Publicat la:
Octombrie 12, 2021
Beneficii pentru organism oferite de leguminoase; Combinatia excelenta pentru scaderea colesterolului; 7 lucruri despre inima pe care trebuie sa le stii; Cele mai bune minerale pentru femei; Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament; Cum sa ai un bust mai ferm, in mod natural…Varza nu este doar o leguma aliment; O productie imbunatatita de varza prin plasticultura; Aparitia daunatorilor la varza, fasole, castraveti si ceapa; Recomandari pentru cultura verzei de toamna; Cateva reguli de cultivare eficienta a legumelor in sere si solarii; Seminte de legume pentru infiintarea culturilor de primavara etc
„Escrocilor, nu ați făcut nimic pentru noi, cei care muncim ca sclavii pe 1.600 lei!” Românii au luat cu asalt pagina de Facebook a președintelui Iohannis… Concluziile şocante ale unei jurnaliste independente: “Trăim într-o societate lipsită de libertate, deghizată ca fiind o societate liberă”… EXCLUSIV! În spatele războaielor mondiale şi a altor nenorociri se află “Frăţia Şarpelui”, o societate secretă malefică din Asia / Tibet ?Memorialul durerii: Dacă zidurile ar putea vorbi… Richard Wurmbrand; Corneliu Coposu, un destin; Canalul mortii (EPISODUL 23); STUDENTII (EPISODUL 5) ; Sabina Wurmbrand – Nobletea suferintei ; Convorbiri Istorice – In gradina Elisabetei Rizea de la Nucsoara 
Top 10 cele mai dorite carti crestine …Top 10 Cele Mai Vandute Carti din Lume…Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” cu Vladimir Pustan la Biserica Speranta Oradea …Noua Carte de Rodica Volintiru: Cunoaşterea frumuseţii lui Dumnezeu – prin post şi rugăciune… Vladimir Pustan – Cea mai mare predica spusa vreodata (1) la Biserica Speranta Oradea… Jurnal de Enns – de Nicolae.Geantă… Marx și bancnota de zero – de Nicolae.Geantă… Înfruntă-ți uriașii – Max Lucado (recenzie)… Carti Crestine Audio… De ce întârzie trezirea? de Leonard Ravenhill… „Rutina, putreziciunea sau trezirea” de Aiden Wilson Tozer… „Creștinul în armură completă” de William Gurnall… SCOPUL DUHULUI SFÂNT – NICKY CRUZ…Crucea si Pumnalul – marturie crestina-În amintirea lui David Wilkerson…
Eliberarea de pacate… Ce spune Biblia despre pacat? SATANA- Numele prinţului răului ebr. satan, gr. Satanas, care înseamnă „adversar”…ORGANIZATIA LUI SATAN… SPIRITELE RELE-Lucifer –printul demonilor… Biblia si ocultismul ( 2 )-Noul Testament si fenomenele demonice… 1 Ioan / Epistola întâi a lui Ioan / Capitolul 3, Capitolul 4, Capitolul 5, de F. B. Hole… Biografia unui creştin evanghelist din perioada nazismului- Totul pentru Domnul- Andreas Steinmeister 
„Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. (1 Ioan 3/8-10)” Fiindcă Mielul Pascal a ridicat păcatul lumii (Ioan, cap.1), de ce ne lăsăm striviţi, priponiţi, păcăliţi de satan? Prietenul păcătoşilor ne cheamă să ne înhămăm la jugul eliberării (Mat.11/28-30), nu ca satan, care ne vrăjeşte, să ne injugăm la cel al nelegiuirii; Să…
nu-l facem mincinos pe El ci, să credem, că a purtat în Sine orice păcat, l-a îngropat pentru totdeauna (Rom. cap.6), a dezbrăcat trupul păcatului de tăria şi de „fascinaţia” lui, (Rom. cap.6) şi ne-a înviat pe toţi, eliberaţi de orice nelegiure! Dumnezeu a aruncat asupra Lui toate fărădelegile noastre, ca să nu mai avem de-a face niciodată cu păcatul, pentru a fi slobozi faţă de orice păcat, nu sclavi; Într-adevăr, satan ne-a avut la mână, dar Dumnezeu ne are în inimă, prin înfierea pecetluită cu Sângele lui Hristos, care a ars zapisul (dosarul) luat de la diavol, plin cu învinuirile noastre (Col.2/14-15); Să credem că Domnul nu ne acuză de vreun păcat, chiar dacă satan ni le arată pe tavă, (dacă-i permitem noi…) Isuss ne cheamă la Sine, aşa zdrenţuiţi (Îs.64/6-7) şi faliţi, pentru că nu poate nici o mână omenească să o spele pe cealaltă, tot întrupată din păcat şi… (Ps.51) Oricine crede în el, este curăţit, sfinţit, îndumnezeit, pentru că se umple cu Plinătatea lui şi rămâne Una cu învăţătura, cu Voia şi cu mădularele lui, care pot totul în Hristos cel plin de Har, de Adevăr şi de toate cele Dumnezeieşti… Plata păcatului ne-a achitat-o la Golgota şi nici un mădular înzidit în Trupul Bisericii Duhovniceşti nu mai are vreo datorie, vreo urmă de păcat!
Top 10 cele mai dorite carti crestine pe www.clcromania.ro
- 1. Dragoste si respect
http://www.clcromania.ro/dragoste-si-respect_prd7228.html - 2. Pericolele unei credinte superficiale
http://www.clcromania.ro/pericolele-unei-credinte-superficialetrezirea-din-letargia-spirituala_prd12963.html - 3. Cu Dumnezeu in subterana
http://www.clcromania.ro/cu-dumnezeu-in-subterana_prd1938.html - 4. Gradina Leotei
http://www.clcromania.ro/gradina-leotei_prd12584.html - 5. In valtoarea apelor
http://www.clcromania.ro/in-valtoarea-apelor_prd12345.html - 6. Cand se incheie jocul, totul se intoarce in cutie, Ortberg
http://www.clcromania.ro/cand-se-incheie-jocul-totul-se-intoarce-in-cutie_prd8134.html - 7. Viata fara limite
http://www.clcromania.ro/viata-fara-limite-inspiratie-pentru-o-viata-ridicol-de-buna_prd11593.html - 8. Cand greierii plang
http://www.clcromania.ro/cand-greierii-plang_prd9536.html - 9. Sa-i castige inima
http://www.clcromania.ro/sa-i-castige-inima_prd12840.html - 10. Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu
http://www.clcromania.ro/cand-povestea-de-dragoste-ti-o-scrie-dumnezeu_prd4094.html
https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/11/06/top-10-cele-mai-dorite-carti-crestine-pe-www-clcromania-ro/
Top 10 Cele Mai Vandute Carti din Lume
Graphic created by designer Jared Fanning
Cele mai vandute carti din lume, lista cercetatorului James Chapman –
- 10. The Diary of Anne Frank, de Anne Frank – vanduta in peste 27 de milioane de copii
- 9. Think and grow rich, de Napoleon Hill, vanduta in peste 30 de milioane de copii
- 8. Gone with the wind, de Margaret Mitchell, vanduta in peste 33 de milioane de copii
- 7. The twilight saga, de Stephenie Meyer, vanduta in peste 43 de milioane de copii
- 6. The Da Vinci code, de Dan Brown, vanduta in peste 57 de milioane de copii
- 5. Alchimistul, de Paulo Coelho, vanduta in peste 65 de milioane de copii
- 4. Stapanul inelelor, de J. R. R. Tolken, vanduta in peste 103 de milioane de copii
- 3. Harry Potter, de J. K Rowling, vanduta in peste 400 de milioane de copii
- 2. Quotations from Chaiman Mao Tse-Tung, de Mao Tse-Tung, vanduta in peste 820 de milioane de copii
-
1. Biblia, vanduta in peste 3900 de milioane de copii (3.9 bilioane)
-
Sursa listei si a pozei – http://www.likenews.ro/top-10-cele-mai-vandute-carti-in-lume
Cititi o lista cu cele mai vandute carti din lume, de la aparitia lor, aici (in L. Engelza) http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_best-selling_books
Eliberarea de pacate
Poate cel nascut din nou sa fie liber de pacate?
Romani 6: 6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
1 Ioan 3: 8 Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
Ce sunt pacatele care pun stapanire pe tine?
1 Corinteni 6: 12 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.
Romani 6: 13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
Cum deosebesti impulsuri venind de la firea pamanteasca de cele venite de la diavolul?
Ioan 8: 44 Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Luca 4: Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul.
Oare orice pacat care este comis are un demon in spatele lui?
Iacov 1: 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. 15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului, şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
Luke 11: 4 şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’
Este vindecarea obtinuta numai prin scoaterea afara a duhului de boala?
Luca 4: 39 El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.
Fapte 28: 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.
Născut din Dumnezeu
VIATA DIN DUMNEZEU ÎN MINE RESPINGE PÃCATUL, BOALA SI PE SATAN
1 Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
Am sãmânta lui Dumnezeu în mine. Viata divinã este în mine si a luat controlul vietii mele. Am în mine sãmânta si mostenirea Tatãlui meu. Aceastã viatã care este în mine biruie pãcatul. Nu mai sunt un pãcãtos. Am fost eliberat de dominatia legii pãcatului pentru cã viata lui Dumnezeu este în mine si mã conduce.
1 Ioan 5:4 …pentru cã oricine este nãscut din Dumnezeu biruie lumea. Aceasta este biruinta asupra lumii: credinta noastrã.
Am fost nãscut din Dumnezeu cu viata Lui în mine. Sunt biruitor peste lume; sunt stãpân peste lume. Am fost nãscut mai mult decât biruitor. Viata lui Dumnezeu în mine este biruitoare peste tot ce e în lume. Triumf peste toate lucrurile lumii – pãcat, boalã si satan. Sunt încontinuu biruitor peste lume pentru cã sunt nãscut din Dumnezeu, cu viata Lui în mine.
1 Ioan 5:18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte şi cel rău nu se atinge de el.
Am primit noua viatã de la Dumnezeu. Am fost adoptat de Dumnezeu. Viata divinã a Fiului lui Dumnezeu mã protejeazã. Satan nu se poate atinge de mine; nu mã poate lega. Viata lui Dumnezeu din mine respinge pãcatul, boala si pe satan. Radiazã afarã din mine si mã învãluie cu glorie. Îl respinge pe diavol si boala, ca un câmp magnetic. Viata lui Dumnezeu radiazã din mine, respingând pãcatul, boala si pe satan.
Romani 8:11 Si dacã Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel care L-a înviat pe Cristos Isus din morti va da viatã si trupurilor voastre muritoare din cauza Duhului Sãu, care locuieste în voi.
Duhul lui Dumnezeu locuieste în duhul meu. El ia viatã din Dumnezeu si o rãspândeste în toatã fiinta si trupul meu. Viata lui Dumnezeu curge din duhul meu în trupul meu împrospãtându-l si tinându-l departe de boli. Viata lui Dumnezeu se aflã în viata lui Iehova, Doctorul Divin. Viata Domnului care mã vindecã este la lucru în trupul meu, respingând bolile. Viata lui Dumnezeu ia bolile din trupul meu. Duhul lui Dumnezeu îmi dã viata Lui prin duhul meu, transmitând-o trupului meu. El dã întregii mele fiinte putere si vitalitate. Duhul lui Dumnezeu, prin duhul meu, îmi umple chiar trupul fizic cu viatã nouã.
Romani 5:10 Cãci, dacã atunci când eram dusmani, am fost împãcati cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sãu, cu mult mai mult acum, când suntem împãcati cu El, vom fi mântuiti prin viata Lui.
Sunt mântuit, vindecat, protejat, întregit si eliberat datoritã vietii lui Cristos în mine. Aceastã viatã mã elibereazã de puterea pãcatului, a bolilor si a lui satan. Viata lui Dumnezeu din mine respinge pãcatul, boala si pe satan. Sunt mântuit prin viata Lui care e în mine. Sunt eliberat zilnic de puterea pãcatului si a bolilor prin noua Lui viatã a învierii care se aflã în mine.
1 Ioan / Epistola întâi a lui Ioan / Capitolul 3, de F. B. Hole
1. Ioan 2:29– 3:3
Versetul 28 din capitolul 2 formează un scurt paragraf autonom şi ar fi fost mai bine să se termine cu el capitolul 2. Versetul 29 începe un alt paragraf care se întinde până la versetul 3 din capitolul 3.
1. Ioan 2:29; 3:1. Ne-am putea într-adevăr întreba acum: dar cine sunt copiii lui Dumnezeu? Şi cum să-i deosebim cu exactitate de cei care nu sunt?
Răspunsul dat aici este că cei care sunt născuţi din Dumnezeu sunt copii ai lui Dumnezeu şi că îi putem deosebi prin faptul că practică dreptatea. A practica, este ceva obişnuit şi caracteristic. Nu înseamnă că lucrează potrivit dreptăţii cu intermitenţă, din timp în timp; ci o practică în mod obişnuit în viaţa lor. Sunt departe de a o face perfect – Unul singur a făcut-o. Şi mai mult, ca născuţi din Dumnezeu, ei au în mod necesar natura Sa. El este drept: o ştim foarte bine. Atunci cei care sunt născuţi din El sunt în mod necesar caracterizaţi de dreptate: nu ar putea fi altfel. Astfel deci când vedem pe cineva practicând cu adevărat dreptatea, putem pe bună dreptate să admitem că este vorba de un adevărat copil al lui Dumnezeu.
Practicarea dreptăţii este o problemă foarte importantă, care depăşeşte cu mult faptul de a plăti o sută de cenţi în schimbul unui euro. Trebuie să începem cu Dumnezeu şi să-I dăm ce I se datorează. Nu se poate spune despre un neconvertit că practică dreptatea, pentru că nu a început niciodată cu primul pas al dreptăţii. Nu practică ce este drept cu privire la Dumnezeu.
Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Este drept. Fără niciun risc putem considera pe cineva care practică dreptatea, că este născut din Dumnezeu, aparţine familiei divine. Dar atunci ce dragoste minunată există acolo! Şi ne este dată de Tatăl Însuşi!
Cuvântul pe care Ioan îl foloseşte aici este „copii”, mai degrabă decât „fii”. Este un termen mai intim. Se vorbeşte de îngeri în Scriptură, ca fiind „fii ai lui Dumnezeu”. Toate lucrurile sunt ale Lui ca fiind create de El, dar pentru a fi copiii Lui trebuie să fim născuţi din El. Este ceva mai profund şi în acelaşi timp mai intim, şi ne putem într-adevăr minuna de felul în care lucrează dragostea lui Dumnezeu, acordându-ne un asemenea har. Am fost introduşi în această nouă relaţie prin lucrarea lui Dumnezeu Însuşi, împlinită în noi de puterea Duhului Sfânt. Ar fi putut să-I placă, mântuindu-ne în acelaşi timp, să ne introducă într-o relaţie cu El mult inferioară acesteia. Dar nu, aceasta a fost maniera de a lucra a dragostei Lui.
Dar există ceva mai mult; la fel cum acest act de a ne naşte ne-a legat de El în această relaţie nouă, tot astfel acest act ne-a despărţit de lume, şi aceasta într-un mod cu totul fundamental. Când Hristos era aici jos, lumea nu L-a cunoscut nici nu L-a înţeles, nici pe El, nici pe Tatăl Său: pentru că Îi era total opusă, atât ca origine, cât şi în ce priveşte caracterul. Le spune: „Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta”. Şi mai mult, când pretindeau că Îl au pe Dumnezeu ca Tată, El spune: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M-aţi iubi” (Ioan 8; 23,42). Problema era că nu aveau natura care i-ar fi făcut capabili să-L cunoască sau să-L înţeleagă pe Hristos. Dar noi, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, avem natura care Îl cunoaşte şi Îl iubeşte; dar acesta este tocmai motivul pentru care nici pe noi nu ne cunoaşte lumea, nici nu ne înţelege. Este inerent naturii lucrurilor.
1. Ioan 3:2. Locul de copii ne aparţine ACUM. Dragostea Tatălui care aparţine acestei relaţii, este a noastră ACUM. Dar mai este ceva ce aşteptăm. Ce vom fi nu s-a arătat încă; dar va fi arătat când va veni. Când va fi arătat în glorie, vom fi nu numai cu El, ci şi ca El, pentru că Îl vom vedea cum este. În acea zi, lumea Îl va vedea, îmbrăcat în măreţia şi puterea Sa. Îl vor vedea în gloriile Lui oficiale. Noi Îl vom vedea în gloriile Lui personale mai intime. Vedem pe regii acestei lumi în îmbrăcămintea lor de gală pentru ceremoniile oficiale, dar membrii familiilor regale îi văd în particular aşa cum sunt.
Noi trebuie să fim ca El pentru a-L vedea cum este. Numai ca purtători ai imaginii Celui Ceresc, vom putea umbla în faţa Lui şi-L vom putea contempla în mod intim. Vom fi efectiv CA EL. Nu există nimic special de privit la copiii lui Dumnezeu astăzi. Sunt adesea oameni săraci şi dispreţuiţi. Toamna putem vedea numeroase omide neinteresante târându-se pe urzici. Ce vor deveni nu s-a arătat încă. Aşteptaţi vara viitoare când vor ieşi sub forma unor fluturi splendizi! În acelaşi fel ne vom arăta asemenea Lui în ziua arătării Lui. Vom fi văzuţi atunci în starea care se potriveşte copiilor lui Dumnezeu.
1. Ioan 3:3. Astfel este speranţa noastră în Hristos. Când o privim cu luare aminte, trebuie cu siguranţă să fim conştienţi de puterea ei de a ridica şi de a curăţa. Dacă acesta este destinul nostru înalt şi sfânt, nu ne putem mulţumi să acceptăm murdăriile acestei lumi, care sunt înlăuntrul sau în afara noastră. Trebuie să ne curăţim avănd o asemenea speranţă în faţa ochilor. Am putea fi mulţumiţi cu murdăria dacă aceste lucruri nu ar fi pentru noi decât simple noţiuni şi teorii, dar este imposibil dacă este o speranţă reală. Cu o speranţă arzătoare în inimile noastre, trebuie să ne curăţim şi acest proces va continua atât timp cât vom fi aici jos, pentru că măsura curăţiei este: „după cum El este curat”. Putem face o aplicaţie la Marcu 9:3care vorbeşte de hainele Lui care „au devenit strălucitoare, foarte albe, aşa cum nici un înălbitor de pe pământ nu poate înălbi”. Nici un apretor de pe pământ nu poate înălbi până la acest nivel, nu vom atinge aceasta decât când vom fi asemenea Lui în glorie.
1. Ioan 3:4. Trecând de la versetul 3 din capitolul nostru la versetul 4, suntem conştienţi de o schimbare foarte abruptă. Tocmai ni s-a spus cum îi putem deosebi pe adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, adică cei care practică dreptatea. Vom vedea acum contrastul complet care există între copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Sunt două seminţe distincte pe pământ din punct de vedere moral şi spiritual, şi diametral opuse una faţă de cealaltă. Nu le putem nici confunda, nici amesteca, deşi un individ poate trece de la una la cealaltă printr-o lucrare a lui Dumnezeu, fiind născut din El.
Dar mai întâi, adevărata natură a păcatului trebuie să fie expusă. Anumite versiuni traduc cuvântul „nelegiuire” prin „călcare de lege”. Acesta nu este sensul cuvântului, nici al textului, ci „Oricine practică păcatul practică şi nelegiuirea; şi păcatul este nelegiuire” [nelegiuire însemnând aici şi în continuare, „o umblare fără lege, fără frâu”]. Dacă păcatul este călcarea legii, atunci nu ar fi existat păcatul comis de la Adam până la Moise, cum spune Romani 5:13-14. Dar păcatul este ceva mai profund decât aceasta, pentru că nelegiuirea este negarea şi refuzul oricărei legi, şi nu numai violarea unei legi odată promulgată. Dacă planetele care se rotesc în jurul soarelui s-ar apuca deodată să respingă orice lege, sistemul solar ar fi distrus. Nelegiuirea [sau: „umblarea fără lege, fără frâu”] la creaturile inteligente ale lui Dumnezeu este la fel de mortală şi distrugătoare a ordinii Sale morale şi a guvernării Sale.
1. Ioan 3:5. Astfel deci păcatul este o urâciune pentru Dumnezeu, care nu-l poate lăsa să continue pentru totdeauna. De aceea Hristos (Cel la care păcatul era complet absent) a fost arătat pentru a-l înlătura. Versetul 5 merge numai până la punctul în care El a fost arătat pentru a înlătura păcatele noastre, păcatele copiilor lui Dumnezeu. Păcatele noastre nu sunt decât o parte din toate păcatele, dar sunt partea despre care este vorba aici; pentru că aici se pune accentul pe faptul că aceşti copii ai lui Dumnezeu au fost scoşi din nelegiuirea care îi caracteriza altădată, şi au fost introduşi în ascultare.
1. Ioan 3:6. Cel în care nu este păcat a fost arătat, şi rezultatul este că a înlăturat păcatele noastre ca să rămânem în El şi să nu mai păcătuim. Versetul 6 prezintă contrastul dintr-un punct de vedere abstract şi trebuie să fie citit în legătură cu versetul 4, astfel încât forţa cuvântului „a păcătui” este „a practica nelegiuirea”. Copiii lui Dumnezeu sunt caracterizaţi de faptul că rămân în Cel care a fost arătat ca să înlăture nelegiuirile noastre; de atunci, sub conducerea Sa, ei nu practică nelegiuirea. Dimpotrivă, cel care practică nelegiuirea nici nu a văzut, nici nu a cunoscut această Persoană binecuvântată.
1. Ioan 3:7. Dreptatea din versetul 7 contrastează cu nelegiuirea din versetul 6. Să nu ne înşelăm asupra acestui punct, deoarece pomul se cunoaşte după rodul lui. Putem raţiona bineînţeles plecând de la pom la rod, şi să spunem că cel care este drept practică dreptatea. Totuşi aici, raţionăm de la rod urcând la pom, fiindcă Ioan declară că cel care practică dreptatea este drept, după dreptatea Celui care i-a dat naştere. Este ceea ce apare dacă legăm versetele 3:7 şi 2:29.
1. Ioan 3:8. Pe de altă parte, cel care practică nelegiuirea nu este deloc de la Dumnezeu. Este de la diavolul pentru că arată exact acelaşi caracter ca al celui de la care provine. Diavolul păcătuieşte de la început. El s-a dat nelegiuirii de la început, şi Fiul lui Dumnezeu a fost arătat pentru a nimici lucrările lui. Ce a făcut diavolul, conducându-i pe oameni la nelegiuire, Fiul lui Dumnezeu a venit să desfacă.
1. Ioan 3:9. Versetul 9 pune accentul pe ceea ce tocmai a fost spus în versetele 6 şi 7, formulând aceasta în modul cel mai solemn. Nimeni care este născut din Dumnezeu nu practică nelegiuirea, şi aceasta pentru un motiv fundamental. Sămânţa divină rămâne în el, şi din cauza faptului că este născut din Dumnezeu, nu poate păcătui. Acestea sunt enunţuri dogmatice de o mare forţă. Nu este îngăduit de a se aduce nici o restricţie susceptibilă de a le modifica forţa pozitivă. De aceea ele au prezentat o mare dificultate pentru multe persoane.
Două lucruri ajută la lămurirea acestor dificultăţi. Primul este de a înţelege pur şi simplu forţa declaraţiilor abstracte. Spunând „abstracte”, eliminăm într-adins din minţile şi cuvintele noastre orice idee de restricţie – aceasta pentru a putea face să reiasă mai clar natura esenţială a lucrului despre care vorbim. Să luăm o ilustraţie foarte simplă: spunem pluta pluteşte; alcoolul intoxică, focul arde. Enunţăm prin aceasta caracterul esenţial sau natura acestor lucruri, fără să ne pronunţăm asupra a ceea ce pare să le contrazică în practică. Bătrâna doamnă dintr-o colibă îndepărtată, de exemplu, ar putea spune că într-o asemenea zi rece şi cu vânt, ar fi vrut ca focul ei să ardă efectiv. Ştim că această anomalie nefericită care se întâmplă din timp în timp, nu schimbă adevărul afirmaţiei abstracte: focul arde.
Al doilea lucru este că citim acest pasaj în lumina versetului 4 care este ca o prefaţă a sa. Nu se menţionează păcatul de la 2:12 până la 3:4. Dar din versetul 4 până la versetul 9 cuvântul „păcat” apare cam de zece ori sub diverse forme; şi aici ne este dat sensul exact ataşat acestui cuvânt. Cuvântul este definit pentru noi, de aceea o eroare în traducerea lui [cum ar fi o „călcare a legii” după versiunea autorizată (engleză) King James] este în mod particular nefericită. Peste tot este vorba de practicarea dreptăţii care se exprimă în ascultare, în contrast cu practicarea nelegiuirii care se exprimă în neascultare.
În versetul 9, cel care este născut din Dumnezeu este văzut în caracterul său abstract. Dacă îl privim în afara caracterului său abstract, găsim în el păcat şi păcate, care, atunci când există, trebuie să fie mărturisite şi iertate, conform cu ceea ce a fost spus înainte în epistolă (1:8 – 2:1). Văzut din punct de vedere abstract, el nu practică nelegiuirea şi într-adevăr nu poate fi nelegiuit, pur şi simplu pentru că este născut din Dumnezeu.
Ce enunţare minunată, desăvârşit de minunată! Aşa este natura noastră ca născuţi din Dumnezeu. În timpul de faţă acest fapt este deseori întunecat din cauza cărnii care este încă în noi şi pentru că îi lăsăm loc. Dar când vom fi cu El şi ca El şi Îl vom vedea cum este, carnea va fi fost eliminată pentru totdeauna. Atunci nu vor mai fi restricţii. Faptul va fi absolut şi nu numai abstract. Când vom fi glorificaţi cu Hristos, nu numai că nu vom mai păcătui, ci nu vom mai putea deloc păcătui. Nu vom putea păcătui după cum nici El nu poate păcătui.
Dacă cineva doreşte mai mult ajutor pentru a înţelege acest subiect, îl poate avea privind contrastul dintre pasajul nostru şi Romani 8:7-8. Carnea este văzută acolo în natura ei abstractă, şi este exact controlul a ce avem aici. Carnea este esenţialmente nelegiuită [fără lege, fără frâu] şi complet opusă lui Dumnezeu şi naturii Lui.
1. Ioan 3:10. Versetul 10 prezintă un alt fapt caracteristic adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu. Nu numai că practică dreptatea, ci sunt şi marcaţi de dragoste. Alte pasaje din Scriptură ne arată că dragostea trebuie să caracterizeze contactele noastre cu lumea. Aici ni se spune să dăm dovadă de dragoste faţă de fraţii noştri, adică faţă de toţi cei care, ca noi, sunt născuţi din Dumnezeu. Cei care îşi au originea în Dumnezeu şi cei care îşi au originea în diavolul sunt deci net diferenţiaţi de aceste două lucruri: unul are dreptatea şi dragostea, celălalt nu are nici una, nici alta.
Dragostea şi dreptatea sunt strâns legate, dar distincte. Dragostea este în întregime o problemă de natură: „Dumnezeu este dragoste”, citim, în timp ce nu citim că Dumnezeu este dreptate. Dragostea este ce este El în El Însuşi. Dreptatea exprimă relaţia Sa cu toţi cei care sunt exteriori Lui. Suntem născuţi din Dumnezeu: în consecinţă, pe de o parte arătăm natura Lui, şi pe de altă parte acţionăm cum acţionează El.
1. Ioan 3:11. La copii lui Dumnezeu, dragostea trebuie în mod necesar să se reverse către toţi cei care sunt ai Săi. Este dragostea familiei divine. Învăţătura de a ne iubi unul pe celălalt nu era nouă, pentru că fusese dată de la început. De la început am fost îndemnaţi la dragoste. Vedeţi în ce măsură insistă Dumnezeu asupra acestui subiect în Ioan 12:34-35.
1. Ioan 3:12. Cu totul asemănător, ura care caracterizează lumea şi cei care îşi găsesc originea în diavolul şi minciuna lui, datează din timpuri foarte vechi. Ea urcă de asemenea la început, la începutul activităţilor diavolului printre oameni. De îndată ce un om a fost născut în păcat, şi a avut în mod moral această sămânţă a diavolului, imediat această caracteristică s-a găsit în acel om. Cain a fost acel om, şi ura inerentă seminţei diavolului a fost scoasă la lumină în toată forţa ei. Şi-a ucis fratele. Nu era dragoste, ci ură. Şi de ce? Pentru că nu era dreptate, ci nelegiuire.
Descrierea face astfel o ilustraţie completă. Cain, sămânţa diavolului, era un om nelegiuit care, din această cauză, şi-a urât şi şi-a ucis fratele. Ca oameni născuţi din Dumnezeu, avem dragoste ca propria noastră natură, şi suntem lăsaţi aici jos pentru a practica şi dreptatea. Iubind pe fratele nostru şi practicând dreptatea, arătăm clar că suntem copii ai lui Dumnezeu.
De ar putea acest fapt să fie arătat întotdeauna mai clar în fiecare dintre noi!
Orice lucru creat se reproduce după felul său. Acest fapt este declarat de zece ori în Genesa 1. În capitolul nostru vedem aceeaşi lege valabilă şi în domeniul spiritual. Cei care sunt născuţi din Dumnezeu sunt caracterizaţi de dragoste şi dreptate, cei care sunt „copiii diavolului” sunt caracterizaţi de ură şi nelegiuire, pentru că aceasta este după felul lor. Cele două seminţe sunt clar arătate în aceasta, şi ele sunt total opuse una faţă de alta.
1. Ioan 3:13. Nu este deloc de mirare dacă un credincios este confruntat cu ura acestei lumi. „Lumea” aici nu este lumea ca sistem – aceea nu poate urî – ci sunt oamenii stăpâniţi de lumea ca sistem. Copilul lui Dumnezeu nu îi urăşte. Cum ar putea, când a iubi este adevărata lui natură? Lumea îl urăşte pentru acelaşi motiv pentru care cel care face răul urăşte lumina, pentru acelaşi motiv pentru care Cain îl ura pe Abel. Trebuie să mărturisim ca un fapt într-adevăr trist că foarte des ne mirăm că suntem urâţi, în timp ce aceasta este ridicol din partea noastră. Trebuie mai degrabă să ne aşteptăm la această ură, după natura lucrurilor.
1. Ioan 3:14. Creştinul nu urăşte, iubeşte. Dar în versetul 14 nu se spune, sub formă de contrast, că iubim lumea. Dacă s-ar fi spus, am fi fost în pericol să intrăm în conflict cu versetul 2:15. Este adevărat că trebuie să fim caracterizaţi de dragoste pentru oameni în general, cum arată Romani 13:8-10, dar ce se spune aici este că îi iubim pe fraţi, adică pe toţi cei care sunt născuţi din Dumnezeu. Dragostea este chiar viaţa familiei lui Dumnezeu.
Cum trecem de la moarte la viaţă? Ne este dat un răspuns la această întrebare în Ioan 5:24. Auzind cuvântul lui Hristos şi crezând în Cel care L-a trimis. În pasajul care este înaintea noastră, răspunsul este evident: fiind născuţi din Dumnezeu – contextul face să îl vedem. Asociind cele două pasaje, obţinem pe de o parte ceea ce am putea numi partea noastră în această privinţă, şi pe de altă parte, partea lui Dumnezeu. A hotărî precis cum se combină cele două părţi, divinul şi omenescul, ne depăşeşte. Modul exact prin care divinul şi omenescul sunt reunite ne depăşeşte întotdeauna prin forţa împrejurărilor, fie că este în Hristos Însuşi, sau în Sfânta Scriptură sau oriunde altundeva.
Dar rămâne faptul că am trecut din moarte la viaţă, şi dovada este că îi iubim pe fraţi, pentru că dragostea este practic chiar viaţa familiei, cum este cea a Tatălui Însuşi. Ceea ce spune aici apostolul Ioan sprijină declaraţiile despre dragoste ale apostolului Pavel la începutul capitolului 1. Corinteni 13. El ne spune că dacă cineva dintre noi nu-l iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte, în ciuda aparenţelor. Pavel ne spune că, în ciuda a tot ce părem să avem, dacă nu avem dragoste nu suntem nimic – nu contăm pur şi simplu deloc în socotelile lui Dumnezeu.
1. Ioan 3:15. Versetul 15 stabileşte cazul şi mai tare. Nu putem fi neutri în acest domeniu. Dacă nu-l iubim pe fratele nostru, îl urâm; şi cel care urăşte, este în mod potenţial un ucigaş. Cain a fost efectiv unul, dar în Matei 5:21-22, Domnul Isus pune accentul nu pe faptă, ci pe mânia şi ura care împing la faptă; este ceea ce face şi pasajul nostru. Cel care este stăpânit de un duh de ură, este stăpânit de duhul crimei, şi o asemenea persoană nu poate avea viaţa eternă. Cum am văzut, viaţa eternă este a noastră ca locuind „în Fiul şi în Tatăl” (1. Ioan 2:24). Rămânând în El, viaţa eternă rămâne în noi, şi natura esenţială a acestei vieţi este dragostea.
1. Ioan 3:16a. Dar deşi dragostea este simpla respiraţie a vieţii pe care o avem, nici unul dintre noi nu o are ca şi cum am fi fiecare o mică fântână autonomă. Manifestarea subiectivă a dragostei în noi nu poate fi niciodată detaşată de arătarea sa obiectivă în Dumnezeu. De aceea avem întotdeauna nevoie să privim în afara noastră, dacă vrem cu adevărat să percepem dragostea cum este cu adevărat ea însăşi. „Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Şi-a dat viaţa pentru noi”. Era manifestarea supremă a dragostei adevărate.
Dacă dorim să simţim dragostea într-o manieră adecvată, trebuie să medităm foarte adânc la toată virtutea şi excelenţa şi gloria cuprinse în acest cuvânt: „EL”, şi apoi să contemplăm păcatul, nefericirea şi mizeria care ne caracterizau pe „noi”. Este foarte important să o facem, pentru că este singurul mijloc de a putea face faţă obligaţiei care este în grija noastră. El a arătat dragoste dându-şi viaţa pentru noi. Ca roade ale acestei lucrări, trăim în viaţa Lui care este o viaţă de dragoste. Aceasta împlineşte un cerc de toată frumuseţea: El ne-a iubit; Şi-a dat viaţa pentru noi; noi trăim viaţa Lui; iubim.
1. Ioan 3:16b. Să trecem acum la obligaţia: „noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1. Ioan 3:16). Dragostea ar trebui să ne ducă până acolo. Priscila şi Acuila merseseră până acolo pentru Pavel, pentru că, pentru viaţa lui, „şi-au pus capul” (Romani 16:4). Ar fi făcut-o pentru un credincios foarte umil şi cu totul oarecare, ne întrebăm? Cu siguranţă, pentru că sunt puşi în fruntea lungii liste de creştini demni de a fi salutaţi în Romani 16. În orice caz, până acolo merge dragostea de natură divină.
Dacă dragostea merge până acolo, va merge până la orice punct dincoace. Sunt multe feluri în care copilul lui Dumnezeu îşi poate pune viaţa la dispoziţia fraţilor fără ca aceasta să implice moartea, sau chiar fără să considere deloc aceasta. Casa lui Ştefana, de exemplu (despre care este vorba în 1. Corinteni 16:15) se dedicase slujirii sfinţilor. Dacă nu-şi dădeau viaţa pentru fraţi, cel puţin şi-o consacrau slujirii lor. Îi slujeau lui Hristos în mădularele Lui, şi foloseau dragostea în mod foarte practic.
1. Ioan 3:17. Dragostea lui Dumnezeu rămâne în ei, şi trebuie să rămână în noi după cum arată versetul 17. Dacă aşa stau lucrurile, ea trebuie neapărat să se reverse peste copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de ceea ce I-am putea oferi. Vitele pe mii de dealuri sunt ale Lui (Psalmul 50:10), dacă ar avea nevoie. Copiii lui Dumnezeu sunt cei care au întristări şi nevoi în această lume. Maniera practică de a ne arăta dragostea faţă de Dumnezeu, este de a îngriji de copiii Săi dacă îi vedem în nevoie. Dacă avem averea lumii şi refuzăm compasiunea faţă de fratele nostru în nevoie pentru a profita singuri de bunurile noastre, este foarte sigur că dragostea lui Dumnezeu nu rămâne în noi.
Ajunşi în acest punct, se subliniază acest cuvânt caracteristic al acestei epistole: a rămâne. Este important a-l nota pentru a urma mai bine continuitatea gândirii apostolului. Pentru că tratează despre ce este fundamental şi esenţial în viaţa divină şi în natura divină, este inevitabil să vorbească despre lucruri care rămân.
1. Ioan 3:18-19. Versetul 18 nu este adresat copilaşilor, ci tuturor copiilor lui Dumnezeu independent de nivelul lor spiritual. Să ne amintim întotdeauna că dragostea nu este un simplu sentiment, nici o problemă de cuvinte rostite cu buzele. Este o problemă de acţiune şi realitate. Dragostea pe care am văzut-o în versetul 16 nu există doar în cuvinte, ci se manifestă într-un act de virtute supremă. Dragostea lui Dumnezeu rămâne în El, şi El Şi-a dat viaţa pentru noi. Dacă dragostea lui Dumnezeu rămâne în noi, ne vom exprima dragostea faţă de fratele nostru în acţiune şi în faptă, mai degrabă decât numai în cuvinte.
Dacă iubim astfel ÎN adevăr, va fi arătat că suntem DIN adevăr, şi de aceea adevărul se exprimă în acţiunile noastre; şi nu numai ceilalţi vor fi încredinţaţi că suntem din adevăr, ci vom câştiga asigurarea pentru propriile noastre inimi şi înaintea lui Dumnezeu. Un om poate cumpăra un măr de un anumit tip, şi pentru a fi asigurat, primeşte un certificat semnat de horticultorul care a cultivat pomul. Este bine, dar o eroare este totuşi posibilă. Dacă, la vremea roadelor, omul adună din acest pom mere de acelaşi tip, atunci are cea mai mare asigurare posibilă. Când dragostea şi adevărul lui Dumnezeu aduc rod în viaţa şi faptele noastre, inimile noastre pot într-adevăr să fie asigurate.
1. Ioan 3:20. „Vai! Nu sunt deloc desăvârşit; acest rod de dorit a lipsit deseori în mine” – aşa s-ar exprima mulţi dintre noi. Şi apostolul anticipează aceasta tocmai în versetul următor. Ţinând seama de aceasta, inimile noastre ne condamnă. Cât de solemn este atunci faptul că „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate” (1. Ioan 3:20). Este solemn şi totuşi foarte binecuvântat; pentru că vedeţi cum acest mare fapt a lucrat în inima lui Simon Petru, conform relatării din Ioan 21:17.
Petru, care se lăudase cu atâta convingere de dragostea lui pentru Domnul, a eşuat în mod lamentabil, fără să o arate în faptele lui. În loc de aceasta, L-a tăgăduit de trei ori cu jurământ şi blesteme. Domnul îl întreabă acum în trei rânduri asupra acestei chestiuni, sondându-i astfel conştiinţa. În loc de a avea asigurarea, inima lui Petru îl condamnă, deşi ştia în adâncul inimii lui că Îl iubea cu adevărat pe Domnul. Dacă Petru avea o anume conştiinţă a greşelii sale, Domnul care ştia toate îi vedea profunzimea şi mai bine decât Petru. Dar cu toate acestea, tocmai pentru că vedea totul, ştia că, în ciuda tăgăduirii lui, exista la el o dragoste autentică. Petru spune deci: „Doamne, Tu ştii toate: Tu cunoşti că Te iubesc” (Ioan 21:17). Era fericit să se sprijine pe faptul că „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate.” De-ar putea fi aceasta partea noastră, într-o situaţie asemănătoare.
1. Ioan 3:21. Pe de altă parte apar împrejurări când, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, inima noastră nu ne condamnă; împrejurări în care viaţa şi dragostea şi adevărul lui Dumnezeu au putere în sufletele noastre şi s-au exprimat în practică. Atunci avem încredere şi îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Avem libertate în prezenţa Sa. Putem să-I facem cereri cu asigurarea că răspunde şi că vom primi la vremea Sa ceea ce am cerut.
1. Ioan 3:22. Expresia „orice cerem” din versetul 22 ne prezintă un cec în alb, cu libertatea de a-l completa. Dar acest „noi” căruia îi este prezentat acest cec, este limitat de ceea ce urmează şi de ceea ce precede. Sunt cei a căror inimă nu îi condamnă, cei care păzesc porunca Sa şi care fac lucrurile care Îi plac. Unor asemenea persoane li se pot încredinţa cecuri în alb. Sunt creştinii care iubesc în acţiune şi nu numai în cuvinte; sunt marcaţi de această ascultare care place atât lui Dumnezeu. Cel care este caracterizat de dragoste şi ascultare va avea gândurile şi dorinţele în armonie cu cele ale lui Dumnezeu astfel încât va cere după voia Lui, şi va primi în consecinţă lucrurile pe care le doreşte.
Păzim poruncile Lui; dar se desprinde în mod special o poruncă care se împarte în două aspecte principale – credinţa şi dragostea. Trebuie să credem în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi apoi să ne iubim unul pe altul, aşa cum El a poruncit ucenicilor Săi, în special în Ioan 13:34-35. Recunoaştem aici cele două lucruri atât de des menţionate împreună în epistole. Pavel nu fusese la Colose, dar aducea mulţumiri lui Dumnezeu în privinţa lor „după ce am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi pentru toţi sfinţii” (Coloseni 1:4). Aceste două lucruri familiare sunt dovada unei convertiri adevărate, dovada unei lucrări autentice a lui Dumnezeu.
Ceea ce nu ne este poate atât de familiar, este că atât credinţa cât şi dragostea sunt tratate amândouă ca o poruncă. Merită să remarcăm că, dintre toţi apostolii, Ioan este cel care a scris cel mai mult creştinilor despre poruncile care ne-au fost date. El scria când ceilalţi apostoli fuseseră deja alungaţi, şi când tendinţa de a transforma harul în desfrâu începea să se accentueze; noi credem că acesta este motivul acestei insistenţe deosebite. Nu sunt porunci legale de împlinit pentru a stabili dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu; dar cu toate acestea sunt porunci. Ceea ce ne declară Ioan în această epistolă este ca să putem fi introduşi în comuniunea cu Dumnezeu. Dacă intrăm în această comuniune, descoperim repede poruncile, şi nu este nimic incompatibil între ele. Ele sunt în acord deplin, deoarece comuniunea nu este gustată şi menţinută decât în ascultarea de porunci.
1. Ioan 3:24. Lucrul acesta se subliniază în versetul 24; în acest verset, cel care rămâne în El, este sfântul care umblă în ascultare. La sfârşitul capitolului 2, copiii – adică toată familia lui Dumnezeu – erau îndemnaţi să rămână în El, pentru că aceasta este calea unei vieţi creştine adevărate şi roditoare. Cele două lucruri merg împreună, acţionând iar şi iar unul asupra celuilalt. Cel care rămâne în El ascultă, dar este la fel de adevărat că cel care ascultă rămâne în El.
Dar ascultarea conduce la faptul că El rămâne în noi, cât şi la faptul că noi rămânem în El. Dacă rămânem în El, vom scoate în mod inevitabil din El toate izvoarele proaspete ale vieţii noastre spirituale, şi, pe măsură ce viaţa noastră practică se trage din a Lui, viaţa Lui va fi arătată în noi şi se va vedea că El rămâne în noi. Credem că Ioan scrie aici în principiu ceea ce Pavel enunţă ca propria sa experienţă, în Galateni 2:20. Pentru că trăia „prin credinţă… în Fiul lui Dumnezeu” putea spune: „Hristos trăieşte în mine”.
Prin Duhul care ne-a fost dat, ştim că Hristos rămâne în noi. Duhul este energia vieţii noi pe care o avem în Hristos, şi alte pasaje ne arată că El este „Duhul lui Hristos”. Alţi oameni pot să ştie că Hristos rămâne în noi observând cel puţin ceva din caracterul Lui arătat în noi. O ştim prin Duhul Său care ne-a fost dat.
S-a făcut aluzie la Duhul Sfânt în capitolul 2 ca fiind ungerea, dând astfel chiar şi copilaşilor capacitatea de a cunoaşte adevărul; dar acum ne gândim la El ca la Duhul prin care Hristos rămâne în noi pentru ca să-L putem arăta aici jos. El a locuit aici jos şi pentru a da glas Cuvântului lui Dumnezeu. A făcut-o de la început prin intermediul apostolilor şi al profeţilor pe care i-a inspirat. El este puterea prin care Cuvântul lui Dumnezeu este dat, precum şi puterea prin care este primit.
Acest lucru le oferă antihriştilor un punct de atac. Aceşti antihrişti de la început sunt cunoscuţi ca gnostici, un cuvânt care înseamnă: „cei care ştiu”. Şi ei vorbeau prin puterea unui duh. Pretindeau că ştiu, şi îşi stabileau ideile în opoziţie cu ceea ce fusese revelat de apostoli. Din această cauză apostolul se îndepărtează puţin de tema lui principală în primele versete din capitolul 4.
Digresiunea era importantă în acea epocă, şi nu este mai puţin importantă în zilele noastre, aşa cum vom vedea.
Capitolul 4
F. B. Hole
1. Ioan 4:1-6– Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. 3 criterii de deosebire
1. Ioan 4:1-3. Printre vicleniile diavolului, imitaţia ocupă un loc de prim ordin. În Vechiul Testament de exemplu, când Dumnezeu a lucrat cu putere prin Moise în prezenţa lui Faraon, vrăjitorii egipteni au imitat atât cât au putut ceea ce făcuse Moise, pentru a neutraliza impresia făcută asupra duhului lui Faraon. Regăsim aceasta în vremea orânduirii templului de la Ierusalim cu ceremoniile sale pentru slujba divină: Ieroboam a întors cu uşurinţă zece seminţii de la adevăr, punând în loc o religie falsă la Betel şi Dan. Primele versete din capitolul 4 arată că Satan şi-a început imitaţiile înşelătoare imediat după ce credinţa a fost transmisă sfinţilor prin apostolii aleşi de Dumnezeu.
Apostolul Ioan, ultimul dintre apostoli, a trăit destul de mult pentru a vedea mulţi profeţi falşi care ieşiseră deja în lume (1. Ioan 4:1). Apostolii fuseseră în mod vădit animaţi şi susţinuţi de Duhul Sfânt pentru a transmite Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, fie în scris, fie oral. Nu a fost nevoie să se aştepte mult timp ca să se ridice alţi oameni. De asemenea ei vorbeau prin puterea unui duh, şi rosteau deci cuvinte inspirate.
Dar ce spuneau era foarte diferit de ce învăţaseră apostolii, deşi pretindeau că învăţăturile lor nu erau decât o îmbunătăţire şi o extensie. Toate acestea aveau un aer mai degrabă atrăgător şi, deci, seducător. Dar era adevărul? Cum putea fi pus la încercare?
Am făcut deja remarca despre felul în care, în această epistolă, orice pretenţie este testată, şi este evident, cu cât ne aflăm mai mult în prezenţa unor imitaţii, cu atât mai mult este necesar să facem teste. Întrebarea este acum de cea mai mare importanţă. Cum se poate deosebi „Duhul lui Dumnezeu” şi „duhul lui Antihrist”, „duhul adevărului” şi „duhul rătăcirii”? Duhurile trebuie să fie încercate, dar prin ce criteriu?
În primul rând, testul se referă la Hristos Însuşi şi adevărul Persoanei Sale. Îl mărturiseşte duhul pe Isus Hristos, venit în carne? Dacă da, este de la Dumnezeu, dacă nu, nu este de la Dumnezeu. Este un test foarte simplu, şi dacă medităm puţin, vom vedea că este foarte profund.
Nu este corect să spunem, vorbind despre noi, că am venit în carne. Domnul spusese deja de mult timp: „Duhul Meu nu Se va lupta întotdeauna cu omul, pentru că, în adevăr, el este carne” (Geneza 6:3). Noi suntem carne. Şi chiar în afara acestei consideraţii, nu trebuie să vorbim despre noi înşine ca venind în carne, pentru că nu existam înainte, şi nu aveam nicio alegere între diferite opţiuni cu privire la felul de a veni. Pentru a face parte din rasa omenească, trebuie să fim aici jos cu trupuri de carne şi sânge. Ori pentru Isus Hristos a fost altfel. El exista în prealabil, şi ar fi putut veni în alte feluri. Şi într-adevăr, credem că în vremea Vechiului Testament El a apărut în alte feluri, de exemplu ca „Îngerul Domnului”.
Adevărul este că Isus Hristos – Această Persoană care este Fiul etern al lui Dumnezeu – a venit în carne pentru a fi un om adevărat printre noi. Învăţătorii anticreştini nu mărturiseau aceasta. Nu aveau o învăţătură sănătoasă cu privire la dumnezeirea Lui, aşa cum ne arată 1. Ioan 2:22. Nu aveau o învăţătură sănătoasă cu privire la umanitatea Sa, cum arată versetul 4:3. Istoria ne raportează că una din primele erezii care a lovit Biserica la început este cea despre care tratează Ioan aici. Este numită decetism: ei învăţau că materia fiind rea, Hristos nu ar fi putut avea un trup de carne şi sânge cu adevărat omenesc; nu putea să-l aibă decât în aparenţă, dar era în realitate o iluzie. O altă formă de rătăcire cu privire la umanitatea lui Hristos, care a tulburat de asemenea Biserica de la început, a fost când oamenii s-au ridicat ca să spună că sediul păcatului se găseşte în partea spirituală a omului, mai degrabă decât în trupul său material. Negau partea spirituală a umanităţii Sale şi puneau accentul pe realitatea cărnii Sale; aceasta a avut loc un secol sau două mai târziu, şi aici nu există nici o referinţă la acei oameni.
Isus Hristos a venit în carne, având o natură perfect sfântă, şi exista deci în El această manifestare minunată a vieţii eterne despre care vorbeşte primul verset al epistolei. A nega venirea Lui în carne înseamnă nu numai a nega posibilitatea acestei arătări clare printre noi, ci şi a nega că a existat în El plinătatea divină care trebuia să se arate. Ori acest subiect este tratat aici cu şi mai multă putere. Nu avem nevoie să aşteptăm o dezminţire deschisă, pentru că însăşi absenţa mărturisirii adevărului ajunge să trădeze duhul lui Antihrist.
1. Ioan 4:4. În versetul 4 avem contrastul între sfinţi (cuvântul folosit aici acoperă toată familia lui Dumnezeu şi nu numai copilaşii) şi falşii profeţi. Unii sunt „din Dumnezeu”, alţii sunt „din lume”. În capitolul 2 am văzut cum Tatăl şi lumea formează un contrast complet; aici găsim două familii provenite respectiv din două surse, două familii formând un contrast la fel de mare ca sursele din care au ieşit. Mai mult, în fiecare dintre ele locuieşte o putere, deşi felul de a locui este diferit, fără nicio îndoială. Există „Cel care este în voi” şi „cel care este în lume”. Copiii lui Dumnezeu au ungerea Duhului lui Dumnezeu. Cât despre lume, ea „zace în cel rău” (1. Ioan 5:19); în consecinţă cel rău este în ea.
Ce încurajare imensă de a şti că Duhul lui Dumnezeu este mai mare decât toată puterea vrăjmaşului. Acolo se află secretul minunii supravieţuirii credinţei lui Hristos. Avem cea mai puternică autoritate care a afirmat că „fiii acestei lumi sunt mai înţelepţi decât fiii luminii”. Nu suntem oameni înţelepţi dacă judecăm după criterii obişnuite, şi vai, istoria nu se termină aici: a existat multă necredincioşie. Loviturile cele mai mari şi mai dure împotriva credinţei au fost date de cei care au mărturisit-o. Totuşi credinţa a supravieţuit tuturor loviturilor date de credincioşii necinstiţi, ca şi tuturor loviturilor aduse de cei răi împotriva credincioşilor fideli; credinţa a supravieţuit din cauza Duhului Sfânt care locuieşte în credincioşi. Accentul este pus aici pe faptul că prin El învingem învăţăturile amăgitoare ale antihriştilor. În capitolul 2 am văzut că suntem biruitori prin Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în noi. Dar bineînţeles el nu rămâne în noi decât dacă suntem conduşi de Duhul lui Dumnezeu. Duhul şi Cuvântul merg împreună.
1. Ioan 4:5. Primele patru cuvinte din versetul 5: „Ei sunt din lume” sunt în contrast complet nu numai cu ceea ce precede: „Voi sunteţi din Dumnezeu”, dar şi cu ceea ce urmează: „Noi suntem din Dumnezeu”. „Noi” îi desemnează evident aici pe apostolii şi profeţii Noului Testament prin intermediul cărora Cuvântul a ajuns la noi, deoarece contrastul rezidă în ceea ce a fost spus de unii şi de ceilalţi. Cei care sunt din lume vorbesc după principiile lumii; lumea este cea care caracterizează originea şi totodată vorbele lor. Cei care sunt din Dumnezeu vorbesc ca fiind din Dumnezeu.
Acest fapt ne prezintă un alt criteriu prin care putem testa învăţăturile care ajung la noi. Învăţăturile false sunt „din lume”, pentru că izvorăsc din principii lumeşti şi poartă amprenta lumii. Rezultă de aici că oamenii acestei lumi găsesc plăcere în ele, le înţeleg şi le primesc. Sunt flataţi şi întăriţi în mondenitatea lor, în loc să fie tulburaţi şi deranjaţi de ele.
Învăţătura apostolilor era de cu totul alt gen. Ei vorbeau de Dumnezeu şi din partea lui Dumnezeu, şi puterea şi autoritatea declaraţiilor lor erau imediat recunoscute de cei care erau din Dumnezeu şi care cunoşteau pe Dumnezeu, în timp ce cei care nu erau din Dumnezeu nu îi ascultau.
1. Ioan 4:6. Aici avem un al treilea criteriu. Cei care vin la noi ca învăţători ai adevărului acceptă autoritatea apostolilor, sau nu? Dacă nu îi „ascultă”, putem considera fără risc că nu sunt din Dumnezeu.
Se poate observa că acest test este acelaşi despre care Domnul afirma că I se aplică Lui Însuşi, în Ioan 10:27, „Oile Mele aud glasul Meu”, în timp ce cei care nu erau oile Lui nu credeau. Când Domnul era pe pământ, cei care erau din Dumnezeu se caracterizau prin faptul că Îl ascultau cu urechea credinţei. Când apostolii erau aici pe pământ, cei care erau din Dumnezeu se caracterizau prin faptul că îi ascultau cu urechea credinţei. Şi acum că ei nu mai sunt, avem scrierile lor, aceste scrieri apostolice, Scriptura inspirată, şi cei care sunt din Dumnezeu sunt caracterizaţi de faptul că le ascultă cu urechea credinţei. Modul de comunicare poate fi diferit, dar ceea ce este comunicat are aceeaşi autoritate în toate cazurile. Un rege al pământului poate vorbi în persoană, sau prin gura unui ministru acreditat cum se cuvine, sau îşi poate aşterne mesajul în scris: există diferenţe cu privire la modul de transmitere, dar niciuna cu privire la autoritatea mesajului.
Este bine să fim pe deplin clari asupra acestui punct, pentru că în zilele noastre nu lipsesc oameni care să-i discrediteze pe apostoli şi scrierile lor inspirate, prin chemarea lor amăgitoare: „Să revenim la Hristos”. Ei încep prin a spune că trebuie să citeze doar din cuvintele Lui directe, pentru că ele sunt cele care au autoritate deplină; dar nu rămân mult timp la aceasta. Nu există o bază solidă pentru o asemenea poziţie, pentru că toate cuvintele Domnului au fost raportate prin scrierile apostolilor sau profeţilor. De aceea ei ajung repede la poziţia de a nu asculta decât atât cât vor din învăţăturile care ne-au fost date. Prin urmare, ei sfârşesc prin a crede în propria lor putere de discriminare şi de selecţie, adică în ei înşişi. Cât de banală şi extrem de stupidă este toată această necredinţă modernă pompoasă, atunci când este supusă unei analize minore!
Să fim cu adevărat recunoscători că Dumnezeu a dominat înălţarea acestor erezii de la început dându-ne aceste teste simple, care sunt la fel de valide astăzi ca în ziua în care au fost date. În felul acesta putem, într-adevăr, să deosebim duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Dacă rămânem înţelepţi când ne găsim confruntaţi cu învăţături îndoielnice, vom aplica îndată aceste teste, în loc să ne bazăm pe propria noastră inteligenţă.
1. Ioan 4:7. Începând cu versetul 7, revenim la firul principal al gândurilor apostolului. Din când în când sunt necesare nişte devieri pentru a fi puşi în gardă împotriva răului, dar noi suntem preocupaţi în special cu este ce este bun şi de la Dumnezeu. Dragostea este de la Dumnezeu şi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, trebuie înainte de toate să ne iubim unii pe alţii. Prin aceasta arătăm natura divină şi punem în evidenţă faptul că suntem născuţi din Dumnezeu şi că Îl cunoaştem. Cel care este născut din Dumnezeu iubeşte în chip divin. Cel care iubeşte în chip divin este cu siguranţă născut din Dumnezeu. Aceste două afirmaţii sunt adevărate; singura diferenţă este că în prima se acţionează de la sursă către exterior, iar în a doua, din exterior către sursă.
1. Ioan 4:8. Pe de altă parte, cine nu iubeşte în chip divin nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, pentru simplul motiv că Dumnezeu este dragoste. La începutul epistolei am auzit că Dumnezeu este lumină. Acest fapt stă la baza a tot ce a fost arătat în Hristos. În capitolul nostru avem de două ori acelaşi lucru, şi anume că Dumnezeu este dragoste. În aparenţă s-ar părea că există un conflict între cele două. Păcatul a fost introdus de diavol ca un conflict între lumină şi dragostea lui Dumnezeu. Toată Scriptura poate fi considerată ca un răspuns al lui Dumnezeu la această provocare – istoria felului minunat în care lumina şi dragostea merg împreună în mod armonios pentru gloria Sa şi binecuvântarea noastră.
1. Ioan 4:9-10. Dumnezeu este dragoste. Aceasta înseamnă efectiv o declaraţie dogmatică; şi dacă oamenii caută confirmarea acestei dogme în lumea păcătoasă şi în dezordinea care îi înconjoară, n-o vor găsi. Trebuie să privim în direcţia cea bună. A existat o arătare deplină a dragostei lui Dumnezeu dar numai într-o direcţie, după cum ne spun clar versetele 9 şi 10. Trimiterea Fiului, şi tot ce a implicat aceasta, a arătat-o deplin. Fiul a fost trimis în lume, acolo unde noi zăceam, morţi din punct de vedere spiritual, sub povara păcatelor noastre. El a venit ca noi să trăim prin El, şi în acest scop a făcut ispăşirea păcatelor noastre. Scopul era viaţa, dar pentru ca noi să trăim, ispăşirea era o necesitate.
Viaţa şi ispăşirea – două lucruri imense! Imediat după convertire, gândurile noastre sunt preocupate mai ales cu ispăşirea. Am fost convinşi de păcatele noastre şi ştim cât de multă nevoie am avut de iertare; şi cât de mare a fost uşurarea noastră când am descoperit ispăşirea împlinită de Fiul, care a fost trimis în lume ca un dar al dragostei lui Dumnezeu! Acum începem să realizăm că ispăşirea ne-a deschis uşa vieţii, iar planul lui Dumnezeu este să trăim prin Cel pe care ni L-a trimis.
Acest fapt important este enunţat aici într-un mod foarte general: trăim prin El, pentru că El a făcut lucrul acesta posibil. În capitolul următor, vom vedea că viaţa pe care o avem este în El: avem viaţă fiindcă suntem în El. În Galateni 2:20vedem că, în mod practic, viaţa noastră este prin El, pentru că El este Obiectul ei. În 1. Tesaloniceni 5:10aflăm că viaţa noastră va fi cu El pentru totdeauna. Putem într-adevăr să fim plini de laudă şi de recunoştinţă pentru că El a venit în lume ca noi să trăim prin El; în special când privim cu atenţie la tot ce a însemnat venirea Lui pentru El şi totodată pentru Dumnezeu, care L-a trimis. Aceasta era cu adevărat dragostea!
1. Ioan 4:11. Această dragoste minunată ne impune o obligaţie: „suntem datori”. Nu ar trebui să iubim, nu iubim efectiv, ci suntem datori să ne iubim unii pe alţii, fiindcă am fost iubiţi noi înşine cu o dragoste atât de mare. Să nu sustragem de la gândul obligaţiei. Nu este o obligaţie legală, ceva necesar pentru a stabili poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu. Este o obligaţie bazată pe har şi pe natura care este a noastră ca născuţi din Dumnezeu. Ca şi copii ai lui Dumnezeu, este natura noastră să iubim, dar aceasta nu schimbă faptul că avem această datorie.
1. Ioan 4:12. Aşa cum spune versetul 12, suntem datori să ne iubim fiindcă astfel este împlinită [făcută desăvârşită] dragostea lui Dumnezeu în noi. Dragostea a fost turnată peste noi, şi scopul ei este atins în mod desăvârşit atunci când se revarsă prin fiecare sfânt către toţi ceilalţi. Atunci Dumnezeu rămâne cu adevărat în noi – pentru că El este dragoste – şi reflectarea Lui poate fi văzută în copiii Săi. Acest verset trebuie să fie comparat cu Ioan 1:18. Cele două versete încep în acelaşi fel. În Evanghelie, Dumnezeu este făcut cunoscut în Fiul. În epistolă, trebuie să fie văzut ca rămânând în copiii Săi. Este ceea ce implică acest verset cu claritate.
1. Ioan 4:13. Dacă Dumnezeu rămâne în noi va fi cu siguranţă văzut în noi, însă noi cunoaştem că El rămâne în noi, prin Duhul pe care ni L-a dat. Comparaţi versetul 13 cu versetul din 1. Ioan 3:24. Acolo este vorba de faptul că El rămâne în noi, în timp ce aici este vorba de faptul că noi rămânem în El şi El în noi. Dar în ambele cazuri, noi cunoaştem aceste două realităţi prin Duhul pe care ni L-a dat. Fiind născuţi din El, avem natura Lui, care este dragoste; dar mai mult decât aceasta, El ne-a dat din Duhul Lui; şi prin această ungere ştim că rămânem în El şi El în noi.
1. Ioan 4:14– Sumar intermediar. Mai mult decât atât, Duhul este puterea care mărturiseşte, şi versetul 14 pune înaintea noastră mărturia caracteristică a copiilor lui Dumnezeu. Din nou, „noi” din acest verset pot să fie în primul rând apostolii. Îl văzuseră ca Mântuitor al lumii într-un mod în care noi nu L-am văzut. Dar într-un sens secundar, noi toţi putem să fim incluşi aici. Ştim că Tatăl L-a trimis pe Fiul exact pentru aceasta. S-a remarcat adesea că Evanghelia după Ioan ne conduce gândurile departe de toate limitările iudeilor şi ne aţinteşte privirea asupra planurilor complexe legate de lumea întreagă.
De exemplu, în Ioan 1, El nu este anunţat ca Eliberatorul lui Israel, ci ca „Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). În Ioan 4samaritenii Îl ascultă ei înşişi şi descoperă că El este Hristosul, Mântuitorul lumii. Ori, ce au descoperit ei, am descoperit şi toţi cu toţii, şi după ce am făcut această descoperire, a devenit subiectul mărturiei noastre.
Cât de minunată este înlănţuirea a ceea ce tocmai am privit cu luare aminte! Dumnezeu este dragoste. Dragostea Lui a fost arătată prin faptul că L-a trimis pe Fiului Său. Noi trăim prin El. Duhul ne este dat. Rămânem în Dumnezeu. Dumnezeu rămâne în noi. Ne iubim unii pe alţii. Dumnezeu este nevăzut, iar noi Îl reflectăm înaintea oamenilor. Aducem mărturie oamenilor că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. Totul depinde de dragoste – dragostea divină – care ne-a fost revelată şi care lucrează acum în noi.
Şi cu cât dragostea lucrează mai mult în noi, cu atât mărturia pe care o aducem despre Mântuitorul lumii va fi mai eficientă.
1. Ioan 4:15-16. Când Ioan îşi scria epistola, fiecare ştia că un Om – Isus din Nazaret – venise în lume şi murise pe cruce. Nu era nevoie să mărturisească în mod deosebit despre acest subiect. Mărturia care trebuia adusă era cu privire la adevărul despre Cine era El cu adevărat, şi ce venise să facă. De aceea declarăm că El era Fiul, trimis de Tatăl, pentru mântuirea lumii. Toţi cei care primesc mărturia creştină cred în Isus ca Fiul lui Dumnezeu şi Îl mărturisesc ca atare. Iar pentru oricine Îl mărturiseşte astfel, „Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu”.
Am remarcat mai înainte că această epistolă este caracterizată de cuvântul „a rămâne”. În capitolul 2 avem patru referinţe despre faptul că rămânem în El (1. Ioan 2:6,24,27,28); a cincea referinţă se găseşte în 1. Ioan 3:6iar a şasea în 1. Ioan 3:24. Dar în această a şasea referinţă este introdus faptul corespondent că El rămâne în noi: „prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, [şi anume] prin Duhul pe care ni L-a dat”.
În capitolul 4, ne este pus înainte acest al doilea gând, faptul că El rămâne în noi (1. Ioan 4:12,13,15,16). Acest lucru nu este separat de faptul că noi rămânem în El, însă, evident, acesta este adevărul care este accentuat acum. Ordinea observată este clară şi instructivă: trebuie să fim mai întâi întemeiaţi în faptul că rămânem în El şi apoi, decurgând din aceasta, El rămâne în noi. În aceste patru versete, faptul că El rămâne în noi este pus în legătură cu: 1) dragostea noastră unul pe altul; 2) darul Duhului Său pentru noi; 3) mărturisirea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu; 4) rămânerea noastră în dragoste, Dumnezeu Însuşi fiind dragoste. El rămâne în noi pentru ca dragostea Lui, caracterul Lui şi adevărul Lui, să fie arătate prin noi.
Observăm în treacăt cum toate acestea sunt o paralelă la învăţătura apostolului Pavel. În primele capitole ale Epistolei către Efeseni, găsim că totul este caracterizat de „în Hristos”. Noi suntem în El. În Epistola către Coloseni, tema este „Hristos în voi”. Suntem în Hristos pentru ca Hristos să fie în noi. Există cu toate acestea o diferenţă: la Pavel este mai mult vorba de poziţia şi statutul nostru; la Ioan, este mai degrabă o chestiune de viaţă şi natură.
Un alt lucru demn de remarcat în epistola noastră este că, atunci când este vorba de a rămâne în El, „El” se referă atât la Hristos, cât şi la Dumnezeu. De exemplu, în 1. Ioan 2:6,28; 3:6, „El” se referă în mod clar la Hristos; în 1. Ioan 3:24; 4:13,15,16, se referă la Dumnezeu. În 1. Ioan 2:24, este vorba de a rămâne „în Fiul şi în Tatăl”; în 1. Ioan 2:27este dificil de spus pe cine are în vedere. Cu siguranţă, toată discuţia legată de acest subiect vrea să ne înveţe că Fiul este cu adevărat una cu Tatăl, astfel încât noi nu putem fi în Fiul fără să fim în Tatăl, şi putem să fim în Tatăl doar dacă suntem în Fiul. Acesta este motivul pentru care este menţionat mai întâi Fiul în 1. Ioan 2:24.
Dar în versetul 16, este vorba de Dumnezeu. Rămânem în El, şi El va rămâne în noi. În Epistola către Coloseni suntem văzuţi ca trupul lui Hristos, şi El trebuie să fie arătat în noi. Aici suntem copiii lui Dumnezeu, alcătuind familia Sa, primind de la El viaţa şi natura, şi astfel El, care este Tatăl, va rămâne în noi şi va fi manifestat. Dumnezeu este dragoste, şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeul care este dragoste va fi văzut rămânând în el.
Ce minunat este să rămâi în dragoste! Orice vas care este scufundat într-un ocean şi care rămâne acolo, va fi plin de ocean: în acelaşi fel şi copilul lui Dumnezeu, când este scufundat în dragostea lui Dumnezeu, este umplut de ea. De aceasta avem nevoie pentru ca mărturia noastră despre faptul că Tatăl L-a trimis pe Fiul, să fie eficientă. Este necesar şi bine să mărturisim cu cuvintele noastre; dar atunci când, pe lângă aceasta, Dumnezeu, în plinătatea dragostei Lui, este văzut rămânând în copiii Săi, atunci mărturia va fi cu siguranţă eficientă. Un creştin plin de dragostea lui Dumnezeu exercită o putere care, deşi inconştientă, este cea mai eficientă.
1. Ioan 4:17. În versetul 17 este vorba de „dragostea cu noi”. Dragostea a fost împlinită [făcută desăvârşită] cu noi, adică dragostea lui Dumnezeu în ce ne priveşte a fost adusă la scopul ei final şi la apogeul ei. Şi a fost împlinită [făcută desăvârşită] „în aceasta”, referindu-se, fără nicio îndoială, la ceea ce a fost spus mai imediat. Cel care rămâne în Dumnezeu pentru că rămâne în dragoste, şi în care, prin urmare, rămâne Dumnezeu, acela trebuie neapărat să aibă toată îndrăzneala în ziua judecăţii. Va avea într-adevăr îndrăzneală cu privire la ziua judecăţii înainte să vină judecata, adică deja în momentul prezent.
Este un lucru extrem de minunat faptul că dragostea lui Dumnezeu ar străluci vreodată peste noi: însă noi să locuim în ea, astfel încât Dumnezeu, care este dragoste, să rămână în noi, aceasta ne duce cu adevărat la apogeul situaţiei. Aceasta înseamnă că „aşa cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta”. Această frază scurtă are o semnificaţie foarte profundă. Ea este perfect adevărată dacă o citim în legătură cu poziţia şi acceptarea noastră înaintea lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este decât o aplicaţie, şi nu interpretarea din context. Când Fiul a devenit carne, atunci a fost revelat Omul desăvârşit, care locuia în Dumnezeu şi în care locuia Dumnezeu, atât în timpul şederii Lui aici jos cât şi în gloria Sa din cer. Şi din nou trebuie să spunem: „ceea ce este adevărat în El şi în voi” (1. Ioan 2:8). Aici sunt copiii lui Dumnezeu, şi ei locuiesc în Dumnezeu şi Dumnezeu în ei. Ei sunt aşa cum este El, şi ei sunt aceasta încă de pe acum.
Ce minune, această culme a iubirii! Dacă înţelegem aceasta, chiar dacă foarte puţin, vom avea cu siguranţă toată îndrăzneala în ziua judecăţii. Deşi această zi reprezintă spaima Domnului pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, ea nu poate fi la fel pentru inima celui care, în momentul prezent şi în această lume, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el.
1. Ioan 4:18-19. Aceasta este ceea ce ne spune versetul 18. Într-adevăr, „în dragoste nu este frică”. Această dragoste desăvârşită din partea lui Dumnezeu – pentru că totul porneşte de la El – trebuie neapărat să alunge frica împreună cu chinul ei. Totuşi ea se găseşte la unii dintre cei care întreţin temeri, fie referitor la ziua judecăţii, fie referitor la altceva. Nu sunt împliniţi [făcuţi desăvârşiţi] în dragoste. Din partea lui Dumnezeu, dragostea a fost împlinită [făcută desăvârşită] în privinţa noastră, dar din partea noastră, se poate să nu fim împliniţi [făcuţi desăvârşiţi] în dragoste. Putem crede cu adevărat că Dumnezeu ne iubeşte, şi totuşi să nu rămânem conştienţi în dragoste, astfel încât să nu mai fie loc pentru frică în inimile noastre.
Dragostea lui Dumnezeu, pe care o cunoaştem şi de care ne bucurăm, nu numai că alungă orice frică din inimile noastre, ci produce la rândul ei dragoste. Nu avem nicio capacitate de a iubi cu această dragoste divină în afara acestui aflux al dragostei lui Dumnezeu în noi. În acest domeniu suntem ca nişte mici cisterne. El este Izvorul care nu seacă niciodată. Odată ce suntem conectaţi la acest Izvor, dragostea se poate revărsa prin noi.
1. Ioan 4:20-21. În versetul 20, Ioan ne avertizează să fim practici în acest domeniu. Un om poate zice: „Îl iubesc pe Dumnezeu” în general. Poate chiar să o zică într-un stil foarte elaborat, adresându-I-se lui Dumnezeu într-un duh de laudă, exprimând gânduri frumoase şi cuvinte mişcătoare. Dar acest lucru trebuie să fie testat; Dumnezeu este nevăzut iar unele minţi active scot cu uşurinţă gânduri frumoase şi cuvinte ieftine. Ce anume va verifica autenticitatea unei asemenea mărturisiri?
Ei bine! Există fratele pe care îl putem vedea. Dacă eu însumi sunt născut din Dumnezeu, oricine este născut din Dumnezeu este un frate pentru mine. Dumnezeul pe care nu-L pot vedea este prezentat în cel care este născut din Dumnezeu, acest frate pe care îl pot vedea. Aşadar, testul propus prin întrebarea lui Ioan este destul de provocator: „Cine nu îl iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu pe care nu L-a văzut?” Acelaşi test este prezentat într-o formă pozitivă şi dogmatică în primul verset din capitolul următor: „Oricine Îl iubeşte pe Cel care a născut, îl iubeşte şi pe cel născut din El” (1. Ioan 5:1).
Este a treia oară în această epistolă relativ scurtă, când apare în discuţie subiectul atitudinii credinciosului faţă de fratele său (vezi 1. Ioan 2:9-11; 3:10-23). Este deci evident un subiect de foarte mare importanţă. Tragem această concluzie nu numai din lungimea pasajelor care îi sunt consacrete, ci şi pentru că în 1. Ioan 4:21se vorbeşte ca despre o poruncă. Datoria de a ne iubi unii pe alţii ca fraţii nu este numai mesajul „pe care l-aţi auzit de la început” (1. Ioan 3:11), ci este „Porunca Lui [a lui Dumnezeu]… după cum [Fiul Său Isus Hristos] ne-a dat poruncă” (1. Ioan 3:23). Este porunca Domnului Isus, ratificată şi garantată de Dumnezeu. Este deci o poruncă de cea mai mare solemnitate.
Istoria tristă a bisericii arată cât de mare nevoie era de ea. Dimensiunile şi chiar ura din sânul sferei creştine au cauzat mult mai multă dezonoare asupra Numelui lui Dumnezeu şi dezastre pentru sfinţi, decât toată împotrivirea şi chiar toată persecuţia lumii exterioare. Dacă dragostea s-ar fi exercitat pe deplin în noi, nu am fi înlăturat cu dibăcie dificultăţile, ci le-am fi înfruntat într-un spirit cu totul diferit şi, în loc să fim învinşi de ele, am fi învins. De altfel, nu ni se spune în altă parte că „dragostea nu va pieri niciodată”? (1. Corinteni 13:8).
Capitolul 5
F. B. Hole
1. Ioan 5:1. Când privim cu atenţie responsabilităţile noastre în legătură cu fraţii noştri, suntem întotdeauna susceptibili să revenim la întrebarea lui Cain, atunci când în noi învinge carnea: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9). Poate că nu suntem exact păzitorul lui, dar trebuie cu siguranţă să fim ajutorul lui, într-un duh de dragoste. Riscăm astfel să revenim la o întrebare similară celei puse de învăţătorul legii în Luca 10. În dorinţa de a se îndreptăţi pe el însuşi, a întrebat: „Şi cine este aproapele meu?” (Luca 10:29). Putem întreba într-adevăr: „Şi cine este fratele meu?” Răspunsul la această întrebare ne este dat într-un mod foarte direct la începutul capitolului 5: „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu”. Astfel deci trebuie să recunoaştem ca frate al nostru pe oricine crede în Isus ca Hristosul, oricine ar fi. Nu este vorba de a-i alege pe cei care ne plac.
Mulţi dintre aceşti credincioşi care sunt născuţi din Dumnezeu, pot să nu ne placă deloc în mod natural. Prin educaţia şi prin obişnuinţă, putem să nu avem mare lucru în comun; pe lângă aceasta, se poate să nu vedem în acelaşi fel numeroase subiecte în raport cu lucrurile lui Dumnezeu. Ori tocmai aceia ne pun la încercare. Avem libertatea să fim cu totul dezinteresaţi de ei, şi să trecem pe cealaltă parte a drumului? Nu. Dacă îl iubesc pe fratele care este amabil şi drăguţ cu mine, nu fac decât ceea ce face oricine. „Dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Nu fac şi vameşii la fel?” (Matei 5:46). Dacă îl iubesc pe fratele meu pentru că este născut din Dumnezeu, chiar dacă nu este amabil şi nu îl agreez, arăt dragostea care este natura lui Dumnezeu Însuşi. Şi nimic nu este mai mare decât aceasta.
1. Ioan 5:2-3. Versetul 2 pare să concluzioneze, spunându-ne că îi iubim pe copiii lui Dumnezeu când Îl iubim pe Dumnezeu şi când umblăm în ascultare. Dragostea lui Dumnezeu ne motivează să-i iubim pe copiii Lui, şi porunca lui Dumnezeu ne impune să-i iubim. Atunci cu siguranţă, când Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui, îi iubim cu adevărat pe copiii Săi. Pe de altă parte dragostea şi ascultarea merg împreună, cum am văzut mai devreme în această epistolă, astfel încât este imposibil să-L iubim fără să fim ascultători.
Poate că am văzut un copil aparent plin de dragoste pentru mama lui: „O, mamă, te iubesc foarte mult!”, cuvinte urmate de o mulţime de alintări şi îmbrăţişări. Şi totuşi, câteva minute mai târziu, mama îi dă indicaţii care merg puţin împotriva dorinţelor copilului, şi iată o explozie de mânie şi neascultare! Privitorii cunosc valoarea care se atribuie dragostei afirmate atât de sus şi tare cu câteva minute mai înainte: nu valorează nimic. Ei bine, să ne amintim că „aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ţinem poruncile Lui” (1. Ioan 5:3).
Copilul poate să considere cererile mamei lui cam grele, pentru că îl împiedică să se joace. Dacă ne îndepărtăm pentru a merge pe căile neascultării, nu avem nici măcar o scuză, deoarece „poruncile Lui nu sunt grele”. Ceea ce ne porunceşte este în deplin acord cu dragostea, care este natura divină. Ori noi avem această natură, dacă suntem într-adevăr născuţi din Dumnezeu.
Ar fi într-adevăr greu dacă ne-ar porunci ceva total opus naturii noastre – la fel cum ar fi pentru un câine să mănânce fân sau pentru un cal să mănânce carne. Legea lui Moise punea „poveri grele şi greu de purtat”, dar era dată oamenilor în carne. Noi am primit porunci, dar am primit şi o natură nouă care îşi găseşte plăcerea în lucrurile poruncite; iar aceasta face toată diferenţa. Aceste cuvinte ale lui Ioan sunt întărite de Pavel când zice: „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (Filipeni 2:13), şi Iacov confirmă de asemenea când vorbeşte de „legea desăvârşită, aceea a libertăţii” (Iacov 1:25).
1. Ioan 5:4-5. Recunoaştem cu bucurie orice credincios adevărat ca fiind fratele nostru, pentru că este născut din Dumnezeu. Acum, în versetul 4, descoperim o altă trăsătură care îl marchează: învinge lumea. Pe lângă aceasta, victoria asupra lumii este legată de credinţa noastră. Credem că aici „credinţa” nu este doar această capacitate spirituală din noi de a vedea şi a primi adevărul, ci şi adevărul pe care îl primim, credinţa creştină. Adevărata esenţă a acestei credinţe este că Isus este Fiul lui Dumnezeu, cum ne arată versetul 5.
Sumar intermediar
Vedem acum punctul la care am ajuns. Am avut înaintea noastră cercul creştin, familia lui Dumnezeu, alcătuită din cei care sunt născuţi din Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste şi deci, cei care sunt născuţi din El împărtăşesc natura Lui şi rămân în dragostea Lui. Rămânând în El, El rămâne în ei şi ei se iubesc unii pe alţii şi astfel ţin poruncile Lui. De asemenea, ei înving lumea în loc să fie învinşi de lume. În trecerea prin această lume, familia lui Dumnezeu este despărţită de lume, şi este superioară lumii.
Secretul biruinţei este dublu. În primul rând, lucrarea divină operează în sfinţi. În al doilea rând, avem credinţa în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, care ne este prezentat ca Ţintă şi pe care trebuie să-L primim prin credinţă.
În versetul 2:14, am văzut că cei care sunt născuţi din Dumnezeu pot să-l învingă pe cel rău. În versetul 3:9, am văzut că cel care este născut din Dumnezeu „nu practică păcatul”. Aici vedem că cel care este născut din Dumnezeu învinge lumea. Deci, cu adevărat cel care este născut din Dumnezeu are victoria asigurată asupra diavolului, cărnii şi lumii.
Dar mai apare o chestiune: nu ce este împlinit în noi, ci ce este pus înaintea noastră în Evanghelia. Isus este Fiul lui Dumnezeu. El nu a fost doar cel mai mare dintre profeţi, venit pentru a introduce o nouă ordine de lucruri pe acest pământ potrivit aşteptării profeţilor. El era Fiul din sânul Tatălui, şi a făcut cunoscute lucrurile cereşti aflate cu mult mai presus şi în afara acestei lumi. Odată ce credinţa îşi însuşeşte aceasta, lumea îşi va pierde atracţia şi va putea fi lăsată deoparte ca un lucru de nimic. Cel care este născut din Dumnezeu şi care trăieşte în credinţa lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu, nu poate fi captivat de lume. Este învingătorul ei.
Bineînţeles că în toate acestea privim încă lucrurile în mod absolut. Privim lucrurile potrivit naturii lor fundamentale, eliminând pentru moment din minţile noastre orice altă consideraţie în raport cu starea noastră prezentată aici jos, care ne-ar obliga la restricţii. Este foarte important să vedem lucrurile în mod absolut, pentru că astfel suntem instruiţi în natura adevărată a lucrurilor, şi vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu. Pe de altă parte, vedem lucrurile aşa cum vor fi arătate în ziua viitoare, când Dumnezeu Îşi va fi sfârşit lucrarea în noi, pentru că „o va sfârşi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).
Dacă vorbim de starea noastră reală de astăzi, cât de departe suntem de lucrurile la care am privit! Cât de puţin rămânem în dragoste, şi prin urmare în Dumnezeu, şi Dumnezeu în noi! Să fim cinstiţi şi să recunoaştem, iar în acelaţi timp să păstrăm standardul şi să ne judecăm conform lui. Aceasta va contribui la sănătatea noastră spirituală şi la rod spiritual.
Credinţa că Isus este Fiul lui Dumnezeu este fundamentul a tot ceea ce Isus Hristos (ca personaj istoric) a fost în această lume. Nimeni nu poate să nege cu succes acest fapt. Dar cine este El? Aceasta este întrebarea. Pentru credinţa noastră, credinţa creştină, El este Fiul lui Dumnezeu.
1. Ioan 5:6. Acestea fiind stabilite, apare o altă întrebare. Cum şi în ce fel a venit? Răspunsul se găseşte în versetul 6: El „a venit prin apă şi sânge”.
Acesta este unul dintre acele enunţuri scurte, atât de frecvente în scrierile lui Ioan, având o formă foarte simplă, dar o semnificaţie foarte profundă, care oferă însă meditaţiei evlavioase o recoltă bogată de învăţătură. Aici se face clar referinţă la ce s-a întâmplat când unul dintre soldaţii romani a străpuns cu suliţa coasta lui Hristos care murise, conform relatării din Ioan 19:34. Niciun alt eveniment nu descrie acest fapt şi Ioan pune accentul pe acest lucru în mod special, atunci când spune, în relatarea sa: „Şi cel care a văzut acestea a mărturisit, şi mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi” (Ioan 19:35). Ioan îşi scria Evanghelia ca noi să credem „că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 20:31). Este atât de evident că acest episod al sângelui şi apei aduce mărturie despre faptul că EL este totodată Hristosul şi Fiul; iar aceste două lucruri sunt aduse înaintea noastră în acest pasaj.
În primul rând, apa şi sângele mărturisesc despre adevărata Lui umanitate. Fiul lui Dumnezeu a venit printre noi, în carne şi sânge, un Om adevărat şi real, nu o fantomă, nici o apariţie. Acest fapt nu a fost niciodată atât de clar stabilit ca atunci când din coasta Sa străpunsă au ieşit sânge şi apă.
Apa şi sângele au fiecare propria lor semnificaţie. Apa vorbeşte de curăţire, şi sângele de ispăşire. Putem deci adăuga că venirea lui Isus Hristos a fost caracterizată de curăţire şi ispăşire. Aceste două lucruri erau absolut necesare pentru ca oamenii să poată fi binecuvântaţi: trebuia ca ei să fie curăţiţi de întinarea în care se găseau şi păcatele lor trebuiau să fie ispăşite, ca să poată fi înfăţişaţi înaintea lui Dumnezeu. Primul aspect rezolvă problema morală, iar cealălalt problema judiciară, şi cele două sunt la fel de necesare. Nicio reînnoire morală fără curăţire judiciară, nicio curăţire judiciară fără o reînnoire morală nu erau de ajuns pentru a rezolva problema noastră.
Există aici o altă mărturie a faptului că Isus este Fiul lui Dumnezeu. El a fost într-adevăr Om adevărat, dar niciun om obişnuit nu putea să vină în puterea curăţirii şi a ispăşirii. Pentru aceasta trebuia să fie cu adevărat Fiul, care era Cuvântul Vieţii.
În Evanghelie este scris „sângele şi apa”, în epistolă este scris „apa şi sângele”. Evanghelia ne oferă ce am putea numi ordinea istorică: mai întâi nevoia noastră de iertare, apoi nevoia noastră de curăţire. Dar în epistolă se pune accentul pe ceea ce se înfăptuieşte în noi, fiind născuţi din Dumnezeu, şi pe caracteristicile sfinte şi binecuvântate ale vieţii noastre noi, o viaţă atât de sfântă în esenţă („nu poate păcătui, pentru că este născut din Dumnezeu”), fiindcă am fost atinşi de o curăţire minunată. Era deci cu totul potrivit ca apa să vină mai întâi, şi ea este asociată în gândurile noastre cu moartea lui Hristos, pentru că nu trebuie să despărţim niciodată în minţile noastre lucrarea înfăptuită în noi de lucrarea înfăptuită pentru noi.
Dar deşi apa este menţionată mai întâi, în versetul 6 se insistă asupra faptului că El nu a venit numai în puterea apei, ci „în apă şi sânge”. Venirea Lui în lume nu a fost numai pentru o curăţire morală, ci şi pentru ispăşire. Aceste cuvinte sunt deosebit de importante pentru noi astăzi, pentru că una dintre ideile favorite ale necredinţei religioase moderne este că putem abandona orice idee de ispăşire, gândindu-ne doar că Hristos a venit ca reformator, pentru a ne da tuturor un exemplu minunat şi pentru a curăţi moralitatea oamenilor prin puterea acestui exemplu. Ei susţin că El a venit numai prin apă; şi că moartea Lui, exemplu suprem de jertfire eroică de sine, trebuie să scoată duhul egoismului din inimile noastre. Iar moartea Lui, ca preţ de ispăşire cu sânge a vinei omenirii, nu o vor cu niciun preţ.
Cei care neagă sângele admiţând apa vor trebui să dea socoteală la sfârşit Duhului lui Dumnezeu a cărui mărturie o neagă. Duhul care mărturiseşte este adevărul; mărturia Lui este deci adevărată; şi ei vor fi arătaţi ca mincinoşi în ziua viitoare, dacă nu înainte. În Evanghelia, unde se relatează faptul istoric, evanghelistul este mulţumit să mărturisească el însuşi, aşa cum am văzut. Dar când scria epistola, se ridicaseră oameni care sfidau tot ce era adevărat, de aceea Ioan se retrage, dacă putem spune, ca şi canal omenesc al mărturiei în favoarea Duhului, care este Martorul divin de importanţă majoră, şi indică faptul că Cel care este adevărul a vorbit. Mărturia Lui stabileşte Cine a venit şi ce înseamnă cu adevărat venirea Lui.
1. Ioan 5:7-8. Versetul 7 spune: „Pentru că sunt trei care mărturisesc: Duhul şi apa şi sângele; şi cei trei sunt una”. Duhul lui Dumnezeu este Martorul activ în viaţă; apa şi sângele sunt martori tăcuţi, dar toţi trei converg către acelaşi punct, care ce se găseşte în versetele 11 şi 12. Versetele 9 şi 10 formează o paranteză.
1. Ioan 5:9-10– o paranteză
1. Ioan 5:9. Trebuie să conştientizăm faptul că mărturia, fie că este adusă prin Duhul, fie prin apă şi sânge, este mărturia lui DUMNEZEU şi trebuie să fie tratată ca atare. Bineînţeles că primim mărturia oamenilor; practic facem aceasta în fiecare zi din viaţa noastră. O facem în ciuda faptului că este marcată frecvent de inexactictate, chiar dacă nu există dorinţa de înşelare. Mărturia lui Dumnezeu este mult mai mare în subiectul şi în caracterul ei. Subiectul acestei mărturii este Fiul, iar caracterul este adevărul absolut. Când Fiul era pe pământ, El mărturisea despre Dumnezeu. Acum Duhul este aici, şi mărturia lui Dumnezeu este despre Fiul. Nu este aceasta cu adevărat remarcabil?
1. Ioan 5:10. Mai mult decât atât, cel care crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în sine însuşi, pentru că Duhul, care este Martorul, locuieşte în noi. Mai întâi credem, bineînţeles, mărturia Fiului lui Dumnezeu care este mărturisită către nouă, iar apoi, prin Duhul care ne-a fost dat, avem mărturia în noi. Niciun necredincios nu poate avea această mărturie înăuntrul lui, căci necrezând mărturia pe care Dumnezeu a dat-o despre Fiul Său, „L-a făcut mincinos” pe Dumnezeu. Lucrul acesta este deosebit de grav.
1. Ioan 5:11– Mărturia lui Dumnezeu. Mărturia lui Dumnezeu este cu privire la Fiul Său: în special despre faptul că Dumnezeu ne-a dat nouă, celor credincioşi, viaţa eternă, şi că această viaţă este în Fiul Său. Duhul lui Dumnezeu este martorul viu şi credincios. Apostolul Pavel vorbeşte de altfel despre Duhul ca fiind „Duhul de viaţă în Hristos Isus” (Romani 8:2). Şi despre aceasta mărturisesc apa şi sângele, numai că într-un sens mai negativ. Când vedem viaţa Fiului lui Dumnezeu adusă în moarte, în favoarea celor ale căror vieţi erau pierdute, ştim că aceasta înseamnă că nu era viaţă în ei. Din nou apostolul Pavel confirmă aceasta, spunând: „dacă Unul a murit pentru toţi, toţi deci au murit” (2. Corinteni 5:14); altfel spus: Toţi erau morţi, şi atunci Fiul lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa ca să moară. Apa şi sângele adeveresc faptul că nu este viaţă în oameni (primul Adam şi rasa lui), ci numai în Cel care Şi-a dat viaţa şi a luat-o din nou prin înviere.
1. Ioan 5:12. Mărturia este deci că această viaţă eternă este a noastră. Ea ne-a fost dată de Dumnezeu; şi ea este „în Fiul Său”. Cel care Îl are pe Fiul are viaţa, şi cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa. Întrebarea este perfect clară. Nimeni nu-L poate „avea” pe Fiul dacă Îl tăgăduieşte pe Fiul, cum era cazul acestor învăţători anticreştini. În 1. Ioan 2:22-23, am văzut că nimeni nu-L poate „avea” pe Tatăl dacă Îl tăgăduieşte pe Fiul. Aici vedem că asemenea persoane nu-L pot „avea” pe Fiul, şi în consecinţă, nu pot avea viaţa.
1. Ioan 5:13. Versetul 13 indică semnificaţia cuvântului „a avea” folosit astfel. Sensul versetului este într-adevăr: „V-am scris acestea vouă, ca să ştiţi că aveţi viaţă eternă, vouă, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu.” Ne-am fi aşteptat ca Ioan să spună: „V-am scris acestea vouă, care Îl aveţi pe Fiul”; în loc de aceasta, el inserează ceea ce implică faptul de a-L avea pe Fiul: credem „în Numele Fiului lui Dumnezeu”. Cel care crede în Fiul lui Dumnezeu Îl are pe Fiul şi are viaţa eternă; şi Ioan a fost condus să scrie acestea ca noi care credem, să o ştim.
Fără nicio îndoială, când Ioan scria acestea, avea în vedere să ajute şi să dea siguranţă credincioşilor simpli, susceptibili de a fi intimidaţi şi clătinaţi de pretenţiile orgolioase ale antihriştilor. Aceştia veneau cu filozofiile lor de avangardă şi cu noile lor cunoştinţe; şi credinciosul simplu care se ţinea de credinţa sa în „ce era la început”, era considerat de aceştia ca fiind cu totul în afara înaltei „vieţi” intelectuale de care se bucurau ei. Cu toate acestea, tocmai cel care credea în Numele Fiului lui Dumnezeu, Îl avea pe Fiul şi viaţa; şi viaţa pe care o avea era viaţa eternă, singura care contează.
Şi iată că versetul se înalţă cu toate aplicaţiile lui în favoarea credincioşilor care tremură încă şi astăzi. Prin ceea ce a scris, apostolul Ioan ne-a arătat semnele caracteristice ale vieţii; şi putem şti că viaţa este a noastră, nu numai din cauza a ceea ce a spus Dumnezeu, ci şi pentru că aceste semne ale vieţii se văd. Sentimentele minunate, la care unii se gândesc atât, nu sunt trăsătura principală a vieţii; ci dragostea şi dreptatea sunt.
1. Ioan 5:14-15. Versetul 14 pare să prezinte o schimbare de gândire abruptă şi totală. Apostolul reia firul pe care îl urmase timp de câteva versete în capitolul 3, şi pe care îl lăsase deoparte în versetul 3:22. Dacă vom compara cele două pasaje, vom vedea că schimbarea nu este atât de radicală cum pare. În capitolul 3 se punea accentul pe faptul că, dacă iubim în faptă şi în adevăr, inimile noastre vor avea siguranţă înaintea lui Dumnezeu, şi vor avea astfel îndrăzneală în rugăciuni. Aici succesiunea de gânduri pare similară. Ca rezultat al scrierii lui Ioan, avem cunoştinţa fericită – o cunoaştere conştientă – că avem viaţa eternă. Deci avem încrederea (sau îndrăzneala) în El, că „dacă cerem ceva după voia Lui ne ascultă”. Şi dacă ne ascultă, lucrurile pe care le cerem ne sunt cu siguranţă acordate.
Având viaţa, voia Lui devine a noastră. Cât de simplu şi cu bucurie putem să cerem după voia Lui! Acesta este normalul pentru cel credincios, iar rezultatul este rugăciunea ascultată. Dar vai, experienţa noastră practică este atât de des anormală – pentru că umblăm potrivit cărnii – în loc să fie normală.
1. Ioan 5:16-18. Versetul 16 implică faptul că nu suntem egoişti în rugăciunile noastre, ci suntem preocupaţi pentru alţii. Ne rugăm, mijlocind pentru fraţii noştri. Deplina libertate pe care o avem înaintea lui Dumnezeu cuprinde şi aceasta, fără să se limiteze la aspecte strict personale. Dar aceasta arată la fel de clar că, deşi avem această libertate, există anumite lucruri pe care nu putem să le cerem. Guvernarea lui Dumnezeu faţă de copiii Săi este un lucru foarte real şi El nu poate renunţa la ea la cererea noastră. Moartea despre care se vorbeşte aici este moartea trupului, aşa cum vedem de exemplu în cazul lui Anania şi Safira.
Putem cere viaţa şi, fără îndoială, orice este nevoie, pentru oricine care nu a făcut un păcat spre moarte. Orice nelegiuire [nedreptate] este păcat, aşa că se poate acoperi un câmp foarte vast. Dar dacă păcatul este spre moarte, buzele noastre sunt închise. Este posibil ca, scriind aceasta, apostolul să fi avut în minte vreun păcat anumit legat de înşelătoriile anticreştine din jur, însă el nu precizează despre ce e vorba. Ne rămâne deci să ţinem cont de acest principiu în sens general. Ştim că făţărnicia şi pretenţiile false erau păcatul spre moarte în cazul lui Anania şi că dezordinile şi lipsa de respect grosolane din timpul cinei erau păcatele spre moarte printre corinteni.
Versetele 16 şi 17 arată lucrurile în mod practic, aşa cum există între sfinţi, pentru că cel care poate să fi înfăptuit un păcat spre moarte este un „frate”. În versetul 18 revenim la aspectul absolut al lucrurilor. Cel care este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, dacă judecăm potrivit naturii celei noi. Am văzut deja aceasta mai înainte în epistolă. Pe de altă parte, lucrurile fiind aşa, cei care sunt născuţi din Dumnezeu sunt făcuţi capabili să se păzească ei înşişi pentru ca cel rău să nu-i atingă. Această ultimă remarcă susţine ideea că păcatul spre moarte despre care vorbeşte Ioan, este ceva legat de vicleniile diavolului prin intermediul învăţăturilor anticreştine. Din punct de vedere absolut, cel care este născut din Dumnezeu este la adăpost de cel rău. Din punct de vedere practic, deoarece carnea este încă în cel credincios, deşi este născut din Dumnezeu, fratele nostru poate fi amăgit de cel rău şi poate fi adus sub disciplina lui Dumnezeu, chiar până la moarte.
1. Ioan 5:19. Ajungem acum la ultimele cuvinte ale epistolei, şi concluzia se trage într-un mod remarcabil. Există anumite lucruri pe care le cunoaştem, atunci când rămânem în ce era de la început. Cunoaştem adevărata natură a celor care sunt născuţi din Dumnezeu, potrivit versetului 18. Apoi ştim că noi – care suntem adevărata familie a lui Dumnezeu – suntem din Dumnezeu; şi prin aceasta suntem total diferiţi de lumea care zace „în cel rău”. Înainte de Hristos, această diferenţă nu era atât de clară. Linia de demarcaţie era trasată atunci mai degrabă între Israel ca naţiune aparţinând lui Dumnezeu şi naţiunile (păgânii) care nu-I aparţineau lui Dumnezeu, deşi, fără îndoială, credinţa poate înţelege că nu tot Israelul era în întregime adevăratul Israel al lui Dumnezeu.
Acum linia de demarcaţie este independentă de orice consideraţie naţională. Este pur şi simplu vorba de cei care sunt născuţi din Dumnezeu şi de cei care nu sunt, independent de naţiunea căreia îi aparţin. Familia lui Dumnezeu este despărţită de lume complet şi fundamental.
1. Ioan 5:20. Mai mult, ştim din ce cauză s-au întâmplat toate acestea. Fiul lui Dumnezeu a venit. Această Persoană a venit pe scenă şi viaţa a fost arătată în El. Aici suntem aduşi înapoi la punctul de start al epistolei, având însă un detaliu suplimentar scos în relief. La început, gândurile noastre aveau să se concentreze asupra a ceea ce era pus în lumină prin venirea Sa. Dar ce ne-a fost descoperit mai departe în epistolă ne-a arătat aceasta: ca rod al venirii Lui, am primit înţelepciune să cunoaştem, să apreciem şi să răspundem Celui care a fost descoperit. E simplu de înţeles că atunci când lipseşte priceperea, cea mai desăvârşită revelaţie ar fi pentru noi în zadar.
Datorită lui Dumnezeu, avem această pricepere. Suntem născuţi din Dumnezeu, avem această pricepere. Suntem născuţi din Dumnezeu, şi El ne-a dat din Duhul Lui, după cum spune epistola, şi nu am fi putut avea niciodată această ungere dacă Fiul lui Dumnezeu nu ar fi venit. Acum Îl cunoaştem pe „Cel adevărat”, pentru că Tatăl S-a făcut cunoscut în Fiul Său. Însă cuvintele care urmează ne spun că „noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos”. Deci „Cel adevărat” este o expresie care acoperă totodată pe Fiul şi pe Tatăl, şi trecem aproape pe nesimţite de la Unul la Celălalt. Este o nouă mărturie a faptului că Fiul şi Tatăl sunt una în esenţa Lor, deşi sunt Persoane distincte.
Apoi, după ce ne-a adus astfel în „Fiul Său, Isus Hristos”, Ioan exprimă în mod foarte clar că „El este adevăratul Dumnezeu şi viaţa eternă”. Nu există o afirmaţie mai puternică a Dumnezeirii Sale. El este viaţa eternă şi, aşa cum am văzut, Izvorul acestei vieţi pentru noi.
Ce rezumat minunat al epistolei în acest verset scurt! Viaţa a fost arătată şi Cel adevărat S-a făcut cunoscut prin venirea Fiului lui Dumnezeu. Ca rod al venirii Lui, am primit pricepere ca să putem aprecia şi să primim tot ce a fost scos la lumină. Însă nu numai că Cel adevărat S-a revelat şi noi am fost făcuţi capabili să Îl cunoaştem, ci suntem în El, fiindcă suntem în Cel care ni L-a revelat. Fără aceasta, nu am fi putut fi decât spectatori uimiţi, fără legătură vitală cu Dumnezeu. Dar datorită lui Dumnezeu, această legătură vitală există. Şi Cel în care suntem este Dumnezeul adevărat şi viaţa eternă.
1. Ioan 5:21. Ce contrast în ultimele cuvinte: „Copilaşilor [acest cuvânt semnifică toată familia lui Dumnezeu], păziţi-vă de idoli!” Un idol este tot ce uzurpă în inimile noastre locul suprem care Îi aparţine doar lui Dumnezeu. Dacă trăim în realitatea şi puterea versetului 20, vom spune cu siguranţă ca Efraim: „Ce mai am eu a face cu idolii?” (Osea 14:8).
Să lăsăm dar ca Fiul lui Dumnezeu şi tot ce a făcut şi a adus El, să ne umple inimile şi idolii, care ne-au fermecat un timp, nu ne vor mai fermeca deloc.
Biografia unui creştin evanghelist din perioada nazismului- Andreas Steinmeister
- Introducere
- Copilăria şi tinereţea
- Convertirea
- Studii misionare la Bonn
- Întâlnirea cu George Steinberger
- Căsătoria cu Wilhelmine S.
- Evanghelizare într-un han
- Umblând pentru Domnul
- Frate între fraţi
- Cu Biblia în fierărie
- Credincioşie în meseria sa
- Creşterea copiilor
- O înmormântare la Emden şi consecinţele sale
- Totul pentru Domnul
- Daţi celor cărora le este foame – Lipsa de bani
- Dragoste de fraţi
- Hitler ia puterea
- Interzicerea strângerilor
- Întâlnirea de la Ronsdorf
- Fără teamă de regimul nazist
- Veşti triste
- Sosirea americanilor
- Neobosit în lucrarea Domnului
- Ultimele 15 luni
Totul pentru Domnul- Andreas Steinmeister
Totul pentru Domnul
În 2. Timotei 2:4 , se spune: „Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat„. Din anul 1930, aceasta a fost situaţia lui Albert Winterhoff. În anii precedenţi, a evanghelizat în multe locuri, în mod deosebit în Frisia orientală şi în Hesse, dar şi în Ruhr. În anul 1930, a primit o nouă invitaţie în Frisia orientală, aproape de Warsingsfehn. Albert L-a întrebat pe Domnul dacă de la El vine această chemare.
În timpul acela, Domnul voia să facă lucruri mari. Regulat, credincioşii se strângeau pentru rugăciune, în timp ce Albert se ruga Domnului cu stăruinţă, împreună cu un alt frate, postind. Atunci când postea, se retrăgea complet, şi era în totul preocupat cu lucrarea Domnului. De asemenea fraţi şi surori, se aflau adesea pe genunchi în rugăciune, în camera sa. Se lupta pentru cei pierduţi, vărsând lacrimi, şi nu se ridica din aceasta poziţie până nu avea o pace deosebită.
Evanghelizarea a fost prevăzută să ţină trei săptămâni, dar a ţinut şase. Aproximativ 450-500 de persoane erau prezente în fiecare seară, printre care doar vreo 50 de credincioşi. O! şi cum lucra Domnul! Răspundea rugăciunilor, văzând râvna lucrătorilor, împlinindu-se atât de bine ce se spune în Filipeni 1:27-28 , „…staţi tari într-un singur duh, cu un singur suflet, luptând împreună cu credinţa Evangheliei şi neînfricoşaţi în nimic de adversari„. Mulţi au venit la credinţa vie într-un singur Dumnezeu şi au găsit pace. În această perioadă, a mers din casă în casă, vizitând credincioşi şi necredincioşi, văduve, bolnavi şi persoane izolate; discuta cu ei din Cuvântul lui Dumnezeu, le vorbea despre Domnul Isus şi se ruga pentru ei.
Într-o seară, un frate i-a spus încet înainte de predica: „Albert, vorbeşti prea tare şi cu prea multă vigoare; îmi permiţi să te calc pe picior când devii prea excesiv?”; „Da, desigur, dar să nu apeşi prea tare; îţi mulţumesc”, i-a replicat Albert. Şi aşa s-a întâmplat.
Pe parcursul acestor strângeri de evanghelizare, multe persoane Îl găseau pe Domnul Isus, devenind fericiţi pentru totdeauna. Un lucru, cu privire la acest subiect, merită semnalat: zi şi noapte, Albert se ruga pentru mântuirea păcătoşilor pierduţi. Imediat după aceea, căuta un frate şi de comun acord cu el, striga la Domnul. Dumnezeu, în harul Său, putea să nu răspundă la aceste cereri?
Lui Albert îi plăcea să aibă legături cu cei necăjiţi, căci ştia că Dumnezeu voia să se descopere cu putere, în special celor necăjiţi. În Frisia orientală, ca şi evanghelistul Heinrich Grote, a dormit şase săptămâni pe un sac de paie într-un grajd, în timpul unei evanghelizări. După aceste şase săptămâni, i-a devenit tot mai clar că trebuie să se dedice tot timpul în lucrarea Domnului, pentru vestirea Evangheliei. Cu acest gând a părăsit Warsingsfehn, împărtăşindu-l fraţilor şi surorilor din Gevelsberg. Ei au gândit că adunarea din Vogelsang trebuie să-şi dea acceptul. Fraţii şi surorile au fost de acord cu intenţia lui Albert şi vedeau călăuzirea Duhului lui Dumnezeu în totul. Astfel, Albert a făcut cunoscut la întreprinderea unde lucra, că vrea să lucreze în întregime pentru Domnul, dându-şi demisia. Cu siguranţă, colegii săi n-au înţeles acest demers; şeful său a căutat să-l reţină, dar Albert „a pus mâna pe plug şi nu s-a uitat înapoi„.
Biblia si ocultismul ( 2 )–Noul Testament si fenomenele demonice
Biblia si ocultismul ( 2 )
Noul Testament aloca putin spatiu fenomenelor oculte si activitatii duhurilor rele in viata credinciosilor, desi autorii erau constienti de prezenta activitatii demonice si de influenta pe care aceasta o putea avea asupra vietii oamenilor.
Apostolul Pavel ne avertizeaza ca “in zilele din urma unii se vor lepada de credinta ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataurile dracilor” ( 1 Timotei 4,1 ). De asemenea, in A Doua Epistola catre Timotei, el da de inteles ca cei care se opun adevarului se afla sub influenta si puterea celui rau ( 2 Timotei 2,24-26 ), prin aceasta sustinand ca aparitia doctrinelor false se datoreaza activitatii demonilor in lume.
Mantuitorul Insusi a afirmat ca oamenii pot ajunge sub stapanirea celui rau. Adresandu-se iudeilor care nu credeau in misiunea Lui, El le spune: “Voi aveti de tata pe Diavolul si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru” ( Ioan 8, 44 ).
Apostolul Ioan a afirmat si el ca faptele rele ale celor necredinciosi pot avea o influenta demonica, sau chiar pot fi de origine demonica: “Cine pacatuieste este de la Diavolul, caci Diavolul pacatuieste de la inceput… Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii Diavolului” ( 1 Ioan 3, 8-10 ). Acelasi apostol afirma ca “suntem copiii lui Dumnezeu si ca intreaga lume zace in cel rau” ( 1 Ioan 5,19 ).
In timp ce Satana este numit de Domnul Christos “stapanitorul lumii acesteia” ( Ioan 14,30 ), Pavel il numeste pe Satana “dumnezeul acestui veac” ( 2 Corinteni 4,4 ) si “duhul care lucreaza acum in fiii neascultarii” ( Efeseni 2,2 ).
Exagerari nedorite
Exista tendinta unora de a atribui lucrurile negative care se intampla in lume sau Biserica intotdeauna spiritelor rele. Totusi, trebuie sa fim atenti sa nu exageram in aceasta privinta. In absenta unei justificari solide, trebuie sa ne ferim sa catalogam orice fapt negativ ca fiind demonic.
In epistolele sale, apostolul Pavel aminteste de numeroase probleme si fapte negative petrecute in Biserica, insa nu le considera ca fiind fenomene demonice. Atunci cand isi manifesta preocuparea fatza de neintelegerile din comunitatea corintenilor, Pavel nu ii indeamna pe credinciosi sa alunge demonul discordiei, ci ii sfatuieste: “Sa fiti uniti in chip desavarsit, intr-un gand si o simtire” ( 1 Corinteni 1,10 ).
Cand Biserica este confruntata cu un caz de incest, el nu le spune sa mustre demonul incestului, ci mai degraba sa fie mahniti si sa-l disciplineze pe cel vinovat, pana cand acesta se va indrepta ( 1 Corinteni 5, 1-5 ). Cand unii credinciosi din Corint apeleaza la tribunalele pamantesti pentru a-si rezolva diferendele, Pavel nu ii indeamna sa mustre demonul neintelegerilor, ci mai degraba sa-si rezolve problemele in Biserica, renuntand la propriile interese ( 1 Corinteni 6,1-8 ). Iar cand la Cina Domnului se manifesta neoranduiala, el nu le cere credinciosilor sa alunge demonul neoranduielii, ci sa se cerceteze pe ei insisi daca stau bine din punct de vedere spiritual ( 1 Corinteni 11, 28.33 ).
Observam ca, desi scriitorii Noului Testament confirma lucrarea demonilor in lumea noastra, ei arata spre raspunderea oamenilor in ceea ce priveste luarea deciziei de a fi pentru sau impotriva lui Christos. Comportamentul intra in responsabilitatea crestinului si nu trebuie cautate intotdeauna cauza externe, cum ar fi activitatea duhurilor rele. Biblia ne invata ca ispitele vin din trei directii diferite: lumea, carnea ( poftele noastre pacatoase ) si Satana si ingerii rai.
De aceea, nu orice ispita trebuie sa fie pusa pe seama demonilor. Cand un om pacatuieste, prin aceasta el acorda un sprijin activitatii demonice in viata lui. Astfel, mania nedreapta le ofera demonilor ocazia de a exercita in viata acelui om o influenta negativa: “Maniati-va si nu pacatuiti. Sa n-apuna soarele peste mania voastra si sa nu dati prilej Diavolului” ( Efeseni 4, 26.27 ).
Acelasi apostol ne indeamna sa ne acoperim cu “platosa neprihanirii” ( Efeseni 6,14 ) pentru a putea face fatza uneltirilor Diavolului si a putea lupta “impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti” ( Efeseni 6,12 ). Punctele slabe din “armura” unui crestin sunt tot atatea ocazii pentru ca fortele raului sa ne atace si sa ne doboare.
Numai Iisus, singura Fiinta care a trait pe pamantul nostru fara pacat, a putut afirma despre Sine: “Vine stapanitorul lumii acesteia. El nu are nimic in Mine” ( Ioan 14,30 ).
Se poate observa ca in Noul Testament demonii erau alungati in mod deosebit atunci cand activitatea lor impiedica predicarea Evangheliei.
Posedarea demonica in Noul Testament
Expresia “posedat de demoni” nu se regaseste in textul grecesc original al Noului Testament. El s-a strecurat ulterior in unele traduceri englezesti ale Bibliei. Cu toate acestea, multe texte din originalul grecesc vorbesc despre oameni care “au drac” ( Matei 11,18; Luca 7,33; Ioan 7,20; 8,48.49.52; 10,20 ) si de 13 ori sunt amintiti oameni care sufera de influenta demonica, numiti si “indraciti” ( Matei 4,24; 8,16.28.33; 9,32; 12,22; 15,22; Marcu 1,32; 5,15.16.18; Luca 8,36; Ioan 10,21 ).
Exista diferite grade de influenta demonica, insa niciodata un crestin nu va fi controlat in asemenea masura de fortele raului incat sa nu mai poata alege intre bine si rau. Biblia promite celor credinciosi ca intotdeauna vor avea libertatea sa se impotriveasca ispitei prin puterea lui Dumnezeu care lucreaza in viata lor ( 1 Corinteni 10,13; Romani 6,4.11.14 ).
Capacitatea deosebirii duhurilor este unul din darurile spirituale pe care Dumnezeu le acorda celor credinciosi, asa cum mentioneaza Pavel in 1 Corinteni 12, 10. Crestinii ar trebui sa fie constienti intotdeauna de faptul ca, pe cruce, Domnul Christos l-a invins definitiv si total pe Satana si ingerii lui, dezarmand puterile raului si demascandu-le intentiile si metodele inaintea intregului Univers ( Coloseni 2,15 ).
La cruce a fost momentul decisiv al birunitei lui Iisus asupra lui Satana si tot acolo se afla izvorul biruintei fiecarui om in lupta pe care o are de dus impotriva ispitelor si raului ( Evrei 2,14.15 ). Biruinta asupra raului este posibila, iar cartea Apocalipsei vorbeste despre ea in termeni incurajatori: “Ei l-au biruit ( pe Satana ) prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor” ( Apocalipsa 12,11 ).
Caderea sub influenta ocultismului
De obicei, oamenii nu cad sub influenta ocultismului dintr-o data, ci acest lucru se intampla gradat. Factorul care favorizeaza caderea sub influenta lui este, de cele mai multe ori, curiozitatea. La fel cum sarpele a atras-o pe Eva in mrejele lui, starnindu-i curiozitatea, oamenii cad in aceeasi capcana tot datorita ei.
Exista insa si alti factori care ii imping pe oameni pe terenul fenomenelor oculte. Faptul ca un membru al familiei sau un stramos a fost vrajitor sau medium spiritist, acest lucru ii predispune pe ceilalti membri ai familiei sa-i urmeze exemplul. Uneori, chiar si nepotii sau stranepotii pot avea tendinte asemanatoare, insa odata cu convertirea lor, aceste predispozitii dispar.
In mediile crestine apusene exista relativ putini oameni cu astfel de tendinte. Nu la fel stau lucrurile cu oamenii care apartin culturilor orientale, unde practicile oculte se intalnesc mai frecvent ca parte a religiei si culturii dominante ( India, China, Nepal, etc ).
Cea mai sigura cale de a fi ocrotiti de influentele demonice este evitarea tuturor locurilor in care se practica una din formele ocultismului, fie ca este vorba de astrologie, chiromantie sau vrajitorie, fie de spiritism, clarviziune sau magie alba sau neagra.
La inceput, orice practica oculta pare foarte prietenoasa, atragatoare si folositoare, insa pe masura ce un om se cufunda in ea, el devine tot mai dependent si tot mai incapabil sa opuna rezistenta, devenind o victima sigura.
Cu toate acestea, alegerea este a omului si toate puterile intunericului nu pot rapi unui om libertatea pe care i-a dat-o Dumnezeu de a alege intre bine si rau, intre pacat si neprihanire. Jertfa Domnului Christos este garantia oferita fiecarui om ca el este deplin stapan pe alegerile pe care le face. O alegere gresita insa, il poate duce pe un om pe terenul vrajit al fenomenelor demonice si este nevoie de mult har divin ca el sa poata deveni din nou liber.
Lori Balogh
ORGANIZATIA LUI SATAN… SPIRITELE RELE-Lucifer –printul demonilor
Astazi exista in univers doua mari organizatii Organizatia lui Iehova si organizatia lui Satan. Organizatia lui Satan este formata la fel ca si organizatia Lui Iehova dintro parte vazuta si una nevazuta care conduce partea vazuta.
Satan a imitate pe Iehova in organizarea si stratificarea organizatiei sale.
Satan a fost un “heruvim ocrotitor”(Ezechel 28;13-17) si un Luceafar( Isaia 14:12-150 care apartinea la inceput organizatiei lui Iehova insa datorita aparitie eforii in mintea sau a cazut din acesta functie si a devenit un rasculator si un razvratitor care cauta pe orcine sa aduca in opozitie cu marele creator Iehova Dumnezeu.
“Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine, Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta” Ezechel 28;15
Satana, numit Lucifer înainte de păcătuirea lui, voia să fie egal cu Dumnezeu.
“Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.’” Isaia 14:12-14.
La inceput acest Lucifer a fost perfect, a fost intro stare de glorie, a avut o responsabilitate si a neglijat asi exercita atributiile asa cum se cuvine facand pe primul om Adam sa pacatuiasca si la fel sip e femeia sa Eva.
Lucifer dupa cadere a primit alte patru nume diavol, satana, balaur si sarpe (Apocalips 12:7-12), nume care fiecare reprezinta un atribut al acestei fiinte paguboase care cauta sa faca orce tim de nelegiuire posibila sis a nimiceasca orce forma de inchinare curate la a orcarei creature si chiar pe Fiul lui Dumnezeu Isus Christos a incercat s ail amageasca.
Dupa ce a cazut din functia sa Lucifer a iscat o chestiune de discutie in univers” cine este cel prea inalt”, dorind pentru sine locul unu in univers facand astfel un pacat.
Astazi Diavolul este stapanul nevazut al acestei lumii rele, este cea mai stricata fiinta din univers, este dumnezeul veacului acestuia cu care este bine a nu ajunge in contact deoarece cauta sa piarda “ chiar si pe cei alesi”.
Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine; Ioan 14:30
Acesta fiinta este sub judecata(Ezechel 28:19, Matei 25:41, 2 Petru 2:3)
Lui Lucifer I se va mai acorda o sansa la sfarsitul mileniului ( Apocalip 20:7-10)
Satana este un mincinos si un tata al minciunilor” chiar de la inceput a mintit deoarece Adam si eva au murit cateva sute de ani mai tarziu.
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Ioan 8:44
“precis nu vei murii”( Genesa 3:4)
“Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat să nimicească lucrările diavolului.” 1 Ioan 3:8
Satana este numit si Belzebut sau stapanitorul lumii acestea demonice de astazi.
Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? Matei 10:25
Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” Matei 12:24
Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”Marcu 3:22
Gog maresalul lui Satan
Al doilea dupa Satan in rebeliunea sa este Gog, cel mai mare functionar al Satanei, comandantul organizatiei sale nevazute, maresalul sau care conduce ostile de demine cazutii.
„Fiul omului, întoarce-te cu fața spre Gog, din țara lui Magog, spre domnul Roșului, Meșecului și Tubalului, și prorocește împotriva lui! Și spune: ,Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului!” Ezechiel 38:2–3
In ceea ce priveste venirea nepilimilor pe pamant , fara indoiala se afla si Gog printer acea societate de spirite rele sau nepilimi si acesta sprijineste concluzia ca poate ca Gog se va mai materializa inca o data in forma de om si astfel va conduce fortele militare vizibile ale diavolului in asaltul asupra organizatiuni lui Dumnezeu ( 11/1934/p19)
Fiii lui Dumnezeu
De partea lui Lucifer sa s-au asociat o multime de finite spiritual, ingeri rai si chiar o mare parte din hamilia umana incercand daca se poate sa corupa orce creatura din univers.
“Fiii lui Dumnezeu” au fost pe pamant acum 4400 de ani ( Ocara oamenilor pg 15/an 1946). Aceste creature s-au alaturat rebeliuni separate de creaturile din Eden fiind o situatie aparte. Acestia nu au fost uriasi deoarece este irrational, ei s-au intrupat in niste barbabti atragatori, pacatul nu a constat in intrupare. Pacatul a fost cresterea rautatii intre oamenii la presiunea lui Satan si badjocura adusa numelui lui Iehova.
Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Genesa 6:1,2.
Printer primii care au cazut au fost “fiii lui Dumnezeu” o parte a creatiuni sale nevazute care au cedat ispitei diavolului, s-au coborat pe pamantin lasand trupul spiritual si au luat forma de nepilimii, au luat chip de om si s-au impreunat cu fetele oamenilor, au stricat rasa umana, au adus in existent copii numiti gibborimii (erau puternici din vechime, oamenii cu renume) si au atras prin salnicia lor mania lui Dumnezeu manifestat prin potop.
Nephilim inseamna cazator, bataus, laudaros, sau tiran dar exista speranta unor restabiliri pentru unii din ei.
în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:19, 20 )
Astazi aceste fiite spiritual neascultatoare se afla departe de favoarea lui Iehova, intro tara a spiritelor rele numita “ Tara lui Magog”, o inchisoare din care vor fi eliberati in Armaghedon pentru a fi judecatii.
Nepilimii au primit o marturie prin Noe “ un predicator al dreptatii” si vor avea ocazia in Armaghedon de a lua o pozitie clara de partea cui raman si cui ii slujesc,
Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; 2 Petru 2:4,5
El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. Iuda 6
A nu se confunda nepilimii dinainte de potop cu nepilimii din tara canaan care sunt diferiti de primii, au un tata Anak si erau finite umane uriase si tirane.
Nepilimii dinainte de potop erau finite spiritual materializate care la potop sau reinters in corp spiritual.
Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”Numeri 13:33
Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua, Domnul; lui i-au dat Chriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac.Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac. Iosua 15:13,14.
Aceste creature spiritual sunt considerate in termini mai popolari: demoni, spirite necromante, spirite necurate care stau sub stapanirea satanei.Si despre Nimrod sau alti posedati de spirite rele se poate spune ca sunt nepilimici sau au la origine o gena nepilimica.
Demonii zilelor nostre
La caderea s-a din cer in 1918 a atras cu sine in spatiun dintre cer si pamant o organizatie nevazuta de ingeri rai care nu mai au acces in cer dar care se reorganizeaza impreuna cu rasa umna cazuta pentru razboiul Armaghedonului.
„Apoi a fost război în cer; Mihail împreună cu îngerii aflaţi sub comanda Lui s-au luptat cu balaurul şi cu oştirea lui de îngeri căzuţi. Şi Balaurul a pierdut bătălia, fiind obligat să părăsească cerul. Balaurul acesta mare, care nu e altul decât Şarpele din vechime numit şi Diavolul ori Satan, cel care înşeală întreaga lume, a fost azvârlit pe pământ cu toată armata sa” Apocalips 12:7-9
Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. Apocalips 16:14,16.
In sens propriu este interzis a comunica prin mediiloe demonice sau a le folosii pentru orce alceva deoarece satana nu are numic comun cu servii lui Iehova.
Prin cuvântul vrăjitorie întelegem invocarea puterii demonice ce catren oamenii, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinti omenesti. Pentru a cunoste manifestarile demonice cele mai usor de observat amintm cateva dintre ele:
- Vrăjitoria propriu-zisă
- Ghicirea,
- Descântarea,
- Fermecătoria,
- Astrologia
Despre acestea spune si Biblia cand zice:
„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, ‘mi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui. ” (Levitic 20:6)
„Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sîngele lor să cadă asupra lor.” (Levitic 20:27)
„În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit.” (2 Petru 2:1-2,14).
„Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginţi.” (Faptele Apostolilor 19:18-19)
Lupta cu demonii
Faptul ca satan si ingerii sai rai exercita in present o influenta asupra stapanitorilor pamantului si in felul acesta duc poporul in mare mizerie, despre acesta nu poate fi nici cea mai mica indoiala, pentru acesta avem o multime de dovezi.
Multi omanei care consulta aceste spirite rele, sunt cu totul in nestiinta despre originea, scopurile si sfarsitul acestor spirite.
Femeile si barbabtii care le consulta prin mediu sunt indemnate de aceste spirite rele sa faca multe lucruri rele care necistesc numele lui Iehova ( nr11/1934/p2)
Astazi poporul de legamant trebuie sa lupte impotriva duhurilor necurate si sa castige viata vesnica asa cum se cuvine.
„Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, pentru ca să puteţi rămâne teferi în faţa strategiilor şi uneltirilor Satanei” Efeseni 6:11
“Împotriviti-vã diavolului, si el va fugi de la voi.”! (Iacov 4:7)
“Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. Efeseni 6:12
Satana incearca sa amageasca pe orcine inclusive pe isus Christos a incercat si nu a reusit.
Este scris în Biblie la Matei 4:1.”Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” Satana este un duşman învins. Este scris în Biblie la Iacov 4:7. „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.”
Si dracii cred si asculta
Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Iacom 2;19
1 SAMUEL 28:7-27 Saul la vrajitoare din en-door un exemplu de comunicat cu mortii prin intermediul demonilor, recunoscut ca fiind un mare pacat si de insusii demonii.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” – Matei 7:22
Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.” – Matei 17:21
El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau. – Marcu 1:34
Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. – Marcu 5:15
Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. – Marcu 6:13
„Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” – Marcu 9:29
Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” – Marcu 9:38
(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. – Marcu 16:9
Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; – Marcu 16:17
Din mulţi ieşeau şi draci care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. – Luca 4:41
şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci, – Luca 8:2
Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. – Luca 8:27
Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. – Luca 8:30
Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. – Luca 8:36
Ioan a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.” – Luca 9:49
Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. – – Apocalipsa 16:14
Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” – Matei 8:31
Satana
SATANA- Numele prinţului răului ebr. satan, gr. Satanas, care înseamnă „adversar”
În primele două capitole din Iov citim că „Satana” a fost prezent înaintea lui Dumnezeu printre „fiii lui Dumnezeu”. Se spune uneori că în asemenea pasaje Satana nu este considerat în esenţă rău, ci doar ca unul din oştirea cerească. Trebuie să admitem că încă nu avem o doctrină completă, totuşi activităţile lui Satan sunt cu siguranţă duşmănoase faţă de Iov. Referinţele VT la Satana sunt puţine, dar el este constant angajat în activităţi ostile oamenilor. El l-a făcut pe David să facă numărătoarea poporului (1 Cronici 21;1). El stă la dreapta lui Iosua marele preot „acuzându-l” ceea ce a făcut ca Domnul să-l mustre (Zaharia 3:1 ş.urm.) Psalmistul consideră că este o calamitate ca Satana să stea la dreapta cuiva (Psalmul 109:6, unde se foloseşte cuvântul sinonim cu Satana „pârâşul”). Ioan spune că Satana „păcătuieşte de la început” (1 Ioan 3:8), şi referinţele VT cu privire la el dovedesc acest fapt.
Cele mai multe informaţii, totuşi, ne parvin din NT, unde fiinţa supremă a răului este denumită sau Satana, sau diavolul (ho diabolos), de asemenea ca Belzebub (Beelzeboul, sau Beezeboul) în unele ocazii (Matei 10:25; 12:24, 27). Apar şi alte expresii cum ar fi: „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 14:30) sau „domnul puterii văzduhului” (Efeseni 2:2). Este întotdeauna zugrăvit ca duşmanul lui Dumnezeu, lucrând pentru a răsturna planurile Sale. Matei şi Luca ne spun că la începutul lucrării Sale, Isus a fost ispitit de Satana când acesta a încercat să-L determine pe Isus să pornească în lucrarea dintr-un spirit greşit (Matei 4; Luca 4; vezi de asemenea şi Marcu 1:13). Când această perioadă s-a terminat Satana L-a lăsat „până la o vreme”, ceea ce înseamnă că lupta a fost reluată ulterior. Acest lucru este dar din afirmaţia că Isus „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15). Conflictul acesta n-a fost incidental. Scopul expres al venirii lui Isus în lume a fost „să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8; cf. Evrei 2:14). Pretutindeni în NT se poate vedea uriaşul conflict care există între forţele lui Dumnezeu, ale binelui pe de o parte, şi forţele răului conduse Satana pe de altă parte. Acest fapt nu este concepţia unui singur scriitor ci este numitorul comun al tuturora.
Nu există nici un dubiu asupra gravităţii acestui conflict. Petru subliniază ferocitatea acestei confruntări spunând că „potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Pavel se referă mai degrabă la şiretenia folosită de cel rău. „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14), aşa că nu este de mirare că slujitorii săi „se prefac în slujitori ai neprihănirii”. Efesenii sunt sfătuiţi să-şi pună toată armura lui Dumnezeu pentru „a putea ţine piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11), şi există referinţa la „cursele diavolului” (1 Timotei 3:7; 2 Timotei 2:26). Efectul acestor pasaje este că ele subliniază faptul că toţi creştinii (chiar şi arhanghelii, Iuda 9) sunt angajaţi într-un conflict care este atât continuu cât şi plin de neprevăzut. Ei nu se pot retrage din acest conflict. Nimeni nu poate pretinde simplist că răutatea diavolului este inevitabilă. Este nevoie de un îndelungat exerciţiu al discernământului după cum este nevoie de curaj. Dar cei ce se opun cu hotărâre vor învinge întotdeauna. Petru îşi imploră cititorii să se împotrivească diavolului, rămânând „tari în credinţă” (1 Petru 5:9), iar Iacov spune: „împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7).
Pavel ne sfătuieşte „nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:27), şi implicaţia punerii întregii armuri a lui Dumnezeu este că credinciosul va fi în măsură să reziste tuturor atacurilor celui rău (Efeseni 6:11, 13). Pavel şi-a pus încrederea în credincioşia lui Dumnezeu. „Şi Dumnezeu care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). El este foarte conştient de resursele Satanei, şi de faptul că întotdeauna el încearcă „să aibă un câştig de la noi”. Dar el adaugă: „căci noi nu suntem în recunoştinţă de planurile lui” (2 Corinteni 2:11).
Satana este permanent împotrivitor Evangheliei, aşa cum se poate vedea în tot timpul lucrării Domnului Isus. El a lucrat uneori prin ucenicii lui Isus, ca atunci când Petru a respins soluţia crucii pentru Isus, şi a fost mustrat: „înapoia Mea, Satano!” (Matei 16:23). Satana avea şi alte planuri pentru Petru, dar Domnul S-a rugat pentru el (Luca 22:31 ş.uim.). El a lucrat de asemenea prin duşmanii lui Isus, căci Isus le-a spus celor ce I se opuneau: „Voi aveţi de tată pe diavolul” (Ioan 8:44). Toate acestea au ajuns la culme în timpul ultimelor zile. Lucrarea lui Iuda este desrisă ca fiind cea a celui rău. Satana „a intrat” în Iuda (Luca 22:3; Ioan 13:27). „Diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă” (Ioan 13:2). Privind spre cruce, Isus poate spune: „Vine stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 14:30).
Satana continuă să-i ispitească pe oameni (1 Corinteni 7:5). Citim despre lucrarea sa printr-un pretins credincios, Anania (pentru ce ţi-a umplut Satana inima…?”, Faptele Apostolilor 5:3), şi într-un înrăit opozant al creştinismului, Elima („Fiul dracului”, Faptele Apostolilor 13:10). Principiul general ne este dat în 1 Ioan 3:8: „Cine păcătuieşte este de la diavolul”. Oamenii se pot da pe sine Satanei că ei devin efectiv ai săi. Ei devin „copiii săi” (1 Ioan 3:10). De aceea citim despre „sinagoga Satanei” (Apocalipsa 2:9; 3:9), şi despre unii care locuiesc acolo unde se află „scaunul de domnie al Satanei” (Apocalipsa 2:13). Satana împiedică lucrarea misionarilor (1 Tesaloniceni 2:18). El răpeşte sămânţa cea bună semănată în inimile oamenilor (Marcu 4:15). El seamănă „fiii celui rău” în ţarina care este lumea (Matei 13:38 ş.urm.). Activitatea sa poate produce efecte fizice asupra corpului omenesc (Luca 13:16). Întotdeauna este zugrăvit ca plin de resurse şi foarte activ.
Dar NT ne asigură de limitările lui şi de înfrângerea sa. Puterea sa este una primită (Luca 4:6). El îşi poate exercita puterea sa numai în limitele stabilite de Dumnezeu (Iov 1:12; 2:6; 1 Corinteni 10:13; Apocalipsa 20:2, 7). El poate fi folosit chiar în cauzarea unor lucruri bune în final (1 Corinteni 5:5; cf. 2 Corinteni 12:7). Isus a văzut o victorie preliminară în misiunea celor şaptezeci de ucenici (Luca 10:18). Domnul nostru a spus că „focul cel veşnic” a fost „pregătit pentru diavolul şi îngerii săi” (Matei 25:41), şi Ioan vede cum se petrece acest lucru (Apocalipsa 20:10). Am văzut deja că acest conflict cu Satana a ajuns la culme în timpul arestării, suferinţelor şi a morţii Domnului. Isus vorbeşte despre el ca fiind „aruncat afară” (Ioan 12:31), şi ca fiind „judecat” (Ioan 16:11). La această victorie se face referinţă în mod explicit în Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8. Lucrarea predicatorilor este de a întoarce oamenii „de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 26:18). Pavel poate spune încrezător: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre” (Romani 16:20).
Mărturia NT este clară: Satana este o realitate malignă, întotdeauna ostilă lui Dumnezeu şi oamenilor lui Dumnezeu. Dar el a fost deja înfrânt prin viaţa, moartea şi învierea lui Cristos, şi această înfrângere va deveni evidentă şi definitivă la sfârşitul veacurilor. (*Anticrist; *Duhuri rele.)
BIBLIOGRAFIE
- J. Rae, ExpT 66, 1954-5, p. 212-215; J. M. Ross, ExpT 66, 1954-5, p. 58-61; W. O. E. Oesterley în DCG; E. Langton,Essentials of Demonology, 1949; W. Robinson,The Devil and God, 1945; H. Bietenhard, C. Brown, în NIDNTT 3, p. 468-473.
Ce spune Biblia despre pacat?
http://cespunebibliadespre.blogspot.com/2013/05/ce-spune-biblia-despre-pacat.html
Pasaje din Biblie care vorbesc despre pacat
Iacov 4:17
17 Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!
Romani 6:23
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Ioan 3:16-17
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
1 Corinteni 10:13
13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
Iacov 4:7
7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
1 Ioan 3:4-10
4 Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
5 Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.
8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
2 Corinteni 5:17
17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făpturăa nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Galateni 5:16-17
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Romani 3:23
23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
1 Ioan 1:8-10
8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.
10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.
Iacov 1:15
15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
2 Corinteni 5:21
21 Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Romani 5:12
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
Matei 5:28
27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
28 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.
29 Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
31 S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.”
32 Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.
2 Timotei 2:19
19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”
1 Corinteni 6:19-20
19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
Romani 14:1-23
1 Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.
2 Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.
3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
7 În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine.
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9 Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii.
10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”
12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14 Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
15 Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16 Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19 Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.
20 Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22 Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.
23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.
Matei 25:46
46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”
Matei 15:17-20
17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?
18 Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.
19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
20 Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
Matei 5:48
48 Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.
Matei 5:21-22
21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.”
22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
Matei 7:21-23
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
1 Ioan 5:16-18
16 Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
17 Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat care nu duce la moarte.
18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.
Ioan 20:19-23
19 În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!
23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”
Ioan 3:3
3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Ieremia 10:23
23 Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă.
Marcu 1:1-5
1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2 După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…
3 glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”,
4 a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.
5 Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan
Luca 12:16-21
16 Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17 Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
18 „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
19 şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”
20 Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”
21 Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Matei 25:31-43
31 Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
Deuteronom 30:15-16
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
Iacov 1:27
27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
Memorialul durerii:
Dacă zidurile ar putea vorbi… Richard Wurmbrand (2006) https://www.youtube.com/watch?v=fats9ER59WY
Memorialul Durerii – Corneliu Coposu, un destin https://www.youtube.com/watch?v=vaIyUwvxD2s
Mari Români: Richard Wurmbrand https://www.youtube.com/watch?v=41cNjEDs77g
ION GAVRILĂ OGORANU. Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș. Tactică și strategie. https://www.youtube.com/watch?v=-Z-hI1gta74
Amintiri cu sfinţi – Richard Wurmbrand https://www.youtube.com/watch?v=yJQtcdEXBPU
Rezistenta anticomunista in Muntii Banatului – Marturii Petru Duicu – Domasnea https://www.youtube.com/watch?v=yMZRTMLC14w
,,Un nor de martori …” (Richard Wurmbrand, Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu …) https://www.youtube.com/watch?v=ZrvuWQCSD6I
,,Un nor de martori…” – 2 – https://www.youtube.com/watch?v=U_9m_MBflv4
Sabina Wurmbrand – Nobletea suferintei | Partea_1 | Audio https://www.youtube.com/watch?v=FbOyy0DLeVE
Memorialul durerii – Iosif Trifa,neclintit în credinţă https://www.youtube.com/watch?v=v6msjMqeeMw
Convorbiri Istorice – In gradina Elisabetei Rizea de la Nucsoara https://www.youtube.com/watch?v=8_44VQWlExk
Memorialul Durerii-LAGARELE DIN BALTA BRAILEI(EPISODUL 20) https://www.youtube.com/watch?v=pBacO-Obhyk
Memorialul Durerii-STUDENTII (EPISODUL 5) https://www.youtube.com/watch?v=liTfCig85Dg
Memorialul Durerii-Canalul mortii (EPISODUL 23) https://www.youtube.com/watch?v=MFiUXB6vg6I
Memorialul durerii: 30 de ani dintr-o istorie care nu se învaţă la şcoală – prima parte https://www.youtube.com/watch?v=wzOgGEuVaPU
Memorialul durerii: Emisiunea din 13 iunie 2020 : https://www.youtube.com/watch?v=zXwQxQUrJd8
Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” cu Vladimir Pustan la Biserica Speranta Oradea
Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” la Biserica Speranta Oradea
Sunt bucuros sa fiu acasa, la Oradea, cu toate ca eu sunt nascut in judetul Arad, dar stiti bine ca orice barbat serios e din satul lui nevasta-sa. Asa ca m-am facut Bihorean. Asa de mult am iubit orasul acesta si m-am integrat in acest oras, incat ori de cate ori vin in Romania, vin la Oradea. Ma duc si pe la parinti, pe acasa, asa, cateva ore sa-i vad, dar, vin si stau in orasul unde s-au intamplat, as putea spune, cele mai importante lucruri din viata mea.
Unul dintre aceste lucruri foarte importante a fost construirea bisericii Betel. Poate ca generatia noastra, cei care am participat la construirea acelei biserici este pe cale de disparitie. As vrea sa ne aducem aminte, cei care avem nevoie sa stim aceste adevaruri ca cei care au fost inaintea noastra, n-au fost numai niste informatori ai securitatii, numai niste colaboratori ai regimului comunist. Ci au fost si oameni extraordinari. Si in Bihor, in Oradea a fost o comunitate de crednciosi penticostali absolut extraordinari, nemaipomeniti, care in ciuda comunismului si a regimului Ceausescu au construit o biserica fara autorizatie. Vreau sa va spun cateva lucruri, pentru ca sunt dator fata de propria mea constiinta, si cu cei cu care am muncit pe vremea aceea si am jertfit, sa spun aceste lucruri.
Timp de 20 de ani, biserica aceea a cerut autorizatie. In fiecare an au cerut autoritatilor judetului Bihor aprobare sa construiasca o biserica. Au fost refuzati de fiecare data. Ne-am dat seama ca singura modalitate de a construi o biserica in epoca aceea era sa-i pacalim pe cei de sus. De fapt, ne-au sugerat-o ei: Sa cerem o autorizatie de a acoperi curtea cu sticla sa nu ne ploaie. Si apoi sa facem ce vrem ca ei o sa ne amendeze pe treaba asta. Si asa ca, pe raspunderea noastra construiam o biserica, ei pe partea cealalta aparau sistemul si lucrurile o sa fie bine. Ar fi fost okay, daca noi nu am fii facut o biserica peste asteptarile lor. Pana la construirea salii de sport din Oradea, Biserica cu numarul 1, cum ii spunea atunci Bisericii Betel, biserica a fost cea mai mare cladire publica din oras. Cand comunistii si-au dat seama ca noi am construit ceva, dincolo de imaginatia lor au intervenit in mod brutal.
In primul rand ne-au dat amenzi cate 9000 lei, pe vremea aceea, pe zi. Eu, ca inginer constructor aveam un salar de 2500 pe luna si primeam amenda 3000 lei in fiecare zi, pastorul bisericii, eu constructorul si responsabilul bisericii. 9000 lei pe zi. Decizia noastra atunci a fost sa platim in fiecare zi amenzile si sa construim mai departe. Am platit 10 zile. S-au adunat 90,000 lei. O Dacia era pe vremea aceea vreo 70,000 lei, noua nouta. Cand si-au dat seama ca noi suntem hotarati sa construim cu pretul de 9000 lei pe zi, ne-au dat in tribunal urmatoarea zi. Si au urmat procese, procese pe care le-am pierdut de fiecare data la tribunalul orasenesc, la tribunalul judetean. Fiecare decizie a fost demolarea bisericii si reducerea ei la forma initiala. (Photo lascaupetru.wordpress.com)
Vreau sa va spun ca in perioada aceea, fratii de la biserica nr. 1 au dat dovada de un eroism extraordinar. Am hotarat sa avem biserica in fiecare zi. In fiecare zi am facut evanghelizare. Imaginati-va o sala fara geamuri, fara banci, nu aveam unde sa stam. Stateam pur si simplu pe niste improvizatii de bile de brad, de scanduri, din tot ce s-a putut am facut scaune la biserica si oamenii veneau sa asculte evanghelia in fiecare seara pentru ca ziceau, „Daca facem evanghelizare, ceea ce ne-a trimis Domnul sa facem si vom fii si aici, atunci cand vor venit echipele de demolare. Ei bine, n-au venit echipele de demolare, dar s-au intors la Dumnezeu sute de oameni in perioada aceea. Am un respect deosebit pentru o serie de frati pastori din timpul acela, care au venit sa predice evanghelia la noi. Majoritatea ne-au ocolit, mai ales conducerea cultului de pe vremea aceea, pur si simplu nu voiau sa stie ca existam. Nu voiau sa intre in curtea bisericii.
Ultimul lucru care am hotarat sa-l facem atunci a fost sa ma duc la Ceausescu, sa ma duc la Bucuresti, sa incercam o rezolvare a situatei in care noi ne gaseam. In cartea mea este un memoriu semnat de cateva sute de frati din Oradea. Vreau sa va imaginati. In perioada aceea, cand iti puneai semnatura pe un asemenea memoriu adresat presedintelui statului, iti asumai un risc extraordinar de mare. Puteai sa fii dat afara din servici. Oamenii acestia au semnat. Cu semnaturile lor m-am dus la Bucuresti. N-am reusit sa ajung la presedintele statului pentru ca eram prea mic pentru un om asa mare. Dar, am ales sa il caut pe un membru al comitetului central, pe nume Turcus. Era din Bihor. Am zis, „Ma duc la un bihorean, eu bihoreanul, nu, prin nevasta-mea? Ma duc la tovarasul Turcus”. Si asta m-a primit, spre surprinderea mea, dupa niste peripetii teribile. Prima data mi-a spus ca imi trebuie trimitere de la departamentul cultelor. M-am dus la departamentul cultelor, care mi-a cerut trimitere de la cult.
M-am dus la cult. Am zis ca incep cu aia mai mici, la biroul secretarului cultului pe vremea aceea, Trandafir Sandru, care mi-a spus, „Du-te domnule la ala mare…” M-am dus la ala mare, la fr. Bochean si el zice, „Du-te la celalalt, ca el e carturarul aici”. M-am dus la carturar si cand i-am spus ca am venit la el pentru ca e carturar, zice, „Du-te la Fariseu”. „Ce ma fac fara trimitere?” M-am trezit fara trimitere. M-am dus inapoi, fara trimitere, la comitetul central. Eram atat de naiv pe vremea aceea in credinta mea, ca nu am vazut ca eu eram urmarit pas cu pas unde mergeam si ce faceam. Cand am intrat in anticamera biroului tovarasului Turcus, asta a iesit din birou si zice, „Vai, nepoate, de cand nu te-am mai vazut”. Mi-a tras un pupic, m-a imbratisat, a zis, „Hai sa bem o bere”. Si cu „unchiu” am iesit la bere. Am iesit pana in fata cladirii comitetului central, in parcul acela din jurul salei palatului si a zis, „Spune, ma, ca aici nu sunt microfoane”.
Dintr-o data nu am mai fost ruda cu el. Si am inceput sa-i spun, „Tovaras, uite ce se intampla. Am construit o biserica. Am fost amendati. Suntem in tribunal, vor sa dea o lege. Suntem aproape 3,000 de oameni. Noi nu vrem sa ajungem la Europa Libera, la senatul american, vrem sa rezolvati dumneavoastra.” S-a oprit dintr-o data, si-a pus mainile in solduri si a zis, „Mai, tu esti pocait?” „Sigur ca da,” am zis. A zis, „Bai, baiatule, ba, numai Dumnezeu va poate ajuta.” Va marturisesc, ca daca odata in viata mea mi-a fost rusine ca sunt pocait, atunci mi-a fost.” Trebuie sa ma duc eu sa-mi spuna asta comitetul central? Ca Dumnezeu ma poate ajuta? Ce fel de pocait sunt eu, domnule? L-am surprins. Acuma, m-am dus si eu si l-am pupat pe el si i-am multumit in numele Domnului pentru revelatia asta. Dumnezeu mi-a vorbit prin comitetul central si am venit acasa stiind ce am de facut. S-a meritat sa ma duc sa-mi spuna comitetul central ca Dumnezeu ne poate apara. Doamne, credinta noastra cum functioneaza.
Am decis atunci sa nu mai facem nimic si am rostit probabil una dintre cele mai impertinente rugaciuni din viata mea. Am zis, „Doamne, noi am facut o biserica. Daca ti-o trebuie, pazeste-o. Acum e randul Tau. Daca vrei sa se rada astia de noi si sa-si bata joc de noi, fa-o. Dar, noi iti promitem ca o sa vestim evanghelia aici pe mormanul ala de caramizi, daca vrei sa o demolezi. Dar, noi nu plecam de aici”. Stiti ce s-a intamplat? Nu s-a intamplat nimic. Nu a mai venit nici o amenda, nu ne-a mai vizitat nimeni. S-a lasat o liniste din aceea totala, de luni de zile. Am continuat cu evanghelizarile.
Trebuia sa facem un botez. Aveam aproape 150 de candidati de botez, oameni care s-au pocait in perioada aceea. N-aveam unde sa-i botezam si am hotarat noaptea sa facem bazinul de botez. Lucram noaptea, am terminat bazinul de botez si nu a venit nimeni sa ne deranjeze. Pe urma am prins curaj si am terminat toata biserica. Si nu a mai venit nimeni sa ne amendeze de loc. Pentru ca atunci cand Dumnezeu lucreaza, uneori nu se intampla nimic. Dumnezeu te pazeste. Daca biserica aia este inca acolo, pe care n-au putut-o demola comunistii este pentru ca Dumnezeu a fost mare si puternic. M-am simtit obligat sa spun lucrurile astea, sa le scriu. Va marturisesc ca am luat decizia asta cu foarte mare greutate.
Am fost odata cu cineva, care povestea cum a construit el biserica si mi-a fost asa de jena de modul in care s-a laudat ca am hotarat sa nu spun la nimeni ce s-a intamplat cu noi, pentru ca nu am vrea niciodata ca cineva sa creada ca am fost niste eroi. N-am fost. Am fost erou prin naivitate. Ca, daca as fii stiut ce se intampla nu cred ca as fii facut ce am facut. Si n-am vrut ca meritele acestea sa mi le asum vreodata si va mai spun altceva. Nici in bisericile pe care le-am pastorit nu am spus asta niciodata. Vine timpul cand trebuie sa scrii carti de amintiri, istoricul. Am simtit aceasta nevoie sa ma vindec pe mine insumi. „Fiecare dintre noi,” spunea cineva, „suntem cumulul povestilor vietii noastre, a istoriilor noastre. Asta suntem. Toate amintirile care s-au adunat creeaza povestea vietii noastre. Daca mergeti la spital si vizitati un bolnav, veti vedea ca omul acela vrea sa povesteasca. La inceput, cum s-a imbolnavit, cum sufera, boala, dar pe urma trece la povestea vietii sale, pentru ca fiecare dintre noi avem o nevoie extraordinara de a spune aceasta poveste. Spunand povestea vietii noastre ne vindecam pe noi insine.
Sunt peste 20 de ani de la revolutie. Ori de cate ori vin in Romania retraiesc sentimentele acelea de groaza, de spaima, de nesiguranta, pe care le-am trait atunci. Nu m-am vindecat nici acum. Unul dintre motivele pentru care m-am decis sa nu ma mut in Romania niciodata definitiv, chiar la pensie, este pentru ca nu mai suport sentimentele acelea. Ma simt in nesiguranta si acum. Ce s-a intamplat cu noi in perioada aceea, am considerat multa vreme, cel mai important lucru care s-a intamplat in istoria mea, in viata mea de credincios. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar nu L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod atat de personal, implicat atat de evident in ceea ce faceam noi, ca in aceasta perioada de construire a bisericii Nr. 1 din Oradea. De aceea m-am simtit obligat sa pun aceste lucruri in scris.
Lucruri Neobisnuite
Introducerea a fost lunga, dar as vrea sa impartasesc cu dumneavoastra cateva randuri dintr-un text din Biblie, foarte cunoscut de noi toti, din Evanghelia dupa Luca 5:17-26
Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să -l ducă înlăuntru, ca să -l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n’aveau pe unde să -l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20 Cînd le -a văzut credinţa, Isus a zis: ,,Omule, păcatele îţi sînt iertate!„ 21 Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: ,,Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?„ 22 Isus, care le -a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le -a zis: ,,Pentruce cîrtiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele îţi sînt iertate`, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?` 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc`, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă„ 25 Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26 Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: ,,Azi am văzut lucruri nemaipomenite.„
Nu putem fii niste incalzitori de banci. Nu asta este chemarea noastra. De aceea am ales textul din acesta seara. Sa discutam 4 lucruri extrem de importante.
- Primul gand este „Fa ceva radical in viata ta”. Evadeaza din traditional. Iesi din obisnuit. Sparge din acoperis. Sparge capacul acela a limitarii in care te gasesti. Elimina obstacolele. Religiile noastre sunt asa de ancorate in obisnuit, in traditie, in ritual, in morisca asta care se invarte de fiecare data. Puneti-va si faceti ceva radical, ceva ce n-ati mai facut. Daca ceva nu functioneaza, fa ceva altceva. Fa ceva radical, sparge limitarea aia pe care ti-ai impus-o singur. (min 18-32)
- Confrunta neprevazutul. In lucrarea lui Dumnezeu exista foarte mult neprevazut. Atunci cand nu exista sanse sa ajungi la Domnul Isus (Luca 5), cand multimea sta impotriva, lucrul asta nu se potriveste cu calculul tau de acasa. Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, nu totul este usor, facil. Si atunci, ai nevoie sa stii ce sa faci, cand te lovesti de neprevazut. Lucrarea cu neprevazutul ii face pe oameni ca sa abandoneze. Dar acesti 4 nu, ei au o solutie: Daca nu merge pe usa, intra pe tavan. (min 32-34)
- Lasa loc lui Dumnezeu, lasa loc miracolului. Credinta acestor oameni, radicalismul lor, actiunile lor ciudate, faptul ca depasesc toate obstacolele nu sunt suficiente. Ca sa ai rezultate, trebuie interventia lui Hristos. (min 34-36)
- Pastreaza o permanenta aducere aminte a lucrarilor lui Dumnezeu din viata ta. Nu uita niciodata binefacerile Domnului. Nu uita nici una din minunile Lui, tine-le minte. Omul acesta vindecat si-a luat rogojina sub brat si a plecat cu ea acasa sa isi aminteasca de unde l-a scos Dumnezeu. (min 36-49)
VIDEO by Fiti Oameni (Transcrierea din primele 18 minute- raman inca 41 de min din predica)
Photo credit Facebook Ciresarii
Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare
Astăzi, începem un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
Ne întâlnim în fiecare miercuri de la ora 19.30.
Transmitem LIVE pe Radio Cireșarii.
Predica de pe munte:
- Cea mai cunoscuta si putin ascultata predica de sub soare.
- Dumnezeu nu suporta un popor numit popor al lui Dumnezeu, care nu umbla dupa legile lui Dumnezeu
- Dupa 400 de ani, Dumnezeu vorbeste cu un strigat, Isus Hristos detaliaza un strigat de inceput: Pocaiti-va, ca imparatia cerurilor este aproape.
- La noi, cuvantul pocainta este larg. O sa vedeti cat de stramt devine, dupe cele vreo 40-50 de lectii, pe care le vom avea
- Predica de pe munte nu este decat prapastia care trebuie sa o trecem cu toti dintre teorie si practica
- Nici acuma nu-l stim bine, locul unde a fost predicat predica de pe munte, ca daca il stiam, il faceam sfant si mergeam toti acolo, in coate si in genunchi, pana pe muntele ala sfant
- Nu exista locuri sfinte, ci exista oameni sfinti. Cand oamenii sfinti vin intr-o biserica, o fac sfanta biserica aia. Cand plecam, devine biserica simpla, ziduri.
- E si o intelepciune mare aici, a lui Hristos, in mod special. S-a dus sa predice pe munte dupa 400 de ani de tacere, pentru ca vroia sa stearga din memoria noastra celalt munte, pe care s-a dat legea. A zis, „Tine-ti minte ca voi a-ti primit o lege pe munte? Dar e o diferenta, pentru ca pe muntele acela din Exod 19, pe muntele ala se intampla altfel de lucruri. Si in primul rand, acolo, cand legea a fost data, Dumnezeu a coborat din ceruri. In vers 9 spune: Eu Ma voi cobora la voi. Dumnezeu din ceruri s-a coborat la popor. Aici, spune Cuvantul lui Dumnezeu, Isus s-a urcat spre ei, spre oameni. Oamenii L-au asteptat sus pe munte si spune Biblia ca s-a urcat spre ei. Dumnezeu a coborat, Isus Hristos se urca. La darea legii, spune cuvantul lui Dumnezeu ca au fost tunete, fulgere, trasnea. Tot poporul era infricosat. Aici, sta pe iarba, liniste… Sa ne para bine ca nu mai vorbeste Dumnezeu ca pe muntele dintai.
- …la darea legii Hristice i-a chemat Isus langa El. Aici era liniste, pace, bucurie. Totdeauna, cand Isus Hristos vine peste noi, aduce pace.
Poza la Biserica Penticostala Speranta Oradea
Cea mai mare predica spusa vreodata
TEXT – Matei 5:1-2
Cînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El. 2 Apoi a început să vorbească şi să -i înveţe astfel:
Predica de pe munte fost cea mai mare predica predicata vreodata. Cel mai mare predicator din universul acesta tinut, cea mai cunoscuta predica de sub soare. Cea mai putin ascultata predica de sub soare. Asta este predica de pe munte: Cea mai cunoscuta si putin ascultata predica. Pentru cei care cititi Matei, stiti ca Matei sparge tacerea dupa 400 de ani. Dumnezeu nu mai vorbise, ca Dumnezeu nu-i obligat sa mai vorbeasca cand nimeni nu Il asculta. Logic, de ce ar vorbi Dumnezeu daca noi avem urechile infundate? 400 de ani Dumnezeu a tacut, pentru ca Dumnezeu nu suporta un popor numit popor al lui Dumnezeu, care nu umbla dupa legile lui Dumnezeu. Si n-a mai vorbit. Dumnezeu si-a facut bagajele din Templu si a plecat, pentru ca nu e obligat sa stea nici in bisericile noastre atunci cand noi , prin viata noastra, prin faptele noastre Il dam afara. Si a plecat Dumnezeu. 400 de ani de tacere, fara proorocie, fara predica, fara vedenie, fara un cuvant. Dumnezeu tacea.
Dupa 400 de ani Dumnezeu vorbeste. Si cum vorbeste? Tine, de fapt, un strigat: „Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. Aici, in Matei in capitolele 5, 6 si 7, Isus Hristos detaliaza un strigat de inceput: Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. La noi, cuvantul pocainta este larg. O sa vedeti cat de stramt devine, dupe cele vreo 40-50 de lectii, pe care le vom avea numai de aici, din aceste 3 capitole. Pocainta e cu totul altceva decat ne imaginam cateodata.
Isus Hristos vine si spune: „Eu vorbesc”, vorbeste – 1068 de versete are Evanghelia dupa Matei, dintre care, 644 sunt versetele Domnului nostru Isus Hristos. Pentru cei ce aveti Biblia aia, cu cuvintele Domnului Isus scrise cu rosu, o sa vedeti ca Evanghelia dupa Matei e cea mai rosie evanghelie, care noi o putem avea in mana, pentru ca acolo vorbeste Matei cel mai mult. Matei este cel mai fidel dintre ucenicii Domnului Isus Hristos in a inregistra mesajele Domnului nostru.
Predica de pe munte este si cel mai lung discurs al Domnului nostru Isus Hristos. Nu stiu cat a tinut predica ca si ore, pentru ca, daca ar fii sa citim predica in ore, nu ne-ar tine mult. Pe noi s sa ne tina un an. Dar, sunt convins ca a fost cea mai lunga predica a Domnului nostru Isus Hristos si este explicatie a chemarii la pocainta. De la inceput, nu e altceva predica aceasta de pe munte, decat, iubitilor, prapastia care trebuie sa o trecem cu toti dintre teorie si practica. E o prapastie care este atat de intalnita in bisericile noastre. O prapastie uriasa intre ceea ce stim si ceea ce facem. Acuma, am inteles un lucru: Cheia fericirii vietii noastre nu sunt in cuvintele acestea. Cheia sta in aplicabilitatea acestor cuvinte in viata noastra. Ce folos ca Isus Hristos sa ne vorbeasca Miercuri de Miercuri aici, prin Duhul Sau cel Sfant, prin mine si eu si dumneavoastra sa nu luam seama? Si sa mergem acasa tot netransformati. Veti pleca fericiti ca a-ti ascultat o predica? Nu.
Dumneavoastra chiar vedeti oameni fericiti in biserica? Nu-i prea vad. Din ce cauza? Durerea aceasta fantastica, care se poate cuibari intr-o minte normala, pentru ca unul care nu gandeste sanatos, el nu simte durerea aceasta. Dar, trebuie sa simti o durere fantastica, cand iti dai seama, de fapt, ca ai ascultat iarasi o predica pe care nu o implinesti. Ca, de fapt, s-au adunat sute de predici pe care nu le implinim si apoi, mai venim o Duminica dimineata si seara , ca sa mai adunam o predica si inca o greutate fantastica pentru ziua judecatii noastre. Pentru ca, cui i se da mult, cine stie mult, i se va cere mult intr-o zi. Spunea Mark Twain, „Pe mine nu ma intereseaza prea mult acele capitole pe care nu le inteleg, pe mine ma deranjeaza acele capitole pe care le inteleg. Si pe dumneavoastra, trebuie sa va deranjeze exact capitolele alea pe care le intelegeti. Pentru ca, de fapt, noi cu astea avem probleme, ca pe astea nu le aplicam. Nici nu ne cere Dumnezeu sa intelegem tot. Dar, Dumnezeu ne cere sa facem cat intelegem.
1. Locul
Predica s-a predicat pe munte, un fel de amfiteatru natural si vocea se aude mai departe. Isus Hristos a urcat pe munte ca sa fie auzit bine, ca pe vremea aia nu erau microfoane. Ma gandesc chiar acuma, cum putea sa predice Whitefield la 10,000 fara microfon? Si Spurgeon, nu aveau microfon. CIudat. Biblia spune: Cand a vazut Isus noroadele s-a suit pe munte. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu umil. Predica si pe munte, Nu are nevoie doar de amvon. Cand a-ti auzit ultima data un preot ortodox, din biserica, predicand pe strada? Sa stea si el pe un colt, sa-i traga un sut la cos de gunoi, sa-l intoarca invers, sa se suie pe cos si sa spuna, „Pocaiti-va, ca imparatia cerurilor este aproape”. Dar, cati pastori eleganti a-ti vazut in postura aia, calare pe cosul ala de gunoi? Sa nu cumva sa credeti ca Dumnezeu vorbeste numai din altar, din amvon. Dumnezeu vorbeste in fiecare loc. Zice Isus, „Eu nu folosesc amvon. Eu folosesc orice, o barca, un munte, un pom, daca este nevoie de ele, de lucrurile acestea.” Ioan botezatorul, spune Biblia, ca predica in pustie. Dar, Domnul Isus Hristos le spune la un moment dat, ca Fariseii, carturarii si invatatorii vostri, ei nu pot predica decat de pe scaunul lui Moise. Le trebuie neaparat un scaun, un amvon mare, o audienta si toate celelalte lucruri ca sa predice. Atunci se declanseaza duhul, in momentul in care predica afara, deja sunt probleme, necazuri. De cate ori nu au aruncat cu pufuleti in noi.
Ne-am dus la sala de cultura, veneau doi, noi nu am stiut despre ce e vorba. S-au sarutat, erau bauti. Intotdeauna primim vreo 3 bucati (3 persoane) din astea la fiecare sala, bauti si parca sunt trimisi. Isus Hristos vine si ne spune noua, „Nu mai cautati, nu mai va luptati pentru amvoane, pentru altare. Dumnezeu trebuie predicat oriunde. Bagati in seama posibilitatea. Cum se cheama muntele pe care a predicat Isus? Nici acuma nu-l stim bine, ca daca il stiam, il faceam sfant si mergeam toti acolo, in coate si in genunchi, pana pe muntele ala sfant. Dumnezeu vrea sa ne spuna in aceasta seara ca nu locurile sunt sfinte, ci oamenii trebuie sa fie sfinti. Nu exista locuri sfinte, ci exista oameni sfinti. Cand oamenii sfinti vin intr-o biserica, o fac sfanta biserica aia. Cand plecam, devine biserica simpla, ziduri.
Spune cuvantul ca Dumnezeu poate vorbi din orice loc, Hristos a predicat prin case, Hristos a predicat prin sinagogi, in templu, langa un pom, langa o fantana. Isus Hristos a predicat oriunde. Pavel ii spune lui Timotei in 1 Timotei 2:8 Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli. Noi nu ne putem ruga decat in anumite locuri, nu putem predica decat in anumite locuri si spune Biblia: Va trebui sa ma slujiti in orice loc. Daca esti in tren, vorbeste despre Mine, daca esti pe tramvai, vorbeste despre Mine, daca esti la serviciu, vorbeste despre Mine. Daca esti la scoala, vorbeste despre Mine. Nu mai inchide ochii si visa amvonul. „Cand vorbiti despre Mine, transformati orice loc intr-un altar,” zice Domnul Isus. Si veti vedea satisfactie fantastica.
E si o intelepciune mare aici, a lui Hristos, in mod special. S-a dus sa predice pe munte dupa 400 de ani de tacere, pentru ca vroia sa stearga din memoria noastra celalt munte, pe care s-a dat legea. A zis, „Tine-ti minte ca voi a-ti primit o lege pe munte? Dar e o diferenta, pentru ca pe muntele acela din Exod 19, pe muntele ala se intampla altfel de lucruri. Si in primul rand, acolo, cand legea a fost data, Dumnezeu a coborat din ceruri. In vers 9 spune: Eu Ma voi cobora la voi. Dumnezeu din ceruri s-a coborat la popor. Aici, spune Cuvantul lui Dumnezeu, Isus s-a urcat spre ei, spre oameni. Oamenii L-au asteptat sus pe munte si spune Biblia ca s-a urcat spre ei. Dumnezeu a coborat, Isus Hristos se urca. La darea legii, spune cuvantul lui Dumnezeu ca au fost tunete, fulgere, trasnea. Tot poporul era infricosat. Aici, sta pe iarba, liniste… Sa ne para bine ca nu mai vorbeste Dumnezeu ca pe muntele dintai.
Dumnezeu poate vorbi si cu sunete cu tine. Observati, la darea legii a fost trasnet si bubuitura. Aici, e pace, pentru ca, unde-i Hristos e intotdeauna pace. Unde-i lege e haos. Cum adica? Unde-i lege, totdeauna e frica asta: Oare am tinut totul? Si dupa aceea, dintr-o data ne dam seama ca gresim, tot incercand, straduindu-ne sa tinem noi ceva. Cand s-a dat legea, li s-a spus foarte calr: „Oamenii sa stea departe. Moise, tu vii numai aici. Sa nu se apropie ei, ca-i ard!” La care, aici, la darea legii Hristice i-a chemat Isus langa El. Aici era liniste, pace, bucurie. Totdeauna, cand Isus Hristos vine peste noi, aduce pace. (18:25)
2. Timpul
Haideti sa vedem contextul politic al acestei predici. Domnul Isus a inceput superb, cu ‘ferice de cei saraci cu duhul” (tema de miercurea viitoare), cand a venit Isus si a inceput aceasta predica, era un inceput frumos. Dar, contextul era de fierbere. Erau Romani in tara. Fiecare evreu, se culca seara blestemand pe Romani. Voiau sa faca tot felul de revolutii. Ii apasau impozite mari, parca era guvernul de acuma. Ii zapaceau. Erau suparati. Copiii lor nu mai o duceau bine. Profanasera templul. Se auzeau atatea povesti. Cazusera ziduri peste ei. Era o perioada de maxima agitatie politica. Se schimbau guvernele, fiecare din ei asteptau sa moara Romanii. Si vine Hristos si tine o predica frumoasa si spune „daca cineva iti trage o palma peste obraz, intoarce-i si celalalt obraz”. A prins bine, in contextul ala politic, intoarcerea celuilalt obraz…
Contextul religios, nu era numai un context politic ciudat, cam ca si acuma. Oamenii erau foarte religiosi atunci, pe vremea aceea. Fariseii erau nostalgi, „Ce vremuri am trait noi odata.” Fariseii erau nostalgici. Totdeauna se gandeau la vremurile odinioara. Saducheii erau liberali, erau carismatici si liberali. Luau din Biblie numai ce le placea. Faceau putina politica, invarteli, se imbracau cum se imbracau, se purtau cum se purtau. Fariseii nostalgici, Saducheii liberali. Esenienii, mai simplu, au zis, „Eu nu mai stau cu voi. Eu ma duc si ma mut in alta biserica”. Se mutau in pustie. Astia nu puteau sta cu nimeni la masa, nici la Cina Domnului. Isi luau pe ei haine rele, putine si plecau in pustie. Zelotii, alt partic din acesta spiritual, erau activistii astia. Tot am incercat sa-i traduc cumva. Ce-s zelotii, cuvantul provine de la zel. Zelotii erau ca niste Martori ai lui Iehova, sa zicem, dar, gata pentru bataie. Adica, se ducea din casa in casa, de la poarta la poarta. Asa era contextul in care Isus Hristos le predica.
3. Contextul social
Stiti cum era atunci? Saracie, boala, amaraciune, orbi, vaduve multe, barbatii mergeau la razboi, sau plecau de acasa cate 2 ani. Oamenii o duceau greu, foarte greu. Isus Hristos predica intr-un asemenea timp, in care oamenii aveau probleme.
4. Pozitia
S-a predicat dintr-o anumita pozitie. Ce a facut Isus Hristos cu oamenii? I-a pus jos. S-au asezat jos, pentru ca Isus e dascal si dascalii pe vremea aceea stateau jos. De aceea le spune Isus Hristos, „Voi vreti sa stati neaparat pe scaunul lui Moise. Cand vorbim despre Papa de la Roma, el vorbeste ex catedra, adica vorbeste de pe scaun si asta inseamna pozitie de autoritate. Hristos s-a asezat sa le arate ca (1) e dascal si (2) a stat jos pe pamntul care la facut. Asta inseamna pozitie de autoritate. „Eu l-am facut pamantul asta. Stau jos. Stau pe munte s istau impreuna cu voi”. I-a invatat si s-a pregatit pentru timpul acesta Isus Hristos. Stiti cat s-a pregatit pentru predica asta? 18 ani. Daca ar fii sa luam ultima intalnire cu Domnul Isus, de la 12 ani, pana la 30 de ani, 18 ani s-a pregatit pentru predica. Dupa 18 ani, Isus Hristos rupe tacerea. Dupa ce a predicat la 12 ani, ca si copil in templu rupe tacerea. Stia si El ce spune Eclesiastul: Tacerea isi are vremea ei si vorbitul isi are vremea lui. Va trebui sa inveti ca sa taci si in timpul in care taci, va trebui sa acumulezi foarte mult ca sa inveti a vorbi dupa aceea. Inca mai cred ca predicarea inseamna 90% transpiratie si 10% inspiratie. Pentru cei care adauga intr-o parte sau in alta, inseamna ca sunt oameni care nu-s atenti la ce vrea Dumnezeu. Va dati seama cat a strans Isus in acesti 18 ani? Va trebui sa invatati si sa vorbiti si taceti. Va trebui sa invatam sa tacem si dupa aceea sa vorbim.
5. De ce s-a tinut aceasta predica?
In primul rand, trebuie sa pricepeti capitolul 5, 6 si 7. Aici nu ni se spune: Traiti asa, ca aici (in aceste capitole) ca sa fiti mantuiti. Si acuma, mergem la partea cea mai trista a predicii din aceasta seara. Aici, nu ni se spune ca daca traim asa vom fii mantuiti. Nu acesta e scopul acestei predici. Stiti care este? Pentru ca sunteti mantuiti, trebuie sa traiti asa. Ca in capitolul 5, 6 si 7. E o diferenta. Voi sesizati diferenta? Noi daca am fii doar fericiti, daca am fii saraci in duh, daca am plange, sa fim blanzi, flamanzi dupa neprihanire, milostivi, daca o sa raman numai cu nevasta-mea, daca sunt lumina lumii, daca nu divortez, daca nu jur stramb, daca…. eu voi fii mantuit? NU! Dar, atunci cum se mantuie? Prin Hristos. Si pentru faptul ca Isus Hristos m-a mantuit sunt asa cum zice Isus in Matei 5, 6 si 7.
Stiti ce spune Domnul Isus? Astea sunt semnele voastre. Dace le aveti, mergeti in cer. Dar nu pentru ca le aveti. Ci pentru ca sunteti deja din Dumnezeu. Daca nu le aveti, sa nu va inselati, ca nu o sa ajungeti acolo. Asta spune Isus Hristos in predica de pe munte. Cheia predicii este in Matei 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei. Isus Hristos tine o predica, in care le spune oamenilor asa: Voi n-aveti voie sa va asemanati cu cei din lume, cu cei pacatosi. Nu va asemanati cu ei. Pana atunci, evreii au crezut ca ei sunt un popor pus deoparte si au reusit intr-asa fel sa fie pusi deoparte ca si pe Balaam l-au derutat, pe prooroc. Si a zis, Exista un popor care exista si sta pus deoparte, neamestecat. Dar, intre timp, Israel s-a amestecat cu lumea aceasta si le spune Dumnezeu, prin Isus Hristos, prin predica de pe munte: Voi sa nu va asemanati cu oameni de pe strada. Voi sa nu va asemanati cu cei care stau la bufet. Voi sa nu va asemanati cu cei care in clipa aceasta, acasa, isi bat sotiile cu pumnul. Voi sa nu va asemanati cu aia care divorteaza, nici cu aia care vorbesc prostii, nici cu aia care-si beau alocatia copiilor. Voi sa nu va asemanati cu ei. Voi sa nu mintiti. Voi sa nu va trageti tunuri si nici tepe unii altora. „Voi sa fiti altfel de oameni,” spune Isus Hristos. Sa nu va asemanati cu oamenii acestia.
Cum sa primiti predica aceasta? Cum sa primiti celelalte saptamani care ne stau in fata? Iacov 1:19-22
Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie; 20 căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. 22 Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
Si acum sa raspund la o intrebare care mi-a pus-o niste frati: Predica asta poate fii pusa in practica? Nu stiu. Greu de spus. Singurul gand care mi-a venit a fost acesta, a lui Dietrich Bonhoeffer care a spus, „Cand Dumnezeu cheama un om, El il cheama sa moara. Am ajuns la concluzia ca numai mortii pot implini toata predica asta. Va doresc un deces usor, sa muriti bine. Eu va chem sa muriti bine. Ca am impresia ca noi nu am murit chiar cum trebuie, inca mai este ceva in noi ce tipa si e treaz. Daca suntem morti fata de lume, vom trai si predica se aplica. Daca, inca tipa lumea in noi, nu se poate pune in practica predica asta. Atunci, nu poti intoarce celalalt obraz. Nu. Nici intr-un caz. Nu poti sa faci ce zice Isus. E prea greu, prea complicat, prea dureros. Nu ne ramane decat sa murim. Pe drum aici am ascultat melodia ‘Cautand fericirea in locuri gresite’. Venind in locul acesta, va promit, intr-un an de zile, daca invatam sa murim saptamana cu saptamana, la sfarsitul decesului nostru, ala sanatos, vom fii fericiti. Deci, acuma, in clipa aceasta, mergeti acasa si cititi capitolul 5, 6 si 7 si veti vedea ca nu se poate pune in practica. Sper ca intr-un an de zile sa o putem pune in practica. Asta inseamna ca am murit si vreau ca sa murim impreuna.
VIDEO by Fiti Oameni
Cont. pe https://nicolaegeanta.blogspot.com/
Marx și bancnota de zero – de Nicolae.Geantă
Pe 5 mai ar fi trebuit să împlinească 200 de ani. Că nu a reușit nu e un incident. Ci o realitate. Nimeni în afară de Hristos nu e stăpân peste moarte… Nici cei ce vor să-L izgonească pe Dumnezeu din Cer. Nici cei ce spun că El nu există.
Marx spune că a iubit oamenii. Și, stăpânit de o singură idee – să ajute clasele exploatate, a luptat împotriva capitalismului. Care, conform ideilor sale, sărăcește pe oameni! Dar pauperizarea prin care au trecut românii, rușii ori cubanezii, sărăcia lucie din Coreea de Nord de azi, tocmai din comunism se propagă! Poate că de aceea cu ocazia sărbătorii de azi nemții au scos o bancnotă pentru Marx: de zero euro! Atât valorează economia lui…
Dacă s-ar fi oprit să urască numai burghezii poate că azi era erou. Un fel de Pintea Haiducul. De Iancu Jianu. Dar Marx a urât și pe Dumnezeu. Și a promovat ateismul. “Religia împiedică idealul comunist!”, a strigat bărbosul obsedat pe ulițele vremii. E opium pentru popor. “Vreau să mă răzbun pe Acela care domnește „deasupra tuturor”, mai urla tipul ce își tundea părul după ritualuri sataniste. Și ateismul său a început să distrugă biserici, să ardă Biblii, să ucidă creștini. Din dragoste pentru comunism, nu?
Spre deosebire de Isus, Marx nu a propovăduit iubirea, ci ura. Nu a propovăduit pacea, ci revolta. Nu a propovăduit egalitatea între oameni, ci dezbinarea între clasele sociale. Ura lui Marx a adus lagăre de muncă silnică, pușcării, decapitări, prigoniri, și… 100 milioane de morți! (În Primul Război Mondial au murit 10 milioane de oameni. În Cel de-al Doilea vreo 72 milioane).
Marx nu e doar înger și demon. Nu-i doar promotor al darwinismului. E LGBT-ist. E luptător împotriva familiei. A cerut abolirea ei! “Eliminarea căsătoriei ar elibera femeile de sub tirania soților!”, spunea îngerul neiubirii. A promovat tolerarea relațiilor sexuale în afara și înaintea căsătoriei. A promovat avortul, copiii ilegitimi, a cerut dezincriminarea sodomiei… Un promotor al destrămării sociale… El vedea creșterea și educarea copiilor “o chestiune de interes public”, o preocupare a statului. Un fel de Barnevernet…
Ideologia lui Marx e lupta împotriva Crucii. Însă Crucea e +. E relația cu Dumnezeu și relația cu oamenii. Fără Cruce ești zero. Cu Isus ai Cruce. Cu Marx ai valoarea bancnotei lui!
Dureros este că Marx a fost întâi creștin. Cu un tată protestant și cu bunici rabini, evrei. Comunismul l-a împins spre ateism. Spre zero. Sau mai jos. Eclesiastul spune ca nu începutul unui lucru contează, ci sfârșitul lui (7:8). Deși atât de adulat de unii, totuși la moartea sa au participat numai… cinci persoane!
Fugiți de marxism! Fugiti de ateism! Fugiți de Satana! (Wurmbrand zicea că Marx a operat cu ritualuri oculte). Marx a crezut că va aduce o Împărăție nouă pe pământ. Și a adus-o. Karl Popper spune că Marx „a reușit să transforme Raiul său visat într-un iad materializat!”
Bine au gândit nemții cu bancnota de zero dedicată lui Marx. Cine îl urmează atât va realiza!
Nicolae.Geantă,
„Scopul meu este să trezesc pe câțiva din somn. Știu că este imposibil să-i trezesc pe toți, dar sper să trezesc câțiva.” – Aiden Wilson Tozer
”De ce întârzie trezirea?” de Leonard Ravenhill
„Este oare lungimea vieții noastre așa de dragă și este oare confortul caselor noastre atât de prețuit încât sa fim gata să le cumpărăm cu prețul unei vieți de necredință, cu prețul rugăciunilor uscate și fără viață? Nu cumva la marea judecată, în ultima instanță, în fața lui Dumnezeu vor veni milioane de oameni trimiși la pierzare, la focul cel veșnic, să mă acuze că am fost nepăsător de soarta lor, că am trait un materialism doar învelit în câteva versete din Scriptura? Ferească Dumnezeu Preasfântul! Nu știu ce vor alege alții. Cât despre mine, dați-mi focul trezirii sufletului meu și a Bisericilor din întreaga țara. Dacă nu, mai bine moartea!”
De ce întârzie trezirea? de Leonard Ravenhill
https://www.google.com/search?q=De+ce+intarzie+trezirea%3F+-+Leonard+Ravenhill&oq=De+ce+intarzie+trezirea%3F+-+Leonard+Ravenhill&aqs=chrome..69i57j69i64.1444j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8
Traducere de Valentin Popovici
Cuprins:
Cuvântul traducătorului
Cuvânt înainte
PrefaŃă la Prima EdiŃie
1. Cu orice preŃ, căutaŃi să aveŃi ungerea
2. Rugăciunea atinge veşnicia
3. La amvoane, ungerea! În popor, strângerea!
4. Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?
5. O trezire într-un cimitir plin cu oase
6. Trezirea întârzie… fiindcă…
7. Unde sunt predicile acelea înflăcărate?
8. Credincioşii necredincioşi
9. Se caută: Proroci pentru vremuri de restrişte!
10. Focul naşte foc!….
11. De ce atâta nepăsare?
12. O biserică dezorientată, într-o lume pierdută!
13. Se caută: Un proroc care să predice predicatorilor!
14. Un constructor al ÎmpărăŃiei
15. Însemnat – „PENTRU CRISTOS!”
16. „Dă-mi copii, sau mor!”
17. „Gunoiul lumii acesteia”
18. Rugăciuni cât Dumnezeu de mari!
19. După cum e Biserica, aşa e şi societatea!
20. Cunoscut în iad
Crucea si Pumnalul – marturie crestina
Crucea si pumnalul este autobibliografia pastorului David Wilkerson. Crucea si pumnalul prezinta modul in care puterea lui Dumnezeu poate salva oamenii din ghiara viciilor. In aceasta carte acest pastor ne spune modul in care Duhul Sfant la indemnat sa ajute sapte tineri condamnati. Miscarea Teen Challenge care este prezentata in carte Crucea si pumnalul a salvat mii de tineri de la dependenta de vicii periculoase. In anul 1969, Crucea si pumnalul a fost ecranizata. Best sellerul Crucea si pumnalul a fost tradus in peste 35 de limbi si vanduta in peste 15 milioane de exemplare.
În amintirea lui David Wilkerson
În amintirea lui David Wilkerson, reamintim cartea care l-a prezentat publicului ca scriitor. În mod normal, nu ar trebui să existe creştin care să nu o fi citit.
Misiunea unui om in jungle de asfalt. – O poveste adevarata. O aventura care te inspira.
Crucea si pumnalul este autobiografia remarcabila a pastorului de la tara, David Wilkerson, un om inspirat de credinta, care a facut o minune dupa alta in recuperarea tinerilor dependenti de droguri din orasul New York.
Conflictul stravechi dintre bine si rau este dramatizat aici in relatarea vietii lui David Wilkerson, care, in 1958, a fost indemnat de Duhul Sfant sa incerce sa ajute sapte tineri condamnati in orasul New York pentru uciderea lui Michael Farmer, un baiat olog. Acum, cei sapte sunt in inchisoare si David nu-i mai poate ajuta, insa eforturile sale au dus la aparitia miscarii Teen Challenge, care a salvat mii de tineri si tinere de la crima si dependenta de alcool si droguri.
Cartea aceasta s-a vandut in peste 15 milioane de exemplare si a fost tradusa in peste 35 de limbi. De asemenea, continuarea lucrarii lui David Wilkerson este descrisa in cartea Crucea este inca mai tare decat pumnalul.
In 1969, Crucea si pumnalul a fost ecranizata, filmul purtand acelasi nume, iar Pat Boone a jucat rolul lui David Wilkerson si Erik Estrada pe cel al lui Nicky Cruz, unul dintre conducatorii unei bande de tineri, a carui viata a fost transformata in mod dramatic de catre Hristos. De atunci si pana astazi World Film Crusade estimeaza ca filmul a fost vazut de vreo 50 milioane de oameni din 150 de tari in peste 30 de limbi. Acesta este unul dintre cele mai vizionate filme din lume si a atras milioane de oameni la Hristos.
Alături de aceasta, în limba română mai sânt traduse cărţile: Viziunea apocaliptică, Triumf prin tragedie, Sunaţi din trâmbiţă, Sfinţească-se Numele Tău, Tot mai însetat după Cristos.
Ca un ecou al cărţii Crucea şi pumnalul au apărut în româneşte două cărţi. Una dintre ele este scrisă de chiar personajul principal al bestseller-ului Crucea şi pumnalul – Nicky Cruz şi este intitulată Fugi, băiete, fugi!. Iată ce scria Billy Graham despre acest roman autobiografic:
Povestea lui Nicky Cruz, este o poveste remarcabila. Are toate elementele unei tragedii – violenta, intriga – plus cel mai important ingredient dintre toate: puterea Evangheliei lui Isus Cristos.
Fugi, băiete, fugi! este o poveste emotionanta! Speranta mea este ca ea va fi citita de cat mai multi si ca acestia vor ajunge sa-L cunoasca pe Cristos, Cel care a schimbat inima rebela a lui Nicky Cruz transformandu-l intr-o legenda creştina a timpului sau.
O altă carte care a apărut ca ecou al celebru volum „Crucea şi pumnalul” este semnată de Don Wilkerson şi este intitulată foarte sugestiv: „Crucea este încă mai tare decât pumnalul”. Don Wilkerson prezintă în această carte continuitatea lucrării începute de David Wilkerson printre bandele rebele de tineri, de pe tot cuprinsul Americii şi modul miraculos prin care Dumnezeu transformă vieţi şi astăzi.
David Wilkerson (1931 – 2011)
Renumitul pastor, David Wilkerson, născut pe 19 mai 1931, a decedat miercuri, 27 aprilie 2011, la aproape 80 de ani, într-un accident de maşină.
Pastorul Wilkerson, în vârstă de 79 de ani, conducea propria maşină spre est pe drumul U.S. 175 din Texas; la un moment dat pastorul David Wilkerson, a intrat pe contrasens, pe banda de pe care venea un camion, din direcţia opusă. Şoferul camionului a încercat o manevră de ocolire însă a fost prea târziu, şi a lovit frontal maşina în care se afla pastorul. Încă nu s-a aflat motivul care l-a determinat pe David să vireze şi să intre pe banda opusă. Soţia lui, Gwen, se afla şi ea în maşină şi a fost dusă de urgenţă la spital împreună cu şoferul camionului.
În urma lui rămâne o lucrare de nezdruncinat. Viaţa şi-a închinat-o slujirii lui Dumnezeu. Biserica pe care a fondat-o în New York – Times Square Church – numără în prezent peste 8000 de membrii. Organizaţia pe care a iniţiat-o după ce a ajuns în New York unde şi-a început lucrarea printre tineri în 1958 – World Challenge Ministries – are un randament uluitor printre persoanele care doresc eliberarea de dependenţa de droguri. Una dintre cele mai cunoscute cărţi semnate de David Wilkerson rămâne Crucea şi Pumnalul care relatează începutul lucrării printre oamenii străzii.
SCOPUL DUHULUI SFÂNT – NICKY CRUZ
Carti Crestine Audio
Cărţile care le găsiţi pe aplicaţie:
01. De ce intarzie trezirea? – Leonard Ravenhill
02. Marturii care cer un verdict – Josh McDowell
03. Moartea unui guru – Rabi Maharaj
04. Crestinismul redus la esente – C.S. Lewis
05. Crucea si pumnalul – David Wilkerson
06. Cel ce sfarama lanturile robiei – Neil T. Anderson
07. Puterea rugaciunii – R. A. Torrey
RECENZII
Înfruntă-ți uriașii – Max Lucado (recenzie)
Fiecare om are de dus propriile bătălii, de înfruntat temeri, de rezolvat probleme. Acest pământ este corupt, până în cele mai profunde substraturi, de păcat, iar asta duce la tot ceea ce înseamnă îngrijorare, suferință și durere.
Cartea „Înfruntă-ți uriașii” scrisă de Max Lucado, este o încurajare fermă, dar prietenoasă totodată, de a căuta sprijinul, ajutorul și mângâierea lui Dumnezeu în decursul călătoriei noastre pe pământ.
Autorul ne poartă prin povestea de viață a lui David și folosește episoadele reprezentative pentru a ilustra faptul că omul după inima lui Dumnezeu nu a fost o persoană perfectă. Viața lui a fost una plină de provocări și greutăți. A avut momente când s-a bazat pe propriile puteri și momente când credința lui a strălucit. David a fost un om, ca fiecare dintre noi. Iar scena când l-a înfruntat și l-a doborât pe Goliat este cheia mesajului acestei cărți. El a acționat prin credință și după cum zice un mesaj pe care l-am citit pe un semn de carte, „nu i-a zis lui Dumnezeu cât de mari sunt problemele lui, ci a <<zis>>problemelor cât de mare este Dumnezeul lui”.
Defapt, ceea ce ne încurajează această carte nu este să nu vorbim cu Dumnezeu despre frământările noaste, ci să apelăm cu încredere la El, să Îl căutăm cu perseverență (atât în momentele grele, cât și în cele frumoase) și să îndrăznim să confruntăm temerile, problemele, crizele și toate durerile inimii… Nu de unii singuri, ci de mână cu El.
Vă recomand să citiți cartea, vă veți regăsi și veți afla o mulțime de încurajări care să vă însuflețească să faceți mai mult decât credeți că puteți.
Vă las două citate din carte:
Fă din Dumnezeu locul tău de scăpare. Nu din slujba ta, nu din partenerul tău, nu din reputația ta sau din fondul tău de pensie. Fă din Dumnezeu locul tău de scăpare. Lasă-L pe El, nu pe Saul, să te împresoare.
Privește-ți dușmanii, nu ca pe eșecurile lui Dumnezeu, ci ca pe proiectele Lui.
Cartea poate fi achiziționată de aici
Cu dragoste,
Noua Carte de Rodica Volintiru: Cunoaşterea frumuseţii lui Dumnezeu – prin post şi rugăciune
NOUA CARTE de la Rodica Volintiru:
Cunoaşterea frumuseţii lui Dumnezeu – prin post şi rugăciune
se poate comanda prin email la adresa roda4jesus@yahoo.ca
Photo credit Agnus Dei
Recomand cu toata inima aceasta carte pentru fiecare crestin. Toti avem nevoie de acest indemn spre o viata mai rugativa, practicand postul care este recomandat in Biblie. Rodica Volintiru isi imparte cartea in doua sectiuni: (1) Marturia unei vieti transformate si (2) POSTUL. In sectiunea POSTUL descrie ce este si ce nu este postul si prezinta toate felurile de post din Vechiul si Noul Testament. Postul ca temelia vietii crestine il descrie prin Matei 6:3,5,17, unde Domnul Isus vorbeste despre 3 practici puternice, pe care fiecare crestin trebuie sa le cultive:
Isus vorbeste despre milostenie (v. 3), despre rugaciune (v. 5) si despre post (v. 17) El nu spune „daca” vaeti face aceste lucruri. ci exprimarea Lui denota asteptarea Sa ca toti crestinii le vor practica in mod regulat. (p 189)
Aceasta este o carte bogata in experiente personale izvorate din citirea Cuvantului si dintr-o cautare de intimitate cu Dumnezeu… pe deasupra, este si un rezultat al unei vieti dedicate postului si al rugaciunii. In carte, Rodica Volintiru, descrie importanta si necesitatea rugaciunii, dar mai ales importanta fiecarei persoane de a sti de pe ce pozitie ne rugam- adica, sa ne cunoastem pozitia in Hristos. Aici, Rodica face o afirmatie mult cunoscuta, dar poate putin practicata despre mijlocirea prin Cuvant, si prin post si rugaciune:
Ce viata victorioasa am avea, bazata pe victoria Domnului Isus de la Calvar, daca noi ne-am ruga neincetat, asa cum ne cere Domnul!
Duhul Domnului striga astazi pentru ca toti crestinii sa lase la o parte starea de caldicei, de confort, de adormire si slabiciune spirituala. Trebuie sa ne stim pozitia si mostenirea care ne-a fost oferita in Hristos. Apoi, cu post, cu rugaciune si cu sabia Cuvantului putem sa-i ajutam pe cei care au cazut i ncursa diavolului. (p 194) … sa practicam postul si sa traim mereu in victoria de la Golgota (p 195)
Orice crestin, care nu petrece cel putin o ora cu Dumnezeu in timpul lui devotional, este un crestin slab, iar credinta, dragostea si puterea lui sunt de asemeni slabe. Daca vrei sa experimentezi maretia lui Dumnezeu, trebuie sa pui la locul 2 orice altceva: prietenii, serviciul, banii – astfel vei avea o relatie de dragoste cu Creatorul si Mantuitorul tau. Merita sa renunti la orice pentru el. (p 186)
Dupa cativa ani de pregatire si apropiere de Domnul prin posturi indelungate si rugaciuni de mijlocire, Dumnezeu ii deschide calea si misiunea catre Romania la sfarsitul anului 2006, o vizita in care oportunitatile din partea lui Dumnezeu i-au dat prilej sorei Rodica sa marturiseasca puterea lui Hristos. Una dintre primele oportunitati a fost sa vorbeasca femeilor din inchisoarea de la Rahova.
Domnul i-a pus o pasiune de mijlocire pentru Romania si chiar si pentru Africa, care Rodica o descrie ca si „o sarcina pe umerii mei, o durere, care se manifesta cu lacrimi care ma mistuiau, o dragoste de a mijloci, simteam o parte din dragostea divina pentru poporul roman. Era clar ca nu eu eram autoarea acestui sentiment, nu era ceva ce am cautat, sau ceva impus de cineva; dragostea aceasta era direct din inima lui Dumnezeu„. Rodica a dus acest mesaj peste tot pe unde a vizitat biserici, sau posturi de radio si televiziune, ca „Secretul unei vieti de biruinta presupune: Timp petrecut cu Hristos si lupta in post si rugaciune (p 100).
Despre cunoasterea lui Dumnezeu:
Imi devenise clar ca Domnul puse in mine aceste dorinte vitale. Am inteles ce mare legatura este intre a-L cunoaste pe Dumnezeu si a-L iubi. Aceasta este prima porunca pe care, dupa zeci de ani de credinta o pretuiesc din ce in ce mai mult. Numai prin iubire putem sa-L cunoastem pe Dumnezeu, caci El este dragoste.
Cred ca si tu, care citesti acum, ai avut aceste intrebari sau poate inca esti in cautare pentru aceasta dragoste, care este intr-o reala legatura cu adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu Il putem cunosate daca Il cautam pe Hristos. Meditand la viata Lui si la cuvantul Sau, vom intelege versetul care spune asa: „Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal.” (Ioan 12:45) Cautandu-L pe Hristos, Il gasim pe Tatal. Cand vei ajunge la aceasta cunoastere si la dragostea divina, ti se vor deschie noi orizonturi, pe care nu te-ai fi gandit vreodata ca ai sa le ajungi sau ca ai sa le experimentezi. (pp. 30,31)
Despre intimitatea cu Hristos:
Poate te intrebi ce inseamna intimitatea cu Hristos. Iata raspunsul: sa fii indragostit de Domnul tot timpul, sa umbli in prezenta Lui mereu. Mai exact: sa traiesti intr-un mod radical pentru Hristos si sa umbli pe caile Sale numai de dragul Lui. Primul pas este sa treci de la religiozitate la relatia personala cu Dumnezeu, iar apoi la intimitate cu Dumnezeu. Acest cuvant descrie comuniunea dintre noi si Mantuitorul nostru, asa cum sotul si sotia devin una. Pana sa se casatoreasca, ei aveau o relatie de dragoste, dar dupa casatorie, au intimitate, care apoi rodeste prin venirea copiilor pe lume.
Rodica ne spune aici:
Pe parcursul acestei carti, voi vorbi mereu si mereu de acest subiect. El este izvorul, El este sursa, cum te indepartezi de El, te usuci, nu mai ai putere, nu mai ai dragoste pentru Cuvant, pentru rugaciune si pentru inchinare.
Care e scopul cartii?
„Prin aceasta carte… Dumnezeu te cerceteaza si te motiveaza ca sa iesi din zona ta de confort si sa inveti ce inseamna sa stai in spartura, sa te sacrifici si sa fii lucrator impreuna cu Hristos, pentru inaintarea Imparatiei Lui.
Si un moment de cercetare (pp 187,188):
Care este prioritatea ta numarul 1? De ce nu ai suficient timp pentru a sta mai mult cu Dumnezeu in rugaciune? Care sunt piedicile? Nu crezi ca ele se pot da la o parte? Ce anume a capatat mai multa importanta pentru tine, in afara de relatia ta cu Dumnezeu?
Rodica a dedicat partea a doua a cartii subiectului: Post. Aici scrie
- despre mai multe feluri de post,
- ne descrie conditiile postului,
- descrie beneficiile si rasplatirile postului,
- si spune chiar si despre unele posibile dificultati ale postului.
- Apoi vorbeste despre felul in care sa iesi din post
- si despre biruintele din urma postului
Am scris cateva notite din aceasta carte, dar ce am gasit pretios sunt relatarile si experientele mentionate de Rodica care m-au ajutat sa inteleg si lupta care se duce in fiecare din familiile noastre cand insasi copiii nostri sunt afectati de lumea spirituala cea rea si felul in care trebuie sa luptam ca si parinti si sa ne crestem copiii in asemenea situatii. Apoi, ce mai impresioneaza din aceasta carte? Minunile care urmeaza posturilor si rugaciunilor. Si eliberarile – o eliberare de duhuri rele ne da un crampei de a vedea in lumea spirituala care nu se vede… Rodica povesteste cum se ruga pentru o persoana si ii cerea acelei persoane ca sa lupte, in rugaciune de eliberare, cand un duh rau din ea, cu o alta voce zice,”Ea nu are putere sa lupte, e slaba pentru ca nu a mai citit de mult din Biblie.” Rodica Volintiru promite ca va scrie o carte pe viitor pe aceasta tema.
Veti invata, va veti zidi, veti da slava lui Dumnezeu si va veti deschide ochii spre o viata mai buna, daca ea va fi dedicata in cautarea prezentei lui Dumnezeu. Rodica Volintiru inspira aceasta foamete si sete dupa prezenta Sa.
Daca doriti sa comandati cartea, puteti sa luati contact direct cu Rodica Volintiru la acest email:
roda4jesus@yahoo.ca
Poza Rodica cu sotul ei Marian la un interviu la Credo TV. Fa click aici sau pe poza pentru acest interviu
Rodica Despre Post si Rugaciune
Introducerea Cartii la Conferinta Femeilor Mamaia 2013
Beneficii pentru organism oferite de leguminoase; Combinatia excelenta pentru scaderea colesterolului; 7 lucruri despre inima pe care trebuie sa le stii; Cele mai bune minerale pentru femei; Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament; Cum sa ai un bust mai ferm, in mod natural…
Leguminoasele sunt o alternativa la proteinele de origine animala, dar si un mijloc putin cunoscut deocamdata de a reduce gazele cu efect de sera, relateaza sur7.be<
Un alt avantaj este ca „introducerea leguminoaselor contribuie la intreruperea ciclului bioagresorilor (paraziti, daunatori, etc.) culturilor majore”, ceea ce permite scaderea folosirii pesticidelor.
Combinatia excelenta pentru scaderea colesterolului
7 lucruri despre inima pe care trebuie sa le stii
Inima este un organ vital care pompeaza sange prin corp, facand parte din sistemul circulator al organismului. Aceasta are caracteristici uimitoare de care nu suntem constienti. Iata cateva lucruri despre inima pe care ar trebui sa le stii:
Inima este un organ ocupat. Aceasta bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi, ceea ce, insumat, inseamna 3 miliarde de batai pe durata unei vieti. Sangele pe care inima il pompeaza poate calatori aproximativ 60.000 de kilometri prin vasele de sange.
Tensiunea arteriala nu se exprima printr-o singura masura, ci prin doua: cea a tensiunii arteriale sistolice (tensiunea inimii cand bate) si cea a tensiunii distolice (tensiunea de repaus a inimii, dintre doua batai).
Unele studii au sugerat ca persoanele care sunt in doliu experimenteaza modificari pe termen scurt ale tensiunii arteriale, ale nivelului hormonilor de stres si ale factorilor care ajuta la coagularea sangelui.
Cum sa ai un bust mai ferm, in mod natural
Pentru multe femei, sanii sunt un simbol al feminitatii si senzualitatii. Cu siguranta iti doresti si tu un bust ferm si care sa isi mentina aspectul in timp, insa stii cum sa il obtii?
Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament;
Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament, chiar daca ne par banale. Bine spalate, zdrobite cu sucitorul si aplicate pe frunte, in strat de cate doua, trei, combat durerile de cap. In plus, zdrobite si aplicate direct pe arsuri, calmeaza usturimea si ajuta la vindecarea mai rapida a zonei afectate.
Pestele si morcovii, combinatia perfecta pentru combaterea diabetului
Diabetul este o afectiune complexa in care corpul nu asimileaza corespunzator alimentele. Alimentele consumate sunt transformate in glucoza la nivelul stomacului si intestinului. Glucoza ajunge in sange, care apoi o transporta catre toate celulele corpului, iar pentru a ajunge in interiorul lor este nevoie de insulina (un hormon generat de pancreas).
Cele mai bune minerale pentru femei
Mineralele sunt elemente nutritive necesare organismului pentru a functiona corespunzator si pentru a se mentine puternic. Un numar mare de persoane considera ca vitaminele si mineralele sunt unul si acelasi lucru; insa nu este asa. Mineralele, ca si vitaminele, sunt nutrienti importanti care se gasesc in produsele alimentare; principala diferenta consta in faptul ca vitaminele sunt substante organice (contin elementul carbon) si mineralele sunt substante anorganice.
Cure de slabire care iti pun sanatatea in pericol
Este normal sa iti doresti sa scapi de kilogramele inestetice si sa vrei sa faci schimbari in stilul de viata si in alimentatie pentru a deveni mai suplu/a. Insa este anormal sa adopti diete care, poate ca te vor ajuta sa dai cateva kilograme jos, dar, pe termen lung, iti pot cauza probleme grave de sanatate, ba chiar iti pot pune viata in pericol.
Elimina zaharul din organism in 14 zile
Consumat in exces, zaharul poate avea efecte dezastruoase asupra noastra: grabeste procesul de imbatranire, creste riscul de diabet si boli de inima si duce la obezitate. De aceea, sunt binevenite metodele de curatare a organismului de zahar.
6 indicii ca porti incaltaminte nepotrivita
Incaltamintea nepotrivita poate crea foarte multe neplaceri. De multe ori nici nu realizam ca nu purtam masura potrivita, sau ne incapatanam acea pereche pentru ca ne place foarte mult. Iata modalitatile prin care corpul iti spune ca porti pantofii nepotriviti si ce trebuie sa faci ca sa remediezi situatia:
Si sarcina poate sa duca la cresterea labei piciorului. Femeile care au nascut nu trebuie sa se incapataneze sa poarte incaltamintea de dinainte de a ramana insarcinate, desi aceasta le jeneaza, crezand ca pantofii se vor „lasa cu timpul”.
Aceasta miscare facuta din instinct ca sa impiedice pantofii sa alunece din picior te poate lasa cu dureri foarte mari, resimtite mai ales la nivelul calcaielor si al talpilor.
Care sunt cele mai periculoase tipuri de anemie
Exista peste 400 de tipuri de anemie identificate, multe dintre ele fiind considerate rare. Dintre acestea, cele mai comune sunt anemia feripriva, beta-talasemia, anemia Biermer si anemia normocitara.
Dieta hepatita B pentru un ficat sanatos
Dieta hepatita B este, in principiu, o dieta ca oricare alta; se bazeaza pe aceleasi principii ca dietele urmate de persoanele care nu au aceasta afectiune.
Vitaminele care pot fi foarte periculoase pentru barbati
Vitaminele B6 si B12 au fost promovate de catre industria farmaceutica pentru efectul lor energizant si imbunatatirea metabolismului. S-a crezut, de asemenea, ca aceste suplimente reduc riscul aparitiei cancerului.
5 tincturi si beneficiile lor
Tincturile obtinute prin dizolvarea in alcool a unor plante sunt utilizate, in general, pentru a trata diverse afectiuni, interne sau externe, dar unele dintre ele pot fi folosite pe post de produse de uz comun, precum samponul sau apa de gura. Reteta de fabricare a tincturilor nu este prea dificila, dar cel mai bine este sa ti le cumperi de la magazinele naturiste, mai ales ca au preturi scazute, si sa le utilizezi fie in stare pura, fie in amestec cu alte ingrediente.
Cum tratam ficatul cu Aloe Vera
Din pacate, dietele occidentale bogate in acizi si scazute in alcaline, supraalimentarea, abuzul de alcool pot avea efecte grave asupra ficatului. Cresterea toxinei organismului in sistemul digestiv scade si apararea noastra impotriva invadatorilor straini, a fortei de lupta, cunoscuta si ca sistemul imunitar. Aceasta deschide usa invadatorilor straini.
Cum corectam bruxismul (scrasnitul dintilor)
Bruxismul sau scrasnitul din dinti este un obicei care ne poate da nu numai dureri de dinti, ci si batai de cap. Dintre persoanele care sufera de bruxism, majoritatea nu constientizeaza ca au aceasta problema, pentru ca scrasnitul se produce in timpul somnului.
Cauze ale retentiei de apa in organism
Retentia de apa, cunoscuta si sub numele de edem, inseamna acumularea de fluide in tesuturi si cavitati, precum si in sistemul circulator. Acest lucru poate determina umflarea picioarelor, mainilor si gleznelor si apare, de obicei, la femei in timpul sarcinii. Poate sa apara si la persoanele care nu sunt active fizic, la cei care iau medicamente o lunga perioada de timp, ca rezultat al stilului de viata sedentar si in timpul unui zbor lung.
Ce nu trebuie sa cureti cu bicarbonat de sodiu?
Bicarbonatul de sodiu se găseşte la preţuri mici în magazine, iar efectele sale sunt miraculoase. Cel mai des este folosit în bucătărie, ca agent de afânare, dar proprietăţile sale sunt cu mult mai multe. Nu-l confundaţi cu bicarbonatul de amoniu sau amoniac. Bicarbonatul de sodiu este recomandat in toate publicatiile ca fiind una dintre cele mai eficiente si mai sigure substante potrivite pentru curatenie. Totusi, sunt anumite obiecte pentru care trebuie sa folositi altceva pentru a nu deteriora obiectele.
Are un puternic efect antibacterian, antioxidant, anticancer si antiinflamator
Este un condiment bun pentru pizza si paste, insa si un excelent remediu pentru tuse, astm, sinuzita si bronsita. Ceaiul de oregano aduce o multime de beneficii pentru corp. Oregano este recunoscut pentru aroma lui delicioasa si este folosit des in preparatele italienesti. Însa, oregano mai este si foarte sanatos, fiind recunoscut din vremuri stravechi ca planta medicinala cu multe beneficii pentru corp.
Cu o luna inainte de un infarct miocardic, corpul te avertizeaza: iata cele opt semne!
In intreaga lume, bolile de inima sunt printre cele mai comune cauze ale decesului. Infarctul miocardic este rezultatul unui blocaj al arterelor coronare sau circulatia proasta. Acestea nu vin fara avertisment, de aceea este important sa „iti asculti” corpul atunci cand iti arata problemele.
Ce trebuie sa stii daca dormi pe spate
Somnul este de fapt o stare naturala a organismului. Avem nevoie de somn pentru a creste, a ne odihni si a ne reface, pentru a putea lucra si functiona la parametri optimi. Memoria si vigilenta noastra depind de somn. Creativitatea si capacitatea de acumula lucruri noi, de a invata, depind si ele de somn. Rolul lui nu este deocamdata perfect inteles, insa un lucru pare a fi clar – daca nu ar fi atat de necesar organismului, nu i-am acorda atat de mult timp.
De ce ne e foame la miezul noptii
Ceasul intern al organismului, sistemul circadian, cum este cunoscut in literatura de specialitate, creste foamea si pofta de alimente dulci si sarate spre seara, sustin cercatatorii conform unui studiu publicat pe sciencedaily.com.
Varza nu este doar o leguma aliment;
O productie imbunatatita de varza prin plasticultura; Aparitia daunatorilor la varza, fasole, castraveti si ceapa; Recomandari pentru cultura verzei de toamna; Cateva reguli de cultivare eficienta a legumelor in sere si solarii; Seminte de legume pentru infiintarea culturilor de primavara etc
Consumată de mii de ani, varza s-a dovedit a fi cel mai puternic antidot al celulelor maligne. Eficienţa maximă – antitumorală şi antireumatică este obţinută prin consumarea sucului crud, dar şi varza murată formează o floră care nu îngăduie evoluţia tumorilor.
Prin complexul de vitamine B, dar şi prin sărurile şi mineralele pe care le conţine, varza reglează tensiunea şi energizează, contribuind la detoxifierea organismului şi întărirea imunităţii.
Când vorbim despre tratamentul cu varză, trebuie să avem în vedere valoarea curativă a acesteia, care poate fi întrebuinţată sub mai multe forme. Important este ca aceasta să fie preparată în funcţie de afecţiunile ce urmează a fi tratate. Este de preferat varza crudă, datorită glucozinolaţilor, care au efect anticancerigen şi care prin fierbere sau călire pot fi distruşi. Cea mai de seamă particularitate a acesteia este aceea că distruge ascita. Despre varza murată se ştie că, asemenea tuturor legumelor şi zarzavaturilor conservate sau fierte, îşi pierde parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare prezente în legumele proaspete. Este important de ştiut totuşi că varza murată are conţinutul de minerale şi de fibre alimentare intact, ceea ce face ca aceste substanţe să contribuie la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Pustnicii din vechime spălau bine varza, fără să o cureţe de frunzele din exterior şi o puneau în vase făcute din trunchi de copac, iar între rândurile de varză presărau sare grunjoasă. Acopereau apoi totul cu apă strânsă de la ploaie (care se spune că elimină orice formă de ascită), iar deasupra puneau câteva crengi de măr pădureţ sau de corn. Varza astfel murată era consumată de la sfârşitul toamnei până după Paşti. În caz de ulcer sau tumori digestive, se făcea un tratament cu varză murată goală, fără niciun fel de făinoase, timp de 30 de zile. Vindecarea era întotdeauna sigură.
Dintre toate formele de terapie cu varză, sucul obţinut din frunze proaspete este cel mai eficient. Se obţine foarte simplu, cu ajutorul storcătorului centrifugal. După ce se spală bine, frunză cu frunză, se îndepărtează porţiunile stricate, apoi se taie în bucăţi mai mici, care vor fi mărunţite cât mai mult cu putinţă şi apoi sunt centrifugate. Sucul de varză astfel obţinut va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp să se oxideze. De regulă, se beau câte 300 ml de suc de varză crudă pe zi, timp de o lună de zile. Acest suc reglează tensiunea arterială şi elimină definitiv arsurile provocate de disfuncţiile digestive. Tratează de asemenea anemia şi bolile de piele, având chiar efect antibiotic. În ceea ce priveşte umflăturile generate de bolile reumatice, acestea, îmbibate cu suc proaspăt, dispar după 24 de ore, timp în care le ţinem acoperite cu comprese de tifon; tot după acest timp dispar şi durerile provocate de boala artrozică.
Tratament de combatere la varzoase: buha verzei – generatia aII-a
Laboratorul de Prognoza, Diagnoza, Avertizare, din cadrul Oficiului Fitosanitar Bihor comunica tratamentul in vederea combaterii daunatorului: buha verzei – la varzoase, generatia a II-a. Efectuati tratamentul folosind unul din amestecurile:
-
- KARATE ZEON – 0,015 % sau
- MOSPILAN 20 SP – 0,0125 % sau
- DIMILIN 25 WP – 0,05 % sau
- KAISO SORBIE 5 EG – 0,015 % sau
- DECIS MEGA 50 EW – 0,02 % .
Perioada optima de aplicare a tratamentului: la aparitia larvelor. Se mai combat: paduchi de frunza, purici.
La solutiile de tratament se foloseste adjuvantul SILWET L 77 – 0,05% sau aracet – 0,2%. Tratamentul se repeta la 8 – 10 zile.
Dupa golire ambalajele din material plastic se vor clati obligatoriu de 3 ori, solutia rezultata golindu-se in rezervorul masinii de tratat. Ambalajele se depoziteaza in magazii si se returneaza distribuitorului. Se vor respecta normele de tehnica securitatii muncii, protectia albinelor si a mediului inconjurator.
Aparitia unor daunatori la Varza (Brassica oleracea)
Conditiile climatice din ultima perioada au favorizat aparitia si evolutia unor daunatori precum: Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne brassicae L.), Fluturele alb (Pieris brassicae L.), Buha verzei (Mamestra brassicae L.) si Molia verzei (Plutella maculipennis Curt.).
Perioada optima de tratament:
• cand PED = 2 larve/planta la Buha verzei si Fluturele alb
• cand PED = 5-10 afide/planta la Paduchele cenusiu
Pentru combaterea acestor daunatori recomandam:
-
- MAVRIK 2F 0,05% (s.a.-tau-fluvalinat-240 g/l) sau
- DECIS MEGA 50 EW 0,02% (s.a.-deltametrin-50 g/l) sau
- KARATE ZEON 0,15% (s.a.-lambda-cihalotrin-50 g/l) sau
- FASTER 10 CE 0,03% (s.a.-cipermetrin-100 g/l) sau
- PYRINEX QUICK 0,15% (s.a.-clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l) sau
- FURY 10 EC 0,02% (zeta-cipermetrin-100 g/l)sau
- NOVADIM PROGRESS0,20% (s.a.-dimetoat-400g/l)
Cantitatea de solutie la hectar: 250-300 litri.
Se vor utiliza numai produse care se regasesc in baza de date PEST-EXPERT. Tratamentele fitosanitare se vor executa la timpul optim, respectandu-se dozele sau concentratiile recomandate in instructiunile de folosire. Se vor respecta cu strictete normele de lucru cu P.P.P, pe cele de protectia mediului, de protectie a albinelor (Conf. Leg.383/2013), animalelor, pestilor si altor vietuitoare acvatice.
O productie imbunatatita de varza prin plasticultura
Modalitatile clasice de cultivare a verzei necesita cantitati mari de apa pentru irigare. Plasticultura foloseste sistemul de mulcire cu folie protectoare si irigare prin picurare pentru a asigura productii mari si sigure. Sistemele de plasticultura pot fi foarte rentabile daca se aplica tehnologia corecta in functie de data de plantare si conditiile meteorologice.
Practicile actuale de productie comerciala a verzei presupun plantatul in camp la distantate de 70-100 cm intre randuri, cu o spatiere a plantelor pe randuri de 20 cm, care de obicei conduc la o productie de aproximativ 48400 plante / ha. In acest sistem de productie, aproape 30% din plante nu pot fi recoltate, deoarece capetele de varza nu au reusit sa ajunga la dimensiunea comercializabila sau au fost de proasta calitate.
Plasticultura a fost utilizat pe scara larga in productia comerciala a altor culturi horticole, dar nu a fost adoptata pe scara larga pentru productia comerciala de varza din cauza lipsei de informatii cu privire la strategiile de management si fezabilitatea economica.
Rezultatele avute de Charles E. Barrett si colegii sai cu soiul comercial de varza Bravo cultivat pe durata a trei perioade de vegetatie (doua sezoane de iarna si un sezon de toamna) in Hastings, Florida, au demonstrat ca exista rezultate semnificative in numarul total de verze recoltate in sistemul de plasticultura daca se aplica tehnologia potrivita.
In sistemul de plasticultura, varza este cultivata pe paturi ridicate cu o latime de 1,2 m, acoperite cu folie neagra pentru mulcire si irigate prin picurare, pe trei sau patru randuri cu intervale intre plante pe randuri variind de la 25 la 35 cm, obtinand o densitate de la 41518 pana la 129,167 de plante / ha.
Distantele mai mari intre plantele pe rand produc un procent mai mare varza de dimensiuni comercializabile. O configuratie pe trei sau patru randuri cu o spatiere a plantelor pe rand intre 25 si 30 cm, au randamente ridicate in mod constant in toate cele trei sezoane.
In sistemul de plasticultura se pot realiza densitati variabile ale culturilor de varza in functie de data plantarii si conditiile meteorologice preconizate in timpul sezonului de crestere. Distantele de plantare pe rand cuprinse intre 30 si 35 cm sunt rentabile pentru perioadele timpurii de plantare, in timp ce distanta de 25 cm este mai productiva pentru plantarile tarzii, mai ales atunci cand conditiile meteorologice sunt favorabile.
Tratamentul de combatere pentru buha verzei la varzoase
Odata cu aparitia larvelor este perioada optima pentru efectuarea tratamentului de combatere pentru buha verzei la varzoase. Se combat deasemenea paduchii de frunze si puricii.
Tratamentul I, generatia I, se efectueaza folosind unul dintre produsele:
-
- VANTEX 60 CS (0,015%) sau
- MOSPILAN 20 SG (0,025%) sau
- MAVRIK 2 F (0,05%) sau
- KARATE ZEON (0,015%).
La substantele recomandate se va adauga si SILWET L 77 ca adjuvant (pentru lipire pe frunze).
Perioada optima pentru efectuarea tratamentului: la aparitia larvelor.
Tratamentul se repeta la 8 – 10 zile, utilizandu-se un alt produs, din cele mentionate mai sus.
Recomandari pentru cultura verzei de toamna
Intrucat la inceput de Iulie se va infiinta cultura de varza de toamna in camp, consideram util sa prezentam cateva aspect legate de mentinerea igienei culturale.
Producatorii cu experienta in cultura verzei stiu ca la aceasta ora trebuie sa aiba samanta procurata si chiar semanata. Perioada optima de semanat pentru producerea rasadului este intre 15-30 mai iar perioada de infiintare a culturii intre 1 – 15 iulie. Se poate conta pe o perioada de vegetatie de cca 140 zile de la rasarirea semintelor.
Rasadul se produce in spatii libere sau acoperite pentru a proteja plantele de grindina, insolatie puternica, unii daunatori, etc.
Intrucat varza este sensibila la anumiti agenti patogeni si preferata de unele insect, necesita protectie inca de la semanat. Samanta trebuie sa fie tratata cu fungicid. Pentru scurtarea timpului de germinatie si accelerarea cresterii in primele faze de vegetatie, samanta se poate trata cu fertilizantul Teprosyn, creat special pentru seminte.
In continuare vom prezenta principalii agenti de daunare si solutiile potrivite de combatere:
Melcii fara cochilie (Deroceras agreste). Ataca noaptea si sunt mai dificil de vazut. Atacul se poate sesiza dupa urmele de mucus de pe sol sau de pe plante. Netratarea la timp a culturii, duce la deprecierea capatanilor si la scaderea capacitatii de pastrare. Plantele tinere pot fi distruse in totalitate.
Recomandam unul sau doua tratamente cu OPTIMOL 4 G, un produs granulat pe baza de metaldehida, in doza de 150 g / 100 mp. Metaldehida nu lasa reziduuri in sol sau pe plante, fapt pentru care nu solicita interval de pauza de la tratament la recoltare. Produsul se gaseste in comert in ambalaje de 150 g si 500 g.
Puricele negru al verzei (Phillotreta atra). Adultii rod epiderma superioara a frunzelor, iar in final acestea capata un aspect ciuruit si chiar se usuca in timp. La atingerea plantelor, adultii sar si se adapostesc pe suprafata solului. Pentru combatere recomandam insecticidul Mospilan 20 SG in doza de 200 g/ha sau 2 g in 10 l apa. Produsul se gaseste in ambalaje de 1,5g; 3g; 40g; 1kg. Se poate folosit si insecticidul Fury 10 EC, in doza de 200 ml/ha sau 2 ml in 10 l apa.
Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne brassicae). Ataca in colonii dispuse pe partea inferioara a frunzelor si poate avea 16 -20 generatii pe an. Adultii inteapa frunzele si sug seva. Frunzele atacate se opresc din crestere, se incretesc si se usuca. Tratamentul chimic se poate face cu Novadim Progress 1 l/ha sau 10 ml in 10 l apa. Produsul se comercializeaza in ambalaj de 100 ml si 1 l. Se poate folosi si Mospilan in doza de 125 g/ha sau 1,5 g in 10 l apa.
Gargarita tulpinilor de varza (Ceuthorrhynchus quadridents). Larvele se formeaza in petiolul frunzelor si in tulpini, unde rod galerii ducand la uscarea plantelor. Se recomanda tratamente cu un insecticid sistemic cum ar fi Novadim Progress, in doza de 1 l/ha sau 10 ml in 10 l apa.
Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), Buha verzei (Mamestra brassicae). Larvele sub forma de omizi ale acestor specii, consuma frunzele pana la scheletare. La formarea capatanilor, acestea sunt depreciate si de excrementele omizilor. O combatere corespunzatoare se poate face cu Novadim Progress in doza de 1 l/ha, Nurelle D 0,6 l/ha.
Bolile mai frecvente la varza pot fi Putrezirea si caderea rasadurilor, Mana verzei si Nervatiunea neagra. Pentru acestea recomandam urmatoarele fungicide:
- Rover 500 SC in doza de 2 l/ha sau 20 ml in 10 l apa. Produsul se gaseste la ambalaj de 20 ml si 1 L;
- Cupertine Super in doza de 4 kg/ha sau 40 g in 10 l apa;
- Triumf 40 WG in doza de 3,5 kg/ha sau 35 g in 10 l apa. Produsul se comercializeaza in ambalaj de 1 kg.
La executarea tratamentelor la varza se va tine cont de urmatoarele reguli:
- cand incep sa se formeze capatanile, nu se mai recomanda tratamente. Daca interventiile sunt strict necesare, atunci se vor alege produse cu toxicitate minima pentru om si se va respecta intervalul de pauza de la ultimul tratament pana la recoltare, inscris pe eticheta produsului;
- intrucat frunzele de varza sunt puternic cerate, se vor folosi adjuvanti in solutia de stropit, care maresc capacitatea de aderenta si penetrare a produselor in plante. Dintre acestia, cu efect foarte bun se remarca Spur in doza de 0,1%;
- tratamentele se executa dimineata sau seara, cand nu bate vantul.
Daca in cultura apar buruieni cu frunza ingusta (monocotiledonate), se poate folosi erbicidul Targa Super in doza de 1,5 l/ha sau 50 ml in 10 l apa. Acest erbicid nu afecteaza varza si nici nu are efect remanent in sol pentru cultura urmatoare.
Pentru cresterea productiei si a gradului de rezistenta al plantelor la stres si la boli, recomandam fertilizarea foliara cu un produs dedicat varzoaselor, Brassitrel in doza de 3 kg/ha sau 60 g in 10 l apa pentru o suprafata de 200 mp. Printre altele produsul contine sulf si bor, elemente esentiale plantelor de varza.
De asemenea se poate folosi Calcifol SUM in doza de 5 l/ha, care sporeste rezistenta plantelor la boli si a capatanii la crapare.
In luna iunie vom planta varza de toamna
Varza de toamna se cultiva in toate zonele agricole din tara pana in jurul datei de 5 iulie.
Principalele soiuri si hibrizi pentru cultura in camp sunt: De Buzau, Braunschweiger, Licurisca, Mocira, Magura si Lares.
Este indicat sa plantam varza de toamna dupa culturile care elibereaza terenul in aceasta perioada precum mazarea , fasolea, bostanoasele (castravetii, pepenii, dovleceii) si cerealele.
Varza de toamna se planteaza la o distanta de 70 cm intre randuri si 30-40 cm pe rand in camp. Iar pe straturile din gradina 40 x 40 cm.
Epoca optima de plantare este 25 iunie – 5 iulie.
Plantatul se face acoperind radacina si tulpina pana la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda din belsug. La cateva zile se vor completa golurile.
La circa doua saptamani de la plantare se face o prasila manuala si apoi se praseste dupa fiecare ploaie mai importanta. Odata cu prasilele se face si o usoara musuroire.
Se face cate o irigare buna la interval de 10 zile. Se intensifica udarea odata cu legarea frunzelor, dar se va evita baltirile. Cu doua saptamanai inainte de recoltare inceteaza udarea.
Se va acorda o mare atentie la boli (mana, alterioaza sau putregai) si la daunatori (limaxi paduchi, molii, fluturi si buha verzei).
Aparitia daunatorilor la varza, fasole, castraveti si ceapa
Conditiile climatice din ultimele zile au favorizat aparitia si dezvoltarea daunatorilor, care pot cauza pierderi importante la cultura de varza de toamna, fasole, castraveti si ceapa.
La VARZA DE TOAMNA, pe parcelele unde se semnaleaza prezenta Musculitei albe a verzei (Aleyrodes brassicae), Puricelui verzei (Phyllotreta atra), Buha verzei (Mamestra brassicae), Paduchelui cenusiu (Brevicoryne brassicae), Plosnita rosie a verzei (Eurydema ornata), Fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae), se recomanda ca in aceasta perioada sa se efectueze tratament, folosind unul din urmatoarele insecticide:
-
- EFORIA 045 ZC – 1-1,25 l/ha sau
- MOVENTO 100 SC – 0,750 l/ha sau
- ACTARA 25 WG – 0,02% ( 120gr./ha) ( 600 l solutie/ha ) sau
- MOSPILAN 20 SG (Krima 20 SC – a doua denumire comerciala) – 0,025% (0,150 kg/ha p.c. ) sau
- CONFIDOR ENERGY – 0,06% (0,36 l p.c/ha) administrare foliara sau
- KARATE ZEON – 0,015% (0,09 l/ha) sau
- AFFIRM – 1,5 kg/ha sau
- LASER 240 SC – 0,03%.
Pentru o mai buna aderenta a insecticidului pe planta, se recomanda, adaugarea in solutia de stropit, ca adeziv, aracetul – 0,2%.
Tratamentul se va repeta la interval de 7 – 10 zile in functie de remanenta produsului folosit si de conditiile climatice.
La cultura de FASOLE in camp si spatii protejate, conditiile climatice au fost favorabile pentru aparitia si dezvoltarea afidelor si tripsului. Pe parcelele unde se semnaleaza prezenta acestora, in aceasta perioada, se recomanda sa se efectueze tratament folosind unul din urmatoarele insecticide:
-
- ACTARA 25 WG – 0,02% (0,2 kg/ha) sau
- DICARZOL 50 SP – 1,25 kg/ha (concentratie de administrare foliara de 0,125 % ) sau
- LASER 240 SC – 0,05% sau
- KARATE ZEON – 0,2 l/ha in 600 l apa.
Pentru prevenirea atacului de boli, respectiv Arsura comuna a fasolei (Xanthomonas phaseoli), Antracnoza fasolei (Colletotrichum lindemuthianum), Rugina fasolei (Uromyces appendiculatus), se recomanda ca solutia de stropit sa se complexeze cu unul din urmatoarele fungicide:
-
- ALCUPRAL 50 PU – 0,25% sau
- BOUILLIE BORDELAISE WDG – 0,75% (7,5 kg/ha) sau
- FUNGURAN OU 50 WP – 0,25% sau
- DITHANE M 45 – 0,2%.
Tratamentul se va repeta dupa 8 – 10 zile.
La CASTRAVETII cultivati in camp si spatii protejate, pentru prevenirea infectiilor produse de ciuperci si bacterii, respectiv: Mana (Pseudoperonospora cubensis), Alternarioza (Alternaria cucumerina), Patarea unghiulara (Pseudomonas lachrymans), alte boli micotice, se recomanda aplicarea in aceasta perioada a doua tratamente fitosanitare utilizand unul din urmatoarele fungicide:
-
- MELODY COMPACT 49 WG – 0,2% (2 kg/ha) sau
- MANOXIN C 50 PU – 0,4% ( 4,0 kg/ha ) sau
- NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau
- BOUILLIE BORDELAISE WDG – 0,75% ( 7,5 kg/ha ) sau
- FUNGURAN OH 50 WP – 3,2 kg/ha ( 0,4% ).
Tratamentul 2 se va efectua la 8-10 zile.
Conditiile climatice au fost favorabile pentru aparitia si dezvoltarea tripsilor, afidelor si acarienilor. La semnalarea atacului, pentru combaterea acestora, se recomanda sa se aplice doua tratamente fitosanitare la interval de 10 zile, folosind una din variantele de retete:
-
- VERTIMEC 1,8 EC – 0,1% + ACTARA 25 WG – 0,02% (0,2 kg/ha) sau
- ORTUS 5 SC – 0,1% ( 1l p.c./ha ) + MOSPILAN 20 SP – 0,025% sau
- MILBEKNOCK EC – 0,075% + LASER 240 SC – 0,05%.
ATENTIE ! Pentru consumul legumelor, se va respecta timpul de pauza indicat pe ambalajul produsului.
La culturile de CEAPA, conditiile climatice din ultima perioada au fost favorabile pentru aparitia si dezvoltarea daunatorului Hylemia antiqua, G2, (musca cepei). In aceasta perioada, pentru combaterea acestui daunator, care poate produce pagube considerabile (plantele distruse pot sa depaseasca 80%), se recomanda aplicarea a doua tratamente, la interval de 10 zile, folosind unul din produsele: NOVADIM PROGRESS – 0,2% sau MOSPILAN 20 SP – 0,025%.
Tratamentul se face prin imbaierea plantelor, astfel incat solutia sa ajunga in zona coletului, zona afectata de daunator.
Nu se va trata ceapa pentru stufat, iar din parcelele pe care s-a facut tratament nu se vor consuma plantele decat dupa 14-21 zile (in cazul Mospilanului 14 zile, iar in cazul Novadim Progress 21 zile).
Pentru prevenirea si combaterea agentului patogen Perenospora destructor (mana), se recomanda ca in solutia de stropit sa se adauge unul din fungicide:
-
- DITHANE M 45 – 0,2% sau
- BRAVO 500 SC – 1,5 – 2,0 l/ha.
Pentru o buna aderenta a produselor pe frunze este bine sa se foloseasca obligatoriu un adeziv (aracet – 0,2%).
Nu se fac tratamente fitosanitare la temperaturi peste 24˚.
Pentru agentii de daunare avertizati, se vor utiliza doar produse de protectia plantelor recomandate de Codex – PEST EXPERT, omologate de „Comisia Interministeriala de Omologare a produselor de protectia plantelor”, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul Romaniei.
Luati masurile ce se impun pentru protectia mediului inconjurator !
Respectati cu strictete normele de lucru cu produse de protectie a plantelor, pe cele de securitate a muncii, de protectie a albinelor si a animalelor !, conform (Ord. comun nr. 45/1991 al Ministerului Agiculturii si Alimentatiei, 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor, 68/05.02.1992 al Ministerului Mediului, 15b/3404/1991 al Departamentului pentru Administratie Locala si 127/1991 al asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania).
Cateva reguli de cultivare eficienta a legumelor in sere si solarii
Culturile de legume in sere si solarii se obtin cu investii si cheltuieli mari pentru constructii, asigurarea energiei, pentru materiale si subtante chimice si biologice necesare efectuarii de tratamente. Din aceste motive, inca din momentul optiunii pentru culturile protejate, trebuie sa ne gandim la folosirea intensiva a serelor si solariilor construite in acest scop. Intre criteriile de folosire intensiva a spatiilor protejate amintim urmatoarele:
1. Aplicarea cu strictete a tuturor verigilor tehnologice si introducerea de solutii tehnologice noi precum realizarea de culturi “fara sol”, irigarea prin picurare, fertilizarea cu solutii nutritive (fertirigarea), irigarea cu apa magnetizata, utilizarea de centrale proprii pentru incalzire, combaterea biologica, folosirea suplimentara a dioxidului de carbon, utilizarea luminii artificiale, etc. De exemplu, irigarea prin picurare este cea mai potrivita metoda de udare in sere si solarii deoarece distributia apei se face automat si este corelata cu norma zilnica de udare, repartizand apa numai in zona radiculara a plantelor.
2. Maximizarea profitului prin planificarea unei rotatii eficiente a culturilor, care sa reduca la minim riscul incidentei unor daunatori sau acumularii unor rezidii. Se vor amplasa legumele consumatoare de azot dupa cele care fixeaza azotul (fasolea verde sau mazarea verde), pentru a reduce continutul de nitrati din legume peste valorile maxime admise.
3. Alegerea cu grija a culturilor legumicole, acordand prioritate celor la care valorificarea este asigurata si care sunt foarte solicitate pe piata, dar si a celor care asigura o perioda mai lunga de ocupare a serelor si solariilor. Nu trebuie uitata lucrarea de conditionare a recoltei care cuprinde mai multe faze: sortarea pe calitati; calibrarea pe marimi; fasonatul la ambalarea directa in camp; formarea de legaturi pentru piata la verdeturi, ridichi, gulioare; spalarea la radacinoase; ceruirea pentru marirea perioadei de pastrare la tomate, ardei, vinete; si lotizarea pe grupe de calitate si beneficiari.
4. Alegere judicioasa a hibrizilor si soiurilor de mare randament, cu rezistenta la boli, daunatori, cu calitate superioara, cerute pe piata, atat pentru culturile principale si secundare, cat si a celor succesive si asociate. In primul rand se vor alege hibrizii F1, dar si soiuri specializate, care sa corespunda cerintelor tehnologice si care fac parte din lista oficiala de soiuri si hibrizi recomandate si autorizate pentru Romania.
5. Diversificarea culturilor legumicole in paralel cu specializarea pe anumite culturi pentru care s-au elaborat programe de modernizare, aprovizionare si aplicare a produselor chimice de protectie si fertilizare, tinand cont desigur de prevenirea poluarii produselor, apei si solului. Se vor utiliza noi generatii de erbicide cu grad minim de poluare care se vor aplica in doze foarte mici, biodegradabile, cu eficienta si selectivitate ridicata.
Seminte de legume pentru infiintarea culturilor de primavara 2017
Oferta de seminte de legume din categorii biologice superioare, din soiuri romanesti, cu indici superiori de calitate, oferite spre vanzare, pentru campania de primavara 2016, realizate de institutele si statiunile de cercetare-dezvoltare agricola romanesti.
Orice societate comerciala sau fermierii si producatorii agricoli interesati in achizitia de seminte, pentru infiintarea culturilor de primavara, pot apela direct la unitatile respective, la numerele de telefon prezentate la sfarsitul articolului.
|
Specia |
Unitatea de cercetare |
Categoria biologica |
Soiul |
|
Tomate |
ICDL Vidra |
Prebaza, baza, certificata |
Pontica 102, Viorica, Vipon |
|
Tomate |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Unibac |
|
Tomate |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Buzau, Chihlimbar, Darsirius Kristinica, Carolina |
|
Ardei |
ICDL Vidra |
Prebaza, baza, certificata |
Cornel, Asteroid 204, Vidra 9, Barsan |
|
Ardei |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Creola, Daciana, Ionel |
|
Ardei |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Galben superior, Buzau, Splendens, Jovial, Vladimir |
|
Ardei |
SCDL lernut |
Prebaza, baza |
Oranj |
|
Patlagele vinete |
ICDL Vidra |
Prebaza, certificata |
Luiza, Belona |
|
Patlagele vinete |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Dragaica, Zaraza |
|
Castraveti |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Slanic, Triumf |
|
Varza |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Silviana |
|
Varza |
SCDL Buzau |
Prebaza, certificata |
De Buzau |
|
Varza |
SCDL lernut |
Prebaza, baza, certificata |
Mocira, Poiana, Laredia |
|
Fasole de gradina |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Auria Bacaului, Verdana, Mileniu |
|
Fasole de gradina |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Menuet |
|
Fasole de gradina |
SCDL lernut |
Prebaza, baza, certificata |
De Madaraseni, Alina, Lechinta |
|
Mazare de gradina |
ICDL Vidra |
Prebaza, certificata |
Diana |
|
Mazare de gradina |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Getica |
|
Ceapa |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza |
Orizont |
|
Ceapa |
SCDL Buzau |
Prebaza, certificata |
De Buzau, Rubiniu |
|
Ceapa |
SCDL lernut |
Prebaza, baza, certificata |
Rosie de Aries |
|
Pepene galben si verde |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Briliant |
|
Pepene galben si verde |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Fondant, Dochita |
|
Porumb zaharat |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Dulce de Bacau |
|
Spanac |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Romanesc |
|
Salata |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Marlena |
|
Salata |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza, certificata |
Gratia |
|
Sfecla rosie |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza |
Rubiniu |
|
Cimbru |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Daria |
|
Cimbru |
SCDL Buzau |
Prebaza, baza |
Mircea |
|
Leustean |
SCDL Bacau |
Prebaza, baza, certificata |
Rarau |
|
Patrunjel frunze |
SCDL Buzau |
certificata |
Ory |
|
Gulie |
SCDL lernut |
Prebaza, baza, certificata |
Albastru de lernut |
|
Pastarnac |
SCDL lernut |
Baza, certificat |
Alb lung |
|
Ridichii |
SCDL lernut |
Prebaza, baza |
Rosie de lernut |
DATE DE CONTACT:
|
Unitatea de cercetare |
Telefon |
|
ICDL Vidra |
021/3612096 |
|
SCDL Bacau |
0234/544963 |
|
SCDL Buzau |
0238/722560 |
|
SCDL lernut |
0265/471407 |
Atentie la bolile tomatelor, ardeilor si vinetelor
Conditiile climatice din ultima perioada au favorizat aparitia si evolutia unor boli la culturile de tomate, ardei si vinete: Mana (Phytophtora infestans), Patarea alba (Septoria lycopersici), Patarea cafenie (Cladosporium fulvum), Patarea bruna a frunzelor (Alternaria porii), Alternarioza (Alternaria solanii), Fainarea (Leveillula taurica) si Putregaiul negru a fructelor (Alternaria capsici annuui). Pentru combaterea acestor agenti de daunare recomandam folosirea urmatoarelor produse de protectia plantelor:
- Fungicide de contact:
-
- MERPAN 50 WP (0,2%) sau
- POLYRAM DF (0,2%) sau
- BRAVO 500 SC (0,2%) sau
- ANTRACOL 70 WP (0,2%)
-
- Fungicide sistemice:
-
- PERGADO MZ (0,2-0,25%) – protejeaza excelent de fructele impotriva manei datorita penetrarii in stratul de ceara si patrunderii in interiorul frunzelor
- RIDOMIL GOLD MZ 68 WG (0,25%) – are actiune sistemica ascendenta si de contact protejand planta atat din interior si exterior, cat si noile cresteri
- CABRIO TOP (1,5-2,0 Kg/Ha) – se distribuie sistemic local in frunza migrand pe partea opusa a frunzei
-
- Pentru combaterea fainarii la ardei recomandam:
-
- THIVIT JET (4 Kg/Ha) (s.a.-sulf-80%)
- TOPAS (0,035%) (s.apenconazol-100 g/l)
- ORTIVA TOP (0,075%) (s.a-azoxistrobin-80 g/l+clorotalonil-400g/l)
-
- Pentru combatera daunatorilor cum ar fi: musculita alba de sera, paduchele solanaceelor, paduchele verde, tripsi, etc. recomandam:
-
- NUPRID 200 SC (0,04%)
- ACTARA 25 WG (0,02%)
- CONFIDOR ENERGY (0,08%-0,13%)
-
Recomandari importante: Se vor utiliza numai produse care se regasesc in baza de date PEST-EXPERT. Tratamentele fitosanitare se vor executa la momentul optim respectandu-se dozele sau concentratiile recomandate. Se vor respecta cu strictete normele de protectia muncii, de paza si securitate impotriva incendiilor, de protectie a mediului, albinelor (Conf.Leg.383/2013).
Concluziile şocante ale unei jurnaliste independente: “Trăim într-o societate lipsită de libertate, deghizată ca fiind o societate liberă” 
Foarte bun articolul de pe medium.com al jurnalistei independente Caitlin Johnstone. Citez din el:
Trăim într-o societate mult mai puțin liberă decât credem majoritatea dintre noi. Se pare că suntem liberi. Nu suntem aruncați în închisoare pentru că criticăm autorităţile. Putem vota pentru cine vrem. Ne putem conecta la Internet și putem căuta informații despre orice subiect ne interesează. Dacă dorim să cumpărăm un produs, avem multe mărci, suntem liberi să alegem.
Dar totuşi, nu suntem complet liberi. Cele 2-3 mari partide din fiecare ţară sunt controlate de aceiaşi plutocrați*. Mass-media principală, pe care oamenii se bazează pentru a-și forma idei despre ceea ce se întâmplă, e controlată şi ea de clasa plutocratică și e puternic influențată de servicii secrete. Algoritmii de Internet sunt manipulați agresiv pentru a le arăta oamenilor informații pe care păpuşarii din umbră doresc să le arate. Chiar și divertismentul nostru este plin de influența serviciilor secrete.
(* Plutocraţie = “Regim politic în care puterea de stat se află concentrată în mâinile celor mai bogați reprezentanți ai societății”)
Nu contează ce ai voie să spui, dacă nu contează ce spui. Nu contează că aveți permisiunea să căutaţi pe Internet orice informație pe care o doriți, atât timp cât găsiţi doar informațiile pe care Sistemul dorește să le găsiți.
Care este diferența funcțională între un regim care cenzurează direct Internetul pentru a preveni dizidența și un regim care lucrează cu plutocrații din Silicon Valley pentru a controla informațiile prin algoritmi, având un sistem care împiedică dizidența să aibă un impact semnificativ? Nu există nicio diferenţă.
Trăim într-o societate profund lipsită de libertate, care este deghizată într-o societate liberă. Democrația liberală occidentală este doar un totalitarism îmbrăcat în dragoste. Și situaţia se înrăutățește.
În septembrie 2021, “Ottawa Citizen” a raportat faptul că Armata Canadiană s-a folosit de pandemia de Covid-19 ca scuză pentru a testa tehnicile militare psi-op asupra populației civile, sub scuza asigurării respectării restricțiilor de pandemie.
Câteva extrase:
* Liderii militari canadieni au văzut pandemia ca pe o ocazie unică de a testa tehnici de propagandă asupra unui public nebănuitor, concluzionează un nou raport al Forțelor Canadiene.
* Planul conceput de Comandamentul Canadian al Operațiunilor Comune, cunoscut și sub numele de CJOC, se baza pe tehnici de propagandă similare celor utilizate în timpul războiului din Afghanistan. Campania a presupus modelarea și exploatarea informațiilor. CJOC a susținut că schema operațiunilor de informare a fost necesară pentru a înlătura neascultarea civilă de către canadieni în timpul pandemiei de coronavirus și pentru a întări mesajele guvernului despre pandemie.
* O inițiativă separată, dar nu legată de planul CJOC, a eliminat informații din conturile publice de socializare din Ontario. De asemenea, au fost compilate date despre adunările pașnice ale organizaţiei Black Lives Matter.
* Anul trecut, a fost lansat un plan controversat care ar fi permis ofițerilor militari să folosească propagandă pentru a schimba atitudinile și comportamentele canadienilor, precum și pentru a colecta și analiza informații din conturile publice de pe rețelele sociale.
* Planul urmărea să treacă de la metodele tradiționale guvernamentale de comunicare cu publicul la o strategie mai agresivă de utilizare a războiului informațional și a influențării comportamentului canadienilor.
Deci, autorităţile nu doar că se folosesc de operațiuni psihologice la scară masivă asupra publicului, ci şi fac teste asupra cetăţenilor, învăţând de la ei.
Într-un eseu din 2017 intitulat “The War on Sensemaking”, scriitorul Jordan Greenhall a făcut o observație foarte bună: știința propagandei moderne a fost în cercetare și dezvoltare de mai bine de un secol și a avansat științific, la fel de mult ca și alte domenii din armată.
În 1917, unui tânăr, pe nume Edward Bernays, i s-a cerut să ajute efortul de război american aplicând teoriile subconştientului ale unchiului său, Sigmund Freud, unei noi tehnici germane denumită “propagandă”. Dar, de atunci au apărut tehnici moderne de propagandă.
Gândiți-vă la câte progrese tehnologice au existat în armată în ultimul secol. Conducătorii noștri și-au perfecționat metodele de manipulare, astfel încât doar o mică minoritate dintre noi am început să ne dăm seama că această manipulare chiar se întâmplă.
Nu există soluții la această problemă, decât dacă noi conştientizăm faptul că manipulările se întâmplă. Propaganda funcționează numai dacă nu înțelegeți că ceva vi se întâmplă; apoi, trebuie să acceptaţi faptul că puteţi fi manipulaţi și înșelaţi.
EXCLUSIV! În spatele războaielor mondiale şi a altor nenorociri se află “Frăţia Şarpelui”, o societate secretă malefică din Asia / Tibet ?
Există o teorie a conspiraţiei interesantă (poate aberantă – n-am de unde să ştiu), care spune că în spatele războaielor mondiale şi a multor evenimente tragice din istoria omenirii s-ar afla o societate secretă malefică asiatică cu numele de “Frăţia şarpelui”. Şi se pare că chiar şi Illuminati ar fi creaţia “Frăţiei Şarpelui”… Se vedem însă argumentele acestei teorii:
1) Conform cărţii lui Raymond Drake, “Zei şi astronauţi prin istorie”, epidemia de ciumă (“moartea neagră”) din secolul al XIII-lea, care a ucis peste 200 de milioane de oameni (în special europeni) a provenit din Asia şi s-a răspândit în Europa. Au avut “şerpii asiatici” vreo contribuţie în răspândirea teribilei maladii?
2) Fenomenul arderii cărţilor şi distrugerii bibliotecilor din Antichitate ce a culminat cu distrugerea faimoasei Biblioteci din Alexandria, a pornit din China, acolo unde împăraţii chinezi credeau că oamenii sunt mai uşor manipulaţi dacă au cunoştinţe mai puţine.
3) Acelaşi Raymond Drake crede că înaintea celor două mari războaie mondiale din secolul trecut, călugării tibetani i-au influenţat pe germani şi pe unii conducători nazişti cu superioritatea rasei ariene. Dar cum, călugării tibetani nu cred în pace şi iubire? Să nu uităm că în lucrarea “Arta războiului” a filozofului chinez antic Sun Tzu învăţăm faptul că “în spatele unui pumnal se ascunde un zâmbet”.
În anii 30, un academician german, pe nume Theodore Illion, în opera sa” Întuneric asupra Tibetului” descria faptul cum a descoperit o gaură în pământul Tibetului şi, după ce-a intrat în ea, a descoperit un oraş subteran de călugări. El spunea că aceştia ar fi “yogini negri”, ce urmăreau să controleze lumea prin proiecţie astrală şi telepatie. Illion s-a înspăimântat atunci când mâncarea care i s-a dat de către călugării negri ar fi fost mâncare umană! El ar fi reuşit să scape, şi, deşi a fost urmărit de călugări prin Tibet, a reuşit să ajungă în Germania, ţara sa natală.
4) Heinrich Himmler a fost un criminal de război nazist și important colaborator al lui Adolf Hitler. Ei bine, priviţi-i puţin chipul în imaginea de mai jos. Cu siguranţă, el nu are “faţă de neamţ”, ci, mai degrabă pare o combinaţie dintre un slav şi un mongoloid, un chip pe care îl găseşti adesea la est de Munţii Ural. Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Himmler devenise unul dintre cei mai puternici nazişti din Germania, fiind primul responsabil pentru Holocaustul evreilor.
5) În filmul din 2014 “Kingsman: Serviciul secret”, ni se oferă o idee despre cât de secrete sunt serviciile de informaţii / societăţile secrete / elita din China:
– Am luat contactul cu cei de la KGB, MI6, Mossad şi cu Beijing-ul. Toţi insistă că acela nu era un om de-al lor.
– Beijing… E înspăimântător faptul că nu există niciun nume recunoscut pentru serviciile secrete chineze. Ăsta-i cu adevărat secret, nu?
Cei din “Frăţia Şarpelui” operează asemenea unui şarpe… nimeni nu-l vede până când muşcă. Şi de aceea ei sunt extrem de periculoşi…
EXCLUSIV! În spatele războaielor mondiale şi a altor nenorociri se află “Frăţia Şarpelui”, o societate secretă malefică din Asia / Tibet ?
„Escrocilor, nu ați făcut nimic pentru noi, cei care muncim ca sclavii pe 1.600 lei!” Românii au luat cu asalt pagina de Facebook a președintelui Iohannis
INQUAM PHOTOS / OCTAV GANEAPreședintele Klaus Iohannis l-a desemnat luni seară pe Dacian Cioloș drept candidat la funcția de premier. Anunțul, făcut într-o conferință de presă la Palatul Cotroceni, a fost postat și pe pagina de Facebook a șefului statului, iar românii nu au ezitat să reacționeze. Multe dintre mesajele postate pe contul de Facebook al președintelui fac referire la faptul că Iohannis ar avea „o agendă ascunsă”, iar nominalizarea în persoana lui Dacian Cioloș nu ar fi fost făcută „din convingere”.
„E o numire capcană pentru a discredita USR PLUS.
D-le președinte, chiar vreți să duceți țara asta în haos. O asemenea nominalizare este o bătaie de joc la adresa acestui popor. Rușine să vă fie”, a scris unul dintre internauți.
„Oare nu mai există si alți oamenii capabili, oare s-au terminat capetele bune la Cioloș?
Prafu să se aleagă de toți, de 30 de ani va suciți între voi, iar de noi va bateți joc, ați scumpit combustibilul si toate alimentele .
Prafu de capul vostru ….🤬🤬🤬”, scrie un alt comentator.
Apel disperat al românilor
Multe comentarii apărute pe pagina de Facebook a președintelui fac referire și la situația precară în care se află milioane de români, în plin val 4 al pandemiei de coronavirus. „Noi, oameni de rând, muncim pe 1600 lei pe lună, din ce credeți voi escrocilor că mai avem să plătim atâtea măriri de prețuri ? Noi suntem românii sătui de clasa politica. Escrocilor nu ați făcut nimic și nici nu veți face pentru noi cei care muncim ca sclavii pe 1600 lei”, scrie altcineva.
„Domnule Președinte, știu că nu citiți și nici nu răspundeți d-voastră la mesajele noastre, ale cetățenilor de rând. Chiar daca vorbim in van, va transmit că ne-am săturat de tâlhărie la drumul mare, ne-am săturat de minciuni și baliverne politice! Faceți ceva! Reconstruiți țărișoara asta distrusă! Știți că peștele de la cap…capătă miros!? Priviți la frații noștri moldoveni, Maia Sandu este iubită și apreciată de popor în timp ce d-voastră îndemnați românii să joace golf!
Să știți că nu toți suntem proști, chiar dacă nu cunoaștem anumite reguli ale jocului!”, mai spune un alt român.
Redăm mai jos o parte din comentarii:
A.C.B: Cu așa numire mare/Îmi trec valuri pe spinare/Și fac pișu din picioare.
S.S: Pe bune???? Să nu atingă un nivel insuportabil? Domnu’, nu ne mai ajung banii să trăim! Pricepi? Deja am depășit nivelul de suportabilitate!
D.M: În episodul încălcării protocolului de guvernare ați avut partea dvs. de vină, iar în episodul prelungirii crizei guvernamentale nu trebuie trecută cu vederea nici iresponsabilitatea premierului demis care și-a tras partid… o ocazie în plus să vedem că nu vă ridicați la nivelul premierului desemnat…
R.T: Ați devenit penibil, măscărici și foarte dubios, domnule președinte. Rușine
A.F: Să nu atingă prețurile un nivel insuportabil? 😵💫Incredibil! Prețurile prezente sunt tare suportabile. Mă întreb dvs nu intrați niciodată la cumpărături sa faceti o comparație de la o luna la alta? Sau angajatii dvs nu va transmit chiar nicio informație si scrieți mesajele astea în locul țtirilor de la ora 19? Cu fondurile lipsa din sanatate cum aveti de gand sa gestionati situatia? Astea doar din pix se rezolva, nu trebuie depus niciun efort.
B.R.S: În plină pandemie, în mod normal nu se măresc preturile atât la energie electrică, gaz, mâncare..
Sunteți niște hoți, niște oameni de cea mai joasă speță..
S.P: Un vicleșug ordinar! Singura soluție la problemă era desemnarea unui nou premier de la PNL, precum Bolojan. Vă pricepeți doar la manipulare și la hiperbole de tupeu.
S.D: Dacă reușești să distrugi plusereul, jur că îți fac statuie :))
M.T: Cu tot respectul, dar vă propun sa trăiți un an de zile cu salariul minim pe economie
C.A: Domnule Iohannis, prea ne credeți pe toți idioți!
Dacă ați fi de bună credință, ia-ți da o smetie după cap lui zupărman și le-ați ordona să refacă iute coaliția. Dar nu cred că sunteți decât un jucător de golf, care a confundat România cu mingea lui de golf. Și a băgat-o in groapă.
I.G: Poporul o să achite ca de fiecare dată nota de plată pentru incompetența și corupția din rândul politicienilor Neamului.
De data aceasta cred că vom încasa-o rău.
C.S: În plină pandemie și criză sanitară ați lăsat să urce prețurile la toate cu o nesimțire de neegalat. Rușine vouă!!! Să vă văd domnule președinte și stimați parlamentari cel puțin o lună cu 3000 de lei. Să aveți 2 copii la școală, chirie și cheltuieli sa nu mai zic de vicii. Vai și amar o să se aleagă de aceasta tara vândută deja