Văitaţi-vă locuitori din Macteş. Căci toţi cei ce fac negoţ sunt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sunt nimiciţi cu desăvârşire.

 

„Pragul” (casei Domnului, stăpânul lor) se credea că posedă puteri supranaturale datorită prăbuşirii asupra lui în trecut a unui idol filistean numit Dagon.

 

Găsim explicaţia acestei superstiţii în,

 

1 Samuel 5:1-5 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon. A doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui. Şi a doua zi, sculându-se dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decât trunchiul. De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

 

„Macteş” (1:11) probabil era o celebră piaţă de afaceri a Ierusalimului. Un loc asemănător burselor din zilele noastre. Ce spune profetul aici seamănă cu a prevesti nenorocire afaceriştilor (crah financiar) de pe Wall Street-ul din New York. Precis mesajul său nu a provocat prea mare plăcere bogătaşilor şi comercianţilor din Ierusalim.

 

Ţefania continuă prin a deplânge lipsa de integritate a conducătorilor civili şi religioşi care se folosesc de poziţiile lor în folosul intereselor lor personale:

 

3:3-4 Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt nişte lei cari răcnesc; judecătorii ei sunt nişte lupi de seară cari nu mai lasă nici un os până dimineaţa. Proorocii ei sunt uşuratici şi înşelători; preoţii ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.

 

Datorită acestor atitudini şi a multor alte cauze, Dumnezeu se ridică să-şi judece poporul Său.

 

„Domnul” utilizat de Ţefania este Numele lui Dumnezeu

Ce merită observat este şi faptul că numele lui Dumnezeu Iehova este cel folosit de Ţefania de la început la sfârşit în profeţia sa. Apare nu numai în frazele de deschidere ale cărţii, ci şi la sfârşit. Într-adevăr, în lumina acestui nume trebuie privite şi înţelese toate profeţiile sale.

 

Acesta este numele Său de legământ prin care s-a făcut cunoscut pe Sine poporului pe care şi l-a întemeiat, şi nu numele universal de „Dumnezeu”, fapt care ne confirmă că este un nume restrâns doar la cei ce-i sunt apropiaţi personali.

 

Faptul acesta are o dublă semnificaţie într-o profeţie a judecăţii şi speranţei. Judecata urmează sfidării unei relaţii personale întemeiate în mod voluntar de ambele părţi: trădarea legământului. Judecătorul lor nu este un necunoscut ci este un apropiat personal intim lor, pe care l-au trădat. În ciuda pedepsei binemeritate Domnul se descoperă lor ca şi Iehova, care deşi trebuie să-şi judece poporul totuşi nu-l părăseşte. El nu-i poate lăsa, şi nici nu rupe legământul cu ei pentru că este credincios.

 

Pe locuitorii Ierusalimului şi Iudei îi va judeca pentru idolatrie. Să mai zăbovim puţin asupra subiectului.

 

Într-o epocă tehnologică şi informaţională ca a noastră ar părea inutil să mai condamnăm idolatria. Şi totuşi este foarte oportun să ne oprim puţin asupra idolatriei. Ea este prezentă în mijlocul nostru, în jurul nostru, în afara noastră, este predominantă în marile religii creştine şi este sufletul religiilor păgâne ale lumii.

 

Definiţie: Idolatria este un devotament al inimii în care cinstea cuvenită numai şi numai Dumnezeului Bibliei este acordată unora dintre creaturile Sale, sau unor invenţii ale lor. O definiţie oferită de J.C. Ryle ce a trăit la sfârşitul sec. al XIX-lea, dar care este atât de actuală. Fie în adorarea statuilor fecioarei Maria, a icoanelor sfinţilor, sau a statuilor lui Buda, principiul fundamental al idolatriei este la lucru. În fiecare dintre aceste cazuri cinstea datorată lui Dumnezeu este deviată de la El şi îndreptată spre ceea ce nu este Dumnezeu. Oriunde se face lucrul acesta, în bisericile creştine declarate sau la altarele păgâne, înseamnă idolatrie.

 

Observaţia lui Ţefania este universal valabilă: nu este necesar ca omul să-l nege pe Dumnezeul adevărat şi pe Domnul Isus Hristos pentru a fi idolatru. Nici un pic.

 

De fapt respectul declarat pentru Biblie şi idolatria sunt perfect compatibile (şi din păcate, în inima împărţită a omului se găseşte loc pentru amândouă). Adesea se manifestă umăr la umăr. Iată de pildă cum în timp ce, într-adevăr cu indiferenţă, poporul Iudeii i se închina Dumnezeului lor, se închina la idoli, la zei falşi, la constelaţii cereşti, la plăceri şi la bani (la „macteş”).

 

Ţefania 1:4 ,,Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,

5 pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar cari jură şi pe împăratul lor Malcam,

6 pe cei ce s-au abătut de la Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.”

 

„Inima omului este cea mai productivă fabrică de idoli”, a spus un mare reformator.

 

Evreii s-au remarcat de-a lungul istoriei lor pentru această dublă venerare, atât a Dumnezeului lor (de fapt singurul adevărat) cât şi a unei mulţimi de idoli păgâni.

 

Ex.32:4-5 El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: ,,Israele iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: ,,Mâine, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului.”

 

În aceea situaţie, istorică dealtfel, copiilor lui Israel nu le-a trecut deloc prin cap să-l renege pe Dumnezeul care tocmai i-a scos din Egipt atunci când l-au înduplecat pe Aaron să le construiască un viţel de aur. Aaron punctează atitudinea lor declarând ocazia ca însemnând, „o sărbătoare în cinstea Domnului”. Cum? Făcând exact ce-i displace Domnului?

 

La fel au făcut şi pe vremea împăratului Ieroboam care nu a cerut celor 10 triburi din regatul de nord să renunţe la supunerea faţă de Domnul, ci atunci când le-a făcut viţeii de aur le-a zis:

 

1 Regi 12:28-29 După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: ,,Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele. Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan.

 

De fapt, din teama de a vedea poporul respectându-l pe David, ca rege în Ierusalim, le-a făcut „lăcaş de cult” în Betel şi Dan, în regatul Israelului.

 

Nu sunt rivalii lui Iehova Dumnezeu.

În ambele cazuri vedem că idolii nu au fost ridicaţi ca rivali ai lui Iehova, ci sub pretenţia de a fi de folos în închinarea adusă Acestuia, o punte de legătură cu Dumnezeul adevărat, exact aşa cum sunt interpretate icoanele în unele biserici şi mijlocirea sfinţilor la care se roagă unii. Însă în ambele cazuri, s-a săvârşit un mare păcat. Cinstea (onoarea) datorată doar lui Dumnezeu a fost atribuită unor opere a mâinilor noastre. Maiestatea lui Iehova a fost ofensată. A doua poruncă a fost încălcată, un act flagrant de idolatrie.

 

Ţefania vine şi declară că, din nou, a venit vremea ca Domnul Dumnezeul lor să-i judece pentru aceasta (cum a mai făcut-o în istoria lor) trimiţându-i în robia babiloniană. Principiul evident care operează în viaţa acestui popor şi care trebuie să-l reţinem noi este că, odată cu privilegiul dat şi descoperirea făcută sporesc răspunderea şi judecata de care copiii lui Dumnezeu au parte.

 

Aplicaţie: La câţi dumnezei le dăm noi cinstea şi devotamentul nostru unic? Pe câţi îi mai iubim în paralel cu Domnul? Noii „dumnezei” ai acestui veac, spun nişte buni predicatori, sunt confortul şi plăcerea. La aceştia doi, putem vedea clar că creştinii de azi nu ar renunţa nici în ruptul capului ca să mai facă un ucenic, să mai câştige un suflet.

 

Nu, noi nu ne închinăm la idoli… dar avem totuşi idoli. Mai rafinaţi, mai ascunşi, mai disimulaţi, dar totuşi nişte idoli.

 

J.C. Ryle comentează măiestru: „Să luăm notă de următorul fapt: este timpul să renunţăm în mintea noastră la acele concepţii generale despre idolatrie, atât de populare în zilele noastre. Noi nu trebuie să credem, cum o fac mulţi, că există doar două categorii de idolatrie. Idolatria spirituală în care omul îşi iubeşte mai mult soţia, copilul, banii, decât pe Dumnezeu, şi cea publică, grosolană, în care omul se pleacă înaintea unui chip de lemn, piatră sau metal fiindcă numai atâta ştie. Putem să fim siguri că idolatria este un păcat care ocupă un domeniu mult mai vast decât acestea. Ea nu este o caracteristică a ţărilor necreştine despre care am auzit şi care o deplângem la întâlnirile misionarilor noştri, şi nici nu este un aspect limitat la inimile noastre pe care-l mărturisim la scaunul îndurării… Dimpotrivă este o ciumă care bântuie în biserica Viului Isus Hristos mai acut decât îşi imaginează unii. Este răul, care asemenea omului păcatului (fărădelegii) se „înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, se aşează în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”.

 

2Tes. 2:4 potrivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

 

Este păcatul împotriva căruia trebuie să punem strajă permanentă inimilor noastre şi împotrivă căruia Isaia a spus:

 

Is.66:3 Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câne, cine aduce un dar de mâncare, este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie, este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor…

 

Acesta este păcatul care a atras unele dintre cele mai severe judecăţii asupra bisericii vizibile. A adus asupra Israelului armatele Egiptului, Asiriei, şi Babilonului. A cauzat risipirea celor zece seminţii, a incendiat Ierusalimul, a dus Iuda şi Israelul în robie. A atras asupra bisericii toate relele proferate de Domnul în cele şapte scrisori către biserici ale Apocalipsei şi explică letargia şi apatia de care suferă astăzi.

 

Este ceea ce decretează Domnul prin intermediul lui Ţefania:

 

Ţefania 2:11 Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.”

 

Apoi, mai târziu, prin Zaharia:

 

Zaharia 13:2 În ziua aceea-zice Domnul oştirilor-voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat.

 

Printre temele care se ies în evidenţă în cartea lui Ţefania avem:

 

1. Ce fel de zi va fi Ziua Domnului?

 

Ţefania abundă în descrieri ale acestei zile:

 

Ţefania 1:7-18

7…

14 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare. Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.

15 Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime,

16 o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

17 Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea ca gunoiul.

 

Cu câteva zeci de ani mai târziu multe din ameninţările prevestite de Ziua Domnului s-au împlinit odată cu invazia babiloniană şi ducerea în robie a Iudeii. Totuşi multe aspecte ale acesteia nu s-au împlinit, de aceea se aşteaptă o împlinire deplină a ei la sfârşitul vremurilor.

 

2. O prevestire a judecării tuturor neamurilor pământului

 

Ziua Domnului are şi o dimensiune mondială, nu doar una locală Ţefania arătându-ne că Dumnezeu va judeca şi alte naţiuni printre care el enumeră:

 

Filistenii:

2:4-7 ,,Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua namiaza mare, şi Ecronul va fi smuls din rădăcini. Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul Cheretiţilor. Aşa a vorbit Domnul împotriva ta, Canaane, ţara Filistenilor: ,Te voi nimici şi nu vei mai avea locuitori. Malurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori, şi târle de oi. Malurile acestea vor fi pentru rămăşiţele casei lui Iuda; acolo vor paşte; se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Domnul, Dumnezeul lor, nu-i va uita, şi va aduce înapoi pe prinşii lor de război.’

 

Moabiţii, amoniţii:

2:8 ,,Am auzit ocările Moabului şi batjocurile copiilor lui Amon, când defăimau pe poporul Meu, şi se ridicau cu trufie împotriva hotarelor lor. De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma, şi copiii lui Amon ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu veşnic; rămăşiţa poporului Meu îi va jefui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpâni. Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor. Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.”

 

Etiopieni:

2:12 ,,Chiar şi voi, Etiopienilor, veţi fi străpunşi cu sabia Mea.

 

Asirieni:

2:13 El Îşi va întinde mâna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria, şi va preface Ninive într-o pustietate, într-un pământ fără apă ca pustia. În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămânea noaptea pe coperişurile stâlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşeala de cedru va fi scoasă. Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere, şi zicea în inima ei: ,Eu şi nici una afară de mine.’ Vai. Cum s-a prefăcut în pustiu şi în culcuş de fiare. Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră şi arată cu mâna.”

Ceea s-a şi întâmplat.

 

Asupra tuturor neamurilor, în general:

3:6-8 Am nimicit neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele. Cetăţile lor sunt pustiite, nu mai au nici un om în ele, şi nimeni nu mai locuieşte în ele. Ziceam: ,Dacă ai voi măcar să te temi de Mine, şi să ţii seama de mustrare. Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa, şi n-ar veni peste tine toate pedepsele cu cari te-am ameninţat.’ Dar ei s-au grăbit să-şi strice toate faptele. ,,De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.”

 

3. Un îndemn oportun la pocăinţă

Ţefania oferă un îndemn (extrem de potrivit — Ziua Domnului bate la uşă) de a-l căuta pe Domnul cât mai este vreme:

 

Ţefania 2:1-3 Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea-ca pleava trece vremea-până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”

 

„Ziua Domnului” este soluţia aleasă de Dumnezeu şi comunicată profetului pentru a o face cunoscută poporului acesta vinovat de o perfidie nemaiîntâlnită.

 

Dacă vă amintiţi profetul Amos vorbeşte de răspunderea ce o poartă cei ce-i aparţin Lui. Tocmai de aceea Domnul va pune capăt acestor abateri. Nu ar fi fost drept ca Israelul să beneficieze doar de relaţia lor stabilită cu Dumnezeu prin legământ şi să fie poporul legământului Său fără să aibe parte de o judecată mai aspră ca Neamurile. Binecuvântarea Sa depindea de ascultarea lor, şi nu de legătura istorică şi ereditară.

 

5. Perspectiva optimistă a Zilei Domnului

Totuşi aceea zi nu este doar una de judecată, ci şi una de speranţă şi răsplătire. De aceea, pe lângă avertismentele severe de judecată Ţefania oferă şi promisiunile restaurări şi binecuvântării.

 

Ţefania 3:18-20 ,,Voi strânge pe cei întristaţi, cari sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara. Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum. În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.”

 

Dumnezeu este atât un Dumnezeu al dreptăţii şi al sfinţeniei, judecându-i pe aceia care-i strâmbă căile, cât şi Unul al dragostei şi milei binecuvântându-i pe aceia care i se dovedesc credincioşi.

 

Din nou revine în atenţia noastră „teologia” rămăşiţei (vezi, ce se spune de un alt profet despre ea)

În ciuda perspectivei întâi deznădăjduite asupra Zilei Domnului prin judecata Sa, Domnul va păstra şi va salva o rămăşiţă, un grup mic de oameni care-i vor sluji cu credincioşie. Această nădejde este ca un adăpost în mijlocul furtunii mâniei lui Dumnezeu încurajând credincioşia celor aleşi.

 

Ţefania înseamnă „ascunsul Domnului” şi profetul vorbeşte ca şi cum ar fi fost un reprezentant al rămăşiţei credincioşilor – acei câţiva oameni care vor rămâne fideli lui Dumnezeu şi credincioşi Cuvântului său în timpul necazului care urma să vină pe pământ. Ei vor fi ascunşi, cum au fost, de Dumnezeu însuşi între popoarele pământului şi, Dumnezeu va veghea asupra lor pentru a-i păstra în credinţă în tot acest timp. Cartea profetului Ţefania scrie despre aceşti oameni, şi în special despre acea zi care vine, ziua Domnului, care este viu descrisă de către profet.

 

Ultimul capitol conţine două părţi distincte ale zilei Domnului: o zi de judecată cât şi una de restaurare. Este clar că Israelul beneficiază de binecuvântările conţinute în legământ.

 

Cei 5 „Eu voi” ai restaurării

 

1. Eu voi strânge

3:18 ,,Voi strânge pe cei întristaţi, cari sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.

 

2. Eu voi lucra

3:19 Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi…

 

3. Eu voi izbăvi (mântui)

3:19 … voi izbăvi pe cei şchiopi…

 

4. Eu voi rândui la laudă

3:19 …şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum.

3:20 …căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului

 

5. Eu voi aduce înapoi

3:20 În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; …când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.”

 

Această judecată ca şi descoperire a mâniei lui Dumnezeu asupra răutăţii lumii nu reprezintă unicul subiect al Zilei lui Dumnezeu şi nici al mesajului acestui profet. Domnul îşi va vărsa mânia asupra tuturor naţiunilor exact cu scopul de a-şi curăţi un popor al Său extras dintre toate neamurile Pământului şi care să-i cheme Numele. Acesta este conceptul „rămăşiţei”. Lucru care a fost prevăzut şi de ap. Petru:

 

1 Petru 2:9-10 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, cari odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

 

De aceea, judecata nu vedem că este tratată de Ţefania ca fiind un scop în sine. Ceva de felul, „Domnu’ distruge tot că-i mânios, asta e … n-avem cum să ne opunem” trasând astfel o perspectivă pesimistă, chiar disperată asupra existenţei, ci judecata este chiar mijlocul prin care îşi va purifica o „rămăşiţă” şi va inaugura Împărăţia Sa dreaptă în lume.

 

Această judecată de purificare (sau, curăţire), de care au vorbit şi alţi profeţi, vedem că în cartea lui Ţefania ocupă un loc central.

 

„Fiecare judecată teribilă a lui Dumnezeu din istoria lumii a fost un act sfânt de păstrare (conservare) a ei.” A.W. Tozer

 

Instituirea unui grai curat.

Acesta este calmul instituit după furtună. De trei ori profetul vorbeşte de o rămăşiţă care va fi mântuită (2:3,7; 3:12-13), şi de două ori despre întoarcerea lor din robie (2:7; 3:20) toate încununate de instituirea unui grai curat şi unitate în închinarea adusă lui Dumnezeu, două aspecte care lipsesc în zilele noastre mai ceva ca ploile în vara asta.

 

3:9 ,,Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.

 

Ieri am jucat un pic de fotbal între blocuri, lângă parc. Am fost uluit de cât de murdar poate fi limbajul unor adolescenţi ai căror părinţi precis susţin că sunt creştini ortodocşi şi că ei îl respectă pe Dumnezeu.

 

Auzim astăzi un grai curat? Avem noi unitate în creştinism? Nu. Nu. Poate Papa de la Roma să le instituie înainte de vreme? Nu. Este o treabă pe care doar Domnul o va face şi numai după judecată.

 

Marea „omisiune” cu motiv a lui Isus.

 

Comparând cu textul citit de Isus în sinagogă în Nazaret vedem că Domnul nu a citit o porţiune conţinută în profeţia lui Isaia, pasajul paralel celui din ev. după Luca, cap.4.

A uitat oare (lapsus)? Sau, l-a omis cu voie?

 

6A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, 17şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 18,,Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, 19şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20În urmă, a închis cartea, a dat -o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. 21Atunci a început să le spună: ,,Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.”

 

Isaia 61:1-2 ,,Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;

 

Putem să vedem clar că Isus nu a mai inclus intenţionat şi ultima parte a promisiunii lui Dumnezeu pentru vremurile din urmă şi care privea o „zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Nu a proclamat venirea acelei zile pentru că în momentul citirii şi împlinirii de către El a profeţiei lui Isaia El inaugura un „astăzi” care era ziua mântuirii şi nu a răzbunării lui Dumnezeu, „astăzi” care mai e valabil şi astăzi.

 

Cineva a spus că Dumnezeu nu judecă niciodată fără ca mai întâi să ofere şansa evitării mâniei Sale — cu alte cuvinte, Dumnezeu este fair-play. Este ceea ce El a făcut în Nazaret în aceea zi şi ceea ce face şi astăzi. Dar când va expira timpul harul, va inaugura ziua răzbunării.

 

Ţefania este cel rânduit de Dumnezeu să reia această temă a Zilei de răzbunare a Dumnezeului nostru, chiar Isus Hristos Însuşi a vorbit pe larg de ea descriind mai mult iadul decât cerul în lucrarea Sa pământească şi ambii prevăd venirea ei sigură.

 

Totuşi între timp, Dumnezeu să le deschidă mintea şi inima la cât mai mulţi ca să fugă de mânia acesta ce vine. Acum, pentru fiecare din noi se pot împlini prematur aceste cuvinte ale profetului care privesc soarta viitoare a Ierusalimului:

 

Ţefania 3:14-17 Strigă de bucurie, fiica Sionului. Strigă de veselie, Israele. Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire. În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic. Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.

 

Reţinând versetele cheie ale cărţii puteţi avea o imagine fidelă a cărţii profetului Ţefania:

 

Ţefania 1:14-18

14 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare. Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.

15 Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime,

16 o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

17 Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea ca gunoiul.

 

Ţefania 2:1-3 Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea-ca pleava trece vremea-până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”

 

Ţefania 3:14-17 Strigă de bucurie, fiica Sionului. Strigă de veselie, Israele. Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire. În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic. Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.

 

1. John F. MacArthur, Jr., The MacArthur Study Bible, (Dallas: Word Publishing) 1997.
2. Bonar, Andrew A., Memoirs of McCheyne, (Escondido, CA: Ephesians Four Group) 1999.

 

Teodor Macavei

 

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | 1

https://www.rcrwebsite.com/zephania2.htm

 

 

//////////////////////////////////////// Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său

by John Piper

Scripture: Zephaniah 3:17     

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta. Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

 

CONTEXTUL CĂRŢII ŢEFANIA

Conform Ţefania 1:1, „Cuvântul Domnului, care a fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, … pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda”. Domnia lui Iosia peste Iuda a început la 80 de ani după ce Regatul de Nord al Israelului a fost distrus complet de invazia asiriană. În aceşti 80 de ani Regatul de Sud al Iudeii nu a învaţat lecţia Regatului de Nord şi s-a cufundat tot mai mult în păcat şi rebeliune împotriva legii lui Dumnezeu.

 

În al 18-lea an al domniei lui Iosia, Hilchia, preotul, a gasit în Templu o copie a cărţii legii care a fost ignorată de decenii. Când logofătul Şafan i-a citit-o regelui, Iosia a fost devastat. S-a smerit înaintea Domnului, şi-a sfâşiat hainele şi a plâns. (2 Împaraţi 22:19)

 

În următorii 13 ani Iosia conduce o reformă extraordinară în Iuda, bazată pe legea lui Dumnezeu. A reînnoit legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (2 Împaraţi 23:3). A poruncit să se scoată din Templu toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal şi Astartea şi le-a ars în ogoarele Chedronului (23:4). A izgonit preoţii idolilor (23:5). A darâmat casele sodomiţilor (23:7). A îndepărtat caii pe care împaraţii lui Iuda i-au închinat soarelui (23:11). Și a reinstituit Paştele care a fost ignorat din zilele judecătorilor până atunci (23:22).

 

Acestea au fost zilele lui Ţefania conform cu 1:1. Aşa că atunci când citim această carte, ne-o putem imagina ca făcând parte din chemarea la reformă făcută de Iosia. Nu este nicio îndoială că profetul şi regele s-au asociat în încercarea de a-i atrage pe oameni înapoi la Dumnezeu. Cum predica Ţefania? Ce stil de predicare inspiră Dumnezeu atunci când poporul Său are nevoie de trezire spirituală şi reformă?

 

UN AVERTISMENT CU PRIVIRE LA MÂNIA VIITOARE A LUI DUMNEZEU

Tot capitolul 1 este un avertisment către Ierusalim şi o predicţie a zilei de mânie a Domnului. Versetele 2-4,

 

„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul. Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei.”

 

De ce era atât de aprinsă mânia lui Dumnezeu?

 

Versetul 8: Voievozii şi fii împăraţilor purtau haine străine, dorind să fie ca celelalte naţiuni care nu Îl cunoşteau pe Dumnezeu.

Versetul 9: Servitorii umpleau de violenţă şi înşelăciune casele stăpânilor lor.

Versetul 12: Oamenii se bizuiau pe drojdiile lor – erau ca sedimentul ce se formează la baza vinului stătut, spunând în inimile lor, „Domnul nu va face nici bine nici rău”. Dumnezeu a încetat să mai fie o realitate în vieţile lor.

CHEMAREA LA POCĂINŢĂ

Apoi, în capitolul 2 primul avertisment este urmat de o chemare sinceră la pocăinţă. Poate să fie încă o speranţă măcar pentru cei ce se pocăiesc. Versetele 1-3:

 

„Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”

 

Chiar dacă cei smeriţi din popor nu pot împiedica mânia viitoare a lui Dumnezeu, poate cel puţin vor putea fi cruţaţi când teribila zi a Domnului va veni.

 

UN AVERTISMENT CĂTRE NAŢIUNILE ÎNCONJURĂTOARE

Apoi, în 2:4-15 Ţefania plânge necazurile şi ameninţările nu doar ale Iudeii şi Ierusalimului, ci şi ale naţiunilor din lumea întreagă.

 

La vest erau cetăţile Filistia, Gaza, Ascalon, Asdod, Ecron şi neamul Cheretiţilor (v. 4-7).

La est erau ţinuturile Moab si Amon (v. 8-11).

La sud erau Etiopenii (v. 12).

Și la nord era înspăimântătoarea Asirie (v. 13-15).

Judecata se apropie pe tot împrejurul pământului. Și versetul 10 rezumă probabil cel mai bine motivul: „Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor.” Cauza principală a acestei judecaţi universale este mândria umană.

 

O ULTIMĂ ACUZAŢIE ADUSĂ IERUSALIMULUI

Dar, de teamă ca nu cumva oamenii din Ierusalim să se bucure de judecata naţiunilor Ţefania se întoarce la ei şi în 3:1-8 aduce o ultimă acuzaţie Ierusalimului. Versetele 1-2:

 

„Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.”

 

O ÎNTOARCERE SURPRINZĂTOARE

Apoi, la sfârşitul acuzaţiei sale, aşa cum se întamplă des în cărţile profeţilor, apare o întoarcere surprinzătoare. Dumnezeu pune lângă distrugerea adusă de mânia Sa, puterea recreativă a iubirii Sale. Se pare că în ciuda revărsării mâniei Sale peste întreaga lume, Dumnezeu va face două fapte măreţe datorită îndurării Sale, descrise în 3:9-20.

 

1. Promisiunea unei treziri mondiale

 

El va cauza o trezire mondială astfel încât oamenii din toate naţiunile să se întoarcă la El. Versetul 9:

 

„Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.”

 

Cu alte cuvinte Dumnezeu nu se va mulţumi doar cu distrugerea tuturor naţiunilor pământului. Scopul Său este de a fi Domn peste naţiuni. Cum se poate aceasta? Uitaţi-vă cum se termină versetul 8 şi cum începe versetul 9:

 

„Căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele. 9) Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.”

 

Cum Îşi va vărsa Dumnezeu urgia peste naţiuni şi va mistui pământul cu focul geloziei Lui şi în acelaşi timp să purifice naţiunile pentru ca toţi să cheme Numele Lui şi să Îi slujească? Aceasta este o imagine a judecaţii mondiale şi a întoarcerii tuturor naţiunilor la Dumnezeu.

 

Ţefania nu ne dă detaliile acestui fapt. Probabil că îşi imagina judecata lui Dumnezeu ca o serie îndelungată de catastrofe, pe o anumită perioadă de timp, care ajung la apogeu în distrugerea tuturor necredincioşilor. Și probabil că în această perioadă îndelungată de judecăţi, Dumnezeu lucrează printre naţiunile pământului şi la purificarea oamenilor pentru El prin predicarea Evangheliei pentru ca într-adevăr să aibă un popor pentru El din orice seminţie, de orice limbă şi din orice norod (Apocalipsa 5:9).

 

Indiferent cum intenţiona Dumnezeu să facă aceste două lucruri, trebuie să afirmăm ceea ce afirmă şi profetul: Dumnezeu nu va rămâne fără un popor de oameni aleşi dintre toate naţiunile pământului care să cheme Numele Său şi să Îi slujească. Astfel că El Însuşi îi va schimba şi le va da o inimă şi buze ca să cheme Numele Său. Acesta este primul lucru făcut de Dumnezeu în mila Lui faţă de noi, descris în 3:9-20, o trezire globală cu oameni din toate naţiunile chemându-L pe Domnul şi slujindu-I.

 

2. Promisiunea renaşterii şi a purificării

 

Cel de-al doi-lea lucru, făcut de Dumnezeu în mila Lui faţă de noi, găsit în aceste versete este renaşterea şi purificarea poporului lui Israel. Îi va îndepărta pe cei trufaşi şi va lăsa numai un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Versetele 11-12:

 

„În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt! Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.”

 

Cu alte cuvinte, nu doar că Dumnezeu va crea un popor pentru El din toate naţiunile pământului, ci El va curăţa şi purifica pe poporul Său, Israel (cf. Ioan 11:52). Îi va elimina pe cei mândri şi va ţine pentru El un popor smerit şi mic.

 

Astfel că judecăţile şi mânia anunţate în capitolele 1 şi 2 nu sunt ultimele cuvinte din profeţia lui Ţefania. Ultimele cuvinte sunt promisiunea unei întoarceri mondiale la Dumnezeu şi o redobândire a credinţei adevărate a poporului Său Israel.

 

O SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA EFESENI 3:4-6

Acum, înainte să ne uităm la extraordinara promisiune din versetul 17, să privim pentru un moment la Efeseni 3:4-6. Motivul este acela că în Vechiul Testament întrebarea cu privire la legătura dintre  cei convertiţi dintre naţiuni şi cei convertiţi din Israel, nu are un răspuns foarte clar. Ce poziţie ai tu şi eu în faţa Dumnezeului lui Israel, ca şi convertit ne-evreu? Suntem un fel de nou-veniţi în această poveste. Avem noi parte de toate binecuvântările lui Israel?

 

Pavel numeşte asta o taină, ceea ce înseamnă că la început nu a fost un lucru arătat clar. Care este răspunsul dat în Efeseni 3:4-6?

 

„Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sînt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaş făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelie.”

 

Răspunsul este că prin Evanghelie noi, Neamurile am ajuns să credem în Isus. Și prin Isus am devenit pe deplin membri ai poporului lui Dumnezeu: moştenitori ai promisiunilor lui Dumnezeu alături de evreii care cred.

 

IMPRESIONANTA PROMISIUNE DIN ŢEFANIA 3:17

Acum ne întoarcem la Ţefania. Și când citim 3:17 ştim că nu se referă doar la evreii care cred ci şi la Neamuri, care au devenit moştenitoare ale promisiunii prin credinţa în Cristos, sămânţa lui Avraam.

 

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

 

Titlul mesajului din dimineaţa aceasta este inspirat din acest verset extraordinar: „Păcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său”. Dumnezeu nu îţi face bine pentru că ar fi constrâns sau obligat. El este liber! Și în libertatea Sa, El abundă de bucurie în a-ţi face bine.  El nu mai poate de veselie pentru tine. [tr. en. El cântă de bucurie pentru tine]

 

CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ DUMNEZEU AR CÂNTA?

Îţi poţi imagina cum ar fi dacă L-ai putea auzi pe Dumnezeu cântând? Aminteşte-ţi că doar un cuvânt rostit a adus Universul la existenţă. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar ridica tonul şi, nu doar ar vorbi, ci ar cânta! Probabil că, ceruri noi şi un pământ nou ar fi create. Scriptura spune ceva aproape cu acelaşi efect in Isaia 65:17-18,

 

„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou… voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie.”

 

Când Dumnezeu a vorbit, la început, cerurile şi pământul au fost create; probabil la sfârşit, cerurile noi şi pământul nou vor fi create când Dumnezeu va cânta de bucurie pentru poporul Său.

 

Când mă gandesc la vocea lui Dumnezeu cântând, aud sunetul cascadei Niagara amestecat cu prelingerea unui râu al unui munte acoperit cu muşchi. Aud erupţia muntelui Sf. Elena amestecată cu torsul unei pisici. Aud puterea unui uragan de pe Coasta de Est şi adierea unei ninsori de noapte, în păduri. Și aud răcnetul soarelui, cu diametru de 865.000 mile (aproximativ 1.391.785 km; 1 milă = 1.609344 km), de un milion trei sute de mii de ori mai mare decât pământul, şi nu e nimic altceva decât foc, 1.000.000 de grade Celsius pe suprafaţa mai răcoroasă a coroanei solare. Dar aud acest răcnet de neimaginat amestecat cu sunetul tandru şi cald al buştenilor în camera de zi, într-o noapte de iarnă.

 

Și când aud cântecul acesta rămân uluit, consternat, încremenit, ştiind că El cântă datorită mie. El se bucură de binele meu din toată inima Sa şi din tot sufletul Său (cf. Ieremia 32:41)!

 

SIMŢI TU MINUNĂŢIA ACESTUI LUCRU?

Poţi să simţi minunăţia aceasta astăzi? Că Dumnezeu cântă de bucurie pentru tine?

 

Nu, sunt prea vinovat!

 

„Nu”, vei spune tu, „nu pot pentru că sunt prea vinovat ca Dumnezeu să cânte de bucurie pentru mine.”

 

Dar, nu vei crede tu versetul 15: „Domnul a abătut de la tine pedepsele tale”?

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine astăzi?

 

Nu, sunt înconjurat de duşmani!

 

„Nu”, vei spune, „nu pot pentru că sunt înconjurat de duşmani şi obstacolele mă asaltează din toate părţile”.

 

Dar, nu vei crede tu versetul 17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta”; şi versetul 19: „iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi”; şi versetul 15: „a îndepărtat pe vrăjmaşul tău”?

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

 

Nu, Dumnezeu pare mult prea departe de mine!

 

„Nu”, vei spune, „nici acum nu pot pentru că El este un Dumnezeu mare şi sfânt şi Îl simt mult prea departe de mine.”

 

Dar, nu vei crede tu versetul 15: „Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; şi versetul 17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău”? El nu este departe de tine.

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

 

Nu, sunt rob al ruşinii!

 

În continuare vei spune, „Nu, pentru că sunt rob al ruşinii. Am fost în mod continuu batjocorit de părinţii mei (cf. 2:8,10). Am fost ridiculizat, ameninţat, manipulat şi ponegrit. În interiorul acestui cocon de ruşine până şi cântarea lui Dumnezeu sună vag şi dinstantă şi indescifrabilă.”

 

Dar, întreb din nou, nu vei crede tu promisiunea de la sfârşitul versetului 19: „voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum”?

 

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

 

Cum se poate ca bucuria lui Dumnezeu în Numele Său să mi se aplice mie?

 

Și acum vei spune, „Aproape că pot să renunţ şi să simt această minunăţie de nedescris, cum că Dumnezeu se bucură de mine – chiar cântă de bucurie. Dar mai rămâne încă un obstacol. Ai spus că Dumnezeu Îşi iubeste propria slavă mai mult decât orice altceva. Ai spus ca Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în Numele Său. Cum aş putea eu atunci să îmi imaginez că ar fi interesat de mine? Cum mi se aplică mie bucuria pe care o are Dumnezeu în Numele Său?”

 

Dacă acesta este ultimul tău obstacol, atunci pregateşte-te să cânti! Pentru că răspunsul este dat clar în versetul 12. Dacă ai şti că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în Numele Său mai mult decât în orice altceva şi ai vrea să fii şi tu învăluit de această bucurie şi să faci şi tu parte din această plăcere a lui Dumnezeu, unde ai merge? Unde ai căuta refugiu?

 

Versetul 12 dă răspunsul : Domnul spune „Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.” Aici este conexiunea între desfătarea lui Dumnezeu în Numele Său şi bucuria Lui pentru tine. Când te încrezi în Numele Lui, El cântă de bucurie pentru tine.

 

Dacă tu cauţi slava ta printre oameni, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ. Dacă înalţi numele tău printre oameni, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ. Dacă te bazezi pe propria ta neprihănire, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ.

 

Dar dacă te smereşti şi cauţi slava lui Dumnezeu mai mult decât orice şi dacă ascunzi numele tău în Numele lui Dumnezeu şi dacă te îmbraci cu neprihănirea Fiului Său, atunci Tatăl tău ceresc care iubeşte Numele Său mai mult decât orice îţi va răsplăti cum nici nu îţi imaginezi şi va cânta de bucurie pentru tine.

 

Lasă astăzi deoparte orice mândrie şi lăudăroşenie. Refugiază-te în Numele lui Dumnezeu. Nădăjduieşte în neprihănirea lui Cristos şi nu în a ta. Și conştientizează minunea că Domnul, Regele regilor, se bucură de tine şi cântă de bucurie pentru tine.

 

(Pentru continuarea studiului, vezi Mica 7:18; Psalmul 35:27; Ieremia 32:37-42; Deuteronom 30:9; Isaia 62:5; 65:19).

 

John Piper (@JohnPiper) is founder and teacher of desiringGod.org and chancellor of Bethlehem College & Seminary. For 33 years, he served as pastor of Bethlehem Baptist Church, Minneapolis, Minnesota. He is author of more than 50 books, including Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist and most recently Providence.

https://www.desiringgod.org/messages/the-pleasure-of-god-in-the-good-of-his-people?lang=ro

 

 

//////////////////////////////////////////// Recenzie carte „Cele patruzeci de legi ale iubirii” – Elif Shafak

De către Bota Andreea Diana 

 

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Am auzit de multe ori, spus sec și aproape de fiecare dată mai mult cu gura decât cu inima, că iubirea schimbă vieți, iubirea de orice fel schimbă vieți de orice fel. Poate am spus-o și eu, la fel de sec și de fără suflet, dar adânc în mine știu că e de fapt un mare adevăr și că deși atunci când spun asta mă gândesc numai la viața mea și știu că fiecare se gândește la viața lui când o spune, aceeași iubire care mă schimbă pe mine sau pe tine, schimbă și alte vieți în jur. Iubirea e un lanț de alte sentimente care îi leagă pe oameni, nu e doar fiorul simțit de unul sau de altul, și cel mai important, iubirea leagă oamenii peste mări și țări, peste ani și veacuri, peste lume și timp.

 

„Cele patruzeci de legi ale iubirii” este un roman actual de ficțiune, scris de autoarea de origine turcă, Elif Shafak , cunoscută și pentru lansarea titlurilor precum „Bastarda Istanbulului” sau „Cele trei fiice ale Evei”.

Romanul însumează peste 400 de pagini și a fost lansat la Editura Polirom în cadrul colecției Top10+. Cartea a fost publicată pentru prima dată în 2009 și a fost nominalizată doi ani mai târziu pentru premiul Internațional „Dublin Liberty”.

 

Deși titlul poate induce în eroare, „Cele patruzeci de legi ale iubirii”– nu este un roman de dragoste, ci mai degrabă o carte parcă desprinsă din „1001 de nopți”, care ne poartă în secolul XIII pe teritoriul Turciei de astăzi, într-o lume pe cât de zbuciumată de conflicte religioase, pe atât de bogată în misticism și simboluri.

Legile iubirii din titlul cărții lui Elif Shafak nu se referă – așa cum am putea presupune la prima vedere – la iubirea romantică dintre un bărbat și o femeie, ci au o accepțiune mult mai largă, spirituală, cuprinzând iubirea în întreaga ei complexitate și în toate formele ei.

 

Elif Shafak a scris, după mine, cea mai frumoasă carte de iubire din ultima vreme, am respirat-o, nu am citit-o, deși nu știam NIMIC despre ea când mi-am cumpărat-o. S-a lipit de mine miraculos cumva și nu am putut să-i mai dau drumul, până nu m-am clarificat cu drumurile protagoniștlor.

 

„Cele patruzeci de legi ale iubirii” este genul de carte pe care îți vine să o citești cu lantrena sub pătură ca să nu te ia nimeni din lumea ta… și a cărții.

Povestea e formată de fapt din două povești, cartea desfășurându-se pe două planuri, unul în prezent, începând cu anul 2008, și unul în 1242, secolul XIII. Deși structura este de tipul roman în roman, nu vă va lua foarte mult timp să descoperiți o legătură între personaje, dincolo de timpul și spațiul fizic în care se desfășoară acțiunea fiecăruia. Una dintre povești se petrece în zilele noastre și ne-o aduce în prim plan pe Ella, o femeie aparent fericită, cu o familie frumoasă și cu nimic altceva de spus pe fața pâmântului și a doua poveste este cea a legăturii dintre dervișul sufit Shams din Tabriz și marele poet persan Rumi.

 

Cele două povești se întâlnesc într-un mod fericit în carte exact în momentul în care viața Ellei pare că se termină deja înainte de a fi început. Ella primește manuscrisul unui total necunoscut, Aziz Zahara, care doreșțe să publice o carte, exact despre relația extraordinară dintre Shams și Rumi. Ella trebuie să citească acest manuscris și să-i facă o recenzie pro sau contra publicării lui, de către editura la care lucrează.

 

Pe măsură ce citește cartea și învață despre derviși și legile iubirii inserate de Shams în povestea vieții sale, Ella descoperă cât de nefericită este și cât de puține știe despre iubire, despre pasiune, despre destin și, nu în ultimul rând, despre viața ei. Legile lui Shams o trezesc dintr-un somn în care s-a complăcut o viață întreagă și, mai mult decât atât, îi arată că viața pe care o trăiește nu este viața sa, ci viața unei femei care niciodată nu a crezut că există o voce a iubirii, o voce pe care oricât a-i ignora-o la un moment dat, ea va ieși în calea ta și te va schimba pentru totdeauna.

 

Elif Shafak

Mi-a plăcut mult începutul acestei cărți și, fără să fi știut exact ce vor să spună cuvintele care m-au fermecat, am simțit că această carte va curge bine prin venele mele:

 

„BINIŞOR, ŢII ÎNTRE DEGETE O PIATRĂ ŞI O ARUNCI ÎN APA CURGĂTOARE. EFECTUL S-AR PUTEA SĂ NU FIE UŞOR DE DESLUŞIT. O MICĂ ÎNCREŢITURĂ UNDE PIATRA STRĂPUNGE LUCIUL APEI ŞI APOI UN CLIPOCIT ÎNĂBUŞIT DE VUIETUL RÂULUI DIN JUR. ARUNCĂ O PIATRĂ ÎN LAC. EFECTUL NU VA FI DOAR MAI VIZIBIL, DAR VA FI DE ASEMENEA MULT MAI DURABIL. PIATRA VA TULBURA APELE LINIŞTITE. ÎN LOCUL ÎN CARE VA ATINGE APA SE VA FORMA UN CERC, ŞI ÎNTR-O CLIPITĂ, CERCUL ACELA VA DA NAŞTERE ALTUIA ŞI ALTUIA. CURÂND UNDELE STÂRNITE DE CĂDEREA PIETREI SE VOR ÎNTINDE PÂNĂ SE VOR FACE SIMŢITE PE ÎNTREAGA OGLINDĂ A APEI. ABIA CÂND VOR AJUNGE LA MALURI CERCURILE SE VOR OPRI ŞI SE VOR STINGE. DACĂ O PIATRĂ CADE ÎNTR-UN RÂU, RÂUL O VA LUA CA PE O TULBURARE OARECARE ÎN CURGEREA SA DEJA NĂVALNICĂ. NIMIC NEOBIŞNUIT. NIMIC DE NEÎNVINS. DACĂ O PIATRĂ CADE ÎNSĂ ÎNTR-UN LAC, LACUL NU VA MAI FI NICIODATĂ ACELAŞI”.

 

Și așa fost, după cum vă spuneam. Atmosfera creată de autoare nu are cum să nu miște profund, iar finalul cărții este unul care pe mulți i-a făcut să plângă. Poate titlul vă sună siropos, poate că este, dar dincolo de titlu, în carte chiar se regăsesc patruzeci de legi, 40 de idei care descriu iubirea în deplinătatea formelor ei.

 

De ce merită să cumperi cartea?

Cartea merită achiziționată deoarece prezintă o veritabilă poveste de iubire. Este inspirată din fapte reale, iar personalitatea personajelor și firul narațiunii sunt verosimile, ușor de intuit drept reale și cutremurătoare. Felul în care autoarea reușeste să transpună în cuvinte nefericirea femeilor casnice, dar și modul în care o singură femeie are puterea de a schimba totul în jurul său, demonstrează imporanța iubirii în orice situație, indiferent de nivelul social și de cultura. Cartea este o elogie dedicată iubirii care tratează diferențele notabile dintre religie și spiritualitate, dar care pune accent pe atracția naturală, inevitabilă.

 

Mai jos mi-am permis să transcriu câteva legi și pentru voi, au fost prea frumoase să le țin numai pentru mine, iar cartea, of Doamne, cartea o recomand așa cum nu știu dacă am mai recomandat o carte vreodată.〉 „Orice ți s-ar întampla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii. Chiar și atunci când toate ușile rămân închise, Dumnezeu va deschide o nouă cale doar pentru tine. Fii recunoscător! E lesne să fii recunoscător când totul merge bine. Un sufit e recunoscător nu numai pentru ce i s-a dat, ci și pentru ce n-a primit.”

 

〉 „Soare-răsare, soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nicio însemnătate. Oriincotro te-ai îndrepta, îngrijește-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă si dincolo de ea.”

 

〉 „Căutarea Iubirii te schimbă. Nu e niciun căutator printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.”

 

〉 „Dacă vrei să schimbi modul în care se poartă ceilalti cu tine, ar trebui să schimbi întai modul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu-adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.”

 

〉 „Când toți cei din lumea asta se zbat să ajungă undeva și să devină cineva, doar ca să lase totul de izbeliște după moarte, țintește la treapta din urmă a nimicniciei. Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca numarul zero. Nu suntem cu nimic deosebiți de un urcior. Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinlăuntru ne ține în picioare. În același fel, nu ceea ce năzuim să împlinim, ci înțelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe.”

 

〉 „Nu e niciodată prea târziu să te întrebi: “Sunt pregătit să schimb viața pe care o trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?  Dacă fie și o singură zi din viața ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare clipă și cu fiecare noua suflare, trebuie să te simți reînnoit iar și iar. Exista o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.”

 

〉 „O viață fără iubire e lipsită de însemnatate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu.”

https://www.pov21.ro/2021/08/18/cele-patruzeci-de-legi-ale-iubirii-am-au/

 

 

 

////////////////////////////////////////// Ce am învățat despre religie de la Mircea Eliade?

De către Robert Grigore Manea 

Mircea Eliade, scriitor, filosof, profesor și istoric al religiilor este unul dintre autorii pe care i-am citit cel mai mult. Mă refer atât la lucrările sale literare, cum ar fi Romanul adolescentului miop, Maitreyi, Huliganii etc., cât și la cele de istorie a religiilor, dintre care recunosc că am citit doar trei: Tratat de istorie a religiilor, Sacrul și profanul și Nașteri mistice. Ce am învățat despre religie de la Mircea Eliade? Vezi mai jos!

 

Îi sunt profund recunoscător acestui mare savant român. El m-a învățat niște lucruri fundamentale despre religie pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi. Opera sa științifică este, desigur, obiectivă. Însă, dincolo de obiectivitate, am regăsit păreri avizate, care, ca orice opinie, pot fi subiective. De aceea, s-ar putea ca unii dintre voi să nu fie de acord cu ele. Eu însă am rezonat cu ele și am simțit că exprimă convingerile autorului, cât și pe ale mele.

 

Dacă vă doriți să faceți cunoștință cu opera sa de istorie a religiilor, vă recomand să începeți cu Sacrul și profanul, care prezintă sintetic, în mare, ideile principale din domeniu.

Apoi, Tratatul de istorie a religiilor, deși foarte gros și care necesită mult timp și efort, a fost o reală revelație pentru mine. Vă provoc chiar să le citiți așa cum am făcut și eu, cu vreo sută de foi cu idei principale extrase din cărți. Astfel m-am asigurat că voi rămâne cu ceva de durată, nevrând să uit asemenea informații. Înainte de orice, voi începe prin a spune că sacrul sau fenomenul religios este ceea ce nu este profanul. Sacrul are mai multe trăsături care trebuie cunoscute pentru a fi înțeles, el nu poate fi pur și simplu definit, ci mai degrabă este înțeles prin cunoașterea trăsăturilor sale și a modurilor în care se manifestă. Iar această incursiune documentară o face istoria religiilor.

UN FENOMEN RELIGIOS NU SE VA DEZVĂLUI CA ATARE DECÂT CONSIDERAT ÎN PROPRIA SA MODALITATE, ADICĂ STUDIAT LA SCARĂ RELIGIOASĂ. A VOI SĂ DELIMITEZI ACEST FENOMEN PRIN FIZIOLOGIE, PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE, ECONOMIE, LINGVISTICĂ, ARTĂ ETC. ÎNSEAMNĂ A-L TRĂDA; ÎNSEAMNA A LĂSA SĂ SCAPE TOCMAI CEEA CE ESTE UNIC ȘI IREDUCTIBIL ÎN EL, ANUME CARACTERUL SĂU SACRU. – MIRCEA ELIADE

 

Tocmai de aceea, precizez că acest articol s-ar putea să fie mult mai ușor și bine înțeles de cineva care a citit aceste cărți decât de cineva care nu a făcut-o

 

1. Eliade m-a învățat să nu mai fiu atât de arogant în a judeca societatea și religiile oamenilor primitivi, arhaici, ca ceva foarte înapoiat, glorificând progresul modernității.

Sacrul are anumite arhetipuri construite de intuiția omului arhaic care sunt utilizate din preistorie și până astăzi în religie. Chiar dacă ei nu și-au exprimat aceste cunoștințe intuitive despre sacralitate prin volume de teorii, teologie și metafizică, ele au fost cunoscute și trăite de omul arhaic mult mai profund decât o facem noi astăzi.

 

Aceste arhetipuri s-au păstrat în toate religiile, de aceea pot fi regăsite numeroase elemente ale religiilor arhaice în cele moderne. Ele sunt tipice condiției umane, dezvăluindu-se omului indiferent de timpul în care se află.

 

Logica, cunoașterea și intuiția realului, a sacrului sunt elementele care stau la baza credinței religioase a omului arhaic, dar și a omului modern. Cunoașterea nu se face exclusiv pe bază de rațiune, ci prezintă și o componentă intuitivă. Raționamentul nu este suficient unei vieți împlinite, el trebuie acompaniat armonios de un alt tip de cunoaștere, care se găsește în credință, în sacru, în religie.

De aceea, Eliade susține că omul modern este încă un homo religiosus, însă unul cu o religiozitate degradată, fărâmițată, incompletă în comparație cu cel arhaic care o trăia plenar. Argumentele sunt multe și pot fi găsite în cărțile enumerate mai sus. Nu am suficient loc în acest articol pentru a intra în detalii.

2. Religia este cunoaștere, trăire și logică. În niciun caz prostie.

Religia este, dacă vreți, un sistem de credințe bine organizat și susținut de tradiție, rituri, simboluri, mituri, cler, comunitate ș.a.m.d. Credința este un tip de cunoaștere intuitiv. Religia este, de asemenea, foarte logică și coerentă. Dacă veți parcurge tratatul de istorie a religiilor scris de Eliade, veți observa că modurile în care se manifestă sentimentul religios al oamenilor, arhaici sau nu, este cât se poate de logic. Se exprimă în sisteme de simboluri, mituri, rituri și credințe extrem de coerente, mult mai coerente decât lucrurile în care credem noi astăzi poate inconștient în locul religiei.

 

De ce este Mircea Eliade important pentru adolescenți? Vezi chiar aici!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. E de ajuns să-l citiți pe Eliade și probabil vă veți convinge singuri de acest lucru. El nu spune acest lucru explicit, însă reiese oarecum din prezentarea documentară a elementelor religioase.

 

ÎNDATĂ CE OBSERVĂM CELE MAI UMILE RELIGII, NE APARE O «FILOZOFIE DE DINAINTEA FILOZOFIILOR» REZULTATĂ DINTR-UN EFORT DE EXPLICARE ȘI UNIFICARE, DINTR-UN EFORT SPRE TEORIE, ÎN TOATE SENSURILE ACESTUI CUVÂNT: CARTEA LUI MIRCEA ELIADE NE FACE SĂ SIMȚIM COERENȚA SI NOBLEȚEA ACESTEI FILOZOFII ȘI, DE ASEMENEA, UNIFORMITATEA EI DE LA UN CONTINENT LA ALTUL… – GEORGES DUMEZIL

 

3. Sentimentul sau nevoia de religiozitate, de sacralitate nu se pierde. Nu a dispărut odată cu omul arhaic. A rămas aceeași nevoie, satisfăcută însă pe alte planuri.

Nevoie de a ne afla într-un timp sacru, spațiu sacru, de a ne fabrica simboluri, de a intui caracteristici divine ș.a.m.d. nu a dispărut, deoarece stă în natura oricărui om să aibă asemenea nevoi, ateii (persoanele care nu le au absolut deloc) fiind destul de rari.

Diferența o face modul în care alegem să ni le satisfacem. Dacă nevoia de absolut nu ne este satisfăcută de existența unei divinități, ne punem speranțele, credința, puterea de venerație în lucruri finite, pământești, care poate nu ne merită aceste sentimente sacre. Acestea pot fi de la a avea o casă și o familie puse la puncte la a fi cel mai bun într-o anumită profesie. Dorințele acestea nu sunt rele, dimpotrivă, sunt de aplaudat, însă nu știu cât de bine este să fie substituite ideii de divinitate, care singură poate reprezenta un scop infinit, iar nu unul finit, limitat, pământesc, trecător.

 

Religia și sentimentul de sacru sunt două lucruri esențiale în viața unui om, dar și a unei societăți. Cred că, indiferent de alegerile personale făcute în acest sens, este foarte important să avem cunoștințe elementare despre modul în care oamenii și-au satisfăcut această nevoie de sacralitate de-a lungul timpului, modul în care au intuit anumite realități, în care și-au trăit viața sacră etc. De aceea, tratatul de istorie a religiilor scris de Eliade nu este o carte destinată (doar) specialiștilor, ci una potrivită oricărei persoane ce vrea să aibă o cultură de bază. Aceasta se bazează pe niște cursuri ținute de savantul român la universitate.

 

https://www.pov21.ro/2020/07/04/ce-am-invatat-despre-religie-de-la-mircea-eliade/

 

 

 

///////////////////////////// Derek Prince Basics. Fundamente ale învățăturilor lui Hristos- Derek Prince Edition One-Dimensional

Peter Prince Derek Vogan (14 august 1915, Bangalore – 24 septembrie 2003, Ierusalim) – Interpretul celebru al Bibliei, al cărui program de radio zilnic a difuzat pentru jumătate din populația lumii în diferite limbi, inclusiv: engleză, arabă, spaniolă , Croat, rus, chinez și mai mult. Derek Prince a acționat sub sloganul „pentru a îmbrățișa nefolosit și învață nesesisia”.

 

Odată, Drek Prince după o întâlnire cu anumite persoane făcute pentru el însuși următoarea concluzie: „Am format două concluzii pentru care nu am avut niciodată motivele pentru schimbarea lor: În primul rând, Isus Hristos este în viață, în al doilea rând, că Biblia este adevărată, relevantă, relevantă corespunzătoare cerințelor de carte moderne. Aceste două concluzii au schimbat radical și pentru totdeauna întregul curs al vieții mele. Imediat Biblia a devenit clară și ușor de înțeles pentru mine, rugăciunea și comunicarea cu Dumnezeu a fost atât de naturală ca respirația. Am găsit ceea ce căutam! Sensul și scopul vieții unei persoane „!

 

Derek Prince a fost autorul a peste 30 de cărți care au fost traduse cu 40 limbi diferite. Derek Prince a fost unul dintre cei mai autoritari teologi din lume. Adesea se numește „clasicul teologiei” sau „clasic de protestantism”.

 

Derek Prince.

Ediție lunară

„NOUL TESTAMENT”

St.Petersburg

1999

Copyright © 1986 Derek Prince Russian Edition Foundation Series Derek Prince Ministries 1997

 

Traducerea rusă a fost publicată de permisiunea de

 

Derek Prince Ministere International

 

Charlotte, NC 28219-9501

 

Toate drepturile rezervate.

 

Producție și organizare

 

Derek Prince Ministere – Europa de Est – CIS

 

1960 ah Heemskerk.

 

Internet: www.derekprince.com.

 

Toate citatele din Sfintele Scripturi sunt date în conformitate cu publicarea sinodală a cărților canonice ale Bibliei în limba rusă.

 

Toate drepturile sunt fixate. Orice reproducere și transfer al oricărei părți a acestei publicații, fie prin electronică, mecanică, fotocopulantă, înregistrare sau în orice alt mod, fără aprobarea prealabilă a editorului, este interzisă, cu excepția cotelor mici în publicațiile tipărite.

 

ISBN 5-7733-0043-5.

 

Cartea 1.

Fundația credinței

 

   Cont aici  -https://orlova-center.ru/ro/drying/derek-prins-osnovy-osnovy-ucheniya-hristova-derek-prins-odnotomnoe-izdanie/

 

/////////////////////////////// C.S. Lewis – Crestinismul Redus La Esente

 

 

Volumul de fata este una din capodoperele litaraturii crestine moderne. O stralucita si profunda prezentarea a credintelor fundamentale ale crestinismului, o carte care produce o delctare pentru intelect si o tonica inaripare a credintei. De la data primei aparitii (1941) si pana astazi, cartea s-a vandut in sute de mii de exemplare slujind multor intelectuali drept calauza pentru intoarcerea la o credinta vie si mantuitoare in Dumnezeu.

Autorul, Clive Staples Lewis s-a nascut in Belfast, Irlanda de Nord, in anul 1898. Si-a facut studiile la Universitatea Oxford, unde a ramas apoi ca lector de literatura si filologie engleza. Cu timpul, a ajuns sa fie unul dintre cei mai apreciati profesori ai Oxfordului, prelegerile lui atragand un numar impresionant de studenti si alti auditori. In 1954 s-a mutat la Cambridge, unde a preluat postul de sef la catedra de literatura medievala engleza.

 

>>DESCARCA C. S. Lewis – Crestinismul Redus La Esente<<

https://lectura-audio.blogspot.com/2014/06/c-s-lewis-crestinismul-redus-la-esente.html?m=0

 

 

//////////////////////////////// Derek Prince 1- Capitolul 5: Credința și faptele

 

Comunicarea credință și fapte este o problemă importantă care a primit o atenție considerabilă în Noul Testament. Cu toate acestea, în cercurile creștine, aproape că nu învață pe acest subiect. Ca urmare, mulți creștini sunt fie confuzi sau în parte, în sclavie, undeva între lege și har. Nu sunt atât de puțini creștini, din cauza ignoranței pe această temă, introduse în învățăturile false confuze, care nu sunt accentuează biblically importanța respectării orice zi specială, sau consumul anumitor alimente, sau alte aspecte similare de drept.

Este util să se înceapă luarea în considerare a acestei probleme o explicație pic. Și ne referim în mod specific prin cuvintele „credință“ și „de afaceri“? Răspunsul este destul de simplu: credința – aceasta este ceea ce noi credem în, și de afaceri – asta e ceea ce facem noi.

 

Astfel, putem exprima relația dintre credință și fapte, potrivit învățăturii Noului Testament, următorul contrast simplu: credința nu se bazează pe elemente, dar lucrurile sunt un rezultat al credinței, sau chiar mai simplu: faptul că noi credem că nu se bazează pe faptul că noi facem, dar ceea ce facem este rezultatul a ceea ce noi credem.

 

Mântuirea este numai prin credință

Să începem cu prima jumătate a acestei declarații: credință nu se bazează pe elemente; sau că, în ceea ce credem nu se bazează pe ceea ce facem. În multe dovezi din Noul Testament acest lucru.

 

În Evr. de la Ioan 19:30, citim descrierea ultimelor momente ale suferinței lui Isus pe cruce:

 

Când Isus a primit oțetul, a spus el, este gata! Și-a plecat capul, a dat duhul.

 

Cuvântul grecesc tradus ca „realizat“ foarte semnificativ. Această formă perfectă verb, care, în sine înseamnă a face ceva perfect. Traducerea ar putea fi, astfel încât să facă acest lucru: „absolut perfecte“ sau „complet finalizate“. Tot ceea ce trebuie făcut, și nu este nevoie să faceți nimic altceva.

 

Tot ce trebuia să facă pentru a ispăși păcatul uman, și dobândirea iertării și mântuirii tuturor oamenilor, deja comise prin suferința și moartea lui Hristos pe cruce. Pentru a spune că o persoană ar trebui să facă altceva, dincolo de ceea ce a făcut deja Hristos, înseamnă să respingă dovada Cuvântului lui Dumnezeu și pentru nimic pentru a verifica eficacitatea răscumpărării lui Hristos.

 

Având în vedere acest lucru, orice încercare de om pentru a câștiga mântuirea, fie integral sau parțial, prin faptele lor bune, este o insultă, și Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul, și, de fapt, o declarație că lucrarea de răscumpărare și mântuire, conceput de Tatăl și executarea Fiului, în unele gradul de imperfect și incomplet. Acest lucru este contrar mărturiei Noului Testament.

 

Pavel învață în mod constant și persistent acest lucru. De exemplu, în Romani 4: 4-5, se spune:

 

Acum, să-l care nu este încărcat de har, ci datorii; și celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința lui i se socotește pentru dreptate.

 

Notă expresia „care nu lucrează, ci crede.“ Pentru a primi mântuirea prin credință, primul lucru pe care o persoană ar trebui să facă – nu, nu mai face, să nu mai încerce să facă orice pentru a câștiga mântuirea. Mântuirea – numai prin credință, prin „lipsa“ a credinței. Atunci când o persoană încearcă să câștige mântuirea, este mântuirea lui Dumnezeu, care este primit doar prin credință.

 

Aceasta este cea mai mare concepția greșită a lui Israel că Pavel, el însuși un israelian, explică pe ultima. Romani 9: 31-32:

 

Și Israel, care a căutat legea dreptății, nu a ajuns la legea dreptății. De ce? Pentru că ei nu-l căutat prin credință, ci prin fapte.

 

Și din nou, pe ultima. Romani 10: 3, Pavel vorbește despre Israel:

 

Căci fiind ignoranți despre dreptatea lui Dumnezeu și căutând să se stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu.

 

De ce Israelul nu a ajunge la mântuirea pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru ei? Pavel dă două motive pentru care sunt foarte strâns legate: în primul rând, pentru că ei nu-l căutat prin credință, ci prin fapte. În al doilea rând, ei au încercat să stabilească propria lor dreptate.

 

Cu alte cuvinte, ei încercau să câștige mântuirea prin propriile lor eforturi de propria lor neprihănire. Ca urmare, cei care au făcut acest lucru, nu se încadrează în mântuirea lui Dumnezeu.

 

Astăzi, milioane de oameni care se numesc creștini se repetă aceeași greșeală, ceea ce a permis lui Israel până în ziua lui Pavel.

 

De-a lungul biserici creștine pot fi găsite nenumărate care acționează sincer de oameni bine intentionati câștigă mântuirea. Ei se dedica rugăciunii, pocăinței, instituțiile ecleziastice, dar toate în zadar! Ei niciodată nu au avut adevărata pace în inima ta și nu sunt siguri de mântuire, deoarece, ca Israel a trecut, ei sunt în căutarea pentru că nu este în credință, ci în fapte.

 

Acești oameni încearcă să stabilească auto-neprihănire, nu se subordoneaza dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credință în Hristos.

 

Pavel vorbește despre același adevăr în Efeseni 2: 8-9, referindu-se la credincioși:

 

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință, și aceasta nu vine de la voi, darul lui Dumnezeu: Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

 

Notă formula verbul salvat (timpul trecut). Acest lucru confirmă faptul că este posibil să fie salvat acum și știu despre el. Mântuirea este posibilă acum și unde suntem.

 

Cum de a fi siguri de mântuire acum? Este darul harului lui Dumnezeu – adică, liber, favoarea nemeritată a lui Dumnezeu față de cei care au păcătuit și nu merită. Acest dar primim prin credință, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. În cazul în care o persoană ar fi putut face ceva ca să merite mântuirea, atunci s-ar putea lăuda. Folosit în acest fel, nu ar fi datorată viața mea către Dumnezeu, dar ar trebui, parțial sau în totalitate, din cauza propriilor afaceri sau eforturi, dar atunci când o persoană primește mântuirea ca un dar de la Dumnezeu, doar prin credință, atunci nu este ceva să se laude.

 

Pavel accentuează din nou pe ultima. Romani 3: 27-28:

 

Unde se lauda? distrus. Prin ce lege? legea faptelor? Nu, dar legea credinței. Prin urmare, putem concluziona că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.

 

V după. la Romani 6:23. Pavel vorbește din nou despre această frapante între ceea ce câștiga propriile afaceri, precum și faptul că primim prin credință:

 

Pentru plata păcatului – moartea; dar darul lui Dumnezeu – viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Cuvântul „pedeapsă“ și „darul“ sunt complet opuse. Cuvântul „retribuția“ este derivat din „mita“ slave, ceea ce înseamnă că „taxa de atribuire“ (Dicționarul explicativ al limbii române S. I. Ozhegova). Aceasta este ceea ce avem pentru probleme lui. Pe de altă parte, „darul“ (în limba greacă „charisma“) – este incertă din cauza harului (grecesc „Charis“). Deci, cuvântul înseamnă în mod clar liberă manifestare, nemeritată a harului lui Dumnezeu și favoarea Lui.

 

Deci, ne confruntăm cu toții o alegere. Pe de o parte, putem alege o „taxă“ – adică, ceea ce ne bazăm pentru eforturile noastre. Dar, așa cum propriile noastre lucrări sunt păcătoase și inacceptabile în ochii lui Dumnezeu, „taxa“ de plătit pentru noi – este moartea – nu numai moartea fizică, ci și alungarea final și veșnică de prezența lui Dumnezeu.

 

Pe de altă parte, avem credință putem accepta darul fără plată al lui Dumnezeu. Acest cadou – viața veșnică, și este în Hristos Isus. Cu alte cuvinte, atunci când acceptăm pe Isus ca Mântuitor personal, în El avem darul vieții veșnice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pavel vorbește din nou despre această dilemă în Tit 3: 5:

 

El ne-a salvat, nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

 

Este posibil să vorbim mai clar? El ne-a salvat, nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut, ci după mila Lui. Dacă vrem să salveze, nu se poate baza pe faptele noastre bune, faptele neprihănirii, ci numai pe baza harului lui Dumnezeu. Pentru a primi mântuirea prin harul lui Dumnezeu, nu avem nimic de a face.

 

În a doua parte a acestui verset, Pavel ne spune despre aspectele pozitive ale manifestării mântuirii lui Dumnezeu în noi. În primul rând, este „baie“, care este – purificați de orice păcat. În al doilea rând, această „renaștere“ – adică, ne renaște, devenim copii ai lui Dumnezeu în Hristos. În al treilea rând, această „actualizare“, adică, noi devenim făpturi noi în Hristos. În al patrulea rând, toate acestea fac ca Duhul Sfânt, care este acțiunea Duhului lui Dumnezeu Însuși în inima și viața noastră.

 

Nici unul dintre acestea nu poate fi rezultatul propriei noastre de muncă, ci pur și simplu a acceptat și numai prin credința în Hristos.

 

Spre deosebire de credința vie a morților

Dacă mântuirea nu este prin fapte, ci numai prin credință, se pune întrebarea: „Ce fel de rol în afacerile vieții creștine?“ Cea mai completă și clar răspunsul la această întrebare este dat de Apostol Iacov la ultimul. James 2: 14-26:

 

Ce înseamnă profit, frații mei, dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l salveze? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de zi cu zi, și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, să fie încălzit și umplut,“ fără a le da lucrurile necesare pentru organism, ce bun? Chiar și așa credință, dacă n-are fapte, este moartă, fiind singur. Dar va zice cineva: Tu ai credința, și eu am faptele: arată-mi Thy crede fără faptele tale și eu îți voi arăta credința prin faptele mele. Tu crezi că Dumnezeu este unul bine faci; dracii cred, și tremură. Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este moartă? Nu se justifică prin fapte Avraam, părintele nostru, Isaac a pus pe altarul fiului său? Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte a fost făcută desăvârșită credință? Iar Scriptura, „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și a fost socotit ca neprihănire, și el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.“ Vezi că un om este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință? La fel ca și curva Rahav, de asemenea, nu este justificată prin fapte, după ce a primit pe soli și le-a trimis un alt mod? Pentru ca trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

 

În acest pasaj, James dă mai multe exemple pentru a ilustra relația dintre credință și fapte. El vorbește despre creștinul care trimite departe fratele său, haine de foame și fără, singura lui consolare în cuvinte, dar nu permite organismul are nevoie. El vorbește despre demoni, care cred în existența unui singur Dumnezeu adevărat, dar credința lor nu le da consolare, doar frica. El vorbește despre Avraam, care a fost dispus să-și sacrifice singurul său fiu Isaac. El menționează James și Rahab din Ierihon, care a luat-o și a ascuns iscoadele Iosua.

 

În versetul 26, James rezumă ceea ce a spus despre relația dintre credință și funcționează pe exemplul relației dintre trup și spirit. El spune: „După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.“

 

Este o referință la spiritul, în legătură cu credința, este cheia pentru o înțelegere corectă a acțiunii de credință și viața credinciosului.

 

În al doilea capitol al naturii credinței, am apelat la cuvintele lui Pavel din 2 Corinteni 4:13:

 

Noi având același spirit de credință, așa cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit“, de asemenea, noi credem, și de aceea vorbim.

 

Aici Pavel spune că adevărata credință biblică – este ceva spiritual. Acesta este spiritul credinței. Prin aceasta putem înțelege din exemplul corpului și spiritului lui Iacov.

 

În natură, om în viață, în timp ce spiritul său în ea. Fiecare acțiune a corpului uman este o expresie a ceea ce este în interiorul propria minte. Deci, de fapt, natura spiritului invizibil în om se manifestă în mod clar prin comportamentul și acțiunile corpului uman.

 

Când spiritul este în cele din urmă părăsește corpul uman, atunci organismul nu mai este de a face lucruri, și devine lipsit de viață. Tern, corpul pasiv de dovezi că nu există mai mult spirit.

 

În mod similar, este cu spiritul credinței în adevăratul creștin. Acest spirit este viu și activ. Spiritul copil al lui Dumnezeu, în Hristos, are natura lui Dumnezeu însuși.

 

Această viață a lui Dumnezeu în credincios, ea controlează întreaga natură – dorințele, gândurile lui, cuvintele lui, acțiunile sale. Credinciosul începe să se gândească, să vorbească și să acționeze într-un mod complet nou – în caz contrar, ce se gândea înainte. El spune aceste cuvinte și comit astfel de acte, pe care el nu putea și nu a vrut să facă înainte de viața lui Dumnezeu a venit la el, prin credință, să-l controleze. Noul său stil de viață – noua sa de afaceri James îl numește – este un testament și o expresie a credinței în inima lui.

 

Dar dacă viața unei persoane, nu există manifestări externe – nu este lucrurile care sunt în concordanță cu credința pe care o profesează – se dovedește că nu există nici o credință vie adevărată în ea. Fără o credință adevărată și vie, manifestată în actele relevante, mărturisirea creștină nu este mai bun cadavru.

 

Să ne pe scurt, în ordine, vom analiza fiecare dintre cele patru exemple, citate de James, și a vedea modul în care acestea ilustrează principiul nostru.

 

În primul rând, Iacov spune Christian, care, văzând fratele flămând și gol, ia zis: „Du-te în pace, și Pete greysya“ – dar nu-i oferă nici haine, nici mâncare.

 

În mod evident, acest om nu este sincer. Dacă ar fi vrut cu adevărat să frate încălzit și după. el l-ar da hrană și îmbrăcăminte. Faptul că el nu face acest lucru, spune el îi pasă de fratele său. Cuvintele sale sunt goale și zădărnicia. În mod similar, este și cu creștinul care crede în cuvinte, dar nu vine în conformitate cu credința lor. O astfel de credință nu este sinceră, inutil și mort.

 

În al doilea rând, James vorbește despre demoni, care cred în Dumnezeul adevărat, dar tremura. Acești demoni nu au nici o îndoială că există Dumnezeu. Dar ei știu și ceea ce sunt – dușmanii veșnic al lui Dumnezeu, El condamnat la mânie și la condamnat la instanța de judecată. Prin urmare, credința lor le da pace, doar frica.

 

Din aceasta este evident că credința adevărată, biblică este întotdeauna exprimată în supunere și ascultare față de Dumnezeu. Credința care este neascultător și îndărătnic, este o credință moartă nu ne va salva de mânia și judecata lui Dumnezeu.

 

În al treilea rând, James citează exemplul credinței pe care Pavel dă pe ultima. Romani 4 – exemplul lui Avraam. În Geneza 15: 6, citim că Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta ia fost socotită ca neprihănire.

 

În acest moment, inima lui Avraam a avut o credință vie în Cuvântul lui Dumnezeu. După aceea, credința lui este exprimată în mod continuu în supunere și ascultare față de Dumnezeu. Orice act de ascultare a lui Avraam și a întărit credința dezvoltat lui și l-au pregătit pentru actul următor.

 

Prin credință Avraam, când a fost încercat, a oferit pe Isaac. Pentru că el a crezut că Dumnezeu a fost în stare să se ridice din morți.

 

Prin acest timp, datorită ascultării constante, credința lui Avraam este întărit, astfel încât el a început să creadă că de fapt, Dumnezeu poate ridica fiul său din morți. O astfel de credință în inima lui Avraam și-a găsit expresia exterioară în dorința absolută de a sacrifica pe Isaac, și numai intervenția directă a lui Dumnezeu a avertizat actul.

 

. credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte a fost făcută desăvârșită credință.

 

Pentru a rezuma experiența lui Avraam, umblarea sa cu Dumnezeu a început cu credința în Cuvântul lui Dumnezeu în inimă. Aparent, această credință sa manifestat în supunere și ascultare. Orice act de ascultare de a consolida și dezvolta credința lor și pregătit pentru următorul test. În cele din urmă, credința lui a ajuns la un punct culminant – când a fost gata să sacrifice chiar și Isaac.

 

Un al patrulea exemplu de comunicare a credinței și lucrează în Iacov este povestea curvei Rahav. Istoria acestei femei, găsim în al doilea și al șaselea capitol din Cartea lui Iosua.

 

Rahav era un canaanit păcătos care trăiește în Ierihon, condamnat de Dumnezeu pentru distrugere. Învățați despre eliberarea miraculoasă a lui Dumnezeu a poporului lui Israel din robia egipteană, Rahav a crezut că Dumnezeul lui Israel – Dumnezeu adevărat și că va elibera țara Canaanului, iar locuitorii ei în mâinile poporului Său Israel. Cu toate acestea, Rahav a crezut, de asemenea, că Dumnezeul lui Israel este puternic și suficient de milă de ea și familia ei salva. Aceasta este ceea ce crede Rahav cu toată inima mea.

 

Această credință Rahav manifestată în două acțiunile sale.

 

În primul rând, ea a luat în casa ei doi spioni trimiși de Joshua de cercetaș. De asemenea, a ajutat să scape. Aceste acțiuni ar putea-o costa viața ei.

 

Mai târziu, pentru a indica favoarea lui Dumnezeu asupra sa și a familiei sale, ea a trecut de la fereastra sa o funie roșie pentru a evidenția casa ta. Era aceeași fereastră prin care a salvat spionii.

 

Ca urmare a acestor două acțiuni Rahav, ea și familia ei au scăpat de distrugerea teribilă care a lovit întreaga Ierihonului. Dacă Rahav și simplu secret crezut în Dumnezeul lui Israel, dar nu a făcut aceste două acțiuni, că credința ei ar fi mort. Ea n-ar fi salvat-o de la judecata lui Dumnezeu asupra Ierihonului.

 

Această lecție edificatoare pentru creștini în două moduri. În primul rând, dacă ne mărturisim credința în Hristos, noi trebuie să ne ofere complet la Hristos ca miniștrii săi, chiar dacă trebuie să-și sacrifice viața lor. În al doilea rând, trebuie să practicăm în mod clar și în mod activ credința lor, ceea ce ne va distinge între jur necredincioșilor. vorbește despre coarda Scarlet mărturisire deschisă a credinței noastre în sângele lui Hristos pentru iertarea păcatelor și curățare noastre.

 

Și, completarea luarea în considerare a relației dintre credință și fapte, ne întoarcem încă o dată ambasadorului. Filipeni 2: 12-13:

 

. cu frică și cutremur propria mântuire, pentru că Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și voința și de a face din plăcerea Lui.

 

Se vede clar că primul Dumnezeu produce în noi dorința și de acțiune, și apoi vom dezvolta în actele pe care Dumnezeu dezvoltat mai întâi în noi # 9 .;

 

Este important să înțelegem că credința vine mai întâi, și apoi facem afaceri. Noi acceptăm mântuirea de la Dumnezeu numai prin credință, fără fapte. Primiți mântuirea așa că atunci produce în mod activ în viața lor despre afacerea lor – ceea ce facem. Dacă nu vom exercita de salvare într-un astfel de mod activ după ce a crezut, se spune că credința ne mărturisim, o credință moartă. În prezent, creștinismul se naște numai dintr-o credință adevărată și vie.

 

Zac Poonen -#52- Nu te ruga niciodată să n-ai necazuri!     https://www.youtube.com/watch?v=mYrbOizfyAI

Pavel Goia | PUTEREA RUGĂCIUNII | Predică  https://www.youtube.com/watch?v=NhsT3XqYoMA

           

PAVEL GOIA – poveste de viata si credinta | JURNAL DE CREDINTA – cu Beatrice Lospa | SperantaTV  https://www.youtube.com/watch?v=k5dBt5O0boU

 

 

Chiar și când am fugit de Dumnezeu, El a rămas alături de mine | Sandor Sukosd | JURNAL DE CREDINTĂ  https://www.youtube.com/watch?v=lQ4rF_wsLDI

 

 

Sa nu zicem ca nu am stiut= Virgil Neag… Războiul civil in familii  https://www.youtube.com/watch?v=ePMxGGKk1bM

 

Credința și faptele – Derek Prince Ministries – România   http://www.derekprince.ro/seria-fundamentelor/credinta-si-faptele/

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

  ……………………….. 1   Ca si (ante)premergatorul CRISTIC- Ioan Botezatorul ,   Anticristului niveleaza calea CIP-uirii…DEZASTRU EPIDEMIOLOGIC: VACCINURILE ARNm REPROGRAMEAZĂ SISTEMUL IMUNITAR ÎNNĂSCUT. Persoanele cărora li s-a administrat serul genetic COVID nu își vor mai recăpăta niciodată imunitatea naturală, susține un studiu pe Pfizer

DE ANA STREI   

 

ARTICOLE RELAȚIONATE

SFATURI DE SĂNĂTATE PENTRU VACCINAȚI: Ce poți face dacă ai remușcări că ai facut vaccinul? Dr. Joseph Mercola: Avertizare de risc cardiac! Riscurile vaccinarii COVID depășesc în mod clar orice beneficiu potențial. TRADUCEREA CITITORULUI SFATURI DE SĂNĂTATE PENTRU VACCINAȚI: Ce poți face dacă ai remușcări că ai facut vaccinul? Dr. Joseph Mercola: Avertizare de risc cardiac! Riscurile vaccinarii COVID depășesc în mod clar orice beneficiu potențial. TRADUCEREA CITITORULUI

Totalitarismul ID-urilor digitale, sau cum ne va fi controlată viața – Alegem libertate sau sclavie? NU dictaturii biometrico-medicale! O analiză de Dr. Mercola tradusă de Irina Bazon Totalitarismul ID-urilor digitale, sau cum ne va fi controlată viața – Alegem libertate sau sclavie? NU dictaturii biometrico-medicale! O analiză de Dr. Mercola tradusă de Irina Bazon

 

Un studiu în curs de publicare, actualmente postat pe serverul de specialitate medRxiv, demonstrează că vaccinul ARNm Pfizer dereglează nu doar sistemul imunitar adaptiv ci și pe cel nespecific sau înnăscut, pe care efectiv îl reprogramează. În timp ce răspunsul imunitar înnăscut față de liganzii TLR4 și TLR7/8 a fost mai scăzut după vaccinarea BNT162b2, răspunsul citokinelor (inflamator) la ciuperci a fost mai puternic.

 

 

 

Această dereglare profundă a răspunsului imunitar natural ar putea explica creșterea recentă masivă a numărului de îmbolnăviri cu COVID dar și cu alți viruși și bacterii în populațiile vaccinate, comentează Dr. Mercola.în articolul său, din 17 decembrie, „Pfizer Vaccine Reprograms Both Adaptive and Innate Immune Responses”, un rezumat al celui semnat de dr. Jessica Rose. Totul e în titlu, scrie doctorița disidentă, cu trimitere la studiul de pe site-ul de specialitate susținut de BMJ și Yale: „The BNT162b2 mRNA vaccine against SARS-CoV-2 reprograms both adaptive and innate immune responses”.

Mai mult decât atât, ar putea afecta răspunsul la alte vaccinuri, ca de exemplu cel antigripal, un efect de altfel cunoscut ca interferență vaccinală.

ÎMBOLNĂVIREA COPIILOR

Deoarece copiii au sisteme imunitare înnăscute foarte puternice, impactul serurilor genetice experimentale asupra acestei populații ar putea fi – din cauza posibilității unei reacții exagerate la stimulul vaccinal – absolut dezastruos din punct de vedere epidemiologic, cu inflamație cronică și autoimunitate aproape omniprezente.

Bolile inflamatorii se vor adăuga multitudinii de probleme pe care serurile ARNm COVID le pot cauza- leziuni permanente pe creier și sistemul nervos, miocardite, cheaguri de sânge și sterilitate – ceea ce va duce la îmbolnăvirea cronică și multi-dimensională a generații întregi.

 

DEPENDENȚĂ DE VACCIN

În „Raportul privind supravegherea vaccinurilor împotriva COVID-19 Săptămâna 42” Agenția pentru Securitate Sanitară din Marea Britanie (organizație guvernamentală) arată că „Nivelurile de anticorpi N par a fi mai mici la persoanele care dobândesc infecție în urma a două doze de vaccinare.” (pagina 23) În traducere liberă, revaccinări periodice vor fi necesare pentru cei o dată vaccinați pentru simplul motiv că aceștia nu mai pot produce anticorpi față de o componentă cu semnificație funcțională critică: proteina N (coaja virusului).

 

CLIENȚI PE VIAȚĂ AI COMPANIILOR FARMACEUTICE

 

Cu șanse crescute de a dobândi o boală autoimună, populația injectată cu serurile genetice COVID devine o piață extrem de profitabilă pentru companiile farmaceutice. Numărul cazurilor de boli autoimune va crește global cu aproape 9% în următorii 5 ani, estimează Piața de Diagnosticare a Bolilor Autoimune, de la 14,51 miliarde de dolari americani la 17,35 miliarde de dolari americani.

https://www.activenews.ro/covid/DEZASTRU-EPIDEMIOLOGIC-VACCINURILE-ARNm-REPROGRAMEAZA-SISTEMUL-IMUNITAR-INNASCUT.-Persoanele-carora-li-s-a-administrat-serul-genetic-COVID-nu-isi-vor-mai-recapata-niciodata-imunitatea-naturala-sustine-un-studiu-pe-Pfizer-171514?utm_source=browser&utm_medium=push&utm_campaign=movalio

 

 

……………………………………2  Orwell a avut dreptate: Controlează (vaccineaza) LIMBAJUL și vei controla LUMEA

DE ADRIAN

În Noua Normalitate, semnificațiile cuvintelor au fost alterate. A apărut Novlimba ca instrument al dictaturii.

Un editorial de Bill Rice Jr. în American Thinker pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

 

Dintre toate elementele „Noii Normalități” de astăzi, cel mai îngrijorător este „reforma” care a schimbat efectiv sensul cuvintelor sau al termenilor, în comparație cu accepțiunea lor anterioară.

 

Glosarul următor ilustrează în ce mod schimbările provocate în vocabularul nostru au jucat un rol crucial în transformarea lumii într-un loc mai periculos și mai înfricoșător.

 

Noua Normalitate – „Normal” este ceva care a fost multă vreme norma și a fost acceptat ca normă. Șpilul este că „vechiul” normal nu se mai aplică. Această schimbare de mentalitate a permis autorităților să adopte reforme care înaine nu ar fi fost acceptate.

În Vechea Normalitate, un cetățean ar fi putut să nu se supună ordinelor autoritare, însă, în Noua Normalitate, cei mai mulți o vor face… dacă acceptă premisa că acum ne aflăm într-o altă normalitate. Și mulți acceptă această premisă.

 

Vaccin – Înainte, un vaccin era o injecție care oferea „imunitate” sau împiedica îmbolnăvirea, precum și transmiterea unei boli.

 

Astăzi, cel puțin în privința „vaccinurilor” COVID, vaccinurile doar reduc (sau se spune că reduc) probabilitatea cuiva de a face o formă gravă a acestei boli ori a muri de această boală.

Potrivit oficialilor din sănătatea publică și a aproape tuturor doctorilor, vaccinurile COVID sunt „sigure și eficiente”.

 

Potrivit VAERS (Sistemul american de Raportare a Efectelor Adverse ale Vaccinurilor), aproximativ un milion de americani afirmă că au suferit efecte medicale adverse din cauza vaccinurilor COVID, dintre care aproximativ 20.000 de decese posibil provocate de aceste vaccinuri.

 

Mai multe studii au demostrat că VAERS nu înregistrează decât o foarte mică parte din efectele adverse totale.

 

Eficient – Categoric, astăzi, „eficient” nu înseamnă că „vaccinurile” COVID împiedică infectarea sau transmiterea. În numeroase țări ultravaccinate, vaccinații constituie un procent mai mare de noi cazuri COVID decât nevaccinații.

 

Vătămare – Ceva care rănește, care poate chiar să ucidă, sau să îi provoace cuiva durere sau disconfort.

 

Modificarea cheie aici este că „vătămarea” poate acum să fie provocată de exprimare. Relația care să stabilească cu certitudine presupusele prejudicii pe care le aduce exprimarea este nebuloasă și imposibil de dovedit.

 

Cu toate acestea, o persoană care utilizează anumite cuvinte despre care s-a stabilit că „dezinformează” este făcută vinovată pentru că a provocat o potențială vătămare persoanelor care ar putea citi/auzi aceste cuvinte.

 

O asemenea persoană poate fi cenzurată, calomniată, dată afară de la slujbă sau chiar urmărită penal.

În Vechea noastră Normalitate, acest lucru se producea rareori. În Noua Normalitate, acest lucru se produce zilnic.

 

Dezinformare – În accepțiunea sa elementară, este vorba de informații care sunt probabil false.

 

În Noua noastră Normalitate dezinformarea este însă orice informație care contrazice veridicitatea proclamațiilor făcute de experții autorizați sau de autorități.

 

Aceasta înseamnă că doctorul Anthony Fauci, autoritatea americană numărul unu în materie de sănătate publică, nu poate fi acuzat de „dezinformare”, însă scepticul Robert F. Kennedy poate fi acuzat.

 

Știință și „Știința” – O teorie larg acceptată de comunitatea științifică și de opinia publică.

„Știință” era procesul de testare a unor ipoteze și nu a fost niciodată „definitivă”.

 

În trecut, un sceptic care examina sau contesta concluziile colegilor săi făcea el însuși un act științific.

 

Astăzi, „Știința” este doar ceea ce experții AUTORIZAȚI și birocrații din sănătate publică spun că este. Aceasta nu poate și nu trebuie pusă la îndoială de către alți „oameni de știință”… care probabil nici nu ar mai trebui numiți oameni de știință ci „negaționiști științifici”. Sau…

 

Anti-vaccinist – Din punct de vedere tehnic, aceasta ar trebui să fie o persoană care se opune tuturor vaccinurilor. În Novlimbă, însă, desemnează pe oricine se opune vaccinării obligatorii anti-COVID.

 

 

În practică, acest termen este folosit ca o insultă, pentru a denigra pe oricine pune sub semnul întrebării declarațiile autorităților.

 

Dacă te opui vaccinurilor COVID obligatorii ești un „negaționist științific” sau un tip „anti-știință”, iar în această calitate poți și trebuie să fii pedepsit sau cenzurat, deoarece ai putea produce „prejudicii” publicului.

 

Liber sau libertate – În „țările libere”, definiția libertății a fost și ea radical modificată.

 

Astăzi, unii americani sunt „liberi” să-și păstreze slujbele sau să meargă la un restaurant sau să vadă o piesă de teatru DACĂ pot dovedi că au primit cel puțin două injecții cu un vaccin experimental (un vaccin prin care vaccinații renunță la drepturile lor de a apela la justiție dacă suferă vreun prejudiciu).

Americanii pot fi autorizați să beneficieze de „libertatea de expresie” pe rețelele sociale… dacă spun lucrurile permise.

 

Nu doar subiectele „COVID” sunt reglementate de monitorii exprimării. Dacă exprimi public un discurs „extremist” sau un discurs incorect politic, care poate fi etichetate ca „vătămător” sau periculos”, poți de asemenea să-ți pierzi privilegiul de a avea o slujbă sau de a te exprima.

 

Odată stabilit precedentul că exprimarea poate „vătăma” și că principalul rol al guvernului este de a proteja oamenii de a nu fi vătămați, vătămarea produsă de „ofensa” prin exprimare constituie o culpă pasibilă de pedeapsă.

 

Patriotism sau patriot – În trecut, „patrioți” erau cei care se opuneau guvernelor dictatoriale și/sau manifestau o mare dragoste pentru țările lor.

 

Astăzi, pentru mulți americani, un patriot este cineva care se supune decretelor guvernului său și sprijină atacurile sau piedicile la adresa celor care sfidează autoritatea guvernamentală.

 

Nu mai departe de săptămâna aceasta, președintele Biden a proclamat că americanii care se vaccinează își îndeplinesc o datorie patriotică.

 

Această declarație se bazează pe tema „noi împotriva lor”, povestea americanului bun împotriva americanului rău.

 

Sănătate publică – Acest termen desemna odinioară starea de sănătate generală a sute de milioane de persoane care alcătuiau „publicul”.

 

În ultimii doi ani, el a început să însemne „sănătatea” persoanelor care ar putea sau nu să aibă COVID.

Astăzi, cancerul, bolile de inimă, diabetul, sănătatea mintală, obezitatea – toate bolile care ucid sau fac rău oamenilor – sunt secundare față de „sănătatea COVID”.

 

 

Toate cele de mai sus au fost posibile prin modificări produse în limbajul acceptat. George Orwell avea dreptate. Dacă vrei să controlezi oamenii, controlează mai întâi limbajul.

 

COVID, un virus care nu prezintă nici un risc sanitar semnificativ pentru 98% din populație, ne-a oferit o „nouă normalitate”, în care „vaccinurile” nu sunt vaccinuri, în care „libertatea” este un privilegiu acordat doar celor care se supun, și în care responsabilii ne-aleși din sănătate publică au adus miliarde de dolari companiilor farmaceutice.

https://www.activenews.ro/covid/Orwell-a-avut-dreptate-Controleaza-LIMBAJUL-si-vei-controla-LUMEA-171503

 

 

……………………. 3 Asta inseamna sa fii globalist (neokomunist), adica satanist… CNN – Cuibușor de Rahatyy-Pedofilii: Al doilea nume greu ARESTAT în mai puțin de o săptămână

DE ȘTEFAN CONSTANTINESCU 

Încă un important producător de la CNN a fost arestat pentru pedofilie. Este vorba despre Rick Saleeby, producătorul emisiunii The Lead with Jack Tapper.

 

Numele lui Saleeby a fost dezvăluit de Project Vertas vineri seara, după ce s-a asigurat că familia victimei se află în siguranță.

 

Saleeby este al doilea nume greu de la CNN implicat în numai câteva zile într-un scandal de pedofilie și concediat de postul TV progresist.

 

Cu o săptămână în urmă, John Griffin, de 44 de ani, de asemenea producător, care lucra cu o altă mare vedetă a postului, Chris Cuomo, a fost arestat și inculpat pentru infracțiuni de pedofilie „dezgustătoare”.

 

Mama copiilor implicați în ultimul scandal de pedofilie al CNN a făcut o declarație prin intermediul Project Veritas:

 

„Am dorit să vă contactez din nou pentru a vă mulțumi sincer. Vă sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce ați făcut pentru mine și copiii mei. Viața noastră a fost întoarsă cu susul în jos, dar acum nu mai contează. Suntem cu toți în siguranță. Sper, mă rog și fac presiuni pentru ca (Saleeby) să fie pus sub acuzare, pentru a nu mai putea să facă niciodată așa ceva vreunui alt copil/familie.”

 

Și femeia a adăugat:

 

„Vreau ca opinia publică și toți prădătorii să știe, fără nici o umbră de îndoială, că voi merge până la capătul lumii pentru a-mi proteja copiii. Și vă sunt extrem de recunoscătoare că ne-ați salvat de el (Saleeby).”

 

Și mama a încheiat:

 

„În ciuda greutăților care vor veni, vreau să-mi exprim sentimentele de recunoștință față de voi și de femeia care v-a oferit informațiile. Recunoștința ne va ajuta să trecem cu bine peste toate astea. Vă mulțumesc din toată inima și Crăciun Fericit!”

 

Potrivit Project Veritas, într-un schimb de mesaje, producătorul de la CNN i-a povestit sursei cum fiica logodnicei lui „purta un costum de baie foarte strâmt la piscină” și descria explicit cum putea vedea conturul organelor genitale.

 

Saleeby ar fi solicitat de asemenea fotografii explicite ale fiicei minore a sursei.

 

Mesajele scrise și video ar fi fost se pare obținute de o femeie, Janine Banani, care a avut o relație de zece ani cu producătorul CNN.

 

 

Banani se ocupa cu acordarea de asistență socială victimelor traficului cu ființe umane, ale violențelor conjugale și agresiunilor sexuale.

 

Sursa a afirmat că a obținut informațiile pentru a le preda autorităților, însă că a contactat Project Veritas deoarece s-a temut că scandalul va fi mușamalizat.

 

Sursa a mai declarat pentru Project Veritas că „se simte dezgustată” și a vrut să vorbească, deoarece „aceste persoane cu putere păreau să scape”.

 

Printre mesajele făcute publice de femeie se află și unul în care producătorul descrie explicit o serie de perversități la care a supus-o pe fata de 14 ani.

 

Sursa a mai declarat că Saleeby i-a oferit bani în schimbul unor poze nud cu ea și fiica ei.

 

Vinerea trecută fusese arestat, tot pentru pedofilie, John Griffin, producătorul unei alte vedete CNN, Chris Cuomo.

 

Chris Cuomo din urmă este nimeni altul decât fratele fostului guvernator al statului New York, Andrew Cuomo, anchetat pentru uciderea a 15.000 de pacienți în azilurile de bătrâni, infectați din neglijență cu COVID.

 

De asemenea, Andrew Cuomo este acuzat și de falsificarea cifrei morților de COVID din aziluri.

 

John Griffin a fost inculpat pentru că a exercitat presiuni asupra mai multor părință pentru a le permite fiicelor lor minore să aibă relații sexuale cu el.

https://www.activenews.ro/externe/CNN-%E2%80%93-Cuibusor-de-Pedofili-Al-doilea-nume-greu-ARESTAT-in-mai-putin-de-o-saptamana-171510

 

 

 

 

………………………………. 4  Expert Forum acuză Guvernul că a mărit subvenţiile partidelor, dar …

s-au dat deja 39 de milioane de lei, subvenție pentru partide în luna octombrie. Partidele politice au primit aproape 39 de milioane de lei subvenții în luna octombrie, anunță Autoritatea Electorală Permanentă. De asemenea, AEP a înregistrat fuziunea prin absorbție dintre USR și PLUS, Partidul Libertate, Unitate şi Solidaritate fiind radiat din Registrul partidelor politice.

Cea mai mare subvenție pentru luna octombrie a primit-o Partidul Social Democrat (PSD) – 14.924.909,60 lei, urmat de Partidul Naţional Liberal (PNL) – 12.652.565,36 lei şi Uniunea Salvaţi România (USR) – 6.820.730,24 lei, potrivit unui comunicat AEP remis vineri.

 

Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) a primit 3.020.684,34 lei, Partidul Mişcarea Populară (PMP) – 780.883,67 lei, iar Partidul Pro România – 564.203,82 lei.

……………………………….5  Inca un fleac: Cătălin Rădulescu zis „Mitralieră”, trimis în judecată de DNA. Ar fi obținut ilegal titlul de luptător cu rol determinant la Revoluţie

  de Marinela Anghelus

Fostul deputat Cătălin Rădulescu a fost trimis în judecată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite şi fals în declaraţii în formă continuată, după ce a primit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant” în baza unei cereri depuse de el, deşi nu îndeplinea condiţiile legale.

Redăm mai jos integral comunicatul DNA:

”În cauza mediatizată prin comunicatul 890/VIII/3 din 16 decembrie 2020, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

RĂDULESCU CĂTĂLIN MARIAN, la data faptelor deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

– complicitate la abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite,

– fals în declarații în formă continuată,

SANDA ADRIAN, la data faptei secretar de stat în cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist (S.S.P.R.) și președinte al Comisiei pentru eliberarea noului certificat de Luptător cu Rol Determinant

TĂNASE CORINA DENISA, la data faptei membru al Comisiei pentru eliberarea noului certificat de Luptător cu Rol Determinant,

CECHI CRISTINA VALENTINA, la data faptei membru al Comisiei pentru eliberarea noului certificat de Luptător cu Rol Determinant,

fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut în esență următoarea stare de fapt:

”În cursul anului 2016, inculpații Sanda Adrian, Tănase Corina Denisa și Cechi Cristina Valentina, în calitățile menționate mai sus, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, ar fi admis cererea de acordare a titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant” formulată de inculpatul Rădulescu Cătălin Marian, deși acesta nu îndeplinea una dintre condițiile prevăzute de lege, respectiv pe aceea de a fi desfășurat activități revoluționare într-o localitate în care, în urma acțiunilor și confruntărilor cu forțele de represiune, au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute „până la fuga dictatorului” (data de 22 decembrie 1989, ora 12:10).

Titlul menționat mai sus se acordă în baza prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările ulterioare, privind recunoștința pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977.

Concret, membrii comisiei ar fi admis cererea formulată de inculpatul Rădulescu Cătălin Marian și ar fi constatat îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant doar pe baza a două declarații (din 2015 și 2016) în care acesta ar fi precizat aspecte neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea sa revoluționară în orașele Timișoara și București, în perioada 16-21 decembrie 1989. Declarațiile respective ar fi contrazise în mod evident de documentele existente la dosarul administrativ al acestuia, existent la S.S.P.R., din care ar rezulta că inculpatul a desfășurat activitate revoluționară doar în orașul Pitești, începând cu data de 22 decembrie 1989, după fuga dictatorului, nicidecum în orașele Timișoara și București.

Urmare a acestor demersuri, inculpatului Rădulescu Marian Cătălin i-a fost acordat, prin decret prezidențial, titlul de „Luptător cu Rol Determinant”, cu consecința obținerii, în mod necuvenit, a unei indemnizații de gratitudine în valoare de 2.020 lei/lunar (în total 165.640 lei), începând cu data de 01.01.2015 până în octombrie 2021.

Casa Județeană de Pensii Argeș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma menționată mai sus.În cauză au fost dispuse măsuri asigurătorii față de toți inculpații.

Dosarul a fost trimis spre judecare la Curtea de Apel București cu propunere de a se menține măsurile asigurătorii dispuse în cauză.”

 

 

https://psnews.ro/catalin-radulescu-zis-mitraliera-trimis-in-judecata-de-dna-ar-fi-obtinut-ilegal-titlul-de-luptator-cu-rol-determinant-la-revolutie-607141/

 

……………………6 Am ajuns groapa de gunoi a Europei! 73 de tone de gunoi oprite la frontierã, inclusiv la Albita

 

De către Alexandru Croitoru  

 

NESIMTIRE!…Încã o datã Europa aratã cã nu îi pasã de tara noastrã. De data aceasta, 73 tone de deseuri au fost oprite la granitã de politistii de frontierã, sãptãmâna trecutã. Astfel, politistii de frontierã împreunã cu lucrãtori din cadrul Gãrzii de Mediu au descoperit, în cursul sãptãmânii trecute, în urma controalelor efectuate în punctele de trecere a frontierei din sudul si estul tãrii, 73 tone deseuri din aluminiu sau polistiren, pentru care nu au putut fi prezentate documente de transfer sau nedeclarate autoritãtilor.

 

În ziua de 21.05.2021, în jurul orei 17.00, politistii de frontierã din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Giurgiu au efectuat pe sensul de intrare în tarã, controlul specific asupra unui ansamblu rutier, condus de cãtre un cetãtean român în vârstã de 43 de ani. soferul transporta conform documentelor de însotire a mãrfii, deseuri din aluminiu. Existând unele suspiciuni cu privire la legalitatea transportului sus-mentionat, lucrãtorii nostri au solicitat sprijin autorizat reprezentantilor Comisariatului Judetean Giurgiu din cadrul Gãrzii Nationale de Mediu.

 

În urma verificãrilor efectuate, s-a constatat faptul cã automarfarul transporta cantitatea de peste 13 tone deseuri din aluminiu. De asemenea, în cadrul cercetãrilor s-a stabilit faptul cã transportul era încãrcat din Bulgaria si avea ca destinatie o societate comercialã din judetul Cãlãrasi. Pentru întreaga încãrcãturã transportatã, soferul român a prezentat documentatie de notificare pentru circulatia transfrontalierã care nu era completã.

 

si la Punctul de Trecere a Frontierei Albita, politistii de frontierã au efectuat, în data de 19.05.2021, controlul specific asupra unui ansamblu rutier, pe sensul de intrare în tarã, din R. Moldova, condus de cãtre un cetãtean R. Moldova, în vârstã de 46 de ani. soferul transporta conform documentelor de însotire a mãrfii, deseuri din aluminiu si accesorii de motoare auto. si în acest caz, politistii de frontierã au solicitat sprijinul autorizat al reprezentantilor Gãrzii Nationale de Mediu deoarece marfa transportatã, 20 tone de kilograme deseuri din aluminiu, prezenta contaminãri si urme de uleiuri uzate. În urma verificãrilor efectuate, autoritãtile de control au dispus nepermiterea accesului pe teritoriul României pentru mijloacele de transport în cauzã.

 

Tot în cursul sãptãmânii trecute, în data de 18 mai, politistii de frontierã din cadrul Gãrzii de Coastã, în cooperare cu lucrãtori din cadrul Gãrzii de Mediu Constanta si ai Biroului Vamal de Frontierã Constanta Sud, au identificat douã containere pentru care s-a stabilit faptul cã datele declarate si cuprinse în documentele prezentate autoritãtii vamale nu corespund cu realitatea. Mãrfurile constau în deseuri, polistiren sub formã de fulgi, în cantitate de aproximativ 40 de tone, care au fost returnate firmei pentru încãlcarea prevederilor legale.

https://vasluianul.ro/2021/05/25/am-ajuns-groapa-de-gunoi-a-europei-73-de-tone-de-gunoi-oprite-la-frontiera-inclusiv-la-albita/

 

 

……………………. 7 (Cand prostia este o comoara…)Vaccinurile anti-Covid au făcut încă nouă miliardari. Averea lor ar permite vaccinarea oamenilor din toate țările sărace …

 Încă nouă miliardari au apărut pe glob, datorită profiturilor uriașe obținute din producția de vaccinuri anti-Covid. Averea lor cumulată este atât de mare încât ar permite ca întreaga populație din țările cu venituri mici să fie vaccinată. Aceste averi au apărut „datorită profiturilor uriaşe ale grupurilor farmaceutice care au monopolul asupra producţiei de vaccinuri împotriva COVID”, precizează Oxfam într-un comunicat de presă, citat de Le Figaro.

 

Averea lor cumulată ajunge la 19,3 miliarde de dolari şi ar permite ca populaţia tuturor ţărilor cu venituri mici să fie vaccinată. Aceste ţări „au primit doar 0,2% din vaccinurile produse în lume, in special din cauza deficitului de doze disponibile”, a comunicat Oxfam.

 

Cele mai mari averi sunt deţinute de CEO-ul Moderna, Stéphane Bancel (4,3 miliarde de dolari) şi de CEO-ul şi cofondatorul BioNTech, Ugur Sahin (4 miliarde).

 

Alţi opt miliardari, cu „portofolii mari de acţiuni” la companiile farmaceutice, au cunoscut o creştere cumulată a averii lor de 32,2 miliarde de dolari, „suficient pentru a imuniza întreaga populaţie indiană”, se adaugă în comunicat.

 

Aceste cifre se bazează pe clasamentul revistei americane Forbes şi sunt publicate de People’s Vaccine Alliance, din care face parte Oxfam.

 

https://www.digi24.ro/eticheta/miliardari

 

https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-economic/vaccinurile-anti-covid-au-facut-inca-noua-miliardari-averea-lor-ar-permite-vaccinarea-oamenilor-din-toate-tarile-sarace-1535587

 

……………………8 Topul orașelor cu cei mai mulți miliardari

 

Hong Kong ar putea depăşi în curând New Yorkul la numărul de miliardari. Anul trecut, metropola a adăugat 21 de bogătași la cei 72 deja existenţi, ajungând la nu mai puţin de 93 de miliardari, cu 10 mai puţini decât are oraşul de pe coasta de Est a Statelor Unite.

Informaţiile apar în ultimul top întocmit de organizaţia Wealth-X. Creşterea înregistrată în Hong Kong a fost provocată de o pefromanţă economică puternică, consolidarea regiunii drept pol financiar şi rolul autorităţilor în comerţ şi investiţii. În primele 5 poziţii ale clasamentului mai apar San Francisco cu 74 de miliardari, Moscova cu 69 şi Londra cu 62.

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/topul-oraselor-cu-cei-mai-multi-miliardari-932594

 

 

…………………………..9 Cine sunt cei mai bogați români în 2021. A apărut Topul Forbes: Ion Țiriac se află abia pe locul 3

 

Forbes a realizat un nou clasament al celor mai bogați români. Ion Țiriac, cel mai cunsocut miliardar de la noi, este din nou în top, aflându-se pe locul al treilea!

Cine sunt cei mai bogați români în 2021. A apărut Topul Forbes: Ion Țiriac se află abia pe locul 3

Ion Ţiriac a uitat două Ferrari timp de 10 ani într-un garaj din Germania

Cine sunt cei mai bogați români în 2021. Forbes a realizat un top 10 al celor mai bogați români. În ultimul an, şapte români și-au majorat averea, ajungând incluși în clasamentul făcut de renumita revistă. Astfel, dacă în 2020, Top Forbes 500 avea pe listă 32 de persoane cu o avere netă ce depășeau 500 de milioane de lei, anul acesta sunt mai mulţi bogaţi, respectiv 39!

Cine sunt cei mai bogați români în 2021. A apărut Topul Forbes: Ion Țiriac se află abia pe locul 3 În 2021 avem și mai mulți miliardari în lei: 18 în acest an, comparativ cu 11 din 2020. În total, averea din  2021 cumulată a tuturor miliardarilor ar fi 66 de miliarde de lei. Suma reprezintă o creștere cu 30 de miliarde de lei față de 2020.

 

Locul 1 îl păstrează cofondatorul UiPath, Daniel Dines, cu o avere de 22,2 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă o creștere de 14,5 miliarde față de 2020. Această majorare se datorează și includerii companiei sale în Bursa din New York. Daniel Dines este urmat de frații Dragoș și Adrian Pavăl, cei care dețin Dedeman și din care au câștigat până acum 8,9 miliarde de lei. După cei doi, se clasează Ion Țiriac, cu o avere de 7,2 miliarde de lei.

Urmează Ion Stoica și Matei Zaharia, doi dintrei afaceriştii care au fondat compania de software Databricks. Aceștia sunt nou intrați în topul celor mai bogați români, deținând o avere de 4,5 miliarde de lei. Databricks este inclusă și în cea mai recentă ediție americană a Forbes AI 50, aici aflându-se pe locul 5 în topul Cloud 100 din 2020. Pe locul 5 se află faimoasa Anastasia Soare, proprietara Anastasia Beverly Hills, cu 2,5 miliarde de lei.

Top 10 este completat de Ștefan Vuza, companie producătoare de produse chimice – 2.4 miliarde de lei,  Zoltan Teszari, telecomunicații  – 2.1 miliarde de lei, Familia Talpeș, afaceri în domeniul IT – 2 miliarde de lei, Andrei Diaconescu și Victor Căpitanu, piața imobiliară – 1.9 miliarde de lei, 10. Iulian Stanciu, e-commerce – 1.8 miliarde de lei.

https://www.romaniatv.net/cine-sunt-cei-mai-bogati-romani-in-2021-a-aparut-topul-forbes-ion-tiriac-se-afla-abia-pe-locul-3_6017928.html

 

………………………..10 Cele Mai Frumoase 100 De Carti De Citit Intr-o Viata

 

 Carti  Jojo. N

 

Ce contine acest articol:

 Maitrey – Mircea Eliade

 O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

 Lolita – Vladimir Nabokov

 Dragostea in vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez

 Micul print – Antoine de Saint Exupery

 Batranul si marea – Ernest Hemingway

 Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde

 Don Quijote de la Mancha – Miguel de Cervantes

 Inteligenta emotionala – Daniel Goleman

 Idiotul – F.M. Dostoievski

 Ferma animalelor – George Orwell

 De ce iubim femeile – Mircea Cartarescu

 Femeia la 30 de ani – Honore de Balzac

 Puterea prezentului – Eckhart Tolle

 Pe culmile disperarii – Emil Cioran

 De veghe in lanul de secara – JD Saligner

 Mizerabilii – Victor Hugo

 Strainul – Albert Camus

 Ratacirile fetei nesabuite – Mario Vargas Llosa

 La paradisul femeilor – Emile Zola

 Parfumul – Patrick Suskind

 Alchimistul – Paulo Coelho

 Adam si Eva – Liviu Rebreanu

 O ciudatenie a mintii mele – Orhan Pamuk

 Amintiri din pribegie – Neagu Djuvara

 Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey

 Zece negri mititei – Agatha Christie

 Sa ucizi o pasare cantatoare – Harper Lee

 Libertatea – Curajul de a fi tu insuti – Osho

 Arta de a avea intotdeauna dreptate – Arthur Schopenhauer

 Copiii din miez de noapte – Salman Rushide

 Cartita – John Le Carre

 Alice in Tara Minunilor – Lewis Caroll

 Catch-22 – Joseph Heller

 Procesul – Franz Kafka

 Pe frontul de vest nimic nou – Eric Maria Ramarque

 Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez

 Ghepardul – Giuseppe Tomasi di Lampedusa

 Daca intr-o noapte de iarna un calator – Italo Calvino

 Crima si pedeapsa – Fiodor Dostoievski

 Doctor Jivago – Boris Pasternak

 Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll si domnul Hyde – Robert Louis Stevenson

 Calatoriile lui Guliver – Jonathan Swift

 Ma numesc Rosu – Orhan Pamuk

 Detectivii salbatici – Roberto Bolano

 Jocul cu margele de sticla – Herman Hesse

 Toba de tinichea – Gunter Grass

 Austeriltz – WG Sebald

 Fructele maniei – John Steinbeck

 Insuportabila usuratate a fiintei – Milan Kundera

 Aventurile lui Huckleberry Finn – Mark Twain

 Cainele din Baskerville – Arthur Conan Doyle

 Casa veseliei – Edith Wathon

 O lume se destrama – Chinua Achebe

 Marele Gatsby – Francis Scott Fitzgerald

 Jim cel norocos – Kingsley Amis

 Suita franceza – Irene Nemirovsky

 Ispasire – Ian McEwan

 Frankenstein – Mary Shelly

 Piatra lunii – Wilkie Collins

 Doamna Bovary – Gustave Flaubert

 O calatorie in India – E.M. Forester

 1984 – George Orwel

 Razboiul lumilor – H.G.Wells

 La rascruce de vanturi – Emily Bronte

 David Copperfield – Charles Dickens

 Robinson Crusoe – Daniel Defoe

 Mandrie si prejudecata – Jane Austen

 Doamna Dalloway – Virginia Woolf

 Dezonoare – J.M. Corteze

 Jane Eyre – Charlotte Bronte

 In cautarea timpului pierdut – Marcel Proust

 Inima intunericului – Joseph Conrad

 Anna Karenina – Lev Tolstoi

 Moby Dick – Herman Melville

 Un pamant nou – Eckhart Tolle

 Puterea magica a gandului – Dr. David J. Schwartz

 Prietena mea geniala – Elena Ferrante

 Mici focuri pretutindeni – Celeste Ng

 Dumnezeul lucrurilor marunte – Arundhati Roy

 Crima din Orient Express – Agatha Christie

 Povestea lui Genji – Murasaki Shikibu

 Omul focului – Joe Hill

 Ciuma – Albert Camus

 Un burlac irezistibil – Valerie Bowman

Dupa ce am analizat foarte bine alegerile criticilor dar si cele ale cititorilor, am alcatuit un top 100 de carti celebre de citit intr-o viata. Carti autentice, scrise de autori celebri, pe care cu siguranta le vei adora si care iti vor face existenta mai frumoasa. Sa nu uitam ca o carte buna are puterea de a ne transpune intr-o lume fascinanta, in care sa traim alaturi de personaje fiecare eveniment in parte, si sa simtim in profunzime fiecare emotie. Prin urmare, iata ce carti nu trebuie sa ratezi. Vreti sa cititi, dar nu stiti ce? Va oferim un top cu cele mai bune carti celebre pe care vi le recomandam sa le cititi pe parcursul acestui. Lasati-va invaluiti de povestile celor mai mari scriitori si romancieri ai lumii.

 

Maitrey – Mircea Eliade

 

Aceasta carte este cu adevarat una extrem de deosebita, a carei lectura iti indreapta imaginatia catre taramurile indepartate si absolut fascinante ale Indiei. Vei experimenta la un nivel profund un tinut plin de obiceiuri si traditie. ’’Maitrey’’ s-a bucurat de-a lungul timpului de un succes enorm atat in randul cititorilor cat si in randul criticilor. Romanul a fost publicat in anul 1933, iar la acea vreme autorul avea varsta de 26 de ani. In anii care au urmat dupa lansare, cartea a fost publicata in mai multe limbi, si vanduta in milioane de exemplare, ramanand inca printre cele mai celebre carti pe care nu trebuie sa le ratezi.

 

Gasesti „Maitreyi Ed.2012 – Mircea Eliade, editura Cartex” pe:

esteto.ro

carturesti.ro

 

 

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

 

Autorul contureaza in aceasta carte perioada anului 1984, o perioada in care aduce in prim plan o lume aflata sub impactul unor lozinci extrem de faimoase precum ’’Ignoranta este o putere’’ sau ’’Libertatea este sclavie’’. Romanul a fost tiparit pentru prima data in anul 1954, si descrie in amanunt mecanismele de control in masa, de-a dreptul socante, aplicate in mod perseverent chiar si in ziua de azi. Aceasta carte a inspirat de-a lungul anilor un celebru film din anul 1984 care i-a avut ca si protagonisti principali pe Suzanna Hamilton si Richard Burton.

 

 

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell, editura Polirom – Carte din categoria Beletristica, …

 

Gasesti „O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell, editura Polirom” pe:

esteto.ro

libris.ro

carturesti.ro

 

 

Lolita – Vladimir Nabokov

 

Romanul spune povestea unui barbat care face un fel de pasiune morbida pentru o fetita de numai doisprezece ani. Capodopera lui Nabokov a fost la vremea lansarii o carte interzisa in mai multe tari, fiind considerata un roman de-a dreptul scandalos, un obiect de cult, pentru ca mai tarziu sa devina un roman clasic al secolului XX. Inainte de toate acestea, romanul reprezinta un poem de dragoste inchinat atat limbii engleze cat si posibilitatilor sale expresive. Cu siguranta nu trebuie sa ratezi aceasta carte, si daca inca nu ai citit-o, atunci este momentul sa faci asta.

 

 

Lolita – Vladimir Nabokov

Gasesti „Lolita | Vladimir Nabokov” pe:

carturesti.ro

 

 

Dragostea in vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez

‘’Dragostea in vremea holerei’’ a fost distinsa cu Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1982. In plus, autorul este reprezentantul de seama al literaturii hispanoamericane. Aceasta poveste, pe cat este de frumoasa pe atat este de tragic, si in plus a fost si ecranizata in anul 2008, scenaristul filmului fiind celebrul Ron Harwood, cel care a castigat atat premiul Oscar cat si Globul de Aur. Extrem de captivanta si profunda, aceasta carte merita cu adevarat citita.

 

 

Micul print – Antoine de Saint Exupery

 

In Franta, aceasta carte a fost votata drept cea mai citita carte a secolului XX. ‘’Micul print’’ a fost tradusa in nici mai mult nici mai putin de 250 de limbi si dialecte, si s-a vandut in intreaga lume in aproximativ doua milioane de exemplare pe an. Mai mult decat atat, serviciile postale franceze au emis in anul 1998 o serie de cinci marci postale dedicate acestei povesti considerata nemuritoare. Fiecare dintre aceste marci postale are valoarea nominala de 3 franci. Pentru a scrie aceasta poveste, autorul s-a inspirit din accidental aviatic pe care l-a suferit, pe ruta Paris-Saigon, in incercarea sa de a dobori un record de aviatie, rezultat care daca ar fi fost pozitiv i-ar fi adus 150.000 de franci.

 

 

Batranul si marea – Ernest Hemingway

 

Autorul a primit in anul 1954 celebrul premiu pentru literatura. Motivatia juriului pentru premiul acordat este aceea ca Ernest Hemingway a avut prin scrierea acestei carti o influenta foarte puternica asupra stilului contemporan. Mai mult decat atat, acelasi roman i-a adus lui Ernest Hemingway si premiul Pulitzer in anul 1953. ’’Batranul si marea’’ este o carte extrem de interesanta, pe care orice om trebuie sa o citeasca o data in viata.

 

Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde

 

Aceasta carte este singura terminata de Oscar Wilde. ’’Portretul lui Dorian Gray’’ a fost publicat pentru prima data in anul 1890, si inca din momentul lansarii a starnit extrem de multe controverse. Chiar si asa, cartea lui Oscar Wilde a reusit sa isi asigure un loc important in topul celor mai celebre carti de citit, si oameni din toate colturile lumii continua sa o citeasca cu foarte mare placere. In plus, ’’Portretul lui Dorian Gray’’ a fost si ecranizat in anul 2009, dar cu ceva modificari ale povestii, chiar daca in esenta, filmul respecta firul narativ al cartii.

 

 

Don Quijote de la Mancha – Miguel de Cervantes

 

Faimoasa carte ’’Don Quijote de la Mancha’’ a fost publicata in anul 1615, si este un fel de satira la adresa romanelor cavaleresti de la acea vreme. Autorul vorbeste cu foarte mult umor si despre societatea spaniola a acelor vremuri. Acest roman este considerat una dintre cele mai pretioase opere ale literaturii universale, opere care sunt pur si simplu nemuritoare. Miguel de Cervantes stie cu siguranta cum sa capteze atentia cititorului, si o face atat de subtil incat nici nu iti vei da seama de asta. Una peste alta, aceasta este o carte de citit si recitit ori de cate ori ti se face dor se stilul inconfundabil al lui Cervantes.

 

Inteligenta emotionala – Daniel Goleman

 

Din aceasta carte aflam ca perioada copilariei este extrem de importanta in ceea ce priveste punerea unor baze extrem de solide pentru dezvoltarea inteligentei emotionale, care de altfel poate fi imbunatatita chiar si la varsta adulta. Daniel Goleman ne explica faptul ca aceasta inteligenta emotionala presupune atat constientizarea de sine, cat si foarte multa autodisciplina si empatie. Practic, in momentul in care reusim sa ne intelegem foarte bine sentimentele, situatia devine foarte clara. Despre toate acestea si multe altele invatam din cartea lui Daniel Goleman, ‘’Inteligenta emotionala’’.

 

10. Idiotul – F.M. Dostoievski

 

Cel mai probabil, fiecare om in parte are o definitie diferita in ceea ce priveste semnificatia acestui cuvant. In cazul in care nu ai citit inca aceasta carte, atunci cu siguranta trebuie sa o faci. Descoperirea faimosului personaj Miskin va avea mai mult ca sigur o influenta destul de puternica asupra ta, si mai ales asupra modului in care categorisesti oamenii. Un personaj cu un suflet extrem de nobil, plin de compasiune, si inteligent, poate fi de cele mai multe ori catalogat drept idiot.

 

Ferma animalelor – George Orwell

 

In cazul in care ai cunostinte istorice despre Trotki si Lenin, atunci cu siguranta vei intelege foarte bine ce a vrut sa spuna Orwell prin aceasta carte, si mai presus de toate vei recunoaste ca ’’Ferma animalelor’’ este o adevarata capodopera, cu atat mai mult cu cat cartea a fost scrisa in perioada in care Rusia era aliata Angliei. Foarte multe din ideile prezentate in roman iti vor ramane adanc intiparite in minte, si te vor lasa cu un zambet oarecum trist pe buze. Aceasta fabula politic este plina de invataminte, compasiune, dar si de intelepciune.

 

 

Ferma animalelor – George Orwell

Gasesti „Ferma animalelor | George Orwell” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

De ce iubim femeile – Mircea Cartarescu

 

Chiar daca titlul te duce cu gandul la faptul ca aceasta este o carte pentru barbati, adevarul este ca este o carte pentru absolut toata lumea, dar in mod special pentru femei. ’’De ce iubim femeile’’ este un omagiu adus femeilor. Foarte interesanta si captivanta, aceasta carte se numara printre cele care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca ta.

 

Femeia la 30 de ani – Honore de Balzac

 

Este adevarat ca Balzac nu este un scriitor foarte usor de citit, dar acesta este un roman care merita citit, chiar si a doua, a treia, sau a patra oara. Pur si simplu nu ai cum sa te plictisesti de el, si de fiecare data cand il recitesti descoperi lucruri noi si interesante. Initial, povestea fascinanta a Juliei a fost transpusa in nici mai mult nici mai putin de 6 nuvele, care au fost publicate mai apoi pe rand. Subiectul romanului a fost inspirat din viata amantei lui Balzac, pe numele ei Laure de Berny. Foarte profunda si cu multe subintelesuri, ’’Femeia la 30 de ani’’ este considerata una dintre cele mai celebre carti din lume, pe care orice cititor pasionat de lectura trebuie sa o citeasca.

 

 

Puterea prezentului – Eckhart Tolle

 

Aceasta carte reprezinta cu siguranta o provocare frumoasa pentru noi toti. ‘’Puterea prezentului’’ te ajuta pur si simplu sa iti formezi o imagine a realitatii, o imagine care reflecta adevarul despre noi insine. Mintea este un instrument exceptional, despre ale carei puteri nu stim cu totii, dar pe care daca le-am cunoaste si le-am accesa, am putea sa ne schimbam in totalitate viata. Autorul explica in aceasta carte intr-un mod simplu si pe intelesul tuturor ca ne putem elibera de suferinta si anxietate doar in momentul in care vom intelege cu exactitate rolul pe care il jucam in generarea propriei dureri.

 

 

Pe culmile disperarii – Emil Cioran

 

Aceasta lectura este de fapt prima carte scrisa de celebrul autor de origine romana, Emil Cioran. ‘’Pe culmile disperarii’’ a fost scrisa pe vremea cand acesta avea numai 22 de ani, dupa o perioada de aproximativ doua luni de depresie si insomnia. Cartea a fost lansata in anul 1934, si este o lectura care iti ofera o alta perspectiva in ceea ce priveste existent cotidiana. Emil Cioran nu a fost asa cum si-au imaginat foarte multi, acel scriitor depresiv. Din contra, el a fost un om plin de viata, un om ale carui scrieri s-au bazat intotdeauna pe trairile si gandurile sale interioare de-a dreptul sfasietoare.

 

 

Pe culmile disperarii – Emil Cioran

 

 

De veghe in lanul de secara – JD Saligner

 

Chiar daca au trecut mai bine de cincizeci de ani de cand aceasta carte a fost lansata, ’’De veghe in lanul de secara’’ continua sa fie o lectura de capatai a adolescentei. Romanul in sine este unul destul de controversat si fascinant. Scris la persoana intai, JD Saligner ne descrie intr-un mod foarte placut, cateva zile din viata adolescentului de 16 ani, pe nume Holden Caulfield. Atat eroul cat si povestitorul nostru este un adolescent mult prea rebel pentru acea perioada, adolescent care se afla intr-o criza de personalitate, sau poate chiar intr-o depresie instalata de ceva timp pe care nu a observat-o nimeni. Din acest context, adolescentul are o viziune asupra oamenilor si asupra vietii, destul de pesimista si oarecum distrugatoare.

 

 

Mizerabilii – Victor Hugo

 

In aceasta carte, un fost detinut face tot posibilul sa faca bine, dar din pacate lucrurile iau o intorsatura nefasta. Romanul este cel mai celebru dintre toate cartile scrise de Victor Hugo, roman pe care autorul l-a terminat in anul 1862, in perioada in care se afla in exil. Cartea lui Hugo este considerata una dintre capodoperele umanitatii, si in plus, si o adevarata fresca sociala. Pur si simplu este imposibil sa nu te indragostesti de aceasta carte, de povestea in sine, dar si de personajele interesante si incitante.

 

Strainul – Albert Camus

 

Atitudinile diferite pe care le au in general oamenii in ceea ce priveste regulile unei societati, ii pot cataloga drept straini. Acest roman este primul scris de Albert Camus, si a fost chiar si ecranizat in anul 1967, regizorul fiind faimosul Luchino Visconti, iar actorul principal, Marcello Mastroianni. ‘’Strainul’’ este o carte extrem de interesanta dar si foarte realista in acelasi timp.

 

Ratacirile fetei nesabuite – Mario Vargas Llosa

 

‘’Ratacirile fetei nesabuite’’ este o carte scrisa de Mario Vargas Llosa pe cand avea varsta de 70 de ani. Desi povestea este scrisa la o varsta inaintata, este cu siguranta scrisa cu dragoste tinereasca. Pur si simplu, de indata ce incepi a citi aceasta carte, nu o vei mai putea lasa din mana pana ce nu o termini. Iti capteaza atentia inca de la primele randuri, si in plus, te va sensibiliza la maxim. Povestea lui Ricardo incepe inca de cand acesta avea numai 10 ani si se indragosteste de o fata, dragoste care il va costa aproximativ 40 de ani din viata, si care il va urmari pe nici mai mult nici mai putin de 3 continente.

 

La paradisul femeilor – Emile Zola

 

Acest autor francez, considerat un romancier desavarsit, a fost cel mai faimos reprezentant al scolii naturaliste. In plus, Emile Zola a avut un impact extraordinar in privinta procesului de liberalizare politica al Frantei. Titlul ales de catre autor nici nu putea fi altul mai sugestiv decat acesta, cu atat mai mult cu cat Emile Zola si-a dorit sa scoata in evidenta natura femeii care se pare ca nu s-a schimbat nici dupa sute de ani.

 

Tropicul capricornului – Henry Miller

 

Aceasta carte a fost interzisa in America pentru 30 de ani. Motivul a fost acela ca avea un continut sexual extrem de explicit, dar si pentru ca printre randuri se regaseau si mai multe aluzii misogine si rasiste. Toate barierele au fost insa depasite, iar in prezent aceasta carte este una dintre cele mai importante carti ale literaturii moderne. ‘’Tropicul capricornului’’ descrie cu un umor extraodinar, experientele profesionale ale lui Henry Miller, precum si experientele sexuale scandaloase ale acestuia, o parte dintre ele fiind duse la rang de experimente.

 

Parfumul – Patrick Suskind

 

Autorul reuseste sa transmita cititorului un miros deosebit prin comparatii, asocieri, dar si emotii de tot felul. De fapt, intreaga carte emotioneaza si sensibilizeaza. Citind aceasta carte, vei descoperi ca toti oamenii reactioneaza in mod inconstient la stimulii olfactive, si ca fiecare are un parfum propriu care starneste atat adoratie cat si friga si dezgust. Acest roman a fost tradus de-a lungul timpului in 47 de limbi si vandut in intreaga lume in mai mult de 16 milioane de exemplare.

 

 

Parfumul – Patrick Suskind

Gasesti „Parfumul | Patrick Suskind” pe:

carturesti.ro

 

 

Alchimistul – Paulo Coelho

Acest roman este fara indoiala, un roman inspirational care a avut efecte positive asupra tuturor cititorilor. Cartea este de-a dreptul uluitoare atat prin simplitatea ei cat si prin intelepciunea extraordinara. Profund umana, plina de culoare, si evocatoare, povestea fascinanta a lui Santiago este intr-adevar o marturie exceptionala despre cum oamenii isi pot schimba viata si pe ei insisi, urmandu-si visele, si mai ales despre cat este de important sa isi asculte fiecare om in parte, inima. Romanul a fost tradus in 81 de limbi, si a schimbat de-a lungul timpului, nenumarate vieti.

 

 

Alchimistul – Paulo Coelho

Gasesti „Alchimistul | Paulo Coelho” pe:

carturesti.ro

 

 

Adam si Eva – Liviu Rebreanu

Aceasta carte este excelenta pentru cei care considera ca daca dragoste nu e, nimic nu e, si mai ales pentru cei care cred cu tarie in suflete pereche, dar si in reincarnare. ‘’Adam si Eva’’ poarta cititorul in jurul lumii, prin diversitatea culturilor mitice dar si celor actuale, din Egipt si Mesopotamia, pana in Franta si Italia. Cartea ne vorbeste despre o cautare reciproca, irezistibila si inconstienta in acelasi timp, cautare care reprezinta rostul vietii omului.

Gasesti „Adam si Eva – Liviu Rebreanu, editura Agora” pe:

esteto.ro

libris.ro

carturesti.ro

 

 

Leaganul respiratiei – Herta Muller

 

Herta Muller a primit in anul 2009, premiul Nobel pentru literatura. Fix in acelasi an a fost lansata si cartea ‘’Leaganul respiratiei’’, o carte absolut exceptionala, pe care nu trebuie sa o ratezi daca inca nu ai citit-o. Povestea este inspirata din trairile supravietuitorilor lagarelor sovietice, si cu siguranta impactul pe care il are asupra cititorului este unul foarte puternic. ‘’Leaganul respiratiei’’ este un epitaph pentru toti cei care au trecut prin lagare si care au suferit enorm fara sa fie vinovati cu ceva.

 

O ciudatenie a mintii mele – Orhan Pamuk

 

Acest roman este primul publicat de catre Orhan Pamuk dupa ce a obtinut premiul Nobel pentru literature in anul 2006. Aceasta epopee moderna se desfasoara pe parcursul a mai mult de patruzeci de ani, si in centrul ei se afla unul din milioanele de ‘’personaje secundare’’ ale celebrului Istanbul. Autorul aduce in prim plan problematica mariajelor in Turcia, o tara aflata intr-o continua schimbare.

 

 

O ciudatenie a mintii mele – Orhan Pamuk

 

O ciudatenie a mintii mele – Orhan Pamuk, editura Polirom – Carte din categoria Beletristica, subcategoria …

 

Gasesti „O ciudatenie a mintii mele – Orhan Pamuk, editura Polirom” pe:

libris.ro

carturesti.ro

 

Amintiri din pribegie – Neagu Djuvara

 

Acest volum de memorii plin cu suite de impresii, unele subiective, in timp ce altele mai mult sau mai putin subiective, descrie perioada activitatii autorului in Franta, ca si membru activ in diaspora romana. Memoriile lui Djuvara adunate in aceasta carte sunt inainte de toate o suita de impresii pe care autorul le-a colectionat calatorind si traind pe doua continente: Europa si Africa. Atentia la detalii este absolut exceptionala, si tot cee ace se regaseste in aceasta carte fac din ea o lectura interactiva si cu foarte multe nuante subtile de umor.

 

Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey

 

Ken Kesey s-a autointitulat mereu liantul dintre generatia ‘’beat’’ si ‘’hippies’’, si a fost un extraordinar romancier American. In aceasta carte, autorul uimeste pur si simplu prin noutatea metodei de abordare a luptei impotriva sistemului American destul de rigid din perioada postbelica. In mare parte, ceea ce se regaseste in carte este valabil chiar si in ziua de azi. ‘’Zbor deasupra unui cuib de cuci’’ a fost ecranizata in anul 1975, avandu-l ca protagonist pe celebrul Jack Nicholson, si in plus, a si castigat nici mai mult nici mai putin de 5 premii Oscar.

 

 

Zece negri mititei – Agatha Christie

Autoarea reuseste de fiecare data sa isi surprinda cititorii cu dezvaluiri interesante care dau peste cap tot ceea ce oamenii credeau ca stiu despre crima. Cartile Agathei Christie s-au vandut in miliarde de exemplare in intreaga lume. De-a lungul carierei sale, autoarea a publicat 80 de romane si nuvele, si in plus, 19 piese de teatru, acestea fiind traduse in 70 de limbi. Acest roman a fost pentru autoare, exact asa cum marturiseste chia rea, cel mai greu de scris roman dintre toate cele pe care le-a publicat, dar si cel mai apreciat, conform numerosilor cititori si critici.

Zece negri mititei – Agatha Christie

Zece negri mititei – Agatha Christie, editura Litera – Carte din categoria Beletristica, subcategoria …

 

Sa ucizi o pasare cantatoare – Harper Lee

 

Acest roman absolut senzational trateaza mai multe tematici importante dar si oarecum spinoase in acelasi timp, cum ar fi educatia sau rasismul din perioada interbelica americana. De asemenea, Harper Lee mai aduce in prim plan si incapacitatea justitiei de a actiona impartial. Pornind de la aceste aspecte extrem de importante, autoarea exploreaza cu o delicatete extraordinara, problema moralitatii.

 

 

 

Libertatea – Curajul de a fi tu insuti – Osho

 

Cine nu a auzit de Osho?! Ei bine, ceea ce probabil nu stii este faptul ca toate cartile acestuia nu sunt scrise de fapt de el. Cartile au fost publicate sub numele lui Osho, dar de fapt acestea reprezinta transcrieri ale discursurilor sale. In timpul vietii lui Osho, aceste transcrieri au fost realizate sub indrumarea sa. Nimic nu a fost scris la intamplare, tocmai pentru ca oamenii sa nu primeasca informatii eronate. Aceasta carte este o incursiune a lui Osho in ceea ce priveste cele mai importante probleme pe care si le pun cei care sunt interesati de transformarea de sine.

 

 

Libertatea – Curajul de a fi tu insuti – Osho

Gasesti „Libertatea. Curajul de a fi tu insuti – Osho | Osho” pe:

carturesti.ro

 

 

Arta de a avea intotdeauna dreptate – Arthur Schopenhauer

 

Cu siguranta fiecare cititor in parte are ce invata din aceasta carte extraordinara. Acest manual de retorica este plin de umor, ironie, dar si echivoc, si tocmai aceste elemente o fac atat de apreciata. ’’Arta de a avea intotdeauna dreptate’’ este o scriere filosofica excelenta despre arta de a purta dispute, pe care sa le castigam intotdeauna. In domeniul filosofiei, autorul a avut o influenta destul de puternica asupra gandirii lui Ludwig Wittgenstein, Henri Bergson, si chiar asupra lui Emil Cioran.

 

 

Arta de a avea intotdeauna dreptate – Arthur Schopenhauer

 

 

Copiii din miez de noapte – Salman Rushide

Si aceasta carte face parte din cele mai importante 100 de carti de citit intr-o viata. Salman Rushide spune povestea unui copil care vine pe lume fix in perioada in care India isi castiga independenta. Acest copil nu este unul obisnuit, pentru ca detine anumite puteri telepatice. Sursa puterilor pe care le detine, care il leaga de fapt de alt 10.000 de copii se afla in varful nasului supradimensionat, dar care din pacate nu este capabil de a detecta mirosurile. Foarte captivanta si cu invataturi de tot felul, aceasta lectura te va cuceri inca din primele pagini.

 

 

Copiii din miez de noapte – Salman Rushide

 

Copiii din miez de noapte – Salman Rushdie, editura Polirom – Carte din categoria Beletristica, subcategoria …

 

Gasesti „Copiii din miez de noapte – Salman Rushdie, editura Polirom” pe:

esteto.ro

 

 

Cartita – John Le Carre

 

Daca iti plac romanele politiste, pline de mister si suspans, atunci cu siguranta nu trebuie sa ratezi aceasta carte. ’’Cartita’’ il are in prim plan pe George Smiley, au foarte apreciat agent secret de origine britanica, agent care are datoria de a descoperi o ’’cartita’’, aceasta reprezentand de fapt un agent dublu sovietic care s-a infiltrat la nivel foarte inalt in serviciile secrete din Marea Britanie. Un singur lucru iti vom spune despre acest roman, si anume ca va trebui sa incepi sa il citesti intr-o zi complet libera, pentru ca nu vei mai putea lasa cartea din mana pana ce nu o vei termina.

 

 

Cartita – John Le Carre

 

 

Intinsa mare a Sargaselor – Jean Rhys

’’Intinsa mare a Sargaselor’’ este un roman exceptional care a fost lansat in anul 1966. Autorul, Jean Rhys este originar din Dominica, iar modul in care scrie este unul extrem de atractiv si incitant. Aceasta carte este un fel de raspuns feminist, dar si anticolonial la romanul ’’Jane Eyre’’ al lui Charlotte Bronte. Este practic preluat un personaj din cartea lui Bronte, si anume prima sotie a lui Rochester considerata nebuna din turn, si inventata mai apoi o biografie de-a dreptul cutremuratoare. Intr-adevar, acest roman este unul cu totul si cu totul deosebit, care a primit extrem de multe aprecieri, atat de la cititori cat si de la critici.

 

Alice in Tara Minunilor – Lewis Caroll

 

Chiar daca multi considera ca aceasta carte este destinata copiilor, nu este deloc asa. ’’Alice in Tara Minunilor’’ este de fapt o poveste care sfideaza pur si simplu logica, si este o lectura excelenta atat pentru cei mici cat si pentru copilul din adulti, copil care de cele mai multe ori sta foarte bine ascuns, dar pe care ar trebui cu totii sa il scoatem cat mai des la suprafata. Copilul din noi adora povestile, si de aceea aceasta carte este una potrivita atat pentru cei mici cat si pentru cei mari. Povestea face parte din categoria povestilor nemuritoare, care a existat si va exista mereu pentru a ne infrumuseta tuturor, vietile.

 

 

Alice in Tara Minunilor – Lewis Caroll

 

 

Catch-22 – Joseph Heller

 

Actiunea acestei carti are loc intr-o baza militara americana fictiva, actiune plasata in ultimele luni ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. Protagonistul povestii este unul oarecum neobisnuit, pe numele sau Yossarian. Acesta este de o energie inepuizabila si o inventivitate extraordinara, si mai presus de toate este hotarat sa supravietuiasca razboiului, indiferent de cat de dificil ar fi acesta. ’’Catch-22’’ oscileaza intre teroare si comic, explorand la nivel profund absurdul existentei intr-o lume in care oamenii nu mai comunica. Una peste alta, aceasta carte este cu siguranta una pe care orice cititor trebuie sa o aiba in biblioteca sa.

 

 

Procesul – Franz Kafka

 

Aceasta carte reprezinta exact realitatea pe care o traim cu totii in ziua de azi. Exista in lumea intreaga oameni care nu isi pot apara drepturile pentru ca pur si simplu sunt prea ’’mici’’, si mai exista oameni care sunt efectiv ingraditi pentru a nu-si cunoaste drepturile. Cam despre aceste lucruri este vorba in ’’Procesul’’. Kafka ne prezinta povestea unui om care este chemat in judecata pentru ca ar fi comis un anumit delict, care nu este in nici un fel specificat. Romanul este cu siguranta plin de clisee legate de politica, precum si de o poveste de-a dreptul mizerabila in care poate intra un om care nu are absolut nici un fel de influenta.

 

Gasesti „Procesul – Franz Kafka” pe:

carturesti.ro

 

 

Pe frontul de vest nimic nou – Eric Maria Ramarque

 

Inainte de orice altceva, acest roman este unul despre ororile Primului Razboi Mondial, orori care sunt vazute prin ochii unui soldat aflat la varsta adolescentei. In plus, aceasta carte este una a generatiei distruse de aceasta conflagratie, o generatie care abia pasise in viata si care ajunge sa cunoasca totul despre moarte. ’’Pe frontul de vest nimic nou’’ este una dintre cele mai apreciate carti din toate timpurile, cu atat mai mult cu cat prezinta intamplari reale, cu sentimente ravasitoare, dar si o speranta care nu moare niciodata, indiferent de cat de critica este situatia in care acesti tineri se afla.

 

 

Visul din pavilionul rosu – Cao Xueqin

 

Pentru toti cei care sunt interesati sa afle cat mai multe lucruri interesante despre societatea chineza din secolul al XVIII-lea, aceasta carte este perfecta. ’’Visul din pavilionul rosu’’ este considerata o adevarata capodopera a prozei traditionale chineze. Romanul este in mare parte unul autobiografic, de mare intindere, iar cititorul va avea ocazia sa descopere in detaliu decaderea unei familii aristocrate. Totodata, acest roman este considerat si un bildungsroman, dar si un pretios tezaur al traditiilor budiste, taoiste, si confucianiste. ’’Visul din pavilionul rosu’’ are peste 400 de personaje interesante si captivante, care impreuna alcatuiesc un mozaic al societatii la apogeul dinastiei Qing.

 

Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez

 

In aceasta poveste, realitatea si mitul se contopesc extraordinar de frumos, intr-un mod oarecum magic. Intreaga poveste a lui Marquez se intinde pe o perioada de nici mai mult nici mai putin de 100 de ani. Aceasta capodopera l-a propulsat efectiv pe autor pe orbita celebritatii internationale. Mai mult decat atat, i-a adus chiar si premiul Nobel pentru literatura in anul 1982. In opinia criticilor, ’’Un veac de singuratate’’ este ce mai bun roman de origine spaniola din toate timpurile. Istoria celor 100 de ani ai familiei Buendia, cu tragediile, disperarile, fanteziile, obsesiile, si sperantele lor, reprezinta de fapt istoria miticului Macondo. Intregul demers narativ arata de fapt ca Macondo nu se limiteaza la o arie concreta.

 

Ghepardul – Giuseppe Tomasi di Lampedusa

 

’’Ghepardul’’ este o poveste despre declinul unei familii de nobili sicilieni. Acest declin are loc in perioada de ascensiune a burgheziei, pe latura politica. Aceasta carte este considerata una dintre cele mai importante carti din secolul XX, si a fost scrisa de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, un nobil. Lumea prezentata de autor este una de-a dreptul halucinanta, in care se da o batalie crancena intre normalitate si noutate, intre nou si vechi, intre liniste sociala si revolutie, precum si intre imobilitate si schimbare. Cu siguranta vei indragi aceasta scriere, mai ales ca este una dintre cartile pe care trebuie sa le citesti o data in viata.

 

Daca intr-o noapte de iarna un calator – Italo Calvino

 

Foarte interesant despre aceasta carte este faptul ca este despre povestea unui cititor care pur si simplu incepe sa citeasca o carte  pe nume ’’Daca intr-o noapte de iarna un calator’’, si fiecare capitol in parte explica cu lux de amanunte cum cititorul se pregateste pentru a trece la urmatorul capitol. Pe de o parte, autorul seamana oarecum cu Umberto Eco, si se axeaza in mod deosebit pe concepte si foarte putin pe povestea in sine, si acorda o atentie mai deosebita eruditiei decat crearii unei lumi. In concluzie, aceasta carte este una pe care cu siguranta o vei indragi inca din primele randuri.

 

Crima si pedeapsa – Fiodor Dostoievski

 

Faimoasa carte a lui Fiodor Dostoievski, ’’Crima si pedeapsa’’ este o alta carte de citit o data in viata, carte care a fost si inca este apreciata peste tot in lume. Povestea este despre un student care pune la cale atat jefuirea cat si uciderea unei camatarese batrane, scopul fiind acela de a-si rezolva problemele financiare. Pe langa acest lucru, tanarul mai pune la cale acest plan morbid si dintr-o grandomanie iesita din comun care il face sa creada cu tarie ca este indreptatit sa ucida. Acest roman a fost publicat pentru prima data in ziarul intitulat ’’Mesagerul rus’’, si abia mai apoi a fost publicat ca si roman, iar in momentul de fata este cosiderat una dintre cele mai cunoscute si exceptionale opere literare din toate timpurile.

 

                   

Crima si pedeapsa – Fiodor Dostoievski

Gasesti „Crima si pedeapsa | Feodor Mihailovici Dostoievski” pe:

libris.ro

 

 

Doctor Jivago – Boris Pasternak

Daca iti plac scriitorii rusi si esti atras de modul in care acestia scriu, atunci cu siguranta una dintre cele mai bune romane pe care nu trebuie sa le ratezi este ’’Doctor Juvago’’ de Boris Pasternak. In aceasta carte, cititorii vor gasi absolut toate temele specifice unui roman realist rusesc, si anume drama, degradare morala, saga de familie, iubire neimplinita, si multe altele. Mai mult decat atat, acest roman beneficiaza si de doua ecranizari absolut exceptionale. Prima este cea din anul 1965 cu Omar Sharif, iar cea de-a doua este din anul 2002 cu Keira Knightley. Ambele filme sunt extraordinare, dar pentru a o mai buna intelegere a tot ceea ce se intampla in povestea lui Pasternak, recomandam sa citesti cartea.

 

Trilogia Cairo – Naguib Mahfouz

 

Aceasta serie urmareste efectiv nici mai mult nici mai putin de trei generatii de locuitori ai orasului Cairo. Autorul a primit in anul 1988 premiul Nobel pentru literatura. Mahfouz a fost primul scriitor de origine araba care a primit aceasta distinctie. Motivul a fost acela ca operele sale sunt extrem de bogate in nuanta, si in acelasi timp caracterizate de un realism clarvazator. ’’Trilogia Cairo’’ este fara doar si poate, cea mai importanta scriere a sa, o lucrare de-a dreptul monumentala care il face cunoscut pe autori in toate colturile lumii, si mai presus de toate, il consacra drept cel mai bun scriitor al literaturii egiptene moderne.

 

Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll si domnul Hyde – Robert Louis Stevenson

 

Povestea interesanta si captivanta a unui medic cu personalitate dubla, spusa in aceasta carte, te va intriga si te va tine cu sufletul la gura pe toata durata lecturii. Daca ar fi sa folosim trei cuvinte pentru a descrie aceasta carte, atunci acestea ar fi genial, fantastic, si dualitate. Dupa ce termini de citit ’’Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll si domnul Hyde’, vei intelege de ce nu este o intamplare ca povestea lui Stevenson sta la baza a numeroase productii cinematografice, precum si teatrale, dar si de ce acest roman inca rezista in topurile celor mai apreciate si faimoase productii literare. Chiar daca uni definesc aceasta scriere drept roman, am putea spune ca este mai degraba o nuvela, si nu una oarecare ci una exceptionala.

 

Calatoriile lui Guliver – Jonathan Swift

 

Acest roman este o satira in ceea ce priveste povestile inventate de calatori. Putina lume stie ca scrierea lui Swift a fost adresata adultilor, dar a ajuns intr-un final sa fie citita de copiii din intreaga lume. La prima sa editie, ’’Calatoriile lui Guliver’’ a fost cezurat, motivul fiind acela ca nu trebuia sa ii ofenseze pe cititorii de la acea vreme. Romanul a fost publicat in anul 1726, si inca din momentul publicarii a fost extrem de apreciat. In prezent, cartea lui Jonathan Swift este considerata una dintre cele mai celebre carti de citit intr-o viata, atat de catre copii cat si de catre adulti.

 

 

Ma numesc Rosu – Orhan Pamuk

 

Pamuk spune povestea unui pictor care este ucis in Istanbulul anului 1591. Fiecare capitol in parte al acestei carti este prezentat de catre autor din perspective destul de inedite: o moneda, moartea, un cadavru, picturi care reprezinta copaci, si mai ales, prin intermediul culorii rosii. Orhan Pamuk a primit premiul Nobel pentru literatura in anul 2006, iar acest roman a fost tradus in limba romana in acelasi an, fiind mai apoi reeditat in mai multe randuri. Personajele principale prezentate de Pamuk sunt miniaturisti din Imperiul Otoman. Fiecare capitol al acestei carti are cate un narator diferit, narator care se adreseaza cititorului intr-un mod captivant, descriind evenimente vazute prin proprii ochi.

 

 

Ma numesc Rosu – Orhan Pamuk

Gasesti „Ma numesc Rosu (Top 10) | Orhan Pamuk” pe:

carturesti.ro

 

 

Detectivii salbatici – Roberto Bolano

 

Actiunea acestui roman are loc in Spania, Franta, Mexic, Africa, Statele Unite, Austria, si Israel, actiune in care cititorii au ocazia sa porneasca pe urmele a doi poeti de-a dreptul ’’disperati’’. ’’Detectivii salbatici’’ este un roman absolut senzational din toate punctele de vedere, roman care confirma calitatea extraordinara a lui Bolano. Detectivii salbatici, pe numele lor Ulises Lima si Arturo Belano, pornesc in cautarea Cesareei Tinajero, o misterioasa si faimoasa scriitoare care dispare in Mexic in perioada imediata a Revolutiei. Atat calatoria in sine cat si consecintele acesteia se prelungesc pentru douazeci de ani, timpul canonic al oricarei peregrinari. Aceasta naratiune uluitoare reuneste iubirea si moartea, disparitii si aparitii, dar si asasinate si escapade turistice.

 

 

 

Jocul cu margele de sticla – Herman Hesse

 

In cartea lui Hesse, intelectualii se retrag intr-o lume a lor, lume in care practica jocul cu margele de sticla, un joc care are ca si reguli matematica si muzica. Herman Hesse a primit premiul Nobel pentru literatura in anul 1946, iar printre cartile sale cele mai faimoase se numara atat ’’Jocul cu margele de sticla’’ cat si ’’Siddhartha’’ sau ’’Lupul de stepa’’. Cartea despre care vorbim reprezinta un fel de incercare de biografie a lui Joseph Knecht, dar si scrierile postume ale acestuia. Este foarte important de stiut ca aceasta nu este o scriere deloc usoara, dar este cu siguranta una extrem de incitanta.

 

Toba de tinichea – Gunter Grass

 

Acesta este primul roman din trilogia Danzigului, care a socat de-a dreptul Germania, si m ai apoi intreaga lume. Cartea a fost lansata in anul 1959, si desi autorul a fost acuzat atat de obscenitate cat si de blasfemie, a reusit totusi sa sparga granitele romanului canonic. Gunter Grass inoveaza toate aspectele genului epic, folosind o tehnica narativa destul de complexa, precum si un absurd grotesc impecabil in ceea ce priveste nivelul conceptual al actiunii. Aceasta carte abordeaza teme si motive total diferite. Fundamentul actiunii are la baza atat perioada nazista cat si realitatea mistica a naratorului care este de altfel si personaj, si anume Oskar Matzerath.

 

Gasesti „Toba de tinichea – Gunter Grass” pe:

libris.ro

esteto.ro

 

 

Austeriltz – WG Sebald

In acest roman, WG Sebald spune povestea extrem de emotionanta a unui om de-a dreptul fascinant, dar si foarte misterios si inteligent, pe nume Austeriltz. Acesta este trimis departe de casa, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, motivul fiind acela de a scapa de persecutiile antisemitice. Acesta pleaca la o varsta destul de frageda, atat de frageda incat ajunge sa isi piarda pur si simplu identitatea si nu isi mai poate aminti absolut nimic legat de trecutul lui sau de familia sa. Ajuns la maturitate, Austeriltz isi petrece intreaga viata cautandu-si propria identitate, iar pasii il duc de la o poveste la alta, care mai de care mai interesanta si emotionanta.

 

 

Austeriltz – WG Sebald

Gasesti „Emigrantii | W.G. Sebald” pe:

carturesti.ro

libris.ro

 

 

Povestirea cameristei – Margaret Atwood

 

Acest roman este o distopie care pur si simplu nu isi gaseste locul nici in literatura mainstream. Reprezinta mai degraba o fabula, sau chiar un fel de experiment de ’’ce-ar fi daca’’. Scriitoarea te forteaza de-a dreptul sa intri in mintea personajului principal, pana la acel punct in care efectiv ai senzatia ca atat obsesiile cat si temerile acesteia incep sa te urmareasca si pe tine. Acest lucru nu este cu siguranta usor de ignorat, mai ales atunci cand actiunea are loc intr-o zona a lumii in care sa fii femeie inseamna sa incetezi sa mai existi ca si fiinta umana, sa nu ai voie sa citesti o carte, sa nu detii nici un fel de proprietate, si mai ales sa fii un simplu obiect cu un scop extrem de bine de definit.

 

Preaiubita – Toni Morrison

 

Aceasta carte-cult este si ea prezenta in topurile celor mai bune carti scrise vreodata. Morrison ne prezinta povestea unei sclave fugare care incearca sa isi refaca viata si sa o ia de la capat impreuna cu copiii ei. Povestea este in mare parte una dramatica, dar nu melodramatica, si in acelasi timp foarte linistitoare. ’’Preaiubita’’ se apropie de romanul traditional, si are cu siguranta puterea de  influenta si chiar de a schimba perceptia cititorului asupra lumii. Una peste alta, povestea spusa de Morrison este pe cat de magica pe atat de nelinistitoare.

 

Fructele maniei – John Steinbeck

Acest roman este despre o familie americana care traieste in perioda marii depresiuni economice. Romanul este de un puternic realism, si prezinta fara absolut nici un fel de ocolisuri sau ascunzisuri, soarta acestei familii din Oklahoma, soarta care este considerata de-a dreptul emblematica pentru sute de mii de familii care se indreapta catre acelasi miraj. Autorul anunta prin aceasta carte o revolutie care nu va avea loc de fapt niciodata.

 

 

Fructele maniei – John Steinbeck

Fructele Miniei – John Steinbeck, editura Polirom – Carte din categoria Beletristica, subcategoria Literatura …

 

Gasesti „Fructele Miniei – John Steinbeck, editura Polirom” pe:

esteto.ro

 

 

Insuportabila usuratate a fiintei – Milan Kundera

 

Daca la suprafata aceasta carte vorbeste despre intrigile dintre doua cupluri, scrierea lui Kundera este de fapt relevanta in primul rand prin profunzimea adanca in spatele careia sta eterna relativitate a tuturor lucrurilor, relativitate care duce la definitii extrem de diferite, chiar daca fac parte din acelasi concept. Cuvintele muzica, femeie, si tradare pot insemna lucruri total diferite pentru fiecare persoana in parte.

 

 

Insuportabila usuratate a fiintei – Milan Kundera

Gasesti „Insuportabila usuratate a fiintei | Milan Kundera” pe:

carturesti.ro

 

 

Aventurile lui Huckleberry Finn – Mark Twain

 

’’Aventurile lui Huckleberry Finn’’ se numara printre cele mai faimoase 100 de carti de citit intr-o viata, si de aceea, daca nu ai citit cartea, iti recomandam sa o parcurgi cat mai repede pentru ca nu vei regreta cu siguranta alegerea facuta. Mark Twain povesteste despre un baiat si un sclav fugar care efectiv navigheaza impreuna pe celebrul rau Mississippi. Cartea este una de-a dreptul fascinanta, despre copii si aventurile acestora, despre prietenie si sclavie, si mai ales despre problemele vietii. Pentru cei care nu stiu, aceasta carte este de fapt continuarea Aventurilor lui Tom Sawyer.

 

 

Aventurile lui Huckleberry Finn – Mark Twain

Gasesti „Aventurile lui Huckleberry Finn | Mark Twain” pe:

carturesti.ro

esteto.ro

 

 

Cainele din Baskerville – Arthur Conan Doyle

Ei bine, in aceasta carte, Sherlock Holmes trebuie neaparat sa rezolve un nou caz care are in prim plan un caine extrem de periculos. Acest roman gotic absolut senzational este inspirat dintr-o legenda foarte veche, si anume Legenda Castelului din Baskerville. Acest castel este unul blestemat, in care familia Baskerville este vanata si ucisa de un caine monstru. Foarte interesanta si captivanta, cartea ’’Cainele din Baskerville’’ este cu siguranta o carte de citit intr-o viata.

 

pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Casa veseliei – Edith Wathon

Pentru protagonista acestei carti, pe numele ei Lily Bart, averea este mult mai importanta decat o casatorie din iubire. Din poveste fac parte atat scandalul cat si somniferele. Edith Wathon o prezinta pe Lily Bart ca fiind o femeie foarte frumoasa si inteligenta, cu o conditie destul de buna, dar care ajunge la un moment data, chiar dupa moartea tatalui ei, sa fie inglodata in datorii. Ce se va intampla cu ea, si mai ales cum va decurge viata sa in perioada urmatoare mortii tatalui sau, vei afla citind aceasta minunata carte.

 

 

Casa veseliei – Edith Wathon

Gasesti „Casa veseliei | Edith Wharton” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

O lume se destrama – Chinua Achebe

 

Ei bine, in ’’Lumea se destrama’’, puterea unui fermier este pur si simplu zdruncinata de o moarte accidentala, precum si de sosirea unui misionar. Lumea atemporala prezentata in aceasta poveste, este dezvaluita de catre Achebe sub forma nararii unor obiceiuri stravechi din zona Africii. O lume in care toti barbatii trebuie sa fie neinduratori si foarte puternici, cu spirit razboinic, iar pe de alta parte, femeile trebuie sa fie supuse si sa traiasca in permanenta sub umbra impunatoare a sotului.

 

 

 

Marele Gatsby – Francis Scott Fitzgerald

Dupa faimosul ’’Ulise’’ de James Joyce, acesta este al doilea roman de succes scris in limba engleza, care a ramas si va ramane cu siguranta pentru totdeauna in topul celor mai importante carti de citit intr-o viata. Romanul a fost publicat in anul 1925, si mai tarziu in anul 2013 a fost ecranizat. Notorietatea lecturii a crescut semnificativ si in randul tinerilor, mai ales dupa ecranizarea povestii. Cartea il are in centrul atentiei pe ’’Marele Gatsby’’, un domn extraordinar de bogat si distins, cunoscut de toata lumea nu doar pentru averea sa impresionanta ci si pentru petrecerile fastuoase pe care le organizeaza in mod regulat.

 

 

Marele Gatsby – Francis Scott Fitzgerald

Gasesti „Marele Gatsby | F. Scott Fitzgerald” pe:

carturesti.ro

esteto.ro

 

 

Jim cel norocos – Kingsley Amis

In anul 1957, aceasta carte a inspirat o bine cunoscuta adaptare cinematografica, avandu-i in rolurile principale pe Hugh Griffith si Terry Thomas. Jim Dixon, personajul principal, are o viata nu prea complexa, care se imparte intre cariera sa universitara si o iubire destul de ciudata care il tine aproape de prietena sa, Margaret. Chiar si asa, se pare ca totul este impotriva lui. Margaret este maniaca, si il santajeaza pe Jim atat emotional cat si sexual, si cand totul pare pierdut, acesta isi gaseste salvarea exact in hazardul de care se ferise pana la acea vreme, si incepe sa se imbete, sa isi insulte seful care intr-un final il concediaza, si isi ia pur si simplu viata de la capat.

 

 

Somnul de veci – Raymond Chandler

’’Somnul de veci’’ este o poveste interesanta despre santaj in inalta societate, sex, si droguri. Chandler a fost un foarte apreciat scriitor de origine americana, care a scris romane politiste absolut exceptionale. Cel despre care vorbim acum a fost romanul sau de debut, care a fost publicat in anul 1939. Peste cativa ani, romanul a fost ecranizat, iar scriitorul a devenit din acel moment faimos. Personajul principal al romanului este un detectiv particular, celibatar in viata personala, care nu are nici cel mai mic interes fata de femei. Ceea ce este super interesant este faptul ca viata sa personala nu este deslusita nici macar la finalul cartii.

 

Clarissa – Samuel Richardson

’’Clarissa’’ – o poveste epistolara, poveste in care corestul eroinei povestii este desfacut de Robert Lovelace. Proiectul lui Richardson, unul foarte ambitios, urmareste istoria unei seductii cu final tragic, prin intermediul numeroaselor scrisori schimbate intre Clarissa Harlowe, Anna Howe considerata confidenta sa, si Lovelace, un seducator sarmant dar si crud si duplicitar in acelasi timp. Citind cartea, fiecare personalitate a personajelor prezente in poveste te va fascina pur si simplu.

 

Suita franceza – Irene Nemirovsky

Aceasta este o alta carte pe care trebuie sa o citesti o data in viata. Este o carte extrem de apreciata de criticii literari, dar si de iubitorii de carte din toate colturile lumii. ’’Suita franceza’’ cuprinde de fapt doua carti, ’’Dolce’’ si ’’Exodul’’, carti care au fost publicate pentru prima data la nici mai mult nici mai putin de 60 de ani dupa ce Irene Nemirovsky a fost gazata la Auschwitz. Romanele arata viata in mediul rural, precum si in mediul urban, in perioada in care Franta este sub ocupatie nazista.

 

 

Suita franceza – Irene Nemirovsky

Gasesti „Suita franceza | Irene Nemirovsky” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Ispasire – Ian McEwan

’’Ispasire’’ este o poveste care cucereste pe oricine prin profunzimea povestii, dar si tristetea care o emana. Cu siguranta te va atrage si relatarea la persoana intai, si mai ales faptul ca vei avea ocazia de a intra in mintea personajelor pentru a avea o imagine completa si clara asupra celor intamplate. Acest clasic al literaturii britanice te va tine cu siguranta cu sufletul la gura, iar finalul cartii te va surprinde pur si simplu intr-un mod la care nu te astepti absolut deloc.

 

 

Ispasire – Ian McEwan

Ispasire – Ian McEwan, editura Polirom – Carte din categoria Beletristica, subcategoria Literatura contemporana …

 

Gasesti „Ispasire – Ian McEwan, editura Polirom” pe:

esteto.ro

 

 

Tom Jones – Henry Fielding

Daca iti plac romanele cu usoare note de umor, atunci fara indoiala trebuie sa citesti si cartea lui Henry Fielding care prezinta viata unui tanar. Personajul principal al povestii este unul destul de neobisnuit in literatura britanica, si spunem neobisnuit pentru ca are cu siguranta o complexitate aparte. Aceasta poveste urmareste peregrinarile, precum si vicisitudinile cu care se confrunta un erou cuceritor, un copil nelegitim, pe masura ce inainteaza in varsta. Experientele pe care acesta le traieste sunt dintre cele mai complexe si emotionante, dar bun  la inima si impetuos totodata, Tom se implica destul de des in neintelegeri si aventuri de tot felul. Ce se va intampla cu acest tanar vei afla doar daca citesti cartea.

 

Frankenstein – Mary Shelly

In aceasta poveste, pur si simplu omul sfideaza divinitatea, dar aceasta incercare nu se va termina bine deloc, ci din contra, va avea consecinte destul de tragice. Aceasta carte este una de-a dreptul tulburatoare, dar atat de captivanta si frumoasa incat cu siguranta nu ii vei putea rezista. Autorul a scris aceasta carte intr-o perioada destul de intunecata a vietii sale, si anume in perioada in care fiica sa Clara, in varsta de numai sase saptamani, moare. Aceasta tragedie este urmata de o alta, si anume de sinuciderea surorii ei vitrege. Ambele tragedii au impact extrem de puternic asupra lui Shelly, care din toata durerea sa reuseste sa scrie aceasta capodopera.

 

 

Frankenstein – Mary Shelly

Gasesti „Frankenstein | Mary Wollstonecraft Shelley” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Piatra lunii – Wilkie Collins

’’Piatra lunii’’ este considerat cel mai bun si lung roman politist contemporan al literaturii britanice. Romanul este un amestec extraordinar intre realitate si misticism, si este considerat totodata si piatra de temelie a genului in ceea ce priveste literatura britanica. Altii spun ca romanul lui Wilkie Collins este de fapt cea mai buna carte politista scrisa vreodata. Indiferent de ce spun criticii, un lucru este cert, si anume acela ca trebuie neaparat sa citesti aceasta carte, pentru ca nu vei regreta nici o secunda alegerea facuta.

 

 

Piatra lunii – Wilkie Collins

Gasesti „Piatra Lunii | Wilkie Collins” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

Ulise – James Joyce

’’Ulise’’ este un fel de re-interpretare cu foarte mult umor a epopeei ’’Odiseea’’ scrisa de Homer. Aceasta capodopera moderna este foarte interesanta si captivanta, si in plus, contine si una dintre cele mai lungi ’’propozitii’’ din literatura britanica. Romanul a fost scris intre anii 1914 si 1921, si reprezinta descrierea unei singure zile din vietile comune dar si separate totodata ale unor personaje care fac tot felul de activitati obisnuite.

 

Doamna Bovary – Gustave Flaubert

Sotia unui medic de provincie viseaza la o viata ca in romanele de dragoste, dar din pacate sfarseste intr-un mod extrem de tragic. Lucrarea romancierului francez Gustave Flaubert este una dintre cele mai cunoscute si apreciate opere literare din secolul XIX. Aceasta prezinta viata unei tinere pe nume Emma, care devine ulterior doamna Bovary prin casatoria cu un medic cunoscut pe nume Charles Bovary. Chiar daca mariajul celor doi pare unul foarte reusit in ochii societatii, Emma nu este de aceeasi parere si ajunge sa regrete decizia luata de bunavoie.

 

 

Doamna Bovary – Gustave Flaubert

Gasesti „Doamna Bovary | Gustave Flaubert” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

O calatorie in India – E.M. Forester

Chiar daca aceasta carte nu este una prea stufoasa, continutul cu siguranta este unul foarte complex si extrem de intens in acelasi timp. ’’O calatorie in India’’ vorbeste despre o acuzatie falsa, acuzatie care demasca la un moment dat opresiunea de natura rasista care este manifestata de conducerea britanica in India. Aceasta tara apare in cartea lui Forester ca o tara exotica din punct de vedere al peisajelor, ca un loc in care se intampla minuni.

 

 

O calatorie in India – E.M. Forester

O calatorie in India – E.M. Forster, editura Polirom – Carte din categoria Beletristica, subcategoria …

 

Gasesti „O calatorie in India – E.M. Forster, editura Polirom” pe:

esteto.ro

libris.ro

carturesti.ro

 

 

1984 – George Orwel

 

Aceasta carte a lui Orwel a ramas pentru multi ani in topul distopiilor preferate de cititori din intreaga lume. Exista chiar si o ecranizare a povestii, realizata in anul 1984. Cartea a fost publicata in anul 1949, chiar cu un an inaintea mortii autorului. Ei bine, daca ai prins o perioada din epoca Ceausescu, sau daca te-ai nascut un pic mai incoace, atunci autorul iti spune cu lux de amanunte cum ar fi fost de fapt daca ar fi fost ceva mai rau.

 

 

1984 – George Orwel

Gasesti „1984 – O mie noua sute optzeci si patru | George Orwell” pe:

carturesti.ro

 

 

Razboiul lumilor – H.G.Wells

Romanul incepe cu o zi de duminica aparent obisnuita, si anume ziua de 30 octombrie 1938. O mare parte din americani ascultau postul de radio CBS, dar nu stiau ca aceasta zi avea sa ramana efectiv in istoria mediilor de comunicare in masa ca si una dintre primele manifestari ale influentei transmisiilor radio. Povestea este despre o invazie extraterestra, invazie care evident ca ii ia prin surprindere pe pamanteni.

 

 

Razboiul lumilor – H.G.Wells

Gasesti „Razboiul lumilor | Herbert George Wells” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

La rascruce de vanturi – Emily Bronte

Chiar daca acesta este singurul roman scris vreodata de Emily Bronte, a avut si inca are un impact puternic asupra literaturii universale, precum si asupra cititorilor din intreaga lume. Autoarea a reusit efectiv sa sparga barierele impuse de epoca victoriana. Prin urmare, acest roman a devenit un veritabil clasic. Scrierea prezinta elemente ale fictiunii gotice cu foarte mult timp inainte ca acest gen literar sa ia nastere, ceea ce face din aceasta carte una extrem de interesanta.

 

 

La rascruce de vanturi – Emily Bronte

Gasesti „La rascruce de vanturi | Emily Bronte” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

David Copperfield – Charles Dickens

In acest bildungsroman semi-autobiografic, cititorul va avea ocazia sa descopere tot felul de personaje dubioase. Charles Dickens spune povestea extrem de trista si destinul sfasietor al unui copil orfan de tata, copil care va trebui sa indure cruzimea si teroarea unui tata vitreg. In acelasi timp, cartea reprezinta si o cronica a societatii englezesti din perioada reginei Victoria. Aceasta carte ramane in istoria literaturii precum o carte de referinta, cu o rezonanta proprie, dar mai ales cu un ecou care se va plia pe sufletul tuturor cititorilor.

 

 

David Copperfield – Charles Dickens

Gasesti „David Copperfield | Charles Dickens” pe:

carturesti.ro

esteto.ro

 

 

Robinson Crusoe – Daniel Defoe

O poveste magica, plina de invataminte, atat pentru adulti cat si pentru copii. Povestea este despre experienta personajului principal, Robinson Crusoe, care nu isi asculta parintii si isi urmeaza dorinta de a pleca pe mare, chiar daca ar fi putut duce o viata destul de linistita acasa, fara sa ii lipseasca ceva. Ei bine, aceasta calatorie a sa nu ii va aduce ce si-a dorit, dar ii va aduce in schimb, ceea ce avea nevoie, si anume o experienta de supravietuire.

 

 

Robinson Crusoe – Daniel Defoe

Gasesti „Robinson Crusoe | Daniel Defoe” pe:

libris.ro

esteto.ro

 

 

Mandrie si prejudecata – Jane Austen

Jane Austen a reusit in aceasta carte sa combine extraordinar de frumos, literatura victoriana impreuna cu emfaza societatii britanice. In plus, autoarea descrie problemele mariajului englezesc cu un dinamism iesit din comun, pe fundalul unor perspective destul de statice. ’’Mandrie si prejudecata’’ este cu siguranta o carte care te va impresiona prin intamplarie care au loc, dar si prin caracterul personajelor.

 

 

Mandrie si prejudecata – Jane Austen

Mandrie si prejudecata – Jane Austen, editura Unicart – Carte din categoria Carti Pentru Copii, subcategoria …

 

Gasesti „Mandrie si prejudecata – Jane Austen, editura Unicart” pe:

esteto.ro

libris.ro

carturesti.ro

 

 

Doamna Dalloway – Virginia Woolf

Aceasta carte emotionanta si de-a dreptul o revolutionara opera de arta a secolului XX, te va incanta inca de la primele pagini. Povestea in sine este pur si simplu ca o gura de aer rece si racoritoare intr-o zi calduroasa de vara. Pe de alta parte, Virginia Woolf este cu siguranta o scriitoare care stie cum sa iti patrunda in suflet si sa te faca sa traiesti povestea odata cu personajele din ea. ’’Doamna Dalloway’’ este un roman al schimbarii, al introspectiei, si al cautarii de sine.

 

Gasesti „Doamna Dalloway – Virginia Woolf” pe:

carturesti.ro

 

 

 

Dezonoare – J.M. Corteze

Aceasta carte este despre ingenunchearea sufletului, atat din cauza eternului razboi dintre senzorial si rational cat si din cauza incurabilei rautati a societatii, un razboi care divinizeaza si care demonizeaza in acelasi timp, cu fix aceeasi unitate de masura. Foarte captivanta si extrem de realista, aceasta carte te va emotiona la maxim.

 

 

Dezonoare – J.M. Corteze

Gasesti „Dezonoare | J.M. Coetzee” pe:

carturesti.ro

 

 

Jane Eyre – Charlotte Bronte

Cartea lui Bronte este acel gen de carte care iti dozeaza foarte bine starile, de la furie la extaz, curaj, nedumerire, emotie, si care te trece efectiv printr-un val de emotii de tot felul, pentru ca mai apoi sa te readuca cu picioarele pe pamant. Un carusel de sentimente si emotii, ’’Jane Eyre’’ te fascineaza inca din primele pagini, si te face sa nu lasi cartea din mana pana ce nu afli deznodamantul.

 

 

Jane Eyre – Charlotte Bronte

Gasesti „Jane Eyre | Charlotte Bronte” pe:

carturesti.ro

esteto.ro

 

 

In cautarea timpului pierdut – Marcel Proust

Marcel Proust a scris aceasta carte intre anii 1913 si 1927. Eroul acestei carti este insusi naratorul ei, un alter ego al autorului insusi. Extrem de interesant este faptul ca eroul nu este numit niciodata direct de niciunul dintre personajele cu care interactioneaza in acest roman. De exemplu, prenumele de Marcel apare de numai doua ori in carte, si ii poate fi, totusi, atribuit. Prin urmare, Marcel este un boem, un personaj care nu are absolut nici o grija, dar care se bucura la maxim de placerile inaltei societati.

 

 

In cautarea timpului pierdut – Marcel Proust

Gasesti „In cautarea timpului pierdut vol.2: La umbra fetelor in floare | Marcel Proust” pe:

libris.ro

esteto.ro

 

 

Inima intunericului – Joseph Conrad

Despre aceasta carte putem spune in primul rand ca este o lectura lejera, si este despre un marinar pe nume Charlie Marlow caruia ii este destinat sa descopere si sa experimenteze salbaticia, primitivitatea, precum si viata canibalilor care pe alocuri il surprinde oarecum cu nonsalanta si cu o oarecare normalitate.

 

 

Inima intunericului – Joseph Conrad

Gasesti „Inima Intunericului. Un Avanpost Al Progresului | Joseph Conrad” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Portretul unei doamne – Henry James

’’Portretul unei doamne’’ ilustreaza o alta tema care l-a preocupat de autor de-a lungul vietii, si anume dragostea, casatoria, si soarta femeii in societatea internationala de la sfarsitul secolului XX. Mai presus de orice altceva, acest roman este unul al carui subiect il constituie atat libertatea cat si limitele acesteia. Henry James scrie intr-un mod frumos si clar, pe intelesul tuturor, si cu siguranta vei reusi sa intelegi exact ceea ce autorul si-a dorit sa transmita cititorilor sai.

 

Anna Karenina – Lev Tolstoi

Faimoasa si fascinanta adulterina a lui Tolstoi s-a nascut pur si simplu dintr-o reverie a acestuia. Cartea a aparut in anul 1877, si intruchipeaza mai multe povesti de dragoste, unele implinite, altele la capatul rabdarii, si altele mai ingaduitoare. Personajului principal, Anna Karenina, sotia unui foarte cunoscut om in societate, si mama a unui copil, ii este atrasa atentia de un tanar oarecum misterios, care este pe punctul de a se logodi, pe nume Vronski. Ce se va intampla vei afla citind cartea, care este considerata una dintre cele mai autentice carti pe care orice om trebuie sa o citeasca o data in viata.

 

 

Anna Karenina – Lev Tolstoi

Gasesti „Anna Karenina Vol I+II | Lev Tolstoi” pe:

carturesti.ro

 

 

Moby Dick – Herman Melville

Acest roman l-a facut celebru pe scriitorul de origine americana, Moby Dick. Desi la inceput cartea a fost primita cu o oarecare retinere de catre public, peste ceva ani, romanul avea sa fie redescoperit de cititori dar si de critici, obtinand statutul de capodopera a literaturii universale. Actiunea povestii il are ca si personaj principal pe capitanul navei Pequod, Ahab, care este efectiv obsedat de legendara balena alba pe nume Moby Dick. Naratorul povestii fascinante este Ismael, unul dintre membrii echipajului care se afla sub conducerea lui Ahab.

 

 

Moby Dick – Herman Melville

Gasesti „Moby Dick | Herman Melville, Geraldine Mccaughrean” pe:

carturesti.ro

esteto.ro

 

 

Un pamant nou – Eckhart Tolle

Cartea lui Tolle ne invata cum sa ne gestionam propriul ego si cum sa nu mai permitem sa fim controlati de acesta. ’’Un pamant nou’’ contureaza extrem de bine si pe intelesul tuturor un loc distructiv pe care il numim cu totii acasa, si pe care il putem salva impreuna daca stim cum sa cautam solutiile potrivite in mintea noastra si evident, detasandu-ne de ego-ul nostru. Cartea descrie una dintre problemele principale cu care ne confruntam in ziua de azi, si in plus, ofera un loc pentru a incepe sa schimbam definitiv si iremediabil acest lucru.

 

 

Un pamant nou – Eckhart Tolle

Gasesti „Un pamant nou | Eckhart Tolle” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Puterea magica a gandului – Dr. David J. Schwartz

Autorul se numara printre cei mai cunoscuti si apreciati clasici ai literaturii motivationale, iar scrierile sale au devenit bestseller-uri de indata ce au fost publicate. In cartea ’’Puterea magica a gandului’’ ni se spune ca trebuie sa ne alegem un scop important si apoi sa incepem sa ne cream realitatea dorita prin puterea gandului. Pentru a scrie aceasta carte, autorul a facut foarte multe cercetari si a intervievat numerosi lideri din domenii de activitate diferite, iar concluziile la care a ajuns le-a scris in aceasta carte, care a influentat ulterior in mod pozitiv, mentalitatea a milioane de cititori din toate colturile lumii.

 

 

Puterea magica a gandului – Dr. David J. Schwartz

Gasesti „Puterea magica a gandului | Dr. David J. Schwartz” pe:

carturesti.ro

 

 

Dinti albi – Zadie Smith

’’Dinti albi’’ este primul roman al lui Zadie Smith, roman care trateaza problema identitatii culturale, cu atat mai mult cu cat autoarea insasi este nascuta dintr-o mama de origine jamaicana si un tata de origine engleza. Farmecul cartii este redat prin diferentele dintre personaje. Unii sunt foarte entuziasmati, in timp ce altii sunt ceva mai spirituali. Problemele tratate sunt cat se poate de serioase, se cauta tot felul de explicatii si radacini culturale, istorice, dar si etnice, iar tonul cartii este unul foarte placut si destul de accesibil. Imediat dupa publicarea sa, cartea lui Zadie Smith a devenit un bestseller.

 

Prietena mea geniala – Elena Ferrante

In primele pagini ale acestei carti, autoarea face un fel de introducere in viata familiilor traditionale italiene. Personajele capata substanta pe masura ce parcurgi lectura, si le vei recunoaste nu doar dupa nume ci si dupa trasaturile de caracter puternic descrise. ’’Prietena mea geniala’’ este o carte despre prietenia dintre doua tinere, amandoua nascute in anul 1944 la Napoli, si care incearca sa gaseasca echilibrul intr-o lume dominata efectiv de violenta si de misoginism.

 

 

Prietena mea geniala – Elena Ferrante

Gasesti „Prietena mea geniala | Elena Ferrante” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Mici focuri pretutindeni – Celeste Ng

Acesta este cel de-al doilea roman al lui Celeste Ng. Povestea se desfasoara in Ohio, locul in care autoarea insasi s-a nascut si a copilarit. Cartea este despre drame de familie, secrete de tot felul si probleme, dar si despre iubiri pasionale si atractia maternitatii. Romanul este unul cat se poate de realist, si prezinta experiente care au loc si in ziua de azi. Cu siguranta, vor exista si cititori care se vor regasi in aceasta carte a lui Celeste Ng, care este o lectura apreciata in intreaga lume.

 

 

Mici focuri pretutindeni – Celeste Ng

Gasesti „Mici focuri pretutindeni | Celeste Ng” pe:

carturesti.ro

 

 

Jumatate de soare galben – Chimamanda Ngozi Adichie

Autoare, nascuta in Nigeria, este considerata una dintre cele mai apreciate si originale nume literare ale generatiei sale. Cititorii isi vor da seama de acest lucru citind cartea ’’Jumatate de soare galben’’, carte care este despre brutalitatea Razboiului Civil Nigerian, razboi care a avut loc in perioada anilor ’60. Evenimentul este redat din numeroase perspective, si tocmai acest lucru face aceasta carte extrem de interesanta si atractiva. Cartea lui Adichie face parte din categoria cartilor care trebuie citite intr-o viata, indiferent daca esti fan al acestui gen sau nu.

 

Dumnezeul lucrurilor marunte – Arundhati Roy

Arundhati Roy este de fapt, prima scriitoare de origine indiana care a castigat faimosul Booker Prize, premiu care i-a fost acordat pentru aceasta carte. Tocmai din acest motiv nu trebuie sa ratezi aceasta lectura, care este unica din anumite puncte de vedere. ’’Dumnezeul lucrurilor marunte’’ este cu siguranta pe lista de carti scrise de femei pe care nu trebuie sa le ratezi, nu doar pentru ca are o scriitura frumoasa si atractiva, ci si pentru ca amesteca extraordinar de frumos exotismul indian cu misticismul, dar si psihologia, si mai ales pentru ca nu ii lipseste stilul poetic.

 

 

Dumnezeul lucrurilor marunte – Arundhati Roy

 

 

Crima din Orient Express – Agatha Christie

Romanul ’’Crima din Orient Express’’ a fost publicat in anul 1934, si reprezinta un roman care inglobeaza absolut toate trasaturile genului politist, cu inteligenta, intriga, dar si cu numeroase note de umor. In momentul in care domnul Ratchett este ucis intr-un mod misterios in cuseta sa din trenul Orient Express, faimosul detectiv Hercule Poirot incepe sa ii cerceteze pe ceilalti pasageri ai trenului. Ce se va intampla si care va fi de fapt deznodamantul, vei afla parcurgand aceasta lectura extraordinara.

 

 

Crima din Orient Express – Agatha Christie

 

 

Povestea lui Genji – Murasaki Shikibu

’’Povestea lui Genji’’ este o poveste clasica in literatura japoneza. Cititorii au ocazia sa descopere obiceiurile de la palatul imperial, din perioada secolului al XI-lea. Personajul principal, pe numele sau Hikaru Genji, este un adevarat geniu, dar si un barbat extrem de frumos si atragator. Prima parte a cartii se concentreaza asupra vietii sale amoroase, iar in cea de-a doua parte este descrisa cu lux de amanunte, agonia prin care trece acesta, dar si altii din preajma lui. Romanul are peste 400 de personaje, si cu siguranta nu te vei plictisi nici o secunda.

 

 

Povestea lui Genji – Murasaki Shikibu

Gasesti „Povestea lui Genji | Murasaki Shikibu” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Omul focului – Joe Hill

Pentru ca numerosi spori circula peste tor, oamenii pur si simplu iau foc. Prfactic, in fiecare zi ia foc cate ceva, o scoala, o padure, un spital. Nimeni nu reuseste sa descopere cum si de ce a pornit aceasta epidemie, dar cert este ca foarte multi oameni ajung sa fie infectati. Nici un om nu se mai simte in siguranta, cu atat mai mult cu cat nu exista antidot. ’’Omul focului’’ este o carte despre epidemii, despre oameni si fricile acestora in situatii de criza, dar si despre multe altele. Cu siguranta vei avea foarte multe de invatat din cartea lui Joe Hill, si mai mult decat atat, vei descoperi lucruri extrem de interesante despre psihicul uman.

 

 

Omul focului – Joe Hill

Gasesti „Omul focului | Joe Hill” pe:

carturesti.ro

esteto.ro

libris.ro

 

 

Ciuma – Albert Camus

Pentru a scrie aceasta carte, autorul s-a inspirat din epidemia de holera din secolul XIX. Aceasta carte este de fapt o parabola despre necesitatea solidaritatii oamenilor in fata unui univers absurd. Albert Camus descrie excelent reactia societatii la o perioada de criza, si fiecare personaj in parte reprezinta o tipologie. In timp ce in majoritatea distopiilor remarcam o oarecare dezbinare a umanitatii, in aceasta carte vom descoperi ca oamenii devin solidari unii cu ceilalti, chiar si atunci cand acestia au motive diferite pentru care isi doresc sa invinga epidemia.

 

 

Ciuma – Albert Camus

Gasesti „Ciuma | Albert Camus” pe:

carturesti.ro

libris.ro

esteto.ro

 

 

Un burlac irezistibil – Valerie Bowman

Un roman de dragoste absolut exceptional, care te va sensibiliza cu siguranta mai mult decat crezi. ’’Un burlac irezistibil’’ o are in prim plan pe Lady Daphne Swift, care are doi frati care au servit coroanei, si carora incearca sa le demonstreze ca si ea ca si femeie poate sa ajute destul de mult in razboi. Asadar, tanara se casatoreste cu un fermecator capitan pe nume Rafferty Cavendish, care este de fapt si spion al Ministerului de Razboi. Acesta este doar inceputul unui sir lung de experiente, care mai de care mai incitante si care te vor tine cu siguranta cu sufletul la gura.

 

 

 

 

Dubla tentatie – Tessa Dare

In aceasta carte, cititorii au ocazia sa descopere povestea unui tanar care este salvat dintr-un incendiu care a ars in totalitate casa natala. Tanarul este de fapt mostenitorul titlului de Lord Ashworth. Convins ca isi doreste sa moara, acesta merge pe campul de lupta in speranta ca isi va pierde viata, lucru care nu se intampla. Apoi, decide sa se intoarca acasa, si in drumul lui da peste o frumoasa tanara pe nume Meretith Maddox, care este nimeni alta decat fiica celui care l-a salvat pe el din incendiu. Evident ca tanarul incearca sa o cucereasca pe fata, de care se indragosteste nebuneste. Va reusi insa sa faca acest lucru? Ei bine, raspunsul vei afla parcurgand aceasta lectura.

 

Citeste mai mult pe: https://foxi.ro/articol/top-carti-celebre

 

………………………………….11 Dupa nationalizarea celor BOGATI  de dupa 1944 ,a fost pusa la cale globalizarea-furarea avutiei obstesti a saracilor …DOSAR Ieri fabrici şi uzine, azi vile şi ruine

 

Privatizările eşuate, dezinteresul şi tunurile imobiliare au dus la dispariţia marilor uzine româneşti . Secţiunea „Dosar“ din această săptămână analizează soarta marilor fabrici falimentare dintre România, văzută prin ochii celor care au lucrat în ele de la prosperitate şi până la distrugere.   Afaceristul Sorin Dan, cercetat pentru mărturie mincinoasă în dosarul …  „Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi uzine”. Aşa suna unul din sloganurile din „Epoca de Aur”. Mai mult decât atât, cine avea în familie muncitori avea origine sănătoasă.Anul 1989 a găsit industria românească în pragul falimentului. Marile uzine trebuiau retehnologizate încă din perioada lui Ceauşescu. O parte dintre marile fabrici au fost „cârpite” şi aveau comenzi de export în fostele state comuniste. … Cum au fost puse la pământ „turnurile gemene” din Hunedoara, ultimele simboluri ale măreţiei combinatului   Statul s-a trezit brusc cu un cartof fierbinte în mână: industria, pe butuci. Multe dintre procedurile de producţie erau depăşite. În timp ce în Occident liniile de producţie erau informatizate, la noi se lucra cu dalta şi cu ciocanul. Soluţia era privatizarea. Citiţi şi:   Combinatul siderurgic din Călăraşi, transformat în coşmar     Fabrica de biciclete a murit,bombele au rămas     Colos industrial anihilat de capitalism     Din fabrica săpunului „Cheia” n-a mai rămas nici măcar o caramidă   Privatizări eşuate Încă de la jumătatea anilor ’90 s-a pus problema vânzării fabricilor neprofitabile. S-au făcut privatizări pe sume derizorii, iar noii cumpărători, chiar dacă au promis că vor păstra capacităţile de producţie, au vândut fabricile pe bucăţi. Exemple sunt multe. Uzina ARO a fost privatizată în 2003 pe 150.000 de dolari. În 2006, fabrica a intrat în faliment, iar o parte dintre activele care au mai rămas au fost valorificate cu 17 milioane de dolari, mai bine de zece ori decât evaluarea de la privatizare. Alt exemplu este uzina de Ţevi Republica. Tot în 2003 era vândută unui investitor rus care a plătit pe ea 660.000 de euro. Braşov, 1969: lui Nicolae Ceauşescu i se prezenta o industrie înfloritoare Foto: Fototeca online a comunismului Românesc Ca şi în cazul ARO, investitorul a promis retehnologizări spectaculoase. Nu a fost aşa şi au urmat proteste, greve, tentative de suicid şi chiar sechestrări. Rezultatul: faliment în 2005. Acum, Republica este vândută pe bucăţi. Numai din vechile utilaje s-au recuperat 12 milioane de euro. Reţeta falimentului a fost urmată şi la fabrica de tractoare din Braşov. În „Dosar” puteţi citi mărturiile celor care au muncit în aceste fabrici, au cunoscut gloria şi apoi au văzut cum totul se năruie. De la muncitori fruntaşi au ajuns şomeri şi datori. Industria comunistăa ajuns fiare vechi 36 de milioane de euro ar costa terenul pe care se află acum uzina falimentară Foto: Marian Vilău După o privatizare eşuată şi după mai multe lupte sindicale, din uzina Republica a rămas doar numele.A produs de la ţevi de sondă până la ace de seringă. S-a aflat mereu la panoul de onoare al muncii socialiste. După 1990, fabrica a funcţionat din inerţie. Avea totuşi contracte comerciale în 25 de ţări. Treptat, comenzile au scăzut, tehnologia s-a învechit, iar Republica a intrat în picaj. În 2003, statul a scos fabrica la privatizare. A fost cumpărată de un concern rusesc format din MOODY – ROM TRADING SRL Romania, MOODY International Trading Inc. SUA, OOO Temerso – Rusia şi ZAO Compania Temerso – Rusia. Privatizarea a eşuat, iar Republica a fost preluată din nou de stat, în 2004. Acum, fabrica este în faliment, încă din 2005, şi este vândută pe bucăţi. „Academia de ţevi Republica”. Aşa îşi prezentau muncitorii fabricii bucureştene locul de muncă. Uzina a fost ridicată iniţial în 1938 de Nicolae Malaxa, care îşi extindea parcul industrial. După naţionalizare din 1948, platforma industrială a lui Malaxa a fost preluată de stat şi  împărţită în două. Fabrica de ţevi se numea Republica. Glumele comuniste ale lui Ceauşescu Industria grea era mândria lui Ceauşescu  Au urmat perioade de glorie, iar uzina era considerată una dintre cele mai productive în perioada socialistă. Era mândria lui Nicolae Ceauşescu. Producea ţevi de sondă. Devenise un reper în industria românească şi exporta ţeavă în toată lumea. Pentru perioada anilor ’70, Republica era considerată una dintre cele mai tehnologizate întreprinderi. Uzina Republica era prezentă destul de des pe programul vizitelor de lucru ale lui Nicolae Ceauşescu. Oamenii se mobilizau şi îl primeau pe liderul comunist cum ştiau ei mai bine. De una dintre vizite îşi aminteşte Constantin Dobre (51 de ani), fost lider sindical la Republica. „Când venea Ceauşescu în vizită, secretarii de partid de atunci încercau să creeze o atmosferă cât mai deschisă. Când intra în fabrică, Ceauşescu obişnuia să întrebe: «Ce se mai lucrează pe la Republica? Mai vindeţi ţeavă». La una dintre vizite, după această introducere a lui Ceauşescu, secretarul de partid al uzinei de atunci, Constantin Giogu, a replicat: «Tovarăşe secretar general, ţevile de la Republica sunt pentru economia românească aşa cum sunt vasele de sânge pentru corpul uman»”, îşi aminteşte Dobre, care lucrează din 1977 în uzina Republica. Citiţi şi:   Mesaj după moarte de la Traian Băsescu   De la prosperitate la faliment În 1990, pe porţile uzinei Republica intrau aproape 10.000 de muncitori. Se lucra în trei schimburi şi se exportau sute de tone de ţeavă. Tehnologia însă, rămăsese în urmă cu vreo 20 de ani. Costurile erau mari, iar profiturile – mici. „Fabricam ţeavă de cea mai bună calitate. Eram singurul producător de prăjină pentru foraj din Europa de Est. Acum au mai rămas pe piaţă chinezii şi americanii”, ne mai spune Constantin Dobre. Treptat, din 1990 şi până în anii 2000, activitatea de la Republica se restrânge. Statul consideră că salvarea fabricii o reprezintă privatizarea. Asta face ca, pe 14 martie 2003, fabrica să fie cumpărată de un concern rusesc: MOODY – ROM TRADING SRL Romania, MOODY International Trading Inc. SUA, OOO Temerso – Rusia şi ZAO Compania Temerso – Rusia. În acel moment, la Republica mai lucrau 1.265 de muncitori. Privatizarea prevedea achitarea a trei milioane de euro în trei tranşe pe o perioadă de trei ani. Pentru început, ruşii au plătit 666.000 de euro. Privatizare cu scântei Halele în care răsunau ovaţii sunt acum pustii Foto: Marian Vilău Ruşii de la Moody şi-au început activitatea la Republica cu stângul. După ce au preluat fabrica în martie 2003, după numai trei luni, în mai, activitatea de la Republica intra în colaps. „În luna mai mă cheamă ruşii şi îmi spun să accept un memorandum prin care oamenii să plece timp de şase luni acasă. Evident nu am acceptat şi din acest moment au început disputele”, ne mai spune fostul lider de sindicat Constantin Dobre. Acum a început războiul. Salariile erau restante de câteva luni. Ruşii făceau presiuni ca sindicatul să accepte concediile fără plată. Muncitorii nu cedau. Au făcut miting în curtea fabricii. Apoi au ieşit în stradă. Au vrut să blocheze circulaţia mijloacelor de transport în comun şi au fost bătuţi de jandarmi. În 2003, în luna iulie, un muncitor a vrut să se arunce de pe uzină. Sindicatul a recurs la marşuri şi la mitinguri, dar tot degeaba. Ruşii nu mai plăteau. În aceste condiţii, muncitorii nu au ajuns la niciun rezultat. În decembrie 2003 au fost disponibilizaţi. Au urmat dialoguri surde cu conducerea fabricii. În 2004, în februarie, muncitorii au intrat în sediul administrativ şi după mai multe discuţii dure au reuşit să-l sechestreze pe reprezentantul concernului rus, care deţinea la acea dată Republica. De frică, rusul a sărit pe geam pentru a scăpa de furia oamenilor. „Fabricam ţeavă de cea mai bună calitate. Eram singurul producător de prăjină pentru foraj din Europa de Est.” Constantin Dobre fost lider de sindicat Fabrica de tancuri a României, o amintire Combinatul de Utilaj Greu (CUG) este, de departe, investiţia cea mai glorioasă făcută la Iaşi în Epoca de Aur. Dinamism, secrete de stat, exporturi de armament în statele-surori de regim sunt coordonatele pe care se mişca fabrica la care lucrau 12.000 de ieşeni. Comuniştii au investit 16 miliarde de lei pentru ridicarea colosului, între anii ’75-’76, la cursul valabil în acea perioadă. „În ’77 s-a început lucrul. Am pornit cu secţia Mecano-Sudură. Am produs acolo structuri sudate pentru întregul ansamblu: stâlpi de 160 de tone sau grinzi. Tot ce trebuia pentru ridicarea fabricii a fost produs acolo”, povesteşte Gheor­ghe Stoian, fost maistru principal timp de peste de 21 de ani în cadrul combinatului. Bărbatul s-a numărat printre primii 33 de angajaţi de la CUG Iaşi. Condamnaţi integraţi în muncă O mână de oameni au avut datoria să-i înveţe meserie pe viitorii angajaţi de la CUG, o sarcină deloc uşoară, după cum spune fostul maistru. „Am şcolit tot ce n-a putut aduna Poliţia: vânzători de găini, oameni condamnaţi, aduşi de prin tot judeţul. Dar am reuşit să-i integrăm perfect, în timp, record”, spune Gheorghe Stoian. În următorii 5-6 ani, numărul angajaţilor ajunsese deja la 6.000, iar la Revoluţie, atunci când a început declinul, era dublu. Cartiere întregi s-au construit în oraş pentru a oferi loc de cazare celor care lucrau în secţiile uzinei. „Nicolina, Bulevardul Poitiers, CUG sunt zone amenajate special pentru muncitori, cu blocuri dotate cu toate utilităţile. S-au dat mii de case muncitorilor din combinat. Era un mare avantaj să lucrezi acolo. Condiţiile de muncă erau grele, dar răsplata pe măsură”, spune nostalgic fostul maistru. Principala „marfă”, cea mai preţioasă pentru regimul comunist, erau „structurile sudate şi funcţionale”, tancurile, al căror principiu de fabricare era un secret păstrat cu sfinţenie. „Doar roţile le mai lipseau ca să fie funcţionale, că în rest erau echipate, erau întregi”, spune Stoian. Ţări precum China, Egipt sau Olanda comandau la Iaşi containere, mori, vagoane siderurgice, diverse alte zeci de componente pentru maşini-unelte. Revoluţionarii de la Iaşi Iniţiatorii revoltei populare de la Iaşi, din zilele de 14-15 decembrie ’89, erau tot angajaţi ai CUG. Securiştii „i-au mirosit”. „Înainte de căderea regimului a început să se afle în secţii de mişcarea de la Bucureşti, de la Timişoara şi ce pregăteau cei de la Iaşi. La Combinat s-a instalat o adevărată secţie de poliţie, condusă de maiorul Ciobănică şi de un securist, Gheorghe Damaschin. Au luat pulsul tuturor angajaţilor uzinei atunci”, spune maistrul. De la 12.000 la 350 de salariaţi Până în 1992, combinatul s-a susţinut financiar din contractele semnate în timpul regimului Ceauşescu. „Din ’93-’94 a început drama. Au început disponibilizările”, spune Stoian. Iniţial, cei care erau concediaţi primeau câte 240 de milioane de lei vechi pentru a-şi începe o afacere sau să se mute la ţară. În 1995 mai existau doar 4.000 de angajaţi, iar în 1998 în combinat au rămas mai puţin de 2.500 de muncitori. „Producţia ajunsese o amintire”, spune mai­strul Stoian. În prezent, fostul CUG, actualul Fortus SA, mai are 700 de angajaţi în acte, dintre care activi sunt doar jumătate. Terenurile pe care se întindeau halele imense fie au fost năpădite de buruieni, fie au fost vândute de administratorii care s-au perindat la conducere.  ; Dana Chiru „Am şcolit tot ce n-a putut aduna Poliţia: vânzători de găini, oameni condamnaţi, aduşi de prin tot judeţul. Dar am reuşit să-i integrăm perfect, în timp record.” Gheorghe Stoian fost maistru principal Falimentul şi lichidarea Încă din noiembrie 2003, Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) a hotărât anularea contractului de vânzare-cumpărare dintre statul român şi firma din Rusia.  În 2004, APAPS a numit un nou director la Republica, însă contractele lipseau, iar producţia nu a mai fost reluată. „Când ne-am dat seama că se doreşte desfiinţarea fabricii, indiferent de ce produce şi la ce costuri, am hotărât să introducem în contractul colectiv de muncă o clauză asemănătoare celor pe care le promovează marea confederaţie sindicală germană IG Metal. Clauza stipula că, dacă în locul producţiei de ţeavă patronul care va prelua întreprinderea după privatizare va planta floricele sau va face orice altceva, oamenii care îşi vor pierde locul de muncă vor avea dreptul la plăţi compensatorii. După lichidarea fabricii, am reuşit să introducem plăţile compensatorii în masa credală”, a declarat Constantin Dobre. Republica s-a „mutat” în India Această decizie s-a dovedit a fi crucială pentru cei peste 1.200 de salariaţi. În 2005 Republica a fost declarată în faliment, iar pentru recuperarea banilor a început vânzarea de active. După ce a fost preluată de stat şi apoi s-a declarat falimentul, a fost angajat un lichidator pentru a valorifica activele şi terenurile societăţii, RVA Insolvency Specialists.  În 2008, compania Indiană Maharashtra Seamless a câştigat licitaţia pentru vânzarea utilajelor care alcătuiau linia de fabricaţie a ţevilor petroliere a uzinei Republica. „Din vânzarea utilajelor către indieni s-au încasat opt milioane de euro. Şi asta în condiţiile în care statul român a intenţionat să vândă fabrica ruşilor cu numai trei milioane de euro, din care s-au încasat peste 600.000 de euro”, a mai spus Constantin Dobre. În perioada care a urmat au mai fost vândute câteva terenuri şi active, suma totală încasată până în prezent fiind de 12 milioane de euro. Potrivit lui Dobre, lichidatorul a reuşit să obţină o sumă de patru ori mai mare decât o vindea statul român. „Din aceşti bani, 10 milioane de euro au fost împărţite celor peste 1.200 de muncitori. Plăţi compensatorii, salarii restante şi dobânzi. În total peste 5.000 de euro de fiecare angajat”, a spus Dobre. Acum, Republica este amintire. Singurul angajat al societăţii este fostul lider sindical, Constantin Dobre care va ajuta lichidatorul să vândă ce a mai rămas din Republica. Terenul împărţit pe loturi Terenul de care dispune în acest moment uzina Republica măsoară 25 de hectare. El este evaluat la 36 de milioane de euro.  O parte dintre spaţiile uzinei sunt închiriate, însă producţie de ţeavă nu se mai face din 2003. O parte dintre hale au fost închiriate pentru producţia de film. Potrivit informaţiilor de pe pagina de internet a lichidatorului, terenul uzinei Republica a fost împărţit în nouă loturi cu suprafeţe între 1.000 şi peste 76.000 de metri pătraţi. Preţurile, în funcţie de mărimea şi de poziţionarea terenului, variază de la 72.414 euro până la peste 13,7 milioane de euro. Potrivit lui Constantin Dobre, criza imobiliară ţine clienţii la distanţă, cu toate că negocieri au mai fost. Gloria şi decăderea uzinei ARO Istoria uzinei ARO a rămas  în spatele porţilor închise Foto: Arhivă adevărul „Floarea de colţ” a munţilor, autoturismul de teren ARO, o maşină îngropată de vie. Automobil Românesc Original, ARO, aceasta a fost denumirea dată primei maşini de teren produse în România, la Câmpulung. Supranumită „Floarea de colţ” a munţilor sau „Zimbrul Carpaţilor”, puternica maşină românească a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80, când era exportată peste tot în lume. Acum a devenit un autoturism rar şi deloc interesant. Dacă până în 1989 ARO putea fi cumpărat doar cu aprobare specială, acum maşina este bună numai la programul „Rabla”. „Atenţie! Pericol de prăbuşire” stă scris acum în locul siglei ARO, pe zidul unei hale din care cărămizile au fost furate una câte una. Doar amintirea prăfuită şi câteva clădiri dezafectate, cu geamurile sparte şi lăsate în paragină, au mai rămas în urma unui brand al României. De la hârtie la elice de avion şi motociclete În 1971, uzina ARO era mândria economiei româneşti Foto: Fototeca online a comunismului românesc Istoria ARO începe în anul 1885, când pe locul viitorului producător de maşini a fost înfiinţată o fabrică de hârtie a companiei Letea, care ulterior a produs şi celuloză. Între anii 1943 şi 1944, aici s-au produs elice de avion pentru Întreprinderea de Avioane de la Braşov. Fabrica s-a reprofilat în anul 1953 pe motociclete, producând doar 12 bucăţi din modelul IMS 53, urmând ca între 1954 şi 1957 să producă şi componente auto. Prima maşină de teren românească a fost produsă în anul 1957, fiind bătută de muncitori pe butuc de lemn, şi purta numele IMS, iar ulterior a fost lansat modelul îmbunătăţit, IMS 59. Producţia de serie debutează în anul 1964 cu modelul M461, comercializat şi la export un an mai târziu. În total 53.000 de bucăţi în 55 de ţări. Un an important în istoria uzinei ARO a fost 1972, când a fost lansată gama ARO 24, care conţinea cinci modele, iar în 1980 a început fabricarea în serie a gamei ARO 10. Acesta a ajuns şi pe piaţa din Marea Britanie sub denumirea de… Dacia Duster! În cei peste 45 de ani de activitate, SC ARO SA a produs peste 380.000 de automobile, majoritatea fiind exportate în peste 110 ţări din întreaga lume. „Un ARO cu îmbunătăţiri care costa oficial 100.000 de lei se vindea atunci, cu comisioanele aferente, şi cu 400-450.000 de lei. Nu  cumpăra oricine pe vremea lui Ceauşescu ARO. Trebuia să fii destul de tare, să ai aprobări de la Ana Mureşan, ministrul Comerţului. Se stătea la coadă, se făceau repartiţii la nivel de minister”, povesteşte Marinică Fologea, fost vicepreşedinte administrativ ARO. Uzina Aro a susţinut economic toată zona Câmpulungului decenii întregi, iar odată cu dizolvarea acestui colos industrial, mulţi dintre foştii angajaţi s-au reorientat către Dacia. ARO a fost, cu siguranţă, un brand al României, acum adânc îngropat sub ziduri dărăpănate şi hale care stau să cadă. „Parcul Industrial Câmpulung a pierdut o investiţie de 50 de milioane de euro, care s-a dus acum la Balş pentru componente Ford, pentru că drumurile de legătură dintre Câmpulung şi celelalte oraşe sunt sub orice critică. Lichidarea ARO este o mare pierdere pentru oraşul Câmpulung”, a declarat primarul Călin Andrei, şi el fost angajat al uzinei între anii 1988 şi 1997. Fantoma ARO Amintirea unui parc industrial, cu alei pline de flori, este singura care a mai rămas în memoria oamenilor care au lucrat la ARO. Din cei 14.000 de angajaţi ai uzinei ARO au mai rămas doar patru, care se ocupă numai de vânzarea a ceea ce a rămas: câteva apartamente, puţurile de apă şi câteva hale care stau să cadă. Restul a fost ras de pe faţa pământului, vândut la fier vechi sau furat. O glorie a industriei din Epoca de Aur s-a vaporizat pur şi simplu.  „Îmi pare rău de această fabrică. Practic, aici am lucrat aproape patru decenii şi acum sunt unul dintre cei patru angajaţi care trebuie să se ocupe de vânzarea a ceea ce a mai rămas şi de documentele de care ar mai avea nevoie foştii angajaţi”, spune Solomon Iosif, fost inginer la uzina Aro.  „Cele opt puţuri de apă, forate la 200 de metri adâncime, aduceau cea mai bună apă din tot Câmpulungul. Practic de la ele se alimenta toată uzina. Mai sunt în picioare fostul Presaj, Montajul, Cutii de viteză, clădirea administrativă şi câteva birouri”, spune Solomon Iosif, privind cu melancolie spre rămăşiţele fabricii. ARO este acum o fantomă. Au mai rămas nişte poze, câteva hale dărăpănate, filmuleţe din trecut, amintiri şi fantome. Primul model produs la ARO se găseşte acum pe proprietatea Landmark Management, ultimul cumpărător al activelor firmei ARO.  Tehnologie Maşinile de teren ARO au fost echipate până în 1990 cu motoare autohtone. Două variante Diesel şi una pe benzină. ARO 10 era echipat cu motor Dacia 1300. După 1990, ARO 10 a primit şi motorizări Diesel, de la Renault. Celelalte tipuri de ARO au fost echipate şi cu motoare pe benzină şi Diesel de la Toyota, Ford, Peugeot, Andoria. „Îmi pare rău de această fabrică. Practic, aici am lucrat aproape patru decenii şi acum sunt unul dintre cei patru angajaţi care trebuie să se ocupe de vânzarea a ceea ce a mai rămas şi de documentele de care ar mai avea nevoie foştii angajaţi.” Solomon Iosif fost inginer la uzina Aro De la Ceauşescu la Ţiriac Solomon Iosif, unul dintre ultimii „mohicani” rămaşi la ARO, îşi aminteşte de ordinea de altădată, de vizita oficială a lui Ceauşescu din 1976 şi de ziua când pe poarta fabricii a intrat Ion Ţiriac, venit să cumpere fabrica. „Îmi amintesc de ziua când a venit Ceauşescu. A venit cu elicopterul şi a aterizat în faţa pavilionului administrativ, a intrat pe poarta fabricii, au fost conduşi cu un ARO care apoi le-a fost făcut cadou. Vizita nu a fost scurtă şi s-a desfăşurat după cum bine ştiţi: cu aplauze şi ovaţii”, spune Solomon. Mai mult, în anii ’80, maşina oficială a liderului comunist Nicolae Ceauşescu era un ARO fabricat cu grijă. Finisajele erau mult superioare faţă de cele ale maşinilor de serie. Motorul era şi el de producţie occidentală, iar maşina avea aer condiţionat. După 1990, la ARO a venit Ion Ţiriac, omul de afaceri, reprezentant al Mercedes, pentru a se interesa de uzină. „Parcă îl văd cum a intrat pe poartă, l-am salutat. Îl admiram foarte mult. Mi-a spus că a venit să se intereseze de fabrică şi că trebuie să facem treabă. Din păcate, nimic nu s-a concretizat!”, îşi aminteşte Solomon Iosif. Aro se producea în proporţie de 90% pentru export, cadenţa fiind de aproximativ 1.600 de maşini pe lună. „Le pregăteam, băgam 5 litri de benzină, le puneam baterie şi ne urcam pe ele şi le parcam în containere la firul de aţă. 1.000 de maşini plecau pe lună din port spre China”, spune Solomon Iosif. John Perez şi căderea definitivă a ARO ARO a fost privatizată în anul 2003  prin vânzarea către compania americană Cross Lander, deţinută de John Perez, pe suma de 150.000 de dolari, care se obliga prin contract să facă investiţii de 2 milioane de dolari la ARO şi să vândă maşinile şi pe piaţa din SUA. Niciun ban nu a fost băgat în modernizarea uzinei, ba, mai mult, aceasta a fost vândută pe bucăţi. De atunci, maşina a şi ieşit din fabricaţie, ultimele automobile fiind înscrise în anul 2010. După ce a intrat în faliment, în 2006, o parte din activele firmei ARO au fost cumpărate de către firma Landmark Management pentru suma de 17 milioane de dolari. Aceasta deţine, actualmente, drepturile asupra acestei mărci. Totul a fost însă vândut, sau aproape totul. În locul fostei glorii a comunismului românesc a apărut un parc industrial, Câmpulung Industrial Park. Automobilele ARO se vând în continuare în Cehia, unde un fost dealer ARO, firma Auto Max Czech, a achiziţionat maşini şi piese din diverse ţări, inclusiv România, din stocurile existente după ce uzina de la Câmpulung a dat faliment, pe care le asamblează pe o mică linie de producţie, unde li se aduc îmbunătăţiri. Din vechiul Zimbru al Carpaţilor au mai rămas doar caroseria, axele, şasiul şi direcţia originale. Cehii încearcă astfel să reintroducă pe piaţă brandul ARO. Uzina Tractorul, pe butuci Halele uzinei, după faliment În anul 1990, uzina Tractorul avea 23.000 de angajaţi. După 1990 a intrat într-un lent proces de privatizare. Nu de puţine ori, angajaţii uzinei au ieşit în stradă pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de tergiversările guvernanţilor de a restructura fabrica, dar sfârşitul a fost inevitabil, iar toate protestele lor au rămas fără ecou. Uzina Tractorul a fost închisă în 2007, după ce a intrat în lichidare judiciară, iar Flavus Investiţii a câştigat licitaţia pentru preluarea platformei industriale, care se întinde pe 120 de hectare şi valorează 77 de milioane de euro. La momentul închiderii, datoriile fabricii se ridicau la 240 de milioane de euro. Pentru fiecare tractor produs, firma pierdea 14.000 de euro. De asemenea, nu mai rămăseseră nici 10% din angajaţii care activau în vremea comunismului. Noul patron a concediat 1.800 din cei 1.900 de veterani rămaşi pe baricadele uzinei. A păstrat 100 dintre ei, pentru diverse activităţi. Una dintre condiţiile impuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în momentul vânzării societăţii Tractorul către Flavus Investiţii a fost aceea de a produce tractoare. Doar demolări Tractorul, în perioada  în care avea comenzi Fotografii: Adevărul Flavus a venit cu planuri grandioase pentru vechea platformă industrială, respectiv să o transforme într-un nou cartier rezidenţial. Anul trecut a început demolarea vechilor hale, dar şi această activitate a fost sistată, iar planurile au rămas doar un vis, pentru că niciun investitor nu s-a arătat interesat să demareze construcţia de locuinţe în zonă. Acum, platforma arată ca o ruină. Doar câteva hale vechi şi ponosite au mai rămas în picioare, un decor numai bun pentru un film care ar vrea să surprindă ideea sfârşitului lumii. În primăvara anului trecut, francezii de la Auchan îşi arătaseră intenţia de a construi un magazin aici, dar ideea a fost abandonată. Nici în ceea ce priveşte reluarea producţiei de tractoare situaţia nu este mai roz, tot din cauza crizei. „Rămânem interesaţi de producţia de tractoare la Braşov. Există aici valoare prin marcă şi prin utilaje. Am fost în negocieri cu cel puţin două fabrici de tractoare din Asia şi continuăm discuţiile, dar, date fiind dificultăţile financiare, negocierile continuă încet”, a declarat Victor Vadaneaux, administrator al Flavus Investiţii. Iniţial, sindicaliştii îşi puseseră speranţele că producţia de tractoare se va relua, mai ales că utilajele produse la Braşov aveau un preţ avantajos, dar şi flacăra sindicală de altădată s-a stins odată cu fabrica. „Deocamdată, este oprit totul, chiar şi demolările. Am mai discutat şi cu administratorii, dar nu se aude nimic de începerea producţiei de tractoare. E bine că totuşi au venit alţi investitori în acest domeniu în judeţ (chinezii de la Hoyo, la Râşnov – n.r.). Cel mai ieftin tractor costa cam cât un autoturism bun. Un agricultor îşi putea achiziţiona de la noi un utilaj cu 11.500-12.000 de euro. Acelaşi tractor, în altă parte, este 25.000 de euro”, a explicat Gheorghe Apostu, fostul lider sindical al tractoriştilor. O rană care nu se vindecă O mică fărâmă din vechea industrie de la Tractorul se mai păstrează în trei făbricuţe, care  au în jur de 360 de salariaţi. „A fost dureros să munceşti o viaţă într-un loc şi să vezi cum totul se face bucăţele. E o rană care nu se vindecă niciodată, dar nu mai avem nicio putere. Una au zis guvernanţii atunci, alta fac acum. De exemplu, înainte de a se închide Tractorul şi Rulmentul, noi am solicitat la Primărie Planul Urbanistic Zonal şi am fost asiguraţi că va rămâne zonă industrială, dar acum, pe ambele platforme, apar cartiere rezidenţiale”, spune, dezamăgit, Gheorghe Apostu. Totuşi, pe vechea platformă a uzinei, pe lângă proiectul noului cartier rezidenţial „Coresi”, se dezvoltă câteva mici afaceri. 15 firme industriale îşi desfăşoară, în prezent,  activitatea în spaţii reamenajate, iar mai multe companii internaţionale de renume şi-au deschis centre operaţionale, în total fiind create peste 1.000 de locuri de muncă. Flavus Investiţii este controlată de fondul de investiţii Cheyne Capital, care gestionează fonduri de nouă miliarde de dolari, din surse proprii, în care sunt investitori reprezentând fonduri de pensii, firme de asigurări şi alte tipuri de companii financiare. „Deocamdată, este oprit totul, chiar şi demolările. Am mai discutat şi cu administratorii, dar nu se aude nimic de începerea producţiei de tractoare.” Gheorghe Apostu fost lider sindical

 

Citeste mai mult: /adevarul.ro/news/societate/dosar-fabrici-uzine-vile-ruine-1_50aca1187c42d5a663872882/index.html

 

………………………………………. 12 Cum mulg lipitorile pe contribuabili !!! Câţi bani plăteşte statul pentru salariile preoţilor şi ale personalului clerical în 2022 şi cât este cel mai mic venit lunar

 

Proiectul de buget pe anul viitor, pus în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Finanţelor, prevede o alocare de peste 750 de milioane de lei drept sprijin financiar pentru salarizarea personalului de cult. ŞTIRI -Năsui, despre bugetul pe 2022: „Putem vedea fonduri care merg la firme… Cele trei programe finanţate de stat sunt, potrivit Hotnews, următoarele:   1. Sprijin financiar pentru salarizarea personalului de cult, acordat de la bugetul de stat ,prin bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte.   În 2022 se vor acorda 751,2 milioane lei, suma fiind în scădere cu 2,1%.   Programul este destinat cultelor recunoscute potrivit legii pentru sprijinirea salarizării clerului din ţară cât şi pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe Romane din afara graniţelor, care desfăşoară activităţi deosebite în vederea menţinerii identităţii lingvistice, culturale şi religioase a românilor din afara graniţelor, în special activităţi adresate tinerilor, dar şi a personalului neclerical trimis să deservească aşezămintele din străinătate ale Bisericii Ortodoxe Române, cât şi a celui neclerical din judeţele Covasna şi Harghita.   2. Alocaţii bugetare pentru salarizarea personalului din învăţământul teologic.   Se dau 9,1 milioane lei în 2022, sumă mai mare cu 72% decât în 2021.   Programul este destinat cultelor recunoscute potrivit legii pentru sprijinirea salarizării personalului neclerical angajat în unităţile şi instituţiile de învăţământ teologic autorizate şi acreditate potrivit legii.     3. Lacaşuri de cult   Se alocă 125 milioane lei, cu 0,5% mai mult decât în 2021.   Programul este destinat susţinerii cultelor religioase recunoscute din România pentru restaurarea şi conservarea lăcaşurilor de cult care sunt monumente istorice şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, pentru completarea fondurilor proprii necesare întreţinerii şi funcţionarii unităţilor de cult cu venituri mici sau fără venituri, pentru amenajarea şi întreţinerea muzeelor cultural religioase, pentru construirea şi repararea lăcaşurilor de cult, pentru achiziţionarea de imobile necesare desfăşurării activităţii unităţilor de cult şi de asistenţă socială susţinute de acestea, pentru spijinirea activităţilor de asistenţă socială organizate de cultele religioase în spitale, centre de plasament, cămine pentru bătrâni şi alte forme de asistenţă, pentru susţinerea unor acţiuni cu caracter intern şi internaţional realizate de cultele religioase din România.   Concret, Legea 153/2017, actualizată cu veniturile pe anul 2022, prevede că Patriarhul Bisericii Portodoxe Române are o funcţie care se asimilează celor deţinute de preşedinţii Senatului sau Camerei Deputaţilor (coeficient de 11,50 înmulţit cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare); Arhiepiscopul major şi mitropolitul BOR având funcţii asimilate secretarilor şi chestorilor senatului şi ai Camerei Deputaţilor (9,2 salarii minime brute), Arhiepiscopul are o funcţie asimilată celei de ministru (10,5 salarii minime brute); episcopii au funcţii asimilate vicepreşedinţişlor Comisiilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor (9,4 salarii minime brute), iar episcopul-vicar are o funcţie asimilată parlamentarilor (9 salarii minime brute).   Începând cu data de 1 ianuarie 2022, salariul minim brut garantat în plată este de 2.550 lei, ceea ce înseamnă că înalt prea-sfinţiţi care deţin funcţiile de mai sus au un venit minim brut cuprins de cel puţin 22.950 de lei/lună şi 29.325 lei/lună.   442.200 euro/lună şi pentru preoţii şi lăcaşurile din străinătate   În plus, art. 49 din proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2022, prevede că „pentru sprijinirea aşezămintelor religioase din afara graniţelor, care desfăşoară activităţi deosebite în vederea menţinerii identităţii lingvistice, culturale şi religioase a românilor din afara graniţelor, se alocă suma de 442.200 euro/lună”.     Numărul de contribuţii aferent personalului neclerical trimis să deservească aşezămintele din străinătate ale Bisericii Ortodoxe Române şi numărul de posturi aferent personalului clerical şi neclerical angajat în unităţile cultelor recunoscute din România finanţat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, se menţin în plată la nivelul finanţat în anul 2021, se mai arată în document.     Legea 153/2017 prevede la Capitolul „Culte” următoarele: A. Salarii de bază pentru personalul clerical încadrat în unităţile bugetare   Funcţii de execuţie               Nr. crt. Funcţia Nivelul studiilor Salariile de bază – lei Gradaţia 0 Coeficient   1 Preot Anul 2022   gradul I S 4000 1,60   gradul II S 3900 1,56   definitiv S 3850 1,54   debutant S 3700 1,48   2 Preot       gradul I M 3700 1,48   definitiv M 3650 1,46   debutant M 3550 1,42     B. Indemnizaţiile personalului din conducerea cultelor recunoscute şi a unităţilor centrale de cult, asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică             Nr. crt. Funcţia Numărul maxim de posturi Funcţia cu care se asimilează   1 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române 1 Preşedintele Senatului şi Preşedintele Camerei Deputaţilor   2 Arhiepiscop major, mitropolit Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică 11 Secretarii şi Chestorii Senatului şi ai Camerei Deputaţilor   3 Arhiepiscop, şef de cult (mitropolit, episcop, muftiu, şef rabin, preşedinte uniune, preşedinte) 22 Ministru   4 Episcop, episcop-vicar patriarhal 34 Vicepreşedinţii comisiilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor   5 Episcop-vicar, episcop coajutor, episcop auxiliar, arhiereu-vicar 26 Senatori, deputaţi     Art. 2. –   (1) Sprijinul statului pentru salarizarea personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea în ţară, în cadrul cultelor din România, recunoscute potrivit legii, se stabileşte după cum urmează:   a) personalul din conducerea cultelor asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică beneficiază de o indemnizaţie lunară, conform asimilărilor. Indemnizaţia lunară este unica formă de remunerare pentru personalul respectiv şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial;   b) personalul din conducerea cultelor, altul decât cel prevăzut la lit. a), beneficiază de sprijin lunar la salarizare, potrivit funcţiilor pe care le ocupă, la nivelul salariilor de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, conform asimilărilor;   c) personalul clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult beneficiază de sprijin lunar la salarizare în cuantum de 65% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obţinut şi vechimii în activitatea clericală deţinută în cadrul cultelor din România, conform asimilărilor.   (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. c), personalul clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult cu venituri reduse poate beneficia de un sprijin lunar la salarizare în cuantum de 80% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obţinut şi vechimii în activitatea clericală deţinută în cadrul cultelor din România, conform asimilărilor.   (3) Criteriile în baza cărora unităţile de cult sunt considerate ca fiind cu venituri reduse, potrivit alin. (2), se stabilesc prin ordin al secretarului de stat pentru culte.

 

https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/cati-bani-plateste-statul-salariile-preotilor-personalului-clerical-2022-mai-mic-venit-lunar-1_61c023a25163ec4271c6d966/index.html?utm_source=widget&utm_medium=website&utm_campaign=topdesktop

………………………………………………………………..13…(Dup a ce Masonii de stanga si de dreapta au batut palma…) s-a decis în decembrie 1989 soarta Europei şi a lumii post-comuniste: 30 de documente din arhivele secrete americane şi sovietice

 

Este posibil să se decidă demararea unor noi negocieri în şirul Summiturilor de la Ialta şi din Malta. Deciziile dureroase de la Ialta le cunoaşteţi, ştiţi cum, în spiritul legendarei morale superioare britanice, Churchill a fost de acord să-i cedeze lui Stalin întreg estul Europei şi să traseze pe un şerveţel iluzorii zone de influenţă. DE ACELASI AUTOR Cele două documente trimise de Rusia în atenţia NATO: ultimatum, bluf … Avertisment grav şi urgent: „Omicron trebuie considerat drept cea mai … Se schimbă fundamental regulile Spaţiului Schengen. Cum stăm cu visele… Iluzorii deoarece Stalin avea să recupereze rapid întreg teritoriul,cu excepţia Greciei şi a Iugoslaviei, pentru a crea Imperiul sovietic. Dar ce s-a petrecut pe 2-3 decembrie 1989, la Summitul din Malta, unde a avut loc a doua negociere privind soarta lumii? Ce promisiuni s-au făcut, ce desen al viitoarelor frontiere şi zone de influenţă a fost agreat şi cum diferă el de realitatea de acum? Cred că, în acest context, după ce am prezentat cele două documente transmise de ruşi drept posibilă sau, dimpotrivă, imposibil de acceptat bază de negociere cu americanii şi NATO, este utilă o reamintire a principalelor informaţii descretizate din arhivele americane sau din alte surse occidentale, precum şi din cele sovietice prezentând transcrieri ale discuţiilor care au avut loc în Malta şi în alte locaţii occidentale acolo unde, în perioada respectivă, a avut loc un balet diplomatic excepţional de bine realizat şi care le-a servit sovieticilor un meniu de promisiuni, angajamente solemne, jurăminte, asigurări şi reasigurări de securitate. Acestea l-au determinat pe Gorbaciov, copleşit de laurii cu care era încununat drept erou al perestroicii şi salvator al omenirii, să accepte seria de cereri occidentale care s-au transformat în realitatea evolutivă a extinderii NATO şi UE, cea de care am beneficiat şi noi, în aplauzele convinse ale poporului român care şi-a dorit „o viaţă ca afară”. În finalul acestui articol aveţi un material de sinteză rarisim deoarece cele 30 de documente reprezintă sinteza unui proces decizional care a schimbat faţa istoriei şi care trebuie lecturate cu atenţia cuvenită, dincolo, dacă se poate, de superficialitatea veşnicelor remarce standard, parte a unor campanii de dezinformare sau de propagandă ostilă pornite şi susţinute de trolii mereu activi în spaţiul virtual. Amintirea acelor promisiuni bântuie şi acum coridoarele Kremlinului şi este de văzut, în lumina acestor documente, dacă există ceva adevăr în afirmaţiile amare şi revendicative făcute mai întâi de Boris Elţin, apoi de Putin şi, chiar de Gorbaciov. Ei se plâng că nimic din ce s-a promis nu a fost respectat, ceea ce, din punctul lor de vedere, ar justifica pe deplin cererile făcute în cele 2 documente (https://mid.ru/ru/foreign_policy/rso/nato/1790818/?lang=en şi https://mid.ru/ru/foreign_policy/rso/nato/1790803/?lang=en&clear_cache=Y) transmise către americani şi NATO. „Ce s-a întâmplat cu asigurările pe care partenerii noştri occidentali le-au dat după dizolvarea Pactului de la Varşovia? Unde sunt acum acele declaraţii?“ spunea Putin la Conferinţa pe problemele politicilor de securitate de la Munchen din 2007. „Nimeni nu-şi mai aminteşte de ele. Aş dori să citez din discursul ţinut la Bruxelles pe pe 17 mai 1999 de către Manfred Worner, Secretarul General din acel moment al NATO. Afirma atunci că «faptul că nu suntem gata să amplasăm o armată NATO în afara teritoriului german conferă Uniunii Sovietice o fermă garanţie de securitate». Unde sunt acum aceste garanţii?”. Aşa este? Consultaţi documentul care prezintă asigurările date de Secretarul de Stat James Baker lui Gorbaciov la întâlnirea lor pe 9 februarie 1990, cum că NATO nu se va extinde „nici măcar cu un inci înspre est”, asigurări, cum veţi puteţi constata, reluate în întâlnirile liderului sovietic cu preşedintele Bush, ministrul de externe vest-german Gensher, cu cancelarul Helmut Kohl, directorul CIA Robert Gates, preşedintele francez Mitterand, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher, prim-ministrul John Major şi ministrul său de externe D.Hurd şi, evident, Manfred Worner, Secretarul General al NATO.    Doar un exemplu privind asigurările de securitate repetate primite de sovietici: Robert Braithwaite, fost ambasador britanic în URSS,  povesteşte cum atât ministrul de externe Douglas Hurd cât şi prim-ministrul John Major au spus foarte clar sovieticilor că NATO nu se va extinde către est. Astfel, John Major i-a spus lui Gorbaciov că „Eu cred că gândirea dvs despre rolul NATO în situaţia actuală reprezintă rezultatul unei neînţelegeri…Nu vorbim despre întârirea NATO. Vorbim despre coordonarea eforturilor în privinţa a ceea ce se întâmplă deja în Europa şi Uniunea Europei Occidentale care se crede că va permite tuturor membrilor Comunităţii Europene să contribuie la întărirea securităţii noastre”. Acesta este mesajul real care a fost transmis ruşilor şi pe care, profund condiţionaţi de mentalitatea de mare putere în tradiţia existentă în acel moment, nu le-a permis să analizeze sensul profund al celor spuse şi de prim minsitrul britanic ca şi, de altfel, toţi colegii săi occidentali. Într-adevăr, de atunci se puneau bazele unei duble construcţii, nicidecum prezivionată de sovietici, cea în care se gândea deja la un edificiu comun euro-atlantic de scuritate în care, într-adevăr, treptat dar sigur, să se permită ca tuturor membrilor Comunităţii Europene să participe la întărirea securităţii noastre, după cum a spus John Major. Docuemntele publicate de Svetlana Savranskaya şi Tom Blanton de la Universitatea George Washington prezintă gândirea şi mizele geopolitice care au justificat mişcările prin care Occidentul şi sovieticii deopotrivă au pornit un demers istoric, cel de a destructura comunismul, ordinea de stat şi instituţiile sale naţionale, ceea ce a dus şi la prăbuşirea sistemelor sale de putere şi cooperare internaţionale, Pactul de la Varşovia şi CAER. Ceea ce au crezut, atunci, cred cu mare sinceritate, că va fi un proces îndelungat şi complicat. Nici Gorbaciov nu şi-a imaginat viteza cu care avea să se prăbuşească sistemul, ceea ce la făcut să nu mai fie preocupat decât cum să recupereze ce mai era de recuperat din arsenalele sovietice şi să organizeze apărarea unor frontiere care, pe zi ce trecea, apăreau ca din ce în ce mai fluide şi nesigure. A mai încercat o întâlnire cu liderii din fostele ţări satelit din Europa, de altfel fără mare speranţă. Oricum, aceasta a şi fost ultima ocazie în care s-a mai vorbit despre socialismul biruitor. Vă rog să deschideţi şi un link suplimentar din sinteza americană, cu alte documente din arhivele americane şi sovietice, cu transcrierile negocierilor din Malta, aşa cum au fost ele consemnate de traducătorii din ambele tabere. Aici este linkul respectiv, cu o subliniere aparte pentru documentul nr. 10, în acel moment pentru prima oară extras din ahiva Gorbaciov, dar şi pentru documentul nr. 8, relatând în amănunt întâlnirea decisivă între Gorbaciov şi Papa Ioan Paul al II-lea din decembrie 1989. Aşa a început, cu noi lăsaţi pe-afară în câmpul informaţional (cei câţiva care au ştiut ce se petrece fiind izolaţi de puterea sistemului), cu Ceauşescu în fruntea celor se blocaseră în totala negare a realităţii şi a caracterului ineluctabil al procesului schimbărilor structurale. Pe baza celor discutate în Malta şi în contextul întregii arhitecturi diplomatice conexe s-a clădit lumea în care trăim şi s-a stabilit echilibrul precar de acum, deja desuet în ochii unora şi cu nevoia de a fi reconfirmat, întărit, redimensionat, asta vom vedea cum. Dar ce trebuie – sau ar trebui – să ne preocupe până la obsesie este că, indiferent de promisiuni sau asigurări, tema principală cu înalte caracteristici conflictuale a rămas cea a statutului fronierei dintre imperii, cu balansul mortal între ambiţii, istorii şi pretenţii mai vechi decât ne putem aduce aminte, ascunse în arhive secrete sau doar în memoria unor dintre participanţii, cu voia sau fără voia lor, la negocierile despre viitor. Şi atunci când aceasta este tema reală, puţine sau foarte puţine sunt asigurările şi angajamentele care să nu fie la fel de fluide şi nestatornice precum realitatea însăşi, mereu influenţată dramatic de alţi vectori de schimbare. Atunci a fost căderea dorită şi îndelung pregătită a căderii comunismului. Acum care va fi vectorul principal? Atunci reunificarea Germaniei a fost principala miză a tuturor negocierilor. Acum care fi miza dincolo de mizele vizibile, aliniate la derută şi cu atâta succes?

 

https://adevarul.ro/international/in-lume/cum-s-a-decis-decembrie-1989-soarta-europei-lumii-post-comuniste-30-documente-arhivele-secrete-americane-sovietice-1_61c01ea25163ec4271c6b890/index.html

 

Cum a fost plătit Rafila de marile companii de medicamente. Filiera fundației lui Streinu-Cercel

 

 

Un aparent inofensiv contract de „servicii medicale (cercetare)” încheiat de profesorul Alexandru Rafila cu Fundația „Prof. Dr. Matei Balș” ascunde ceva malign: fundația este una privată, controlată de Adrian Streinu-Cercel, iar banii vin de la marile concerne medicale ale lumii, dezvăluie Newsweek.ro.

Alexandru Rafila PFA (persoană fizică autorizată) a încheiat în noiembrie 2013 un contract de „servicii medicale (cercetare)” cu Fundația „Prof. Dr. Matei Balș”, după cum arată o declarație de interese a profesorului Rafila de acum câțiva ani. Conform acestui document, contractul ar fi fost valabil timp de 18 luni și i-ar fi adus lui Rafila 45.000 de lei.

 La prima vedere, nimic ciudat. Deși, totuși, parcă ar fi ceva ciudat: profesorul Rafila este și salariat al Institutului „Prof. Dr. Matei Balș”, de ce ar avea nevoie de un contract cu fundația omonimă?

 

De fapt, Fundația „Prof. Dr. Matei Balș” nu are nici o legătură cu Institutul „Prof. Dr. Matei Balș”, ci exclusiv cu Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului, după cum arată o investigație a RISE Project:

„Fundația <Matei Balș> este o organizație privată, fondată și prezidată ani de zile de Adrian Streinu-Cercel, managerul spitalului de stat cu același nume. Acum, mai e doar membru.

 

Funcționează în incinta spitalului, la Pavilionul IV, lângă Urgențe, într-o cameră de 20 de metri pătrați. Apare și pe site-ul oficial al Institutului cu o ditamai reclama care te îndeamnă să-i donezi 2% (…).

Nu sunt alte detalii, dar realitatea contrazice reclama. Și Institutul finanțează fundația.

 

Trei doctori și trei economiști, toți aflați sub comanda lui Streinu-Cercel la spital, îl încadrează oficial și în comitetul de conducere al fundației. Printre ei îi găsim pe dr. Mariana Mărdărescu, infecționist la secția de copii și coordonatoare a Programului Național de HIV, pe dr. Viorel Ispravnici (achiziții publice) și pe directorul medical al Institutului, dr. Sorin Petrea.”

 

Dar e mult mai grav decât atât, potrivit aceleiași investigații: între ianuarie 2014 și mai 2016, în fundație au intrat aproape cinci milioane de lei de la giganți ai industriei farma. Aproape jumătate din sumă, 2,1 milioane de lei, a fost retrasă cash de la un bancomat de lângă Institut.

 

„Între 2014 și 2016, fundația a primit 5 milioane de lei de la șapte dintre cele mai mari corporații farma din lume. „Păi foarte bine c-a primit.” Ce s-a întâmplat cu banii? „Păi v-arăt. V-arăt pe loc.” 2,1 milioane au fost retrase cash, de la bancomatul BCR de lângă spital. „Fundația nu are carduri. Cine are cardul?” N-am ști noi. Poate doamna Cruceru de la Juridic? „Doamna Cruceru, într-adevăr, manageruiește fundația, dar nu știu de chestia asta.”

Fiica dumneavoastră a primit bani de la Fundație pe persoană fizică. „Cum să nu? Toată lumea are contracte cu fundația. Pentru cercetare. Că de la Institut eu nu pot să dau bani. Ăsta e scopul fundației: să asigure fonduri pentru diverse cercetări.”

 

Deci e un liant, un intermediar? „Exact.””

 

 

https://expresmedia.ro/actualitate/25/10/cum-a-fost-platit-rafila-de-marile-companii-de-medicamente-filiera-fundatiei-lui-streinu-cercel/

 

15  Supersoldatul, între mit şi realitate. Lucrează China la propriul Iron Man?

 

 

Comunitatea americană de informaţii a dezvăluit anul trecut faptul că China face teste pe soldaţi încercând să construiască un supersoldat. Mit sau realitate, îmbunătăţirea capacităţilor de luptă nu mai înseamnă doar arme sofisticate, ci şi soldaţi ce nu pot fi ucişi, iar tehnologiile care aduc această posibilitate au stârnit interesul armatelor din întreaga lume, relatează BBC. Inovaţiile tehnologice militare merg de la nişte banale benzi adezive rezistente la apă – propuse preşedintelui american Franklin Roosevelt de o muncitoare de fabrică care avea fiii pe front – la armuri impenetrabile şi îmbunătăţirea capacităţilor fizice şi mentale ale soldaţilor, care ar deveni nişte supersoldaţi, nişte arme în sine.   În 2014, preşedintele american Barack Obama anunţa că armata pregăteşte un Iron Man – o armură numită Tactical Assault Light Operator Suit (TALOS). Un video promoţional arăta un soldat din care ricoşau gloanţele inamice. Cinci ani mai târziu, proiectul a fost abandonat în speranţa că componente ale costumului pot avea alte aplicaţii sau să fie utilizate separat. Armura şi casca computerizată prin care un militar ar fi mai agil, ar putea primi indicaţii tactice şi ar reacţiona prompt în luptă directă s-au dovedit de neatins.     Dacă de-a lungul timpului s-au dezvoltat arme sofisticate, armatele ţintesc acum crearea unor supersoldaţi.   În 2017, preşedintele rus Vladimir Putin avertiza că în curând omenirea ar putea construi ceva „mai rău decât bombele nucleare”.   „Ne putem imagina că putem concepe un om cu anumite caracteristici, nu doar în plan teoretic, ci şi practic. Ar putea fi vorba de un matematician de geniu, un muzician strălucit, cum ar putea fi şi un soldat incapabil de  frică, milă, regrete sau durere”.   Anul trecut, fostul director CIA, John Ratcliffe, a acuzat direct China că face experimente pe militari. „China a efectuat teste asupra soldaţilor din  Armata de Eliberare a Poporului căutând să dezvolte soldaţi îmbunătăţiţi biologic. Nu mai există niciun fel de limite etice în dorinţa de putere a Chinei”, scria acesta în Wall Street Journal.   Un supersoldat rezistent la durere, ger şi oboseală este o viziune extrem de atrăgătoare pentru cercetarea militară, doar că între posibilităţile tehnologice şi ambiţie apare adesea o prăpastie.   În 2019, doi cercetători din domeniul academic au publicat o lucrare în care au scris, în baza unor comentarii ale unor strategi  militari chinezi, că armata Chinei „explorează activ” tehnici precum editarea genetică, exoschelete şi colaborarea om-maşină.   „Este important să înţelegem despre ce discută şi ce vrea să realizeze armata chineză, dar în acelaşi timp să recunoaştem distanţa dintre aceste ambiţii şi realitatea punctului în care se află tehnologia în acest moment”, a scris Elsa Kania, unul din autori, consultant senior la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană.   „Chiar dacă armatele din întreaga lume pot fi extrem de interesate de posibilitatea supersoldaţilor… Până la urmă ce e fezabil în domeniul ştiinţific impune constrângeri oricărui actor care caută să forţeze frontierele”.   Helen O’Neill, genetician molecular la University College London, spune că problema este una nu atât de tehnologie, cât măsura în care oamenii de ştiinţă sunt pregătiţi să apeleze la ele.   „Tehnologiile – editare genomică în combinaţie cu reproducerea asistată – devin practici de rutină în transgenică şi agricultură, doar că combinarea lor pentru uz uman este considerată neetică la acest moment”, a precizat cercetătoarea.   În 2018, omul de ştiinţă chinez He Jiankui făcea anunţul uluitor că a reuşit să modifice ADN-ul unor fetiţe gemene astfel încât să fie rezistente la virusul HIV, în condiţiile în care editarea genetică este interzisă sau restricţionată peste tot, inclusiv în China.   Cazul lui He Jiankui a fost exemplificat ca un moment de referinţă în biotetică, întrucât tratamentul genetic nu a indus doar acea rezistenţă la infecţie cu virusul FIV, ci şi îmbunătăţiri cognitive. El a folosit tehnologia CRISPR pentru a face modificări precise în ADN-ul celulelor în sensul înlăturării sau adăugării unor trăsături.   Christophe Galichet, cercetător senior la institutul  Francis Crick  din Londra numeşte tehnologia o „revoluţie” care are însă limite.   „Este greşit să-ţi imaginezi că modificarea unei gene produce un efect unic. Dacă elimini o genă, poţi obţine mai multă masă musculată sau capacitatea de suporta altitudini mari. Dar se poate ca undeva în acest lanţ să se dezvolte celule canceroase”.   Apoi, genele modificate pot fi transmise generaţiilor următoare.     Unii analişti sunt de părere că China şi-a accelerat eforturile de cercetare ca reacţie la raporturile despre agenţiile americane militare care investesc milioane de dolari în tehnologie de extincţie genetică a speciilor invazive. ONU  a avertizat că aceste tehnologii pot avea aplicaţie militară.   Competiţia nu e limitată la China şi SUA – Franţa dezvoltă şi ea „supersoldaţi” după ce armata a fost autorizată în acest sens în limitele cercetării etice.   Ministrul francez al apărării, Florence Parly, a declarat: „Trebuie să înfruntăm faptele. Nu toată lumea are scrupulele noastre, aşa că trebuie să fim pregătiţi pentru viitor”.   Problemele nu sunt doar de siguranţă în îmbunătăţirea anumitor capacităţi fizice, ci şi faptul că soldaţii ar putea fi obligaţi să consimtă la tratamente potenţial riscante.   Un exemplu a fost testarea vaccinurilor anti-COVID-19 pe militari în China şi Rusia, potrivit unor raporturi.   Profesorul Julian Savulescu, bioetician australian, profesor de etică aplicată la Universitatea Oxford, a explicat: „Armata nu există pentru a promova interesele soldatului, ci ca să dobândească un avantaj strategic sau să câştige un război. Există limite în privinţa riscurilor la care poţi expune un soldat, dar în orice caz acestea sunt mai ridicate decât cele impuse populaţiei”   În ceea ce priveşte riscurile îmbunătăţirii în balanţă cu beneficiile, „cu siguranţă ecuaţia e diferită în cadrul armatei. Indivizii vor suporta riscurile, dar adesea beneficiile sunt mai mici pentru ei”. Cum militarii trebuie să supravieţuiască unor situaţii-limită, s-ar putea crede că eventuale îmbunătăţiri sunt binevenite pentru a le salva viaţa.   Profesorul Patrick Lin, filosof la Universitatea Politehnică de stat din California, nu este de acord: „Îmbunătăţirile militare înseamnă experimente şi riscarea vieţii propriilor cetăţeni, astfel că nu e clar ce protecţie suplimentară pot obţine aceşti soldaţi. Din contră, aceştia pot fi trimişi în misiunile cu înalt grad de pericol  sau să-şi asume riscuri mai mari decât cei neîmbunătăţiţi”.   Savulescu subliniază că „este dificil de exercitat un control etic sau democratic asupra evoluţiilor viitoare în tehnologiile armatei, deoarece, prin chiar natura sa, aceasta presupune secrete şi discreţie în vederea protejării interesului naţional”.   Lin spune că „o provocare cheie este că aproape toate aceste dezvoltări sunt cercetări cu dublă utilizare. De pildă, cercetarea în domeniul exoscheletor a avut scopul de a veni în sprijinul sau de a vindeca oameni care sufereau de diferite boli, paralizii sau îşi pierduseră anumite funcţii. Dar acest uz terapeutic poate fi cu uşurinţă transformat în armă şi nu e clar cum putem împiedica asta, cum putem reglementa cercetările astfel încât să nu împovăreze cercetările medicale”.   Helen O’Neill, geneticianul molecular, atrage atenţia că ţările trebuie să se concentreze pe avansul unor ţări precum China în cercetări genetice.   „Cred că am irosit timp cu argumente etice în loc să ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă  aici şi acum. Consumăm prea multă energie pe speculaţii şi distopii, când ar trebui să o investim pentru a înţelege riscurile reale şi aplicaţiile tehnologice – pentru că ceilalţi vor face asta, iar unii o fac deja. Numai prin cercetări vom putea înţelege unde lucrurile pot merge prost”.

 https://adevarul.ro/international/in-lume/supersoldatul-mit-realitate-lucreaza-china-propriul-iron-manm-1_6024c98e5163ec4271dc0429/index.html

 

 

 

 

16- Zece Tehnici cu adevărat existente care vor transforma o persoană într-un super-erou

 

Tehnologia va face pe oameni eroi.

 

 

Mulți sunt dependenți de filme și de benzi desenate despre super-eroi și visează cel puțin să fie ceva ca ei. Se pare că cercetătorii dezvoltă tehnologii reale care pot oferi abilități neobișnuite unei persoane obișnuite.

1. Exosuit de zbor (super-erou: Iron Man)

 

În curând oamenii vor zbura.

 

Comerciantul de petrol britanic sa transformat într-un adevărat Tony Stark, creând un costum exoschelet cu un motor cu reacție care îi permite să zboare.

 

Richard Browning a creat un exosuit prin combinarea a trei seturi de motoare cu reacție în miniatura și atașându-le la brațe și spate. Controlează viteza și direcția zborului, schimbând direcția de împingere a motorului, folosind doar corpul superior. Nu există un alt mecanism de direcție.

 

Într-un exocoast, există câteva trăsături tipice ale Iron Man, cum ar fi rezistența supraumană și grinzile repulsive, dar permite lui Browning să zboare timp de 10 minute. In timpul primelor experimente, Browning a fost capabil să zboare până la 2 metri deasupra solului și de a dezvolta o viteză de aproximativ 8 kilometri pe oră, dar el crede că prototipuri în viitor va fi capabil să zboare la viteze de până la 100 km / h la o altitudine de 100 de metri.

 

Merită remarcat faptul că Iron Man nu este în niciun caz o plăcere ieftină. Costul prototip costă aproximativ 250.000 de dolari.

 

2. Auto-vindecare (super-erou: Wolverine)

 

Regenerarea va deveni realitate.

 

Abilitățile uimitoare ale auto-vindecării mutante Wolverine pot părea imposibile pentru persoana obișnuită, dar unitatea experimentală de cercetare a Armatei SUA dezvoltă mici implanturi care pot ajuta cu adevărat să se auto-vindece.

 

Programul de instalatii electrice sau ElecRX vizeaza dezvoltarea de implanturi miniaturate care vor monitoriza permanent starea fizica a unei persoane si vor oferi stimularea electrica oricărui organ care are nevoie de el. Dispozitivele sunt atât de mici, încât pot fi inserate direct pe terminațiile nervoase cu un ac – spre deosebire de tehnologiile moderne mai invazive. Și acest lucru face ca tratamentul să fie mai concentrat.

 

Implanturile pot fi utilizate pentru tratamentul afecțiunilor cronice inflamatorii dureroase, cum ar fi artrita reumatoidă, un sindrom de reacție inflamatorie sistemică sau boala inflamatorie intestinală. Din păcate, nu vor da Wolverine o remarcabilă longevitate.

 

3. Rapid de funcționare (Superhero: Flash)

 

Ar fi minunat.

 

În cazul în care ideea de a deține un pachet de jet personal nu pare a fi „destul de abruptă”, merită să vă imaginați un rucsac care vă va ajuta să vă mișcați aproape la fel de ușor ca Flash.

 

Acest jetbook alimentat de baterii, care este purtat ca un rucsac, a ajutat subiectul să ruleze cu o viteză de 20 de secunde mai repede decât de obicei.

 

Această tehnologie a fost inițial dezvoltată ca parte a programului DARPA, menită să găsească modalități de a face soldații să se deplaseze mai repede pe câmpul de luptă, iar acum cercetătorii încearcă să ajute sportivii să-și îmbunătățească rezultatele.

 

4. Invizibilitatea (super-erou: femeie invizibilă)

 

Toată lumea voia să fie invizibilă.

 

Statuile de invizibilitate nu pot permite unei persoane să ascundă nimic prin efort mental, ca o femeie invizibilă, dar totuși cu ajutorul lor va fi posibil să se realizeze o dispariție aproape completă a obiectelor.

 

În timpul încercărilor mai vechi de a crea mantale invizibile, oamenii de știință au încercat să realizeze dispariția obiectelor prin curbura luminii din jurul lor, însă noile tehnologii folosesc alte abordări. Una dintre ele folosește un nou tip de tehnologie, numită „metascreen”, care „anulează” undele luminoase care creează un obiect ascuns (atâta timp cât funcționează numai cu microunde, și nu cu lumină vizibilă). O altă tehnologie reflectă lumina obiectului, ca și cum ar fi o oglindă plată, făcând obiectul ascuns invizibil.

 

Până acum, doar obiecte foarte mici au fost ascunse, dar oamenii de știință continuă să lucreze la ambele proiecte.

 

5. Viziune cu raze X (super-erou: Superman)

 

Probabil ar fi convenabil.

 

Viziunea de raze X a lui Superman ia permis să vadă prin pereți (cu excepția cazului în care, desigur, au fost făcuți din plumb), iar acum datorită lucrărilor oamenilor de știință ai MIT, oamenii pot face și asta.

 

Sistemul RF Capture MIT utilizează semnale radio cu undă scurtă pentru a urmări traficul în afara zidurilor, iar în timpul experimentelor, oamenii de știință au putut identifica 15 persoane prin pereți cu o precizie de 90%, urmărind cele mai mici mișcări.

 

Inițial, această tehnologie este probabil să găsească aplicații în domeniul asistenței medicale, deoarece cercetătorii speră să creeze un sistem care să monitorizeze mișcarea persoanelor în vârstă, împiedicând astfel căderea acestora.

 

6. Super-putere (super-erou: Hulk)

 

Armura sub piele.

 

Cei care au vrut să simtă cum să fie invulnerabil Hulk, vor veni în ajutorul unui nou costum de tehnică de înaltă tehnologie.

 

Potrivit armatei americane, costumul Tactical Assault Light Operator Costume sau „TALOS” „poate oferi o forță super-umană și o protecție balisterială nevăzută”. Un costum robotic poate ajuta, de asemenea, oamenii să transporte încărcături grele, făcându-le super-puternice.

 

În plus față de creșterea rezistenței, un costum poate face proprietarul său anti-bullet-proof, datorită unui exoschelet de lichide magnetoreologice, care își pot schimba imediat starea de la lichid la solid.

 

7. Teleportarea (super-eroul: Snake-ul de noapte)

10 Tehnici cu adevărat existente care vor transforma o persoană într-un super-erou

Și mașinile nu vor fi necesare.

 

Bine ați venit în lumea ciudată de teleportare cuantică. Desi cercetatorii nu sunt încă în măsură să teleporteze materia prin spațiu, ei maestru deja „magic“ entanglement cuantic (procesul prin care particulele subatomice sunt conectate și pot comunica instantaneu, chiar și atunci când acestea sunt separate de distanțe mari, care pot transfera informații de la un loc la altul ). Până acum, oamenii de știință au reușit să teleporteze particule la o distanță de aproape 145 de kilometri.

 

Într-o zi, oamenii de știință speră să creeze un Internet cuantic, care să permită crearea unor canale de comunicare mult mai sigure.

 

8. Du-te pe pereți (super-erou: Spider-Man)

10 Tehnici cu adevărat existente care vor transforma o persoană într-un super-erou

Ca un păianjen.

 

Inspirat de picioarele lipicioase de geckos, oamenii de stiinta ai Pentagonului au dezvoltat patch-uri portabile pe maini si picioare care permit oamenilor sa urce pereti ca Spiderman.

 

În același timp, cercetătorii de la Universitatea Stanford au creat dispozitive similare pentru alpinism, folosind tehnologia bazată pe mutarea gecko-ului. Dispozitivul Stanford este format din două plăci acoperite cu fire de cauciuc mici.

 

9. Telekineza (super-erou: Gina Gray)

10 Tehnici cu adevărat existente care vor transforma o persoană într-un super-erou

Pentru a vă mișca cu forța spălată.

 

Cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au creat o interfață pentru computer creier care permite utilizatorilor să-și miște obiectele prin puterea minții lor, la fel ca mutantul Jean Grey.

 

Sistemul permite utilizatorilor să controleze distanța cu ajutorul unui quadrocopter. gânduri.

 

Utilizatorii pun pe un capac cu electrozii atașați care colectează semnale electrice de la creier și le transferă pe un computer, apoi le transformă în mișcare.

 

10. Respirația submersă (super-erou: Aquaman)

10 Tehnici cu adevărat existente care vor transforma o persoană într-un super-erou

Ca un pește!

 

Creatorii lui Triton au afirmat că branhiile lor artificiale ar putea permite oamenilor să respire sub apă timp de 45 de minute, la adâncimi de până la 4,5 metri. În plus, toate acestea fără echipamentul greoi necesar pentru scufundări. Dar oamenii de știință erau sceptici. Un dispozitiv în conformitate cu ele, nu poate funcționa în cazul în care înotători nu se va deplasa cu o viteză supraomenească sau nu va fi echipat cu un motor puternic (și, respectiv, și voluminoase) pompă, care va conduce apa prin „branhii“.

 

În continuarea temei, 15 tehnologii ale viitorului, care sunt mai aproape decât crede fiecare. care ar trebui apreciat de toată lumea.

 

New bestseller: surprinzător de inimaginabile povesti cu dedicarea lui Vera Glagoleva

10 Tehnici cu adevărat existente care vor transforma o persoană într-un super-erou

 

Acest lucru uimitor povești care, uneori, doresc să râdă, în unele locuri – pentru a plânge amar, iar principalul lucru – pentru a obține o mai bună și de a acționa în conformitate cu inima, cu simțul interior a ceea ce este stocat în adâncul sufletului nostru. În ei toți vor găsi ceva necesar și intim pentru sine.

 

https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-129-130/10-tehnici-cu-adevarat-existente-care-vor.html

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////