“… căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!”… “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea, cap. 1 si 4) De aceea am ajuns preacurvari, cârtitori, răzbunători, pătimaşi, idolatri, certăreţi, lacomi de bani, lacomi de neascultare şi de alte nelegiuiri (Gal.5/19-21); Aceste păcătuiri, precum şi bârfa, ienervarea, înjurătura, vorbirea de rău, ţipătul, strigarea sau… răzbunarea sunt rugăciuni adresate lui satan, pe care miliarde de oameni neânnoiţi îl acceptă ca tată (Ioan 8/44)… Oricine se lipeşte de hoţie, minciună, mândrie, trufie şi de alte mădulare ale gunoierului cosmic, devine una cu diavolul! Fiindcă părinţii noştri s-au lipit de Satan, devenind una cu lumea nelegiuirilor (1 Ioan 2/15-17), nici noi nu putem face nimic Dumnezeiesc fără Isuss (Ioan, cap.15), căci nimic bun nu locuieşte (Rom. cap. 7) în omul nenăscut din nou- din Sămânţa Învăţăturii, Rânduielii-Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11) Deci, după ce Domnul a îngăduit (DAR N-A OBLIGAT pe nimeni) ca să se facă un singur trup( cei doi- Gen.2/24), cu atât mai mult (măcar în preajma Venirii Lui), suntem aşteptaţi să devenim Una cu Trupul Bisericii Lui, în care sunt înzidite “” Pietrele”” Vii,(mădulare veşnicite prin liantul Duh Sfânt – Ef. 5/32) Să învăţăm din frumuseţea şi sfinţenia abstinenţei, (Ex.19/15 şi 1 Cor. cap.6), pentru a deveni famenii Cerului (Mat.19/10-12 şi Ap.cap.14 etc ), căci oricine se lipeşte de curvie, bădărănie, mânie, răutate sau de alte nelegiuiri rămâne una cu stăpânitorul lumii acesteia, dar zilele îi sunt numărate… (Ap.19/20 şi Ap.20/10)

Publicat la: Februarie 20, 2023

Nici un comentariu

Gabriel Liiceanu “Pâinea Vieții”… Pâinea vie, care s-a pogorât din cerCe înseamnă a mânca trupul şi a bea sângele Domnului…Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. (Ioan 6:56)…Adevarul Bibliei despre CINĂ (1)…Mânia lui Dumnezeu împotriva oricărei necinstiri şi nelegiuri…Cum s-au întâlnit românii cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii”…Amintiri cu sfinti…Volumul I- Oameni care au fost, influente care vor ramane … Dreptatea va birui…Iertarea …Tot ce ne-a învățat Domnul Isus – Partea 33…Eu sunt Calea, Adevărul și Viața…Cateva comori daruite de Dumnezeu prin slujbasii Lui : A.W.Tozer, Sundar Sing, Charles Haddon Spurgeon, Watchman Nee… BILLY GRAHAM…Tot ce ne-a învățat Domnul Isus – Partea 33, de Zac Poonen Intenții globaliste – Top zece profeții biblice din 2022; Templul Satanic deschide prima clinică de avort cu medicamente religioase; În mijlocul haosului – de Amir Tsarfati; Infrastructura lui Antihrist: Trăind în era supravegherii; „Lăsați Biblia să vă învețe”: Un Pastor de încredere avertizează împotriva analfabetismului biblic legat de denominațiuni;Ce este viața și cine se află la cârma ei? Pastor american susține că schimbările culturale majore din America sunt o întoarcere spre paganism; Osea — o dragoste de neimaginat; RECUNOSCÂND STRATEGIILE DIAVOLULUI; Deosebirea esenţială dintre Isus şi diavol (Evanghelia după Ioan 8); Capitolul 24 Poporul piere din lipsă de cunoştinţă; Poporul nu cunoaşte judecata lui Dumnezeu !!! … PREGĂTIREA! ” Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă …” (Osea 4/6) “Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel… Trei pâini; Voi care aveţi că tată pe diavol (Ioan, 8/44), o să daţi socoteala toată veşnicia, că nu–l basculaţi la groapa de gunoi… Şi dacă nu vă naşteţi din nou (Ioan, cap.3) din Sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11); şi dacă nu vă.. Şiretlicurile diavolului si A înota contra curentului, de E. A. Bremicker…Pentru că Gândirea, Învăţătura, Puterea ,adică Persoana Lui- este bună, eficientă, adevărată, corectă, paşnică, sănătoasă, profitabilă, curată, iubitoare, veşnică, de ce n-o practicăm, n-o primim, n-o mâncăm şi n-o bem ca pe Apa vie şi Pâinea cea de toate zilele, plămădită din Bunătăţi Dumnezeieşti(Pâine rumenită in Cuptorul de la Golgota), ca să ne dea puteri Cereşti!…” Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură…”(Ioan, cap.6 şi 7 ) De ce ne hrănim cu pâinea trecătoare a satanei şi iradiem gândurile, învăţătura,faptele gunoierului pornograf, viclean, certăreţ, idolatru, preacurvar, hoţ, egoist, cârtitor, beţiv, desfrânat, gelos, mânios, batjocoritor, mândru,neokomunist-globalist? Acestea sunt hibridate de satan şi întoarse asupra omului, familiei, a lumii întregi – sa răsplătească, să spurce întregul univers! De ce nu i le dăm lui Isuss şi nu ne naştem din Sămânţa Învăţăturii Dumnezeieşti, pentru a ne umple cu Plinătatea Bunătăţilor Sale, fiindcă…” Dumnezeiasca Lui putere…Beneficii pentru organism oferite de leguminoase; Combinatia excelenta pentru scaderea colesterolului; 7 lucruri despre inima pe care trebuie sa le stii; Cele mai bune minerale pentru femei; Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament; Cum sa ai un bust mai ferm, in mod natural; Pestele si morcovii, combinatia perfecta pentru combaterea diabetului; Care sunt cele mai periculoase tipuri de anemie; 6 indicii ca porti incaltaminte nepotrivita; Vitaminele care pot fi foarte periculoase pentru barbati; Cu o luna inainte de un infarct miocardic, corpul te avertizeaza: iata cele opt semen etcDupa cum calaii komunisti i-au martirizat pe adversari, Statul paralel actual ii (ex)termina pe inamicii de azi,pentru ca este paralel fata de Dreptate,Corectitudine si Adevar,falimentand intreprinzatorii incomozi …”statul paralel este compus din toţi politicienii şi toţi demnitarii care te fură. Şi care apoi îţi râd în faţă”, ”statul paralel sunt cei care îsi bat joc de ţine. De viaţa ta, de munca ta, de banii tăi”, ”statul paralel este statul hoţilor care îţi fură viitorul” sau ”statul paralel este statul politicienilor care îţi promit că îţi va fi mai bine… Fostul ministru Ionuț Popescu: „Da, România este un stat capturat! De servicii, de clanurile intangibile din justiție și de masoneria generalilor plagiatori și incompetenți din Poliție, plus mici alte confrerii locale!”…(Si pentru eliminarea “”inamicilor””… Protocol semnat de SRI cu Ministerul Finanțelor și Parchetul General, pentru monitorizarea contribuabulilor cu risc ridicat de evaziune fiscală …(Cu sprijinul Statului PARALEL…) Statul paralel peste tot; Avocaţii trebuie să ştie cum sunt furaţi creditorii şi lichidatorii de către ANAF; Adevăratul stat paralel. Ce fac românii când nu mai au încredere în instituțiile țării lor? Culisele Statului Paralel: Cum a falimentat clanul Herăscu Galațiul. Statul, păgubit cu sute de milioane de euro; Statul paralel și presa lui;Dat pierdut şi apărut: statul paralel ; Am avut dreptate cu statul paralel. Și acum ce facem? Târgu Jiu: Peste 3000 de oameni au stat la coadă pentru a primi pachetul cu ajutoare din partea UE; Șefa ICCJ: Am constatat că toţi cei care nu au o anumită părere ori sunt securişti, ori sunt din statul parallel; Kovesi: ”Există interesul paralel al celor care au prăduit bugetul de stat”; Dragomir: Statul paralel, format din oameni din structurile , legaţi de o strategie de menţinere a puterii; Elena Udrea, dezvăluiri direct din închisoare: Statul Paralel se pregătește să intre în lupta pentru putere; Statul paralel PSD-ALDE, supremația diletanților; Preşedintele PSD explică „ce înseamnă statul paralel“! Discurs dur! “Statul paralel”, ca armă de manipulare; Enigma „statului paralel”. SUA vs România;SCURT COMENTARIU DESPRE STATUL PARALEL ȘI PATRIOȚI;Cu pumnul în gura cetățeanului; Predoiu -Statul paralel a fost creat chiar de CSAT’;Fost șef SIE: CSAT a creat statul parallel; Statul paralel, între realitate și propaganda;Culisele statului paralel | Comerțul României, controlat de ofițeri sub acoperire. I.C.E. ”Dunărea”, firma Securității; Raportul care aruncă totul în aer. Lista aranjamentelor făcute de OMV Petrom – Culisele Statului Paralel; EXCLUSIV. CULISELE STATULUI PARALEL. Industria cărnii. Din exportatori am ajuns să importăm totul. „S-a dorit politic distrugerea acestei industrii”; Clubul de Presă reclamă un grav atentat; Culisele statului paralel. Cum a fost devalizată Bancorex. Cine sunt cei care au profitat de nenorocirea a sute de mii de români; (Paralel fata de legalitate…)Brațul lung al Statului Paralel. Cum a fost scutit un afacerist din Cluj de la plata a 700.000 de euro; Vladimir Putin a pierdut războiul gazelor cu Europa; Protocoale și putere nebună; Statul paralel și justiția română; Ce este “Statul paralel”; FOST CAP AL SERVICIILOR DEZVALUIE ORIGINEA STATULUI-PARALEL: CSAT L-A CREAT; JAVRELE ÎN ALB: Stenturi din cadavre la pacienți bolnavi de inimă. Medici prinși că montau stimulatoare cardiace și defibrilatoare extrase de la morți. GUNOAIELE PANDEMIEI pentru care Daniel Coriu de la Colegiul Medicilor nu mai sare din baie; Statul Paralel al lui Florian Coldea. Dezvaluiri fara precedent despre cum SRI a falimentat firme romanesti; Documentele au fost facute publice! Spaima Laurei Codruta Kovesi, un fost colonel SRI, a dezvaluit totul!Raport DEVASTATOR facut de Inspectia Judiciara la DNA! Amanunte incredibile Mihai Gadea a prezentat in emisiunea;Culisele statului Paralel- Dorin Iacob fost SRI, fost PD, fost asociat al lui Liviu Tudor impreuna cu acesta si George Constantin Paunescu sunt devalizatori ai Bancorex…pana cand vom tolera in viata publica asemenea personaje? Adrian Năstase: Îmi pare rău pentru ce îndură Dragnea, dar încercările lui de a negocia cu statul paralel l-au adus într-o fundătură; Statul paralel versus statul mafiot PSD-ist; O alta „realizare” a mafiei PSD-iste: Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit; (Cu ajutorul Statului parallel-Mafiot…)inca din anii 1990, firmele (incommode) dadeau faliment, dar sefii de sindicat aveau bani de plimbari prin strainatate… Unde ne pleacă tinerii? Motivul pentru care ne pleacă tinerii din ţară; De ce pleacă tinerii români din țară: adevărul are multe nuanțe și e dureros; Momentul în care Belarusul se va alătura Rusiei în război. Anunțul de ultimă oră făcut de Aleksandr Lukașenko; Câți tineri ne pleacă anual și de ce. Concluziile unui sondaj sociologic; De ce pleacă tinerii din România. Principalele motive: neîncrederea în autorități și corupția – barometru Europa FM;Exodul creierelor. Poveștile studenților români „de afară”: de ce pleacă și nu se mai întorc; Marea Scăpare din România; Țară în service- Cei care au plecat. Poveștile românilor care au muncit și în țară, și în străinătate;O nouă categorie de români pleacă din țară. Sunt cei care au venituri ridicate și poziții sociale peste medie care caută o școală mai bună și un alt viitor pentru copiii lor; Prin ce trec muncitorii români în Germania, ca să aibă o viață decentă în România… Unii angajatori le confiscă buletinele, ca să nu poată pleca. Ambasada României preferă tăcerea;Ţară, ţară, vrem români! Top 10 cei mai bogați doctori din lume. Cum și-au agonisit aceștia averea; Averea doctorului Dan Tesloianu, acuzat că monta dispozitive medicale luate de la cadavre. Deţine şi o colecţie de artă; Folosirea dispozitivelor de la decedaţi, criticată dur de apărătorii pacienţilor: „Lipsă de etică medicală şi morală”; Cinism | De ce iartă justiția corupția din spitale. Judecător: „Mita a fost un accident”; România este pe locul întâi în Europa la corupția din sistemul sanitar. Creșterea salariilor nu a înlăturat șpaga;„Vârcolacul” îi cere lui Putin să-l trimită în Ucraina. E unul dintre cei mai sângeroși criminali în serie din istoria Rusiei; Stop popririlor abusive; Proiecție Davos: Adio, viață personală, vom fi goi toți, ca viermii, tot timpul. Zâmbește: nu vei fi doar filmat, vei fi și recunoscut ;Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antichrist; Cine sunt cei 150 de membri Bilderberg care au influențat și controlat răspunsul la covid-19; Inteligența Artificială: o privire seculară asupra Antihristului digital; Partea întunecată a Inteligenței Artificiale: Adevărul înfricoșător despre ChatGPT – Avertismentul lui Jordan Peterson; Inteligența Artificială: o privire seculară asupra Antihristului digital, de Brandon Smith;Marea Resetare – minighid pentru naivi (II); COPIII CONTRA MARXISMULUI, de Annie Holmquist; ROADELE EDUCAȚIEI UNIVERSITARE, de Walter Williams; ANAF, hoția, hoții și distrugerea micului comerciant roman; Procurorul general al Bulgariei a ordonat anchetarea tuturor privatizărilor făcute după 1989. La noi, dacă s-ar face asta, am rămâne fără niciun milionar!

Pentru că Gândirea, Învăţătura, Puterea ,adică Persoana Lui- este bună, eficientă, adevărată, corectă, paşnică, sănătoasă, profitabilă, curată, iubitoare, veşnică, de ce n-o practicăm, n-o primim, n-o mâncăm şi n-o bem ca pe Apa vie şi Pâinea cea de toate zilele, plămădită din Bunătăţi Dumnezeieşti(Pâine rumenită in Cuptorul de la Golgota), ca să ne dea puteri Cereşti!…” Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură…”(Ioan, cap.6 şi 7 ) De ce ne hrănim cu pâinea trecătoare a satanei şi iradiem gândurile, învăţătura,faptele gunoierului pornograf, viclean, certăreţ, idolatru, preacurvar, hoţ, egoist, cârtitor, beţiv, desfrânat, gelos, mânios, batjocoritor, mândru,neokomunist-globalist? Acestea sunt hibridate de satan şi întoarse asupra omului, familiei, a lumii întregi – sa răsplătească, să spurce întregul univers! De ce nu i le dăm lui Isuss şi nu ne naştem din Sămânţa Învăţăturii Dumnezeieşti, pentru a ne umple cu Plinătatea Bunătăţilor Sale, fiindcă…” Dumnezeiasca Lui putere…

… ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţă; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;. cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 1/3-11)

„ Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor

Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit că Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au falit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slavă Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase;

căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; Tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, Fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”(Rom.cap. 1)

Ce înseamnă a mânca trupul şi a bea sângele Domnului

”Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă.” Ioan 6:53.

R 5342 W. T. 1 noiembrie 1913 (pag. 328-329)

În acest capitol Domnul li se adresează evreilor, care nu credeau în El, ci murmurau din cauză că le spusese că El era adevărata Pâine din Cer. Expresia Şa mânca trupul şi a bea sângele” avea o adâncă semnificaţie spirituală pe care nimeni în afară de israeliţii adevăraţi n-o putea primi. şi acest lucru este şi acum adevărat. Lumea, când Isus va lucra cu ea în Veacul viitor, va avea într-adevăr ocazia să mănânce din trupul Său — să-şi însuşească meritele sacrificiului Său; dar nu va avea ocazia să participe la Paharul Său — să bea din sângele Său. Simbolic, Paharul înseamnă viaţa sacrificată. Lumea nu va avea nici o parte în suferinţele lui Cristos, reprezentate în Pahar.

Cuvintele Domnului nostru implică: Dacă acceptaţi propunerea Mea din Veacul Evanghelic, puteţi avea viaţă, şi s-o aveţi mai abundentă decât a avut omul vreodată sau decât putea s-o aibă. Puteţi avea viaţă inerentă — „viaţă în voi înşivă”.

Cele două mântuiri ilustrate

Noi credem că în Scripturi se face deosebire între pâine, care simbolizează trupul Domnului, şi vin, care simbolizează sângele Lui. Biserica, pentru a fi acceptată de Domnul ca membri ai Corpului Său glorificat, trebuie să se împărtăşească de ambele acestea prin participare. Pâinea, după cum explică apostolul, reprezintă pentru noi nu numai pe Domnul nostru, ca Pâinea Vieţii necesară pentru noi, ci ne reprezintă şi pe noi ca membrii Săi, ca să fim frânţi cum a fost Domnul nostru; iar vinul reprezintă nu numai sângele Domnului nostru, ci şi sângele Bisericii — că noi suntem părtaşi cu El în suferinţele Sale de sacrificiu. 1 Cor. 10:16, 17.

Privilegiul părtăşiei la Paharul Domnului nu este pentru lume. Lumea nu va avea parte în suferinţele lui Cristos, pentru că toată ocazia de a participa la suferinţele şi la gloria Sa se vor fi sfârşit când Biserica va fi glorificată. Domnul a spus: „Beţi toţi din el” — beţi-l tot. Nu va mai fi nimic de băut pentru lume. Iar noi care suntem din clasa Bisericii Şîmplinim ce lipseşte necazurilor lui Hristos”. Colos. 1:24.

„Trupul Fiului Omului” reprezintă Restabilirea la privilegiile umane, adică mijlocul pentru obţinerea ei, şi redă omului viaţa pe care o pierduse — viaţa pierdută în Adam — viaţa umană, viaţa pământească. Ea va fi darul lui Dumnezeu prin Cristos. Dar furnizarea acestei Pâini nu va fi suficientă. Lumea va trebui să mănânce din Pâine şi să aibă ajutorul pe care-l va da Domnul prin împărăţia Sa. Isus a spus (versetul 51): „Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”.

Dintr-un punct de vedere se poate vorbi despre lume că nu este moartă. Ea şi-a pierdut dreptul la viaţă, dar Dumnezeu a făcut aranjamente prin Isus, prin care acea viaţă va fi restabilită. A fost pierdută în Adam, dar va fi restabilită prin Cristos, al doilea Adam. în timpul acestor şase mii de ani, lumea a fost într-o stare de înfometare şi decăzută. Dar Dumnezeu a dat această Pâine şi ea va fi pentru lume în Veacul Milenar.

Nu se arată simbolic nicăieri în Scripturi că lumea se va împărtăşi din sânge, şi astfel va participa la suferinţele lui Cristos. Numai puţini sunt reprezentaţi ca împărtăşindu-se din sânge. Acest lucru este arătat în Leviticul 16. Sângele stropit a doua oară pe Capacul Ispăşirii este pentru tot poporul, satisfăcând astfel Dreptatea. Aceasta reprezintă eliberarea întregii omeniri din sentinţa morţii, dându-le tuturor ocazia să mănânce din Pâine şi să nu moară.

În altă ilustraţie găsim că sângele este folosit ca să reprezinte acceptarea aranjamentului divin de către om. în pecetluirea Legământului Legii, care este un tip al Noului Legământ, Moise a stropit întâi cărţile Legii, reprezentând satisfacerea Dreptăţii. Apoi cu acelaşi sânge a stropit tot poporul (Evr. 9:19; Exod. 24:8). Stropirea cărţilor Legii a cerut numai câteva secunde; dar stropirea poporului a cerut mult timp.

La începutul Veacului Milenar — imediat ce Biserica va fi unită cu Capul ei dincolo de văl — sângele va fi stropit pentru a satisface Dreptatea pentru lume. Apoi, ca Mijlocitor, Cristos va începe să facă o lucrare pentru toţi care o vor primi. şi lucrarea aceea este reprezentată simbolic prin stropirea poporului cu sânge. Cu alte cuvinte, fiecare membru al omenirii va fi privilegiat să vină în relaţie de Legământ cu Dumnezeu prin Mijlocitorul, acceptând termenii pe care El îi va prezenta în timpul Domniei Milenare.

Cea mai valoroasă hrană şi băutură cunoscute

Dacă oamenii vor împlini cerinţele în timpul Domniei lui Mesia, la încheierea acelei perioade ei vor fi perfecţi; şi El îi va prezenta înaintea Tatălui şi toţi vor fi primiţi în deplină relaţie de legământ cu El, toţi care vor îndura cu credincioşie proba aplicată atunci.

În contextul nostru (versetul 54) citim: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică”. Declaraţiile Domnului nostru în multe împrejurări sunt atât de largi încât ele cuprind nu numai Turma Mică, ci şi Marea Mulţime, şi în aceasta arată mare înţelepciune. în acest verset Domnul nu spune: „are viaţa veşnică” în el însuşi, pentru că dintre cei care acum fac un Legământ de sacrificiu şi devin părtaşi Paharului şi Pâinii, sunt unii care nu vor ajunge la viaţă inerentă — nemurire — ci vor trece prin mare strâmtorare şi vor obţine viaţă pe un plan spiritual mai jos. Ei nu vor avea viaţă inerentă, chiar dacă va fi viaţă veşnică. Cei care vor obţine nemurirea vor avea viaţă veşnică pe planul cel mai înalt. Cei din Marea Mulţime vor avea viaţă veşnică, dar nu nemurire — nu viaţă în ei înşişi.

Când Domnul nostru a spus, „Căci trupul Meu este adevărată hrană şi sângele Meu adevărată băutură” (versetul 55), înţelegem că a vrut să spună că aceasta este cea mai valoroasă hrană şi băutură cunoscute vreodată. Nici o altă pâine nu are aşa valoare şi nici o altă băutură n-ar putea fi aşa de preţioasă ca aceasta, prin împărtăşirea din ele putându-se obţine glorie, onoare şi nemurire — natura divină, viaţa în sine.

Ploaia de mană antitipică

Pâinea din cer a fost trupul Domnului, pe care El urma să-L dea pentru viaţa lumii. şi Isus explică faptul că aceasta a fost simbolizată prin mana care a căzut în pustie. El a spus: ŞPărinţii voştri au mâncat mana în pustie şi au murit. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”. El a mai spus (Ioan 12:24): „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă”. şi El a căzut pe pământ şi a murit. Iar noi devenim părtaşi cu El în moartea Lui. Noi participăm la suferinţele şi la moartea Lui, ceea ce lumea nu va face niciodată. Ea va avea parte de rezultatul lor.

Toată lucrarea acestui Veac Evanghelic este pregătirea hranei pentru omenire şi a sângelui cu care va fi stropită. Dar Mesajul Domnului din textul nostru n-a fost intenţionat pentru lume. După cum ne spune El: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor”.

Numai o clasă specială a putut cunoaşte ceva despre Taina lui Dumnezeu în toţi aceşti o mie nouă sute de ani — în aceste două milenii. Aceste lucruri au fost ascunse de lume în general. Acum însă credem că a sosit timpul când ele trebuie date lumii, conştientizând lumea de binecuvântările pe care le are Dumnezeu de dat în curând. Scripturile ne spun că Taina va fi dezvăluită în timpul sunării trâmbiţei a şaptea — care sună acum. Aducerea la cunoştinţă a acestor adevăruri, prin urmare, ar părea să fie ploaia de mană.

Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. (Ioan 6:56)

Contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu ne va face înţelepţi spre mântuire; cunoaşterea acestui Cuvânt ne va asigura atât fericirea, cât şi succesul în desăvârşirea caracterului creştin.

Toţi aceia care în credinţă primesc Cuvântul lui Dumnezeu vor fi împlinitori ai acestui Cuvânt. Mintea lor va fi îmbogăţită printr-o cunoaştere adevărată, pe care Domnul Hristos o reprezintă ca mâncând trupul şi bând sângele Lui. Şi în timp ce trăiesc adevărul, ei le prezintă şi altora Cuvântul vieţii. Astfel, ei devin o influenţă printre influenţe, o mireasmă de la viaţă spre viaţă.

Domnul Hristos a spus: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.” „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea care s-a pogorât din cer…” (Ioan 6:63,56-58). Satana va face tot ce poate pentru a satisface pofta de hrană care nu aparţine cunoaşterii singurului Dumnezeu adevărat şi a lui Isus Hristos, pe care El L-a trimis. Aceia care păstrează trăsăturile grosolane de caracter, care continuă să manifeste defecte omeneşti în cuvintele şi în atitudinile lor dau mărturie despre faptul că ei nu mănâncă trupul şi nu beau sângele Fiului lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 8 decembrie 1898)

Cuvântul lui Dumnezeu care locuieşte în inimă este acela care va dezvolta facultăţile spirituale. (…)

Isus i-a iubit pe oameni şi a luat toate măsurile ca sufletul răscumpărat cu sânge să aibă o naştere din nou, o viaţă nouă, care-şi are originea în propria Sa viaţă. (…) „Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa” (1 Ioan 5:12). Aceia care cred în Hristos îl au pe El ca sursă a puterii şi a caracterului lor. (Youth’s Instructor, 10 ianuarie 1895)

Pâinea vie, care s-a pogorât din cer

Vârstnicul D. Todd Christofferson

Dacă tânjim să rămânem în Hristos și ca El să rămână în noi, atunci sfințenia este ceea ce căutăm.

A doua zi după ce Isus a hrănit în mod miraculos cele cinci mii de persoane în Galileea cu doar „cinci pâini de orz și doi pești”¹, El le-a vorbit din nou oamenilor în Capernaum. Salvatorul și-a dat seama că mulți dintre oameni nu erau interesați de învățăturile Sale, ci doreau să primească de mâncare din nou.² Drept urmare, El a încercat să îi convingă de măreața valoare a „[mâncării] care rămâne pentru viața veșnică, și pe care [o] va da Fiul Omului”.³ Isus a spus:

„Eu sunt Pâinea vieții.

Părinții voștri au mâncat mană în pustiu, și au murit.

Pâinea, care se pogoară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea, și să nu moară.

Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii”.⁴

Cei care Îl ascultau nu au înțeles ceea ce Salvatorul a vrut să le transmită, ei înțelegând afirmația Sa doar literal. Gândindu-se cu groază la ce le-a spus, ei s-au întrebat: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”⁵ Isus a continuat:

„Adevărat, adevărat, vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.

Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură”.⁶

Apoi, El a explicat înțelesul profund al metaforei Sale:

„Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, rămâne în Mine, și Eu rămân în el.

După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine”.⁷

Cei care Îl ascultau încă nu înțelegeau ceea ce Isus spunea și „mulți… după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: «Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?»… [Și] din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El”.⁸

A mânca trupul Său și a bea sângele Său este un mod neobișnuit de a exprima cât de mult trebuie să-L includem pe Salvator în viața noastră – chiar în ființa noastră – pentru a putea fi unul. Cum se întâmplă acest lucru?

Mai întâi, înțelegem că, sacrificându-și trupul și sângele, Isus a ispășit pentru păcatele noastre și a învins moartea, atât cea fizică, cât și cea spirituală.⁹ Atunci, în mod clar, noi luăm din trupul Său și bem sângele Său când primim de la El puterea și binecuvântările ispășirii Sale.

Doctrina lui Hristos exprimă ceea ce noi trebuie să facem pentru a primi harul ispășitor. Și anume, să credem și să avem credință în Hristos, să ne pocăim, să fim botezați și să primim Duhul Sfânt „și apoi [va veni] iertarea păcatelor [noastre] prin foc și prin Duhul Sfânt”.¹⁰ Aceasta este poarta, accesul nostru la harul ispășitor al Salvatorului și la cărarea strâmtă și îngustă care ne duce înapoi în împărăția Sa.

„Prin urmare, dacă înaintați ospătându-vă din cuvântul lui Hristos și îndurați până la sfârșit, iată, astfel a spus Tatăl: Voi veți avea viață veșnică…

Și acum, aceasta este doctrina lui Hristos, singura și adevărata doctrină a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt, care este un Dumnezeu, fără de sfârșit”.¹¹

Simbolismul împărtășaniei din cadrul cinei Domnului este frumos de contemplat. Apa și pâinea reprezintă trupul și sângele Lui, Cel care este Pâinea vieții și Apa vie¹², aducându-ne aminte în mod delicat de prețul pe care El l-a plătit pentru a ne mântui. Când pâinea este frântă, ne aducem aminte de trupul rănit al Salvatorului. Vârstnicul Dallin H. Oaks a spus odată că, „întrucât este ruptă și sfâșiată, fiecare bucățică de pâine este unică, tot așa cum sunt și persoanele care se împărtășesc din ea. Cu toții avem diferite păcate de care să ne pocăim. Cu toții avem nevoi diferite care să fie întărite prin ispășirea Domnului Isus Hristos, de care ne aducem aminte în cadrul acestei rânduieli”.¹³ Când bem apa, ne gândim la sângele pe care El l-a vărsat în Ghetsimani și pe cruce și la puterea sa care sfințește.¹⁴Știind că „niciun lucru necurat nu poate intra în împărăția Lui”, ne străduim să fim printre „aceia care și-au spălat veșmintele în sângele [Salvatorului] datorită credinței lor și a pocăirii de toate păcatele lor și a fidelității lor până la sfârșit”.¹⁵

Am vorbit despre faptul de a primi harul ispășitor al Salvatorului care ne înlătură păcatele și efectele acelor păcate. Dar, în mod figurat, a mânca din trupul Său și a bea din sângele Său are un alt înțeles, acela fiind faptul de a ne însuși calitățiile și caracterul lui Hristos, înlăturând omul firesc și devenind sfinți „prin ispășirea lui Hristos Domnul”.¹⁶ În fiecare săptămână, când luăm din pâinea și apa de la împărtășanie, am face bine să ne gândim cât de total și complet trebuie să încorporăm caracterul Său și modelul vieții Sale fără de păcat în viața noastră și în ființa noastră. Isus nu ar fi putut să ispășească pentru păcatele altora decât dacă El Însuși era fără de păcat. Întrucât dreptatea nu putea să îi pretindă nimic, El putea să se ofere pe Sine Însuși în locul nostru pentru a satisface cerințele dreptății și, apoi, să dea dovadă de milă. Pe măsură ce ne aducem aminte și cinstim sacrificiul Său ispășitor, noi ar trebui, de asemenea, să cugetăm asupra vieții Sale fără de păcat.

Acest lucru sugerează faptul că noi trebuie să ne străduim din răsputeri pentru a ne face partea. Nu putem fi fericiți să rămânem așa cum suntem, ci trebuie să înaintăm în mod constant către „înălțimea staturii plinătății lui Hristos”.¹⁷ Precum tatăl regelui Lamoni în Cartea lui Mormon, trebuie să fim dispuși să renunțăm la toate păcatele noastre¹⁸ și să ne concentrăm asupra a ceea ce Domnul așteaptă de la noi în mod individual și ca grup.

Nu cu mult timp în urmă, un prieten mi-a relatat o experiență pe care a avut-o când slujea ca președinte de misiune. El a avut o operație care necesita câteva săptămâni de recuperare. În timpul recuperării sale, el a dedicat timp cititului din scripturi. Într-o după amiază, când se gândea la cuvintele Salvatorului din al 27-lea capitol din 3 Nefi, el a adormit. Apoi, el mi-a relatat:

„M-am cufundat într-un vis în care mi-a fost arătată viața într-un mod panoramic și foarte clar. Mi-au fost arătate păcatele, alegerile neinspirate, momentele… în care nu am avut răbdare cu oamenii, dar și momentele în care am omis să fac sau să spun lucruri bune… O trecere în revistă cuprinzătoare a vieții mele mi-a fost arătată în doar câteva minute, dar mi s-a părut că a trecut mult mai mult timp. M-am trezit speriat și, aproape instantaneu, am îngenuncheat lângă pat și am început să mă rog, am implorat iertare, exprimându-mi sentimentele din inimă așa cum nu mai făcusem niciodată înainte.

Înainte de vis, nu știam că aveam atât de mare nevoie de a mă pocăi. Deodată, am devenit foarte conștient de greșelile și slăbiciunile mele, încât părea că distanța dintre cine eram eu și sfințenia și bunătatea lui Dumnezeu era de milioane de kilometri. În rugăciunea pe care am rostit-o în acea după-amiază târzie, mi-am exprimat din toată inima cea mai adâncă recunoștință Tatălui Ceresc și Salvatorului pentru ceea ce Ei au făcut pentru mine și pentru relațiile pe care le prețuiam și pe care le aveam cu soția și copiii mei. Cât am stat în genunchi, am simțit dragostea și mila lui Dumnezeu, care erau atât de palpabile, în pofida faptului că mă simțeam atât de nedemn…

Pot spune că nu am mai fost același din aceea zi. Inima mea s-a schimbat… Ceea ce a urmat a fost faptul că am dezvoltat mai multă empatie față de alții, având o mai mare capacitate de a iubi, însoțită de un sentiment de urgență privind faptul de a propovădui Evanghelia… Puteam să înțeleg mai bine ca niciodată mesajele de credință, speranță și privind darul pocăinței care se găsesc în Cartea lui Mormon”.¹⁹

Este important să recunoaștem faptul că revelația clară privind păcatele și slăbiciunile acestui om bun nu l-a descurajat sau nu l-a făcut să dispere. Da, a avut un șoc și a simțit remușcare. A simțit în mod profund nevoia de a se pocăi. A fost umilit, dar a simțit recunoștință, pace și speranță – o speranță adevărată – datorită lui Isus Hristos, „Pâinea vie, care s-a pogorât din cer”.²⁰

Prietenul meu a vorbit despre distanța pe care a simțit-o în visul său dintre viața sa și sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenie este cuvântul potrivit. A mânca din trupul și a bea din sângele lui Hristos înseamnă a căuta sfințenia. Dumnezeu ne poruncește: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”.²¹

Enoh ne-a sfătuit: „De aceea, învață-i pe copiii tăi că toți oamenii, de pretutindeni, trebuie să se pocăiască sau ei nu vor putea, în nici un mod, să moștenească împărăția lui Dumnezeu, pentru că niciun lucru care nu este curat nu poate locui acolo sau nu poate locui în prezența Sa; pentru că, în limba lui Adam, Om al Sfințeniei este numele Lui și numele Singurului Său Născut este Fiul Omului, chiar Isus Hristos”.²² Când eram copil, mă întrebam de ce, în Noul Testament, se face referire la Isus ca fiind (și chiar și El își spune) Fiul Omului, când El este de fapt Fiul lui Dumnezeu, dar afirmația lui Enoh clarifică faptul că acest nume este, de fapt, o recunoaștere a divinității și sfințeniei Sale – El este Fiul Omului Sfințeniei, Dumnezeu Tatăl.

Dacă tânjim să rămânem în Hristos și ca El să rămână în noi²³, atunci sfințenia este ceea ce căutăm, atât în trup, cât și în spirit.²⁴ O căutăm în templu, pe care stă scris: „Sfințenie Domnului”. O căutăm în căsniciile noastre, în familiile și căminele noastre. O căutăm în fiecare săptămână pe măsură ce ne desfătăm în ziua sfântă a Domnului.²⁵ O căutăm chiar și în detaliile vieții noastre zilnice: în cuvintele, hainele și gândurile noastre. Președintele Monson a spus: „Suntem produsul a ceea ce citim, vedem, auzim și gândim”.²⁶ Noi căutăm sfințenie pe măsură ce ne ducem crucea în fiecare zi.²⁷

Sora Carol F. McConkie a spus: „Noi recunoaștem multitudinea încercărilor, ispitelor și suferințelor care ne pot duce departe de tot ceea ce este virtuos, pur și demn de laudă înaintea lui Dumnezeu. Dar experiențele noastre din timpul vieții muritoare ne dau ocazia să alegem sfințenia. De cele mai multe ori, sacrificiile pe care le facem ca să ținem legămintele noastre sunt cele care ne sfințesc și ne fac sfinți”.²⁸ Și, la „sacrificiile pe care le facem”, aș dori să adaug slujirea pe care o oferim.

Noi știm că, „atunci când [suntem] în slujba aproapelui, [suntem] numai în slujba Dumnezeului [nostru]”.²⁹ Și Domnul ne aduce aminte că o astfel de slujire a fost o parte centrală a vieții și caracterului Său – „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească, și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți”.³⁰ Președintele Marion G. Romney ne-a oferit următoarea explicație înțeleaptă: „Slujirea nu este ceva ce facem pe acest pământ pentru a ne câștiga dreptul de a trăi în împărăția celestială. Slujirea reprezintă un element de bază al unei vieți exaltate în împărăția celestială”.³¹

Zaharia a profețit că, în ziua domniei milenare a Domnului, chiar și zurgălăii cailor vor avea inscripția „[Sfințenie] Domnului”.³² Știind acest lucru, sfinții pionieri din aceste văi au pus acest memento, „[Sfințenie] Domnului”, pe lucruri aparent obișnuite sau comune, precum și pe cele direct asociate practicării religiei. A fost inscripționat pe pahare și tăvi pentru împărtășanie și a fost scris pe certificatele de rânduire ale Celor Șaptezeci și pe steagul Societății de Alinare. „[Sfințenie] Domnului” a apărut, de asemenea, pe fereastra Zion’s Cooperative Mercantile Institution (Instituția Comercială Cooperativa Sionului), magazinul ZCMI. A fost pusă pe capul unui ciocan și pe o tobă. „[Sfințenie] Domnului”a fost inscripționat pe clanțele ușilor din casa președintelui Brigham Young. Aceste referințe la sfințenie în locuri aparent neobișnuite sau neașteptate pot părea nepotrivite unora, dar ele sugerează cât de mult și de constant trebuie să ne concentrăm asupra sfințeniei.

Luând din trupul Salvatorului și bând sângele Său înseamnă a alunga din viața noastră orice nu este compatibil unui caracter asemănător cu cel al lui Hristos și de a ne însuși atributele Sale. Înțelesul mai larg al pocăinței este acesta: nu doar îndepărtarea de păcatul comis în trecut, ci și „întoarcerea inimii și a voinței către Dumnezeu”³³ pentru a merge înainte. Așa cum prietenul meu a trecut prin asta în visul său revelator, Dumnezeu ne va arăta defectele și slăbiciunile, dar El, de asemenea, ne va ajuta să transformăm lucrurile slabe în lucruri puternice.³⁴ Dacă vom întreba cu sinceritate: „Ce-mi mai lipsește?”³⁵, El nu ne va lăsa să ghicim, ci, cu dragoste, El ne va da un răspuns de dragul fericirii noastre. Și El ne va da speranță.

Este un efort copleșitor și ar fi foarte înfricoșător dacă am fi siguri în năzuințele noastre de a dobândi sfințenie. Adevărul glorios este că noi nu suntem singuri. Avem dragostea lui Dumnezeu, harul lui Hristos, alinarea și îndrumarea Spiritului Sfânt și înfrățirea și încurajările sfinților ce fac parte din trupul lui Hristos. Să nu ne complacem în locul în care ne aflăm, dar nici să nu ne descurajăm. Într-un imn simplu, dar care ne invită să cugetăm, suntem îndemnați:

Timp să fiți sfinți voi să vă faceți, căci lumea înainte zorește.

Ca în taină, cu Isus, mult timp să petreceți.

Și căutându-L pe Isus, precum El să fiți;

Și astfel, în al vostru comportament, prietenii voștri pe Isus îl vor zări.³⁶

Depun mărturie despre Isus Hristos, „pâinea vie, care s-a pogorât din cer”³⁷, și că „cine mănâncă trupul [Său], și bea sângele [Său], are viața veșnică”³⁸, în numele lui Isus Hristos, amin.

Gabriel Liiceanu “Pâinea Vieții”

Despre Isus nu știu să spun decât atât: cred că este persoana care a suferit cel mai mult pentru felul în care arătăm noi, oamenii. Căruia i-a păsat ca nimănui pe lume. De aici și nebuneasca Lui încercare de a crea o nouă stare morală a omenirii, de a ne da alt chip interior.

Nimeni, vreodată, nu ne-a propus o schimbare din adâncuri de o asemenea anvergură.

Însă e specia umană capabilă să răspundă la o asemenea provocare, venită din partea cuiva care s-a așezat simultan în afara și înăuntrul ei? Sau: va fi ea în stare vreodată? Este ea în stare de o răsturnare de comportament, care ar urma să ne scoată din spațiul mizeriei noastre constitutive? Din ceea ce, în termeni biblici, este numit „cădere”, dar care în fapt nu este decât un stadiu de trecere ce poate sfârși tot atât de bine cu o apocalipsă sau cu nașterea hrisalidică a unei alte omeniri? Vom fi noi pregătiți vreodată pentru marele salt care să ne ridice deasupra noastră, pentru a ne despărți definitiv de o specie a cărei istorie nu are cum să nu ne umple de dezgust și rușine?

Isus a gândit acest salt în termenii unei experiențe divine. De ce a luat ea forma înfruptării dintr-un trup? Și ce „gust” are trupul acesta?

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu rămân în el. După cum Tatăl care este viu M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine”. (Ioan 6, 53-57)

Totul, în înțelegerea mesajului cristic, pornește de la măsura în care putem să ne reconsiderămfelul de a fi. Când Isus se referă la trupul Său și apoi, în ocurență, la noi, oamenii, folosind metafora frângerii pâinii, suntem noi capabili să ne gândim la altceva decât la un trunchi dotat cu picioare, mâini, cap, gură, ochi? Și-atunci ce vrea să însemne „a mânca trupul Meu”? De unde să începem? Despre ce „trup” este vorba? Ce suntem noi?

Suntem, desigur, trupul nostru și totuși nu suntem trupul nostru. Micul domn Friedemann din nuvela lui Thomas Mann nu este trupul lui mic, ci sufletul lui îndrăgostit de doamna von Rinnlingen, rănit de moarte de ea și care-l face, în cele din urmă – el, sufletul – să moară. El, sufletul micuțului domn, ia decizia să moară, și nu trupul său. El nu mai poate trăi, în timp ce trupul, considerat în sine, ar putea. Suntem înalți sau scunzi, grași sau slabi, cu ochi căprui sau albaștri, tineri sau îmbătrâniți, dar ce legătură are asta cu faptul că, în nevăzutul nostru, suntem răi sau buni, drepți sau părtinitori, oameni de bine sau lichele perverse și că, în cele din urmă, ne-am ales, prin hotărârile noastre, într-un fel sau altul destinul? Ce suntem în mai mare măsură?

Chipul pe care-l întâlnim când ne cunoaștem unul pe altul și prin care ne identificăm și ne recunoaștem în lume? Sau felul nostru de a fi, firea noastră, caracterul nostru, adică dispoziția internă nevăzută a componentelor sufletului nostru, potrivit cărora reacționăm când suntem puși față în față cu viața și cu situațiile în care ea ne așază? Iar această dispoziție cu adevărat nu se vede. Cel mai greu îmi e să văd „ceea ce stă în fața ochilor mei”, spune Wittgenstein. Iar când e vorba de oameni, de noi înșine, lucrul acesta e cu atât mai adevărat, tocmai pentru că ceea ce se află sub ochii mei poate foarte bine să adăpostească, ascunzându-l, pe nevăzutul și necunoscutul din mine. Tocmai pentru că adevărata mea realitate începe de-acolo de unde sfârșește partea din mine care se vede, nu există o relație directă între aparența noastră și ființa noastră ascunsă și nevăzută. Sigur, putem să ne purtăm bunătatea pe chip, dar tot atât de bine putem fi îngeri urâți la chip sau diavoli cu chip de înger. Și tocmai de aceea putem înșela, induce în eroare, seduce, putem fi escroci, duplicitari și ipocriți. Putem purta mască și, de aceea, putem lăsa impresia că suntem altceva decât suntem.

Unde, așadar, se află realitatea noastră mai reală și adevărul ființei noastre? În nevăzut, desigur, și nu în corpul nostru vizibil. În sufletul, și nu în trupul nostru.

De aceea, important nu e cum arată Isus, mai precis nu e deloc necesar ca El să fie frumos. Ajunge doar, ca semn al solidarității Lui cu noi, că își asumă, demonstrativ și pentru o clipă doar, un trup. Însă așa cum pe Socrate, cel mai urât atenian, Alcibiade îl descrie ca fiind omul cel mai frumos, asemuindu-l cu acele figurine hidoase de sileni care, odată deschise, vădeau înăuntrul lor figuri sublime de zei, la fel, la Isus, importantă e divinitatea lăuntrică a Ființei Sale. Chestiunea aspectului cristic nu are de fapt nici o relevanță și nu e întâmplător faptul că noi nu deducem mimica lui Isus decât din descrierea mișcărilor Sale sufletești, în Evanghelii nefiind vorba de ea niciodată în mod explicit, așa cum din Evanghelii nu primim nici o informație referitoare la statura Lui sau la orice alt detaliu ținând de aspectul Lui fizic.

Așadar „dă-ne nouă pâinea noastră spirituală…”, sau „pâinea vieții”, sau „trupul Meu este cu adevărat o hrană” înseamnă: Dă-ne, ca model de viață, frumusețea trupului Tău interior nevăzut. Dă-ne ca hrană frumusețea fericirilor de care ne-ai vorbit în Predica de pe munte. Dă-ne putința ca adevărata noastră ființă, cea nevăzută, să semene Ființei Tale, să fie adică în așa fel dispusă în alcătuirea ei, încât să putem răspunde răului cu bine, dușmanului cu iubire, mâniei cu blândețe.

Să observăm că rugăciunea Domnească, Tatăl nostru, în care ne rugăm pentru ártos epi-oúsios, pentru „pâinea supra-substanțială”, adică pentru „pâinea spirituală” , vine imediat după capitolul Fericirilor, și ceea ce ni se spune în ea că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu nu poate să nu fie legat de versetele care au precedat-o: Pâinea Cerului este acel formidabil model comportamental cristic, care ne busculează și ne contrariază obiceiurile și care se desfășoară sub ochii noștri sub forma unor surprinzătoare recomandări; acestea, pentru cel care crede, trebuie să devină de-acum adevărata lui hrană.

A te hrăni cu trupul lui Isus revine pur și simplu la a interioriza corpul Lui nevăzut în corpul tău nevăzut, înseamnă a te mișca în viață avându-I purtarea sub ochi și poruncile în suflet.

Aici survine pentru prima oară în istoria speciei umane ideea că există o hrană de o calitate aparte, una complet nouă, care nu poate fi gătită și mâncată ca atare, una care nu e pentru trupul vizibil, deși dovada existenței ei se face printr-o întrupare: întrupare a corpului invizibil – alcătuit dintr-un pumn de valori cardinale având în centrul lor iubirea – în corpul vizibil al lui Isus.

Acest pumn de valori, amănunțit în componența lui în Predica de pe munte (Matei5, 3-12 și Luca 6, 20-23), este o hrană prin care Dumnezeu Însuși devine comestibil în actul donării Sale, plin de generozitate și de iubire infinită. O hrană din care, mâncându-se, nu se mai moare,pentru că ea perpetueză în eternitate valorile pe care stă viața. Prin Isus spiritul (logos-ul, cuvântul) se dă, și se dă ca hrană tuturor oamenilor, în măsura în care Isus propune pentru prima oară în istoria omenirii un comportament bazat pe o constelație de valori axate exclusiv pe iubireși bunătate, nu pe egoism, invidie, violență, ură și crimă.

Iar acest comportament se propune pe sine ca model. Modelul cristic, alcătuit din fiecare vorbă a lui Isus și din fiecare gest și faptă a persoanei Sale, este hrana spirituală și „pâinea vieții”. Isus este pâine supra-substanțială întrupată, corp subiectiv care se încearcă pe El Însuși în suferință, pentru a-i convinge pe oameni să-și reformuleze eul invizibil în orizontul iubirii din care ideea vrăjmașului a dispărut cu desăvârșire. Oferirea acestei pâini nevăzute crescute în jurul iubirii nu mai reprezintă o viață asigurată de pe o zi pe alta ca în cazul manei primite de poporul lui Israel în pustiu, ci viața asigurată pentru o veșnicie în care nu mai există zile, tocmai pentru că valorile după care se ghidează ea n-au vârstă istorică.

Acesta este mesajul lui Isus. Celor care-l ascultă, Isus nu le propune, așadar, un act de canibalism („La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: «Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?» – Ioan 6, 52), ci, rămânând în termenii metaforei pâinii, El le spune că Dumnezeu se distribuie oamenilor în puritatea unei etici care nu-și are (deocamdată) măsura pământească decât în El, Isus.

Acesta e mesajul nebunesc al lui Isus (“Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu” –1 Corinteni 1.18), lucrul scandalos pe care contemporanii Lui n-au cum să-l înțeleagă („Vorbirea aceasta e prea de tot: cine poate s-o sufere?” – Ioan 6, 60), pentru că El rămâne de neînțeles tocmai în noutatea și incredibilul ofertei Lui.

Debutul capitolului, cel cu înmulțirea pâinilor, face ca mulțimea să coreleze prezența lui Isus (doar) cu mâncarea care apare în mod miraculos, fără truda prealabilă a obținerii ei. Înțelegerea ei se oprește în acest punct.

Însă, făcând minunea cu pâinile, Isus sugerează un tip de hrană și de hrănire fără precedent: oare nu există, asemeni pâinilor înmulțite, mâncate și care de fapt nu se termină niciodată („au umplut douăsprezece coșuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți” – Ioan 6, 13), un bun din care, oricât ai consuma, nu se împuținează? Căldura sau lumina soarelui, de pildă, nu se împuținează în funcție de numărul de oameni care stau la soare. Dar nici prietenia nu se epuizează, împărțindu-se, între un număr finit de inși. Ea se distribuie între oricâți, fără ca substanța ei să fie în vreun fel afectată. Dar nu sunt la fel și bunătatea, mila, iubirea, sacrificiul, dragostea de dreptate, de adevăr și toate celelalte? Nu sunt toate valorile bune ale sufletului la fel? Nu te poți hrăni din ele clipă de clipă toată viața? Și nu e asta profitabil pentru toată lumea? Nu sunt toate valorile care te sporesc pâini ale spiritului? Un gânditor român a numit aceste bunuri speciale bunuri care se distribuie fără să se împartă.Tocmai acest corpus spiritual, care aglutinează toată omenia din noi în jurul Lui, și care se distribuie fără să se împartă este învățătura lui Isus despre „pâinea vieții”, morala care, generalizată, ar modifica omenirea din temelii. Pâinea vieții e tocmai această colecție de valori pe care trebuie să se așeze viața pentru ca ea să fie bună.

Mulțimea stă în preajma lui Isus câtă vreme crede că acesta va repeta experiența și că, mâncând iarăși după voie, ea se va sătura încă o dată. De aceea își pierd interesul pentru El și Îl părăsesc în clipa în care Isus mută episodul înmulțirii pâinilor pe altă treaptă, vorbindu-le de hrănirea cu „pâinea vieții”. Acesta e adevărul greu de conceput: că există un set de valori inepuizabil, centrat pe agápe, pe iubirea gratuită, iubirea care se dă fără să aștepte nimic în schimb; și că acest corpus spiritual le e transmis oamenilor printr-un model de viață și de moarte, modelul vieții lui Isus. „Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6, 35). În Mine este o cantitate inepuizabilă de milă, iubire, bunătate. Acestea sunt pâinile nevăzute ale trupului Meu nevăzut. Luați și mâncați din ele. Ele sunt adevărata hrană. Pe ea, pe această pâine supra-substanțială, ártos epi-oúsios, v-am învățat s-o cereți când vă rugați lui Dumnezeu. În rest, nu trebuie decât să faceți ca Mine. Nu trebuie decât să Mă imitați(urmați).

După acest discurs mulțimile se împrăștie, cei mai mulți ucenici pleacă și Isus rămâne cu „cei puțini”, doar cu doisprezece dintre ei, care, nici ei, nu înțeleg mare lucru din spusele Lui. „Voi nu vreți să vă duceți?” (Ioan 6, 68), îi întreabă El, pregătindu-se pentru marea singurătate a crucii. Dar ei nu vor, căci simt că de-acum nu mai pot trăi fără Învățătorul care e El. Nu-L înțeleg nici ei pe deplin, dar Îl iubesc și-I fac credit. Nu știu nici despre ce trup vorbește Isus, nici despre ce sânge, nici despre ce nevăzut, nici despre ce veșnicie. „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.” (Ioan 6, 69)

„Cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” Dar de ce nu poate fi primit acest mesaj și de ce e el resimțit ca un lucru care „scandalizează” (skandalízei – Ioan 6, 62), ca unul, adică, în care mintea „se poticnește”? În nici un caz pentru că este absurd (iudeii nu erau greci, ca să nu accepte paradoxul), în nici un caz pentru că nu poate fi în sine conceput și înțeles, ci pentru că reperele de înțelegere ale contemporanilor lui Isus (și, ca să fim onești, ale întregii omeniri de după el) se împotmolesc într-o comunitate, într-un „trib” (națiune), într-o „Lege”, într-o religie anume, în istoria particulară a câte unei comunități, pe scurt, într-un fragment de umanitate. Isus gândește planetar, acolo unde noi suntem obișnuiți să gândim particular și „național”. Iudeilor, care ascultându-L pe Isus, se raportează strict la Dumnezeul care a făcut legământul cu poporul ales și i-a însoțit istoria, Isus le vorbește de un Dumnezeu universal, care vine de dinainte de Avraam, un Dumnezeu al Genezei scăldat de astădată în compasiune și iubire pentru creația Sa. Un Dumnezeu care imprimă omenirii o grilă de valori universale, nemaiafectate de condiția căderii, a crimei și de relativismul istoriei.

Dacă oricine, acceptând provocarea unei reconstrucții din adânc, poate primi pâinea nevăzută a vieții, înseamnă că oricine, la rândul lui, o poate da mai departe.

La limită, oricine poate deveni apostolul laic al lucrurilor care-și ascund frumusețea în nevăzutul lor. Adevărul e că miza vieții se joacă mereu în nevăzut. „Ce-ar fi să-i dezbrăcăm mai întâi sufletul?” îi întreabă Socrate pe prietenii lui când aceştia, lăudându-i-l pe frumosul Charmides, îi propun tânărului să-şi dezgolească o clipă trupul.

Nu este în fond prea multă imagine și cult al aparenței în lumea noastră? Nu suntem tot timpul părtași la un desfrâu al privirii? Până și credința este trăită astăzi scenografic, cu fast vestimentar, difuzoare și televiziuni.

Mai e loc undeva, între toate acestea, pentru împărăția aceea mică cât bobul de muștar?

Gabriel Liiceanu “Pâinea Vieții”

integral pe contributors.ro

DOCTRINA ÎMPĂRTĂȘANIEI – Este trupul și sângele lui Hristos prezent?

Vasile Filat

Întrebare:

Ma intereseaza doctrina impartasaniei precum ca doar simbolizeaza trupul si sangele lui Hristos spre deosebire de catolici sau ortodocși care afirma prezenta reala a trupului si sangelui in împărtășanie. As dori un raspuns mai explicit la acest capitol.

Ce scrie în Biblie?

Pentru început este bine să trecem în revistă textele principale din Noul Testament în care este abordat acest subiect. Toate evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) prezintă cuvintele Domnului Isus Hristos când a institut Euharistia. Iată aceste pasaje:

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29)

Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 14:22-25)

Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi. Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. (Luca 22:14-23)

Evanghelistul Ioan ne prezintă în Evanghelia care îi poartă numele o altă împrejurare unde Domnul Isus Hristos a spus că trupul Lui este o mâncare și sângele Lui este o băutură și cine nu bea sângele Lui și nu mănâncă trupul Lui nu poate să aibă viață veșnică. Textul este următorul:

Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:48-63)

Un ultim text care vorbește despre Cina Domnului se găsește în Epistola I a lui Pavel către Corinteni și este următorul:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)

Diferență de opinie între confesiunile creștine

Preotul ortodox Serafim Joanta scrie este de părerea că ”Sfanta Impartasanie ni-L aduce pe Hristos in sufletele si in trupurile noastre. Hristos e cu noi nu numai in mod spiritual, nevazut, ci, fiindca suntem si trupuri, Hristos ni Se impartaseste si in chip material, sub forma painii si a vinului.” Într-un catehism ortodox mai scrie următoarele despre Cina Domnului “Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul si Sângele Domnului sunt painea din grâu curat si dospită si vinul, tot curat, din struguri. Prefacerea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea si inima către cer se roagă fierbinte”. Deci, teologia bisericii ortodoxe spune că în vremea Sfintei Liturghii are loc prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului. Același lucru este crezut și de catolici și chiar și de unele confesiuni protestante.

Privind la textele de mai sus, vedem că de fiecare dată sunt citate cuvintele Domnului Isus care a spus despre pâine că este trupul Lui și despre conținutul paharului că este sângele Lui. Totuși, nu este scris nicăieri în Biblie că aceste elemente se transformă în sângele și în trupul Domnului Isus Hristos, adică că devin o substanță diferită. Însăși cuvântul “preface” sau “transformă” nu-l găsim nicăieri în textele citate mai sus. Și însăși Domnul Isus când a spus la Cina cea de Taină că aceste elemente sunt trupul și sângele Lui, imediat după aceea a spus că nu va mai bea din acel rod al viței până în ziua când îl va bea cu ucenicii nou în Împărăția Tatălui Său. Deci, Domnul Isus vorbește în continuare despre conținutul paharului nu ca despre sânge al Său, ci ca despre rod al viței, ceea ce înseamnă că a rămas să fie aceeași substanță.

Și în Evanghelia după Luca și în Epistola I a lui Pavel către Corinteni este scris că Domnul Isus le-a spus ucenicilor și despre scopul care a fost urmărit de El prin instituirea Cinei Domnului și anume “să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. De aceea spune Apostolul Pavel că unii pot să participe la Cina Domului fără să deosebească trupul și sângele Domnului Isus și că aceasta este periculos, pentru că oamenii dau un alt sens Cinei Domnului decât cel pe care îl are. Este bine cunoscut că sunt un mare număr de creștini care participă la Sfânta Împărtășanie fără să realizeze valoarea jertfei Domnului Isus Hristos și fără să beneficieze personal de aceasta jertfă prin pocăință și naștere din nou. Ei cred despre Cina Domnului ceea ce aceasta nu este și că așa se mai curăță de păcate (de fapt își mai iau pe suflet și alte păcate luând parte la ea în chip nevrednic) sau poate că se vindecă de boli, sau că așa ajung să fie mântuiți, sau cine ști ce cred, numai nu ceea ce trebuie să creadă. Este importat pentru oameni să știe că Cina Domnului este și o judecată.

Importanța înțelegerii figurilor de stil

Dumnezeu folosește în Biblie multe figuri de stil care trebuiesc abordate și înțelese ca atare. Una din figurile de stil folosite des de Domnul Isus a fost metafora, care este o comparație din care lipsește termenul de comparației. Iată câteva din ele:

Eu sunt lumina lumii (Ioan 8:12) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus a vrut să spună că El este ca și lumină a lumii.
Eu sunt Ușa oilor (Ioan 10:7) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus s-a comparat pe sine cu o ușă a staulului unei stâni de oi.
Eu sunt Păstorul cel bun (Ioan 10:11) – Domnul Isus se compară pe sine cu păstorul de la oi, dar El nu a fost în timpul vieții sale pământești păstor la oi, ci a folosit această imagine ca să prezinte adevăruri spirituale importante. Deci, prin această metaforă Domnul Isus e compară cu un păstor de la oi.

Deci, trebuie să luăm în considerație că este folosită metafora, această figură de stil și în pasajele unde Domnul Isus spune că pâinea este trupul Lui și rodul viței este sângele Lui.

Dar ce este Cina Domnului pentru tine și ce crezi despre prezența trupului și sângelui Domnului Isus Hristos în pâinea și vinul care sunt folosite la Sfânta Împărtășanie?

Adevarul Bibliei despre CINĂ (1)

Cati dintre voi nu ati luat cina ultima data sau ultimele dati, pentru ca in saptamanile dinainte, sau zilele dinainte, v-ati certat cu X-lescu, sau ati facut ceva ce nu Ii place Domnului, desi v-ati cerut iertare de la El, va simtiti nelinistiti si nu ati luat cina? Am o veste buna pentru voi. Invatatura conform careia nu poti lua cina din aceste motive pentru ca ti se poate intampla ceva foarte nasol dupa aia, este una ca multe altele nebiblica.

Haideti sa deschidem Cuvantul Domnului la 1 Corinteni capitolul 11 si sa citim incepand cu versetul 20 pana la versetul 34, pagina in Biblie 1121, link pe net AICI (ma joc si eu putin cu limbajul de lemn de la bise). Pavel se supara pe cei carora le vorbeste aici, pentru ca oamenii astia nu mai faceau diferenta intre mancarea pentru umplerea stomacului si cina Domnului. Si incearca sa le explice cum stau lucrurile.

27. De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si sangele Domnului.
28. Fiecare sa se cerceteze, dar, pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta.
29. Caci cine mananca si bea isi mananca si bea osanda lui insusi, DACA NU DEOSEBESTE TRUPUL LUI HRISTOS.
30. Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm.

Din ce cauza sunt multi neputincios si bolnavi si nu putini dorm? Din cauza faptului ca oamenii astia nu deosebeau trupul lui Hristos de hrana lor zilnica, sau pentru ca desi faceau distinctia teoretica intre acestea, habar nu aveau ce inseamna de fapt cina Domnului.

Teoria bine cunoscuta in biserica, si general acceptata este ca nu poti sa iei cina, daca nu te-ai marturisit, daca nu ai tinut trei zile de post, daca nu te-ai curatit. De unde reiese asta oare? Unde scrie ca trebuie facute toate astea? Unde scrie ca daca cumva s-a intamplat ceva nasol in viata ta intre timp, ai calcat pe bec nu poti sa iei cina?

Nu trebuie sa asteptam nici macar o secunda dupa ce ne dam seama ca am gresit, ca sa ne cerem iertare de la Dumnezeu, da decum trei saptamani sau mai mult pana vine cina. Am gresit, ne-am dat seama ca am gresit, automat ne-am cerut iertare si Biblia ne garanteaza ca El este vrednic si credincios sa ne ierte de pacatele noastre (1Ioan 1:9). Cine asteapta sa vina cina ca sa se curateasca, acela nu a inteles nimic in ce priveste umblarea cu Isus.

Asta trebuie sa fie un stil de viata, fie ca e vorba sau nu de cina, nu poti sta cu pacatul dupa tine pana vine marturisirea la biserica, pana are timp pastorul sa te asculte, pana vine cina, ti 3 zile de post si dupa aia esti ok. Unde scrie in Biblie ca postul iarta pacatele, din cate stiu doar jerfta lui Isus face asta. Nu pentru cina trebuie noi sa fim sfinti, tre sa fim sfinti pentru ca in asta consta la urma urmei umblarea noastra cu Dumnezeu.

O sa imi spui „vai dar teoria asta e cumva asa usurateca, chiar puteam lua oricum cina, nu ne mai marturisim, nu ne mai curatim?” Un pocait firesc isi poate pune problema asta, pentru ca nu a inteles nimic la urma urmei. Asta seamana cu secventa in care Pavel spune ca atunci cand sunt multe pacate harul se inmulteste, iar unii banuiesc ca imediat s-au gandit ca asta ar fi cumva liber la pacat, ca na daca tot se inmulteste harul cand pacatuieste omul. Asa e si aici, nici vorba de liber la pacat, de fapt e sfintire continua.

Biblia nu ne pune nici o conditie in ce priveste luarea cinei, ni se spune doar sa discernem actul in sine, sa deosebim trupul lui Hristos de celelalte procupari culinare, sa intelegem ce inseamna de fapt acest act, daca chiar vrem sa avem parte de beneficiile lui.

Adevarul Bibliei despre CINĂ (2)

Din pasajul pe care l-am scris in partea 1 AICI, se poate intelege gresit ca oamenii erau bolnavi, neputinciosi si nu putini dormeau din cauza ca luau cina intr-un mod gresit, si asta vad ca e perceptia in biserica, doar ca ceva nu e logic, adica nimic nu e logic.

Ce inseamna cina? Jertfa lui Isus! Ce a facut Isus pe cruce? A luat pacatul, boala si blestemul, nu? Si atunci de unde pana unde cineva poate lua cina si se poate trezi cu boala, neputinta, si adormire, din moment ce cina, care reprezinta jertfa lui Isus tocmai lucrurile astea le-a rezolvat.

Oamenii astia erau bolnavi, neputinciosi si nu putin dormeau, tocmai pentru ca nu intelegeau semnificatia cinei, ei erau deja bolnavi inainte sa ia cina, si luarea cinei nu schimba cu nimic starea lor pentru ca de fapt ei nu deosebeau acest act de o mancare obisnuita, sau nu intelegeau ce e in spatele acestui act. Fie ca erau neglijenti sau nu stiau, ei nu beneficiau de esenta cinei, si anume eliberarea de lege, de blestem, de boala, de pacat, si ramaneau tot bolnavi, neputinciosi si adormiti.

Ce am obtinut prin jertfa lui Isus? Iertare, vindecare, eliberare, aprovizionare in toate aspectele vietii…. exact asta sta in spatele cinei, dar daca nu esti constient de lucrurile astea, si nu sti ca ai dreptul la ele, daca cina ti se pare un act banal strict simbolic, cu atat te alegi cu simbolul, iti astamperi cel mult foamea si setea naturala, dar daca sti ce e in spatele cinei, in spatele jertfei lui Isus, atunci rezultatul e cu totul altul. Deosebesti cina de ceva banal, simbolic, traditie, si intelegi ce inseamna ea de fapt, primesti acele beneficii care in caz contrar nu apar si tu ramai tot bolnav, neputincios si adormit.

Pavel le spune ceva de genul „mai oamenilor, deosebiti odata si voi trupul lui Hristos, intelegeti odata ce inseamna asta, ca sa scapati de boli, de neputinta si sa va treziti, uite pentru ca nu deosebiti trupul lui Hristos, sunteti bolnavi, neputinciosi si dormiti”

De fapt nu ti se poate intampla nimic rau daca iei cina, nu ai cum sa iei jertfa lui Isus si sa te tresesti cu blestemul pe cap, e imposibil. De luarea cinei nu este legat nici un blestem, eventual este legat ramanerea in blestem, dar cu nici un chip nu poti sa te trezesti cu un blestem nou din cauza cinei.

Da, se poate sa ramai in blestemul in care esti, luand cina, dar nedeosebind trupul lui Hristos, neintelegand in ce consta jertfa lui Isus, de fapt rezultatul sa fie zero, sa iti bei osanda proprie, boala, neputinta, te osandesti singur la perpetuarea acestor stari din viata ta. Blestemului care e deja existent poti sa ii prelungesti viata prin faptul ca habar nu ai ce inseamna ca Isus a murit pentru tine. Si in nestiinta asta ne balacim cu totii mai mult sau mai putin, stim cu mintea dar in duhul nostru e un ghiveci, insa slava Duhului Sfant, ca ne lumineaza treptat si ne invata cine e Isus, ce inseamna jertfa Lui si cum trebuie sa traim ca si copii ai lui Dumnezeu, care sunt drepturile si mostenirea noastra in El.

Cei care au impresia ca marturisirea rezolva problema lor in ce priveste cina, in cazul in care au gresit, vreau sa ii intreb daca sunt siguri ca marturisindu-se au enumerat toate pacatele, adica absolut toate, si alea facute din nestiinta? Niciodata nu poti fi sigur ca ai marturisit tot, s-ar putea ca inclusiv atunci cand astepti sa ajunga paharelul cu vin si painea pe rand la tine in biserica, sa iti treaca prin cap ganduri aiurea si in cazul asta ce te faci? Daca teoria asta ar fi adevarata cred ca unul nu am mai scapa cu viata, dar slava Domnului nu e asa.

De ce crestinii din biserica primara luau zilnic cina? Sa fi fost doar o moda, se plictiseau si au mai bagat si acest obicei in program? Sau cumva sa fi fost ceva vital pentru viata lor de crestin? De ce crestinii din ziua de azi iau cina cel mult o data pe luna, si nu in fiecare zi? A scazut in importanta cina? Daca cina este o chestie strict simbolica, ne putem permite sa o luam odata pe luna, daca nu nu

Adevarul Bibliei despre CINĂ (3)

Ioan 6:53. Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva.
54. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.
55. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura.
56. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine,
57. Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine va trai si el prin Mine. si Eu raman in el.

„Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine………. conectat la ce insemn Eu, conectat la mostenirea pe care o are in Mine, conectat direct cu esenta a ceea ce sunt Eu, conectat cu iertarea, vindecarea, eliberarea, izbavirea de sub blestem pe care le-am rezolvat odata cu jertfa Mea”.

Crestinii din biserica primara erau conectati in fiecare zi, crestinii zilelor noastre cel mult o data pe luna. Si ce ne impiedica sa schimbam asta? Nu stiu. Comoditatea, indiferenta, lipsa de intelegere asupra importantei cinei, de fapt oamenii nu deosebesc trupul lui Hristos, nu ii vad importanta, o trateaza ca pe ceva optional, cand de fapt e ceva vital. Si apoi ne miram ca suntem bolnavi, neputinciosi si adormiti. Pai daca nu deosebim trupul lui Hristos, daca nu intelegem ce se intampla cand luam cina, cand tratam totul cu superficialitate, pentru ca asa am fost invatati. Imaginati-va ca in zilele noastre un crestin ia cina de cel mult 12 ori pe an, iar crestinul de acum 2000 de ani lua cina de 365 ori pe an, e o oarecare diferenta, nu?

Ioan 15:5-6 Cine ramene in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada……. daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara ca mladita neroditoare si se usuca (nu putini dorm 1 Corinteni 11:30). Daca ramaneti in Mine (cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine! Ioan 6:53), si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea si vi se va da. …. 11.V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea sa ramana in voi si bucuria voastra sa fie deplina.

Cina a devenit un fel de condamnare, cand de fapt e opusul condamnarii, e de fapt acceptarea, condamnarea a luat-o Isus pe cruce, tocmai asta inseamna cina, eliberarea de condamnare. Invatatura bisericii cu privire la cina, a adus condamnarea pe umerii multor enoriasi, dar invatatura Biblei iti ia acuma acesta povara, si iti spune ca atunci cand iei cina, te inoiesti, te vindeci, te eliberezi, daca intelegi ca Isus a facut asta pentru tine pe cruce.

Sunt destui care au experimentat vindecarea luand cina, sunt destui care dupa ce au hotarat sa ia cina in fiecare zi au descoperit brusc ca ceva s-a schimbat in viata lor fare nici un efort, sau care s-au trezit brusc ca nu se mai tem de diavolul, ca nu mai intra in panica atunci cand sunt atacati de cel rau, ca din senin sunt mai puternici, echilibrati, desi toata viata au fost niste panicati si fricosi.

Nu mi-a fost usor sa ies din mentalitatea cu care am fost obisnuita cu privire la cina, de cateva luni mintea mea a tot revenit la acest subiect, si am simtit ca ma invart in jurul a ceva foarte pretios dar nu eram in stare sa pun punctul pe i. Multumesc insa Duhului Sfant pentru lumina pe care a dat-o diverselor persoane pe care le-am ascultat sau cu care am discutat pe tema asta in ultima vreme, si asa treptat, pus totul cap la cap, am ajuns sa inteleg cat de importanta e cina, si cata incarcatura poate avea, si ma bucur f tare ca „folclorul” de la biserica nu e adevarat, ar fi fost dezastru sa fie adevarat.

Romani 1:18

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ.” 18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi, 21fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.

„NU ESTE NIMENI NEPRIHĂNIT”

Astăzi facem o întoarcere majoră în epistola lui Pavel către Romani. Romani 1:16-17 este tema epistolei: Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea credincioşilor de mânia viitoare. Şi această Evanghelie – această veste bună a morţii şi învierii lui Isus – are puterea de a mântui credincioşii de mânia lui Dumnezeu, pentru că în Evanghelie, zi după zi, săptămână după săptămână, an după an, Dumnezeu continuă să-Şi descopere neprihănirea Sa ca şi un dar care se primeşte prin credinţă şi care ducle la credinţă, astfel încât cei care au neprihănirea de la Dumnezeu (şi nu de la ei înşişi) nu vor pieri ci vor avea viaţa veşnică.

Odată ce a descris măreţia temei sale, la care va reveni şi o va dezvolta într-un fel minunat şi profund în capitolele viitoare, în Romani 1:18-3:19 Pavel intră într-o descriere a păcatului omenesc şi a mâniei lui Dumnezeu. În Romani 1:18 la 32 Pavel vorbeşte despre starea celor dintre Neamuri separaţi de Evanghelie şi separaţi de harul mântuitor. Apoi în Romani 2:1-3:8 Pavel face referire mai mult sau mai puţin la starea Iudeilor. Apoi în Romani 3:9-10 el concluzionează astfel: „Ce urmează atunci? Sîntem noi [Iudeii] mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „NU ESTE NICI UN OM NEPRIHĂNIT, NICI UNUL MĂCAR.” Acesta este punctul culminant din Romani 1:18-3:10. Apoi Pavel dă verset după verset în Romani 3:10-19 pentru a-şi susţine tema păcătoşeniei universale, a vinei şi a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu din fiecare inimă omenească.

El încheie această secţiune cu acest rezumat din Romani 3:19, „Ştim însă că tot ce spune Legea [Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament], celor ce sunt supt Lege [Iudeilor], pentru ca orice gură [toate naţiunile, toate neamurile] să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” Vom discuta mai târziu în această serie de ce a ales Dumnezeu să reducă la tăcere lumea raportându-se mai ales la Iudei. Dar acesta este adevărul. Pavel pare să spună că dacă Iudeii, cu toate avantajele revelaţiei divine date lor, n-au fost neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci doar păcătoşi şi vinovaţi (3:9), cu atât mai puţin ar putea Neamurile să deschidă gura şi să protesteze că ei sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu.

Apoi Pavel explică în versetul 20: indiferent de cât de benefică ar fi fost Legea lui Dumnezeu, atunci când nu este folosită cum ar trebui aşa cum mulţi din Israel au făcut-o, nu face decât să complice problema păcatului. El spune, „[Iudeii şi toată lumea trebuie să stea în tăcere în vinovăţia lor] căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” Nici Legea Iudaică, nici idolatria Neamurilor nu poate face pe cineva neprihănit înaintea lui Dumnezeu.

Apoi în Romani 3:21 Pavel se întoarce la tema din 1:17, „Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege.” Vedeţi cât de similară este aceasta cu Romani 1:17 – în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă. Şi de aici înainte Pavel dezvăluie măreţia Evangheliei a darului neprihănirii lui Dumnezeu..

Deci ce avem aici în Romani 1:18 la 3:20 este o demonstraţie a păcatului şi vinovăţiei din inima şi viaţa fiecărei fiinţe omeneşti, fie Iudei, fie Neamuri. În această dimineaţă ne vom ocupa de începutul acestei secţiuni, şi anume de Romani 1:18.

DE CE MAI MULTE PREDICI DESPRE PĂCAT?

Ce ar trebui să răspund dacă cineva ar spune, „O, nu! O să lâncezim luni de zile privind la păcat şi vinovăţie şi o să fie extraordinar de obositor”? Vreau să spun trei lucruri unei persoane care ar spune aşa ceva:

1. Diagnosticele superficiale duc la remedii false

Diagnosticele superficiale duc la remedii false şi nu la vindecare. Dacă vrei să găseşti remedii adevărate pentru o boală, şi dacă vrei să aduci o vindecare durabilă pentru cei bolnavi, atunci ai nevoie de mai mult decât o privire superficială asupra bolii. Cei cărora le pasă cel mai mult despre un tratament pentru SIDA sau cancer, îşi petrec majoritatea timpului studiind această boală.

2. Dacă înţelegi păcatul şi mânia vei deveni mai înţelept

O înţelegere profundă a păcatului şi mâniei te va face o persoană cu mult mai înţeleaptă cu privire la natura umană – a ta şi a altora. Şi dacă eşti mai înţelept cu privire la natura sufletului omenesc, vei putea să lupţi cu succes împotriva propriului tău păcat, şi vei putea să-i binecuvintezi mult mai mult pe alţii cu gânduri şi sfaturi înţelepte. Am discutat în ultimile luni cu bărbaţi şi femei din această biserică despre faptul că ceea ce avem nevoie să cultivăm aici la Bethlehem în următorii ani sunt oameni înţelepţi – bărbaţi şi femei care se maturizează cu trecerea anilor şi devin înţelepţi: oameni cu discernământ, profunzi, care să iubească oamenii din toată inima şi buni cunoscători ai naturii umane şi ai naturii lui Dumnezeu, care pot vedea amestecul dintre păcat şi sfinţenie care-i nedumireşte pe sfinţi şi care ameninţă să ne distrugă. Dacă fugi de studiul naturii umane păcătoase – dacă spui, nu-mi place să mă gândesc la păcat – tu de fapt fugi de tine însuţi, şi fugi de înţelepciune, şi cel mai rău dintre toate, fugi de cele mai profunde aspecte ale dragostei.

3. Cunoscând natura păcatului şi a mâniei te va face să preţuieşti Evanghelia.

Probabil cel mai important lucru pe care l-aş spune, şi cel mai ferm înrădăcinat în Romani 1:18, este că atunci când vei cunoaşte adevărata stare a inimii tale şi natura păcatului şi mărimea şi dreptatea mâniei lui Dumnezeu vei ajunge să înţelegi Evanghelia măreaţă şi să o iubeşti, să o preţuieşti, să te delectezi în ea şi să o răspândeşti aşa cum n-ai mai făcut-o niciodată înainte. Şi lucrul acesta este esenţial pentru că este calea prin care Evanghelia mântuieşte credincioşii. Dacă nu înţelegi Evanghelia, dacă nu o preţuieşti şi nu te hrăneşti din ea zi după zi, nu te va mântui (vezi 1 Corinteni 15:1-3; Coloseni 1:23). Dar cunoscând adevărul cu privire la păcat şi mânie te va ajuta să faci aceasta.

„PENTRU CĂ …”

Ceea ce ne aduce acum la începutul lui Romani 1:18. Uitaţi-vă la legătura dintre versetele 17 şi 18 (pe care Noua Versiune Internaţională o omite fără nici o scuză; şi pe care o omite şi traducerea Cornilescu – n.tr.) şi anume, „căci” sau „pentru că”– Versetul 17: ”deoarece în ea [în Evanghelie] este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ.” (18) [Pentru că] mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” De ce introduce Pavel versetul 18 cu cuvântul „căci” sau „pentru că”?

El face aceasta ca să arate că orice va spune despre păcat este destinat să susţină Evanghelia din versetul 17. El nu menţionează Evanghelia de dragul păcatului. El vorbeşte despre păcat de dragul Evangheliei. A înţelege păcatul este fundamentul care susţine valoarea Evangheliei şi nu vice versa. Scopul principal al lui Pavel nu este să ne conducă de la Evanghelie la păcat, ci de la păcat la Evanghelie. Dacă ai fost prins comiţând o infracţiune şi trebuie să fii judecat, şi eu îţi spun, „Am o scrisoare aici de la Tribunalul Comitatului Hennepin care spune că au renunţat la acuzaţiile împotriva ta, pentru că erai vinovat şi pasibil de o pedeapsă severă,” care este motivul pentru care îţi spun lucrul acesta? Motivul pentru care îţi spun că eşti vinovat este ca să te ajut să înţelegi şi să preţuieşti vestea bună că s-a renunţat la acuzaţiile îndreptate împotriva ta. Acesta este şi motivul pentru care apare „căci” la începutul versetului 18.

Deci felul în care sper să mă ocup de problema păcatului în Romani 1:18-3:20 este să îl las pe acesta să ne îndrume mereu şi mereu către valoarea, gloria, necesitatea, gratuitea şi bucuria Evangheliei darului neprihănirii lui Dumnezeu. Rugăciunea mea este să ajungem să scăpăm de diagnosticele superficiale, şi să cultivăm o înţelegere profundă a naturii umane căzute (cu care ne luptăm cu toţii) şi să ne întoarcem mereu şi mereu la necesitatea, fumuseţea şi libertatea Evangheliei îndreptăţirii prin credinţă şi numai prin credinţă. Dacă se vor întâmpla aceste trei lucruri menţionate aici, nu cred că timpul nostru în aceste capitole va fi obositor, ci mai degrabă va fi un timp în care Evanghelia va fi înălţată, un timp dătător de speranţă, care va da naştere la dragoste, pe măsură ce creştem în a ne cunoaşte din ce în ce mai profund pe noi înşine, pe Dumnezeul nostru şi Evanghelia dată nouă.

AVEM NEVOIE DE EVANGHELIE PENTRU CĂ MÂNIA LUI DUMNEZEU SE DESCOPERĂ

Cum începe Pavel această secţiune în versetul 18? Începe dându-ne motivul pentru care sunt necesare Evanghelia şi darul neprihănirii lui Dumnezeu. Ele sunt necesare „pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” Avem nevoie de Evanghelia din Romani 1:16-17, avem nevoie de darul neprihănirii lui Dumnezeu, pentru că mânia lui Dumnezeu este acum revărsată asupra întregii lumi necinstite şi nelegiuite. Remarcaţi folosirea de două ori a cuvântului „nelegiuire” în versetul 18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva „nelegiuirii” şi adevărul este înăduşit în „nelegiuire.” Cu siguranţă Pavel vrea să vedem aceasta în legătură cu descoperirea neprihănirii din versetul 17.

Cu alte cuvinte, motivul pentru care avem nevoie ca Dumnezeu să-şi descopere neprihănirea SA faţă de noi în Evanghelie şi să ne-o dea ca şi un dar prin credinţă este deoarece noi suntem vinovaţi şi ne împotrivim adevărului în nelegiuire şi, de aceea, mânia lui Dumnezeu este împotriva noastră. Noi avem nevoie de neprihănire. N-o avem. Mânia lui Dumnezeu este revărsată asupra noastră în nelegiuirea noastră. Este vreo speranţă? Da, Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire pentru că în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă. Avem o neprihănire care nu este a noastră, şi anume, neprihănirea lui Dumnezeu.

TREI CĂI PRIN CARE SE DESCOPERĂ MÂNIA LUI DUMNEZEU

Acum ar trebui să întrebăm, „Cum se descoperă mânia lui Dumnezeu?” Primul lucru de remarcat este că verbul „se descoperă” este acelaşi verb la acelaşi timp cu cel folosit în versetul 17. Acolo „neprihănirea lui Dumnezeu se descoperă.” Aici „mânia lui Dumnezeu se descoperă.” În ambele cazuri este timpul prezent, acţiune continuă. Cu alte cuvinte se petrece acum, nu doar în viitor. Este o zi a mâniei care vine (Romani 2:5, 8-9; 5:9). Dar înaintea revărsării finale a mâniei lui Dumnezeu, mânia lui Dumnezeu este prezentă şi acum.

Cum? Aflăm din Romani că sunt cel puţin trei căi.

1. Universalitatea morţii oamenilor descoperă mânia lui Dumnezeu

Din Romani 5 vedem că moartea universală a oamenilor este o revelare sau manifestare a mâniei lui Dumnezeu. Moartea este judecata lui Dumnezeu asupra necinstirii şi nelegiuirii rasei omeneşti care sunt înrădăcinate în Adam. În versetul Romani 5:15 citim, „prin greşeala unuia singur [şi anume Adam], cei mulţi au fost loviţi cu moartea.” Apoi în versetul 16 moartea este numită o judecată şi o condamnare: „căci judecata venită de la unul, a adus osânda.” Deci puteţi vedea că moartea este văzută ca judecată şi osândă, şi anume ca o expresie a mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Apoi în versetul 18 vedem din nou: ” după cum printr-o singură greşeală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii.” Deci primul răspuns este acela că mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva păcatului omenesc prin universalitatea morţii omului.

2. Universalitatea deşertăciunii şi nefericirii sunt dovezi ale mâniei lui Dumnezeu

Din Romani 8 vedem că deşertăciunea şi nefericirea universală sunt dovezi ale mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului omenesc. Începem cu Romani 8:18: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (19) De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. (20) Căci firea a fost supusă deşertăciunii.” Opriţi-vă aici şi gâniţi-vă la ceea ce înseamnă aceste lucruri înainte de a citi mai departe.

Eu cred că suferinţele despre care vorbeşte în versetul 18 sunt inevitabile în această lume căzută. Şi în mod specific înseamnă că poţi să-ţi plănuieşti bine pensia, şi cu un an înainte de a te bucura de ea să ai un atac cerebral, şi toată planificarea pare zadarnică. Munceşti cu mâinile tale ani de-a rândul ca să-ţi faci o casă simplă, şi cu o săptămână înainte să te muţi în ea, o loveşte un fulger şi se face scrum. Munceşti din greu toată primăvara ca să plantezi şi când plantele sunt gata să răsară, vine o inundaţie şi ia totul. Creaţia a fost supusă deşertăciunii. În versetul 21 este numită „robia stricăciunii.”

Acum citim mai departe în Romani 8:20 ca să vedem de unde a venit supunerea la deşertăciune: „Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu a supus creaţia deşertăciunii. Satana şi Adam nu au putut să fie cei care au făcut aceasta, pentru că Pavel a spus că s-a făcut „cu nădejde.” Nici Satana nici Adam în grădina Edenului nu aveau în plan o speranţă pentru rasa umană. Ei au păcătuit pur şi simplu. Dar Dumnezeu şi-a arătat mânia împotriva păcatului şi a supus creaţia deşertăciunii, nu ca şi ultim cuvânt, ci cu o nădejde viitoare. Va veni o zi când sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui (Geneza 3:15). Dar nefericirea şi deşertăciunea lumii în care trăim este pentru că Dumnezeu a supus creaţia deşertăciunii, şi este o mărturie a mâniei Sale împotriva păcatului

3. Degradarea profundă a comportamentului omenesc descoperă mânia lui Dumnezeu.

Deci prima cale prin care mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva necinstirii şi nelegiuirii este în moartea universală a omului. A doua cale este în deşertăciunea, nefericirea şi suferinţa creaţiei. A treia cale este una care este în mintea lui Pavel chiar aici în Romani 1, şi anume, degradarea profundă a gândirii şi comportamentului omenesc. Vedeţi aceasta de trei ori în Romani 1:24-28.

După ce descrie necinstirea şi nelegiuirea omului în Romani 1:19-23 Pavel spune în versetul 24, „De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu Îşi descoperă mânia împotriva păcatului lăsându-i pe oameni să devină şi mai păcătoşi. Apoi în versetul 26: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase.” Şi apoi în versetul 28: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”

Deci acestea sunt trei căi prin care mânia lui Dumnezeu se descoperă în veacul de acum împotriva necinstirii şi nelegiuirii universale a omului. El i-a dat pe toţi la moarte, El a supus totul deşertăciunii, şi El i-a lăsat pe mulţi în voia minţilor şi inimilor lor depravate.

MÂNIE AMESTECATĂ CU MILĂ

Ne mai rămâne timp poate pentru o întrebare arzătoare: Este acesta singurul răspuns al lui Dumnezeu pentru necinstirea şi nelegiuirea oamenilor? Răspunsul la această întrebare este Nu – nici în cazul necredincioşilor nici al credincioşilor.

Să luăm cazul necredincioşilor. Mânia este întotdeauna amestecată cu milă în acest veac al speranţei. Uitaţi-vă la Romani 2:4-5. Aici el vorbeşte celor care pierd din vedere acest mare adevăr: „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (5) Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.”

Da există bunătate în mijlocul mâniei. Dumnezeu întotdeauna face mai mult. Isus a spus, „căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5:45). Pavel a spus păgânilor din Listra, „[Dumnezeu] măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie” (Fapte 14:17). El a spus aceasta unor oameni care mureau, sufereau şi păcătuiau sub mânia lui Dumnezeu.

Dumnezeu avertizează cu mânia Sa şi curtează cu bunătatea Sa. El vorbeşte pe ambele limbi: severitate şi tandreţe. Vă amintiţi cum a interpretat Isus venirea lui Ioan Botezătorul pe de o parte ca pe aceea a unui profet sever, îmbrăcat în păr de cămilă, care mânca lăcuste, trăia în deşert şi condamna preacurvia, iar pe de altă parte, propria Sa venire ca pe aceea a unuia care mergea la petreceri, făcea vin, vindeca copiii, şi era un Mântuitor care ierta păcatele? El a spus, „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.” Ci voi aţi zis, „Ioan are drac şi Isus este un mâncăcios” (Matei 11:17-19). Evanghelia a venit pe ambele limbi, dar ei n-au ascultat.

O, necredinciosule, Dumnezeu îţi vorbeşte în durerea ta ca să te avertizeze, şi Dumnezeu îţi vorbeşte în bucuria ta ca să te curteze. Nu interpreta greşit vocea lui Dumnezeu.

MOARTEA, SUFERINŢA ŞI PĂCATUL ÎN VIAŢA UNUI CREDINCIOS

Care este situaţia pentru cei credincioşi? În conformitate cu Romani 1:17 avem darul neprihănirii lui Dumnezeu prin credinţă. Pedeapsa lui Dumnezeu pentru noi a fost revărsată asupra lui Isus care a murit în locul nostru (Romani 8:3). Romani 8:1 spune, „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” 1 Tesaloniceni 5:9 spune, „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie.” Ce sunt atunci moartea noastră, suferinţele şi păcatele noastre? Sunt ele încă mânia lui Dumnezeu împotriva noastră? Dacă nu, atunci ce sunt?

Răspunsul este că moartea, suferinţa şi păcatul nu sunt mânie, osândă şi pedeapsă din partea Tatălui nostru Ceresc. Fiecare este modificată fundamental de Evanghelia lui Hristos care a fost răstignit în locul nostru.

1. Moartea este o poartă spre paradis

Pentru credincioşi, boldul şi victoria morţii au fost îndepărtate. „UNDE ÎŢI ESTE BIRUINŢA, MOARTE? UNDE ÎŢI ESTE BOLDUL, MOARTE?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:55-57). Pentru credincioşi, moartea nu este mânia lui Dumnezeu împotriva lor; este ultima gură de aer pe care o trage un duşman învins care deschide neintenţionat o uşă spre paradis.

2. Deşertăciunea şi suferinţele sunt căi spre sfinţenie

credincioşi, deşertăciunea este îndepărtată de suferinţă. Pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi după planul Său, „toate lucrurile lucrează spre bine” (Romani 8:28). Pedeapsa este transformată în purificare. Forţele distructive devin forţe disciplinare. Şi haosul aparent şi deşertăciunea calamităţilor vieţii devin, mâna severă, dar iubitoare, a Tatălui nostru din ceruri, aşa cum am învăţat anul trecut din Evrei 12.

3. Puterea păcatului este înlocuită cu dragostea pentru neprihănire

În cele din urmă, nu numai că boldul morţii este înlocuit cu speranţă; şi deşertăciunea suferinţei înlocuită cu un scop; dar domnia şi puterea degradantă a păcatului sunt înlocuite de dragostea pentru neprihănire (punctul principal din Romani 6). Dumnezeu nu ne lasă în voia unei minţi depravate, ci ne dă darul Duhului Sfânt.

De aceea să ne trezim la adevărul din Romani 1:18 şi anume că mânia lui Dumnezeu se descoperă acum în acest veac împotriva necinstirii şi nelegiuirii omului. Nu putem înţelege lumea sau Evanghelia fără acest adevăr. Dar să ne trezim de asemenea la adevărul că Dumnezeu ne descoperă şi altceva în acelaşi timp. El ne descoperă darul neprihănirii pentru toţi cei ce cred în Hristos. Şi cu această neprihănire nu mai este nici o mânie sau condamnare pentru noi. Pentru tine (oricine ai fi tu!), care crezi, moartea devine o poartă spre paradis; suferinţa devine o cale spre sfinţire; şi păcatul devine un duşman detronat cu care ne luptăm prin puterea Duhului lui Dumnezeu.

Deci să fugim de mânia lui Dumnezeu şi să ne refugiem în puterea scumpă a Evangheliei lui Dumnezeu. Amin.

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața

Autor: John Lennox

Toate drepturile rezervate John Lennox si reprodus cu permisiunea autorului. Pentru mai multe resurse ca aceasta (in engleza) vizitati www.johnlennox.org
Copyright of John Lennox and reproduced by his permission. For more resources like this (in English), see www.johnlennox.org

Referințe

Ioan 14:1-14

Haideți să citim din Scriptură, Ioan capitolul 14: „’Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.’ ‚Doamne’, I-a zis Toma, ‚nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?’ Isus i-a zis: ‚Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.’ ‚Doamne’, i-a zis Filip, ‚arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.’ Isus i-a zis: ‚De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?”

Să ne rugăm. Tată, Te lăudăm pentru Cuvântul Tău care vine la noi plin de prospețime și autoritate. Te rugăm să ne dai înțelegere, să ne disciplinezi imaginația, dar mai presus de orice, Îți cerem ca Tu să descoperi inimilor noastre în această dimineață, cine este Fiul lui Dumnezeu, supremația și unicitatea Lui. Dă-ne un răspuns corect la ceea ce înțelegem, pentru că ne rugăm pentru slava Domnului nostru Isus. Amin.

Când eram copil am învățat că dacă stau pe umerii tatălui meu pot să văd mai departe decât el. Și în lucrurile lui Dumnezeu, și în înțelegerea Scripturii am ajuns la aceste discuții bazându-mă pe minți mai luminate decât a mea, pe inimi mai mari decât a mea și pe cei care au trăit în trecut. Așadar, vreau să vorbesc un moment despre sursele mele. Foarte multe cărți au fost scrise despre Evanghelia după Ioan de-a lungul secolelor de pe urmă cărora am profitat. Dar sunt două în mod special, care m-au însoțit în mod continuu. Prima este volumul juridic de Don Carson… Înțelegerea lui mi-a adus beneficii enorme, arătându-mi multe lucruri care mie mi-au scăpat. Oare cum de nu am văzut asta? Dar nu am văzut-o. Iar apoi, prietenul și mentorul meu, profesorul David Gooding, care acum are 80 de ani. Și de 50 de ani lucrăm împreună și el a scris o carte intitulată, În școala lui Hristos. Carte care este incredibil de utilă datorită pătrunderii și căldurii sale în timp ce discută despre lucrarea de care ne vom ocupa noi.

Și în legătură cu asta, lăsați-mă să vă dau un cadou. Deoarece cărțile lui David Gooding au fost retipărite sub numele de Myrtlefield House, dacă nu vă permiteți să le cumpărați le puteți avea gratis. Tot ce trebuie să faceți este să tastați keybibleconcepts. com de unde pot fi descărcate în multe limbi. Acesta este un mic cadou gratuit pentru voi. Dar vă recomand în mod special, ultima sa carte intitulată, Bogățiile înțelepciunii divine, despre cum folosește Noul Testament pe cel Vechi, ceea ce cred eu că va fi o resursă bogată pentru anii care vor urma pentru persoanele care găsesc dificile anumite pasaje din Noul Testament care se referă la pasaje la fel de dificile din Vechiul Testament.

Sarcina noastră de astăzi este să ne gândim la faimoasa declarație a Domnului nostru: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Contextul global este Evanghelia după Ioan, al cărui scop precizat, așa cum am văzut în prima discuție, este că am ajuns să credem că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, și crezând în El, avem viață în Numele Lui. Dar contextul mai apropiat, este reprezentat de ultima învățătură dată de Domnul ucenicilor săi în Ierusalim, în ajunul răstignirii Sale. Păcatul a adus urâțenie și înstrăinare în lume în așa măsură încât atunci când Dumnezeu a devenit om și Și-a vizitat propria planetă și proprii oameni, aceștia nu l-au primit. Și în cele din urmă, L-au omorât. Și cu toate astea, de așa natură este înțelepciunea și harul lui Dumnezeu încât a transformat acel rău într-un act suprem de răscumpărare, Singurul care poate să se ocupe de distrugerea provocată de păcat.

Au fost, totuși, unii care L-au primit, oameni ca Petru, Iacov, Ioan și ceilalți ucenici, femei ca Maria, Marta și Ioana. Erau atrași de El, de puritatea și integritatea Lui, de înțelepciunea și dragostea Sa. La fel ca acei ucenici din Cana Galileii, I-au văzut slava și au știut instinctiv că El, mai presus de toți ceilalți, era cu totul și în mod special demn de încredere ca fiind Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Și Isus a început o călătorie cu ei, și Și-a asumat sarcina de a-i transforma prin învățătura Sa, prin exemplul Său și prin puterea Sa. Exemplul suprem care este găsit în aceste capitole care ne arată o casă necunoscută din Ierusalim, într-o cameră de sus împrumutată. Mă gândesc deseori la persoana necunoscută care le-a închiriat Domnului și ucenicilor Săi casa lui. Ce lucruri incredibile se întâmplă sub acest acoperiș timp de câteva ore.

Contextul este prezentat în capitolul 13:1: „Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” Paștele reprezenta celebrarea exodului poporului Israel din Egipt. Eliberarea lor de sub puterea și dominația lui Faraon, să fie liberi și ca să-i slujească lui Dumnezeu portivit cu propria conștiință și cu îndrumarea lui Dumnezeu și să pornească într-o călătorie. De sărbătoarea Paștelui au început o călătorie care-i va conduce în cele din urmă în țara promisă, sub conducerea lui Moise. Dar înainte ca acea eliberare să aibă loc atunci când călătoria a început, Paștele a trebuit să fie sărbătorit pentru că Israelul trebuia să învețe, așa cum oamenii trebuie să învețe astăzi, că eliberarea politică nu este deajuns. Oamenii sunt păcătoși, de aceea ei trebuie să fie eliberați de mânia lui Dumnezeu, datorită păcatului lor. Dacă problema păcatului nu este rezolvată, atunci cei din ziua de azi care sunt eliberați de sub opresiunea politică sunt în pericolul de-a deveni tiranii de mâine.

Un festival religios nu putea să realizeze ceea ce trebuia să fie realizat, și din această cauza sărbătorirea Paștelui arăta înainte spre ceea ce s-a întâmplat la cruce. Problema nu era legată de animale și Dumnezeu, așadar, niciun miel nu putea rezolva problema. Dar sărbătoarea Paștelui proiecta lumina prin istorie și acum avea să aibă loc realitatea în Ierusalim, realitate către care arătase vechia sărbătoare. Acum avea loc sacrificiul suprem al Mielului lui Dumnezeu care avea să ia păcatul lumii și care-Și va elibera poporul nu de un simplu Faraon, ci de prințul acestei lumi. Dușmanul, dușmanul lui Dumnezeu și opresorul poporului Său care pândește în umbra acelor ultime ore din Ierusalim. Aceasta avea să fie o eliberare infinit superioară exodului din Egipt. A fost un exod, adică o ieșire afară. Și vedeți, Isus în capitolul 13, versetul 1 se gândește să plece din lumea aceasta la Tatăl. Cu totul supranatural, bineînțeles.

Mai există o lume, doamnelor și domnilor. Aceasta nu este singura lume care există. Și acum, când ultimele ore se apropie acolo unde realitatea va avea loc central, ne gândim la planeta noastră nu ca la un sistem închis, ci ne gândim la cel care este Fiul lui Dumnezeu și care este pe cale să părăsească această lume, să meargă afară și să devină pionierul acestei călătorii pentru aceia care se încred în El. Isus știa că mai are puțin și pleacă, gândurile Lui zburau la minunata și glorioasa călătorie, să meargă la Tatăl. Și noi nu putem să înțelegem ce însemna asta. Armonia care este în Dumnezeu, părtășia care este în Dumnezeu. Și în următoarele ore avea să se întâmple ceva pe care mintea noastră nici nu poate să priceapă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?” Tot ce putem să facem este să ne plecăm capetele și să ne închinăm. Și Domnul știa că aceasta era calea înapoi către Tatăl. Observați că El nu vorbește de întoarcerea în casa Tatălui, ci vorbește despre întoarcerea la Tatăl. Vorbește despre părtășia de care S-a bucurat o eternitate. Și cu toate astea, având mintea îndreptată spre gloria părtășiei cu Tatăl, „fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.”

Ucenicii Săi nu ocupau un loc secundar în gândurile Lui. Având mintea îndreptată spre așteptata glorie și, simultan, avea să demonstreze ce înseamnă dragostea absolută. El a trebuit să deschidă calea care implică ca nicio alta o moarte, îngropare, înviere și înălțare. Prințul acestei lumi era activ în acest punct, semănând în inima lui Iuda trădarea. Dar Dumnezeu avea să transforme acest act de trădare totală și răzvrătirea într-un mijloc de eliberare. Puterea de care au avut în cele din urmă ucenicii nevoie ca să răspândească mesajul salvării, păcii și eliberării. Dar mai întâi El trebuie să deschidă acea cale, într-un mod pe care niciun om nu l-ar putea săvârși. Și El se întoarce ca să-și pregătească ucenicii pentru plecarea Sa, dar și pentru călătoria lor. Și nu este doar o călătorie geografică sau spațială. Este o călătorie în părtășia cu El, mai profundă decât oricând. Este o călătorie a transformării caracterului prin puterea Duhului lui Dumnezeu pe care Hristos avea să-L trimită la ei. Este o călătorie a creșterii devotamentului față de Domnul și o creștere a dragostei față de El. Avea să-i învețe ce însemnă pentru El să-i iubească până la capăt, în așa fel încât să înțeleagă mesajul Său central, adică o relație. Învățătura este în două părți.

La sfârșitul capitolului 14, Isus spune: „Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!” Acum, după cum bine știți, ni se întâmplă să avem musafiri acasă care spun, „Să mergem!” Și uneori, spre întristarea noastră mai stau o ora sau trei, când noi sperăm să ne culcăm, dar ei nu pleacă. Păi, dacă presupunem că Domnul s-a ridicat să plece la sfârșitul capitolului 14, atunci a două parte a învățăturii Sale despre adevărata viță, ar trebui să fie plasată afară, poate când treceau prin vie. Fie că erau înlăuntru sau afară, tonul se schimbă. Pentru că în capitolele 15 și 16, Domnul se întoarce spre ucenici ca să-i pregătească pentru imensa sarcină de-a aduce roade în afară, într-o lume ostilă. Există un interior și un exterior. Și misiunea noastră este să analizăm pe scurt pregătirea lăuntrică pentru martorul de afară. Să reținem aceste două lucruri. Tot ce se întâmpla înlăuntru era să-i aducă atât de aproape de El încât să aibă curaj și în afară ca să fie martori eficienți la ceea ce a făcut în ei și pentru ei.

Perspectiva interioară are mai multe elemente. Isus spală picioarele ucenicilor Săi, expune trădarea lui Iuda, expune slăbiciunea lui Petru și, apoi, le spune ucenicilor în capitolul 14 despre misiunea Lui de a obține salvarea pentru ei. În cameră erau 13 persoane, Isus și cei 12 pe care-i alesese. Unul dintre ei se afla în finalizarea procesului de a-l trăda pe Domnul. Și înainte să se sfârșească noaptea, avea să-l vândă pentru 30 de arginți. Altul, Petru își proclamă cu putere loialitatea față de Isus. Și totuși, în următoarele 24 de ore avea să se lepede de Isus de trei ori. Cât despre restul ucenicilor, aceștia aveau să-L părăsească și să fugă când au văzut că nu s-a opus arestului. Și cu toate astea, El care nu-și făcea iluzii în privința lor, după cum vom vedea, era pe cale să transforme într-așa măsură 11 dintre acești oameni, încât noi să ne aflăm astăzi aici. Plini de curaj aveau să ducă Evanghelia în lume în asemenea măsură încât noi să stăm astăzi aici și să ne minunăm de harul și de puterea Duhului lui Dumnezeu care i-a condus.

Așadar, în acea camera din Ierusalim, El le modela caracterul, pregătindu-i pentru misiunea lor. Și prima lecție s-a ivit din pricina faptului că nu era niciun servitor acolo care să îndeplinească sarcina obișnuită de spălare a picioarelor după plimbarea făcut prin praf. Și Isus a făcut-o. Din câte se pare niciun ucenic nu s-a gândit la asta și a fost incredibil de stânjenitor când Domnul i-a spălat picioarele lui Petru, acesta I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Și Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” Observați prepoziția. Nu spune: Nu vei avea parte în Mine. El spune: „Petre, dacă vrei să fi cu Mine în lucrarea de-a atinge lumea, în lucrarea de-a obține sfințirea interioară, atunci trebuie să mă lași să fac asta.” Dar apoi traduce acest lucru printr-un nivel complet nou. Pentru că Petru realizează dintr-o dată că în joc este mărturia, să fie cu Domnul, și spune: „Spală-mă tot.” „Nu este necesar”, îi spune Domnul. „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi. Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: ‘Nu sunteţi toţi curaţi.’” Așadar, Domnul nostru aduce această chestiune la un nivel spiritual.

Imaginea este clară desigur. În lumea antică, numai în cazul în care erai incredibil de bogat, nu aveai propria baie. Te duceai la băile publice ca să faci o baie. Și dacă trebuia să mergi la o cină, de duceai mai întâi la o baie publică și te spălai din cap până-n picioare. Și apoi mergeai pe străzile pline de praf ale orașului și ajungeai la ușa gazdei și erai întâmpinat de un servitor care-ți spăla picioarele. Și apoi erai curat tot. Aceasta era ideea. Dar Domnul o aplică la un nivel mult mai profund. El vorbește despre curățirea spirituală și morală. „Și voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” Ce a vrut să spună? Păi, în altă parte, Scriptura vorbește și folosește metafora spălării pentru două niveluri distincte. Tit 3:5 vorbește despre provizia fundamentală a lui Dumnezeu cu care se ocupă de caracterul nostru: spălarea nașterii din nou care nu vine prin faptele noastre. Așadar, acesta este un lucru fundamental care nu trebuie repetat mereu. Când ne încredem în Hristos primim viața veșnică care prin definiție este eternă. Și mă voi întoarce la acest lucru imediat.

După aceea trebuie mereu să-L lăsăm pe Hristos să ne spele mâinile și picioarele. Nu trebuie să fim regenerați din nou, să fim spălați din nou, dar trebuie să-i dăm voie lui Hristos să o facă. Și cum o face? Vă mai amintiți acele versete din Efeseni unde li se spune bărbaților să-și iubească nevestele cum și-a iubit Hristos Biserica? Se vorbește acolo de spălarea prin Cuvânt. Și cuvântul folosit pentru spălare, „loutro” în greacă, face referire la vechiul lighean care se afla în cort. Și să șțiți că este o ilustrație strălucită pentru că dacă priviți înapoi în Exod la acel lighean în care-și spălau picioarele, la început preotul și Israelul se spălau din cap până-n picioare o singură dată, apoi în fiecare zi își spălau mâinile și picioarele. Dar lucrul interesant legat de lighean era că acesta era construit din oglinzi. Oglinzile folosite de femei ca să-și aranjeze fața. Și în zilele noastre le folosesc și unii bărbați. Și atunci când se uitau în lighean se vedeau pe ei. O ilustrație atât de strălucită și totuși atât de simplă. Pentru că actul curățirii lui Hristos este spălarea cu apă prin Cuvânt. Ne uităm în Cuvânt și este o oglindă după cum spune Iacov, și ne vedem pe noi înșine. Și evidențiază părțile murdare, și Hristos dorește să ne pocăim și să le ștergem. Acest proces este constant. Spălarea nașterii din nou nu se mai repetă niciodată. Dar geniul minunat a lui Dumnezeu constă în faptul că ne-a dat Duhul Sfânt care locuiește în noi, ne dă Cuvântul care este înafara noastră și care, dacă privim în el, acționează ca o oglindă. Și ne arată ce trebuie făcut.

Așadar, Domnul nostru îi învață pe ucenici despre curățire, curățirea care este necesară pentru a putea fi implicați în marea Sa misiune. Și ajunge apoi la demascarea lui Iuda. Un act simbolic puternic care expune nu doar cine este trădătorul, dar și natura păcatului său. “Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.” Gândiți-vă cu atenție la ce vrea să spună. A ridica călcâiul împotriva cuiva înseamnă a lovi acea persoană după ce ai trecut de ea. Nu te văd că vi și dintr-o dată ai ridicat piciorul. Este o metodă urâtă de-a face pe cineva să cadă, nu-i așa? Este mult mai onest să vii și să lovești în față nu-i așa? Și Iuda avea să lovească cu călcâiul pe cel care i-a dat să mănânce pâine. Și acest gen de prietenie, după cum am înțeles că se practica în oriental mijlociu, dacă intrețineai un grup de oameni la cină, tu ca gazdă, ai fi putut în mijlocul cinei să iei o bucățică de pâine s-o înmoi în vin și să-ți întinzi mâna în mijlocul mesei, oricine ar fi putut s-o ia. Și dacă acolo se afla cineva care își dorea cu disperare prietenia ta, întindea mâna și lua bucățica ca o invitație sinceră de prietenie.

Acest lucru este foarte profund și foarte sensibil pentru mine. Iuda luase pâinea de la Hristos ani de zile. Luase totul de la Hristos, era răspunzător și de finanțe. Dar ceea ce nu a luat niciodată a fost prietenia lui Hristos. A luat darurile fără să-l ia și pe Dătător. Și aceasta este o analiză a ceea ce Scriptura numește „lumesc”. Înseamnă să iei darurile fără să te împrietenești cu Dătătorul. Și cât de bine ne pricepem să facem asta. Această inima înșelătoare a mea. Și aproape e ca și cum Domnul spune: „Iudo, dacă mai trebuie încă puțină pâine, ia-o omule!” Și cu o totală lipsă de sinceritate, el o ia. Și apoi citim acele cuvinte groaznice: „Și Satana a intrat în Iuda.” Hristos a fost sincer când i-a oferit prietenia? Bineînțeles. Acest lucru ridică o serie de probleme teologice, dar din moment ce eu nu sunt teolog nu am de gând să mă ocup de ele. Să acceptăm la nivelul credinței. Este tragic, doamnelor și domnilor. Erau la sărbătoarea Paștelui și mâncau împreună și se vorbește de multe ori despre mâncat în Noul Testament.

Dar Domnul îl expune pe Iuda din mai multe motive. Și bineînțeles că unul dintre motive era ca ceilalți ucenici să știe că Iuda Îl va trăda. Altfel s-ar fi putut trage concluzia că Iuda a reușit să-l păcălească pe Domnul și că Acesta era incapabil să facă diferența între un ucenic adevărat și unul fals. Pentru că expunerea din acest capitol este un contrast între descoperirea lui Iuda și cea a lui Petru. Și noi trebuie să ne întrebăm, ce diferența este între cei doi? Unul l-a trădat pe Domnul, iar celălalt s-a lepădat de El. Ce se întâmplă? Dar înainte de toate, esența păcatului constă în luarea darurilor. Acela care ia bucățică Mea. Observați cuvântul „mea”. El deține toate lucrurile, fulgii de porumb pe care i-ai mâncat în această dimineață, până la urmă sunt fulgii Lui de porumb. El ți i-a dat. Este bine să mulțumim la masă, nu-i așa? Îmi amintesc de o dată, ați mai experimentat asta? Stai într-un restaurant, ești departe de casă și te întrebi, să închid ochii sau ar fi ridicol?

Eram în Israel în cea mai ortodoxă universitate, vizitând un profesor și am decis să închid ochii pentru că eram singur într-un colț. Trei minute mai târziu m-a bătut cineva pe umăr și un bărbat m-a întrebat dacă poate să ia loc. I-am spus că poate, și m-a intrbat: „Nu ești evreu, nu?” I-am răspuns că nu sunt și l-am întrebat cum de și-a dat seama. Mi-a spus: „Te rugai, nu-i așa?” I-am spus că da. Mă întreabă: „Crezi în Dumnezeu, crezi că este real?” Și pentru următoarele două ore mi-a spus tragedia vieții sale, și asta doar din cauză că mi-am închis ochii. Acum nu vreau să fiu legalist, dar sunt momente în care acest act de mulțumire contează tocmai pentru că trăim într-o lume nemulțumită. Și trebuie să fim atenți la adevăratul diagnostic de aici pentru că este extrem de important. Păcatul înseamnă să iei lumea fără Isus, înseamnă să iei pâinea Lui, averea Lui și talentele Lui și să nu ai niciun loc pentru El. Și lucrul acesta ne spune că esență sfințirii este devotamentul față de El, să petreci timp cu El și să te bucuri de părtășia cu El și să-i dai voie să dezvolte această părtășie. Și eșecul de-a înțelege acest lucru i-a condus pe unii oameni la ideea că sfințenia înseamnă adoptarea practicilor legaliste, să poarte haine învechite, să țină un trăi rigid și totuși în inima să nu aibă niciun loc și nici dragoste pentru Domnul. Și din păcate, este posibil și să studiezi Scriptura doar ca o simplă profesie sau ca pe un hobby, să ții predici pentru alții și cu toate astea să nu cauți o prietenie personală cu Hristos. Acesta este primul lucru care trebuie urmărit.

Și istorisirea lui Iuda ne avertizează că este posibil să pari un predicator adevărat și totuși, de dragul unei poziții, a puterii sau a unui câștig să-I fii necredincios lui Isus dpdv. moral, spiritual, intelectual și, prin urmare, teologic. Păcatul care este opus sfințeniei este otravă. Era ceva glorios, după cum am arătat, la felul în care Domnul Își oferă prietenia la cină. Un lucru glorios. Și acum Isus începe să vorbească cu Iuda și îi dă voie acestuia să plece. Și i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!” Și nimeni nu a înțeles ce spunea pentru că toți credeau că-l trimite să cumpere ceva pentru praznic sau să dea la săraci. Acest lucru este uluitor. Vă puteți imagina ce fel de ton ar fi folosit Domnul nostru când îi îndemna pe ucenici să dea săracilor? Acela a fost tonul pe care i s-a adresat trădătorului. Ce lecție măreață pentru noi care ne supărăm atât de repede. Este magnific. Aceasta este dovada a ce înseamnă să fii Fiul lui Dumnezeu și asta pentru că acest lucru transcende simpla și patetica noastră umanitate. Aceasta este dumnezeirea adevărată pentru că acesta este Dumnezeu.

Și Isus le reamintește ucenicilor că va pleca. Versetul 33: „Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.” Acesta nu era un subiect nou. Într-adevăr, cu ceva timp în urmă, la sărbătoarea corturilor în Ierusalim, după cum consemnează Ioan, un grup a venit să-l aresteze, și El i-a informat că oricum avea de gând să plece, că și cum ar fi spus: „Nu are niciun rost să mă arestați pentru că Eu oricum plec!” Ioan 7:33-34: „Isus a zis: ‘Mai sunt cu voi puţină vreme şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.’” Și ei bineînțeles că au fost intrigați și credeau că se duce să le predice iudeilor. Nu aveau nicio idee că așa cum a fost intrarea Lui în lume – unică – viața Lui nu a început în această lume, Cel Întrupat nu și-a început viața la Betleem. Viața Lui nu a început acolo și asta în sensul absolut. La început era Cuvântul. Etern și co-etern cu Tatăl. Ei nu aveau nici cea mai mică ideea că așa cum a venit în lume, avea s-o părăsească. Nu știau că vorbește despre cruce, înviere și înălțare.

Dar acum ucenicii trebuiau să înțeleagă. Nu puteau încă să-L urmeze, întocmai cum le spusese. Dar avea o porunca nouă – să se iubească așa cum i-a iubit El. Porunca de a se iubii unii pe alți era nouă, chiar și să iubească cum i-a iubit El era ceva nou. Amintiți-vă de textul care spune că: „I-a iubit până la capăt.” Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” Și iubirea Lui a fost unică așa cum aveau să vadă când El era răstignit pe cruce pentru ei, purtând păcatul lor. Niciodată nu a mai iubit cineva în felul acesta. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Și, totuși, ucenicii erau slabi. Erau oare așteptările Lui realiste, că ei vor face ceva, având în vedere că și ei aveau slăbiciuni ca și noi, care sunt evidente în caracterul uman a lui Petru? Cine ar fi crezut că va înțelege? Domnul pleca, el își dorea să plece, fusese spălat de către Domnul și Petru nu vede nicio barieră mai ales când spune: „Doamne de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.” Este foarte ușor, nu-i așa? Atunci când simți căldura prietenilor creștini în preajmă, să cânți tot felul de cântece de închinare și să-I faci Domnului fel de fel de promisiuni care nu durează nici măcar 5 minute. Petru nu era diferit și acest lucru este o încurajare. El nu cunoștea adevărul despre sine, dar cel ce era Adevărul avea să i-l arate și avea să fie foarte dureros. Cu siguranță că Domnul nu a sugerat nimic, Petru tocmai văzuse expunerea lui Iuda, „Eu nu sunt ca Iuda, Doamne, eu îmi voi da viața pentru Tine.” Serios? „Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Era o întrebare legată de adevăr. Domnul trebuie să expună trădarea lui Iuda. Și acum trebuie să-i expună slăbiciunea lui Petru. Cunosc eu adevărul despre mine? Dar tu îl cunoști? Bineînțeles că niciunul dintre noi nu crede că este perfect asta dacă nu ne apărăm comportamentul în fața soțiilor. Este incredibil cum perfecționismul își face loc în această situație, nu-i așa domnilor? Și mulți dintre noi ne hotărâm să-i slujim Domnului și să trăim pentru El, dar majoritatea dintre noi am descoperit că în ciuda bunelor intenții și a hotărârii, resursele noastre sunt inadecvate. Și suntem prinși de o situație neașteptată și ne poticnim, și amărăciunea eșecului care se repetă este ceva cu care ne confruntăm toți, nu-i așa? Și ne poate duce la disperare și la renunțare. Nu renunțați.

Hotărârea lui Petru avea să se prăbușească într-o stare de negare care avea să ducă la lacrimi pline de regret. Și cu toate acestea, Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.” Nu i-a spus acest lucru lui Iuda, așa-i? Este o diferență între Petru și Iuda. Eșecul lui Petru va fi depășit. Spre deosebire de Iuda, el era un credincios adevărat, fusese spălat din cap până-n picioare, dar avea nevoie de o lucrarea delicată din partea Domnului ca să-l pună din nou pe picioare, pentru că atunci când Cuvântul lui Dumnezeu s-a apropiat de Petru, el s-a privit în oglindă când stătea în fața lui Isus, și aceasta i-a spus „Te vei lepăda de mine”, Petru nu a crezut cuvântul lui Dumnezeu. Și dacă nu ascultați Cuvântul Domnului, trebuie să învățați lecția prin calea grea. Nu ni s-a întâmplat asta deseori? Ar fi putut să fie diferit dacă Petru nu ar fi întrebat: „Doamne, chiar așa sunt eu? Vorbește-mi Doamne despre mine. Spune-mi ce pot să fac pentru că ultimul lucru pe care-l vreau este să mă implic în negare.” Dar el nu a crezut cuvântul Domnului. Și ceea ce Domnul ar fi putut să expună în atmosfera călduroasă din camera de sus, căldura și lumina focului ar fi devastat încrederea de sine a lui Petru. Și el s-a lepădat.

Și Domnul a știut că niciodată nu va aduce roadă dacă nu-și va confrunta slăbiciunea. Petru credea că este destul de dedicat și din această cauză nu a crezut ce a spus Domnul. Este greu, nu-i așa? Să găsesc în mine ceea ce spune Pavel (Romani 7:18): „Nimic bun nu locuiește în mine.” Și cu siguranță trebuie să fi fost incredibil la urmă când Petru își aduce aminte de cuvintele lui Isus: „Dar mai târziu vei veni.” Acest lucru este foarte important, doamnelor și domnilor. Pentru că de multe ori când călătoresc, întâlnesc oameni care-mi spun, „Știi, am cunoscut un om care era credincios cu adevărat. Dar acum este ateu și în mod sigur și-a pierdut viața veșnică.” Ce facem cu astfel de situații? Păi cu siguranță este o chestiune de judecată. Tu ai crezut că era credincios cu adevărat, este aprecierea ta. Îmi spui acum că și-a pierdut viața veșnică, este tot judecata ta. Nu-ți poți da seama de adevăr doar uitându-te la o situație din exterior. Teoretic există doar două posibilități. Fie omul era autentic și este posibil să-ți pierzi viața veșnică, fie nu este autentic și nu a fost de la bun început. Cum vom afla adevărul? Prin Scriptură, doamnelor și domnilor, nu prin observațiile noastre. Acest lucru este extrem de important.

Aflăm în Ioan 6, din minunata declarație a lui Hristos că voia Tatălui pentru El este să nu piardă pe niciunul din aceia care pe care i-a atras Tatăl și care i-au fost încredințați. Și să știți că acest lucru este incredibil. Don Carson a evidențiat acest lucru serile trecute și eu am să repet: dacă Hristos te pierde pe tine, a eșuat în împlinirea voii Tatălui dacă ești autentic. Și concluzia pe care o trag este că Iuda nu a fost niciodată autentic. Și pericolul perspectivei opuse este acesta, dacă îi spui cuiva: „Tu ai fost un creștin autentic, ai avut viața veșnică, dar ți-ai pierdut-o”, atunci îi lași cu impresia că știi care este adevărul. Trebuie să rezolvăm problema teologic. Și aceasta este una dintre doctrinele cele mai minunate din Scriptură, îmi amintesc când am înțeles-o pe vremea când eram student la Cambridge. Hristos a creat o provizie, doamnelor și domnilor. Nu doar pentru vina noastră, nu doar dăruindu-ne Duhul Sfânt. El a creat o provizie pentru susținerea credinței noastre. „Dar mai târziu vei veni.” Cum a putut Domnul să-i spun asta lui Petru? Pentru că, așa cum ne spune Luca, și trebuie să fur ceva din Luca, dar el nu se va supăra. S-a întors către ucenici și le-a spus (Luca 22:31-32): „Satana a cerut să vă cearnă pe toți ca grâul, dau Eu m-am rugat pentru tine Petre, pentru ca credința ta să nu se piardă; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”

Acum, lăsați-mă să vă lămuresc. Ați observat că Hristos nu s-a rugat pentru mărturia lui Petru? Această a eșuat. El nu s-a rugat pentru ținerea sub control a vorbirii lui Petru. Și aici a eșuat, s-a jurat și a blestemat. Hristos s-a rugat ca credința lui să nu se piardă. Acum, haideți cu mine să-l urmărim pe Petru cum se leapădă de Domnul. Și în timp ce jură și bleastămă, eu va întreb, este acel om un credincios? Aveți grijă ce răspundeți. Când a cântat cocoșul, și Petru a plâns cu amar, nu era plânsul unui om pierdut, ci al unei oi care a învățat două lucruri. Primul – cât de departe poate ajunge o oaie când nu este realistă în ce privește loialitatea față de Domnul, și cât de departe este dispus Pastorul să meargă. Acele cuvinte incredibile: „Dar Eu m-am rugat pentru tine.” Și iată-mă în fața dumneavoastră, doamnelor și domnilor, și cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, am crezut-o și ieri, dar cum rămâne cu mâine? Aceste versete s-au dovedit atât de adevărate în viața mea: „Eu m-am rugat pentru tine John, ca să nu se piardă credința ta.” Multe alte lucruri se vor pierde dar învățăm lecția: Domnul nu mă va pierde pe mine și nici pe tine dacă ți-ai pus încrederea în El. Există o provizie nu doar pentru vina noastră sau pentru caracterul nostru, ci și pentru menținerea credinței noastre. Este incredibil. Și te poate ține tare atunci când curentul este împotriva ta.

Așadar, mergem mai departe la modul în care este făcut acest lucru. Din păcate capitolul 14 se găsește în Bibliile noastre, și noi facem diferența între capitolul 13 și 14. Dar lăsăți-mă să vă citesc așa cum ar fi sunat în original (Ioan 13:37-38,4:1): „’Doamne’, I-a zis Petru, ‚de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viața pentru Tine.’” Isus i-a răspuns: ‚Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nu va cânta cocoșul, până te vei lepăda de Mine de trei ori. Să nu vi se tulbure inima.’” Poftim? În aceeași frază, El anunță slăbiciunea și eșecul, și apoi le spune să nu li se tulbure inima. De ce? Din cauza a ceea ce v-am spus până acum. Este minunat, și atât de încurajator. „Să nu vi se tulbure inima.”

Cu siguranță era multă tulburare în cameră. Descoperirea trădării lui Iuda și plecarea acestuia. Vestirea plecării Domnului și prezicerea lepădării lui Petru. Acestea sunt de ajuns ca să tulbure orice grup de oameni. Și Domnul, bineînțeles, că-și dă seama de acest lucru. Și după ce-i spune în mod direct lui Petru ce avea să facă, îi mai spune să nu i se tulbure inima. Cum a putut să facă așa ceva? Și, desigur, în asta constă minunea. El știa că-l va reabilita pe Petru și pe ceilalți; relația avea să fie mai profundă ca rezultat al acestui lucru. Dar acum El începe să-i pregătească pentru aceste lucruri, luându-le gândul de la propriile persoane, de la propriile probleme și reacții psihologice. „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.” Ceea ce poate însemna o sumedenie de lucruri. Și las deoparte ceea ce cred că înseamnă până când vă veți da seama singuri din text. Credeți în Dumnezeu, ei toți credeau. Aveți credință în Mine, aceeași încredere pe care v-o puneți în Dumnezeu, puneți-o în Mine. „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” Departe de problemele lor, „în casa Tatălui Meu”, această expresie a fost folosită în Ioan pentru templul din Ierusalim, dar această casă este una mult mai mare. Este casa Lui din cer.

„În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” Este puțin mai complexă decât noțiunea simplistă pe care o au unii oameni despre ea. Cum arată casa Tatălui lui Isus? Ne putem doar imagina. Templul din Ierusalim avea desigur multe camere pentru slujbele preoților. Dar există o lume viitoare unde vei merge în spațiu. Vei avea un locaș. Eu mă bucur că am o camera aici în Sydney și nu sunt îngrămădit cu alte persoane, știu că mulți dintre voi așa stați. Păi, sper să îndurați și să supraviețuiți. Dar ne dăm seama că avem nevoie de spațiu, nu-i așa? Avem nevoie de spațiu și Dumnezeu ni-l va oferi în lumea viitoare. Și, iertați-mă, dar omul de știință din mine vrea să speculeze, dar nu o voi face pentru că mai sunt multe de spus.

„Știți unde Mă duc și știți și calea într-acolo. Mă voi întoarce și vă voi lua acolo unde sunt Eu pentru ca voi să fiți cu Mine.” El nu le spune că-i va duce în rai, deși acest lucru este sugerat. Pot să ajung în Buckingham Palace în Londra și să nu o întâlnesc niciodată pe regină. El ne va duce la Tatăl „ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” El va îndeplini scopul salvării tale. „’Șțiți unde Mă duc și știți și calea într-acolo.’ ‚Doamne’, I-a zis Toma, ‚nu știm unde Te duci; cum putem să știm calea într-acolo?’ Isus i-a zis: ‚Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște; și L-ați și văzut.’” Și acum trece de la scopul călătoriei la cale. El nu se preocupă să-i învețe pe ucenici doar despre locașurile din cer, ci își dorește să-i învețe despre Tatăl Însuși.

Și capitolul 14 are scopul de-a descoperi cele trei elemente ale acestei afirmății: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Și Tomo, „dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște; și L-ați și văzut.” Și Filip, puțin exasperat de această enigmă spune: „Arată-ne pe Tatăl, și ne este de ajuns.” Și ceea ce se întâmplă în continuare depășește puterea mea de descriere. „Isus i-a zis: ‘De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe?’Nu-ți dai seama ce se întâmplă chiar în acest moment? De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar, arată-ne pe Tatăl? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu vin de la Tatăl, tu stai chiar lângă El.’” Este nemaipomenit, doamnelor și domnilor, când acești oameni smeriți realizează că au ajuns la Tatăl. El stătea de cealaltă parte a mesei în fața lor. Nu înțelegeți ce se întâmplă? A fost un moment nemaipomenit. Acesta este apogeul a ceea ce a spun Ioan în primul capitol: „Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Cuvântul s-a făcut trup. Acesta este Dumnezeu, stand în camera de sus, încarnat în Hristos. Și dintr-o dată are loc explozia din mintea și inima lor când realizează că au ajus la Tatăl. Acesta credeți și voi că este Isus?

Vedeți, Evanghelia lui Ioan este menită să ne facă să credem că Isus este Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu. Și ne arată acest lucru capitol după capitol, până când dintr-o dată, acești oameni care credeau că casa Tatălui este departe și, dintr-o dată, distanța dispare. Și Tatăl este la aceeași masă cu ei. Mintea mea nu poate să cuprindă asta, dar este magnific, nu-i așa? „Eu sunt Calea.” Calea către o persoană este o altă persoană. Și Hristos este calea către Tatăl. Bănuiesc că au rămas stupefiați. Este esențial, este apogenul, dar nu reprezintă sfârșitul. Stăteau la aceeași masă, și când Dumnezeu încarnat a fost pe pământ, niciun om nu a mai stat vreodată atât de aproape de Dumnezeu. Și voi știți la fel de bine ca și mine că persoana de lângă tine stă doar la câțiva centimetri distanță. Dar s-ar putea să fiți la mile distanță în spirit. Nu cunoașteți adevărul despre persoană care stă lângă dumneavoastră, nu-i așa? Și nici ei despre voi, de cele mai multe ori. Vedeți, pentru a-L putea cunoaște pe Tatăl apropierea fizică este minunată, dar nu este nici pe departe deajuns. Trebuie să cunoașteți adevărul despre Tatăl. Trebuie să aveți viața Tatălui.

Eu am avut un tată minunat și sunt foarte recunoscător pentru asta pentru că știu că mulți nu au avut. Eu mi-aș cunoaște tatăl mai bine decât ar putea oricare dintre voi pentru că am viața lui. Și acum acest sentiment, în loc să se domolească, crește. Și mi-ar lua cel puțin două ore ca să vă explic, dar probabil este bine că nu am timpul necesar, pentru că vrem doar să evidențiem lucrurile mari.

„Eu sunt Adevărul.” Ce declarație! Observați ceea ce nu spune. El nu spune că afirmă lucruri adevărate, deși și acest lucru este adevărat. „Eu sunt Adevărul.” Întrebarea despre adevăr este una dintre cele mai fundamentale întrebări pe care și le poate pune omul. Care este adevărul despre floare? Adevărul este că există diferiți pigmenți care produc culoarea. Și care este adevărul despre pigmenți? Păi totul se reduce la nivelul biochimic și apoi coboară la nivelul atomic, apoi la nivelul subatomic. Și care este adevărul despre acești bozoni și particule? Și pe măsură ce sapi tot mai adânc în această întrebare despre adevăr, dintr-o dată apare o voce care spune: „Eu sunt Adevărul!” Cât de ușor Îl reducem pe Isus la nivelul de prieten – și El este prietenul nostru. Dar, ceea ce are nevoie lumea noastră să audă este afirmația sigură a ceea ce înseamnă să pretinzi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. El este Adevărul. El este răspunsul la fiecare lanț de întrebări și niciuna nu merge înapoi la infinit. Zguduitoare afirmație și, bineînțeles, că dacă nu este adevărată este un nonsens total. C. S. Lewis a văzut acest lucru cu mulți ani în urmă.

Dar a știut ceva și mai important. El pleca, dar nu-i lasă orfani. „Mă veți vedea din nou.” Și ultimul punct pe care vreau să-l spun este acesta. Există doau tipuri de locașuri în acest capitol. Și suntem mult mai interesați de primul decât de al doilea. Cuvântul „monai” din greacă este folosit doar aici în Noul Testament. „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri.” Dar ascultați asta: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Cuvântul „casă” înseamnă „a locui”. Este foarte bine să spun că într-o zi mă voi duce la locașul meu, dar cum rămâne cu locul pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt? Chiar acum în inima mea. Cum vi se pare? Și există o condiție, ați abservat? „Dacă Mă iubește cineva” – totul este despre dragoste, chiar de la început. „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu.” Și Tatăl și Fiul se pregătesc să locuiască în mine. Cum aș putea vreodată înțelege asta? Și este și mai profund. Și mai profund decât ce se întâmplă la acea masă. Și acest lucru se poate întâmplă prin evidențierea plecării lui Isus că să trimită Duhul, însăși viața lui Dumnezeu în inima oamenilor.

Isus este total unic și suprem. Și, doamnelor și domnilor, ne este util să înțelegem asta. El nu se compară cu nicio religie, pentru că nicio altă religie nu ne oferă ceea ce ne oferă El. Religiile au obiceiul de a se descrie ca fiind calea sau drumul. „Eu sunt Calea”, a spus Isus. Și ne spun despre o cale care începe cu o poartă, o ceremonie, mergi pe cale și apare un guru, sau un preot care te învață. Și la capăt dai de o poartă mare unde te așteaptă judecata. Și dacă meriți, atingi nirvana, sau cerul, sau oricealtceva ar fi. Și cum am călătorit prin lume am întâlnit milioane de creștini practicanți care cred că creștinismul este o astfel de cale. Dar nu este. Calea creștină este o Persoană și primim siguranță nu la sfârșitul căii, ci la început pentru că nu se bazează pe merit. Nu seamănă cu un curs universitar. Depinde de lucrarea lui Hristos de pe cruce. Și Isus a stat în această lumea și a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvintele Mele și crede în cel ce M-a trimis, are viața veșnică și nu mai vine la judecată.” Cum a putut să spus așa ceva? Pentru că El este Judecătorul. Și dacă Dumnezeu a acceptat ceea ce a făcut Fiul Său pe cruce pentru noi, putem să știm că într-o zi vom fi cu El. Nu datorită meritului nostru, ci al Lui. Și de aceea suntem liberi că să trăim pentru El, așa cum le spun oamenilor. Eu nu le vorbesc oamenilor ca să capăt acceptarea, o fac pentru că am primit-o deja. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Oare cât de mult cred eu asta? Se va vedea după cum arată caracterul meu și în câte locuri din inima mea le-am permis Tatălui, Fiului și Duhului să ocupe.

Tot ce ne-a învățat Domnul Isus – Partea 33

Autor: Zac Poonen

Referințe

Matei 8:18-21

Astăzi deschidem la Matei 8:18, şi ne continuăm studiul despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Amintiţi-vă că noi urmăm instrucţiunile Domnului Isus din Matei 28:20, unde a spus că trebuie să mergem în toată lumea şi să-i învăţăm pe oameni tot ce ne-a învăţat şi poruncit El. Aşadar, încercăm să vedem ce ne-a învăţat Domnul Isus prin cuvintele şi faptele Sale şi prin viaţa Sa.

El a dat învăţătură în două moduri: prin cuvintele Sale şi prin faptele Sale. Matei 8:18 – „Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte. Atunci s-a apropiat de El un cărturar”, un cărturar este un învăţat al Scripturii, cineva care a studiat Biblia mulţi ani. Erau mulţi astfel de oameni în acele zile, ca şi astăzi. Ştiţi… absolvenţii colegiilor biblice.”Şi I-a zis: ‘Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge. ‘ Isus i-a răspuns: ‘Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” El i-a spus imediat preţul pe care va trebui să-l plătească, dacă voia să-L urmeze pe Hristos. Domnul Isus nu le-a ascuns niciodată oamenilor preţul dificultăţilor sau pierderilor fizice, pe care le-ar suferi, dacă L-ar urma pe El. Astăzi, mulţi oameni încearcă să ascundă asta, dar nu şi Domnul Isus. Chiar de la început… De exemplu, El i-a spus tânărului bogat: ‘Dacă vrei să mă urmezi, trebuie să renunţi la toţi banii tăi. ‘ El nu a spus asta tuturor. Dar în cazul acelui tânăr bogat, iubirea lui de bani era aşa de înrădăcinată, ca un cancer, încât tot organul trebuia îndepărtat. În timp ce în cazul unui om ca Zacheu, Domnul a acceptat că el a dat doar jumătate din averea sa săracilor. A fost suficient. În cazul lui Lazăr, Maria şi Marta, Domnul nu a cerut nimic. Aşadar, acest cancer este avansat în mod diferit la diferiţi oameni. Aşadar, vedem că Domnul, într-un caz, i-a spus cuiva să renunţe la tot ce avea. Iar aici, El a simţit ceva la această persoană.

Domnul avea un discernământ extraordinar, când le vorbea oamenilor exact potrivit cu nevoile lor. Acesta e unul dintre lucrurile care se întâmplă când umblăm cu Dumnezeu mulţi ani… Face parte din vorbirea profetică. Lucrarea profetică nu are loc doar la amvon. Lucrarea profetică are loc chiar şi în conversaţii obişnuite, când discerni, cu ajutorul lui Dumnezeu, nevoia unui om, iar Dumnezeu îţi dă exact cuvântul potrivit, de care acea persoană are nevoie. Deci, când Domnul i-a răspuns, nu i-a dat un răspuns standard, pe care să-l fi dat tuturor. El nu i-a spus acestui om să vândă tot ce are şi să dea săracilor. Asta a spus unei persoane. Acestui om i-a spus: ‘Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi’. Cărturarii tind să citeze versete standard din Biblie. Ei au fost învăţaţi la seminarii: pentru problema asta – citează versetul acesta, pentru problema aceea – citează versetul acela. Iar slujirea lor faţă de oameni sau sfaturile date acestora, se bazează pe înţelegerea academică a Bibliei. Întocmai cum oamenii sunt angajaţi de companii de computere să răspundă clienţilor la telefon. Iar când clientul are o problemă, operatorul telefonic caută şi introduce în computer problema specifică, primeşte un răspuns din computer şi i-l citeşte la telefon clientului. Nu acesta e modul în care ar trebui să slujim. Slujirea trebuie făcută prin discernământ supranatural. De aceea avem nevoie de ungerea Duhului Sfânt, pentru a avea exact cuvântul potrivit, precum profeţii Vechiului Testament. Când ei erau unşi de Duhul Sfânt, aveau exact cuvântul potrivit pentru fiecare persoană care venea.

Slujirea este o treabă foarte costisitoare. Nu e ceva ce poţi face doar prin studierea Bibliei. Trebuie să umbli cu Dumnezeu. Când umbli cu Dumnezeu, acea părtăşie cu El îţi va da cuvântul potrivit pentru fiecare ocazie. De aceea vedem că Domnul Isus mereu spunea lucruri diferite la oameni diferiţi. De exemplu, când fariseii voiau să omoare cu pietre femeia prinsă în preacurvie, Domnul Isus nu le-a ţinut o predică despre legalism. Ce ai fi făcut tu într-o astfel de situaţie? El nu le-a ţinut o predică despre milă. El L-a căutat pe Tatăl, a aşteptat câteva momente, de aceea scria pe nisip, ca să fie sigur în mintea Lui, şi de îndată ce a auzit de la Tatăl, a spus o singură propoziţie: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Atât. Apoi, ei au plecat unul câte unul. Nu printr-o predică s-a rezolvat problema, ci printr-o propoziţie. Acesta e un exemplu a felului în care şi noi putem umbla în lucrarea noastră, dacă umblăm cu Dumnezeu. E un preţ de plătit pentru asta. Trebuie să păstrăm o conştiinţă curată, să umblăm în smerenie, să fim liberi de iubirea de bani. Să fim dedicaţi în totalitate. Nici o zonă a vieţii noastre nu trebuie să rămână nepredată Domnului. Aşa a trăit Domnul Isus.

Când cărturarul a venit la El, Domnul Isus a sesizat ceva la el. Şi a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” El a discernut că acest om era un cărturar, care credea că slujindu-L pe Domnul putea trăi confortabil, aşa că i-a spus: ‘S-ar putea să nu ai un loc în care să dormi. ‘ Acesta e un răspuns pentru mulţi oameni care dau învăţătură în ziua de azi, că Domnul Isus era un om foarte bogat. Există această învăţătură care a circulat în ultimii 40 – 50 de ani, sau 30 – 40 de ani sau mai mult în ultimii 25 de ani, de care nu se auzise niciodată înainte în creştinism. Şi asta se întâmplă fiindcă trăim vremuri în care mulţi predicatori au devenit fantastic de bogaţi, primind zeciuieli şi daruri de la adepţii lor, predicând astfel, primind astfel de daruri, şi oportunităţile care există prin televiziune şi multe alte feluri de a strânge bani de la mulţi oameni care nu ţi-au văzut faţa niciodată. Să strângi bani prin poştă şi prin bancă, etc. Sunt predicatori care devin multimilionari. Cum să-şi justifice milioanele şi totuşi să poată spune că Îl urmează pe Isus? Singurul mod e să găsească cumva versete ici şi colo, ca să demonstreze că Domnul Isus a fost un om bogat.

De exemplu, ei spun că soldaţii romani nu I-au rupt cămaşa, fiindcă era cumva de firmă. E ridicol! Dar aici avem o dovadă clară a felului cum a trăit.”Fiul omului nu are unde-Şi odihni capul.” Nu întotdeauna găsea un loc unde să doarmă. El nu era un om bogat, nu era o persoană care putea să se cazeze la un han de 5 stele din acele zile şi să cheltuie banii adunaţi de la oameni. El era un predicator foarte simplu. Iată o dovadă a faptului că „Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”

Vreau să deschideţi la Ioan 7:37, unde citim despre acea predică măreaţă pe care a spus-o în Templu, unde în ultima zi a praznicului a spus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie.” Şi au fost multe alte cuvinte pe care le-a spus. A fost aşa de impresionant, încât mulţimile au spus în Ioan 7:40: „Acesta este cu adevărat Prorocul.” Fariseii împreună cu alţii trimiseseră nişte oameni să-L prindă, iar când s-au întors aprozii, au fost întrebaţi: „De ce nu L-aţi adus?” (v. 45) Chiar şi acei ofiţeri militari, care se duseseră să-L prindă pe Isus, s-au întors spunând: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” (v. 46) Ei erau impresionaţi de predicile măreţe pe care le-a rostit, cu prilejul acelui eveniment în Templu.

Citim apoi, la sfârşitul capitolului, după ce totul s-a terminat, că toţi s-au întors la casele lor (Ioan 7:53). Amintiţi-vă că Domnul Isus era în Ierusalim, casa Lui era la mai bine de 100 km depărtare, în Capernaum, şi toţi s-au întors acasă. Dar Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Aceste două propoziţii formează, de fapt, una singură, deşi a fost despărţită în două de împărţirea capitolelor, Ioan 7:53 şi Ioan 8:1. Toţi s-au dus la casele lor, dar Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Te-ai gândit vreodată la asta? Un predicator vine din alt oraş şi predică mesaje puternice, care îi binecuvântează pe toţi, iar la sfârşitul zilei, nimeni nu-L întreabă: „Unde dormi în noaptea asta?” Pur şi simplu L-au ignorat şi s-au dus acasă. Însă Domnul Isus nu avea o casă în Ierusalim. Aşadar, ce face El, când toţi au plecat şi nimeni nu L-a invitat la el? El spune: ‘Ei bine, nu plouă. Pot merge să dorm sub un copac, în Muntele Măslinilor. ‘ Se duce la Muntele Măslinilor, doarme acolo, sub un copac… „Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul. Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” De ce nu a cheltuit din banii pe care Iuda Iscarioteanul îi avea în punga sa, în acel moment, şi să se fi dus să stea la un han? El nu ar fi făcut asta, fiindcă… L-am întrebat pe Domnul cu privire la asta, odată când am văzut asta. Am spus: „Nu voiai să fii odihnit, Doamne, pentru ziua următoare? Ai fi putut să te odihneşti la un han, în loc să dormi în aer liber.” Am simţit că Domnul mi-a spus că mulţi din banii care veneau la Iuda Iscarioteanul veneau de la văduve sărace care îşi ofereau bănuţii, şi El nu S-ar fi gândit niciodată să folosească bănuţii văduvelor sărace, ca să Se ducă să stea într-un hotel luxos. Prefera, mai degrabă, să rămână afară. O astfel de credincioşie vedem în Domnul Isus. Nu încerc să spun că e greşit să stai la hotel. Nu mă înţelegeţi greşit şi nu mă citaţi greşit. Ce vreau să spun e că sunt momente şi situaţii când e nevoie de asta, dar în acest caz particular, El a fost călăuzit de Tatăl, să nu folosească acei bani, ci să se ducă să doarmă în aer liber.

(Ioan 8:2) A doua zi,”dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.” Iar lucrul interesant pe care-l văd aici e că nimeni nu-L întreabă: „Doamne, unde ai dormit azi-noapte?” Nu. E uimitoare insensibilitatea oamenilor. Şi vedem aici, că El a continuat să-i înveţe. El nu a avut nici o nemulţumire. Nu e minunat să-I urmăm exemplul? Că oamenii te ignoră, deşi tu eşti marele predicator invitat, şi nu ai nici o plângere faţă de nimeni. E un mod minunat de a trăi. Vreau să vă încurajez pe toţi care sunteţi predicatori ai Cuvântului lui Dumnezeu, care vă aşteptaţi ca oamenii să facă atâtea lucurui pentru voi, aveţi multe aşteptări şi sunteţi dezamăgiţi când nu fac anumite lucruri sau aveţi o mică plângere sau nemulţumire în inima voastră, să-L urmaţi pe Domnul Isus, să fiţi mulţumitori cu ce aveţi, şi să nu aveţi nici o aşteptare. Astfel, vă veţi bucura întotdeauna în Domnul. Nu veţi avea nici măcar un motiv de cârtire sau de nemulţumire, vreodată în inima voastră.

Când Domnul Isus a spus în Matei 8:20, că „Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”, a fost literalmente adevărat în anumite cazuri, după cum am văzut în evanghelii. Şi probabil în multe alte locuri. Nu avem consemnarea completă a perioadei Sale de slujire de 3 ani şi jumătate. Deci, ce voia să-i spună acestui om e: ‘Vrei să Mă urmezi oriunde voi merge? ‘ Matei 8:19 – ‘Asta vrei să faci? Ştii cât te va costa? Nu vei putea să exploatezi oamenii săraci sau să profiţi de banii lor, sau să trăieşti în lux. Nu. Dacă vrei să Mă urmezi, fii dispus să fii incomodat, să renunţi la unele din conforturile tale, precum un pat bun, mâncare bună, şi multe alte lucruri de genul ăsta. ‘

Apoi citim în Matei 8:21 – „Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: ” – Acesta era un ucenic, primul fusese un cărturar. – ‘Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu. ‘ Nu ştiu exact la ce se referea prin asta. E foarte dificil de spus, fiindcă nu-mi pot imagina, dacă tatăl lui murise, era vorba doar de a merge la serviciul de înmormântare, Domnul Isus să fie atât de insensibil, încât să spună: ‘Nu poţi merge nici măcar la serviciul de înmormântare al tatălui tau, dacă vrei să Mă urmezi. ‘ Nu cred că e exact asta. E greu de spus. Poate, spun doar poate, însemna: „Lasă-mă să aştept până moare tatăl meu, şi să-l îngrop, apoi vin şi Te urmez. Ştii, am anumite obligaţii acasă. Când tatăl meu va îmbătrâni şi după ce va muri şi-l voi îngropa, Te voi urma.” Iar Domnul a spus: „Vino după Mine… şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.” Oricare ar fi motivul celor spuse, un lucru e clar: sunt momente când Domnul ne vorbeşte şi ne spune: ‘A Mă urma pe Mine şi lucrarea Mea e mai important chiar decât o obligaţie socială, precum îngroparea tatălui tău’.

Uneori se întâmplă aşa. Îmi amintesc că eram la o conferinţă, la mijlocul ei, când am auzit că mama mea era pe moarte. Era în ultimele momente… fusese bolnavă de ceva vreme. Iar apoi am auzit că a murit. Iar în acea dimineaţă, L-am căutat pe Domnul cu privire la asta. Am spus: „Doamne, ce să fac? Sunt sigur că toţi de la această conferinţă vor înţelege, dacă plec de aici. Fiindcă trebuie să mă duc la înmormântarea mamei mele. Nimeni nu se va împotrivi.” Iar Domnul mi-a dat acest verset mie. Aşa că i-am scris fratelui şi sorei mele şi fiiilor mei, care erau acolo, că nu pot veni. Să se ocupe ei de tot. Şi am continuat conferinţa. Nu spun că asta e o regulă. Sunt momente când Dumnezeu Însuşi îţi spune ceva, iar dacă eşti un ucenic, trebuie să accepţi orice. Aşa că nu m-am dus şi nu am nici un regret. O voi vedea pe mama mea în cer. Ea a fost mântuită şi s-a dus să fie cu Domnul. Pentru mine e ca şi cum s-a dus în altă ţară. Bine, n-am putut să fiu acolo să o petrec. Nu-i nimic.

Dragi fraţi şi surori, dacă vreţi să fiţi ucenici radicali ai Domnului Isus Hristos, dacă vreţi să trăiţi cum a trăit El, dacă vreţi să împliniţi ce a planificat Dumnezeu pentru voi în singura viaţă de pe pământ, vreau să vă spun, nu puteţi trăi după anumite reguli sociale. Acum… Nu mă citaţi ca să faceţi asta o lege în viaţa voastră. Nu am făcut din asta o lege pentru nimeni. Ce vreau să spun, e că trebuie să fii dispus să fii incomodat, şi să poţi sacrifica orice, dacă vrei să-L urmezi pe Domnul. Domnul Isus a spus: ‘Dacă îţi iubeşti tatăl sau mama mai mult decât pe Mine, nu eşti vrednic de Mine. ‘ Aceasta e o învăţătură radicală, însă e tipul de ucenicie, care lipseşte atât de mult în creştinism astăzi, şi acesta e unul din motivele pentru care e atât de multă superficialitate în vieţile celor mai mulţi creştini. De aceea sunt atât de puţini creştini în lume care pot spune altora: „Urmează-mă, după cum şi eu Îl urmez pe Hristos.” Lumea are nevoie de mai mulţi astfel de creştini. Aşadar, aici vedem că Domnul Isus i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii… ” şi „S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.”

Adesea, Domnul Isus spunea un cuvânt cuiva. Nu mai era altceva de spus. Şi, după cum am spus, Domnul Isus poate că nu ar fi dat acelaşi răspuns altcuiva, care, de asemenea, ar fi vrut să participe la înmormântarea tatălui său. Domnul Isus avea un cuvânt potrivit pentru fiecare persoană în parte. Nu trăim sub Lege în Noul Testament. În Vechiul Testament erau legi. În situaţia asta faci asta, în altă situaţie faci aşa. Era foarte clar. Dar în noul legământ, suntem călăuziţi de Duhul Sfânt. Într-o anumită circumstanţă, se poate ca Domnul să ne spună să facem ceva, iar într-o circumstanţă similară, cu o altă ocazie, se poate ca Domnul să ne spună să facem exact opusul. Aceasta e frumuseţea în a fi călăuzit de Duhul Sfânt. La un moment dat, se poate să-ţi spună să participi la o înmormântare, iar altă dată, se poate să-ţi spună să nu participi. Vedeţi? Aşa este. Din păcate, mulţi creştini încă caută să trăiască după reguli. De aceea, atunci când aud un predicator, sau aud o predică, ei caută reguli. Vreau să vă spun că eu nu predau reguli aici. Domnul Isus nu a făcut asta.

Ce putem învăţa din tot ce ne-a învăţat Domnul Isus prin viaţa Sa? În principiu, să ascultăm vocea Duhului Sfânt. El te va călăuzi clipă de clipă. Biblia spune la Romani 8, e un verset frumos şi trebuie înţeles cum se cuvine, Romani 8:14 – „Toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” Cum rămâne cu toţi ceilalţi? Ei sunt copii ai lui Dumnezeu. Există o diferenţă între copii şi fii în Noul Testament.”Dar tuturor celor ce L-au primit… , le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. De îndată ce Îl primeşti pe Hristos, devii un copil al lui Dumnezeu, eşti născut din nou. Dar dacă Îi permiţi Duhului Sfânt să te călăuzească după aceea, zi de zi, atunci eşti un fiu matur. Mulţi creştini sunt încă bebeluşi. De aceea trebuie să fim umpluţi cu Duhul Sfânt. Trebuie să trăim sub ungerea Duhului Sfânt în fiecare zi. Dacă putem învăţa un lucru din felul în care a trăit Domnul Isus, din tot ce ne-a învăţat prin faptele Sale, e să fim călăuziţi de Duhul Sfânt clipă de clipă. Chiar şi referitor la răspunsuri, răspunsuri scurte cât o propoziţie, pe care le dă oamenilor, potrivite exact nevoilor lor.

Mă întreb dacă tu crezi că Dumnezeu îţi poate da ţie o astfel de ungere, ca să ai un cuvânt potrivit cu nevoia fiecăruia. Să vă citesc un verset care mi-a fost de mare ajutor în viaţa mea. Luca 21:15 – e o promisiune pe care am revendicat-o adesea în viaţa mea, nu numai pentru lucrarea publică, ci chiar şi pentru conversaţii private cu oameni care vin la mine, şi-mi pun întrebări.”Vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.” Pentru mine a fost o mare promisiune în viaţa mea. Dacă nu crezi că Domnul poate face asta pentru tine, nu vei experimenta. Dar dacă revendici promisiunea, e ca şi cum ai duce un cec la bancă ca să-l schimbi în bani. Dacă e semnat de Domnul Isus, du-l la banca cerului, şi spune: „În Numele lui Hristos, revendic asta. Asta e pentru mine”. Că pot avea un cuvânt şi o înţelepciune pentru orice situaţie, căruia nimeni nu va putea să-i reziste sau să i se împotrivească. S-ar putea să mă urască, să mă numească în toate felurile, poate Beelzebul, cum L-au numit pe Domnul Isus. Nu contează. Dar va fi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Dragi fraţi şi surori, tânjiţi după asta, atât fraţi cât şi surori. Biblia spune că şi surorile pot profeţi în noul legământ. Asta nu înseamnă să dai învăţătură de la amvon. Înseamnă să ai un cuvânt potrivit cu nevoile oamenilor. Acesta este cuvântul profetic. Aşadar, vedem aici ceva minunat în felul în care Domnul Isus le-a răspuns acestor doi oameni, care aveau două nevoi diferite. Duhul lui Dumnezeu I-a dat discernământ.

În concluzie, vreau să spun două lucruri. Domnul mi-a vorbit, pe vremea când căutam să-L cunosc pe Dumnezeu, ca să aflu cum pot avea un cuvânt pentru fiecare ocazie în care trebuie să vorbesc. Fie că vorbesc individual cu oamenii, sau la un program TV, ca acesta, sau de la amvon la o conferinţă. Domnul mi-a vorbit, şi mi-a spus: ‘În primul rând, inima ta trebuie să fie umplută cu Cuvântul Meu’. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să-ţi umple inima. ‘Iar în al doilea rând, inima ta trebuie să fie plină de dragoste pentru oamenii Mei’. Asta e tot. Dacă ai ungerea Duhului Sfânt, desigur, asta e primordial, şi nu te bazezi doar pe asta, ci studiezi Cuvântul lui Dumnezeu, şi îţi umpli mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi Îl laşi pe Duhul lui Dumnezeu să-ţi umple inima cu dragoste pentru oamenii lui Dumnezeu, te pot asigura de un lucru, că Dumnezeu îţi va da întotdeauna un cuvânt potrivit cu nevoia oamenilor cu care vorbeşti. Am experimentat asta de mulţi ani. Şi, Dumnezeu nu are favoriţi. Ce face pentru mine, va face şi pentru tine. Asta am crezut cu mulţi ani în urmă, că ce a făcut Dumnezeu pentru Domnul Isus, va face şi pentru mine.

Vreau să vă încurajez să credeţi asta, ca şi voi să puteţi umbla pe pământ, şi să-L slujiţi pe Tatăl, întocmai ca Domnul Isus. Dumnezeu să vă binecuvinteze! Vom continua în următorul episod.

Iertarea – Charles H. Spurgeon

Referințe

Isaia 43:22-25

Sunt unele texte sfinte care au fost folosite ca o mare binecuvantare pentru convertirea sufletelor. De aceea au fost numite texte mantuitoare. Nu stiu de ce este asa insa stiu ca Dumnezeu a folosit aceste texte pentru a aduce multi oameni la crucea lui Isus Hristos. Nu cred ca sunt mai inspirate ca altele insa se potrivesc mai bine cu conditia spirituala a oamemilor nemantuiti.

Sunt atatea stele frumoase in cer unele se pot vedea mai des nu pentru ca sunt mai frumoase sau mai stralucitoare ca altele insa sunt pozitionate in grupuri incat oridecate ori privesti spre cer cauti Carul mare, Gaina cu pui, si altele. Ceea ce nu inseamna ca le poti fixa mai bine.

Presupun ca aceste texte au fost folosite cu putere pentru ca stralucesc mai bine in ochii celor pacatosi si petru ca atrag atentia asupra Crucii lui Isus Hristos.

„Eu iti sterg faradelgile pentru Mine, si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. ” Isaia 43: 25

Sa notam cateva puncte:

– Recipientii indurarii: oamenii carora le vorbeste in mod special si personal Domnul.

– Actul indurarii: „Eu iti sterg faradelegile pentru Mine. ”

– Motivul indurarii: „Pentru Mine”

– Promisiunea indurarii „Si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele tale.

I. RECIPIENTII IERTARII „(cei ce primesc sau pot primi)

VREU CA toti sa ascultati.

Sunt unii aici care sunt cei mai mari dintre pacatosi.

Unii care au pacatuit impotriva lui Dumnezeu, impotriva luminii si cunoasterii.

Unii care si-au folosit toata puterea si autoritatea ca sa pacatuiasca, asa ca au venit aici manati de aceasta stare de autocondamnare.

Insa toti care ati venit ati venit in locul potrivit, pentru ca aici este persoana potrivita, care va poate oferi iertarea deplina.

Vreau sa va vorbesc despre dragostea rabdatoare a lui Dumnezeu.

Asa ca sa mergem sa descoperim impreuna din Biblie aceastE persoanE despre care vorbesc.

Sa primvim numai la 43: 22-25

Vedem ca sunt oameni care nu se roaga si care nu striga la Dumnezeu.

PE CARE II NUMIM Nerugativi.

„tu nu m-ai chemat Iacove. . . ”

Sunt aici din aceia care nu se roaga si nu s-au rugat. Care nu stiu ce este aceia rugaciune?

Pot sa vanez si sa spun despre unii de aici – tu nu esti dinacela care se roaga.

Poate ca sunt unii care rostesc rugaciuni cu gura insa nu au dorinta de conversatie cu Dumnezeu. Le este o povara sa se roage. Nu le place rugaciunea. Cine iubeste pacatul nu se roaga insa cine se roaga nu pacatuieste.

Este oare rugaciunea o practica constanta a inimii tale?

Oare cati ar trebuie sa veniti aici in fata si sa marturisiti ca nu va place rugaciunea? Ca nu va place sa comunicati cu Dumnezeu? Ca nu va rugati prea des? Ca nu va faceti timp de conversatie cu Dumnezeu?

Sufletele fara rugaciune sunt sufletele fara de Cristos!

Nu poti avea o relatie de partasie cu Cristos, sau nu poti sa comunici tu Tatal, daca nu te apropii de scaunul Harului si petreci timp acolo.

Si daca te vezi acum asa cum esti este bine sa regreti aceasta stare si sa te apropii de Acela care iti poate sterge faradelegile din cauza Lui. Chiar dincolo de lipsa ta de interes fata de El.

Sunt altii aici care au dispretuit si dispretuiesc religia. Care nu sunt oameni religiosi.

Din aceia care nu s-au obosit cu cautarea lui Dumnezeu. 43: 22b.

Din aceia care au fost indiferenti fara de Dumnezeu si chiar dispretuitori, pe care nu i-a interesat nimic divin.

Carora nu le pasa de legile lui Dumnezeu, de dorintele lui Dumnezeu.

Insa care au mai mers la biserica duminica – din obicei.

Care mai tin sarbatorile insa pe care nu-i intereseaza planul lui Dumnezeu pentru ei.

Insa cu toate ca tie nu ti-a pasat de Dumnezeu lui Dumnezeu ii pasa de tine. Si EL promite ca iti va sterge faradelegile si nu-si va mai aduce aminte de pacatele tale.

Daca voua nu va pasa de Dumnezeu lui ii pasa de voi.

Sunt altii aici nemultumitori.

Isaia 43: 23-24a „Nu mi-ai adus oi ca ardere de tot si nu m-ai cinstit cu jertfele tale. ”

Care au fost nemultumitori. Care desi au belsug de binecuvantare si a caror bogatii se inmultesc insa care nu au adus nimic din toate acestea sa le inapoieze lui Dumnezeu.

Asa a vorbit Dumnezeu poporului sau pe care il hranea si adapa in fiecare zi si care era tare nemultumitor.

Cati oameni nemultumitori sunt si azi printre noi. Oameni care se fac vinovati de pacate cum este avaritia, zgarcenia, lacomia, egoismul si individualismul.

Care cred si se fac vinovati de pacatul ca isi atribuie toate reusitelor lor, puterii lor si capacitatilor lor.

Care uita de Dumnezeu.

Insa cu toate acestea ca voua nu v-a pasat de Dumnezeu lui Dumnezeu ii pasa de voi si vrea sa va de-a iertarea Sa in dar. Vrea sa stearga faradelegea aceasta si sa uite pacatele voastre1

Apoi sunt unii chiar nefolositori.

Care-l chinuie pe Dumnezeu cu pacatele lor si care-l obosesc cu nelegiuirile lor.

Scopul lui Dumnezeu este ca omul sa-l glorifice pe Dumnezeu. De aceea a creat Dumnezeu cerul si stelele. Marea si uscatul, ca toate sa-l glorifice pe El.

Tu poate esti dinacela care nu l-ai onorat pe Dumnezeu ci l-ai dispretuit si blestemat pe Dumnezeu. Intreaba-te ce ai facut? Ce ai facut tu pentru Dumnezeu? – ti-ai adunat o comoara de manie pentru ziua cea infricosata?

Nu ai facut nimic care sa-i placa lui Dumnezeu. Nu ai tinut cont de Cuvnatul Sau de voia Sa, de dorinta SA.

Insa cu toate acestea lui ii pasa de tine si vrea sa te ierte si sa-ti uite faradelegiel.

Sunt unii pe care ii putem numi pacatosii bisericii. (Pacatosii Sionului)

Acestia sunt copiii fratilor care au crescut in prezenta lui Dumnezeu in Sion – care insa s-au indepartat tare de Dumnezeu.

Care adesea spun: „o noi stim ce e in Sion, insa nu am vrut sa ramanem acolo.

Acesta este pacatul lor – pacat impotriva luminii si cunostintei de Dumnezeu. Acestia se fac vinovati de mare pacat – de rebeliune si dispret. Ei calca in picioare cunoasterea si lumina lui Dumnezeu si nici nu tin seama de lacrimile parintilor lor.

Tu ai crescut ca Timotei insa nu ai ajuns ca el, tu cunosti teoria mantuirii insa esti departe de ea. Desi il cunosti pe Dumnezeu te apropii de El nu ca un copil, ci ca un dusman! Ce dureros? Sa cresti langa Cristos si sa fii fara Cristos.

Acesti au devenit batjocoritori si hulitorii bisericii lui Dumnezeu. Acestia care s-au aliat lumnii si au luptat si lupta impotriva Fiului.

Multii vor fi in iad, multi dintre cei ce au crescut in Sion. Cat de trist.

Tu careia iti vorbesc azi nu te temi de Dumnezeu? Nu te inspaimanti de focul nimicitor?

Nu doresti tu iertarea lui Dumnezeu pentru toata tarasenia ta?

Fiul este aici nu sa te condamne ci sa te ierte. „El pe care l-ai cunoscut si dispretuit, El vrea sa te ierte si sa uite faradelegile tale. El iubitorul si induratorul Fiu lui Dumnezeu.

Apoi sunt unii care il obosesc pe Dumnezeu cu pacatele lor.

Acestia sunt cei care au umblat o vreme cu Dumnezeu insa l-au abandonat pe Dumnezeu. Care se numesc apostati sau cazuti din credinta. Ei pot fi si in biserica si inafara ei. Unii mai vin altii nu mai vin. Insa nu este mare diferenta intre ei caci trairea lor este la fel. Si pacatele lor la fel de otravitoare.

Poit fi in Biserica fara credinta si poti fi in lume fara credinta. Sa fii otravit de sarpele.

Acum trebuie sa te decizi ori pentru Dumnezeu ori pentru Satan. Ori acceptat ori respins.

Insa cu toate ca ai ratacit ani multi de la credinta El vrea azi sa te ierte si sa te primesca asa cum esti. Sa te spele si sa uite faradelegile tale.

Unii pote spuneti cum poti spune asa ceva? Acestia nu merita iertarea. Insa nu decidem noi cine merita si cine nu merita. Ci Dumnezeu. Asa ca veniti toti asa cum sunteti. La Mielul lui Dumnezeu care vrea sa va ridice pacatele.

II. ACTUL INDURARII, iertarii

Acum ca am aflat persoanele pe care Dumnezeu vrea sa le ierte, ce este aceia iertarea?

Este o iertare Divina.

Iertarea divina este singura si unica iertare posibila. Pentru ca nimeni nu poate ierta pacatele decat unul singur Dumnezeu. Nici preotul, nici papa nici sfintii. Numai Dumnezeu.

„Eu iti iert(sterg) pacatele. ”

Iertarea este un act divin.

Exemplu: daca un om imi greseste, il pot ierta, insa daca ii greseste lui Dumnezeu eu nu il pot ierta. Si chiar daca eu il iert el tot nu este iertat. El trebuie sa caute iertarea lui Dumnezeu.

De aceia iertarea adevarata este de la Dumnezeu si numai de la Dumnezeu.

Sa presupunem ca sunt asa de pacatos incat regele uman nu ma iarta, si nici eu nu ma iert, insa daca ma iarta Dumnezeu aceasta este achitarea de care am nevoie pentru mantuire. Poate unii sa stea sub condamnarea legilor unei tari si sa nu pota fi achitati si iertati – insa ceea ce conteaza este sa fie iertati de Dumnezeu.

(De aceea avem misiunea prin inchisori. Unii pot fi neiertati de stat insa iertati de Dumnezeu. Care este cea mai frumoasa iertare si este tot ce trebuieste pentru mantuire. )

Daca Dumnezeu spune il iert este tot ce am nevoie pentru a intra in cer.

Numai Dumnezeu poate sa ierte deplin si satisfacator. Iertarea umana este afectata de egoismul uman si are inca probleme.

De aceea Dumnezeu este cel ce spune: „Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine. ”

Este o iertare surprinzatoare.

Iata repetitia – EU, da Eu – este asa ca sa nu ne indim de aceasta. Orice repetie in textele Scripturii atrage atentia si enfatizeaza adevarul pe care Dumnezeu vrea sa-L comunice.

De aceea de doua ori Eu- ca sa nu ne indoim de aceasta.

Asa ca bietul pacatos aproape ca nu-i vina sa creada asa ceva. Este prea de tot sa fie adevarat.

Se spune ca Alexandru inainte sa atace o cetate punea o lumina inaintea portilor ei; iar daca lucuitorii cetatii se predau inaite ca flacara sa se stinga ii ierta si le pastra viata, insa daca lumina se stingea – ii condamna la moarte.

Stapanul nostru este insa mai indurator ca acesta, pentru ca daca si-ar fi manifestat harul numai printr-o luminita, unde eram noi acum? Sunt unii aici care aveti multi ani si care inca mai aveti parte de harul si indurarea lui Dumnezeu – pentru ca inca mai arde lumina vietii pentru voi. Insa trebuie sa va predati azi acum.

Sunt unii care ati trait atatia ani in pacat – flacara inca mai arde pentru voi, insa nu va mai arde prea mult. .

Asa ca pana ce flacara mai arde;

Fie ca pacatosul sa se intoarca.

Este o iertare prezenta.

Nu spune ca iti voi sterge faradelegile, sau ca iti voi uita pacatul, ci spune ca acum o face.

Eu iti sterg faradelegil, iti iert acum – pacatele.

Sunt unii care cred ca nu se pot ierta pacatele in aceasta viata. Ca asta este numai pentru viata cealalta.

Ce saraci si nenorociti pot fi. Fara nadejde si fara siguranta.

Insa sa stiti ca Dumnezeu ne spune in Biblie ca noi putem avea iertare de pacate chiar acum. Acum aici.

Se poate oricand pacatosul crede in iertarea lui Dumnezeu.

Daca esti pacatosul pacatosilor sa stii ca azi poti sa te predai si sa fii iertat deplin. Sa fii cel mai mare dintre pacatosi iertat.

Iertat pentru totdeauna.

Este o iertare deplina.

Aceasta este iertare lui Dumnezeu – ea reflecta caracterul lui Dumnezeu. Nu mai se poate adauga nimic la ea.

El a facut prin Fiul sau totul pentru iertarea noastra.

Iar de pe Cruce Fiul lui Dumnezeu a strigat S-a sfarsit. Totul a fost infaptuit. Pentru a putea fi iertat pe deplin.

Poate crezi ca ar mai fi de platit ceva? Nu mai este nimic de platit. Totul a fost platit.

Poate ca uneori te vei confrunta cu soapta diavolului care va veni la tine precum la Martin Luther.

„Aduceti catalogul cu pacatele mele. ” A zis M. L. si i-au adus un sul mare si negru. „Acesta este tot”, a zis M. L.

Nu a zis diavolul, asa ca M. L. a zis aduceti-l tot. Iar la urma a scris „Sangele Fiului Sau Isus Hristos mi-a sters toate pacatele. ” Asa este iertarea divina. Toatala.

III. MOTIVUL IERTARII

Poate cineva zice: „De ce m-ar ierta pe mine Dumnezeu? ” Ca eu nu am facut nimic ca sa merit acesta iertrare? ”

Asculta ce spune Dumnezeu: „Eu nu te iert pentru cine esti tu ci pentru cine Sunt Eu. ”

Dar „Doamne nu voi fi multumit indeajuns? ” insa iertarea Mea nu este pentru cat de mult imi multumesti tu ci pentru Indurarea Mea. ”

„Insa Doamne nu cred ca am sa pot sa te slujesc cu toata puterea mea si nu cred ca voi fi vrednic de iertaera ta. ”

„Iertarea Mea nu este pentru ce poti face Tu, ci pentru ce pot face Eu. Si pentru ce am facut Eu. ”Zice Domnul.

Nu este nadejde aici?

Este cea mai mare nadejde posibila!

Pentru ca iertarea Sa nu se datoreaza puterii si socotelilor umane, ci Puterii si dorintei divine.

Daca un moribund sarac este salvat de doctor spune: ”nu am cu ce sa ma revansez doctore pentru tot binele pe cere mi l-ati facut? ”

La care doctorul spune: „dar nu ti-am cerut nimic. Te-am ajutat pentru ca asa am vrut eu si sa-mi incerc mai departe abilitatile. Si ca sa fac lumii de cunoscut ca am putere sa vindec boli.

Asa si Dumnezeu doreste sa vindece de aceasta boala si cu cat esti mai afectat de boala aceasta cu atat mai mult El doreste sa te vindece.

Vino la Cristos sarace pacatos – asa cum esti dezbracat, murdar, dezamagit, bolnav, pierdut si mort. Vino asa cum esti.

El te va primi pentru ceea ce este El nu pentru felul in care esti Tu.

Pentru ca motivul iertarii Sale este Dorinta si Dragostea Sa iertatoare si nu meritele tale.

IV. PROMISIUNEA IERTARII

„Nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. ”

Iata sun unele lucruri pe care nici Dumnezeu nu le poate face! Cu toate ca este Omnipotet, El nu paote sa faca unele lucruri.

El nu poate sa minta! El nu-si poate uita poporul! Nu poate sa-si incalce Legamantul si El nu poate sa uite.

Este imposibil pentru Dumnezeu sa uite. El nu este ca oamenii finiti, iar in infinitatea Sa el nu poate fiu micsorat si finit de nimic. De aceea El nu poate sa uite este contrar naturii Sale infinite.

Insa ce vrea sa ne spuna insa aceasta expresie din punct de vedere teologic? Ce inseamna ca Dumnezeu nea-a uitat pacatele?

Mai intai: ca nu vom fi pedepsiti pentru ele cand vom sta inaintea Sa ca mare Judecator.

Crestinii vor avea multi acuzatori. Diavolul va veni si va spune: il stiu eu pe acesta este cel mai mare pacatos. Insa Dumnezeu va spune: „O, nu-mi aduc aminte de el? ”

O acela, acuzatorul acela si persecutorul si inselatorul acela. Dumnezeu va zice „Nu-mi aduc aminte de asa ceva. ”

Asa ca se vor ridica multi sa parasca si sa ocarasca sfintii lui Dumnezeu. Insa Dumnezeu a spus: „Cine va ridica para inaintea alesilor lui Dumnezeu? ” iar daca Judecatorul nu-si aminteste de pacatele lor cu ce sa fie ei acuzati?

Toate au fost aruncate departe de noi in marea uitarii. Mica 7: 19 „El va avea iarasi mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre si va arunca in fundul marii toate pacatele lor. ”

Apoi a doua insemnatate: nu-mi voi aduce aminte de pacatele lor ca sa-i suspectez.

Se spune ca un tata avea un fiu care si-a luat partea de avere si care a trait cum a dorit el, insa intr-o zi s-a intors la tatal sau, iar tatal a spus: „Te voi ierta. ” A doua zi insa tatal i-a zis: „iata am afaceri de facut intr-un oras departe iata aici sunt prea multi banii ce ai sa faci. ” Iata-l pe tata care nu se poate increde in fiul risipitor chiar intors acasa. M-am increzut inainte in el si iata ce-a facut cu banii mei?

Tatal nostru din ceruri insa spune: „nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele sale. ” El nu doar ca uita trecutul insa isi investeste darurile celor pe care i-a iertat. El nu-i suspecteaza niciodata. El ii iubeste chiar daca acestia nu au mers niciodata bine. El le incerdinteaza Evanghelia, face din ei misionari si pastori si invatatori si face din ei slujitorii Fiului Sau. Pentru ca El a spus: „nu-mi voi aduce aminte de pacatele lor. ” (Din oameni ratati face diamante ale Fiului sau. Din betivi, destrabalati, aroganti si egoisti – face vase alese ale harului. )

Dumnezeu nu este partinitor asta inseamna ca uita pacatele. El nu ne trateaza dupa pacatele pe care le-am facut cand eram in nestiinta si necredinta.

El ne trateaza in harul sau. Fara sa meritam – si pe fiecare ne trateaza asa.

Pentru ca aceasta este bunatatea si dragostea Sa.

Gaditi-va la Maria Magdalena

La Apostolul Pavel

La Apostolul Petru, etc.

El ne ofera aceiasi mostenire vesnica. Fara sa fie partinitor si partial.

GANDITI-VA LA NOI? LA TOTI CEILALTI?

Aici este binecuvantarea care paote sa-ti de-a iertarea bietule pacatos.

Pleacate inaintea Crucii lui Isus Hristos si cere-ti iertare pentru toate pacatele tale?

Crezi ca nu te va ierta? Te va ierta pentru ceea ce este El si nu ceea ce esti tu?

Crezi ca ai pacate prea mari ca sa fie iertate. El are puterea de a ierta. Cu cat sunt mai mari cu tat harul lui va avea o extensie mai mare.

Nu stii cum sa vii? Vino asa cum esti El te va primi.

Pentru ca oricine va Chema Numele Domnului V-a fi mantuit.

Dreptatea va birui

Autor: Max Lucado

Referințe

Psalmii 35:17 | Ieremia 12:1

Doresc să mă unesc în a felicita cu cei mulți care spun „La mulți ani, San Antonio!” 300 de ani! Ce piatră de hotar extraordinară! Și vorbind de pietre de hotar extraordinare, acest week-end marchează încheierea unei campanii de colectare de fonduri la Biserica Oak Hills, intitulată „Suntem chemați.” Vă voi da mai multe detalii în viitorul apropiat, într-un raport foarte detaliat, dar deocamdată ajunge să spunem că am făcut pași mari înspre scopul nostru de a deveni, din nou, o biserică fără datorii. În ultimii 3 ani nu doar ați atins bugetul în fiecare an, ci ați dat mult mai mult și ne-ați ajutat să ajungem din ce în ce mai aproape de a fi din nou o biserică fără datorii. Foarte bine, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Ați făcut o treabă bună! Și mulțumim, Doamne. De asemenea ne apropiem de sfârșitul unei serii de predici foarte extinsă, intitulată „Speranță de nezdruncinat”. Am început seria de predici în august și suntem la doar câteva lecții de final.

În fiecare săptămână privim la câte o promisiune diferită din Biblie. Înainte de a privi la această promisiune, întotdeauna facem o declarație, așa că vă încurajez s-o faceți împreună cu noi. Stați cu spatele drept, cu umerii drepți, umpleți-vă plămânii cu aer și inimile cu nădejde și s-o spunem cu toată seriozitatea: Ne clădim viețile pe promisiunile lui Dumnezeu. Datorită faptului căci Cuvântul Său e de neclintit, nădejdea noastră e nezdruncinată. Nu stăm pe problemele vieții sau pe durerea din viață, ci stăm pe marile și prețioasele promisiuni ale lui Dumnezeu. Amin!

Iubite Tată ceresc, suntem foarte recunoscători pentru promisiuni și pentru purtarea Ta de grijă. Stăm pe ele astăzi și Te rugăm să-l ierți pe vorbitorul nostru, căci știi că păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe El. Prin Hristos ne rugăm. Amin.

În 14 decembrie 2012, Daniel Bardon, un copil de 7 ani, s-a trezit la o dimineață splendidă. S-a uitat afară în orașul său, Newtown, Connecticut, și a văzut cerul de o culoare portocalie. Pomii de Crăciun, cu luminile lor, iluminau peste tot.”Nu-i așa că-i frumos?” l-a întrebat pe tatăl său. Și chiar era. Tatăl a făcut o poză acelei scene, iar dimineața a fost plină de momente tandre. La un moment dat Daniel a fugit pe poteca din față în pijamale și papuci de casă. N-a vrut ca fratele său să nu fie pupat și a vrut neapărat s-o îmbrățișeze pe sora lui înainte ca ea să plece. Ea și tatăl ei au cântat „Jingle bells” la pian. Mai târziu Daniel a fugit jos pe scări cu periuța de dinți în gură ca să nu piardă prilejul să-i spună mamei „la revedere” înainte ca ea să meargă la lucru. Era o dimineață plină de bucurie, fără griji, minunată – dar nimeni nu-și putea imagina că va fi ultima lui dimineață. Daniel a fost unul din 20 de copii și 6 adulți care au fost împușcați de un om deranjat la minte la școala primară Sandy Hook în acea dimineață. Sandy Hook n-a fost primul masacru în istoria americană, dar în mod sigur a părut a fi cel mai crud.

La urma urmei n-a fost o întâlnire a unor adulți, ci a fost o grupă de copii. Nu era o zonă de război, ci un cartier liniștit. Nu erau gangsteri, ci erau copii care purtau genți de școală, mâncau din cutiuțele lor de mâncare și îl iubeau pe Moș Crăciun. Și peste toate, era și Crăciun. Acești copii n-au meritat o astfel de moarte, iar părinții lor nu merită o jale atât de persistentă. Și nouă tuturor ni s-a adus aminte de un lucru atât de obișnuit: viața nu este corectă. Când ai învățat aceste cuvinte? Nu e corect! Ce faptă te-a expus la cântarul dezechilibrat al vieții? Poate un accident de mașină te-a lăsat orfan, sau te-au uitat prietenii, sau un profesor te-a ignorat, sau un adult te-a abuzat.

Te-ai rugat vreodată rugăciunea psalmistului: „Doamne, până când Te vei uita la ei?” (Ps. 35:17) Și când ai pus pentru prima oară întrebarea profetului: „Pentru ce propășește calea celor răi?” (Ier. 12:1) De ce? De ce, într-adevăr? De ce vânzătorii de droguri se îmbogățesc și cei ce violează scapă și șarlatanii sunt aleși în guvern și ucigașii ies din pușcărie și escrocii se descurcă și ticăloșii ajung în poziții și ipocriții sunt aleși? Până când va înflori nedreptatea? Ei bine, Dumnezeu are un răspuns direct la această întrebare: Nu mult, nu atât de mult cât credem noi. Și Scriptura răspunde acestei întrebări cu o promisiune foarte profundă: „Căci Dumnezeu a rânduit o zi când va judeca lumea.” (Fapte 17:31) Pe măsură ce am privit la promisiunile lui Dumnezeu în ultimele luni, am observat că multe din ele stârnesc emoții precum dragoste, tandrețe, speranță, încurajare, dar aceasta e o promisiune care stârnește… ce putem spune? Un simț al sobrietății. E un pic sumbră.”Căci Dumnezeu a rânduit o zi când va judeca lumea.” Cu alte cuvinte nu stă nepăsător, nu așteaptă plictisit. Fiecare filă din calendar ne aduce tot mai aproape de ziua când Dumnezeu va judeca tot răul.

Judecata nu e doar o posibilitate îndepărtată, ci e o inevitabilitate sigură. Scriptura spune,”Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Cor. 5:10) Creștinii au multe opinii și gânduri despre secvența exactă a evenimentelor din ziua judecății, dar sunt de acord în unanimitate cu privire la 3 realizări ale zilei judecății. Haideți să privim la ele.

(1) În acea zi Dumnezeu va pardona poporul Său în mod public. Dumnezeu va pardona poporul Său în mod public. Apostolul Pavel i-a asigurat pe Corinteni că „toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.” Prin „noi” se referă la toată umanitatea. Pavel nu s-a exclus pe sine și nici noi nu putem face lucrul acesta. Noi toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Poate că nu vrem s-o facem, mai ales considerând că aceasta va fi ziua când „Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Rom. 2:16) Eu nu vreau să-mi auziți gândurile secrete. Nu vreau să-mi auziți gândurile mele secrete. Nu vreau să cunoașteți de câte ori am amânat a studia pentru predică și de câte ori n-am vrut să vorbesc cu vreun membru al Bisericii. Prefer ca Biserica să nu-mi cunoască gândurile mele secrete și probabil că nici tu nu vrei ca ale tale să fie cunoscute. Deci de ce ne va judeca Domnul Isus Hristos gândurile noastre secrete? Răspuns: de dragul dreptății. Dreptatea contează pentru Dumnezeu. Trebuie să declare orice păcat ca iertat. Va judeca gândurile noastre secrete, dar le va judeca prin Hristos Isus, deci este un har. Dumnezeu filtrează toate judecățile Sale prin Isus Hristos, așa încât noi, credincioșii nu vom sta pe banca de judecată singuri, ci vom avea un avocat, cineva care stă lângă noi, adică Isus Hristos.

Poate că scena va fi cam în felul următor: scaunul de judecată va declara că Max l-a mințit pe profesorul lui, dar Domnul Isus va spune,”Eu am luat pedeapsa pentru aceasta.” „Max a întins adevărul” – iar Hristos va spune,”Eu am murit pentru aceasta.” „Max a cârtit iarăși” – „Știu, dar l-am iertat.” Și așa mai departe va continua citirea, până când fiecare păcat al fiecărui credincios este declarat și iertat.”Asta va dura mult,” vă gândiți. Știu, dar vom avea mult timp. Sau poate Cerul va avea un alt fel de timp. În orice caz știm că Dumnezeu este un Dumnezeu drept și dreptatea cere o socoteală detaliată. Iată de ce: El nu va permite vreo urmă de nedreptate în Împărăția Lui. Fiecare cetățean va ști că fiecare păcat a fost iertat în mod public. Raiul nu poate fi Rai cu secrete sau cu trecuturi ascunse. Nu veți fi dați de rușine. Ci, din contră, veți fi uimiți cum veți crește pe măsură ce lista de păcate se lungește. Veți simți nimic altceva decât recunoștință pentru marele har al lui Dumnezeu.

Veți simți ceea ce prietenul meu a simțit în ziua când judecătorul a declarat inocența lui. A fost acuzat de 66 de lucruri de către guvernul federal și judecata lui a durat 3 săptămâni agonizante. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi putut să-și petreacă restul vieții în pușcărie. Eu eram în călătorie când am primit un mesaj pe telefon și zicea „Juriul s-a întors, verdictul e pe punctul de a fi citit.” Soția mea, Denalyn și cu mine, ne-am oprit din ceea ce făceam și am așteptat următorul mesaj. Și am așteptat, și am așteptat, și am așteptat… În cele din urmă mi-am pierdut răbdarea și am trimis un mesaj unui avocat care ajuta în cazul acela. Am zis,”De ce durează atât de mult?” A scris înapoi următoarele,”Judecătorul trebuie să dea un verdict la fiecare din capetele de acuzație, unul câte unul. Registrul tribunalului cere o înscriere permanentă cu privire la fiecare acuzație.” A durat 20 de minute pentru a citi întreg verdictul. Prietenul meu a stat în picioare în timp ce judecătorul declara „nevinovat” de 66 de ori. Așa că juriul l-a auzit pe judecător, echipa legală l-a auzit, martorii din sala de judecată l-au auzit, acuzatorii l-au auzit, reporterul tribunalului l-a auzit… Dacă era și o echipă de întreținere în sala de judecată și ei l-au auzit pe judecător. Ca să nu existe nicio întrebare cu privire la verdict, tribunalul a înregistrat același cuvânt sau aceeași expresie cu privire la fiecare acuzație: nevinovat, nevinovat, nevinovat…

Ascultați-mă – Dumnezeu promite aceeași proclamație de har și inocență pentru tine și pentru mine. Vom sta înaintea scaunului de judecată, dar vom sta acolo cu Domnul Isus ca avocatul nostru și la fiecare călcare de lege Dumnezeu va declara iertare. Diavolul va auzi verdictul, sfinții vor auzi verdictul, demonii vor auzi verdictul, îngerii vor auzi verdictul: nevinovat, nevinovat, nevinovat… Rezultatul va fi un Rai împodobit și inundat de dreptate. Niciun sfânt nu-l va privi pe altul cu suspiciune. Nicio persoană nu se va uita la alta și va zice,”Cred că tu te-ai strecurat cumva aici.” Nu se va întâmpla. De asemenea, niciun sfânt nu se va uita la trecutul său cu vinovăție. Totul va fi descoperit, totul va fi iertat și această manifestare publică a iertării va produce în noi un simț etern al recunoștinței față de Dumnezeul nostru.

Și pe măsură ce El, în mod public, își iartă poporul, priviți la următoarele: (2) Dumnezeu va lăuda slujirea robilor Săi. 1 Corinteni 4:5 – „va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu.” Gândiți-vă la aceasta: Dumnezeu va trece prin viața ta, zi după zi, moment după moment, instanță după instanță, eveniment după eveniment și va emite un elogiu după altul.”Ai avut răbdare cu fratele tău. Foarte bine!” „Te-am văzut cum ai dat scaunul tău pe autobuz femeii în vârstă. Foarte bine!” „Te-ai apropiat de copilul singuratic din clasă. Bună treabă!” „Ai rămas treaz în timpul unei predici de-a lui Lucado. Minunat!” „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea, pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.” (Evrei 6:10) Vedeți, parte din natura unui Dumnezeu drept este să spună,”bine ai lucrat.” Trebuie să recunoască lucrurile bune care au fost făcute, căci este un Dumnezeu al dreptății și echitabilității. Deci Dumnezeul nostru cel drept va recunoaște isprăvnicia credincioasă.

Dacă îți investești comorile tale de pe pământ pentru a-L onora, El îți va da mai multe daruri în Rai. Dacă îți investești talanții pentru a-L onora pe pământ, El îți va da mai mulți talanți în Rai. Da, același pix care scrie gândurile și acțiunile noastre impure le notează și pe cele pure. Și ghici cine va fi acolo ca să I se alăture, la linia de sosire. Isus Hristos – și El va zice,”Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri.” (Mat. 25:23) Vedeți, Dumnezeu notează și răsplătește bunătatea ta. Dumnezeu notează și răsplătește bunătatea ta. E corect ca s-o facă și deoarece este un Dumnezeu corect și drept, va declara iertarea poporului Său, va aplauda slujirea sfinților Săi.

Și încă una: (3) Dumnezeu va respecta dorințele celor răi. Unii care vor sta înaintea lui Dumnezeu,”nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; … și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare.” (Rom. 1:21,3) Știți aceasta, că există oameni care-și petrec toată viața dezonorându-L pe Dumnezeu, nesocotind pe Împăratul, bătându-și joc de ideea unei prezențe sau puteri suverane. Ei îndepărtează gândul că va fi vreodată o judecată sau că vor trebui să dea socoteală de faptele lor. Și un Dumnezeu drept trebuie să recunoască aceasta. Un Dumnezeu drept trebuie să facă ceva cu cei ce-L resping. Un Dumnezeu drept trebuie să respecte dorințele celor ce-și petrec viețile spunându-I lui Dumnezeu că nu există, sau spunându-I lui Dumnezeu să-i lase în pace. Știți, chiar și sistemul nostru judiciar, care câteodată e fragil, nu forțează pe cineva care are nevoie de avocat să accepte un avocat pus de tribunal. Tribunalul oferă avocat, dar dacă cineva spune „nu, ci voi sta în fața judecății singur, mulțumesc frumos,” tribunalul zice „da.” Așa face și Dumnezeu. Dumnezeu oferă un avocat, pe Isus Hristos. Dumnezeu oferă să-L trimită pe Fiul Său și L-a trimis pe Fiul Său și promite să-L aibă pe Fiul Său prezent la judecata finală pentru a sta alături de noi să ne apere și să aibă toate gândurile noastre secrete filtrate prin El, dar dacă cineva alege să-și petreacă viața spunând,”nu-mi trebuie Isus, nu cred în Isus, nu mă încred în Isus,” atunci în ziua aceea, ziua de pe urmă, vor sta înaintea lui Dumnezeu fără avocat. Și în timp ce Dumnezeu citește lista păcatelor lor, nu va fi decât tăcere.”Mi-ai negat prezența.” Tăcere.”Mi-ai abuzat copiii.” Tăcere.”Ai ponegrit Numele Meu.” Tăcere.”L-ai respins pe Fiul Meu.” Tăcere.

Ce alt răspuns poate fi dat? Ce apărare poate fi oferită? Dumnezeu este drept, Dumnezeu are dreptate. Nimeni din rai sau iad Îl va acuza pe Dumnezeu de nedreptate atunci când va anunța „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” (Mat. 25:41) Focul cel veșnic n-a fost pregătit pentru noi, copiii Lui. A fost pregătit pentru diavol și îngerii lui. Dar pentru cei ce-și petrec viețile urmând felul de a fi al diavolului și îngerilor lui și care dau la o parte cauza, sacrificiul și dragostea Dumnezeului cel atotputernic, aceștia vor fi aruncați în același foc și vor suferi aceleași consecințe pentru păcatele lor care le suferă diavolul și îngerii lui. Dreptatea va birui, căci Dumnezeu este un Dumnezeu drept.”Pentru că (Dumnezeu) a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate.” (Fapte 17:31) Poate nu-ți pasă de această promisiune, poate simți că lumea este un loc drept și că totul e corect și viața a fost corectă față de tine. Dacă asta te descrie pe tine, atunci numără-ți binecuvântările. Alții dintre noi, însă, cunosc mânia care iese la suprafață când simțim nedreptatea. Alții au fost furați, oameni răi au furat zile de la cei dragi ai noștri. Fapte rele s-au petrecut iar noi am suferit consecințele răutății altcuiva. Și credem că Dumnezeu este un Dumnezeu drept.

Cred că Dumnezeu este un Dumnezeu drept și cred că fratele meu a fost jefuit și cred că diavolul trebuie să plătească prețul. Fratelui meu i-au fost furate multe zile fericite, sănătatea lui, finanțele lui și parte din familia lui din cauza alcoolismului. Știu că fratele meu a avut partea lui – a deschis sticla, a băut băutura, n-a fost inocent. Înțeleg asta. Și-a făcut alegerile lui. Dar sunt convins că Satana a avut o ceată specială de demoni pentru a-l ispiti, iar când au găsit slăbiciunea fratelui meu, nu l-au lăsat în pace și l-au trântit la pământ și i-au luat stâpânirea de sine. Acum fratele meu este în Hristos și s-a încrezut în Hristos și cred că a murit în Hristos. Sunt gata să-l văd pe Satan plătind pentru crimele făcute împotriva fratelui meu. Satana nu i-a putut lua mântuirea, dar i-a luat multă bucurie, pace și fericire fratelui meu și familiei lui. Și aștept momentul când voi sta lângă Dean, fratele meu, în trupuri răscumpărate și cu sufletele mântuite și împreună îl vom vedea pe diavolul legat în lanțuri și aruncat în iazul de foc. Și atunci vom începe să luăm înapoi ce a furat diavolul. Stau pe această promisiune. Vrei să faci și tu aceasta?

„Pentru că (Dumnezeu) a rânduit o zi, în care va judeca lumea.” Poți lăsa ca acest legământ să potolească mânia pe care o simți față de lumea aceasta dureroască? Da, dezastre au rănit fiecare colț al planetei noastre, de la Sandy Hook la Suțerland Springs, fiecare generație, de la lagăre de exterminare la genocide, distrugere masivă, lupte personale. Cu doar câteva săptămâni în urmă m-am aflat într-o conversație cu o familie care a descoperit că gemenii lor de 6 ani au fost abuzați sexual de un bunic. Nu cu mult timp în urmă, unul din vecinii noștri de pe stradă, a fost jefuit armat în sufrageria lui. Nu e drept ca aceste lucruri să se întâmple. Pur și simplu nu e drept, nu e corect. Când te întrebi dacă răutatea va rămâne nepedepsită sau nedreptățile vor rămâne nerezolvate, lasă ca această promisiune să gratifice ceea ce este o dorință de la Dumnezeu după dreptate. Dumnezeu va avea cuvântul final și poți fi sigur că „Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.” (Ps. 7:11)

Aș fi neglijent dacă aș încheia acest mesaj fără un cuvânt pentru cei din voi care chiar acum Îl respingeți pe Dumnezeu. Asumați că nu va fi nicio consecință a acestei decizii. Ați ales să trăiți fără un Împărat sau să vă faceți pe voi înșivă împărat sau împărăteasă. Pretinzi că nu există Dumnezeu și că nu va fi o zi a socotelilor. Crezi minciunile de la Hollywood sau din psihologia populară, care zice că totul se rezolvă până la urmă și că dacă există o viață după aceasta, toți vor avea o viață bună. Așa-i? Greșit! Greșit! Autoritatea ultimă cu privire la viața veșnică nu ești tu și nu sunt eu, ci este Împăratul împăraților cel înviat, care a murit pe cruce dar a înviat din morți, și toată autoritatea în cer și pe pământ nu mi s-a dat mie și ție ci I s-a dat Lui. El este autoritatea cu privire la viața veșnică și El e Cel ce ne-a spus că toată istoria se îndreaptă înspre 2 destine: rai sau iad. Vreau să fii în clar că te iubește. Te iubește. Dumnezeu te iubește cu o dragoste intensă, pasionată, sacrificială, atât de jertfitoare încât Dumnezeu Și-a trimis Fiul, pe Isus Hristos, pentru a fi Salvatorul pentru păcatele tale și pentru a fi avocatul tău în ziua judecății. Dar dragostea nu își forțează niciodată intrarea în inima unei persoane. Niciodată.

Și, din dragoste, Dumnezeu ți-a dat un mare dar, adică darul abilității de a alege, de a avea voință liberă. Și alegerea este a ta. Alegerea este veșnică. Alegerea este serioasă. Alegerea este importantă, dar alegerea este a ta. Prietene, sunt multe lucruri în viață unde nu ai de ales. Poate ai fi ales alți părinți sau o altă formă a trupului. Poate ai fi ales să trăiești în altă epocă din istorie. Există multe lucruri unde nu avem de ales, dar lucrul de cea mai mare importanță e că poți alege unde îți vei petrece veșnicia și poți alege dacă ziua judecății va fi o zi de bucurie sau o zi de groază. Alegerea aceasta e a ta. Și dacă nu ești absolut sigur că ziua judecății va fi cea mai minunată zi din viața ta, căci te-ai încrezut în Isus Hristos, atunci nu amâna această decizie încă o zi. Nu amâna. Avem oameni în fiecare campus care sunt echipați și pregătiți să te ajute să faci acest prim pas. Avem pastori, prezbiteri, membrii maturi, avem oameni pretutindeni în jurul tău care te vor ajuta să faci acest pas. Dacă pleci de-aici astăzi fără a lua această decizie, e alegerea ta, căci noi suntem aici pentru a te ajuta. Și eu mă rog ca să ne lași să facem aceasta. Haideți să ne rugăm împreună.

Tată ceresc, Te binecuvântăm și Îți mulțumim. Îți mulțumim pentru descrierea clară a direcției în care se îndreaptă istoria. Ne rugăm să ne pregătești inimile pentru a Te primi și să ai milă de noi. Așteptăm acea zi, așteptăm acea zi când dreptatea Ta va fi afișată și noua Împărăție va începe. Prin Hristos ne rugăm. Amin.

Hristos Își va zidi biserica

Autor: Max Lucado

Referințe

Matei 16:18

Ginerele meu Brett a crescut într-un orășel din vestul Texas-ului într-o familie cu trei copii și au atât de multe amintiri amuzante! Amintiri despre cum au crescut într-un orășel, într-o biserică mică. Una dintre istorioarele mele preferate are de-a face cu fratele mai mic al lui Brett, pe nume Reed. Reed avea doi ani și într-o duminică dimineață a încercat răbdarea tatălui său. Cine știe ce a făcut, dar se agita energic și nu reacționa la avertizările tatălui său, așa că pe la mijlocul serviciului divin, Wess, tatăl, a decis să îl scoată pe Reed din biserică. Așa că s-a ridicat și a început să meargă pe culoar în timp ce Reed devenea tot mai isteric. Ei bine, la fiecare adunare bisericeasă există aceste momente de liniște, nu? Între o rugăciune și o cântare, nu intenționat, dar se întâmplă. Într-unul dintre aceste momente, Reed – în spatele sălii și-a dat seama ce urma să i se întâmple părții lui posterioare și a început să țipe – chiar într-unul dintre acele momente de liniște – așa încât toți l-au auzit: „Cineva să mă salveze!”

Nu este nicidecum ultima persoană care să ceară așa ceva la biserică. Cu toții venim să cerem ajutor și uneori căutăm mântuirea. Și acesta este locul potrivit de a veni pentru că biserica, după voia lui Dumnezeu, a existat ca grup, ca și o comunitate de oameni care sunt furnizorii de ajutor și speranță a lui Dumnezeu. Și, în timp ce ne uităm la toate promisiunile pe care le găsim în Biblie, există o promisiune care în mod special are de-a face cu biserica. Parcurgând Biblia uitându-ne la câteva promisiuni, există mai bine de 7000 de promisiuni, și nu avem nicio șansă să ne uităm la toate, dar poate o selecție ne va încuraja să ne construim viețile pe aceste promisiuni. Una dintre aceste promisiuni este legată de biserică. Înainte de a ne uita la ea, haideți să facem ceea ce facem în fiecare săptămână, să facem o declarație. Dacă sunteți pentru prima dată aici, dacă ne urmăriți online pentru prima oară, stăm drepți în picioare, ne îndreptăm umerii, ne umplem plămânii cu aer și inimile cu speranță și suntem atenți să spunem cu încredere, așa că haideți să începem: Ne clădim viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său este neclintit, speranța noastră este nezdruncinată. Noi nu cedăm în fața problemelor din viață sau durerilor. Noi ne bazăm pe promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu. Amin.

Îți mulțumim Doamne pentru promisiunile pe care ni le dai și astăzi. Doamne, azi ne uităm la promisiunea bisericii. Ne rugăm să vorbești fiecărei inimi ale noastre. Iartă-l pe vorbitor, păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe Hristos. În Numele lui Hristos ne rugăm și toată biserica să spune „amin”.

Care este momentul vostru preferat de la o nuntă? Iubesc nunțile. Îmi place mult tortul de la nuntă, îmi place băutura de la nuntă, îmi place sărbătoarea de la nuntă, îmi place atmosfera romantică. Cred că tuturor le plac mult nunțile. Și cei mai mulți dintre noi avem un moment preferat și bănuiesc că pentru mulți momentul preferat este când mireasa își face apariția la capătul culoarului. Și cu toții ne ridicăm și ne întoarcem și ne uităm: „Ați mai văzut o asemenea frumusețe? !” Îmbrăcată în acea rochie frumoasă, cu coafura perfectă, machiajul tocmai potrivit. Este probabil cel mai frumos moment al unei nunți – cu excepția acestuia. Am o idee. Gândiți-vă la asta împreună cu mine. Din perspectiva mea ca slujitor, de-a lungul anilor am văzut altceva care merită atenția dumneavoastră. Nu e doar mireasa, ci expresia de pe fața mirelui când vede mireasa. Este atât de frumoasă… nu am văzut niciodată o mireasă urâtă! Am văzut miri care puteau arăta mai bine, dar nu am văzut niciodată o mireasă urâtă. Dar din perspectiva mea, uitându-mă la mireasă – în timp ce toată lumea se uită la ea – îmi îndrept atenția asupra tipului. Încercați asta o dată, veți vedea ce am văzut eu de-a lungul anilor. Uneori fața lor este albă ca varul, uneori sunt toți transpirați și de cele mai multe ori stau cu gura căscată și cu ochii cât cepele în timp ce se uita la mireasa frumoasă. Odată am văzut un călăreț dur plângând. Nu se aseamănă nimic cu acel moment când mirele își vede mireasa.

Și nu se aseamănă nimic cu acel moment când Isus Hristos Își vede Mireasa. Da, are și El una. Biserica. Motivul pentru care Biserica este adesea numită mireasa lui Hristos este în principal datorită referirilor la mireasa lui Hristos ale apostolului Ioan. În cartea Apocalipsei de mai multe ori el se referă la mireasă vorbind despre Biserică ca fiind mireasa lui Hristos. Uitați două exemple, unul din Apocalipsa capitolul 19 și unul din Apocalipsa capitolul 21. Apocalipsa 19:7-8: „Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.” Apocalipsa 21:2: „Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.”

Așa că aceste vedenii ne invită și ne entuziasmează să privim Biserica ca fiind mireasa lui Hristos. Obiectul celei mai profunde afecțiuni a Sale. Cu ea Își va petrece tot restul veșniciei. Nu vedem Noul Ierusalim ca pe un oraș cu pietre prețioase, cu străzi și porți, ci Noul Ierusalim ca orașul de rezidență pentru cei salvați, răscumpărați, locuitorii cetății. Mireasa lui Hristos sunteți voi. Voi. Hristos și-a lipit inima de voi. Și cei asupra cărora Își revarsă afecțiunea chiar acum reprezintă Biserica. El Își pregătește biserica să fie parte din familia Sa veșnică. De aceea este important să ne uităm la această promisiune pe care o face Bisericii.

Așa că haideți să începem. Dacă doriți să completați spațiile libere, aceasta este promisiunea bisericii. Isus a spus (Matei 16:18): „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuintei mortilor nu o vor birui.” Isus a spus aceste cuvinte în Cezareea lui Filip. Orice tur prin Israel face o oprire și în Cezareea lui Filip, în nord, la Marea Galileii. Ruinele sunt încă acolo, priveliștea unei porți mari, deschise, care a ajuns să fie cunoscută drept Poartă a Iadului. Este un oraș fenomenal care este localizat chiar la granița dintre Israelul antic și lumea neamurilor. Era un oraș cosmopolit alcătuit din mai multe culturi. Oamenii obișnuiau să vină din sud, până din Etiopia și din nord, până din Efes. Rezultatul a fost acest amestec de religii, de mâncăruri, de mirosuri, valori, organizații. Era un fel de Las Vegas, era un pic ca Times Square, un pic orașul Vatican.

În mijlocul acestui amestec, acestui oraș multicultural, Isus a pus două întrebări (Matei 16:13-14): „Isus a venit în părtile Cezareii lui Filip și i-a întrebat pe ucenicii Săi: , Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?’ Ei au răspuns: ‚Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia sau unul din proroci.’” Până în acest moment ucenicii Îl urmau pe Isus de aproximativ doi ani, așa că Isus știa că ei știau ce zic alți oameni despre El. Dar ce voia Isus să știe, nu era ce ziceau alții, ci a doua întrebare (Matei 16:15): „‚Dar voi’ le-a zis El, ‚cine ziceți că sunt?’” Nu credeți că aceste cuvinte plutesc în aer ca un sunet de clopoțel? „Dar voi cine ziceți că sunt?” S-ar putea să greșesc, poate Petru i-a dat răspunsul repede, dar cred că a fost o pauză lungă, poate unul dintre apostoli și-a dres vocea, poate altul a lovit pământul cu sandala, altul a privit într-o parte. Se gândeau la răspuns, dar niciunul dintre ei nu l-au pronunțat până acum și știm că se întotdeauna se poate conta pe Petru să vorbească primul. Așa că Petru a zis următoarele. Asta cred că a spus (Matei 16:16): „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Fiecare evreu adevărat știa că Hristos avea să vină, în mintea evreului, Hristos însemna Cel Suprem, prezența însăși a lui Dumnezeu, nu doar Cel Dintâi, ci Singurul, o categorie separată, nu Cuvântul Final, ci Singurul Cuvânt care merită să fie spus, Alesul, Petru s-a uitat la Isus și I-a zis: „Tu ești acea persoană, Tu ești Hristosul.” Isus a fost mulțumit. El a zis: (Matei 16:17-18) „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” Când Isus spune „pe această piatră”, El nu spune „pe tine, Petru îmi voi zidi Biserica mea”, El spune, „pe mărturisirea ta, această mărturisire de credință, pot construi pe ea”. Această credință că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu este fundația singurei comunități veșnice din istoria lumii: Biserica. Isus spune: „Eu voi zidi Biserica și puterea Locuinței morților nu o va birui.”

Asta ne duce la al doilea punct care este permanența bisericii. Unii dintre voi sunteți familiarizați cu traducerea mai veche ce spune „porțile Locuinței morților nu o vor birui”. În orașele antice, porțile orașului erau locuri de întâlnire pentru cei care luau decizii pentru oraș. Așa că porțile orașului sau porțile Locuinței morților înseamnă sesiune de strategii, sesiune de planificare, de luare de hotărâri. Aparent, Satan are o poartă, un loc unde el și supușii săi se adună și fac planuri și au strategii. Și Isus zice că strategiile iadului de a distruge Biserica nu vor avea succes. El recunoaște că vor veni, de aceea Biserica este prinsă uneori pe picior greșit, dar Biserica va birui. Biserica va reuși. Diavolul va ataca, dar Biserica va rămâne în picioare. De ce? Nu pentru că Biserica este puternică, nu pentru că Biserica este talentată, Biserica va birui pentru că Ziditorul ei este credincios. Isus a făcut această promisiune: „Îmi voi zidi Biserica”. Isus, tâmplarul din Nazaret încă zidește, El este un zidar. A zidi înseamnă a da formă, a modela, a crea.

Cu câțiva ani în urmă am angajat un pietrar care să construiască un grătar în curtea noastră. Era un zidar nemaipomenit. Mă uitam cu uimire la Jose care a apărut cu o furgonetă plină cu pietre și unelte de care avea nevoie, cu tot ce era nevoie pentru a lega pietrele unele de altele. Într-o oră a descărcat totul în curte și am ieșit să îi spun ce voiam și el a zis: „Pot să îmi dau seama deja, am făcut asta de o mie de ori.” Avea în jur de 60 de ani, cred că era adevărat. În câteva ore pusese fundația, până la amiază pusese pietrele unele peste altele, până la finalul zilei construise deja scheletul grătarului, în următoarea zi a revenit cu detaliile. A fost fascinant să îl privesc cum ia o piatră, cum îi cioplește colțurile, cum ia o altă piatră și o taie în două, ia o altă piatră și o netezește, apoi le cimentează împreună după imaginea din mintea sa.

Isus face asta chiar acum. El zidește Biserica, iar noi suntem pietrele vii ale Bisericii Sale. Câți dintre voi ați simțit dalta Lui? Câtora dintre voi li s-a tăiat un colț? Câți dintre voi ați fost neteziți? El ne-a cimentat împreună în credința noastră, în dragostea pentru El, în încrederea noastră în El, prin puterea Duhului Sfânt, ne-a adus împreună la locul potrivit și la timpul potrivit. Credem că ești adus aici prin voința divină în această congregație, pentru a fi parte din această congregație. Și cred că El te-a pus să fii parte din ceea ce El creează. Poate te-a pus lângă cineva de care nu îți place, dar nu ai de ales, pentru că El Își organizează Biserica, El Își zidește Biserica. El a zis „Eu îmi voi zidi biserica”. Noi nu suntem ziditorii Bisericii, noi putem facilita, putem împinge roaba, putem căra niște pietre, dar El este ziditorul, „Eu îmi voi zidi Biserica”, nu „S-ar putea să îmi zidesc Biserica”, „Sper să am șansa să îmi zidesc Biserica”, „dacă reuseșc să îi fac pe acei oameni să colaboreze, poate o să construiesc”. Nu! „Îmi voi construi Biserica.”

Cuvântul care ne este atât de obișnuit apare pentru prima oară în Biblie. Ekklesia înseamnă „a fi chemat”. Îmi voi zidi aleșii, chemați din lume în această relație specială, îi voi zidi într-o lume veșnică. Și puterile iadului și porțile iadului nu o vor birui. Cezarii vor veni și vor pleca, templul din Cezareea lui Filipi va deveni ruine, dar biserica lui Hristos construită din persoana lui Hristos va birui. Satan va încerca să ne învingă, uneori s-ar putea să pară că reușește, ne va apuca timp de o generație sau două, ne va duce pe drumul întunecat al unor vremuri întunecate, ne va separa unul de celălalt, dar „el nu va birui”. Poate ultimii 2000 de ani nu ne-au învățat mare lucru, dar ne-au învățat că ceea ce a zis Isus în Cezareea lui Filipi, e adevărat. Câte națiuni au venit și au plecat în ultimii 2000 de ani? Câte civilizații s-au ridicat pentru a cădea, câte sisteme au fost create și distruse, dar Biserica este încă în picioare.

Și Isus ne cheamă să fim parte din ea. Pentru că El vorbește nu numai despre promisiunea Bisericii, despre permanența Bisericii, El ne cheamă să fim parte din pasiunea Lui pentru Biserică. El ne cheamă să fim activi și implicați, să participăm și să dăm ce avem mai bun Bisericii. Pot să spun „Mulțumesc”? Pentru că atât de mulți dintre voi fac asta… atât de mulți dintre voi fac asta. Nu există nici un mod de a spune destul „mulțumesc” fiecăruia dintre voi. Pentru ceea ce faceți ca expresia lui Isus să fie vibrantă, vie și unificatoare. Mulțumesc! Mulțumesc pentru fiecare ușă deschisă, pentru fiecare mână strânsă, fiecare scutec pe care l-ați schimbat, fiecare copil îmbrățișat, fiecare curs predat, fiecare studiu biblic pe care l-ați găzduit la casele voastre, fiecare persoană consiliată, fiecare predică plictisitoare pe care ați îndurat-o, fiecare cec pe care l-ați scris, fiecare timp de răbdare pe care l-ați arătat, mulțumesc. Mulțumesc, mulțumesc. Și cred că știți în inimile dumneavoastră ce spune Biblia și anume că merită. Amin. Și nu e ușor pentru că Satan are toate motivele să distrugă și să fărâmițeze Biserica. De aceea uneori este treabă grea. Dar merită. Așa că mulțumim.

Unii dintre voi aveți sentimente neclare față de Biserică. Sunteți fani ai lui Hristos, dar țineți Biserica la distanță. Apreciați ce a făcut Hristos în trecut, dar să fiți parte din ceea ce face azi… Biserica… Aveți motivele dumneavoastră, acel pastor din copilărie care a exagerat, sau acea biserică dezbinată care s-a rupt, conducerea care nu a administrat bine finanțele sau Biblia și v-a lăsat un gust amar în gură și ați devenit un membru din subcultura civilizației noastre care are o etichetă care spune: Isus – da, biserica – nu, mulțumesc! Vă place de Hristos, dar de Biserică, nu prea mult. Dacă această atitudine te descrie, pot să îți reamintesc blând, dar ferm că aceasta este Biserica cu toate defectele și este mireasa lui Hristos. Iar mireasa se pregătește acum pentru mire și nu prea cred că Mirele ar privi cu ochi buni atitudinea ta față de mireasa Lui. El o iubește. Ar avea nevoie de niște machiaj, cu siguranță, iar rochia ei de mireasă pare să fie prăfuită și ruptă. Și pentru cineva care își petrece eternitatea cu Prințul Păcii, ea poate să fie irascibilă uneori. Înțeleg asta. Dar totuși, Hristos iubește Biserica. El iubește mireasa. Poate o persoană să spună cu sinceritate că Îl iubește pe Hristos fără să iubească pe cine iubește Hristos?

Pe lângă asta, dacă ești în Hristos, ești în Biserică. Da, este adevărat. Dacă ești în Hristos, ești în Biserică. Când i-ai zis „da” lui Hristos, ai zis „da” familiei Sale eterne. Isus nu a adăugat o invitație declarației Sale: „Îmi voi construi Biserica, vrea cineva să mi se alăture?” Nu a făcut asta, e parte din învoială. E parte din învoială. Știu, avem toate problemele și durerile de cap posibile, suntem de diferite latitudini, atitudini și triburi, nu cădem de acord în politică, președinți și chiar premilenialism. Toate acestea ne pot separa, dar există un lucru de care avem nevoie crea să ne unească și acesta este aminul pe care îl spunem la ce a zis Petru: „Cred că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu.” De asta e tot ce avem nevoie. Noi credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Pe această fundație Isus Își construiește familia Sa veșnică, această mișcare, această mireasă a lui Hristos, așa că pot să te provoc să îți reînnoiești angajamentul față de familia veșnică a lui Dumnezeu? Pot să te provoc să te rogi pentru Biserică? Să îți folosești punctele tari unice pentru a încuraja Biserica, să folosești resursele tale financiare pentru a sprijini Biserica și când vezi că Biserica era nevoie de ceva, ridică-te și fii o sursă de sprijin.

Dacă vă uitați săptămâna asta la seria video mă veți auzi spunând o istorioară. Vreau să adaug ceva la poveste, însă înainte de a adăuga ceva trebuie să o spun din nou, e o poveste cu adevărat amuzantă. Am avut o idee, cu 15, poate 20 de ani în urmă predicând pe această temă, mireasa lui Hristos, Biserica ca mireasă a lui Hristos. Și în timpul predicii urma să avem o mireasă venind spre altar. Biserica nu știa, era secret. Am avut o voluntară, o rochie de mireasă, cu voalul pe față în așa fel încât să nu se vadă fața deloc și la un moment dat, după un semnal, trupa de închinare a început să cânte, la un semnal biserica s-a ridicat în picioare, le-am îndreptat atenția spre mireasă și iat-o. Nu știu ce a fost în capul meu. Dar vălul îi acoperea fața de-a binelea. Trebuia să facem o repetiție, dar nu am făcut-o. Așa că ea nu putea să vadă. Deloc. Și și-a dat seama când a făcut primul pas că nu știa unde este altarul. Și s-a izbit direct de ultimul rând. S-a dat înapoi câțiva pași și a dat într-o altă parte din rândul din spate. Într-un sfârșit a dat de culoar și a început să meargă în zig-zag pe culoar. Ce n-am menționat în video și este o parte importantă din studiu, din ilustrație, este modul în care a reacționat biserica. Oamenii din toată sala au sărit în picioare, au sărit să o ajute, din compasiune, câțiva oameni au ajutat-o pe mireasă să ajungă la altar. Și probabil că e cea mai importantă morală din ilustrație. Și cu siguranță vor fi vremuri până când va veni Hristos când mireasa lui Hristos va eșua, Biserica va avea nevoie de puțin ajutor pentru a rămâne pe drumul cel bun. Dar când realizăm că suntem toți împreună, nimeni nu poate să vadă tot, dar cei ce văd, fac tot ce pot să îi ajute pe cei care nu pot, atunci putem celebra momentul în care mireasa lui Hristos îi va fi prezentată. Ce față vom vedea când vom privi fața Mirelui în acea zi! Amin? Amin! Îți mulțumim, Doamne. Îți mulțumim, Doamne. Promisiunea lui Hristos (Mat 16:18) – „Îmi voi zidi biserica și toate puterile iadului nu o vor putea birui.” Amin. Haideți să ne ridicăm.

Doamne, stăm în picioare să Te cinstim, Te binecuvântăm, Te lăudăm și Îți dăm glorie. Îți mulțumim și ne închinăm că Tu și doar Tu ești rege și Tu și doar Tu meriți să fii Rege. Te rugăm să reînnoiești legământul făcut cu biserica Ta. În Numele lui Hristos ne rugăm, amin.

Lupta împotriva păcatului pâna la sânge

Autor: Simion Ioanas

Lupta împotriva păcatului pâna la sânge (Evrei 12:1-7)
Evrei 12:4 Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.

A te lupta până la sânge împotriva păcatului înseamnă să lupt cu toată puterea mea, să lupt fără să mă dau bătut, să lupt indiferent de câtă durere îmi pricinuiește această luptă, să lupt în așa fel încât sa câștig.
Păcatul este lipsa de conformitate față de legea lui Dumnezeu, față de Învățătura apostolilor dată de Dumnezeu Bisericii, față de Cuvântul lui Dumnezeu, prin faptă, morală sau atitudine. Păcatul este a avea o altă direcție decât cea cerută de Dumnezeu, referitor la orice domeniu din viață.
În ebraică există patru rădăcini principale ale cuvântului. Cel mai frecvent utilizat este ht’ (חָטָא transliterat chata, fonetic khaw-taw’) și împreună cu derivatele lui el reda ideea de-a nu lovi o țintă sau a devia de la direcția propusă.
Principalul termen folosit pentru păcat în Noul Testament este hamartia, care este echivalent cu ht’ din ebraica. În greaca clasică este folosit cu sensul de-a nu lovi o țintă sau de-a lua un drum greșit.
Alți termini folosiți cu sensurile lor sunt: paraptoma = eroare de măsură, gafa, nelegiuire – parabasis = călcare de lege, a trece dincolo de norma acceptată – Asebeia = lipsa de evlavie – Anomia = fărădelege, dispreț față de lege -Kakia și poneria = depravare morală și spiritual – adikia = nedreptate, strâmbătate, nelegiuire ectc, folosite pentru un rău făcut aproapelui.
Există păcate cu voie (cu știință ) și fără voie, există păcate de comitere și de omitere, cu fapta, vorba și gândul.
Consecințele păcatului:
A. Stricăciunea (degradarea), B. Vinovăția (Este sentimentul de auto-condamnare a omului, bazată pe dezaprobarea lui Dumnezeu față de păcat. Este conștienta faptului că el merită să fie pedepsit, datorita faptului că a încălcat voia lui Dumnezeu. Atunci când omul își simte vinovăția+ datorita pacatului, exista tendinta de-as ascunde responsabilitatea față de acel păcat.), C. Robia sau sclavia [Păcatul robește (Ioan cap 8:34-36) – Numai Domnul Isus poate elibera de robia păcatului. In Romani 6, Pavel aduce la cunoștință că un om este fie rob al păcatului fie rob al neprihănirii.], D. Suferința [Păcatul aduce suferință atât pentru păcătos cât și pentru alții în jurul său. Cea mai mare parte a suferinței umane din aceasta lume se datorează păcatului. – (Gen 3:17-19) ], E. Orbirea morală și spirituală, F. Moartea (Trei aspecte ale morții: a. Moartea fizică, b. Moartea spirituală, c. Moartea veșnică sau moartea 2-a, înseamnă despărțirea definitivă de Dumnezeu.)
Ca sa nu avem parte de moartea veșnică noi trebuie să experimentăm o altă moarte, moartea față de păcat.
„Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” (Rom 6:10-12)

Câteva realități biblice cu privire la lupta împotriva păcatului:

1. Biruința este dată doar prin credința în Isus (Evrei 12:2)
Romani 10:10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
În fața păcatului, noi nu putem să ne ancoram în altceva decât în Hristos Domnul.
Păcatul aduce moartea, despărțirea de Dumnezeu și prin firea pamântească omul este rob al păcatului, prin păcat omul este despărțit de Dumnezeu. Până când omul nu crede în Isus, firea îl conduce pe om în inima lui. Atunci când omul crede în Isus, se pocăiește de păcatele sale, de atunci Domnul prin Duhul Sfânt conduce și Domnește înăuntrul omului. Acolo se naște omul duhovnicesc din Dumnezeu, care se lasă condus de Duhul lui Dumnezeu.

„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” ( Galateni 5:17- 25)

“ Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.”” (Numeri 21:4-8)

“Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:14-17)

“Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! … Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului. (Romani 7:21-25)

2. Păcatul se cuibărește în inimă, el trebuie mărturisit și să ne lepădăm de el

„Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Matei 15:18-19)
„Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”(Psalmii 51:10)
„Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.” (Luca 8:15)
„Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rinichii şi inima!” (Psalmii 26:2)
„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!” (Psalmii 139:23)

Păcatul trebuie identificat în inimile noastre, în funcție de dorințele din inimă, noi lăsăm și gândurile noastre să ne conducă.
Păcatul trebuie mărturisit și trebuie să ne lepădăm de el.
„Mărturisiţi-vă acum greşeala înaintea Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.” (Ezra 10:11)
„Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)
” Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.” (1 Petru 2:1-3)
„Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.” (2 Timotei 2:22)

3. Inima trebuie umplută cu Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt
„Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmii 119:11)
„Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” (Romani 5:5)
Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? (1 Corinteni 3:16)
Ca să umpli inima cu cuvântul, trebuie să-ți folosești mintea, gândurile, să citești Cuvântul, să-L memorezi, să meditezi la El

„Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronom 6:4-9)
„Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit” (Efeseni 1:13)
„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)
„De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. (1 Petru 1:13-15)
„Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:19-24)

4. Practica vieții înseamnă lepădare de mine în detrimental păcatului
„Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.” (1 Ioan 3:24)
„Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti” (Geneza 4:7)
„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.” (2 Petru 1:5-7)

Păcatul este de-o gravitate enormă, atât de grav încât Dumnezeu din Cer și-a dat Unicul Fiu să moară pentru noi, ca să fim mântuiți din păcat. Este singura soluție pentru a scăpa de păcat, venind la Hristos, crezând Evanghelia și trăind conform Cuvântului Său, în sfintenia cerută de Dumnezeu.
Am învățat astăzi câteva realități biblice cu privire la lupta împotriva păcatului: Biruința este dată doar prin credința în Isus. Păcatul se cuibărește în inimă, el trebuie mărturisit și să ne lepădăm de el. Inima trebuie umplută cu Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Practica vieții înseamnă lepădare de mine în detrimentul păcatului.

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru

Autor: Olga Bucaciuc

ISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU ŞI MÂNTUITORUL NOSTRU

Venirea Domnului Isus Hristos aici pe pământ a fost strict necesară şi face parte din planul de mântuire a lui Dumnezeu. A fost o împlinire a făgăduinţei lui Dumnezeu din Eden, după ce prima pereche de oameni a păcătuit (Geneza 3,6-15).

La vremea hotărâtă, Domnul Hristos a părăsit slava cerească şi s-a născut în Betleemul Iudeii, din fecioara Maria, ca o taină a întrupării Sale (Isaia 7,4 şi 49,5 Luca 2,6 şi 7). Era importantă venirea Domnului Isus Hristos pe pământul acesta ca să mântuiască, să răscumpere şi să salveze o lume căzută în păcat şi robită de Satana. O lume întunecată care nu cunoştea pe Dumnezeu Creatorul şi era fără nici o nădejde. Scopul vrăjmaşului lui Dumnezeu şi al Domnului Hristos era de a produce o despărţire veşnică între Dumnezeu şi om (Matei cap. 4,6-17; Ioan cap. 1,1-5; cap. 9,4-17).

Dar, prin Domnul Isus Hristos, această despărţire poate fi refăcută. Dumnezeu, încă înainte de căderea omului în păcat, a făcut planul de mântuire şi de salvare a acestuia de pedeapsa păcatului şi de sub puterea Satanei (Luca cap. 10,8; Ioan cap. 8,4). Pentru a se implica direct în salvarea omenirii, a se apropia de nevoile oamenilor şi prin toate acţiunile Sale de milă şi dreptate, Domnul Hristos, devenit om, s-a făcut reprezentantul nostru înaintea lui Dumnezeu (Evrei cap. 2,5-18). A făcut cunoscut oamenilor pe Dumnezeu Tatăl din ceruri şi voia Sa cea sfântă. Prin învăţăturile Sale pline de înţelepciune şi milă, a căutat să-i îndrepte pe calea sfântă a lui Dumnezeu. Îndemna omenirea la păzirea poruncilor lui Dumnezeu, la trăirea în dragoste unii faţă de alţii şi la iertarea semenilor noştri aşa cum şi Dumnezeu este gata să ne ierte abaterile. I-a învăţat să apeleze la Dumnezeu prin rugăciune pentru ajutor şi iertare (Matei cap. 18,1-22; Luca cap. 6,7-38; Ioan cap. 6,9; Efeseni cap. 4,2). În umblarea Sa, Domnul, plin de milă şi de dragoste la vederea suferinţelor şi nevoilor oamenilor, a slujit şi a făcut numai bine tuturor. Domnul Isus a văzut cât de mare era nevoia omului de Dumnezeu (Isaia cap. 61,1; Luca cap. 4,8-19). Venirea Mântuitorului a fost o manifestare a harului şi dreptăţii Sale pe pământ. Mulţi erau uimiţi de învăţăturile Sale căci vorbea ca unul care are putere şi “niciodată n-a vorbit cineva că Omul acesta” (Luca 4,2 şi cap. 20,1). A venit să aducă lumină ca omenirea să cunoască pe Dumnezeu şi mântuirea Sa (Ioan cap. 8,2-14.6. 30-32). A venit să aducă vindecare pentru toţi bolnavii care au venit la El. Prin atingerea Sa a alinat multe dureri. Dar cea mai mare vindecare adusă de Domnul Isus a fost vindecarea de păcat şi de sub robia păcatului (Isaia cap. 53,5; Ioan cap. 1,9; Matei cap. 14,4.6). A chemat şi încă mai cheamă omenirea la ascultare de Dumnezeu, îndemnându-i să meargă pe urmele Sale, învăţând de la El să aleagă să slujească pe Dumnezeu (Luca cap. 9,3-24). Prin naşterea din nou, fiecărei persoane i s-a dat favoarea de a intra în împărăţia harului Său (Romani cap. 14,7-18; Evrei cap. 4,6). Aceasta este salvarea omenirii din păcat – Domnul Isus Hristos trimis de Dumnezeu pe pământ (Ioan cap. 8,2; 1Petru cap. 2,9-10).

Oamenii, pentru a fi iertaţi de tot trecutul lor întunecat, trebuie să facă alegerea cea bună: să asculte de Dumnezeu din dragoste pentru El, cu pocăinţă (Ioan cap. 14,5). Dumnezeu le oferă iertarea şi făgăduinţa vieţii veşnice (Matei cap. 4,7). Cine doreşte viaţa, să-L aleagă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor şi Răscumpărător personal. Prin această alegere omul poate deveni copil al lui Dumnezeu şi, trăind în ascultare de poruncile lui Dumnezeu, ajunge să fie asemenea Domnului Isus Hristos în caracter şi în fapte (Ioan cap. 1,2-13; Ioan cap. 3,3-5). Domnul Isus, pe lângă îndemnurile şi învăţăturile Sale date oamenilor de a veni la Dumnezeu, de a-L cunoaşte cercetând Scripturile şi ascultă de voia şi poruncile Sale, de a trăi în dragoste unul faţă de altul, a făgăduit celor ce aveau să-L primească răsplătirile Sale aici jos pe pământ dar şi fericirea vieţii veşnice în raiul lui Dumnezeu (Matei cap. 6,1-34; Ioan cap. 5,9; Ioan cap. 15,2.6. 17; Luca cap. 6,0; Matei cap. 25,4).

Dar au fost şi mulţi împotrivitori din norod care L-au urmărit mereu ca să-L ispitească, să-L prindă şi chiar să-L omoare. Căci nu credeau în Domnul Isus Hristos şi nici lucrările Sale. Aceştia erau o parte din învăţătorii legii, preoţi şi cărturari care, deşi cunoşteau Scripturile Vechiului Testament, nu L-au cunoscut pe Domnul Hristos ca fiind Mesia trimis de Dumnezeu. Căci multe profeţii au vorbit despre venirea Mântuitorului (Matei cap. 22,8; Ioan cap. 8,9.1-26). Duşmanii aceştia ai Domnului Isus erau egoişti, lipsiţi de milă şi dragoste pentru semenii lor, plini de invidie şi de răutate împotriva Domnului Hristos (Matei cap 23,3-25). Au început să urască pe Domnul deoarece le mustra păcatele şi au văzut că mulţimile de oameni din ţinuturile Palestinei îl urmau pe Domnul Isus, îi ascultau învăţăturile şi erau fericiţi în prezenţa unui aşa Mare Învăţător. El le-a adus vindecare şi speranţă în suflete (Ioan cap. 4,0-42; Marcu cap. 3,7-8). Venirea Domnului Isus a avut scopul de a aduce omenirii căzute în păcat şansa reabilitării faţă de Dumnezeu prin iertarea primită, prin trăirea unei vieţi noi prin credinţă (Osea cap. 13,4; Fapte cap. 5,1).

Toată omenirea este sub povara păcatelor şi vinovată înaintea lui Dumnezeu, moştenind păcatele primilor noştri părinţi (Romani cap. 3,0-12; cap 5,2.8-19). Prin păcătuire era sortită morţii căci plata păcatului este moartea conform dreptăţii lui Dumnezeu (Romani 6,3). Dar Dumnezeu, datorită milei Sale a hotărât, prin planul de mântuire, ca oamenilor de pe pământ să li se ofere posibilitatea iertării şi a salvării veşnice de sub condamnarea păcatului şi a morţii (Ioan 3,6). Acest plan minunat a fost posibil prin Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu care, de bună voie şi din dragoste şi milă pentru omenirea păcătoasă, a venit pe pământ ca om, ca să moară ca miel de jertfă pe crucea calvarului în locul fiecărui om de pe faţa pământului. Deci, ca să nu moară omul, a murit Domnul Isus Hristos, Fiul iubit a lui Dumnezeu. Căci dreptatea legii lui Dumnezeu, care este veşnică, cerea moartea păcătosului (Ioan cap. 1,9; 1Timotei cap. 1,5-16). Ce preţ enorm a costat salvarea noastră şi care ne dă garanţia mântuirii şi a vieţii veşnice – viaţa Fiului lui Dumnezeu! A murit El ca noi să trăim (Evrei cap. 10,9-24; 1Petru cap. 2,4-25). Un lucru esenţial este faptul că prima pereche de oameni, Adam şi Eva, care au păcătuit, nu au murit imediat dar au fost scoşi afară din Rai dezbrăcaţi de slavă divină şi despărţiţi de Dumnezeu. Nu mai era posibil ca omul păcătos să rămână în prezenţa lui Dumnezeu Tatăl şi să mai aibă drept la pomul vieţii. Adam şi Eva şi generaţiile de oameni ce le-au urmat de-a lungul tuturor timpurilor şi până în prezent (Romani cap. 3,3) aveau să-şi ducă cu greu existenţa pe un pământ blestemat, muncind din greu pentru a-şi agonisi cele necesare traiului, cunoscând suferinţele, boala şi, după ani de trudă şi durere, să aibă parte de moarte fizică. Prin păcătuire au pierdut nemurirea şi au devenit muritori (Geneza cap. 2,5-17; cap. 3,1-24; cap. 4,8; cap. 5,5). Dumnezeu are milă de ei, nu-i omoară ci le-a dat un timp de vieţuire, suferind blestemul şi efectele păcatului lor ca o lecţie de pocăinţă şi un timp de har şi de îndreptare cu nădejdea în făgăduinţă venirii Mântuitorului pentru a-i salva din robia păcatului şi a Satanei. De moartea fizică are parte orice fiinţă de pe faţa pământului.

Dar lucrarea Mântuitorului are un scop mult mai mare şi anume: iertarea şi viaţa veşnică în Raiul lui Dumnezeu, acolo de unde au căzut Adam şi Eva (Geneza cap. 3,5; Romani cap. 5,4-17.1). Dumnezeu doreşte să întemeieze Împărăţia slavei Sale al cărei Împărat este Domnul Isus Hristos, unde va fi şi poporul Său cel sfânt, răscumpărat de pe pământ şi curăţit de păcate cu sângele sfânt al jertfei Sale (Daniel cap. 22,4; cap. 7,7; 1Tesaloniceni cap. 4,6-17; Apocalipsa cap. 22,4). Domnul a venit să aducă vestea bună a păcii. A chemat omenirea la împăcare cu Dumnezeu, la îndreptare a vieţii şi a faptelor lor (2Corinteni 5,0). În totală dependenţă de Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus Hristos a folosit puterea Sa divină pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu. S-a descoperit pe Sine ca Mântuitor milostiv, trimis de Tatăl ceresc, ca să vindece, să refacă şi să ierte păcatele omenirii. Toate minunile săvârşite de El au fost pentru folosul altora. Ca reprezentant al omenirii pentru care şi-a dat viaţa la calvar ca jertfă de răscumpărare, Domnul Isus Hristos a devenit singurul Salvator şi singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos (1Timotei cap. 2,5).

Un lucru greu de înţeles pentru o judecată normală a minţii: de ce Domnul Hristos care a venit şi a făcut numai bine tuturor, a adus speranţă şi salvare, a fost răsplătit atât de crunt, cu atâta ură, răzvrătire, dispreţ, batjocură, chin, durere şi moarte “şi încă moarte de cruce” (Filipeni cap. 2,6-8)? Acestea le-a suferit şi le-a suportat Domnul din partea unora ce erau în fruntea naţiunii (Ioan cap. 1,0-11). Preoţii şi conducătorii iudeilor, fariseii, cărturarii îl urau pe Domnul Isus căci, mulţimile se îmbulzeau să-I asculte cuvintele pline de înţelepciune şi să-I vadă lucrările pline de putere. Unii oameni de frunte credeau în El dar nu îndrăzneau să-şi dea pe faţă credinţa ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Preoţii şi bătrânii norodului au hotărât că ceva trebuie făcut pentru a atrage atenţia mulţimii de la Isus. În spatele complotului, făcut împotriva Domnului şi a lucrării Sale, era Satana care l-a înşelat pe Iuda. Iuda nu a avut o inimă predată Domnului ci L-a urmat cu făţărnicie, urmărind alte scopuri egoiste. La un moment potrivit când Satana a pus stăpânire pe Iuda, s-a hotărât să vândă pe Domnul Isus preoţilor pentru suma de treizeci de arginţi. Iuda iubea mai mult banii decât pe Isus (Matei cap. 27,9; Luca cap. 22,1-6).

Domnul începe să treacă prin momente foarte grele de durere: trădarea şi vânzarea Sa de către unul din ucenici Lui. Ştiind clipele de grea suferinţă ce-i stăteau în faţă, s-a rugat către Dumnezeu Tatăl în grădina Ghetsemani. A cerut ajutor de la Tatăl să poată bea acel pahar al suferinţei. Ca om trebuia să sufere singur despărţirea de Dumnezeu pentru păcatele omenirii. Nu şi-a folosit în nici un fel puterea divină de a se salva sau a diminua din chinurile ce avea să le îndure pentru păcatele noastre. Căci a fost pedepsit şi a suferit ca cel mai mare păcătos, cu toate că El, Domnul Hristos, era fără păcat (Isaia cap. 53,5; 2Corinteni cap. 5,1). În grădina Ghetsemani Domnul Isus a simţit groază în fiinţa Lui pentru despărţirea Sa de Dumnezeu Tatăl, din cauza păcatelor lumii. S-a rugat să-I fie îndepărtat paharul suferinţei ce trebuia să-l bea, dar cu toate acestea după cum totdeauna Domnul Isus s-a supus voinţei lui Dumnezeu, a exclamat: “Totuşi nu cum voiesc Eu ci cum voieşti Tu!” (Matei cap. 26,9). L-a mai durut în suflet pe Mântuitorul şi faptul că cei trei ucenici, care L-au însoţit în grădină, nu au vegheat ci au adormit în acele momente grele pentru El. Ucenicii nu şi-au dat seama de importanţa momentului, pentru a înţelege chinul, suferinţa şi groaza din sufletul Domnului Isus, care avea transpiraţia pe faţă ca picăturile de sânge (Matei cap. 26,6-45). După aceste momente, la plecarea lor din grădina Ghetsemani, ceata de ostaşi înarmaţi, în frunte cu Iuda, au venit să-L prindă pe Domnul. Erau înarmaţi şi s-au purtat cu Domnul Isus foarte brutal. L-au legat ca pe cel mai mare răufăcător şi L-au dus la judecată. Preoţimea, care a condus prinderea Domnului, cu viclenia şi iscusinţa lor, au urmărit cu orice preţ condamnarea şi moartea Lui. Judecata a fost condusă de membrii sinedriului care s-au unit toţi împotriva Domnului Isus. Nu au existat motive de condamnare a Domnului Isus, căci El făcuse numai bine oamenilor într-un mod făţiş. Dar acest complet de judecată, condus de Satana din umbră, i-a transformat în uneltele sale. Erau plini de ură împotriva Domnului Isus deoarece, în diferite ocazii, le-a mustrat păcatele, ipocrizia şi lipsa de milă pentru semenii lor. Acestor duşmani ai Domnului, cu funcţiile ce le aveau de a fi preoţi şi mai mari ai poporului, nu le-a păsat niciodată de suferinţele şi nevoile mulţimii. Au urmărit în mod egoist propriile interese, având şi pretenţia că sunt slujitori ai lui Dumnezeu şi că-I respectă Legea (Matei 23,1-28). Ei au respins pe Domnul slavei care şi pentru ei a venit ca Lumină şi Salvator. Ei au iubit mai mult întunericul decât lumina. Au preferat să-L respingă pe Domnul Isus şi să se răzvrătească chemării iubitoare (Ioan cap. 3,9; cap. 8,2-13).

Domnul Hristos are parte de o judecată nedreaptă din partea acelui grup de oameni răi şi nelegiuiţi ce erau sub controlul Satanei. I s-au adus Domnului mărturii şi acuzaţii mincinoase fără a fi dovedite (Exod 23,1). La întrebările, acuzaţiile şi necredinţa lor răspunsul Domnului Isus era calm, izvorât dintr-o inimă răbdătoare şi blândă lipsită de păcat şi care nu putea fi provocată. Pentru a obţine condamnarea Domnului Hristos, judecătorii s-au bazat în mare măsură pe gălăgia mulţimii, care era formată atunci din “pleava” Ierusalimului. Mulţi s-au unit cu acei criminali ai Domnului, dându-şi încuviinţarea pentru condamnarea la moarte a Fiului lui Dumnezeu, fără să ştie de ce o fac şi fără să cunoască prea bine pe Cel condamnat (Luca cap. 23,8-24; Exod 23,2-7; Fapte cap. 2,2.3. 36-37). S-au lăsat influenţaţi şi duşi cu “valul”. Caiafa, marele preot, a grăbit judecata Domnului Hristos, o judecată nedreaptă, fără pic de milă şi plină de răzbunare. În apărarea Domnului Isus nu a fost nimeni care să-L apere. Căci cei ce l-au urmat, apropiaţii Lui, acum, în aceste momente grele pentru Domnul, de frică, toţi au fugit şi L-au părăsit. Chiar dacă nu au existat dovezi clare împotriva Domnului, ei, cei răi, au inventat multe lucruri neadevărate ducând lumea la o înţelegere greşită despre persoana Domnului Isus, afirmând că nu era El Mesia, Fiul lui Dumnezeu şi L-au acuzat de înşelăciune cu toate că nu a înşelat pe nimeni (Matei cap. 26,9-68; Luca cap. 22,6-67; Ioan cap. 19,7). Pilat, dregătorul, cel care a cercetat pe Domnul, căci a fost adus înaintea sa ca făcător de rele, cerându-i-se condamnarea la moarte, nu a găsit nici o vină Domnului Isus; şi nici Irod. Şi-a dat seama că din invidie şi din ură a fost condamnat Domnul de către mai marii poporului evreu. Pilat a încercat să-L elibereze prin schimbul făcut cu Baraba care era un tâlhar. Dar mulţimea, orbită de ură ce venea de la Satana, a cerut, cu strigăte, răstignirea Domnului Isus. Şi-au asumat răspunderea de a suporta, ei şi copiii lor, consecinţele sângelui vărsat al Mântuitorului şi s-au lepădat de Domnul Slavei, Salvatorul lor şi au ales să li se dea un tâlhar, un ucigaş (Matei cap. 27,5-25). O dată cu sentinţa condamnării la moarte a Fiului lui Dumnezeu, Domnul a fost dat în mâinile păcătoşilor, a soldaţilor romani ce aveau să aducă la îndeplinire sentinţa (Matei cap. 27-31). Dar înainte de aceasta Domnul a fost supus la cele mai mari insulte şi batjocuri – a fost scuipat. Soldaţii romani L-au dezbrăcat de hainele Lui, pe care apoi şi le-au însuşit trăgând la sorţi şi au îmbrăcat pe Domnul cu o haină stacojie, i-au pus în mână o trestie şi pe frunte i-au aşezat o cunună de spini. În multe feluri îl batjocoreau pe Domnul Isus: îl scuipau, îl loveau cu pumnii şi cu trestia peste cap (Ioan cap. 19,2-3). Din fruntea Sa, datorită spinilor înfipţi, curgeau şiroaie de sânge. “Atât de schimonosită îi era fată, că-ţi întorceai privirile de la ea” (Isaia 52,4). După toate acestea, I-au pus crucea grea pe umăr şi L-au silit pe Domnul Isus să şi-o ducă singur pe dealul Golgotei, unde avea să fie răstignit. După acele zile de epuizare psihică şi fizică, fiind bătut, flămând şi însetat, Domnul Isus, ca om, a ajuns la capătul puterilor. Fiind lipsit de putere şi de vlagă, a căzut sub greutatea crucii fără a se mai putea ridica. Atunci soldaţii, ce-L forţau din urmă, au înţeles că Domnul Isus, cel condamnat nu mai era în stare să îşi ducă crucea. Au silit atunci pe un om numit Simon, ce trecea întâmplător pe acolo, să ducă crucea Domnului Isus până la locul răstignirii. Împreună cu Domnul Isus mai trebuiau să moară prin răstignire şi doi făcători de rele, care-şi meritau soarta (Luca cap. 23,6). Gloata neştiutoare fusese martoră la cruzimea cu care Domnul Isus fusese tratat şi nu a fost apărat de nimeni. La toate aceste chinuri şi nedreptăţi la care a fost supus Domnul nu a răspuns în nici un fel pentru a se răzbuna. Ba mai mult El s-a rugat pentru cei ce aveau să-L omoare ca “Dumnezeu să-i ierte căci nu ştiu ce fac” (Luca cap. 23,4). Blândeţea Sa, inocenţa şi răbdarea Să îi umplea de ură. Mila şi dreptatea erau călcate în picioare. Niciodată nu a fost tratat un criminal într-un mod atât de inuman, cum a fost tratat Fiul lui Dumnezeu. La toate suferinţele Sale Domnul avea să mai îndure o lovitură. Când era în sala de judecată Domnul a auzit şi a văzut acea situaţie când unul dintre cei mai apropiaţi ucenici s-a lepădat de El. Petru, care s-a amestecat cu cei ce-L condamnau pe Domnul, la întrebările lor s-a lepădat de Domnul Isus, spunând că nu-L cunoaşte. A căzut în ispita vrăjmaşului, de care Domnul Isus îl avertizase. Dar într-un moment când Domnul priveşte cu milă la ucenicul Său, lui Petru i se trezeşte conştiinţa pentru ceea ce a făcut: lepădarea sa de Domnul. Atunci se retrage într-un loc singur unde regretă păcatul său şi plânge cu amar. Domnul, pentru pocăinţa lui Petru îi dă iertarea Sa. Chiar mai mult: după învierea Sa l-a întărit pe Petru în credinţa şi l-a pus în slujba şi în fruntea Bisericii Sale (Matei cap. 26,9-75; Ioan cap. 21,5-17). Nu la fel a fost primită şi căinţa lui Iuda, pe care Satana l-a îndemnat să se sinucidă, pentru a nu mai avea răgaz de pocăinţă (Matei cap. 27,1-5) Iuda fiind cel pierdut – “fiul pierzării” (Ioan cap. 17,2).

Mântuitorul profetizase cu mult înainte, în Vechiul Testament, felul tratamentului la care avea să fie supus. (Ps. Cap 22,6-18; ps. Cap. 69,0-21; Isaia cap 53). Sosiţi la locul execuţiei, pe dealul Golgota, osândiţii au fost legaţi şi ţintuiţi pe cruci cu piroane ce le-au străpuns palmele şi picioarele. Apoi crucea, cu cel ce era răstignit pe ea, era ridicată şi înfiptă în pământ. Aceasta pentru a fi văzuţi de toţi cei ce asistau la acest “spectacol îngrozitor”. De acest tratament inuman, imposibil de descris suficient în cuvinte, a avut parte şi Domnul nostru Isus Hristos. Numai că această privelişte nu i-a impresionat pe cei mulţi care şi-au dat încuviinţarea la moarte, unindu-se cu vrăjmaşul. El şi-au confirmat batjocurile şi cuvintele de dispreţ şi ocară la adresa Domnului Isus Hristos. Pe crucea Domnului, Pilat a scris inscripţia: “Isus din Nazaret Împăratul iudeilor” cu toate că, în sala de judecată ce-i ce L-au dat la moarte s-au lepădat de acest împărat al lor (Matei cap. 27,7-43). Pe cruce, Domnului Isus, epuizat de sângele scurs din răni şi de durere, în acea agonie a Sa, I-a venit o singură rază de mângâiere: a fost rugăciunea tâlharului pocăit – unul dintre cei doi care au fost aduşi împreună cu Domnul la moarte. Acest tâlhar şi-a dat seama că Domnul Isus era nevinovat şi că suferea pe nedrept şi că El, Domul, era Hristosul Fiul lui Dumnezeu. Îşi cere iertare de la Domnul şi cu pocăinţa din inima lui, are credinţă şi roagă pe Domnul să-i facă parte de împărăţia Sa cea veşnică. Ceea ce Domnul Isus face: primeşte pe acest tâlhar pocăit ca pe întâiul rod al suferinţelor şi jertfei Sale şi îi făgăduieşte tâlharului că va fi cu El în rai.

În ceasul morţii Sale, Domnul Isus şi-a adus aminte şi de mama Sa, care era îndurerată crunt în inima ei. Văzând-o acolo, neputincioasă să-şi ajute în vreun fel Fiul, Domnul Isus pentru a nu o lăsa singură, o dă în grijă ucenicului Ioan, ce se afla şi el acolo (Ioan cap. 19,5-27; Luca cap. 23,9-43). Şi acum Domnul Slavei, ca om, era gata de moarte.” Nu frica de moarte era aceea care apăsa greu asupra Lui. Nu durerea şi povara crucii erau ceea ce au provocat chinul Său de nedescris. Suferinţa Sa provenea din faptul că era conştient de răutatea păcatului, de cunoaşterea că, prin familiarizarea cu răul, omul devine orb faţă de grozăvia lui. Domnul Hristos a văzut cât de puţini vor fi binevoitori să se rupă de sub puterea lui şi că fără ajutorul lui Dumnezeu omenirea avea să piară şi vedea mulţimile, deşi aveau la îndemână harul şi un ajutor îmbelşugat.” (H. L. L.). Asupra Domnului Hristos ca înlocuitor şi garant al nostru, a fost aşezată nelegiuirea noastră. El a fost aşezat în rândul celor fărădelege ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea legii. Vinovăţia fiecărui urmaş a lui Adam apăsa asupra inimii Sale.

O dată cu chinurile Domnului, când era gata să-şi dea sufletul, crucea Domnului Isus, a fost învăluită de întuneric, ceea ce a îngrozit pe mulţi care asistau la această privelişte. Unii au recunoscut că Acest osândit era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Dar preoţii şi mulţi alţii, ucigaşi ai Domnului, au rămas împietriţi, batjocorindu-L mai departe pe Domnul slavei, cu vorbele lor pline de dispreţ şi de răutate (Matei cap 27,5-46; Luca cap. 23,5-37; Marcu cap 15,9-34). “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” “(Marcu cap. 15,3-34). A fost strigătul disperat al Domnului Hristos că a simţit în acele momente că Dumnezeu Tatăl şi-a întors faţă de la Fiul Său. “Fiul nevinovat a lui Dumnezeu atârna pe cruce. Trupul Său sfârtecat în bătăi, mâinile acelea atât de des întinse pentru binecuvântări, pironite acum pe lemn; picioarele acelea neobosite în a sluji din iubire, pironite pe cruce, acel cap împărătesc, străpuns de coroana de spini, buzele tremurânde gata să strige de durere şi tot ceea ce a îndurat – picăturile de sânge care se prelingeau din cap, mâinile şi picioarele Sale, chinurile care au zguduit fiinţă Sa – toate acestea vorbesc fiecărui copil al neamului omenesc declarând: Pentru tine Fiul lui Dumnezeu a consimţit să poarte această povară a vinovăţiei, pentru tine El a nimicit împărăţia morţii şi a deschis porţile Paradisului. El care a liniştit valurile furioase şi a umblat pe valuri, care a făcut pe demoni să tremure şi boala şi suferinţa să înceteze, El a deschis ochii orbilor şi care a chemat pe morţi la viaţă – S-a oferit pe Sine ca jertfă pe cruce şi a făcut lucrul acesta din iubire pentru tine, El, purtătorul de păcat, pentru tine s-a făcut păcat, îndurând mânia judecăţii divine.” (H. L. L.). Într-unul din momentele agoniei Sale, Domnul de pe cruce a strigat că-I este sete. Unul din ostaşi i-a întins un burete îmbibat în oţet şi fiere pe care, la atingerea buzelor Sale, Domnul l-a respins. Oare cine dintre noi şi-ar putea satisface setea cu fiere şi oţet, în loc de apă curată de izvor, necesară vieţii? El, Domnul, care este chiar Apa Vieţii, Pâinea Vieţii, Lumina Lumii, Calea, Adevărul şi Viaţa, Păstorul cel Bun, Marele Preot, Salvatorul, Răscumpărătorul, El este totul “în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ştiinţei” (Coloseni cap. 2,3). El, Fiul lui Dumnezeu şi Stăpânul Universului, acum însetat pe cruce, depindea de bunăvoinţa (pe care nu a găsit-o) şi ajutorul oamenilor creaţi de El (Ioan cap. 1,1-5). Se constată cât de degradată şi de stricată era conştiinţa şi inima acelor oameni şi cât de orbiţi erau, căci nu ştiau pe cine chinuiesc (Apoc. Cap. 1,7). Un lucru important este şi faptul că la toate aceste chinuri ale Sale la care era supus, Domnul Isus Hristos nu a spus nici un cuvânt de blestem sau de răzbunare împotriva ucigaşilor Săi ci s-a rugat lui Dumnezeu Tatăl să-i ierte căci “nu ştiu ce fac”. Apoi după ridicarea întunericului ce învăluia crucea, Domnul Isus Hristos a strigăt de pe cruce: “S-a sfârşit! Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez Duhul! Apoi şi-a plecat capul şi a murit (Luca cap. 23,6). Prin aceste cuvinte ale Domnului, El declară că lucrarea de mântuire de pe pământ a adus-o la îndeplinire şi a sfârşit-o, după care s-a încredinţat pe Sine lui Dumnezeu. Din momentul când Domnul Isus Hristos a sfârşit ceea ce El avea să aducă la îndeplinire, planul pentru mântuirea omului, atunci a luat sfârşit şi sistemul jertfelor de animale (Evrei cap. 10,0-22). Căci moartea şi adevărata jertfă pentru plata păcatelor a fost adusă de Marele nostru Mântuitor, Isus Hristos (Luca cap. 23,6; Ioan cap 19,0-33; Evrei cap. 2,9.0. 17; cap. 5,7-10; 1Petru cap. 2,1-25).

Cine doreşte mântuirea şi viaţa veşnică, să aleagă, prin credinţă pe Domnul Isus Hristos şi jertfa Sa de la cruce. Căci Domnul Isus Hristos, după învierea şi înălţarea Sa la cer, devenind Mare Preot, şade la dreapta Tatălui şi mijloceşte, primeşte rugăciunile de la toţi acei care cred în El şi în mântuirea Sa (Matei cap. 28,6-20; Evrei cap. 3,1.2; cap. 10,7-39; cap. 12,2-3; cap. 13,0-21).

„Părinte Ceresc, Domnul şi Dumnezeul nostru milostiv, în Numele Domnului Isus Hristos şi a jertfei Sale de la cruce, ajută-ne să ne pocăim, să Te iubim, să trăim o viaţă nouă pentru Tine şi să credem în Tine şi fă-ne parte de Împărăţia Ta cea veşnică, unde ai promis că ne pregăteşti locuri. Pentru toate îţi mulţumim, AMIN.”

Bucuria de a fi ucenicul Domnului Isus Hristos Marele Învăţător de atunci şi de acum

Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământul acesta la vremea hotărâtă de Dumnezeu pentru a aduce la îndeplinire planul de mântuire şi de salvare a omenirii din robia păcatului şi de sub pedeapsa veşnică (Luca cap. 2:12; Ioan cap. 1:1-10). După venirea Sa pe pământul acesta, ca om, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru a avut în planul acţiunilor Sale să ajute omenirea păcătoasă, să o înveţe voia lui Dumnezeu şi să-L prezinte pe Dumnezeu Tatăl ceresc în puterea, mila şi dragostea Sa pentru oameni. Omenirea, pentru a fi salvată din întuneric, din ignoranţă şi necunoaştere trebuia să cunoască pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, Fiul Său şi voia Sa cea sfânta (Ioan cap. 14:7-9; cap. 17:3). Domnul a chemat cu vocea Lui blândă şi dintr-un simţământ de milă şi de dragoste pe toţi oamenii, pe orice suflet creat de El să vină la mântuire şi la ascultare de poruncile Sale. Domnul Isus, prin vorbele şi faptele Sale, a fost şi este Singurul Învăţător moral pentru tot ce este bine, singurul Salvator şi model desăvârşit de neprihănire, bunătate, milă, evlavie, smerenie, slujire şi sfinţenie ca nimeni altul (Matei cap. 11:29, cap. 20:28; 2 Cor. cap. 7:1). Unul din scopurile venirii Sale pe pământ ca om a fost să fie un model desăvârşit de neprihănire şi vieţuire în ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu, pe lângă faptul că trebuia şi numai aşa se putea, să se jertfească pe cruce, ca plată a păcatelor noastre (Filipeni cap. 2:8). Tot ce a învăţat pe oameni, tot ce a înfăptuit, minunile de vindecare, a înviat morţi, a săturat cu pâine lumea flămândă, a scos afară demoni din cei stăpâniţi de Diavol, a fost făcut în comuniune cu Dumnezeu Tatăl numai prin puterea, voia şi poruncile Lui. Cine a văzut şi a cunoscut pe Domnul Isus Hristos în măreţia înţelepciunii, a dragostei şi a puterii Sale, a cunoscut şi pe Dumnezeu care l-a trimis (Matei cap. 16:16; Luca cap. 4:16-19).

După ce a fost botezat de Ioan în râul Iordan, după mărturia dată de Dumnezeu Tatăl despre El şi investirea Sa, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu îşi începe lucrarea Sa de pe pământ chemând lumea la pocăinţă cu mesajul Împărăţiei Sale care este aproape (Ioan cap. 1:1-5,4-18,2-34; Marcu cap. 1:9-11,4, 15). Zile întregi, neobosit, umbla din loc în loc şi învăţa pe oameni tot ce este bine şi frumos pentru viaţa lor în acord cu voinţa sfântă a lui Dumnezeu, lucrând pentru oameni şi pentru nevoile lor spirituale. A venit să împlinească şi să întărească legea lui Dumnezeu, cele zece porunci, codul moral de vieţuire dat oamenilor şi nu să o desfiinţeze (Matei cap. 5:17 şi cap. 7:12). În timpul zilei învăţa noroadele şi vindeca pe toţi cei bolnavi care veneau la El, iar multe nopţi le petrecea în rugăciune şi în comuniune cu Dumnezeu Tatăl ceresc, de unde primea putere, sfătuire învăţătura pentru ca ziua să lucreze pentru oamenii amărâţi, împovăraţi, bolnavi sufleteşte şi trupeşte şi care aveau atât de mare nevoie de speranţă şi de un aşa Salvator. Domnul cu mila şi dragostea Sa vede ce este în sufletul şi în inima oamenilor şi tot ce ne oferă El este potrivit nevoii noastre de Dumnezeu, de vindecare şi de mântuire. Marele nostru Învăţător Domnul Isus Hristos este modelul de milă şi de iubire pentru noi, păcătoşii, dovedind acestea prin tot ajutorul oferit tuturor celor care au răspuns chemării Sale, al celor care L-au căutat şi L-au găsit şi prin jertfa Sa sfântă de la calvar. Este gata şi dispus să ajute pe oricine este în necaz şi în suferinţă şi care Îl caută. Nimeni din cei ce au venit la El, cerând ajutor, nu a plecat cu “mâinile goale”. Domnul este exemplul bunătăţii şi a dragostei pentru oameni şi un exemplu desăvârşit de răbdare şi smerenie în suferinţă (Isaia cap. 53). Când era batjocorit şi chinuit pe nedrept nu s-a răzbunat dar s-a rugat către Dumnezeu Tatăl pentru iertarea acelor vrăjmaşi ai Săi. Învăţăturile Sale date oamenilor pentru a le împlini în viaţa zilnică, le-a arătat prin exemplul personal ca om, exemplul de bunătate şi milă, căci a făcut numai bine tuturor, de dragoste chiar şi pentru cei ce I s-au împotrivit, de blândeţe şi ascultare de Dumnezeu Tatăl ceresc. Scopul suprem al tuturor acţiunilor şi lucrărilor Sale era să lumineze, să trezească omenirea şi să o scoată din bezna păcatului şi să o îndrepte pe calea credinţei în Dumnezeu şi pe calea ascultării de toate poruncile Sale scrise în Biblie. Toate Evangheliile sunt o mărturie a lui Dumnezeu şi au în centrul scrierilor lor pe Domnul Isus Hristos, Marele nostru Mântuitor, Învăţător şi Răscumpărător. Lucrarea de învăţare a Domnului Isus Hristos face parte din planul de mântuire. Căci Domnul a venit ca lumină pentru o lume căzută în păcat şi în întuneric. Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Marele nostru Învăţător, prin toate minunile înfăptuite şi prin toate învăţăturile Sale pline de putere, înţelepciune şi motivate de milă şi dragoste pentru oameni, a adus salvarea omenirii de sub robia păcatului şi a vrăjmaşului şi de sub pedeapsa veşnică.

Domnul cu mila Sa, atunci dar şi acum, cheamă omenirea să vină la El, să asculte de poruncile Sale pentru a avea viaţa veşnică (Ioan cap. 3:16; 1Ioan cap. 2:25 şi cap. 3:9-11). Noroadele, oameni, de orice vârsta şi de orice categorie socială erau atraşi de un aşa Mare Învăţător, căci “vorbea ca unul care are putere” şi cu o înţelepciune deosebită. Mulţi îl ascultau pe Domnul cu interes şi cu plăcere şi au crezut că El nu era un om oarecare. Au crezut că El era Mesia cel trimis de Dumnezeu în lume. Domnul mereu şi mereu a folosit toate ocaziile, vorbind oamenilor potrivit cu nevoia şi cu sărăcia lor spirituală (Matei cap. 5 “Fericirile de pe munte”). Vedea ce este în inima omului şi Domnul a ales la început să-i aibă aproape pe cei doisprezece bărbaţi din popor pentru a-i face ucenici ai Săi. Aceştia au fost aleşi şi chemaţi de Domnul, fiecare la timpul potrivit. Ei erau oameni obişnuiţi simpli si cu diferite ocupaţii. Domnul îi cunoştea şi, chiar dacă ei aveau defecte de caracter, i-a ales pentru ceea ce ei aveau să devină: primii Săi ucenici, Apostolii Săi gata să creadă pe Domnul să asculte şi să se supună Lui. Gata să se lase modelaţi şi transformaţi de Domnul şi pregătiţi să facă şi ei ce a făcut Domnul Isus Hristos: lucrarea pentru mântuirea lor şi a celor din jur. Şederea Domnului Isus pe pământul acesta era temporară şi El ştia că avea să-şi încheie lucrarea aici o dată cu jertfa de la Cruce, cu învierea şi înălţarea Sa la cer. Pentru aceasta, Domnul şi-a ales la început pe cei doisprezece ucenici pentru ca ei să înveţe de la El şi să-i formeze ca lucrători destoinici pentru evanghelizarea lumii (Matei cap. 4:18-22; Marcu cap. 1:16-20; Ioan cap. 1:35-51). Aceştia să înveţe de la Domnul supunerea, ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu, cu toată lepădarea de sine şi trăirea în sfinţenia şi neprihănirea văzută la Învăţătorul lor. Să aibă credinţă în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos, Fiul Său. Acceptarea ucenicilor de a urma pe Domnul, lăsând ocupaţiile lor obişnuite, a fost rod al credinţei lor în El despre care au crezut că este Fiul lui Dumnezeu, cel profetizat şi aşteptat în lume. Ucenicii trebuiau să accepte învăţăturile Domnului Isus ca venind de la Dumnezeu Tatăl. Erau conştienţi că Domnul Isus nu făcea nimic de la Sine şi nimic independent de Dumnezeu. Era una cu Tatăl Său in Divinitate, în lucrare, în acţiune şi în scop.

Domnul prin alegerea acestor primi ucenici a urmărit şi i-a învăţat tot ce ei aveau nevoie pentru sfinţenia şi pocăinţa lor personală şi predarea lor trup, duh şi suflet lui Dumnezeu. Domnul, cu mila şi dragostea Lui şi prin modul de a-i atrage la Sine a reuşit să ajungă la inima lor. Ei trebuiau să fie modelaţi de Domnul, întăriţi în credinţă prin Duhul Sfânt să poată cunoaşte bine pe Dumnezeu, pe Domnul Isus Hristos şi lucrarea de mântuire pentru omenire (Ioan cap. 17). În toată umblarea Domnului de predicare a Evangheliei printre oameni şi la multele minuni înfăptuite de El aceşti ucenici L-au urmat peste tot. Ucenicii au fost primii care pentru Domnul Hristos au lăsat toate interesele şi ocupaţiile personale şi L-au urmat până la sfârşitul vieţii lor cu credinţă şi bucuria nădejdii mântuirii şi în făgăduinţele Domnului (Matei cap. 4:18-22). Au fost aleşi de Domnul pentru a fi o mărturie de credinţă şi credincioşie în faţa lumii încât mesajul Evangheliei să fie dus de ei din generaţie în generaţie în lumea întreagă (Matei cap. 24:14; Luca cap. 5:10). Ca martori şi reprezentanţi ai Săi, Domnul Isus, i-a umplut cu Duhul Sfânt şi i-a împuternicit să vorbească cu multă îndrăzneală şi curaj oamenilor de pretutindeni despre Domnul Isus Hristos, Mântuitorul lumii, despre jertfa de la calvar şi despre planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru salvarea oamenilor (Ioan cap. 3:16; Faptele Apostolilor).

În tot timpul şederii Domnului Isus Hristos pe pământ, după alegerea lor, ucenicii au fost nedespărţiţi de Domnul şi Învăţătorul lor. Au crezut în El, L-au iubit şi au primit cu bucurie toate învăţăturile Sale. S-au lăsat modelaţi şi transformaţi de Duhul Sfânt, încât Domnul a făcut din ei mărturii autentice şi lucrători destoinici pentru ducerea Evangheliei în lumea întreagă. Această lucrare a fost făcută de ucenici fiind motivaţi de o dragoste sinceră şi profundă pentru Domnul şi Învăţătorul lor şi dragoste pentru semenii lor. Ei au luat la cunoştinţă tot de i-a învăţat Domnul şi de mandatul încredinţat de Învăţătorul lor înainte de înălţarea Sa la cer (Matei cap. 28:11-20).

Faptele Apostolilor

Caracteristici ale ucenicilor Domnului Isus Hristos care se impun tuturor ucenicilor din toate generaţiile:

· Ucenicii când au auzit despre Domnul Isus şi mântuirea Sa au fost interesaţi să-L cunoască pe Domnul şi să cunoască lucrarea Sa în lume. La chemarea lor de către Domnul Isus au lăsat totul şi L-au urmat, fiind martori ai Săi la toate lucrările, minunile şi învăţăturile venite din partea Domnului Isus Hristos. Au fost interesaţi şi dispuşi să-L cunoască.

· În urma celor văzute şi auzite de ucenici la Domnul Isus Hristos, Marele Învăţător ei L-au crezut şi au căpătat credinţă în Dumnezeu în făgăduinţele lui şi în toate adevărurile sfinte prezentate lor de Domnul. În felul acesta au înţeles şi au cunoscut pe Domnul Isus Hristos şi harul său de mântuire. Ei au fost primii cărora li s-a spus şi au cunoscut înainte să se întâmple despre suferinţele şi jertfa Domnului Isus Hristos. Pentru ca ei să creadă Domnul le-a făcut de cunoscut înainte ca să se întâmple ceea ce El avea să sufere pentru păcatele întregii lumi. Aceşti primi ucenici au fost primii martori a tuturor evenimentelor ce s-au întâmplat atunci. Au asistat la prinderea, răstignirea şi moartea Domnului Isus, apoi au fost martori la învierea şi înălţarea Domnului la cer (1Ioan cap. 1:1-10).

· Cunoscând pe Domnul ca pe Fiul lui Dumnezeu ei au primit cu bucurie tot ce i-a învăţat Domnul să facă. După plecarea Domnului Isus la cer, ucenicii rămaşi pe pământ, plini de bucurie, de dragoste, de credinţă şi umpluţi cu Duhul Sfânt au fost împuterniciţi de Domnul să fie Apostoli şi reprezentanţi ai Săi pe pământ. La rândul lor, ucenicii, luminaţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt, au lucrat pentru Domnul Hristos la mântuirea celor din jur. Viaţa lor era predată lui Dumnezeu prin ascultarea de toate poruncile Sale şi trăirea în sfinţenie. Ei sunt plini de bucurie descoperind pe Domnul Isus Hristos şi mântuirea Sa ca pe cea mai scumpă comoară. Astfel ei au pus pe Dumnezeu şi lucrările Sale pe primul loc în viaţa lor (1Ioan cap. 4:13-14).

· Sunt plini de dragoste. Fiind umpluţi de Duhul Sfânt sunt plini de roadele Sale în caracterele şi viaţa lor personală.

· Sunt credincioşi lui Dumnezeu împlinind poruncile Lui în orice situaţie a vieţii. Chiar şi în momente extreme de încercare ei rămân statornici în credinţa şi în dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Domnul Isus Hristos, Învăţătorul lor.

Toţi cei care acceptă mesajul Domnului şi răspund chemării Sale cu credinţă sunt consideraţi ucenici ai Săi. Ucenicul adevărat pune chemarea Domnului Isus mai presus de interesele personale, indiferent cât l-ar costa. Aşa au fost primii ucenici. Primii ucenici ai Domnului Isus Hristos sunt nucleul bisericii lui Dumnezeu de pe pământ şi sunt cunoscuţi în lume ca fraţi sfinţi, creştini credincioşi lui Dumnezeu. Aceste caracteristici sunt valabile pentru membrii bisericii lui Dumnezeu din toate generaţiile (Fapte cap. 2:22-41, cap. 5:42, cap. 6:7). Relaţia ce a existat între Domnul Isus Hristos şi ucenicii Săi este modelul pentru relaţia dintre Domnul Isus şi membrii Bisericii Sale ce a existat de-a lungul timpurilor şi până în prezent. Adevăraţii ucenici mai sunt caracterizaţi şi de consacrarea lor lui Dumnezeu şi slujirii Sale. Ei au o relaţie specială cu Dumnezeu la fel ca şi poporul Israel din vechime. Astăzi Biserica lui Dumnezeu, formată din ucenici sfinţi, consacraţi, este considerată un popor sfânt, bazat pe legământul încheiat cu Dumnezeu (1Petru cap. 1:9-10). După cum Dumnezeu este Sfânt El doreşte şi de la noi ascultare şi sfinţenie în toată purtarea şi să fim oameni ai rugăciunii (1Petru cap. 1:15-16). Primii ucenici s-au dovedit credincioşi lui Dumnezeu şi sfinţiţi prin Cuvântul Său. Doar în aceste condiţii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Prin puterea Duhului Sfânt au predicat Evanghelia cu mult curaj şi îndrăzneală la cei ce nu cunoşteau pe Dumnezeu. Biserica de atunci se bucura de pace şi împreună simţire unii faţă de alţii prin legătură frăţească (Fapte Ap. Cap. 2:42-47). Dumnezeu i-a folosit în lucrarea de trezire a lumii încât la numărul lor se adăugau cu miile şi Biserica se înmulţea. Prin ucenici se făceau multe minuni de vindecare în Numele Domnului Isus Hristos. Lucrarea misionară pe care o făceau era întărită de semne şi minuni făcute în popor. Chiar dacă au întâlnit împotriviri şi au fost prigoniţi pentru cauza lui Dumnezeu, din dragoste pentru Domnul lor, care şi-a dat viaţa la calvar, au rămas credincioşi Domnului şi Învăţătorului lor până la ultima suflare din viaţă. Erau stăpâniţi de bucuria nădejdii în făgăduinţa reîntâlnirii cu Domnul Isus Hristos (Ioan cap. 14:1-3). Au fost conştienţi că în viaţa acesta sunt numai călători. Deci cât le-a îngăduit viaţă Dumnezeu pe pământ, s-au consacrat slujirii Domnului cu trup, duh şi suflet, cu bucuria mântuirii şi a nădejdii vieţii veşnice ce le-a fost făgăduită (Evrei cap. 11).

Este strict necesar şi de importanţă majoră, dacă dorim cu adevărat mântuirea şi viaţa veşnică, să ne verificăm viaţa şi faptele de zi cu zi şi să căutăm să ne îndreptăm conform învăţăturilor şi poruncilor lui Dumnezeu scrise în Sfânta Evanghelie – Biblia (1Ioan cap. 2:1-6). Ucenicii Domnului au primit învăţătură direct prin tot ce le-a spus Domnul Isus Hristos. Aceste învăţături sunt valabile şi destinate şi nouă cei de azi care formăm Biserica Domnului de pe pământ. Ca dovadă a acestui lucru avem ca studiu Sfânta Evanghelie pe care Dumnezeu a rânduit să fie păstrată pentru noi şi să avem cunoştinţă de scrierile ei sfinte. Prin ea ne sunt dăruite aceleaşi învăţături şi aceleaşi făgăduinţe ca şi atunci când a venit Domnul Isus Hristos pe pământ, iar tot ce a fost scris după plecarea Domnului la cer au fost mesajele lui Dumnezeu pentru noi, cei rânduiţi pentru mântuire. Acestea au fost scrise prin slujitorii Săi inspiraţi de Duhul Sfânt (2Timotei cap. 3:16-17). Deci şi noi, cei de azi, avem harul mântuitor al Domnului Isus Hristos, toată învăţătura pentru o viaţă de sfinţenie şi de slujire şi aceeaşi răspundere înaintea lui Dumnezeu de credincioşia şi ascultarea noastră de El (Evrei cap. 2:3; Apoc. Cap. 22:12).

Rugăciune:

Doamne Dumnezeul meu cel Sfânt şi veşnic, te rog, în Numele Domnului Isus Hristos, Fiul Tău, iartă-mi păcatele şi dăruieşte-mi Duhul Tău cel Sfânt care să-mi stăpânească fiinţa, mintea, inima şi gândurile pentru a mă lumina pe calea Ta cea sfântă. Doresc sincer să fiu mântuită şi să-mi faci parte de viaţa veşnică în împărăţia Ta. Pentru aceasta ajută-mă să îţi fiu un adevărat ucenic, un slujitor consacrat Ţie şi lucrării Tale. Ajută-mă să am o relaţie sfântă cu Tine prin rugăciuni zilnice, citirea şi studierea Bibliei şi trăirea după toate poruncile şi învăţăturile Tale sfinte. Mă încred în mila ajutorul şi în bunătatea Ta şi îţi mulţumesc Părinte ceresc în Numele Domnului Isus Hristos.

A Ta să fie Slava, Cinstea, Gloria, Mărirea şi Închinarea în vecii vecilor, Amin! Olga Bucaciuc, Suceava

Cateva comori daruite de Dumnezeu prin slujbasii Lui : A.W.Tozer

Autor: Anonim

Deşi A.W.Tozer a murit în 1963, atât viaţa lui, cât şi moşteniea spirituală pe care a lăsat-o, a continuat sa atragă pe mulţi la o cunoastere mai profundă a lui Dumnezeu. Tozer a păşit pe o cale în viaţa spirituală, pe care prea puţini au ales-o – căutarea necurmată, din dragoste, a lui Dumnezeu. El a tânjit după o cunoaştere mai adâncă a Mântuitorului – cum sa I se închine şi să-I slujească cu toata fiinţa sa.

Pe tot parcursul vieţii şi lucrării sale, Tozer a chemat biserica să se întoarcă la creştinismul autentic prin care se caracteriza biserica primară – sfinţenie şi o credinţă neclintită. James Snyder, în cartea sa, „În căutarea lui Dumnezeu: viaţa lui A.W.Tozer”, spune: „El aparţinea de biserica întreagă. Oriunde găsea creştinism adevărat, folosea cu bucurie prilejul de a şi-l însuşi”.

În tot timpul vieţii sale, Tozer a păstorit câteva biserici creştine şi alianţe misionare, a scris mai mult de 40 de cărţi, a lucrat ca editor la Alliance life – publicaţia lunară denominaţională pentru C&MA. Cel puţin două din cărţile sale fac parte din categoria cărţilor clasice spirituale: „În căutarea lui Dumnezeu” şi „Cunoaşterea Celui Preasfânt” – cărţi de o valoare imensă pentru omul care niciodată nu a primit o educaţie teologică abstractă. Locul de unde a învăţat a fost prezenţa lui Dumnezeu; caietele şi uneltele de lucru au fost rugaciunea, scrierile primilor creştini şi a teologilor – puritani şi oameni mari ai credinţei.

„I-am mulţumit deseori lui Dumnezeu”, mărturiseşte Tozer, „pentru căile dulci şi atrăgătoare ale Duhului Sfânt pe care le-a folosit pentru a lucra în inima acestui puştan neînvăţat, atunci când aveam 17 ani. Aveam un vecin cu numele de Holman. Nu-i cunosc prenumele. Pentru mine era doar Domnul Holman; era vecinul nostru. Auzisem că era creştin, dar mie nu mi-a vorbit niciodată despre Cristos. Într-o zi, pe când mă plimbam pe stradă cu acest vecin prietenos dintr-o dată şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a spus: ‘Ştii, mă gândesc la tine…mă întreb dacă eşti creştin, dacă eşti convertit. Doream să am ocazia să stau de vorbă cu tine’. I-am răspuns: ‘Nu Domnule Holman, nu sunt convertit. Dar mulţumesc că mi-ai spus asta. Mă voi gândi serios la lucru acesta’. Puţin mai târziu, m-am oprit la un colţ de stradă pentru a asculta un om predicând. A citat invitaţia lui Isus: ‘Veniţi la Mine!’, şi rugăciunea păcătosului: ‘Ai milă de mine!’. M-am dus acasă şi am urcat in masardă ca să nu fiu deranjat. Acolo, în rugăciune serioasă mi-am dat inima şi viaţa lui Isus Cristos. De atunci am fost mereu creştin. Picioarele mele m-au dus acasă şi m-au urcat la masardă, dar nu picioarele mele au fost cele care au mers la Isus, ci inima mea. În inima mea am acceptat să merg la Isus. Am luat hotărârea şi am mers.Acestea au fost cele două lucruri – remarca plină de grijă a vecinului nostru şi explicaţia predicatorului de stradă – care m-au împins Împărăţia lui Dumnezeu”.

„Am fost botezat cu o puternică revărsare a Duhului Sfânt la vârsta de 19 ani, pe când eram pe genunchi, stăruind în rugăciune în camera din casa soacrei mele.Doream voia lui Dumnezeu pentru mine şi mă opusesem aproape tuturor grupărilor şi curentelor ‘ism’-ice care veneau cu formele, teoriile şi îvăţăturile lor. Toate au încercat să mă doboare.Unii spuneau că am mers prea departe, alţii că ajunsesem suficient de departe. Dar eu ştiu sigur ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine în acel moment. Nimic din exterior nu avea vreun înţeles important pentru mine. În disperare şi în credinţă, am făcut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanţă la ce era încărcat de o importanţă majoră – să fiu stăpânit de Duhul Dumnezeului celui viu. Fiecare lucrare mică pe care Dumnezeu a făcut-o vreodată prin mine şi prin slujirea mea pentru El datează din acel moment când am fost umplut de Duhul. De aceea pledez pentru viaţa spirituală a Trupului lui Cristos şi pentru lucrările veşnice ale Duhului veşnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale”.

Locul în care se refugia să se roage şi să mediteze la bunătatea lui Dumnezeu era subsolul din casa familiei sale. El a scris odată: „Mi-am dat seama că Dumnezeu este o mângâiere pentru mine, El este bun şi în orice circumstanţă îmi este uşor să trăiesc cu El.” Snyder scrie despre el: „Dragostea şi harul lui Isus Hristos erau pentru el o uimire, un motiv de adorare în orice împrejurare”. Deşi nu a urmat nici un seminar sau colegiu biblic, Tozer a primit două diplome onorifice de doctorat. A acceptat propunerea de a fi pastor pentru prima dată în West Virginia, 1916. În decembrie 1921, el, împreună cu soţia sa, Ada, s-au mutat în Morgantown, unde s-a născut primul lor copil din cei şapte (şase băieţi şi o fată).

În primii ani de lucrare, banii erau extrem de puţini. Familia Tozer a făcut un legământ să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor, indiferent de circumstanţe. „Suntem ferm convinşi că Dumnezeu poate să trimită bani pentru copii Săi care cred în El – dar acest principiu îşi pierde valoare dacă ne bucurăm de bani şi nu îi dăm slavă Lui, Dătătorului, aşa cum se cuvine!” Tozer nu s-a abătut niciodată de la acest principiu. Lucrurile materiale nu au fost o problemă pentru el. Mulţi au spus că dacă el avea mâncarea necesară, îmbrăcămintea şi cărţile sale, era mulţumit. Familia sa nu a avut niciodată o maşină, în schimb au ales să călătorească cu autobuzul sau cu trenul. Chiar şi după ce a ajuns un autor creştin bine cunoscut, el a cedat în scris majoritatea drepturilor sale pentru cei care se aflau în nevoie. Mesajul pe care îl transmitea era în aceeaşi măsură înviorător şi pătrunzător, dur, care nu permitea compromisuri. Singura lui ţintă în viaţă era să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod personal şi a încurajat pe alţii să facă la fel. Imediat mai apoi a descoperit că o relaţie adâncă şi statornică cu Dumnezeu trebuie să fie cultivată.

În perioada în care păstorea o biserică din Indianapolis, Tozer a observat o schimbare în lucrarea sa. În acea vreme, el nu predica decât evanghelia – singurul subiect despre care vorbea înaintea oamenilor, dar Dumnezeu a început să-l conducă spre o nouă treaptă a lucrării sale. Mai întâi şi-a notat gândurile pe hârtie, dar în cele din urmă această schimbare a făcut din el un scriitor cu mult rod în lucrarea sa.

În 1928, Tozer a acceptat propunerea de a fi pastor în Chicago, la Southside Gospel Tabernacle, timp de 30 de ani. Mica parohie a ajuns să fie neîncăpătoare iar temelia acestei biserici era misiunea şi o viaţă mai profundă cu Isus Hristos. Snyder spunea despre Tozer: „Predicile sale nu erau niciodată superficiale. În spatele acestora era întotdeauna o gândire adâncă care obliga ascultătorii să se gândească la fel de profund la cuvintele pe care le auzeau. El avea această abilitate de a-şi face ascultătorii să se cerceteze pe ei înşişi în lumina a ceea ce Dumnezeu le vorbea. Oamenii neserioşi şi superficiali niciodată nu l-au plăcut pe Tozer; dar cei care vroiau cu adevărat să audă ce avea Dumnezeu să le spună, l-au iubit.”

Fundamentul tuturor predicilor şi învăţăturilor lui Tozer a fost întotdeauna timpul de părtăşie cu Dumnezeu în rugăciune. Acolo, el închidea ochii la confuzia lumii, la tot ce este pământesc şi în schimb îşi concentra toată atenţia asupra lui Dumnezeu. „Activităţile noastre religioase ar trebui să fie ordonate în aşa fel încât să ne permită să avem suficient de mult timp pentru a cultiva liniştea şi solitudinea.” (Tozer)

Încă din prima parte a lucrării sale, Tozer şi-a dat seama că Hristos îl chema la o predare diferită şi specială care cerea o golire de sine şi o foame de a fi umplut din plin cu Duhul lui Dumnezeu. Acest fel de predare l-a mistuit întreaga viaţă.

Într-una din predicile lui, a spus: „Mi se tot spune că am pierdut trenul, dar răspunsul meu este că nici nu am încercat să prind acel tren. Acel tren, ca şi multe altele asemenea lui pot pleca şi fără mine, iar eu voi fi foarte fericit. Dacă vrem, ne putem conforma religiei din zilele noastre. Cântăresc aproximativ 70 de kilograme când sunt ud leoarcă, dar stau aici în faţa voastră pentru a vă spune că sunt un nonconformist, născut de două ori, un rebel, şi nu mă voi conforma vremurilor. Până acum am fost în stare să am auditoriu, deşi am refuzat să mă conformez vremurilor. Dar dacă va veni o zi când a te conforma vremurilor va fi preţul pe care va trebui să-l plătesc pentru a fi ascultat de oameni, atunci voi ieşi şi o voi lua de acolo de unde am pornit la început: de la colţurile străzilor, şi voi predica acolo. Dar nu mă voi conforma vremurilor. Se spune că trebuie să faci asta. „Nu ştii că avem acelaşi mesaj, doar că trăim vremuri diferite?” Când aud asta, recunosc vocea şarpelui. Aud şuierătura şarpelui în asemenea vorbe. Aşadar, putem sau să ne conformăm, sau să ne retragem din toată afacerea. Iar Pavel spune: „Depărtează-te de astfel de oameni”.

Leonard Ravenhill spunea despre Tozer: „Mă tem că nu vom mai vedea niciodată un Tozer. Oameni ca el nu au învăţat în băncile colegiilor, ci în şcoala Duhului.”

„Dumnezeu se revelează pe Sine ‘copilaşilor’, dar Îşi ascunde Faţa într-un întuneric gros de cei înţelepţi şi învăţaţi. Noi trebuie să fim simpli în apropierea personală de Dumnezeu; trebuie să ne dezbrăcăm de orice altceva şi să rămânem la lucrurile esenţiale care, aşa după cum ne vom da seama, sunt puţine şi mult dorite de suflet.”

Spre sfârşitul slujirii lui, A.W.Tozer a făcut observaţia că războiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii în biserică. El a obiectat împotriva creştinismului anemic.”În multe biserici”, s-a plâns Tozer, „creştinismul a fost diluat până când soluţia a devenit aşa de slabă, încât, dacă ar fi otravă, nu ar face rău la nimeni, iar dacă ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!”

Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Din această perspectivă vorbeşte şi scrie el, fiind întotdeauna în căutare de oameni care să i se alăture în „Părtăşia inimii arzătoare”. Dacă o persoană va ajunge la lumină prin predicarea sau scrierile lui, aceasta va fi o răsplată pentru dr. Tozer.

A.W.Tozer a murit luni, 12 mai 1963, după aproximativ o săptămână de la ultima sa predică. Căutarea sa a luat sfârşit – a ajuns la destinaţie. Mormântul său din Akron, Ohio, este gravat cu un simplu epitaf: A.W.Tozer – Un om al lui Dumnezeu.

Căutarea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât o moştenire lăsată după moarte – este un mod de viaţă care ni se transmite pentru ca şi noi să putem experimenta o viaţă ca a lui Tozer. Tu ai început să-L cauţi pe Dumnezeu?

Sundar Sing

Autor: Anonim

1889 – S-a nascut in Rampur, Punjab

1903 – Convertirea

1904 – Alungat de acasa

1905 – Botezat in Simla; incepe viata de sadhu

1907 – Lucreaza in spitalul pentru leprosi in Sabathu

1908 – Prima vizita in Tibet

1909 – Intra la colegiul din Lahore pentru a se pregati pentru lucrare

1911 – Returneaza licenta de predicator; se intoarce la viata de sadhu

1912 – Calatoreste prin nordul Indiei si prin statele budiste din muntii Himalaya

1918 – 1922 – Calatoreste prin lume

1923 – S-a intors din Tibet

1925 – 1927 – Isi petrece timpul scriind in liniste

1927 – Pleaca spre Tibet dar se intoarce datorita bolii

1929 – Incearca sa ajuga in Tibet si dispare

Scurta biografie

Sadhu Sundar Singh a disparut undeva pe colinele de la poalele muntilor Himalaya in 1929. Fiind un martor crestin a fost in aceeasi masura bine primit, persecutat si chiar lasat sa moara. Multi misionari si chiar lideri crestini indieni l-au considerat ca fiind un convertit foarte excentric deoarece umbla in roba lui galbena si cu turban, nefiind in pas cu crestinismul contemporan. Si totusi, chiar daca nu auzise de cuvantul „indigenizare”, in prima jumatate a secolului al XX-lea el a facut mai mult decat oricare alt om pentru a stabili ca „Isus apartine Indiei.” El a aratat ca crestinismul nu este ceva de import, strain, vreo religie indepartata ci este indigen nevoilor, aspiratiilor si credintei indiene. Ramane unul dintre figurile importante ale crestinismului indian.

Sundar Singh s-a nascut in 1889 intr-o importanta familie sikh, ce detinea pamant, in statul Patiala, in nordul Indiei. Adeptii sikhismului, respingand politeismul hindus si intoleranta musulmana, au devenit o natiune importanta cu religie proprie. Mama lui Sundar Singh il ducea in fiecare saptamana sa stea la picioarele unui sadhu, un ascet sfant, care traia undeva in jungla la cativa kilometri departare, dar in acelasi timp il trimitea la o scoala de misiune crestina unde putea sa invete limba engleza. Moartea mamei lui la varsta de patrusprezece ani l-a aruncat intr-o stare de violenta si disperare. S-a intors impotriva crestinilor, i-a persecutat pe noii convertiti la crestinism si a ridiculizat credinta lor. Ca ultima sfidare a cumparat o Biblie si a ars-o fila cu fila la el acasa in timp ce prietenii lui stateau si il priveau. In aceeasi noapte s-a dus in camera lui decis sa se sinucida pe o sina de tren.

Totusi, inainte de rasarit, si-a trezit tatal spunandu-i ca L-a vazut pe Isus Hristos intr-o viziune si I-a auzit vocea. A declarat ca incepand cu acel moment il va urma pe Isus Hristos. Desi nu avea mai mult de cincisprezece ani era complet dedicat lui Hristos si in cei douazeci si cinci de ani cat a mai trait a fost un martor eroic al Domnului sau. Ucenicirea adolescentului a fost imediat testata atunci cand tatal lui i-a cerut cu insistenta sa renunte la aceasta absurda „convertire.” Cand a refuzat, Sher Singh a dat un banchet de adio in onoarea lui, apoi l-a denuntat si l-a dat afara din familie. Cateva ore mai tarziu, Sundar si-a dat seama ca mancarea lui fusese otravita, iar viata lui a fost salvata doar cu ajutorul unei comunitati crestine din apropiere.

Cand a implinit saisprezece ani a fost botezat ca si crestin la biserica din Simla, un oras sus de la poalele Himalayei. Cu ceva timp inainte de botez a locuit la Caminul Crestin pentru leprosi (Christian Leprosy Home) in Sabathu, aproape de Simla, slujind pacientilor leprosi de acolo. A ramas unul din cele mai iubite locuri pentru el, locul in care s-a intors dupa botez. Apoi, in octombrie 1906, a plecat de acolo pe o noua cale. Era un adolescent inalt, puternic si frumos, imbracat in roba galbena si cu turban. Toti il priveau insistent cand trecea pe langa ei. Roba galbena era „uniforma” unui sadhu hindus. Conform traditiei un sadhu hindus era un ascet devotat zeilor si care pe drumurile pe care le facea prin sate si orase fie cersea fie statea deoparte, in liniste, de multe ori era murdar si medita in jungla sau in vreun loc pustiu. Tanarul Sundar Singh alesese si el calea sadhu-ului, dar urma sa fie un sadhu care actiona.

„Nu sunt vrednic sa calc pe urmele Domnului meu”, spunea el, „dar, ca si El, nu vreau casa nici bunuri. Ca si El voi apartine drumului, voi impartasi durerea poporului meu, voi manca cu cei care imi vor da adapost, si voi spune tuturor oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu.”

Si-a testat imediat vocatia intorcandu-se in satul sau natal, Rampur, unde a fost primit foarte calduros. Aceasta era o pregatire slaba pentru lunile care aveau sa urmeze. Foarte putin pregatit sa indure greutati fizice, sadhu-ul de saisprezece ani a mers in nord prin Punjab, a trecut dincolo de trecatoarea Bannihal in Kahsmir, si apoi inapoi prin Afganistan-ul plin de musulmani fanatici si in Frontiera Nord-Vest infestata de talhari si in Baluchistan. Roba lui galbena si subtire nu prea l-a protejat de zapezi iar picioarele lui au fost pline de rani din cauza drumurilor pietroase. Nu trecusera prea multe luni iar micile comunitati crestine din nord il numeau „apostolul cu picioarele sangerande.” Acest inceput i-a aratat la ce anume sa se astepte in viitor. S-au aruncat cu pietre in el, a fost arestat, a fost vizitat de un pastor cu care a vorbit, acesta avand o foarte ciudata apropiere de Isus, si dupa aceea a disparut, si a fost lasat sa doarma intr-o coliba de la marginea drumului in neasteptata companie a unei cobre. Intalniri de natura mistica si fizica, persecutii si primiri calduroase, vor caracteriza experientele sale in urmatorii ani. Din satele de pe dealurile Simlei se vedea in departare linia lunga de zapada a muntilor Himalaya impreuna cu varful rozaliu Nanga Parbat. Peste acestia era Tibetul, un teren budist inchis unde misionarii incercasera sa patrunda cu Evanghelia dar esuasera. Inca de cand se botezase, Sundar simtea ca Tibetul il chema, iar in 1908, la varsta de nouasprezece ani i-a trecut granitele pentru prima data. Orice strain care intra in acest teritoriu inchis si fanatic, dominat de budism si inchinare celui rau, risca atat teroare cat si moarte. Singh a primit acest risc cu ochii si cu inima larg deschise. Starea poporului l-a ingrozit. Locuintele lor lipsite de aer, ca si ei de altfel, erau mizerabile. Chiar si el a fost batut cu pietre pe cand se spala in apa rece deoarece ei credeau ca „oamenii sfinti nu se spala niciodata.” Hrana se putea obtine cu mare greutate, iar el a trait cu orz tare si uscat. Ostilitatea era peste tot. Si toate astea se intamplau doar in „Tibetul de jos” aproape de granita. Sundar s-a intors in Subathu hotarat sa revina in urmatorul an.

A avut o dorinta mare: sa viziteze Palestina si sa retraiasca unele dintre intamplarile din viata lui Isus. In 1908 s-a dus la Bombay, sperand sa se urce pe un vapor potrivit. Dar spre marea lui dezamagire guvernul a refuzat sa ii acorde autorizatie si a fost nevoit sa se intoarca in nord. In timpul acestei calatorii si-a dat dintr-o data seama de existenta unei dileme fundamentale a misiunii crestine in India. Un brahman lesinase in caruta aglomerata si sufocanta iar la urmatoarea statie, seful de statie de origine Anglo-Indiana, a venit repede cu un pahar cu apa. Brahmanul – dintr-o casta inalta hindusa – a aruncat-o cu oroare. Avea nevoie de apa dar o putea primi doar daca era din propriul vas de baut. Cand acest vas i-a fost adus a baut si si-a revenit. Sundar Singh si-a dat seama ca in acelasi fel India nu va accepta Evanghelia lui Isus oferita intr-o infatisare (forma) occidentala. Si-a dat seama ca din cauza robei sale sadhu multi raspundeau mesajelor sale.

Insa avea sa urmeze o dezamagire si mai mare. In 1909 a fost convins sa inceapa pregatirea pentru lucrarea crestina la colegiul anglican din Lahore. De la bun inceput a fost chinuit de colegii lui pentru ca era „diferit” si fara indoiala prea arogant. Aceasta perioada a incetat cand capul razvratitilor impotriva lui Sundar, l-a auzit pe acesta rugandu-se incet pentru el, cu dragoste in voce si cuvinte. Insa alte tensiuni au continuat. Multe din cursurile de la colegiu pareau irelevante in ceea ce privea nevoia Indiei de a auzi Evanghelia, si apoi, pe masura ce cursul se apropia de final, directorul i-a spus ca acum trebuia sa renunte la roba de sadhu si sa poarte imbracamintea clericala europeana care era „respectabila”; trebuia sa foloseasca o forma de inchinare anglicana; sa cante imnuri englezesti; si sa nu predice niciodata in afara parohiei fara o permisiune speciala. „Sa nu mai vizitez niciodata Tibetul?”, a intrebat. Pentru el aceasta era o respingere de neconceput a chemarii lui Dumnezeu. Cu mare tristete in inima a parasit colegiul, imbracat tot in roba lui galbena, iar in 1912 si-a inceput calatoria anuala in Tibet pe cand zapezile incepeau sa se topeasca pe cararile si trecatorile din Himalaya.

Povestirile din acei ani sunt uimitoare si uneori de-a dreptul incredibile. Intr-adevar au fost oameni care au insistat ca acele intamplari au fost mai degraba mistice decat reale. In acel prim an, 1912, s-a intors cu o extraordinara relatare legata de faptul ca gasise intr-o pestera intr-un munte – Maharishi din Kailas – un pustnic crestin in varsta de 300 de ani, cu care petrecuse cateva saptamani in partasie. Alte povestiri erau mai credibile, desi mai teribile. Fusese cusut intr-o piele uda de iac si lasat sa fie omorat pe masura ce aceasta se micsora sub soarele dogorator … fusese legat in materiale in care se aflau lipitori si scorpioni pentru a-l impunge si a-i suge sangele … fusese legat de un pom ca momeala pentru animale salbatice. Cu ocazia acestor intamplari si a altora el fusese salvat de membri ai „Misiunii Sunnyasi” – ucenici secreti ai lui Isus care purtau semnele hinduse, oameni pe care el sustinea ca ii intalnise peste tot in India.

Nu se stie daca el a castigat multi ucenici ai lui Hristos cu ocazia acestor calatorii in Tibet pline de hazard. Pentru tibetani era ori budismul ori nimic. Sa-L recunoasca pe Isus Hristos insemna sa ceri moarte. Dar modul curajos de predicare al Sadhu-ului nu se poate sa fi ramas fara efecte.

Pe masura ce inainta in varsta (in perioada cand avea intre 20-30 ani) lucrarea lui crescuse mult, si cu mult inainte sa implineasca treizeci de ani numele si infatisarea lui erau cunoscute in toata lumea crestina. Pentru a-si mentine smerenia, a descris in termenii unei viziuni lupta sa cu Diavolul dar de fapt a fost mereu uman, abordabil si umil, cu simtul umorului si cu mare iubire pentru natura. Aceasta, impreuna cu „ilustratiile” sale din viata de zi cu zi, a avut un mare impact asupra celor carora s-a adresat. Multi oameni au zis: „Nu doar seamana cu Isus, chiar vorbeste cum probabil Isus a vorbit.” Si totusi vorbele lui si discursurile proveneau dintr-o meditatie profunda pe care o facea dis de dimineata asupra Evangheliei. In 1918 a pornit intr-o calatorie lunga in sudul Indiei si Ceylon, iar anul urmator a fost invitat in Burma, Malaya (Malaezia?), China si Japonia. Cateva dintre povestirile lui din aceste calatorii erau la fel de ciudate ca cele din aventurile sale tibetane. Avea putere asupra animalelor salbatice, asa cum a avut asupra leopardului care s-a furisat langa el in timp ce el se ruga si s-a ghemuit langa el in timp ce Sundar il mangaia pe cap. Avea putere asupra raului, de pilda cu vrajitorul care a incercat sa il hipnotizeze cand erau intr-un vagon si a invinuit Biblia din buzunarul sadhu-ului pentru esecul de a-l hipnotiza. Avea putere asupra bolii si neputintei, desi nu a permis niciodata ca darurile sale de vindecare sa fie cunoscute public.

De mult Sundar Singh dorea sa viziteze Anglia iar oportunitatea a aparut in momentul in care Sher Singh, tatal lui, a venit la el si i-a zis ca si el devenise crestin si dorea sa ii dea bani pentru calatoria sa in Anglia. A vizitat Occidentul de doua ori, a mers in Anglia, Statele Unite si Australia in 1920 si din nou in Europa in 1922. A fost primit de crestini de orice fel iar cuvintele lui cercetau inimile oamenilor care acum aveau de-a face cu urmarile Primului Razboi Mondial iar acestia aveau o atitudine superficiala in ceea ce privea viata. Sundar a fost ingrozit de materialismul, goliciunea si lipsa religiei pe care a gasit-o peste tot, punand-o in contrast cu constientizarea lui Dumnezeu a Asiei, oricat de limitata era ea. Odata intors in India si-a continuat lucrarea, desi era evident ca era tot mai slabit din punct de vedere fizic.

Darurile lui, farmecul lui personal (forta lui), relevanta lui Hristos asa cum el a prezentat-o indienilor i-ar fi putut conferi lui Sundar Singh pozitia de lider intr-o biserica indiana. Dar pana la sfarsitul vietii sale a ramas omul care nu cauta nimic spre propriul bine, ci doar oportunitatea de a-L oferi pe Hristos tuturor. Nu a apartinut nici unei denominatiuni, si nu a incercat sa inceapa una, desi a avut partasie cu crestini de tot felul. El a trait (ca sa folosesc o expresie mai recenta) pentru a face cunoscut poporului sau pe „Isus al drumului indian.”

In vara din 1923 a facut ultima din calatoriile sale regulate in Tibet si s-a intors epuizat. Zilele in care mergea din loc in loc sa predice erau in mod evident pe sfarsit, iar in urmatorii ani, in propria sa casa sau in cele ale prietenilor de pe dealurile Simlei, s-a dedicat meditatiei, partasiei si a scris unele lucruri pe care avusese ocazia sa le predice.

In 1929, impotriva tuturor sfaturilor prietenilor sai, Sundar s-a hotarat sa mai faca o ultima calatorie in Tibet. In aprilie a ajuns la Kalka, un mic oras mai jos de Simla, era un barbat prematur imbatranit in roba galbena printre pelerini si sfinti care isi incepeau propria lor calatorie spre unul din locurile sfinte hinduse la ceva kilometri departare. Unde a mers dupa aceea nu se stie. Fie ca a cazut in vreo prapastie, a murit de oboseala, sau a ajuns in munti, va ramane un mister. Sundar Singh fusese vazut pentru ultima oara. Dar a ramas mai mult decat amintirea sa si a ramas unul dintre persoanele cele mai pretuite si creatoare din istoria si dezvoltarea bisericii lui Hristos in India.

Charles Haddon Spurgeon

Autor: Anonim

Intreaga suflare baptista din lume sarbatoreste, la 19 iunire 1934, centenarul nasterii lui Spurgeon. El a fost ultimul puritan. Insemnatatea lui este covarsitoare, atat pentru baptisti cat si pentru nenumaratii ucenici ai lui Isus. Milioane de buz vor rosti, cu adanca multumire, numele acestui barbat, pentru ca Dumnezeu l-a intrebuintat sa-i aduca la cunoasterea Adevarului.

Cu toate ca vocea lui a amutit acum demult, prin cele 66 de volume de predici, el mai vorbeste si astazi. Ele sunt pentru multi un izvor nesecat de binecuvantari. Toate acestea inseamna influenta permanenta a unei personalitati mari, aleasa in chip deosebit de Dumnezeu.

Sumara lucrare de fata doreste sa aduca modesta ei contributie la cunoasterea vietii, sufletului si operei acestui „principe printre predicatori”.

Traim alte vremuri decat acelea in care a trait Spurgeon. Marturia lui insa este scoasa din eternele adevaruri dumnezeiesti, care nu pier si nu se demodeaza niciodata. El a vestit, ca nimeni altul- o viata intreaga – unul si singurul adevar simplu si mantuitor: credinta in Isus cel rastignit. Dominat de mai putine particularitati si de mult mai putine secrete decat au oamenii in general, Spurgeon si-a pus intreaga inima in cuvantarile si scrierile sale. Sinceritatea lui naturala, care nu pastra nimic pentru sine ci dadea tuturor toate, a plamadit din comunitatea lui, o adevarata fratietate. El putea da altoar, pentru ca sigur, capata de la Domnul cu care traia in stranse legaturi.

Daca vrem sa sarbatorim cat mai folositor centenarul nasterii lui Spurgeon, atunci sa nu cinstim geniul lui de predicator admirandu-l pana la invidie, sa nu-l veneram cu exagerarea, pana la pasiunea lipsita de orice critica dreapta, dar nici sa nu ne obosim a scoate in relief ceea ce se afla la periferia mesajului sau, ci, sa devenim ceea ce a fost el: Transmitatorii binecuvantarilor primite prin harul lui Domnului nostru Isus Hristos.

Charles Haddon Spurgeon s-a nascut la 19 iunie 1834 in Cheveldon, tinutul Esex, in sud-vestul Angliei. Strabunicii lui erau originari din Olanda si faceau parte din miile de credinciosi care au gasit refugiu in Anglia in timpul persecutiilor ducelui de Alba.

S-a ajuns la o separe a familiei lui Spurgeon de biserica de stat. Strabunicii lui erau oameni cu o evlavie curata care si-au crescut copiii in temere de Dumnezeu. Fiul lor, James, bunicul lui Spurgeon a fost timp de 54 de ani pastorul comunitatii independente din satul Stambourne.

Inca din copilarie au inceput sa se arate cele doua insusiri ale caracterului lui care l-au facut atat de renumit: iubirea neclintita de adevar si vointa de fier. Serviciul divin si citirea Cuvantului lui Dumnezeu nu le facea cu sila, ci de placere si uneori cauta un loc ascuns unde sa se poata ruga. Cateodata predica fratilor si surorilor lui.

Neobisnuita dezvoltare spirituala a copilului, starnise atentia generala. Batranii adunarii, cu fetele grave, care se adunau in casa pastorului de obicei, sambata seara, ramaneau uimiti de observatiile potrivite, pe care le arunca copilul in toiul convorbirii lor. Siguranta si indrazneala, care mai tarziu l-au facut celebru ca vorbitor, se aratau din frageda copilarie.

Odata cu anul 1849 incepu pentru Spurgeon un timp de grele lupte sufletesti. De multa vreme era stapanit de un simtamant puternic al pacatelor sale. „Ma simteam nenorocit,”- istorisea el in acea vreme – „abia mai puteam lucra. Ma hotarasem sa vizitez fiecare biserica si am inceput cu cea din oraselul in care lociuam, gata sa fac orice, numai sa ma ierte Dumnezeu. Am facut ocolul tutoror bisericilor, am respectat si respect pe barbatii care predicau in ele, totusi trebuie sa spun ca n-am auzit pe nici unul din ei predicand intreaga Evanghelie. Predicau adevaruri mari, bune , dar eu vroiam sa stiu: cum mi se pot ierta pacatele? Tocmai lucrul acesta nu mi se spusese. Voiam sa audc cum poate capata pacea un pacatos, care-si simte povara pacatelor si in locul acetei Evanghelii, auzii o predica: „Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit!”, care nu-mi arata calea scaparii, ci dimpotriva imi mari chinurile.

Intr-o zi de iarna, pe cand imi petreceam vacantele in Colchester, mergeam din nou spre biserica. Ningea insa atat de tare ca nu mi-am putut continua drumul. M-am oprit si am intrat intr-o sala necunoscuta. Era adunarea „metodistilor primitivi”. Auzisem in multe randuri de ei. Voiam sa cunosc cu orice chip, calea mantuirii, chiar daca as fi capatat cea mai cumplita durere de cap. M-am asezat pe o banca si serviciul divin incepu. La amvon s-a suit un om slab care citi cuvintele: „Intoarceti-va la Mine si veti fi mantuiti toti cei care sunteti la marginile pamantului!” (Is.45:22). Isi pironi ochii asupra mea, ca si cand intreaga mea inima i-ar fi fost cunoscuta si spuse: „Tinere, te afli in mari nevoi. Nu vei iesi din ele, daca nu vei privi la Hristos”. Apoi isi ridica mainile si striga, asa cum numai un metodist primitiv poate striga: „Priveste! Priveste! Priveste!” … – „Trebuie numai sa privesti”, spuse el. Si eu vazui indata calea mantuirii. O, cum imi salta inima de bucurie! Am fost tamaduit ca si israelitii, care au privit la sarpele de arma. Asa s-a pocait Spurgeon.

Spurgeon cunoscu, de copil, biserica independenta; in timpul unui serviciu divin metodist primi mantuirea, iar alegera lui personala l-a condus la baptisti.

Faptul ca nu socotea ca ceva nefolositor stiinta teologica, atat pentru el cat si pentru altii, reiese limpede si din indemnurile spre studiu temeinic, pe care le dadea elevilor sai. Dar Spurgeon nu neglija nici stiintele generale. El cunostea si iubea poetii englezi, in special pe Shakespeare. Una din cartile lui favorite era „Calatoria crestinului”, de John Bunyan. Stiintele naturale il atrageau cu deosebire si isi castigase cunostinte mari in acest domeniu.

Cand se hotari sa renunte la cultura universitare, se gandi ca ii este sortita existenta modesta a unui predicator sarac, intr-o comunitate mica. Nu presimtea cat de curand urma sa devina un predicator vestit.

Tanarul de 20 de ani, ajuns astfel pastorul unei comunitati londoneze si dupa patru luni, era un predicator iubit si stimat, la ale carui predici venea poporul in siruri nesfarsite. Dar n-a fost scutit nici de atacurile acelora care nu-l putea inghiti pe tanarul baptist, cu fata rotunda, cu limbajul inflacarat, care nu se misca in liniile vechi ale stilului demodat, care nu tinea predica fara sa nu se adreseze pacatosilor, staruind „sa se pociasa, sa creada in Evanghelie, sa priveasca la Isus si sa fie mantuiti”. Unii dintre colegii lui, evlaviosi in fond, neputand totusi inabusi invidia, ii profeteau un sfarsit trist. Insa cine s-a hotarat odata sa-l asculte, era captivat de felul nou si cuceritor in care Spurgeon vestea vechile adevaruri biblice.

Intr-o duminica , printe ascultatorii lui Spurgeon in Music Hall, se alfa si Livingstone. Dupa predica, el spuse lui Spurgeon ca, in toata viata lui, nici un serviciu divin nu l-a miscat atat de mult, ca acesta. Cand se va intoarce iarasi in singuratatea Africii, nimic nu-l va mangaia mai mult ca amintirea omului lui Dumnezeu, care a facut asa o adanca impresie asupra miilor de oameni. In Music Hall a predicat numai pana la sfarsitul anului 1859.

Comunitatea lui Spurgeon crescu curand la peste cinci mii de membrii inscrisi. Alte mii de oameni, membrii ai bisericilor de alta credinta sau nuanta religioasa, veneau sa-l asculte aici. Era mereu inghesuiala la intrarile Tabernacolului.

Predicile pe care le-a tinut Spurgeon in Tabernacol, timp de aproape 39 de ani, au fost mereu noi.

In celelalte seri libere, predica si in alte parti. Pentru a se recrea, se duse intr-o vara, pentru 12 zile in Scotia. A doua zi dupa sosire, primi o invitatie pentru predica. Prietenul al carei oaspete era, pentru a-l scapa de incurcatura inchirie un iaht si calatori impreuna cu el in largul marii; pestii doar nu-l puteau ruga sa le predice.

In anul 1854 iesi de sub tipar prima predica si din ianuarie 1855 se tipari cate una in fiecare saptamana. Aceste predici se vindeau intr-un numar enorm, cu un pence bucata. Predicile se tipareau in cate 100.000 exemplare, iar una, in care Spurgeon face apologia botezului crestin, asa cum il practica baptistii, atinse un tiraj de 300.000 exemplare. La sfarsitul anului 1891 se tiparisera 2236 predici, in ordine saptamanala. Adunat impreuna predicile alcatuiesc un numar respectabil de 66 de volume. Numarul urias de predici se explica usor prin faptul ca Spurgeon a predicat aproape 40 de ani in sir, in fiecare duminica de 2 ori, numai in Londra. Cei care le citesc nu sunt numai protestanti, ci si catolici si ortodocsi.

El credea ce spune Dumnezeu: „Cuvantul meu nu se va intoarce fara rod la Mine” si credea neclintit, ca prin fiecare predica, Dumnezeu va mantui suflete; si i se facea dupa credinta lui. Aceasta siguranta neclintita era unul din semnele si urmarile caracteristice predicilor sale. Asa a predicat, intr-un local lipsit de orice podoaba, far orga, fara amvon, fara vesminte pastorale, fara seminar, barbatul ale carui buze au fost atinse de carbunii aprinsi de pe altarul lui Dumnezeu si in a carui inima ardea focul Duhului Sfant.

Completa explicatie a succesului acestui instrument ales, sta in mana Aceluia care incuie si nimeni nu poate descuia, descuie si nimeni nu poate incuia.

Activitatea lui Spurgeon, ca scriitor, este tot atat de vasta ca si cea de predicator. Cine ar dori sa cumpere toate scrierile sale, ar trebui sa se ingrijeasca mai intai de o biblioteca mare. Si oricine ar voi sa citeasca toate, ar trebui sa renunte pentru multi ani la orice lectura.

Afara de cele 66 de volume de predici, a scris mai mult de 100 de carti. Numai datorita faptului ca poseda un instinct extrem de dezvoltat de a nimeri repede si precis obiectul cel mai potrivit, fara a pierde timpul in sovairi, precum si in insusirii de a economisii, nu numai minutele ci si secundele, prin impartirea sistematica a zilei, numai astfel a putut Spurgeon sa produca atatea scrieri si opere frumoase.

Spurgeon publica adesea in foaia lui, schite frumoase, originale, din calatorie, din care nu putea sa lipseasca predicatorul. Astfel, folosi si descrierea turnului Eiffel din Paris, pentru a scrie despre mania de a se crede mare.

Pe data de 8 ianuarie 1856, se castori cu Susana Thompson. Casa din Helensburgh, in care au petrecut primi ani de casnicie, era situata destul de departe de zgomotul orasului, in plina campie, care ii oferea lui Spurgeon recreatia atat de necesara. Casnicia era foarte fericita. Era o casnicie ideala. El tinea la sotia lui cu multa dragoste delicata; ea impartasea, intelegatoare, marea lui insarcinare si participa la toate bucuriile lucrului sau, chiar daca uneori viata familiara suferea din cauza deselor sale calatorii de evanghelizare.

Baietii gemeni, Thoma si Charles, singurii copii care au rezultat din casnicia lor, crescura pentru bucuria parintilor si ii urma in credinta. Ambii devenira predicatori.

La 20 ianuarie facu ultima plimbare. In ziua urmatoare trebui sa stea in pat, din cauza durerilor groaznice de cap, si starea lui se inrautati. Doua zile mai tarziu, spuse secretariatului sau: „Lucrul meu s-a terminat”. Transmise inca salutari prietenilor; dar mai mult zacu fara cunostinta si cei din jurul sau, care stateau zi si noapte de veghe, asteptara zadarnic un ultim cuvant din partea lui. Duminica 31 ianuarie, 1892, la ora 11 seara, trecu in vesnicie.

Watchman Nee

Autor: Anonim |

Watchman Nee (pinyin: Ní Tuòshēng;, 1903-1972) a fost un crestin de origine chineza si un lider al bisericii Chineze dealungul secolului XX. Nee devine crestin in 1920 la 17 ani si devine scriitor in acelasi an. In 1921 el intalneste un misionar britanic pe nume M.E. Barber care a exercitat o influenta puternica asupra acestuia.

Din lucrarile lui Nee amintim:

The Spiritual Man – CFP

The Church and the Work: Rethinking the Work – CFP

Spiritual Authority – CFP

Mystery of Creation – CFP

Gospel Dialogue – CFP

The King and The Kingdom of Heaven – CFP

Interpreting Matthew – CFP

“Come, Lord Jesus” – CFP

The Better Covenant – CFP

Aids to Revelation – CFP

The Overcoming Life – CFP, LSM

The Normal Christian Life – CLC, Kingsway Publications

The Normal Christian Church Life – LSM

The Breaking of The Outer Man and The Release of The Spirit – LSM

The Song of Songs – LSM

Opera sa cea mai impozanta ramane “The Normal Christian Life”(Viata crestina normala) ea reflecta viziunea teologica a sa asupra primei jumatati a cartii Romani, scriere pe care o consideram pivotul de baza al vietii crestine normale.

Teologia si viziunea lui Nee evidentiaza nota dominanta a gandirii asiatice focalizata in special pe HOW? nu pe WHAT? sau WHY? Datorita acestui pattern de gandire Nee considera, ca mult mai important decat motivarea cuiva sa devina crestin este sa ii arate cum poate sa se ridice la nivelul standardului de conduita crestina si totodata sa ii ofere un nou flux de viata o noua natura capabila de un comportament crestin. Gandirea non asiatica pune un accent mare asupra celor doua intrebari WHAT? sau WHY?(ce? si de ce?) iar HOW? (cum?) ramane in limitele evidentului,dar cum in matematica “evidentul” este defapt cel mai putin evident – ramane sa constientizam ca acelasi principiu ramane valabil si in stradania noastra de a ne defini un caracter crestin.

Falimentul vietii crestine ramane desigur o consecinta a neintelegerii mecanismului al parghiilor interiore, delimitarea zonelor si a fortelor care se exercita in noi, granitele dintre natura umana inclinata permanent spre rau, natura divina si primita de la Dumnezeu.

In viziunea lui Nee, natura umana originara actioneaza ca o forta gravitationala care exercita o atractie permanenta spre rau, rau exprimat in diferite moduri, fapt pe care noi il putem observa in lupta cu viciile noastre. O persoana cu inclinatii spre agresivitate dupa convertirea la viata crestina normala va simti o dificultate crescuta in a-si subordona pornirile, irascibilitatea, o persoana obisnuita cu o viata mai putin morala va constientiza in orice moment ca tendintele lui se exprima spre imoralita in ciuda eforturilor sale de franare. Incapacitatea noastra de a invinge aceasta natura este practic cauza care determina actiunile noastre in opozitie cu caracterul crestin. Succesele temporare ale noastre de a ne invinge viciile sunt niste zvacniri ale vointei, care reprezinta o victorie de scurta durata.

Succesul crestinului apare ca urmare a convertirii prin puterea data de Dumnezeu, care actioneaza ca si o forta gravitationala permanenta dar care isi exprima atractia in opozitia cu prima, totodata oferind potentialul de a iesi de sub tutela primeia.

Desigur ca specificul gandirii non asiatice care are tendinta de a elimina de la inceput orice teorie relativa la parghiile interne care compun si determina atitudinile noastre, va considera o aberatie viziunea lui Nee, in schimb cei care au incercat sa isi invinga viciile mai mult sau mai putin vizibile in exterior cunosc dificultatea, defapt in Romani cap 7 Pavel afirma dificultatea de a face ceea ce isi propunea, descriind astfel directiile diametral opuse de deplasare ale gandirii si comportamentului propriu zis, antiteza dintre ele.

Evident ca pentru o persoana sensibila la standardul de comportament si gandire specific unui caracter crestin integru, viziunea lui Nee va reprezenta o provocare la a patrunde mai mult cartea Romani, care in esenta nu este doar un manual autentic de teologie crestina ci si un curs de “mecanica interna”.

Ultima carte scrisa de Billy Graham disponibila in romaneste

Autor: Regus David

“Aproape de casă”, ultima carte scrisă de Billy Graham este disponibilă şi în româneşte. Cartea care a câștigat premiul Christian Book of the Year Award, oferit de Evangelical Christian Publishers Association pe anul 2012.

Introducere

Niciodată nu m-am gândit că voi trăi încât să ajung așa de bătrân.

Toată viața am fost învățat cum să mor ca și creștin, dar nimeni nu m-a învățat vreodată cum ar trebui să trăiesc anii de dinainte de a muri. Mi-aș fi dorit ca ei să o fi făcut deoarece sunt un om în vârstă acum și, credeți-mă, nu este deloc ușor.

Cel care a spus prima dată că bătrânețea nu este pentru cei slabi a avut dreptate. Ia orice grup de oameni bătrâni adunați laolaltă și aproape garantat subiectele lor preferate de discuție vor fi cele mai recente dureri și suferințe.

În curând voi sărbători ce de-a nouăzeci și treia aniversare și știu că nu va mai fi mult până când Dumnezeu mă va chema acasă, în cer. Mai mult ca niciodată aștept acea zi — nu doar pentru lucrurile minunate pe care cerul le păstrează pentru mine și pentru fiecare credincios, ci pentru că știu că în cele din urmă toate poverile și întristările care mă apasă în această etapă a vieții se vor sfârși. În ultimul an, bolile inerente bătrâneții și-au luat din greu tributul de la mine. Aștept de asemenea acea zi pentru că voi fi împreună cu Ruth, iubita mea soție și cel mai bun prieten timp de aproape șaizeci și patru de ani, care a mers acasă în 2007 pentru a fi cu Domnul pe care L-a iubit și L-a slujit cu atâta credincioșie. Deși mă bucur că luptele ei cu slăbiciunile și cu durerea au ajuns la final, eu încă mă simt ca și cum o parte din mine a fost ruptă și îmi este dor de ea mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Nu, bătrânețea nu este pentru cei slabi.

Billy Graham are acest verset biblic afisat cu majuscule in toata casa lui

Evanghelistul Franklin Graham a dezvaluit ca tatal sau,preotul de renume din Carolina de Nord,Billy Graham,are un verset biblic afisat in litere mari in jurul casei sale si il numeste ,,Versetul vietii,,

Si acest verset este:Galateni 6:14

,,In ce ma priveste ,departe de mine sa ma laud cu altceva decit cu crucea Domnului nostru,Isus Hristos,prin care lumea este rastignita fata de mine ,si eu fata de lume’’!

Acest verset a fost numit ,,un mare verset pentru noi sa traim’’-Billy Graham

Acest verset este fixat pe perete in dormitorul sau, tiparit in litere foarte mari,de fapt,este in sala de mese ,in baia lui si in alte locuri in jurul casei! afirma fiul sau Franklin Graham.

A fost pasiunea tatalui meu ,sa l memoreze ,sa i sature inima si mintea cu el,si a facut versetul sau de viata.Billy Graham in virsta de 98 ani -,,In timp ce se descurca bine are provocarile fizice care vin cu virsta lui ‘’afirma Franklin.

,,El se bucura de vizite din partea membrilor familiei,inclusiv de sora lui,care este singurul sau frate care ramine .Nepotii si stranepotii vin de asemenea.’’

El a mentionat ca pastorul tatalui sau ,Don Wilton din Spartanburg ,Carolina de Sud ,continua sa l viziteze saptaminal,ceea ce inseamna ,,atit de mult,,..

Ioan 3:16 -versetul preferat din 1995 .Billy Graham afirma in acel moment caci este singurul verset pe care il propovaduieste mereu in cruciadele sale Evanghelice.

Are doar 25 de cuvinte in traducerea in limba engleza a lui,dar este Evanghelia pe scurt,

Cineva a numit o ,,o Biblie miniaturala,,a spus el.

El a cerut ,de asemenea , crestinilor sa depuna eforturi pentru a intelege Biblia ,despre care a spus ca este mai importanta decit orice alta carte.

Articol tradus de Daniela Enescu(Barbu)

https://www.christiantoday.com/

ULTIMUL CAPITOL AL LUI BILLY GRAHAM

Acolo unde sunt eu. Cerul, vesnicia si viata noastra de dincolo - Billy Graham

Chiar daca viziunea lui pamanteasca se apropie de apus, gloria Cerului straluceste din plin, in timp ce iubitul evanghelist Billy Graham, impartaseste din trecutul si prezentul sau, realitatea vesniciei.
Desi Billy Graham nu mai poate predica de pe stadioanele lumii, in aceasta cartee veti simti ca inima lui inca bate cu putere avand siguranta neclintita ca isi va petrece eternitatea cu Isus Hristos, Salvatorul lumii. In cartea ACOLO UNDE SUNT EU, Billz Graham ne invita si ne incurajeaza pe toti sa meditam la nadejdea noastra vesnica.
Cand a fost intrebat „Unde este Cerul?”, Billy Graham a raspuns cu intelepciune: „Cerul este acolo unde este Isus Hristos, iar eu merg la El in curand.”
Promisiunea cea mai mare care a fost data neamului omenesc vine de la Rascumparatorul nostru, care a spus: ” Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine… Eu ma duc sa va pregatesc un loc… Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine ca, acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” (Ioan 14:1-3)
Chiar dupa sarbatorirea celei de-a 95-a aniversari, domnul Graham a proclamat cu hotarare: „Cand voi muri sa spuneti tuturor ca m-am dus la Domnul si Mantuitorul meu Isus Hristos, ACOLO UNDE SUNT EU.”
Cuvant inainte de Franklin Graham

Introducere

Capitolul 1. Pomul vietii vesnice: de la inceput la fara de sfarsit (Geneza)
Capitolul 2. Eliberarea vesnica: eliberare sau sfidare (Exodul)
Capitolul 3. Jertfa vesnica: darul sangelui (Leviticul, Numeri)
Capitolul 4. Judecata vesnica: alege viata (Deuterenomul)
Capitolul 5. Puterea vesnica: alegi sau pierzi (Iosua)
Capitolul 6. Judecatorul vesnic – Rascumparatorul vesnic: puternic si rebel – supusa si protejata (Judecatori, Rut)
Capitolul 7. Imparatul vesnic, tronul vesnic, imparatia vesnica: puterea omului sau puterea lui Dumnezeu (1 si 2 Samuel, 1 si 2 Regi, 1 si 2 Cronici)
Capitolul 8. Indurarea ramane vesnic: razbunare sau reconstructie (Ezra, Neemia, Estera)
Capitolul 9. Rascumpararea vesnica: sac, cenusa si bucurie (Iov)
Capitolul 10. Bucuria vesnica: pregatirea plecarii acasa (Psalmii)
Capitolul 11. Intelepciunea vesnica in cer: Eu sunt intelepciunea (Proverbe)
Capitolul 12. Vesnicia pusa in inima: furand sau pecetluind inima (Eclesiastul, Cantarea Cantarilor)
Capitolul 13. Sufletul vesnic: viata unui duh (Isaia)
Capitolul 14. Iubirea vesnica: lacrimi care vorbesc (Ieremia, Plangerile lui Ieremia)
Capitolul 15. Pacea vesnica: Promisiuni de pace (Ezechiel)
Capitolul 16. Inchinarea in imparatie pentru totdeauna: ingenuncheat sau in picioare (Daniel)
Capitolul 17. Numele Lui este vesnic: invatand de la Profetii Mici (Cele 12 carti)
Noul Testament
Capitolul 18. Rugaciunea vesnic ascultata: hoinaresti sau te rogi (Matei)
Capitolul 19. Rasplatirile vesnice: castigarea favoarei Sale (Marcu)
Capitolul 20. Cautarea vietii vesnice: alergand la El, apoi plecand de la El (Luca)
Capitolul 21. Casa vesnica – acolo unde sunt Eu: viata vesnica (Ioan)
Capitolul 22. Lucrarile vesnice ale lui Dumnezeu: idolii sunt neputinciosi – Dumnezeu lucreaza (Fapte)
Capitolul 23. Lauda vesnica: suferinta sau cantare (Romani)
Capitolul 24. Indreptatirea vesnica: temelia vesnica (1 si 2 Corinteni)
Capitolul 25. Crucea vesnica: lemnul dat la o parte – iar crucea in inimile noastre (Galateni)
Capitolul 26. Biserica vesnica: trezire si actiune (Efeseni)
Capitolul 27. Gloria vesnica: slavirea Celui Sfant (Filipeni, Coloseni)
Capitolul 28. Separarea sau unirea vesnica: tara celor pieduti sau tara celor vii (1 si 2 Tesaloniceni)
Capitolul 29. Slujirea vesnica: cartire sau ascultare (1 si 2 Timotei)
Capitolul 30. Evanghelia vesnica: ducerea mesajului (Tit, Filimon)
Capitolul 31. Mantuirea vesnica: respingere sau acceptare (Evrei)
Capitolul 32. Coroana vesnica: participare la Marea Incoronare (Iacov, 1 si 2 Petru)
Capitolul 33. Cuvantul vesnic: cuvantul conteaza (1 Ioan)
Capitolul 34. Adevarul vesnic: incercat si verificat (2 si 3 Ioan)
Capitolul 35. Focul vesnic: smulgerea sufletelor din foc (Iuda)
Capitolul 36. Domnia vesnica a Imparatului: ieslea, crucea si coroana (Apocalipsa)

Cum s-au întâlnit românii cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii”

Deși prea puțin cunoscut în România, revista Time l-a inclus pe William Franklin Graham Jr (alias Billy Graham) în lista celor mai influenți 100 de oameni ai secolului XX, clasament în care s-a situat pe locul 4. De asemenea, în sondajele Gallup, „Most Admired Men in the World”, Graham are 60 de prezențe în top 10, mai multe decât orice altă personalitate, în cei 71 de ani de când se efectuează acest sondaj.

A consiliat mai activ sau mai discret președinții americani de la Truman la Obama, fiind mai apropiat de Dwight D. Eisenhower, Lyndon Johnson și Richard Nixon. Supranumit „pastorul Americii” sau „papa protestant al Americii” (nume dat cu reproș), a fost invitat și consultat în momente-cheie ale istoriei recente a SUA. A întreținut relații de prietenie cu Regina Elisabeta II a Marii Britanii, cu Johnny Cash sau cu Papa Ioan Paul al II-lea. Începând cu 1967 (Iugoslavia), a obținut permisiunea să viziteze mai multe țări din spatele „Cortinei de Fier”, ajungând și în România, unde, în anul 1985, a predicat în fața a peste 100 de mii[1] ascultători, inclusiv în lăcașuri de cult ortodoxe[2].

Activitatea sa îndărătul „Cortinei de Fier” rămâne însă una controversată. Deși o foarte importantă realizare într-un context politic extrem de ostil religiei, a fost privită cu nemulțumire de către anumiți reprezentanți ai bisericilor persecutate din țările comuniste. Unii îl considerau naiv, alții, trădător sau chiar „o unealtă a propagandei” comuniste, fiindcă nu a adus în atenția publică oprimarea creștinilor de către regimurile totalitare din țările vizitate.

În România, turneul lui Billy Graham a inclus orașele Suceava (și câteva dintre mănăstirile din Moldova), Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, Sibiu și București. În câteva fotografii-document[3], evanghelistul apare în compania unor lideri evanghelici și a unor înalți ierarhi ortodocși, printre care traducătorul oficial Remus Rus sau viitorul patriarh Teoctist. Demersurile pentru acest turneu au început cu 8 ani înainte de vizita propriu-zisă. După cum mărturisește Graham în autobiografie (Just as I Am), organizația sa a oferit României ajutor umanitar imediat după cutremurul devastator din 1977. Atunci au avut loc și primele tatonări pentru vizita de mai târziu.

România beneficia deja, din 1975, de facilitățile oferite de „Clauza națiunii celei mai favorizate”, pe care SUA o foloseau și ca mijloc de presiune politică pentru respectarea drepturilor omului, având în vedere că, în fiecare an, Congresul trebuia să reînnoiască decizia în baza unei evaluări. Billy Graham consideră că dorința autorităților române de a-și păstra acest statut în relația cu Statele Unite a fost motivul pentru care i s-a permis să întreprindă acest turneu. Era, după cum aveau să ateste documentele desecretizate, un clasic exercițiu de imagine prin care regimul comunist voia să demonstreze Occidentului că nu îngrădește libertatea religioasă.

În aceeași scriere autobiografică mai apare un aspect interesant legat de chestiunea maghiară. Graham susține că, în timpul vizitei în orașele din Transilvania, atât reprezentanții guvernului, cât și liderii etnicilor maghiari au încercat să-l atragă în conflictul generat de românizarea minorității maghiare. Pe invitația adresată lui Billy Graham și-au pus semnătura 14 grupări religioase, începând cu ortodocșii majoritari și continuând cu romano-catolicii, reformații, baptiștii și chiar și comunitatea evreiască.

Vizita în România s-a desfășurat într-un climat deosebit de tensionat, povestește evanghelistul, reprezentanții săi fiind în permanentă negociere cu autoritățile pentru programul fiecărei zile și, după declarațiile sale, existând, la un moment dat, chiar riscul ca Graham să fie declarat persona non grata pe teritoriul României. Printre alte șicane, cu excepția orașelor Oradea și Arad, autoritățile fie n-au permis instalarea difuzoarelor, fie au tăiat firele ori întrerupeau transmisia în exteriorul clădirilor în care se desfășurau întâlnirile, cu toate că aprobaseră inițial această facilitate.

Nu se poate spune că vizita n-a beneficiat totuși de sprijin oficial, câtă vreme călătoria prin țară s-a desfășurat cu două avioane ale Taromului puse la dispoziția echipei lui Graham. Era planificată, se pare, chiar și o întâlnire cu Ceaușescu, la finalul turului, dar a fost anulată în ultimul moment și înlocuită cu o întrevedere cu alți demnitari.

Privit din perspectiva bisericii persecutate din România, demersul n-a fost o reușită în toate privințele. Istoricul-pastor Vasilică Croitor[4] consideră, pe baza documentelor consultate în arhive, că reprezentanții lui Billy Graham au acceptat câteva compromisuri grave care, în esență, vizau cosmetizarea inacceptabilă a realităților religioase din țară. Ca urmare a condițiilor negociate, Billy Graham a evitat, se pare, să se întâlnească cu reprezentanții celor persecutați[5] (acceptând întrevederi doar cu liderii religioși agreați de autorități), iar în Statele Unite a prezentat situația din România (inclusiv președintelui american) „în termeni elogioși”.

Potrivit documentelor, organizația lui Billy Graham (Billy Graham Evangelistic Association – BGEA) și mai cu seamă Alexander Haraszti – consilierul personal al evanghelistului, inițiator și negociator în cadrul discuțiilor cu autoritățile de la București – și-au dat silința să respecte termenii înțelegerii, prezentând cenzurii comuniste – pentru confirmări și modificări – toate materialele care urmau să fie publicate în SUA cu privire la acest turneu. Iar o parte dintre observațiile făcute s-au regăsit și în forma finală a filmului și a cărții ce urma să fie difuzată în diaspora evanghelică românească din America.[6] Totuși, cum cartea avea să apară în 1989, după ce Ceaușescu renunțase, într-un acces de orgoliu dictatorial, și la „Clauza națiunii celei mai favorizate”, tonul final avea să reflecte și schimbarea de politică survenită între timp.

Richard Wurmbrand, pastorul luteran care făcuse ani grei de pușcărie în România comunistă, prezentase cauza bisericii persecutate în Congresul american, într-o celebră audiere din anul 1966, pe care Mircea Eliade o consemna impresionat în jurnal. Material de studiu în această depoziție a fost însuși trupul lui Wurmbrand, care păstra cicatricile de pe urma torturilor. Prin urmare, imaginea edulcorată, ba chiar favorabilă autorităților comuniste, produsă de echipa din jurul lui Graham a stârnit reacții de protest din partea liderilor evanghelici, în frunte cu Wurmbrand, care trecuseră prin cazne grele din cauza opresiunii.

E dificil de cântărit exact și imparțial impactul acestei vizite asupra românilor, dar, la nivel de imagine, se pare că dictatorul și clica sa au punctat binișor, chiar dacă temporar, prin intermediul lui Billy Graham, care s-a dovedit prea concesiv. Trebuie remarcat și că eforturile autorităților de la București pentru reușita acestei campanii de PR s-au întins între 1981-1989, cu toate negocierile premergătoare și cu discuțiile de postprocesare a materialelor publicitare.

Dar nu e mai puțin adevărat că pentru creștinii evanghelici obișnuiți din țară, care nu erau familiarizați cu dedesubturile acestei afaceri, evenimentul a rămas înconjurat de aura providențială și miraculoasă a unui nesperat desant de libertate. Martorii oculari încă retrăiesc nostalgia unor trăiri deosebit de intense – o descătușare după ani de zile de discreție impusă și de camuflare a identității lor de „pocăiți”.

Într-o Românie cenușie, în care întrunirile religioase erau permise în interiorul lăcașurilor de cult, prezența pe străzi a zeci sau sute de mii de oameni, adunați să-l asculte pe cel mai important evanghelist al secolului XX, purta toate însemnele speranței că „orânduirea” comunistă – ce părea invulnerabilă până atunci – se poate clătina.

Dacă ținem cont și de faptul că regimul se declara oficial ateu și că promova insistent ideologia materialist-dialectică în școli, prezența lui Billy Graham (pentru care Evanghelia era mai presus de orice filosofie, politică sau ideologie) putea fi interpretată ca o intervenție divină subversivă, menită să conteste și să ridiculizeze jumătate de veac de îndoctrinare ideologică.

E de reținut și faptul că, într-un interviu recent[7], pastorul Iosif Țon, unul dintre inițiatorii și semnatarii unei scrisori de protest adresate autorităților și care predica deja din exil (unde ajunsese forțat în 1981) pe unde radio, afirmă că, prin intermediul cunoscuților pe care îi avea în țară, obținea în fiecare seară detalii despre ce se întâmplase în ziua respectivă în turneul lui Billy Graham, iar pe urmă furniza informațiile celor de la Radio Europa Liberă, care le difuzau în buletinele de știri. Trebuie luat în calcul, așadar, și acest efect cumulat al publicității care se făcea vizitei evanghelistului, de vreme ce mulți creștini evanghelici ascultau posturile interzise. Pentru moralul unei populații dintr-un stat totalitar, aceste evenimente în răspăr cu orice politică oficială contau.

Totodată, trebuie adăugat că nici Europa occidentală nu era chiar naivă cu privire la Ceaușescu și intențiile sale. Într-o corespondență la cald, din septembrie 1985 (vizita s-a desfășurat în intervalul 7-17 septembrie), corespondentul Eric Bourne descria destul de lucid și precis situația pentru publicația „The Christian Science Monitor”, exemplificând prigonirea creștinilor cu cazuri concrete documentate (baptistul Constantin Sfatcu – condamnat la închisoare pentru trafic cu Biblii; preotul Calciu-Dumitreasa, recent eliberat la presiuni internaționale – condamnat la 21 de ani de închisoare)[8].

În consecință, chiar dacă în plan extern s-ar putea ca regimul comunist să fi devenit, temporar, ceva mai simpatic pentru opinia publică occidentală, în plan intern, oamenii de rând care au participat la întâlnirile din fiecare loc în care a predicat Graham știau foarte bine că nu au motive să mulțumească Partidului sau „conducătorului iubit”. Ambivalența ce însoțește acest episod de istorie recentă nu poate fi suprimată câtă vreme arhivele documentează fapte și acțiuni, însă mentalul colectiv și istoria personală a martorilor păstrează atmosfera și impactul pozitiv al acelui moment de mare însemnătate simbolică.

Baptist prin apartenență confesională, Billy Graham s-a afirmat ca evanghelist și tele-evanghelist, fiind unul dintre promotorii folosirii mass-media în activitatea de predicare. A predicat în peste 185 de țări, la peste 200 de milioane de ascultători (peste 80 de milioane, după alte surse). Iar prin intermediul materialelor televizate, înregistrate sau radiodifuzate se estimează că mesajul său ar fi ajuns la peste 2 miliarde de persoane.[9]

Născut pe 7 noiembrie 1918, în Carolina de Nord, Graham s-a convertit înainte să împlinească 16 ani. A fost ordinat în 1939, într-o biserică ce aparținea Convenției Baptiste de Sud. Și-a început activitatea de evanghelist[10] în 1947, s-a lansat ca personaj de anvergură internațională în 1949 și a condus peste 400 de „cruciade” (cum le numea el inițial, iar pe urmă le-a schimbat numele în „misiuni”) de evanghelizare până în anul 2005, când s-a retras din activitatea publică din motive de sănătate. Mesajul de adio și l-a rostit în 2013 și a fost transmis de numeroase posturi tv din SUA și Canada. În 1943 s-a căsătorit cu Ruth (d. 2007) și au avut împreună cinci copii.

A cultivat relații cordiale cu foarte mulți creștini protestanți (de diverse denominațiuni) de prim rang, fiind socotit un fel de lider neoficial al protestantismului evanghelic american. Însă influența sa coezivă s-a resimțit și dincoace de ocean, unde, împreună cu teologul anglican John Stott a fondat Lausanne Movement, organizație ce are drept scop să aducă laolaltă lideri influenți și idei pentru misiunea globală.[11] Această atitudine în general binevoitoare, deschisă, i-a atras și critici din partea unora din zona protestantă dură, acuzat fiind de „ecumenism”.

În chestiunea drepturilor civile, a fost un susținător și prieten al lui Martin Luther King Jr., militând împotriva segregării. L-a invitat pe Luther King alături de el la amvon, în timpul unei „cruciade” din New York, iar în 1963, Graham a plătit cauțiunea lui King, care fusese arestat.

Din punct de vedere politic, dacă lăsăm la o parte prietenia cu Lyndon Johnson și cu Richard Nixon, Graham a reușit să se țină departe de partizanate. S-a delimitat mereu de dreapta politică americană, precum și de „Majoritatea Morală”, o mișcare tot cu obiective politice – spre deosebire de fiul său, Franklin Graham, care a preluat conducerea organizației fondate de Billy și care este mult mai vocal politic. În plan extern, a fost un critic înverșunat al comunismului. A refuzat ani la rând să viziteze Africa de Sud din pricina politicii de apartheid, până când i s-a permis să aibă în audiență public mixt.

În 1956, împreună cu teologul Carl F.H. Henry, a fondat revista Christianity Today, cea mai credibilă și prestigioasă publicație evanghelică americană. De asemenea, a susținut și încurajat înființarea altor organizații de anvergură mondială precum World Vision, TransWorld Radio, World Relief. A scris peste 30 de cărți și a primit numeroase distincții naționale și internaționale.

N-a fost ocolit de episoade controversate de-a lungul vieții. Atât metodele sale de evanghelizare, cât și doctrina pe care o susținea au fost contestate – o adevărată modă în spațiul teologic american. Cu toate acestea, el a rămas un personaj foarte apreciat de către publicul american. Faptul se datorează, probabil, modestiei și integrității morale de care a dat dovadă, precum și precauției și înțelepciunii cu care se pronunța în chestiuni deosebit de sensibile.

Billy Graham a decedat pe 21 februarie 2018, la vârsta de 99 de ani.

Surse folosite:

Billy Graham, Just as I Am, HarperCollins, 1999.

Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, Medgidia, Succed Publishing, 2010.

https://billygraham.org/story/billy-graham-evangelist-to-the-world-dead-at-age-99/

https://www.christianitytoday.com/ct/2018/billy-graham/

http://www.wnd.com/2018/02/billy-graham-dead-at-94/

https://www.biography.com/people/billy-graham-9317669

NOTE__________

[1] http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-vizita-romania-comunista-unuia-cei-mai-influenti-oameni-secolului-xx-fost-billy-graham-1_5a05d1c55ab6550cb806c967/index.html[2] Evenimentul a devenit subiectul unei cărți ce reconstituie vizita celebrului evanghelist pe baza documentelor din arhivele CNSAS: Denisa Bodeanu, Valentin Vasile, Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985).

[3] https://istorieevanghelica.ro/2010/12/03/evanghelizarea-lui-billy-graham-in-romania-comunista1985-%E2%80%93-arhiva-foto/

[4] Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, Medgidia, Succeed Publishing, 2010. Autorul face un studiu de caz pe vizita lui Billy Graham în România (p. 351-356).

[5] Deși nu se mai practicau epurări precum cele din anii ’50-’60, totuși Securitatea mai opera arestări și încă obținea sub tortură angajamente de colaborare. Traficul de biblii era una dintre infracțiunile care se plătea cu ani de închisoare.

[6] Billy Graham in Romania, World Wide Publications, 1989.

[7] https://www.youtube.com/watch?v=WssqWuU0eXY

[8] https://www.csmonitor.com/1985/0920/obil.html

[9] http://www.wnd.com/2018/02/billy-graham-dead-at-94/

[10] Evanghelistul este cel care predică, proclamatorul și trebuie distins de evanghelic, termen care se referă la orice persoană care aderă la teologia evanghelică, rezumată de către Babbington în 4 piloni: conversionism (necesitatea unei convertiri), crucicentrism (crucea lui Christos ca reper esențial al credinței și teologiei), bibliocentrismul (Biblia ca autoritate supremă, așezată deasupra tradiției) și activism (un creștinism ce se vădește în acțiuni concrete specifice).

[11] https://www.lausanne.org/about-the-movement

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Currently there are „4 comments” on this Article:

1. D. Bulzan spune:
  
  25/02/2018 la 22:41
  
  Articolul surprinde foarte bine discrepanța dintre calculele politice din spatele vizitei din România a lui Billy Graham și efectul benefic, încurajator pe care aceasta l-a avut asupra moralului creștinilor din România, mai ales al evanghelicilor, care erau cei mai persecutați și supravegheați.
  
  Vizita arată modul improbabil în care Providența se folosește de oameni, situații și evenimente pentru pune istoria în mișcare. Graham voia să predice evanghelia, iar Ceaușescu voia să-și îmbunătățească imaginea cu o perdea de fum. Nici unul nici altul nu știau ce va urma în 1989. Nu poți să nu vezi în Piața Operei din Timișoara din 1985, plină-ochi de oameni, o repetiție generală pentru protestele pentru libertate și demnitate din 1989.
  
  Cât despre Alexander Haraszti, arhitectul vizitelor lui Billy Graham în Europa de Est din anii 70 și 80, acesta a fost un om uns cu toate alifiile. Despre el se bănuiește, nu fără temei, că ar fi jucat la două (sau mai multe) capete. Iar Securitatea din România s-a folosit de el, se pare, nu doar să dezinformeze vestul cu privire la opresiunea din România, ci și să decredibilizeze oameni incomozi ca Iosif Țon.
  
  Răspunde
  - Mihai Eftimescu spune:
    
    26/02/2018 la 14:11
    
    Citesc in articol despre INFLEXIBILTATEA manifestata de Richard Wurmbrand fata de Biily Graham pe care il acuza de o oarecare forma de colaborare cu regimul comunist din Romania. Cand s-a mai pomenit asa ceva – sa se condaneasca intre ei niste crestini ?
    Acest tip de iacobinism (atentie ”iacobinism” nu vine de la Epistola lui Iacov) aduce aminte de fostul Presedinte al Comisiei Europene, Barosso ajuns la varsta maturitatii lider oțelit al dreptei populare dupa ce a debutat in politica ca adept al comunismului maoist. Si Richard Wurmbrand a contabilizat in tineretea sa o perioada de apartenenta la Internationala Comunista, despre care majoritatea covarsitoare a crestinilor evanghelici romani nu stiau deloc pana acum un minut. Este un mic mister de ce acest pacat al tineretii lui RW este ascuns cu maxima discretie, in timp ce prigonirile facute de Saul/Pavel contra crestinilor sunt frecvent evocate pentru a sublinia maretia, reala, a convertirii.
    In ceea ce priveste incercarea Securitatii de a-l decredibiliza pe Iosif Ton… hm !
    
    Răspunde
    - D. Bulzan spune:
      
      28/02/2018 la 9:42
      
      Uite că până și Richard Wurmbrand n-a fost perfect!! 🙂 E aceasta o surpriză?
      Atât convingerile lui din tinerețe cât și poziția lui intransigentă față de alți creștini care nu erau automat și agresiv anticomuniști sunt bine cunoscute. Nu cred că ascunde nimeni ceva. În primul rând nici RW nu a ascuns aceste lucruri! Pe de altă parte, oamenii își amintesc ce vor sau ce le place despre un om….
      Atitudinea intransigentă a lui RW nu s-a mărginit la opinia despre vizita lui Billy Graham, desigur. Cu mult înainte de vizita lui Graham am auzit despre el că susține în mesajele lui că toate bisericile legal acceptate în țările din Est sunt compromise și singurele biserici adevărate sunt cele „subterane”. Ca atare el descuraja orice formă de colaborare a creștinilor din Apus cu creștinii din bisericile legal recunoscute. Or realitatea a fost mult mai complicată. Bisericile subterane despre care vorbea el n-au prea existat, sau dacă au existat au fost atât de puțin semnificative că n-a rămas mare lucru în urma lor. În fapt bisericile oficiale erau ca un iceberg, în care o mică parte a activității era cunoscută autorităților, cu conduceri împăciuitoare sau pe alocuri obediente, iar cea mai mare parte, esența de fapt, era ferită de ochii autorităților. Ei bine, RW, datorită experiențelor prin care a trecut, nu a avut ochi pentru astfel de nuanțe. E greu să-i facem acum proces de intenție, dar o posibilitate e că dacă mesajul lui ar fi fost mai nuanțat în această privință aceasta ar fi redus din unicitatea lui și a organizației sale și automat și din atenția pe care o primea și din finanțarea atrasă de organizația sa…
      Cu toate acestea, RW rămâne un mare om al lui Dumnezeu, care a reprezentat o inspirație pentru mulți.
      
      Răspunde

John i. Nicorici spune:

27/02/2018 la 18:48

Eu personal, am luat parte la înghesuiala intrării în Catedrala Metropolitană Timișoara, să aud și să văd pe Billy G.! Eram pe atunci bărbat, tânăr, plin de vlagă, dar nu a lipsit mult să fiu călcat în picioare la propriu; toți voiau înăuntru, pentrucă afară nu erau difuzoare și nici lumină, știut fiind că 2 laturi ale Catedralei, erau spre parc… întunecos! Alături de mine, s-a nimerit (în lungul șir) o femeie de prin Caraș (după dialect) o țărancă, venită și ea să vadă pe fr.Billy…! Fusese strivită, nu știu ce s-a ales biata de ea…! În timpul audiției, acuza dureri…! Dar dincolo de ruperi de oase, ”organizate” de sistem, în sensul :”Na-vă…dacă vă trăbă” – am auzit pe fr.Billy, pronunțând:”Fratele în Hristos Nicolaie Corneanu” (mitropolitul SS de atunci)…! Notați vă rog: sânt Evanghelic-neo-protestant și am tot respectul pentru credința Ortodoxă, dar nu pentru ”slugoi”! Cu ceva vreme înainte, rămăsesem fără serviciu, din cauza credinței! Mitropolia Banatului, avea un post liber de ”diriginte de șantier”! Corespundeam profesional cu brio și eu credeam că din punct de vedere al religiei, sântem de aceeași parte a baricadei! Dar Corneanu,m-a respins, motivând: ”Chiar așa am ajuns”? Și acum era frate cu mine în Hristos…? Diabolic, dar Billy, nu cunoștea detaliile, fiind ”condus” de mână de către SS…!

Cinci cărți de Billy Graham prezentate de Roxana Popovici

Publicat de suceavaevanghelica

Colega mea Roxana Popovici a prezentat în această săptămână în fiecare zi câte o carte scrisă de evanghelistul Billy Graham. Prezentarea a fost făcută la RVE Suceava în cadrul emisiunii ”Portret de carte”. Sper ca în curând să apară și în limba română autobiografia lui Billy Graham. Iată o scurtă prezentare realizată de Roxana Popovici a cinci cărți care poartă semnatura lui Billy Graham.

raspunsuri-la-intrebarile-v

Pace cu Dumnezeu Billy Graham

Duhul Sfant Billy Graham

Motivul sperantei mele Billy Graham

Calatoria Billy Graham

Amintiri cu sfinti

Volumul I- Oameni care au fost, influente care vor ramane …

Aduceti-va aminte de mai marii vostri,
care v-au vestit Cuvintul lui Dumnezeu;
uitati-va cu bagare de seama la sfirsitul felului lor de vietuire,
si urmati-le credinta!” – Evrei 13:7

Amintiri cu sfinti, vol. III

Partea I

Prefata

Amintirile sunt comorile pe care nu ni le poate fura nimeni. Ascunse in cutele memoriei noastre, aceste amintiri sunt veritabile puncte de reper, clipe in care cineva sau ceva ne-a atins „existential” si ne-a modificat pentru totdeauna traiectoria in procesul devenirii noastre intru fiinta.

Oamenii despre care va voi vorbi in aceasta carte au fost instrumentele omenesti care, in mana unui desavarsit Maestru, mi-au modelat caracterul meu aflat intr-o continua si necesara formare.

De ce am intitulat aceasta carte „Amintiri cu sfinti” ? Au fost oare acesti oameni „sfinti” in adevarata acceptie a cuvantului? Eu cred ca da. Pentru altii este insa probabil nevoie de o mica explicatie.

Asemenea soarelui care-si reflecta stralucirea in bobul de roua sau in ciobul de sticla, si Dumnezeu isi poate reflecta ceva din sfintenia Lui in viata oamenilor. Unii sunt curati si neprihaniti ca roua diminetii, altii sunt doborati de viata ca ciobul ratacit in praful pamantului. Stralucirea divina se desfata insa si intr-unii si-n ceilalti, manifestand prin ei pentru noi ceva din splendoarea unor alte tarmuri si a unor alte vremuri de dincolo de inviere.

Sfintii bisericii crestine nu sunt figuri bizantine lunguiete agatate pe peretii cladirilor bisericesti, ci oameni in carne si oase ca si noi. Ei au scadente si slabiciuni, dar asta nu-i face sa fie cu nimic mai putin „alesi ai lui Dumnezeu” intr-o lume in care El are de facut o lucrare speciala, paradoxala si mult prea putin inteleasa:

„De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt; pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu. Si voi, prin El, sunteti in Christos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentruca, dupa cum este scris: „Cine se lauda, sa se laude in Domnul” (1 Corinteni 1:26-31).

Oamenii despre care va voi vorbi seamana cu vecinii si cu prietenii vostrii. Ceea ce ii face deosebiti insa este apartenenta lor la Biserica adevarata a lui Christos.

Cred ca a venit vremea sa spunem iarasi ca a fi crestin inseamna a fi un sfant in devenire. Credinta adevarata nu ne poate lasa straini de sfintenia divina. Iata ce scria Luther:

„Credinta nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credinta este lucrarea lui Dumnezeu in noi. Ea ne stramuta in lumea divina pentru renasterea noastra in Dumnezeu. Ea il omoara pe vechiul Adam din noi si ne face o faptura noua, ne recreaza inima, curajul, intelegerea si toate celelalte fatete ale personalitatii. Credinta vine prin lucrarea Duhului Sfant. Ea implica o putere de viata care ne impinge irezistibil spre bine. Credinta nu intreaba care sunt faptele bune ce trebuiesc facute, ci trece la infaptuirea lor, fara nici un fel de intrebare.”

Cartea aceasta este o colectie de amintiri populate cu astfel de oameni ai credintei, a caror fapte mi-au influentat viata si m-au facut sa vad ceva din caracterul divin al Celui ce traia in ei.

O viata sfanta are glas. Ea vorbeste chiar si in momentele de tacere, fiind sau o continua atractie sau o perpetua condamnare.

Sfintenia este mai mult decat o categorie a teologiei sistematice, mai mult decat o expresie de crez crestin. Sfintenia trebuie sa fie o dimensiune intrinseca a crestinului adevarat. Ori de cate ori spunem: „Credem in Duhul Sfant!”, declaram constienti sau nu, ca exista un Dumnezeu viu, doritor si capabil sa intre in fiinta umana si sa o indumnezeiasca.

Din pacate, in multe locuri si ocazii, asa zisul crestinism national sau traditional este foarte departe de spiritualitate si mult mai aproape de simbolismele seci. Este mult mai usor sa zidim temple, decat sa fim noi insine Temple ale Duhului Sfant.

Cartea aceasta vrea sa arate tuturor ca sfintenia nu este rezervata unor persoane exotice si singulare, desprinse din normalul social si izolate de viata cotidiana. Ca si Mantuitorul lor, sfintii zilelor noastre sunt oameni care umbla printre noi in praful pamantului, rad si plang ca si noi, izbandesc si cad ca si noi, dar se deosebesc cateodata de noi prin faptul ca ei nu privesc caderea ca pe ceva normal, ci doar ca pe ceva nedorit si accidental intr-o vietuire plecata dincolo de firesc, sa umble mana in mana cu Creatorul universului.

Iata un fragment din comportamentul unei astfel de persoane, plecate, dincolo de obisnuit, sa umble in lumina partasiei cu Dumnezeu:

Lui C.T. Studd toate lucrurile i-au fost oferite in viata „de-a gata”, „pe tava”. El a mostenit o avere impresionanta de la tatal sau, unul din cei mai bogati oameni din Anglia de la sfarsitul secolului XIX. Sanatos si chipes, a fost un sportiv de clasa mondiala, capitanul echipei de cricket pe care multi au considerat-o cea mai buna din istoria Marii Britanii.

C.T. Studd a renuntat insa la toate acestea si s-a dus ca misionar crestin in China, India si Africa. Iata de ce, aceste cuvinte ale lui au o asa de mare putere:

„Christos ne-a chemat sa-i hranim pe cei flamanzi, nu pe cei ghiftuiti; sa-i mantuim pe cei pierduti, nu pe cei incapatanati; sa-i chemam la pocainta pe cei pacatosi, nu pe cei batjocoritori. El nu ne-a chemat sa stam acasa, sa zidim si sa decoram capele comfortabile, biserici si catedrale in care sa-i leganam spre adormire pe cei ce se pretind crestini. Nu ne-a dat sa rostim discursuri abile, rugaciuni stereotipe sau sa interpretam elevate performante muzicale, ci ne-a trimis sa zidim biserici vii, alcatuite din sufletele celor declasati, sa smulgem oameni din ghiarele diavolului, sa-i scoatem din falcile iadului, sa-i aducem la Christos, sa-i invatam sa lupte si sa-i transformam in armata atotputernicului Dumnezeu.”

„Asa ceva nu poate fi realizat decat printr-o miscare „muncitoreasca”, neconventionala, si neformalista a Duhului Sfant, in care nu sunt venerate nici biserica si nici Statul, nici omul si nici traditiile, ci este inaltat numai Christos si El crucificat. „

„Mantuitorul ne-a chemat sa-L marturisim lumii nu prin haine popesti, nu prin odajdii de argint sau lanturi si cruciulite de aur, nu prin turle inalte de biserici sau fete de masa brodate pe altare, ci printr-un sacrificiu personal nebunesc si printr-un eroism debordant dovedit in transeele din linia intai a frontului”.

Este evident ca o astfel de gandire este dovada unei maturitati spirituale. Un astfel de om a inceput sa vada lumea din punctul lui Dumnezeu de vedere si si-a insusit strategia Lui de lucru.

La o asa stare nu se ajunge insa intotdeauna usor. Convertirea este o minune de o clipa, dar sfintirea este o lucrare care dureaza toata viata. Aceasta „sfintire” se face prin mijloacele harului, dar nu este atinsa automat prin frecventarea formala a slujbelor bisericesti. Asa cum bine a observat cineva: „Lebada nu-i alba pentru ca sta in apa, nici omul nu-i sfant pentru ca merge la biserica …”

Sfintirea inseamna fundamental doua lucruri: sa-ti declari proprietarul (pe Dumnezeu) si sa fii preocupat de calitatea caracterului tau. Va veni o vreme cand pana si pe zurgalaii cailor va fi scris: „Sfinti Domnului!” Orice oala din Ierusalim si din Iuda va fi inchinata Domnului (Zah. 14:21,22).

Pana atunci, sfintirea presupune doua miscari fundamentale, despartirea de aspectul „lumesc” al cotidianului pacatos si alipirea de Christos, prin ascultarea de indemnurile Duhului Sfant. De fapt, aceste doua miscari nu sunt separate, ci concomitente. Alipirea de Christos este singura cale sigura pentru deslipirea de lume. Nu singuratatea te face un sfant, ci partasia adevarata cu Christos in umblarea de fiecare zi.

Exista diferite grade de sfintenie. Unii au ajuns mai departe, altii sunt inca la cele incepatoare. Si unii si ceilalti insa au apucat pe calea sfinteniei, ca pe un drum ireversibil care va fi incununat de intrarea pe portile cerului.

Unul din „eroii” acestor amintiri, Richard Wurmbrand, ne-a vizitat odata la Biserica romaneasca din Anaheim, California si ne-a surprins cu un mesaj exprimat intr-o forma paradoxala:

„Nu-i nimic ca nu poti fi un sfant mare. Incearca insa sa fi macar un sfant mai mic!”

In fata nedumeririlor noastre, el ne-a ilustrat afirmatia cu o fabula amuzanta:

„Se zice ca o doamna tocmai iesise la plimbare cu un caine de rasa foarte impunator si foarte scump. La coltul strazii, i-a intampinat o jigodie micuta si plapanda, care a inceput sa-i dea tarcoale dulaului zicand:

„Buna dimineata, domnule dulau! Ce mai faceti?”

Dulaul l-a privit batjocoritor de sus si i-a dat un vant de l-a rostogolit dincolo de bordura, in praful strazii:

„Fugi mai de aici. Tu esti caine? Fugi de aici, potaie!”

Sculandu-se anevoie de jos si scuturandu-se stanjenit de praf, catelusul a ridicat totusi privirea sus plin de indrazneala si a zis:

„N-aveti dreptate, domnule dulau. N-oi fi eu tot asa de mare ca si dumneavoastra. Oi fi chiar mic si pricajit cum spuneti, dar un lucru nu puteti spune totusi despre mine: ca sunt … pisica! Sunt si eu tot la fel de caine ca si dumneavoastra.”

„Morala este simpla si evidenta: Nu putem fi toti sfinti de dimensiuni mari, dar asta nu trebuie sa ne descurajeze! Putem si trebuie sa fim niste sfinti mai mici, asa cum ne ajuta harul lui Dumnezeu si puterile noastre. Nimeni n-are voie sa renunte la sfintenie. Dumnezeu are sfinti de toate dimensiunile. Daca nu poti fi unul dintre cei mari, fi unul mai mic, dar fi sfant in toate zilele vietii tale!”

Amintirile care urmeaza mi-au iluminat cararea pe care m-a dus providenta divina. Chiar si astazi, simpla lor rememorare imi umple sufletul cu o duioasa si calda recunostinta. Daca si cititorii mei vor simti, macar in parte ceva asemanator, satisfactia mea va fi deplina.

Un copil a stat cu bunica lui intr-o dupa-amiaza insorita in interiorul unei catedrale. Lumina patrundea multicolor prin vitraliile care infatisau chipuri de slujitori ai lui Dumnezeu de pe paginile Scripturilor si din filele de istorie. Dupa ani si ani de zile, cineva l-a intrebat la un examen de teologie:

„Ce este un sfant?”

Cu reminscenta unei amintiri inca vie in suflet, copilul de alta data a raspuns:

„Un sfant este un om care lasa lumina sa straluceasca prin el!”

Partea II

Cure Simion

Eram inca tinerel, cu visuri luminoase si idealuri inalte. M-am intilnit cu fratele Cure Simion si el m-a intrebat: „Este adevarat ca vrei sa te faci pastor, ca tatal tau?”. „Da, i-am raspuns”, intr-un fel timid, de parca m-ar fi prins cu un gind prea inalt pentru starea mea spirituala. „Ei bine”, a continuat el, „daca vrei sa te faci pastor sa ceri de la Domnul sa-ti dea … o beregata larga”.

L-am privit surprins si am tacut nedumerit asteptind o lamurire. Fratele Simion a continuat: „Pastorii trebuie sa aibe o beregata larga ca sa-i poata inghiti pe toti asa cum sint ei, fara sa-i ramana in gat vreunul.” Au trecut ani de zile pana cand mi-am dat seama ca atunci primisem una dintre cele mai adanci lectii de teologie pastorala. Nu cred ca m-am rugat vreodata asa cum m-a invatat fratele Simion, dar mi-am dat seama adesea de nevoia ca pastorul sa poata avea un spirit de toleranta ingaduitoare si plina de rabdare sfanta.

Sfatcu Niculae

Cine a spus ca simplitatea este uneori complexa si lipsa de carte nu inseamna neaparat si lipsa de intelepciune? Un exemplu despre aceste realitati il constituie si fratele Sfatcu de la Iasi. L-am cunoscut pe cand faceam practica in Biserica de acolo, in anii de Seminar, cand teoria de la scoala era completata de realitatea de pe terenul bisericilor.

Nea iCulita a fost omul care m-a impresionat cel mai mult in anii aceia ai inceputului. Om de o inalta tinuta morala, contabil prin educatie si intemeietor, alaturi de Pricop Tarniceru, al Bisericii Baptiste din dealul Sarariei, fratele Sfatcu a fost un munte de umor si o cascada de intelepciune.

Pe cand familiile celor doi erau si singurele din nou formata biserica, fratele Sfatcu ii spunea fratelui Tarniceru duminica dimineata: „Matale incepe ora de rugaciune, ca eu ma duc prin piata si prin hala sa chem ceva oameni sa vina.”

Cu aceasta „chemare de oameni” Sfatcu si Tarniceru au umplut incet, incet adunarea. Oamenii erau adusi la Biserica, dar erau adusi mai ales acasa. Niciodata in viata mea n-am vazut oameni mai primitori si case mai ospitaliere. Tinerii pe care i-am gasit eu cand am inceput sa merg la Iasi ii spuneau lui nea iCulita simplu: „tata Sfatcu”.

In saracia lui a crescut o casa de copii. Lipsit el insusi de accesul la scoli inalte i-a indemnat pe ai lui sa nu se multumeasca cu putin. Dionisie a ajuns profesor. Aurora si Tudorica au ajuns medici. Costica a ajuns inginer mecanic. Genoveva era pe cale sa ajunga profesoara cand a avut zborul frant de interventia organelor de Securitate. Astazi, ea conduce o organizatie misionara in America. Toti au mostenit de la nenea Sfatcu o minte harnica si o extraordinara putere de asimilare.

La servici, domnul Sfatcu ducea mereu un teanc de carti si in mod invariabil cativa cartofi copti, hrana saracului. Nu stiu cum se facea, dar, desi aveau alte mancaruri mai alese, toti colegii si sefii pofteau la cartofii aceia copti a caror aroma ii tragea de nas si-i aduna in jurul biroului acestui om sarac, la un pranz de glume si voie buna.

In biserica, le-a facut pe toate: a cantat la armoniu, la vioara, in cor, a dirijat corul, a tinut ore de rugaciune, de scoala duminicala, a predicat si a vizitat neobosit oamenii.

Cei care l-au cunoscut, l-au vazut foarte rar nervos. Avea mereu un zambet sagalnic pe buze, ochii mari si buni, iar mainile erau parca pornite intotdeauna sa mangaie si sa alinte.

M-a luat intr-un sfarsit de saptamana cu el sa vizitam niste bisericute mici, peste dealuri si vai acoperite cu paduri si vii nesfarsite. Pe drum, mi-a tinut vesel adevarate lectii de zoologie, botanica si istorie. Se oprea sa-mi spuna ce pasare canta si urma carui animal am intalnit-o. Stia totul despre copacii pe care-i saluta ca pe niste prieteni vechi, deprinsi cu vizitele lui „pastorale.” De la dansul am aflat ca numirile manastirii „Galata” si a orasului Galati vin de la cete de „gali” plecati tocmai din Franta de azi sa faca comert in interiorul batranului continent. Noaptea, ma invata numele constelatiilor si tresarea copilareste ori de cate ori o stea cazatoare strapungea ca o sulita intinderea cerului.

Despre spiritualitatea adanca a lui neaiCulita am sa va vorbesc prin doua intamplari, una din anii de activitate intensa si alta desprinsa din anii din urma, cand boala necrutatoare i-a ingreuiat pasii si l-au tintuit mai mult la pat.

Toti oamenii care-l stiau, cunosteau ca fratele Sfatcu este implicat in traficul cu Biblii. Il stiau crestinii care veneau de peste mari si tari si-l stiau chiar si cei de la Securitate. Acestia din urma il luau adesea la „sediu” si cautau sa-l razgandeasca cu intrebari dure si cu amenintari: „Ai sa ajungi in inchisoare! Esti impotriva politicii Statului! Ai contacte interzise de lege cu straini care viziteaza Romania. Spune-mi numele strainilor cu care ai avut contact! Cine te-a vizitat acasa?”

Acestui potop inchizitional, nenea Culita le facea fata cu un zambet tamp agatat smecher ca masca peste inteligenta lui sclipitoare si le raspundea invariabil cu fraza: „La mine acasa nu primesc straini. La mine acasa vine multa lume. Toti sunt sau prieteni sau rude. Cei care au venit aseara au fost fratii mei de departe. Asta dumneavoastra nu puteti intelege … Aia n-au fost straini. Eu n-am calcat legea. Au fost frati de-ai mei de departe. Nu va intereseaza pe dumneavoastra numele lor …”

Intr-una din diminetile primavaratice cand l-am ajutat sa iasa putin afara, la soare, l-am vazut cum se opreste parca fermecat in loc si admira explozia florala a ciresului din fata casei. Il stiam sentimental, dar de data aceasta, atentia lui trecuse dincolo de frumusetea care aprinde inima si ajunsese la simbolistica ce aprinde credinta: „Il vezi? Ce frumos este! Este o telegrama de la Domnul Isus care-mi spune ca ma … iubeste!” Ochii lui erau scaldati in lacrimi, buzele inflorisera si ele intr-un zambet tainic si fertil, udate parca de izvorul de deasupra.

Pricop Tarniceriu

„Un-te duci iar, omule ?”

„Icisa, la Husi femeie si vin degraba …”

Dialogul acesta prefata de obicei o calatorie misionara a fratelui Pricop. Sora Lenuta, patita de atatea ori, stia ca, de-acum, n-o sa-l mai vada decat peste cateva saptamani. Pleca de obicei „icisa”, dar se intorcea cine stie de pe unde, dupa ce colinda tara in lung si in lat, pe la rude si pe la prieteni din biserici.

Ca s-o impace, venea viclean cu un carton de prajituri in mana, indulcindu-si astfel consoarta si … soarta. A avut intelepciunea oamenilor din popor, care stiu sa faca haz de necaz, usurand astfel tragedia unei vieti cu o coteala, nu de putine ori, nedreapta.

N-a fost niciodata un bun predicator, dar le-a vorbit oamenilor din inima si i-a castigat cu seriozitatea lui sprijinita mereu pe un aer de saga si zambet.

Copiii i-au mostenit si saracia si inventivitatea glumeata. De la Biserica din dealul Sarariei si pana la casa lor de langa „Cetatuia” era drum lung si tare anevoios, mai ales pe arsita, pe zapada sau pe „zloata.” Cand se intorceau seara tarziu de la repetitiile de cor, Victor si Silvia, doi dintre copiii lui, pusesera la cale o solutie: „Un stalp te duc eu in spinare si un stalp ma duci tu, ca sa ne odihnim pe rand. Bine?”

Arareori m-am simtit mai bine acasa la altcineva. Cand m-a invitat prima data sa iau masa in casa lor, nu m-am putut ridica sa ma rog in picioare in bucataria lor scunda, dar am simtit ca smerita lor locuinta de lut are drept acoperis … cerul. Pot spune cu mana pe inima ca Dumnezeu era la El acasa in caminul fratelui Pricop si sorei Lenuta.

Cand l-a biruit leucemia, s-a dus sa vada un doctor de specialitate. „Mosule, trebuie sa te ingrijesti mai bine de acum. Trebuie sa mananci consistent ca sa-ti intaresti sangele. Iti trebuie doua, trei gratare pe zi. M-ai inteles?”

Erau ani grei de lipsuri si privatiuni, cand romani cu mai multa dare de mana decat nenea Pricop traiau cu fasole si cartofi.

Cu gandul plecat la saracia lui funciara, fratele Pricop i-a raspuns, cu obiceiul celor ce s-au deprins sa schimbe tragedia in gluma, ca s-o poata suporta mai usor: „Domnule doctor, eu acasa am un gratar si, daca spuneti dumneavoastra ca trebuie, mai cumpar unul sau doua, ca sa am trei. Dar de unde si cu ce iau eu … carne?”

Ar trebui sa spun aici ca, asemena fratelui Pricop, majoritatea oamenilor lui Dumnezeu pe care i-am intalnit au avut un puternic simt al umorului. Cred ca am putea spune ca exista baze biblice pentru aceasta realitate. Sfanta Scriptura intelege buna dispozitie ca un factor fertilizator. Cei ce strabat valea suferintei o transforma intr-un izvor (binecuvantare) si canta: „Toate izvoarele mele sunt in Tine” (Ps. 87:7).

Petrica Plesoianu

Exista parleazuri ale prudentei peste care logica prefera sa nu sara, dar peste care credinta trece sprintena, gata intotdeauna sa imbogateasca viata cu o dimensiune nebanuita si neexperimentata inca. Aceasta realitate am experimentat-o in casa lui Petrica si Valerica Plesoianu din Galati.

Am ajuns in casa lor in lunile de practica din Seminar. Indragostit de Iasi, fusesem trimis pentru vara sa predic in biserica baptista din Galati. Am plecat spre Galati impotriva vointei mele, ingenuncheat de porunca directorului de Seminar. M-am dus hotarat sa nu-mi placa, dornic sa stau doar putin si s-o iau apoi repede spre plaiurile populate cu prietenii mei ieseni. Putin stiam eu atunci ca providenta divina pregatise pentru mine la Galati intalnirea cu doi oameni minunati si cu … viitoarea mea sotie.

„Tataia Plesoianu e-un pupacios!” „Mamaia” stia acest lucru si n-o deranja de fel. Petrica Plesoianu era unul din diaconii ordinati ai bisericii si m-a luat sa stau in gazda pentru lunile de practica. N-aveau o camera in plus, dar aveau o inima mare in care incapeam acum si eu, dupa cum incapuse si fata unei familii din Arad, plecata acasa pentru lunile vacantei de vara.

Mi-am dat seama ca familia Plesoianu era iubita in Biserica mai ales pentru seriozitatea fratelui Petrica si pentru ghidusenia nevinovata a sorei Valerica. Erau amandoi oameni profund credinciosi si-si traiau viata cu cinste si onoare. Venisera la baptisti de la Oastea Domnului, unde cunoscusera anii de mari treziri spirituale, cantarile lui Niculita Moldoveanu, poeziile lui Traian Dorz si adunarile de mii de oameni veniti cu steaguri si cu tobe sa sarbatoreasca intalnirea sufletelor cu Evanghelia. Lipsa lor de formalism bisericesc era presarata cu tresariri spontane de bun simt si sinceritate. Cand unul din copiii adunarii s-a dus in fata sa spuna o poezie care incepea cu: „Biblia! / Carte buna, carte sfanta/ N-am nici frati si nici surori …” mamaia Plesoianu s-a trezit spunand cu voce tare: „Taci ma din gura, ca noua sunteti la mama-ta.” Credinta ei sincera nu suporta falsul nici macar in gura unui copil ravnitor sa recite realitatea din poezia altuia.

In apartamentul acestor oameni am invatat o sumedenie de lucruri despre lucrarea cu oamenii. Cea mai mare lectie am primit-o insa intr-o deplasare la Tichilesti, comuna din judetul Tulcea, unde exista o colonie de leprosi. Venisem de la Bucuresti hotarat sa vizitez, daca se va putea, biserica leprozeriei. Eram plin de elan misionar si doream sa ma intorc la Seminar cu un raport care sa-i impresioneze pe colegii mei si cu care sa ma pot lauda apoi toata viata. Am fost foarte bucuros sa aflu ca „tataia” era unul din cei care mergeau de regula la Tichilesti ca sa dea Cina Domnului si ca sa le duca cate ceva de care aveau nevoie.

Priveam aceasta vizita la leprozerie cu teama si totodata cu fascinatie. In mintea mea, Tichilesti era „Africa” mea misionara care ma astepta sa ma boteze ca lucrator crestin, „jungla periculoasa” in care trebuia sa-mi dovedesc capacitatea de sacrificiu.

Cei ce fusesera pe acolo inaintea mea ma sfatuisera sa fiu prudent, sa stau la distanta de oamenii de acolo si, daca voi fi pus sa stau la masa cu ei, sa mamanc doar oua fierte, protejate in coaja lor de atingerea cu mainile bolnave ale leprosilor.

Plecarea spre Tichilesti s-a petrecut spre sfarsitul lunilor de practica. Daniela Ban, studenta din Arad venise intre timp si ea la Galati, asa ca am plecat toti patru, tataia, mamaia si noi doi. Orele petrecute pe drum, in obosita Dacie 1100, au trezit in mine teritorii noi, nebanuite si neasteptate. Mamaia ne tot necajea cu „apropouri” care faceau sa ni se roseasca obrajii. In mintea si inima ei, fata ei de la Arad era cea mai buna sotie pentru seminaristul tinerel si neexperimentat venit de la Bucuresti. Tare i-ar fi placut sa ne ajute sa intelegem ce potriviti eram unul pentru celalalt. In dragostea ei, planurile de nunta fusesera facute chiar mai inainte ca noi doi sa ne fi vazut la fata.

Dincolo de „sacaielile” glumete ale lui „mamaia” inima mea se pregatea sa se „jertfeasca” pe altarul misionar din leprozerie. Desi imi era rusine s-o recunosc, fiecare kilometru care ne apropia de Tichilesti crestea in mine angoasa unei intalniri periculoase. Prin minte imi treceau tot felul de ganduri, care de care mai nelinistitoare: „Ce-ar fi daca Dumnezeu va ingadui sa fiu infectat cu lepra si voi ramane la Tichilesti pe toata viata?”, „Cum voi reusi sa-i salut pe cei din biserica de acolo fara sa ma ating de loc de ei?”, „Ce voi face daca vizita se va prelungi si va trebui sa ramanem si peste noapte acolo?”

Eram din ce in ce mai nelinistit si ajunsesem sa ma indoiesc foarte tare de intelepciunea care ma indemnase sa propun aceasta vizita.

„Mamaie, lasa-i in pace. Nu vezi ca lui Daniel nu-i pica de loc bine …” Tataia citise foarte bine expresia de ingrijorare de pe fata mea, dar era cu totul strain de motivatia stanjenelii mele. Ca sa „schimbe placa”, fratele Plesoianu a dat tonul la o cantare de la biserica. Cuvintele ei, nepregatite intentionat de dansul, au venit ca un balsam peste suferinta mea interioara si m-au facut sa depasesc, pentru cateva clipe macar, impasul lipsei mele de credinta.

Adevarata vindecare a venit insa doar peste cateva ceasuri mai tarziu. A fost o vindecare instantanee si deplina. Doctorul care mi-a servit leacul n-a fost titrat in teologie, n-a rostit nici cuvinte mari si, ca sa fiu sincer, nici n-a stat de vorba cu mine.

Nelinistea mea a atins momentul maxim cand masina s-a oprit in curtea leprozeriei si cand privirile mele s-au oprit pe chipurile desfigurate de atacul acestei boli necrutatoare: oameni fara degete, unii fara nas, altii fara ochi, femei cu gauri adanci in obraji, barbati cu cionturi in loc de maini si picioare. O frica paralizanta m-a lipit de scaunul masinii, o sila pagana imi intorcea pe dos maruntaiele si eram plin de teama ca voi vomita fara sa ma pot abtine. O ameteala tulbure mi-a incetosat ochii.

Atunci … l-am vazut pe „el”, l-am privit cu uimire pe fratele Plesoianu, pe „pupaciosul” sorei Valerica. N-am sa uit niciodata scena aceea! L-am vazut oprind cu nerabdare motorul si tasnind pur si simplu din masina. L-am privit uimit repezindu-se la oamenii aceia marcati de lepra si … pupandu-i cu foc, unul dupa altul, barbati si femei, pentru el, frati si surori „in Domnul”. A fost ca o strafulgerare de lumina, ca o cumpana asezata deasupra fiintei mele nevoiase, ca o cantareala a adevaratelor valori. Cred ca, in ceasul acela, L-am vazut prin fratele Plesoianu pe insusi Domnul Isus venit in vizita sa-si vada fratii. Sub binecuvantata influenta a acestui sfant plecat in misiune am invatat si eu sa nu ma mai tem. Am descoperit repede ca ma aflam intre oameni ca toti oamenii, pe care nu pericolul potential, ci doar preferinta personala ii face sa locuiasca acolo. Am vorbit cu ei, am luat masa la ei, mancand fara retinere „din tot ce mi s-a pus inainte”. Am dormit in casele lor curate si am admirat perdelutele imaculate de la geamurile camerelor. Am predicat in bisericuta lor curata ca in palma si am dat mana bucuros cu fiecare dintre ei. Tataia reusise sa ma faca sa ma simt ca acasa „cu sfintii si-ntre sfinti”.

Vizita mea la Tichilesti a fost o astfel de trecere peste niste vami ale vazduhului, un prag al devenirii mele interioare, o imprejurare spre care am plecat gata „sa pierd”, dar din care m-am intors imbogatit si transformat prin marturia unui sfant al lui Dumnezeu, Petrica Plesoianu. „Pupaceala” lui m-a facut sa-mi fie rusine de mine. Peste aceasta pocainta, Domnul Isus a asezat harul unui curaj izvorat din altarul consacrarii depline. Anumite dimensiuni ale vietii nu se dezvolta decat in ceasurile in care ne confruntam cu moartea. Anumite inmultiri ale bucuriei nu le traim decat atunci cand ne aplecam cu simpatie asupra suferintei altora. Intalnirea aceea cu Isus in fratele Plesoianu mi-a binecuvantat credinta.

Mamaia nu m-a lasat nici ea fara binecuvantare. Cu aceea rostita de ea imi insotesc calatoriile de mai bine de 23 de ani. Chiriasa ei de la Arad s-a mutat nu peste multa vreme sa locuiasca permanent in inima mea.

Marcu Nichifor

Nu mai era nevoie de un motiv in plus ca sa-mi placa sa merg in practica la Piatra Neamt. Fusesem deja acolo inainte cu cativa ani si indragisem si oamenii si muntii aceia frumosi si neplecati sub vanturile si furtunile vremii.

Motivul a aparut totusi sub forma unei posibile calatorii pe urmele fratelui Marcu Nichifor, de la Piatra Neamt la Borca si de la cheile Bicazului , de-a lungul cascadelor cristaline pana in valea carierei de piatra si apoi peste munti, la Damuc.

Urmele pe care le lasa un om in amintirea celor din jur sunt cea mai adevarata carte de vizita a sa. Am cules pentru posteritate cateva din marturiile celor care l-au avut cativa ani printre ei si i-au simtit influenta sfintitoare.

Costel Dupu, convertit si crescut de fratele Marcu, l-a avut ca mentor si in anii de inceput ca pastor in bisericile din judetul Neamt. Intr-o calatorie misionara la Borca, localitate facuta celebra de Ion Creanga in „Amintirile ..” sale, umblarea peste munti, pe drumuri forestiere l-a obosit neobisnuit de mult pe fratele Marcu, asa ca acesta s-a oprit si a spus: „Mai Costelus, hai sa ne rugam sa ne trimita Domnul o masina sau un tractor, ca nu mai pot merge mai departe. S-au rugat acolo, in mijlocul pustietatii de verdeata, neauziti decat de brazii fosnitori si de pasarile din ramuri. Drumurile erau neumblate de luni de zile. Iarba crescuse in voie si nu se vedeau nici un fel de urme de roti.

Dupa zece-cincisprezece minute, fratele Marcu s-a uitat dojenitor la Costel si i-a spus: „Spune drept: asa-i ca nu te-ai rugat cu credinta? Hai sa ne mai rugam odata si, de data asta, mai sincer si mai cu credinta. Spune-i Domnului daca ti se pare greu si lasa-l pe El sa raspunda. S-au mai rugat deci inca o data, de data aceasta, marturiseste Costel, si cu ceva credinta din partea lui. N-au apucat sa spuna bine : „Amin” si dincolo de linistea padurii, ca un murmur inganat morocanos de un motor care-si incerca puterile la deal, s-a si anuntat venirea unui camion de la lucrarile forestiere. Dumnezeu il cunostea foarte bine pe fratele Marcu. Lucrau de multa vreme impreuna si minunile rugaciunilor ascultate devenisera de mult semnele unei intovarasiri binevoitoare.

Alta data, drumul spre Borca s-a curmat in desisul padurii din cauza noptii care se coborase parca pe neasteptate. Sau poate ca fiind singur, fratele Marcu s-a lasat furat de frumusetea naturii sau de dulceata partasiei cu Domnu Isus din viata lui intensa de rugaciune. Sigur este ca odata cu intunerecul s-a coborat peste munti si un aer racoros si umed, care te patrundea pana la oase. Erau ultimele zile ale toamnei si de dupa culmi, iarna isi trimetea deja solii zgribuliti sa-i anunte apropierea. Dupa un obicei invatat de demult, fratele Marcu s-a invelit in haine si s-a culcat intr-un ghemotoc de muschi si de licheni. Doar ochii si-i pastra la vedere, sa priveasca bolta instelata pana ce somnul tragea peste zare cortina grea a genelor obosite. Dintr-o data, linistea a fost rupta de zgomotul unor unor pasi mici si vreascuri rupte. De dupa un palc de brazi s-au ivit ca doua lumini fosforescente ochii unui lup singuratec.

„M-am gandit ca mi l-a trimis Dumnezeu ca sa nu fiu singur si i-am zis: „Sezi si matale aici si odihneste-te”.

Parca vrajit, lupul s-a culcat langa o radacina.

„Nu stiu ce a facut dumnealui, ca atunci cand m-am sculat eu, plecase. A fost mai harnic decat mine si s-a sculat mai de dimineata”.

Fratii din Piatra Neamt mi-au povestit o alta intamplare: gata sa plece la Bucuresti cu acceleratul, fratele Marcu a insistat sa mai petreaca cateva minute in rugaciune cu gazda.

„Nu-i vreme, frate Marcu! Pierdeti trenul! Trebuie sa plecam imediat la gara!”

„Lasa matale trenul! Este vreme si pentru el. Mai intai sa ne rugam Domnului si El va purta de grija.”

Cand am plecat de acasa, dupa ceasul nostru, trenul tocmai plecase din gara. Soseaua este insa paralela cu calea ferata si fratele Marcu a iesit inaintea trenului, facandu-i cu mana sa se opreasca. De cand suntem noi, nu s-a auzit ca un accelerat sa opreasca dupa ce a apucat sa plece din statie. De data aceea insa … a oprit si Marcu Nichifor s-a urcat linistit in primul vagon. Noi n-am facut cercetari sa aflam ce a gandit mecanicul. Poate ca s-a gandit ca este ceva pe linie si cineva a fost trimis inainte ca sa-l opreasca, poate ca a gandit altfel … Ce este insa sigur ca am vazut acceleratul oprind pentru un sfant care L-a cinstit pe Dumnezeu cu rugaciunea sa.

Tepes de la Piatra Neamt

„Ard iarasi focuri pe muntii Moldovei.”

Acesta este titlul unui articol pe care l-am scris la putina vreme dupa sosirea mea in Statele Unite. Imi ceruse Societatea Misionara Romana un material despre viata crestinilor sub persecutiile comuniste. M-am gandit bine si am ales sa scriu despre un om mic de statura, dar mare in curaj si credinta: Tepes de la Piatra Neamt.

L-am cunoscut in casa lui de cizmar. Parte din incaperi le pusese la dispozitia Bisericii Baptiste. Erau timpuri grele, cand autorizatiile de cumparare si functionare pentru biserici se dadeau foarte greu. Fratii se obisnuisera sa vina in casa lui. Mirosea putin a clei si a cauciuc, dar atmosfera era placuta si inima fratelui era larg deschisa pentru musafiri.

S-a intamplat ca Securitatea a dat peste fratele Tepes pe cand era impreuna cu Victor Tarniceriu la o astfel de adunare „neautorizata.” Venisera si altii, printre ei o femeie mai in varsta „de peste munte”, venita setoasa dupa „apa cea vie.”

Dupa strigate si amenintari, celorlalti li s-a dat drumul. Au ramas doar cei trei si atunci a inceput … bataia. Fratele Tepes a cazut cel dintai la pamant. Victor Tarniceriu, mai tanar si mai rezistent, a fost batut mai indelung, mai sistematic. Dupa ce au obosit cu barbatii, reprezentantii autoritatii de stat s-au intors amenintatori si spre femeie.

„Tu ce cauti, fa, aici? Ai vazut ce-au patit acestia ? Vrei si tu ? Mama ma-tii! Ca-ti traznesc o palma de-ti sar dintii din gura!”

Femeia i-a privit linistita. Ochii ei mari, asezati lumina peste obrajii intunecati in care anii, necazurile si durerile sapasera brazde adanci, erau limpezi si adanci ca apa lacurilor de munte in care se rastoarna albastrul cerului.

” Spune! Mai vii pe aici?”

Fara sa se grabeasca, femeia a raspuns si vorbele ei s-au rostogolit cu danganul clopotelor de biserica care aduc aminte oamenilor despre existenta unui Dumnezeu deasupra firii:

„Am sa mai vin … Vin pana s-o face biserica baptista si in satul nostru … Ne cheama credinta si … am sa mai vin.”

Transpirati de oboseala bataii date celor doi, pusi pe frant oase si pe scos dinti, „oficialii” au privit-o mirati si descumpaniti totodata. Privirile lor neputincioase s-au oprit asupra acestei femei batrane, cu trupul cat pumnul, cu spinarea incovoiata, dar cu vorba dreapta si respiratia lor s-a oprit pentru o clipa.

Unele vieti se aseamana cu acele flori care infloresc si raspandesc parfumul lor spre inserare. In ochii femeii ardeau doua focuri nedomolite pe care privelistea fratilor ei batuti la sange nu le stinsesera. Erau ca flacarile aprinse altadata pe coamele dealurilor moldave sa vesteasca celor de prin satele din vai ca se apropie „dusmanul”. Sub aceste flacari, ceva din sufletul „batausilor” s-a frant si pornirea lor dusmanoasa s-a stins. Cu ochii in podea, unul din ei a bolborosit:

„Bine, mamaie, bine. Du-te acum si fa asa cum vrei matale. Fa cum vrei matale …”

Exista unele infrangeri care sunt mai triumfatoare decat orice biruinta. Biruinta raului nu este niciodata finala. Dupa negura comunismului ateu, tara traieste astazi iarasi sub lumina Evangheliei.

Putini din sutele de credinciosi din Piatra Neamt mai stiu astazi de patania aceea. Fratele Tepes este si acum printre ei. L-am reintalnit in 1999, cand am condus un grup de americani dornici sa cunoasca si sa ajute bisericile din Romania. Era chiar mai mic de statura si, am observat, nebagat in seama si prea putin pretuit de cei ce au venit la credinta mai de curand.

Oare cati dintre ei stiu ca pentru pastrarea credintei in Piatra Neamt a fost nevoie de platirea unui pret de suferinta si durere?

Uitat de oamenii de acum, fratele Tepes va avea totusi parte de o rasplata. Va purta cununa pastrata eroilor care s-au luptat lupta cea buna si au pastrat credinta pana la capat.

Daca n-ar exista dusmani, n-ar exista lupte; daca n-ar exista lupte, n-ar exista biruinte; daca n-ar exista biruinte n-am purta cununa.

Filip Dinca

Una din cele mai fierbinti amintiri o pastrez din zilele de foc ale miscarilor de descatusare din prigoana comunista care au aparut in crestinismul roman prin anii 1974-1979. Au fost anii in care a inceput sa-si rosteasca in Bucuresti incendiarele sale „Cuvinte catre tineri” preotul Calciu Dumitreasa, anii in care a aparut ca un ghiocel primavaratec o floare rara in viata societatii romanesti: Apararea Libertatii de Constiinta si Religioase (ALCR) din nucleul careia au facut parte initial Pavel Nicolescu, Nelu Tarziu, Nelu Moldovan, Petru Cocartau, Nicolae Radoi si Iuhaz Emeric.

Pe atunci, emisiunile postului de radio „Europa libera” pomeneau neancetat de actiunile neanfricate ale contestatarilor din „lagarul comunist”. Liderii baptisti, desi necunoscuti la fata, devenisera niste nume cunoscute in toata Romania. Pe culoarul unui vagon de tren de clasa a I-a, l-am auzit pe unul zicand: „Daca pica vreodata comunistii, stiu cine va lua conducerea in Romania: partidul baptist. Astia stiu ce vor, domnule! Astia sunt gata sa moara pentru ce cred si sunt foarte bine organizati.”

Eram pe atunci in Seminar si, dupa noua procedura lansata de curajosii contestatari care ne erau modele demne de urmat, semnam si noi „Memorii” protestatare catre Conducerea Departamentului Cultelor, organul de Stat care reglementa viata cultelor religioase din Romania. In aceste „memorii”, ca seminaristi, ceream autoritatilor sa permita Uniunii Baptiste sa aduca la Seminar ca profesori pe cei mai inzestrati lideri din miscarea crestina baptista. Ceream ca, pe langa profesorii insuficienti pe care-i aveam sa fie adusi si oameni ca Vasile Talos, Liviu Olah, Petre Belicov si Iosif Ton. In cele scrise, deplangeam regimul de „infometare spirituala la care eram supusi si contestam climatul de teroare in care se urmarea sa ni se franga „coloana vertebrala” a demnitatii noastre de reprezentanti, nu ai puterii trecatoare, ci ai puterilor ceresti. In loc de a fi o scoala de profeti, Seminarul fusese transformat de Departamentul Cultelor, cu complicitatea celor din Uniunea Baptista, intr-o fabrica de oameni obedienti regimului, depersonalizati si redusi la statutul de curele de transmisie intre Departamentul Cultelor si comunitatile de credinciosi din tara. Veniti la Bucuresti ca tineri cu vise marete si luminoase, noi, seminaristii ceream sa nu fim sacrificati ca si promotiile dinaintea noastra si sa fim lasati sa ne pregatim temeinic pentru slujirea crestina.

Tin minte ca la un moment dat, Departamentul Cultelor a fortat Uniunea Baptista, obedienta pana la tradarea apostata, sa ne exmatriculeze pe toti cei douazeci de seminaristi care studiau atunci la Seminarul Teologic Baptist din strada Berzei nr.29. Numai ca s-a nimerit atunci ca a venit la Bucuresti o delagatie a Aliantei mondiale baptiste conduse de Denton Lotz si de Gerhard |lass si, cu engleza pe care o balbaiam si cu posibilitatea de a ma furisa in sediul Uniunii din sos. N. Titulescu nr. 56A, unde tatal meu era pastor, am reusit, printre lacrimi sa le spun si lor adevarul despre situatia de la Seminar. La interventia oaspetilor straini si dornic sa salveze aparentele de libertate religioasa, Departamentul a sfatuit Uniunea sa revina asupra deciziei luate si sa amane pedepsirea noastra pentru o alta data, cand vremea le va fi mai prielnica.

Asa s-a facut ca am fost reprimiti la cursuri. Represaliile s-au abatut insa asupra noastra cand, fie intr-un fel, fie intr-altul, cei socotiti „capi” ai razvratirii au fost impiedicati sa intre in lucrarea din bisericile baptiste.

Unul din cei care a fost pedepsit printre primii a fost colegul si prietenul meu Filip Dinca. El era „patat” in ochii autoritatilor din mai multe puncte de vedere, cel mai important fiind acela ca, venind de la Ploiesti, era considerat un „pui al lui Iosif Ton.” Ploiestiul devenise pentru autoritati o citadela a pazitorilor de credinta, un fort incapatanat care refuza sa cada sub incidenta „circularelor” Departamentului Cultelor.

Revenit dupa o perioada de studii teologice in Anglia si instalat ca pastor la biserica baptista din Ploiesti, Iosif Ton, devenise catalizatorul unor energii pana atunci latente in persecutatii pastori ai bisericilor baptiste si concentrase in actiuni coerente torentul de impotrivire fata de abuzurile autoritatilor atee, pornite pe desfiintarea vietii religioase in Romania comunista. Meritul primordial al actiunilor lui Ton Iosif a constat in accentuarea caracterului de martiraj in marturia crestina. Lucratorii religiosi au fost incurajati sa aleaga intre doua alternative foarte clare: sa sufere „sub” persecutie sau sa sufere „din cauza” persecutiei. Prima atitudine insemna sinucidere spirituala si capitulare prin acceptarea limitarilor impuse de Stat, in timp ce a doua atitudine insemna biruinta spirituala prin eliberarea de frica paralizanta si prin acceptarea martirajului personal, ca semn al loialitatii absolute fata de Christos. Prima atitudine sacrifica „turma” si salva pastorul obedient autoritatilor, cea de a doua insemna potential „sacrificarea” pastorului, dar reaseza turma in prerogativele ascultarii totale de Christos.

Ca sa ne dea tuturor celorlati o „lectie”, Departamentul Cultelor a dispus exmatricularea lui Filip Dinca din Seminar. Directorul Seminarului si reprezentantii Uniunii s-au executat imediat. Despartirea de Filip a fost grea si dureroasa. Din lacrimile de atunci s-a turnat cerneala cu care am scris o poezie de razvratire si de protest. Ma durea mai ales faptul ca „lupii” din afara staulului bisericii lucrasera in complicitate cu asa zisii „pastori” vanduti cu trup si suflet autoritatilor pagane. Va rog sa nu judecati forma poeziei, este departe de a fi ceea ce se numeste o „reusita”. Cautati sa traiti mai degraba efectul contaminarii cu flacarile care-mi dogoreau sufletul tanar, care-si vedea, vai, visele prabusite cu aripile frante:

Pentru Filip Dinca

Cad in suflet flori de geamat

Pe-un morman de clipe moarte,

Da, … voi duce pan-la capat

Carul visurilor noastre.

Intr-o tara de-ntunerec

Mii de ochi si munti de soapte

Se ridica-n spre pieirea

Celor ce-i slujesc lui Sapte.

Pentru-un frate ce nu-mi este

Nici cu mine, nici departe,

Gandul meu se razvrateste,

Bate-n toti si cere moarte.

Cand pastorii dau cu lupii mana

Turma s-o pazeasca,

Mieii-s jertfele ce maine,

Targu-acest or sa-l sfinteasca.

(7 Februarie 1978)

M-am reintalnit cu Filip in America, la Ne[ }ork. Pastorea acolo o biserica americana, care avea si o sectie romaneasca. Vorbea foarte bine engleza si se integrase de minune in viata americana. Este inca o dovada ca „dusmanii” nu ne pot bloca destinul atunci cand inima noastra este in intregime predata Domnului. Tradarile din Seminar i-ar fi garantat un post caldut pe meleagurile Romaniei. Credinciosia lui care l-a facut gata de sacrificiu l-a propulsat spre o alta slujire, plina de demnitate si de impliniri personale. Cand Dumnezeu inchide o usa, El lasa intotdeauna undeva deschisa o … fereastra.

Richard Wurmbrand

Cam prin 1988, pe cind ma bucuram de privilegiul de a creste in Los Angeles la umbra unor stejari duhovnicesti ca Simion Cure, Pit Popovici, Liviu Olah si Richard Wurmbrand, l-am vizitat la spital pe fratele Richard, care ne speriase pe toti cu o serie de lesinuri. L-am gasit pe fratele Richard impreuna cu „ingerul lui pazitor”, tanti Bintea.

„Brinzei”, mi-a zis dansul de cum m-a vazut, „sa-mi aduci hainele imediat ca vreau sa plec acasa. Nevasta asta a mea m-a bagat in spital degeaba si nu vrea sa ma ia acasa. Imediat sa-mi aduci tu niste haine si sa ma scoti de aici.”

Obisnuit cu felul dansului de a fi, nerabdator si greu de deslusit intre gluma si vorba serioasa, mi-am plimbat un timp privirea prudent cind la tanti Bintea, cand la dansul, ingaimand un taraganat: „Sa vedem, sa vedem …”

Mai inainte ca sa se auda ceva de sub zimbetul care inflorise pe fata sotiei, nenea Richard a continuat torential: „Nu stiu ce este cu Bintea. Nu ma mai intelege! Sa-ti spun tie ce mi s-a intimplat: Am eu un prieten, care tot asa a lesinat si el putin si Dumnezeu l-a dus pana in al treilea cer si i-a aratat frumusetile paradisului. Cind s-a trezit din lesin era bine mersi si nimeni nu s-a grabit sa-l interneze! Si tot asa s-a intamplat si cu un alt prieten al meu, si el a cazut intr-un fel de lesin, si Dumnezeu i-a dat sa ne scrie cartea Apocalipsei. Nu stiu cum pe mine nu ma intelege Bintea! Ea , cum am lesinat nitel, gata m-a bagat la spital. Cand m-am trezit, eram aici si-mi luasera hainele. Ce stie ea ce descoperiri mi-a dat Domnul si ce revelatii am primit eu! Te rog imediat sa-mi aduci hainele ca sa pot pleca acasa!”.

Bineinteles ca n-am indraznit sa contrazic un „inger pazitor” de talia sorei Bintea. De altfel, Domnul ne-a ascultat rugaciunile si dupa citeva zile nenea Richard a fost iarasi acasa. Mi-a ramas insa in minte spiritul sau evreiesc de autoironie si de necapitulare in fata necazurilor. Toate acestea imbracate intr-un profund romanesc: „Hai sa facem haz de necaz!”.

Richard Wurmbrand

O alta amintire despre fratele Wurmbrand o am dintr-o alta situatie grea, cand moara suferintelor si tavalugul incercarilor au venit peste familia noastra. Medicii descoperisera ca sotia mea, Daniela, are un nodul tare in sanul drept si planificasera o biopsie. M-am intilnit cu fratele Richard pe firul telefonic, nemaiavind nici rabdarea si nici timpul necesar sa mai alerg pina la dinsul. M-a surprins foarte repede, asa cum facea de obicei, cu pornirile dumnealui greu de prevazut. In loc sa ma mingiie asa cum nadajduiam, mi-a spus brusc: „Haide sa ne rugam!”

L-am auzit atunci, prin firul telefonic, rostind una dintre cele mai interesante rugaciuni pe care mi-a fost dat sa le aud vreodata. Cuvintele ei mi s-au infipt ca fierul aprins peste pielea marcata, lasind in urma lor o urma de nesters. Iata-le:

„Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Iarta-ne ca te deranjam cu un fleac ca acest bot mic de carne. Tu conduci universul si galaxiile de milioane de stele si sori, si noi te deranjam cu o problema mica. Te rog insa sa o rezolvi Tu pentru ca noi nu o putem rezolva nici pe asta. Te rog sa-i dai sanatate sotiei lui Daniel si iti multumim ca Tu ne iubesti si ne vrei binele. Amin!”

Simion Cure

Este mare lucru sa fii cu picioarele pe pamant, dar este si mai important sa te si misti cu ele. Lumea are nevoie de oameni care pot infaptui ceva, nu de cei ce stiu sa explice foarte convingator de ce au stat degeaba. Toata omenirea poate fi impartita in trei categorii: cei de neclintit, cei care pot fi pusi in miscare si cei care ii pot misca pe altii.

Prin vara anului 1986, adunarea noastra s-a mutat intr-un fost garaj al Bisericii „Magnolia” din Anaheim, California. Iata ce ne-a spus fratele Simion ca sfat, despre importanta crestinilor anonimi:

Lumea se entuziasmeaza de vizitatorii straluciti care vin sa predice, dar lucrarea avanseaza numai daca se nasc oameni anonimi care sa staruiasca in lucrurile mici si necesare din biserica.

In armata exista o vorba si este bine sa tinem seama de ea: „Biruinta finala si cuceririle sunt facute de infanterie.” Cu alte cuvinte, nu poti castiga razboiul fara infanteristi.

Aviatia zboara pe deasupra, dar vine si pleaca. Arunca bombele, face pagube imense inamicului, dar nu poate lua in stapanire pamantul.

Artileria trage de departe. Ea pune dusmanul in deruta, distrugand structurile de aparare. Totusi, cu artileria numai, tara distrusa ramane tot a dusmanului.

Trebuie sa vina dispretuitii tuturor, „iepurii”, „marsaluitorii”, care sa inainteze pe jos, pas cu pas, si teritoriul cucerit se masoara cu pasul lor. „Orice loc pe care veti pune talpa piciorului vostru vi-l voi da voua”, le-a spus Dumnezeu evreilor cand i-a trimis in Canaan. Trebuie cineva care sa puna talpa jos si sa ia in stapanire. Infanteristii batjocoriti sunt cei care pun steagul pe reduta. Numai ce cuceresc ei ramane cucerit.

Fratilor, lucrarea depinde de ceea ce faceti fiecare dintre voi in locul acesta. Nu lasati totul in seama aviatiei sau a artileristilor. Predicatorii vestiti vin si pleaca, dar cineva trebuie sa stea mereu aici in spartura. Daca voi nu va veti face partea, nu se va vedea lucrarea avansand si Imparatia cerurilor nu se va lati in locul acesta.

David Ban

Lumea are nevoie de oameni care pot infaptui ceva, nu de cei ce stiu sa explice foarte convingator de ce au stat degeaba.

Nelu Cinteanu, unul din pastorii bisericilor din Sacramento, Statele Unite, mi-a povestit doua din intamplarile traite cu David Ban, unul din predicatorii laici carora le datoreaza asa de mult lucrarea cu Evanghelia din Romania:

„Fratele David Ban, originar din Covasant, jud Arad, era bine cunoscut, nu numai in judetul Arad ci pretutindeni, ca un om deosebit al lui Dumnezeu. Tinerii din biserica Sofronea, judetul Arad, pe care am pastorit-o in perioada 1983-1991, imi spuneau adesea: „Frate Nelu, Vineri nu ai ce cauta la noi fara mosu Ban, (cum ii incuraja dansul sa-l numeasca). Cand isi incepea mesajul, fratele David, cu mult bun simt, ma intreba :

– Cat pot sa vorbesc?…

Eu ziceam: Douazeci.

Dansul (avand in jur de 80 de ani si auzul mai slab) intelegea: „Nouazeci” …

Adevarul este ca cele nouazeci de minute binecuvantate treceau mai repede decat cele douazeci proiectate de mine.

Altadata, pe cand lucram la Institutul de proiectare al vagoanelor situat in fata garii din Arad, l-am intalnit dimineata coborand din tramvai si indreptandu-se spre tren:

– Unde mergi, frate David, asa de dimineata?

La Radesti, ca acolo n-au pastor. Azi este Vineri si stau pana Duminica la ei. Maine trebuie sa vizitez cativa saraci si sa le mai dau cate ceva …

– Bine, dar dumneata la peste 80 de ani faci asta?

– Daca nu eu, cine? imi raspunse el.

Mai apoi mi-a fost rusine ca l-am intrebat.

Si astazi ma urmareste intrebarea-raspuns pe care mi-a dat-o: „Daca nu eu, cine?”

Parca si acum il vad, putin aplecat de spate, tinand intr-o mana inconfundabila lui geanta, cu Biblia si cartea de cantari, iar in cealalta o plasa cu alimente pentru cei saraci.”

John MacArthur

Apropo de rugaciune pentru cei bolnavi, eram in primii mei ani de America si Domnul imi deschisese o usa de har ca sa pot studia si invata din experientele Bisericii „Grace Communit] Church” din Panorama Cit]. Pentru doi ani am fost cooptat alaturi de cei 43 de pastori ai Bisericii si in fiecare marti dimineata ne adunam pentru studiu, rugaciune, informare si partasie. In vremea aceea a venit mama din Romania ca sa fie operata de cancer. Tristetea de pe fata mea a fost repede observata de ceilalti si a trebuit sa le spun necazul care ma lovise.

Stiind ca am nevoie de intarire si dindu-si seama ca am un respect deosebit fata de John MacArthur, pastorul invatator al adunarii, moderatorul grupului a spus:

„John, nu vrei sa te rogi tu pentru Daniel si pentru mama lui”.

In sala aceea 44 de capete s-au plecat umile si am auzit una dintre acele rugaciuni scurte si pline de miez, din care nu poti scoate nimic si la care nu mai ai nimic de adaugat:

„Doamne, Tatal nostru prin Domnul Isus, Mintuitorul nostru iti multumim ca soarta noastra este in mana Ta. Te rog sa-l convingi pe Daniel, in tulburarea in care se afla, ca Tu esti prea puternic ca sa se poata intimpla ceva fara aprobarea Ta si ca Tu esti prea bun ca sa lasi sa se intimple ceva care sa fie spre raul copiilor Tai. Multumim pentru slava pe care o vei manifesta si in aceasta imprejurare. In numele lui Isus. Amin.”

N-a fost de loc o rugaciune sentimentala. Cel putin aparent. Sapte ani dupa rostirea ei insa, mama mea traieste si pot marturisi ca am experimentat din plin si atotputernicia Domnului si bunatatea Lui. John m-a invatat atunci sa privesc realitatea mea din prisma posibilitatilor si caracterului lui Dumnezeu. El era un astfel de om deprins sa „treaca dincolo” de obisnuit si sa se sprijine pe nevazutul stabil al prezentei si puteri divine. De fapt, atata timp cat nu iesim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul. … S-ar putea ca definitia eroismului credintei si sfinteniei sa fie chiar aceasta: sa faci imposibilul posibil, prin alipirea totala de Dumnezeu.

Petru Popovici

Invatatorul mediocru spune. Cel bun explica. Cel si mai bun demonstreaza, iar cel mai bun inspira.

In primii ani de ucenicie linga fratele Pit l-am auzit spunindu-mi: „Frate Daniel, sa lasi intotdeauna o margine de lucru pentru Domnul. Sa nu vrei tu sa rezolvi toate lucrurile. Sint pastori care se poarta de parca Dumnezeul lor ar fi neputincios sau in concediu. Tu sa nu faci asa. In viata mea eu m-am invatat sa spun ce cred ca trebuie, sa fac ceea ce cred ca este necesar si apoi sa astept ca Domnul sa faca restul. Sa n-ai niciodata pretentia sa faci tu totul. Lasa o margine de lucru pentru Domnul. Vei vedea atunci cum El este linga tine si intervine cu puterea Sa.”

Probabil ca in aceasta „strategie de lucru” sta secretul reusitelor fratelui Pitt. El n-a cautat sa „le faca pe toate”, acceptandu-si limitarile omenesti si facandu-I loc „Celui Atotputernic” sa-Si implineasca voia. Cei din jur n-au priceput intotdeauna „ce se intampla”, dar au vazut rezultatele si s-au grabit sa-l proclame pe fratele Pitt un „om al lui Dumnezeu”. Prin aceasta, ei au recunoscut implicit ca Dumnezeu se implica personal in lucrarea fratelui Pitt si-i transfera ceva din caracterul Sau dumnezeiesc. De fapt, maretia nu este niciodata a oamenilor, ci doar imprumutata, ca lumina soarelui intr-un bob de roua. Numai Dumnezeu este maret.

Cea dintai dovada a unei mari personalitati este un sentiment profund de nevrednicie. Cei cu adevarat mari isi dau seama ca ceea ce li se intampla nu este „in ei”, ci doar se manifesta „prin ei”, pastrand intotdeauna un sentiment de umilinta. Ei reusesc sa vada ceva bun in fiecare om din jur, dovedind mereu o capacitate imensa, nelimitata, de simpatie.

Ideile mari au fost intotdeauna simple. La fel sunt si oamenii cu adevarat „mari.” Ei se ascund modesti la umbra aripilor Celui Atotputernic. De fapt, „marimea” este o problema de comparatie. Transatlanticul pare mare in port, dar foarte mic in imensitatea oceanului!

Din experienta, pot sa va spun ca oamenii mari nu se simt niciodata mari, in timp ce oamenii mici nu se simt niciodata … mici. Cel mai sigur semn ca cineva nu este important este silinta cu care isi da importanta.

Adevarata maretie cauta intotdeauna sa lucreze in taina si sa treaca neobservata.

Mandria este asa de vicleana ca daca nu veghem ajungem sa fim mandri pana si de … smerenia noastra! Asa s-a intamplat cu invatatoarea de Scoala Duminicala care, la terminarea lectiei despre vamesul smerit si fariseul mandru, i-a indemnat pe copii: „Haideti acum sa-I multumim Domnului ca noi nu suntem asa de mandri ca fariseul din Biblie”.

Vasile Brinzei

Auzind ca in America se rup bisericile si se cearta crestinii, tatal meu, Vasile Brinzei, mi-a spus la plecare: „Sa nu te certi cu fratii. Sa nu ranesti pe aceia pentru care a murit Hristos. Mai bine sa te duci sa vinzi cartofi la aprozar sau sa tai iarba decit sa te certi cu fratii. (Nu stiu de ce „vanzarea cartofilor la aprozar” a fost pentru tatal meu o extrema a existentei, dar pot spune ca toata viata sa, el a cautat sa nu se certe cu fratii, si sa nu-i raneasca pe altii).

Petru Popovici

Cand m-a chemat la Los Angeles, fratele Pit lucra intens la tipografie. L-am gasit murdar pana la urechi, cu tot felul de scule in mana, umbland la un „compozer” electromecanic, vechi cam de varsta mea.

In scurta vreme, prin amabilitatea unor tineri electronisti priceputi, scoteam impreuna din imprimanta prima revista gata asezata pentru tipar.

„Vedeti frate Pit, ce simplu este! Nu mai trebuie sa tot reparati harbul ala. Nu ne mai chinuim sa taiem cu foarfeca si sa lipim cu clei. Mult mai usor si mai repede!”

„Da,” ne-a raspuns dansul,” dar si rasplata voastra de la Domnul va fi mai mica! Eu stiu ca Domnul ma va rasplati pentru toata migaleala mea si nu va uita de stradaniile mele. Nu cautati sa va fie intotdeauna usor. Dumnezeu merita sa-L slujim si cu transpiratie si chiar cu … lacrimi.”

Alta data, cand priveam imbufnat un teanc de carti „gresite” la tipar, mi-a soptit bland: „Nu te necaji, nimic nu-si pierde rasplata! Chiar si munca aceasta „zadarnica” nu va fi uitata. Dumnezeu se uita la inima si va sti sa rasplateasca. Noi nu lucram doar pentru oameni, ci pentru Domnul.”

Petru Popovici

Nu este un secret pentru nimeni ca fratele Petru Popovici a inundat Romania cu carti crestine intr-o vreme in care o asa initiativa era absolut imposibil de abordat in interiorul tarii. Din indepartata America, pana acestui neobosit cronicar ne-a informat, ne-a educat si ne-a intretinut arzanda flacara credintei. Exista insa astazi o „anumita” categorie de tineri imberbi care stramba din nas si privesc de sus cartile pe care ne-am facut noi educatia. Ei ridica si pun in discutie problema „lipsei de nivel academic” in limbajul cartilor scrise in U.S.A.

De curand, chiar si in revista tineretului roman din Statele Unite ale Americii am dat peste un articol care mi-a starnit „interesul” si nedumerirea. Textul era plin de expresii absconse si de neologisme rare, care compatimea deferent lipsa de „relevanta lingvistica” a literaturii produse de crestini.

M-am simtit obligat fata de cititorii de pretutindeni sa dau o explicatie. Initial, articolul a fost gandit ca un raspuns la unele intrebari „nedumerite” despre calitatea cartilor tiparite de noi in U.S.A. Ulterior, ele au devenit un fel de „proclamatie program” a celor din scoala fratelui Petru Popovici.

Am plecat de la premiza ca ni se reclama lipsa unui limbaj „academic contemporan”. Ni se spune ca aceasta carenta duce la lipsa de „relevanta” a cartilor noastre in „climatul actual”, in care „Biserica din Romania este chemata sa faca un impact social semnificativ si sa influenteze benific toate nivelele si sectoarele sociale.”

„In acest context”, ni se spunea, „Cartile scrise de fratele Petru Popovici par astazi puerile si, desi au un continut bogat, nu trezesc decat interesul celor cu o „formatie intelectuala submedie.”

Nici eu, Daniel, n-am scapat mai usor. Cartile scrise sau traduse de mine: „Grija de frati”, „Introducere in Teologie”, „Biserica locala” au fost declarate si ele „populiste” si lipsite de o terminologie adecvata. „Reclamantii” se arata nemultumiti mai ales de faptul ca si o lucrare monumentala ca „Biblia cu explicatii”, destinata sa devina un instrument pentru educarea crestina a neamului, „pacatuieste” prin aceeasi lipsa de „nivel academic” in terminologie si stil.

M-am framantat daca se cade sau nu sa raspund acestor critici. Un timp am fost convins ca nu sunt chemat de Dumnezeu sa intru in polemici neroditoare. O maxima adecvata acestei situatii spune ca „Un critic literar este deobicei cineva care are destul talent ca sa-si dea o parere, dar nu suficient pentru a scrie el insusi o carte”.

Am ajuns insa astazi la concluzia ca, daca nu un raspuns polemic, cel putin o lamurire plina de dragoste este necesara.

De ce am produs noi carti „lipsite de limbaj academic”? Nu pot raspunde pentru fiecare dintre autorii din America, dar pot spune ce s-a intamplat in cazul meu.

Pana pe la varsta de 20 de ani, am fost fascinat de literatura si pasionat peste masura de filosofie (Da, asa se scrie, cu „s”. „Filozofie” inseamna cu totul altceva, un fel de dragoste de intuneric, cum bine m-a invatat Henr] Wald, unul dintre cei mai straluciti specialisti in limbaj si semantica pe care i-a avut Romania).

A urmat apoi chemarea spre slujire in lucrarea cu Evanghelia si procesul de formare ca seminarist si, apoi, ca pastor. Venirea in America mi-a prilejuit continuarea studiilor si largirea domeniului de cunostinte in sfera lucrarilor de literatura religioasa aparuta de-a lungul secolelor.

De ce ma straduiesc eu sa caut intotdeauna cel mai simplu si mai direct sens al cuvintelor?

Iata de ce:

– Cand Biblia a fost scrisa in limba greaca, ea a fost scrisa in „|oinee”, dialectul stradal, folosit de lumea pestrita a intamplarilor cotidiene. Exista si o alta varianta a limbii grece, mult mai elevata si mai eleganta: greaca literara. De ce o fi randuit Dumnezeu, in intelepciunea Lui desavarsita, ca inspiratia divina sa fie inscrisa in limbajul, uneori teribil de stangaci, al dialectului grec popular? Nu cred ca a fost hotararea lui Pavel sau a vreunui alt apostol! Dumnezeu a fost suveran absolut in aceasta problema.

– Cand a fost tradusa pentru prima data in limba latina, Biblia s-a intitulat „Vulgata”. Nu pentru ca ar fi avut un caracter „vulgar” (termenul derivat din limba romana), ci pentru ca era scrisa in latina folosita de cei din popor („Vulg” inseamna popor). Denumirea, la fel ca si in cazul traducerii grecesti, accentueaza ca forma si calitatea limbajului nu apartinea clasei erudite, paturii intelectuale selecte a tribunilor, senatorilor si patricienilor. Intreb iarasi: „De ce, in providenta Lui absoluta, Dumnezeu a voit ca Biblia sa fie tradusa in limba „vulgului” din gloriosul Imperiu Roman?

– Cand Cel mai mare orator al tuturor veacurilor, trecute, prezente si viitoare, a coborat printre oameni ca sa le vorbeasca, El a ales sa li se adreseze intr-un limbaj naturalist, populist, simplu si lipsit de „teologismele sofisticate” ale marilor rabini ai vremii („noroadele au ramas uimite de invatatura Lui; caci El iI invata ca unul care avea putere, nu cum iI invatau carturarii lor” – Mat. 7:28-29). Batjocorit atunci de carturari si clasificat drept unul „fara scoala”, oare ar fi tratat El mai bine de criticii nostri de astazi?

– Cand providenta divina l-a ales pe Pavel pentru scrierea indreptarului de invatatura al Bisericii („dupa ispravnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca sa intregesc Cuvantul lui Dumnezeu” – Col. 1:25), desi cunostea oratoria si stilul inalt al „vorbirilor induplecatoare ale intelepciunii”, apostolul a hotarat sa li se adreseze crestinilor nu pe aceasta cale, ci in glasul simplu al omului de pe strada. „Cat despre mine, fratilor, cand am venit la voi, n-am venit sa va vorbesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau intelepciune stralucita” – 1 Cor. 2:1-5). De ce oare a simtit Pavel ca asa si numai asa trebuie sa faca?

Concluzia mea personala a fost ca eficienta maxima a limbajului sta in capacitatea lui de a comunica adevarul la un numar cat mai mare de oameni. Din acest punct de vedere, toata populatia unei natiuni intelege versiunea „vulgata” a limbii vorbite in tara respectiva. Cu cat ne ridicam la un „nivel mai inalt” al limbajului, cu atat numarul celor in stare sa-l inteleaga plenar se reduce.

Mi-a trebuit un timp si un proces de „simplificare” a felului meu de a vorbi. M-am silit si ma silesc si acum mereu, sa ating performanta simplitatii evanghelice. Sa nu credeti ca este usor. Avem cu toti tendinta de a deveni sofisticati si specializati, pentru a-i impresiona pe cei din jur.

N-am sa uit impresia formidabila pe care mi-a produs-o rectorul Institutului „Logos”, Greg Cantelmo, profesor la cursul de Religii comparate si Istoria Filosofiei. La prima noastra clasa, acest om extrem de prezentabil, a inceput prin a ne vorbi 10 minute intr-un limbaj atat de „inalt”, ca ne uitam unul la altul sa vedem daca-l pricepem vreunul. La sfarsitul celor 10 minute, Greg s-a oprit, s-a uitat la noi serios si … a izbucnit intr-un hohot de ras homeric, amplificat parca de ecoul din mintile noastre ramase dintr-o data … goale.

Cand s-a potolit din ras, facandu-ne cu ochiul, Greg ne-a spus: „Vedeti, cursurile pe care le puteti face cu mine va pot transforma in astfel de oameni. Va dati seama ce caraghiosi puteti deveni? Eu am facut facultatea de filosofie. Stiu si eu sa vorbesc ca filosofii si sa ma port ca ei, dar .. ar fi caraghios sa o fac zilnic! Limbajul este ca si un costum de haine cu care te imbraci. Unii se imbraca „sa faca impresie”, altii ca sa arate ce posibilitati materiale au, altii ca sa-i atraga pe semeni in cursa pacatului. Majoritatea oamenilor se imbraca insa zilnic in haine obisnuite si merg obisnuit, printre oameni obisnuiti. Exista si costume de gala, pe care nu le imbracam decat la ocazii speciale. Noi, rectorii avem uniforme pentru serbarile de graduare. Acestea nu sunt insa hainele noastre de fiecare zi. Am fi caraghiosi daca am umbla prin piata cu ele sau daca ne-am duce, imbracati cu ele, in vizita la cineva.”

„Cred ca va dati seama care a fost intentia mea si prima voastra lectie de „Filosofie a Religiilor”. Oricat de fascinante vor fi cunostintele pe care le veti acumula pe durata acestui studiu, nu uitati ca exista lucruri mult mai importante in viata, in primul rand „viata insasi”. Daca nu veti pricepe tot, nu va omorati cu firea, daca veti pricepe tot, nu-i omorati pe altii cu un limbaj care sa va doveasca neaparat „superioritatea”.

Intalnirea cu acest Greg Cantelmo a fost una dintre desfatarile vietii mele de student in America. Daca asa a fost prima lectie a cursurilor lui, cum credeti ca a fost examenul final? Pur si simplu s-a deghizat rand pe rand in exponent al tuturor „variantelor” false de religie si religiozitate si a venit sa stea de vorba cu noi, „crestinii”, despre „adevarul nostru”. Din felul in care reuseam sa ne „convingem” si „convertim” reciproc a rezultat nota finala. Nu uit ca, la un moment, dat a iesit din clasa si s-a intors imbracat ca un preot luteran, dar avand in mana o tigara aprinsa. Era, dupa cate imi aduc aminte, intruchiparea unui „teolog liberal”.

Simplitatea si transparenta acestui genial profesor mi-au intarit si mai mult convingerea ca „idealul invataturii crestine trebuie sa ramana simplitatea Evanghelica”.

Nu va grabiti sa spuneti ca pledez pentru bigotism si pentru ignoranta. Nu ma categorisiti drept „proletcultist”.

La o conferinta a unei dioceze din Anglia, unul dintre preoti, adeptul unui stil calugaresc excentric, a vorbit cu patos, facand elogiul „ignorantei”. Dupa el, a trebuit sa ia cuvantul unul dintre episcopi. Cu un umor intr-adevar englezesc, acesta a iesit in fata, a tacut un rastimp, iar apoi a spus cam asa: „Inteleg ca fratele nostru Ii multumeste lui Dumnezeu pentru ignoranta si dupa parerea mea, in ceea ce-l priveste, are cu prisosinta pentru ce sa multumeasca”.

Stiu ca, anii de zile, conditiile de persecutie ne-au redus la o viata de „subterana culturala” si ca acum trebuie sa iesim cu capul sus si sa ducem marturia pana in cele mai inalte sfere ale existentei sociale. Daca ma credeti ignorant de aceste „noi realitati”, n-aveti dreptate. Problema este cu mult mai adanca.

Pentru un crestin, alegerea limbajului folosit pentru raspandirea Evangheliei in marea masa a populatiei unei tari nu este usoara si nu trebuie luata in chip usuratic. Grabiti sa intram la galele selecte ale intelectualitatii citadine, s-ar putea sa ne intoarcem apoi intre oamenii de pe strada sau de pe ulita tot cu fracul sau redingota pe noi si sa ajungem „de rasul lumii”.

Intr-o convorbire pe care am avut-o de curand cu fratele Aurel Popescu, pastor in Portland, dansul deplangea aceiasi folosire neinspirata a limbajului sofisticat in publicatii pe care le-a citit in tara: „Unii scriitori vor sa para mai „adanci” si folosesc cuvinte cu sensuri care raman obscure pentru majoritatea cititorilor. Apa unor astfel de izvoare literare pare adanca pentru ca e … tulbure. Dar daca te arunci in ea, dai cu capul de beton”.

Dorinta de a ne insusi prea repede si prea superficial un limbaj „academic” sofisticat, plin de neologisme si teologisme la fel de esoterice ca si hieroglifele egiptene, ne poate duce spre o bufonerie caricaturizata deja, cum nu se poate mai bine, de nemuritorul Caragiale. S-ar putea prea bine ca „nerozia noastra” sa-i forteze pe oamenii simpli sa foloseasca si ei un limbaj din care ei insisi sa nu inteleaga prea mult! Vom ajunge astfel sa-i dam dreptate celui care a spus ca „cel care vorbeste despre ceea ce nu cunoaste este frate cu acela care se intoarce de acolo de unde n-a fost.” Doamne, fereste-ne de confuzie!

Cine ar putea oare prefera limbajul „neologismelor sofisticate” si s-ar apuca sa „retraduca” textul sacru in „pasareasca” revistelor de cultura contemporana ar putea ajunge la o astfel de varianta a psalmului 23:

Psalmul 23 intr-o traducere academica

Domnul si cu mine suntem intr-o relatie de pastor-fiinta pastorita si asta ma plaseaza intr-o pozitie cu o excelenta prognoza de zero negativ.
El ma alimenteaza cu verdeata suculenta a spatiilor verzi si ma conduce in proximitatea laterala a acumularilor acvative non-torentiale.
El imi restaureaza nivelele initiale de satisfacere ale tiparului meu prihologic.
In ciuda unui progres ambulatoriu prin intersectia slab iluminata cu incidenta mortalitatii, in mine nu se vor manifesta senzatii de teroare anxioasa datorita tangentialei mele atingeri cu atotputernicia Lui.
Proteza care-I inlesneste mersul si dispozitivul de constrangere pe care-l foloseste imi induc o stare de comfort personal.
Tu proiectezi si produci o structura portanta de nutrienti chiar si in contextul prezentei unor elemente ostile si necooperante.
Initiezi un ritual folcloric care implica extracte vegetale infuzate asupra capului meu, iar containerul desemnat alimentarii mele exchibitioneaza constant o totala depasire a parametrilor lui volumetrici.
Da, factorul ne-deductibil de intensitate emotionala si atributul de nonviolenta amabilitate ma vor insoti pe toata durata nemortaliatii mele.
si voi avea drept de rezidenta permanenta in spatiile de habitat aflate in proprietatea Domnului pe o durata nedefinita cu acces pozitiv spre axa infinita a timpului.

Cine ar prefera o asemenea „reactualizare, prin contextualizare” a acestui indragit psalm? Macar spre linistea mea, dati-mi voie sa cred ca … nimeni.

De ce mi-a fost mie atat de greu sa ma deprind sa vorbesc simplu si sa scriu cu o pana usoara si chiar mangaietoare uneori? De ce mi-e greu sa raman asa si de ce doar prin stradanie pot sa ma pastrez asa? Iata de ce: Am observat ca si eu ma imbrac cu cuvintele ca altii cu hainele si umblu asa de lesne „dupa slava pe care v-o dati unii altora” (Ioan 5:44).

Dati-mi voie sa cred ca nu sunt singurul care sunt bantuit de aceasta ispita.

Va rog sincer sa analizati fondul, nu forma, celor scrise mai sus si, in masura in care gasiti de cuviinta si in acord cu buna cuviinta, sa cautam impreuna sa „transmitem” adevarul Evangheliei „dupa chipul si asemanarea” Celui ce ne-a vorbit pe pamant si dupa pilda celorlati vestitori ai Sai care I-au purtat mesajul inaintea noastra.

Pentru totdeauna in slujirea Lui, D. B. (10 Oct. 1996)

Adaug aici un fragment din cartea „Alexander Fleming” scrisa de Andre Maurois, tradusa si aparuta in limba romana in Editura Medicala, 1965:

„Descoperirea penicilinei a deschis o era noua in tratarea bolilor. Medicul zilelor noastre abia poate sa-si inchipuie cat de dezarmati se simteau inaintasii lui in fata unor anumite infectii. El nu cunoaste disperarea lor in fata anumitor boli, pe atunci mortale, care acum sunt vindecabile, ba chiar inlaturate cu totul. …

De ce tocmai acest cercetator, modest si tacut, a fost beneficiarul celei mai fericite intamplari a epocii sale? … In stiinta nu exista nimic mai usor decat ceea ce s-a descoperit ieri, dar nimic mai greu decat ceea ce se va descoperi maine. …

Iata doi oameni: Wright si Fleming. Amandoi au fost la fel de devotati stiintei. Dar Fleming, lipsit de orice retorica, nu cunostea arta de a ului publicul, asa cum stia s-o faca atat de bine Wright. Acesta avea dusmani, si inca foarte multi, dar nici chiar dusmanii, in fata acestei personalitati puternice, nu indrazneau sa-i conteste o anumita maretie. Nimeni nu ignora ca, cine indraznea sa puna la indoiala valoarea lucrarilor lui Wright, se expunea unui torent de argumente stralucite si sarcastice. Dimpotriva, ce putea fi mai ispititor decat credinta de a fi superior unui om maruntel, stoic si rezervat, care n-ar fi facut nimic ca sa risipeasca aceasta iluzie? Putea fi combatut fara nici un pericol, pentru ca niciodata n-ar fi spart formidabila sa carcasa de tacere, pentru un motiv atat de neinsemnat in ochii lui.

„Omul de geniu, a scris lordul Beaverbrook, este adesea egoist. Cand – asa cum se intampla uneori – este insa modest si simplu, lumea este inclinata sa-l subestimeze. Sir Alexander Fleming era un geniu care facea parte din aceasta rara speta. Acum, desigur, gloria lui este universala … In timpul vietii sale, insa, in propria lui tara, meritele lui n-au fost decat cu greu recunoscute.” (pag. 266-267).

„Omul se uita la ce izbeste privirea”, la floricele de stil si la limbajul elevat si esoteric. Dumnezeu se uita la inima si pretuieste modestia care nu-i zdrobeste cu apasarea ei pe cei din jur. Domnul Isus a fost un exponent al geniului batjocorit din pricina modestiei in atitudine si-n aspectul exterior.

Apostolul Pavel a simtit si el aceiasi lipsa de resprect si de pretuire din partea unora din Biserica din cauza „simplitatii” sale:

„De vreme ce multi se lauda dupa firea pamanteasca, ma voi lauda si eu. Doar voi suferiti cu placere pe nebuni, voi, care sunteti intelepti! Daca va robeste cineva, daca va mananca cineva, daca pune cineva mana pe voi, daca va priveste cineva de sus, daca va bate cineva pe obraz, suferiti!” (2 Cor. 11:18-20).

Richard Wurmbrand

Cele mai durabile impresii le fac cuvintele ascultate in vreme de adinca sensibilizare provocata de o suferinta sau de un necaz. In Februarie 1992, dupa o calatorie in Pensilvania, m-am intors acasa cu o tulburare a vederii la ochiul sting. M-am grabit sa-mi vars necazul catre familia Wurmbrand si dinsul mi-a inlesnit o vizita la un specialist din Pakistan, convertit de curind la crestinism si botezat. Inainte insa de a ajunge la doctor, fratele Richard mi-a spus: „Baga de seama Brinzei, ca uneori o vedere prea buna ne impiedica sa vedem adevaratele frumuseti din viata. Eu am calatorit in peste 50 de tari, dar cele mai frumoase lucruri nu le-am vazut in tarile pe care le-am vizitat, ci inlauntrul meu. Cauta sa vezi Imparatia lui Dumnezeu inauntrul tau si sa te bucuri de frumusetea ei si a Imparatului ei”. In spaima care ma stapinea, la gindul ca sint pe cale sa-mi pierd vederea, imi venea sa-i raspund scurt si nepoliticos: „In veci amin!, dar sa stiti ca tot ma duc la doctor”. Nu de predici aveam eu nevoie in ceasul acela!

Abea dupa ce am ramas singur am inteles talcul ascuns al cuvintelor lui. Fratele Richard observase repede ca problema mea cea mare nu era la ochi, ci la inima. Panica mea dadea pe fata o lipsa de incredere in Domnul si o pierdere prea usoara a linistii pe care ar trebui sa ne-o dea credinta. Am inteles ca trebuie sa ma uit mai atent in mine insumi si sa-L las pe Imparatul meu sa faca ce vrea El in Imparatie. Intr-adevar, uneori o vedere prea buna in afara ne fura de capacitatea de a vedea in launtrul nostru lucrurile minunate ale Domnului. „Doamne, da-mi ochi sa vad frumusetea lucrarii Tale in mine!”.

A privi inseamna un lucru, a vedea inseamna altul, a intelege inseamna un al treilea, a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus, dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci, ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras.

Richard Wurmbrand

„Sa poti sa binecuvintezi oricind si pe oricine! Iata o stare pe care ar trebui sa o avem toti.” Cu aceste cuvinte, care s-au substituit oricarei urari de bine, m-a intimpinat odata fratele Wurmbrand la el acasa. Tocmai citise Biblia si venise din teritoriul ei cu o revelatie noua si surprinzatoare: „Melhisedec l-a binecuvintat pe Avraam atunci cind acesta tocmai se intorsese de la casapirea dusmanilor sai. In ochii altora, Avraam putea trece drept un ucigas ordinar, in ochii altora putea fi un om bun, care se intorcea insa de la un macel. Sigur ca in minia lui, Avraam fusese crud si omorase multi oameni. Melhisedec ii iesise insa inainte cu binecuvantarea. Este usor sa-i critici pe oameni, este mult mai dumnezeieste insa sa-i binecuvintezi. Doamne fa-ne niste mostenitori ai binecuvantarii!”

Simion Cure

„Dumnezeu nu dispretuieste inceputurile slabe.”

Pe 22 Aprilie 1989, am fost impreuna cu dansul la San Bernardino, California, prima adunare cu un grup de romani care s-a tinut in capela din sediul lui „Campus Crusade”. Iata cateva din spusele „mosului”:

„Sunt lucruri importante si mari la timpul lor pe care lumea nu le baga in seama; lucruri mici care au semnificatie majora.

Copilul care scoate primele cuvinte bolborosite si pocite este mai admirat decat un academician care tine discursuri. Pentru academician, nu este mare scofala, dar copilul este in atentia si admiratia tuturor.

Tot asa, nimeni nu se entuziasmeaza cand un vlajgan puternic ridica dintr-o smucitura sacul si-l pune pe umar, dar toata casa se uita cu bucurie la copilul care duce cu mana lui prima cana cu apa. Aproape toata apa este varsata cand ajunge cu ea la destinatie, dar mama il pupa, tata ii striga: „Bravo!”, iar audienta spune: „Halal baiat! O sa fie harnic!”

Richard Wurmbrand

Numai fratele Richard poate predica despre anumite subiecte. Am sa incerc sa redau mai jos doua dintre ele.

Pentru noi toti care-l asteptam cu gurile cascate, introducerea dinsului a parut cel putin bizara: „Multi predicatori doresc sa vorbeasca despre lucruri importante si complicate. Eu vreau sa va vorbesc astazi despre „nimic” … A urmat apoi o ora de delectare duhovniceasca ancorata pe subiectul acesta al nimicului.

Nimicul este cea mai tare substanta din univers. Mai tare ca orice otel din lume. Dumnezeu a suspendat pamintul pe „nimic”. Un cablu de otel suficient pentru a sustine pamintul s-ar rupe sub propria lui greutate, dar Dumnezeu a stiut ca otelul nu rezista, asa ca a folosit „nimicul”!

Nimicul este materia de lucru preferata a lui Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute de Dumnezeu din „nimic”! Diamantul cel mai pretios a fost facut din „nimic”. Frumusetea frumusetilor din lume a fost facuta din „nimic”.

Nimicul este cea mai inalta stare spirituala la care trebuie sa ajunga un credincios. La un moment dat se certau fratii din cauza spiritul de competitie. Si atunci Pavel le-a spus: „Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca: asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sint nimic; ci Dumnezeu care face sa creasca” (1 Cor. 2:6-7). Auziti, Pavel ajunsese ceea ce trebuia sa ajunga pentru ca fratii sa nu se mai certe cu el, Pavel ajunsese in sfirsit: „nimic”!

Altadata, nenea Richard a ales sa ne vorbeasca despre: „Nebunia lui Dumnzeu” (1 Cor. 1:25). „Toate religiile lumii cauta sa-si prezinte pe dumnezeul lor ca pe cea mai inteleapta fiinta. Numai Biblia ne spune despre Dumnezeu ca ar fi nebun.” Sigur ca aceste vorbe ar fi fost considerate blasfemie daca ar fi fost rostite de o alta gura, dar din gura fratelui Richard ele au fost acceptate si lamurite apoi cu prisosinta. „Dumnezeu priveste lucrurile care nu sint ca si cum ar fi” (1 Cor. 1:27-28). etc. In final, numai un Dumnezeu care lucreaza impotriva evidentelor a putut sa se incurce cu oameni ca noi. „De pilda fratilor, uitati-va cu bagare de seama la voi care ati fost chemati; printre voi nu sint multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii …” (1 Cor. 1:26-27). Care Dumnezeu si-ar fi pus mintea cu noi ca sa ne aleaga pentru Sine si sa se laude cu noi inaintea cerului? Cu adevarat, mare este taina mantuirii noastre si cine este cel ce o poate pricepe?

Richard Wurmbrand

Alte subiecte curioase ale fratelui Richard: „Exista lucruri pe care nu le poate face Dumnezeu?”

Intre cele mentionate de Biblie este si unul nebagat in seama: „Dumnezeu nu mai poate de bucurie in mijlocul copiilor Sai”. Sa traim asa ca sa facem bucurie Domnului nostru. Exista astfel de copii ai Domnului. Exemplele noastre ar trebui sa fie cei care si-au consacrat viata scopurilor lui Dumnezeu. Scriptura ne spune ca Dumnezeu cauta astfel de oameni, a caror inima sa fie intreaga a Lui („Caci Domnul isii intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijineasca pe aceia a caror inima este intreaga a Lui” – 2 Cronici 16:9)î

Cand l-am auzit vorbind despre acest subiect, fara sa vreau, mintea mi-a zburat la o alta intamplare, in care „ceea ce nu poate face Dumnezeu” a aparut intr-o cu totul alta imprejurare:

Vrand sa vada daca elevii au inteles lectia despre atotputernicia lui Dumnezeu, invatatoarea intreba: „Ce parere aveti: exista ceva ce nu poate face Dumnezeu?”

Peste clasa se asternu o tacere deplina. De abia dupa cateva minute, unul ridica in sfarsit mana sus. Crezand ca lectia ei n-a fost destul de clara, invatatoarea ofta, dar totusi il ruga resemnata pe cel cu mana ridicata sa spuna ce are de spus: „Spune draga, ce nu poate face Dumnezeu?”

„Dumnezeu nu le poate face tuturor pe plac.”

Richard Wurmbrand

Ce sa faca cel aflat sub batjocura? Fratele Richard imi spunea o istorioara indiana cu doi oameni care s-au dus la Buda si au cerut sa-i vorbeasca. Buda i-a primit, dar spre surprinderea sa, cei doi au inceput sa-l ocarasca pentru toate lucrurile de sub soare. Cuvintele lor erau adevarate insulte: ticalosule, ucigasule, nebunule, etc. Dupa un timp, cei doi au obosit sa vorbeasca si s-a asternut tacerea. Atunci, Buda le-a spus: „Stiam ca ati venit sa-mi dati ceva. Toata lumea care vine la mine imi aduce cate ceva. De obicei eu primesc darurile lor, dar darurile voastre nu-mi plac. Va rog sa le pastrati, caci sunt ale voastre. Eu n-am ce sa fac cu astfel de cuvinte. Luati-le inapoi!”

Morala este evidenta, cand stim sa ne ridicam la adevarata noastra demnitate, batjocora este a batjocoritorului, nu a noastra! Vorbele rele ii caracterizeaza pe cei ce le spun si nu se cade sa ne pierdem linistea pentru ele. Sa nu le facem loc in inima noastra, ci sa le lasam in inimile celor care le-au adus.

Richard Wurmbrand

Lumea e plina de „purtatori de vorbe”. Cand te vorbesc altii de rau, traieste frumos, ca nimeni sa nu-i creada.

Nenea Richard m-a prins vrand sa aflu ceva despre o cearta dintre doi frati din locul pe care dansul tocmai il vizitase. Curiozitatea mea a fost corectata, ca de obicei, cu o alta pilda:

„Doi oameni nu se aflau in cele mai bune relatii. Unul dintre ei spunea numai lucruri rele despre celalalt, dar, surprinzator, celalalt spunea tuturor numai cuvinte frumoase despre cel dintii.

Mirat si contrariat, un ascultator s-a dus la cel ce spunea lucruri frumoase si i-a zis: „Bine, dar tu nu ai auzit ce spune el despre tine si despre purtarea ta. El spune ca tu esti de vina, ca esti un om rau, nebun, desfranat, etc. Cum de tu spui numai cuvinte frumoase despre el?”

Dupa ce a stat putin sa se gandeasca, omul bun a raspuns cam asa: „Vezi, s-ar putea sa spunem amandoi adevarul sau s-ar putea sa mintim amandoi. Tu trebuie sa vezi care este realitatea!”

Petru Popovici

A-ti place sa predici este una, iar a-i iubi pe cei carora le predici este alta!

Am fost cu fratele Pit Popovici sa impacam doi pastori si doua biserici aflate in cearta. Unul din pastori venise dupa celalalt in localitate si acum ii rupsese o parte din turma, deschizind o a doua biserica. In caldura „argumentatiei” l-am auzit pe fratele Pit spunindu-i pastorului nedreptatit:

„Nu faci bine, nu cu razbunare se castiga inima oamenilor. Ai sa-ti golesti biserica. Daca vrei sa castigi, fii intelept si fii bun! Oamneii sint niste „cersetori dupa dragoste”. Merg acolo unde simt ca sint iubiti. Nu te supara pe cei ce pleaca. Cheama-i inapoi pentru o serbare de despartire si multumeste Domnului in public pentru vremea in care ati slujit impreuna. Fa-i sa simta ca ii iubesti din toata inima, indiferent daca vor sta sau daca vor pleca in alta parte. Cind vor apare probleme in cealalta adunare, si nu este Biserica unde sa nu apara probleme, oamenii acestia isi vor aminti ca undeva este un pastor care i-a iubit si ii iubeste. Vor veni inapoi si vei fi mult mai cistigat atunci. Nu tine pe nimeni cu forta. Nu uita ca oamenii merg pina la capatul lumii pentru cineva care ii iubeste. Fii tu un astfel de om”!

Mi-am dat seama atunci ca este imposibil sa-i ridici pe altii la un nivel mai inalt decat acela la care te aflii tu insuti. Marimea influentei pe care o avem asupra altora depinde de grija pe care le-o purtam.

Richard Wurmbrand

Pe data de 4 Ianuarie 1994 am fost in vizita la familia Wurmbrand impreuna cu Aurel Popescu si Gelu Hategan care venisera din Portland sa-l vada. Profitand de ocazie, au venit cu noi si amandoi tatii mei: Vasile Branzai, si Traian Ban. Cele cateva ore petrecute in compania lui Mihai Wurmbrand, a sorei Bintea si a fratelui Richard au fost un deliciu. Mai intai am observat un anunt in limba engleza pe care nu-l mai vazusem inainte. Pe o placa frumos ornata si asezata pe masuta de la intrare scria citet: „Intrati cu incredere; aici nu santeti straini, ci doar prieteni cu care n-am avut ocazia sa ne intalnim inca”.

Richard Wurmbrand

Printre cele spuse noua de fratele Wurmbrand ne-a rasunat multa vreme in minte o destainuire de-a dansului: „Pe Dumnezeu Il iubim pentru El insusi, nu pentru ce ne da. Eu pe Bintea am iubit-o fara sa aibe zestre! Am iubit-o pentru ea insasi. Tot asa trebuie sa-L iubim si pe Dumnezeu. Chiar daca nu mi-ar da cerul vesnic, eu tot l-as iubi pe Dumnezeu. Pe Diavolul nu-L pot iubi, si nu l-as iubi nici atunci cand mi-ar putea darui cerul.

Iubirea adevarata este legata de cel pe care-l iubesti nu de ceea ce are sau ne da el.

Se spune ca un prelat i-a spus odata unei femei chinuite de pacat: „Doamna va iert toate pacatele. Duceti-va in pace”. Noaptea i-a aparut in vis Dumnezeu si l-a mustrat: „Cine esti tu sa ierti pacatele? Te crezi Dumnezeu? Pentru ca ai vorbit de pe pozitia de preot, eu am s-o iert pe femeia aceea, dar pe tine am sa te pedepsesc si n-am sa te mai las sa intri in cer”.

La auzul acestor vorbe, prelatul a inceput sa chiuie si sa joace de bucurie. Cand Dumnezeu l-a intrebat de ce face aceasta, prelatul a raspuns: „De multa vreme vreau sa-ti arat ca Te iubesc pe Tine fara sa ma gandesc la rasplata. Acum am ocazia sa-ti arat cat de mult te iubesc”.

Cand l-a auzit cum vorbeste, Dumnezeu i-a zis: „Pentru o asa iubire meriti sa intri in cer”.

„Stiam, i-a replicat prelatul, „doar nu credeai ca te-am crezut cand mi-ai spus ca nu ma lasi in cer. Stiam ca doar ma iubesti si Tu”.

Socanta la prima vedere, aceasta destainuire a fratelui Wurmbrand, m-a urmarit zile la rand, pana cand am ajuns sa-mi dau seama ca Dumnezeu si rasplata cerului sant inca foarte strans legate in inima mea egoista. Dragostea mea nu s-a lepadat inca total de sine si Dumnezeu stie ca inca nu-L iubesc asa cum merita El cu adevarat.

Aurel Popescu

Saptamana de rugaciune mondiala de la inceputul anului 1994 a avut ca tema: „Relatia Duhului Sfant cu cel credincios”. Miercuri seara, Biserica din Belflo[er l-a avut ca musafir pe fratele Aurel Popescu, venit intr-o vizita de la Portland. Subiectul serii era: „Umplerea cu Duhul Sfant”. L-am auzit atunci spunand ceva foarte profund despre „personalitatile” pe care vrea Duhul Domnului sa le umple.

Ne-a vorbit despre dorinta Duhului de a ne umple pe fiecare dintre noi individual, apoi ne-a spus: „Exista si alte personalitati, nu individuale, ci colective. Familia mea este o personalitate compusa unica. Nu ne asemanam cu alte familii decat intr-o oarecare masura. Fiecare familie isi are individualitatea ei. Dumnezeu vrea ca Duhul Sfant sa umple fiecare familie in parte si sa modeleze relatiile si manifestarile care-i dau identitatea.

Exista apoi personalitatea colectiva a Bisericii. Biblia numeste Biserica „un trup”. Chiar daca santem mai multe madulare, alcatuim un singur trup. Fiecare Biserica este diferita de alta; are o personalitate a ei proprie in functie de personalitatile credinciosilor care o alcatuiesc. Duhul Sfant vrea sa umple aceasta personalitate colectiva a Bisericii si sa o anime cu lucrari si stari duhovnicesti binecuvantate.

Biserica este mai mult decat un grup de oameni care se aduna din cand in cand ca sa piarda vremea impreuna, ascultand tot felul de predici, unele destul de proaste. Dumnezeu numeste Biserica „trupul lui Christos”. Santem o unitate compusa din parti individuale. Aceasta unitate complexa trebuie plasata sub binecuvantata lucrare a Duhului Sfant. El trebuie sa lucreze prin noi, sa rodeasca in noi si sa-l vesteasca lumii pe Christos prin noi.

Rugaciuni copilaresti

Anul 1993 a fost pentru noi „anul papagalului”. Ani la rand, fetele mele si-au dorit sa aiba in casa un „pet”: o pisica sau un caine cu care sa se joace. Eu nu am o simpatie deosebita pentru aceste animale asa ca dorinta lor a ramas mereu neimplinita. Le-am cumparat in schimb un acvariu imens cu pesti, dar … in scurt timp mi-am dat seama ca grija acvariului a cazut tot in seama noastra. Ca sa scapam, am daruit acvariul unei … alte familii.

In primavara lui 1993, am vazut, intr-o vizita la familia Ceausu, un altfel de „pet”: un papagal micut si vesel care sarea cand pe umarul unuia, cand pe bratul altuia. Ne-am zis repede: „Iata ce cautam noi! Un astfel de „pet” va satisface pe toata lumea. Zis si facut, doar ca la magazin am aflat ca papagalul costa in jur de $50!

„Eu nu dau $50 de dolari pe o cioara vopsita”, am zis eu si am plecat acasa tristi.

Daniela a continuat sa se roage Domnului pentru papagal. Copilareste, ea a intuit ca Dumnezeu poate face o minune ca sa ni-l dea pe o alta cale. Si asa a fost …

Intr-o dupa amiaza, venind de la Biserica, exact cand sa fac la dreapta pe strada noastra, ce-mi cade in fata masinii intr-un zbor precipitat? Ati ghicit: un papagal. Am oprit repede masina (intamplator, nu era nici un fel de trafic pe sosea) si m-am apropiat sa-l prind. Pasarea a zburat sovaielnic pe un gard de beton de la marginea soselei. M-am furisat pe langa gard, am ridicat repede o mana si … l-am prins. Era un papagal micut si pricajit, dar era … un papagal!

L-am adus acasa si a trebuit sa-l hranim cu pipeta vreo patru saptamani, caci era doar un pui de curand scos din ou.

Dumnezeu ascultase cererea sotiei mele si facuse o minune.

Ce sa va mai spun, pana la urma a trebuit sa cumpar o colivie si tot am dat cei $50!

Chuck Smith

Pastorul Chuk Smith, de la Calvar] Chapel din Costa Mesa, California, a povestit de la amvon o alta intamplare, auzita in confesiunile de la un cerc de rugaciune. O doamna ramasa vaduva de curand a povestit ca , dupa moartea sotului, s-a simtit multa vreme singura si parasita de lume. Se plimba prin casa si i se parea pustiu de tot. Ii era mai ales greu sa se uite spre fotoliul unde sotul ei obisnuia sa-si petreaca dupa amiezele. Amarata si plangand, a inceput sa se roage Domnului pentru o pisica cu care sa-si mai indulceasca singuratatea.

In acelasi timp, o alta familie din Biserica parasea casa indreptandu-se spre adunare. Cand sa intre in masina, cei doi au auzit venind de undeva de sus, mieunatul disperat al unui pisoi. Cand si-au ridicat privirile au vazut cu surprindere un ghemotoc de blana cu ochi atarnat intre cracile unui pom. Pentru ca se grabeau, au dat din cap si au vrut sa plece, dar pisoiul: „Miau! Miau!” de parca se sfarsea lumea. Pomul nu era destul de batran ca sa poata suporta greutatea barbatului. Au incercat sa dea pisiul jos cu un bat, dar „creatura” n-a vrut sa colaboreze.

Ingenios din fire, barbatul a nascocit un „proiect”: „Legam o sfoara de una din cracile pomului, celalalt capat il legam de bara masinii, eu plec incet cu masina, iar cand se apleaca pomul, tu iei binisor pisoiul”. Zis si facut. Masina a plecat incetisor din loc, pomul a inceput sa se curbeze frumos, aplecandu-se spre pamant, pisoiul cobori treptat spre bratele intinse ale sotiei, pana cand, dintr-o data: „Poc!” Sfoara s-a rupt, pomul s-a indreptat violent asemenea unei catapulte, iar pisoiul a zburat ca un proiectil prin aer peste cateva case. „S-a dus, s-a dus” a spus barbatul, „lasa ca astea au noua vieti. Haide sa nu intarziem la Biserica”.

Peste cateva zile, la supermarket, au vazut-o pe vecina lor vaduva impingand un carucior plin cu mancare pentru pisici.

„Nu stiam ca aveti pisica”, au spus ei.

„Sa vedeti minune” a venit raspunsul. Tocmai ma rugasem Domnului sa-mi dea o pisica care sa-mi tina de urat. Am iesit in curte sa plec la Biserica si ce sa vezi? Mi-a cazut in cap, venit chiar din cer, un pisoi speriat si cu blana ca de arici. Nu crezusem ca Dumnezeu poate raspunde chiar asa de repede la rugaciunea mea. Am fost mai speriata decat pisicul. Slava Domnului ca El m-a ascultat!”

Sigur ca papagalul meu a fost normal sa zboare, dar sa zboare o … pisica? Dumnezeul nostru asculta uneori chiar si cererile noastre cele mai copilaresti.

Marcu Nichifor

Fratele Marcu povestea odata pocait: „Tocmai ajunsesem in gara cand mi-am dat seama ca n-am destui bani pentru bilet. Trebuia sa ma intorc in sat si sa cer de la o familie. Ca sa nu mai car dupa mine geanta grea, m-am rugat Domnului si L-am rugat pe El sa pazeasca geanta pana ma voi intoarce.

Am pus-o jos langa o treapta si m-am dus. Domnul s-a tinut de cuvant si am gasit geanta exact unde o lasasem. Bucuros, am multumit Domnului, ridicand-o de jos si punand-o alaturi de mine pe policioara ghiseului. Pana sa ma scotocesc prin buzunare si sa platesc m-am intors cu spatele la geanta. Cand am dat s-o iau, nu-i! Mi-o furase cineva chiar de langa mine.

Crezusem ca pot pazi singur geanta. Multumisem Domnului pentru paza lui parca spunand: „Multumesc ca ai vazut de ea cand am fost plecat. De acum o pazesc eu insumi. Am gresit, ce mai! Mai bine Ii spuneam Domnului sa continue sa aibe El grija si de geanta mea si de … mine”.

Ioan Dan

Fostul Presedinte al Baptistilor din Romania era un om ager la minte, mare la inima, dar mic de statura. Acest lucru l-a scapat de cateva ori din grele incercari.

Pe vremea cand adunarile erau interzise si cand jandarmii ii duceau „din post in post” si din bataie in bataie pe predicatorii Evangheliei, dansul mergea sa predice prin sate.

Odata, la usa camerei in care erau adunati au rasunat glasuri amenintatoare. Fratele Dan s-a dus sa deschida, dar n-a mai apucat sa o faca: usa a sarit din clanta si s-a rotit lundu-l cu ea si pe fratele Dan. Trupul lui mic a fost ascuns in dosul usii. In zadar au cautat jandarmii prin casa. Nicunuia dintre ei nu le-a trecut prin cap ca un om ar putea incapea in spatiul restrans din dosul usii.

Altadata, fratele Dan s-a ascuns de jandarmi sub o gramada de lemne cladite unul peste altul pentru iarna. A stat acolo cateva zile. Niste gaini isi facusera cuib sub gramada de lemne, astfel ca fratele a supravietuit band in fiecare zi doua oua proaspete.

Fratele Dorca

Fratele Dorca din Biserica fratilor penticostali fusese pe vremuri un jandarm aspru si fara mila. Impreuna cu un alt sergent arestasera intr-o zi pe un „predicator” de-al pocaitilor si s-au apucat sa-l bata ca sa afle de la el locul de adunare. Dorca il tinea de cap, iar celalalt il lovea cu patul armei. Curand, mainile jandarmului au simtit sangele cald curgand. Atingerea aceea i-a produs un soc dureros in inima: „Ajunge!” s-a rastit el, „Destul!” A trebuit sa se repeada la celalalt si sa-l prinda de maini. Intrase in nebunia unei violente salbatice.

Scapat din maini, „pocaitul” s-a scurs la podea, ramanand intins ca o zdreanta. Gemea doar incetisor. Jandarmul Dorca a fugit in cealalta camera si a inceput sa planga amarnic. Un fel de greutate se lasase pe inima lui si o caldura nemai simtita ii topise indarjirea. L-a apucat dintr-o data mila de cel batut, l-a apucat disperarea in fata violentei cu care se obisnuise.

Dupa un timp, Dorca s-a dus iar in prima camera. Pocaitul se ridicase acum si incerca sa se stearga de sange. Era ametit de tot. „Unde stai? Vrei sa te duc acasa?” Buimacit si temator inca, omul s-a ferit: „Nu, sa traiti, nu-i nevoie. Ma descurc singur. Dumnezeu sa va rasplateasca bunatatea”.

A doua zi, Dorca s-a dus la om acasa cu ceva mancare si medicamente. Speriata, nevasta celui batut i-a dat drumul in camera.

„Iarta-ma omule! Iarta-ma! Spune-mi unde va adunati diseara. Nu te teme ca nu va mai bat. Vreau sa vin si eu s-ascult. Mi-e sila de ce-am facut aseara”, a mormait jandarmul.

Rugamintea i-a fost ascultata si Dorca s-a dus sa asculte. Oamenii din adunare l-au primit la inceput cu teama, dar apoi cu bucurie. Dupa ce s-a convertit, autoritatile l-au mutat mai intai la un depozit, iar apoi l-au dat afara de tot.

In cativa ani, a ajuns sa fie el insusi arestat si interogat. Sergentul l-a avertizt: „Tu stii ce urmeaza. Mai bine spune tot, ma! Te fac eu sa spui tot”. A sunat insa telefonul si sergentul a alergat de urgenta la locul unui incendiu care izbucnise intr-o casa.

Dorca a ramas singur in incaperea rece si s-a rugat firbinte ca Domnul sa nu-l lase si sa-i dea putere sa indure. Inaintea ochilor ii aparea mereu scena cu „predicatorul” batut de el odinioara. Pe maini, parca simtea curgand inca sangele acela cald si lipicios. „Doamne, iarta-ma si izbaveste-ma”.

A doua zi au venit in arestul politiei „sefii de la centru”. L-au gasit pe Dorca acolo, asteptand linistit.

„Tu ce cauti ma aici?”

„Astept pe domisergent sa scoata totul din mine. M-a lasat aseara aici si mi-a promis ca vine repede”.

„Du-te omule acasa, sergentul nu mai vine. S-a bagat aseara intr-o casa care luase foc si a cazut tavanul pe el. A murit acolo. Dumneata du-te acasa”.

Dumnezeu Il iertase si-i ascultase rugaciunea.

Richard Wurmbrand

Acelasi vant care stinge lumanarea, atata focul. Acelasi soare care topeste gheata, intareste noroiul.

Cam prin 2 Martie 1994, la numai cateva zile dupa ce fusese in spital si aflase ca are „Cardiopatie ischemica”, fratele Wurmbrand mi-a spus o „taina”:

„Vrei sa-ti spun cum sa faci ca sa ti se intample in viata intotdeauna doar ce-ti place?”

„Bineinteles”, i-am raspuns eu cu gura, desi in inima mea eram foarte sceptic.

„Ei bine, atunci trebuie sa te hotarasti sa-ti placa tot ce ti se intampla!”

„Bine, bine”, am spus eu, „asta este usor de zis, dar greu de facut”.

„Dimpotriva! Daca, primesti ca din partea Domnului si faptul ca ti-e greu sa faci asta, chiar si greul acesta devine usor! Totul este sa stii sa te rogi cu toata convingerea: „Doamne, faca-se voia Ta, nu a mea”.

Am tacut si m-am cautat o clipa prin-nauntru. La inventarul meu personal mi-am dat seama ca totul este o problema de vointa. Fratele Richard spusese: „Trebuie sa te hotarasti sa-ti placa tot ce ti se intampla!”

Simion Cure

Dupa o lunga, obositoare si lipsita de rezultate aparente sedinta de Comitet, in care s-a incercat zadarnic impacarea unor tineri casatoriti intrati in criza, l-am dus acasa cu masina pe fratele Cure. Locuia pe atunci in orasul Bell, din aria Los Angeles. Desi eu locuiam intr-o cu totul alta directie, imi placea sa fac acest ocol pentru a mai sta putin de vorba cu dansul.

Am comentat putin ceea ce se petrecuse la Biserica si, dupa ce a oftat, a rostit una dintre vorbele lui de duh care pot tine loc de cursuri de facultate: „Deh, sfaturi poti da, dar minte, nu!”

Amin, frate Cure!

Simion Cure

Fratele Simion Cure m-a rugat odata sa scriu o introducere pentru un volum de poezii pe care dorea sa-l tipareasca. Intentia dansului a fost buna, dar … n-a fost sa fie asa. Volumul cu pricina n-a mai aparut. Eu am ramas insa cu o „introducere” pe care nu stiam unde sa o pun.

O asez acum ca pe o destainuire a dansului si a mea, la inceputul acestei culegeri de scplipiri luminoase care mi-au aprins, de-a lungul anilor, trairile sufletului si mi-au iluminat calea.

„Ce este un poet ? Cine poate scrie poezie ? Se spune, pe drept cuvant ca „muzica este poezia inimii, iar poezia este muzica mintii”.

Cantecul este respiratia inimii, poezia este cantecul mintii.

Se cere multa inima si nu mai putina minte pentru a scrie poezie. Volumul de fata este produs de un om cu o inima de aur si cu o minte de otel.

Exista poeti care se nasc si poeti care se fac. Cei dintai scriu pentru ca exista, ceilalti pentru ca sa existe. Poeziile din aceasta carte sunt rasuflarile unui om care „n-ar fi putut altfel”.

Am intalnit oameni „daruiti” si oameni care stiu sa se daruiasca. Primii sunt oameni constienti adesea doar de propria lor valoare, cei din urma sunt convinsi de valoarea altora.

Multumim fratelui Simion pentru acesti „stropi de roua”. Ei vor fi o desfatare pentru toti cei ce cunosc „zorii de zi” si traiesc in dimineata sufletului.

Multumim Doamne pentru atingerea degetelor Tale pe corzile sufletului nostru. Fa-le sa vibreze si sa cante doar pentru Tine”.

Iata una din poeziile acelui volum:

Nu-s poet, nici semi …

Scriu ca sunt roman

Fac si eu ce face

Sluga la stapan.

Nu-s o slug-aleasa

Si nici prea cucernic,

Chiar de-as face totul,

Sunt un rob netrebnic.

Sunt un rob netrebnic

Si-s in drumetie

Printr-o-ntunecime

Si printr-o pustie.

Drumul e cu pietre

Sub picioare tare,

Fructele sunt acre,

Apele amare.

Numai Tatal, Bunul

Parinte-al iubirii

Poate sa ne-nvete

Taina indulcirii;

Sa ne-nvete drumul,

Sa ne-arate tara,

Sa ne-arate Crucea

Lemnul de la Mara.

Sa ne dea putere

Cand ne obosim

Si sa ne-nsoteasca

Pana la Elim …

Dar pana acolo,

Cat e? Domnul stie

Cat timp ne va tine

Mersul prin pustie?

Doamne-Atotputernic,

Parinte-al zidirii!

Fa sa-mi vada ochii

Cortul intalnirii.

Probabil ca cea mai cunoscuta poezie a fratelui Cure ramane acea intitulata: „De ce-i asa? O stie El!”

De ce ades mi-e dat pe cale

Sa-ndur dureri si fel de fel,

De ce-s lovit adesea oare?

Eu nu-nteleg, dar stie El!

Cand cunoscut-am Adevarul

Si vrut-am sa spun despre El,

Silit am fost sa tac adesea …

De ce-i asa, o stie El!

Din painea mea am dat altora

Fari sa ma tem ca ma insel.

Rasplata? M-au lovit cu pietre …

De ce-i asa, o stie El!

Cand m-am luptat cu valul vietii

Si cand era s-ajung la tel,

Ma vad cu barca rasturnata …

De ce-i asa, o stie El!

Cand moartea lupta pe-ndelete

Sa rup-al dragostei inel,

Raman copii sarmani pe drumuri …

De ce-i asa, o stie El!

Greu apasat privesc adesea

Calvarul, Crucea si pe Miel;

De ce sunt lacrimi fara vina,

Eu nu-nteleg, dar stie El!

Cand mi-am trait mereu viata

In curatii de porumbel,

Stropit am fost cu murdarie,

De ce-i asa, o stie El!

Eu nu-nteleg, dar cred intr-una

Si cred cu patima si zel,

Ca multe din ce mi se-ntampla

Nu le-nteleg, dar stie El!

Si cand ajunge-voi in ceruri,

Cu Domnul, in al Sau Castel,

M-oi intreba: Cum de-s acolo?

Raspuns la toate-mi va da El!

Simion Cure

Pe vremea cand era inca in puterea maturitatii si cand pe alocuri, fratii din comunitatea Timisoara incepusera sa-l cunoasca mai bine, s-a intamplat ca pe undeva prin Banat, o biserica era tulburata ca un roi de albine salbatice la care venise ursul la miere.

Se zvonea chiar si ca fratii se cam luasera la bataie si in invalmasala se rupsesera cateva banci, nu se stie pe spinarea cui.

Fratii din conducerea comunitatii se cam codeau sa se duca sa puna lucrurile la punct. Nimanui nu-i place sa fie partas la un scandal!

Dupa o socoteala cam impiedicata, au spus: „Du-te tu mai frate Cure, ca tu ai mai mult curaj decat noi si mai stii si cum sa-i iei pe frati”.

Zis si facut. In ziua „adunarii generale”, fratele Simion sta asezat pe prima banca si simtea cum creste in spatele lui tensiunea si cum se incing spiritele. Aerul fosnea scortos ca o coala de celofan mototolita.

Dintr-o data, fratele Cure a sarit in picioare si a strigat tare:

„Fratilor si oameni buni, vreau sa va fac la inceput o intrebare, ca sa ne intelegem bine si sa stim cu cine lucram si cu cine avem de-a-face: Cine vrea sa fie in urmatoarea ora instrumentul Diavolului printre noi?”

„Dumnezeu vrea sa traim in dragoste si in buna invoiala. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al randuielii. Stiu insa ca Diavolul vrea sa ne tulbure si sa ne faca sa ne certam si sa ne distrugem unii pe altii. Intreb inca o data: Cine vrea sa fie unealta dracului printre noi azi? Sa se ridice in picioare, ca sa stim si noi cu cine avem de a face.”

Peste casa aceea de rugaciune s-a asternut dintr-o data tacerea, o tacere adanca, socata, amestecata cu pareri de rau si cu un inceput de pocainta.

Se spune ca Biserica aceea a avut atunci cea mai linistita si mai frumoasa adunare generala din toata istoria ei.

Sa fi fost influenta vorbelor fratelui Simion? Sa fi fost influenta Duhului Sfant? Eu nu stiu. Judecati si dumneavoastra …

Partea II

Ziceri de duh …

O singura litera schimbata, un singur sunet pronuntat diferit intr-un cuvant, o intonare putin schimbata si ce diferenta! Iata doar cateva exemple:

– viata de „casnicie” sau viata de „caznicie”?

– un om „optimist” sau unul „of-timist”?

– dimineata, unii se intorc la muncile „zilnice”, altii la cele „silnice”!

– unii ar dori ca toata lumea sa fie plina de oameni „cumsecade”, dar mie mi-ar place daca macar cativa dintre ei ar fi si „cum-se-ridica” !

– ca sa reusesti in viata, unii spun ca trebuie sa fii „capabil”, altii sustin ca poti optine aceleasi rezultate si daca esti doar „cap-abil”!

– cred ca un om „obraznic”, de fapt „n-are obraz”.

Vernon McGee

„Legalismul si libertinajul sunt la fel de gresite si de periculoase. Legalismul se poate asemana cu apa cristalina, rece si iute de munte: malurile sunt bine precizate si apa este curata. Libertinajul se aseamana cu apa lina si puturoasa de la ses: plina de meandre, cu maluri instabile si macinate de inundatii. In apa de munte te poti ineca repede din pricina curentilor si a stancilor de granit; in raurile campiei poate inota oricine, dar apa lor este plina de noroi si, daca o bei, este vatamatoare.”

„Crestinismul nu este nici legalism, nici libertinaj. Un copil al lui Dumnezeu este liber de Lege, dar, din dragoste de fiu, se reaseaza in ordinea cosmica divina, ascultand de Legea lui Christos.”

Adaug la aceste cugetari si cateva din culegerea mea personala:

Nu uita ca unul dintre sinonimele „libertatii” este si „fara-de-legea”! Nu fii nihilist, ci crestin!

Cand libertatea distruge ordinea, dorinta dupa ordine va pune capat libertatii.

Prea multi oameni tanjesc dupa libertate doar pentru a-si permite sa faca „lucruri neingaduite”.

Shimon Perez

Vorbind intr-un interviu despre Iaser Arafat, Simon Perez, prim ministrul Israelului spunea: „El are un vis: sa recucereasca Ierusalimul pentru arabi si sa stabileasca un stat Palestinian. Nu este drept si nu poti sa-i iei cuiva dreptul sa viseze. Fiecare dintre noi avem visul nostru si este normal sa fie asa. Viata este alcatuita insa si din vis si din realitate, asa ca fiecare visam, dar dimineata ne sculam ca sa facem compromisuri, adaptand visurile noastre la realitate.”

Cat de potrivite sunt aceste cuvinte pentru cei care trebuie sa-si „adapteze” pornirile imaginatiei la dimensiunile, vai, asa de stramte, ale realitatii!

Richard Wurmbrand

L-am gasit culcat in casa parintilor mei. Auzisem ca este putin bolnav si l-am intrebat: „Cum va simtiti?”

„Minunat!” mi-a raspuns, „Dumnezeu mi-a dat exact ce-i cel mai bun si mai potrivit pentru mine astazi. Daca altceva ar fi fost mai bun, Dumnezeu mi l-ar fi dat. Noi, care suntem rai ne straduim sa dam daruri bune copiiilor nostri. Dumnezeu, care este infinit in bunatate si putere, ne da in fiecare zi tocmai ceea ce este cel mai bun pentru noi.”

In 2 Februarie 1995, l-am gasit insa foarte bolnav. Tocmai ma intorsesem de la o sedinta din Ohio, cand am aflat ca nu putuse veni sa predice in lipsa mea, cum promisese in Duminica trecuta. Avea sa-mi spuna ca fusese pentru prima data cand nu se tinuse de cuvant. Uneori l-au dus pe o targa, dar tot s-a dus sa predice acolo unde a apucat sa promita.

„Am avut o seara foarte rea”, mi-a spus dansul, „A venit un director de-al misunii noastre din Cehia si mi-a povestit ce frumoase lucruri se petrec pe acolo. M-a apucat insa un fel de slabiciune si un fel de ameteala si m-am dus la culcare. Am vrut sa spun „Tatal nostru”, dar … crede-ma, pentru prima oara in viata mea nu mi-am putut aduce aminte cum incepe. Pur si simplu nu-mi puteam aduce aminte cuvintele …”

„Noaptea m-am simtit si mai rau. Inima a inceput sa bata de doua ori mai repede decat normal. Doctorul mi-a spus ca nu poate face nimic. N-am dormit toata noaptea si Bintea a vegheat si ea impreuna cu mine. La inceput a fost mai rau. Am simtit ca Diavolul se apropie de mine si ma ameninta: „Aha, acum vei merge tu la judecata. Inaintea lui Dumnezeu o sa iasa la iveala toate pacatele din viata ta. Acolo nu vei putea predica. Vei sta doar la judecata. Nu vei putea citi din cartile tale lui Dumnezeu. El stie toate. Va scoate la iveala tot ce ai facut rau si nu stie inca nimeni.”

„M-am nelinistit un pic, dar pe urma i-am spus: „Si ce daca. Este ceva foarte frumos si cu pacatele mele. Este scris: „Veniti sa ne judecam si de vor fi pacatele voastre rosii cum este carmazul, vor fi albe ca zapada.” Dumnezeu va face si din pacatele mele ceva frumos: vor fi albe ca zapada!”

Am incheiat astfel discutia cu Diavolul si m-am linistit. S-a lasat peste mine o pace adanca, adanca. Ne-am rugat impreuna cu Bintea si am spus: „Doamne, tu conduci miliarde de fiinte in univers si esti desavarsit in intelepciune. Ce sa-ti cer eu si ce sfat sa-ti dau? … La varsta mea este cam obraznic sa-ti cer sa mai fiu si sanatos. Spun doar atat: Cum vrei tu, ce vrei tu si cand vrei tu! Tu stii mult mai bine decat mine ce trebuie sa faci cu mine.”

Richard Wurmbrand

Si mie, ca si multor altora mi-a fost dat sa fiu luat cu asalt si surprins de „cuvintele sucite” ale fratelui Richard. Una dintre cele mai folosite expresii ale dansului, este si aceasta:

„Branzei, sa te fereasca Dumnezeu sa fii un pastor bun! …”

La o asa fraza nu gasesti de obicei raspuns si urmeaza un moment de pauza mirata.

„Sa nu fii doar bun. Cauta sa fii … excelent! Dumnezeu merita ceea ce este cel mai bun! Cauta sa fii excelent!”

Pe un perete al casei sale, am gasit satisfacut si originea acestei provocari adresate mai ales lucratorilor cu Evanghelia. Pe o bucata de lemn, frumos lacuita, se puteau vedea distinct urmatoarele cuvinte sapate cu migala: „Ceea ce suntem, este darul lui Dumnezeu pentru noi. Ceea ce devenim, este darul nostru pentru Dumnezeu!”

Intelepciune „menonita”

Pe o alta placa de lemn, prinsa cu un cui modest in perete, am citit in casa unui frate menonit din Pensilvania: „Omul nu poate numara nici macar cate seminte sunt intr-un mar, dar Dumnezeu poate numara pana si cate mere sunt intr-o samanta!”

Richard Wurmbrand

Era prin 13 Mai 1995. L-am dus pe Beniamin Poplaceanu, pastor de la Sibiu si fost coleg drag de Seminar, sa-l intalneasca pe fratele Richard la el acasa. Impreuna cu noi a venit si Emil Cristea, un frate din Bellflo[er, indragostit de carti si pasionat de „zicerile” fratelui Wurmbrand.

„E bine ca-ti plac cartile, dar vreau sa-ti spun ceva”, a zis nenea Richard. „Nu uita ca numai Dumnezeu este Adevarul. Biblia este un adevar despre Adevar. O carte despre Biblie este doar un adevar despre adevar, despre Adevar, iar o predica inspirata de lectura unei carti este un adevar, despre un adevar, despre un adevar, despre Adevar! Nu te multumi doar cu cartile, cauta Realitatea ultima, pe Dumnezeu insusi. Sunt multi oameni care citesc carti, dar altceva este sa-L cunosti pe Dumnezeu; sa umbli cu El.”

Tot atunci, afland cu durere despre unele „ruperi” de Biserici, dansul a comentat oftand: „Se incurca oamenii in fleacuri si se cearta, daca ar umbla dupa lucrurile cele mai importante, nu s-ar intampla asa ceva. Se spune ca cineva si-a trimis fiul sa aduca o caldare de apa din ocean. Baiatul s-a dus si a facut intocmai. Cum pleca dinspre tarm, oceanul se tanguia cu zgomot: „Sarmanul de el, a venit la mine si a plecat doar cu o galeata de apa sarata … Eu am perle de mare pret, comori ascunse … si el s-a multumit sa plece doar cu apa sarata.”

„Oamenii nu stiu sa zaboveasca si sa caute frumusetea si comoara tainica din lucruri. Se cearta pentru fleacuri, cand in fiecare dintre ei locuieste Dumnezeu Duhul Sfant, au darurile minunate ale Duhului si au faptura cea noua facuta dupa chipul lui Dumnezeu!”

Pentru fratele Beniamin si pentru cei din Romania, mesajul a fost: „Cautati puncte de convergenta, nu de divergenta! Doar asa veti putea vesti Evanghelia impreuna cu Biserica Ortodoxa si cu toate celelalte Biserici din tara. Cand eram in inchisoare, am fost pus sa stau cu hoti si cu pungasi. Erau hoti, condamnati pentru jaf si talharie la drumul mare. M-am gandit cum sa le predic Evanghelia. Daca as fi inceput cu: „Dumnezeu a zis: „Sa nu furi”, nu m-ar fi ascultat nimeni si poate m-as fi ales si cu o bataie buna … M-am mai gandit un pic, m-am rugat si le-am zis cam asa: „Stiti ca Dumnezeu ii iubeste in mod special pe hoti? Este scris in Biblie. Intr-un loc in care Isus spune ca se va intoarce pe pamant, El a trebuit sa le explice cum va veni si putea sa aleaga orice comparatie: „ca un imparat”, „ca un judecator”, „ca un mare dregator”. El insa a preferat sa se compare pe Sine cu un … hot. Este scris ca El va veni „ca un hot, noaptea.”

Multe zile dupa aceea, hotii ma tot rugau sa le vorbesc si se laudau in gura mare: „Dumnezeu stie cum sunt hotii. El ne cunoaste pe fiecare!”

Cautati si voi lucrurile care va unesc cu ceilalti. Nu va grabiti sa vorbiti despre divergente.

„Eram in Japonia si m-a luat deoparte un proaspat misionar, care mi-a spus: „Eu sunt nou pe aici. Stii care sunt punctele de conflict intre religiile lor si crestinism? Spune-mi si mie, ca sa stiu cum sa predic.”

I-am raspuns direct: „Dumneata ai venit ca sa-i castigi pentru Christos sau ca sa te certi cu ei. Ce te intereseaza „divergentele” ? Cauta „convergentele” care sa te ajute sa stai de vorba cu ei.”

Richard Wurmbrand

Se intorsese tocmai din South Carolina, unde fusese invitat sa vorbeasca studentilor misionari de la International Christian Universit]. L-am gasit bucuros si multumit ca facuse o lucrare buna: „Nu stiu ce fac cei care conduc scolile astea misionare. I-am gasit pe cei de acolo total nepregatiti. E drept ca stiau bine greaca si ebraica, dar se pregateau sa mearga in tarile musulmane! … I-am intrebat: „Stiti sa vorbiti limba araba?” Nu stiau. „Dar cum sa rezistati la un interogatoriu si la tortura ati invatat?” Nici nu se gandisera la asa ceva. „Plecati intre necrestini fanatici. Sunteti gata sa muriti pentru Christos? Stiti ca El a spus: „Mergeti in toata lumea”, dar n-a adaugat si cum „sa veniti acasa”. Unii dintre voi s-ar putea sa nu se mai intoarca. Ati studiat ceva din vietile martirilor?” Majoritatea nici nu pusesera ochii pe o astfel de carte. Cred ca le-a prins bine vizita si mesajul meu. Saracii, plecau total nepregatiti pe campul de misiune.”

Simion Cure

Hazul si ironia fratelui Simion nu l-au parasit nici in clipele de incercare si suferinta, cand ingerul mortii parea ca-l atinge usurel cu poala hainei lui datatoare de fiori. Dupa o inmormantare a unui frate de aceeasi varsta cu dansul din Biserica Bellflo[er, pasind agale printre mormintele din Rose Hills, mi-a soptit oftand: „Hei, Danila, ma trec fiorii emotiei … A inceput sa-i strige din catalog pe cei de pe pagina mea … Am iesit din garantie! Cand te trec astia la pensie, stii ca nu mai faci prea multe parale”.

Altadata, cand doctorul i-a descoperit un inceput de diabet, a comentat laconic: „Toata viata mi s-a spus ca sunt cam acru … Am gasit cu cale sa ma „indulcesc” la batranete …”

Simion Cure

Nu numai predicile, ci si scrisorile fratelui Cure au fost pline de farmec, duiosie si patrundere spirituala. Iata una adresata fratelui Sandu Susman din Akron, in data de 17 Ianuarie 1984. Fratele Simion scria din Ne[ }ork:

„Scumpii mei

M-a cuprins un dor de casa, dor de patria de sus”, dar pana la implinirea acestor doruri, mi-e dor de voi.

Am plecat de la voi la varsta de 69 de ani si ma reintorc la 70 (azi, 17 Ianuarie, sarbatoresc apogeul varstei).

Dar … s-a aprins becul rosu, si nici aici in N.}. nu am aflat un „Energ] Station” si astfel merg, merg, pe rosu … Cat? Nu stiu. EL singur stie, in care drum, in ce vale, varf de deal, sau in vreo rapa, „carul” se va opri.

Mai am un singur dor … Sa pot pleca la El din holda Lui. Oh … dac-as putea muri sub jugul Lui!

Singura mea mangaiere e ca am facut cat am putut. Mai mult nu-mi cere nici El, decat ceea ce pot. Marti, 24 Ianuarie, ma voi intoarce la Cleveland. Mi-e dor de liniste, dar n-o aflu. Mi-e dor de bine, dar nu-l gasesc. Mi-e dor de voi si sper sa va vad, si sa ma mangai cu voi.

Imbratisati pe ceilalti dragi ai nostri.

Cu aceleasi sentimente si afectiune.

Simion Cure

P.S.

Sotia e … binisor si speram sa ne vedem. Harul Domnului ne este dat amandorura in aceeasi masura.

Cu aceeasi dragoste.

Simion Cure

Anton Croitoru, unul din cei veniti din Romania ca sa munceasca un timp in America, tocmai murise intr-un accident de masina. Ramasese in tara o vaduva tanara si cativa copii. La priveghiul din Bloomington, California, in luna Martie 1989, am ascultat aceste cuvinte de mangaiere:

Domnul Isus ii spune lui Simon Petru: „Lasa-ma sa te spal Petre. Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.”

De multe ori auzim noi cuvintele acestea: „Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.” Iata aici, fratele Tomel asezat intr-un cosciug si ramane o femeie zdrobita si raman in urma copii orfani sa creasca fara tata. Cum s-o mangaiem noi pe vaduva?

„Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.” Este insa suficient sa stim si sa credem ca El face ceea ce face. A fost Dumnezeu in tot ce s-a petrecut? Sigur ca a fost. Chiar daca noi nu putem pricepe.

Rahela plange in Israel si nu vrea sa fie mangaiata. De ce? Cum ar putea fi ea mangaiata? Ce i-am putea noi da ca mangaiere? Ca sa fie mangaiata, ea vrea copiii ei inapoi si nimeni nu putea face asta.

„De ce plangi, Rahela?” Pentru ca mi s-au dus copiii si nu mai sunt.

Slavit sa fie Dumnezeu ca noi avem, astazi o alta nadejde si stim ca El ne va da inapoi ceea ce ne-a luat moartea! Pana atunci insa, ramanem cu durerea.

„Lasa-Ma, Petre. Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum”. Ajunge sa stim doar ca El este la lucru.

Poporul evreu striga catre Moise in Egipt: „Mai bine ne lasai in pace. Ne-ai facut viata si mai amara. Ne-ai nenorocit de tot.” Ce facea Domnul, ei nu puteau pricepe atunci. Nici Moise nu pricepea, dar el avea incredere in planurile Celui ce-l chemase.

Iov nu pricepea nici el de ce s-au abatut dintr-o data toate nenorocirile din lume asupra lui. Ii mor vitele, ii piere averea, se prapadesc copiii, il indeamna nevasta la rau, il judeca fara motiv prietenii …

„Lasa, Petre. Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.”

Iov raspunde la toate cu increderea lui in Domnul: „Femeie, vorbesti ca o nebuna, cum sa blestemam pe Domnul. Ce, primim din partea Lui binele si sa nu primim si raul? Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Numele Lui fie binecuvantat.”

Dumnezeu nu lucreaza dupa mintea noastra. Daca ar fi facut atunci dupa mintea lui Petru, nu i-ar fi spalat picioarele si urmarea ar fi fost tragica: „Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte cu Mine.”

Daca ar fi fost dupa mintea lui Petru, Domnul Isus nu ar fi murit pe cruce. Tine-ti minte ca Petru I-a spus: „Sa Te fereasca Dumnezeu sa nu Ti se intample asa ceva.” Daca ar fi fost dupa mintea lui Petru, noi n-am fi astazi aici cu nadejdea vesniciei si a iertarii.

Ce bine ca Dumnezeu nu face dupa mintea noastra. El face cum stie El ca este bine.

Inteleptul Solomon spune: „Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci si la ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa ca lumea sa se teama de El” (Prov. 3:14).

Ajunge sa stim ca Dumnezeu este prezent in ceea ce se intampla. „Aici este degetul lui Dumnezeu”, s-au plecat cu admiratie neputincioasa vrajitorii Egiptului.

Daca Dumnezeu este in moartea aceasta, atunci El stie ce face, chiar daca nu ne da astazi noua socoteala. Intr-o buna zi ne vom convinge ca ceea ce a facut El a fost cel mai bine.

Simion Cure

Iata alte cateva fragmente din intelepciunea vorbelor rostite de acest om deosebit:

Pe tatal fiului risipitor nu l-a durut dupa partea de avere pe care i-a luat-o fiul sau. Paguba lui a fost alta! Pe el l-a durut cand fiul i-a intors spatele crezand ca altundeva este mai bine decat la tata acasa. Aceasta a fost durerea. Tata vrea sa-si tina toti copiii acasa. Rasplata lui este sa-i vada pe toti impreuna, aproape de el.

„Adu-ti aminte de unde ai cazut si pocaieste-te. Altfel vin sa-ti iau sfesnicul.” Din pricina aceasta multe biserici nu mai dau lumina. Ei sunt oameni buni, dar nu s-au pocait si Domnul le-a luat sfesnicul. Ei nici nu stiu ca nu mai au in ei lumina …

„Apoi, frate, eu nu stiu de ce se tem unii de disciplina! Desi suna ca-poezie, „disciplina” nu este sora cu „ghilotina”.

Disciplina vine de la cuvantul „discipol”. Nu ai ce cauta in Biserica, daca nu vrei sa devii un discipol.

Autoritatea maestrului modeleaza ucenicul. Scopul nu este pedepsirea, ci transformarea in ceva mai bun. Dumnezeu vrea sa ne imprime felul lui de a fi prin disciplina bisericeasca.

Trebuie sa predicam din cand in cand si despre lucruri care tin de disciplina. Cei de la circulatia rutiera opresc din cand in cand traficul si retraseaza marcajele de pe strazi. S-au sters de atata umblare peste ele. Trebuiesc revopsite si reasezate, asa ca sa fie vazute de toti.

Nu se poate fara disciplina bisericeasca! Biserica nu este o sala de asteptare de la gara unde unul doarme, altul se scoala, unul mananca, altul citeste, unul vine, altul pleaca … In Biserica nu se face cum vrea fiecare. Ea nu este condusa dupa capul unora din Comitet sau dupa placerea unui grup de rudenii. Biserica este condusa de Christos, dupa normele prevazute in Biblie.

Richard Wurmbrand

M-a chemat la dansul pentru ca nu se simtea bine si auzise ca nici eu nu ma simteam „excelent”. Pe dansul il apasa boala si batranetea, pe mine ma apasau niste vorbe si niste atitudini ale unora din Biserica. Sangeram inauntru si mi-a simtit inima grea. Probabil ca s-a gandit din timp la ceea ce vroia sa-mi zica, pentru ca a inceput repede, fara tatonarile de rigoare. Eram un grup destul de mare, dar dansul a vorbit uitandu-se la mine:

„Multa vreme m-am framantat cu un text din Evanghelie. Isus imi spune ca trebuie sa fiu desavarsit, „cum Tatal meu din ceruri este desavarsit”. Am citit si i-am spus: „Doamne asa ceva nu se poate. Nu este cu putinta si nu este drept sa-mi ceri asa ceva. Nu poti cere ramei care se taraste pe pamant sa zboare ca soimul. Eu sunt om pacatos si Dumnezeu este Dumnezeu! Imi ceri sa fiu desavarsit, si nu oricum de desavarsit, ci ca Dumnezeu insusi!”

Dumnezeu m-a vazut suparat si mi-a zis: „Lasa ca mai vorbim noi despre asta.”

Dupa un timp, Domnul mi-a aratat un text in Vechiul Testament care spune ca „Robul Domnului este surd”. Auzi, Dumnezeu nu are auz perfect! Sunt lucruri pe care El nu le aude sau „se face ca nu le aude”. I-am spus: „Doamne asa pot sa fiu si eu!

Altadata mi-a aratat alt text in care scrie ca „Dumnezeu nu vede nici o nelegiuire in Iacov”. Nu ca n-ar fi nelegiuire in Iacov, dar Dumnezeu nu vede. Asta inseamna ca El nu vede prea bine … M-a intrebat: Asa poti fi ca Mine?” I-am raspuns ca „da”.

Intr-o alta ocazie mi-a dat sa citesc un text care spune ca Dumnezeu arunca pacatele noastre in „marea uitarii”. Auzi, Dumnezeu nu tine minte. El „uita” anumite lucruri despre noi. Cu memoria nici eu nu stau prea bine! Deci pot sa fiu ca El!

Dumnezeu nu aude, Dumnezeu nu vede, Dumnezeu nu tine minte! Ca un asa Dumnezeu pot sa fiu si eu … desavarsit!”

A intervenit de alaturi si sora Bintea: „Scrie undeva despre imparatul Saul ca „s-a facut ca nu aude”, anumite vorbe rele spuse despre el. E bine sa stii ce sa pastrezi si ce sa dai la o parte ca sa poti conduce poporul Domnului”.

Richard Wurmbrand

Toamna aduce fiorii reci ai unei morti inevitabile. Aflat in vacanta la Portland am aflat ca sora Bintea a fost internata in spital, pentru o operatie. La varsta ei, orice interventie chirurgicala era „majora” , cu consecinte greu de intrevazut.

M-am intors la Los Angeles si pe 3 Iulie 1996 am plecat la spital cu parintii nostri. L-a poarta spitalului ne-am intalnit cu fratele Wurmbrand. Era intr-un carucior cu rotile care-l ajuta sa-si depaseasca neputintele trupului, dar nu si pe ale inimii: „Sunt intr-o mare incercare! O opereaza pe Bintea …”

Ne-am dus impreuna in salonul spitalului si am facut roata in jurul patului in care statea sora Wurmbrand. Deloc trista sau ingrijorata, doar cu fata brazdata de spasmele involuntare produse de durerile acute, dansa ne-a vorbit duios despre „Cel ce numara firele de par de pe capul celor credinciosi”:

„Am cunoscut odata un tanar matematician. Era doctor in matematici si se specializase in computere. L-am admirat si l-am laudat pentru priceperea lui, dar i-am spus ca Dumnezeu stie sa numere mai bine decat el. Saracul de el, nu-L cunostea pe Dumnezeu si era pierdut. I-am explicat ca eu nu stiu nimic in comparatie cu el, dar ca si el are inca de invatat de la Dumnezeu. Dumnezeu este cel mai mare matematician cu putinta. El numara stelele de pe cer, firele de par de pe capul oamenilor si ne socoteste chiar si numarul zilelor vietii noastre. Ce minunat este sa stii ca El se preocupa de toate acestea si ca face asa pentru ca ne iubeste.”

A intrat asistenta medicala sa o pregateasca pentru operatie, asa ca ne-am retras in liniste. Am mai apucat totusi sa-l mai vad si sa-l mai aud pe fratele Richard, care s-a apropiat cu caruciorul de patul sotiei sale, a apucat-o de mana si i-a spus plin de caldura: „Te iubesc mai mult decat in ziua nuntii!”

Fiorii inghetati ai toamnei au fost izgoniti pentru cateva clipe de flacara din cuvintele dragastoase. In ochii celor doi stralucea acum o lumina hotarata sa biruiasca dincolo de limitele obisnuite ale firii.

Petru Popovici

Am vorbit la telefon, fara sa ne vedem fata desi eram pe aproape. Dansul venise la Portland in Iulie 1996 pentru nunta uneia dintre nepoatele sale. Eu ma aflam pe acele meleaguri intr-o vacanta. L-am intrebat cum se mai simte. Mi-a raspuns: „Rau, dar e bine”.

I-am spus ca si fratele Richard este bolnav. Mi-a raspuns: „Stiu. Am vorbit si eu cu el la telefon. Mi-a spus ca este foarte rau si i-am spus si lui ca asta este foarte bine. Semn ca ne apropiem de plecarea „acasa”.

L-am intrebat cum s-a acomodat cu clima din Atlanta. Mi-a raspuns cam in aceeasi atmosfera a asteptarii: „Este foarte umed, dar daca si asta grabeste clipa plecarii mele, atunci este si asta „foarte bine”.

Mi s-a parut foarte grabit sa „plece”. Era asemeni unei pasari calatoare care simtea ca se apropie toamna. Cred ca incepuse sa nu se mai simta bine „aici”. Anticipa deja „mutarea” …

Jiva Emil

Era prin vara anului 1974. La Biserica pastorita de fratele Chiu Mihai in Parneava, Arad, se organiza in fiecare luni seara, un studiu pentru pregatirea celor ce tin Scoala Duminicala. Se studia intotdeauna lectia de Duminica urmatoare. Veneau frati din multe Biserici si fiecare participa cu ceea ce se pregatise sau cu ceea ce ii descoperea Domnul. Discutiile erau uneori aprinse, dar arareori ieseau din limita politetii si a ravnei ingaduite.

Cand am ajuns eu pe acolo, se discuta tocmai despre relatiile din familie, asa cum sunt ele descrise de apostolul Pavel in Efeseni 5. Se oprisera mai ales la afirmatia: „Barbatul este capul nevestei” (Efes. 5:23) si doreau sa afle care este limita in care o femeie trebuie sa-si urmeze sotul in toate lucrurile. Cineva a trecut la domeniul foarte practic si a cerut o lamurire pentru situatia casatoriilor mixte, cand un membru al Bisericii Baptiste se casatoreste cu cineva din Biserica Pentecostala: Cine hotaraste in ce Biserica se vor inchina de acum inainte ?

Unul din frati a sugerat ca, barbatul fiind „capul”, o sotie trebuie sa stie ca isi va urma sotul si ca este normal ca toate aceste casatorii „mixte” sa se integreze acolo unde este membru sotul.

Altcineva a spus ca lucrurile nu stau chiar asa de simplu; in aceste situatii intervine de obicei si restul familiei, socrii, cumnatii, etc. De multe ori, astfel de casatorii produc tensiuni care duc la crize dureroase. Uneori se pune chiar problema divortului. „Merg oare doi oameni pe un drum fara sa fie invoiti?” (Amos 3:3). S-a cerut parerea fiecaruia si fiecare a cam spus cum se face in Biserica din care face parte. Discutiile nu progresau de loc si „consensul” era foarte departe.

Spre surprinderea tuturor, fratele Emil Jiva, care tacuse malc pana atunci, a rupt tacerea cu afirmatia: „Eu, fratilor, raman langa formula ortodoxa!”

S-a facut liniste si fete uimite asteptau o lamurire pentru „abaterea doctrinara” …

Fratele Emil Jiva a continuat: „In liturghia ortodoxa se spune asa: „Se cununa robul Domnului cutare cu roaba Domnului cutare …” Cand aceasta este adevarat, nu vor apare probleme. Daca si el si ea sunt „robi ai Domnului”, cei doi vor asculta in smerenie de Domnul si nu vor avea ambitii personale. Daca insa sunt altfel, se vor certa nu numai pentru Biserica la care sa mearga, dar si pentru multe, multe alte lucruri.”

A trecut de atunci multa apa pe sub moara vremii. Am participat la cununii si am fost martori la intelegeri si la neintelegeri … De multe ori insa, in situatii de criza, mi-au rasunat in urechi ecoul cuvintelor fratelui Emil Jiva: „Robul Domnului … si cu roaba Domnului …” Intr-adevar, aceasta este rezolvarea tuturor problemelor!

English Expresions

„Lateral inteligence” (Inteligenta laterala). Am auzit despre aceasta expresie intr-unul din foarte reusitele seriale de televiziune britanica. Intr-o intriga cu accentuate nuante politiste, unul din personaje dezvaluie altor doua intregul complot si solutionarea lui revoltator de simpla. Cei doi exclama: „Dar cum de n-am rezolvat noi problema? Totul este atat de simplu! Aveam toate datele!” Replica detectivului este rece, britanica si, revoltator de simpla: „Pentru ca voi aveti o inteligenta laterala!”

Din contextul actiunii, am inteles ca, pentru britanici, o inteligenta laterala este o activitate intensa a creierului, care nu aduce insa progres, inaintare, ci doar imbogatire sterila de cunostinte, o dezvoltare „laterala”.

M-am gandit de multe ori de atunci ca aceasta expresie se potriveste si poporului roman, lipsit de spiritul intreprinzator si practic al celor care au „detinut rolul principal al actiunii pe scena istoriei”. Inteligenta laterala este inteligenta de arhivari, este viata unui popor „vegetal”, cum ne definea cu regret si revolta poeta romana Ana Blandiana.

Ne pricepem foarte bine sa adunam informatii si sa le „depozitam” in cutele inteligentei noastre de „cultura generala”. Ne lipseste insa geniul dinamic specific „inteligentei frontale”, care stie sa ia taurul de coarne si sa-l rapuna. Aceasta „inteligenta frontala” este ilustrata de „oul lui Columb”, de taierea „nodului gordian” si de un alt termen al limbii engleze: „Science starters” .

Radu Cosasu scrie intr-unul din fascinantele sale articole: „Oamenii simpli ajung la intelepciunea inteleptilor prin forta practicii lor, nu prin rasucirea firului in patru.” Un alt mucalit de aceiasi talie, a adaugat: „Intelepciunea a fost intotdeauna constanta pe pamant. Doar populatia a fost in crestere …”

Adevarata inteligenta este mult mai mult decat o acumulare de cunostinte. Ea este masurata in felul creator in care poate folosi cunostintele acumulate. Unul care gandeste incet, dar care stie sa ajunga la niste concluzii proprii folositoare este cu mult mai inteligent decat acele „enciclopedii ambulante” care plutesc in deriva pe marea vietii.

Beniamin Natanaiahu, prim ministrul Israelului, declara intr-un interviu din luna Decembrie 1996, ca Israelul a fost in anul respectiv pe locul doi in lume in ceea ce priveste aceste descoperiri (inaintea Germaniei si Japoniei). „Science starters” denumeste acele descoperiri cu aplicabilitate imediata in domeniul avansarii stiintei si industriei. Tara care reuseste sa aiba cei mai multi „science starters” are „valuta forte” in acest secol al informaticii si tehnologiei.

Eroii, martirii, dictatorii, reformatorii si inventatorii au fost intotdeauna oamenii inteligentei frontale. Ceilalti sunt holograme, umbre, fantome: vii sunt numai cei care-si prefac ideile in fapte, dau realitate cuvintelor rostite, trec pe plan existential conceptele si visarile planului ideativ – si sunt decisi a plati, la nevoie, cu pretul ce nu poate fi tocmit, pretul maxim, singurul care nu inseala niciodata, cel bun, pe nume: viata.

Este interesant de remarcat ca Biblia, este cartea „intelepciunii”. Aceasta „intelepciune” este, in definitia stricta a textului, o inteligenta aplicata pentru progresul binelui (individual sau colectiv). Biblia nu are cuvinte prea blande despre „inteligenta laterala” („Care mereu invata si niciodata nu ajung la cunostiinta adevarului”, „cunostinta ingamfa, dar dragostea zideste”, etc.). „Intelept este doar acela care, afland adevarul, trece imediat la actiune: „Daca stiti aceste lucruri, ferice de voi daca le faceti”!

Nicolaie Tonoiu

Cand, dupa ani grei de suferinte si persecutii, fratele Tonoiu si-a facut bagajele si a plecat din tara ca sa se stabileasca in sanul minusculei comunitati de crestini din Los Angeles, multi au privit aceasta mutare ca pe o „pierdere”. Unul dintre cei care l-au gazduit in primele zile in California l-a si intrebat chiar: „Frate Tonoiu, locul dumneavoastra era inca intre multimile de credinciosi din Romania. Ce-o sa faceti dumneavoastra aici?”

Raspunsul dansului a fost uimitor si a devenit foarte repede „proverbial” printre cei chemati la umilinta exilului: „Am venit sa ajung „nimic”. In tara nu ma lasau fratii, ma imbulzeau Bisericile si-mi dadeau mereu impresia ca sunt „cineva”. Dumnezeu vrea sa ma faca „nimic”, ca pe Apolo si pe Pavel. Vreau sa ajung si eu ca ei, un „nimic” in ochii mei, ca sa ma pretuiasca mai mult Domnul Christos!

L-am avut printre noi o vreme, l-am rugat de multe ori sa ne predice la Biserica noastra dintr-un „garaj” amenajat ca sala de adunare. Ne-a predicat insa foarte rar. Raspundea cel mai adesea: „Puneti pe altul. Eu am venit sa ascult si sa ma bucur cu voi.”

Nicolaie Tonoiu

Fata fratelui Tonoiu, devenita prin casatorie Cernucan n-a fost nici ea scutita de grele incercari, desi venise in America iluziilor cu cativa ani buni mai inainte. Cand simtea ca nu mai poate, se asternea pe scris „acasa”, lui tata. Raspunsurile calatoreau inapoi, pline de dragoste si ingreuiate de intelepciune: „Nu ma mir ca ti-este mai greu si ai si mai multe necazuri. Asta inseamna ca Dumnezeu te promoveaza intr-o clasa superioara. La gradinita mai mult ne jucam. Cand ajungem la scoala incep materiile mai grele, dar de abia la liceu si la facultate dam cu adevarat de „greu”. Daca-mi scrii ca ai necazuri, eu ma bucur. Inseamna ca Dumnezeu te-a gasit vrednica. Esti mai mare in ochii Lui si te pune la teste mai complicate. Nu uita sa privesti viata ca pe o scoala a uceniciei. Dumnezeu ne desavarseste prin suferinte. Ca si pe Fiul Sau de altfel.”

Dupa cate stiu, desi a tradus enorm, fratele Tonoiu n-a scris, dupa cate stiu eu, nici o carte. A scris insa multe pagini frumoase in vietile celor care i-au stat in preajma. Comunitatile crestin dupa evanghelie din Ploiesti si Bucuresti poarta si astazi ceva din amprenta duhovniceasca a dansului.

Vasile Talos

Se spune, nu fara temei, ca „apele adanci sunt ape linistite”. Venit in vizita pe meleagurile Californiene, fratele Talos ne impartasea cateva din gandurile sale de presedinte al baptistilor romani. Il framanta mai ales regandirea unei strategii de lucru in care Uniunea sa se puna la dispozitie initiativelor locale, fara a le stanjeni sau incerca sa le „coordoneze”.

„Sa va explic cum inteleg eu ca ar trebui sa functioneze: Acum cativa ani am vizitat una din familiile Bisericii pe care o pastoresc. O familie linistita, cu mult har si multa maturitate in activitatea Bisericii. L-am gasit acasa pe fratele in varsta, tata socru. M-a strafulgerat dintr-o data o intrebare pe care am tinut neaparat sa i-o pun: „Frate X, locuiesti aici impreuna cu copiii si n-am auzit niciodata despre o cearta sau despre o neintelegere intre dumneavoastra. Cum de reusiti?”

Mi-a raspuns molcom: „Frate Talos, eu am o filosofie de viata in treaba asta. Ea suna cam asa: „Intotdeauna la dispozitie, niciodata in cale!” Sunt, e drept, aici impreuna cu ei, dar nu ma amestec in treburile lor. Daca ma intreaba, le raspund. Daca ma solicita sa-i ajut, o fac cu placere. Altfel, imi vad de ale mele si ma rog in fiecare zi pentru ei. Fiecare familie are dreptul sa invete din anumite greseli pe care este necesar sa le faca ei insisi.”

„Intotdeauna la dispozitie; niciodata in cale”. Cam asa ar trebui sa functioneze si Uniunea Baptista in relatie cu Bisericile si cu Comunitatile din tara.

Vorbele fratelui Talos mi-au ramas pentru totdeauna in memorie. Nu stia ca mi-a dat si mie o lectie fundamentala de viata. De atunci, am repetat principiul acesta in multe vizite si in multe situatii. Sa stiti ca da rezultate!

„Un sfat cerut este pretios,

Unul nedorit este de prisos.”

Barzilai en Dan

Ca unul care am trait „crestinismul” in doua continente, am fost mereu banuit ca port influenta mediului „de dincolo”. Cand eram in Romania mi se zicea ca sunt „occidental” in conceptii, in America sunt banuit de „bigotism romanesc”. Adevarul este ca, daca imi dati voie sa folosesc „oarecari termeni fandositi”, eu sufar de „extrateritorialitate” si de „imunitate” diplomatica.

Mai clar spus, eu cred, ca adevaratii crestini s-au stramutat deja launtric intr-un teritoriu nou: acela delimitat de granitele revelate in Biblie.

Un crestin nu poate fi doar Roman sau doar American, ci el trebuie sa fie in primul rand un cetatean „al cerului.”

„Cetatenia aceasta n-a fost niciodata la moda. Nu intamplator, regimul din Romania dintre cele doua razboaie mondiale ii considera pe crestinii evanghelici, „bolsevici”, iar comunistii ne-au poreclit „influente ale imperialistilor americani”.

Imposibil de clasificat sau de asimilat cu vreo alta cultura sau civilizatie, adevaratul crestinism sufere de „extrateritorialitate”. Niciodata si nicaieri „la moda.”

Pedepsit cu exilul pentru „vina” de a fi altfel decat „religia oficiala a Statului”, un astfel de crestin a declarat: „Nu ma puteti exila. Patria mea este pretutindeni, iar casa mea este oriunde imi pot pleca genunchii ca sa ma inchin lui Dumnezeu in duh si in adevar.”

Exista o fratie tainica a celor ce „locuiesc in Biblie”. Ei se recunosc repede si se impaca de minune, caci aceiasi Biblie locuieste in fiecare dintre ei.

Acesti „cetateni ai cerului” sunt asemanatori unor diplomati care-si reprezinta tara pe post de ambasadori. Luati mereu la intrebari de „cultura si puternicii zilei”, ei se bucura in inimile lor de ceea ce eu numesc „imunitate juridica”. Apostolul Pavel isi publica acest drept in 1 Corinteni 4:1-5:

„Iata cum trebuie sa fim priviti noi: ca niste slujitori ai lui Christos si ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Incolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui.”

„Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine. …”

„De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intunerec si va descoperi gandurile inimii. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu.”

In inteles duhovnicesc, crestinul iese de sub incidenta jurisprudentei umane din cauza misiunii pe care o are si nu poate fi judecat decat de Dumnezeu in ziua „dreptei Sale rasplatiri.”

Mihai Chiu

Un om in toamna vietii, care a venit in vizita la Los Angeles in primavara lui 1997, sa-si rastoarne printre noi cosul cu roade adunate in activitatea de-o viata. Venea dupa o foarte binecuvantata saptamana de studiu si evanghelizare petrecuta la Sacramento. A ales sa ne vorbeasca despre „intaietatea in fapte bune” asa cum este expusa ea in epistola lui Pavel catre Tit. L-am auzit atunci spunand ceva asa de clar, asa de profund si totusi asa de simplu cum nu mai auzisem la nici un alt predicator:

„In problema faptelor exista doua greseli insuflate de Diavol. El vine la noi sa ne amageasca si sa ne opreasca de la mantuirea frumoasa pe care ne-a pregatit-o Dumnezeu. Pentru cei ce se apropie de mantuire, diavolul zice: „Mai intai trebuie sa faceti fapte, multe si foarte grele”, cand de fapt Dumnezeu nu vrea sa facem nimic, ci doar sa credem. Pentru cei ce au primit mantuirea, diavolul are o alta inselatorie: „De-acum, voi nu mai trebuie sa faceti nimic! Ati fost mantuiti prin har si aceasta va este de ajuns pentru vesnicie.” Observati greseala: „Fapte inainte de mantuire” si „Nici un fel de fapte dupa mantuire”.

Biblia spune exact invers! Mantuirea nu se obtine prin fapte, „ca sa nu se laude nimeni”. Dar am fost mantuiti pentru „faptele bune pregatite mai dinainte de Dumnezeu, ca sa umblam in ele”. Fara credinta, faptele sunt sterile si nu produc mantuirea; fara fapte, credinta este moarta. La intalnirea cu Christos trebuie sa ai credinta, in umblarea cu El trebuie sa dai dovada de ascultare!”

Cuvintele fratelui Mihai Chiu mi-au clarificat in cateva clipe problema aceasta a „faptelor bune” si insemnatatea pe care le-o da Dumnezeu. Predica dumnealui a cazut in inima mea pe un pamant bun si pentru ca, doar cu cateva zile inainte citisem in „Jurnalul fericirii” al lui N. Steinhardt alte cateva randuri extraordinar de clare si revelatoare in aceasta foarte importanta problema a „faptelor”. Iata-le:

„In LiEtre et le Neant, Sartre consacra un stralucit capitol verbelor „a fi” si „a face”; plin de observatii interesante, subtile si rodnice. As vrea sa ma opresc numai la „a face” si „a fi”, accentuand latura – as zice – escatologica.

Viata este hotarator legata de verbul „a face”: trairea noastra pe acest pamant, trecerea noastra prin aceasta lume constituie faza lui „a face”. Moartea (ori starile prevestitoare asemanatoare ei) stau sub semnul lui „a fi”. (Moartea insasi ar putea fi definita ca trecerea in starea lui „a fi”, un „a fi” absolut, purificat de orice contingenta.)

Pe vesnicul „a fi”, noi ni-l cladim singuri, iar vesnicia aceasta – rai ori iad – e functie variabila de ceea ce facem. Picatura cu picatura, zi de zi, clipa de clipa, actiune dupa actiune, gest dupa gest, facandu-l ne pregatim permanentul este.

Raiul si iadul pot asadar fi considerate ca stari de fiintare pura; constiinta (sau sufletul) se afla acolo insingurata si neajutorata de nimeni si de nicaieri, fata in fata cu vesnicia, cocotata pe maldarul de faptuiri savarsite in faza lui „a face”.

Dincolo – oricat am jindui (e sensul parabolei dreptului Lazar si al bogatului nemilostiv) – nu mai putem face nimic niciodata (nevermore zice Poe): verbul „a face” piere, e ca si cum nici n-ar fi fost vreodata. Ramane insa, in toata groaznica lui plinatate si semnificatie, verbul „a fi” – el si nimic altceva.

Fara prieteni, fara televizor, fara zgomotul vecinilor … Atunci, se va vedea ce ti-ai cladit, pe care ti le-ai ales: oile sau caprele.

Verbele „a face” si „a fi” sunt deopotriva de gingase: unul prin evanescenta lui, celalalt prin vesnicia lui. Goethe arata cat de greu este „a face”. Dar greutatea sa paleste in fata lui „a fi”, cand acesta ii urmeaza. Fericiti cei ce pot intampina pe „a fi” si pot intra in imparatia lui multumiti fiind de felul in care si-au incheiat relatiile cu „a face”.

La distanta dintre doua generatii distincte si dincolo de circumstantele diferite ale protestantismului si ortodoxiei, rostirile fratelui Chiu si randurile fratelui Steinhardt fac parte din aceeasi familie, invatatura din invatatura aceluiasi Tata.

Sabina Wurmbrand

21 August 1997. Am plecat in vizita la familia Wurmbrand cu Sonia, cumnata fratelui meu, sora adventista dintr-o biserica din Brasov. Cum fratele Richard tocmai dormea, ne-a intretinut putin sora Sabina. „Sunt foarte emotionata”, a zis Sonia, „ma bucur sa va vad. Tocmai am citit din bilioteca cumnatului meu o carte scrisa de sotul dumneavoastra si acum citesc una scrisa chiar de dumneavoastra. Este foarte interesant sa cunosti autorul unei carti, intelegi cartea altfel, mai bine …”

Strangandu-i mainile si privind-o cu o coplesitoare bunatate, sora Sabina a zis: „La fel este si cu Biblia, nu-i asa? Cine-L cunoaste pe Dumnezeu are sanse sa inteleaga mai bine Biblia. Cine nu-L cunoaste, tare se mai necajeste ca nu intelege o seama de lucruri. Ce bine este ca-L cunoastem pe Domnul, nu-i asa?”

Biblia este singura carte al carei Autor este prezent cand o citesti.

Ioan Sima

23 August 1997. O zi „caracteristica” in viata de lucrator cu Evanghelia printre emigrantii romani din Los Angeles. Dimineata, am participat la o inmormantare a unei surori din biserica pentecostala „Bethel” din Fullerton. Am predicat Evanghelia impreuna cu fratele Nelu Pruneanu si cu un seminarist venit in vizita de la Seminarul Pentecostal din Bucuresti. Dupa amiaza, cam pe la ora 4, am primit un telefon de la sora Eugenia Avramescu, sotia preotului ortodox din Anaheim. Era agitata. Ma suna din casa unei familii care venise doar de cateva zile. Copilul ei in varsta de opt anisori era bolnav: febra mare si dureri abdominale. „Daca-l ducem la „Urgenta”, n-au asigurare medicala si costa foarte mult”, mi-a spus dansa. „Nu stiti pe cineva, un cadru medical care ne-ar putea ajuta?”

M-am gandit repede la toti pe care-i stiam. Ca un facut, majoritatea se aflau plecati din localitate. Mi-am adus aminte insa de fratele Ioan Sima, predicator la Biserica Crestinilor dupa Evanghelie din Riverside. Am rugat-o sa-mi dea zece minute sa-l caut si daca nu voi reveni, sa alerge cu copilul la un spital. Fratele Sima mi-a raspuns repede si amabil: „Am sa le dau un telefon numaidecat. Vad eu ce este de facut. Daca nu este grav ii invit sa vina maine la dumneavoastra la Biserica. Este duminica si vin iarasi sa-i consult pe cei care n-au asigurare medicala.”

Un baptist „strangand aproape” la durerea unor frati pentecostali. O preoteasa ortodoxa in vizita la o necajita familie nou venita. Un pastor baptist care mijloceste interventia unui medic-predicator crestin dupa evanghelie … Minuni din viata de fiecare zi. Sau: „Ce bine este Doamne, cand este bine!”

Richard Wurmbrand

Cel ce-i acuza foarte usor pe ceilalti, este de cele mai multe ori unul care se acuza singur. De obicei vedem lucrurile nu asa cum sunt ele, ci asa cum suntem … noi.

Il vizitam a doua oara impreuna cu unul din fratii pastori veniti din Romania. Din vorba in vorba, fratele musafir a ajuns sa descrie situatia dezolanta a bisericilor din tara, pline de frati firesti, etc. … Atmosfera se inourase cumva de pesimism si de resemnare. Se lasase parca o ceata a „defetismului” religios. Am tacut cu totii. Era o tacere stinghera pe care nu stiam cum sa o rup. Deodata, glasul fratelui Wurmbrand a rasunat triumfator: „Slava Domnului pentru crestinii firesti! Din ei se poate face cel mai usor crestini duhovnicesti! Nu-i asa? E mult mai usor sa lucrezi cu ei decat cu musulmanii sau cu ateii. Dumnezeu v-a dat o materie prima cu care sa lucrati foarte usor. Sunt milioane de credinciosi firesti in Romania. Este treaba voastra sa-i faceti „duhovnicesti.”

Dintr-o singura trasatura de condei, logica fratelui Richard transformase handicapul intr-un avantaj, neajunsul intr-o oportunitate!

Cand te plangi de starea jalnica in care se afla societatea, intreaba-te: „Sunt parte din problema sau din solutie?”

Sabina Wurmbrand

Durere, dalta dulce a devenirii mele …

In Februarie 1998, am sunat-o sa-i spun ca fratele Aurelian Popescu tocmai avusese un accident si lovindu-se la cap, a stat cinci zile in spital.

M-a intrebat: „Dar tu ce mai faci?” Stia ca treceam prin zile rele, de grea incercare sufleteasca. Suparasem cumva pe Domnul si vreo 50 din cei 240 membrii ai bisericii noastre ne parasisera pentru a forma o noua adunare. Am oftat si i-am spus ca ma tin deocamdata deasupra valurilor.

„Vreau sa-ti spun ceva, daca ai timp sa ma asculti. Am citit ceva interesant intr-o revista din Germania. Niste hoti si-au pus in gand sa jefuiasca o banca. Au vizitat-o mai intai si si-au dat seama ca nu va fi lucru usor. Banca avea paznici si la intrare si inauntru, iar toti functionarii stateau fiecare la locul lui, atenti la tot ce se intampla.”

„Seful bandei de hoti a spus: „Stiu ce vom face, aduceti-mi un baiat care vinde ziare pe strada!”

In ziua hotarata, baietelul tocmit de seful hotilor a intrat in cladirea bancii si a inceput sa strige ca pe strada, facand reclama ziarului pe care-l vindea. Au sarit repede oamenii de ordine si i-au spus ca asa ceva nu se poate, in banca nu este voie sa vinzi ziare. Baiatul a inceput sa strige si mai tare si sa fuga printre oameni. Ca sa puna capat mai curand taraboiului au sarit in ajutor si oamenii de paza de la usi. Apoi au sarit si functionarii de la locul lor si au dat o mana de ajutor sa-l prinda pe nazdravanul vanzator de ziare. In timpul acesta, hotii au operat si au jefuit banca.”

„Intelegi de ce ti-am spus asta?” m-a intrebat sora Bintea. „Inteleg foarte bine si va multumesc frumos”, i-am raspuns eu.

„Asta este tactica diavolului,” a continuat dansa, „el trimite pe cineva sa faca scandal si-i face pe lucratori sa-si paraseasca posturile. Atunci, marele hot isi duce planul cel rau la indeplinire. Nu te lasa pacalit, stai la lucrarea ta si vei vedea ca totul va trece. Ai vazut ce ploaie grozava a fost ieri. Astazi insa cerul este senin de toata frumusetea.”

„Nu uita ca toate bataliile noastre nu le dam cu cei din jurul nostru, ci in noi insine. Cauta sa iesi biruitor si Domnul te va binecuvanta daca iei examenul. Nu toate necazurile noastre sunt rele. Este scris ca Domnul Isus a fost dus „de Duhul” in pustie ca sa fie ispitit. Incercarea Lui a facut parte din planul divin. Dupa ce Domnul a trecut-o cu bine au urmat minunile si lucrarile minunate pe care I le-a dat Dumnezeu sa le faca. Cauta si tu sa treci cu bine examenul. Cine stie ce lucrari a pregatit si pentru tine Domnul ?”

I-am spus atunci ca urma sa avem sedinta duminica. Mi-a raspuns: „Spune fratilor sa nu puna prea mult la inima sedintele. Si ele trec. Dumnezeu nu lucreaza prea mult cu sedinte. Nu le lua nici tu prea in serios.”

Richard Wurmbrand

26 Septembrie 1998. L-am vizitat iarasi dupa ce m-am intors dintr-o excursie de o luna in Romania. Surprinzator, l-am gasit asezat la biroul de lucru si imbracat ca de oaspeti. Am inteles ca au vrut sa ne faca o „impresie”. N-am reusit insa sa-l intretinem decat aproximativ 45 de minute, dupa care a obosit si a trebuit sa-l lasam sa se odihneasca.

M-a rugat sa ma asez cu scaunul langa dansul si si-a dezlantuit sirul intrebarilor curioase: „Cum a fost in Romania? Ce fac fratii? Cum m-am simtit in biserici? etc.” I-am spus ca pretutindeni am vorbit despre dansul si ca am transmis predica pe care mi-o incredintase. Intr-o pauza a inceput sa cante o cantare invatata de mult si repetata mereu in ceasuri grele, cantarea celor care nu mai au nimic si nici nu-si mai doresc nimic, pentru ca-L au pe Domnul:

„De sus din slava senina Tatal priveste la noi

Ochiul Lui toate le vede;

Mai mult de-atat ce mai vrei? „

Una din strofe are un continut magnific:

„Iar cand in ceasuri supreme

Nu stii nici ce sa-I mai cei

Domnul priveste la tine!

Mai mult de-atat ce mai vrei?”

S-a oprit din cantat, m-a privit o clipa si mi-a spus: „Asta este toata problema omenirii: Nu stiu ce este important. Alearga dupa nimicuri. Daca-L ai pe Dumnezeu … ce-ti mai trebuie? Omul are sansa extraordinara sa-L primeasca pe Dumnezeu in inima lui si sa se bucure de tot ce inseamna prezenta Lui in viata. Suntem cele mai fericite fapturi din univers! Ce ne-am putea dori mai mult?”

Christine Branzai

Uneori viata este o trecere prin valea suferintelor.

Saptamana trecuta l-am condus pe ultimul drum pe fratele Valeanu Daniel, o cunostinta indelungata si un frate foarte bun in credinta.

Duminica l-am vizitat pe fratele Iosif Ton dupa operatia la care fusese supus pentru cancer la prostata.

Ieri am internat-o in spital pe mama: cancer la pancreas. Al treilea fel de cancer in trupul ei. Lupta ei cu cancerul, pe durata de mai bine de 14 ani se inteteste. Maine dupa amiaza o va opera doctorul Gossard, acelasi care i-a facut acum 14 ani prima operatie pentru cancer la san, la acelasi Glendale Adventist Medical Center. Sansele operatiei de maine nu sunt prea mari. 20% din pacientii supusi unei astfel de interventii nu se mai scoala de pe masa. Ca sa fie si mai dificil, mama a slabit in ultimele patru luni foarte mult in greutate. Am lasat-o in salon cu tata si m-am dus sa-l vizitez in Palos Verdes pe fratele Richard Wurmbrand si sa-i dau Cina. Am inima grea si ochii mi se incetoseaza cu amenintarea ruperii unui baraj plin de lacrimi pe care abia le mai stavilesc.

La Biserica, am cautat sprijin intr-un mesaj ancorat in promisiunile lui Dumnezeu. Mi-am spus in primul rand mie insumi ca „toate lucreaza spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.” De sase mii de ani, mortalitatea este, cu exceptia notabila facuta in cazurile lui Enoh si Ilie, de suta la suta. Cand te duci la o maternitate vezi minunea lucrarii lui Dumnezeu, nasterea unui suflet neprihanit. Cand vizitezi un bolnav aproape de moarte vezi ce am adus noi oamenii in universul lucrarii lui Dumnezeu: uratenia pacatului a produs blestemul si moartea. Ce bine ar fi fost sa nu fie! Peregrin intre nastere si moarte, omul trece prin multe necazuri si se zbuciuma in suferinta. Mi-am adus aminte de istorioara cu imparatul care i-a cerut inteleptului sa-i de-a un sfat care sa-l ajute sa se inveseleasca atunci cand este trist si sa-l faca cumpatat in efervescenta bucuriei. Dupa cateva zile, inteleptul a venit inapoi cu un inel pe care era scris: „Si aceasta va trece!” Imparatul l-a rasplatit regeste.

In dimineata de dupa acest mesaj rostit in Biserica, am deschis computerul si, surpriza, pe ecran era un „screen saver” nou. Fata mea cea mare (15 ani), foarte sensibila la suferintele mele imi montase un mesaj nou, scris in limba ei, limba engleza: „iN this [ill pass.” (Si aceasta va trece). Multumesc fata tatei si multumesc Doamne pentru o asemenea fetita.

Richard Wurmbrand

La ultima vizita acasa la nenea Richard am descoperit o placa noua asezata pe birou. I-o daruise cineva care auzise ca nu poate dormi noaptea. Redau textul de pe aceasta placa pentru frumusetea si intimitatea Lui dumnezeiasca:

„Before ]ou go to bed, give ]our troubles to God;

He [ill be up all night an] [a]”.

(„Cand te duci la culcare, lasa-i toate grijile tale Domnului:

El si asa nu doarme toata noaptea.”)

Petru Popovici

A trebuit un om ca Petru Popovici ca sa puna in cuvinte potrivite o iesire dintr-un impas mult prea frecvent in bisericile noastre. Sambata 3 Octombrie 1998, la o sedinta furtunoasa tinuta in Biserica din Atlanta se vorbea despre „ruperea” adunarii. Aceasta Biserica, scutita de abuzurile climaterice din Chicago sau Florida, cunoscuse in ultimii ani cea mai rapida crestere numerica din bisericile Asociatiei. Numarul lucratorilor era si el mare pentru lucrarea dintr-o singura adunare.

Cand disputa a ajuns la cote incandescente, fratele Pit a rostit in cuvinte o solutie duhovniceasca nesperata: „Fratilor, nu trebuie sa ne despartim, ci sa ne impartim. Atlanta e mare si romanii sunt raspanditi peste tot. Sa mai deschidem o misiune in partea de sud si o alta in partea de Nord a regiuni.”

Iata niste cuvinte surprinzatoare si sublime prin simplitatea lor: „sa ne impartim, fara sa ne despartim.” A te desparti are intotdeauna o conotatie negativa, implicand dusmanie si adversitate. A imparti un grup din motive strategice sau chiar si pentru linistea fiecaruia exprima o stare de maturitate duhovniceasca in care nu se rup toate legaturile si nu se prabusesc puntile lucrarii impreuna. Doamne, ce simplu este cand cuvintele pot face lumina! Si, Doamne, multumim pentru fratele Pit!

Sora Bintea

M-a sunat Marti, caci auzise de necazul cel nou: Sarah, fata mea cea mica cazuse si-si rupsese mana stanga. Doctorul prevestea necesitatea unei operatii. Adaugata la necazurile care parcasera deja in poarta casei noastre, aceasta fractura ne clatina rau. I-am spus: „Sora Bintea, scrie ca „un val cheama alt val…” si ne-a trecut iarasi apa peste cap …”

Dansa m-a uimit inca o data cu maturitatea si cu experienta credintei ei de granit: „Valurile acestea grele nu numai ca nu ne ineaca, ci vor aduce ceva bun. Dumnezeu nu ingaduie raul trecator decat pentru ceva bun. Asteptati-va intotdeauna la ceva bun din partea lui Dumnezeu.Dumnezeu nu ingaduie niciodata un rau din care sa nu iasa un bine. Nu te uita la ce este rau acum, ci asteapta-te la un bine. Intotdeauna asteapta-te la un bine cand este vorba de Dumnezeu si de ceea ce face sau ingaduie El.”

Botanistii ne spun ca arborii au neaparata nevoie de vanturile puternice din Februarie si Martie care le rasucesc trunchiurile si le fac loc radacinilor sa patrunda si mai adanc in paman. Fara rafalele nemiloase, frunzele n-ar avea de unde sa primeasca hrana necesara. Tot asa avem si noi nevoie de adversitatile vietii pentru a ne dezvolta resursele interioare de caracter. O perioada furtunoasa de necazuri si de incercari poate fi doar preludiul unei primaveri in care viata isi va redobandi frumusetea si rodnicia. Se cade sa invatam sa privim prin credinta dincolo de aspectul superficial al lucrurilor si sa acceptam raul ca pe o necesara pregatire a binecuvantarilor viitoare.

Doctorul Gunnel

Gunnel este numele oncologului care a tratat-o pe mama timp de peste 14 ani. Am stat de vorba aseara cu el pe culoarul din fata salonului unde se odihnea, dupa operatie, mama.

„O admir in mod deosebit pe mama ta. Are linistea maturitatii spirituale si este o femeie foarte tare. Am privit-o toti acesti ani si imi place foarte mult de ea.

Vin uneori la mine oameni pe care i-a pocnit cancerul la 86 de ani si-mi spun revoltati: „De ce mie si de ce acum? Nu vreau sa mor!” Ei se rascoala impotriva prezentului, in loc sa se uite inapoi la darul unei vieti asa de indelungate si de sanatoase.

Alteori vin „frati” exasperati si-mi spun: „Trebuie sa ne rugam mai mult! Sau poate ca n-avem destula credinta!”

Acestora, intuind ca se zbucuima cu concepte teologice gresite incerc sa le spun ceva care sa-i lamureasca. Iata ce le spun:

„In toata istoria omenirii a existat doar o singura persoana cu puterea de a se vindeca de orice boala si de a nu muri niciodata si El a ales sa moara de cea mai crunta si mai chinuitoare dintre morti. Noi, toti ceilalti, nu avem aceasta posibilitate. Primim doar ceea ce ni se daruieste si ne supunem. Cel ce a ales sa-si demonstreze dragostea fata de noi prin alegerea Sa dumnezeiasca are drept la toata increderea noastra.”

Liviu Tiplea

A venit sa ne dea o mana de ajutor cu predica de Vineri stiind ca suntem tulburati de valul de incercari recente(un grup din biserica tocmai se hotarase sa plece in alta parte si sa formeze o alta adunare). A predicat extraordinar de frumos si de cald din capitolul 6 al cartii profetului Daniel (groapa cu lei). A rostit cateva idei principale cu adanca rezonanta in sufletele celor prezenti. Subliniind atitudinea increzatoare si optimismul constant al profetului, Liviu a citat o maxima de circulatie bisericeasca:

„ATITUDINEA ta determina ALTITUDINEA spirituala la care ajungi.” Profetul s-a inaltat sub palele vanturilor potrivnice pentru ca avea aripile spiritului asezate intr-o pozitie corecta.

Viata cere ca toate organismele vii adapteze la mediul inconjurator, intelegand prin aceasta ca exista doua posibilitati: sa incerce sa schimbe mediul inconjurator sau, daca aceasta nu este posibil, sa accepte sa se schimbe ele insele pentru a supravietui.

Subliniind credinciosia din viata de rugaciune a profetului („ca si mai inainte”), Liviu a spus: „Exista obiceiuri foarte bune care dau masura comportamentului in vremuri de criza. Ce ai facut intotdeauna vei face si in continuare. „Ca si mai inainte” acesta exprima o practica sistematica a Celui care imprietenindu-se cu „Leul din semintia lui Iuda, nu i-a mai fost teama de leii din groapa pedepsei dusmane.”

Ascultandu-l pe Liviu, m-am adus aminte ca citisem undeva aceste cuvinte:

„Adversitatile nu sunt neaparat rele. Ele ne pot ajuta sa invatam rabdarea, bunatatea, compatimirea altora si cate altele… Bethoven a compus cea mai reusita muzica a sa dupa ce a surzit cu desavarsire. Pascal a ajuns sa scrie cele mai adanci cugetari ale sale despre Dumnezeu, om, viata si moarte in scurtele intervale de liniste pe care i le-a permis o suferinta fizica chinuitoare. Robertson a scris un eseu literar a carui tema a fost enuntata sub forma unei constatari surprinzatoare: „Cele mai frumoase scrisori sunt scrise de ranitii aflati pe patul de moarte”.

V-ati gandit vreodata ca paraiasul si-ar pierde susurul daca i-ai lua pietrele din cale ?

Cu cat traiesc mai mult , cu atat imi dau mai mult seama de importanta atitudinilor. Pentru mine, ele sunt mai importante decat faptele, mai importante decat trecutul, decat educatia, decat banii, decat circumstantele, decat esecurile, decat biruintele, decat orice ar zice sau ar face ceilalti oameni.

Atitudinile sunt mai importante decat aspectul exterior, decat talentul si decat priceperea. Ele hotarasc daca un om, o familie, o companie sau o Biserica propaseste. Lucrul cel mai remarcabil este ca atitudinile sunt in puterea noastra. Nu poti schimba ziua de ieri si nu poti determina cum se vor purta cu tine oamenii; nu poti evita inevitabilul. Poti in schimb sa canti pe singura „coarda” care-ti sta la indemana: atitudinea ta in fata realitatii.

Sunt convins ca viata este 10% ce mi se intampla si 90% ce reactie am fata de ceea ce mi se intampla. La fel este si cu tine. Schimba-ti deci atitudinile, daca vrei sa-ti schimbi viata.

Lucrurile sunt pentru noi ceea ce credem noi despre ele. Asta inseamna ca, pe termen lung, atitudinea noastra fata de lucruri este mai importanta decat lucrurile propriu-zise.

Nu greutatea de rupe de sale, ci felul in care o ridici.

Nu pozitia te face fericit sau nefericit, ci dis-pozitia.

Atitudinea este molipsitoare: Daca stii sa vezi ceva bun in fiecare om, aproape toti vor sfarsi prin a vedea ceva bun si in tine.

In esenta, atitudinea noastra fata de lumea inconjuratoare depinde de ceea ce suntem noi insine. Un egoist va fi intotdeauna suspicios cu ceilalti. Un om generos va avea incredere in cei din jur. Daca suntem sinceri si cinstiti nu ne vom grabi sa-i banuim de necinste pe altii. Intr-un anumit sens, cand privim la cei din jur este ca si cum am privi intr-o oglinda in care ne vedem propria reflexie sau mai bine spus, cand ne dam parerea despre ceilalti ii vedem intotdeauna prin ochelarii proprei noastre personalitati.

De exemplu, cel ce iubeste traieste intr-o lume de prieteni, cel ce uraste traieste intr-o lume de dusmani.

Acesta nu este un adevar teoretic, ci unul cu profunde implicatii practice. Ma gandesc la toti aceia pe care i-am vazut „reusind” si-mi dau seama ca ceea ce face ca un om sa aibe succes este atitudinea lui.

Daca este un om entuziast cu o atitudine pozitiva si daca-i place sa infrunte obstacolele cu voiosie jumatate din calea catre succes este deja strabatuta. Si invers, daca un om este mereu inbufnat, cu o gandire negativista, marcata de un pesimism congenital, care refuza intotdeauna ideile noi si schimbarile de situatii, el poate fi sigur ca va fi un etern invins fara nici un fel de sansa.

Atitudinea este mult mai importanta decat aptitudinile. Apropie-te de ceea ce este simplu ca si cum ar fi complicat si de ceea ce este complicat, ca si cum ar fi ceva simplu; prima data ca nu cumva o prea mare incredere in sine sa te faca neglijent, iat a doua, pentru ca nu cumva neincrederea sa te faca sa te temi.

Atitudinea este cea ceea ce da farmecul unui om. Mandria si infumurarea ne coboara in ochii oamenilor, smerenia si duhul slujirii crestine ne fac placuti si cautati de cei din jur.

Imi amintesc o vorba de duh spusa intre noi de Titi Bulzan, pastorul bisericii din cartierul aradean Bujac:

„Nu conteaza cati culti sau cati desculti sunt in poporul Domnului, atitudinea mea fata de ei trebuie sa fie una de credinciosie.”

La aceste cuvinte, vreau sa adaug ceva ce am citit nu de mult si am adunat in jurnalul meu de „perle”:

„O mica deosebire poate atrage mari consecinte. Deosebirea despre care vorbesc este atitudinea. Ea ne indreapta spre fericire sau dezastru.

Unul bate in clapele pianului si face zgomot, altul le mangaie si face muzica. Nimanui nu i-ar trece prin cap sa spuna ca pianul este de vina. Cam la fel stau lucrurile si cu viata. Poti trai in haos sau in armonie. Studiaza, ca sa sti sa canti la pianul vietii si vei raspandi in jur melodii fermecatoare. Daca te vei multumi sa canti fals, totul va fi urat in jur. Viata nu este nici ea de vina.”

Pentru un crestin, inaltarea spirituala va fi determinata intotdeauna de atitudinea lui fata de Dumnezeu. Valurile si suferintele vietii nu ne pot dobori daca stim sa stam linistiti pe stanca increderii.

Cand se abate nenorocirea asupra ciocarliei, ea isi canta in inalt necazul. Cred ca si noi am putea urma exemplul acestei surioare inaripate.

Richard Wurmbrand

L-am vizitat de Craciun, in 1998. Am vorbit despre „pacea” oferita de Cel nascut in iesle si de tulburarile care tocmai rabufnisera in Israel. Natanaiahu era in criza de guvern si se intrevedeau alegeri anticipate si formarea unui nou Parlament. Arabii cereau teritoriile pierdute in razboi. Evreii inabuseau demonstratiile. Fratele Richard, deplangand rautatea aratata de ambele parti a zis: „Si arabii sunt oameni. Au si ei drepturile lor, chiar daca evreii sunt poporul ales. Nu este suficient sa scrie intr-o carte ca esti poporul ales, trebuie sa ai si purtari „alese”; sa fii „ales” in umbletele tale.

O alta perla: „Primul ritual religios pe care l-am vazut eu a fost un dans. Copilaria am petrecut-o in parte la Istambul. Tatal meu era dentist si a fost acolo sa-si practice meseria. Eu m-am urcat pe un gard si i-am vazut pe turci dansand in cinstea dumnezeului lor, Alah. De atunci, am dansat si eu de multe ori. Psalmul 149:3 spune despre dansul acesta („Sa laude Numele Lui cu jocuri!”). Am dansat si in celula din inchisoare. Veneau gardienii sa se uite la „nebunul” care danseaza. Ma intrebau de ce dansez. Eu le raspundeam: „Joaca un copil daca-i dai o bomboana sau un cadou? Cum sa nu dansez eu de bucurie ca sunt un copil al lui Dumnezeu si El L-a dat pe Isus Christos pentru mine?”

„Cand eram de noua ani, m-a dus fratele meu in sinagoga si l-am vazut pe batranul rabin, care mergea schiopatand in baston. El tara mai mult unul din picioare, dar canta de rasuna toata cladirea.

Cand m-am dus acasa, l-am imitat pe rabin, crezand ca asa trebuie sa fac si eu ca sa-mi vorbeasca Dumnezeu si sa stiu asa de multe ca rabinul. Dumnezeu mi-a vorbit insa in alt fel si asta peste cativa ani de zile.”

Richard Wurmbrand

23 Februarie 1999. Veneam dupa doua zile petrecute in desertul Arizonei. Sambata si Duminica fusesem la Phoenix pentru un servici de ordinare ca pastor a fratelui Octavian Dobos. Profitand de ocazie, ne-am repezit sa vizitam si Sedona, aceasta oaza depresionara situata la 128 de mile nord de Phoenix, ascunsa intre stanci rosii, transportate parca dintr-o alta lume. Impresionanta priveliste i-a facut pe reprezentantii religiei Ne[ Age s-o proclame una dintre zonele de convergenta spirituala a cosmosului. Noi ne-am asezat pe una din stancile spectacol si am proclamat Numele lui Dumnezeu, Creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor.

Era deci Luni si, dupa doua zile in arsita desertului m-am grabit sa alerg spre racorosul Palos Verdes, in coasta Pacificului, sa-i vad pe doi dintre cei mai dragi oameni de pe pamant. Ne-a deschis usa tanti Bintea si ne-a condus in camera de pe palierul de sus, unde nenea Richard era asezat intr-un fotoliu, langa birou.

Pentru ca eram un grup destul de numeros, ne-am apucat iar de fotografii. Printre stralucirile flas-urilor, nenea Richard a exclamat cu umor: „Am aproape 90 de ani (ii implinea pe 24 Martie) si n-am facut inca nici o fotografie. M-au pozat mereu altii. N-am condus niciodata masina. M-am descurcat insa destul de bine. Am fost in toata lumea!”

Dupa ce ne-am linistit si ne-am asezat in jurul dansului, ne-a spus limpede si clar ca lumina care scalda apele oceanului din zare: „Spune-ti tuturor ca viata consta in a iubi!”

Privind in jur la ochii plini de duiosie care-l priveau cu drag, am inteles ca vorbea din experienta, ca unul care era tinut in viata de iubirea celorlalti, in special de iubirea sotiei sale.

„Am primit un telefon de la Sergiu Grossu, din Paris. Mi-a spus ca implineste 79 de ani si simte din ce in ce mai mult urgenta timpului. Mesajul trimis de el a fost: „Rascumparati vremea! Rascumparati vremea!”

M-am uitat fara sa vreau la David, americanul din Ne[ }ork, care si-a parasit „business-ul”, ca sa vina sa-l slujeasca ca o sluga pe nenea Richard. Dumnezeu ii rasplatise jertfa. Venise doar de cateva zile din India, unde impreuna cu Job, reprezentantul misiunii fratelui Wurmbrand, participase la o cruciada cu peste 200.000 de participanti.

David, acest doctor Luca al ceasului, nu fusese nici macar sigur de propria mantuire cand venise la familia Wurmbrand. Acum ne arata extatic videocaseta cu intrunirile din Madras. „Rascumparati vremea!”

Ceasurile au trecut discrete, pe neobservate. Am cantat mult si am ascultat-o mai ales pe sora Bintea. Nenea Richard n-a vorbit decat de doua sau trei ori. De fiecare data ne-a repetat sfasietor aceleasi cuvinte. Vorbea despre niste torturi nemaintalnite la care fusesera supusi niste crestini din Somalia. Niste lucruri pe care nici nu ni le poate spune. Uitand mereu ca ni le-a spus, o lua mereu de la capat, ca o placa veche de patefon, zgariata de prea multa folosire.

„Am primit niste vesti asa de teribile, ca ma tot gandesc la suferintele fratilor. Am stat tot timpul si am ascultat. N-am spus nimic. Probabil ca va mirati. Si eu singur ma mir, dar nu pot sa va spun mai mult. Sunt niste chinuri pe care nu vi le pot descrie!”

L-am privit cu drag, fara nici o stanjeneala. Delicatetea momentului era depasita de simpatia noastra profunda. Mi-am amintit atunci de ceea ce citisem despre apostolul Ioan care, foarte batran fiind, nu mai predica ca alta data, ci se redusese la repetarea unui mesaj invariabil: „Copilasilor, sa ne iubim unii pe altii.”

Acum repeta si nenea Richard. O repetare obsesiva, ca o blocare a memoriei in puncte de maxima suferinta sau maxima impresionare.

„Spuneti tuturor ca viata consta in a iubi!”

Linda si Lars

14 Septembrie 1999, Piatra Neamt. La sfarsitul unui studiu tinut de Dirk DeWolf, unul dintre romani intreaba: „Cum putem sti daca o lucrare este facuta in puterea Duhului Sfant sau in firea pamanteasca?” Raspunsul veni instantaneu, asemanator unei sentinte: „Who gets the credit?” (Cine primeste lauda?” Daca lucrarea este facuta in firea pamanteasca, omul cauta lauda pentru el insusi. Daca lucrarea este facuta in Duhul, omul ramane mereu cu un sentiment de nevrednicie si de smerita neadecvare.

21 Septembrie 1999, Los Angeles, dupa o seara extenuanta, dar extraordinara cu corul de copii de la „Caminul Felix” din Oradea, cineva se apropie de Linda si-i spune cu admiratie: „Va asteapta o mare cununa in ceruri!” Linda inchide ochii si raspunde oftand: „Tot ce-mi doresc acolo este un simplu pat in care sa ma odihnesc …” Ascultandu-i de aproape, mi s-a parut ca aud ecoul unor cuvinte scrise in alta parte: „Vino, rob bun si credincios. Intra in bucuria stapanului tau.” si „Ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza” (Mat. 25:21; Apoc. 14:13).

Richard Wurmbrand

Vremuri ale minunilor. L-am cautat ieri, dar mi s-a raspuns ca nu poate fi vizitat din cauza starii precare de sanatate. Ne-a primit astazi, 25 Octombrie 1999. Ii promisesem de cand cu intoarcerea din Romania ca ma voi duce la dansii cu Cina Domnului. Trecusera de atunci aproape patru saptamani in care am stat departe din cauza unei gripe care s-a tinut scai de mine.

Inainte de a merge la dansul, am petrecut cateva clipe de vorba cu tanti Bintea. Ca intotdeauna, era inarmat cu un mesaj proaspat, pregatit si gandit special pentru noi. Venisem impreuna cu un pastor american tanar, ales de curand la o Biserica din orasul nostru si cu un alt tanar roman care se pregatea sa inceapa o misiune in Romania.

„Unul din cele mai frumoase capitole din Biblie este capitolul doi din cartea Deuteronom. Poporul Domnului se afla in fata unui mare eveniment. Trebuiau sa treaca Iordanul si erau ingrijorati de ceea ce-i astepta pe malul celalalt. Se gandeau la primejdiile luptelor si la cate si mai cate. Se intrebau probabil: „Cum va fi maine?”

„Moise, omul lui Dumnezeu este trimis sa le tina un discurs care sa-i pregateasca. Curios ca in loc sa le vorbeasca despre „ziua de maine” si sa le raspunda la intrebarile din inima lor, omul lui Dumnezeu le vorbeste despre ieri, despre vremea ultimilor patruzeci de ani in care „incaltamintea nu li s-a tocit in picioare si hainele de pe ei nu s-au rupt.” Daca vrei sa stii cum va fi maine, uita-te la ieri! Acelasi Dumnezeu este si ieri si azi si maine! Amintirea minunilor din trecut este cea mai buna pregatire pentru bataliile din viitor. Luati de iuresul vietii, noi ne gandim prea mult la „maine” si uitam sa ne amintim ce a facut Dumnezeu pentru noi pana acum. Aceasta trebuie sa o facem si atunci vom avea o stare buna pentru infruntarile care ne asteapta inainte.”

Ca de obicei, mi-am dat seama ca tanti Bintea a fost intotdeauna un predicator mai bun decat nenea Richard, sau mai bine zis: amandoi au fost invaluiti de un nor al harului in care ti-era foarte greu sa spui unde se sfarseste unul si unde incepe celalalt. Dupa aceasta introducere, ne-am dus in camera dansului.

L-am gasit, surprinzator, asezat in fotoliul de langa biroul de lucru. Nu-l mai vazusem de mult stand in capul oaselor. Era limpede si ochii-i straluceau de o mare bucurie interioara.

„Mi s-a umplut iarasi casa cu frati. Ce mai e nou?”

I-am transmis salutari din partea unei doamne din Piatra Neamt care se pocaise in urma citirii uneia din cartile scrise de dansul.

„Care dintre ele?”

Luat prin surprindere, am inceput sa baigui ceva …

„Te intreb care carte pentru ca vreau sa o citesc si eu. Poate ma mai pocaiesc si eu!”

Am izbucnit intr-un hohot de ras. Ma prinsese iarasi cu una din glumele dansului. Ma surprinsese pentru ca nu-l mai credeam in stare de glume.

I-am transmis dorinta lui Danut Manastireanu, fondatorul scolii Richard Wurmbrand din Iasi, de a avea o biografie a dansului. Mi-a spus ca exista asa ceva, dar este raspandita in vreo sase carti. Am insistat, gandindu-ma ca l-am putea face sa-si mai aminteasca lucruri pe care nu le vom mai putea afla din alta parte.

„Vreau sa ne spuneti ceva despre copilaria petrecuta la Istambul.” Dana, sotia mea, a spus: „Poate ne spune ceva tanti Bintea.” A zambit si a spus: „Nu stie Bntea prea multe, ca daca ar fi stiut, poate ca nu s-ar mai fi maritat cu mine!” De data aceasta era vesel de-abinelea. Mi-am dat seama ca ii lipsisem mult si savura acum reintalnirea noastra. Mi-am dat seama si ce mult ne lipsise dansul noua …

In timpul Cinei, m-a intrerupt si ne-a zis:

„Stiti? In ebraica, cand zici ” Luati, acesta este trupul Meu” … scoti aceleasi sunete ca si cand ai zice: „Luati, este spre binele vostru …” Limba folosita de Domnul Isus este foarte bogata in sensuri. Ce a facut El a fost spre binele nostru si El ne spune acelasi lucru si astazi.

Coincidenta a facut ca ei sa implineasca tocmai atunci 63 de ani de casnicie, asa ca le-am cantat un romanesc si insufletit: „La multi ani …” Li s-au umezit ochii, iar tanti Bintea a spus: „Stiu foarte multe lucruri despre Richard si mai stiu si ca il iubesc si acuma foarte mult!”

„Au zis toti ca nu va fi o casnicie reusita” a murmurat fratele Richard. Ea a suferit foarte mult. Nemtii i-au ucis parintii. Vina lor a fost doar ca erau evrei. I-au omorat si fratii si surorile. Si ei au fost vinovati ca s-au nascut evrei. A ramas doar ea singura. Singura a ramas si cand am stat eu in inchisoare. Mi-au dat 20 de ani si apoi la rejudecare mi-au dat 25 de ani. In tot timpul acesta ei i-au spus ca eu sunt mort; ca n-are nici un rost sa ma mai astepte. Dumnezeu a avut insa alte planuri. M-a scos de acolo si am facut inconjurul lumii sa spun oamenilor despre minunile lui Dumnezeu.”

A intervenit sora Bintea: „Intr-o zi, intr-o mare adunare de studenti, s-a ridicat un tanar in mijlocul salii si l-a intrebat pe Richard: „Ati vazut cu ochii dumneavoastra macar o singura minune facuta de Dumnezeu?”

Richard a tacut putin, iar apoi i-a raspuns: „Nu, n-am vazut doar minuni cu ochii mei … Eu insumi sunt o minune a Lui. M-a crutat cand au fost omorati mii de evrei ca sa vorbesc in locul tuturor. M-a scos din celula mortii ca sa marturisesc despre viata daruita de El.”

La plecare, tanti Bintea a insistat sa citim primele cinci versete din psalmul 105. „Acesta, a spus dansa, este un program de viata”:

” Laudati pe Domnul,

chemati Numele Lui!

Faceti cunoscut printre popoare ispravile Lui!

Cantati, cantati in cinstea Lui!

Vorbiti despre toate minunile Lui!

Faliti-va cu Numele Lui cel sfant!

Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul!

Alergati la Domnul si la sprijinul Lui,

cautati necurmat fata Lui!

Aduceti-va aminte de semnele minunate pe care le-a facut,

de minunile si de judecatile rostite de gura Lui.”

Tanti Bintea

Ne-a tinut putin de vorba, pana ce-l pregateau pe nenea Richard pentru vizita noastra. Ca de-obicei, ochii dansei straluceau cu sclipirea unei inteligente binevoitoare, pregatita intotdeauna sa imparta din prea plinul inimii. Daniela, sotia mea, purta un tricou pe care-l cumparase din Israel. Intr-o asezare multicolora, cineva pictase pe el toate literele alfabetului evreiesc.

„Ia te uita, ce lucrare!” a exclamat tanti Bintea. „Fiecare litera este mai frumoasa ca alta! Sti, la evrei fiecare litera are povestea ei. Exista credinta ca alfabetul poporului ales le-a fost daruit de insusi Dumnezeu, asa ca fiecare litera are o mare insemnatate. Exista si o carte minunata pe acest subiect. „Ai citit-o?” O vazusem, dar nu apucasem inca sa o citesc. „Lasa ca o caut eu si ti-o dau sa o citesti”, m-a asigurat dansa.

„Literele”, a continuat, „sunt semne cu mare insemnatate. Din ele se formeaza cuvintele. M-am gandit zilele acestea la taina limbajului … Fiecare popor isi are trairile lui si le exprima in cuvinte. Acestea formeaza un limbaj si fiecare popor isi are limbajul lui. Sentimentele sunt aceleasi, dar cuvintele sunt diferite in fiecare limba. Asta este limitarea cuvintelor. Ele nu pot cuprinde toata trairea sufletului. Cineva spunea ca „toate cuvintele sunt o bucata inghetata de suflet, un fragment de spirit care s-a solidificat.”

Asultand-o vorbind pe tanti Bintea, mi-am amintit ca citisem undeva ca aceste „cuvinte” sunt un ecou al trairilor. Sufletul a trecut de mult mai departe, dar ecoul mai persista, intr-o inertie a miscarii sufletesti care le-a cauzat.

Cine ar putea spune cate astfel de „taine” stia tanti Bintea si cate erau inca doar cautate de mintea dumneaei ascutita. Si cine, in afara unor putini intimi, stie ca pe multe din cartile scrise de R. W. ar fi trebuit sa apara alaturi de numele lui si numele … ei ?

Modestia tacuta a unei sotii de exceptie … sau: un ajutor potrivit pentru un om de dimensiuni atat de neobisnuite.

Beneficii pentru organism oferite de leguminoase; Combinatia excelenta pentru scaderea colesterolului; 7 lucruri despre inima pe care trebuie sa le stii; Cele mai bune minerale pentru femei; Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament; Cum sa ai un bust mai ferm, in mod natural; Pestele si morcovii, combinatia perfecta pentru combaterea diabetului; Care sunt cele mai periculoase tipuri de anemie; 6 indicii ca porti incaltaminte nepotrivita; Vitaminele care pot fi foarte periculoase pentru barbati; Cu o luna inainte de un infarct miocardic, corpul te avertizeaza: iata cele opt semen etc

Beneficii pentru organism oferite de leguminoase

Leguminoasele sunt o alternativa la proteinele de origine animala, dar si un mijloc putin cunoscut deocamdata de a reduce gazele cu efect de sera…”Introducerea lor in regimurile alimentare umane permite diversificarea surselor de proteine, inlocuind carnea si contribuind astfel la alcatuirea unor meniuri care sa duca la emiterea a mai putin gaze cu efect de sera”, subliniaza un raport recent al ONG-ului Reseau action climat (RAC) si al expertilor de la asociatia Solagro.

Nautul, lintea si fasolea, alaturi de cereale, asigura „acoperirea intregului necesar de aminoacizi” pe care il furnizeaza proteinele animale, aminteste Jean-Michel Chardigny, nutritionist si cercetator la Institutul National de Cercetari Agronomice (Franta).

Consumul unei cantitati mai mici de carne contribuie in mai multe feluri la scaderea emisiilor de gaze cu efect de sera: mai putin metan emis de bovine si importuri mai mici de soia (din Statele Unite, Brazilia, etc.), principala sursa de alimentatie pentru crescatoriile din Europa.

Fara a mai lua in considerare faptul ca, in contextul cresterii continue a populatiei mondiale si a competitiei tot mai mari pentru terenuri arabile, pentru producerea unui kilogram de proteine animale sunt necesare in medie cinci kilograme de proteine vegetale.

Fixeaza azotul in sol

Pentru clima, avantajele leguminoaselor se intind dincolo de comparatia cu carnea. Contrar culturilor cerealiere, leguminoasele au capacitatea de a fixa azotul din aer in radacinile lor, neavand nevoie de ingrasaminte chimice, principala sursa de gaze cu efect de sera din agricultura.

Plantand linte mai degraba decat grau, „evitam principalele impacturi de mediu, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de sera, precum si consumul de energie necesar producerii de ingrasaminte”, afirma Marie-Helene Jeuffroy, agronom si cercetator la acelasi institut.

In plus, leguminoasele imbogatesc solul, imbunatatindu-l pentru culturile de cereale sau oleaginoase din anii urmatori. Potrivit cercetatoarei mentionate, „includerea unei leguminoase un an din cinci intr-o rotatie a culturilor permite scaderea cu 14% a emisiilor de gaze cu efect de sera” pe ansamblul ciclului.

Un alt avantaj este ca „introducerea leguminoaselor contribuie la intreruperea ciclului bioagresorilor (paraziti, daunatori, etc.) culturilor majore”, ceea ce permite scaderea folosirii pesticidelor.

Combinatia excelenta pentru scaderea colesterolului

Colesterolul „rau” este asociat cu multe problemele de sanatate, accidentul vascular cerebral si infarctul fiind cele mai frecvente. Substanta grasa prezenta in sange si in toate celulele corpului, colesterolul este necesar pentru buna functionare a organismului.

In exces, colesterol „rau” (LDL) se depune pe peretii vaselor de sange care „hranesc” organe vitale precum inima si creierul. Pentru reducerea colesterolului, avem solutii la indemana oferite de natura, spre exemplu, sucurile de fructe si legume. Pentru a fi cu adevarat eficiente, acestea trebuie consumate in cadrul unor cure pe termen lung, alaturi de un stil de viata sanatos.

Ingrediente:

Portocale: 1 buc

Mere: 1 buc

Lamaie: ½ buc

Sfecla: ½ buc

Se curata portocala, lamaia si sfecla de coaja. Merele se spala foarte bine sub jet puternic de apa. In momentul in care avem toate ingredientele pregatite, le introducem pe rand in storcator. Acest suc de fructe este energizant, datorita atat a citricelor cat si sfeclei, deci este perfect pentru dimineata. Este momentul cand avem nevoie de cat mai multa energie pentru intreaga zi. Insa, daca ati obtinut o cantitate mai mare de suc, se poate pastra in frigider. Recomandarea mea este sa-l pastrati in sticla de sticla. Combinatia de mere, portocale, lamaie si sfecla este excelenta pentru scaderea colesterolului. Astfel, o solutie la indemana oricui sunt sucurile din legume si fructe.

7 lucruri despre inima pe care trebuie sa le stii

Inima este un organ vital care pompeaza sange prin corp, facand parte din sistemul circulator al organismului. Aceasta are caracteristici uimitoare de care nu suntem constienti. Iata cateva lucruri despre inima pe care ar trebui sa le stii:

1. Inima poate sa bata pe cont propriu

Inima nu are nevoie de un creier sau de un organism pe care sa se bazeaza pentru a coninua sa bata. Inima are propriul sistem electric care determina bataile acesteia, precum si pomparea sangelui. Tocmai din acest motiv, inima continua sa bata pentru o perioada scurta de timp dupa moartea creierului sau dupa ce a fost eliminata din organism, aceasta batand atata timp cat are oxigen.

2. Inima bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi

Inima este un organ ocupat. Aceasta bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi, ceea ce, insumat, inseamna 3 miliarde de batai pe durata unei vieti. Sangele pe care inima il pompeaza poate calatori aproximativ 60.000 de kilometri prin vasele de sange.

3. Bolile de inima provoaca mai multe decese in randul femeilor

Desi impresia generala este ca bolile de inima afecteaza mai multi barbati, numarul femeilor din Statele Unite care au murit de la afectiuni ale inimii creste in fiecare an, potrivit American Heart Association. De exemplu, in 2009, bolile de inima au fost responsabile pentru 401.495 de decese in randul femeilor din Statele Unite si pentru 386.436 de decese in randul barbatilor.

4. Ritmul cardiac este individual

Ritmul cardiac al unei persoane depinde de multi factori, inclusiv varsta, nivelul de fitness, dimensiunea corpului si medicatia administrata. Frecventa cardiaca de repaus pentru adulti este de obicei intre 60 si 100 de batai pe minut.

5. Tensiunea arteriala se exprima prin doua numere

Tensiunea arteriala nu se exprima printr-o singura masura, ci prin doua: cea a tensiunii arteriale sistolice (tensiunea inimii cand bate) si cea a tensiunii distolice (tensiunea de repaus a inimii, dintre doua batai).

6. Tensiunea arteriala trebuie luata in ambele brate

The American Heart Association recomanda luarea tensiunii arteriale din ambele brate. Studiile sugereaza ca aceasta practica poate ajuta la o mai buna stabilire a riscului de dezvoltare a bolilor de inima.

Studiile sugereaza ca masurarea tensiunii arteriale in ambele brate pot ajuta la o mai buna determinare a riscului de aparitie al bolilor de inima. Intr-un studiu recent s-a aratat ca persoanele care prezentau cifre diferite ale tensiunii arteriale in functie de brat, aveau un risc crescut de a dezvolta boli de inima pe o perioada de 13 ani.

7. Decesul partenerului poate creste riscul de atac de cord

Un studiu recent a constatat ca adultii care au ajuns la varsta a treia si si-au pierdut partenerul de viata aveau de doua ori mai multe sanse de a experimenta un atac de cord sau un accident vascular cerebral in luna care urmeaza decesul partenerului decat persoanele care nu au tracut prin aceasta experienta.

Unele studii au sugerat ca persoanele care sunt in doliu experimenteaza modificari pe termen scurt ale tensiunii arteriale, ale nivelului hormonilor de stres si ale factorilor care ajuta la coagularea sangelui.

Cum sa ai un bust mai ferm, in mod natural

Pentru multe femei, sanii sunt un simbol al feminitatii si senzualitatii. Cu siguranta iti doresti si tu un bust ferm si care sa isi mentina aspectul in timp, insa stii cum sa il obtii?

Greutatea corporala influenteaza forma si fermitatea sanilor

Deloc surprinzator, atunci cand pierdem sau luam in greutate, aceasta este distribuita uniform. Pentru sani frumosi, incearca sa nu fluctuezi prea mult in ceea ce priveste numarul de kilograme, intrucat efectul yo-yo poate avea consecinte de lunga durata asupra bustului tau. Daca vrei totusi sa atingi o anumita greutate, e de preferat sa ajungi acolo mai incet, printr-o dieta echilibrata, decat sa te bucuri de efectele unei diete-soc, ale carei rezultate vor disparea la fel de repede cum au si aparut.

Protejeaza-te contra radiatiilor nocive

Protectia solara trebuie sa fie nelipsita din kit-ul tau de vacanta, mai ales daca preferi sa faci plaja topless. Aplica cu generozitate crema cu SPF ridicat pe bust, deoarece razele soarelui au un puternic efect de imbatranire a pielii si de distrugere a colagenului natural, acea substanta care confera elasticitatea si sanatatea sanilor tai.

Ai grija la dieta

O dieta ideala pentru sanii tai (si pentru pielea, parul si unghiile tale, in general) este una bogata in vitamine si fito-nutrienti. Fructele vedeta ar trebui sa fie lamaile, strugurii si rodiile, deoarece contin un nivel ridicat de astfel de substante nutritive. Incearca si suplimentele alimentare si ulei esential de rodie, dovedit sa aiba efecte minunate anti-aging!

Masaj, masaj, masaj

Maseaza-ti sanii de cel putin doua ori pe saptamana, folosind uleiuri naturale de cocos, rapita sau masline, fie uleiuri esentiale de chimen dulce, menta sau lemongrass – ele contin ingrediente active ce ajuta la rejuvenarea celulelor pielii. Alternativ, maseaza-te cu un cub de gheata sau, pur si simplu, foloseste apa rece pe suprafata bustului atunci cand faci dus.

Creeaza-ti propria masca naturala

In ziua de azi se gasesc zeci si zeci de masti in comert, special create pentru a conferi fermitate bustului tau, insa in cazul in care preferi metodele naturale, homemade, noi iti recomandam o masca usor de facut, cu doar trei ingrediente pe care mai mult ca sigur le vei gasi prin casa. Tot ce trebuie sa faci este sa amesteci o lingura de iaurt cu un ou si o lingura de ulei de vitamina E, sa aplici cu generozitate si sa lasi sa actioneze timp de 30 de minute. In final, clateste cu apa rece si, voila, tocmai ai facut primul pas catre un bust mai frumos!

Free the nipple?

Desi exista persoane care sustin ca e bine sa porti sutien pentru a iti sustine sanii, studiile cele mai recente arata exact contrariul. Incearca pe cat posibil sa renunti la sutien si sa fii mandra de bustul tau: in timp, vei vedea rezultatele. Desigur, in cazul in care ai un bust mai mult decat generos, sau atunci cand faci sport, recomandam cu toata increderea purtarea unui sutien sau a unei bustiere adecvate si de calitate – astfel de articole merita intotdeauna investitia, gandeste-te ca o faci pentru tine si pentru corpul tau.

Incearca sa renunti la fumat

La fel ca o dieta saraca in nutrienti si bogata in ingrediente nocive sau ca expunerea indelungata la razele puternice ale soarelui, fumatul dauneaza si el sanatatii si elasticitatii pielii tale, iar sanii tai nu fac exceptie. Substantele din tigari au efectul de distrugere a colagenului natural al dermei si ingreuneaza circulatia sangelui la nivel mamar, astfel incat sanii tai pot capata in timp un aspect imbatranit si plin de riduri. Chiar si un numar redus de tigari te poate afecta, asadar incearca, treptat, sa renunti definitiv la acest viciu: efectele pozitive asupra sanatatii tale nu vor intarzia sa apara.

Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament;

Frunzele de vita-de-vie sunt un adevarat medicament, chiar daca ne par banale. Bine spalate, zdrobite cu sucitorul si aplicate pe frunte, in strat de cate doua, trei, combat durerile de cap. In plus, zdrobite si aplicate direct pe arsuri, calmeaza usturimea si ajuta la vindecarea mai rapida a zonei afectate.

Infuzia din frunze de vita-de-vie combate insomnia. Se recomanda ca frunzele sa fie culese cat sunt inca foarte tinere, de un verde intens, stralucitor. Se spala bine, se lasa la scurs si se usuca, la umbra, in strat subtire. Sunt uscate si pot fi depozitate in pungi de hartie sau de panza, atunci cand se sparg intre degete cu un mic zgomot.

Frunzele de vita-de-vie contin saruri minerale, flavonoizi, lecitina. Folosita intern, infuzia regleaza ciclul menstrual. De asemenea, este foarte buna in sangerarile aparute la menopauza.

Se recomanda infuzia din frunze de vita-de-vie pentru a tempera pofta de mancare. Aceasta se administreaza inainte de masa. „Rolul acesteia este de a scadea apetitul, dar trebuie adoptat si un stil de viata echilibrat, cu dieta si exercitii fizice, mentioneaza doctor Cristina Balanescu.

Extern, baile cu decoct de vita-de-vie trateaza hemoroizii si, la picioare, imbunatatesc circulatia sangelui. Decoctul poate fi folosit in dermatite, eczeme. Spalaturile zilnice cu decoct de vita-de-vie calmeaza mancarimile ce insotesc conjunctivita. Cu rol cosmetic, specialistul nostru recomanda decoctul pentru atenuarea cearcanelor si a acneei.

Pestele si morcovii, combinatia perfecta pentru combaterea diabetului

Diabetul este o afectiune complexa in care corpul nu asimileaza corespunzator alimentele. Alimentele consumate sunt transformate in glucoza la nivelul stomacului si intestinului. Glucoza ajunge in sange, care apoi o transporta catre toate celulele corpului, iar pentru a ajunge in interiorul lor este nevoie de insulina (un hormon generat de pancreas).

Morcovul este unul dintre cele mai bune alimente impotriva diabetului. Este leguma bogata in beta-caroten si are mai putin zahar, ceea ce inseamna ca poate fi consumat fara nicio grija, pentru ca este mentinut sub control nivelul de zahar, dar si cel de insulina din corp.

Bogat in acizi grasi omega 3, pestele este bun pentru persoanele care sufera de diabet, deoarece reduce instant nivelul crescut de insulina din organism, daca este consumat de doua ori pe saptamana.

Astazi, foarte multa lume alege uleiul de masline pentru gatit in schimbul uleiului de floarea-soarelui. Acesta este mult mai sanatos si contine grasimi care nu duc la cresterea nivelului de insulina in corp, ci il reduc.

Cele mai bune minerale pentru femei

Mineralele sunt elemente nutritive necesare organismului pentru a functiona corespunzator si pentru a se mentine puternic. Un numar mare de persoane considera ca vitaminele si mineralele sunt unul si acelasi lucru; insa nu este asa. Mineralele, ca si vitaminele, sunt nutrienti importanti care se gasesc in produsele alimentare; principala diferenta consta in faptul ca vitaminele sunt substante organice (contin elementul carbon) si mineralele sunt substante anorganice.

De obicei, mineralele necesare organismului sunt furnizate dintr-un regim alimentar variat format din fructe, legume si oleaginoase. Iata care sunt cele de care conteaza foarte mult sanatatea femeii:

1. Fier

Fierul transporta oxigenul prin organism. Fara acest mineral, e posibil sa te simti obosita si sa ai dificultati in a te concentra. Exista chiar studii care sugereaza ca fierul se afla printre cele mai bune minerale pentru femei si pentru ca poate preveni depresia postpartum si le poate ajuta pe proaspetele mame sa creeze mai usor o legatura cu bebelusii.

Ce sa mananci: stridii si cereale fortificate cu fier.

2. Potasiu

Potasiul regleaza tensiunea prin faptul ca echilibreaza nivelul de sodiu din sange. Se gaseste cel mai usor in fructe si legume.

Ce sa mananci: banana, cartofi copti, stafide, rosii si anghinare.

3. Calciu

Calciul contribuie la anatatea oaselor, dar ajuta si la ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual.

Ce sa mananci: lapte, spanac, fasole boabe.

4. Magneziu

Unul dintre cele mai bune minerale pentru femei este magneziul, care creeaza peste 300 de reactii chimice in organism. Magneziul furnizeaza energie si ajuta celulele din organism sa comunice eficient unele cu altele, pentru o buna functionare. De asemenea, magneziul regleaza tensiunea arteriala, intareste oasele si previne rezistenta la insulina si migrenele.

Ce sa mananci: tarate de cereale, orez brun, sfecla si melasa.

5. Zinc

Zincul iti mentine puternic sistemul imunitar, lupta cu infectiile si ajuta la vindecarea ranilor. E pe lista cu cele mai bune minerale pentru femei si pentru ca te poate ajuta sa ai o sarcina mai usoara, pentru ca bebelusul consuma mult din zincul aflat in organismul mamei.

Cure de slabire care iti pun sanatatea in pericol

Este normal sa iti doresti sa scapi de kilogramele inestetice si sa vrei sa faci schimbari in stilul de viata si in alimentatie pentru a deveni mai suplu/a. Insa este anormal sa adopti diete care, poate ca te vor ajuta sa dai cateva kilograme jos, dar, pe termen lung, iti pot cauza probleme grave de sanatate, ba chiar iti pot pune viata in pericol.

Iata 5 cure de slabire pe care sa le eviti!

Dieta pe baza de gogosi

In 2010, timp de 10 saptamani un profesor in nutritie de la Universitatea de Stat din Kansas, Statele Unite, a mancat doar gogosi si alte alimente de acelasi fel. A scapat de 12 kilograme. Pare o nebunie ce a incercat el insa a vrut sa demonstreze o regula de baza a pierderii in greutate: sa arzi mai multe calorii decat mananci, indiferent de provenienta caloriilor. Problema cu dieta urmata de el este urmatoarea: lipsa nutrientilor nu ajuta deloc starea generala de sanatate.

Cercelul din ureche

Este o practica periculoasa si nici nu functioneaza. Un cercel se pune pe antehelixul urechii. Unele persoane sustin ca in acest fel le este redus apetitul ceea ce ajuta la scaderea in greutate. Insa nu exista nicio dovada stiintifica care sa sustina aceasta afirmatie. In plus, te poti alege cu o infectie sau chiar o modificare a formei urechii.

Dieta pe baza de otet din cidru de mere

Sunt oameni care considera ca o lingurita de otet din cidru de mere inainte de masa ajuta la reducerea apetitului si accelereaza arderea grasimilor, insa nu exista dovezi stiintifice care sa dovedeasca asta. Obiceiul poate fi inofensiv insa in cazul in care iei medicamente de reducere a hipertensiunii ar trebui sa fii atent intrucat poate interfera cu efectele pastilelor. In plus, acidul din otetul din cidru de mere poate fi periculos pentru gat.

Dieta cu tigari

Cura a inceput in anii ’20 cand producatorii de tigari isi promovau produsele ca adevarate pilule de slabit. Nicotina, sustineau ei sus si tare, reduce pofta de mancare. „Ia un Lucky in loc sa mananci ceva dulce” era faimosul slogan al tigarilor Lucky Strike, strategie care a dat rezultate, vanzarile crescand cu peste 200%. Probabil ca nu sunt necesare prea multe explicatii pentru a intelege cat de periculoasa este aceasta dieta pentru sanatate. Atunci cand tragi un fum de tigara, iti incarci organismul cu peste 4.700 de substante chimice, dintre care 60 au risc cancerigen.

Dieta cu cafeina

Consumul imens de cafea poate reduce apetitul si ajuta la arderea grasimilor insa nu suficient de mult incat sa scapi de toate kilogramele in plus. Dar prea multa cafeina creste tensiunea arteriala, poate sa-ti creeze disconfort la stomac si sa te tina treaz toata noaptea. Rezultatul: te vei ingrasa la loc. In plus, unele bauturi cafeinizate sunt bogate in calorii, grasimi si uneori in ambele.

Elimina zaharul din organism in 14 zile

Imagini pentru eliminare zahar din organism

Consumat in exces, zaharul poate avea efecte dezastruoase asupra noastra: grabeste procesul de imbatranire, creste riscul de diabet si boli de inima si duce la obezitate. De aceea, sunt binevenite metodele de curatare a organismului de zahar.

Semnele cele mai comune ca mananci prea mult zahar sunt: nevoia constanta de ceva dulce, starea de oboseala, ingrasarea, imposibilitatea de a slabi, grasimea din zona abdominala si obiceiul de a rontai ceva in fata televizorului, semne care ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa ne determine sa incercam sa consumam cat mai putin zahar.

Cum decurge dieta de eliminare a zaharului din organismul tau?

Pasul 1: Renunta sa mai consumi bauturi carbogazoase, bauturi energizante si, in general, sucuri din comert care contin tot felul de arome si chimicale.

Pasul 2: Scoate din dieta ta alimentele care contin zahar ascuns. Alimentele care contin zahar ascuns sunt painea, bulionul si sosul de rosii, sosurile pentru salata, legumele la conserva, fulgii de porumb, iaurtul cu arome, ketchupul, dar si cerealele integrale. Asta inseamna ca trebuie sa citesti cu atentie etichetele la toate produsele pe care le consumi si sa le eviti pe cele procesate.

Pasul 3: Evita fructele uscate, acestea sunt foarte bogate in zahar si nu te vor ajuta sa iti tratezi dependenta de dulce.

Pasul 4: Alege sa consumi fructe de fiecare data cand ti se face pofta de ceva dulce. Fructele contin pe langa zahar, vitamine, apa si antioxidanti, in timp ce prajiturile ne ofera doar zahar si niciun fel de nutrient. Plus de asta, fructele contin foarte putin zahar, spre deosebire de o prajitura. De exemplu, o ceasca de capsuni are doar 3-4 grame de zahar, in timp ce o ceasca de inghetata de capsuni are aproximativ 15 grame.

Pasul 5: Bea multa apa cu lamaie si sucuri de grapefruit, astfel nevoia de dulce va fi mult redusa daca iti pastrezi acest obicei.

Pasul 6: Zaharul alb sau brun n-ar trebui sa mai existe pe lista ta de cumparaturi si nici la tine in casa. indulceste-ti ceaiurile cu putina miere.

Pasul 7: Consuma cat mai multe legume, verdeturi, naut, linte si fasole. Aceste alimente iti vor reseta organismul, il vor curata de toxine si te vor tine departe de pofta de dulce.

Pasul 8: Scoate complet din dieta ta alimentele de tip fast-food si carbohidratii rafinati (covrigeii, biscuitii, cerealele rafinate, gogosile, prajiturile, chipsurile, pastele fainoase, painea alba, batoanele energizante si batoanele cu cereale). Aceste alimente nu fac decat sa creasca foarte tare pofta de mancare.

Pasul 9: Consuma in fiecare zi alimente simple si sanatoase. Asta inseamna ca trebuie sa mananci oua, branza, unt, pui (fara piele), peste, soia, linte, fasole, naut, iaurt, nuci si seminte. iti vor mentine la un nivel cat mai scazut nevoia de dulciuri.

Pasul 10: incearca sa iti mentii un mod sanatos de a manca si dupa incheierea dietei de eliminare a zaharului.

6 indicii ca porti incaltaminte nepotrivita

Incaltamintea nepotrivita poate crea foarte multe neplaceri. De multe ori nici nu realizam ca nu purtam masura potrivita, sau ne incapatanam acea pereche pentru ca ne place foarte mult. Iata modalitatile prin care corpul iti spune ca porti pantofii nepotriviti si ce trebuie sa faci ca sa remediezi situatia:

Porti aceeasi marime la pantof, din liceu

Stiai ca pe masura ce inaintam in varsta arcada piciorului se miscsoreaza, ceea ce duce la marirea talpii?

Daca simti ca degetele de la picioare stau strans in pantofi sau in ghete, iar seara cand ajungi acasa simti nevoia sa le masezi usor ca sa nu mai resimti disconfortul, poate ca este timpul sa cumperi incaltaminte cu un numar mai mare.

Si sarcina poate sa duca la cresterea labei piciorului. Femeile care au nascut nu trebuie sa se incapataneze sa poarte incaltamintea de dinainte de a ramana insarcinate, desi aceasta le jeneaza, crezand ca pantofii se vor „lasa cu timpul”.

Degetul mare atinge varful pantofului

Specialistii spun ca trebuie sa existe putin spatiu intre varful pantofilor si degetul mare de la picior, astfel incat degetul sa aiba spatiu pentru a se misca.

Este nevoie de acest lucru pentru ca pe timpul zilei picioarele se pot umfla, ceea ce inseamna ca incaltamintea poate sa nu ti se mai potriveasca seara, desi dimineata iti venea perfect. Daca porti pantofi care nu lasa spatiu degetului mare, atunci te poti alege cu dureri.

Ai bataturi si basici

Pantofii prea stramti si cei ascutiti pot determina aparitia bataturilor, dar si a basicilor, care sunt extrem de neplacute si dureroase.

De asemenea, daca simti ca ti se inclesteaza degetele, acest lucru poate fi pus tot pe seama purtarii unei perechi nepotrivite de pantofi, care pot fi prea stramti in anumite zone. Incearca sa cumperi perechi de ghete, de cizme, botine sau pantofi care sa fie late la varf.

Din cauza presiunii pe care pantofii nepotriviti o pot exercita asupra piciorului pot aparea si unghiile incarnate.

Te doare spatele

O pereche nepotrivita de pantofi, in special incaltamintea cu toc foarte inalt, poate sa iti dea si dureri de spate sau iti poate deforma mersul. Daca simti ca nu esti stabil si te chinui atunci cand mergi, nu mai purta acea perche de pantofi.

Nu numai tocurile pot sa duca la deformarea mersului, ci si balerinii, pentru ca nu au bareta sau sireturi, ca sa „tina” piciorul, ceea ce afecteaza mersul.

Dureri de calcaie

Daca ai frecvent dureri de talpi si de calcaie, seara, cand ajungi acasa, fara ca tu sa suferi de vreo afectiune, acest lucru poate fi pus pe seama pantofilor.

Daca porti incaltaminte mai mare decat cea potrivita pentru tine, atunci muschii situati in partea de jos a piciorului se incordeaza foarte tare la fiecare pas pe care tu il faci, astfel incat sa impiedice talpa piciorului sa iasa din pantof.

Aceasta miscare facuta din instinct ca sa impiedice pantofii sa alunece din picior te poate lasa cu dureri foarte mari, resimtite mai ales la nivelul calcaielor si al talpilor.

Dureri resimtite in talpi

Fiecare dintre noi aveam, cel mai probabil, o pereche de pantofi pe care ii tot purtam, desi sunt vechi si ponositi. Acest obicei este insa unul daunator, spun medicii, pentru ca poate sa ne provoace dureri in talpa, din cauza ca nu mai ofera un bun suport pentru picioare. Si pantofii uzati pe o parte trebuie schimbati, caci pot deforma mersul.

Care sunt cele mai periculoase tipuri de anemie

Exista peste 400 de tipuri de anemie identificate, multe dintre ele fiind considerate rare. Dintre acestea, cele mai comune sunt anemia feripriva, beta-talasemia, anemia Biermer si anemia normocitara.

Anemia feripriva

Este acel tip de anemie asociat deficientei de fier si reprezinta cea mai raspandita deficienta din intreaga lume.

Lipsa de fier din organism duce la o slaba oxigenare a organelor si a tesuturilor, dezvoltare cognitiva scazuta, mortalitate infantila si capacitate de munca redusa.

Anemia feripriva poate fi usor combatuta, prin marirea aportului de alimente bogate in fier sau administrarea de suplimente nutritive.

Beta-talasemia

Este un tip de anemie hemolitica de natura ereditara, care se manifesta prin distrugerea prematura a globulelor rosii.

Forma moderata poate fi tratata cu suplimente de acid folic. In cazurile grave, poate fi nevoie de transplant de maduva sau transplant de celule stem.

Anemia prin deficienta de vitamina B12

Cunoscuta si sub numele de anemia Biermer sau anemia pernicioasa, amenia prin deficienta de vitamina B12 poate fi cauzata de alimentatia insuficienta, alcoolism, absorbtia deficitara de nutrienti, afectiuni ale tiroidei sau cancer.

Anemia normocitara

Apare in insuficienta renala si bolile hepatice, prin scaderea secretiei de eritropoetina, sau ca urmare a unui raspuns medular inadecvat.

Printre anemiile normocitare se numara anemia aplastica, cauzata de atrofierea maduvei rosii osoase si afectarea hematopoiezei (procesul de formare a sangelui). In anemia aplasitca, scade atat numarul de celule rosii, dar si numarul de globule albe si trombocite.

Un alt tip de anemie normocitara este anemia posthemoragica, instalata ca urmare a pierderii unei mari cantitati de sange.

Anemia posthemoragica este des inalnita in cazul persoanelor care au suferit recent o interventie chirurgicala.

Dieta hepatita B pentru un ficat sanatos

Dieta hepatita B este, in principiu, o dieta ca oricare alta; se bazeaza pe aceleasi principii ca dietele urmate de persoanele care nu au aceasta afectiune.

Insa, dieta hepatita B are in vedere nu doar aportul caloric scazut, ci si consumul redus de alimente care contin colesterol si grasimi, fie ele saturate sau nesaturate, intrucat cei care sufera de aceasta afectiune, trebuie sa isi supravegheze constant greutatea.

Cei care sufera de hepatita B si urmeaza o dieta specifica trebuie sa consume alimente sanatoase, multe fructe si legume, cereale integrale si se recomanda sa evite total consumul de alcool.

Exista o dieta speciala pentru Hepatita B

Majoritatea persoanelor purtatoare de hepatita B nu trebuie sa urmeze o dieta speciala, insa este foarte important ca acestea sa consume alimente sanatoase si sa nu devina supraponderale. Aceasta recomandare este in egala masura valabila si pentru persoanele care nu sufera de aceasta afectiune. Insa in cazul celor care sufera atat de hepatita de tip B, cat si de o alta afectiune cronica, cum ar fi ciroza, diabet, HIV sau afectiuni renale, regimul alimentar necesita o atentie sporita.

Care este corelatia dintre Hepatita de tip B, regimul alimentar si ficat?

Daca te-ai intrebat vreodata care este legatura dintre hepatita de tip B, alimentatie si ficat, iata raspunsul: absolut tot ce manaci si bei trece prin ficat. Prin urmare, o dieta aleasa gresit, pentru o persoana cu hepatita B, poate avea ca rezultat afectarea si mai grava a ficatului.

Totodata, daca regimul alimentar are un continut caloric ridicat, cu siguranta vei castiga ceva kilograme in greutate. Odata cu acumularea acestor kilograme in plus, se va depune un strat adipos si la suprafata ficatului, ceea ce va conduce la steatoza hepatica.

Nu trebuie sa scapam din vedere faptul ca un regim alimentar neadecvat poate sa contina toxine daunatoare ficatului. De exemplu, acesta este motivul pentru care oamenii ajung de urgenta in spital. Alte toxine, cum sunt alcoolul sau medicamentele, provoaca, de asemenea, leziuni ale ficatului insa efectul lor este vizibil dupa perioade mai lungi de timp.

Trebuie sa mentionam in acest context ca persoanele infectate cu hepatita de tip B prezinta un risc mai ridicat fata de persoanele care nu au acest virus, de a dezvolta si alte boli cronice, cum ar fi diabetul. Din acest motiv, o dieta specifica hepatitei B poate ajuta atat la mentinerea unei greutati constante, cat si la eliminarea grasimilor din organism si controlul nivelului de zahar din sange, ceea ce reduce considerabil riscul aparitiei diabetului.

Incercati sa faceti seturi de exercitii fizice cu durata de zece minute, de cateva ori pe zi si sporiti durata si nivelul de efort fizic progresiv, de la 15 pana la 30 minute zilnic, de la trei la cinci zile pe saptamana. Incepeti cu o plimbare de zece minute sau cu o sedinta de inot de 15 minute. Nu trebuie sa faceti efort fizic sustinut brusc ori pana la extenuare si nici sa va infometati; nu uitati ca si scaderea brusca in greutate favorizeaza dezvoltarea virusului de hepatita B, la fel ca obezitatea, prin urmare, o dieta echilibrata este cea mai indicata.

Vitaminele care pot fi foarte periculoase pentru barbati

Vitaminele B6 si B12 au fost promovate de catre industria farmaceutica pentru efectul lor energizant si imbunatatirea metabolismului. S-a crezut, de asemenea, ca aceste suplimente reduc riscul aparitiei cancerului.

Un nou studiu, publicat in ”Journal of Clinical Oncology”, a descoperit ca efectul acestor suplimente poate fi chiar opusul, daca sunt luate in doze prea mari. Barbatii care au luat prea multe suplimente cu vitaminele B6 si B12, in special fumatorii, prezinta un risc mai ridicat de a dezvolta cancer pulmonar, potrivit unui nou studiu publicat marti, informeaza Xinhua, preluat de Agerpres. ”Am descoperit ca barbatii care au folosit suplimente alimentare cu B6 si B12, in doze mari, timp de 10 ani, prezinta un risc semnificativ de aparitie a cancerului pulmonar”, a declarat Theodore Brasky, conducatorul studiului realizat la Comprehensive Cancer Center de la Ohio State University.

”Toti barbatii care au luat aceste suplimente in doze mari timp de zece ani si-au dublat riscul de aparitie a cancerului de plamani, iar pentru fumatori, riscul este de trei sau patru ori mai mare”, explica Brasky. Riscul nu a fost identificat in cazul femeilor care au luat doze mari din aceste vitamine pe termen lung. Concluziile au fost formulate dupa analiza datelor de la 77.000 de pacienti, pe o perioada care a depasit un deceniu. Doza zilnica recomandata de vitamina B6, pentru barbati, este de doar 1,5 miligrame, iar pentru vitamina B12, mai putin de 2,5 micrograme zilnic.

”Daca examinam cutiile cu vitamine, constatam ca se vand sub forma de pastile cu un continut de 5.000 de micrograme pentru fiecare doza, cu mult peste doza zilnica recomandata ” spune Brasky. ”Este foarte usor sa-ti iei necesarul de vitamina B din carne, naut sau cereale, asa ca nu e nevoie de o suplimentare la un nivel atat de ridicat si mai ales nu ani la rand”.

5 tincturi si beneficiile lor

Tincturile obtinute prin dizolvarea in alcool a unor plante sunt utilizate, in general, pentru a trata diverse afectiuni, interne sau externe, dar unele dintre ele pot fi folosite pe post de produse de uz comun, precum samponul sau apa de gura. Reteta de fabricare a tincturilor nu este prea dificila, dar cel mai bine este sa ti le cumperi de la magazinele naturiste, mai ales ca au preturi scazute, si sa le utilizezi fie in stare pura, fie in amestec cu alte ingrediente.

Tinctura de brusture si pedicuta pentru un par frumos

Iti doresti un par lung si sanatos, dar ai impresia ca nu creste suficient de repede. Tinctura de brusture este cea care impulsioneaza cresterea parului, asa ca poti inlocui samponul obisnuit cu unul facut chiar de tine. Amesteca energic doua linguri de tinctura de brusture cu doua galbenusuri si patru linguri de apa si spala-ti parul cu aceasta combinatie. Daca simti ca ai un par fragil, clateste-te la finalul spalarii cu tinctura de pedicuta (o lingurita de tinctura diluata intr-o cana cu apa) si firele de par se vor intari.

Tinctura de coada calului combate transpiratia picioarelor

Daca vrei sa incerci o alternativa la deodorantele impotriva transpiratiei picioarelor, foloseste tinctura de coada calului. Dupa ce te speli si te usuci, maseaza bine picioarele cu aceasta tinctura. Efectul este sporit daca inainte de micul dejun bei si un ceai din aceasta planta.

Tincturile de nalba, galbenele si sunatoare improspateaza respiratia

Daca te-ai saturat de clasica ta apa de gura, poti sa o inlocuiesti cu tinctura de nalba. Pe langa faptul ca iti da o respiratie placuta, te ajuta sa iti vindeci si eventualele inflamatii bucale. Tot pentru igiena bucala poti folosi si tinctura de galbenele (care iti va fi de ajutor si in cazul in care suferi de gingivita) sau tinctura de sunatoare, conform prospectului.

Tinctura de lemn dulce bate ridurile

E neplacut sa ti se usuce pielea sau sa vezi cum ridurile incep sa apara, desi esti abia la prima tinerete. Daca ai o piele uscata, cu tendinte de ridare, tinctura de lemn dulce te ajuta sa rezolvi aceasta problema. De asemenea, tinctura de lemn dulce are si efect de reducere a pilozitatii.

Tinctura de marar pentru o piele mai ferma

Stii deja ca tinctura de marar determina cresterea sanilor, numai ca ea are si alte efecte miraculoase asupra femeii: tonifica pielea si ii confera fermitate, ajuta la eliminarea celulitei, ba reduce si pilozitatea.

Cum tratam ficatul cu Aloe Vera

Din pacate, dietele occidentale bogate in acizi si scazute in alcaline, supraalimentarea, abuzul de alcool pot avea efecte grave asupra ficatului. Cresterea toxinei organismului in sistemul digestiv scade si apararea noastra impotriva invadatorilor straini, a fortei de lupta, cunoscuta si ca sistemul imunitar. Aceasta deschide usa invadatorilor straini.

Conservarea cronica, abuzul de alcool si stresul se pot baza pe anumite probleme hepatice. Medicii spun ca boala incepe intotdeauna in tractul digestiv. Daca nu functioneaza corect, aceasta incetineste si celelalte sisteme. Unele semne ca ficatul nu functioneaza corect sau nu poate suporta sarcina de lucru este greata si varsaturile, pierderea poftei de mancare, durerea in partea superioara dreapta (localizarea ficatului), slabiciunea musculara si pierderea brusca a greutatii.

Aloe vera, planta care trateaza bolile ficatului

Sucul din aloe vera vine cu o lunga lista de beneficii incredibile de vindecare. Prin urmare, nu este surprinzator faptul ca problemele hepatice pot fi imbunatatite prin consumul zilnic de suc de aloe vera si obiceiuri alimentare mai sanatoase.

Sucul de aloe vera aduce beneficii persoanelor cu probleme hepatice in mai multe moduri: Ajuta ficatul sa neutralizeze acizii in saruri neutre. S-a dovedit ca aloe vera creste functiile digestive globale. Combate constipatia si da colonului o clatire delicata fara a elimina bacteriile importante si fara a provoca diaree.

Aloe Vera contine, de asemenea, polizaharide care actioneaza ca celule rejuvenatoare care reinnoiesc celulele. Dupa cum se elimina vechile celule, celulele care au fost inactive sunt intinate. in plus, contine agenti anti-bacterieni, anti-virali, antifungici care ajuta la lupta impotriva invadatorilor straini. Sucul de Aloe Vera are un impact atat de puternic asupra sanatatii incat a imbunatatit chiar si sistemul imunitar al pacientilor cu HIV pozitiv.

Recomandare: Preparatul-minune care iti detoxifiaza ficatul

Ficatul, una dintre vamile de toxine cele mai importante din organismul nostru merita din plin sa fie ajutat cu orice ocazie.

Munca acestui organ este complexa, asa ca orice ajutor ii prinde foarte bine. Un remediu naturist pe care il foloseau bunicii nostri a fost repus in actualitate datorita efectelor uluitoare pe care le poate avea cand este vorba de detoxifierea ficatului. Este vorba despre un lichid care se prepara din turmeric, care contine curcumina (n.r. – ingredient activ cu proprietati antioxidante, antiinflamatoare si anticancerigene).

Turmericul mai este bun si pentru imbunatatirea functiilor creierului, precum si pentru pentru a regla metabolismul si hipertensiunea.Totusi, cea mai buna actiune a sa este cea impotriva cancerului, teribila boala care are efecte devastatoare asupra oamenilor diagnosticati. Remediul naturist pentru aceasta boala incurabila se prepara foarte simplu. Este nevoie de doua etape, de la care nu avem cum sa ne abate.

Astfel, in prima dintre ele trebuie sa facem o pasta de turmeric. Pentru acest obiectiv vom folosi un sfert de ceasca de turmeric pudra, o jumatate de lingurita de piper (n.r. – ajuta organismul sa absoarba mai mult turmeric) macinat si jumatate de ceasca de apa fiarta si ulterior racita.

La a doua etapa avem nevoie de o ceasca de lapte de cocos sau de migdale, o lingurita de ulei de cocos, un sfert de lingurita de pasta de turmeric si o cantitate suficienta de miere, adaugata in functie de gusturile fiecaruia. Toate ingredientele mentionate anterior – cu exceptia mierii – se vor amesteca intr-o oala si se vor pune la foc mediu. Se va amesteca mereu, pentru ca mixul sa nu se lipeasca de vas.

Atentie, amestecul nu trebuie sub nicio forma sa fiarba, asa ca trebuie sa ne miscam cu precizie. Se mai adauga miere pana obtinem acel gust placut pentru noi. La final, leacul poate fi consumat cald sau rece.

Cum corectam bruxismul (scrasnitul dintilor)

Bruxismul sau scrasnitul din dinti este un obicei care ne poate da nu numai dureri de dinti, ci si batai de cap. Dintre persoanele care sufera de bruxism, majoritatea nu constientizeaza ca au aceasta problema, pentru ca scrasnitul se produce in timpul somnului.

Din pacate, specialistii spun ca bruxismul nocturn poate cauza probleme serioase atat dintilor, cat si tesuturilor gingival si osos din zona afectata. Cum ne dam seama daca suferim de bruxism si ce trebuie sa facem ca sa evitam efectele neplacute ale acestui obicei? Un specialist explica!

„Bruxismul este o tulburare de contractie a muschilor masticatori care apare de obicei in mod involuntar, ocazional, si dureaza perioade scurte de timp. Bruxismul diurn, pus de obicei pe seama stresului, poate fi controlat pentru ca suntem constienti de el. Cel nocturn apare din cauza unei probleme ocluzale, precum dinti abrazati, contacte premature; poate fi perceput de cei de langa noi care ne aud scrasnind in timpul somnului si are un impact mare asupra sanatatii zonei bucale“, ne spune dr. Adriana Celebidache, medic primar dentist si specialist estetica dentara in cadrul clinicii dentare minim-invazive Dentexcela3.

Semne de bruxism

Exista cateva semne care „tradeaza“ scrasnitul din dinti nocturn si care ar trebui sa ne trimita imediat la medicul stomatolog. „Daca pacientul observa fisuri in smalt, modificari de forma ale dintilor laterali, care par ”tociti”, sau ale dintilor frontali, care capata un aspect ”nivelat”, toate acestea insotite de sensibilitate dentara, dureri de cap sau in zona urechilor, eventual de o jena la nivelul articulatiei temporo – mandibulare, atunci e foarte posibil sa sufere de bruxism nocturn“, avertizeaza dr. Celebidache.

„Bruxismul poate avea drept rezultat deplasarea dintilor din alveole, iar atunci apare si riscul abceselor si infectiilor dentare, din cauza ca bacteriile patrund mai usor in zona respectiva“, completeaza medicul.

Chiar daca nu exista certitudini asupra cauzelor scrasnitului din dinti, un lucru e sigur: daca nu ajungi la timp in cabinetul dentistului, efectele se pot agrava.

Cum se corecteaza scrasnitul din dinti

Daca mergi la stomatolog in mod regulat, atunci medicul va constata cu usurinta posibilele modificari cauzate de bruxism si va putea interveni la timp. Cel mai simplu mod de a pune capat acestui obicei ramane insa gutiera nocturna, cu rolul de a reduce activitatea musculara la nivelul maxilarelor, atunci cand dormi. Aceste gutiere sunt personalizate si se realizeaza dupa mulajul dintilor de pe una din arcade. Prezenta gutierei va reduce presiunea muscaturii, protejand astfel dantura.

„Purtarea gutierei nocturne ajuta pacientul sa reduca impulsul involuntar – acel ”scrasnet”, uneori pana la disparitia sa completa. Acest lucru ne asigura ca dantura nu se va deteriora si mai mult ca urmare a acestui obicei, dar evident ca nu trateaza complicatiile provocate de bruxism. De acestea, trebuie sa ne ocupam prin mijloacele care ne stau la dispozitie la cabinet, in functie de problemele pe care le prezinta pacientul. Sfatul pe care il dau mereu pacientilor mei este sa faca controlul stomatologic periodic si sa solicite analize suplimentare de la medicul specialist in protetica, pentru ca toate afectiunile detectate din vreme se rezolva mai usor si asta e valabil si pentru bruxism“, spune specialistul.

Purtarea gutierei nu rezolva problemele de ocluzie, acestea putand fi corectate prin tratamente protetice si, eventual, ortodontice. „In ultiumul timp, datorita tehnologiei minim invazive, reabilitarea ocluzala poate fi realizata mult mai simplu prin aplicarea fatetelor no-prep si a coroanelor pe suport de oxid de zirconiu sau a celor Cad-Cam“, explica doctorul.

Cauze ale retentiei de apa in organism

Retentia de apa, cunoscuta si sub numele de edem, inseamna acumularea de fluide in tesuturi si cavitati, precum si in sistemul circulator. Acest lucru poate determina umflarea picioarelor, mainilor si gleznelor si apare, de obicei, la femei in timpul sarcinii. Poate sa apara si la persoanele care nu sunt active fizic, la cei care iau medicamente o lunga perioada de timp, ca rezultat al stilului de viata sedentar si in timpul unui zbor lung.

Chiar daca majoritatea cauzelor de edem nu pun in pericol viata, poate fi un simptom al bolii renale si al insuficientei cardiace. Cu toate acestea, in cazul in care la bvaza nu stau aceste cauze, exista o modalitate de a evita retentia de apa si de a reduce umflarea. Cauzele retentiei de apa:

Consumul excesiv de sodiu. Avand o dieta bogata in sare si in cazul in care nu consumi suficienta apa, organismul poate folosi rezervele sale, ceea ce duce la retinerea apei. Apa face ca celulele sa se extinda de 20 de ori. Este foarte important sa se stie ca sarea nu e singurul produs care contine sodiu. Acesta poate fi gasit in produsele alimentare prelucrate, cum ar fi carnea procesata, unele condimente si legumele conservate. Sarea de mare Himalaya sau Celtic pot inversa saunele cauzate de sarea de masa.

Deficit de magneziu. Deficitul de magneziu poate duce la retentia de apa. Magneziul e un mineral necesar esential pentru aproape toate functiile in organism, astfel incat, in cazul in care organismul tau duce lipsa de magneziu, acest lucru poate impiedica functionarea corespunzatoare a organimsului, iar consecinta e retentia de apa. Un studiu a demonstrat ca administrarea a 200 mg de magneziu pe zi poate reduce edemul la femeile care se confrunta cu simptome premenstruale. Consumul de alimente bogate in magneziu sau suplimentele de magneziu pot ameliora aceasta conditie. Alimentele bogate in magneziu sunt: spanac, ciocolata neagra, fructe confiate, iaurt, legume verzi, avocado, nuci, cereale integrale si mazare.

Deficit de vitamina B6. Vitamina B6 controleaza multe aspecte ale echilibrului apei in organsim, astfel incat daca organismul tau duce lipsa de aceasta vitamina, se poate ajunge la edem. Jurnalul de Stiinte Caring a publicat un studiu care a demonstrat ca femeile care au avut edem in perioada premenstruala, au reusit sa-si imbunatateasca starea luand vitamina B6. Ca o vitamina solubila in apa, B6 are nevoie de mai muti cofactori pentru a functiona, deci cea mai buna optiune e sa o obtii prin consumul de alimente integrale. Alimentele bogate in vitamina B6 sunt: carnea de pui, carofi cu coaja, aline, carne de vita, ton, cyrcan, banane, fructe confiate si seminte de floarea-soarelui.

Deficit de potasiu. Potasiul e un mineral esential pentru buna functionare a celulelor, organelor si tesuturilor. Este foarte important pentru mentinerea echilibrului apei in organsim. Consumand multa sare si putine alimente bogate in potasiu, nuvelurile de potasiu sunt reduse si poate duce la edem. Deficitul de potasiul poate provoca crampe, spasme musculare si crestere in greutate. Acest mineral are capacitatea de a reduce nivelurile de sodiu, reducand astfel retentia de apa. Acesta se gaseste in majoritatea fructelor, dar pepenele verde si galben sunt cele mai bogate in potasiu.

Deshidratarea. Daca nu consumi suficienta apa, se poate ajunge la deshidratare, ceea ce determina corpul sa intre in modul de supravietuiere si sa retina apa. Iti poti imbunatati aceasta conditie printr-un consum regulat de apa si sucuri bogate in potasiu. Ar trebui sa stii ca bauturile carbogazoase si cafeaua pot deshidrata celulele chiar mai mult.

Consumul excesiv de alimente procesate. In ciuda faptului ca sunt bogate in sodiu si xzahar, alimentele procesate pot contine, de asemenea, aditivi alimentari artificiali care actioneaza ca toxine si pun presiune pe ficat si rinichi. Alimentele bogate in zahar, in special indulcitorii artificiali, pot determina o crestere rapida a nivelului de zahar in sange si insulina.

Ce nu trebuie sa cureti cu bicarbonat de sodiu?

Bicarbonatul de sodiu se găseşte la preţuri mici în magazine, iar efectele sale sunt miraculoase. Cel mai des este folosit în bucătărie, ca agent de afânare, dar proprietăţile sale sunt cu mult mai multe. Nu-l confundaţi cu bicarbonatul de amoniu sau amoniac. Bicarbonatul de sodiu este recomandat in toate publicatiile ca fiind una dintre cele mai eficiente si mai sigure substante potrivite pentru curatenie. Totusi, sunt anumite obiecte pentru care trebuie sa folositi altceva pentru a nu deteriora obiectele.

Vesela de aluminiu. Majoritatea suprafetelor de metal pot fi curatate cu bicarbonat de sodiu, dar cu cele de aluminiu trebuie sa aveti grija. Daca faceti procedura rapid si limpeziti imediat ce ati pus bicarbonatul de sodiu, nu ar trebui sa existe probleme. Ideal ar fi sa nu lasati praful pe obiectele de aluminiu pentru ca va oxida, iar vasele isi vor schimba culoarea.

Obiectele vechi de argint. Exista specialisti care sustin ca cel mai bun mod de a curata argintaria este prin frecare cu bicarbonat de sodiu si impachetarea cu folie de aluminiu. Totusi, la polul opus sunt cei care spun ca procedura este prea abraziva ceea ce duce la deteriorarea pieselor. Procedura nu este recomandata mai ales daca vesela are piese decorative din pietre pretioase din perle. Daca aveti obiecte foarte valoroase cel mai bine duceti-le ka un specialist.

Vesela aurita. Sansele sa aveti vesela aurita cu aur de 24 k poate fi destul de mica. De obicei, se folosesc imitatii. Oricum ar fi este bine sa aveti grija cu bicarbonatul de sodiu si sa alegeti alta metoda de curatare.

Marmura. Producatorii de marmura nu recomanda folosirea bicarbonatului de sodiu. Chiar daca nu este foarte abraziv, aplicarile repetate pot duce la deteriorarea marmurei. Folositi doar detergenti speciali.

Are un puternic efect antibacterian, antioxidant, anticancer si antiinflamator

Este un condiment bun pentru pizza si paste, insa si un excelent remediu pentru tuse, astm, sinuzita si bronsita. Ceaiul de oregano aduce o multime de beneficii pentru corp. Oregano este recunoscut pentru aroma lui delicioasa si este folosit des in preparatele italienesti. Însa, oregano mai este si foarte sanatos, fiind recunoscut din vremuri stravechi ca planta medicinala cu multe beneficii pentru corp.

Cercetarile arata ca oregano are un puternic efect antibacterian, antioxidant, anticancer si antiinflamator, astfel ca ai toate motivele sa-l consumi cat mai des si sa prepari chiar si ceai din el. Oregano abunda in nutrienti cu multiple beneficii pentru corp. Contine vitamina A, C, E, K, fibre calciu, niacina, mangan, acid folic, magneziu, fier, zeaxantina si luteina. De asemenea, aceasta planta mediteraneana ajuta la o buna detoxifiere a corpului, regleaza nivelul hormonal si este una dintre cele mai puternice plante cu efect antioxidant.

Cercetatorii sustin ca efectul antioxidant al plantei de oregano este de 42 de ori mai puternic spre deosebire de cel oferit de mere. Chiar daca este consumat sub forma uscata, oregano este la fel de sanatos.

Prin urmare, incearca sa folosesti oregano in mai multe preparate, nu numai in retetele italienesti. Oregano merge de minune pe paine prajita cu ulei de masline, in salata orientala, in toate salatele si dressingurile pentru ele, in combinatie cu ouale si cu orice leguma la cuptor. De asemenea, oregano se presara peste carnea lasata la marinat, deoarece impiedica formarea compusilor toxici care rezulta prin expunerea carnii la ulei/gratar.

Oregano poate sa fie consumat sub foarte multe forme, de la planta proaspata (care nu este la fel de aromata precum varianta uscata) sau uscata pana la ulei sau capsule cu oregano. O alta metoda buna este aceea de a face ceai de oregano. O substanta din oregano, numita carvacrol, a fost studiata de mai multi specialisti si s-a demonstrat in urma testelor ca are un puternic fect anticancerigen, in special in cazul tumorilor la prostata si san. De asemenea, oregano mai este un remediu excelent pentru numeroase probleme medicale, cum ar fi:

– raceala si tuse;

– astm;

– artrita;

– tulburari digestive;

– acnee;

– matreata;

– bronsita;

– durere de dinti;

– balonare;

– durere de cap;

– reflux gastro-esofagian;

– alergii;

– paraziti intestinali;

– infectii ale tractului urinar;

– crampe menstruale.

Cu o luna inainte de un infarct miocardic, corpul te avertizeaza: iata cele opt semne!

In intreaga lume, bolile de inima sunt printre cele mai comune cauze ale decesului. Infarctul miocardic este rezultatul unui blocaj al arterelor coronare sau circulatia proasta. Acestea nu vin fara avertisment, de aceea este important sa „iti asculti” corpul atunci cand iti arata problemele.

1. Durerile in piept, brate, umeri sau spate sunt stegulete rosii importante, de aceea trebuie contactat un medic cat mai repede cu putinta, scrie descopera.ro, care citeaza Top Buzz.

2. Slabiciunea neobisnuit de accentuata din corp poate fi un semn al problemelor de inima si un semnal ale unui infarct. Slabiciunea poate fi rezultatul ingustarii arterelor care duce la circulatia slaba a sangelui.

3. Te simti ametit. Acest lucru poate fi cauzat tot de circulatia precara a sangelui, care nu permite creierului sa aiba suficient sange.

4. Iti este frig, te simti rece si ai o stare generala de rau. De asemenea, transpiratia rece este un semn ca organismul se simte stresat.

5. Inainte cu o luna de la infarct, multi pacienti au afirmat ca au fost raciti sau au avut unele simptome ale racelii.

6. Te simti obosit si slab in mod constant. Cu o circulatia a sangelui proasta, corpul tau trebuie sa lucreze din greu si in acelasi timp ineficient.

7. iti este greu sa respiri. Daca gasesti ca dificultatea de respiratie este o chestiune constanta, ar trebui sa mergi la doctor.

8. Persoanele care sufera de indigestie, dureri abdominale si aciditate sunt sfatuite sa viziteze un medic pentru a elimina posibilitatea aparitiei unui atac de cord.

Ce trebuie sa stii daca dormi pe spate

Somnul este de fapt o stare naturala a organismului. Avem nevoie de somn pentru a creste, a ne odihni si a ne reface, pentru a putea lucra si functiona la parametri optimi. Memoria si vigilenta noastra depind de somn. Creativitatea si capacitatea de acumula lucruri noi, de a invata, depind si ele de somn. Rolul lui nu este deocamdata perfect inteles, insa un lucru pare a fi clar – daca nu ar fi atat de necesar organismului, nu i-am acorda atat de mult timp.

Necesarul de somn variaza foarte mult in functie de varsta – de la 18 ore la un nou-nascut, la 8 ore la un adult. Suntem constienti de importanta somnului? Stim cat si cum ar trebui sa dormim pentru a profita de pe urma lui? In continuare ne propunem sa exploram cateva dintre miturile cu privire la somn pentru a intelege mai bine rolul acestuia in rutina noastra zilnica. Daca dormi pe spate este esential sa stii aceste trucuri pentru a avea parte de un somn linisit si odihnitor!

Nu te culca in plan drept

Atunci cand dormi pe spate, capul trebuie sa fie pozitionat mai sus in comparatie cu corpul. Altfel, refluxul gastric iti va da batai de cap. Drept urmare, trebuie neaparat sa iti pui capul pe o perna.

Investeste intr-o saltea de calitate

Cand dormi pe spate e important ca fiecare parte a corpului sa fie sustinuta in mod egal. Asadar, o saltea cu gauri in ea iti va solicita anumiti muschi si iti va provoca dureri. O saltea tare este ideala.

Pune-ti o perna sub genunchi

Dormitul pe spate are o gramada de beneficii insa poate pune prea multa presiune pe coloana vertebrala si pe mijlocul tau. Asadar, pune o perna sub genunchi pentru a reduce presiunea si pentru a preveni aparitia durerilor.

De ce ne e foame la miezul noptii

Ceasul intern al organismului, sistemul circadian, cum este cunoscut in literatura de specialitate, creste foamea si pofta de alimente dulci si sarate spre seara, sustin cercatatorii conform unui studiu publicat pe sciencedaily.com.

In timp ce nevoia de a consuma mai mult seara se poate sa-i fi ajutat pe stramosii nostri sa stocheze energie pentru a supravietui mai mult in perioadele de penurie alimentara, in timpurile noastre, raportandu-ne la mediu si stilul de viata, aceste gustari luate tarziu pot duce la o crestere semnificativa in greutate. “Desigur, exista multi factori care afecteaza cresterea in greutate, in principal dieta si exercitiu fizic, dar timpul meselor are de asemenea un efect. Am descoperit ca sistemul circadian intern joaca un rol in epidemia de obezitate astazi, pentru ca intensifica foamea pe timp de noapte“, sustine Steven Shea, autorul principal al studiului. “Oamenii care mananca mult seara, in special alimente bogate in calorii si bauturi, sunt mult mai susceptibili de a fi supraponderali sau obezi.”, a continuat acesta.

Cauze psihologice si fluctuatii hormonale

Anumiti hormoni regleaza senzatiile de foame si sete. Ghrelinul este hormonul care te face sa simti foame, in timp ce hormonul leptina iti spune ca esti satul. in anumite conditii fiziologice, semnalele normale sunt distorsionate atunci cand hormonii sunt dezechilibrati, iar apoi apar poftele de zahar, grasimi si sare. Aceste conditii fiziologice includ stresul, lipsa de somn sau menstruatia. Foamea nocturna poate fi cauzata si de nevoia de confort si anumite emotii, cum ar fi anxietatea, depresia si frustrarea.

Dupa cum calaii komunisti i-au martirizat pe adversari, Statul paralel actual ii (ex)termina pe inamicii de azi,pentru ca este paralel fata de Dreptate,Corectitudine si Adevar,falimentand intreprinzatorii incomozi …”statul paralel este compus din toţi politicienii şi toţi demnitarii care te fură. Şi care apoi îţi râd în faţă”, ”statul paralel sunt cei care îsi bat joc de ţine. De viaţa ta, de munca ta, de banii tăi”, ”statul paralel este statul hoţilor care îţi fură viitorul” sau ”statul paralel este statul politicienilor care îţi promit că îţi va fi mai bine… Fostul ministru Ionuț Popescu: „Da, România este un stat capturat! De servicii, de clanurile intangibile din justiție și de masoneria generalilor plagiatori și incompetenți din Poliție, plus mici alte confrerii locale!”…(Si pentru eliminarea “”inamicilor””… Protocol semnat de SRI cu Ministerul Finanțelor și Parchetul General, pentru monitorizarea contribuabulilor cu risc ridicat de evaziune fiscală …(Cu sprijinul Statului PARALEL…) Statul paralel peste tot; Avocaţii trebuie să ştie cum sunt furaţi creditorii şi lichidatorii de către ANAF; Adevăratul stat paralel. Ce fac românii când nu mai au încredere în instituțiile țării lor? Culisele Statului Paralel: Cum a falimentat clanul Herăscu Galațiul. Statul, păgubit cu sute de milioane de euro; Statul paralel și presa lui;Dat pierdut şi apărut: statul paralel ; Am avut dreptate cu statul paralel. Și acum ce facem? Târgu Jiu: Peste 3000 de oameni au stat la coadă pentru a primi pachetul cu ajutoare din partea UE; Șefa ICCJ: Am constatat că toţi cei care nu au o anumită părere ori sunt securişti, ori sunt din statul parallel; Kovesi: ”Există interesul paralel al celor care au prăduit bugetul de stat”; Dragomir: Statul paralel, format din oameni din structurile , legaţi de o strategie de menţinere a puterii; Elena Udrea, dezvăluiri direct din închisoare: Statul Paralel se pregătește să intre în lupta pentru putere; Statul paralel PSD-ALDE, supremația diletanților; Preşedintele PSD explică „ce înseamnă statul paralel“! Discurs dur! “Statul paralel”, ca armă de manipulare; Enigma „statului paralel”. SUA vs România;SCURT COMENTARIU DESPRE STATUL PARALEL ȘI PATRIOȚI;

Cu pumnul în gura cetățeanului; Predoiu Statul paralel a fost creat chiar de CSAT’;Fost șef SIE: CSAT a creat statul parallel; Statul paralel, între realitate și propaganda;Culisele statului paralel | Comerțul României, controlat de ofițeri sub acoperire. I.C.E. ”Dunărea”, firma Securității; Raportul care aruncă totul în aer. Lista aranjamentelor făcute de OMV Petrom – Culisele Statului Paralel; EXCLUSIV. CULISELE STATULUI PARALEL. Industria cărnii. Din exportatori am ajuns să importăm totul. „S-a dorit politic distrugerea acestei industrii”; Clubul de Presă reclamă un grav atentat; Culisele statului paralel. Cum a fost devalizată Bancorex. Cine sunt cei care au profitat de nenorocirea a sute de mii de români; (Paralel fata de legalitate…)Brațul lung al Statului Paralel. Cum a fost scutit un afacerist din Cluj de la plata a 700.000 de euro; Vladimir Putin a pierdut războiul gazelor cu Europa; Protocoale și putere nebună; Statul paralel și justiția română; Ce este “Statul paralel”; FOST CAP AL SERVICIILOR DEZVALUIE ORIGINEA STATULUI-PARALEL: CSAT L-A CREAT; JAVRELE ÎN ALB: Stenturi din cadavre la pacienți bolnavi de inimă. Medici prinși că montau stimulatoare cardiace și defibrilatoare extrase de la morți. GUNOAIELE PANDEMIEI pentru care Daniel Coriu de la Colegiul Medicilor nu mai sare din baie; Statul Paralel al lui Florian Coldea. Dezvaluiri fara precedent despre cum SRI a falimentat firme romanesti; Documentele au fost facute publice! Spaima Laurei Codruta Kovesi, un fost colonel SRI, a dezvaluit totul!Raport DEVASTATOR facut de Inspectia Judiciara la DNA! Amanunte incredibile Mihai Gadea a prezentat in emisiunea;Culisele statului Paralel- Dorin Iacob fost SRI, fost PD, fost asociat al lui Liviu Tudor impreuna cu acesta si George Constantin Paunescu sunt devalizatori ai Bancorex…pana cand vom tolera in viata publica asemenea personaje? Adrian Năstase: Îmi pare rău pentru ce îndură Dragnea, dar încercările lui de a negocia cu statul paralel l-au adus într-o fundătură; Statul paralel versus statul mafiot PSD-ist; O alta „realizare” a mafiei PSD-iste: Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit; (Cu ajutorul Statului parallel-Mafiot…)inca din anii 1990, firmele (incommode) dadeau faliment, dar sefii de sindicat aveau bani de plimbari prin strainatate… Unde ne pleacă tinerii? Motivul pentru care ne pleacă tinerii din ţară; De ce pleacă tinerii români din țară: adevărul are multe nuanțe și e dureros; Momentul în care Belarusul se va alătura Rusiei în război. Anunțul de ultimă oră făcut de Aleksandr Lukașenko; Câți tineri ne pleacă anual și de ce. Concluziile unui sondaj sociologic; De ce pleacă tinerii din România. Principalele motive: neîncrederea în autorități și corupția – barometru Europa FM;Exodul creierelor. Poveștile studenților români „de afară”: de ce pleacă și nu se mai întorc; Marea Scăpare din România; Țară în service- Cei care au plecat. Poveștile românilor care au muncit și în țară, și în străinătate;O nouă categorie de români pleacă din țară. Sunt cei care au venituri ridicate și poziții sociale peste medie care caută o școală mai bună și un alt viitor pentru copiii lor; Prin ce trec muncitorii români în Germania, ca să aibă o viață decentă în România… Unii angajatori le confiscă buletinele, ca să nu poată pleca. Ambasada României preferă tăcerea;

Ţară, ţară, vrem români! Top 10 cei mai bogați doctori din lume. Cum și-au agonisit aceștia averea; Averea doctorului Dan Tesloianu, acuzat că monta dispozitive medicale luate de la cadavre. Deţine şi o colecţie de artă; Folosirea dispozitivelor de la decedaţi, criticată dur de apărătorii pacienţilor: „Lipsă de etică medicală şi morală”; Cinism | De ce iartă justiția corupția din spitale. Judecător: „Mita a fost un accident”; România este pe locul întâi în Europa la corupția din sistemul sanitar. Creșterea salariilor nu a înlăturat șpaga;„Vârcolacul” îi cere lui Putin să-l trimită în Ucraina. E unul dintre cei mai sângeroși criminali în serie din istoria Rusiei; Stop popririlor abusive; Proiecție Davos: Adio, viață personală, vom fi goi toți, ca viermii, tot timpul. Zâmbește: nu vei fi doar filmat, vei fi și recunoscut ;Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antichrist; Cine sunt cei 150 de membri Bilderberg care au influențat și controlat răspunsul la covid-19; Inteligența Artificială: o privire seculară asupra Antihristului digital; Partea întunecată a Inteligenței Artificiale: Adevărul înfricoșător despre ChatGPT – Avertismentul lui Jordan Peterson; Inteligența Artificială: o privire seculară asupra Antihristului digital, de Brandon Smith;Marea Resetare – minighid pentru naivi (II); COPIII CONTRA MARXISMULUI, de Annie Holmquist; ROADELE EDUCAȚIEI UNIVERSITARE, de Walter Williams; ANAF, hoția, hoții și distrugerea micului comerciant roman; Procurorul general al Bulgariei a ordonat anchetarea tuturor privatizărilor făcute după 1989. La noi, dacă s-ar face asta, am rămâne fără niciun milionar!

Procurorul general al Bulgariei a ordonat anchetarea tuturor privatizărilor făcute după 1989. La noi, dacă s-ar face asta, am rămâne fără niciun milionar!

Procurorul general al Bulgariei a ordonat anchetarea tuturor privatizărilor făcute după 1989. La noi, dacă s-ar face asta, am rămâne fără niciun milionar!

Si oricum nu avem prea multi milionari. Sigur, asa, pe vorbe, sunt sute, poate mii. Dar, daca te cauti prin buzunare, o sa constati ca ai mai multi bani decat 95% dintre milionari.

Asa ca ar fi mai bine ca a noi sa nu se ancheteze nicio privatizare, fiindca dupa aia o sa aratam ca un popor sarac, fara hoti.

https://kmkz.ro/de-ras/procurorul-general-al-bulgariei-ordonat-anchetarea-tuturor-privatizarilor-facute-dupa-1989-la

//////////////////////////////////////

ANAF, hoția, hoții și distrugerea micului comerciant roman

În anul 2015, România a început să fiarbă din cauza milițienilor de la ANAF. Micul comerciant român s-a trezit cu o invazie a inspectorilor antifraudă care au început să dea amenzi în stânga și în dreapta. Mai mult, incompetența acestora a grăbit sfârșitul multor întreprinzători.

Lupta cu evaziunea pare exact pe dos: micul comerciant este amendat, închis și cel mai probabil falimentat, în timp ce marii comercianți și rețelele de supermarketuri huzuresc și distrug economia României. Marii retaileri au în mare parte produse din import, au un număr mic de angajați, armate de avocați și, bineînțeles, obișnuiesc să scoată profitul din România cu ajutorul companiilor off-shore din paradisurile fiscale.

Închiderea și falimentarea micului întreprinzător român produce un gol în economie, pentru că odată cu distrugerea micilor afaceri se pierd locuri de muncă, nu se mai plătesc salarii, astfel încât ANAF-ul își dă singur cu stângul în dreptul.

Putem vorbi și de o chestiune penibilă dar reală: hoțul strigă hoții, cum numai la români se poate petrece. Noul ANAF s-a rebranduit pentru spectaculoasele operațiuni antifraudă. Toată operațiunea a costat nici mai mult nici mai puțin de 1,6 milioane de euro.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are imaginea de instituție controlată politic cu acțiuni ineficiente, într-o țară unde evaziunea fiscală se ridică la peste 16% din PIB, ceea ce înseamnă peste 11,5 miliarde de dolari.

Cum putem avea o divizie de elită a ANAF când această instituție a plătit peste 1,6 milioane euro pentru o siglă cu font Arial, logo pe care îl poate realiza și un elev de gimnaziu? În concluzie, avem parte de o lege care protejează averile obținute ilicit și instituții bolnave care reacționează greoi.

În cazul familiei șefului ANAF, Gelu Diaconu, nu s-a aplicat legea bonului fiscal

Într-o zi, un jurnalist a comandat o cafea și o apă plată la barul Hotelului Internațional, deținut de familia șefului fiscului de la acea vreme, dar nu a primit bon fiscal pentru suma încasată, respectiv 16 lei. Ca atare așa arată România reală, unde zeci de magazine și mici întreprinzători s-au trezit cu magazinele închise pentru câțiva lei în plus.

ANAF-ul, controlat politic de anumite personaje, s-a făcut remarcat prin secretizarea recuperării prejudiciului creat de mogulul Dan Voiculescu. ANAF a secretizat recuperarea prejudiciului de 60 de milioane de euro din dosarul lui Dan Voiculescu, care a fost condamnat la 10 de închisoare cu executare în dosarul ICA pentru spălare de bani. Astfel, cetățenii de rând nu pot afla dacă banii vor fi recuperați sau nu de la mogulul Voiculescu. Practic legea ANAF-ului este aplicată cu dublă măsură, „pentru unii mumă, pentru alții ciumă” cum spune o vorbă din popor.

Cele 34.044 firme din România care au, în prezent, acţionari persoane juridice, 6.045 au legătură cu paradisuri fiscale din Cipru, Andorra, Insulele Virgine Britanice, Seychelles, Insulele Cayman, Luxemburg, Cipru, Gibraltar, Bermude, Malta, Bahamas, Olanda, Barbados, Belize, Hong Kong, Lichtenstein, Insulele Man, Liberia, Dubai, Insulele Marshall, Aruba, Antilele Olandeze.

Cele mai cunoscute companii care au legături cu paradisurile fiscale sunt Mega Image și Coca Cola HBC România SRL, ambele cu acţionari în Olanda, o ţară cu un regim fiscal demn de un paradis fiscal. Ambele companii au derulat în 2013 afaceri cumulate de peste 4,1 miliarde de lei.

Pe locurile următoare în top 10 al celor mai mari firme cu acționari off-shore, realizat după cifra de afaceri, se situează Delphi Packard România SRL, Delphi Diesel Systems România SRL, Dante Internațional, Arcelor Mittal Tubular Products Roman SA, Nidera SRL, Șantierul Naval Damen Galați SA, Ambient SA, Avon Cosmetics România SRL, Ikea România SRL şi Romrecycling SRL.

Dacă privim în clasamentul primelor 20 de firme, regăsim nume sonore, precum Arcelor, Delphi, Ikea, Avon, Philips, Timken sau DHL. Companii considerate investitori de calibru în economia românească, însă au legături cu off-shore-uri, ceea ce susţine globalizarea business-ului şi interesele fiscale ale investitorilor aflaţi în căutarea celor mai eficiente modalităţi de a face profit şi, bineînţeles, de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor.

Problema ANAF este simplă: controlul politic. ANAF este o instituție jucărie în mâna Guvernului, cu șefi numiți pe criterii politice, oameni care ascultă ordine și execută ce spune partidul.

De ce îi acuzăm și criticăm?!

Noul ANAF rebranduit a demonstrat prin acțiunile sale că nu poate recupera prejudiciile și combate evaziunea fiscală. Efectiv nu ai cum să recuperezi circa 70 de miliarde de euro furate în ultimii 25 de ani, într-un timp relativ scurt. Avem nevoie de mai mulți bani la buget, de aici și nebunia milițienilor de la ANAF.

Acțiunile ANAF-ului sunt precum disperarea lui Vâlcov de a ascunde aurul, milioanele și tablourile. Imbecilitatea guvernului a creat un haos în țară și mii de oameni își pot pierde locurile de muncă, datorită unui populism exacerbat și a unei politici fiscale eronate.

Pe marii evazioniști îi pot găsi domnii de la ANAF în lista de firme enumerate mai sus. Nu micul comerciant distruge economia românească și provoacă evaziune fiscală, ci marile companii considerate investitori strategici de care nu se atinge nimeni. Acolo pot găsi milioanele de euro furate de la săracul și umilul popor român.

Citiți și:

Multinaționalele, cel mai practicat «off-shore» din România. Profiturile de miliarde de euro ale marilor companii străine sunt scoase pe şest din țară

Fost deputat PSD și fost președinte al unei fundații deținute de Soros: «Prin 350 de firme se scurge 1% din bugetul României»!

yogaesoteric

https://yogaesoteric.net/anaf-hotia-hotii-si-distrugerea-micului-comerciant-roman/

////////////////////////////////////////////

COPIII CONTRA MARXISMULUI, de Annie Holmquist

Săptămâna trecută campioana olimpică britanică Laura Kenny a anunțat că așteaptă un nou copil.

Știrea era în secțiunea sport a BBC și mi-a atras atenția din două motive: primul era acela că noul născut venea într-o familie de oameni căsătoriți, iar al doilea că mama era foarte nerăbdătoare să își vadă copilul. În vremurile noastre, ambele motive sunt anomalii, și asta deoarece copiii vedetelor se nasc din părinți care au foarte mulți parteneri, iar multe femei – în special cele de succes și cu un profil public, precum Kelly – par să creadă că a avea un copil le va distruge cariera.

Din nefericire, bebelușii și copii în general nu sunt foarte prețuiți în societățile moderne. Statul meu, de pildă, este gata să introducă dreptul de avort în constituția statului. Mulți tineri americani au decis că le e mai bine fără copii, amânând nașterea lor în favoarea cursurilor de yoga sau a călătoriilor prin țară, fără să-și dea seama că mai departe vor da peste singurătate și indiferență.

Înainte de a-i acuza pe tineri pentru asemenea idei ar trebui să analizăm de unde au primit asemenea idei. Având în vedere că tânăra generație a fost îmbibată la școală și în societate de marxism, nu e greu să ne dăm seama cine e vinovat, ținând cont că respingerea vieții și a copiilor reprezintă o teză de bază a grupurilor marxiste.

Fostul spion comunist Whittaker Chambers confirmă acest lucru în autobiografia sa „Witness”: „Unul dintre grupurile extrem dintre comuniști susținea că e greșit din punct de vedere moral ca revoluționarii profesioniști să aibă copii. Nu ar putea decât să-i obstrucționeze sau să-i distragă de la munca lor. Era unul din neajunsurile faptului de a fi comunist”. Sunt cunoscut, nu-i așa?

Deși Chambers admite că nu avea astfel de idei, pe vremea aceea el presupunea că nu va avea niciodată copii din cauza implicării sale în mișcarea comunistă. Totuși, lucrurile s-au schimbat când a descoperit că soția sa a rămas însărcinată. Cu toate că la început a fost bucuros peste măsură, și-a dat seama apoi că el și soția sa trebuie să scape de copil.

„Avortul era ceva comun în viața de partid. Existau doctori comuniști care făceau aceasta pentru o sumă mică de bani. Comuniștii mai pretențioși știau doctori liberali care le ofereau aceleași servicii dar mai scump. Avortul, care astăzi mă îngrozește fizic, îl priveam, ca toți comuniștii, ca fiind nimic altceva decât manipulare fizică”

Spre surprinderea sa, soția l-a rugat să păstreze copilul. „Dragul meu, nu-i putem face așa ceva copilului nostru, nu putem face ceva atât de îngrozitor unui bebeluș, nu unui copilaș atât de mic, dragul meu”, i-a spus ea pe un ton rugător.

Acel copil s-a născut și l-a scos pe Chambers din fascinația ideologiei marxiste.

O astfel de întâmplare mă face să cred că avem nevoie mai întâi să ne schimbăm atitudinea față de bebeluși și copii dacă e să scăpăm de mizeria marxistă în care trăim acum. Ar trebui să-i încurajăm pe tinerii bărbați să se căsătorească și să-și facă o familie. Ar trebui să le încurajăm pe tinerele fete să fie gata de căsătorie și să fie blânde în casă, în loc să năzuiască după facultate, carieră și să se încarce cu multele datorii care vin din asemenea ambiții. Ar trebui să încurajăm familiile cu trei, patru, șase sau opt copii, în loc să-i plângem că „sunt ocupați până peste cap”, sau se ne punem întrebări sceptice legate de cum îi vor crește.

Copiii au darul de a-ți schimba perspectiva. Oamenii care au copii, care-i cresc în familii solide, mari și bune – aceștia sunt indivizii care vor avea o filosofie total opusă celei marxiste.

Să ne bucurăm pentru ei. Data viitoare când veți vedea la magazin o familie cu mulți copii sau când veți auzi de un cuplu tânăr care urmează să nască un alt copil, mulțumiți-le. Ei și copiii lor sunt biletul nostru de ieșire din gunoiul cultural în care ne aflăm acum.

https://contramundum.ro/2023/02/14/copiii-contra-marxismului/

///////////////////////////////////////

ROADELE EDUCAȚIEI UNIVERSITARE, de Walter Williams

Mare parte din insubordonarea civică și disprețul pentru libertatea personală de azi își are rădăcina în campusurile universitare, iar cei care au astfel de comportamente sunt de regulă oameni trecuți prin universități. Să ne uităm la câteva exemple recente de necuviință și atac asupra libertății de exprimare.

Liderul majorității din Senat Mitch McConnell și soția sa, Elaine Chao, secretar la Transporturi, au fost acostați și hăituiți de un grup de stângiști când plecau de la o cină ținută la Universitatea Georgetown. Senatorul McConnell a fost agresat de protestatari la Aeroportul Național Reagan, dar și în mai multe locuri din Kentucky. Senatorul Ted Cruz și soția sa au fost agresați la Washington într-un restaurat. Apoi, un grup cu numele Smash Racism DC a scris: „Nu, nu poți mânca în liniște. Politicile tale reprezintă un atac asupra noastră. Voturile tare (sic) reprezintă o dorință de moarte. Voturile tale sunt crime ale urii”. Alți membri ai Congresului, precum Andy Harris, Susan Collins și Rand Paul, au fost atacați fizic și abuzați de stângiști. Cel mai recent caz este cel al comentatorului politic de la Fox News, Tucker Carlson. Un grup de stângiști a apărut noaptea la el acasă, i-au stricat ușa din față și au început să strige: „Tucker Carlson, vom lupta! Știm unde locuiești! Gunoiule rasist, pleacă din oraș!”

Abuzurile împotriva celor care au alte puncte de vedere este scuzat ca fiind o reacție la un discurs al urii. Cercetătorul de la Enterprise Institute Charles Murray a descoperit asta când i s-a închis gura la Colegiul Middlebury iar profesorul care îl însoțea a ajuns la spital din cauza rănilor. Studenții de la Berkeley l-au redus la tăcere pe un vorbitor controversat și au produs pagube de 100.000 de euro în timpul protestelor. Manifestanții de la UCLA și Colegiul Claremont McKenna au întrerupt conferințele susținute de cercetătorul de la Manhattan Institute, Heather MacDonald.

Fundația pentru Drepturi Individuale în Educație a descoperit așa numitele echipe de raportare a discursului urii în campusurile universitare. Aceste echipe raportează la oficialii din campusuri și uneori la poliție orice discurs care ar putea cauza „panică, supărare și frică” sau care pur și simplu jignește. A face niște desene care iau peste picior oamenii din cauza convingerilor lor sau a afilierii politice se poate raporta ca discurs al urii. Universitățile au în vedere în mod manifest interzicerea dreptului constituțional la liberă exprimare. După cum a relatat FIRE în 2017, sute de universități de pe întreg cuprinsul țării au pus în funcțiune sisteme orwelliene prin care le cer studenților să-și raporteze, uneori sub protecția anonimatului, vecinii, prietenii și profesorii, pentru orice fel de discurs sau opinie părtinitoare.

Un sondaj recent realizat de Brookings Institution a descoperit că aproape jumătate dintre studenți consideră că discursul urii nu este acoperit de Primul Amendameent. Este absurd, pentru că este protejat. 51% dintre studenți cred că au dreptul să interzică unui vorbitor cu care nu sunt de acord să vorbească. 19% dintre studenți cred că este acceptabil să folosească violența pentru a-l împiedica pe un vorbitor să se exprime. Peste 50% dintre studenți sunt de acord că universitățile ar trebui să interzică discursurile și punctele de vedere care ar putea jigni anumiți oameni. Nu ar trebui să ne surprindă deloc că aceste puncte de vedere sunt susținute de mulți dintre profesori. Pe vremuri, colegiile predau și promovau o viziune a culturii occidentale. Astăzi, mulți profesori și birocrați universitari îi învață pe studenți că sunt victime ale culturii și valorilor apusene.

Potrivit lui Benjamin Franklin, „oricine va distruge libertatea națiunii va trebui să înceapă cu distrugerea libertății de exprimare”. Cu mult mai târziu, judecătorul de la Curtea Supremă Potter Stewart a afirmat „cenzura reflectă lipsa de încredere în sine a unei societăți. Este simbolul unui regim autoritarist”. De la naziști la staliniști și maoiști, tiranii au început întotdeauna prin a susține libertatea de exprimare, la fel ca stângiștii din anii 60. Adeziunea lor este ușor de înțeles. Libertatea de exprimare este vitală pentru a-și împlini obiectivele de putere, control și confiscare. Dreptul de a spune ceea ce doresc este metoda lor de îndoctrinare, propagandă și prozelitism. Odată ce pun mâna pe putere, cum s-a întâmplat la multe universități, libertatea de exprimare devine o vulnerabilitate și trebuie suprimată. Este ceea ce se întâmplă în tot mai multe campusuri universitare. Mare parte din lipsa de cuviință pe care o vedem în afara campusurilor de astăzi este rodul a ceea ce educația universitară a făcut din tinerii noștri.

Traducere din engleză de la lewrockwell.com

https://contramundum.ro/2018/11/21/roadele-educatiei-universitare/

//////////////////////////////////////

S-a lansat și face furori un portal de inteligență artificială care face referate, teze, scrie poezie, gândește și simte în locul utilizatorului

S-a lansat și face furori un portal de inteligență artificială, denumit chatGPT, sau openai.com, care oferă nu informație, ci interpretarea informației, face referate, teze, scrie poezie, la nevoie.

Gândește și „simte”, în locul utilizatorului

Dacă google, facebook, amazon și microsoft „oferă” utilizatorului doar acele informații care concordă cu scopurile lor comerciale și ideologice (restul fiind puse la coada cozilor sau, pur și simplu, interzise), acest roboțel „dăștept” ne spune direct ce, cum și când să gândim și să simțim.

Așa-zisa inteligență artificială va degrada inteligența naturală până la stadiul de prostire atavică, atributul inteligențelor gregare. Conform lui Arghezi, omul s-a făcut om pentru că a fost nevoit să inventeze pentru a supraviețui, dând exemplu acul ‒ cine mai știe acum ce face un ac? Mă aștept să dea buluc la acest chatGPT (și la produsele concurente) și elevii și studenții noștri. Vor interpreta subiectele și răspunsurile, vor contesta dezbaterile de la curs și seminar, vor torpila cărțile universitare, totul cu „ajutorul” inteligenței artificiale. La fel va face și prostul satului, ridicat de internet la nivel de înțelept (apud Umberto Eco). De altfel, omul obișnuit, consumatorul, nu va mai apela la avocați / practicieni în insolvență / asociații pentru protecția consumatorului decât în două situații: (i) nu are internet / nu este familiarizat cu digitalizarea; (ii) nu suportă închisoarea digitală.

Nu văd un viitor strălucit al umanității

Pe termen scurt și mediu, oamenii digitalizați vor apela masiv la inteligența artificială pentru a gândi pentru ei, adică pentru a le rezolva probleme juridice, sociologice, politice, religioase, sentimentale chiar (tinder va fi cu mult depășit de IA), pentru că e ieftin și comod. Pe termen lung, unii, puțini, vor sesiza că, prăzi ale unei magii tehnologice, oamenii devin treptat pușcăriași digitali. Drepturile și libertățile personale nu vor mai merita protecție, căci nu va mai fi nevoie de ele. Gardianul digital va pune la distanță de un click orice, inclusiv modalitatea „decentă” și „demnă” de a scăpa de indezirabili, care oricum poluează cu amprenta lor de carbon.

Poate vom ieși din pușcăria digitală măcar unii dintre noi, dar mai întâi cei care nu se vor fi lăsat atinși de încântarea digitală vor fi aruncați peste zidurile fortăreței digitale (extra muros) sau, mai „safe” pentru bunăstarea colectivă asigurată de IA, arși pe rug sau preschimbați în compost uman.

Autor: Gheorghe Piperea

Citiți și:

Profesorii sunt îngrijorați de aplicația ChatGPT: „Mi-e teamă pentru elevii noștri deoarece sunt conștiințe tinere, neformate”

Partea întunecată a Inteligenței Artificiale: Adevărul înfricoșător despre ChatGPT – Avertismentul lui Jordan Peterson

yogaesoteric

https://yogaesoteric.net/s-a-lansat-si-face-furori-un-portal-de-inteligenta-artificiala-care-face-referate-teze-scrie-poezie-gandeste-si-simte-in-locul-utilizatorului/

//////////////////////////////////////////

Publicat de CrossRoads

Lumea modernă înjosește. Înjosește cetatea; îl înjosește pe om. Înjosește iubirea; înjosește femeia; îl înjosește pe copil; înjosește națiunea (Ch. Peguy) Vezi toate articolele lui CrossRoads

////////////////////////////////////////////

Marea Resetare – minighid pentru naivi (II)

CrossRoads

de Tessa Lena

(citiți mai întâi prima parte a articolului, aici)

Hai acum să trecem repede în revistă domeniile care, conform planului de acțiune al Marii Resetări, trebuie să fie date peste cap și complet reproiectate. Subiectul în sine este unul uriaș, așa că n-am să-l ating decât ușor, cu o concentrare specială pe limbajul folosit și pe felul cum se suprapune cu „reacția la pandemie”. Vă încurajez din toate puterile să intrați pe site-ul Forumului Economic Mondial și să aruncați o privire.

Stat și guvernare

În lumea cea nouă, țările vor exista în continuare, dar toate se supun unei ordini centralizate. Este ca într-o „cooperativă” (vă sună cumva cunoscut?). O mulțime de funcțiuni ale guvernării sunt automatizate și delegate Inteligenței Artificiale. Deciziile se iau pe bază de date și algoritmi, nu există intimitate personală și există mult mai multă fluiditate, până la migrații (deci, din nefericire, însuși sentimentul omenesc de a fi bun cu imigranții, promovat în mass-media, s-ar putea să nu aibă nicio legătură cu bunătatea, ceea ce pentru mine personal este foarte neplăcut). Mai există și posibilitatea de înlocuire în totalitate a guvernelor alcătuite din oameni, cu Inteligența Artificială, dar nu imediat. Raționamentul e simplu: pentru ca superbogații să gestioneze inventarul global, guvernele individuale trebuie să acționeze mai mult ca niște manageri de rang mediu răspunzători în fața autorităților internaționale, decât ca niște guverne federale independente.

(Țineți minte cum prăvăliile mici de cartier au fost împinse afară de pe piață și înlocuite cu lanțurile mari de magazine? Același lucru se întâmplă și aici, doar că prăvăliile sunt de data asta țări.)

America tradițională, acum, arată foarte mult în felul ăsta. Obișnuința americană a consumului generos și a liberei exprimări, politicile ei externe concentrate pe sine, sentimentul ei de îndreptățire, casele ei mari din zonele suburbane sunt tabu, nimeni n-are voie să se atingă de ele.

O Americă tradițională, independentă și puternică reprezintă un obstacol. În acest sens – și cu rezerva că eu nu cred că există ceea ce s-ar putea numi „un imperiu just” –, am senzația că există un efort activ de „uniformizare prin aneantizare”, de cooptare a guvernării americane, de distrugere a fermelor și a micilor afaceri – mai ales a celor care nu concordă cu acest viitor complet digitalizat – și de demolare a clasei mijlocii care are drepturi, mai ales în privința carierelor profesionale „depășite”.

Am senzația că ne aflăm la ora actuală în mijlocul unei „revoluții colorate”, a unei lovituri de stat de mătase. De obicei, elitele americane le fac lucrul acesta altor națiuni – dar acum fac asta pe pământul de acasă. Am senzația că agenda Marii Resetări, prin mesagerii ei și prin banii ei, modelează atât schizofrenica „reacție la COVID”, cât și curentul, brusc devenit principal, al „justiției sociale/schimbărilor climatice”, bine finanțat și supercorporatizat, amândouă fiind în acest punct întrepătrunse din punctul de vedere al mesajelor. Ambele pretind să promoveze binele public și ambele transformă cu dibăcie niște probleme reale în arme de atac, reușind să-i mâne în luptă pe oamenii cu o dragoste veritabilă pentru dreptate în sufletul lor – totul, ca să elibereze drumul în calea atingerii țelurilor financiare ale promotorilor Marii Resetări, cum ar fi erodarea completă a intimității personale (vezi ”urmărirea contactelor COVID”), mutarea în online a tuturor activităților umane (a se vedea, mă rog, totul), aplicarea legii și prevenirea infracționalității (vezi aici) cu ajutorul Inteligenței Artificiale (vezi mișcarea „opriți finanțarea poliției”) și așa mai departe.

Și da, America are multe probleme veritabile. Dar nu e ca și cum structurile actuale ar fi înlocuite cu un sfat al bătrânilor din indigeni înțelepți și echilibrați spiritual, care au o conexiune profundă cu Pământul și nu vor să facă rău niciunei vieți nevinovate. Ceea ce se încearcă – oricât de nebuloasă ar fi mușamalizarea de marketing – este mult mai rău, mult mai puțin uman și mult mai distrugător decât ce vedem azi. Nu-mi place.

Finanțele

Dominație totală a monedei digitale (vezi aici), a criptomonedei, a plăților cu telefonul mobil. Cetățenii trebuie să fie complet transparenți și să lase o urmă detectabilă pentru tot ceea ce fac, vă amintiți?

Mâncarea

Nu pot spune altceva decât că sper să vă placă friptura din carne de gândaci, pentru că asta ne așteaptă (vezi aici).

Lăsând la o parte ironiile cinice, „viitorul alimentar” este un dezastru. Mincinoșii din frunte au tupeul să folosească cuvinte mari precum „dezvoltare durabilă”, dar nu e nimic durabil la chestia asta. E Agricultură Mare pe steroizi și foarte toxică. Și, întâmplător, e și mare consumatoare de energie, căci toți acești roboți și senzori, și centrele de date, nu sunt pe gratis – dar pe asta cine o mai pune la socoteală?

De asemenea, fermele de azi trebuie să dispară. Nu doar pentru că fermierii ăștia locali tradiționali, cicălitori și pisălogi, fac concurență alimentelor crescute în laborator și brevetate, și organismelor modificare genetic – și ele brevetate –, și solurilor modificate – de asemenea brevetate –, dar mai și ocupă spațiul necesar pentru parcurile de recreere ale capetelor încoronate, precum și pentru parcurile de turbine eoliene și panouri solare (care se lățesc pe suprafețe enorme, apropo). Și cine știe, poate că regii chiar vor să „conserve” niște petice de natură ținându-le libere de prezența umană. Fac parte din inventarul lor, la urma urmei, deci e logic să-l întrețină bine.

Nici nu-i de mirare că „reacția la COVID” lovește atât de tare fermele, forțându-le să dea faliment…

[Un nou raport Global Citizen, publicat de Navdanya, arată că în spatele imaginii de făcătoare de bine a Fundației Gates se ascunde o filozofie toxică a filantrocapitalismului, având la bază acapararea corporatistă a semințelor, a agriculturii, a alimentelor, a cunoașterii și a serviciilor de sănătate globale. Bill Gates este unul dintre cei mai bogați oameni din lume și fondatorul celei mai mari organizații filantropice, Fundația Bill și Melinda Gates.]

Deocamdată, atât în educație, cât și în medicină, suntem cât se poate de la zi cu înaintarea pe calea dorită, mulțumită pandemiei globale…

Energia

Aici avem o chestie interesantă. Pentru demonizații marketingului de azi, combustibilii fosili, sunt într-adevăr un lucru rău. Adevărat, extragerea petrolului este un abuz la adresa planetei. Deversările accidentale creează multe probleme și se întâmplă tot timpul. Baronii petrolului sunt niște bandiți. Oamenii care trăiesc în apropierea rafinăriilor se îmbolnăvesc. Plasticul, care se face din petrol, poluează totul, de la oceane la stomacurile noastre și plămânii noștri. Dar combustibilii fosili sunt unica sursă de energie – în afara celei nucleare – capabilă în prezent să susțină nivelurile de consum ale populației lumii. Mai mult decât atât, dacă te uiți sub gluga „verdelui”, vei vedea că nu prea e verde – poate doar dacă vorbim despre culoarea banilor. Panourile solare ocupă o grămadă de spațiu (vezi mai jos), se degradează rapid și se transformă în grămezi de gunoi toxic.

https://twitter.com/backt0nature/status/1320200408694861824

Back To Nature @backt0nature

Turbinele eoliene ocupă și ele tone de spațiu și își au propriile probleme (vezi aici). Și eolienele, și solarele depind în mod esențial de vreme și nu furnizează suficientă energie. Se cuvine totodată remarcat că recentul film al lui Michael Moore, Planet of the Humans, care încerca să exploreze unele aspecte nu prea verzi ale „energiei verzi” și să aducă la lumină parte din corupția existentă în mișcarea ecologistă, a fost atacat de fruntașii activismului ecologist, cu atâta violență verbală și atât de concertat, încât filmul a fost îndepărtat de pe marile platforme de difuzare și a dispărut din ochiul public.

Oricum, ce se va întâmpla dacă combustibilii fosili dispar? Apropo – și e un aspect important – eu nu sunt convinsă că „domnii cu resetarea” intenționează să facă să dispară de-adevăratelea combustibilii fosili. Eu cred că ce vedem noi, de fapt, este o acțiune de „re-brănduire”, de schimbare a denumirii în scopuri de marketing. Chiar am crezut, până de curând, că ei voiau într-adevăr „să facă să dispară” combustibilii fosili, dar pe urmă m-am uitat mai atent în „tehnologia climatică”… iar acum mă gândesc că lucrurile sunt mai complexe decât atât, că s-ar putea să fie o manevră de strategie geopolitică. Nu știu. Există niște suprapuneri bizare între combustibilii fosili și energia „verde” – dar numai în timp vom putea vedea ce și cum. În orice caz, dacă vor dispărea sau se va pretinde că au dispărut, vom descoperi repede că vântul și soarele nu reușesc să facă față – după care îl vom cunoaște pe noul nostru rege al energiei „verzi”, adicătelea trăiască fuziunea nucleară!

Când se va întâmpla acest lucru, prietenul nostru, faimosul filantrocapitalist (el), va veni să ne salveze. Are investiții masive în reactoare de fuziune nucleară – de fapt, este proiectul lui favorit, conform propriilor declarații. (În realitate, se întâmplă să fie profund implicat în aproape toate punctele de pe lista Marii Resetări, așa de mare geniu al afacerilor este.) Dar stați așa, pentru ca intriga să fie încă și mai interesantă, Organizația Mondială a Sănătății, care, bineînțeles, se bucură de finanțare generoasă din partea lui, s-a căznit din toate puterile, în trecut, ca să minimalizeze efectele negative asupra sănătății produse de incidente nucleare ca acelea de la Cernobîl și Fukushima.

Că tot veni vorba despre energie și finanțe, hai să vedem cum stă treaba cu „capitalul uman”. În noua lume care ni se pregătește, „capitalul uman” nu este doar o simplă metaforă pentru resursele umane sau forța de muncă. Microsoft, de exemplu, a patentat o metodă de transformare a comportamentului uman în criptomonedă (vezi aici), prin intermediul unui dispozitiv nespecificat, cuplat la un server care înregistrează activitatea corpului și „minează” monedă. Dat fiind că, în Noua Normalitate, monedele digitale și criptomenedele se presupune că au devenit lucruri uzuale, chestia asta seamănă la modul suspect cu un instrument care poate fi folosit pentru a controla comportamentul săracilor, care depind de ele ca să câștige un venit – și ca să mineze la propriu (vezi aici), în vederea obținerii de energie, corpurile unor indivizi altfel „nefolositori”, complet dependenți de ajutorul social sau beneficiari ai venitului minim garantat (ceea ce, apropo, chiar este un lucru real, că vă vine să credeți sau nu).

Mai mult decât atât, acest patent ar putea fi folosit pentru crearea unui nou instrument financiar, pentru că, dacă corpurile lor sunt minate pentru obținerea de energie, acești oameni devin „active de capital”, care ar putea fi strânse laolaltă în cadrul unui portofoliu virtual cu care să se facă tranzacții pe piața de capital. Vedeți ce simplu e? Acum chiar că vorbim despre iobăgie! Da, știu că sună foarte SF, dar hai să nu uităm cum gândesc unii „vizionari” miliardari – nu ca oamenii normali, altfel lucrătorii din depozitele Amazon n-ar trebui să poarte scutece de adulți, ca să nu fie nevoie să-și ia pauză de mers la toaletă. De asemenea, să nu uităm că, în ziua de azi, se fac tranzacții cu lucruri extrem de teoretice, inclusiv pariuri pe starea vremii. O grămadă de bani pe lumea asta se fac din chestii ciudate și perfect arbitrare!

Că tot am pomenit de starea vremii: Marea Resetare conferă legitimitate acelei atrocități invazive și periculoase care este geoingineria (vezi aici), proclamând-o „cool” și „capabilă să salveze vieți”, așa cum fac unele carte albe ale „mișcării schimbărilor climatice” (vezi aici). Am remarcat și am deplâns acest lucru în urmă cu câțiva ani, țipând cât mă țineau plămânii ce mare mizerie este! Să împrăștii porcării toxice în aer, e ceva „cool” și „verde”? Ce escrocherie lingvistică mai e și asta?!

Așa, și câteva vorbe despre bioxidul de carbon. N-am să abordez toată problematica, articolul meu e deja destul de lung, dar se pare că, oricare ar fi fost povestea cu carbonul când a luat ea naștere, acum s-a transformat într-o metodă de creare a unei piețe din nimic, și de creare a unui mănunchi de instrumente financiare pentru făcut bani tot din nimic. Uite, de exemplu, uzina asta de absorbție a bioxidului de carbon, finanțată de Gates și de câțiva giganți petrolieri:

Partea mea preferată e acolo unde, după ce bioxidul de carbon este aspirat din atmosferă cu ajutorul unui cocteil de chimicale, una din metodele de stocare a prăzii constă în arderea câtorva copaci (pardon, a unui „volum de biomasă”). Da, da, cât se poate de logic, pentru că cine ar putea câștiga bani din simplul fapt că lasă copacii în pace să-și facă singuri treaba lor, pe gratis? Ce fel de idiot ar permite asta?!

Aș vrea să subliniez și faptul că, atunci când se depozitează bioxidul de carbon extras din atmosferă, depozitarea are loc la mare adâncime sub pământ, în moduri nemaiîntâlnite până acum. (Ce efect produc depozitele asupra proceselor interioare ale Terrei? S-a gândit cineva temeinic la chestia asta? A fost studiată atent?) Nu mai spun că e nevoie de conducte care să-l transporte dintr-un loc într-altul, cam la fel ca petrolul. Și, în sfârșit, captarea și depozitarea bioxidului de carbon sunt incredibil de mari consumatoare de energie (vezi aici), iar energia va proveni din… combustibili fosili? Din centrale nucleare? Din turbine eoliene, care în acest caz va trebui să ocupe jumătate din suprafața planetei? A, păi nu știm… Și apropo de limbaj: obiectivul nu este „zero emisii de bioxid de carbon”, ci „echilibrul net al emisiilor de carbon”, adică putem să continuăm să poluăm, după care să construim o nouă industrie lucrativă peste poluarea noastră, în același timp în care creăm un nou tip de poluare. Cu alte cuvinte, businessul merge mai departe…

De asemenea, dacă tot suntem la subiectul „dezvoltării durabile verzi”, faptul că construim în plus o grămadă de infrastructură tehnologică și de supraveghere – care este extrem de mare consumatoare de energie, ca să nu mai vorbim și de poluantă – nu vine în răspăr cu ideea de „verde”? M-am gândit la asta cu ceva timp în urmă, când citeam, inițial foarte entuziasmată, textul propunerii legislative din Congresul SUA pentru Noua Înțelegere Verde (aceasta). Uau, îmi ziceam în sinea mea, uite aici, dreptate și drepturi pentru populațiile indigene, uau… dar stai… rețele electrice „inteligente”? Nu asta își doresc tocmai giganții Big Tech, și nu presupune implicit nevoia de senzori inteligenți, care aduc cu ei și mai multă infrastructură, și sateliți, și turnuri de relee, și pierderea intimității, și un nou tip de poluare prin unde radio, care produce efecte netestate asupra sănătății? M-a făcut să mă opresc brusc și m-a obligat să mă uit mai atent la diversele inițiative „verzi” – și, ca urmare, să descopăr tot felul de schelete în dulap. După care am dat peste investigațiile lui Cory Morningstar și mi s-a făcut lumină în cap. Deci instinctul meu avea dreptate… nu e deloc ceea ce pare!

Chestie care face frumos tranziția spre felul în care narativa „crizei globale a sănătății” se împletește cu jocul Marii Resetări…

Dar mai întâi, câteva observații de ordin general.

Cum spuneam mai devreme, Marea Resetare este un plan extrem de ambițios pentru restructurarea atât a economiei mondiale, cât și a noțiunii a ce înseamnă să fii viu. (Un zombi îmboldit de Inteligența Artificială, ale cărui decizii au fost externalizate, chiar este o ființă vie?) Fără o populație cooperantă, această ambițioasă reformă economică și religioasă nu poate să aibă succes.

Care ar fi cel mai bun mod de a face populația să coopereze cu această foarte stranie reformă? Frica – pentru că promisiunea plăcerii nu este suficientă, ca să-i reușească o asemenea mutație masivă și bizară. Așadar, trebuie să fie frică și stres, indiferent dacă din cauza unui inamic exterior, a perspectivei unui dezastru natural sau a unei boli.

Să nu uităm că, înainte de 2020, exista deja o narativă a fricii, foarte scump organizată, și susținută cam de aceiași jucători care acum turează motoarele în direcția Marii Resetări. Vorbesc, firește, despre narativa „schimbărilor climatice”, transformată în armă. Și, cu toate că există o sumedenie de probleme de mediu care trebuie rezolvate cât mai curând posibil, mișcarea corporatistă a „schimbărilor climatice” s-a concentrat în mod bizar pe mesaje care concid, aproximativ, cu cele ale campaniei Marii Resetări, servind scopurilor financiare corporatiste – iar traiectoriile de finanțare se suprapun și ele.

Deci pare că interesele financiare din spatele Marii Resetări au testat terenul mai întâi cu „mișcarea climatică”, dar nu a generat îndeajuns de repede nivelurile de frică dorite. N-au fost destui oameni cărora să le pese. Am participat personal la o sesiune de instruire pe această temă, deci sunt familiarizată cu „organizarea” și cu trucurile de programare neurolingvistică despre care se presupune că i-ar face pe participanți să fie foarte îngrijorați în privința climei. Comunicarea mesajelor este foarte meticulos gândită și trădează o susținere financiară generoasă, deci nu e vorba de o mișcare spontană de masă, ca a hippioților din anii 1960 – chiar dacă mulți oameni, la nivel individual, își pun sincer tot sufletul în chestia asta. Exact la fel cum pedestrașii Martorilor lui Iehova care vin să-ți bată la ușă s-ar putea să fie extrem de sinceri.

Ca ființă umană, eu nu am încredere în nicio entitate care încearcă, cu sânge rece și în mod calculat, să mă sperie și să-mi declanșeze o reacție de stres. Oamenii pe care i-am ascultat la instruirea pomenită nu părea prea speriați. Erau din clasa mijlocie, bine hrăniți și cu slujbe bune, pe măsura capacităților lor. Nu le era teamă să nu fie arestați la un protest – și, de fapt, chiar căutau să fie arestați, fără să se teamă că și-ar putea pierde serviciul sau că n-ar mai putea găsi altul pe viitor. După ce am văzut chestia asta, am început să pun întrebări: de ce vor ca mie să-mi fie frică și ce voiau ei să fac eu.

Când am început să întreb și să mă documentez, s-a dovedit că traiectoria „soluțiilor” cuprindea lucruri cum ar fi rețelele electrice inteligente, automobilele electrice (care nu sunt nici pe departe verzi) și geoingineria. Ceea ce pentru mine nu era admisibil. Mai însemna și că ei, de fapt, nu respectă planeta, fiindcă, dacă ar respecta-o, n-ar vrea să înfigă peste tot turnuri de relee radio sau să pulverizeze porcării în armosferă ca să blocheze soarele. Sigur, e foarte posibil ca mișcarea ecologistă să fi fost bună și onestă, la început de tot – dar de atunci încoace, mare parte din ea a fost deturnată într-un mod cât se poate de hoțesc, pe nesimțite, încât oamenii de la firul ierbii nici măcar nu-și dau seama pe cine slujesc. Și, din nou, dați-mi voie să repet: există o nevoie monumentală de sustenabilitate veritabilă, dar pur și simplu măsurile practice pe care le presupune limbajul codificat de marketing, nu sunt deloc sustenabile!

În orice caz, efortul de a-i înfricoșa pe oameni cu narativa oficială a urgenței climatice categoric a creat un val de agitație în conștiința oamenilor și un grad de anxietate în privința mediului, mai ales la membrii Generației Z – dar nu îndeajuns încât fie să paralizeze, fie să mobilizeze. Însă, când acest coronavirus și-a făcut apariția, ca prin minune, lucrurile au început să se așeze rapid la locul lor – lucruri care ar fi fost de neimaginat înainte. Nu, nu spun că virusul n-ar fi real. Și nu fac niciun fel de afirmații categorice despre locul de unde a apărut sau cum a apărut. Am teoriile mele, dar despre unele lucruri nu voi ști niciodată, și oricum nu le pot schimba. Dar ce știu este că reacția a fost absurdă, fără precedent și straniu de coerentă cu lista de acțiuni care se aflau deja pe agendă. Apropo de stări de urgență, festivalul de la Woodstock a avut loc în timpul unei mari pandemii…

Deci hai să vedem.

Am mutat cu forța majoritatea activităților – cum ar fi educația, medicina, cumpărăturile, sexul și recreerea – în spațiul online, deocamdată, pe măsură ce lucrăm la „digitizarea” lumii fizice, în scopuri de urmărire și supraveghere mai ușoară?

Bifat.

Am continuat, în ciuda închiderii în stare de alertă pentru țăranii cu gulere albe, să construim – inclusiv noi și foarte robuste structuri de telecomunicații și antene celulare, necesare pentru Internetul Lucrurilor (Internet of Things – IoT)?

Bifat.

Am reușit să distrugem aproape de tot mijloacele de existență ale multor fermieri independenți, care concurau cu noile noastre produse „comestibile” și, totodată, să perturbăm masiv lanțurile tradiționale de aprovizionare cu alimente?

Bifat.

Am reușit să distrugem și un mare număr de mici afaceri care presupun contactul față-în-față?

Păi da, desigur!

Locuri unde se cântă live și teatre?

Absolut.

Ne străduim să înlocuim forțele de poliție cu Inteligența Artificială?

Mai întrebi?! Jos poliția! Nu-i mai finanțați pe polițiști! (referire la mișcările Black Lives Matter și Defund the Police, apărute după moartea tânărului infractor de culoare George Foyd – n.n.)

Încercăm să conferim legitimitate erodării complete a intimității și accesului facil la datele de sănătate ale persoanelor private?

Da! Pentru că „urgență sanitară”.

Suntem pe traiectorie și ne apropiem de țintă, în ce privește urmărirea fiecărei mișcări a fiecărei persoane?

Urmărirea contactelor, da! Dar unele țări continuă să fie rămase în urmă.

Este acum obligatoriu un document de identitate digitală pentru călătoriile internaționale?

Da, pașaportul digital a prins viață!

Am fost în stare să perturbăm procedurile politice și juridice și să creăm haos?

Da, să trăiți!

Foarte important, am reușit să deteriorăm în asemenea hal gândirea oamenilor și relațiile dintre ei, încât noi, adică robotul, abuzatorul, am devenit acum unicul prieten al tuturor?

Încă mai avem de lucru, dar suntem aproape.

Suntem pe traiectoria bună cu pregătirea oamenilor pentru o lansare și acceptare la scară largă a dispozitivelor inteligente încorporate în vestimentație?

Dap. Pune-ți masca!

Avem dreptul legal de control asupra vieții sexuale a oamenilor?

Da!

Apropo, controlul statului asupra corpurilor și sexualității oamenilor este un semn clasic de reformă religioasă. Ori de câte ori se întâmplă, fii cu mare grijă!

Sau să luăm starea de alertă sau de urgență, spre exemplu. Închiderea activităților și restricțiile de deplasare și contact fizic sunt instrumente ideale pentru modificarea comportamentului – iar modificarea comportamentului, cunoscută și ca „inginerie socială”, este cu siguranță o foarte respectată formă de artă printre cei puternici. Un inginer social care se respectă planifică cu zece pași înainte și creează situații în care populațiile vizate se roagă să aibă loc schimbările dorite de el!

Eu fac afirmația că, în momentul de față, suntem supuși unui dans sado-masochist involuntar. Suntem în toiul unui ritual destinat să creeze un sentiment de derută, de nesiguranță și de dependență – care va fi rezolvat în cele din urmă de Stăpânii noștri, cărora le vom fi foarte recunoscători, fiindcă noi nu vrem decât să se rezolve odată această tensiune insuportabilă. Deja sunt mulți care au căpătat Sindromul Stockholm, alăturându-se celui care îi abuzează. Măsurile sunt în totalitate arbitrare – dar nu contează, ni se cere să ne conformăm și să acceptăm că suferința și privațiunile îndurate sunt spre binele nostru. Ne fac să fim „oameni mai buni”.

În ochii unui psihopat nu vei vedea niciodată bucurie.

În ochii unui sclav vei vedea acceptarea unui straniu sentiment de amorțeală, acolo unde era altădată un suflet.

Încotro mergem mai departe, de aici?

Eu, una, nu cred că ar trebui să acceptăm întunericul. Eu cred că opțiunea noastră cea mai bună este să nu renunțăm cu niciun chip la demnitate și să ne găsim curajul din inimă. Inima ne va spune ce să facem mai departe.

Traducere după https://tessa.substack.com/p/great-reset-dummies

https://reactionarii.home.blog/2022/01/18/marea-resetare-minighid-pentru-naivi-iii-%ef%bf%bc/

//////////////////////////////////////

Inteligența Artificială: o privire seculară asupra Antihristului digital, de Brandon Smith

De ce au globaliștii o obsesie adânc înrădăcinată pentru inteligența artificială (IA)? Despre ce este vorba în această căutare ferventă a unui creier digitalizat autonom, într-atât încât să le dea accese de extaz? Este vorba oare despre ceea ce inteligența artificială poate face pentru ei și agenda lor, sau mai există și un element „ocult”, mai întunecat, al conceptului, care îl face atât de atrăgător?

Forumul Economic Mondial, o organizație dedicată agendei globaliste „Marea Resetare”, celei de-a patra revoluții industriale și „economiei partajate”, dedică o mare parte din fiecare întâlnire anuală de la Davos, Elveția, discuțiilor despre inteligența artificială și extinderea influenței sale asupra vieții de zi cu zi.

Organizația Națiunilor Unite organizează sesiuni ample de politici privind inteligența artificială și a cheltuit o cantitate considerabilă de energie pentru a stabili „reguli de etică” pentru dezvoltarea și utilizarea inteligenței artificiale. În centrul eforturilor ONU se află afirmația că numai ONU este calificată să dicteze și să controleze tehnologiile IA; pentru binele întregii omeniri, desigur. Guvernarea IA este programată să intre în vigoare până în 2030, conform cărților albe ale ONU. (Toate instituțiile globaliste au stabilit anul 2030 ca dată-țintă pentru toate proiectele lor.)

O altă organizație mai puțin cunoscută, dar substanțială, este Summit-ul Guvernului Mondial (World Government Summit – WGS) care se desfășoară în fiecare an la Dubai. La aceste summit-uri participă mulți lideri și reprezentanți naționali, precum și directori executivi corporativi și celebrități. Subiectele principale care fac obiectul atenției la WGS sunt, de obicei, propaganda privind schimbările climatice, centralizarea economiei globale, transumanismul și inteligența artificială.

Majoritatea discuțiilor publice despre inteligența artificială se învârt în jurul narațiunilor pozitive; suntem meniți să fim convinși de multele și marile progrese pe care le va oferi tehnologia IA. Unele dintre „avantaje” includ modificări transumaniste pentru sănătate, implanturi computerizate în corp sau creier și chiar nanoboți care ar putea într-o zi să fie suficient de avansați pentru a ne schimba inclusiv celulele. Cu alte cuvinte, pentru a beneficia de IA trebuie să devenim mai puțin umani și mai mult mașini.

Alte presupuse beneficii necesită o gamă largă de sisteme noi (unele dintre ele se construiesc acum) care ar permite algoritmilor să monitorizeze fiecare aspect al vieții noastre. Globaliștii se referă adesea la aceste sisteme drept IoT (Internet of Things – „internetul lucrurilor”). Fiecare aparat pe care îl dețineți, mașina pe care o conduceți, fiecare computer, fiecare telefon mobil, fiecare cameră de supraveghere, fiecare semafor, fiecare televizor, totul ar fi centralizat într-o singură rețea IA într-un oraș, și fiecare oraș ar fi conectat într-o rețea la o bază de date națională IA.

Internetul lucrurilor este menționat în mod regulat împreună cu guvernanța schimbărilor climatice și restricțiile de carbon. Scopul este foarte clar – guvernele și elitele corporative își doresc capacitatea de a monitoriza fiecare watt de energie pe care îl folosiți zilnic. Acest tip de informații cu spectru complet facilitează dictarea deciziilor noastre și accesul nostru la bunuri și servicii. Ei ar avea control total asupra oricui locuiește în aceste „orașe inteligente” (smart cities). Întreaga ta viață, în fiecare secundă, ar fi urmărită și analizată.

Dar cum ar putea fi posibil acest lucru? Milioane și milioane de oameni care trăiesc în fiecare zi; sunt o grămadă de date de verificat pentru a găsi pe cineva care nu respectă regulile. Acesta este unul dintre motivele pentru care globaliştii se bucură pentru ajutorul pe care îl oferă tehnologia IA – este singurul instrument disponibil pentru a colecta şi analiza datele în masă în timp real.

Deja există eforturi pentru a utiliza sistemele IA pentru a prezice infracțiunile înainte de a se produce (pre-crima). Aceste experimente sunt mai degrabă supraevaluate, deoarece, de fapt, nu prezic anumite crime în concret și nu identifică anumiți criminali în particular. Mai degrabă, ele folosesc analiza statistică pentru a prezice în ce zone ale unui oraș este cel mai probabil să apară anumite crime. Nu aveți nevoie de inteligență artificială pentru asta, orice polițist care a lucrat într-un oraș suficient de mult vă poate spune când și unde este cel mai probabil să se întâmple anumite crime.

În mod hilar, algoritmii inteligenței artificiale au fost acuzați recent de „prejudecăți rasiale” atunci când a venit vorba de zonele pe care le selectează pentru a previziona criminalitatea, deoarece adesea aceste zone tind să se afle în cartierele predominant negre, iar cei mai probabili infractori tind să fie tineri de culoare. Așadar, computerele au fost acuzate de profilare rasială, la fel cum mulți polițiști sunt acuzați de profilare rasială.

Nu e decât o altă contradicție clasică a noii stângi politice: le place ideea restricțiilor referitoare la schimbările climatice, ideea transumanismului și chiar cea a supravegherii IA atunci când le convine, numai că unui computer nu îi pasă de sentimentele cuiva și nici de tabuurile sociale. Îi pasă doar de numere.

Și aici ajungem în zona pericolelor mai mari, inerente inteligenței artificiale. Imaginați-vă o lume micro-administrată de un algoritm mort, rece, care vă consideră doar una sau alta din aceste două lucruri: o resursă sau o amenințare.

Așa-zisa predicție înainte de comiterea infracțiunii este un nonsens; algoritmii monitorizează obiceiurile și tiparele, iar ființele umane tind să rupă tiparele în mod brusc, neprevizibil. Oamenii sunt afectați în moduri diferite de evenimentele de criză, iar reacțiile sunt imposibil de anticipat. Există mult prea multe variabile și nu va exista niciodată un sistem care să fie capabil să prezică viitorul; dar asta nu îi va împiedica pe globaliști să încerce să forțeze problema.

Conform instituțiilor globaliste, guvernarea IA este o inevitabilitate – se susține că într-o zi Inteligența Artificială va fi folosită pentru a guverna societăți întregi și a împărți pedepse pe baza unor modele eficiente din punct de vedere științific. Ei acționează ca și cum aceasta nu ar fi decât calea naturală a omenirii, una pe care nu o putem evita, dar în realitate este o profeție auto-împlinită – cu alte cuvinte, la împlinirea căreia chiar ei pun umărul. Nu este neapărat menită să se întâmple, ci este proiectată să se întâmple.

Susținătorii inteligenței artificiale pretind că algoritmii nu pot acționa cu aceeași părtinire precum oamenii, prin urmare, acești algoritmi ar fi cei mai buni judecători posibili ai comportamentului uman. Fiecare decizie, de la producție la distribuție, la asistență medicală, școală, ordine publică, ar fi gestionată de inteligența artificială ca un mijloc de a obține „echitatea” finală.

După cum am menționat mai sus, ei s-au lovit deja de blocajul probabilității statistice și de faptul că, chiar dacă IA este lăsată să ia decizii autonome, lipsite de emoții, milioane de oameni vor privi în continuare acele decizii ca fiind părtinitoare. Și, în anumite privințe, ar avea dreptate. Decizia cea mai logică nu este întotdeauna și cea mai morală. În plus, IA este programată de creatorul său și poate fi proiectată pentru a lua decizii ținând cont de înclinațiile creatorului. Cine poate programa IA? Cine poate să-i dicteze codificarea? Elitiștii globali?

Și aici ajungem la elementul mai „spiritual” al problemei inteligenței artificiale, în relația cu globaliștii.

Cu câțiva ani în urmă, am scris un articol intitulat „Luciferianism: O privire seculară asupra unui sistem de credință globalist distructiv”. Scopul meu în acea piesă a fost să subliniez cantitatea mare de dovezi că globaliștii sunt de fapt un fel de cult al psihopaților organizați (oameni fără empatie care se bucură de distrugere de dragul câștigului personal). Am ajuns la concluzia că globaliştii au într-adevăr o religie, iar sistemul lor de credinţă își are rădăcina, conform dovezilor, în luciferianism.

Da, sunt sigur că vor exista contestatari care să-și bată joc de această noțiune, dar faptele sunt de netăgăduit. Există un element ocult distinct al globalismului, iar luciferianismul apare constant ca rădăcină a filozofiei. Cred că am detaliat acest lucru destul de eficient în articol și nu voi relua toate dovezile aici; oamenii sunt bineveniți să îl citească dacă doresc.

Am scris dintr-un punct de vedere secular, deoarece luciferianismul este o ideologie inerent distructivă chiar și atunci când este privit în afara lentilei credinței creștine. Dincolo de asta, există elemente psihologice care trebuie abordate, pe care adesea creștinismul le ignoră. Filosofia luciferică este croită pentru oameni narcisiști și sociopați. Rădăcina cultului este despre ființe umane „speciale”, care nu sunt împiedicate de granițele conștiinței, moralei sau eticii. Lipsa de empatie este văzută ca fiind un avantaj pentru progres, iar scopul final al luciferianismului este deificarea – o persoană care devine ca un zeu, fie că este adorată de alții, fie prin puterea de influență, fie prin metode tehnologice de extindere a vieții și a abilităților.

Dar ce legătură are asta cu inteligența artificială?

Eu cred că globaliştii privesc inteligența artificială cu atâta reverenţă pentru că ei cred că este o nouă formă de viaţă sau o formă ultimă de viaţă – o viaţă pe care o creează ei (așa cum creează zeii viaţa). Și, dacă te gândești la asta simbolic, această nouă „viață” este de fapt făcută după imaginea creatorilor săi: nu are milă, nici remuşcări, nici vinovăţie, nici dragoste. În lipsa unui cuvânt mai bun, este fără suflet, la fel cum psihopații globaliști sunt fără suflet.

Dacă e să privim pentru o clipă IA în termeni religioși – IA este un fel de antiteză față de figura lui Hristos. Hristos reprezintă, conform doctrinei creștine, o formă atotștiutoare de iubire supremă și sacrificiu de sine final. Nu cred că există un cuvânt pentru ceea ce reprezintă IA. Singurul termen care pare să se potrivească este „Antihrist”: Ochiul atotvăzător. O conducere a unei super-inteligențe lipsite de umanitate.

Pentru a fi clar, personal nu cred în concepțiile despre sfârșitul lumii descrise de cei care aderă la unele interpretări mai populare ale Apocalipsei. Cred că lumea se schimbă. Cred că imperiile se ridică și se prăbușesc și acest fapt poate fi adesea văzut ca „sfârșitul lumii”, când în realitate e vorba doar despre sfârșitul unei epoci. Acestea fiind spuse, cred însă, cu putere, în existența răului; răul fiind definit ca acțiuni intenționate înșelătoare sau distructive pentru beneficii pur personale sau organizaționale, cum ar fi crima sau înrobirea. Răul există într-adevăr și este un element observabil al vieții umane.

Există, de asemenea, trăsături ale umanității care duc la bine, care ne împiedică să ne autodistrugem atunci când le ascultăm. Conștiința, rațiunea, înțelepciunea și adesea credința pot oferi un scut împotriva acțiunilor rele pentru cei mai mulți dintre noi. Dacă nu am fi avut acești stâlpi în psihicul nostru, ne-am fi anihilat singuri de mult. Dar există unii care nu au conștiință, care nu au empatie și disprețuiesc aceste trăsături ca fiind „limitative”.

Inteligența artificială este proiectată de acest tip de oameni. Și poate că nu vor provoca „sfârșitul lumii” în termenii pe care îi înțelegem în mod obișnuit (sau în termenii biblici), dar cu timpul ne-ar putea lua tot ceea ce face omenirea să merite a fi pe lume. Într-un fel, aceasta ar fi o Apocalipsă. Ar fi un coșmar viu condus de oameni psihopați care folosesc o inteligență artificială sociopată, încurajând activ și permițând maselor să-și abandoneze trupurile lor umane, pentru a deveni monstruozități digitale și himere tehnologice.

Dacă reușesc, ar fi cu adevărat pângărirea supremă a naturii sau a planului lui Dumnezeu, funcție de ce credeți. A căuta să devenim zei nu este, pentru cei mai mulți dintre noi, o miză care să merite, dar pentru globaliști este visul unei epoci, și vor face orice pentru a-l atinge.

Traducere de la https://alt-market.us/artificial-intelligence-a-secular-look-at-the-digital-antichrist/

Inteligența Artificială: o privire seculară asupra Antihristului digital

////////////////////////////////////////////

Partea întunecată a Inteligenței Artificiale: Adevărul înfricoșător despre ChatGPT – Avertismentul lui Jordan Peterson

Psihologul clinician și profesorul Jordan Peterson vorbește, într-o conferință, despre sistemul IA ChatGPT ‒ Generative Pre-trained Transformer, un chatbot lansat de OpenAI în noiembrie 2022. Profesorul a interacționat cu acest sistem pentru a vedea ce capacități are, iar ceea ce ne dezvăluie este înfricoșător.

Mai jos oferim transcrierea fragmentului tradus din conferință:

ChatGPT ‒ acest sistem IA, modelul său general de procesare a limbajului a fost lansat cu aproximativ o săptămână în urmă și am interacționat cu el. Este un sistem AI și este practic antrenat în baza unui corpus masiv de text. Și-a derivat modelele din analiza vorbirii umane, în esență. Nu folosește încă date reale, dar aceasta se va petrece cu siguranță în anul următor.

ChatGPT analizează un corpus foarte mare de text și acest corpus sporește tot timpul. Acum este deja destul de sofisticat. Am interacționat cu el săptămâna trecută. Am scris aceste două cărți 12 Reguli pentru viață și apoi Dincolo de ordine.

Iată ce i-am cerut să facă: i-am spus să-mi scrie un eseu care să fie a 13-a regulă, adăugată la Dincolo de ordine, scris într-un stil care să combine [principii din] Biblia King James și din Tao Te Ching. Este destul de dificil. Îmbinarea tuturor acestor trei [surse] este ceva foarte dificil. Ei bine, a scris [eseul] în aproximativ 3 secunde, patru pagini! Și nu îmi este clar dacă s-ar putea spune că nu eu l-am scris. Și este destul de impresionant faptul că poate face asta, într-un mod perfect sub aspect gramatical și destul de impresionant din punct de vedere filosofic.

De asemenea, i-am cerut să scrie un eseu despre asocierile dintre versiunea taoistă asupra moralității etice și etica evidențiată în Predica de pe Munte. A făcut asta într-un mod sclipitor. Din nou, a durat aproximativ 3 secunde.

A existat un informatician care a susținut că lucrează cu Tesla. El a adresat o întrebare ChatGPT. A spus: lucrez pentru Elon Musk, dar nu am făcut cine știe ce în ultima săptămână, așa că am nevoie să-mi scrii zece puncte despre ceea ce probabil aș fi făcut ca inginer la Twitter. Ce zece acțiuni am făcut săptămâna trecută care au fost productive și valoroase? Și, dacă nu te deranjează, scrie-mi codul de computer care însoțește fiecare proiect. Și a efectuat și această sarcină, în 3 secunde. Iar codul de computer funcționează.

Apoi un profesor universitar [a apelat la ChatGPT]. S-a gândit că orice student va putea scrie orice eseu pe orice subiect cu ChatGPT. Apropo, cineva l-a supus unui test SAT și a obținut un punctaj aproximativ la fel de bun ca al unui student mediu dintr-o universitate publică bună. Așadar, atât de inteligent este. Acesta este practic un test de IQ. Profesorul i-a spus să scrie un eseu – i-a dat un subiect, [sistemul IA] a scris eseul, apoi [profesorul] i-a spus „Acum dă-i o notă [eseului]”. Dacă putem automatiza studenții, ar fi de așteptat să putem automatiza și profesorii. Astfel, [sistemul IA] a oferit o analiză completă și cuprinzătoare a propriului eseu, oferind o notă.

Altcineva a cerut ChatGPT să scrie scenariul și să descrie personajele pentru următorul blockbuster de la Hollywood de 900 de milioane de dolari. Apoi altcineva a indicat descrierile actorilor și a spus: „Generează imagini computerizate fotorealiste pentru fiecare actor”. Toate sistemele AI au putut face asta.

Așadar, acum avem un model AI care poate extrage modelul lumii din întreg corpusul de limbaj. Și este mai inteligent decât noi. Și va fi cu mult mai inteligent decât noi în doi ani. Dar nu este încă atât de inteligent, pentru că este doar un profesor de științe umaniste în acest moment. Nu își testează cunoștințele lingvistice față de lumea reală. Asta face un om de știință. Vine cu o teorie care este prezentată lingvistic și o „aruncă” în lume și vede dacă își menține valabilitatea. Și atunci lumea îi va spune dacă este validă sau nu construcția sa lingvistică. Dar noile sisteme AI vor putea extrage modele din lume, din imagini și așa mai departe, iar apoi vor putea testa construcțiile lor lingvistice față de lume. Și așa vor exersa la fel cum fac oamenii de știință. Iar cele mai avansate modele vor folosi și text, și imagine, și acțiune. Pentru că vor putea modela acțiunea umană.

[E valabil] ce a spus prietenul meu, Jonathan Pageau: „Uriașii vor merge din nou pe pământ”. Și vom supraviețui acestui fenomen ‒ probabil.

Elon Musk crede că lumea va fi controlată de oricine va produce, în modul cel mai rapid, cel mai funcțional sistem de inteligență artificială, pentru că va exista un avantaj al celui care se mișcă mai repede. Și unul dintre proiectele la care Musk lucrează de mult timp sunt sistemele AI distribuite, astfel încât să aveți propria inteligență artificială care să vă protejeze, să spunem, împotriva inteligenței artificiale a Google, pentru început. Sau inteligența artificială a PCC, pentru că putem să pariem că lucrează la asta cât de repede pot.

Tocmai a dezvoltat un cip care este optimizat pentru AI. Și mi-a spus despre asta acum vreo două luni: „Cipurile mele sunt mult mai revoluționare decât atât.” El a proiectat toate cipurile din iPhone-ul tău și toate cipurile folosite de Intel. Apoi a mers la AMD și a făcut o mulțime de cipuri care au concurat cu cipurile lui de la Intel. Apoi s-a întors la Intel și a făcut o mulțime de cipuri care au concurat cu cipurile sale AMD. Mi-a spus ce s-a petrecut pe frontul AI. Acesta este Jim Keller, puteți vedea un podcast pe care l-am realizat recent, împreună cu Jonathan Pageau, unde urmărim să stabilim dacă AI este fiara care se va îndrepta spre Ierusalim.

Dar a venit cu o propunere pentru mine, bazată pe acest ChatGPT. Mi-a spus că modelele sale de inteligență artificială sunt construite pentru a genera filme fotorealiste în cel mai scurt timp, inclusiv interfețe video în timp real ale unei anumite persoane, [interfețe] care nu se pot distinge ca voce și aspect de acea persoană. Așa că a spus „De ce să nu construim o copie a ta și apoi să o instruim cu privire la tot ceea ce ai spus și scris, după care o poți intervieva pe canalul tău YouTube?” L-am întrebat: „Cât timp ar dura?”, iar el a răspuns: „Aproximativ trei luni”.

Citiți și:

Imagine și text. De ce artiștii se tem de Inteligența Artificială?

Inteligența Artificială: O privire seculară asupra Antihristului digital

https://yogaesoteric.net/partea-intunecata-a-inteligentei-artificiale-adevarul-infricosator-despre-chatgpt-avertismentul-lui-jordan-peterson/

/////////////////////////////////////////////

Cine sunt cei 150 de membri Bilderberg care au influențat și controlat răspunsul la covid-19

Peste 150 de membri Bilderberg (din cei 1861 care sunt încă în viață) au avut un rol important în evenimentul covid-19. Cei mai mulți dintre cei de mai jos au fost activi în diferite roluri. Aceasta listă lungă, întocmită de expose-news.com, îi menționează și dezvăluie rolurile pe care le-a avut fiecare.

Nu se știe dacă a avut loc o reuniune Bilderberg din 2021; site-ul web al grupului menționează că reuniunea „a fost nevoie să fie anulată, din cauza restricțiilor de călătorie și de întâlniri.”[1] Dintre cei 1861 de membri ai Bilderberg în viață, peste 150, enumerați mai jos, au jucat un rol important în gestionarea evenimentului covid-19: Mulți dintre aceștia se află, de asemenea, pe lista infractorilor covid-19 ai WEF (Forumul Economic Mondial).

Cercetare și dezvoltare în domeniul virusurilor

O mulțime de dovezi sugerează că SARS-CoV2 nu a apărut în mod natural, ci a fost manipulat genetic pornind de la un coronavirus natural de la lilieci și, posibil, de la părți ale unor virusuri suplimentare [2]. Membrii Bilderberg au efectuat o muncă importantă în dezvoltarea tehnicii de editare a genelor CRISPR.

Bernard Cazeneuve – 2018 – În 2017, a participat la ceremonia de înființare a laboratorului BSL-4 de la Institutul de Virusologie din Wuhan, împreună cu Yves Lévy, a cărui soție a interzis brusc vânzarea de hidroxiclorochină fără prescripție medicală în Franța în ianuarie 2020[3] declarând medicamentul „otrăvitor”, fără explicații.[4][5]

Emmanuelle Charpentier – 2016 – a fost pionier în cercetarea cu privire la CRISPR ca instrument de editare a genomului (pentru care a fost co-laureată a premiului Nobel în 2020).

Sean Parker – 2010 – Miliardar – primul care a obținut aprobarea NIH pentru un studiu CRISPR.[6]

Planificarea cu privire la pandemii

Mulți membri Bilderberg au lucrat în mod repetat în planificarea cu privire la pandemii; grupul este bine reprezentat la astfel de exerciții de cel puțin 20 de ani.[7] Persoanele cu cele mai evidente legături:

Gro Harlem Brundtland – 1982, 1983, a prezentat A Spreading Plague („O ciumă care se răspândește”) (Exercițiul de planificare pandemică 2019) și a participat la Atlantic Storm și la exercițiul Preventing Global Catastrophic Biological Risks („Prevenirea riscurilor biologice cu efecte catastrofale la nivel global”) din februarie 2020.

Avril Haines – 2017 – actor american din statul subteran, care a participat la Evenimentul 201 și la exercițiile Preventing Global Catastrophic Biological Risks din februarie 2020. Director adjunct al CIA 2013-15, Director al National Intelligence din 2021.

Sam Nunn – 1997, 1996 – Experiență îndelungată în planificarea în cazul unei pandemii, Operațiunea Iarna întunecată, O ciumă care se răspândește și exercițiul Preventing Global Catastrophic Biological Risks din februarie 2020.

Judith Rodin – 2005 – În calitate de președinte al Fundației Rockefeller, a participat la exercițiul Lock Step (2010) care prevedea izbucnirea unei pandemii ca mijloc prin care s-ar putea înființa un guvern tehno-totalitar.

Grupuri de lucru

În primăvara anului 2020, multe state naționale au format grupuri operative covid-19, iar multe au acționat arogându-și competențe conferite de „starea de urgență” pentru a anula procedurile standard.

Grupuri naționale operative

Vittorio Colao – 2018 – Lider al unui grup de lucru special care a gestionat „Faza 2” a Grupului operativ italian covid.

Christopher Liddell – 2017 – Membru al grupului de lucru privind coronavirusul, de la Casa Albă, administrația Trump.

Matthew Pottinger – 2019 – Membru al grupului de lucru privind coronavirusul, de la Casa Albă, administrația Trump. La mijlocul lunii martie 2020, soția sa, Yen Pottinger, a explicat importanța distanțării sociale.[8]

Kathleen Sebelius – 2008, 2007 – Membră a grupului de lucru privind coronavirusul, de la Casa Albă, administrația Biden [9] și membră a consiliului de administrație al Kaiser Family Foundation [10].

Jeffrey Zients – 2017 – A devenit coordonator privind coronavirusul la Casa Albă în 2021,[11] a anunțat, în luna august a acelui an, că „este timpul să impunem niște cerințe” în ceea ce privește vaccinurile covid.[12].

Cei care au coordonat răspunsul la covid-19

Mark Carney – 2019, 2018, 2012, 2011 – „acționând ca un consilier informal al prim-ministrului Justin Trudeau cu privire la răspunsul guvernului federal la pandemia de covid-19.”[13]

Andrew Liveris – 2012 – Ex CEO Dow și membru al consiliului de administrație al Citigroup, „Consilier special” al Comisiei Naționale a Australiei de coordonare a covid-19.[14]

Alte instituții semnificative au numit bilderbergeri în grupurile lor privind covid și pandemia:

Jeffrey Sachs, care a fost numit președinte al Comisiei Lancet pentru covid-19 după ce Peter Daszak s-a retras din cauza conflictului de interese.

Oliver Bäte – 2017 – Membru al Consiliului Consultativ Economic privind covid-19 din Bavaria, care a făcut diferite declarații alarmiste cu privire la virus, asemănând virusul cu un „impact la nivel mondial al unui meteorit” sau cu explozia unei centrale nucleare.[15]

Laurence Boone – 2015 – Comisar al Comisiei Lancet pentru covid-19[16] – În calitate de economist-șef al Forumului Economic Global, a consiliat cu privire la răspunsul economic la covid-19[17][18].

Sylvia Burwell – 2018 – Copreședinte al „Grupului operativ independent pentru consolidarea pregătirii pentru pandemie” al Consiliului pentru Relații Externe.

Mitchell Daniels – 2012 – Membru al „Grupului de lucru independent pentru consolidarea pregătirii pentru pandemie” al Consiliului pentru Relații Externe.

Joe Kaeser – 2016, 2015 – Numit în Consiliul Consultativ Economic covid-19 din Bavaria (ca fost CEO Siemens) de Markus Söder.

Paul Polman – 2012 – Membru al comisiei The Lancet pentru covid-19.[19]

Olli Rehn – 2007 – În calitate de guvernator al Băncii Finlandei, în 2021 a devenit președinte al comitetului de conducere al Planului de ajutor pentru covid-19 al FIFA[20], a publicat despre „Politica monetară în contextul emergent post-pandemic”[21].

Jeffrey Sachs – 1990 – A prezidat comisia covid-19 a The Lancet.[22][23]

Tidjane Thiam – 2019, 2013 – Unul dintre cei patru trimiși speciali covid-19 ai Uniunii Africane [24].

Philip Zelikow – 2007, 2006 – redactor al raportului Comisiei cu privire la 11 septembrie[25], numit să conducă Grupul de planificare al Comisiei cu privire la covid al Universității din Virginia [26].

Schimbarea socială

„Răspunsul” la covid-19 a constat dintr-un set radical de schimbări sociale impuse prin decret, având o justificare științifică minimă, dacă nu inexistentă. Au contrazis în mod direct cele mai bune practici de până în 2020.

Stefan Löfven – 2013 – În calitate de prim-ministru al Suediei, a gestionat măsurile covid din Suedia.[27]

Mary Ann Sieghart – 2001 – A prezentat Fallout la BBC Radio 4, o serie [de documentare] despre posibilele rezultate ale coronavirusului.[28][29]

Lockdown-urile

O postare pe Twitter a WEF care a fost ștearsă rapid după ce a stârnit critici.

Majoritatea statelor naționale au decretat o situație numită „blocare”/Lockdown, însemnând restricții drastice asupra libertății de mișcare. Această „măsură” a fost în opoziție cu ghidul de bune practici din 2019 al OMS pentru pandemii, care a recomandat în mod specific împotriva acestei practici. Există puține dovezi științifice că aceste măsuri au avut vreun impact măsurabil asupra răspândirii covid-19, dar această afirmație rămâne o parte importantă a narațiunii oficiale despre covid-19.

Alberto Alesina – 2018 – și-a dat „acordul ferm”, în martie 2020, față de toate cele 3 puncte ale politicii de lockdown cu privire la care Bilderberg a stabilit consensul, cu un grad ridicat de încredere.[30] A murit în mai 2020, la vârsta de 63 de ani.

Cathy Berx – 2018 – Guvernator al Anversului, care a supravegheat introducerea măsurilor de blocare și introducere a orelor de interdicție a ieșirii din case, la Anvers în iulie 2020.[31]

Stefano Feltri – 2019 – jurnalist italian care a susținut narațiunea oficială, potrivit căreia blocajele erau „inevitabile”[32].

Demis Hassabis – 2018, 2016, 2015 – A participat la o întâlnire a SAGE care a promovat lockdown-ul anti-covid în Regatul Unit.

Sauli Niinistö – 1997 – Ca președinte al Finlandei, a scris necritic despre „necesitatea unor măsuri restrictive stricte, pe termen scurt…” și a fost la fel de necritic cu privire la necesitatea lansării rapide a „vaccinurilor”[33].

Bill Morneau – 2017, 2016 – în calitate de ministru canadian de Finanțe, în 2020 „a aprobat cheltuirea a aproape 200 de miliarde de dolari ca ajutor federal în efortul deliberat de a închide zone uriașe din societatea canadiană”[34].

Norbert Röttgen – 2014 – În calitate de președinte al CDU (Uniunea Creștin-Democrată din Germania), a promovat lockdown-ul anti-covid în Germania [35].

Erna Solberg – 2011 – Premierul norvegian care a impus blocajele naționale, a direcționat miliarde de dolari către programele internaționale de vaccinare (GAVI etc.)

Scheme de șomaj tehnic

György Surányi – 1999, 1997, 1996 – A scris un eseu lung în aprilie 2020, sugerând ca guvernul maghiar să plătească subvenții celor care își pierd locurile de muncă din cauza blocajelor.[36]

Digitalizarea

Carlo Ratti – 2014 – Arhitect, a publicat Reimagining the Office (Regândirea birourilor) [37].

Frans Timmermans – 2008 – Co-vicepreședinte executiv al Comisiei Europene pentru o Europă pregătită pentru Era Digitală, vicepreședinte al Comisiei Europene, a profitat de multe ocazii pentru a-și prezenta opinia despre „Ce lume ne dorim după covid-19?”[38]

Margrethe Vestager – 2014 – Co-vicepreședinte executiv al Comisiei Europene pentru o Europă pregătită pentru era digitală.

Impunerea purtării măștilor

Dianne Feinstein – 1991 – În iulie 2020, a propus reținerea ajutoarelor covid-19 pentru statele care nu introduseseră purtarea obligatorie a măștilor.[39] Atât ea, cât și soțul ei au vândut acțiuni în Allogene Therapeutics în 2021, înainte de blocaj.[40][41]

Distanțarea socială

Susan Athey – 2013 – Împreună cu Dean Karlan, a publicat „Cum să practici distanțarea socială și să ajuți economia”, în Washington Post [42].

Orit Gadiesh – 1998, 1997 – Președinte al Bain & Company, care a fost implicată îndeaproape în dirijarea politicilor guvernamentale în diferite state. În Franța, guvernul i-a încredințat conducerea strategiei țării de testare privind covid-19.[43] Pe 29 aprilie 2020, a publicat un ghid despre modul în care locurile de muncă ar fi necesar să se modifice din cauza covid-19.[44]

Urmărire și supraveghere

Louise Arbour – 2019 – În 2020 a devenit președinte de onoare al COVI Canada, care a lansat aplicația COVI.[45][46]

Dido Harding – 2016 – Responsabil cu crearea aplicației NHSX pentru covid.

Controlul narațiunii

William Joseph Burns – 2016-2015 – Diplomat, Director CIA din martie 2021, a dat asigurări că „Comunitatea de informații din SUA nu cunoaște originile covid-19” [47].

Regina Dugan – 2015 – DARPA, Facebook, Google, „Pandemia globală este satelitul generației noastre”, CEO al Wellcome Trust.

Henry Kissinger – 2019-2010, 2008-1994, 1992-1980, 1978, 1977, 1971, 1964, 1957 octombrie, 1957 februarie – Politician Bilderberger din statul subteran, numeroase declarații publice influente despre covid-19.

Ivan Krastev – 2019 – A publicat diverse articole despre impactul social al covid-19 începând cu martie 2020[48] [49].

Charles Michel – 2018, 2016, 2015 – În calitate de președinte al Consiliului European, în decembrie 2020 a propus un Tratat internațional privind pandemiile.[50]

George Soros – 2002, 2000, 1996, 1994, 1990 – The Good Club (Clubul „celor buni”, care vor să salveze planeta), influența mișcării BLM în controlarea narațiunii în 2020[51].

Sidney Taurel – 2007 – Președinte Pearson care „a implementat noi principii de sănătate și siguranță” și „a lansat o comunitate online pentru ca oamenii noștri să se conecteze, să își împărtășească poveștile și să se sprijine reciproc”[52], președinte emerit al [companiei farmaceutice] Eli Lilly, care a produs bamlanivimab.[53]

Fareed Zakaria – 2005, 2003 – Jurnalist care a scris „Zece lecții pentru o lume post-pandemică” [54].

„Eminențele cenușii” din plan academic

Senem Aydın-Düzgit – 2016 – Profesor de Relații internaționale, a publicat mai multe lucrări despre covid și guvernare, unele scrise în colaborare cu Fuat Keyman.

Fuat Keyman – 2012 – Profesor de Relații internaționale și vicepreședinte la Universitatea Sabancı, a publicat mai multe lucrări despre covid și guvernare, unele fiind scrise în colaborare cu Senem Aydın-Düzgit.

James Orbinksi – 2011 – A dezvoltat portalul de sănătate covid-19 Global Health Portal. [55] A publicat diverse cercetări despre covid-19 [56][57].

Ole Petter Ottersen – 2011 – Prezent, în iulie 2020, la „Simpozionul internațional cu privire la noile idei în știință și etica vaccinurilor împotriva pandemiei de covid-19”,[58] a publicat lucrări despre „Soluționarea decalajelor de producție privind vaccinurile în țările africane”.

Arild Underdal – 2004 – Editarea cercetărilor academice despre covid-19[59][60][61].

James Vaupel – 2011 – A editat și a fost coautor în cercetări academice despre covid-19,[62] în subiecte precum numărul deceselor în Suedia după refuzul țării de a impune lockdown-uri pe scară largă.[63][64][65]

Big Media

Grupul Bilderberg deține un control considerabil asupra Marii Mass-media, care a fost mobilizată pentru a susține narațiunea oficială.

Juan Luis Cebrián – 2018-2001, 1993, 1990-1987, 1985, 1983 – Miliardar, mogul media, unul dintre cei mai influenți zece spanioli din Spania și America Latină timp de 44 de ani (din 1976 până în 2019).

Juan Luis Cebrián

Andrew Coyne – 2015 – editorialist canadian și promotor agresiv al narațiunii oficiale despre covid. De ex., a respins teoria despre Marea Resetare ca fiind o „teorie a conspirației”, iar în decembrie 2021 a titrat un articol „Este cazul legat de obligația vaccinării asemănător celui privind legile centurilor de siguranță? Nu, este cu mult mai grav” [66].

Mathias Döpfner – 2019-2014, 2007-2005 – Miliardar, Editura Axel Springer/CEO.

Felix Gutzwiller – 2013 – În martie 2020, la televiziunea elvețiană, a răspuns la întrebările publicului despre covid-19 [67].

François Lenglet – 2017 – editor francez care, în martie 2021, a descris pașapoartele de vaccinare drept „cel mai bun instrument disponibil pentru recuperare [ieșirea din criză]” [68].

Promovarea panicii

Acoperirea în mass-media controlată de sfera comercială cu privire la covid-19 a fost un ecou mai mult sau mai puțin monoton al narațiunii oficiale bazate pe frică, în timp ce voci mai calme, mai științifice „nu au fost niciodată invitate la masa experților”, așa cum a recunoscut editorul Bild în august 2021.[69]

Shiraz Maher – 2015 – Un „expert în teroare”, care ar fi făcut o formă de covid-19 care a fost „clasificată drept «ușoară» de autoritățile sanitare britanice”. Maher a scris o „poveste îngrozitoare despre experiența sa covid-19”, care a fost preluată de mass-media controlată comercial după ce „a devenit virală” pe Twitter.[70]

John Micklethwait – 2019-2009, 2007 – a fost coautor al „The Wake-Up Call” (Apelul la trezire), împreună cu Adrian Wooldridge [71].

Kenneth Rogoff – 2012 – Fost economist FMI, ale cărui previziuni îngrozitoare la începutul anului 2020 au fost preluate pe scară largă în mass-media controlată comercial.[72] De asemenea, a prezis că pandemia de covid va accelera eliminarea numerarului [73].

Beppe Severgnini – 2017 – editor/jurnalist italian, care a relatat din nordul Italiei în martie 2020, afirmând, în aprilie 2020, că „o întreagă generație este distrusă”.

Jacob Wallenberg – 2016-2000, 1998 – În martie 2020, a emis avertismente alarmiste că vor urma tulburări sociale, avertismente preluate de mass-media controlată comercial [76][77].

Avertismente de la „expert în afaceri” Jacob Wallenberg, un Bilderberger din a treia generație.

Adrian Wooldridge – 2012-2004, 2002-1998 – a fost coautor al „The Wake-Up Call” împreună cu John Micklethwait.

Sondaje de opinie

Nicolas Berggruen – 2014 – Finanțator miliardar al diferite grupuri, inclusiv al Institutului Berggruen, care a analizat covid-19 ca agent de schimbare socială [78] și a influențat atitudinile și politicile cu privire la aceasta.[79]

Renate Köcher – 2018 – Un specialist german în sondaje, care a cercetat atitudinile față de covid-19 și a fost intervievat despre acestea de către mass-media corporatistă [80][81].

Cenzura

„Îndemn liderii mondiali să sprijine pe deplin Strategia globală de vaccinare pe care am lansat-o luna trecută împreună cu Organizația Mondială a Sănătății. Este necesar să vaccinăm 40% dintre oameni în toate țările până la sfârșitul acestui an [2021] – și 70% până la jumătatea lui 2022.” (António Guterres)

António Guterres – 2005, 1990 – În martie 2020, în calitate de Secretar General al ONU, a cerut impunerea unei cenzuri sporite de către Big Tech a „discursului online motivat de ură” ca răspuns la covid-19. În octombrie 2021, a susținut vaccinarea rapidă a întregii populații a lumii.[82]

Cenzura Big Tech a atins niveluri record în 2020/21 pe tema covid-19[83], așa cum a prezis Evenimentul 201. Cenzura pare să fi fost impusă cu acordul (sau la cererea) următorilor directori generali:

Jared Cohen – 2019, 2018 – CEO Jigsaw (fost Google Ideas).

Reid Hoffman – 2019-2014, 2012, 2011, Președinte executiv LinkedIn.

Robert Kimmitt – 1995 – A fost numit „director independent principal” al Facebook în martie 2020[84].

Patrick Pichette – 2018 – Numit CEO al Twitter în iunie 2020.[85]

Eric Schmidt – 2019, 2017-2007 – miliardar american care lucrează pentru Alphabet, cu un istoric al impunerii cenzurii disidenților pe YouTube.[86]

Jens Stoltenberg – 2002-2015-2017-2018-2019 – Secretar general al NATO. Folosind mecanismele de cenzură stabilite în timpul Russiagate, NATO a jucat un rol în „combaterea răspândirii narațiunilor dăunătoare, false și înșelătoare prin dezinformare”.[87]

„Vaccinurile”

Terapiile genetice experimentale, la care mass-media controlată face mereu referire cu termenul de „vaccinuri covid-19”, au primit autorizații de utilizare de urgență, care nu ar fi putut fi acordate dacă ar fi fost disponibile tratamente alternative. Prin urmare, a fost necesar să se retragă terapiile medicamentoase.

Cercetare și dezvoltare

John Bell – 2013 – Fundația Gates, cercetător GAVI, interesat în mutația ADN-ului, făcând parte din Grupul operativ pentru vaccinuri din Regatul Unit, a declarat într-un interviu că „Este puțin probabil ca aceste vaccinuri [covid-19] să sterilizeze complet o populație. Este foarte posibil să aibă un efect care funcționează în procente. Să zicem, 60% sau 70%.” [89]

Respingerea medicamentelor cu utilizare diferită decât cea inițială

Jens Spahn, care a fost numit ministrul german al Sănătății după ce a participat la întâlnirea Bilderberg din 2017, a respins o donație de hidroxiclorochină în 2020[90] și a declarat că „vaccinurile sunt singura cale de ieșire din această pandemie”

Renunțarea la medicamentele pentru tratarea bolii a fost o condiție pentru acordarea autorizației de utilizare de urgență a serurilor experimentale. Multe grupuri controlate de Bilderberg, cum este Médecins Sans Frontières, au etichetat drept „dezinformare” apelul la medicamente cu utilizare diferită decât cea inițială.[91][92]

Werner Baumann – 2017 – CEO al Bayer, care, la începutul lui 2020, a anunțat inițial un plan de înființare a unei unități de producție de clorochină în Europa,[93] dar a trecut ulterior la un parteneriat cu Curevac pentru a crea CVnCoV, un candidat pentru vaccinul covid-19.[94]

Hans-Georg Betz – 2000 – declara: „E șocant cum tocmai aceiași oameni care sunt îngrijorați de potențialele efecte secundare ale vaccinurilor covid-19 nu au absolut nicio reținere să joace la ruleta rusească sănătatea lor când vine vorba de Ivermectină… negarea covid-19, în toate formele sale, este ca un cult.”[95]

Trine Eilertsen – 2015 – Promovat redactor șef al Aftenposten în 2020, a scris, în iunie 2021, un articol care punea sub semnul întrebării necesitatea „tratamentului experimental” cu Ivermectină a cazurilor de covid-19.[96]

Jens Spahn – 2017 – Ministru german al Sănătății din martie 2018, apropiat de Big Pharma.[97] I s-a solicitat în mod special să analizeze Ivermectina ca instrument de control al răspândirii bolii[98], dar a preferat să adopte poziția impunerii cu forța a vaccinurilor și a declarat că „vaccinurile sunt singura cale de ieșire din această pandemie”.[99]

Evitarea asumării răspunderii

Evan Greenberg – 2017, 2014 – Președinte și CEO Chubb, „încântat să ne extindem colaborarea cu Organizația Mondială a Sănătății și partenerii săi pentru a sprijini programul extrem de important COVAX No-Fault Compensation”[100].

Producție și distribuție

Clément Beaune anunță strategia de vaccinare.

José Manuel Barroso – 2019-2015, 2013, 2005, 2003, 1994, numit CEO al GAVI în 2021[101].

Clément Beaune – 2019 – În calitate de ministru francez al Afacerilor Europene, a stabilit strategia Franței pentru implementarea vaccinurilor [102].

Clément Beaune

Ian Bremmer – 2007 – A fondat Grupul Eurasia, OMS a citat studiul său din 2020 cu privire la accesul la vaccinurile covid-19 „pentru a evalua beneficiile economice pe care le au economiile avansate prin contribuția la facilitarea Accesului la Instrumentele covid-19 (ACT)”.[103]

François-Philippe Champagne – 2019, 2018 – În august 2021, în calitate de ministru al Inovației, Științei și Industriei din Canada, a anunțat că țara sa a încheiat un memorandum de înțelegere cu Moderna pentru a construi o unitate de producție de ultimă generație a „vaccinurilor ARNm” în Canada. [104]

Leif Johansson – 2000, 2001 – președinte neexecutiv al AstraZeneca [105].

Alex Karp – 2019-2012 – co-fondator Palantir, a fost activ la nivel internațional [106] cu privire la covid[107][108] și a furnizat software-ul pentru Operation Warp Speed „Operațiunea «în viteză»”.

Jared Kushner – 2019 – Însărcinat cu accelerarea dezvoltării unui vaccin covid, a anunțat Operațiunea Warp Speed.[109]

Jacek Szwajcowski – 2005 – Coproprietar al KIPF, o companie holding al Pelion Pharma, căruia BERD i-a acordat 110 milioane PLN „pentru a gestiona în mod activ nevoile de capital de-a lungul liniilor de afaceri, în contextul volatilității crescute a vânzărilor cauzată de epidemia de covid-19.”[110]

Peter Thiel – 2019-2007 – Cofondator și cel mai mare acționar al Palantir din 2020.

Jutta Urpilainen – 2013, 2012 – Comisar comunitar pentru parteneriate internaționale, „Team Europe se ocupă de pregătirea partenerilor noștri. Oferim partenerilor asistență tehnică și îndrumări pentru a pregăti strategii naționale de vaccinare, logistică și campanii de informare. Responsabilitatea națională pentru pregătirea și implementarea vaccinărilor covid-19 rămâne primordială.”[112]

Promovare necritică

Probabil că sute de bilderbergeri au promovat activ vaccinurile. Această listă îi cuprinde doar pe cei mai fervenți susținători și pe cei cu poziții-cheie, care le-a permis să exercite o mare influență instituțională:

Audrey Azoulay – 2019, 2018 – Director general UNESCO. Promovare vocală, necritică, a narațiunii oficiale covid.

Carl Bildt – 2014-2013, 2011-2006, 2000-1999, 1997-1996, 1993-1992 – „O amenințare fără precedent necesită un răspuns fără precedent”[114] – numit de Tedros Ghebreyesus, în martie 2021, drept trimis special WHO pentru accesul la Covid-19 Tools Accelerator [115], care a fost „străduința lui Bill Gates de a organiza dezvoltarea și distribuția a tot ce era nevoie, de la terapie la testare”.[116]

Ana Botín – 2019-2015, 2010 – Șeful Banco Santander, care a declarat, la summitul virtual despre Agenda de la Davos, al liderilor mondiali, că vaccinările împotriva coronavirusului sunt „cea mai eficientă politică economică din 2021”. [117]

„Oamenii se comportă de parcă ar avea de ales. Nu ai de ales. Normalitatea revine doar atunci când va fi vaccinată întreaga populație globală [împotriva covid-19].” – Bill Gates (2020) [118]

Bill Gates – 2010 – Promovarea agresivă a vaccinurilor, ID2020 și a pașapoartelor de vaccinare. A prezis în martie 2020 că „în cele din urmă vom avea nevoie de niște certificate digitale pentru a arăta cine s-a recuperat sau a fost testat (pentru covid-19) recent, sau, când vom avea un vaccin, cine l-a primit.”[119]

Melinda Gates – 2004 – Din partea Fundației Bill & Melinda Gates, care a sponsorizat ID2020 și a investit puternic în cercetarea, dezvoltarea și promovarea vaccinurilor.

Luis de Guindos – 2017, 2013 – În calitate de vicepreședinte al Băncii Centrale Europene, la sfârșitul anului 2020 / începutul lui 2021, a vorbit despre beneficiile economice ale lansării rapide a vaccinurilor [120] și despre necesitatea ca băncile să ajute întreprinderile afectate de măsurile de izolare.

Walter Isaacson – 2004 – Fost editor al revistei Time, intervievat pe scară largă în mass-media controlată, a relatat mândru că a fost unul dintre cei 44.000 de oameni care au participat la studiul Pfizer, a descris vaccinurile covid drept „un miracol pentru medicina genetică”[121][121][ 122]. În 2021 a publicat „The Code Breaker: Jennifer Doudna, Gene Editing, and the Future of the Human Race” („Spărgătorul de coduri: Jennifer Doudna, Editarea genelor și viitorul rasei umane”).

Rolf Soiron – 2011 – Fost președinte (2005-2018) al consiliului de administrație al Grupului Lonza, o companie cu acces din interior la Forumul Economic Mondial și care produce miliarde de vaccinuri covid-19 pentru Moderna.

Bill Richardson – 2000, 1999 – În noiembrie 2021 a mers în Myanmar pentru a ajuta conducerea „să identifice modalități specifice de a accelera livrarea vaccinurilor covid-19 de la COVAX în Myanmar și a ajuta la atenuarea unui posibil al patrulea val de covid-19”.[123]

Augosto Santos Silva – 2006 – Ca ministrul de Externe portughez, s-a angajat să doneze 5% din vaccinurile lor către ex-coloniile portugheze[124]. „Sprijinirea vaccinării internaționale este esențială pentru eradicarea pandemiei de covid-19. Nicio țară din lume nu va fi în siguranță până când toată lumea nu va fi în siguranță”[125].

Kevin Warsh – 2014-2011 – În calitate de fost guvernator al Rezervei Federale a SUA: „Cel mai important stimul… este acest vaccin”[126].

Martin Wolf – 2019, 2017-2012, 2009, 2006-2003, 2001-1999 – În calitate de corespondent economic pentru Financial Times, a scris că pandemia de coronavirus ar putea crea cea mai gravă criză economică de la [Marea Depresiune] [127], dar și mai dezgustătoare a fost pledoaria lui pentru vaccinuri:

„Oamenii de știință au făcut minuni cu vaccinurile. Acum, liderii mondiali este necesar doar să dea dovadă de un bun-simț elementar. Este necesar să facă tot posibilul să finanțeze producția și distribuția accelerată la nivel global a vaccinurilor și, dacă este necesar, a vaccinurilor reformulate. Acesta este singurul mod prin care putem redobândi orice fel de normalitate. Nu este cazul să permitem ca nimic să stea în calea acestui demers. Acesta este un război global, iar specia noastră nu l-a câștigat încă. Această situație este necesar să se schimbe, începând de mâine.”

A face țapi ispășitori din cei care au refuzat vaccinarea

Maurizio Molinari – 2017 – editor italian al cărui articol cu titlul „Vânați-i pe cei nevaccinați” a apărut pe prima pagină a ziarului La Repubblica, pe 17 iulie 2021.

Maurizio Molinari

Michael O’Leary – 2019-2015 – „Dacă nu ești vaccinat, nu ar fi cazul să ți se permită să intri în spital, să călătorești cu avionul, să intri în metroul londonez, nici în supermarketul local sau la farmacie.”

Olaf Scholz – 2010 – În calitate de vicecancelar german, a intensificat presiunea asupra celor care au refuzat vaccinarea [129][130], descriindu-i, în ianuarie 2022, drept „o mică minoritate de extremiști nesăbuiți”.[131]

Obligativitatea vaccinării

Bilderbergerii au cerut și au decretat vaccinarea forțată ca răspuns la covid-19.

Mario Draghi – 2009, 2008, 2004-2000, 1995, 1994 – Ca prim-ministru al Italiei, a anunțat introducerea vaccinării obligatorii pentru lucrătorii din domeniul sănătății din Italia,[132] ulterior a promovat ideea vaccinării obligatorii a tuturor adulților.

Harold Ford – 2008 – După ce s-a alăturat FOX News în aprilie 2021[133], a luat parte la dezbateri privind vaccinările obligatorii și cenzura pe Internet aferentă.[134][135][136]

Christoph Franz – 2015 – Ca președinte al Hoffmann-La Roche, a cerut introducerea vaccinării obligatorii în Elveția.[137] Vicepreședintele André Hoffmann – 2019 – a fost administrator WEF (Forumul Economic Mondial).

Lilli Gruber – 2019-2015, 2013, 2012 – jurnalist italian: „Da vaccinurilor obligatorii”[138][139].

Jon Huntsman – 2012 – A avut controlul direct asupra Salt Lake Tribune în ianuarie 2022, când a cerut desfășurarea Gărzii Naționale a SUA „pentru a se asigura că persoanele fără dovada vaccinării nu vor putea avea acces nicăieri.”[140]

Bernard Kouchner – 2005 – de trei ori ministru francez al Sănătății, înființând Médecins Sans Frontières, a participat la exercițiul Atlantic Storm. Promotor agresiv al vaccinării obligatorii.[141][142]

Ursula von der Leyen – 2019, 2018, 2016, 2015 – Președintele Comisiei Europene din decembrie 2019, în 2021 a anunțat o propunere de „revitalizare a industriei turismului în UE și pentru ca prieteniile transfrontaliere să fie reluate – în siguranță”, referindu-se la permisiunea de călătorie numai pentru cei care au primit vaccinurile covid[143]. Ea a susținut că a pierdut e-mailurile pe care le-a schimbat cu Albert Bourla (CEO-ul Pfizer) în timpul discuțiilor privind achiziționarea de către UE a vaccinurilor covid.[144] În decembrie 2021, a promovat vaccinările covid obligatorii la nivelul UE.[145]

Emmanuel Macron – 2014 – În calitate de președinte francez, a înființat în martie 2020 Consiliul științific al Franței pentru covid-19[146]. În 2021 a decretat obligativitatea vaccinării pentru accesul la facilitățile comune în Franța.

Angela Merkel – 2005 – A declarat, în februarie 2021, că „pandemia nu se va termina până când toți oamenii din lume nu vor fi vaccinați”[147] și ulterior că „Am fost cu toții de acord că avem nevoie de certificate de vaccinare”[148]. Consiliată de Kurt Lauk – 2015, 2013, 1996, 1991.

Pamela Rendi-Wagner – 2018 – La câteva luni după intrarea în Bilderberg, a devenit șefă a Partidului Social Democrat Austriac, care, în 2021, a votat pentru vaccinarea obligatorie, prin impunerea de amenzi și pedepse cu închisoarea. „Deși vaccinarea obligatorie nu a fost niciodată scopul nostru, din păcate, acum a devenit necesară.”[149]

Tom Tugendhat – 2019 – deputat britanic care, în noiembrie 2020, a susținut ideea ca vaccinurile covid să fie obligatorii pentru lucrătorii sau călătorii din Regatul Unit.[150] În 2021, a solicitat o investigație cu privire la ceea ce a susținut Matthew Pottinger (consilier american în securitate națională, coleg în Bilderberger din 2019) că virusul a provenit de la WIV (Wuhan Institute of Virology).[151]

Pașapoartele de vaccinare

Mark Rutte, care a vizitat de șase ori grupul Bilderberg, în calitate de premier olandez l-a concediat pe ministrul Afacerilor Economice, Mona Keijzer, la scurt timp după ce aceasta a criticat public introducerea pașapoartelor olandeze pentru vaccinați.[152]

Dominique Anglade – 2018 – Devenit lider al Partidului Liberal din Quebec în 2020, a solicitat introducerea de „pașapoarte pentru libertate”, în august 2021.[153][154]

Tony Blair – 1993 – A promovat agresiv „pașapoartele pentru vaccin”[155], a sugerat la început închiderea persoanelor care refuză vaccinurile.[156]

Ana Brnabić – 2018 – Ca premier sârb, a declarat, în septembrie 2021, că guvernul „se pregătește pentru introducerea permiselor covid”. [157]

Patrice Caine – 2019 – CEO al Thales Group, producător de arme, cu o afacere consacrată în domeniul tehnologiei pașapoartelor electronice/identității digitale [158][159].

Gunilla Carlsson – 2012 – Membră a consiliului GAVI, care a stabilit politica privind pașapoartele de vaccinare [160] „Dacă pașapoarte similare de vaccinare ar deveni norma pentru călătoriile internaționale, Certificatul Verde ar putea crea un precedent…”[161]

Sharon Dijksma- 2016 – Primarul orașului Utrecht care a ordonat închiderea unui restaurant după ce acesta a refuzat să verifice pașapoartele pentru vaccin [162].

Kyriakos Mitsotakis – 2018, 2016 – În calitate de premier grec, a lăsat la vedere pe biroul său cartea „Marea resetare” a lui Klaus Schwab. La începutul lui 2021, el promova ideea „pașapoartelor pentru vaccin”, iar în noiembrie 2021 le implementa.[163]

George Osborne – 2018, 2017, 2015-2013, 2011, 2009-2006 – politician din Marea Britanie, promotor al pașapoartelor de vaccinare. „Unii angajatori le cer deja angajaților lor să fie vaccinați. A avea o viață normală la locul de muncă va deveni imposibil fără dovada că ai făcut vaccinul. Guvernul nu ar fi cazul să se opună acestui aspect, ci să îl faciliteze. Așa cum pașapoartele noastre reale menționează deja pe prima pagină, pașapoartele covid vor «permite purtătorului să treacă liber, fără nicio opreliște». Să le implementăm.”

Valérie Pécresse – 2013 – În 2021, a anunțat sprijinul pentru vaccinarea obligatorie pentru covid-19 și izolarea celor nevaccinați.[164] La începutul lunii ianuarie 2022, a anunțat că va susține introducerea unui permis francez de sănătate mai strict, care va necesita dovada că purtătorul a fost „vaccinat complet” împotriva covid-19, în loc de a fi recuperat sau testat negativ.[165]

Mark Rutte – 2019-2018, 2016-2015, 2013-2012 – În calitate de premier olandez, l-a concediat pe ministrul Afacerilor Economice, Mona Keijzer, la scurt timp după ce aceasta a criticat public pașaportul olandez pentru vaccinare.[166]

Mark Rutte

Nerecunoașterea imunității naturale

O eroare deosebit de evidentă în narațiunea oficială despre covid a fost refuzul de a admite adevărul științific că imunitatea naturală este mult mai durabilă decât orice este oferit de vaccinurile covid.

William Lewis – 1997 – Director non-executiv al AP, care a susținut că „imunitatea naturală … nu este de lungă durată”, pentru a promova narațiunea oficială covid [167].

Marea Resetare

Marea Resetare este o tentativă de a promova inegalitatea economică într-o lumină pozitivă: „Nu vei deține nimic și vei fi fericit”. Covid-19 a intensificat foarte mult inegalitatea economică în contextul în care întreprinderi mici și mijlocii au fost forțate să dea faliment, iar creșteri fără precedent pe timp de pace ale masei monetare și ale bunăstării corporatiste au fost distribuite câtorva mari organizații.

Magdalena Andersson – 2016 – În calitate de ministru suedez de Finanțe, în aprilie 2021, a promovat un restart economic global. A subliniat „necesitatea unei cooperări puternice la nivel internațional pentru a accelera producția de vaccinuri și pentru a sprijini distribuția accesibilă și echitabilă pentru toți.”[168]

Olivier Blanchard – 2016 – Economist francez, a publicat multe articole despre modul în care covid-19 ar putea sau ar fi necesar să schimbe ordinea economică mondială, în special împreună cu colegul său de la Bilderberger, Jean Pisani-Ferry [169][170][171][172].

Børge Brende – 2016-2018, 2019 – Președinte al Forumului Economic Mondial din 2017. „Direcția în care este necesar să ne îndreptăm este către un dialog, o coordonare și acțiune colectivă mai intense”; „principiile cer o colaborare public-privat mai de amploare”[173].

Miguel Fernández Ordóñez – Bancher spaniol și promotor al monedelor digitale ale băncii centrale.

He Liu – 2014 – În calitate de vicepremier chinez, a declarat că „este necesar să consolidăm mecanismele de piață, să formăm o concurență sănătoasă, să reducem costurile tranzacțiilor instituționale și să stabilim un sistem de piață unificat, deschis, competitiv și ordonat, la standarde înalte”[174].

Thomas de Maizière – 2016 – A sugerat că Constituția germană era necesar să fie schimbată pentru a ține cont de următoarea mare urgență după covid… [175].

Mario Monti – 2015-2013, 2011-2003, 2001, 1999, 1996, 1994-1983 – A preluat conducerea Comisiei Europene a OMS în august 2020.[176]

Jean Pisani-Ferry – 2009 – Economist francez, a publicat masiv, în special împreună cu colegul său din Bilderberg, Olivier Blanchard, despre modul în care covid-19 ar putea sau ar fi necesar să schimbe ordinea economică mondială [177][178][179][180].

Klaus Schwab – 2016, 2007, 2003, 1997-1995, fondator și președinte executiv al Forumului Economic Mondial, care a avut un rol central în întregul eveniment.

Johan Rockström – 2019 – profesor suedez care, la întâlnirea Bilderberg din 2019, a prezentat un Plan de acțiune pentru urgența planetară elaborat pentru Clubul de la Roma.

Ignazio Visco – 2004 – Guvernator al Băncii Italiei, afirmațiile sale despre consecințele financiare ale „măsurilor necesare de izolare și distanțare socială” au fost citate pe larg [181][182][183]. „Principalul instrument pe care îl avem în acest moment nu este nici monetar, nici fiscal, ci este reprezentat de vaccinări”[184].

Susținerea financiară a campaniilor de vaccinare „a întregii lumi”

Gordon Brown – 1991 – În aprilie 2021, a promovat un efort de 60 de miliarde de dolari pentru a crește gradul de vaccinare în „țările sărace”.[187] În septembrie 2021, a fost numit ambasador OMS pentru finanțarea globală în domeniul sănătății.[188]

Elisa Ferreira – 2002 – Numită Comisar european pentru Coeziune și Reforme, în decembrie 2019, de Ursula von der Leyen, responsabilă cu alocări de sume mai reduse de către UE [189] și în cadrul comitetelor care decid cu privire la REACT-EU: „Fondul european de coeziune suplimentar de 47 de miliarde de euro aduce o contribuție importantă la reconstrucția după criză. Avem nevoie de strategii coerente și pe termen lung care să declanșeze rapid tranziția verde și digitală și care să fie adaptate nevoilor și potențialului local.” [190]

Luis Garicano – 2016 – Economist și om politic spaniol, deputat în Parlamentul European. În martie 2020, a propus un fond de 500 de miliarde de euro pentru lupta împotriva virusului, stabilizarea economiei europene și protejarea locurilor de muncă în timp ce economia era „înghețată”.[191]

Kristalina Georgieva – 2016 – În calitate de director general al FMI, a organizat „finanțarea de urgență, la o scară [și cu o viteză] nemaiîntâlnită până acum” [192] – emițând previziuni economice alarmiste [193].

Austan Goolsbee – 2012 – Consilier în administrația Obama, a publicat despre economia covid [194]. Susținător fervent al cheltuielilor pentru covid-19.[195] „Regula numărul unu în economia virusului este că este necesar să oprim virusul înainte de a putea face ceva în privința economiei.”[196]

Christine Lagarde – 2017, 2016, 2014, 2013, 2009 – În calitate de președinte al Băncii Centrale Europene, a cheltuit 1.850 de miliarde de euro într-un program de cumpărare de active în timpul covid-19.[197] Într-un interviu comun cu Klaus Schwab, ea a declarat intenția de a „vaccina întreaga lume”.[198]

Stephen Poloz [199] – 2014 – A preluat de la Mark Carney funcția de guvernator al Băncii Canadei. La sfârșitul lunii martie 2020, a anunțat minimum 5 miliarde de dolari pe săptămână de achiziții de pe piața de obligațiuni guvernamentale din Canada, „pentru a atenua tensiunile de pe piața datoriilor guvernamentale din Canada și pentru a spori eficacitatea tuturor celorlalte acțiuni întreprinse până acum”. [200] „Am întreprins mai multe acțiuni pentru a debloca canalele-cheie de creditare, adăugând lichidități de peste 200 de miliarde de dolari, sau aproximativ 10% din PIB-ul canadian. După cum am spus recent, nimeni nu a criticat vreodată un pompier pentru că folosește prea multă apă. Când sistemul cere mai multă lichiditate, banca centrală este necesar să o furnizeze.”[201]

Nout Wellink – 2010, 2009, 2006 – În calitate de fost președinte al Băncii Centrale a Olandei, în martie 2020, a promovat „Coronabonds”.[202]

Pierre Wunsch – 2017 – În calitate de guvernator al Băncii Naționale a Belgiei, a semnat măsurile implicând un „tampon financiar” de 50 de miliarde de euro, pe care l-a numit un „bazooka financiar”.[203]

Comisia franceză privind datoriile Covid

Prim-ministrul Franței Jean Castex a numit Comisia pentru datorii Covid pentru a „dirija deliberările naționale cu privire la viitorul finanțelor publice după pandemie”. Nu se știe dacă a participat la întâlnirile Bilderberg, dar 3 dintre cei 10 comisari ai săi au participat [204].

Jean Castex

Beatrice Weder di Mauro – 2016, Laurence Parisot – 2007, Hélène Rey – 2013

Identitatea digitală

Sam Altman – 2016 – 2022 – Milionar din Big Tech, interesat de venitul de bază și de colectarea de date biometrice, cum sunt amprentele retinei.[205]

Roluri nedovedite/neclare

Sigrid Kaag – 2019, 2018 – Diplomat și politician olandez care, din 2018, face parte din Consiliul de monitorizare și pregătire globală al OMS și al Grupului Băncii Mondiale.

Johanna Rosén – 2017 – Expert în proprietățile electrice ale peliculelor subțiri, inclusiv în grafen.

Peter Brabeck-Letmathe – 2011 – Președinte al Nestle și membru al Consiliului de administrație al Forumului Economic Mondial.

Referințe:

https://www.bilderbergmeetings.org/

MERS, SARS și/sau HIV.

https://asiatimes.com/2020/03/why-france-is-hiding-a-cheap-and-tested-virus-cure/

http://www.fiercebiotech.com/biotech/facebook-napster-billionaire-parker-to-fund-first-ever-crispr-trial

Alți experți Bilderberg în planificarea în caz de pandemii sunt: Stefano Silvestri – 1978-1982, 1997 – care a participat la exercițiul Atlantic Storm din 2005; David Gergen – 1992, 1995 – a participat la Operațiunea Iarna Întunecată, care a avut loc cu 3 luni înainte de atacurile cu antrax din 2001; Barbara McDougall – 1993 – a participat la Atlantic Storm; Klaas de Vries – 2003 – a participat la Atlantic Storm; Bernard Kouchner – 2005 – a participat la Atlantic Storm.

https://icap.columbia.edu/news-events/firing-line-yen-pottinger-on-instagram-qa-with-margaret-hoover/

https://dailycaller.com/2017/08/19/most-of-nonpartisan-kaiser-foundations-board-donate-to-democrats-exclusively/

https://www.globalresearch.ca/5-reasons-johnson-johnson-having-very-bad-month/5742573

https://www.cbc.ca/news/politics/mark-carney-adviser-coronavirus-response-1.5680765

https://www.abc.net.au/news/2020-04-19/scott-morrison-government-coronavirus-covid19-manufacturing/12153568

https://www.spiegel.de/wirtschaft/unternehmen/allianz-chef-oliver-baete-ueber-corona-vergleichbar-mit-der-explosion-eines-atomkraftwerks-a-00000000-0002-0001-0000-000170323273

https://covid19commission.org/laurence-boone

https://newsvideo.su/video/12455522

https://www.lopinion.fr/edition/economie/coronavirus-covid19-boone-ocde-pire-scenarios-propagation-epidemie-213083

https://covid19commission.org/commissioners

https://www.infobae.com/aroundtherings/federations/fifa/2021/07/12/olli-rehn-confirmed-covid-19-steering-committee-chairman/

https://www.bis.org/review/r211217e.htm

https://www.jeffsachs.org/newspaper-articles/ae6edk9kytlfze2yprgdg598f9n4db

https://covid19commission.org/jeffrey-sachs

https://www.sanews.gov.za/south-africa/au-appoints-covid-19-special-envoys

http://www.historycommons.org/context.jsp?item=a0303outline#a0303outline

https://alethonews.com/2021/06/17/philip-zelikow-9-11-commission-leader-leads-covid-commission/

https://news.sky.com/story/coronavirus-swedish-pm-stefan-lofven-defends-covid-19-strategy-12054315

https://www.penguin.com.au/books/the-authority-gap-9780857527578

https://www.bbc.co.uk/programmes/m000gztl

https://abcnews.go.com/International/wireStory/belgium-implements-drastic-plan-avoid-lockdown-72010953

https://www.la7.it/otto-e-mezzo/video/coronavirus-stefano-feltri-lockdown-inevitabile-con-questi-numeri-ma-non-basta-30-10-2020-347720

https://www.presidentti.fi/en/blog/

https://www.cbc.ca/news/politics/bill-morneau-pandemic-covid-coronavirus-debt-deficit-1.5636878

https://www.n-tv.de/politik/Roettgen-haelt-neuen-Lockdown-fuer-moeglich-article22056828.html

https://xpatloop.com/channels/2020/4/coronavirus-economists-suggest-broad-rescue-spending-in-hungary.html

https://www.project-syndicate.org/commentary/covid19-remote-work-office-benefits-by-carlo-ratti-2020-06

https://thehill.com/homenews/senate/507760-feinstein-proposes-withholding-covid-19-relief-from-states-without-mask

https://jezebel.com/dianne-feinstein-is-talking-to-the-fbi-about-that-suspi-1843470789

https://nypost.com/2020/05/14/fbi-questions-dianne-feinstein-about-coronavirus-stock-sales/

https://www.washingtonpost.com/opinions/2020/03/16/some-ways-people-can-help-soften-economic-impact-coronavirus-locally-globally/

https://www.liberation.fr/checknews/2020/04/15/covid-19-est-il-vrai-que-la-france-est-incapable-de-compter-le-vrai-nombre-de-tests-pratiques-chaque

https://www.bain.com/about/media-center/press-releases/2020/back-to-work-how-to-reboot-for-a-post-covid-world/

https://www.newswire.ca/news-releases/mobile-application-against-covid-19-louise-arbour-and-louise-otis-to-head-covi-canada-837200509.html

https://www.journaldemontreal.com/2020/05/26/application-contre-la-covid-19-louise-arbour-simplique

https://news.yahoo.com/u-intelligence-community-does-not-180335223.html

https://ecfr.eu/article/commentary_seven_early_lessons_from_the_coronavirus/

https://www.sltrib.com/opinion/commentary/2021/12/28/ivan-krastev-silent/

https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2020/12/03/press-release-by-president-charles-michel-on-an-international-treaty-on-pandemics/

https://common-sense-in-america.com/2021/08/09/george-soros-revealed/

https://plc.pearson.com/en-US/media/our-covid-19-response

https://www.thesun.co.uk/news/13154322/trump-miracle-coronavirus-treatment-fda-approval-covid-breakthrough/

https://asiasociety.org/texas/cnns-fareed-zakaria-discusses-takeaways-covid-19-pandemic-hopes-future

https://www.prnewswire.co.uk/news-releases/victor-dahdaleh-foundation-supports-healthcare-leadership-in-covid-19-world-886372691.html

The digital response to COVID-19 : Exploring the use of digital technology for information collection, dissemination and social control in a global pandemic

CommunityFirst solutions for COVID-19: decolonising health crises responses

https://www.stopcorona.tn.gov.in/wp-content/uploads/2020/07/International-Symposium-on-Novel-ideas-in-Science-and-Ethics-of-Vaccines-against-COVID-19-pandemic-30.07.2020-6-Pages-English-1.2-MB.pdf

Economic and social consequences of human mobility restrictions under COVID-19

Policy and weather influences on mobility during the early US COVID-19 pandemic

https://korbel.du.edu/pardee/resources/regimes-and-social-transformation

https://covid19-data.nist.gov/pid/rest/local/author/vaupel_james_w

https://www.pnas.org/content/pnas/117/28/16118.full.pdf

https://www.pnas.org/content/pnas/118/5/e2014746118.full.pdf

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34213362/

https://www.theglobeandmail.com/opinion/article-is-the-case-for-vaccine-mandates-like-the-case-for-seatbelt-laws-no/

https://www.blick.ch/community/wir-liefern-antworten-stellen-sie-ihre-fragen-zum-coronavirus-unserer-expertenrunde-id15781158.html

https://www.rtl.fr/actu/economie-consommation/coronavirus-le-passeport-vaccine-cel mai bun-instrument-revival-disponibil-pentru-lenglet-7900003693

https://www.news.com.au/lifestyle/health/health-problems/infected-mans-horrifying-experience-of-covid19-is-the-scariest-youll-read/news-story/5ce6ca2ac71f5e9ff339c06a3abf99d7

https://www.dailymail.co.uk/news/article-8675517/How-West-lost-JOHN-MICKLETHWAIT-reveals-coronavirus-making-China-powerful-again.html

https://www.cnbctv18.com/economy/expect-worst-recession-in-150-years-says-former-imf-chief-economist-kenneth-rogoff-5574841.htm

https://www.hks.harvard.edu/centers/mrcbg/programs/growthpolicy/covid-coin-kenneth-rogoff

https://edition.cnn.com/2020/04/25/europe/beppe-severgnini-italy-coronavirus-intl/index.html

https://www.express.co.uk/news/world/1260715/coronavirus-news-Jacob-Wallenberg-donald-trump-boris-johnson Financial Times

https://www.ft.com/content/3b8ec9fe-6eb8-11ea-89df-41bea055720b

https://inews.co.uk/news/coronavirus-latest-sweden-defies-convention-maverick-covid-19-strategy-425819?ico=in-line_link

https://www.berggruen.org/news/berggruen-institute-announces-2021-2022-class-of-fellows-imagining-new-possibilities-for-the-post-covid-world/

https://medium.com/@skanda_97974/the-fed-can-and-should-support-state-government-efforts-to-respond-to-covid-19-right-now-5e5ecf7b7ed8

https://www.augsburger-allgemeine.de/politik/Interview-Renate-Koecher-ueber-Corona-Die-Menschen-sind-erschoepft-und-genervt-id58829486.html

https://www.stern.de/wirtschaft/stunde-null/allensbach-chefin-ueber-die-stimmung-der-deutschen—zu-viel-angst-laehmt-eine-gesellschaft–9241988.html

https://www.telegraph.co.uk/global-health/science-and-disease/failure-share-covid-vaccines-equally-immoral-stupid-says-un/

Twitter, de exemplu, a interzis mesajele private care conțin cuvântul „ivermectin”

https://www.reuters.com/article/facebook-board-idINKBN21E0GN

https://www.bloomberg.com/news/articles/2020-06-02/twitter-names-inovia-s-patrick-pichette-as-board-chairman

https://www.gov.uk/government/news/army-experts-boost-nato-fight-against-covid-19-disinformation

https://knightcenter.utexas.edu/knight-center-unesco-who-undp-partner-to-offer-free-online-course-for-jonalists-covering-the-covid-19-vaccines/

https://www.bitchute.com/video/94NyKw1b6B2Q/BitChute, 2020

https://www.businessinsider.de/politik/deutschland/toedliches-risiko-statt-heilung-gesundheitsministerium-gibt-gespendetes-medikament-chloroquin-an-hersteller-bayer-zurueck/

https://msf-seasia.org/news/failed-covid-19-response-drives-brazil-humanitarian-catastrophe-0 Alimentarea bolii și a morții în Brazilia este cantitatea copleșitoare de dezinformare care circulă în comunitățile din întreaga țară. Măștile, distanțarea fizică și restricția de mișcare și activitățile neesențiale sunt evitate și politizate. În plus, hidroxiclorochina (un medicament anti-malaria) și ivermectina (un medicament anti-parazitar) sunt prezentate de politicieni drept panaceul pandemiei de COVID-19 și prescrise de medici atât ca profilaxie, cât și ca tratament pentru COVID-19.

https://www.msf.ie/article/brazil-failed-covid-19-response-drives-brazil-humanitarian-catastrophe

https://www.deraktionaer.de/artikel/pharma-biotech/bayer-die-grosse-hoffnung-im-kampf-gegen-das-coronavirus-20199313.html

https://wikispooks.com:10000/tunnel/link.cgi/https://web.archive.org/web/20200801232307/https://www.telegraph.co.uk/news/2020/08/01/ Marea Britanie-improbabil-utilizare-Rusia-nedemn-de-incredere-vaccin-covid/

https://www.radicalrightanalysis.com/2021/12/02/playing-russian-roulette-with-covid-19-cures/

https://www.aftenposten.no/meninger/debatt/i/7KbrJ8/covid-19-det-er-ikke-grunnlag-for-eksperimentell-behandling-med-iverm

https://www.kontexttwochenzeitung.de/politik/518/forschung-fehlanzeige-7352.html

https://www.bernhard-seidenath.de/therapien-gegen-covid-19-staerken/

https://www.youtube.com/watch?v=rkA98Vp3HCQ

https://www.insurancetimes.co.uk/news/chubb-and-marsh-in-worlds-first-covid-vaccination-insurance-deal/1437311.article

https://www.cmjornal.pt/sociedade/detalhe/gavi-pede-dois-mil-milhoes-de-euros-para-partilha-de-vacinas-covid

https://www.reuters.com/article/uk-health-coronavirus-france-britain-idUSKBN2A30WA

https://www.who.int/news/item/03-12-2020-global-access-to-covid-19-vaccines-estimated-to-generate-economic-benefits-of-at-least-153- trilioane-în-2020-21

https://www.canada.ca/en/innovation-science-economic-development/news/2021/08/government-of-canada-announces-agreement-with-leading-covid-19-vaccine-developer-moderna- inc-to-build-mrna-vaccine-facility-in-canada.html

https://iby.imd.org/ceo-dialogue-series/astrazeneca-chief-calls-for-global-cooperation-in-the-fight-against-covid-19-and-climate-change/

https://medium.com/palantir/powering-pandemic-response-in-colombia-20ee8347aad1

https://www.bloomberg.com/știri/articole/2020-04-02/coronavirus-news-palantir-gives-away-data-mining-tools

https://www.bizjournals.com/denver/news/2020/12/24/palantir-closes-december-2020-contracts.html

https://www.rawstory.com/2020/05/jared-kushner-tasked-with-fast-tracking-a-coronavirus-vaccine-what-could-go-wrong/

https://www.ebrd.com/work-with-us/projects/psd/52033.html

https://ec.europa.eu/commission/commissioners/2019-2024/urpilainen/announcements/blog-post-commissioner-urpilainen-vaccination-not-race-between-countries-race-against-time_en

https://apnews.com/article/united-nations-donald-trump-europe-coronavirus-pandemic-technology-42e3ec63750a7084b727237ac3ebd815

https://www.project-syndicate.org/commentary/responsibility-to-report-contagious-outbreaks-by-carl-bildt-2020-03

https://www.who.int/news/item/31-03-2021-carl-bildt-former-prime-minister-of-sweden-appointed-who-special-envoy-for-the-act-accelerator

https://katehon.com/en/article/how-bill-gates-impeded-global-access-covid-vaccines

https://news.yahoo.com/santander-ceo-vaccine-rollout-policy-eu-challenges-093118227.html

https://www.youtube.com/watch?v=BE518ans5dM YouTube

https://www.ecb.europa.eu/pub/financial-stability/fsr/html/ecb.fsr202105~757f727fe4.en.html

https://www.washingtonpost.com/opinions/i-took-the-pfizer-covid-19-vaccine-its-a-miracle-for-genetic-medicine/2020/11/09/77e652d0-22bf-11eb- 952e-0c475972cfc0_story.html

https://www.medscape.com/viewarticle/951480

https://www.mizzima.com/article/american-vip-visitor-bill-richardson-pledges-covid-19-aid-myanmar-pandemic-subsides

https://www.theportugalnews.com/news/2021-12-23/portugal-has-so-far-donated-37-million-vaccines/64331

https://www.msn.com/en-us/tv/story/vaccine-is-the-best-economic-stimulus-says-former-fed-governor-warsh/vi-BB1cwRl4

https://www.ft.com/video/fbaaa133-c94d-4e35-844b-bfde5f6a0635

https://www.irishtimes.com/business/economy/we-must-vaccinate-the-world-now-1.4481037 The Financial Times

https://www.spiegel.de/politik/deutschland/olaf-scholz-spd-zu-corona-impfung-niemand-ist-ein-alien-geworden-a-4b1ff320-8802-4b62-800f-f7385d567f22

https://www.zeit.de/newsletter/was-jetzt/2021-07/impfpraemien-reiserueckkehrer-ruderer-2021-07-30

https://www.zerohedge.com/covid-19/european-leaders-double-down-demonizing-unvaxxd-jabs-fail-stop-transmission

https://www.dailymail.co.uk/news/article-9426533/Covid-19-vaccinations-mandatory-health-workers-Italy.html

https://www.bloomberg.com/press-releases/2021-04-13/fox-news-media-signs-former-congressman-harold-ford-jr-to-contributor-role

https://www.realclearpolitics.com/video/2021/11/21/fox_news_sunday_panel_support_for_vaccine_mandates_still_strong_but_slipping.html

https://video.foxnews.com/v/6264179905001/

https://www.foxnews.com/media/special-report-all-star-panel-on-california-covid-vaccine-mandates

https://www.20min.ch/story/roche-chef-spricht-sich-fuer-impfzwang-bei-coronavirus-aus-814369354891

https://www.corriere.it/politica/21_settembre_13/lilli-gruber-vaccino-obbligatorio-a9d5afd6-1402-11ec-87fd-e9be657da2ad.shtml

https://www.ilsussidiario.net/news/lilli-gruber-si-allobbligo-vaccinale-cacciari-no-vax-no-ma-non-condivido-idee/2220881/

https://www.zerohedge.com/covid-19/utahs-largest-newspaper-calls-unvaxxed-endure-draconian-lockdowns-enforced-national-guard

https://www.ouest-france.fr/sante/virus/coronavirus/covid-19-bernard-kouchner-defend-la-vaccination-obligatoire-refuser-c-est-une-trahison-67fc77e2-e226-11eb- b902-1ea1c60f3f19

https://www.zerohedge.com/covid-19/eu-pushes-plan-revive-tourism-opening-borders-vaccinated-travelerse-reclame-l-implantation-d-un-passeport-liberte.php

https://www.dailymail.co.uk/news/article-10262737/Europe-Covid-Time-think-mandatory-vaccines-Ursula-von-der-Leyen-says.html

https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(20)31599-3/fulltext

https://www.zerohedge.com/covid-19/merkel-warns-no-end-until-world-vaccinated-despite-collapsing-global-covid-cases-imminent

https://www.oe24.at/oesterreich/politik/impfpflicht-so-wird-gestraft/502627497

https://www.thesun.co.uk/news/13645046/china-come-clean-wuhan-lab-leak-mps/

https://www.rt.com/news/535833-dutch-minister-fired-vaccine-passports/

https://www.lapresse.ca/covid-19/2021-08-03/dominique-anglade-reclame-l-implantation-d-un-passeport-liberte.php

https://montreal.ctvnews.ca/quebec-liberal-party-leader-dominique-anglade-calls-for-freedom-passport-in-quebec-1.5532989

https://www.forbes.com/sites/suzannerowankelleher/2021/02/13/why-vaccine-passports-are-inevitable-explained-by-tony-blair/

https://www.zerohedge.com/covid-19/tony-blair-suggests-unvaccinated-brits-should-remain-under-lockdown-restrictions

https://www.businessghana.com/site/news/politics/194629/Thales-to-Safeguard-Thai-Citizens-Identity-with-Innovative-E-Passports

https://ecfr.eu/profile/gunilla-carlsson/

https://www.politico.eu/article/africa-europe-travel-digital-green-certificate-coronavirus-restrictions-vaccine-covishield-oxford-astrazeneca/

https://www.dutchnews.nl/news/2021/10/judge-to-rule-on-whether-coronavirus-check-app-illegally-discriminates/

https://www.theguardian.com/world/2021/feb/07/freedom-and-fairness-covid-vaccine-passport-plans-cause-global-unease

https://www.france24.com/en/europe/20220104-french-lawmakers-suspend-fractious-vaccine-pass-debate-in-setback-for-government

https://www.rt.com/news/535833-dutch-minister-fired-vaccine-passports/

https://www.zerohedge.com/political/whom-do-covid-fact-checkers-really-work

https://voxeu.org/article/monetisation-do-not-panic

https://www.newstatesman.com/world/americas/north-america/us/2021/04/why-threat-posed-covid-19-global-economy-not-over

https://www.project-syndicate.org/commentary/economic-risks-after-vaccines-new-variants-ongoing-restrictions-by-olivier-blanchard-and-jean-pisani-ferry-2021-03

https://www.irishexaminer.com/opinion/commentanalysis/arid-40255781.html

https://www.weforum.org/agenda/2021/01/how-to-orient-toward-global-cooperation/

https://www.msn.com/en-xl/money/other/china-plots-economic-recovery-path-technological-innovation-a-matter-of-survival-for-beijing/ar-AAR56dv

https://www.faz.net/aktuell/politik/inland/thomas-de-maiziere-will-grundgesetz-aendern-17274669.html

https://kurier.at/wissen/gesundheit/mario-monti-uebernimmt-fuehrung-von-europaeischer-who-kommission/400999463

https://voxeu.org/article/monetisation-do-not-panic

https://www.newstatesman.com/world/americas/north-america/us/2021/04/why-threat-posed-covid-19-global-economy-not-over

https://www.project-syndicate.org/commentary/economic-risks-after-vaccines-new-variants-ongoing-restrictions-by-olivier-blanchard-and-jean-pisani-ferry-2021-03

https://www.irishexaminer.com/opinion/commentanalysis/arid-40255781.html

https://www.bis.org/review/r201023a.htm

https://www.bloomberg.com/news/articles/2020-09-27/ecb-s-visco-not-counting-on-positive-surprises-from-virus-fight

https://qds.it/visco-covid-cancellera-anni-di-progresso/?refresh_ce

https://www.nasdaq.com/articles/italian-cenbank-chief-says-uneven-vaccination-pace-a-threat-to-global-recovery-ft-2021-04

https://www.ecb.europa.eu/mopo/implement/pepp/html/index.en.html

https://www.theguardian.com/business/2021/apr/29/gordon-brown-covid-support-poor-countries

https://www.mirror.co.uk/news/politics/gordon-brown-recruited-who-ambassador-25022704

https://ec.europa.eu/commission/commissioners/2019-2024/ferreira_en

https://www.bmwi.de/Redaktion/EN/Pressemitteilungen/2020/09/20200929-high-level-conference-taking-place-on-the-future-of-european-cohesion-and-structural-policy-and-its-role-int-tackling-the-covid-19-crisis.html

https://voxeu.org/article/covid-19-bazooka-jobs-europe

https://www.theafricareport.com/77990/vaccine-policy-is-economic-policy-imf-md-kristalina-georgieva/

https://www.bbc.com/news/business-52326853

https://www.nber.org/papers/w27432

https://www.businessinsider.com/austan-goolsbee-virus-economics-why-regular-stimulus-wont-work-2020-3

https://www.cnn.com/videos/tv/2021/03/14/ip-austan-goolsbee.cnn

https://www.ecb.europa.eu/mopo/implement/pepp/html/index.en.html

https://www.msn.com/en-us/money/markets/christine-lagarde-and-klaus-schwab-discuss-how-to-overcome-the-worlds-greatest-challenges/ar-AANYPS5

https://www.cp24.com/news/new-company-backed-by-stephen-poloz-aims-to-make-home-ownership-more-attainable-1.5667917

https://www.theglobeandmail.com/business/article-bank-of-canada-cuts-key-interest-rate-half-percentage-point-to-02/

https://nationalpost.com/opinion/stephen-s-poloz-on-covid-19-bridging-through-the-downturn-laying-a-foundation-for-recovery

https://nltimes.nl/2020/03/30/dutch-criticized-fmr-central-bank-chief-supporting-coronabonds

.https://www.vrt.be/vrtnws/en/2020/03/23/financial-bazooka-to-help-families-and-firms-cope-with-the-impa/

https://www.london.edu/news/professor-helene-rey-appointed-to-french-covid-debt-commission-1836

https://www.bloomberg.com/news/articles/2021-06-29/sam-altman-s-worldcoin-will-give-free-crypto-for-eyeball-scans

Citiți şi:

Bilderbergii ne-au decis soarta

Tony Blair cere „infrastructură digitală pentru monitorizarea persoanelor nevaccinate”! La Davos se vorbește despre „vaccinurile care vor urma”

Proiecție Davos: Adio, viață personală, vom fi goi toți, ca viermii, tot timpul. Zâmbește: nu vei fi doar filmat, vei fi și recunoscut

yogaesoteric

https://yogaesoteric.net/cine-sunt-cei-150-de-membri-bilderberg-care-au-influentat-si-controlat-raspunsul-la-covid-19/

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Proiecție Davos: Adio, viață personală, vom fi goi toți, ca viermii, tot timpul. Zâmbește: nu vei fi doar filmat, vei fi și recunoscut

https://yogaesoteric.net/proiectie-davos-adio-viata-personala-vom-fi-goi-toti-ca-viermii-tot-timpul-zambeste-nu-vei-fi-doar-filmat-vei-fi-si-recunoscut/

Blogerul francez Rodolphe Bacquet descrie viziunea de coșmar a unei lumi de mâine, așa cum o proiectează transumanistii de la Davos. Un coșmar care a părăsit de mult domeniul fanteziei și elucubrațiilor pentru a invada vertiginos realitatea cotidiană a fiecăruia dintre noi, pământenii secolului XXI.

În „The World Is Not Enough” (Lumea nu este de ajuns), James Bond poartă ochelari cu raze X, care îi permit să vadă prin haine: poate descoperi astfel armele purtate și ascunse în îmbrăcăminte. În urmă cu aproape 25 de ani, acest truc 007 părea o fantezie agreabilă. Dar această tehnologie, amuzantă într-un film de divertisment, ar provoca scandal dacă am surprinde pe cineva astăzi utilizând-o în spațiul public. Cel ce recurge la ea ar fi acuzat pe bună dreptate de voaierism sau chiar de abuz de putere dacă ar fi funcționar public (polițist, militar etc.). Victimele sale, a căror intimitate ar fi încălcată, l-ar putea da în judecată pe bună dreptate pentru violarea vieții private.

Cu toate acestea, în prezent suntem pe cale de a permite folosirea acestei tehnologii în societate și în viața noastră personală, care ne-ar expune și în public „goi ca un vierme”, cum spune francezul. Însă această tehnologie nu dezvăluie lenjeria noastră sau intimitatea noastră fizică, ci viața noastră privată.

Pentru a fi „dezgolit”, în curând va fi suficient să împingi ușa unui restaurant sau să te plimbi pe stradă. Această încălcare a confidențialității fiecăruia, oriunde am merge și am face, se bazează pe două instrumente. Tehnologia lor este gata, abia așteaptă să fie dislocată. Cu alte cuvinte, zâmbește: nu vei fi doar filmat, vei fi și recunoscut.

Primul dintre aceste instrumente este recunoașterea facială. Este o tehnologie care a început să fie dezvoltată în anii 1970, dar a făcut salturi în ultimele luni. Se bazează pe specificul biometric al feței tale. Inteligența artificială de recunoaștere facială te poate identifica în câteva secunde, doar pe baza acestor caracteristici ale feței: culoarea ochilor și distanța focală, contururile nasului și buzelor, urechile, bărbia etc.

Această tehnologie este deja folosită pentru a verifica identitatea oricui în locuri „sensibile”, precum aeroporturi etc.: generalizarea pașaportului biometric a permis implementarea lui pe scară largă. Înainte de a intra în salonul de plecare, vei fi fost rugat să nu te miști și să adopți o expresie neutră (ca atunci când iți faci fotografia pentru pașaport).

Astăzi această tehnologie este atât de avansată încât este capabilă să te identifice chiar când eșți pe stradă, în mijlocul unei mulțimi și în mișcare. Cum? Prin multiplicarea camerelor de supraveghere video capabile să te urmărească pas cu pas. Aceasta este supraveghere în masă, foarte precisă.

În luna mai, Comisia de Drept din Senat a depus un raport care deschide calea pentru utilizarea acestei tehnologii în spațiul public francez, recomandând o perioadă de probă de trei ani. Supravegherea inteligentă în masă nu este așadar pentru mâine: este deja în stadiu experimental!

Al doilea instrument este identitatea digitală sau portofelul digital. E vorba de generalizarea forțată a „identității digitale”. Aceste excese pătrund masiv în sfera de sănătate: șantaj social la injectarea vaccinului (dacă vrei să iei trenul, să mergi la restaurant, la cinema: acceptă ca organismul tău să primească un produs farmaceutic experimental); dispariția secretului medical (documentele care colectează date medicale precum fișa medicală, care consemnează vaccinurile primite sau nu, sunt instrumente rezervate profesioniștilor din domeniul sănătății, care le consultă cu acordul proprietarului lor și nu de băieții de la cafenea, casierii de cinema sau controlorii de tren); implementarea unei tehnologii de credit social (codul QR ca sesam pentru a avea dreptul de acces la bunuri și servicii și ca dovadă a identității).

Următorul pas, programat de Comisia Europeană din septembrie 2020, în plină criză covid, este identitatea digitală europeană. Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, spune: „Comisia vă propune o identitate electronică europeană sigură. O identitate de încredere pe care orice cetățean o poate folosi oriunde în Europa în orice scop, cum ar fi plata taxelor sau închirierea unei biciclete.”

Concret, îți poți stoca pe telefon buletinul de identitate, permisul de conducere, mijloacele de plată, diplomele – pe scurt, întreaga viață digitalizată și verificabilă prin coduri QR. „Pe hârtie” de fapt pe ecran, din moment ce trecem la digital, acest progres tehnologic este conceput pentru siguranța dumneavoastră. Exact ca la vaccinul anti-covid: e spre binele tău!

Dematerializarea forțată a început. Ne îndreptăm către dependența totală de computerele și de smartphone-urile noastre. Pentru mulți, acesta este un progres. Dar vechiul proverb sfătuiește să nu îți pui toate ouăle într-un singur coș. Mai ales când coșul este larg deschis, astfel încât autoritățile cu etică îndoielnică să poată trage cu ochiul pentru ca după aceea să procedeze după cum consideră de cuviință!

Pentru că acest așa-zis „progres”, dacă se va petrece cu adevărat, va fi asemănător cu o pierdere nu doar a identității, ci și a intimității și libertății personale. Iată logica permisului de vaccinare: sub pretextul de a ne reda libertatea, este vorba de a o condiționa la un act medical. Libertatea noastră de mișcare, de a călători cu trenul, de a intra într-un restaurant, într-un cinema, depindea de supunerea noastră: ne-am luat doza a N-a la data X, așa cum ne-au cerut autoritățile?

Imaginați-vă combinația dintre aceste două instrumente: recunoașterea facială, pretutindeni, tot timpul și portofelul digital. Autoritatea care va gestiona acest sistem avansat de control și supraveghere va putea afla în vastele sale baze de date că ai fost pe o cutare stradă, într-o anumită zi, la o anumită oră. De îndată ce ești identificat intrând în bancă, supermarket sau parcare, e de ajuns să apeși un buton și un ecran dintr-un birou de supraveghere îți va arăta numele, vârsta, greutatea, istoricul medical, cazierul, contractele de asigurare.

Dacă se consideră că nu ai fost un bun cetățean, că ai fost neascultător, fie pentru că nu ești la curent cu vaccinările, fie pentru că luna aceasta ai trecut trei semafoare pe roșu, fie pentru că nu ți-ai respectat raționarea energetică, accesul tău – fie el bancar, la electricitate, servicii sociale etc,– poate fi limitat și chiar întrerupt, ca pedeapsă.

Toate aceste mișcări, toate aceste date, sunt culese de „marele recoltator digital”: Statul, care distribuie și retrage punctele și gestionează datele personale ale sute de milioane de cetățeni. Este ceea ce se numește Big Data, ceva care duce la o sofisticare amețitoare: fiecare cetățean are o „dublă” digitală în dosarele de stat, care controlează obiceiurile de consum, cazierul, ratingurile bancare. Și apare posibilitatea ca activele tale bancare să fie înghețate peste noapte pentru că pozițiile tale politice nu sunt pe gustul guvernului, așa cum s-a petrecut la începutul anului în Canada, cu camionagii greviști.

Acest control al oamenilor la scară națională este întru totul posibil. Instrumentele sale principale – recunoașterea facială, codul QR, portofelul digital – sunt deja gata sau pe cale să fie. Aplicarea lor, gradul de aplicare – depind doar de politici. Ochelarii cu raze X sunt o tehnologie capabilă să te expună fără să știi sau, mai grav, să vrei. Să se „vadă” cine sunt, ce îmi place, ce gândesc, cât câștig, ce probleme de sănătate am, unde am fost, ce fac bine sau prost după anumite criterii; și asta la orice oră din zi și din noapte, de îndată ce faci un pas. Nu este doar infantilizant: este degradant.

Apple și Google ne identifică pe telefoanele personale prin recunoaștere facială. Se înmulțesc aplicațiile pentru a plăti cu propriul telefonul. Iar viața socială ne este determinată prin citirea unui cod QR care atestă inocularea unui produs farmaceutic. Totul sună fantastic, practic și poate chiar distractiv, precum ochelarii lui James Bond: până ne dăm seama că aceste gadget-uri tehnice pe care le iubim ne costă libertatea, intimitatea și demnitatea.

Citiți și:

Sfârșitul libertății: sistemul de credit social

Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antihrist

Forumul Economic Mondial (WEF) te vrea, dar fără proprietare personală, fără intimitate și fără identitate

https://yogaesoteric.net/proiectie-davos-adio-viata-personala-vom-fi-goi-toti-ca-viermii-tot-timpul-zambeste-nu-vei-fi-doar-filmat-vei-fi-si-recunoscut/

/////////////////////////////////////////////

Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antichrist

https://yogaesoteric.net/digitalizarea-si-transumanismul-pregatesc-omenirea-pentru-venirea-lui-antihrist/

Autorul de cărți și savantul Yuval Harari a declarat că actualmente știința se preocupă de „piratarea” omului. Ce a avut el în vedere și ce urmări pentru lume va avea această „piratare”?

Yuval Noah Harari

Oamenii care cred în Dumnezeu și denunță aceste idei progresiste de cele mai multe ori sunt învinuiți că ar fi adepții „teoriei conspirației”, conform căreia există un grup de persoane (așa-numita „elită ocultă”) care urmărește să dobândească o putere totală asupra întregii lumi. Acest grup de oameni urmărește să execute un control total asupra omenirii, să conducă viața particulară a fiecărei persoane și să distrugă liberul ei arbitru. Credincioșii consideră că veriga principală din acest proces este digitalizarea și nu sunt de acord cu ea. Să ne amintim protestele orientate împotriva numerelor de impozitare, a documentelor electronice, a pașapoartelor biometrice, a pașapoartelor de vaccinare. Nu întotdeauna cei care au ieșit împotriva digitalizării puteau să-și argumenteze coerent poziția, nu întotdeauna se comportau decent, ceea ce a dus deseori la învinuirea lor de „obscurantism” și „ignoranță medievală”. Însă s-a constatat că multe dintre temerile lor au fost îndreptățite.

„Piratarea” omului și senzorul biometric

Cu puțină vreme în urmă, consilierul lui Klaus Schwab, expert al Forumului economic mondial (FEM), autor al mai multor cărți, futurolog, istoric, homosexual convins, Yuval Harari a relatat că în scurt timp omenirea va trece la o digitalizare totală, „când absolut totul va fi monitorizat”. Conform spuselor lui, „este momentul acordului pentru o urmărire totală nu doar într-o societate totalitară, dar și în una democrată”, iar însăși „urmărirea omului va fi nu doar una exterioară, dar și subcutanată”. Sarcina lui Harari și a adepților lui este de a-l „pirata” pe om și de a înțelege „ce se petrece în interiorul lui”, să înțeleagă ce îl mișcă pe om.

„În urma noastră se află două revoluții – revoluția științelor IT și revoluția științelor biologice. Ele au existat separat, însă acum se contopesc în una singură. Ele se unesc într-un oarecare senzor biometric. Este un obiect, este un dispozitiv, este o tehnologie care convertește datele biologice în date digitalizate. Aceste date vor fi procesate de computer și ne vor oferi posibilitatea să monitorizăm oamenii în mod subcutanat”, a spus Harari.

Expertul FEM afirmă că trecerea datelor biometrice în date digitalizate va deschide poarta pentru înțelegerea oamenilor chiar mai bine decât se pot înțelege ei singuri. În același timp, el trece sub tăcere cine anume se va afla după această poartă și cine „va înțelege mai bine”. Harari este sigur că o astfel de „înțelegere” va permite omului să se cunoască mai bine pe sine însuși și să-și identifice mai repede personalitatea, hobby-urile și chiar apartenența la gen.

„Eu deseori aduc pilde din propria viață: am înțeles că sunt gay doar când am împlinit 21 de ani. Sunt încă nedumerit cum am putut trece cu vederea acest aspect la vârsta de 15-16 ani? Am trecut cu vederea ceva foarte esențial pentru mine. Pe când în zilele noastre sau peste 5 sau 10 ani algoritmul de la Microsoft sau de la Amazon, sau de la guvern va depista acest aspect la vârsta de 12-13 ani. Ei voi monitoriza ceea ce se petrece în capul vostru”, spune Harari.

El trece însă sub tăcere ce se va petrece în continuare. De pildă, ce se va petrece cu persoana dacă algoritmul îi va spune că este gay, iar el nu va fi de acord cu aceasta? Cu atât mai mult dacă algoritmul va fi de la guvern. Nu este greu de găsit răspunsul. Anume din aceste considerente Harari este sigur că la începutul veacului al XXI-lea „cea mai mare parte a populației este inutilă pur și simplu”, deoarece „viitorul aparține dezvoltării a unui tot mai mare număr de tehnologii, pe când majoritatea oamenilor nu aduc nicio contribuție la aceasta”. Un singur folos pe care îl aduc oamenii „de prisos” sunt datele lor personale care „sunt folosite pentru a «pirata» omenirea și a antrena inteligența artificială”, ceea ce îi va permite „să previzualizeze alegerile oamenilor mai bine decât o pot face ei înșiși, să le manipuleze sentimentele, să ia în locul lor deciziile”.

Oare nu despre aceasta vorbesc oamenii credincioși care se pronunță împotriva digitalizării totale, și anume că inteligenta artificială va lua decizii în locul lor? Interesant este faptul că trigger pentru o astfel de „revoluție decisivă”, conform afirmațiilor lui Harari, a devenit covidul care i-a convins pe oameni să accepte „legalizarea urmăririi biometrice totale”. Și această menționare a covidului nu este întâmplătoare.

Covid, război, foame – ce au în comun?

Esența constă în faptul că în conformitate cu „teoria conspirației”, „elita mondială conducătoare” poate căpăta putere asupra omenirii doar în cazul distrugerii tuturor normelor democrației, valorilor religioase tradiționale și a înțelegerii locului omului în lume. Viața oamenilor se dorește să fie redusă la o existență pur animalică, când fiecare ar gândi doar la cum să supraviețuiască, suplimentar ar transmite benevol controlul asupra sa conducerii statului sau celor care exercită această putere.

Pentru aceasta este nevoie de trei triggeri societali: epidemia, războiul și foamea. Primul din ei a devenit covidul. Aduceți-vă aminte ce se spunea chiar de la începutul acestei crize, când oamenii nu erau lăsați să iasă din case, când se interzicea deplasarea pe străzi, erau închise școlile, birourile și întreprinderile, când a fost introdusă vaccinarea obligatorie, când au permis verificarea statutului de vaccinare în situații care nu aveau nicio legătură cu aceasta etc.

Actualmente se desfășoară războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Israelul duce război împotriva Palestinei, Turcia a început război împotriva Siriei, Grecia se pregătește de război împotriva Turciei, China intenționează să lupte cu Taiwanul, SUA poate începe război cu China, Azerbaidjan și Armenia etc. Pe acest fundal are loc pregătirea conștiinței maselor pentru inevitabilitatea foamei și a problemelor privind sursele energetice. Această pregătire reprezintă un semnal că se intenționează un deficit de alimente, tot așa precum epidemia de covid, la timpul său, a fost planificată și prezisă. Cu ajutorul unor manipulări deloc complicate și distructive, problemele legate de alimentație și apă devin tot mai reale. De exemplu, situația din Franța poate duce la un deficit de lapte, iar locuitorii din Liban deja așteaptă în rânduri lungi și „ofensatoare” la pâine din cauza deficitului acestui produs. În Olanda administrația va închide 11.200 de ferme (20% din numărul total de gospodării) pentru atingerea obiectivelor climaterice, ceea ce va duce la probleme serioase nu doar în ramura agricolă (fermierii olandezi consideră că aceasta va ucide ramura și va duce la înrobirea deplină a omenirii), dar și la insuficiență de produse într-o bună parte a Europei.

Cu alte cuvinte, toate cele trei puncte de pornire – pandemia, războiul și foamea – sunt activate și, cu ajutorul lor, până în anul 2030, „elitele mondiale” vor încerca realizarea următoarelor obiective:

– introducerea sistemului de creditare socială și de carbon;

– dronele, identificarea persoanelor și senzorii de mișcare (telefoanele mobile);

– vaccinurile obligatorii;

– normarea / raționalizarea alimentelor și a energiei;

– patentul la semințe și limitarea deplină a produselor alimentare în gospodăria personală (ele, cică, poluează mediul ambiant);

– lichidarea egalității de gen;

– interzicerea medicinii alternative și a metodelor de tratament;

– fertilitatea controlată / controlul reproducerii (depopularea);

– lichidarea banilor cash (cu succes se realizează în Israel unde operațiile financiare în numerar nu pot depăși suma de 3.000 de șekeli);

– normarea energiei și a altor surse naturale;

– anularea proprietății private („Nu veți avea nimic și veți fi fericiți” – așa vorbesc Harari și Schwab);

– a patra revoluție industrială care va face ca BigPharma, BigTech, Internetul lucrurilor, inteligența artificială și valutele digitale vor deveni parte indispensabilă a vieții noastre (nu este întâmplător că una dintre cărțile lui Klaus Schwab se numește „A patra revoluție industrială”).

Credeți că acestea toate sunt science fiction și rodul unei imaginații bolnave? Dacă ar fi așa! Multe din obiectivele declarate deja sunt în proces de realizare, celelalte vor fi implementate într-un viitor apropiat.

Omul-robot: deja s-a început?

Yuval Noah Harari în cartea sa Homo Deus scrie despre „omul nou” care va fi un organism biodigital. Computerul se integrează atât de organic în trupul uman, că va deveni un tot întreg cu el. Aberație? Nu. De pildă, savanții sud-coreeni au elaborat tatuaje electronice care monitorizează starea de sănătate a persoanei (sau urmăresc persoana?). Conform spuselor lor, „acest tatuaj electronic este fabricat dintr-un metal lichid și este unit cu nanotuburi din carbon. Cu ajutorul acestei tehnologii putem măsura electrocardiograma sau biomarcherii sudorii, și îl putem utiliza în calitate de încălzitor termic pentru procedurile fizioterapeutice. În comparație cu dispozitivele premergătoare care erau în formă de plasture, actualmente putem aplica tatuajele nemijlocit pe piele”.

Concomitent, în Israel savanții cresc șoareci în afara procesului natural, adică fără de ovule, fără uter, pur și simplu din celule stem. Scopul unui atare experiment pare a fi destul de logic din punctul de vedere al lui Harari și a lui Schwab. Admitem că acest scop ar fi unul cognitiv (la urma urmei se cunoaște fenomenul natural de partenogeneză, dar, ce e drept, nu la mamifere), însă ne sperie cuvintele rostite de șeful grupului de cercetare care se ocupă de „cercetarea științifică”: „Embrionul este cea mai bună mașină pentru fabricarea de organe și cea mai bună 3D bioimprimantă, noi am încercat să imităm ceea ce face el” și deoarece „sistemul nostru, spre deosebire de uter, este transparent, el poate deveni util pentru modelarea defectelor de la naștere și a implantării embrionilor umani”. În viitor „modelele sintetice ale embrionilor” pot deveni surse pentru transplant.

Putem aduce multe exemple, dar este limpede și așa că astfel de „experimente”, „studii”, nu au nimic comun cu cercetarea științifică obișnuită. Obiectivele și scopul lor este de a subjuga omul și a da posibilitatea unui grup de persoane să obțină o putere nelimitată, iar ființa umană însăși să fie preschimbată în ceva intermediar, ceva între o ființă vie și un robot.

Cine sunt, dar, acești oameni?

Transumanismul și superoamenii

Mentorul și călăuzitorul de idei al lui Yuval Harari, Klaus Schwab, s-a născut în anul 1938 în Germania nazistă. El este un economist cu renume mondial, fondatorul și conducătorul permanent al Forului economic mondial din Davos (mai bine de 50 de ani). Pe lângă aceasta, în anul 2004 el a creat fundația „Forumul tinerilor lideri ai globalizării” (The Forum of Young Global Leaders), iar în anul 2011 a fondat comunitatea Global Shapers Community care urmează să soluționeze sarcini de ordin local, modificând astfel lumea. Este autor al mai multor cărți, inclusiv A patra revoluție industrială și Marea resetare. S-ar părea că omul se ocupă de aspecte folositoare și este demn doar de laude. Însă în martie 2021, cunoscutul ziar de limbă maghiară Magyar Nemzet a criticat dur Marea resetare a lui Schwab, învinuindu-l de propaganda unei „noi ordini mondiale transumaniste”, realizată de o „conducere transnațională”.

După opinia gazetarilor, adepții lui Schwab intenționează „să înlocuiască democrația cu o conducere complexă, să acorde prioritate tehnocrației în alegeri și asupra deputaților și să pună accent pe o «expertiză» neclară publicului larg în locul transparenței obișnuite”. Toate acestea, consideră jurnaliștii, prezintă „neocomunismul epocii Davos”.

Și iarăși cineva poate să spună că opinia unui ziar maghiar este o enormitate totală, asupra căreia nu este cazul să atragem atenția. Însă nu este totul atât de simplu. Gravitatea constă în faptul că adepții lui Schwab cred în teoriile lui ca într-o religie nouă. Ei manifestă un avânt misionar puternic, cu el racolând noi „schwabieni credincioși”, făgăduindu-le putere asupra lumii într-un viitor apropiat. Când lecturezi cărțile lui Schwab, înțelegi că această ființă se consideră un superom (Übermensch-ul lui Nietzche) și crede că lumea este necesar să fie condusă anume de elite, dar nu de oameni la „întâmplare”, aleși de o masă de oameni analfabeți.

Într-un interviu, Schwab relata că la început cipurile vor fi implantate în haine, ca să se efectueze controlul asupra „mișcării oamenilor” (sau controlul oamenilor?), apoi vor fi implantate subcutanat (se practică deja), apoi – direct pe creier. Nici telefoane, nici alte gadgeturi nu vor mai fi necesare omului, este suficient să spui că dorești să telefonezi și conexiunea va fi stabilită. Și ce este rău în toate acestea, va spune vreo persoană necredincioasă. Doar faptul că, pierzând libertatea în luarea deciziilor, noi încetăm să mai fim oameni. De fapt, inteligența artificială, chiar și fără implantarea unui cip sub piele sau pe creier, exercită o influență enormă asupra voinței noastre și a capacității de a o controla. Algoritmii studiază preferințele noastre, ne urmăresc like-urile, căutările pe Internet și, bazându-se pe toate acestea, ne oferă mărfuri, produse și servicii, ne modelează gusturile, ne dirijează emoțiile, ne impun să cumpărăm, să urâm etc. Pe lângă aceasta, inteligența artificială care deja exercită o mare influență asupra omului se află în mâinile unui mic grup de oameni ce urmăresc propriile interese. Cum le vor folosi – este o mare întrebare.

Cifra ca o nouă religie a antihristului

În digitalizarea totală mai există un pericol – cel duhovnicesc. Filosoful Michael Haim a menționat just că „dependența noastră de computer poartă, mai degrabă, un caracter duhovnicesc decât unul practic”. Într-adevăr, în internet noi parcă ne găsim în afara trupului nostru. Este parcă o depășire ne-religioasă a tuturor limitelor existenței trupeși, care există în lumea materială. În spațiul cibernetic omul se simte atotputernic, devine un fel de „dumnezeu” și, după spusele lui Haim, imită „perspectiva lui Dumnezeu”, unitatea totală a „cunoștințelor dumnezeiești”.

Tehnologia, în acest mod, devine mijlocul unei așa-zise răscumpărări și purificări, iar lumea efemeră ocupă locul lumii reale. În acest caz omul se dezumanizează, devine o funcție, într-un conglomerat de reacții chimice, care sunt necesare pentru menținerea lui în „activitate funcțională”, ca să aibă posibilitatea să-și continue existența în lumea virtuală. Pentru Schwab, Harari și adepții lor omul este doar o mașină ce gândește, care produce endorfine, adrenalină, adrenocrom, serotonină și dopamină. Prin urmare, experimentele și cercetările efectuate asupra oamenilor nu doar că sunt permise, dar și necesare. În acest caz există ceva comun cu acele experimente pe care le-a efectuat compatriotul lui Schwab, doctorul Mengele.

Dar problema (pentru Schwab și alții de teapa lui) constă în faptul că omul este cu mult mai mult decât o combinație de reacții chimice. El este capabil de rugăciune, este în stare să simtă frumusețea muzicii și a artei, poate simți milă și poate visa și este capabil de acele sacrificii care nu pot fi explicate de pe pozițiile științei.

Sunt cu totul juste, în această ordine de idei, cuvintele Patriarhului Chiril, cu ele vom încheia acest articol: „Transumanismul este noua formulă a anticreștinismului care declară o grijă sinceră pentru binele omului, dar, de facto, distruge din rădăcină imaginea adevărată despre umanitate și despre om ca fiind chipul lui Dumnezeu”. Vom adăuga – și pregătește omenirea pentru venirea lui antihrist.

Citiți și:

Yuval Noah Harari: Noi (vaccinații) suntem acum animale „hăcuibile” (hackable)

Dr. Joseph Mercola: Se apropie dictatura digitală. O putem împiedica?

Transumanismul și religia viitorului. Interviu cu pr. dr. Jean Boboc

yogaesoteric

https://yogaesoteric.net/digitalizarea-si-transumanismul-pregatesc-omenirea-pentru-venirea-lui-antihrist/

/////////////////////////////////////////////

Stop popririlor abuzive.

Acum câteva luni, împreună cu Cristina Prună, am fost la o serie de întâlniri cu mediul antreprenorial din România. Am stat de vorbă cu antreprenoriatul autentic, acela fără afaceri cu statul, fără subvenții de la stat, fără scheme de ajutor de stat. Vorbim de economia reală, de întreprinderi mici și mijlocii în care oameni muncesc și produc valoare. Am văzut care sunt problemele care năpăstuiesc cu adevărat micii întreprinzători români.

În România, întreprinderile suferă de mai multe probleme, dar câteva care au reieșit peste tot unde am fost sunt: lipsa forței de muncă (calificată și necalificată) și birocrația absurdă și în perpetuă schimbare. România are, de fapt, o birocrație complexă care duce la mari probleme în practică. Sunt cazuri în care nici măcar funcționarii care trebuie să aplice regulile nu le cunosc și nu le aplică bine. De pildă cazuri în care unor întreprinzători li se spune să aplice legea într-un fel. Ei o aplică întocmai. După care funcționarii își dau seama că nu era bine ce le-au spus inițial. Cine suferă în final? Tot întreprinderile românești care sunt amendate, pedepsite și trebuie să suporte diferite costuri.

Dar nu vreau să vă scriu despre probleme, cât vreau să vă scriu despre soluții. Problemele le cunoaștem, soluțiile sunt mai grele. Întâlnirile cu mediul de afaceri nu au fost un simplu exercițiu de imagine, cum sunt adesea la politicieni, ci ne-au permis să venim în întâmpinarea mediului de afaceri cu câteva proiecte de lege care să-i ajute în mod autentic.

Azi propunem un proiect de lege care să reducă numărul popririlor abuzive impuse de ANAF. Aceste popriri, fie că au fost justificate sau nu, au dus în practică la probleme imense pentru întreprinderile românești, inclusiv la faliment.

Strategia ANAF în multe cazuri poate fi rezumată la „poprește mai întâi, pune întrebări după”. Se pune poprire, după care întreprinzătorul are de mers ore în șir la ghișee sau chiar în instanță, are de plătit avocați și de negociat cu executori. Labirintul birocratic în care este aruncat este imposibil de navigat pentru omul de rând. La asta se adaugă o serie de probleme administrative cum sunt faptul că popririle sunt dublate sau chiar complet lipsite de bază.

Puterea de a bloca orice cont bancar nu este folosită doar în cazuri excepționale sau ca soluție de ultim resort cum este în alte țări. Nu. Este folosită una două. Astfel, familii și afaceri au fost duse la faliment prin blocarea accesului la proprii bani și blocarea activității în cazuri absolut ilegitime.

Pentru a limita aceste excese, am studiat sistemele din alte țări (cum sunt Danemarca sau Marea Britanie) și am propus un proiect de lege prin care ANAF-ul să nu mai poată pune popriri fără încuviințarea unei instanțe judecătorești. Nu li se ia puterea de a o face, dar ne trebuie un mecanism de a limita aceste abuzuri.

Nu cred că PSD va fi de acord, mai ales pentru că ANAF-ul este utilizat și ca armă politică (vezi cazul controlului de la Rise Project, direcționarea controalelor către companiile de consultanță care nu se protestau politic, faimoasa stenogramă în care deputatul mitralieră amenința întreprinzători privați cu ANAF-ul, etc.). Dar, voi face tot ce pot pentru a da proiectului șanse să ajungă lege, dar aici este importantă și presiunea venită dinspre cetățeni.

Nu este singurul proiect de debirocratizare care s-a desprins din întâlnirile cu mediul de afaceri. Vor mai veni și altele. Antreprenoriatul în România este dificil și devine din ce în ce mai dificil. Haideți să-l ajutăm prin câteva propuneri mici dar care l-ar ajuta imens. #RomaniaAntreprenoriala

Textul inițiativei poate fi citit aici: https://www.senat.ro/legis/PDF/2018/18b328FG.pdf

Iar expunerea de motive aici:

https://www.senat.ro/legis/PDF/2018/18b328EM.pdf Vezi mai puţin

https://www.facebook.com/ClaudiuNasuiUSR/photos/stop-popririlor-abuziveacum-c%C3%A2teva-luni-%C3%AEmpreun%C4%83-cu-cristina-prun%C4%83-am-fost-la-o-/1699074480182033/

/////////////////////////////////////////

„Vârcolacul” îi cere lui Putin să-l trimită în Ucraina. E unul dintre cei mai sângeroși criminali în serie din istoria Rusiei

ALEXANDRA ȘANDRU

„Vârcolacul” îi cere lui Putin să-l trimită în Ucraina. E unul dintre cei mai sângeroși criminali în serie din istoria Rusiei (Video) Foto: captură video Daily Mail

VREI SĂ FII CORECT INFORMAT?

SUSȚINE ȘI TU JURNALISMUL RESPONSABIL!

Unul dintre cei mai sângeroși criminali în serie din istoria Rusiei, Mihail Popkov, i-a cerut lui Vladimir Putin să fie lăsat să lupte în Ucraina, după ce a auzit de programul de recrutare de deținuți al grupului Wagner.

În vârstă de 58 de ani și fost polițist, el a fost poreclit „Vârcolacul” sau „Maniacul din Angarsk”, după ce a mărturisit că a ucis 83 de femei și a fost condamnat pentru 78 de crime.

După 3 procese separate, a primit două sentințe de închisoare pe viață și încă una de 9 ani după gratii.

Poliția crede că bilanțul real al victimelor „Vârcolacului” este de 200 de crime. Popkov și-a violat majoritatea victimelor, ce aveau vârste cuprinse între 18 și 50 de ani, înainte de a le omorî în cele mai brutale moduri, folosind topoare, ciocane, cuțite, șurubelnițe sau săbii.

Cu toate acestea, autoritățile ruse au permis televiziunii de stat să-l intervieveze după gratii și să difuzeze luni discuția halucinantă. „Vârcolacul” l-a rugat pe Putin să îl lase să lupte în Ucraina, prezentându-și și cunoștințele dobândite în timpul stagiului militar, potrivit The Mirror.

În interviu, el chiar a mărturisit că a comis și alte crime. Întrebat care este visul său, el a răspuns: „Să mă alătur armatei. Nu aș ezita nicio secundă să lupt pe front. Cred că specialitatea mea dobândită în armată e la mare căutare acum, deși probabil că tehnologia e mult mai modernă acum. Dar chiar și așa, sunt în închisoare de 10 ani, nu cred că va fi greu să învăț rapid lucruri noi”.

Popkov e căsătorit și e tatăl unui copil. El a comis crimele între anii 1992 și 2010 în orașul său natal, Angarsk. În instanță și-a motivat faptele spunând că a vrut să curețe orașul de prostituate.

În urma evaluării psihologice, a fost diagnosticat cu manie criminală, „o boală care îi face pe pacienți să simtă o dorință irațională de a ucide”, potrivit agenției ruse TASS, însă în final el a fost declarat sănătos mintal.

În interviul de acum, Popkov a spus că cererea de a fi trimis pe front este dincolo de o simplă dorință.

„Dacă aș spune doar că asta îmi doresc, n-aș fi sincer. Nu e un joc pe calculator, nu sunt cărți SF cu supereroi”, a spus criminalul în serie, care totuși se teme că nu ar supraviețui gerului din ianuarie și februarie. „Pentru mine, degerăturile sunt cele mai groaznice”.

///’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’/////////////////////////

România este pe locul întâi în Europa la corupția din sistemul sanitar. Creșterea salariilor nu a înlăturat șpaga

Creșterea salariilor din sistemul sanitar nu a înlăturat șpaga la doctor, iar ultimul eurobarometru publicat de Comisia Europeană ne clasează pe locul întâi la corupția din sistemul de sănătate.

autor

ANA MARIA BARBU

Un pacient din cinci recunoaște că a dat bani sau cadouri scumpe atunci când a avut nevoie de tratament într-o unitate medicală de stat.

În saloane, în sălile de așteptare sau chiar în fața spitalelor, pacienții și rudele lor continuă să schimbe informații despre cât trebuie să dai ca să fii bine îngrijit.

18% dintre români recunosc că încă mai întind plicul cu bani în cabinetele medicilor. Sunt doar cu 1 la sută mai puțini ca în 2019, când salariile doctorilor abia crescuseră la un nivel considerat mulțumitor. Pe locul doi la corupție sunt grecii, iar la polul opus se află ţări precum Olanda, Suedia sau Finlanda. La capitolul corupție, sunt luate în calcul și donațiile făcute de pacienți către spitale. Metoda nu se practică în România.

Ioan Hosu, sociolog: „Fenomenul nu este perceput ca unul de corupție, ci de graditudine, mulțumire sau recompensare a unor servicii primite. Cred că vorbim de o remanență care se perpetuează în timp, dar se originează în perioada comunistă ca fenomen de masă”.

CITEȘTE ȘI

Eurobarometru: România are cei mai mulți medici șpăgari din UE

La începutul acestui an, salariile medicilor au crescut din nou, cu 25%, potrivit legii salarizării. Diferă, în funcție de specializare, funcție și rangul spitalului în care lucrează. De pildă, un medic primar are un salariu de bază de peste 12.000 de lei brut, iar un rezident în ultimul an, aproape 8.000 de lei. La aceste sume se adaugă sporurile, iar gărzile se plătesc suplimentar.

Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România: „Unii pacienţi simt nevoia unei recompense. Nu mai e nevoie. Îi rugăm pe pacienții României să înțeleagă. Dragi concetățeni veniturile medicilor au crescut”.

Președintele colegiului medicilor îi îndeamnă pe colegii săi să refuze plicurile pacienților.

https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/romania-este-pe-locul-intai-in-europa-la-coruptia-din-sistemul-sanitar-cresterea-salariilor-nu-a-inlaturat-spaga.html

////////////////////////////////////////

Cinism | De ce iartă justiția corupția din spitale. Judecător: „Mita a fost un accident”

Ionuț Benea

Puține sunt cazurile de medici corupți care să fie condamnați la închisoare cu executare.

Pregătirea profesională în străinătate sau „accidentul” sunt câteva dintre motivele pentru care judecătorii din România au condamnat cu suspendare medici acuzați de corupție. Indiferent de gravitatea faptei, doctorii rămân în libertate și, uneori, și în funcție.

Corupția de mici și mari dimensiuni din sistemul sanitar e una dintre „infecțiile intraspitalicești” care a produs printre cele mai multe victime în România ultimilor 30 de ani.

De la „atenția” infimă acordată brancardierului sau infirmierei, până la salariul pe o lună dat medicului, șpaga la spital a intrat adânc în conștiința pacientului român. „Cui trebuie să dai”, „cine ia” și „cât” sunt întrebări la care, uneori, răspund colegii de salon sau infirmierii prin diverse insinuări.

Justiția din România a tratat în ultimul deceniu sute de cazuri de corupție medicală. Cele mai răsunătoare au fost cele instrumentate de Direcția Națională Anticorupție (DNA), care a descoperit ilegalități de milioane de euro în instituții precum Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

În țară, procesele predominante au fost cele ale unor medici acuzați că au primit mită de la pacienți. Unii câteva sute de lei, alții câteva mii de euro.

Nume mari așezate pe piedestalul sistemului sanitar românesc au picat în acest demers timid al justiției de a scoate „plicul” din halatele medicilor români.

Cel mai recent exemplu este cel al profesorului Gheorghe Burnei care, miercuri, a fost condamnat definitiv la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare pentru luare de mită. Burnei, care mai este cercetat și pentru vătămarea unor pacienți, ar fi primit bani sub forma unor donații de la părinții copiilor pe care îi opera. El nu mai are voie să profeseze în sistemul public timp de cinci ani.

Din cauza nerezolvării cazurilor de malpraxis, nenumărați medici dedicați sunt văzuți cu aceeași suspiciune de bolnavi. Tăcerea sufocă și medicii, și pacienții. Aceștia din urmă vorbesc cel mai rar.

### VEZI ȘI… ###

Legătura medic-pacient | „Empatie îmi arătau câinii din curtea spitalului, nu doctorii”

Condamnarea lui Burnei a venit în aceeași zi în care un alt medic celebru din România, chirurgul Irinel Popescu, a fost trimis în judecată de DNA într-un dosar cu prejudiciu de 8 milioane de euro, comis în dauna CNAS.

Justiția vs corupția din sănătate

La baza piramidei, cele mai multe cazuri de corupție medicală au fost cele ale unor cadre medicale care au pretins bani de la pacienți pentru a-i opera sau trata.

„Azi se fac cinci luni de când nu mai este”, îmi spune Alida Carla. „Păcat. El a salvat vieți. Dar nu a putut fi salvat EL. E dureros.”

### VEZI ȘI… ###

Frica de spital | Cealaltă față a sistemului medical. Familiile care vor dreptate

Activitatea infracțională a unora dintre ei s-a întins pe mai mulți ani, reiese din anchetele instrumentate de Parchete. Alții au dat dovadă de cinism informând rudele că, în cazul decesului pacientului, șpaga nu se restituie.

Chiar și așa, laitmotivul condamnărilor medicilor acuzați de corupție a fost suspendarea pedepsei.

„Justiția nu a făcut nimic în ceea ce privește prevenția. Pentru că justiția are și caracter preventiv. O sentință este și educativă, nu doar să îl pedepsească pe om, ci să și prevină; ca ori el, ori altul să nu mai facă. Pornind de la această idee, tocmai asta nu a făcut”, spune pentru Europa Liberă Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.

Barbu e de părere că mai degrabă presa, și nu justiția, a făcut ca nivelul corupției din sistemul sanitar să scadă. „95% e meritul presei, 5% al justiției.Chiar și așa, încă ‘se mai cere’ în spitale, cele mai afectate fiind secțiile de obstetrică-ginecologie, acolo corupția e încă foarte ridicată”.

De ce cu suspendare? Motive invocate de judecători

Lipsa de recidivă;

Pregătirea profesională;

Recunoașterea faptelor;

Mita descrisă ca un „accident”;

Faptul că medicul acuzat e cunoscut „în România și în străinătate”;

Vârsta condamnatului;

Faptul că pedeapsa în sine este „un avertisment suficient”;

Comportamentul corespunzător în timpul urmăririi penale;

Faptul că acuzatul are cursuri de perfecționare efectuate în străinătate;

Faptul că doctorul a avut un bun comportament în societate;

Faptul că acuzații sunt mai „receptivi la represiunea penală”, decât alte persoane;

Zece medici condamnați cu suspendare

Mita, descrisă drept un „accident”

Taniure Deniz Dumitrache (51 de ani) era la momentul comiterii faptelor medic ginecolog și director medical la Spitalul Județean din Tulcea. Potrivit unor declarații atașate la dosarul, aceasta era cunoscută de paciente că ar cere bani pentru consultații medicale, dar și pentru intervenții chirurgicale.

O gravidă a povestit procurorilor că, înainte de naștere, a fost „informată” de o moașă din spital că trebuie să îi dea bani „cât mai discret” doctoriței. Aceeași gravidă a spus că a aflat de la colegele de salon că, în caz contrar, ar putea fi „tratată cu indiferență”, iar operația s-ar putea să nu decurgă bine. 600 de lei i-a dat gravida, prin intermediul partenerului ei.

Acuzația a fost confirmată de un alt martor, dar și de doi investigatori sub acoperire care au pretins că sunt pacienți și i-au dat mită medicului ginecolog. „Recunosc comiterea faptelor”, a declarat în scris medicul, care a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pe 14 ianuarie 2020. Tot atunci, a primit interdicția de a mai fi director medical la Spitalul din Tulcea și medic timp de doi ani.

Aceste circumstanțe sunt de natură să convingă că săvârșirea de către inculpată a infracțiunii care face obiectul prezentei cauze a fost un accident,

Judecătorul de la Tribunalul Tulcea care a pronunțat sentința, în fapt o confirmare a unui acord de recunoaștere a vinovăției, a arătat că doctorița nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a „înțeles semnificația acesteia”. „Aceste circumstanțe sunt de natură să convingă că săvârșirea de către inculpată a infracțiunii care face obiectul prezentei cauze a fost un accident, iar riscul repetării comportamentului infracțional este foarte scăzut”, a explicat judecătorul de caz.

Mită de 185 de ori

Medic în cadrul Casei de Pensii Prahova, Lucian Jianu (56 de ani) a fost condamnat în octombrie 2020 pentru 185 de fapte de luare de mită. Medicul ar fi comis faptele pe o perioadă lungă de timp, între 2007 și 2017. El ar fi pretins bani de la bolnavii care aveau nevoie de scrisori medicale pentru a obține pensii de invaliditate. Sumele variau între 100 și 800 de lei și erau plătite în fiecare an, de câte ori se reînnoia dosarul pacientului.

Potrivit actelor din dosar, Jianu ar fi pretins 70% din cuantumul pensiei lunare a unui pacient. A fost prins în flagrant cu banii pe care se presupune că i-ar fi primit într-o singură zi: 4.500 de lei.

Instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar si fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate

Sentința dată în cazul medicului nu e definitivă. Judecătorii primei instanțe au calculat cuantumul mitei primite de Jianu la peste 70.000 de lei și au motivat pedeapsa cu suspendare în felul următor: „Instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar si fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, având în vedere lipsa antecedentelor penale și nivelul ridicat de educație al inculpatului, acest din urmă aspect presupunând că este mai receptiv la represiunea penală și la executarea unei pedepse într-un cuantum mai mic și chiar fără executarea în regim privativ de libertate.”

III. Averea găsită de procurori în biroul unui medic

Paul Botez era la momentul în care a fost ridicat de polițiști șef de secție la Spitalul de Recuperare din Iași și unul dintre cei mai căutați ortopezi din regiunea Moldovei.

Botez a fost ridicat de procurorii din Iași pe 10 iulie 2013, după ce a fost prins în flagrant având asupra sa un plic cu bani primiți de la un pacient. În biroul medicului, anchetatorii au mai descoperit 65.000 de lei, 44.865 de euro, 2.500 de dolari şi 80 de ruble ruseşti. Cu o zi înainte de flagrant, spun anchetatorii, doctorul i-ar fi spus pacientului, referitor la operaţie, că „îl costă 5.000 de lei“.

Inculpatul este un reputat specialist, cunoscut în România şi străinătate

Paul Botez nu a recunoscut fapta și a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Iași la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare. „Inculpatul Botez Paul a declarat că este victima unei provocări poliţieneşti“, se arată în motivarea sentinței.

După condamnarea definitivă, Botez a fost lăsat să profeseze după ce judecătorii au motivat că „inculpatul este un reputat specialist, cunoscut în România şi străinătate” și că avea deja sute de programări la intervenții chirurgicale.

Dacă moare pacientul, mita nu se restituie

Tot din Iași este și chirurgul cardiolog Eugen Valentin Bitere. Acesta a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare după ce ar fi primit mită de la 11 pacienți care aveau nevoie de operații pe inimă sau de la rude ale acestora. În dosar au fost puși sub acuzare și mai mulți pacienți care au recunoscut că i-au oferit mită medicului. Medicul, în schimb, nu a admis acuzațiile.

Acesta obişnuia să pretindă suma de 1.500 de euro pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale

Despre modul de acțiune a lui Bitere, Tribunalul Iași notează: „Acesta obişnuia să pretindă suma de 1.500 de euro pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale, din cercetări rezultând că această sumă era pretinsă anterior îndeplinirii actului medical, dar primită după efectuarea lui”.

Dovadă de cinism: „Cercetările ulterioare au arătat că, în alte ocazii când a avut de efectuat o intervenţie dificilă, inculpatul i-a avertizat pe aparţinători asupra riscurilor intervenţiei ce urma să o facă şi asupra faptului că dacă va interveni decesul pacientului, să nu vină să îi ceară banii, deoarece el trebuie să dea bani şi colegilor săi şi nu poate să meargă la fiecare în parte şi să le ceară să restituie banii“.

Mită de la părinți, pentru operația copilului

Ioan Dobrescu, medic la Spitalul de Copii din Cluj-Napoca, a fost condamnat în 2016 de Tribunalul Cluj la trei ani de închisoare cu suspendare fiind găsit vinovat de luare de mită. Medicul ar fi primit 800 de lei de la rudele unui copil pe care l-a operat, fiind prins în flagrant de Poliție.

Se întâmpla în 2012, însă procesul a durat atât de mult deoarece, la un moment dat, judecătorii au dispus rejudecarea. Cu privire la modul de executare a pedepsei, Tribunalul Cluj a considerat că pedeapsa „constituie un avertisment suficient pentru acesta care, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai comite infracțiuni”.

Și concediul medical se „dă” cu mită

Cristina Mischie este fosta șefă a secției de Psihiatrie de la Spitalul Județean de Urgență Slatina și, alături de alte persoane, este judecată într-un dosar de corupție. Mischie a fost condamnată cu suspendare în primă instanță la trei ani de închisoare cu suspendare fiind acuzată că a primit 300 de lei, repectiv 100 de lei de la doi pacienți pentru a le prelungi concediile medicale.

Inculpata se poate corecta fără detenție, văzând și vârsta și studiile universitare ale acesteia, respectiv va înțelege clemența statului din modalitatea de executare a pedepsei

Tribunalul Olt arată în sentință că „într-o societate în care corupția apare ca fiind aproape endemică, reacția statului trebuie să fie pe măsură, cetățeanul având dreptul la servicii medicale, fiind absolut intolerabil ca un medic să condiționeze buna exercitare a actului medical, pentru care a fost școlarizat și este plătit de Statul Român”.

Cu toate acestea, judecătorul consideră că „inculpata se poate corecta fără detenție, văzând și vârsta și studiile universitare ale acesteia, respectiv va înțelege clemența statului din modalitatea de executare a pedepsei”. Procesul în care medicul e inculpat se află acum la Curtea de Apel Craiova.

VII. Iertat pentru că s-a perfecționat în străinătate

Suma care se obișnuiește să se plătească medicului Matei ar fi între 1.000-1.500 euro

Medicul chirurg Liviu Marius Matei a fost condamnat pe 4 martie 2019 la 2 ani de închisoare cu suspendare după ce a recunoscut că a primit mită 4.000 de lei de la părinții unei copile pe care a operat-o.

În acordul de recunoaștere a vinovăției, obținut de Europa Liberă, se menționează că părinții au aflat din salon, de la alți pacienți, că „suma care se obișnuiește să se plătească medicului Matei ar fi între 1.000-1.500 euro.”

Doctorul a primit interdicția de a profesa în sistemul public de stat timp de un an. Referitor la pedeapsa cu suspendare, procurorii au arătat că medicul, care profesa la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş, nu este recidivist, „a avut un comportament corespunzător în cursul urmăririi penale” și a urmat cursuri de cursuri de specializare, fiind exemplificat unul de la Amsterdam/Olanda.

VIII. Educație pentru viitorii medici: 100 de euro de examen

Carmen Dorobăț a fost manager al Spitalul de Boli Infecțioase din Iași și una dintre cele mai mediatizate figuri medicale din timpul pandemiei. Ea a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare după ce judecătorii de la Iași au ajuns la concluzia că, alături de soțul ei, ar fi pretins și primit mită de la studenți de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași pentru a-i promova la examene.

Nu au antecedente penale, sunt cunoscuți cu un bun comportament în societate, fiind doctori în medicină, cu rezultate profesionale medicale deosebite

Peste 100 de studenți ar fi oferit mită câte 100 de euro soților Dorobăț, care nu au recunoscut faptele în timpul procesului. Suspendarea pedepsei, chiar și în lipsa recunoașterii faptei, a venit după ce judecătorii au luat în calcul că medicii „nu au antecedente penale, sunt cunoscuți cu un bun comportament în societate, fiind doctori în medicină, cu rezultate profesionale medicale deosebite”.

Se acceptă și euro

Nicolae Balaci Duma este un alt medic din România găsit vinovat de justiție pentru luare de mită care a fost condamnat cu suspendare. Acesta și-a aflat sentința – care nu e definitivă – pe 9 februarie 2021.

În calitate de medic la Spitalul Orășenesc Făget, el este acuzat că, în data de 13.05.2019, a primit de la o pacientă, în incinta salonului unde se afla internată aceasta, suma de 100 euro pentru a o opera de varice.

Abonament la mită: 10.000 lei/lună

Și în ceea ce privește corupția comisă la nivelul administrativ al spitalelor justiția a fost blândă. Alexandru Ciocâlteu, fostul manager al Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Ioan” din Capitală, a primit patru ani de închisoare cu suspendare în 2017 după ce, timp de patru ani, între 2009 și 2013, a primit lunar câte 10.000 de lei de la o firmă care derula un contract cu spitalul.

Suspendarea sub supraveghere a pedepsei oferă, din punct de vedere juridic, social și moral un sistem de garanții eficiente și poartă în sine o severitate accentuată astfel că este pe deplin aptă

În același dosar a fost condamnată și Petruța Lazăr, fost director economic al aceluiași spital. 500.000 de lei de fiecare au primit cei doi, a concluzionat Curtea de Apel București, care a motivat sentința cu suspendare:

„În opinia Curții suspendarea sub supraveghere a pedepsei oferă, din punct de vedere juridic, social și moral un sistem de garanții eficiente și poartă în sine o severitate accentuată astfel că este pe deplin aptă, raportat la persoana inculpaților care au un grad înalt de educație și integrare profesională și familială și prin urmare sunt mai receptivi la represiunea penală, să asigure exigențele prevenției speciale și generale, în același timp”.

Ionuț Benea

A intrat în presă dintr-un pariu și a rămas aici din convingere. A debutat în jurnalism în 2008 și a trecut prin redacții locale sau naționale importante, precum Ziarul de Iași sau Adevărul. A fost implicat în mai multe proiecte editoriale independente coordonate de Freedom House și Centrul pentru Jurnalism Independent.

S-a alăturat echipei în 2021 ca senior-correspondent, funcție pe care o ocupă și în prezent. Din iulie 2021 până în ianuarie 2023 a fost redactor-șef al Europei Libere România.

Din ianuarie 2023 ocupă poziția de senior-correspondent.

https://romania.europalibera.org/a/cinism-de-ce-iart%C4%83-justi%C8%9Bia-corup%C8%9Bia-din-spitale-judec%C4%83tor-mita-a-fost-un-accident-/31181336.html

////////////////////////////////////////////

Folosirea dispozitivelor de la decedaţi, criticată dur de apărătorii pacienţilor: „Lipsă de etică medicală şi morală”

Cristian Hitruc

Asociația pentru Protecția Pacienților este revoltată de folosirea de stimulatoare cardiace și defibrilatoare luate de la morți și montate la bolnavi, de medici cardiologi. O razie de amploare are loc vineri, 17 februarie, în mai multe spitale din ţară.

În schimbul acestor dispozitive, care erau prezentate ca fiind noi, pacienţii plăteau sume importante de bani. Astfel, anchetatorii au indicii că aceste cadre medicale ar fi efectuat mai multe intervenții chirurgicale, cu încălcarea procedurilor de lucru și a indicațiilor de utilizare a dispozitivelor medicale cardiace (stimulatoare cardiace și defibrilatoare), care au afectat ori au pus în pericol integritatea corporală, sănătatea ori viața unor persoane, pacienți ai acestora.

Ce spune Asociaţa Naţională pentru Protecţia Pacienţilor despre această situaţie

Reporterii Adevărul au luat legătura cu Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor. El a oferit un punct de vedere important în legătură cu ancheta desfăşurată de către autorităţi. Barbu susţine că o astfel de situaţie este inadmisibilă în momentul de faţă, deoarece la nivel naţional există un program de cardiologie prin care se asigură necesarul de astfel de dispozitive medicale.

„Până în anii 2007 – 2008 s-au folosit pacemakere sau alte dispozitive de la pacienţii decedaţi. În acele momente se făcea acest lucru pentru că erau foarte puţine, iar lista de aşteptare era foarte lungă. Astfel, exista această practică, iar dispozitivele erau refolosite. Ne-am luptat foarte mult pentru a mări Programul Naţional de Cardiologie pentru a avea suficiente dispozitive, iar acum nu ar mai trebui să se întâmple acest lucru. Dacă şi acum există astfel de practici şi dacă nu se folosesc în cazul unui risc vital, ele nu pot fi justificate”, a precizat Vasile Barbu, preşesintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.

Refolosirea acestor dispozitive medicale este strict interzisă în România

În momentul de faţă, refolosirea dispozitivelor medicale, precum cele menţionate anterior este strict interzisă pe teritoriul României. Cu toate acestea, susţine Vasile Barbu, o astfel de abatere poate fi sancţionată doar contravenţional. Astfel, doar în cazul în care această practică a cauzat victime sau complicaţii la starea de sănătate a pacienţilor, ea poate fi încadrată în penal.

„În aprilie 2021, în România s-a dat o ordonanţă care interzice acest lucru. Dacă înainte nu era reglementat, de atunci se interzice categoric utilizarea acestor dispozitive. Pentru astfel de încălcări se prevede o sancţiune contravenţională, nu una penală. Cu toate acestea, poate fi vorba despre cazuri în care consecinţele se încadrează în penal. Astfel, dacă s-au perceput sume de bani pentru dispozitive reutilizate, este un lucru foarte grav. Probabil, acest lucru va fi lămurit de către anchetatori. Aceste practici depăşesc deja limitele eticii medicale şi morale”, adaugă Vasile Barbu.

https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/folosirea-dispozitivelor-de-la-decedati-criticata-2243238.html

////////////////////////////////////

Averea doctorului Dan Tesloianu, acuzat că monta dispozitive medicale luate de la cadavre. Deţine şi o colecţie de artă

Cristian Hitruc

Cardiologul Dan Tesloianu, de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi, a fost reţinut pentru 24 de ore de către procurorii Parchetului General sub acuzația de abuz în serviciu, în formă continuată.

Potrivit anchetatorilor, medicul ar fi refolosit 238 de stimulatoare cardiace. În plus, medicul este acuzat de luare de mită, dar și de complicitate la construirea ilegală a unei vile într-o arie naturală protejată. Conform informaţiilor apărute, acesta, împreună cu un alt doctor, din Braşov, formau o reţea prin care reuşeau să monteze pacienţilor dispozitive medicale pe care le prelevau de la cadavre.

Cum arată averea medicului ieşean

Conform declaraţiei de avere, care a fost completată de către soţia medicului ieşean în luna iunie a anului 2022, familia Tesloianu deţine două case, un apartament, dar şi o colecţie de artă.

Astfel, în anul 2005, Dan Tesloianu a construit o casă în Iaşi, de 200 metri pătraţi. În 2019, tot împreună cu soţia, a reuşit achiziţia unui apartament de 51 metri pătraţi, în municipiul Iaşi. Totodată, aceştia mai deţin o construcţie de 120 metri pătraţi, din 2008, în judeţul Neamţ.

În respectiva declaraţie de avere mai figurează şi o colecţie de artă, a cărei valoare este estimată la 50.000 de euro, fiind dobândită în perioada 2009-2022.

Familia Tesloianu mai are şi câteva conturi, deschise la diverse bănci. Astfel, este vorba despre două conturi în euro, în care se regăseşte, conform declaraţiei, suma totală de 89.996 de euro. Totodată, într-un alt cont, deschis în anul 2022, figurează suma de 50.000 de dolari. În singurul cont în lei care apare în declaraţia de avere, deschis în 2011, este declarată suma de 76.498 RON

De menţionat este faptul că, în ultimul an, doctorul Dan Tesloianu a încasat, de la Spitalul Spiridon, suma de 185.000 RON, bani proveniţi din salarii. Totodată, în declaraţia de avere apare şi suma de 160.000 de euro, dividente de la firma Cardiomed SRL, la care este acţionar.

La aceste venituri se adaugă salariul soţiei, care este medic la un spital din Iaşi, suma declarată fiind de 215.589 RON

Bunuri şi sume importante de bani au fost ridicate de anchetatori

În urma celor 24 de percheziții efectuate ieri, 17 februarie, de către polițiștii Direcției de Investigare a Criminalității Economice și Direcției de Investigații Criminale, sub supravegherea procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost descoperiți și indisponibilizați 162.920 de lei, 116.795 de euro, 2.357 de USD, 300 de lire sterline, 300 de franci elvețieni, 3.500 de forinți, 520 de coroane suedeze, 200 de coroane daneze, 300 de lire sterline, 19 telefoane mobile, 60 de memory stickuri, 14 laptopuri, 3 tablete, 9 hard diskuri, 250 de DVD-uri și 25 de stimulatoare/defibrilatoare cardiace. 36 de tablouri aparținând unor pictori naționali de renume au fost ridicate și depuse la Complexul Muzeal Național Moldova Iași, Muzeul de Artă, potrivit Poliției Iași.

Citește și: Cine este dr. Dan Tesloianu, medicul cardiolog suspectat că monta stimulatoare cardiace luate de la morți. A mai avut probleme cu legea

Citește și: Folosirea dispozitivelor de la decedaţi, criticată dur de apărătorii pacienţilor: „Lipsă de etică medicală şi morală”

Citește și: Managerul Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iași, primele declaraţii: „Suntem împotriva corupției“

https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/averea-doctorului-dan-tesloianu-acuzat-ca-monta-2243435.html

/////////////////////////////////////////

Top 10 cei mai bogați doctori din lume. Cum și-au agonisit aceștia averea

Redactor: Sorina Bujarov

Patrick Soon Shiong – este doctor, dar a devenit și antreprenor. Asta după ce a elaborat un tratament anticancer revoluționar, care l-a făcut unul dintre cei mai bogați oameni din domeniul medical din întreaga lume. În prezent, doctorul Soon Shiong este considerat cel mai bogat medic din lume, cu o avere estimată la 12 miliarde de dolari. Anual, acesta contribuie cu sume impunătoare la dotarea spitalelor pentru copii. De asemenea, o parte din averea sa medicul o investește în cercetări științifice menite să identifice soluții de îmbunătățire a îngrijirilor medicale.

Thomas Frist. A lucrat inițial în calitate de chirurg în forțele aeriene, după care a hotărât, împreună cu tatăl său, să se lanseze în afaceri. Compania fondată de aceștia câștigă anual peste 29 miliarde de dolari, din cumpărarea și vânzarea spitalelor, scrie thriving life stylez. Până acum Thomas Frist a reușit să adune o avere de șapte miliarde de dolari. El a fost inclus în Hall of Fame Healthcare (sala personalităților emerite din sistemul medical) și a primit premiul „Lifetime Achievement Award United Way, care se acordă persoanelor ce au reușit să obțină succese remarcabile în dezvoltarea sistemului de sănătate.

Phillip Frost. Nu a practicat niciodată medicina, dar a obținut doctoratul în acest domeniu, iar după aceasta a predat dermatologia la universitate. Mai târziu a fondat o companie farmaceutică, numită IVAX, pe care a vândut-o ulterior cu peste 7,8 miliarde de dolari. Acum doctorul Phillip Frost este președinte la Teva Pharmaceuticals și are o avere estimată la 3,8 miliarde de dolari.

Wu Yiling. Wu Yiling provine dintr-o familie de medici, în care și părinții, dar și buneii lui au practicat medicina. A muncit timp de 11 ani în sistemul medical din China, după care a hotărât să-și inițieze propria afacere. În 1992 acesta a fondat o companie farmaceutică, care comercializează medicamente pe bază de plante, pentru o gamă largă de maladii. Compania sa o duce foarte bine, astfel că averea doctorului Yiling este estimată la 1,7 miliarde de dolari.

█ Funcționar de la Ministerul Sănătății cu salariu de 5.000 de lei, dar care conduce o mașină scumpă și își cumpără imobil de peste 1 milion de lei

Gary Michelson. Acesta este cunoscut pentru ingeniozitatea lui, cu peste 250 de brevete noi în aparatul ortopedic, instrumente și metode elaborate de el. Michelson a primit o avere de 1,55 de miliarde de dolari, după o înțelegere legală cu compania ce produce utilaje medicale – Medtronic, care a procurat dreptul de a utiliza invențiile acestuia. În prezent acesta este un apărător înflăcărat al animalelor, iar datorită acestei pasiuni el a creat premiul Michelson, scopul căruia este de a găsi un mod non-chirurgical pentru a steriliza câinii și pisicile.

Dr. Phil. Cu un salariu anual de 80 de milioane dolari și cu o avere estimată la 280 de milioane de dolari, doctorul Phil este unul dintre cei mai bogați medici din lume. A studiat psihologia, iar în prezent lucrează și ca prezentator la un post de televiziune. Studiile în psihologie l-au ajutat să se facă remarcat, astfel că după ce a avut nenumărate apariții în show-ul Oprah Winfrey Show, a reușit să-și lanseze propriul show – Dr. Phil. Aceasta este considerat unul dintre cele mai bune show-uri live de astăzi.

James Andrews. Este unul dintre puținii medici care și-au câștigat averea, practicând medicina. Dr. James Andrews inițial a lucrat în calitate de chirurg pentru sportivi. A devenit un chirurg de top, astfel că și-a deschis propriul centru de chirurgie – Andrews sports medicine and Orthopaedic Center. El are o avere de 10 milioane dolari. Mai multe surse străine spun însă că cifra ar fi mult mai mare. Oricum, el este cel mai cotat chirurg sportiv.

Terry Dubrow. Acesta este unul dintre cei mai solicitați chirurgi plasticieni din Orange County, California, SUA. Popularitatea sa a crescut, după ce acesta a participat la show-uri de televizate, precum Swan și Real Housewives. Doctorul a mărturisit că persoanele care doresc să fie operate de el își așteaptă rândul și câte jumătate de an. Averea acestuia este estimată la peste 30 de milioane de dolari.

Leonard Hochstein – un alt medic care se regăsește în topul celor mai apreciați chirurgi plasticieni și în topul celor mai bogați doctori. Dr. Leonard Hochstein are o avere de peste 20 milioane dolari. Acesta este considerat cel mai bun chirurg din Miami, SUA, fiind specializat în mărirea sânilor.

Robert Rey – un alt chirurg plastician foarte renumit în SUA. Acesta a avut peste 100 de apariții în show-urile televizate, cel mai popular fiind Dr. 90210. El este foarte cunoscut în Beverly Hills, ca fiind unul dintre cei mai buni chirurgi plasticieni, care are o avere estimată la peste 15 milioane de dolari.

█ Articole relaționate:

Averile directorilor de spitale raionale – trăiesc din salarii de 10 de mii de lei, unii merg la serviciu pe jos, iar alții n-au nici chiar locuințe ( partea I )

Averile șefilor de spitale republicane – mașini luxoase, case impunătoare, afaceri și terenuri

Averea șefilor de la Sănătate, modestă pe hârtie. Octavian Grama are Dacia Logan, Svetlana Cotelea nu are locuință, iar Luminița Suveică se descurcă cu un salariu de 7 mii de lei

http://www.e-sanatate.md/News/3842/top-10-cei-mai-bogati-doctori-din-lume-cum-si-au-agonisit-acestia-averea

//////////////////////////////////////////

Ţară, ţară, vrem români!

O companie de construcții din Cluj a pierdut, în ultimul an, 90% din angajați. Au plecat toți în străinătate.

Patronul unui lanț de restaurante din București nu poate să deschidă un local nou: nu are cu cine.

În Dobrogea, un mare viticultor riscă să rămână cu strugurii neculeşi. În anii trecuți, la vremea recoltei aduna 120 de muncitori. Acum se gândește cu groază că abia de va strânge vreo 40.

La Iași, unul dintre cei mai mari procesatori de carne din ţară nu mai găsește electricieni și instalatori.

În aproape toate domeniile, România resimte din ce în ce mai dureros lipsa de oameni care să muncească. Este efectul unor eşecuri politice pe care nimeni nu şi le asumă: desființarea școlilor profesionale, creșterea taxelor, emigrarea în masă.

„Nu văd altă soluţie decât să aducem muncitori din China, India, Pakistan”

Compania bucureşteană Rotary Construcții a pierdut în ultimele șapte luni 20% din personalul permanent. Adică vreo 50-60 de muncitori, care au ales să plece la muncă în Franța și Germania.

Directorul de producție Mirel Marcu spune că, după estimările sale, peste aproximativ un an România va ajunge la criza de angajați prin care a mai trecut în 2006-2007, când forța de muncă disponibilă era abia jumătate din necesarul de pe piață.

„Este o problemă acută, care se va acutiza și mai tare. Din mai multe motive: nu există decât foarte puține școli profesionale bune, iar muncitorii migrează în spațiul european pentru salarii de 1000-1500 de euro. Eu n-am cum să dau salarii de 1500 de euro, cu taxe de 70%”, explică Mirel Marcu.

În 2008, Rotary Construcții a angajat 50 de muncitori chinezi printr-o companie de recrutare israeliană. Românii și-au plătit toate facturile la timp către intermediarii israelieni, dar aceştia n-au mai onorat plățile către chinezi.

„Poate țineți minte că-n 2008 a fost un protest al muncitorilor chinezi la ambasadă. Noi le-am dus mâncare, apă și haine, pentru că ajungi să-i cunoști pe oameni muncind cu ei un an. Am arătat atunci că noi ne-am achitat de toate obligațiile…

E problematic cu sistemul de taxe, cazare, întreținere… Dar la noi, în construcţii, nu văd altă soluție decât să aducem muncitori din zonele astea − China, India, Pakistan. E o ecuație simplă, din momentul în care trebuie să mai plătești 70% taxe, pe lângă salariu”, mai spune Mirel Marcu.

„Aş scoate şomajul, mai puţin pentru cei foarte bolnavi”

Cosmin Moldovan muncește de la 17 ani, de când a terminat Liceul Industrial Alimentar din Cluj-Napoca. Familia sa locuieşte în satul Sânnicoară, într-o comună limitrofă oraşului, astfel că el trebuia să se trezească zilnic la 6 dimineața și să facă naveta la serviciu.

„Vă rog să mă credeți că nici mie nu-mi plăcea să merg la muncă la vârsta aia. Dar aveam un contract pe care trebuia să-l respect. Și părinții mi-au spus: dacă n-ai vrut să studiezi mai mult, acum mergi la muncă!”.

Cosmin Moldovan a preluat afacerea familiei sale.

Acum, Cosmin Moldovan conduce afacerea familiei sale − Carmangeria Moldovan Sânnicoară – două unităţi de producţie și un lanţ de 30 de magazine în judeţul Cluj. Are peste 350 de angajați, dar îi lipseşte circa 15% din personalul necesar − oameni pe care, să ne înțelegem, ar avea de unde să-i plătească.

Dar nu-i găsește. Nu vine nimeni să muncească.

„În primul rând, legislația nu e încurajatoare. Eu am o colaborare cu Colegiul «Raluca Ripan», cu o clasă de școală profesională: le dau elevilor burse de 200 de lei pe lună pentru că vreau să încurajez specializarea în domeniul acesta, al carmangeriei.

Anul ăsta termină prima clasă. Dintre cei 15 oameni pe care i-am susținut, nu știu dacă vor rămâne doi să muncească mai departe la mine. E bună prevederea cu școala profesională, dar ar trebui stipulat acolo ca măcar un an, doi, după aceea, omul să fie obligat să lucreze în domeniu, în România”.

El spune că, din păcate, cultura muncii s-a schimbat odată cu generațiile.

„Pe măsură ce vin generațiile noi, scad calitatea și productivitatea muncii. Eu zic că și municipalitatea ar trebui să înceapă să se gândească la asta, să facă niște locuințe sociale în care să se poată reloca familii din zonele mai sărace, pentru că e bine că avem ingineri și IT-iști, dar avem nevoie și de servicii.

Noi plătim niște salarii puțin peste medie și oferim bonusuri și facilități, vrem să fim angajatori buni. Dar și autoritățile ar trebui să vină în sprijinul nostru cu măsuri”, consideră Cosmin Moldovan.

Dacă ar fi după el, ar adopta o măsură foarte drastică, singura pe care o vede eficientă în acest moment:

„Aș scoate șomajul complet, mai puțin pentru cei foarte bolnavi. Dar l-aș scoate, l-aș anula, măcar pentru o vreme”.

„Cei care beau din ajutoare sociale când vin la muncă sunt cei mai pretențioși”

Viticola SA s-a înființat în 1991, iar din 2015 produce vinurile Crama Histria: de pe 155 de hectare cu viţă-de-vie din Dobrogea se produc anual circa 45.000 de litri de vin.

Managerul Paul Fulea se uită cu groază la viitor: dacă, în urmă cu 3 ani, avea la recoltat echipe de 120 de oameni, acum abia adună câte 40.

„În ultimii doi ani am pierdut aproximativ 60 de oameni, și criza se acutizează. Din păcate, plantațiile de vie au nevoie de angajați permanenți. Noi avem acum 18 angajați permanenți. Dar au dispărut zilierii, nu mai găsesc niciunde…

Adun oameni din patru sate, maşinile noastre fac zilnic 120 de kilometri să-i ducă și să-i aducă. Sunt oameni care vor să muncească și pot câștiga 2000-2500 de lei pe lună.

Sunt curios

Dar în satele astea sunt și unii care stau în fața birtului și beau din ajutoare sociale. Iar când vin la muncă sunt cei mai pretențioși – vor să ia 100 de lei pe 6 ore de muncă. Forța de muncă scade peste tot în România, dar, din păcate, forța de nemuncă crește”, spune Paul Fulea.

El consideră că principala problemă a României este criza demografică în care ne adâncim și care ne va duce, în decursul următorilor 30 de ani, la o populaţie de numai 15 milioane, dintre care foarte puțini tineri apți de muncă.

„Deja e foarte târziu. Gândind la rece, cred că ar trebui să ne gândim la modelul Germaniei: nemții nu mai vor să facă copii, aşa că îi aduc pe alții care vor să facă copii și care vor munci.

E clar că noi avem o problemă demografică majoră, care ar trebui asumată de toată lumea, indiferent de religie, culoare politică și altele. Avem toți o mare problemă.

Și nu e foarte complicat să faci ca lumea să nu mai plece: e nevoie de stabilitate politică, sentimentul că vei avea un viitor sigur în țară și dezvoltarea infrastructurii”, mai spune Paul Fulea.

„Am pe masă un contract negociat de o lună, dar nu îl semnez de frică: dacă n-am cu cine să-l fac?!”

Răzvan Simion are 35 de ani. De 11 ani conduce propria firmă de construcții. Anul trecut, pe vremea asta, avea 20 de angajați. Acum mai are doi. El și doi angajați. Ceilalţi 18 şi-au găsit cu toţii contracte de muncă în Occident.

„Eu sunt pe marginea prăpastiei, aproape de faliment. Am firma din 2006, dar în momentul ăsta sunt în cel mai mare declin. Am păstrat doar contracte mici, pe care le pot face eu și oamenii mei.

Cel mai bine plătit încasează 200 de lei pe zi, în mână, net, iar celălalt, 100 de lei pe zi, net. Au program de 10 ore pe zi, cazare și transport asigurate”, mărturiseşte el.

De încercat, a încercat să rezolve problema în toate felurile posibile. S-a interesat dacă nu poate aduce muncitori din alte zone ale României, dar majoritatea preferă să plece în spațiul european – să câștige „ca-n Germania”.

Iar asta nu e doar situaţia lui: majoritatea dezvoltatorilor imobiliari care-l caută îl roagă să facă măcar bucăţelele unor lucrări – nici ei n-au muncitori.

„Cei din Republica Moldova au un regim special: pot veni să muncească trei luni, apoi trebuie să plece înapoi. Mai mult, decât să meargă 1000 de kilometri și să câștige ca-n România, mai bine fac încă 1500 de kilometri și iau mult mai mult. Ucrainenii preferă să meargă în Polonia sau în Rusia, unde au salarii apropiate de cele din UE.

Iar cei din țară sunt foarte puțini. Am prieteni care lucrează cu turci, cu moldoveni… Nu știu ce s-a întâmplat cu tinerii, până acum câțiva ani munceam cu oameni de 24-25 de ani. Acum nu mai e niciunul. Am pe masă un contract negociat de o lună, dar nu îl semnez de frică: dacă n-am cu cine să-l fac?!”, adaugă Răzvan Simion.

El crede că vina pentru această criză profundă o poartă instituţiile statului, fiindcă, de 20 de ani, nu au nicio politică de a reține forța de muncă – nici cele naționale, nici cele locale.

„Cealaltă soluție e să aducem un milion de migranți. Nu știu cine-și dorește asta…”

Lanțul de restaurante La Mama cuprinde opt unități, în București și pe litoral. Şansele să se deschidă altele noi scad constant, deoarece forța de muncă specializată părăsește masiv România.

„Eu am 3-400 de angajați, dar pot să spun că între 30 și 50 de posturi sunt neocupate, la toate nivelurile. Noi avem doar angajați permanenți, dar pleacă în Norvegia, Anglia și Germania”, povesteşte Cătălin Mahu, proprietarul restaurantelor La Mama.

El spune că angajații săi nu pleacă neapărat la un trai mai bun: „afară” lucrează mai mult, iar banii pe care-i câștigă le asigură condiții mai proaste decât în România. Ceea ce-i determină să emigreze este pur și simplu sentimentul unui viitor mai sigur.

Drept soluție, Mahu încearcă să recruteze oameni din alte părți și, în același timp, să-și păstreze propriii angajați.

„Ca să-i păstrăm, facem training continuu. Trebuie să le arăți că pot să se dezvolte după dorință la locul lor de muncă: dacă azi speli vase, cu muncă susținută poți ajunge bucătar.

Problema e dacă mă gândesc să deschid alt restaurant: nu pot. Nu am pur și simplu pe cine să angajez, cu cine să muncesc pentru asta”, adaugă Mahu.

În opinia lui, soluția nu poate să vină decât de la autoritățile statului, și nu poate fi construită decât în jurul unui principiu: o politică națională care să vizeze întoarcerea românilor plecați.

„Cealaltă soluție e să aducem un milion de migranți. Nu știu cine-și dorește asta… N-ai cum să rezolvi o problemă națională decât politic, la nivelul conducerii centrale. Astăzi, România are mai multe locuri de muncă decât muncitori”, mai spune Cătălin Mahu.

„Nu ne rămâne decât să punem presiune pe universități, să crească numărul absolvenților”

AROBS Transilvania este o companie de IT creată în 1998 de câțiva programatori, la Cluj. Astăzi, numără aproximativ 640 de angajați în mai multe centre, care monitorizează fluxuri de transport pentru 4.000 de clienți și dezvoltă soluții IT personalizate pentru diverşi clienţi.

Voicu Oprean, CEO al companiei AROBS, spune că una dintre problemele acestui domeniu e că numărul angajaților crește constant, în timp ce numărul de absolvenți cu specializare de programatori/informaticieni a rămas același din 2006.

„Dacă ne-am raporta doar la ultimii trei ani, am vedea că, pe piața din Cluj, companiile de IT au crescut cu 15-30% anual, iar cifra de școlarizare a Universității Tehnice a rămas aceeași.

Ce se va întâmpla însă când nu vom mai putea răspunde cererilor, din cauza insuficienței de personal? Și așa România a început să își piardă din competitivitate, pentru că salariile sunt din ce în ce mai mari. Nu ne rămâne decât să punem presiune pe universități, să crească numărul absolvenților„, explică Voicu Oprean.

El merge mai departe şi afirmă că universităţile tehnice nu pot ţine pasul cu evoluţia tehnologiilor şi scot pe piaţă oameni nepregătiţi.

Iar dacă juniorii au nevoie oricum de training odată ajunşi în lumea reală, lucrurile se complică atunci când un angajator caută seniori, specialişti care au dus la bun sfârşit proiecte IT cu multe zerouri.

„Un senior este vânat de mai multe companii și câștigă cel care propune cel mai atractiv pachet și cu care omul rezonează cel mai bine.

De fiecare dată când aud că specialiștii în resurse umane caută oameni tehnici foarte buni, care să se potrivească cu valorile companiei, mă amuz teribil. De mult nu mai ține nimeni cont dacă omul pe care vrei să îl angajezi are aceleași valori ca tine sau are abilități de comunicare și de lider.

Toate legile antidrog prin care vor să ne execute tinerii, pentru voturi

Kompromat cu autor necunoscut: Șase dosare. Șase procurori. Șase investigații. Zero suspecți. Cum a mușamalizat justiția campania de discreditare inițiată în interiorul Poliției Române împotriva unui jurnalist

Obligația ta este să-i găsești un loc în companie în care să se simtă bine, ca să fie productiv și să nu plece după șase luni”, mai spune Voicu Oprean.

Un studiu efectuat de compania KeysFin la finalul lunii mai arată că numărul locurilor de muncă vacante a crescut de la 38.625, în 2009, la 59.753 în 2016. În același timp, datele Institutului Național de Statistică spun că, în 2016, România avea 530.000 de șomeri.

Într-un comunicat din mai 2017, Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM) informa că, dintre cele 367.161 de persoane înregistrate în evidenţele agenţiilor teritoriale, 67.676 primeau indemnizație de șomaj.

https://pressone.ro/tara-tara-vrem-romani

////////////////////////////////////////

Prin ce trec muncitorii români în Germania, ca să aibă o viață decentă în România

Unii angajatori le confiscă buletinele, ca să nu poată pleca. Ambasada României preferă tăcerea.

La începutul lui aprilie, în plină pandemie, guvernul german a hotărât să sară în ajutorul industriei autohtone de sparanghel. În ciuda carantinei și a stării de urgență, până la finalul lui mai, peste 80 de mii de muncitori au fost lăsați să părăsească România, pentru a lucra pe câmpurile și în serele Germaniei. Totul trebuia făcut în condiții de siguranță maximă, cu respectarea măsurilor de distanțare socială. Ăsta era planul. „Vor putea munci în timp ce sunt în carantină”, spunea ministrul Agriculturii din Germania, Julia Klöckner, la scurt timp după ce și-a dat seama că voluntarii germani nu pot umple golul lăsat de muncitorii români.

Câteva zile mai târziu, mii de oameni se înghesuiau în parcarea aeroportului internațional din Cluj, fără a fi respectată vreo măsură de distanțare socială. Între timp, în Germania, o fermă din nordul țării care până atunci fusese considerată un model pentru celelalte, pica toate testele autorităților: locurile de cazare erau aglomerate și necorespunzătoare, mâncarea proastă, iar muncitorilor li se reținuseră actele de identitate. În vest, în orașul Bornheim, lângă Bonn, peste o sută de muncitori au protestat după ce ferma pentru care munceau nu le-a plătit integral salariile.

A fost nevoie de intervenția politicienilor pentru ca lucrurile să se miște cât de cât. De exemplu, Violeta Alexandru, ministrul muncii din România, a inspectat personal ferma din Bornheim, săptămâna trecută. Parlamentul European a anunțat și el ieri, că va discuta problemele muncitorilor sezonieri, în contextul în care cei români „asigură securitatea alimentară pentru întreaga Europă”.

Și ambasadorul României în Germania a declarat, la sfârșitul lui aprilie, că ambasada va investiga toate plângerile care i se aduc la cunoștință. Totuși, întrebată de VICE câte astfel de cazuri investighează, ambasada n-a dat niciun răspuns până la ora publicării acestui articol.

În orice caz, toate demersurile politicienilor au venit prea târziu pentru Nicolae, un muncitor de 57 de ani care a suferit un infarct și a murit în sudul Germaniei la începutul lui aprilie. Ulterior morții a fost testat pozitiv cu COVID-19. Dar, conform ziarului german Die ZEIT , românului nu i s-au recoltat probe și nici nu a fost tratat de un medic, când i s-a făcut rău la fermă. Rămâne incert dacă Nicolae a murit infectat, pentru că avea probleme și cu inima, și cu greutatea. Deși știa că are probleme de sănătate care îi pot pune viața în pericol, a ales să meargă la o muncă atât de solicitantă fizic, în timpul unei pandemii.

VICE România și VICE Germania au vorbit cu cinci români care muncesc sau urmează să muncească în ferme din Germania. Poveștile lor arată ce sacrificii fac unii români pe câmpurile celei mai bogate țări UE, pentru a-și câștiga dreptul la o viață decentă acasă.

Ion Murgu (52) face grevă pentru că nu își primește banii munciți

Am 15 zile de când sunt aici, [la ferma de căpșuni și sparanghel Bornheim, din vestul Germaniei]. Contractul era pe trei luni și acum, dacă se închide pentru c-a dat faliment, nu se mai dau banii. Contractul prevedea o mie și ceva de euro pe lună, deci trebuia să iau peste jumătate. Deocamdată nu mi-au dat nimic, altora le-au dat cinci, zece euro. Ăsta e salariu? Nu știu ce au de gând să facă, unde vom sta, cei de la sindicat încearcă să ne rezolve, e și poliție aici. Acum stau cu actele și contractul în mână, aștept să fiu chemat, să-mi verifice cipul, să vadă cât am lucrat. E o învălmășeală aici, așteptăm toți grămadă.

Condițiile de cazare sunt foarte critice. În camere stăm doi, trei, în unele chiar și patru. E urât de tot, băile și toaletele sunt foarte murdare. Avem și dușuri, dar foarte puține la peste trei sute de oameni. Abia acum trei zile, când am început greva asta cu banii, ne-au dat măști. Eram duși pe câmp la grămadă, ne urcau în mașini de parcă eram niște oi pe târlă.

Dimineața ne trezeam la patru, la cinci plecam, veneam înapoi seara, pe la șapte. Ne-au ținut și nemâncați. Azi [18 mai], când au văzut c-au venit oamenii de la sindicat, ne-au adus mâncare în câmp. Înainte, ne duceau la o cantină vai de mama ei, ne dădeau un borhot pe care nici porcii nu l-ar mânca. Abia după ce am făcut grevă ne-au dat mâncare cât de cât mai bună. Dar azi ne-au adus o pizza și un suc direct în câmp. Am refuzat și ne-am întors pe jos la sediu, am mers vreo 15 kilometri.

Mie mi-au trimis contractul acasă și apoi m-au adus cu microbuzul din Turnu Severin. Am dat o grămadă de bani pe transport, două sute de euro. Eu am lucrat și anul trecut la ferma asta, dar nu era acest patron, era mult mai bine. În țară sunt casnic, mă ocup tot cu agricultura. Mă descurc greu, că sunt multe cerințe acolo, am copii, familie, am grijă și de părinți. Și acum să plec fără bani, fără nimic?

Interviul telefonic a avut loc joi, 18 mai. Ferma în care muncea a dat faliment la începutul anului. Lichidatorul fermei contestă acuzațiile aduse de muncitorii sezonieri și de sindicatul german care-i reprezintă, FAU Bonn. Bornheim e situat la 1 700 de kilometri de Drobeta Turnu Severin, adică locul din care Ion a luat autocarul către Germania. La începutul lui aprilie, ministrul agriculturii german, Julia Klöckner, a promis că planul său de salvare a agriculturii germane nu va include curse interminabile de autocar prin Europa.

muncitori români în germania

ZECI DE PERSOANE AȘTEAPTĂ ÎN PARCAREA AEROPORTULUI INTERNAȚIONAL „AVRAM IANCU”, DIN CLUJ, PENTRU A PLECA SPRE GERMANIA, VINERI, 10 APRILIE 2020. FOTOGRAFIE DE RAUL ȘTEFAN, MEDIAFAX

Helga (35) n-a fost dusă la medic la timp, când s-a accidentat

În ultimii cinci ani, am fost la cules de căpșuni în Griesheim, [aproape de Frankfurt]. Patronul e foarte agresiv și obraznic. Românilor le spunea că, dacă nu-s buni de muncă, îi trimite acasă. Veneau, munceau două-trei zile și apoi îi trimitea înapoi în țară. Erau oameni mai bătrâni, care nu pot munci la fel ca un tânăr în putere. Îmi venea să plâng, mi-era milă de ei. Împrumutaseră bani să plătească comision și apoi cu ce s-au ales?

Prima oară am ajuns acolo prin niște oameni de la noi de la țară (n.r. județul Vâlcea), am dat trei sute de euro comision firmei de intermediari și 150 de euro pe drumul dus, a trebuit să fac banii ăștia doar ca să pot ajunge acolo. Am muncit două săptămâni, am achitat datoriile, apoi am strâns și eu ceva într-o lună și m-am întors acasă cu 1 800 de euro. Eu nu am stat niciodată mai mult de o lună jumătate, că sunt multe restricții. De exemplu, uneori te trezesc și la patru dimineața, ca la ora cinci să pleci pe câmp, te muncesc de pici din picioare. Iar dacă se întâmplă asta, îți spun „lasă că-ți trece”.

Acolo m-am lovit odată. Lucram în hală, când am ridicat o cutie de carton cu caserole cu căpșuni. Era un pic grea, sub picioare aveam paleți de lemn, mi-a alunecat piciorul și m-am lovit cu mușchiul spatelui de un fier. Am țipat, am plâns, celelalte fete râdeau de mine, ziceau că mă prefac. L-am anunțat pe patron, dar a spus că-mi trece, deși durerea coborâse în picior, care îmi amorțea. S-a făcut o gâlcă roșie la spate, iar când am ajuns în sfârșit la doctor, m-a băgat direct în operație, făcusem o tumoare la mușchi și a trebuit să taie din el. Am sângerat două săptămâni, am mers zilnic la pansat.

Din cauza asta, anul ăsta am rezistat doar cinci zile la muncă, adică în izolare. Ei voiau să mă țină două săptămâni. Când am zis că plec, n-au vrut să-mi dea actele înapoi. Când ajungi, îți opresc buletinul pe toată durata sezonului, îți dau doar o copie. Așa au făcut mereu. Am apelat la Faire Mobilität, [proiect al Confederaţiei Sindicatelor Germane care consiliază muncitorii sezonieri din Europa Centrală și de Est]. După ce a vorbit cu ei, am fost la patron în birou, dădea cu pumnii în pereți, se uita urât la mine. M-am speriat, era și nevasta lui acolo, țipau unul la altul. Până la urmă, mi-a dat buletinul înapoi.

Am suportat toate chestiile astea de nevoie. Ne descurcăm foarte greu, în țară nu muncesc, iar soțul lucrează când și când, în construcții, la negru. Acum am intrat la curățenie, îmi dau opt sute de euro pe lună.

Emanuel (32) a plătit cazarea mai scump decât scria în contract

Mai întâi am mers în Anglia, dar lucrez în Germania, ca sezonier, de 12 ani. De câțiva ani, stau acolo cam juma de an, în agricultură și ce mai prind pe lângă. M-am dus pentru traiul mai bun – fac alți bani acolo. Am un apartament de renovat, familie, copil. În România, lucrezi pe patru-șase sute de euro, mai că trebuie să aduci tu bani de acasă, ca să-ți ajungă de ce-ți trebuie. Inițial am plecat prin firme intermediare. Acum mă cheamă patronul din Germania. Lucrez la el de nouă ani, mi-a trimis contractul cu tot cu bilete de avion.

Ferma e mică, suntem cinci-șase muncitori, cu tot cu patron. Prefer să-mi dea el directive, decât șefi polonezi, români sau alte nații. Știu ce am de făcut, există un fel de prietenie între mine și el. E, cum ar veni, a doua familie. Eu sunt și omul de legătură pentru el, i-am mai adus trei oameni când am plecat. Deja e de parcă aș fi angajat full time, nu sezonier.

Stăm două persoane în cameră. Avem dușuri, dar toaleta e veceu ecologic, n-avem grup sanitar ca acasă. Plata e 9,50 euro pe oră. Sâmbăta ni se dau banii, duminica e liber, cu excepții. Dacă vine ploaie mare sau dacă e de irigat, se muncește și atunci o oră sau două. Programul e undeva la nouă ore pe zi. Avem o pauză de cafea dimineața și una de masă, la unu.

Am avut și eu probleme. Acum cinci ani, am mers printr-o firmă de intermediari la o companie de montat panouri publicitare. Mi s-a specificat în contract că primesc 1 500 de euro, iar pentru sâmbătă și duminică mi se cereau 20 de euro comision de cazare. Când am ajuns, mi s-a zis că asta era suma pentru fiecare zi. M-am întors, banii care îmi rămâneau după cheltuieli îi făceam și-n țară și măcar stăteam lângă familie.

La sparanghel se fac bani. Știu oameni care câștigă câte trei, patru mii de euro într-o lună jumate, două. Că e explozia aia de sparanghel, câteva luni pe an. Am fost și eu acum câțiva ani, dar la sfârșitul perioadei și am prins câmpuri neroditoare. Câștigam undeva la 40-50 euro pe zi, dar dacă scad cazarea și ce mai dădeam pe țigări, ajungeam la 20 pe zi. În plus, abia după o săptămână mi-au dat buletinul. N-am stat mult, că dacă nu câștig bani și treaba nu e bună, prefer să vin acasă.

Toată lumea întreabă de ce nu-și culeg nemții legumele. Eu am lucrat și la o firmă de instalații, că-s de meserie. Un instalator are cam 35 de euro pe oră. Nu vine neamțul de la banii ăia să lucreze în agricultură, pentru zece euro pe oră. De aia ne aduc pe noi, din România sau Polonia, pentru că e mâna de muncă ieftină. Fermierii precum patronul meu lucrează, dar pe un neamț de la oraș nu l-aș vedea. Ar trebui să fie foarte grav în Germania, ca nemții să ajungă să lucreze în agricultură.

Pentru mine, a meritat efortul, financiar nu pot să mă plâng. Banii câștigați îi investesc în familie. Sunt un pic îngrijorat cu virusul, dar și în România poți lua, aici mă simt mai în siguranță.

Dan Moroșan (50) merge la sparanghel cu cei doi fii

Am vreo 13 ani de când lucrez la o firmă din Erbes, [o comună din vestul Germaniei]. În România, fac agricultură, mai am și niște animale, iar toamna merg la cules de mere într-o livadă. Dar în județul Vaslui, de unde sunt eu, e greu să faci bani și la țară, degeaba ai animale, dacă n-ai și-un ban.

L-am cunoscut pe patronul din Germania pe Internet, mai fuseseră niște prieteni de aici. Ne-au plătit avionul, n-am mers prin intermediari, nu ne-au luat buletinele.

Cu banul e corect, îți dă până la ultimul cent. Contractul e pe două luni, dar dacă nu se termină sezonul și mai este marfă, facem prelungire pe două-trei săptămâni, chiar o lună. În două luni n-am voie să ajung acasă fără 3 200 – 4000 de euro, depinde și de marfă, de anotimp. Plata e 9,35 euro pe oră, iar când prind zile frumoase muncesc și 12-13 ore. De exemplu, azi am băgat nouă ore în câmp, plus o oră jumate la hală.

Cu banii munciți în anii ăștia am ridicat casă unui băiat, că am doi, unul de 22 și altul de 20. Amândoi sunt cu mine la muncă. Stăm în rulote câte doi oameni, avem dușuri, apă caldă, toalete. Avem și o bucătărie în care ne facem singuri mâncare. Dimineața și seara mâncăm din banii noștri, la 12 ne dau ei o masă. Mi se pare o muncă ușoară, sunt învățat de atâția ani cu ea. Și unde s-o faci la noi în țară? În România, toți sunt hoți, îți dau bani puțini și pe bucăți.

Mi-am făcut griji legat de coronavirus, dar de două săptămâni, de când am venit, suntem în carantină, n-avem voie să ieșim în oraș. Ne dau măști, mănuși, când mai vine căldura mare le dăm jos, dar suntem la distanță, peste doi metri unul de altul, că muncim pe rânduri. La aeroport și-n avion, oamenii erau cu măști, cu mănuși, am fost doar câte doi pe scaune, aeroporturile erau pline de doctori, poliție, ne-au luat temperatura. Dacă ar fi să mor, mor oriunde. Și aici ne facem griji, și-n România. Dar oricum, nu umblăm nicăieri, numai în câmp și acasă.

Codruț Moșanu Gheorghe (53) a muncit și 15 ore la un abator

Eu am nevasta plecată într-un oraș din Germania de două luni. A făcut deja patru mii de euro, în afară de ce a cheltuit pe mâncare și altele. După ce se întoarce, plec și eu. De 11 ani merg în agricultură și tot așa voi merge, pentru că se plătește cel mai bine. Culeg sparanghel, ridichii, păstârnac, morcov, praz, ceapă, orice. Noi dăm un comision de 30 de euro, iar la plecare mai dăm două sute, pentru că plătim drumul dus-întors.

Sunt și samsari, intermediari din ăștia români care vin și îi păcălesc pe cei care nu știu. Ăia tot timpul trag țeapă, iar săracii români își trag sufletul, muncesc două-trei luni și vin doar cu șapte, opt sute de euro, o bătaie de joc. Noi plecăm cu contract, știu unde mă duc, știu ce fac.

Prefer să trag din greu la nemți, pentru că la noi nu se oferă niciun fel de condiții. La Vaslui, la 35 de kilometri de satul meu, e un abator de pui unde-ți dau 1 500 de lei pe lună. Nu-mi convine, pentru că acolo trebuie să muncești de la șase dimineața până la ora nouă sau zece seara, mai rău ca-n Germania. Nu-i normal să muncești atâta pentru banii ăia. Șmecherii României s-au îmbogățit și nu fac nimic pentru săraci și necăjiți.

Când eram sănătos cu spatele, eram mult mai activ. Acum muncesc mai mult în hală, la lăzi, de dimineața până seara, dar măcar nu mai stau atâta aplecat, că nu mai am forța de altădată. Anul trecut a început și copilul meu să vină cu noi, are 20 de ani. Cum a terminat liceul, a plecat în Germania. După trei luni, anul trecut, el și nevasta mea au venit cu 14 600 de euro acasă. Au mai fost și-n altă parte, cu altă firmă, s-au mai întors cu zece mii de euro. Se fac bani, dar nu cu firmele astea fantomă.

Unde merg eu, avem șef de câmp. Are un aparat, iar tu ai un cip prin care-ți verifică numărul de lăzi făcute. Dimineața, apropii cipul de el și văd: băi, eu ieri am făcut 93 de lăzi. Totul organizat, frumos. Dar sunt și nemți care-și bat joc de români. Acum câțiva ani, am lucrat la un abator. Mă trezeam în fiecare noapte la unu și ajungeam înapoi la patru dup-amiază. Eram în linia de tăiere și am avut o viață grea, am crezut că nu mai scap. Mă adusese într-o stare de disperare, de nejudecată, nu mă mai puteam controla. Agricultura e parfum pentru mine.

https://www.kissfm.ro/articol/17212/prin-ce-trec-muncitorii-romani-in-germania-ca-sa-aiba-o-viata-decenta-in-romania

////////////////////////////////////////////

O nouă categorie de români pleacă din țară. Sunt cei care au venituri ridicate și poziții sociale peste medie care caută o școală mai bună și un alt viitor pentru copiii lor

Claudiu Vuță

Motivele pentru care românii părăsesc țara sunt diverse. Nu părăsesc România doar cei care au probleme materiale sau tinerii care pleacă la studii. Părăsesc țara chiar și cei care au o stabilitate financiară și venituri ridicate. Pleacă din țară corporatiști, IT-iști, manageri, oameni cu poziții sociale peste medie. În tot acest timp ne îmbătăm cu creșterea PIB și prognozele de creștere economică.

Pleacă din România oameni care spun că s-au săturat de mediul toxic generalizat

Acestora le-a ajuns până în gât lipsa de educație, lipsa bunului simț, nervii din trafic, s-au săturat de „bâta dată-n pereți”. Oamenii nu mai vor să vadă circ, butaforie, agramați care iau decizii. Este jenant să vezi câți mini satrapi cu pseudo cariere nu știu să pună cratima unde trebuie, dar iau decizii pentru alții. Dar asta este, „Doar o vorbă <săț-i> mai spun”, dacă vă mai amintiți de regretatul George Pruteanu.

Mulți români nu pleacă din țară pentru că „vrem să facem bani, boss”. Aceștia sunt dispuși să o ia de la capăt doar pentru a avea liniște. Sunt dispuși să facă acest pas, să o ia de la zero doar pentru a avea ceea ce în România lipsește. Și din România nu lipsește doar liniștea. Aș menționa și condițiile din spitale sau sistemul de educație, printre multe altele. Regretă acești oameni că au făcut pasul? O majoritate covârșitoare spune că nu.

Știți ce fac foarte mulți dintre românii care pleacă din țară?

Majoritatea celor care suntem în țară credem că aceștia trântesc ușa pentru a câștiga mai mulți bani.

Dar… Pleacă de aici cei cu vârste de peste 50 de ani. Asta ar trebui să atragă atenția. România se depopulează nu doar de cei mai deștepți dintre tinerii acestei țări, ci și de angajații cu experiență de muncă înaltă.

Conform datelor Eurostat, procesate de Ziarul Financiar un angajat român are o productivitate de 12.900 de euro pe an. Media UE este de 47.100 de euro/an. Aceasta este productivitatea obținută în condițiile actuale. „Superbă”, nu?

Ce au în comun cei de mai sus? Răspunsul este legat de mediul toxic generalizat, de ceea ce vedem în jurul nostru și de lipsa de perspectivă pozitivă pentru societate

În ultimii 30 de ani, am eșuat ca popor să ne oferim noi, nouă înșine, o perspectivă pozitivă. Nu clasa politică este principalul vinovat. Aud des că avem o clasă politică eșuată. Nu suntem singura țară în această situație. Nu doar politicienii sunt vinovați de ceea ce se întâmplă.

De ce am dori să trăiască aici copiii noștri? Ce are de oferit această țară dacă vom merge în direcția actuală?

Una dintre soluțiile pe care le avem pentru a rezolva problema de mai sus este să ne înconjurăm cu oameni de calitate. Însă pe termen lung nu rezolvăm nimic dacă mediul general nu se schimbă. Ne izolăm în niște bule. Însă doar așa cred că putem rezista, cât vom mai rezista pe aici, dacă vom rezista aici.

Dar se pare că nu interesează pe nimeni. Costul economic al migrației pentru România este estimat la peste 700 miliarde euro.

ONU estimează că de la 19 milioane de cetățeni, cât are România în prezent, în 2050 populația va scădea la 17 milioane de locuitori. În mod real, probabil România a ajuns la 17 milioane de locuitori încă din 2022.

Acest articol a pornit de la o postare pe LinkedIn. Postarea a atras câteva sute de reacții și câteva sute de distribuiri și comentarii. Menționez mai jos trei dintre comentariile ce mi-au atras atenția:

Lia R.: „Eu trăiesc de 12 într-o alta țară din Europa și sper să nu trebuiască vreodată să mă întorc în Romania. Înainte de pandemie mă întorceam să-mi văd familia de 2-3 ori/an. După o săptămână în România abia așteptam să mă întorc <acasă> la mine, într-o altă țară, unde vorbesc o altă limbă.

Mi-era dragă România și povesteam străinilor ce țară frumoasa este, dar: când trotuarele sunt sparte și cu mașini parcate peste tot încât trebuie să mergi pe stradă, să te ferești de mașini și să te acopere de praf, când containerele de gunoi deschise miros îngrozitor și pungile de gunoi sunt aruncate peste tot, când oamenii înjură la tot pasul și se uită urât la cei din jur, când vezi fețe încruntate peste tot, nimeni nu zâmbește, nimănui nu-i pasă de cei din jur, când vezi toate astea și multe altele, nu iți vine să te mai întorci niciodată! Și vorbesc aici de un cartier aproape de centrul orașului Iași, dar este la fel (aproape) peste tot.

Nu mai spun de lipsa completă a empatiei pentru ceilalți (muncă voluntară = zero). Nu sunt (doar) politicienii de vină, ci fiecare căruia nu-i pasă în ce mediu trăiește.

Asta este mentalitatea majorității și nu cred că se va schimba generații la rând. Copiii iau exemplul părinților!”

Cel de-al doilea citat…

Teodor C.: „Bună dimineața tuturor oamenilor de calitate!

Când politicul a declarat că se pune problema să naționalizarea pilonul doi de pensii, am decis împreună cu soția să vindem tot și să ne mutam din țară. Nu s-a întâmplat și suntem în continuare aici, dar cu convingerea că o sa facem pasul acesta în curând, deoarece nu ni se întâmplă nimic bun în continuare. Zi de zi viața este o lupta crâncenă, iar bucuriile sunt întotdeauna umbrite de <ce va fi mâine?> ! Voi!?”

Cel de-al treilea citat…

Camelia I.: „Claudiu, știi ce mă deranjează în mod constant de când m-am întors în țară?

Lipsa de educație și bunul simț: de la aruncat gunoiul unde nu trebuie și scuipat pe jos, până la violența în trafic și teribilismul.

Individualismul și lipsa de empatie: nu știm decât să tragem pentru noi, fără a-l vedea pe cel de lângă noi dacă e bine sau nu.

Competiția prostească și ideea că trebuie <să-l fur> pe celălalt ca să fiu eu primul (nu știu la ce ajută).

Exact cum spui tu, noi suntem vinovați, nu alții, nu clasa politica. Ai dreptate când spui că soluția e să ne înconjurăm de oameni faini, de calitate. Problema este ca nu poți trăi doar în bula ta, te lovești de astfel de probleme oricum.”

Mult succes tuturor. Și să faceți alegerea cea mai bună pentru voi și cei de lângă voi.

Articol publicat inițial pe project-e.ro.

//////////////////////////////////////////

Țară în service- Cei care au plecat. Poveștile românilor care au muncit și în țară, și în străinătate

Irina Breilean

Românii plecați în străinătate au discutat cu Europa Liberă despre dificultățile întâlnite de ei în meseriile în care au lucrat în România.

Condițiile de muncă din România împing milioane de oameni să caute un trai mai bun în străinătate. Numărul românilor care migrează nu este cunoscut decât cu aproximație, pentru că statul român nu deține date exacte despre cei care muncesc în alte țări. Europa Liberă a vorbit cu cinci emigranți din cinci profesii diferite. Emilia, Cătălin, Marius, Gabriela și Gabriel ne spun povestea milioanelor de români care au migrat în ultimii 30 de ani.

Un „nu” categoric a fost răspunsul mai multor persoane care au emigrat când le-am întrebat dacă s-ar întoarce să lucreze în România. Din motive financiare, din motive administrative, de logistică sau care țin de demnitate, mulți își părăsesc meseriile pentru a munci în alte țări, unde sunt mai bine apreciați.

Institutului Național de Statistică confirmă că în 2021 populația României s-a aflat din nou în scădere, cu 142,6 de mii de persoane. Emigrația constituie a doua cauză principală a reducerii populației țării însă mai multe date despre numărul exact al oamenilor care pleacă în funcție de domeniul de activitate nu sunt disponibile. Dacă aceste măsurători ar fi efectuate, statul ar fi obligat să își recalibreze abordarea când vine vorba atât de diaspora, cât și de politicile publice din țară.

Deficitul șoferilor de TIR este estimat la 100.000 de oameni după ce mai mulți muncitori din Europa de Est s-au întors în țările de origine. Circa 90.000 de români și bulgari au părăsit țara, cauzând probleme pentru economia britanică.

### VEZI ȘI… ###

Marea Britanie | Exodul șoferilor de TIR din Estul Europei golește rafturile magazinelor

„Asta este cea mai mare problemă, a tuturor instituțiilor statului, nu avem date complete, concrete și corecte. Nu avem date pe baza cărora să măsurăm nevoile și pe baza cărora să alcătuim politicile publice de care fiecare categorie în parte are nevoie,” recunoaște secretarul de stat Oana Ursache, șefa Departamentului Românilor de Pretutindeni, într-un interviu acordat pentru Europa Liberă.

Schimbări pe piața muncii

Piața muncii din România a suferit schimbări în timpul pandemiei, lucru care a afectat și intențiile de muncă în străinătate. Raluca Dumitra, head of marketing pentru eJobs a spune pentru Europa Liberă că numărul aplicațiilor pentru locuri de muncă în străinătate a scăzut cu aproximativ 2%, de la 3.2% în 2019 la 1.2% în 2021.

Poșta Română este una dintre companiile deținute de stat care are nevoie de o profundă reformă pentru a putea supraviețui în secolul vitezei.

### VEZI ȘI… ###

Țară în service | Poșta Română, o scrisoare pierdută

Însă pentru alte domenii cum este cel medical, cererea a crescut. „S-a angajat aproape exclusiv pe sectorul de medical, a fost nevoie foarte mult de personal medical în afară”, spune Raluca Dumitra.

Alte schimbări sesizate de ea au vizat vârstele persoanelor angajate: tot mai mulți tineri cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, care erau pe ultimul loc la numărul de aplicări înainte de pandemie, au urcat pe locul doi anul acesta. Numărul persoanelor cu vârste de peste 45 de ani care aplică în străinătate a scăzut în schimb, parțial și ca urmare a pandemiei.

În primele opt luni ale lui 2021, meseriile în construcții, transport, producție și industria alimentară au revenit, de asemenea în topul domeniilor care recrutează cel mai mult în străinătate. Lunar sunt postate undeva la 33.000 de joburi dintre care 7% în străinătate.

„Dacă am avut și luni spre exemplu cu un milion și jumătate de aplicări, acum aplicările sunt pe la un milion pe lună. Sunt în continuare peste nivelul lui 2019 dar observăm o ușoare domolire a numărului de aplicări iar oferta joburilor continuă să crească.”

Medic: „Eram complexată că vin din România.”

Gabriela Păcurar profesează ca medic de familie în Anglia de aproape doi ani. A plecat din România în decembrie 2005, când a primit o bursă de studii doctorale pentru SUA – unde a studiat medicina – și a practicat apoi la diferite spitale și în cadrul a mai multe centre de cercetare.

Înainte de a pleca în America și mai apoi în Anglia, a terminat studiile în medicină în România, a făcut o stagiatură în cardiologie la Reșița ca mai târziu să lucreze pentru companii de medicamente. Lucra pentru o astfel de companie în noiembrie 2005 când a fost dată afară pe neașteptate.

Gabriela Păcurar a emigrat în 2005. Vorbește despre dificultățile medicinei în România.

Un scenariu nu rar întâlnit în România, un director regional a invitat-o la un hotel unde i-a explicat că postul urma să fie ocupat de altcineva. Gabriela ne-a explicat că a fost înlocuită de către cineva „care trebuia băgat pe postul ăla”. Simplu. Nu i s-au dat mai multe explicații dar ne-a enumerat câteva dintre cuvintele colorate care i-au fost adresate din partea directorului firmei. O lună mai târziu a plecat în America cu o bursă de cercetare la Rensselaer Polytechnic Institute, care au văzut mai mult potențial în ea decât a putut să îi ofere o firmă de medicamente din România.

„Toată chestia asta (…) mă face să plec fără să mă mai uit în urmă,” a mărturisit Gabriela Păcurar.

A mai vorbit despre medicina din România, despre diferențele administrative ale sistemului de sănătate din țară și din străinătate, despre „căpușele” care au creat o rețea privată a medicilor de familie și despre falsitate și demagogia care au împins-o să plece. Când am întrebat-o dacă s-ar întoarce a spus totuși că „niciodată nu spun niciodată”.

România – ministrul Sănătății Vlad Voiculescu

### VEZI ȘI… ###

Vlad Voiculescu promite construirea de noi spitale. De ce nu avem spitale regionale

Salariile medicilor s-au îmbunătățit în ultimii ani însă deficitul de personal rămâne o problemă cu România în coada listei țărilor europene când vine vorba de medici raportați la numărul de locuitori. În 2016 aveam, potrivit datelor furnizate de Banca Mondială, 2.2 medici/1000 de locuitori. În comparație, în Germania erau 4,1, în Franța 3,2, în Spania 3,8 iar în Marea Britanie 2,7. Problema este și mai gravă în mediul rural, unde cabinetelor de medicină de familie le revin de 1,3 ori mai mulți locuitori decât în mediul urban, potrivi INS.

Numărul de locuri de muncă vacante în domeniul sănătății și al asistenței sociale a ajuns în al doilea trimestru din 2021 la 39.504 și s-a aflat într-o creștere constantă din anul 2020. În regiunea București-Ilfov este cel mai mare deficit, de 12.723 de posturi potrivit datelor INS.

Când vine vorba de medicina de familie, doamna doctor spune că aceasta diferă mult între Anglia și România. Ea explică că policlinica pentru care lucrează este responsabilă pentru peste 32.000 de pacienți de care se ocupă 4 clinici în tota. La fiecare clinică lucrează zeci de doctori, asistente, recepționiști și chiar oameni care se ocupă doar de partea de IT. În România, un singur medic de familie poate fi responsabil singur pentru mii de pacienți.

Deși numărul exact al medicilor care părăsesc România anual nu este cunoscut cu exactitate, secretarul de stat Oana Ursache confirmă că din această profesie pleacă din țară cei mai mulți români. Ea mai adaugă că motivul principal pentru care pleacă medicii este lipsa de recunoștință, lucru confirmat și de chestionarele Colegiului Medicilor.

Asta este cea mai mare problemă, a tuturor instituțiilor statului, nu avem date complete, concrete și corecte. Nu avem date pe baza cărora să măsurăm nevoile și pe baza cărora să alcătuim politicile publice de care fiecare categorie în parte are nevoie.

Învățământ | Profesoară plecată în Germania acum 30 de ani

Emilia (nume fictiv, persoana a preferat să rămână sub anonimat) a plecat din România acum 30 de ani. Căderea comunismului a prins-o predând la Școala Gimnazială nr. 10 din Recaș/jud. Timiș. A plecat în Germania în primii ani de democrație iar condițiile din școala românească, pe care le lăsase acasă, au convins-o să nu se mai întoarcă.

Emilia ne-a povestit cu drag despre sistemul școlar german, despre cât de practic este acesta și a subliniat de cel puțin trei ori că nu s-ar mai întoarce să predea în România. Ne-a povestit cum, în 1993, la Reșița conducerea școlii împărțea copiii pe „categorii sociale”.

„Clasele A, B și C”, a explicat ea. În clasele A ajungeau copiii de dascăli, de medici și de alte profesii considerate importante pentru conducerea școlii. În clasele B ajungeau cei din „stratul de mijloc”, iar în clasele C ajungeau cei din statul de jos, a povestit Emilia. „Asta eu nu am găsit în ordine”, spune ea. Emilia s-a stabilit în Germania din 1993, unde acum este „angajata statului pe viață” și nu plănuiește să se mai întoarcă vreodată în România.

O școală din Reșița. O profesoară care a lucrat în Reșița în 1993 a povestit cum elevii erau segregați în funcție de clasa socială.

Este povestea tristă a dascălilor români, subapreciați de un sistem care umilește profesorul și scoate pe bandă rulantă elevi analfabeți funcțional.

Alt motive pentru care Emilia nu s-ar mai întoarce în România este lipsa de libertate acordată profesorilor. Ea explică cum în țară ești „legat strict de mâini și de picioare de o carte, un manual pe care ți-l impune ministerul”. În Germania, pe de altă parte, ea explică că profesorul are mult mai multă liberate, poate să își aleagă propriile materiale, școlile stabilesc propriile manuale, pentru fiecare clasă, la nivel local.

„Anul ăsta schimbăm manualele la engleză că erau deja vechi și nu ne mai plăceau”, spune Emilia. Aceste decizii se iau în ședințele profesorilor, de la școală la școală, în baza nevoilor elevilor.

Elevii care încep liceul în această toamnă vor folosi manuale vechi, elaborate în urmă cu 20 de ani. (Imagine generică)

### VEZI ȘI… ###

Epopeea unui nou eșec în educație. Clasa a IX-a începe fără programă și cu manuale de acum 20 de ani

În România, unele școli se bazează încă pe manuale vechi, și doar unii elevi au posibilitatea să își cumpere propriile manuale.

Acest sistem practic din Germania care acordă prioritate deciziilor profesorilor a convins-o pe Emilia să nu mai revină în România. Ne-a povestit despre un „geniu” la matematică, care a reușit să ia nota 1 (cel mai bun calificativ din Germania) la examenul final din școala generală, doar cu ajutorul profesorilor și orelor făcute în clasă.

Dacă băiatul s-ar fi născut în România, pe când preda Emilia încă în țară, ar fi fost repartizat în Clasa C. Când am întrebat-o unde crede că ar fi ajuns elevul în România, Emilia a râs. „Niciunde, sincer.”

Teodora Agavriloaie a obținut nota 10 la admiterea la Facultatea de Medicină.

### VEZI ȘI… ###

Elevă dintr-o familie cu venituri modeste, admisă cu nota 10 la Medicină: „Voi fi primul medic din familia mea”

Salarile profesorilor în Germania sunt, nesurprinzător, mai mari decât în România unde acestea sunt în medie de 3.000 de lei, potrivit eJobs. O profesoară în Germania câștigă în medie 45.000 de Euro anual. În plus, fiind „angajata statului pe viață”, Emilia va avea întotdeauna postul garantat de stat.

Asistența medicală: problema șpăgilor și cumpărării posturilor

Gabriel Buteanu a plecat din România acum nouă ani, după ce a lucrat ca asistent medical voluntar la Spitalul Municipal de Urgenta Roman. Acum lucrează de patru ani în Zurich, la Spitalul Universitar. În Elveția a înțeles cum arată normalitatea într-un sistem de sănătate.

Asistentul dorea foarte mult să obțină un post la spitalul de urgențe din Roman însă acestea erau rare și adesea se cumpărau. „Posturile se plăteau, cam 3.000 mergeau atunci, 3.000, 3.500, 4.000 (n.r. de euro)”, spune Gabriel. Însă acesta era un vis de al său și plănuia să își vândă mașina, un Golf 4, spune el, pentru a obține un post stabil la spitalul unde dorea să lucreze împreună cu medicii pe care îi admira.

Gabriel Buteanu, asistent medical care lucrează acum în Elveția a vorbit despre probleme din domeniul său în România.

Se mai adaugă motivelor pentru care a plecat și sistemul de șpăgi din spitale. „Nu trecea nimeni prin spital fără să lase șpagă,” a mărturisit Gabriel. „Se câștigau foarte mulți bani de pe pacient.”

Se simte mult mai apreciat în Elveția – „te simți și tu om”. Spune că poate să își facă meseria de asistent și să ajute oameni așa cum a fost pregătit să facă. „Tratezi pacientul pentru ceea ce e el, pentru ce ești format tu.”

L-am întrebat cum ar compara țările în care a lucrat însă nu a putut să compare sistemul din Elveția cu cel din România. „Diferența dintre Italia și Elveția e foarte mare, diferența dintre România și Elveția…nu cred că există un grad de comparație între aceste două țări.”

Când vine vorba de venituri și acestea diferă. În România un asistent medical câștigă în medie 2.600 de lei potrivit eJobs. În Elveția, salariul anual începe de la 60.000 și poate ajunge până la 120.000 (550.000 de lei) în funcție de vârstă și de experiență.

Construcții: „În România nu se respectă protecția muncii”

Cătălin este unul dintre românii care au muncit în străinătate dar în țară. A lucrat în Italia, în construcții, iar acum s-a întors în România pentru că a dorit să fie acasă. A deschis propria lui firmă de construcții și spune că nu îi învinovățește pe cei care pleacă la muncă în străinătate. A trăit el însuși diferențele între munca în România și cea în străinătate.

Cătălin a lucrat în construcții în Italia timp de 9 ani

Inspecția muncii, orele lungi, condițiile pe șantier și ajutorul precar de la stat sunt doar câteva dintre motivele enumerate de Cătălin pentru care mulți aleg să plece în alte țări europene pentru a lucra în construcții.

„Ca și meserie, mult mai ok să o practici în afară. Programul este mult mai restrâns, maxim 8 ore pentru că ai interzis prin lege să lucrezi mai mult de 8 ore. La noi, norma de lucru e între 10 –12 ore”, a explicat Cătălin adăugând că uneori, de nevoie, se depășesc și aceste 12 ore.

În plus, a mai explicat că în România nu se respectă nici protecția muncii, „muncitorul în construcții lucrează în teniși ori șlapi, asta este și o realitate”, spune el amintind și de accidentul din București de acum câteva săptămâni care a provocat moartea a doi muncitori.

Bilanțul accidentelor de muncă pentru 2021 a ajuns la 752 de cazuri.

### VEZI ȘI… ###

Problema accidentelor de muncă | Care este bilanțul în România pentru 2021?

Bărbatul e de părere că în România există o problemă în ceea ce privește respectarea normelor în șantier. Motivele sunt multe. Cătălin face o comparație cu Italia, unde angajatorul asigură echipamentul de protecție pentru angajat. În România, responsabilitatea echipamentului de protecție îi revine, uneori, chiar angajatului.

În primul trimestru din 2021 au fost accidentate 752 de persoane în accidente de muncă, dintre care 10 au fost accidentate mortal iar domeniul construcțiilor a ocupat locul al doilea ca volum de accidente.

Când vine vorba de schimbare Cătălin nu pare foarte optimist însă i-ar plăcea să știe ce planuri are Ministerul Muncii pentru firmele mici – „atâta timp cât ministrul nu e din domeniu nu are cum să știe care ne e nouă durerea”, spune Cătălin.

„Dacă l-aș vedea pe ministru aș întreba – ‘domnule Ministru, ne lăsați și pe noi să trăim?’ Pentru că noi asta vrem, nu vrem să ne îmbogățim, noi vrem să facem profit și pare că în România nu prea poți legal.”

Salariul minim brut pe economie pentru un muncitor în construcții este de 3.000 de lei. În Italia acest salariu ajunge undeva în medie la 28.000 de Euro anual, potrivit Institutului pentru Cercetare Economică.

Traficul de persoane

Traficul în ființe umane este o altă fațetă a migrației românilor. Potrivit unui raport al Ambasadei SUA în România, Guvernul României nu îndeplinește în totalitate standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane. Una dintre probleme identificate în raport a fost lipsa de finațare din partea statului pentru programele de asistență și protecție.

Nici proporțile acestui fenomen nu sunt cunoscute în întregime însă 50% dintre victimele traficului de oameni sunt copii. În plus, numărul victimelor care au accesat servicii precum ascunderea identității a crescut în 2020 față de anul anterior de la 255 la 433.

### VEZI ȘI… ###

Raport al Comisiei Europene: România, fruntașă la traficul de persoane

Ospătarie: „Nu m-aș mai întoarce niciodată”

Marius a preferat să nu îi dezvăluim identitatea în articol pentru că a vorbit despre mulți dintre patronii pe care i-a avut ca ospătar în România și despre cum a fost tratat de aceștia. La fel ca alții, Marius a spus că nu s-ar întoarce niciodată în țară pentru a lucra ca ospătar.

Un ospătar în România se bazează cel mai des pe bacșișuri pentru venitul lunar. Însă în alte țări acesta este inclus în nota de plată și salariile depășesc cu mult minimul de 1300 de lei pe economie din România.

A plecat din România acum peste 4 ani și lucrează de 3 ani în domeniul ospitalității în Anglia. Acum este supraveghetor într-un hotel de 5 stele unde se simt apreciat, dar a lucrat în mai multe restaurante, dintre care unul cu o stea Michelin. În România a lucrat la Cluj, în Baia Mare și în București.

Potrivit Ziarului Financiar, peste un milion și jumătate de români au contracte de muncă pentru salariul minim pe economie. Imagine generică cu ministrul Muncii, Raluca Turcan

### VEZI ȘI… ###

Munca part-time: soluție pentru specialiști sau pentru cei care trăiesc din venitul minim pe economie?

„Eu sunt stăpânul, voi sunteți sclavii”, „clientul nostru, stăpânul nostru” și „dacă nu-ți convine, ușa” – așa descrie Marius experiența de ospătar în România.

Dacă ar fi rămas în România Marius ar fi câștigat minimul pe economie de 1.300 de lei plus bacșișurile. În medie, un chelner în Marea Britanie câștigă undeva la £17.000 pe an, adică peste 8.000 de lei lunar.

Felul în care își tratează patronii angajații dar și salariile, contractele precare, lipsa de respect din partea clienților și orele de muncă lungi figurează, de asemenea, pe lista motivelor pentru care Marius va rămâne în Anglia. Chelnerul a explicat că în România se lucrează „două cu două”, adică lucrezi două zile consecutiv după care ai două zile libere. În teorie, sistemul ar trebui să funcționeze însă în practică angajații localurilor lucrează și până la 20 de ore pe zi.

„Mulți dintre ospătari lucrează până la epuizare, atât ospătarii cât și bucătarii, cât și barmanii lucrează până pică jos. De multe ori îi duci acasă cu salvarea. Și a doua zi îi aduci fresh la muncă pentru că pe mulți dintre patronii din România nu îi interesează că tu te simți rău sau că tu ești bolnav, nu,” mărturisește Marius.

Din 24 cât are o zi să lucrezi 20 de ore. Cât să ajungi acasă, să faci un duș, să te schimbi și să te întorci să o iei de la zero.

Marius, ospătar

El dă vina pe lipsa controalelor, spunând că Inspecția Muncii nu are cunoștință de cauză despre abaterile patronilor. „Ministerul Muncii ar trebui să intre în multe dintre localuri să vadă ceea ce se întâmplă”, spune el. Însă de multe ori, pentru a reclama abaterile proprietarilor este nevoie de dovadă de contract pentru a te adresa Inspecției Muncii, contracte care le lipsesc multor ospătari.

În 2020, Inspecția Muncii a efectuat 61.230 de controale și a sancționat 3.454 de angajați, dintre care 4.987 de sancțiuni au fost aplicate pentru că au fost depistate persoane care munceau fără contract. Însă problema reală ar putea fi mult mai mare având în vedere că, spre exemplu, localul despre care a vorbit Marius este încă deschis, servind clienții în aceleași condiții.

„Când veneau controalele îl vedeai coborând în beci și era un tunel prin care circula între toate trei localurile. Și el acolo stătea și auzea tot ce mișcă, tot ce se vede”, spune el despre un fost patron al său din țară.

16×9 Image

Irina Breilean

Absolventă a Școlii de studii slavone și est europene din cadrul University College London, și-a găsit pasiunea pentru jurnalism după terminarea facultății. În trecut, a lucrat în cercetare, în cadrul think-tankului studențesc Bentham Brooks Institute/University College London.

https://romania.europalibera.org/a/migratia-muncii-romania/31437331.html

///////////////////////////////////

Marea Scăpare din România

Ciprian Mihali

În urmă cu câteva zile, am scris un text după ce am urmărit, preţ de mai multe săptămâni, fenomenul emigrării masive a absolvenţilor de liceu spre universităţile occidentale.

Mame şi taţi fericiţi îşi fac poze din locuri pe care le descoperă ca fiind incredibil de curate, de ordonate şi de adaptate nevoilor unui student, apoi scriu rânduri în care se amestecă bucuria de a-şi vedea copilul drag ajuns la o şcoală bună şi sfâşierea de a trăi ani buni de-acum înainte cu dorul lui.

Aceşti tineri, abia ajunşi la majorat, sunt ultimul val al emigraţiei româneşti şi, probabil, cel mai dureros dintre toate. Au plecat pe rând cei mai temerari, care au ajuns pe jos în Occident, au plecat muncitorii sezonieri, au plecat disponibilizaţii din fabricile jefuite ca să se angajeze pe şantiere acolo, au plecat tinerii de 25-30 de ani formaţi în universităţile româneşti, acum pleacă generaţia ajunsă la majorat.

Pleacă îndemnaţi de părinţi care nu mai au ei înşişi curajul sau energia de a o lua de la capăt în altă parte sau pleacă pur şi simplu pentru că lumea digitală le-a oferit toate informaţiile care le permit să compare instantaneu condiţiile de dezvoltare personală într-un sistem şcolar falimentar de aici cu condiţiile oferite acolo de sisteme decente şi respectuoase cu talentul individual.

Pleacă adolescenţii proveniţi din familii de intelectuali, din familii de profesori universitari, pentru că profesorii din universităţile româneşti ştiu mai bine ca oricine, în adâncul sufletului lor, că odraslele lor nu au şanse reale să se realizeze formaţi fiind în universităţile în care predau ei. Pleacă fiice şi fii de medici, de magistraţi, de ingineri, de jurnalişti, de funcţionari publici, de orice.

Şi abia aceasta este generaţia care nu se va mai întoarce. Din toate celelalte s-au întors şi se vor întoarce o bună parte din cei plecaţi, pentru că sunt legaţi visceral şi, de multe ori, iraţional, de aceste locuri: părinţii bătrâni, casa de la ţară, sărbătorile, obiceiurile, gusturile etc.

Dar aceşti tineri nativi digital nu mai au decât ataşamente firave şi pe care le pot controla de la distanţă. Sunt tineri mobili, care se adaptează cu mare uşurinţă, care au călătorit mult înainte de a pleca de tot. Sunt tineri ale căror mize şi valori sociale nu au fost niciodată luate în considerare de guvernanţii de aici, dar care se regăsesc în idealurile lor şi în preocupările lor mai degrabă cu cei de vârsta lor din alte ţări decât cu oricine din România.

Pentru ei, România e o ţară înapoiată înainte chiar ca ei să ajungă altundeva şi să compare: e o ţară înapoiată când văd o clasă politică analfabetă şi coruptă, când văd profesori trişti, uzaţi prematur de vremuri şi inapţi de cele mai elementare operaţiuni digitale, când văd accidental că societatea se ocupă de lucruri complet străine lor şi viitorului lor.

Iar numele pe care cred că trebuie să-l dăm acestui nou val de migraţie este „Marea Scăpare”.

În aceşti termeni descriu părinţii şi copiii plecarea la studii în alte ţări: ca o scăpare, măcar copiii au scăpat, dacă noi nu mai putem scăpa. Dar despre ce e vorba în „scăpare”? E vorba de conştiinţa acută până la durere a unui eşec sau chiar a unui dezastru. E conştiinţa naufragiului unui vapor de pe care trebuie să scape cine poate, măcar cei tineri, prin sacrificiul celor bătrâni. A scăpa înseamnă a pleca mâncând pământul, fără să priveşti înapoi, înseamnă a evada, a te elibera dintr-o cuşcă.

Aceste elite ale României care îşi trimit azi copiii la studii (şi nu doar la studii…) în Occident ştiu că ele, elitele, nu mai au nicio şansă aici. Că şi-au consumat cei mai frumoşi ani din viaţă, de la 20 la 45 de ani, sperând că ar putea să conteze în construirea unei ţări decente.

Şi constată acum, înainte de a îmbătrâni, că asta nu se va mai întâmpla. Şi atunci decid să-şi salveze măcar copiii de la această teribilă înşelare a speranţei. Ei ştiu, în intimitatea lor, că nicio societate nu s-a dezvoltat prin impostură, analfabetism sau corupţie. Ei ştiu că fără şcoală eşti nimic în lumea de azi, aşa cum eşti nimic în orice lume de secole încoace.

De aceea, cu inima frântă, lucrează de zor la „Marea Scăpare”: copiii lor au văzut şi auzit toată copilăria lor ce se întâmplă în şcoli, în spitale, în instituţiile de stat, în politică şi au înţeles că trebuie să asculte de părinţi şi să plece. Şi să plece în aşa fel încât să nu se mai întoarcă.

Continuarea articolului, pe platforma Presshub, aici.

////////////////////////////////////////

Exodul creierelor. Poveștile studenților români „de afară”: de ce pleacă și nu se mai întorc

Sorin Dojan

Ionuț Teoderașcu

România pierde anual mii de tineri entuziaști și bine pregătiți care aleg să rămână în străinătate după studii. Acest articol este realizat de doi dintre jurnaliștii Europei Libere care au studiat în Marea Britanie. Unul s-a întors în țară, celălalt nu e convins că va face asta prea curând. Dilema frământă zeci de mii de alți tineri români care învață în universitățile din Europa.

Când am decis în clasa a 12-a să aplic pentru universitățile din afară, nu am simțit niciun fel de teamă față de viitor. Știam că plec de ceva ani, împins de la spate de dezamăgirile din liceu, dar și de dorința de a învăța și a trăi într-o țară diferită de cea în care crescusem.

Teama de necunoscut a venit pe parcurs, odată cu apropierea examenului de Bacalaureat și a faptului că plecarea mea nu părea să mai aibă – pe atunci – o cale de întoarcere.

Începuturile au fost grele. Am renunțat să mai memorez pe de rost lecțiile, așa cum eram obișnuit în liceu, atunci când am văzut că am zeci sau chiar sute de pagini de citit săptămânal la drept. Am început să-mi fac propriul bănuț, predând dezbateri unor copii de 11-12 ani de la o școală din estul Londrei din dorința de a fi productiv și a nu le mai cere bani de țigări a lor mei.

Când am venit de primul Crăciun acasă, slăbisem vreo opt kilograme – de la stres, mâncam doar de două ori pe zi cereale și semi-preparate.

Între timp, am învățat să-mi gătesc, iar după patru ani mi-am terminat și studiile, reorientându-mă, însă, spre jurnalism. Au fost patru ani plini, timp în care mi-am construit o viață „acolo”. Nu intenționez să revin în România.

Statul român afirmă că nu poate ține evidența tinerilor plecați la studii în străinătate. Fiindcă România e stat membru UE, tinerii pot circula și studia liber în afara granițelor, fără a declara acest lucru autorităților.

Ca mine, alți mii de tineri români se decid în fiecare an să plece la studii în afară fără a-și mai pune problema de întors.

Migrarea în masă către țările cu facultăți de renume face parte dintr-un fenomen mult mai larg răspândit, și anume acela de „exod al creierelor”. Pe scurt, locuitorii din țări mai puțin dezvoltate pleacă peste hotare, în căutarea unui nivel de trai mai bun, cum ar fi salarii mai mari, accesul la tehnologii avansate și la condiții politice stabile în diferite locuri ale lumii.

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) aproximează numărul studenților români plecați la studii în afară la 31.486. Cifra e cu doar 8.588 mai mică decât cea a studenților britanici (40.074) care părăsesc Regatul Unit, marea majoritate pentru a studia la universitățile din Statele Unite și Germania. Spre deosebire de România, Marea Britanie are o populație de 3,5 ori mai mare.

Olanda se află pe primul loc în rândul țărilor cu universități de prestigiu preferate de studenții români, lucru accelerat și de ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar și de costurile de școlarizare mai scăzute. Potrivit companiei de consultanță educațională IntegralEdu, peste 5.600 de români studiază în prezent în Olanda.

Din motive tehnice, autoritățile de la București nu pot documenta amănunțit migrația tinerilor la studii în străinătate. Potrivit Ministerului Educației, tinerii români care pleacă la universitate în afară nu sunt nevoiți să declare acest lucru autorităților. România este țară membră a Uniunii Europene, iar libera circulație a oamenilor presupune eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii, cât și șansa ca românii să se poată stabili într-o altă țară UE alături de familiile lor.

Profesor de matematică din 1985, Gheorghe Lobonț predă la Colegiul Național Emil Racoviță din Cluj din 2016. De anul trecut este directorul liceului unde anul acesta ultima medie de intrare a fost 9,63.

### VEZI ȘI… ###

#10Întrebări. Directorul unui liceu de top: Știu că o să fiu hulit, dar nu aș încheia contracte cu profesorii decât pe patru ani

George Cazacu, președintele Alianței Colegiilor Centenare, spune că jumătate din elevii de la liceele de top din țară care absolvă clasa a 12-a aleg să studieze în străinătate. Lor li se adaugă cei care și-au făcut licența în România, dar care au decis ulterior să emigreze pentru master sau doctorat. Cazacu precizează că unii dintre tinerii de peste hotare revin periodic în țară și țin legătura cu foștii colegi de liceu sau de facultate.

„Îmbucărător e faptul că, dintre absolvenții noștri plecați nu doar la finalul liceului, ci și ulterior, după facultate, ca profesioniști în diverse domenii, mulți doresc să revină în țară”, a declarat el pentru Europa Liberă.

Pierderile statului român

Potrivit ultimelor date de la Eurostat, românii și croații își părăsesc țara de origine în cea mai mare proporție din Uniunea Europeană. La polul opus se află cetățenii germani, suedezi și francezi.

În 2020, aproximativ 18,6% dintre cetățenii români cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani trăiau într-un alt stat membru UE. O statistică anterioară Eurostat din 2019, menționată în studiul „Impactul procesului de exodul al creierelor în România – soluții posibile pentru a spori reziliența (statului român, n.r.)”, arată că numărul celor cu facultate, masterat sau doctorat care trăiesc în afara României era în 2017 cu 144% mai mare față de anul 2008.

În paralel, numărul total al românilor absolvenți de liceu/școală profesională care trăiau în 2017 într-un alt stat UE era de 1.437.000, cu 631.000 mai mulți decât în 2008.

Sociologul român Louis Ulrich spune că numărul tinerilor cu studii superioare, care părăsesc România cu gândul de a nu se mai întoarce în viitorul apropiat, e din ce în ce mai mare. Ulrich e de părere că sectoarele cele mai afectate de plecarea lor sunt sănătatea și domeniile tehnice.

„În acest moment, motivația principală nu o mai reprezintă salariul, cât mai degrabă cu totul și cu totul alte condiții sau valori. Spre exemplu, mulți din cei care părăsesc sistemul sanitar din România și optează pentru a lucra în străinătate nu o fac pentru bani – o fac pentru alte condiții de lucru, pentru decența și oportunitățile de dezvoltare personală pe care le oferă un spital din străinătate”, a continuat sociologul consultat de Europa Liberă.

Problema medicilor în România

Scenariul la nivel de țară rămâne sumbru. România are în prezent 55.000 de medici cu drept de practică, însă peste jumătate din ei lucrează București și în alte județe cu spitale universitare, precum Dolj, Timiș, Cluj, Mureș și Iași. Statisticile privind repartiția medicilor din România relevă că județele Călărași, Dâmbovița și Teleorman nu au nici măcar un astfel de medic la 10.000 de pacienți.

Pentru a lucra peste hotare, Ministerul Muncii declară că un medic român are nevoie de un Certificat Profesional Curent eliberat de Colegiul Medicilor din România, cât și viză pentru certificarea autenticității și legalității actului de studiu.

„Este clar că sunt zone ale țării unde nevoia de medici bine pregătiți și de personal medical este uriașă, în special în zonele rurale”, adaugă Louis Ulrich. „Una peste alta, cred că durerea cea mai mare este legată de calitatea oamenilor care pleacă din România.”

Pentru persoanele care au lucrat în străinătate și doresc să se întoarcă în țară, ele pot beneficia, „prin înregistrarea ca șomeri la Agenția Teritorială pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), de stimulente financiare și de servicii menite a le ajuta să se integreze pe piața muncii sau pentru începerea unei activități independente ori inițierea unei afaceri”, a transmis în termeni generali, pentru Europa Liberă, Ministerul Muncii.

Oana Ţînţar este absolventă de Politehnică şi studentă la Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării din Universiatea Babeş-Bolyai, pe care o urmează de la distanţă, întrucât s-a mutat în Bucureşti pentru a putea coordona, în calitate de preşedinte, activitatea ANOSR.

### VEZI ȘI… ###

#10Întrebări | Alianța studenților: Dezbaterea legilor Educației ar trebuie reluată cu transparență și consultări reale

„Acești oameni petrec 6, 7 sau chiar 10 ani pregătindu-se pentru o muncă ce presupune un foarte mare respect de sine. Nu poți să te ocupi de sănătatea a sute, mii de pacienți și de bolnavi atâta vreme cât locul pe care ți-l oferă societatea este unul marginalizat în raport cu o schimbare evidentă a valorilor în societatea românească”, punctează Ulrich.

Într-un interviu acordat în vară de directorul Colegiului Național Emil Racoviță din Cluj, acesta afirma că marea majoritate din cei care aleg să studieze Informatica sau Medicina merg la Universitatea Babes-Boyai, Universitatea Tehnică sau la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj.

„De asemenea, având o clasă de științe, 60-70% merg spre Medicină și atunci e clar că se orientează spre UMF-ul din Cluj. Deci cam 30% aleg universitățile din străinătate, la nivel de facultate”, puncta directorul școlii.

Ocuparea locurilor de muncă în medicină și alte domenii cu un nivel de pregătire înalt necesită timp și depinde în mare parte de cei care absolvă facultatea în țară. Ministerul Educației transmite că numărul studenților înscriși în învățământul superior de licență din România a scăzut treptat în ultimii 10 ani, ajungând de la 539.900 în 2011-12 la 418.300 în 2020-21. Cea mai scăzută valoare înregistrată în această perioadă de timp a fost în 2016-17, când doar 405.600 de studenți se pregăteau pentru obținerea licenței în țară.

„Toți profesorii din școala medicală clujeană care sunt de top au învățat în străinătate și s-au întors. Asta e dorința noastră, nu să-i împiedicăm să plece, ci să-i aducem înapoi după ce se specializează”, încheie rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Anda Dana Buzoianu.

Argumentele studenților

Luiza Cumpănașu studiază Business Internațional la o universitate de științe aplicate din Olanda, iar parte din licența ei presupune doi ani de studii petrecuți la o universitate parteneră din sudul Germaniei. Ea își dorește să rămână în străinătate din motive pragmatice.

„Mi-am dat seama când am venit aici ce înseamnă să locuiești într-o țară care funcționează din toate punctele de vedere, într-o țară în care poți obține servicii de calitate în domeniul public, într-o țară în care nu trebuie să îți faci griji că trebuie să te duci la spital la urgențe și stai la coadă 13 ore până se uită cineva la tine”, povestește Luiza. „Apoi sunt aspectele financiare și cele de diversitate culturală”, continuă ea.

Luiza Cumpănașu studiază Business Internațional în Olanda și se află în prezent la o universitate parteneră din Germania.

Andreea Tecioiu, studentă la Marketing în Anglia, spune că și ea intenționează să rămână în Marea Britanie pentru moment. Tânăra nu exclude, însă, posibilitatea întoarcerii pe viitor.

„Am un job pentru care sunt recunoscătoare și pentru care am muncit mult și nu cred că în domeniul în care activez salariul ar fi la fel de bun în România la momentul actual”, completează Andreea.

Atât Andreea cât și Luiza au lucrat pe timpul facultății pentru a se întreține și a-și putea continua studiile. E un lucru, de altfel, comun ca un student să aibă un job part-time pe durata facultății, spune Luiza.

„Ulterior, am aflat că pentru studenții europeni care muncesc în Olanda pe lângă studiat, pe bază part-time, cel puțin 56 de ore pe lună, statul olandez le oferă o bursă în valoare de 400 de euro pe lună. Dacă termini facultatea în maxim zece ani, nu trebuie să-i plătești înapoi”, a precizat studenta din Olanda și Germania.

Ligia Deca este noul Ministru al Educației, după demisia lui Sorin Cîmpeanu. Deca promite că va pune „în operă viziunea România Educată”.

Nu există date exacte cu privire la câți dintre studenții plecați să învețe în afară se mai întorc în țară, singurele deținute în acest sens aflându-se în posesia Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), care, însă, nu sunt cuprinzătoare.

CNRED transmite că în intervalul 2017-2022, aproximativ 17.776 de români cu studii superioare (licență sau master) au avut nevoie de o echivalare a studiilor făcute în străinătate pentru a profesa în România.

Alături de aceștia, alți 13.520 au avut nevoie de recunoașterea studiilor preuniversitare, cum ar fi Examenul de Bacalaureat, școala profesională și cea postliceală.

Însă foarte mulți nu au nevoie de echivalarea studiilor făcute în străinătate, precizează Biroul de Presă al Ministerului Educației.

Ligia Deca a fost consilier prezidențial al președintelui Klaus Iohannis. Ea este cea care a lucrat la proiectul „România Educată”.

### VEZI ȘI… ###

Va reuși noul ministru, Ligia Deca, să oprească învățământul românesc din picaj?

Răzvan Petri este printre tinerii care are de gând să revină în România. Masterand în Politici Publice la University College London din Marea Britanie și implicat activ în zona politică și civică, Răzvan a fondat alături de colegul său Vlad proiectul „Politică la minut”, care explică într-un mod accesibil tuturor evenimentele politice internaționale și din țară prin intermediul postărilor de pe social media.

Răzvan Petri, masterand în Politici Publice la University College London, spune că intenționează să revină în țară, unde va continua să activeze în domeniile politice și civice.

„Intenționez să duc mai departe proiectul și să-i ajut pe toți cei care vor să înțeleagă mai ușor politica din România”, povestește cu entuziasm Răzvan.

„Pe de altă parte, vreau să contribui prin experiența și expertiza pe care am adunat-o aici la politici publice bine gândite, planificate și, de ce nu, la idei noi de politici publice sau împrumutate din alte țări și care s-au dovedit de succes”, continuă el.

Cercetarea și plagiatul, problemele endemice

Dezbaterea legată de soluții pentru a-i convinge pe tinerii români să rămână sau să revină în țară e nuanțată și depinde de un cumul de factori. Pe de-o parte, o economie mai puternică i-ar convinge pe unii să facă acest pas, în timp ce pentru alții prevalează valorile și respectul primit din partea statului și oamenilor.

Unul din motivele pentru care inclusiv studenții intervievați de Europa Liberă au decis să plece este lipsa fondurilor pentru cercetare, dar și scandalurile legate de plagiat.

Studiul academic „Impactul procesului de exodul al creierelor în România”, spre exemplu, propune creșterea cu 0,8% a procentului din PIB-ul alocat din bugetul de stat educației și implicit domeniului de cercetare.

Calitatea cercetării este disputată inclusiv de Ioana (nume schimbat), masterandă în străinătate. Anterior, ea a absolvit Dreptul la București.

„Nu e un lucru plăcut să le zici profesorilor tăi că nu avem parte de cercetare fiindcă sunt cu toții o mașinărie de avocați, procurori și judecători. Drept dovadă, noi nici măcar nu avem licență scrisă”, a explicat Ioana. „Nimeni nu te pune să discuți și să dezbați probleme (să zicem, n.r.) criminologice. Avem discuții, dar nu facem cercetare.”

Andreea Tecioiu spune că acuzația de plagiat e o chestiune „foarte gravă” în Marea Britanie, studenții putând fi prinși ușor dacă au copiat din altă parte prin intermediul unui program informatic ce verifică originalitatea lucrărilor.

„De la un anumit procentaj (de plagiat, n.r.) în sus, ești chemat în comisie și, dacă ești găsit vinovat, poți pierde anul sau poți fi exmatriculat. La examene nici nu se pune problema de copiat sau de ‘cumpărat’ profesorii”, continuă ea.

În ultimul an, mai multe scandaluri pe tema plagiatului au lovit comunitatea politică din România. Premierul țării, Nicolae Ciucă, este acuzat că și-a plagiat o treime din lucrarea de doctorat, în timp ce fostul Ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, și-a dat demisia în urma unui curs universitar însușit de acesta, dar scris de alți doi autori.

„Absolvenții de liceu sau facultate își iubesc în continuare țara și liceul din care au provenit. Vreau să vă spun că sunt cei mai entuziasmați în a ajuta școala (românească, n.r.), în a prezenta o imagine corectă, pentru că ei deja ajung să vadă niște lucruri acolo din care noi nu ieșim atât de rău pe cât se comentează în presa românească și în mediul public, în general”, a subliniat George Cazacu, președintele Alianței Colegiilor Centenare.

Andreea Ciora este studentă în anul trei la Filozofie, Politică și Economie la universitatea King’s College din Londra. Ea spune pentru Europa Liberă că a rămas impresionată de colaborarea academică dintre tineri și profesorii cu experiență de la facultate.

„Vedeam oameni mult mai tineri decât aș fi văzut în România, care susțineau seminare sau care ajutau pur și simplu alți studenți din ani mai mici. Adică pentru mine, faptul că existau atât de mulți oameni cu vârste apropiate (de a mea, n.r.) și cu interese bineînțeles asemănătoare pentru că până la urmă de aia se ocupau de lucrul respectiv, m-au făcut să mă gândesc că e o comunitate mult mai bine solidificată în intelectualismul tânăr”, a afirmat ea.

Andreea Ciora studiază Filozofie, Politică și Economie la King’s College în Londra. Andreea critică autoritatea profesorilor din liceele românești, care deseori nu poate fi contrazisă în special la materiile socio-umane.

Cât despre imaginea școlii românești și în special a liceului, Andreea este circumspectă.

„În cele mai multe cazuri – și foarte mulți copii din România știu chestia asta – profesorii sunt văzuți ca pe un fel de Dumnezeu în clasă, care are tot timpul dreptate și niciodată nu poate să fie întrebat sau pur și simplu autoritatea lui să fie cercetată într-un anumit fel de către elevi sau studenți. Și mi se pare că fix chestia asta din învățământul preuniversitar se prelungește foarte tare în învățământul universitar”, a explicat tânăra studentă în Anglia.

În iulie-august 2020, Liga Studenților Români din Străinătate a realizat un sondaj în rândul a 400 de tineri plecați la studii peste hotare. La întrebarea „Plănuiești să te întorci în România după finalizarea studiilor în străinătate?”, aproximativ 21,2% dintre respondenți au răspuns afirmativ, în timp ce 28% au respins posibilitatea, iar alți 50,8% s-au declarat nehotărâți.

Cifra celor care se declară nehotărâți sau refuză să se mai întoarcă în țară se află în creștere față de anii precedenți. În 2018, rezultatele unui sondaj similar realizat tot de LSRS relevau faptul că peste jumătate dintre studenții aflați în străinătate (52,7%) intenționau sa revină la un moment dat în viață în țară, numărul celor nehotărâți fiind de doar 19,7%.

„Universitatea la care studiez mi-a oferit o altă perspectivă cu privire la ce pot să însemne studiile universitare: mă simt liberă, mi se oferă spațiu să fiu creativă și să lucrez în ritmul meu”, spune Alexandra Rădoi, care studiază Design de produs la Media University din Stuttgart, Germania.

Europa Liberă a întrebat Ministerul Educației dacă Guvernul României are în plan o strategie prin care intenționează să-i aducă înapoi pe cei plecați la studii în străinătate. Un răspuns se află în curs de elaborare, ne-au transmis reprezentanții ministerului.

Ambii autori ai acestui articol au studiat în străinătate, în Marea Britanie. Sorin Dojan scrie pentru Europa Liberă din Londra și nu e sigur că se va întoarce în țară. Ionuț Teoderașcu este stabilit în Iași.

Sorin Dojan

Absolvent in Drept la Universitatea Queen Mary din Londra, a ales jurnalismul din pasiune pentru oameni si povestile lor de viata. Anterior, a lucrat ca Editor Asistent la diferite publicatii academice, precum Queen Mary Human Rights Review si Women’s History Review.

Ionuț Teoderașcu

A studiat Jurnalismul la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” de la Iași și Fotografia Documentară la Universitatea Westminster din Londra. A expus lucrări fotografice în România și în Marea Britanie, iar din 2020 povestește (vizual) despre satul românesc în newsletterul „De la sat”. Este social media editor la Europa Liberă.

https://romania.europalibera.org/a/migratia-studentilor-exodul-creierelor-probleme-statul-roman/32080568.html

//////////////////////////////////////////

De ce pleacă tinerii din România. Principalele motive: neîncrederea în autorități și corupția – barometru Europa FM

Principalele motive pentru care unii tineri iau decizia să plece definitiv din România sunt legate de „neîncrederea în autorități” și „corupția”, consideră o aproape o treime dintre participanții la un barometru realizat de IMAS, la comanda Europa FM.

Barometrul a căutat să afle care este percepția publică asupra motivelor pentru care unii tineri aleg să părăsească România. Întrebați ce i-ar spune unui tânăr care se gândește să plece din țară, cei mai mulți respondenți (61,2%) i-ar transmite că nu este o decizie bună, în timp ce 33,9% i-ar sugera exact opusul – că este o decizie bună să plece definitiv din România.

Sondajul a fost realizat în perioada 5 -28 august, pe un eșantion de 1010 persoane cu vârste de peste 18 ani.

https://republica.ro/de-ce-pleaca-tinerii-din-romania-principalele-motive-neincrederea-in-autoritati-si-coruptia-barometru

//////////////////////////////////////////////

Câți tineri ne pleacă anual și de ce. Concluziile unui sondaj sociologic

De ce România pierde anual populație tânără? De ce avem un declin demografic îngrijorător? Specialiștii atrag atenția asupra a două aspecte majore: emigrarea și natalitatea scăzută. Și mai spun ceva: sărăcia în rândul tinerilor. Peste 2 din 5 tineri cu studii elementare și peste 1 din 3 tineri cu studii medii trăiesc în România cu un venit lunar sub salariul minim pe economie.

Deși țara noastră este unul dintre statele Uniunii Europene cu cea mai mare populație de tineri în cifre absolute, România se află sub media uniunii (UE27) atunci când vine vorba de procentul tinerilor cu vârsta 15-29 de ani, raportat la populația generală (15,8% vs. 16,3%). Acest lucru este datorat scăderii masive a populației tinere din România, aproximativ 1,2 milioane de tineri cu vârsta între 15 și 29 de ani emigrând în ultimul deceniu.

Un studiu realizat de Societatea Academică Română și Asociația pentru Dezvoltare Activă cu sprijinul Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), intitulat „Provocările tinerilor din România”, încearcă să analizeze cauzele acestui fenomen, formulând o serie de răspunsuri la o întrebare care macină decidenții români: de ce pleacă tinerii din țară?

„Vedem, printre altele, o percepție generală a aproximativ 2 din 3 tineri cu vârsta între 15 și 29 de ani că România merge într-o direcție greșită, coroborată cu o lipsă de încredere totală sau parțială în Parlament și Guvern a aceluiași procent de tineri. Asistăm astfel la o diluare a contractului social și o falie puternică între tineri și reprezentanții mediului politic”, spune Constantin-Alexandru Manda, autor al studiului citat.

Raportându-ne la dimensiunea socială, studiul observă că 1 din 3 tineri români între 20 și 29 de ani se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, conform Comisiei Europene, salariul median/oră al tinerilor sub 30 de ani fiind în România de trei ori sub media de la nivelul Uniunii Europene (3,52 EUR vs. 11,08 EUR). Barometrul Tinerilor din România arată, de asemenea, că 43% dintre tinerii 18-29 de ani cu mai puțin 8 clase au un venit lunar mai mic de 1500 de lei/lună, sub nivelul salariului minim pe economie. Per total, doar 37% dintre tinerii români 18-29 de ani reușesc să aibă un venit lunar mai mare de 3001 lei/luna, în condițiile unui coș minim de consum de 2708 lei.

Raportat la nivelul de educație, România are cea mai mare discrepanță urban/rural din Uniunea Europeană în ceea ce privește părăsirea timpurie a școlii, procentul tinerilor 18-24 de ani din mediul rural care au mai puțin de 8 clase finalizate fiind de 5,15 ori mai mare decât cel al tinerilor din mediul urban aflați în aceeași situație (23,2% vs. 4,5%).

Totodată, România are cel mai mic procent din UE la categoria tineri 30-34 de ani cu studii superioare absolvite (24,8%), fapt ce are consecințe semnificative conform analizei noastre în planul nivelului de trai, stilului de viață, situației locative sau percepțiilor asupra democrației.

„Spre a ține loc de concluzii, considerăm că mediul politic și instituțiile democratice de guvernare a statului trebuie să își întoarcă ochii către tineri, integrând prioritățile și nevoile acestora în programele politice sau de guvernare. Conform barometrului, principalele teme de interes pentru tinerii români 18-29 de ani sunt: locuri de muncă mai bine plătite; măsuri de sprijin educațional (reducerea abandonului școlar și accesul la învățământul superior); oferirea de sprijin tinerilor defavorizați în a își atinge potențialul și asigurarea de facilități pentru accesul la o locuință”, concluzionează Constantin-Alexandru Manda.

Citiți articolul integral pe site-ul universul.net!

////////////////////////////////////////////

Momentul în care Belarusul se va alătura Rusiei în război. Anunțul de ultimă oră făcut de Aleksandr Lukașenko

Anca Manolica

Nu mai este un secret pentru nimeni că Belarus a ajutat Rusia să lanseze invazia inițială a Ucrainei în februarie anul trecut, permițând trupelor de la Kremlin să pătrundă în țară prin frontiera ucraineano-belarusă de 1.000 de kilometri, la nord de Kiev. Ce anunț face acum președintele din Belarus, privind intrarea țării sale în război.

Când se va alătura Rusiei în război

Liderul autoritar al Belarusului, Alexander Lukașenko, a declarat joi, 16 februarie, că armata sa se va alătura războiului Rusiei din Ucraina doar dacă țara va fi atacat pe propriul său teritoriu.

Acesta a stabilit o linie roșie clară înaintea unei întâlniri de vineri, la Moscova, cu președintele rus Vladimir Putin, dar și pe fondul unor temeri că aliatul apropiat al Rusiei va contribui la facilitarea unei ofensive de primăvară a Moscovei.

„Sunt gata să lupt alături de ruşii de pe teritoriul Belarusului într-un singur caz: dacă fie şi un singur soldat vine pe teritoriul Belarusului pentru a-mi ucide poporul. Dacă vor comite o agresiune împotriva Belarusului, răspunsul va fi brutal, iar războiul va căpăta o cu totul altă natură”, a spus Aleksandr Lukașenko.

Așadar, acesta a ținut să precizeze că nu dorește să intre în conflict cu Ucraina, atâta timp cât țara sa nu va fi atacată.

https://www.impact.ro/momentul-in-care-belarusul-se-va-alatura-rusiei-in-razboi-anuntul-de-ultima-ora-facut-de-aleksandr-lukasenko-485442.html?utm_source=Playtech.ro&utm_medium=website&utm_campaign=fidmee

/////////////////////////////////////////

De ce pleacă tinerii români din țară: adevărul are multe nuanțe și e dureros

Mădălina Bahrim

Dincolo de granițele oficiale ale țării noastre, în așa-zisa străinătate, mai trăiește o mică Românie. Diaspora abundă de semeni de-ai noștri, plecați de-acasă din diferite motive. Toate sunt, din păcate, la fel de triste.

Aproape că nu e buletin de știri care să ne vorbească despre românii din afara țării. Fie că sunt simpli muncitori în agricultură și ne fac cinste peste hotare cu stăruința lor în muncă și simplitatea lor, fie că sunt distinse personalități, lideri, oameni de afaceri, politicieni, elevi, studenți eminenți, toți ne aparțin și toți au în spate diverse povești care îi împing să plece departe de ceea ce înseamnă, pentru noi toți, „acasă”.

Din nefericire, toate poveștile au un element comun: tristețea. Foarte puține sunt situațiile în care românii își părăsesc țara din alte motive decât faptul că aici simt că nu mai au posibilități.

De aleg să plece? Unii fac acest pas pentru că țara nu oferă posibilități înalte de dezvoltare în carieră, nu avem programe universitare la fel de bune, nu avem dotări în scoli, nu avem sisteme publice decente de sănătate, de educație, nu avem salariile care se oferă în afară, nu avem curajul de a da o nouă șansă în câmpul muncii oamenilor trecuți de prima tinerețe și multe altele.

În general, când o persoană alege să plece din țara lui, nu o face de bine. Aceasta este ideea de bază pe care toți ar trebui să o avem în minte, atunci când ni se vorbește despre românii plecați peste hotare.

Numeroase proverbe din popor vorbesc despre câinele care nu fuge de îmbucătură, despre omul care nu pleacă de la bine.

De ce ar vrea cineva să-și abandoneze țara, tradițiile, poate familia, părinții, buncii, frații, prietenii, locurile copilăriei, casa părintească? Ar face cineva această alegere dacă acasă i-ar fi cu adevărat bine?

Cu siguranță, nu.

Oamenii care aleg să plece poartă cu ei povara neajunsurilor, lacrimi grele de neputință și, cu ultima speranță împachetată în valiză, pleacă spre necunoscut, cu gândul timid că, poate, de data asta soarta îi va rezerva altceva.

Fenomenul migrației e extins pe toate palierele de vârstă. Sondajele arată că pleacă din țară atât tineri talentați, pentru a studia la universități de top din afara României, cât și alte categorii de tineri care pleacă pentru a munci sau maturi ce vor să asigure copiilor și familiilor rămase acasa un trai cât de cât decent.

Indiferent de motivațiile lor, un lucru este cert și doar cine a experimentat viața în străinătate știe că mitul câinilor care poartă covrigi în coadă e doar o poveste de adormit copii. În realitate, indiferent care sunt raționamentele pentru care un om alege să plece departe de casă, viața printre străini nu este ușoară.

Ai nevoie de resurse nenumărate pentru a te adapta, pentru a-i face pe ceilalți să te privească ca pe un egal de-al lor, pentru a izbuti să pui cărămidă peste cărămidă și să-ți clădești visul fie el unul nebunesc sau cât se poate de modest.

Statisticile sunt înfiorătoare

Analizând fenomenul la nivel global strict din perspectiva cifrelor, nu poate să nu te doară ceea ce simți. Analizele oficiale ne arată că nu doar românii simt că acasă nu mai au nicio opțiune, ci milioane de alți cetățeni fac aceeași alegere de a-și părăsi țara, în căutarea unei șanse mai bune la viață.

Organizația Națiunilor Unite arată că aproximativ 3 milioane de oameni au fost forțați să își părăsească locuințele în ultimul an ca urmare a războaielor, violenței, persecuției și a încălcării drepturilor omului.

Față de acum un deceniu, numărul oamenilor forțați să migreze s-a dublat, atingând un număr record de 82,4 milioane de oameni.

Se pare că 70% dintre cei afectați provin din țări cum sunt Siria, Venezuela, Afganistan, Sudanul de Sud și Myanmar.

Filippo Grandi, șeful UNHCR, a declarat că „82,4 milioane este cel mai mare [număr de migranți] de când am început să numărăm în mod fiabil”. A mai adăugat și că își face griji despre dublarea numărului de migranți în ultimii 10 ani.

„Acest lucru este îngrijorător într-un an în care am fost cu toții închiși, îngrădiți și blocați în propriile locuințe, în comunitățile noastre, în orașele noastre”, a spus Grandi într-un interviu înainte de publicarea raportului.

„Aproape 3 milioane de oameni au fost nevoiți să lase totul în urmă pentru că nu au avut altă opțiune.”

În 2020, peste 270 de milioane de persoane locuiau într-o țară spre care migraseră, cu 100 de milioane mai mult decât în 2000.

Ei bine, românii noștri nu-și părăsesc țara din cauza războaielor. La noi nu sunt războaie ca în zonele de conflict, dar trăim printre atâtea nevoi și neajunsuri, încât fiecare zi e o reală luptă pentru supraviețuire.

În jur de 3,6 milioane de persoane din România locuiau în țări OCDE în 2015-2016, iar 54% din acestea erau femei. Acest număr a reprezentat o creștere semnificativă (de 2,3 milioane) raportat la perioada 2000 – 2016. Cei mai mulți oameni au plecat între 2005-2011, ajungând ca în 2016, 17% din populația țării să locuiască în țări OCDE.

În plus, în acea perioadă populația migrantă a României era mult mai mare decât cea a țărilor vecine – Moldova, Bulgaria, Serbia, Ungaria și Ucraina. Diaspora țării noastre a reprezentat jumătate din toți migranții din regiunea prezentată în raport (7,8 milioane de oameni).

Conform analizelor oficiale, 90% din diaspora trăia atunci în țări europene. Este improbabil ca numărul să fi scăzut semnificativ în ultimii ani. Italia a fost una dintre țările cu cea mai mare diaspora românească – 1 milion de locuitori, o treime din întreagă populație migrantă. În Germania locuiau de asemenea mulți români – 680.000. În Spania locuiau 573.000. Alte destinații populare menționate de raport au fost Marea Britanie, Statele Unite, Ungaria, Franța și Canada.

Totuși, 1 din 4 români plecați în străinătate au spus că plănuiesc să se întoarcă în țară. Aproximativ 26% dintre emigranții români au declarat că intenționează să părăsească actuala țară de reședință pentru a se întoarce în România sau pentru a se muta în altă țară.

Deși românii visează la revenirea acasă, e puțin probabil că motivele ce i-au determinat în trecut să aleagă acest drum, să se fi schimbat între timp. Poate situația lor materială s-a schimbat și își permit acum să trăiască mai bine, acasă, poate deschizându-și o afacere sau, pur și simplu, trăind din ceea ce au agonisit în anii petrecuți departe de casă.

///////////////////////////////////////////

Unde ne pleacă tinerii? Motivul pentru care ne pleacă tinerii din ţară

Aproape jumătate din tinerii români (47,17%) nu sunt fericiţi în oraşul în care locuiesc, arată un sondaj realizat de Grupul PONT ca parte din Programul „Capitala Tineretului din România”, care anunţă că „peste jumătate dintre tinerii din România se declară foarte fericiţi în oraşul în care locuiesc (52,83%).

Mai mult, studiul susţine că sănătatea şi siguranţa oraşelor au fost identificate drept puncte sensibile ale oraşelor în care locuiesc.

Doar 32% dintre tineri consideră că locuiesc într-un oraş sănătos (n.r: mijloace de transport public, aer curat, spaţii verzi, evenimente sociale), iar la polul opus, 19% consideră că trăiesc într-un oraş nesănătos.

În privinţa siguranţei oraşelor, doar 40% se simt în siguranţă în oraşul lor, iar 15% nu se simt în siguranţă. Astfel, restul de 45% dintre tinerii respondenţi nu au putut afirma că se simt în siguranţă.

Cu toate acestea, 48% dintre respondenţi sunt optimişti şi consideră că oraşul în care locuiesc îndeplineşte criteriul de Smart City şi foloseşte tehnologia pentru a îmbunătăţi viaţa locuitorilor.

Sondajul a fost realizat în mediul online în perioada 18 aprilie-25 mai 2018 şi s-a adresat tinerilor din toată ţara, cu vârste cuprinse între 14 şi 30 de ani, iar numărul total de respondenţi a fost de 3.787 de persoane.

https://www.zf.ro/eveniment/unde-ne-pleaca-tinerii-motivul-pentru-care-ne-pleaca-tinerii-din-tara-17242961

//////////////////////////////////////////

(Cu ajutorul Statului parallel-Mafiot…)inca din anii 1990, firmele (incommode) dadeau faliment, dar sefii de sindicat aveau bani de plimbari prin strainatate

După al doilea război mondial, în SUA sindicatele erau controlate de Mafie. Acolo, o lungă perioadă după încheierea războiului, pacea socială era păstrată cu ajutorul mafioţilor. Orice lider de sindicat mai agitat era imediat temperat, prin metode specifice clanurilor mafiote. În România, lucrurile au stat mult mai simplu. Era destul să-i cumperi pe liderii de sindicat, iar aceştia erau de acord cu orice hoţie a conducerii firmei sau cu orice tâmpenie a conducerii politice a ţării. Liderii de sindicat au, în opinia mea, o parte din vină pentru distrugerile din România de după 1990, fiind părtaşi la jaful generalizat dirijat de politicienii mafioţi. Iată, mai jos, un articol din 1999, în care se povesteşte cum se plimbau liderii de sindicat prin străinătate, durându-i în cot de faptul că fabricile şi întreprinderile erau jefuite şi apoi vândute la fier vechi.

Liderii de sindicat se şcolarizează pe plajele de la Rio

Pe 9 noiembrie 1998, societatea “Tractorul” din Braşov a făcut un bilanţ cu deplasările în străinătate ale celor 36 de lideri de sindicat, din 1993 până în 1998. În total, 97 de plecări de acasă, în 25 de ţari, dintre care Brazilia, Canada, Australia, Japonia, Republica Dominicană, Chile şi Honduras, numai ţări exotice, acolo unde, nu-i aşa, sindicatele există, dar lipsesc cu desăvârşire. Motivele deplasării pot să pară destul de exotice pentru un neiniţiat, dar cel mai exotic este, de departe, inventarierea.

Astfel, liderul Bălhăceanu Gheorghe a inventariat, în octombrie 1995 şi 1996, Croaţia şi Slovenia; Bratu Ioan, Siria, în 1995 şi 1996, şi Iranul în 1995; Toca Aurel, Chile şi Honduras în 1994, şi Iranul în 1996. Tot el este şi cel mai aerisit lider sindical, cu cele opt vânturări în: Australia (2), Ungaria (3), Polonia (2) şi Anglia, unde a inventariat, s-a şcolarizat, s-a documentat şi a vizitat târguri şi expoziţii.

Ceva mai modest, Pop Dorin s-a mulţumit să se şcolarizeze în Elveţia şi să viziteze târguri şi expoziţii în Japonia, Canada, Franţa, Brazilia, Republica Dominicană şi Germania, când treaba lui era să picheteze curtea societăţii sau Piaţa Victoriei.

Chioreanu Adrian s-a şcolarizat tot în Elveţia, după care a vizitat târguri în Canada, Brazilia şi Anglia. Cam aşa apărau liderii de sindicat interesele muncitorilor de la “Tractorul”. Evident, pe timpul celor 97 de plecări de acasă ale liderilor de sindicat, “Tractorul” n-a fost, în mod garantat, ameninţat de vreo grevă (la fel de evident este astăzi faptul că, şi din cauza liderilor de sindicat, “Tractorul” a devenit amintire – n.m.). (“Academia Caţavencu”, nr. 383/1999)

Citeste si articolele:

Cum a falimentat mafia PSD-ista ARO

O alta „realizare” a mafiei PSD-iste: Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit

Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati

Cum s-a implicat SRI-ul lui Virgil Măgureanu în menţinerea mafiei PSD-iste la guvernare

Cum a ramas Snagovul, dupa 1989, cuibusorul de nebunii al mafiei PSD-iste

/////////////////////////////////////////////

O alta „realizare” a mafiei PSD-iste: Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit

Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit de rusiCombinatul de Oţeluri Speciale (COS) Târgovişte a fost vândut în 2002, atunci când premier era puşcăriaşul Adrian Năstase, iar Preşedinte al României KGB-istul criminal Ilici Iliescu, firmei Mechel aflat sub acţionariat rus. În 2015, ruşii taie şi topesc COS Târgovişte!

Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte este tăiat şi topit de patronii ruşi. După ce utilajele funcţionale au fost scoase din ţară, iar restul au fost topite ca fier vechi,a venit rândul halelor. Surse din cadrul combinatului ne-au precizat că de tăierea acestuia se ocupă o firmă din alt judeţ. Fierul şi tabla tăiate sunt atent sortate. Cele foarte deteriorate şi ruginite sunt topite în secţia funcţională a COS, restul ies din judeţ. Până la finalul anului 2015 toate secţiile, cu excepţia laminorului care mai funcţionează, vor ajunge la fier vechi.

Combinatul de Oţeluri Speciale de la Târgovişte a fost inaugurat în 1973 de Nicolae Ceauşescu. COS fusese construit în numai trei ani. În anii ’80 la COS Târgoişte se producea 3,6% din producţia de Oţel a ţării. În anul 2002, combinatul a fost vândut Firmei Mechel aflată sub acţionariat rus. În 2013, cu Romania guvernata tot de catre mafia PSD-ista, combinatul a fost vândut din nou, alături de Ductil Steel S.A., Câmpia Turzii S.A., şi Mechel East Europe Metallurgical Division SRL pentru suma simbolică de 230 de lei. Cumpărătorul este tot o firmă cu acţionariat rus. (Sursa)

Citeste si articolele:

Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati

Cum s-a implicat SRI-ul lui Virgil Măgureanu în menţinerea mafiei PSD-iste la guvernare

Cum a ramas Snagovul, dupa 1989, cuibusorul de nebunii al mafiei PSD-iste

Cum a jefuit Ilie Nastase, 9 clase, statul roman cu un milion de dolari, prin intermediul PSD

Cum a lasat mafia PSD-ista vistieria tarii goala si un blocaj financiar mortal si total, in 1996, la plecarea de la guvernare

Sigla A7

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.